CURSUL 1

Conceptul de Drept
si definitia
dreptului Acceptiuni : drept obiectiv
1. inglobeaza intregul fenom jiuridic in ansamblul sau
2. ansamblu de norme si institutii juridice care au existat si care
vor exista
3.drepturile subiective reprezinta facultatea unui subiect de
drept de a pretinde de la un terț sa dea sau sa faca sau nu ceva.
4. fiecarui drept subiectiv ii corespunde o limita de drepturile si
libertatiile celorlalti
Dreptul poate fi privit si ca stiinta cu un specific aparte prin care se studiaza
normele ssi institutiile juridice precum si efectele valorificarii fiecarui interes
in parte pe care l are oricare dintre subiectele de drept.
O componenta a dreptului obiectiv o reprezinta dreptul pozitiv.
DEFINITIE : Dreptul pozitiv reprezinta dreptul in vigoare (ansamblul de norme
juridice care se aplica azi si pt viitor)
Regulile de drept care au iesit din vigoare nu mai produc efecte decat in
mod exceptional si normele de drept iesite din vigoare se considera ca fiind
drept obiectiv.
Un alt sens al termenului drept il reprezinta dreptul national( anamblul de
norme si institutii juridice care alcatuiesc dreptul pozitiv al unui stat).
(drept romanesc , spaniol , francez, etc.)
Dreptul international reprezinta totalitatea normelor de drept create de
state pe baza acordului lor de vointa si prin care se reglementeaza relatiile
dintre aceste entitati.
 Norma de drept
(reguli de drept )
Notiunea de Drept mai poate sa fie folosita si ca adjectiv atunci cand venim si
spunem om drept, pedeapsa dreapta s.a.d.
DEFINTIE: Dreptul este arta binelui si a echitabilului

Dreptul este satabilit prin lege iar legea deriva din natura noastra.
“Nu toate legile ar fi juste”(Cicero)
Romanii au fost primii care au impartit dreptul in juridic si regulile morale si
religioase (IUS si FAS).
Hugo Grotius (Jurist de forta din Evul Mediu) “Dreptul este rational si diferit de
religie”
Mario Losano “Inca de la epoca primitiva si pana la societatea postindustriala
omenirea s a miscat prin sisteme de reguli iar gradul de complexitate ala
cestora era proportional cu intensitatea traficului si cu nivelul ridicat al
culturilor”
Fiecare sistem de norme Juridice reglementeaza direct sau indirect moduri
nonviolente de transfer a proprietatii prin intermediul organizarii unei puteri
supra individuale si care ar putea sa stabileasca transferurile violente si
nelegale de proprietate.
In acest fel practic conflictele sociale nu se elimina dar ele sunt tinute sub
control . Acest aspect arata ca Dreptul este o tehnica care asigura convietuirea
oamenilor in societate.
Dreptul : Dreptul este ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat
care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman In
principalele relatii din societate intr o atmosfera specifica si propice
manifestarii coexistentei libertatilor, apararii drepturilor esentiale ale omului si
justitiei sociale.
DEFINITIE : Dreptul reprezinta totalitatea normelor juridice elaborate sau
recunoscute de puterea de stat care au ca scop organizarea si disciplinarea
comportamentului subiectelor de Drept in cadrul celor mai importante relatii
din societate conforma valorilor sociale ale societatii respective stabilind
drepturi si obligatii juridice a caror respectare este asigurata la nevoie de
forta corectiva a statului.
CURSUL 2

Originea
Dreptului.Evoluti
e istorica Originea dreptului se regaseste in cele mai vechi
timpuri ale aparitiei si dezvoltarii colectivitatilor
umane.In cadrul primelor comunitati, oamenii se supuneau unor
comandamente.In decursul timpului, anumite reguli si practice folosite in mod
indelungat si constant capata forma unor norme obligatorii (cutuma).Normele
aveau o aplicabilitate mai mult locala, iar izvoarele acestor norme se raportau
la religie si morala.
Aparitia dreptului este legata de ordinea care trebuie sa guverneze
societatea.Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost organizati in
triburi.Triburile aveau ca organe de conducere Sfatul Batranilor si Sfatul
Inteleptilor.

Atributiile
acestor organe
de conducere: Aceste organisme (Sfatul Batranilor si Sfatul
Inteleptilor) puteau fi considerate pe plan local adevarate forte politico-
juridico-administrative menite ptr a organiza, a impune reguli, a veghea
aplicarea si respectarea lor si de a dispune masuri coercitive (de constrangere)
in caz de nerespectarea lor.
Intr-un mediu ostil pentru a se sprijini si pentru a supravietui, oamenii s-au
organizat in cete primitive. Odata cu evolutia omului primitive (pe fondul
descoperirii focului, domesticirii animalelor si a cultivarii pamantului, apar
primele comunitati umane stabile, organizate in ginti).A fost necesara trecerea
de la ceata primitiva la ginta pentru ca omul primitive nu se comporta dupa
reguli de conduita, ci doar dupa tabuuri sau reguli tribale.
 Ginta:

Initial, ginta a avut un caracter matriarhal pentru ca viata si existenta barbatilor

era afectata de activitati riscante, cum ar fi vanatoarea, insa pe parcursul
dezvoltarii active umane (agricultura si cresterea animalelor) a inceput sa
creasca rolul barbatului in societate si s-a facut trecerea la ginta patriarhala.

Dreptul in
perioada Antica:
Dreptul s-a nascut in Oriental Antic, unde au aparut si primele colectii de norme
juridice.Hammurabi , in calitate de rege al Babilonului (era o cetate-stat pe
cursul inferior al fluviului Eufrat) a urmarit sa realizeze o opera juridica sub
forma unui cod, de aici si denumirea Codul lui Hammuravi.

Caracteristicile
Codului lui
Hammurabi: -continea 282 de articole si un caract laic;
-codul nu se asemana cu logica juridica moderna pentru ca nu prezinta
elemente de sistematizare;

:
Domeniile
reglementate de -proprietatea funciara;

Codul lui -arenda;

Hammurabi -comertul;
-contractul de depozit ;
-camata;
-relatiile de familie;
-sclavia;
 La grecii antici, legile se transmiteau pe cale orala, erau cunoscute doar de sefii
familiilor nobile si erau aplicate in mod arbitrar.Grecii antici au facut o distinctie
intre doua tipuri de ordini juridice: o ordine juridica cosmica (dreptul natural) si
o ordine juridica lumeasca(dreptul pozitiv).

Opera
principalilor
ganditoti ai -Solon: e unu dintre ganditorii Greciei Antice, a
promovat urmatoarele concepte:
Greciei Antice:
-dreptul la aparare;
-liberul acces la justitie;
-suprematia dreptului;

-Heraclit din Efes: a promovat suprematia dreptului;

-Socrate: subliniaza nevoia cetateanului de a se supune legilor, fie ca aceste legi

sunt bune sau rele;

-Aristotel: este intemeietorul teoriei aristotelica egalitatii formale: Aristotel

promoveaza egalitatea intre toti oamenii, in opinia sa, dreptul cuprinde
legalitatea si egalitatea, iar dreptatea e o virtute perfecta.
In dreptul roman este reprezentativa opera lui Justinian “CORPUS IURIS
CIVILIS”, care cuprindea patru parti:
-codul;
-digestele;
-institutiile;
-novelele;
 Caracteristicile
TGD-ului ca
disciplina de In randul stiintelor sociale, dreptul ocupa un loc
aparte, ceea ce ne duce pe noi sa intelegem ca
studiu:
dreptul e o importanta stiinta sociala. Stiinta
dreptului privita sistemic are urmatoarele componente:
-TGD;
-stiintele juridice de ramura (dreptul civil, dreptul constitutional);
-stiintele juridice istorice (ISDR);
-stiintele ajutatoare;

TGD
caracterizare:
TGD-ul este “locomotiva stiintei juridice” pentru ca studiaza dreptul in mod
integral, general si sintetic.Principalul scop al TGD-ului e de a stabili conexiuni
intre elementele ce formeaza obiectul ramurilor de drept.

Caracterele TGD-ului:
-caractere introductive;
-caracter general si theoretic;
-caracter sintetic;
Acestea sunt caracteristicile TGD-ului .
CURSUL 3

Dimensiunea
Dreptului
Dreptul este un produs social si denomenul juridic in anasmablul sau se
regaseste in activitaea noastra fizica din orice domeniu.
Fara drept si fara institutiile sale nu exista un stat de drept .
La baza statului de drept regasim intotdeauna fenomenul juridic.
Sistemul de drept , normele de drept nu pot fi disociate de realitatea sociala a
omului, realitatea juridica fiind o componenta a realitatii sociale si se ascociaza
cu realitatea economica si cea politica.

