1662819914607565

TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI
Teste de evaluare curentă
Autor: Dumitru Baltag, dr. hab., prof. univ.
Chișinău, 2022
PAGE \* MERGEFORMAT 77
TEST de evaluare curentă nr. 1: ” Sistemul științelor juridice”
A. Întrebări
1. Cum am putea defini termenul „ştiinţă” şi cum se clasifică sistemul ştiinţei?
2. Prin conţinutul obiectului său, căror ştiinţe aparţine ştiinţa dreptului?
3. Cum se clasifică sistemul ştiinţelor sociale?
4. Ce studiază ştiinţa dreptului?
5. Din ce perspective este studiat dreptul?
6. Din ce ştiinţe este compus sistemul ştiinţei dreptului?
7. Ce studiază istoria dreptului? De ce este importantă cercetarea istoriei dreptului?
8. Ce studiază ştiinţele juridice de ramură?
9. Ce sunt ştiinţele ajutătoare (participative)? Daţi exemple.
10. Ce studiază teoria generală a dreptului? Care este etimologia cuvântului „teorie”?
11. Care este scopul teoriei generale a dreptului?
B. Exerciţii
I. Completaţi punctele din afirmaţiile de mai jos cu informaţiile obţinute din acest
capitol:
a) Ştiinţa este un sistem de cunoştinţe despre natură, ……………. şi gândire, cunoştinţe obţinute
prin metode corespunzătoare şi exprimate în concepte, categorii, principii şi noţiuni.
b) Ştiinţele sociale sunt alcătuite din ştiinţe de tip, …………… ştiinţe care îşi propun reconstituirea
şi interpretarea trecutului, ştiinţe care studiază aspectele normative ale activităţii umane şi din
cercetarea epistemologică a ştiinţei.
c) Ca ştiinţă explicativă, ştiinţa dreptului studiază natura …………. caracteristicile sale structurale,
raporturile cu alte ştiinţe şi legăturile interne ale sistemului juridic.
d) Dreptul este studiat din triplă perspectivă: din perspectivă globală, din perspectivă istorică şi din
perspectivă ……………………
e) Sistemul ştiinţelor ……………. este alcătuit din teoria generală a dreptului, ştiinţele juridice de
ramură, ştiinţele juridice istorice şi ştiinţele ajutătoare (participative).
f) Ştiinţele juridice istorice cuprind şi istoria ideilor şi a doctrinelor juridice, a marilor curente şi
şcoli de drept - şcoala ………………. pozitivismul juridic, şcoala istorică a dreptului.
g) Dreptul constituţional, dreptul civil, dreptul administrativ, dreptul penal sunt ………….. de
drept.
h) Scopul teoriei generale a dreptului este acela de a îmbogăţi cunoaşterea şi ……………..
dreptului.
II. Comentaţi afirmaţiile:
a) Schelling scria în anul 1800 că „ştiinţa dreptului e o ştiinţă pur teoretică. Ea este pentru libertate
exact acelaşi lucru ca mecanica pentru mişcare, pentru că deduce acel mecanism natural, sub care
fiinţele libere pot fi gândite ca atare în raporturi reciproce - mecanism care, negreşit, nu poate fi
constituit decât prin libertate”.
b) Auguste Comte, părintele sociologiei, avea acum 150 de ani o părere destul de pesimistă despre
drept, privit ca ştiinţă. Potrivit acestuia, dreptul, nefiind ştiinţă, va trebui să dispară.
c) Juriştii nu-şi mai pot permite luxul abordărilor realizate doar din perspective strict locale.
d) Mircea Manolescu considera că „sub conceptul general de ştiinţă juridică, vom avea mai întâi
teoria dreptului, care nu trebuie confundată cu filosofia dreptului sau cu enciclopedia dreptului.
Teoria dreptului este disciplina care se ocupă cu discriminarea a ceea ce se numeşte ştiinţa
dreptului spre deosebire de ceea ce se numeşte practica dreptului, şi cu componentele generale
ale ştiinţei juridice”.
III. Completaţi tabelul de mai jos cu ,,A(devărat)” sau „F(als)n, după caz, pentru
fiecare dintre afirmaţiile de mai jos:
1) Scopul ştiinţelor despre societate este acela de a cunoaşte legile generale ale existenţei şi
dezvoltării societăţii, de a studia formele de organizare socială şi modalităţile specifice de
manifestare a diverselor componente alş realităţii social-umane - politice, etice, juridice etc.
2) Ştiinţele istorice au ca obiect activităţile umane şi îşi propun să stabilească legile şi relaţiile
funcţionale corespunzătoare, utilizând observaţiile sistematice, experimentale, studiile statistice
etc. - economia, politologia, psihologia, sociologia, demografia, lingvistica etc.
3) Ştiinţa dreptului studiază juridicul în toate formele sale de manifestare, dar, în primul rând, ca
dimensiune alienabilă a existenţei umane, în condiţii social-istorice nedeterminate.
4) Dimensiunea juridică a societăţii este o realitate asupra căreia se apleacă - spre a-i cerceta
legităţile, regularităţile, geneza şi modalităţile de exprimare şi determinare a comportamentului
uman - atât dreptul, cât şi alte componente ale sistemului ştiinţelor sociale (istoria, sociologia,
etica, politologia etc.).
5) Ştiinţa dreptului se opreşte doar la studiul normei juridice sau al contractului, la o exegeză a
textelor normative; ea supune unui amplu proces explicativ contextul sociocultural în care apar şi
îşi duc viaţa normele juridice şi instituţiile juridice, colaborând în acest sens cu toate ştiinţele
sociale.
6) Teoria generală a dreptului cuprinde acel set conceptual prin care ştiinţa dreptului judecă /
explică realitatea juridică.
7) Ştiinţa dreptului se dezvoltă permanent, ceea ce conduce la o lărgire a sferei de acţiune a
dreptului.
8) Globalizarea implică potenţarea sarcinilor de cercetare ştiinţifică atât în planul teoretic general,
cât şi în planul cunoaşterii sectoriale, ea aducând cu sine şi probleme juridice complexe, precum
terorism, trafic de persoane şi de droguri, evaziune fiscală.
1 2 3 4 5 6 7 8
IV. Completaţi tabelul de mai jos cu varianta care este corectă în întregime:
1. Clasificarea trihotomică a ştiinţei este următoarea:
a) ştiinţe ale naturii, ştiinţe despre societate, ştiinţe despre gândire;
b) ştiinţe despre societate, ştiinţe politice, ştiinţe despre gândire;
c) ştiinţe politice, ştiinţe juridice şi ştiinţe ale naturii.
2. Prin conţinutul obiectului său, ştiinţa dreptului aparţine:
a) sistemului ştiinţelor despre gândire;
b) sistemului ştiinţelor ale naturii;
c) sistemului ştiinţelor despre societate.
3. Ştiinţele sociale sunt împărţite în:
a) ştiinţe de tip nomotetic şi ştiinţe juridice;
b) ştiinţe istorice şi ştiinţe juridice;
c) ştiinţe de tip nomotetic, ştiinţe istorice, ştiinţe care studiază aspectele normative ale activităţii
umane şi cercetarea epistemologică a ştiinţei.
4. Ştiinţele juridice studiază:
a) doar legile existenţei şi dezvoltării statului şi a dreptului;
b) doar instituţiile politice juridice şi formele lor concret-istorice;
c) modul în care instituţiile politico-juridice influenţează şi suportă influenţa socială.
5. Dreptul este studiat:
a) doar din perspectivă globală;
b) din perspectivă globală, istorică şi structurală;
c) din perspectivă istorică şi structurală.
6. Sistemul ştiinţei dreptului este alcătuit din următoarele părţi:
a) doar din teoria generală a dreptului;
b) doar din ştiinţele juridice de ramură şi din ştiinţele participative;
c) teoria generală a dreptului, ştiinţele juridice istorice, ştiinţele juridice de ramură şi ştiinţele
participative.
7. Reprezintă ştiinţe juridice de ramură:
a) dreptul civil, dreptul financiar, dreptul internaţional public;
b) şcoala dreptului natural, pozitivismul juridic, şcoala istorică a dreptului;
c) noţiunile juridice, conceptele juridice, categoriile juridice.
8. Şcoala dreptului natural, pozitivismul juridic, şcoala istorică a dreptului reprezintă:
a) ştiinţe juridice de ramură;
b) ştiinţe juridice istorice;
c) ştiinţe ajutătoare.
9. Cercetarea istoriei dreptului prezintă importanţă deoarece:
a) nu poate evidenţia progresul juridic;
b) se suprapune ştiinţelor ajutătoare;
c) relevă existenţa unor legi ale apariţiei, ale devenirii sau ale dispariţiei unor forme de drept, în
strâns contact cu legile generale ale dezvoltării sociale sau cu bazine de civilizaţie juridică
atestate în timp.
10. Ştiinţele ajutătoare:
a) nu fac parte propriu-zis din sistemul ştiinţei dreptului;
b) nu sunt indispensabile cunoaşterii unor fenomene de drept sau bunei aplicări a normelor juridice;
c) nu utilizează mijloace ştiinţifice specifice altor ştiinţe: chimice, fizice, medicale, matematice.
C. Teme pentru referate

1) Marile curente şi şcoli de drept (şcoala dreptului natural).
2) Marile curente şi şcoli de drept (pozitivismul juridic).
3) Marile curente şi şcoli de drept (şcoala istorică a dreptului).
4) Locul, rolul şi scopul Teoriei generale a dreptului în sistemul ştiinţei dreptului.
5) Necesitatea recurgerii la transplant juridic în condiţiile globalizării.
TEST de evaluare curentă nr. 2: ”Cercetarea științifică a fenomenului juridic”
A. Întrebări
1. Ce este „metodologia juridică”?
2. Ce elemente intră în componenţa conţinutului şi a obiectului metodologiei juridice?
3. Care sunt metodele cercetării ştiinţifice juridice?
4. Care sunt regulile metodei comparative? Enumeraţi şi explicaţi fiecare regulă.
5. Cum explicaţi fenomenul de contaminare juridical
6. Care sunt domeniile în care se implică sociologia juridică?
7. Ce presupun metodele cantitative?
8. Consideraţi ca fiind plauzibilă ipoteza conform căreia judecătorul ar putea să fie înlocuit de un
calculator în pronunţarea unei soluţii în procesul judiciar?
B. Exerciţii
1. Completaţi punctele din afirmaţiile de mai jos cu informaţiile obţinute din acest capitol:
a) Cuvântul „metodă” vine de la grecescul …………….. - cale, drum, mod de expunere.
b) Dreptul, ca ştiinţă sistematică, este o ştiinţă eminamente …………….. în care necesitatea
argumentării se prezintă ca o cerinţă sine qua non.
c) Sociologia aduce o viziune nouă asupra dreptului, defmindu-1 ca un …………. social, care
aduce şi primeşte influenţă din partea ………………………..
d) Una dintre regulile care prezidează utilizarea metodei comparative în drept este aceea că se
compară numai ce este ………………………………….
e) Metoda ………………………. este metoda prin care se urmăreşte să se stâbilească adevăruri
individuale încă necunoscute, prin intermediul adevărurilor individuale dinainte cunoscute.

