Sunteți pe pagina 1din 206

TEST nr. 1 Subiectul 1. tiintele sociale, in general, tiintele juridice, in special: concept, trasaturi, exigente, interactiuni. 1.

1 Caracterizati tiinta i trasaturile distinctive ale tiintelor juridice. n forma cea mai generala, tiinta poate fi definita ca o activitate care are drept scop cunoaterea naturii i a societatii. Stiinta reprezinta un sistem de cunotinte despre natura, societate i gindire, cunotinte obtinute prin metode corespunzatoare i exprimate in concepte, categorii, principii i notiuni".Ea trebuie inteleasa, in acelai timp, ca institutie, ca metoda, ca factor necesar pentru dezvoltarea productiei, ca izvor de idei. Una dintre particularitatile tiintei consta in aceea ca ea aduna, sistematizeaza i analizeaza faptele referitoare la un domeniu sau altul al realitatii, in procesul dezvoltarii istorice fiecare tiinta elaboreaza un sistem intreg de metode speciale de cercetare: observarea, colectarea de informatii, organizarea de experimente etc. Principalul scop al tiintei consta in descoperirea legilor care domina in natura i societate. tiinta dreptului este cea care se ocupa de cercetarea aspectelor fundamentale ale realitatii juridice. Astfel, ea studiaza legile existentei i dezvoltarii statului i dreptului, institutiile politice i juridice, formele lor concret-istorice, corelatia cu celelalte componente ale sistemului social, modul in care institutiile politico-juridice influenteaza societatea i suporta, la rindul lor, influenta sociala".1 Specificul dreptului ca tiinta consta in urmatoarele: tiinta dreptului este o tiinta critica. Ea adopta o atitudine critica fata de propriul obiect de studiu, depisteaza elementele contradictorii ale ordinii juridice. tiintele juridice nu au un caracter universal. Sistemele juridice sint foarte variate. Fiecare apartine unei anumite tari, fiind circumscris intr-un anumit cadru teritorial Dreptul este indisolubil legat de istorie. Realitatea juridica este una istorica. Nu exista drept absolut, neafectat de circumstante,rupt de nivelul de dezvoltarea istorica a societatii, de etapa istoricala care aceasta societate se atribuie. Astfel, dreptul se afla intr-unflux continuu, se dezvolta permanent, fapt ce impune ca i tiinta dreptului sa fie legata de istorie. tiinta dreptului este o tiinta umanista. Adresindu-se conduitei umane, dreptul considera omul ca fiind zona centrala de interes a sferei sale de actiune. Aceasta determina faptul ca tiinta juridica sa fie o tiinta despre comportamentul omului in societate. Dreptul este o tiinta practica. se preocupe de aplicarea practica a rezultatelor cunoaterii.Deductiile tiintei au valoare, daca sint orientate spre aplicarea lor practica. 1.2 Determinati criteriile de clasificare a tiintelor, in general, i a celor juridice in special, stabilind legatura dintre ele. Profesorul Nicolae Popa considera ca sistemul tiintei dreptului este alcatuit din urmatoarele parti: Teoria generala a dreptului; tiintele ajutatoare (participative).2 in viziunea profesoarei Sofia Popescu, tiintele juridice se impart in urmatoarele: a)o disciplina de sinteza, care studiaza dreptul in ansamblu (teoria generala a dreptului); b)disciplinele juridice istorice;disciplinele juridice de ramura sau speciale; c) disciplinele juridice auxiliare. 1 Referindu-se la clasificarea tiintelor juridice, profesorul Gheorghe Avornic scoate in evidenta asemenea tiinte cum ar fi:
1

a) tiinte juridice istorico-teoreiice; b) tiinte juridice de ramura; c) tiinte juridice auxiliare. 2 In ceea ce ne privete, consideram oportuna clasificarea tiintelor juridice in urmatoarele categorii: 1. Teoria generala a dreptului i statului ca o tiinta juridica de sinteza; 2. tiintele juridice istorice, care studiaza dreptul, statul, conceptiile juridice in evolutia lor istorica concreta (istoria doctrinelor politice i juridice, istoria universala a statului i dreptului, istoria dreptuluiromnesc etc.); 3. tiinte juridice de ramura (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul civil, dreptul penal, dreptul muncii,dreptul familial, dreptul funciar etc.); 4. tiinte juridice interramurale (dreptul economic, dreptul ecologicetc.); 5. tiinte juridice auxiliare (criminalistica, criminologia, statistica judiciara, medicina legala etc.). 6. Un loc deosebit in sistemul tiintelor juridice revine tiintei dreptului international. tiintele juridice, ca i teoria generala a dreptului i statului, studiaza statul, dreptul ca fenomene sociale luate in ansamblul lor. In acelai timp, insa, aceste tiinte difera,in timp ce istoria studiaza statul, dreptul, realitatea juridica dintr-o anumita tara (de exemplu, istoria statului i dreptului romnesc), teoria generala poate face abstractie de aceasta, neconcretizind despre ce stat sau drept este vorba. Caracteristic, de asemenea, e i faptul ca istoria studiaza statul, dreptul in stricta ordine cronologica ,ceea ce nu e o trasatura caracteristica obligatorie a teoriei. Studiul istoriei statului, dreptului scoate la iveala existenta unor legi ale aparitiei, deveni rii sau disparitiei unor forme de drept in strins contact cu legile generale ale dezvoltarii sociale. Teoria generala a dreptului i statului, precum i celelalte tiinte juridice, prin natura lor, se limiteaza sa explice fenomenele juridice existente, expun ceea ce este", in timp ce filosofia dreptului are sarcina sa cerceteze tocmai ceea ce trebuie" sau ceea ce ar trebui sa fie" in drept, in opozitie cu ceea ce este", Fiecare tiinta juridica de ramura studiaza problemele juridice (norma juridica, raport juridic, raspundere juridica .a.) ce apartin ramurii de drept corespunzator in strinsa concordanta cu cerintele i nazuintele din care s-au nascut. La studierea problemelor respective fiecare ramura de drept se conduce de categoriile i principiile elaborate de teoria generala a dreptului i statului. Astfel, ultima apare ca o tiinta metodologica pentru tiintele juridice de ramura.In acelai timp insa acestea ii pastreaza particularitatile lor. in timp ce teoria studiaza dreptul, statul ca fenomene sociale integre, tiintele ju-ridice de ramura studiaza doar anumite particularitati i componente ale acestora. Din categoria acestor tiinte fac parte: criminalistica, criminologia, medicina legala, statistica judiciara, logica juridica, etc. Caracteristic acestor tiinte e faptul ca ele ajuta la cunoaterea mai profunda a fenomenelor juridice i la corecta interpretare i aplicare a normelor juridice. tiintele juridice auxiliare ofera importante date i argumente tiintifice cu privire la evolutia fenomenului infractional, cu privire la continutul i formele de manifestare ale unor raporturi sociale date, pe care teoria le utilizeaza in scopul extragerii concluziilor de sinteza ce se impun, 1.3 Argumentati necesitatea studierii teoriei generale a dreptului pentru un viitor jurist, estimind rolul acesteia in studiul celorlalte tiinte juridice. Dupa cu am mentionat anterior teoria generala a dreptului i statului ocupa un loc deosebit atit in sistemul tiintelor sociale, cit i in sistemul tiintelor juridice. Totodata mentionam faptul ca teoria generala a dreptului i statului se afla intr-o stinsa legatura cu practica sociala. Dupa
2

cum mentiona Constantin Stere, tiinta dreptului este o tiinta eminamente practica, in sensul kantian al cuvintului: ea trebuie sa puna norme pentru viitor, trebuie sa corespunda scopurilor pe care i le propune societatea; ea, intr-un cuvint se adreseaza legislatorului" i, dupa cum spunea A. Menger: Ochiul unui adevarat legislator e neclintit indreptat spre viitor".2 Ideea scopului urmarit de societate e atit de predominata in drept, incit Ghering s-a crezut indreptatit sa puna pe frontispiciul lucrarii sale principale, ca moto, cuvintele: Scopul este creatorul intregului drept".Teoria, in general, i teoria dreptului i statului, in particular, este rezultatul productiei spirituale obteti. Ea este cea care definitiveaza scopurile activitatii umane i determina mijloacele de realizare a lor. Cu alte cuvinte, ea este conceperea practicii existente. La rindul sau, practica nu e o simpla experienta subiectiva a unui cercetator. Ea apare ca o activitate a oamenilor care asigura existenta i dezvoltarea societatii, ea e temelia vietii oamenilor. Practica constituie criteriul adevarului, examinatorul principal al teoriei.Fiecare tiinta ii determina legaturile sale cu practica. Astfel, tiinta dreptului recomanda adoptarea normelor juridice de care societatea are nevoie. Aceste norme juridice nu au inteles decit numai pentru ca se aplica la anumite cazuri concrete, la relatiile juridice dintre oameni. Ele au o insemnatate practica din acest punct de vedere, altfel nu ar avea nici un interes". Legatura dintre tiintele juridice i practica a crescut indeosebi in ultimul timp cind un ir de societati i-au propus drept scop edificarea statelor de drept. Dar in asemenea conditii teoria generala a dreptului face o permanenta generalizare a experientei practice, constata lacunele dreptului, determina relatiile sociale care necesita o reglementare normativa juridica i. dimpotriva, scoate in evidenta acele relatii, reglementarea carora ar fi oportuna prin intermediul altor norme sociale.Subliniind legatura indisolubila a teorie generale a dreptului i statului cu practica mentionam insemnatatea incontestabila a tiintei teoretice in pregatirea viitorilor practicieni in domeniul jurisprudentei. Fara o pregatire teoretica a viitorilor specialiti nu poate fi vorba de o societate in care sa guverneze legea.

Subiectul 2. Evidentiati i caracterizati drepturile politice.


2.1. Identificati drepturile politice consacrate de Constitutia Republicii Moldova. Secretul corespondentei; Libertatea contiintei; Libertatea opiniei i a exprimarii; Libertatea partidelor i a altor organizatii social-politice 2.2. Expuneti continutul drepturilor politice consacrate de Constitutia Republicii Moldova. a) Secretul corespondentei (1) Statul asigura secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri potale, al convorbirilor telefonice i al celorlalte mijloace legale de comunicare. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege in cazurile cind aceasta derogare este necesara in interesele securitatii nationale, bunastarii economice a tarii, ordinii publice i in scopul prevenirii infractiunilor. b) Libertatea contiintei (1) Libertatea contiintei este garantata. Ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta i de respect reciproc. (2) Cultele religioase sint libere i se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii. (3) In relatiile dintre cultele religioase sint interzise orice manifestari de invrajbire. (4) Cultele religioase sint autonome, separate de stat i se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in aziluri i in orfelinate.
3

c) Libertatea opiniei i a exprimarii (1) Oricarui cetatean ii este garantata libertatea gindirii, a opiniei, precum i libertatea exprimarii in public prin cuvint, imagine sau prin alt mijloc posibil. (2) Libertatea exprimarii nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. (3) Sint interzise i pedepsite prin lege contestarea i defaimarea statului i a poporului, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala sau religioasa, incitarea la discriminare,la separatism teritorial,la violenta publica, precum i alte manifestari ce atenteaza la regimul constitutional. d) Libertatea partidelor i a altor organizatii social-politice (1) Cetatenii se pot asocia liber in partide i in alte organizatii social-politice. Ele contribuie la definirea i la exprimarea vointei politice a cetatenilor i, in conditiile legii, participa la alegeri. (2) Partidele i alte organizatii social-politice sint egale in fata legii. (3) Statul asigura respectarea drepturilor i intereselor legitime ale partidelor i ale altor organizatii social-politice. (4) Partidele i alte organizatii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranitatii i independentei, a integritatii teritoriale a Republicii Moldova sint neconstitutionale. (5) Asociatiile secrete sint interzise. (6) Activitatea partidelor constituite din cetateni straini este interzisa. (7) Functiile publice ai caror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege organica. 2.3. Argumentati continutul cadrului normativ juridic national i international a drepturilor civile i politice. Orice persoana are dreptul sa dispuna de sine insai aa cum considera ea de cuviinta, cu conditia sa nu incalce drepturile i libertatile altora, ordinea publica, bunele moravuri. in constitutiile unor state, de exemplu, Constitutia Romniei, art. 26 alin. (2), se stipuleaza ca persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insai, daca nu incalca drepturile i libertatile altora,ordinea publica sau bunele moravuri. Din continutul unor asemenea dispozitii constitutionale decurge urmatoarele: numai persoana poate dispune de fiinta sa, de integritatea sa fizica i de libertatea sa;orice persoana are dreptul-de a dispune de corpul sau. DR.Politice. : Libertatea exprimarii este limitata de interdictia de a prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie(Constitutia Republicii Moldova, art.32 alin. (2); Pactul international cu privire la drepturile civile i politice (art. 19)), lucru care nu poate fi spus despre o parte din presa nationala, urmarind scopuri comerciale(sporirea tirajului), nu respecta aceasta interdictie. DR. CIVILE: Abolirea pedepsei cu moartea este definitiva. in presa nationala discutiile pe marginea acestei probleme continua, cautnd-se argumente pro i contra acestei masuri de constrngere.Dreptul la viata asigura, totodata, inviolabilitatea fizica i psihica a persoanei. Conventia europeana a drepturilor omului prevede ca: nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Garantiile esentiale ale acestor drepturi ale cetatenilor Republicii Moldova le constituie interdictiile absolute, insasi in continutul Constitutiei, se spune: nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude,inumane ori degradante
4

TEST nr. 2

Sub1.Teoria generala a dreptului n sistemul stiintelor sociale si n sistemul stiintelor juridice.


1.1 Distingeti specificul si trasaturile teoriei generale a dreptului ca stiinta. n cadrul primei grupe de stiinte juridice se nscrie teoria generala a dreptului si statului ca disciplina de sinteza. Teoria generala a dreptului si statului se caracterizeaza ca o stiinta: 1 Filozofica 2. Politica 3. Politico-juridica 4. Juridica Desi teoria generala a dreptului si statului e o stiinta generala si abstracta, ea nu se ridica la nivelul de teoretizare a filosofiei, limitndu-se doar la cercetarea si formularea legilor care genereaza doar fenomenele juridice. teoria generala a dreptului si statului pare a fi o stiinta politico-juridica.2 Spre deosebire de celelalte stiinte politice, teoria generala a dreptului si statului studiaza nu numai fenomenele politice (stat, puterea de stat, democratia etc.), ci si juridice (norma juridica, raport juridic, raspundere juridica etc.). Politicul si juridicul snt strns legate ntre ele si nu pot fi concepute ca niste categorii izolate. Asa, de exemplu, realizarea puterii de stat (politicul) impune anumite forme organizatorice. Realizarea puterii de stat se face prin intermediul institutiilor politico-juridice. Teoria generala a dreptului, fiind o disciplina de orientare, care are drept scop sa determine ce este dreptul, ce este statul, este totodata un studiu de ansamblu, Rezulta, deci, ca teoria generala a dreptului si statului nu se limiteaza doar la cercetarea unor elemente ale dreptului si statului. Ea stabileste ceea ce leaga aceste elemente, interactiunea lor n cadrul realitatii juridice, legitatile aparitiei si dezvoltarii lor.Legitatile dezvoltarii si functionarii dreptului si statului se studiaza prin prisma legaturii acestora cu societatea n ansamblu. Statul, dreptul snt studiate ca elemente ale ntregului mecanism social. Prin urmare, teoria generala a dreptului si statului atrage atentia la problemele noi aparute ce reclama reglementarea juridica si dimpotriva, subliniaza situatiile n care o asemenea reglementare nceteaza de a mai fi oportuna. 1.2 Determinati locul si rolul teoriei generale a dreptului n sistemul stiintelor sociale si juridice. Locul si rolul teoriei generale a dreptului in sistemul stiintelor sociale Obiectul de studiu al Teoriei generale a dreptului este nsui fenomenul drept (juridic) i Intr-o anumit msur fenomenul stat. De aici logic rezult c teoria general a dreptului este o tiin social, deoarece In sfera ei de preocupare intr studiul statului i dreptului, fenomene ale vieii sociale, existente numai intr-o comunitate uman. Desigur c apariia i dezvoltarea statului i dreptului se produce in funcie de epoca istoric, de condiiile economice, sociale, politice, culturale, naionale din fiecare ar Fiind o tiin social, Teoria general a dreptului se afl intr-o strns legtur cu toate tiinele sociale. Fiind o tiin complex, i anume o tiin politic, Teoria general a dreptului se afl intr-o strns legtur cu toate tiinele politice, deoarece formuleaz categoriile politice statale (puterea de stat, funciile statului, mecanismul statului, etc). Problema corelaiei Teoriei generale a dreptului cu tiinele filosofice este destul de actual i In prezent. Aspectul filosofic in determinarea caracterului Teoriei generale a dreptului este condiionat de factori reali. Cercetarea fenomenelor juridice a permis elucidarea nu numai a naturii interne a juridicului, dar i a multiplelor relaii externe, a factorilor care dau natere fenomenelor juridice, a procesului i consecinelor sociale ce le implic.
5

Prin urmare, tiina dreptului studiaz legile existenei i dezvoltrii statului i dreptului, instituiile politice i juridice, formele lor conerct-istorice, corelaia cu celelalte componente ale sistemului social, modul in care instituiile politico-juridice influeneaz societatea i suport, la rndul lor, influena social. Locul si rolul teoriei generale a dreptului n sistemul stiintelor juridice Sistemul de stiinte juridice se refera la categoria stiintelor sociale, deoarece se ocupa de studierea unor procese, fenomene si laturi ale vietii sociale, si anume cerceteaza statul si dreptul. Teoria generala a dreptului, ca stiinta generala despre stat si drept, se nscrie si ea, mpreuna cu celelalte stiinte juridice si alaturi de acestea, In sistemul stiintelor juridice. Specificul stiintelor juridice, in comparatie cu alte stiinte sociale, consta In faptul ca acestea studiaza att legile obiective ale existentei statului si dreptului, ct si normele juridice cuprinse In actele normative n vigoare. Stiintele juridice se dezvolta In strnsa legatura cu practica privind constructia de stat si juridica, prin aceasta ntelegnd, aici, activitatea organelor de stat in cadrul procesului de elaborare a normelor juridice, precum si de aplicare a lor. Cu toate ca in literatura juridica nu exista o parere unica referitoare la clasificarea ntregului sistem de stiinte juridice, ne vom opri la una din cele mai frecvente si mai reusite, dupa parerea noastra, clasificari, si anume: a) stiintele juridice istorico-teoretice (la ele se refera: istoria universala a statului si dreptului, istoria dreptului romnesc, teoria generala a dreptului, istoria filosofiei dreptului, etc); b) stiintele juridice de ramura (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul muncii, dreptul penal, dreptul civil, dreptul de procedura penala, dreptul de procedura civila, etc); c) stiintele juridice auxiliare (criminalistica, criminologia, medicina legala, psihologia judiciara, statistica judiciara, etc). Aceasta diviziune a stiintelor juridice, corespunznd unor criterii reale, nu afecteaza cu nimic unitatea lor, corelatia lor strnsa, interpa-trunderea lor. Ele formeaza un sistem, sistemul stiintelor juridice, in care un loc aparte ocupa Teoria generala a dreptului care joaca rolul teoriei lor generale. Dupa cum mentioneaza autorii romni Momcilo Luburici si loan Ceterchi, numai o disciplina stiintifica, care prin obiectul ei de studiu nu se limiteaza la examinarea unui sau altui compartiment al juridicului si politicului, ci le cerceteaza in ntregul lor, poate fixa obiectul de studiu al ntregii stiinte juridice, metodologia ei generala, interferentele ei cu celelalte stiinte sociale nrudite, toate acestea constituind puncte de plecare pentru orice stiinta juridica speciala (istorica sau de ramura). n cadrul primei grupe de stiinte se nscrie si Teoria generala a dreptului, avnd ca obiect de studiu abordarea teoretica, generala a dreptului n intregul sau, studiul global al statului si dreptului ca fenomene sociale, cu functiile si formele lui de manifestare. Stiintele juridice istorice studiaza statul si dreptul, precum si conceptiile juridico-statale n evolutia lor istorica. Aceasta grupa de stiinte are in acelasi timp caracter politic, juridic si istoric. In cercetarile si concluziile lor, stiintele istorice pornesc de la legile generale ale existentei, genezei si dezvoltarii statului si dreptului, precum si de la categoriile si notiunile formulate de Teoria generala a dreptului. Totodata, ele ofera Teoriei generale a dreptului materialul istoric faptic, in vederea ntemeierii si valorificarii concluziilor teoretice pe plan general. La rndul lor stiintele juridice de ramura cerceteaza anumite ramuri, grupe, categorii de norme juridice si de raporturi juridice corespunzatoare acestor norme. Aceasta grupa de stiinte sa constituit pe masura dezvoltarii si extinderii reglementarilor juridice in cele mai diverse domenii ale vietii sociale si constituirii ramurilor de drept. Regula generala este ca fiecare ramura
6

de drept formeaza obiectul unei stiinte juridice de ramura. De exemplu, dreptului administrativ ii corespunde stiinta dreptului administrativ, dreptului muncii ii corespunde stiinta dreptului muncii, etc. 1.3. Estimati functiile teoriei generale a dreptului ca stiinta juridica. Functia teoretica consta n elaborarea ipotezelor, teoriilor, conceptelor, principiilor, prin care snt interpretate domeniile pe care le cerceteaza. Functia practica consta n cunoasterea modalitatilor n care fenomenele juridice se manifesta n viata sociala, prin propuneri de reformare a realitatii juridice. Rezultnd din viziunile mai frecvent ntlnite asupra problemei n cauza, mentionam asemenea functii ale teoriei generale a dreptului si statului: cognitiva, explicativa, critica, practica, didactica. Functia cognitiva. Cunoasterea stiintifica a realitatii sociale a dreptului ne ofera posibilitatea de a patrunde dincolo de cortina" normelor juridice, pe care o ridica stiinta pozitiva a dreptului, de a depasi fenomenul patologic" al vietii reale a dreptului".1 Functia explicativa. Dupa cunoasterea, descrierea unor fenomene juridice, urmatorul pas al cercetatorului va fi explicarea acestora. El va dori sa stie de ce si cum au aparut fenomenele respective, sa cunoasca cauzalitatea lor. Cunoasterea va fi definitiva doar atunci cnd explicatia va lua forma unei legi stiintifice, a unei legi cauzale, care ne ofera explicatia cauzelor si mecanismelor dupa care s-au produs fenomenele respective. Functia critica. Descoperirea si interpretarea fenomenelor juridice snt, indiscutabil, absolut necesare, dar nu si suficiente n procesul cognitiv. O importanta majora o are constatarea defectelor, erorilor, lacunelor fenomenelor juridice, evidentierea cailor de a iesi din situatiile respective. Din aceste considerente se impune si functia critica a teoriei generale a dreptului si statului. Functia practica deriva din faptul ca orice stiinta (si aici teoria generala a dreptului si statului nu face exceptie ) nu se limiteaza numai cu statutul de stiinta teoretica. Ea tinde si la acela de stiinta aplicativa, la asumarea unei functii practice, n aceasta ordine de idei, teoria urmeaza sa-si aduca propria contributie n vederea fundamentului decizional si functional juridic. Functia didactica. Concomitent cu procesul de afirmare a teoriei generale a dreptului si statului n sistemul general al stiintelor, asistam si la impunerea valentelor ei stiintifice n procesul de pregatire a viitorilor juristi. Functia de cercetare si formulare a legilor, care guverneaza fenomenele juridice n parte si ntreaga realitate juridica a societatii, n aceasta ordine de ideii, pentru a nu ramne n urma de viata,teoria trebuie sa se dezvolte nentrerupt, naintnd generalizari noi si aprofundnd adevarurile de acum stabilite; Functia euristica, ce consta n elaborarea principiilor, metodelor si mijloacelor de cercetare a fenomenelor si proceselor politico-juridice. O buna cunoastere, explicare si interpretare a realitatii juridice necesita o metodologie corespunzatoare; Functia antologica, ce se manifesta prin evidentierea celor mai generale legi ale existentei fenomenelor si institutiilor politico-juridice si explicarea destinatiilor lor sociale; Functia previziunii stiintifice, care consta n prezicerea bazata pe generalizarea datelor teoretice si experimentale si pe cunoasterea legitatilor obiective ale dezvoltarii fenomenelor si proceselor juridice, n acest sens e semnificativa pozitia marelui cugetator francez din prima jumatate a secolului al XlX-lea Auguste Comte.Rostul stiintei pentru Comte nu este a afla ceea ce este, a descoperi felul de a fi al realitatii. Acesta este un fel van de a
7

specula. Rostul stiintei este numai a prevedea;1 Functia de generalizare si sintetizare a cunostintelor furnizate de stiintele juridice de ramura, n acest scop teoria scoate din toate elementele dreptului ceea ce constituie articulatia nsasi a gndirii juridice; Functia metodologica fata de stiintele juridice de ramura. Teoria generala a dreptului si statului furnizeaza celorlalte domenii ale stiintelor juridice de ramura premisele si categoriile conceptuale si metodologice; Functia educativa, ce se manifesta prin introducere tuturor celor interesati n lumea dreptului, n lumea dreptatii si echitatii sociale, n lumea respectului fata de ordinea legala; Functia ideologica, care consta n elaborarea unor conceptii, teorii despre drept, stat, realitatea juridica a societatii. Astfel, teoria generala a dreptului si statului studiaza diferite conceptii.

Subiectul 2. Notiunea de Guvern si locul lui n sistemul autoritatilor publice din Republica Moldova
2.1. Dati definitia de Guvern, relatati despre functiile si durata mandatului Guvernului Republicii Moldova. Guvernul Republicii Moldova este autoritatea publica executiva suprema responsabila n fata Parlamentului. Guvernul este mputernicit sa rezolve toate problemele administrarii publice, ce tin de competenta lui, n conformitate cu Constitutia Republicii Moldova si Legea cu privire la Guvern. Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice. In exercitarea atributiilor, Guvernul se conduce de programul sau de activitate, acceptat de Parlament. Guvernul si exercita mandatul pna la data validarii alegerilor pentru un nou Parlament. Guvernul, n cazul exprimarii votului de nencredere de catre Parlament,al demisiei Primministrului ndeplineste numai functiile de administrare a treburilor publice, pna la depunerea juramntului de catre membrii noului Guvern. 2.2. Stabiliti raporturile Guvernului cu alte autoritati publice si locul Guvernului n sistemul autoritatilor publice. RAPORTURILE GUVERNULUI CU PARLAMENTUL Informarea Parlamentului: Guvernul este responsabil n fata Parlamentului si prezinta informatiile si documentele cerute de acesta, de comisiile lui si de deputati.Membrii Guvernului au acces la lucrarile Parlamentului. Daca li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie. ntrebari si interpelari: Guvernul si fiecare dintre membrii sai snt obligati sa raspunda la ntrebarile sau la interpelarile formulate de deputati. Parlamentul poate adopta o motiune prin care sa-si exprime pozitia fata de obiectul interpelarii Exprimarea nencrederii: Parlamentul, la propunerea a cel putin o patrime din deputati, si poate exprima nencrederea n Guvern, cu votul majoritatii deputatilor. Initiativa de exprimare a nencrederii se examineaza dupa 3 zile de la data prezentarii n Parlament. Angajarea raspunderii Guvernului: Guvernul si poate angaja raspunderea n fata Parlamentului asupra unui program, unei declaratii de politica generala sau unui proiect de lege.Guvernul este demis daca motiunea de cenzura, depusa n termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaratiei de politica generala sau proiectului de lege, a fost
8

votata .Daca Guvernul nu a fost demis, proiectul de lege prezentat se considera adoptat, iar programul sau declaratia de politica generala devine obligatorie pentru Guvern. El este pe de o parte deasupra organelor administratiei publice, pentru ca numai avind aceasta calitate poate exercita conducerea generala a administratiei publice, iar pe de alta parte face parte din organele administratiei publice. Desi este autoritatea de vrf a administratiei publice el nu este afectat de faptul ca presedintele rii l desemneaza pe candidatul la functia de prim-ministru. 2.3. Evaluati legislatia referitor la asigurarea independentei si stabilitatii Guvernului Republicii Moldova, si dupa caz, formulati propuneri Guvernul este o autoritate centrala care organizeaza si coordoneaza intreaga activitate a puterii executive care activeaza in baza votului de incredere a parlamentului. Constitutia RM prevede ca guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conduce rea generala a administratiei publice si in exercitarea atrbutiilor se conduce de programul sau de activitate acceptat de catre parlament. el este pe de o parte deasupra organelor administratiei publice, pentru ca numai avind aceasta calitate poate exercita conducerea generala a administratiei publice, iar pe de alta parte face parte din organele administratiei publice. Desi este autoritatea de vrf a administratiei publice el nu este afectat de faptul ca presedintele rii l desemneaza pe candidatul la functia de prim-ministru. Partidele i alte organizaii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaz mpotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranitii i independenei, a integritii teritoriale a Republicii Moldova snt neconstituionale. Partidele si alte organizatii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza mpotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranitatii si independentei, a integritatii teritoriale a Republicii Moldova snt neconstitutionale

TEST nr. 3

Sub 1.Metodologia juridica: concept, trasaturi, caracteristica generala.


1.1. Identificati metodologia stiintei si rolul acesteia in procesul investigational. Ca si orice alt domeniu, cercetarea stiintifica juridica se bazeaza pe folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode si procedee cu ajutorul carora are loc studierea dreptului In toata complexitatea sa. Metodele de cercetare in domeniul stiintelor sociale s-au dezvoltat si perfectionat si ele In contextul general al impulsului dat cunoasterii stiintifice de noua revolutie stiintifica contemporana, evidentiata mai ales prin folosirea noilor cuceriri ale informaticii si tehnicii de calcul si In domeniul stiintelor socio-umane". Problemele metodologiei n domeniul stiintelor juridice au constituit o preocupare permanenta pentru cercetatorii din domeniul dreptului.In literatura de specialitate metodologia juridica a fost definita ca un ...sistem al acelor factori de relativa invarianta Intr-un numar suficient de mare de metode, factori ce au de obiect raporturile, legaturile, relatiile ce se stabilesc intre diferitele metode In procesul cunoasterii fenomenului juridic12. Dupa unii autori, prin metoda Intelegem un ansamblu concentrat de operatii intelectuale (ce pot consta din principii, norme) care sunt folosite pentru atingerea unuia sau mai multor obiective privind cunoasterea unui fenomen. In acest scop, pot fi folosite si anumite procedee tehnice, care sunt auxiliare metodelor. Preocuparea pentru recunoasterea metodei a dus la aparitia stiintei despre metoda metodologia. Metodologia reprezinta sistemul celor mai generale principii de investigatie, deduse din sistemul celor mai generale legi obiective. Metoda priveste fie un anumit principiu metodologic (metoda particulara), fie un procedeu tehnic oarecare (metoda individuala). Intre diversele trepte metodologice generala, particulara, singulara se stabilesc raporturi complexe, In cadrul carora se pot distinge aspecte caracteristice legaturii dintre general si particular, dintre parte si intreg, dintre proces si moment etc. 1.2. Determinati metodologia juridica si categoriile ei. Metoda logica consta in ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii dinamicii raporturilor necesare intre diferitele componente (subsisteme) a sistemului juridic din societate" Analiza este o metoda generala de cercetare, bazata pe descompunerea unui intreg in elementele lui componente si pe studierea in parte a fiecaruia dintre acestea. Dupa modul cum se efectueaza, analiza poate fi inductiva si deductiva, Inductia (de la latinescul inductia - aducere, introducere) e un tip de rationament si metoda de cercetare ce asigura trecerea de la particular la general, Deductia (de la latinescul deductia - deducere) este modul invers de rationare, adica de la general la particular. Sinteza (de la latinescul synthesis - unire) consta in cunoasterea obiectelor si a proceselor pe baza reuniunii mintale sau materiale a elementelor obtinute pin analiza si prin stabilirea legaturilor dintre aceste elemente.Procesul de analiza si sinteza este continuu si interdependent. Potrivit metodei istorice, teoria generala a dreptului si statului, cerceteaza statul, dreptul, realitatea juridica a societatii in perspectiva si dezvoltarea sa istorica, in miscare.
10

Aceasta inseamna a studia statul, dreptul din punct de vedere al faptului cum si de ce ele au aparut, pin ce etape de dezvoltare istorica au trecut, ce au devenit azi si ce pot deveni miine. Istoria ne permite sa scoatem in evidenta radacinile prezentului si sa le prognozam pe ce le ale viitorului.Pentru a cunoaste o realitate juridica dintr-o tara e important de a cunoaste situatia din alte tari. Iata de ce in procesul de cercetare stiintifica juridica un loc important ii revine metodei comparative de cercetare, sau comparativismului. Esenta cestei metode consta in a scoate la iveala trasaturi de asemanare sau de deosebire (sau unele si altele impreuna) la doua sau mai multe fenomene, imparatia este o premiza importanta a generalizarii teoretice. Ei ii revine un rol semnificativ in deductiile facute prin analogie. Compararea sistemelor de drept ale diferitelor state, ale ramurilor, institutiilor si normelor acestora are o importanta metodologica majora. Acest fapt a determinat aparitia unei stiinte juridice distincte, cum ar fi bunaoara, stiinta dreptului comparat. La aceste reguli se atribuie urmatoarele: l. Se supun compararii numai obiectele si fenomenele comparabile.Sa se considere termenii supusi comparatiei in conexiunile lor reale, in contextul social, politic, cultural din care au rezultat.Sa se caracterizeze sistemul izvoarelor dreptului. 2. In procesul compararii sa se tina cont de epoca, etapa istorica si caracteristica fenomenelor supuse compararii, de trasaturile si particularitatile generale caracteristice epocii, etapei. 3. In sfirsit, metoda comparativa e chemata sa dea raspuns si la intrebarea ce se refera la perspectiva dezvoltarii fenomenelor comparate. Sociologia studiaza relatiile reciproce dintre diferite fenomene sociale si legitatile generale ale compararii sociale a oamenilor. Ca metoda de cercetare, metoda sociologica se constituie intr-o directie de cercetare, contribuind la cunoasterea normelor juridice - a dreptului - nu numai in continutul lor intern (din interior"), ci si in legaturile sale, in interactionarea sa cu viata sociala, adica cu mediul in care apare si se aplica Metoda experimentului are o sfera de aplicare larga in domeniul stiintelor juridice auxiliare (criminalistica, medicina legala, psihiatrie juridica etc.). Totodata, metoda experimentului poate fi aplicata si pe teren (de exemplu, in domeniul reglementarii juridice a relatiilor sociale cu caracter economic). Metoda statistica. Ca stiinta, statistica e aceea subdiviziune care, folosind calculul probabilitatilor se ocupa de studiul cantitativ al fenomenelor de masa, prezentate de elementele care au anumite caracteristici comune. 1.3. Estimati principalele metode de cercetare a fenomenelor juridice la etapa contemporana. Metoda logica Metoda logica nu este, propriu-zis, o cale catre obiect, un mod autonom de aflare a acestuia, ci un mod de exprimare a obiectului, de formulare a unui rezultat.Dupa parerea, metoda logica consta In ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologice specifice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii si dinamicii raporturilor necesare Intre diferitele componente (subsisteme) ale sistemului juridic din societate'4. Despre importanta aplicarii logicii in cercetarea fenomenului juridic vorbeste insusi faptul ca in ultimii ani s-a conturat ca o disciplina aparte logica juridica.Domeniul logicii juridice cuprinde in mod obligatoriu: edictarea normelor juridice. In acest sens se poate vorbi de o logica a legiuitorului, cunoscuta si sub denumirea de tehnica logico-juridica; practica judiciara (jurisprudenta). Pentru aceasta s-a dat denumirea de logica judiciara;
11

interpretarea logica juridica a normelor de drept. In acest caz se vorbeste de o adevarata logica a interpretarii normelor juridice sau de o logica a argumentatiei'5. Utilizarea metodei logice In studierea problemelor dreptului este deosebit de utila daca ne gndim la faptul ca instaurarea puterii de stat, constituirea sistemului de organe ale statului, corelatia dintre ele sunt orientate in conformitate cu un model relational, iar activitatea de elaborare a dreptului, precum si cea de aplicare a lui trebuie sa aiba un caracter logic. Logica este aplicata unei sfere largi de probleme juridice cum sunt: definitiile legale, metodele de formare si clasificare a conceptelor juridice, sistematizarea normelor juridice, solutionarea concursului sau conflictelor de norme, regulile rationamentului juridic, interpretarea normelor juridice s. a Dupa parerea mea, aparitia logicii juridice, ca disciplina distincta, la baza careia sta metoda logica, trebuie sa fie inclusa In mod obligatoriu In programele de Invatamnt ale tuturor institutiilor de invatamnt superior de profil alaturi de logica formala. Metoda istorica Unul din principalele aspecte ale vietii contemporane este intoarcerea cu fata spre stiinta si tratarea oricaror probleme de pe pozitii stiintifice tinnd cont de realitatile obiective ale dezvoltarii istorice. In studierea diferitelor fenomene sociale, inclusiv fenomenelor stat si drept, un rol deosebit ii ocupa metoda istorica de cercetare. Esenta metodei istorice consta in cercetarea stiintifica a fenomenului juridic care rezida in analiza conditiilor economice, sociale, politice si de alta natura, a relatiilor corespunzatoare, la momentul considerarii in trecut a unui sistem de drept, completata cu analiza evolutiei relatiilor reglementate juridiceste, spre a se intelege continutul si forma fenomenului juridic privit, de asemeni, In evolutia lui, spre dezvaluirea sensului evenimentelor trecute si a regularitatilor privite in succesiunea lor neintrerupta17. In conformitate cu aceasta metoda stiintele juridice, inclusiv teoria generala a dreptului (aceasta rezulta chiar din definitia stiintei teoriei jenerale a dreptului) cerceteaza dreptul n perspectiva si evolutia sa istorica, de-a lungul diferitelor ornduiri sociale, studiind n acelasi timp si modul in care s-au format o serie de categorii juridice, cu care ele lucreaza si la momentul de fata, asa cum sunt: tipul de drept, esenta dreptului, izvoarele dreptului, sistemul dreptului, functiile dreptului, s.a. Toate acestea, raportate la etapa istorica pe care o strabat, fiind In legatura directa cu diferitele institutii juridice poarta pecetea transformarilor istorice ale poporului si tarii respective. Dupa cum mentioneaza Nicolac Popa, dreptul isi are propria lui istorie si exprima, in diferitele etape si la diferite popoare, gradul de dezvoltare al culturii. Metoda comparativa In sistemul metodelor de cercetare stiintifica un loc aparte ii revine metodei comparative. Esenta acestei metode consta in confruntarea diverselor sisteme juridice, a diferitelor institutii juridico-statale, pentru ca dreptul unui anumit popor prezinta totdeauna caractere unilaterale. Cu ajutorul acestei metode se pot stabili elementele identice si cele divergente dintre doua fenomene, institutii, lucruri, etc, in scopul unei mai bune cunoasteri a institutiilor similare din diferite tari si folosirii experientei reciproce in masura in care ea este aplicabila specificului tarii respective. Combatnd, in principiu, preluarea mecanica a unor institutii si reglementari juridice dintr-o tara in alta, ca si considerarea unora drept modele de urmat in alte tari, metoda comparativa arata calea realista de folosire a experientei legislative si judiciare si de imbogatire reciproca a sistemelor juridice din diferite tari stiut fiind ca orice reglementare juridica trebuie sa izvorasca si sa raspunda in primul rnd nevoilor nationale, specificului si
12

particularitatilor tarii respective iar pentru gasirea solutiilor optime va studia, evident, si experienta altor sisteme de drept'*. In concluzie putem mentiona ca importanta deosebita a metodei comparative a dus si la aparitia unei ramuri distincte in sistemul stiintelor juridice dreptul comparat. Aceasta, la rndul sau, confirma crearea in numeroase tari a unor catedre sau institute de drept comparat, inclusiv a unor institutii internationale cum este Academia Internationala de Drept Comparat cu sediul la Paris. De aceea, consideram rationala crearea unor asemenea centre stiintifice si In tarile noastre. Alte metode aplicate in studiul dreptului 1. Metoda experimentala (experimentul). Referindu-ne la aceasta metoda, vom spune ca ea poate fi utilizata att in laborator (de exemplu, In domeniul criminalisticii) ct si pe teren (de exemplu, In domeniul reglementarii juridice cu caracter economic). Aplicarea metodei experimentale In activitatea legislatiei reprezinta un pas inainte pe linia sporirii eficientei reglementarii prin norme juridice a relatiilor sociale20. 2. Metoda sociologica. Esenta acestei metode consta In folosirea cercetarilor sociologice pentru studierea opiniei publice, studierea eficientei sociale a activitatii diferitelor organe de stat, precum si a reglementarilor date relatiilor sociale. Folosirea ct mai pe larg a sondajului de opinie sau a anchetei sociologice a dus la conturarea sociologiei juridice, ca o disciplina de sine statatoare care se preda Ia multe facultati de drept. 3. Metodele cantitative. Unii autori, inclusiv i. Ceterchi, mentioneaza ca o utilizare tot mai larga In sfera stiintelor juridice au metodele analizei sistematice, structurale si functionale, precum si cele cantitative. Se simte si in domeniul juridic necesitatea prelucrarii cu mijloace moderne a cantitatii considerabil sporite de informatii, localizate cu deosebire in actele juridice (normative si concrete), folosind In acest scop calculatoarele electronice. 4.Metoda statistica serveste att la studiul procesului general de elaborare a dreptului ct si la cel de aplicare, mai ales pe cale judiciara. Actualmente s-a format o disciplina distincta, ca un domeniu distinct al statisticii statistica judiciara.

Subiectul 2. Aparitia si dezvoltarea constitutiei.


2.1. Relatati in linii generale despre aparitia si dezvoltarea constitutiei in lume. Este dificil de apreciat momentul apariiei constituiei n lume. Fenomenul constitutional a aparut in sec. XVII, in lupta impotriva monarhiei absolute.Cei ce iau n considerare numai constituiile scrise, pornesc de la Constituia SUA din 1787 i cea francez din 1791 sau de la declaraiile de drepturi din cele dou state, considerndu-le ca acte constituionale. Pina la revolutia libera din Franta si proclamarea independentei statelor americane, in majoritatea statelor relotiile sociale privind instaurarea si exercitarea puterii in stat erau reglementate de dr.cutumiar. iar dupa infaptuirea revolutiei au fost adoptate constitutii scrise.Cei ce au n vedere i constituiile cutumiare sau semi-cutumiare, pornesc n general de la Constituia Marii Britanii. 2.2. Determinati trasaturile generale ale primelor constitutii in lume. Primele constitutii scrise au fost precedate de "Declaratii de drepturi", asa cum au fost "Declaratia de independenta a statelor nord-americane" din 4 iuliei 1776 si "Declaratia franceza a drepturilor omului si ale cetatenilor de Ia 1789. Aceste acte care in conceptia unor autori snt adevarate constitutii-au constituit baza viitoarelor legi fundamentale. in Declaratia drepturilor omului si alei cetateanului, adoptata de revolutionarii francezi, se prevede: Toate societatile in care garantia drepturilor nu este asigurata, nici separatia puterilor stabilita,-nu au o Constitutie" Primele constitutii scrise apar in unele state din America de Nord (Virginial 1776, NewJersey 1777 etc.) in cursul razboiului pentru independenta, acte care consacrau ca forma de
13

guvernamnt republica. La 17 septembrie 1787 este adoptata, la Philadelphia Constitutia Statelor Unite ale Americii, care este in vigoare si azi. in Europa, prima constitutie scrisa este cea din 3 septembrie 1791 (Franta),' care pastreaza forma monarhica. Se afirma principiul suveranitatii nationale si cel al caracterului reprezentativ al institutiilor, stabilindu-se doi reprezentanti, in sensul juridic al termenului: corpul legislativ si regele. Separatia puterilor, legislativa si executiva, este absoluta. Monarhul fiind seful puterii executive. Regalitatea este nationalizata: regele poarta titlul de rege al francezilor si nu rege al Frantei si Navarei. El este rege nu datorita dreptului la succesiune, ci prin vointa natiunii devenita suverana. Regalitatea este depersonalizata, regele domneste nu cu titlu personal, ci ca reprezentant al natiunii. in timp ce in monarhia absoluta regele detinea toate puterile, sub regimul acestei constitutii in virtutea separarii puterilor, regele nu mai detine dect puterea de executare a legilor. 2.3. Estimati dezvoltarea Constitutiei Republicii Moldova. Mai intii tre.sa specificam ca pe teritoriul RM au actionat constitutii ale Rominiei cit si cele socialiste. Un loc foarte important in dezvoltarea constitutionalismului la jucat adoptarea Constituia RM din 1994.La 29 iulie 1994 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o nou Constituie a Republicii Moldova, care n termen de trei zile a fost promulgat de preedintele republicii Moldova i a intrat n vigoare la 27 august 1994. Din aceast zi Constituia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978 cu toate completrile i modificrile ei a fost considerat ca fiind abrogat.Coninutul normativ al constituiei adoptate este structurat, din punct de vedere juridic, n 151 de articole grupate n apte titluri, unele avnd capitole i seciuni. In procesul elaborarii legii fundamentale s-a tinut cont de cele 3 conditii ale constitutionalismului contemporan: separatia puterilor in stat; statul de drept; consacrarea dr.omului. in 2000 au fost facute careva modificari referitor la presedintele tarii care este ales de parlament prin vot secret, de 3/5 din nr.deputatilor iar de al demite cu 2/3. Aceasta modificarea a fost una nechibzuita care a dus in 2009 la o criza politica soldata cu criza constitutional ducin in cele din urma la dizolvarea parlamentului si la alegeri anticipate din cauza imposibilitatii alegerii presedintelui. Astfel la 1 decembrie 2009 a fost semnat un decret privind crearea Comisiei p-u reforma constitutional pa fi identificate lacunele.Dezvoltarea constitutionalismului contemporan in RM a permis adoptarea de acte ce au stat la baza reglementarilor relatiilor sociale funmadentale; consacrarea principiului separatiilor puterii in stat; aplicarea principiului pluralismului si pluralismului de idei; stabilirea bazelor functionarii jurisdictiei constitutionale; crearea de institutii nationale pentru protectia dr.omului;

14

TEST nr. 4

Subiectul 1. Metoda logica in procesul de cercetare a realitatii juridice.


1.1. Definiti conceptul metodei logice si rolul acesteia in sistemul metodologic. Metoda logica consta in ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii dinamicii raporturilor necesare intre diferitele componente (subsisteme) e sistemului juridic din societate". 1 Aparuta din necesitatea studierii profunde a realitatii juridice, logica este aplicabila unei largi problematici. Din aceste considerente, logica juridica poate fi privita sub doua aspecte: intr-un sens ingust (stricto sensu), logica juridica se refera la logica normelor; intr-un sens mai larg (lato sensu\ logica juridica se refera la elementele constructive de argumentare juridica. Daca stiintele juridice de ramura apeleaza, in mod prioritar, la primul aspect al logicii juridice, teoria generala apeleaza la cel de-al doilea aspect al ei. Astfel, prin intermediul logicii juridice se studiaza problematica definitiilor si categoriilor juridice, metodele de formare si clasificare a conceptelor juridice, sistematizarea normelor juridice, solutionarea concursului , regulile rationamentului juridic, de cunoastere a dreptului si de interpretare a normelor juridice, metodele de verificare a faptelor in procesul judiciar, probatiunea juridica etc.2 1.2. Determinati categoriile fundamentale ale metodei logice si interactiunea acestora. Fiind o conditie a oricarui adevar, logica permite diferentierea unor asemenea categorii, fara de care cunoasterea problemelor si dreptului, realitatii juridice e de neconceput. La asemenea categori se atribuie: singularul si generalul, cauza si efectul, continutul si forma, esenta si fenomenul, necesitatea si intimplarea, posibilitatea si realitatea a) Singularul si generalul Fenomenele juridice sint specifice, unice si in felul lor individuale. E .reu sa gasesti, de exemplu, doua state sau doua sisteme de drept absolut la fel,insa, caracterizind fenomenele juridice din diferite tari, noi intrebuintam anumite notiuni (de exemplu, stat", drept", norma juridica", rapor-juridic", ordine legala", legalitate" etc.), fiecare exprimind ceva general adica se refera la un oarecare grup, la o anumita clasa de fenomene. Astfel, generalul se manifesta intotdeauna in unele trasaturi si particularitati singulare ale fenomenelor juridice, iar singularul este intotdeauna manifestarea, forma de existenta a generalului. b) Cauza si efectul Observind, de exemplu, ca ridicarea constiintei si culturii juridice duce la intarirea legalitatii si ordinii legale, ca anumite fapte ale oamenilor duc la anumite consecinte etc., ne convingem de existenta unui fel anumit | fie legatura, proprie proceselor si fenomenelor si anume a legaturii dintre : cauza si efect. Ceea ce trezeste la viata sau modifica un oarecare fenomen numim cauza, iar ceea ce apare sub actiunea unei cauze anumite, numim efect,in realitatea juridica totul este legat reciproc. Lantul de fenomene este \ infinit. De aceea, la rindul sau orice cauza este generata de un oarecare alt fenomen si apare ca efect, iar orice efect genereaza si el alte fenomene, adica este cauza.
15

c) Continutul si forma Orice fenomene juridice am lua, ele toate au continut si forma. Prin continut se intelege totalitatea elementelor (laturilor, trasaturilor, particularitatilor, proceselor), ce constituie obiectul dat, forma fiind legaturile ce exista intre elementele continutului, acea organizare a fenomenului, datorita careia el apare ca un tot unitar si poate sa-si exercite ianctiile. Continutul si forma oricarui fenomen sint indisolubil legate intre ele si constituie o unitate dialectica. Forma nu poate exista fara un anumit continut si invers. De exemplu, norma juridica si articolul actului normativ, sistemul dreptului si sistemul legislativ constituie legatura continutului si formei, legatura in care normele juridice, sistemul dreptului apar in calitate de continut, iar articolul actului normativ, sistemul legislativ - in calitate de forma. d) Esenta si fenomenul La cercetarea realitatii juridice a societatii deseori folosim categoriile esenta" si fenomenul". Esenta exprima totalitatea legaturilor, relatiilor de adincime si a legilor interne, care determina principalele trasaturi si tendinte ale dezvoltarii obiectului juridic. Fenomenul reprezinta evenimentele concrete, proprietatile sau procesele care exprima trasaturile exterioare ale realitatii si care constituie forma de manifestare si de scoatere la iveala a unei oarecare esente. Esenta poate fi considerata cunoscuta numai daca se cunosc cauzele aparitiei si sursele dezvoltarii obiectului examinat. e) Necesitatea si intmplarea in societate, ca si in natura, totul e legat, conditionat. Dar ceea ce se produce cu lucrurile si fenomenele isi poate avea cauza cu precumpanire in ele insesi, poate decurge din natura lor interna, dar poate fi generat de alte lucruri si fenomene, care fata de lucrurile si fenomenele date au un raport doar pur exterior. Anume aceasta si sta la baza deosebirii dintre necesitate si intmplare. Cu alte cuvinte, necesitatea este ceea ce trebuie sa se intimple in mod neaparat in conditiile date, in timp ce intimplarea isi are baza nu in esenta fenomenului, ci in actiunea asupra lui a altor fenomene. O ilustrare a legaturii dintre intimplare si necesitate ne poate servi urmatoarele. Ocuparea teritoriului dintre Nistru si Prut, numit Basarabia, de catre Rusia, in 1812 a fost, fara indoiala, o intimplare. Dar faptul destramarii Imperiului Rus, iar mai apoi a imperiului sovietic apare ca o necesitate. f) Posibilitatea si realitatea In societate apar permanent diverse fenomene, insa mai inainte ca un fenomen oarecare sa apara trebuie sa existe anumite conditii, permise pentru aparitia lui sau, cel putin, sa nu existe anumite imprejurari care sa impiedice aceasta aparitie. Prin urmare, posibilitatea fixeaza tendinta obiectiva de dezvoltare a fenomenelor. Realitatea reprezinta orice fenomen care exista de acum.De exemplu, in cazul comiterii unei infractiuni persoana care a comiso va fi trasa la raspundere juridica, daca va fi identificata. In cazul identificarii persoanei care a comis fapta ilicita cu vinovatie si daca nu vor exista imprejurari care exclud raspunderea juridica, aceasta din urma va deveni o realitate. Cele mentionate mai sus scot in evidenta insemnatatea primordiala a metodei logice de cercetare, in aceasta ordine de idei, are perfecta dreptate profesorul universitar Nicolae Popa, care considera ca juristului omului de stiinta si practicianului - ii este necesar si util intregul aparat al logicii" Ne solidarizam si cu parerea lui Gheorghe Lupu si Gheorghe Avor16

nic, care concluzioneaza ca logica juridica trebuie sa fie inclusa in mod obligatoriu in programele de studiu ale tuturor institutiilor de invatamint profil juridic. 1.3. Estimati rolul si importanta metodei logice in procesul investigational a diferitelor fenomene juridice. In cercetarea dreptului (a fenomenului juridic) att de complex, Teoria general a dreptului, toate tiinele juridice folosesc categoriile, legile i raionamentele logice. Fcnd abstracie de ceea ce este neesenial, ntmpltor n esena dreptului, teoria caut s dezvluie, folosind metoda logic, ceea ce este esenial, caracteristic pentru drept. Despre importana aplicrii logicii in cercetarea fenomenului juridic vorbete nsui faptul c n ultimii ani s-a conturat ca o disciplin aparte logica juridic. Domeniul logicii juridice cuprinde n mod obligatoriu: edictarea normelor juridice. In acest sens se poate vorbi de o logic a legiuitorului, cunoscut i sub denumirea de tehnic logico-juridic; practica judiciar (jurisprudena). Pentru aceasta s-a dat denumirea de logic judiciar; interpretarea logic juridic a normelor de drept. In acest caz se vorbete de o adevrat logic a interpretrii normelor juridice sau de o logic a argumentaiei'5. Logica este tiina regulilor intelectului. Ea se ocupa cu simplele forme ale intelectului nereferindu-se la coninuturi. Criteriul pur logic al adevrului este acordul cunotinelor cu legile universale i formale ale intelectului, fiind o condiie sine qua non a oricrui adevr; aceast condiie este negativ, deoarece logica nu merge mai departe, eroarea care nu atinge forma, ci coninutul, nu poate fi reliefat. Utilizarea metodei logice In studierea problemelor dreptului este deosebit de util dac ne gndim la faptul c instaurarea puterii de stat, constituirea sistemului de organe ale statului, corelaia dintre ele sunt orientate in conformitate cu un model relaional, iar activitatea de elaborare a dreptului, precum i cea de aplicare a lui trebuie s aib un caracter logic. Logica este aplicat unei sfere largi de probleme juridice cum sunt: definiiile legale, metodele de formare i clasificare a conceptelor juridice, sistematizarea normelor juridice, soluionarea concursului sau conflictelor de norme, regulile raionamentului juridic, interpretarea normelor juridice . a. Dup prerea noastr, apariia logicii juridice, ca disciplin distinct, la baza creia st metoda logic, trebuie s fie inclus In mod obligatoriu In programele de nvmnt ale tuturor instituiilor de nvmnt superior de profil alturi de logica formal.

Subiectul 2: Contiunutul normative al constitutiei


2.1.Identificati si descrieti obiectul de reglementare al constitutiei. Dupa cum cunoastem obiectul de reglementare ne da raspuns la intrebarea ce studiaza, care sunt domeniile de activitate. Continutul reglementarilor constitutionale ofera constitutiei caracterul de lege fundamentala, pentru ca relatiile sociale ce formeaza obiectul acestor reglementari sunt relatiile fundamentale si sunt esentiale p-u instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii in stat. Obiectul de regem.a constitutiei reglementeaza in principal, institutionalizarea puterii si exercitarii ei. Constitutiile cuprind modalitatile de organizare a puterii: forma de guvernamint, regimul politic a statului, fundamentele polirice, sociale si religioase a statului, statutul juridic al persoanei, separatia puterilor in stat, controlul constitutionalitatii legilor, dr.si indatoririle cetatenilor, principiile fundamentale a sistemului electoral. 2.2. Expuneti trasaturile caracteristice ale normelor ce alcatuiesc continutul constitutiilor. Continutul normativ al constitutiei se subordoneaza conceptului de constitutie, el trebuie sa exprime n concret ceea ce este constitutia, ca important act politic si juridic. El trebuie sa exprime, firesc, pozitia constitutiei n sistemul normativ De asemenea, fenomenul constitutie
17

nu poate ramne neschimbat, deoarece constitutia, ca parte a dreptului unei societati, este determinata n continutul si functiile sale de realitatile economice si sociale, fiind supusa n mod obiectiv dinamicii pe care o cunosc chiar factorii care o determina sau o conditioneaza. Fcnd nc o data precizarea c enumerarea unor elemente de coninut al constituiei nu este limitativ, c lipsa unui asemenea elemente dintr-o constituie a unui stat nu poate duce la negarea caracterului de constituie al acesteia vom observa c n coninutul constituiei intr normele privitoare la: esena, tipul i forma statului, deintorul puterii; fundamentele economice i sociale ale puterii; fundamentele politice, ideologice i religioase ale ntregii organizri a societii date* locul i rolul partidelor politice; sistemul organelor statului? statutul juridic al persoanei (drepturile, libertile i ndatoririle fundamentale ale cetenilor); tehnica constituional. Totodat trebuie s remarcm c n coninutul normativ al constituiei sunt cuprinse norme care reglementeaz de principiu toate domeniile vieii econornico-sociale, politice i juridice ale societii date, organizate de stat. Reglementarea detaliat a acestor domenii revine apoi - pe baza principiilor stabilite de constituie legilor. Legile reglementeaz relaii sociale numai din anumite domenii de activitate, mai largi sau mai restrnse, n funcie de legea respectiv i de necesitile de reglementare. Prin intermediu normelor constitutionale se stabilesc principiile si valorile juridice, care sunt norme de aplicare directa, fapt ce asigura posibilitatea aparitiei in baza lor a unor relatii juridice. 2.3. Evaluati (estimati) continutul normativ al Constitutiei Replublicii Moldova. Din moment ce constituia este o lege, dar se deosebete totui de lege, n mod firesc se pune problema de a stabili ce anume norme juridice trebuie s cuprind. Identificarea coninutului normativ al constituiei prezint un real interes mai ales pentru activitatea de redactare a proiectelor de constituii i de legi. Coninutul normativ al constituiei se subordoneaz conceptului de constituie, el trebuie s exprime n concret ceea ce este constituia, ca important act politic i juridic. De asemenea, fenomenul constituie nu poate rmne neschimbat, deoarece constituia, ca parte a dreptului unei societi, este determinat n coninutul i funciile sale de realitile economice i sociale, fiind supus n mod obiectiv dinamicii pe care o cunosc chiar factorii care o determin sau o condiioneaz. In stabilirea coninutului normativ al constituiei este interesant de reinut i o alt opinie, conform creia trei ar fi elernentele de coninut i anume; a) reguli relaive la tehnica guvernamental (cui aparine puterea, cum se desemneaz guvernanii); b) reguli strine organizrii puterii (reguli crora se vrea a li se da o anumit stabilitate, de asemenea cele privitoare la statutul persoanei, al bunurilor, la exercitarea altor industrii, dispoziii de ordin economic, social); c) declaraiile de drepturi__ Coninutul normativ al constituiei s-a stabilit i prin definirea acesteia, definire prin inventarierea elementelor de coninut, i prin stabilirea deosebirilor dintre constituie i lege. Ct privete metoda deosebirilor dintre constituie i legea ordinar, nici aceasta nu este privit ea suficient pentru simplul motiv c nu reuete s pun n valoare i asemnrile ce exist ntre acestea. Ideea de baz este aceea c dintre toate relaiile sociale sunt unele a cror reglementare apare ca esenial n asigurarea, meninerea i consolidarea puterii, activitatea organelor statului inclusiv activitatea normativ - activitatea altor organisme, ca i a cetenilor, deci activitatea ntregii societi trebuind s se desfoare n conformitatecu normele care reglementeaz asemenea relaii fundamentale, norme care alctuiesc constituia. Stabilirea coninutului normativ al constituiei se face n funcie de coninutul i valoarea relaiilor sociale reglementate. Relatii sociale fundamentale care sunt eseniale pentru instaurarea, meninerea i exercitarea puterii. Putem observa c astzi constituiile cuprind nu numai reglementri privitoare la sistemul organelor statului sau la drepturile i libertile ceteneti, ci i reglementri privitoare la fundamentele ideologice ale societii, la ideologia ce st la baza societii, la locul i rolul partidelor politice n sistemul organizrii politice. De asemenea, constituiile actuale stabilesc rolul i locul familiei, locul individului n societate, stabilesc regulile de desfurare a vieii economice, funciile i rolul proprietii etc.
18

Din aceast sumar prezentare se poate desprinde c n stabilirea coninutului normativ al constituiei trebuie s se in seama de faptul c n aceasta sunt sistematizate cele mai nalte cerine politice, statale,economice, sociale i juridice, n statutul lor actual i n perspectivele lor viitoare. De asemenea, c elementele tradiionale de coninut al constituiei au cunoscut o substanial evoluie, lor adugndu-li-se elemente noi. TEST nr. 5

Subiectul 1. Ideologia aparitiei statului si dreptului.


1.1 Identificati teoriile principale ale originii statului si dreptului. Printre cele mai raspindite si importante conceptii si teorii care si-au adus contributii, mai mari sau mai mici, la cercetarea unor sau altor aspecte ale originii, esentei si functiilor statului au fost: teoria teologica, teoria patriarhala, teoria patrimoniala, teoria organica, teoria violentei, teoria rasiala, teoria psihologica, teoria contractuala, teoria materialista, teoria juridica a "statului-natiune" etc. 1.2. Determinati tangentele si deosebirile principalelor teorii de aparitie a statului si dreptului. Teoria teologica sau teocratica* La baza acestei teorii sta originea divina a puterii, cu diferite versiuni ale curentelor si conceptiilor crestine, budiste, islamice etc, fara a mai vorbi despre religiile din Orientul antic: statul este creatia lui Dumnezeu, iar monarhul, seful statului, este reprezentantul lui pe pamint. Asa bunaoara, faraonul Egiptului antic era considerat singurul intermediar intre Dumnezeu si oameni, imparatul Japoniei este numit "Fiul Soarelui" s.a.m.d. Promotorii conceptiei teologice au fost, mai ales, Sfintul Augustin si Sfintul Paul, teologii filosofi, moralisti si dialecticieni. n perioada contemporana conceptiile religioase sint raspindite de reprezentantii Vaticanului, Islamului, de teoreticieni ai altor culte religioase. Ca urmare, teoria teologica cunoaste variante diferite, incepind cu orientarea spre "eternul stat", "binele evanghelic" si terminind cu "noul conservatorism", pentru care revolutia ce ar putea duce la schimbarea "legilor eterne" este forma "satanica" a ostilitatii. Teoria patriarhala* Partasii acestei conceptii sustin ca statul isi trage originea de la familie. Germenii acestei conceptii pot fi observati inca la Aristotel. in renumita sa lucrare Politica Aristotel sustine ca omul ca fiinta sociala se organizeaza in familie, iar statul reprezinta forma prelungita a acesteia. n perioada medievala teoria patriarhala este dezvoltata de englezul Robert Filmer. in lucrarea sa Patriarhul (1653) el, recurgind la argumentele din Biblie, afirma ca monarhul detine puterea de stat in calitate de mostenitor al lui Adam care a fost investit de Dumnezeu atit cu puterea parinteasca, precum si cu cea legala. Conceptul enuntat, desi nu mai are o raspindire foarte larga, poate fi intilnit si azi in unele state occidentale. Teoria patrimoniala Aparuta in perioada medievala, aceasta teorie sustine ca statul a luat nastere din dreptul de proprietate asupra pamintului. Guvernantii stapinesc teritoriul in virtutea unui vechi drept de proprietate, iar poporul nu este decit o adunare de arendasi pe mosia stapinului. Conceptia a avut o aplicare mai larga in Germania. Una dintre formulele ei raspindite afirma ca "singele si pamintul fauresc istoria". Teoria violentei
19

Aceasta teorie capata o raspindire mai larga mai ales in epoca moderna. Cei mai de seama reprezentanti ai ei E.Diihring, L.Gumplowiez, K.Kautsky 11 atribuie violentei rolul decisiv in aparitia claselor sociale si a statului. Statul a aparut in lupta dintre diferite triburi primitive. Tribul invingator instituie puterea de stat, se transforma in partea dominanta a societatii, iar tribul invins constituie masa supusilor. invingatorii devin si proprietari ai bogatiilor acaparate. Conceptia a generat si unele versiuni rasiste. Asa de exemplu, L.Gumplowiez12, in lucrarea sa Teoria generala a statului, sustine ca triburile ce apartineau unor rase superioare ar fi format statul in urma supunerii triburilor de rasa inferioara. Teoria rasiala Teoria rasiala porneste de la ideea inegalitatii raselor, a dominatiei raselor "superioare". Cele mai reactionare variante ale teoriei rasiale au fost dezvoltate de teoreticienii regimurilor fasciste si totalitare, instaurate intre cele doua razboaie mondiale. in viziunea partasilor acestei conceptii, statul se transforma intr-un mecanism centralizat excesiv, axat pe o ierarhie militar-birocratica, in fruntea careia se afla fiurerul, exponent al "spiritului natiunii". Apropiata de aceasta teorie este si teoria globalizarii, ce pune la baza ideea impartirii sferelor de influenta intre statele principale pentru "a ajuta" celelalte state. O asemenea conceptie, in forma camuflata, a fost luata drept baza a politicii externe a ex-URSS. Teoria organista Aceasta conceptie a aparut in secolul al XlX-lea. Reprezentantii ei: juristul elvetian Bluntschli, sociologul englez Spencer13, sociologul francez Borms transpun legile naturii asupra studierii statului. Dupa parerea lor, statul este un organism social compus din oameni, tot astfel cum organismul animal se compune din celule. Statul are o vointa si constiinta separata de vointa oamenilor din care este compus. Exact asa cum intr-un organism organele desfasoara anumite activitati, trebuie sa decurga lucrurile si in societate, unde fiecare om, fiecare patura sociala isi are locul si rolul sau. Statul trebuie sa domine asupra tuturor, dupa cum organismului viu ii sint supuse toate partile sale. Teoria psihologica14 Adeptii acestei teorii explica aparitia statului prin factori de ordin psihologic. Dupa parerea lor, in societate exista doua categorii de oameni: unii care, din punct de vedere psihic, sint predestinati pentru functii de conducere, iar ceilalti - pentru a fi condusi. Se afirma, de asemenea, ca oamenii, dupa natura lor, sint dispusi a trai nu izolat unul de altul, ci in comunitati. Tendinta oamenilor de a trai in comun, trairile lor psihice au jucat rolul decisiv in aparitia statului. Teoria contractuala (a contractului social) Aceasta teorie isi trage radacinile in Grecia antica, insa apogeul interpre tarii este aparitia unor personalitati de seama ale gindirii umane, cum ar fi: J.-J.Rousseau, J.Locke, Th.Hobbes, A.Radiscev.15 Potrivit acestei teorii, aparitia statului este rezultatul unei intelegeri intre oameni, al unui contract social incheiat din vointa oamenilor, al unui "pact de supunere". Ca urmare, supusii promit sa asculte, iar regele le promite un minimum de libertate. Aceasta teorie cunoaste mai multe variante. Asa, de exemplu, in viziunea lui Thomas Hobbes, adept al monarhiei absolute, pina la aparitia statului a fost o perioada de dezastru, un razboi al tuturor impotriva tuturor. Pentru a se salva, oamenii au incheiat un contract social. Prin urmare, statul este un bun social. Prin contractul social incheiat intre monarh si supusii sai, acestia din urma ar fi renuntat la toate drepturile lor si la intreaga libertate naturala in folosul monarhului, caruia ii recunosc o putere nelimitata. Purtatorul suveranitatii nu este poporul, ci monarhul.
20

n viziunea lui John Locke, prin contractul social oamenii au jertfit nu toate, ci doar o parte a drepturilor lor initiale in interesul asigurarii celeilalte parti: proprietatea individuala si libertatea. O viziune mai progresista are Jean-Jacques Rousseau. El sustine in lucrarea Contractul social ca puterea monarhului este dependenta de poporul care i-a acordat-o fara a renunta la libertatea inalienabila. Poporul are dreptul sa se rascoale daca monarhul uzurpa puterea. Teoria contractuala este reluata in unele dintre variantele solidarismului, vorbindu-se despre un "cvasicontract social". Conceptia hegeliana, detasindu-se de teoria contractuala, vede in stat realizarea "ideii morale", "imagine si realitate a ratiunii", avind ca misiune concilierea particularului si a universalului, aplanarea contradictiilor dintre individ si colectivitate. Teoria juridica a "statului-natiune" n principal, aceasta teorie este elaborata de Carre de Malberg, afirmind ca "statul este personificarea juridica a unei natiuni". Aceasta teorie este dezvaluita si in operele lui Esmein, ale juristilor germani Gierke, Jellinek, Loband. Ramine a sti ce este o natiune. Traditia germana considera ca esentiali pentru definirea natiunii sint factorii materiali si spirituali, cum ar fi: cultura, limba, solul, rasa. Traditia franceza pune accent mai ales pe factorii subiectivi, cum ar fi, bunaoara, tendinta de a coexista, sentimentele de legatura spirituala intre membrii unei comunitati. Teoria materialista Aceasta teorie si-a gasit absolutizare mai ales in teoria marxista, conform careia statul este rezultatul aparitiei proprietatii private asupra mijloacelor de productie, al scindarii societatii in bogati si saraci, in clase antagoniste. Ea a predominat in asa-zisele state socialiste (considerate, dupa parerea lui K.Marx, F.Engels, V.Lenin16, ca "semistate", state nu in deplinul sens al cuvintului, in virtutea faptului ca, nefiind un instrument de mentinere a dominatiei minoritatii asupra majoritatii, isi pierd esenta lor initiala; state care in viitor vor dispare definitiv, nefiind inlocuite cu altele). Pina nu demult aceasta a fost considerata singura .teorie argumentata din punct de vedere stiintific Unele conceptii cu privire la aparitia dreptului .n mod special au fost divizate conceptiile ce tin de aparitia statului de cele care se refera la aparitia dreptului, cu toate ca au multe puncte de tangenta. in acest paragraf ne-am propus sa elucidam succint principalele teorii cu privire la aparitia, esenta si functiile dreptului, pentru ca la sfirsitul acestei lucrari le analizam, intr-un capitol aparte, mai detaliat, din lipsa literaturii la problema data. in ceea ce priveste originea dreptului, la caracterizarea aparitiei lui ca baza se pun, de regula, aceleasi premise esentiale. Putem evidentia urmatoarele scoli ale dreptului: Scoala dreptului natural Aceasta scoala isi are radacinile in antichitatea greaca. Asa, de exemplu, Aristotel, in lucrarea sa Logica, concepe lumea ca un tot unitar cuprinzind ansamblul naturii. Dupa parerea lui, omul face parte din natura intr-un dublu sens: pe de o parte, el este o parte a materiei participind la experienta acesteia, iar, pe de alta parte, este dotat cu o ratiune activa care il deosebeste de celelalte parti ale naturii, fiind capabil sa-si dirijeze vointa in acord cu ratiunea. Dreptul are un caracter dublu: dreptul natural si dreptul pozitiv. Dreptul natural constituie un fundament esential al celui pozitiv, ultimul urmind sa corespunda principiilor dreptului predestinat. Hugo Grotius, reprezentantul de seama al S,coli dreptului natural, sustine ca nu este suficient apetitul social al omului, este nevoie si de ratiune, care dicteaza principii, anumite percepte fundamentale. Aceste percepte priveau:
21

- aliendi abstinentia (respectarea a tot ce este a altuia); - promissorum implendorum obligatio (respectarea angajamentelor); - domni culpa dati reparatio (repararea pagubelor pricinuite altora); - poenae inter homines meritwn (pedeapsa echitabila). Acestea erau, in conceptia lui Grotius, bazele pe care se construieste dreptul natural ca drept etern, imobil. Prin aceasta el se deosebea de dreptul pozitiv - un drept voluntar, imperfect, schimbator. Legiuitorii Revolutiei franceze sint puternic condusi de ideile dreptului natural. in proiectul de Cod civil al comisiunii din anul VIII ei notau: "Exista un drept universal, imobil, izvor al tuturor legilor pozitive; el nu este decit ratiunea naturala, intrucit aceasta guverneaza pe toti oamenii". Drepturile omului sint, in conceptia data, cele care decurg din calitatea lor rationala. Esenta omului sta in individualitatea lui. Fiinta umana atinge destinatia ei intrucit se comporta ca purtatoare a ratiunii25. Scoala istorica a dreptului Potrivit acestei conceptii, formarea si dezvoltarea dreptului a avut loc in conditiile unui anumit mediu, care difera la diferite popoare. Procesul de aparitie a dreptului este lent si la baza lui sta, in primul rind, "spiritul national". Ca urmare, formarea dreptului poate fi asemanata cu formarea unei limbi, pe parcursul evolutiei istorice, tinindu-se cont de "spiritul national". Conceptul enuntat a fost exprimat de unul din partasii acestei scoli Montesquieu. El considera ca "legile trebuie sa fie potrivite cu conditiile fizice ale tarii: cu clima - rece, calda sau temperatura - cu calitatea solului, cu asezarea, cu intinderea sa..." Scoala sociologica a dreptului Cei mai de seama reprezentanti ai acestei scoli (Ihering, Duguit, Ehrlich s.a.) considera ca dreptul se naste din lupta intre interesele sociale diferite si ca el constituie instrumentul fundamental al vietii sociale. Dupa parerea lui Ihering, exista un interes social general, scopul dreptului constind in ocrotirea interesului general si a intereselor individuale ce se gasesc in concordanta cu interesele societatii. O varianta a acestei scoli constituie "scria solidaritatii sociale", sustinuta de francezul Le"on Duguit, care considera ca dreptul poate fi impartit in doua categorii: dreptul social si dreptul pozitiv. Dreptul social isi are sursa in viata sociala a oamenilor. Dreptul pozitiv este dreptul elaborat de stat care nu este altceva decit dreptul social prins in formule juridice si investit cu forta de constringere a statului. Daca dreptul pozitiv contravine dreptului social, se incalca "solidaritatea sociala" si, prin urmare, acest drept pozitiv urmeaza sa fie inlaturat si inlocuit cu alt drept pozitiv, care corespunde dreptului social Scoala normativista a dreptului Fondatorul acestei scoli este Hans Kelsen. Potrivit acestei scoli, sistemul normelor juridice se infatiseaza in forma de piramida. La baza acestei piramide se afla norma de conduita sociala fondata pe drept. Toate celelalte acte normative deriva din norma de conduita sociala pe baza dreptului. In acelasi timp, drepturile subiective nu sint altceva decit puncte de confluenta pentru actiunea normelor juridice. in concluzie, facind o generalizare a celor mentionate mai sus, dar in primul rind a diverselor conceptii, viziuni, teorii ce vizeaza originea statului si dreptului de-a lungul istoriei, putem conchide ca fiecare din ele isi are un graunte rational, ceva util pentru studiul acestor doua fenomene sociale importante, indiferent de pozitia unui sau altui autor. 1.3. Formulati propriile viziuni asupra procesului de aparitie a statului si dreptului. Alege de mai sus din 1.2
22

Subiectul 2. Dreptul constitutional ca stiinta.


2.1. Relatati (descrieti) in linii generale despre dreptul constitutional ca stiinta (notiune si locul in sistemul de stiinte sociale si juridice). Stiinta dr.const. reprezinta un sistem de cunostinte istorice, logic funmadentate, capatate in rezultatul cercetarii dreptului constitutional ca ramura de drept, a relatiilor reglemantate de aceasta ramura, precum si a practicii realizarii normelor dr. Const. Stiinta dr. Const. sistematizeaza cunostintele despre puterile in stat, cercetate in coplexitatea cauzelor, conditiilor, modalitatilor de manifestare, finalitatii si legaturilor sale cu alte fenomene. Ca stiinta nu este altceva decit un ansamblu de cunostinte despre normele juridice care reglementeaza relatiile sociale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterilor de stat. Dr.constitutional este ramura de drept care este formata din norme juridice care reglementeaza relatiile sociale fundamentale care apar in procesul instaurarii,mentinerii si exercitarii statale a puterii. Dr.constitutional,reglementind relatii sociale fundamentale pentru procesul de instaurare,mentinere si exercitare a puterii,este ramura principala in sistemul de drept.Aceasta impune ca toate celelalte n.j,apartinind altor ramuri de drept sa fie conforme cu prevederile constitutionale,obiectiv care se realizeaza in mod practic prin controlul constitutionalitatii legilor,care,in Rominia ,se asigura de Curtea Constitutionala. 2.2. Determinati obiectul, metoda si izvoarele stiintei dreptului constitutional. 1. Obiectul de cercetare a" disciplinei dreptului constituional. Pentru a putea fi vorba de o disciplin tiinific este necesar n primul rnd ca ea s aib un obiect propriu de cercetare, deosebit prin specificul si de obiectul altor discipline tiinifice. Obiectul dr. Cons. Il constituie in principal Constitutia. Insa obiectul de studiu al dr. Const. il constituie toate relatiile socialeconomice si politice reglementate de normele de dr. Const. obiectul specific al lui sunt raporturile sociale legate de forma de stat, forma de guvernamint, organizarea si functionarea parlamentului, raportul acestuia cu alte organe de stat. Metode utilizate de doctrina dreptului constituional. Metodele utilizate mult timp de doctrina dreptului constituional sunt: metoda exegetic i cea analitic-sintetic. . a) Metoda exegetic- const n utilizarea interpretrii gramaticale i logice, n scopul de a stabili nelesul diferitelor texte din legi. Ea se margineste exclusiv la textul juridic, fara sa analizeze cauzele fenomenelor juridice. Ce se realizeaza prin aceasta metoda este doar interpretarea,l explicarea, comentarea din punct de vedere filologic si logic a textului de lege. b) Metoda analitic-sintetic-analiza diferitelor norme juridice n vigoare, n scopul de a gsi principiul juridic ce le st la baz. O data descoperite, aceste principii sunt cercetate comparativ, stabilindu-se caracterele lor specifice, pentru ca apoi, pe cale de sintez, s se desprind din ele un numr de principii superioare, care guverneaz o materie determinat a dreptului. Principiile- superioare astfel stabilite sunt utilizate n cele din urm pentru a interpreta celelalte dispoziii ale constituiei. c)Metoda logica-stiinta dr. Const. se foloseste de categoriile, legile si rationamentele logice. Aici se are in vedere in general, utilizarea regulilor in activitatea practica de realizare a dreptului
23

d) metoda istorica-stiinta dr. const. cerceteaza relatiile sociale fundamentale si normele de dr. constitutional care reglementeaza aceste relatii din perspective si evolutia lor istorica. e)metada comparative- se compara diferite institutii juridice, sisteme juridice de la un stat la altul cu scopul de a gasi solutii optime pentru sistemul din tara noastra, aceasta permitind adoptarea celor mai optime si mai eficiente decizii, si evitarea unor erori. f)metoda cercetarilor sociologice concrete-ofera o perspective noua in studiul realitatii juridice, ca realitate sociala, verificind modul in care societatea influienteaza dreptul si accepta la rindu-I influienta din partea acestuia. g) metoda experimental- daca se propune prroblema unor transformari de ansamblu la nivel national, se recurge mai intii la verificarea noilor masuri in una sau mai multe unitati administrative- teritoriale. h)metoda sistematica- impune cunoasterea normelor de dr. const. in legatura cu relatiile sociale care le-au determinat. Izvoarele stiintei dr. const sunt cunostintele sistematizate despre obiectul de studio al acestei stiinte, elucidate in lucrari stiintifice: monografii, manual, articole. 2.3. Estimati rolul si sarcinile de baza ale stiintei dreptului constitutional. Dreptul constituional apare n cadrul sistemului de drept ntr-o dubl ipostaz: ca ramura de drept i ca factor structurant al ntregului sistem.Ca ramur de drept, dreptul constituional reprezint totalitatea normelor i instituiilor juridice care au ca obiect reglementarea raporturilor sociale care iau natere n procesul exercitrii puterii de stat.Ca factor structurant n sistemul de drept, dreptul constituional guverneaz i orienteaz reglementarea juridic din celelalte ramuri ale dreptului, i imprim un anumit coninut i o anumit direcie. Dreptul constituional apare ca factor structurant al ntregului sistem de drept prin aceea c normele ce alctuiesc celelalte ramuri ale dreptului trebuie s fie conforme celor cuprinse n dreptul constituional i, mai presus de toate, s fie conforme normelor cuprinse n Constituie. Toate normele cuprinse n Constituie abrog ori modific implicit normele cuprinse n alte acte normative, dac i n msura n care acestea contravin dispoziiilor Constituiei Orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente.Sistemul de drept la fel cunoate o asemenea ierarhizare a ramurilor sale.Pentru a determina locul ramurii dreptului constituional n sistemul dreptului,trebuie s inem cont de dou aspecte: importana relaiilor sociale reglementate prin dreptul constituional i valoarea formelor juridice, prin care voina deintorilor puterii devine drept (izvoarele de drept). Normele de drept constituional reglementeaz cele mai importante relaii sociale, relaiile ce apar n procesul instaurrii, meninerii i exercitrii puterii de stat. Astfel de relaii prezint cea mai mare importan pentru popor. De aceea aceste relaii sociale snt reglementate de constituie, legea fundamentala statului, care se situeaz n fruntea sistemului de drept. Din normele constituiei se desprind principiile dup care celelalte ramuri de drept reglementeaz n domeniile lor de activitate. Dreptul constituional conine norme elaborate n cadrul activitii de realizare a puterii de stat care este o activitate de conducere la nivel superior celorlalte activiti de conducere. Constituia, ca izvor principal al dreptului constituional, este n acelai timp izvorul principal pentru ntregul drept. Orice ramur de drept i gsete fundamentul juridic n normele din constituie. O modificare intervenit n dreptul constituional impune modificri corespunztoare ale normelor din celelalte ramuri de drept care conin reglementri ale acelorai relaii sociale.Dreptul constituional este ramura principal n sistemul de drept.

24

TEST nr. 6

Subiectul 1. Caracteristica generala a statului ca fenomen social, politic si juridic.


