Sunteți pe pagina 1din 99

TEST nr. Subiectul 1. tiintele sociale, in general, tiintele juridice, in special: concept, trasaturi, exigente, interactiuni. 1.

1 Caracterizati tiinta i trasaturile distinctive ale tiintelor juridice. in forma cea mai generala, tiinta poate fi definita ca o activitate care are drept scop cunoaterea naturii i a societatii. tiinta reprezinta un sistem de cunotinte despre natura, societate i gindire, cunotinte obtinute prin metode corespunzatoare i exprimate in concepte, categorii, principii i notiuni".1 Ea trebuie inteleasa, in acelai timp, ca institutie, ca metoda, ca factor necesar pentru dezvoltarea productiei, ca izvor de idei. Una dintre particularitatile tiintei consta in aceea ca ea aduna, sistematizeaza i analizeaza faptele referitoare la un domeniu sau altul al realitatii, in procesul dezvoltarii istorice fiecare tiinta elaboreaza un sistem intreg de metode speciale de cercetare: observarea, colectarea de informatii, organizarea de experimente etc. Principalul scop al tiintei consta in descoperirea legilor care domina in natura i societate. tiinta dreptului este cea care se ocupa de cercetarea aspectelor fundamentale ale realitatii juridice. Astfel, ea studiaza legile existentei i dezvoltarii statului i dreptului, institutiile politice i juridice, formele lor concret-istorice, corelatia cu celelalte componente ale sistemului social, modul in care institutiile politico-juridice influenteaza societatea i suporta, la rindul lor, influenta sociala". 1 Specificul dreptului ca tiinta consta in urmatoarele: tiinta dreptului este o tiinta critica. Ea adopta o atitudine criticafata de propriul obiect de studiu, depisteaza elementele contradictorii ale ordinii juridice. tiintele juridice nu au un caracter universal. Sistemele juridice sint foarte variate. Fiecare apartine unei anumite tari, fiind circumuscris intr-un anumit cadru teritorial Dreptul este indisolubil legat de istorie. Realitatea juridica esteuna istorica. Nu exista drept absolut, neafectat de circumstante,rupt de nivelul de dezvoltarea istorica a societatii, de etapa istoricala care aceasta societate se atribuie. Astfel, dreptul se afla intr-unflux continuu, se dezvolta permanent, fapt ce impune ca i tiintadreptului sa fie legata de istorie. tiinta dreptului este o tiinta umanista. Adresindu-se conduiteiumane, dreptul considera omul ca fiind zona centrala de interes asferei sale de actiune. Aceasta determina faptul ca tiinta juridicasa fie o tiinta despre comportamentul omului in societate. Dreptul este o tiinta practica. se preocupe de aplicarea practica a rezultatelor cunoaterii.Deductiile tiintei au valoare, daca sint orientate spre aplicarea lor practica. 1.2 Determinati criteriile de clasificare a tiintelor, in general, i a celor juridice in special, stabilind legatura dintre ele. Profesorul Nicolae Popa considera ca sistemul tiintei dreptului este alcatuit din urmatoarele parti: Teoria generala a dreptului; tiintele ajutatoare (participative).2 in viziunea profesoarei Sofia Popescu, tiintele juridice se impart in urmatoarele: a) o disciplina de sinteza, care studiaza dreptul in ansamblu (teoria generala a dreptului); b) disciplinele juridice istorice;disciplinele juridice de ramura sau speciale; c) disciplinele juridice auxiliare.1 Referindu-se la clasificarea tiintelor juridice, profesorul Gheorghe Avornic scoate in evidenta asemenea tiinte cum ar fi: a) tiinte juridice istorico-teoreiice; b) tiinte juridice de ramura; c) tiinte juridice auxiliare.2 In ceea ce ne privete, consideram oportuna clasificarea tiintelor juridice in urmatoarele categorii: 1. Teoria generala a dreptului i statului tiinta juridica de sinteza; ca o 2. tiintele juridice istorice, care studiaza dreptul, statul, conceptiilejuridice in evolutia lor istorica concreta (istoria doctrinelor politicei juridice, istoria universala a statului i dreptului, istoria dreptuluiromnesc etc.); 3. tiinte juridice de ramura (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul civil, dreptul penal, dreptul muncii,dreptul familial, dreptul funciar etc.); 4. tiinte juridice interramurale (dreptul economic, dreptul ecologicetc.); 5. tiinte juridice auxiliare (criminalistica, criminologia, statisticajudiciara, medicina legala etc.). 6. Un loc deosebit in sistemul tiintelor juridice revine tiintei dreptului international. tiintele juridice, ca i teoria generala a dreptului i statului, studiaza statul, dreptul ca fenomene sociale luate in ansamblul lor. In acelai timp, insa, aceste tiinte difera. in timp ce istoria studiaza statul, dreptul, realitatea juridica dintr-o anumita tara (de exemplu, istoria statului i dreptului romnesc), teoria generala poate face abstractie de aceasta, neconcretizind despre ce stat sau drept este vorba. Caracteristic, de asemenea, e i faptul ca istoria studiaza statul, dreptul in stricta ordine cronologica ,ceea ce nu e o trasatura caracteristica obligatorie a teoriei. Studiul istoriei statului, dreptului scoate la iveala existenta unor legi ale aparitiei, devenirii sau disparitiei unor forme de drept in strins contact cu legile generale ale dezvoltarii sociale. Teoria generala a dreptului i statului, precum i celelalte tiinte juridice, prin natura lor, se limiteaza sa explice fenomenele juridice existente, expun ceea ce este", in timp ce filosofia dreptului are sarcina sa cerceteze tocmai ceea ce trebuie" sau ceea ce ar trebui sa fie" in drept, in opozitie cu ceea ce este". 1.3 Argumentati necesitatea studierii teoriei generale a dreptului pentru un viitor jurist, estimind rolul acesteia in studiul celorlalte tiinte juridice. Dupa cu am mentionat anterior teoria generala a dreptului i statului ocupa un loc deosebit atit in sistemul tiintelor sociale, cit i in sistemul tiintelor juridice. Totodata mentionam faptul ca teoria generala a dreptului i statului se afla intr-o stinsa legatura cu practica sociala. Dupa cum mentiona Constantin Stere, tiinta dreptului este o tiinta eminamente practica,

in sensul kantian al cuvintului: ea trebuie sa puna norme pentru viitor, trebuie sa corespunda scopurilor pe care i le propune societatea; ea, intr-un cuvint se adreseaza legislatorului" i, dupa cum spunea A. Menger: Ochiul unui adevarat legislator e neclintit indreptat spre viitor". 2 Ideea scopului urmarit de societate e atit de predominata in drept, incit Ghering s-a crezut indreptatit sa puna pe frontispiciul lucrarii sale principale, ca moto, cuvintele: Scopul este creatorul intregului drept". Teoria, in general, i teoria dreptului i statului, in particular, este rezultatul productiei spirituale obteti. Ea este cea care definitiveaza scopurile activitatii umane i determina mijloacele de realizare a lor. Cu alte cuvinte, ea este conceperea practicii existente. La rindul sau, practica nu e o simpla experienta subiectiva a unui cercetator. Ea apare ca o activitate a oamenilor care asigura existenta i dezvoltarea societatii, ea e temelia vietii oamenilor. Practica constituie criteriul adevarului, examinatorul principal al teoriei. Fiecare tiinta ii determina legaturile sale cu practica. Astfel, tiinta dreptului recomanda adoptarea normelor juridice de care societatea are nevoie. Aceste norme juridice nu au inteles decit numai pentru ca se aplica la anumite cazuri concrete, la relatiile juridice dintre oameni. Ele au o insemnatate practica din acest punct de vedere, altfel nu ar avea nici un interes". Legatura dintre tiintele juridice i practica a crescut indeosebi in ultimul timp cind un ir de societati i-au propus drept scop edificarea statelor de drept. Dar in asemenea conditii teoria generala a dreptului face o permanenta generalizare a experientei practice, constata lacunele dreptului, determina relatiile sociale care necesita o reglementare normativa juridica i. dimpotriva, scoate in evidenta acele relatii, reglementarea carora ar fi oportuna prin intermediul altor norme sociale. Subliniind legatura indisolubila a teorie generale a dreptului i statului cu practica mentionam insemnatatea incontestabila a tiintei teoretice in pregatirea viitorilor practicieni in domeniul jurisprudentei. Fara o pregatire teoretica a viitorilor specialiti nu poate fi vorba de o societate in care sa guverneze legea. Subiectul 2. Evidentiati i caracterizati drepturile politice. 2.1. Identificati drepturile politice consacrate de Constitutia Republicii Moldova. Secretul corespondentei;Libertatea contiintei;Libertatea opiniei i a exprimarii;Libertatea partidelor i a altor organizatii socialpolitice. 2.2 Expuneti continutul drepturilor politice consacrate de Constitutia Republicii Moldova. Articolul 30 Secretul corespondentei (1) Statul asigura secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri potale, al convorbirilor telefonice i al celorlalte mijloace legale de comunicare. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege in cazurile cind aceasta derogare este necesara in interesele securitatii nationale, bunastarii economice a tarii, ordinii publice i in scopul prevenirii infractiunilor. Articolul 31 Libertatea contiintei (1) Libertatea contiintei este garantata. Ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta i de respect reciproc. (2) Cultele religioase sint libere i se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii. (3) In relatiile dintre cultele religioase sint interzise orice manifestari de invrajbire. (4) Cultele religioase sint autonome, separate de stat i se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in aziluri i in orfelinate. Articolul 32 Libertatea opiniei i a exprimarii (1) Oricarui cetatean ii este garantata libertatea gindirii, a opiniei, precum i libertatea exprimarii in public prin cuvint, imagine sau prin alt mijloc posibil. (2) Libertatea exprimarii nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. (3) Sint interzise i pedepsite prin lege contestarea i defaimarea statului i a poporului, indemnul la razboi de agresiune, la ura nationala, rasiala sau religioasa, incitarea la discriminare,la separatism teritorial,la violenta publica, precum i alte manifestari ce atenteaza la regimul constitutional. Articolul 41 Libertatea partidelor i a altor organizatii social-politice (1) Cetatenii se pot asocia liber in partide i in alte organizatii social-politice. Ele contribuie la definirea i la exprimarea vointei politice a cetatenilor i, in conditiile legii, participa la alegeri. (2) Partidele i alte organizatii social-politice sint egale in fata legii. (3) Statul asigura respectarea drepturilor i intereselor legitime ale partidelor i ale altor organizatii social-politice. (4) Partidele i alte organizatii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranitatii i independentei, a integritatii teritoriale a Republicii Moldova sint neconstitutionale. (5) Asociatiile secrete sint interzise. (6) Activitatea partidelor constituite din cetateni straini este interzisa. (7) Functiile publice ai caror titulari nu pot face parte din partide se stabilesc prin lege organica. 2.3 Argumentati continutul cadrului normativ juridic national i international a drepturilor civile i politice. Orice persoana are dreptul sa dispuna de sine insai aa cum considera ea de cuviinta, cu conditia sa nu incalce drepturile i libertatile altora, ordinea publica, bunele moravuri. in constitutiile unor state, de exemplu, Constitutia Romniei, art. 26 alin. (2), se stipuleaza ca persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insai, daca nu incalca drepturile i libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri. Din continutul unor asemenea dispozitii constitutionale decurge urmatoarele: numai persoana poate dispune de fiinta sa, de integritatea sa fizicai de libertatea sa; orice persoana are dreptul-de a dispune de corpul sau.

DR.Polit. : Libertatea exprimarii este limitata de interdictia de a prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie(Constitutia Republicii Moldova, art.v32 alin. (2); Pactul internationalcu privire la drepturile civile i politice (art. 19)), lucru care nu poate fi spus despre o parte din presa nationala, urmarind scopuri comerciale(sporirea tirajului), nu respecta aceasta interdictie. DR. CIVIL: Abolirea pedepsei cu moartea este definitiva. in presanationala discutiile pe marginea acestei probleme continua, cautnd-se argumente pro i contra acestei masuri de constrngere.Dreptul la viata asigura, totodata, inviolabilitatea fizica i psihica a persoanei. Conventia europeana a drepturilor omului (art. 3)-w evoca urmatoarele: nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Garantiile esentiale ale acestor drepturi ale cetatenilor Republicii Moldova le constituie interdictiile absolute insei iin art. 24 alin. (2) din Constitutie, in care se spune: nimeni nu va fi supusla torturi, nici la pedepse sau tratamente crude,inumane ori degradante

TEST nr. 2 Subiectul 1.Teoria generala a dreptului n sistemul stiintelor sociale si n sistemul stiintelor juridice. 1.1 Distingeti specificul si trasaturile teoriei generale a dreptului ca stiinta. n cadrul primei grupe de stiinte juridice se nscrie teoria generala a dreptului si statului ca disciplina de sinteza. Teoria generala a dreptului si statului se caracterizeaza ca o stiinta:1 Filozofica 2. Politica 3. Politico-juridica 4. Juridica Desi teoria generala a dreptului si statului e o stiinta generala si abstracta, ea nu se ridica la nivelul de teoretizare a filosofici, limitndu-se doar la cercetarea si formularea legilor care genereaza doar fenomenele juridice. teoria generala a dreptului si statului pare a fi o stiinta politico-juridica.2 Spre deosebire de celelalte stiinte politice, teoria generala a dreptului si statului studiaza nu numai fenomenele politice (stat, puterea de stat, democratia etc.), ci si juridice (norma juridica, raport juridic, raspundere juridica etc.). Politicul si juridicul snt strns legate ntre ele si nu pot fi concepute ca niste categorii izolate. Asa, de exemplu, realizarea puterii de stat (politicul) impune anumite forme organizatorice. Realizarea puterii de stat se face prin intermediul institutiilor politico-juridice. Teoria generala a dreptului, fiind o disciplina de orientare, care are drept scop sa determine ce este dreptul, ce este statul, este totodata un studiu de ansamblu, Rezulta, deci, ca teoria generala a dreptului si statului nu se limiteaza doar la cercetarea unor elemente ale dreptului si statului. Ea stabileste ceea ce leaga aceste elemente, interactiunea lor n cadrul realitatii juridice, legitatile aparitiei si dezvoltarii lor.Legitatile dezvoltarii si functionarii dreptului si statului se studiaza prin prisma legaturii acestora cu societatea n ansamblu. Statul, dreptul snt studiate ca elemente ale ntregului mecanism social. Prin urmare, teoria generala a dreptului si statului atrage atentia la problemele noi aparate ce reclama reglementarea juridica si dimpotriva, subliniaza situatiile n care o asemenea reglementare nceteaza de a mai fi oportuna. 1.2 Determinati locul si rolul teoriei generale a dreptului n sistemul stiintelor sociale si juridice. Sistemul de stiinte juridice se refera la categoria stiintelor sociale, deoarece se ocupa de studierea unor procese, fenomene si laturi ale vietii sociale, si anume cerceteaza statul si dreptul. Teoria generala a dreptului, ca stiinta generala despre stat si drept, se nscrie si ea, mpreuna cu celelalte stiinte juridice si alaturi de acestea, In sistemul stiintelor juridice. Specificul stiintelor juridice, in comparatie cu alte stiinte sociale, consta In faptul ca acestea studiaza att legile obiective ale existentei statului si dreptului, ct si normele juridice cuprinse In actele normative n vigoare. Stiintele juridice se dezvolta In strnsa legatura cu practica privind constructia de stat si juridica, prin aceasta ntelegnd, aici, activitatea organelor de stat in cadrul procesului de elaborare a normelor juridice, precum si de aplicare a lor. Cu toate ca in literatura juridica nu exista o parere unica referitoare la clasificarea ntregului sistem de stiinte juridice, ne vom opri la una din cele mai frecvente si mai reusite, dupa parerea noastra, clasificari, si anume: a) stiintele juridice istorico-teoretice (la ele se refera: istoria universala a statului si dreptului, istoria dreptului romnesc, teoria generala a dreptului, istoria filosofiei dreptului, etc); b) stiintele juridice de ramura (dreptul constitutional, dreptul administrativ, dreptul muncii, dreptul penal, dreptul civil, dreptul de procedura penala, dreptul de procedura civila, etc); c) stiintele juridice auxiliare (criminalistica, criminologia, medicina legala, psihologia judiciara, statistica judiciara, etc). Aceasta diviziune a stiintelor juridice, corespunznd unor criterii reale, nu afecteaza cu nimic unitatea lor, corelatia lor strnsa, interpa-trunderea lor. Ele formeaza un sistem, sistemul stiintelor juridice, in care un loc aparte ocupa Teoria generala a dreptului care joaca rolul teoriei lor generale. Dupa cum mentioneaza autorii romni Momcilo Luburici si loan Ceterchi, numai o disciplina stiintifica, care prin obiectul ei de studiu nu se limiteaza la examinarea unui sau altui compartiment al juridicului si politicului, ci le cerceteaza in ntregul lor, poate fixa obiectul de studiu al ntregii stiinte juridice, metodologia ei generala, interferentele ei cu celelalte stiinte sociale nrudite, toate acestea constituind puncte de plecare pentru orice stiinta juridica speciala (istorica sau de ramura). n cadrul primei grupe de stiinte se nscrie si Teoria generala a dreptului, avnd ca obiect de studiu abordarea teoretica, generala a dreptului n intregul sau, studiul global al statului si dreptului ca fenomene sociale, cu functiile si formele lui de manifestare. Stiintele juridice istorice studiaza statul si dreptul, precum si conceptiile juridico-statale n evolutia lor istorica. Aceasta grupa de stiinte are in acelasi timp caracter politic, juridic si istoric. In cercetarile si concluziile lor, stiintele istorice pornesc de la legile generale ale existentei, genezei si dezvoltarii statului si dreptului, precum si de la categoriile si notiunile formulate de Teoria generala a dreptului. Totodata, ele ofera Teoriei generale a dreptului materialul istoric faptic, in vederea ntemeierii si valorificarii concluziilor teoretice pe plan general. La rndul lor stiintele juridice de ramura cerceteaza anumite ramuri, grupe, categorii de norme juridice si de raporturi juridice corespunzatoare acestor norme. Aceasta grupa de stiinte s-a constituit pe masura dezvoltarii si extinderii reglementarilor juridice in cele mai diverse domenii ale vietii sociale si constituirii ramurilor de drept. Regula generala este ca fiecare ramura de drept formeaza obiectul

unei stiinte juridice de ramura. De exemplu, dreptului administrativ li corespunde stiinta dreptului administrativ, dreptului muncii ii corespunde stiinta dreptului muncii, etc. 1.3. Estimati functiile teoriei generale a dreptului ca stiinta juridica. Functia teoretica consta n elaborarea ipotezelor, teoriilor, conceptelor, principiilor, prin care snt interpretate domeniile pe care le cerceteaza. Functia practica consta n cunoasterea modalitatilor n care fenomenele juridice se manifesta n viata sociala, prin propuneri de reformare a realitatii juridice. Rezultnd din viziunile mai frecvent ntlnite asupra problemei n cauza, mentionam asemenea functii ale teoriei generale a dreptului si statului: cognitiva, explicativa, critica, practica, didactica. Functia cognitiva. Cunoasterea stiintifica a realitatii sociale a dreptului ne ofera posibilitatea de a patrunde dincolo de cortina" normelor juridice, pe care o ridica stiinta pozitiva a dreptului, de a depasi fenomenul patologic" al vietii reale a dreptului".1 Functia explicativa. Dupa cunoasterea, descrierea unor fenomene juridice, urmatorul pas al cercetatorului va fi explicarea acestora. El va dori sa stie de ce si cum au aparut fenomenele respective, sa cunoasca cauzalitatea lor. Cunoasterea va fi definitiva doar atunci cnd explicatia va lua forma unei legi stiintifice, a unei legi cauzale, care ne ofera explicatia cauzelor si mecanismelor dupa care s-au produs fenomenele respective. Functia critica. Descoperirea si interpretarea fenomenelor juridice snt, indiscutabil, absolut necesare, dar nu si suficiente n procesul cognitiv. O importanta majora o are constatarea defectelor, erorilor, lacunelor fenomenelor juridice, evidentierea cailor de a iesi din situatiile respective. Din aceste considerente se impune si functia critica a teoriei generale a dreptului si statului. Functia practica deriva din faptul ca orice stiinta (si aici teoria generala a dreptului si statului nu face exceptie ) nu se limiteaza numai cu statutul de stiinta teoretica. Ea tinde si la acela de stiinta aplicativa, la asumarea unei functii practice, n aceasta ordine de idei, teoria urmeaza sa-si aduca propria contributie n vederea fundamentului decizional si functional juridic. Functia didactica. Concomitent cu procesul de afirmare a teoriei generale a dreptului si statului n sistemul general al stiintelor, asistam si la impunerea valentelor ei stiintifice n procesul de pregatire a viitorilor juristi. Functia de cercetare si formulare a legilor, care guverneaza fenomenele juridice n parte si ntreaga realitate juridica a societatii, n aceasta ordine de ideii, pentru a nu ramne n urma de viata,teoria trebuie sa se dezvolte nentrerupt, naintnd generalizari noi si aprofundnd adevarurile de acum stabilite; Functia euristica, ce consta n elaborarea principiilor, metodelor si mijloacelor de cercetare a fenomenelor si proceselor politicojuridice. O buna cunoastere, explicare si interpretare a realitatii juridice necesita o metodologie corespunzatoare; Functia antologica, ce se manifesta prin evidentierea celor mai generale legi ale existentei fenomenelor si institutiilor politicojuridice si explicarea destinatiilor lor sociale; Functia previziunii stiintifice, care consta n prezicerea bazata pe generalizarea datelor teoretice si experimentale si pe cunoasterea legitatilor obiective ale dezvoltarii fenomenelor si proceselor juridice, n acest sens e semnificativa pozitia marelui cugetator francez din prima jumatate a secolului al XlX-lea Auguste Comte.Rostul stiintei pentru Comte nu este a afla ceea ce este, a descoperifelul de a fi al realitatii. Acesta este un fel van de a specula. Rostulstiintei este numai a prevedea;1 Functia de generalizare si sintetizare a cunostintelor furnizatede stiintele juridice de ramura, n acest scop teoria scoate din toateelementele dreptului ceea ce constituie articulatia nsasi a gndirii juridice; Functia metodologica fata de stiintele juridice de ramura. Teoria generala a dreptului si statului furnizeaza celorlalte domenii ale stiintelor juridice de ramura premisele si categoriile conceptuale simetodologice; Functia educativa, ce se manifesta prin introducere tuturor celor interesati n lumea dreptului, n lumea dreptatii si echitatii sociale, n lumea respectului fata de ordinea legala; Functia ideologica, care consta n elaborarea unor conceptii, teorii despre drept, stat, realitatea juridica a societatii. Astfel, teoria generala a dreptului si statului studiaza diferite conceptii care. Subiectul 2. Notiune de Guvern si locul lui n sistemul autoritatilor publice din Republica Moldova 2.1Dati definitia de Guvern, relatati despre functiile si durata mandatului Guvernului Republicii Moldova. Guvernul Republicii Moldova este autoritatea publica executiva suprema responsabila n fata Parlamentului. Guvernul este mputernicit sa rezolve toateproblemele administrarii publice, ce tin de competenta lui, n conformitate cu Constitutia Republicii Moldova si Legea cu privire la Guvern. Guvernul asigura realizarea politicii interne si externe a statului si exercita conducerea generala a administratiei publice. In exercitareaatributiilor, Guvernul se conduce de programul sau de activitate, acceptat deParlament Guvernul si exercita mandatul pna la data validarii alegerilor pentru unnou Parlament. Guvernul, n cazul exprimarii votului de nencredere de catre Parlament,al demisiei Prim-ministrului ndeplineste numai functiile de administrare a treburilor publice, pna la depunerea juramntului de catre membrii noului Guvern. 2.2Stabiliti raporturile Guvernului cu alte autoritati publice si locul Guvernului n sistemul autoritatilor publice. RAPORTURILE GUVERNULUI CU PARLAMENTUL Informarea Parlamentului: Guvernul este responsabil n fata Parlamentului si prezinta informatiile si documentele cerute de acesta, de comisiile lui si de deputati.Membrii Guvernului au acces la lucrarile Parlamentului. Daca li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie. ntrebari si interpelari: Guvernul si fiecare dintre membrii sai snt obligati sa raspunda la ntrebarile sau la interpelarile formulate de deputati. Parlamentul poate adopta o motiune prin care sa-si exprime pozitia fata de obiectul interpelarii Exprimarea nencrederii: Parlamentul, la propunerea a cel putin o patrime din deputati, si poate exprima nencrederea n Guvern, cu votul majoritatii deputatilor. Initiativa de exprimare a nencrederii se examineaza dupa 3 zile de la data prezentarii n Parlament. Angajarea raspunderii Guvernului: Guvernul si poate angaja raspunderea n fata Parlamentului asupra unui program, unei declaratii de politica generala sau unui proiect de lege.Guvernul este demis daca motiunea de cenzura, depusa n termen de 3 zile de la prezentarea programului, declaratiei de politica generala sau proiectului de lege, a fost votata .Daca Guvernul nu a

fost demis ,proiectul de lege prezentat se considera adoptat, iar programul sau declaratia de politica generala devine obligatorie pentru Guvern. 2.3Evaluati legislatia referitor la asigurarea independentei si stabilitatii Guvernului Republicii Moldova, si dupa caz, formulati propuneri Partidele si alte organizatii social-politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeaza mpotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept, a suveranitatii si independentei, a integritatii teritoriale a Republicii Moldova snt neconstitutionale.

TEST nr. 3 Subiectul 1.Metodologia juridica: concept, trasaturi, caracteristica generala. 1.1. Identificati metodologia stiintei si rolul acesteia in procesul investigational. Ca si orice alt domeniu, cercetarea stiintifica juridica se bazeaza pe folosirea unei metodologii, a unui ansamblu de metode si procedee cu ajutorul carora are loc studierea dreptului In toata complexitatea sa. Metodele de cercetare in domeniul stiintelor sociale s-au dezvoltat si perfectionat si ele In contextul general al impulsului dat cunoasterii stiintifice de noua revolutie stiintifica contemporana, evidentiata mai ales prin folosirea noilor cuceriri ale informaticii si tehnicii de calcul si In domeniul stiintelor sociolumane". Teoria generala a dreptului ocupa un loc deosebit in sistemul stiintelor juridice prin premisele metodologice pe care le ofera celorlalte discipline juridice, asigura unitatea metodologica a cercetarii stiintifice in cadrul acestor discipline. Cercetarea, explicarea si interpretarea fenomenului juridic se pot concepe numai folosindu-se o metodologie adecvata, corespunzatoare. La etapa actuala de dezvoltare a stiintelor juridice, problema In cauza este tratata de pe pozitii noi. Daca pna nu demult metoda de baza, fundamentul stiintific al Teoriei generale a dreptului 11 constituia filosofia marxista si metoda dialectica marxista materialismul dialectic si istoric, astazi se studiaza baza metodologica a Teoriei generale a dreptului, ca un ansamblu de metode de cercetare In domeniul stiintelor juridice. Intelegerea stiintifica a mecanismului actiunii sociale a dreptului, a functiilor, esentei, continutului si formei sale, a legaturilor dintre drept si societate se poate asigura numai utiliznd cea mai potrivita metodologie. Problemele metodologiei In domeniul stiintelor juridice au constituit o preocupare permanenta pentru cercetatorii din domeniul dreptului. Ne vom opri la unele definitii ale notiunilor de metoda si metodologie. 1.2. Determinati metodologia juridica si categoriile ei. Metoda logica consta in ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii P dinamicii raporturilor necesare intre diferitele componente (subsisteme) e sistemului juridic din societate" Analiza este o metoda generala de cercetare, bazata pe descompunerea unui intreg in elementele lui componente si pe studierea in parte a fiecaruia dintre acestea. Dupa modul cum se efectueaza, analiza poate fi inductiva si deductiva, Inductia (de la latinescul inductia - aducere, introducere) e un tip de rationament si metoda de cercetare ce asigura trecerea de la particular la general, Deductia (de la latinescul deductia - deducere) este modul invers de rationare, adica de la general la particular. Sinteza (de la latinescul synthesis - unire) consta in cunoasterea obiectelor si a proceselor pe baza reuniunii mintale sau materiale a elementelor obtinute pin analiza si prin stabilirea legaturilor dintre aceste elemente.Procesul de analiza si sinteza este continuu si interdependent. Potrivit metodei istorice, teoria generala a dreptului si statului, celelalte stiinte juridice cerceteaza statul, dreptul, realitatea juridica a societatii in perspectiva si dezvoltarea sa istorica, in miscare. Aceasta inseamna a studia statul, dreptul din punct de vedere al faptului cum si de ce ele au aparut, pin ce etape de dezvoltare istorica au trecut, ce au devenit azi si ce pot deveni miine. Istoria ne permite sa scoatem in evidenta radacinile prezentului si sa le prognozam pe ce le ale viitorului pentru a cunoaste o realitate juridica dintr-o e important de a cunoaste situatia din alte tari. Iata de ce in procesul de cercetare stiintifica juridica un loc important l revine metodei comparative de cercetare, sau comparativismului. Esenta vestei metode consta in a scoate la iveala trasaturi de asemanare sau de 'osebire (sau unele si altele impreuna) la doua sau mai multe fenomene, imparatia este o premiza importanta a generalizarii teoretice. Ei ii revine i rol semnificativ in deductiile facute prin analogie. Compararea sistemelor de drept ale diferitelor state, ale ramurilor, institutiilor si normelor acestora are o importanta metodologica majora. Acest fapt a determinat aparitia unei stiinte juridice distincte, cum ar fi bunaoara, stiinta dreptului comparat. Sociologia studiaza relatiile reciproce dintre diferite fenomene sociale si legitatile generale ale compararii sociale a oamenilor. Ca metoda de cercetare, metoda sociologica se constituie intr-o directie afe cercetare, contribuind la cunoasterea normelor juridice - a dreptului - nu jmmai in continutul lor intern (din interior"), ci si in legaturile sale, in inter-eonditionarea sa cu viata sociala, adica cu mediul in care apare si se aplica Metoda experimentului are o sfera de aplicare larga in domeniul stiintelor juridice auxiliare (criminalistica, medicina legala, psihiatrie juridica etc.). Totodata, metoda experimentului poate fi aplicata si pe teren (de exemplu, in domeniul reglementarii juridice a relatiilor sociale cu caracter economic). metoda statistica.Ca stiinta, statistica e aceea subdiviziune care, folosind calculul pro-Kbilitatilor se ocupa de studiul cantitativ al fenomenelor de masa, prezen-pte de elementele care au anumite caracteristici comune. Actualmente s-a bnnat o disciplina distincta statistica judiciara, ce-si propune drept scop enta numerica si caracteristica cifrica a unor fenomene juridice 1.3. Estimati principalele metode de cercetare a fenomenelor juridice la etapa contemporana. Metoda logica

In cercetarea dreptului (a fenomenului juridic) att de complex, Teoria generala a dreptului, toate stiintele juridice folosesc categoriile, legile si rationamentele logice. Facnd abstractie de ceea ce este neesential, Intmplator in esenta dreptului, teoria cauta sa dezvaluie, folosind metoda logica, ceea ce este esential, caracteristic pentru drept. Metoda logica nu este, propriu-zis, o cale catre obiect, un mod autonom de aflare a acestuia, ci un mod de exprimare a obiectului, de formulare a unui rezultat. Dupa parerea profesorului universitar Ion Dogaru, metoda logica consta In ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologice specifice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii si dinamicii raporturilor necesare Intre diferitele componente (subsisteme) ale sistemului juridic din societate' 4. Despre importanta aplicarii logicii in cercetarea fenomenului juridic vorbeste insusi faptul ca in ultimii ani s-a conturat ca o disciplina aparte logica juridica. Domeniul logicii juridice cuprinde in mod obligatoriu: edictarea normelor juridice. In acest sens se poate vorbi de o logica a legiuitorului, cunoscuta si sub denumirea de tehnica logicojuridica; practica judiciara (jurisprudenta). Pentru aceasta s-a dat denumirea de logica judiciara; interpretarea logica juridica a normelor de drept. In acest caz se vorbeste de o adevarata logica a interpretarii normelor juridice sau de o logica a argumentatiei' 5. 3. Metoda istorica Unul din principalele aspecte ale vietii contemporane este intoarcerea cu fata spre stiinta si tratarea oricaror probleme de pe pozitii stiintifice tinnd cont de realitatile obiective ale dezvoltarii istorice. In studierea diferitelor fenomene sociale, inclusiv fenomenelor stat si drept, un rol deosebit ii ocupa metoda istorica de cercetare. Esenta metodei istorice consta in cercetarea stiintifica a fenomenului juridic care rezida in analiza conditiilor economice, sociale, politice si de alta natura, a relatiilor corespunzatoare, la momentul considerarii in trecut a unui sistem de drept, completata cu analiza evolutiei relatiilor reglementate juridiceste, spre a se intelege continutul si forma fenomenului juridic privit, de asemeni, In evolutia lui, spre dezvaluirea sensului evenimentelor trecute si a regularitatilor privite in succesiunea lor neintrerupta17. In conformitate cu aceasta metoda stiintele juridice, inclusiv teoria generala a dreptului (aceasta rezulta chiar din definitia stiintei teoriei jenerale a dreptului) cerceteaza dreptul In perspectiva si evolutia sa is-oric, de-a lungul diferitelor ornduiri sociale, studiind In acelasi timp i modul in care s-au format o serie de categorii juridice, cu care ele ucreaza si la momentul de fata, asa cum sunt: tipul de drept, esenta Ireptului, izvoarele dreptului, sistemul dreptului, functiile dreptului, s. a. Toate acestea, raportate la etapa istorica pe care o strabat, fiind In legatura directa cu diferitele institutii juridice poarta pecetea transformarilor istorice ale poporului si tarii respective. Dupa cum mentioneaza Nicolac Popa, dreptul isi are propria lui istorie si exprima, in diferitele etape si la diferite popoare, gradul de dezvoltare al culturii. 4. Metoda comparativa In sistemul metodelor de cercetare stiintifica un loc aparte ii revine metodei comparative, foarte des fiind numita si comparatistii. Esenta acestei metode consta In confruntarea diverselor sisteme juridice, a diferitelor institutii juridico-statale, pentru ca dreptul unui anumit popor prezinta totdeauna caractere unilaterale. Cu ajutorul acestei metode se pot stabili elementele identice si cele divergente dintre doua fenomene, institutii, lucruri, etc, in scopul unei mai bune cunoasteri a institutiilor similare din diferite tari si folosirii experientei reciproce in masura in care ea este aplicabila specificului tarii respective. Combatnd, in principiu, preluarea mecanica a unor institutii si reglementari juridice dintr-o tara in alta, ca si considerarea unora drept modele de urmat in alte tari, metoda comparativa arata calea realista de folosire a experientei legislative si judiciare si de imbogatire reciproca a sistemelor juridice din diferite tari stiut fiind ca orice reglementare juridica trebuie sa izvorasca si sa raspunda in primul rnd nevoilor nationale, specificului si particularitatilor tarii respective iar pentru gasirea solutiilor optime va studia, evident, si experienta altor sisteme de drept'*. In literatura juridica14 s-au conturat regulile dupa care se foloseste metoda comparativa: a) este supus compararii numai ceea ce se poate compara. Sub aspectul utilizarii acestei reguli Subiectul 2. Aparitia si dezvoltarea constitutiei. 2.1Relatati in linii generale despre aparitia si dezvoltarea constitutiei in lume. Este dificil de apreciat momentul aparitiei constitutiei in lume. Cei ce iau in considerare numai constitutiile scrise, pornesc de la Constitutia SUA din 1787 si cea franceza din 1791 sau de la declaratiile de drepturi din cele doua state, considerndu-le ca acte constitutionale. Cei ce au in vedere si constitutiile cutumiare sau semi-cutumiare, pornesc in general de la Constitutia Marii Britanii. 2.2.Determinati trasaturile generale ale primelor constitutii in lume. Primele constitutii scrise au fost precedate de "Declaratii de drepturi", asal cum au fost "Declaratia de independenta a statelor nordamericane" din 4 iuliei 1776 si "Declaratia franceza a drepturilor omului si ale cetatenilor de Ia 1789. Aceste acte care in conceptia unor autori snt adevarate constitutii-au constituit baza viitoarelor legi fundamentale. in Declaratia drepturilor omului si alei cetateanului, adoptata de revolutionarii francezi, se prevede: Toate societatile! in care garantia drepturilor nu este asigurata, nici separatia puterilor stabilita,-nu au o Constituti" Primele constitutii scrise apar in unele state din America de Nord (Virginial 1776, New-Jersey 1777 etc.) in cursul razboiului pentru independenta, acte care consacrau ca forma de guvernamnt republica. La 17 septembrie 1787 este adoptata, la Philadelphia Constitutia Statelor Unite ale Americii, care este in vigoare si azi. in Europa, prima constitutie scrisa este cea din 3 septembrie 1791 (Franta),' care pastreaza forma monarhica. Se afirma principiul suveranitatii nationale si cel al caracterului reprezentativ al institutiilor, stabilindu-se doi reprezentanti, in sensul juridic al termenului: corpul legislativ si regele. Separatia puterilor, legislativa si executiva, este absoluta. Monarhul fiind seful puterii executive. Regalitatea este nationalizata: regele poarta titlul de rege al francezilor si nu rege al Frantei si Navarei. El este rege nu datorita dreptului la succesiune, ci prin vointa natiunii devenita suverana. Regalitatea este depersonalizata, regele! domneste nu cu titlu personal, ci ca reprezentant al natiunii. in timp ce in monarhia absoluta regele detinea toate puterile, sub regimul acestei constitutii in virtutea separarii puterilor, regele nu mai detine dect puterea de executare a legilor.

2.3.Estimati dezvoltarea Constitutiei Republicii Moldova. Etapa actuala. Constitutia Republicii Moldova din 1994.La 29 iulie 1994 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o noua Constitutie a Republicii Moldova, care in termen de trei zile a fost promulgata de presedintele republicii Moldova si a intrat in vigoare la 27 august 1994. Din aceasta zi Constitutia Republicii Moldova din 15 aprilie 1978 cu toate completarile si modificarile ei a fost considerata ca fiind abrogata Continutul normativ al constitutiei adoptate este structurat, din punct de vedere juridic, in 151 de articole grupate in sapte titluri, unele avnd capitole sisectiuni. TEST nr. 4 Subiectul 1. Metoda logica in procesul de cercetare a realitatii juridice. 1.1. Definiti conceptul metodei logice si rolul acesteia in sistemul metodologic. Metoda logica consta in ansamblul procedeelor si operatiilor metodologice si gnoseologice care mijlocesc posibilitatea cunoasterii structurii P dinamicii raporturilor necesare intre diferitele componente (subsisteme) e sistemului juridic din societate". 1 Despre insemnatatea logicii in procesul de studiere a fenomenelor ju-liice vorbeste insusi faptui ca s-a conturat ca o disciplina aparte logica juridica. Aparuta din necesitatea studierii profunde a realitatii juridice, logica este aplicabila unei largi problematici. Din aceste considerente, logica juridica poate fi privita sub doua aspecte: intr-un sens ingust (stricto sensu), logica juridica se refera la logica normelor; intr-un sens mai larg (lato sensu\ logica juridica se refera la ele mentele constructive de argumentare juridica. 1.2. Determinati categoriile fundamentale ale metodei logice si interactiunea acestora. Teoria generala a dreptului si statului mai mult ca oricare alta stiinta uridica foloseste in cercetare abstractizarea logica. Folosirea acesteia se fi.ce pentru ca: a) fenomenele si procesele juridice sint ireversibile si extrem de dina mice; b) acestea nu pot fi desprinse din contextul lor obiectiv spre a fi supu se de nenumarate ori cercetarii experimentale. Luind in considerare desfasurarea in timp a fenomenelor si proceselor juridice supuse cercetarii, analiza poate fi statica si dinamica. Analiza statica face o trecere in revista a realitatii existente la un moment dat fara sa tina cont de factorii ce determina modificarea ei. Analiza dinamica isi propune, dimpotriva, sa scoata in evidenta schimbarile survenite in timp intre fenomenele juridice. Sa trecem la analiza acestor categorii. a) Singularul si generalul Fenomenele juridice sint specifice, unice si in felul lor individuale. E .reu sa gasesti, de exemplu, doua state sau doua sisteme de drept absolut fel. insa, caracterizind fenomenele juridice din diferite tari, noi intrebuin-anumite notiuni (de exemplu, stat", drept", norma juridica", rapor-juridic", ordine legala", legalitate" etc.), fiecare exprimind ceva gene-iaL adica se refera la un oarecare grup, la o anumita clasa de fenomene. Astfel, generalul se manifesta intotdeauna in unele trasaturi si parti-daritati singulare ale fenomenelor juridice, iar singularul este intotdeau-1 sa manifestarea, forma de existenta a generalului. b) Cauza si efectul Observind, de exemplu, ca ridicarea constiintei si culturii juridice duce la intarirea legalitatii si ordinii legale, ca anumite fapte ale oamenilor iac la anumite consecinte etc., ne convingem de existenta unui fel anumit | fie legatura, proprie proceselor si fenomenelor si anume a legaturii dintre : ;uza si efect. Ceea ce trezeste la viata sau modifica un oarecare fenomen 2iimim cauza, iar ceea ce apare sub actiunea unei cauze anumite, numim efect, in realitatea juridica totul este legat reciproc. Lantul de fenomene este \ infinit. De aceea, la rindul sau orice cauza este generata de un oarecare alt fenomen si apare ca efect, iar orice efect genereaza si el alte fenomene, adica este cauza. c) Continutul si forma Orice fenomene juridice am lua, ele toate au continut si forma. Prin continut se intelege totalitatea elementelor (laturilor, trasaturilor, particularitatilor, proceselor), ce constituie obiectul dat, forma fiind legaturile ce exista intre elementele continutului, acea organizare a fenomenului, datorita careia el apare ca un tot unitar si poate sa-si exercite ianctiile. Continutul si forma oricarui fenomen sint indisolubil legate intre ele si constituie o unitate dialectica. Forma nu poate exista fara un anumit continut si invers. De exemplu, norma juridica si articolul actului normativ, sistemul dreptului si sistemul legislativ constituie legatura continutului si formei, legatura in care normele juridice, sistemul dreptului apar in calitate de continut, iar articolul actului normativ, sistemul legislativ - in calitate de forma. d) Esenta si fenomenul La cercetarea realitatii juridice a societatii deseori folosim categoriile esenta" si fenomenul". Esenta exprima totalitatea legaturilor, relatiilor de adincime si a legilor interne, care determina principalele trasaturi si tendinte ale dezvoltarii obiectului juridic. Fenomenul reprezinta evenimentele concrete, proprietatile sau procesele care exprima trasaturile exterioare ale realitatii si care constituie forma de manifestare si de scoatere la iveala a unei oarecare esente. Esenta poate fi considerata cunoscuta numai daca se cunosc cauzele aparitiei si sursele dezvoltarii obiectului examinat. f) Posibilitatea si realitatea

In societate apar permanent diverse fenomene, insa mai inainte ca un fenomen oarecare sa apara trebuie sa existe anumite conditii, permise pentru aparitia lui sau, cel putin, sa nu existe anumite imprejurari care sa impiedice aceasta aparitie. Prin urmare, posibilitatea fixeaza tendinta obiectiva de dezvoltare a fenomenelor. Realitatea reprezinta orice fenomen care exista de acum.De exemplu, in cazul comiterii unei infractiuni persoana care a co-inis-o va fi trasa la raspundere juridica, daca va fi identificata. In cazul identificarii persoanei care a comis fapta ilicita cu vinovatie si daca nu vor exista imprejurari care exclud raspunderea juridica, aceasta din urma va deveni o realitate. 1.3. Estimati rolul si importanta metodei logice in procesul investigational a diferitelor fenomene juridice. Cele mentionate mai sus scot in evidenta insemnatatea primordiala a metodei logice de cercetare, in aceasta ordine de idei, are perfecta dreptate profesorul universitar Nicolae Popa, care considera ca juristului omului de stiinta si practicianului - ii este necesar si util intregul aparat al logicii".1 Ne solidarizam si cu parerea lui Gheorghe Lupu si Gheorghe Avor-fflic, care concluzioneaza ca logica juridica trebuie sa fie inclusa in mod obligatoriu in programele de studiu ale tuturor institutiilor de invatamint profil juridic. Daca stiintele juridice de ramura apeleaza, in mod prioritar, la primul aspect al logicii juridice, teoria generala apeleaza la cel deal doilea aspect i. ei. Astfel, prin intermediul logicii juridice se studiaza problematica defi-mtiilor si categoriilor juridice, metodele de formare si clasificare a conceptelor juridice, sistematizarea normelor juridice, solutionarea concursului ehu conflictelor de norme, regulile rationamentului juridic, de cunoastere a dreptului si de interpretare a normelor juridice, metodele de verificare a faptelor in procesul judiciar, probatiunea juridica etc.2 Subiectul 2: Contiunutul normative al constitutiei Identificati si descrieti obiectul de reglementare al constitutiei. Continutul normativ al constitutiei. Din moment ce constitutia este si lege, dar se deosebeste totusi de lege, n mod firesc se pune problema de a stabili ce anume norme juridice trebuie sa cuprinda. Identificarea continutului normativ al constitutiei prezinta un real interes mai ales pentru activitatea de redactare a proiectelor de constitutii si de legi. Mai mult, asa cum s-a spus deja n literatura juridica, determinarea cu toata rigoarea stiintifica a continutului constitutiei este indispensabila, att pentru nlaturarea impreciziei n delimitarea deosebirilor fata de lege, ct si, mai ales, pentru explicarea, pe de o parte, a celorlalte deosebiri (de dreptul constitutional, de exemplu), iar pe de alta, a nsasi suprematiei constitutiei. 2.2 Expuneti trasaturile caracteristice ale normelor ce alcatuiesc continutul constitutiilor. Continutul normativ al constitutiei se subordoneaza conceptului de constitutie, el trebuie sa exprime n concret ceea ce este constitutia, ca important act politic si juridic. El trebuie sa exprime, firesc, pozitia constitutiei n sistemul normativ. Acest continut este un continut complex. Aceasta si explica de ce cele mai multe ncercari de identificare a continutului normativ al constitutiei s-au facut prin definirea constitutiei, n sensul enumerarii elementelor de continut al constitutiei. Daca sub, un anumit aspect acest mod de definire este perfectibil, el ramne de mare utilitate n stabilirea continutului normativ al constitutiei. Daca astazi practica constitutionala a statelor^ fara a ajunge desigur la o constitutie sablon, evidentiaza puncte, de vedere comune (ndeosebi ct priveste constructiile juridice), acest lucru este rezultatul unei evolutii n timp, evolutie in care s-au mbinat teorii si practici, realitati, traditii si perspective. De asemenea, fenomenul constitutie nu poate ramne neschimbat, deoarece constitutia, ca parte a dreptului unei societati, este determinata n continutul si functiile sale de realitatile economice si sociale, fiind supusa n mod obiectiv dinamicii pe care o cunosc chiar factorii care o determina sau o conditioneaza. 0 ncercare de determinare a continutului normativ al constitutiei, de ndelungata istorie, este definirea constitutiei n sens material si n sens formal. Prin constitutie, n sens material, sunt ntelese dispozitiile cu caracter-constitutional, indiferent n ce qct nnrtnatiy sunt cuprinse iar prin constitutii, n sens formal, sunt ntelese dispozitiile_cuprinse n corpul constituliej jndiferentt daca aceste dispozitiL.sunt fundamenta1e sau reglementeaza relatii sociale_de mica importanta cum ar fi diipozifiiTe sanitare, scolare etc. Prin constitutie n sens material -spunea Andre Hauriou - se are n vedere obiectul sau materia reglementarilor constitutionale si nu forma lor, iar prin coii3titutie n sens formal se are n vedere modul de exprimare a regulilor constitutionale. In stabilirea continutului normativ al constitutiei este interesanta de retinut si o alta opinie, conform careia trei ar fi c"ernentele de continut si anume; a) reguli relative la tehnica guvernamentala (cui apartine puterea, cum se desemneaza guvernantii); b) reguli straine organizarii putejrn (reguli carora se vrea a li se da o anumita stabilitate, ^de asemenea cele privitoare la statutul persoanei, al bunurilor, la exercitarea altor industrii, dispozitii de ordin economic, social); c) declaratiile de drepturi__ 2.3 Evaluti (estimati)continutul normativ a Constitutiei Replublicii Moldova. ContinutuT normativ al constitutiei s-a stabilit si prin definirea acesteia, definire prin inventarierea elementelor de continut, si prin stabilirea deosebirilor dintre constitutie si lege. Precum am aratat deja, definirea constitutiei prin enumerarea elementelor are o anumita utilitate, dar prezinta si dezavantaje de ordin stiintific. Ct priveste metoda deosebirilor dintre constitutie si legea ordinara, nici aceasta nu este privita ea suficienta pentru simplul motiv ca nu reuseste sa puna n valoare si asemanarile ce exista ntre acestea. Trebuie sa observam ca n literatura juridica, cu toate nuantarile semnalate, s-a reusit stabilirea continutului normativ al constitutiei. Ideea de baza este aceea ca dintre toate relatiile sociale sunt unele a caror reglementare apare ca esentiala n asigurarea, mentinerea si consolidarea puterii, activitatea organelor statului - inclusiv activitatea normativa - activitatea altor organisme, ca si a cetatenilor, deci activitatea ntregii societati trebuind sa se desfasoare n conformitatecu normele care reglementeaza asemenea relatii fundamentale, norme care alcatuiesc constitutia. Fara a dezvolta acum aceasta interesanta problema, cteva aspecte seimpun a fi retinute. Mai nti ca stabilirea continutului normativ alconstitutiei se face n functie de continutul si valoarea relatiilor^ socialereglementate. La definitia constitutiei am precizat ca aceastareglementeaza vel \ti^e sociale fundamentale care sunt esentiale pentruinstaurarea, mentinerea si exercitarea puterii. Apoi, stabilirea continutului normativ al constitutiei se face prin considerarea practicii si traditiilor statelor n acest domeniu, si a elementelor novatoare ce au aparut si pot aparea, Astfel, un pas calitativ n dezvoltarea constitutiei s-a realizat odata cu elaborarea constitutiilor dupa cei de-al doilea razboi mondial, a constitutiilor care au valorificat marile documente internationale privitoare la drepturile omului, a constitutiilor statelor noi ce au aparut pe harta lumii ca urinare a marilor mutatii produse n viata internationala etc. S-au adus unele elemente noi, de continut, si s-au impus trasaturi noi tendintelor de dezvoltare a constitutiei contemporane. Putem observa ca astazi constitutiile cuprind nu numai reglementari privitoare la sistemul organelor statului sau la dx^epturile si libertatile cetatenesti, ci si reglementari privitoare la

fundamentele ideologice ale societatii, la ideologia ce sta la baza societatii, la locul si rolul partidelor politice n sistemul organizarii politice. ~~n anumite tari constitutiile oficializeaza o anumita Teligie. De asemenea, constitutiile actuale stabilesc rolul si locul familiei, locul individului n societate, stabilesc regulile 5e desfasurare a vietii economice, functiile si rolul proprietatii etc. Din aceasta sumara prezentare se poate desprinde ca n stabilirea continutului normativ al constitutiei trebuie sa se tina seama de faptul ca n aceasta sunt sistematizate cele mai nalte cerinte politice, statale,economice, sociale si juridice, n statutul lor actual si n perspectivele lor viitoare. De asemenea, c elementele traditionale de continut al constitutiei au cunoscut o substantiala evolutie, lor adaugndu-li-se elemente noi. Facnd nca o data precizarea ca enumerarea unor elemente de continut al constitutiei nu este limitativa, ca lipsa unui asemenea elemente dintr-o constitutie a unui stat nu poate duce la negarea caracterului de constitutie al acesteia vom observa ca n continutul constitutiei intra normele privitoare la: esenta, tipul si forma statului, detinatorul pulberii; fundamentele economice si sociale ale puterii; fundamentele politice, ideologice si religioase ale ntregii organizari a societatii date* locul si rolul partidelor politice; sistemul organelor statului? statutul juridic al persoanei (drepturile, libertatile si ndatoririle fundamentale ale cetatenilor); tehnica constitutionala.

TEST nr. 5 Subiectul 1. Ideologia aparitiei statului si dreptului. 1.1 Identificati teoriile principale ale originii statului si dreptului. Printre cele mai raspindite si importante conceptii si teorii care si-au adus contributii, mai mari sau mai mici, la cercetarea unor sau altor aspecte ale originii, esentei si functiilor statului au fost: teoria teologica, teoria patriarhala, teoria patrimoniala, teoria organica, teoria violentei, teoria rasiala, teoria psihologica, teoria contractuala, teoria materialista, teoria juridica a "statului-natiune" etc. 1.2 Determinati tangentele si deosebirile principalelor teorii de aparitie a statului si dreptului. Teoria violentei10 Aceasta teorie capata o raspindire mai larga mai ales in epoca moderna. Cei mai de seama reprezentanti ai ei E.Diihring, L.Gumplowiez, K.Kautsky11 atribuie violentei rolul decisiv in aparitia claselor sociale si a statului. Statul a aparut in lupta dintre diferite triburi primitive. Teoria rasiala Teoria rasiala porneste de la ideea inegalitatii raselor, a dominatiei raselor "superioare". Cele mai reactionare variante ale teoriei rasiale au fost dezvoltate de teoreticienii regimurilor fasciste si totalitare, instaurate intre cele doua razboaie mondiale. Apropiata de aceasta teorie este si teoria globalizarii, ce pune la baza ideea impartirii sferelor de influenta intre statele principale pentru "a ajuta" celelalte state. O asemenea conceptie, in forma camuflata, a fost luata drept baza a politicii externe a exURSS. Teoria organista Aceasta conceptie a aparut in secolul al XlX-lea. Reprezentantii ei: juristul elvetian Bluntschli, sociologul englez Spencer 13, sociologul francez Borms transpun legile naturii asupra studierii statului. Dupa parerea lor, statul este un organism social compus din oameni, tot astfel cum organismul animal se compune din celule. Statul are o vointa si constiinta separata de vointa oamenilor din care este compus. Exact asa cum intr-un organism organele desfasoara anumite activitati, trebuie sa decurga lucrurile si in societate, unde fiecare om, fiecare patura sociala isi are locul si rolul sau. Statul trebuie sa domine asupra tuturor, dupa cum organismului viu ii sint supuse toate partile sale. Teoria contractuala (a contractului social) Aceasta teorie isi trage radacinile in Grecia antica, insa apogeul interpretarii este aparitia unor personalitati de seama ale gindirii umane, cum ar fi: J.-J.Rousseau, J.Locke, Th.Hobbes, A.Radiscev.15 Potrivit acestei teorii, aparitia statului este rezultatul unei intelegeri intre oameni, al unui contract social incheiat din vointa oamenilor, al unui "pact de supunere". Ca urmare, supusii promit sa asculte, iar regele le promite un minimum de libertate. Teoria juridica a "statului-natiune" in principal, aceasta teorie este elaborata de Carre de Malberg, afirmind ca "statul este personificarea juridica a unei natiuni". Aceasta teorie este dezvaluita si in operele lui Esmein, ale juristilor germani Gierke, Jellinek, Loband. Ramine a sti ce este o natiune. Traditia germana considera ca esentiali pentru definirea natiunii sint factorii materiali si spirituali, cum ar fi: cultura, limba, solul, rasa. Traditia franceza pune accent mai ales pe factorii subiectivi, cum ar fi, bunaoara, tendinta de a coexista, sentimentele de legatura spirituala intre membrii unei comunitati. Putem evidentia urmatoarele scoli ale dreptului: Scoala dreptului natural Aceasta scoala isi are radacinile in antichitatea greaca. Asa, de exemplu, Aristotel, in lucrarea sa Logica, concepe lumea ca un tot unitar cuprinzind ansamblul naturii. Dupa parerea lui, omul face parte din natura intr-un dublu sens: pe de o parte, el este o parte a materiei participind la experienta acesteia, iar, pe de alta parte, este dotat cu o ratiune activa care il deosebeste de celelalte parti ale naturii, fiind capabil sa-si dirijeze vointa in acord cu ratiunea. Scoala istorica a dreptului Potrivit acestei conceptii, formarea si dezvoltarea dreptului a avut loc in conditiile unui anumit mediu, care difera la diferite popoare. Procesul de aparitie a dreptului este lent si la baza lui sta, in primul rind, "spiritul national". Ca urmare, formarea dreptului

poate fi asemanata cu formarea unei limbi, pe parcursul evolutiei istorice, tinindu-se cont de "spiritul national". Conceptul enuntat a fost exprimat de unul din partasii acestei scoli Montesquieu. El considera ca "legile trebuie sa fie potrivite cu conditiile fizice ale tarii: cu clima - rece, calda sau temperatura - cu calitatea solului, cu asezarea, cu intinderea sa..." Scoala sociologica a dreptului Cei mai de seama reprezentanti ai acestei scoli (Ihering, Duguit, Ehrlich s.a.) considera ca dreptul se naste din lupta intre interesele sociale diferite si ca el constituie instrumentul fundamental al vietii sociale. Dupa parerea lui Ihering, exista un interes social general, scopul dreptului constind in ocrotirea interesului general si a interesei )r individuale ce se gasesc in concordanta cu interesele societatii. 1.3. Formulati propriile viziuni asupra procesului de aparitie a statului si dreptului. Facind o generalizare a celor mentionate mai sus, dar in primul rind a diverselor conceptii, viziuni, teorii ce vizeaza originea statului si dreptului de-a lungul istoriei, putem conchide ca fiecare din ele isi are un graunte rational, ceva util pentru studiul acestor doua fenomene sociale importante, indiferent de pozitia unui sau altui autor. n mod special au fost divizate conceptiile ce tin de aparitia statului de cele care se refera la aparitia dreptului, cu toate ca au multe puncte de tangenta. Trebuie de elucidat succint principalele teorii cu privire la aparitia, esenta si functiile dreptului, in ceea ce priveste originea dreptului, la caracterizarea aparitiei lui ca baza se pun, de regula, aceleasi premise esentiale. Subiectul 2. Dreptul constitutional ca stiinta. 2.1. Relatati (descrieti) in linii generale despre dreptul constitutional ca stiinta (notiune si locul in sistemul de stiinte sociale ti juridice). Notiunea de "drept constitutional" a aparut la sfarsitul secolului XVIII-lea, dupa ce curentul revolutionar dezlantuit in 1789 a dus la elaborarea primelor constitutii scrise pe continentul european.Nevoi de a se studia sistematic aceste constitutii a facut sa se nasca disciplina juridica noua: dreptul constitutional. Desi, notiunea de "drept constitutional" s-a nascut sub influen revolutiei franceze, ea nu s-a incetatenit in Franta decat mult m tarziu, nvatamantul dreptului constitutional francez a continuat sa se fa sub aceasta titulatura aproape doua decenii, pana cand, in 1852, in urma loviturii de stat a lui Ludovic-Napoleon. Termenul de drept constitutional s-a' raspandit, odata cu elaborare! diferitelor constitutii scrise, si in restul Europei, afara de Germania sil Austria, unde el a fost frecvent inlocuit cu cel de "drept de stat Rusia, termenul de "drept de stat" a triumfat. In tarile romane, studiul constitutiei s-a facut la inceput, ca si ii Franta, reunit cu dreptul administrativ, sub denumirea de "drept public". Daca in programele facultatilor de drept din Romania dreptul constitutional a figurat ca o disciplina de invatamant aproape constanta pe parcursul unei perioade de timp destul de lungi, situatia s-a schimbat dupa 22 decembrie 1985, cand in aceste programe a aparut denumirea de "Drept constitutional si instruiii politice". 2.2Determinati obiectul, metoda si izvoarele stiintei dreptului constitutional. Obiectul si metoda de cercetare a disciplinei dreptului constitutional. 1. Obiectul de cercetare a" disciplinei dreptului constitutional. Pentru a putea fi vorba de o disciplina stiintifica este necesar in primul rand ca ea sa aiba un obiect propriu de cercetare, deqsebit prin specificul sai de obiectul altor discipline stiintifice. "Libertatile publice", este reglementat prin insusi textul Constitutiei, el a fost inclus in mod constant in obiectul dreptului constitutional. Metodele utilizate mult timp de doctrina dreptului constitutional sunt: metoda vexegetica si cea analitica-sintetica. in doctrina recenta a dreptului constitutional, aceste doua metode, se exclud una pe alta, au fost intregite prin aplicarea metodelor si tehnicilor sociologice de cercetare. In primul rand, aplicand metoda exegetica, cercetarea intreprinsa in domeniul dreptului constitutional devine un simplu comentariu, al carui sprijin il constituie exclusiv textul legii. Ca atare, el nu analizeaza nici cauzele fenomenelor juridice, nici raporturile lor cu alte fenomene sau legile sociologice care le guverneaza. b) Metoda analitica-sintetica Punctul de plecare al metodei la, care ne referim este analiza diferitelor norme juridice in vigoare, in scopul de a gasi principiul juridic ce le sta la baza. O data descoperite, aceste principii sunt cercetate comparativ, stabilindu-se caracterele lor specifice, pentru ca apoi, pe cale de sinteza, sa se desprinda din ele un numar de principii superioare, care guverneaza o materie determinata a dreptului. Principiile- superioare astfel stabilite sunt utilizate in cele din urma pentru a interpreta celelalte dispozitii ale constitutiei. Ca urmare a dezvoltarii, in vremurile noastre, a cercetarilor sociologice, a perfectionarii tehnicilor de investigare a fenomenelor de masa, precum si a importantei crescande dobandite de stiintele politice, doctrina moderna a dreptului constitutional are la baza preomiparea de a intregi analiza pur juridica a institutiilor dreptului constitutional efectuata prin aplicarea metodelor exegetica si analitica-sintetica, cu una de natura sociologica si politica. 2.3Estimati rolul si sarcinile de baza ale stiintei dreptului constitutional. Este cert ca adevaratul profil al institutiilor Constitutionale nu poate fi definit plecand exclusiv de la examinarea normelor juridice care le stau la baza. in conturarea modului de aplicare a acestor norme pot interveni forte sociale si politice, care le modifica substanta si le imprima o directie diferita de cea avuta in vedere la adoptarea lor. Aceleasi norme juridice sau acelasi sistem de asemenea norme pot duce la formarea si dezvoltarea unor realitati politice profund deosebite de la tara la tara, in functie r's continutul pe care-1 toarna in tiparul lor interesele si conceptiile specifice, ce se infrunta in cadrul social. Viata unei comunitati nu este un aluat docil. Ea refuza adeseori sa se supuna incercarilor de a o cuprinde in calapoade juridice preconcepute si forta ei este atat de convarsitoare, incat, adeseori, cautand sa se adapteze calapodului ce i-a fost impus, ii imprima acestuia o alta forma. Constitutia romana din 1866 a fost, bunaoara, o copie usor adaptata a Constitutiei belgiene din 1831. Cu toate acestea, modul in care a functionat regimul parlamentar in cele doua tari a fost foarte diferit. in.sfarsit, realitatea sociala poate nu numai sa imprime dezvoltarii unor institutii constitutionale un sens diferit de cel urmarit de reglementarile 1 vigoare, ci adeseori da nastere unor institutii politice noi, neconsacrate prin texte constitutionale. Acesta a fost,

10

bunaoara, situatia in trecut in multe tari si mai este si astazi in unele, cat priveste partidele politice. Fara sa fie reglementate prin texte constitutionale, ele au exercitat si exercita o influenta incontestabila asupra mersului vietii publice. Tocmai pentru ca este asa, o serie de constitutii recente le-au dat o consacrare formala. TEST nr. 6 Subiectul 1. Caracteristica generala a statului ca fenomen social, politic si juridic. 1.1. Interpretati conceptul si trasaturile statului. Cuvintul stat" provine din latinescul status, semnificind ideea de ceva stabil, permanent. Initial acest cuvint se folosea pentru a desemna cetatile, republicile de tipul celei romane, despotiile orientale si alte forme de organizatie politica a societatii. Fiind o categorie sociala extrem de complexa, notiunea de stat este j folosita in mai multe sensuri. n sensul cel mai larg al cuvintului, statul e organizatorul principal al activitatii unei comunitati umane care stabileste reguli generale si obligatorii de conduita, organizeaza aplicarea sau executarea acestor reguli si, in caz de necesitate, rezolva litigiile care apar in societate. n sens restrins si concret, statul este ansamblul autoritatilor publice care asigura guvernarea. Deseori in viata de toate zilele, cuvintul stat" e folosit si intr-un sens | mult mai restrins, avindu-se in vedere nu intregul ansamblu de organe de guvernare, ci un organ concret, cum ar fi, de exemplu, Parlamentul, Guvernul, Curtea Suprema de Justitie s.a. De aici notiunea de stat are doua semnificatii: societate, forma de convietuire a comunitatilor umane; putere, organizare ce dispune de un aparat coercitiv. stat" desemneaza populatia", care locuieste pe un\ teritoriu distinct, organizata in asa mod in care o anumita parte a ei are j posibilitatea sa exercite in mod direct sau indirect un control, operind cm valorile sociale (reale sau iluzorii), iar in caz de necesitate apelind lai forta; acest control se rasfringe la un domeniu, mai mult sau mai putin limitat, de activitate a oamenilor 1.2. Analizati dimensiunile statului si interactiunea acestora. In viziunea noastra, statului contemporan ii sint caracteristice sase atribute, sau elemente, si anume: S Puterea publica S Populatia S Teritoriul S Elaborarea si aplicarea dreptului S Suveranitatea. 1. Puterea publica, element indispensabil, definitoriu al statului, adesea infatisata ca unitate "politica si juridica", "coeziune politica" "legatura juridica si suveranitate" este acea putere care ii da statului forma si caracterul propriu. Teritoriul ofera cadrul, populatia furnizeaza substanta careia statul ii da forma sa. 2. Populatia (poporul, cetatenia). Fara populatie, puterea statala asupra unei colectivitati umane (de regula, o natiune) nu poate fi exercitata. intre stat si fiecare individ al colectivitatii statale se stabilesc anumite relatii specifice, drepturi si obligatii reciproce cuprinse in statutul cetateanului fiecarui stat. Puterea statului nu se limiteaza numai la cetatenii respectivi, ea se exercita, intr-un mod specific, si asupra cetatenilor straini sau fara cetatenie aflati intr-o anumita perioada de timp pe teritoriul respectivei tari. 3. Teritoriul. Al treilea element structural al statului este teritoriul, in sensulde spatiu delimitat intr-un mod net, in limitele acestui teritoriu se organizeaza societatea statala, unitatile sale componente si se exercita puterea publica, suveranitatea si alte atribute fara de care nu poate fi definit un stat. 4. Elaborarea si aplicarea dreptului. Un alt atribut, rar intilnit in literatura juridica, este elaborarea si aplicarea dreptului. Dreptul este instrumentul necesaral existentei si al dezvoltarii statului, el este inerent oricarei puteri de stat. insocietatea prestatala dreptul nu a existat, aparitia lui este indisolubil legata deaparitia statului.