Componentele
realitatii juridice:
1. Constiinta juridica: Este un fenomen de evaluare facut die de catre legiuitori
fie de catre populatie.
Elementele constiintei juridice sunt : - Elementul obiectiv care consta in opinia
pe care o au subiectele de drept in privinta fenomenului juridic
-Elementul psihologic care este reprezentat de
un ansamblu de opinii ale colectivitatii si din care rezulta necesitatea aparitiei
unei norme sau institutii de drept
2.Dreptul : El actioneaza in cadrul realitatii juridice ca un pendul (din stanga in
dreapta).
3.Relatiile Juridice : Probeaza aplicarea dreptului cu precizarea ca ordinea de
drept este asigurata prin valorificare drepturilor si intereselor juridice dar prin
respectarea normelor aflate in viguare .
 TIPOLOGIA
DREPTULUI SI
Dreptul este diferit de la un stat la altul iar diferenta
SISTEMUL DE
o face valorile sociale in care crede fiecare stat.
DREPT
La randul lui dreptul se afla intr o evolutie
permanenta si el este influentat de alti factori din societate cum ar fi factorul
economic sau politic.
Istoria ne arata niste lucruri cu privire la Drept : Dreptul nu e static, nu exista
instituii politice si de Drept Permanente, Istoia Dreptului ne demonstreaza
diverse tipuri de drept in diverse areale geografice si cu diverse influente socio-
politice.
Metoda tipologica de studiere a dreptului ne ajuta sa studiem diverse diferente
dintre sistemele de drept precum si elemenetele comune.
Exista mai multe familii de drept iar cele mai importante sunt:
1. Sistemul de Drept Romano-Germanic
2. Sistemul de Drept Anglo-Saxon
3.Sistemele Juridice si Religioase Traditionale
Sistemul de drept Romano-Gemrnaic cuprinde la randul sau sistemul francez,
germanic si scandinav .
Marele sistem juridic francez are ca reper de referinta anul 1804 atunci cand a
aparut codul civil Francez elaborat sub conducerea marelui imparat Napoleon
Bon Aparte .
El spunea ca acest cod al lui va fi unul etern iar acest cod dainuie si azi datorita
institutiilor descrise acolo , normelor incluse acolo , principiiloe existente acolo
(Codul civil roman din 1864 are ca inspiratie codul civil francez).
Superioritatea acestui cod este evidenta :
In primul rand codul atesta victoria capitalismului asupra relatiilor de tip
feudale.
Acest cod consacra in forma juridica principiile de libertate egalitate si
fraternitate iar in ceea ce priveste proprietatea acest cod a stabilit principile
liberei circulatii a marfurilor.
Sistemul de Drept Francez se aplica in tari precum Romania Italia Franta .
Cu privire la sistemul de drept german la fel ca sistemul de drept francez isi are
radacinile in dreptul roman (pana in anul 1900- intre cele doua sisteme de
drept exista o mare asemanare) (acest sisem de drept se aplica in Germania
Olanda Austria , S.A.)
Sistemul Scandinav care se aplica in Tarile Scandinave dar si in tarile Nordice .
Toate tarile enumerate au o lunga istorie comuna .
In secolul 20 a inceput un proces de modernizare al acestui drept , iar in
prezent acesta a inceput sa adopte o serie de institutii si de norme specifice
dreptului continental.
Familia de drept anglo-saxon isi are originea in Anglia si se aplica in SUA , Noua
Zeelanda sau Australia. Acesta se compune din COME AND LAW (reguli care se
stabilesc prin hotarari judecatoresti iar hotararile devin obligatorii pt instantele
inferioare). In al doilea rand equiti (ansamblu de norme ) revizuiesc COME AND
LAW. Provin din acte ce emana din parlament si sunt legi care prin aplicare
ramane prin instantele de judecata.
Sistemele juridice sunt incomplete si cuprind reglementari care vizeaza aspecte
si interese de ordin religios persoane familii etc.
Unele din aceste sisteme cum este cazul celor din Iran sunt completate de o
legislatie moderna care sunt diferite si in contradictie de multe ori cu dreptul
traditional.

TIPOLOGIA
DREPTULUI
UNIUNII Ideea unei uniuni de state europene a existat din
cele mai vechi timpuri chiar din evul mediu iar un
EUROPENE
mare European Winstin Churchill a pledat pt
infintarea statelor Unite ale Europei.
Membrii Uniunii Europene au aparut in 1950 cand mai multe state precum
Franta , Germania etc au semnat 3 tratate prin care au infiintat 3 comunitati ce
contineau norme si institutii comune pentru diferite domenii ale vietii sociale si
economice .
Prin aceste tratate s a infiintat Comunitatea Economica a Carbunelui si Otelului
Comunitatea economica Europeana si EURATOM .
Specific Dreptului European este ca acesta este superior Dreptului National.
Un alt specific al dreptului European este ca el are si Jurisprudenta Curtii
Europene al Drepturilor Omului S.A.

DREPT PUBLIC
DREPT PRIVAT
Acest concept reprezinta cea mai veche chestiune a dreptului , interesul
cuprins in urma juridica respectiv daca aceasta se refera la un folos privat sau
etatic sau daca scopul regulii de drept vizeaza satisfacerea unei nevoi
apartinand particularilor sai dimpotriva statului.
In functii de acestea norma juridica va fi de drept privat sau public.
Acestea au fost cuprinse in codexurile de drept roman si denumite DIGESTIA.
Digestele erau opere legilative ale imparatului roman Ulpinian.
In opinia lui Ulpinian dreptul public este dreptul care priveste organizarea
statului Roman iar dreptul privat urmareeste interesele particularilor.
Dihotomia dintre drept public si drept privat este si in prezent cea mai
importanta diviziune a dreptului desi exista multe dispute despre delimitarea
acestora vorbind de dreptul intern si intenational.
De a lungul timpului referitor la aceasta optiune s au formulat in cursurile de
specialitate diferite opinii .
In prezent au aparut mai multe ramuri de drept (dreptul spatial sau al afacerilor
etc) care contine ambele norme de drepturi .
De asemenea apar si multe domenii care trebuie reglementate.
Se constata ca exista multe norme care vizeaza relatiile patrimoniale si
nepatrimoniale .
Dreptul public influenteaza dreptul privat si viceversa.
Inafara regulilor de drept indesciplinare relatiile au creat un cadru institutional
care au imbinat si imbina interesul institutional cu cel mondial.
In concluzie granita dreptului in vigoare nu a fost niciodata clara cu atat mai
mult azi cand asistam la o apropriere la dreptul public si dreptul privat
determninata de o anumita publicare a dreptului privat prin inteventia statului
in raportul dintre persoanele private.
Juristul observa o interdependenta intre cele doua drepturi.
Dreptul public reprezinta totalitatea normelor de drept ce poarta amprenta
statului, cu alte cuvinte este un drept al cetatii cu precizarea ca in Dreptul
Public intra normele de Drept constitutional, financiar , etc.
In dreptul privat regasim ramurile de drept ce reglementeaza relatiile sociale
patrimoniale si personal nepatrimoniale prin care particularii pot in conditii
de legalitate sa si valorifice si sa si apere prorpiile interese .
Inafara normelor elaborate de catre stat regasim si norme de drept autonom
care previn de la subiectele de drept socio economic .
Normele elaborate de aceste formatiuni sunt norme de drept autonom , se pot
exprima prin statute sau regulamente dar normele de drept autonom sunt
inferioare normelor autonome elaborate de catre stat .
CURSUL 4

Factorii de
configurare a
dreptului Montesquieu a dat nastere principiului separarii
puterilor in stat. El sustinea in scrierile sale ca “legile
trebuie sa fie potrivite cu conditiile fizice ale tarii, cu clima, cu trasaturile
solului, cu locul in care este amplasata tara sau chiar cu marimea”.
Mediul geografic sau o subcomponenta a mediului natural influenteaza
viata socio-economica a oamenilor, si ca atare influenteaza si fenomenul juridic
in general.
De-a lungul timpului oamenii au interactionat cu mediul geografic, s-au
adaptat acestuia, au cautat sa si l supuna si au creat asadar si un ansamblu
normativ adecvat. De ex tarile care au un tarm generos, o deschidere deosebita
la mari si oceane, s-au dezvoltat foarte mult prin utilizarea cailor de navigatie
contribuind la dezvoltarea transportului, a comertului, existand aceasta
situatie, de fapt resortisantii acestui tip de tari au creat o baza juridica specific
apt ca sa poata sa isi dezvolte interesele pe acest domeniu.