1.1. Interpretati conceptul si trasaturile statului. Cuvntul stat" provine din latinescul status, semnificnd ideea de ceva stabil, permanent. Iniial acest cuvnt se folosea pentru a desemna cetile, republicile de tipul celei romane, despoiile orientale i alte forme de organizaie politic a societii. Aceasta ns nu nseamn c la etapa timpurie de existen a starului nu au fost ncercri de a fundamenta idei clare despre stat. Asemenea ncercri de tratare a problemei statului pot fi ntlnite, de exemplu, la gnditorii din antichitate cum ar fi Aristotel, Platon i alii. Fiind o categorie social extrem de complex, noiunea de stat este j folosit n mai multe sensuri. n sensul cel mai larg al cuvntului, statul e organizatorul principal al activitii unei comuniti umane care stabilete reguli generale i obligatorii de conduit, organizeaz aplicarea sau executarea acestor reguli i, n caz de necesitate, rezolv litigiile care apar n societate. n sens restrns i concret, statul este ansamblul autoritilor publice care asigur guvernarea. De aici noiunea de stat are dou semnificaii: societate, form de convieuire a comunitilor umane; putere, organizare ce dispune de un aparat coercitiv. Trasaturile statului: o organizatie politica a societatii cu ajutorul careia se realizeaza conducerea sociala; o organizatie, care detine monopolul crearii si aplicarii dreptului; o organizatie care exercita puterea pe un teritoriu determinat al unei comunitati umane; o organizatie politica a detinatorilor puterii de stat care in exclusivitate poate obliga executarea vointei generale, aplicind in caz de necesitate, forta de constringere. 1.2.Analizati dimensiunile statului si interactiunea acestora. In viziunea noastr, statului contemporan i snt caracteristice citeva atribute, sau elemente, i anume: Puterea public , Populaia , Teritoriul 1. Puterea public, element indispensabil, definitoriu al statului, este acea putere care i d statului forma i caracterul propriu. - Puterea este un fenomen legat de autoritate, care se caracterizeaz prin posibilitatea de a comanda, de a da ordine, iar obligaia celui care le primete este de a se supune acestor comenzi; Aceast autoritate exist nc din cele mai vechi timpuri. La nceput ea a fost personificat n eful colectivitii umane respective (gint, trib etc.) care i impunea autoritatea prin calitile sale. Cu timpul autoritatea s-a desprins, instituindu-se ca o realitate distinct de persoana celui care deinea puterea sau care o exercita. S-a constituit, aadar, un aparat, s-a creat un sistem de organizare mai complex. In felul acesta, autoritatea s-a organizat ca o instituie de sine stttoare, devenind ceea ce astzi numim stat. Puterea de stat este o putere politic. Asupra conceptului de politic avemmultiple accepiuni, unele controversate. n general, politica este denumit tiinaguvernrii statelor, ea reprezint tot ceea ce se refer la arta de a guverna unstat. Fenomenul politic fundamental care trebuie studiat n legtur cu statul iputerea politic l reprezint distincia dintre guvernani i guvernai, dintre ceice dein puterea, care comand i cei care snt condui, care se supun
25

acesteiconduceri. Pentru a cunoate caracterul puterii este esenial a cunoate cine deineputerea, cum o dobndete (cucerete) i cum o exercit. Aceasta depinde destructura socialeconomic a societii, de condiiile istorice, politice etc. Puterea politic determin conducerea societii n direcia politicii preconizate deforele politice i sociale care se afl la guvernare, care dein puterea. - Puterea de stat este o putere organizat (instituionalizat) n sensul c ease desprinde de persoana care o exercit; - Puterea de stat este o putere de comand, ea instituie norme obligatorii,dispoziii obligatorii, fie sub forma normelor generale, fie sub forma dispoziiilor concrete; - Puterea de stat este unic, ea deine monopolul constrngerii: numai eaare posibilitatea s foloseasc constrngerea, dispunnd n acest sens de un aparat specializat; - Puterea de stat are vocaia globalizrii, n sensul c ea se aplic n societatea respectiv asupra tuturor aspectelor, in toate domeniile vkii, ea singuri stabilete limitele. Aadar, statul estep instituie politic cu o personalitatejuridic deosebit, n care puterea politic este instituionalizat prin stat i nfelul acesta statul, exercitndu-i puterea suveran, determin organizarea societii potrivit unei anumite concepii, conform unei anumite ordini de drept nsocietate, asigur aprarea acesteia.20 2. Populaia (poporul, cetenia).constituie dimensiunea demografica, psihologica si spirituala a statului. Fr populaie, puterea statal asupra unei colectiviti umane (de regul, o naiune) nu poate fi exercitat. ntre stat i fiecare individ al colectivitii statale se stabilesc anumite relaii specifice, drepturi i obligaii reciproce cuprinse n statutul ceteanului fiecrui stat. Puterea statului nu se limiteaz numai la cetenii respectivi, ea se exercit, ntrun mod specific, i asupra cetenilor strini sau fr cetenie aflai ntr-o anumit perioad de timp pe teritoriul respectivei ri.populatia este o comunitatea indivizilor care se afla pe un teritoriu strict determinat al statului si asupra careia se exercita puterea de stat. Din populatia tarii fac parte cetatenii sai,cet.str.,si apatrizii. naiunea a fost definit ca "o comunitate uman, formata istoriceste pe un teritoriu distinct de care ea isi leaga trecutul istoric, prezentul si viitorul. Elementele natiunii sunt: rasa, limba, religie, traditii istorice, interesele materiale si culturale comune, situatia demografica. n concluzie, ceea ce trebuie de reinut, indiferent de denumire: comunitate uman, populaie, popor, naiune, este faptul c un element necesar i obligatoriu pentru abordarea conceptului de stat este o colectivitate uman care trebuie s rspund anumitor cerine ce i confer o anumit unitate intern, fireasc, natural i o imagine proprie, autonom i distinct de entiti asemntoare. Sunt cazuri cind aceeasi natiune sta la baza nu numai a unui singur stat cum ar fi de exemplu natiunea romina organizata in doua state romine- Rominia si RM. deasemenea exista situatii cind la baza unui stat stau mai multe natiuni. In federatia rusa sun t pe linga rusi si tatari, ciuvaii, bakirii. O atentie deosebita tre de acordat si problebei legate de minoritatea nationala-este un grup etnic numeric inferior restului populatiei ai caror membri au cetatenia acestui stat, poseda calitati religioase, etnice lingvistice diferite de cele ale restului populatiei. Aceste calitati tre sa se formeze un timp indelungat si grupului dat sai apartina un teritoriu al sau distinct unde aceste calitati au aparut. 3. Teritoriul. 1Teritoriul, alturi de popor i de puterea de stat, este unul dintre elementele indispensabile statului i reprezint dimensiunea lui material, teritoriul nu are semnificaia unui spaiu oarecare, el este de o importan mult mai mare, de o structur tridimensional, cuprinznd subsolul, spaiul aerian i ntinderea de pmnt delimitat de frontiere. Teritoriul statului este alctuit din anumite elemente constitutive, o parte a globului pmntesc care cuprinde solul, subsolul, spaiul ac-i coloana de aer de deasupra solului i a spaiului acvatic, asupra auil i exercit suveran puterea. Solul, ca element principal al teritoriului este
26

alctuit din uscatul aflat sub imperiul suveranitii statului, indiferent de locul unde este situat din punct de vedere geografic. subsolul, este partea scoarei terestre, situat mai jos de stratul de sol si fundul bazinelor de ap i se ntinde pn la adncimi accesibile pentru i valorificare geologic. Subsolul intr n componena teritoriului fr nici un fel de ngrdire juridic de ordin internaional, statul fiind n drept s dispun de el exclusiv i pe deplin. Spaiul acvatic are dou componente:1-apele interioare, cuprinznd apele rurilor, lacurilor, canalurilor, porturilor, radelor i bilor, asupra crora statul i exercit suveranitatea deplin, cu dreptul de a reglementa prin legi navigaia, exploatarea i protecia lor;2-marea teritorial, poriune maritim de o anumit lime ce se ntinde de-a lungul rmului, n afara limitelor apelor inferioare. Spaiul aerian reprezint coloana de aer care se afl deasupra solului saiului acvatic al statului, delimitat pe orizontal prin frontiere terestre, fiuviale i maritime, pe vertical nlndu-se pn la limita inferioar a stratului extraatmosferic, limit situat aproximativ la 100-110 km deasunivelului mrii. 1.3.Evaluati organizarea politico-etatica a Republicii Moldova.

Subiectul 2. Locul si rolul ramurii dreptului constitutional ca ramura de drept in sistemul dreptului.
2.1.Descrieti locul si rolul ramurii dreptului constitutional in sistemul dreptului. Dreptul constituional apare n cadrul sistemului de drept ntr-o dubl ipostaz: ca ramura de drept i ca factor structurant al ntregului sistem.Ca ramur de drept, dreptul constituional reprezint totalitatea normelor i instituiilor juridice care au ca obiect reglementarea raporturilor sociale care iau natere n procesul exercitrii puterii de stat.Ca factor structurant n sistemul de drept, dreptul constituional guverneaz i orienteaz reglementarea juridic din celelalte ramuri ale dreptului, i imprim un anumit coninut i o anumit direcie. Dreptul constituional apare ca factor structurant al ntregului sistem de drept prin aceea c normele ce alctuiesc celelalte ramuri ale dreptului trebuie s fie conforme celor cuprinse n dreptul constituional i, mai presus de toate, s fie conforme normelor cuprinse n Constituie. Toate normele cuprinse n Constituie abrog ori modific implicit normele cuprinse n alte acte normative, dac i n msura n care acestea contravin dispoziiilor Constituiei 2.2.Stabilii legtura ramurii dreptului constituional cu alte ramuri de drept. Dr. constitutional ca ramura de drept are o pozitie deosebitain cadrul sistemului de drept, deoarece relatiile sociale reglementate de dr. const. sunt relatii fundamentale ceapar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii, prezentitnd cea mai mare importanta p-u popor, un alt aspect consta in aceea ca valoarea formelor juridice prin care vointa guvernantilor, de aparare a relatii sociale fundamentale devin drept. Dr. const. studiaza fenomenele si raporturile politico-juridice care, partial, formeaza obiectuln de studio si a altor stiinte. Cel mai aproape de stiinta dr. const. sunt acele stiinte juridice ce fac parte din dreptul public: dr. adm., dr.politienesc, dr. informational, dr. financiar, dr. vamal, de. Ecologic. Totodata in procesuln de realizare a investigatiilor stiintifice aplica unele date si metode specific unor discipline adiacente: TGD. Istoria statului si dreptului, dr. internatyional public, dr. privat, dr. penal, psihologia sociala, politica si juridical, politologia. O strinsa legatura este intre dr. const. si politologie. Dr. const. analizeaza indeosebi normele si institutiile politice, cele prin care se exercita puterea de stat a poporului. Dr. const. insa nusi extinde sfera asupra laturilor psihologice ale fenomenelor politice si nici asupra institutiilor politice. Politologia are o sfera de cuprindere mai larga, ea analizind fenomenele politice in
27

asamblul lor din toate laturile- ideologice, psihologice, relationale, institutionale si normative ale structurii politice. 2.3.Argumentai locul deosebit al dreptului constituional n sistemul de drept. Orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente.Sistemul de drept la fel cunoate o asemenea ierarhizare a ramurilor sale.Pentru a determina locul ramurii dreptului constituional n sistemul dreptului,trebuie s inem cont de dou aspecte: importana relaiilor sociale reglementate prin dreptul constituional i valoarea formelor juridice, prin care voina deintorilor puterii devine drept (izvoarele de drept). Normele de drept constituional reglementeaz cele mai importante relaii sociale, relaiile ce apar n procesul instaurrii, meninerii i exercitrii puterii de stat. Astfel de relaii prezint cea mai mare importan pentru popor. De aceea aceste relaii sociale snt reglementate de constituie, legea fundamentala statului, care se situeaz n fruntea sistemului de drept. Din normele constituiei se desprind principiile dup care celelalte ramuri de drept reglementeaz n domeniile lor de activitate. Dreptul constituional conine norme elaborate n cadrul activitii de realizare a puterii de stat care este o activitate de conducere la nivel superior celorlalte activiti de conducere. Constituia, ca izvor principal al dreptului constituional, este n acelai timp izvorul principal pentru ntregul drept. Orice ramur de drept i gsete fundamentul juridic n normele din constituie. O modificare intervenit n dreptul constituional impune modificri corespunztoare ale normelor din celelalte ramuri de drept care conin reglementri ale acelorai relaii sociale.Dreptul constituional este ramura principal n sistemul de drept. Sistemu dreptului, dei unitar, cunoate o grupare a normelor sale pe ramuri de drept. Totodat, deoarece orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente i sistemul de drept cunoate o asemenea ierarhizare a ramurilor sale. dreptu constituional ca ramur a dreptului ndeplinete trsturile privii esena, mijloacele de realizare i finalitatea, comune ntregului sistei de drept, ceea ce, de altfel, asigur integrarea sa n acest sistem impune s stabilim ce loc ocup el n sistemul dreptului unitar. Ct privete cel dinti aspect, aa cum de altfel am mai explicat 1 obiectul dreptului constituional, normele de drept constituion* reglementeaz cele mai importante reiaii sociale, adic acele reiai fundamentale ce apar n procesul instaurrii,.-meninerii i exercitri puterii. Este incontestabil c relaiile sociale privind instaurarea si meninerea puterii prezint cea mai mare importan pentru popor, c< cucerirea puterii este scopul oricrei revoluii. Cucerind putere* guvernanii pot apoi s organizeze ntreaga via economic, social i politic. Fa de valoarea deosebit a relaiilor sociale reglementate prin dreptul constituional - i aici trecem^a cel de-al doilea aspect cercetat * apare evident necesitatea exprimrii voinei guvernanilor prin cele importante i mai eficiente forme juridice, i anume prin acte native de reglementare primar a relaiilor sociale.

28

TEST nr. 7

Subiectul 1. Scopul, sarcinile, functiile statului. Caracteristica functionala a statelor contemporane.


1.1. Identificati scopul statului la diferite etape de dezvoltare istorica. La fiecare etapa de dezvoltare istorica scopul statului poate sa fie nu intotdeauna acelasi. El evolueaza in functie de valorile sociale ale colectivitatii. La toate etapele de dezvoltare istorica statul este chemat sa apere orinduirea respectiva. Prin insasi scopul statului acesta isi propune ca in diferite perioade a ierarhiza si structura principalele organe statale si sa acorde o importanta deosebita dr-lor si lib-lor cetatenilor doarece poporul este nucleul unei celule denumite stat. Scopul statului la diferite etape poate fi atins doar prin prezenta unei puteri solide si eficiente de a dirija politica economica,sociala,culturala intru dezvoltarea si prosperitatea statului. 1.2. Stabiliti legaturile scopului cu sarcinile si functiile statului. Scopul statului este ceea ce el isi doreste sa infaptuiasca.Scopul statului poate fi proclamat oficial in Constitutie sau poate sa rezulte din continutul acesteia.Constitutia nu prevede expres care este scopul statului insa acesta poate fi dedus din dispozitiile acesteia. In functie de scopul urmarit de stat acesta isi propune realizarea unor sarcini in diverse domenii precum economic ,politic ,social ,ideologic.Odata cu realizarea sarcinilor propuse de catre stat se va atinge si scopul urmarit. Prin urmare sarcinile propuse de stat pot fi realizate doar prin intermediul oraganelor sale care odata constituite vor trebui sa indeplineasca careva functii. De obicei functiile statului sint definite ca directiile fundamentale ale activitatii statului prin care acesta isi manifesta esenta. Activitatea complexa a statului determina diversitatea functiilor pe care trebuie sa le indeplineasca si anume functiile interne si externe. Functiile interne exprima politica interna a statului pentru realizarea principalelor sarcini privind viata societatii si a statului. Functiile externe constau in politica statala in diferite domenii cu alte state intru consolidarea si schimb de experienta,cultura etc. In activitatea sa complexa statul isi propune careva scopuri de indeplinit respectiv el va atribui careva sarcini organelor competente p/u atingerea scopului. Ceea ce tine de legatura scopului cu functiile statului prin indeplinirea functiilor de catre autoritatile statale se va realiza si promova politica statului in diferite domenii. Functiile statului sunt legislativa , executiva si judecatoreasca respectiv doar cele trei puteri sunt competente de a indeplini functiile date consfintite in legea suprema a statului Constitutie. 1.3. Evaluati scopul, sarcinile si functiile statului Republica Moldova la etapa contemporana. Art.1 alin.3 Constitutie statueaza ca RM este un stat de drept, democratic. Stat de drept si democratic nu reflecta o realitate obiectiva ci trebuie si se poate de interpretat ca obiective strategice spre care tinde statul nostru. Prin urmare aceste dispozitii constituie scopul suprem al statului moldovenesc.Realitatea obiectiva ne determina sa evidentiem si alte scopuri printre care consolidarea statalitatii RM fundamentarea bazelor legale de functionarea a statului.
29

Pentru atingerea obiectivelor sau scopurilor evidentiate se impune antrenarea intregii societati intr-o activitate de perspectiva prin avansarea unor sarcini economice , politice, sociale , ideologice. Sarcina economica principala in RM este conform art.126Constituite alin.(1)- Economia RM este o economie de piata , de orientare sociala bazata pe proprietatea privata si publica, antrenate in concurenta libera. Sarcina politica principala este determinata de realitatea cu care se confrunta statul nostru. Sarcina sociala principala este stipulata in art.47 alin1Constitutie- stat treb sa ia masuri p/u ca fiecare cetatean sa duca un mod de trai decent , care sa-i asigure sanatatea si bunastarea familiei sale cuprinzind hrana, locuinta, ingrijirea medical precum si serviciile necesare. Sarcina ideologica consta in recunoasterea reala si nu formala a demnitatii umane , a respectarii dr-lor omului etc. Pentru indeplinirea acestor sarcini statul trebuie sa desfasoare activitate eficienta in diverse domenii. Aceste activitati multilaterale ii sunt subordonate functiile statului. Functiile interne ale statului sunt- f-tia economico-organizatorica,-reglementarea activitatii economice si administrarea proprietatii publice ce-i apartine; protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara; stimulareacercetarilor stiintifice; exploatarea rationalal a paminturilor; sporirea nr. de locuri de munca; refacerea si protectia mediului; f-tia educativculturala- caracterizeaza atitudinea statului fata de potentialul sau uman, intelectual si spiritual f-tia de mentinere a ordinii publice, in general, si a ordinii legale in special ,- ordinea legala reprezinta nucleul ordinii sociale, conditie fundamentala a echilibrului social. f-tia de garantare a dr-lor si lib-lor fundamentale ale om- aceasta rezulta din insasi continutul statului de drept, functia ecologica-protectia mediului, ocrotirea monumentelor istorice si culturale este o obl. A statului cit si a fiecarui cetatean. Functiile externe ale statului sunt- f-tia de aparare a stat-ea impune consolidarea neutralitatii permanente a statului nostru, f -tia de mentinere a pacii si ordinii mondiale- la ea tre sa contribuie fiecare stat, razboiul poate fi evitat, conflictele tre rezolvate pe cale pasnica., f-tia de colaborare si consolidare a relatiilor cu tarile comunitatii europene-RM ar fi de dorit sa se orienteze catre comunitatea europeana, f-tia de integrare in economia mondiala si de colaborare cu alte state in solutionarea problemelor globale-e o functie noua p-u RM dar este de o importanta vitala care necesita elaborarea de strategii de realizare in mod prioritar..

Subiectul 2. Dezvoltarea stiintei dreptului constitutional.


2.1. Identificati (distingeti) etapele principale si directiile de dezvoltarea stiintei dreptului constitutional in lume si in Republica Moldova. Notiunea de drept constitutional" a aparut la sfrsitul sec al XVIII-lea, dupa ce curentul revolutionar dezlantuit in 1789 a dus la elaborarea primelor constitutii scrise pe continentul european. Nevoia de a studia sistematic aceste constitutii a facut sa se nasca o disciplina juridica noua:dreptul constitutional.Notiunea de drept constitutional s-a nascut in Italia-prima catedra de drept constitutional apare la Ferrara in 1797. In tarile romne 1837, studiul constitutiei s-a facut la inceput, ca si in Franta,reunit cu dreptul administrativ, sub denumirea de drept public" si mai apoi in 1864 apare Notiunea de drept constitutional" Dupa instaurarea dictaturii comuniste in Romnia, notiunea de drept constitutional" a fost inlocuita cu denumirea drept de stat". Situatia s-a schimbat dupa 22 decembrie 1989, cnd in programele facultatilor de drept din Romnia a aparut denumirea de Drept constitutional si institutii politice" In RM pina la declararea suveranitatii si independentei stiinta dr. const.nu recunostea orientarile doctrinelor occidentale de dr. const. un rol important in dezvoltarea stiintei dr. cons. Dupa adoptarea constitutiei la avut catedra Dr. const. si dr. administrativ din cadrul USM, a
30

contribuit si Institutul de Istorie, Stat si Drept din cadrul Academiei de Stiinta a Moldovei in cadrul careia se fac cercetari stiintifice si in domeniul dreptului constitutional 2.2. Comparati etapa sovietica si post - sovietica de dezvoltare a stiintei dreptului constitutional in Republica Moldova. In Republica Moldova, pna la declararea suveranitatii si independentei statale, stiinta dreptului constitutional practic nu recunostea orientarile doctrinelor occidentale de drept constitutional. in aceasta perioada stiinta dreptului constitutional s-a limitat mai mult la proslavirea organelor puterii de stat existente si la analiza lor prin prisma reglementarilor juridice. Dreptul de stat sovietic (foarte rar drept constitutional) era recunoscuta ca ramura de drept fundamentala, ramura ce contine dispozitii si prevederi pentru alte ramuri de drept. Un eveniment important il constituie editarea in anul 1975 a manualului Drept constitutional sovietic" elaborat de catre juristii din Sanct-Petersburg.Cu toate acestea, comisia superioara de atestare din URSS pastreaza specialitatea Drept de stat si administrarea". incepnd cu anul 1985 ia amploare procesul de renovare si perfectionare a relatiilor sociale, economice si politice. Snt intemeiate teorii constitutionale noi influentate de curentele social-democratice contemporane. in Republica Moldova este utilizata pe larg notiunea de drept constitutional". 2.3. Argumentati directiile principale de dezvoltare a stiintei dreptului constitutional in Republica Moldova la etapa actuala. La etapa actual dreptul constituional este ramura fundamental n sistemul de drept al Republicii Moldova. La etapa actual in central tuturor infestigatiilor stiintifice sunt urmatoarele directii de cercetare in domeniul dr. const.: drept constitutional ca ramura de drept; stiinta dr. const. di RM. Problemele stiintei la etapa contemporana; notiunea, esenta si conditiile de existent a statului in doctrina dr. const.; forma de stat; teoria si practiva statului de drept in RM; conceptual si formele de realizarea a democratiei; teoria generala a constitutiei; adoptarea, revizuirea, suspendarea si abrogarea constitutiei; evolutia constitutionalismului in RM; etapa contemporana a constitutionalismului in RM; suprematia constitutiei si garantiile juridice deasigurare a ei; notiunea si importanta controlul constitutionalitatii legilor; forme de asociere a cetatenilor; forme de participare a cetatenilor la procesul legislative; notiunea si evolutia istorica a institutiei cetateniei; dobindirea si pierderea cetateniei; drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cet.RM; statutul juridic al strainilor in RM; garantarea respectarii drepturilor fund.ale omului si cetateanului; notiunea, izvoarele si principiile electarale; organizarea si desfasurarea alegerilor; natura juridical si caracteristicile mandatului parlamentar; procedura de legiferare; institutia sefului statului in conditiile realizarii principiului separatiei puterilor; procedura de investiture, organuzarea activitatii si actele guvernului RM; responsabilitatea guvernului si ai menbrilor lui; principiile de organizare si realizare a justitiei in statul de drept; notiunea si importanta organizartii administrative a teritoriului si principiile de baza ale administrtiei publice locale.

31

TEST nr. 8 Subiectul 1. Legitatile dezvoltarii istorice a statului si dreptului. Tipul istoric de stat si drept. Caracteristica dreptului si statului la diferite etape de dezvoltare istorica. 1.1.Definiti legitatea si rolul legitatilor in procesul de dezvoltare a fenomenului social. LEGITTEA reprezinta o insusire a fenomenelor de a se desfasura in conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natura, din societate si din gndire. Rolul legitatilor in procesul de dezvoltare a fenomenului social este determinat de faptul ca datorita acestora e posibila insusirea fenomenului social de a se desfasura in conformitate cu anumite legi, obiective. 1.2. Determinati legitatile concrete de dezvoltare istorica a statului si dreptului. Odata aparut, dreptul ca si statul nu ramine imobil, ci se dezvolta, se modifica. Dreptul si statul e supus unui flux continuu. Normele juridice ramin in vigoare un timp oarecare, apoi sint inlocuite cu altele. Aceasta reinnoire continua a dreptului depinde, in mare masura, de faptul ca dreptul e un produs al spiritului uman. Dupa cum spiritul uman se dezvolta, ridicindu-se de la stari inferioare la stari superioare de constiinta si activitate, tot asa se dezvolta si dreptul. Aflindu-se in strinsa legatura cu alte fenomene sociale, dreptul reactioneaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, la toate schimbarile ce au loc in cadrul acestor fenomene. La caracteristica evolutiei dreptului putem evidentia urmatoarele trasaturi principale ale acestui proces: 1. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la elaborarea spontana, inconstienta, la elaborarea deliberata, constienta a lui. 2. Tot mai pronuntat are loc trecerea de la particularitate la universalitatea dreptului, adica in dreptul fiecarui popor tot mai frecvent intilnim norme ce tin de interes general uman. Aceasta se refera mai mult la normele juridice ce reglementeaza drepturile si libertatile omului. 3. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la motive psiholologice inferioare la motive superioare. Daca la inceput dreptul se naste din impulsuri imediate, instinctive cum ar fi, de exemplu, frica de pericol si de necunoscut, la etapele mai avansate tot mai mult se evidentiaza motivele argumentate din punct de vedere stiintific. 4. Ideologiei primitive si, deseori, inutila a dreptului i s-a substituit ideologia unui drept pozitiv aflat intr-un neincetat progres social. Ca si in cazul statului, pentru descrierea procesului istoric si al starii de dezvoltare a dreptului se evidentiaza diverse modalitati de abordare a problemei. Cert este una: Nici o norma nu ramine neschimbata in timp si in spatiu; toate sint variabile si contingente ... Istorismul nu este decit unul dintre aspectele marii miscari nationaliste ..., iar in urma lui va ramine aceasta idee ca nu va mai putea exista un drept care sa fie comun tuturor natiunilor. La alegere!!!! Din cele spuse, rezulta ca fiecare pas in progresul social genereaza noi forme de organizare sociala, noi forme de reglementare normativa a relatiilor sociale. Astfel, dupa lungi vicisitudini si grele incercari cind mecanismul societatii antice nu mai poate face fata noilor probleme ale vietii el cedeaza locul societatii medievale care dezlantuie noi izvoare de energie sociala. Societatea medievala, la rindul sau, cedeaza locul societatii moderne, iar ultima e
32

substituita de cea contemporana. Acelasi lucru se intimpla si cu dreptul ca fenomen social. De la primele legiuiri cunoscute (Codul lui Hamurabi, Legile lui Mnu, Codul lui Mu, Legile lui Dracon si Solon, Legea celor XII table) la Legea Salica, Oglinda Saxona, Codul Carolina, Magna Charta Libertatum, Codul Callimach, de la primele Constitutii (Constitutia SUA de la 1784, Constitutia Frantei de la 1791) la constitutiile contemporane si dreptul institutional comunitar. Vorbind despre evolutia continua a dreptului nu trebuie de inteles ca evolutia reprezinta o schimbare absoluta. Ca si oricaror altor fenomene, dreptului ii sint specifice si anumite elemente constante. Printre aceste elemente constante putem numi: a) un anumit respect al personalitatii umane; b) o anumita limitare a libertatii individuale. 1.3. Formulati tipurile istorice de stat si drept vis-a-vis de statul si sistemul dreptului Republicii Moldova. La baza oricrei tipologii a statului i dreptului ntotdeauna snt puse anumite concepte despre stat i drept, o anumit modalitate de interpretare a esenei statului i dreptului, a rolului lor n societate. Cum snt nterpretate statul i dreptul, aa va fi i tipologia lor. Nu are sens nici tipologie, dac ne vom abstractiza, distana de destinaia social a statului i dreptului. Conform conceptului liberal-juridic, tipurile istorice de stat i drept snt formele istorice principale de recunoatere i de organizare a libertii oamenilor exprimate prin etapele de progresare a libertii.2 Din punctul de vedere al conceptului liberal-juridic de interpretare a statului i dreptului ca forme necesare de libertate a oamenilor, iar omul liber ca subiect al statului i dreptului, o nsemntate principal o are tipologia statului i dreptului conform criteriilor care determin specificul diverselor forme istorice de recunoatere a oamenilor ca subieci ai statului i dreptului.2 n statele antice individul este liber, subiect al statului i dreptului, dup criteriul etnic. Aa, de exemplu, ceteni i subieci ai dreptului atenian puteau fi doar membrii triburilor ateniene, iar membri ai societii civile romane (civitas), ceteni romani i subieci ai dreptului roman (ins civile) - doar romanii btinai. Ca urmare, statul i dreptul antic, dup tipul su, a fost etnic. Acesta e tipul iniial al statului i dreptului. Caracteristic acestuia e faptul c divizarea oamenilor n liberi i neliberi are loc dup criteriul etnic. Oamenii liberi snt subieci ai statului i dreptului, iar cei neliberi (robi) - obieci ai statului i dreptului. Descompunerea sclaviei, ca urmare a revoltelor sclavilor, importante schimbri, n privina raporturilor economice i sociale, prefigureaz statul i dreptul de tip de cast sau pe stri. Progresul libertii oamenilor const n faptul c criteriul etnic al libertii cedeaz criteriului de cast sau pe stri. La aceast etap sclavia dispare i, ca urmare, sub aspectul formal, toi snt liberi, ns msura libertii poart un caracter de limitri i privilegii de cast. In deceniul al cincilea al secolului al XVII-lea, n Anglia s-a desfurat revoluia burghez.Aceasta pune nceputul trecerii de la statul i dreptul de tip cast, pe stri, la statul i dreptul de tip individualist. n condiiile unui asemenea tip istoric de stat si drept, omul apare n calitate de subiect al statului i dreptului ca persoan politic autonom (ca cetean) i nu ca membru al unui etnos sau cast. O asemenea individualizare a oamenilor n calitate de subieci ai statului i dreptului are loc ca urmare a procesului de depire a mpririi pe caste, formrii societii civile, nepolitice i evidenierii accentuate a vieii private i vieii politice. Statul contemporan este un stat de drept. Acesta e un stat i drept de tip umanitar i de drept. n condiiile unui asemenea tip istoric de stat i de drept, fiecare om (i lucrul acesta e recunoscut oficial de stat i drept) este subiect al unor drepturi i liberti inalienabile. ntru-un asemenea tip istoric de stat i drept mai continu s se pstreze deosebirile dintre drepturile omului i drepturile ceteanului, deosebirea omului-cetean de omul-necetean (cetean strin, apatrid). Tipurile istorice de stat i drept evideniate mai sus - statul i dreptul - etnic, statul i dreptul de tip de cast (stri), statul i dreptul de tip individualis, statul i dreptul de tip umanitar i de drept
33

- constituie etape istorice de dezvoltare a libertii umane. Dezvoltarea continu a libertii n viitor va genera noi tipuri istorice de stat i drept.

Subiectul 2. Corelatia stiintei dreptului constitutional cu alte stiinte.


2.1 Identificati stiintele cu care interactioneaza dreptul constitutional. Dr. const. studiaza fenomenele si raporturile politico-juridice care, partial, formeaza obiectuln de studio si a altor stiinte. Cel mai aproape de stiinta dr. const. sunt acele stiinte juridice ce fac parte din dreptul public: dr. adm., dr.politienesc, dr. informational, dr. financiar, dr. vamal, de. Ecologic, dr. militar, organizarea si functoinarea institutiilor de drept. Totodata in procesuln de realizare a investigatiilor stiintifice aplica unele date si metode specific unor discipline adiacente: TGD. Istoria statului si dreptului, dr. internatyional public, dr. privat, dr. penal, psihologia sociala, politica si juridica, politologia, istoria doctrinelor politice si de drept, administratia publica, probleme potitice ale sistemelor internazionale si ale dezvoltarii globale, protectia mediului si folosirea rationala a resirselor naturale, bazele securitatii nationale, ciltura politica si ideologia, etno-politologia, tecnici politice, cadastru, monotorizarea si reglementarea financiara, securitatea tecnologica si informationala 2.2 Caracterizati legatura stiintei dreptului constitutional cu alte stiinte juridice. O strinsa legatura este intre dr. const. si politologie. Dr. const. analizeaza indeosebi normele si institutiile politice, cele prin care se exercita puterea de stat a poporului, politologia cerceteaza formele si mijloacele actiunii politice, colective si individuale. Dr. const. Studiaza anumite si el fenomene fenomene politice, anumite relatii sociale din domeniul instituirii, mentine rii, si limitarii puterii de stat, normele juridice care reglementeaza aceste relatii. Politologia are o sfer de cuprindere. m.ai larg dect dreptul constituional. Aceasta analizeaz fenomenele politice n ansamblul lor, toate laturile - ideologice i psihologice, relaionale, instituionale i normative ale suprastructurii politice - pe cnd dreptul constituional analizeaz ndeosebi normele i instituiile politice, cele prin care se exercit puterea de stat a poporului. Avnd ca obiect relaiile prin care se exercit puterea n stat i normele care le reglementeaz, dreptul constituional nu-i extinde sfera i asupra laturilor psihologice ale fenomenelor politice, dup cum nu-i extinde sfera nici asupra tuturor instituiilor politice, lsnd, de asemenea n. afara preocuprilor sale multe aspecte ale acestora. Pe de alt parte, i metoda de cercetare difer. Astfel, instituiile politice sunt analizate de dreptul constituionale ndeosebi din punct de vedere al modului n care sunt reglementate juridicete, iar politologia mai ales din perspectiva modului de organizare real i de exercitare efectiv a sarcinilor, a atribuiilor ce le sunt specifice.Nefiind confundabile cele dou discipline tiinifice au multe puncte comune determinate mai ales de sarcinile ce le au n domeniul "ndrumrii" procesului organizrii i realizrii conducerii societii. 2.3 Evaluati si argumentati corelatia stiintei dreptului constitutional cu alte stiinte sociale. Stiinta dr.const. reprezinta un sistem de cunostinte istorice, logic funmadentate, capatate in rezultatul cercetarii dreptului constitutional ca ramura de drept, a relatiilor reglemantate de aceasta ramura, precum si a practicii realizarii normelor dr. Const. Stiinta dr. Const. sistematizeaza cunostintele despre puterile in stat, cercetate in coplexitatea cauzelor, conditiilor, modalitatilor de manifestare, finalitatii si legaturilor sale cu alte fenomene. Ca stiinta nu este altceva decit un ansamblu de cunostinte despre normele juridice care reglementeaza relatiile sociale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterilor de stat.Dreptul constituional apare n cadrul sistemului de drept ntr-o dubl ipostaz: ca ramura de drept i ca factor structurant al ntregului sistem.Ca ramur de drept, dreptul constituional reprezint totalitatea normelor i instituiilor juridice care au ca obiect reglementarea raporturilor sociale care iau natere n procesul exercitrii puterii de stat.Ca factor structurant n sistemul de drept, dreptul constituional guverneaz i orienteaz reglementarea juridic din celelalte ramuri ale
34

dreptului, i imprim un anumit coninut i o anumit direcie. Dreptul constituional apare ca factor structurant al ntregului sistem de drept prin aceea c normele ce alctuiesc celelalte ramuri ale dreptului trebuie s fie conforme celor cuprinse n dreptul constituional i, mai presus de toate, s fie conforme normelor cuprinse n Constituie. Toate normele cuprinse n Constituie abrog ori modific implicit normele cuprinse n alte acte normative, dac i n msura n care acestea contravin dispoziiilor Constituiei

TESTUL 9 Subiectul 1. Formele si tipurile istorice ale statului.


1.1.Identificati form a statului si elementele de structura ale acestuia. In doctrina juridica s-a inradacinat conceptul conform caruia forma de stat reprezinta o categorie complexa, care desemneaza modul de organizare al continutului puterii, structura interna si externa a acestui continut. Laturi componente, elemente constitutive ale formei de stat sint: a) forma de guvernamint; b) forma de organizare statala (structura de stat); c) regimul politic. Forma de guvernamint desemneaza modul de formare si organizare a organelor statului, atributiile care revin lor, caracteristicile si principiile care stau la baza raporturilor dintre acestea, in special dintre organul legiuitor si organele executive, inclusiv seful statului."1 Structura de stat desemneaza organizarea puterii de stat in anumite limite spatiale, adica pe un anumit teritoriu, raporturile specifice ce se constituie intre elementele, alcatuitoare ale ansamblului statal, precum si legaturile specifice dintre intreg" si partile" lui componente. Regimul politic reprezinta ansamblul metodelor, mijloacelor, procedeelor de infaptuire a puterii, a relatiilor existente intre elementele ce alcatuiesc sistemul social-politic, relevind mai ales masura consacrarii si garantarii drepturilor si libertatilor fundamentale cetatenesti.2 Forma statului, indiferent de modalitatea sa de manifestare (forma de guvernamint, forma de organizare statala, regimul politic), sau de exprimare intotdeauna este indisolubil legata de puterea de stat, de manifestarea acesteia la un anumit tip istoric de stat. Din aceste considerente, mentionam faptul ca fiecare element constitutiv, latura componenta a formei de stat are insemnatate teoretica si practica doar in cazul, cind e cercetata prin prisma spatio-temporala a existentei sale. 1.2. Determinati legitatile concrete de dezvoltare istorica a statului si dreptului. Odata aparut, dreptul ca si statul nu ramine imobil, ci se dezvolta, se modifica. Dreptul si statul e supus unui flux continuu. Normele juridice ramin in vigoare un timp oarecare, apoi sint inlocuite cu altele. Aceasta reinnoire continua a dreptului depinde, in mare masura, de faptul ca dreptul e un produs al spiritului uman. Dupa cum spiritul uman se dezvolta, ridicindu-se de la stari inferioare la stari superioare de constiinta si activitate, tot asa se dezvolta si dreptul. Aflindu-se in strinsa legatura cu alte fenomene sociale, dreptul reactioneaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, la toate schimbarile ce au loc in cadrul acestor fenomene. La caracteristica evolutiei dreptului putem evidentia urmatoarele trasaturi principale ale acestui proces: 1. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la elaborarea spontana, inconstienta, la elaborarea deliberata, constienta a lui. 2. Tot mai pronuntat are loc trecerea de la particularitate la universalitatea dreptului, adica in dreptul fiecarui popor tot mai frecvent intilnim norme ce tin de interes general uman. Aceasta se
35

refera mai mult la normele juridice ce reglementeaza drepturile si libertatile omului. 3. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la motive psiholologice inferioare la motive superioare. Daca la inceput dreptul se naste din impulsuri imediate, instinctive cum ar fi, de exemplu, frica de pericol si de necunoscut, la etapele mai avansate tot mai mult se evidentiaza motivele argumentate din punct de vedere stiintific. 4. Ideologiei primitive si, deseori, inutila a dreptului i s-a substituit ideologia unui drept pozitiv aflat intr-un neincetat progres social. Ca si in cazul statului, pentru descrierea procesului istoric si al starii de dezvoltare a dreptului se evidentiaza diverse modalitati de abordare a problemei. Cert este una: Nici o norma nu ramine neschimbata in timp si in spatiu; toate sint variabile si contingente ... Istorismul nu este decit unul dintre aspectele marii miscari nationaliste ..., iar in urma lui va ramine aceasta idee ca nu va mai putea exista un drept care sa fie comun tuturor natiunilor. La alegere!!!! Din cele spuse, rezulta ca fiecare pas in progresul social genereaza noi forme de organizare sociala, noi forme de reglementare normativa a relatiilor sociale. Astfel, dupa lungi vicisitudini si grele incercari cind mecanismul societatii antice nu mai poate face fata noilor probleme ale vietii el cedeaza locul societatii medievale care dezlantuie noi izvoare de energie sociala. Societatea medievala, la rindul sau, cedeaza locul societatii moderne, iar ultima e substituita de cea contemporana. Acelasi lucru se intimpla si cu dreptul ca fenomen social. De la primele legiuiri cunoscute (Codul lui Hamurabi, Legile lui Mnu, Codul lui Mu, Legile lui Dracon si Solon, Legea celor XII table) la Legea Salica, Oglinda Saxona, Codul Carolina, Magna Charta Libertatum, Codul Callimach, de la primele Constitutii (Constitutia SUA de la 1784, Constitutia Frantei de la 1791) la constitutiile contemporane si dreptul institutional comunitar. Vorbind despre evolutia continua a dreptului nu trebuie de inteles ca evolutia reprezinta o schimbare absoluta. Ca si oricaror altor fenomene, dreptului ii sint specifice si anumite elemente constante. Printre aceste elemente constante putem numi: c) un anumit respect al personalitatii umane; d) o anumita limitare a libertatii individuale. 1.3. Estimati interactiunea formei si a tipului istoric de stat la diferite etape de dezvoltare istorica. Daca cercetarea esentei statului si a tipului istoric de stat ne da raspuns la intrebarea, in mina cui se afla puterea de stat, in slujba caror grupuri sociale actioneaza statului, examinarea formeni de stat raspunde la o alta intrebare si anume in ce mod cei care detin puterea conduc statul. Forma de guvernamint are o importanta majora pentru caracteristica statului. Concepii antice Primele ncercri de tipizare a statului aparin gnditorilor antici. Socrate, Aristotel, Platon, Ciceron au divizat diferitele forme ale statului n 2 categorii : juste i injuste. La categoria statelor juste ei atribuiau acele state unde puterea se exercit n baza legilor i a intereselor generale. La categoria cea dea doua categorie - statele n care puterea nu se sprijin pe legi i servete intereselor guvernanilor. Dup Platon, din state juste fac parte: monarhia legal; aristocraia (n baza legii guverneaz o grup de persoane); democraia legal (n baza legii guverneaz poporul demos). din state injuste fac parte: tirania (puterea ilicit a unuia); oligarhia (guvernarea n afara legii a unei minoriti); democraia ilicit (puterea poporului ce nu se sprijin pe legi). Conceptul formaiunii spirituale Forme de ncarnare a spiritului universal", in viziunea Hegelian, snt patru mprii istorice universale: oriental, greaca, roman, german.
36

Cu schimbarea acestor mprii universale (formaiuni ale spiritului universal) are loc schimbarea respectiv a formelor statului: mpriei orientale i corespunde teocraia (libertatea unuia - guvernantului suprem); mpriilor greceti i romane - democraia sau aristocraia (libertatea unora, adic a unei pri a populaiei); mpriei germane - monarhia erei noi cu un sistem reprezentativ (libertatea tuturor). Astfel, tipologia hegelian a statului i dreptului e constituit n baza conceptului su privind dezvoltarea i schimbarea n istoria universal a diferitelor formaiuni (mprii, lumi) social spirituale, ce reprezint n sine trepte de exercitare a raiunii i libertii, crora le corespund anumite tipuri (forme) de stat: teocraia, democraia sau aristocraia, monarhia constituional. Conceptul marxist: conceptul formaiunii social-economice Conform acestui concept, ntreaga istorie de dezvoltare a societii poate fi mprit n cinci formaiuni social-economice: formaiunea prestatal (primitiv), formaiunea sclavagist, formaiunea feudal7 formaiunea capitalist i formaiunea comunist. Formaiunilor social- economice antagoniste (sclavagiste, feudale,capitaliste) bazate pe proprietatea privat i clase antagoniste, le corespund trei tipuri istorice de stat i drept: sclavagist, feudal, capitalist, n ceea ce privete formaiunea comunist K. Marx susinea c statul i dreptul vor exista temporar, doar la prima faz a acesteia, adic n socialism, n viziunea lui K. Marx statul acestei perioade era un Stat al dictaturii proletariatului iar dreptul era considerat un drept burghez", care ar avea ca scop reglentarea muncii i consumului. Din cele spuse rezult c statul i dreptul socialist au fost interpretate doar ca fenomene provizorii, de tranziie. Printr-o asemenea formul marxist s-a ignorat un fapt real al istoriei universale, c libertatea omului apare i se dezvolt anume n formele respective ale statului i dreptului. Dezvoltarea real i schimbul tipurilor istorice de stat i drept (de la cele timpurii pn n prezent) denot (n ciuda conceptului i aprecierilor marxiste) progresul libertii omului i nu progresul violenei.

Subiectul 2. Raporturile de drept constitutional si subiectele juridic constitutional.

raportului

2.1.Definiti notiunea raportului de drept constitutional si notiunea subiectelor raportului juridic constitutional. Raportul juridic este o relatie sociala si ideologica reglementata de norma juridica aparata de stat si caracterizata prin existenta drepturilor si obligatiilor juridice ale participantilor la raport. Raport de drept constitutional reprezinta o categorie a raporturilor sociale reglementate de normele de dr.const. care se nasc, se desfasoara si se sting in domeniul relatiilor sociale fundamentate ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de stat, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale omului si cetateanului, modul de organizare si functionare a institutiilor politice si bazele institutiilor administrative si jurisdictionale. Subiecte ale raporturilor de drept constitutional sunt oamenii luati individual, ca persoane fizice, sau grupati in colective, ca persoane juridice, fie statul, reprezentat de organele sale. Unul dintre subiecte este totdeauna fie detinatorul puterii, fie statul,fie un organ reprezentativ si aceste subiecte actioneaza in mod necesar intr-un raport juridic aparut in activitatea de instaurare , mentinere si exercitare a puterii de stat. 2.2. Enumerati subiectele raporturilor de drept constitutional si clasificati raporturile de drept constitutional. Raporturile juridice de drept se clasifica in 2 tipuri individuale si colective. Subiectii individuali sunt cetatenii, strainii, si apatrizii. Colective sunt poporul , statul, organele statului, formatiunile social-politice. Subiectii individuali cetatenii pot aparea in asemenea raporturi ca p.f. in cazul raporturilo p/u realizarea dr-lor si indatoririlor lor fundamentale; -ca persoane investite cu anumite
37

demnitati sau functii intr-un organ de stat(deputat, senator) in raporturi de reprezentare; organizati pe circumscriptii electorale in cazul alegerilor de deputati, senatori, sefului de stat. Strainii si apatrizii sint subiecte ale raporturilor de drept constitutional in raporturile ce se nasc cu privire la acordarea cetateniei sau azilului politic. Poporul suveranitatea nationala apartine poporului RM, care o exercita in mod direct si prin organele sale reprezentative,in formele stabilite prin Constitutie. Poporul concentreaza in mainele sale intreaga putere si are dreptul sa decida asupra sortii sale. Eisi exprima vointa sa in mod direct sau indirect prin intermediul organelor reprezentative. Statul - participa in calitate de subiect al raporturilor juridice constitutionale atit in raport juridic intern cit si extern. Statul poate fi ca subiect direct sau reprezentat de organele sale. El apare direct ca subiect al raporturilor juridice privitoare la cetatenie si in raporturile privind federatia Organele statului (autoritatile publice) organele legiuitoare sint subiecte ale dr constitutional cu conditia ca raporturile juridice la care participa sa fie de drept constitutional. Celelalte autoritati ale statului(executiva,judecatoreasca) pot fi subiecte ale raporturilor de drept constitutional numai daca participa la un raport juridic in care celalalt subiect este poporul, statul sau organele legiuitoare si daca raportul se naste in timpul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de stat. Organele interne ale Parlamentului(Biroul permanent,comisiile parlamentare,grupurile parlamentare) pot fi subiecte ale raporturilor de drept constitutional atunci cind indeplinesc unele atributii de propunere, avizare si control. Partidele si organizatiile social-politice -sunt subiecte ale raporturilor de drept constitutional ca forme organizatorice prin care cetatenii participa la guvernare. Ele au dreptul de a propune candidati la alegeri. 2.3. Formulati (identificati) particularitatile raporturilor de drept constitutional. Raporturile de drept constitutional sunt acele raporturi sociale stabilite in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de stat fiind reglementate de normele dr.constitutional. Ca o prima particularitate a raportului de drept constitutional o constituie faptul prezentii subiectilor speciali participanti la astfel de raporturi. O alta particularitate ar fi ca raportul respectiv sa fie reglementat de normele dreptului constitutional precum si in cadrul procesului de instaurarea, mentinere si exercitare a puterii de stat. De asemenea se mentioneaza ca Constitutia cuprinde doar norme de drept constitutional. Prin urmare ajungem la concluzia precum ca in obiectul dreptului constitutional sint cuprinse 2 categorii de relatii: - relatii cu o dubla natura juridica, raporturile care fiind reglementate si de alte ramuri de drept sint reglementate in acelas timp si de catre Constitutie, devenind astfel si raport de drept constituttional; - relatii specifice dreptului constitutional formeaza obiectul de reglementare doar pentru normele de drept constitutional. La aparitia unui rap. de dr.const. este nevoie de cel putin 2 parti. Structura rap. Este: Subiectelepartile intre care se incheie raportul juridic, titulari de drepturi si obligatii. Pe de o parte sunt oamenii luati individual sau in colective, iar cealalta parte este intodeauna o autoritate publica. Continutul- dr. si obl. Partilor intre care exista o corelatie, ele conditioninduse reciproc, astef ca fiecarui drept ii corespunde o obligatie si invers. Obiectul- comportamentul social al subiectilor de dr. cons. Actiunile sau inactiunile lor in timpul normei de dr. const.

38

Testul 10 Subiectul 1. Caracteristica generala a dreptului.


1.1. Definiti dreptul ca fenomen social si trasaturile acestuia. Dreptul ca fenomen social reprezinta ansamblul normelor si regulilor cu caracter obligatoriu, legiferate de puterea de stat, in virtutea carora este impusa ordinea sociala si asigurata legitimitatea relatiilor si actiunilor umane. Importanta dreptului ca fenomen social rezida atit in rolul sau ca institutie fundamentala a societatii care faciliteaza predictibilitatea si controlul normativ al comportamentelor, prin impunerea unui sistem de drepturi si obligatii permanente, cit si in caracterul legilor de a reprezenta modele ideale de conduita, constituite in reguli obligatorii, cu caracter etatic. Caracterul etatic evidentiaza principala diferenta care exista intre legea juridica si cutuma: in timp ce prima este emisa in virtutea autoritatii statale, cea de a doua este consacrata de constanta traditiei. 1.2. Argumentati utilitatea principiilor dreptului Utilitatea teoretica. Utilitatea teoretica a principiilor dreptului rezida din aportul lor la opera de creare a dreptului. Acest rol este exercitat sub influenta traditiei si inovatiei. Traditia, din insasi sensul ei, presupune o mostenire de obiceiuri, datini, credinte care se transmit din generatie in generatie si constituie o trasatura specifica a unui popor. Astfel, ea apare ca o constanta a unui popor, ce nu poate fi neglijata in nici un domeniu de activitate sociala, inclusiv, in cea de creare a dreptului. Cunoscind principiile dreptului, stim ce vrem si putem ajunge unde ne-am propus". Principiile directioneaza activitatea legiuitorului si asigura o continuitate in evolutia dreptului, o stabilitate relativa a acestuia.Inovatia (noutate, schimbare, prefacere) asigura transformarea permanenta a dreptului conform noilor cerinte sociale. Principiile dreptului devin puncte de plecare, de referinta, de sprijin in modificarea sistemului dreptului.Utilitatea teoretica a principiilor generale ale dreptului rezulta si din faptul ca ele stau la baza principiilor de ramura si a celor interramurale. Utilitatea practica. Utilitatea practica a principiilor dreptului rezulta din urmatoarele idei: principiile generale ale dreptului sint izvoare creatoare ale dreptului. Continutul normelor juridice este determinat de principiilegenerale ale dreptului; principiile generale ale dreptului impun sa sefaca dreptate", sa biruiasca justitia", nimeni sa nu fie favorizat, pentru ca nimeni nu este mai presus de lege", toti sint egali dupa lege si in fata legii" etc.; principiile dreptului privesc omul, libertatea si demnitatea lui, inclusiv apararea acestor drepturi organizata prin stat; in cazuri determinate, principiile dreptului tin loc de norme de reglementare. Atunci cind, intr-o cauza legea tace, judecatorul solutioneaza cauza in temeiul principiilor generale ale dreptului. 1.3. Estimati functiile dreptului in Republica Moldova. Functiile dreptului sint directiile fundamentale de activitate a dreptului in ansamblu si a elementelor sale constitutive in vederea realizarii scopului propus pentru asigurarea unui echilibru dintre interesele personale si cele generale din care sa rezulte armonia sociala si triumful ordinii si justitiei.Consideram ca la functiile principale ale dreptului se atribuie urmatoarele: Functia de institutionalizare juridica a organizarii social-politice Se manifesta prin faptul ca dreptul, prin normele sale, reglementeaza organizarea autoritatilor publice ale statului, atributiile lor, coraportul autoritatilor publice, modalitatea de exercitare a celor trei puteri dintrun stat: puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca.
39

Insemnatatea acestei functii rezulta si din faptul ca prin intermediul dreptului sint consfintite principiile care guverneaza organizarea politico-etatica a Republicii Moldova, cum ar fi: Suveranitatea poporului; exercitarea suveranitatii poporului prin reprezentantii sai si prin referendum; pluralismul politic; principiul separatiei puterilor in stat; principiul autonomiei locale si al descentralizarii; orientarea intregului proces de organizare politico-etatica in directia atingerii scopurilor ce reies din interpretarea Constitutiei Republicii Moldova si a documentelor politico-ideologice care au stat la baza adoptarii ei; principiul statului de drept. Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii Continutul acestei functii si prezentarea ei mai rezulta si din asemenea idei, dupa cum urmeaza: dreptul se infatiseaza ca un sistem de norme juridice chemate sa asigure procesul dezvoltarii sociale, prin ocrotirea si garantarea ordinii constitutionale, proprietatii, statului si individului; dreptul prin mijloacele sale specifice apara viata in comun impotriva eventualelor excese individuale si asigura securitatea persoanei; dreptul asigura coeziunea interioara a colectivitatii, prevenind dezorganizarea, anarhia; dreptul stabileste principiile de baza ale convietuirii sociale; dreptul ocroteste valorile care sint legate nemijlocit de functionarea normala a mecanismelor sociale.2 Nu putem trece cu vederea nici faptul ca Constitutia Republicii Moldova, de asemenea, evidentiaza o serie de valori, ridicindu-le la rang de valori supreme. Astfel, alin. (3) al art. l al Constitutiei proclama: Republica Moldova este un stat de drept, democratic, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sint garantate" (subl. ne apartine - aut.). Functia de conducere a societatiiDreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale, a scopurilor social-politice pe care societatea si le propune. Esenta acestei functii se manifesta prin urmatoarele:actul normativ juridic este in fapt un act de conducere a societatii prin drept. El scoate in evidenta scopurile si nazuintele sociale, calauzind activitatea tuturor subiectilor de drept;dreptul apare ca o tranzitie intre diferitele interese, adesea contradictorii, ale caror arbitru suprem este; dreptul cirmuieste relatiile subiectilor individuali sau colectivi, stabilind drepturile, libertatile si obligatiunile tuturor; dreptul cuprinde in sine nu pur si simplu aprecieri normative, el apare ca un ordin, un comandament, carora trebuie sa se supuna toti subiectii dreptului, inclusiv statul si autoritatile lui. Functia normativaAceasta functie deriva din necesitatea subordonarii actiunilor individuale fata de conduita tip prescrisa prin normele juridice. Subliniind prin normele juridice modalitatea de comportare a organelor statului, organizatiilor obstesti, a cetatenilor, statul, in acelasi timp, verifica in ce masura acest comportament prescris se realizeaza in practica. E important ca normativi tatea juridica sa fie completata cu normativitatea sociala. Functia informativa Reflectind realitatea in normele juridice se acumuleaza cunostinte despre viata multilaterala a societatii, despre problemele stringente ale societatii. Dreptul concentreaza in sine schimbarile ce au loc in societate. Tinind cont de normele juridice in vigoare, putem trage concluzii pentru a aprecia principiile orinduirii sociale si de stat, structura politica a societatii, caracterul relatiilor economice, nivelul de democratizare a societatii etc. Ca urmare, din normele juridice putem culege o informatie ampla despre societatea data la acea sau alta etapa de dezvoltare. Functia educativaAdoptind normele juridice statul, asigura cadrul organizatoric necesar activitatii spirituale si pune la dispozitia oamenilor o serie de mijloace culturale si spirituale prin
40

intermediul carora se realizeaza educatia. Dreptul, prin normele sale, ocroteste valorile spirituale si culturale care sint legate nemijlocit de functionarea normala a mecanismelor sociale.

Subiectul 2. Notiunea si esenta constitutiei.


2.1. Definiti notiunea constitutiei si determinati trasaturile principale ale ei. Constitutia act politico-juridic fundamental cu forta juridica supremafata de toate actele normative, adoptat si modificat dupa o procedura speciala si care reglementeaza constituirea, competenta si functionarea institutiilor politice si bazele institutiilor administrative si jurisdictionale in conformitate cu principiul separatiei puterilor in stat, fiind un act ce consfinteste si garanteaza principiile principiile fundamentale ale vietii sociale si de stat, precum si drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale omului si cetateanului. Ea reprezinta acel act juridic prin care se reglementeaza organizarea societatii in stat. Trasaturile principale constau in superioritatea Constitutiei fata de alte legi interne, modul de adoptare elaborare si modificare. Ea este legea fundamentala. 2.2. Argumentati trasaturile principale ale constitutiei. Pe linga cele relatate constitutia este si un program de activitate, deoarece in ea sunt consfintite principiile fundamentale ale intregii vieti economice, politice, sociale si juridice. Ea se deosebeste de alte legi sub mai multe aspecte: Din punct de vedere al obiectivului ei atit constitutia cit si legile constitutionale reglementeaza in principal institutionalizarea puterii si exercitarii ei. constitutiile cuprind modul de organizare a puterii, forma, regimul politic, sistemul autoritatilor publice, principiile fund.ale sistemului electoral, reglementarea dr-lor si lib-lor si indatoririlor fundamentale precum si raporturile principalelor organe de stat intre ele sau dintre ele si cetateni. Din punct de vedere formal este supusa unor proceduri speciale de adoptare si modificare. constitutia este ansamblul regulilor de drept , indiferent de obiectul lor , elaborate in scris si sistematic(intr-o forma distincta), de catre un organ de stat , anume constituit in acest sens (adunarea constituanta) si urmind o procedura specifica de elaborare si modificare. Constitutia este o legea suprema din punct de vedere juridic in raport cu toate celelalte legi.Constitutia are forta juridica suprema ceea ce plaseaza constitutia in virful tuturor izvoarelor de drept. Constitutia are caracter politic si caracter normativ. Caracterul normativ decurge din faptul necesitatii conferirii caracterului obligatoriu normelor constitutionale, precum si de a asigura respectarea acestora sub sanctiunea legii. Din cele mentionate rezulta ca constitutia este acea lege care avind forta juridica superioara celorlalte legi, reglementeaza in baza celor obtinute, structurile economice si formele proprietatii, organizarea de stat, statutul juridic al omului si cetateanului si cinsfinteste perspectivapoliticii interne si externe ale statului. 2.3. Evaluati viziunile stiintifice privind esenta constitutiei Constantin Disescu defineste constitutia ca fiind organizarea exercitiului suveranitatii. Un alt autor considera ca constititia e o norma care cuprinde principiile referitoare la organizerea statului si la raporturile de echilibru intre puteri diferite ale statului precum si drepturile omului. I.Deleanu considera ca notiunea de constitutie constitutie trebuie sa fie examinata din 3 puncte de vedere esentiale : - constitutia ca act al guvernantilor ; - constitutia ca act dinamic; constitutia ca act al societatii;Constitutia ca act al guvernantilor este actul prin care cetatenii definesc conditiile de exercitare a puterii. Aceasta opinie este sustinuta si de aici reiese, ca Constitutia are 3 semnificatii fundamentale: a) constitutia este actul fundamental al poporului; b) dreptul de a avea constitutie este un drept alienabil al poporului; c) in constitutie poporul isi legifereaza starea sa social-economica,politica si juridica- fie ca oameni liberi fie ca sclavi. Cu
41

alte cuvinte , atunci cind in societate se adopta Constitutia, poporul trebuie sa fie acela care o elaboreaza cu respectarea cerintelor indicate si atunci constitutia i-si va realiza semnificatia sa. Daca poporul va avea fata de constitutia lui sentimentul dreptului sau si al starii reale de fapt, atunci el va avea o constitutie proprie care i se potriveste si i se cuvine.Daca poporul nu va avea nici un sentiment fata de constitutie ea totusi exista, concluzia fiind aceeasi: fiecare popor isi are constitutia care i se potriveste si care i se cuvine.

TESTUL 11 Subiectul 1. Probleme definitorii ale dreptului.


1.1. Definiti dreptul si trasaturile principale ale acestuia. Dr.poate fi definit ca fiind totalitatea normelor juridice generale si impersonale, strict determinate si obligatorii, stabilite sau sanctionate de catre stat, care fixeaza cadrul juridic de organizare a statului si de conducere a societatii si care reglementeaza cele mai importante relatii sociale, stabilind caile si mijloacele de aparare, consolidare si dezvoltare a ordinii si a raporturilor sociale, a caror aplicare si respectare este garantata de catre stat, putind fi impuse la nevoie prin forta de constringere a statului. Analiznd diferite concepii i definiii date pe parcursul a mai multor ani putem constata c ntro definiie, ca regul, se regsesc urmtoarele elemente: a) o constatare a trsturilor specifice ale dreptului, trsturi care permit de a diferenia dreptul de alte fenomene sociale strns legate cu dreptul; b)enumerarea elementelor dreptului: dreptul const dintr-un ansamblu de reguli de conduit; regulile de conduit din care este format dreptul snt garantate de ctre stat; regulile de conduit care formeaz dreptul snt reguli generale, impersonale, obligatorii; scopul regulilor de conduit din care este format dreptul e de a disciplina comportarea membrilor societatii, conform unor exigente si standarte recunoscute. Rezultnd din cele spuse putem constata faptul c dreptul reprezint sistemul normelor juridice, adoptate sau acceptate de ctre stat, care reglementeaz cele mai importante relaii sociale, n scopul organizrii i disciplinrii comportamentului uman, conform unor valori i unor standarde sociale recunoscute, stabilind drepturi, liberti i obligaiuni juridice a cror realizare practic este asigurat, n caz de necesitate prin fora de constrngere a statului. 1.2Stabiliti evoluarea dreptului pe parcursul istoriei si faceti o caracteristica comparativa a conceptului dreptului. La romani, cea mai celebra dintre definitiile, care pleaca de la continutul dreptului, este aceea a jurisconsultului Ulpianus: Preceptele dreptului sint acestea: sa traiesti cinstit sa nu daunezi altuia sa dai fiecaruia ce i se cuvine.1 Definitia nominalizata are o conceptie speciala a notiunii de drept. Ea, in principiu, nu deosebeste dreptul de morala, fiind in afara domeniului strict al dreptului. O alta definitie pe care o gasim la romani este aceea a lui Celsul: Dreptul este arta binelui si a echitatii. Ca si in cazul precedent, este o definitie, mult prea larga, cuprizind principii care ies din sfera dreptului. In secolul al XIII-lea, St. Tomas d'Aquino, defineste dreptul ca: Proportia intre doua lucruri. Aceasta proportie are drept scop de a stabili egalitatea, care este obiectul justitiei" 2. Aceasta definitie are, ca fundament, ideea de egalitate si nu poate fi aplicata decit sistemelor sociale bazate pe egalitate. Prin urmare, nu e acceptabila sistemelor care consacra inegalitatea, cum ar fi sistemul castelor, starilor sociale etc. Niccolo Machievelli explica aparitia dreptului prin disparitia virstei de aur a umanitatii: unde binele domneste natural si fara lege, oamenii se pot lipsi de lege; dar, indata ce expira epoca virstei de aur, legea devine necesara. De aceea, pentru a preveni
42

comportamentele rele, oamenii s-au hotarit sa faca legi si sa dicteze pedepse contra celor care le-ar incalca. Aceasta a fost, in opinia lui, originea justitiei. 1 La Hugo Grotius (1583-1645) dreptul natural este totalitatea princi piilor pe care ratiunea le dicteaza pentru satisfacerea inclinarii naturale a omului pentru viata sociala. In viziunea lui Montesquieu (dar Dumnealui echivaleaza legea cu dreptul), "legea, in general, este ratiunea omeneasca, in masura in care ea guverneaza toate popoarele de pe pamint, iar legile politice si cele civile ale fiecarui popor nu trebuie sa fie decit cazurile particulare la care se aplica aceasta ratiune omeneasca". 3 Benedict Spinoza (1632-1677) considera ca dreptul natural al fiecarui om nu e ... determinat de ratiune, ci de pofta si putere". Cu toate aceste, este de parere Spinoza, este mai bine pentru oameni sa traiasca dupa legile si poruncile ratiunii lor, care au cu adevarat in vedere folosul lor. Immanuel Kant (1724-1804), pe drept cuvint, este considerat omul dreptului". Chiar si statul, in viziunea sa, nu este altceva decit o multitudine de oameni traind dupa legile dreptului, si asociate printr-un contract".2 Lui ii revine celebra definitie, conform careia, dreptul este notiunea care se desprinde din conditiile in care facultatea de a se dezvolta a aproapelui, in baza unei legi universale de libertate".3 Mircea Djuvara: regula de drept, asadar, este norma neconditionata de conduita rationala referitoare la faptele externe ale persoanelor in contact cu alte persoane"; dreptul arata actele permise, interzise sau impuse in societate pe baza ideii de justitie" Astazi, in conditiile unui mod de gindire logic in domeniul juridic, se incearca de a reveni la valorile si faptele reale. Aceasta, indiscutabil, se resimte si in numeroasele definitii, aparute recent, asupra dreptului. Profesorul universitar Nicolae Popa defineste dreptul astfel: ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat, care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in principalele relatii din societate, intr-un climat specific manifestarii coexistentei libertatilor, apararii drepturilor esentiale ale omului si justitiei sociale 1.3.Estimati factorii de configurare a dreptului la etapa contemporana. Factorii de configurare a dreptului reprezinta importante surse din care dreptul isi trage obiectul, subiectele, continutul, forma, finalitatile etc. Plecind de la examinarea rolului lor, factorii de configurare a dreptului pot fi grupati in urmatoarele categorii: Factorul natural de configurare a dreptului are la baza urmatoarele componente: a) mediul geografic; b) factorii biologici; c) factorii fiziologici; d) factorii demografici. Natura a fost si va fi intotdeauna o conditie fireasca pentru existenta oamenilor. Pamintul, stratul atmosferic ce-1 inconjoara, riurile, marile si oceanele, clima si solul, lumea vegetala si animala, zacamintele etc. - toate acestea constituie o conditie permanenta si indispensabila a existentei societatii. Natura exercita influenta asupra activitatii umane, asupra productivitatii muncii, a ritmului de dezvoltare istorica a popoarelor. Clima ca element geografic are importanta directa asupra reglementarilor juridice. Factorul istoric e un alt factor care isi lasa amprenta asupra dreptului. Dezvoltarea dreptului e un proces istoric continuu: ceea ce e trecut a fost prezent, ceea ce e prezent va fi trecut. La baza oricarui sistem de drept sta un izvor istoric. Un sistem de drept autohton nu va progresa, daca nu va tine cont de trecutul sau, de traditiile si obiceiurile spirituale ale neamului. Factorul social-politic. Dreptul se realizeaza in baza statului, intregului sistem politic al societatii, structurii sociale etc. Nu intimplator (ce-i drept, poate, prea exagerat) Ihering credea ca definitia cea mai perfecta a dreptului e urmatoarea: Dreptul este totalitatea conditiilor vitale ale societatii, asigurate prin constringere exterioara de catre puterea statului. In lupta
43

continua a diferitelor grupari sociale, in interesele pe care ultimele le urmaresc se sprijina dreptul." Asupra dreptului dintr-o societate influenteaza atit autoritatile publice (Parlamentul, Seful statului, Guvernul, autoritatile publice locale etc.) cit si partidele politice, grupurile de presiune etc. Factorul social-economic. in relatia sa cu factorii economici, dreptul pastreaza o autonomie in masura in care el nu face abstractie de la realitatea economica a societatii. Progresul juridic se constituie numai printr-un progres economic. Cit timp factorii economici nu permit transpunerea in viata a dreptului, acesta apare doar in calitate de intentie, fie si buna. Factorul cultural-ideologic. Constiinta sociala si juridica, cultura politica si juridica a societatii, destinatia morala a omului joaca un rol considerabil in viata dreptului. Cu ajutorul masurilor legislative, statul asigura libertatea constiintei, asigura o constiinta si cultura juridica inalta. In acelasi timp constiinta si cultura juridica resping faptele ilicite, asigura ordinea legala din societate. Factorul uman. Omul este si subiect de drept si destinatar al reglementarilor juridice. Din aceste considerente factorul uman reprezinta zona centrala de interes pentru legiuitor.1 Daca nar fi omul, n-ar fi nevoie de drept. De aceea, dreptul intotdeauna are la baza factorul uman.. Factorul international. S-ar parea ca fiecare stat exista fara a fi influentat de alte state, in realitate, insa, fiecare stat, fiecare natiune este produsul in mare parte al influentei mediului ambiant international. Acest lucru se rasfringe si asupra dreptului. O legatura mare exista intre sistemele de drept ale statelor ce se atribuie la aceeasi familie de drept, cit si intre statele ce se atribuie la familii de drept diferite.

Sub 2.Normele juridice constitutionale si institutiile juridice constitutionale.


2.1.Definiti notiunea normei de drept constitutional si notiunea institutiei juridice de drept constitutional. Normele juridice constitutionale sunt normele de drept care reglementeaza conduita oamenilor in relatiile sociale fundamentale, ce apar in procesul instaurarii,mentinerii si exercitarii puterii de stat. Aceste norme sunt cuprinse in Constitutie si in alte acte normative care sunt izvoare ale dreptului constitutional. Normele juridice constitutionale au si prevederi care contin formularea unor principii, consfintesc bazele puterii,definesc unele institutii. Institutia juridica reprezinta un cadru distinct de norme de drept constitutional care reglementeaza relatii fundamentale cu acelasi specific. In cadrul institutiilor de drept constitutional pot fi incluse : - Statut juridic al persoanei si cetateanului, forma de guvernamint, structura de stat, regimul politic, sistemul electoral, suveranitatea nationala,controlul constitutionalitatiilegilor. 2.2.Clasificati normele juridice constitutionale si indicati sistema institutiilor juridice constitutionale. Normele dreptului constitutional se clasifica in: *- Norme cu aplicatie mijlocita sunt acele norme care dau reglementari de principiu si care pentru a fi puse in aplicare in cazuri concrete, sunt urmate de reglementari suplimentare prin alte ramuri de drept (ex.norma cuprinsa in constitutie precum ca statul ocroteste casatori si familia, este reglementata si de Codul Familiei); - norme cu aplicatie nemijlocita sunt normele care reglementeaza direct , nemijlocit relatiile sociale si nu mai au nevoie de a fi precizate printr-o lege ordinara(ex.norma din constitutie cu privire la egalitatea in dr-ri a cetatenilor). *Conform sferei functionale: - a)norme constitutionale de reglementare,care reglementeaza nemijlocit relatiile sociale fundamentale b)norme constitutionale de protectie , asigurare, conservare care in majoritatea cazurilor reprezinta interdictii. *Dupa modul de influenta asupra subiectului de drept : - a)norme constitutionale obligatorii, - norme constitutionale onerative(imperative sau categorice),c)
44

norme prohibitorii. *Dupa caracterul raporturilor sociale reglementate in : - a)norme constitutionale materiale si b)norme procesuale. *Dupa durata de actiuni in timp: a)permanente, b)provizorii , c)exceptionale. Sistema institutiilor juridice constitutionale sistemul electoral; cetatenia; controlul constitutionalitatii; drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale omului si cetateanului; structura de stat; forma de guvernamint. Unele unstitutii de dr. cons. care se extind dupa volum pot fi constituite din alte institutii:ex institutia sistemului electoral, care cuprinde institutia drlor electorale si procedura electorala. Procedura electorala la rindul sau include urmat institutii: - fixarea alegerilor, propunerea candidatilor, campania electorala, efectuarea alegerilor, constatarea rezultatelor.; 2.3.Formulati trasaturile caracteristice ale normelor constitutionale si ale institutiilor juridice constitutionale. Trasaturile normei juridice constitutionale sunt urmatoarele: - norma juridica are un caracter general si impersonal normele sunt reguli generale p/u toti cetatenii, nu se elaboreaza p/u cineva aparte; - norma are caracter juridic este o norma de conduita obligatorie p/u toti; norma juridica implica un raport intersubiectiv ea indica la schimbul just intre persoane care se afla permanent in relatie; - norma juridica este obligatorie ea este obligatorie p/u toti , p/u a asigura ordinea in societate. Normele dreptului constitutional se deosebesc de toate celelalte norme de drept: - prin obiectul lor deoarece prin intermediul acestora se reglementeaza relatii in domeniul instituirii si exercitarii puterii de stat; - ele constituie fundamentul juridic al puterii politice. Normele constitutionale pe linga unele prevederi care reglementeaza nemijlocit unele relatii sociale, au si prevederi care contin formularea unor principii, consfintesc bazele puterii si definesc unele institutii. Unele norme juridice, in care se cuprind si norme constitutionale cum ar fi normele principii, normele care stabilesc directii economice, normele referitoare la organizarea unei autoritati nu sunt alcatuite supa schema: ipoteza, dispozitie, sanctiune. Majoritatea normelor cons. Nu contin nici o prevedere concreta care ar stabilisanctiunea in cazul nerespectarii ei. P-u mai mute dispozitii este prevazuta o sanctiune. Sanctiunele sunt specifice: revocarea mandatului parlamentar, revocarea unui organ de stat, dclararea unui act ca neconstitutional. Unele sanctiuni se ragasesc in alte ramuri de drept- civil,penal. Institutiile juridice constitutionale- au un caracter general, au un caracter juridic, are un caracter obligatoriu etc.

45

TEST nr. 12

Sub1.Acceptiunile dreptului. Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv. Dreptul public si dreptul privat. Dreptul national, dreptul international, dreptul comunitar.
1.1.Distingeti acceptiunile principale ale dreptului. Cuvintul drept cunoaste multe acceptiuni, cum ar fi de exemplu: dreptul obiectiv, dreptul subiectiv, dreptul pozitiv;... dreptul national, dreptul strain, dreptul international;... dreptul public- obiectul de reglementare juridic a ramurilor care se atribuie la dr.public il constituie: problemele ce tin de organizarea si distribuirea competentei autoritatilor publice; forma statlui; relatiile de munca si protectia sociala; organizarea generala a invatamintului; dreptul privat - obiectul de reglementare juridica a ramurilor care se atribuiela dr.public il constituie relatiile sociale patrimoniale si personal nepatrimoniale la care participa persoanele particulare 1.2.Determinati coraportul categoriilor ,,drept obiectiv , ,,drept pozitiv si ,,drept subiectiv. Vorbind de drept obiectiv si subiectiv mentionam faptul ca cuvintele obiectiv " si subiectiv " in cazul de fata nu sint aplicate in sensul lor strict filosofic. Fiind o categorie sociala, dreptul este un produs social complex in care se intruchipeaza vointa umana. Aceasta permite de a spune ca dreptul este o reflectare subiectiva a intereselor sociale. Din aceste considerente, rezulta ca categoria drept obiectiv" e chemata sa sublinieze o realitate sociala, o necesitate fara de care societatea nu poate fi conceputa la o anumita etapa de dezvoltare istorica. Astfel, indiferent de vointa umana dreptul se impune societatii in scopul organizarii vietii in comun a acesteia. Dreptul este acela ce contribuie la disciplinarea societatii, la ocrotirea ei de anumite excese. Dreptul obiectiv se prezinta ca o totalitate de norme adoptate sau sanctionate de stat. Dupa cum mentioneaza Nicolae Popa el imbina necesitatea si libertatea. Necesitatea, ca un domeniu specific dreptului, rezulta din chiar scopurile generale ale vietii sociale, scopuri prefigurate in ansamblul normelor legale. Acest ansamblu alcatuieste dreptul obiectiv. El priveste aceea coordonare imperativa prin norme ..., fiind premisa necesara a coexistentei libertatilor. Regulile stabilite prin norme trebuie sa-si gaseasca un cadru minim de legitimitate pentru a putea fi conditia existentei posibile a comunitatii". intre cele doua sensuri exista o legatura indisolubila, legatura care consta in aceea ca drepturile subiective exista si se pot exercita numai in masura in care sint recunoscute de dreptul obiectiv. Cu alte cuvinte, dreptul obiectiv (pozitiv) se infatiseaza ca fiind totalitatea normelor juridice ce activeaza intr-un stat, in timp ce dreptul subiectiv este legat de titularul lui. in timp ce dreptul obiectiv include reguli de drept, care, cit de multe ar fi ele la numar sint totusi limitate la numar, drepturile subiective sint infinite ca numar. Relatia dintre dreptul obiectiv si dreptul subiectiv a dat nastere la diverse discutii, in viziunea unor autori in prima jumatate a secolului XIX in relatia drept obiectiv" - drept subiectiv" primordial este dreptul subiectiv. Se lamureste acest lucru prin faptul ca fara un drept al cuiva fata de altcineva nu poate fi inteleasa existenta normei. Norma nu face decit sa constate drepturile partilor si, prin urmare, norme, dreptul obiectiv rezulta din dreptul subiectv.
46

Din aceasta discutie credem ca se poate trage o concluzie. Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv sint doua fete logice ale unei si aceleisi realitati si nu se poate vorbi de o prioritate a uneia fata de cealalta. Dreptul pozitiv este totalitatea normelor juridice in vigoare dintrun stat, un drept aplicabil imediat si continuu, obligatoriu si succeptibil afi adus la implinite prin forta exterioara, ca o indreptatire legitima a unor instante sociale special abilitate. 1.3.Estimati interactiunea dreptului national al Republicii Moldova cu dreptul strain si cu dreptul international. Fiecarui stat este caracteristic un anumit sistem de reguli de conduita care alcatuiesc dreptul obiectiv (pozitiv). Acest drept se incadreaza si in formula sistemul national de drept" sau dreptul national. Fata de dreptul national, ce actioneaza intr-un stat, sistemele dreptului national din alte state se prezinta ca drept strain. Paralel cu dreptul national, dreptul strain, termenul drept" cunoaste si o asa acceptiune cum ar fi drept international. Dreptul international cuprinde normele juridice ce se contin in diverse izvoare internationale (tratate, declaratii, pacte, conventii, acorduri, memorandumuri, protocoale etc.). Spre deosebire de dreptul international care este un rod al activitatii unui stat luat in parte, dreptul international apare ca un rezultat al activitatii intregii comunitati umane. Aparent dreptul national" (intern), dreptul strain" si dreptul international", ar putea fi considerate ca categorii separate fara legatura intre ele. Aceste trei acceptiuni, in realitate, se afla intr-o strinsa legatura: Mai intii, pentru ca legea nationala a unui stat este cea care ingaduie ca in tara respectiva in conditiile, limitele si materiile prestabilite chiar de normele sale, sa se aplice legea nationala a altui stat. In al doilea rind, pentru ca legea nationala care permite aplicarea unei legi straine, la rindul ei, pe baza de reciprocitate si in conditiile limitele si materiile prestabilite de normele unei legi straine, sa se aplice in tara al carei organ legislativ a emis acea lege (straina). in al treilea rind, normele juridice cuprinse in legile uniforme la care un stat este parte nu sint chiar straine de legea nationala a acelui stat de vreme ce si vointa acelui stat este incorporata de normele acesteia. Evident, sint si alte aspecte ce subliniaza legatura strinsa dintre ceea ce poate fi denumit drept intern" (legea nationala" si drept international"), drept strain" si drept international".

Subiectul 2. Izvoarele ramurii dreptului constitutional.


2.1 Definiti notiunea de izvor al ramurii dreptului constitutional, enumerati izvoarele ramurii dreptului constitutional. Prin izvor de drept nelegem formele de exprimare a normelor juridice care sunt determinate de modul de editare sau sancionarea lor de ctre stat. Izvoarele dreptului constituional ca ramur de drept are 2 sensuri: -izvoare materiale: snt un sistem de factori social politci, ideologici, materiale etc. Care determin aciunile legiuitorului sau dau natere unor regului izvorte din necesitile practice de reglementare prin norme juridice a unor relaii sociale; -izvoare formale: presupune forma de adoptare sau sancionare a normelor juridice, modul de exprimare a normelor (forma acesteia); Izvoarele ramurii dreptului constituional: 1.Legea: Constituia;Legile constituionale; Legile organice; Legile ordinare 2.Acte normative subordonate legii:acte normative ale efului de stat; acte normative ale organelor de control constituional; regulamentele (statutele parlamentlui); 3. Contractul normativ; 4. Contractele internationale; 5.Precedentul judiciar (jurisprudena); 6.Cutuma; 7.Codul regulilor religioase 2.2. Stabiliti trasaturile specifice ale izvoarelor ramurii dreptului constitutional si corelatia dintre ele.
47

Trasaturile specific ale izvoarelor ramurii dr.constitutional sunt: 1.Legea: a.Constituia: consfinete i reglementeaz bazele regimului social i de stat, stabilete principiile formrii activitilor organelor de stat, proclam drepturile, libertile i obligaiile omului i ceteanului; b.Legile constituionale: ocupa primul loc in ierarhia legilor, datorita continutului si procedurii speciale de adoptare a lor. snt legi care introduc texte noi n constituie, abrog anumite texte constituionale sau le modific pe cele existente; c.Legile organice: ocupa locul secund in ierarhia legilor, reprezint o prelungire a materiilor constituionale, pot interveni numai n domeniile prevzute expres de constituie sau domeniile pentru care parlamentul consider necesar adoptarea acestei legi organice; nu toate legile organice sunt izvoare formale ale dr.const. dar acelea care reglementeaza relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de stat. d.Legile ordinare: intervin n orice domenii ale relaiilor sociale, cu excepia celor rezervate legilor constituionale i organice; si la fel nu toate aceste legi sunt izvoare ale dr.const. 2.Acte normative subordonate legii: a.acte normative ale efului de stat (monarhului, preedintelui etc.): cu caracter de drept constituional (ordonane, decrete, hotrri); b.acte normative ale organelor de control constituional: deciziile autoritilor competente cu privire la constituionalitatea legilor i a altor acte normative cu privire la competena organelor de stat; c.regulamentele (statutele parlamentlui): este un izvor de drept constituional deoarece determin organizarea intern a acestora; 3.Contractul normativ: ocupa un loc secundar in raport cu celelalte izvoare. este un act ce stabileste drepturile si obligatiile unor subiecte strict determinate, capata valoare de izvor in cazul in care partile se vor oblige sa actioneze conform lui. 4.Precedentul judiciar (jurisprudena): decizia curii pe o cauz concret, devenit obligatorie la examinarea unor cauze analoage ulterioare. 5.Cutuma: reprezint normele formate n practica exercitrii puterii de stat avnd rol de precedent, dar care nu au fost consfinite legislativ sau judiciar; 6.Codul regulilor religioase: sursa specific a dreptului inclusiv constituional. n rile din sistem islamic de drept normele dreptului constituional snt cuprinse n Coran, KIIAS etc. 7.Contractele (tratatelele internaionale): ca s fie izvor de drept constituional trebuie s fie de o aplicaie direct, s fie ratificat conform dispoziiilor constituionale i s cuprind reglementri ale relaiilor specifice dreptului constituional. 2.3. Argumentati importanta deosebita a Constitutiei ca izvor al dreptului constitutional Ea consfinete i reglementeaz bazele regimului social i de stat, stabilete principiile formrii activitilor organelor de stat, proclam drepturile, libertile i obligaiile omului i ceteanului. Constitutia act politico-juridic fundamental cu forta juridica suprema fata de toate actele normative, adoptat si modificat dupa o procedura speciala si care reglementeaza constituirea, competenta si functionarea institutiilor politice si bazele institutiilor administrative si jurisdictionale in conformitate cu principiul separatiei puterilor in stat, fiind un act ce consfinteste si garanteaza principiile principiile fundamentale ale vietii sociale si de stat, precum si drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale omului si cetateanului. Ea reprezinta acel act juridic prin care se reglementeaza organizarea societatii in stat. Trasaturile principale constau in superioritatea Constitutiei fata de alte legi interne, modul de adoptare elaborare si modificare. Ea este legea fundamentala.
48

Pe linga cele relatate constitutia este si un program de activitate, deoarece in ea sunt consfintite principiile fundamentale ale intregii vieti economice, politice, sociale si juridice. Ea se deosebeste de alte legi sub mai multe aspecte: Din punct de vedere al obiectivului ei atit constitutia cit si legile constitutionale reglementeaza in principal institutionalizarea puterii si exercitarii ei. constitutiile cuprind modul de organizare a puterii, forma, regimul politic, sistemul autoritatilor publice, principiile fund.ale sistemului electoral, reglementarea dr-lor si lib-lor si indatoririlor fundamentale precum si raporturile principalelor organe de stat intre ele sau dintre ele si cetateni. Din punct de vedere formal este supusa unor proceduri speciale de adoptare si modificare. constitutia este ansamblul regulilor de drept , indiferent de obiectul lor , elaborate in scris si sistematic(intr-o forma distincta), de catre un organ de stat , anume constituit in acest sens (adunarea constituanta) si urmind o procedura specifica de elaborare si modificare. Constitutia este o legea suprema din punct de vedere juridic in raport cu toate celelalte legi.Constitutia are forta juridica suprema ceea ce plaseaza constitutia in virful tuturor izvoarelor de drept. Constitutia are caracter politic si caracter normativ. Caracterul normativ decurge din faptul necesitatii conferirii caracterului obligatoriu normelor constitutionale, precum si de a asigura respectarea acestora sub sanctiunea legii. Din cele mentionate rezulta ca constitutia este acea lege care avind forta juridica superioara celorlalte legi, reglementeaza in baza celor obtinute, structurile economice si formele proprietatii, organizarea de stat, statutul juridic al omului si cetateanului si cinsfinteste perspectiva politicii interne si externe ale statului.

49

TEST nr. 13

Sub1. Esenta, continutul si forma dreptului.