a) Lessing arăta faptul că drumul către adevăr este mai preţios decât însăşi stăpânirea lui.
b) Dreptul este o matematică a ştiinţelor sociale.
c) Orice jurisconsult trebuie să fie istoric şi fiecare istoric trebuie să fie jurisconsult.
d) Juristul Maurice Hauriou sublinia că „puţină sociologie te îndepărtează de drept, iar multă
sociologie te readuce la el”. Pe de altă parte, sociologul Georges Gurvitch era de părere că „puţin
drept te îndepărtează de sociologie, iar mai mult drept te readuce la ea”.
e) Dreptul este social prin vocaţie şi conţinut.
III. Completaţi tabelul de mai jos cu ,,, A(devărat) sau ,,F(als)”, după caz, pentru fiecare
dintre afirmaţiile de mai jos:
1. Toate fenomenele sociale sunt fenomene juridice.
2. Pentru cunoaşterea sistemelor de drept sunt extrem de utile juristului concluziile istoricului, aşa
cum istoricul trebuie să se aplece asupra documentului juridic.
3. Întrucât regulile de drept au importante consecinţe asupra destinului social şi individual al
omului, juristul se poate izola la adăpostul tehnicii juridice fără să acorde aspectelor sociologice
ale dreptului cea mai mare atenţie.
4. Comparaţia instituţiilor juridice se face izolat, fară a se analiza principiile de drept ale sistemului
respectiv, considerând faptul că fiecare instituţie există în mod izolat faţă de celelalte instituţii
din cadrul unei ramuri de drept.
5. Bazele cercetării sociologice a dreptului au fost puse de juristul german Eugen Erlich.
6. La baza tuturor comparaţiilor trebuie să stea descoperirea unui anumit număr de indici comuni, a
căror existenţă permite discuţia despre o identitate de fenomene.
7. Hotărârea judecătorească nu înseamnă aplicarea pur mecanică a legii la o cauză determinată.
8. În urmă cu peste 50 de ani, în universităţi din S.U.A. s-au iniţiat primele cercetări de informatică
juridică.
9. Teoria generală a dreptului şi ştiinţele particulare abordează de fiecare dată dimensiunea istorică
a conceptelor şi categoriilor cu care operează.
10. Sociologii au recunoscut că dintre toate fenomenele sociale, fenomenul politic se impune cu
precădere ca fiind cel mai caracteristic din punct de vedere social.
11. Ştiinţele juridice cercetează dreptul din interior, sociologia îl studiază din exterior.
12. Expresia ubi societas ibi ius se traduce: „nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii”.
13. Juristul nu se poate izola la adăpostul tehnicii juridice, el trebuie să se plaseze în centrul vieţii
sociale, Să acorde aspectelor sociologice ale dreptului cea mai mare atenţie.
14. Pe plan mondial, cercetările de informatică juridică au fost orientate în următoarele direcţii:
elaborarea şi sistematizarea legislaţiei, evidenţa legislativă, evidenţa deciziilor de practică
judecătorească (a precedentelor judecătoreşti), stocarea şi sistematizarea informaţiei ştiinţifice
juridice, evidenţe criminologice.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1. Principiile sunt factori de relativă invarianţă ce formează:
a) obiectul metodologiei juridice;
b) conţinutul metodologiei juridice;
c) metode de cercetare ştiinţifică juridică.
2. Ştiinţa dreptului comparat presupune:
a) analiza logică a dreptului;
b) dezvăluirea sensului evenimentelor trecute;
c) compararea sistemelor de drept ale diverselor state.
3. Din punct de vedere social, legile sunt:
a) fenomene juridice secundare;
b) reguli ale metodei comparative;
c) fenomene juridice primare.
4. Între temele de cercetare sociologică juridică se întâlnesc:
a) investigaţii cu caracter de expertiză legală;
b) sistemul izvoarelor dreptului;
c) metodele cantitative aplicate în drept.
5. Cel care pune bazele cercetării sociologice a dreptului este:
a) Hugo Grotius;
b) Eugen Erlich;
c) Max Weber.
6. Actul normativ care a rezistat cu mici modificări timp de 10 secole este:
a) Codul lui Justinian;
b) Pravila lui Vasile Lupu;
c) Legea celor XII Table.
7. Una dintre regulile metodei comparative constă în:
a) considerarea termenilor în conexiunile lor reale;
b) cercetarea sociologică juridică;
c) deducţia.
1 2 3 4 5 6 7
V. Studiu practic:
Utilizând informaţiile teoretice din subcapitolul „Metodele cantitative”, accesaţi următorul link şi
explicaţi rolul calculatorului în drept:
 http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame
 http://portal.just.ro/SitePages/acasa.aspx
 http://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22documentcollectionid2%22:[%22GRANDCH AMBER
%22,%22CHAMBER%22]}
1. Instrumentele logicii şi ale sociologiei în studierea fenomenului juridic.
2. Dreptul comparat.
3. Şcoala sociologică monografică (Şcoala sociologică de la Bucureşti).
4. Apariţia Codului civil francez între istorie şi realitate juridică.
5. Jurometria.
6. Judecătorul: persoană sau calculator?
TEST de evaluare curentă nr. 3: Locul și rolul dreptului în societate
A. Întrebări
1. Care sunt accepţiunile cuvântului „drept”?
2. De ce este dreptul o artă şi o tehnică?
3. Care este relaţia dintre drept şi juridic?
4. Cum defineşte Hugo Grotius dreptul natural?
5. Dreptul este un produs al societăţii, variabil în timp şi spaţiu sau, în spatele său, se ascunde un
mănunchi de principii absolute, universale, pe care le descoperă raţiunea omenească?
6. Când apare dreptul?
7. Care este prima formă de organizare socială? Argumentaţi.
8. Care sunt componentele juridicului?
9. De ce este conştiinţa juridică premisă a dreptului?
10. Care sunt factorii de configurare a dreptului?
11. în ce rezidă influenţa cadrului social-politic asupra dreptului?
12. Ce sunt grupurile de interes şi grupurile de presiune?
13. în ce constă esenţa dreptului? Explicaţi concepţia contractualismului asupra voinţei.
14. Care sunt tipurile istorice de drept?
15. Care sunt caracteristicile familiei dreptului romano-germanic şi ale familiei dreptului anglo-
saxon?
16. De ce este dreptul Uniunii Europene o tipologie juridică nouă? Argumentaţi.
17. Care sunt criteriile de structurare a sistemului de drept?
18. Ce este instituţia juridică?
19. în baza căror criterii se divide dreptul pozitiv în drept public şi drept privat?
20. Cum a explicat Şcoala istorică germană dreptul?
21. Care este definiţia dreptului?
B. Exerciţii
Completaţi punctele din afirmaţiile de mai jos cu informaţiile obţinute din acest capitol:
a) Dreptul nu este numai ştiinţă, el este, în egală măsură, tehnică şi ………………………
b) Totalitatea normelor juridice în vigoare (active) dintr-un stat poartă denumirea de drept
………….. un drept aplicabil imediat şi continuu, obligatoriu şi susceptibil de a fi adus la
îndeplinire printr-o forţă exterioară (coerciţiunea statală).
c) Romanii credeau în veşnicia dreptului. Acolo unde există societate există ………… adică ubi
societas ibi ius.
d) Drepturile omului sunt, în concepţia curentului jusnaturalismului, cele care decurg din calitatea
sa …………….. Esenţa omului stă în individualitatea lui.
e) Dacă avem în vedere faptul că dreptul nu poate exprima decât nevoile sociale ale unei
colectivităţi constituite în formă ………….. atunci dreptul apare în condiţii social-istorice
determinate, caracterizate prin diferenţieri specifice societăţii politice
f) Hoarda sau Ceata primitivă nu putea fi o formă socială de organizare, întrucât orice asemenea
formă implică şi conştiinţa unui …………… (real sau imaginat), iar Hoarda nu era decât
rezultatul unei apropieri instinctive.
g) Sancţiunile, în cazul nerespectării opreliştilor stabilite în conţinutul normelor, erau aplicate de
comunitate, putând să se dispună chiar alungarea din …………………..
h) În Europa, primele legiuiri consemnate documentar sunt Legile lui Lycurg în Sparta, Legile lui
Dracon şi Solon în Atena, Legea ……………………………… la romani şi Legea salică la
franci.
i) Înainte de a fi o realitate normativă, dreptul este o stare de ……………………. în sensul că
nevoile schimbătoare ale societăţii care-şi reclamă reflectare într-un sistem de norme nu se
transpun în limbajul şi în conţinutul dreptului.
j) Ca element component al acestui factor, ……………………… îşi impune autoritatea asupra
celorlalte componente ale sistemului social. Numeroase norme tehnice îmbogăţesc ca noi note
definitorii conţinutul tradiţional al dreptului.
k) Un grup de ………………… este orice structură grupală care, pe baza uneia sau a mai multor
atitudini comune, transmite anumite scopuri celorlalte grupuri din societate în vederea stabilirii,
a menţinerii sau a intensificării formelor de comportament care sunt implicate în atitudinile
comune.
l) ………………….. dreptului îl constituie ansamblul elementelor, al laturilor şi al conexiunilor
care dau expresie concretă voinţei şi intereselor sociale ce reclamă oficializarea şi garantarea pe
cale etatică.
m) Este în afara discuţiei faptul că latura ………………… reprezintă elementul cel mai pregnant al
conţinutului dreptului.
n) În general, se consideră că sistemele juridice de tradiţie romanistă (romano-germanică) se
clasifică în: sisteme care cunosc o mai pronunţată influenţă ………………… sistemul
germano - elveţiano - italian şi sistemul ţărilor nordice.
II. Completaţi tabelul de mai jos cu „A(devărat)” sau „F(als)n, după caz, pentru ■nare
1. Dreptul obiectiv desemnează facultatea unui subiect de a-şi valorifica sau de a-şi фйга împotriva
terţilor un anumit interes, legalmente protejat.
2. Legiuitorul trebuie să posede arta de a aplica legea în conformitate cu litera şi ^iritul său, iar
judecătorul trebuie să ştie să selecteze din ansamblul trebuinţelor sociale pr cele care răspund
unor nevoi reale.
3. În sociologie se vorbeşte despre fenomenul juridic şi despre juridicitate, ca un criteriu de
distincţie a fenomenelor sociale, în acest sens, toate fenomenele juridice pot fi privite ca
fenomene sociale şi toate fenomenele sociale sunt şi juridice.
4. Hoarda a fost forma universală de organizare a societăţii primitive. Ea s-a caracterizat printr-o
diviziune naturală a muncii (după sex şi vârstă) şi prin domnia legii.
5. În comunităţile primitive, raporturile membrilor erau conduse pe baza unor comandamente ce
exprimau nevoile elementare ale vieţii în comun şi care erau cuprinse într-un sistem de norme
sociale. îndelungata practică a acestor comunităţi determină apariţia unor tabu-uri,
corespunzătoare aşa-numitului sistem al totemismului de clan.
6. Codul lui Hammurabi, descoperit la Susa în 1901, cuprinde 282 de articole. Acest cod edictat cu
2000 de ani î. Hr., conţine atât norme cu caracter strict juridic, cât şi norme morale, religioase.
7. Cea de-a treia componentă a juridicului este alcătuită din elemente relaţionale, sociologice. Sunt
cuprinse aici numai raporturile juridice, situaţiile juridice fiind incluse în cea ce-a doua
componentă - dreptul.
8. Factorii de configurare a dreptului sunt factori exteriori complecşi care exercită influenţă asupra
dreptului.
9. Dreptul are în structura sa mai multe conţinuturi: conţinutul normativ, cel voliţional, cel social-
politic etc.
10. Forma exterioară (externă) a dreptului poate fi analizată din mai multe puncte de vedere: a) din
punctul de vedere al modalităţilor de exprimare a voinţei legiuitorului; b) din punctul de vedere
al modalităţilor de sistematizare a legislaţiei; c) din punctul de vedere al modalităţilor de
exprimare a normelor de drept în diverse acte ale organelor de stat.
11. Familia dreptului anglo-saxon are la bază diviziunea dreptului în drept public şi drept privat.
12. Caracterul imediat executoriu al normei de drept unional şi preeminenţa dreptului unional asupra
dreptului naţional se înfăţişează ca note calitative specifice ordinii juridice a Uniunii Europene.
13. Sistemul dreptului apare ca unitate obiectiv determinată, pe când sistemul legislaţiei reprezintă o
organizare a legislaţiei pe baza unor criterii alese de legiuitor.
14. Cea mai largă grupare de norme juridice o constituie ramura de drept. Ramura de drept este
ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile sociale dintr-un anumit domeniu al
vieţii sociale, în baza unei metode specifice de reglementare şi a unor principii comune.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1. Cuvântul „drept” este utilizat cu următoarele accepţiuni:
a) ştiinţă, tehnică, conştiinţă juridică;
b) drept obiectiv, drept pozitiv, drept subiectiv;
c) artă, tehnică, conştiinţă juridică.
2. Dreptul pozitiv reprezintă:
a) ansamblul normelor legale;
b) facultatea unui subiect de a-şi valorifica sau de a-şi apăra împotriva terţilor un anumit interes,
legalmente protejat;
c) totalitatea normelor juridice în vigoare (active) dintr-un stat, aplicabile imediat şi continuu,
obligatorii şi susceptibile a fi aduse la îndeplinire prin coerciţiune statală.
3. În realitate, trecerea de la ginta matriarHală la cea patriarhală s-a realizat ca urmare a
unor factori:
a) de natură religioasă;
b) de natură socială şi economică;
c) de natură politică.
4. În comunităţile aflate pe treapta primitivă de dezvoltare, raporturile membrilor erau
guvernate:
a) de norme obişnuielnice, religioase sau morale;
b) numai de norme obişnuielnice;
c) de norme juridice.
5. În condiţiile schimbărilor sociale ce au avut loc în societatea gentilico-tribală se produc
anumite modificări în structura şi modul de funcţionare a puterii sociale şi a normelor ce
asigurau eficienţa acestei puteri:
a) alături de preluarea unora dintre vechile norme de obicei şi sancţionarea lor (recunoaşterea lor)
ca norme statale, dreptul apare şi sub forma unor legi noi, edictate de noua putere;
b) dreptul înlătură celelalte categorii de norme sociale;
c) societatea rămâne guvernată de tabu-uri.
6. Realitatea juridică (juridicul) are un conţinut bogat în care includem:
a) economicul, politicul, eticul;
b) conştiinţa juridică, dreptul, ordinea de drept;
c) numai dreptul.
7. Conştiinţa juridică (a legiuitorului sau a poporului) joacă rolul unui receptor întrucât:
a) probează eficienţa dreptului;
b) se interpune între stimulii pe care-i emite societatea şi realitatea normativă;
c) primeşte stimulii pe care-i emite societatea, îi ordonează şi-i supune unui examen axiologic.
8. În componenţa cadrului natural, factor de configurare a dreptului, intră:
a) mediul geografic, factorii biologici, fiziologici, demografici;
b) condiţiile materiale de existenţă ale societăţii;
c) grupurile de presiune.
9. Factorul uman reprezintă zona centrală de interes pentru orice legiuitor întrucât:
a) în ipoteza încălcării normei de către destinatar, instituţia răspunderii urmăreşte exclusiv
restabilirea ordinii de drept;
b) legea constituie un important factor de socializare, modelând şi stimulând comportamentul
uman;
c) dreptul vizează gândurile, viaţa interioară, intenţiile individului.
10. Forma dreptului semnifică:
a) ansamblul elementelor, al laturilor şi al conexiunilor care dau expresie concretă voinţei şi
intereselor sociale ce reclamă garantarea pe cale etatică;
b) exprimarea organizării interioare a structurii conţinutului;
c) calitatea juridică a voinţei şi a interesului.
11. Sistemul de drept românesc aparţine:
a) sistemului de drept socialist;
b) sistemului germano-eleveţiano-italian;
c) sistemelor juridice de tradiţie romanică.
12. Dreptul originar sau primar al Uniunii Europene îşi are izvoarele:
a) în actele unilaterale ale instituţiilor Uniunii Europene: regulamente, directive, decizii,
recomandări, avize;
b) în tratatele constitutive de la Paris şi de la Roma, în tratatele şi acordurile care au modificat sau
au adaptat pe cele constitutive, precum şi în protocoalele şi convenţiile pe care Curtea de Justiţie
le denumeşte ca având forţă imperativă;
c) în tratatele constitutive de la Paris şi de la Roma.
13. Constituie criterii obiective ale construcţiei unei ramuri de drept:
a) obiectul reglementării juridice împreună cu principiile comune ramurii respective;
b) metoda de reglementare împreună cu principiile comune ramurii respective;
c) numai principiile comune ramurii de drept respective.
14. Dreptul este ansamblul regulilor asigurate şi garantate de către stat, care au ca scop
organizarea şi disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din societate,
într-un climat specific:
a) statornicirii spiritului de dreptate;
b) manifestării coexistenţei libertăţilor, al apărării drepturilor esenţiale ale omului şi al statornicirii
spiritului de dreptate;
c) manifestării coexistenţei libertăţilor.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
TEST de evaluare curentă nr. 4: Dreptul și statul
A. Întrebări
1. Ce este societatea civilă şi prin ce mecanisme acţionează?
2. Ce raporturi există între stat şi societatea civilă?
3. Care sunt elementele statului?
4. Ce este puterea de stat? Care sunt trăsăturile acesteia?
5. Care sunt formele suveranităţii?
6. Care sunt coordonatele principiului separaţiei puterilor în stat?
7. Ce este organul de stat?
8. Care sunt instanţele judecătoreşti?
9. Cum sunt organizate parchetele?
10. Ce rol îndeplineşte Consiliul Superior al Magistraturii?
11. Care este componenţa Consiliului Superior al Magistraturii?
12. Care sunt ceilalţi participanţi la activitatea de înfăptuire a justiţiei?
13. Care sunt jurisdicţiile internaţionale?
14. Care sunt laturile componente ale formei de stat?
15. Ce deosebire există între republica parlamentară şi cea prezidenţială? Daţi «umple de
republici.
16. Ce desemnează structura de stat? Daţi exemple de state unitare şi de state federative.
17. Argumentaţi de ce Belgia este un stat federativ.
B. Exerciţii
I. Completaţi punctele din afirmaţiile de mai jos cu informaţiile obţinute, din acest
capitol:
a) Există o strânsă corelaţie între instituţiile juridice şi mecanismele statale, corelaţie
asigurată de principiul ………………… puterilor în stat.
b) ………………………………. este principala instituţie politică a societăţii, fiind
instrumentul conducerii sociale.
c) Societatea civilă este alcătuită din ansamblul organismelor, structurilor şi mecanismelor
aflate în …………………. statului.
d) Spre deosebire de organizarea socială prestatală, în care predomina criteriul legărurilor de
sânge, statul adoptă un nou criteriu, cel ………………………………..
e) Latura internă a suveranităţii mai este denumită şi ………………….. puterii de stat şi
rezidă în faptul că, în interior, nicio altă putere nu este superioară puterii statului.
f) Separaţia puterilor se realizează în scopul ………………. lor, pentru a se împiedica
abuzul de putere. Teoria separaţiei puterilor în stat a fost fundamentată de
……………………
g) Organul de stat este acea parte componentă a aparatului de stat, învestită cu competenţă şi
putere şi care se caracterizează prin aceea că cei care o compun au o calitate specifică -
deputaţi, ……………….. sau magistraţi.
h) Puterea legislativă este exercitată de ……………………….
i) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se constituie în Secţii Unite pentru judecarea
………………………………………………… principalul instrument prin care se
asigură unificarea practicii la nivel naţional.
j) Tribunalele se organizează la nivelul fiecărui judeţ şi al municipiului Bucureşti; în
România, există un număr de …………………………. tribunale.
k) Procurorul are calitatea de ………………….. şi se bucură de stabilitate.
l) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care: 14 membri simt
aleşi în adunările generale ale magistraţilor; 2 membri sunt reprezentanţi ai societăţii
civile; următorii 3 membri sunt de drept: ………… ………….. …………. ………….
……….. şi ……………… ………………… …………… …………….. de pe lângă
…………….. ……………. …………….. ……………….. ………………..
m) Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cu sediul la ……………. este organul de control
al respectării Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

a) În baza suveranităţii sale, statul îşi organizează relaţiile internaţionale fără niciun
amestec din exterior, cu respectarea drepturilor suverane ale celorlalte state şi în consi-
derarea principiilor şi normelor unanim admise ale dreptului internaţional.
b) Montesquieu considera că „Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile; şi
dacă un cetăţean ar putea să facă ceea ce ele interzic el nu ar mai avea libertate pentru că
şi ceilalţi ar putea să facă la fel”.
c) Separaţia puterilor nu înseamnă lipsa de corespondenţă între ele, căci fiecare putere nu
subzistă abstract, pentru sine, ci ca parte a unui întreg.
d) Înalta Curte se constituie în Secţii Unite pentru judecarea recursurilor în interesul legii,
principalul instrument prin care se asigură unificarea practicii la nivel naţional. Deciziile
Curţii în recursurile în interesul legii sunt obligatorii pentru judecători şi se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I.
III. Completaţi tabelul de mai jos cu A(devărat)” sau „F(als)n, după caz, pentru
1. Statul a apărut ca o modalitate social-istoricâ de organizare socială prin care grupurile
sociale şi-au promovat interesele comune şi în care şi-a găsit expresia concentrată
întreaga societate.
2. Organizaţiile nonguvemamentale epuizează sfera conceptului de societate civilă.
3. Între stat şi societatea civilă există o relaţie de subordonare: statul joacă un rol important
în dezvoltarea societăţii civile, care constituie adesea o provocare pentru stat.
4. Populaţia se raportează la stat prin legătura de cetăţenie – o legătură juridică ce fixează
drepturi şi obligaţii reciproce.
5. Curentul liberalismului plasează problematica statului în raporturile nemijlocite ale
luptei între clase; statul este un instrument al dominaţiei unei clase asupra alteia.
6. Puterea de stat se caracterizează prin faptul că: are caracter juridic; are o sferă generală
de aplicabilitate; are agenţi specializaţi care o realizează; este suverană.
7. Puterea executivă este exercitată de: Preşedintele R. Moldova, Guvern, administraţia
publică centrală de specialitate şi administraţia publică locală.
8. Echilibrul puterilor statului în cadrul democraţiei constituţionale este realizat de organe
ale statului special constituite şi înzestrate cu anumite competenţe, precum Curtea
Constituţională a R. Moldova.
9. Art. 114 din Constituţie prevede că: „Justiţia se înfăptuiește în numele legii numai de
instanțele judecătorești”realizează numai prin instanţele judecătoreşti stabilite de lege”.
10. Curţile de apel sunt instanţe fără personalitate juridică, în circumscripţia cărora
funcţionează mai multe tribunale şi tribunalele specializate.
11. Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este condus de procurorul
general, iar parchetele de pe lângă curţile de apel sunt conduse de către prim-procurori.
12. Direcţia Naţională Anticorupţie este specializată în combaterea infracţiunilor de
corupţie, potrivit legii şi funcţionează pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
13. Comisiile de disciplină din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii se pot sesiza
numai din oficiu.
14. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, cu sediul la Haga, este instanţa supremă a Uniunii
Europene
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
IV. Completaţi tabelul de mai jos cu va’rianta care este corectă în întregime:
1. Societatea civilă este alcătuită din membri şi mecanisme de acţiune extrinseci
statului:
a) partide politice cu reprezentare parlamentară;
b) instituţii judiciare;
c) sindicate.
2. Forţa publică este denumită şi:
a) forţă coercitivă;
b) supremaţia puterii de stat;
c) neatârnarea puterii de stat.
3. Statul social-asistenţial are ca funcţii principale:
a) promovarea intereselor clasei dominante;
b) respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
c) instaurarea regimului despotic.
4. Separaţia puterilor în stat implică:
a) lipsa de corespondenţă între puterile statului;
b) echilibrarea şi cooperarea puterilor;
c) independenţă absolută între puterea legislativă, puterea executivă şi cea
judecătorească.
5. Autoritatea judecătorească se compune din:
a) instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii;
b) numai instanţele judecătoreşti;
c) Consiliul Superior al Magistraturii.
6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are ca principală funcţie:
a) soluţionarea cererilor de strămutare;
b) combaterea infracţiunilor de corupţie;
c) asigurarea interpretării şi aplicării unitare a legii de către celelalte instanţe judecă-
toreşti.
7. Deciziile înaltei Curţi pronunţate în recursurile în interesul legii:
a) sunt obligatorii pentru judecători şi se publică în Monitorul Oficial al România, Partea
I;
b) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, însă au un caracter consultativ;
c) nu se publică în Monitorul Oficial al României.
8. Funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică su privată,
cu excepţia:
a) funcţiei de executor judecătoresc;
b) funcţiei de magistrat;
c) funcţiilor didactice din învăţământul superior.
9. Consiliul Superior al Magistraturii:
a) este garantul independenţei justiţiei:
b) are în compunerea sa 14 reprezentanţi ai societăţii civile;
c) este specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie.
10. Curtea Internaţională de Justiţie, cu sediul la Haga:
a) este alcătuită din 29 de judecători (câte unul pentru fiecare stat membru al U.E.);
b) poate fi sesizată de statele membre ONU, dacă consimt expres la soluţionarea
diferendelor dintre ele;
c) poate fi sesizată de state membre ONU, de particulari, de tribunale naţionale.
11. Curtea Europeană a Drepturilor Omului:
a) are sediul la Luxemburg;
b) este instanţă din structura Consiliului Europei;
c) este organul de control al respectării Convenţiei Interamericane a Drepturilor Omului.
12. Republica prezidenţială se recunoaşte prin faptul că:
a) preşedintele este ales prin vot direct de societate;
b) parlamentul este acela care numeşte preşedintele;
c) preşedintele nu poate dizolva Parlamentul.
13. Monarhia absolută se caracterizează prin faptul că:
a) parlamentul este acela care alege familia monarhului şi care restrânge ori lărgeşte
sfera competenţelor;
b) se bazează pe reglementările constituţionale, astfel că inclusiv monarhul şi instituţia
monarhiei se află în puterea constituţiei ale cărei reguli sunt obligatorii;
c) monarhul (rege, împărat) deţine toată puterea publică, cumulând cele trei funcţii.
14. În statele compuse sau federative:
a) există o singură constituţie şi o singură cetăţenie;
b) împărţirea internă a statului se face în unităţi administrativ-teritoriale;
c) împărţirea internă este făcută în părţi politice autonome.