Un alt factor important este factorul biologic si fiziologic, in legatura cu

efectele pe care le au trasaturile naturale ale omului. Ratiunea acestei
prevederi rezulta din faptul ca maritagiul presupune abtitudinea de a intretine
relatii sexuale, dar si din considerente de ordin psihologic sau psihic, cu
precizarea ca in toate legislatiile exista dispozitii care impiedica casatoria intre
personae care nu au atins o anumita varsta. Varsta care trebuie sa corespunda
unui anumit prag de maturitate psihica, biologica, sexuala, constitutionala,
samd.
Exista si un alt factor in legatura cu fiinta umana, si anume factorul
demografic. Prin acest factor intelegem situatii prin care legiuitorul este nevoit
sa raspunda la o nevoie sociala elaborand norme juridice specific pentru a
sustine de ex cresterea sau descresterea natalitatii. In acest sens prin politica
de stat legiuitorul poate sa vina in intampinarea cetateniilor cu unele masuri
legale de stimulare a natalitatii.

Un alt factor: cadrul social, politic, ideologic.

Structurile economice, grupurile sociale fundamentale, climatul ideologic al
societatii, sistemul de organizatii si institutii politice, culturale, juridice sunt de
natura sa influenteze dreptul. De ex partidele politice care in mod concret au
aptitudinea obiectiva si legala de a determina fenomenul juridic in sensul in
care fiecare partid va cauta atunci cand este la putere, sa impuna in cadrul
legislative propice doctrine propria. Astfel, partidele liberale vor cauta sa
impuna legi cu caracter liberal, partidele socialiste vor cauta sa impuna legi
corespunzatoare doctrine de stanga, samd.

Un al doilea ex il reprezinta grupurile de presiune, adica sindicatele. Acestea

prin mijloace specific si legale, cum ar fi grevele, manifestatiile, pot sa
influenteze partidele politice in directia elaborarii unui act legislativ din domenii
de interes ale sindicatelor, politica salariala sau protectie sociala. De asemenea,
si grupurile etnice, minoritatile, pot sa influenteze fenomenul juridic prin
determinarea factorilor decidenti de a elabora norme prin care se stimuleaza
pastrarea traditiilor sau dobandirea unor scoli cu predare in limba minoritatii
nationale, samd.

Si mediul natural a influentat si va influenta fenomenul juridic.

De ex situatia alarmanta din Delta Dunarii a reliefat imprejurarea ca o
seama de specii sunt in pericol de disparitie, de asemenea, fauna are de suferit
datorita interventei pomului si din acest motiv, mediul natural a influentat
aparitia unor norme juridice, cum ar fi legea mediului sau referitor la asptectul
de mai inainte, legea nr 82 din 1983 privind constituirea rezervatiei biosferei
Delta Dunarii.
In plus, mai constatam ca nevoia sociala a determinat autoritatiile ca sa ia
masuri legislative asemanatoare si sa creeze un cadru normativ specific de
protectie a anumitor areale si prin care sa se obtina protejarea unor specii de
flora sau fauna.
Alte ex din acest domeniu il reprezinta interdictiile sau dimpotriva
permisiuniile de a vana sau de a pescui anumite animale sau anumite categorii
de pesti.
Internetul, factor de configurare a dreptului
Motto-uri:
Steve Jobs: “ Tehnologia nu inseamna nimic, cee ace este important este cee
ace este in jurul tau…
In prezent, realitatea cotidiana confirma faptul ca internetul este unul din
factorii majori care influenteaza viata oamenilor si deci si fenomenul juridic in
ansamblul sau. Mediul online, numit internet a produs in viata oamenilor
schimbari majore, oferindu-le oamenilor multe avantaje practice si economice.
Cele mai importante stiri despre politica, industrie, sau starea vremii,
sunt 24 de ore din 24 de ore la dispozitia utilizatorilor, Internetul ne ofera si
posibilitati de relaxare ori socializare. Internetul se constituie intr-o uriasa baza
de date informative si educative. Multumita internetului a disparut izolarea
geografica, iar comunicarea intre oameni se face mult mai rapid, uneori
aproape instantaneu.
Internetul este o retea a retelelor informationale care reuneste cateva mii
de retele si de ranguri diferite ce provin din zeci e tari ale lumii. Este o retea
virtuala formata dintr-un nr in continua cresterea de retele locale, denumite
local area network, publice si private, retele pe arii extinse, denumite wan,
retele regionale si national-interconectale. Intr-o alta opinie, internetul este o
retea de calculatoare, care comunica intre ele pe baza de internet protocol.
Aceasta este o retea internationala care permite oamenilor sa comunice unul
cu altul in syber space si sa acceseze mari cantitati de informatii din jurul lumii.
Art 199 , prevede posibilitatea expedierii prin internet…
! Exista o decizie a Inaltii Curti de Casatie si Justitie din anul 2014, conform
careia au statuat magistratii ca profilul personal de facebook este considerat
spatiu public si nu privat, si de aceea o persoana poate fi trasa la raspundere
juridica pentru informatiile publicate acolo.
 Legea comertului electronic, spune ca este perfect valabil sa incheiem
contracte in forma electronica. El are 2 caracteristici: incheiat electronic si
poate fi verificat prin mijloace electronice de proba. In sensul in care putem sa
afirmam ca la ora actuala in casa dreptului a intrat un nou factor, si anume
internetul, ca internetul si mediul online, cel putin pana in prezent, au reusit sa
garanteze libertatea omului atata timp cat acesta poate sa navigheze liber in
spatiul virtual si de cele mai multe ori sa foloseasca gratuit avantajele oferite de
aceasta noua tehnologie. Internetul trebuie acceptat asa cum este, cu bune si
cu rele, el face parte din viata noastra de zi cu zi. Intre internet si drept nu
exista pozitii antagonice, ci doar o legatura intangibila de influentare reciproca.
Factorul uman influenteaza dreptul, ptc factorul uman reprezinta
interesul major al viitorului, iar parcursul de sfarsit al unei legi, pornind de la
faza de proiect, dezbateri, monitorul oficial, se opreste pana la urma in ceea ce
putem sa denumim comportamentul potrivit legislatiei actuale. Asadar, dreptul
este circumscris socio-umanului, iar toate actiunile si demersurile umane ale
unui om sunt governate de drept.

Religia si drepturile omului

Sentimentul mistic a stat la baza dreptului in epoci indepartate si a creat o

confuzie intre notiunea de juridic si religios. Oamenii de ex in Egiptul Antic erau
guvernati de faraoni, iar faraonii erau considerati zei, reprezentanti ai religiei
care dadeau legi si aplicau legile. Un moment de cotitura in separatia intre
drept si religie, a fost o propozitie spusa de Iisus Hristos si consemnata de
Biblie: “sa dam cezaurului ce este al cezaurului, si lui Dumnezeu ce este a lui
Dumnezeu”.
Regasim in art 29 din Const o prevedere care spune “ libertatea gandirilor si a
opinilor, precum si libertatea credintelor religioade, nu pot fi ingradite sub nicio
forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie, ori sa adere la o …”

Drepturile omului
Putem considera drepturile omului ca fiind acele drepturi fundamentale eterne
si imprescriptibile, pe care societatea omeneasca trebuie sa le respecte, cu alte
cuvinte ele sunt niste drepturi care izvorasc din insasi natura umana, deci ele
sunt niste drepturi naturale.
Si romanii au recunoscut caracterul privind drepturile omului, aratand ca
dreptul natural se aplica tututror oamenilor, iar dr civil se aplica doar
locuitorilor cetatii.
Pentru prima data putem spune ca s-au consacrat drepturile si libertatile
individuale intr-un document scris din anul 2115 denumit Marta Carta aparut in
Anglia ca o forma de lupta impotriva …feudal si asupra diferitelor forme de
abuz statal. Acest document era o conventie prin care se acordau de catre
regele Angliei de atunci, Ioan fara de tara , drepturi si privilegii bisericii, orasului
Londra, negustorilor etc.Acest document statueaza ca niciun om liber nu va fi
arestat, nu I se va cauza niciun fel de paguba, decat in temeiul unei judecati
legale. In acest sens, este si un alt document ilustratiuv aparut in sec al 17 lea
denumit “The biil of rights” prin care se consacra libertatile persoanei
inculpate, precum si necesitatea unei judecati juste aferente privind egalitatea
masurii. Bineinteles ca, in Evul Mediu au mai existat consacrari ale drepturilor
omului, regasite la iluministi, care au pregatit revolutia franceza. De asemenea,
regasim si peste ocean in Statele Unite ale Americii o asemenea dovada, de
pilda declaratii ale Statului Virginia care proclama faptul ca toti oamenii se nasc
egali si liberi si independenti. Ei au dreptul de a se bucura de vot, de libertate,
si ca pot sa achizitioneze si sa stapaneasca lucruri.
1948 – apare declaratia universala a dreptuilor omului. Lucrurile au evoluat,
dupa aparitia organizatiei natiunilor unite si a mecanismelor specific de
protective a drepturilor omului, incat ajungem in vremurile noastre si observam
ca in Romania se statueaza legal prioritatea oricaror dispozitii nationalel in
materie de dr omului. Precum si obligativitatea tuturor statelor din uniunea
europeana de a respecta dr si libertatile fundamentale consacrate in mod
formal si protejate in hotararile juecatoresti ale curtii fundamentale ale dr
omului.
CURSUL 5