7. Suveranitatea. Termenul "suveranitate" este folosit pentru prima data cuprilejul analizei pe care a facut-o Constitutiei franceze din 1791 juristul francezClermant Tennerre, definind-o "libertatea colectiva a societatii". Autoritatea suprema (suprema potestas) cu care este inzestrat statul se numeste suveranitate. Ca putere suprema recunoscuta statului, ea "implica exclusivitatea competentei sale asupra teritoriului national si independenta in ordinea juridica internationala" unde el nu este limitat decit prin propriile sale angajamente. 1.3. Evaluati organizarea politico-etatica a Republicii Moldova. Asadar, suveranitatea poate fi privita sub un dublu aspect: extern si intern. Independenta in raport cu alte state, neatirnarea de orice alta putere exterioara este aspectul' extern. Din punct de vedere intern, este imperiul sau asupra teritoriului si asupra unei populatii. Cetatenia, adica apartenenta - prin legatura juridica - la stat, naste datoria juridica generala de subordonare fata de stat. Si nu numai pentru cetateni exista aceasta obligatie juridica, ci si pentru toti cei care se afla, temporar sau definitiv, in subordonare fata de ordinea juridica a statului respectiv. Asa cum viata organismului individual se afirma printr-o actiune continua de adaptare, de reintegrare, de aparare contra elementelor nocive, tot astfel viata statului este o perpetua reafirmare a propriei sale unitati, care tinde sa domine si sa armonizeze fortele convergente si care actioneaza impotriva fortelor dez-agregatoare. Daca statul nu ar avea o suprematie reala asupra indivizilor care il compun, el ar inceta sa fie stat. Suveranitatea este inclusa in propria sa natura. in democratie insa suveranitatea, exercitata asupra cetatenilor, nu provine din afara, ci din interior, ea fiind, de regula, un produs al vointei celor care se supun statului. Statul trebuie sa fie sinteza vointelor si a drepturilor individuale, sau, cum spune magistral Giorgio del Vecchio, el este "punctul ideal de convergenta al acestor drepturi, intr-o suprema expresie protestativa". Subiectul 2. Locul si rolul ramurii dreptului constitutional ca ramura de drept in sistemul dreptului. 2.1.Descrieti locul si rolul ramurii dreptului constitutional in sistemul dreptului. Dreptul constitutional apare in cadrul sistemului de drept intr-o dubla ipostaza: ca ramura de drept si ca factor structurant al intregului sistem.Ca ramura de drept, dreptul constitutional reprezinta totalitateanormelor si institutiilor juridice care au ca obiect reglementarea raporturilor sociale care iau nastere 11

in procesul exercitarii puterii de stat.Ca factor structurant in sistemul de drept, dreptul constitutional guverneaza si orienteaza reglementarea juridica din celelalte ramuri ale dreptului, ii imprima un anumit continut si o anumita directie. Dreptul constitutional apare ca factor structurant al intregului sistem de drept prin aceea ca normele ce alcatuiesc celelalte ramuri ale dreptului trebuie sa fie conforme celor cuprinse in dreptul constitutional si, mai presus de toate, sa fie conforme normelor cuprinse in Constitutie. Toate normele cuprinse in Constitutie abroga ori modifica implicit normele cuprinse in alte acte normative, daca si in masura in care acestea contravin dispozitiilor Constitutiei Ct priveste cel dinti aspect obiectul dreptului constitutional, normele de drept constitution* reglementeaza cele mai importante relaii sociale, adica acele relaii fundamentale ce apar in procesul instaurarii,.-meninerii si exercitari puterii. Este incontestabil ca relatiile sociale privind instaurarea \ mentinerea puterii prezinta cea mai mare importanta pentru popor. 2.2.Stabiliti legatura ramurii dreptului constitutional cu alte ramuri de drept. Relaiile sociale sunt reglementate in, primul rnd prin constitutie, legea pfundamentala a statului, care se situeaza in fruntea sistemului de drept, din normele sale desprinzndu-se principiile dupa care celelalte auri de drept reglementeaza in domeniilor lor de activitate. Dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept. Aceasta structur a dreptului constitutional duce la doua consecinte n ce priveste dreptul. 0 prima consecinta este urmarea faptului ca dreptul constitutional contine norme elaborate in cadrul acelei activitati de realizare a puterii de stat care este o activitate de conducere, de nivel superior tuturor ivitatilor de conducere. Constitutia, ca izvorul principal al dreptului constitutional este in acelasi timp si izvor principal pentru intregul drept, cuprinznd reglementari de cea mai mare generalitate, care n activitatea de instaurare, mentinere si exercitare statal a puterii, in toata complexitatea ei. Constitutia conine printre alte reglementari privind proprietatea, organele executive si reglementrile judecatoresti. Relatiile sociale din aceste domenii sunt apoi reglementate prin normele dreptului civil, dreptului comercial. La o analiza profunda a corelatiei dintre Constitutie si ramurile dreptului vom constata ca orice ramura de drept gaseste fundamentul juridic in normele din Constitutie. De aici regula conformitatii normelor din celelalte ramuri ale dreptului 2.3.Argumentati locul deosebit al dreptului constitutional in sistemul de drept. Orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente.Sistemul de drept la fel cunoaste o asemenea ierarhizare a ramurilor sale.Pentru a determina locul ramurii dreptului constitutional in sistemul dreptului,trebuie sa tinem cont de doua aspecte: importanta relatiilor sociale reglementate prin dreptul constitutional si valoarea formelor juridice, prin care vointa detinatorilor puterii devine drept (izvoarele de drept). Normele de drept constitutional reglementeaza cele mai importante relatii sociale, relatiile ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de stat. Astfel de relatii prezinta cea mai mare importanta pentru popor. De aceea aceste relatii sociale snt reglementate de constitutie, legea fundamentala a statului, care se situeaza in fruntea sistemului de drept. Din normele constitutiei se desprind principiile dupa care celelalte ramuri de drept reglementeaza in domeniile lor de activitate. Dreptul constitutional contine norme elaborate in cadrul activitatii de realizare a puterii de stat care este o activitate de conducere la nivel superior celorlalte activitati de conducere. Constitutia, ca izvor principal al dreptului constitutional, este in acelasi timp izvorul principal pentru intregul drept. Orice ramura de drept isi gaseste fundamentul juridic in normele din constitutie. O modificare intervenita in dreptul constitutional impune modificari corespunzatoare ale normelor din celelalte ramuri de drept care contin reglementari ale acelorasi relatii sociale.Dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept.

TEST nr. 7 Subiectul 1. Scopul, sarcinile, functiile statului. Caracteristica functionala a statelor contemporane. 1.1. Identificati scopul statului la diferite etape de dezvoltare istorica. La fiecare etapa de dezvoltare istorica scopul statului poate sa fie nu intotdeauna acelasi. El evolueaza in functie de valorile sociale ale colectivitatii. La toate etapele de dezvoltare istorica statul este chemat sa apere orinduirea respectiva. Prin insasi scopul statului acesta isi propune ca in diferite perioade a ierarhiza si structura principalele organe statale si sa acorde o importanta deosebita dr-lor si lib-lor cetatenilor doarece poporul este nucleul unei celule denumite stat. Scopul statului la diferite etape poate fi atins doar prin prezenta unei puteri solide si eficiente de a dirija politica economica,sociala,culturala intru dezvoltarea si prosperitatea statului. 1.2.Stabiliti legaturile scopului cu sarcinile si functiile statului. Scopul statului este ceea ce el isi doreste sa infaptuiasca.Scopul statului poate fi proclamat oficial in Constitutie sau poate sa rezulte din continutul acesteia.Constitutia nu prevede expres care este scopul statului insa acesta poate fi dedus din dispozitiile acesteia. In functie de scopul urmarit de stat acesta isi propune realizarea unor sarcini in diverse domenii precum economic ,politic ,social ,ideologic.Odata cu realizarea sarcinilor propuse de catre stat se va atinge si scopul urmarit. Prin urmare sarcinile propuse de stat pot fi realizate doar prin intermediul oraganelor sale care odata constituite vor trebui sa indeplineasca careva functii. De obicei functiile statului sint definite ca directiile fundamentale ale activitatii statului prin care acesta isi manifesta esenta. Activitatea complexa a statului determina diversitatea functiilor pe care trebuie sa le indeplineasca si anume functiile interne si externe. Functiile interne exprima politica interna a statului pentru realizarea principalelor sarcini privind viata societatii si a statului. Functiile externe constau in politica statala in diferite domenii cu alte state intru consolidarea si schimb de experienta,cultura etc. In activitatea sa complexa statul isi propune careva scopuri de indeplinit respectiv el va atribui careva sarcini organelor competente p/u atingerea scopului.

12

Ceea ce tine de legatura scopului cu functiile statului prin indeplinirea functiilor de catre autoritatile statale se va realiza si promova politica statului in diferite domenii. Functiile statului sunt legislativa , executiva si judecatoreasca respectiv doar cele trei puteri sunt competente de a indeplini functiile date consfintite in legea suprema a statului Constitutie. 1.3.Evaluati scopul, sarcinile si functiile statului Republica Moldova la etapa contemporana. Art.1 alin.3 Constitutie statueaza ca RM este un stat de drept, democratic. Stat de drept si democratic nu reflecta o realitate obiectiva ci trebuie si se poate de interpretat ca obiective strategice spre care tinde statul nostru. Prin urmare aceste dispozitii constituie scopul suprem al statului moldovenesc.Realitatea obiectiva ne determina sa evidentiem si alte scopuri printre care consolidarea statalitatii RM fundamentarea bazelor legale de functionarea a statului. Pentru atingerea obiectivelor sau scopurilor evidentiate se impune antrenarea intregii societati intr-o activitate de perspectiva prin avansarea unor sarcini economice , politice, sociale , ideologice. Sarcina economica principala in RM este conform art.126Constituite alin.(1)- Economia RM este o economie de piata , de orientare sociala bazata pe proprietatea privata si publica, antrenate in concurenta libera. Sarcina politica principala este determinata de realitatea cu care se confrunta statul nostru. Sarcina sociala principala este stipulata in art.47 alin1Constitutie- stat treb sa ia masuri p/u ca fiecare cetatean sa duca un mod de trai decent , care sa-i asigure sanatatea si bunastarea familiei sale cuprinzind hrana, locuinta, ingrijirea medical precum si serviciile necesare. Sarcina ideologica consta in recunoasterea reala si nu formala a demnitatii umane , a respectarii dr-lor omului etc. Pentru indeplinirea acestor sarcini statul trebuie sa desfasoare activitate eficienta in diverse domenii. Aceste activitati multilaterale ii sunt subordonate functiile statului. Functiile interne ale statului sunt- f-tia economico-organizatorica, f-tia educativ-culturala, f-tia de mentinere a ordinii legale in societate, -f-tia de respectare a dr-lor si lib-lor fundamentale ale om. Functiile externe ale statului sunt- f-tia de aparare a stat, f-tia de mentinere a pacii mondiale, f-tia de colaborare si consolidare cu statele lumii, f-tia de integrare europeana si mondiala. Subiectul 2. Dezvoltarea stiintei dreptului constitutional. 2.1.Identificati (distingeti) etapele principale si directiile de dezvoltarea stiintei dreptului constitutional in lume si in Republica Moldova. Notiunea de drept constitutional" a aparut la sfrsitul sec al XVIII-lea, dupa ce curentul revolutionar dezlantuit in 1789 a dus la elaborarea primelor constitutii scrise pe continentul european. Nevoia de a studia sistematic aceste constitutii a facut sa se nasca o disciplina juridica noua:dreptul constitutional.Notiunea de dreptconstitutional s-a nascut in Italia-prima catedra de drept constitutionalapare la Ferrara in 1796. In tarile romne 1837, studiul constitutiei s-a facut la inceput, ca si in Franta,reunit cu dreptul administrativ, sub denumirea de drept public" si mai apoi in 1864 apare Notiunea de drept constitutional" Dupa instaurarea dictaturii comuniste in Romnia, notiunea de drept constitutional" a fost inlocuita cu denumirea drept de stat". Situatia s-a schimbat dupa 22 decembrie 1989, cnd in programele facultatilor de drept din Romnia a aparut denumirea de Drept constitutional si institutii politice" 2.2.Comparati etapa sovietica si post - sovietica de dezvoltare a stiintei dreptului constitutional in Republica Moldova. In Republica Moldova, pna la declararea suveranitatii si independentei statale, stiinta dreptului constitutional practic nu recunostea orientarile doctrinelor occidentale de drept constitutional. in aceasta perioada stiinta dreptului constitutional s-a limitat mai mult la proslavirea organelor puterii de stat existente si la analiza lor prin prisma reglementarilor juridice. Dreptul de stat sovietic (foarte rar drept constitutional) era recunoscuta ca ramura de drept fundamentala, ramura ce contine dispozitii si prevederi pentru alte ramuri de drept. Un eveniment important il constituie editarea in anul 1975 a manualului Drept constitutional sovietic" elaborat de catre juristii din Sanct-Petersburg.Cu toate acestea, comisia superioara de atestare din URSS pastreaza specialitatea Drept de stat si administrarea". incepnd cu anul 1985 ia amploare procesul de renovare si perfectionare a relatiilor sociale, economice si politice. Snt intemeiate teorii constitutionale noi influentate de curentele social-democratice contemporane. in Republica Moldova este utilizata pe larg notiunea de drept constitutional". 2.3.Argumentati directiile principale de dezvoltare a stiintei dreptului constitutional in Republica Moldova la etapa actuala. La etapa actuala dreptul constitutional este ramura fundamentala in sistemul de drept al Republicii Moldova.

TEST nr. 8 Subiectul 1. Legitatile dezvoltarii istorice a statului si dreptului. Tipul istoric de stat si drept. Caracteristica dreptului si statului la diferite etape de dezvoltare istorica. 1.1.Definiti legitatea si rolul legitatilor in procesul de dezvoltare a fenomenului social. LEGITTEA reprezinta o insusire a fenomenelor de a se desfasura in conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natura, din societate si din gndire. Rolul legitatilor in procesul de dezvoltare a fenomenului social este determinat de faptul ca datorita acestora e posibila insusirea fenomenului social de a se desfasura in conformitate cu anumite legi, obiective. 1.2.Determinati legitatile concrete de dezvoltare istorica a statului si dreptului. Odata aparut, dreptul ca si statul nu ramine imobil, ci se dezvolta, se modifica. Dreptul si statul e supus unui flux continuu. Normele juridice ramin in vigoare un timp oarecare, apoi sint inlocuite cu altele. Aceasta reinnoire continua a dreptului depinde, in mare masura, de faptul ca dreptul e un produs al spiritului uman. Dupa cum spiritul uman se dezvolta, ridicindu-se de la stari inferioare la stari superioare de constiinta si activitate, tot asa se dezvolta si dreptul. Aflindu-se in strinsa legatura cu alte fenomene sociale, dreptul reactioneaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, la toate schimbarile ce au loc in cadrul acestor fenomene. La caracteristica evolutiei dreptului putem evidentia urmatoarele trasaturi principale ale acestui proces: 1. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la elaborarea spontana, inconstienta, la elaborarea deliberata, constienta a lui.

13

2. Tot mai pronuntat are loc trecerea de la particularitate la universalitate a dreptului, adica in dreptul fiecarui popor tot mai frecvent intilnim norme ce tin de interes general uman. Aceasta se refera mai mult la normele juridice ce reglementeaza drepturile si libertatile omului. 3. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la motive psiholologice inferioare la motive superioare. Daca la inceput dreptul se naste din impulsuri imediate, instinctive cum ar fi, de exemplu, frica de pericol si de necunoscut, la etapele mai avansate tot mai mult se evidentiaza motivele argumentate din punct de vedere stiintific. 4. Ideologiei primitive si, deseori, inutila a dreptului i s-a substituit ideologia unui drept pozitiv aflat intr-un neincetat progres social. Ca si in cazul statului, pentru descrierea procesului istoric si al starii de dezvoltare a dreptului se evidentiaza diverse modalitati de abordare a problemei. Cert este una: Nici o norma nu ramine neschimbata in timp si in spatiu; toate sint variabile si contingente ... Istorismul nu este decit unul dintre aspectele marii miscari nationaliste ..., iar in urma lui va ramine aceasta idee ca nu va mai putea exista un drept care sa fie comun tuturor natiunilor. 1.3.Formulati tipurile istorice de stat si drept vis-a-vis de statul si sistemul dreptului Republicii Moldova.
Conceptul liberal-juridic de tipizare a statului si dreptului La baza oricarei tipologii a statului si dreptului intotdeauna sint puse anumite concepte despre stat si drept, o anumita modalitate de interpretare a esentei statului si dreptului, a rolului lor in societate. Cum sint interpretate statul si dreptul, asa va fi si tipologia lor. Nu are sens nici tipologie, daca ne vom abstractiza, distanta de destinatia sociala a statului si dreptului. Conform conceptului liberal-juridic, tipurile istorice de stat si drept sint formele istorice principale de recunoastere si de organizare a libertatii oamenilor exprimate prin etapele de progresare a libertatii.2 Descompunerea sclaviei, ca urmare a revoltelor sclavilor, importante schimbari, in privinta raporturilor economice si sociale, prefigureaza statul si dreptul de tip de casta sau pe stari. Progresul libertatii oamenilor consta in faptul ca criteriul etnic al libertatii cedeaza criteriului de casta sau pe stari. La aceasta etapa sclavia dispare si, ca urmare, sub aspectul formal, toti sint liberi, insa masura libertatii poarta un caracter de limitari si privilegii de casta. In conditiile statului si dreptului de tip de casta, fiecare e subiect al statului si dreptului in calitate de membru al unei caste, stari. Egalitatea oamenilor din cadrul unei stari se imbina cu inegalitatea statutului juridic al diferitelor caste, stari, cu inegalitatea membrilor acestora. In deceniul al cincilea al secolului al XVII-lea, in Anglia s-a desfasurat revolutia burgheza.Aceasta pune inceputul trecerii de la statul si dreptul de tip casta, pe stari, la statul si dreptul de tip individualist. In conditiile unui asemenea tip istoric de stat si drept, omul apare in calitate de subiect al statului si dreptului ca persoana politica autonoma (ca cetatean) si nu ca membru al unui etnos sau casta. O asemenea individualizare a oamenilor in calitate de subiecti ai statului si dreptului are loc ca urmare a procesului de depasire a impartirii pe caste, formarii societatii civile, nepolitice si evidentierii accentuate a vietii private si vietii politice. Statul contemporan este un stat de drept. Acesta e un stat si drept de tip umanitar si de drept. In conditiile unui asemenea tip istoric de stat si de drept, fiecare om (si lucrul acesta e recunoscut oficial de stat si drept) este subiect al unor drepturi si libertati inalienabile. Intru-un asemenea tip istoric de stat si drept mai continua sa se pastreze deosebirile dintre drepturile omului si drepturile cetateanului, deosebirea omului-cetatean de omul-necetatean (cetatean strain, apatrid). Tipurile istorice de stat si drept evidentiate mai sus - statul si dreptul - etnic, statul si dreptul de tip de casta (stari), statul si dreptul de tip individualis, statul si dreptul de tip umanitar si de drept - constituie etape istorice de dezvoltare a libertatii umane. Dezvoltarea continua a libertatii in viitor va genera noi tipuri istorice de stat si drept. Subiectul 2. Corelatia stiintei dreptului constitutional cu alte stiinte. 2.1 Identificati stiintele cu care interactioneaza dreptul constitutional. tiinele cu care interacioneaz dreptul constituional sunt: Dreptul constitutional si politologia. Dreptul constitutional si dreptul public. 2.2 Caracterizati legatura stiintei dreptului constitutional cu alte stiinte juridice. Dreptul constitutional si poiitologia. Dupa cum spuneam, dreptul constitutional studiaza fenomene, raporturi politico-juridice, care, cel putin partial, formeaza obiectul de studiu si al altor "stiinte, al politologiei indeosebi. Acest fapt face necesara clarificarea problemelor pe care le ridic determinarea obiectului lor, reliefarea elementelor lor comune, dar, mai ales, al specificului fiecaruia din ele. tiintele politice formeaza sistemul de guvernamnt, institutiile politice prin prisma modului de organizare reala si exercitare efectiva a puterii politice, pe cnd obiectul dreptului constitutional il formeaza doar normele juridice care urmaresc sa dea forma, sa fixeze si reglementeze organizarea si functionarea procesului politic. n ce priveste cea de a doua orientare, trebuie aratat faptul ca att in doctrina statelor din rasaritul si centrul Europei ct si in cea < Occident se constata o tendinta de apropiere a celor doua stiinte, prin transformarea, in primul rnd, a conceptiei privind obiectul dreptului constitutional, acesta nemaifiind considerat doar o sireta a firmelor, ci o stiinta ce isi extinde preocuparea si asupra funcionarii reale mecanismelor politice si guvernamentale. Scotndu-se in evident elementele comune celor doua stiinte, uneori se ajunge la contopirea lor. Astfel, s-a considerat ca obiectul stiintei politice nu se limiteaza la stat, ajung'ndu-se la concluzia ca dreptul constitutional sau dreptul public in genere are un caracter particular in raport cu prima. Sau, din contra, dreptul public este disciplina suverana, stiinta politica fiind" apreciata ca auxiliara. .

14

Dar exista si o a treia pozitie referitoare la raportul dintre stiinta politica si dreptul constitutional care se plaseaza mult mai aproape de adevar. Este pozitia acelora care considera ca fiecare dintre cele doua stiinte isi are obiectul sau de studiu si mai ales metoda sa, dar ca intre ele exista nenumarate puncte de interferenta. S-a aratat, astfel, ca deosebirea dintre ele este marcanta, putnduse trasa o linie, o granita, in acest sens, in literatura franceza de specialitate s-a precizat ca "stiinta normativa, dreptul constitutional se bazeaza pe im sistem de reguli obligatorii si sanctionate. El poate fi legat cum se stie de regula juridica, adica de supunerea guvernantilor si guvernatilor fata de drept, in schimb, stiinta politica, stiinta descriptiva, are ca ambitie faptul de a da socoteala de viata reala a societatii. -Ea se apropie de autenticitatea fenomenelor politice". Pentru a ilustra raporturile dintre cele doua stiinte, se recurge la o comparatie, spunndu-se cfi dreptul constitutional este un regizor, iar stiinta politica o companie de actori intre care se instaureaza o colaborare. 2.3 Evaluati si argumentati corelatia stiintei dreptului constitutional cu alte stiinte sociale. n literatura de specialitate din tara noastra, in urma unor cautari de decenii, s-au facut progrese considerabile in stabilirea ct mai exacta a obiectului politologiei si a determinarii granitei care o desparte de dreptul constitutional. Dificultatea a constat indeosebi in aceea ca institutiile politice au fost considerate concomitent obiect de studiu pentru ambele stiinte. Politologia are o sfera de cuprindere. mai larga dect dreptul constitutional. Aceasta analizeaza fenomenele politice in ansamblul lor, toate laturile - ideologice si psihologice, relationale, institutionale si normative ale suprastructurii politice - pe cnd dreptul constitutional analizeaza indeosebi normele si institutiile politice, cele prin car.? se exercita puterea de stat a poporului. Avnd ca obiect relatiile prin care se exercita puterea in stat si normele care le reglementeaza, dreptul constitutional nu-si extinde sfera si asupra laturilor psihologice ale fenomenelor politice, dupa cum nusi extinde sfera nici asupra tuturor institutiilor politice, lasnd, de asemenea in. afara preocuparilor sale multe aspecte ale acestora. Pe de alta parte, si metoda de cercetare difera. Astfel, institutiile politice sunt analizate de dreptul constitutionale indeosebi din punct de vedere al modului in care sunt reglementate juridiceste, iar politologia mai ales din perspectiva modului de organizare reala si de exercitare efectiva a sarcinilor, a atributiilor ce le sunt specifice.Nefiind confundabile cele doua discipline stiintifice au multe puncte comune determinate mai ales de sarcinile ce le au in domeniul "indrumarii" procesului organizarii si realizarii conducerii societatii.

TESTUL 9 Subiectul 1. Formele si tipurile istorice ale statului. 1.1.Identificati form a statului si elementele de structura ale acestuia. In doctrina juridica s-a inradacinat conceptul conform caruia forma de stat reprezinta o categorie complexa, care desemneaza modul de organizare al continutului puterii, structura interna si externa a acestui continut. Laturi componente, elemente constitutive ale formei de stat sint: a) forma de guvernamint; b) forma de organizare statala (structura de stat); c) regimul politic. Forma de guvernamint desemneaza modul de formare si organizare a organelor statului, atributiile care revin lor, caracteristicile si principiile care stau la baza raporturilor dintre acestea, in special dintre organul legiuitor si organele executive, inclusiv seful statului."1 Structura de stat desemneaza organizarea puterii de stat in anumite limite spatiale, adica pe un anumit teritoriu, raporturile specifice ce se constituie intre elementele, alcatuitoare ale ansamblului statal, precum si legaturile specifice dintre intreg" si partile" lui componente. Regimul politic reprezinta ansamblul metodelor, mijloacelor, procedeelor de infaptuire a puterii, a relatiilor existente intre elementele ce alcatuiesc sistemul social-politic, relevind mai ales masura consacrarii si garantarii drepturilor si libertatilor fundamentale cetatenesti.2 Forma statului, indiferent de modalitatea sa de manifestare (forma de guvernamint, forma de organizare statala, regimul politic), sau de exprimare intotdeauna este indisolubil legata de puterea de stat, de manifestarea acesteia la un anumit tip istoric de stat. Din aceste considerente, mentionam faptul ca fiecare element constitutiv, latura componenta a formei de stat are insemnatate teoretica si practica doar in cazul, cind e cercetata prin prisma spatio-temporala a existentei sale. 1.2.Determinati legitatile concrete de dezvoltare istorica a statului si dreptului. Odata aparut, dreptul ca si statul nu ramine imobil, ci se dezvolta, se modifica. Dreptul si statul e supus unui flux continuu. Normele juridice ramin in vigoare un timp oarecare, apoi sint inlocuite cu altele. Aceasta reinnoire continua a dreptului depinde, in mare masura, de faptul ca dreptul e un produs al spiritului uman. Dupa cum spiritul uman se dezvolta, ridicindu-se de la stari inferioare la stari superioare de constiinta si activitate, tot asa se dezvolta si dreptul. Aflindu-se in strinsa legatura cu alte fenomene sociale, dreptul reactioneaza, intr-o masura mai mare sau mai mica, la toate schimbarile ce au loc in cadrul acestor fenomene. La caracteristica evolutiei dreptului putem evidentia urmatoarele trasaturi principale ale acestui proces: 1. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la elaborarea spontana, inconstienta, la elaborarea deliberata, constienta a lui. 2. Tot mai pronuntat are loc trecerea de la particularitate la universalitate a dreptului, adica in dreptul fiecarui popor tot mai frecvent intilnim norme ce tin de interes general uman. Aceasta se refera mai mult la normele juridice ce reglementeaza drepturile si libertatile omului. 3. Evolutia dreptului reprezinta o trecere de la motive psiholologice inferioare la motive superioare. Daca la inceput dreptul se naste din impulsuri imediate, instinctive cum ar fi, de exemplu, frica de

15

pericol si de necunoscut, la etapele mai avansate tot mai mult se evidentiaza motivele argumentate din punct de vedere stiintific. 4. Ideologiei primitive si, deseori, inutila a dreptului i s-a substituit ideologia unui drept pozitiv aflat intr-un neincetat progres social. Ca si in cazul statului, pentru descrierea procesului istoric si al starii de dezvoltare a dreptului se evidentiaza diverse modalitati de abordare a problemei. Cert este una: Nici o norma nu ramine neschimbata in timp si in spatiu; toate sint variabile si contingente. Din cele spuse, rezulta ca fiecare pas in progresul social genereaza noi forme de organizare sociala, noi forme de reglementare normativa a relatiilor sociale. Astfel, dupa lungi vicisitudini si grele incercari cind mecanismul societatii antice nu mai poate face fata noilor probleme ale vietii el cedeaza locul societatii medievale care dezlantuie noi izvoare de energie sociala. Vorbind despre evolutia continua a dreptului nu trebuie de inteles ca evolutia reprezinta o schimbare absoluta. Ca si oricaror altor fenomene, dreptului ii sint specifice si anumite elemente constante. Printre aceste elemente constante putem numi: a) un anumit respect al personalitatii umane; b) o anumita limitare a libertatii individuale. 1.3.Estimati interactiunea formei si a tipului istoric de stat la diferite etape de dezvoltare istorica. Conceptii antice Primele incercari de tipizare a statului apartin ginditorilor antici. Socrate, Aristotel, Platon, Ciceron au divizat diferitele forme ale statului in 2 categorii: juste si injuste. La categoria statelor juste ei atribuiau acele state unde puterea se exercita in baza legilor si a intereselor generale. La categoria cea dea doua categorie - statele in care puterea nu se sprijina pe legi si serveste intereselor guvernantilor. Dupa Platon, din state juste fac parte: monarhia legala; aristocratia (in baza legii guverneaza o grupa de persoane); democratia legala (in baza legii guverneaza poporul demos). Din state injuste fac parte: tirania (puterea ilicita a unuia); oligarhia (guvernarea in afara legii a unei minoritati); democratia ilicita (puterea poporului ce nu se sprijina pe legi). Conceptul formatiunii spirituale Forme de incarnare a spiritului universal", in viziunea Hegeliana, sint patru imparatii istorice universale: orientala, romana, germana. Cu schimbarea acestor imparatii universale (formatiuni ale spiritului universal) are loc schimbarea respectiva a formelor statului: imparatiei orientale ii corespunde teocratia (libertatea unuia - guvernantului suprem); imparatiilor grecesti si romane democratia sau aristocratia (libertatea unora, adica a unei parti a populatiei); imparatiei germane - monarhia erei noi cu un sistem reprezentativ (libertatea tuturor). Astfel, tipologia hegeliana a statului si dreptului e constituita in baza conceptului sau privind dezvoltarea si schimbarea in istoria universala a diferitelor formatiuni (imparatii, lumi) social - spirituale, ce reprezinta in sine trepte de exercitare a ratiunii si libertatii, carora le corespund anumite tipuri (forme) de stat: teocratia, democratia sau aristocratia, monarhia constitutionala. Conceptul marxist: conceptul formatiunii social-economice Conform acestui concept, intreaga istorie de dezvoltare a societatii poate fi impartita in cinci formatiuni socialeconomice: formatiunea prestatala (primitiva), formatiunea sclavagista, formatiunea feudala 7 formatiunea capitalista si formatiunea comunista. Formatiunilor social- economice antagoniste (sclavagiste, feudale,capitaliste) bazate pe proprietatea privata si clase antagoniste, le corespund trei tipuri istorice de stat si drept: sclavagist, feudal, capitalist, in ceea ce priveste formatiunea comunista K. Marx sustinea ca statul si dreptul vor exista temporar, doar la prima faza a acesteia, adica in socialism, in viziunea lui K. Marx statul acestei perioade era un Stat al dictaturii proletariatului iar dreptul era considerat un drept burghez", care ar avea ca scop reglentarea muncii si consumului. Din cele spuse rezulta ca statul si dreptul socialist au fost interpretate doar ca fenomene provizorii, de tranzitie. Printr-o asemenea formula marxista s-a ignorat un fapt real al istoriei universale, ca libertatea omului apare si se dezvolta anume in formele respective ale statului si dreptului. Dezvoltarea reala si schimbul tipurilor istorice de stat si drept (de la cele timpurii pina in prezent) denota (in ciuda conceptului si aprecierilor marxiste) progresul libertatii omului si nu progresul violentei. Tipizarea statelor in dependenta de ideea libertatii politice O asemenea clasificare a statel&r pr&piwe juristul austriac smencani-TBEL autorul cu o contributie titanica in dezvoltarea gindirii juridice Hans en (1881-1973). Hans Kelsen considera ca statele ar putea fi atribuite k _: ua tipuri istorice: democratice si autocratice. Subiectul 2. Raporturile de drept constitutional si subiectele raportului juridic constitutional. 2.1.Definiti notiunea raportului de drept constitutional si notiunea subiectelor raportului juridic constitutional. Raport de drept constitutional reprezinta o grupa de raporturi sociale stabilite in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de stat, ele sint reglementate de normele dreptului constitutional. Subiecte ale raporturilor de drept constitutional sunt oamenii luati individual sau grupati in forme organizate. Unul dintre subiecte este totdeauna fie detinatorul puterii, fie statul, fie un orga reprezentativ si aceste subiecte actioneaza in mod necesar intr-un raport juridic aparut in activitatea de instaurare , mentinere si exercitare a puterii de stat. 2.2.Enumerati subiectele raporturilor de drept constitutional si clasificati raporturile de drept constitutional. Raporturile juridice de drept se clasifica in 2 tipuri individuale si colective. Subiectii individuali sunt cetatenii, strainii, si apatrizii. Colective sunt poporul , statul, organele statului, formatiunile social-politice.

16

Subiectii individuali cetatenii pot aparea in asemenea posturi ca p.f. in cazul raporturilo p/u realizarea dr-lor fundamentale; ca persoane investite cu anumite demnitati sau functii intr-un organ de stat(deputat, senator) in raporturi de reprezentare; - organizati pe circumscriptii electorale in cazul alegerilor de deputati, senatori, sefului de stat. Strainii si apatrizii sint subiecte ale raporturilor de drept constitutional in raporturile ce se nasc cu privire la acordarea cetateniei sau azilului politic. Poporul art.2 Constituie alin1: suveranitatea nationala apartine poporului RM, care o exercita in mod direct si prin organele sale reprezentative,in formele stabilite prin Constitutie. Poporul concentreaza in mainele sale intreaga putere si are dreptul sa decida asupra sortii sale. Statul - participa in calitate de subiect al raporturilor juridice constitutionale atit in calitate de raport juridic intern cit si extern. Statul poate fi ca subiect direct sau reprezentat de organele sale. Organele statului (autoritatile publice) organele legiuitoare sint subiecte ale dr constitutional cu conditia ca raporturile juridice la care participa sa fie de drept constitutional. Celelalte autoritati ale statului(executiva,judecatoreasca) pot fi subiecte ale raporturilor de drept constitutional numai daca participa la un raport juridic in care celalalt subiect este poporul, statul sau organele legiuitoare si daca raportul se naste in timpul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de stat. Organele interne ale Parlamentului(Biroul permanent,comisiile parlamentare,grupurile parlamentare) pot fi subiecte ale raporturilor de drept constitutional atunci cind indeplinesc unele atributii de propunere, avizare si control. Partidele , formatiunile politice , alte organizatii sunt subiecte ale raporturilor de drept constitutional ca forme organizatorice prin care cetatenii participa la guvernare. Ele au dreptul de a propune candidati la alegeri. 2.3.Formulati (identificati) particularitatile raporturilor de drept constitutional. Raporturile de drept constitutional sunt acele raporturi sociale stabilite in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii de stat fiind reglementate de normele dr.constitutional. Ca o prima particularitate a raportului de drept constitutional o constituie faptul prezentii subiectilor speciali participanti la astfel de raporturi. O alta particularitate ar fi ca raportul respectiv sa fie reglementat de normele dreptului constitutional precum si in cadrul procesului de instaurarea, mentinere si exercitare a puterii de stat. De asemenea se mentioneaza ca Constitutia cuprinde doar norme de drept constitutional. Prin urmare ajungem la concluzia precum ca in obiectul dreptului constitutional sint cuprinse 2 categorii de relatii: - relatii cu o dubla natura juridica, raporturile care fiind reglementate si de alte ramuri de drept sint reglementate in acelas timp si de catre Constitutie, devenind astfel si raport de drept constituttional; - relatii specifice dreptului constitutional formeaza obiectul de reglementare doar pentru normele de drept constitutional.

Testul 10 Subiectul 1. Caracteristica generala a dreptului. 1.1.Definiti dreptul ca fenomen social si trasaturile acestuia. Dreptul ca fenomen social reprezinta ansamblul normelor si regulilor cu caracter obligatoriu, legiferate de puterea de stat, in virtutea carora este impusa ordinea sociala si asigurata legitimitatea relatiilor si actiunilor umane. Importanta d. ca fenomen socialrezida atit in rolul sau ca institutie fundamentala a societatii care faciliteaza predictibilitatea si controlul normativ al comportamentelor, prin impunerea unui sistem de drepturi si obligatii permanente, cit si in caracterul legilor de a reprezenta modele ideale de conduita, constituite in reguli obligatorii, cu caracter etatic. Caracterul etatic evidentiaza principala diferenta care exista intre legea juridica si cutuma: in timp ce prima este emisa in virtutea autoritatii statale, cea de a doua este consacrata de constanta raditiei. 1.2.Argumentati utilitatea principiilor dreptului. Utilitatea teoretica. Utilitatea teoretica a principiilor dreptului rezida din aportul lor la opera de creare a dreptului. Acest rol este exercitat sub influenta traditiei si inovatiei. Traditia, din insasi sensul ei, presupune o mostenire de obiceiuri, datini, credinte care se transmit din generatie in generatie si constituie o trasatura specifica a unui popor. Astfel, ea apare ca o constanta a unui popor, ce nu poate fi neglijata in nici un domeniu de activitate sociala, inclusiv, in cea de creare a dreptului. Cunoscind principiile dreptului, stim ce vrem si putem ajunge unde ne-am propus". Principiile directioneaza activitatea legiuitorului si asigura o continuitate in evolutia dreptului, o stabilitate relativa a acestuia. Inovatia (noutate, schimbare, prefacere) asigura transformarea permanenta a dreptului conform noilor cerinte sociale. Principiile dreptului devin puncte de plecare, de referinta, de sprijin in modificarea sistemului dreptului. Utilitatea teoretica a principiilor generale ale dreptului rezulta si din faptul ca ele stau la baza principiilor de ramura si a celor interramurale. Utilitatea practica. Utilitatea practica a principiilor dreptului rezulta din urmatoarele idei: principiile generale ale dreptului sint izvoare creatoare ale drep tului. Continutul normelor juridice este determinat de principiile generale ale dreptului; principiile generale ale dreptului impun sa sefaca dreptate", sa biruiasca justitia", nimeni sa nu fie favorizat, pentru ca nimeni nu este mai presus de lege", toti sint egali dupa lege si in fata legii" etc.; principiile dreptului privesc omul, libertatea si demnitatea lui, in clusiv apararea acestor drepturi organizata prin stat; in cazuri determinate, principiile dreptului tin loc de norme de re

17

glementare. Atunci cind, intr-o tioneaza cauza in temeiul principiilor generale ale dreptului.

cauza

legea

tace,

judecatorul

solu

1.3.Estimati functiile dreptului in Republica Moldova. Functiile dreptului sint directiile fundamentale de activitate a dreptului in ansamblu si a elementelor sale constitutive in vederea realizarii scopului propus pentru asigurarea unui echilibru dintre interesele personale si cele generale din care sa rezulte armonia sociala si triumful ordinii si justitiei. Consideram ca la functiile principale ale dreptului se atribuie urmatoarele: Functia de institutionalizare juridica a organizarii social-politice Se manifesta prin faptul ca dreptul, prin normele sale, reglementeaza organizarea autoritatilor publice ale statului, atributiile lor, coraportul autoritatilor publice, modalitatea de exercitare a celor trei puteri dintr-un stat: puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca. Insemnatatea acestei functii rezulta si din faptul ca prin intermediul dreptului sint consfintite principiile care guverneaza organizarea politico-etatica a Republicii Moldova, cum ar fi: Suveranitatea poporului; exercitarea suveranitatii poporului prin reprezentantii sai si prin referendum; pluralismul politic; principiul separatiei puterilor in stat; principiul autonomiei locale si al descentralizarii; orientarea intregului proces de organizare politico-etatica in directia atingerii scopurilor ce reies din interpretarea Constitutiei Republicii Moldova si a documentelor politico-ideologice care au stat la baza adoptarii ei; principiul statului de drept. Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii Abordarea dreptului prin prisma valorilor inseamna a scoate in evidenta acele valori pe care societatea data le promoveaza, le ia sub controlul sau strict pentru a fi promovate. Nu putem trece cu vederea nici faptul ca Constitutia Republicii Moldova, de asemenea, evidentiaza o serie de valori, ridicindu-le la rang de valori supreme. Astfel, alin. (3) al art. l al Constitutiei proclama: Republica Moldova este un stat de drept, democratic, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sint garantate" (subl. ne apartine - aut.). Functia normativa Aceasta functie deriva din necesitatea subordonarii actiunilor individuale fata de conduita tip prescrisa prin normele juridice. Subliniind prin normele juridice modalitatea de comportare a organelor statului, organizatiilor obstesti, a cetatenilor, statul, in acelasi timp, verifica in ce masura acest comportament prescris se realizeaza in practica. E important ca normativi tatea juridica sa fie completata cu normativitatea sociala. Functia informativa Reflectind realitatea in normele juridice se acumuleaza cunostinte despre viata multilaterala a societatii, despre problemele stringente ale societatii. Dreptul concentreaza in sine schimbarile ce au loc in societate. Tinind cont de normele juridice in vigoare, putem trage concluzii pentru a aprecia principiile orinduirii sociale si de stat, structura politica a societatii, caracterul relatiilor economice, nivelul de democratizare a societatii etc. Ca urmare, din normele juridice putem culege o informatie ampla despre societatea data la acea sau alta etapa de dezvoltare. Functia educativa Adoptind normele juridice statul, asigura cadrul organizatoric necesar activitatii spirituale si pune la dispozitia oamenilor o serie de mijloace culturale si spirituale prin intermediul carora se realizeaza educatia. Dreptul, prin normele sale, ocroteste valorile spirituale si culturale care sint legate nemijlocit de functionarea normala a mecanismelor sociale. Subiectul 2. Notiunea si esenta constitutiei. 2.1.Definiti notiunea constitutiei si determinati trasaturile principale ale ei. Constitutia act juridic fundamental ce este alcatuit dintr-un sistem de norme cu forta juridica suprema , norme care reglementeaza relatiile sociale din domeniul instituirii si exercitarii puterii de stat, stabilind in acelas timp limitele acestei puteri, dr-le si lib-le fundamentale ale cetatenilor. Ea reprezinta acel act juridic prin care se reglementeaza organizarea societatii in stat. Trasaturile principale constau in superioritatea Constitutiei fata de alte legi interne, modul de adoptare elaborare si modificare. 2.2.Argumentati trasaturile principale ale constitutiei. Din punct de vedere al obiectului ei constitutiile cuprind modul de organizare a puterii, reglementarea dr-lor si lib-lor si indatoririlor fundamentale precum si raporturile principalelor organe de stat intre ele sau dintre ele si cetateni. Din punct de vedere formal constitutia este ansamblul regulilor de drept , indiferent de obiectul lor , elaborate in scris si sistematic(intr-o forma distincta), de catre un organ de stat , anume constituit in acest sens (adunarea constituanta) si urmind o procedura specifica de elaborare si modificare. Constitutia este o legea suprema din punct de vedere juridic in raport cu toate celelalte legi.Constitutia are forta juridica suprema ceea ce plaseaza constitutia in virful tuturor izvoarelor de drept. Constitutia are caracter politic si caracter normativ. Caracterul normativ decurge din faptul necesitatii conferirii caracterului obligatoriu normelor constitutionale, precum si de a asigura respectarea acestora sub sanctiunea legii. 2.3.Evaluati viziunile stiintifice privind esenta constitutiei. I.Deleanu considera ca notiunea de constitutie constitutie trebuie sa fie examinata din 3 puncte de vedere esentiale : - constitutia ca act al guvernantilor ; - constitutia ca act dinamic; - constitutia ca act al societatii; Constitutia ca act al guvernantilor este actul prin care cetatenii definesc conditiile de exercitare a puterii. Aceasta opinie este sustinuta si de aici reiese, ca Constitutia are 3 semnificatii fundamentale: a) constitutia este actul fundamental al poporului; b) dreptul de a avea constitutie este un drept alienabil al poporului; c) in constitutie poporul isi legifereaza starea sa social-economica,politica si juridica- fie ca oameni liberi fie ca sclavi. Cu alte cuvinte , atunci cind in societate se adopta Constitutia, poporul trebuie sa fie acela care o elaboreaza cu respectarea cerintelor indicate si atunci constitutia i-si va realiza semnificatia sa.

18

Daca poporul va avea fata de constitutia lui sentimentul dreptului sau si al starii reale de fapt, atunci el va avea o constitutie proprie care i se potriveste si i se cuvine. Daca poporul nu va avea nici un sentiment fata de constitutie ea totusi exista, concluzia fiind aceeasi: fiecare popor isi are constitutia care i se potriveste si care i se cuvine.

TESTUL 11 Subiectul 1. Probleme definitorii ale dreptului. 1.1. Definiti dreptul si trasaturile principale ale acestuia. Analizind diferite conceptii si definitii date pe parcursul a mai multor ani putem constata ca intr-o definitie, ca regula, se regasesc urmatoarele elemente: a) o constatare a trasaturilor specifice ale dreptului, trasaturi care permit de a diferentia dreptul de alte fenomene sociale strins legate cu dreptul; b) enumerarea elementelor dreptului: dreptul consta dintr-un ansamblu de reguli de conduita; regulile de conduita din care este format dreptul sint garantate de catre stat; regulile de conduita care formeaza dreptul sint reguli generale, impersonale, obligatorii; scopul regulilor de conduita din care este format dreptul e de a disciplina comportarea membrilor societatii, conform unor exigente si standarde recunoscute. Rezultind din cele spuse putem constata faptul ca dreptul reprezinta sistemul normelor juridice, adoptate sau acceptate de catre stat, care reglementeaza cele mai importante relatii sociale, in scopul organizarii si disciplinarii comportamentului uman, conform unor valori si unor standarde sociale recunoscute, stabilind drepturi, libertati si obligatiuni juridice a caror realizare practica este asigurata, in caz de necesitate prin forta de constringere a statului. 1.2. Stabiliti evoluarea dreptului pe parcursul istoriei si faceti o caracteristica comparativa a conceptului dreptului. La romani, cea mai celebra dintre definitiile, care pleaca de la continutul dreptului, este aceea a jurisconsultului Ulpianus: Preceptele dreptului sint acestea: sa traiesti cinstit sa nu daunezi altuia sa dai fiecaruia ce i se cuvine. 1 Definitia nominalizata are o conceptie speciala a notiunii de drept. Ea, in principiu, nu deosebeste dreptul de morala, fiind in afara domeniului strict al dreptului. 0 alta definitie pe care o gasim la romani este aceea a lui Celsul: Dreptul este arta binelui si a echitatii. Ca si in cazul precedent, este o definitie, mult prea larga, cuprizind principii care ies din sfera dreptului. In secolul al XIII-lea, St. Tomas d'Aquino, defineste dreptul ca: Proportia intre doua lucruri. Aceasta proportie are drept scop de a stabili egalitatea, care este obiectul justitiei" 2. Aceasta definitie are, ca fundament, ideea de egalitate si nu poate fi aplicata decit sistemelor sociale bazate pe egalitate. Prin urmare, nu e acceptabila sistemelor care consacra inegalitatea, cum ar fi sistemul castelor, starilor sociale etc.Niccolo Machievelli explica aparitia dreptului prin disparitia virstei de aur a umanitatii: unde binele domneste natural si fara lege, oamenii se pot lipsi de lege; dar, indata ce expira epoca virstei de aur, legea devine necesara. De aceea, pentru a preveni comportamentele rele, oamenii s-au hotarit sa faca legi si sa dicteze pedepse contra celor care le-ar incalca. Aceasta a fost, in opinia lui, originea justitiei. 1 La Hugo Grotius (1583-1645) dreptul natural este totalitatea principiilor pe care ratiunea le dicteaza pentru satisfacerea inclinarii naturale a omului pentru viata sociala. In viziunea lui Montesquieu (dar Dumnealui echivaleaza legea cu dreptul), "legea, in general, este ratiunea omeneasca, in masura in care ea guverneaza toate popoarele de pe pamint, iar legile politice si cele civile ale fiecarui popor nu trebuie sa fie decit cazurile particulare la care se aplica aceasta ratiune omeneasca". 3 1.3. Estimati factorii de configurare a dreptului la etapa contemporana. Factorii de configurare a dreptului reprezinta importante surse din care dreptul isi trage obiectul, subiectele, continutul, forma, finalitatile etc. Plecind de la examinarea rolului lor, factorii de configurare a dreptului pot fi grupati in urmatoarele categorii: Factorul natural de configurare a dreptului are la baza urmatoarele componente: a) mediul geografic; b) factorii biologici; c) factorii fiziologici; d) factorii demografici. Natura a fost si va fi intotdeauna o conditie fireasca pentru existenta oamenilor. Pamintul, stratul atmosferic ce-1 inconjoara, riurile, marile si oceanele, clima si solul, lumea vegetala si animala, zacamintele etc. - toate acestea constituie o conditie permanenta si indispensabila a existentei societatii. Natura exercita influenta asupra activitatii umane, asupra productivitatii muncii, a ritmului de dezvoltare istorica a popoarelor. Clima ca element geografic are importanta directa asupra reglementarilor juridice. Factorul istoric e un alt factor care isi lasa amprenta asupra dreptului. Dezvoltarea dreptului e un proces istoric continuu: ceea ce e trecut a fost prezent, ceea ce e prezent va fi trecut. La baza oricarui sistem de drept sta un izvor istoric. Un sistem de drept autohton nu va progresa, daca nu va tine cont de trecutul sau, de traditiile si obiceiurile spirituale ale neamului. Factorul social-politic. Dreptul se realizeaza in baza statului, intregului sistem politic al societatii, structurii sociale etc. Nu intimplator (ce-i drept, poate, prea exagerat) Ihering credea ca definitia cea mai perfecta a dreptului e urmatoarea: Dreptul este totalitatea conditiilor vitale ale societatii, asigurate prin constringere exterioara de catre puterea statului. In lupta continua a diferitelor grupari sociale, in interesele pe care ultimele le urmaresc se sprijina dreptul." Asupra dreptului dintr-o societate influenteaza atit autoritatile publice (Parlamentul, Seful statului, Guvernul, autoritatile publice locale etc.) cit si partidele politice, grupurile de presiune etc.

19

Factorul social-economic. in relatia sa cu factorii economici, dreptul pastreaza o autonomie in masura in care el nu face abstractie de la realitatea economica a societatii. Progresul juridic se constituie numai printr-un progres economic. Cit timp factorii economici nu permit transpunerea in viata a dreptului, acesta apare doar in calitate de intentie, fie si buna. Factorul cultural-ideologic. Constiinta sociala si juridica, cultura politica si juridica a societatii, destinatia morala a omului joaca un rol considerabil in viata dreptului. Cu ajutorul masurilor legislative, statul asigura libertatea constiintei, asigura o constiinta si cultura juridica inalta. In acelasi timp constiinta si cultura juridica resping faptele ilicite, asigura ordinea legala din societate. Factorul uman. Omul este si subiect de drept si destinatar al reglementarilor juridice. Din aceste considerente factorul uman reprezinta zona centrala de interes pentru legiuitor.1 Daca n-ar fi omul, n-ar fi nevoie de drept. De aceea, dreptul intotdeauna are la baza factorul uman.. Factorul international. S-ar parea ca fiecare stat exista fara a fi influentat de alte state, in realitate, insa, fiecare stat, fiecare natiune este produsul in mare parte al influentei mediului ambiant international. Acest lucru se rasfringe si asupra dreptului. O legatura mare exista intre sistemele de drept ale statelor ce se atribuie la aceeasi familie de drept, cit si intre statele ce se atribuie la familii de drept diferite. Subiectul 2.Normele juridice constitutionale si institutiile juridice constitutionale. 2.1.Definiti notiunea normei de drept constitutional si notiunea institutiei juridice de drept constitutional. Normele juridice constitutionale sunt normele de drept care reglementeaza conduita oamenilor in relatiile sociale fundamentale, ce apar in procesul instaurarii,mentinerii si exercitarii puterii de stat. Aceste norme sunt cuprinse in Constitutie si in alte acte normative care sunt izvoare ale dreptului constitutional. Normele juridice constitutionale au si prevederi care contin formularea unor principii, consfintesc bazele puterii,definesc unele institutii. Institutia juridica reprezinta un cadru distinct de norme de drept constitutional care reglementeaza relatii fundamentale cu acelasi specific. In cadrul institutiilor de drept constitutional pot fi incluse : Statut juridic al persoanei si cetateanului, forma de guvernamint, structura de stat, regimul politic, sistemul electoral, suveranitatea nationala,controlul constitutionalitatiilegilor. 2.2.Clasificati normele juridice constitutionale si indicati sistema institutiilor juridice constitutionale. Normele dreptului constitutional se clasifica in : - Norme cu aplicatie mijlocita sunt acele norme care dau reglementari de principiu si care pentru a fi puse in aplicare in cazuri concrete, sunt urmate de reglementari suplimentare prin alte ramuri de drept (ex.norma cuprinsa in constitutie precum ca statul ocroteste casatori si familia, este reglementata si de Codul Familiei); - norme cu aplicatie nemijlocita sunt normele care reglementeaza direct , nemijlocit relatiile sociale si nu mai au nevoie de a fi precizate printro lege ordinara(ex.norma din constitutie cu privire la egalitatea in dr-ri a cetatenilor). Conform sferei functionale: - norme constitutionale de reglementare, - de protectie , asigurare, conservare(ele interzic ceva). Dupa modul de influenta asupra subiectului de drept : - norme constitutionale obligatorii, - norme imperative, norme prohibitorii. Dupa caracterul raporturilor sociale reglementate in : - norme constitutionale materiale si norme procesuale. Dupa durata de actiuni: - permanente, -provizorii , exceptionale. Sistema institutiilor juridice constitutionale o formeaza institutiile juridice mai mici ,ex institutia sistemului electoral, care cuprinde institutia dr-lor electorale si procedura electorala. Procedura electorala la rindul sau include urmat institutii: - fixarea alegerilor, propunerea candidatilor, campania electorala, efectuarea alegerilor, constatarea rezultatelor. 2.3.Formulati trasaturile caracteristice ale normelor constitutionale si ale institutiilor juridice constitutionale. Trasaturile normei juridice constitutionale sunt urmatoarele: - norma juridica are un caracter general si impersonal normele sunt reguli generale p/u toti cetatenii dar nu se elaboreaza p/u cineva aparte; - norma are caracter juridic este o norma de conduita obligatorie p/u toti; - norma juridica implica un raport intersubiectiv ea indica la schimbul just intre persoane care se afla permanent in relatie; - norma juridica este obligatorie ea este obligatorie p/u toti , p/u a asigura ordinea in societate. Normele dreptului constitutional se deosebesc de toate celelalte norme de drept: - prin obiectul lor deoarece prin intermediul acestora se reglementeaza relatii in domeniul instituirii si exercitarii puterii de stat; - ele constituie fundamentul juridic al puterii politice. Institutiile juridice constitutionale- au un caracter general, au un caracter juridic, are un caracter obligatoriu etc.

TEST nr. 12 Subiectul 1.Acceptiunile dreptului. Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv. Dreptul public si dreptul privat. Dreptul national, dreptul international, dreptul comunitar. 1.1.Distingeti acceptiunile principale ale dreptului. Cuvintul drept cunoaste multe acceptiuni, cum ar fi de exemplu: dreptul obiectiv, dreptul subiectiv, dreptul pozitiv; dreptul national, dreptul strain, dreptul international; dreptul public, dreptul privat s.a. 1.2.Determinati coraportul categoriilor ,,drept obiectiv , ,,drept pozitiv si ,,drept subiectiv. Vorbind de drept obiectiv si subiectiv mentionam faptul ca cuvintele obiectiv " si subiectiv " in cazul de fata nu sint aplicate in sensul lor strict filosofic. Fiind o categorie sociala, dreptul este un produs social complex in care se intruchipeaza vointa umana. Aceasta permite de a spune ca dreptul este o reflectare subiectiva a intereselor sociale. Din aceste considerente, rezulta ca categoria drept obiectiv" e chemata sa sublinieze o realitate sociala, o necesitate fara de care societatea nu poate fi conceputa la o anumita etapa de dezvoltare istorica. Astfel, indiferent de vointa umana dreptul se impune societatii in scopul organizarii vietii in comun a acesteia. Dreptul este acela ce contribuie la disciplinarea societatii, la ocrotirea ei de anumite excese.

20

Dreptul obiectiv se prezinta ca o totalitate de norme adoptate sau sanctionate de stat. Dupa cum mentioneaza Nicolae Popa el imbina necesitatea si libertatea. Necesitatea, ca un domeniu specific dreptului, rezulta din chiar scopurile generale ale vietii sociale, scopuri prefigurate in ansamblul normelor legale. Acest ansamblu alcatuieste dreptul obiectiv. El priveste aceea coordonare imperativa prin norme ..., fiind premisa necesara a coexistentei libertatilor. Regulile stabilite prin norme trebuie sa-si gaseasca un cadru minim de legitimitate pentru a putea fi conditia existentei posibile a comunitatii". intre cele doua sensuri exista o legatura indisolubila, legatura care consta in aceea ca drepturile subiective exista si se pot exercita numai in masura in care sint recunoscute de dreptul obiectiv. Cu alte cuvinte, dreptul obiectiv (pozitiv) se infatiseaza ca fiind totalitatea normelor juridice ce activeaza intr-un stat, in timp ce dreptul subiectiv este legat de titularul lui. in timp ce dreptul obiectiv include reguli de drept, care, cit de multe ar fi ele la numar sint totusi limitate la numar, drepturile subiective sint infinite ca numar. Relatia dintre dreptul obiectiv si dreptul subiectiv a dat nastere la diverse discutii, in viziunea unor autori in prima jumatate a secolului XIX in relatia drept obiectiv" - drept subiectiv" primordial este dreptul subiectiv. Se lamureste acest lucru prin faptul ca fara un drept al cuiva fata de altcineva nu poate fi inteleasa existenta normei. Norma nu face decit sa constate drepturile partilor si, prin urmare, norme, dreptul obiectiv rezulta din dreptul subiectv. Din aceasta discutie credem ca se poate trage o concluzie. Dreptul obiectiv si dreptul subiectiv sint doua fete logice ale unei si aceleisi realitati si nu se poate vorbi de o prioritate a uneia fata de cealalta.1 1.3.Estimati interactiunea dreptului national al Republicii Moldova cu dreptul strain si cu dreptul international. Fiecarui stat este caracteristic un anumit sistem de reguli de conduita care alcatuiesc dreptul obiectiv (pozitiv). Acest drept se incadreaza si in formula sistemul national de drept" sau dreptul national. Fata de dreptul national, ce actioneaza intr-un stat, sistemele dreptului national din alte state se prezinta ca drept strain. Paralel cu dreptul national, dreptul strain, termenul drept" cunoaste si o asa acceptiune cum ar fi drept international. Dreptul international cuprinde normele juridice ce se contin in diverse izvoare internationale (tratate, declaratii, pacte, conventii, acorduri, memorandumuri, protocoale etc.). Spre deosebire de dreptul international care este un rod al activitatii unui stat luat in parte, dreptul international apare ca un rezultat al activitatii intregii comunitati umane. Aparent dreptul national" (intern), dreptul strain" si dreptul international", ar putea fi considerate ca categorii separate fara legatura intre ele. Aceste trei acceptiuni, in realitate, se afla intr-o strinsa legatura: Mai intii, pentru ca legea nationala a unui stat este cea care ingaduie ca in tara respectiva in conditiile, limitele si materiile prestabilite chiar de normele sale, sa se aplice legea nationala a altui stat. In al doilea rind, pentru ca legea nationala care permite aplicarea unei legi straine, la rindul ei, pe baza de reciprocitate si in conditiile limitele si materiile prestabilite de normele unei legi straine, sa se aplice in tara al carei organ legislativ a emis acea lege (straina). in al treilea rind, normele juridice cuprinse in legile uniforme la care un stat este parte nu sint chiar straine de legea nationala a acelui stat de vreme ce si vointa acelui stat este incorporata de normele acesteia. Evident, sint si alte aspecte ce subliniaza legatura strinsa dintre ceea ce poate fi denumit drept intern" (legea nationala" si drept international"), drept strain" si drept international". Subiectul 2. Izvoarele ramurii dreptului constitutional. 2.1 Definiti notiunea de izvor al ramurii dreptului constitutional, enumerati izvoarele ramurii dreptului constitutional. Prin izvor de drept intelegem formele de exprimare a normelor juridice care sunt determinate de modul de editare sau sanctionarea lor de catre stat. Izvoarele dreptului constitutional ca ramura de drept are 2 sensuri: izvoare materiale: sint un sistem de factori social politci, ideologici, materiale etc. Care determina actiunile legiuitorului sau dau nastere unor regului izvorite din necesitatile practice de reglementare prin norme juridice a unor relatii sociale; izvoare formale: presupune forma de adoptare sau sanctionare a normelor juridice, modul de exprimare a normelor (forma acesteia); Izvoarele ramurii dreptului constitutional: 1. Legea: a. Constitutia b. Legile constitutionale c. Legile organice d. Legile ordinare 2. Acte normative subordonate legii: a. acte normative ale sefului de stat; b. acte normative ale organelor de control constitutional; c. regulamentele (statutele parlamentlui); 3. Precedentul judiciar (jurisprudenta); 4. Cutuma 5. Codul regulilor religioase 6. Contractele (tratatelele internationale) 2.2. Stabiliti trasaturile specifice ale izvoarelor ramurii dreptului constitutional si corelatia dintre ele. Trasaturile specifice ale izvoarelor ramurii dreptului constitutional sunt:

21

1. Legea: a. Constitutia: consfinteste si reglementeaza bazele regimului social si de stat, stabileste principiile formarii activitatilor organelor de stat, proclama drepturile, libertatile si obligatiile omului si cetateanului; b. Legile constitutionale: sint legi care introduc texte noi in constitutie, abroga anumite texte constitutionale sau le modifica pe cele existente; c. Legile organice: reprezinta o prelungire a materiilor constitutionale, pot interveni numai in domeniile prevazute expres de constitutie sau domeniile pentru care parlamentul considera necesara adoptarea acestei legi organice; d. Legile ordinare: intervin in orice domenii ale relatiilor sociale, cu exceptia celor rezervate legilor constitutionale si organice; 2. Acte normative subordonate legii: a. acte normative ale sefului de stat (monarhului, presedintelui etc.): cu caracter de drept constitutional (ordonante, decrete, hotariri); b. acte normative ale organelor de control constitutional: deciziile autoritatilor competente cu privire la constitutionalitatea legilor si a altor acte normative cu privire la competenta organelor de stat; c. regulamentele (statutele parlamentlui): este un izvor de drept constitutional deoarece determina organizarea interna a acestora; 3. Precedentul judiciar (jurisprudenta): decizia curtii pe o cauza concreta, devenita obligatorie la examinarea unor cauze analoage ulterioare. 4. Cutuma: reprezinta normele formate in practica exercitarii puterii de stat avind rol de precedent, dar care nu au fost consfintite legislativ sau judiciar; 5. Codul regulilor religioase: sursa specifica a dreptului inclusiv constitutional. In tarile din sistem islamic de drept normele dreptului constitutional sint cuprinse in Coran, KIIAS etc. 6. Contractele (tratatelele internationale): ca sa fie izvor de drept constitutional trebuie sa fie de o aplicatie directa, sa fie ratificat conform dispozitiilor constitutionale si sa cuprinda reglementari ale relatiilor specifice dreptului constitutional. 2.3. Argumentati importanta deosebita a Constitutiei ca izvor al dreptului constitutional Adoptarea Constitutiei in 1994 a creat un teren al dezvoltarii relatiilor democratice in noua republica independenta formata. Legea Fundamentala a Republicii Moldova a preluat principii internationale precum principiul egalitatii, democratismului, legalitatii etc., consacrind Republica Moldova ca stat de drept. In Preambulul acesteia se glorifica puterea Guvernarii. Ea consfinteste si reglementeaza bazele regimului social si de stat, stabileste principiile formarii activitatilor organelor de stat, proclama drepturile, libertatile si obligatiile omului si cetateanului. (ciosic).