1.1.Identificati esenta dreptului si particularitatile ei. Esenta dreptului poate fi privita ca unitatea laturilor, trasaturilor, raporturilor necesare care asigura identitatea si stabilitatea dreptului, deosebindu-l de alte fenomene sociale. Vointa are o dubla semnificatie: a) vointa generala a grupurilor sociale sau a intregii societati; b) vointa individuala, caracteristica unui individ. Cind cercetam esenta dreptului avem in vedere vointa generala. Anume aceasta vointa tinde sa se oficializeze prin intermediul activitatii de creare a dreptului si ea, in ultima instanta, se si materializeaza in actele normativ-juridice ale statului. Vointa generala este singura care poate coordona fortele statului in vederea realizarii scopului sau, care este binele comun". Vointa generala nu reprezinta o simpla suma aritmetica a vointelor individuale. Ea e superioara acestora si e mai puternica decit ele. Pentru ca aceasta unire sa fie eficienta ea trebuie sa fie benevola si sa mentina concomitent libertatea fiecarui individ. Vointa generala materializata in lege trebuie sa fie o vointa de compromis, care ar pastra cite ceva esential, din vointa fiecaruia sau, cel putin, din vointa majoritatii asociatilor. Rousseau arata ca aparitia corpului social si a vointei generale induce o transmutatie in natura omului, in sensul ca se transforma dintr-un tot intreg intr-o parte a unui tot mai mare, adica se inlocuieste existenta fizica si independenta (izolata), cu o existenta partiala, dar morala. Are loc, in esenta, transformarea omului in cetatean, in membru liber si egal al unei cetati, al unei societati.4 Este adeseori - scrie el - o mare diferenta intre vointa tuturor si vointa generala, aceasta nu priveste decit interesul comun,cealalta are in vedere interesul privat si nu este decit suma vointelor particulare; scadeti din acestea nazuintele opuse care se compenseaza si va ramine, ca rezultat, vointa generala".' E semnificativa in acest sens si definitia statului data de Kelsen in renumita sa lucrare Teoria generala a statului". In viziunea sa, statul apare ca vointa suprain-dividuala: Statul nu se caracterizeaza numai ca o putere" ci si ca o vointa", fie ca este esentialmente vointa, fie ca prin esenta are o vointa. Aceasta vointa - cum se sustine - este distincta de vointa indivizilor, intr-adevar, statul ca vointa are ca instrumente indivizi si vointele lor. Vointa Statului insusi se deosebeste insa de vointele indivizilor care sint supuse Statului; ea este mai mult decit suma acestor vointe, ea sta deasupra lor". 1.2.Determinati continutul dreptului si principalele concepte ale acestuia. Continutul, in general, are sens de: ceea ce incape intr-un spatiu limitat; totalitatea elementelor care constituie esenta lucrurilor si a fenomenelor, formind o unitate dialectica cu forma.1 In ceea ce priveste continutul dreptului, acesta consta din ansamblul elementelor, al laturilor si al conexiunilor care dau expresie concreta (contur) vointei si intereselor sociale ce reclama oficializarea si garantarea pe cale etatica".2 Dupa volum, continutul dreptului este mai bogat decit esenta lui. Astfel, daca esenta caracterizeaza dreptul in profunzimea sa, continutul caracterizeaza dreptul in aspectul sau dimensional, in intindere. Continutul dreptului este mai aproape de realitatile sociale, este mai mobil, avindu-si o dinamica proprie. Continutul este mult mai receptiv la schimbarile produse in societate. S-a spus, pe buna dreptate ca, in continutul lor legislatiile sint mereu altele, dar exista ceva care planeaza deasupra lor si le serveste de cadru permanent, element care din cauza aceasta, poate fi numit formal si exista in mod necesar in orice relatie juridica. Prin elementele sale formale si permanente, fenomenul dreptului se distinge de celelalte fenomene".3
50

Rezulta ca, in privinta continutului sau, dreptul se caracterizeaza printr-o dinamica pronuntata. Asa, de exemplu, continutul dreptului Republicii Moldova de astazi, se deosebeste de continutul pe care i-a avut acum 10 ani. Esenta dreptului ramine aceeasi pentru ca este expresia vointei juridice, dar continutul sau este modificat gratie nevoilor schimbatoare ale societatii noastre. Componenta dominanta a continutului dreptului este ansamblul normelor juridice, fapt ce-i determina pe unii autori sa vorbeasca despre continutul normativ al dreptului (normativitatea dreptului). 1.3.Formulati interactiunea formei cu esenta si continutul dreptului. Forma dreptului are in vedere modul de exprimare a normelor juridice. Ea desemneaza modul de structurare si organizare a elementelor lui de continut, precum si modul acestuia de exteriorizare. Forma dreptului are doua dimensiuni (laturi): forma interna si forma externa. Forma interna a dreptului reprezinta chiar sistemul dreptului in complexitatea sa, partile constitutive ale acestuia, gruparea normelor juridice ce formeaza acest tot intreg (sistemul) pe ramuri, subramuri, institutii juridice, coraportul si interactiunea acestora. Forma exterioara (externa) a dreptului poate fi analizata din mai multe puncte de vedere: a) din punct de vedere al modalitatilor de exprimare a vointei legiuitorului - izvoarele dreptului; b) din punct de vedere al modalitatilor de sistematizare a legislatiei - codificarii incorporarii etc.; c)din punct de vedere al modalitatilor de exprimare a normelor de drept in diferite acte normativ juridice ale autoritatilor publice - legi, ordonante, hotariri, decrete etc.Dreptul se concepe considerind ca in continutul sau intra factori complecsi, atit normativi cit si sociali, solutii care ofera raspunsuri pentru mobilitatea dreptului ca urmare a schimbarilor survenite in societate. Tre sa specificam ca continutul nu poate fi disociat de forma.

Sub2. Forma si structura constitutiilor.


2.1Definiti notiunea de forma a constitutiei. Noiunea de form a constituiei include n sine forma de exprimare, de redare a ei, actul fiind expus n forma unui act normativ (forma scris), sau n forma nescris, ori mixt (combinat), forma presupunind forma exerioara pe care o imbraca constitutia. Constitutia act politico-juridic fundamental cu forta juridica supremafata de toate actele normative, adoptat si modificat dupa o procedura speciala si care reglementeaza constituirea, competenta si functionarea institutiilor politice si bazele institutiilor administrative si jurisdictionale in conformitate cu principiul separatiei puterilor in stat, fiind un act ce consfinteste si garanteaza principiile principiile fundamentale ale vietii sociale si de stat, precum si drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale omului si cetateanului. Ea reprezinta acel act juridic prin care se reglementeaza organizarea societatii in stat. Structura constituiei nseamn formarea constituiei ntr-o mulime de articole, bine sistematizaze. 2.2Determinati formele constitutiilor si comparati-le. Consituiile au mai multe forme: a. n dependen de forma de exprimare: -constituii nescrise sau cutumiare: reguli cu privire la organizarea puterii, nu au forma unui izvir normative scris dar exist n realitate i se aplic temporar n rezultatul unor lovituri de stat, revoluii; -consituii scrise: compuse dintr-un singur act normative unitar codificat sau din mai multe legi constitutionale, din aceasta categorie fac parte majoritatea constitutiilor moderne; -constituii mixte se compun att din texte scrise ct i din cutume constituionale i precedente judiciare; b. n dependen de procedura de revizuire constituiile se impart n: -constituiile rigide snt acele care stabilesc prin normele sale constituionale o procedur complicat de
51

modificare sau prevd o perioad n care o parte sau ntrega constituie nu poate fi modificat; -consituii flexibile se mai numesc i constituii suple, ele pot fi modificate de ctre legiuitor printr-o procedur similar cu cea de modificare a legilor ordinare; in statele unde exista astfel de constitutii nu exista de ordin procedural deosebire dintre legea constitutional si celelalte legi. c. n dependen de regimul politic: -constituiile democratice: care prevd drepturile i libertile cetenilor, principiul pluripartidismului, separaia puterilor n stat i dreptul cetenilor de a participa i a allege organelle statale; -constituiile autoritare: care limiteaz drepturile cetenilor, promoveaz politice i ideologia unui singur partid; d. n dependen de durata n timp avem constituii: -permanente: snt majoritatea constituiilor; -temporare: se adopt pe o anumit perioad de timp prealabil stabilit. e. Din punct de vedere a modului de adoptare a constitutiei sunt: constitutie acordata; statului; constitutie-pact; constitutie-conventie; constitutie parlamentara; f. In dependenta de procedura de adoptare: constitutii adoptate de parlament cu aprobarea lor ulterioara de catre popor prin referendum; constitutii adoptate de parlament fara aprobarea lor ulterioara de catre popor prin referendum; 2.3. Estimati forma si structura Constitutiei Republicii Moldova. Structura constitutiei desemneaza elementele ce alcatuiesc corpul constitutiei. Constitutia este o lege fundamenala moderata cantitativ si cu un coeficient ridicat de operationalitate. Constutitia este compusa din titluri, capitole, sectiuni si articole. Dup forma de exprimare constituia RM este o constituie scris, dup procedura de revizuire este rigid, este o constituie democratic, permanent. Ea are urmtoarea structur: este compus din 6 titluri de baz, al 7 lea fiind dispoziii finale i tranzitorii, 9 capitole i 143 de articole. cuprinde : principii generale; drepturile, libertile i ndatoririle fondamentale; autoritile publice : parlamentul, preedintele republicii moldova, guvernul, raporturile parlamentului cu guvernul, administraia public, autoritatea judectoreasc; economia naional i finanele publice; curtea constituional; revizuirea constituiei; dispoziii finale i tranzitorii.

52

TEST nr. 14

Subiectul 1.Scopul si functiile dreptului.


1.1.Caracterizati conceptul si esenta functiilor in drept. Termenul functie" vine de la latinescul functio" care se traduce prin munca", deprindere", indeplinire" Functiile dreptului sint directiile fundamentale de activitate a dreptului in ansamblu si a elementelor sale constitutive in vederea realizarii scopului propus pentru asigurarea unui echilibru dintre interesele personale si cele generale din care sa rezulte armonia sociala si triumful ordinii si justitiei. Functia reprezinta contributia pe care un element o aduce la satisfacerea unei cerinte a sistemului din care face parte, contributia la mentinerea si dezvoltarea acestuia. Profesorul Costica Voicu defineste functiile dreptului ca acele activitati concrete pe care le desfasoara (le executa)dreptui pentru a-si realiza scopul sau fundamental, acela de a reglementa conduita oamenilor si de a asigura ordinea in societate potrivit vointei generale. Prin functie a dreptului intelegem valorificarea atributelor lui in vederea mentinerii ordinii sociale, a echilibrului si pacii sociale".3 1.2.Generalizati functiile principale ale dreptului. Functiile principale ale dreptului sunt urmatoarele: 1.functia de institutionalizare juridica a organizarii social-politice Se manifesta prin faptul ca dreptul, prin normele sale, reglementeaza organizarea autoritatilor publice ale statului, atributiile lor, coraportul autoritatilor publice, modalitatea de exercitare a celor trei puteri dintrun stat: puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca. 2.functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii Abordarea dreptului prin prisma valorilor inseamna a scoate in evidenta acele valori pe care societatea data le promoveaza, le ia sub controlul sau strict pentru a fi promovate. 3. functia de conducere a societatii Dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale, a scopurilor social-politice pe care societatea si le propune 4.functia normativa dreptul accentuiaza prin normele juridice modalitatea de comportare a organelor statului, organizatiilor obstesti, a cetatenilor, statul, in acelasi timp, verifica in ce masura acest comportament prescris se realizeaza in practica. Prin intermediul normelor juridice se creeaza drepturi si obligatii care materializeaza diferite relatii, interese, scopuri si idealuri sociale 5.functia informativa din normele juridice putem culege o informatie ampla despre societatea data la acea sau alta etapa de dezvoltare. 6.functia educativa - asigura cadrul organizatoric necesar activitatii spirituale si pune la dispozitia oamenilor o serie de mijloace culturale si spirituale prin intermediul carora se realizeaza educatia. 1.3.Estimati scopul si functiile dreptului in Republica Moldova la etapa contemporana. Funciile dreptului snt direciile fundamentale de activitate a dreptului n ansamblu i a elementelor sale constitutive n vederea realizrii scopului propus pentru asigurarea unui echilibru dintre interesele personale i cele generale din care s rezulte armonia social i triumful ordinii i justiiei. Considerm c la funciile principale ale dreptului se atribuie urmtoarele: Funcia de instituionalizare juridic a organizrii social-politice
53

Se manifest prin faptul c dreptul, prin normele sale, reglementeaz organizarea autoritilor publice ale statului, atribuiile lor, coraportul autoritilor publice, modalitatea de exercitare a celor trei puteri dintr-un stat: puterilor legislativ, executiv i judectoreasc. nsemntatea acestei funcii rezult i din faptul c prin intermediul dreptului snt consfinite principiile care guverneaz organizarea politico-etatic a Republicii Moldova, cum ar fi: Suveranitatea poporului; exercitarea suveranitii poporului prin reprezentanii si i prin referendum; pluralismul politic; principiul separaiei puterilor n stat; principiul autonomiei locale i al descentralizrii; orientarea ntregului proces de organizare politico-etatic n direcia atingerii scopurilor ce reies din interpretarea Constituiei Republicii Moldova i a documentelor politicoideologice care au stat la baza adoptrii ei; principiul statului de drept. Funcia de conservare, aprare i garantare a valorilor fundamentale ale societii Abordarea dreptului prin prisma valorilor nseamn a scoate n eviden acele valori pe care societatea dat le promoveaz, le ia sub controlul su strict pentru a fi promovate. Coninutul acestei funcii i prezentarea ei mai rezult i din asemenea idei, dup cum urmeaz: dreptul se nfieaz ca un sistem de norme juridice chemate s asigure procesul dezvoltrii sociale, prin ocrotirea i garantarea ordinii constituionale, proprietii, statului i individului; dreptul prin mijloacele sale specifice apr viaa n comun mpotriva eventualelor excese individuale i asigur securitatea persoanei; dreptul asigur coeziunea interioar a colectivitii, prevenind dezorganizarea, anarhia; dreptul stabilete principiile de baz ale convieuirii sociale; dreptul ocrotete valorile care snt legate nemijlocit de funciona rea normal a mecanismelor sociale.2 Nu putem trece cu vederea nici faptul c Constituia Republicii Moldova, de asemenea, evideniaz o serie de valori, ridicndu-le la rang de valori supreme. Astfel, alin. (3) al art. l al Constituiei proclam: Republica Moldova este un stat de drept, democratic, n care demnitatea omului, drepturile i libertile lui, libera dezvoltare a personalitii umane, dreptatea i pluralismul politic reprezint valori supreme i snt garantate" (subl. ne aparine - aut.). Funcia de conducere a societii Dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale, a scopurilor socialpolitice pe care societatea i le propune. Esena acestei funcii se manifest prin urmtoarele: actul normativ juridic este n fapt un act de conducere a societii prin drept. El scoate n eviden scopurile i nzuinele sociale, cluzind activitatea tuturor subiecilor de drept; dreptul apare ca o tranziie ntre diferitele interese, adesea contra dictorii, ale cror arbitru suprem este; dreptul crmuiete relaiile subiecilor individuali sau colectivi, stabilind drepturile, libertile i obligaiunile tuturor; dreptul cuprinde n sine nu pur i simplu aprecieri normative, el apare ca un ordin, un comandament, crora trebuie s se supun toi subiecii dreptului, inclusiv statul i autoritile lui. Funcia normativ Aceast funcie deriv din necesitatea subordonrii aciunilor individuale fa de conduita tip prescris prin normele juridice. Subliniind prin normele juridice modalitatea de comportare a organelor statului, organizaiilor obteti, a cetenilor, statul, n acelai timp, verific n ce msur acest comportament prescris se realizeaz n practic. E important ca normativi tatea juridic s fie completat cu normativitatea social. Funcia informativ Reflectnd realitatea n normele juridice se acumuleaz cunotine despre viaa multilateral a societii, despre problemele stringente ale societii. Dreptul concentreaz n sine schimbrile ce au loc n societate. innd cont de normele juridice n vigoare, putem trage concluzii pentru a aprecia principiile ornduirii sociale i de stat, structura politic a societii, caracterul relaiilor economice, nivelul de democratizare a societii etc. Ca urmare, din normele juridice putem culege o informaie ampl despre societatea dat la acea sau alt etap de dezvoltare. Funcia educativ
54

Adoptnd normele juridice statul, asigur cadrul organizatoric necesar activitii spirituale i pune la dispoziia oamenilor o serie de mijloace culturale i spirituale prin intermediul crora se realizeaz educaia. Dreptul, prin normele sale, ocrotete valorile spirituale i culturale care snt legate nemijlocit de funcionarea normal a mecanismelor sociale.

Subiectul 2. Adoptarea si abrogarea constitutiilor.


2.1.Descrieti (determinati) regulile generale privind adoptarea si abrogarea constitutiilor. Supremaia constituiei determin o procedur special de adoptare, fiind un process complex n cadrul creia sint difereniate 3 elemente: 1. iniiativa adoptrii constituiei: unele constituii prevd n mod expres organul care poate iniia procesul de elaborare i adoptare a constituiei, alte constituii nu conin asemenea reglementri, aceast prerogativ rezultnd din sistemul normative care reglementeaz tehnica de elaborare a legilor; 2. organul competent s adopte constituia: este desemnat prin noiunea de putere constituional sau putere constituant, ea fiind de 2 tipuri: putere constituant originar i putere constituant derivat; 3. modurile de adoptare a constituiei: din acest punt de vedere avem: - constituie acordat; -statutul (constituie plebiscitar); -pactul; -constituie convenie; -constituie parlamentar; Abrogarea constituiei se poate face atunci, cnd se adopt una nou, care poate face posibil ca n urma unei micri populare, a unei revoluii, constituia existent s fie abrogat. Alteori apare o nou constituie fr s se prevad nimic cu privire la cea anterioar (practic cunoscut n sistemul socialist). 2.2Clasificati constitutiile dupa modul de adoptare. Dup modul de adoptare avem: - constituie acordat numita si carta concediata: reprezint constituia care este adoptat de ctre monarh ca stpn absolut ce-i exercit puterea sa, ea fiind o oper a lui i este adoptat datorit constrngerilor ce se fac fa de monarh, ca rezultat el fiind nevoit s recunoasc unele drepturi cetenilor; - statutul (constituie plebiscitar): reprezint o cart concedat care se voteaz pe cale plebiscitar. Datorit acestui fapt ea se consider mai progresiv fa de constituia acordat, nsa neajunsul acesteia este faptul c procesul organizrii plebiscitului se bazeaz pe teroare, presiuni; - constitutia-pact: este adoptat prin intermediul ncheierii unui pact ntre popor i rege. Poporul este reprezentat de parlament. Prin acest act guvernanii impuneau anumite condiii monarhului, de care el trebuia s in cont; - constituie convenie: era adoptat de ctre o adunare denumit convenie. Aceasta adunare se alegea cu scopul de a adopta constitutia.Ea se deosebete de celelalte constituii prin faptul c era adoptat de o adunare reprezentattiv a corpului electoral; - constituie parlamentar: era adoptat de parlament. La adoptarea ei se parcurgea mai multe etape, i anume: a.iniiativa constituional; b.elaborarea proiectului constituiei; c.discutarea public a proiectului; adoptarea proiectului de ctre parlament cu o majoritate calificat (cel puin 2/3 din numril total al membrilor parlamentului); d.aprobarea constituiei de ctre popor prin referendum; acesta este cel mai eficient si democratic mijloc de adoptare. 2.3Argumentati procedura speciala privind adoptarea Constitutiei Republicii Moldova. Reiesind din faptul ca constitutia RM este actul supreme al RM se si determina procedura speciala de adoptare a acesteia. Constitutia RM a fost adoptata la 29.07.1994, de catre organul
55

reprezentativ si unica autoritate legislativa a statului Parlamentul RM. Constitutia in cauza trebuia sa fie supusa referendumului popular insa acest lucru n-a fost facut. Reesind din aceasta I. Guceac a concluzionat ca constitutia RM dupa modul de adoptare are forma parlamentara. Abrogarea constitutiei dat fiind faptul, ca ea este legea suprema, poate avea loc numai daca este primita o noua constitutie de catre legislative. Reesind din literature de specialitate s-a format opinia ca constitutiile pot fi revizuite, dar nu abrogate. Constitutiile se abroga numai in rezultatul unor revolutii sau lovituri de stat. TEST nr. 15

Sub1. Principiile dreptului. Importanta teoretica si practica a principiilor dreptului.


1.1.Definiti conceptul principiilor dreptului si importanta teoretica si practica a acestora. Termenul de principiu i are originea n grecescul arhe care desemneaz aciunea de a conduce, dar i micarea de a ncepe. Principiile dreptului snt acele idei (prescripii) fundamentale, diriguitoare ale sistemului de drept i ale compartimentelor acestuia, precum i modalitatea de coordonare a normelor juridice n jurul unei idei cluzitoare. Profesorul Costic Voicu consider c principiile fundamentale ale dreptului snt acele idei generale, diriguitoare care stau la baza elaborrii i aplicrii dreptului".2 Principiile generale ale dreptului" ca un ansamblu de idei directoare care fr a avea caracterul precis i concret al normelor de drept pozitiv orienteaz aplicarea dreptului i evoluia lui". Principiile sunt norme calauzitoare care stau la baza intregului sistem de drept dintr-un stat, orientind reglementarile juridice si aplicarea dreptului. Importana teoretic. Importana teoretic a principiilor dreptului rezid din aportul lor la opera de creare a dreptului. Acest rol este exercitat sub influena tradiiei i inovaiei. Importana teoretic a principiilor generale ale dreptului rezult i din faptul c ele stau la baza principiilor de ramur i a celor interramurale. Importana practic. Importana practic a principiilor dreptului rezult din urmtoarele idei: principiile generale ale dreptului snt izvoare creatoare ale dreptului. Coninutul normelor juridice este determinat de principiile generale ale dreptului; n cazuri determinate, principiile dreptului in loc de norme de reglementare. Atunci cnd, ntr-o cauz legea tace, judectorul soluioneaz cauza n temeiul principiilor generale ale dreptului. 1.2.Generalizati criteriile de clasificare si categoriile principiilor dreptului. 1. Dupa gradul lor de generalizare si sfera lor de actiune, principiile dreptului se impart in: principii generale, principii ramurale (de ramura) si principii interramurale. 2. Din punct de vedere al continutului principiilor dreptului pot fi de inspiratie filosofica, politica, sociala (de exemplu, principiul libertatii) sau sa aiba un caracter preponderent sau chiar exclusiv juridic (de exemplu, principiul legalitatii). 3. Dupa genul de functie tehnica pe care o indeplinesc, principiile generale ale dreptului se impart in principii directoare si principii corective. Directoare sint acele principii de care depinde ordinea sociala, (de exemplu, prezumtia de cunoastere a legii, principiul egalitatii in fata legii). Corective sint principiile in absenta carora solutiile legale ar putea fi nejuste sau neadecvate. 4. Dupa sfera de aplicare, principiile dreptului pot fi divizate in: a) principii de drept national (intern) ce se aplica in cadrul unui stat; b) principii de drept comunitar (supranational) ce se aplica in cadrul Comunitatii Europene, cu referinta la Statele Uniunii Europene; c) principii de drept international ce se aplica in cadrul societatii internationale, cu referire la statele lumii. 5. Dupa diviziunea dreptului, deosebim: a) principii de drept public; b) principii de drept privat.
56

Am prezentat doar unele criterii de clasificare a principiilor dreptului. Evident, ele sint, si e firesc sa fie, cu mult mai multe. Remarcam doar faptul, ca, in majoritatea absoluta a cazurilor, autorii, ca regula, isi expun parerile asupra principiilor generale (fundamentale), ramurale (de ramura), interra-murale. Anume asupra acestor categorii de principii ne vom pronunta. Principiile fundamentale (generale) caracterizeaza intregul sistem de drept. Ele, in acelasi timp, scot in evidenta trasaturile esentiale ale unui tip istoric de drept, ale unor familii (mari sisteme) de drept contemporane. Principiile ramurale ale dreptului caracterizeaza o ramura de drept. Ele reprezinta o prelungire, o dezvoltare, o particularizare, o concretizare detaliata a principiilor fundamentale ale dreptului. Principiile interramurale depasesc cadrul unei ramuri de drept. Ele scot in evidenta trasaturile distincte comune a doua sau citeva ramuri de drept. 1.3.Argumentati importanta teoretica si practica a principiilor dreptului in Republica Moldova. Importana teoretic. Importana teoretic a principiilor dreptului rezid din aportul lor la opera de creare a dreptului. Acest rol este exercitat sub influena tradiiei i inovaiei Tradiia, din nsi sensul ei, presupune o motenire de obiceiuri, datini, credine care se transmit din generaie n generaie i constituie o trstur specific a unui popor. Astfel, ea apare ca o constant a unui popor, ce nu poate fi neglijat n nici un domeniu de activitate social, inclusiv, n cea de creare a dreptului. Cunoscnd principiile dreptului, tim ce vrem i putem ajunge unde ne-am propus". Principiile direcioneaz activitatea legiuitorului i asigur o continuitate n evoluia dreptului, o stabilitate relativ a acestuia. Inovaia (noutate, schimbare, prefacere) asigur transformarea permanent a dreptului conform noilor cerine sociale. Principiile dreptului devin puncte de plecare, de referin, de sprijin n modificarea sistemului dreptului.Importana teoretic a principiilor generale ale dreptului rezult i din faptul c ele stau la baza principiilor de ramur i a celor interramurale. Importana practic. Importana practic a principiilor dreptului rezult din urmtoarele idei: principiile generale ale dreptului snt izvoare creatoare ale dreptului. Coninutul normelor juridice este determinat de principiile generale ale dreptului; principiile generale ale dreptului impun s se fac dreptate", s biruiasc justiia", nimeni s nu fie favorizat, pentru c nimeni nu este mai presus de lege", toi snt egali dup lege i n faa legii" etc; principiile dreptului privesc omul, libertatea i demnitatea lui, inclusiv aprarea acestor drepturi organizat prin stat; n cazuri determinate, principiile dreptului in loc de norme de reglementare. Atunci cnd, ntro cauz legea tace, judectorul soluioneaz cauza n temeiul principiilor generale ale dreptului.

Subiectul 2. Revizuirea constitutiilor.


2.1.Identificati regulile generale privind revizuirea constitutiilor. In procesul de revizuire a constitutiei se determina 3 cerinte: dreptul de a revizui const. trebuie sa apartina aceluiasi organism care a adoptato; autoritatea competenta a o revizui dupa felul acesteia; procedura de revizuire este asemanatoare celei de adoptare. Revizuirea constituiei presupune schimbarea coninutului constituiei prin modificare, abrogarea unor articole din
57

constituie sau prin completarea constituiei cu un articol nou.Procedura de revizuire a constituiei cuprinde 3 etape, i anume: I.Iniiativa de revizuire a constituieie; II:Dezbaterea iniiativei de revizuire de ctre autoritatea public competent; III:Adoptarea legii de revizuire a constituiei; Nici o revizuire nu poate fi fcut dac are ca rezultat suprimarea drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor sau a garnaiilor acestora. Constituia nu poate fi revizuit nici pe durata strii de urgen, de asediu sau de rzboi. 2.2.Clasificati constitutiile dupa modul de revizuire. Dup modul de revizuire a constituiilor ele se clasific n: a. constituii rigide: daca modificarea constitutiei se face dupa alte reguli decit cele obisnuite dupa care se modifica legile ordinare ne aflam in prezenta unei cost.rigide. constitutiile rigide subliniaz valoarea i autoritatea supremaiei constituiei, promovnd un sistem de valori n cadrul cruia o schimbare constituional trebuie efectuat ntotdeauna n anumite forme i proceduri, diferite de cele ale legilor ordinare. Orice modificare cuprinde o majoritate constituional de 2/3 la nuvelul ntregului parlament, dar i un referendum popular, n care majoritatea cetenilor trebuie s se pronune n favoarea modificrilor constituionale; b. constituii flexibile (suple): modoficarea constitutiei se poate face dupa aceeasi procedura dupa care se modifica legile. In acest caz suntem in prezenta constitutiei suple sau flexibile.o simpla lege votat de parlament este suficient pentru a produce modificarea constituional dorit, cu condiia ca parlamentul s dispun de o anumit majoritate. Sistemul constitutiilor flexibile este usor, dar punind pe picior de egalitate constitutiile cu legile ordinare, limiteaza semnificatia constitutiei si a valorilor sale de lege juridica fundamentala. 2.3.Argumentati procedura speciala privind revizuirea Constitutiei Republicii Moldova. Constituia RM se atribuie la categoria constituiilor rigide. Conform prevederilor acestuia, iniiativa revizuirii poate aparine: - unui nr de cel puin 200 000 ceteni ai RM cu drept de vot; - unui nr de cel puin 1/3 de deputai n Parlament; - guvernului; Pentru a fi acceptata initiativa populara de revizuire de Parlament numai: -dupa ce s-a colectat nr mentionat de semnaturi; -semnaturile sa fie colectate de grupul de initiativa care se constituie de la 27 la 200 cetateni ai RM cu drept de vot; -aceste semnaturi sa fie depuse doar de cetateni ai RM; -acest grup sa fie inregistrat la MJ in termen de 10 zile dupa prezentarea listei membrilor lui; -colectarea semnaturilor sa nu inceapa mai devreme de 3 luni si nu mai tirziu de 8 luni dupa publicarea proiectului de lege privind modificarea Constitutiei si alistei autorilor acestuia in MO; -fiecare pagina din listele de colectare sa fie semnate de persoana care colecteaza semnaturile in prezenta conducatorului aut APL pe al carui teritoriu au fost colectate semnaturile si aplicarea stampilei aut APL pe fiecare pagina; -pe baza acestor liste sa fie intocmit un proces verbal, in ultima zi a termenului de colectare a semnaturilor care impreuna cu semnaturile membrilor grupului de initiativa va fi prezentat MJ p/u verificarea respectarii legislatiei si a veridicitatii listelor de colectare; -sa existe decizia MJ privind izbutirea initiativei populare de revizuire a Constitutiei in termen de 14 zile dupa prezentarea proiectului privind modificarea Constitutiei. Proiectele de legi constituionale vor fi prezentate Parlamentului numai mpreun cu avizul Curii Constituionale, adoptat cu votul a cel puin 4 judectori.
58

Pe linga initiere mai sunt inca 4 etape si anume: dezbaterea initiativei de catre autoritatea publica competenta- presedintele parlamentuluisau vicepresedintii inainteaza proiectul de lege spre dezbatere si avizare comisiei permanente, dezbaterea are loc in 3 lecturi; adoptarea legii de revizuire- activitatea finala a deputatilor prin care se acorda proiectului calitatea de lege; promulgarea- se face de presedintele Rmcaruia i se transmite intermen de 25 de zile de lucru de la adoptarea ei; si publicarea in monitorul oficial.Dispoziiile privind caracterul suveran, independent i unitar al statului, precum i cele referitoare la neutralitatea permanent a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majoritii cetenilor nscrii n listele electorale.Nici o revizuire nu poate fi fcut, dac are ca rezultat suprimarea drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor sau a garaniilor acestora. Constituia nu poate fi revizuit pe durata strii de urgen, de asediu i de rzboi.Actuala constituie a RM a fost adoptat de parlament nefiind supus ulterior unui referendum popular. TEST nr. 16

Sub 1. Scopul si finalitatile dreptului.


1.1. Caracterizati conceptul finalitatilor dreptului. Finalitile dreptului- desemneaz un model dezirabil de evoluie a realitilor juridice care s satisfac nevoile i aspiraiile individului uman, cerinele progresului social n acord cu valorile unui timp istoric, model care s contribuie la promovarea specificitii dreptului dar i la evitarea denaturrii sale ca mijloc al reglementrii sociale, la maximizarea prestaiei sale n raport cu individul i societatea, la concentrarea sa cu alte sisteme de norme sociale. Astfel ca finalitatea este interpretatat ca un scop in vederea caruia se desfasoara activitatea. Trecerea n revist a principalelor concepii despre finalitile dreptului ne conving n faptul c finalitatea constituie un concept integrator, complex ce ntrunete n sine scopul, idealul i funciile dreptului. 1.2. Determinati interactiunea scopului in drept si finalitatilor dreptului. Dreptul poate s-i ating scopul doar cu condiia c este un factor real al progresului social i al echilibrului n relaiile interumane. Scopul i rolul dreptului i gsesc expresia, n modul cel mai elocvent n garantarea juridic a afirmrii personalitii umane, n mplinirea dezideratelor i intereselor legitime ale tuturor fiinelor umane. Pedepsind tot ceea ce contravine acestor exigene fireti, dreptul promoveaz idealurile de dreptate i justiie att de apropiate sufletului omenesc. Cuvntul finalitate este interpretat ca scop, n vederea cruia se desfoar o activitate. Din aceast perspectiv, n literatura de specialitate se consider c, conceptul de finalitate definit n mod tradiional ca orientare spre un anumit scop, are virtui unificatoare, conexnd scopul cu o anumit procesualitate care poate conine principii directoare apte s ghideze succesiunea unor scopuri spre ideal-de aici rezult i interaciunea scopului n drept i finalitilor dreptului. In literatura juridic se remarc neglijena prea adeseori a studierii finalitii dreptului. Conceptul de finalitate este deseori invocat, dar foarte puin explicat. Nu poate fi contestat faptul c locul i rolul dreptului poate fi mai bine apreciat, dac mai aprofundat vom cerceta problema finalitilor lui, destinaiei sale. n legtur cu aceasta, Eugeniu Sperania, unul din distinii filosofi ai dreptului, meniona: Ceea ce determin dreptul n totalitatea sa nu st... numai n trecutul su istoric, n condiiile determinante ale apariiunii sale i n notele definiiei sale logice ci, n mai mare msur, n destinaia sa ideal. n ceea ce ne privete, considerm c dreptul poate s-i ating scopul doar cu condiia c este un factor real al progresului social i al echilibrului n relaiile interumane. mprtim conceptul profesorului Dumitru Mazilu, care menioneaz: Scopul i rolul dreptului i gsesc expresia, n modul cel mai elocvent n garantarea juridic a afirmrii personalitii umane, n mplinirea dezideratelor i intereselor legitime ale tuturor fiinelor
59

umane. Pedepsind tot ceea ce contravine acestor exigene fireti, dreptul promoveaz idealurile de dreptate i justiie att de apropiate sufletului omenesc. 1.3.Estimati finalitatii sistemului dreptului si ramurilor de drept din Republica Moldova. Finalitatea constituie un concept integrator, complex ce ntrunete n sine scopul, idealul i funciile dreptului. A aborda problema finalitilor dreptului i ramurilor de drept din RM, nseamn practic a evidenia, sub aspect prospectiv, rolul dreptului ca fenomen social. Dreptul este cel care joac rol, dac nu determinant, important n: asigurarea coerenei, funcionrii i autoreglrii sistemului social; configurarea, desfurarea, ordonarea, orientarea relaiilor sociale fundamentale; soluionarea conflictelor relaiilor interumane, a realizrii justiiei unui anumit timp istoric; represiunea i prevenirea faptelor antisociale; aprarea demnitii umane, a drepturilor i libertilor fundamentale ale omului; aprarea i promovarea valorilor sociale; realizarea unui proiect social dezirabil; realizarea progresului contemporan.

Vedem aadar c este extrem de dificil s distingem o finalitate concret. Dat fiind complexitatea dreptului ca fenomen social se impune i multiplicitatea finalitilor dreptului. Mai mult ca att, cercetrile despre finalitile dreptului la nivelul integritii sale presupun investigarea finalitilor dreptului la nivel de ramur, subramur, instituie juridic.

Subiectul 2. Clasificarea constitutiilor.


1.1Identificati criteriile de clasificare a constitutiilor. *In dependenta de forma de exprimare: scrise, nescrise, mixte; *In dependent de forma de revizuire: rigide, flexibile; *In dependent de regimul politic: democratice, totalitare; *In dependent de durata de timp: permanente, temporare; *in dependenta de procedura de adoptare: constitutii adoptate de parlament cu aprobarea lor ulterioara de catre popor prin referendum; constitutii adoptate de parlament fara aprobarea lor ulterioara de catre popor prin referendum; *Din punct de vedere a modului de adoptare a constitutiei sunt: constitutie acordata; statului; constitutie-pact; constitutie-conventie; constitutie parlamentara; 1.2Clasificati constitutiile in dependenta de diferite criterii de clasificare. n literatura de specialitate se cunosc mai multe criterii de clasificare a constitutiilor: g. n dependen de forma de exprimare: -constituii nescrise sau cutumiare: reguli cu privire la organizarea puterii, nu au forma unui izvir normative scris dar exist n realitate i se aplic temporar n rezultatul unor lovituri de stat, revoluii; -consituii scrise: compuse dintr-un singur act normative unitar codificat sau din mai multe legi constitutionale, din aceasta categorie fac parte majoritatea constitutiilor moderne; -constituii mixte se compun att din texte scrise ct i din cutume constituionale i precedente judiciare; h. n dependen de procedura de revizuire constituiile se impart n: -constituiile rigide snt acele care stabilesc prin normele sale constituionale o procedur complicat de modificare sau prevd o perioad n care o parte sau ntrega constituie nu poate fi modificat; - consituii flexibile se mai numesc i constituii suple, ele pot fi modificate de ctre legiuitor printr-o procedur similar cu cea de modificare a legilor ordinare; in statele unde exista astfel de constitutii nu exista de ordin procedural deosebire dintre legea constitutional si celelalte legi. i. n dependen de regimul politic: -constituiile democratice: care prevd drepturile i libertile cetenilor, principiul pluripartidismului, separaia puterilor n stat i dreptul
60

cetenilor de a participa i a allege organelle statale; - constituiile autoritare: care limiteaz drepturile cetenilor, promoveaz politice i ideologia unui singur partid; j. n dependen de durata n timp avem constituii: -permanente: snt majoritatea constituiilor; -temporare: se adopt pe o anumit perioad de timp prealabil stabilit. e.Din punct de vedere a modului de adoptare a constitutiei sunt: constitutie acordata; statului; constitutie-pact; constitutie-conventie; constitutie parlamentara; constituie acordat numita si carta concediata: reprezint constituia care este adoptat de ctre monarh ca stpn absolut cei exercit puterea sa, ea fiind o oper a lui i este adoptat datorit constrngerilor ce se fac fa de monarh, ca rezultat el fiind nevoit s recunoasc unele drepturi cetenilor; - statutul (constituie plebiscitar): reprezint o cart concedat care se voteaz pe cale plebiscitar. Datorit acestui fapt ea se consider mai progresiv fa de constituia acordat, nsa neajunsul acesteia este faptul c procesul organizrii plebiscitului se bazeaz pe teroare, presiuni; - constitutia-pact: este adoptat prin intermediul ncheierii unui pact ntre popor i rege. Poporul este reprezentat de parlament. Prin acest act guvernanii impuneau anumite condiii monarhului, de care el trebuia s in cont; - constituie convenie: era adoptat de ctre o adunare denumit convenie. Aceasta adunare se alegea cu scopul de a adopta constitutia.Ea se deosebete de celelalte constituii prin faptul c era adoptat de o adunare reprezentattiv a corpului electoral; - constituie parlamentar: era adoptat de parlament. La adoptarea ei se parcurgea mai multe etape, i anume: a.iniiativa constituional; b.elaborarea proiectului constituiei; c.discutarea public a proiectului; adoptarea proiectului de ctre parlament cu o majoritate calificat (cel puin 2/3 din numril total al membrilor parlamentului); d.aprobarea constituiei de ctre popor prin referendum; acesta este cel mai eficient si democratic mijloc de adoptare. f.In dependenta de procedura de adoptare: constitutii adoptate de parlament cu aprobarea lor ulterioara de catre popor prin referendum; constitutii adoptate de parlament fara aprobarea lor ulterioara de catre popor prin referendum; 1.3Estimati (evaluati) Constitutia Republicii Moldova dupa diverse criterii de clasificare. Este scrisa, rigida, democratica si permanenta, parlamentare. Uitate mai sus se caracterizeaza.

61

TEST nr. 17

Sub1. Valorile in drept.


1.1.Definiti valoarea si trasaturile ei ca coordonata esentiala a actiunii umane. In stiinta contemporana cucereste tot mai mult teren conceptia conform careia creatia de valori este considerata ca o coordonata esentiala a actiunii umane, o dimensiune a umanului. Fiecare comunitate umana, fiecare epoca istorica isi au sistemul lor propriu de valori, in aceasta ordine de idei, se pune intrebarea, ce prezinta valoarea propriu-zisa si prin ce ea se caracterizeaza. Pentru a proceda la definirea valorii, se impun citeva precizari preliminare: a) valorile nu sint concepte. Oricite rationamente ar face cineva, nu poate explica de ce ii place muzica lui Verdi sau sculptura lui Brincusi; b) valorile nu sint lucruri. Ele constituie o lume aparte de cea a lucrurilor, o lume de sensuri care o dubleaza pe cea a obiectelor fizice. Valorile nu se pot confunda cu purtatorii lor materiali. Marmura unei statui nu este o valoare, nici macar figura sculptata in ea, ci doar semnul ei; c) valorile nu sint fenomene psihice, chiar daca sint strins legate de dorintele subiectului uman; d) valorile nu sint obiecte ideale, asemeni modelelor din fizica teoretica.1 Valorile sint calitati pe care le capata pentru om anumite elemente ale realitatii. Valoarea exprima pretuirea acordata de om, de o colectivitate umana unor obiecte, fenomene, procese, actiuni etc. Din aceste considerente, valoare poate fi definita ca acea relatie sociala in care se exprima pretuirea acordata unor lucruri, insusiri, procese, actiuni de catre o comunitate umana in virtutea unor corespondente cu necesitatile sociale si idealurile generate de acestea".2 Domeniul valorilor se caracterizeaza printr-o pluralitate de valori si de raporturi reciproce. Dupa natura domeniului, deosebim asa valori, cum ar fi: valori economice (avutie, proprietate, bunastare, prosperitate); valori politice (democratie, libertate, pluralism); valori juridice (dreptate, legalitate, responsabilitate); valori morale (bine, cinste, datorie, omenie); valori artistice (frumos, comic, tragic, sublim); valori stiintifice (adevar, certitudine, obiectivitate); valori filosofice (intelepciune, fericire, umanism, ideal); valori religioase (sacru, divin).3 1.2.Analizati trasaturile esentiale ale valorilor juridice. Specificul valorilor juridice consta in urmatoarele: a) valorile juridice se prezinta cu un grad mai ridicat de obiectivitate si sint bilaterale, accentul cazind pe relatiile dintre indivizi;
62

b) valorile juridice au un caracter coercitiv. E vorba de o coercitie prin sanctiune, deci de norme care prevad in mod obligatoriu sanctiunea in cazul in care ele sint incalcate; c)o alta caracteristica a valorilor juridice este imperativitatea; d)in sfirsit, poate fi evidentiata si trasatura de generalitate a valorilor juridice.4 1.3.Estimati interactiunea valorilor juridice cu alte categorii de valori sociale. Lumea valorilor este organizata piramidal, in virful piramidei se afla valorile intrinsec, valorile - scop, cele care confera unitate, iar la baza piramidei gasim diversitatea valorica, multiplicitatea domeniilor in care se incarneaza unitatea. Aceasta structura este proprie si domeniului dreptului. Conform acestei structuri, putem spune ca in sfera dreptului avem citeva valori fundamentale, pe care le aflam, de regula, incarnate in Constitutie (cind e vorba de statele modeme) sau in cutuma (cind e vorba de societatile arhaice) si o multiplicitate de valori instrumentale, care au menirea de a regla viata de zi cu zi a membrilor comunitatii in functie de comandamentele principale ale valorilor intrinseci.Sfera dreptului este alcatuita din citeva valori fundamentale si dintr-o pluralitate de valori instrumentale, puse in slujba celor dintii. Valoarea cardinala este dreptatea, iar valorile juridice satelite sint: legalitatea, legitimitatea, echitatea, impartialitatea, clementa etc.Expresia concentrata a unui sistem valoric care orienteza dreptul ar putea fi demnitatea umana, in sensul cel mai larg, ca respect al conditiei umane in toata varietatea sa. Pronuntindu-ne pentru conceptele reflectate mai sus, credem ca valoa rea juridica cardinala, esentiala isi gaseste expresia in garantarea juridica a afirmarii personalitatii umane. Dar o asemenea afirmare e de neconceput fara dreptate, fara un respect neconditionat al personalitatii umane.

Sub2. Suprematia constitutiei.


2.1.Definiti notiunea suprematiei constitutiei si temeiurile care ii confera suprematie constitutiei. Suprematia constitutiei stabileste locul constitutiei in sistemul normativ, tinnd seama de ierarhia actelor normative, a sistemului de drept si de locul dreptului constitutional in sistemul de drept. Suprematia constitutiei este o calitate a legii fundamentale care o situeaza in vrful institutiilor politico-juridice. Intr-o societate organizata in stat constitutia este sursa tuturor reglementarilor in domeniile economice, politice, sociale si juridice. Deci, suprematia constitutiei este o categorie politico-juridica care exprima faptul ca legea fundamentala este rezultatul transformarilor societatii si marcheaza o etapa istorica din viata unei tari si da expresie si stabilitate politico- juridica realitatilor si perspectivelor etapei istorice in care a fost adoptata. Suprematia constitutiei este o notiune complexa in continutul careia se cuprind trasaturi si elemente politice si juridice care exprima pozitia supraordonata a constitutiei nu numai in sistemul de drept ci si in intregul sistem social- politic al unei tari. Temeiuri: Constitutia legitimeaza puterea, convertind vointele individuale sau collective in vointa statului. Ea confera autoritatwe guvernantilor Ea determina functiile si atributiile ce ii revin autoritatilor publice Ea consacra drepturile si fundamentele, conduce cu raporturile dintre cetateni, dintre ei si autoritatile publice Reprezinta temeiul fundamental si garantia esentiala a ordinii de drept Este reperul decisive pu aprecierea validitatii tuturor actelor si faptelor juridice. 2.2.Determinati garantiile juridice ale suprematiei constitutiei. Garantiile juridice ale suprematiei constitutiei:
63

Suprematia constitutiei beneficiaza att de garantiile specifice intregului drept, care fac ca sistemul normativ sa se aplice si sa fie respectat, ct si de unele garantii juridice specifice. Aceste garantii sunt: controlul general al aplicarii constitutiei, controlul constitutionalitatii legilor, indatorirea fundamentala de a respecta constitutia Controlul general al aplicarii constitutiei este rezultatul faptului ca intreaga activitatea statala este organizata prin constitutie. Constitutia stabileste formele fundamentale de realizare a puterii de stat, categoriile de organe ale statului si competenta acestora. Exercitarea puterii de catre popor implica o diviziune a competentelor si o autonomie a organelor de stat. Toate organele statului trebuie sa-si desfasoare activitatea in conformitate si in limitele stabilite prin constitutie. Pentru ca acest lucru sa fie realizabil constitutia organizeaza un sistem complex si eficient de control al aplicarii ei. Suprematia ei se caracterizeaza nu numai prin pozitia dominanta in raport cu celelalte acte normative, ci si cu intreaga activitate politica. Datoria fundamentala a sefului statului este de a veghea aplicarea si respectarea de catre celelalte autoritati, cetateni, partide. Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu constitutia si cuprinde regulile privitoare la organele competente sa faca aceasta verificare, aceasta cuprinde regulile privitoare la organele competente a face aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri. Acest control este o garantie suprema constitutiei. Controlul constitutionalitati priveste toate actele juridice ale autoritatilor publice si se exercita de regula de autoritatile statale ierarhic superioare asupra celor inferioare, ierarhia implicind subordonare si control. Indatorirea fundamentala de a respecta constitutia asigura ca prevederile constitutionale sa fie aplicate si respectate de catre cetateni. Izvorul acestei obligatii fundamentale se gaseste in chiar continutul si pozitia constitutiei, in faptul ca aducerea la indeplinire a prevederilor constitutionale inseamna de fapt tocmai realizarea masurilor pe care statul le ia in vederea dezvoltarii materiale si culturale a societatii. Orice persoana isi execita drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile altora. Nici o lege si un alt act juridic care contravin const. Nu are putere juridica. 2.3.Argumentati suprematia Constitutiei Republicii Moldova. Constitutia Republicii Moldova este Legea ei Suprema. Nici o lege si nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constitutiei nu are putere juridica. Adoptarea Constituiei n 1994 a creat un teren al dezvoltrii relaiilor democratice n noua republic independent format. Legea Fundamental a Republicii Moldova a preluat principii internaionale precum principiul egalitii, democratismului, legalitii etc., consacrnd Republica Moldova ca stat de drept.. Ea consfinete i reglementeaz bazele regimului social i de stat, stabilete principiile formrii activitilor organelor de stat, proclam drepturile, libertile i obligaiile omului i ceteanului. Constitutia act politico-juridic fundamental cu forta juridica suprema fata de toate actele normative, adoptat si modificat dupa o procedura speciala si care reglementeaza constituirea, competenta si functionarea institutiilor politice si bazele institutiilor administrative si jurisdictionale in conformitate cu principiul separatiei puterilor in stat, fiind un act ce consfinteste si garanteaza principiile principiile fundamentale ale vietii sociale si de stat, precum si drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale omului si cetateanului. Ea reprezinta acel act juridic prin care se reglementeaza organizarea societatii in stat. Trasaturile principale constau in superioritatea Constitutiei fata de alte legi interne, modul de adoptare elaborare si modificare. Ea este legea fundamentala. Constitutia este o legea suprema din punct de vedere juridic in raport cu toate celelalte legi.Constitutia are forta juridica suprema ceea ce plaseaza constitutia in virful tuturor izvoarelor de drept. Constitutia are caracter politic si caracter normativ. Caracterul normativ
64

decurge din faptul necesitatii conferirii caracterului obligatoriu normelor constitutionale, precum si de a asigura respectarea acestora sub sanctiunea legii. Din cele mentionate rezulta ca constitutia este acea lege care avind forta juridica superioara celorlalte legi, reglementeaza in baza celor obtinute, structurile economice si formele proprietatii, organizarea de stat, statutul juridic al omului si cetateanului si cinsfinteste perspectivapoliticii interne si externe ale statului.

TEST nr. 18

Subiectul 1. Dreptul n sistemul normativ social.


1.1. Caracterizati reglementarea sociala ai formele ei. A reglementa, n sens social, nseamna a determina comportamentul oamenilor, al colectivelor de oameni, a impune o activitate umana n anumite limite acceptabile societatii. Reglementarea sociala se caracterizeaza prin urmatoarele: n primul rnd, fiecarui tip istoric de societate i este caracteristica o anumita masura de reglementare sociala (mai mare" sau mai mica"). In al doilea rnd, pe masura dezvoltarii societatii umane create nivelul socializarii" vietii, adica tot mai multe relatii dintre oameni necesita o reglementare sociala. n al treilea rnd, o tendinta de dezvoltare a reglementarii sociale o constituie formarea unor mecanisme de reglementare normativa a relatiilor sociale; n sfrait, pe masura dezvoltarii vietii sociale, au loc schimbari calitative ale mecanismului de reglementare normativa.1 Reglementarea sociala poate fi de doua feluri: individuala ai normativa. Reglementarea individuala se face prin adresari personale concrete pentru cazuri concrete. Aceste adresari (comenzi) snt valabile doar pentru o singura data. Reglementarea normativa e o reglementare mult mai complexa. Ea presupune o dirijare a comportarii umane prin intermediul anumitor modele, etaloane, adica prin intermediul unor reguli generale de conduita, care se atribuie la toate cazurile de genul respectiv, reguli, carora trebuie sa se supuna toate persoanele ce nimeresc n situatiile programate. Ambele modalitati de reglementare se practica n viata de toate zilele. Att n primul, ct ai n al doilea caz, se atinge rezultatul scontat: activitatea, comportamentul uman e dirijat conform interesului urmarit. Normarea activitatii oamenilor se realizeaza prin elaborarea unui ansamblu de reguli, principii, constrngeri, obligatii, drepturi ai ndatoriri de natura morala, religioasa, juridica, economica, politica, estetica etc., care reglementeaza conduita ai comportamentele individuale ai de grup. Reglementarea normativa porneate de la fapte, de la cazuri particulare, de la observarea relatiei sociale ai de la aprecierea rolului acesteia n societate. Nu exista o relatie sociala careia sa nu-i corespunda o apreciere sociala. Fiecare fapta (actiune sau inactiune) umana este sau permisa sau interzisa. 1.2. Explicati cauzele multiplicitatii normelor sociale stabilind legatura normelor juridice cu alte categorii de norme sociale. Normele sociale constituie totalitatea normelor ce reglementeaza relatiile sociale, comportamentul oamenilor, actiunile colectivelor, categoriilor sociale. Prezenta sistemului integral al normelor sociale este una dintre conditiile necesare ale vietii societatii, un mijloc de administrare sociala, de asigurare a interactiunii zilnice, coordonate ale oamenilor.
65

Normele sociale reglementeaza conduita oamenilor n diferite domenii de activitate sociala. Fara actiunea normelor ar fi imposibila desfaaurarea normala a vietii sociale. Pe masura dezvoltarii societatii se dezvolta ai sistemul normelor sociale. Indiferent de domeniul pe care l reglementeaza, normele sociale contin reguli adresate indivizilor, descriind ai detaliind modalitatile n care valorile trebuie concretizate n comportamente legitime ai acceptate de societate. Dat fiind diversitatea relatiilor sociale, care necesita reglementare sociala, variate ai numeroase snt ai normele sociale. Insa numarul extrem de mare al normelor sociale nu trebuie sa ne creeze impresia unui haos normativ. Aceste norme nu actioneaza izolat unele de altele, ci, dimpotriva, ntre acestea se manifesta multiple interdependente ai interactiuni care asigura o anumita ierarhizare ai organizare a lor n cadrul unui ansamblu, unei totalitati, unui sistem a normelor sociale. Dat fiind faptul ca relatiile sociale snt extrem de variate, extrem de variate snt ai normele sociale care reglementeaza aceste relatii. n cadrul sistemului de norme sociale pot fi evideniate urmtoarele sisteme de norme: a)norme etice (norme de moral); b)norme obinuielnice (sau pur i simplu: obiceiuri); c)norme ale partidelor i ale altor organizaii social-politice (norme politice), normele diverselor organizaii nonguvernamentale (norme corporative); d)norme religioase; e)norme juridice; f)un loc aparte n sistemul normelor ce activeaz n societate revine normelor tehnice 1.3.Estimati conceptele referitoare la interactiunea dreptului cu morala ai religia. Dreptul nu apare pe loc gol. Istoriceate, dreptul s-a desprins treptat din normele de morala ai din obiceiuri. In acest sens, morala precede dreptului. Morala reprezinta un ansamblu de conceptii ai reguli cu privire la bine sau ia rau, drept sau nedrept, permis sau nepermis. Valorile morale reprezinta scopuri sociale ai atitudini preferentiale, cum snt: responsabilitatea, echitatea, demnitatea, dreptatea, libertatea.Dreptul nu numai ca s-a desprins treptat din morala, dar s-a dezvoltat, a evoluat o data cu aceasta. In ce priveste raportul dintre drept si morala, n timp, s-au conturat mai multe puncte de vedere, printre care un loc dominant ocupa urmatoarele: 1 Dreptul este conceput ca un minim de morala, n diviziunea acestei conceptii, dreptul ai morala nu snt altceva dect cele doua fatete ale unui fenomen, ai anume: -morala este etica subiectiva; -dreptul este etica obiectiva. 2.Statul este singurul temei al dreptului. Sustinnd ca statul este singurul temei al dreptului, aceasta conceptie concepe o ordine de drept fara morala. Partasii acestei conceptii privesc dreptul ca un fenomen n sine, desprins de orice alta realitate. De aici rezulta ca nu se poate afirma ca dreptul trebuie sa fie moral, deoarece nu exista morala absoluta. O regle mentare juridica poate fi concomitent conforma cu un sistem de morala ai n contrazicere cu alt sistem. Curente sociologice, ntre primele doua conceptii (dreptul un minimum de morala" ai statul este unicul temei al dreptului") se plaseaza curentele sociologice care admit prezenta spontana a dreptului n viata sociala, ca urmare a presiunii unor factori social-politici. Cu toata afinitatea lor, dreptul nu se confunda totuai cu morala, ntre cele doua categorii de reguli exista ai unele diferente, ai anume: a) morala, spre deosebire de drept, are o vrsta mult mai avansata. In timp ce normele juridice apar doar o data cu aparitia statului, normele de morala snt cunoscute ai societatii prea tataie; b) domeniul moralei este mult mai vast dect cel al dreptului. Dreptul nu reglementeaza dect conduita oamenilor n masura n care traiesc n societate, neatribuindu-se la gndurile umane. c) morala este mult mai exigenta dect dreptul. Altfel spus, morala este mult mai pretentioasa fata de drept, cere mai mult. Morala activeaza cu unele categorii, despre care dreptul nu vorbeate: mila, recunoatinta, bunavointa etc.;
66

d) modalitatea de garantare a moralei ai dreptului este diferita. Diferite snt ai sanctiunile prevazute pentru abaterile de la prevederile dreptului ai cele ale moralei. Normele religioase. Religia reprezinta un sistem de credinte, convingeri, practici mpartaaite de un grup, oferind fiecarui membru un obiect de adoratie fata de Dumnezeu, zei etc. Ea, de asemenea, constituie un sistem de norme sau porunci ntemeiate pe nvatatura cartilor sfinte sau pe autoritatea ntemeietorilor, profetilor, nvatatorilor etc., un mod de viata recunoscut ca obligatoriu de adevaratii credincioai. Initial normele juridice snt amestecate cu cele religioase. Mai apoi ele se desfac de la acestea. O asemenea desfacere a normelor juridice de cele religioase nu trebuie nsa absolutizata. Ai pna n zilele noastre sfera de reglementare a normelor juridice coincide cu cea de reglementare a normelor religioase.

Subiectul 2. Controlul constitutionalitatii legilor.


2.1. Definiti notiunea controlului constitutionalitatii legilor. Sintetiznd , retinem din literatura de specialitate urmatoarea definitie a controlului constitutionalitatii legilor:activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu Constitutia , si , ca institutie a dreptului constitutional , cuprinde regulile privind autoritatile competente sa efectueze aceasta verificare , procedura de urmat si masurile ce pot fi luate cu ocazia realizarii acestei proceduri. Astefel ca conteolul constitutional este controlul asupra transpunerii in viata a constitutiei, legilor constitutionale si celor organice. Mai inseamna si verificarea actelor emise de organele de stat, proces prin care organul ce verifica poate anula actele organului controlat. 2.2.Determinati tipurile de control al constitutionalitatii legilor. a)Abordnd clasificarea sistematica a controlului constitutionalitatii legilor pe baza criteriului organului competent care-l realizeaza se pot stabili urmatoarele forme de control: 1. controlul prin opinia publica-control elementar ce reflecta opinia publica in situatia violarii normelor constitutionale de catre autoritatile statale atunci cind adopta unele norme.; 2. controlul politi- se sigura conformitatea actelor normative cu dispozitiile constitutionale ce fifera de la o tara la alta. El are ca scop conservarea structurilor si mecanismelor de exercitare a puterii politice; 3. controlul jurisdictional.- este mai eficient ca controlul politic. Este exercitat de intregul sistem de organe judecatoresti sau de catre orgabul ierarhic judecatoresc. Acest drept sa justificat plecinde se de la menirea de a interpreta si a aplica legile si de a aplica sanctiuni in caz de incalcare a legii.. acest control sa mai justificat si prin teoria separatiei puterilor in stat cara implica o colaborare a puterilor p-u a realiza aceleasi scopuri; 4. Controlul prin referendum-este cel mai democratic, insa tre sa supem care are si avantaje si anume prin faptul ca este greu de organizat atunci cint situatiile de neconstitutionale sunt dese. In astfel de situatii el poate taragana rezolvarea conflictului; 5.controlul printr-un organ unic, special si specializat- el realizeaza deposedarea jurisdictiei de drept comun de competenta de a verifica, in litigiile ditre particulari, constitutionalitatea legilor; confirmarea conformitatii legilor cu constitutia; cadrul strict in care se realizeaza verificarea constitutionalitatii legii reduce considerabil insecuritatea juridica. b)potrivit criteriului inscrierii in Constitutie a formelor de control al constitutionalitatii legilor , acesta poate fi explicit sau implicit; c)potrivit criteriului timpului in care se efectueaza controlul constitutionalitatii legilor , acesta se divide in control anterior si control posterior al constitutionalitatii legilor. d)In dependenta de spatiul de realizare: control intern- care se face de organul care a emis actul; control extern-se face de o alta autoritate statala. e)In dependenat de continut: formal-atrage atentia asupra conditiilor si cerintelor ce tin de elaborarea si adoptarea unui act normativ; material- verifica conformitatea continutului actului cu prevederile constitutionale. f) dupa volum: general si particular.
67

g) in dependenta de forma: abstract si concret. 2.3. Argumentati necesitatea si forma de exercitare a controlului constitutionalitatii legilor in Republica Moldova. Prin controlul constituionalitii legilor se urmrete scopul - examinarea coninutul legilor n raport cu prevederilor Constitutiei. n baza titlului V al Constituiei RM, a fost creat Curtea Constituional ca unica autoritate public de jurisdicie constituional i de control al respectrii legilor n sistemul constituional al Republicii Moldova. Curtea Constituional a Republicii Moldova se nscrie n modelul european" de jurisdicie constituional. Fcnd o sintez a doctrinei europene cu privire la locul Curii Constituionale n raport cu celelalte autoriti putem spune c, n modelul concentrat de control al constituionalitii legilor de tip european, Curtea Constituional se situeaz n afara celor trei puteri constituite tradiional (executiv, legislativ, judiciar). Aceast variant este oferit de doctrina italian, spaniol, belgian i francez, n aceeai poziie se situeaz i Curtea Constituional a Republicii Moldova, care nu face parte nici dintr-o putere. Conform Constituiei Republicii Moldova este o autoritate de jurisdicie constituional independent de oricare alt autoritate public. Ea se sprijin pe ideea conform creia, pentru a putea controla activitatea unui organ cum este Parlamentul sau Guvernul, este absolut necesar ca cel ce controleaz s se afle la un nivel superior organului controlat/66 Printre caracterele particulare ale Curii putem meniona: Curtea Constituional nu este o putere n stat i nici nu deine vreuna din funciile puterilor legislative, executive i judectoreti; Ca autoritate public reglementat de constituie ntr-un titlu distinct Curtea exercit rolul de garant al supremaiei constituiei; Ea este o autoritate public ce sprijin buna funcionare a puterilor publice n cadrul raporturilor constituionale de separaie, echilibru, colaborare i control reciproc; Curtea Constituional este independent fat de orice alt autoritate public i se supune numai constituiei i legii sale organice. Caracterul politic al Curii Constituionale rezult, n primul rnd, din faptul de desemnare al judectorilor deoarece n desemnarea lor sunt implicate autorittile politice, parlamentul. ns judectorii nu sunt desemnai pe baza criteriilor politice. Totodat Curtea Constitutional dispune de unele atributii care se disting n mod deosebit prin continutul lor politic, de exemplu: confirmarea rezultatelor referendumurilor republicane, alegerea parlamentului, etc. Caracterul jurisdictional determin i principiile de organizare i functionare a Curtii i anume independenta i inamovabilitatea judectorilor, iar procedurile prin care se realizeaz atributiile Curtii au, n mare parte, trsturi procedurale judectoreti. In concluzie putem mentiona c Curtea Constitutional a Republicii Moldova este unica autoritate public politico-jurisdictional, adic include trei trsturi esentiale necesare n garantarea suprematiei Constitutiei, n asigurarea realizrii principiului separrii puterii de stat i a responsabilittii statului fat de cettean i a cetteanului fat de stat
68

TEST nr. 19

Subiectul 1. Conceptul si trasaturile esentiale ale normei juridice.


1.1.Definiti norma juridica ii trasaturile ei.
69

Norma juridic poate fi definit ca o regul general i obligatorie de conduit, al crei scop este acela de a asigura ordinea social, regul ce poate fi adus la ndeplinire pe cale statal, n caz de nevoie, prin constrngere".(nicolae Popa). N.J. e/e o regul de comportare, general i impersonal, tipic, strict reglementat i obligatorie, stabilit cu scopul de a apra, a consolida, a dezvolta, a promova raportul i rnduiala social favorabil i convenabil majoritii i , totodat, de a realiza caea finalitte pe care o urmrete i o servete n.j i care, la nevoie, e/e asigurat prin for a de constrngere a statului.(Avornic). Astfel, desprindem trsturile caracteristice ce vor pune mai mult n lumin coninutul n.j, printer care putem enumera: caracterul statal, este o regul de conduit general, impersonal i obligatorie), care exprim voina electoratului nfiat de organul legislativ, regul al crei scop este de a asigura ordinea social i care poate fi adus la ndeplinire pe cale statal, la nevoie, prin constrngere" 1.2. Stabiliti legatura elementele constitutive ale normei juridice. N.j. constituie elementul primar al sistemului de dr., celula din care se construie te ntregul edificiu al dr. Schema logic a structurii interne a n.de dr. Se reduce la formula:dacatunci(dac a furat, va fi pedepsit. Dispoziia este acea parte a normei juridice care stabilete conduita care trebuie respectat, n condiiile i mprejurrile date de ipotez. Altfel spus, dispoziia formuleaz drepturile subiective i obligaiile corespunztoare ce revin subiecilor vizai de ipoteza normei juridice. De aceea se afirm c dispoziia normei juridice formeaz coninutul, miezul normei juridice.Dispoziia poate ordona o anumit conduit uman, adic poate obliga sub. la o anumit ac. sau , din contra, poate interzice o anumit conduit uman, adic poate obliga sub la o inaciune. Ipoteza este acea parte a normei juridice care determin cercul de subieci, crora le este adresat norma i stabilete condiiile, mprejurrile sau faptele la care se refer prescripia acesteia, contureaz mprejurrile n care se aplic dispoziia ei. Astfel, oricare norma juridic concretizeaz subiecii de drept, crora ea este destinat. Categoria subiecilor poate fi determinat n mod diferit. Aa, de exemplu, poate fi definit o calitate social a subiecilor (cetean, apatrid, printe, copil etc.) sau poate fi caracterizat subiectul n mod generic (persoan juridic, persoan fizic, oricine, toi, fiecare, acela care..." Sanciunea este al treilea element structural al normei juridice, care precizeaz urmrile, consecinele ce apar n cazul realizrii sau nerealizrii dispoziiei normei juridice.Sanciunea reprezint modul de reacie, rspunsul juridic al societii fa de conduita neconform cu dispoziia normei juridice, msurile concrete luate mpotriva persoanelor care au nclcat legea. Sanciunea se poate referi ns i la msuri de stimulare, de cointeresare a subiecilor conduitelor dorite de legiuitor. 1.3. Formulati modalitatile de expunere a elementelor normelor juridice in articolele actului normativ. Ceea ce de la sine e clar, e evident nu e cazul sa expui, sa formulezi. Modalitatea de expunere a elementelor poate fi adaptata ramurii de drept, careia ii apartine norma, intr-un mod se vor expune, de exemplu, prescriptiile normative in dreptul penal ii in alt mod vor fi expuse acestea in dreptul constitutional. Ceea ce e expus odata, legiuitorul nu repeta a doua oara. Din aceste considerente prescriptiile normativ-juridice, de care urmeaza sa tinem cont la fiece pas, prevederile care orienteaza intreaga reglementare, determina obiectul, ii principiile acesteia sint reflectate, ca regula, in partea generala a legii (codul de legi).
70

Una si aceeasi prescriptie normativ-juridica, una si aceeasi formulare poate indeplini concomitent mai multe functii. Formularea, care indeplineste intr-o norma juridica rolul de dispozitie, poate indeplini pentru alta norma juridica rolul de ipoteza. Formularea ce indeplineite intr-o norma juridica rolul de sanctiune, poate indeplini in alta norma juridica rolul de dispozitie. Metoda trimiterii se utilizeaza p/u a reproduce n.j la justa sa valoare, tininduse cint si de alte articole din acelasi act normativ(in CP e/e necesar sa se tina cont nu numai de prevederile ce se contin in partea speciala, ci si de cele ce se contin in partea generala.Uneori, insa t/ie sa se tina cont si de prevederie din alte acte normative-expunere in alb(norme in alb) Din cele expuse rezulta faptul ca nu intotdeauna constructia tehnico-legislativa a normei coincide cu structura ei logica. Din aceste considerente, cei care aplica normele juridice sint obligati sa interpreteze exact continutul logic al normelor. Interpretarea ii aplicarea corecta a normelor juridice trebuie sa aiba in vedere atit structura logico-juridica, cit ii formularea tehnico-legislativa a textelor respective.

Subiectul 2. Constitutiile Romniei care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova.


2.1.Descrieti constitutiile Romniei care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova. Constitutia din anul 1866 chiar in primul articol declara ca , Principatele Unite Romne constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de Romania. Ea reglementa drepturile drepturile fundamentale ale cetatenilor, proprietatea, care era sacra si inviolabila. Ea reglementa puterile statului, proclamind, ca toate puterile emana da la natiune. Puterea legiuitoare se exercita colectiv de catre rege si reprezentanta nationala, formata din doua camere senatul si adunarea deputatilor. Puterea executiva apartinea domnitorului, stabilind regula monarhiei ereditare. De asemenea era prevazuta interzicerea suspendarii constitutiei si revizuirii ei.Aceasta constitutie ulterior a suferit un sir de modificari: in 1879 privind dispozitiile privitoare la drepturi politice; 1884 cele privitoare la domn, presa, sistemul electoral si paminturile rurale; in 1917 dispozitiile privitore la garantarea dreptului de proprietate si cele privitoare la dreptul de vot; in 1918 ca urmare a destramarii statului national unitar romin. Constitutia din anul 1923 a inscris principiul suprematiei legii si al statului de drept, organizind controlul constitutionalitatii legilor si contenciosului administrativ. Modalitatea de revizuire a Constitutiei demonstreaza, ca Constitutia din 1923 a fost conceputa ca o constitutie Rigida, revizuirea putea fi facuta printr-o procedura speciala. Asupra initiativei de revizuire a constitutiei trebuiau sa se pronunte toate 3 ramuri ale puterii legislative. In anul 1938, regele Carol II a emis o noua Constitutie, netinind seama de procedura de modificare, care a fost intarita pe cale plebescitara. Ea a marcat trecerea de la sistemul parlamentar la sistemul autoritar cu suprematia executivului, concentrind puterea politica in miinile regelui. Regele era si puterea legiuitoare in stat. Camera deputatilor sin senatul era un simplu instrument, cu ajutorul caruia regele isi exercitaputerea. Aceasta constitutie a stabilit virsta virsta electorala de 30 ani impliniti, restringind in asa mod cadrele corpului electoral. Totodata a fost exclus dreptul de vot al nestiutorilor de carte, iar ei pe atunci erau foarte multi printre tarani. Aceasta constitutie a fost suspendata in anul in anul 1940 sub presiunea nemtilor si sa instaurat dictatura lui Antonescu. 2.2.Stabiliti premisele (conditiile) adoptarii constitutiilor Romniei care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova.
71

Aparitia in viata publica a Rominiei a ideii regimului parlamentar incepe inca in perioda de aplicare a regulamentelor organice, incepind cu anii 1831 1832 , insa aceste inceputuri erau plapinde, deoarece asa numitele ,,obisnuite adunari obstesti, care erau formate de regulamentele organice, aveau intr-o masura mica caracterreprezentativ, fiindca numai boerii puteaufi alegatori si alesi. Totodata separatia puterilor in stat era abia schitata, pentru ca doar domnitorul era in drep sa ia o hotarire cu valoare obligatorie. Cu toate acestea se faceau pasi concreti spre impamintienirea in Rominia a regimului parlamentar, insa Proclamatia de la Islaz din 1848 apare ca o intrerupere in mersul tarilor romine spre adoptare regimului regimului parlamentar, deoarece aceasta proclamatie prevede , ca domnul urma nu numai sa fie ales de Adunarea generala reprezentativa a tuturor starilor, dar si da fie responsabil in fata acesteia. Dupa razboiul din Crimeea, in Principatele Romine s-au convocat unele divane ad-hoc, in scopulde a afla dorintele populatiei in legatura cu organizarea definitiva a celor doua tari si in asa mod ideea regimului parlamentar s-a afirmat din nou, deoarece divanurile ad-hoc aveau caracterul unor organe consultative ale unei conferinte internationale si in asa mod la ordinea de zi a aparut iaras preocuparea pentru adoptarea regimului parlamentar ca baza a organizarii in perspectiva a tarilor romine. Exprimata in incercari timide si nesigure in perioda de aplicare a regulamentelor organice, iar apoi promovata in hotaririle Adunarii ad-hoc, ideea regimului parlamentar devine realitate in perioada de aplicare a Conventiei de la Paris din 1858. Conventia definea in termeni expresi prerogativa domnului, ales pe viata, de a dizolva Adunarea electiva si stipula dreptul ministrilor de a intra in aceasta Adunare si de a lua cuvintul si ca ei pot fi recrutati si din rindul deputatilor. Deoarece cadrul poitic si juridic creat de Conventia de la Paris era principala piedica in infaptuirea reformei agrare si a celei electorale, in anul 1864 A.I.Cuza a promulgat Statutul dezvoltator al conventiei de la Paris, care diminua rolul in stat al adunarilor elective in folosul unei puteri sporite a Domnitorului. In baza Statutului dezvoltator al conventiei de la Paris, A.I.Cuza a adoptat o serie de legi menite sa realizeze importante reforme in tara legea agrara, codul penal, civil si comencial, se organizeaza armata. In anul 1866, dupa modelul constitutiei belgiene, este adoptata Constitutia Rominiei. Constitutia avea 133 de articole, care reglementau cele mai importante relatii sociale, sistematizate in 8 titluri: ,,Despre teritoriul Rominiei, ,,Despre finante, ,,Despre puterea armata, ,,Dispozitii generale, ,, Despre revizuirea constitutiei, ,,Dispozitii tranzitorii si suplimentare. La sfirstitul lunii martie 1923 , dupa infaptuirea Marii Uniri (Basarabia cu Rominia) din anul 1918, in Rominia a fost adoptata o noua constitutie. 60% din textul acestei constitutii a fost preluat din Constitutia anului 1866. Constitutia avea 138 articole si 8 titluri. Constitutia se referea la declaratia de drepturi si libertati, garantarea lar catre stat, organizarea puterilor in stat, modalitatea de revizuire a constitutiei, etc. In anul 1938, a fost adoptata o noua Constitutie, instaurindu-se cictatura regala. Carol II a recurs la o lovitura de stat, promulgind pe cale de decret constitutia. Acesta constitutie a fost adoptata in urma rasturnarii Guvernului in alegeri, la sfirsitul alului 1937, cind uzurile
72

parlamentare erau incalcate fatis, dat fiind faptul ca formarea guvernului i-a fost incredintatalui Octavian Goga, care a luat numai 9%. 2.3.Formulati trasaturile distincte (specifice) ale constitutiilor Romniei care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova si corelatia dintre ele. Specific pentru constitutia din 1866 este faptul, ca ea a consfintit lipsa a deosebirii de clasa, indicind ca toti cetatenii sunt egali in fata legii. Ea a declarat inviolabilitatea domiciliului si libertatea constiintei. Constitutia stabilea ca nici o lege nu poate infiinta pedepsa confiscarii averii. De asemenea in aceasta Constitutie era stabilit ptincipiul suprematiei constitutiei, toate legile trebuiau sa corespunda constitutiei si ea nu putea fi suspendata nici partial si nici total. Aceleasi principii erau inscrise si in constitutia din 1923.

TEST nr. 20

Subiectul 1. Sanctiunile juridice si importanta lor.


1.1.Identificati structura si elementele constitutive ale normelor juridice.
73

Structura normeijuridice poate fi abordata din doua puncte de vedere:unul intern alcatuirea logica a normei, si inul exterior modul de exprimare a elementelor logice ale normei juridice. Elementele sint: ipoteza,dispozitia si sanctiunea.IPOTEZA- este acea parte a normei juridice care determina cercul de subiecti, carora li este adresata norma si stabileste conditiile, imprejurarile sau faptele la care se refera prescriptia acasteia.DISPOZITIA-este acea parte a normei juridice care stabileste conduita care tb respectata in conditiile si imprejurarile date de ipoteza.Dispozitia cuprinde un ordin , o porunca, un comandament care se refera fie la savirsirea unei actiuni,fie la abtinerea subiectului de la o actiune.SANCTIUNEA- este un element structural al normei juidice care precizeaza urmarile, consecintele ce apar in cazul realizarii sau nerealizarii dispozitei normei juridice.Sanctiunea reprezinta modul de reactie,raspunsul juridic al societatii fata de conduita neconforma cu dispozitia normei juridice,masurile concrete luate impotriva persoanelor care au incalcat legea. 1.2.Generalizati locul si rolul sanctiunilor juridice. Sanctiunea este al treilea element structural al normei juridice, care precizeaza urmarile in cazul realizarii sau nerealizarii dispozitiei normei juridice.Dupa ramura de drept in care intervin deosebim:sanctiuni cu caracter reprimator si sanctiuni cu caracter reperator.Sanctiunea are valoarea unei avertizari, indicind ddezavantajele la care se expune cel care incalca prescriptia normativ-juridica.Dr.nu se limiteaza numai la prevederea sanctiunilor, ci si la aplicarea lor.Astfel, dr.prevede si posibilitatea aplicarii, in caz de necesitate a constringerii.Odata aplicata sanctiunea, ca rezultat juridic al exercitarii unei actiuni(civile,penale), efectul ei se asigura prin executare, care de cele mai multe ori se realizeaza pe cale silita, fie asupra patrimoniului unei persoane, fie chiar asupra libertatii ei.Sanctiunile pot aparea sub diferite forme, in functie de ramura de dr.si de natura incalcarii dispozitiei legale.Sanctiunea poate dispune declararea nulitatii unui act(C.civil), aplicarea unei amenzi(C.contraventional), decaderea din dr.parintesti(C.fam.), condamnarea la o pedeapsa privativa de libertate(C.P.)etc.Astfel, sanctiunea apare ca o masura de ordin juridic care atinge o persoana in dr. si libertatile sale sau ca un act eficace pronuntat de autoritatea competenta in vederea restabilirii ordinii juridice care a fost tulburata. 1.3.Estimati categoriile sanctiunilor juridice si importanta lor practica. a)Astfel dupa natura lor sanctiunile pot fi:patrimoniale si nepatrimoniale. Cele patrimoniale vizeaza patrimoniul subiectului.Cele nepatrimoniale sint cele privitoare la drepturile persoanei(deccaderea din drepturi), cele privitoare la actele persoanei(nulitatile), cele privitoare la pesoana (privarea de libertate,recluziunea).b)Dupa ramura de drept in care intervin, deoasebim:sanctiuni civile,disciplinare,penale, administrative, financiare.Fiecare ramura contine sanctiuni specifice. Declararea neconstitutionalitatii unei L-dr.Const; amneda p/u o contrav-dr.adm; nulitatea unui act j.-dr.civil; decaderea din dr.parintesti-dr.fam;etc.c)Dupa rolul lor deosebim: sanctiuni cu caracter reprimator si sanctiuni cu caracter reparator.d)Dupa modul de reglementare, deosebim:sanctiuni generale,cuprinse in legi-cadru, coduri si sanctiuni speciale, reglementate prin norme speciale.e) Dupa efectele produse: sanct. Cu efect precumpanitor moral; sanct cu efect precumpanitor patrimonial. F)dupa regimul lor j.:sanct.transmisibile; sanct. netransmisibile. g)din punct de vedere al gradului de determinare:1-determinate-sint formulate precis si nu pot fi micsorate sau marite.Se aplica intocmai , in masura prevazuta de L.(contr.care prevede predarea bunului dupa decesul donatorului e/e nul(C.C));2-relativ determinate-cele care se stabilesc intre o limita inferioara si una superioara(omorul savirsit la comanda se pedepseste cu inchisoare de la 20 la 25 ani);3alternative-sanct.lasate la optiunea organului competent, acesta avind dr. sa aplice una sau alta.Alternativei pedepsei cu inchisoarea sint munca neremunerata in folosul comunitatii, arestul , amenda p/u diverse infr.din Partea speciala a CP;4- cumulative-p/u un unul si acelasi
74

fapt j. Sunt mai multe sanct.obligatorii:inchisoarea si privarea de a ocupa o anumita f/tie(neacordarea de ajuotr unui bolnav).

Subiectul 2. Constitutiile sovietice, care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova.


2.1.Descrieti constitutiile socialiste, care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova. Constitutia din 1925 a confintit prin lege in rebublica dictatura proletariatului, bazata pe alianta clasei muncitoare si taranimii. Ea a determinat rolul conducator al Partidului Comunist al Moldovei. Constitutia din 1938 stabilea, ca baza economica a statului o formeaza proprietatea socialista asupra uneltelor si mijloacelor de productie, instituita in rezultatul lichidarii sistemului capitalist al economiei, anularii proprietatii private asupra uneltelor si mijloacelor de proprietate si nimicirea exploatarii omului de catre om. Constitutia proclama drepturi largi cetatenilor, dar si indatoriri. Constitutia din 1941 a proclamat Republica Moldoveneasca ca stat socialist al muncitorilor si taranilor, baza politica o constituiau Sovietele de deputati ai oamenilor Muncii , iar baza economica sistemul socialist al economiei si proprietatea socialista asupra uneltelor si mijloacelor de productie. Sovietul suprem al RSSM si Prezidiul Sovietului suprem al URSS au fost proclamate ca organe supreme a puterii de stat. Organul suprem executiv era Sovietul Comisarilor Norodnici, iar organele locale le constituiau sovietele de deputati ale oamenilor muncii (udetene,raionale, orasenesti si satesti). Justitia se efectua de catre judecatorii, iar supravegherea suprema pentru respectarea legalitatii de catre organele procuraturii. In constitutia din an. 1978 a fost reflectata esenta de clasa a statului, consfintea mecanismul de stat, sistemul de organe centrale si locale ale puterii, administrarea in baza centralismului democratic, subordonarea stricta, coordonarea necesara la adoptarea unei hotariri in teritoriu. 2.2.Stabiliti premisele (conditiile) adoptarii constitutiilor socialiste, care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova. Prima constitutie socialista, care a actionat pe teritoriul RM este cea din anul 1925. Acesta constitutie a legalizat formarea formarea Republicii Autonome Sovietice Soocialiste Moldovenesti. Acesta constitutie a fost adoptata in corespundere deplina cu constitutia URSS si a RSSU (Ucrainei). Dupa ce a fost renovata Constitutia Uniunii Sovietice in anul 1936, in anul 1938 este adoptata o noua constitutie a RASSM, care a consolidat bazele socialiste ale orinduirii sociale si de stat. Costitutia din an. 1941 a fost legata de formarea RSSM, fiind evedentiata prin adoptarea constitutiei Republicii Sovietice Soocialiste Moldovenesti. In anul 1978 a fost adoptata o noua constitutie cea a ,,socializmului dezvoltat. Acesta constitutie reflecta ideea crearii in tara pentru prima oara a societatii socialiste dezvoltate. 2.3.Formulati trasaturile distincte (specifice) ale constitutiilor socialiste, care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova si corelatia dintre ele. Constitutia din 1925 a instaurat in baza de organizare a puterii muncitorilor si taranimii intr-un sistem unic de organe reprezentative sovietele de muncitori, de deputati ai taranilor si ai armatei rosii. Constituia din 1925 nu se referea la drepturi i libertti, ceea ce nu este compatibil cu denumirea de constituie modern.