CARACTERISTICIL
E DREPTULUI. Stiintele juridice au fost, sunt si vor fi niste stiinte
dinamice adaptate la nevoia fiecarei societati astfel
METODE DE
incat fenomenul juridic in ansamblul sau va evolua
CERCETARE. in permanenta si va diferi de la o epoca si de la o
FUNCTIILE generatie la alta. Ca stiinta propriu zisa, dreptul a
DREPTULUI aparut in sec XV, dar s-a cristalizat in sec XIX.
CARACTERISTICILE DREPTULUI sunt in nr de 3:
Dreptul are o istorie proprie in stransa legatura cu statul cu precizarea ca cele
doua nu se pot repara ci ele se gasesc intr- o stransa interpendenta
influentandu-se reciproc

Stiinta dreptului are un puternic caracter normativ

Stiinta dreptului are un aparat conceptual propriu ce opereaza cu notiuni si

definitii specifice de ex subiect de drept” sau “fapt ilicit”
Mai consemnam ca dreptul foloseste expresia “lege” intr-o maniera specifica;
celelalte stiinte cand se refera la lege se refera la baza unui fenomen (legea
fizicii, legea selectiei naturale etc). Prin stiinta dreptului intelegem legea ca fiind
norma de drept;

METODELE CERCETARII STIINTIFICE A DREPTULUI:

Denumirea “metoda” isi regaseste originea in limba greaca, de la cuvantul
“metodos”. Acest cuvant desemneaza ideea de sens, de drum;
Metodele de cercetare constituie proceduri sau operatiuni prin care specialistii
urmaresc si dobandesc cunoasterea sau cunostiinte despre un anumit
domeniu.

Principalele
metode de studiu
ale dreptului Metoda generalizarii si abstractizarii fenomenului
juridic: aceasta metoda e o metoda specifica teoriei
sunt:
generale a dreptului si prin care folosind-o, termenii,
notiunile, institutile care se regasesc in launtrul fen juridic, sunt tratate la
modul general si abstract.
Metoda logica: e o metoda specifica stiintei dreptului si se pliaza foarte bine pe
drept pt ca dreptul este o stiinta deductiva, logica si denumita “matematica
stiintelor sociale”.
Prin intermediul acestei metode, cercetatorul dreptului obtine concluzii si
rationamente corecte care ajuta atat practicienii, cat si teoreticienii dreptului.
Metoda istorica: o metoda care are legatura cu aparitia, evolutia si dezvoltarea
dreptului Ceea ce obtine cercetatorul prin ea e ca observa actiunea prin care a
aparut o anumita norma sau institutie si poate reprezenta pt el o sursa de
inspiratie
Metoda comparativa: are ca obiect realizarea unei comparatii intre ramuri,
norme si institutii si prin care se pot trage niste concluzii Ceea ce este
important e faptul ca trebuie studiat ceea ce e cu adevarat comparabil, de ex e
un nonsens sa se compare elemente din sistemul de dr diferite dintr-o
perspectiva istorica.
Metoda sociologica: cercetarea sociologica functioneaza intr-o directie dubla,
atat inspre drept cat si inspre societate, iar prin aceasta metoda se urmaresc
efectele pe care le au institutiile, normele de dr asupra societatii.
! In vreme ce juristii analizeaza dreptul din interior, sociologii analizeaza fen
juridic din exterior.

FUNCTIILE DREPTULUI
Scopul social al dreptului il reprezinta ordonarea raporturilor sociale, sens in
care dreptul se manifesta prin intermediul unor functii. Dr are ca obiect
asigurarea echilibrului social.

Functii:

1. Functia de formalizare juridica a organizarii de stat= desemneaza capacitatea

fenomenului juridic de a asigura cadrul functionarii statale. Dreptul realizeaza
institutiile de stat, stabileste procedurile pt acestea si regulile juridice, dar
potrivit vointei genrale a cetatenilor si in stransa legatura cu nevoia sociala
2. Functia de conservare si de garantare a valorilor sociale= rolul dreptului e
acela de a ocroti toate valorile sociale in care cred membrii unei comunitati =>
gradul foarte ridicat de implicare a dreptului in societate
! In sensul acesta, revine dreptului obligatia de a asigura un cadru normativ
optim cu caracter obligatoriu, incat sa se asigure garantia si conservarea
valorilor sociale ale societatii
3. Functie de conducere a societatii (cata vreme societatea se conduce prin
norme si reguli juridice, prin institutii)= importanta dreptului se poate observa
prin ricoseu, adica printr-o raportare la puterea legislativa acolo unde juristii
fauresc cadrul normativ
4. Functia normativa= Considerata o functie sintetica si care implica si celelalte
3 functii anterioare; scopul primordial al dr e acela de a organiza societatea si
prin intermediul functiei normative, prin aparitia de legi noi, prin modificarea si
imbunatatirea legilor existente; un rol primordial revine statului in priviinta
acoperirii oricarui vid legislativ prin asigurarea unui cadru normativ potrivit.

LEGATURA DINTRE DREPT SI STAT

Notiunea de stat; aspecte istorice si evolutive
La ora actuala cea mai importanta institutie a umanitatii o reprezinta statul.
Primele formatiuni statale, spun istoricii, au aparut acum cca 6 mii de ani, in
Babilon, in Egipt, in India, in general in zona Orientului Antic.
Este evident ca statul, ca si dreptul, nu a aparut in mod intamplator. Statul a
aparut pe fondul trecerii oamenilor de la viata nomada la asezarile fixe,
diviziunii sociale a muncii, aparitiei unor institutii cum ar fi familia sau
proprietatea, pe fondul aparitiei mestesugurilor etc.
Statul a aparut ca raspuns la nevoile sociala pe care o exprimau oamenii de ex
nevoie de ordine, protectie, lege etc.
Incercand sa isi explice aparitia statului, filosofii Greciei Antice, considerau ca
statul este o forta de ordine divina. Platon vedea statul ca pe o organizatie
aristocratica impartita pe caste si din care facea parte intreaga populatie cu
exceptia sclavilor care nu se ridicau la rangul de oameni in viziunea anticilor.
Montesquieu aprecia ca statul e acea institutie centrala bazata pe legi si pe
separatia puterilor in stat. In viziunea clasica a statului de drept, statul
reprezinta institutia unde individul se poate misca in mod autonom, in baza
libertatii de actiune si cu stabilirea unor auto-limitari ale statului in favoarea
omului.

Sensurile termenului de “stat”:

sensul istoric si geografic= in viziunea acestei acceptiuni statul reprezinta
populatia care exista si care se organizeaza si traieste organizat intr-un anumit
teritoriu. Aceste limite sunt frontierele de stat/ granitele, iar inauntrul lor gasim
elementele statului (populatia, organizarea de stat si teritoriul)
Sensul politico-juridic= in virtutea acestei acceptiuni, statul e o organizatie cu
caracter politic si social, astfel in acest sens numai unul din cele 3 elemente ale
statului se regaseste, anume organizarea socio-politica.
In concluzie, in virtutea acestor acceptiuni, statul se defineste ca acea
organizatie politica formata din reprezentanti ai populatiei, mandatati cu puteri
legale si prin care sa poata lua decizii obligatorii in numele intregii populatii. In
ipoteza in care se constata incalcari ale normelor de drept intervine forta de
constrangere a statului
ELEMENTELE STATULUI:
Teritoriul: este spatiul terestru, acvatic si aerian asupra caruia statul isi exercita
suveranitatea deplina si exclusiva; notiunea de teritoriu se poate analiza din
mai multe puncte de vedere, de ex din perspectiva constitutionala,
teritoriu=structura puterii de stat, pt economisti teritoriu=surse de hrana si
existenta ale populatiei
Populatia: se raporteaza la stat prin legatura de cetatenie ( o leg juridica ce
stabileste pt cetateni drepturi si obligatii); populatia poate fi analizata din mai
mulgte puncte de vedere precum societate (desemnand populatia sub aspectul
relational si intitutional pe un anumit teritoriu), popor ( acea comunitate
umana cu trasaturi comune care tin de etnie, de limba, cultura), natiune
(populatia unui stat este bazata pe constiinta nationala, pe democratie si
economie de piata)
Forta publica e baza organizatiilor politice, vizand o anumita populatie ce
traieste inauntrul frontierelor de stat. Respectarea legii e obligatorie pt toti
cetatenii, iar daca legea nu e respectata, intervine forta coercitiva prin
intermediul politiei, jandarmeriei, instantelor, penitenciarelor, dar intr-un stat
de drept, aceste organe nu reprezinta factori de opresiune, ci de restabilire a
ordinii de stat.