TEST nr. 13 Subiectul 1. Esenta, continutul si forma dreptului. 1.1.Identificati esenta dreptului si particularitatile ei. Eesenta dreptului poate fi privita ca unitatea laturilor, trasaturilor, raporturilor necesare care asigura identitatea si stabilitatea dreptului, deosebindu-l de alte fenomene sociale. Vointa are o dubla semnificatie: a) vointa generala a grupurilor sociale sau a intregii societati; b) vointa individuala, caracteristica unui individ. Cind cercetam esenta dreptului avem in vedere vointa generala. Anume aceasta vointa tinde sa se oficializeze prin intermediul activitatii de creare a dreptului si ea, in ultima instanta, se si materializeaza in actele normativ-juridice ale statului. Vointa generala este singura care poate coordona fortele statului in vederea realizarii scopului sau, care este binele comun". Vointa generala nu reprezinta o simpla suma aritmetica a vointelor individuale. Ea e superioara acestora si e mai puternica decit ele. Pentru ca aceasta unire sa fie eficienta ea trebuie sa fie benevola si sa mentina concomitent libertatea fiecarui individ. Vointa generala materializata in lege trebuie sa fie o vointa de compromis, care ar pastra cite ceva esential, din vointa fiecaruia sau, cel putin, din vointa majoritatii asociatilor. Rousseau arata ca aparitia corpului social si a vointei generale induce o transmutatie in natura omului, in sensul ca se transforma dintr-un tot intreg intr-o parte a unui tot mai mare, adica se inlocuieste existenta fizica si independenta (izolata), cu o existenta partiala, dar morala. Are loc, in esenta, transformarea omului in cetatean, in membru liber si egal al unei cetati, al unei societati. 4 Este adeseori - scrie el - o mare diferenta intre vointa tuturor si vointa generala, aceasta nu priveste decit interesul comun,cealalta are in vedere interesul privat si nu este decit suma vointelor particulare; scadeti din acestea nazuintele opuse care se compenseaza si va ramine, ca rezultat, vointa generala".' E semnificativa in acest sens si definitia statului data de Kelsen in renumita sa lucrare Teoria generala a statului". In viziunea sa, statul apare ca vointa suprain-dividuala: Statul nu se caracterizeaza numai ca o putere" ci si ca o vointa", fie ca este esentialmente vointa, fie ca prin esenta are o vointa. Aceasta vointa - cum se sustine - este distincta de vointa indivizilor, intr-adevar, statul ca vointa are ca instrumente indivizi si vointele lor. Vointa Statului insusi se deosebeste insa de vointele indivizilor care sint supuse Statului; ea este mai mult decit suma acestor vointe, ea sta deasupra lor". 1.2.Determinati continutul dreptului si principalele concepte ale acestuia. Continutul, in general, are sens de: ceea ce incape intr-un spatiu limitat; totalitatea elementelor care constituie esenta lucrurilor si a fenomenelor, formind o unitate dialectica cu forma. 1 In ceea ce priveste continutul dreptului, acesta consta din ansamblul

22

elementelor, al laturilor si al conexiunilor care dau expresie concreta (contur) vointei si intereselor sociale ce reclama oficializarea si garantarea pe cale etatica".2 Dupa volum, continutul dreptului este mai bogat decit esenta lui. Astfel, daca esenta caracterizeaza dreptul in profunzimea sa, continutul caracterizeaza dreptul in aspectul sau dimensional, in intindere. Continutul dreptului este mai aproape de realitatile sociale, este mai mobil, avindu-si o dinamica proprie. Continutul este mult mai receptiv la schimbarile produse in societate. S-a spus, pe buna dreptate ca, in continutul lor legislatiile sint mereu altele, dar exista ceva care planeaza deasupra lor si le serveste de cadru permanent, element care din cauza aceasta, poate fi numit formal si exista in mod necesar in orice relatie juridica. Prin elementele sale formale si permanente, fenomenul dreptului se distinge de celelalte fenomene".3 Rezulta ca, in privinta continutului sau, dreptul se caracterizeaza printr-o dinamica pronuntata. Asa, de exemplu, continutul dreptului Republicii Moldova de astazi, se deosebeste de continutul pe care i-a avut acum 10 ani. Esenta dreptului ramine aceeasi pentru ca este expresia vointei juridice, dar continutul sau este modificat gratie nevoilor schimbatoare ale societatii noastre. Componenta dominanta a continutului dreptului este ansamblul normelor juridice, fapt ce-i determina pe unii autori sa vorbeasca despre continutul normativ al dreptului (normativitatea dreptului). 1.3.Formulati interactiunea formei cu esenta si continutul dreptului. Forma dreptului are in vedere modul de exprimare a normelor juridice. Ea desemneaza modul de structurare si organizare a elementelor lui de continut, precum si modul acestuia de exteriorizare. Forma dreptului are doua dimensiuni (laturi): forma interna si forma externa. Forma interna a dreptului reprezinta chiar sistemul dreptului in complexitatea sa, partile constitutive ale acestuia, gruparea normelor juridice ce formeaza acest tot intreg (sistemul) pe ramuri, subramuri, institutii juridice, coraportul si interactiunea acestora. Forma exterioara (externa) a dreptului poate fi analizata din mai multe puncte de vedere: a)din punct de vedere al modalitatilor de exprimare a vointei legiui torului - izvoarele dreptului; b) din punct de vedere al modalitatilor de sistematizare a legislatiei - codificarii incorporarii etc.; c) din punct de vedere al modalitatilor de exprimare a normelor de drept in diferite acte normativ juridice ale autoritatilor publice legi, ordonante, hotariri, decrete etc.2 Subiectul 2. Forma si structura constitutiilor. 2.1Definiti notiunea de forma a constitutiei. Notiunea de forma a constitutiei include in sine forma de exprimare, de redare a ei, actul fiind expus in forma unui act normativ (forma scrisa), sau in forma nescrisa, ori mixta (combinata).Structura constitutiei inseamna formarea constitutiei intr-o multime de articole, bine sistematizaze. 2.2Determinati formele constitutiilor si comparati-le. Consitutiile au mai multe forme: in dependenta de forma de exprimare: - constitutii nescrise: nu au forma unui izvir normative scris dar exista in realitate si se aplica temporar in rezultatul unor lovituri de stat, revolutii; - consitutii scrise: compuse dintr-un singur act normative unitary codificat sau din mai multe acte normative necodificate; - constitutii mixte se compun atit din texte scrise cit si din cutume constitutionale si precedente judiciare; in dependent de procedura de revizuire constitutiile se impart in: - constitutiile rigide sint acele care stabilesc prin normele sale constitutionale o procedura complicata de modificare sau prevad o perioada in care o parte sau intrega constitutie nu poate fi modificata; - consitutii flexibile se mai numesc si constitutii suple, ele pot fi modificate de catre legiuitor printr-o procedura similara cu cea de modificare a legilor ordinare; in dependenta de regimul politic: - constitutiile democratice: care prevad drepturile si libertatile cetatenilor, principiul pluripartidismului, separatia puterilor in stat si dreptul cetatenilor de a participa si a allege organelle statale; - constitutiile autoritare: care limiteaza drepturile cetatenilor, promoveaza politice si ideologia unui singur partid; in dependenta de durata in timp avem constitutii: - permanente: sint majoritatea constitutiilor; - temporare: se adopta pe o anumita perioada de timp prealabil stabilit. 2.3. Estimati forma si structura Constitutiei Republicii Moldova. Dupa forma de exprimare constitutia RM este o constitutie scrisa, dupa procedura de revizuire este rigida, este o constitutie democratica, permanenta. Ea are urmatoarea structura: este compusa din 6 titluri de baza, al 7 lea fiind dispozitii finale si tranzitorii (8 art.), 9 capitole si 143 de articole. Titlul I: Principii generale; Titul II: Drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale. Capitolul 1: Dispozitii generale, Capitolul II DREPTURILE SI LIBERTATILE FUNDAMENTALE

23

Capitolul III INDATORIRILE FUNDAMENTALE Titlul III AUTORITATILE PUBLICE Capitolul IV PARLAMENTUL Sectiunea 1 Organizare si functionare Sectiunea a 2-a Statutul deputatilor Sectiunea a 3-a Legiferarea Capitolul V PRESEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA Capitolul VI GUVERNUL Capitolul VII RAPORTURILE PARLAMENTULUI CU GUVERNUL Capitolul VIII ADMINISTRATIA PUBLICA Capitolul IX AUTORITATEA JUDECATOREASCA Sectiunea 1 Instantele judecatoresti Sectiunea a 2-a Consiliul Superior al Magistraturii Sectiunea a 3-a Procuratura T i t l u l IV ECONOMIA NATIONALA SI FINANTELE PUBLICE Titlul V CURTEA CONSTITUTIONALA T i t l u l VI REVIZUIREA CONSTITUTIEI T i t l u l VII DISPOZITII FINALE SI TRANZITORII care este alcatuit din 8 articole.

TEST nr. 14 Subiectul 1.Scopul si functiile dreptului. 1.1. Caracterizati conceptul si esenta functiilor in drept. Termenul functie" vine de la latinescul functio" care se traduce prin munca", deprindere", indeplinire" Functiile dreptului sint directiile fundamentale de activitate a dreptului in ansamblu si a elementelor sale constitutive in vederea realizarii scopului propus pentru asigurarea unui echilibru dintre interesele personale si cele generale din care sa rezulte armonia sociala si triumful ordinii si justitiei. Functia reprezinta con-tributia pe care un element o aduce la satisfacerea unei cerinte a sistemului din care face parte, contributia la mentinerea si dezvoltarea acestuia. Profesorul Costica Voicu defineste functiile dreptului ca acele activitati concrete pe care le desfasoara (le executa)dreptui pentru a-si realiza scopul sau fundamental, acela de a reglementa conduita oamenilor si de a asigura ordinea in societate potrivit vointei generale. Prin functie a dreptului intelegem valorificarea atributelor lui in vederea mentinerii ordinii sociale, a echilibrului si pacii sociale".3 1.2.Generalizati functiile principale ale dreptului. Consideram ca la functiile principale ale dreptului se atribuie urmatoarele: 1.functia de institutionalizare juridica a organizarii social-politice Se manifesta prin faptul ca dreptul, prin normele sale, reglementeaza organizarea autoritatilor publice ale statului, atributiile lor, coraportul autoritatilor publice, modalitatea de exercitare a celor trei puteri dintr-un stat: puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca.

24

2.functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamenta le ale societatii Abordarea dreptului prin prisma valorilor inseamna a scoate in evidenta acele valori pe care societatea data le promoveaza, le ia sub controlul sau strict pentru a fi promovate. 3. functia de conducere a societatii Dreptul este cel mai important instrument de realizare a conducerii sociale, a scopurilor socialpolitice pe care societatea si le propune 4.functia normativa dreptul accentuiaza prin normele juridice modalitatea de comportare a organelor statului, organizatiilor obstesti, a cetatenilor, statul, in acelasi timp, verifica in ce masura acest comportament prescris se realizeaza in practica. Prin intermediul normelor juridice se creeaza drepturi si obligatii care materializeaza diferite relatii, interese, scopuri si idealuri sociale 5.functia informativa din normele juridice putem culege o informatie ampla despre societatea data la acea sau alta etapa de dezvoltare. 6.functia educativa - asigura cadrul organizatoric necesar activitatii spirituale si pune la dispozitia oamenilor o serie de mijloace culturale si spirituale prin intermediul carora se realizeaza educatia. 1.3.Estimati scopul si functiile dreptului in Republica Moldova la etapa contemporana. Acelias ca si la punctul 1.2 Subiectul 2. Adoptarea si abrogarea constitutiilor. 2.1. Descrieti (determinati) regulile generale privind adoptarea si abrogarea constitutiilor. Suprematia constitutiei determina o procedura speciala de adoptare, fiind un process complex in cadrul careia dint diferentiate 3 elemente: initiativa adoptarii constitutiei: unele constitutii prevad in mod expres organul care poate initia procesul de elaborare si adoptare a constitutiei, alte constitutii nu contin asemenea reglementari, aceasta prerogativa rezultind din sistemul normative care reglementeaza tehnica de elaborare a leguilor; organul competent sa adopte constitutia: este desemnat prin notiunea de putere constitutionala sau putere constituanta, ea fiind de 2 tipuri: putere constituanta originara si putere constituanta derivata; modurile de adoptare a constitutiei: din acest punt de vedere avem: constitutie acordata; statutul (constitutie plebiscitara); pactul; constitutie conventie; constitutie parlamentara; Abrogarea constitutiei se poate face atunci, cind se adopta una noua, care poate face posibil ca in urma unei miscari populare, a unei revolutii, constitutia xistenta sa fie abrogata. Alteori apare o noua constitutie fara sa se prevada nimic cu privire la cea anterioara (practica cunoscuta in sistemul socialist). 2.2lasificati constitutiile dupa modul de adoptare. Dupa modul de adoptare avem: constitutie acordata: reprezinta constitutia care este adoptata de catre monarh ca stapin absolut ce-si exercita puterea sa, ea fiind o opera a lui si este adoptata datorita constringerilor ce se fac fata de monarh, ca rezultat el fiind nevoit sa recunoasca unele drepturi cetatenilor; statutul (constitutie plebiscitara): reprezinta o charta concedata care se voteaza pe cale plebiscitara. Datorita acestui fapt ea se considera mai progresiva fata de constitutia acordata, insp neajunsul acesteia este faptul ca procesul organizarii plebiscitului se bazeaza pe teroare, presiuni; pactul: este adoptata prin intermediul incheierii unui pact intre popor si rege. Poporul este reprezentat de parlament. Prin acest act guvernantii impuneau anumite conditii monarhului, de care el trebuia sa tina cont; constitutie conventie: era adoptata de catre o adunare denumita conventie. Ea se deosebeste de celelalte constitutii prin faptul ca era adoptata de o adunare reprezentattiva a poporului; constitutie parlamentara: era adoptata de parlament. La adoptarea ei se parcurgea mai multe etape, si anume: initiativa constitutionala; - elaborarea proiectului constitutiei; - discutarea publica a proiectului; adoptarea proiectului de catre parlament cu o majoritate calificata (cel putin 2/3 din numaril total al membrilor parlamentului); - aprobarea constitutiei de catre popor prin referendum; 2.3argumentati procedura speciala privind adoptarea Constitutiei Republicii Moldova. Reesind din faptul ca constitutia RM este actul supreme al RM se si determina procedura speciala de adoptare a acesteia. Constitutia RM a fost adoptata la 29.07.1994, de catre organul reprezentativ si unica autoritate legislativa a statului Parlamentul RM. Constitutia in cauza trebuia sa fie supusa referendumului popular insa acest lucru n-a fost facut. Reesind din aceasta I. Guceac a concluzionat ca constitutia RM dupa modul de adoptare are forma parlamentara. Abrogarea constitutiei dat fiind faptul, ca ea este legea suprema, poate avea loc numai daca este primita o noua constitutie de catre legislative. Reesind din literature de specialitate s-a format opinia ca constitutiile pot fi revizuite, dar nu abrogate. Constitutiile se abroga numai in rezultatul unor revolutii sau lovituri de stat.

25

TEST nr. 15 Subiectul 1. Principiile dreptului. Importanta teoretica si practica a principiilor dreptului. 1.1.Definiti conceptul principiilor dreptului si importanta teoretica si practica a acestora. Termenul de principiu isi are originea in grecescul arhe care desemneaza actiunea de a conduce, dar si miscarea de a incepe. Principiile dreptului sint acele idei (prescriptii) fundamentale, diriguitoare ale sistemului de drept si ale compartimentelor acestuia, precum si modalitatea de coordonare a normelor juridice in jurul unei idei calauzitoare. Profesorul Costica Voicu considera ca principiile fundamentale ale dreptului sint acele idei generale, diriguitoare care stau la baza elaborarii si aplicarii dreptului".2 Principiile generale ale dreptului" ca un ansamblu de idei directoare care fara a avea caracterul precis si concret al normelor de drept pozitiv orienteaza aplicarea dreptului si evolutia lui". Principiile sunt norme calauzitoare care stau la baza intregului sistem de drept dintr-un stat, orientind reglementarile juridice si aplicarea dreptului. Importanta teoretica. Importanta teoretica a principiilor dreptului rezida din aportul lor la opera de creare a dreptului. Acest rol este exercitat sub influenta traditiei si inovatiei. Importanta teoretica a principiilor generale ale dreptului rezulta si din faptul ca ele stau la baza principiilor de ramura si a celor interramurale. Importanta practica. Importanta practica a principiilor dreptului rezulta din urmatoarele idei: principiile generale ale dreptului sint izvoare creatoare tului. Continutul normelor juridice este determinat generale ale dreptului; ale de drep principiile

in

cazuri determinate, principiile dreptului glementare. Atunci cind, intr-o cauza tioneaza cauza in temeiul principiilor generale ale dreptului.

tin legea

loc

de tace,

norme de judecatorul

re solu

1.2.Generalizati criteriile de clasificare si categoriile principiilor dreptului. gradul lor de generalizare si sfera lor de actiune, principiile dreptului se impart in: principii generale, principii ramurale (de ramura) si principii interramur ale. 2. Din punct de vedere al continutului principiilor dreptului pot fi de inspiratie filosofica, politica, sociala (de exemplu, principiul libertatii) sau sa aiba un caracter preponderent sau chiar exclusiv juridic (de exemplu, principiul legalitatii). 3. Dupa genul de functie tehnica pe care o indeplinesc, principiile generale ale dreptului se impart in principii directoare si principii corective. Directoare sint acele principii de care depinde ordinea sociala, (de exemplu, prezumtia de cunoastere a legii, principiul egalitatii in fata legii). Corective sint principiile in absenta carora solutiile legale ar putea fi nejuste sau neadecvate. 4. Dupa sfera de aplicare, principiile dreptului pot fi divizate in: a) principii de drept national (intern) ce se aplica in cadrul unui stat; b) principii de drept comunitar (supranational) ce se aplica in cadrul Comunitatii Europene, cu referinta la Statele Uniunii Europene; c) principii de drept international ce se aplica in cadrul societatii internationale, cu referire la statele lumii. 5. Dupa diviziunea dreptului, deosebim: a) principii de drept public; b) principii de drept privat. Am prezentat doar unele criterii de clasificare a principiilor dreptului. Evident, ele sint, si e firesc sa fie, cu mult mai multe. Remarcam doar faptul, ca, in majoritatea absoluta a cazurilor, autorii, ca regula, isi expun parerile asupra principiilor generale (fundamentale), ramurale (de ramura), interra-murale. Anume asupra acestor categorii de principii ne vom pronunta. Principiile fundamentale (generale) caracterizeaza intregul sistem de drept. Ele, in acelasi timp, scot in evidenta trasaturile esentiale ale unui tip istoric de drept, ale unor familii (mari sisteme) de drept contemporane. Principiile ramurale ale dreptului caracterizeaza o ramura de drept. Ele reprezinta o prelungire, o dezvoltare, o particularizare, o concretizare detaliata a principiilor fundamentale ale dreptului.

1. Dupa

26

Principiile interramurale depasesc cadrul unei ramuri de drept. Ele scot in evidenta trasaturile distincte comune a doua sau citeva ramuri de drept. 1.3.Argumentati importanta teoretica si practica a principiilor dreptului in Republica Moldova. Importanta teoretica. Importanta teoretica a principiilor dreptului rezida din aportul lor la opera de creare a dreptului. Acest rol este exercitat sub influenta traditiei si inovatiei. Importanta teoretica a principiilor generale ale dreptului rezulta si din faptul ca ele stau la baza principiilor de ramura si a celor interramurale. Importanta practica. Importanta practica a principiilor dreptului rezulta din urmatoarele idei: principiile generale ale dreptului sint izvoare creatoare ale drep tului. Continutul normelor juridice este determinat de principiile generale ale dreptului; principiile generale ale dreptului impun sa se faca dreptate", sa biruiasca justitia", nimeni sa nu fie favorizat, pentru ca nimeni nu este mai presus de lege", toti sint egali dupa lege si in fata legii" etc.; principiile dreptului privesc omul, libertatea si demnitatea lui, in clusiv apararea acestor drepturi organizata prin stat; in cazuri determinate, principiile dreptului tin loc de norme de re glementare. Atunci cind, intr-o cauza legea tace, judecatorul solu tioneaza cauza in temeiul principiilor generale ale dreptului. Subiectul 2. Revizuirea constitutiilor. 2.1 Identificati regulile generale privind revizuirea constitutiilor. Revizuirea constitutiei presupune schimbarea continutului constitutiei prin modificare, abrogarea unor articole din constitutie sau prin completarea constitutiei cu un articol nou. Procedura de revizuire a constitutiei cuprinde 3 etape, si anume: I. Initiativa de revizuire a constitutieie; II. Dezbaterea initiativei de revizuire de catre autoritatea publica competenta; III. Adoptarea legii de revizuire a constitutiei; Nici o revizuire nu poate fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garnatiilor acestora. Constitutia nu poate fi revizuita nici pe durata starii de urgenta, de asediu sau de razboi. 2.2 Clasificati constitutiile dupa modul de revizuire. Dupa modul de revizuire a constitutiilor ele se clasifica in: a. constitutii rigide: subliniaza valoarea si autoritatea suprematiei constitutiei, promovind un sistem de valori in cadrul caruia o schimbare constitutionala trebuie efectuata intotdeauna in anumite forme si proceduri, diferite de cele ale legilor ordinare. Orice modificare cuprinde o majoritate constitutionala de 2/3 la nuvelul intregului parlament, dar si un referendum popular, in care majoritatea cetatenilor trebuie sa se pronunte in favoarea modificarilor constitutionale; b. constitutii flexibile (suple): o simpla lege votata de parlament este suficienta pentru a produce modificarea constitutionala dorita, cu conditia ca parlamentul sa dispuna de o anumita majoritate. 2.3 Argumentati procedura speciala privind revizuirea Constitutiei Republicii Moldova. Constitutia RM se atribuie la categoria constitutiilor rigide. Conform prevederilor acestuia, initiativa revizuirii poate apartine: - unui nr de cel putin 200 000 cetateni ai RM cu drept de vot; - unui nr de cel putin 1/3 de deputati in Parlament; - guvernului; proiectele de legi constitutionale vor fi prezentate Parlamentului numai impreuna cu avizul Curtii Constitutionale, adoptat cu votul a cel putin 4 judecatori. Dispozitiile privind caracterul suveran, independent si unitar al statului, precum si cele referitoare la neutralitatea permanenta a statului, pot fi revizuite numai cu aprobarea lor prin referendum, cu votul majoritatii cetatenilor inscrisi in listele electorale. Nici o revizuire nu poate fi facuta, daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor sau a garantiilor acestora. Constitutia nu poate fi revizuita pe durata starii de urgenta, de asediu si de razboi. Actuala constitutie a RM a fost adoptata de parlament nefiind supusa ulterior unui referendum popular.

27

TEST nr. 16 Subiectul 1. Scopul si finalitatile dreptului. 1.1.Caracterizati conceptul finalitatilor dreptului. Finalitatile dreptului- desemneaza un model dezirabil de evolutie a realitatilor juridice care sa satisfaca nevoile si aspiratiile individului uman, cerintele progresului SOCial in acord CU valorile unui timp istoric, model care sa contribuie la promovarea specificitatii dreptului dar si la evitarea denaturarii sale ca mijloc al reglementarii sociale, la maximizarea prestatiei sale in raport cu individul si societatea, la concentrarea sa cu alte sisteme de norme sociale 1.2.Determinati interactiunea scopului in drept si finalitatilor dreptului. Dreptul poate sa-si atinga scopul doar cu conditia ca este un factor real al progresului social si al echilibrului in relatiile interumane. Scopul si rolul dreptului isi gasesc expresia, in modul cel mai elocvent in garantarea juridica a afirmarii personalitatii umane, in implinirea dezideratelor si intereselor legitime ale tuturor fiintelor umane. Pedepsind tot ceea ce contravine acestor exigente firesti, dreptul promoveaza idealurile de dreptate si justitie atit de apropiate sufletului omenesc. Cuvintul finalitate este interpretat ca scop, in vederea caruia se desfasoara o activitate. Din aceasta perspectiva, in literatura de specialitate se considera ca, conceptul de finalitate definit in mod traditional ca orientare spre un anumit scop, are virtuti unificatoare, conexind scopul cu o anumita procesualitate care poate contine principii directoare apte sa ghideze succesiunea unor scopuri spre ideal-de aici rezulta si interactiunea scopului in drept si finalitatilor dreptului. 1.3.Estimati finalitatii sistemului dreptului si ramurilor de drept din Republica Moldova. Finalitatea constituie un concept integrator, complex ce intruneste in sine scopul, idealul si functiile dreptului. A aborda problema finalitatilor dreptului si ramurilor de drept din RM, inseamna practic a evidentia, sub aspect prospectiv, rolul dreptului ca fenomen social. Dreptul este cel care joaca rol, daca nu determinant, important in: asigurarea coerentei, functionarii si autoreglarii sistemului social; configurarea, desfasurarea, ordonarea, orientarea relatiilor sociale fundamentale; solutionarea conflictelor relatiilor interumane, unui anumit timp istoric; represiunea si prevenirea faptelor antisociale; apararea demnitatii umane, a drepturilor le ale omului; apararea si promovarea valorilor sociale; realizarea unui proiect social dezirabil; realizarea progresului contemporan.

realizarii

justitiei

si

libertatilor

fundamenta

Subiectul 2. Clasificarea constitutiilor.

1.1

Identificati criteriile de clasificare a constitutiilor. In dependenta de forma de exprimare: scrise, nescrise, mixte In dependent de forma de revizuire: rigide, flexibile In dependent de regimul politic: democratice, totalitare In dependent de durata de timp: permanente, temporare. Clasificati constitutiile in dependenta de diferite criterii de clasificare. a. In dependenta de forma de exprimare: Scrise- ele sunt compuse dintrun singur act normative codificat , sau mai multe acte normative necodificate. Nescrise ele nu au norma unui izvor normative scris,dar exista in realitate si se aplica temporar in rezultatul unor lovituri de stat, revolutii. Mixte se compun atit din texte scrise cit si din cutume constitutionale si precedente judiciare ex anglia. b. In dependent de forma de revizuire: Rigide sunt acelea, care stabilesc prin normele sale constitutionale o procedura complicate de modificare , sau prevad o perioada in care o parte sau intreaga constitutie nu poate fi modificata, ele se modifica printro procedura complex ace difera de modificarea legilor organice sau ordinare. Flexibile se mai numesc si supple, ele pot fi modificate de catre legiuitor printro procedura similara cu cea de modificare a legilor ordinare, in statele cu o astfel de constitutie nu exista deosebire intre legea constitutional si celelate legi. c. In dependent de regimul politic: Democratice- cele care prevad drepturile si libertatile cetatenilor, principiul pluripartidismului separatia puterilor in stat si dreptul de a participa si alege organele statale. Totalitare cele care likmiteaza drepturile cetatenilor, promoveaza politica si ideologia unui singur partid. d. In dependent de durata de timp: Permanente sunt majoritatea constitutiilor. Temporare care se adopta pe o anumita perioada. 1.2

28

1.3Estimati (evaluati) Constitutia Republicii Moldova dupa diverse criterii de clasificare. Este scrisa, rigida, democratica si permanenta. TEST nr. 17 Subiectul 1. Valorile in drept. 1.1. Definiti valoarea si trasaturile ei ca coordonata esentiala a actiunii umane. In stiinta contemporana cucereste tot mai mult teren conceptia conform careia creatia de valori este considerata ca o coordonata esentiala a actiunii umane, o dimensiune a umanului. Fiecare comunitate umana, fiecare epoca istorica isi au sistemul lor propriu de valori, in aceasta ordine de idei, se pune intrebarea, ce prezinta valoarea propriu-zisa si prin ce ea se caracterizeaza. Pentru a proceda la definirea valorii, se impun citeva precizari preliminare: a) valorile nu sint concepte. Oricite rationamente ar face cineva, nu poa te explica de ce ii place muzica lui Verdi sau sculptura lui Brincusi; b) valorile nu sint lucruri. Ele constituie o lume aparte de cea a lu crurilor, o lume de sensuri care o dubleaza pe cea a obiectelor fizi ce. Valorile nu se pot confunda cu purtatorii lor materiali. Marmura unei statui nu este o valoare, nici macar figura sculptata in ea, ci doar semnul ei; c) valorile nu sint fenomene psihice, chiar daca sint strins legate de dorintele subiectului uman; d) valorile nu sint obiecte ideale, asemeni modelelor din fizica teore 1 tica. Valorile sint calitati pe care le capata pentru om anumite elemente ale realitatii. Valoarea exprima pretuirea acordata de om, de o colectivitate umana unor obiecte, fenomene, procese, actiuni etc. Din aceste considerente, valoare poate fi definita ca acea relatie sociala in care se exprima pretuirea acordata unor lucruri, insusiri, procese, actiuni de catre o comunitate umana in virtutea unor corespondente cu necesitatile sociale si idealurile generate de acestea".2 Domeniul valorilor se caracterizeaza printr-o pluralitate de valori si de raporturi reciproce. Dupa natura domeniului, deosebim asa valori, cum ar fi: valori economice (avutie, proprietate, bunastare, prosperitate); valori politice (democratie, libertate, pluralism); valon juridice (dreptate, legalitate, responsabilitate); valori morale (bine, cinste, datorie, omenie); valori artistice (frumos, comic, tragic, sublim); valori stiintifice (adevar, certitudine, obiectivitate); valori filosofice (intelepciune, fericire, umanism, ideal); valori religioase (sacru, divin).3 1.2. Analizati trasaturile esentiale ale valorilor juridice. Specificul valorilor juridice consta in urmatoarele: a) valorile juridice se prezinta cu un grad mai ridicat de obiectivitate si sint bilaterale, accentul cazind pe relatiile dintre indivizi; b) valorile juridice au un caracter coercitiv. E vorba de o coercitie prin sanctiune, deci de norme care prevad in mod obligatoriu sanc tiunea in cazul in care ele sint incalcate; c) o alta caracteristica a valorilor juridice este imperativitatea; d) in sfirsit, poate fi evidentiata si trasatura de generalitate a valorilor 4 juridice. 1.3. Estimati interactiunea valorilor juridice cu alte categorii de valori sociale. Lumea valorilor este organizata piramidal, in virful piramidei se afla valorile intrinsec, valorile - scop, cele care confera unitate, iar la baza piramidei gasim diversitatea valorica, multiplicitatea domeniilor in care se incarneaza unitatea. Aceasta structura este proprie si domeniului dreptului. Conform acestei structuri, putem spune ca in sfera dreptului avem citeva valori fundamentale, pe care le aflam, de regula, incarnate in Constitutie (cind e vorba de statele modeme) sau in cutuma (cind e vorba de societatile arhaice) si o multiplicitate de valori instrumentale, care au menirea de a regla viata de zi cu zi a membrilor comunitatii in functie de comandamentele principale ale valorilor intrinseci.

29

Sfera dreptului este alcatuita din citeva valori fundamentale si dintr-o pluralitate de valori instrumentale, puse in slujba celor dintii. Valoarea cardinala este dreptatea, iar valorile juridice satelite sint: legalitatea, legitimitatea, echitatea, impartialitatea, clementa etc. Expresia concentrata a unui sistem valoric care orienteza dreptul ar putea fi demnitatea umana, in sensul cel mai larg, ca respect al conditiei umane in toata varietatea sa. Pronuntindu-ne pentru conceptele reflectate mai sus, credem ca valoarea juridica cardinala, esentiala isi gaseste expresia in garantarea juridica a afirmarii personalitatii umane. Dar o asemenea afirmare e de neconceput fara dreptate, fara un respect neconditionat al personalitatii umane. Subiectul 2. Suprematia constitutiei. 2.1 Definiti notiunea suprematiei constitutiei si temeiurile care ii confera suprematie constitutiei. Suprematia constitutiei stabileste locul constitutiei in sistemul normativ, tinnd seama de ierarhia actelor normative, a sistemului de drept si de locul dreptului constitutional in sistemul de drept. Suprematia constitutiei este o calitate a legii fundamentale care o situeaza in vrful institutiilor politico-juridice. Intr-o societate organizata in stat constitutia este sursa tuturor reglementarilor in domeniile economice, politice, sociale si juridice. Deci, suprematia constitutiei este o categorie politico-juridica care exprima faptul ca legea fundamentala este rezultatul transformarilor societatii si marcheaza o etapa istorica din viata unei tari si da expresie si stabilitate politico- juridica realitatilor si perspectivelor etapei istorice in care a fost adoptata. Suprematia constitutiei este o notiune complexa in continutul careia se cuprind trasaturi si elemente politice si juridice care exprima pozitia supraordonata a constitutiei nu numai in sistemul de drept ci si in intregul sistem social- politic al unei tari. Temeiuri: Constitutia legitimeaza puterea, convertind vointele individuale sau collective in vointa statului. Ea confera autoritatwe guvernantilor Ea determina functiile si atributiile ce ii revin autoritatilor publice Ea consacra drepturile si fundamentele, conduce cu raporturile dintre cetateni, dintre ei si autoritatile publice Reprezinta temeiul fundamental si garantia esentiala a ordinii de drept Este reperul decisive pu aprecierea validitatii tuturor actelor si faptelor juridice. 2.2 Determinati garantiile juridice ale suprematiei constitutiei. Garantiile juridice ale suprematiei constitutiei: Suprematia constitutiei beneficiaza att de garantiile specifice intregului drept, care fac ca sistemul normativ sa se aplice si sa fie respectat, ct si de unele garantii juridice specifice. Aceste garantii sunt: controlul general al aplicarii constitutiei, controlul constitutionalitatii legilor, indatorirea fundamentala de a respecta constitutia Controlul general al aplicarii constitutiei este rezultatul faptului ca intreaga activitatea statala este organizata prin constitutie. Constitutia stabileste formele fundamentale de realizare a puterii de stat, categoriile de organe ale statului si competenta acestora. Exercitarea puterii de catre popor implica o diviziune a competentelor si o autonomie a organelor de stat. Toate organele statului trebuie sa-si desfasoare activitatea in conformitate si in limitele stabilite prin constitutie. Pentru ca acest lucru sa fie realizabil constitutia organizeaza un sistem complex si eficient de control al aplicarii ei. Controlul constitutionalitatii legilor este activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu constitutia si cuprinde regulile privitoare la organele competente sa faca aceasta verificare, procedura de urmat si masurile ce pot fi luate dupa realizarea acestei proceduri. Indatorirea fundamentala de a respecta constitutia asigura ca prevederile constitutionale sa fie aplicate si respectate de catre cetateni. Izvorul acestei obligatii fundamentale se gaseste in chiar continutul si pozitia constitutiei, in faptul ca aducerea la indeplinire a prevederilor constitutionale inseamna de fapt tocmai realizarea masurilor pe care statul le ia in vederea dezvoltarii materiale si culturale a societatii. 2.3 Argumentati suprematia Constitutiei Republicii Moldova. Articolul 7 Constitutia, Lege Suprema Constitutia Republicii Moldova este Legea ei Suprema. Nici o lege si nici un alt act juridic care contravine prevederilor Constitutiei nu are putere juridica.

TEST nr. 18 Subiectul 1. Dreptul n sistemul normativ social. 1.1. Caracterizati reglementarea sociala ai formele ei. A reglementa, n sens social, nseamna a determina comportamentul oamenilor, al colectivelor de oameni, a impune o activitate umana n anumite limite acceptabile societatii. Reglementarea sociala se caracterizeaza prin urmatoarele: n primul rnd, fiecarui tip istoric de societate i este caracteristica o anumita masura de reglementare sociala (mai mare" sau mai mica"). In al doilea rnd, pe masura dezvoltarii societatii umane create nivelul socializarii" vietii, adica tot mai multe relatii dintre oameni necesita o reglementare sociala.

30

n al treilea rnd, o tendinta de dezvoltare a reglementarii sociale o constituie formarea unor mecanisme de reglementare normativa a relatiilor sociale; n sfrait, pe masura dezvoltarii vietii sociale, au loc schimbari calitative ale mecanismului de reglementare normativa. 1 Reglementarea sociala poate fi de doua feluri: individuala ai normativa. Reglementarea individuala se face prin adresari personale concrete pentru cazuri concrete. Aceste adresari (comenzi) snt valabile doar pentru o singura data. Reglementarea normativa e o reglementare mult mai complexa. Ea presupune o dirijare a comportarii umane prin intermediul anumitor modele, etaloane, adica prin intermediul unor reguli generale de conduita, care se atribuie la toate cazurile de genul respectiv, reguli, carora trebuie sa se supuna toate persoanele ce nimeresc n situatiile programate. Ambele modalitati de reglementare se practica n viata de toate zilele. Att n primul, ct ai n al doilea caz, se atinge rezultatul scontat: activitatea, comportamentul uman e dirijat conform interesului urmarit. Normarea activitatii oamenilor se realizeaza prin elaborarea unui ansamblu de reguli, principii, constrngeri, obligatii, drepturi ai ndatoriri de natura morala, religioasa, juridica, economica, politica, estetica etc., care reglementeaza conduita ai comportamentele individuale ai de grup. Reglementarea normativa porneate de la fapte, de la cazuri particulare, de la observarea relatiei sociale ai de la aprecierea rolului acesteia n societate. Nu exista o relatie sociala careia sa nu-i corespunda o apreciere sociala. Fiecare fapta (actiune sau inactiune) umana este sau permisa sau interzisa. 1.2. Explicati cauzele multiplicitatii normelor sociale stabilind legatura normelor juridice cu alte categorii de norme sociale. Normele sociale constituie totalitatea normelor ce reglementeaza relatiile sociale, comportamentul oamenilor, actiunile colectivelor, categoriilor sociale. Prezenta sistemului integral al normelor sociale este una dintre conditiile necesare ale vietii societatii, un mijloc de administrare sociala, de asigurare a interactiunii zilnice, coordonate ale oamenilor. Normele sociale reglementeaza conduita oamenilor n diferite domenii de activitate sociala. Fara actiunea normelor ar fi imposibila desfaaurarea normala a vietii sociale. Pe masura dezvoltarii societatii se dezvolta ai sistemul normelor sociale. Indiferent de domeniul pe care l reglementeaza, normele sociale contin reguli adresate indivizilor, descriind ai detaliind modalitatile n care valorile trebuie concretizate n comportamente legitime ai acceptate de societate. Dat fiind diversitatea relatiilor sociale, care necesita reglementare sociala, variate ai numeroase snt ai normele sociale. Insa numarul extrem de mare al normelor sociale nu trebuie sa ne creeze impresia unui haos normativ. Aceste norme nu actioneaza izolat unele de altele, ci, dimpotriva, ntre acestea se manifesta multiple interdependente ai interactiuni care asigura o anumita ierarhizare ai organizare a lor n cadrul unui ansamblu, unei totalitati, unui sistem a normelor sociale. Dat fiind faptul ca relatiile sociale snt extrem de variate, extrem de variate snt ai normele sociale care reglementeaza aceste relatii. n cadrul sistemului de norme sociale pot fi evidentiate urmatoarele sisteme de norme: a) norme etice (norme de morala); b) norme obianuielnice (sau pur ai simplu: obiceiuri); c) norme ale partidelor ai ale politice), normele diverselor me corporative); d) norme religioase; e) norme juridice; un loc aparte n sistemul normelor normelor tehnice.

altor organizatii social-politice organizatii nonguvernamentale

(norme (nor

ce

activeaza

societate

revine

1.3.Estimati conceptele referitoare la interactiunea dreptului cu morala ai religia. Dreptul nu apare pe loc gol. Istoriceate, dreptul s-a desprins treptat din normele de morala ai din obiceiuri. In acest sens, morala precede dreptului. Morala reprezinta un ansamblu de conceptii ai reguli cu privire la bine sau ia rau, drept sau nedrept, permis sau nepermis. Valorile morale reprezinta scopuri sociale ai atitudini preferentiale, cum snt: responsabilitatea, echitatea, demnitatea, dreptatea, libertatea. Dreptul nu numai ca s-a desprins treptat din morala, dar s-a dezvoltat, a evoluat o data cu aceasta. n ce priveate raportul dintre drept ai morala, n timp, s-au conturat mai multe puncte de vedere, printre care un loc dominant ocupa urmatoarele: 1 Dreptul este conceput ca un minim de morala, n diviziunea acestei conceptii, dreptul ai morala nu snt altceva dect cele doua fatete ale unui fenomen, ai anume: - morala este etica subiectiva;

31

dreptul este etica obiectiva. este singurul temei al dreptului. Sustinnd ca statul este sin gurul temei al dreptului, aceasta conceptie concepe o ordine de drept fara morala. Partaaii acestei conceptii privesc dreptul ca un fenomen n sine, desprins de orice alta realitate. De aici rezulta ca nu se poate afirma ca dreptul trebuie sa fie moral, deoarece nu exista morala absoluta. O regle mentare juridica poate fi concomitent conforma cu un sistem de morala ai n contrazicere cu alt sistem. Curente sociologice, ntre primele doua conceptii (dreptul un mi nimum de morala" ai statul este unicul temei al dreptului") se plaseaza cu rentele sociologice care admit prezenta spontana a dreptului n viata sociala, ca urmare a presiunii unor factori social-politici. Cu toata afinitatea lor, dreptul nu se confunda totuai cu morala, ntre cele doua categorii de reguli exista ai unele diferente, ai anume: a) morala, spre deosebire de drept, are o vrsta mult mai avansata. In timp ce normele juridice apar doar o data cu aparitia statului, normele de morala snt cunoscute ai societatii prea tataie; b) domeniul moralei este mult mai vast dect cel al dreptului. Drep tul nu reglementeaza dect conduita oamenilor n masura n care traiesc n societate, neatribuindu-se la gndurile umane. c) morala este mult mai exigenta dect dreptul. Altfel spus, morala este mult mai pretentioasa fata de drept, cere mai mult. Morala ac tiveaza cu unele categorii, despre care dreptul nu vorbeate: mila, recunoatinta, bunavointa etc.; d) modalitatea de garantare a moralei ai dreptului este diferita. Dife rite snt ai sanctiunile prevazute pentru abaterile de la prevederile dreptului ai cele ale moralei.

2. Statul

Normele religioase. Religia reprezinta un sistem de credinte, convingeri, practici mpartaaite de un grup, oferind fiecarui membru un obiect de adoratie fata de Dumnezeu, zei etc. Ea, de asemenea, constituie un sis tem de norme sau porunci ntemeiate pe nvatatura cartilor sfinte sau pe autoritatea ntemeietorilor, profetilor, nvatatorilor etc., un mod de viatarecunoscut ca obligatoriu de adevaratii credincioai. Initial normele juridice snt amestecate cu cele religioase. Mai apoi ele se desfac de la acestea. O asemenea desfacere a normelor juridice de cele religioase nu trebuie nsa absolutizata. Ai pna n zilele noastre sferade reglementare a normelor juridice coincide cu cea de reglementare a normelor religioase. Subiectul 2. Controlul constitutionalitatii legilor. 2.1 Definiti notiunea controlului constitutionalitatii legilor. Sintetiznd , retinem din literatura de specialitate urmatoarea definitie a controlului constitutionalitatii legilor:activitatea organizata de verificare a conformitatii legii cu Constitutia , si , ca institutie a dreptului constitutional , cuprinde regulile privind autoritatile competente sa efectueze aceasta verificare , procedura de urmat si masurile ce pot fi luate cu ocazia realizarii acestei proceduri. 2.2 Determinati tipurile de control al constitutionalitatii legilor. Abordnd clasificarea sistematica a controlului constitutionalitatii legilor pe baza criteriului organului competent care-l realizeaza se pot stabili urmatoarele forme de control: 1. controlul prin opinia publica; 2. controlul constitutionalitatii legilor exercitat printr-un organ politic; 3. controlul constitutionalitatii legilor exercitat printrun organ jurisdictional. Alte forme de control al constitutionalitatii legilor sunt stabilite pe baza urmatoarelor doua criterii : a)potrivit criteriului inscrierii in Constitutie a formelor de control al constitutionalitatii legilor , acesta poate fi explicit sau implicit; b)potrivit criteriului timpului in care se efectueaza controlul constitutionalitatii legilor , acesta se divide in control anterior si control posterior al constitutionalitatii legilor. 2.3 Argumentati necesitatea si forma de exercitare a controlului constitutionalitatii legilor in Republica Moldova.

32

TEST nr. 19 Subiectul 1. Conceptul si trasaturile esentiale ale normei juridice. 1.1.Definiti norma juridica ii trasaturile ei. O modalitate a normelor sociale sint normele juridice. Aprecierea ii cunoaiterea mai corecta a normei juridice implica atit caracterizarea trasaturilor comune tuturor normelor sociale, cit ii caracterizarea trasaturilor lor specifice. Punctul de pornire la caracterizarea ei e urmatorul: orice norma juridica e norma sociala, insa nu fiecare norma sociala e ii juridica. Norma juridica poate fi numita doar acea norma sociala ce contine o regula de conduita, stabilita sau autorizata (sanctionata) de stat, menita sa reglementeze cele mai importante domenii de activitate umana ii ocrotita, in caz de necesitate, de forta coercitiva a statului. in literatura de specialitate pot fi intilnite ii alte definitii. Vom evidentia doar unele din ele. Norma juridica poate fi definita ca o regula generala ii obligatorie de conduita, al carei scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, in caz de nevoie, prin constringere".1 Norma juridica este o regula de conduita generala, impersonala ii obligatorie, care exprima vointa electoratului infatiiat de organul legislativ, regula al carei scop este de a asigura ordinea sociala ii care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, la nevoie, prin constringere" 1.2. Stabiliti legatura elementele constitutive ale normei juridice. Ipoteza este acea parte a normei juridice care determina cercul de subiecti, carora le este adresata norma ii stabileite conditiile, imprejurarile sau faptele la care se refera prescriptia acesteia. Astfel, oricare norma juridica concretizeaza subiectii de drept, carora ea este destinata. Categoria subiectilor poate fi determinata in mod diferit. Aia, de exemplu, poate fi definita o calitate sociala a subiectilor (cetatean, apatrid, parinte, copil etc.) sau poate fi caracterizat subiectul in mod generic (persoana juridica, persoana fizica, oricine, toti, fiecare, acela care..." Dispozitia este acea parte a normei juridice care stabileite conduita care trebuie respectata, in conditiile ii imprejurarile date de ipoteza. Altfel spus, dispozitia formuleaza drepturile subiective ii obligatiile corespunzatoare ce revin subiectilor vizati de ipoteza normei juridice. De aceea se afirma ca dispozitia normei juridice formeaza continutul, miezul normei juridice. Sanctiunea este al treilea element structural al normei juridice, care precizeaza urmarile, consecintele ce apar in cazul realizarii sau nere-alizarii dispozitiei normei juridice. Sanctiunea reprezinta modul de reactie, raspunsul juridic al societatii fata de conduita neconforma cu dispozitia normei juridice, masurile impotriva persoanelor care au incalcat legea. Sanctiunea se poate referi insa ii la masuri de stimulare, de cointeresare a subsiectilor conduitelor. 1.3. Formulati modalitatile de expunere a elementelor normelor juridice in articolele actului normativ. Ceea ce de la sine e clar, e evident nu e cazul sa expui, sa formulezi. Modalitatea de expunere a elementelor poate fi adaptata ramurii de drept, careia ii apartine norma, intr-un mod se vor expune, de exemplu, prescriptiile normative in dreptul penal ii in alt mod vor fi expuse acestea in dreptul constitutional. Ceea ce e expus odata, legiuitorul nu repeta a doua oara. Din aces te considerente prescriptiile normativ-juridice, de care urmeaza sa tinem cont la fiece pas, prevederile care orienteaza intreaga reglementare, de termina obiectul, ii principiile acesteia sint reflectate, ca regula, in partea generala a legii (codul de legi). Una ii aceeaii prescriptie normativ-juridica, una ii aceeaii for mulare poate indeplini concomitent mai multe functii. Formularea, care indeplineite intr-o norma juridica rolul de dispozitie, poate indeplini pen tru alta norma juridica rolul de ipoteza. Formularea ce indeplineite intr-o norma juridica rolul de sanctiune, poate indeplini in alta norma juridica rolul de dispozitie. Din cele expuse rezulta faptul ca nu intotdeauna constructia tehnico-legislativa a normei coincide cu structura ei logica. Din aceste considerente, cei care aplica normele juridice sint obligati sa interpreteze exact continutul logic al normelor. Interpretarea ii aplicarea corecta a normelor juridice trebuie sa aiba in vedere atit structura logico-juridica, cit ii formularea tehnico-legislativa a textelor respective. Subiectul 2. Constitutiile Romniei care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova. 2.1 Descrieti constitutiile Romniei care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova. Constitutia din anul 1866 chiar in primul articol declara ca , Principatele Unite Romne constituie un singur stat indivizibil, sub denumirea de Romania. Ea reglementa drepturile drepturile fundamentale ale cetatenilor, proprietatea, care era sacra si inviolabila. Ea reglementa puterile statului, proclamind, ca toate puterile emana da la natiune. Puterea legiuitoare se exercita colectiv de catre rege si reprezentanta nationala, formata din doua camere senatul si adunarea deputatilor. Puterea executiva apartinea domnitorului, stabilind regula monarhiei ereditare. De asemenea era prevazuta interzicerea suspendarii constitutiei si revizuirii ei.

33

Aceasta constitutie ulterior a suferit un sir de modificari: in 1879 privind dispozitiile privitoare la drepturi politice; 1884 cele privitoare la domn, presa, sistemul electoral si paminturile rurale; in 1917 dispozitiile privitore la garantarea dreptului de proprietate si cele privitoare la dreptul de vot; in 1918 ca urmare a destramarii statului national unitar romin. Constitutia din anul 1923 a inscris principiul suprematiei legii si al statului de drept, organizind controlul constitutionalitatii legilor si contenciosului administrativ. Modalitatea de revizuire a Constitutiei demonstreaza, ca Constitutia din 1923 a fost conceputa ca o constitutie Rigida, revizuirea putea fi facuta printr-o procedura speciala. Asupra initiativei de revizuire a constitutiei trebuiau sa se pronunte toate 3 ramuri ale puterii legislative. In anul 1938, regele Carol II a emis o noua Constitutie, netinind seama de procedura de modificare, care a fost intarita pe cale plebescitara. Ea a marcat trecerea de la sistemul parlamentar la sistemul autoritar cu suprematia executivului, concentrind puterea politica in miinile regelui. Regele era si puterea legiuitoare in stat. Camera deputatilor sin senatul era un simplu instrument, cu ajutorul caruia regele isi exercitaputerea. Aceasta constitutie a stabilit virsta virsta electorala de 30 ani impliniti, restringind in asa mod cadrele corpului electoral. Totodata a fost exclus dreptul de vot al nestiutorilor de carte, iar ei pe atunci erau foarte multi printre tarani. Aceasta constitutie a fost suspendata in anul in anul 1940 sub presiunea nemtilor si sa instaurat dictatura lui Antonescu. 2.2 Stabiliti premisele (conditiile) adoptarii constitutiilor Romniei care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova. Aparitia in viata publica a Rominiei a ideii regimului parlamentar incepe inca in perioda de aplicare a regulamentelor organice, incepind cu anii 1831 1832 , insa aceste inceputuri erau plapinde , deoarece asa numitele ,,obisnuite adunari obstesti, care erau formate de regulamentele organice, aveau intr-o masura mica caracterreprezentativ, fiindca numai boerii puteaufi alegatori si alesi. Totodata separatia puterilor in stat era abia schitata, pentru ca doar domnitorul era in drep sa ia o hotarire cu valoare obligatorie. Cu toate acestea se faceau pasi concreti spre impamintienirea in Rominia a regimului parlamentar, insa Proclamatia de la Islaz din 1848 apare ca o intrerupere in mersul tarilor romine spre adoptare regimului regimului parlamentar, deoarece aceasta proclamatie prevede , ca domnul urma nu numai sa fie ales de Adunarea generala reprezentativa a tuturor starilor, dar si da fie responsabil in fata acesteia. Dupa razboiul din Crimeea, in Principatele Romine s-au convocat unele divane ad-hoc, in scopulde a afla dorintele populatiei in legatura cu organizarea definitiva a celor doua tari si in asa mod ideea regimului parlamentar s-a afirmat din nou, deoarece divanurile ad-hoc aveau caracterul unor organe consultative ale unei conferinte internationale si in asa mod la ordinea de zi a aparut iaras preocuparea pentru adoptarea regimului parlamentar ca baza a organizarii in perspectiva a tarilor romine In anul 1866, dupa modelul constitutiei belgiene, este adoptata Constitutia Rominiei. Constitutia avea 133 de articole, care reglementau cele mai importante relatii sociale, sistematizate in 8 titluri: ,,Despre teritoriul Rominiei, ,,Despre finante, ,,Despre puterea armata, ,,Dispozitii generale, ,, Despre revizuirea constitutiei, ,,Dispozitii tranzitorii si suplimentare. La sfirstitul lunii martie 1923, dupa infaptuirea Marii Uniri (Basarabia cu Rominia) din anul 1918, in Rominia a fost adoptata o noua constitutie. 60% din textul acestei constitutii a fost preluat din Constitutia anului 1866. Constitutia avea 138 articole si 8 titluri. Constitutia se referea la declaratia de drepturi si libertati, garantarea lar catre stat, organizarea puterilor in stat, modalitatea de revizuire a constitutiei, etc. In anul 1938, a fost adoptata o noua Constitutie, instaurindu-se cictatura regala. Carol II a recurs la o lovitura de stat, promulgind pe cale de decret constitutia. Acesta constitutie a fost adoptata in urma rasturnarii Guvernului in alegeri, la sfirsitul alului 1937, cind uzurile parlamentare erau incalcate fatis, dat fiind faptul ca formarea guvernului i-a fost incredintatalui Octavian Goga, care a luat numai 9%. 2.3.Formulati trasaturile distincte (specifice) ale constitutiilor Romniei care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova si corelatia dintre ele. Specific pentru constitutia din 1866 este faptul, ca ea a consfintit lipsa a deosebirii de clasa, indicind ca toti cetatenii sunt egali in fata legii. Ea a declarat inviolabilitatea domiciliului si libertatea constiintei. Constitutia stabilea ca nici o lege nu poate infiinta pedepsa confiscarii averii. De asemenea in aceasta Constitutie era stabilit ptincipiul suprematiei constitutiei, toate legile trebuiau sa corespunda constitutiei si ea nu putea fi suspendata nici partial si nici total. Aceleasi principii erau inscrise si in constitutia din 1923.

TEST nr. 20 Subiectul 1. Sanctiunile juridice si importanta lor. 1.1. Identificati structura si elementele constitutive ale normelor juridice. Structura normeijuridice poate fi abordata din doua puncte de vedere:unul intern alcatuirea logica a normei, si inul exterior modul de exprimare a elementelor logice ale normei juridice. Elementele sint: ipoteza,dispozitia si sanctiunea.IPOTEZA- este acea parte a normei juridice care determina cercul de subiecti, carora li este adresata norma si stabileste conditiile, imprejurarile sau faptele la care se refera prescriptia acasteia.DISPOZITIA-este acea parte a normei juridice care stabileste conduita care tb respectata in conditiile si imprejurarile date de ipoteza.Dispozitia cuprinde un ordin , o porunca, un comandament care se refera fie la savirsirea unei actiuni,fie la abtinerea subiectului de la o actiune.SANCTIUNEA- este un element structural al normei juidice care precizeaza urmarile, consecintele ce apar in cazul realizarii

34

sau nerealizarii dispozitei normei juridice.Sanctiunea reprezinta modul de reactie,raspunsul juridic al societatii fata de conduita neconforma cu dispozitia normei juridice,masurile concrete luate impotriva persoanelor care au incalcat legea. 1.2. Generalizati locul si rolul sanctiunilor juridice. Sanctiunea este al treilea element structural al normei juridice, care precizeaza urmarile in cazul realizarii sau nerealizarii dispozitiei normei juridice.Dupa ramura de drept in care intervin deosebim:sanctiuni cu caracter reprimator si sanctiuni cu caracter reperator. 1.3. Estimati categoriile sanctiunilor juridice si importanta lor practica. Astfel dupa natura lor pot fi sanctiuni pot fi:patrimoniale si nepatrimoniale. Cele patrimoniale vizeaza patrimoniul subiectului.Cele nepatrimoniale sint cele privitoare la drepturile persoanei(deccaderea din drepturi), cele privitoare la actele persoanei(nulitatile), cele privitoare la pesoana (privarea de libertate,recluziunea).Dupa ramura de drept in care intervin, deoasebim:sanctiuni civile,disciplinare,penale, administrative, financiare.Dupa roluil lor deosebim: sanctiuni cu caracter reprimator si sanctiuni cu caracter reparator.Dupa mo dul de reglementare, deosebim:sanctiuni generale,cuprinse in legi-cadru, coduri si sanctiuni speciale, reglementate prin norme speciale. Subiectul 2. Constitutiile sovietice, care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova. Descrieti constitutiile socialiste, care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova. Constitutia din 1925 a confintit prin lege in rebublica dictatura proletariatului, bazata pe alianta clasei muncitoare si taranimii. Ea a determinat rolul conducator al Partidului Comunist al Moldovei. Constitutia din 1938 stabilea, ca baza economica a statului o formeaza proprietatea socialista asupra uneltelor si mijloacelor de productie, instituita in rezultatul lichidarii sistemului capitalist al economiei, anularii proprietatii private asupra uneltelor si mijloacelor de proprietate si nimicirea exploatarii omului de catre om. Constitutia proclama drepturi largi cetatenilor, dar si indatoriri. Constitutia din 1941 a proclamat Republica Moldoveneasca ca stat socialist al muncitorilor si taranilor, baza politica o constituiau Sovietele de deputati ai oamenilor Muncii , iar baza economica sistemul socialist al economiei si proprietatea socialista asupra uneltelor si mijloacelor de productie. Sovietul suprem al RSSM si Prezidiul Sovietului suprem al URSS au fost proclamate ca organe supreme a puterii de stat. Organul suprem executiv era Sovietul Comisarilor Norodnici, iar organele locale le constituiau sovietele de deputati ale oamenilor muncii (udetene,raionale, orasenesti si satesti). Justitia se efectua de catre judecatorii, iar supravegherea suprema pentru respectarea legalitatii de catre organele procuraturii. In constitutia din an. 1978 a fost reflectata esenta de clasa a statului, consfintea mecanismul de stat, sistemul de organe centrale si locale ale puterii, administrarea in baza centralismului democratic, subordonarea stricta, coordonarea necesara la adoptarea unei hotariri in teritoriu. 2.2 Stabiliti premisele (conditiile) adoptarii constitutiilor socialiste, care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova. Prima constitutie socialista, care a actionat pe teritoriul RM este cea din anul 1925. Acesta constitutie a legalizat formarea formarea Republicii Autonome Sovietice Soocialiste Moldovenesti. Acesta constitutie a fost adoptata in corespundere deplina cu constitutia URSS si a RSSU (Ucrainei). Dupa ce a fost renovata Constitutia Uniunii Sovietice in anul 1936, in anul 1938 este adoptata o noua constitutie a RASSM, care a consolidat bazele socialiste ale orinduirii sociale si de stat. Costitutia din an. 1941 a fost legata de formarea RSSM, fiind evedentiata prin adoptarea constitutiei Republicii Sovietice Soocialiste Moldovenesti. In anul 1978 a fost adoptata o noua constitutie cea a ,,socializmului dezvoltat. Acesta constitutie reflecta ideea crearii in tara pentru prima oara a societatii socialiste dezvoltate. 2.3 Formulati trasaturile distincte (specifice) ale constitutiilor socialiste, care au actionat pe teritoriul Republicii Moldova si corelatia dintre ele. Constitutia din 1925 a instaurat in baza de organizare a puterii muncitorilor si taranimii intr-un sistem unic de organe reprezentative sovietele de muncitori, de deputati ai taranilor si ai armatei rosii. Constitutia din 1938 avea o trasatura caracteristica continuitatea principiilor de baza ale constitutiilor care anterior au fost in vigoare. Ea cuprindea o serie de legi a Constitutiei din 1925 si dispozitiile principale ale Constitutiei URRS din an.1936. Trasaturile esentiale ale constitutiei din an. 1941 sau caracterizat prin aceea, ca cuprins legile Constitutiei din URRS din 1936 si ale RASSM din 1925 si 1938. Constitutia an. 1978 a confirmat continuitatea ideilor si principiilor constitutiilor precedente. Ea a fost adoptata in deplina corespundere cu constitutia URSS din 1977 si continutul ei se intemeia pe ideile fundamentale ale comunismului stiintific si a consfintit rolul conducator al partidului comunist. Aceasta constitutie proclama si consfintea drepturilor social-economice si personale ale cetatenilor, insa lipsea mecanismul lor de realizare. Desi aceasta constitutie proclama suveranitatea RSSM, republica era lipsita de posibilitatea de a adopta de sinestatator cele mai elementare hotariri in domeniul agriculturii, industriei, etc. Ordinea de drept si disciplina erau incalcate serios. Reiesind din analiza constitutiilor socialiste, se vede ca aceste constitutii aveau un caracter proclamatoriu, drepturile si libertatile practic erau scrise dar nu se realizau la practica. TEST nr. 21 Subiectul 1. Norma juridica si articolul actului normativ. 1.1.Definiti norma juridica si elementele de structura ale acesteia. Norma juridica constituie elementul primar al sistemului de drept, celula din care se construieste intregul edificiu al dreptului. Pentru a putea fi receptata, inteleasa de catre toti subiectii de drept, norma juridica trebuie sa aiba o anumita structura logica din care sa rezulte cit mai exact raspunsurile la citeva intrebari: a) cui ii este adresata norma juridica si in ce conditii, imprejurari

35

norma data activeaza? b) ce comportament prescrie statul subiectului de drept, adica ce tre buie sa faca, ce nu trebuie sa faca subiectul sau ce comportament accepta statul subiectului? c) care vor fi urmarile, consecintele realizarii sau nerealizarii pre scriptiilor normativ juridice? Din punct de vedere logico-juridic, norma juridica are o structura tri-hotomica, ale carei elemente sint: ipoteza, dispozitia si sanctiunea. 1. Ipoteza este acea parte a normei juridice care determina cercul de subiecti, carora le este adresata norma si stabileste conditiile, imprejurarile sau faptele la care se refera prescriptia acesteia. in dependenta de numarul imprejurarilor in care se aplica dispozitia normei, ipotezele pot fi simple sau complexe, Ipoteza complexa poate fi cumulativa sau alternativa. 2. Dispozitia este acea parte a normei juridice care stabileste conduita care trebuie respectata, in conditiile si imprejurarile date de ipoteza. Altfel spus, dispozitia formuleaza drepturile subiective si obligatiile corespunzatoare ce revin subiectilor vizati de ipoteza normei juridice. De aceea se afirma ca dispozitia normei juridice formeaza continutul, miezul normei juridice. Dispozitia cuprinde un ordin, o porunca, un comandament care se refera fie la savirsirea unei actiuni, fie la abtinerea subiectului de la o actiune. Asadar, ea poate sa impuna o anumita conduita, sa interzica o conduita, sau sa nu interzica dar nici sa nu oblige o conduita. Dupa gradul de determinare a conduitei prescrise actiune sau inactiune - dispozitia normei juridice poate fi determinata sau relativ determinata. Dupa caracterul conduitei prescrise si dupa latitudinea lasata destinatarilor lor, dispozitiile normelor juridice pot fi imperative sau categorice sipermisive. 3. Sanctiunea este al treilea element structural al normei juridice, care precizeaza urmarile, consecintele ce apar in cazul realizarii sau nere-alizarii dispozitiei normei juridice. Sanctiunea reprezinta modul de reactie, raspunsul juridic al societatii fata de conduita neconforma cu dispozitia normei juridice, masurile concrete luate impotriva persoanelor care au incalcat legea. Sanctiunea se poate referi insa si la masuri de stimulare, de cointeresare a subsiectilor conduitelor dorite de legiuitor. 1.2.Determinati modalitatile de expunere a elementelor normelor juridice in articolele actelor normative. din punct de vedere a structurii sale logice, norma juridica este alcatuita din ipoteza, dispozitie si sanctiune. Cele trei elemente structurale reprezinta structura logica interna., stabila a fiecarei norme. Si cu toate ca in unele cazuri nu le regasim expres formulate, ele se deduc printr-o analiza logica a textului respectiv. O asemenea modalitate de expunere, insa, nu intotdeauna e posibila, dar nici nu-i necesara. Din aceste considerente, legiuitorul aplica alte modalitati de expunere a elementelor normei juridice in articolele actului normativ. Astfel, destul de frecvent se apeleaza la metoda trimiterii, in acest caz, pentru a reproduce norma juridica la justa sa valoare, cunoscind toate elementele ei, e necesar sa tinem cont de alte articole din acelasi act normativ. O asemenea modalitate de expunere intilnim, de exemplu, in Codul penal, unde e necesar sa se tina cont nu numai de prevederile ce se contin in partea speciala, ci si de cele ce se contin in partea generala a Codului penal. Alteori, insa, urmeaza sa tinem cont si de prevederile ce se contin in alte acte normative. Cu ocazia aplicarii, organul de aplicare trebuie sa coreleze texte din mai multe acte normative. O asemenea modalitate de expunere a elementelor normei juridice poarta denumirea de expunere in alb (norme in alb). Destul de frecvent intilnim si cazuri cind intr-un articol al unui act juridic sint cuprinse mai multe norme juridice sau, cel putin, unele (dar nu toate) elemente ale mai multor norme juridice. Din cele expuse rezulta faptul ca nu intotdeauna constructia tehnico-legislativa a normei coincide cu structura ei logica. Din aceste considerente, cei care aplica normele juridice sint obligati sa interpreteze exact continutul logic al normelor. Interpretarea si aplicarea corecta a normelor juridice trebuie sa aiba in vedere atit structura logico-juridica, cit si formularea tehnico-legislativa a textelor respective. 1.3.Formulati exemple de norme juridice elementele carora sunt expuse in unul sau citeva articole ale actului normativ juridic. In unul: Articolul 145. Omorul intentionat(1) Omorul unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 8 la 15 ani. Articolul 151. (1) Vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii, care este periculoasa pentru viata ori care a provocat pierderea vederii, auzului, graiului sau a unui alt organ ori incetarea functionarii acestuia, o boala psihica sau o alta vatamare a sanatatii, insotita de pierderea stabila a cel putin o treime din capacitatea de munca, ori care a condus la intreruperea sarcinii sau la o desfigurare iremediabila a fetei si/sau a regiunilor adiacente, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani. In mai multe: Articolul 325. Coruperea activa (1) Promisiunea, oferirea sau darea unei persoane cu functie de raspundere, personal sau prin mijlocitor, de bunuri sau servicii, enumerate la art.324, in scopurile indicate la acelasi articol se pedepseste cu inchisoare de pina la 5 ani cu amenda in marime de la 1000 la 3000 unitati conventionale. Subiectul 2. Dezvoltarea constitutionala a Republicii Moldova, incepind cu anul 1989 si pina in prezent. 2.1 Descrieti principalele acte constitutionale, adoptate dupa 1989, care au servit drept baza pentru adoptarea in Republica Moldova a Constitutiei din 1994. In perioada anilor 1989-1990, Europa a fost cuprinsa de un val de transformari, schimbari politice epocale. Incepind cu 1989, perioada cind a inceput sa functioneze primul parlament al RM, ales in mod democrat, baza pluralismului de candidati a fost adoptate un sir de documnte importante pentru RM: - legea cu prvire la statutul limbii de stat din 31.08.1989; - legea cu privire la modificare unor articole din Constitutia RSSM, prin care se anuleaza forta conducatoare a partidului communist, 10.05.1990;

36

- legea cu privire la drapelul de stat, 27.04.1990; - declaratia suveranitatii RSSM, 23.06.1990; - decertul cu privire la puterea de stat, 27.07.1990; - legea despre stema de stat, 03.11.1990; - legea cu privire la prorpietate; 22.01.1991; - legea cu prvire la cetatenie, 05.06.1991; - declaratia despre independenta, 27.08.1991; - constitutia RM, 29.07.1994 (27.08.1994); ulterior au mai fost adoptate un sir de documente importanet pentru statul nostru: legea cu privire la parlament, govern, curtea constitutionala. 2.2 Determinati principiile de baza impuse de Declaratia de Suveranitate, Decretul cu privire la Puterea de Stat, Declaratia de Independenta si rolul lor pentru dezvoltarea constitutionala a Republicii Moldova. Declaratia de suveranitate Moldova mai era inca in componenta URSSla momentul adoptarii declaratieie de Suveranitate. Cu toate acestea declraratia nu mai facea referinta la uniune, fixind faptul ca RSSM este un stat federal, iar izvorul si purtatorul suveranitatii este numai poporul care-si exercita suveranitatea prin organele sale reprezentative. RSSM a fost declarata ca stat unitar, indivizibil, frontierele caruia pot fi schimbate numai in baza acordurilor recipsroce dintre RSSM si alte state suverane. Pamintul, subsolul, apele, pasunile si alte resurse naturale intre potentialul economic, financiar, tehncio stiintific, valorile patrimoniului nationalau fost declarate prorpietate exclusiva, neconditionata a Republicii. Deasemenea s-a stabilit suprematia constitutiei si al legilor RSSM pe intreg teritoriul republicii, legile URSS aveau putere juridica pe teritoriul republicii numai dupa ratificarea lor de catre parlament. Acele legi care contraveneau principiului suveranitatii se suspendau. Aceasta declraratie astabilit si instituire cetateniei RSSM, prezentindu-se astfel dubla cetatenie RSSM si URSS. Pentru prima data s-a stabilitt separarea puterilor in legislativa, executiva, judecatoreasca ca principiu de baza al functionarii RSSM ca stat suveran si democrat. Decretul cu privire la puterea de stat a fost inca un pas al poporului Modlovenesc spre autodeterminare. Decretul a venit sa concretizeze principiul separarii puterilor in stat. Parlamentul (atunci Sovietul Suprem) a fost declarat organ suprem al puterii legislative si unic exponent al vointei intregului popor. Puterea judecatoreasca a fost declarata subordonata numai legii, iar amestecul in infaputirea justitiei inadmisibil. Organele executive si dispozitive au fost declarate raspunzatoare in fata organelor puterii de stat, subordonindu-se lor executind actele legislative. Declaratia de independenta a fost precedata de un sir de alte documente importante, care au dus la ruperea de la imperiul sovietic si crearii statului suveran si independent. Declaratia a fost un final logic al procesului de autodeterminare al poporului moldovenesc. Declaratia continea 2 puncte culminante: 1. RM este un stat suveran, independent si democratic, liber sa-si hotarasca prezentul sii viitorul fara nici un amestec din afara... 2. In calitate de stat suveran si independent RM solicita tuturor statelor si guvernelor lumii recunoasterea independentei sale... si isi exprima dorinta de a stabili relatii politice, economice, culturale si in alte domenii cu tarile europene si cu toate statele lumii...