75

Conform acestei constituii sistemul judiciar era compus din judectoriile norodnici organizate n teritoriu, Judectoria Principal, ce activa n baza regulamentului su i Judectoria Suprem a U.R.S.S., ca instana superioar care exercit un control n general, inclusiv i administrativ. Ea a consfinit prin lege dictatura prolitariatului, bazat pe aliana clasei muncitoare i rnimii, determinnd rolul conductor al Partidului Comunist. Constitutia din 1938 avea o trasatura caracteristica continuitatea principiilor de baza ale constitutiilor care anterior au fost in vigoare. Ea cuprindea o serie de legi a Constitutiei din 1925 si dispozitiile principale ale Constitutiei URRS din an.1936. Capitolele noi se refereau la ornduirea social, drepturile i obligaiile cetenilor, sistemul electoral, procedura de modificare a constituiei. Articolele care tratau aa noiuni ca baza economic i politic aveau mai mult un caracter ideologic i nu juridic. Se declara c baza politic o constituie sovietele de deputai ai oamenilor muncii, iar baza economic - sistemul -ocialist de gospodrie i proprietate socialist. Ca proprietatea socialist era considerat proprietatea de stat i proprietatea cooperatist - colhoznic. In organizarea puterii de stat n-a realizat principiul separaiei puterilor, ci pe cel al unicitii puterilor. Organele erau mprite n categorii, ntre care se ;tabileau relaii de subordonare, din treapt n treapt, pn la organul suprem. Se declarau drepturile la munc, nvtur, odihn, la asisten social, bertatea cuvntului, a presei, a ntrunirilor, mitingurilor i demonstraiilor. libertatea asocierii era declarat cu specificarea c cei mai contieni se unesc Partidul Comunist. Llibertatea asocierii era limitat la un singur partid. Trasaturile esentiale ale constitutiei din an. 1941 sau caracterizat prin aceea, ca cuprins legile Constitutiei din URRS din 1936 si ale RASSM din 1925 si 1938. R.S.S.M. se declar ca stat al muncitorilor i tranilor. Printre obiectele proprietii de stat se indica fabricile i uzinele mari, casele mari, deoarece cele mici puteau rmne n proprietate privat i aceasta era nc o particularitate a Constituiei R.S.S.M. din 1941. O alt particularitate a constituiei R.S.S.M din 1941 era faptul, c printre obiectele ce se puteau afla n proprietate personal se enumera i inventarul agricol. Modificarea constituiei putea fi fcut doar de Sovietul Suprem al R.S.S.M. cu dou treimi din voturi. Constituia din 1941 permitea temporar existena proprietii private mici. Aceast Constituie renun la principiile universale: pluralismul politic, separrii puterilor, supremaia legii i a statului de drept. Constitutia an. 1978 a confirmat continuitatea ideilor si principiilor constitutiilor precedente. Ea a fost adoptata in deplina corespundere cu constitutia URSS din 1977 si continutul ei se intemeia pe ideile fundamentale ale comunismului stiintific si a consfintit rolul conducator al partidului comunist. Aceasta constitutie proclama si consfintea drepturilor social-economice si personale ale cetatenilor, insa lipsea mecanismul lor de realizare. Desi aceasta constitutie proclama suveranitatea RSSM, republica era lipsita de posibilitatea de a adopta de sinestatator cele mai elementare hotariri in domeniul agriculturii, industriei, etc. Ordinea de drept si disciplina erau incalcate serios. Reiesind din analiza constitutiilor socialiste, se vede ca aceste constitutii aveau un caracter proclamatoriu, drepturile si libertatile practic erau scrise dar nu se realizau la practica.
76

TEST nr. 21

Subiectul 1. Norma juridica si articolul actului normativ.


1.1.Definiti norma juridica si elementele de structura ale acesteia. Norma juridica constituie elementul primar al sistemului de drept, celula din care se construieste intregul edificiu al dreptului. Norma juridic poate fi definit ca o regul general i obligatorie de conduit, al crei scop este acela de a asigura ordinea social, regul ce poate fi adus la ndeplinire pe cale statal, n caz de nevoie, prin constrngere".(Nicolae Popa). N.J. e/e o regul de comportare, general i impersonal, tipic, strict reglementat i obligatorie, stabilit cu scopul de a apra, a consolida, a dezvolta, a promova raportul i rnduiala social favorabil i convenabil majoritii i , totodat, de a realiza caea finalitte pe care o urmrete i o servete n.j i care, la nevoie, e/e asigurat prin fora de constrngere a st. (Avornic). Din punct de vedere logico-juridic, norma juridica are o structura tri-hotomica, ale carei elemente sint: ipoteza, dispozitia si sanctiunea. 1. Ipoteza este acea parte a normei juridice care determina cercul de subiecti, carora le este adresata norma si stabileste conditiile, imprejurarile sau faptele la care se refera prescriptia acesteia. 2. Dispozitia este acea parte a normei juridice care stabileste conduita care trebuie respectata, in conditiile si imprejurarile date de ipoteza. Altfel spus, dispozitia formuleaza drepturile subiective si obligatiile corespunzatoare ce revin subiectilor vizati de ipoteza normei juridice. De aceea se afirma ca dispozitia normei juridice formeaza continutul, miezul normei juridice. 3. Sanctiunea este al treilea element structural al normei juridice, care precizeaza urmarile, consecintele ce apar in cazul realizarii sau nere-alizarii dispozitiei normei juridice.Sanctiunea reprezinta modul de reactie, raspunsul juridic al societatii fata de conduita neconforma cu dispozitia normei juridice, masurile concrete luate impotriva persoanelor care au incalcat legea. 1.2.Determinati modalitatile de expunere a elementelor normelor juridice in articolele actelor normative. din punct de vedere a structurii sale logice, norma juridica este alcatuita din ipoteza, dispozitie si sanctiune. Cele trei elemente structurale reprezinta structura logica interna., stabila a fiecarei norme. Si cu toate ca in unele cazuri nu le regasim expres formulate, ele se deduc printr-o analiza logica a textului respectiv. Expunind in articolele de lege elementele componente ale normelor juridice, legiuitorul se conduce de niste reguli, care se refera la tehnica legislativa. Iata doar unele din aceste reguli: a) Ceea ce de la sine e clar, e evident nu e cazul sa expui, sa formulezi. Modalitatea de expunere a elementelor poate fi adaptat ramurii de drept, creia i aparine norma, ntr-un mod se vor expune, de exemplu, prescripiile normative n dreptul penal i n alt mod vor fi expuse acestea n dreptul constituional.n dr. Const. pare c n.j. sunt lipsite de sanciuni, ns putem meniona c sanciunea implicit a nclcrii oricrei n. Constitu. e/e neconstituionalitatea actului. b)Ceea ce e expus odata, legiuitorul nu repeta a doua oara. Din aceste considerente prescripiile normativ-juridice, de care urmeaz s inem cont la fiece pas, prevederile care orienteaz ntreaga reglementare, de
77

termin obiectul, i principiile acesteia snt reflectate, ca regul, n partea general a legii (codul de legi). c)Una si aceeasi prescriptie normativ-juridica, una si aceeasi for mulare poate indeplini concomitent mai multe functii. Formularea,care ndeplinete ntr-o norm juridic rolul de dispoziie, poate ndeplini pentru alt norm juridic rolul de ipotez. Formularea ce ndeplinete ntr-o norm juridic rolul de sanciune, poate ndeplini n alt norm juridic rolul de dispoziie.Metoda trimiterii se utilizeaza p/u a reproduce n.j la justa sa valoare, tininduse cint si de alte articole din acelasi act normativ(in CP e/e necesar sa se tina cont nu numai de prevederile ce se contin in partea speciala, ci si de cele ce se contin in partea generala.Uneori, insa t/ie sa se tina cont si de prevederie din alte acte normative-expunere in alb(norme in alb).Din cele expuse rezult faptul c nu ntotdeauna construcia tehnico-legislativ a normei coincide cu structura ei logic. Interpretarea i aplicarea corect a normelor juridice trebuie s aib n vedere att structura logico-juridic, ct i formularea tehnico-legislativ a textelor respective. 1.3.Formulati exemple de norme juridice elementele carora sunt expuse in unul sau citeva articole ale actului normativ juridic. In unul: Articolul 145. Omorul intentionat(1) Omorul unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 8 la 15 ani. Articolul 151. (1) Vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii, care este periculoasa pentru viata ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori incetarea functionarii acestuia, o boala psihica sau o alta vatamare a sanatatii, insotita de pierderea stabila a cel putin o treime din capacitatea de munca, ori care a condus la intreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabila a fetei si/sau a regiunilor adiacente, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani. In mai multe: Articolul 325. Coruperea activa (1) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane cu functie de raspundere, personal sau prin mijlocitor, de bunuri sau servicii, enumerate la art.324, in scopurile indicate la acelasi articol se pedepseste cu inchisoare de pina la 5 ani cu amenda in marime de la 1000 la 3000 unitati conventionale.

Subiectul 2. Dezvoltarea constitutionala a Republicii Moldova, incepind cu anul 1989 si pina in prezent.
2.1.Descrieti principalele acte constitutionale, adoptate dupa 1989, care au servit drept baza pentru adoptarea in Republica Moldova a Constitutiei din 1994. In perioada anilor 1989-1990, Europa a fost cuprinsa de un val de transformari, schimbari politice epocale. Incepind cu 1989, perioada cind a inceput sa functioneze primul parlament al RM, ales in mod democrat, baza pluralismului de candidati a fost adoptate un sir de documnte importante pentru RM: legea cu prvire la statutul limbii de stat din 31.08.1989; legea cu privire la modificare unor articole din Constitutia RSSM, prin care se anuleaza forta conducatoare a partidului communist, 10.05.1990; legea cu privire la drapelul de stat, 27.04.1990; declaratia suveranitatii RSSM, 23.06.1990; decertul cu privire la puterea de stat, 27.07.1990; legea despre stema de stat, 03.11.1990; legea cu privire la prorpietate; 22.01.1991; legea cu prvire la cetatenie, 05.06.1991; declaratia despre independenta, 27.08.1991;
78

constitutia RM, 29.07.1994 (27.08.1994); ulterior au mai fost adoptate un sir de documente importanet pentru statul nostru: legea cu privire la parlament, govern, curtea constitutionala. 2.2.Determinati principiile de baza impuse de Declaratia de Suveranitate, Decretul cu privire la Puterea de Stat, Declaratia de Independenta si rolul lor pentru dezvoltarea constitutionala a Republicii Moldova. Declaratia de suveranitate Moldova mai era inca in componenta URSSla momentul adoptarii declaratieie de Suveranitate. Cu toate acestea declraratia nu mai facea referinta la uniune, fixind faptul ca RSSM este un stat federal, iar izvorul si purtatorul suveranitatii este numai poporul care-si exercita suveranitatea prin organele sale reprezentative. RSSM a fost declarata ca stat unitar, indivizibil, frontierele caruia pot fi schimbate numai in baza acordurilor recipsroce dintre RSSM si alte state suverane. Pamintul, subsolul, apele, pasunile si alte resurse naturale intre potentialul economic, financiar, tehncio stiintific, valorile patrimoniului nationalau fost declarate prorpietate exclusiva, neconditionata a Republicii. Deasemenea s-a stabilit suprematia constitutiei si al legilor RSSM pe intreg teritoriul republicii, legile URSS aveau putere juridica pe teritoriul republicii numai dupa ratificarea lor de catre parlament. Acele legi care contraveneau principiului suveranitatii se suspendau. Aceasta declraratie astabilit si instituire cetateniei RSSM, prezentindu-se astfel dubla cetatenie RSSM si URSS. Pentru prima data s-a stabilitt separarea puterilor in legislativa, executiva, judecatoreasca ca principiu de baza al functionarii RSSM ca stat suveran si democrat. Decretul cu privire la puterea de stat a fost inca un pas al poporului Modlovenesc spre autodeterminare. Decretul a venit sa concretizeze principiul separarii puterilor in stat. Parlamentul (atunci Sovietul Suprem) a fost declarat organ suprem al puterii legislative si unic exponent al vointei intregului popor. Puterea judecatoreasca a fost declarata subordonata numai legii, iar amestecul in infaputirea justitiei inadmisibil. Organele executive si dispozitive au fost declarate raspunzatoare in fata organelor puterii de stat, subordonindu-se lor executind actele legislative. Declaratia de independenta a fost precedata de un sir de alte documente importante, care au dus la ruperea de la imperiul sovietic si crearii statului suveran si independent. Declaratia a fost un final logic al procesului de autodeterminare al poporului moldovenesc. Declaratia continea 2 puncte culminante: 1.RM este un stat suveran, independent si democratic, liber sa-si hotarasca prezentul sii viitorul fara nici un amestec din afara... 2.In calitate de stat suveran si independent RM solicita tuturor statelor si guvernelor lumii recunoasterea independentei sale... si isi exprima dorinta de a stabili relatii politice, economice, culturale si in alte domenii cu tarile europene si cu toate statele lumii... 2.3.Estimati si argumentati evolutia constitutionala a Republicii Moldova dupa 1989 si a modificarilor operate in Constitutia din 1994. Evolutia constitutionala a pornit inca de la principalele acte constitutionale, ca legea cu privire la statutul limbii, (actele mentionate in 2.1.) care au adus un prinos mare si o influenta asupra dezvoltarii constitutionale a RM. In primul rind a fost recunoscuta o limba oficiala de stat, drapelul statului, un stat suveran, care isi avea putera sa de stat si o serie de alte legi care au contribuit la evolutia constitutionala a RM dupa 1989, pentru a deveni un stat independent si suveran. La 05.07.2000, parlamentul a adoptat legea cu privire la modificarea si completarea constitutiei RM. Modificarile constitutiei au limitat competenta si rolul presedintelui RM in favoarea guvernului si a parlamentului. Astfel prin aceste modificari statul RM s-a transformat
79

dintr-un stat cu model semipprezidential de guvernare intr-n stat cu model parlamenatr de guvernare.In special Parlamentului i s-a atribuit competena de a alege Preedintele Republicii cu votul a 3/5 din numrul deputailor alei i a-1 demite cu votul a 2/3 din numrul deputailor alei. TESTUL nr.22

Subiectul 1. Categoriile normelor juridice.


1.1.Distingeti norma juridica si trasaturile ei. in viziunea lui Ion Dogaru norma juridica este o regula de conduita generala, impersonala si obligatorie, care exprima vointa electoratului infatisat de organul legislativ, regula al carei scop este de a asigura ordinea sociala si care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, la nevoie, prin constringere".2 Gheorghe Lupu vede in norma juridica regula sociala de conduita generala si obligatorie, elaborata, recunoscuta sau acceptata de catre stat si impusa, daca este cazul, prin forta coercitiva a statului".3 Din analiza definitiilor rezulta urmatoarele trasaturi: 1. Normele juridice sint stabilite sau autorizate de catre organele competente de stat. Ele exprima vointa statului, indreptata spre reglementarea unui anumit tip de relatii din societate. Exprima ta prin norma, vointa de stat este adresata vointei participantilor la raporturile din societate, care trebuie sa-si coreleze conduita cu indatorirea sau interdictia inclusa in norma. Norma este prevazuta intotdeauna pentru situatii din viata, in care este posibila selectarea diferitelor variante ale conduitei. Anume de aceea participantilor la raporturile din societate li se indica varianta necesara, scontata in conduita. Prin urmare, norma juridica se reduce intotdeauna la un comandament edictat de autoritatea competenta".1 2. Norma juridica are un caracter general. Ea stabileste trasaturile ti pice ale situatiilor de viata, la aparitia carora trebuie aplicat indice- le-tip al relatiilor sociale. Acest indice e determinat de norma. Ca urmare, norma juridica apare ca model de conduita a participantilor la relatia sociala data. Norma nu este individuala, adica nu exprima numai o situatie de drept, determinata in concreta intre anumite persoane date fata de anumite actiuni date ale lor. Din contra, ele vizeaza un numar nedeterminat de cazuri eventuale de acelasi fel, chiar daca acele cazuri nu s-ar realiza in viitor niciodata sau daca nu s-ar realiza decit o singura data.2 3. Norma de drept are menirea de a reglementa nu o relatie aparte, singulara, ci un tip de relatii. Prin aceasta ea se distinge de actele aplicarii dreptului (a hotaririlor autoritatilor publice asupra unor cazuri concrete) si dispozitiilor lor individuale. Astfel, norma de drept reglementeaza tipul de cazuri si raporturi, este adresata unui cerc de persoane determinate prin indicii-tip (cetateni, alte persoa ne fizice, persoane juridice, persoane oficiale etc.). 4. Norma de drept, la fel ca si dreptul in ansamblu, este prevazuta sa reglementeze conduita oamenilor printr-un tip special de relatii, legatura, la care participantii rezida in drepturi si indatoriri reciproce. Acest mod de reglementare a relatiilor sociale si a conduitei oamenilor alcatuieste trasatura specifica a realizarii dreptului. Normele de drept au un caracter de dispozitie obligatorie: cind in dezvoltarea relatiilor sociale se creeaza sau apar conditiile de realizare prevazute de norma, participantii la aceste relatii capata drepturi concrete care formeaza raporturile juridice 5.Un indiciu specific al normelor juridice este ocrotirea lor prin con- stringere de stat. Dreptul nare nici o valoare fara un aparat in stare sa impuna prin constringere respectarea normelor de drept. Prin aceasta, normele de drept se deosebesc de alte norme sociale, pre cum si apelurile si adresarile, pe care le impun actele autoritatilor publice. Masurile de constringere de catre stat, aplicate in cazurile incalcarii normelor de drept, sint variate. Ele sint indreptate spre
80

exercitarea dreptului violat sau spre realizarea indatoririi neinde plinite, precum si spre pedeapsa infractorului. 6. Norma juridica, in sens larg vorbind, din perspectiva sistemica, dreptul evoca ideea de dreptate - ins est ars boni et alequi. Egali tatea intre oameni, inspirata de dreptate sau sinonima cu ea, poate fi, insa, teoretica si absoluta sau practica si relativa;2 7. Norma juridica este elementul de baza al sistemului de drept, este celula de baza a dreptului, sistemul juridic elementar. (Dreptul este pluralul", norma de drept este singularul"). 1.2.Determinati criteriile de clasificare a normelor juridice si modalitatile acestora. A clasifica normele juridice inseamna a le grupa pe categorii pentru a ne orienta in oceanul de norme juridice care ne inconjoara, a le recunoaste, a le deosebi mai usor in cazul realizarii lor. in acest context, se poate afirma ca problema clasificarilor normelor juridice prezinta un interes deosebit atit din punct de vedere teoretic, cit si din punct de vedere practic. in literatura juridica, pornindu-se de la necesitatea cunoasterii mai profunde a aplicarii corecte a normelor juridice, se fac multiple clasificari dupa diferite criterii: ramura de drept, forta juridica a normei, caracterul prescriptiilor normelor etc. Ramura de drept Ramura de drept constituie un criteriu important pentru clasificarea normelor juridice. Se lamureste acest lucru prin faptul ca ramura de drept pune la baza diferentierea normelor in dependenta de obiectul reglementarii normative si metoda reglementarii normative, adica da raspuns la doua intrebari extrem de importante si anume: a) ce domeniu de activitate reglementeaza normele juridice date; b) in ce mod, cum se face acest lucru? Potrivit acestui criteriu, normele juridice pot fi clasificate in: norme de drept constitutional; norme de drept administrativ; norme de drept civil; * norme de drept penal; norme de drept familial; norme de drept al muncii etc. Forta juridica Forta juridica a normelor de drept depinde, in primul rind, de faptul in ce acte normative se contin acestea si care e locul pe care il ocupa actul normativ dat in sistemul actelor normative. Reiesind din aceasta, putem diferentia: a) norme juridice in legi, care, la rindul lor, pot fi: norme juridice cuprinse in Constitutie, legi constitutionale; norme juridice cuprinse in legi organice; norme juridice cuprinse in legi ordinare. b) norme juridice cuprinse in acte normative subordonate legii, care, la rindul lor, pot fi: norme juridice cuprinse in hotaririle normative ale Parlamentului; norme juridice cuprinse in ordonantele Guvernului; norme juridice cuprinse in decrete ale Presedintelui Republicii; norme juridice cuprinse in hotariri ale Guvernului; norme juridice cuprinse in alte acte normative (ordine ministeriale si departamentale, norme juridice cuprinse in acte normative ale autoritatilor publice locale etc.). Structura tehnico-legislativa sau modul de redactare Remarcam de la bun inceput ca unii autori vorbesc de structura logica drept criteriu de clasificare a normelor juridice. Consideram ca drept criteriu de clasificare poate servi nu structura logica (din punct de vedere logic o norma intotdeauna e completa), ci structura ei tehnico-legislativa sau modul de redactare a normei. Potrivit acestui criteriu, pot fi: a) norme juridice complete. Sint norme juridic complete acele norme care contin in textul lor, intrunite la un loc, cele trei elemente de structura: ipoteza, dispozitia, sanctiunea; b) norme juridice incomplete. Caracteristic pentru aceste norme e faptul ca nu toate
81

elementele de structura ale normei se intrunesc intr-un text al normei. La rindul lor, normele juridice incomplete pot fi: norme de trimitere (cele care necesita luarea in consuideratie a textului complet al acrului normativ dat); norme in alb (cele care necesita luarea in consideratie a textelor altor acte normative), Caracterul conduitei prescrise Caracterul conduitei prescrise rezulta din modul de reglementare a acestei conduite, in dependenta de aceasta, normele juridice se clasifica in: a) norme imperative; b) norme dispozitive. Gradul si intensitatea incidentei Dupa acest criteriu normele juridice se clasifica in: Norme - principii sau norme cardinale. Acestea sint normele cuprinse in Constitutii, declaratii (de exemplu, Declaratia de independenta a Republicii Moldova), ori sint deduse pe cale de interpretare, ca principii generale de drept. Norme - mijloace normative. Acestea sint normele care asigura traducerea cerintelor fundamentale de reglementare a ordinii sociale, in limbajul specific dreptului. Sfera de aplicare Potrivit acestui criteriu, normele juridice pot fi: norme generale - care au cea mai larga sfera de aplicare; norme speciale - aplicate intr-un domeniu restrins de relatii sociale; norme de exceptie - care stabilesc exceptii de la regula generala. Alte criterii de clasificare a normelor juridice Un criteriu de clasificare a normelor juridice poate fi si gradul de preci-ziune si de specificitate, in raport cu acest criteriu, normele juridice pot fi: Norme de drept strict. Acestea sint norme de stricta interpretare. Directive sau standarde. Acest gen de norme servesc ca criteriu de aplicare a actiunilor subiectilor. O categorie distincta de norme sint normele juridice organizatorice. Acestea mai sint numite norme de imputernicire sau de competenta. Scopul primordial al acestor norme este acela de a fundamenta cadrul legal de organizare si functionare a diverselor autoritati publice. Distingem, de asemenea, norme juridice materiale si procesuale. Normele materiale stabilesc anumite drepturi, libertati, obligatiuni, imputerniciri etc. Normele procesuale stabilesc modalitatile de realizare, de transpunere in viata a normelor materiale. Un grup distinct de norme juridice sint normele-definitii. Aceste norme nu cuprind reglementari de conduita, ci definesc, descriu sau confera obligatoriu - un anumit inteles unor termeni ai limbajului juridic. Ele au menirea de a da precizie si inteles clar notiunilor juridice. 1.3.Estimati insemnatatea practica a clasificarii normelor juridice. Clasificarea-operatie logica prin care obiectele se grupeaza in clase pe baza caracterelor comune, este indispensabila oricarei stiinte, p/u o mai buna cunoastere a domeniului cercetat, a dreptului in special, in ceea ce ne priveste pe noi.Exista o varietate foarte mare de norme juridice, astfel daca nu ar exista o clasificare a normelor juridice ar fi haos in legislatie.Din punct de vedere teoretic, clasificarea inlesneste cunoasterea si intelegerea conceptelor studiate, ordonarea notiunilor pe clase, genuri, in consecinta-dezvaluirea continutului lor si retinerea ca atare.Din punct de vedere practic, cunoasterea n.j., prin clasificarea lor, ajuta la clarificari juridice corecte ale faptelor, la intelegerea consecintelor in planul relatiilor juridice si al procedurilor de urmat.O importanta deosebita clasificarea acstora are pentru studiu, usurind studiul dreptului, dar o mare aplicabilitate dupa cum am enuntat mai, sus o are in practica.Clasificarea permite de a deosebi normele in familii de drept, ramuri de drept, etc.

Subiectul 2. Forma de guvernamint.


82

2.1.Definiti notiunea formei de guvernamint si descrieti esenta tipurilor formei de guvernamint. Forma de guvernmnt se intelege modul in care sunt costituite si functioneaza organele supreme, fiind raportata la trasaturile definitorii ale sefului statului si la raporturile acestuia cu puterea legiuitoarea.ea este expresia exterioar a esenei statului, determinat de structura i condiia juridic ale organelor supreme ale puterii de stat. este un system de formare a raporturilor dintre conductorul statului, organelle supreme ale puterii legislative i ale celei executive. Principalele forme de guvernmt sunt: democraia, monocraia, oligarbia, formele mixte i formele specifice statelor socialiste. Esena tipurilor formei de guvernmnt: 1.monarhia: monarhia absolut; monarhia constituional (limitat); monarhia dualist; monarhie parlamentar; 2.Republica: republic prezidenial; Republica parlamentar; Republic semiprezidenial 2.2.Determinati trasaturile generale ale fiecarui tip de forma de guvernamint si comparati-le. Trasaturile generale ale fiecarui tip de forma de guvernamint: 1.monarhia: forma de guvernamint in care puterea suprema apartine unei singure personae monarhului; monarhii detin pozitia lor in virtutea ereditatii, iar mandatul lor nu este limitat in timp; formele monarhiei sint: a) monarhia absoluta: se caracteruizeaza prin faptul ca puterea absolutp apartine monarhului. El este unicul legislator, dirijeaza cu administratia publica si este instanta judiciara suprema; b)monarhia constitutionala (limitata): se caracterizeaza prin faptul ca imputernicirile conducatorului statului sint limitate prin dispozitii normative din Constitutia statului respective. In dependenta de gradul acestor delimitari deosebim: monarhia dualista: este forma initiala a monarhiei limitate in cadrul careia puterea de stat se realizeaza conform principiului separarii puterilor in stat, mai ales puterilor legislativa si executiva; monarhie parlamentara: este o forma mai dezvoltata decit monarhia dualista, aici puterea monarhului nu se extinde in sfera legislativa, fiind limitata cosiderabil la sfera administrarii. Legile se adopta de catre parlament, monarhul nu are dreptul de veto. Guvernul se formeaza in baza majoritatii parlamentare si poarta raspundere in fata parlamentului. 2.Republica: forma de guvernamint in care cetatenii detin si exercita puterea suverana prin reprezentantii alesi (parlament, presedinte). Ea este considerata cea mai democratoca forma de guvernamint. Ea se imparte in: republica prezidentiala: se caracterizeaza prin rolul important al presedintelui in sistemul organelor de stat care este ales in modul corespunzator si investit cu imputerniciri. Republica parlamentara: este fundamentata pe conceptia separarii puterii de stat c Republic semiprezidenial: este forma de guvernmnt care combin particularitile republicii prezideniale i a celei parlamentare. (Frana, portugalia). Prim ministru si presedintele sunt amindoi partecipanti activi in administratia statului. Difera de republica parlamentara prin aceea ca seful statului este ales prin vot universal avind un rol mai mult decit proto colar. Difera de cea prezidentiale prin faptul ca guvernul este desemnat de presedinte dar votat de parlament fiind responsabil in fata lui, putindul demite printro motiune. 2.3 Evaluati si argumentati forma de guvernamint in Republica Moldova si propuneti modificari, daca considerati necesar. ntr-un singur deceniu n Republica Moldova au fost implementate trei regimuri politice diferite:regimul prezidenial ( 3 septembrie 1990 - 27 august 1994); regimul semiprezidenial (27 august 1994 - 5 iulie 2000); regimul parlamentar (5 iulie 2000 - astzi).

83

Constituia prevede forma de gurnmnt n RM fiind republica. ncepnd cu anul 2000 RM a devenit Republic Parlamentar. Republica parlamentar: este fundamentat pe concepia separrii puterii de stat; Aceast form de guvernmnt se caracterizeaz prin urmtoarele aspecte: - eful statului este ales de ctre parlament; - guvernul se formeaz n baza parlamentar i poart rspundere fa de parlament; - parlamentul este investit cu dreptul de a exercita control asupra activitii guvernului; - parlamentul este ales de ctre popor prin vot universal, direct, secret i liber exprimat; parlamentul poate dizolva guvernul prin acordarea votului de nencredere; - atribuiile efului statului snt exercitate, de regul, de ctre guvern prin intermediul efului guvernului sau a ministrului, care contrasemneaz actele efului statului.Republica parlamentar este actuala form de guvernmnt a Germaniei, Ungariei, Italiei, Indiei, Cehiei, Slovaciei, Estoniei, etc. Datorit evoluiei istorice a acestei forme de guvernmnt, astzi se vorbete despre : regim parlamentar dualist (guvernul este responsabil i n faa parlamentului i n faa efului de stat) i regim parlamentar monist (guvernul e responsabil doar n faa parlamentului). Ar fi mai bine ca sa fie republica prezidentiala.

84

TEST nr. 23

Subiectul 1. Actiunea normelor juridice: probleme teoretice si practice.


1.1.Identificati coordonatele actiunii normelor juridice. Normele juridice sint adoptate in vederea realizarii lor practice. Ad-optind un act normativ, legiuitorul urmareste scopul ca normele ce se contin in el sa produca efecte juridice, adica sa contribuie la reglementarea mai eficienta a relatiilor sociale respective, sa ofere garantii acestor relatii, sa protejeze anumite valori sociale etc.Din aceste considerente o importanta mare o are actiunea normelor juridice. Coordonatele principale ale actiunii actului normativ sint: timpul, spatiul si cercul de persoane.Regula generala este ca legea actioneaza pe timp nelimitat, intrun spatiu bine determinat de notiunea de teritoriu si asupra unor subiecti care, individual sau colectiv, participa la viata juridica a societatii in cadrul acestui teritoriu. 1.2. Determinati legaturi dintre principalele momente de actiune a legii in timp. Ca orice fenomen social, legile juridice se raporteaza si se circumscriu timpului. Timpul desemneaza durata de fiintare a obiectelor si fenomenelor precum si totalitatea raporturilor de succesiune si simultanietate dintre ele". Notiunea de timp are in drept sensul sau, fapt ce-1 diferentiaza de timpul cosmic (fizic), psihologic, biologic etc. Timpul juridic, prin urmare, defineste longevitatea actelor normative juridice, a legilor, a normelor juridice, a fenomenelor si proceselor juridice, a efectelor lor. Istoria cunoaste legi cu actiune foarte indelungata in timp(de exemplu, Legea celor XII Table, care a rezistat, cu unele modificari neesentiale, peste 1000 de ani, dupa cum dreptul islamic contine norme juridice fixate in Coran ce depasesc mai mult de 1300 de ani;Constitutia S.U.A. din 1787, Codul civil francez din 1804, desi continua sa functioneze eficient, vor rezista in timp nu chiar atit de usor, comparativ cu altelea).Oricit de buna nu ar fi o lege, ea totusi, nu este vesnica. Legea are propria sa viata: este creata (se naste), produce efecte juridice (traieste efectiv) si moare, adica isi epuizeaza resursele sale, nu mai este necesara. Astfel, pentru caracteristica actiunii in timp a legii avem nevoie sa evidentiem trei momente principale: -Intrarea in vigoare a legii-marcheaza momentul in care legea dobindeste forta obligatorie p/u toti cei carora li se adreseaza.P/u aceasta legiuitorul urmeaza sa aduca la cunostinta publica a cetatenilor.Aceasta se face, de regula, prin publicarea actelor normativ-juridice, in special a legilor, intr-o publicatie speciala(Monitorul Oficial).Legea se publica in MO si intra in vigoare la data publicarii sau la data prevazuta in textul ei(art.76 C) sau intrarea in vigoare a legii, in ansamblu, treptat. -Actiunea efectiva a legii-e/e guvernata de principii ferme(a-principiul efectului imediat al legii noi;b-principiul neretroactivitatii legii-exceptie:L.penala mai blinda, L.interpretativa, retroactivitatea expresa, pr.neultractivitatii), care nu admit refuzul de la caracterul activ al legii. -Iesirea din vigoare a legii-se face prin 3 modalitati:a) ajungerea la termen-L.se adopta pe o perioada nedeterminata, urmind ca ulterior sa se stabileasca asupra incetarii actiunii ei;b)abrogarea-procdeul tehnico-juridic prin care L.fara termen isi inceteaza activitateta prin
85

renuntare la ele(abrogarea expresa-rezulta dintro manifestare explicita a vointei organului de stat de a scoate din vigoare L.respectiva; tacita).Abrogarea poate fi:totala-toate dispozitiile cuprinse in L./intr-un alt act normativ sint abrogate;partiala-numai o parte din dispozitiile L/unui act normativ sint abrogate, celelalte continuind sa ramina valabile;c) caderea in desuetudine-desi nu e/e abrogata sau neajunsa in termen, nu se mai aplica datorita schimbarii conditiilor socialeconomice si politice care au impus initial adoptarea ei. 1.3.Evaluati actiunea legilor in spatiu si asupra persoanelor argumentindu-le prin exemple. Spatiul desemneaza totalitatea raporturilor de existenta dintre obiecte si fenomene sub aspectul formei, distantei, ordinii pozitiei lor. In ceea ce priveste caracteristicile spatiului ele sint: tridimensionalitatea (lungime, latime, inaltime); reversibilitatea (in sensul ca, principial un mobil poate parcurge o distanta AB, dar si distanta inversa BA); simetrie (in sens ca se poate concepe simetricul unui obiect in raport cu un punct, o dreapta, un plan).3 Notiunea de spatiu are in drept sensul sau, fapt ce-1 diferentiaza de spatiul cosmic (fizic), biologic, psihologic etc.Pe de alta parte, socialmente spatiala, norma juridica are efecte localizabile inauntrul granitelor care delimiteaza teritoriul statului.Frontierele sint linii (reale sau imaginare) care despart, pe uscat si pe apa, teritoriul statului dat de teritoriile statelor vecine, iar in plan vertical, delimiteaza spatiul aerian si subsolul de spatiul aerian si subsolul statelor vecine. Frontiera de stat stabileste limitele spatiale de actiune a suveranitatii statului.In virtutea suveranitatii sale, fiecare stat stabileste anumite norme de conduita, general-obligatorii pe teritoriul sau. Astfel, prin legile sale, fiecare stat e in drept sa reglementeze conduitele subiectilor de drept pe teritoriul sau. In aparenta, delimitarea intre sferele de suveranitate legislativa a statelor pare clara: actiunea legilor unui stat se extinde asupra intregului sau teritoriu, excluzind, totodata, actiunea legilor altor state".Norma juridica penala defineste si notiunea de teritoriu (art. 120 al Codul Penal), in sensul legii penale, prin teritoriul Republicii Moldova si teritoriul tarii se intelege intinderea de pamint si apele cuprinse intre frontierele Republicii Moldova, cu subsolul si spatiul ei aerian".Astfel, principiul teritorialitatii legii, in dreptul penal, se imbina cu principiul personalitatii legii penale.Din cele spuse rezulta ca teritorialitatea legii nu este absoluta. Principiul teritorialitatii are mai multe exceptii cunoscute in literatura juridica sub denumirea de exceptiile extraieritorialitatii. Acestea pot fi privite in dublu sens:a)legea nu se aplica pe teritoriul statului respectiv in privinta unor categorii de persoane straine si a bunurilor acestora. Este cazul persoanelor care beneficiaza de imunitate diplomatica, de cladirile reprezentantelor diplomatice etc.;b)legea unui stat urmareste pe cetatenii statului respectiv chiar atunci cind ei isi au domiciliul sau resedinta in strainatate, pe teritoriul altui stat. O problema nu mai putin importanta e cea ce se refera la actiunea legii asupra persoanelor. Se stie ca legea, normele juridice pe care ea le contine au un caracter general, impersonal, in sensul ca ele se adreseaza in mod abstract subiectilor, fara sa-i individualizeze. Aceasta nu inseamna ca ele se adreseaza intotdeauna tuturor subiectilor de drept. Destinatarul legii este omul privit individual, ca persoana fizica, sau in colectiv, ca persoana juridica. Asadar, omul si, numai el, privit in cele doua ipostaze - ca persoana fizica si ca persoana juridica - poate fi subiect al raportului juridic".Actiunea normelor juridice asupra persoanelor nu se infaptuieste la fel, fata de toti subiectii de drept. Si, totusi, sint doua principii fundamentale care guverneaza aplicarea dreptului asupra persoanelor. Acestea sint; -principiul personalitatii legii', -principiul egalitati juridice in fata legii.
86

Asadar, sfera persoanelor pe care legea le vizeaza poate varia. Dar in interiorul acestor categorii se aplica un alt principiu: principiul egalitatii juridice in fata legii. Acest principiu si-a gasit reflectare in art.16 al Constitutiei Republicii Moldova:(1) Respectarea si ocrotirea persoanei constituie o indatorire primordiala a statului.(2) Toti cetatenii Republicii Moldova sint egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau de origine sociala".Acest principiu e dezvoltat mai departe de alin. (1) ai art. 19 al Constitutiei, potrivit caruia cetatenii straini si apatrizii au aceleasi drepturi si indatoriri ca si cetatenii Republicii Moldova, cu exceptiile stabilite de lege".EXEmplu:Conform art. 37 al Conventiei de la Viena, personalul tehnic administrativ beneficiaza de privilegiile si imunitatile de care se bucura membrii corpului diplomatic, cu exceptia imunitatii de jurisdictie, numai pentru actele savirsite in cadrul exercitarii functiilor lor oficiale. Personalul de serviciu se bucura de imunitate doar pentru actele savirsite in exercitarea functiilor lor, fiind scutiti si de impozite si taxe pentru salariile cu care sint remunerati.La fel, sint inviolabile documentele diplomatice. Prevederile si imunitatile provin atit din dreptul national, cit si din cel international, in aceasta ordine de idei profesorul Sofia Popescu, pe buna dreptate mentioneaza: Nu exista privilegii in dreptul national, in virtutea principiului constitutional al egalitatii. Exceptiile de la acest principiu trebuie prevazute de lege".Este cazul imunitatii si inviolabilitatii Presedintelui Republicii Moldova ((2) Presedintele Republicii Moldova se bucura de imunitate. El nu poate fi tras la raspundere juridica pentru opiniile exprimate in exercitarea mandatului" - art. 81 al Constitutiei); deputatilor Parlamentului ((3) Deputatul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat. cu exceptia cazurilor de infractiune flagranta, sau trimis in judecata fara incuviintarea Parlamentului, dupa ascultarea a" - art. 70 al Constitutiei; Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile exprimate in exercitarea mandatului" - art. 71 al Constitutiei Republicii Moldova). Un alt exemplu il constituie regimul jurisdictional special al judecatorilor. Acest regim de exceptie isi regaseste justificarea in principiul independentei puterii judecatoresti. Regimul juridic al strainilor. Statutul juridic de strain il are acea persoana fizica determinata, aflata pe teritoriul unui stat, care are cetatenia altui stat sau este lipsita de cetatenie.in practica internationala sint cunoscute trei forme de reglementare de catre state a regimurilor juridice aplicabile strainilor: -regimul national-li se acorda toate dr.sociale, economice, culturale si civile ce le sint recunoscute si cetatenilor statului gazda(exceptie:dr.de a alege si de a fi ales). -regimul special-atribuirea unor categorii de straini a unor dr. stabilite prin acorduri I-nale sau in L.nationale. -regimul ce decurge din clauza natiunii celei mai favorizate "- statul acorda strainilor aflati pe teritoiul sau un tratament la fel de avantajos ca acela conferit unui stat tert, considerat ca favorizat.

Subiectul 2. Structura de stat.


2.1.Definiti notiunea structurii de stat. Structura de stat este organizarea politico teriotirala a statului, inclusiv statutul juridico politic al partilor lui componente si principalelel raporturi dintre organelle de stat centrale si regionale. Sunt 2 forme principale ale structurii de stat: statul unitar (sau simplu) este o singura formatiune statala pe teritoriul cuprins de frontierele acestui stat. statul federativ (compus sau unional) ceea ce inseamna uniune de state member care ia nastere o noua formatiune statala.
87

2.2.Determinati trasaturile generale ale fiecarei structuri de stat si comparati-le. Trsturile statului unitar: -este unic constituia i sistemul de drept; -este unic sistemul organelor supreme ale puterii de stat i administrrii; -cetenie unic; -este unic sistemul judiciar i exercitarea justitiei n baza unor norme unice ale dreptului material i procesual; -divizarea teritoriului statului n uniti administrativ teritoriale (raioane, sectoare) ;suborodnarea acestor organe organelor centrale ale puterii de stat i administrrii; Trsturile Statului Federativ:-federaia este format din uniti statale, care sunt subiectele ei i au un cer de mputerniciri proprii; -subiectele federaieie sunt state, care nu beneficiaz de suveranitate complet, dei ea este proclamat formal n unele federaii; -deopotriv cu constituia federal comun, acioneaz i legile aubiectelor federaiei. Aceste norme trebuie s corespund constituiei federale i altor legi federale; -exist cadru dublu de autoriti publice centracle i la nivel de stat federat; -n parlamentul federal se asigur reprezentarea deosebit a subiectelor federaieie; -populaia federaieie reprezint un corp unitar (dein 2 cetenii); -statele federative sunt subiecte de drept internaional, iar statle member doar de drept intern; caracteristicele confederaiilor de state: -confederaia se bazeaz pe un tratat internaional i nu constituie; - confederaia este o unitate de drept internaional format de principii benevole, statele membre i pstreaz -suveranitatea, dar soluioneaz unele probleme commune pentru ele; -n cadrul confederaieie se asigur i se respect dreptul statelor member de a iei din asociaie; -confederaia are un organ de dirijare (parlament, congres, diet) format din asociaie; -confederaia nu devine stat, nu obine personalitate juridic i nu este subiect de drept internaional; uniunile de state: reprezint formele interstatle constituite prin asocierea a 2 sau mai multe state, guvernate de acelai suveran, care s-a manifestat n 2 aspecte: uniune personal (form tempora de asociere ntre 2 sau mai multe state prin existena unui monarh sau ef de stat comun); uniunea real (reprezint asocierea a 2 sau mai multe state nu doar prin existena efului de stat comun, dar i prin crearea unui sau mai multor organe commune). 2.3.Evaluati si argumentati structura de stat a Republicii Moldova. Conform constitutiei RM organizarea teritoriala a RM dupa forma este un stat unitar. Pe teritoriul RM este organizata o singura formatiune statla. Exista un singur rind de autoritati publice centrale, un singur parlament, un singur guvern, un singur for judecatoresc suprem. Teritoriul tarii este impartit in unitati administrativ teritoriale (orase, raioane, sate), iar autoritatile publice din aceste unitta sunt subordonate uniform fata de cele centrale. In constitutia RM se prevede ca RM este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil.

88

TEST nr. 24

Subiectul 1. Izvoarele dreptului: concept, trasaturi, clasificari.


1.1.Identificati conceptul si criteriile de clasificare a izvoarelor de drept. Mircea Djuvara: Dreptul pozitiv, cind exista, trebuie sa fie consacrat prin ceva, trebuie sa-1 cunoastem in anumite cristalizari, care sa ni-1 arate ce este. Trebuie sa existe oarecare forme in care sa-1 gasim, si prin care el se manifesta. Aceste forme, care ne arata in ce consta dreptul pozitiv, sint izvoarele formale de drept". Giorgio Del Vecchio, fost rector al Universitatii din Roma, spunea: , fiecare popor are in mod necesar un drept, pozitiv propriu, ce corespunde vointei sale preponderente. Modurile de manifestare ale acestei vointe sociale predominante se numesc izvoarele dreptului"} Dreptul - scria Hegel - trece in existenta faptica mai intii prin forma, prin faptul ca este pus ca lege" ...4 Analiza termenului izvor de drept i-a evidentiat doua sensuri: izvor de drept in sens material si izvor de drept in sens formal. Teoria juridica clasica a izvoarelor dreptului deosebeste izvoarele scrise (actul normativ) de cele nescrise (obiceiul), pe cele oficiale (lege sau jurisprudenta) de cele neoficiale (obiceiul si doctrina), izvoarele directe (actul normativ si contractul normativ) de cele indirecte sau mediate (obiceiul sau normele elaborate de organizatii nestatale ele trebuind sa fie validate de o autoritate statala pentru a devenii izvoare de drept).Izvoarele dreptului se mai clasifica de asemenea in izvoare potentiale (ce exprima posibilitatea de a elabora, modifica sau abroga norme juridice) si in izvoare actuale (eficiente, determinate, opernd pe relatii sociale concrete constnd in toate actele normative in vigoare), dar si in izvoare de constituire si de calificare; Teoria si filosofia dreptului" considera ca ar fi oportuna clasificarea izvoarelor dreptului in urmatoarele categorii: izvoare fundamentale a unui sistem pozitiv de drept: Constitutii, Principiile Dreptului, tratatele internationale privind drepturile si libertatile omului;izvoare generale: legile ordinare, codurile;izvoare detaliatoare: decretele, ordonantele guvernamentale, deciziile (oficiale) si teoriile juridice (neoficiale);izvoare intregitoare', cutuma, jurisprudenta.' Autorii I. Dogaru, D. C. Danisor, Gh. Danisor retin urmatoarea clasificare a surselor formale; a) in functie de izvorul material al normei se disting:surse nationale (normele provin de la autoritatea statala sau din obiceiul comunitatilor stabilite pe teritoriul statului);surse internationale (norme provenind de la organisme internationale dotate cu putere de reglementare sau cutume internationale);surse straine (surse atasate ordinii juridice a unui alt stat). 0 alta clasificare este: surse publice (normele sint edictate de autoritatea publica) si surse autonome (isi gasesc fundamentul in autonomia siputerea unor corporatii private sau semipublice: intreprinderi, organizatii nonguvernamentaie). O a treia clasificare se poate face astfel: acte normative (norme edictate de autoritatea publica pe cale unilaterala); contracte internationale (norme conventionale).
89

b) In functie de sursa formala se disting:surse scrise si surse nescrise; surse directe si surse indirecte. c) in functie de ierarhia normelor se disting:surse suverane (pot reglementa orice materie, de exemplu, Constitutia, alte legi);surse subordonate (limitate in aplicare de sursele suverane; de exemplu, ordonantele si hotaririle Guvernului, decretele prezidentiale etc.);surse subsidare (surse libere in ce priveste domeniul, dar care, in caz de contradictie, sint subordonate surselor superioare; de exemplu, actele normative adoptate de autoritatile publice locale sint subordonate celor suverane). 1.2.Analizati trasaturile generale si speciale ale principalelor izvoare formale de drept. Din punct de vedere juridic, prezinta un interes deosebit, izvoarele formale ale dreptului, care au in vedere o multitudine de aspecte si modalitati prin care semnificatia normei de drept este regula de conduita sociala si se impune ca model de urmat in relatiile interumane. Ca urmare prin izvor formal juridic intelegem exteriorizarea unei reguli de conduita printr-o anumita formulare de limbaj juridic, corespunzatoare unei receptari optime de catre destinatarii sai.Izvoarele formale ale dreptului reprezinta una din necesitatile de fapt cele mai de seama, care asigura ordinea juridica, corespunznd unei nevoi profunde, nevoia de securitate a societatii. Studiul izvoarelor formale ale dreptului dezvaluie existenta unei diversitati de asemenea izvoare, aceasta diversitate fiind motivata de multitudinea si varietatea relatiilor sociale care reclama reglementare juridica. In evolutia indelungata a societatii toate tipurile de drept de pna acum au cunoscut o pluralitate de izvoare. Ponderea unuia sau altuia dintre izvoarele formale de drept in cuprinsul unui sistem de drept se modifica in raport de gradul dezvoltarii sale, fiind influentat de complexitatea relatiilor pe care le reglementeaza (de pilda in cazul dreptului feudal principala forma de exprimare e obiceiul, pe cnd in cadrul dreptului contemporan ponderea a capatat-o actul normativ). Izvoarele formale ale dreptului consacrate de evolutia sa pna in prezent sunt urmatoarele: obicei juridic, doctrina, practica judecatoreasca si precedentul judiciar, contractul normativ si actul normativ. Obiceiul juridic (cutuma)este cel mai vechi izvor de drept. Alcatuit din reguli de conduita aplicata vreme indelungata in temeiul convingerii privind necesitatea lor, aduse la indeplinire prin puterea autoritatii publice neformalizate a intregii comunitati, obiceiul juridic ramne izvorul de drept cu cea mai indelungata viata.Cutuma, obiceiul juridic, sau, cum s-a numit in trecutul nostru, obiceiul pamntului, se naste prin repetarea aplicarii unei aceleiasi idei juridice intr-un numar de cazuri individuale succesive, prin crearea de precedente. Cutuma presupune asadar pe de o parte un uz, o practica a justitiabililor, veche si incontestabila dar pe de alta parte ea reprezinta si idea ca norma pe care o implica nu poate fi serios contrazisa de cei interesati, ca prin urmare in recunostinta lor sta in mod normal recunoasterea unui adevarat drept care se poate revendica ca atare, sub sanctiunea juridica. Mecanismul trecerii unui obicei juridic din sistemul general al normelor sociale in sistemul izvoarelor dreptului etatic este marcat de doua momente importante: fie ca statul, prin organele sale legislative, sanctioneaza un obicei si-l incorporeaza intr-o norma oficiala, fie ca obiceiul este invocat de parti ca norma de conduita in fata unei instante de judecata si aceasta il valideaza ca regula juridica. Doctrina doctrinele juridice cuprind ansambluri ale analizelor, investigatiilor, interpretarilor sistematice, metodice pe care specialistii in drept le dau fenomenului juridic si care alcatuiesc stiintele juridice, al caror rol este indiscutabil att in privinta explicarii
90

stiintifice a actului normativ, ct si in opera de legiferare, in procesul de creare a dreptului, ct si in activitatea practica de aplicare a dreptului.Doctrina (stiinta dreptului) isi are originea in operele jurisconsultilor romani. Jurisconsultul constatnd realitatile juridice, le generalizeaza si sistematizeaza, crend principii, ajungnd astfel sa explice pe baze stiintifice dreptul. In concluzie doctrina constituie o forma riguroasa si sistematica de cunoastere a fenomenului juridic, avnd un rol teoretic si critic constructiv, care se manifesta in special prin promovarea ideilor noi in materie de drept, prin receptarea schimbarilor sociale si care trebuie sa-si gaseasca ecoul in drept. Practica judecatoreasca si precedentul judiciarPractica judiciara denumita in dreptul clasic si jurisprudenta - este alcatuita din totalitatea hotarrilor judecatoresti pronuntate de instantele judecatoresti de toate gradele. Hotarrile judecatoresti, cu caracter de indrumare, date de Curtea Suprema de Justitie si care au forta obligatorie pentru cazurile similare ce vor urma, poarta numele de precedente judiciare.Rolul jurisprudentei este acela de a interpreta si a aplica legea la cazuri concrete deduse judecatii instantei. Activitatea judecatorului de interpretare si aplicare a dreptului este guvernata de doua mari principii metodologice de o importanta deosebita: - cu ocazia solutionarii unei cauze concrete, el se pronunta doar in cauza pe care o judeca, neavnd dreptul sa stabileasca dispozitii generale in afara spetei particulare ce se deduce in fata sa (art.4 C.civ.) - judecatorul, potrivit regulilor de organizare judecatoreasca din tara noastra, nu este legat in hotarrea pe care o da de o cauza similara sau de un proces similar judecat anterior de el insusi sau de o alta instanta, deoarece activitatea jurisdictionala este opera de convingere intima a judecatorilor. Contractul normativ Codul civil defineste contractul ca: un acord intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a atinge intre acestea un raport juridic. Contractul este un act juridic individual, el stabilind drepturi si obligatii pentru subiecte determinate. In consecinta in cazul in care contractul da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice concrete, el nu constituie izvor de drept. Exista totusi o categorie de contracte care nu privesc nemijlocit drepturile si obligatiile unor subiecte de drept determinate, deci nu reglementeaza raporturi juridice concrete, ci au in vedere reglementari cu caracter general. Ele poarta denumirea de contracte normative si, in aceasta calitate, au rolul de izvoare de drept.Contractul normativ constituie izvor de drept cu deosebire in ramurile de drept constitutional, drept international si al muncii. In dreptul constitutional, contractele normative sunt izvoare de drept in materia formarii federatiilor si confederatiilor, prin ele statornicindu-se principiile fundamentale, convenite de statele membre.In dreptul international public contractul normativ apare sub forma tratatelor internationale, care reprezinta expresia consimtamntului statelor semnatare. Contractul normativ mai poate imbraca si forma acordului, a pactului, a protocolului, a declaratiei sau a conventiei. 5. Actul normativ. Este principalul izvor de drept la etapa contemporana. Actul normativ poate fi definit ca izvorul de drept, creat de organele autoritatii publice, izvor care contine reguli generale si obligatorii a caror aplicare, la nevoie este asigurata prin forta de constringere a statului. Obiceiul juridic nu a putut acoperi totalmente nevoile reglementarii, consacrarii si apararrii relatiilor care sau format odata cu inceputurile vietii statale. Noile cerinte au reclamat formarea unor norme noi acte normative juridice, care in ierarhia izvoarelor dreptului sau situat si au ramas pina in prezent pe primul loc.

91

La etapa contemporana intregul sistem de izvoare ale dreptului se divizeaza in 2 grupe mari: 1. legile 2. actele normative subordonate legii. Legile inseamna actul normativ, care emana de la organul legislativ (Parlament). Parlamentul este unica autoritate legiuitoare din tara. Dupa criteriul fortei lor juridice, legile se impart in: Legi constitutionale sunt constitutia si legile ce reies din constitutie si ele au o forta juridica suprema. Constitutia si legile constitutionale sunt cele mai importante izvoare de drept, deoarece se afla in virful piramidei intregului sistem de acte normative. Ele au o procedura speciala cvorumul (adica se adopta daca au votat pentru cel putin 2/3 din numarul total de deputati). Legi organice aceasta categorie de legi este indicata direct in constitutie. Prin lege organica se reglementeaza sistemul electoral, organizarea si desfasurarea referendumului, organizarea Guvernului, etc. Legi ordinare - sunt legile, care nu se refera la cele constitutionale si organice. Acestea se deosebesc dupa insemnatatea si ordinea de adoptare a lor. Ele se impart in exceptionale, temporare sau interpretative; materiale si procedurale; legi cu caracter civil penal, administrativ, financiar, etc.; Actele normative subordonate legii sunt: 1. hotaririle si motiunile Parlamentului. 2. Decretele prezidentiale 3. Hotaririle si ordonantele Guvernului 4. Ordinele, instructiunile si regulamentele ministerelor, departamentelor si ale altor organe centrale ale administratiei de 5. Hotaririle si dispozitiile organelor administratiei publice 6. Izvoarele locale de 7. Actele normative sanctionate de stat 1.3. Estimati importanta organizarii sistemului izvoarelor dreptului in procesul de evolutie a dreptului. Este cunoscut faptul ca in procesul evolutiei dreptului, odata cu modificarea relatiilor sociale acesta la fel se modifica, astfel, de la inceput o importanta mai mare a avut-o cutuma, mai apoi aparind izvoarele scrise. In procesul de evolutie a dreptului, organizarea sistemului izvoarelor Dreptului are o importanta mare atit din punct de vedere practic, cit si din punct de vedere teoretic, astfel datorita acestei organizari se permite o percepere mult mai efectiva a dreptului, a normelor juridice.Astfel ca, la diferite etape de dezvoltare istorica,, in diferite state, in dependenta de sistemul de drept propriu statului dat, de legatura lui cu alte valori normative, de complexitatea relatiilor sociale reglementate, proprietatea a fost data unuia sau altui izvor de drept. Actualul stat RM a aparut pe harta lumii la 27 august 1991 xa rezultat al adoptarii de catre Parlamentul RM a Declaratiei de Independenta.Evolutia ce a precedat acestui eveniment nu e/e un fenomen autonom si nici izolat.Actualul stat RM a fost istoriceste din totdeauna-parte componenta a statului feudal Moldova, intemeiat in sec XIV, ca si Tara Romaneasca, pe paminturile stramosilor romanilor-geto-dacii romanizati.Adoptarea la 29 iulie 1994 a Constitutiei RM a fost un prim pas pe care la facut tara noastra dupa 50 ani de guvernare dictatoriala, la normalitatea vietii democratice .Constitutia e/e acel act juridic care se bucura de suprematie in raport cu toate celelalte, act ce stabileste principiile, modul de organizare si
92

functionare a autoritatilor publice si raporturile dintre ele, raporturile dintre aceste autoritati si cetateni.

Subiectul 2. Regimul politic.


2.1.Definiti notiunea de regim politic ai enumerati tipurile de regimuri politice. Regimul politic exprim totalitatea procedeelor de realizare a puterii de stat, evoc raporturile dintre componentele sistemului social-politic i economic. *In functie de criteriul separarii puterilor: regimul confuziei puterilor din care fac parte: regimul dictatorial; directional; guvernamintul de adunare.regimul parlamentar; regimul prezidential si regimul semi-prezidential. * in functie de metodele utilizatela exercitarea puterii: democratice: democrazie directa, semidirecta, reprezentativa, semi-reprezentativa; si antidemocratice: a.monocratia; oligarhie; regimuri sociale. 2.2.Determinati trasaturile generale al fiecarui tip de regim politic ai comparati-le. Regimul dictatorial este o varietate a regimului politic rezultat din confuziunea puterilor. Se instaureaza preeminenta executivului fata de legislative. Nu doar prin opresiunea adunarii sau adunarilor legiuitoare se ajunge la un regim politic autoritar. Acest regim politic autoritar este instituit ai mentinut prin constrngere. n conditiile existentei unui aef de sat, puterea se personalizeaza excesiv ce duce la instaurarea unui system totalitar. Regimul directorial- ntreaga putere este detinuta de un colegiu . Acest colegiu este ales de legislative pe un termen stability de constitutie ai nu poate fi revocat nainte de expirarea mandatului sau. Legislativul poate anula sau modifica actele executivului. Regimul dictatorial nu cunoaate institutia responsabilitatii politice a miniatrilor. Astfel, executivul regimului directorial este dependent de legislativ. n practica, subordonarea executivului fata de legislative nu este ntodeauna realizata n regimul directorial. Un asemena system este consacrat n Elvetia. n regiimul guvernamntului de adunare puterea legislativa o domina pe executiva Caracteristicele acestui regim politic snt: -plenitudinea componentei parlamentului, - dreptul parlamentului de a anula deciziile guvernului, - structura colegiala a executivuuli, - imposibilitatea executivului de a demisiona. Un asemenea regim de regula se transforma ulterior ntr-un regim parlamentar sau dictatorial. Regimul parlamentar are la baza idea colaborarii puterilor. Aici organul legisaltiv ai organul executive snt distincte ai colaboreaza n executarea functiilor statului, ele dispun de mijloace politice care le permit sa se controleze reciproc. Caracteristic regimului dat este: existanta unui executive dualist: aef de stat ai govern,Seful statului nu este responsabil politic fata de parlament,daca aeful statului a fost ales de parlament sau de catre corpul electoral, el nu poate fi revocat,guvernul ca organ collegial, raspunde politiceste n fata parlamentului,parlamentul poate demite guvernul,guvernul raspunde indirect pentru activitatea aefului statului. Actele aefului statului trebue contrasemnate de aeful guvernului,guvernul se sprijina n activitatea sa pe majoritatea parlamentara,guvernul, prin intermediul aefului de stat poate recurge la dizolvarea parlamentului. Regimul prezidentialare la baza idea separarii organice accentuate a puterilor n stat. Principalele trasaturi sunt: Stricta repartitie a atributiilor dintre puterea legislativa ai cea executiva,independenta celor doua puteri. Ele nu dispun de instrumente de presiune reciproca pentru adoptarea deciziilor,seful statului este totodata aeful gevernului ales prin sufragiu universal,guvernul nu actioneaza ca organ collegial ai solidar. Membrii guvernului snt numiti n functie cu acordul
93

Senatului. Ei raspund individual n fata aefului statului.seful statului, respective ai a guvernului nu poate fi demis din functie de parlament, dar nici el nu poate dizolva parlamentul. (SUA) Regimuri mixte snt produsul unor combinatii de lemente ce apartin unor regimuri politice diferite, n special regimului prezidential ai celui parlamentar. Avnd ca criteriu raporturile dintre puteri, regimurile mixte se grupeaza n 3 categorii: a. Regimul conventional, n care are preemineta parlamentul. Prim-ministrul sub conducerea ai controlul parlamentului. b. Regim prezidential: hegemonia apartine preaedintelui, n deaosebi daca majoritatea se constitue ca support al preaedintelui. c. Regimuri interminent prezidential: preaedintele ai prim-ministrul ai partajeaza atributiile executive n functie de circumstante. Rergumul tarilor socialiste- elementele difinitorii ale regimurilor socialiste snt: Sursa doctrinara unica,Preemineta economicului n viata sociala socializarea violenta a proprietatii,Partidul politic unic ai omnipotent,Refuzul aplicarii separatiei puterilor n stat ai contopirea organelor de stat cu cele de partid,Impunerea violenta a principiului unanimitatii,Ignorarea drepturilor ai libertatilor fundamentale,Implicarea aparatului represiv n toate sferele vietii sociale,Cultul persoanlitatii conducatorului,Manipularea maselor. 2.3.Evaluati ai argumentati regimului politic n Republica Moldova si propuneti modificari, daca considerati necesar. Regim parlamentar are la baz ideea colaborrii puterilor. Aici organul legislativ i organul executiv snt distincte i colaboreaz n exercitarea funciilor statului, ele dispun de mijloace politice care le permit s se controleze reciproc. Caracteristic regimului dat este: 1.existana unui executive dualist: ef de stat i guvern, 2-eful statului nu este responsabil politic fa de parlament, 3.dac eful statului a fost ales de parlament sau de ctre corpul electoral, el nu poate fi revocat, 4.guvernul ca organ collegial, rspunde politiceste n faa parlamentului, 5.parlamentul poate demite guvernul, 6.guvernul rspunde indirect pentru activitatea efului statului. Actele efului statului trebue contrasemnate de eful guvernului, 7.guvernul se sprijin n activitatea sa pe majoritatea parlamentar, 8.guvernul, prin intermediul efului de stat poate recurge la dizolvarea parlamentului. Intr-un singur deceniu n Republica Moldova au fost implementate trei regimuri politice diferite: regimul prezidenial;regimul semiprezidenial ;regimul parlamentar . De la momentul consacrrii sale juridice (3 septembrie 1990) i pn astzi institutia prezidential din Republica Moldova a nregistrat n plan juridic nu o evolutie, ci mai degrab o involutie treptat, pierzndu-i putin cte putin din prerogative n favoarea altor organe de stat, mai ales n favoarea Parlamentului. Cele mai mari i mai ntinse atribuii de drept eful statului le-a avut n perioada regimului prezidenial, care exist de la 3 septembrie 1990 i pn la 27 august 1994.Atribuiile efului de stat au fost reduse o data cu adoptarea i intrarea n vigoare a Constituiei (29 iulie / 27 august 1994) i trecerea la regimul semiprezidenial. Prin modificrile operate n textul Legii, o parte din puterile Preedintelui s-au deplasat spre Parlament i Guvern.O alt reducere a mputernicirilor instituiei prezideniale a putut fi consemnata la 5 iulie 2000, cnd s-a produs trecerea la regimul parlamentar. Din momentul consacrrii independenei RM aceasta a cunoscut mai multe regimuri plitice n cea ce privete raporturile dintre guvernani i cei guvernai Rm din momentul dobndirii independenei a cunoscut doar un singur tip de regim politic cel pluralist. Iar n legtur cu modul de organizare i exercitare a puterii Rm a cunoscut mai multe varieti i anume: din 3
94

septembrie 1990 n legtur cu modificrile i completrile Constituiei Rm a cunoscut un regim politic prezidenial pn la intrarea n viguare a noii Con din 27 august 1994, n conformitate cu modificrile survenite RM a trecut la un regim politic semiprezidenial. Prin modificrile operate n textul legii, o parte din puterile Preedintelui s-au deplasat spre Parlament i Guvern.

TEST nr. 25

Subiectul 1.Actele normativ caracteristica generala.

juridice:

concept,

trasaturi,

clasificari,

1.1. Definiti conceptul si trasaturile actului normativ juridic. Actul normativ-juridic poate fi definit ca fiind izvorul de drept creat de autoritatile publice (Parlament, Guvern, Presedinte, organele autoritatilor publice locale), izvor care contine reguli generale si obligatorii, a caror aplicare la nevoie este asigurata prin forta coercitiva a statului. Caracteristice pentru actele normativ-juridice sint urmatoarele trasaturi generale: 1. Ele sint acte ale activitatii de elaborare a dreptului de catre stat (organele sale) si includ prescriptii juridice obligatorii cu caracter general prioritar la conduita oamenilor si organizatilor - normele juridice, precum si prescriptiile privind instituirea, modificarea sau suspendarea actiunii (anularea) normelor juridice. 2. Actele normativ-juridice isi extind actiunea nu asupra unui raport concret si nu asupra unui cerc individual concret de raporturi, ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale si asupra tipului de actiuni ale oame nilor, care alcatuiesc continutul lor. 3. Spre deosebire de actele individual-juridice (actele de executie si aplicarea normelor de drept), actele normativ-juridice sint adresate orica rui subiect ce participa la aceste relatii, pot fi aplicate in mai multe rinduri, adica de fiece data cind e vorba de tipul respectiv de raporturi si isi mentin actiunea, indiferent de faptul daca au aparut sau au incetat raporturile in dividuale prevazute in acest caz. De exemplu, prescriptiile Codului civil sint aplicabile oricarui cetatean sau organizatie, care au intrat in relatii patrimoniale de proprietate, cumparare- vinzare, inchirierii averii sau a incaperii de locuit si alte raporturi reglementate prin dreptul civil. Codul penal poate fi aplicat oricarei persoane, care a savirsit o actiune periculoasa pentru societate, prevazuta in el. Prescriptiile acestor acte nu-si epuizeaza actiunea ca urmare a unui sau chiar a mai multor acte de aplicare sau indeplinire a lor. Ele se aplica si se utilizeaza in repetate rinduri. Anume aceasta denota ca prescriptiile juridice ale actelor mentionate sint aplicabile la un tip sau altul de relatii sociale, au un caracter normativ general, sint norme de drept. 1.2.Evidentiati criteriile si necesitatea clasificarii actelor normativ juridice. Sistemul actelor normative ale organelor de stat, interdependenta acestor acte, precum si ordinea emiterii lor sint reglementate de constitutii si de alte legi. Aceasta reglementare asigura realizarea principiilor democratice ale sistemului de izvoare ale dreptului - suprematia legii, caracterul obligatoriu al hotaririlor organelor ierarhic superioare pentru cele ierarhic inferioare, al hotaririlor organelor locale ale puterii in limitele teritoriului din subordine, in felul acesta se asigura hotarirea uniforma a chestiunilor principale ale politicii statului in intregul sistem de acte normative. Locul pe care il ocupa un act juridic sau altui in sistemul general al acestor acte este determinat de locul organului care 1-a emis in sistemul organelor statului, iar sfera actiunii, orientarea si limitele continutului actelor - de competenta organului mentionat. Pe aceasta baza
95

apare interdependenta actelor normativ-juridice ale organelor de stat, exprimata in forta lor juridica. Actele organelor ierarhic superioare dispun de o putere juridica mai mare, iar actele organelor ierarhic inferioare (subordonate), care trebuie emise in corespundere cu primele, au o forta juridica mai mica. Legile Printre actele normative, locul central ii revine legii. Termenul lege" este folosit atit in sensul larg (lato sensu), cit si in sensul ingust (stricto-sensu) al cuvintului. in sensul general, prin lege se intelege orice act normativ elaborat de autoritatile publice, in sens restrins al cuvintutui, termenul lege" desemneaza actul normativ care emana de la organul legislativ (Parlament). Legile constitutionale ocupa primul loc in ierarhia legilor atit prin continutul lor, cit si datorita procedurii speciale de adoptare a acestora. Astfel, prin continutul lor, legile constitutionale sint legi care introduc texte noi in Constitutie, abroga anumite texte constitutionale sau le modifica pe ce'ie existente. Dat fiind faptul ca printre actele normative rolul major revine Constitutiei, ne vom referi la o caracteristica mai ampla a ei: Legile organice ocupa locul secund in ierarhia legilor. Ele au forta juridica mai mica decit Constitutia si legile constitutionale, dar mai mare decit toate celelalte izvoare de drept, datorita importantei deosebite a obiectului lor de reglementare juridica. Legile ordinare Dupa cum am mentionat, in Constitutie sint prevazute domeniile, care se reglementeaza prin lege organica, ceea ce inseamna, per a contraria ca reglementarea celorlalte domenii nesupuse prin lege organica se face prin legi ordinare. Prin legi ordinare se reglementeaza orice materie care nu tine de domeniul legilor constitutionale sau organice, raminind Parlamentului puterea de a decide cind o materie necesita reglementare legislativa. Procedura de adoptare a legilor ordinare este mai accesibila Parlamentului datorita faptului ca este necesar votul unei majoritati simple, din numarul deputatilor prezenti la dezbaterea proiectului de lege. Evident, ca este nevoie de cvorumul de sedinta a Parlamentului. Hotaririle Parlamentului Acestea reprezinta o categorie de acte normative cu pondere de reglementare destul de restrins. Ca regula, prin ele se solutioneaza situatii concrete, ceea ce face ca majoritatea absoluta a hotaririlor Parlamentului sa aiba \m caracter aplicativ, individual si nu normativ, in mod exceptional, ele pot contine reguli de conduita generale si obligatorii. Doar in aceste cazuri ele sint izvoare de drept. Ordonantele Guvernului Conform art. 60 al Constitutiei, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova si unica autoritate legislativa a statului" (sublinierea ne apartine - aut.). Functia legislativa este, prin urmare, exercitata de catre Parlament. Totusi, date fiind complexitatea si necesitatea rapiditatii cu care sistemul legislativ trebuie adaptat realitatii, Constitutia Republicii Moldova permite, prin art. 1062, delegarea functiei legislative catre Guvern. Hotaririle Guvernului Acestea, ca regula, sint acte aplicative care se refera la aplicarea legilor emise de Parlament. In unele cazuri hotaririle pot fi acte normative. Dat fiind faptul ca ele sint emise de puterea executiva pentru organizarea executarii legilor" (vezi alin. (2) al art. 102 al Constitutiei), hotaririle Guvernului cu caracter normativ intotdeauna sint acte subordonate legii. Decretele Presedintelui Republicii Conform alin. (1) al art. 94 al Constitutiei, in exercitarea atributiilor sale, Presedintele Republicii Moldova emite decrete obligatorii pentru executare pe intreg teritoriul statului. Decretele se publica in Monitorul Oficial al Republicii
96

Moldova". In majoritatea absoluta a cazurilor decretele Presedintelui sint, in principiu, acte concrete, individuale, cu caracter aplicativ (de numiri in functie, de conferire a decoratiilor si titlurilor de onoare, de acordari si avansari in grade militare etc.). Totusi, practica arata ca in functie de specificul regimului dintr-o tara sau alta se emit decrete cu caracter normativ, fiind subordonate legilor. in practica internationala se mai intilnesc si decrete-legi. Acestea reprezinta forme de acte normative specifice unor perioade de anormalitate democratica, aparute in viata societatii. Emiterea lor presupune situatii politice tranzitorii intervenite in urma unor lovituri de stat, a unei revolutii, a unor demisii in bloc" a autoritatilor legislative si executive ale statului si pina la constituirea pe cale legala a unui nou edificiu institutional. Alte acte normative In aceasta categorie sint cuprinse actele emise de organele centrale de specialitate, de conducatorii lor, precum si cele care provin de la autoritatile publice locale (consiliile locale, executivele lor). Ele sint considerate izvoare de drept numai in masura in care contin norme juridice cu caracter general si obligatoriu, in aceasta categorie intra: instructiuni, regulamente, ordine, norme metodologice, decizii. Forta juridica a acestor acte normative si, prin urmare, locul ocupat pe scara ierarhica a izvoarelor de drept depind de pozitia de autoritate a organelor care le emit in cadrul sistemului autoritatilor publice si de caracterul general sau special al competentei sale materiale. 1.3.Formulati conceptul Constitutiei Republicii Moldova si rolul acesteia in determinarea conceptului celorlalte acte normativ juridice. Constitutia este legea suprema a unui stat. Aceasta acceptiune este astazi incetatenita in toate statele lumii. De aceea nu e intimplator faptul ca adoptarea constitutiei intr-un stat sau altul a devenit un eveniment de importanta majora pentru societatea respectiva. O constitutie marcheaza anumite victorii si impliniri si, in acelasi timp, propune noi perspective de dezvoltare pentru societate si stat. In aceasta ordine de idei, o constitutie reprezinta nu numai o inscriere, o totalizare a rezultatelor luptei inregistrate dupa un sir de biruinte ale noului asupra vechiului. O constitutie mai este si un program de activitate, dat fiind faptul ca in ea sint consfintite principiile fundamentale ale intregii vieti economice, politice, sociale si juridice. Constitutia fixeaza intentiile unui stat, cadrai juridic al politicii interne si externe a statului. Constitutia, se mai afirma uneori, si nu fara temeiuri, e o lege suprema nu numai a statului, dar si a societatii in ansamblu. Constitutia se deosebeste de alte legi sub mai multe aspecte si anume: a) din punct de vedere al obiectivului lor; b) din punct de vedere formal; c) din punct de vedere al fortei juridice. Din punctul de vedere al obiectivului lor, atit constitutia, cit si legile constitutionale, reglementeaza, in principal, institutionalizarea puterii si exercitarea ei. Constitutiile cuprind modalitatile de organizare a puterii: forma, regimul politic, sistemul autoritatilor publice, principiile fundamentale ale sistemului electoral etc.Constitutia, de asemenea, cuprinde reglementarea detaliata de principiu a drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale.De mentionat ca celelalte legi, chiar reglementind asemenea probleme, detalizeaza doar prescriptiile constitutionale si se subordoneaza cu totul acestora. Din punct de vedere formal, constitutiile si legile constitutionale sint supuse unor proceduri speciale de adoptare si modificare. Astfel, potrivit art. 138 al Constitutiei Italiei, legile constitutionale sint adoptate de fiecare camera, cu majoritatea absoluta a membrilor, la cea de-a doua votare, care trebuie sa urmeze primei deliberari la nu mai putin de 3 luni.
97

In Republica Moldova, Parlamentul este in drept sa adopte o lege constitutionala dupa cel putin 6 luni de la data prezentarii initiativei corespunzatoare. Legea se adopta cu votul a doua treimi din deputati. Din punct de vedere al fortei juridice, constitutiile si legile constitutionale sint superioare tuturor celorlalte legi, situindu-se in virful piramidei tuturor actelor normative. Ele servesc, in cele din urma, drept reper decisiv pentru aprecierea validitatii tuturor actelor si faptelor juridice. Rezumind cele expuse mai sus, ajungem la concluzia: constitutia este acea lege care, avind forta juridica superioara celorlalte legi, reglementeaza, in baza celor obtinute, structurile economice si formele proprietatii, organizarea de stat, statutul juridic al omului si cetateanului si consfinteste perspectiva politicii interne si externe a statului.

Subiectul 2. Notiunea cetateniei Republicii Moldova.


2.1.Definiti notiunea cetateniei si descrieti aparitia si dezvoltarea institutiei cetateniei in Republica Moldova. Noiunea de cetenie are un sens dublu: instituie juridic i condiie juridic. Cetenia, ca instituie juridic reprezint un ansamblu de norme juride ce reglementeaz raporturi sociale care asigur plenitudinea drepturilor i obligaiilor prevzute de Constituie i legi acelor persoane, care, prin sentimentul i interesele lor, sunt strnd legate de destinele statului nostru. Cetenia reprezint condiia juridic sau statutul ce se creaz prin norme juridice acelor persoane care au calitatea de cetean. Cetenia este acea calitate a persoanei fizice ce exprim legtura politico-juridic permanent nelimitat n timp i spaiu dintre aceast persoan fizic i statul respectiv. Calitatea de cetean atribue persoanei date plenitudinea de drepturi i obligaii reciproce stabilite de Con. i legii. Cetenia i regsete reglementare fundamental n primul rind n Constituia RM la art. 17, care stabilete c cet. RM se dobndete, se pstreaz ori se pierde numai n condiiile prevzute de lege. Nimeni nu poate fi lipsit n mod arbitrar de ceteniea sa i nici dreptul de ai schimba cet. De asemenea, Con prevede, c cettenii beneficiaz de protecia statului att n ar, ct i n strintate. 2.2.Determinati trasaturile caracteristice ale cetateniei si distinctia dintre cetatenie si supusenie. Cetatenia in epoca feudala isi pierde continutul juridic, o buna parte a membrii statului erau calificati ca supusi. Situatia de supusi presupune multe obligatii dar putine drepturi. Supusii nu posedau drepturi politice si nici nu participau la rezolvarea treburilor publice. Mai tirziu odata cu adoptare declaratiei drepturilor omului si cetateanului a fost introdusa notiunea de cetatenie lichidinduse supusenia. n anul 1790 a fost adoptat decretul cu privire la anularea instituii nobilimii ereditare i a tuturor titlurilor nobiliare. Prin acest decret Adunarea Naional a Franei desfiina instituia nobilimii ereditare pentru totdeauna. Primele constituii consacr noiunea de cetean, substituind-o pe cea de supus, consfiinnd principiul egalitii cetenilor n drepturi. Astzi termenul de supus este folosit numai n unele state monarhii, dessemnnd aceleai relaii ca i termenul de cetean. Orice individ are dreptul la cetenie i nimeni nu poate fi lipsit n mod arbitrar de cetnia sa i nici de dreptul de ai schimba cetenia. n RM noiunea de cetenie a fost pentru prima dat a aprut n legea cu privire la cetnia RM din 1991. Actualmente, cel mai important act care stabilete primncipiile ceteniei este Convenia european cu privire la cetenie. De la Strasburg 1997.
98

Cetenia se deosebete de supuenie total prin faptul c cet. Nu institue numai obligaii ci stabilete i anumite drepturi pe care statul urmeaz s i le asigure i garanteze. 2.3.Argumentati corelatia dintre reglementarile interne si cele internationale cu privire la cetatenie. Cetenia i regsete reglementare fundamental n primul rind n -Constituia RM la art. 17, care stabilete c cet. RM se dobndete, se pstreaz ori se pierde numai n condiiile prevzute de lege. Nimeni nu poate fi lipsit n mod arbitrar de ceteniea sa i nici dreptul de ai schimba cet. De asemenea, Con prevede, c cettenii beneficiaz de protecia statului att n ar, ct i n strintate. - Legea cu privire la cetenie., n prezent, n Republica Moldova sunt adoptate modificri i completri eseniale la Legea ceteniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 6 iunie 2000 care favorizeaz deinerea de ctre ceteanul Republicii Moldova a ceteniei altor state, fapt care a avansat considerabil ara noastr n democratizarea instituiei ceteniei i proteciei dreptului individului. La 18 octombrie 2003 modificarile in acest domeniu au intrat in vigoare. Prin urmare, persoanele care au dobindit anterior cetatenia altor state, vor avea posibilitatea s profite de ea in mod legal. Iar persoanele carora li s-a retras cetatenia din motivul deinerii ceteniei altui stat sau au renunat binevol la cetenia Republicii Moldova, vor redobndi cetenia pierdut. Originarii din Republica Moldova i urmaii acestora, care dein cetenia altor state, vor putea dobndi cetenia Republicii Moldova, pastrnd cetenia deinut. n scopul evitrii consecinelor cu caracter juridic, n relaiile cu Republica Moldova, categoria dat de persoane va fi recunoscut numai ca ceteni ai Republicii Moldova. Aceasta, insa, nu restrnge drepturile social-politice ale cetenilor. n completarea celor expuse, expunem prevederile art.25 din Legea cetateniei: Cetatenii Republicii Moldova, domiciliai legal i obisnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care posed legal si cetenia unui alt stat beneficiaz, n egal msur, de aceleai drepturi i ndatoriri ca i ceilali ceteni ai Republicii Moldova. -Convenia european cu privire la cetenie, ncheiat la Strazbur n 1997, i ratificat de ctre Parlamentul Rm 1999. Este tratatul international cu cea mai mare importanta care stabileste principii si reguli in problema cetateniei persoanelor. Convenia European cu privire la cetnie consacr n egal msur aceleai principii fundamentale a cetniei ca i legea cetenie RM., i Con RM. Convenia european cu privire la cetnie reprezint un garant internaional al respectrii drepturilor fundamentale a cet. Care i gsete n bun parte o reflectare n prevederile naionale. ns anumite momente legate de dubla cetenie nu au un echivalent internaional. -declaratia universala a dr.omului specifica ca orice individ are dr.la o cetatenie. Nimeni nu poate fi lipsit n mod arbitrar de ceteniea sa i nici dreptul de ai schimba cet.

99

TEST nr. 26 Subiectul 1. Legea ca izvor de drept.


1.1.Identificati legea ca izvor de drept si trasaturile acesteia. Termenul "lege" n sens direct (stricto sensu) desemneaz actul normativ care eman de la organul legislativ (Parlament).Izvorul de drept creat de autoritile publice ca Parlament, izvor care conine reguli generale i obligatorii, a cror aplicare la nevoie este asigurat prin fora coercitiv a statului. Caractere:-Caracter statal,-general si obligatoriu,-isi extinde actiunea asupra unui raport social, -sunt adresate oricarui subiesct de srept participant la raporturi,-nu-si epuizeaza actiunea -forta de constringere. 1.2.Generalizati criteriile de clasificare si categoriile legilor. Legislaia n vigoare stabilete o ierarhie a legilor, dup criteriul forei lor juridice. Conform acestui criteriu, legile se mpart n:a)legi constituionale,b)legi organice,c)legi ordinare. Constituia i legile constituionale snt nvestite cu o for juridic superioar tuturor celorlalte legi i acte normative. Constituia poate fi definit ca fiind Legea Fundamental a statului, care reprezint un sistem nchegat de norme juridice nvestite cu o for juridic superioar ce reglementeaz bazele ornduirii sociale i ale politicii statului, structurile economice i formele de proprietate, organizarea de stat (forma, regimul politic, sistemul organelor de stat, principiile fundamentale de organizare i funcionare a acestora, principiile fundamentale ale sistemului electoral), drepturile, libertile i ndatoririle fundamentale ale omului i ceteanului - sistem de norme ce constituie cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea viitoare a entitii organizate n stat.Constituia i legile constituionale snt cele mai importante izvoare de drept, deoarece se afl n vrful piramidei ntregului sistem de acte normative. A doua categorie de legi snt legile organice. Aceast categorie de legi este nemijlocit indicat n Constituie. Potrivit Legii Fundamentale, de exemplu,prin lege organic se reglementeaz sistemul electoral, organizarea i desfurarea referendumului, organizarea Guvernului etc.Legile care nu se refer la cele constituionale i organice snt legi ordinare. Aceste categorii de legi se deosebesc dup nsemntatea i ordinea adoptrii lor. Dup criteriul coninutului lor, legile se difereniaz n legi materiale i legi procedurale. Cele dinti normeaz activitatea subiectelor de drept, personae fizice i juridice, i relaiile dintre ele. Legile procedurale stabilesc forma de desfurare a unei aciuni sau activiti publice sau private, inclusiv forma de emitere sau ntocmire a actelor juridice i forma n care s fie sancionai cei care au nclcat legea material. Dup criteriul reglementrii juridice, distingem legi cu caracter civil,penal, administrativ, financiar etcc. Dup sfera de cuprindere a relaiilor sociale reglementate, legile pot fi(asemenea normelor juridice tratate) generale, speciale i excepionale. In dependenta de timp: permanente,temporare. 1.3.Estimati interactiunea Constitutiei Republicii Moldova cu alte acte normativ-juridice. Cu toate c aceste acte normative snt subordonate autoritii legii si se conformeaz prevederilor ei, ele produc efecte n aceeai msur obligatorii ca i legea pentru subiectele la
100

care se refer, in cazul n care intr n dezacord cu legea, care se aplic ntotdeauna prioritar, aceste acte i pierd efectul juridic.La ele se refer: hotrrile i moiunile Parlamentului; decretele prezidentiale, hotrrile i ordonanele Guvernului; ordinele, instruciunile i regulamentele ministerelor, departamentelor i ale altor organe centrale ale administraiei de stat; hotrrile i dispoziiile organelor administraiei publice locale. Forta juridical a acestor acte normative si , prin urmare, locul ocupat pe scara ierarhica a izvoarelor de dr. depend de poziia de autoritate a organulor care le emit in cadrul sistemului autoritatilor publice si de caracterul general sau special al competentei sale material. Stfel, putem afirma ca locul pe care fiecare il ocupa pe scara ierarhica a izvoarelor de dr.depinde de forta lui juridical si de autoritatea organului de stat care il emite in cadrul sistemului autoritatilor publice.

Subiectul 2. Principiile cetteniei Republicii Moldova.