1. Statul şi societatea civilă.
2. Evoluţia concepţiilor despre stat în cadrul doctrinelor filosofice.
3. Separaţia şi echilibrul puterilor în stat.
4. Autoritatea judecătorească.
5. Curtea Constituţională.
6. Avocatul Poporului.
7. Jurisdicţii internaţionale.
8. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
9. Teoria formei de guvernământ. Republici şi monarhii.
10. State imitare şi state federative. Analiză comparativă.
11. Dictatura.
TEST de evaluare curentă nr. 5: Principiile dreptului
A. întrebări
1. Ce sunt principiile dreptului şi ce trăsături prezintă acestea?
2. Care sunt sensurile atribuite principiilor în filosofie?
3. Ce rol îndeplinesc principiile raportat la sistemul de drept?
4. în ce rezidă deosebirea dintre principiile dreptului şi categoriile şi conceptele juridice?
5. în ce constă importanţa teoretică şi practică a studierii principiilor dreptului?
6. Care sunt principiile generale ale dreptului?
7. De ce sunt libertatea şi egalitatea principii generale ale dreptului?
8. în ce constă responsabilitatea?
9. Ce este echitatea?
10. Cum a fost analizată justiţia în cadrul doctrinelor filosofice?
B. Exerciţii
capitol:
a) Principiile generale ale unui sistem constituie ansamblul propoziţiilor directoare cărora le
sunt subordonate atât structura, cât şi ……………….. sistemului. în raport cu
sistemul de drept, principiile au un rol …………………………. întrucât cuprind
cerinţele obiective ale societăţii, cerinţe cu manifestări specifice în procesul de constituire
a dreptului şi în procesul de realizare a acestuia.
b) În sens ………………, principiile sunt evocate ca origini prime din care au provenit şi s-
au dezvoltat lucrurile.
c) Conceptele şi categoriile juridice sunt instrumente juridice care permi
…………………….. juridică a faptelor sociale în vederea determinării regimului juridic
aplicabil.
d) Categoriile juridice au un grad de ……………………… mult mai mare decât
conceptele; de regulă, categoriile presupun două sau mai multe concepte.
e) Conceptele juridice de egalitate şi libertate, ca fundamente ale convieţuirii sociale, vor
deveni principii ale dreptului din care derivă apoi ………………..juridice.
f) Axiomele, maximele ……………… juridice reprezintă mici sinteze, cu un grad de
cuprindere mult mai mic decât principiile şi cu un rol limitat în interpretarea fenomenului
juridic.
g) Şcoala istorică a dreptului, sub înrâurirea filosofiei kantiene, prezintă dreptul şi
principiile sale ca produse ale conştiinţei ……………….. ale spiritului popular
(volksgeist).
h) Dialectica ………………….. care străbate principiile dreptului priveşte ansamblul
interferenţelor părţilor componente ale sistemului juridic.
i) Principiile dreptului au rol în administrarea justiţiei; cei însărcinaţi cu aplicarea dreptului
trebuie să cunoască nu numai litera legii, ci şi ………………… său.
j) Potrivit art. 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, fiecare individ are dreptul
la viaţă, la ………………….. şi la siguranţa personală.
k) Nu poate exista egalitate decât între oameni ………………….. şi nici libertate decât
între oameni a căror egalitate este consfinţită juridic.
l) Responsabilitatea este intim corelată cu sistemul …………………………: nivelul şi
măsura responsabilităţii sunt apreciate în funcţie de transpunerea conştientă în practică a
prevederilor normei.
m) Aristotel concepe justiţia sub formă de justiţie ……………………. care priveşte
raporturile dintre particulari, şi justiţie …………………………., care are în vedere
raporturile dintre colectivitate şi indivizi.

a) Mircea Djuvara scria: suntem foarte uşor înclinaţi a comite eroarea de a crede că un
principiu de drept sau de justiţie este un produs al unei pure speculaţiuni şi că ar apărea în
mintea noastră înaintea altei experienţe. De aceea nu pot apărea principii de drept
imuabile care să valoreze pentru orice timp şi orice loc.
b) Eugeniu Speranţia aprecia că: dacă dreptul apare ca un total de norme sociale obligatorii,
unitatea acestei totalităţi este datorată consecvenţei tuturor normelor faţă de un mimăr
minim de principii fundamentale, ele însele prezentând un maximum de afinitate logică
între ele.
c) Pentru Mihail Eremia, conceptele juridice sunt „pilonii de susţinere ai oricărui sistem
juridic”, fără de care dreptul nu ar putea fi elaborat, realizat şi aplicat Conceptele exprimă
realitatea juridică, prin formule juridice stabile şi asigură fundamentarea filosofică şi
axiologică în drept.
d) Toată ştiinţa dreptului - notează Mircea Djuvara - consistă în realitate în „a degaja din
multiplicitatea dispoziţiilor de lege esenţialul lor, adică tocmai aceste principii ultime de
justiţie, din care derivă toate celelalte dispoziţii. în felul acesta, întreaga legislaţie devine
de o mare claritate şi se prinde în ceea ce se cheamă spiritul juridic”.
e) Montesquieu aprecia că: „libertatea este dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile; şi
dacă un cetăţean ar putea să facă ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru că
şi ceilalţi ar putea să facă la fel”.
f) Principiile dreptului sunt expresia valorilor promovate şi apărate prin drept, în toată
grandoarea lor, valorile dimensionează axiologic orice drept pozitiv.
Ш. Completaţi tabelul de mai jos cu A(devărat)” sau „F(als)”, după caz, pentru fiecare
1. În raport cu sistemul de drept, principiile au un rol constructiv - subliniat în relaţia
specifică momentului aplicării dreptului.
2. În filosofie, principiul are două sensuri: unul metafizic - ca origini prime din care a
provenit şi s-au dezvoltat lucrurile; unul epistemologic şi etic - ca supoziţii fundamentale
ale gândirii, ale cunoaşterii şi ale acţiunii.
3. În relaţia specifică procesului de creaţie legislativă, legiuitorul are în vedere prin- cţiiile
generale în momentul în care construieşte soluţii legislative.
4. Normele se raportează la principii sub două aspecte: normele statuează cele mai multe
din principiile dreptului; funcţionarea principiilor se realizează prin aplicarea în practică a
conduitei prescrise de norme.
5. În raport cu principiile, normele au valoare explicativă mult mai mare: ele con- Krvă
valori, pe când principiile explică raţiunea acestora.
6. Potrivit Dicţionarului Explicativ Român, un aforism este un adevăr fundamental ore nu
trebuie demonstrat şi din care se deduc alte enunţuri.
7. În general, justificarea fundamentului dreptului, a principiilor sale generale, s-a (Kent
plecându-se de la considerarea dreptului ca instrument al asigurării libertăţii şi ega- 3âpi
oamenilor în raporturile dintre ei şi în raporturile lor ;u statul.
8. În situaţia în care judecătorul nu identifică o normă juridică aplicabilă speţei pe care
trebuie să o judece (în caz de vid legislativ), legea îi permite acestuia să refuze solu-
ţionarea cauzei.
9. Principiile dreptului trasează linia directoare pentru sistemul juridic: ele orientează
activitatea legiuitorului.
10. Principiile de drept sunt extrase din dispoziţiile constituţionale; ele nu pot fi deduse pe
cale de interpretare.
11. Astăzi se socoteşte, ca un adevăr unanim admis, că o societate civilă are trei drepturi
„absolut” necesare: securitatea persoanei, libertatea individului, proprietatea.
12. Responsabilitatea, exprimând un act de angajare a individului în procesul integrării
sociale, aparţine exclusiv domeniului moralei.
13. Acţiunea principiului echităţii priveşte atât activitatea legiuitorului, cât şi activitatea de
interpretare şi aplicare a dreptului.
14. Montesquieu a construit o ierarhie a legilor: legea divină este urmată de legea naturii, iar
la baza piramidei stă legea omenească.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1. Rolul constructiv al principiilor dreptului este subliniat în relaţia specifică
momentului creării dreptului; acest moment este marcat:
a) numai de influenţa tradiţiei;
b) numai de influenţa inovaţiei;
c) atât de influenţa tradiţiei, cât şi a inovaţiei.
2. Principiile dreptului:
a) contribuie în mod hotărâtor la cunoaşterea unui sistem juridic;
b) simt reguli de conduită obligatorii, care pot fi aduse la îndeplinire, în caz de nevoie,
prin forţa coercitivă a statului;
c) sunt, în concepţia Şcolii dreptului natural, produse ale conştiinţei colective.
3. Categoriile şi conceptele juridice:
a) sunt instrumente juridice care permit calificarea juridică a faptelor sociale în vederea
determinării regimului juridic aplicabil;
b) sunt numite de Kant construcţii juridice;
c) constituie ansamblul propoziţiilor directoare cărora le sunt subordonate atât structura,
cât şi dezvoltarea sistemului.
4. Normele juridice se deosebesc de principiile dreptului prin faptul că:
a) normele juridice luminează, îndrumă, călăuzesc legiuitorul în elaborarea dreptului;
b) au valoare explicativă mult mai mică: ele conservă valori, pe când principiile explică
raţiunea acestora;
c) reprezintă fundamente ale convieţuirii sociale, din care derivă principiile dreptului.
5. În activitatea de interpretare a normelor juridice, principiile dreptului:
a) reprezintă un îndreptar pentru legiuitor;
b) alcătuiesc „litera” legii;
c) constituie repere de care judecătorul se serveşte mai ales atunci când textul legii are
un caracter ambiguu.
6. Libertatea este o condiţie fundamentală a responsabilităţii; sub acest aspect,
prezintă interes libertatea omului în raport cu:
a) natura;
b) el însuşi;
c) societatea.
7. Afirmaţia potrivit căreia „justiţia este o luptă; dacă nu ar fi existat injustiţia, s-ar
ignora până şi numele justiţiei” aparţine lui:
a) Sfântul Augustin;
b) Montesquieu;
c) Kant.
d)
1 2 3 4 5 6 7

1. Principiile generale, constante ale dreptului.
2. Conceptul de principiu juridic.
3. Trăsăturile principiilor generale ale dreptului.
4. Delimitarea principiilor dreptului.
5. Importanţa principiilor generale ale dreptului.
6. Principiul asigurării bazelor legale de funcţionare a statului.
7. Principiul libertăţii.
8. Principiul egalităţii.
9. Principiul responsabilităţii.
10. Principiul echităţii şi al justiţiei.
TEST de evaluare curentă nr. 6: Funcțiile dreptului
A. Întrebări
1. În ce constă funcţia de instituţionalizare a dreptului?
2. În ce constă funcţia dreptului de conservare, apărare şi garantare a valorilor fundamentale
ale societăţii?
3. Care sunt cele trei drepturi „absolute” ale societăţii civile?
4. Cum explicaţi funcţia dreptului de conducere a societăţii?
5. Cum explicaţi funcţia normativă a dreptului?
B. Exerciţii
capitol:
a) Dreptul cuprinde în sfera sa un domeniu vast - domeniul …………………………..
sociale.
b) Normativitatea juridică este o parte a normativităţii ………………………………..
c) Dreptul, ca ansamblu de …………………………. instituţii şi sancţiuni formalizate,
stabileşte principiile de bază ale convieţuirii sociale.

a) Dreptul este un mijloc de rezolvare a conflictelor.
b) Mobilurile care pun în mişcare activitatea legiuitorului sunt esenţialmente legate âe
nevoile reale ale societăţii, de practica raporturilor inter-umane. Potrivit art. 12 din
Declaraţia Drepturilor Omului şi Cetăţeanului adoptată în anul 1789, „garantarea
Jrepturilor omului şi ale cetăţeanului necesită o forţă publică: această forţă este instituită
ш avantajul tuturor” şi nu în folosul personal al acelora cărora le este încredinţată.
c) Jean Morange afirmă în lucrarea Libertăţile publice că „libertatea* nu reprezintă iccât
respectul datorat de ceilalţi indivizi liberei alegeri a fiecăruia în ceea ce priveşte popria
viaţă. Libertatea nu este decât un mijloc, lăsând fiecărui individ sarcina de a-şi enstrui
liber propriul viitor”.
Ш. Completaţi tabelul de mai jos cu „A(devărat)” sau „F(als)n, după caz, pentru
Secare dintre afirmaţiile de mai jos:
1. Norma de drept, ca regulă ce prescrie o conduită posibilă sau datorată, este o cale pentru
realizarea unor valori.
2. Talcott Parsons consideră că funcţia primară a sistemului juridic este funcţia Megrativă.
3. Organizarea şi funcţionarea puterilor publice, precum şi a instituţiilor politice
fundamentale sunt concepute în manieră politică, iar mecanismul raporturilor ce se nasc
m procesul conducerii politice este reglat prin intermediul dreptului. Funcţia normativă a
Aepmlui exprimă poziţia specifică a dreptului în viaţa socială, calitatea sa de a fi şi un
sqloc eficace de organizare şi conducere socială.
4. Ca sistem formalizat, dreptul se caracterizează printr-o rigiditate totală a structurii sale,
condiţie a naturii constrângătoare a reglementărilor pe care le conţine.
5. Dreptul are ca scop regularizarea raporturilor sociale, canalizarea activităţii oamenilor în
cadrul unor relaţii de interes major, în conformitate cu o voinţă general
6. Fiind instrument al controlului social, dreptul previne dezorganizarea, asiguri coeziunea
interioară a colectivităţilor prin programarea şi tipizarea unor conduite socialmente utile,
defineşte cadrul general de desfăşurare a proceselor sociale şi sancţionează conduitele
deviante.
7. Funcţia normativă a dreptului derivă din rolul superior al dreptului, din faptul că, nefiind
un scop în sine, dreptul este destinat să asigure subordonarea acţiunilor individuale faţă
de o conduită-tip
1 2 3 4 5 6 7
1. Una dintre funcţiile dreptului este:
a) funcţia de organizare socială;
b) funcţia analitică;
c) funcţia de conducere a societăţii.
2. Dreptul ocroteşte şi garantează:
a) valorile de formalitate şi valorile de randament;
b) ordinea constituţională;
c) puterea legislativă.
3. Unul dintre cele trei drepturi absolute ale societăţii civile este:
a) dreptul la vot;
b) proprietatea;
c) dreptul la libera circulaţie.
4. Actul normativ juridic este un act de conducere:
a) politică;
b) religioasă;
c) socială.
5. Conform unei teze recunoscute în sociologie, sancţiunile sunt:
a) negative sau pozitive;
b) determinate sau relativ determinate;
c) absolute sau relative.
6. Cadrul de funcţionare legală a întregului sistem de organizare socială este asigurat în
special de:
a) Hotărâri şi Ordonanţe ale Guvernului;
b) Contracte şi Convenţii;
c) Constituţia şi Legile organice.
7. Dreptul cuprinde în sfera sa domeniul vast al:
a) organizării sociale;
b) organizării politice;
c) organizării culturale.
8. Esenţa funcţiei de instituţionalizare este dată de principiul:
a) libertăţii şi egalităţii;
b) echităţii;
c) separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
d)
1 2 3 4 5 6 7 8
Teme pentru referate