PUTEREA DE STAT
Exercitarea puterii de stat se realizeaza prin intermediul institutiilor specifice
din cadrul pueterilor exercutiva, legislativa,judecatoresti.
Cel care a pus bazele acestei teorii ale speparatiei puterilor in stat a fost
Montesquieu. Aceasta teorie s-a bazat pe o expresie a regelui Ludovic al XIV-
lea, anume “statul sunt eu”. Atunci, lui Montesquieu i s a [parut ca nu e normal
ca o institutie singura sa detina toate puterile de stat. In viziunea filosofului,
intr-o societate este necesar sa se asigure de catre drept un echilibru prin care
sa se regleze, pe de-o parte raporturile sociale dintre cetateni, dar pe de alta
parte si raporturile firesti de cooperare dintre cele 3 puteri.

TRASATURILE PUTERII DE STAT:

-exprima vointa poporului, generala si obligatorie
-se exercita prin organele si institutiile puterii
-obiectul puterii de stat=guvernarea societatii

Consideratii priviind statul de drept:

Reprezinta una dintre cele mai mari realizari ale societatii deoarece acest tip de
stat elimina opresiunile, artbitrariul, iar scopul statului de drept este ca aceasta
institutie sa reprezinte un simplu instrument in slujba omului, sub domnia legii.
Toata constructia statului de drept e gandita pt individ.
Un moment de cotitura in directi aparitiei statului de drept il reprezinta Magna
Carta Libertatum, document aparut in 1251 in Anglia, si care reda in forma
embrionara trasaturi specifice statului de drept, anume interzicerea arestarii
arbitrare, principiul procesului judiciar si echitabil si principiul legalitatii.
Trasaturile statului de rept sunt autonomia dreptului, in sensul ca se elimina
posibilitate transformarii dreptului intr-un instrument prin care forte
asupritoare sa poagta sa isi valorifice propriile interse si previzibilitate si
predictibilitatea legilor in sensul in care este un deziderat ce trebuie atins
obligatoriu ca legea sa fie cunoscuta de fiecare subiet de drept, sa nu existe
schimbari legislative bruste fara fundament, se cere ca, comandamentele legale
sa fie simple, rezonabile, neretroactive.
CURSUL 6
CONSIDERATII PRIVIND SEPARATIA PUTERILOR IN STAT

Reprezentantul fortei publice este statul. Statul detine o seama de proceduri

coercitive prin care entitatile statice pot interveni impotriva abuzurilor si pe
aceasta cale sa preintampine anumite derapaje de autoritarism excesiv. Riscul
derapajelor intr-o societate si directia formelor absolute pot fi estompate prin
mai multe metode, dar metode ce trebuie sa fie consacrate juridic, sa aiba un
suport normativ. Astfel, ca o prima solutie, ne oprim la acordarea autonomiei
de functionare si a independentei fiecarei componente a statului, indiferent de
puterea din care face parte aceasta componenta.
In al doilea rand, atonomia si independenta nu trebuie sa creeze o prapastie, o
rupere intre cele 3 puteri in stat si organele care alcatuiesc acele puteri. Din
potriva, potrivit teoriei separatiei, organele care alcatuiesc forta publica trebuie
sa conlucreze, sa se influenteze. Nu este de dorit ca intre acestea sa existe
rigiditate.
In al treilea rand, este nevoie ca statul sa creeze un echilibru de asa natura
incat nicio autoritate sa nu depaseasca limitele propriului domeniu.
Separatia puterilor in stat garanteaza apararea libertatilor fundamentale ale
cetateanului, cu precizarea ca un regim constitutional democratic presupune
masuri de precautie de asa natura incat indivizii sa nu fie vatamati.
De altfel, in dreptul pozitiv al oricarui stat de drept democratic si
constitutional, norme internationale precum Declaratia Universala a Dr Omului
sau Conventia Europeana a Dr Omului, vor trebui sa faca parte din dreptul
pozitiv.
Toti cetatenii unei tari trebuie sa aiba in propria lor constiinta ideea potrivit
careia drepturile individuale nu au un caracter absolut, ci sunt limitate de
obligatia noastra de a respecta libertatile si drepturile celorlalti coparticipanti la
relatiile sociale dintre oameni.
Statul de drept, democratic, reprezinta garantia de protectie a drepturilor
omului si isi centreaza actiunea de administrare a societatii asupra
individului, caci individul e cel mai important in societate si el trebuie sa fie
protejat de posibilele abuzuri ale statului.

LEGATURA DINTRE STAT SI DREPT :

Oamenii se intreaba in mod firesc ce este dreptul, iar specialistii au ca tel
explicarea legaturii dintre stat si drept, aceasta legatura trebuind aprofundata
in legatura cu directia in care aceasta relatie functioneaza, iar de asemenea ii
intereseaza cum si de ce a aparut dreptul.
Scoala dreptului natural->lanseaza o teorie specifica: teoria dr natural isi are
originile in Grecia antica, sustinand faptul ca dreptul a existat inainte de
aparitia statului => dreptul este mai presus decat statul. Sustineau ganditorii si
inteleptii Greciei antice, faptul ca dreptul natural are un caracter etern , ca este
de origine divina si este absolut. Dreptul natural si legile sale nu pot fi abrogate
spre deosebire de normele de drept pozitiv, care sunt creatii ale omului
perfectibile si inlocuibile.

Sustin ius-naturalistii faptul ca, este nevoie de a fi abolite privilegiile,

sclavagismul, etc. oamenii fiid egali din nastere.

Heraclit din Efes considera ca natura este de fapt o ordine a lucrurilor, iar dupa
el , alti 3 mari filosofi, afirmau ca dreptul deriva din ratiunea umana, iar
conform dreptului natural si al adeptilor care au elaborat aceasta teorie, intr-o
societate nu trebuie sa existe proprietate, sclavi si nici guvernare.

Jurisconsultul roman Celsus, sustine ca dreptul e arta binelui si a echitatii.

Concluzionam ca la baza dreptului sta morala, dar si religia, echitatea, iar tezele
principale sunt: existenta unei ordini universale care conduce lumea si ca exista
drepturi naturale inalienabile cum ar fi dr la viata sau sanatate.

Scoala istorica a dreptului este opozanta teoriei dreptului natural, aparuta in

sec XVIII-IX. Reprezentantul de seama al acestei teorii a fost german Carl Von
Savigny , iar teoria centrala a acestei scoli istorice spune ca dreptul are un
anumit specific ce se regaseste in trasaturile fiecarui popor, care isi pun
amprenta asupra juridicului fiecarui popor.