2.1.Definiti notiunea de principii ale cetteniei si indicati principiile cetteniei. Principiile ceteniei sunt acele idei conductoare fundamentale care cuprind generalizri legale i doctrinaire n aceast materie., sunt reguli de baz ce stabilesc cadrul juridic general de dobndire, exercitare i de pierdere a calitii de cetean al RM. De ctre o pers.fizic. Regulile asupra ceteniei Republicii Moldova se ntemeiaz pe urmtoarele principii consfinite n Conv.EU. cu privire la cetenie, precum i n L.ceteniei RM: a) dreptul fiecrei persoane la o cetenie; b) nediscriminarea cetenilor, indiferent de temeiurile dobndirii ceteniei; c) inadmisibilitatea privrii arbitrare a persoanei de cetenia ei i de dreptul de a-i schimba cetenia; d) evitarea apatridiei; e) neproducerea de efecte, prin schimbarea ceteniei unuia dintre soi, asupra ceteniei celuilalt so sau asupra ceteniei copilului dac nu exist o cerere scris n acest sens a prinilor. 2.2.Determinati trsturile esentiale ale fiecrui principiu al cetteniei in parte si stabiliti corelatia dintre ele. Dreptul fiecrei persoane la o cettenie- orice cettean are dreptul la cet. De la nastere si nimeni nu este in drept de al priva de acest drept decit in cazurile prevzute de lege. Nediscriminarea cettenilor, indiferent de temeiurile dobindirii cetteniei - toti cet. RM sunt egali in drepturi indiferent de modul in care au obtinut cet. Statutul juridic al cettenilor Republicii Moldova, al cettenilor strini si al apatrizilor (1) Cettenii Republicii Moldova sint egali in fata legii si a autorittilor publice, beneficiazain egalamsurade toate drepturile social-economice si politice si de liberttile proclamate si garantate de Constitutie si de alte legi, de acordurile internationale la care Republica Moldova este parte. (2) Numai cettenii Republicii Moldova au dreptul de a alege si de a fi alesi, de a ocupa functii ce implicaexercitarea autorittii publice si de a participa la referendum, in modul stabilit de lege. (3) Statutul juridic al cettenilor strini si al apatrizilor este stabilit de lege si de acordurile internationale la care Republica Moldova este parte. Inadmisibilitatea privrii arbitrare a persoanei de cettenia ei si de dreptul de a-si schimba cettenia- fiecare cet. Are dreptul de a-si schimba cet., insanimeni nu are dreptul in mod arbitrar de a face acst lucru. Evitarea apatridiei- statul garanteazacettenia fiecrei persoane, pentru nu admite lipsirea acesteia de drepturile sale. Neproducerea de efecte, prin schimbarea cetteniei unuia dintre soti, asupra cetteniei celuilalt sot sau asupra cetteniei copilului dacanu existao cerere scrisain acest sens a
101

printilor- acest principiu garanteazacettenilor dreptul de asi pstra cet. Indiferent de schimbarea cet. Unuia dintre soti sau a copilului. Schimbarea cet. Sotului sau sotiei nu poate avea drept efect schibarea automataa cet celuilalt sot, o asemenea procedurapoate avea loc numai in cazul existentei unei cerei corespunztoare in acest sens. 2.3.Argumentati aplicarea si respectarea fiecrui principiu in Legea cetteniei Republicii Moldova. Principiile consecrate in legea cu privire la cet. Sunt: a) dreptul fiecrei persoane la o cettenie; b) nediscriminarea cettenilor, indiferent de temeiurile dobindirii cetteniei; c) inadmisibilitatea privrii arbitrare a persoanei de cettenia ei si de dreptul de a-si schimba cettenia; d) evitarea apatridiei; e) neproducerea de efecte, prin schimbarea cetteniei unuia dintre soti, asupra cetteniei celuilalt sot sau asupra cetteniei copilului dacanu existao cerere scrisain acest sens a printilor. In mare msuraprincipiile enuntate mai sus au doar un caracter formal din considerentul calegea nu prevede anumite norme care saasigure si sagaranteze respectarea lor. Dreptul fiecrei persoane la o cettenie nu este reglementat sau reflectat exhaustiv in lege fiind deajuns doar enuntarea unui asemenea principu frao altareglementare suplimentar. Nedescriminarea cettenilor isi are o reflectare exhaustivain lege cac mentioneazacatoti cettenii sunt egali in fata legii si autorittilor publice. Inadmisibilitatea privrii arbitrare a persoanei de cettenie ei si dreptul de asi schimba cet. Sunt reglementate de legea in cauzasi anume prin prevederile cu privire la pierderea cet. Si celei cu privere la renuntarea la cet. Evitarea apatridiei nuti regseste reglementare in actul normativ dat dar in legea cu privire la statutul statutul juridic al cet. Strini si apatrizilor. Neproducerea de efecte, prin schimbarea cetteniei unuia dintre soti, asupra cetteniei celuilalt sot sau asupra cetteniei copilului dacanu existao cerere scrisain acest sens a printilor sunt reglementate de capitolul dedicat intrun mod special.

102

Testul 27 Subiectul 1. Actiunea legii in timp.


1.1.Distingeti notiunea de actiune a legii, in general si de actiune a legii in timp, in special. Actiunea legii, in general inseamna, functio-narea reala a normelor juridice exprimate in actele normative, care poarta denumirea de forta juridica (obligativitate juridica).Prin actiune a legii, in general se intelege posibilitatea , in cazurile stabilite, necesitatea aplicarii normelor juridice ca obligatorii. Actiunea legii in timp este durata de timp in care o norma juridica (actul normativ) este in vigoare reprezinta si intervalul de timp in care ea produce efecte juridice. Referitor la aspectul actiunii normelor juridice in timp putem evidentia doua momente principale:a)momentul initial, adica al intrarii in vigoare a actului normativ;b)momentul final, adica al incetarii actiunii normei juridice. 1.2.Analizati momentele principale de actiune a legii in timp si importanta lor si caracterizati-le. Putem evidentia doua momente principale:a)momentul initial, adica al intrarii in vigoare a actului normativ;b)momentul final, adica al incetarii actiunii normei juridice. Norma juridica (actul normativ) actioneaza numai in prezent si in viitor(pina cind este in vigoare). De aceea, un principiu fundamental al actiunii normelor juridice in timp este principiul neretroactivitatii lor. In consecinta, legea are influenta din momentul intrarii in vigoare si pina la iesirea din vigoare. Legea nu retroactiveaza, respectiv nu se aplica faptelor savirsite inainte de intrarea ei in vigoare. Al doilea moment principal este momentul final,adica al incetarii actiunii actului normativ. incetarea actiunii normei juric are loc prin abrogare, prin expirarea termenului pentru care ea a fost edictsi prin caderea in desuetudine. Abrogarea poate fi definita ca procedeu tehnico-juridic prin care actele normative fara termen isi inceteaza activitatea prin renuntare la ele, acscoaterea lor din uz. Exista urmat. forme de abrogare:a)expresa(directa,indirecta);b)tacita;c) totala; d) partiala. O norma juridica se considera cazutin desuetudine atunci cind, desi formal ea este in vigoare, totusi nu e rational dea fi aplicata, aceasta datorita dezvoltarii relatiilor sociale, schimbarilor social-politice si economice survenite in societate, faptului ca starile de lucruri care au determinat necesitatea elaborarii acestui act normativ au incetat sa mai existe,fie s-au invechit intr-atit incit actiunea lui nu mai are nici o justificare si nici nu mai poate fi sustinuta. 1.3.Estimati modalitatile de incetare a actiunea legilor, formulind exemple concrete. In vederea realizrii publicitii actelor normativ-juridice adoptate de autoritile publice centrale (Parlament, Preedintele Republicii Moldova, Guvern, ministere i alte autoriti ori instituii) se stabilete, cu unele abateri, sanciunea inexistenei actului din punct de vedere juridic. Aa, de exemplu, Constituia Republicii Moldova prevede: Nepublicarea legii atrage inexistena acesteia" (art. 76); ... Nepublicarea atrage inexistena hotrrii sau ordonanei"
103

(alin. (4) al art. 102 -Actele Guvernului); Decretele se public n Monitorul Oficial al Republicii Moldova" (alin. (1) al art. 94 -Actele Preedintelui).Publicarea este prima condiie ca legea s poat intra n vigoare i s produc efecte juridice. Aceast condiie a publicrii nu este totdeauna suficient pentru ca legea s intre n vigoare. Astfel, art. 76 al Constituiei Republicii Moldova stabilete c: Legea se public n Monitorul Oficial al Republicii Moldova i intr n vigoare la data publicrii sau la data prevzut n textul ei". Aciunea efectiv a legii:Efectul retroactiv al legii penale care prevede dezincrirhinarea unei fapte sau rspunderea conform legii noi mai blnde rezult:a)din Constituia Republicii Moldova; b) din Codul Penal al Republicii Moldova din 18 aprilie 2002.De exemplu, conform art. 22 al Constituiei (Neretroactivitatea legii), nimeni nu va fi condamnat pentru aciuni sau omisiuni care, n momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeaps mai aspr dect cea care era aplicabil n momentul comiterii actului delictuos".Dezvoltnd i concretiznd prevederile constituionale menionate, legiuitorul, prin art. 10 al Codului Penal (Efectul retroactiv al legii penale) stipuleaz:Legea penal care nltur caracterul infracional al faptei, care uureaz pedeapsa ori, n alt mod, amelioreaz situaia persoanei ce a comis infraciunea are efect retroactiv, adic se extinde asupra persoanelor care au svrit faptele respective pn la intrarea n vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execut pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente penale. Legea penal care nsprete pedeapsa sau nrutete situaia persoanei vinovate de svrirea unei infraciuni nu are efect retroactiv". Ieirea din vigoare:Abrogarea expres direct const n anularea efectelor legii vechi prin precizarea n detaliu, n coninutul legii noi, a legii scoase din vigoare. De exemplu, Legea pentru punerea n aplicare a Codului Civil al Republicii Moldova nr. 1125-XV din 13 iunie 2002 prevede expres:Art. 1 - Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XVdin 6 iunie 2002 intr n vigoare la 1 ianuarie 2003.Art. 2 - La data intrrii n vigoare a Codului civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6 iunie 2002: se va abroga Codul civil aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneti cu privire la aprobarea Codului civil al R.S.S. Moldoveneti din 26 decembrie 1964 (Vetile Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneti, 1964, nr. 36, art. 81) cu toate modificrile i completrile ulterioare ..."Abrogarea expres indirect const n anularea efectelor legii vechi prin utilizarea n legea nou a formulei: pe data intrrii n vigoare a prezentei legi se abrog orice dispoziie legal contrar".

Subiectul 2. Dobndirea cetateniei Republicii Moldova.


2.1 Identificati apartenenta la cetatenia Republicii Moldova. Cetenia RM determin relaiile politice i juridice permanente dintre o pers.fizic i st.RM. care i gsete expresia n drepturile i obligaiile lo reciproce. Art.5 din Legea cu privire la cetatenie stabileste ca apartenenta la cetatenia RM se dovedeste pe teritoriul tarii si peste hotare, prin: bulletin de identitate, pasaport strain, certificate de nastere a copiilor, certificat eliberat de organelle competente ale RM. 2.2 Stabiliti temeiurile de dobindire a cetateniei RM si comparatile. Sistemele constitutionale din lume cunosc 2 moduri de dobindire a cet.a) dobindirea cet in baza unor efecte de dr(jus sanguinus-dr.singelui;jus soli sau jus loci-dr.solului, al
104

locului);b)prin intermediul unui act juridic(prin infiere, naturalizare-casatoria cu un strain;prin optiune). Potrivit legii cetateniei, cetatenia RM se bobindeste prin: - Nastere- legea stabileste ca cetatian al RM este copilul nascut din parinti, unde ambii sau unul din ei este cetatian al RM.precum si nascut pe terit RM din parinti apatrizi; nascut pe terit. RM din parinti care au cetatenia unui alt stat sau unul dintre care este apatrid, iar celalalt cetatean strain daca statul acela nu acorda copilului cetatenie.La fel L.stabileste ca copilul gasit pe terit.RM e/e considerat cetatean al ei, atit timp cit nu este dovedit contrariul, pina la virsta de 18 ani. - Recunoastere- persoanele care siau exprimat dorinta de a deveni cetateni ai RM si au dobindito conform legii.Adica pers.care au dobindit si au pastrat aceasta cetatenie conform L.anterioare, precum si pers nascute pe terit.RM /pers. Care au avut unul dintre parinti sau bunici nascuti pe terit ei; pers care pina la 28 iunie 1940 au locuit in Basarabia , in tinutul Herta, si in RASSM, pers deportate sau refugiate de pe terit RM incepind cu 28 iunie 1940, dar si urmasii acestora. - Infiere- copii apatrizi, care sunt infiati de cetateni ai RM.Copilul apatrid infiat de soti, unul dintre care este cet al RM , iar celalat cetatian starin , adopta cetatenia convenita de infietori.Daca infietorii nu cad de accord asupra apartenentei copilului la cetatenia RM, decide IJ, tinind cont de interesele acestuia.n cazul copilului care a implinit 14 ani, se cere consimtamintul acestuia, autentificat la notar. - Redobindirea- persoana care anterior a avut cetatenia RM,o poate redobindi la cerere, totodata poate sa o pastreze si pe cea straina. - Naturalizare (la cerere),- persoanele de la 18 ani, care nu sau nascut pe teritoriul tarii RM, dar domiciliaza legal cel putin 10 ani in RM, sau este casatorit cu un cetatian al RM cel putin 3 ani. Apatrizii si refugiatii recunoscuti care domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul RM nu mai putin de 8 ani. Conditiile care permit acordarea cetatenii sint: - cunoasterea si recunoastere constitutii RM - cunoasterea limbii de stat - surse legale de existenta -pierderea sau renuntarea la cetatenia unui alt stat daca o are - cetatenia se primeste si in temeiul acordurilor internationale la care RM este parte. 2.3. Evaluati institutia pluralitatii de cetatenii in Republica Moldova. Pluralitate de cetatenie- este detinerea simultana a doua sa mai multe cetatenii de catre una si aceeasi persoana.Pluralitatea cetatenii este prevazuta de Conventia internationala si Legea RM cu privire la cetatenie. Constitutia RM interzice cetatenilor RM sa aia si alte cetatenii a altor state, cu exceptia cazurilor cind intre RM si un alt stat exista un accord prin care est admisa cetatenia dubla.Admiterea pluralitatii de cetatenii in RM a fost conditionata de semnarea la Strasbourb la 3 noiembrie 1998 a Conv EU cu privire la cetatenie, care prevede acordarea dr. dublei cetatenii in cazurile casatoriilor mixte, nasterii copiilor din casatorii mixte , infierii copiilor, cetateni ai RM, de catre cetateni straini. Legea RM prevede ca pluralitatea de cetatenie se permite: -copiilor care au dobindit automat la nastere cetatenia RM si cetatenia altui stat. -cetatenilor sai care detin concomitant cetatenia altui stat, cind aceasta cetatenie este dobindita automat prin casatorie. -daca aceasta pluralitate de cetatenii rezulta din prevederile acordurilor internationale in care RM este parte. De asemenea, Legea cetateniei stabileste ca cetateni ai RM pot deveni si
105

cetatenii altor state daca nu sunt temeiri pentru care sa le fie refuzata.Pe aceasta unda de idei putem adduce si ca titlu de exemplu ca in rezultatul cuceririi Basarabiei de catre URSS in 1940, populatia de pe acest terit. Fiind cetateni ai Rominiei, au devenit fara manifestarea lor de voint si cetateni ai URSS si ulterior ai RSSM.astfel ca in present toti descendentii acelor cetateni romini de pina la 1940 au dr. la cetatenia romina.Iata de ce, majoritatea populatiei RM poate detine cetatenia romina, numai ca trebuie sa dovedeasca ca stramosii lor au fost cetateni ai Rominiei pina in 1940.

TEST nr. 28

Subiectul 1. Tehnica juridica si tehnica legislativa.


1.1.Definiti tehnica juridica, tehnica legislativa, stabilind coraportul lor. Prin tehnic juridic nelegem- totalitatea metodelor, procedeelor i a regulilor n vederea executrii operaiunilor juridice, adic a activitii de elaborare a actelor normative, inclusiv de aplicare i de sistematizare a acestora - att n parte, ct i n ansamblu. Totodat, considerm c tehnica juridic ine de procesele de elaborare, de realizare, de aplicare i de interpretare a dr. Prin tehnic legislativ -totalitatea procedeelor i a artificiilor prin care soluiile de fond dobndesc practicabilitate, capacitate de inserare n viaa social si un ansamblu de metode i procedee folosite n activitatea de elaborare a proiectelor de legi i a altor acte normative, care ajut la determinarea unor soluii legislative judicios alese, potrivit cerinei sociale, i deopotriv la modul de exprimare al acestora n texte corespunztor redactate.Astfel ca,tehnica legislative se include in tehnica juridical. 1.2.Determinati modalitatile, scopuri si utilitati ale tehnicii juridice si caracterizati-le. Tehnica juridic constituie un ansamblu complex care desemneaz anumite reguli, principii, metode, procedee, operaii utilizate n procesul de elaborare, adoptare, realizare, interpretare i sistematizare a normelor juridice. In viziunea profesorului universitar Costic Voicu, tehnica juridic cuprinde dou segmente principale: un prim segment este acela al crerii dreptului care se deruleaz n cele trei momente: iniierea actului normativ, elaborarea actului normativ i adoptarea actului normativ. Acest segment este definit drept TEHNIC LEGISLATIV; un al doilea segment este acela al aplicrii actelor normative, respectiv al transpunerii n via a normelor juridice. Acest segment este definit drept TEHNICA REALIZRII DREPTULUI".2 Fiecare dintre aceste tehnici, dei subordonat i tributar tehnicii generale ... i are principiile i procedeele ei specifice, principii derivnd din scopul special pe care-1 urmresc fiecare dintre aceste izvoare i din rolul fiecruia n cadrul vieii juridice.
106

Astfel tehnica legislativ va fi adaptat funciunii pe care o ndeplinete legea i care, n primul rnd, este obinerea unui instrument precis, uniform i sigur de exprimare a dreptului ... Tehnica jurisprudenial va fi, pe deoparte, o tehnic a interpretrii legii, pe de alta, o tehnic a crerii dreptului... In sfrit, tehnica doctrinal va fi, mai ales, o tehnic constructiv, n care procedeele intelectuale vor domina, dat fiind relativa independent a doctrinei fa de practica zilnic". Activitatea de legiferare cunoate dou momente eseniale: a) constatarea existentei situaiilor sociale care reclam reglementare juridic; b stabilirea idealului juridic care trebuie s se aplice acestor situaii n funcie de contiina juridic a societii. Ihering ne spune c tehnica are drept scop realizarea dreptului, adic aplicarea regulilor abstracte, cazurilor concrete.Alii vor vedea scopul ei n sigurana pe care trebuie s o prezinte dreptul (Geny, de exemplu). Alii, n sfrit, vor vedea n tehnic, opera de adoptare sau de sincronism a individualului cu socialul. Din varietatea formulelor ntrebuinate se desprinde o idee principal: ideea de siguran, elementul esenial al ordinii juridice. Pentru ca regula de drept s corespund acestei nevoi de siguran, trebuie s prezinte caracterul de precizie, certitudine i uniformitate, pe care, de cele mai multe ori, nu i-o poate da dect tehnica. Din aceste considerente profesorul Alexandru Vllimrescu concluzioneaz: Scopul primordial al tehnicii juridice: a da sigurana, cu ajutorul preciziei, stabilitii i uniformitii". Una din reguli rezult din faptul c dreptul reglementeaz doar conduita exterioar a indivizilor, cci doar raporturile intersubiective intereseaz viaa social i, deci, ordinea juridic. Legiferarea susin autorii cursului de baz Teoria General a Dreptului (Bucureti, 1999, Editura tiinific) - nu trebuie s ncerce s normeze dect comportamentele exterioare ale indivizilor, exclus fiind orice tentativ de a reglementa modul intim de gndire, sentimentele, dorinele acestora.O alta regul a legiferrii pornete de la premisa c dreptul trebuie s se abin s intervin, chiar dac regula proiectat urmrete binele public, cnd o astfel de intervenie ar cauza prejudicii acestuia datorit limitelor psihologice ale destinatarilor normei. Dreptul trebuie, cu alte cuvinte, s impun maximul de constrngere suportabil pentru destinatarii si.O alta regul cere ca intervenia legiuitorului s aib loc doar atunci, cnd interesul social i bunul mers al lucrurilor o cere. Trebuie de evitat situaiile cnd legiferarea se face pentru legiferare, cnd ea devine un spectacol politic. O alt regul ar necesita ncadrarea, pe msura posibilitilor, a reglementrilor normativ-juridice n sistemul general al reglementrilor norma-tiv-sociale. Cu alte cuvinte, un legiuitor iscusit se va strdui s nu accepte, s evite conflictul normelor juridice cu alte categorii de norme sociale. Menionm faptul c multitudinea normelor sociale nu e ntmpltoare i nu duce la un haos normativ. O ultim i, n acelai timp, totdeauna prim regul de determinare a politicii legislative const n faptul c legea trebuie s urmreasc binele comun, care cuprinde o serie de aspecte biologice, economice, morale, intelectuale care vizeaz valorile care perfecioneaz individul, incluznd n inele su universalitatea valorilor interesului uman". O importan nu mai mic n determinarea politicii legislative a statului revine, de asemenea, principiilor legiferrii. 1.3.Formulati evenimente legislative din practica Republicii Moldova.
107

O importan deosebit n viaa juridic a societii o au evenimentele legislative. La ele pot fi atribuite urmtoarele:a) modificarea actelor normative;b)completarea actelor normative; c)republicarea actelor normative;d) suspendarea actelor normative;e)abrogarea actelor normative;f)rectificarea actelor normative. Modificarea constituie o aciune chemat s schimbe aspectul, forma i coninutul obiectului. n ceea ce privete modificarea actului normativ, aceasta const n schimbarea expres a unui sau mai multe articole ori alineate i redactarea lor ntr-o nou formulare. Modificarea actelor normative necesit respectarea unor reguli:a)modificarea unui act normativ se face printr-un act normativ de aceeai for juridic: legea constituional se modific printr-o lege constituional, legea organic - printr-o lege organic, cea ordinar prin lege ordinar etc.;b)printr-un act normativ cu for juridic inferioar nu se poate modifica un act normativ cu for juridic superioar;c)printr-un act normativ cu for juridic superioar se poate modifica un act normativ inferior. Acest lucru, ns, poate fi fcut n cazuri excepionale, cu condiia c organele care au emis actul normativ supus modificrii s-1 reconsidere. Modificarea se poate realiza pe dou ci:a)printr-un act normativ expres emis n acest scop; b)printr-un act normativ care, n principal, reglementeaz altceva dar care, printre altele, modific un alt act normativ.Completarea actului normativ const n introducerea n actul normativ existent a unor dispoziii noi care se adaug elementelor structurale existente. Completarea necesit respectarea acelorai reguli, caracteristice modificrii.Menionm faptul c att modificarea ct i completarea actelor normative este admis cu condiia s nu afecteze concepia general ori caracterul unitar al actelor normative supuse modificrii sau completrii. Republicarea intervine n situaia actelor normative modificate sau completate substanial. Prevederile de modificare sau completare a actului normativ se vor integra la cele existente, actualizndu-se denumirile schimbate ntre timp i realiznd o nou numerotare a articolelor, alineatelor, capitolelor i celorlalte structuri ale actului. Suspendarea actului normativ const n ntreruperea temporar a aciunii actului normativ, n ansamblu, sau a unor prevederi ale acestuia. Suspendarea poate avea loc doar n cazuri speciale. Suspendarea este dictat printr-un act normativ de acelai nivel sau de nivel superior. n actul de suspendare trebuie s se prevad, n mod expres, data la care se produce, durata concret de la data prevzut n text sau la expirarea duratei de suspendare, actul normativ sau prevederile afectate de suspendare, reintr de drept n vigoare. Abrogarea este operaiunea care anuleaz actul normativ, n ansamblu, sau anumite prevederi ale acestuia. Rectificarea actelor normative intervine n cazul n care, dup publicarea actului normativ se descoper erori materiale n cuprinsul acesteia, adic prevederile publicate nu corespund celor votate.Rectificarea se face de ctre autoritatea care a emis actul normativ respectiv.

Subiectul 2. Pierderea cetateniei Republicii Moldova.


2.1 Identificati temeiurile de pierdere a cetateniei Republicii Moldova si expuneti esenta fiecaruia. Temeiurile de pierdere a cetateniei R.M. sint:
108

Renutarea la cetatenie- se aproba persoanei care a implinit virsta de 18 ani si care doreste sa renunte la cetatenie, cu exceptia cazurilor in care:nu va prezenta adeverinta detinerii sau dobindirei cetateniei unui alt stat, ori garanta dobindirei unei alte cetatenii;a primit ordin de chemare sau se afla in serviciu militar in termenul sau de alternativa, cu conditia detinerii unui domiciliu legal si obisnuit in RM. Retragerea cetateniei- cetatenia poate fi retrasa printrun decret al presedintului RM persoanei care:a dobindit cetatenia RM in mod fraudulos, prin informatia falsa sau prin ascunderea unui fapt pertinent; sa inrolat binevol in fortele armatei straine;a savirsit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esentiale statului; a dobindit voluntary cetatenia unui alt stat cu care RM nu a incheiat accord care prevede recunoasterea cetateniei duble si nu renunta in termen de pina la un an la cetatenia unuia dintre state.Retragerea cetatenii RM persoanei nu produce nici un efect asupra cetateniei sotului si copiilor ei. 2.2. Determinati restrictiile legale in cazul renuntarii la cetatenie si stabiliti coraportul lor cu principiile cetateniei. Restrictiile legale in cazul renuntarii la cetatenie sunt : Renuntarea la cetatenie se va aproba pers. Care a implinit virsta de 18 ani, cu exceptia cazului in care nu va presenta adeverinta detinerii sau dobindirii cetateniei unui alt stat , ori garanta dobindirii unei alte cetatenii .in cazul in care persoana careia i sa aprobat renuntarea la cetatenie, dar el nu va dobindi cetatenia unui alt stat atunci el va deveni aptrid si partea din decretul presedintelui RM privind aprobarea renuntarii la cetatenie se va abroga conform legii Daca persoana a primit ordin de chemare sau se afla in serviciul militar in termen sau alternativa, cu conditia detinerei unui domiciliu legal si obisnuit in RM. La baza reglementarii institutiei cetateniei stau urmatoarele principii: Dr fiecarei pers la cetatenie , care presupune ca persoana nu poate fi lipsita arbitrar de cetatenie, adica amsamblu de drepturi si obligatii pe care le poseda persoana. Nediscriminarea cetatenilor indiferent de temeiurile dobindirii cetateniei. Principiu nediscriminarii se aplica intre resortisantii statului indiferent daca sunt resortisanti prin nastere sau si-au dobindit cetatenia ulterior, adica indiferet de temeiurile dobindirei cetateniei. Astfel, nu este admisa nici o discriminareintre parinti cit priveste stabilirea cetateniei copilului lor pe baza legaturii de singe. Inadmisibilitatea privarii arbitrare a persoanei de cetatenia ei si de dreptul de asi schimba cetatenia. In constitutia RM si in legea cetateniei sunt unite doua principii distincte: nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia sa; si dreptul de asi schimba cetatenia sa. Constitutia RM prevede ca cetatenia RM poate fi dobindita, pastrata sau perduta numai in conditiile prevazute de legea organica. Legea cetateniei urmid aceste cerinte stabileste ca retragerea cetatenii un se admite daca persoana va deveni apatrid. Evitarea apatridiei- prin notiunea de apatrid se are in vedere persoana care un este cetatian al RM si nici al unui alt stat. Pentru evitarea situatilor de apatridie statul un trebue sa retraga cetatenia sa persoanelor carea u dobindit cetatenia sa ca urmare a unei comportari frauduloase, prin informatii false sau ascunderea unui fapt pertinent. Neproducerea de efecte pri schimbarea cetatenii unuia dintre soti asupsa cetatenii celuilalt sot sau asupsa cetatenii copilului daca un exista o cerere scrisa in acest sens a parintilor. - Daca persoana a primit ordin de chemare sau se afla in serviciul militar in termen sau alternativa, cu conditia detinerei unui domiciliu legal si obisnuit in RM. - Cu certitudine putem afirma ca exista o conexiune dintre cazurile cind e posibila renuntarea la cetateniei cu principiile expuse mai sus. Astfel, pentru evitarea apatridiei renuntarea la
109

cetatenie nu se va acorda daca nu se va presenta dovezi cu privire la detinerea sau dobindirea cetatenii unui alt stat. 2.3 Estimati temeiurile de retragere a cetatanii, referitoare la retragerea cetateniei, si corelatia lor cu principiile cetateniei. Retragerea cetateniei are loc in cazurile si in privinta persoanei care : -A obtinut cetatenia in mod fraudulos, prin prezentarea informatiei false sau prin ascunderea unui fapt pertinent dovedit de IJ; -Sa inrolat binevol in fortele armatei straine -A savirsit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esentiale statului,dovedite de IJ; -a dobindit voluntary cetatenia unui alt stat cu care RM nu a incheiat accord care prevede recunoasterea cetateniei duble si nu renunta in termen de pina la un an la cetatenia unuia dintre state. Cazurile mentionate mai sus denota ca cetatenia poate fi retrasa printrun decret al presedintelui RM. Prin urmare gravitatea faptelor, ca si alte circunstante relevante, cum ar fi legaturile relevante si eficiente ale acestor persoane cu statul implicat trebuie luate in consideratie pentru evitarea apatridiei. In acest sens la retragerea cetateniei se va lua in consideratie ca persoana sa un fie lipsita de cetatenie. De asemenea, statul poate sa recurga la retragerea cetatenii doar in baza acelor temeiuri mentionate mai sus acesta fiind si ca o protectie la care recurge staul, si anume cetatianul trebue sa fie constient ca obtinerea cetatenii se face doar in baza legii si a unei proceduri specifice de dobindire a cetateniei. Totodata, se impune si un comportament respectuos fata de cetatenia statului respectiv, o atitudine constiincioasa fata de valorile statului. Un alt caz de retragere este atunci cind s-a inrolat benevol in fortele armatei straine. Statul isi propune drept obectiv de a asigura securitatea, interzicind rolarea in fortele armatei straine ear savirsirea unor fapte deosebit de grave, adica infracriuni carea u adus prejudicii esentiale statului. In concluzie putem afirma ca pentru o siguranta pertinenta se impune uneori de a recurge la cazurile mentionate mai sus adica temeiuri de retragerea a cetateniei pentru a asigura securitatea statului, fara imixtiunile care pot parveni din exterior.

TEST nr. 29

Subiectul I Limbaj stil in elaborarea actelor normativ-juridice


1.1 Interpretati rolul limbajului si stilului in elaborarea actelor normativ-juridice. Un loc important in elaborarea actelor normative il ocupa limbajul si stilul lor. Stilul legilor trebuie sa fie concis. Legiuitorul se va stradui sa aplice un limbai accesibil pentru destinatarul normelor juridice. Nu intimplator se spune ca un legiuitor trebuie sa gindeasca profund ca un filosof, dar trebuie sa se exprime ca un taran. Pentru a asigura o claritate si accesibilitate a actelor normative, acestea trebuie sa fie clar formulate si relativ usor de inteles, sa nu provoace confuzii. 1.2 Determinati regulile si tehnica legislativa in formularea limbajului legilor. 1. limbajul trebuie s fie clar, concis,i precis.Trebuie sa fie limbajul destinatarilor sai.

110

2. textul actului normativ trebuie s utilizeze cuvinte proprii limbii vorbite, s evite neologisme nc neasimilate n limbajul comun, acestea urmnd s fie folosite doar n msura n care n limba romn lipsesc termeni care s desemneze realitatea vizat. 3. legiuitorul trebuie s tind spre un sistem terminologic propriu, uniform, n care ar fi clar sensul fiecrui termen utilizat.De ex., nu apar dificultati in ceea ce priveste intelegerea corecta a sensului unor termeni speciali, cum ar fi pers.j, fapt juridic, infractiune.De aceea, atunci cind legiuitorul utilizeaza termeni care ar putea avea mai multe sensuri, sa recomanda ca textul actului normativ sa se explice termenul respectiv 4. stilul actelor normative presupune reducerea regulilor de conduit printr-un ct mai mic de cuvinte. Din aceste considerente, ceea ce de la sine e neles nu e cazul s expui n text. Ceea ce a fost menionat odat, nu e cazul s repei. 1.3. Estimati importanta determinarii literei si spiritul legii in aplicarea corecta a normelor juridice. Importana determinrii literei i spiritului legii n aplicarea corect a normelor juridice este de o valoare incontestabil.Aceast valuare incontestabil este cel mai bine argumentat de Montesquieu,care menionacei care snt nzestrai cu un spirit destul de cuprinztor pentru a putea da legi propriului popor sau altui popopr,trebuie s fie ateni la anumite lucruri privitoare la felul de a le alctui. Coninutul actului normativ,modul de mbinare a elementelor structurale ale acestuia,claritatea,accesibilitatea,snt ntotdeauna probe ale miestriei legiuitorului. Astfel, dup cum meniona Ihering:Legiuitorul trebuie s gndeasc profund ca un filosof ,dar trebuie s se exprime ca un ran.Pentru a asigura o claritate i accesibilitate a actelor normative,acestea trebuie s fie clar formulate i reletiv usor de neles,s nu provoace confuzii.Astfel rolul determinrii literei i spiritul legii nu poate fi negat i cu att mai mult contestat de nimeni,acesta trecnd ca un fir rou prin ntraga legislaie.

Subiectul 2. Dobandirea cetataniei Republicii Moldova prin naturalizare.


2.1.Identificati persoanele care pot solicita dobndirea cetataniei Republicii Moldova prin naturalizare. Persoanele de la 18 ani, care nu sau nascut pe teritoriul tarii RM, dar domiciliaza legal cel putin 10 ani in RM, sau este casatorit cu un cetatian al RM cel putin 3 ani,sau domiciliaza legal si obisnuit nu mai putin de 3 ani la copii, inclusive infietori si infiati cetateni ai RM, sau domiciliaza legal si obisnuit pe terit RM timp de 5 ani inainte de implinirea a 18 ani.Apatrizii si refugiatii recunoscuti care domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul RM nu mai putin a 3,5 sau 8 ani. 2.2.Expuneti conditiile dobindirii cetateniei Republicii Moldova prin naturalizarii. In afara de conditia termenului aflarii pe terit.RM L mai impuene sa fie respectate si anumite conditii p/u acordarea cetateniei: - cunoasterea si respectarea Constitutiei RM-nivelul de cunoastere si respectare a prevederilor Const.e/e verificat de catre o Comisie constituita in cadrul Ministrului Invatamintului, Tineretului si Sportului, care examineaza solicitantul si emite un certificate despre nivelul cunoasterii acestora. - cunoasterea limbii de stat-in masura suficienta p/u a se integra in viata sociala(daca intelege sufficient limba uzuala, info.cu character official, discuta sir sp la intrebari despre viata cotidiana, poate citi si intelege sufficient orice text cu character social, orice lege sau alt act normativ. - surse legale de existenta-p/u a putea dovedi ca are venituri legale solicitantul va prezenta un certificate de la locul de munca unde e/e angajat permanent.
111

-pierderea sau renuntarea la cetatenia unui alt stat daca o are- cu exceptia cazurilor cind pierderea sau renuntarea nu e/e posibila sau nu poate razonabil ceruta-p/u a face dovada renuntarii sau pierderii cetateniei anterioare, solicitantul va trebui sa prezinte un certificat despre renuntarea sau pierderea cetateniei pe care o are la momentul depunerii cererii p/u cetatenia RM. 2.3.Evaluati legislatia privitoare la dobndirea cetataniei Republicii Moldova prin naturalizare, si dupa caz formulati propuneri. Cea mai importanta madalitate de dobindire de drept este nasterea insa nu unica. De asemenea se considera ca in deplin este dobindita cetatenia si de catre copilul minor, parintii caruia au devenit cetateni ramini in urma aprobarii dreptului la cetatenie(decretul presedintelui).

TEST nr. 30

Subiectul I. Parti constitutive si elemente de structura ale legii.


1.1.Caracterizati legea ca act normativ juridic. Printre actele normative, locul central i revine legii. n sensul general, prin lege se nelege orice act normativ elaborat de autoritile publice. n sens restrns, termenullege desemneaz actul normativ care eman de la organul legislativ. Legile sunt situate dup un criteriu, exist trei categorii de legi: Legile constituionale ocupa primul loc n ierarhia legilor att prin coninutul lor, ct i datorit procedurii speciale de adoptare a acestora. Astfel, prin coninutul lor, legile constituionale snt
112

legi care introduc texte noi n Constituie, abrog anumite texte constituionale sau le modific pe cele existente. Legile organice ocup locul secund n ierarhia legilor. Ele au for juridic mai mic dect Constituia i legile constituionale, dar mai mare dect toate celelalte izvoare de drept, datorit importanei deosebite a obiectului lor de reglementare juridic Legile organice se adopt cu votul majoritii deputailor alei dup cel puin dou lecturi. Evident, i modificarea acestora necesit votul majoritii deputailor. Excepie de la regula general o face legea organic care reglementeaz statutul special al unitii teritoriale autonome Gg-uzia, care poate fi modificat cu votul a trei cincimi din numrul deputailor alei n Parlament (vezi alin. (7) al art. 111 al Constituiei Republicii Moldova. Legile ordinare Dup cum am menionat, n Constituie snt prevzute domeniile, care se reglementeaz prin lege organic, ceea ce nseamn, per a contrario c reglementarea celorlalte domenii nesupuse prin lege organic se face prin legi ordinare. Prin legi ordinare se reglementeaz orice materie care nu ine de domeniul legilor constituionale sau organice, rronnd Parlamentului puterea de a decide cnd o materie necesit reglementare legislativ. Procedura de adoptare a legilor ordinare este mai accesibil Parlamentului datorit faptului c este necesar votul unei majoriti simple, din numrul deputailor prezeni la dezbaterea proiectului de lege. Evident, c este nevoie de cvorumul de edin a Parlamentului 1.2. Determinati partile constitutive ale legii si interactiunea acestora. In tehnica juridic s-au stabilit anumite pri constitutive care, mpreun, dau o anumit form actului normativ, dar n principiu ele nu snt obligatorii. Majoritatea autorilor includ n acest model de act normativ urmtoarele pri componente: Titlul actului normativ, sau elementul de identificare a actului normativ. Preambulul actului nonnativ. Formula introductiv. Dispoziii sau principii generale. Dispoziii de coninut propriu-zise. Dispoziii finale i tranzitorii. Titlul actului normativ este elementul su de identificare. O cerin a tehnicii juridice const n aceea c titlul actului normativ trebuie s fie scurt i concis i s exprime cu claritate obiectul reglementrii juridice respective. Preambulul actului normativ, ca parte component a actului normativ, nu este obligatoriu i necesar oricrui act normativ. El reprezint o succint introducere, unde se arat consideraiile sociale, economice, politice avute n vedere la elaborarea actului, ntocmindu-se numai pentru cele mai importante acte. Preambulul ajut la nelegerea actului normativ, deoarece n el se d ntr-o form mai succint dect n expunerea de motive justificarea noii reglementri. Este ns important a meniona i a reine c preambulul nu conine norme juridice, nu are for juridic, fiind doar o explicare sau fundamentare a actului normativ. Formula introductiv cuprinde temeiul constituional sau legal al reglementrii juridice respective. Aici snt instituionalizate normele de competen pentru organul care adopt actul normativ respectiv.
113

Dispoziiile sau principiile generale reprezint o prim parte a reglementrilor din actul normativ. Aici snt stabilite anumite dispoziii cu caracter general ce privesc actul normativ n totalitatea sa. Aceste dispoziii generale pot lua uneori forma i denumirea de principii generale, n sensul c stabilesc anumite principii valabile pentru ntregul act normativ. Uneori, ele snt desprite, chiar printr-un titlu distinct, un capitol sau o seciune distinct, cu un titlu de Principii generale, Dispoziii generale sau Principii de baz. Dispoziiile generale cuprind prevederile prin care se determin obiectul, scopul, sfera relaiilor ce se reglementeaz, definirea unor noiuni etc. Dispoziiile de coninut urmeaz dup dispoziiile generale i formeaz coninutul propriuzis al actului normativ. n funcie de problematica actului normativ, aceste dispoziii pot fi mai mult sau mai puin numeroase i, dup caz, s se mpart n subdiviziuni (capitole, seciuni, paragrafe etc.). n aceast parte a actului normativ se cuprind regulile ce stabilesc drepturi i obligaii, se stipuleaz un anumit comportament, snt reglementate urmrile nefavorabile n cazul nerespectrii conduitei impuse. Dispoziiile finale i tranzitorii cuprind prevederi n legtur cu: punerea n aplicare a reglementrii, intrarea sa n vigoare, relaiile cu reglementrile preexistente etc. Dispoziiile tranzitorii uneori pot fi evideniate ntr-un titlu aparte. Unele legi, care nu snt mprite n capitole sau paragrafe, au asemenea reglementri printre ultimele articole. Actele normative pot cuprinde i Anexe, care fac corp comun cu legea i au aceeai for juridic. Necesitatea lor este determinat de faptul c prin coninutul lor snt redate tabele, schie, statistici etc. Elementul structural de baz al actului normativ l constituie articolul, care cuprinde, de regul, o dispoziie de sine stttoare alctuit din unul sau mai multe alineate. Articolele, n general, se numeroteaz cu cifre arabe. n situaia n care n actul normativ se introduc articole noi, ele se numeroteaz cu indici. Modificarea actelor normative este fcut de un alt act normativ, de aceeai valoare i de aceeai for juridic. De pild, o lege poate fi modificat numai printr-o lege etc. n unele cazuri se admite ca un act normativ de valoare superioar s modifice un act normativ de valoare inferioar. 1.3.Estimati elementele de structura ale legii. Legea fiind unicul i cel mai important izvor de drept al unui stat,necesit o structur bine determinat i pus la punct.Astfel,transpunerea n text a fondului de idei ce exprim coninutul unei legi se face n asa fel nct materia reglementat s aib un aspect ordonat si bine sistematizat.Asfel o lege de regul trebuie s cuprind obligatoriu elemente de structur.Aceste elemente de structur contribuie la o ordonare i sistematizare a legii. Elementul structural de baz al actului normativ este articolul. Articolul reflect coninutul actului normativ i se ntlnete n toate prile constitutive ale actului, excepie fiind preambulul care, prin natura i funcia sa juridic, nu are coninut dispozitiv. Fiecare articol cuprinde, de regul, o singur dispoziie, dar snt situaii cnd unul i acelai articol conine mai multe dispoziii. Pentru identificare, articolele dintr-un act normativ se numeroteaz cu cifre arabe, ncepnd cu 1, 2, 3 ... n unele cazuri, articolul poate fi intitulat, titlul scond n eviden imaginea
114

articolului, coninutul acestuia. n cazul completrii textului unui act cu noi articole, numerotarea poate fi fcut cu numere nsoite de indici de difereniere. Asemenea procedeu permite pstrarea numerotaiei vechi a articolelor. Un alt element de structur al actului normativ este alineatul. Alineatul reprezint o parte dintrun articol i poate fi format, dup caz, dintr-o propoziie, o fraz sau mai multe fraze aezate n text ntr-o anumit form. De regul, articolele snt formate din dou sau mai multe alineate. Se recomand, pentru claritate, precizie i caracterul unitar al articolului, ca acesta s nu fie format dintr-un numr prea mare de alineate. n cazul actelor normative voluminoase, alineatele pot fi marcate, n cadrul fiecrui articol, n ordinea succesiv cu cifre arabe puse ntre paranteze. Determinarea cu precizie a alineatelor dintr-un articol prezint importan, n special, n cazul abrogrii sau n cazul existenei unor norme de trimitere. In asemenea situaii, o eronat determinare a alineatelor este de natur de a crea confuzii sau chiar de a da o aplicare greit a textelor.

Subiectul 2. Notiunea drepturilor si libertatilor fundamentale.


2.1. Definiti notiunea drepturilor si libertatilor fundamentale omului si cetateanului si descrieti trasaturile lor caracteristice. Drepturi si libertati fundamentale - ansamblu al drepturilor si libertatilor cetatenilor consacrate prin Constitutie in vederea asigurarii si liberei manifestari a lor. Cetatenii snt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. Nimeni nu este mai presus de lege.Drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective indispensabile pentru libera dezvoltare a persoanelitatilor umane drepturi stabilite prin constitutie si garantate prin constutie si legi.Dr.omului nu sunt nici o noua morala, nici o religie laica, ele sunt mai mult decit o limba comuna tuturor oamenilor.Acestea sunt:a)dr.subiective-ele fiind in ultima instanta, facultati ale subiectelor sau celorlalte subiecte o atitudine corespunzatoare se de a beneficia de protectia si sprijinul statului in realizarea pretentiilor legitime;b) sunt dr.esentiale p/u cetateni(dr.naturale)de care nimeni nu se poate atinge in nici un fel;c) datorita importantei lor sunt inscrise in acte deosebite, cum ar fi in declaratii de dr, Legi fundamentale(constitutii).Astfel un dr.subiectiv poate fi considerat esential, deci fundamental, intro societate anume , dar isi poate pierde acest caracter in alta societate. 2.2. Determinati corelatia dintre reglementarile interne si cele internationale privind drepturile si libertatile fundamentale si stabiliti evolutia istorica a drepturilor si libertatilor. In timpul care a trecut de la crearea Organizatie Natiunilor Unite si desigur de

la adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului (decembrie 1948), institutia drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale a cunoscut o dinamica aparte, plina de semnificatii. Evolutia institutiei s-a exprimat prin exceptia a doua mari categorii de reglementari si anume reglementari interne si reglementari internationale. Pactele, conventiile, declaratiile si alte asemenea acte adoptate pe plan international pun in valoare realitatea in sensul careia aplicarea conventiilor relative la drepturile
115

omului trebuie facuta tinnd seama de necesitatea permanenta a amortizarii cerintelor cooperarii internationale in acest domeniu cu principiul suveranitatii statelor, deoarece procedurile care ar nesocoti acest raport ar duce la un amestec in afacerile lor interne.
Carta Organizatie Natiunilor Unite este formularea acestor drepturi si libertati pe calea unor conventii internationale urmnd ca realizarea lor sa aiba loc prin reglementari de drept intern. Articolele 4 si 8 (1) din Constitutia Republicii Moldova prevad: Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile omului se interpreteaza si se aplica in concordanta cu 1 Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si

cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au reglementarile internationale. Republica Moldova se obliga sa respecte Carta Organizatiei Natiunilor Unite si tratatele la care este parte, sa-si bazeze relatiile cu alte state pe principiile si normele unanim recunoscute ale dreptului international. Drepturile si libertatile civile, politice (libertatile individuale mai ales prima generatie) au aparut ca masuri de protectie a individului contra violentei si arbitrariului guvernantilor, ca revendicari ale unei pozitii juridice egale in fata legii. Apoi s-au impus drepturile sociale, economice si culturale -drepturile din a doua generatie - intre care s-au inclus indeosebi dreptul la munca, dreptul la educatie, dreptul la asigurare materiala de batrnete, boala sau incapacitate de munca. Daca drepturile juridice si politice nu presupuneau, in principiu si actiuni concrete din partea statului in afara obtinerii in fata libertatii persoanei (erau si mai sunt numite si drepturi negative) drepturile sociale, economice si culturale implica din partea statelor actiuni, masuri, garantii materiale. Drepturile socialeconomice s-au impus mai ales dupa adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, eveniment de la care si constitutiile au trebuit sa le renumeasca si proclame.
2.3.Estimati gradul de respectare a prevederilor constitutionale, conform carora demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane reprezinta valori supreme si sunt garantate in Republica Moldova.

Prima categorie a formeaza inviolabilitatile, adica acele dr. care asigura viata, posibilitatea de miscare a individului, asigura siguranta lui fizica, a domiciliului sau(dr.la viata, inviolabilitatea pers., a domiciliului, dr la libera circulatie, la casatorie, la ocrotirea familei si copilului),A doua categorie o formeaza drepturile social-economice si culturale-dr la munca, la odihna, la invatatura, la asigurare materiala in caz de batrinete, boala sau incapacitate de munca, dr tinerilor la asigurarea din partea st. a conditiilor necesare dezvoltarii aptitudinilor lor fizice si intelectuale, dr la proprietate, la mostenire, la un nivel de trai decent, de a te bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poti atinge. O a treia categorie de drepturi o formeaza drepturile exclusive politice-dr electorale(de a alege si de a fi ales).A patra categorie o formeaza drepturile social116

politice-libertatea constiintei, cuvintului,presei, dr de asociere, libertatea intrunirilor, mitingurilor, demonstratiilor, secretul corespondentei, al convorbirilor telefonice, dr la informatie. A cincea categorie o formeaza drepturile garantii-dr la petitionare si dr celui vatamat intr-un dr al sau printr-un act ilegal al unui organ de stat de a cere organelor competente, in conditiile prevazute de lege, anularea actului si repararea pagubei.Astfel enumerind toate dr fundamentale ale omului si respectiv a cetatianului, precum si analizind practica judiciara din domeniu putem mentiona ca in RM, dupa cum se vede
conform Hotaririlor CEDO impotriva RM, Dr.Omului nu se prea respecta, acest fapt este cel mai bine observat in activitatea organelor de stat, unde sunt constatate cele mai multe incalcari. TEST nr. 31

Subiectul 1. Sistematizarea si perfectionarea legislatiei.


1.1. Identificati sistematizarea legislatiei si formele ei. Sistematizarea- 1) actiune de a sistematiza si rezultatele ei, aranjare, ordonare, clasare dupa un anumit sistem. 2) ansamblu de masuri tehnice, economice legislative referitoare la spatiul de locuit, la desfasurarea activitatii, la repaus, la circulatie, care au drept scop asigurarea unor conditii de viata optimale pentru populatie pe un anumit teritoriu.Sistematizarea actelor normative constituie o activitate juridica deosebit de importanta atit pentru elaborarea cit si pentru realizarea dreptului. Ea are drept scop o anumita organizare a actelor normative in vigoare conform unor criterii obiective si subiective. Sistematizarea legislatiei privese o anumita asezare a actelor normative in vigoare avind ca rezultat elaborarea unor colectii culegeri de acte normative sau a codurilor.Principalele forme de sist. a legisl. in vigoare sint: incorporarea si codificarea.Incorporarea- forma cea mai simpla, inferioara si cea mai veche de sist. a actelor normattive, prin care principalele acte legi, decrete, hot.- se grupeaza in diverse colectii sau culegeri in functie de diferite criterii exterioare : cronologic, alfabetic, dupa ramura de drept sau institutia juridica reglementata. Codificarea este o forma superioara de sistematizare realizata de legiuitor intrucit ea porneste totdeauna de la principiile generale ale sistemului dreptului si ale unei ramuri de drept, cautind sa redea intrun singur act cu un continut si o forma unitara cit mai complet si mai inchegat toate normele juridice dintro ramura. 1.2.Determinati deosebirile dintre incorporarea si codificarea legislatiei. Codificarea este forma superioara de sistematizare a actelor normative care se deosebeste de sistematizare prin incorporare atit dupa obiectul sistematizarii, subiectele sistematizarii, cit si dupa forta juridica a rezultatului sistematizarii.Codificarea consta in cuprinderea tuturor sau aproape a tuturor n.j. dintr-o ramura de dr., in prelucrarea si alcatuirea unui singur act normativ nou, denumit cod, regulament etc, care are valoarea unei legi. Sistematizarea dreptului pe calea codificarii inseamna, de fapt, ridicarea la universal:Codul sesizeaza principiile de drept si le exprima pe calea gindirii in universalitatea lor si, prin aceasta, in determinarea lor.Codificarea e/e o forma nu doar a sistematizarii actelor normative, ci si o componenta a activitatii de elaborare a dr, a legiferarii.De aceea elaborarea actului de codificare, adoptarea actului de codificare, adoptarea codului e/e de competenta exclusiva a Parlam.RM Astfel codificarea este o forma de sist. numai oficiala (fiind de competenta parlamentului tinind cont de faptul ca codul se adopta sub forma legii organice) spre deosebire de
117

incorporarea care poate fi atit oficiala cit si neoficiala. Ca unnare, ea ine de competena exclusiv a Parlamentului.Codificarea este n acelai timp i: a) o form de sistematizare a legislaiei;

b) o parte component a activitii de elaborare a dreptului. Codificarea este o operaie complex de o deosebit importan. Dup cum menioneaz Hegel, codul sesizeaz principiile de drept i le exprim pe calea gndirii n universalitatea lor i, prin aceasta, n determinaia lor". Codul apare ca un rezultat al unui complex de operaii. El necesit profesionalism, previziune, rspundere. Nu ntmpltor, mari oameni de stat au dedicat eforturi speciale aciunii de codificare. Codificarea ca o aciune tiinific reprezint o adevrat revoluie legislativ. Astzi, cnd Republica Moldova face primii pai n edificarea propriului sistem de drept, problema codificrii capt o importan primordial. 1.3.Formulati probleme actuale ale sistematizarii legislatiei Republicii Moldova. Incorporarea neoficiala necesita (ca de altfel si cea oficiala) anumite cheltuieli financiare pe care persoanele care ar putea sa o face nu dispun de mijloace corespunzatoare.La sistematizarea legislatiei ar putea sa apara conflicte, contradictii intre legi, probleme referitoare la determinarea obiectului general de reglementarea a sistemetizarii in cazul codificarilor, precum si la determinarea metodei de reglementare juridica. poate sa apara problema lacunelor. Sistematizarea actelor normative reclama o activitate stiintifica, specializata.In acest sens poate fi remarcata importanta fostului Centru de creatie legislativa de pe linga Guv.RM si a Directiei de sistematizare a Legislatiei de pe linga Ministerul Justitiei RM, care avizeaza proiecte de acte normative in vederea sistematizarii, unificarii si coordonarii intregii legislatii.In prezent t.ie obligatoriu monitorizata activitatea Registrului de Stat al actelor juridice al RM.Cu toate acestea, luind in consideratie situatia dificila economico-finanaciara a statului nostru la aceasta etapa de tranzitie, doctrina considera ca destul de eficace ar fi activitatea Institutului de cercetari stiintifice in domeniul dr., care activeaza pe principii de autogestiune, autofinantare si autoadministrare in acest domeniu.Un exemplu elocvent in acest sens e/e programa si baza de date performante, elaborate de aceasta institutie impreuna cu Uniunea Juristilor din Moldova, care contin informatii despre intreaga legislatie a RM si actele normative Inale la care RM e/e parte la zi.

Subiectul 2. Principiile constitutionale privind statutul juridic al persoanei.


2.1. Definiti notiunea de principii aplicabile drepturilor si libertatilor fundamentale si enumerati-le.

Principiu provine din latinescul principium, care inseamna inceput.In ceea ce priveste institutia drepturilor fundamentale ale omului, pot fi mentionate anumite principii din categoria principiilor dreptului, in cadrul sistemului nostru constitutional, institutia drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor se intemeiaza pe urmatoarele principii art.15-21 Const: 1-universalitatea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale,2-neretroactivitatea legii;3-egalitatea in drepturi a cetatenilor;4-ocuparea functiilor si demnitatilor publice numai de persoanele care au cetatenia Republicii Moldova;5-protectia cetatenilor Republicii
118

Moldova in strainatate;6-protectia juridica a cetatenilor straini si apatrizilor;7refuzul de a extrada si de a expulza cetatenii Republicii Moldova din tara;8prioritatea reglementarilor internationale fata de cele nationale; 9-accesul liber la justitie;10-caracterul de exceptie al restrngerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati;11-garantarea reala si efectiva a drepturilor fundamentale cetatenesti;12-umanismul drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor;13-non-discriminarea
2.2 Determinati trasaturile esentiale ale fiecarui principiu in parte si stabiliti corelatia dintre ele. Universalitatea este prevazuta la art 15 CRM Cetatenii Republicii Moldova beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.Intr-adevar aceasta este o posibilitate juridica generala si abstracta recunoscuta si garantata de Constitutie fiecarui cetatean, dar aceste reglementari trebuie interpretate in sensul ca depinde de fiecare cetatean, de capacitatea si eforturile sale in conditiile conferite de catre ordinea constitutionala, apropierea rezultatului exercitarii acestor drepturi. Universalitatea dr implica si universalitatea indatoririlor, aceasta idee este formulata in respectivele pacte conform carora individul are indatoriri fata de altii si fata de colectivitatea carei ii apartine si este tinut de a depune eforturi in promovarea si respectarea dr recunoscute in pacte.Acest principiu evoca urmatoarea semnificatie : 1. el evoca universalitatea dr-lor si a libertatilor, precum si egalitatea deplina intre cetateni. 2. in sensul ac principiu, de si obl constituie o unitate, ac unitate dind expresie echitatii si egalitatii in tratament juridic, adeseori obl sunt indissolubil legate de dr, incit exercitarea lor sau chiar existenta nu poate fi conceputa in lipsa obl. 3. textul implica princ legalitatii conform caruia nici DR, nici indatoririle nu pot contrare legii universalitatea dr si lib se refera atit la sfera propriu-zisa a dr-lor cit si a titularilor acestora, sub primul aspect ea exprima vocatia omului, a cet, pe planul rel jur interne fiecarii tari, pentru toate de si lib. Sub cel de-al II aspect, universalitatea exprima ideea ca toti cet unui Stat se pot bucura de ac dr si lib. Egalitatea alin(2) al art 16 din CRM stabileste ca Toti cetatenii Republicii Moldova sint egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica,avere sau de origine sociala. Ac princ in lit de specialit este tratat diferit, I. Deleanu spune ca Egalit in fata legii si a autorit publice nu poate implica ideea de standartizare, uniformizare, de inscriere a tuturor cet sub acelasi regim juridic, indiferent de situatia naturla si socio-profesionala a acestora, aratind ca copii si tinerii, pers handicapate se bucura de regimuri speciale de protectie. I Muraru determina 3 aspecte ale ac princ : 1. egalit in dr a femeii si barbat. 2. egalit in dr fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, sex,avere sau de origine sociala. 3. egalit in dr fara deosebire de religie, opinie, apartenenta politica. Non-discriminarea-discriminarea: orice tratament diferit si inegal, care se realizeaza prin distinctie, excludere, restrictie si preferinta, pe baza de sex, rasa, nationalitate, origine etnica, cetatenie, origine sociala, religie, convingeri, educatie, limba, opinii, apartenenta politica, starea sanatatii, virsta, orientare sexuala, stare civila, stare material, disabilitate, boala cronica necontagioasa, infectare a HIV /SIDA sau alte criterii ori semne individuale, care are ca scop sau rezultat anularea sau lezarea dr.omului si a protectiei lor, violarea principiilor egalitatii, non- discriminarii, a demnitatii umane.
119

Protectia cetatenilor RM in strainatate-art.18 C.cet RM care se afla in starinatate au dr sa apeleze la protectia autoritatilor sale, iar acestea au abligatia constitutionala de a le acorda protectia necesara.De altfel, intre state exista acorduri si conventii semnate, care permit si reglementeaza aceasta colaborare juridica. Protectia cet.straini si apatrizilor-art 19 C.-cet.straini si apatrizii care locuiesc in RM se bucura de aceleasi dr si obl, ca si cet RM.Pot fi extradati numai in baza unei conv I-nale, in conditii de reciprocitate sau in temeiul unei hotariri ale IJ, iar dr.de azil de acorda si se retrage conform L., cu respectarea tratatelor, conv I-nale la care RM e/e parte. Inadmisibilitatea extradarii sau expulzarii cet.RM(art.18 C)- cet RM nu pot fi extradati sau expulzati din tara.Astfel, extradarea si expulzarea sunt 2 masuri foarte grave care privesc prin excelenta libertatea individuala si dr.la libera circulatie. Caracterul de exceptie al restringerii exercitiului unor dr. sau al unor libertati. L. poate face acest lucru numai daca se impune dupa caz p/u apararea sigurantei nationale, a ordinii publice, a sanatatii ori a moralei publice, a dr.si a libertatilor cet,prevenirea unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.Restringerea t/ie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si sa nu aduca atingere existentei dr. sau a libertatii. 2.3. Estimati respectarea principiilor constitutionale in Republica Moldova. RM este o tara ce se afla in perioada de tranzitie, astfel este in curs de implimentare.Politica referitoare la respectarea DO, totusi fiind constatate o seria de abateri. Pe aceasta unda de idei putem mentiona faptul ca L.Suprema a Rm stipuleaza pr.egalitatii in mod declarativ, iar p/u transpunerea lui in viata t/ie elaboarate acte normative subordonate Const, ce ar prevedea mecanisme concrete de asigurare a acestui pr.Art.16 din Const,stabileste pr.egalitatii tuturor cetatenilor, fara deosebire de rasa , nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, apartenenta politica, opinie, avere sau origine sociala, in fata legii si a autoritatilor publice.Din acest art.reiese ca numai cet RM sunt egali in fata L. si a autoritatilor publice.Suntem de parerea ca art 16, alin 2 const t/ie modificat, si anume cuvintul cetateni sa fie substituit cu cuvintul persoane, oferind ideea ca statul asigura sanse egale in exercitarea dr. omului p/u toate persoanele care se afla sub jurisdicita sa.

120

TEST nr. 32

Subiectul 1. Sistemul dreptului, sistemul legislativ,sistemul juridic.


1.1.Identificati conceptul sistemului de drept si factorii care determina unicitatea normelor juridice in cadrul acestuia. Sistemul dreptului evidentiaza structura interna a dreptului, ordinea amplasarii normelor juridice, legatura si interdependenta lor. Sistemul deptului este un ansamblu de norme juridice, amplasat intr-o anumita ordine in ramuri de drept, subramuri, institutii juridice si norme juridice. Sistemul dreptului are un caracter integrativ, exprimat n unitatea normelor sale. La baza acestei unitati stau urmatorii factori: - vointa unica, obiectivata prin actiunea legislativa a parlamentului si asigurata n forme precizate prin regulamentul de functionare a parlamentului; - scopul unic al normelor de drept, tinnd n principiu de mplinirea intereselor generale ale societatii; - unitatea "cmpul juridic" derivnd din faptul, ca normele, fiind generale si impersonale prin natura sa, nu se aplica doar ntr-un singur caz si ntr-un singur moment, ci n mod repetat ntr-un spatiu de timp dat, care intra sub incidenta unui sistem determinat de drept; - unitatea modului de realizare a normelor juridice, rezultmd din interventia, la nevoie, a fortelor coercitive a statului ceea ce le diferentiaza de celelalte tipuri de norme sociale (politice,morale, religioase etc.). 1.2.Stabiliti legatura si interactiunea categoriilor: ,,sistemul dreptului, ,,sistemul legislativ, ,,sistemul juridic. In teoria dreptului, vorbind de organizarea, structurarea dreptului, ne ntilnim cu urmtoarele noiuni: a) sistem juridic, b) sistem legislativ, c) sistemul dreptului. Sistemul juridic este o categorie mai larga, ce poarta un caracter mai complex si determina specificul dezvoltarii atit a sistemului de drept cit si a sistemului legislativ. Sistemul juridic include in sine sistemul dreptului, raporturile juridice si constiinta si cultura juridica In literatura de specialitate sistemul juridic este privit si ca o realitate juridica. Sistemul legislativ este unitatea actelor normative dintr-un stat. Sistemul dreptului cuprinde organizarea dreptului ca fenomen normativ pe ramuri i instituii.
121

Normele juridice dintr-un stat, orict ar fi de deosebite unele de altele prin coninutul i forma lor, reprezint, totui, o anumit unitate n ansamblul lor, fiind legate ntre ele i organizate ntrun anumit sistem. Prin urmare, normele juridice nu snt o ngrmdire de piese ce n-au nimic comun. Ele, dimpotriv, se asambleaz n mod organic, contribuind astfel la o reglementare unic a relaiilor sociale respective pe ntreg teritoriului. Incadrarea normelor juridice ntr-un sistem presupune o activitate perfect a legiuitorului pentru ordonarea normelor juridice, pentru asigurarea unei reglementri normativ-juridice uniforme. In acest sens juristul francez Jean Dabin meniona c normele juridice nu snt o ngrmdire de piese detaate, ci, dimpotriv, se asambleaz n mod organic".' Cauzele care fac ca dreptul dintr-un anumit stat s fie ptruns de unitate n ansamblul normelor sale i, ca ntre aceste norme s existe o concordan intern snt urmtoarele: n primul rnd, nsei relaiile sociale supuse reglementrii juridice, dei snt diferite, formeaz, totui, un ansamblu, un sistem. Aceste relaii reflect un anumit nivel de dezvoltare a societii la etapa respectiv. n al doilea rnd, la baza ntregului sistem de norme stau unele i aceleai principii fundamentale ale dreptului, adic unele i aceleai idei diriguitoare se degaj din legea fundamental a statului i celelalte legi. n al treilea rnd, normele juridice exprim o voin statal unic, voin exprimat primordial prin intermediul organului legiuitor, adic prin Parlament. Normele juridice, ntr-o msur mai mare sau mai mic, transpun idealul juridic al societii. n al patrulea rnd, la elaborarea normelor juridice nu poate s nu se in cont de coninutul ntregului sistem de norme sociale, unele dintre care au un caracter destul de stabil (morala, tradiiile, obiceiurile, normele religioase etc). n al cincilea rnd, armonia interioar a sistemului de drept se datoreaz i factorului subiectiv. Este necesar o permanent analiz i intervenie a legiuitorului n scopul nlturrii normelor perimate, depite de via i actualizrii reglementrilor juridice. n al aselea rnd, sistemul dreptului unui stat nu are un caracter fix> neschimbtor. Transformrile ce se produc n viaa economic i social duc la transformri respective ale sistemului de drept. 1.3.Formulati problemele constituirii sistemului dreptului si ramurilor de drept in Republica Moldova Normele de drept sunt elemente structurale ale sistemului normativ. Ideea organizarii sistemice a dreptului conduce inerent la concluzia unicitatii sistemului de drept, cu consecinte discutate si disputate n literatura problemei. Fata de teoria pluralismului juridic care, n ultima instanta, de dragul justificarii integrarii supranationale a sistemelor nationale de drept, minimalizeaza sau chiar ignora cauzalitatea interna a autoorganizarii national-etatice a dreptului, exista, n opinia noastra, o perspectiva - att teoretica, dar si de politica a legislatiei care sa accepte ca apropierea si, treptat, integrarea sistemelor nationale de drept ntr-un suprasistem comunitar are a se produce nu prin anularea, valorilor juridice nationale ntr-o totalitate normativa mondializatoare si depersonalizatoare, ci printr-o constructie juridica
122

comunitar-integrativa, n care sistemele juridice nationale sa rezoneze prin valorile colective, asimilate n normativitatea sistemelor nationale de drept. Am pornit de la sistemul de drept socialist bazat pe politica statala comunista si trecem la sistemul european cu mentinerea specificului national si experienteri legislative autohtone,ceea ce asigura un grad inalt de compatibilitate a reglementarii cu relatiile sociale si implicit subiecii acesteia. Astfel, revenita, dupa zeci de ani de guvernare dictatoriala, la normalitatea vietii democratice, RM , sta ce cunoaste ani indelungati si grei de lupta a poporului p/u apararea independentei nationale, a limbii, a culturii sale romanesti, p/u inlaturarea vicisitudinilor la care a fost supus in timpul dominatiei straine tariste si a regimului totalitar comunist, impus in urma aplicarii prevederilor Pactului Ribbentrop-Molotov din august 1939, are de solutionat mai multe probleme. Printre ele un loc central revine formarii sistemului de drept.Desi, pe parcursul anilor de ocupatie sovietica s-a vorbit ca sintem un stat cu atributele sale(Const, numeroase legi, organe de stat), viata ne-a demonstrat ca nu a fost chiar asa.Am fost nu un stat, ci o colonie a unui imperiu. Proclamindu-si suveranitatea(23 iunie 1990)si independenta(27 august 1991),RM a pornit pe calea crearii statalitatii si a sistemului propriu de drept.Actualmente, procesul de constituire a sistemului de drept in statul nostru continua.Un rol important, din acest punct de vedere, a avut adoptarea Const din 29 iulie 1994. Facind o analiza a ramurilor de drept in stadiu de formare, mentionam faptul ca lucrul principal e/e intr- o dezvoltare continua.

Subiectul 2. Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale.


2.1. Identificati notiunea de clasificare a drepturilor fundamentale a persoanei precum si importanta acesteia. Din DEX prin termenul a clasifica inseamna A imparti sistematic, a repartiza pe clase sau intr-o anumita ordine. repartiza sistematic in clase sau in categorii Necesitatea unei clasificari a unei ordine in gruparea si enumerarea drepturilor fundamentale au aparut numai dupa ce aceste drepturi au fost proclamate prin declaratii de drepturi si mai ales prin constitutii. In literatura de specialitate s-au facut multe clasificari. Cea mai autorizata clasificare, pentru vremea sa, se considera cea data de Pollegrino Rossi, in timpul cnd in Franta se forta invatamntul dreptului constitutional. Astfel, el distrugea trei categorii de drepturi: private; publice; politice. O alta clasificare des intlnita este cea care prezinta drepturile fundamentale sub doua grupe: egalitatea civila; libertatea individuala.Exista o varietate foarte mare de DO, astfel daca nu ar exista o clasificare a lor ar fi haos in legislatie.O importanta deosebita clasificarea acstora are pentru studiu, usurind studiul dreptului, dar o mare aplicabilitate are si in practica. Clasificarea permite de a deosebi DO in dependenta de tipul acestora, etc. 2.2. Clasificati drepturile si libertatile in dependenta de diferite criterii de clasificare. Necesitate a unei clasificari a unei ordine in gruparea si enumerarea drepturilor

fundamentale au aparut numai dupa ce aceste drepturi au fost proclamate prin declaratii de drepturi si mai ales prin constitutii. In literatura de specialitate s-au facut multe clasificari. Cea mai autorizata clasificare, pentru vremea sa, se considera cea data de Pollegrino Rossi, in timpul cnd in Franta se forta invatamntul dreptului constitutional. Astfel, el distrugea trei categorii de drepturi: private; publice; politice. O alta clasificare des intlnita este cea care prezinta drepturile fundamentale sub doua grupe: egalitatea civila; libertatea individuala.
123

Folosind criteriul drepturilor si libertatilor cetatenesti vom clasifica drepturile fundamentale ale cetatenilor Republicii Moldova.24
Prima categorie a formeaza inviolabilitatile, adica acele drepturi fundamentale, care asigura viata, posibilitatea de miscare a individului, asigura siguranta sa fizica, a domiciliului sau. In aceasta categorie se includ dreptul la viata, inviolabilitatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la libera circulatie, dreptul la casatorie, la ocrotirea familiei si copilului. A doua categorie o formeaza drepturile social-economice si culturale, adica acele drepturi care asigura dezvoltarea materiala si culturala a persoanei, permitnd acesteia sa participe la viata sociala. In aceasta categorie vom include: dreptul la munca, dreptul la odihna, dreptul la invatatura, dreptul la asigurarea materiala si batrnete, boala sau incapacitate de munca, drepturi tinerilor la asigurare din partea statului a conditiilor necesare dezvoltarii aptitudinilor lor fizice si intelectuale, dreptul la proprietate, dreptul la mostenire, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul de a te bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poti atinge. O a treia categorie de drepturi o formeaza drepturile exclusive politice, adica drepturile care prin continutul lor pot fi folosite numai pentru participarea cetatenilor la conducerea statelor, la guvernare si anume drepturile electorale. A patra categorie o formeaza drepturile social-politice, adica a cele drepturi care pot fi

exercitate de cetateni, la alegerea lor, att in vederea asigurarii dezvoltarii lor materiale, ct si in scopul participarii lor la conducerea de stat si anume: libertatea constiintei, libertatea cuvntului, libertatea presei, dreptul de asociere la greva, libertatea intrunirilor, mitingurilor si demonstratiilor, secretul corespondentei si al convorbirilor telefonice, dreptul la informatie (informare). A cincea categorie o formeaza drepturile garantii, adica dreptul de petitionare si dreptul celui vatamat intr-un drept al sau printr-un act ilegal al unui organ de stat de a cere organelor competente, in conditiile prevazute de lege, anularea actului si repararea pagubei. In clasificarea expusa nu este cuprins dreptul de azil, deoarece el nu este un drept al cetatenilor Republicii Moldova.
2.3. Argumentati clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale in dependenta de continutul lor.

Folosind criteriul drepturilor si libertatilor cetatenesti vom clasifica drepturile fundamentale ale cetatenilor Republicii Moldova.24
Prima categorie a formeaza inviolabilitatile, adica acele drepturi fundamentale, care asigura viata, posibilitatea de miscare a individului, asigura siguranta sa fizica, a domiciliului sau. In aceasta categorie se includ dreptul la viata, inviolabilitatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la libera circulatie, dreptul la casatorie, la ocrotirea familiei si copilului. A doua categorie o formeaza drepturile social-economice si culturale, adica acele drepturi care asigura dezvoltarea materiala si culturala a persoanei, permitnd acesteia sa participe la viata sociala. In aceasta categorie vom include: dreptul la munca, dreptul la odihna, dreptul la invatatura, dreptul la asigurarea materiala si batrnete, boala sau incapacitate de munca, drepturi tinerilor la asigurare din partea statului a conditiilor necesare dezvoltarii aptitudinilor lor fizice si intelectuale, dreptul la proprietate, dreptul la mostenire, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul de a te bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poti atinge.
124

O a treia categorie de drepturi o formeaza drepturile exclusive politice, adica drepturile care prin continutul lor pot fi folosite numai pentru participarea cetatenilor la conducerea statelor, la guvernare si anume drepturile electorale. A patra categorie o formeaza drepturile social-politice, adica a cele drepturi care pot fi

exercitate de cetateni, la alegerea lor, att in vederea asigurarii dezvoltarii lor materiale, ct si in scopul participarii lor la conducerea de stat si anume: libertatea constiintei, libertatea cuvntului, libertatea presei, dreptul de asociere la greva, libertatea intrunirilor, mitingurilor si demonstratiilor, secretul corespondentei si al convorbirilor telefonice, dreptul la informatie (informare). A cincea categorie o formeaza drepturile garantii, adica dreptul de petitionare si dreptul celui vatamat intr-un drept al sau printr-un act ilegal al unui organ de stat de a cere organelor competente, in conditiile prevazute de lege, anularea actului si repararea pagubei. in clasificarea expusa nu este cuprins dreptul de azil, deoarece el nu este un drept al cetatenilor Republicii Moldova.

TEST nr. 33

Subiectul 1. Sistemul de drept si ramurile dreptului Republicii Moldova.


1.1.Caracterizati etapele procesului de constituire a sistemului dreptului Republicii Moldova. Revenit, dup zeci de ani de guvernare dictatorial, la normali-tatea vieii democratice, Republica Moldova, stat ce cunoate ani ndelungai i grei de lupt a poporului pentru'aprarea independenei naionale, a limbii i culturii sale romneti, pentru nlturarea vicisitudinilor la care a fost supus n timpul dominaiei strine ariste i a regimului totalitar comunist, impus n urma aplicrii prevederilor Pactului Ribbentrop-Molotov din august 1939, are de soluionat mai multe probleme. Printre ele un loc central revine formrii sistemului de drept. Dei, pe parcursul anilor de ocupaie sovietic s-a vorbit c sntem un stat cu atributele sale respective (Constituie, numeroase legi, organe de stat etc), viaa ne-a demonstrat c nu a fost chiar aa. Am fost nu un stat, ci o colonie a unui imperiu.
125

Proclamndu-i suveranitatea (23 iunie 1990) i independena (27 august 1991), Republica Moldova a pomit pe calea crerii statalitii i a sistemului propriu de drept. Actualmente, procesul de constituire a sistemului de drept n statul nostru continu. Un rol important, din acest punct de vedere, a avut adoptarea Constituiei din 29 iulie 1994. Fcnd o trecere n revist a ramurilor de drept n stadiu de formare, menionm faptul c lucrul principal e nainte. 1.2.Determinati criteriile de diferentiere a normelor juridice pe ramuri si principalele ramuri ale dreptului in Republica Moldova. Se deosebesc dupa obiect(relatia sociala) si metoda(imperativa poate fi onerativa sau prohibitiva si norme dispozitive care pot fi permisive supletive etc).Daca e sa ne referim la modul in care s-au conturat ramurile de drept, consideram ca ele au aparut mai intii in orinduirea burgheza, ca rezultat al unui proces de sistematizare a dreptului si ca urmare a aparitiei unor coduri. Am dat deja in acest capitol definitia notiunii "ramura de drept". in continuare ne vom referi succint la principalele ramuri ale dreptului contemporan. Dreptul constitutional reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale cu privire la bazele orinduirii sociale si politicii statului, relatiile dintre stat si persoana, sistemul organelor puterii de stat, principiile de organizare si functionare a lor. Dreptul constitutional este una dintre principalele ramuri ale dreptului, deoarece cuprinde bazele juridice pe care se intemeiaza intreaga reglementare juridica. Importanta lui deosebita se explica prin faptul ca existenta statului de drept presupune suprematia Constitutiei in ierarhia izvoarelor de drept, dar Constitutia reprezinta principalul izvor al dreptului constitutional. Metoda de reglementare specifica este cea a subordonarii, organele de stat aflindu-se intotdeauna pe o pozitie de autoritate si emitind decizii obligatorii pentru toti subiectii de drept, iar normele au caracter imperativ33. Institutiile juridice de baza sint: sistemul politic, sistemul economic, cetatenia, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, sistemul electoral, sistemul si competenta autoritatilor publice etc. Dreptul administrativ cuprinde normele juridice care reglementeaza relatiile sociale cu privire la activitatea executiva si de dispozitie a organelor administratiei de stat. El reglementeaza structura organelor administratiei de stat, raporturile acestor organe cu alte organe de stat, contraventiile administrative, sanctiunile administrative, organele imputernicite sa examineze cauzele cu privire la contraventiile administrative, modalitatile de exercitare a competentei cu care sint inzestrate organele administratiei de stat. Raporturile juridice administrative sint relatiile sociale ce se formeaza in legatura cu organizarea exercitarii competentei organelor administratiei publice -relatii sociale supuse reglementarii normelor dreptului administrativ si principiilor dreptului administrativ, prevazute de principalele izvoare ale dreptului administrativ: Constitutia Republicii Moldova, Codul cu privire la contraventiile administrative, Legea cu privire la Guvern etc. Ele se nasc intre diferitele organe ale administratiei de stat, pe de o parte, si organizatii sau cetateni, pe de alta parte. Prin urmare, intotdeauna unul dintre subiecti este organul administratiei de stat, care apare atit ca titular al puterii, cit si ca titular de drepturi si obligatii, de aceea metoda de reglementare specifica este cea a subordonarii, iar normele au caracter imperativ. Dreptul civil este una dintre cele mai vechi ramuri ale dreptului, care reprezinta ansamblul de norme juridice ce reglementeaza relatiile patrimoniale si relatiile personale nepatrimoniale strins legate cu cele patrimoniale ce se nasc intre persoane juridice, intre persoane juridice si persoane fizice si intre persoane fizice.
126

Normele juridice ale dreptului civil reglementeaza relatii privitoare la: dreptul de proprietate, contractele civile, obligatiile civile, conditia juridica a subiectilor raportului juridic civil - persoanele fizice si persoanele juridice, succesiunile etc. Principalul izvor de drept este Codul civil. Metoda de reglementare este cea a egalitatii partilor, iar normele juridice civile in majoritatea cazurilor sint dispozitive sau supletive. Dreptul muncii este o ramura de drept de sine statatoare, relativ noua, ce cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale de munca, precum si alte relatii derivate din cele de munca. Relatiile de munca apar in procesul muncii sociale a angajatilor la intreprinderi, institutii si organizatii, cum ar fi: protectia muncii, salarizarea, timpul de munca si timpul de odihna, incheierea, modificarea si desfacerea contractului de munca, disciplina muncii etc. Dreptul muncii reglementeaza un sir de relatii sociale care apar in afara procesului de munca, dar care sint legate cu cele de munca cum, bunaoara, sint: litigiile de munca si ordinea examinarii lor, statutul juridic al sindicatelor, relatiile cu privire la asigurarile sociale (invaliditate, boala, batrinete etc), principalul izvor de drept fiind Codul muncii. Dreptul financiar cuprinde acele norme juridice care se refera la formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti. Normele dreptului financiar, stipulate in Codul fiscal si in alte izvoare de drept, reglementeaza urmatoarele probleme mai importante: bugetul de stat, finantele intreprinderilor si ale organizatiilor economice, asigurarile sociale de stat, creditele. Raporturile de drept financiar se nasc intre organele administratiei financiare de stat si persoanele fizice si juridice, iar metoda de reglementare specifica este cea a subordonarii. Dreptul familiei este format din normele juridice care reglementeaza relatiile sociale ce se stabilesc intre membrii familiei, precum si unele relatii dintre acestia si alte persoane. Ca ramura de drept, el s-a desprins din dreptul civil, iar normele dreptului familiei, prevazute in special in Codul familiei, se refera la: incheierea si desfacerea casatoriei, relatiile personale si patrimoniale dintre soti, relatiile dintre parinti si copii, relatiile nascute din infiere, tutela si curatela etc. Dreptul procesual civil, fixat in mare parte in Codul de procedura civila al Republicii Moldova, reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza ordinea dezbaterii si rezolvarii, de catre justitie, a cauzelor civile, precum si indeplinirea hotaririlor judecatoresti privind cauzele respective. Fiind norme de drept procesual, aceste norme reglementeaza raporturile care apar intre organele de infaptuire a justitiei (judecatorii, Curtile de Apel, Curtea Suprema de Justitie a Republicii Moldova) si cetateni, precum si intre cetateni ca parti in proces.34 Dreptul penal cuprinde normele juridice care reglementeaza relatiile sociale prejudiciate prin infractiuni. Aceste norme juridice stabilesc pedepsele si determina conditiile in care statul trage la raspundere penala persoanele care savirsesc infractiuni. In raporturile juridice penale intotdeauna unul dintre subiecti este statul, iar celalalt subiect - infractorul. Metoda de reglementare este cea a subordonarii, normele juridice avind intotdeauna caracter imperativ. Principalul izvor de drept este Codul penal. Dreptul procesual penal este format din ansamblul de norme juridice care reglementeaza activitatea organelor de urmarire penala, a procuraturii si a instantei de judecata in judecarea cauzelor penale, pentru descoperirea infractiunilor. De asemenea, ele reglementeaza raporturile acestor organe cu cetatenii asupra carora se rasfringe activitatea lor. Principalul izvor de drept este Codul de procedura penala. Metoda de reglementare este cea a subordonarii, iar normele juridice au un caracter imperativ.
127

1.3.Estimati rolul dreptului constitutional asupra altor ramuri de drept in Republica Moldova. Orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente. Sistemul de drept la fel cunoate o asemenea ierarhizare a ramurilor sale. Pentru a determina locul ramurii dreptului constituional n sistemul dreptului, trebuie s inem cont de dou aspecte: importana relaiilor sociale reglementate prin dreptul constituional i valoarea formelor juridice, prin care voina deintorilor puterii devine drept (izvoarele de drept). Normele de drept constituional reglementeaz cele mai importante relaii sociale ce apar n procesul instaurrii, meninerii i exercitarii puterii de stat.Astfel de relatii prezinta ce mai mare importanta pentru popor.De aceea aceste relatii sociale sunt reglementate de, legea fundamenta a statului care se situeaza n fruntea sistemului de drept. Din normele constitutiei se desprind principiile dup care celelalte ramuri de drept reglementeaza in domeniile lor de activitate. Dreptul Constitutional contine norme elaborate in cadrul activtatii de realizare a puterii de stat care este o activitate de conducere la nivel superior celorlalte activitati de conducere. Constituia, ca izvor principal al dreptului constitutional este n acelai timp izvorul principal pentru ntregul drept. Orice ramura de drept isi gsete fundamentul juridic n normele din constituie. O modificare intervenita in dreptul constituional impune modificri corespunztoare ale normelor din celelalte ramuri de drept care conin reglementari ale acelorasi relatii sociale.Dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept, deoarece obiectul raportului dr.Const il constituie relatiile sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de stat, dr, libertatile si indatoririle fundamentale ale omului si cetateanului;modul de organizare si functionare a institutiilor oilitice si bazele institutiilor administrative si jurisdictionale. Dr.Const. are rolul conducator fata de celelalte ramuri, stabilind principiile generale care stau la baza dezvoltarii acestor ramuri de drept.Const, ca lege fundamental, reglementeaza si alte relatii care sunt specific altor ramuri de drept.

Subiectul 2. Indatoririle fundamentale.