1. Rolul Constituţiei de a asigura cadrul de funcţionare legală a întregului sistem de
organizare socială.
2. Securitatea persoanei, libertatea individului şi proprietatea - drepturi absolute ale
societăţii civile.
TEST de evaluare curentă nr. 7: Dreptul în sistemul normativ social
A. Întrebări
1. Din ce se compune sistemul normelor sociale?
2. În ceea ce priveşte relaţia dintre drept şi morală, susţineţi concepţiile moraliste despre
drept, pozitivismul juridic sau curentele sociologice?
3. Care este diferenţa între norma juridică şi norma socială?
4. Există norme juridice cărora principiile moralei le sunt indiferente?
5. Care este relaţia dintre obicei şi normă juridică?
6. Care este diferenţa dintre obicei, obişnuinţă, datină şi modă?
7. Există norme tehnice în câmpul juridic? Dacă da, daţi exemple.
B. Exerciţii
I. Completaţi punctele din afirmaţiile de mai jos cu informaţiile obţinute Фа acest
capitol:
a) Interacţiunea reciprocă a indivizilor şi a colectivităţilor formează „viaţa
……………………..”.
b) Normele sociale privesc comportamente sociale, au în vedere distincţia dintre indicativ şi
imperativ, trecerea din domeniul lui „sein” (ceea ce este) în domeniul lui
„……………………………………” (ceea ce trebuie să fie).
c) Norma socială este o propoziţie prospectivă, o propoziţie universală în care se
subsumează ………………………. şi prin care se reglementează conduita oamenilor,
într-un sistem de acţiune dat.
d) Principiul conform căruia trebuie să se dea fiecăruia ceea ce este al său ester principiul
moştenit de la romani: ……………………………………………………………
e) Obiceiul este definit ca o regulă de conduită, statornicită în cadrul convieţuirii umane
printr-un uz …………………………….
f) ……………………………… au un caracter individual, fiind modalităţi de conduită care
nu trezesc nicio reacţie în rândul grupului (de exemplu, fiecare om are anumite tabieturi).
g) ………………………………. trebuie dovedite în faţa instanţelor, întrucât au caracter
convenţional, pe când ………………. pot fi invocate direct, ca un drept pozitiv.
h) Sporirea complexităţii proceselor economice, evoluţia explozivă a tehnologiei şi a
schimbului au determinat o adevărată invazie a normelor tehnice în câmpul juridic.
Expansiunea industrială a determinat înmulţirea accidentelor de muncă şi apariţia „teoriei
……………………..” în materia responsabilităţii delictuale.
П. Comentaţi afirmaţiile:
a) Guy Durand afirma că morala precede dreptului - „morala a servit totdeauna ca o proto-
legislaţie socială”.
b) Morala este etică subiectivă, dreptul este etică obiectivă.
c) Dimitrie Guşti afirma că „în mod general, trei subiecte sunt producătoare de legislaţii:
individul, statul şi societatea”.
III. Completaţi tabelul de mai jos cu A(devărat)” sau „F(als), după caz, pentru fiecare
1. Din multitudinea de dimensiuni ale unei activităţi umane, dimensiunea normativă este
cea care interesează cel mai mult un jurist.
2. Sistemul normelor sociale este alcătuit din următoarele categorii de norme: etice,
obişnuielnice, tehnice, politice, religioase şi juridice.
3. Acţiunea indivizilor înzestraţi cu conştiinţă şi voinţă, în vederea realizării propriilor
interese, realizează dinamica societăţii, caracterizată printr-o creştere fară precedent a
gradului de complexitate a relaţiilor dintre individ şi societate.
4. În aprecierea raportului dintre drept şi morală, teoria juridică a evoluat pe două mari
direcţii: cea care a conceput dreptul ca un minim de morală -, justiţie prin drept şi
morală” şi cea corespunzătoare pozitivismului juridic, conform căruia statul este singurul
temei al dreptului - „ordinea de drept fără morală”.
5. Principiul neminem laedere semnifică să se dea fiecăruia ceea ce este al său.
6. Dreptul s-a desprins treptat din normele de morală şi din obiceiuri.
7. Norma morală cunoaşte forme şi mijloace specifice de asigurare a transpunerii în viaţă,
forme şi mijloace care nu sunt întâlnite к alte categorii de norme sociale - exigibilitatea
normei morale; caracter sistematic, fiind elaborată, adoptată şi adusă la cunoştinţă prin
proceduri strict reglementate.
8. Norma juridică şi norma morală sunt diferite, însă sancţiunile sunt aceleaşi.
9. Aplicarea obiceiului se realizează prin consensul membrilor colectivităţii, fiind o
necesitate recunoscută de grup şi un model de conduită impus membrilor grupului.
10. Ca şi uzurile, obiceiurile trebuie dovedite în faţa instanţelor, ele nefacând parte din
dreptul pozitiv.
11. Normele juridice, spre deosebire de normele morale, nu sunt caracterizate de
exigibilitate.
12. Normele tehnice juridice sunt regulile care conduc procesul productiv, fiind statornicite
între oameni care participă la viaţa economică şi social-culturală.
13. Nerespectarea normelor tehnice juridice determină doar perturbarea activităţii economice,
nu şi importante consecinţe juridice.
14. Constituie norme tehnice juridice: normele metodologice care conduc procesul elaborării
legilor, normele care privesc structura actului normativ, regulile de procedură privind
sesizarea instanţei, ordinea audierii martorilor.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1. O acţiune umană poate fi definită ca:
a) transformare sau mutaţie indusă nedeliberat de un agent sau fiinţă umană în
cursul firesc al evenimentelor, prin care se obţine o stare finală sau un produs ce
satisface anumite trebuinţe sau nevoi umane istoriceşte determinate;
o transformare sau mutaţie indusă deliberat şi nedeliberat de o fiinţă umană în
cursul firesc al evenimentelor, prin care se obţine o stare finală sau un produs ce
satisface anumite trebuinţe sau nevoi umane istoriceşte determinate;
b) transformare sau mutaţie indusă deliberat de un agent sau fiinţă umană in firesc al
evenimentelor, prin care se obţine o stare finală sau un produs ce face anumite trebuinţe
sau nevoi umane istoriceşte determinate.
2. Norma socială este:
a) propoziţie prospectivă, universală, în care se subsumează particularul fi care este
reglementată conduita oamenilor;
b) propoziţie relativă, în care se subsumează particularul şi prin care este mentată conduita
oamenilor;
c) propoziţie prin care nu este reglementată conduita oamenilor.
3. Sistemul normelor sociale este alcătuit din următoarele categorii de norme:
a) doar etice, politice şi juridice;
b) etice, obişnuielnice, tehnice, politice, religioase şi juridice;
c) doar obişnuielnice şi etice.
4. Dreptul era definit ca fiind ars boni et aequi de către:
a) Celsus;
b) Hugo Grotius;
c) Hegel.
5. Autoritatea obiceiului se bazează pe o practică veche şi incontestabilă, determinat
rezultate juste şi certe şi se manifestă:
a) în scris;
b) oral şi scris;
c) doar oral.
6. În legătură cu relaţia dintre drept şi morală, curentele sociologice au sus"' că
dreptul:
a) nu este o prezenţă spontană în viaţa socială;
b) este o prezenţă spontană în viaţa socială ca urmare a presiunii unor factori soc politici şi
ideologici;
c) are ca unic temei statul.
7. Pot constitui izvoare de drept normele cuprinse în:
a) obiceiuri şi datini;
b) obiceiuri, obişnuinţe şi datini;
c) obiceiuri.
8. Uzurile trebuie dovedite în faţa instanţelor, întrucât au caracter convenţional, pe
când obiceiurile:
a) pot fi invocate direct, ca un drept pozitiv;
b) nu pot fi invocate direct;
c) trebuie dovedite în faţa instanţelor ca şi uzurile.
9. Normele tehnice sunt reguli care:
a) conduc procesul productiv;
b) nu influenţează în niciun fel dreptul;
c) nu se statornicesc între oameni în cadrul participării lor la viaţa economică şi social-
culturală.
10. Relaţia dintre drept şi religie este următoarea:
a) dreptul se aplică în funcţie de religie;
b) religia are vocaţia de a se întâlni cu dreptul atunci când ea provoacă consecinţe asupra
comportamentelor sociale;
c) se ignora reciproc
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
V. Cazuri practice:
1. Ştiind că sunteţi student în anul I la Facultatea de Drept, vecinul dumneavoastră,
Mahomed Al Khaled, vă contactează pentru a vă solicita opinia în privinţa concedierii sale.
Sunteţi surprins de această informaţie, deoarece ştiaţi că el era foarte mulţumit de locul de
muncă, lucrând într-un supermarket renumit din Bucureşti. întrebându-1 de ce a fost concediat,
el vă precizează că la începutul lunii a fost mutat de la departamentul Panificaţie la
departamentul Carmangerie, fiind obligat să tranşeze carnea de porc. Deşi l-a informat pe
superiorul său că din motive de religie, el nu poate atinge carnea de porc, acesta nici nu a vrut să
îl asculte şi i-а precizat că nu are pe altcineva care poate fi transferat la acest departament, fiind
criză de măcelari, iar dacă vrea să mai lucreze la supermarket, „ar face bine să lase prostiile şi să
muncească”. Refuzând să îşi facă treaba mai multe zile la rând şi în aşteptarea_ unei soluţionări
favorabile a problemei sale, Mahomed a fost chemat la departamentul Resurse Umane, unde a
fost înştiinţat că este concediat, în conformitate cu dispoziţiile Codului muncii în vigoare.
Nemulţumit de faptul că după 3 ani de muncă în supermarkets acela, a fost concediat, vă solicită
părerea in legătură cu ce şanse de câştig ar avea în faţa instanţelor din România. Ce îi veţi
âspunde? Dar dacă superiorul său îi promite un salariu triplu, iar Mahomed acceptă?
2. Elena, o tânără de 13 ani, este adusă în stare gravă la spitalul de urgenţă din localitate,
după ce a fost accidentată la o trecere de pietoni de la marginea oraşului. Analizele demonstrează
că fata are grupa de sânge AB4 cu RH negativ, o combinaţie finrte rară, care din păcate lipseşte
din stocul spitalului, în special din cauză lipsei de Jooatori de sânge din localitate, între timp,
ajunge familia sa, iar doctorii răsuflă uşuraţi, âooarece mama Ralucăi confirmă că are aceeaşi
combinaţie foarte rară de sânge. Imediat ec se dispune donarea, mama precizează că nu este de
acord însă cu transfuziile de sânge li că nu va putea dona sânge, din cauza religiei sale, care îi
interzice expres acest lucru (martorii lui Iehova). În ciuda insistenţelor tatălui Ralucăi şi ale
doctorilor, mama nu cedează. La scurt timp, din cauza rănilor avute şi a pierderii masive de
sânge, Raluca decedează. Potrivit dispoziţiilor penale în vigoare, începe un proces în care şoferul
care a accidentat-o pe Raluca este chemat în judecată pentru a răspunde de moartea provocată. El
se apără în instanţă argumentând că fata ar fi supravieţuit dacă spitalul ar fi avut sângele potrivit
sau dacă mama i-ar fi donat sânge şi că, astfel, cel mult ar trebui să fie cercetat pentru vătămare
şi nu pentru ucidere din culpă. Totodată, tatăl Ralucăi, la scurt timp, introduce acţiunea de divorţ,
invocând imposibilitatea vieţuirii cu soţia sa, după ce a lăsat-o să moară pe fiica lor. Cum aţi
soluţiona aceste două cereri, dacă aţi fi judecător?

1. Dreptul ca un minim de morală.
2. Statul este singurul temei al dreptului. Scurtă prezentare a pozitivismului juridic.
3. Scurtă prezentare a normelor obiceiului şi a normelor tehnice.
4. Teoria riscului în materia responsabilităţii delictuale
TEST de evaluare curentă nr. 8: Norma juridică
A. Întrebări
1. Ce este norma juridică? Definiţie şi trăsături.
2. Care este diferenţa între structura logică a normei juridice şi structura tehnico-
legislativă?
3. Care sunt coordonatele fundamentale ale acţiunii normelor juridice?
4. Care sunt cele trei momente esenţiale ale acţiunii în timp a normei juridice?
5. Ce presupune principiul neretroactivităţii normei juridice?
6. Cum explicaţi adagiul latin пето censetur ignorare legem!
7. Poate retroactivitatea expresă să încalce articole din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale? Dacă da, care sunt acestea? Cum argu-
mentaţi poziţia judecătorilor C.E.D.O.?
8. Ce presupune abrogarea expresă? Dar cea implicită?
9. în ce constă acţiunea normei juridice în spaţiu?
10. Care sunt excepţiile de la principiul teritorialităţii normei juridice?
11. Care sunt rezultatele utilizării ficţiunii juridice în cadrul acţiunii normelor juridice în
spaţiu?
12. în ce constă acţiunea normei juridice asupra persoanelor?
13. Care regim credeţi că este mai avantajos pentru un cetăţean străin: regimul naţional,
regimul special sau clauza naţiunii celei mai favorizate?
14. Conform doctrinei de drept internaţional, care sunt principalele tipuri de drepturi ale
omului (din punctul de vedere al naturii lor)? Daţi exemple din fiecare categorie de
drepturi.
15. Ce este o clauză compromisorie?
B. Exerciţii
I. Completaţi punctele din afirmaţiile de mai jos cu informaţiile obţinute din acest capitol:
a) Norma juridică este o regulă generală şi ………………… de conduită, al cărei scop este
acela de a asigura ordinea socială, regulă ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, în
caz de nevoie, prin constrângere.
b) …………………………… constă într-o nouă manifestare de voinţă a legiuitorului, în
privinţa excluderii vechilor norme prin încetarea efectelor acestora pentru viitor şi
adoptarea unor noi norme care vor produce efecte noi în drept, altele decât acelea produse
până la momentul adoptării noilor norme - lex posterior derogat priori.
c) Norma juridică nu ……………………., în sensul că nu-şi întinde efectele asupra
raporturilor născute înaintea intrării sale în vigoare.
d) Prin utilizarea ficţiunii juridice, noţiunea de teritoriu cuprinde şi suprafaţa şi spaţiile
……………….. şi ………………………româneşti care au arborat drapelul naţional, dar
şi sediile misiunilor ………………….. şi ……………….. ale României în alte ţări,
precum şi reprezentanţele economice şi turistice ale statului român deschise pe teritoriul
altor state
e) Clauza naţiunii celei mai ………………………….. este un regim prin care un stat acordă
străinilor un tratament la fel de avantajos ca acela conferit cetăţenilor unui stat terţ,
considerat ca favorizat.
a) Sofocle susţinea că „niciodată nu vor fi respectate legile într-un stat unde nu există frică
de pedeapsă”.
b) Eugeniu Speranţia observa că atunci când doar frica de pedeapsă constituie temeiul
aplicării legilor, se poate distinge în viaţa societăţilor un fel de flux şi reflux:
 când creşte frecvenţa pedepsei, creşte frica;
 când creşte frica, creşte respectul legii;
 când creşte respectul legii, scade frecvenţa pedepsei;
 când scade frecvenţa pedepsei, scade frica;
 când scade frica, scade respectul legii;
 când scade respectul legii, creşte frecvenţa pedepsi etc.
Ш. Completaţi tabelul de mai jos cu A(devărat)” sau F(als)”, după caz, pentru Secare
1. Dispoziţia poate să ordone o anumită conduită, poate să prevadă obligaţia de Aţinere de
la săvârşirea unei fapte sau poate să cuprindă permisiuni.
2. Sancţiunea poate conţine doar urmările nefavorabile care survin în condiţiile
nerespectării dispoziţiei sau a ipotezei.
3. Sancţiunea normei juridice este un element obligatoriu al normei juridice.
4. Acţiunca normei juridice este analizată în baza a trei coordonate: spaţiu, timp şi persoane.
5. Fiecare normă de drept, odată intrată în vigoare, activează numai pentru viitor şi
nedeterminat în timp.
6. Retroactivitatea expresă constă în producerea de efecte juridice după ieşirea din vigoare
formală a normei de drept.
7. Abrogarea expresă poate fi indirectă, când desfiinţarea efectelor vechii norme se face prin
precizarea în detaliu a actelor scoase din vigoare, sau directă, când se utilizează formulă
de genul „pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă orice dispoziţie legală
contrară”.
8. Norma juridică este generală, impersonală, tipică, obligatorie, presupune un raport
intersubiectiv.
9. Normele juridice împreună cu relaţiile juridice născute în baza lor alcătuiesc ordinea de
drept.
10. Dreptul este celula de bază a normei juridice, este sistemul juridic elementar.
1. Norma juridică este:
a) generală, personală, tipică, presupune un raport intersubiectiv;
b) particulară şi impersonală, obligatorie;
c) generală şi impersonală, tipică, obligatorie
2. Conform structurii logice a normei juridice, o normă juridică trebuie să aibă
următoarele componente:
a) doar ipoteză şi sancţiune;
b) ipoteză, dispoziţie şi sancţiune;
c) doar dispoziţie şi sancţiune.
3. Ipoteza normei juridice:
a) descrie împrejurările în care intră în acţiune dispoziţia sau sancţiunea normei, calitatea
subiectului;
b) reprezintă comandamentul normei;
c) conţine urmările nefavorabile care survin în condiţiile nerespectării dispoziţiei.
4. Când dispoziţia normei juridice obligă subiectul de drept să se abţină de la săvârşirea
unei acţiuni, atunci suntem în cadrul unei norme:
a) onerative;
b) prohibitive;
c) permisive.
5. Constituie excepţii de la principiul neretroactivităţii normei juridice:
a) când o parte din teritoriul ţării rămâne izolat prin forţă majoră şi în materie de convenţii,
când o persoană încheie un contract necunoscând consecinţele pe care norma le face să
decurgă din contract;
b) normele cu caracter interpretativ, normele penale care prevăd dezincriminarea unor fapte
penale, normele penale mai favorabile infractorului şi retroactivitatea expresă;
c) când o parte din teritoriul ţării rămâne izolat prin forţă majoră, în materie de convenţii şi
retroactivitatea expresă.
6. Situaţia în care o normă juridică încetează să se mai aplice, din cauza schimbării
condiţiilor social-economice care au determinat edictarea sa, poartă denumirea de:
a) cădere în desuetudine (perimare);
b) abrogare implicită;
c) ajungere la termen.
7. Apatridul este:
a) un concetăţean;
b) un cetăţean străin;
c) persoană care nu are nicio cetăţenie.
8. Norma juridică acţionează:
a) în timp, în spaţiu şi asupra persoanelor;
b) în timp şi în spaţiu, nefiind relevant dacă există persoane;
c) doar în timp.
9. Promulgarea unei legi:
a) reprezintă momentul intrării în vigoare a legii;
b) constă în emiterea unui decret prin care Preşedintele României atestă existenţa şi
regularitatea legii, ordonând publicarea şi executarea ei, moment de la care legea devine
executorie;
c) reprezintă operaţiunea prin care legea este adusă la cunoştinţa publică prin publicarea în
jurnalul official al puterii de stat
10. Publicarea unei legi în R. Moldova:
a) este facultativă;
b) reprezintă operaţiunea prin care legea este adusă la cunoştinţa publică prin publicarea în
jurnalul oficial al puterii de stat, care în ţara noastră poartă denumirea de Monitorul
Oficial al R. Moldova;
c) presupune publicarea textului legii într-un ziar de largă circulaţie şi pe site-ul de internet
al Parlamentului
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
V. Cazuri practice:
1. Doamna Popesc este croitoreasă. Având foarte mult de lucru şi bucurându-se de o
clientelă bogată, niciodată nu reuşeşte să îşi ia concediu de odihnă. Dorind să angajeze o
persoană pe post de ajutor de croitor, se înţelege cu domnişoara Jianu în vederea angajării, cu
condiţia ca aceasta din urmă să renunţe la o parte din concediul de odihnă prevăzut de lege (în
cadrul căruia salariatul este remunerat de către angajator). Domnişoara Jianu are foarte mare
nevoie de acest serviciu, astfel că acceptă condiţiile şi semnează ш contract de muncă care
prevede expres faptul că ar avea dreptul doar la o săptămână de concediu plătit pe an.
Peste aproape zece luni, domnişoara Jianu o anunţă pe doamna Ionescu că intenţionează
să îşi ia concediu de odihnă două săptămâni în luna august, deşi îşi mai luase 3 zile de Crăciun şi
2 zile de Paşte. Nemulţumită fiind, doamna Ionescu invocă contractul de muncă, însă
domnişoara Jianu susţine că acel contract este ilegal, deoarece Codul muncii în vigoare prevede
minim 20 de zile de concediu plătit pe an pentru orice salariat
Doamna Popescu, care are foarte mult de lucru în această perioadă, este deranjată de
atitudinea salariatei sale şi de faptul că aceasta doreşte să îşi ia concediu. Vă solicită opi nia
dumneavoastră în această chestiune; analizaţi normele în vigoare din punctul de vedere al
dispoziţiei lor, pentru a o putea sfătui pe doamna Popescu ce poate să facă
2. O lege a redus de la 48 de ore la 40 de ore durata maximă legală a timpului de muncă,
iar domnul Popa doreşte să ştie dacă beneficiază de dispoziţiile noii legi, deşi contractul său
individual de muncă a fost încheiat sub imperiul unei legi anterioare.
3. În anul 2000, Andrei şi Ionuţ s-au căsătorit. O lege (fictivă), саге a intrat în rigoare în
anul 2001, validează căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Căsătoria lor va fi valabilă în
aplicarea acestei legi?
4. Într-o seară, în timp ce eraţi în oraş la o terasă, îi cunoaşteţi pe Michel şi Marie, doi
cetăţeni francezi care trăiesc în Franţa şi care vizitează pentru câteva zile oraşul Bucureşti.
Intrând în vorbă cu ei şi discutând despre obiectivele turistice ale oraşului, vă împrieteniţi.
Aflând că sunteţi student la Facultatea de Drept, ei vă întreabă ce părere «veţi de problema lor
juridică. Ei au divorţat în anul 1983 când în Franţa exista o lege care interzicea recăsătorirea
foştilor soţi. Această interdicţie a fost abolită* în anul 1985. Ar putea ei să se recăsătorească
acum?
5. O lege a micşorat la 5 ani pedeapsa cu închisoarea pentru o infracţiune, în timp ce
altă lege a majorat amenda prevăzută pentru o altă infracţiune. Faptele care se Ivadrează în
respectivele infracţiuni au fost săvârşite înainte de intrarea în vigoare a legilor mai sus
menţionate, dar nicio audiere nu a avut loc. Care va fi legea aplicabilă în fiecare situaţie, atunci
când cauzele vor fi judecate?
VI. Încadraţi în tabelul de mai jos, în coloana corespunzătoare fiecărui drept,
următoarele drepturi ale omului, conform naturii acestor drepturi: dreptul la sănătate,
dreptul la viaţă, dreptul la azil, dreptul la educaţie, dreptul de a nu fi arestat, reţinut sau expulzat
în mod arbitrar, dreptul la apărare, dreptul de a alege şi de a fi ales, egalitatea în drepturi între
bărbat şi femeie, dreptul de liberă circulaţie, dreptul de a avea acces în funcţii publice, dreptul la
muncă, dreptul de a beneficia de progresul tehnic şi aplicaţiile sale, dreptul la retribuţie egală
pentru muncă egală, dreptul persoanei de a beneficia de protecţia drepturilor patrimoniale şi
nepatrimoniale decurgând din creaţiile sale, dreptul la concediu plătit, dreptul la cetăţenie.
Drepturile civile Drepturile politice Drepturile economice Drepturi culturale