2.3 Estimati si argumentati evolutia constitutionala a Republicii Moldova dupa 1989 si a modificarilor operate in Constitutia din
1994. Evolutia constitutionala a pornit inca de la principalele acte constitutionale, ca legea cu privire la statutul limbii, (actele mentionate in 2.1.) care au adus un prinos mare si o influenta asupra dezvoltarii constitutionale a RM. In primul rind a fost recunoscuta o limba oficiala de stat, drapelul statului, un stat suveran, care isi avea putera sa de stat si o serie de alte legi care au contribuit la evolutia constitutionala a RM dupa 1989, pentru a deveni un stat independent si suveran. La 05.07.2000, parlamentul a adoptat legea cu privire la modificarea si completarea constitutiei RM. Modificarile constitutiei au limitat competenta si rolul presedintelui RM in favoarea guvernului si a parlamentului. Astfel prin aceste modificari statul RM s-a transformat dintr-un stat cu model semipprezidential de guvernare intr-n stat cu model parlamenatr de guvernare.

TESTUL nr.22 Subiectul 1. Categoriile normelor juridice. 1.1.Distingeti norma juridica si trasaturile ei. Nicolae Popa considera ca norma juridica poate fi definita ca o regula generala si obligatorie de conduita, al carei scop este acela de a asigura ordinea sociala, regula ce poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, in caz de nevoie, prin constringere". 1 in viziunea lui Ion Dogaru norma juridica este o regula de conduita generala, impersonala si obligatorie, care exprima vointa electoratului infatisat de organul legislativ, regula al carei scop este de a asigura ordinea sociala si care poate fi adusa la indeplinire pe cale statala, la nevoie, prin constringere".2 Gheorghe Lupu vede in norma juridica regula sociala de conduita generala si obligatorie, elaborata, recunoscuta sau acceptata de catre stat si impusa, daca este cazul, prin forta coercitiva a statului".3 Dupa parerea lui Dumitru Baltag norma juridica ca element constitutiv al dreptului este o regula de conduita, instituita de puterea publica sau recunoscuta de aceasta, a carei respectare este asigurata, la nevoie, prin forta coercitiva a statului".4 Din analiza atenta a elementelor pe care se cladesc definitiile, si a definitiilor insesi, se degaja urmatoarele idei:

37

1.Normele juridice sint stabilite sau autorizate de catre organele competente de stat. Ele exprima vointa statului, indreptata spre
reglementarea unui anumit tip de relatii din societate. Exprimata prin norma, vointa de stat este adresata vointei participantilor la raporturile din societate, care trebuie sa-si coreleze conduita cu indatorirea sau interdictia inclusa in norma. 2.Norma juridica are un caracter general. Ea stabileste trasaturile ti pice ale situatiilor de viata, la aparitia carora trebuie aplicat indicele-tip al relatiilor sociale. Acest indice e determinat de norma. Ca urmare, norma juridica apare ca model de conduita a participantilor la relatia sociala data. 3.Norma de drept are menirea de a reglementa nu o relatie aparte, singulara, ci un tip de relatii. Prin aceasta ea se distinge de actele aplicarii dreptului (a hotaririlor autoritatilor publice asupra unor cazuri concrete) si dispozitiilor lor individuale. 1.2.Determinati criteriile de clasificare a normelor juridice si modalitatile acestora. A clasifica normele juridice inseamna a le grupa pe categorii pentru a ne orienta in oceanul de norme juridice care ne inconjoara, a le recunoaste, a le deosebi mai usor in cazul realizarii lor. R am u ra de d rept Ramura de drept constituie un criteriu important pentru clasificarea normelor juridice. Se lamureste acest lucru prin faptul ca ramura de drept pune la baza diferentierea normelor in dependenta de obiectul reglementarii normative si metoda reglementarii normative, adica da raspuns la doua intrebari extrem de importante si anume: a) ce domeniu de activitate reglementeaza normele juridice date; b) in ce mod, cum se face acest lucru? Potrivit acestui criteriu, normele juridice pot fi clasificate in: norme de drept constitutional; norme de drept administrativ; norme de drept civil; * norme de drept penal; norme de drept familial; norme de drept al muncii etc. Forta juridica juridica a normelor de drept depinde, in primul rind, de faptul in ce acte normative se contin acestea si care e locul pe Forta care il ocupa actul normativ dat in sistemul actelor normative. Reiesind din aceasta, putem diferentia: a) norme juridice in legi, care, la rindul lor, pot fi: norme juridice cuprinse in Constitutie, legi constitutionale; norme juridice cuprinse in legi organice; norme juridice cuprinse in legi ordinare. b) norme juridice cuprinse in acte normative subordonate legii, care, la rindul lor, pot fi: norme juridice cuprinse in hotaririle normative ale Parlamentului; norme juridice cuprinse in ordonantele Guvernului; norme juridice cuprinse in decrete ale Presedintelui Republicii; norme juridice cuprinse in hotariri ale Guvernului; norme juridice cuprinse in alte acte normative (ordine ministeri ale si departamentale, norme juridice cuprinse in acte normative ale autoritatilor publice locale etc.). S tru ctu ra tehn ic o-legislativ m odu l de red actare a sau Remarcam de la bun inceput ca unii autori vorbesc de structura logica drept criteriu de clasificare a normelor juridice. Consideram ca drept criteriu de clasificare poate servi nu structura logica (din punct de vedere logic o norma intotdeauna e completa), ci structura ei tehnico-legislativa sau modul de redactare a normei. Potrivit acestui criteriu, pot fi: a) norme juridice complete. Sint norme juridic complete acele norme care contin in textul lor, intrunite la un loc, cele trei elemente de structura: ipoteza, dispozitia, sanctiunea; b) norme juridice incomplete. Caracteristic pentru aceste norme e faptul ca nu toate elementele de structura ale normei se intrunesc intr-un text al normei. La rindul lor, normele juridice incomplete pot fi: norme de trimitere (cele care necesita luarea in consuideratie a textului complet al acrului normativ dat); norme in alb (cele care necesita luarea in consideratie a textelor altor acte normative), C aracteru l co nd u itei prescrise Caracterul conduitei prescrise rezulta din modul de reglementare a acestei conduite, in dependenta de aceasta, normele juridice se clasifica in: a) norme imperative; b) norme dispozitive. Gradul si intensitatea incidentei acest criteriu normele juridice se clasifica in: Dupa Norme - principii sau norme cardinale. Acestea sint normele cuprinse in Constitutii, declaratii (de exemplu, Declaratia de independenta a Republicii Moldova), ori sint deduse pe cale de interpretare, ca principii generale de drept. Norme - mijloace normative. Acestea sint normele care asigura traducerea cerintelor fundamentale de reglementare a ordinii sociale, in limbajul specific dreptului. Sfera de aplicare Potrivit acestui criteriu, normele juridice pot fi: norme generale - care au cea mai larga sfera de aplicare; norme speciale - aplicate intr-un domeniu restrins de relatii sociale; norme de exceptie care stabilesc exceptii de la regula generala. Alte criterii de clasificare a normelorjuridke Un criteriu de clasificare a normelor juridice poate fi si gradul de preci-ziune si de specificitate,

38

in raport cu acest criteriu, normele juridice pot fi: Norme de drept strict. Acestea sint norme de stricta interpretare. Directive sau standarde. Acest gen de norme servesc ca criteriu de aplicare a actiunilor subiectilor. O categorie distincta de norme sint normele juridice organizatorice. Acestea mai sint numite norme de imputernicire sau de competenta. Scopul primordial al acestor norme este acela de a fundamenta cadrul legal de organizare si functionare a diverselor autoritati publice. Distingem, de asemenea, norme juridice materiale si procesuale. Normele materiale stabilesc anumite drepturi, libertati, obligatiuni, imputerniciri etc. Normele procesuale stabilesc modalitatile de realizare, de transpunere in viata a normelor materiale. Un grup distinct de norme juridice sint normele-definitii. Aceste norme nu cuprind reglementari de conduita, ci definesc, descriu sau confera - obligatoriu - un anumit inteles unor termeni ai limbajului juridic. Ele au menirea de a da precizie si inteles clar notiunilor juridice. Normele juridice pot fi clasificate si dupa multe alte criterii, in legatura cu aceasta nu putem sa nu fim de acord cu profesorul universitar Nicolae Popa care considera, ca pentru a fi functionale, clasificarile trebuie, pe cit posibil, sa contina un numar limitat de criterii". 1 1.3.Estimati insemnatatea practica a clasificarii normelor juridice. Exista o varietate foarte mare de norme juridice, astfel daca nu ar exista o clasificare a normelor juridice ar fi haos in legislatie...... O importanta deosebita clasificarea acstora are pentru studiu, usurind studiul dreptului, dar o mare aplicabilitate are si in practica. Clasificarea permite de a deosebi normele in familii de drept, ramuri de drept, etc.

Subiectul 2. Forma de guvernamint. 2.1 Definiti notiunea formei de guvernamint si descrieti esenta tipurilor formei de guvernamint. Forma de guvernamint este expresia exterioara a esentei statului, determinata de structura si conditia juridica ale organelor supreme ale puterii de stat. este un system de formare a raporturilor dintre conducatorul statului, organelle supreme ale puterii legislative si ale celei executive. Principalele forme de guvernamit sunt: democratia, monocratia, oligarbia, formele mixte si formele specifice statelor socialiste. Esenta tipurilor formei de guvernamint: 1. monarhia a. monarhia absoluta b. monarhia constitutionala (limitata) - monarhia dualista - monarhie parlamentara 2. Republica a. republica prezidentiala b. Republica parlamentara c. Republica semiprezidentiala 2.2 Determinati trasaturile generale ale fiecarui tip de forma de guvernamint si comparati-le. Trasaturile generale ale fiecarui tip de forma de guvernamint: 3. monarhia: forma de guvernamint in care puterea suprema apartine unei singure personae monarhului; monarhii detin pozitia lor in virtutea ereditatii, iar mandatul lor nu este limitat in timp; formele monarhiei sint: a. monarhia absoluta: se caracteruizeaza prin faptul ca puterea absolutp apartine monarhului. El este unicul legislator, dirijeaza cu administratia publica si este instanta judiciara suprema; b. monarhia constitutionala (limitata): se caracterizeaza prin faptul ca imputernicirile conducatorului statului sint limitate prin dispozitii normative din Constitutia statului respective. In dependenta de gradul acestor delimitari deosebim: - monarhia dualista: este forma initiala a monarhiei limitate in cadrul careia puterea de stat se realizeaza conform principiului separarii puterilor in stat, mai ales puterilor legislativa si executiva; - monarhie parlamentara: este o forma mai dezvoltata decit monarhia dualista, aici puterea monarhului nu se extinde in sfera legislativa, fiind limitata cosiderabil la sfera administrarii. Legile se adopta de catre parlament, monarhul nu are dreptul de veto. Guvernul se formeaza in baza majoritatii parlamentare si poarta raspundere in fata parlamentului. 4. Republica: forma de guvernamint in care cetatenii detin si exercita puterea suverana prin reprezentantii alesi (parlament, presedinte). Ea este considerata cea mai democratoca forma de guvernamint. Ea se imparte in: a. republica prezidentiala: se caracterizeaza prin rolul important al presedintelui in sistemul organelor de stat care este ales in modul corespunzator si investit cu imputerniciri. b. Republica parlamentara: este fundamentata pe conceptia separarii puterii de stat; c. Republica semiprezidentiala: este forma de guvernamint care combina particularitatile republicii prezidentiale si a celei parlamentare. (Franta, portugalia) 2.3 Evaluati si argumentati forma de guvernamint in Republica Moldova si propuneti modificari, daca considerati necesar. Constitutia prevede forma de gurnamint in RM fiind republica. Incepind cu anul 2000 RM a devenit Republica Parlamentara. Republica parlamentara: este fundamentata pe conceptia separarii puterii de stat. characteristic acestei forme de guvernamint este: seful statului este ales de catre parlament, guvernul se formeaza in baza parlamentara si poarta raspundere fata de parlament;

39

parlamentul este investist cu dreptul de a exercita control asupra activitatii guvernului ca primul fiind ales de popor prin vot universal, direct, secret si liber exprimat.

40

TEST nr. 23 Subiectul 1. Actiunea normelor juridice: probleme teoretice si practice. 1.1. Identificati coordonatele actiunii normelor juridice. Normele juridice sint adoptate in vederea realizarii lor practice. Ad-optind un act normativ, legiuitorul urmareste scopul ca normele ce se contin in el sa produca efecte juridice, adica sa contribuie la reglementarea mai eficienta a relatiilor sociale respective, sa ofere garantii acestor relatii, sa protejeze anumite valori sociale etc. Din aceste considerente o importanta mare o are actiunea normelor juridice. Coordonatele principale ale actiunii actului normativ sint: timpul, spatiul si cercul de persoane. Pe parcurs ne vom referi la actiunea legii, ca act normativ juridic principal al statului. Regula generala este ca legea actioneaza pe timp nelimitat, intr-un spatiu bine determinat de notiunea de teritoriu si asupra unor subiecti care, individual sau colectiv, participa la viata juridica a societatii in cadrul acestui teritoriu. 1.2.Determinati legaturi dintre principalele momente de actiune a legii in timp. Ca orice fenomen social, legile juridice se raporteaza si se circumscriu timpului. Timpul desemneaza durata de fiintare a obiectelor si fenomenelor precum si totalitatea raporturilor de succesiune si simultanietate dintre ele"1. Acest concept reprezinta o imagine generalizata a duratei evenimentelor, a intervalelor dintre ele, a ritmurilor lor de evolutie si dezvoltare. Timpul se caracterizeaza prin: unidimensionalitate (o singura dimensiune, lungime ca distanta" dintre diferite momente succesive); ireversibilitate (in sensul ca evenimentele, procesele se desfasoara inexorabil intr-un singur sens, de la trecut, prin prezent spre viitor; asimetrie (in ideea ca viitorul si trecutul nu sint simetrice in raport cu prezentul. Ele nu se pot suprapune, deoarece trecutul poate influenta, intre anumite limite, viitorul, dar viitorul nu poate influenta trecutul, datorita ireversibilitatii timpului).2 Dreptul medieval si cel modern functioneaza la o alta duratie. De exemplu, Constitutia S.U.A. din 1787, Codul civil francez din 1804, desi continua sa functioneze eficient, vor rezista in timp nu chiar atit de usor, comparativ cu legile mentionate. O alta functionalitate temporala e caracteristica dreptului contemporan. Aceasta, ca regula, e mult mai redusa. Necesitatea elaborarii unor noi legi, a unor noi norme juridice e conditionata, in primul rind, de ritmul transformarilor socialeconomice. Accelerarea acestui ritm duce la schimbari importante in dinamica legiferarii. E alta si presiunea sub care lucreaza organele legiuitoare. Creste si numarul situatiilor care impun adoptarea in regim de urgenta a unor noi legi. Oricit de buna nu ar fi o lege, ea totusi, nu este vesnica. Legea are propria sa viata: este creata (se naste), produce efecte juridice (traieste efectiv) si moare, adica isi epuizeaza resursele sale, nu mai este necesara. In aceasta ordine de idei, RJhering mentiona: Un drept concret, care pentru motivul ca s-a nascut si traieste, pretinde ca urmare si o durata vesnica si neingradita, seamana cu acei copii, care ridica mna impotriva mamei lor; dreptul acela isi rde de ideea de drept cnd o invoaca, caci ideea dreptului este o continua evaluare: ceea ce exista in aceasta clipa trebuie sa cedeze prefacerii care vine, caci tot ce se naste e foarte bun sa piara'"' . Astfel, pentru caracteristica actiunii in timp a legii avem nevoie sa evidentiem trei momente principale: 1. Intrarea in vigoare a legii. 2. Actiunea efectiva a legii. 3. Iesirea din vigoare a legii. 1.3.Evaluati actiunea legilor in spatiu si asupra persoanelor argumentindu-le prin exemple. Notiunea de spatiu are in drept sensul sau, fapt ce-1 diferentiaza de spatiul cosmic (fizic), biologic, psihologic etc. Referindu-se la aceasta, profesorii universitari Gheorghe C.Mihai si Radu l.Motica mentioneaza: Spatialitatea normei juridice este sociala, deci nu cade sub vreo definitie fizicalista; Ubi societas, ibijus, precum se vede, exclude angajarea interpretarilor geometrice cu care s-ar stabili unitatea de masura a intinderii societatii". Pe de alta parte, socialmente spatiala, norma juridica are efecte loca-lizabile inauntrul granitelor care delimiteaza teritoriul statului. 1 Frontierele sint linii (reale sau imaginare) care despart, pe uscat si pe apa, teritoriul statului dat de teritoriile statelor vecine, iar in plan vertical, delimiteaza spatiul aerian si subsolul de spatiul aerian si subsolul statelor vecine. Frontiera de stat stabileste limitele spatiale de actiune a suveranitatii statului.2 In virtutea suveranitatii sale, fiecare stat stabileste anumite norme de conduita, general-obligatorii pe teritoriul sau. Astfel, prin legile sale, fiecare stat e in drept sa reglementeze conduitele subiectilor de drept pe teritoriul sau. in aparenta, delimitarea intre sferele de suveranitate legislativa a statelor pare clara: actiunea legilor unui stat se extinde asupra intregului sau teritoriu, excluzind, totodata, actiunea legilor altor state". 3 O problema nu mai putin importanta e cea ce se refera la actiunea legii asupra persoanelor. Se stie ca legea, normele juridice pe care ea le contine au un caracter general, impersonal, in sensul ca ele se adreseaza in mod abstract subiectilor, fara sa-i individualizeze. Aceasta nu inseamna ca ele se adreseaza intotdeauna tuturor subiectilor de drept. Destinatarul legii este omul privit individual, ca persoana fizica, sau in colectiv, ca persoana juridica. Asadar, omul si, numai el, privit in cele doua ipostaze - ca persoana fizica si ca persoana juridica - poate fi subiect al raportului juridic". 1 Actiunea normelor juridice asupra persoanelor nu se infaptuieste la fel, fata de toti subiectii de drept. Si, totusi, sint doua principii fundamentale care guverneaza aplicarea dreptului asupra persoanelor. Acestea sint; a) principiul personalitatii legii', b) principiul egalitati juridice in fata legii. Asadar, sfera persoanelor pe care legea le vizeaza poate varia. Dar in interiorul acestor categorii se aplica un alt principiu: principiul egalitatii juridice in fata legii. Acest principiu si-a gasit reflectare in art.16 al Constitutiei Republicii Moldova: (1) Respectarea si ocrotirea persoanei constituie o indatorire primordiala a statului. (2) Toti cetatenii Republicii Moldova sint egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau de origine sociala". Acest principiu e dezvoltat mai departe de alin. (1) ai art. 19 al Constitutiei, potrivit caruia cetatenii straini si apatrizii au aceleasi drepturi si indatoriri ca si cetatenii Republicii Moldova, cu exceptiile stabilite de lege". Egalitatea in drepturi este prin ea insasi o egalitate de sanse pe care Constitutia o acorda tuturor. Totusi, acest principiu nu este absolut. Unele persoane sint sustrase intr-o masura mai mare sau mai mica de la aplicarea anumitor legi. Astfel, se intilnesc unele exceptii de la aceste principii. Totodata, sint inviolabile documentele diplomatice.

41

Consulii se ocupa de interesele economice, juridice, culturale etc. ale statului pe care il reprezinta. Ei se preocupa - in legatura directa cu organele locale - de rezolvarea problemelor cetatenilor statului propriu. Prevederile si imunitatile provin atit din dreptul national, cit si din cel international, in aceasta ordine de idei profesorul Sofia Popescu, pe buna dreptate mentioneaza: Nu exista privilegii in dreptul national, in virtutea principiului constitutional al egalitatii. Exceptiile de la acest principiu trebuie prevazute de lege". 1 Este cazul imunitatii si inviolabilitatii Presedintelui Republicii Moldova ((2) Presedintele Republicii Moldova se bucura de imunitate. El nu poate fi tras la raspundere juridica pentru opiniile exprimate in exercitarea mandatului" - art. 81 al Constitutiei); deputatilor Parlamentului ((3) Deputatul nu poate fi retinut, arestat, perchezitionat. cu exceptia cazurilor de infractiune flagranta, sau trimis in judecata fara incuviintarea Parlamentului, dupa ascultarea a" - art. 70 al Constitutiei; Deputatul nu poate fi persecutat sau tras la raspundere juridica pentru voturile sau pentru opiniile exprimate in exercitarea mandatului" - art. 71 al Constitutiei Republicii Moldova). Un alt exemplu il constituie regimul jurisdictional special al judecatorilor. Acest regim de exceptie isi regaseste justificarea in principiul independentei puterii judecatoresti. Subiectul 2. Structura de stat. 2.1 Definiti notiunea structurii de stat. Structura de stat este organizarea politico teriotirala a statului, inclusiv statutul juridico politic al partilor lui componente si principalelel raporturi dintre organelle de stat centrale si regionale. Sunt 2 forme principale ale structurii de stat: - statul unitar (sau simplu) este o singura formatiune statala pe teritoriul cuprins de frontierele acestui stat. - statul federativ (compus sau unional) ceea ce inseamna uniune de state member care ia nastere o noua formatiune statala. 2.2 Determinati trasaturile generale ale fiecarei structuri de stat si comparati-le. Trasaturile statului unitar: - este unica constitutia si sistemul de drept; - este unic sistemul organelor supreme ale puterii de stat si administrarii; - cetatenie unica; - este unic sistemul judiciar si exercitarea justittiei in baza unor norme unice ale dreptului material si procesual; - divizarea teritoriului statului in unitati administrativ teritoriale (raioane, sectoare) - suborodnarea acestor organe organelor centrale ale puterii de stat si administrarii; Trasaturile Statului Federativ: - federatia este formata din unitati statale, care sunt subiectele ei si au un cer de imputerniciri proprii; - subiectele federatieie sunt state, care nu beneficiaza de suveranitate completa, desi ea este proclamata formal in unele federatii; - deopotriva cu constitutia federala comuna, actioneaza si legile aubiectelor federatiei. Aceste norme trebuie sa corespunda constitutiei federale si altor legi federale; - exista cadru dublu de autoritati publice centracle si la nivel de stat federat; - in parlamentul federal se asigura reprezentarea deosebita a subiectelor federatieie; - populatia federatieie reprezinta un corp unitar (detin 2 cetatenii); - statele federative sunt subiecte de drept international, iar statle member doar de drept intern; caracteristicele confederatiilor de state: - confederatia se bazeaza pe un tratat international si nu constitutie; - confederatia este o unitate de drept international formata de principii benevole, statele membre isi pastreaza suveranitatea, dar solutioneaza unele probleme commune pentru ele; - in cadrul confederatieie se asigura si se respecta dreptul statelor member de a iesi din asociatie; - confederatia are un organ de dirijare (parlament, congres, dieta) format din asociatie; - confederatia nu devine stat, nu obtine personalitate juridica si nu este subiect de drept international; uniunile de state: reprezinta formele interstatle constituite prin asocierea a 2 sau mai multe state, guvernate de acelasi suveran, care s-a manifestat in 2 aspecte: uniune personala (forma temporaa de asociere intre 2 sau mai multe state prin existenta unui monarh sau sef de stat comun); uniunea reala (reprezinta asocierea a 2 sau mai multe state nu doar prin existenta sefului de stat comun, dar si prin crearea unui sau mai multor organe commune). 2.3 Evaluati si argumentati structura de stat a Republicii Moldova. Conform constitutiei RM organizarea teritoriala a RM dupa forma este un stat unitar. Pe teritoriul RM este organizata o singura formatiune statla. Exista un singur rind de autoritati publice centrale, un singur parlament, un singur guvern, un singur for judecatoresc suprem. Teritoriul tarii este impartit in unitati administrativ teritoriale (orase, raioane, sate), iar autoritatile publice din aceste unitta sunt subordonate uniform fata de cele centrale. In constitutia RM se prevede ca RM este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil.

TEST nr. 24 Subiectul 1. Izvoarele dreptului: concept, trasaturi, clasificari. 1.1.Identificati conceptul si criteriile de clasificare a izvoarelor de drept. Prin izvoare ale dreptului - mentiona profesorul Alexandru Vallima-rescu - intelegem materia, elementele care formeaza substratul regulilor dreptului si diferitele moduri prin care aceste reguli sint stabilite si ne sint cunoscute.' Profesorul Mircea Djuvara scria: Dreptul pozitiv, cind exista, trebuie sa fie consacrat prin ceva, trebuie sa-1 cunoastem in anumite cristalizari, care sa ni-1 arate ce este. Trebuie sa existe oarecare forme in care sa-1 gasim, si prin care el se manifesta. Aceste forme, care ne arata in ce consta dreptul pozitiv, sint izvoarele formale de drept".2

42

Din cele mentionate rezulta ca dreptul constituie un sistem de norme care imbraca o anumita haina juridica, iau o anumita forma datorita careia sint aduse la cunostinta intregii societati. Forma de exprimare a alegerilor juridice, modalitatea generala prin care dreptul devine cunoscut de cei al caror comportament il prescrie poarta denumirea de izvor de drept. Teoria juridica clasica a izvoarelor dreptului deosebeste izvoarele scrise (actul normativ) de cele nescrise (obiceiul), pe cele oficiale (lege sau jurisprudenta) de cele neoficiale (obiceiul si doctrina), izvoarele directe (actul normativ si contractul normativ) de cele indirecte sau mediate (obiceiul sau normele elaborate de organizatii nestatale ele trebuind sa fie validate de o autoritate statala pentru a devenii izvoare de drept). Izvoarele dreptului se mai clasifica de asemenea in izvoare potentiale (ce exprima posibilitatea de a elabora, modifica sau abroga norme juridice) si in izvoare actuale (eficiente, determinate, opernd pe relatii sociale concrete constnd in toate actele normative in vigoare), dar si in izvoare de constituire si de calificare. Notiunea de izvor de drept este utilizata in mai multe sensuri, dintre care cele mai raspindite sint: izvor material si izvor formal al dreptului; e izvor direct si izvor indirect (mediat) al dreptului; izvor scris si izvor nescris al dreptului; izvor intern si izvor extern al dreptului; izvor creativ si izvor interpretativ. 1.2.Analizati trasaturile generale si speciale ale principalelor izvoare formale de drept. Din punct de vedere juridic, prezinta un interes deosebit, izvoarele formale ale dreptului, care au in vedere o multitudine de aspecte si modalitati prin care semnificatia normei de drept este regula de conduita sociala si se impune ca model de urmat in relatiile interumane. Ca urmare prin izvor formal juridic intelegem exteriorizarea unei reguli de conduita printr-o anumita formulare de limbaj juridic, corespunzatoare unei receptari optime de catre destinatarii sai. Izvoarele formale ale dreptului reprezinta una din necesitatile de fapt cele mai de seama, care asigura ordinea juridica, corespunznd unei nevoi profunde, nevoia de securitate a societatii. Izvoarele formale ale dreptului consacrate de evolutia sa pna in prezent sunt urmatoarele: obicei juridic, doctrina, practica judecatoreasca si precedentul judiciar, contractul normativ si actul normativ. Obiceiul juridic (cutuma) Obiceiul juridic este cel mai vechi izvor de drept. Alcatuit din reguli de conduita aplicata vreme indelungata in temeiul convingerii privind necesitatea lor, aduse la indeplinire prin puterea autoritatii publice neformalizate a intregii comunitati, obiceiul juridic ramne izvorul de drept cu cea mai indelungata viata. Cutuma, obiceiul juridic, sau, cum s-a numit in trecutul nostru, obiceiul pamntului, se naste prin repetarea aplicarii unei aceleiasi idei juridice intr-un numar de cazuri individuale succesive, prin crearea de precedente. Doctrina Doctrinele juridice cuprind ansambluri ale analizelor, investigatiilor, interpretarilor sistematice, metodice pe care specialistii in drept le dau fenomenului juridic si care alcatuiesc stiintele juridice, al caror rol este indiscutabil att in privinta explicarii stiintifice a actului normativ, ct si in opera de legiferare, in procesul de creare a dreptului, ct si in activitatea practica de aplicare a dreptului. In concluzie doctrina constituie o forma riguroasa si sistematica de cunoastere a fenomenului juridic, avnd un rol teoretic si critic constructiv, care se manifesta in special prin promovarea ideilor noi in materie de drept, prin receptarea schimbarilor sociale si care trebuie sa-si gaseasca ecoul in drept. Practica judecatoreasca si precedentul judiciar Practica judiciara denumita in dreptul clasic si jurisprudenta - este alcatuita din totalitatea hotarrilor judecatoresti pronuntate de instantele judecatoresti de toate gradele. Hotarrile judecatoresti, cu caracter de indrumare, date de Curtea Suprema de Justitie si care au forta obligatorie pentru cazurile similare ce vor urma, poarta numele de precedente judiciare. Contractul normativ Codul civil defineste contractul ca: un acord intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a atinge intre acestea un raport juridic. Contractul este un act juridic individual, el stabilind drepturi si obligatii pentru subiecte determinate. In consecinta in cazul in care contractul da nastere, modifica sau stinge raporturi juridice concrete, el nu constituie izvor de drept. Contractul normativ constituie izvor de drept cu deosebire in ramurile de drept constitutional, drept international si al muncii. 5. Actul normativ. Este principalul izvor de drept la etapa contemporana. Actul normativ poate fi definit ca izvorul de drept, creat de organele autoritatii publice, izvor care contine reguli generale si obligatorii a caror aplicare, la nevoie este asigurata prin forta de constringere a statului. Obiceiul juridic nu a putut acoperi totalmente nevoile reglementarii, consacrarii si apararrii relatiilor care sau format odata cu inceputurile vietii statale. Noile cerinte au reclamat formarea unor norme noi acte normative juridice, care in ierarhia izvoarelor dreptului sau situat si au ramas pina in prezent pe primul loc. La etapa contemporana intregul sistem de izvoare ale dreptului se divizeaza in 2 grupe mari: legile 2. actele normative subordonate legii. 1.3. Estimati importanta organizarii sistemului izvoarelor dreptului in procesul de evolutie a dreptului. Este cunoscut faptul ca in procesul evolutiei dreptului, odata cu modificarea relatiilor sociale acesta la fel se modifica, astfel, de la inceput o importanta mai mare a avuto cutuma, mai apoi aparind izvoarele scrise. In procesul de evolutie a dreptului, organizarea sistemului izvoarelor Dreptului are o importanta mare atit din punct de vedere practic, cit si din punct de vedere teoretic, astfel datorita acestei organizari se permte o percepere mult mai efectiva a dreptului, a normelor juridice. Subiectul 2. Regimul politic. 2.1 Definiti notiunea de regim politic ai enumerati tipurile de regimuri politice. 1.

43

Regimul politic exprima totalitatea procedeelor de realizare a puterii de stat, evoca raporturile dintre componentele sistemului socialpolitic ai economic. Una dintre criteriile care stau la baza stabilirii tipurilor de regimuri politice este puterea, mai prcis modul de organizare a puterii. Totodata se ia n consideratie raporturile dintre guvernanti ai cei guvernati. n dependenta de criteriul dat doctrina constitutionala clasifica regimurile n 3 categorii: 1. Regimuri politice pluraliste, 2. Regimuri politice dictatoriale sau totalitare, 3. Regimuri politice mixte. Lund n consideratie modul de organizare ai exercitare a puterii, a distribuirii functiilor acesteia ntre diferite categorii de organe, regimurile se clasifica n: 1. Rregimul conventional sau guvernamental de adunare, 2. Regimul dictatorial, 3. Regimul directorial, 4. Regimul parlamentar, identificat prin colaborarea puterilor, 5. Regimul prezindential caracterizat prin separarea stricta a puterilor, 6. Regimuri mixte, 7. Regimul tarilor socialiste. 2.2 Determinati trasaturile generale al fiecarui tip de regim politic ai comparati-le. Regimul dictatorial este o varietate a regimului politic rezultat din confuziunea puterilor. Se instaureaza preeminenta executivului fata de legislative. Nu doar prin opresiunea adunarii sau adunarilor legiuitoare se ajunge la un regim politic autoritar. Acest regim politic autoritar este instituit ai mentinut prin constrngere. n conditiile existentei unui aef de sat, puterea se personalizeaza excesiv ce duce la instaurarea unui system totalitar. Regimul directorial- ntreaga putere este detinuta de un colegiu . Acest colegiu este ales de legislative pe un termen stability de constitutie ai nu poate fi revocat nainte de expirarea mandatului sau. Legislativul poate anula sau modifica actele executivului. Regimul dictatorial nu cunoaate institutia responsabilitatii politice a miniatrilor. Astfel, executivul regimului directorial este dependent de legislativ. n practica, subordonarea executivului fata de legislative nu este ntodeauna realizata n regimul directorial. Un asemena system este consacrat n Elvetia. n regiimul guvernamntului de adunare puterea legislativa o domina pe executiva Caracteristicele acestui regim politic snt: plenitudinea componentei parlamentului, - dreptul parlamentului de a anula deciziile guvernului, - structura colegiala a executivuuli, - imposibilitatea executivului de a demisiona. Un asemenea regim de regula se transforma ulterior ntr-un regim parlamentar sau dictatorial. Regimul parlamentar are la baza idea colaborarii puterilor. Aici organul legisaltiv ai organul executive snt distincte ai colaboreaza n executarea functiilor statului, ele dispun de mijloace politice care le permit sa se controleze reciproc. Caracteristic regimului dat este: 1. existanta unui executive dualist: aef de stat ai govern, 2. Aeful statului nu este responsabil politic fata de parlament, 3. daca aeful statului a fost ales de parlament sau de catre corpul electoral, el nu poate fi revocat, 4. guvernul ca organ collegial, raspunde politiceste n fata parlamentului, 5. parlamentul poate demite guvernul, 6. guvernul raspunde indirect pentru activitatea aefului statului. Actele aefului statului trebue contrasemnate de aeful guvernului, 7. guvernul se sprijina n activitatea sa pe majoritatea parlamentara, 8. guvernul, prin intermediul aefului de stat poate recurge la dizolvarea parlamentului. Regimul prezidentialare la baza idea separarii organice accentuate a puterilor n stat. Principalele trasaturi sunt: 1. stricta repartitie a atributiilor dintre puterea legislativa ai cea executiva, 2. independenta celor doua puteri. Ele nu dispun de instrumente de presiune reciproca pentru adoptarea deciziilor, 3. aeful statului este totodata aeful gevernului ales prin sufragiu universal, 4. guvernul nu actioneaza ca organ collegial ai solidar. Membrii guvernului snt numiti n functie cu acordul Senatului. Ei raspund individual n fata aefului statului. 5. Aeful statului, respective ai a guvernului nu poate fi demis din functie de parlament, dar nici el nu poate dizolva parlamentul. (SUA) Regimuri mixte snt produsul unor combinatii de lemente ce apartin unor regimuri politice diferite, n special regimului prezidential ai celui parlamentar. Avnd ca criteriu raporturile dintre puteri, regimurile mixte se grupeaza n 3 categorii: a. Regimul conventional, n care are preemineta parlamentul. Prim-ministrul sub conducerea ai controlul parlamentului. b. Regim prezidential: hegemonia apartine preaedintelui, n deaosebi daca majoritatea se constitue ca support al preaedintelui. c. Regimuri interminent prezidential: preaedintele ai prim-ministrul ai partajeaza atributiile executive n functie de circumstante. 2.3Evaluati ai argumentati regimului politic n Republica Moldova ai propuneti modificari, daca considerati necesar. Din momentul consacrarii independentei RM aceasta a cunoscut mai multe regimuri plitice n cea ce priveate raporturile dintre guvernanti ai cei guvernati Rm din momentul dobndirii independentei a cunoscut doar un singur tip de regim politic cel pluralist. Iar n legatura cu modul de organizare ai exercitare a puterii Rm a cunoscut mai multe varietati ai anume: din 3 septembrie 1990 n legatura cu modificarile ai completarile Constitutiei Rm a cunoscut un regim politic prezidential pna la intrarea n viguare a noii Con din 27 august 1994, n conformitate cu modificarile survenite RM a trecut la un regim politic semiprezidential. Prin modificarile operate n textul legii, o parte din puterile Preaedintelui s-au deplasat spre Parlament ai Guvern. O alta modificare a regimului politic a avut loc n anul 200, cnd s-a produs trecerea la regimul parlamentar, prin modificarea Con.

44

TEST nr. 25 Subiectul 1. Actele normativ juridice: concept, trasaturi, clasificari, caracteristica generala. 1.1. Definiti conceptul si trasaturile actului normativ juridic. Actul normativ-juridic poate fi definit ca fiind izvorul de drept creat de autoritatile publice (Parlament, Guvern, Presedinte, organele autoritatilor publice locale), izvor care contine reguli generale si obligatorii, a caror aplicare la nevoie este asigurata prin forta coercitiva a statului. Caracteristice pentru actele normativ-juridice sint urmatoarele trasaturi generale: 1. Ele sint acte ale activitatii de elaborare a dreptului de catre stat (organele sale) si includ prescriptii juridice obligatorii cu caracter general prioritar la conduita oamenilor si organizatilor - normele juridice, precum si prescriptiile privind instituirea, modificarea sau suspendarea actiunii (anularea) normelor juridice. 2. Actele normativ-juridice isi extind actiunea nu asupra unui raport concret si nu asupra unui cerc individual concret de raporturi, ci asupra unui sau altui tip de raporturi sociale si asupra tipului de actiuni ale oame nilor, care alcatuiesc continutul lor. 3. Spre deosebire de actele individual-juridice (actele de executie si aplicarea normelor de drept), actele normativ-juridice sint adresate orica rui subiect ce participa la aceste relatii, pot fi aplicate in mai multe rinduri, adica de fiece data cind e vorba de tipul respectiv de raporturi si isi mentin actiunea, indiferent de faptul daca au aparut sau au incetat raporturile in dividuale prevazute in acest caz. De exemplu, prescriptiile Codului civil sint aplicabile oricarui cetatean sau organizatie, care au intrat in relatii patrimoniale de proprietate, cumparare- vinzare, inchirierii averii sau a incaperii de locuit si alte raporturi reglementate prin dreptul civil. Codul penal poate fi aplicat oricarei persoane, care a savirsit o actiune periculoasa pentru societate, prevazuta in el. Prescriptiile acestor acte nu-si epuizeaza actiunea ca urmare a unui sau chiar a mai multor acte de aplicare sau indeplinire a lor. Ele se aplica si se utilizeaza in repetate rinduri. Anume aceasta denota ca prescriptiile juridice ale actelor mentionate sint aplicabile la un tip sau altul de relatii sociale, au un caracter normativ general, sint norme de drept. 1.2.Evidentiati criteriile si necesitatea clasificarii actelor normativ juridice. Sistemul actelor normative ale organelor de stat, interdependenta acestor acte, precum si ordinea emiterii lor sint reglementate de constitutii si de alte legi. Aceasta reglementare asigura realizarea principiilor democratice ale sistemului de izvoare ale dreptului suprematia legii, caracterul obligatoriu al hotaririlor organelor ierarhic superioare pentru cele ierarhic inferioare, al hotaririlor organelor locale ale puterii in limitele teritoriului din subordine, in felul acesta se asigura hotarirea uniforma a chestiunilor principale ale politicii statului in intregul sistem de acte normative. Locul pe care il ocupa un act juridic sau altui in sistemul general al acestor acte este determinat de locul organului care 1-a emis in sistemul organelor statului, iar sfera actiunii, orientarea si limitele continutului actelor - de competenta organului mentionat. Pe aceasta baza apare interdependenta actelor normativ-juridice ale organelor de stat, exprimata in forta lor juridica. Actele organelor ierarhic superioare dispun de o putere juridica mai mare, iar actele organelor ierarhic inferioare (subordonate), care trebuie emise in corespundere cu primele, au o forta juridica mai mica. Legile Printre actele normative, locul central ii revine legii. Termenul lege" este folosit atit in sensul larg (lato sensu), cit si in sensul ingust (stricto-sensu) al cuvintului. in sensul general, prin lege se intelege orice act normativ elaborat de autoritatile publice, in sens restrins al cuvintutui, termenul lege" desemneaza actul normativ care emana de la organul legislativ (Parlament). Legile constitutionale ocupa primul loc in ierarhia legilor atit prin continutul lor, cit si datorita procedurii speciale de adoptare a acestora. Astfel, prin continutul lor, legile constitutionale sint legi care introduc texte noi in Constitutie, abroga anumite texte constitutionale sau le modifica pe ce'ie existente. Dat fiind faptul ca printre actele normative rolul major revine Constitutiei, ne vom referi la o caracteristica mai ampla a ei: Legile organice ocupa locul secund in ierarhia legilor. Ele au forta juridica mai mica decit Constitutia si legile constitutionale, dar mai mare decit toate celelalte izvoare de drept, datorita importantei deosebite a obiectului lor de reglementare juridica. Legile ordinare Dupa cum am mentionat, in Constitutie sint prevazute domeniile, care se reglementeaza prin lege organica, ceea ce inseamna, per a contraria ca reglementarea celorlalte domenii nesupuse prin lege organica se face prin legi ordinare. Prin legi ordinare se reglementeaza orice materie care nu tine de domeniul legilor constitutionale sau organice, raminind Parlamentului puterea de a decide cind o materie necesita reglementare legislativa. Hotaririle Parlamentului Acestea reprezinta o categorie de acte normative cu pondere de reglementare destul de restrins. Ca regula, prin ele se solutioneaza situatii concrete, ceea ce face ca majoritatea absoluta a hotaririlor Parlamentului sa aiba \m caracter aplicativ, individual si nu normativ, in mod exceptional, ele pot contine reguli de conduita generale si obligatorii. Doar in aceste cazuri ele sint izvoare de drept. Ordonantele Guvernului Conform art. 60 al Constitutiei, Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova si unica autoritate legislativa a statului" (sublinierea ne apartine - aut.). Functia legislativa este, prin urmare, exercitata de catre Parlament. Totusi, date fiind complexitatea si necesitatea rapiditatii cu care sistemul legislativ trebuie adaptat realitatii, Constitutia Republicii Moldova permite, prin art. 1062, delegarea functiei legislative catre Guvern. Hotaririle Guvernului Acestea, ca regula, sint acte aplicative care se refera la aplicarea legilor emise de Parlament. In unele cazuri hotaririle pot fi acte normative. Decretele Presedintelui Republicii Conform alin. (1) al art. 94 al Constitutiei, in exercitarea atributiilor sale, Presedintele Republicii Moldova emite decrete obligatorii pentru executare pe intreg teritoriul statului. Decretele se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova". In majoritatea absoluta a cazurilor decretele Presedintelui sint, in principiu, acte concrete, individuale, cu caracter aplicativ (de numiri in functie, de conferire a decoratiilor si titlurilor de onoare, de acordari si avansari in grade militare etc.).

45

Alte acte normative In aceasta categorie sint cuprinse actele emise de organele centrale de specialitate, de conducatorii lor, precum si cele care provin de la autoritatile publice locale (consiliile locale, executivele lor). Ele sint considerate izvoare de drept numai in masura in care contin norme juridice cu caracter general si obligatoriu, in aceasta categorie intra: instructiuni, regulamente, ordine, norme metodologice, decizii. 1.3.Formulati conceptul Constitutiei Republicii Moldova si rolul acesteia in determinarea conceptului celorlalte acte normativ juridice. Constitutia este legea suprema a unui stat. Aceasta acceptiune este astazi incetatenita in toate statele lumii. De aceea nu e intimplator faptul ca adoptarea constitutiei intr-un stat sau altul a devenit un eveniment de importanta majora pentru societatea respectiva. O constitutie marcheaza anumite victorii si impliniri si, in acelasi timp, propune noi perspective de dezvoltare pentru societate si stat. In aceasta ordine de idei, o constitutie reprezinta nu numai o inscriere, o totalizare a rezultatelor luptei inregistrate dupa un sir de biruinte ale noului asupra vechiului. O constitutie mai este si un program de activitate, dat fiind faptul ca in ea sint consfintite principiile fundamentale ale intregii vieti economice, politice, sociale si juridice. Constitutia fixeaza intentiile unui stat, cadrai juridic al politicii interne si externe a statului. Constitutia, se mai afirma uneori, si nu fara temeiuri, e o lege suprema nu numai a statului, dar si a societatii in ansamblu. Etimologic, cuvintul constitutie provine de la latinescul constitutio", ceea ce in traducere inseamna asezarea cu temei", starea unui lucru". In dreptul roman antic termenul constitutie era echivalent cu cel de lege. Cu toate acestea, nici societatea antica, nici cea medievala n-au stiut inca despre constitutie ca lege fundamentala a statului. Constitutiile in sensul propriu - statal al cuvintului au aparut mai tirziu, in cursul primelor revolutii burgheze. Constitutia se deosebeste de alte legi sub mai multe aspecte si anume: a) din punct de vedere al obiectivului lor; b) din punct de vedere formal; c) din punct de vedere al fortei juridice. Din punctul de vedere al obiectivului lor, atit constitutia, cit si legile constitutionale, reglementeaza, in principal, institutionalizarea puterii si exercitarea ei. Constitutiile cuprind modalitatile de organizare a puterii: forma, regimul politic, sistemul autoritatilor publice, principiile fundamentale ale sistemului electoral etc. Constitutia, de asemenea, cuprinde reglementarea detaliata de principiu a drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale. De mentionat ca celelalte legi, chiar reglementind asemenea probleme, detalizeaza doar prescriptiile constitutionale si se subordoneaza cu totul acestora. Din punct de vedere formal, constitutiile si legile constitutionale sint supuse unor proceduri speciale de adoptare si modificare. Astfel, potrivit art. 138 al Constitutiei Italiei, legile constitutionale sint adoptate de fiecare camera, cu majoritatea absoluta a membrilor, la cea de-a doua votare, care trebuie sa urmeze primei deliberari la nu mai putin de 3 luni. in Republica Moldova, Parlamentul este in drept sa adopte o lege constitutionala dupa cel putin 6 luni de la data prezentarii initiativei corespunzatoare. Legea se adopta cu votul a doua treimi din deputati. Din punct de vedere al fortei juridice, constitutiile si legile constitutionale sint superioare tuturor celorlalte legi, situindu-se in virful piramidei tuturor actelor normative. Ele servesc, in cele din urma, drept reper decisiv pentru aprecierea validitatii tuturor actelor si faptelor juridice. Rezumind cele expuse mai sus, ajungem la concluzia: constitutia este acea lege care, avind forta juridica superioara celorlalte legi, reglementeaza, in baza celor obtinute, structurile economice si formele proprietatii, organizarea de stat, statutul juridic al omului si cetateanului si consfinteste perspectiva politicii interne si externe a statului. Subiectul 2. Notiunea cetateniei Republicii Moldova. 2.1 Definiti notiunea cetateniei si descrieti aparitia si dezvoltarea institutiei cetateniei in Republica Moldova. Notiunea de cetatenie are un sens dublu: institutie juridica si conditie juridica. Cetatenia, ca institutie juridica reprezinta un ansamblu de norme juride ce reglementeaza raporturi sociale care asigura plenitudinea drepturilor si obligatiilor prevazute de Constitutie si legi acelor persoane, care, prin sentimentul si interesele lor, sunt strind legate de destinele statului nostru. Cetatenia reprezinta conditia juridica sau statutul ce se creaza prin norme juridice acelor persoane care au calitatea de cetatean. Cetatenia este acea calitate a persoanei fizice ce exprima legatura politico-juridica permanenta nelimitata in timp si spatiu dintre aceasta persoana fizica si statul respectiv. Calitatea de cetatean atribue persoanei date plenitudinea de drepturi si obligatii reciproce stabilite de Con. Si legii. Cetatenia isi regaseste reglementarea juridica funda,entala in: Con. Rm, art. 17. - Legea cetateniei Rm, In prezent, in Republica Moldova sunt adoptate modificari si completari esentiale la Legea cetateniei Republicii Moldova nr.1024-XIV din 6 iunie 2000 care favorizeaza detinerea de catre cetateanul Republicii Moldova a cetateniei altor state, fapt care a avansat considerabil tara noastra in democratizarea institutiei cetateniei si protectiei dreptului individului. La 18 octombrie 2003 modificarile in acest domeniu au intrat in vigoare. Prin urmare, persoanele care au dobindit anterior cetatenia altor state, vor avea posibilitatea sa profite de ea in mod legal. Iar persoanele carora li s-a retras cetatenia din motivul detinerii cetateniei altui stat sau au renuntat binevol la cetatenia Republicii Moldova, vor redobindi cetatenia pierduta. Originarii din Republica Moldova si urmasii acestora, care detin cetatenia altor state, vor putea dobindi cetatenia Republicii Moldova, pastrind cetatenia detinuta. In scopul evitarii consecintelor cu caracter juridic, in relatiile cu Republica Moldova, categoria data de persoane va fi recunoscuta numai ca cetateni ai Republicii Moldova. Aceasta, insa, nu restringe drepturile social-politice ale cetatenilor. In completarea celor expuse, expunem prevederile art.25 din Legea cetateniei: Cetatenii Republicii Moldova, domiciliati legal si obisnuit pe teritoriul Republicii Moldova, care poseda legal si cetatenia unui alt stat beneficiaza, in egala masura, de aceleasi drepturi si indatoriri ca si ceilalti cetateni ai Republicii Moldova. - Conventia europeana cu privire la cetatenie, incheiata la Strazbur in 1997, si ratificata de catre Parlamentul Rm 1999. 2.2 Determinati trasaturile caracteristice ale cetateniei si distinctia dintre cetatenie si supusenie.

46

In anul 1790 a fost adoptat decretul cu privire la anularea institutii nobilimii ereditare si a tuturor titlurilor nobiliare. Prin acest decret Adunarea Nationala a Frantei desfiinta institutia nobilimii ereditare pentru totdeauna. Primele constitutii consacra notiunea de cetatean, substituind-o pe cea de supus, consfiintind principiul egalitatii cetatenilor in drepturi. Astazi termenul de supus este folosit numai in unele state monarhii, dessemnind aceleasi relatii ca si termenul de cetatean. DUDO adopata de ONU in 1948 a stabilit, ca orice individ are dreptul la cetatenie si nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatania sa si nici de dreptul de asi schimba cetatenia. In RM notiunea de cetatenie a fost pentru prima data a aparut in legea cu privire la cetatania RM din 1991. Actualmente, cel mai important act care stabileste primncipiile cetateniei este Conventia europeana cu privire la cetatenie. De la Strasburg 1997. Cetatenia se deosebeste de supusenie totala prin faptul ca cet. Nu institue numai obligatii ci stabileste si anumite drepturi pe care statul urmeaza sa i le asigure si garanteze. 2.3 Argumentati corelatia dintre reglementarile interne si cele internationale cu privire la cetatenie. Cetatenia isi regaseste reglementare fundamentala in primul rind in Constitutia RM la art. 17, care stabileste ca cet. RM se dobindeste, se pastreaza ori se pierde numai in conditiile prevazute de lege. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetateniea sa si nici dreptul de asi schimba cet. De asemenea, Con prevede, ca cettatenii beneficiaza de protectia statului atit in tara, cit si in strainatate. Conventia Europeana cu privire la cetatanie consacra in egala masura aceleasi principii fundamentale a cetataniei ca si legea cetatenie RM., si Con RM. Conventia europeana cu privire la cetatanie reprezinta un garant international al respectarii drepturilor fundamentale a cet. Care isi gaseste in buna parte o reflectare in prevederile nationale. Insa anumite momente legate de dubla cetatenie nu au un echivalent international.

TEST nr. 26 Subiectul 1. Legea ca izvor de drept. 1.1. Identificati legea ca izvor de drept si trasaturile acesteia. Termenul "lege" in sens direct (stricto sensu) desemneaza actul normativ care emana de la organul legislativ (Parlament). Mai mult ca atit, conformlegislatiei noastre in vigoare, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare in tara. 1.2. Generalizati criteriile de clasificare si categoriile legilor. Legislatia in vigoare stabileste o ierarhie a legilor, dupa criteriul fortei lor juridice. Conform acestui criteriu, legile se impart in:a)legi constitutionale,b)legi organice,c)legi ordinare. Constitutia si legile constitutionale sint investite cu o forta juridica superioara tuturor celorlalte legi si acte normative. Constitutia poate fi definita ca fiind Legea Fundamentala a statului, care reprezinta un sistem inchegat de norme juridice investite cu o forta juridica superioara ce reglementeaza bazele orinduirii sociale si ale politicii statului, structurile economice si formele de proprietate, organizarea de stat (forma, regimul politic, sistemul organelor de stat, principiile fundamentale de organizare si functionare a acestora, principiile fundamentale ale sistemului electoral), drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale omului si cetateanului - sistem de norme ce constituie cadrul juridic fundamental pentru dezvoltarea viitoare a entitatii organizate in stat.Constitutia si legile constitutionale sint cele mai importante izvoare de drept, deoarece se afla in virful piramidei intregului sistem de acte normative.Luind in considerare insemnatatea deosebita a acestei categorii de legi, ele au o procedura speciala si quorumul de adoptare (de exemplu, ele se adopta daca au votat "pentru" cel putin 2/3 din numarul total de deputati). A doua categorie de legi sint legile organice. Aceasta categorie de legi este nemijlocit indicata in Constitutie. Potrivit Legii Fundamentale, de exemplu,prin lege organica se reglementeaza sistemul electoral, organizarea si desfasurarea referendumului, organizarea Guvernului etc. Legile care nu se refera la cele constitutionale si organice sint legi ordinare. Aceste categorii de legi se deosebesc dupa insemnatatea si ordinea adoptarii lor. In afara de acest criteriu mai deosebim categorii specifice ale legii, precum sint legile exceptionale, cele temporare si cele interpretative; Dupa criteriul continutului lor, legile se diferentiaza in legi materiale si legi procedurale. Cele dintii normeaza activitatea subiectelor de drept, personae fizice si juridice, si relatiile dintre ele. Legile procedurale stabilesc forma de desfasurare a unei actiuni sau activitati publice sau private, inclusiv forma de emitere sau intocmire a actelor juridice si forma in care sa fie sanctionati cei care au incalcat legea materiala;dupa criteriul reglementarii juridice, distingem legi cu caracter civil,penal, administrativ, financiar etc;dupa sfera de cuprindere a relatiilor sociale reglementate, legile pot fi(asemenea normelor juridice tratate) generale, speciale si exceptionale. 1.3. Estimati interactiunea Constitutiei Republicii Moldova cu alte acte normativ-juridice. Cu toate ca aceste acte normative sint subordonate autoritatii legii si se conformeaza prevederilor ei, ele produc efecte in aceeasi masura obligatorii ca si legea pentru subiectele la care se refera, in cazul in care intra in dezacord cu legea, care se aplica intotdeauna prioritar, aceste acte isi pierd efectul juridic.La ele se refera: hotaririle si motiunile Parlamentului; decretele prezidentiale hotaririle si ordonantele Guvernului; ordinele, instructiunile si regulamentele ministerelor, departamentelor si ale altor organe centrale ale administratiei de stat; hotaririle si dispozitiile organelor administratiei publice locale. Subiectul 2. Principiile cetteniei Republicii Moldova. 2.1 Definiti notiunea de principii ale cetteniei si indicati principiile cetteniei. Principiile cetteniei sunt acele idei conductoare fundamentale care cuprin generalizri legale si doctrinaire in aceastamaterie. Principiile generale ale cetteniei Regulile asupra cetteniei Republicii Moldova se intemeiazape urmtoarele principii:

47

a) dreptul fiecrei persoane la o cettenie; b) nediscriminarea cettenilor, indiferent de temeiurile dobindirii cetteniei; c) inadmisibilitatea privrii arbitrare a persoanei de cettenia ei si de dreptul de a-si schimba cettenia; d) evitarea apatridiei; e) neproducerea de efecte, prin schimbarea cetteniei unuia dintre soti, asupra cetteniei celuilalt sot sau asupra cetteniei copilului dacanu existao cerere scrisain acest sens a printilor. 2.2 Determinati trsturile esentiale ale fiecrui principiu al cetteniei in parte si stabiliti corelatia dintre ele. Dreptul fiecrei persoane la o cettenie- orice cettean are dreptul la cet. De la nastere si nimeni nu este in drept de al priva de acest drept decit in cazurile prevzute de lege. Nediscriminarea cettenilor, indiferent de temeiurile dobindirii cetteniei- toti cet. RM sunt egali in drepturi indiferent de modul in care au obtinut cet. Statutul juridic al cettenilor Republicii Moldova, al cettenilor strini si al apatrizilor (1) Cettenii Republicii Moldova sint egali in fata legii si a autorittilor publice, beneficiazain egalamsurade toate drepturile social-economice si politice si de liberttile proclamate si garantate de Constitutie si de alte legi, de acordurile internationale la care Republica Moldova este parte. (2) Numai cettenii Republicii Moldova au dreptul de a alege si de a fi alesi, de a ocupa functii ce implicaexercitarea autorittii publice si de a participa la referendum, in modul stabilit de lege. (3) Statutul juridic al cettenilor strini si al apatrizilor este stabilit de lege si de acordurile internationale la care Republica Moldova este parte. Inadmisibilitatea privrii arbitrare a persoanei de cettenia ei si de dreptul de a-si schimba cettenia- fiecare cet. Are dreptul de a-si schimba cet., insanimeni nu are dreptul in mod arbitrar de a face acst lucru. Evitarea apatridiei- statul garanteazacettenia fiecrei persoane, pentru nu admite lipsirea acesteia de drepturile sale. Neproducerea de efecte, prin schimbarea cetteniei unuia dintre soti, asupra cetteniei celuilalt sot sau asupra cetteniei copilului dacanu existao cerere scrisain acest sens a printilor- acest principiu garanteazacettenilor dreptul de asi pstra cet. Indiferent de schimbarea cet. Unuia dintre soti sau a copilului. Schimbarea cet. Sotului sau sotiei nu poate avea drept efect schibarea automataa cet celuilalt sot, o asemenea procedurapoate avea loc numai in cazul existentei unei cerei corespunztoare in acest sens. 2.3 Argumentati aplicarea si respectarea fiecrui principiu in Legea cetteniei Republicii Moldova. Principiile consecrate in legea cu privire la cet. Sunt: a) dreptul fiecrei persoane la o cettenie; b) nediscriminarea cettenilor, indiferent de temeiurile dobindirii cetteniei; c) inadmisibilitatea privrii arbitrare a persoanei de cettenia ei si de dreptul de a-si schimba cettenia; d) evitarea apatridiei; e) neproducerea de efecte, prin schimbarea cetteniei unuia dintre soti, asupra cetteniei celuilalt sot sau asupra cetteniei copilului dacanu existao cerere scrisain acest sens a printilor. In mare msuraprincipiile enuntate mai sus au doar un caracter formal din considerentul calegea nu prevede anumite norme care saasigure si sagaranteze respectarea lor. Dreptul fiecrei persoane la o cettenie nu este reglementat sau reflectat exhaustiv in lege fiind deajuns doar enuntarea unui asemenea principu frao altareglementare suplimentar. Nedescriminarea cettenilor isi are o reflectare exhaustivain lege cac mentioneazacatoti cettenii sunt egali in fata legii si autorittilor publice. Inadmisibilitatea privrii arbitrare a persoanei de cettenie ei si dreptul de asi schimba cet. Sunt reglementate de legea in cauzasi anume prin prevederile cu privire la pierderea cet. Si celei cu privere la renuntarea la cet. Evitarea apatridiei nuti regseste reglementare in actul normativ dat dar in legea cu privire la statutul statutul juridic al cet. Strini si apatrizilor. Neproducerea de efecte, prin schimbarea cetteniei unuia dintre soti, asupra cetteniei celuilalt sot sau asupra cetteniei copilului dacanu existao cerere scrisain acest sens a printilor sunt reglementate de capitolul dedicat domindirii cet.......................

Testul 27 Subiectul 1. Actiunea legii in timp. 1.1.Distingeti notiunea de actiune a legii, in general si de actiune a legii in timp, in special. Actiunea legii, in general inseamna, functio-narea reala a normelor juridice exprimate in actele normative, care poarta denumirea de forta juridica (obligativitate juridica).Prin actiune a legii, in general se intelege posibilitatea , in cazurile stabilite, necesitatea aplicarii normelor juridice ca obligatorii. Actiunea legii in timp este durata de timp in care o norma juridica (actul normativ) este in vigoare reprezinta si intervalul de timp in care ea produce efecte juridice. Referitor la aspectul actiunii normelor juridice in timp putem evidentia doua momente principale:a)momentul initial, adica al intrarii in vigoare a actului normativ;b)momentul final, adica al incetarii actiunii normei juridice. 1.2.Analizati momentele principale de actiune a legii in timp si importanta lor si caracterizati-le. Putem evidentia doua momente principale:a)momentul initial, adica al intrarii in vigoare a actului normativ;b)momentul final, adica al incetarii actiunii normei juridice. Norma juridica (actul normativ) actioneaza numai in prezent si in viitor(pina cind este in vigoare). De aceea, un principiu fundamental al actiunii normelor juridice in timp este principiul neretroactivitatii lor. In consecinta, legea are influenta din momentul intrarii in vigoare si pina la iesirea din vigoare. Legea nu retroactiveaza, respectiv nu se aplica faptelor savirsite inainte de intrarea ei in vigoare. Al doilea moment principal este momentul final,adica al incetarii actiunii actului normativ. incetarea actiunii normei juric are loc prin abrogare, prin expirarea termenului pentru care ea a fost edictsi prin caderea in desuetudine.

