Tema 3

B. Exerciţii
Completaţi punctele din afirmaţiile de mai jos cu informaţiile obţinute din acest capitol:
a) Dreptul nu este numai ştiinţă, el este, în egală măsură, tehnică şi ………………………
b) Totalitatea normelor juridice în vigoare (active) dintr-un stat poartă denumirea de drept
………….. un drept aplicabil imediat şi continuu, obligatoriu şi susceptibil de a fi adus la
îndeplinire printr-o forţă exterioară (coerciţiunea statală).
c) Romanii credeau în veşnicia dreptului. Acolo unde există societate există ………… adică ubi
societas ibi ius.
d) Drepturile omului sunt, în concepţia curentului jusnaturalismului, cele care decurg din calitatea
sa …………….. Esenţa omului stă în individualitatea lui.
e) Dacă avem în vedere faptul că dreptul nu poate exprima decât nevoile sociale ale unei
colectivităţi constituite în formă ………….. atunci dreptul apare în condiţii social-istorice
determinate, caracterizate prin diferenţieri specifice societăţii politice
f) Hoarda sau Ceata primitivă nu putea fi o formă socială de organizare, întrucât orice asemenea
formă implică şi conştiinţa unui …………… (real sau imaginat), iar Hoarda nu era decât
rezultatul unei apropieri instinctive.
g) Sancţiunile, în cazul nerespectării opreliştilor stabilite în conţinutul normelor, erau
h) aplicate de comunitate, putând să se dispună chiar alungarea din …………………..
i) În Europa, primele legiuiri consemnate documentar sunt Legile lui Lycurg în Sparta, Legile lui
Dracon şi Solon în Atena, Legea ……………………………… la romani şi Legea salică la
franci.
j) Înainte de a fi o realitate normativă, dreptul este o stare de ……………………. în sensul că
nevoile schimbătoare ale societăţii care-şi reclamă reflectare într-un sistem de norme nu se
transpun tale quale în limbajul şi în conţinutul dreptului.
k) Ca element component al acestui factor, ……………………… îşi impune autoritatea asupra
celorlalte componente ale sistemului social. Numeroase norme tehnice îmbogăţesc ca noi note
definitorii conţinutul tradiţional al dreptului.
l) Un grup de ………………… este orice structură grupală care, pe baza uneia sau a mai multor
atitudini comune, transmite anumite scopuri celorlalte grupuri din societate în vederea stabilirii,
a menţinerii sau a intensificării formelor de comportament care sunt implicate în atitudinile
comune.
m) ………………….. dreptului îl constituie ansamblul elementelor, al laturilor şi al conexiunilor
care dau expresie concretă voinţei şi intereselor sociale ce reclamă oficializarea şi garantarea pe
cale etatică.
n) Este în afara discuţiei faptul că latura ………………… reprezintă elementul cel mai pregnant al
conţinutului dreptului.
o) În general, se consideră că sistemele juridice de tradiţie romanistă (romano-germanică) se
clasifică în: sisteme care cunosc o mai pronunţată influenţă ………………… sistemul
germano - elveţiano - italian şi sistemul ţărilor nordice.

П. Comentaţi afirmaţiile:
Dreptul îmbină necesitatea şi libertatea.
a) Factorul uman reprezintă zona centrală de interes pentru orice legiuitor.
b) Mircea Djuvara sesiza faptul că, în conţinutul lor, legislaţiile sunt mereu altele, deşi - în esenţă şi
în formă - există ceva care planează deasupra lor şi le serveşte de cadru permanent - ideea de
obligaţie, tendinţa ideală spre sancţiunea juridică, subiectele şi obiectul relaţiei juridice.
c) În lucrarea Filosofia dreptului. Marile curente, Nicolae Popa, Ion Dogaru, Gh. Dănişor, D.C.
Dănişor precizează: „Când este vorba despre drept, şi nu numai, este necesar de fiecare dată să
începem cu antichitatea greacă şi romană, pentru că aici îşi află sursa întreaga dezvoltare
europeană. Chiar dacă societatea în care trăim astăzi nu se mai aseamână cu cea de atunci, dacă
instituţiile ce ne guvernează sunt radical diferite, undeva în profunzime, la nivelul principiilor
întemeietoare, se regăsesc ideile universal valabile ce ne conduc şi în prezent”.