1. Comparaţie între structura logică a normei juridice şi structura tehnico-legislativă.
2. Structura normelor juridice dejdrept internaţional public.
3. Acţiunea normei juridice în timp.
4. Acţiunea în spaţiu a normelor juridice în cazul misiunilor diplomatice şi consulare.
5. Clauza naţiunii celei mai favorizate.
6. Categorii de drepturi ale omului în convenţii internaţionale.
7. Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
8. Cazuri şi măsuri pentru combaterea apatridiei.
9. Clauza compromisorie.
TEST de evaluare curentă nr. 9: Izvoarele dreptului
A. Întrebări
1. Care este diferenţa între noţiunea de „izvor de drept în sens material” şi noţiunea de
„izvor de drept în sens formal”?
2. Este obiceiul izvor în sistemul nostru de drept? Explicaţi poziţia obiceiului raportat la
diferite ramuri de drept.
3. în ce constă mecanismul trecerii unui obicei din sistemul general al normelor sociale în
sistemul izvoarelor dreptului?
4. Care sunt condiţiile cerute pentru ca un obicei să devină izvor de drept?
5. Poate judecătorul să ia în considerare o regulă stabilită de obicei, la care însă legea nu
face trimitere? Argumentaţi şi exemplificaţi.
6. Este doctrina izvor în sistemul de drept al R. Moldova? Argumentaţi.
7. Ce este jurisprudenţa?
8. Constituie jurisprudenţa izvor în sistemul de drept al R. Moldova? Argumentaţi.
9. Ce reprezintă denegarea de dreptate?
10. Cum se explică rolul creator al judecătorului?
11. Care sunt cazurile în care precedentul este izvor în sistemul de drept românesc? Explicaţi
fiecare caz în parte.
12. Ce este contractul normativ şi în ce ramuri constituie izvor de drept?
13. Ce este actul normativ?
14. Cum se explică poziţia predominantă a actului normativ în sistemul izvoarelor dreptului?
15. Din ce elemente se compune sistemul actelor normative?
16. Cum se clasifică izvoarele dreptului Uniunii Europene?
Exerciţii
capitol:
a) Modalităţile specifice de exprimare a conţinutului dreptului poartă denumirea de
sau ………………….. surse ale dreptului.
b) Izvoarele …………………… ale dreptului, denumite şi izvoare reale, sunt
concepute ca adevărate „dat”-uri ale dreptului.
c) Sunt socotite izvoare materiale ale dreptului: factorii de configurare a dreptului, dreptul
natural şi raţiunea umană, …………………………
d) Izvoarele materiale reprezintă factorii ce dau conţinut concret dreptului
…………………….. , concentrând nevoile reale ale vieţii şi relevându-se legiuitorului
sub forma unor comandamente sociale.
e) Forma exterioară a normelor juridice poartă şi denumirea de izvoare ………………
sau forme de exprimare a normei de drept.
f) Sensul juridic al noţiunii de izvor formal al dreptului surprinde o multitudine de aspecte,
de modalităţi prin care conţinutul ……………………………….. al normei de drept
devine regulă de conduită, se impune ca model de urmat în relaţiile dintre oameni.
g) Obiceiul sau normele elaborate de organizaţii nestatale sunt izvoare
…………………….. ele trebuind să fie „validate” de o autoritate statală pentru a deveni
izvoare de drept.
h) Romanii numeau obiceiurile juridice ………………………………… (moravurile
bătrânilor).
i) Cutuma se întemeiază pe cazuri concrete la care se face apoi referire, fiind evocate ca
…………………………………
j) Nu se recunoaşte calitatea de izvor de drept obiceiului care ar conţine o regulă contrară
…………………… ………………. şi moravurilor şi nici cutumei care ar o lege în
vigoare.
k) Sistemul actual al izvoarelor dreptului nu mai poate reţine însă doctrina ca sursă
creatoare nemijlocită de drept. Unii autori vorbesc despre rolul ………………… creator
al doctrinei.
l) Rolul jurisprudenţei este acela de a …………………….. şi aplica la cazuri concrete
legea.
m) Precedentul este autoritatea pe care o poate avea o ………………………….. faţă de
cauzele analoge.
n) Deciziile date în interesul legii se impun prin forţa ………………………………….. şi
calitatea motivaţiei. Aceste soluţii interpretative, constante şi unitare sunt invocate
uneori ca în activitatea judecătorească.
o) Deciziile de neconstituţionalitate pronunţate de Curtea Constituţională au efecte
…………………………….. ………………………. şi nu inter partes litigantes.
p) În dreptul internaţional public, contractul normativ apare sub forma
……………………… şi reprezintă izvorul principal de drept.
q) Poziţia predominantă a actului normativ în sistemul izvoarelor dreptului, în sistemele
modeme de drept, este determinată de necesitatea de a se asigura …………….. şi
……………. stabilitatea comerţului juridic.
r) Spre deosebire de celelalte acte ale organelor executive, care pot avea atât caracter
normativ, cât şi individual, legea are totdeauna character ……………………….
De asemenea, tot ca trăsătură specifică, menţionăm că legea are competenţă de
reglementare ………………………. şi …………………………………
s) Deciziile generale şi ………………………… din dreptul Uniunii se publică în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene şi se impun în totalitatea dispoziţiilor lor instituţiilor
Uniunii, autorităţilor şi cetăţenilor acestora.
a) Hegel nota că dreptul „trece în existenţa faptică mai întâi prin formă, prin faptul că este
pus ca lege”.
b) Izvoarele materiale ale dreptului sunt cauzele ultime ale dreptului, „forţele crea- юаге”
ale dreptului, aşa cum le numea Ripert.
c) Kelsen consideră că, în sensul său material şi istoric, conceptul de sursă a dreptului
priveşte simpla cauză de ordin istoric ce a condus la apariţia sau care explică existenţa
unei norme (condiţiile de timp şi loc).
d) Hegel nota că „prin faptul că obiceiurile sunt strânse şi adunate, legile în vigoare ale unei
naţiuni nu încetează prin aceasta să fie obiceiuri. Când cutumele ajung sa fie adunate şi
strânse la un loc, atunci culegerea acestora constituie Codul de legi”
e) Emil Molcuţ afirma că, întrucât ideile şi instituţiile juridice romane au evoluai într-o
permanentă confruntare cu cerinţele practicii, grandoarea dreptului roman nu poate fi
cuprinsă fără înţelegerea caracterului său esenţialmente experimental.
f) Judecătorul este, după cum spunea Montesquieu, „vocea prin care se rosteşte dreptul”.
g) În opinia lui Duguit, „Constituţia formulează valorile fundamentale într-o formă
normativă şi creează convingerea că există o regulă de drept superioară a puterii publice
pe care o limitează şi căreia îi impune sarcini”.
III. Completaţi tabelul de mai jos cu A(devărat)” sau „F(als)”după caz, pentn
flecare dintre afirmaţiile de mai jos:
1. Sunt socotite izvoare materiale ale dreptului: factorii de configurare a dreptului, dreptul
natural şi raţiunea umană, conştiinţa juridică.
2. Bazinul de civilizaţie juridică de tip romano-germanic a influenţat numeroase sisteme
legale naţionale, printre care şi sistemul juridic englez.
3. Izvoarele potenţiale exprimă posibilitatea de a elabora, de a modifica sau de a abroga
norme juridice.
4. Obiceiul şi doctrina sunt considerate surse neoficiale, spre deosebire de lege sau
jurisprudenţă care suht surse oficiale.
5. Jurisprudenţă şi doctrina sunt izvoare creatoare, întrucât creează norme noi, pe când legea
şi cutuma, necreând norme noi, ci doar interpretându-le pe cele existente, nu au caracter
novator, ci doar interpretativ.
6. Legiuitorul nu poate ca, la apariţia unei legi noi, să înlăture obiceiuri existente, însă poate
opri formarea de noi cutume şi uzuri.
7. În dreptul internaţional public, s-a vorbit uneori de aşa-numitele obiceiuri spontane
(instant custom), când o anumită practică este imediat adoptată ca normă în relaţii dintre
state, fără să se aştepte validarea sa în timp.
8. În dreptul penal, rolul obiceiului este exclus, în această materie funcţionând principiul
legalităţii pedepsei şi al incriminării.
9. În general, rolul jurisprudenţei este teoretic-explicativ, interpretările ştiinţifice făcute
materialului normativ ajutând pe legiuitor în procesul de creare a dreptului.
10. Practica judecătorească, denumită şi jurisprudenţă, este alcătuită din totalitatea hotărârilor
judecătoreşti pronunţate de judecătoriile din întreaga ţară.
11. Potrivit regulilor de organizare judecătorească din ţara noastră, judecătorul este, în
general, legat de hotărârea pronunţată într-o cauză similară de un alt judecător.
12. Sesizarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu un recurs în interesul legii se face atunci
când se constată că în practica diverselor instanţe judecătoreşti un anumit text de lege
este interpretat şi aplicat în mod diferit.
13. Excepţia de neconstituţionalitate a unui text de lege sau ordonanţă se ridică doar în faţa
Curţi Supreme de Justiţie, unde părţile îşi apără sau îşi valorifică un interes legitim.
14. Unul dintre principiile dreptului Uniunii Europene este principiul efectului direct al
dreptului naţional asupra dreptului Uniunii Europene.
15. Deciziile de neconstituţionalitate pronunţate de Curtea Constituţională au efecte inter
partes litigantes, iar nu erga omnes
16. În dreptul constituţional, contractul normativ reprezintă izvor de drept în materia
organizării şi a funcţionării structurii federative a statelor.
17. În ramura dreptului muncii şi al securităţii sociale, contractul normativ este izvor de
drept, sub forma contractelor colective de muncă, în care se prevăd condiţiile generale ale
organizării procesului muncii într-o ramură determinată şi pe baza cărora sunt încheiate
apoi contracte individuale de muncă.
18. Deciziile C.S.J. privind hotărârile prealabile în soluţionarea chestiunilor de drept sunt
obligatorii pentru toate instanţele din ţară. Această forţă obligatorie nu este condiţionată
de nicio formă de publicitate.
19. Atunci când se utilizează formula: „legea, ca izvor de drept”, trebuie avut în vedere
sensul restrâns al noţiunii de lege, iar nu sensul său larg.
20. Pe calea delegării legislative, Guvernul poate reglementa primar relaţii sociale prin
ordonanţe.
21. Decretul dezvoltă o reglementare stabilită prin lege, asigurând punerea în executare a
legii.
22. Recomandările U.E. sunt obligatorii pentru atingerea scopurilor pe care le desemnează,
dar lasă destinatarilor alegerea mijloacelor proprii de atingere a acestor scopuri
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19 20 21 22
1. Sunt izvoare directe:
a) legea şi doctrina; .
b) legea şi contractul normativ;
c) cutuma şi actul normativ.
2. Constituie izvoare materiale ale dreptului:
a) forme de exprimare a normei de drept;
b) acele documente care atestă o formă suprapusă de drept;
c) factorii de configurare a dreptului.
3. Una dintre metodele trecerii unui obicei din sistemul general al normelor sociale în
sistemul izvoarelor dreptului este:
a) publicarea acestuia în Monitorul Oficial;
b) încorporarea acestuia de către organele legislative într-o normă oficială;
c) folosirea acestuia pentru un timp îndelungat.
4. Romanii numeau obiceiurile juridice:
a) opinio necessitatis;
b) erga omnes
c) mores majorum.
5. Nu se recunoaşte calitatea de izvor de drept unei cutume care:
a) ar abroga un act normativ în vigoare;
b) ar modifica un contract între două părţi;
c) este în acord cu Constituţia.
6. Statutul Curții internaţionale de Justiţie menţionează expres cutuma ca:
a) mores majorum;
b) legea ţării ilex terrae) sau obiceiul pământului;
c) dovadă a unei practici generale, acceptate ca drept.
7. În dreptul constituţional, obiceiul este prezent în mod deosebit sub forma:
a) tradiţiilor;
b) legilor;
c) uzanţelor.
8. În ţara noastră, poziţia dreptului obişnuielnic s-a păstrat puternică până la începutul
secolului:
a) al XIII-Iea;
b) al XVI-lea;
c) al XIX-lea.
9. În dreptul penal, rolul obiceiului este exclus, aici funcţionând principiul:
a) ius est ars boni et aequi;
b) nulla poena sine lege;
c) longa diutuma inveterata consuetude.
10. Consultaţiile pe care le dădeau jurisconsulţii romani se numeau:
a) responsa prudentium;
b) communi opinio doctorum;
c) opinio necessitatis.
11. La Roma, părerile următorilor jurisconsulţi au fost observate întocmai ca o lege:
a) Papinian, Paul, Ulpian şi Modestin;
b) Solon, Cicero, Paul şi Justinian;
c) Claudiu, Adrian, Gaius şi Papinian.
12. Doctrina:
a) cuprinde analizele, investigaţiile, interpretările pe care oamenii de specialitate le dau
fenomenului juridic;
b) constituie izvor în sistemul de drept românesc;
c) este cel mai vechi izvor de drept.
13. Judecătorul poate pronunţa decizii cu valoare generală pe calea:
a) cutumei;
b) legii;
c) precedentului.
14. Deciziile de neconstituţionalitate pronunţate de Curtea Constituţională:
a) produc efecte inter partes litigantes;
b) sunt evocate ca precedente, întrucât un text de lege odată declarat neconstituţional nu mai
poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate;
c) nu sunt supuse publicării în Monitorul Oficial al R. Moldova.
15. Federaţiile se creează, în general, ca efect al încheierii unor:
a) alianţe;
b) memorii;
c) contracte (tratate).
16. În ramura dreptului muncii şi al securităţii sociale, contractul normativ este izvor de
drept, sub forma:
a) contractului colectiv de muncă;
b) contractului individual de muncă;
c) tratatului.
17. Tratatul este întotdeauna expresia consimţământului liber al:
a) indivizilor ca subiecte de drept;
b) societăţilor comerciale;
c) statelor semnatare.
18. Legea, ca izvor de drept, apare la romani, ca un acord între:
a) patricieni şi plebei;
b) magistrat şi popor;
c) cetăţeni şi împărat.
19. Deciziile generale, izvoare ale dreptului Uniunii Europene, emană numai de la:
a) Comisie;
b) Consiliul de Miniştri;
c) Parlamentul European.
20. Recomandările, izvoare derivate ale dreptului Uniunii Europene:
a) sunt obligatorii pentru atingerea scopurilor pe care le desemnează, dar lasă destinatarilor
alegerea mijloacelor proprii de atingere a acestor scopuri;
b) sunt obligatorii şi pentru atingerea scopurilor pe care le desemnează, şi în ceea ce priveşte
mijloacele de atingere a acestor scopuri;
c) nu obligă nici destinatarul, nici autorul, scăpând controlului jurisdicţional.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18 19 20

1. Obiceiul juridic, izvor de drept.
2. Rolul practicii judecătoreşti şi a precedentului judiciar.
3. Recursul în interesul legii.
4. Contractul normativ, izvor de drept.
5. Tratatul, izvor de drept internaţional public.
6. Sistemul legislaţiei în România.
7. Izvoarele dreptului Uniunii Europene.
8. Prezenţa obiceiului juridic în legislaţia română.
TEST de evaluare curentă nr. 10: Raportul juridic
A. Întrebări
1. Care sunt premisele raportului juridic?
2. Există norme juridice care se realizează în afara producerii de raporturi juridice?
3. Care sunt trăsăturile raportului juridic?
4. Doctrina de teoria dreptului îmbrăţişează clasificarea raporturilor juridice în raporturi de
conformare şi raporturi de conflict?
5. Ce înţelegem prin „drepturi opozabile erga omnes”?
6. Cum explicaţi dublul caracter voliţional al raporturilor juridice?
7. Cine poate fi subiect de drept? ^
8. Cum caracterizaţi statul ca subiect de drept?
9. în ce constă conţinutul raportului juridic?
10. Care este diferenţa între conceptul de „îndrituire” şi conceptul de „îndatorire”?
11. Cum am putea defini obiectul raportului juridic?
12. Ce este faptul juridic?
13. Cum se clasifică faptele juridice? Dar actele juridice?
Exerciţii
capitol:
a) Raporturile de drept sunt înainte de toate raporturi , ……………………., în care
oamenii intră în vederea îndestulării trebuinţelor lor variate, raporturi de cooperare şi
coexistenţă.
b) Normele juridice reprezintă premisa a ……………………. naşterii unui raport juridic.
c) Există norme juridice care se realizează în afara producerii de raporturi juridice –
normele ……………………., a căror menire nu este aceea de a crea raporturi juridice, ci
de a apăra şi influenţa relaţiile sociale prin impunerea unor abstenţiuni de la săvârşirea
unor fapte care ar putea să lezeze …………………… şi interese.
d) În situaţii determinate, pot să apară raporturi de drept şi în lipsa unei norme exprese -
situaţia de ………………… ……………… când judecătorul soluţionează un caz nu pe
baza unei norme, ci în temeiul unor principii de drept.
e) Dublul caracter voliţional al raportului juridic presupune întâlnirea a două voinţe: voinţa
………………………….., exprimată în norma de drept, care consacră drepturile şi
obligaţiile participanţilor, şi voinţa ……………………………
f) ………………………….. de drept este un fenomen social real şi poartă amprenta tipului
formelor de organizare economico-sociale în care oamenii îşi duc existenţa; contextul
social-istoric în care oamenii participă la viaţa socială determină participarea lor la
raporturile juridice.
g) Subiectul de drept nu se manifestă în fiecare moment ca participant la un raport juridic
concret, însă această participare este un indiciu sigur al beneficiului ……………………
juridice; volumul drepturilor şi obligaţiilor de care se bucură un subiect la un moment dat
nu trebuie confundat cu capacitatea juridică, ca aptitudine de a avea aceste ………
şi ……………………………..
h) În conţinutul raportului juridic se reflectă legătura indisolubilă dintre ………………….
agendi, ca regulă de drept care determină conduita posibilă şi datorată şi ……………….
agendi, dreptul unui participant la raportul juridic.
i) Dreptul subiectiv este ………………………. juridică individuală a unei persoane sau
organizaţii intr-un raport juridic determinat. El se deosebeşte de dreptul pozitiv, acesta
fiind ansamblul drepturilor şi obligaţiilor cuprinse în normele de drept.
j) Obligaţia juridică reprezintă măsura; ea incumbă subiectului ţinut să îndestuleze dreptul
………………
k) Prin …………………….. al raportului juridic înţelegem acţiunile pe care titularul
dreptului subiectiv le întreprinde sau le solicită în procesul desfăşurării raportului juridic.
l) ………………….. sunt manifestări de voinţă ale oamenilor care produc ………………..
juridice ca urmare a reglementării lor prin normele de ……………………. Ele sunt
săvârşite de om, cu discernământ, fiind licite sau ilicite.