48

Abrogarea poate fi definita ca procedeu tehnico-juridic prin care actele normative fara termen isi inceteaza activitatea prin renuntare la ele, acscoaterea lor din uz. Exista urmat. forme de abrogare:a)expresa(directa,indirecta);b)tacita;c) totala; d) partiala. O norma juridica se considera cazutin desuetudine atunci cind, desi formal ea este in vigoare, totusi nu e rational dea fi aplicata, aceasta datorita dezvoltarii relatiilor sociale, schimbarilor social-politice si economice survenite in societate, faptului ca starile de lucruri care au determinat necesitatea elaborarii acestui act normativ au incetat sa mai existe,fie s-au invechit intr-atit incit actiunea lui nu mai are nici o justificare si nici nu mai poate fi sustinuta. 1.3.Estimati modalitatile de incetare a actiunea legilor, formulind exemple concrete. EX. Legea este activa atit timp cit este in vigoare. La art.8 din Codul penal al R.M se prevede in acest sens: "Caracterul infractional al faptei si pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penala in vigoare la momentul savirsirii faptei". (ultraactivitatea legii) Cu toate acestea, sint situatii cind o legeeste scoasa din vigoare si totusi se apeleaza la aplicarea ei. Aceasta inseamna ca ea actioneaza peste termen, ca este ultraactiva: aceasta este situatia in care ea se aplica celui care a incalcat-o si dupa incetarea aflarii ei in vigoare. Subiectul 2. Dobndirea cetateniei Republicii Moldova. 2.1 Identificati apartenenta la cetatenia Republicii Moldova. Art.5 din Legea cu privire la cetatenie stabileste ca apartenenta la cetatenia RM se dovedeste pe tritoriul tarii si peste hotare, prin: bulletin de identitate, pasaport strain, certificate de nastere a copiilor, certificat eliberat de organelle competente ale RM 2.2 Stabiliti temeiurile de dobndire a cetateniei Republicii Moldova si comparati-le. Potrivit art.10 din legea cu privire la cetatenie stabileste ca cetatenia se bobindeste prin: - Nastere, legea stabileste ca cetatian al RM este copilul nascut din parinti, unde ambii sau unul din ei este cetatian al RM - Recunoastere, persoanele care siau exprimat dorinta de a devein cetateni ai RM si au dobindito conform legii. - Infiere, copii apatrizi, care sunt infiati de cetateni ai RM. - Redobindirea, personae care anterior au avut cetatenie RM, totodata poate sa o pastreze sip e cia straina - Naturalizare (la cerere), persoanele de la 18 ani, care nu sau nascut pe teritoriul tarii RM, dar domiciliaza legal cel putin 10 ani in RM, sau este casatorit cu un cetatian al RM cel putin 3 ani. Apatrizii si refugiatii recunoscuti care domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul RM nu mai putin de 8 ani. Conditiile care permit acordarea cetatenii sint: - cunoasterea si recunoastere constitutii RM - cunoasterea limbei de stat - surse legale de existenta -pierderea sau renuntarea la cetatenia unui alt stat daca o are - cetatenia se primeste si in temeiul acordurilor internationale la care RM este parte. 2.3 Evaluati institutia pluralitatii de cetatenii in Republica Moldova. Pluralitate de cetatenie - este detinerea simultana a doua sa mai multe cetatenii de catre una si aceeasi persoana. Pluralitatea cetatenii este prevazuta de Conventia internationala si Legea RM cu privire la cetatenie. Legea RM prevede ca pluralitatea de cetatenie se permite: 1. copiilor care au dobindit automat la nastere cetatenia RM si cetatenia altui stat. 2. cetatenilor sai care detin concomitant cetatenia altui stat, citd aceasta cetatenie este dobindita automat prin casatorie 3. copiilor cetateni ai RM care au dobindit cetatenia unui alt stat in urma infierii. 4. daca aceasta pluralitate de cetatenii rezulta din prevederile acordurilor internationale in care RM este parte 5. in cazul cind renuntarea la cetatenia unui alt stat sau pierderea ei nu este posibila sau nu poate fi rezonabil ceruta. De asemenea, Legea cetateniei stabileste ca cetateni ai RM pot devein si cetatenii altor state daca nu sunt temeiri pentru care sa le fie refuzata. TEST nr. 28 Subiectul 1. Tehnica juridica si tehnica legislativa. 1.1.Definiti tehnica juridica, tehnica legislativa, stabilind coraportul lor. Prin tehnica juridica intelegem- totalitatea metodelor, procedeelor si a regulilor in vederea executarii operatiunilor juridice, adica a activitatii de elaborare a actelor normative, inclusiv de aplicare si de sistematizare a acestora - atit in parte, cit si in ansamblu. Totodata, consideram ca tehnica juridica tine de procesele de elaborare, de realizare, de aplicare si de interpretare a dr. Prin tehnica legislativa -totalitatea procedeelor si a artificiilor prin care solutiile de fond dobindesc practicabilitate, capacitate de inserare in viata sociala si un ansamblu de metode si procedee folosite in activitatea de elaborare a proiectelor de legi si a altor acte normative, care ajuta la determinarea unor solutii legislative judicios alese, potrivit cerintei sociale, si deopotriva la modul de exprimare al acestora in texte corespunzator redactate. 1.2.Determinati modalitatile, scopuri si utilitati ale tehnicii juridice si caracterizati-le. Tehnica legislativa este parte constitutiva a tehnicii juridice si este alcatuita dintr-un complex de metode si procedee menite sa asigure o forma corespunzatoare continutului (substantei) reglementarilor juridice.Tehnica juridica este un concept complex, care desemneaza anumite reguli, principii, metode, procedee, operatii folosite pentru elaborarea, realizarea, aplicarea si interpretarea normelor juridice. 1.3.Formulati evenimente legislative din practica Republicii Moldova.

49

Subiectul 2. Pierderea cetateniei Republicii Moldova. 2.1 Identificati temeiurile de pierdere a cetateniei Republicii Moldova si expuneti esenta fiecaruia. Temeiurile de pierdere a cetateniei R.M. sint: - Renuntare - Retragerea - In temiul acordurilor internationale la care RM este parte Renutarea la cetatenie- se aproba persoanei care a implinit virsta de 18 ani si care doreste sa renunte la cetatenie, cu exceptia cazurilor in care: - nu va presenta adeverinta detinerii sa dobindirei cetateniei unui alt stat, ori garanta dobindirei unei alte cetatenii. - A primit ordin de chemare sau se afla in serviciu militar in termenul sau de alternativa, cu conditia detinerii unui domiciliu legal si obisnuit in RM. - Retragerea cetateniei- poate fi retrasa printrun decret al presedintului RM persoanei care: - A dobindit cetatenia RM in mod fraudulos, prin informatia falsa sau prin ascunderea unui fapt pertinent. - Sa inralat binevol in fortele armatei straine. - A savirsit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esentiale statului. Retragerea cetatenii RM persoanei nu produce nici un efect asupra cetateniei sotului si copiilor ei. 2.2 Determinati restrictiile legale in cazul renuntarii la cetatenie si stabiliti coraportul lor cu principiile cetateniei. Restrictiile legale in cazul renuntarii la cetatenie sunt : Renuntarea la cetatenie se va aproba pers. Care a implinit virsta de 18 ani, cu exceptia cazului in care nu va presenta adeverinta detinerii sau dobindirii cetateniei unui alt stat , ori garanta dobindirii unei alte cetatenii .in cazul in care persoana careia i sa aprobat renuntarea la cetatenie, dar el nu va dobindi cetatenia unui alt stat atunci el va deveni aptrid si partea din decretul presedintelui RM privind aprobarea renuntarii la cetatenie se va abroga conform legii Daca persoana a primit ordin de chemare sau se afla in serviciul militar in termen sau alternativa, cu conditia detinerei unui domiciliu legal si obisnuit in RM. La baza reglementarii institutiei cetateniei stau urmatoarele principii: Dr fiecarei pers la cetatenie , care presupune ca persoana nu poate fi lipsita arbitrar de cetatenie, adica amsamblu de drepturi si obligatii pe care le poseda persoana. Nediscriminarea cetatenilor indiferent de temeiurile dobindirii cetateniei. Principiu nediscriminarii se aplica intre resortisantii statului indiferent daca sunt resortisanti prin nastere sau si-au dobindit cetatenia ulterior, adica indiferet de temeiurile dobindirei cetateniei. Astfel, nu este admisa nici o discriminareintre parinti cit priveste stabilirea cetateniei copilului lor pe baza legaturii de singe. Inadmisibilitatea privarii arbitrare a persoanei de cetatenia ei si de dreptul de asi schimba cetatenia. In constitutia RM si in legea cetateniei sunt unite doua principii distincte: nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia sa; si dreptul de asi schimba cetatenia sa. Constitutia RM prevede ca cetatenia RM poate fi dobindita, pastrata sau perduta numai in conditiile prevazute de legea organica. Legea cetateniei urmid aceste cerinte stabileste ca retragerea cetatenii un se admite daca persoana va deveni apatrid. Evitarea apatridiei- prin notiunea de apatrid se are in vedere persoana care un este cetatian al RM si nici al unui alt stat. Pentru evitarea situatilor de apatridie statul un trebue sa retraga cetatenia sa persoanelor carea u dobindit cetatenia sa ca urmare a unei comportari frauduloase, prin informatii false sau ascunderea unui fapt pertinent. Neproducerea de efecte pri schimbarea cetatenii unuia dintre soti asupsa cetatenii celuilalt sot sau asupsa cetatenii copilului daca un exista o cerere scrisa in acest sens a parintilor. - Daca persoana a primit ordin de chemare sau se afla in serviciul militar in termen sau alternativa, cu conditia detinerei unui domiciliu legal si obisnuit in RM. Cu certitudine putem afirma ca exista o conexiune dintre cazurile cind e posibila renuntarea la cetateniei cu principiile expuse mai sus. Astfel, pentru evitarea apatridiei renuntarea la cetatenie nu se va acorda daca nu se va presenta dovezi cu privire la detinerea sau dobindirea cetatenii unui alt stat.

2.3 Estimati temeiurile de retragere a cetatanii, referitoare la retragerea cetateniei, si corelatia lor cu principiile cetateniei. Retragerea cetateniei are loc in cazurile si in privinta persoanei care : - A optinut cetatenia in mod fraudulos Sa inrolat binevol in fortele armatei straine A savirsit fapte deosebit de grave prin care se aduc prejudicii esentiale statului. Cazurile mentionate mai sus denota ca cetatenia poate fi retrasa printrun decret al presedintelui RM. Prin urmare gravitatea faptelor, ca si alte circunstante relevante,

50

cum ar fi legaturile relevante si eficiente ale acestor persoane cu statul implicat trebuie luate in consideratie pentru evitarea apatridiei. In acest sens la retragerea cetateniei se va lua in consideratie ca persoana sa un fie lipsita de cetatenie. De asemenea, statul poate sa recurga la retragerea cetatenii doar in baza acelor temeiuri mentionate mai sus acesrta fiind si ca o protectie la care recurge staul, si anume cetatianul trebue sa fie constient ca obtinerea cetatenii se face doar in baza legii si a unei proceduri specifice de dobindire a cetateniei. Totodata, se impune si un comportament respectuos fata de cetatenia statului respectiv, o atitudine constiincioasa fata de valorile statului. Optinerea cetateniei in mod fraudulos este atunci cind prezinta informatie falsa sau prin ascunderea unui fapt pertinent adica cel fapt, imprejurari care nu corespund realitatii in rezultat recurgerea la o asemenea actiune denota faptul ca persoana respectiva isi propune sa fraudeze valorile statului . un alt caz de retragere este atunci cind s-a inrolat benevol in fortele armatei straine. Statul isi propune drept obectiv de a asigura securitatea, interzicind rolarea in fortele armatei straine ear savirsirea unor fapte deosebit de grave, adica infracriuni carea u adus prejudicii esentiale statului. In concluzie putem afirma ca pentru o siguranta pertinenta se impune uneori de a recurge la cazurile mentionate mai sus adica temeiuri de retragerea a cetateniei pentru a asigura securitatea statului, fara imixtiunile care pot parveni din exterior.

TEST nr. 29 Subiectul I Limbaj stil in elaborarea actelor normativ-juridice 1.1 Interpretati rolul limbajului si stilului in elaborarea actelor normativ-juridice. Un loc important in elaborarea actelor normative il ocupa limbajul si stilul lor. Stilul legilor trebuie sa fie concis. Legiuitorul se va stradui sa aplice un limbai accesibil pentru destinatarul normelor juridice. Nu intimplator se spune ca un legiuitor trebuie sa gindeasca profund ca un filosof, dar trebuie sa se exprime ca un taran. Pentru a asigura o claritate si accesibilitate a actelor normative, acestea trebuie sa fie clar formulate si relativ usor de inteles, sa nu provoace confuzii. 1.2 Determinati regulile si tehnica legislativa in formularea limbajului legilor. 1. limbajul trebuie sa fie clar, concis,si precis. 2. textul actului normativ trebuie sa utilizeze cuvinte proprii limbii vorbite, sa evite neologisme inca neasimilate in limbajul comun, acestea urmind sa fie folosite doar in masura in care in limba romna lipsesc termeni care sa desemneze realitatea vizata. 3. legiuitorul trebuie sa tinda spre un sistem terminologic propriu, uniform, in care ar fi clar sensul fiecarui termen utilizat. 4. stilul actelor normative presupune reducerea regulilor de conduita printr-un cit mai mic de cuvinte. Din aceste considerente, ceea ce de la sine e inteles nu e cazul sa expui in tex. Ceea ce a fost mentionat odata, nu e cazul sa repeti. 1.3 Estimati importanta determinarii literei si spiritul legii in aplicarea corecta a normelor juridice. Importanta determinarii literei si spiritului legii in aplicarea corecta a normelor juridice este de o valuare incontestabila.Aceasta valuare incontestabila este cel mai bine argumentata de Montesquieu,care mentionacei care sint inzestrati cu un spirit destul de cuprinzator pentru a putea da legi propriului popor sau altui popopr,trebuie sa fie atenti la anumite lucruri privitoare la felul de a le alcatui. Continutul actului normativ,modul de imbinare a elementelor structurale ale acestuia,claritatea,accesibilitatea,sint intotdeauna probe ale maiestriei legiuitorului. Astfel, dupa cum mentiona Ihering:Legiuitorul trebuie sa gindeasca profund ca un filosof ,dar trebuie sa se exprime ca un taran.Pentru a asigura o claritate si accesibilitate a actelor normative,acestea trebuie sa fie clar formulate si reletiv usor de inteles,sa nu provoace confuzii.Astfel rolul determinarii literei si spiritul legii nu poate fi negat si cu atit mai mult contestat de nimeni,acesta trecind ca un fir rosu prin intraga legislatie. Subiectul 2. Dobandirea cetataniei Republicii Moldova prin naturalizare. 2.1 Identificati persoanele care pot solicita dobndirea cetataniei Republicii Moldova prin naturalizare. Persoanele de la 18 ani, care nu sau nascut pe teritoriul tarii RM, dar domiciliaza legal cel putin 10 ani in RM, sau este casatorit cu un cetatian al RM cel putin 3 ani. Apatrizii si refugiatii recunoscuti care domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul RM nu mai putin de 8 ani.

2.2 Expuneti conditiile dobindirii cetateniei Republicii Moldova prin naturalizarii. Conditiile care permit acordarea cetatenii sint: - cunoasterea si recunoastere constitutii RM - cunoasterea limbei de stat - surse legale de existenta -pierderea sau renuntarea la cetatenia unui alt stat daca o are - cetatenia se primeste si in temeiul acordurilor internationale la care RM este parte.
2.3 Evaluati legislatia privitoare la dobndirea cetataniei Republicii Moldova prin naturalizare, si dupa caz formulati propuneri.

51

Cea mai importanta madalitate de dobindire de drept este nasterea insa nu unica. De asemenea se considera ca in deplin este dobindita cetatenia si de catre copilul minor, parintii caruia au devenit cetateni ramini in urma aprobarii dreptului la cetatenie(decretul presedintelui). TEST nr. 30 Subiectul I. Parti constitutive si elemente de structura ale legii. 1.1 Caracterizati legea ca act normativ juridic. Printre actele normative, locul central ii revine legii. In sensul general, prin lege se intelege orice act normativ elaborat de autoritatile publice. in sens restrins, termenullege desemneaza actul normativ care emana de la organul legislativ. Legile sunt stuate dupa un criteriu, exista trei categorii de legi: 1. legi constitutionale legi care introduc texte noi in constitutie, abroga anumite texte constitutionale sau le modifica pe cele existente. 2. legi organice se adopta cu votul majoritatii deputatilor alesi dupa cel putin doua lecturi, modificarea lor la fel necesta votul majoritatii deputatilor. 3. legi ordinare se regl. Orice materie care nu tine de domeniul legilor constitutionale sau organice, raminind Parlamentului puterea de a decide cind o materie necesta reglementarea legislativa. 1.2 Determinati partile constitutive ale legii si interactiunea acestora. Legea are urmatoarele parti constitutive: a. expunerea de motive se gaseste in legile de o importanta deosebita si contine o succinta prezentare a legii, s scopul acesteia pentru care a fost adoptata. b. titlul legii e constituit din o exprimare sntetica a obiectului reglementarii. Titlu se inregistreaza cu un numar de ordine in cadrul anului in care acesta a fost adoptat. Titlu e de doua feluri: 1.forma descriptiva incepe de obicei cu prepozitia privind, cu privire la urmata de exprimarea sntetica a obiectului reglementarii. 2.forma substantiva - obiectul reglementarii fiind sntetizat intr-un cuvint dau doua. c. preambulul constituie o introducere ce prevede reglementarea propriu-zisa, prin care se exprima motivatia politicosociala a interventiei legislative. Se foloseste, de regula, in cazul legilor legilor de proportii mai mari sau in cazul legilor ce prezinta un interes major pentru societate. d. formula introductiva temei legal ai unui act normativ e. dispozitiile (principii) generale prevederi prin care se determina obiectul, scopul, sfera relatiilor sociale ce se reglementeaza. Se mai gasesc si definirea unor notiuni de concepte, pe care le instituie si cu care opereaza actul normativ. f. dispozitiile de continut urmeaza dupa dispozitii generale, ocupa partea cea mai mare a actului. In ele se reflecta principalele reglementari normative. Se grupeaza in diferite grade, titluri, capitole, sectiuni. g. dispozitiile finale cuprind prevederi in legatura cu: 1.punerea in aplicare a actului normativ; 2.intrarea in vigoare a actului normativ; 3.rezolvarea incidentelor pe care actul normativ dat le are asupra unor alte acte cu care vine in atingere. h. dispozitiile tranzitorii rezolva un conflict al legilor in timp, generat de imposbilitatea adoptarii imediate unor solutii la prevederile legii noi. i. anexe(dupa caz) - se folosesc pentru a se reda unele prevederi ce presupun exprimari cifrice sau statistice, organigrame, desene, tabele, schite etc. 1.3Estimati elementele de structura ale legii. Legea fiind unicul si cel mai important izvor de drept al unui stat,necesta o structura bine determinata si pusa la punct.Astfel,transpunerea in text a fondului de idei ce exprima continutul unei legi se face in asa fel incit materia reglementata sa aiba un aspect ordonat s bine sstematizat.Asfel o lege de regula trebuie sa cuprinda obligatoriu elemente de structura.Aceste elemente de structura contribuie la o ordonare si sstematizare a legii. Subiectul 2. Notiunea drepturilor si libertatilor fundamentale. 2.1 Definiti notiunea drepturilor si libertatilor fundamentale omului si cetateanului si descrieti trasaturile lor caracteristice. Drepturi si libertati fundamentale - ansamblu al drepturilor si libertatilor cetatenilor consacrate prin Constitutie in vederea asigurarii si liberei manifestari a lor. Cetatenii snt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. Nimeni nu este mai presus de lege. Drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective indespensabile pentru libera dezvoltare a persoanelitatilor umane drepturi stabilite prin constitutie si garantie prin constutie si legi. In literatura juridica se arata ca, drepturile fundamentale ale cetatenilor nu se deosebesc de alte drepturi subiective nici prin natura lor nici prin obiectul lor. Aceste drepturi isi justifica pe deplin existenta ca o categorie distincta de celelalte drepturi prin importanta economica, sociala si politica pe care o au. Acesta justifica si interesul teoretic si practic al reluarii in discutie a naturii juridice a drepturilor fundamentale.

52

Teoria drepturilor naturale. Fondatorul scolii dreptului natural este olandezul Hugo Grotius. Conform teoriei sale, drepturile esentiale ale oamenilor se datoreaza insasi faptului nasterii. Desi etapele evolutiei acestei teorii, corespunzatoare celor doi mari gnditori ai antichitatii sunt: dreptul natural obiectiv si dreptul natural subiectiv. Scoala dreptului natural dezvolta doua idei fundamentale si anume: 18 conditia existentei omului vine de la starea de natura, in care oamenii traiau in deplina existenta intre ei. Conform unor adepti ai acestei teorii, omul in starea de natura avea o libertate totala si era egal cu ceilalti, renuntarea la libertatea absoluta si acceptarea supunerii unei autoritati. Teoria lui J.J. Rousseau cuprinsa in celebra lucrare "Contractul social". Aceasta incearca sa legitimeze puterea instituita prin contractul dintre oameni si autoritati. S-a spus ca oamenii isi instraineaza toata libertatea lor in folosul monarhului. Tomas Hobbes sustine ca libertatea tuturor este cedata in folosul unui om sau al unui consiliu. Potrivit conceptiei lui Locke, respectarea drepturilor naturale este asigurat si garantata de buna organizare a puterilor in stat. El sustine ca daca puterea legiuitoare nu respecta drepturile indivizilor, poporul poate sa aleaga o alta putere care sa respecte angajamentul luat prin contractul social, iar masura renuntarii indivizilor la libertatile lor naturale depinde de conditiile si nevoile lor generale, fiind de preferat o renuntare ct mai mica de la aceasta libertate. Scoala dreptului natural a influentat si a transmis mesajul sau pentru adoptarea mai trziu a Declaratiei franceze a drepturilor omului si cetateanului din 1789 pfp% Teoria conform careia drepturile fundamentale sunt drepturi subiective. Drepturile si indatoririle fundamentale exista numai in cadrul unui raport juridic concret, care este raportul de cetatenie. Drepturile fundamentale nu se deosebesc de drepturile subiective nici prin natura lor, nici prin obiectul acestora. Unele drepturi cetatenesti au acelasi obiect ca si drepturile subiective nascute in cadrul unor raporturi de drept al muncii, drept civil sau in materia procedurii, respectiv dreptul la munca si protectia sociala a muncii, dreptul de proprietate privata, dreptul la aparare19. Drepturile fundamentale se vor naste in cadrul raportului juridic la indeplinirea termenului sau conditiei prevazute de lege, ca exceptie este raportul de cetatenie ce se naste ca urmare a dobndirii cetateniei la cerere si prin repatriere. Afectarea de un termen a existentei unor drepturi fundamentale este determinata de dezvoltarea persoanei, de aptitudinile fizice sau intelectuale ale acesteia. 2.2 Determinati corelatia dintre reglementarile interne si cele internationale privind drepturile si libertatile fundamentale si stabiliti evolutia istorica a drepturilor si libertatilor. in timpul care a trecut de la crearea Organizatie Natiunilor Unite si desigur de la adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului (decembrie 1948), institutia drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale a cunoscut o dinamica aparte, plina de semnificatii. Evolutia institutiei s-a exprimat prin exceptia a doua mari categorii de reglementari si anume reglementari interne si reglementari internationale. Pactele, conventiile, declaratiile si alte asemenea acte adoptate pe plan international pun in valoare realitatea in sensul careia aplicarea conventiilor relative la drepturile omului trebuie facuta tinnd seama de necesitatea permanenta a amortizarii cerintelor cooperarii internationale in acest domeniu cu principiul suveranitatii statelor, deoarece procedurile care ar nesocoti acest raport ar duce la un amestec in afacerile lor interne.20 Carta Organizatie Natiunilor Unite este formularea acestor drepturi si libertati pe calea unor conventii internationale urmnd ca realizarea lor sa aiba loc prin reglementari de drept intern. Articolele 4 si 8 (1) din Constitutia Republicii Moldova prevad: Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile omului se interpreteaza si se aplica in concordanta cu 1 Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au reglementarile internationale. Republica Moldova se obliga sa respecte Carta Organizatiei Natiunilor Unite si tratatele la care este parte, sa-si bazeze relatiile cu alte state pe principiile si normele unanim recunoscute ale dreptului international. Drepturile si libertatile civile, politice (libertatile individuale mai ales prima generatie) au aparut ca masuri de protectie a individului contra violentei si arbitrariului guvernantilor, ca revendicari ale unei pozitii juridice egale in fata legii. Apoi s-au impus drepturile sociale, economice si culturale -drepturile din a doua generatie - intre care s-au inclus indeosebi dreptul la munca, dreptul la educatie, dreptul la asigurare materiala de batrnete, boala sau incapacitate de munca. Daca drepturile juridice si politice nu presupuneau, in principiu si actiuni concrete din partea statului in afara obtinerii in fata libertatii persoanei (erau si mai sunt numite si drepturi negative) drepturile sociale, economice si culturale implica din partea statelor actiuni, masuri, garantii materiale. Drepturile social-economice s-au impus mai ales dupa adoptarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, eveniment de la care si constitutiile au trebuit sa le renumeasca si proclame.23 in deceniul al VlII-lea al secolului XX s-au impus noi drepturi ale omului, drepturile din a treia generatie, denumite drepturi de solidaritate, in care sunt incluse dreptul la pace, la dezvoltare, la mediu inconjurator sanatos etc, ce por fi realizate numai prin cooperarea statelor si nu individual de catre fiecare dintre ele. Se considera totodata ca un drept al omului este dreptul la un nivel de viata satisfacator. Notiunea de nivel de viata satisfacator include, dreptul la alimentatie, la imbracaminte si la o locuinta satisfacatoare. Sau este teoretizat ca drept al omului dreptul de intimitate (la respentul vietii personale), subliniindu-se in mod corect ca trebuie remarcata amplasarea materiei cuprinsa sub aceasta notiune cu uneori riscul de a include aici qvasi-totalitatea drepturilor fundamentale ale persoanei umane. 2.3 Estimati gradul de respectare a prevederilor constitutionale, conform carora demnitatea omului, drepturile si libertatile lui, libera dezvoltare a personalitatii umane reprezinta valori supreme si sunt garantate in Republica Moldova.

53

In RM, dupa cum se vede conform Hotaririlor CEDO impotriva RM, DO nu se prea respecta, acest fapt este cel mai bine observat in activitatea organelor de stat, unde sunt constatate cele mai multe incalcari. Folosind criteriul drepturilor si libertatilor cetatenesti vom clasifica drepturile fundamentale ale cetatenilor Republicii Moldova. 24 Prima categorie a formeaza inviolabilitatile A doua categorie o formeaza drepturile social-economice si culturale, O a treia categorie de drepturi o formeaza drepturile exclusive politice A patra categorie o formeaza drepturile social-politice A cincea categorie o formeaza drepturile garantiil in clasificarea expusa nu este cuprins dreptul de azil, deoarece el nu este un drept al cetatenilor Republicii Moldova.

54

TEST nr. 31 Subiectul 1. Sistematizarea si perfectionarea legislatiei. 1.1. Identificati sistematizarea legislatiei si formele ei. Sistematizarea- 1) actiune de a sistematiza si rezultatele ei, aranjare, ordonare, clasare dupa un anumit sistem. 2) ansamblu de masuri tehnice, economice legislative referitoare la spatiul de locuit, la desfasurarea activitatii, la repaus, la circulatie, care au drept scop asigurarea unor conditii de viata optimale pentru populatie pe un anumit teritoriu. Sistematizarea actelor normative constituie o activitate juridica deosebit de importanta atit pentru elaborarea cit si pentru realizarea dreptului. Ea are drept scop o anumita organizare a actelor normative in vigoare conform unor criterii obiective si subiective. Sistematizarea legislatiei privese o anumita asezare a actelor normative in vigoare avind ca rezultat elaborarea unor colectii culegeri de acte normative sau a codurilor. Principalele forme de sist. a legisl. in vigoare sint: incorporarea si codificarea. Incorporarea- forma cea mai simpla, inferioara si cea mai veche de sist. a actelor normattive, prin care principalele acte legi, decrete, hot.- se grupeaza in diverse colectii sau culegeri in functie de diferite criterii exterioare : cronologic, alfabetic, dupa ramura de drept sau institutia juridica reglementata. Codificarea este o forma superioara de sistematizare realizata de legiuitor intrucit ea porneste totdeauna de la principiile generale ale sistemului dreptului si ale unei ramuri de drept, cautind sa redea intrun singur act cu un continut si o forma unitara cit mai complet si mai inchegat toate normele juridice dintro ramura. 1.2.Determinati deosebirile dintre incorporarea si codificarea legislatiei. Codificarea este forma superioara de sistematizare a actelor normative care se deosebeste de sistematizare prin incorporare atit dupa obiectul sistematizarii, subiectele sistematizarii, cit si dupa forta juridica a rezultatului sistematizarii................. Astfel codificarea este o forma de sist. numai oficiala (fiind de competenta parlamentului tinind cont de faptul ca codul se adopta sub forma legii organice) spre deosebire de incorporarea care poate fi atit oficiala cit si neoficiala. 1.3.Formulati probleme actuale ale sistematizarii legislatiei Republicii Moldova. Incorporarea neoficiala necesita (ca de altfel si cea oficiala) anumite cheltuieli financiare pe care persoanele care ar putea sa o face nu dispun de mijloace corespunzatoare. La sistematizarea legislatiei ar putea sa apara conflicte, contradictii intre legi, probleme referitoare la determinarea obiectului general de reglementarea a sistemetizarii in cazul codificarilor, precum si la determinarea metodei de reglementare juridica. poate sa apara problema lacunelor.............. Subiectul 2. Principiile constitutionale privind statutul juridic al persoanei. 2.1 Definiti notiunea de principii aplicabile drepturilor si libertatilor fundamentale si enumerati-le. Principiu provine din latinescul principium, care inseamna inceput, in ceea ce priveste institutia drepturilor fundamentale ale omului, pot fi mentionate anumite principii din categoria principiilor dreptului, in cadrul sistemului nostru constitutional, institutia drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor se intemeiaza pe urmatoarele principii:21 universalitatea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale, neretroactivitatea legii; egalitatea in drepturi a cetatenilor; ocuparea functiilor si demnitatilor publice numai de persoanele care au cetatenia Republicii Moldova; protectia cetatenilor Republicii Moldova in strainatate; protectia juridica a cetatenilor straini si apatrizilor, refuzul de a extrada si de a expulza cetatenii Republicii Moldova din tara: prioritatea reglementarilor internationale fata de cele nationale; accesul liber la justitie 22;caracterul de exceptie al restrngerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati;garantarea reala si efectiva a drepturilor fundamentale cetatenesti; umanismul drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, legatura organica dintre drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor. Acestea rezulta din capitolul I Titlul II al Constitutiei (art. 15-21). 2.2 Determinati trasaturile esentiale ale fiecarui principiu in parte si stabiliti corelatia dintre ele. Printre principalele princ. Ale DLO lit de specialit identifica: 1. princ universalitatii 2. princ egalitatii universalitatea este prevazuta la art 15 CRM Cetatenii Republicii Moldova beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea. Intr-adevar aceasta este o posibilitate juridica generalasi abstracta recunoscuta si garantata de Constitutie fiecarui cetatean, dar aceste reglementari trebuie interpretate in sensul ca depinde de fiecare cetatean, de capacitatea si eforturile sale in conditiile conferite de catre ordinea constitutionala, apropierea rezultatului exercitarii acestor drepturi. Constitutia raspunde practic exigentelor formulate in preambulurile celor 2 pacte privitoare la DO in care se constata ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei si ai dr lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii, justitiei si a pacii in lume. Se recunoaste de asemenea ca drepturi decurg din demnitatea pers umane si se impune statelor obligatia de a promova respectul universal si efectiv al DO. Universalitatea dr implica si universalitatea indatoririlor, ac idee este formulata in respectivele pacte conform carora individul are indatoriri fata de altii si fata de colectivitatea carei i apartine si este tinut de a depune eforturi in promovarea si respectarea dr recunoscute in pacte. Acest principiu exprima in fond legatura indissolubila dintre dr, indatoriri si libertati fundamentale, interconditionarea lor. Acest principiu evoca urmatoarea semnificatie : 1. el evoca universalitatea dr-lor si a libertatilor, precum si egalitatea deplina intre cetateni.

55

in sensul ac principiu, de si obl constituie o unitate, ac unitate dind expresie echitatii si egalitatii in tratament juridic, adeseori obl sunt indissolubil legate de dr, incit exercitarea lor sau chiar existenta nu poate fi conceputa in lipsa obl. 3. textul implica princ legalitatii conform caruia nici DR, nici indatoririle nu pot contrare legii universalitatea dr si lib se refera atit la sfera propriu-zisa a dr-lor cit si a titularilor acestora, sub primul aspect ea exprima vocatia omului, a cet, pe planul rel jur interne fiecarii tari, pentru toate de si lib. Sub cel de-al II aspect, universalitatea exprima ideea ca toti cet unui Stat se pot bucura de ac dr si lib. Egalitatea alin(2) al art 16 din CRM stabileste ca Toti cetatenii Republicii Moldova sint egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica,avere sau de origine sociala. Ac princ in lit de specialit este tratat diferit, I. Deleanu spune ca Egalit in fata legii si a autorit publice nu poate implica ideea de standartizare, uniformizare, de inscriere a tuturor cet sub acelasi regim juridic, indiferent de situatia naturla si socio-profesionala a acestora, aratind ca copii si tinerii, pers handicapate se bucura de regimuri speciale de protectie. I Muraru determina 3 aspecte ale ac princ : 1. egalit in dr a femeii si barbat. 2. egalit in dr fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, sex,avere sau de origine sociala. 3. egalit in dr fara deosebire de religie, opinie, apartenenta politica 2.3 Estimati respectarea principiilor constitutionale in Republica Moldova. RM este o tara ce se afla in perioada de tranzitie, astfel este in curs e implimentare politica referitoare la respectarea DO, totusi fiind constatate o seria de abateri...

2.

TEST nr. 32 Subiectul 1. Sistemul dreptului, sistemul legislativ,sistemul juridic. 1.1.Identificati conceptul sistemului de drept si factorii care determina unicitatea normelor juridice in cadrul acestuia. Sistemul dreptului evidentiaza structura interna a dreptului, ordinea amplasarii normelor juridice, legatura si interdependenta lor. Sistemul deptului este un ansamblu de norme juridice, amplasat intr-o anumita ordine in ramuri de drept, subramuri, institutii juridice si norme juridice. Sistemul dreptului are un caracter integrativ, exprimat n unitatea normelor sale. La baza acestei unitati stau urmatorii factori: - vointa unica, obiectivata prin actiunea legislativa a parlamentului si asigurata n forme precizate prin regulamentul de functionare a parlamentului; - scopul unic al normelor de drept, tinnd n principiu de mplinirea intereselor generale ale societatii; - unitatea "cmpul juridic" derivnd din faptul, ca normele, fiind generale si impersonale prin natura sa, nu se aplica doar ntr-un singur caz si ntr-un singur moment, ci n mod repetat ntr-un spatiu de timp dat, care intra sub incidenta unui sistem determinat de drept; - unitatea modului de realizare a normelor juridice, rezultmd din interventia, la nevoie, a fortelor coercitive a statului ceea ce le diferentiaza de celelalte tipuri de norme sociale (politice, morale, religioase etc.). Din toti factorii enumerati mai sus putem spune ca factorul principal, care sta la baza sistemului de drept, este vointa unica, vointa exprimata primordial prin intermediul organului legislativ care n statele modeme este parlamentul. Sistemul de drept sta la baza sistematizarii legislatiei n ambele sale forme: incorporarea si codificarea. Cunoasterea sistemului dreptului contribuie, totodata, la perfectionarea aplicarii si interpretarii dreptului, atragtnd atentia asupra legaturilor si interdependentei dintre diferitele norme si institutii juridice. Sistemul dreptului are o importanta de seama si pentru scopuri didactice si stiintifice, stnd la baza clasificarii stiintelor juridice (stiinta de ramura), pentru buna organizare a predarii dreptului, ca si a muncii de cercetare juridica. 1.2.Stabiliti legatura si interactiunea categoriilor: ,,sistemul dreptului, ,,sistemul legislativ, ,,sistemul juridic. In teoria dreptului, vorbind de organizarea, structurarea dreptului, ne ntilnim cu urmatoarele notiuni: a) sistem juridic, b) sistem legislativ, c) sistemul dreptului. Pentru a nu confunda aceste notiuni si a delimita continutul notiunii de sistem de drept, este necesar de a lamuri continutul fiecarei din ele. Sistemul juridic sau juridicul este o dimensiune inalienabila a existentei umane (parte componenta a realitatii sociale). Sistemul juridic este o categorie mai larga, ce poarta un caracter mai complex si determina specificul dezvoltarii atit a sistemului de drept cit si a sistemului legislativ. Sistemul juridic include in sine sistemul dreptului, raporturile juridice si constiinta si cultura juridica In literatura de specialitate sistemul juridic este privit si ca o realitate juridica. Sistemul legislativ este unitatea actelor normative dintr-un stat. Sistemul dreptului cuprinde organizarea dreptului ca fenomen normativ pe ramuri si institutii. 1.3.Formulati problemele constituirii sistemului dreptului si ramurilor de drept in Republica Moldova Normele de drept sunt elemente structurale ale sistemului normativ. Ideea organizarii sistemice a dreptului conduce inerent la concluzia unicitatii sistemului de drept, cu consecinte discutate si disputate in literatura problemei. Fata de teoria pluralismului juridic care, in ultima instanta, de dragul justificarii integrarii supranationale a sistemelor nationale de drept, minimalizeaza sau chiar ignora

56

cauzalitatea interna a autoorganizarii national-etatice a dreptului, exista, in opinia noastra, o perspectiva - att teoretica, dar si de politica a legislatiei - care sa accepte ca apropierea si, treptat, integrarea sistemelor nationale de drept intr-un suprasistem comunitar are a se produce nu prin anularea, valorilor juridice nationale intr-o totalitate normativa mondializatoare si depersonalizatoare, ci printr-o constructie juridica comunitar-integrativa, in care sistemele juridice nationale sa rezoneze prin valorile colective, asimilate in normativitatea sistemelor nationale de drept. Am pornit de la sistemul de drept socialist bazat pe politica statala comunista si trecem la sistemul european cu mentinerea specificului national si experienteri legislative autohtone,ceea ce asigura un grad inalt de compatibilitate a reglementarii cu relatiile sociale si implicit subiecii acesteia. (nefinisat) Subiectul 2. Clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale. 2.1 Identificati notiunea de clasificare a drepturilor fundamentale a persoanei precum si importanta acesteia. Din DEX prin termenul a clasifica inseamna A imparti sistematic, a repartiza pe clase sau intr-o anumita ordine. repartiza sistematic in clase sau in categorii Necesitatea unei clasificari a unei ordine in gruparea si enumerarea drepturilor fundamentale au aparut numai dupa ce aceste drepturi au fost proclamate prin declaratii de drepturi si mai ales prin constitutii. In literatura de specialitate s-au facut multe clasificari. Cea mai autorizata clasificare, pentru vremea sa, se considera cea data de Pollegrino Rossi, in timpul cnd in Franta se forta invatamntul dreptului constitutional. Astfel, el distrugea trei categorii de drepturi: private; publice; politice. O alta clasificare des intlnita este cea care prezinta drepturile fundamentale sub doua grupe: egalitatea civila; libertatea individuala. Exista o varietate foarte mare de DO, astfel daca nu ar exista o clasificare a lor ar fi haos in legislatie...... O importanta deosebita clasificarea acstora are pentru studiu, usurind studiul dreptului, dar o mare aplicabilitate are si in practica. Clasificarea permite de a deosebi DO in dependenta de tipul acestora, etc. 2.2 Clasificati drepturile si libertatile in dependenta de diferite criterii de clasificare. Necesitate a unei clasificari a unei ordine in gruparea si enumerarea drepturilor fundamentale au aparut numai dupa ce aceste drepturi au fost proclamate prin declaratii de drepturi si mai ales prin constitutii. In literatura de specialitate s-au facut multe clasificari. Cea mai autorizata clasificare, pentru vremea sa, se considera cea data de Pollegrino Rossi, in timpul cnd in Franta se forta invatamntul dreptului constitutional. Astfel, el distrugea trei categorii de drepturi: private; publice; politice. O alta clasificare des intlnita este cea care prezinta drepturile fundamentale sub doua grupe: egalitatea civila; libertatea individuala. Paul Negulescu impartea libertatile publice in doua categorii si anume: libertatile primordiale sau primare; libertati secundare sau complemetare. Caracteristic pentru literatura juridica dinaintea celui de-al doilea razboi mondial este faptul ca in clasificarea drepturilor nu cuprinde nici drepturile social-economice si cu unele exceptii, nici drepturile politice, caci plecnd de la faptul ca Declaratia franceza a drepturilor omului si cetateanului din 1789 nu vorbea nimic despre drepturile politice", se pare ca in conceptia autorilor acesteia nu erau socotite drepturi ci modalitati de exercitare a unei functii. Folosind criteriul drepturilor si libertatilor cetatenesti vom clasifica drepturile fundamentale ale cetatenilor Republicii Moldova.24 Prima categorie a formeaza inviolabilitatile, adica acele drepturi fundamentale, care asigura viata, posibilitatea de miscare a individului, asigura siguranta sa fizica, a domiciliului sau. In aceasta categorie se includ dreptul la viata, inviolabilitatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la libera circulatie, dreptul la casatorie, la ocrotirea familiei si copilului. A doua categorie o formeaza drepturile social-economice si culturale, adica acele drepturi care asigura dezvoltarea materiala si culturala a persoanei, permitnd acesteia sa participe la viata sociala. In aceasta categorie vom include: dreptul la munca, dreptul la odihna, dreptul la invatatura, dreptul la asigurarea materiala si batrnete, boala sau incapacitate de munca, drepturi tinerilor la asigurare din partea statului a conditiilor necesare dezvoltarii aptitudinilor lor fizice si intelectuale, dreptul la proprietate, dreptul la mostenire, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul de a te bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poti atinge. O a treia categorie de drepturi o formeaza drepturile exclusive politice, adica drepturile care prin continutul lor pot fi folosite numai pentru participarea cetatenilor la conducerea statelor, la guvernare si anume drepturile electorale. A patra categorie o formeaza drepturile social-politice, adica a cele drepturi care pot fi exercitate de cetateni, la alegerea lor, att in vederea asigurarii dezvoltarii lor materiale, ct si in scopul participarii lor la conducerea de stat si anume: libertatea constiintei, libertatea cuvntului, libertatea presei, dreptul de asociere la greva, libertatea intrunirilor, mitingurilor si demonstratiilor, secretul corespondentei si al convorbirilor telefonice, dreptul la informatie (informare). A cincea categorie o formeaza drepturile garantii, adica dreptul de petitionare si dreptul celui vatamat intr-un drept al sau printrun act ilegal al unui organ de stat de a cere organelor competente, in conditiile prevazute de lege, anularea actului si repararea pagubei. in clasificarea expusa nu este cuprins dreptul de azil, deoarece el nu este un drept al cetatenilor Republicii Moldova. 2.3 Argumentati clasificarea drepturilor si libertatilor fundamentale in dependenta de continutul lor. Folosind criteriul drepturilor si libertatilor cetatenesti vom clasifica drepturile fundamentale ale cetatenilor Republicii Moldova.24 Prima categorie a formeaza inviolabilitatile, adica acele drepturi fundamentale, care asigura viata, posibilitatea de miscare a individului, asigura siguranta sa fizica, a domiciliului sau. In aceasta categorie se includ dreptul la viata, inviolabilitatea persoanei, inviolabilitatea domiciliului, dreptul la libera circulatie, dreptul la casatorie, la ocrotirea familiei si copilului.

57

A doua categorie o formeaza drepturile social-economice si culturale, adica acele drepturi care asigura dezvoltarea materiala si culturala a persoanei, permitnd acesteia sa participe la viata sociala. In aceasta categorie vom include: dreptul la munca, dreptul la odihna, dreptul la invatatura, dreptul la asigurarea materiala si batrnete, boala sau incapacitate de munca, drepturi tinerilor la asigurare din partea statului a conditiilor necesare dezvoltarii aptitudinilor lor fizice si intelectuale, dreptul la proprietate, dreptul la mostenire, dreptul la un nivel de trai decent, dreptul de a te bucura de cea mai buna sanatate fizica si mintala pe care o poti atinge. O a treia categorie de drepturi o formeaza drepturile exclusive politice, adica drepturile care prin continutul lor pot fi folosite numai pentru participarea cetatenilor la conducerea statelor, la guvernare si anume drepturile electorale. A patra categorie o formeaza drepturile social-politice, adica a cele drepturi care pot fi exercitate de cetateni, la alegerea lor, att in vederea asigurarii dezvoltarii lor materiale, ct si in scopul participarii lor la conducerea de stat si anume: libertatea constiintei, libertatea cuvntului, libertatea presei, dreptul de asociere la greva, libertatea intrunirilor, mitingurilor si demonstratiilor, secretul corespondentei si al convorbirilor telefonice, dreptul la informatie (informare). A cincea categorie o formeaza drepturile garantii, adica dreptul de petitionare si dreptul celui vatamat intr-un drept al sau printrun act ilegal al unui organ de stat de a cere organelor competente, in conditiile prevazute de lege, anularea actului si repararea pagubei. in clasificarea expusa nu este cuprins dreptul de azil, deoarece el nu este un drept al cetatenilor Republicii Moldova.

TEST nr. 33 Subiectul 1. Sistemul de drept si ramurile dreptului Republicii Moldova. 1.1.Caracterizati etapele procesului de constituire a sistemului dreptului Republicii Moldova. 1.2.Determinati criteriile de diferentiere a normelor juridice pe ramuri si principalele ramuri ale dreptului in Republica Moldova. Se deosebesc dupa obiect(relatia sociala) si metoda(imperativa poate fi onerativa sau prohibitiva si norme dispozitive care pot fi permisive supletive etc).Daca e sa ne referim la modul in care s-au conturat ramurile de drept, consideram ca ele au aparut mai intii in orinduirea burgheza, ca rezultat al unui proces de sistematizare a dreptului si ca urmare a aparitiei unor coduri. Am dat deja in acest capitol definitia notiunii "ramura de drept". in continuare ne vom referi succint la principalele ramuri ale dreptului contemporan. Dreptul constitutional reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale cu privire la bazele orinduirii sociale si politicii statului, relatiile dintre stat si persoana, sistemul organelor puterii de stat, principiile de organizare si functionare a lor. Dreptul constitutional este una dintre principalele ramuri ale dreptului, deoarece cuprinde bazele juridice pe care se intemeiaza intreaga reglementare juridica. Importanta lui deosebita se explica prin faptul ca existenta statului de drept presupune suprematia Constitutiei in ierarhia izvoarelor de drept, dar Constitutia reprezinta principalul izvor al dreptului constitutional. Institutiile juridice de baza sint: sistemul politic, sistemul economic, cetatenia, drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor, sistemul electoral, sistemul si competenta autoritatilor publice etc. Dreptul administrativ cuprinde normele juridice care reglementeaza relatiile sociale cu privire la activitatea executiva si de dispozitie a organelor administratiei de stat. El reglementeaza structura organelor administratiei de stat, raporturile acestor organe cu alte organe de stat, contraventiile administrative, sanctiunile administrative, organele imputernicite sa examineze cauzele cu privire la contraventiile administrative, modalitatile de exercitare a competentei cu care sint inzestrate organele administratiei de stat. Dreptul civil este una dintre cele mai vechi ramuri ale dreptului, care reprezinta ansamblul de norme juridice ce reglementeaza relatiile patrimoniale si relatiile personale nepatrimoniale strins legate cu cele patrimoniale ce se nasc intre persoane juridice, intre persoane juridice si persoane fizice si intre persoane fizice. Dreptul muncii este o ramura de drept de sine statatoare, relativ noua, ce cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale de munca, precum si alte relatii derivate din cele de munca. Relatiile de munca apar in procesul muncii sociale a angajatilor la intreprinderi, institutii si organizatii, cum ar fi: protectia muncii, salarizarea, timpul de munca si timpul de odihna, incheierea, modificarea si desfacerea contractului de munca, disciplina muncii etc. Dreptul financiar cuprinde acele norme juridice care se refera la formarea, repartizarea si utilizarea fondurilor banesti. Normele dreptului financiar, stipulate in Codul fiscal si in alte izvoare de drept, reglementeaza urmatoarele probleme mai importante: bugetul de stat, finantele intreprinderilor si ale organizatiilor economice, asigurarile sociale de stat, creditele. Raporturile de drept financiar se nasc intre organele administratiei financiare de stat si persoanele fizice si juridice, iar metoda de reglementare specifica este cea a subordonarii. Dreptul familiei este format din normele juridice care reglementeaza relatiile sociale ce se stabilesc intre membrii familiei, precum si unele relatii dintre acestia si alte persoane. Ca ramura de drept, el s-a desprins din dreptul civil, iar normele dreptului

58

familiei, prevazute in special in Codul familiei, se refera la: incheierea si desfacerea casatoriei, relatiile personale si patrimoniale dintre soti, relatiile dintre parinti si copii, relatiile nascute din infiere, tutela si curatela etc. Dreptul procesual civil, fixat in mare parte in Codul de procedura civila al Republicii Moldova, reprezinta ansamblul de norme juridice care reglementeaza ordinea dezbaterii si rezolvarii, de catre justitie, a cauzelor civile, precum si indeplinirea hotaririlor judecatoresti privind cauzele respective. Fiind norme de drept procesual, aceste norme reglementeaza raporturile care apar intre organele de infaptuire a justitiei (judecatorii, Curtile de Apel, Curtea Suprema de Justitie a Republicii Moldova) si cetateni, precum si intre cetateni ca parti in proces.34 Dreptul penal cuprinde normele juridice care reglementeaza relatiile sociale prejudiciate prin infractiuni. Aceste norme juridice stabilesc pedepsele si determina conditiile in care statul trage la raspundere penala persoanele care savirsesc infractiuni. In raporturile juridice penale intotdeauna unul dintre subiecti este statul, iar celalalt subiect - infractorul. Metoda de reglementare este cea a subordonarii, normele juridice avind intotdeauna caracter imperativ. Principalul izvor de drept este Codul penal. Dreptul procesual penal este format din ansamblul de norme juridice care reglementeaza activitatea organelor de urmarire penala, a procuraturii si a instantei de judecata in judecarea cauzelor penale, pentru descoperirea infractiunilor. De asemenea, ele reglementeaza raporturile acestor organe cu cetatenii asupra carora se rasfringe activitatea lor. Principalul izvor de drept este Codul de procedura penala. Metoda de reglementare este cea a subordonarii, iar normele juridice au un caracter imperativ. 1.3.Estimati rolul dreptului constitutional asupra altor ramuri de drept in Republica Moldova. Orice sistem presupune o ierarhizare a elementelor sale componente. Sistemul de drept la fel cunoaste o asemenea ierarhizare a ramurilor sale. Pentru a determina locul ramurii dreptului constitutional in sistemul dreptului, trebuie sa tinem cont de doua aspecte: importanta relatiilor sociale reglementate prin dreptul constitutional si valoarea formelor juridice, prin care vointa detinatorilor puterii devine drept (izvoarele de drept). Normele de drept constitutional reglementeaza cele mai importante relatii sociale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii, De stat.astfel de relatii prezinta ce mai mare importanta pentru popor.De aceea aceste relatii sociale sunt reglementate de, legea fundamenta a statului care se situeaza in fruntea sistemului de drept. Din normele constitutiei se desprind principiile dupa care celelalte ramuri de drept reglementeaza in domeniile lor de activitate.in cadrul activitatii de Dreptul Constitutional contine norme elaborate in cadrul activtatii de realizare a puterii de stat care este o activitate de conducere la nivel superior celorlalte activitati de conducere. Constitutia, ca izvor principal al dreptului constitutional este in acelasi timp izvorul principal pentru intregul drept. Orice ramura de drept isi gaseste fundamentul juridic in normele din constitutie. O modificare intervenita in dreptul constitutional impune modificari corespunzatoare ale normelor din celelalte ramuri de drept care contin Reglementari ale acelorasi relatii sociale.Dreptul constitutional este ramura principala in sistemul de drept. Subiectul 2. Indatoririle fundamentale. 2.1 Definiti notiunea indatoririlor fundamentale si evidentiati trasaturile caracteristice. indatoririle fundamentale sunt obligatii esentiale ale cetatenilor pentru a indeplini sarcinile societatii; realizarea lor se asigura prin convingere sau, la necesitate, se foloseste forta coercitiva a statului; indatoririle fundamentale sunt reglementate de Constitutie.37 indatoririle fundamentale ale cetatenilor formeaza obiectul Capitolului III din Titlul II al Constitutiei Republicii Moldova. Obligatiile fundamentale prevazute in acest capitol al Constitutiei pot fi grupate in doua categorii principale, dupa cum le sunt destinate sa apere societatea constituita in stat sau sa asigure convietuirea pasnica a cetatenilor intre ei. Aceste doua categorii principale sunt: obligatiile fundamentale fata de stat, in care se cuprind urmatoarele indatoriri ale cetatenilor:I apararea patriei devotamentul fata de tara respectarea Constitutiei si a celorlalte legi de a contribui prin impozite si taxe la cheltuielile publice. indatoririle fundamentale destinate sa asigure convietuirea pasnica a cetatenilor si a celorlalte persoane aflate pe teritoriul tarii. Din aceasta categorie fac parte urmatoarele indatoriri: - ndatorirea de a respecta drepturile, interesele legitime si demnitatea altor cetateni; - indatorirea cetatenilor moldoveni, a cetatenilor straini si a apatrizilor de a-si exercita drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta; - obligativitatea protectiei mediului inconjurator si a ocrotirii monumentelor de istorie si cultura; indatorirea parintilor de a asigura cresterea copiilor si a copiilor de a le acorda ajutor parintilor. 2.2 Stabiliti corelatia dintre indatoririle si drepturile fundamentale ale omului si cetateanului. Se cunoaste faptul ca nu poate sa existe drept fara indatorire. 2.3 Estimati indatoririle fundamentale enumerate in Constitutia Republicii Moldova.

a)

b)

59

Obligatiile fundamentale fata de stat, care este o categorie importanta, continnd cele mai principale indatoriri ale cetatenilor. Astfel, cum s-a mentionat deja, din aceasta categorie de obligati fa<jparte urmatoarele indatoriri: Devotamentul (fidelitate) fata de tara, care presupune si obligativitatea depunerii juramntului de catre cetatenii carora li s-au incredintat functii publice. 38 Aceasta indatorire are un continut predominant moral, deoarece impune cetateanului o atitudine de respect fata de trecutul tarii, devotament participativ la straduintele colective, urmarind propasirea ei. Constitutia prevede ca fidelitatea fata de tara este sacra". Se remarca faptul ca indatorirea de fidelitate fata de tara ca obligatie generala apartine tuturor cetatenilor moldoveni, indiferent daca acestia se afla in tara sau in strainatate. Fidelitatea decurge din calitatea de cetatean al statului. Constitutia nu distinge intre cetateni moldoveni si cetateni apartinnd minoritatilor nationale. Apararea patriei, prevede obligativitatea serviciului militar 40. Apararea patriei este "o indatorire sfnta a fiecarui cetatean, a tuturor celor care se simt parte a acestui popor si a acestui pamnt" 41. indatorirea de aparare a patriei este prevazuta in Constitutie, prin care cetatenilor li se impune sa fie intotdeauna pregatiti pentru a da riposta cuvenita, att in cazul unei agresiuni armate, ct si in cazul altor actiuni indreptate impotriva tarii. Apararea tarii este o obligatie ce revine att barbatilor, ct si femeilor, Apararea patriei este un drept si o datorie sfnta a fiecarui cetatean4 . Aliniatul 2 din art. 57 prevede satisfacerea serviciul militar. Serviciul militar este obligatoriu pentru barbatii cetateni moldoveni care au implinit vrsta de 18 ani, cu exceptia cazurilor prevazute de lege: serviciul militar este satisfacut in cadrul fortelor militare, destinate apararii nationale, pazei frontiere si mentinerii ordinii publice in conditiile legii '. indatorirea la contributii financiare.- aceasta indatorire este la fel instituita fa Constitutie: "cetatenii au obligatia sa contribuie prin plata impozitelor si taxelor stabilite prin lege la cheltuielile publice' . Sistemul legal de impunere I stabileste Constitutia 1 trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale , este de natura sa reglementeze egalitatea tuturor cetatenilor B indeplinirea acestor obligatii fundamentale, conform cstigului realizat de fiecare. De asemenea, orice alte prestatii sunt interzise, in afara | nrin lege in situatii exceptionale. Aceasta prevedere se interpreteaza in sensul H daca in anumite zone ale tarii apar situatii exceptionale, autoritatile publice pot sa ia masurile ce se impun numai in conformitate cu legea. Unele categorii de cetateni sunt scutiti, in temeiul unor legi speciale, de obligatia de a plati impozite si taxe: veteranii de razboi, persoanele handicapate, pensionarii de invaliditate etc. Astfel toti cetatenii Republica Moldova, to afara de cei mentionati au obligatia de a contribui la cheltuielile publice in baza taxelor si impozitelor stabilite prin lege. Respectarea Constitutiei si a celorlalte legi Aceasta este o obligatie elementara ce revine tuturor persoanelor domiciliate sau rezidente in Moldova, indiferent daca sunt cetateni moldoveni, straini sau apatrizi. Aceasta indatorire este stipulata sub forma unui principiu fundamental, potrivit careia indiferent de raspunderea ce este antrenata si de calificarea faptei (infractiune, contraventie, abatere), rezulta ca a fost incalcata norma legala, iar raspunderea are valoare egala fata de toti cetatenii tarii. Obligatia cetatenilor moldoveni, a cetatenilor straini si a apatrizilor de a-si exercita drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta. Exercitarea cu buna credinta a drepturilor este opusul att al abuzului de drept, ct si al fraudei de lege. Abuzul de drept vizeaza de fapt exercitiul unui anumit drept intr-o forma aparent legala, dar prin modul in care este exercitat aduce prejudiciu drepturilor i intereselor legitime ale altor cetateni sau interesului general. Daca pentru moldoveni aceasta este indatorirea fundamentala cetateneasca, pentru straini sau apatrizi, care se afla pe teritoriul Moldovei, aceasta este o obligatie care decurge din necesitatea respectarii ordinii de drept instituita ca urmare a exercitarii suveranitatii de catre fiecare stat. Protectia mediului inconjurator, ocrotirea monumentelor, care sunt reglementate in arL 59 din Constitutia Republicii Moldova. indatorirea fiecarui cetatean e de a proteja mediul inconjurator, de a ocroti monumentele istorice si culturale. indatorirea parintilor de a asigura cresterea, educatia si instruirea copiilor, ultimii fiind obligati sa aiba grija de parinti si sa Ie acorde ajutor. Cetatenii Republicii Moldova beneficiaza de drepturi fi Hbertati, insa, pe lnga acestea, ei mai au o serie de indatoriri, care trebuie indeplinite. Aceste indatoriri sunt obligatiile fiecarui cetatean in parte.

TEST nr. 34 Subiectul 1. Mari sisteme (familii) contemporane de drept. 1.1. Identificati conceptul si trasaturile marelui sistem (familiei) de drept contemporan. Doar la prima vedere s-ar parea ca fiecare stat isi are dreptul sau propriu, drept nefiind supus unei influente din afara, in realitate, insa, legislatia oricarui stat e supusa unei influente, mai mari sau mai mici, din afara. Cu atit mai mult, orice stat se straduie sa ia in consideratie practica de reglementare normativa din alte state. Ca urmare, se observa tendinta statelor de a adera la anumite bazine de civilizatie juridica. Aceasta permite evidentierea unor grupuri de sisteme de drept din mai multe state in familii de drept", notiune care, evident, nu corespunde unei realitati biologice. Paralel cu categoria familie de drept", in literatura juridica se aplica si categoria mare sistem de drept". Stiinta dreptului inainteaza mai multe idei, propuneri, criterii ce pot fi puse la baza diferentierii sistemelor de drept nationale sau, dimpotriva, atribuirii lor la anumite mari sisteme de drept si anume: gradul de evolutie si de cultura al diverselor comunitati umane; rolul predominant intr-un anumit sistem de drept al legii, cutumei sau religiei etc. 1.2.Generalizati principalele familii de drept contemporan a) Familia dreptului romano-germanic. Sistemele juridice de traditie romanica, aparute in Europa si existente in alte parti ale, lumii, sint rezultatul receptionarii dreptului roman. Destul de esentiala s-a dovedit a fi si influenta cutumelor germanice. E cunoscuta, de asemenea, si influenta franceza asupra dezvoltarii dreptului modem.

60

Sistemele juridice de traditie romanica, la rindul lor, pot fi clasificate in: sisteme care cunosc o mai pronuntata influenta franceza (Belgia, Por-tugalia, Spania, Luxemburg etc.); sistemele de inspiratie germanica (Germania,Elvetia,Austria etc.); sisteme nordice.Ultimele,desi sint sisteme de traditie romanica, au cunoscut o puternica influenta germanica si chiar si de common-law. Ca rezultat al colonizarii unor imense teritorii, familia de drept romano-germanica a depasit continentul european. Astfel, la acest sistem adera majoritatea statelor Americii Latine si Centrale. Acest sistem de drept e caracteristic si unor state care, desi nu au fost supuse dominatiei straine, au manifestat dorinta de occidentalizare a dreptului. Acestui mare sistem de drept ii sint caracteristice urmatoarele. Statele care adera la acest sistem dau prioritate legii ca izvor de drept. E specifica, de asemenea, existenta constitutiilor, ca acte normative fundamentale ale statelor, precum si a codurilor (cum ar fi, de exemplu, Codul civil francez din 1804, Codul civil german din 1900 etc.) b) Familia dreptului anglo-saxon. Acest sistem mai poarta denumirea de common-law. Common-law a aparut in Anglia si prezinta caracteristici cu totul opuse familiei dreptului romano-germanic. El reprezinta un sistem juridic ce guverneaza inca teritorii intinse ce depasesc cu mult limitele Marii Britanii. Acest drept s-a impus datorita expansiunii coloniale britanice. Desi imperiul britanic nu mai este astazi decit o amintire, fostele colonii britanice au pastrat mostenirea sistemului de common-law. Sistemul in cauza e valabil si pentru Statele Unite ale Americii care au iesit de mult din orbita politica, economica si culturala engleza. c) Sistemul de drept socialist. Acest sistem de drept nu poate fi pus pe acelasi plan cu alte sisteme mari de drept. Una din trasaturile lui fundamentale e ideologizarea pronuntata a dreptului si contrapunerea lui dreptului burghez". Dreptul socialist" pretindea a fi un drept superior tuturor tipurilor de drept existente anterior, precum si dreptului existent in statele contemporane care nu se atribuiau la orinduirea socialista". Sistemul de drept socialist includea nu numai dreptul sovietic, ci si dreptul dintr-o serie de state din Europa de Est si Centrala, Asia, America. Desi a preluat, incontestabil, de la sistemul dreptului romano-germa-nic unele aspecte (de exemplu, impartirea dreptului pe ramuri), sistemul dreptului socialist nu recunostea divizarea in drept public si drept privat, considerind, in virtutea unor ratiuni ideologice, ca intreaga reglementare legala este de drept public. O asemenea teza nu rezista nici unei critici. d) Familia dreptului musulman. E un sistem de drept ce si-a pastrat pozitii serioase intr-o serie de state din Asia si Africa. Dreptul musulman nu va putea sustine in profunzime comparatia cu marile constructii juridice pe care ni le-au lasat Roma sau Napoleon, scria R. Charles. Islamul (de la radacina selam supunere fata de Dumnezeu") este in cele dintii o religie, apoi un stat si, in sfirsit, o cultura".1 Din punct de vedere formal, sursa dreptului musulman este doctrina. Sursa istorica a acestui sistem o constituie: Coranul, Sunna, Idjma, Idjitihad. Coranul, cartea sfinta a musulmanilor, consacra dreptului 500 din cele 6342 versete.Sunna reprezinta tot ceea ce a fost atribuit de catre traditie profetului Mahomed. Idjma inseamna preceptele invatatorilor, care sint rezultatul unui consens. Idjitihad inseamna jurisprudenta. e) Familia dreptului traditional. Acest sistem de drept si-a pastrat radacinile mai ales in Japonia si, partial, in China. Dreptul traditional, in esenta, e un drept caracteristic epocii medievale si, indiscutabil, sfera sa de aplicare e extrem de redusa. Totusi, o serie de reguli s-au transmis legislatiei moderne si contemporane. Astfel, codul civil japonez contine reglementari ce se deosebesc total de reglementarile contemporane. Acest lucru poate fi observat, mai ales, in reglementarea relatiilor familiale. J) Dreptul african cutumiar. E un sistem de drept ce contine reguli care reflecta caracterul agrar al civilizatiei africane. Cea de-a doua caracteristica a dreptului african este caracterul sau colectivist sau comunitar. Cea de-a treia caracteristica este sensul sau profund religios, in sfirsit, este de notat caracterul oral al dreptului african. Alaturi de cutume si norme religioase se intilnesc si alte modalitati de exprimare a dreptului, cum ar fi edictele orale ale sefului comunitatii (trib, uniuni de triburi). 1.3.Estimati locul sistemului de drept al Republicii Moldova in marile sisteme de drept contemporan. Sistemul de drept al RM face parte din marea familie de drept romano-germanic. Specific acestei familii de drept consta in prioritatea acordata legilor ca izvoare de drept in stat. Statul are constitutie care reglementeaza organizarea si functionarea principalelor organe de stat, ca parlament, guvern, autoritatea judecatoreasca, sunt consfintite drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor.Constitutia fiind legea suprema in stat se situeaza deasupra tuturor actelor nationale care contravin acesteia.O problema importanta rezida in faptul divergentelor aparute intre legislatia nationala si internationala prioritatea avind cea internationala art.8 constitutie. Locul sistemului de drept al RM din cadrul familiei romano-germanice are ca scop armonizarea si democratizarea legislatiei conform practicilor altor state. Statul RM in coraport cu celelalte sisteme de drept neavind incheiate careva acorduri internationale de fiecare data va actiona pe cale diplomatica.De asemenea prezenta Codurilor editate de legislatorul moldovean are scop de a supune reglementarii juridice principalele raporturi juridice aparute in societate. Subiectul 2. Statutul juridic al cetatenilor straini si al apatrizilor in Republica Moldova. 2.1 Definiti notiunea cetatenilor straini si al apatrizilor in Republica Moldova.