Ш. Completaţi tabelul de mai jos cu „A(devărat)” sau „F(als)n, după caz, pentru ■nare
dintre afirmaţiile de mai jos:
1. Dreptul obiectiv desemnează facultatea unui subiect de a-şi valorifica sau de a-şi фйга împotriva
terţilor un anumit interes, legalmente protejat.
2. Legiuitorul trebuie să posede arta de a aplica legea în conformitate cu litera şi ^iritul său, iar
judecătorul trebuie să ştie să selecteze din ansamblul trebuinţelor sociale pr cele care răspund
unor nevoi reale.
3. În sociologie se vorbeşte despre fenomenul juridic şi despre juridicitate, ca un criteriu de
distincţie a fenomenelor sociale. în acest sens, toate fenomenele juridice pot fi privite ca
fenomene sociale şi toate fenomenele sociale sunt şi juridice.
4. Hoarda a fost forma universală de organizare a societăţii primitive. Ea s-a caracterizat printr-o
diviziune naturală a muncii (după sex şi vârstă) şi prin domnia legii.
5. În comunităţile primitive, raporturile membrilor erau conduse pe baza unor comandamente ce
exprimau nevoile elementare ale vieţii în comun şi care erau cuprinse într-un sistem de norme
sociale. îndelungata practică a acestor comunităţi determină apariţia unor tabu-uri,
corespunzătoare aşa-numitului sistem al totemismului de clan.
6. Codul lui Hammurabi, descoperit la Susa în 1901, cuprinde 282 de articole. Acest cod edictat cu
2000 de ani î. Hr., conţine atât norme cu caracter strict juridic, cât şi norme morale, religioase.
7. Cea de-a treia componentă a juridicului este alcătuită din elemente relaţionale, sociologice. Sunt
cuprinse aici numai raporturile juridice, situaţiile juridice fiind incluse în cea ce-a doua
componentă - dreptul.
8. Factorii de configurare a dreptului sunt factori exteriori complecşi care exercită influenţă asupra
dreptului.
9. Dreptul are în structura sa mai multe conţinuturi: conţinutul normativ, cel voliţional, cel social-
politic etc.
10. Forma exterioară (externă) a dreptului poate fi analizată din mai multe puncte de vedere: a) din
punctul de vedere al modalităţilor de exprimare a voinţei legiuitorului; b) din punctul de vedere
al modalităţilor de sistematizare a legislaţiei; c) din punctul de vedere al modalităţilor de
exprimare a normelor de drept în diverse acte ale organelor de stat.
11. Familia dreptului anglo-saxon are la bază diviziunea dreptului în drept public şi drept privat.
12. Caracterul imediat executoriu al normei de drept unional şi preeminenţa dreptului unional asupra
dreptului naţional se înfăţişează ca note calitative specifice ordinii juridice a Uniunii Europene.
13. Sistemul dreptului apare ca unitate obiectiv determinată, pe când sistemul legislaţiei reprezintă o
organizare a legislaţiei pe baza unor criterii alese de legiuitor.
14. Cea mai largă grupare de norme juridice o constituie ramura de drept. Ramura de drept este
ansamblul normelor juridice care reglementează relaţiile sociale dintr-un anumit domeniu al
vieţii sociale, în baza unei metode specifice de reglementare şi a unor principii comune.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14