Teoreticienii acestei scoli au identificat 3 faze evolutive:

Stadiul dr obisnuielnic, un dr inconstient pe care il regasim la inceputurile
comunitatilor umane, care se conduceau dupa niste reguli foarte aspre,
influentate de superstitii.
Stadiul dreptului stiintific
Stadiul legislatiei, in care ne regasim in prezent

In mod sintetic, scoala istorica sustinea urm idei:

Dreptul este intr-o stransa legatura cu poporul, iar fenomenul juridic exprima
spiritul acelui popor
Dreptul reprezinta produsul colectiv creat de oameni in cursul evolutiei istorice
Dreptul pozitiv al unui popor poate fi inteles prin intelegerea specificului juridic
din trecut , - Cutuma formeaza legi constiente, iar nu legea
In concluzie adeptii acestei teorii considera cutuma ca principal izvor de drept,
si nu legea.
Legea nu sprijina progresul social deoarece este rigida
Codificarea se afla in contradictie cu spiritul popoarelor
Codurile pot afecta evolutia normala a dreptului intrucat ar suspenda anumite
credinte, opinii juridice aflate in mentalul colectiv si care ar fi straine
codificatorilor
Si aceasta teorie poate fi rasturnata prin forta exemplului, uitandu-ne la Codul
lui Napoleon, de exemplu, prin care au fost consacrate idei principale care au
fost pentru prima data clamate legal cu ocazia Revolutiei Franceze, anume
libertate, egalitate, fraternitate.
Acelasi lucru fac si teoriile sociologie ale dreptului sau teoria normativista.
Astfel, teoria sociologica a dreptului sustine ideea potrivit careia, dr pozitiv
trebuie sa fie analizat, inteles , aplicat din perspectiva vietii sociale. Unul din
promotorii de baza ai teoriei sociologice, spunea ca dreptul evolueaza prin
prisma societatii, iar nu cu ajutorul legislatiei sau a practicii judecatoresti.
In opinia unui alt adept al sociologiei dreptului, francezul Leon Duguit, dreptul
ar trebui sa fie impartit in drept social si drept pozitiv, care este o creatie
statala si care are si forta de constrangere.
Teoria normativista este legata de pozitivismul juridic, ambele asezand la
fundamentul dreptului regula juridica => dr unui stat se va aprecia atunci cand
se va analiza modul in care s-au format normele de drept si cum au fost acestea
implementate in jurisprudenta statului. Ceea ce se doreste de fapt, este sa se
observe daca normele elaborate au corespuns cu o nevoie sociala la momentul
la care ele au fost realizate si daca ele au fost corect aplicate in activitatea
judecatoreasca.
O componenta a pozitivismului juridic este teoria pura a dreptului . Aceasta
lanseaza o idee conform careia dreptul este o ierarhie de relatii normative , iar
in consecinta toate regulile de drept se justifica prin raportare la o norma
fundamentala.

PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI :

Cuvantul “principiu” vine de la termenul latin “principium” care inseamna izvor
primordial sau inceput.
Principiile nu sunt extrajudiciare, dar ele pot proveni, din sisteme normative
non-juridice, cum ar fi de ex principii care au venit din morala sau din politic. De
ex principiul din sfera politicului al separatiei puterilor in stat.
Principiile de drept se aplica prin intermediul sentintelor si deciziilor
judecatoresti. In mod paradoxal, jurisprudenta nu creeaza principii, dar le
extrage din lege sau cu ajutorul doctrinei.
Valoarea si importanta principiilor se regaseste in dr pozitiv romanesc in legea
24/2000 priviind normele de tehnica legislativa, unde se spune ca proiectul de
act normativ trebuie sa fie sistematizat intr- anumita ordine, iar la inceput ni se
vorbeste despre dispozitii generale sau principii generale.

Trasaturi ale principiilor :

Sunt idei de baza ale stiintei dreptului cu un caracter general
Principiile se afla intr-o relatie cu ordinea juridica si promoveaza valori juridice
esentiale
Consolideaza dreptul pozitiv, dar ajuta la orientarea activitatii juridice
In concluzie, vom definii principiile generale de drept ca fiind prescriptii
fundamentale ce contin esentiale care trebuie sa se afle in cuprinsul oricarei
norme juridice. Ele influenteaza si au un rol creator si conditional deoarece
trebuie sa se regaseasca in orice lege.

Exemple de principii de drept:

Principiul separatiei puterilor in stat: potrivit lui, intr-un stat de drept
democratic trebuie sa regasim puterea legislativa, executiva si judecatoreasca;
cu ajutorul lui intregul proces de legiferare este ajutat. Separatia puterilor
reprezinta un echilibru social care garanteaza imprejurarea ca intreaga putere
publica nu se afla in mainile unei singure structuri, ci in mainile mai multor
organe care se pot controla reciproc.

Principiul libertatii si egalitatii: libertatea si egalitatea au fost din cele mai vechi
timpuri deziderate esentiale ale speciei umane. Acest principiu se regaseste
exprimat in diverse moduri, atat in norme juridice interne, cat si in norme
juridice de drdept international. Acest principiu se pune in valoare in diferite
ramuri ale dreptului, atat sub aspect al libertatilor generale, cat si sub aspect
al libertatii individuale.

Principiul legalitatii: consacra ideea suprematiei actelor normative in toate

domeniile societatii. In virtutea acestui principiu, este recunoscuta suprematia
Constituiei, intrucat toate actele normative, indiferent de importanta,
domeniu, termen etc trebuie sa fie elaborate in litera si spiritul legii
fundamentale.
Aceste principii de drept sunt idei calauzitoare care il ajuta pe jurist sa creeze
legi si institutii, iar pe cel care este chemat sa aplice legea, sa isi raporteze
argumentatia juridica la valorile sociale pe care le exprima fiecare principiu in
parte.

Curs 7

In esenta, morala presupune 3 lucruri:

-Respectul de sine
-Respectul fata de apropiatii nostrii, fata de semenii nostrii
-Acordarea de ajutor persoanelor aflate in suferinta
Putem spune ca morala este compusa dintre ideile comune dintre bine si rau, si
care se regasesc in constiintele indivizilor, constiinta unui popor intr-un
moment de evolutie.
Prin intemediul moralei, care ar trebui sa existe in fiecare dintre noi, fara a tine
cont de nivelul de studii, omul poate si trebuie sa distinga intre bine si rau, intre
ceea ce poate sa fie permis si nu. Putem considera ca fundamentul dreptului
este pana la urma un fundament moral. In fapt, morala se confunda cu istoria
dreptului fiind ghidul care a format dreptul modern.
"Daca morala ce exista sadita in sufletul fiecaruia dintr enoi este suficienta sau
daca mai avem nevoie si de alte legi". Dreptul in vigoare este justificat din mai
multe motivatii.
In primul rand, legea morala nu face altceva decat sa enunte niste principii
generale.
De asemenea, prescripriile morale sunt imbracate tot intr-o haina de maxima
generalitate, spre deosebire de normele de drept pozitiv, care contin si
prevederi procedurale, contin explicitarea unor termeni si a unor notiuni,
prescriptii s.a.m.d., lucruri pe care nu le gasim in prevederile morale.
Iata ca in societatea moderna cel putin este necesara pe langa morala care ne
calauzeste pasii cotidieni, mai este nevoie si de reguli juridice.
Intre drept si morala, exista si asemanari, dar si deosebiri ASEMANARILE:
-Atat regulile de drept, cat si regulile morale, vizeaza reglementarea unor relatii
dintre indivizi
-Atat dreptul, cat si morala au un caracter logic
-Ambele impun un anumit comportament, cu scopul protejarii egalitatii si
libertatii dintre oameni.
DEOSEBIRI
-Cata vreme regula juridica, este o creatia statala, morala are la baza si este la
baza o creatie individuala.
-Scopul dreptului reprezinta organizarea sociala, iar scopul moralei este sa
imbunatateasca oamenii, da ii faca mai demni, mai virtuosi, mai placuti
semenilor.
-Morala se refera la faptele interne ale individului, in schimb dreptul se refera
la comportamentul exterior al omului.
CEA MAI MARE DISTINCTIE, O GASIM LA REGIMUL SANCTIONATOR, PENTRU CA
ATUNCI CAND INCALCAM O NORMA DE DREPT VOM FI SANCTIONATI POTRIVIT
PREVEDIRILOR LEGALE CUPRINDE IN LEGE.
Cand incalcam o norma de drept intervine forta de constrangere a statului.
In ipoteza in care incalcam o norma morala, vom fi sanctionati de catre indivizii
cu care traim in societate, vom fi marginalizati, exclusi din diverse cercuri, vom
fi desconsiderati.
=>Dreptul si morala, chiar si intr-o societate moderna nu se exclud, dimpotriva,
ele se intersecteaza si ART 26 Cons, sau ART14 C.Civ. Practic din interpretarea
acestor prevederi, intelegem ca nici o lege, nici un elaborat normativ statal nu
poate sa fie impotriva moralei.
In concluzie, vom retine ca legatura dintre drept si morala este o legatura
trainica, a fost o legatura trainica si va fi o legatura trainica. Chiar si in prezent,
norma de drept nu poate exista in afara fenomenului moral.