61

Problemele de ordin economic si social cu care se confrunta in ultimi ani populatia Republicii Moldova amplifica din ce in ce mai mult fenomenele migrationale. in prezent, potrivit datelor oficiale aproximativ 600-700 mii dintre cetateni activi ai tarii se afla in strainatate, majoritatea din care muncesc ilegal. Conform Legii cu privire la statutul juridic al cetatenilor straini si al apatrizilor in Republica Moldova, se considera cetatean strain persoana care nu are cetatenia Republicii Moldova, dar care are dovada apartenentei sale la un alt stat, apatrid - persoana care nu are cetatenia Republicii Moldova si nici dovada apartenentei sale la un alt stat. Avem doua categorii de cetateni straini: cetateni straini cu traiul stabilit permanent in Republica Moldova; cetateni straini ce se afla temporar in Republica Moldova. Din considerentele ca exista un ansamblu de cauze din care cetatenii straini si apatrizii se afla in Republica Moldova, este necesar a concretiza aceste notiuni si actele ce Ie sunt eliberate in dependenta de statutul lor. 2.2 Determinati drepturile, libertatile si indatoririle cetatenilor straini si apatrizilor care domiciliaza legal si obisnuit pe teritoriul Republicii Moldova si celor care temporar se afla in tara. Cetatenii straini si apatrizii au aceleasi drepturi, libertati si indatoriri ca si cetatenii Republicii Moldova, cu unele exceptii ce sunt stabilite de lege8. Ei beneficiaza de drepturi si de libertati fara a leza interesele statului, drepturile si interesele legitime ale cetatenilor Republicii Moldova si ale altor persoane. Cetatenii straini si apatrizii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau de origine sociala. Cetatenii straini si apatrizii au dreptul la domiciliere in Republica Moldova in baza actelor de identitate valabile. Cei sositi temporar in Republica Moldova au dreptul sa domicilieze conform actului stabilit de legislatie. Cetatenii straini si apatrizii au dreptul la munca si la protectia ei. Ei nu pot fi desemnati in functie sau antrenati in activitati pentru care se cere cetatenia Republicii Moldova. Persoanele care doresc sa se stabileasca cu domiciliul pe teritoriul Republicii Moldova in scopul reintegrarii familiei vor solicita adeverinta de imigrant si vor confirma ca dispun de spatiu locativ si mijloace suficiente pentru satisfacerea necesitatilor familiei reintegrate. Familia imigrantului poate sa includa: sotia (sotul), copiii, tatal si mama, precum si persoanele asupra carora este stabilita tutela sau curatela. Persoanele nominalizate, cu exceptia copiilor minori si a sotiei (sotului), pot imigra in Republica Moldova numai in cazul in care se stabilesc cu traiul la persoane care cel putin de 3 ani domiciliaza pe teritoriul Republicii Moldova. Migratia de munca are drept scop plasarea in cmpul muncii a lucratorilor imigranti care poseda specialitati deosebit de solicitate in tara si a specialistilor de calificare inalta, atragerea investitiilor straine, precum si plasarea in cmpul muncii peste hotare a cetatenilor Republicii Moldova in scopul reducerii somajului intern. Au drept de munca in Republica Moldova numai acei cetateni straini si apatrizi care au obtinut de la Departamentul Migratiune permise de munca permanente sau cu termen fixat. Migratia pentru obtinerea studiilor are loc conform Conventiei incheiate de Republica Moldova cu alte state, precum si in baza contractelor incheiate de institutiile de invatamnt din Republica Moldova, autorizate in modul stabilit, cu persoane fizice sau juridice straine. Ei se bucura de aceleasi drepturi si aceleasi obligatii ca si elevii si studentii din Republica Moldova. Migratiunea frontaliera a populatiei din zonele de frontiera ale tarii se reglementeaza in baza tratatelor bilaterale incheiate intre Republica Moldova si statele vecine. Statutul de imigrant se acorda cetateanului strain sau apatridului din momentul eliberarii adeverintei de imigrant de catre Departamentul de Migratiune si inceteaza o data cu obtinerea cetateniei Republicii Moldova sau cu emigrarea cu trai permanent peste hotarele tarii. 2.3 Evaluati institutiile juridice privind extradarea, expulzarea si acordarea azilului politic cetatenilor straini si apatrizilor in Republica Moldova. Refugiatii si situatia in care a nimerit aceasta categorie de persoane este o problema noua pentru Republica Moldova, ea se confrunta cu aceasta problema doar de ctiva ani. intreaga populatie trebuie sa fie constienta de situatia cu totul dificila in care au nimerit oameni la fel ca si noi, insa pentru moment lipsiti de adapost, hrana, lucru etc. Solicitant de azil - strain care solicita statut de refugiat; Azil politic - protectie exceptionala acordata strainului de catre Presedintele Republicii Moldova La acordarea azilului, statutului de refugiat, protectiei temporare, nu se fac discriminari pe motiv de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau de origine sociala. Se respecta confidentialitatea, unitatea familiei, protectia copilului. Statutul de solicitant incepe din momentul depunerii de catre strain a cererii de acordare a statutului de refugiat si se incheie o data cu emiterea unei decizii prin care el este recunoscut refugiat sau prin care i se respinge cererea. In cazul contestarii deciziei prin care strainului i s-a respins cererea, acesta isi pastreaza statutul de solicitant de azil pna la epuizarea tuturor cailor ordinare de atac. Solicitantii de azil care au intrat ilegal in Republica Moldova sunt considerati admisi temporar pe teritoriul tarii si nu vor fi sanctionati pentru intrarea ilegala in tara in cazul initierii procedurii de acordare a statutului de refugiat. Tratamentul acestor persoane se va conforma standardelor internationale leferitoare la drepturile omului. Solicitantii de azil care nu au trecut frontiera de stat vor fi admisi in teritoriul tarii la solicitarea directorului Directiei Principale pentru Refugiati. Ei pot fi plasati in centre de receptie, triere si cazare. in scopuri de identificare si evidenta, solicitantilor de azil li se intocmesc dosare personale ce contin date referitoare la ^.identitatea lor, fotografii, amprentele digitale si alte date. Extradarea este un act de asistenta juridica prin care un stat pe teritoriul caruia s-a refugiat un infractor sau condamnat , care nu este cetatean al statului solicitat, este predat , la cerea statului in drept a-l urmari penal, judeca sau supune la executarea condamnarii penale. Ca regula cetatenii proprii nu se extradeaza..

62

In doctrina de specialitate extradarea este definita ca fiind un act de asistenta juridica interstatala in materie penala care urmareste transferul unui individ urmarit sau condamnat penal din domeniul suveranitatii juridice a unui stat in domeniul celuilalt stat . Rolul principal al extradarii este acela de a asigura fiecarui stat conditii optime de realizare a justitiei, prin represiunea infractiunilor. Extradarea este o institutie juridica att a dreptului intern, ct si a dreptului international prin care persoanele vinovate de savrsirea unor infractiuni internationale sunt predate statelor indreptatite a le judeca si condamna ori a le obliga sa execute o pedeapsa la care au fost condamnate. Extradarea este un act de cooperare a statelor impotriva infractorilor de un anumit gard de periclozitate, pentru a impiedica sutragerea acestora, prin refugierea pe teritoriul altui stat, de la raspundereapenala. 2.Persoanele supus extradarii a)Persoane care pot fi extradate (conditie pozitiva) pot fi extradate la cererea unui stat strain, persoanele care sunt urmarite penal sau sunt trimise in judecata pentru savrsirea unei infractiuni, ori sunt cautate in vederea executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta in statul respectiv. Extradarea va putea fi acordata : a) daca fapta care a dat loc judecatii a fost comisa impotriva unei persoane, institutii sau bun avnd caracter public in statul solicitant; b) daca persoana care a format obiectul judecatii avea ea insasi un caracter public in statul solicitant.

TEST nr. 35 Subiectul 1. Probleme teoretice si practice ale realizarii dreptului. 1.1.Interpretati conceptul, insemnatatea si formele de realizare a dreptului. Adoptarea normelor juridice nu reprezinta un scop in sine , ci numai prima etapa obligatorie a procesului de reglementare juridica a relatiilor sociale.Urmatoarea etapa importanta o reprezinta transpunerea in viata a prevederilor legale.Traducerea in viata reprezinta factorul decisiv al existentei dreptului in general. Prin urmare p/u realizarea acestor obiective este nevoie de cumularea unor conditii precum la traducerea in viata a prevederilor cuprinse in normele legale participa subiecti speciali (statul, autoritatile publice, organizatii nestatale, persoane fizice (cetateni, cetateni straini, apatrizi). Fiecare din acesti subiecti sunt nevoiti de a-si cunoaste statutul lor juridic de aceea statul adopta , publica legi p/u ca populatia sa se informeze. De asemenea se impune asigurarea de catre stat a unui cadru organizatoric legal si accesibil poporului. Insemnatatea rezida in faptul ca statul prin adoptarea de legi va sanctiona comportamentul celor care incalca legea si aplicarea dreptului va fi posibila fara careva incoveniente.Astfel ppopulatia urmeaza a se conforma si respecta normele juridice existente. Ceea ce tine de formele de realizare a dreptului exista diferite opinii in literatura de specialitate insa cea mai eficienta ar fi realizarea normelor prohibitive deoarece se intilnesc in cadrul mai multor ramuri de drept si p/u a realiza conduita prescrisa urmeaza ca subiectii sa se abtina de la incalcarea normelor juridice. O forma de realizare a dr ar fi respectarea si executarea dispozitiilor legale de catre cetateni si realizarea dreptului prin aplicarea nj de catre organele de stat competente. 1.2.Generalizati specificul aplicarii ca forma de realizare a dreptului. Aplicarea, ca forma speciala de realizare a dreptului, poate fi definita ca o activitate practica a statului prin care acesta, prin intermediul organelor sale, infaptuieste prevederile normelor juridice, actionind ca titulari ai puterii de stat, activitate ce se desfasoara in formele oficiale stabilite prin lege. De aici rezulta urmatoarele: -aplicarea e o activitate practica in cursul careia organele de stat infaptuiesc prevederile normelor juridice; -organele de stat actioneaza, potrivit competentei lor, ca titulari ai autoritatii de stat; -aplicarea dreptului e o forma a activitatii statale; -activitatea de aplicare a dreptului se desfasoara conform unei proceduri speciale, in forme strict stabilite de lege; -spre deosebire de realizarea dreptului prin respectarea si executarea normelor juridice care se poate desfasura si fara crearea unor raporturi juridice, aplicarea dreptului este nemijlocit legata de raporturi juridice in care un subiect al lui intotdeauna este statul. Notiunea de aplicare a dreptului este rezervata numai acelor sete de realizare care sint infaptuite de organele statului, potrivi competentei lor. Spre deosebire de alte forme de realizare a dreptului, aplicarea se deosebeste prin faptul ca ea impune intotdeauna actiuni (respectarea, de exemplu, impune abtinerea de la anumite actiuni) si acestea sint obligatorii. Aplicarea dreptului are un caracter derivat, in sensul ca ea asigura realizarea dreptului pentru terte persoane. Necesitatea aplicarii dreptului apare atunci cind: l. Drepturile si obligatiunile subiectilor nu pot aparea fara hoiarirea autoritatii publice respective. De exemplu, dreptul de a fi pensionat cetateanul il capata numai dupa adoptarea deciziei organului competent. 2. Aplicarea e necesara in cazul aparitiei unor litigii intre subiectii conflictului privind anumite drepturi, incalcarii unor drepturi, apa ritiei unor bariere pentru exercitarea drepturilor, in aceste cazuri

63

subiectul cointeresat se va adresa in instanta de judecata sau la au toritatea competenta, care vor analiza cazul si vor adopta deciziile respective. 3. Aplicarea dreptului e necesara in cazul comiterii unor fapte ilicite. La cercetarea cazului, se va stabili vinovatia, prejudiciul cauzat si se va adopta decizia respectiva. 4. in cazul unor fapte ale persoanelor fizice si juridice si a unor eve nimente de care legislatia leaga aparitia unor efecte juridice. Aplicarea dreptului poate fi privita ca un proces complex ce se desfasoara nu la voia intimplarii, ci conform unor cerinte legate atit de necesitatea stabilirii corecte a imprejurarilor de fapt, cit si de necesitatea aplicarii corecte a normei juridice ce reglementeaza situatia stabilita. in legatura cu aceasta, pot fi evidentiate mai multe etape, faze ale procesului de aplicare a dreptului. Aceste faze constituie un proces unic. Fazele aplicarii difera de la un caz la altul, in dependenta de caracterul normei juridice aplicate si actul individual adoptat in legatura cu aplicarea. 1.3.Stabiliti coraportul actului normativ-juridic cu actul interpretativ si actul aplicativ. Actul de aplicare a dreptului este actul juridic concret care produce anumite efecte juridice concretizate in nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice" - considera profesorul Ion Dogaru.1 Actul de aplicare a dreptului este un act de putere de stat cu caracter individual concret, emis de un subiect competent pentru un caz juridic concret, in scopul stabilirii prezentei sau lipsei drepturilor sau obligatiunilor subiective si determinarii, in baza normelor juridice respective, a volumului lor" - sustine profesorul rus V. Lazarev. 1. Actul normativ juridic este un act primar, pe cind actul aplicativ este un act derivat. Actele aplicative rezulta intotdeauna din cele normative si sint adoptate in baza lor. 2. Actul normativ juridic intervine pe planul elaborarii dreptului, pe cind actul de aplicare a dreptului, pe planul transpunerii acestuia in viata, pe planul aplicarii dreptului. 3. Activitatea normativa juridica este rezervata doar unor autoritati publice. Profesorul Nicolae Popa are perfecta dreptate afirmmd ca, in principiu, nimic nu se opune ca un organ care elaboreaza un act normativ sa poata elabora si acte de aplicare (a majori ad minus). Spre exemplu: guvernul edicteaza atit hotariri acte normative - cit si decizii individuale, acte de aplicare a dreptului". Daca activitatea normativa este strict reglementata in competenta unor organe ale statului, activitatea de aplicare poate fi realizata de orice organ al statului si, in limite determinate, chiar si de organizatii nestatale. 4. Actele de aplicare intotdeauna dau nastere unor raporturi juridice. Aceste raporturi juridice apar, fie intre organul emitent si un alt su biect de drept, fie intre doua subiecte de drept distincte de organul de stat care a emis actul de aplicare. 5. Spre deosebire de actele normative care au un caracter general, impersonal, tipic, injonctiv si ireprogabil, actele de aplicare a drep tului sint acte individuale, concret determinate, referindu-se la o situatie de fapt. 6. Actul normativ, avind un caracter general, actioneaza in mod re petat, continuu, in masura in care se produce ipoteza prevazuta de norma, producindu-si efectele impersonal si difuz pina la abroga rea lui, expirarea termenului (daca a fost edictat pentru o anumita perioada), sau pina la caderea in desuetudine. Actul de aplicare adreptului, fiind individual, isi consuma efectele odata cu solutionarea spetei deduse. 7. Emiterea actelor aplicative nu este numai un stat, ci si o obligatie juridica. Organul de stat actul de aplicare. Emiterea actului aplicativ constituie una din atributiile autoritatii respective. drept este al organelor obligat sa de emita

64

Daca actul normativ intra si iese din vigoare dupa reguli strict determinate prin lege, actul de aplicare devine obligatoriu din momentul comunicarii sale celor interesati. Chiar din momentul comunicarii incepe sa se scurga termenul in cadrul caruia poate fi contestat de catre partea nemultumita.in timp ce actul normativ isi intinde efectele pe toata perioada in care este in vigoare, actul de aplicare isi epuizeaza efectele in momentul adoptarii sale. 8. Hotarul ce separa actul normativ de actul de aplicare il reprezinta denumirea, scopul urmarit, continutul diferit, finalitatea deosebita ale celor doua categorii de acte. Denumirea nu intotdeauna poate fi obiect de distinctie a actului normativ de cel aplicativ. Un lucru este cert: legea (constitutionala, organica, ordinara) intotdeauna este act normativ. Acelasi lucru se refera si la ordonantele Guvernului, care intotdeauna sint acte normative, in ceea ce priveste celelalte acte (decretele presedintiale, hotaririle guvernului etc.), ele pot fi atit normative, cit si aplicative. Calificarea si distinctia lor depinde de scopul urmarit, continutul concret, finalitatile sale. Subiectul 2. Notiunea si importanta alegerilor. 2.1 Definiti notiunea de alegeri, descrieti trasaturile principale si functia sociala a alegerilor. Alegeri actiune prin care cetatenii selecteaza si desemneaza prin vot, in conformitate cu anumite procedure, persoanele care urmeaza sa faca parte din organelle de conducere ale unui stat, unitate teritorial-administrativa sau ale unei organizatii. Alegerile sunt libere - in procesul de organizare si desfasurare a alegerilor se exclude orice forma de contringere in raport cu participarea cetatenilor la alegeri si la procesul votarii. Alegerile sunt periodice se desfasoara in anumite perioade de timp, fiind limitate in timp. Alegerile functioneaza dupa principiul alternativitatii in listele cu candidate trebuie sa fie inregistrati mai mult de un candidat. (1) Cetateanul Republicii Moldova participa la alegeri prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat. (2) Participarea la alegeri este libera (benevola). Nimeni nu este in drept sa exercite presiuni asupra alegatorului cu scopul de a-l sili sa participe sau sa nu participe la alegeri, precum si asupra exprimarii de catre acesta a liberei sale vointe 2.2 Clasificati si determinati modurile si felurile de alegeri. Alegerile sunt de diferite tipuri si anume: 1. alegeri directe: votare intre care alegatorul si candidatul la postul electiv nu exista instante intermediare care ar exprima vointa alegatorului. Alegatorul voteaza direct pentru candidatul la postul electiv. 2. alegeri indirecte electoratul alege doar reprezentanti sau delgati care, la rindul lor aleg candidatii propusi. 3.alegeri generale cind se aleg reprezentantii pentru toate locurile din organismele reprezentative. 4. alegeri partiale sau suplimentare se desfasoara pentru a completa o parte din locuri. 5. alegeri nationale se desfasoara in toata tara. 6. alegeri ordinare se desfasoara in termenele prevazute de constitutie sau de lege, deregula, in legatura cu exprimarea termenului imputernicirilor. 7. alegeri extraordinare se desfasoara in cazul dezolvarii anticipate a parlamentului. 8. alegeri desfasurate intr-un singur scrutin cind rezultatele alegerilor stabilesc dupa votarea unica a alegatorilor. Are caracter definitivat. 9. alegeri desfasurate in 2 sau mai multe scrutine cind este necesar de 2 sau mai multe votari in scopul determinarii invingatorilor din numarul candidatilor la postul electiv. 10. alegeri repetate se desfasoara in cazurile in care alegerile deja efectuate se dovedesc a fi nevalabile. Ele nu sunt recunoscute din cauza incalcarii legislatiei cu privire la alegeri. 2.3 Evaluati institutia de revocare ca institutie juridica a dreptului constitutional. Revocarea inseamna organizarea si desfasurarea alegerilor speciale pentru a indeparta din functie o anumita oficialitate aleasa in prealabil. Revocarea se face in baza unei petitii care este semnata de 20-30 % de persoane, prin care er desfasurarea alegerilor speciale. Motivele pentru care se cere inlaturarea din funtie a persoanei oficiale sunt diverse, incepind cu actiunile comise contrar legii si terminind cu nemultumirea alegatorilor. In RM revocarea, ca forma de manifestare a democratiei poate fi aplicata doar fata de primari.

TEST nr. 36 Subiectul 1. Aplicarea ca forma speciala de realizare a dreptului. 1.1. Identificati notiunea aplicarii ca forma speciala de realizare a dreptului si principiile acestuia. Aplicarea, ca forma speciala de realizare a dreptului, poate fi definita ca o activitate practica a statului prin care acesta, prin intermediul organelor sale, infaptuieste prevederile normelor juridice, actionind ca titulari ai puterii de stat, activitate ce se desfasoara in formele oficiale stabilite prin lege. De aici rezulta urmatoarele:

a) aplicarea

e o activitate infaptuiesc prevederile normelor juridice;

practica

in

cursul

careia

organele

de

stat

65

b) organele de stat actioneaza, potrivit competentei lor, ca titulari ai autoritatii de stat; c) aplicarea dreptului e o forma a activitatii statale; d) activitatea de aplicare a dreptului se desfasoara conform unei pro ceduri speciale, in forme strict stabilite de lege; e) spre deosebire de realizarea dreptului prin respectarea si executa rea normelor juridice care se poate desfasura si fara crearea unor raporturi juridice, aplicarea dreptului este nemijlocit legata de ra porturi juridice in care un subiect al lui intotdeauna este statul. 1.2.Demonstrati succesiunea etapelor procesului de aplicare a dreptului. Aplicarea dreptului poate fi privita ca un proces complex ce se desfasoara nu la voia intimplarii, ci conform unor cerinte legate atit de necesitatea stabilirii corecte a imprejurarilor de fapt, cit si de necesitatea aplicarii corecte a normei juridice ce reglementeaza situatia stabilita. In legatura cu aceasta, pot fi evidentiate mai multe etape, faze ale procesului de aplicare a dreptului. Aceste faze constituie un proces unic. Fazele aplicarii difera de la un caz la altul, in dependenta de caracterul normei juridice aplicate si actul individual adoptat in legatura cu aplicarea. Asa, de exemplu, daca ne referim la activitatea instantei judecatoresti in procesul de aplicare a dreptului, pot fi evidentiate urmatoarele faze: 1. Stabilirea starii de fapt constituie prima faza a procesului de aplicare a dreptului. Ea presupune cercetarea si cunoasterea situatiei concrete, a imprejurarilor, faptelor ce fac obiectul aprecierii. Organul de aplicare, cercetind starea de fapt, va trebui sa cunoasca situatia reala sub toate aspectele ei, adevarul obiectiv. Fapta juridica va trebui cercetata la justa ei valoare, pentru a o considera pozitiva sau negativa, licita sau ilicita. 2. Alegerea normei de drept aplicabile constituie urmatoarea faza, care mai poarta denumirea de critica " (selectionarea normei). La aceasta faza urmeaza ca fapta respectiva sa fie apreciata din punct de vedere juri dic. Numai in cazul unei calificari juridice exacte a starii de fapt organul de aplicare a dreptului va adopta o decizie adecvata si invers.

3. Interpretarea normelor juridice reprezinta un moment important al procesului de aplicare a dreptului si consta in lamurirea intelesului
exact si complet al normei juridice, gasirea celei mai adecvate solutii juridice pentru fapta concreta data.1

4. Elaborarea si emiterea actului de aplicare a dreptului constituie cea mai responsabila faza a procesului de aplicare a dreptului. Ea
incununeaza activitatea organului de aplicare a dreptului. Prin actul de aplicare are loc individualizarea normelor juridice. Actele de aplicare ale organelor de stat constituie un temei juridic al aparitiei, modificarii sau stingerii raporturilor juridice. Fara existenta acestor acte, fara individualizarea prevederilor generale la cazuri concrete, intentia legiuitorului de a determina conduita subiectelor de drept nu si-ar atinge scopul.

5. Executarea actului de aplicare si controlul executarii lui se impune ca o faza logica a procesului de aplicare a dreptului. Important
e si faptul ca hotarirea, decizia luata de organul de aplicare sa nu ramina pe hirtie, ci sa fie realizata practic. 1.3.Estimati actele aplicative emise de autoritatile publice din Republica Moldova si legatura lor cu actele normativjuridice si actele interpretative. Actele de aplicare a dreptului nu tin de competenta exclusiva a unei singure autoritati publice. Ele pot fi emise de toate cele trei categorii de autoritati publice (legislative, executive (judecatoresti). Astfel, Parlamentul, fiind unica autoritate legiuitoare a statului adopta legi. In acelasi timp, Parlamentul, conform atributiilor sale, adopta diverse acte aplicative. Exemplu de acte aplicative emise de Parlament ne pot servi: hotaririle Parlamentului de numire in functie, hotarirea privind votul de incredere acordat Guvernului s. a. Presedintele Republicii, in exercitarea atributiilor sale, emite decrete obligatorii pentru executare pe intreg teritoriul statului (alin. (i) al art. 94 (Actele Presedintelui") al Constitutiei Republicii Moldova). Unele din decretele Presedintelui pot fi acte normative. Majoritatea absoluta a decretelor Presedintelui sint, totusi, acte aplicative. Exemplu de decrete, acte aplicative, ne pot servi: decretele de numire in functie, de decorare cu ordine si medalii, de gratiere, de acordare a cetateniei etc. Guvernul, ca organ al puterii executive, adopta hotariri cu caracter aplicativ. Prim-ministru, pentru organizarea activitatii interne a Guvernului, emite dispozitii. Ministerele, departamentele, in exercitarea atributiilor ce le revin, emit ordine si instructiuni. Autoritatile publice locale adopta hotariri si dispozitii. Instantele judecatoresti nu fac decit acte de aplicare a dreptului (hotaririle judecatoresti), neputind emite acte normative. Prin actele de aplicare a dreptului se nasc, se modifica, se sting raporturi juridice concrete, ori apar drepturi si obligatii in sarcina unor subiecti de drept concret.

66

Exemple de acte de aplicare a dreptului: proces verbal de contraventie, decizie de sanctionare, decizie de pensionare, decizie de acordare a terenului de constructie, order de pechezitionare, order de arest etc. Subiectul2. Principiile dreptului electoral. 2.1 Definiti notiunea de principii ale dreptului electoral si indicati-le. Principiile electorale- reprezinta o serie de standarde general acceptate,fundamentale, care reflecta natura democratica a alegerilor in calitate de fundament constitutional al puterii publice. Ele determina conditiile primare de reglementare a drepturilor electorale. Clasificarea principiilor: Principiile organizarii si desfasurarii alegerilor /Principiile participarii cetatenilor Republicii Moldova la alegeri / Principiile Complimentare. 2.2 Argumentati particularitatile generale ale fiecarui principiu in parte si stabiliti corelatia dintre ele. Principiile organizarii si desfasurarii alegerilor reflecta conditiile incipiente deasigurare a raporturilor electorale. Categoria data include: Obligativitatea alegerilor. in Republica Moldova alegerile snt unica modalitate obligatorie si legala de formare a organelor reprezentative centrale si de administratie publica locala. Autenticitatea (nefalsificarea) alegerilor: Hotarrile consiliului si biroului electoral, adoptate in limitele competentei lor, snt executorii pentru autoritatile publice, intreprinderi, institutii si organizatii, persoanele cu functii de raspundere, partide, alte organizatii social-politice si organele lor, precum si pentru toti cetatenii. Periodicitatea alegerilor: atributiile autoritatilor publice representative centrale si de autoadministrare locala snt limitate in timp, de aceea alegerile ordinare trebuie sa se desfasoare la anumite intervale de timp. Intervalele de timp snt determinate de durata mandatului organelor (persoanelor) respective. Libertatea alegerilo:. principiul dat presupune ca in procesul de organizare si desfasurare a alegerilor sa se excluda orice forma de constrngere in raport cu participarea cetatenilor la alegeri si la procesul votarii. Orice cetatean isi exprima optiunea electorala fara a fi supus vreo unui control si fara a fi tras la raspundere pentru modul in care si-a exercitat acest drept. Alternativitatea (competitivitatea) alegerilor: in listele de candidati trebuie sa fie inregistrati mai multi de un candidat. in cazul numarului multiplu de mandate, numarul candidatilor inregistrati trebuie sa fie mai mare dect numarul mandatelor disputate. Acest principiu nu este consacrat in Codul electoral al RM. Admisibilitatea diferitor sisteme electorale: nici Constitutia, nici Codul electoral al RM nu contin interdictii cu privire la utilizarea iferitor sisteme electorale in procesul organizarii alegerilor centrale sau locale. Legislatia recunoaste caracterul legitim al alegerilor organizate dupa sistemul electoral majoritar, al reprezentarii proportionale si al unor modele mixte.Independenta organelor electorale: pentru realizarea erecuva a aiegeruor si garantarea drepturilor electorale ale cetatenilor se formeaza organe electorale speciale. Aceste organe electorale snt independente de organele de stat si de autoadministrare locala. Principiile participarii cetatenilor R M la alegeri snt consacrate in Constitutie si Codul electoral. Astfel,articolul 2, alin.l, din Codul electoral consacra ca cetateanul RM participa la alegeri prin vot universal, egal, direct, secret si libeiexprimat.Universalitatea dreptului electoral: realizarea dreptului electoral ntdepinde de sex, rasa, nationalitate, limba de vorbire, provenienta socialafunctia detinuta, religie, aspiratii politice, avere etc. Cetatenii RepubliciMoldova care au atins vrsta de 18 ani au dreptul de a alege, de a participi la procedurile electorale in conformitate cu legislatia in vigoare. UN impediment pentru realizarea principiului dat este problema censului electoral. in istoria dreptului parlamentar snt cunoscute mai multe tipur de cens electoral: cens de proprietate, de sex, de rasa, de vrsta, cen: capacitar, cens de sedere. Egalitatea dreptului electoral presupune ca cetatenii participa la alegeri in conditii egale. Acest principiu se asigura prin acordarea tuturor alegatorilor a unor posibilitati egale din punct de vedere normativ incepnd ci inaintarea candidatilor, participarea la campania electorala si votare; propriu-zisa. in cadrul oricarui scrutin, fiecare alegator are dreptul la un singur vot. Fiecare vot are putere juridica egala." (Codul electoral al R.Mart.4) Votarea directa presupune ca cetatenii RM cu drept de vot isi exprima optiunile electorale in procesul alegerilor fara interventia alto persoane. Articolul 53, alin.l, din Codul electoral al R M. prevede: .fiecare alegator voteaza personal. Votarea in locul altor personae este interzisa". Secretul votului. Votarea in conditii secrete exclude orice control din parte oricaror organe sau functionari publici a modului in care cetatenii si-a exprimat sau isi exprima optiunile electorale. Votarea la alegeri si/sa referendum este secreta, excluzndu-se astfel posibilitatea influentar vointei alegatorului." (Codul electoral al RM, art.6). Libertatea exprimarii optiunii electorale. Principiul dat acorda alegatorult posibilitatea de a decide personal utilitatea si necesitatea participarii sale la alegeri. 2.3 Estimati concordanta legislatiei Republicii Moldova cu principiile constitutionale ale dreptului electoral. Nu sunt in concordanta cu legislatia urmatoarele principii: publicitatea si transparenta.

67

TEST nr. 37 Subiectul 1. Lacunele in drept, completarea lor. Aplicarea analogiei. 1.1. Identificati conceptul si cauzele lacunelor in drept. Adoptind acte normative, legiuitorul tinde ca ele sa cuprinda cele mai importante domenii de activitate umana, ca ele sa se refere la realitatea juridica a societatii. Dat fiind faptul ca normei juridice ii revine rolul de a ordona, apara si consolida raporturile sociale de importanta majora, este usor de inteles ca normele de drept trebuie sa fie apte sa concorde mereu cu dinamica relatiilor pe care le reglementeaza. De cele mai multe ori acest lucru se face si, ca urmare, normele juridice, dreptul in ansamblu asigura o reglementare juridica oportuna a situatiilor de fapt ce pot fi transformate in situatii de drept. Uneori insa pot fi intilnite si cazuri, cind anumite relatii sociale, situatii de fapt, desi ar fi trebuit sa fie reglementate de norme juridice, totusi, sint neglijate de catre legiuitor. In aceste cazuri, poate fi vorba de lacune in drept (de la latinescul lacuna - gol, lipsa in continuitatea, in integritatea unui lucru; intrerupere intr-un text; ceea ce lipseste pentru ca un lucru sa fie desavirsit). 1 Putem vorbi de lacune in drept doar atunci, cind o reglementare normativa juridica e impusa de situatia concreta data, e justificata atit din punct de vedere teoretic, cit si practic. Aparitia lacunelor in drept este conditionata atit de cauze obiective, cit si subiective. Astfel, sfera reglementarilor juridice nu este permanenta. Apar noi relatii si situatii despre care la momentul adoptarii actului normativ nu se stia, sau, daca se stia, ele nu aveau un caracter tipic. Cauza a lacunelor poate fi si ignorarea regulilor elaborarii actului normativ. Se stie ca elaborarea actelor normative este un proces complex in care trebuie luati in calcul factorii economici, politici, sociali, morali, istorici, nationali, naturali, precum si tendintele de evolutie a societatii, specificitatea normativitatii juridice etc. 1.2. Argumentati utilitatea aplicarii analogiei legii si analogiei dreptului. Analogia este o modalitate de a solutiona o problema concreta cu care ne confruntam in practica. Pentru ca analogia sa fie acceptata este necesar sa fie indeplinita urmatoarea conditie: asemanarile care exista intre cazul nereglementat de actul normativ juridic si cel similar, reglementat de actul normativ juridic trebuie sa fie esentiale si sa prevaleze asupra deosebirilor dintre ele. Analogia este utilizata in doua variante: a) analogia legii; b) analogia dreptului. Analogia legii (analogia legis) este un procedeu logic la care se recurge atunci cind se constata lipsa normei juridice, care sa se refere expres la cazul ce urmeaza sa fie solutionat, cautindu-se o norma juridica care se refera la o situatie sau caz asemanator, pentru a fi aplicata cazului supus solutionarii. Aplicarea analogiei legii este admisa in multe ramuri ale dreptului, cum ar fi, de exemplu, dreptul civil, dreptul familial, dreptul muncii s.a. In acelasi timp, solutionarea lacunelor dreptului prin analogia legii nu este absoluta. Analogia nu se poate aplica in dreptul penal, intrucit aici functioneaza principiul legalitatii incriminarii si cel al legalitatii pedepsei, care nu permit interpretului sa declare noi fapte ca infractiuni si nici sa stabileasca alte pedepse decit cele prevazute de lege".1 Analogia dreptului (analogia iuris) este procedeul la care se recurge atunci cind la solutionarea unei cauze se constata nu numai ca lipseste norma de drept care sa se refere in mod expres la cauza, dar nu pot fi gasite nici norme juridice care sa reglementeze cazuri sau situatii asemanatoare. Asadar, analogia dreptului este admisa doar atunci, cind nu este posibila analogia legii. In acest caz, subiectul aplicant va asigura solutionarea cauzei cu ajutorul principiilor generale ale dreptului, in actul de aplicare, apii-cantul va justifica necesitatea utilizarii analogia iuris, va numi principiile utilizate si va da explicatia lor. Ambele modalitati de aplicare a analogiei (analogia legis si analogia iuris) reclama prudenta. Utilizarea lor este posibila doar in cazuri strict necesare si in masura in care legiuitorul permite acest lucru. 1.3. Formulati necesitatea completarii lacunelor in drept si modalitatile de completare a lor. O problema importanta este aceea ce se refera la solutionarea lacunelor. Problema data implica raspunsul la cel putin doua intrebari: cine poate constata si cine poate sa lichideze lacunele? Lacunele pot fi constatate de diversi subiecti si in diverse imprejurari, in primul rind, lacunele pot fi constatate de catre autoritatile statului. Acest lucru poate fi facut si de catre organizatii nestatale, savanti, specialisti in materie, particulari. In special, lacunele se constata de catre autoritatile publice in materie ce tine de competenta lor. Prin urmare, constatarea lacunelor poate avea loc atit in mod oficial, cit si neoficial. in ceea ce priveste lichidarea lacunelor, aceasta poate avea loc numai in cadrul oficial si doar organele statului pot face acest lucru. Potrivit argumentului a majore ad minus (de la mai mult la mai putin), organul legislativ adopta legi, ceea ce implica interpretarea autentica a acestora, precum si inlaturarea lacunelor constatate. Deci, Parlamentul trebuie sa inlature lacunele din legi, declansind procedura legislativa. De fapt, fiecare autoritate publica cu competente normative trebuie sa inlature lacunele din propriile acte normative. Remarcam si faptul ca autoritatile publice respective pot lichida lacunele constatate doar in limita atributiilor lor normative.

68

Legiuitorul, evident, va completa lacunele constatate din legi, hotariri cu caracter normativ, Presedintele Republicii va completa lacunele constatate din decretele sale, Guvernul va completa lacunele constatate din ordonantele si hotaririle cu caracter normativ, adoptate de el etc. Din cele spuse rezulta ca autoritatile publice de normare a relatiilor sociale (legislativul, autoritatile executive) au dreptul de a solutiona problema lacunelor in actele normativ-juridice. 0 alta situatie se creeaza in cazul, cind aplicantul dreptului nu dispune de competenta normativa. Asa, de exemplu, autoritatea judecatoreasca nupoate completa lacunele constatate in diverse acte normative. Mai mult ca atit, conform legislatiei in vigoare, instanta de judecata nu este in drept sa refuze infaptuirea justitiei in cauzele civile pe motivul ca norma juridica lipseste sau ca este neclara" (vezi: alin. (4) al art. 5 al Codului Civil al Republicii Moldova). Pentru asa cazuri judecatorul ramine in cadrul sistemului dreptului in vigoare, recurgind la reglementari privind cazuri asemanatoare. O asemenea modalitate de solutionare a problemelor e cunoscuta inca din antichitate. Juristii romani sustineau ca se poate trece la ceva asemanator- adsimila procedere - daca exista identitate de ratiune, de unde, s-a formulat regula Ubi aedem est ratio, aedem solutio esse debet". E vorba de analogie. Analogia nu completeaza dreptul, nu lichideaza lacuna. Aceasta ramine. Unica modalitate de completare a lacunelor este doar adoptarea actului normativ juridic, care ar contine normele juridice, lipsa carora e scoasa in evidenta. Subiectul 2. Modalitati de scrutin. 2.1 Definiti scrutinul si relatati despre diversitatea modalitatilor de scrutin. Scrutin din latina inseamna actiune de studieere,de explorare.In conformitate cu regulile sistemului electoral majoritar, se considera ales pe circumscriptia electorala candidatul sau lista de candidati, care au acumulat majorilatea de voturi stabilita.Exista 2 forme ale scrutinului majoritar: a)Sistem majoritar relativb)Sistem majoritar absolut. Apoi scrutin uninominal/scrutin plurinominal. Scrutinul al reprezentarii proportionale. 2.2 Determinati particularitatile generale ale scrutinului majoritar si scrutinului reprezentarii proportionale Deosebim doua forme principale ale sistemului majoritar: majoritate absoluta si majoritate relativa. Sistem majoritar relativ este cel mai simplu sistem electoral, conform caruia este considerat ales candidatul care a intrunit cel mai mare numar de voturi fata de orice adversar. Sistem majoritar absolut. in cadrul acestui sistem electoral, pentru obtinerea mandatului reprezentativ este necesara acumularea majoritatii absolute de voturi (50+1). in acest sistem electoral, de obicei, se stabileste nivelul minim de participare a alegatorilor la alegeri. Daca acest nivel de participare nu este atins se considera ca alegerile nu au avut loc sau nu snt valabile. De obicei, in urma efectuarii alegerilor, nici un candidat nu obtine majoritatea necesara de voturi. In asa caz se utilizeaza scrutinul in doua tururi si votarea alternativa. Scrutinul majoritar poate fi: Scrutin uninominal - cnd votul este acordat unui singur candidat, intr-o singura circumscriptie electorala. Acest sistem prevede o organizare mai simpla. Actualmente in state se practica sistemul uninominal, teritoriul tarii se imparte in attea circumscriptii electorale cte mandate snt (corespunzator numarului de deputati). Scrutin plurinominal presupune ca electoratul sa aleaga mai multi candidati. in scrutinul de lista, fiecare alegator voteaza un numar de candidati egal cu numarul de mandate de care dispune organul reprezentativ. Scrutinul de lista poate fi complicat prin aplicarea panasatului si al votului preferential. Sistemul electoral al reprezentarii proportionale este cea mai democrata metoda de determinare a rezultatelor alegerilor. Conform acestui sistem, mandatele din fiecare circumscriptie electorala se repartizeaza intre partide in corespundere cu numarul de voturi acumulat de fiecare partid. Sistemul electoral proportional asigura reprezentarea chiar pentru partidele relativ mici, insa acest fapt se poate reflecta negativ asupra formarii guvernului in republicile parlamentare, cu conditia ca nici un partid nu beneficiaza de majoritatea absoluta in partid. 2.3 Evaluati modalitatea de scrutin in Republica Moldova si formulati propuneri, daca considerate necesar. Este ales candidatul care a obtinut votul a trei cincimi din numarul deputatilor alesi. Daca nici un candidat nu a intrunit numarul necesar de voturi, se organizeaza al doilea tur de scrutin intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului descrescator de voturi obtinute in primul tur.Daca si in turul al doilea nici un candidat nu va intruni numarul necesar de voturi, se organizeaza alegeri repetate.Daca si dupa alegerile repetate Presedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor in noul Parlament. Procedura de alegere a Presedintelui RM este stabilita prin lege organica. Subiectul 3. Parlamentul Republicii Moldova de legislatura precedenta a adoptat la 23 decembrie Legea organica cu privire la ocrotirea mediului ambiant. La 15 martie, legea semnata de Presedintele Parlamentului a fost inaintata Presedintelui Republicii Moldova spre promulgare. Legea pina in prezent nu a fost promulgata. 1. Analizati situatia. 2. Determinati modalitatea de promulgare a legilor. 3. Cum credeti ca se va proceda in cazul de fata. Promulgarea legilor (1) Presedintele Republicii Moldova promulga legile.

69

(2) Presedintele Republicii Moldova este in drept, in cazul in care are obiectii asupra unei legi, sa o trimita, in termen de cel mult doua saptamini, spre reexaminare, Parlamentului. In cazul in care Parlamentul isi mentine hotarirea adoptata anterior, Presedintele promulga legea. TEST nr. 38 Subiectul 1. Probleme teoretice si practice ale interpretarii dreptului. 1.1.Caracterizati conceptul si importanta practica a interpretarii dreptului. Expresia interpretarea dreptului" a fost utilizata initial pentru a exprima interpretarea dreptului cutumiar si a dreptului creat de judecator, interpretare ce avea la baza ideea caracterului nelacunar al dreptului. Mai tirziu aceasta expresie a inceput sa fie folosita atit pentru dreptul scris, cit si pentru dreptul nescris. In prezent expresia interpretarea dreptului" este folosita pentru a denumi activitatea de interpretare a dreptului creat de autoritatile publice. Pe parcursul istoriei, problema interpretarii dreptului a fost tratata in mod diferit. Astfel, initial a dominat principiul conform caruia nu poate interpreta legea decit cei ce a facut-o" (ejus est interpretari legem cujus est condere}. Aplicarea acestui principiu e caracteristica indeosebi regimurilor autoritare, despotice, in aceasta conceptie, judecatorul reprezinta un mecanism orb de aplicare a legii. Cu alte cuvinte, judecatorii nu sint decit gura care rosteste cuvintele legii...".' Conceptia aceasta era cunoscuta de pe timpurile lui Justinian, a fost mai ales conceptia lui Napoleon si a juristilor care au interpretat Codul Napoleon. Ea este reprezentata in Franta prin asa-zisa scoala a exegezei, scoala care socoteste ca textele imbratiseaza toate imprejurarile si trebuie prin urmare sa se aplice in mod mecanic de judecator in fiecare speta. La ideea unei interpretari libere a dreptului, adica dincolo de norma scrisa, de norma juridica in general, ajung si reprezentantii doctrinelor sociologice. Unul din fondatorii veritabili ai sociologiei dreptului Eugen Ehrlich vizeaza orientarea sa spre realitatea sociala a dreptului. Lui ii revine teza potrivit careia centrul de gravitate a dreptului in epoca noastra, ca si in toate celelalte timpuri, nu trebuie sa fie cautat nici in lege, nici in jurisprudenta sau in doctrina, nici mai general, intr-un sistem de reguli, ci in societatea insasi". O alta teorie, care se refera la problema interpretarii, este teoria autonomiei textelor. Aceasta teorie, elaborata de Pierre Pescatore, sustine ca textul legii reprezinta limitele imputernicirilor legiuitorului. Tot ceea ce este necesar dincolo de aceste limite, pentru a asigura aplicarea legii, revine organelor de aplicare a dreptului. Textul legii trebuie inteles si interpretat in sine, fara referiri la elementele de interpretare extrinseci. 1.2.Generalizati formele de interpretare a dreptului si particularitatile acestora. Interpretarea dreptului cunoaste mai multe forme. Pentru a stabili formele (felurile, genurile) interpretarii se folosesc mai multe criterii: a) puterea obligatorie sau lipsa acesteia; b) metoda folosita pentru interpretarea normelor juridice; Formele interpretarii in functie de organul care o fac Interpretarea dreptului constituie o activitate la care participa diferite subiecte, in dependenta de calitatea subiectului si, ca urmare a acestei calitati, de forta ei juridica, interpretarea poate fi de doua feluri: oficiala si neoficiala. 1.Interpretarea oficiala este interpretarea ce se infaptuieste de un organ de stat in exercitarea atributiilor ce-i revin, potrivit legii. Ca regula, organele care emit acte normative procedeaza uneori la interpretarea acestora prin acte interpretative. Atunci aceasta interpretare poarta denumirea de interpretare autentica. Interpretarea oficiala are forta juridica obligatorie. Actul de interpretare oficiala se echivaleaza dupa forta juridica cu actul normativ supus interpretarii. Sa analizam, de exemplu, cine dispune de dreptul de a interpreta in Republica Moldova legea. Amintim ca exista trei categorii de legi: legi constitutionale, legi organice si legi ordinare. Conform Constitutiei, interpretarea oficiala a Constitutiei si a legilor constitutionale tine de competenta exclusiva a Curtii Constitutionale (vezi prevederile de la litera b) a alin. (1) al art. 135). Interpretarea oficiala a legilor organice si ordinare tine de competenta Parlamentului (vezi prevederile literei c) al art. 66 al Constitutiei). Curtea Constitutionala, fiind unicul subiect cu dreptul de a interpreta legile constitutionale, poate sa interpreteze oficial si celelalte categorii de legii: organice si ordinare. (Conform argumentului: a majori ad minus -cine poate mai mult, poate si mai putin). Interpretarea oficiala poate fi atit .generala, cit si cazuala. Generala este interpretarea care imbraca forma unor norme obligatorii cu caracter general. Interpretarea cazuala este forma interpretarii oficiale care se realizeaza cu prilejul solutionarii de catre organele competente a unor cazuri concrete. 2. Interpretarea neoficiala este interpretarea facuta de subiecti ce nu dispun de dreptul de a interpreta oficial actul normativ. Interpretarea neoficiala se face de catre savanti, de catre avocati, de catre alti cetateni etc. Fiind facuta de subiecti ce nu sint purtatori ai unei parti din puterea de stat, interpretarea neoficiala nu are forta juridica obligatorie. Dar, in cazul in care solutiile propuse conving organul cu drept de interpretare oficiala de oportunitatea solutiei date, interpretarea neoficiala capata o insemnatate foarte mare. in aceasta ordine de idei, o insemnatate semnificativa o are interpretarea doctrinala. Interpretarea doctrinara este cuprinsa, de obicei, in operele stiintifice, este mai sistematica, mai generalizanta decit interpretarea oficiala. Facuta intr-un climat de libera cercetare stiintifica, interpretarea doctrinara este mai indrazneata, poate scoate in evidenta anumite lacune, neajunsuri ale legislatiei in vigoare, poate face propuneri concrete de perfectionare si imbunatatire calitativa a materialului normativ juridic.

70

Interpretarea doctrinara deseori promoveaza idei noi in materie de drept, prin receptarea schimbarilor sociale si care trebuie sa-si gaseasca reflectare in drept. Interpretarea doctrinara se bucura de autoritate stiintifica si nu oficiala. Ea nu este obligatorie, ci facultativa. Nu mai putin importanta e si interpretarea facuta de fiecare cetatean. Comportamentul adecvat al fiecaruia din noi in mare masura e determinat si e influentat de interpretarea cotidiana a lumii normelor juridice. 1.3.Estimati rolul Curtii Constitutionale, al Parlamentului Republicii Moldova si a Curtii Supreme de Justitie in procesul interpretarii dreptului. In cazul interpretarii neoficiale o importanta deosebita revine interpretarii facute de Curtea Suprema de Justitie. Fiind organul suprem instituit in vederea realizarii justitiei, Curtea Suprema de Justitie, impreuna cu celelalte instante judecatoresti, urmareste aplicarea corecta si unitara a legilor pe intreg teritoriul statului. Conform Legii Republicii Moldova cu privire la Curtea Suprema de Justitie, Curtea Suprema generalizeaza practica judiciara, analizeaza statistica judiciara si da explicatii, din oficiu, in chestiunile de practica judiciara, in aceasta ordine de idei, un rol important revine Plenului Curtii Supreme de Justitie. Acesta intervine si adopta decizii in cazurile necesitarii oferirii unor solutii pe probleme ce genereaza divergente, explicatii diverse pe una si aceeasi problema. Desi interpretarile facute de Plenul Curtii Supreme de Justitie nu au un caracter obligatoriu, dat fiind independenta judecatorilor, acestea contribuie la clarificarea si aplicarea uniforma a legilor de catre toate instantele judecatoresti, in literatura juridica pe buna dreptate se afirma ca deciziile Curtii Supreme nu par sa creeze noi norme de drept, mai degraba le completeaza pe cele existente, in sensul imbogatirii lor. Aceasta o face prin decelarea sensului real general al normei in vigoare, din insuficientele naturale ale limbajului folosit de legiuitor ... Daca exprimarea unei norme de drept e confuza, per-mitind extragerea a doua sau mai multe sensuri, desi ea nu are decit unul, realul, atunci decizia de indrumare nu poate spune decit ca acela (acesta) e sensul real, impunindu-1 prin o regula generalizatoare". Scopul interpretarii Constitutiei de catre Curtea Constitutionala consta in urmatoarele, in primul rind, clarificarea sensului concret al normelor constitutionale in vederea solutionarii unor litigii concrete, iar in al doilea rind, gasirea modelului optim de abordare si solutionare a unor situatii particulare prin aplicarea principiilor generale constitutionale. O alta contributie importanta a Curtii Constitutionale la interpretarea dreptului se prefigureaza prin activitatea de control a constitutionalitatii legilor, in aceasta activitate Curtea Constitutionala, utilizind principiile generale ale dreptului, ajuta organelor juridice sa interpreteze corect legile.1 Curtea Constitutionala in activitatea sa de interpretare adopta hotariri. Hotaririle Curtii Constitutionale sint definitive si nu pot fi atacate (vezi alin. (2) al art. 140 al Constitutiei). Atributia de interpretare a Constitutiei de catre Curtea Constitutionala este una fundamentala, caci solutionarea oricarui caz cere interpretarea normei sau norme- lor supuse controlului de constitutionalitate in raport cu Constitutia. Actele interpretative ale Curtii Constitutionale sint considerate parti constitutive ale actelor supuse interpretarii si au aceeasi forta juridica ca si acestea, fiind obligatorii pentru toti subiectii dreptului. Legile organice si legile ordinare pot fi interpretate si de catre Parlamentul Republicii Moldova. Parlamentul va interpreta legile, in ansamblu, sau anumite parti ale acestora, prin adoptarea unor acte interpretative -legi interpretative. Legile interpretative nu vor genera noi norme juridice. Ele doar vor explica, talmaci acele prevederi normativ-juridice, care deja exista in legile supuse interpretarii, dar care nu sint intelese la justa lor valoare de catre cei care urmeaza sa le transpuna in viata. In aceasta ordine de idei, Duguit arata: Nu trebuie ca, legiuitorul, sub acoperirea ca face o lege interpretativa, sa edicteze o dispozitie noua. Daca ar face-o, caracterul interpretativ pe care el il va da legii, va echivala cu o dispozitie prin care va atribui caracter retroactiv unei legi... Legiuitorul, care, sub o forma oarecare, da efect retroactiv unei legi, edicteaza o dispozitie contrara dreptului superior. Putin importa ca legiuitorul, pentru a acoperi incalcarea dreptului pe care o comite, da legii sale un caracter interpretativ. Este un act de ipocrizie care nu poate acoperi o violare flagranta a dreptului. Legea retroactiva ramine o lege contrara dreptului chiar cind ea se prezinta sub forma legii interpretative". Legile interpretative, prin urmare, nu modifica, ci doar completeaza continutul deja existent al normelor juridice. Ele nu sint legi noi. Ele sint parti componente ale legilor in vigoare si vor avea aceeasi forta juridica ca si acestea. Modalitatea de adoptare a legilor interpretative este echivalenta cu modalitatea de adoptare a legilor (organice, ordinare) supuse interpretarii. Subiectul 2. Organele electorale, circumscriptiile electorale si sectiile de votare. 2.1 Definiti organele electorale, circumscriptiile electorale si sectiile de votare in Republica Moldova. Organe electorale- organe care organizeaza desfasurarea alegerilor Parlamentului, in autoritatile administratiei publice locale, precum si desfasurarea referendumurilor; Circumscriptie electorala- unitate electorala administrativa in care se organizeaza si se desfasoara alegerile si referendumurile; Sectiile de votare niste delimitari teritoiale care unesc alegatorii prntr-un loc comun de votare 2.2 Determinati organele electorale ale Republicii Moldova si functiile lor principale. Sistemul organelor electorale Organele electorale: a) Comisia Electorala Centrala; b) consiliile electorale de circumscriptie; c) birourile electorale ale sectiilor de votare. Comisia Electorala Centrala: a) coordoneaza activitatea tuturor organelor electorale in vederea pregatirii si desfasurarii alegerilor in conditiile prezentului cod; b) supravegheaza executarea prevederilor prezentului cod si ale altor legi care contin dispozitii referitoare la desfasurarea alegerilor; c) constituie circumscriptiile electorale si consiliile electorale de circumscriptie si supravegheaza activitatea acestor consilii; d) in baza datelor prezentate de Ministerul Justitiei, publica lista partidelor si altor organizatii social-politice care au dreptul de a participa la alegeri, inregistreaza candidatii si persoanele de incredere ale acestora in cazul alegerilor parlamentare; e) distribuie mijloacele financiare prevazute pentru desfasurarea alegerilor; verifica asigurarea consiliilor si birourilor electorale cu localuri, cu mijloace de transport si de telecomunicatie, examineaza alte chestiuni ce tin de asigurarea tehnico-materiala a alegerilor;

71

f) stabileste modelul buletinelor de vot si al listelor electorale, al proceselor-verbale ale sedintelor consiliilor si birourilor electorale si al altor acte ce tin de desfasurarea alegerilor, precum si modelul urnelor de vot si cel al stampilelor consiliilor si birourilor electorale; g) examineaza comunicarile autoritatilor publice in probleme ce tin de pregatirea si desfasurarea alegerilor; h) solutioneaza chestiuni privind modul de participare la alegeri a cetatenilor care in ziua votarii se afla in afara teritoriului tarii; i) face bilantul alegerilor in intreaga tara si, dupa caz, prezinta Curtii Constitutionale raportul cu privire la rezultatele alegerilor; j) emite hotariri referitoare la activitatea consiliilor electorale de circumscriptie si birourilor electorale ale sectiilor de votare, la procedurile electorale, la modul de organizare si desfasurare a alegerilor si la chestiunile tehnico-administrative; k) asigura instruirea functionarilor electorali si ofera alegatorilor informatii electorale; l) examineaza cererile si contestatiile asupra hotaririlor si actiunilor consiliilor electorale de circumscriptie si birourilor electorale ale sectiilor de votare, adopta hotariri executorii pe marginea lor; m) decide degrevarea de atributiile de la locul de munca permanent a membrilor consiliilor electorale pe perioada activitatii lor in componenta acestora, determina numarul de membri ai birourilor electorale care pot fi degrevati si termenul pentru care sint degrevati; n) asigura efectuarea celui de al doilea tur de scrutin, a votarii repetate, a alegerilor anticipate, noi si partiale, in conditiile prezentului cod; o) aduna informatii privind prezentarea alegatorilor la votare, face totalurile preliminare ale alegerilor si aduce la cunostinta publica rezultatele finale. 2.3 Argumentati atributiile de baza ale fiecarui organ electoral formulate propuneri,daca considerate necesar. Atributiile ale Comisiei Electorale Centrale: a) studiaza organizarea si desfasurarea alegerilor cu scopul de a perfectiona legislatia si procedurile electorale; b) inainteaza Guvernului si Parlamentului propuneri cu privire la oportunitatea operarii unor modificari in legislatia electorala; c) elaboreaza regulamente si instructiuni menite sa perfectioneze procedurile electorale; d) detine o lista a lucratorilor calificati pentru a-i desemna in consiliile electorale de circumscriptie si in birourile electorale ale sectiilor de votare; e) constituie consilii electorale de circumscriptie si birouri electorale ale sectiilor devotare la desfasurarea alegerilor partiale ale consiliilor locale sau alegerilor pentru functia de primar; f) conlucreaza, in procesul de organizare si desfasurare a alegerilor cu:Ministerul Afacerilor Interne, intreprinderile si institutiile de stat, mijloacele de informare in masa si asociatiile obstesti. g) analizeaza structura circumscriptiilor electorale din punctul de vedere al organizarii administrativ-teritoriale a republicii; h) implementeaza programe de educatie civica in perioada dintre alegeri; i) pregateste programe de informare a alegatorilor in perioada electorala; j) ofera mijloacelor de informare in masa informatii cu privire la desfasurarea alegerilor si la practica administrativa utilizata in acest sens; k) prezinta anual rapoarte Parlamentului si, la cerere, Parlamentului, Presedintelui Republicii Moldova si Guvernului; l) ofera spre dezbatere mijloacelor de informare in masa si publicului chestiunielectorale; m) stabileste contacte cu partidele, cu alte organizatii social-politice si neguvernamentale care au dreptul de a desemna candidati pentru functii publice, asigurindu-le participarea plenara la procesul electoral; n) consulta asociatiile obstesti locale interesate sa desfasoare in cadrul alegerilor activitati ce tin de educatia civica; o) organizeaza cursuri de instruire si seminare pentru persoanele care vor lua parte la procesul electoral in calitate de membri ai consiliilor electorale de circumscriptie si ai birourilor electorale ale sectiilor de votare, in calitate de membri reprezentanti ai partidelor si ai altor organizatii social-politice, ai blocurilor electorale sau ai potentialilor candidati, in calitate de functionari ai aparatului consiliilor electorale, de membri ai grupului de initiativa; p) analizeaza fraudele electorale, inclusiv cele presupuse, din alegerile trecute, curente sau viitoare si ia masuri pentru prevenirea lor; informeaza autoritatile publice despre necesitatea solutionarii unor chestiuni, in conformitate cu legislatia electorala; q) organizeaza consultari prealabile cu partidele, cu alte organizatii social-politice, cu blocurile electorale si cu reprezentantii mass-media si asigura semnarea de catre acestia a Codului de conduita pina la inceperea campaniei electorale. Atributiile Consiliului electoral de circumscriptie : a) exercita controlul asupra executarii prevederilor prezentului cod si a altor legi care contin prevederi referitoare la desfasurarea alegerilor; b) constituie birourile electorale ale sectiilor de votare si supravegheaza activitatea lor, organizeaza instructaje pentru membrii acestora, propaga procedura votarii si importantavotului; c) distribuie birourilor electorale ale sectiilor de votare mijloace financiare; d) examineaza comunicarile ce tin de organizarea si desfasurarea alegerilor, sosite din partea autoritatilor administratiei publice locale, a sefilor de intreprinderi, institutii si organizatii; e) exercita controlul asupra intocmirii si verificarii in termen a listelor electorale; f) asigura aprovizionarea birourilor electorale ale sectiilor de votare cu formulare pentru listele electorale si procesele-verbale, cu buletine de vot etc.; g) inregistreaza candidatii independenti si listele de candidati din partea partidelor si altor organizatii social-politice, blocurilor electorale, aduce la cunostinta publica informatii despre acestia;

72

h) decide degrevarea de atributiile de la locul de munca permanent a membrilor consiliilor si birourilor electorale pe perioada activitatii lor in componenta acestora; i) totalizeaza rezultatele alegerilor din circumscriptie, prezinta Comisiei Electorale Centrale actele respective si asigura publicarea in presa locala a rezultatelor votarii; j) aduna informatii de la birourile electorale ale sectiilor de votare privind prezentarea alegatorilor la votare, totalizarea rezultatelor preliminare ale alegerilor si le remite Comisiei Electorale Centrale; k) examineaza cererile si contestatiile asupra hotaririlor si actiunilor birourilor electorale ale sectiilor de votare si adopta hotariri executorii in privinta lor; Atributiile biroului electoral al sectiei de votare: a) verifica listele electorale impreuna cu autoritatile administratiei publice locale, asigura integritatea acestora si a buletinelor de vot si este responsabil de intocmirea lor corecta si deplina; b) examineaza cererile in legatura cu incorectitudinile din listel electorale, efectueaza modificarile necesare si elibereaza certificate pentru drept de vot alegatorilor care nu se vor afla la domiciliu in ziua alegerilor; c) intocmeste listele electorale suplimentare, inscriind in ele persoanele care voteaza in baza certificatelor pentru drept de vot, precum si persoanele care, din anumite cauze, nu au fost inscrise in listele electorale principale; d) comunica populatiei care locuieste pe teritoriul sectiei de votare data si locul votarii, asigura pregatirea localului pentru votare, instalarea urnelor si a cabinelor de vot, organizeaza votarea in ziua stabilita, ia masuri pentru a asigura ordinea in localul sectiilor de votare; e) totalizeaza rezultatele alegerilor in sectia de votare, intocmeste procesele-verbale si le remite, impreuna cu toate buletinele de vot, consiliului electoral de circumscriptie; f) examineaza cererile si contestatiile ce vizeaza organizarea si desfasurarea alegerilor, adoptind hotariri asupra lor, care se anexeaza la procesele-verbale ale sedintelor biroului; g) remite consiliului electoral de circumscriptie datele privind prezentarea cetatenilor la votare, precum si datele necesare pentru totalizarea rezultatelor preliminare ale alegerilor;

Test nr. 39 Subiectul 1. Metodele de interpretare a dreptului. 1.1 Caracterizati importanta metodelor in procesul de interpretare a dreptului. Se cunosc mai multe metode de interpretare a dreptului printre care: metoda logica, metoda gramaticala, metoda sistematica, metoda teleologica, metoda istorica. Importanta metodei logice: Este cea mai larg intilnita intre procedeele de interpretare a normei juridice. Ea consta in folosirea unor procedee ale logicii formale generale. Metoda logica nu poate fi separata de celelalte metode sau procedee,importanta ei se consta in faptul ca lamureste a sensul normei juridice, care se sprijina pe utilizarea judecatii logice. Importanta metodei gramaticale: Analiza morfologica si sintactica a unui text are o semnificatie deosebita mai ales in cazurile in care apar dificultati in ceea ce priveste continutul exact al normelor juridice. De exemplu, folosirea in text a legaturii cu ajutorul conjunctiilor sau", si" duce la sensuri diferite ale textului, intrucit prima conjunctie are un caracter alternativ, pe cind cea de-a doua are un caracter cumulativ. Importanta metodei sistematice: Necesitatea aplicarii acestei metode decurge din caracterul sistematic al normelor juridice, din legatura indisolubila a tuturor normelor in sistemul de drept. Metoda sistematica ne obliga de a nu uita ca o norma de drept nu poate fi inteleasa la justa sa valoare, daca este rupta de celelalte norme. Utilitatea acestei metode e si mai evidenta in cazurile normelor incomplete din punct de vedere redactional, in cazurile cind continutul ei decurge din structura logica a normei. Importanta metodei teleologice Metoda teleologica (teleos" - scop) consta in lamurirea continutului normelor juridice prin determinarea scopului urmarit de legiuitor atunci cind aceste norme au fost adoptate. Intrucit prin aceasta metoda se urmareste gasirea gindului real al legiuitorului" interpretul va tine cont, de asemenea, de dispozitiile cuprinse in preambulul actului normativ, in care sint cuprinse normele juridice supuse interpretarii, de argumentele aduse in favoarea adoptarii actului normativ. Importanta metodei istorice Metoda istorica necesita examinarea imprejurarilor in care a fost elaborata norma juridica sau actul normativ respectiv. Ea presupune cercetarea materialelor care au stat la baza elaborarii normei sau actului normativ, expunerea de motive si discutiile ce s-au purtat pe marginea materialului normativ supus interpretarii. O informatie respectiva asupra acestei probleme poate fi gasita in preambulul actului normativ. Importanta acestei metode consta ca in cadrul interpretarii istorice, se poate recurge, de asemenea, la compararea reglementarilor actuale cu cele precedente, la analiza evolutiei istorice a conceptului reglementarii normative. 1.2 Generalizati principalele metode de interpretare a dreptului. Prin metode de interpretare intelegem totalitatea procedeelor folosite pentru clarificarea continutului prevederilor normelor juridice, clarificare care se face in scopul aplicarii lor la cazuri concrete. In procesul de interpretare a textelor normelor juridice se aplica cele mai diverse metode. Deseori, pentru a intelege la justa valoare o norma juridica, se apeleaza concomitent la doua sau la mai multe metode.