2.1 Definiti notiunea indatoririlor fundamentale si evidentiati trasaturile caracteristice. Indatoririle fundamentale sunt obligatii esentiale ale cetatenilor pentru a indeplini sarcinile societatii; realizarea lor se asigura prin convingere sau, la necesitate, se foloseste forta coercitiva a statului.Indatoririle fundamentale ale cetatenilor formeaza obiectul Capitolului III din Titlul II al Constitutiei Republicii Moldova. Obligatiile fundamentale prevazute in acest capitol al Constitutiei pot fi grupate in doua categorii principale, dupa cum le sunt destinate sa apere societatea constituita in stat sau sa asigure convietuirea pasnica a cetatenilor intre ei. Trasaturi: nu e/e vb de orice fel de indatoriri, ci doar de acelea care au un caracter fundamental, esential sau vitalp/u insasi existenta statului si asigurarea ordinii social-politice si legale; indatoririle fundamentale t/ie inscrise in Const; orice alte obl.legale ce ar reveni catateanului nu intrunesc caracterul constitutional daca nu sunt incluse in Const.;reprezinta obligatii ale cetatenilor asumate in viata sociala si determinate de scopurile societatii; sunt fundamentale p/u ca sunt esentiale, societatea le confera o mare valoare ce se reflecta in consacrarea lor juridica(Const., legi); sunt indatoriri a caror realizare se asigura prin convingere sau, la nevoie, prin forta de constringere a statului. 2.2. Stabiliti corelatia dintre indatoririle si drepturile fundamentale ale omului si cetateanului.
128

Se cunoaste faptul ca nu poate sa existe drept fara indatorire. Astfel ca membrii unei colectivitai au fata de societatea in care traiesc, in afara de dr, si anumite obligatii, numite indatoriri fundamentale.Indatoririle mobilizeaza cetatenii la realizarea scopurilor societatii constituind in acelasi timp o garantie a realizarii efective a dr.drepturilor fundamentale. Asigurarea respectarii dr di , prin urmare, a tuturor dr. prevazute de ele nu e/e posibila decit in cadrul statului organizat.Organele legislative ale st.stabilesc ordinea de dr. strict necesara p/u desfasurarea normal a vietii sociale, iar organelle executive iau masuri p/u respectarea ei.Organele judecatoresti, la fel intervin, in scopul restabilirii legalitaii atunci cind aceasta a fost incalcata.Tocmai p/u ca e/e asa, in scopul de a-I pune pe catateni in situatia de a se bucura de dr.prevazute in Const. si de alte legi, e/e necesar sa se instituie in sarcina acestora un numar de indatoriri elementare destinate sa apere statul ca garant al ordinii legale. Pe de alta parte, dr.cetatenesti sunt un produs al mediului social si, de aceea, ele t/ie exercitate in asa fel incit sa nu aduca atingere dr. si libertatilor celorlalti indivizi aflati pe teritoriul statului.Si din acest motiv, stipularea dr.fundamentale etatenesti se cere a fi insotita de stabilirea unor obligatii fundamentale. Dr subiective nu pot fi exercitate fara a fi correlate cu unele obligatii juridice, deoarece aceste doua component alcatuiesc continutul oricarui raport juridic.Astfel, pornind de la aceste considerente pur teoretice dreptului, constatam ca indatoririle fundamentale sunt correlative dr.si libertatilor fundamentale.Indeplinirea indatoririlor fundamnetale formeaza in acelasi timp mijlocul prin care se realizeaza dr.subiective, prin care oamenii contribuie la realizarea scopului si sarcinilor societatii in ansamblu. 2.3. Estimati indatoririle fundamentale enumerate in Constitutia Republicii Moldova.

Obligatiile fundamentale fata de stat, ceste o categorie importanta, contine cele mai principale indatoriri ale cetatenilor. Astfel , din aceasta categorie de obligati

fac parte urmatoarele indatoriri:


=Devotamentul (fidelitate) fata de tara, care presupune si obligativitatea depunerii juramntului de catre cetatenii carora li s-au incredintat functii publice.Aceasta indatorire are un continut predominant moral, deoarece impune cetateanului o atitudine de respect fata de trecutul tarii, devotament participativ la straduintele colective, urmarind propasirea ei.Constitutia prevede ca fidelitatea fata de tara este sacra". Se remarca faptul ca indatorirea de fidelitate fata de tara ca obligatie generala apartine tuturor cetatenilor moldoveni, indiferent daca acestia se afla in tara sau in strainatate. Fidelitatea decurge din calitatea de cetatean al statului. Constitutia nu distinge intre cetateni moldoveni si cetateni apartinnd minoritatilor nationale. =Apararea patriei, prevede obligativitatea serviciului militar. Apararea patriei este "o indatorire sfnta a fiecarui cetatean, a tuturor celor care se simt parte a acestui popor si a acestui pamnt". Indatorirea de aparare a patriei este prevazuta in Constitutie, prin care cetatenilor li se impune sa fie intotdeauna pregatiti pentru a da riposta cuvenita, att in cazul unei agresiuni armate, ct si in cazul altor actiuni indreptate impotriva tarii. Apararea tarii este o obligatie ce revine att barbatilor, ct si femeilor, Apararea patriei este un drept si o datorie sfnta a fiecarui cetatean. =Aliniatul 2 din art. 57 prevede satisfacerea serviciul militar- care este obligatoriu pentru

barbatii cetateni moldoveni care au implinit vrsta de 18 ani, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.Serviciul militar este satisfacut in cadrul fortelor militare, destinate apararii nationale, pazei frontiere si mentinerii ordinii publice in conditiile legii.
129

=Indatorirea la contributii financiare.- aceasta indatorire este la fel instituita de Constitutie: "cetatenii au obligatia sa contribuie prin plata impozitelor si taxelor stabilite prin lege la cheltuielile publice. De asemenea, orice alte prestatii sunt interzise, in afara legii. Unele categorii de cetateni sunt scutiti, in temeiul unor legi speciale, de obligatia de a plati impozite si taxe: veteranii de razboi, persoanele handicapate, pensionarii de invaliditate etc. Astfel toti cetatenii Republica Moldova, to afara de cei mentionati au obligatia de a contribui la cheltuielile publice in baza taxelor si impozitelor stabilite prin lege. =Respectarea Constitutiei si a celorlalte legi Aceasta este o obligatie elementara ce revine tuturor persoanelor domiciliate sau rezidente in Moldova, indiferent daca sunt cetateni moldoveni, straini sau apatrizi. Aceasta indatorire este stipulata sub forma unui principiu fundamental, potrivit careia indiferent de raspunderea ce este antrenata si de calificarea faptei (infractiune, contraventie, abatere), rezulta ca a fost incalcata norma legala, iar raspunderea are valoare egala fata de toti cetatenii tarii.Astfel e/e prevazuta obligatia cetatenilor moldoveni, a cetatenilor straini si a apatrizilor de a-si exercita drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta. Exercitarea cu buna credinta a drepturilor este opusul att al abuzului de drept, ct si al fraudei de lege.Daca pentru moldoveni aceasta este indatorirea fundamentala cetateneasca, pentru straini sau apatrizi, care se afla pe teritoriul Moldovei, aceasta este o obligatie care decurge din necesitatea respectarii ordinii de drept instituita ca urmare a exercitarii suveranitatii de catre fiecare stat. =Protectia mediului inconjurator, ocrotirea monumentelor, care sunt reglementate in art. 59 din Const.Indatorirea fiecarui cetatean e de a proteja mediul inconjurator, de a ocroti monumentele istorice si culturale.
=Indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor, ultimii fiind obligati sa aiba grija de parinti si sa le acorde ajutor. Cetatenii Republicii Moldova beneficiaza de drepturi fi libertati, insa, pe lnga

acestea, ei mai au o serie de indatoriri, care trebuie indeplinite. Aceste indatoriri sunt obligatiile fiecarui cetatean in parte.

130

TEST nr. 34

Subiectul 1. Mari sisteme (familii) contemporane de drept.


1.1.Identificati conceptul si trasaturile marelui sistem (familiei) de drept contemporan. Doar la prima vedere s-ar prea c fiecare stat i are dreptul su propriu, drept nefiind supus unei influene din afar, n realitate, ns, legislaia oricrui stat e supus unei influene, mai mari sau mai mici, din afar. Cu att mai mult, orice stat se strduie s ia n consideraie practica de reglementare normativ din alte state. Ca urmare, se observ tendina statelor de a adera la anumite bazine de civilizaie juridic. Aceasta permite evidenierea unor grupuri de sisteme de drept din mai multe state n familii de drept", noiune care, evident, nu corespunde unei realiti biologice. Paralel cu categoria familie de drept", n literatura juridic se aplic i categoria mare sistem de drept". Categoria sistem de drept" servete pentru desemnarea unei grupe de sisteme de drept naionale care au anumite particulariti juridice comune. Bineneles, unitatea sistemelor de drept naionale n cadrul unui mare sistem de drept e relativ i nu poate fi absolut. tiina dreptului nainteaz mai multe idei, propuneri, criterii ce pot fi puse la baza diferenierii sistemelor de drept naionale sau, dimpotriv, atribuirii lor la anumite mari sisteme de drept i anume: gradul de evoluie i de cultur al diverselor comuniti umane; rolul predominant ntr-un anumit sistem de drept al legii, cutumei sau religiei etc. Rene David, unul din patriarhii dreptului comparat, nainteaz ideea conform creia n lume pot fi evideniate urmtoarele familii (mari sisteme) de drept: romano-germanic (sau sistemele juridice de tradiie romanic); anglo-saxon (common law); dreptul socialist, dreptul musulman, hindus, chinez, japonez i dreptul Africii negre i al Madagascarului.O poziie asemntoare mprtete i Victor Dan Zltescu. In lucrarea sa Mari sisteme de drept n lumea contemporan" (1992) autorul evideniaz: marele sistem de drept romano-germanic, marele sistem de common law, marele sistem de drept socialist, sistemele juridice religioase i tradiional, dreptul african cutumiar. 1.2.Generalizati principalele familii de drept contemporan a) Familia dreptului romano-germanic. Sistemele juridice de traditie romanica, aparute in Europa si existente in alte parti ale, lumii, sint rezultatul receptionarii dreptului roman. Destul de esentiala s-a dovedit a fi si influenta cutumelor germanice. E cunoscuta, de asemenea, si influenta franceza asupra dezvoltarii dreptului modem. Sistemele juridice de traditie romanica, la rindul lor, pot fi clasificate in: sisteme care cunosc o mai pronuntata influenta franceza (Belgia, Por-tugalia, Spania, Luxemburg etc.); sistemele de inspiratie germanica (Germania,Elvetia,Austria etc.); sisteme nordice. Ultimele,desi sint sisteme de traditie romanica, au cunoscut o puternica influenta germanica si chiar si de common-law. Ca rezultat al colonizarii unor imense teritorii, familia de drept romano-germanica a depasit continentul european. Astfel, la acest sistem adera majoritatea statelor Americii Latine si Centrale. Acest sistem de drept e caracteristic si unor state care, desi nu au fost supuse dominatiei straine, au manifestat dorinta de occidentalizare a dreptului. Acestui mare sistem de drept ii sint caracteristice urmatoarele. Statele care adera la acest sistem dau prioritate legii ca izvor de drept. E specifica, de asemenea, existenta
131

constitutiilor, ca acte normative fundamentale ale statelor, precum si a codurilor (cum ar fi, de exemplu, Codul civil francez din 1804, Codul civil german din 1900 etc.) b) Familia dreptului anglo-saxon. Acest sistem mai poarta denumirea de common-law. Common-law a aparut in Anglia si prezinta caracteristici cu totul opuse familiei dreptului romano-germanic. El reprezinta un sistem juridic ce guverneaza inca teritorii intinse ce depasesc cu mult limitele Marii Britanii. Acest drept s-a impus datorita expansiunii coloniale britanice. Desi imperiul britanic nu mai este astazi decit o amintire, fostele colonii britanice au pastrat mostenirea sistemului de common-law. Sistemul in cauza e valabil si pentru Statele Unite ale Americii care au iesit de mult din orbita politica, economica si culturala engleza. Dupa cum mentioneaza Maria Dvoracek, common-law-ul este o creatie a judecatorilor, contine reguli statornice pe cale judecatoreasca prin hotariri, care devin obligatorii - in cazurile similare - pentru instantele inferioare. Norma juridica de common-law urmareste sa dea o solutie intr-un proces si nu sa formuleze reguli generale de conduita pentru viitor... intr-o viziune generala, preocuparea dominanta a normelor de common-law este restabilirea imediata a ordinii juridice tulburate si nu stabilirea normelor de baza ale societatii".1 Din cele spuse, rezulta ca in statele care se atribuie la sistemul dreptului anglo-saxon rolul primordial revine practicii si obiceiurlor, traditiilor inradacinate. Aici nu vom intilni coduri sau, in general, acte normative cuprinzatoare, in aceasta ordine de idei, prezinta interes Marea Britanic. Ea, bunaoara, nu cunoaste o constitutie in intelesul de act fundamental unic care sa cuprinda norme ce ar reglementa organizarea ei politica. Constitutia ei e formata din mai multe categorii de norme juridice. Acestea se cuprind in dreptul statutar (Statutary-law), dreptul judiciar (common-law), obiceiul constitutional (ca drept nescris, alcatuit din uzante). c) Sistemul de drept socialist. Acest sistem de drept nu poate fi pus pe acelasi plan cu alte sisteme mari de drept. Una din trasaturile lui fundamentale e ideologizarea pronuntata a dreptului si contrapunerea lui dreptului burghez". Dreptul socialist" pretindea a fi un drept superior tuturor tipurilor de drept existente anterior, precum si dreptului existent in statele contemporane care nu se atribuiau la orinduirea socialista". Sistemul de drept socialist includea nu numai dreptul sovietic, ci si dreptul dintr-o serie de state din Europa de Est si Centrala, Asia, America. Desi a preluat, incontestabil, de la sistemul dreptului romano-germa-nic unele aspecte (de exemplu, impartirea dreptului pe ramuri), sistemul dreptului socialist nu recunostea divizarea in drept public si drept privat, considerind, in virtutea unor ratiuni ideologice, ca intreaga reglementare legala este de drept public. O asemenea teza nu rezista nici unei critici. O trasatura caracteristica acestui sistem e si organizarea judiciara specifica st organizarea autoritatilor publice in general. Pina la sfirsitul anilor 80, inceputul anilor 90, vorbindu-se despre ceea ce se numea sistemul mondial al socialismului", se afirma despre existenta unui mare sistem de drept al statelor socialiste. Evenimentele care au avut loc in acea perioada au facut ca marele sistem juridic" sa se prabuseasca, pastrindu-si pozitiile doar in unele state (Cuba, Coreea de Nord s.a.). Sistemul dreptului socialist s-a mai pastrat partial si in statele formate pe ruinele fostului imperiu sovietic. d) Familia dreptului musulman. E un sistem de drept ce si-a pastrat pozitii serioase intr-o serie de state din Asia si Africa. Dreptul musulman nu va putea sustine in profunzime comparatia cu marile constructii juridice pe care ni le-au lasat Roma sau Napoleon, scria R. Charles. Islamul (de la radacina selam supunere fata de Dumnezeu") este in cele dintii o religie, apoi un stat si, in sfirsit, o cultura".1 Din punct de vedere formal, sursa dreptului musulman este doctrina. Sursa istorica a acestui sistem o constituie: Coranul, Sunna, Idjma, Idjitihad.
132

Coranul, cartea sfinta a musulmanilor, consacra dreptului 500 din cele 6342 versete.Sunna reprezinta tot ceea ce a fost atribuit de catre traditie profetului Mahomed. Idjma inseamna preceptele invatatorilor, care sint rezultatul unui consens. Idjitihad inseamna jurisprudenta. e) Familia dreptului traditional. Acest sistem de drept si-a pastrat radacinile mai ales in Japonia si, partial, in China. Dreptul traditional, in esenta, e un drept caracteristic epocii medievale si, indiscutabil, sfera sa de aplicare e extrem de redusa. Totusi, o serie de reguli s-au transmis legislatiei moderne si contemporane. Astfel, codul civil japonez contine reglementari ce se deosebesc total de reglementarile contemporane. Acest lucru poate fi observat, mai ales, in reglementarea relatiilor familiale. J) Dreptul african cutumiar. E un sistem de drept ce contine reguli care reflecta caracterul agrar al civilizatiei africane. Cea de-a doua caracteristica a dreptului african este caracterul sau colectivist sau comunitar. Cea de-a treia caracteristica este sensul sau profund religios, in sfirsit, este de notat caracterul oral al dreptului african. Alaturi de cutume si norme religioase se intilnesc si alte modalitati de exprimare a dreptului, cum ar fi edictele orale ale sefului comunitatii (trib, uniuni de triburi). 1.3.Estimati locul sistemului de drept al Republicii Moldova in marile sisteme de drept contemporan. Sistemul de drept al RM face parte din marea familie de drept romano-germanic. Specific acestei familii de drept consta in prioritatea acordata legilor ca izvoare de drept in stat. Statul are constitutie care reglementeaza organizarea si functionarea principalelor organe de stat, ca parlament, guvern, autoritatea judecatoreasca, sunt consfintite drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor.Constitutia fiind legea suprema in stat se situeaza deasupra tuturor actelor nationale care contravin acesteia.O problema importanta rezida in faptul divergentelor aparute intre legislatia nationala si internationala prioritatea avind cea internationala art.8 constitutie. Locul sistemului de drept al RM din cadrul familiei romano-germanice are ca scop armonizarea si democratizarea legislatiei conform practicilor altor state. Statul RM in coraport cu celelalte sisteme de drept neavind incheiate careva acorduri internationale de fiecare data va actiona pe cale diplomatica.De asemenea prezenta Codurilor editate de legislatorul moldovean are scop de a supune reglementarii juridice principalele raporturi juridice aparute in societate.

Subiectul 2. Statutul juridic al cetatenilor straini si al apatrizilor in Republica Moldova.


2.1 Definiti notiunea cetatenilor straini si al apatrizilor in Republica Moldova. Conform Legii cu privire la statutul juridic al cetatenilor straini si al apatrizilor in Republica Moldova, se considera cetatean strain persoana care nu are cetatenia Republicii Moldova, dar care are dovada apartenentei sale la un alt stat, apatrid - persoana care nu are
cetatenia Republicii Moldova si nici dovada apartenentei sale la un alt stat. Avem doua categorii de cetateni straini: cetateni straini cu traiul stabilit permanent in Republica Moldova; cetateni straini ce se afla temporar in Republica Moldova. Din considerentele ca exista un ansamblu de cauze din care cetatenii straini si apatrizii se afla in Republica Moldova, este necesar a concretiza aceste notiuni si actele ce Ie sunt eliberate in dependenta de statutul lor.

2.2. Determinati drepturile, libertatile si indatoririle cetatenilor straini si apatrizilor care domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul Republicii Moldova si celor care temporar se afla in tara. Cetatenii straini si apatrizii au aceleasi drepturi, libertati si indatoriri ca si cetatenii Republicii Moldova, cu unele exceptii ce sunt stabilite de lege8.
133

Ei beneficiaza de drepturi si de libertati fara a leza interesele statului, drepturile si interesele legitime ale cetatenilor Republicii Moldova si ale altor persoane. Cetatenii straini si apatrizii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau de origine sociala. Cetatenii straini si apatrizii au dreptul la domiciliere in Republica Moldova in baza actelor de identitate valabile. Cei sositi temporar in Republica Moldova au dreptul sa domicilieze conform actului stabilit de legislatie. Cetatenii straini si apatrizii au dreptul la munca si la protectia ei. Ei nu pot fi desemnati in functie sau antrenati in activitati pentru care se cere cetatenia Republicii Moldova.

Persoanele care doresc sa se stabileasca cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova in scopul reintegrarii familiei vor solicita adeverinta de imigrant si vor confirma ca dispun de spatiu locativ si mijloace suficiente pentru satisfacerea necesitatilor familiei reintegrate. Familia imigrantului poate sa includa: sotia (sotul), copiii, tatal si mama, precum si persoanele asupra carora este stabilita tutela sau curatela. Persoanele nominalizate, cu exceptia copiilor minori si a sotiei (sotului), pot imigra in Republica Moldova numai in cazul in care se stabilesc cu traiul la persoane care cel putin de 3 ani domiciliaza pe teritoriul Republicii Moldova. Migratia de munca are drept scop plasarea in cmpul muncii a lucratorilor imigranti care poseda specialitati deosebit de solicitate in tara si a specialistilor de calificare inalta, atragerea investitiilor straine, precum si plasarea in cmpul muncii peste hotare a cetatenilor Republicii Moldova in scopul reducerii somajului intern. Au drept de munca in Republica Moldova numai acei cetateni straini si apatrizi care au obtinut de la Departamentul Migratiune permise de munca permanente sau cu termen fixat. Migratia pentru obtinerea studiilor are loc conform Conventiei incheiate de Republica Moldova cu alte state, precum si in baza contractelor incheiate de institutiile de invatamnt din Republica Moldova, autorizate in modul stabilit, cu persoane fizice sau juridice straine. Ei se bucura de aceleasi drepturi si aceleasi obligatii ca si elevii si studentii din Republica Moldova. Migratiunea frontaliera a populatiei din zonele de frontiera ale tarii se reglementeaza in baza tratatelor bilaterale incheiate intre Republica Moldova si statele vecine. Statutul de imigrant se acorda cetateanului strain sau apatridului din momentul eliberarii adeverintei de imigrant de catre Departamentul de Migratiune si inceteaza o data cu obtinerea cetateniei Republicii Moldova sau cu emigrarea cu trai permanent peste hotarele tarii. Legea cu privire la migratiune prevede si restrictii privind imigrarea. Se interzice imigrarea cetatenilor straini si apatrizilor care: prezinta pericol pentru securitatea nationala, ordinea, sanatatea morala publica; au comis infractiuni contra pacii, infractiuni grave de alta natura, inclusiv militare contra umanitatii, daca aceste actiuni au fost definite in actele militare; au antecedente penale nestinse; sufera de boli care prezinta pericol pentru sanatatea publica. Pentru o anumita perioada de timp este interzisa imigrarea cetatenilor straini si a apatrizilor care: au fost anterior expulzati - pentru 5 ani; au incalcat anterior regimul de sedere in tara pentru - 3 ani; au practicat activitate de munca in mod ilegal pentru - 3ani; au comunicat intentionat informatii false despre sine - pentru 1 an. Persoanele care au copii comuni cu persoanele care locuiesc permanent in teritoriul Republicii Moldova nu cad sub incidenta acestor patru puncte.
134

O data cu acordarea statutului de imigrant ei beneficiaza pe teritoriul Republicii Moldova de toate drepturile si libertatile prevazute de legislatia in vigoare cu urmatoarele restrictii: nu pot fi desemnati in functii sau antrenati in activitati pentru care, in conformitate cu legislatia in vigoare, se cere cetatenia Republicii Moldova; nu beneficiaza de dreptul de a alege si de a fi alesi in organele legislative, executive si in alte organe eligibile; nu pot organiza sau participa la manifestatii ori intruniri care aduc atingere ordinii publice sau securitatii nationale; nu pot organiza pe teritoriul tarii partide politice sau alte grupari similare si nu pot fi
membri ai acestora; nu pot finanta partide, organizatii social-politice, grupari sau manifestatii; nu pot satisface serviciul militar in Fortele Armate ale Republicii Moldova; nu pot desfasura o activitate de munca pe teritoriul Republicii Moldova fara obtinerea permisului de munca, eliberat de Departamentul Migratiune . Obligatiile imigrantilor pe teritoriul Republicii Moldova: sa respecte Constitutia Republicii Moldova si legislatia in vigoare; sa-si legalizeze sederea pe teritoriul Republicii Moldova la autoritatile administratiei publice de specialitate; sa se prezinte in termen de 3 zile (cu exceptia zilelor de odihna si de sarbatoare) de la data eliberarii adeverintei de imigrant la autoritatile de evidenta si documentare a populatiei pentru obtinerea permisului de sedere; sa paraseasca teritoriul Republicii Moldova la expirarea termenului de sedere stabilit; sa achite impozitele, taxele si alte plati stabilite de legislatie, daca tratatele internationale nu stabilesc altfel; sa efectueze examenul medical in scopul depistarii virusului imunodeficitar uman (HIV), a maladiei SIDA si a bolilor ce prezinta pericol pentru sanatatea publica 15. Adeverinta de imigrant se elibereaza, in functie de motivul imigrarii, cetateanului strain sau a apatridului sosit pe un termen de peste 90 zile, care este obligat sa se adreseze Departamentului Migratiune, cu o luna inainte de expirarea acestui termen, cu un demers in care solicita eliberarea ei. In Republica Moldova adeverinta de imigrant este de

2 tipuri: cu termen fixat; permanenta (cu durata nedeterminata).

2.3. Evaluati institutiile juridice privind extradarea, expulzarea si acordarea azilului politic cetatenilor straini si apatrizilor in Republica Moldova. Refugiatii si situatia in care a nimerit aceasta categorie de persoane este o problema noua
pentru Republica Moldova, ea se confrunta cu aceasta problema doar de ctiva ani. Intreaga populatie trebuie sa fie constienta de situatia cu totul dificila in care au nimerit oameni la fel ca si noi, insa pentru moment lipsiti de adapost, hrana, lucru etc. Azil politic - protectie exceptionala acordata strainului de catre Presedintele Republicii Moldova.La acordarea azilului, statutului de refugiat, protectiei temporare, nu se fac discriminari pe motiv de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau de origine sociala.Se respecta confidentialitatea, unitatea familiei, protectia copilului. Statutul de solicitant incepe din momentul depunerii de catre strain a cererii de acordare a statutului de refugiat si se incheie o data cu emiterea unei decizii prin care el este recunoscut refugiat sau prin care i se respinge cererea.Solicitantii de azil care au intrat ilegal in Republica Moldova sunt considerati admisi temporar pe teritoriul tarii si nu vor fi sanctionati pentru intrarea ilegala in tara in cazul initierii procedurii de acordare a statutului de refugiat.Tratamentul acestor persoane se va conforma standardelor internationale leferitoare la drepturile omului. Solicitantii de azil care nu au trecut frontiera de stat vor fi admisi in teritoriul tarii la solicitarea directorului Directiei Principale pentru Refugiati. Ei pot fi plasati in centre de receptie, triere si cazare.

Extradarea este un act de asistenta juridica prin care un stat pe teritoriul caruia s-a refugiat un infractor sau condamnat , care nu este cetatean al statului solicitat, este predat , la cererea statului in drept a-l urmari penal, judeca sau supune la executarea condamnarii penale. Ca regula cetatenii proprii nu se extradeaza..In doctrina de specialitate extradarea este definita
135

ca fiind un act de asistenta juridica interstatala in materie penala care urmareste transferul unui individ urmarit sau condamnat penal din domeniul suveranitatii juridice a unui stat in domeniul celuilalt stat .Rolul principal al extradarii este acela de a asigura fiecarui stat conditii optime de realizare a justitiei, prin represiunea infractiunilor.Extradarea este un act de cooperare a statelor impotriva infractorilor de un anumit gard de periclozitate, pentru a impiedica sutragerea acestora, prin refugierea pe teritoriul altui stat, de la raspunderea penala. Expulzarea- metoda prin care un strain sau un grup de straini pot fi obligati sa paraseasca teritoriul statului intr-un termen foarte scurt, fiind o masura de siguranta a statului si nu neaparat o sanctiune.Este o masura luata p/u ocrotirea ordinii de dr., a ordinii economice sau juridice, a sigurantei statului sau p/u ofense aduse statului de resedinta sau unui stat strain.statul care dispune expulzarea nu e obligat sa dea explicatii p/u aceasta masura.P/u a expulza personalul misiunilor diplomatice t/ie ca aceste persoane care beneficiaza de imunitate diplomatica sa fie declarate persona non grata si t/ie ca la cererea statului, sa paraseasca tara, acestia sa refuze.Expulzarea nu poate fi aplicata cetatenilor proprii ale unui stat, ci doar starinilor.

TEST nr. 35

Subiectul 1. Probleme teoretice si practice ale realizarii dreptului.


136

1.1.Interpretati conceptul, insemnatatea si formele de realizare a dreptului. Adoptarea normelor juridice nu reprezinta un scop in sine , ci numai prima etapa obligatorie a procesului de reglementare juridica a relatiilor sociale.Urmatoarea etapa importanta o reprezinta transpunerea in viata a prevederilor legale.Traducerea in viata reprezinta factorul decisiv al existentei dreptului in general. Prin urmare p/u realizarea acestor obiective este nevoie de cumularea unor conditii precum la traducerea in viata a prevederilor cuprinse in normele legale participa subiecti speciali (statul, autoritatile publice, organizatii nestatale, persoane fizice (cetateni, cetateni straini, apatrizi). Fiecare din acesti subiecti sunt nevoiti de a-si cunoaste statutul lor juridic de aceea statul adopta , publica legi p/u ca populatia sa se informeze. De asemenea se impune asigurarea de catre stat a unui cadru organizatoric legal si accesibil poporului. Insemnatatea rezida in faptul ca statul prin adoptarea de legi va sanctiona comportamentul celor care incalca legea si aplicarea dreptului va fi posibila fara careva incoveniente.Astfel ppopulatia urmeaza a se conforma si respecta normele juridice existente. Ceea ce tine de formele de realizare a dreptului exista diferite opinii in literatura de specialitate insa cea mai eficienta ar fi realizarea normelor prohibitive deoarece se intilnesc in cadrul mai multor ramuri de drept si p/u a realiza conduita prescrisa urmeaza ca subiectii sa se abtina de la incalcarea normelor juridice. O forma de realizare a dr ar fi respectarea si executarea dispozitiilor legale de catre cetateni si realizarea dreptului prin aplicarea nj de catre organele de stat competente. 1.2.Generalizati specificul aplicarii ca forma de realizare a dreptului. Aplicarea, ca forma speciala de realizare a dreptului, poate fi definita ca o activitate practica a statului prin care acesta, prin intermediul organelor sale, infaptuieste prevederile normelor juridice, actionind ca titulari ai puterii de stat, activitate ce se desfasoara in formele oficiale stabilite prin lege. De aici rezulta urmatoarele: -aplicarea e o activitate practica in cursul careia organele de stat infaptuiesc prevederile normelor juridice; -organele de stat actioneaza, potrivit competentei lor, ca titulari ai autoritatii de stat; -aplicarea dreptului e o forma a activitatii statale; -activitatea de aplicare a dreptului se desfasoara conform unei pro ceduri speciale, in forme strict stabilite de lege; -spre deosebire de realizarea dreptului prin respectarea si executa rea normelor juridice care se poate desfasura si fara crearea unor raporturi juridice, aplicarea dreptului este nemijlocit legata de raporturi juridice in care un subiect al lui intotdeauna este statul. Notiunea de aplicare a dreptului este rezervata numai acelor sete de realizare care sint infaptuite de organele statului, potrivi competentei lor. Spre deosebire de alte forme de realizare a dreptului, aplicarea se deosebeste prin faptul ca ea impune intotdeauna actiuni (respectarea, de exem plu, impune abtinerea de la anumite actiuni) si acestea sint obligatorii. Aplicarea dreptului are un caracter derivat, in sensul ca ea asigura realizarea dreptului pentru terte persoane. Necesitatea aplicarii dreptului apare atunci cind: l. Drepturile si obligatiunile subiectilor nu pot aparea fara hoiarirea autoritatii publice respective. De exemplu, dreptul de a fi pensionat cetateanul il capata numai dupa adoptarea deciziei organului competent. 2. Aplicarea e necesara in cazul aparitiei unor litigii intre subiectii conflictului privind anumite drepturi, incalcarii unor drepturi, aparitiei unor bariere pentru exercitarea drepturilor, in aceste cazuri subiectul cointeresat se va adresa in instanta de judecata sau la autoritatea
137

competenta, care vor analiza cazul si vor adopta deciziile respective. 3. Aplicarea dreptului e necesara in cazul comiterii unor fapte ilicite. La cercetarea cazului, se va stabili vinovatia, prejudiciul cauzat si se va adopta decizia respectiva. 4. in cazul unor fapte ale persoanelor fizice si juridice si a unor evenimente de care legislatia leaga aparitia unor efecte juridice. Aplicarea dreptului poate fi privita ca un proces complex ce se desfasoara nu la voia intimplarii, ci conform unor cerinte legate atit de necesitatea stabilirii corecte a imprejurarilor de fapt, cit si de necesitatea aplicarii corecte a normei juridice ce reglementeaza situatia stabilita. in legatura cu aceasta, pot fi evidentiate mai multe etape, faze ale procesului de aplicare a dreptului. Aceste faze constituie un proces unic. Fazele aplicarii difera de la un caz la altul, in dependenta de caracterul normei juridice aplicate si actul individual adoptat in legatura cu aplicarea. 1.3.Stabiliti coraportul actului normativ-juridic cu actul interpretativ si actul aplicativ. Actul de aplicare a dreptului este actul juridic concret care produce anumite efecte juridice concretizate in nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice Actul normativ juridic este un act primar, pe cind actul aplicativ este un act derivat. Actele aplicative rezulta intotdeauna din cele normative si sint adoptate in baza lor. 1. Actul normativ juridic intervine pe planul elaborarii dreptului, pe cind actul de aplicare a dreptului, pe planul transpunerii acestuia in viata, pe planul aplicarii dreptului. 2. Activitatea normativa juridica este rezervata doar unor autoritati publice. Profesorul Nicolae Popa are perfecta dreptate afirmind ca, in principiu, nimic nu se opune ca un organ care elaboreaza un act normativ sa poata elabora si acte de aplicare (a majori ad minus). Spre exemplu: guvernul edicteaza atit hotariri - acte normative - cit si decizii individuale, acte de aplicare a dreptului". Daca activitatea normativa este strict reglementata in competenta unor organe ale statului, activitatea de aplicare poate fi realizata de orice organ al statului si, in limite determinate, chiar si de organizatii nestatale. 4. Actele de aplicare intotdeauna dau nastere unor raporturi juridice. Aceste raporturi juridice apar, fie intre organul emitent si un alt subiect de drept, fie intre doua subiecte de drept distincte de organul de stat care a emis actul de aplicare. 5. Spre deosebire de actele normative care au un caracter general, impersonal, tipic, injonctiv si ireprogabil, actele de aplicare a dreptului sint acte individuale, concret determinate, referindu-se la osituatie de fapt. 6. Actul normativ, avind un caracter general, actioneaza in mod repetat, continuu, in masura in care se produce ipoteza prevazuta de norma, producindu-si efectele impersonal si difuz pina la abrogarea lui, expirarea termenului (daca a fost edictat pentru o anumita perioada), sau pina la caderea in desuetudine. Actul de aplicare adreptului, fiind individual, isi consuma efectele odata cu solutionarea spetei deduse. 7. Emiterea actelor aplicative nu este numai un drept al organelor de stat, ci si o obligatie juridica. Organul de stat este obligat sa emita actul de aplicare. Emiterea actului aplicativ constituie una din atributiile autoritatii respective. Daca actul normativ intra si iese din vigoare dupa reguli strict determinate prin lege, actul de aplicare devine obligatoriu din momentul comunicarii sale celor interesati. Chiar din momentul comunicarii incepe sa se scurga termenul in cadrul caruia poate fi contestat de catre partea nemultumita.in timp ce actul normativ isi intinde efectele pe toata perioada in care este in vigoare, actul de aplicare isi epuizeaza efectele in momentul adoptarii sale. 8. Hotarul ce separa actul normativ de actul de aplicare il reprezinta denumirea, scopul urmarit, continutul diferit, finalitatea deosebita ale celor doua categorii de acte. Denumirea nu intotdeauna poate fi obiect de distinctie a actului normativ de cel aplicativ. Un lucru este cert: legea (constitutionala, organica, ordinara) intotdeauna este act normativ. Acelasi lucru se refera si la ordonantele Guvernului, care intotdeauna sint acte normative, in ceea ce priveste celelalte acte
138

(decretele presedintiale, hotaririle guvernului etc.), ele pot fi atit normative, cit si aplicative. Calificarea si distinctia lor depinde de scopul urmarit, continutul concret, finalitatile sale. Mai mult ca atit. Unul si acelasi act poate fi concomitent si act normativ si act aplicativ. De exemplu, o hotarire cu caracter normativ, adoptata de catre Guvern, este un act normativ, dar, in acelasi timp, are si un caracter aplicativ fata de legea in baza careia ea a fost emisa. Acest lucru rezulta chiar si din prevederea constitutionala a alin. (2) al art. 102 al Constitutiei Republicii Moldova: (2) Hotaririle se adopta pentru organizarea executarii legilor". Astfel, Parlamentul, fiind unica autoritate legiuitoare a statului adopta legi. In acelasi timp, Parlamentul, conform atributiilor sale, adopta diverse acte aplicative. Exemplu de acte aplicative emise de Parlament ne pot servi: hotaririle Parlamentului de numire in functie, hotarirea privind votul de incredere acordat Guvernului s. a. Exemple de acte de aplicare a dreptului: proces verbal de contraventie, decizie de sanctionare, decizie de pensionare, decizie de acordare a terenului de constructie, order de pechezitionare, order de arest etc

Subiectul 2. Notiunea si importanta alegerilor.


2.1 Definiti notiunea de alegeri, descrieti trasaturile principale si functia sociala a alegerilor. Alegeri actiune prin care cetatenii selecteaza si desemneaza prin vot, in conformitate cu anumite proceduri, persoanele care urmeaza sa faca parte din organele de conducere ale unui stat, unitate teritorial-administrativa sau ale unei organizatii sau unui partid politic sau un organ colegial. Ceteanul Republicii Moldova particip la alegeri prin vot universal-(realizarea dr electoral nu depinde de sex, rasa, nationalitate, limba vb, provenienta social, funcita detinuta, religie, aspiratii politice etc), egal-(fiecare alegator are dr la un sindur vot), direct-(fiecare alegator voteaza personal), secret-(votarea la alegeri si /referendum e/e secreta, excluzindu-se, astfel, posibilitatea influentarii vointei alegatorului) i liber exprimat-(permite alegatorului posibilitatea de a decide personal utilitatea si necesitatea participarii sale la alegeri;in procesul de organizare si desfasurare a alegerilor se exclude orice forma de constringere in raport cu participarea cetatenilor la alegeri si la procesul votarii). Functia alegerilor o putem enunta prin prisma caracterului de periodicitate a alegerilor ce presupune ca atributiile autoritatilor publice reprezentative centrale si de autoadministrare locala sunt limitate in timp, de aceea alegerile ordinare trebuie sa se desfasoare la anumite intervale de timp.Intervalele de timp sunt determinate de durata mandatului organelor(persoanelo)respective.Obligativitatea alegerilor rezida in aceea ca in RM unica modalitate obligatorie si legala de formare a organelor reprezentative centrale si de administratie publica locala sint alegerile. 2.2 Clasificati si determinati modurile si felurile de alegeri. Alegerile sunt de diferite tipuri si anume: 1. alegeri directe: votare intre care alegatorul si candidatul la postul electiv nu exista instante intermediare care ar exprima vointa alegatorului. Alegatorul voteaza direct pentru candidatul la postul electiv. 2. alegeri indirecte electoratul alege doar reprezentanti sau delgati care, la rindul lor aleg candidatii propusi. 3.alegeri generale cind se aleg reprezentantii pentru toate locurile din organismele reprezentative sau orice tip de alegeri care au loc intr-o singura zi, de duminica sau in oricare alta zi indicata in actul de stabilire a alegerilor, pe intreg teritoriul tarii. 4. alegeri partiale sau suplimentare se desfasoara pentru a completa o parte din locuri. 5. alegeri nationale se desfasoara in toata tara.
139

6. alegeri ordinare se desfasoara in termenele prevazute de constitutie sau de lege, de regula, in legatura cu exprimarea termenului imputernicirilor. 7. alegeri anticipate se desfasoara in cazul dezolvarii anticipate a parlamentului, alegerea organului electiv in cazul incetarii inainte de termen a mandatului sau dizolvarii acestuia ori in cazul reorganizarii administrativ-teritoriale. 8. alegeri desfasurate intr-un singur scrutin cind rezultatele alegerilor stabilesc dupa votarea unica a alegatorilor. Are caracter definitivat. 9. alegeri desfasurate in 2 sau mai multe scrutine cind este necesar de 2 sau mai multe votari in scopul determinarii invingatorilor din numarul candidatilor la postul electiv. 10. alegeri repetate se desfasoara in cazurile in care alegerile deja efectuate se dovedesc a fi nevalabile. Ele nu sunt recunoscute din cauza incalcarii legislatiei cu privire la alegeri.

140

TEST nr. 36

Subiectul 1. Aplicarea ca forma speciala de realizare a dreptului.


1.1. Identificati notiunea aplicarii ca forma speciala de realizare a dreptului si principiile acestuia. Aplicarea, ca forma speciala de realizare a dreptului, poate fi definita ca o activitate practica a statului prin care acesta, prin intermediul organelor sale, infaptuieste prevederile normelor juridice, actionind ca titulari ai puterii de stat, activitate ce se desfasoara in formele oficiale stabilite prin lege. De aici rezulta urmatoarele: a)aplicarea e o activitate practica in cursul careia organele de stat infaptuiesc prevederile normelor juridice; b)organele de stat actioneaza, potrivit competentei lor, ca titulari ai autoritatii de stat; c)aplicarea dreptului e o forma a activitatii statale; d)activitatea de aplicare a dreptului se desfasoara conform unei pro ceduri speciale, in forme strict stabilite de lege; e)spre deosebire de realizarea dreptului prin respectarea si executa rea normelor juridice care se poate desfasura si fara crearea unor raporturi juridice, aplicarea dreptului este nemijlocit legata de raporturi juridice in care un subiect al lui intotdeauna este statul. 1.2.Demonstrati succesiunea etapelor procesului de aplicare a dreptului. Aplicarea dreptului poate fi privita ca un proces complex ce se desfasoara nu la voia intimplarii, ci conform unor cerinte legate atit de necesitatea stabilirii corecte a imprejurarilor de fapt, cit si de necesitatea aplicarii corecte a normei juridice ce reglementeaza situatia stabilita. In legatura cu aceasta, pot fi evidentiate mai multe etape, faze ale procesului de aplicare a dreptului. Aceste faze constituie un proces unic. Fazele aplicarii difera de la un caz la altul, in dependenta de caracterul normei juridice aplicate si actul individual adoptat in legatura cu aplicarea. Asa, de exemplu, daca ne referim la activitatea instantei judecatoresti in procesul de aplicare a dreptului, pot fi evidentiate urmatoarele faze: 1. Stabilirea starii de fapt constituie prima faza a procesului de aplicare a dreptului. Ea presupune cercetarea si cunoasterea situatiei concrete, a imprejurarilor, faptelor ce fac obiectul aprecierii. Organul de aplicare, cercetind starea de fapt, va trebui sa cunoasca situatia reala sub toate aspectele ei, adevarul obiectiv. Fapta juridica va trebui cercetata la justa ei valoare, pentru a o considera pozitiva sau negativa, licita sau ilicita. 2. Alegerea normei de drept aplicabile constituie urmatoarea faza, care mai poarta denumirea de critica " (selectionarea normei). La aceasta faza urmeaza ca fapta respectiva sa fie apreciata din punct de vedere juridic. Numai in cazul unei calificari juridice exacte a starii de fapt organul de aplicare a dreptului va adopta o decizie adecvata si invers. 3. Interpretarea normelor juridice reprezinta un moment important al procesului de aplicare a dreptului si consta in lamurirea intelesului exact si complet al normei juridice, gasirea celei mai adecvate solutii juridice pentru fapta concreta data.1 4. Elaborarea si emiterea actului de aplicare a dreptului constituie cea mai responsabila faza a procesului de aplicare a dreptului. Ea incununeaza activitatea organului de aplicare a dreptului. Prin actul de aplicare are loc individualizarea normelor juridice. Actele de aplicare ale organelor de stat constituie un temei juridic al aparitiei, modificarii sau stingerii raporturilor juridice. Fara existenta acestor acte, fara individualizarea prevederilor generale la cazuri concrete, intentia legiuitorului de a determina conduita subiectelor de drept nu si-ar atinge scopul. 5. Executarea actului de aplicare si controlul executarii lui se impune ca o faza logica a procesului de aplicare a dreptului. Important e si faptul ca hotarirea, decizia luata de organul de aplicare sa nu ramina pe hirtie, ci sa fie realizata practic.
141

1.3.Estimati actele aplicative emise de autoritatile publice din Republica Moldova si legatura lor cu actele normativ-juridice si actele interpretative. Actele de aplicare a dreptului nu tin de competenta exclusiva a unei singure autoritati publice. Ele pot fi emise de toate cele trei categorii de autoritati publice (legislative, executive (judecatoresti). Astfel, Parlamentul, fiind unica autoritate legiuitoare a statului adopta legi. In acelasi timp, Parlamentul, conform atributiilor sale, adopta diverse acte aplicative. Exemplu de acte aplicative emise de Parlament ne pot servi: hotaririle Parlamentului de numire in functie, hotarirea privind votul de incredere acordat Guvernului s. a. Presedintele Republicii, in exercitarea atributiilor sale, emite decrete obligatorii pentru executare pe intreg teritoriul statului (alin. (i) al art. 94 (Actele Presedintelui") al Constitutiei Republicii Moldova). Unele din decretele Presedintelui pot fi acte normative. Majoritatea absoluta a decretelor Presedintelui sint, totusi, acte aplicative. Exemplu de decrete, acte aplicative, ne pot servi: decretele de numire in functie, de decorare cu ordine si medalii, de gratiere, de acordare a cetateniei etc. Guvernul, ca organ al puterii executive, adopta hotariri cu caracter aplicativ. Prim-ministru, pentru organizarea activitatii interne a Guvernului, emite dispozitii. Ministerele, departamentele, in exercitarea atributiilor ce le revin, emit ordine si instructiuni. Autoritatile publice locale adopta hotariri si dispozitii. Instantele judecatoresti nu fac decit acte de aplicare a dreptului (hotaririle judecatoresti), neputind emite acte normative. Prin actele de aplicare a dreptului se nasc, se modifica, se sting raporturi juridice concrete, ori apar drepturi si obligatii in sarcina unor subiecti de drept concret. Exemple de acte de aplicare a dreptului: proces verbal de contraventie, decizie de sanctionare, decizie de pensionare, decizie de acordare a terenului de constructie, order de pechezitionare, order de arest etc.

Subiectul 2. Principiile dreptului electoral 2.1.Definiti


notiunea de principii ale dreptului electoral si indicati-le. Principiile electorale- reprezinta o serie de standarde general acceptate,fundamentale, care reflecta natura democratica a alegerilor in calitate de fundament constitutional al puterii publice. Ele determina conditiile primare de reglementare a drepturilor electorale. Clasificarea principiilor: Principiile organizarii si desfasurarii alegerilor /Principiile participarii cetatenilor Republicii Moldova la alegeri / Principiile Complimentare. 2.2 Argumentati particularitatile generale ale fiecarui principiu in parte si stabiliti corelatia dintre ele. Principiile organizrii i desfurrii alegerilor reflect condiiile incipiente de asigurare a raporturilor electorale. Categoria dat include: Obligativitatea alegerilor- n Republica Moldova alegerile snt unica modalitate obligatorie i legal de formare a organelor representative centrale i de administraie public local. Autenticitatea (nefalsifcarea) alegerilor:-Hotrrile consiliului i biroului electoral, adoptate n limitele competenei lor, snt executorii pentru autoritile publice, ntreprinderi, instituii i organizaii, persoanele cu funcii de rspundere, partide, alte organizaii social-politice i organele lor, precum i pentru toi cetenii. Periodicitatea alegerilor-atribuiile autoritilor publice representative centrale i de autoadministrare local snt limitate n timp, de aceea alegerile ordinare trebuie s se desfoare la anumite intervale de timp. Intervalele de timp snt determinate de durata mandatului organelor (persoanelor) respective. Libertatea alegerilor- principiul dat presupune c n procesul de organizare i desfurare a alegerilor s se exclud orice form de constrngere n raport cu participarea cetenilor la alegeri i la procesul votrii. Orice cetean i exprim opiunea
142

electoral fr a fi supus vreo unui control i fr a fi tras la rspundere pentru modul n care ia exercitat acest drept.Alternativitatea (competitivitatea) alegerilor- n listele de candidai trebuie s fie nregistrai mai muli de un candidat. n cazul numrului multiplu de mandate, numrul candidailor nregistrai trebuie s fie mai mare dect numrul mandatelor disputate. Acest principiu nu este consacrat n Codul electoral al RM. Admisibilitatea diferitor sisteme electorale: nici Constituia, nici Codul electoral al RM nu conin interdicii cu privire la utilizarea diferitor sisteme electorale n procesul organizrii alegerilor centrale sau locale. Legislaia recunoate caracterul legitim al alegerilor organizate dup sistemul electoral majoritar, al reprezentrii proporionale i al unor modele mixte.Independena organelor electorale: pentru realizarea efectiva a alegerilor i garantarea drepturilor electorale ale cetenilor se formeaz organe electorale speciale. Aceste organe electorale snt independente de organele de stat i de autoadministrare local. Principiile participrii cetenilor R M la alegeri snt consacrate n Constituie i Codul electoral. Astfel,articolul 2, alin.l, din Codul electoral consacr c ceteanul RM particip la alegeri prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat.Universalitatea dreptului electoral: realizarea dreptului electoral ntdepinde de sex, ras, naionalitate, limba de vorbire, provenien socialfuncia deinut, religie, aspiraii politice, avere etc. Cetenii RepubliciMoldova care au atins vrsta de 18 ani au dreptul de a alege, de a participi la procedurile electorale n conformitate cu legislaia n vigoare. Un impediment pentru realizarea principiului dat este problema censului electoral. In istoria dreptului parlamentar snt cunoscute mai multe tipur de cens electoral: cens de proprietate, de sex, de ras, de vrst, cens capacitar, cens de edere. Egalitatea dreptului electoral presupune c cetenii particip la alegeri n condiii egale. Acest principiu se asigur prin acordarea tuturor alegtorilor a unor posibiliti egale din punct de vedere normativ ncepnd ci naintarea candidailor, participarea la campania electoral i votare; propriu-zis. n cadrul oricrui scrutin, fiecare alegator are dreptul la un singur vot. Fiecare vot are putere juridic egal." (Codul electoral al R.Mart.4) Votarea direct presupune c cetenii RM cu drept de vot i exprim opiunile electorale n procesul alegerilor fr intervenia alto persoane. Articolul 53, alin.l, din Codul electoral al R M. prevede: .fiecare alegator voteaz personal. Votarea n locul altor personae este interzis". Secretul votului- Votarea n condiii secrete exclude orice control din parte oricror organe sau funcionari publici a modului n care cetenii i-a exprimat sau i exprim opiunile electorale. Votarea la alegeri i/sa referendum este secret, excluzndu-se astfel posibilitatea influenr voinei alegatorului." (Codul electoral al RM, art.6). Libertatea exprimrii opiunii electoraleprincipiul dat acord alegtorult posibilitatea de a decide personal utilitatea i necesitatea participrii sale la alegeri. Principiile complementare: Publicitatea,transparent, caracterul territorial al alegerilor, Responsabilitatea p/u incalcarea dr.electorale ale cetatenilor. 2.3 Estimati concordanta legislatiei Republicii Moldova cu principiile constitutionale ale dreptului electoral. Nu sunt in concordanta cu legislatia urmatoarele principii: publicitatea si transparenta, desi in ultima vreme se tinde tot mai mult spre aceea ca sistemul electoral in intregime sa fie conform legislatiei in vigoare in domeniu.Codul electoral prevede direct princip date.Se fac diverse abuzuri din partea persoanelor interesate pentru a se ajunge la rezultatul dorit de acestia.Sunt principii democratice, dar dupa realitatea in RM nu se respecta.O problema e/e si instabilitatea Codului electoral, modificarea acestuia la toate alegerile,ceea ce duce la o slaba dezvoltare a sistemului electoral.
143

TEST nr. 37

Subiectul 1. Lacunele in drept, completarea lor. Aplicarea analogiei.


1.1. Identificati conceptul si cauzele lacunelor in drept. Adoptind acte normative, legiuitorul tinde ca ele sa cuprinda cele mai importante domenii de activitate umana, ca ele sa se refere la realitatea juridica a societatii. Dat fiind faptul ca normei juridice ii revine rolul de a ordona, apara si consolida raporturile sociale de importanta majora, este usor de inteles ca normele de drept trebuie sa fie apte sa concorde mereu cu dinamica relatiilor pe care le reglementeaza. De cele mai multe ori acest lucru se face si, ca urmare, normele juridice, dreptul in ansamblu asigura o reglementare juridica oportuna a situatiilor de fapt ce pot fi transformate in situatii de drept. Uneori insa pot fi intilnite si cazuri, cind anumite relatii sociale, situatii de fapt, desi ar fi trebuit sa fie reglementate de norme juridice, totusi, sint neglijate de catre legiuitor. In aceste cazuri, poate fi vorba de lacune in drept (de la latinescul lacuna - gol, lipsa in continuitatea, in integritatea unui lucru; intrerupere intr-un text; ceea ce lipseste pentru ca un lucru sa fie desavirsit).1 Putem vorbi de lacune in drept doar atunci, cind o reglementare normativa juridica e impusa de situatia concreta data, e justificata atit din punct de vedere teoretic, cit si practic. Aparitia lacunelor in drept este conditionata atit de cauze obiective, cit si subiective. Astfel, sfera reglementarilor juridice nu este permanenta. Apar noi relatii si situatii despre care la momentul adoptarii actului normativ nu se stia, sau, daca se stia, ele nu aveau un caracter tipic. Cauza a lacunelor poate fi si ignorarea regulilor elaborarii actului normativ. Se stie ca elaborarea actelor normative este un proces complex in care trebuie luati in calcul factorii economici, politici, sociali, morali, istorici, nationali, naturali, precum si tendintele de evolutie a societatii, specificitatea normativitatii juridice etc. 1.2. Argumentati utilitatea aplicarii analogiei legii si analogiei dreptului. Analogia este o modalitate de a solutiona o problema concreta cu care ne confruntam in practica. Pentru ca analogia sa fie acceptata este necesar sa fie indeplinita urmatoarea conditie: asemanarile care exista intre cazul nereglementat de actul normativ juridic si cel similar, reglementat de actul normativ juridic trebuie sa fie esentiale si sa prevaleze asupra deosebirilor dintre ele. Analogia este utilizata in doua variante: a) analogia legii; b) analogia dreptului. Analogia legii (analogia legis) este un procedeu logic la care se recurge atunci cind se constata lipsa normei juridice, care sa se refere expres la cazul ce urmeaza sa fie solutionat, cautindu-se o norma juridica care se refera la o situatie sau caz asemanator, pentru a fi aplicata cazului supus solutionarii. Aplicarea analogiei legii este admisa in multe ramuri ale dreptului, cum ar fi, de exemplu, dreptul civil, dreptul familial, dreptul muncii s.a. In acelasi timp, solutionarea lacunelor dreptului prin analogia legii nu este absoluta. Analogia nu se poate aplica in dreptul penal, intrucit aici functioneaza principiul legalitatii incriminarii si cel al legalitatii pedepsei, care nu permit interpretului sa declare noi fapte ca infractiuni si nici sa stabileasca alte pedepse decit cele prevazute de lege".1 Analogia dreptului (analogia iuris) este procedeul la care se recurge atunci cind la solutionarea unei cauze se constata nu numai ca lipseste norma de drept care sa se refere in mod expres la cauza, dar nu pot fi gasite nici norme juridice care sa reglementeze cazuri sau situatii asemanatoare. Asadar, analogia dreptului este admisa doar atunci, cind nu este posibila analogia legii. In acest caz, subiectul aplicant va asigura solutionarea cauzei cu ajutorul
144

principiilor generale ale dreptului, in actul de aplicare, apii-cantul va justifica necesitatea utilizarii analogia iuris, va numi principiile utilizate si va da explicatia lor. Ambele modalitati de aplicare a analogiei (analogia legis si analogia iuris) reclama prudenta. Utilizarea lor este posibila doar in cazuri strict necesare si in masura in care legiuitorul permite acest lucru. 1.3. Formulati necesitatea completarii lacunelor in drept si modalitatile de completare a lor. O problema importanta este aceea ce se refera la solutio narea lacunelor. Problema data implica raspunsul la cel putin doua intrebari: cine poate constata si cine poate sa lichideze lacunele? Lacunele pot fi constatate de diversi subiecti si in diverse imprejurari, in primul rind, lacunele pot fi constatate de catre autoritatile statului. Acest lucru poate fi facut si de catre organizatii nestatale, savanti, specialisti in materie, particulari. In special, lacunele se constata de catre autoritatile publice in materie ce tine de competenta lor. Prin urmare, constatarea lacunelor poate avea loc atit in mod oficial, cit si neoficial. in ceea ce priveste lichidarea lacunelor, aceasta poate avea loc numai in cadrul oficial si doar organele statului pot face acest lucru. Potrivit argumentului a majore ad minus (de la mai mult la mai putin), organul legislativ adopta legi, ceea ce implica interpretarea autentica a acestora, precum si inlaturarea lacunelor constatate. Deci, Parlamentul trebuie sa inlature lacunele din legi, declansind procedura legislativa. De fapt, fiecare autoritate publica cu competente normative trebuie sa inlature lacunele din propriile acte normative. Remarcam si faptul ca autoritatile publice respective pot lichida lacunele constatate doar in limita atributiilor lor normative. Legiuitorul, evident, va completa lacunele constatate din legi, hotariri cu caracter normativ, Presedintele Republicii va completa lacunele constatate din decretele sale, Guvernul va completa lacunele constatate din ordonantele si hotaririle cu caracter normativ, adoptate de el etc. Din cele spuse rezulta ca autoritatile publice de normare a relatiilor sociale (legislativul, autoritatile executive) au dreptul de a solutiona problema lacunelor in actele normativ-juridice. 0 alta situatie se creeaza in cazul, cind aplicantul dreptului nu dispune de competenta normativa. Asa, de exemplu, autoritatea judecatoreasca nupoate completa lacunele constatate in diverse acte normative. Mai mult ca atit, conform legislatiei in vigoare, instanta de judecata nu este in drept sa refuze infaptuirea justitiei in cauzele civile pe motivul ca norma juridica lipseste sau ca este neclara" (vezi: alin. (4) al art. 5 al Codului Civil al Republicii Moldova). Pentru asa cazuri judecatorul ramine in cadrul sistemului dreptului in vigoare, recurgind la reglementari privind cazuri asemanatoare. O asemenea modalitate de solutionare a problemelor e cunoscuta inca din antichitate. Juristii romani sustineau ca se poate trece la ceva asemanatoradsimila procedere - daca exista identitate de ratiune, de unde, s-a formulat regula Ubi aedem est ratio, aedem solutio esse debet". E vorba de analogie. Analogia nu completeaza dreptul, nu lichideaza lacuna. Aceasta ramine. Unica modalitate de completare a lacunelor este doar adoptarea actului normativ juridic, care ar contine normele juridice, lipsa carora e scoasa in evidenta.

Subiectul 2. Modalitati de scrutin.


2.1 Definiti scrutinul si relatati despre diversitatea modalitatilor de scrutin.
145

Scrutin din latina inseamna actiune de studiere,de explorare. Astfel prin scrutin se intelege totalitatea operatiilor electorale, sau mod de organizare a alegerilor. Poate fi:1)majoritar;care poate fi de 2 : a)Sistem majoritar relativb)Sistem majoritar absolute;c)apoi scrutin uninominal;d)scrutin plurinominal.2) Scrutinul al reprezentrii proporionale-scrutinul de lista se diferentiaza in functie de modul de repartizare a locurilor in Parlament. 2.2 Determinati particularitatile generale ale scrutinului majoritar si scrutinului reprezentarii proportionale Deosebim dou forme principale ale sistemului majoritar: majoritate absolut i majoritate relativ. Sistem majoritar relativ este cel mai simplu sistem electoral, conform cruia este considerat ales candidatul care a ntrunit cel mai mare numr de voturi fa de orice adversar. Sistem majoritar absolut. In cadrul acestui sistem electoral, pentru obinerea mandatului reprezentativ este necesar acumularea majoritii absolute de voturi (50+1). In acest sistem electoral, de obicei, se stabilete nivelul minim de participare a alegtorilor la alegeri. Dac acest nivel de participare nu este atins se consider c alegerile nu au avut loc sau nu snt valabile. De obicei, n urma efecturii alegerilor, nici un candidat nu obine majoritatea necesar de voturi. In aa caz se utilizeaz scrutinul n dou tururi i votarea alternativ.Scrutinul majoritar poate fi: Scrutin uninominal - cnd votul este acordat unui singur candidat, ntr-o singur circumscripie electoral. Acest sistem prevede o organizare mai simpl. Actualmente n state se practic sistemul uninominal, teritoriul rii se mparte n attea circumscripii electorale cte mandate snt (corespunztor numrului de deputai). Scrutin plurinominal presupune ca electoratul s aleag mai muli candidai. n scrutinul de list, fiecare alegtor voteaz un numr de candidai egal cu numrul de mandate de care dispune organul reprezentativ. Scrutinul de list poate fi complicat prin aplicarea panaatului i al votului preferenial. Sistemul electoral al reprezentrii proporionale este cea mai democrat metod de determinare a rezultatelor alegerilor. Conform acestui sistem, mandatele din fiecare circumscripie electoral se repartizeaz ntre partide n corespundere cu numrul de voturi acumulat de fiecare partid. Sistemul electoral proporional asigur reprezentarea chiar pentru partidele relativ mici, ns acest fapt se poate reflecta negativ asupra formrii guvernului n republicile parlamentare, cu condiia c nici un partid nu beneficiaz de majoritatea absoluta.Acest system se poate aplica doar in circumscriptiile electorale cu mai multe mandate:cu cit e mai mare circumscriptia, cu atit un mai inalt grad de proportionalitate poate fi obtinut. Actualmente, in marea majoritate a sistemelor reprezentarii proportionale, atribuirea mandatelor incepe prin determinarea coeficientului electoral in circumscriptia data.Acest coefficient se obtine prin impartirea numarului de voturi exprimate la numarul de mandate atribuite unei circumscriptii electorale. Dupa aceasta, se procedeaza la repartizarea mandatelor intre listele de candidate aflate in competitive in circumscriptia data.Repartizarea are loc prin impartirea numarului de voturi obtinute de fiecare lista la coeficientul electoral. 2.3 Evaluati modalitatea de scrutin in Republica Moldova si formulati propuneri, daca considerate necesar. Este ales candidatul care a obinut votul a trei cincimi din numrul deputailor alei. Dac nici un candidat nu a ntrunit numrul necesar de voturi, se organizeaz al doilea tur de scrutin ntre primii doi candidai stabilii n ordinea numrului descresctor de voturi obinute n primul tur.Dac i n turul al doilea nici un candidat nu va ntruni numrul necesar de voturi, se organizeaz alegeri repetate.Dac i dup alegerile repetate Preedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preedintele n exerciiu dizolv Parlamentul i stabilete data
146

alegerilor n noul Parlament. Procedura de alegere a Preedintelui RM este stabilit prin lege organic. Dupa obtinerea rezultatelor votarii din toate consiliile si birourile inferioare, organul electoral poate sa considere alegerile parlamentare nevalabile daca la ele au participat mai putin de din numarul de personae inscrise in listele electorale.Curtea Constitutionala daca stabileste ca in procesul alegerilor sis au la numararea voturilor au fost comise incalcari ale Cod.electoral care au influentat rezultatele votarii si atribuirea mandatelor, e/e in dr. sa declare alegerile nule.In cazul in care alegerile sunt declarate nevalabile sau nule, CEC organizeaza in 2 saptamini, votarea repetata, in baza acelorasi liste electorale, p/u aceleasi candidature si cu aceleasi consilii si birouri electorale.Daca si dupa votarea repetata alegerile sunt declarate nevalabile sau nule,CEC stabileste data desfasurarii alegerilor noi, care au loc peste cel putin 65 zile sic el mult 3 luni din ziua ultimelor alegeri declarate nevalabile sau nule. In scopul evitarii instabilitatii politice din RM trebuie de modificat art.78 Const. in vederea alegerii Pres.RM de catre cetateni prin vot universal, direct, egal, secret si liber exprimat.Aceasta modifiacre se bazeaza pe vointa poporului exprimata prin referendum ce a avut loc in mai 1999.Din numarul total de buletine exprimate la acest referendum 64,2% au sustinut regimul de guvernare presidential, in care Pres.RM sa fie responsabil p/u formarea si conducerea Guvernului.Mai mult, CEC a validat acest referendum.

147

TEST nr. 38

Subiectul 1. Probleme teoretice si practice ale interpretarii dreptului.


1.1.Caracterizati conceptul si importanta practica a interpretarii dreptului. Expresia interpretarea dreptului" a fost utilizata initial pentru a exprima interpretarea dreptului cutumiar si a dreptului creat de judecator, interpretare ce avea la baza ideea caracterului nelacunar al dreptului. Mai tirziu aceasta expresie a inceput sa fie folosita atit pentru dreptul scris, cit si pentru dreptul nescris. In prezent expresia interpretarea dreptului" este folosita pentru a denumi activitatea de interpretare a dreptului creat de autoritatile publice. Pe parcursul istoriei, problema interpretarii dreptului a fost tratata in mod diferit. Astfel, initial a dominat principiul conform caruia nu poate interpreta legea decit cei ce a facut-o" (ejus est interpretari legem cujus est condere}. Aplicarea acestui principiu e caracteristica indeosebi regimurilor autoritare, despotice, in aceasta conceptie, judecatorul reprezinta un mecanism orb de aplicare a legii. Cu alte cuvinte, judecatorii nu sint decit gura care rosteste cuvintele legii...".' Conceptia aceasta era cunoscuta de pe timpurile lui Justinian, a fost mai ales conceptia lui Napoleon si a juristilor care au interpretat Codul Napoleon. Ea este reprezentata in Franta prin asa-zisa scoala a exegezei, scoala care socoteste ca textele imbratiseaza toate imprejurarile si trebuie prin urmare sa se aplice in mod mecanic de judecator in fiecare speta. La ideea unei interpretari libere a dreptului, adica dincolo de norma scrisa, de norma juridica in general, ajung si reprezentantii doctrinelor sociologice. Unul din fondatorii veritabili ai sociologiei dreptului Eugen Ehrlich vizeaza orientarea sa spre realitatea sociala a dreptului. Lui ii revine teza potrivit careia centrul de gravitate a dreptului in epoca noastra, ca si in toate celelalte timpuri, nu trebuie sa fie cautat nici in lege, nici in jurisprudenta sau in doctrina, nici mai general, intr-un sistem de reguli, ci in societatea insasi". O alta teorie, care se refera la problema interpretarii, este teoria autonomiei textelor. Aceasta teorie, elaborata de Pierre Pescatore, sustine ca textul legii reprezinta limitele imputernicirilor legiuitorului. Tot ceea ce este necesar dincolo de aceste limite, pentru a asigura aplicarea legii, revine organelor de aplicare a dreptului. Textul legii trebuie inteles si interpretat in sine, fara referiri la elementele de interpretare extrinseci. 1.2.Generalizati formele de interpretare a dreptului si particularitatile acestora. Interpretarea dreptului cunoaste mai multe forme. Pentru a stabili formele (felurile, genurile) interpretarii se folosesc mai multe criterii: a) puterea obligatorie sau lipsa acesteia; b) metoda folosita pentru interpretarea normelor juridice; Formele interpretarii in functie de organul care o fac Interpretarea dreptului constituie o activitate la care participa diferite subiecte, in dependenta de calitatea subiectului si, ca urmare a acestei calitati, de forta ei juridica, interpretarea poate fi de doua feluri: oficiala si neoficiala. 1.Interpretarea oficiala este interpretarea ce se infaptuieste de un organ de stat in exercitarea atributiilor ce-i revin, potrivit legii. Ca regula, organele care emit acte normative procedeaza uneori la interpretarea acestora prin acte interpretative. Atunci aceasta interpretare poarta denumirea de interpretare autentica. Interpretarea oficiala are forta juridica obligatorie. Actul de interpretare oficiala se echivaleaza dupa forta juridica cu actul normativ supus interpretarii. Sa analizam, de exemplu, cine dispune de dreptul de a interpreta in Republica Moldova legea. Amintim ca exista trei categorii de legi: legi constitutionale, legi organice si legi ordinare.
148

Conform Constitutiei, interpretarea oficiala a Constitutiei si a legilor constitutionale tine de competenta exclusiva a Curtii Constitutionale (vezi prevederile de la litera b) a alin. (1) al art. 135). Interpretarea oficiala a legilor organice si ordinare tine de competenta Parlamentului (vezi prevederile literei c) al art. 66 al Constitutiei). Curtea Constitutionala, fiind unicul subiect cu dreptul de a interpreta legile constitutionale, poate sa interpreteze oficial si celelalte categorii de legii: organice si ordinare. (Conform argumentului: a majori ad minus -cine poate mai mult, poate si mai putin). Interpretarea oficiala poate fi atit .generala, cit si cazuala. Generala este interpretarea care imbraca forma unor norme obligatorii cu caracter general. Interpretarea cazuala este forma interpretarii oficiale care se realizeaza cu prilejul solutionarii de catre organele competente a unor cazuri concrete. 2. Interpretarea neoficiala este interpretarea facuta de subiecti ce nu dispun de dreptul de a interpreta oficial actul normativ. Interpretarea neoficiala se face de catre savanti, de catre avocati, de catre alti cetateni etc. Fiind facuta de subiecti ce nu sint purtatori ai unei parti din puterea de stat, interpretarea neoficiala nu are forta juridica obligatorie. Dar, in cazul in care solutiile propuse conving organul cu drept de interpretare oficiala de oportunitatea solutiei date, interpretarea neoficiala capata o insemnatate foarte mare. in aceasta ordine de idei, o insemnatate semnificativa o are interpretarea doctrinala. Interpretarea doctrinara este cuprinsa, de obicei, in operele stiintifice, este mai sistematica, mai generalizanta decit interpretarea oficiala. Facuta intr-un climat de libera cercetare stiintifica, interpretarea doctrinara este mai indrazneata, poate scoate in evidenta anumite lacune, neajunsuri ale legislatiei in vigoare, poate face propuneri concrete de perfectionare si imbunatatire calitativa a materialului normativ juridic. Interpretarea doctrinara deseori promoveaza idei noi in materie de drept, prin receptarea schimbarilor sociale si care trebuie sa-si gaseasca reflectare in drept. Interpretarea doctrinara se bucura de autoritate stiintifica si nu oficiala. Ea nu este obligatorie, ci facultativa. Nu mai putin importanta e si interpretarea facuta de fiecare cetatean. Comportamentul adecvat al fiecaruia din noi in mare masura e determinat si e influentat de interpretarea cotidiana a lumii normelor juridice. 1.3.Estimati rolul Curtii Constitutionale, al Parlamentului Republicii Moldova si a Curtii Supreme de Justitie in procesul interpretarii dreptului. In cazul interpretarii neoficiale o importanta deosebita revine interpretarii facute de Curtea Suprema de Justitie. Fiind organul suprem instituit in vederea realizarii justitiei, Curtea Suprema de Justitie, impreuna cu celelalte instante judecatoresti, urmareste aplicarea corecta si unitara a legilor pe intreg teritoriul statului. Conform Legii Republicii Moldova cu privire la Curtea Suprema de Justitie, Curtea Suprema generalizeaza practica judiciara, analizeaza statistica judiciara si da explicatii, din oficiu, in chestiunile de practica judiciara, in aceasta ordine de idei, un rol important revine Plenului Curtii Supreme de Justitie. Acesta intervine si adopta decizii in cazurile necesitarii oferirii unor solutii pe probleme ce genereaza divergente, explicatii diverse pe una si aceeasi problema. Desi interpretarile facute de Plenul Curtii Supreme de Justitie nu au un caracter obligatoriu, dat fiind independenta judecatorilor, acestea contribuie la clarificarea si aplicarea uniforma a legilor de catre toate instantele judecatoresti, in literatura juridica pe buna dreptate se afirma ca deciziile Curtii Supreme nu par sa creeze noi norme de drept, mai degraba le completeaza pe cele existente, in sensul imbogatirii lor. Aceasta o face prin decelarea sensului real general al normei in vigoare, din insuficientele
149

naturale ale limbajului folosit de legiuitor ... Daca exprimarea unei norme de drept e confuza, per-mitind extragerea a doua sau mai multe sensuri, desi ea nu are decit unul, realul, atunci decizia de indrumare nu poate spune decit ca acela (acesta) e sensul real, impunindu-1 prin o regula generalizatoare".Scopul interpretarii Constitutiei de catre Curtea Constitutionala consta in urmatoarele, in primul rind, clarificarea sensului concret al normelor constitutionale in vederea solutionarii unor litigii concrete, iar in al doilea rind, gasirea modelului optim de abordare si solutionare a unor situatii particulare prin aplicarea principiilor generale constitutionale. O alta contributie importanta a Curtii Constitutionale la interpretarea dreptului se prefigureaza prin activitatea de control a constitutionalitatii legilor, in aceasta activitate Curtea Constitutionala, utilizind principiile generale ale dreptului, ajuta organelor juridice sa interpreteze corect legile. 1 Curtea Constitutionala in activitatea sa de interpretare adopta hotariri. Hotaririle Curtii Constitutionale sint definitive si nu pot fi atacate (vezi alin. (2) al art. 140 al Constitutiei). Atributia de interpretare a Constitutiei de catre Curtea Constitutionala este una fundamentala, caci solutionarea oricarui caz cere interpretarea normei sau norme- lor supuse controlului de constitutionalitate in raport cu Constitutia. Actele interpretative ale Curtii Constitutionale sint considerate parti constitutive ale actelor supuse interpretarii si au aceeasi forta juridica ca si acestea, fiind obligatorii pentru toti subiectii dreptului.

Subiectul 2. votare.

Organele electorale, circumscriptiile electorale si sectiile de

2.1 Definiti organele electorale, circumscriptiile electorale si sectiile de votare in Republica Moldova. Organe electorale- organe care organizeaza desfasurarea alegerilor Parlamentului, in autoritatile administratiei publice locale, precum si desfasurarea referendumurilor; Circumscriptie electorala- unitate electorala administrativa in care se organizeaza si se desfasoara alegerile si referendumurile; Sectiile de votare niste delimitari teritoiale care unesc alegatorii prntr-un loc comun de votare 2.2 Determinati organele electorale ale Republicii Moldova si functiile lor principale. Sistemul organelor electorale Organele electorale: a) Comisia Electoral Central; b) consiliile electorale de circumscripie; c) birourile electorale ale seciilor de votare.
Comisia Electoral Central:

a) coordoneaz activitatea tuturor organelor electorale n vederea pregtirii i desfurrii alegerilor n condiiile prezentului cod; b) supravegheaz executarea prevederilor Codului Electoral i ale altor legi care conin dispoziii referitoare la desfurarea alegerilor;c) constituie circumscripiile electorale i consiliile electorale de circumscripie i supravegheaz activitatea acestor consilii;d) n baza datelor prezentate de Ministerul Justiiei, public lista partidelor i altor organizaii social-politice care au dreptul de a participa la alegeri, nregistreaz candidaii i persoanele de ncredere ale acestora n cazul alegerilor parlamentare;e) distribuie mijloacele financiare prevzute pentru desfurarea alegerilor; verific asigurarea consiliilor i birourilor electorale cu localuri, cu mijloace de transport i de telecomunicaie, examineaz alte chestiuni ce in de asigurarea tehnico-material a alegerilor;f) stabilete modelul buletinelor de vot i al listelor electorale, al proceselor-verbale ale edinelor consiliilor i birourilor electorale i al altor acte ce in de desfurarea alegerilor, precum i modelul urnelor de vot i cel al tampilelor consiliilor i birourilor electorale;g) examineaz comunicrile autoritilor publice n probleme ce in de pregtirea i desfurarea
150

alegerilor;h) soluioneaz chestiuni privind modul de participare la alegeri a cetenilor care n ziua votrii se afl n afara teritoriului rii; i) face bilanul alegerilor n ntreaga ar i, dup caz, prezint Curii Constituionale raportul cu privire la rezultatele alegerilor;j) emite hotrri referitoare la activitatea consiliilor electorale de circumscripie i birourilor electorale ale seciilor de votare, la procedurile electorale, la modul de organizare i desfurare a alegerilor i la chestiunile tehnico-administrative;k) asigur instruirea funcionarilor electorali i ofer alegtorilor informaii electorale;l) examineaz cererile i contestaiile asupra hotrrilor i aciunilor consiliilor electorale de circumscripie i birourilor electorale ale seciilor de votare, adopt hotrri executorii pe marginea lor;m) decide degrevarea de atribuiile de la locul de munc permanent a membrilor consiliilor electorale pe perioada activitii lor n componena acestora, determin numrul de membri ai birourilor electorale care pot fi degrevai i termenul pentru care snt degrevai;n) asigur efectuarea celui de al doilea tur de scrutin, a votrii repetate, a alegerilor anticipate, noi i pariale, n condiiile prezentului cod;o) adun informaii privind prezentarea alegtorilor la votare, face totalurile preliminare ale alegerilor i aduce la cunotin public rezultatele finale. Circumscriptiile electorale-unitate electoral administrative in care se desfasoara operatiunile de alegere a deputatilor in organele representative ale statului, sefului statului(acolo unde acesta e/e desemnat prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat), membrilor organelor de autoadministrare locala si se desfasoara referendum-urile.Aceste unitati electorale administrative uneori se fomeaza in mod special, uneori, insa drept circuscriptie electoral servesc unitatile administrative teritoriale(regiunile, provinciile, orasele, raioanele) sau teritoriile subiectelor federatiei. 2.3 Argumentati atributiile de baza ale fiecarui organ electoral formulate propuneri,daca considerate necesar. Atributiile ale Comisiei Electorale Centrale: a) studiaza organizarea si desfasurarea alegerilor cu scopul de a perfectiona legislatia si procedurile electorale; b) inainteaza Guvernului si Parlamentului propuneri cu privire la oportunitatea operarii unor modificari in legislatia electorala; c) elaboreaza regulamente si instructiuni menite sa perfectioneze procedurile electorale; d) detine o lista a lucratorilor calificati pentru a-i desemna in consiliile electorale de circumscriptie si in birourile electorale ale sectiilor de votare; e) constituie consilii electorale de circumscriptie si birouri electorale ale sectiilor devotare la desfasurarea alegerilor partiale ale consiliilor locale sau alegerilor pentru functia de primar; f) conlucreaza, in procesul de organizare si desfasurare a alegerilor cu:Ministerul Afacerilor Interne, intreprinderile si institutiile de stat, mijloacele de informare in masa si asociatiile obstesti. g) analizeaza structura circumscriptiilor electorale din punctul de vedere al organizarii administrativ-teritoriale a republicii; h) implementeaza programe de educatie civica in perioada dintre alegeri; i) pregateste programe de informare a alegatorilor in perioada electorala; j) ofera mijloacelor de informare in masa informatii cu privire la desfasurarea alegerilor si la practica administrativa utilizata in acest sens; k) prezinta anual rapoarte Parlamentului si, la cerere, Parlamentului, Presedintelui Republicii Moldova si Guvernului;
151

l) ofera spre dezbatere mijloacelor de informare in masa si publicului chestiunielectorale; m) stabileste contacte cu partidele, cu alte organizatii social-politice si neguvernamentale care au dreptul de a desemna candidati pentru functii publice, asigurindu-le participarea plenara la procesul electoral; n) consulta asociatiile obstesti locale interesate sa desfasoare in cadrul alegerilor activitati ce tin de educatia civica; o) organizeaza cursuri de instruire si seminare pentru persoanele care vor lua parte la procesul electoral in calitate de membri ai consiliilor electorale de circumscriptie si ai birourilor electorale ale sectiilor de votare, in calitate de membri reprezentanti ai partidelor si ai altor organizatii social-politice, ai blocurilor electorale sau ai potentialilor candidati, in calitate de functionari ai aparatului consiliilor electorale, de membri ai grupului de initiativa; p) analizeaza fraudele electorale, inclusiv cele presupuse, din alegerile trecute, curente sau viitoare si ia masuri pentru prevenirea lor; informeaza autoritatile publice despre necesitatea solutionarii unor chestiuni, in conformitate cu legislatia electorala; q) organizeaza consultari prealabile cu partidele, cu alte organizatii social-politice, cu blocurile electorale si cu reprezentantii mass-media si asigura semnarea de catre acestia a Codului de conduita pina la inceperea campaniei electorale. Atributiile Consiliului electoral de circumscriptie : a) exercita controlul asupra executarii prevederilor prezentului cod si a altor legi care contin prevederi referitoare la desfasurarea alegerilor; b) constituie birourile electorale ale sectiilor de votare si supravegheaza activitatea lor, organizeaza instructaje pentru membrii acestora, propaga procedura votarii si importantavotului; c) distribuie birourilor electorale ale sectiilor de votare mijloace financiare; d) examineaza comunicarile ce tin de organizarea si desfasurarea alegerilor, sosite din partea autoritatilor administratiei publice locale, a sefilor de intreprinderi, institutii si organizatii; e) exercita controlul asupra intocmirii si verificarii in termen a listelor electorale; f) asigura aprovizionarea birourilor electorale ale sectiilor de votare cu formulare pentru listele electorale si procesele-verbale, cu buletine de vot etc.; g) inregistreaza candidatii independenti si listele de candidati din partea partidelor si altor organizatii social-politice, blocurilor electorale, aduce la cunostinta publica informatii despre acestia; h) decide degrevarea de atributiile de la locul de munca permanent a membrilor consiliilor si birourilor electorale pe perioada activitatii lor in componenta acestora; i) totalizeaza rezultatele alegerilor din circumscriptie, prezinta Comisiei Electorale Centrale actele respective si asigura publicarea in presa locala a rezultatelor votarii; j) aduna informatii de la birourile electorale ale sectiilor de votare privind prezentarea alegatorilor la votare, totalizarea rezultatelor preliminare ale alegerilor si le remite Comisiei Electorale Centrale; k) examineaza cererile si contestatiile asupra hotaririlor si actiunilor birourilor electorale ale sectiilor de votare si adopta hotariri executorii in privinta lor; Atributiile biroului electoral al sectiei de votare:

152

a) verifica listele electorale impreuna cu autoritatile administratiei publice locale, asigura integritatea acestora si a buletinelor de vot si este responsabil de intocmirea lor corecta si deplina; b) examineaza cererile in legatura cu incorectitudinile din listel electorale, efectueaza modificarile necesare si elibereaza certificate pentru drept de vot alegatorilor care nu se vor afla la domiciliu in ziua alegerilor; c) intocmeste listele electorale suplimentare, inscriind in ele persoanele care voteaza in baza certificatelor pentru drept de vot, precum si persoanele care, din anumite cauze, nu au fost inscrise in listele electorale principale; d) comunica populatiei care locuieste pe teritoriul sectiei de votare data si locul votarii, asigura pregatirea localului pentru votare, instalarea urnelor si a cabinelor de vot, organizeaza votarea in ziua stabilita, ia masuri pentru a asigura ordinea in localul sectiilor de votare; e) totalizeaza rezultatele alegerilor in sectia de votare, intocmeste procesele-verbale si le remite, impreuna cu toate buletinele de vot, consiliului electoral de circumscriptie; f) examineaza cererile si contestatiile ce vizeaza organizarea si desfasurarea alegerilor, adoptind hotariri asupra lor, care se anexeaza la procesele-verbale ale sedintelor biroului; g) remite consiliului electoral de circumscriptie datele privind prezentarea cetatenilor la votare, precum si datele necesare pentru totalizarea rezultatelor preliminare ale alegerilor;

153

Test nr. 39 Subiectul 1. Metodele de interpretare a dreptului.