a) Mircea Djuvara censidera că „valorile juridice sunt cadrul general în care se agită toată
viaţa socială; ele se înfăţişează dintr-un punct de vedere ca realităţi şi valori sociale,
obiect de studiu pentru sociologie, fiind valorile sociale supreme; din alt punct de vedere,
ele constituie un domeniu raţional de cercetare ştiinţifică specială, acela al dreptului”.
b) Tipul raporturilor juridice variază de-a lungul istoriei, în strânsă legătură cu evoluţia
generală a societăţii.
c) Francis Gen у susţinea că, pentru tăria şi siguranţa situaţiilor juridice, este necesar ca
facultăţile care constituie conţinutul raportului de drept să aibă un titular care să-şi
asume, în acelaşi timp, răspunderea corespunzătoare.
d) Hegel considera că „individul nu are individualitate, adevăr şi caracter etic decât prin
voinţa politică exprimată normativ”.
Ш. Completaţi tabelul de mai jos cu „A(devărat)" sau „F(als)n, după caz, pentru
1. Caracteristica normelor prohibitive constă în faptul că apără şi influenţează relaţiile
sociale prin metoda impunerii unor abstenţiuni de la săvârşirea unor fapte care pun în
pericol ordinea de drept.
2. încălcarea normelor prohibitive determină crearea unor raporturi de constrângere, apariţia
raportului juridic fiind rezultatul încălcării normei prohibitive.
3. Dreptul absolut impune obligaţia generală ce incumbă subiectelor de drept de a se abţine
de la acţiuni care să împiedice exercitarea acestor drepturi de către titulari.
4. în teoria dreptului distingem două accepţiuni în analiza conceptului de raport juridic:
accepţiunea de fond (mijloc de realizare a dreptului) şi accepţiunea tehnico- juridică
(construcţie a gândirii teoretice).
5. Raportul juridic este acea legătură socială, reglementată de norma juridică, conţinând un
sistem de interacţiune reciprocă între participanţi nedeterminaţi, legătură susceptibilă a fi
apărată pe calea coerciţiunii statale.
6. Raportul juridic nu se stabileşte între oameni şi bunuri.
7. Tipul raporturilor juridice variază de-a lungul istoriei, în strânsă legătură cu evoluţia
generală a societăţii.
8. Voinţa statală exprimată în norma de drept consacră drepturile şi obligaţiile parti-
cipanţilor la raportul juridic.
9. Aptitudinea recunoscută de lege omului şi animalelor de a avea drepturi şi obligaţii
juridice poartă denumirea de capacitate juridică.
10. Subiectul de drept se manifestă în fiecare moment ca participant la un raport juridic
concret.
11. Capacitatea juridică generală a unui subiect de drept este posibilitatea recunoscută de
lege pentru a participa ca subiect de drept în raporturile în care trebuie îndeplinite
anumite condiţii, iar capacitatea juridică specială este aptitudinea de a participa ca titular
de drepturi şi obligaţii juridice, în principiu, în toate raporturile juridice.
12. Statul ca subiect de drept participă în calitate de subiect de drept doar în raporturi juridice
de drept intern, deoarece pe plan internaţional el acţionează prin organizaţiile
interguvemamentale.
13. Elementele constitutive ale personalităţii juridice sunt: organizarea de sine stătătoare,
existenţa unui patrimoniu propriu afectat realizării unui scop, în acord cu interesul
general.
14. Organele statului niciodată nu apar în cadrul raporturilor juridice ca persoane juridice.
15. Dreptul subiectiv sau îndrituirea este facultatea juridică individuală a unei persoane sau a
unei organizaţii într-un raport juridic determinat.
16. Obligaţia juridică sau îndatorirea reprezintă măsura dreptului subiectiv, ea incumbând
subiectului ţinut să îndestuleze dreptul subiectiv.
17. Obligaţiile se clasifică în obligaţii absolute şi obligaţii relative.
18. Intr-un proces, sarcina probei, în principiu, revine celui care afirmă.
19. Prin obiect al raportului juridic se înţeleg acţiunile pe care titularul dreptului subiectiv le
întreprinde sau le solicită în procesul desfăşurării raportului juridic.
20. Orice împrejurare din natură sau din viaţa socială constituie un fapt juridic.
21. Actele juridice sunt acţiunile juridice licite, săvârşite cu scopul manifest de a produce
efecte juridice.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18 19 20 21
1. Premisele raportului juridic sunt:
a) norma juridică şi stările;
b) norma juridică, subiectele de drept şi faptele juridice;
c) doar norma juridică şi faptele juridice.
2. Reprezintă premisa fundamentală a naşterii raporturilor juridice:
a) norma juridică;
b) subiectele de drept;
c) faptele juridice.
3. În ce ramuri de drept se vorbeşte despre raporturi de conformare p raporturi de
conflict:
a) în teoria generală a dreptului şi în dreptul constituţional;
b) în dreptul civil şi în dreptul financiar;
c) în dreptul penal şi în dreptul administrativ.
4. Care dintre următoarele trăsături nu reprezintă o trăsătură a raportul* juridic:
a) este o categorie istorică;
b) este un raport valoric;
c) este general şi impersonal.
5. Pot fi caracterizate ca instrumente de transmitere a conţinutului valoric al normelor
de drept în planul relaţiilor sociale concrete şi reale raporturile juridice:
a) atât cele prin care se realizează dispoziţia normelor de drept, cât şi cele prin care se
realizează sancţiunea acestora;
b) doar cele prin care se realizează dispoziţia normelor de drept;
c) doar cele prin care se realizează sancţiunea acestora.
6. Pot fi subiecte de drept:
a) doar oamenii în mod individual;
b) oamenii şi animalele dresate;
c) doar oamenii, fie individual, fie grupaţi în forme organizate.
7. Capacitatea juridică apare ca o premisă a calităţii de subiect de drept, fiind o
condiţie:
a) relativă a drepturilor şi obligaţiilor concrete ce revin subiectelor de drept;
b) obligatorie a drepturilor şi obligaţiilor concrete ce revin subiectelor de drept;
c) dezirabilă a drepturilor şi obligaţiilor concrete ce revin subiectelor de drept.
8. Nu sunt subiecte de drept colective:
a) statul şi autorităţile publice;
b) indivizii;
c) organizaţiile nestatale.
9. Conţinutul raportului juridic se referă la totalitatea:
a) drepturilor subiectelor într-un raport juridic nedeterminat;
b) drepturilor şi obligaţiilor subiectelor într-un raport juridic nedeterminat;
c) drepturilor şi obligaţiilor subiectelor într-un raport juridic determinat.
10.Facultatea juridică individuală a unei persoane sau organizaţii într-un raport juridic
determinat se numeşte:
a) drept pozitiv;
b) drept natural;
c) drept subiectiv.
11. Dreptul subiectiv determină pentru titularul său o serie de posibilităţi ocrotite
juridic:
a) să dispună de dreptul său, să pretindă o anumită atitudine din partea subiectului
corespunzător obligat şi să solicite apărarea dreptului său pe cale statală, în caz de
nerespectare sau încălcare a dreptului;
b) să-şi facă dreptate fără a mai apela la autorităţile statului;
c) doar să dispună de dreptul său.
12. Dreptul subiectiv, opozabil erga omnes, care trebuie deci respectat de toţi ceilalţi,
poartă denumirea de:
a) drept relativ;
b) drept natural;
c) drept absolut.
13. Faptul juridic reprezintă o împrejurare care:
a) determină efecte juridice, care creează, modifică sau stinge raporturi juridice;
b) doar stinge raporturi juridice;
c) doar creează raporturi juridice.
14. Faptele juridice se clasifică în:
a) evenimente, fenomene şi procese naturale;
b) evenimente, acţiuni, eventual şi stări, după unii autori;
c) nu se clasifică.
Caz practic (speţă)

Matei are treizeci de ani şi a plecat într-o expediţie în Alpi împreună cu un prieten. El i-а
promis soţiei sale, Mihaela, cu care se căsătorise acum un an de zile şi care este însărcinată, că o
va ţine la curent cu detalii despre expediţie ori de câte ori va avea posibilitatea să o facă. Soţia sa
este foarte îngrijorată, deoarece nu a mai primit veşti de la soţul său de două săptămâni, iar
conform planurilor lor, ar fi trebuit deja să se întoarcă.. Din nefericire, ea primeşte vestea morţii
soţului şi a prietenului său, care au fost surprinşi de o avalanşă.
Locuind în acelaşi imobil, vă întâlniţi cu Mihaela în lift şi ştiind că sunteţi student la
Facultatea de Drept vă întreabă dacă copilul pe care îl aşteaptă (deci care nu s-a născut încă) va
putea să vină la moştenirea tatălui său. Ce îi veţi răspunde?

1. Raportul juridic - definiţie şi trăsături.
2. Evoluţia raporturilor juridice de-a lungul istoriei.
3. Subiectele raportului juridic.
4. Capacitatea juridică a persoanelor fizice.
5. Sinuciderea asistată şi coma indusă artificial - probleme privind capacitatea juridică a
persoanelor fizice?
6. Conţinutul şi obiectul raportului juridic.
7. Faptul juridic - premisă concretă a raportului juridic.
TEST de evaluare curentă nr.11: Teoria elaborării normelor juridice
A. Întrebări
1. Care este concepţia lui Savigny cu privire la creaţiunea în drept?
2. Cum concepe Geny raportul dintre „dat” şi „construit”?
3. Ce este tehnica juridică?
4. Care este relaţia dintre tehnica juridică şi tehnica legislativă?
5. Care sunt principiile legiferării? Explicaţi-le.
6. Care sunt etapele fundamentării ştiinţifice a unui proiect legislativ?
7. Cum se explică principiul corelării sistemului actelor normative?
8. Care sunt principalele cerinţe ale principiului accesibilităţii şi economiei de mijloace în
elaborarea normativă?
9. Care sunt construcţiile tehnicii juridice? Exemplificaţi.
10. Care sunt părţile constitutive şi elementele de structură ale actului normativ?
11. În ce constă tehnica sistematizării actelor normative?
B. Exerciţii
capitol:
a) Una din moştenirile incontestabile ale dreptului …………………………. o reprezintă
crearea alfabetului juridic şi progresul în domeniul tehnicii juridice.
b) Formularea clasică a distincţiei între „dat” şi „construit” în drept o găsim la ……………
c) Tehnica legislativă este parte constitutivă a tehnicii …………………. şi este alcătuită
dintr-un complex de metode şi …………………… menite să asigure o formă
corespunzătoare conţinutului reglementărilor juridice.
d) Legiferarea cunoaşte două mari momente: a) constatarea existenţei situaţiilor sociale ce
reclamă reglementare juridică; b) desprinderea …………………………. juridic care
trebuie să se aplice acestor situaţii în funcţie de conştiinţa juridică a societăţii.
e) Fundamentarea ştiinţifică a unui proiect legislativ trebuie să cuprindă, în primul
f) rând, descrierea situaţiilor ……………………………….. de ce urmează să fie
transformate în situaţii de drept.
g) Ca produs al activităţii sociale a oamenilor, prin elementele sale tehnice, dreptul poate
atinge nu numai grade relativ mari de independenţă, dar poate circula de la o societate la
alta, dând naştere la difuziune şi la tradiţie; are loc, la scară istorică, un proces de
………………………………… juridică.
h) Păstrarea autorităţii şi a poziţiei …………………………….. în sistemul de reglementare
primară şi originară a unor relaţii sociale, reprezintă o cerinţă de primă mărime ce
caracterizează un stat de drept.
i) În materie de apărare socială, legiuitorul foloseşte în general norme ………………….
Iar în materie civilă contractuală, norme ………………………………….
j) Ficţiunea juridică este un procedeu de …………………….. în conformitate cu care un
anumit fapt este considerat ca ............................. sau ca stabilit, deşi el nu a fost stabilit
sau nu există în realitate.
k) Limbajul juridic este, prin excelenţă, un limbaj………………….. instituţionalizat.
l) În redactarea textului actului normativ, legiuitorul va trebui să utilizeze termeni de
m) largă circulaţie, cu evitarea ………………….. şi a …………………..
n) În ………………………. de motive se face o prezentare succintă a actului normativ, a
condiţiilor care au impus apariţia acestuia, a finalităţilor urmărite prin adoptarea respecti-
vului act normativ.
o) La ordonanţele de urgenţă, ………………… este obligatoriu şi cuprinde prezentarea
elementelor de fapt şi de drept ale situaţiei ……………….. ce impune recurgerea la
această cale de reglementare.
p) Dispoziţiile finale şi tranzitorii cuprind prevederi în legătură cu: punerea
în aplicare a reglementării, ……………………… sau relaţiile cu reglementările
preexistente.
q) Actele normative mai pot cuprinde şi ……………………… care fac corp comun cu
legea şi au aceeaşi forţă juridică.
r) Articolul se subdivide, uneori, în …………………. şi …………………………………..
s) Atunci când într-un act normativ se introduc articole noi, fără să
se modifice numerotarea veche a actului normativ, se foloseşte metoda introducerii unor
……………………………………………….

a) Nicolae Titulescu vede în tehnica legislativă mijlocul de adaptare a reglementărilor şi
instituţiilor juridice la necesităţile sociale noi.
b) Paul Roubier consideră că nu poate exista legiferare fară selectare. Din complexul de
reguli care pot fi adaptate, trebuie selectate pe baza unui criteriu de valoare acelea care
corespund ideilor de securitate juridică, justiţie, echitate, progres social.
c) Blaga afirma că ambiţia nemărturisită a oricărui legiuitor este să promulge legi scrise cu
prestigiu de legendă şi cu eficacitate de legi nescrise.
d) „Poporul - nota J.J. Rousseau - ajunge să dispreţuiască legile care se schimbă în fiecare
zi”.
e) Legiuitorul - remarca Jhering - trebuie să gândească profund ca un filozof, dar trebuie să
se exprime clar ca un ţăran.
f) Legea, nota Montesquieu, trebuie să aibă un înţeles neîndoielnic pentru toată lumea şi
pentru ca fiecare cetăţean să poată şti, dinainte de a săvârşi un act, care sunt consecinţele
acestuia.
g) A.C. Angelesco afirma faptul că, în compoziţia unui cod, intră patru grupe de factori:
politici, economici, ideali şi juridici.
h) „Cârmuitorii - nota Hegel - care au dat popoarelor lor chiar numai o culegere aformă, ca
Justinian, cu atât mai mult un drept civil sub formă de Cod ordonat şi precis, » devenit nu
numai cei mai mari binefăcători, dar au înfăptuit prin aceasta şi un mare act de dreptate”.
i) Dimitrie Guşti sublinia faptul că trebuie evitată „mania” legislativă care tinde să
transforme Parlamentul într-o „fabrică de legi”.
III. Completaţi tabelul de mai jos cu A(devărat)” sau „F(als)”, după caz, реntru
1. Organele legiuitoare sunt îndreptăţite să reglementeze primar şi originar relaţiile sociale
fundamentale dintr-o societate, să organizeze ordinea juridică a unei naţiuni sau a unei
comunităţi de naţiuni.
2. Cu cinci sute de ani în urmă, gândirea juridică începe să se preocupe de latin teoretică a
procesului legislativ.
3. Franşois Geny răstoarnă vechea metodă de interpretare care domina atât doctrina, cât şi
jurisprudenţă secolului al XIX-lea, metodă cunoscută sub denumirea de „metoda
ştiinţifică” şi o înlocuieşte cu „metoda exegetică”.
4. Creaţia juridică este o opera a raţiunii care apreciază faptele, relaţiile şi, în general, toate
realităţile care interesează ordinea socială, securitatea raporturilor umane, binele public.
5. Fundamentarea ştiinţifică a unui proiect legislativ trebuie să cuprindă, printre altele, şi
descrierea situaţiilor de drept ce urmează să fie transformate în situaţii de fapt.
6. Legea exclude acţiunea reglementatoare a altor categorii de acte normative.
7. De forma exterioară a reglementării depinde valoarea, forţa juridică a normei şi poziţia sa
în sistemuj actelor normative.
8. Ficţiunea juridică este un procedeu de tehnică, în conformitate cu care un anumit fapt este
considerat ca inexistent, deşi el a fost stabilit sau există în realitate.
9. În redactarea textului actului normativ, legiuitorul poate să utilizeze neologismele şi
regionalismele.
10. În dispoziţiile de conţinut sunt cuprinse reguli ce stabilesc drepturi şi obligaţii, se
stipulează un anumit comportament, sunt reglementate urmările nefavorabile, în cazul
nerespectării conduitei impuse.
11. Incorporarea este o formă superioară de sistematizare şi priveşte aşezarea actelor
normative, în raport de criterii exterioare (cronologice, alfabetice, pe ramuri de drept sau
instituţii juridice).
12. Justinian este cel care a desăvârşit opera de sistematizare a dreptului roman. în vremea sa
erau în uz texte legislative care, în bună parte, nu mai corespundeau nevoilor economico-
sociale.
13. În concepţia lui A.C. Angelesco, în compoziţia unui cod intră patru grupe de fac tori:
politici, economici, culturali şi juridici.
14. În cazul în care un act normativ face referire la dispoziţii dintr-un alt act normativ, deja
existent, noul act normativ nu va reproduce dispoziţiile din actul normativ preexistent, ci
va face trimitere la dispoziţiile respective printr-o normă de trimitere
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
1. Alegerea procedeelor tehnice ale legiferării aparţine:
a) legiuitorului;
b) judecătorului;
c) avocatului.
2. În Franţa, Consiliul de Stat a fost creat de:
a) Ludovic al XIV-lea;
b) Jean-Jacques Rousseau;
c) Napoleon Bonaparte.
3. Elementul structural al actului normativ îl formează:
a) preambulul;
b) alineatul;
c) articolul.
4. Articolul se numerotează, de regulă, cu:
a) cifre arabe;
b) cifre romane;
c) indici.
5. Consecinţele pe care legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt
necunoscut se numesc:
a) ficţiuni juridice;
b) prezumţii;
c) note de fundamentare.
6. Codul civil al lui Napoleon Bonaparte a intrat în vigoare în anul:
a) 1804;
b) 1808;
c) 1811.
7. Codul se caracterizează prin următoarele trăsături:
a) reglementările cuprinse în conţinutul său simt aşezate în ordine cronologică-
b) reglementează situaţii de urgenţă;
c) este un act legislativ unic, cu o organizare internă aparte.
8. Dispoziţiile tranzitorii ale unui act normativ:
a) conţin definiţii ale unor termeni utilizaţi în cuprinsul actului normativ;
b) previn şi elimină eventualele conflicte între normele juridice;
c) conţin temeiul constituţional sau legal al reglementării.
9. În redactarea textului actului normativ, legiuitorul va trebui să urmărească, printre
altele şi:
a) modul de construire a frazei pentru înţelegerea corectă şi uşoară a textului de către orice
subiect;
b) folosirea unui limbaj uzual, care poate fi chiar obscur sau arhaic;
c) reglementarea unor cazuri concrete, abordând un limbaj descriptiv.
10. Prezumţia este:
a) construcţie a tehnicii juridice;
b) formă de codificare;
c) formă de încorporare.
11. Principiul corelării actelor normative presupune:
a) ca legiuitorul să ţină cont de existenţa corelaţiilor dintre diversele categorii de acte
normative;
b) garantarea securităţii şi siguranţei juridice, calmarea posibilelor conflicte, conferind
sentimentul de linişte şi relativă stabilitate;
c) ca opera legislativă să se inspire dintr-o cunoştinţă profundă şi exactă a trebuinţelor
sociale.
12. Conţinutul noţiunii de tehnică juridică implică, printre altele:
a) construirea soluţiilor normative de către legiuitor
b) momentul receptării de către legiuitor a comandamentului social;
c) un complex de metode şi procedee, menite să asigure o formă corespunzătoare
conţinutului reglementărilor juridice.
13. Organele puterii legiuitoare:
a) îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu anumite reguli de tehnică juridică şi potrivit
scopurilor impuse de buna funcţionare a mecanismului social;
b) sunt organele cărora le datorăm crearea alfabetului juridic şi progresul în domeniuJ
tehnicii juridice;
c) creează obiceiuri juridice.
d)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
e)