73

In continuare ma voi referi la caracteristica celor mai aplicabile metode de interpretare a dreptului. Metoda logica Aceasta metoda este cea mai des intilnita metoda de interpretare a dreptului. Metoda logica nu poate fi separata de celelalte metode sau procedee, deoarece orice lamurire a sensului normei juridice se sprijina pe utilizarea judecatii logice. Printre procedeele, regulile logice, sint frecvent utilizate urmatoarele reguli: a) exceptia este de stricta interpretare; b)unde legea nu distinge nici interpretul n-o poate face; c) legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, ci nu invers. Metoda gramaticala Aceasta metoda consta in stabilirea sensului exact a normei juridice cu ajutorul procedeelor de analiza morfologica si sintactica a textului actual normativ, pornindu-se de la intelesul cuvintelor folosite, de la legatura dintre ele, de la constructia frazei, de la semnificatia semnelor de punctuatie etc. Este vorba deci de aplicarea regulilor obisnuite ale gramaticii la clarificarea textului juridic. Procedeele de interpretare gramaticala ne cheama, de asemenea, de a unifica sensul unor termeni juridici si de a nu admite folosirea lor in mai multe sensuri. Asa, de exemplu, la folosirea termenului persoana juridica" e necesar de a tine cont de sensul juridic adecvat acestui termen. Metoda sistematica Aceasta metoda consta in lamurirea sensului unei norme juridice, a unui text normativ, prin determinarea locului acestei norme sau acestui text in sistemul ramurii de drept, in sistemul dreptului in ansamblu, in sistemul principiilor fundamentale ale dreptului, precum si in stabilirea legaturilor acestei norme sau acestui text cu alte dispozitii normative. Necesitatea aplicarii acestei metode decurge din caracterul sistematic al normelor juridice, din legatura indisolubila a tuturor normelor in sistemul de drept. Metoda sistematica ne obliga de a nu uita ca o norma de drept nu poate fi inteleasa la justa sa valoare, daca este rupta de celelalte norme. Utilitatea acestei metode e si mai evidenta in cazurile normelor incomplete din punct de vedere redactional, in cazurile cind continutul ei decurge din structura logica a normei. Metoda istorica Metoda istorica necesita examinarea imprejurarilor in care a fost elaborata norma juridica sau actul normativ respectiv. Ea presupune cercetarea materialelor care au stat la baza elaborarii normei sau actului normativ, expunerea de motive si discutiile ce s-au purtat pe marginea materialului normativ supus interpretarii. O informatie respectiva asupra acestei probleme poate fi gasita in preambulul actului normativ. Interpretarea istorica consta in stabilirea sensului adevarat si deplin al normelor juridice prin analiza conditiilor istorice, social-politice care au determinat adoptarea unui act normativ si in functie de aceste conditii prin determinarea scopurilor urmarite de acest act. Metoda teleologica Metoda teleologica (teleos" - scop) consta in lamurirea continutului normelor juridice prin determinarea scopului urmarit de legiuitor atunci cind aceste norme au fost adoptate. Normele juridice au nu numai un continut, dar si o finalitate, un scop. Ele sint adoptate pentru atingerea unor obiective politice, economice, sociale. De aceea este important sa se inteleaga continutul normelor juridice prin raportarea lor la obiectivele urmarite. Desigur ca prin aceasta metoda de interpretare se da numai o orientare, pentru ca ea trebuie sa se coreleze cu celelalte metode. 1.3 Formulati interactiunea principalelor metode de interpretare a dreptului. Interactiunea principalelor metode de interpretare a dreptului: metoda logica este cea mai des intilnita si cea care cel mai des interactioneaza cu celelalte feluri de metode de interpretare a dreptului, acest fapt se datoreaza prin insasi felul interpretarii si anume cel al logicii. Metoda logica nu poate fi separata de celelalte metode sau procedee, deoarece orice lamurire a sensului normei juridice se sprijina pe utilizarea judecatii logice. Metoda gramaticala de asemenea dupa scopul sau nu poate fi de sinestatatoare deoarece tot ce e scris este analizat din toate punctele de vedere. Subiectul II Asigurarea materiala a desfasurarii alegerilor, monitorizarea si reflectarea lor in mijloace de informare in masa. 2.1 Identificati asigurarea materiala a desfasurarii alegerilor, monitorizarea si reflectarea lor in mijloacele de informare in masa. Cheltuielile legate de pregatirea si desfasurarea alegerilor le suporta statul. Cuantumul mijloacelor financiare este stabilit de Parlament in limitele prevazute de legea bugetului de stat pe anul in care au loc alegerile. Propunerile respective se inainteaza Guvernului de catre Comisia Electorala Centrala. Dupa examinarea lor, Guvernul le prezinta spre aprobare Parlamentului. In cazul in care cheltuielile pentru anul in curs nu sint prevazute in bugetul de stat, cuantumul acestora se stabileste de Parlament, la propunerea Comisiei Electorale Centrale. Dupa incheierea alegerilor, Comisia Electorala Centrala prezinta Parlamentului, intr-un termen cit mai scurt posibil, un raport asupra gestionarii mijloacelor financiare alocate impreuna cu avizul Curtii de Conturi. Mijloacele financiare neutilizate se fac venit la bugetul de stat. Modul de distribuire si de folosire a mijloacelor financiare, precum si modul de publicare a raportului privind gestionarea sumei alocate se stabilesc de catre Comisia Electorala Centrala. Autoritatile administratiei publice locale, intreprinderile, institutiile si organizatiile pun la dispozitia consiliilor si birourilor electorale localurile si echipamentul necesar pentru organizarea, desfasurarea si totalizarea rezultatelor alegerilor. Mijloacele de informare in masa finantate de la buget publica gratuit declaratiile si materialele prezentate de consiliile electorale, programele preelectorale ale concurentilor electorali si alte materiale referitoare la alegeri, inclusiv cele ce tin de educatia civica si de informarea alegatorilor despre alegeri. In perioada electorala, mijloacele de informare in masa reflecta desfasurarea alegerilor conform regulamentului aprobat in acest scop de catre Comisia Electorala Centrala. Reprezentantii mijloacelor de informare in masa se bucura de aceleasi drepturi ca si observatorii acreditati. In ziua alegerilor, pina la inchiderea sectiilor de votare, se interzice a da publicitatii in mijloacele de informare in masa materiale, inclusiv interviuri cu alegatorii, despre numarul de voturi intrunite de concurentii electorali pe parcursul zilei si

74

despre sansele lor. Mijloacele de informare in masa vor difuza, la solicitarea Comisiei Electorale Centrale, spoturi sociale si de educatie civica si electorala, vor desfasura campanii de informare a alegatorilor despre procedura de vot si despre alte particularitati ale votarii. Institutiile publice ale audiovizualului sint obligate, iar cele private sint in drept, la cererea Comisiei Electorale Centrale, sa organizeze, pe parcursul intregii campanii electorale, dezbateri publice in conditii echitabile, pentru toti concurentii electorali. Acestora li se ofera nu mai putin de 90 de minute pe zi, timp care poate fi utilizat pentru una sau mai multe emisiuni. Institutiile audiovizualului sint in drept sa aleaga formatul dezbaterilor, cu conditia respectarii, in ansamblu, a egalitatii, pentru toti concurentii electorali, a timpului acordat pentru participare la dezbateri. 2.2 Expuneti formele principale de asigurare materiala a desfasurarii alegerilor si stabiliti legatura intre monitorizare si reflectarea alegerilor in mijloacele de informare in masa. Exista doua forme de asigurare materiala a desfasurarii alegerilor. Finantarea directa si indirecta, sustinerea materiala prin alte forme a campaniilor electorale ale concurentilor electorali de catre persoanele fizice si persoanele juridice din tara se efectueaza cu respectarea urmatoarelor conditii: a. mijloacele financiare si alte forme de sustinere materiala a activitatii concurentilor electorali la alegeri vor fi declarate in presa in termen de o luna dupa inceputul campaniei electorale; in cazul unui candidat independent sau al listelor de candidati in alegerile parlamentare se declara intr-o publicatie de circulatie republicana; in cazul candidatilor independenti sau al listelor de candidati la alegerile locale intr-o publicatie de circulatie regionala in raionul respectiv; b. dupa constituirea consiliului sau a biroului electoral respectiv, concurentii electorali sint obligati, de asemenea, sa declare mijloacele financiare si alte forme de sustinere materiala, primite din sursele mentionate, inainte de a le folosi. Se interzice finantarea si sustinerea materiala sub orice forma a campaniilor electorale de catre: a. cetatenii Republicii Moldova care nu au implinit 18 ani; b. organizatii finantate de la buget; c. persoane anonime; d. organizatii de binefacere si religioase. 2.3 Evaluati legislatia in aceste domenii, iar la necesitate, formulati propuneri. Vedeti punctul 2.1, 2.2

Test nr. 40 Subiectul 1. Reguli si argumente logice de interpretare a dreptului. 1.1.Identificati metodele interpretarii dreptului. Metodei sistematice Metodei logice Metodei gramaticale Metoda istorica Metodei teleologica 1.2.Generalizati regulile logice de interpretare a dreptului. Metoda logica Este cea mai larg intilnita intre procedeele de interpretare a normei juridice. Ea consta in folosirea unor procedee ale logicii formale generale. Metoda logica nu poate fi separata de celelalte metode sau procedee, deoarece orice lamurire a sensului normei juridice se sprijina pe utilizarea judecatii logice. Printre procedeele, regulile logice, sint frecvent utilizate urmatoarele reguli: d)exceptia este de stricta interpretare; e) unde legea nu distinge nici interpretul n-o poate face; f) legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, ci nu invers. Exceptia este de stricta interpretare. Aceasta regula trebuie de inteles in sensul ca exceptiile nu pot fi create prin interpretare, in cazul interpretarii nu se genereaza, nu apar noi norme juridice, ci este doar lamurit continutul normelor existente. Unde legea nu distinge, nici interpretul n-o poate face (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus") - este regula potrivit careia in cazul unei formulari generale a textului normativ subiectul interpretarii nu poate introduce distinctii, deosebiri. Aplicarea, de asemenea, e generala. Legea trebuie interpretata in sensul aplicarii ei, ci nu invers (,^4ctus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereaf) - este regula potrivit careia nu trebuie sa fie cautate pricini pentru a nu aplica legea. Atit timp cit o lege e in vigoare, ea urmeaza sa fie realizata practic. Sarcina interpretului e de a gasi solutia oportuna de aplicare a legii in toate imprejurarile. 1.3.Estimati argumente logice de interpretare a dreptului.

75

Pe linga regulile enumerate, metoda logica se sprijina si pe anumite argumente sau procedee de demonstratie. La ele se atribuie urmatoarele: 1. Argumentul per a contraria. Acest argument se bazeaza pe legea logica a tertului exclus (tertium non datur). Conform argumentului dat, in cazul notiunilor contradictorii, care se neaga una pe alta, doar una poate fi adevarata, cealalta este falsa. Cu alte cuvinte, cine sustine o teza neaga teza contrara (quj dicide uno, de altero negat). Acest principiu logic de interpretare se bazeaza pe ideea neconcordan-tei. Astfel, daca legea prevede o sanctiune pentru o persoana care a savirsit o infractiune, ea nu poate sa prevada, in acelasi timp, pentru aceeasi persoana si pentru aceeasi fapta, si o rasplata. De aici rezulta ca un mijloc de proba nu poate dovedi in acelasi timp ca evenimentul a avut si nu a avut loc. 2. Argumentul ad absurdum readucere la absurd. Cu ajutorul acestui argument se demonstreaza ca o anumita solutie propusa prin interpretare este singura posibila, deoarece orice alta solutie ar duce la consecinte inadmisibile, absurde, care ar contraveni legii. De exemplu, art. l din Constitutia Republicii Moldova prevede: (1) Republica Moldova este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil". De aici rezulta ca ar fi absurd sa spunem ca Republica Moldova este un stat federal. Singura interpretare este aceea ca Republica Moldova este un stat unitar. Orice alta interpretare va fi incorecta, absurda, va fi contrara legii constitutionale.

3. A majori ad minus (cine poate mai mult, poate si mai putin). Acestargument desemneaza situatia in care o autoritate publica, cu putere mai mare, poate sa faca ce face o autoritate publica subordonata ei. De acest argument ne conducem in cazurile interpretarii extensive. Cum mentioneaza profesorul Nicolae Popa, in istoria dreptului nu gasim decit o singura exceptie de la acest principiu, cind se putea face mai mult, dar nu se putea face mai putin. Este vorba de drepturile pe care le avea femeia maritata asupra imobilului dotai, inainte de Justinian. 4. Argumentul a fortiori (cu atit mai mult). Este argumentul sensul caruia consta in aceea ca ratiunea aplicarii unei norme juridice este si mai intr-o alta ipoteza decit cea indicata expres in norma respectiva. Astfel, de exemplu, daca dreptul de proprietate in intregimea sa poate fi dobindit prin uzucapiune, cu atit mai mult poate fi dobindit o parte a acestuia (uzusfructus). Prin urmare, rationamentul afortiori consta in utilizarea unei prevederi normative pentru un alt obiect, decit obiectul sau, deoarece ratiunea care o justifica este mai adecvata altui obiect. Astfel, sanctiunea prevazuta pentru fapta comisa prin neglijenta se va aplica, cu atit mai mult, unei fapte comise in mod intentionat, chiar in ipoteza in care nu este prevazuta pentru acest din urma caz.
Argumentul a pari. Argument intinit si sub maxima ubi eadem est Jegis ratio, ibi eadem est legis legis dispozitia (unde este ratiune a legii, se aplica aceeasi dispozitie a ei). Acesta este un argument de analogie care are la baza ideea potrivit careia aceeasi cauza produce aceleasi efecte. De aici rezulta ca pentru situatii identice trebuie sa se pronunte solutii identice. Acest rationament logic este un rationament prin analogie care consta in a decide dintr-o asemanare, o alta asemanare, in absenta unei norme juridice care sa reglementeze o situatie, asupra acestei situatii se extinde o norma care a fost elaborata pentru o situatie asemanatoare.

5.

6. Argumentul in dubia pro reo" (indoiala profita acuzatului)". Acest argument este aplicabil in materia dreptului penal. Daca in procesul de administrare a probelor, exista indoiala asupra vinovatiei celui acuzat de savirsirea unei infractiuni, aceasta indoiala este in favoarea acuzatului.
Subiectul II Listele electorale, desemnarea si inregistrarea candidatilor, compania electorala. 2.1 Dati definitie de liste electorale, determinati esenta desemnarii si inregistrarii candidatilor precum si companiei electorale parlamentare. lista electorala lista ce cuprinde toti cetatenii cu drept de vot care domiciliaza pe teritoriul unei sectii de votare; In cazul alegerilor parlamentare, procesul de desemnare a candidatilor incepe cu 60 de zile inainte de ziua alegerilor si se termina cu 30 de zile inainte de ziua alegerilor. In cazul alegerilor locale, desemnarea candidaturilor se efectueaza dupa constituirea circumscriptiilor electorale si consiliilor electorale de circumscriptie. Concurentii electorali participa, pe baza de egalitate, la campania electorala, beneficiaza de drepturi egale in folosirea mijloacelor de informare in masa, inclusiv a radioului si televiziunii, finantate de la buget. Tuturor concurentilor electorali li se ofera posibilitati egale in asigurarea tehnico-materiala si financiara a campaniei electorale. 2.2 Determinati conditiile procedurii de intocmire a listelor electorale, procedurii de desemnare si inregistrare a candidatilor,precum si desfasurarea companiei electorale. Dreptul de a desemna candidati pentru alegeri, in cazul in care se intrunesc toate conditiile stabilite, il au: a. partidele si alte organizatii social-politice inregistrate, in modul stabilit, pina la stabilirea datei alegerilor, in conformitate cu statutele (regulamentele) lor si cu legislatia in vigoare; b. blocurile electorale, formate pe baza deciziilor adoptate conform statutelor (regulamentelor) partidelor si altor organizatii social-politice ce le-au constituit, care sint inregistrate corespunzator de Comisia Electorala Centrala la alegerile parlamentare si alegerile locale generale sau de consiliile electorale de circumscriptie in cazul alegerilor noi, in decursul a 15 zile de la data constituirii blocurilor electorale, iar daca s-au constituit pina la inceperea perioadei electorale in decursul a 15 zile de la inceperea acestei perioade; c. cetatenii Republicii Moldova care isi inainteaza propria candidatura (candidatii independenti).

76

Pentru inregistrarea candidatilor, Comisiei electorale Centrale sau consiliilor electorale de circumscriptie li se prezinta, cel mai tirziu cu 30 de zile inainte de ziua alegerilor, urmatoarele documente: a. procesul-verbal al sedintei organului central sau teritorial al partidului, a altei organizatii social-politice sau a blocului electoral privind desemnarea candidatului (listei de candidati); b. listele de subscriptie cu numarul suficient de semnaturi ale sustinatorilor candidatului independent; c. datele biografice ale candidatului; d. declaratia candidatului privind consimtamintul lui de a candida la functia pentru care a fost desemnat; e. declaratia candidatului privind averea imobiliara, depunerile bancare, hirtiile de valoare, sumele primite ca mostenire si veniturile din ultimii 2 ani precedenti anului in care se efectueaza alegerile, precum si sursele acestor venituri, inclusiv veniturile din fondurile de investitii, sub forma de dobinda, din darea in arenda a proprietatii etc.; f. declaratia candidatului pentru functia de primar privind abandonarea, pe termenul mandatului, a functiilor incompatibile cu functia de primar, in cazul in care persoana data este aleasa si validata; g. declaratia despre suspendarea, pe durata campaniei electorale, a functiilor ocupate anterior pentru persoanele care cad sub incidenta art.13 alin.(3). Reprezentantii partidelor, altor organizatii social-politice, blocurilor electorale si candidatii independenti depun actele necesare pentru inregistrare numai dupa ce Comisia Electorala Centrala, consiliile electorale de circumscriptie respective fac publica informatia privind locul (biroul) si timpul primirii documentelor. Aceasta informatie este data publicitatii in termen de 2 zile de la inceperea perioadei de desemnare a candidatilor. In cazul in care reprezentanti ai mai multor partide, mai multor organizatii social-politice, mai multor blocuri electorale, mai multi candidati independenti depun in acelasi timp toate documentele necesare la biroul desemnat pentru inregistrare, ordinea de primire a documentelor se stabileste prin tragere la sorti, conform regulamentului elaborat de Comisia Electorala Centrala si publicat in Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Organul electoral respectiv va da publicitatii in mijloacele de informare in masa finantate de la buget hotaririle sale privind inregistrarea candidatilor independenti sau a listei lor de candidati. In perioada desfasurarii dezbaterilor electorale, in afara timpului de antena gratuit, nu se admite difuzarea materialelor publicitare despre activitatea concurentilor electorali sau cu participarea acestora si a persoanelor lor de incredere, a reportajelor televizate sau radiofonice de la intilnirile concurentilor electorali cu alegatorii, despre vizitele de lucru ale concurentilor din rindul conducatorilor de rang republican sau raional in colectivele de munca. Nici un concurent electoral nu va avea prioritati in virtutea functiei pe care o ocupa Concurentii electorali pot organiza intilniri cu alegatorii. Consiliile si birourile electorale si autoritatile administratiei publice locale sint obligate sa asigure desfasurarea unor astfel de intilniri in termene si in conditii egale. Din momentul inregistrarii de catre organul electoral respectiv concurentii electorali au dreptul sa expuna afise electorale, al caror continut nu poate sa contravina legii si normelor etice. In ziua alegerilor si cea precedenta ei nu se admite nici un fel de agitatie. 2.3 Evaluati legislatia in aceste domenii, iar la necesitate, formulati propuneri. Vedeti punctul 2.1, 2.2 TEST nr. 41 Subiectul 1. Abuzul de drept. Frauda la lege. 1.1.Identificati utilitatea interpretarii corecte a normelor juridice pentru aplicarea legala a prevederilor normativ-juridice. Pentru a putea fi realizate, normele juridice trebuie sa fie cunoscute, intelese de catre toti subiectii, intelegerea, cunoasterea sensului adecvat ai normei se impune in mod imperativ, mai ales in procesul de aplicare a normelor de drept. Organul de aplicare, persoana oficiala trebuie sa clarifice cu toata precizia textul normei juridice si sa fie convinsa in veridicitatea variantei de comportare prescrise de legiuitor. Acest lucru se face in cadrul interpretarii normelor juridice. Scopul acestei operatiuni logice consta in a scoate in evidenta vointa legiuitorului materializata in norma juridica ce se aplica. Interpretarea constituie o operatie logico-rationala care, lamurind intelesul exact si complet al dispozitiilor normative, ofera solutiile juridice adecvate pentru diferitele situatii cu care ne confruntam. Interpretarea are drept scop scoaterea in evidenta a continutului exact si complet a prevederilor normativ-juridice. Necesitatea interpretarii estejustificata de faptul ca in procesul aplicarii dreptului organul de aplicare (judecatorul, organul administrativ etc.) trebuie sa clarifice cu toata precizia textul normei juridice, sa stabileasca compatibilitatea acestuia in raport cu o anumita situatie de fapt. Pentru a judeca, judecatorul trebuie sa cbnstate fiecare speta in parte. Astfel se naste nevoia interpretarii, adica a incercarii de a subsuma cazul dat unei norme generale existente, interpretarea este in orice caz o operatie prin care se stabileste o legatura logica intre dreptul pozitiv si aplicarea lui. Caracterul general al normei, pe de o parte, si marea diversitate de cazuri in care se aplica, pe de altaparte, evidentiaza necesitatea interpretarii normelor juridice. In primul rind, legislatorul nu poate avea in vedere atunci cind elaboreaza normele juridice, toate situatiile, care se pot ivi in aplicarea dreptului. De aceea, el trebuie sa ramina la un nivel de generalitate, care impune, pentru racordarea normei la situatie, interpretarea ei. In al doilea rind, necesitatea interpretarii deriva si din problemele care se pot ivi in legatura cu redactarea gramaticala a textului de lege, cu o anumita pozitie a cuvintelor in text, cu folosirea semnelor de punctuatie. In al treilea rind, in textele de lege sint folosite de multe ori termeni al caror sens este diferit de cel obisnuit. Sesizarea sensuluicontextual revine interpretarii, care asigura o analiza si o explicare adecvata a termenului in cauza.

77

1.2.Generalizati abuzul in drept si cauzele aparitiei lui. Uneori normele juridice sint nesocotite, neglijate, incalcate de subiecti. In aceste cazuri poate fi vorba de abuzuri de drept si fraude la lege. In cazul abuzului de drept, drepturile, libertatile, competentele, atributiile conferite de normele juridice subiectilor (cetatenilor, autoritatilor publice, persoanelor juridice etc.) nu sint exercitate cu buna-credinta, incal-cindu-se spiritul legii, intentia legiuitorului, finalitatile normelor juridice. Abuzul de drept reprezinta neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a prevederilor normelor juridice, exprimate in forma de drepturi sau anumite competente stabilite de catre puterea publica cetatenilor, persoanelor juridice, organelor de stat sau altor subiecte de drept, prin care nu se realizeaza scopul, finalitatea urmarita de legiuitor, incalcindu-se astfel spiritul legii. Aceasta se produce si in cazul cind este incalcata litera legii prin care se atenteaza la drepturile si libertatile legitime ale fiecarui subiect de drept, sau, invers ea este utilizata in mod ilegal, fapt prin care se produc anumite consecinte negative pentru oricine protejat de legiuitor. Astfel intentare unor procese in justitie in scopul de a sicana persoana reclamata constituie un exemplu de exercitare abuziva a dreptului privind accesul liber la justitie, care nu poate fi ingradit nici unei persoane, un alt exemplu ar fi traficul de influienta. 1.3.Formulati frauda la lege si modalitatile de combatere ale ei. Frauda la lege prezinta o manevra ilegitima facuta cu scopul de a evita intentionat aplicarea normelor juridice, care sint in mod normal aplicabile, pentru a promova in mod ilegal unele interese, a ocoli anumite consecinte legale care nu convin, a profita de reglementari juridice mai favorabile prin diverse artificii nepermise de lege. Spre exemplu, in materia dreptului international inregistrarea unei nave sub pavilion strain cu scopul de a evita anumite norme referitoare la impozite. Drept exemplu de frauda de lege poate servi reducerea intentionata a pretului si a cantitatii de marfa in materie comerciala, inclusiv in domeniul comertului international, cu scopul de a evita plata integrala a taxelor vamale, fiscale si a altor taxe si impozite. Aceasta reprezentind o frauda de lege unde partile incheie doua contracte: unul public, aparent, denumit si contract simulant, prin care se creaza o anumita aparenta juridica ce nu corespunde realitatii, in care este indicat un pret mai mic si altul secret, in care este indicat pretul real, urmarindu-se ca taxarea sa se faca asupra pretului mai mic. Subiectul II. Buletinele de vot, votarea, numararea voturilor si totalizarea rezultatelor. 2.1Caracterizati buletinele de vot, votarea, numararea voturilor si totalizarea rezultatelor alegerilor parlamentare. Buletin de vot = imprimat cuprinznd numele i prenumele candidailor la o alegere, cu ajutorul caruia alegatorii ii exercita dreptul de vot Buletinul de vot se divizeaza pe orizontala in 2 parti. Partea de sus, detasabila, cu dimensunea de cel putin 5 cm, numita Cupon al buletinului de vot, contine urmatoarele elemente: titlul Cupon al buletinului de vot, numarul cuponului, tipul si data alegerilor, spatiu pentru inscrierea numelui si prenumelui alegatorului, spatiu pentru aplicarea stampilei de control a sectiei de votare, spatiu pentru numele prenumele si semnatura responsabilului de eliberarea buletinului de vot. Buletinul de vot se divizeaza in patrulatere, corespunzator numarului de concurenti electorali care participa la alegeri. Dimensunile patrulaterului trebuie sa fie suficiente pentru a cuprinde numele si prenumele, anul nasterii, profesa (ocupatia), functia, locul de munca al candidatului respectiv, denumirea partidului, altei organizatii social-politice, blocului electoral care a inaintat lista de candidati sau candidatul respectiv, semnul sau smbolul electoral al concurentului electoral, la dorinta acestuia. Nu se admite identitatea de semne sau de smboluri electorale. Concurentii electorali se inscriu in buletine in ordinea inregistrarii lor de catre organul electoral respectiv. In patrulater, in partea stinga, se imprima semnul sau smbolul concurentului electoral care a inaintat lista de candidati sau candidatul respectiv ori semnul electoral al candidatului independent, la dorinta acestuia. Semnele si smbolurile electorale snt prezentate organului electoral respectiv cel mai tirziu in ultima zi de inregistrare a concurentilor electorali. In fiecare patrulater, in partea dreapta, la o distanta egala de latura de sus si cea de jos, se imprima un cerc cu diametrul de 15 mm, in care alegatorul aplica stampila cu inscriptia Votat daca isi da votul pentru concurentul electoral respectiv. Votarea se efectueaza in ziua alegerilor intre orele 07.00 si 21.00. Biroul electoral al sectiei de votare aduce la cunostinta publica timpul si locul votarii cel mai tirziu cu 10 zile inainte de ziua alegerilor. Dupa expirarea timpului rezervat votarii, presedintele biroului electoral al sectiei de votare anunta incheierea votarii si dispune inchiderea sectiei de votare. Biroul electoral al sectiei de votare incepe numararea voturilor. Inainte de numararea voturilor obtinute de concurenti, biroul electoral al sectiei de votare stabileste numarul de buletine extrase din urnele de vot, precum si numarul alegatorilor carora le-au fost eliberate buletine de vot, pe baza numarului de alegatori din listele electorale si listele suplimentare, in dreptul numelui carora figureaza semnaturi. Cifrele obtinute se compara, in mod obligatoriu, cu numarul de cupoane detasate. 2.2 Expuneti conditiile procedurii de intocmire a buletinelor de vot,procedurii de votare, de numarare a voturilor si stabilire a rezultatelor la alegerile parlamentare. Buletinele de vot se tiparesc conform instructiunilor organelor electorale respective. Membrii organelor electorale si membrii reprezentanti ai concurentilor electorali pot assta la confectionarea matritei buletinului de vot, la tiparirea lui, precum si la lichidarea matritei. Buletinele de vot se tiparesc cel mai tirziu cu 3 zile inainte de ziua alegerilor intr-o cantitate corespunzatoare numarului de alegatori. Dupa tiparire, buletinele de vot se pliaza astfel ca partea pe care alegatorul aplica stampila Votat sa nu fie vizibila. Buletinele de vot tiparite se pastreaza la consliul electoral de circumscriptie si se remit, in ajunul alegerilor, biroului electoral al sectiei de votare in baza unui act de predare. Birourilor electorale ale sectiilor de votare constituite in afara Republicii Moldova, Comisa Electorala Centrala le expediaza buletinele de vot cu cel putin 3 zile inainte de ziua alegerilor, reiesind din numarul de alegatori inscrisi in listele electorale actualizate, cu un supliment de cel mult 5 la suta. Localul in care se pastreaza buletinele de vot este pazit de politie. Au acces la buletinele de vot numai presedintele consliului electoral de circumscriptie respectiv sau presedintele biroului

78

electoral al sectiei de votare respectiv, insotit de cel putin doi membri ai consliului sau biroului. Membrii reprezentanti ai concurentilor electorali, precum si alegatorii au dreptul sa ia cunostinta de modelele buletinelor de vot la biroul electoral respectiv. In timpul rezervat votarii se interzice de a inchide localul de votare si de a suspenda votarea, cu exceptia cazurilor de dezordine in masa, de calamitati naturale, de alte circumstante neprevazute, care ii pun pe alegatori in pericol sau fac imposbila efectuarea alegerilor. In aceste cazuri, presedintele biroului electoral al sectiei de votare poate suspenda votarea pentru cel mult 2 ore, timp in care va aduce localul sectiei de votare in starea corespunzatoare sau va gas un alt local, instiintind despre acest fapt alegatorii. Persoanele care au dreptul sa asste la votare nu pot fi obligate sa paraseasca localul sectiei de votare in timpul suspendarii votarii.Inainte de a se deschide urnele de vot, toate buletinele de vot ramase neutilizate se numara si se anuleaza de catre biroul electoral al sectiei de votare, aplicindu-se pe ele stampila cu mentiunea Anulat. Dupa verificarea sgiliilor de pe urnele de vot, presedintele biroului electoral al sectiei de votare, in prezenta membrilor biroului si a persoanelor autorizate sa asste la operatiile electorale, deschide urnele. Mai intii se deschid urnele de vot mobile, se numara buletinele din ele, apoi se deschid celelalte urne. Sectia de votare se asgura cu mese suficiente pentru ca toate buletinele extrase din urne sa se numere intr-un sngur loc, in vazul tuturor membrilor biroului electoral al sectiei de votare si al celor prezenti. Pe mesele destinate numararii voturilor se aranjeaza fanioanele cu denumirea sau numele concurentilor electorali. Buletinele din urnele de vot mobile se numara mai intii separat, se confrunta cu numarul de buletine ce au fost eliberate in acest scop, apoi se aduna la celelalte buletine pentru a numara voturile obtinute de concurentii electorali. Inainte de a inscrie in procesul-verbal numarul de voturi obtinute de concurentii electorali, membrilor reprezentanti ai concurentilor electorali si persoanelor autorizate sa asste la operatiile electorale li se da posbilitatea de a verifica datele din formularul special pentru numararea voturilor. 2.3 Evaluati legislatia in acest domeniu, iar la necestate, formulati propuneri.. TEST nr. 42 Subiectul 1. Fictiunile si prezumtiile in drept. 1.1.Identificati fictiunea in drept si natura sa juridica. Fictiunea juridica (fictio juris) este un procedeu de tehnica in conformitate cu care un anumit fapt este considerat ca existent sau ca stabilit, desi el nu a fost stabilit sau nu exista in realitate. Cu ajutorul fictiunilor consideram in mod fictiv, ca ceva este exact, cu toate ca despre acel ceva avem cunostinte insuficiente sau imperfecte. Spre exemplu, copilul nenascut, dar conceput se considera ca exista, cu toate ca, acesta nu s-a nascut. Astfel, prin aceasta fictiune juridica, el devine capabil a-1 mosteni pe tatal sau, care este posibil sa decedeze pina la nasterea lui (cu conditia insa ca fatul sa se nasca viu). Tot ceea ce exista in plus in faptele usor constatabile de comportament de grup, este doar impulsul puterii de a ne comporta in corespundere cu regula si de a intreprinde actiuni impotriva celor care nu fac acest lucru. Numai datorita faptului ca acceptam aceasta fictiune, putem vorbi raspicat de guvernarea legilor, si nu a oamenilor Legislatia Republicii Moldova, de asemenea, utilizeaza, in diverse cazuri, fictiunile. Asa, de exemplu Un militar sau o alta persoana disparuta fara veste in legatura cu actiuni militare poate fi declarata decedata numai dupa expirarea a 2 ani de la incetarea actiunii militare Este evident ca termenii indicati pentru declararea persoanei decedata este o fictiune, fiindca cel disparut ar fi putut sa nu fi murit sau nu. Chiar daca persoana disparuta a decedat, este aproape cert ca moartea nu a intervenit exact la data scurgerii timpului indicat. 1.2.Generalizati prezumtiile si categoriile acestora. Prezumtiile sint procedee tehnice prin care legiuitorul accepta sau chiar impune ca ceva exista fara sa fie nevoie de a proba o atare situatie.1 Prezumtia este deci un act voluntar al spiritului, considerind ca sigur ceea ce este indoielnic, ca nediscutabii ceea ce este cel mai probabil". 2 Ea porneste de la o probabilitate spre a proclama o certitudine. Exemplu de prezumtii ne pot servi: prezumtia cunoasterii legii din momentul publicarii ei, prezumtia conform careia copilul nascut in timpul casatorie are ca tata pe sotul mamei, se prezuma ca adevarat ceea ce s-a judecat s.a. Prezumtiile pot fi: relative (jus tuntum) si absolute (juri set de jure). Prezumtiile relative pot fi infirmate prin probe contrare. De exemplu, se dovedeste ca nu sotul este tatal copilului, sau, pornind de la prezumtia de nevinovatie, se aduc probe care dovedesc vinovatia. Prezumtiile absolute nu pot fi rasturnate prin nici un fel de dovada. Exemplu ne poate servi prezumtia de necunoastere a legii ca minorul sub 14 ani nu are disceraamint pentru a raspunde penal pentru fapta sa. Prezumtiile, de asemenea, se diferentiaza in prezumtii legale si pre-zumtii judiciare. Legale sint prezumtiile determinate in special prin lege. De exemplu Codul Civil al Republicii Moldova (Prezumtia de posesiune neintrerupta") prevede urmatoarele: Daca persoana a posedat bunul la inceputul si la sfirsitul unei perioade, se prezuma ca a posedat neintrerupt pe parcursul intregii perioade". Prezumtiile judiciare sint lasate de a fi stabilite de instantele de judecata. Ele depind de aprecierea judecatorului. 1.3.Estimati prezumtia constitutionala privind nevinovatia si alte prezumtii prevazute de legislatia Republicii Moldova.

79

Conform constitutiei RM Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita in mod legal, in cursul unui proces judiciar public, in cadrul caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale. Prin dispozitia expresa a Constitutiei, prezumtia de nevinovatie devine un drept fundamental al cetateanului si, referindu-ne la situatia persoanei invinuite de savirsirea unei infractiuni, trebuie sa fie considerata ca un principiu fundamental al procesului penal. Prezumtia de nevinovatie decurge din cerinta ca nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere, constituind o garantie pentru orice persoana ca, in lipsa probelor de vinovatie, nu poate fi trimisa in judecata si condamnata; prin acest principiu, autoritatile judiciare sint obligate sa administreze probele necesare pentru dovedirea invinuirii si sa traga, in lipsa unor astfel de probe, concluzia nevinovatiei invinuitului sau inculpatului. Prezumtia de nevinovatie constituie baza procesuala a dreptului la aparare si a drepturilor procesuale acordate invinuitului. Subiectul II. Organizarea si desfasurarea referendumului republican. 2.1 Dati definitie de referendum si relatati despre felurile de referendum. Conform legii, referendum scrutin prin care poporul isi exprima optiunea in cele mai importante probleme ale statului si societatii in ansamblu, avind drept scop solutionarea acestora, precum si consultare a cetatenilor in probleme locale de interes deosebit; In lit. de spec. prin referendum se intelege procedura democratiei directe prin care conducerea unei tari se adreseaza poporului, fara intermediari, pentru al consulta in probleme majore, de regula pentru textul constitutiei, alegerea formei de guvernamint sau in probleme de autodeterminare ca stat. Referendum poate fi: 1. consultativ daca se desfasoara doar cu scopul elucidarii opiniei alegatorilor intr-o anumita problema. Solutionarea problemei respective ramine pe seama organelor statului. 2. decisiv - documentul este supus votarii alegatorilor pentru solutionarea definitiva a destinului acestuia. El poate fi de aprobare(daca alegatorilor li se propune aprobarea documentului respectiv) si de respingere(daca alegatorilor li se propune anularea actului). 3. constitutional daca cu ajutorul referendumului dat se aproba constitutia sau amendamentele la ea. 4. legislativ - daca un act al legislatiei curente este supus votarii de catre alegatori. Initiatorul referendumului poate fi parlamentul, seful de stat sau autoritatile locale(catre corpul electoral local in vederea rezolvarii problemei de ordin local.) 2.2 Expuneti procedura de desfasurarea a referendumului republican in R.M. Hotaririle adoptate potrivit rezultatelor referendumului republican au putere juridica suprema Referendumul republican poate fi initiat de: a. un numar de cel putin 100000 de cetateni ai Republicii Moldova cu drept de vot. Cetatenii care initiaza referendumul trebuie sa provina din cel putin o jumatate din unitatile administrativ-teritoriale de nivelul doi ale Republicii Moldova, iar in fiecare din ele trebuie sa fie colectate cel putin 10000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative. In cazul referendumului constitutional, se aplica conditiile revizuirii constitutiei cu un num. De cel putin 200.000 de cet. A R.M. cu drept de vot. Cet. Care initiaza revizuirea constitutiei trebuie sa provina din cel putin jumatate din unitatile admin. Terit. De nivelul doi, iar in fiecare din ale sa fie inregistrate cel putin 20.000 de semnaturi in sprijinul initiativei date. b. un numar de cel putin o treime din deputatii in Parlament; c. Presedintele Republicii Moldova; d. Guvern. Propunerea privind desfasurarea referendumului trebuie sa includa problemele ce urmeaza sa fie supuse referendumului, expuse clar, excluzindu-se interpretarea lor ambigua, precum si scopul desfasurarii, data preconizata pentru desfasurarea lui. Nu pot fi supuse referendumului probleme care se exclud reciproc. 2.3 Evaluati legislatia in acest domeniu, iar la necesitate, formulati propuneri. TEST nr. 43 Subiectul 1. Elementele de structura ale raportului juridic. 1.1.Definiti conceptul,trasaturile si elementele de structura ale raportului juridic. Dreptul, este un sistem de norme indisolubil legate intre ele, care este creat pentru a realiza functiile sale. Rolul principal in acest scop apartine functiei de a reglementa conduita oamenilor, modul lor de comportare in relatiile sociale. Aceasta functie se realizeaza pe cale juridica, oamenii fiind obligati sa se comporte conform prescriptiilor normelor juridice. Ele se numesc juridice, pentru ca sunt create si rezulta din actiunea dreptului, spre deosebire de relatiile politice, morale, religioase, etc., care sunt rezultatul actiunii altor norme sociale, cum ar fi normele politice, etice, religioase, etc. In modul cel mai simplu, raportul juridic este un raport (legatura, relatie) social reglementat de norma juridica. In masura in care o relatie dintre oameni, cade sub autoritatea normei juridice, ea devine un raport juridic. Norma de drept ii confera relatiei sociale caracter juridic. Indiferent de ramura de drept, de norma care il reglementeaza sau in imprejurarera, in temeiul caruia se naste, raportul juridic se stabileste intre subiectii de drept (cel putin doi subiecti), care pot fi numai oamenii, priviti individual sau organizatii in colectivitati corespunzatoare. Raportul juridic are un anumit continut, care reprrezinta legatura propriu-zisa dintre subiecti si care consta in drepturile si obligatiile reciproce ale acestora. Orice raport juridic are un obiect care nu este altceva decit acea actiune sau acea conduita asupra careia sunt indreptate drepturile subiective si obligatiile participantilor la raportul juridic..

80

1.2.Stabiliti legatura dintre elementele de structura ale raportului juridic. Pornind de la faptul ca aceste elemente formeaza structura raportului juridic vedem o legatura si o interdependenta intre aceste elemente. Subiect al raportului juridic, pot fi numai oamenii. Ei participa la raporturile juridice in calitate de persoane fizice, persoane juridice si organe de stat. In calitate de organ de stat, subiectul poate fi individual (primarul) sau colectiv (consiliile locale). Organele de stat colective pot fi persoane juridice (ministerele) sau nu pot fi in aceasta calitate (completele de judecata alcatuiti din mai multi membri). Drepturile si obligatiile subiectilor intre care se desfasoara o relatie sociala formeaza continutul raportului juridic. Conduita umana ce se realizeaza de catre subiectii raportului juridic ca urmare a exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor constituie obiectul raportului juridic. 1.3.Estimati natura si importanta obiectului raportului juridic si formulati exemple. In literatura juridica nu este un punct de vedere unic asupra obiectului raportului juridic. Din punct de vedere filosofic, prin obiect putem intelege aceea ce ii revine subiectului si asupra caruia el isi indreapta activitatea de cunoastele si alta activitate. Obiectul si subiectul sunt doua categorii de perechi. Opinia dominanta in privinta obiectului este aceea, ca obiectul raporturilor juridice il formeaza anumite actiuni, pe care titularul dreptului subiectiv le efectueaza sau le poate pretinde si pe care celalalt subiect este obligat a le savirsi. Unii autori considera ca numai bunurile materiale pot constitui obiect al raporturilor juridice, iar raporturile juridice care nu se refera la un bun material nu au obiect. Nu este lipsita de sens nici conceptia, conform careia obiectul raportului juridic poate fi foarte variat, printre care: -bunurile materiale, care au valoare din punct de vedere economic si pot fi exprimate intr-o forma baneasca; -anumite valori persoanlse nepatrimoniale (viata, sanatatea, cinstea, demnitatea); -produsele activitatii creative si rezultatele creatiei intelectuale (operele literare, de arta, muzica, stiintifice, programele computerizate); -rezultatele participantilor la raportul juridic (anumite servicii) -conduita umana exteriorizata (actiuni sau inactiuni) -hirtiile de valoare sau documentele (banii, actiile, diplomele, atestatele, ..) Asupra obiectului raportului juridic sint indreptate drepturile subiective si obligatiile juridice ale participantilor la relatiile care formeaza acest raport, adica in baza lui, apare insusi raportul juridic. Dreptul subiectiv deschide fata de titularul sau posibilitatea de a poseda, de a folosi, de a dispune de ceva, de a se comporta intr-un anumit mod, de a pretinde un anumit comportament din partea altora. Toate acestea nimeresc sub notiunea de obiect al raportului juridic. Obligatia juridica este chemata sa asigure realizarea acestui drept, functionarea normala a raportului juridic in interesul imputernicitului si al statului in general. Subiectul 2. Notiunea si functiile Parlamentului Republicii Moldova. 2.1 Dati notiune de Parlament, relatati despre durata mandatului si despre locul Parlamentului in sistemul autoritatilor publice. Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova si unica autoritate legislativa a statului. Durata mandatului Parlamentul este ales pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau de catastrofa. (2) Alegerile deputatilor se desfasoara in cel mult 3 luni de la expirarea mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului precedent. (3) Parlamentul se alege prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin lege organica, in caz de razboi sau catastrofa. (4) Mandatul Parlamentului se prelungeste pina la intrunirea legala a noii lui componente. In aceasta perioada nu poate fi revizuita Constitutia, nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice. (5) Parlamentul nou-ales se intruneste in sedinta de constituire la convocarea Presedintelui Republicii Moldova in cel mult 30 de zile de la alegeri, daca au fost alesi cel putin 2/3 din numarul total al deputatilor. Locul Parlamentului in sistemul autoritatilor publice Ion Guceac: Parlamentului i se atribuie un rol deosebit in sistemul autoritatilor publice. O asemenea afirmatie nu este insa suficienta pentru determinarea locului si rolului parlamentului in cadrul mecanismului de stat. In viziunea noastra pozitia acestui organ reprezentativ in raport cu alte aut. Pub. poate fi determinata cu exactitate pornind de la sfera atributiilor conferita de legislatia in vigoare si care formeaza competenta acestuia . Astfel functii ce tin de exercitarea suveranitatii nationale, Parlamentul RM exercita mai multe functii : legislativa, adoptarea bugetului de stat si a controlului aspura realizarii lui, stabilirea directiilor principale ale activitatii socialeconomice, culturale si juridice, alegerea, formarea, numirea sau revocarea unor autoritati statale, apararea tarii si conducerea in politica externa, controlul parlamentar. 2.2 Argumentati declaratia Parlamentul organ reprezentativ Supreme al poporului Republicii Moldova Fiind ales de catre cetateni prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, Parlamentul RM reprezinta vointa poporului si are dreptul sa exercite cele mai importante prerogative apartinind in exclusivitate poporului in calitatea acestuia de detinator al suveranitatii nationale. 2.3 Evaluati declaratia Parlamentul unica autoritate legislativa a statului Ion Guceac: Functia legislativa este functia primordiala a Parlamentului Republicii Moldova. Aceasta prerogativa ofera parlamentului nobila misiune, dar si datorie, sa adopte norme juridice care imbraca diferite forme externe. Anume din aceste considerente CRM art.60 declara Parlamentul unica autoritate legislativa a statului

81

82

TEST nr. 44 Subiectul 1. Subiecii raportului juridic. 1.1. Identificai conceptul i categoriile subiecilor raporturilor juridice. Prin subiecii raporturilor juridice nelegem totalitatea persoanelor organizaiilor, care n conformitate cu legislaia n vigoare sunt nzestrate cu capacitatea de folosin deplin de a fi participani la raporturile juridice i posed drepturi subiective prevzute de legislaia n vigoare i obligaiuni juridice. Subiecii raporturilor juridice pot fi clasificai n : a)subieci individuali; b) colectivi. Din categoria subiecilor individuali enumrm: 1.cetenii statului. 2. ceteni strini. 3.apatrizii Din categoria subiecilor colectivi fac parte: 1. statu; 2. organele statului; 3. organizaiile obteti; 4. ntreprinderi i organizaii private. Subiecii raportuilui juridic dein statut juridic ce cuprinde drepturi i obligaii n conformitate cu legislaia n vigoare datorit statutului la o anumit perioada de dezvoltare a sa (ceteni, persoane far cetenie, persoana juridic- S.A., SRL.; ) 1.2.Determinai capacitatea juridic a subiecilor de drept n diferite ramuri ale dreptului. n literatura de specialitate capacitatea juridic reprezint totalitatea revederilor legale ce atrag dup sine posibilitatea de a deine drepturi i de ai asuma obliiuni n unele raporturi juridice prevzute de ramurile dreptului (drept constituional, drept electoral, dreptul penal,). Capacitatea juridic este format din 2 componente: 1. capacitatea de folosin care este posibilitatea i prirogativa persoanei de a deine dreptul , ncepe de la natere (unele cazuri spre exemplu dreptul succesoral apare la momentul conceperii) i se stinge la moartea(decesul persoanei fizice). 2. Capacitatea de exerciiu care este nimic altceva dect capacitatea de a ncheia convenii din nume propriu sau propria rspundere i capacitatea de a purta rspundere pentru faptele ilicite comise. Capacitatea juridic de asemenea este de trei tipuri : 1. capacitatea juridic general care este posibilitatea de a obine drepturi i a asuma obligaiuni n diferite ramuri de drept (drept vamal, dreptul muncii, dreptul electoral, ) apare de obicei la atingerea majoratului, iar n cazuri excepionale nainte de acesta (emanciparea). 2. Capacitatea juridic special posibilitatea de a obine drepturi i ai asuma obligaiuni la prezena cunotinelor speciale suplimentare sau n cazul condiiilor profesional funcionale (medicul, judectorul, colaboratorul de poliie).spre exemplu n drept administrativ pentru accederea la functii eligibile, legislaia prevede concret cenzul de virsta si pregatirea profesionala a persoane ce candideaz la aceasta funcie( primar -25 ani), n drept penal spre exemplu pentru survenirea raspunderii pentru unele infractiuni este necesara calitatea speciala a subiectului (medic, persoana cu functie de raspundere, colaborator de poliie, etc). Reeind din importana n special a cacitii de exerciiu ca parte component a capacitii juridice a subiecilor, destingem c aceasta este de trei tipuri (3 perioade distincte in raport de viata persoanei fizice): 1. perioada in care persoana fizic este lipsita de capacitatea de exercitiu persoana pina la vrsta de 6 ani nu poate incheia tranzacii din nume propriu pe propria raspundere, 2. perioda capacitii pariale de exerciiu, ersoanele ntre 6 si 14 ani pot ncheia tranzacii de mica valoare cu permisiunea parinilor, si persoanele ntre 14 si 18 ani care pot ncheia convenii independent dar limitat n cadrul unor relaii specifice, ex: drepturile salariale (dreptul muncii), 3. perioada capacitii de exerciiu depline cnd persoana prin aciunile sale realizeaz drepturile i obligaiile n volum deplin, ce survine la atingerea vrstei de 18 ani n conformitate cu legislaiei RM 1.3.Formulai rolul statului i a autoritilor publice ca subieci de drept i capacitatea lor juridic n condiiile Republicii Moldova. Statul si autoritile publice sunt privite n raport de calitate de subiect de drept ca subiecti colectivi formate reiesind din scopurile si sarcinile pe care si le pune societatea(poporul) care este deintorul originar al suveranitii i i exercit drepturile i asum obligaii n strict conformitate cu actele de constituire i n limitele competenei consfinite n acestea iar n raport de capacitate juridic sunt privite ca persoane juridice. Fa de capacitatea persoanei fizice, capacitatea persoanei juridice se particularizeaz prin cteva trasaturi caracteristice. 1. n comparaie cu capacitatea persoanei fizice care este general, capacitatea persoanei juridice are un caracter special stabilit prin actul de nfiinare,conform regulii generale restrngerea acestei capaciti la aptitudinea de a avea drepturi i obligaii care sunt conforme scopului pentru care au fost create. 2. spre deosebire de capacitatea de exerciiu a persoanei fizice, care se dobndete mai trziu dect capacitatea de folosin i n mod treptat, cazul persoanelor juridice ea se dobndete o dat cu desemnarea organelor de conducere specific pentru stat si autoritati publice este competena care e form a capacitii juridice alctuit din drepturi i pbligaii cu care este investit organul sau funcionarul public n vederea realizrii scopului pentru care a fost nfiinat. Spre exemplu Parlamentul este competent sa legifereze, Preedintele RM sa vegheze respectarea Constituiei, Guvernul s administreze. Subiectul 2. Atributiile Parlamentului Republicii Moldova. 2.1 Identificati atributiile Parlamentului. Sistemul dreptului evidentiaza structura interna a dreptului, ordinea amplasarii normelor juridice, legatura si interdependenta lor. Sistemul deptului este un ansamblu de norme juridice, amplasat intr-o anumita ordine in ramuri de drept, subramuri, institutii juridice si norme juridice. Sistemul dreptului are un caracter integrativ, exprimat n unitatea normelor sale. La baza acestei unitati stau urmatorii factori: - vointa unica, obiectivata prin actiunea legislativa a parlamentului si asigurata n forme precizate prin regulamentul de functionare a parlamentului; - scopul unic al normelor de drept, tinnd n principiu de mplinirea intereselor generale ale societatii; - unitatea "cmpul juridic" derivnd din faptul, ca normele, fiind generale si impersonale prin

83

natura sa, nu se aplica doar ntr-un singur caz si ntr-un singur moment, ci n mod repetat ntr-un spatiu de timp dat, care intra sub incidenta unui sistem determinat de drept; - unitatea modului de realizare a normelor juridice, rezultmd din interventia, la nevoie, a fortelor coercitive a statului ceea ce le diferentiaza de celelalte tipuri de norme sociale (politice, morale, religioase etc.). Din toti factorii enumerati mai sus putem spune ca factorul principal, care sta la baza sistemului de drept, este vointa unica, vointa exprimata primordial prin intermediul organului legislativ care n statele modeme este parlamentul. Sistemul de drept sta la baza sistematizarii legislatiei n ambele sale forme: incorporarea si codificarea. Cunoasterea sistemului dreptului contribuie, totodata, la perfectionarea aplicarii si interpretarii dreptului, atragtnd atentia asupra legaturilor si interdependentei dintre diferitele norme si institutii juridice. Sistemul dreptului are o importanta de seama si pentru scopuri didactice si stiintifice, stnd la baza clasificarii stiintelor juridice (stiinta de ramura), pentru buna organizare a predarii dreptului, ca si a muncii de cercetare juridica. 2.2 Stabiliti raporturile Parlamentului cu alte autoritati publice in exercitarea atributiilor sale. In teoria dreptului, vorbind de organizarea, structurarea dreptului, ne ntilnim cu urmatoarele notiuni: a) sistem juridic, b) sistem legislativ, c) sistemul dreptului. Pentru a nu confunda aceste notiuni si a delimita continutul notiunii de sistem de drept, este necesar de a lamuri continutul fiecarei din ele. Sistemul juridic sau juridicul este o dimensiune inalienabila a existentei umane (parte componenta a realitatii sociale). Sistemul juridic este o categorie mai larga, ce poarta un caracter mai complex si determina specificul dezvoltarii atit a sistemului de drept cit si a sistemului legislativ. Sistemul juridic include in sine sistemul dreptului, raporturile juridice si constiinta si cultura juridica In literatura de specialitate sistemul juridic este privit si ca o realitate juridica. Sistemul legislativ este unitatea actelor normative dintr-un stat. Sistemul dreptului cuprinde organizarea dreptului ca fenomen normativ pe ramuri si institutii. 2.3 Evaluati legislatia ce reglementeaza atributiile Parlamentului, si formulati, dupa caz, propuneri. Normele de drept sunt elemente structurale ale sistemului normativ. Ideea organizarii sistemice a dreptului conduce inerent la concluzia unicitatii sistemului de drept, cu consecinte discutate si disputate in literatura problemei. Fata de teoria pluralismului juridic care, in ultima instanta, de dragul justificarii integrarii supranationale a sistemelor nationale de drept, minimalizeaza sau chiar ignora cauzalitatea interna a autoorganizarii national-etatice a dreptului, exista, in opinia noastra, o perspectiva - att teoretica, dar si de politica a legislatiei - care sa accepte ca apropierea si, treptat, integrarea sistemelor nationale de drept intr-un suprasistem comunitar are a se produce nu prin anularea, valorilor juridice nationale intr-o totalitate normativa mondializatoare si depersonalizatoare, ci printr-o constructie juridica comunitar-integrativa, in care sistemele juridice nationale sa rezoneze prin valorile colective, asimilate in normativitatea sistemelor nationale de drept. Am pornit de la sistemul de drept socialist bazat pe politica statala comunista si trecem la sistemul european cu mentinerea specificului national si experienteri legislative autohtone,ceea ce asigura un grad inalt de compatibilitate a reglementarii cu relatiile sociale si implicit subiecii acesteia. (nefinisat) TEST nr. 45 Subiectul 1. Legalitatea si ordinea legala. 1.1.Identificati conceptul trasaturile si principiile(cerintele) legalitatii. Dupa cum am mentionat anterior, nici un proces social, nici o activitate umana nu poate avea loc fara organizare, fara normare, fara reglementare. Reglementarea conduitei umane se face prin stabilirea unor modele concrete de comportament social, prin stabilirea unor drepturi si obligatiuni ale subiectilor, precum si a unor consecinte care vor urma in cazul abaterii de la norme. Dar adoptarea acestor norme (morale, religioase, juridice etc.) nu constituie un scop in sine al societatii. Principalul e ca aceste prevederi normative sa se realizeze, sa fie transpuse in viata. Numai in acest caz in societate va fi acea ordine ce rezulta din multiplele norme sociale. Diferitele categorii de norme sociale realizate vor genera, vor conditiona ordinea sociala. Ordinea, sociala inglobeaza in sine anumite tipuri specifice de ordine sociala: ordine morala, ordine religioasa, ordine juridica etc. 1.2.Generalizati ordiniea legalasi interactiunea acesteia cu legalitatea. Ordinea juridica sau legala constituie o modalitate a ordinii sociale. Ea constituie ordinea sociala ce rezulta din realizarea practica a normelor juridice. Ordinea legala reprezinta nucleul ordinii sociale, conditia fundamentala a echilibrului social, garantia realizarii drepturilor esentiale ale membrilor societatii si functionarii normale a institutiilor". 1 Ordinea legala e o realitate juridica, e o dovada a faptului ca normele juridice si-au atins scopul. Pornind de la faptul ca intr-un stat exista un sistem unic de norme juridice, in sinul unei si aceleiasi societati nu pot exista mai multe ordini legale. Ordinea legala este indisolubila de legalitate. Mai mult ca atit, la pro-priu-zis constituie rezultatul triumfului legalitatii. Ordinea legala e aspectul practic al legalitatii.Prin urmare, legalitatea si ordinea legala apar ca doua parti ale unei si aceleiasi medalii: o parte fiind constituita din legalitate, cealalta - din ordine legala. 1.3.Formulati garantiile si caile de consolidare a legalitatii si ordinii legale in conditiile R.M. Prin garantiile legalitatii si ordinii legale se intelege ansamblul conditiilor obiective si subiective, care asigura realizarea stricta si uniforma a legilor si celorlalte acte normative ale statului, adoptate in baza lor, precum si masurile care contribuie la prevenirea si

84

inlaturarea tuturor abaterilor de la normele de drept. Pot fi diferentiate urmatoarele garantii ale legalitatii si ordinii legale: 1. Garantii economice. Acestea isi gasesc oglindire in sistemul eco nomic al statului. Astfel, conform prevederilor constitutionale, economia Republicii Moldova este economie de piata, de orientare sociala, bazata pe proprietatea privata si pe proprietatea publica, antrenate in concurenta libe ra" (Vezi alin. (1) al art. 126 al Constitutiei). Statul este obligat sa ia masuri pentru ca orice om sa aiba un nivel de trai decent, care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei acestuia, cuprinzind hrana, imbracamintea, lo cuinta, ingrijirea medicala, precum si serviciile sociale necesare. 2. Garantii politice. Aceste garantii rezulta din insusi rolul care apartine poporului in sistemul politic al societatii. Unicul detinator al puterii in stat revine poporului care o exercita in mod direct si prin organele sale reprezentative. 3. Garantii ideologice. Devotamentul fata de tara este sacru. Fiecare cetatean are obligatii fata de societate si fata de stat, acestea derivind ne mijlocit din drepturile si libertatile garantate. 4. Garantii sociale. Aceste garantii rezulta din faptul ca intarirea lega litatii si ordinii legale e o problema nu numai a starului, ci si a societatii in ansamblu. Organizatiile nonguvernamentaie, fiecare cetatean sint chemati sa contribuie la ridicarea nivelului constiintei si culturii juridice, la reali zarea prevederilor normative ale statului. 5. Garantii juridice. La ele se refera toate mijloacele legale cu ajuto rul carora se asigura legalitatea si ordinea legala, in aceasta ordine de idei, un rol enorm revine tuturor autoritatilor publice si, indeosebi, celor care prin insasi esenta lor de activitate sint chemate sa contribuie la aceasta (instantele judecatoresti, procuratura, politia, organele de securitate etc.). Subiectul 2. Structura si organizarea interna a Parlamentului. 2.1 Caracterizati structura si organizarea interna a Parlamentului. Parlamentul este singura autoritatea legislativa din Moldova, organizarea sa este reglementata de regulamentul parlamentului. In cadrul parlamentului pot fi organizate 3 categorii de organe: organele directoare, comisiile parlamentare, grupurile parlamentare. Din cadrul organelor directoare ale parlamentului fac parte: presedintele parlamentului, vicepresedintii, biroul permanent al parlamentului. Comisiile parlamentare sunt organe interne de lucru a parlamentului si nu au o competenta speciala. Se pot constitui 3 categorii de comisii: comisiile permanente, comisiile speciale, comisiile de ancheta. Comisiile permanente sint organe de lucru ale Parlamentului, infiintate pentru efectuarea activitatii Parlamentului. Comisiile speciale se constituie de Parlament pentru examinarea proiectelor de acte legislative, pentru elaborarea unor proiecte de acte legislative complexe sau pentru alte scopuri, indicate in hotarirea de infiintare a comisiei respective. Proiectele de acte legislative elaborate de comisia speciala se examineaza de comisiile permanente in conformitate cu cerintele stabilite de prezentul Regulament. La cererea unei fractiuni parlamentare sau a unui grup de deputati, ce constituie cel putin 5% din numarul deputatilor alesi, Parlamentul va putea hotari infiintarea unei comisii de ancheta cu votul majoritatii deputatilor prezenti. 2.2 Determinati procedura de formare a organelor Parlamentului, atributiile lor principale si colaborarea dintre ele. Presedintele parlamentului se alege pe dirata mandatului parlamentului, prin vot secret, cu votul majoritatii deputatilor alesi.Presedintele poate fi revocat din functie de catre fractiunea care la propus la aceasta functie sau de 1/3 din numarul de deputati alesi, insa etse distituit din functie cu votul a 2/3 di numarul deputatilor alesi. Atributiile presedintelui parlamentului: a) conduce lucrarile Parlamentului si ale Biroului permanent; b) convoaca sesiunile ordinare, extraordinare sau speciale ale Parlamentului; c) asigura respectarea Regulamentului si mentinerea ordinii in timpul sedintelor; d) primeste si distribuie proiectele de legi si propunerile legislative, precum si rapoartele comisiilor; e) anunta rezultatul votarii si numeste actele legislative adoptate; f) semneaza legile, hotaririle si motiunile adoptate de Parlament; g) reprezinta Parlamentul in relatiile cu Presedintele Republicii Moldova si cu Guvernul; h) reprezinta Parlamentul in tara si peste hotare; i) desemneaza, dupa consultarea fractiunilor parlamentare, componenta delegatiilor parlamentare, cu exceptia delegatiilor parlamentare permanente; j) dispune de mijloacele bugetare ale Parlamentului si le administreaza, cu informarea lunara a Biroului permanent;k) angajeaza si elibereaza din functie functionarii publici din Aparatul Parlamentului in baza contractului individual de munca; l) delimiteaza atributiile vicepresedintilor Parlamentului;m) indeplineste alte atributii prevazute de prezentul Regulament sau insarcinarile date de Parlament. Intru exercitarea atributiilor regulamentare, Presedintele Parlamentului emite dispozitii si ordine. Vicepresedintii parlamentului sunt propusi din partea presedintelui parlamentului, in urma consultarii cu fractiunile parlamentare. Ei se aleg prin vot deschis cu numarul majoritatii deputatilor alesi, si ei pot fi destituiti din functie cu acelasi numar de vot.