1.1.Caracterizati importanta metodelor in procesul de interpretare a dreptului. Se cunosc mai multe metode de interpretare a dreptului printre care: metoda logica, metoda gramaticala, metoda sistematica, metoda teleologica, metoda istorica. Importanta metodei logice: Este cea mai larg intilnita intre procedeele de interpretare a normei juridice. Ea consta in folosirea unor procedee ale logicii formale generale. Metoda logica nu poate fi separata de celelalte metode sau procedee,importanta ei se consta in faptul ca lamureste a sensul normei juridice, care se sprijina pe utilizarea judecatii logice. Importanta metodei gramaticale: Analiza morfologica si sintactica a unui text are o semnificatie deosebita mai ales in cazurile in care apar dificultati in ceea ce priveste continutul exact al normelor juridice. De exemplu, folosirea in text a legaturii cu ajutorul conjunctiilor sau", si" duce la sensuri diferite ale textului, intrucit prima conjunctie are un caracter alternativ, pe cind cea de-a doua are un caracter cumulativ. Importanta metodei sistematice: Necesitatea aplicarii acestei metode decurge din caracterul sistematic al normelor juridice, din legatura indisolubila a tuturor normelor in sistemul de drept. Metoda sistematica ne obliga de a nu uita ca o norma de drept nu poate fi inteleasa la justa sa valoare, daca este rupta de celelalte norme. Utilitatea acestei metode e si mai evidenta in cazurile normelor incomplete din punct de vedere redactional, in cazurile cind continutul ei decurge din structura logica a normei. Rolul si importanta acestei metode sint evidentiate mai ales atunci cind cercetarea gramaticala a textului cutare ne conduce la rezultate indoielnice, in aceste cazuri, se vor recurge la investigatii mai intinse, se va interesa de locul ocupat de text in actul normativ cu pricina - titlul si subtitlul caruia apartine, se va confrunta articolul cu alte articole, cu alte acte normative, cu alte dispozitii in vigoare. Insusi actul normativ, legea constituie un intreg, un tot intreg bine inchegat, intre elementele caruia exista legaturi indisolubile. Asemenea legaturi sint caracteristice intregului sistem legislativ. Importanta metodei teleologice Metoda teleologica (teleos" - scop) consta in lamurirea continutului normelor juridice prin determinarea scopului urmarit de legiuitor atunci cind aceste norme au fost adoptate. Intrucit prin aceasta metoda se urmareste gasirea gindului real al legiuitorului" interpretul va tine cont, de asemenea, de dispozitiile cuprinse in preambulul actului normativ, in care sint cuprinse normele juridice supuse interpretarii, de argumentele aduse in favoarea adoptarii actului normativ. Importanta metodei istorice Metoda istorica necesita examinarea imprejurarilor in care a fost elaborata norma juridica sau actul normativ respectiv. Ea presupune cercetarea materialelor care au stat la baza elaborarii normei sau actului normativ, expunerea de motive si discutiile ce s-au purtat pe marginea materialului normativ supus interpretarii. O informatie respectiva asupra acestei probleme poate fi gasita in preambulul actului normativ. Importanta acestei metode consta ca in cadrul interpretarii istorice, se poate recurge, de asemenea, la compararea reglementarilor actuale cu cele precedente, la analiza evolutiei istorice a conceptului reglementarii normative. 1.2.Generalizati principalele metode de interpretare a dreptului. Prin metode de interpretare intelegem totalitatea procedeelor folosite pentru clarificarea continutului prevederilor normelor juridice, clarificare care se face in scopul aplicarii lor la cazuri concrete.
154

In procesul de interpretare a textelor normelor juridice se aplica cele mai diverse metode. Deseori, pentru a intelege la justa valoare o norma juridica, se apeleaza concomitent la doua sau la mai multe metode. In continuare ma voi referi la caracteristica celor mai aplicabile metode de interpretare a dreptului. Metoda logica Aceasta metoda este cea mai des intilnita metoda de interpretare a dreptului. Metoda logica nu poate fi separata de celelalte metode sau procedee, deoarece orice lamurire a sensului normei juridice se sprijina pe utilizarea judecatii logice. Printre procedeele, regulile logice, sint frecvent utilizate urmatoarele reguli: a) exceptia este de stricta interpretare; b) unde legea nu distinge nici interpretul n-o poate face; c) legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, ci nu invers. Exceptia este de stricta interpretare. Aceasta regula trebuie de inteles in sensul ca exceptiile nu pot fi create prin interpretare, in cazul interpretarii nu se genereaza, nu apar noi norme juridice, ci este doar lamurit continutul normelor existente. Unde legea nu distinge, nici interpretul n-o poate face (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus") - este regula potrivit careia in cazul unei formulari generale a textului normativ subiectul interpretarii nu poate introduce distinctii, deosebiri. Aplicarea, de asemenea, e generala. Legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, ci nu invers (,^4ctus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereaf) - este regula potrivit careia nu trebuie sa fie cautate pricini pentru a nu aplica legea. Atit timp cit o lege e in vigoare, ea urmeaza sa fie realizata practic. Sarcina interpretului e de a gasi solutia oportuna de aplicare a legii in toate imprejurarile. Metoda gramaticala Aceasta metoda consta in stabilirea sensului exact a normei juridice cu ajutorul procedeelor de analiza morfologica si sintactica a textului actual normativ, pornindu-se de la intelesul cuvintelor folosite, de la legatura dintre ele, de la constructia frazei, de la semnificatia semnelor de punctuatie etc. Este vorba deci de aplicarea regulilor obisnuite ale gramaticii la clarificarea textului juridic. Procedeele de interpretare gramaticala ne cheama, de asemenea, de a unifica sensul unor termeni juridici si de a nu admite folosirea lor in mai multe sensuri. Asa, de exemplu, la folosirea termenului persoana juridica" e necesar de a tine cont de sensul juridic adecvat acestui termen. Metoda sistematica Aceasta metoda consta in lamurirea sensului unei norme juridice, a unui text normativ, prin determinarea locului acestei norme sau acestui text in sistemul ramurii de drept, in sistemul dreptului in ansamblu, in sistemul principiilor fundamentale ale dreptului, precum si in stabilirea legaturilor acestei norme sau acestui text cu alte dispozitii normative. Necesitatea aplicarii acestei metode decurge din caracterul sistematic al normelor juridice, din legatura indisolubila a tuturor normelor in sistemul de drept. Metoda sistematica ne obliga de a nu uita ca o norma de drept nu poate fi inteleasa la justa sa valoare, daca este rupta de celelalte norme. Utilitatea acestei metode e si mai evidenta in cazurile normelor incomplete din punct de vedere redactional, in cazurile cind continutul ei decurge din structura logica a normei. Metoda istorica Metoda istorica necesita examinarea imprejurarilor in care a fost elaborata norma juridica sau actul normativ respectiv. Ea presupune cercetarea materialelor care au stat la baza elaborarii normei sau actului normativ, expunerea de motive si discutiile ce s-au purtat pe marginea
155

materialului normativ supus interpretarii. O informatie respectiva asupra acestei probleme poate fi gasita in preambulul actului normativ. Referindu-se la metoda istorica de interpretare, profesorul Gheorghe Mihai subliniaza faptul ca sensul acestei metode consta in a cerceta o seama de elemente de natura psihoistorica si socioistorica, apte sa concure la o intelegere mai clara a semnificatiilor generale ale normei juridice: in ce stare de spirit se gaseau autorii legii, care au fost motivele ce i-au determinat sa legifereze si cum si-au reprezentat ei viitorul aplicativ al actului normativ elaborat, in acest sens, cercetatorii se apleaca asupra textelor care au proiectat legea, comparindu-le cu textele ei definitive, pentru a discerne in ce acceptiune legiuitorul si-a precizat si modificat gindirea". Interpretarea istorica consta in stabilirea sensului adevarat si deplin al normelor juridice prin analiza conditiilor istorice, social-politice care au determinat adoptarea unui act normativ si in functie de aceste conditii prin determinarea scopurilor urmarite de acest act. Metoda teleologica Metoda teleologica (teleos" - scop) consta in lamurirea continutului normelor juridice prin determinarea scopului urmarit de legiuitor atunci cind aceste norme au fost adoptate. Normele juridice au nu numai un continut, dar si o finalitate, un scop. Ele sint adoptate pentru atingerea unor obiective politice, economice, sociale. De aceea este important sa se inteleaga continutul normelor juridice prin raportarea lor la obiectivele urmarite. J.I.Bergel nu intimplator atragea atentia la neglijarea prea adeseori a studierii finalitatilor dreptului. In aceasta ordine de idei, Bergel remarca ca nici practicienii si nici teoreticienii nu pot sa faca abstractie de finalitatile sistemului juridic sau ale regulilor juridice pentru a le intelege sensul, a se orienta in ceea ce priveste interpretarea, aplicarea ori prevederea evolutiei acestora. Adevarul juridic, justitia nu se pot reduce la o simpla deductie formala si logica, acestea avind relevanta in raport cu ratiunea de a fi a dreptului, scopul si idealul in drept. Acelasi lucru este impartasit si de catre E.Sperantia: Problema genezei si esentei Dreptului nu poate fi nici atinsa, nici rezolvata fara o referire cit de rapida la teleologia, la scopurile si valorile vietii noastre". Intrucit prin aceasta metoda se urmareste gasirea gindului real al legiuitorului" interpretul va tine cont, de asemenea, de dispozitiile cuprinse in preambulul actului normativ, in care sint cuprinse normele juridice supuse interpretarii, de argumentele aduse in favoarea adoptarii actului normativ s.a. Desigur ca prin aceasta metoda de interpretare se da numai o orientare, pentru ca ea trebuie sa se coreleze cu celelalte metode. 1.3.Formulati interactiunea principalelor metode de interpretare a dreptului. Interactiunea principalelor metode de interpretare a dreptului: metoda logica este cea mai des intilnita si cea care cel mai des interactioneaza cu celelalte feluri de metode de interpretare a dreptului, acest fapt se datoreaza prin insasi felul interpretarii si anume cel al logicii. Metoda logica nu poate fi separata de celelalte metode sau procedee, deoarece orice lamurire a sensului normei juridice se sprijina pe utilizarea judecatii logice. Metoda gramaticala de asemenea dupa scopul sau nu poate fi de sinestatatoare deoarece tot ce e scris este analizat din toate punctele de vedere.

Subiectul II Asigurarea materiala a desfasurarii alegerilor, monitorizarea si reflectarea lor in mijloace de informare in masa.
2.1 Identificati asigurarea materiala a desfasurarii alegerilor, monitorizarea si reflectarea lor in mijloacele de informare in masa. Cheltuielile legate de pregatirea si desfasurarea alegerilor le suporta statul. Cuantumul mijloacelor financiare este stabilit de Parlament in limitele prevazute de legea bugetului de
156

stat pe anul in care au loc alegerile. Propunerile respective se inainteaza Guvernului de catre Comisia Electorala Centrala. Dupa examinarea lor, Guvernul le prezinta spre aprobare Parlamentului. In cazul in care cheltuielile pentru anul in curs nu sint prevazute in bugetul de stat, cuantumul acestora se stabileste de Parlament, la propunerea Comisiei Electorale Centrale. Dupa incheierea alegerilor, Comisia Electorala Centrala prezinta Parlamentului, intrun termen cit mai scurt posibil, un raport asupra gestionarii mijloacelor financiare alocate impreuna cu avizul Curtii de Conturi. Mijloacele financiare neutilizate se fac venit la bugetul de stat. Modul de distribuire si de folosire a mijloacelor financiare, precum si modul de publicare a raportului privind gestionarea sumei alocate se stabilesc de catre Comisia Electorala Centrala. Autoritatile administratiei publice locale, intreprinderile, institutiile si organizatiile pun la dispozitia consiliilor si birourilor electorale localurile si echipamentul necesar pentru organizarea, desfasurarea si totalizarea rezultatelor alegerilor. Mijloacele de informare in masa finantate de la buget publica gratuit declaratiile si materialele prezentate de consiliile electorale, programele preelectorale ale concurentilor electorali si alte materiale referitoare la alegeri, inclusiv cele ce tin de educatia civica si de informarea alegatorilor despre alegeri. 2.2 Expuneti formele principale de asigurare materiala a desfasurarii alegerilor si stabiliti legatura intre monitorizare si reflectarea alegerilor in mijloacele de informare in masa. Exista dou forme de asigurare material a desfurrii alegerilor. Finanarea direct i indirect, susinerea material prin alte forme a campaniilor electorale ale concurenilor electorali de ctre persoanele fizice i persoanele juridice din ar se efectueaz cu respectarea urmtoarelor condiii: a)mijloacele financiare i alte forme de susinere material a activitii concurenilor electorali la alegeri vor fi declarate n pres n termen de o lun dup nceputul campaniei electorale; n cazul unui candidat independent sau al listelor de candidai n alegerile parlamentare se declar ntr-o publicaie de circulaie republican; n cazul candidailor independeni sau al listelor de candidai la alegerile locale ntr-o publicaie de circulaie regional n raionul respectiv; b)dup constituirea consiliului sau a biroului electoral respectiv, concurenii electorali snt obligai, de asemenea, s declare mijloacele financiare i alte forme de susinere material, primite din sursele menionate, nainte de a le folosi. Cuantumul mijloacelor financiare este stabilit de Parlament n limitele prevzute de legea bugetului de stat pe anul n care au loc alegerile. Propunerile respective se nainteaz Guvernului de ctre Comisia Electoral Central. Dup examinarea lor, Guvernul le prezint spre aprobare Parlamentului. n cazul n care cheltuielile pentru anul n curs nu snt prevzute n bugetul de stat, cuantumul acestora se stabilete de Parlament, la propunerea Comisiei Electorale Centrale. Mijloacele financiare, n cuantumul stabilit de Parlament, se transfer lunar pe contul Comisiei Electorale Centrale n limita bugetului aprobat. Dup ncheierea alegerilor, Comisia Electoral Central prezint Parlamentului, ntr-un termen ct mai scurt posibil, un raport asupra gestionrii mijloacelor financiare alocate mpreun cu avizul Curii de Conturi. Mijloacele financiare neutilizate se fac venit la bugetul de stat. Modul de distribuire i de folosire a mijloacelor financiare, precum i modul de publicare a raportului privind gestionarea sumei alocate se stabilesc de ctre Comisia Electoral Central n condiiile prezentului cod. Concurentul electoral deschide la banc un cont cu meniunea "Fond electoral", virnd n el mijloace financiare proprii, sume bneti primite de la persoane fizice i persoane juridice din
157

ar. Virarea acestor sume n contul concurentului electoral poate fi efectuat numai cu acordul prealabil al acestuia. Plafonul mijloacelor ce pot fi virate n fondul electoral al concurentului electoral se stabilete de ctre Comisia Electoral Central. Se interzic finanarea direct i indirect, susinerea material sub orice form a campaniilor electorale ale candidailor la alegeri i ale concurenilor electorali de ctre alte state, de ctre ntreprinderi, instituii i organizaii strine, internaionale i mixte, precum i de ctre persoane fizice care nu snt ceteni ai Republicii Moldova. Sumele astfel primite se confisc i se fac venit la buget. n cazul n care concurentul electoral a primit la contul su mijloace bneti nedeclarate sau din strintate sau a folosit n cunotin de cauz astfel de mijloace, Comisia Electoral Central adreseaz Curii Supreme de Justiie o cerere de anulare a nregistrrii acestuia. Curtea Suprem de Justiie va examina cererea i va emite o hotrre corespunztoare n decurs de 5 zile, dar nu mai trziu de ziua precedent alegerilor.Primirea creditelor de la bugetul de stat se face numai prin intermediul unui mandatar financiar, desemnat n acest scop de concurentul electoral. Mandatarul poate fi persoan fizic sau persoan juridic nregistrat la Ministerul Finanelor, care rspunde solidar cu concurentul electoral ce l-a desemnat.Creditele primite de la stat se sting, complet sau parial, de ctre stat, n funcie de numrul total de voturi valabil exprimate pentru concurentul electoral n circumscripia electoral respectiv. Suma de bani, determinat prin mprirea sumei creditului la numrul de alegtori care au participat la votare, apoi prin nmulirea rezultatului obinut cu numrul de voturi valabil exprimate pentru concurentul electoral respectiv, urmeaz a fi stins din contul statului. Se interzice finanarea i susinerea material sub orice form a campaniilor electorale de ctre: cetenii Republicii Moldova care nu au mplinit 18 ani; organizaii finanate de la buget; persoane anonime; organizaii de binefacere i religioase. Persoanele fizice i juridice nu au dreptul s comande materiale electorale publicitare pentru i n favoarea concurenilor electorali i s achite cheltuielile aferente producerii acestora fr acordul concurenilor electorali i cu mijloace financiare care nu au fost virate pe contul "Fond electoral" al concurenilor respectivi. Mijloacele financiare virate pe contul "Fond electoral" nu pot fi folosite n scopuri personale. Concurenilor electorali li se interzice s propun alegtorilor bani, cadouri, s distribuie fr plat bunuri materiale, inclusiv din ajutoarele umanitare sau din alte aciuni de binefacere.Concurenii electorali prezint o dat la dou sptmni organelor electorale respective rapoarte financiare, care trebuie s conin informaii referitoare la venituri i cheltuieli conform destinaiei.Banca informeaz Comisia Electoral Central i consiliul electoral de circumscripie respectiv despre sumele bneti virate n contul concurentului electoral n decurs de 24 de ore de la data depunerii lor la cont. Comisia Electoral Central i consiliul electoral de circumscripie pot cere Curii de Conturi sau Inspectoratului Fiscal Principal de Stat de pe lng Ministerul Finanelor efectuarea unui control al surselor de venit, al corectitudinii evidenei i folosirii conform destinaiei a banilor de ctre concurenii electorali. 2.3 Evaluai legislaia n acest domeniu, iar la necesitate, formulai propuneri. Vedei punctul 2.1, 2.2

158

Test nr. 40

Subiectul 1. Reguli si argumente logice de interpretare a dreptului.


1.1.Identificati metodele interpretarii dreptului. Metodei sistematice Metodei logice Metodei gramaticale Metoda istorica Metodei teleologica 1.2.Generalizati regulile logice de interpretare a dreptului. Metoda logica Este cea mai larg intilnita intre procedeele de interpretare a normei juridice. Ea consta in folosirea unor procedee ale logicii formale generale. Metoda logica nu poate fi separata de celelalte metode sau procedee, deoarece orice lamurire a sensului normei juridice se sprijina pe utilizarea judecatii logice. Printre procedeele, regulile logice, sint frecvent utilizate urmatoarele reguli: d) exceptia este de stricta interpretare; e) unde legea nu distinge nici interpretul n-o poate face; f) legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, ci nu invers. Exceptia este de stricta interpretare. Aceasta regula trebuie de inteles in sensul ca exceptiile nu pot fi create prin interpretare, in cazul interpretarii nu se genereaza, nu apar noi norme juridice, ci este doar lamurit continutul normelor existente. Unde legea nu distinge, nici interpretul n-o poate face (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus") - este regula potrivit careia in cazul unei formulari generale a textului normativ subiectul interpretarii nu poate introduce distinctii, deosebiri. Aplicarea, de asemenea, e generala. Legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, ci nu invers (,^4ctus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereaf) - este regula potrivit careia nu trebuie sa fie cautate pricini pentru a nu aplica legea. Atit timp cit o lege e in vigoare, ea urmeaza sa fie realizata practic. Sarcina interpretului e de a gasi solutia oportuna de aplicare a legii in toate imprejurarile. 1.3.Estimati argumente logice de interpretare a dreptului. Pe linga regulile enumerate, metoda logica se sprijina si pe anumite argumente sau procedee de demonstratie. La ele se atribuie urmatoarele: 1. Argumentul per a contraria. Acest argument se bazeaza pe legea logica a tertului exclus (tertium non datur). Conform argumentului dat, in cazul notiunilor contradictorii, care se neaga una pe alta, doar una poate fi adevarata, cealalta este falsa. Cu alte cuvinte, cine sustine o teza neaga teza contrara (quj dicide uno, de altero negat). Acest principiu logic de interpretare se bazeaza pe ideea neconcordan-tei. Astfel, daca legea prevede o sanctiune pentru o persoana care a savirsit o infractiune, ea nu poate sa prevada, in acelasi timp, pentru aceeasi persoana si pentru aceeasi fapta, si o rasplata. De aici rezulta ca un mijloc de proba nu poate dovedi in acelasi timp ca evenimentul a avut si nu a avut loc. 2. Argumentul ad absurdum readucere la absurd. Cu ajutorul acestui argument se demonstreaza ca o anumita solutie propusa prin interpretare este singura posibila, deoarece orice alta solutie ar duce la consecinte inadmisibile, absurde, care ar contraveni legii. De exemplu, art. l din Constitutia Republicii Moldova prevede: (1) Republica Moldova este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil". De aici rezulta ca ar fi absurd sa spunem ca Republica Moldova este un stat federal. Singura interpretare este aceea ca Republica Moldova este un stat unitar. Orice alta interpretare va fi incorecta, absurda, va fi contrara legii constitutionale. 3. A majori ad minus (cine poate mai mult, poate si mai putin). Acestargument desemneaza situatia in care o autoritate publica, cu putere mai mare, poate sa faca ce face o autoritate publica subordonata ei. De acest argument ne conducem in cazurile interpretarii
159

extensive. Cum mentioneaza profesorul Nicolae Popa, in istoria dreptului nu gasim decit o singura exceptie de la acest principiu, cind se putea face mai mult, dar nu se putea face mai putin. Este vorba de drepturile pe care le avea femeia maritata asupra imobilului dotai, inainte de Justinian. 4. Argumentul a fortiori (cu atit mai mult). Este argumentul sensul caruia consta in aceea ca ratiunea aplicarii unei norme juridice este si mai intr-o alta ipoteza decit cea indicata expres in norma respectiva. Astfel, de exemplu, daca dreptul de proprietate in intregimea sa poate fi dobindit prin uzucapiune, cu atit mai mult poate fi dobindit o parte a acestuia (uzusfructus). Prin urmare, rationamentul afortiori consta in utilizarea unei prevederi normative pentru un alt obiect, decit obiectul sau, deoarece ratiunea care o justifica este mai adecvata altui obiect. Astfel, sanctiunea prevazuta pentru fapta comisa prin neglijenta se va aplica, cu atit mai mult, unei fapte comise in mod intentionat, chiar in ipoteza in care nu este prevazuta pentru acest din urma caz. 5. Argumentul a pari. Argument intinit si sub maxima ubi eadem est Jegis ratio, ibi eadem est legis legis dispozitia (unde este ratiune a legii, se aplica aceeasi dispozitie a ei). Acesta este un argument de analogie care are la baza ideea potrivit careia aceeasi cauza produce aceleasi efecte. De aici rezulta ca pentru situatii identice trebuie sa se pronunte solutii identice. Acest rationament logic este un rationament prin analogie care consta in a decide dintr-o asemanare, o alta asemanare, in absenta unei norme juridice care sa reglementeze o situatie, asupra acestei situatii se extinde o norma care a fost elaborata pentru o situatie asemanatoare. 6. Argumentul in dubia pro reo" (indoiala profita acuzatului)". Acest argument este aplicabil in materia dreptului penal. Daca in procesul de administrare a probelor, exista indoiala asupra vinovatiei celui acuzat de savirsirea unei infractiuni, aceasta indoiala este in favoarea acuzatului.

Subiectul II Listele electorale, desemnarea si inregistrarea candidatilor, compania electorala.


2.1 Dati definitie de liste electorale, determinati esenta desemnarii si inregistrarii candidatilor precum si companiei electorale parlamentare. lista electorala lista ce cuprinde toti cetatenii cu drept de vot care domiciliaza pe teritoriul unei sectii de votare; In cazul alegerilor parlamentare, procesul de desemnare a candidatilor incepe cu 60 de zile inainte de ziua alegerilor si se termina cu 30 de zile inainte de ziua alegerilor. In cazul alegerilor locale, desemnarea candidaturilor se efectueaza dupa constituirea circumscriptiilor electorale si consiliilor electorale de circumscriptie. Concurentii electorali participa, pe baza de egalitate, la campania electorala, beneficiaza de drepturi egale in folosirea mijloacelor de informare in masa, inclusiv a radioului si televiziunii, finantate de la buget. Tuturor concurentilor electorali li se ofera posibilitati egale in asigurarea tehnico-materiala si financiara a campaniei electorale. 2.2 Determinati conditiile procedurii de intocmire a listelor electorale, procedurii de desemnare si inregistrare a candidatilor,precum si desfasurarea companiei electorale. Listele electorale se ntocmesc de ctre primrie, n dou exemplare, pentru fiecare secie de votare i includ toi cetenii cu drept de vot care, la momentul ntocmirii listelor, domiciliaz n raza acestora. Dup ce au fost ntocmite, listele se verific la domiciliul alegtorilor nscrii n ele, se semneaz de ctre primarul localitii i se aduc la cunotin public cel mai trziu cu 20 de zile nainte de ziua alegerilor. Listele electorale incluznd militarii aflai n uniti militare, precum i membrii familiilor lor, ali alegtori care domiciliaz pe teritoriul unitilor militare, se ntocmesc pe baza datelor
160

prezentate de comandanii unitilor militare respective. Militarii domiciliai n afara unitilor militare, precum i membrii familiilor lor, se nscriu n listele electorale de la domiciliu. n seciile de votare constituite n sanatorii i case de odihn, n spitale i alte instituii curative staionare, listele electorale se ntocmesc pe baza propriei declaraii de edere ori a datelor prezentate de conductorii instituiilor menionate. n seciile de votare constituite n afara Republicii Moldova, listele electorale se ntocmesc pe baza datelor colectate de conductorii misiunilor diplomatice i ai oficiilor consulare care activeaz pe teritoriul statelor respective. La nceputul perioadei electorale, misiunile diplomatice i oficiile consulare aduc la cunotina public i actualizeaz listele electorale deinute. Cu 7 zile nainte de ziua alegerilor, procedura de actualizare a listelor electorale nceteaz. Listele actualizate se trimit de ndat Comisiei Electorale Centrale. Alegtorul poate fi nscris numai ntr-o singur list electoral i la o singur secie de votare n baza actelor ce atest domiciliul acestora n perimetrul seciei de votare respective. Alegtorul care are i domiciliu, i reedin este nscris, n perioada valabilitii reedinei, n lista electoral de la secia de votare n a crei raz teritorial acesta i are reedina. Listele electorale se afieaz n localurile seciilor de votare cu 20 de zile nainte de ziua alegerilor. Un exemplar al listei se pstreaz la primrie. Alegtorilor li se comunic, cel mai trziu cu 20 zile nainte de ziua alegerilor, sediul seciei de votare la care ei vor vota. Desemnarea candidailor n cazul alegerilor parlamentare, procesul de desemnare a candidailor ncepe cu 60 de zile nainte de ziua alegerilor i se termin cu 30 de zile nainte de ziua alegerilor. n cazul alegerilor locale, desemnarea candidaturilor se efectueaz dup constituirea circumscripiilor electorale i consiliilor electorale de circumscripie conform art.120. Dreptul de a desemna candidai pentru alegeri, n cazul n care se ntrunesc toate condiiile stabilite de codul electoral, l au: a) partidele i alte organizaii social-politice nregistrate, n modul stabilit, pn la stabilirea datei alegerilor, n conformitate cu statutele (regulamentele) lor i cu legislaia n vigoare. Partidele politice pot desemna drept candidai att pe membrii lor de partid, ct i persoanele fr apartenena politic; b) cetenii Republicii Moldova care i nainteaz propria candidatur (candidaii independeni). nregistrarea candidailor Pentru nregistrarea candidailor, Comisiei Electorale Centrale sau consiliilor electorale de circumscripie li se prezint ncepnd cu ziua urmtoare zilei anunrii alegerilor i, cel mai trziu cu 30 de zile nainte de ziua alegerilor, urmtoarele documente: a) procesul-verbal al edinei organului central sau teritorial al partidului, a altei organizaii social-politice privind desemnarea candidatului (listei de candidai); b) listele de subscripie cu numrul suficient de semnturi ale susintorilor candidatului independent; c) datele biografice ale candidatului; d) declaraia candidatului privind consimmntul lui de a candida la funcia pentru care a fost desemnat; e) declaraia candidatului privind averea imobiliar, depunerile bancare, hrtiile de valoare, sumele primite ca motenire i veniturile din ultimii 2 ani precedeni anului n care se efectueaz alegerile, precum i sursele acestor venituri, inclusiv veniturile din fondurile de investiii, sub form de dobnd, din darea n arend a proprietii etc.

161

f) declaraia candidatului pentru funcia de primar privind abandonarea, pe termenul mandatului, a funciilor incompatibile cu funcia de primar, n cazul n care persoana dat este aleas i validat; g) declaraia despre suspendarea, pe durata campaniei electorale, a funciilor ocupate anterior pentru persoanele care cad sub incidena art.13 alin.(3). h) simbolul electoral n variant electronic i pe hrtie. Organul electoral respectiv efectueaz nregistrarea candidailor desemnai n alegeri n decursul a 7 zile de la data primirii actelor enumerate mai sus. O persoan poate candida la mai multe funcii elective doar din partea unui singur partid. Candidaii desemnai n alegeri nu pot fi angajai i nu pot desfura activiti n cadrul nici unui consiliu sau birou electoral pe durata alegerilor n cauz. Organul electoral respectiv va elibera candidailor nregistrai legitimaii de candidai n cel mai scurt timp posibil, dar nu mai trziu de 3 zile de la data nregistrrii. CAMPANIA ELECTORAL Concurenii electorali pot avea persoane de ncredere n fiecare circumscripie electoral. Persoanele de ncredere i ajut pe concurenii electorali la desfurarea campaniilor electorale ale acestora, fac agitaie electoral n favoarea lor i le reprezint interesele n relaiile cu autoritile publice, cu alegtorii, cu consiliile i birourile electorale. Numrul persoanelor de ncredere se stabilete de ctre Comisia Electoral Central sau de consiliul electoral de circumscripie respectiv. Concurenii electorali i selecteaz n mod independent persoanele de ncredere, i prezint organului electoral respectiv care i nregistreaz i le elibereaz legitimaii. Comisia Electoral Central nregistreaz persoanele de ncredere ale concurenilor electorali n alegerile Parlamentului. n cazul alegerilor pentru funciile de primar i de consilier al consiliului local, persoanele de ncredere ale candidailor snt nregistrate de ctre consiliul electoral de circumscripie respectiv. Concurenii electorali particip, pe baz de egalitate, la campania electoral, beneficiaz de drepturi egale n folosirea mijloacelor de informare n mas, inclusiv a radioului i televiziunii, finanate de la buget. Tuturor concurenilor electorali li se ofer posibiliti egale n asigurarea tehnico-material i financiar a campaniei electorale. Candidaii, pe durata campaniei electorale, beneficiaz de dreptul de a fi degrevai de atribuiile de la locul de munc permanent fr meninerea salariului. n cazul alegerilor parlamentare, candidaii au dreptul la cltorie gratuit cu orice tip de transport public (cu excepia taximetrelor) pe ntreg teritoriul rii, iar n cazul alegerilor locale, acest drept poate fi exercitat doar n raza circumscripiei electorale respective. Concurentul electoral poate s-i retrag candidatura printr-o declaraie scris, adresat organului electoral care l-a nregistrat, dar nu mai trziu de 7 zile pn la ziua alegerilor. Dac concurentul electoral i retrage candidatura sau nregistrarea este anulat dup ce buletinele de vot au fost tiprite, n buletin, n dreptul acestuia, biroul electoral al seciei de votare va aplica tampila cu meniunea "Retras". Concurentul electoral care i-a retras candidatura este obligat s recupereze mijloacele tehnico-materiale i financiare ce i-au fost alocate din buget pentru a-i desfura campania electoral. Agitaia electoral Cetenilor Republicii Moldova, partidelor i altor organizaii social-politice, candidailor i persoanelor de ncredere ale candidailor li se ofer dreptul de a supune discuiilor libere i sub toate aspectele programele electorale ale concurenilor electorali, calitile politice, profesionale
162

i personale ale acestora, precum i de a face agitaie n favoarea sau n defavoarea candidailor n cadrul adunrilor, mitingurilor, ntlnirilor cu alegtorii, prin intermediul mijloacelor de informare n mas sau altor forme de comunicare ce exclud nclcarea ordinii publice i normelor etice. Agitaia electoral n favoarea concurentului electoral se admite numai dup nregistrarea acestuia de ctre organul electoral. Instituiile publice ale audiovizualului acord gratuit concurenilor electorali timp de anten pentru dezbateri publice n perioada campaniei electorale n limitele stabilite de Comisia Electoral Central. Pentru publicitate electoral contra plat, fiecrui concurent electoral i se acord timp de anten ce nu va depi 2 ore pe ntreaga perioad a campaniei electorale, inclusiv nu mai mult de 2 minute pe zi la fiecare instituie. n perioada desfurrii dezbaterilor electorale, n afara timpului de anten gratuit, nu se admite difuzarea materialelor publicitare despre activitatea concurenilor electorali sau cu participarea acestora i a persoanelor lor de ncredere, a reportajelor televizate sau radiofonice de la ntlnirile concurenilor electorali cu alegtorii, despre vizitele de lucru ale concurenilor din rndul conductorilor de rang republican sau raional n colectivele de munc. Nici un concurent electoral nu va avea prioriti n virtutea funciei pe care o ocup. n ziua alegerilor, mijloacele de informare n mas, pn la nchiderea seciilor de votare, nu vor difuza rezultatele chestionrii alegtorilor privind votarea "pentru" sau "contra" sau nevotarea concurenilor electorali. Concurenii electorali pot organiza ntlniri cu alegtorii. Consiliile i birourile electorale i autoritile administraiei publice locale snt obligate s asigure desfurarea unor astfel de ntlniri n termene i n condiii egale. Autoritile administraiei publice locale snt obligate ca, n termen de 3 zile de la data nregistrrii concurentului electoral, s stabileasc i s garanteze un minim de locuri speciale de afiaj electoral, s stabileasc un minim de localuri pentru desfurarea ntlnirilor cu alegtorii. Deciziile (dispoziiile) respective snt afiate imediat la sediul acestor autoriti i aduse la cunotin subiecilor interesai prin intermediul mijloacelor de informare n mas, al altor mijloace de comunicare disponibile. n ziua alegerilor i cea precedent ei nu se admite nici un fel de agitaie. 2.3 Evaluai legislaia n aceste domenii, iar la necesitate, formulai propuneri. Vedei punctul 2.1, 2.2

163

TEST nr. 41

Subiectul 1. Abuzul de drept. Frauda la lege.


1.1.Identificati utilitatea interpretarii corecte a normelor juridice pentru aplicarea legala a prevederilor normativ-juridice. Pentru a putea fi realizate, normele juridice trebuie sa fie cunoscute, intelese de catre toti subiectii, intelegerea, cunoasterea sensului adecvat ai normei se impune in mod imperativ, mai ales in procesul de aplicare a normelor de drept. Organul de aplicare, persoana oficiala trebuie sa clarifice cu toata precizia textul normei juridice si sa fie convinsa in veridicitatea variantei de comportare prescrise de legiuitor. Acest lucru se face in cadrul interpretarii normelor juridice. Scopul acestei operatiuni logice consta in a scoate in evidenta vointa legiuitorului materializata in norma juridica ce se aplica.Interpretarea constituie o operatie logico-rationala care, lamurind intelesul exact si complet al dispozitiilor normative, ofera solutiile juridice adecvate pentru diferitele situatii cu care ne confruntam.Interpretarea are drept scop scoaterea in evidenta a continutului exact si complet a prevederilor normativ-juridice. Necesitatea interpretarii estejustificata de faptul ca in procesul aplicarii dreptului organul de aplicare (judecatorul, organul administrativ etc.) trebuie sa clarifice cu toata precizia textul normei juridice, sa stabileasca compatibilitatea acestuia in raport cu o anumita situatie de fapt. Pentru a judeca, judecatorul trebuie sa cbnstate fiecare speta in parte. Astfel se naste nevoia interpretarii, adica a incercarii de a subsuma cazul dat unei norme generale existente, interpretarea este in orice caz o operatie prin care se stabileste o legatura logica intre dreptul pozitiv si aplicarea lui. Caracterul general al normei, pe de o parte, si marea diversitate de cazuri in care se aplica, pe de altaparte, evidentiaza necesitatea interpretarii normelor juridice. In primul rind, legislatorul nu poate avea in vedere atunci cind elaboreaza normele juridice, toate situatiile, care se pot ivi in aplicarea dreptului. De aceea, el trebuie sa ramina la un nivel de generalitate, care impune, pentru racordarea normei la situatie, interpretarea ei. In al doilea rind, necesitatea interpretarii deriva si din problemele care se pot ivi in legatura cu redactarea gramaticala a textului de lege, cu o anumita pozitie a cuvintelor in text, cu folosirea semnelor de punctuatie. In al treilea rind, in textele de lege sint folosite de multe ori termeni al caror sens este diferit de cel obisnuit. Sesizarea sensuluicontextual revine interpretarii, care asigura o analiza si o explicare adecvata a termenului in cauza. 1.2.Generalizati abuzul in drept si cauzele aparitiei lui. Uneori normele juridice sint nesocotite, neglijate, incalcate de subiecti. In aceste cazuri poate fi vorba de abuzuri de drept si fraude la lege. In cazul abuzului de drept, drepturile, libertatile, competentele, atributiile conferite de normele juridice subiectilor (cetatenilor, autoritatilor publice, persoanelor juridice etc.) nu sint exercitate cu buna-credinta, incal-cindu-se spiritul legii, intentia legiuitorului, finalitatile normelor juridice. Abuzul de drept reprezinta neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a prevederilor normelor juridice, exprimate in forma de drepturi sau anumite competente stabilite de catre puterea publica cetatenilor, persoanelor juridice, organelor de stat sau altor subiecte de drept, prin care nu se realizeaza scopul, finalitatea urmarita de legiuitor, incalcindu-se astfel spiritul legii. Aceasta se produce si in cazul cind este incalcata litera legii prin care se atenteaza la drepturile si libertatile legitime ale fiecarui subiect de drept, sau, invers ea este utilizata in mod ilegal, fapt prin care se produc anumite consecinte negative pentru oricine protejat de legiuitor. Astfel intentare unor procese in justitie in scopul de a sicana persoana reclamata constituie un exemplu de exercitare abuziva a dreptului privind accesul liber la justitie, care nu poate fi ingradit nici unei persoane, un alt exemplu ar fi traficul de influienta.
164

1.3.Formulati frauda la lege si modalitatile de combatere ale ei. Frauda la lege prezinta o manevra ilegitima facuta cu scopul de a evita intentionat aplicarea normelor juridice, care sint in mod normal aplicabile, pentru a promova in mod ilegal unele interese, a ocoli anumite consecinte legale care nu convin, a profita de reglementari juridice mai favorabile prin diverse artificii nepermise de lege. Spre exemplu, in materia dreptului international inregistrarea unei nave sub pavilion strain cu scopul de a evita anumite norme referitoare la impozite. Drept exemplu de frauda de lege poate servi reducerea intentionata a pretului si a cantitatii de marfa in materie comerciala, inclusiv in domeniul comertului international, cu scopul de a evita plata integrala a taxelor vamale, fiscale si a altor taxe si impozite. Aceasta reprezentind o frauda de lege unde partile incheie doua contracte: unul public, aparent, denumit si contract simulant, prin care se creaza o anumita aparenta juridica ce nu corespunde realitatii, in care este indicat un pret mai mic si altul secret, in care este indicat pretul real, urmarindu-se ca taxarea sa se faca asupra pretului mai mic.

Subiectul II. Buletinele de vot, votarea, numararea voturilor si totalizarea rezultatelor.


2.1Caracterizati buletinele de vot, votarea, numararea voturilor si totalizarea rezultatelor alegerilor parlamentare. Buletin de vot = imprimat cuprinznd numele i prenumele candidailor la o alegere, cu ajutorul caruia alegatorii ii exercita dreptul
de vot

Buletinul de vot se divizeaza pe orizontala in 2 parti. Partea de sus, detasabila, cu dimensunea de cel putin 5 cm, numita Cupon al buletinului de vot, contine urmatoarele elemente: titlul Cupon al buletinului de vot, numarul cuponului, tipul si data alegerilor, spatiu pentru inscrierea numelui si prenumelui alegatorului, spatiu pentru aplicarea stampilei de control a sectiei de votare, spatiu pentru numele prenumele si semnatura responsabilului de eliberarea buletinului de vot. Buletinul de vot se divizeaza in patrulatere, corespunzator numarului de concurenti electorali care participa la alegeri. Dimensunile patrulaterului trebuie sa fie suficiente pentru a cuprinde numele si prenumele, anul nasterii, profesa (ocupatia), functia, locul de munca al candidatului respectiv, denumirea partidului, altei organizatii social-politice, blocului electoral care a inaintat lista de candidati sau candidatul respectiv, semnul sau smbolul electoral al concurentului electoral, la dorinta acestuia. Nu se admite identitatea de semne sau de smboluri electorale. Concurentii electorali se inscriu in buletine in ordinea inregistrarii lor de catre organul electoral respectiv. In patrulater, in partea stinga, se imprima semnul sau smbolul concurentului electoral care a inaintat lista de candidati sau candidatul respectiv ori semnul electoral al candidatului independent, la dorinta acestuia. Semnele si smbolurile electorale snt prezentate organului electoral respectiv cel mai tirziu in ultima zi de inregistrare a concurentilor electorali. In fiecare patrulater, in partea dreapta, la o distanta egala de latura de sus si cea de jos, se imprima un cerc cu diametrul de 15 mm, in care alegatorul aplica stampila cu inscriptia Votat daca isi da votul pentru concurentul electoral respectiv. Votarea se efectueaza in ziua alegerilor intre orele 07.00 si 21.00. Biroul electoral al sectiei de votare aduce la cunostinta publica timpul si locul votarii cel mai tirziu cu 10 zile inainte de ziua alegerilor. Dupa expirarea timpului rezervat votarii, presedintele biroului electoral al sectiei de votare anunta incheierea votarii si dispune inchiderea sectiei de votare. Biroul electoral al sectiei de votare incepe numararea voturilor. Inainte de numararea voturilor obtinute de concurenti, biroul electoral al sectiei de votare stabileste numarul de buletine extrase din urnele de vot, precum si numarul alegatorilor carora le-au fost eliberate buletine de vot, pe
165

baza numarului de alegatori din listele electorale si listele suplimentare, in dreptul numelui carora figureaza semnaturi. Cifrele obtinute se compara, in mod obligatoriu, cu numarul de cupoane detasate. 2.2 Expuneti conditiile procedurii de intocmire a buletinelor de vot,procedurii de votare, de numarare a voturilor si stabilire a rezultatelor la alegerile parlamentare. Buletinele de vot se tiparesc conform instructiunilor organelor electorale respective. Membrii organelor electorale si membrii reprezentanti ai concurentilor electorali pot assta la confectionarea matritei buletinului de vot, la tiparirea lui, precum si la lichidarea matritei. Buletinele de vot se tiparesc cel mai tirziu cu 3 zile inainte de ziua alegerilor intr-o cantitate corespunzatoare numarului de alegatori. Dupa tiparire, buletinele de vot se pliaza astfel ca partea pe care alegatorul aplica stampila Votat sa nu fie vizibila. Buletinele de vot tiparite se pastreaza la consliul electoral de circumscriptie si se remit, in ajunul alegerilor, biroului electoral al sectiei de votare in baza unui act de predare. Birourilor electorale ale sectiilor de votare constituite in afara Republicii Moldova, Comisa Electorala Centrala le expediaza buletinele de vot cu cel putin 3 zile inainte de ziua alegerilor, reiesind din numarul de alegatori inscrisi in listele electorale actualizate, cu un supliment de cel mult 5 la suta. Localul in care se pastreaza buletinele de vot este pazit de politie. Au acces la buletinele de vot numai presedintele consliului electoral de circumscriptie respectiv sau presedintele biroului electoral al sectiei de votare respectiv, insotit de cel putin doi membri ai consliului sau biroului. Membrii reprezentanti ai concurentilor electorali, precum si alegatorii au dreptul sa ia cunostinta de modelele buletinelor de vot la biroul electoral respectiv. In timpul rezervat votarii se interzice de a inchide localul de votare si de a suspenda votarea, cu exceptia cazurilor de dezordine in masa, de calamitati naturale, de alte circumstante neprevazute, care ii pun pe alegatori in pericol sau fac imposbila efectuarea alegerilor. In aceste cazuri, presedintele biroului electoral al sectiei de votare poate suspenda votarea pentru cel mult 2 ore, timp in care va aduce localul sectiei de votare in starea corespunzatoare sau va gas un alt local, instiintind despre acest fapt alegatorii. Persoanele care au dreptul sa asste la votare nu pot fi obligate sa paraseasca localul sectiei de votare in timpul suspendarii votarii.Inainte de a se deschide urnele de vot, toate buletinele de vot ramase neutilizate se numara si se anuleaza de catre biroul electoral al sectiei de votare, aplicindu-se pe ele stampila cu mentiunea Anulat. Dupa verificarea sgiliilor de pe urnele de vot, presedintele biroului electoral al sectiei de votare, in prezenta membrilor biroului si a persoanelor autorizate sa asste la operatiile electorale, deschide urnele. Mai intii se deschid urnele de vot mobile, se numara buletinele din ele, apoi se deschid celelalte urne. Sectia de votare se asgura cu mese suficiente pentru ca toate buletinele extrase din urne sa se numere intr-un sngur loc, in vazul tuturor membrilor biroului electoral al sectiei de votare si al celor prezenti. Pe mesele destinate numararii voturilor se aranjeaza fanioanele cu denumirea sau numele concurentilor electorali. Buletinele din urnele de vot mobile se numara mai intii separat, se confrunta cu numarul de buletine ce au fost eliberate in acest scop, apoi se aduna la celelalte buletine pentru a numara voturile obtinute de concurentii electorali. Inainte de a inscrie in procesul-verbal numarul de voturi obtinute de concurentii electorali, membrilor reprezentanti ai concurentilor electorali si persoanelor autorizate sa asste la operatiile electorale li se da posbilitatea de a verifica datele din formularul special pentru numararea voturilor. 2.3 Evaluati legislatia in acest domeniu, iar la necestate, formulati propuneri.. Dup ncheierea perioadei electorale, consiliile electorale de circumscripie dispun de documentele i materialele electorale n felul urmtor: a) se remit Comisiei Electorale Centrale - listele de candidai, cte un exemplar de proceseverbale i rapoarte ale consiliilor electorale de circumscripie i ale birourilor electorale ale
166

seciilor de votare, formularul special de numrare a voturilor, tampilele consiliilor electorale de circumscripie i ale birourilor electorale ale seciilor de votare, listele de subscripie a candidailor independeni, precum i alte materiale electorale, darea de seam financiar i actul de transmitere a documentaiei financiare consiliului raional (municipal) (autoritii publice locale de nivelul doi). n cazul alegerilor locale generale, la Comisia Electoral Central se prezint i listele consilierilor alei n consiliile locale, listele candidailor supleani, irurile descresctoare pentru fiecare circumscripie electoral; b) se remit instanei de judecat n a crei raz se afl consiliul electoral de circumscripie buletinele valabile, buletinele nevalabile i buletinele anulate, cte un exemplar de proceseverbale i rapoarte ale consiliilor electorale de circumscripie i ale birourilor electorale ale seciilor de votare, formularul special de numrare a voturilor, toate contestaiile, nsoite de hotrrile adoptate cu privire la soluionarea lor, iar n cazul alegerilor locale generale - i listele consilierilor alei, listele candidailor supleani, irurile descresctoare pentru fiecare circumscripie electoral;

167

TEST nr. 42

Subiectul 1. Fictiunile si prezumtiile in drept.


1.1.Identificati fictiunea in drept si natura sa juridica. Fictiunea juridica (fictio juris) este un procedeu de tehnica in conformitate cu care un anumit fapt este considerat ca existent sau ca stabilit, desi el nu a fost stabilit sau nu exista in realitate. Cu ajutorul fictiunilor consideram in mod fictiv, ca ceva este exact, cu toate ca despre acel ceva avem cunostinte insuficiente sau imperfecte. Spre exemplu, copilul nenascut, dar conceput se considera ca exista, cu toate ca, acesta nu s-a nascut. Astfel, prin aceasta fictiune juridica, el devine capabil a-1 mosteni pe tatal sau, care este posibil sa decedeze pina la nasterea lui (cu conditia insa ca fatul sa se nasca viu). Tot ceea ce exista in plus in faptele usor constatabile de comportament de grup, este doar impulsul puterii de a ne comporta in corespundere cu regula si de a intreprinde actiuni impotriva celor care nu fac acest lucru. Numai datorita faptului ca acceptam aceasta fictiune, putem vorbi raspicat de guvernarea legilor, si nu a oamenilor Legislatia Republicii Moldova, de asemenea, utilizeaza, in diverse cazuri, fictiunile. Asa, de exemplu Un militar sau o alta persoana disparuta fara veste in legatura cu actiuni militare poate fi declarata decedata numai dupa expirarea a 2 ani de la incetarea actiunii militare Este evident ca termenii indicati pentru declararea persoanei decedata este o fictiune, fiindca cel disparut ar fi putut sa nu fi murit sau nu. Chiar daca persoana disparuta a decedat, este aproape cert ca moartea nu a intervenit exact la data scurgerii timpului indicat. 1.2.Generalizati prezumtiile si categoriile acestora. Prezumtiile sint procedee tehnice prin care legiuitorul accepta sau chiar impune ca ceva exista fara sa fie nevoie de a proba o atare situatie.1 Prezumtia este deci un act voluntar al spiritului, considerind ca sigur ceea ce este indoielnic, ca nediscutabii ceea ce este cel mai probabil".2 Ea porneste de la o probabilitate spre a proclama o certitudine. Exemplu de prezumtii ne pot servi: prezumtia cunoasterii legii din momentul publicarii ei, prezumtia conform careia copilul nascut in timpul casatorie are ca tata pe sotul mamei, se prezuma ca adevarat ceea ce s-a judecat s.a. Prezumtiile pot fi: relative (jus tuntum) si absolute (juri set de jure). Prezumtiile relative pot fi infirmate prin probe contrare. De exemplu, se dovedeste ca nu sotul este tatal copilului, sau, pornind de la prezumtia de nevinovatie, se aduc probe care dovedesc vinovatia. Prezumtiile absolute nu pot fi rasturnate prin nici un fel de dovada. Exemplu ne poate servi prezumtia de necunoastere a legii ca minorul sub 14 ani nu are disceraamint pentru a raspunde penal pentru fapta sa. Prezumtiile, de asemenea, se diferentiaza in prezumtii legale si pre-zumtii judiciare. Legale sint prezumtiile determinate in special prin lege. De exemplu Codul Civil al Republicii Moldova (Prezumtia de posesiune neintrerupta") prevede urmatoarele: Daca persoana a posedat bunul la inceputul si la sfirsitul unei perioade, se prezuma ca a posedat neintrerupt pe parcursul intregii perioade". Prezumtiile judiciare sint lasate de a fi stabilite de instantele de judecata. Ele depind de aprecierea judecatorului. 1.3.Estimati prezumtia constitutionala privind nevinovatia si alte prezumtii prevazute de legislatia Republicii Moldova. Conform constitutiei RM Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita in mod legal, in cursul unui proces judiciar public, in cadrul caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale. Prin dispozitia expresa a Constitutiei, prezumtia de nevinovatie devine un drept fundamental al cetateanului si, referindu-ne la situatia persoanei invinuite de savirsirea unei infractiuni, trebuie sa fie considerata ca un principiu fundamental al procesului penal.
168

Prezumtia de nevinovatie decurge din cerinta ca nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere, constituind o garantie pentru orice persoana ca, in lipsa probelor de vinovatie, nu poate fi trimisa in judecata si condamnata; prin acest principiu, autoritatile judiciare sint obligate sa administreze probele necesare pentru dovedirea invinuirii si sa traga, in lipsa unor astfel de probe, concluzia nevinovatiei invinuitului sau inculpatului. Prezumtia de nevinovatie constituie baza procesuala a dreptului la aparare si a drepturilor procesuale acordate invinuitului.

Subiectul II. Organizarea si desfasurarea referendumului republican.


2.1 Dati definitie de referendum si relatati despre felurile de referendum. Conform legii, referendum scrutin prin care poporul i exprim opiunea n cele mai importante probleme ale statului i societii n ansamblu, avnd drept scop soluionarea acestora, precum i consultare a cetenilor n probleme locale de interes deosebit. n lit. de spec. prin referendum se nelege procedura democraiei directe prin care conducerea unei ri se adreseaz poporului, fr intermediari, pentru al consulta n probleme majore, de regul pentru textul constituiei, alegerea formei de guvernmnt sau n probleme de autodeterminare ca stat. Referendum poate fi: Referendumul poate fi:1.-Pina la parlament-dupa parlament;- prin ocolirea parlamentului 2.-Consultativ-decisiv;-constitutional;-legislativ. 3. Republican-Local Astfel: 1. consultativ dac se desfoar doar cu scopul elucidrii opiniei alegtorilor ntr-o anumit problem. Soluionarea problemei respective rmne pe seama organelor statului. 2. decisiv - documentul este supus votrii alegtorilor pentru soluionarea definitiv a destinului acestuia. El poate fi de aprobare(dac alegtorilor li se propune aprobarea documentului respectiv) i de respingere(dac alegtorilor li se propune anularea actului). 3. constituional dac cu ajutorul referendumului dat se aprob constituia sau amendamentele la ea. 4. legislativ - dac un act al legislaiei curente este supus votrii de ctre alegtori. Iniiatorul referendumului poate fi parlamentul, eful de stat sau autoritile locale(ctre corpul electoral local n vederea rezolvrii problemei de ordin local.) 2.2 Expuneti procedura de desfasurarea a referendumului republican in R.M. Hotrrile adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridic suprem Referendumul republican poate fi iniiat de: a. un numr de cel puin 200000 de ceteni ai Republicii Moldova cu drept de vot. Cetenii care iniiaz referendumul trebuie s provin din cel puin o jumtate din unitile administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova, iar n fiecare din ele trebuie s fie colectate cel puin 20000 de semnturi n sprijinul acestei iniiative. n cazul referendumului constituional, se aplic condiiile revizuirii constituiei cu un num. De cel puin 200.000 de cet. A R.M. cu drept de vot. Cet. Care iniiaz revizuirea constituiei trebuie s provin din cel puin jumtate din unitile admin. Terit. De nivelul doi, iar n fiecare din ale s fie nregistrate cel puin 20.000 de semnturi n sprijinul iniiativei date. b. un numr de cel puin o treime din deputaii n Parlament; c. Preedintele Republicii Moldova; d. Guvern.
169

Propunerea privind desfurarea referendumului trebuie s includ problemele ce urmeaz s fie supuse referendumului, expuse clar, excluzndu-se interpretarea lor ambigu, precum i scopul desfurrii, data preconizat pentru desfurarea lui. Nu pot fi supuse referendumului probleme care se exclud reciproc. Referendumului republican nu pot fi supuse problemele: a) privind impozitul i bugetul; b) privind amnistierea i graierea; c) privind msurile extraordinare sau de urgen pentru asigurarea ordinii publice, sntii i securitii populaiei; d) privind alegerea, numirea, demiterea persoanelor n/din anumite funcii, care in de competena Parlamentului, Preedintelui Republicii Moldova i Guvernului; e) ce in de competena instanelor de judecat i procuraturii. Propunerea privind desfurarea referendumului pentru revizuirea Constituiei se prezint Curii Constituionale, care este obligat s efectueze, n termen de 10 zile, controlul constituionalitii problemelor ce urmeaz a fi supuse referendumului i s prezinte un aviz. Dup efectuarea de ctre Curtea Constituional a controlului constituionalitii problemelor ce urmeaz a fi supuse referendumului, propunerea privind desfurarea referendumului, la care se anexeaz avizul Curii Constituionale, se prezint spre examinare Parlamentului. Nu poate fi supus referendumului revizuirea Constituiei dac va avea ca rezultat sugrumarea drepturilor i libertilor fundamentale ale cetenilor sau a garaniilor acestora. n cazul n care revizuirea unora i acelorai prevederi ale Constituiei este iniiat concomitent de Parlament i de ceteni, examinarea propunerilor de revizuire pe cale parlamentar nceteaz. n termen de 6 luni de la primirea propunerilor de iniiere a referendumului, Parlamentul adopt una din urmtoarele hotrri: a) despre declararea referendumului, care se va desfura peste cel puin 60 de zile de la adoptarea hotrrii; b) despre respingerea propunerii privind desfurarea referendumului n cazul cnd aceasta este formulat de deputai; c) despre soluionarea problemelor, preconizate a fi supuse referendumului, fr efectuarea ulterioar a acestuia. n hotrrea sau decretul despre desfurarea referendumului republican se indic data desfurrii lui, denumirea proiectului de lege sau de hotrre preconizate a fi adoptate, expunndu-se textul acestora i/sau coninutul ntrebrilor supuse referendumului. Pentru iniierea referendumului republican de ctre ceteni se constituie un grup de iniiativ la adunarea acestora, la care trebuie s participe nu mai puin de 300 de persoane cu drept de vot. Cu cel puin 10 zile nainte de adunare, iniiatorii snt obligai s comunice n scris autoritii administraiei publice locale pe al crei teritoriu urmeaz s fie organizat adunarea timpul, locul i scopul acesteia. Grupul de iniiativ pentru desfurarea referendumului republican se nregistreaz de ctre Comisia Electoral Central. Pentru nregistrare, comisiei i se prezint: ncepnd cu data nregistrrii grupului de iniiativ, membrii lui au dreptul de a colecta nestingherit semnturile susintorilor referendumului republican n anumite liste, denumite n continuare liste de subscripie. n buletinul de vot se tiprete textul chestiunii sau proiectul de lege supus referendumului republican. n dreapta textului chestiunii sau a proiectului de lege se plaseaz pe orizontal dou patrulatere cu cuvintele "pentru" i "contra", iar sub acestea - dou cercuri.n cazul n care referendumului se supun cteva probleme, pentru fiecare din ele se ntocmete cte un buletin.
170

n cazul efecturii concomitente a ctorva referendumuri, buletinele de vot trebuie s se deosebeasc dup culoare.Agitaia, Votarea, Numrarea voturilor i totalizarea rezultatelor , Confirmarea rezultatelor de catre C Constitutionala. 2.3 Evaluati legislatia in acest domeniu, iar la necesitate, formulati propuneri. In RM a avut loc numai 2 referendumuri nationale consultative:primul a avut loc in martie 1994, initiat de pres, Mircea Snegur.Problema:Sunteti p/u ca RM sa se dezvolte ca un stat independent si unitar, in frontierele recunoscute in ziua proclamarii suveranitatii Moldovei, sa promoveze o politica de neutralitate si sa mentina relatii economice reciproc avantajoase cu toate tarile lumii si sa garanteze cetatenilor sai drepturi egale, in conformitate cu normele dr.Inal?Au participat:75%, din care 95,4% au spus DA.Al doilea-mai 1999, initiat de pres.RMPetru Lucinschi.Problema:cu privire la modificarea regimului de guvernare, prin introducerea in RM a regimului de guvernare prezidential,in care Pres.RM e/e responsabil p/u formarea si conducerea Guvernului.Au participat:58,33% din alegatori, din care 64,2 % au sustinut regimul de guvernare prezidential. Putem mentiona ca legislatia in vigoare in domeniu nu este intru totul in concordanta cu realitatea.Pornim de la aceea ca subiecti cu dr. de initiativa pot fi un numr de cel puin 200000 de ceteni ai Republicii Moldova cu drept de vot. Cetenii care iniiaz referendumul trebuie s provin din cel puin o jumtate din unitile administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova, iar n fiecare din ele trebuie s fie colectate cel puin 20000 de semnturi n sprijinul acestei iniiative. n cazul referendumului constituional, se aplic condiiile revizuirii constituiei cu un num. De cel puin 200.000 de cet. A R.M. cu drept de vot. Cet. Care iniiaz revizuirea constituiei trebuie s provin din cel puin jumtate din unitile admin. Terit. De nivelul doi, iar n fiecare din ale s fie nregistrate cel puin 20.000 de semnturi n sprijinul iniiativei date.Unitati administrative teritoriale avem 32 in RM.Facind un calcul ajungem la concluzia 320.000 de cetateni trebuie sa aiba dr de initiva si nu 200.000.La fel acest nr. De 20.000 trebuie de modificat, deoarece unele unitati administrative teritoriale nu dispun de un asa nr de cetateni.Astfel in cazul asta ce vom face?Nu vom mai desfasura referendumuri?................

171

TEST nr. 43

Subiectul 1. Elementele de structura ale raportului juridic.


1.1.Definiti conceptul,trasaturile si elementele de structura ale raportului juridic. Dreptul, este un sistem de norme indisolubil legate intre ele, care este creat pentru a realiza functiile sale. Rolul principal in acest scop apartine functiei de a reglementa conduita oamenilor, modul lor de comportare in relatiile sociale. Aceasta functie se realizeaza pe cale juridica, oamenii fiind obligati sa se comporte conform prescriptiilor normelor juridice. Ele se numesc juridice, pentru ca sunt create si rezulta din actiunea dreptului, spre deosebire de relatiile politice, morale, religioase, etc., care sunt rezultatul actiunii altor norme sociale, cum ar fi normele politice, etice, religioase, etc. In modul cel mai simplu, raportul juridic este un raport (legatura, relatie) social reglementat de norma juridica. In masura in care o relatie dintre oameni, cade sub autoritatea normei juridice, ea devine un raport juridic. Norma de drept ii confera relatiei sociale caracter juridic. Indiferent de ramura de drept, de norma care il reglementeaza sau in imprejurarera, in temeiul caruia se naste, raportul juridic se stabileste intre subiectii de drept (cel putin doi subiecti), care pot fi numai oamenii, priviti individual sau organizatii in colectivitati corespunzatoare. Raportul juridic are un anumit continut, care reprrezinta legatura propriuzisa dintre subiecti si care consta in drepturile si obligatiile reciproce ale acestora. Orice raport juridic are un obiect care nu este altceva decit acea actiune sau acea conduita asupra careia sunt indreptate drepturile subiective si obligatiile participantilor la raportul juridic.. 1.2.Stabiliti legatura dintre elementele de structura ale raportului juridic. Pornind de la faptul ca aceste elemente formeaza structura raportului juridic vedem o legatura si o interdependenta intre aceste elemente. Subiect al raportului juridic, pot fi numai oamenii. Ei participa la raporturile juridice in calitate de persoane fizice, persoane juridice si organe de stat. In calitate de organ de stat, subiectul poate fi individual (primarul) sau colectiv (consiliile locale). Organele de stat colective pot fi persoane juridice (ministerele) sau nu pot fi in aceasta calitate (completele de judecata alcatuiti din mai multi membri). Drepturile si obligatiile subiectilor intre care se desfasoara o relatie sociala formeaza continutul raportului juridic. Conduita umana ce se realizeaza de catre subiectii raportului juridic ca urmare a exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor constituie obiectul raportului juridic. 1.3.Estimati natura si importanta obiectului raportului juridic si formulati exemple. In literatura juridica nu este un punct de vedere unic asupra obiectului raportului juridic. Din punct de vedere filosofic, prin obiect putem intelege aceea ce ii revine subiectului si asupra caruia el isi indreapta activitatea de cunoastele si alta activitate. Obiectul si subiectul sunt doua categorii de perechi. Opinia dominanta in privinta obiectului este aceea, ca obiectul raporturilor juridice il formeaza anumite actiuni, pe care titularul dreptului subiectiv le efectueaza sau le poate pretinde si pe care celalalt subiect este obligat a le savirsi. Unii autori considera ca numai bunurile materiale pot constitui obiect al raporturilor juridice, iar raporturile juridice care nu se refera la un bun material nu au obiect. Nu este lipsita de sens nici conceptia, conform careia obiectul raportului juridic poate fi foarte variat, printre care: - bunurile materiale, care au valoare din punct de vedere economic si pot fi exprimate intro forma baneasca; - anumite valori persoanlse nepatrimoniale (viata, sanatatea, cinstea, demnitatea);
172

- produsele activitatii creative si rezultatele creatiei intelectuale (operele literare, de arta, muzica, stiintifice, programele computerizate); - rezultatele participantilor la raportul juridic (anumite servicii) - conduita umana exteriorizata (actiuni sau inactiuni) - hirtiile de valoare sau documentele (banii, actiile, diplomele, atestatele, ..) Asupra obiectului raportului juridic sint indreptate drepturile subiective si obligatiile juridice ale participantilor la relatiile care formeaza acest raport, adica in baza lui, apare insusi raportul juridic. Dreptul subiectiv deschide fata de titularul sau posibilitatea de a poseda, de a folosi, de a dispune de ceva, de a se comporta intr-un anumit mod, de a pretinde un anumit comportament din partea altora. Toate acestea nimeresc sub notiunea de obiect al raportului juridic. Obligatia juridica este chemata sa asigure realizarea acestui drept, functionarea normala a raportului juridic in interesul imputernicitului si al statului in general. Subiectul 2. Notiunea si functiile Parlamentului Republicii Moldova. 2.1 Dati notiune de Parlament, relatati despre durata mandatului si despre locul Parlamentului in sistemul autoritatilor publice. Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova i unica autoritate legislativ a statului. Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organic, n caz de rzboi sau de catastrof.Alegerile deputailor se desfoar n cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului precedent. Parlamentul se alege prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organic, n caz de rzboi sau catastrof. Mandatul Parlamentului se prelungete pn la ntrunirea legal a noii lui componene. n aceast perioad nu poate fi revizuit Constituia, nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice. Parlamentului i se atribuie un rol deosebit n sistemul autoritilor publice. O asemenea afirmaie nu este ns suficient pentru determinarea locului i rolului parlamentului n cadrul mecanismului de stat. n viziunea noastr poziia acestui organ reprezentativ n raport cu alte aut. Pub. poate fi determinat cu exactitate pornind de la sfera atribuiilor conferit de legislaia n vigoare i care formeaz competena acestuia . Astfel funcii ce in de exercitarea suveranitii naionale, Parlamentul RM exercit mai multe funcii : legislativ, adoptarea bugetului de stat i a controlului aspura realizrii lui, stabilirea direciilor principale ale activitii social-economice, culturale i juridice, alegerea, formarea, numirea sau revocarea unor autoriti statale, aprarea rii i conducerea n politica extern, controlul parlamentar. 2.2 Argumentati declaratia Parlamentul organ reprezentativ Supreme al poporului Republicii Moldova Atributia de baza a Parlam.modern e/e legata de raporturile juridice de reprezentare a poporului, care e/e singurul titular al suvearnitatii si care imputerniceste, p/u o perioada limitata de timp, un anumit numar de persoane sa exercite suveranitatea in numele sau. Fiind ales de ctre ceteni prin vot universal, egal, direct, secret i liber exprimat, Parlamentul RM reprezint voina poporului i are dreptul s exercite cele mai importante prerogative aparinnd n exclusivitate poporului n calitatea acestuia de deintor al suveranitii naionale. Parlam. prezinta o manifestare a suveraitatii nationale si da expresie puterii poporului.El e/e exponentul intereselor politice ale intregului popor, iar prin mandatul incredintat, nu poate proteja interesele particulare, locale sau de grup, care ar intra in contradictie cu cele generale ale societatii. Parlam. e/e unica autoritate legiuitoare a statului si detine monopolul reglementarilor normative, cu toate ca sunt si alte autoritati care desfasoara aceasta activitate, precum e/e Guv., insa aceasta o face doar in baza unei abilitari speciale primite de la Parlam si
173

aprobate ulterior tot de acesta. Potrivit unor opinii din literatura juridica de specialitate Parlam nu ar fi unica autoritate legiuitoare a tarii, intrucit deasupra acestui organ s-ar afla puterea intregului electorat, care o poate exercita si in mod direct, prin referendum. Poporul, prin referendum, nu lipseste Parlam de calitatea de unica autoritate legislativa, deoarece institutia referendumului nu inlatura caracterul reprezentativ al regimului constitutional al RM. 2.3 Evaluati declaratia Parlamentul unica autoritate legislativa a statului Functiile Parlam interactioneaza asa incit separarea lor e/e artificial si are o valoare exclusive didactica. Astfel, prin unele dintre procedurile de informare se exercita si controlul, iar valoarea deliberarii se masoara prin control. Funcia legislativ este funcia primordial a Parlamentului Republicii Moldova. Aceast prerogativ ofer parlamentului nobila misiune, dar i datorie, s adopte norme juridice care mbrac diferite forme externe. Anume din aceste considerente CRM art.60 declar Parlamentul unic autoritate legislativ a statului (Ion Guceac).In acest caz, se subliniaza faptul ca numai Paramentul are menirea sa reglementeze primar si originar relatiile sociale fundamentale sis a asigure unitatea reglementarilor legislative pe intreg teritoriul tarii. Prin esenta sa, functi legislative presupune activitatea statului care are ca obiect edictarea de n.j, obligatorii p/u subiectele de drept la care se refera, precum si p/u executive, care raspunde de asigurarea realizarii legii, indeosebi in calitate de titular al fortei de constringere a statului, iar, in caz de litigii, si p/u puterea judecatoreasca.

174

TEST nr. 44 Subiectul 1. Subiecii raportului juridic. 1.1. Identificai conceptul i categoriile subiecilor raporturilor juridice. 1.2.Determinai capacitatea juridic a subiecilor de drept n diferite ramuri ale dreptului. 1.3.Formulai rolul statului i a autoritilor publice ca subieci de drept i capacitatea lor juridic n condiiile Republicii Moldova

Subiectul 2. Atributiile Parlamentului Republicii Moldova.


2.1 Identificati atributiile Parlamentului. Conform art. 66 din Constitutie, Parlamentul Republicii Moldova are urmatoarele atributii: a) adopt legi, hotrri i moiuni; b) declar referendumuri; c) interpreteaz legile i asigur unitatea reglementrilor legislative pe ntreg teritoriul rii; d) aprob direciile principale ale politicii interne i externe a statului; e) aprob doctrina militar a statului; f) exercit controlul parlamentar asupra puterii executive, sub formele i n limitele prevzute de Constituie; g) ratific, denun, suspend i anuleaz aciunea tratatelor internaionale ncheiate de Republica Moldova; h) aprob bugetul statului i exercit controlul asupra lui; i) exercit controlul asupra acordrii mprumuturilor de stat, asupra ajutorului economic i de alt natur acordat unor state strine, asupra ncheierii acordurilor privind mprumuturile i creditele de stat din surse strine; j) alege i numete persoane oficiale de stat, n cazurile prevzute de lege; k) aprob ordinele i medaliile Republicii Moldova; l) declar mobilizarea parial sau general; m) declar starea de urgen, de asediu i de rzboi; n) iniiaz cercetarea i audierea oricror chestiuni ce se refer la interesele societii; o) suspend activitatea organelor administraiei publice locale, n cazurile prevzute de lege; p) adopt acte privind amnistia; r) ndeplinete alte atribuii, stabilite prin Constituie i legi. 2.2 Stabiliti raporturile Parlamentului cu alte autoritati publice in exercitarea atributiilor sale. Parlamentul exercita controlul asupra bugetului de stat, acest control este realizat prin intermediul Curtii de Conturi.Parlamentul alege, formeaza, numeste si revoca unele din autoritatile publice.Parlamentarii au dreptul de a cere explicatii guvernului pentru diverse aspecte ale politicii de administrare sau in legatura cu unele masuri intreprinse de guvern.Parlamentul nu-si poate indeplini functiile daca nu acioneaz in cunostinta de cauza.Informarea deci are loc prin solicitarea de informatii,adresarea de intrebari si interpelari.Toate acestea cad pe umerii guvernului,el fiind responsabil de informarea deputailor.Guvernul de asemenea are drept de initiativa legislativa.Presedintele trebuie sa consulte parlamentul daca 1) decide sa dizolve parlamentul pe motiv ca aceste timp de 45 de zile de la prima solicitare nu a acordat votul de incredere guvernului; 2) daca solicita referendum.Parlamentul poate abilita guvernul sa emita ordonante care apoi se supun aproarii de parlament.Audierea si dezbaterea programului noului guvern constituie procedura de informare si contol a guvernului de ctre parlament,care poate acorda fie vot de incredere fie de neincredere.Parlamentul poate admite o motiune de cenzura,acesta fiind procedura de atragere a raspunderii parlamentului.Efectul ei fiind incetarea fortata a mandatultui Guvernului.Presedintele tarii poate fi demis de ctre parlament cu votul a doua treimi de deputati alesi.In cazul savirsirii de ctre presedinte a unor fapte ce incalca prevederile constitutiei,cel putin o treime de deputati inainteaza propunerea de demitere in parlament si presedintelui.Acesta va da explicatii parlamentului si curtii constititutionale.Legile adoptate de ctre parlament se promulga de ctre presedinte,acesta poate cere doar o singura data
175

reexaminarea legii.Parlamentul alege seful statului cu votul a doua treimi din deputatii alesi. Alege 2 judecatori la curtea constitutional. 2.3 Evaluati legislatia ce reglementeaza atributiile Parlamentului, si formulati, dupa caz, propuneri. Principalele acte ce reglementeaza activitatea si atributiile Parlamentului sunt Constitutia, Legea despre adoptarea Regulamentului Parlamentului, Legea despre statutul deputatului in Parlament, Codul electoral, Legea cu privire la procedura de alegere a Preedintelui Republicii Moldova. Constitutia reglememnteaza la general atributiile parlamentului atribuindui acestui un capitol aparte unde e indiat oraganizarea si functionarea, statutul deputatilor si legiferarea in procesul de activitate a parlamentului. Legea despre adoptarea Regulamentului Parlamentului reglememnteaza detaliat activitatea si functionarea parlamentului. Aici gasim articole ce reglementeaza detaliat constituirea si functionarea parlamentului sit si desfasurarea propriu-zisa a lucrarilor parlamentului. De asemenea atributiile parlamentului reies si din codul electoral si din legea cu privire la alegerea presedintelui republicii Moldova, in care parlamentul joaca un rol primordial. Normele de drept sunt elemente structurale ale sistemului normativ. Ideea organizarii sistemice a dreptului conduce inerent la concluzia unicitatii sistemului de drept, cu consecinte discutate si disputate in literatura problemei. Fata de teoria pluralismului juridic care, in ultima instanta, de dragul justificarii integrarii supranationale a sistemelor nationale de drept, minimalizeaza sau chiar ignora cauzalitatea interna a autoorganizarii national-etatice a dreptului, exista, in opinia noastra, o perspectiva - att teoretica, dar si de politica a legislatiei - care sa accepte ca apropierea si, treptat, integrarea sistemelor nationale de drept intr-un suprasistem comunitar are a se produce nu prin anularea, valorilor juridice nationale intr-o totalitate normativa mondializatoare si depersonalizatoare, ci printr-o constructie juridica comunitar-integrativa, in care sistemele juridice nationale sa rezoneze prin valorile colective, asimilate in normativitatea sistemelor nationale de drept.

176

TEST nr. 45

Subiectul 1. Legalitatea si ordinea legala.


1.1.Identificati conceptul trasaturile si principiile(cerintele) legalitatii. Dupa cum am mentionat anterior, nici un proces social, nici o activitate umana nu poate avea loc fara organizare, fara normare, fara reglementare. Reglementarea conduitei umane se face prin stabilirea unor modele concrete de comportament social, prin stabilirea unor drepturi si obligatiuni ale subiectilor, precum si a unor consecinte care vor urma in cazul abaterii de la norme. Dar adoptarea acestor norme (morale, religioase, juridice etc.) nu constituie un scop in sine al societatii. Principalul e ca aceste prevederi normative sa se realizeze, sa fie transpuse in viata. Numai in acest caz in societate va fi acea ordine ce rezulta din multiplele norme sociale. Diferitele categorii de norme sociale realizate vor genera, vor conditiona ordinea sociala. Ordinea, sociala inglobeaza in sine anumite tipuri specifice de ordine sociala: ordine morala, ordine religioasa, ordine juridica etc. 1.2.Generalizati ordiniea legalasi interactiunea acesteia cu legalitatea. Ordinea juridica sau legala constituie o modalitate a ordinii sociale. Ea constituie ordinea sociala ce rezulta din realizarea practica a normelor juridice. Ordinea legala reprezinta nucleul ordinii sociale, conditia fundamentala a echilibrului social, garantia realizarii drepturilor esentiale ale membrilor societatii si functionarii normale a institutiilor". 1 Ordinea legala e o realitate juridica, e o dovada a faptului ca normele juridice si-au atins scopul. Pornind de la faptul ca intr-un stat exista un sistem unic de norme juridice, in sinul unei si aceleiasi societati nu pot exista mai multe ordini legale. Ordinea legala este indisolubila de legalitate. Mai mult ca atit, la pro-priu-zis constituie rezultatul triumfului legalitatii. Ordinea legala e aspectul practic al legalitatii.Prin urmare, legalitatea si ordinea legala apar ca doua parti ale unei si aceleiasi medalii: o parte fiind constituita din legalitate, cealalta - din ordine legala. 1.3.Formulati garantiile si caile de consolidare a legalitatii si ordinii legale in conditiile R.M. Prin garantiile legalitatii si ordinii legale se intelege ansamblul conditiilor obiective si subiective, care asigura realizarea stricta si uniforma a legilor si celorlalte acte normative ale statului, adoptate in baza lor, precum si masurile care contribuie la prevenirea si inlaturarea tuturor abaterilor de la normele de drept. Pot fi diferentiate urmatoarele garantii ale legalitatii si ordinii legale: 1. Garantii economice. Acestea isi gasesc oglindire in sistemul economic al statului. Astfel, conform prevederilor constitutionale, economia Republicii Moldova este economie de piata, de orientare sociala, bazata pe proprietatea privata si pe proprietatea publica, antrenate in concurenta libera" (Vezi alin. (1) al art. 126 al Constitutiei). Statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de trai decent, care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei acestuia, cuprinzind hrana, imbracamintea, locuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare. 2. Garantii politice. Aceste garantii rezulta din insusi rolul care apartine poporului in sistemul politic al societatii. Unicul detinator al puterii in stat revine poporului care o exercita in mod direct si prin organele sale reprezentative. 3. Garantii ideologice. Devotamentul fata de tara este sacru. Fiecare cetatean are obligatii fata de societate si fata de stat, acestea derivind nemijlocit din drepturile si libertatile garantate. 4. Garantii sociale. Aceste garantii rezulta din faptul ca intarirea legalitatii si ordinii legale e o problema nu numai a starului, ci si a societatii in ansamblu. Organizatiile nonguvernamentaie, fiecare cetatean sint chemati sa contribuie la ridicarea nivelului constiintei si culturii juridice, la realizarea prevederilor normative ale statului.
177

5. Garantii juridice. La ele se refera toate mijloacele legale cu ajutorul carora se asigura legalitatea si ordinea legala, in aceasta ordine de idei, un rol enorm revine tuturor autoritatilor publice si, indeosebi, celor care prin insasi esenta lor de activitate sint chemate sa contribuie la aceasta (instantele judecatoresti, procuratura, politia, organele de securitate etc.).

Subiectul 2. Structura si organizarea interna a Parlamentului.


2.1 Caracterizati structura si organizarea interna a Parlamentului. Parlamentul este singura autoritatea legislativa din Moldova, organizarea sa este reglementata de regulamentul parlamentului. In cadrul parlamentului pot fi organizate 3 categorii de organe: organele directoare, comisiile parlamentare, grupurile parlamentare.Din cadrul organelor directoare ale parlamentului fac parte: presedintele parlamentului, vicepresedintii, biroul permanent al parlamentului.Comisiile parlamentare sunt organe interne de lucru a parlamentului si nu au o competenta speciala. Se pot constitui 3 categorii de comisii: comisiile permanente, comisiile speciale, comisiile de ancheta. Comisiile permanente sint organe de lucru ale Parlamentului, infiintate pentru efectuarea activitatii Parlamentului.Comisiile speciale se constituie de Parlament pentru examinarea proiectelor de acte legislative, pentru elaborarea unor proiecte de acte legislative complexe sau pentru alte scopuri, indicate in hotarirea de infiintare a comisiei respective. Proiectele de acte legislative elaborate de comisia speciala se examineaza de comisiile permanente in conformitate cu cerintele stabilite de prezentul Regulament.La cererea unei fractiuni parlamentare sau a unui grup de deputati, ce constituie cel putin 5% din numarul deputatilor alesi, Parlamentul va putea hotari infiintarea unei comisii de ancheta cu votul majoritatii deputatilor prezenti. 2.2 Determinati procedura de formare a organelor Parlamentului, atributiile lor principale si colaborarea dintre ele. Presedintele parlamentului se alege pe dirata mandatului parlamentului, prin vot secret, cu votul majoritatii deputatilor alesi.Presedintele poate fi revocat din functie de catre fractiunea care la propus la aceasta functie sau de 1/3 din numarul de deputati alesi, insa etse distituit din functie cu votul a 2/3 di numarul deputatilor alesi. Atributiile presedintelui parlamentului: a) conduce lucrarile Parlamentului si ale Biroului permanent; b) convoaca sesiunile ordinare, extraordinare sau speciale ale Parlamentului; c) asigura respectarea Regulamentului si mentinerea ordinii in timpul sedintelor; d) primeste si distribuie proiectele de legi si propunerile legislative, precum si rapoartele comisiilor; e) anunta rezultatul votarii si numeste actele legislative adoptate; f) semneaza legile, hotaririle si motiunile adoptate de Parlament; g) reprezinta Parlamentul in relatiile cu Presedintele Republicii Moldova si cu Guvernul; h) reprezinta Parlamentul in tara si peste hotare; i) desemneaza, dupa consultarea fractiunilor parlamentare, componenta delegatiilor parlamentare, cu exceptia delegatiilor parlamentare permanente; j) dispune de mijloacele bugetare ale Parlamentului si le administreaza, cu informarea lunara a Biroului permanent;k) angajeaza si elibereaza din functie functionarii publici din Aparatul Parlamentului in baza contractului individual de munca; l) delimiteaza atributiile vicepresedintilor Parlamentului;m) indeplineste alte atributii prevazute de prezentul Regulament sau insarcinarile date de Parlament. Intru exercitarea atributiilor regulamentare, Presedintele Parlamentului emite dispozitii si ordine. Vicepresedintii parlamentului sunt propusi din partea presedintelui parlamentului, in urma consultarii cu fractiunile parlamentare. Ei se aleg prin vot deschis cu numarul majoritatii deputatilor alesi, si ei pot fi destituiti din functie cu acelasi numar de vot.
178

Atributiile lor; Vicepresedintii Parlamentului coordoneaza activitatea unor comisii permanente, asigura colaborarea cu alte autoritati publice si exercitarea controlului parlamentar. Delimitarea acestor atributii se efectueaza prin hotarire a Biroului permanent. Vicepresedintii Parlamentului indeplinesc, in modul stabilit de Presedinte, atributiile Presedintelui, delegate de acesta, la solicitarea sau in absenta lui, inclusiv semneaza legile si hotaririle adoptate de Parlament. Biroul permanent al Parlamentului este organul de lucru al acestuia si se formeaza, tinindu-se seama de reprezentarea proportionala a fractiunilor in Parlament. Din el fac parte, din oficiu, Presedintele Parlamentului si vicepresedintii. Componenta numerica si nominala a Biroului permanent se stabileste prin hotarire a Parlamentului, la propunerea fractiunilor parlamentare. Membrii Biroului permanent se numesc prin hotariri ale fractiunilor parlamentare, in limitele numarului de locuri ce le revin. Hotaririle se prezinta presedintelui sedintei care le aduce la cunostinta Parlamentului. Biroul permanent se considera constituit dupa numirea a cel putin 3/4 din membrii lui. Biroul permanent se convoaca la cererea presedintelui Parlamentului sau a cel putin 1/3 din membrii sai. Orice membru al Biroului permanent poate fi revocat prin hotarire a fractiunii parlamentare, care l-a numit, adoptata cu votul majoritatii membrilor acesteia. Atributiile Biroului permanent al Parlamentului: a) propune Parlamentului data convocarii sesiunii si durata acesteia; b) supune spre aprobare Parlamentului componenta numerica si nominala a delegatiilor parlamentare permanente la organizatiile internationale; c) pregateste si asigura desfasurarea lucrarilor Parlamentului; d) propune Parlamentului spre aprobare componenta nominala a comisiilor permanente, conform deciziilor fractiunilor parlamentare si solicitarilor deputatilor; e) coordoneaza activitatea comisiilor permanente; f) intocmeste, de comun acord cu presedintii fractiunilor parlamentare si ai comisiilor permanente, proiectul ordinii de zi a sedintelor Parlamentului si il prezinta Parlamentului spre aprobare; g) stabileste modul de dezbatere publica a proiectelor de acte legislative, de acumulare, examinare si dezbatere a propunerilor prezentate in legatura cu acestea; h) asigura controlul plasarii la timp pe web site-ul Parlamentului a proiectelor de acte legislative, a ordinii de zi, a stenogramelor sedintelor plenare, precum si a altei informatii pasibile de a fi publicata; i) aproba Regulamentul privind acreditarea reprezentantilor mijloacelor de informare in masa pe linga Parlament; j) stabileste obligatiunile membrilor biroului; k) stabileste structura si statul de personal ale Aparatului Parlamentului si le prezinta Parlamentului spre aprobare; l) elaboreaza proiectul bugetului Parlamentului si il prezinta Parlamentului spre aprobare impreuna cu o nota de fundamentare, iar in caz de necesitate, modifica bugetul in limita unui trimestru si a mijloacelor aprobate; m) indeplineste alte atributii prevazute de prezentul Regulament sau insarcinarile date de catre Parlament. Biroul permanent adopta hotariri, in limita competentei prevazute de Regulament, cu votul majoritatii membrilor lui. Comisiile permanente se aleg pe intreaga durata a legislaturii. Numarul comisiilor, denumirea, componenta numerica si nominala a fiecarei comisii se va hotari de Parlament, la propunerea Biroului permanent. Componenta comisiilor permanente: Presedintii, vicepresedintii, secretarii si membrii comisiilor permanente se aleg de Parlament cu votul majoritatii deputatilor alesi. Atributiile presedintelui comisiei permanente: a) asigura pregatirea ordinii de zi a sedintelor comisiei; b) stabileste sarcinile membrilor comisiei si ia decizii in problemele ce vizeaza atributiile si activitatea comisiei; c) inainteaza spre examinare propuneri privind constituirea subcomisiilor si componenta lor si despre rezultatul examinarii informeaza Parlamentul; d) reprezinta comisia in relatiile ei cu Biroul permanent si cu celelalte comisii; e) conduce
179

sedintele comisiei; f) semneaza actele si corespondenta comisiei; g) in caz de necesitate, atrage alte persoane la lucrarile comisiei; h) asigura mentinerea ordinii in cadrul sedintelor comisiei; i) indeplineste alte atributii prevazute de prezentul Regulament. Atributiile comisiilor de ancheta: Comisia de ancheta citeaza ca martor orice persoana care dispune de informatii despre vreo fapta sau imprejurare de natura sa serveasca la cercetarea cauzei. La cererea comisiei de ancheta, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le prezinte comisiei. Institutiile si organizatiile sint obligate, in conditiile legii, sa raspunda la solicitarile comisiei de ancheta. Cind pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari, in vederea elucidarii adevarului, este necesar a antrena experti, comisia de ancheta dispune efectuarea de expertize. Comisia de ancheta nu poate sustine urmarirea penala efectuata in conditiile legii de organele de urmarire penala si instantele judecatoresti. 2.3 Evaluati legislatia din domeniul instituirii comisiilor de ancheta si comisiilor speciale, precum si statutul lor. Organizarea si functionarea comisiilor de anchet i comisiilor speciale este reglementata de legea pentru adoptarea regulamentului parlamentului. Anume in aceast[ lege gasim sectiuni aparte ce tin de constituirea, modul de organizare a comisiilor de a mncheta si celor speciale. Legea pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului din 1996 Comisiile speciale se constituie de Parlament pentru examinarea proiectelor de acte legislative, pentru elaborarea unor proiecte de acte legislative complexe sau pentru alte scopuri, indicate n hotrrea de nfiinare a comisiei respective. Proiectele de acte legislative elaborate de comisia special se examineaz de comisiile permanente . Prin aceeai hotrre se va desemna, la propunerea Biroului permanent, componena nominal a comisiei, precum i termenul n care va fi depus raportul comisiei. Comisii de anchet La cererea unei fraciuni parlamentare sau a unui grup de deputai, ce constituie cel puin 5% din numrul deputailor alei, Parlamentul va putea hotr nfiinarea unei comisii de anchet cu votul majoritii deputailor prezeni, Atribuiile comisiilor de anchet: Comisia de anchet citeaz ca martor orice persoan care dispune de informaii despre vreo fapt sau mprejurare de natur s serveasc la cercetarea cauzei. La cererea comisiei de anchet, orice persoan care cunoate vreo prob sau deine vreun mijloc de prob este obligat s le prezinte comisiei. Instituiile i organizaiile snt obligate, n condiiile legii, s rspund la solicitrile comisiei de anchet. Cnd pentru lmurirea unor fapte sau mprejurri, n vederea elucidrii adevrului, este necesar a antrena experi, comisia de anchet dispune efectuarea de expertize. Comisia de anchet nu poate susine urmrirea penal efectuat n condiiile legii de organele de urmrire penal i instanele judectoreti; - rspund n faa Parlamentului i i snt subordinate - Dac fraciunile parlamentare nu ajung la un acord asupra componenei uneia sau mai multor comisii, Biroul permanent propune, iar Parlamentul hotrte, cu votul majoritii deputailor prezeni, asupra candidaturilor propuse de fraciunile parlamentare, respectndu-se principiul reprezentrii proporionale i opiunea personal a deputatului. Un deputat poate fi membru numai al unei comisii - La edinele comisiilor se ncheie procese-verbale

180

TEST nr. 46

Subiectul 1. Caracteristica generala a democratiei.