1. Tehnica juridică şi tehnica legislativă.
2. Principiile (cerinţele) legiferării.
3. Ficţiunile juridice şi prezumţiile - construcţii ale tehnicii juridice.
4. Părţile constitutive şi elementele de structură ale actului normativ în lumim dispoziţiilor
Legii nr. 100/2017 cu privire la actele normative.
5. Codul civil francez, model pentru Codul civil român din 1864.
TEST de evaluare curentă nr. 12: Teoria realizării dreptului
A. Întrebări
1. Care sunt cele două forme de realizare a dreptului?
2. Care sunt trăsăturile realizării dreptului prin activitatea de respectare şi executare a
normelor juridice?
3. Cine poate elabora acte de aplicare a dreptului?
4. În ce constă aplicarea dreptului?
5. Este posibil ca aplicarea dreptului să se desfăşoare şi in fapt, fară crearea unor raporturi
juridice? Argumentaţi.
6. Cum aţi putea defini şi caracteriza actul de aplicare a dreptului?
7. Care sunt fazele procesului de aplicare a dreptului?
Exerciţii
capitol:
a) Realizarea dreptului este procesul transpunerii în viaţă a conţinutului normelor juridice,
în cadrul căruia oamenii, ca subiecte de drept, respectă şi …………………….. dispoziţii
normative, iar organele de stat ……………………..dreptul în temeiul competenţelor care
le revin.
b) Respectând şi executând normele dreptului, cetăţenii îşi valorifică drepturile subiective
cu luarea în consideraţie şi a ………………… care le incumbă.
c) Acte de aplicare a dreptului nu pot elabora decât ………………… statului, cetăţenii
aplicând dreptul prin respectarea şi executarea normelor juridice.
d) Elaborarea şi emiterea actului de aplicare, ultima fază a procesului de aplicare a
dreptului, reprezintă rezultatul unui demers raţional şi al unei manifestări de voinţă a
organului de stat, în baza ……………… şi în vederea aplicării la un caz concret.

a) Hart preciza că „există două condiţii minime, necesare şi suficiente, pentru o bună
funcţionare a unui sistem legal: cetăţenii să se supună normelor de drept, iar funcţionarii
să considere aceste reguli ca standarde oficiale de comportament, aplicându-le întocmai”.
b) A atârna legile atât de sus, încât niciun cetăţean să nu le poată citi sau a le înmor mânta în
cărţi erudite, astfel încât să aibă acces la ele doar cei instruiţi în materie, constituie una şi
aceeaşi injustiţie.
III. Completaţi tabelul de mai jos cu ,A(devărat)” sau „F(als), după caz, pentru
1. Realizarea dreptului comportă două mari forme: realizarea dreptului prin respectarea şi
executarea dispoziţiilor legale şi realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de
către organele de stat şi de către alte organisme sociale.
2. Spre deosebire de realizarea dreptului prin aplicarea dreptului, care se poate desfăşura şi
în fapt, fără crearea unor raporturi juridice, respectarea şi executarea normelor este
nemijlocit legată de naşterea şi desfăşurarea unor raporturi de drept în care un subiect
este întotdeauna un organ al statului care îşi exercită competenţele potrivit legii
3. Actele normative au un caracter general, impersonal, tipic, injonctiv şi irefragabi. în timp
ce actele de aplicare sunt individuale, concret-determinate.
4. Actele de aplicare au un caracter subordonat, derivat, sunt elaborate într-un mod diferit
de la o ramură la alta şi chiar în cadrul aceleiaşi ramuri, ceea ce face imposibili adoptarea
şi codificarea regulilor care privesc tehnica actului de aplicare.
5. Spre deosebire de actul normativ, care funcţionează impersonal, difuz şi continuu până la
scoaterea sa din vigoare, actul de aplicare a dreptului îşi epuizează efectele în momentul
adoptării sale de către organul abilitat.
6. Din punctul de vedere al tehnicii juridice, activităţile implicate în realizarea dreptului prin
respectarea şi executarea normelor juridice nu simt mai simple, ek neputându-se realiza şi
în fapt, fără încheierea unui act scris, cu condiţii de fond şi fonm speciale.
7. Elaborarea şi emiterea actului de aplicare, ultima fază a procesului de aplicare a
dreptului, reprezintă rezultatul unui demers raţional şi al unei manifestări de voinţă a
organului de stat, în baza legii şi în vederea aplicării la un caz concret.
1 2 3 4 5 6 7
1. Nu constituie trăsătură a realizării dreptului prin activitatea de respectare şi
executare a normelor juridice:
a) conformarea faţă de conduita fixată prin normele de drept;
b) valorificarea de către cetăţeni a drepturilor subiective cu luarea în consideraţie şi a
obligaţiilor care le incumbă;
c) existenţa voinţei unilaterale a unui organ al statului respectiv.
2. Aplicarea dreptului cunoaşte:
a) două faze: stabilirea stării de drept şi elaborarea actului de aplicare;
b) două faze: interpretarea normelor juridice şi elaborarea actului normativ;
c) patru faze: stabilirea stării de fapt; alegerea normei de drept; interpretarea normelor
juridice; elaborarea actului de aplicare.
3. Stabilirea stării de fapt în cadrul realizării dreptului prin aplicare:
a) implică un demers riguros pentru cunoaşterea circumstanţelor cauzei respective, pentru a
asigura actului de aplicare un caracter temeinic;
b) nu prezintă interes, ea putând fi omisă;
c) nu este o etapă în cadrul realizării dreptului prin aplicare.
4. Alegerea normei de drept în cadrul realizării dreptului prin aplicare:
a) reprezintă selectarea aleatorie a unei norme juridice;
b) se referă la acţiunea organelor de aplicare care procedează la critica normei, în vederea
calificării juridice exacte a stării de fapt stabilite;
c) nu este o etapă a realizării dreptului prin aplicare.
5. Organul de aplicare îndeplineşte o serie de operaţiuni prealabile, în vederea
calificării juridice corespunzătoare a unei fapte şi anume:
a) nominalizarea normei juridice, verificarea forţei sale juridice, determinarea conţinutului
exact al normei, fară a mai fi necesară verificarea autenticităţii sale, aceasta fiind
prezumată;
b) nominalizarea normei juridice, verificarea autenticităţii sale, verificarea forţei sale
juridice, determinarea conţinutului exact al normei;
c) nominalizarea normei juridice, verificarea autenticităţii sale, determinarea conţinutului
exact al normei, fără a mai fi necesară verificarea forţei sale juridice, aceasta fiind
prezumată.
6. Ultima fază a procesului de aplicare a dreptului este:
a) interpretarea normelor juridice;
b) alegerea normei de drept;
c) elaborarea şi emiterea actului de aplicare.
7. Ca volum şi intensitate, forma de realizare a dreptului cea mai bogată, la ea
participând cea mai mare categorie de subiecte de drept, este:
a) realizarea dreptului prin aplicarea dreptului de către autorităţile statului;
b) realizarea dreptului prin activitatea de respectare şi executare a normelor juridice;
c) ambele forme sunt egale, neputându-se diferenţia.
1 2 3 4 5 6 7
1. Realizarea este viaţa şi realitatea dreptului: ea este însăşi dreptul.
2. Realizarea dreptului prin respectarea şi executarea dispoziţiilor legale.
3. Realizarea dreptului prin aplicarea normelor juridice de către organele de stat şi alte
organisme sociale.
4. Comparaţie între activitatea normativă şi activitatea de aplicare a dreptului.
TEST de evaluare curentă nr. 13: Teoria interpretării normelor juridice
A. Întrebări
1. Cum se justifică necesitatea interpretării?
2. Care sunt felurile interpretării şi prin ce se caracterizează fiecare dintre acestea?
3. Ce este interpretarea cazuală?
4. Prin ce se caracterizează interpretarea neoficială? Exemplificaţi.
5. Care este scopul metodelor interpretării juridice?
6. în ce constă metoda gramaticală? Exemplificaţi.
7. în ce constă metoda istorică?
8. în ce constă metoda sistematică? Exemplificaţi.
9. în ce constă metoda logică?
10. Care sunt argumentele logicii formale utilizate de interpret în cadrul metodei logice?
11. Ce este analogia? De câte feluri este aceasta?
12. Cum se realizează aplicarea dreptului prin analogie?
13. în ce ramură de drept nu se poate face apel la analogie? Argumentaţi răspunsul.
14. Cum se clasifică interpretarea, din punctul de vedere al rezultatelor interpretării normelor
juridice?
B. Exerciţii
capitol:
a) Necesitatea interpretării este justificată de faptul că, în procesul aplicării dreptului,
organul de ………………….. trebuie să clarifice cu toată precizia textul normei
juridice.
b) Organul de aplicare trebuie să stabilească compatibilitatea normei juridice în raport de o
anumită situaţie de ………………………….
c) În Imperiul roman, …………………….. declarase că numai el poate interpreta legile,
fapt ce a dus la decretarea caracterului obligatoriu al interpretării imperiale şi la inter-
zicerea oricărei interpretări private.
d) În timp, s-au conturat două concepţii cu privire la interpretare: concepţia ………………
şi cea a interpretării.
e) În sistemul de drept anglo-saxon, legea este interpretată restrictiv, ea apărând ca
lex…………………………….
f) Întrucât interpretarea este doar un …………………… al aplicării dreptului, ester
necesar să utilizăm sintagma: „interpretarea normei juridice”, iar nu „interpretarea
dreptului”.
g) Atunci când organul emitent îşi interpretează propriul act, această interpretare poartă
denumirea de interpretare …………………….. Actul normativ interpretativ va face
corp comun cu actul interpretat şi se va aplica …………………
h) Interpretarea realizată în cadrul procesului aplicării dreptului se numeşte interpretare
…………………. şi este făcută de ………………. sau de organele administraţiei
i) Organul de aplicare nu se poate pronunţa decât în legătură cu speţa ce s-a dedus in faţa
sa; lui îi este interzis să se pronunţe pe cale de dispoziţii ……………………………
j) Metoda sistematică priveşte modalitatea de stabilire a sensului normei juridice prin
încadrarea sa în economia ……………… ………………. din care face parte.
k) Interpretarea prin reducerea la absurd (ad absurdum) înseamnă stabilirea adevărului tezei
de demonstrat prin ……………………… tezei care o contrazice.
l) Argumentul ……………. ………………….. …………….. se bazează pe legea logică
a terţului exclus (tertium non datur). Acest argument pleacă de la premisa că, in cazul
noţiunilor contradictorii care se neagă una pe alta, doar una poate fi adevărată, cealaltă
este falsă, iar o a treia posibilitate nu există.
a) Judecătorii naţiunii - nota Montesquieu - nu sunt „decât gura care rosteşte cuvintele
legii”.
b) Portalis considera că a prevedea totul este imposibil de atins. Nevoile societăţii sunt atât
de extinse, încât este imposibil pentru legiuitor să prevadă totul.
c) Del Vecchio observa că: orice legislaţie abundă în acele concepţii care sunt denumite în
mod ingenios „concepţii supape”. Se previne astfel excesul de comprimare a sistemului
legislativ, prin aceea că se lasă în mod intenţionat anumite zone albe de reglementare.
d) •
e) Dreptul efectiv practicat este mai mult decât s-ar crede la prima vedere, altceva decât
dreptul formulat prin legislaţia scrisă”, scria Mircea Djuvara.
f) Portalis subliniază rolul incontestabil al judecătorului: „Când legea este clară, trebuie
urmată, când ea este obscură, trebuie aprofundate dispoziţiile ei. Dacă lipseşte legea,
trebuie consultate obiceiul sau echitatea. Echitatea este întoarcerea la legea naturală, în
tăcerea, obscuritatea sau opoziţia legilor”.
Ш. Completaţi tabelul de mai jos cu A(devărat)” sau „F(als), după caz, pentru
1. Organul de aplicare (judecătorul, organul administrativ etc.) trebuie să clarifice cu toată
precizia textul normei juridice. El are întotdeauna în faţă un sistem de norme cu caracter
particular, care se pliază perfect pe cauza dedusă soluţionării, astfel că trebuie doar să o
aplice speţei respective.
2. Adepţii concepţiei evoluţioniste a interpretării susţin că sensul legii este dat pentru
totdeauna în momentul creării ei.
3. Problematica interpretării cunoaşte forme specifice de afirmare în sistemul de drept
anglo-saxon. întrucât în acest sistem predomină ca izvor precedentul şi obiceiul,
interpretarea juridică este relativ mai liberă.
4. Ca moment al aplicării normei juridice la cazuri concrete, interpretarea este necesară
pentru a clarifica şi a limpezi sensul exact al normei, pentru a defini, cu toată precizia,
voinţa legiuitorului.
5. Orice normă juridică ce urmează a fi aplicată pentru rezolvarea unui caz concret, este
nevoie a fi interpretată, pentru ca hotărârea care se va da să se întemeieze în aşa fel pe
lege încât arbitrariul să fie cât mai redus.
6. Interpretarea cazuală este realizată de organele care emit acte normative (organele
legiuitoare sau organele administrative), în baza principiului: cine poate mai mult, poate
şi mai puţin.
7. În cazul interpretării judiciare, judecătorul procedează la interpretarea normei juridice
selecţionate, pronunţându-se întotdeauna pe cale de dispoziţii generale.
8. Pledoaria avocatului se înscrie în sfera interpretării oficiale, având forţa juridică de vreme
ce este exprimată în faţa judecătorului.
9. Existenţa unei varietăţi de metode de interpretare nu trebuie să conducă la fragmentarea
aplicării. Organul de aplicare se va folosi de o metodă sau alta, în raport de aspectele pe
care le prezintă cazul.
10. Metoda teleologică urmăreşte să pună în lumină scopul legii.
11. Metoda gramaticală are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins în norma
juridică prin analiza gramaticală (sintactică şi morfologică) a textului normei juridice. în
cadrul acestei metode, interpretul se va servi de argumentele logicii formale (ad
absurdum, a majori ad minus, a fortiori etc.).
12. Uneori, legiuitorul defineşte chiar în textul normei sensul unor cuvinte, dă definiţii unor
instituţii, cazuri în care sarcina interpretului este sensibil uşurată.
13. În interpretarea gramaticală, organul de aplicare urmăreşte şi modul de îmbinare a
cuvintelor în propoziţii şi fraze, precum şi sensul unor conjuncţii.
14. Metoda sistematică explică înţelesul normei prin luarea în considerare a ceea ce se
cheamă occasio legis - împrejurările social-juridice care au stat la baza elaborării şi
adoptării legii.
15. Utilizând metoda istorică, interpretul va apela la documente, va cerceta lucrările
preparatorii ale actului normativ, expunerile de motive, interpelările, amendamentele
propuse etc.
16. De asemenea, metoda istorică implică aprecieri raţionale, realizate prin operaţiuni de
generalizare, de analiză logică a textului normei juridice, de analogie etc., prin aplicarea
legilor logicii formale.
17. Se recomandă utilizarea argumentului per a contrarie doar în cazul în care legea are
caracter de excepţie ori dacă legea utilizează o enumerare limitativă.
18. A minori ad minus înseamnă: cine poate mai mult, poate şi mai puţin. De exemplu: cine
poate vinde, poate şi ipoteca.
19. Atunci când reglementarea este neclară sau lipseşte, judecătorul va soluţiona cauza pe
baza principiilor de drept; dacă însă nu va găsi un principiu de drept aplicabil, el va căuta
în alte norme pentru a găsi o rezolvare a cazului (prin analogie cu o dispoziţia
asemănătoare).
20. Interpretarea restrictivă are loc atunci când textul legii este mai larg decât voinţa
legiuitorului, ceea ce face să se restrângă aplicarea legii doar la cazurile dorite în realitate
de legiuitor.
21. Interpretarea literală (ad litteram sau interpretatio declarativa) se realizează atunci când
organul de aplicare constată că textul normei este mai restrâns decât voinţa legiuitorului.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18 19 20 21
1. În perioada pregătirii revoluţiei burgheze, teza predominantă a fost aceea a:
a) posibilităţii judecătorului de a interpreta creator legile;
b) necesităţii respectării de către judecător a literei legii;
c) necesităţii judecătorului de a interpreta creator legile.
2. Interpretarea doctrinară se caracterizează prin faptul că:
a) nu are forţă juridică;
b) este realizată de către organe de stat care au atribuţii fie în procesul elaborării normelor
juridice, fie în procesul aplicării normelor juridice;
c) are forţă juridică, dar numai pentru cauza respectivă şi faţă de participanţii la асеш cauză.
3. Utilizând metoda gramaticală, interpretul va stabili:
a) contextul social-juridic care a stat la baza elaborării şi a adoptării legii;
b) sensul cuvintelor, modul de folosire a acestora în text, dacă legiuitorul le foloseş* în
accepţiunea lor comună sau într-o accepţiune specific juridică;
c) scopul legii.
4. Metoda sistematică priveşte modalitatea de stabilire a sensului normei juridice prin:
a) luarea în consideraţie a ceea ce se cheamă ratio legis şi mens legis;
b) raportarea sa la economia altor acte normative;
c) luarea în consideraţie a ceea ce se cheamă occasio legis.
5. Argumentul a pari se întemeiază pe raţionamentul că:
a) pentru situaţii identice să se pronunţe soluţii identice (ubi eadem ratio, ibi idem ius);
b) cine poate mai mult poate şi mai puţin;
c) în cazul noţiunilor contradictorii care se neagă una pe alta, doar una poate fi adevărată,
cealaltă este falsă, o a treia posibilitate nu există.
6. Aplicarea dreptului prin analogie:
a) este foarte des întâlnită în dreptul penal;
b) nu este recunoscută prin Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie;
c) are la bază constatarea unei lacune a legii, fapt ce obligă pe judecător, în dreptul privat, să
soluţioneze cauza prin aplicarea fie a unei dispoziţii asemănătoare, fie prin apelul la
principiile dreptului.
7. Atunci când se constată că textul normei este mai restrâns decât voinţa legiuitorului,
se va proceda la:
a) interpretarea restrictivă;
b) interpretarea literală;
c) interpretarea extensivă.
1 2 3 4 5 6 7
1. Noţiunea şi raţiunea (necesitatea) interpretării normelor juridice.
2. Felurile (genurile) interpretării normelor juridice.
3. Metodele interpretării normelor juridice.
4. Analogia în drept.
5. Rezultatele (limitele) interpretării normelor juridice.
TEST de evaluare curentă nr. 14: Teoria răspunderii juridice
A. Întrebări
1. Care este corelaţia dintre responsabilitate, răspundere şi sancţiune juridică?
2. Ce este răspunderea juridică? Caracterizaţi-o.
3. Care sunt formele răspunderii juridice? Caracterizaţi-le.
4. Care sunt principiile comune instituţiei răspunderii juridice?
5. Care sunt condiţiile răspunderii juridice?
6. Ce este conduita ilicită şi prin ce se caracterizează aceasta?
7. Ce este vinovăţia şi care sunt formele acesteia?
8. În ce constă legătura cauzală?
B. Exerciţii
capitol:
a) Tradiţional, conceptul responsabilităţii a fost plasat în mod absolut pe terenul
…………………… Mult timp, s-a considerat că dreptului nu i-ar fi caracteristică
decât categoria de ……………………..
b) Pentru ca funcţionarea răspunderii juridice, ca instituţie specifică dreptului, să poată
legată de scopurile generale ale sistemului juridic, este nevoie să existe credinţa legea
poate crea, ca stare de spirit, în conştiinţa destinatarilor săi, sentimental …………….
c) Răspunderea este întotdeauna ………………..; nimeni nu-şi poate face singur
dreptate, nimeni nu poate fi judecător în propria cauză.
d) Răspunderea derivă din ………………….. pe care legiuitorul o preyede în
conţinutul normei.
e) Societatea politico-statală inovează noi forme de răspundere. Socialul, diferenţiat în
grupări şi categorii sociale, face ca răspunderea să devină ………………………….
f) Răspunderea este un fapt social şi se rezumă la reacţia organizată, ……………….
pe care o declanşează o faptă socotită condamnabilă.
g) Principial, se poate ridica întrebarea: ce legitimează sancţiunea, precum şi dreptul
h) unor oameni de a pedepsi pe alţii? Răspunsul ar putea fi: ………………….. societăţii
de a se apăra împotriva acelora care o vatămă.
i) Răspunderea juridică şi ……………….. sunt noţiuni diferite, prima constituind
cadrul juridic de realizare pentru cea de-a doua.
j) Răspunderea civilă se declanşează în temeiul condiţiilor fixate prin Codul …………
şi poate fi de două feluri: ………………….. sau …………………..
k) Răspunderea penală este definită ca un raport juridic penal, de constrângere, al cărui
conţinut îl formează ……………………… statului de a trage la răspundere pe
infractor, precum şi ……………………. infractorului de a răspunde pentru fapta sa.
l) Răspunderea juridică intervine nu numai în condiţiile unei acţiuni (comiterea unei
fapte ilicite), ci şi în condiţiile unei ……………….., fiind necesar însă să fie vorba
despre o nonexecuţie …………………. într-o circumstanţă în care subiectul era
obligat prin norma juridică să săvârşească acţiunea.
m) Vinovăţia, ca element constitutiv şi temei al răspunderii juridice, presupune
recunoaşterea capacităţii oamenilor de a acţiona cu ……………………
n) Legătura cauzală între faptă şi rezultat este o condiţie a ……………… răspunderii
juridice.