85

Atributiile lor; Vicepresedintii Parlamentului coordoneaza activitatea unor comisii permanente, asigura colaborarea cu alte autoritati publice si exercitarea controlului parlamentar. Delimitarea acestor atributii se efectueaza prin hotarire a Biroului permanent. Vicepresedintii Parlamentului indeplinesc, in modul stabilit de Presedinte, atributiile Presedintelui, delegate de acesta, la solicitarea sau in absenta lui, inclusiv semneaza legile si hotaririle adoptate de Parlament. Biroul permanent al Parlamentului este organul de lucru al acestuia si se formeaza, tinindu-se seama de reprezentarea proportionala a fractiunilor in Parlament. Din el fac parte, din oficiu, Presedintele Parlamentului si vicepresedintii. Componenta numerica si nominala a Biroului permanent se stabileste prin hotarire a Parlamentului, la propunerea fractiunilor parlamentare. Membrii Biroului permanent se numesc prin hotariri ale fractiunilor parlamentare, in limitele numarului de locuri ce le revin. Hotaririle se prezinta presedintelui sedintei care le aduce la cunostinta Parlamentului. Biroul permanent se considera constituit dupa numirea a cel putin 3/4 din membrii lui. Biroul permanent se convoaca la cererea presedintelui Parlamentului sau a cel putin 1/3 din membrii sai. Orice membru al Biroului permanent poate fi revocat prin hotarire a fractiunii parlamentare, care l-a numit, adoptata cu votul majoritatii membrilor acesteia. Atributiile Biroului permanent al Parlamentului: a) propune Parlamentului data convocarii sesiunii si durata acesteia; b) supune spre aprobare Parlamentului componenta numerica si nominala a delegatiilor parlamentare permanente la organizatiile internationale; c) pregateste si asigura desfasurarea lucrarilor Parlamentului; d) propune Parlamentului spre aprobare componenta nominala a comisiilor permanente, conform deciziilor fractiunilor parlamentare si solicitarilor deputatilor; e) coordoneaza activitatea comisiilor permanente; f) intocmeste, de comun acord cu presedintii fractiunilor parlamentare si ai comisiilor permanente, proiectul ordinii de zi a sedintelor Parlamentului si il prezinta Parlamentului spre aprobare; g) stabileste modul de dezbatere publica a proiectelor de acte legislative, de acumulare, examinare si dezbatere a propunerilor prezentate in legatura cu acestea; h) asigura controlul plasarii la timp pe web site-ul Parlamentului a proiectelor de acte legislative, a ordinii de zi, a stenogramelor sedintelor plenare, precum si a altei informatii pasibile de a fi publicata; i) aproba Regulamentul privind acreditarea reprezentantilor mijloacelor de informare in masa pe linga Parlament; j) stabileste obligatiunile membrilor biroului; k) stabileste structura si statul de personal ale Aparatului Parlamentului si le prezinta Parlamentului spre aprobare; l) elaboreaza proiectul bugetului Parlamentului si il prezinta Parlamentului spre aprobare impreuna cu o nota de fundamentare, iar in caz de necesitate, modifica bugetul in limita unui trimestru si a mijloacelor aprobate; m) indeplineste alte atributii prevazute de prezentul Regulament sau insarcinarile date de catre Parlament. Biroul permanent adopta hotariri, in limita competentei prevazute de Regulament, cu votul majoritatii membrilor lui. 2.3 Evaluati legislatia din domeniul instituirii comisiilor de ancheta si comisiilor speciale, precum si statutul lor. Organizarea si functionarea comisiilor de ancheta si comisiilor speciale este reglementata de legea pentru adoptarea regulamentului parlamentului. Anume in aceast[ lege gasim sectiuni aparte ce tin de constituirea, modul de organizare a comisiilor de a mncheta si celor speciale. (nefinisat) Atributiile comisiilor de ancheta: Comisia de ancheta citeaza ca martor orice persoana care dispune de informatii despre vreo fapta sau imprejurare de natura sa serveasca la cercetarea cauzei. La cererea comisiei de ancheta, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le prezinte comisiei. Institutiile si organizatiile sint obligate, in conditiile legii, sa raspunda la solicitarile comisiei de ancheta. Cind pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari, in vederea elucidarii adevarului, este necesar a antrena experti, comisia de ancheta dispune efectuarea de expertize. Comisia de ancheta nu poate sustine urmarirea penala efectuata in conditiile legii de organele de urmarire penala si instantele judecatoresti.

TEST nr. 46 Subiectul 1. Caracteristica generala a democratiei. 1.1. Identificati conceptul democratiei si formele ei. Democratia (gr. Demos- popor, kratos-putere) forma de guvernamint in care prerogativele puterii apartin poporului si acesta le exercita suveran prin corpul sau electoral sau corpul sau referendar. Nucleul democratiei este principiul suveranitatii poporului. Principala procedura de a pune in evidenta vointa poporului sunt alegerile. Alte proceduri ajuta la functionarea in bune conditii a sistemului democratic: separarea puterilor, limitarea mandatului pentru reprezentantii poporului etc. Democratiile sint preferate deoarece in raport cu alte sistem de guvernare se intemeiaza pe un maxim de consens si minim de constringere. Sensul democratiei consta in acea de a asigura egalitatea conditiilor pentru toti cetatenii de a participa la viasa politica. In democratie toti cetatenii au drepturi si indatorii egale, fara privilegii sau discriminari. Democratia este evaluata in dependenta de nivelul de dezvoltare economico-sociala si politica, contextul istoric intern si ambiansa internationala, scopul fundamental al regimului politic. Caracteristicele si principiile democratiei sunt: - participarea tuturor cetatenilor cu drept de vot la rezolvarea problemelor politice, - consacrarea si garantarea drepturilor si libertatilor publice private, - pluralizmul ideologic, - aplicarea principiului majoritatii, - pluralism insitutional in formele sale; sufragiul universal, initiativa legislativa, dreptul de revocare, referandumel etc. Formele democratiei sunt: Democratia directa , Democratia reprezentativa Democratia semi- directa Democratia semi reprezentativa. Democratia directa presupune participarea directa a cetatenilor la conducere, la adoptarea deciziilor. Democratia reprezentativa presupune alegerea de catre cetateni a organelor reprezentative prin intermediul carora se exprima vointa si interesele poporului, alegeri care se realizeaza prin vot.

86

Democratia directa este o forma foarte rara a regimului politic. Ea se intilneste numai in unele cantoane din Elvetia, unde sunt organizate adunari populare ale intregii populatii din cantonul respectiv, o data sau de mai multe ori pe an intr-o anumita localitate, la care sunt discutate si adoptate unele hotariri sau legi ale cantonului respectiv. Democratia reprezentativa consta in faptul ca puterea nu este exercitata direct de popor ori natiune, este novoe de reprezentare, de o delegare pentru a actiona in numele titularului puterii. Democratia semi-reprezentativa Este formula de guvernare rezultata din atenuarea urmarilor negative ale ultrareprezentativitatii. Democratia semi-directa. In cadrul democratiei semi-directe exista democratiei reprezentativa cu democratiei directa. Aceasta presupune un system care, pe linga alegerea prin sufragiu universal a organului legiuitor, exista mijloace de interventie directa a poporului in procesul legiferarii si chiar in activitatea adinistrativa. Iterventia a poporului in procesul de guvernare se manifesta prin: initiativa populara, veto-ul popular, revocarea mandatului si referendumul. 1.2.Generalizati coraportul reglementarilor nationale si internationale din domeniul drepturilor si libertatilor omului. Din examinarea prevederilor Constitutiei Republici Moldova rezulta o solutie juridica, formulata clar si fara echivoc, privind raportul dintre reglementarile internationale si cele interne in domeniul drepturilor si libertatilor umane. Aceasta solutie constitutionala ne convinge ca izvoarele Internationale adoptate in ultimele cinci decenii de la crearea Organizatiei Natiunilor Unite cum ar fi, bunaoara, Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948), Pactul international cu privire la drepturile civile si politice(1966), Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale (1966), Acrul final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa (Helsinki, 1975), Carta de la Paris pentru o noua Europa (1991) etc., la care a aderat si Republica Moldova sint acea piatra de temelie care sta la baza dimensiunii umane a statului nostru. Constitutia Republicii Moldova formuleaza un principiu extrem de important care exprima o viziune incontestabil de actuala in ce priveste corelatia dintre dreptul international si dreptul intern - principiul prioritatii reglementarilor internationale (vezi art. 4). Prima regula ce rezulta din alin. (1) al art. numit tine de interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale privind drepturile si libertatile omului in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. Prin aceasta se subliniaza obligatiunea statului nostru de a respecta standardele internationale, dimensiunile umane stabilite de comunitatea internationala, pe parcursul sutelor de ani, recunoasterea faptului ca drepturile si libertatile omului au incetat de a mai fi o problema nationala, devenind astfel una internationala. Cea de a doua regula acorda prioritate reglementarilor internationale, cuprinse in documentele internationale ratificate de Republica Moldova. Conform alin. (2) al art. 4 al Constitutiei, daca exista neconcordante intre pastele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte si legile ei interne, prioritate au reglementarile internationale". Mentionam faptul ca aceasta prioritate este acordata numai reglementarilor din domeniul drepturilor omului si nu se rasfringe asupra altor domenii, in ce priveste alte domenii de activitate, intrarea in vigoare a unui tratat international continind dispozitii contrare Constitutiei va trebui precedata de o revizuire a acesteia" (vezi alin. (2) al art. 8 al Constitutiei). 1.3.Formulati directiile de democratizare a societatii si statului in Republica Moldova. Intru garantarea si respectarea principilor democratiei Statului RM nu-i este deajuns consacrarea acestor principii pe cale constitutionala sau prin alte cai, ci infaptuirea anumitor pasi reformatori care ar fi meniti sa asigure si sa istitue un stat si o societatate democratica. In principla aceasta democratiyare ar presupune a reforma judiciara nou in prim plan care ar institui organe de drept indepentente si impartiale in rezultatul caruia societatea civila ar capata o incredere deplina nu numai in sistemul judecatoresc ci in stat. Un alt pas il reprezinta inlaturarea ramasitelor socialiste din toate organele de stat, avind in vedere acele institutii vechi nereformate care sunt un barier in calea democratizarii Statului RM............. Subiectul 2. Statutul deputatului in Parlamentul Republicii Moldova. 2.1 Identificati drepturile si indatoririle deputatului parlamentar. Drepturile si obligatiile deputatilor sint stabilite de Cosntitutie, Regulamentul Parlamentului si Legea despre statutul deputatului in Parlament. DREPTURILEsunt: -dr de a participa la examinarea colegiala si libera a problemelor ce tin de competenta parlamentului, la dezbaterea si adoptarea proiectelor puse pe ordinea de zi a sedintei parlamentului; -dr de a participa la luarea deciziilor de catre parlament.deputatii beneficiaza de dr de vot deliberativ asupra tuturor problemelor examinate de parlament; -dr de a participa la formarea organelor interne ale parlamentului, formarea altor organe de stat ori numirea in functie a unor persoane cu atributii publice; -dr de a realiza controlul parlamentar; -dr la initiativa legislativa; -de a cere informatiile necesare de la orice organ de stat; -de a mentine relatii cu alegatorii. OBLIGATIILE: - de a respecta cu strictete Constitutia,legile,normele etice si morale -sa fie demn de increderea alegatorilor, sa contribuie prin exemplul personal la intarirea disciplinei de stat,la indeplinirea obligatiilor civice,la asigurarea dr omului si respectarea legislatiei -sa participe obligatoriu la sedintele parlamentului si ale comisiei permanente din a carei componenta face parte.

87

2.2 Expuneti particularitatile generale ale mandatului reprezentativ al deputatului din Parlamentul Republicii Moldova in comparatie cu mandatul imperative. Mandatul deputatului RM este reprezentativ si nu imperativ si el este constituit fara a fi vreo procedura de revocare (de rechemare). Fiecare parlamentar reprezinta natiunea in intregime. Mandatul parlamentar nu este un mandat de drept civil, p/u ca nu intervine in sfera relatiilor civile si nu rezulta dintr-un contract.El este rezultatul alegerilor .Mandatul deputatului este un mandat de drept constitutional si are urmatoarele trasaturi: - mandatul parlamentar este general =deputatul este reprezentantul intregii natiuni si pentru toate interesele lui -mandatul parlamentar este independent =deputatii deputatii procedeaza conform convingerilor sale -mandatul parlamentar este irevocabil = ei nu pot fi rechemati inainte de expirarea mandatului.Constitutia stabileste ca orice mandat imperativ este nul.art.68 alin(2). 2.3 Evaluati legislatia din domeniul incompatibilitatii, imunitatii si altor forme de protectie a mandatului parlamentar. Pentru ca sistemul politic si juridic din tara sa functioneze normal mandatul parlamentar este supus unor masuri de protectie care cuprind anumite indemnizatii,incompatibilitati si imunitati. INDEMNIZATIILE sint plata p/u munca depusa de deputat.Aici intra: - salariul de baza prev de legea salarizarii; adaosul la salariu p/u vekime in munca; - adaos p/u gradul stiintific; indemnizatia zilnica p/u participare la lucrarile in plen,biroul permanent; diurnele se stabileste de parlament; deputatii ce nu apartament in chisinau li se da apartament pe perioada mandatului sau li se plateste kiria; li se acorda concediu anual. INCOMPATIBILITATI ( ceea ce nu are dreptul sa faca deputatul in timpul mandatului sau) -sa detina functia de Presedinte a RM; - sa fie membru al Guvernului; sa fie avocat parlamentar; sa detina alte functii p/u care sa primeasca salariu cu exceptia celei stiintifice. IMUNITATI sunt masuri de protectie a deputatului (nu poate fi atras la raspundere penala), i se garanteaza libera gindire si de actiune. Imunitatile sunt: - inviolabilitatea deputatul nu poate fi retinut,arestat,perchezitionat,cu exceptia cazurilor cind este prins in flagrant delict ca a comis o infractiune.El nu poate fi trimis in judecata fara incuviintarea parlamentului; - iresponsabilitatea- deputatul nu poate fi persecutat p/u votul sau sau parerea politica.

TEST nr 47 Subiectul 1. Responsabilitatea si raspunderea juridica. 1.1. Distingeti conceptul responsabilitatii si raspunderii juridice si interpretati principiile raspunderii juridice. Dictionarul limbii romne moderne defineste raspunderea, ca fiind faptul de a raspunde, responsabilitatea". Responsabilitatea este definita ca obligatia de a efectua un lucru, de a raspunde, de a da socoteala la ceva, raspundere". Din cele spuse rezulta ca termenii raspundere" si responsabilitate" sunt interpretati ca termeni, echivalenti, ca sinonime. Si totusi, o analiza a literaturii de specialitate permite de a evidentia atit apropieri, cit si diferente ale acestor doua categorii. Deosebirea dintre raspundere si responsabilitate se manifesta prin urmatoarele. in primul rind, raspunderea presupune supunerea individului, responsabilitatea presupune cunoastere si apreciere, atitudine activa, convingere si angajare. in al doilea rind, raspunderea este, mai ales, de ordin normativ, iar responsabilitatea este de ordin valoric. in al treilea rind, raspunderea se manifesta, mai ales, ca expresie a unor cerinte pe care societatea le impune agentului, in timp ce, responsabilitatea se manifesta ca prezenta umana libera, ca expresie a cerintelor pe care agentul le formuleaza, la adresa societatii. in final, raspunderea vizeaza in mod direct conservarea sistemului social dat, in timp ce, responsabilitatea vizeaza, mai ales, ameliorarea sistemului social si dezvoltarea lui, prin perfectionarea fiintei umane. Raspunderea juridica, indiferent de forma ei concreta de manifestare, are la baza urmatoarele principii: 1. Principiul legalitatii raspunderii juridice. 2. Principiul raspunderii pentru fapte savirsite cu vinovatie. 3. Principiul raspunderii personale. 4. Principiul prezumtiei nevinovatiei in stabilirea raspunderii juridice. 5. Principiul justitiei sanctiunii. 6. Principiul operativitati raspunderii juridice. 7. Principiul potrivit caruia unei singure violari a normei juridice ii corespunde o singura imputare a raspunderii. Principiul legalitatii raspunderii juridice are un caracter complex. Caracterul lui complex se manifesta prin faptul ca: a) raspunderea juridica are loc numai in baza normei juridice sanctiunii tine de competenta stricta a statului si repre zentantilor lui oficiali; c) insesi organele statului activeaza in stricta conformitate cu preve derile normelor juridice. Principiul raspunderii pentru fapte savirsite cu vinovatie. Potrivit acestui principiu, orice subiect de drept poate fi sanctionat numai atunci cind este vinovat si numai in limitele vinovatiei sale. Legea prevede si unele abateri de la acest principiu, cind raspunderea are

b) aplicarea

88

loc independent de culpa, in asemenea cazuri, se prevede mecanismul respectiv de recuperare legata de raspunderea pentru vinovatia altuia. Principiul raspunderii personale presupune raspunderea stricta a persoanei care a savirsit fapta ilicita. Este adevarat ca exista si situatii in care raspunderea poate interveni si de fapta altuia, dar, in general, raspunderea se stabileste numai pentru fapta proprie. Principiul prezumtiei nevinovatiei a fost consfintit si de Constitutia Republicii Moldova. Conform art. 21, orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pina cind vinovatia sa va fi dovedita in mod legal, in cursul unui proces judiciar public, in cadrul caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii sale". Acest principiu reflectat in Constitutie necesita o interpretare extensiva: el se rasfringe asupra tuturor cazurilor si formelor raspunderii juridice. Principiul justitiei sanctiunii presupune, in primul rind, proporti-onalitatea sanctiunii in raport cu gravitatea faptei. Eficienta raspunderii juridice depinde, in mare masura, de alegerea corecta a sanctiunii, individualizarea pedepsei. Principiul operativitatii raspunderii. Aplicarea sanctiunii reprezinta reactia societatii prin forta de constringere a statului fata de faptele ilicite. O asemenea reactie trebuie sa fie operativa. In caz contrar, raspunderea juridica isi va pierde efectul dorit. O taraganare a raspunderii poate crea in societate o neincredere in capacitatea statului de a lua masurile respective fata de raufacatori. Principiul potrivit caruia unei singure violari a normei juridice ii corespunde o singura imputare a raspunderii juridice, O persoana nu poate fi pedepsita pentru una si aceeasi fapta ilicita de mai multe ori. Aceasta nu exclude aplicarea mai multor forme de raspundere juridica pentru faptele ilicite in care au fost incalcate mai multe norme juridice. Plus la aceasta, nu se exclude si aplicarea, pe linga raspunderea juridica, a altor categorii de raspundere sociala. 1.2. Determinati conditiile raspunderii juridice si interactiunile acestora. Indiferent de domeniul juridic (civil, penal, administrativ, financiar :.) in care are loc, raspunderea juridica survine numai atunci cind sint trunite anumite conditii. La ele se atribuie: a) fapia ilicita; b) legatura cauzala dintre fapta ilicita si rezultatul produs; c) existenta vinovatiei; d) inexistenta unor imprejurari care exclud raspunderea juridica. 1. Fapta ilicita Fapta ilicita reprezinta imprejurarea de care legiuitorul leaga apari-i raportului juridic de constringere. Ea se manifesta printr-o comportare t intra in contradictie cu prescriptiile normelor juridice. Modalitatile de importare ilicita pot fi: actiunea sau inactiunea. Actiunea reprezinta modalitatea cea mai frecventa de realizare a con-dtei ilicite. Ea presupune intotdeauna incalcarea unei norme juridice care terzice ceva. Inactiunea consta dintr-o abtinere de la o actiune, impusa persoanei, in norma juridica. Fapta ilicita poate imbraca diferite forme, in dependenta de gradul de :ricol social si sanctiunile ce se aplica pentru savirsirea diferitelor fapte cite. Faptele ilicite pot fi diferentiate in: a) infractiuni; b) contraventii; c) abateri disciplinare; d) fapte ilicite civile etc. Toate faptele ilicite prezinta, indiscutabil, un pericol social. Ce-i drept, gradul de periculozitate poate fi mai mare sau mai mic. a) Infractiunea Dintre toate formele de fapte ilicite, infractiunea prezinta cel mai inalt ad de pericol social. Potrivit art. 14 al Codului Penal al Republicii Moldova: (1) Infractiunea este o fapta (actiune sau inactiune) prejudiciabila, prevazuta de legea penala, savirsita cu vinovatie si pasibila de pedeapsa penala. (2) Nu constituie infractiune actiunea sau inactiunea care, desi formal, contine semnele unei fapte prevazute de prezentul cod, dar, fiind lipsita de importanta, nu prezinta gradul prejudiciabil al unei infractiuni". Dupa cum se vede din definitia data infractiunii de Codul penal, existenta infractiunii este de neconceput in afara determinarii exprese facuta de legea penala. Nu intimplator in dreptul penal se ia la baza un principiu cunoscut inca din antichitate: nullum crimen sine lege (nu exista crima tara sa fie prevazuta de lege). b) Contraventia Ca forma a conduitei ilicite, contraventia este definita de art. 9 al Codului cu privire la contraventiile administrative al Republicii Moldova. Contraventie administrativa se considera fapta (actiunea sau inactiunea) ilicita ce atenteaza la personalitate, la drepturile persoanelor juridice etc. 2. Legatura cauzala a faptei ilicite si a rezultatului daunator

89

Latura cauzala a faptei ilicite si a rezultatului daunator este obiectiva. Caracterul obiectiv al legaturii cauzale inseamna ca aceasta exista independent de vointa omului si de recunoasterea ei. Stiinta dreptului porneste de la premisa conform careia raspunderea juridica se declanseaza si subiectul faptei ilicite este tras la raspundere cu conditia ca rezultatul ilicit este o consecinta nemijlocita a faptei (actiunii sau inactiunii) sale ilicite. Raportul cauzal exclude faptele intimplatoare care pot uneori interveni. 3. Vinovatia este o alta conditie a raspunderii juridice. Ea caracterizeaza atitudinea psihica a autorului faptei ilicite fata de fapta sa si fata de conse cintele acesteia. Vinovatia presupune si implica recunoasterea capacitatii omului de a patrunde si a aprecia un lucru la justa lui valoare. Nu poate fi vorba de vinovatie atunci, cind fapta ce se atribuie unei persoane nu-i apartine tine sau daca fapta data e un rezultat ce nu depinde in genere de vointa ei. Orice fapta savirsita de o persoana, inainte de a deveni realitate, apare sub forma unei idei de comportament. Mai apoi, ideea este urmata de hotarirea realizarii ei practice. Ca rezultat, vinovatia se manifesta ca o legatura intre constiinta omului si consecintele survenite in urma faptei sale ilicite. Vinovatia se poate manifesta prin urmatoarele forme: a) intentia; b) culpa. Intentia, ca forma a vinovatiei, se caracterizeaza printr-un complex de factori psihici printre care un rol primordial ii revine cunoasterii caracterului antisocial al faptei si acceptarii urmarilor ei negative. Intentia, la rindul ei, poate fi directa si indirecta. Intentia e directa atunci cind persoana (subiectul, faptuitorul) isi da seama de caracterul so-cial-periculos al actiunii sau inactiunii sale, a prevazut urmarile daunatoare ale acestora si doreste sa savirseasca fapta si actioneaza in acest scop. in cazul intentiei indirecte, subiectul prevede caracterul ilicit al faptei sale si al urmarilor acesteia si accepta producerea faptei si a urmarilor ei. Culpa este acea forma a vinovatiei in care autorul unei fapte ilicite nu prevede consecintele faptei sale, desi trebuia sa le prevada sau, prevazin-du-le, spera in mod usuratic ca ele nu se vor produce. Culpa imbraca doua forme: a) sineincrederea (imprudenta) cind autorul prevede caracterul ili cit al faptei sale si urmarile acesteia, nu le doreste, nu le accepta, dar, in virtutea unor imprejurari, spera cu usurinta ca nu se vor produce; b) neglijenta cind autorul faptei n-a prevazut posibilitatea survenirii unor asemenea urmari daunatoare, desi trebuia si putea sa le prevada. 1.3. Estimati formele si subiectii raspunderii juridice. Fiecare ramura a dreptului cunoaste o forma de raspundere specifica. De aceea exista mai multe forme de raspundere juridica. In domeniul fiecarei ramuri de drept s-au conturat forme specifice de raspundere, cum ar fi: raspunderea constitutionala, raspunderea administrativa, raspunderea civila, raspunderea penala etc. Din perspectiva teoriei generale a dreptului, remarcam faptul ca exista relatii complexe de interdependenta intre diferitele forme de raspundere. Precizam, de asemenea, ca nu fiecarei ramuri de drept ii corespunde o forma unica de raspundere. Spre exemplu, in cadrul dreptului administrativ putem intilni raspundere contraventionala, civila, penala, disciplinara etc.1 Raspunderea constitutionala are la baza conceptia statului constitutional si democratic. Ea se refera la raspunderea sefului statului (Presedintelui Republicii Moldova), raspunderea detinatorilor unui mandat politic (raspunderea celor alesi in organele reprezentative ale statului, raspunderea membrilor Guvernului pentru faptele savirsite in exercitiul functiei lor s.a. Totusi, aceasta raspundere este deseori partiala si fragmentara, necom-parindu-se cu alte forme de raspundere in ceea ce priveste decizia. Dupa cum, pe buna dreptate, se mentioneaza in literatura juridica, acestei forme de raspundere juridica ii este caracteristica intrzierea sau chiar evitarea reglementarii raspunderii ministeriale si reticenta de a introduce procedeul revocarii populare"2. Raspunderea civila este forma tipica si totodata cea mai dezvoltata a raspunderii juridice. Ea se declanseaza in temeiul conditiilor fixate prin Codul civil. Raspunderea civila cunoaste doua forme: raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala. Ambele forme sunt dominate de ideea repararii unor prejudicii create prin faptele ilicite. Raspunderea penala este definita ca raportul juridic penal de con-stringere, nascut ca urmare a savirsirii infractiunii intre stat, pe de o parte, si infractor, pe de alta parte, in cadrul acestui raport juridic statul are dreptul sa traga la raspundere pe infractor, sa-i aplice sanctiunea prevazuta de lege si sa-1 constringa sa o execute. Infractorul este obligat sa raspunda pentru fapta sa si sa se supuna pedepsei aplicate. in dreptul muncii raspunderea angajatilor poate fi: raspundere materiala si raspundere disciplinara. Ea survine in cazul in care angajatul incalca cu vinovatie obligatiile de serviciu si cauzeaza o paguba organizatiei la care este angajat.

90

Am mentionat doar citeva din multiplicitatea formelor raspunderii juridice, in acelasi timp, cu toata diversitatea formelor raspunderii juridice, acestea sunt fundamentate pe o serie de principii comune, cum ar fi: legalitatea raspunderii juridice, principiul raspunderii personale, principiile unicitatii raspunderii etc. Subiectele raspunderii juridice sint persoanele impotriva carora se exercita constringerea de stat prin aplicarea de sanctiuni juridice. Calitatea de subiect a raspunderii juridice intervine in toate cazurile cind are loc savirsirea unei fapte ilicite. Nu exista fapte ilicite care nu au un subiect, in lipsa acestuia nu poate fi vorba de fapta ilicita. Ce-i drept, sint anumite exceptii, strict determinate de lege, cind raspunderea juridica intervine pentru anumite persoane fara ca acestea personal sa fi savirsit fapte ilicite. De exemplu, persoana raspunde pentru dauna pricinuita de animalele sau pasarile care se afla sub ocrotirea sa. Subiect al raspunderii juridice poate fi atit o persoana fizica cit si anumite colectivitati. 1. Persoana fizica Pentru ca o persoana fizica sa fie considerata subiect al raspunderii juridice, ea urmeaza sa corespunda unor conditii: sa aiba capacitatea de a raspunde si sa actioneze in mod liber. Capacitatea de a raspunde nu trebuie confundata nici cu capacitatea de folosinta si nici cu capacitatea de exercitiu. Ea e o forma specifica a capacitatii juridice ce atribuie subiectului de drept capacitatea de a raspunde pentru fapta sa ilicita, ultima fiind o manifestare a vointei ei. A actiona in mod liber, inseamna a-ti propune anumite scopuri si a decide in ce mod ele pot fi atinse. Subiecte ale raspunderii juridice pot fi doar persoanele capabile de a intelege caracterul faptei sale si consecintele acesteia. Din aceste considerente, legiuitorul fixeaza in mod expres virsta de la care persoanele fizice sint responsabile. Remarcam si faptul ca anumite fapte ilicite pot fi savirsite in majoritatea cazurilor, de persoane fizice. Asa, de exemplu, infractiunile pot fi savirsite, ca regula, de persoane fizice care, in momentul savirsirii infractiunii, au implinit virsta de saisprezece ani, iar pentru unele categorii de infractiuni - paisprezece ani. De asemenea, subiect al abaterii disciplinare poate fi numai persoana fizica incadrata in munca si care presteaza munca in temeiul unui raport de munca. 2. Subiecte colective Daca persoanele fizice, in conditiile legii, pot fi subiecte ale raspunderii juridice in toate cazurile, atunci subiectele colective (si in primul rind persoanele juridice) pot sa raspunda numai din punct de vedere civil si in cazuri mult mai rare, administrativ sau penal. De cele mai multe ori colectivitatile apar ca subiecte ale raspunderii juridice civile. Indiferent de forma raspunderii la care sint supuse subiectele colective, sanctiunile aplicate fata de acestea sint numai de ordin patrimonial. Subiectul 2. Functionarea Parlamentului Republicii Moldova. 2.1 Identificati formele principale de activitate a Parlamentului, definind pe fiecare in parte (sesiunea, sedinta). Parlamentul activeaza pe perioada intregii legislaturi, adica pe toata perioada mandatului care este de 4 ani, pina la alegerea noului Parlament. Sesiunea este acea perioada de timp pe parcursul careia Parlamentul se intruneste p/u dezbaterea si solutionarea problemelor ce tin de competenta organului reprezentativ. Regulamentul Parlamentului prevede existenta a 2 tipuri de sesiuni ordinare si extraordinare. Sedintele - reprezinta intervalul de timp din cadrul sesiunii cind parlamentarii se aduna efectiv si nemijlocit.Parlamentul isi desfasoara activitatea in sedinte in plen(plenare) si sedinte ale comisiilor permanente. Sedintele Parlamentului se desfasoara de regula conform ordinii de zi care se intocmeste de Biroul permanent pe o perioada de 2 saptamini. 2.2 Determinati particularitatile principale ale functionarii biroului permanent, comisiilor permanente, argumentati colaborarea in activitatea acestor organe. Biruol permanent organ colegial de conducere a Parlamentului.Din el fac parte din oficiu Presed Parlamentului si vicepresedintii.Biroul permanent se considera constituit dupa numirea a cel putin din membrii lui.Orice membru al Biroului poate fi revocat prin hotarire a fractiunii parlamentare ,care l-a numit, adoptata cu votul majoritatii membrilor acesteia.Atributiile Biroului: propune Parlamentului data convocarii sesiunii si durata acesteia -pregateste si asigura desfasurarea lucrarilor Parlament -Supune votului Parlament, la propunerea fractiunilor parlamentare si a presedintilor comisiilor permanente , componenta nominala a comisiilor permanente,coordoneaza activitatea acestora -intocmeste impreuna cu presedintii fractiunilor parlamentare si ai comisiilor permanente ordinea de zi a sedintelor Parlamentului si o prezinta acestuia spre aprobare -hotaraste din oficiu sau la solicitare publicarea unor proiecte de lege -stabileste obligatiile membrilor biroului -stabileste structura si statul de personal ale Aparat Parlament si le prezinta spre aprobare -intocmeste bugetul Aparat Parlament si il prezinta acestuia spre aprobare Biroul permanent adopta hotariri, in limita competentei prevazute de Regulament,cu votul majoritatii membrilor. Comisiile parlaamentare sint organe interne de lukru ale parlamentarilor , de competenta speciala.Regulamentu Parlamentului prevede ca pot fi constituite comisii permanente, speciale si de ancheta.

91

Comisia permanenta organ de lucru al Parlamentului,infiintat p/u efectuarea activitatii Parlament.Au un rol deosebit in pregatirea lucrarilor acestuia, precum si in exercitarea f-lor parlamentare, in special a celei legislative si de control.Comisiile sunt specializate pe ramuri de activitate,fiind legate de diferite domenii ale responsabilitatilor guvernamentale.Comisiile permanente se aleg pe intreaga durata a legislaturii.Ele raspund in fata Parlament si ii sunt subordonate.Nr , denumirile, componenta numrica si nominala se hotaraste de Parlament la propunerea Biroului permanent.Un deputat poate fi membru doar al unei comisii permanente. Parlamentul a constituit comisiile permanente: -juridica p/u numiri si imunitati; p/u economie,industrie buget si finante; securitate nationala; dr-le om si minoritati nationale;; admin publica; p/u cultura,stiinta,invatamint,tineret; agricultura si industrie; protectie sociala,sanatate si familie; ecologie si dezvoltarea teritoriului.Fiecare comisie se ocupa de elaborarea actelor normative de specialitate, precum si avizeaza proiectele de legi,hotariri inaintate de a fi aprobat de Parlament. Comisia speciala- organ de lucru al Parlament constituit cu scopul elaborarii unor acte legislative complexe p/u avizarea lor sau p/u alte scopuri.Prin hotarirea de infiintare a Comisie se va desemna la propunerea Biroului permanent componenta nominala a comisie , precum si termenul in care va fi depus raportul comisiei. Astfel de Parlament au fost constituite comisiile speciale : - Comisia speciala pentru optimizarea cadrului legislativ de reglementare a activitatii de intreprinzator - Comisia speciala pentru controlul si monitorizarea procesului de executare de catre Guvern a legislatiei privind gestionarea terenurilor proprietate publica a statului si a terenurilor cu destinatie agricola proprietate a statului - Comisia speciala pentru elaborarea proiectelor de acte legislative privind consolidarea autonomiei locale - Comisia speciala pentru controlul si monitorizarea procesului de restituire a depunerilor banesti ale deponentilor Bancii Comerciale "Guineia" - S.A. si ai Concernului "Intercapital" - Comisia speciala pentru examinarea situatiei prevenitilor in stare de arest in izolatorul de urmarire penala nr.3 al Departamentului Institutiilor Penitenciare ale caror dosare se afla la examinare in instantele de judecata - Comisia speciala pentru examinarea legalitatii deciziei Guvernului privind repartizarea a 14,4 milioane lei din contul transferurilor de la fondul republican de sustinere sociala a populatiei pentru plata alocatiilor unice de stat - Comisia speciala pentru examinarea proiectului de Lege privind modificarea si completarea Constitutiei Republicii Moldova - Comisia speciala de desfasurare a alegerilor pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova Comisia de ancheta organ de lucru al Parlament creat la cererea unei fractiuni parlamentare sau a unui grup de deputati ce constituie cel putin 5% din nr deputatilor alesi,cu scopul cercetarii unor fapte sau cauze. Comisia de ancheta citeaza ca martor orice persoana care dispune de informatii despre vreo fapta sau imprejurare de natura sa serveasca la cercetarea cauzei.Institutiile si organizatiile sint obligate in conditiile legii sa raspunda la solicitarile comisiei de ancheta.Comisia nu poate sustine urmarirea penala efectuata de organele de u.p. si instante judecatoresti. 2.3 Evaluati legislatia referitoare la rolul fractiunilor parlamentare in activitatea Parlamentului. In RM grupurile parlamentare sunt numite fractiuni parlamentare care este reglementat de Regulamentul Parlamentului.Existenta fractiunilor parlamentare este determinata de existenta partidelor politice fara acestia nu ar exista regim parlamentar. In vederea formarii organelor de lucru si organizarii activitatii Parlamentului, deputatii constituie fractiuni parlamentare alcatuite din cel putin 5 deputati in baza de liste ale partidelor,org social-politice si blocurilor electorale. Fractiunile parlamentare se constituie in termen de 10 zile dupa constituirea legala a Parlamentului. Fractiunile parlamentare isi aleg organele de conducere sau conducatorii.Presedintele fiecarei fractiuni parlamentare prezinta Parlamentului componenta numerica si nominala a fractiunilor. Fractiunile parlamentare au dreptul sa faca propuneri pentru: -numirea sau alegerea reprezentantilor Biroului permanent, in comisiile permanente si in alte organe de lukru ale Parlament,tinindu-se seama de reprezentarea lor proportionala in Parlament. -ordinea de zi a sedintelor Parlamentului si ale Biroului permanent. -formarea comisiilor speciale, de ancheta si altor comisii ale Parlamentului. -proiectele de hotariri ale Parlamentului privind programul de activitate al Guvernului. -publicarea anumitor proiecte de acte legislative importante , prezentate spre examinare parlamentului, si consultarea opiniei publice asupra continutului acestora. Fractiunilor parlamentare li se pun la dispozitie incaperi p/u lukru, tehnica birotica, rechizite de birou si li se acorda servicii necesare activitatii lor eficiente. Modul de folosire a mijloacelor financiare alocate din bugetul Parlamentului p/u asigurarea activitatii fractiunilor parlamentare , in functie de componeta numerica , se stabileste de catre fiecare fractiune in mod autonom. Rolul este incontestabil deoarece fractiunile parlamentare care au acces in noul parlament vor adopta legi, vor supune spre examinare diferite proiecte de legi isi vor exercita atributiile conform legislatiei in vigoare.Fractiunile parlamentare care conduc legislativul reprezinta elita politica din tara.

92

TEST nr. 48 Subiectul 1. Imprejurari care exclud raspunderea juridica si imprejurari care libereaza de raspundere juridica. 1.1.Caracterizati conditiile raspunderii juridice. Raspunderea juridica intervine numai atunci cind efectul daunator este rezultatul actiunii unui individ, atunci cind rezultatul decurge logic din aceasta conduita. Aceasta inseamna ca, atunci cind rezultatul negativ din punct de vedere juridic s-a produs din cauze ce nu depind de individ, legatura cauzala nu exista. Prin urmare, pentru a se declansa raspunderea juridica a unui individ, acesta trebuie sa fi actionat cu vinovatie, iar rezultatul ilicit trebuie sa fie consecinta nemijlocita a conduitei sale. Aceste cauze pot fi asociate, concurente ori succesive, principale sau secundare, directe sau indirecte. Vinovatia este o alta conditie a raspunderii juridice. Ea caracterizeaza atitudinea psihica a autorului faptei ilicite fata de fapta sa si fata de conse cintele acesteia. Vinovatia presupune si implica recunoasterea capacitatii omului de a patrunde si a aprecia un lucru la justa lui valoare. Nu poate fi vorba de vinovatie atunci, cind fapta ce se atribuie unei persoane nu-i apartine tine sau daca fapta data e un rezultat ce nu depinde in genere de vointa ei. Orice fapta savirsita de o persoana, inainte de a deveni realitate, apare sub forma unei idei de comportament. Mai apoi, ideea este urmata de hotarirea realizarii ei practice. Ca rezultat, vinovatia se manifesta ca o legatura intre constiinta omului si consecintele survenite in urma faptei sale ilicite. Vinovatia se poate manifesta prin urmatoarele forme: c) intentia; d) culpa. Intentia, ca forma a vinovatiei, se caracterizeaza printr-un complex de factori psihici printre care un rol primordial ii revine cunoasterii caracterului antisocial al faptei si acceptarii urmarilor ei negative. Culpa este acea forma a vinovatiei in care autorul unei fapte ilicite nu prevede consecintele faptei sale, desi trebuia sa le prevada sau, prevazin-du-le, spera in mod usuratic ca ele nu se vor produce. Culpa imbraca doua forme: c) sineincrederea (imprudenta) cind autorul prevede caracterul ili cit al faptei sale si urmarile acesteia, nu le doreste, nu le accepta, dar, in virtutea unor imprejurari, spera cu usurinta ca nu se vor produce; d) neglijenta cind autorul faptei n-a prevazut posibilitatea survenirii unor asemenea urmari daunatoare, desi trebuia si putea sa le prevada. 1.2.Argumentati imprejurarile care exclud raspunderea juridica si imprejurarile care libereaza de raspundere juridica. Relativ la cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei, mentionam ca ele nu figureaza si nu sunt expres aratate in toate ramurile dreptului. in materie de raspundere civila, remarcam ca Codul civil contine doaro singura prevedere normativa din care ar rezulta cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei. Astfel, conform alin. (1) al art. 13, nu sunt ilicite actiunile persoanei care, in scopul autoapararii, ia, sustrage, distruge sau deterioreaza un bun sau, in acelasi scop, retine persoana obligata care ar putea sa se ascunda, sau inlatura rezistenta celui obligat sa tolereze acti nea daca nu se poate obtine asistenta organelor competente si daca, fara interventie imediata, u o exista pericolul ca realizarea dreptului sa devina imposibila sau substantial ingreuiata". in materie de raspundere penala aceste imprejurari sunt concretizate, Codul penal din 1961 erau formulate doar doua cauze care in inlaturau caracterul penal al faptei: legitima aparare (art. 13) si extrema necesitate (art. 14). in Codul penal din 18 aprilie 2002 legiuitorul a stabilit cauzele care inlatura caracterul penal al faptei intr-un capitol separat - capitolul III. Con form art. 35, se considera cauze care inlatura caracterul penal al faptei: a) legitima aparare; b) retinerea infractorului; c) starea de extrema necesitate; d) constringerea fizica sau psihica; e) riscul intemeiat. Legitima aparare este in consens direct cu drepturile si libertatilefundamentale ale omului. Art. 36 al Codului penal stipuleaza ca este in stare de legitima aparare persoana care: a) savirseste fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material si real, indreptat impotriva sa, a altei persoane sau impotriva unui interes public si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public; b) savirseste fapta, prevazuta mai sus, pentru a impiedica patrunderea,

93

insotita de violenta periculoasa pentru viata sau sanatatea persoa nei ori de amenintarea cu aplicarea unei asemenea violente, intr-un spatiu de locuit sau intr-o alta incapere. In dreptul penal aceste imprejurari sunt cunoscute sub denumirea de cauze care inlatura raspunderea penala sau consecintele condamnarii. Ele sunt reflectate in capitolul XI al Codului penal. Acestea sunt: - Amnistia (art. 107); - Gratierea (art. 108); - impacarea (art. 109); - Reabilitarea judecatoreasca (ari. 112). Codul penal (art. 53) prevede, de asemenea, liberarea de raspundere penala. Astfel, Persoana care a savirsit o fapta ce contine semnele componentei de infractiune poate fi liberata de raspundere penala de catre instanta de judecata in cauzele: a) minorilor; b) tragerii la raspundere administrativa; c) renuntarii de bunavoie la savirsirea infractiunii; d) caintei active; ' e) schimbarii situatiei; J) liberarii conditionate; g) prescriptiei de tragere la raspundere penala" 1.3.Estimati problema legaturii conditiilor raspunderii cu imprejurarile care exclud si imprejurarile care libereaza de raspundere juridica si formulati exemple di practica R.M. In situatia imprejurarilor care exclud raspunderea juridica conditiile necesare pentru survenirea raspunderii juridice sunt intrunite cumulativ cu exceptia conditiei care prevede inexistanta Unor imprejurari care exclud raspunderrea juridica. In situatia liberarii de raspundere juridica conditiile necesare pentru survenirea raspunderii juridice se intrunesc cumulativ fara careva exceptii. Imprejurarile care exclud raspunderea juridica sunt considerate in doctrina ca temeiuri de reabilitare iar cele care libereaza de raspundere juridica ca temeiuri de nereabilitare adica raspunderea a survenit partial sau ar fi trebuit sa survina dar in legatura cu anumite conditii si numai in baza unei hotaririi respective a organelor competente persoana data a fost absolvita de raspundere partial sau total insa in alte conditii sau imprejurarii raspunderea ar fi trebuit sa survina.

Subiectul 2. Notiune de sef de stat si locul lui in sistemul autoritatilor publice. 2.1 Identificati institutia sefului de stat, functiile lui si durata mandatului. Institutia de sef de stat este cunoscuta inca de la aparitia statului.Institutia sefului de stat cunoaste organizari atit colegiale cit si unipersonale. In RM institutia de sef de stat a aparut in septembrie 1990 si si-a gasit reflectare in constitutia din 29.07.1994.Primul presedinte M.Snegur n-a intrunit aprobarea unanima a parlamentarilor, insa obtinind mandatul intregului popor a consolidat institutia prezidentiala.Presedintele devenea tot mai independent fata de parlament p/u ca legislativul nu mai avea prerogativa de a-l numin in functie.Odata cu primirea noii constitutii Presedintele RM a fost investit cu functii mai largi in domeniul politicii externe, militar si securitatii interne.De acum presedintele RM este ales de parlament prin vot secret.De la formarea sa institutia prezidentiala a RM putin cite putin si-a pierdut prerogativele in favoarea altor organe de stat mai ales in favoarea Parlamentului.Durata mandatului este de 4 ani si incepe odata cu depunerea juramintului si pina incetarea lui.Constitutia stabileste ca nici o persoana nu poate indeplini functia de presedinte al RM decit cel mult 2 mandate. Conform Const art.77 Presedintele RM este seful statului, el reprezinta statul si este garantul suveranitatii, independentei nationale,al unitatii sin integritatii teritoriale a tarii. Atributiile sau functiile sefului statului sunt: - in domeniul politicii externe (incheie tratate int-le in numele stat) in domeniul apararii (poate declara mobilizare generala sau partiala, poate lua masuri p/u asigurarea securitatii nationale si a ordiniipublice)- alte atributii (confera decoratii, medalii,acorda azil politic,acorda gratiere,numeste in functii publice,acorde ranguri diplomatice). 2.2 Comparati rolul sefului de stat in republica parlamentara si republica prezidentiala. Dat fiind faptul ca primul regim in RM dupa 1990 a fost unul prezidential un moment important l-a constituit o serie de modificari intru asigurarea unei suprematii a institutiei prezidentiale in detrimentul altor organe ca guvernul, parlamentul.De asemenea a fost propusa o initiativa de alegere a sefului statului de catre popor.Obtinerea mandatului intregului popor a consolidat si mai mult institutia prezidentiala conferindu-i legeitimitate populara.Totodata seful statului devenea tot mai independent fata de Parlament deoarece acesta nu avea prerogative de a numi seful statului.O cotitura radicala a constituit-o adoptarea Legii Fundamentale 29 iulie 1994 care a dedicat inst prezidentiale capit V. In general Presedintele a fost investit cu atributii mai largi in domeniul politicii externe, militare si securitatii interne.Cele mai mari si intinse atributii de drept seful statului le-a avut in perioada regimului prezidential.Odata insa cu trecerea la regimul semiprezidential si uterior la regimul parlamentar prin modificarile operate in textul legii o parte din atributiile presedintelui s-au deplasat spre Parlament si Guvern. Prin urmare seful de stat in republica parlamentara este ales de catre parlament prin vot secret. O serie de atributii au fost date Parlamentului si Guvernului. Astfel la alegerea presedintelui tarii acesta se afla intr-o masura oarecare in dependenta fata de

94

Legislativ. In aceasta situatie Parlamentul devine principalul forum politic de guvernare.Mentionam faptul ca in cadrul republicii parlamentare seful statului nu detine si nu exercita acele functii si atributii ca in cazul celei prezidentiale. 2.3 Argumentati locul si rolul sefului de stat in sistemul autoritatilor publice din Republica Moldova, si dupa caz, formulati propuneri . Seful statului in cadrul Republicii Parlamentare detine un rol relativ redus, deaorece este investit cu o putere executiva limitata, iar atributiile sale au un caracter preponderent reprezentativ.Prin urmare atit Presedintele cit si Guvernul dispun de atributii executive. Totusi rolul real pe care il joaca Presedintele tarii in viata politica este destul de modest si majoritatea prerogativelor sale sunt exercitate in conformitate cu pozitia Guvernului. Pornind de la prevederile Constitutiei Titlul III Autoritatile Publice care include Parlamentul,Presedintele,Guvernul,Autoritatea judecatoreasca..etc rezulta faptul ca Seful statului se afla intr-un coraport la nivel de stat cu principalele organe statale sau autoritati publice. Prin urmare seful statului este ales de Parlament este in dependenta fata de acesta. Presedintele desemneaza un candidat p/u functia de prim-ministru care urmeaza sa obtina votul de incredere al Parlamentului. Presedintele poate dizolva Parlamentul in caz de imposibilitatea formarii guvernului sau al blocarii procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni. In privinta autoritatii judecatoresti Presedintele numeste in functie judecatorii la propunerea Cons Superior al Magistraturii. Deci rolul si locul Presedintelui in sistemul aut publice are un caracter de colaborare,exercitarea a atributiilor intru respectarea legii si promovarea politicii de stat.

TEST nr. 49 Subiectul 1. Elemente de structura ale dreptului subiectiv. 1.1.Identificati natura juridica a dreptului subiectiv. Dreptul subiectiv ar putea fi definit ca prerogativa conferita de lege in temeiul careia titularul dreptului poate sau trebuie sa desfasoare o anumita conduita ori sa ceara altora desfasurarea unei conduite adecvate dreptului sau, sub sanctiunea recunoscuta de lege, in scopul valorificarii unui interes personal, direct, nascut si actual, legitim si juridic protejat, in acord cu interesul obstesc si cu normele de convietuire sociala. Aceste prerogative private ca un tot,denumite astfel si dr omului,constitue statutul juridic al persoanei. Acest statut cunoaste o anumita evolutie istorica care coincide in ultima analiza cu linia progresului uman. Pe de o parte, este vorba de dobindirea lui de catre fiecare fiinta umana a planetei noastre, prin universalizarea sa ,iar pe de alta parte, de imbogatirea permanenta a continutului sau, prin adaugarea unor dr noi care sa satisfaca nevoile de orce natura ale personalitatii umane. 1.2.Argumentati interactiunea si interdependenta dreptului subiectiv si dreptului obiectiv. Din insusi difinitia data de dr subiectiv ca prerogativa, facultate recunoscuta de lege, conexiunea este mult mai evidenta. Dr subiectiv nu poate exista in afara dr obiectiv.Dr obiectiv, astfel spus, legea constitue fundamentul dr subiective.Un dr subiectiv exista si poate fi exercitat numai in masura in care sete prevazut si ocrotit de regula de de dr. Dupa cum, la rindul lor, regulile de dr se realizeaza, prind viata prin existenta si exercitare dr subiective.Ca fara lege nu exista dr se poate demonstra pe o realitate vie din viata sociala contemporana: concubinajul. El consta in convetuirea, cu caracter de relativa stabilitate, intre un barbat si o femeie care nu sint uniti prin casatorie, traind intr-o uniune libera, o uniune de fapt sau o casatorie de fapt. Drepturile subiective decurg si sunt strns legate de dreptul obiectiv, intre ele existnd o legatura indisolubila. Drepturile subiective nu pot fi concepute fara a fi prevazute in normele juridice, deci ele exista si se pot exercita numai daca sunt recunoscute de dreptul obiectiv pentru ca numai recunoasterea si ocrotirea printr-o norma juridica a unei valori ii confera acesteia calitatea de drept subiectiv. Desi cele doua acceptiuni ale dreptului sunt diferita ca semnificatie terminologica ele sunt doua ipostaze corelate ale dreptului.Dreptul obiectiv este cel care priveste si ocroteste dreptul subiectiv, iar regula de drept se realizeaza prin exercitarea dreptului subiectiv. 1.3.Estimati elementele de structura ale dreptului subiectiv si formulati exemple. Exista doi vectori care determina existenta dreptului subiectiv: esenta si realizarea, adica vointa si interesul subiectului de drept. Ambele elemente desavrsesc structura dreptului subiectiv. Teoriile cu privire la dreptul subiectiv pot fi grupate in urmatoarele: elementul esential al dreptului subiectiv este vointa, acesta fiind o putere a vointei dreptul subiectiv este un interes protejat de lege att vointa ct si interesul constituie elementele definitorii, inerente si inseparabile ale dreptului subiectiv Teoria vointei , apartinnd doctrinelor liberale, voluntariste si individualiste, considera ca dreptul subiectiv deriva din vointa umana: o vointa individuala sau o vointa colectiva. Dreptul subiectiv ar fi deci o putere apartinnd unei persoane, o putere de vointa, o suveranitate de vointa. Pornind de la ideea ca vointa omului este creatoare de drepturi subiective, autonomia de vointa pledeaza pentru libertatea individuala, neingradita dect de cerinta respectarii bunelor moravuri si a ordinii publice. Conform teoriei lui R. V. Ihering dreptul subiectiv cuprinde doua elemente: un element substantial si un element formal; primul element consta in utilitatea sau avantajul dreptului iar al doilea in actiunea in justitie. Avantajul sau utilitatea formeaza continutul dreptului. El implica valoarea si interesul. Valoarea determina limitele continutului, iar interesul se prezinta sub forma unui raport care exista intre ideea de valoare si subiectul de drept. Dreptul subiectiv exprima deci interesul, si intruct legea acorda dreptului subiectiv protectia sa printr-o actiune in justitie de care se poate uza este necesar pentru asigurarea realizarii interesului, drepturile subiective urmeaza sa fie definite ca interese juridice protejate. Statul decide care sunt interesele susceptibile de a fi transformate in drepturi subiective. Numai unor interese considerate ca atare statul le asigura protectia sa. Intr-un stat cu o organizare cu adevarat democratica si care tine seama de libertatea indivizilor, drepturile subiective consacrate prin lege vor fi in concordanta deplina cu opinia societatii.

95

Subiectul 2. Procedura de alegere a Presedintelui Republicii Moldova. 2.1 Caracterizati prevederile constitutionale referitoare la procedura de alegere a Presedintelui Republicii Moldova Art. 78 din Constitutie prevede alegerea presedintelui R.M. Presedintele RM este ales de catre Parlament, prin vot secret. Poate fi ales presedinte al RM, cetateanul cu drept de vot, care are 40 ani impliniti, a locuit sau locuieste permanent pe teritoriul RM nu mai putin de 10 ani si poseda limba de stat. Este ales candidatul care a obtinut votul a trei cincimi din numarul deputatilor alesi. Daca nici un candidat nu a intrunit numarul necesar de voturi, se organizeaza al doilea tur de scrutin intre primii doi candidati stabiliti in ordinea numarului descrescator de voturi obtinute in primul tur. Daca si in turul al doilea nici un candidat nu va intruni numarul necesar de voturi, se organizeaza alegeri repetate. Daca si dupa alegerile repetate Presedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor in noul Parlament. 2.2 Determinati etapele principale ale procedurii de alegere a Presedintelui Republicii Moldova Procedura de alegere Presedintelui RM este stabilita de Legea cu privire la procedura de alegere a Presedintelui RM., care prevede ca alegerile Presedintelui RM, se desfasoara cu cel mult 45 zile inainte de ziua expirarii mandatului presedintelui in exercitiu. Insa, in cazul cind a intervenit vacanta functiei de Presedinte al Republicii Moldova in urma demisiei, demiterii, imposibilitatii definitive de exercitare a atributiilor sau decesului, alegerile pentru un nou Presedinte al Republicii Moldova se vor organiza in termen de 2 luni de la data cind a intervenit vacanta functiei. Data alegerilor pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova se stabileste prin hotarire a Parlamentului. Concomitent cu stabilirea datei alegerilor, Parlamentul, la propunerea fractiunilor parlamentare, instituie o comisie speciala de desfasurare a alegerilor pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova. Candidatura pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova poate fi propusa, incepind cu ziua fixarii datei alegerilor, de catre: a) persoana care isi inainteaza propria candidatura sustinuta de cel putin 15 deputati; b) un grup de cel putin 15 deputati. Propunerea candidaturii pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova, semnata de toti deputatii care o sustin, va fi prezentata comisiei speciale cel tirziu cu 5 zile inainte de ziua alegerilor si va fi insotita de: a) consimtamintul scris al candidatului si certificatul lui de sanatate, eliberat de institutia medicala abilitata; b) declaratia despre toate veniturile candidatului din anul precedent si din anul alegerilor; c) datele biografice ale candidatului (curriculum vitae). Deputatii care au semnat propunerea candidaturii pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova nu sint in drept sa mai semneze si o alta, sub sanctiunea nulitatii oricarei semnaturi ulterioare. Candidatul la functia de Presedinte al Republicii Moldova poate sa-si retraga candidatura in orice moment pina la declararea inceputului votarii. Apoi, Presedintele comisiei speciale sau unul din membrii ei prezinta Parlamentului candidatii la functia de Presedinte al Republicii Moldova. (2) Fiecarui candidat i se acorda dreptul de a se adresa Parlamentului cu o scurta alocutiune si de a raspunde la intrebarile deputatilor. (3) Reprezentantul grupului de deputati care a desemnat candidatul la functia de Presedinte al Republicii Moldova are dreptul de a lua cuvintul in sustinerea candidatului. Alegerile pentru functia de Presedinte al Republicii Moldova se desfasoara la sedinta publica speciala a Parlamentului la data stabilita. Votarea (1) Votarea pentru candidatii la functia de Presedinte al Republicii Moldova se efectueaza in mod secret. (2) Numele candidatilor se includ in buletinul de vot in ordinea desemnarii lor. (3) Fiecarui deputat i se inmineaza un buletin de vot. (4) Deputatii voteaza stergind cu o linie din buletinul de vot numele candidatilor contra carora voteaza. (5) Imediat dupa terminarea votarii, comisia speciala intocmeste un proces-verbal care va contine: a) numarul total de deputati care au primit buletine de vot; b) numarul total de buletine introduse in urna; c) numarul total de voturi acumulate de fiecare candidat; d) numarul total de buletine declarate nevalabile; e) alte date necesare.

96

Votarea pentru candidatii la functia de Presedinte al Republicii Moldova se efectueaza in mod secret. 2.3 Evaluati legislatia referitoare la alegerile Presedintelui Republicii Moldova In urma desfasurarii procedurii de alegere a Presedintelui Republicii Moldova, este ales candidatul care a obtinut votul a 3/5 din numarul deputatilor alesi. Daca nici un candidat nu a intrunit numarul necesar de voturi, se organizeaza, in termen de cel mult 3 zile, un al doilea tur de scrutin intre primii doi candidati stabiliti in ordinea descrescatoare a numarului de voturi obtinute in primul tur. Daca la turul intii a participat un singur candidat care nu a acumulat numarul necesar de voturi sau daca in turul al doilea nici un candidat nu a acumulat numarul necesar de voturi, se organizeaza alegeri repetate. In cazul paritatii de voturi dupa primul tur de scrutin, comisia speciala stabileste prin tragere la sorti candidatii care vor participa la turul al doilea. Alegerile repetate au loc in termen de 15 zile de la ultimele alegeri ordinare in care nu a fost ales Presedintele Republicii Moldova, in conditiile prezentei legi. Daca si dupa alegerile repetate Presedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Presedintele in exercitiu dizolva Parlamentul si stabileste data alegerilor in noul Parlament. TEST nr. 50 Subiectul 1. Elemente de structura ale obligatiunii juridice. 1.1.Identificati natura juridica a obligatiunii. Raportul juridic, in esenta reprezinta o relatie sociala reglementata . Norma sociala este reglementata de catre stat doar la acel moment in care relatia sociala este considerata de catre legiuitor importanta pentru societate la acel nivel e dezvoltare a ei. Obligatia are in primul rind un caracter social, fiind cuprinsa intro norma juridica legiferata de catre stat,deci cel deal doilea caracter al acesteia este caracterul ei etatic, statal, deoarece emana de la stat prin legiferarea acestei relatii sociale printrun raport juridic, care cuprinde in elemenele sale atit drepturile cit si oblgatiile subiectilor participanti la raporturile juridce 1.2.Generalizati elementele de structura ale obligatiunii juridice. Elementele de structura ale unei obligatiuni juridice, difera in dependenta de natura juridica a normeijuridice in care se stabileste. Avem obligatii de a cere care solicita un anumit comportament la latitudinea subiectului, de a a face care solicita doar acel comportament pe care il prevede norma juridica, de a nu face cind interzice un anumit comportament. In cayul normelor juridice imperative-onerative- se solicita o anumita conduita activa a destinatarilor, fiind obligatii de a face, realiyarea obligatiei va avea loc prin realiyare de catre participant la raporturi juridice a obligatiei prescise- a comortamentlui solicitat. In cayul normelor juridice imperative-prohibitive- se va interzice un anumit comportament, fiind obligaii de a nu face, solicitindu-se abtinerea de la acel comporatment pe care il contine norma. In cadrul dispsozitiilor permisive, este o obligatie de a cere- se soicita comportamentul pe care alternativ il poate alege subiectul raportului juridic, adica se lasa la discretia acestuia de a alege comportamentul sau. In cazul normelor supletive- ca o varianta a normelor permisive, statul determina o anumita obligatie pentru subiectii participanti la raportul juridic in situatia in care acesta in cadrul unui raport juridic, nu sint stabilite anumite obligatii necesare pentru acel raport juridic, pe care statul le considera obligatorii pentru categoria data de raporturi juridice, cerind el insusi anumite obligatii pentru acestia. 1.3.Estimati modalitatile (formele) obligatiunilor juridice si formulati exemple. Modalitatile obligatiilor sint de a cere, e a face si e a nu face. In cayul normelor juridice imperative-onerative- se solicita o anumita conduita activa a destinatarilor, fiind obligatii de a face, realiyarea obligatiei va avea loc prin realiyare de catre participant la raporturi juridice a obligatiei prescise- a comortamentlui solicitat. In cayul normelor juridice imperative-prohibitive- se va interzice un anumit comportament, fiind obligaii de a nu face, solicitindu-se abtinerea de la acel comporatment pe care il contine norma. In cadrul dispsozitiilor permisive, este o obligatie de a cere- se soicita comportamentul pe care alternativ il poate alege subiectul raportului juridic, adica se lasa la discretia acestuia de a alege comportamentul sau. In cazul normelor supletive- ca o varianta a normelor permisive, statul determina o anumita obligatie pentru subiectii participanti la raportul juridic in situatia in care acesta in cadrul unui raport juridic, nu sint stabilite anumite obligatii necesare pentru acel raport juridic, pe care statul le considera obligatorii pentru categoria data de raporturi juridice, cerind el insusi anumite obligatii pentru acestia. Subiectul 2. Atributiile si actele Presedintelui Republicii Moldova. 2.1 Caracterizati despre atributiile si actele Presedintelui Republicii Moldova. Presedintele RM are un loc deosebit in sistemul statal. De aceea si competenta sa (atributiile, imputernicirile) trebuie sa corespunda necesitatii de a se exprima din numele poporului pe carel reprezinta. Ca sef al statului, Presedintele RM reprezinta statul si este garantul suveranitatii, independentei nationale, a unitatii si integritatii teritoriale a tarii. Astfel, Presedintele republicii reprezinta statul atit pe plan intern, cit si international si nici o alta autoritate publica nu-si poate aroga aceasta functie. Pe de alta parte, Presedintelui RM ii revine si functia de garant al suveranitatii, independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii. Aceasta prevedere constitutionala semnifica faptul ca Presedintele republicii dispune de posibilitati consitutionale pentru a preveni prejudicierea si atentarea la ele. Ca principale atributii ale Presedintelui RM prevazute de Constitutie putem mentiona:

97

- Numirea Guvernului - Dizolvarea Parlamentului - Atributii in domeniul politicii externe - Atributii in domeniul apararii Presedintele Republicii Moldova indeplineste si urmatoarele atributii: a) confera decoratii si titluri de onoare; b) acorda grade militare supreme prevazute de lege; c) solutioneaza problemele cetateniei Republicii Moldova si acorda azil politic; d) numeste in functii publice, in conditiile prevazute de lege; e) acorda gratiere individuala; f) poate cere poporului sa-si exprime, prin referendum, vointa asupra problemelor de interes national; g) acorda ranguri diplomatice; h) confera grade superioare de clasificare lucratorilor din procuratura, judecatorii si altor categorii de functionari, in conditiile legii; i) suspenda actele Guvernului, ce contravin legislatiei, pina la adoptarea hotaririi definitive a Curtii Constitutionale; j) exercita si alte atributii stabilite prin lege. ACTELE Presedintele RM emite acte prin care isi manifesta si materializeaza vointa sa. Presedintele RM emite decrete. Ele pot avea caracter normativ (decretul despre mobilizarea totala sau partiala) sau pot fi individuale (de conferire a gradelor, titlurilor de onoare, grade militare supreme). Decretele sunt obligatorii pe tot teritoriul tarii. Ele se publica in monitorul oficial. Presedintele poate sa emita si acte cu caracter politic: mesaje, declaratii, apeluri, demersuri, scrisori. 2.2 Generalizati atributiile Presedintelui Republicii Moldova in colaborare cu Parlamentul, cu Guvernul, cu alte autoritati publice. Atributiile Presdintelui in colaborare cu Parlamentul: - Presedintele poate lua parte la lucrarile Parlamentului si este in drept sa participe la lucrarile Parlamentului si sa adreseze acestuia mesaje cu privire la principalele probeleme ale natiunii. - Presedintele dispune de un atribut exclusiv dizolvarea Parlamentului. De acest atribut el poate sa dispuna numai in 2 cazuri: 1. in cazul imposibilitatii formarii Guvernului; 2. in cazul blocarii procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni. Presedintele poate apela la aceasta sanctiune constitutionala numai in cazul consultarii prelabile cu fractiunile parlamentare. Atributiile Presedintelu in colaborarei cu Guvernul: - Dupa consultarea majoritatii parlamentare, Presedintele Republicii Moldova desemneaza un candidat pentru functia de Primministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament. In caz de remaniere guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca si numeste, la propunerea Primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului. - Presedintele coopereaza cu Guvernul: el poate lua parte la sedintele Guvernului. El prezideaza sedintele Guvernului la care participa. Presedintele Republicii Moldova poate consulta Guvernul in probleme urgente si de importanta deosebita. La sedinte presedintele poate sa-si expuna parerea, dar nu poate impune vointa sa. Atributiile Presedintelui in colaborare cu alte autoritati publice, se determina prin faptul ca Presedintele RM numeste in functii publice la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, numeste judecatorii judecatoriilor, Curtilor de Apel, Judecatorii judecatoriilor specializate etc. 2.3 Evaluati legislatia ce reglementeaza atributiile Presedintelui Republicii Moldova in domeniul apararii si in domeniul politicii externe. Atributiile Presedintelui in domeniul apararii. Conform Constitutiei RM, Presedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al fortelor armate, avind urmatoarele atributii: - Presedintele Republicii Moldova poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea partiala sau generala. -In caz de agresiune armata indreptata impotriva tarii, Presedintele Republicii Moldova ia masuri pentru respingerea agresiunii, declara stare de razboi si le aduce, neintirziat, la cunostinta Parlamentului. Daca Parlamentul nu se afla in sesiune, el se convoaca de drept in 24 de ore de la declansarea agresiunii. - Presedintele Republicii Moldova poate lua si alte masuri pentru asigurarea securitatii nationale si a ordinii publice, in limitele si in conditiile legii. Atributiile Presedintelui in domeniul politicii externe Ca sef al statului si ca reprezentantul lui oficial, Presedintele RM dispune de anumite atributii in domeniul politicii externe. Astfel conform Constitutiei Presedintele RM:

98

- poarta tratative si ia parte la negocieri, incheie tratate internationale in numele Republicii Moldova si le prezinta, in modul si in termenul stabilit prin lege, spre ratificare Parlamentului. - la propunerea Guvernului, acrediteaza si recheama reprezentantii diplomatici ai Republicii Moldova si aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice. - primeste scrisorile de acreditare si de rechemare ale reprezentantilor diplomatici ai altor state in Republica Moldova.

99