NORMA JURIDICA
->Fundamentul fenomenului juridic, si ea se defineste ca o regula de conduita
obligatorie cu caracter general si impersonal si prin care se impune de catre
stat indivizilor, prin comandamentul prescris un anumit tip de conduita menit
de a garanta ordinea sociala cu precizarea ca atunci cand norma nu este
respectata intervine forta de coercitie a statului

Trasaturile normei de drept

Caracter general: se aplica in mod repetat de fiecare data cand sunt intrunite
prescriptiile convinse prin ipoteza normativa. Are caracter general pentru ca se
aplica tuturor cetateniilor dintr-un stat.
Caracter impersonal: ea nu se adreseaza in mod direct unei anumite persoane,
fizica sau juridica. Nu dispare nici atunci cand norma se adreseaza unei anumite
categorii sociale.
Caracter obligatoriu
Norma juridica contine o anumita conduita care urmareste individualizarea si
nu ia in calcul diferentele sociale. STRUCTURI INTERNE
-Ipoteza: arata conditiile prin care s epaote arata norma juridica
Tipuri de ipoteza =>determinata= cand se stabilesc imprejurarile exact
=>Relativ determinata= imprejurarile sunt lasate la
aprecierea instantei/organului de drept
=> pur si simple= cand exista o singura imprejurare
=> complexa= cand una dintre continuturile pot fi puse in
practica
-Dispozitia: se prevede conduita de urmat, prin care se poate ordona
subiectului sa actioneze, prin care I se impune o absentiune, sau prin care
subiectul de drept este lasat sa aleaga dintre un anumit tip d ecomportament
sau nu
Dispozitiile sunt si ele
=>Determinate: Unde legiutiorul stabileste in mod clar condutia subiectelor de
drept
=>Relativ determinate: Cand in sarcina ddestinatarilor normei legiuitorul
stabileste variante sau anumite limite
-Sanctiunea: intervine in situatia incalcarii normei de drept. Nu este stabilita
pentru a oferi destinatarului sansa de a alege intre dispozitie si sanctiunea in
sine. Reprezinta de fapt o garantie a respectarii normei de drept, ca element al
structurii interne, sanctiunea precizeaza pentru destinatarul regulii juridice,
urmarile, consecintele incalcarii legislative.
Prin sanctiune, subiectul de drept intelege care sunt ocnsecintele
desconsiderarii normei juridice.
Ea are un caracter material.
Sanctiunea este organizata, dar este si tehnica
Sanctiunea se clasifica in functie de gradul ei
Sactiunilor pot fi determinate, relativ determinate(mai ales in penal)
Pedepsele sunt alternative, atunci cand organul de stat poate sa aleaga o
pedeapsa la alegere
Sau pedepsele sunt cumulative, cand instanta penala pentru o infractiune
poate sa stabileasca pedeapsa inchisorii, precum si interzicerea unor drepturi.
STRUCTURA EXTENA A NORMEI JURIDICE
->Modul in care s-a redactat norma juridica, maniera de redactare trebuie sa fie
simpla, concisa si concreta.

CLASIFICAREA NORMEI JURIDICE

1.Obiectul de reglementare
->Dupa izvorul de drept din care provin, distingem intre legi, decrete, hotarari
de guvern s.a.m.d.
2. In functie de sfera de actiune si gradul de generalitate
->Distingem dintre norme juridice generale, care se aplica tuturor relatiilor
sociale.
->Distingem dintre norme jurdice speciale, care reglementeaza oa numita sfera
a fenomenului juridic, civil, penal, administrativ, s.a.m.d
->Norme de exceptie
3. In functie de caracterul conduitei,
->distingem intre norme imperative: sa dea sa faca sau sa nu faca ceva
->Se subdividid in: onerative=>cand cetateanul trebuie sa intreprinda o actiune
prohibitive=>situatia in care legiuitorul imi interzice un
anumit tip de comportament(de ex. Sa merg beat la volan)
=> abtinerea
->Norme permisive, se impart in:
=>Supletive: sensul in care daca individul nu foloseste norma juridica, urmeaza
ca organul de stat sa suplineasca vointa subiectelor de drept
=>De stimulare: posibilitatea unui individ sa I se acorde anumite decoratii,
stimulete(de ex: presedinte poate sa propuna un decret prin care un sportiv sa
primeasca diploma de merit)

ACTIUNEA NORMEI JURIDICE

Pentru a putea determina cu exactitate norma juridica trebuie sa observam
->Actiunea normei de drept in timp: in acest sens, este foarte important sa
stabilim in mod viguros cand intra in vigoare si cand iese din vigoare norma de
drept. Regula este ca norma juridica intra in vigoare la 3 zile de la data
publicarii in monitorul oficial. Exista situatii in care norma juridica poate sa intre
in vigoare si la o alta data, data pe care a stabilit-o legiuitorul in continutul
actului normativ. In legatura cu intrarea in vigoare a legii se activeaza si
prezumptia legala a cunoastereii normei de drept, potrivit principiului "Nemo
censetur ignorare legem"(nimeni nu se paote prevala de recunoasterea legii).
->Neretroactivitatea legii=>principiu esential statului de drept. Este consacrat la
nivel constitutional, exista si doua exceptii in sensul ca este adevarat ca legea
nu dispune decat pentru viitor cu exceptia penalului.
->Iesirea din vigoare a normei juridice
=>Abrogarea: poate sa fie expresa in sensul in care noua lege prevede in mod
clar ce anume se abroga
indirecta: atunci cand legiuitorul precizeaza in noul
act normativ cca se abroga toate normele contrare noii reguli de drept
ajungerea la termen este o modalitate speciala de
incetare a efectelor normei de drept
desuetudinea: atunci cand o norma juridica, desi e
in vigoare nu se mai aplica din cauza unor modificari in societate.
->Actiunea normei juridice in spatiu
In principiu, normele juridice edictate unui stat se aplica pe tot teritoriul sau.
Exista unele sisteme de drept care pot sa genereze conflicte intre sociati.
Sunt unele state, precum cel federativ, unde actele normative ale organelor
federale creeaza efecte asupra teritoriului tuturor statelor federale, dar exista
acte normative ale unui stat federal care se aplica doar pe teritoriul sau
Pe teritoriul unui stat, regula de drept se aplia tuturor persoanelor care se afla
pe teriotriul sau, respectiv cetatenii statului, strainii, sau apatrizii(persoane fara
cetatenie)
CURSUL 8

IZVOARELE DREPTULUI TERMENUL DE IZVOARE IN ASOCIERE

CU TERMENUL DREPT SUGEREAZA IDEEA DE ORIGINE A
DREPTULUI.
IN SENS FOMAL REPREZINTA MODURI PRIN CARE SE FORMEAZA NORME
JURIDICE SI CONSTITUIE DREPTUL POZITIV AL UNEI TARI.
IN DOCTRINA , IZVOARELE DRPT SE CLASIFICA DUPA CUM URMEAZA :
1. IZVOARE SCRISE SI NESCRISE
IZVOARE SCRISE ( LEGEA ) SI NESCRISE ( CUTUMA )
2. IZVOARE DIRECTE SI INDIRECTE
IZVOARE DIRECTE ( LEGEA + CUTUMA ) IAR INDIRECTE ( JURISPRUDENTA +
DOCTRINA)
3. IZVOARE OFICIALE SI NEOFICIALE
IZVOARE OFICIALE ( LEGEA + HOTARARILE JUDECATORESTI ) SI NEOFICIALE
( CUTUMA + DOCTRINA )
A. LEGEA
LEGEA IN DREPT REPREZINTA IN SENS LARG O REGULA IMPERATIVA , CU
CARACTER GENERAL , CARE EMANA DE LA DETINATORUL AUTORITATII INTR-
UN GRUP SOCIAL IMPUSA OMULUI DIN EXTERIOR SI ESTE SANCTIONATA PRIN
INTERMEDIUL FORTEI PUBLICE.
IN SENS RESTRTANS LEGEA REPREZINTA UN ACT NORMATIV CARE ARE FORTA
JURIDICA SUPERIOARA FATA DE CELELALTE ACTE NORMATIVE.
CARACTERELE FUNDAMENTALE ALE LEGII CA IZVOR DE DREPT :
1. LEGEA ESTE ACTUL NORMATIV CARE EMANA DE LA AUTORITATEA PUBLICA
2. LEGEA COBTINE PRESCRIPTII GENERAL – OBLIGATORII CU CARACTER
IMPERSONAL
3. ARE CARACTER PERMANENT SI GENERAL
4. RESPECTAREA LEGII ESTE ASIGURATA LA NEVOIE PRIN APEL LA FORTA DE
CONSTRANGERE A STATULUI