1.1. Identificati conceptul democratiei si formele ei. Democratia (gr. Demos- popor, kratos-putere) forma de guvernamint in care prerogativele puterii apartin poporului si acesta le exercita suveran prin corpul sau electoral sau corpul sau referendar. Nucleul democratiei este principiul suveranitatii poporului. Principala procedura de a pune in evidenta vointa poporului sunt alegerile. Alte proceduri ajuta la functionarea in bune conditii a sistemului democratic: separarea puterilor, limitarea mandatului pentru reprezentantii poporului etc. Democratiile sint preferate deoarece in raport cu alte sistem de guvernare se intemeiaza pe un maxim de consens si minim de constringere. Sensul democratiei consta in acea de a asigura egalitatea conditiilor pentru toti cetatenii de a participa la viasa politica. In democratie toti cetatenii au drepturi si indatorii egale, fara privilegii sau discriminari. Democratia este evaluata in dependenta de nivelul de dezvoltare economico-sociala si politica, contextul istoric intern si ambiansa internationala, scopul fundamental al regimului politic. Caracteristicele si principiile democratiei sunt: - participarea tuturor cetatenilor cu drept de vot la rezolvarea problemelor politice,- consacrarea si garantarea drepturilor si libertatilor publice private,- pluralizmul ideologic,- aplicarea principiului majoritatii,- pluralism insitutional in formele sale; sufragiul universal, initiativa legislativa, dreptul de revocare, referandumel etc. Formele democratiei sunt:Democratia directa ,Democratia reprezentativa,Democratia semidirecta,Democratia semi reprezentativa. Democratia directa este o forma foarte rara a regimului politic. Ea se intilneste numai in unele cantoane din Elvetia, unde sunt organizate adunari populare ale intregii populatii din cantonul respectiv, o data sau de mai multe ori pe an intr-o anumita localitate, la care sunt discutate si adoptate unele hotariri sau legi ale cantonului respectiv. Democratia reprezentativa consta in faptul ca puterea nu este exercitata direct de popor ori natiune, este novoe de reprezentare, de o delegare pentru a actiona in numele titularului puterii. Democratia semi-reprezentativa Este formula de guvernare rezultata din atenuarea urmarilor negative ale ultrareprezentativitatii. Democratia semi-directa. In cadrul democratiei semi-directe exista democratiei reprezentativa cu democratiei directa. Aceasta presupune un system care, pe linga alegerea prin sufragiu universal a organului legiuitor, exista mijloace de interventie directa a poporului in procesul legiferarii si chiar in activitatea adinistrativa. Iterventia a poporului in procesul de guvernare se manifesta prin: initiativa populara, veto-ul popular, revocarea mandatului si referendumul. 1.2.Generalizati coraportul reglementarilor nationale si internationale din domeniul drepturilor si libertatilor omului. Din examinarea prevederilor Constitutiei Republici Moldova rezulta o solutie juridica, formulata clar si fara echivoc, privind raportul dintre reglementarile internationale si cele interne in domeniul drepturilor si libertatilor umane. Aceasta solutie constitutionala ne convinge ca izvoarele Internationale adoptate in ultimele cinci decenii de la crearea Organizatiei Natiunilor Unite cum ar fi, bunaoara, Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948), Pactul international cu privire la drepturile civile si politice(1966), Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale (1966), Acrul final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa (Helsinki, 1975), Carta de la Paris pentru o noua Europa (1991) etc., la care a aderat si Republica Moldova sint acea piatra de temelie care sta la baza
181

dimensiunii umane a statului nostru. Constitutia Republicii Moldova formuleaza un principiu extrem de important care exprima o viziune incontestabil de actuala in ce priveste corelatia dintre dreptul international si dreptul intern - principiul prioritatii reglementarilor internationale (vezi art. 4). Prima regula ce rezulta din alin. (1) al art. numit tine de interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale privind drepturile si libertatile omului in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Prin aceasta se subliniaza obligatiunea statului nostru de a respecta standardele internationale, dimensiunile umane stabilite de comunitatea internationala, pe parcursul sutelor de ani, recunoasterea faptului ca drepturile si libertatile omului au incetat de a mai fi o problema nationala, devenind astfel una internationala. Cea de a doua regula acorda prioritate reglementarilor internationale, cuprinse in documentele internationale ratificate de Republica Moldova. Conform alin. (2) al art. 4 al Constitutiei, daca exista neconcordante intre pastele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au reglementarile internationale". Mentionam faptul ca aceasta prioritate este acordata numai reglementarilor din domeniul drepturilor omului si nu se rasfringe asupra altor domenii, in ce priveste alte domenii de activitate, intrarea in vigoare a unui tratat international continind dispozitii contrare Constitutiei va trebui precedata de o revizuire a acesteia" (vezi alin. (2) al art. 8 al Constitutiei). 1.3.Formulati directiile de democratizare a societatii si statului in Republica Moldova. Intru garantarea si respectarea principilor democratiei Statului RM nu-i este deajuns consacrarea acestor principii pe cale constitutionala sau prin alte cai, ci infaptuirea anumitor pasi reformatori care ar fi meniti sa asigure si sa istitue un stat si o societatate democratica. In principla aceasta democratiyare ar presupune a reforma judiciara nou in prim plan care ar institui organe de drept indepentente si impartiale in rezultatul caruia societatea civila ar capata o incredere deplina nu numai in sistemul judecatoresc ci in stat. Un alt pas il reprezinta inlaturarea ramasitelor socialiste din toate organele de stat, avind in vedere acele institutii vechi nereformate care sunt un barier in calea democratizarii Statului RM.............

Subiectul 2. Statutul deputatului in Parlamentul Republicii Moldova.


2.1 Identificati drepturile si indatoririle deputatului parlamentar. Drepturile si obligatiile deputatilor sint stabilite de Cosntitutie, Regulamentul Parlamentului si Legea despre statutul deputatului in Parlament. DREPTURILE sunt: -dr de a participa la examinarea colegiala si libera a problemelor ce tin de competenta parlamentului, la dezbaterea si adoptarea proiectelor puse pe ordinea de zi a sedintei parlamentului; -dr de a participa la luarea deciziilor de catre parlament.deputatii beneficiaza de dr de vot deliberativ asupra tuturor problemelor examinate de parlament; -dr de a participa la formarea organelor interne ale parlamentului, formarea altor organe de stat ori numirea in functie a unor persoane cu atributii publice; -dr de a realiza controlul parlamentar; -dr la initiativa legislativa; -de a cere informatiile necesare de la orice organ de stat; -de a mentine relatii cu alegatorii. OBLIGATIILE: - de a respecta cu strictete Constitutia,legile,normele etice si morale -sa fie demn de increderea alegatorilor, sa contribuie prin exemplul personal la intarirea disciplinei de stat,la indeplinirea obligatiilor civice,la asigurarea dr omului si respectarea legislatiei
182

-sa participe obligatoriu la sedintele parlamentului si ale comisiei permanente din a carei componenta face parte. 2.2 Expuneti particularitatile generale ale mandatului reprezentativ al deputatului din Parlamentul Republicii Moldova in comparatie cu mandatul imperative. Mandatul deputatului RM este reprezentativ si nu imperativ si el este constituit fara a fi vreo procedura de revocare (de rechemare). Fiecare parlamentar reprezinta natiunea in intregime. Mandatul parlamentar nu este un mandat de drept civil, p/u ca nu intervine in sfera relatiilor civile si nu rezulta dintr-un contract.El este rezultatul alegerilor .Mandatul deputatului este un mandat de drept constitutional si are urmatoarele trasaturi: - mandatul parlamentar este general , parlamentul fiind reprezentantul intregii natiuni si pentru toate interesele acesteia .Caracteristica data si-a gasit confirmarea in art.68, alin 1 din Const. care consacra:In exercitarea mandatului, deputatii sunt in serviciul poporului. -mandatul parlamentar este independent , iar independenta mandatului presupune ca deputatii(senatorii) nu actioneaza in baza unor instructiuni date de alegatori. Deputatii procedeaza conform convingerilor sale si deciziile reprezentantilor desemnati prin alegeri nu necesita aprobate de popor p/u a capata valoare juridica. -mandatul parlamentar este irevocabil = E/e o garantie suplimentara a independentei si presupune imposibilitatea revocarii deputatilor alesi inainte de expirarea mandatului.Astfel, ei nu pot fi rechemati inainte de expirarea mandatului.Constitutia stabileste ca orice mandat imperativ este nul.art.68 alin(2). Aceasta prevedere e/e stipulata si in art.2, alin.3 din L. despre statutul deputatului in Parlament. 2.3 Evaluati legislatia din domeniul incompatibilitatii, imunitatii si altor forme de protectie a mandatului parlamentar. Pentru ca sistemul politic si juridic din tara sa functioneze normal, mandatul parlamentar este supus unor masuri de protectie care cuprind anumite indemnizatii,incompatibilitati si imunitati. INDEMNIZATIILE sint plata p/u munca depusa de deputat.Aici intra: - salariul de baza prevazut de legea salarizarii; adaosul la salariu p/u vekime in munca; - adaos p/u gradul stiintific; indemnizatia zilnica p/u participare la lucrarile in plen,biroul permanent; diurnele se stabileste de parlament; deputatii ce nu apartament in chisinau li se da apartament pe perioada mandatului sau li se plateste kiria; li se acorda concediu anual. Parlamentarii se afla in exercitarea unei functii publice, de aceea ei sunt retibuiti p/u munca depusa.Daca p/u cetatenii simpli indemnizatiile servesc drept plata p/u munca depusa, p/u parlamentar se considera si ca forme de protectie a mandatului.Indemnizatiile sunt divizate in 2 categorii de plati:una fixa(salariul) si alta variabila(legata de participarea la sedinte).Deputatii care nu dispun de spatiu locativ in mun.Chis. sunt asigurati cu apartament de serviciu pe durata mandatului. Deputatului i se confera pe viata gradul de Consilier de stat al RM de clasa I. INCOMPATIBILITATI ( ceea ce nu are dreptul sa faca deputatul in timpul mandatului sau) .Incompatibilitatea cu functia de parlamentar e/e stabilita in virtutea teoriei separatiei puterilor in stat.Const.RM:calitatea de deputat e/e incompatibila cu exercitarea oricarei alte functii retribuite, cu exceptia celei didactice si stiintifice.Mandatul parlamentarului, conform L.despre statutul deputatului in Parlament e/e incompatibil cu: -functia de Presedinte a RM; - membru al Guvernului; avocat parlamentar; sa detina alte functii p/u care sa primeasca salariu cu exceptia celei stiintifice. Deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate prevazute mai sus va demisiona, in termen de 30 zile de la data validarii mandatului, din functia incomopatibila cu mandatul de deputat. Parlam.RM la data de 20.10.2009 a modificat art.4L.despre statutul deputatului in Parlam.prin care persoanelor numite in organele centrale ale administratiei de stat li se permite sa cumuleze exercitarea acestor misiuni cu mandatul de deputat pe o durata de cel mult 6 luni.In opinia noastra, aceasta
183

modificare contravine art.70, alin 1 Const., care mentioneaza ca calitatea de deputat e/e incompatibila cu exercitarea oricarei alte functii retribuite, cu exceptia activitatii didactice si stiintifice.Din acest considerent aceasta modificare trebuie abrogata. IMUNITATI sunt masuri de protectie a deputatului (nu poate fi atras la raspundere penala), i se garanteaza libera gindire si de actiune. Imunitatile sunt stabilite prin norme constitutionale si legi in context.Ele au un caracter imperativ, astfel un deputat, sau un grup de deputati nu pot renunta la ele.Imunitatile nu trebuie de confundat cu privilegiil.L.despre statutul deputatului in Parlam prevede ca imunitatea parlamentara are drept scop protejarea deputatului in Parlam.impotiva urmaririlor judiciare si garantarea libertatii lui de gindire si de actiune.In teoria dreptului parlamentar sunt recunoscute si legiferate 2 forme de imunitati:inviolabilitatea;responsabilitatea juridica.Const.:deputatul nu poate fi persecutat sau tras la raspundere juridica sub nici o forma pentru opiniile politice sau voturile exprimate in exercitarea mandatului.Astfel, deputatul nu poate fi retinut,arestat,perchezitionat,cu exceptia cazurilor cind este prins in flagrant delict ca a comis o infractiune.El nu poate fi trimis in judecata fara incuviintarea parlamentului; - iresponsabilitatea- deputatul nu poate fi persecutat p/u votul sau sau parerea politica.Actiunea penala impotriva deputatului poate fi intentata numai de Procurorul General.

184

TEST nr 47

Subiectul 1. Responsabilitatea si raspunderea juridica.


1.1. Distingeti conceptul responsabilitatii si raspunderii juridice si interpretati principiile raspunderii juridice. Dictionarul limbii romne moderne defineste raspunderea, ca fiind faptul de a raspunde, responsabilitatea". Responsabilitatea este definita ca obligatia de a efectua un lucru, de a raspunde, de a da socoteala la ceva, raspundere". Din cele spuse rezulta ca termenii raspundere" si responsabilitate" sunt interpretati ca termeni, echivalenti, ca sinonime. Si totusi, o analiza a literaturii de specialitate permite de a evidentia atit apropieri, cit si diferente ale acestor doua categorii. Deosebirea dintre raspundere si responsabilitate se manifesta prin urmatoarele. in primul rind, raspunderea presupune supunerea individului, responsabilitatea presupune cunoastere si apreciere, atitudine activa, convingere si angajare. in al doilea rind, raspunderea este, mai ales, de ordin normativ, iar responsabilitatea este de ordin valoric. in al treilea rind, raspunderea se manifesta, mai ales, ca expresie a unor cerinte pe care societatea le impune agentului, in timp ce, responsabilitatea se manifesta ca prezenta umana libera, ca expresie a cerintelor pe care agentul le formuleaza, la adresa societatii. in final, raspunderea vizeaza in mod direct conservarea sistemului social dat, in timp ce, responsabilitatea vizeaza, mai ales, ameliorarea sistemului social si dezvoltarea lui, prin perfectionarea fiintei umane. Raspunderea juridica, indiferent de forma ei concreta de manifestare, are la baza urmatoarele principii: 1. Principiul legalitatii raspunderii juridice. 2. Principiul raspunderii pentru fapte savirsite cu vinovatie. 3. Principiul raspunderii personale. 4. Principiul prezumtiei nevinovatiei in stabilirea raspunderii juridice. 5. Principiul justitiei sanctiunii. 6. Principiul operativitati raspunderii juridice. 7.Principiul potrivit caruia unei singure violari a normei juridice ii corespunde o singura imputare a raspunderii. Principiul legalitatii raspunderii juridice are un caracter complex. Caracterul lui complex se manifesta prin faptul ca: a) raspunderea juridica are loc numai in baza normei juridice b) aplicarea sanctiunii tine de competenta stricta a statului si reprezentantilor lui oficiali; c) insesi organele statului activeaza in stricta conformitate cu prevederile normelor juridice. Principiul raspunderii pentru fapte savirsite cu vinovatie. Potrivit acestui principiu, orice subiect de drept poate fi sanctionat numai atunci cind este vinovat si numai in limitele vinovatiei sale. Legea prevede si unele abateri de la acest principiu, cind raspunderea are loc independent de culpa, in asemenea cazuri, se prevede mecanismul respectiv de recuperare legata de raspunderea pentru vinovatia altuia. Principiul raspunderii personale presupune raspunderea stricta a persoanei care a savirsit fapta ilicita. Este adevarat ca exista si situatii in care raspunderea poate interveni si de fapta altuia, dar, in general, raspunderea se stabileste numai pentru fapta proprie. Principiul prezumtiei nevinovatiei a fost consfintit si de Constitutia Republicii Moldova. Conform art. 21, orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind
185

vinovatia sa va fi dovedita in mod legal, in cursul unui proces judiciar public, in cadrul caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale". Acest principiu reflectat in Constitutie necesita o interpretare extensiva: el se rasfringe asupra tuturor cazurilor si formelor raspunderii juridice. Principiul justitiei sanctiunii presupune, in primul rind, proporti-onalitatea sanctiunii in raport cu gravitatea faptei. Eficienta raspunderii juridice depinde, in mare masura, de alegerea corecta a sanctiunii, individualizarea pedepsei. Principiul operativitatii raspunderii. Aplicarea sanctiunii reprezinta reactia societatii prin forta de constringere a statului fata de faptele ilicite. O asemenea reactie trebuie sa fie operativa. In caz contrar, raspunderea juridica isi va pierde efectul dorit. O taraganare a raspunderii poate crea in societate o neincredere in capacitatea statului de a lua masurile respective fata de raufacatori. Principiul potrivit caruia unei singure violari a normei juridice ii corespunde o singura imputare a raspunderii juridice, O persoana nu poate fi pedepsita pentru una si aceeasi fapta ilicita de mai multe ori. Aceasta nu exclude aplicarea mai multor forme de raspundere juridica pentru faptele ilicite in care au fost incalcate mai multe norme juridice. Plus la aceasta, nu se exclude si aplicarea, pe linga raspunderea juridica, a altor categorii de raspundere sociala. 1.2. Determinati conditiile raspunderii juridice si interactiunile acestora. Indiferent de domeniul juridic (civil, penal, administrativ, financiar :.) in care are loc, raspunderea juridica survine numai atunci cind sint trunite anumite conditii. La ele se atribuie: a) fapia ilicita; b) legatura cauzala dintre fapta ilicita si rezultatul produs; c) existenta vinovatiei; d) inexistenta unor imprejurari care exclud raspunderea juridica. 1. Fapta ilicita Fapta ilicita reprezinta imprejurarea de care legiuitorul leaga apari-i raportului juridic de constringere. Ea se manifesta printr-o comportare t intra in contradictie cu prescriptiile normelor juridice. Modalitatile de importare ilicita pot fi: actiunea sau inactiunea. Actiunea reprezinta modalitatea cea mai frecventa de realizare a con-dtei ilicite. Ea presupune intotdeauna incalcarea unei norme juridice care terzice ceva. Inactiunea consta dintr-o abtinere de la o actiune, impusa persoanei, in norma juridica. Fapta ilicita poate imbraca diferite forme, in dependenta de gradul de :ricol social si sanctiunile ce se aplica pentru savirsirea diferitelor fapte cite. Faptele ilicite pot fi diferentiate in: a) infractiuni; b) contraventii; c) abateri disciplinare; d) fapte ilicite civile etc. Toate faptele ilicite prezinta, indiscutabil, un pericol social. Ce-i drept, gradul de periculozitate poate fi mai mare sau mai mic. a) Infractiunea Dintre toate formele de fapte ilicite, infractiunea prezinta cel mai inalt ad de pericol social. Potrivit art. 14 al Codului Penal al Republicii Moldova: (1) Infractiunea este o fapta (actiune sau inactiune) prejudiciabila, prevazuta de legea penala, savirsita cu vinovatie si pasibila de pedeapsa penala.

186

(2) Nu constituie infractiune actiunea sau inactiunea care, desi formal, contine semnele unei fapte prevazute de prezentul cod, dar, fiind lipsita de importanta, nu prezinta gradul prejudiciabil al unei infractiuni". Dupa cum se vede din definitia data infractiunii de Codul penal, existenta infractiunii este de neconceput in afara determinarii exprese facuta de legea penala. Nu intimplator in dreptul penal se ia la baza un principiu cunoscut inca din antichitate: nullum crimen sine lege (nu exista crima tara sa fie prevazuta de lege). b) Contraventia Ca forma a conduitei ilicite, contraventia este definita de art. 9 al Codului cu privire la contraventiile administrative al Republicii Moldova. Contraventie administrativa se considera fapta (actiunea sau inactiunea) ilicita ce atenteaza la personalitate, la drepturile persoanelor juridice etc. 2. Legatura cauzala a faptei ilicite si a rezultatului daunator Latura cauzala a faptei ilicite si a rezultatului daunator este obiectiva. Caracterul obiectiv al legaturii cauzale inseamna ca aceasta exista independent de vointa omului si de recunoasterea ei. Stiinta dreptului porneste de la premisa conform careia raspunderea juridica se declanseaza si subiectul faptei ilicite este tras la raspundere cu conditia ca rezultatul ilicit este o consecinta nemijlocita a faptei (actiunii sau inactiunii) sale ilicite. Raportul cauzal exclude faptele intimplatoare care pot uneori interveni. Astfel, raspunderea juridica intervine numai atunci cind efectul daunator este rezultatul actiunii unui individ, atunci cind rezultatul decurge logic din aceasta conduita. Aceasta inseamna ca, atunci cind rezultatul negativ din punct de vedere juridic s-a produs din cauze ce nu depind de individ, legatura cauzala nu exista. Prin urmare, pentru a se declansa raspunderea juridica a unui individ, acesta trebuie sa fi actionat cu vinovatie, iar rezultatul ilicit trebuie sa fie consecinta nemijlocita a conduitei sale. Aceste cauze pot fi asociate, concurente ori succesive, principale sau secundare, directe sau indirecte. 3. Vinovatia este o alta conditie a raspunderii juridice. Ea caracterizeaza atitudinea psihica a autorului faptei ilicite fata de fapta sa si fata de consecintele acesteia. Vinovatia presupune si implica recunoasterea capacitatii omului de a patrunde si a aprecia un lucru la justa lui valoare. Nu poate fi vorba de vinovatie atunci, cind fapta ce se atribuie unei persoane nu-i apartine tine sau daca fapta data e un rezultat ce nu depinde in genere de vointa ei. Orice fapta savirsita de o persoana, inainte de a deveni realitate, apare sub forma unei idei de comportament. Mai apoi, ideea este urmata de hotarirea realizarii ei practice. Ca rezultat, vinovatia se manifesta ca o legatura intre constiinta omului si consecintele survenite in urma faptei sale ilicite. Vinovatia se poate manifesta prin urmatoarele forme: a) intentia; b) culpa. Intentia, ca forma a vinovatiei, se caracterizeaza printr-un complex de factori psihici printre care un rol primordial ii revine cunoasterii caracterului antisocial al faptei si acceptarii urmarilor ei negative. Intentia, la rindul ei, poate fi directa si indirecta. Intentia e directa atunci cind persoana (subiectul, faptuitorul) isi da seama de caracterul so-cial-periculos al actiunii sau inactiunii sale, a prevazut urmarile daunatoare ale acestora si doreste sa savirseasca fapta si actioneaza in acest scop. in cazul intentiei indirecte, subiectul prevede caracterul ilicit al faptei sale si al urmarilor acesteia si accepta producerea faptei si a urmarilor ei.
187

Culpa este acea forma a vinovatiei in care autorul unei fapte ilicite nu prevede consecintele faptei sale, desi trebuia sa le prevada sau, prevazin-du-le, spera in mod usuratic ca ele nu se vor produce. Culpa imbraca doua forme: a) sineincrederea (imprudenta) - cind autorul prevede caracterul ilicit al faptei sale si urmarile acesteia, nu le doreste, nu le accepta, dar, in virtutea unor imprejurari, spera cu usurinta ca nu se vor produce; b) neglijenta cind autorul faptei n-a prevazut posibilitatea survenirii unor asemenea urmari daunatoare, desi trebuia si putea sa le prevada. Distinctia formelor respective ale vinovatiei are o mare insemnatate practica, deoarece face posibila stabilirea sanctiunii mai oportune. Legea si doctrina semnaleaza insa o serie de cauze menite sa inlature caracterul ilicit al faptei ce produce consecinte negative in realitatea obiectiva. In prezenta acestor cauze raspunderea nu se va declansa, fiind lipsita de temei. Deci, asemenea cauze exclud in acelasi timp si raspunderea. Relativ la cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei, mentionam ca ele nu figureaza si nu sunt expres aratate in toate ramurile dreptului. In materie de raspundere civila, remarcam ca Codul civil contine doar o singura prevedere normativa din care ar rezulta cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei. Astfel, conform alin. (1) al art. 13, nu sunt ilicite actiunile persoanei care, in scopul autoapararii, ia, sustrage, distruge sau deterioreaza un bun sau, in acelasi scop, retine persoana obligata care ar putea sa se ascunda, sau inlatura rezistenta celui obligat sa tolereze actiunea daca nu se poate obtine asistenta organelor competente si daca, fara o interventie imediata, exista pericolul ca realizarea dreptului sa devina imposibila sau substantial ingreuiata". Conform art. 35, se considera cauze care inlatura caracterul penal al faptei: a) legitima aparare; b) retinerea infractorului; c) starea de extrema necesitate; d) constringerea fizica sau psihica; e) riscul intemeiat. f) executarea ordinului superiorului. 1.3.Estimati formele si subiectii raspunderii juridice. Fiecare ramura a dreptului cunoaste o forma de raspundere specifica. De aceea exista mai multe forme de raspundere juridica. In domeniul fiecarei ramuri de drept s-au conturat forme specifice de raspundere, cum ar fi: raspunderea constitutionala, raspunderea administrativa, raspunderea civila, raspunderea penala etc.Din perspectiva teoriei generale a dreptului, remarcam faptul ca exista relatii complexe de interdependenta intre diferitele forme de raspundere.Precizam, de asemenea, ca nu fiecarei ramuri de drept ii corespunde o forma unica de raspundere. Spre exemplu, in cadrul dreptului administrativ putem intilni raspundere contraventionala, civila, penala, disciplinara etc.1Raspunderea constitutionala are la baza conceptia statului constitutional si democratic. Ea se refera la raspunderea sefului statului (Presedintelui Republicii Moldova), raspunderea detinatorilor unui mandat politic (raspunderea celor alesi in organele reprezentative ale statului, raspunderea membrilor Guvernului pentru faptele savirsite in exercitiul functiei lor s.a. Totusi, aceasta raspundere este deseori partiala si fragmentara, necom-parindu-se cu alte forme de raspundere in ceea ce priveste decizia. Dupa cum, pe buna dreptate, se mentioneaza in literatura juridica, acestei forme de raspundere juridica ii este caracteristica intrzierea sau chiar evitarea reglementarii raspunderii ministeriale si reticenta de a introduce procedeul revocarii populare"2.
188

Raspunderea civila este forma tipica si totodata cea mai dezvoltata a raspunderii juridice. Ea se declanseaza in temeiul conditiilor fixate prin Codul civil. Raspunderea civila cunoaste doua forme: raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala. Ambele forme sunt dominate de ideea repararii unor prejudicii create prin faptele ilicite. Raspunderea penala este definita ca raportul juridic penal de con-stringere, nascut ca urmare a savirsirii infractiunii intre stat, pe de o parte, si infractor, pe de alta parte, in cadrul acestui raport juridic statul are dreptul sa traga la raspundere pe infractor, sa-i aplice sanctiunea prevazuta de lege si sa-1 constringa sa o execute. Infractorul este obligat sa raspunda pentru fapta sa si sa se supuna pedepsei aplicate. in dreptul muncii raspunderea angajatilor poate fi: raspundere materiala si raspundere disciplinara. Ea survine in cazul in care angajatul incalca cu vinovatie obligatiile de serviciu si cauzeaza o paguba organizatiei la care este angajat. Am mentionat doar citeva din multiplicitatea formelor raspunderii juridice, in acelasi timp, cu toata diversitatea formelor raspunderii juridice, acestea sunt fundamentate pe o serie de principii comune, cum ar fi: legalitatea raspunderii juridice, principiul raspunderii personale, principiile unicitatii raspunderii etc.Subiectele raspunderii juridice sint persoanele impotriva carora se exercita constringerea de stat prin aplicarea de sanctiuni juridice. Calitatea de subiect a raspunderii juridice intervine in toate cazurile cind are loc savirsirea unei fapte ilicite. Nu exista fapte ilicite care nu au un subiect, in lipsa acestuia nu poate fi vorba de fapta ilicita. Cei drept, sint anumite exceptii, strict determinate de lege, cind raspunderea juridica intervine pentru anumite persoane fara ca acestea personal sa fi savirsit fapte ilicite. De exemplu, persoana raspunde pentru dauna pricinuita de animalele sau pasarile care se afla sub ocrotirea sa. Subiect al raspunderii juridice poate fi atit o persoana fizica cit si anumite colectivitati. 1. Persoana fizica Pentru ca o persoana fizica sa fie considerata subiect al raspunderii juridice, ea urmeaza sa corespunda unor conditii: sa aiba capacitatea de a raspunde si sa actioneze in mod liber. Capacitatea de a raspunde nu trebuie confundata nici cu capacitatea de folosinta si nici cu capacitatea de exercitiu. Ea e o forma specifica a capacitatii juridice ce atribuie subiectului de drept capacitatea de a raspunde pentru fapta sa ilicita, ultima fiind o manifestare a vointei ei. A actiona in mod liber, inseamna a-ti propune anumite scopuri si a decide in ce mod ele pot fi atinse. Subiecte ale raspunderii juridice pot fi doar persoanele capabile de a intelege caracterul faptei sale si consecintele acesteia. Din aceste considerente, legiuitorul fixeaza in mod expres virsta de la care persoanele fizice sint responsabile. Remarcam si faptul ca anumite fapte ilicite pot fi savirsite in majoritatea cazurilor, de persoane fizice. Asa, de exemplu, infractiunile pot fi savirsite, ca regula, de persoane fizice care, in momentul savirsirii infractiunii, au implinit virsta de saisprezece ani, iar pentru unele categorii de infractiuni - paisprezece ani. De asemenea, subiect al abaterii disciplinare poate fi numai persoana fizica incadrata in munca si care presteaza munca in temeiul unui raport de munca. 2. Subiecte colective Daca persoanele fizice, in conditiile legii, pot fi subiecte ale raspunderii juridice in toate cazurile, atunci subiectele colective (si in primul rind persoanele juridice) pot sa raspunda numai din punct de vedere civil si in cazuri mult mai rare, administrativ sau penal. De cele mai multe ori colectivitatile apar ca subiecte ale raspunderii juridice civile. Indiferent de forma raspunderii la care sint supuse subiectele colective, sanctiunile aplicate fata de acestea sint numai de ordin patrimonial.
189

Subiectul 2. Functionarea Parlamentului Republicii Moldova.


2.1 Identificati formele principale de activitate a Parlamentului, definind pe fiecare in parte (sesiunea, sedinta). Parlamentul activeaza pe perioada intregii legislaturi, adica pe toata perioada mandatului care este de 4 ani, pina la alegerea noului Parlament. Sesiunea este acea perioada de timp pe parcursul careia Parlamentul se intruneste p/u dezbaterea si solutionarea problemelor ce tin de competenta organului reprezentativ. Regulamentul Parlamentului prevede existenta a 2 tipuri de sesiuni ordinare si extraordinare. Sedintele - reprezinta intervalul de timp din cadrul sesiunii cind parlamentarii se aduna efectiv si nemijlocit.Parlamentul isi desfasoara activitatea in sedinte in plen(plenare) si sedinte ale comisiilor permanente. Sedintele Parlamentului se desfasoara de regula conform ordinii de zi care se intocmeste de Biroul permanent pe o perioada de 2 saptamini. 2.2 Determinati particularitatile principale ale functionarii biroului permanent, comisiilor permanente, argumentati colaborarea in activitatea acestor organe. Biruol permanent organ colegial de conducere a Parlamentului.Din el fac parte din oficiu Presed Parlamentului si vicepresedintii.Biroul permanent se considera constituit dupa numirea a cel putin din membrii lui.Orice membru al Biroului poate fi revocat prin hotarire a fractiunii parlamentare ,care l-a numit, adoptata cu votul majoritatii membrilor acesteia.Atributiile Biroului: - propune Parlamentului data convocarii sesiunii si durata acesteia -pregateste si asigura desfasurarea lucrarilor Parlament -Supune votului Parlament, la propunerea fractiunilor parlamentare si a presedintilor comisiilor permanente , componenta nominala a comisiilor permanente,coordoneaza activitatea acestora -intocmeste impreuna cu presedintii fractiunilor parlamentare si ai comisiilor permanente ordinea de zi a sedintelor Parlamentului si o prezinta acestuia spre aprobare -hotaraste din oficiu sau la solicitare publicarea unor proiecte de lege -stabileste obligatiile membrilor biroului -stabileste structura si statul de personal ale Aparat Parlament si le prezinta spre aprobare -intocmeste bugetul Aparat Parlament si il prezinta acestuia spre aprobare Biroul permanent adopta hotariri, in limita competentei prevazute de Regulament,cu votul majoritatii membrilor. Comisiile parlaamentare sint organe interne de lukru ale parlamentarilor , de competenta speciala.Regulamentu Parlamentului prevede ca pot fi constituite comisii permanente, speciale si de ancheta. Comisia permanenta organ de lucru al Parlamentului,infiintat p/u efectuarea activitatii Parlament.Au un rol deosebit in pregatirea lucrarilor acestuia, precum si in exercitarea f-lor parlamentare, in special a celei legislative si de control.Comisiile sunt specializate pe ramuri de activitate,fiind legate de diferite domenii ale responsabilitatilor guvernamentale.Comisiile permanente se aleg pe intreaga durata a legislaturii.Ele raspund in fata Parlament si ii sunt subordonate.Nr , denumirile, componenta numrica si nominala se hotaraste de Parlament la propunerea Biroului permanent.Un deputat poate fi membru doar al unei comisii permanente. Parlamentul a constituit comisiile permanente: -juridica p/u numiri si imunitati; p/u economie,industrie buget si finante; securitate nationala; dr-le om si minoritati nationale;; admin publica; p/u cultura,stiinta,invatamint,tineret; agricultura si industrie; protectie
190

sociala,sanatate si familie; ecologie si dezvoltarea teritoriului.Fiecare comisie se ocupa de elaborarea actelor normative de specialitate, precum si avizeaza proiectele de legi,hotariri inaintate de a fi aprobat de Parlament. Comisia speciala- organ de lucru al Parlament constituit cu scopul elaborarii unor acte legislative complexe p/u avizarea lor sau p/u alte scopuri.Prin hotarirea de infiintare a Comisie se va desemna la propunerea Biroului permanent componenta nominala a comisie , precum si termenul in care va fi depus raportul comisiei. Astfel de Parlament au fost constituite comisiile speciale : Comisia speciala pentru optimizarea cadrului legislativ de reglementare a activitatii de intreprinzator Comisia speciala pentru controlul si monitorizarea procesului de executare de catre Guvern a legislatiei privind gestionarea terenurilor proprietate publica a statului si a terenurilor cu destinatie agricola proprietate a statului Comisia speciala pentru elaborarea proiectelor de acte legislative privind consolidarea autonomiei locale Comisia speciala pentru controlul si monitorizarea procesului de restituire a depunerilor banesti ale deponentilor Bancii Comerciale "Guineia" - S.A. si ai Concernului "Intercapital" Comisia speciala pentru examinarea situatiei prevenitilor in stare de arest in izolatorul de urmarire penala nr.3 al Departamentului Institutiilor Penitenciare ale caror dosare se afla la examinare in instantele de judecata Comisia speciala pentru examinarea legalitatii deciziei Guvernului privind repartizarea a 14,4 milioane lei din contul transferurilor de la fondul republican de sustinere sociala a populatiei pentru plata alocatiilor unice de stat Comisia speciala pentru examinarea proiectului de Lege privind modificarea si completarea Constitutiei Republicii Moldova Comisia speciala de desfasurare a alegerilor pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova Comisia de ancheta organ de lucru al Parlament creat la cererea unei fractiuni parlamentare sau a unui grup de deputati ce constituie cel putin 5% din nr deputatilor alesi,cu scopul cercetarii unor fapte sau cauze. Comisia de ancheta citeaza ca martor orice persoana care dispune de informatii despre vreo fapta sau imprejurare de natura sa serveasca la cercetarea cauzei.Institutiile si organizatiile sint obligate in conditiile legii sa raspunda la solicitarile comisiei de ancheta.Comisia nu poate sustine urmarirea penala efectuata de organele de u.p. si instante judecatoresti. 2.3 Evaluati legislatia referitoare la rolul fractiunilor parlamentare in activitatea Parlamentului. In RM grupurile parlamentare sunt numite fractiuni parlamentare care este reglementat de Regulamentul Parlamentului.Existenta fractiunilor parlamentare este determinata de existenta partidelor politice fara acestia nu ar exista regim parlamentar. In vederea formarii organelor de lucru si organizarii activitatii Parlamentului, deputatii constituie fractiuni parlamentare alcatuite din cel putin 5 deputati in baza de liste ale partidelor,org social-politice si blocurilor electorale. Fractiunile parlamentare se constituie in termen de 10 zile dupa constituirea legala a Parlamentului. Fractiunile parlamentare isi aleg organele de conducere sau
191

conducatorii.Presedintele fiecarei fractiuni parlamentare prezinta Parlamentului componenta numerica si nominala a fractiunilor. Fractiunile parlamentare au dreptul sa faca propuneri pentru: -numirea sau alegerea reprezentantilor Biroului permanent, in comisiile permanente si in alte organe de lukru ale Parlament,tinindu-se seama de reprezentarea lor proportionala in Parlament. -ordinea de zi a sedintelor Parlamentului si ale Biroului permanent. -formarea comisiilor speciale, de ancheta si altor comisii ale Parlamentului. -proiectele de hotariri ale Parlamentului privind programul de activitate al Guvernului. -publicarea anumitor proiecte de acte legislative importante , prezentate spre examinare parlamentului, si consultarea opiniei publice asupra continutului acestora. Fractiunilor parlamentare li se pun la dispozitie incaperi p/u lukru, tehnica birotica, rechizite de birou si li se acorda servicii necesare activitatii lor eficiente. Modul de folosire a mijloacelor financiare alocate din bugetul Parlamentului p/u asigurarea activitatii fractiunilor parlamentare , in functie de componeta numerica , se stabileste de catre fiecare fractiune in mod autonom. Rolul este incontestabil deoarece fractiunile parlamentare care au acces in noul parlament vor adopta legi, vor supune spre examinare diferite proiecte de legi isi vor exercita atributiile conform legislatiei in vigoare.Fractiunile parlamentare care conduc legislativul reprezinta elita politica din tara. Legea din 1996 pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului Constituirea fraciunilor parlamentare (1) n vederea formrii organelor de lucru i organizrii activitii Parlamentului, deputaii constituie fraciuni parlamentare alctuite din cel puin 5 deputai alei n baz de liste ale concurenilor electorali, precum i fraciuni parlamentare cu aceeai componen numeric din deputai independeni. (2) Deputaii alei n baz de liste ale concurenilor electorali care nu au ntrunit numrul necesar pentru a constitui o fraciune parlamentar, precum i deputaii independeni se pot reuni pentru a constitui o fraciune parlamentar mixt sau se pot afilia altor fraciuni parlamentare constituite potrivit alin.(1). (3) Fraciunile parlamentare se constituie n termen de 10 zile dup constituirea legal a Parlamentului i funcioneaz n baza regulamentului propriu. (4) n scopul realizrii programelor preelectorale ale concurenilor electorali, precum i meninerii configuraiei politice a Parlamentului, nu se admite formarea de noi fraciuni, dect cele constituite n condiiile alin.(1)-(3). (5) Fraciunile parlamentare i aleg organele de conducere sau conductorii. (6) Deputatul poate fi membru doar a unei fraciuni. (7) Deputatul poate prsi fraciunea. Fraciunea poate exclude din rndurile sale unii membri. (8) Deputatul care a prsit fraciunea sau a fost exclus din fraciune poate, dup o perioad de 6 luni de la prsirea fraciunii sau de la excluderea sa din fraciune, s se alture la orice alt fraciune. (9) Preedintele fiecrei fraciuni parlamentare prezint Parlamentului componena numeric i nominal a fraciunilor. (10) Preedintele edinei stabilete succesiunea lurilor de cuvnt n funcie de componena numeric a fraciunilor parlamentare. (11) Orice modificare intervenit n componena fraciunii parlamentare se aduce la cunotina Parlamentului n edin plenar.
192

(12) Majoritate parlamentar este considerat fraciunea sau coaliia fraciunilor, anunat prin declaraie, care cuprinde mai mult de jumtate din deputaii alei. (13) Opoziie parlamentar este considerat fraciunea sau fraciunile care nu fac parte din majoritatea parlamentar i care s-au declarat n opoziie fa de aceasta. Articolul 5. ncetarea existenei unei fraciuni parlamentare (1) Fraciunea i nceteaz existena dac numrul membrilor ei este mai mic de 5 sau dac fraciunea nainteaz o rezoluie n acest sens. (2) Fostul preedinte al fraciunii informeaz despre acest fapt, n termen de 3 zile, Preedintele Parlamentului. Preedintele Parlamentului constat ncetarea existenei fraciunii parlamentare n cazurile stipulate la alin.(1) i anun despre aceasta plenul Parlamentului. (3) Fraciunea poate s nu-i nceteze existena n cazul n care numrul membrilor ei este mai mic de 5, dac deputatul a crui mandat a fost validat imediat dup micorarea componenei fraciunii, n termen de 10 zile de la validarea mandatului, a devenit membru al acestei fraciuni. Articolul 6. Organizarea fraciunilor parlamentare i atribuiile lor (1) n conformitate cu prezentul Regulament fraciunile parlamentare au dreptul s fac propuneri pentru: a) numirea, alegerea reprezentanilor lor n Biroul permanent, n comisiile permanente i n delegaiile parlamentare permanente, inndu-se seama de reprezentarea lor proporional n Parlament, precum i revocarea lor; b) ordinea de zi a edinelor Parlamentului i ale Biroului permanent; c) formarea comisiilor speciale, de anchet i altor comisii ale Parlamentului; d) proiectele de hotrri ale Parlamentului privind programul de activitate al Guvernului, proiectele actelor exclusiv politice ale Parlamentului; e) formarea grupurilor de lucru i de experi pe diverse domenii de activitate; f) iniierea audierilor parlamentare etc. 2) n cazul n care reprezentarea proporional a fraciunilor n Parlament se schimb, fraciunile parlamentare, dup cel puin un an de la constatarea acestui fapt, pot cere modificarea corespunztoare a componenei Biroului permanent, a comisiilor permanente, precum i a delegaiilor parlamentare permanente. (3) Fraciunilor parlamentare li se pun la dispoziie ncperi pentru lucru, tehnic birotic, rechizite de birou i li se acord servicii necesare activitii lor eficiente. (4) Fiecare fraciune parlamentar va fi asistat de un secretariat, structura i statul de personal ale cruia se stabilesc de Parlament, inndu-se cont de reprezentarea ei proporional n Parlament. (5) Angajarea i eliberarea din funcie a lucrtorilor secretariatului fraciunilor parlamentare se face de ctre Preedintele Parlamentului, la propunerea fraciunii respective. (6) Fiecare fraciune dispune de un buget anual, aprobat de Parlament, n funcie de reprezentarea numeric a acesteia n Parlament. Folosirea mijloacelor financiare alocate din bugetul Parlamentului pentru asigurarea activitii fraciunilor parlamentare se hotrte de fiecare fraciune n mod autonom.

193

TEST nr. 48 Subiectul 1. Imprejurari care exclud raspunderea juridica si imprejurari care libereaza de raspundere juridica.
1.1.Caracterizati conditiile raspunderii juridice. 1. Fapta ilicita Fapta ilicita reprezinta imprejurarea de care legiuitorul leaga apari-i raportului juridic de constringere. Ea se manifesta printr-o comportare t intra in contradictie cu prescriptiile normelor juridice. Modalitatile de importare ilicita pot fi: actiunea sau inactiunea. Actiunea reprezinta modalitatea cea mai frecventa de realizare a con-dtei ilicite. Ea presupune intotdeauna incalcarea unei norme juridice care terzice ceva. Inactiunea consta dintr-o abtinere de la o actiune, impusa persoanei, in norma juridica. Fapta ilicita poate imbraca diferite forme, in dependenta de gradul de :ricol social si sanctiunile ce se aplica pentru savirsirea diferitelor fapte cite. Faptele ilicite pot fi diferentiate in: e) infractiuni; f) contraventii; g) abateri disciplinare; h) fapte ilicite civile etc. Toate faptele ilicite prezinta, indiscutabil, un pericol social. Ce-i drept, gradul de periculozitate poate fi mai mare sau mai mic. a) Infractiunea Dintre toate formele de fapte ilicite, infractiunea prezinta cel mai inalt ad de pericol social. Potrivit art. 14 al Codului Penal al Republicii Moldova: (1) Infractiunea este o fapta (actiune sau inactiune) prejudiciabila, prevazuta de legea penala, savirsita cu vinovatie si pasibila de pedeapsa penala. (2) Nu constituie infractiune actiunea sau inactiunea care, desi formal, contine semnele unei fapte prevazute de prezentul cod, dar, fiind lipsita de importanta, nu prezinta gradul prejudiciabil al unei infractiuni". Dupa cum se vede din definitia data infractiunii de Codul penal, existenta infractiunii este de neconceput in afara determinarii exprese facuta de legea penala. Nu intimplator in dreptul penal se ia la baza un principiu cunoscut inca din antichitate: nullum crimen sine lege (nu exista crima tara sa fie prevazuta de lege). b) Contraventia Ca forma a conduitei ilicite, contraventia este definita de art. 9 al Codului cu privire la contraventiile administrative al Republicii Moldova. Contraventie administrativa se considera fapta (actiunea sau inactiunea) ilicita ce atenteaza la personalitate, la drepturile persoanelor juridice etc. 2. Legatura cauzala a faptei ilicite si a rezultatului daunator Latura cauzala a faptei ilicite si a rezultatului daunator este obiectiva. Caracterul obiectiv al legaturii cauzale inseamna ca aceasta exista independent de vointa omului si de recunoasterea ei. Stiinta dreptului porneste de la premisa conform careia raspunderea juridica se declanseaza si subiectul faptei ilicite este tras la raspundere cu conditia ca rezultatul ilicit este o consecinta nemijlocita a faptei (actiunii sau inactiunii) sale ilicite. Raportul cauzal exclude faptele intimplatoare care pot uneori interveni. Astfel, raspunderea juridica intervine numai atunci cind efectul daunator este rezultatul actiunii unui individ, atunci cind rezultatul decurge logic din aceasta conduita. Aceasta inseamna ca, atunci cind rezultatul negativ din punct de vedere juridic s-a produs din cauze ce
194

nu depind de individ, legatura cauzala nu exista. Prin urmare, pentru a se declansa raspunderea juridica a unui individ, acesta trebuie sa fi actionat cu vinovatie, iar rezultatul ilicit trebuie sa fie consecinta nemijlocita a conduitei sale. Aceste cauze pot fi asociate, concurente ori succesive, principale sau secundare, directe sau indirecte.Vinovatia este o alta conditie a raspunderii juridice. Ea caracterizeaza atitudinea psihica a autorului faptei ilicite fata de fapta sa si fata de consecintele acesteia. Vinovatia presupune si implica recunoasterea capacitatii omului de a patrunde si a aprecia un lucru la justa lui valoare. Nu poate fi vorba de vinovatie atunci, cind fapta ce se atribuie unei persoane nu-i apartine tine sau daca fapta data e un rezultat ce nu depinde in genere de vointa ei. Orice fapta savirsita de o persoana, inainte de a deveni realitate, apare sub forma unei idei de comportament. Mai apoi, ideea este urmata de hotarirea realizarii ei practice. Ca rezultat, vinovatia se manifesta ca o legatura intre constiinta omului si consecintele survenite in urma faptei sale ilicite. Vinovatia se poate manifesta prin urmatoarele forme: c) intentia; d) culpa. Intentia, ca forma a vinovatiei, se caracterizeaza printr-un complex de factori psihici printre care un rol primordial ii revine cunoasterii caracterului antisocial al faptei si acceptarii urmarilor ei negative. Intentia, la rindul ei, poate fi directa si indirecta. Intentia e directa atunci cind persoana (subiectul, faptuitorul) isi da seama de caracterul so-cial-periculos al actiunii sau inactiunii sale, a prevazut urmarile daunatoare ale acestora si doreste sa savirseasca fapta si actioneaza in acest scop. in cazul intentiei indirecte, subiectul prevede caracterul ilicit al faptei sale si al urmarilor acesteia si accepta producerea faptei si a urmarilor ei. Culpa este acea forma a vinovatiei in care autorul unei fapte ilicite nu prevede consecintele faptei sale, desi trebuia sa le prevada sau, prevazin-du-le, spera in mod usuratic ca ele nu se vor produce. Culpa imbraca doua forme: c) sineincrederea (imprudenta) - cind autorul prevede caracterul ilicit al faptei sale si urmarile acesteia, nu le doreste, nu le accepta, dar, in virtutea unor imprejurari, spera cu usurinta ca nu se vor produce; d) neglijenta - cind autorul faptei n-a prevazut posibilitatea survenirii unor asemenea urmari daunatoare, desi trebuia si putea sa le prevada. Distinctia formelor respective ale vinovatiei are o mare insemnatate practica, deoarece face posibila stabilirea sanctiunii mai oportune. Legea si doctrina semnaleaza insa o serie de cauze menite sa inlature caracterul ilicit al faptei ce produce consecinte negative in realitatea obiectiva. In prezenta acestor cauze raspunderea nu se va declansa, fiind lipsita de temei. Deci, asemenea cauze exclud in acelasi timp si raspunderea. Relativ la cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei, mentionam ca ele nu figureaza si nu sunt expres aratate in toate ramurile dreptului. In materie de raspundere civila, remarcam ca Codul civil contine doar o singura prevedere normativa din care ar rezulta cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei. Astfel, conform alin. (1) al art. 13, nu sunt ilicite actiunile persoanei care, in scopul autoapararii, ia, sustrage, distruge sau deterioreaza un bun sau, in acelasi scop, retine persoana obligata care ar putea sa se ascunda, sau inlatura rezistenta celui obligat sa tolereze actiunea daca nu se poate obtine asistenta organelor competente si daca, fara o interventie imediata, exista pericolul ca realizarea dreptului sa devina imposibila sau substantial ingreuiata". Conform art. 35, se considera cauze care inlatura caracterul penal al faptei: f) legitima aparare;
195

retinerea infractorului; starea de extrema necesitate; constringerea fizica sau psihica; riscul intemeiat. f) executarea ordinului superiorului 1.2.Argumentati imprejurarile care exclud raspunderea juridica si imprejurarile care libereaza de raspundere juridica. Relativ la cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei, mentionam ca ele nu figureaza si nu sunt expres aratate in toate ramurile dreptului. in materie de raspundere civila, remarcam ca Codul civil contine doar o singura prevedere normativa din care ar rezulta cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei. Astfel, conform alin. (1) al art. 13, nu sunt ilicite actiunile persoanei care, in scopul autoapararii, ia, sustrage, distruge sau deterioreaza un bun sau, in acelasi scop, retine persoana obligata care ar putea sa se ascunda, sau inlatura rezistenta celui obligat sa tolereze actiunea daca nu se poate obtine asistenta organelor competente si daca, fara o interventie imediata, exista pericolul ca realizarea dreptului sa devina imposibila sau substantial ingreuiata". in materie de raspundere penala aceste imprejurari sunt concretizate, in Codul penal din 1961 erau formulate doar doua cauze care inlaturau caracterul penal al faptei: legitima aparare (art. 13) si extrema necesitate (art. 14). in Codul penal din 18 aprilie 2002 legiuitorul a stabilit cauzele care inlatura caracterul penal al faptei intr-un capitol separat - capitolul III. Conform art. 35, se considera cauze care inlatura caracterul penal al faptei: k) legitima aparare; l) retinerea infractorului; m) starea de extrema necesitate; n) constringerea fizica sau psihica; o) riscul intemeiat. Legitima aparare este in consens direct cu drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Art. 36 al Codului penal stipuleaza ca este in stare de legitima aparare persoana care: a) savirseste fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material si real, indreptat impotriva sa, a altei persoane sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public; b) savirseste fapta, prevazuta mai sus, pentru a impiedica patrunderea, insotita de violenta periculoasa pentru viata sau sanatatea persoanei ori de amenintarea cu aplicarea unei asemenea violente, intr-un spatiu de locuit sau intr-o alta incapere. Retinerea infractorului este o imprejurare noua pentru legislatia noastra. Prin retinere a infractorului, in sensul art. 37 al Codului penal, se inteleg actiunile de cauzare a unor prejudicii in timpul captarii si predarii organelor de drept a persoanei care a comis o infractiune, si care se sustrage de la raspundere penala.1 Starea de extrema necesitate este reglementata de art. 38 al Codului penal: (2) Este in stare de extrema necesitate persoana care savirseste fapta pentru a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altei persoane ori un interes public de la un pericol iminent care nu poate fi inlaturat altfel". Legea prevede totodata faptul ca nu este in stare de extrema necesitate persoana care, in momentul savirsirii faptei, isi da seama ca provoaca urmari vadit mai grave decit cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.
196

g) h) i) j)

Constringerea fizica sau psihica este o alta cauza care inlatura caracterul penal al faptei. Astfel, conform alin. (1) al art. 39 al Codului penal: Nu constituie infractiune fapta, prevazuta de legea penala, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege ca rezultat al constringerii fizice sau psihice, daca in urma acestei constringeri persoana nu putea sa-si dirijeze actiunile". in cazul constringerii se inlatura caracterul penal, intrucit acesteia ii lipseste una dintre trasaturile esentiale: vinovatia. Riscul intemeiat este o alta prevedere noua pentru legislatia noastra. Art. 40 al Codului penal prevede: (1) Nu constituie infractiune fapta, prevazuta de legea penala, care a cauzat daune intereselor ocrotite de lege in cazul riscului intemeiat pentru realizarea scopurilor socialmente utile. (2) Riscul se considera intemeiat daca scopul socialmente util urmarit nu a putut fi realizat fara un anumit risc si daca persoana care 1-a admis a luat masurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de lege "... Doctrina juridica semnaleaza si alte cauze menite a inlatura caracterul ilicit al faptei ce produce consecinte negative, cum ar fi: - lipsa pericolului social al faptei; - cazul fortuit; - iresponsabilitatea; - betia fortuita (accidentala) minoritatea faptuitorului; eroarea de fapt; consimtamintitl victimei; executarea unei obligatii de serviciu; exercitarea unui drept etc. Cauzele mentionate se accepta, evident, doar in conditiile prevazute de lege. In afara imprejurarilor analizate de noi mai exista si situatii care, desi nu inlatura caracterul ilicit al faptei, inlatura fie raspunderea juridica, fie, executarea unor masuri rezultate din stabilirea raspunderii faptuitorului. In dreptul penal aceste imprejurari sunt cunoscute sub denumirea de cauze care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii. Ele sunt reflectate in capitolul XI al Codului penal. Acestea sunt: Amnistia (art. 107); Gratierea (art. 108); - impacarea (art. 109); - Reabilitarea judecatoreasca (ari. 112). Codul penal (art. 53) prevede, de asemenea, liberarea de raspundere penala. Astfel, Persoana care a savirsit o fapta ce contine semnele componentei de infractiune poate fi liberata de raspundere penala de catre instanta de judecata in cauzele: a) minorilor; b) tragerii la raspundere administrativa; c) renuntarii de bunavoie la savirsirea infractiunii; d) caintei active; e) schimbarii situatiei; f) liberarii conditionate; g) prescriptiei de tragere la raspundere penala.
197

1.3.Estimati problema legaturii conditiilor raspunderii cu imprejurarile care exclud si imprejurarile care libereaza de raspundere juridica si formulati exemple di practica R.M. In situatia imprejurarilor care exclud raspunderea juridica conditiile necesare pentru survenirea raspunderii juridice sunt intrunite cumulativ cu exceptia conditiei care prevede inexistanta Unor imprejurari care exclud raspunderrea juridica. In situatia liberarii de raspundere juridica conditiile necesare pentru survenirea raspunderii juridice se intrunesc cumulativ fara careva exceptii. Imprejurarile care exclud raspunderea juridica sunt considerate in doctrina ca temeiuri de reabilitare iar cele care libereaza de raspundere juridica ca temeiuri de nereabilitare adica raspunderea a survenit partial sau ar fi trebuit sa survina dar in legatura cu anumite conditii si numai in baza unei hotaririi respective a organelor competente persoana data a fost absolvita de raspundere partial sau total insa in alte conditii sau imprejurarii raspunderea ar fi trebuit sa survina.

Subiectul 2. Notiune de sef de stat si locul lui in sistemul autoritatilor publice.


2.1 Identificati institutia sefului de stat, functiile lui si durata mandatului. Institutia de sef de stat este cunoscuta inca de la aparitia statului.Institutia sefului de stat cunoaste organizari atit colegiale cit si unipersonale. In RM institutia de sef de stat a aparut in septembrie 1990 si si-a gasit reflectare in constitutia din 29.07.1994.Primul presedinte M.Snegur n-a intrunit aprobarea unanima a parlamentarilor, insa obtinind mandatul intregului popor a consolidat institutia prezidentiala.Presedintele devenea tot mai independent fata de parlament p/u ca legislativul nu mai avea prerogativa de a-l numin in functie.Odata cu primirea noii constitutii Presedintele RM a fost investit cu functii mai largi in domeniul politicii externe, militar si securitatii interne.De acum presedintele RM este ales de parlament prin vot secret.De la formarea sa institutia prezidentiala a RM putin cite putin si-a pierdut prerogativele in favoarea altor organe de stat mai ales in favoarea Parlamentului.Durata mandatului este de 4 ani si incepe odata cu depunerea juramintului si pina incetarea lui.Constitutia stabileste ca nici o persoana nu poate indeplini functia de presedinte al RM decit cel mult 2 mandate. Conform Const art.77 Presedintele RM este seful statului, el reprezinta statul si este garantul suveranitatii, independentei nationale,al unitatii sin integritatii teritoriale a tarii. Atributiile sau functiile sefului statului sunt: - in domeniul politicii externe (incheie tratate intle in numele stat) in domeniul apararii (poate declara mobilizare generala sau partiala, poate lua masuri p/u asigurarea securitatii nationale si a ordiniipublice)- alte atributii (confera decoratii, medalii,acorda azil politic,acorda gratiere,numeste in functii publice,acorde ranguri diplomatice). 2.2 Comparati rolul sefului de stat in republica parlamentara si republica prezidentiala. Dat fiind faptul ca primul regim in RM dupa 1990 a fost unul prezidential un moment important l-a constituit o serie de modificari intru asigurarea unei suprematii a institutiei prezidentiale in detrimentul altor organe ca guvernul, parlamentul.De asemenea a fost propusa o initiativa de alegere a sefului statului de catre popor.Obtinerea mandatului intregului popor a consolidat si mai mult institutia prezidentiala conferindu-i legeitimitate populara.Totodata seful statului devenea tot mai independent fata de Parlament deoarece acesta nu avea prerogative de a numi seful statului.O cotitura radicala a constituit-o adoptarea Legii Fundamentale 29 iulie 1994 care a dedicat inst prezidentiale capit V. In general Presedintele a fost investit cu atributii mai largi in domeniul politicii externe, militare si securitatii interne.Cele mai mari si intinse atributii de drept seful statului le-a avut in perioada regimului prezidential.Odata insa cu trecerea la regimul semiprezidential si uterior la regimul
198

parlamentar prin modificarile operate in textul legii o parte din atributiile presedintelui s-au deplasat spre Parlament si Guvern. Prin urmare seful de stat in republica parlamentara este ales de catre parlament prin vot secret. O serie de atributii au fost date Parlamentului si Guvernului. Astfel la alegerea presedintelui tarii acesta se afla intr-o masura oarecare in dependenta fata de Legislativ. In aceasta situatie Parlamentul devine principalul forum politic de guvernare.Mentionam faptul ca in cadrul republicii parlamentare seful statului nu detine si nu exercita acele functii si atributii ca in cazul celei prezidentiale. 2.3 Argumentati locul si rolul sefului de stat in sistemul autoritatilor publice din Republica Moldova, si dupa caz, formulati propuneri . Seful statului in cadrul Republicii Parlamentare detine un rol relativ redus, deaorece este investit cu o putere executiva limitata, iar atributiile sale au un caracter preponderent reprezentativ.Prin urmare atit Presedintele cit si Guvernul dispun de atributii executive. Totusi rolul real pe care il joaca Presedintele tarii in viata politica este destul de modest si majoritatea prerogativelor sale sunt exercitate in conformitate cu pozitia Guvernului. Pornind de la prevederile Constitutiei Titlul III Autoritatile Publice care include Parlamentul,Presedintele,Guvernul,Autoritatea judecatoreasca..etc rezulta faptul ca Seful statului se afla intr-un coraport la nivel de stat cu principalele organe statale sau autoritati publice. Prin urmare seful statului este ales de Parlament este in dependenta fata de acesta. Presedintele desemneaza un candidat p/u functia de prim-ministru care urmeaza sa obtina votul de incredere al Parlamentului. Presedintele poate dizolva Parlamentul in caz de imposibilitatea formarii guvernului sau al blocarii procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni. In privinta autoritatii judecatoresti Presedintele numeste in functie judecatorii la propunerea Cons Superior al Magistraturii. Deci rolul si locul Presedintelui in sistemul aut publice are un caracter de colaborare,exercitarea a atributiilor intru respectarea legii si promovarea politicii de stat.

TEST nr. 49
199

Subiectul 1. Elemente de structura ale dreptului subiectiv.


1.1.Identificati natura juridica a dreptului subiectiv. Dreptul subiectiv ar putea fi definit ca prerogativa conferita de lege in temeiul careia titularul dreptului poate sau trebuie sa desfasoare o anumita conduita ori sa ceara altora desfasurarea unei conduite adecvate dreptului sau, sub sanctiunea recunoscuta de lege, in scopul valorificarii unui interes personal, direct, nascut si actual, legitim si juridic protejat, in acord cu interesul obstesc si cu normele de convietuire sociala. Aceste prerogative private ca un tot,denumite astfel si dr omului,constitue statutul juridic al persoanei. Acest statut cunoaste o anumita evolutie istorica care coincide in ultima analiza cu linia progresului uman. Pe de o parte, este vorba de dobindirea lui de catre fiecare fiinta umana a planetei noastre, prin universalizarea sa ,iar pe de alta parte, de imbogatirea permanenta a continutului sau, prin adaugarea unor dr noi care sa satisfaca nevoile de orce natura ale personalitatii umane. 1.2.Argumentati interactiunea si interdependenta dreptului subiectiv si dreptului obiectiv. Din insusi difinitia data de dr subiectiv ca prerogativa, facultate recunoscuta de lege, conexiunea este mult mai evidenta. Dr subiectiv nu poate exista in afara dr obiectiv.Dr obiectiv, astfel spus, legea constitue fundamentul dr subiective.Un dr subiectiv exista si poate fi exercitat numai in masura in care sete prevazut si ocrotit de regula de de dr. Dupa cum, la rindul lor, regulile de dr se realizeaza, prind viata prin existenta si exercitare dr subiective.Ca fara lege nu exista dr se poate demonstra pe o realitate vie din viata sociala contemporana: concubinajul. El consta in convetuirea, cu caracter de relativa stabilitate, intre un barbat si o femeie care nu sint uniti prin casatorie, traind intr-o uniune libera, o uniune de fapt sau o casatorie de fapt. Drepturile subiective decurg si sunt strns legate de dreptul obiectiv, intre ele existnd o legatura indisolubila. Drepturile subiective nu pot fi concepute fara a fi prevazute in normele juridice, deci ele exista si se pot exercita numai daca sunt recunoscute de dreptul obiectiv pentru ca numai recunoasterea si ocrotirea printr-o norma juridica a unei valori ii confera acesteia calitatea de drept subiectiv. Desi cele doua acceptiuni ale dreptului sunt diferita ca semnificatie terminologica ele sunt doua ipostaze corelate ale dreptului.Dreptul obiectiv este cel care priveste si ocroteste dreptul subiectiv, iar regula de drept se realizeaza prin exercitarea dreptului subiectiv. 1.3.Estimati elementele de structura ale dreptului subiectiv si formulati exemple. Exista doi vectori care determina existenta dreptului subiectiv: esenta si realizarea, adica vointa si interesul subiectului de drept. Ambele elemente desavrsesc structura dreptului subiectiv. Teoriile cu privire la dreptul subiectiv pot fi grupate in urmatoarele: elementul esential al dreptului subiectiv este vointa, acesta fiind o putere a vointei dreptul subiectiv este un interes protejat de lege att vointa ct si interesul constituie elementele definitorii, inerente si inseparabile ale dreptului subiectiv Teoria vointei, apartinnd doctrinelor liberale, voluntariste si individualiste, considera ca dreptul subiectiv deriva din vointa umana: o vointa individuala sau o vointa colectiva. Dreptul subiectiv ar fi deci o putere apartinnd unei persoane, o putere de vointa, o suveranitate de vointa. Pornind de la ideea ca vointa omului este creatoare de drepturi subiective, autonomia de vointa
200

pledeaza pentru libertatea individuala, neingradita dect de cerinta respectarii bunelor moravuri si a ordinii publice. Conform teoriei lui R. V. Ihering dreptul subiectiv cuprinde doua elemente: un element substantial si un element formal; primul element consta in utilitatea sau avantajul dreptului iar al doilea in actiunea in justitie. Avantajul sau utilitatea formeaza continutul dreptului. El implica valoarea si interesul. Valoarea determina limitele continutului, iar interesul se prezinta sub forma unui raport care exista intre ideea de valoare si subiectul de drept. Dreptul subiectiv exprima deci interesul, si intruct legea acorda dreptului subiectiv protectia sa printr-o actiune in justitie de care se poate uza este necesar pentru asigurarea realizarii interesului, drepturile subiective urmeaza sa fie definite ca interese juridice protejate. Statul decide care sunt interesele susceptibile de a fi transformate in drepturi subiective. Numai unor interese considerate ca atare statul le asigura protectia sa. Intr-un stat cu o organizare cu adevarat democratica si care tine seama de libertatea indivizilor, drepturile subiective consacrate prin lege vor fi in concordanta deplina cu opinia societatii.

Subiectul 2. Procedura de alegere a Presedintelui Republicii Moldova.


2.1 Caracterizati prevederile constitutionale referitoare la procedura de alegere a Presedintelui Republicii Moldova Art. 78 din Constituie prevede alegerea preedintelui R.M. Preedintele RM este ales de ctre Parlament, prin vot secret.Poate fi ales preedinte al RM, ceteanul cu drept de vot, care are 40 ani mplinii, a locuit sau locuiete permanent pe teritoriul RM nu mai puin de 10 ani i posed limba de stat. Este ales candidatul care a obinut votul a trei cincimi din numrul deputailor alei. Dac nici un candidat nu a ntrunit numrul necesar de voturi, se organizeaz al doilea tur de scrutin ntre primii doi candidai stabilii n ordinea numrului descresctor de voturi obinute n primul tur. Dac i n turul al doilea nici un candidat nu va ntruni numrul necesar de voturi, se organizeaz alegeri repetate. Dac i dup alegerile repetate Preedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preedintele n exerciiu dizolv Parlamentul i stabilete data alegerilor n noul Parlament. 2.2 Determinati etapele principale ale procedurii de alegere a Presedintelui Republicii Moldova Procedura de alegere Presedintelui RM este stabilita de Legea cu privire la procedura de alegere a Presedintelui RM., care prevede ca alegerile Presedintelui RM, se desfasoara cu cel mult 45 zile inainte de ziua expirarii mandatului presedintelui in exercitiu. Insa, in cazul cind a intervenit vacanta functiei de Presedinte al Republicii Moldova in urma demisiei, demiterii, imposibilitatii definitive de exercitare a atributiilor sau decesului, alegerile pentru un nou Presedinte al Republicii Moldova se vor organiza in termen de 2 luni de la data cind a intervenit vacanta functiei.Data alegerilor pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova se stabileste prin hotarire a Parlamentului.Concomitent cu stabilirea datei alegerilor, Parlamentul, la propunerea fractiunilor parlamentare, instituie o comisie speciala de desfasurare a alegerilor pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova.Candidatura pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova poate fi propusa, incepind cu ziua fixarii datei alegerilor, de catre: a) persoana care isi inainteaza propria candidatura sustinuta de cel putin 15 deputati; b) un grup de cel putin 15 deputati.

201

Propunerea candidaturii pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova, semnata de toti deputatii care o sustin, va fi prezentata comisiei speciale cel tirziu cu 5 zile inainte de ziua alegerilor si va fi insotita de: a) consimtamintul scris al candidatului si certificatul lui de sanatate, eliberat de institutia medicala abilitata; b) declaratia despre toate veniturile candidatului din anul precedent si din anul alegerilor; c) datele biografice ale candidatului (curriculum vitae). Deputatii care au semnat propunerea candidaturii pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova nu sint in drept sa mai semneze si o alta, sub sanctiunea nulitatii oricarei semnaturi ulterioare. Candidatul la functia de Presedinte al Republicii Moldova poate sa-si retraga candidatura in orice moment pina la declararea inceputului votarii.Apoi, Presedintele comisiei speciale sau unul din membrii ei prezinta Parlamentului candidatii la functia de Presedinte al Republicii Moldova. (2) Fiecarui candidat i se acorda dreptul de a se adresa Parlamentului cu o scurta alocutiune si de a raspunde la intrebarile deputatilor. (3) Reprezentantul grupului de deputati care a desemnat candidatul la functia de Presedinte al Republicii Moldova are dreptul de a lua cuvintul in sustinerea candidatului. Alegerile pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova se desfasoara la sedinta publica speciala a Parlamentului la data stabilita. Votarea (1) Votarea pentru candidatii la functia de Presedinte al Republicii Moldova se efectueaza in mod secret. (2) Numele candidatilor se includ in buletinul de vot in ordinea desemnarii lor. (3) Fiecarui deputat i se inmineaza un buletin de vot. (4) Deputatii voteaza stergind cu o linie din buletinul de vot numele candidatilor contra carora voteaza. (5) Imediat dupa terminarea votarii, comisia speciala intocmeste un proces-verbal care va contine: a) numarul total de deputati care au primit buletine de vot; b) numarul total de buletine introduse in urna; c) numarul total de voturi acumulate de fiecare candidat; d) numarul total de buletine declarate nevalabile; e) alte date necesare. Votarea pentru candidatii la functia de Presedinte al Republicii Moldova se efectueaza in mod secret. 2.3 Evaluati legislatia referitoare la alegerile Presedintelui Republicii Moldova n urma desfurrii procedurii de alegere a Preedintelui Republicii Moldova, este ales candidatul care a obinut votul a 3/5 din numrul deputailor alei. Dac nici un candidat nu a ntrunit numrul necesar de voturi, se organizeaz, n termen de cel mult 3 zile, un al doilea tur
202

de scrutin ntre primii doi candidai stabilii n ordinea descresctoare a numrului de voturi obinute n primul tur. Dac la turul nti a participat un singur candidat care nu a acumulat numrul necesar de voturi sau dac n turul al doilea nici un candidat nu a acumulat numrul necesar de voturi, se organizeaz alegeri repetate. n cazul paritii de voturi dup primul tur de scrutin, comisia special stabilete prin tragere la sori candidaii care vor participa la turul al doilea. Alegerile repetate au loc n termen de 15 zile de la ultimele alegeri ordinare n care nu a fost ales Preedintele Republicii Moldova, n condiiile prezentei legi. Dac i dup alegerile repetate Preedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preedintele n exerciiu dizolv Parlamentul i stabilete data alegerilor n noul Parlament. In scopul evitarii instabilitatii politice din RM, trebuie de modificat art.78 din Const in vederea alegerii pres.RM de catre cetateni prin vit universal, direct, egal, secret si liber exprimat. Aceasta modificare se bazeaza pe vointa poporuluiexprimata prin referendum ce a avut loc in mai 1999. Din numarul total de buletine exprimate la acest referendum 64,2% (1.197.611) au sustinut regimul de guverare prezidential, in care Pres.RM sa fie responsabil pentru formarea si conducerea Guv.Mai mult Comisia Electorala Centrala a validat acest referendum

203

TEST nr. 50

Subiectul 1. Elemente de structura ale obligatiunii juridice.


1.1.Identificati natura juridica a obligatiunii. Raportul juridic, in esenta reprezinta o relatie sociala reglementata . Norma sociala este reglementata de catre stat doar la acel moment in care relatia sociala este considerata de catre legiuitor importanta pentru societate la acel nivel e dezvoltare a ei. Obligatia are in primul rind un caracter social, fiind cuprinsa intro norma juridica legiferata de catre stat,deci cel deal doilea caracter al acesteia este caracterul ei etatic, statal, deoarece emana de la stat prin legiferarea acestei relatii sociale printrun raport juridic, care cuprinde in elemenele sale atit drepturile cit si oblgatiile subiectilor participanti la raporturile juridce 1.2.Generalizati elementele de structura ale obligatiunii juridice. Elementele de structura ale unei obligatiuni juridice, difera in dependenta de natura juridica a normeijuridice in care se stabileste. Avem obligatii de a cere care solicita un anumit comportament la latitudinea subiectului, de a a face care solicita doar acel comportament pe care il prevede norma juridica, de a nu face cind interzice un anumit comportament. In cayul normelor juridice imperative-onerative- se solicita o anumita conduita activa a destinatarilor, fiind obligatii de a face, realiyarea obligatiei va avea loc prin realiyare de catre participant la raporturi juridice a obligatiei prescise- a comortamentlui solicitat. In cayul normelor juridice imperative-prohibitive- se va interzice un anumit comportament, fiind obligaii de a nu face, solicitindu-se abtinerea de la acel comporatment pe care il contine norma. In cadrul dispsozitiilor permisive, este o obligatie de a cere- se soicita comportamentul pe care alternativ il poate alege subiectul raportului juridic, adica se lasa la discretia acestuia de a alege comportamentul sau. In cazul normelor supletive- ca o varianta a normelor permisive, statul determina o anumita obligatie pentru subiectii participanti la raportul juridic in situatia in care acesta in cadrul unui raport juridic, nu sint stabilite anumite obligatii necesare pentru acel raport juridic, pe care statul le considera obligatorii pentru categoria data de raporturi juridice, cerind el insusi anumite obligatii pentru acestia. 1.3.Estimati modalitatile (formele) obligatiunilor juridice si formulati exemple. Modalitatile obligatiilor sint de a cere, e a face si e a nu face. In cayul normelor juridice imperative-onerative- se solicita o anumita conduita activa a destinatarilor, fiind obligatii de a face, realiyarea obligatiei va avea loc prin realiyare de catre participant la raporturi juridice a obligatiei prescise- a comortamentlui solicitat. In cayul normelor juridice imperative-prohibitive- se va interzice un anumit comportament, fiind obligaii de a nu face, solicitindu-se abtinerea de la acel comporatment pe care il contine norma. In cadrul dispsozitiilor permisive, este o obligatie de a cere- se soicita comportamentul pe care alternativ il poate alege subiectul raportului juridic, adica se lasa la discretia acestuia de a alege comportamentul sau. In cazul normelor supletive- ca o varianta a normelor permisive, statul determina o anumita obligatie pentru subiectii participanti la raportul juridic in situatia in care acesta in cadrul unui raport juridic, nu sint stabilite anumite obligatii necesare pentru acel raport juridic, pe care statul le considera obligatorii pentru categoria data de raporturi juridice, cerind el insusi anumite obligatii pentru acestia.
204

Subiectul 2. Atributiile si actele Presedintelui Republicii Moldova.


2.1 Caracterizati despre atributiile si actele Presedintelui Republicii Moldova. Presedintele RM are un loc deosebit in sistemul statal. De aceea si competenta sa (atributiile, imputernicirile) trebuie sa corespunda necesitatii de a se exprima din numele poporului pe carel reprezinta. Ca sef al statului, Presedintele RM reprezinta statul si este garantul suveranitatii, independentei nationale, a unitatii si integritatii teritoriale a tarii. Astfel, Presedintele republicii reprezinta statul atit pe plan intern, cit si international si nici o alta autoritate publica nu-si poate aroga aceasta functie. Pe de alta parte, Presedintelui RM ii revine si functia de garant al suveranitatii, independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii. Aceasta prevedere constitutionala semnifica faptul ca Presedintele republicii dispune de posibilitati consitutionale pentru a preveni prejudicierea si atentarea la ele. Ca principale atributii ale Presedintelui RM prevazute de Constitutie putem mentiona: - Numirea Guvernului - Dizolvarea Parlamentului - Atributii in domeniul politicii externe - Atributii in domeniul apararii Presedintele Republicii Moldova indeplineste si urmatoarele atributii: a) confera decoratii si titluri de onoare; b) acorda grade militare supreme prevazute de lege; c) solutioneaza problemele cetateniei Republicii Moldova si acorda azil politic; d) numeste in functii publice, in conditiile prevazute de lege; e) acorda gratiere individuala; f) poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa asupra problemelor de interes national; g) acorda ranguri diplomatice; h) confera grade superioare de clasificare lucratorilor din procuratura, judecatorii si altor categorii de functionari, in conditiile legii; i) suspenda actele Guvernului, ce contravin legislatiei, pina la adoptarea hotaririi definitive a Curtii Constitutionale; j) exercita si alte atributii stabilite prin lege. ACTELE Presedintele RM emite acte prin care isi manifesta si materializeaza vointa sa. Presedintele RM emite decrete. Ele pot avea caracter normativ (decretul despre mobilizarea totala sau partiala) sau pot fi individuale (de conferire a gradelor, titlurilor de onoare, grade militare supreme). Decretele sunt obligatorii pe tot teritoriul tarii. Ele se publica in monitorul oficial.Presedintele poate sa emita si acte cu caracter politic: mesaje, declaratii, apeluri, demersuri, scrisori.

205

2.2 Generalizati atributiile Presedintelui Republicii Moldova in colaborare cu Parlamentul, cu Guvernul, cu alte autoritati publice. Atributiile Presdintelui in colaborare cu Parlamentul: - Presedintele poate lua parte la lucrarile Parlamentului si este in drept sa participe la lucrarile Parlamentului si sa adreseze acestuia mesaje cu privire la principalele probeleme ale natiunii. - Presedintele dispune de un atribut exclusiv dizolvarea Parlamentului. De acest atribut el poate sa dispuna numai in 2 cazuri: 1. in cazul imposibilitatii formarii Guvernului; 2. in cazul blocarii procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni. Presedintele poate apela la aceasta sanctiune constitutionala numai in cazul consultarii prelabile cu fractiunile parlamentare. Atributiile Presedintelu in colaborarei cu Guvernul: - Dupa consultarea majoritatii parlamentare, Presedintele Republicii Moldova desemneaza un candidat pentru functia de Prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament. In caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca si numeste, la propunerea Primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului. - Presedintele coopereaza cu Guvernul: el poate lua parte la sedintele Guvernului. El prezideaza sedintele Guvernului la care participa. Presedintele Republicii Moldova poate consulta Guvernul in probleme urgente si de importanta deosebita. La sedinte presedintele poate sa-si expuna parerea, dar nu poate impune vointa sa. Atributiile Presedintelui in colaborare cu alte autoritati publice , se determina prin faptul ca Presedintele RM numeste in functii publice la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, numeste judecatorii judecatoriilor, Curtilor de Apel, Judecatorii judecatoriilor specializate etc. 2.3 Evaluati legislatia ce reglementeaza atributiile Presedintelui Republicii Moldova in domeniul apararii si in domeniul politicii externe. Atributiile Presedintelui in domeniul apararii. Conform Constitutiei RM, Presedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al fortelor armate, avind urmatoarele atributii: - Presedintele Republicii Moldova poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea partiala sau generala.-In caz de agresiune armata indreptata impotriva tarii, Presedintele Republicii Moldova ia masuri pentru respingerea agresiunii, declara stare de razboi si le aduce, neintirziat, la cunostinta Parlamentului. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii.- Presedintele Republicii Moldova poate lua si alte masuri pentru asigurarea securitatii nationale si a ordinii publice, in limitele si in conditiile legii. Atributiile Presedintelui in domeniul politicii externe Ca sef al statului si ca reprezentantul lui oficial, Presedintele RM dispune de anumite atributii in domeniul politicii externe. Astfel conform Constitutiei Presedintele RM:- poarta tratative si ia parte la negocieri, incheie tratate internationale in numele Republicii Moldova si le prezinta, in modul si in termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului.- la propunerea Guvernului, acrediteaza si recheama reprezentantii diplomatici ai Republicii Moldova si aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.primeste scrisorile de acreditare si de rechemare ale reprezentantilor diplomatici ai altor state in Republica Moldova.

206