IV. Completaţi tabelul de mai jos cu varianta care este corectă în întregime:
1. Cuvântul „drept” este utilizat cu următoarele accepţiuni:
a) ştiinţă, tehnică, conştiinţă juridică;
b) drept obiectiv, drept pozitiv, drept subiectiv;
c) artă, tehnică, conştiinţă juridică.
2. Dreptul pozitiv reprezintă:
a) ansamblul normelor legale;
b) facultatea unui subiect de a-şi valorifica sau de a-şi apăra împotriva terţilor un anumit interes,
legalmente protejat;
c) totalitatea normelor juridice în vigoare (active) dintr-un stat, aplicabile imediat şi continuu,
obligatorii şi susceptibile a fi aduse la îndeplinire prin coerciţiune statală.
3. În realitate, trecerea de la ginta matriarHală la cea patriarhală s-a realizat ca urmare a
unor factori:
a) de natură religioasă;
b) de natură socială şi economică;
c) de natură politică.
4. În comunităţile aflate pe treapta primitivă de dezvoltare, raporturile membrilor erau
guvernate:
a) de norme obişnuielnice, religioase sau morale;
b) numai de norme obişnuielnice;
c) de norme juridice.
5. În condiţiile schimbărilor sociale ce au avut loc în societatea gentilico-tribală se produc
anumite modificări în structura şi modul de funcţionare a puterii sociale şi a normelor ce
asigurau eficienţa acestei puteri:
a) alături de preluarea unora dintre vechile norme de obicei şi sancţionarea lor (recunoaşterea lor)
ca norme statale, dreptul apare şi sub forma unor legi noi, edictate de noua putere;
b) dreptul înlătură celelalte categorii de norme sociale;
c) societatea rămâne guvernată de tabu-uri.
6. Realitatea juridică (juridicul) are un conţinut bogat în care includem:
a) economicul, politicul, eticul;
b) conştiinţa juridică, dreptul, ordinea de drept;
c) numai dreptul.
7. Conştiinţa juridică (a legiuitorului sau a poporului) joacă rolul unui receptor întrucât:
a) probează eficienţa dreptului;
b) se interpune între stimulii pe care-i emite societatea şi realitatea normativă;
c) primeşte stimulii pe care-i emite societatea, îi ordonează şi-i supune unui examen axiologic.
8. În componenţa cadrului natural, factor de configurare a dreptului, intră:
a) mediul geografic, factorii biologici, fiziologici, demografici;
b) condiţiile materiale de existenţă ale societăţii;
c) grupurile de presiune.
9. Factorul uman reprezintă zona centrală de interes pentru orice legiuitor întrucât:
a) în ipoteza încălcării normei de către destinatar, instituţia răspunderii urmăreşte exclusiv
restabilirea ordinii de drept;
b) legea constituie un important factor de socializare, modelând şi stimulând comportamentul
uman;
c) dreptul vizează gândurile, viaţa interioară, intenţiile individului.
10. Forma dreptului semnifică:
a) ansamblul elementelor, al laturilor şi al conexiunilor care dau expresie concretă voinţei şi
intereselor sociale ce reclamă garantarea pe cale etatică;
b) exprimarea organizării interioare a structurii conţinutului;
c) calitatea juridică a voinţei şi a interesului.
11. Sistemul de drept românesc aparţine:
a) sistemului de drept socialist;
b) sistemului germano-eleveţiano-italian;
c) sistemelor juridice de tradiţie romanică.
12. Dreptul originar sau primar al Uniunii Europene îşi are izvoarele:
a) în actele unilaterale ale instituţiilor Uniunii Europene: regulamente, directive, decizii,
recomandări, avize;
b) în tratatele constitutive de la Paris şi de la Roma, în tratatele şi acordurile care au modificat sau
au adaptat pe cele constitutive, precum şi în protocoalele şi convenţiile pe care Curtea de Justiţie
le denumeşte ca având forţă imperativă;
c) în tratatele constitutive de la Paris şi de la Roma.
13. Constituie criterii obiective ale construcţiei unei ramuri de drept:
a) obiectul reglementării juridice împreună cu principiile comune ramurii respective;
b) metoda de reglementare împreună cu principiile comune ramurii respective;
c) numai principiile comune ramurii de drept respective.
14. Dreptul este ansamblul regulilor asigurate şi garantate de către stat, care au ca scop
organizarea şi disciplinarea comportamentului uman în principalele relaţii din societate,
într-un climat specific:
a) statornicirii spiritului de dreptate;
b) manifestării coexistenţei libertăţilor, al apărării drepturilor esenţiale ale omului şi al statornicirii
spiritului de dreptate;
c) manifestării coexistenţei libertăţilor.

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
 V. Pornind de la teoria lui Mircea Djuvara, expusă mai jos, explicaţi într-un scurt
eseu procesul creării dreptului. Analizaţi rolul experienţei în drept.
A face abstracţie în ştiinţa dreptului de experienţă este o absurditate, dreptul neputând fi
creat numai prin deducţii raţionale. „Cunoaşterea fenomenului juridic trebuie să pornească de la
practica formată din cazuri concrete. Ştiinţa juridică trebuie să pornească de la concret spre
abstract şi nu invers dacă vrea să ajungă la adevăr”.
Iată cum surprinde autorul procesul creării instrumentelor dreptului: dreptul începe prin a
constata ceea ce este în societate, el porneşte întotdeauna de la observarea unor cazuri par-
ticulare, cărora le aplică aprecieri juridice, raţionale, prin intermediul conştiinţei juridice a
societăţii. Din analiza acestor relaţii sociale concrete, prin inducţie, se ajunge la generalizări tot
mai înalte. Din aceste legi generale, conştiinţa juridică cristalizează forme mai precise de drept
pozitiv, produse ale tehnicii juridice. Din textele de lege astfel consacrate, se degajă apoi
principii de drept, întrucât „jurisconsulţii caută temeiul logic al fiecărei dispoziţii”.

VI. Pornind de la următorul extras din Antigona1, explicaţi într-un scurt eseu
concepţia dreptului natural:
CREON
Şi-atunci cum de-ndrăznişi tu legile să-mi calci?
ANTIGONA
Nu Zeus mi-a dat aşa porunci! Nici Dike - ea,
Ce stă cu zeii din Infern2-atare legi Nu a dat omului. Iar eu porunca ta N-o socotesc atît
de tare-ncît pe om Să-l facă-a-nfrînge chiar şi legile zeieşti.
Că-aceste legi nu sunt în slove scrise, nu!
Dar pe vecie-s legi şi nu-s de azi, de ieri.
De cînd or dăinui, n-o ştie nici un om3.
Şi să le calc de frica vrunuia, oricît De tare-ar fi? Să mă-osîndească zeii?... Nu!