a) Răspunderea şi sancţiunea apar ca două feţe ale aceluiaşi mecanism sociaL Sancţiunea,
ca o condiţie vitală a existenţei în societate, trebuie să restituie credinţa zdruncinată de
fapta anti-socială.
b) Prin trăsăturile sale, prin natura sa şi prin consecinţele pe care le produce, răspunderea
juridică apare ca o formă agravată de răspundere socială. întrucât faptele antisociale care
declanşează răspunderea juridică produc atingeri valorilor sociale şi conturbă normala
desfăşurare a relaţiilor de cooperare socială, este firesc ca răspunderea juridică să se
concretizeze în măsuri cu caracter punitive.
c) Conduita ilicită prezintă, în forme şi intensităţi diferenţiate, pericol social. Gradul de
pericol social delimitează formele ilicitului juridic - civil, administrativ, penal etc.
d) Vinovăţia implică libertatea voinţei subiectului, caracterul deliberat al acţiunii sale,
asumarea riscului acestui comportament. în atare condiţii, atunci când factorii naturali,
procesele şi mecanismele biologice şi fiziologice exclud posibilitatea subiectului de a
acţiona cu discernământ, răspunderea juridică nu se va declanşa.
e) Pentru ca răspunderea să se declanşeze şi un subiect să poată fi tras la răspundere pentru
săvârşirea cu vinovăţie a unei fapte anti-sociale, este necesar ca rezultatul ilicit să fie
consecinţa nemijlocită a acţiunii sale.
III. Completaţi tabelul de mai jos cu „A(devărat)” sau „F(als)”, după caz, pentru
1. Responsabilitatea juridică are diferite forme de manifestare: responsabilitatea morală,
religioasă, politică, culturală.
2. Reglementând relaţiile sociale prin norme de drept, legiuitorul are totdeauna în vedere
condiţiile în care norma poate şi trebuie să se realizeze, capacitatea normei de a modela
conduitele, îndreptându-le pe un făgaş considerat socialmente util.
3. încă din societatea primitivă, răspunderea era individualizată, având un caracter subiectiv.
4. Răspunderea delictuală incumbă debitorului unei obligaţii contractuale de a repara
prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea acestei obligaţii.
5. Prin trăsăturile sale, prin natura sa şi prin consecinţele pe care le produce, răspunderea
juridică apare ca o formă agravată de răspundere socială.
6. Răspunderea juridică intervine în cazul în care o persoană săvârşeşte o faptă ilicită, deşi
era expusă unui atac material, direct, imediat şi injust, iar acţiunea sa a reprezentat o
ripostă imediată şi spontană.
7. Intenţia indirectă există atunci când subiectul acţionează deliberat, urmărind producerea
efectului, cunoscând şi asumându-şi riscurile.
8.
1 2 3 4 5 6 7
1. Răspunderea civilă delictuală:
a) este fundamentată exclusiv pe dispoziţiile art. 1357 C.civ.: „cel care cauzează altuia un
prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”;
b) intervine pentru fapta proprie, pentru fapta altor persoane, pentru prejudicii cauzate de
animale, pentru prejudicii cauzate de lucruri, precum şi pentru prejudicii cauzate de
edificii;
c) incumbă debitorului unei obligaţii contractuale de a repara prejudiciul cauzat creditorului
prin neexecutarea acestei obligaţii sau executarea ei necorespunzătoare.
2. În cazul răspunderii penale, formele de sancţionare în situaţia săvârşirii unei
infracţiuni pot fi:
a) privarea de libertate, transferul disciplinar;
b) reduceri de salariu, retrogradări, suspendări din funcţie;
c) privarea de libertate, amenda penală, interzicerea unor drepturi.
3. Constituie principii comune tuturor formelor de răspundere:
a) principiul proporţionSlizări i sancţiunii în raport de gravitatea faptei;
b) principiul legalităţii incriminării;
c) principiul legalităţii pedepsei.
4. Răspunderea juridică intervine:
a) numai în condiţiile unei acţiuni - comiterea unei fapte ilicite;
b) numai în condiţiile unei abstenţiuni;
c) şi în condiţiile unei abstenţiuni, cu condiţia să fie vorba despre o nonexecuţie deliberată.
5. Răspunderea juridică se exclude în cazul săvârşirii unui act ilicit, dacă:
a) se reţine existenţa cazului fortuit;
b) fapta ilicită a fost săvârşită cu praeterintenţie;
c) subiectul a cunoscut urmările şi le-a privit cu indiferenţă.
6. În ipoteza în care subiectul nu a prevăzut consecinţele faptei sale, deşi trebuia să le
prevadă, suntem în prezenţa:
a) intenţiei indirecte;
b) culpei prin imprudenţă;
c) culpei prin neglijenţă.
7. Organul de stat abilitat să stabilească o anumită formă de răspundere trebuie să
stabilească cu toată precizia legătura cauzală, înlăturând:
a) alte forme de răspundere juridică;
b) condiţiile care s-au suprapus lanţului cauzal şi care au putut să accelereze sau să întârzie
efectul, să agraveze sau să atenueze urmările;
c) circumstanţele exacte ale cauzei, consecinţele acesteia.
Cazuri practice
1. Cu aproape un an in urmă, Andrei a cumpărat în rate, de la unul dintre retailerii
cunoscuţi din România, un televizor. Conform contractului încheiat, Andrei trebuia să achite
preţul televizorului în 12 rate egale. în primele luni el a achitat ratele conform desfăşurătorului
de plată, însă în ultima lună nu a mai plătit rata aferentă, deoarece e decis intempestiv că pleacă
la mare cu prietenii, unde şi-a cheltuit toţi banii. în acest sen. primeşte telefon de la angajaţii
retailerului respectiv care îi aduc la cunoştinţă că a întârziat cu plata şi că, dacă nu plăteşte în
termen de 2 zile, va fi dat în judecată. Surprâe şi deranjat, el vă întreabă ce este de făcut, mai ales
că este o singură rată neachitată. Ce tip de răspundere intervine în acest caz - care este articolul
de lege aplicabil?
2. Marina este bucuroasă că în sfârşit a reuşit să îşi cumpere un apartament la ultimi etaj
al unui bloc din Bucureşti, de unde are o privelişte încântătoare. Decide că este caai ca pe balcon
să îşi organizeze o terasă cu multă verdeaţă, care să fie o oază de evadare, ia acest sens, îşi pune
un balansoar şi multe ghivece cu flori. Din păcate, la un moment daL din cauza unui curent de
vânt, un ghiveci cu flori, care nu era încă asigurat de marginea balconului, cade tocmai de la
etajul 10. Marina, disperată, se uită după el şi observă cam ghiveciul respectiv „aterizează” pe
luneta unei maşini din parcare, care se spaişe instantaneu. Ce credeţi că a făcut Marina în
continuare? Poate să îi fie angajată răspunderea pentru acest prejudiciu? Ce fel de răspundere
intervine în acest caz - care esie articolul de lege aplicabil?
3. Într-o sâmbătă dimineaţa, în timp ce făcea jogging prin parcul Herăstrău, Ioana este
atacată şi muşcată de un căţel scăpat de sub supravegherea stăpânului său. Speriat de strigătele
Ioanei, 'stăpânul se apropie şi, luându-şi câinele de pe ea, îşi cere scuze. Supărată, Ioana îl
apostrofează pe stăpânul câinelui pentru că l-a lăsat liber, mai ales văzând că este doar un copil
(are doar 12 ani). Ce fel de răspundere intervine în acest caz care este articolul de lege aplicabil?
Cine răspunde pentru prejudiciul creat Ioanei?
4. Adrian şi Elena, colegii dumneavoastră din liceu, s-au căsătorit iama trecută, însă, între
timp, şi-au dat seama că nu sunt compatibili şi au decis să divorţeze în baza art. 375 alin. (1)
C.civ., ei neavând copii. Ofiţerul de stare civilă care a fost sesizat cu cererea lor respinge, însă,
cererea de divorţ, motivând că aceştia se pripesc şi că ar trebui să insiste pe rezolvarea
problemelor apărute. Cunoscând faptul că sunteţi student la Facultatea de Drept, vă întreabă dacă
pot să se adreseze cu cererea de divorţ instanţei de judecată, pentru a dispune desfacerea
căsătoriei prin acordul lor, deoarece au aflat că împotriva refuzului ofiţerului de stare civilă nu
există cale de atac. în plus, vă mai întreabă dacă se pot adresa, pe cale separată, instanţei
competente (instanţa de tutelă ) pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiţerului de
stare civilă de a constata desfacerea căsătoriei lor prin acordul soţilor.
5. Într-o dimineaţă devreme, după balul bobocilor, Alin decide că nu a băut prea mult
pentru a se urca la volanul bolidului său şi pentru a le arăta colegilor cât de bine conduce. Zis şi
făcut. Din nefericire, la un moment dat, într-o intersecţie, el pierde controlul maşinii şi intră în
coliziune cu o altă maşină. Rezultatul este catastrofal. Şoferul celeilalte maşini decedează pe loc.
Ce fel de răspundere intervine în acest caz - care este articolul de lege aplicabil?
6. Pentru a se susţine financiar în timpul facultăţii, Daniel se angajează ca agent de vânzări la o
firmă de distribuţie de produse alimentare. Deşi în contractul său se precizează că este interzis să
folosească autovehiculul de serviciu în interes personal, el decide într-o zi să treacă pe la facultate
pentru a-şi saluta colegii şi pentru a se mândri cu noua lui maşină. Din păcate, el nu ştie faptul că
toate autovehiculele societăţii respective sunt supravegheate prin GPS, iar orice ieşire din teritoriul
alocat conduce la sesizarea superiorului său. Revenit la serviciu, Daniel este întrebat de către
superior ce a făcut în ziua respectivă. Din păcate, Daniel ştiind că nu avea voie să folosească
maşina în interes personal, nu precizează şi „amănuntul” că a făcut un detur şi că a trecut şi pe la
facultate. Supărat din cale afară pentru că nu poate avea încredere în subordonatul său, superiorul
său tună şi fulgeră, ameninţându-1 că îi va tăia din primul salariu pentru a se învăţa minte, în ce
ramură de drept ne aflăm? Ce fel de răspundere intervine în acest caz?
7. Vă întâlniţi într-o zi pe stradă cu Adrian, un fost coleg de liceu. Pare foarte supărat şi când
l-aţi întrebat ce s-a întamplat, el vă povesteşte că este într-o situaţie foarte delicată. Pe timpul verii
s-a angajat, pentru a strânge bani pentru vacanţă, ca secretar al unei filiale a unei asociaţii judeţene
a vânătorilor şi pescarilor sportivi. în cadrul acestei asociaţii, el era responsabil cu strângerea
cotizaţiilor membrilor filialei asociaţiei, care trebuiau să fie depuse în contul asociaţiei, în termen
de cel mult 5 zile de la data încasării, el fiind totodată obligat să acorde chitanţe corespunzătoare şi
să înregistreze în contabilitate respectivele contribuţii. în urma unei sesizări din partea unui
membru, s-a demarat un control, observându-se că sumele înscrise în chitanţe nu corespundeau cu
xerocopiile care au fost predate de el la contabilitate, motiv pentru care a fost demarată o verificare
contabilă pentru a se analiza dacă a existat sau nu o activitate frauduloasă. Ulterior verificării,
constatându-se că ar fi existat un prejudiciu de 50.000 lei, contractul său de muncă a fost desfăcut
în temeiul dispoziţiilor Codul muncii. Adrian vă întreabă cum ar trebui să procedeze mai departe,
recunoscând că el nu a ţinut o evidenţă strictă a carnetelor membrilor vânători şi pescari, că uneori
nu a mai tăiat chitanţa pentru banii primiţi şi că, uneori, din neglijenţă, nu a mai operat în registrul
de evidenţă al acestora. Ce tip de răspundere îi incumbă - ar putea fi cumulate mai multe
răspunderi?

1. Corelaţia dintre responsabilitate, răspundere juridică şi sancţiune juridică.
2. Condiţiile răspunderii juridice.
3. Vinovăţia, premisă a declanşării răspunderii penale.
Exerciţiu recapitulativ

1662819914607565

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1662819914607565

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI

Teste de evaluare curentă

Autor: Dumitru Baltag, dr. hab., prof. univ.

C. Teme pentru referate

II. Comentaţi afirmaţiile:

II. Comentaţi afirmaţiile:

C. Teme pentru referate

II. Comentaţi afirmaţiile:

C. Teme pentru referate

II. Comentaţi afirmaţiile:

Teme pentru referate

C. Teme pentru referate

Teme pentru referate

C. Teme pentru referate

II. Comentaţi afirmaţiile:

Caz practic (speţă)

Teme pentru referate

II. Comentaţi afirmaţiile:

Teme pentru referate

II. Comentaţi afirmaţiile:

II. Comentaţi afirmaţiile:

C. Teme pentru referate

S-ar putea să vă placă și