B. CUTUMA
CUTUMA ESTE DEFINITA CA REGULA DE DREPT IN GENERAL NESCRISA CARE
ATRIBUIE UNEI PRACTICI CONSTANTE SI REPETATE UN CARACTER JURIDIC
COERCITIV.
ACEST IZVOR DE DREPT , CUTUMA , REPREZINTA FORMA PRIMITIVA SI
ORIGINARA A DREPTULUI.
DIN DEFINITIA CUTUMEI RETINEM CELE 2 CONDITII CARE CARACTERIZEAZA
CUTUMA :
1. ESTE CONDITIA MATERIALA , OBIECTIVA
2. ESTE CONDITIA SUBIECTIVA , PSIHOLOGICA
CARACTERISTICILE CUTUMEI :
1. ARE UN CARACTER CAT DE CAT PRECIZABIL
2. REPETABILITATEA
3. ESTE ACCEPTATA CA IZVOR DE DREPT DE CATRE AUTORITATEA PUBLICA
4. ESTE CONFORMA CU ORDINEA PUBLICA SI BUNURILE MORAVURI

ASEMENARI SI DEOSEBIRI :
LEGEA SI CUTUMA SUNT MODURI DE FORMARE A NORMELOR JURIDICE
OBLIGATORII.
LEGEA SI CUTUMA SUNT SANCTIONATE DE CATRE ORGANELE PUBLICE.
PRIMA DEOSEBIRE ESTE CA LEGEA EMANA DE LA AUTORITATEA PUBLICA , ESTE
OBLIGATORIE , LA NEVOIE RESPECTAREA LEGII POATE FI ASIGURATA DE CATRE
STAT PE CAND CUTUMA ARE O PROVENIENTA SPONTANA , IAR
OBLIGATIVITATEA SA REZULTA DINTR-O PRACTICARE INDELUNGATA.
A DOUA DIFERENTA ESTE CA LEGEA ESTE UN IZVOR DE DREPT SCRIS SPRE
DEOSEBIRE DE CUTUMA CARE ESTE UN IZVOR DE DREPT NESCRIS.
A TREIA DIREFENTA ESTE CA LEGEA ESTE UN IZVOR DE DREPT PRECIS PE CAND
CUTUMA ARE UN CARACTER CAT DE CAT PRECIZABIL FIIND MAI DEGRABA
IMPRECISA.

AVANTAJELE LEGII FATA DE CUTUMA :

1. LEGEA EMANA DE LA AUTORITATEA PUBLICA SI ARE LA BAZA UN PROCEDEU
TEHNICO-STIINTIFIC. ACEST LUCRU II OFERA O MAI MARE POSIBILTATE DE
INTELEGERE.
CUTUMA IN SCHIMB PROVINE DIN PRACTICA , IAR ACEST LUCRU POATE
DETERMINA O SCHIMABARE.
2. LEGEA ESTE UN ACT PUBLICAT SI ESTE UN IZVOR DE DREPT PRECIS PE CAND
CUTUMA ESTE LIPSITA DE UN GRAD INALT DE PRECIZIE.
3. LEGEA PREZINTA AVANTAJUL STABILITATII
4. LEGEA INDICA MOMENTUL INTRARII + IESIRII DIN VIGOARE
5. LEGEA ARE UN GRAD RIDICAT DE CERTITUTINE COMPARATIV CU , CUTUMA
CARE LASA LOC INTERPRETARILOR.
6. LEGEA SE POATE FORMA DINTR-O DATA SPRE DEOSEBIRE DE CUTUMA CARE
NU SE POATE FORMA DINTR-O DATA
7. LEGEA NU TREBUIE PROBATA , BENEFICIAZA DE PUBLICITATE SPRE
DEOSEBIRE DE CUTUMA CARE TREBUIE SA FIE PROBATA
8. LEGEA ACOPERA TOATE DOMENIILE VIETII SOCIALE PE CAND CUTUMA NU

C. JURISPRUDENTA IN SISTEMUL DE DREPT ROMANESC

PRACTICA JUDECATOREASCA REPREZINTA UN IZVOR DE DREPT IN ROMANIA
DOAR IN ANUMITE SITUATII:
1. DISPOZITIILE DATE DE INSTANTELE SUPERIOARE ATUNCI CAND
SOLUTIONEAZA CAILE DE ATAC SUNT OBLIGATORII PENTRU INSTANTELE
INFERIOARE , IN CAZUL CASARII CU TRIMITERE SPRE JUDECARE.
2. IN MOD SIGUR , IN ROMANIA DECIZIILE CURTII CONSTITUTIONALE IN
MATERIA EXCETIILOR DE NECONSTITUTIONALITATE POT FI APRECIATE CA
IZVOARE DE DREPT AJUTATOARE.
3. ACESTE HOTARARI POT FI INVOCATE DACA UN TEXT DE LEGE A FOST
DECLARAT NECONSTITUTIONAL ASTFEL INCAT ACESTA NU MAI POATE FACE
OBIECTUL ALTEI EXCEPTII DE NECONSTITUTIONALITATE.
4. DECIZIILE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE PRONUNTATE IN
SOLUTIONAREA RECURSULUI IN INTERESUL LEGII POT FI APRECIATE CA CEL
PUTIN IZVOARE DE DREPT AJUTATOARE SI ACEASTA IN CONTEXTUL IN CARE
HOTARARILOR INSTANTELOR SUPREME LI SE ACCORDA CALITATEA DE REGULI
DE GHIDARE A INSTANTELOR INFERIOARE.
5. HOTARARILE PREALABILE PRONUNTATE DE INALTA CURTE DE CASATIE SI
JUSTITIE PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT.
6. SUNT OBLIGATORII HOTARARILE CURTII EUROPENE PRECUM SI HOTARARILE
CURTII DE JUSTITIE EUROPENE.

ASEMANARI SI DEOSEBIRI INTRE JURISPRUDENTA SI CUTUMA :

1. AMBELE SE BAZEAZA PE O PRACTICA INDELUNGATA
2. AMBELE EVOLUEAZA O DATA CU CONDITIILE SOCIALE AVAND CARACTER
DINAMIC.
3. SI IN CAZUL JURISPRUDENTEI EXISTA CREDINTA CA PRIN REPETAREA
ACELORASI SOLUTII INTR-UN NUMAR DE CAUZE SIMILARE , SOLUTIA DEVINE
OBLIGATORIE
4. CUTUMA TREBUIE DOVEDITA ( AVAND FORMA NESCRISA ) PE CAND
JURISPRUDENTA NU( AVAND FORMA SCRISA )

D. DOCTRINA
DOCTRINA REPREZINTA TOTALITATEA OPINIILOR PE PROBLEME JURIDICE
EMISE DE CATRE SPECIALISTII PE DOMENIUL DREPTULUI.

E. ,, DREPTUL AUTONOM “
DREPTUL AUTONOM REPREZINTA DREPTUL CARE PROVINE DE LA ANUMITE
FORMATIUNI SOCIALE CARE AU FIE CARACTER ECONOMIC (COOPERATIVE) ,
CARACTER SOCIAL ( SINDICATE ) , CARACTER STIINTIFIC – CULTURAL –
SPORTIV ( FEDERATII SPORTIVE ).
CURSUL 9
TEHNICA ELABORARII ACTELOR NORMATIVE

Pornind de la cerinta ca orice regula de drept are menirea de a asigura

stabilitatea sociala, ajungem la concluzia ca intocmirea regulilor de drept a
actelor normative in general reprezinta o operatiune specifica puterii legislative
prin mecanisme specifice tehnico-juridice, in vederea dezvoltarii
comandamentelor legale, clare, precise, prin intermediul carora indivizii sa
actioneze legal.
In cadrul acestei operatiuni de legiferare a CORului legislativ, este necesara
intelegerea faptelor soociale,ca un anumit fapt social dintr-un anumit domeniu
trebuie sa fie reglementat, dar este necesar sa cunoastem si efectele
transpunerii nevoilor sociale si impactul pe care aceste nevoi odata transpuse
intr-o regula de drept il va avea asupra destinatarilor si vietii acestora.
La ora actuala, sediul materiei il reprez legea 24/2000, privind normele de
tehnica legislativa.
Mecanismele de tehnica legislativa sunt pe de-o parte o cerinta a vietii
complexe pe care o traim astazi, a vietii care se afla intr-o dezvoltare fara
precedent, lucruri care genereaza provocari in cadrul fenomenului juridic in
general. La aceste provocari, societatea trebuie sa raspunda cu legi bune, clare,
precise, astfel incat ele sa fie usor de inteles de subiectele de drept, iar
aplicarea lor de catre organele statului sa nu intampine nicio dificultate. De
aceea, cerintele impunerilor in materie de tehnica legislativa sunt din ce in ce
mai inalte, standardele de legiferare trebuie sa satisfaca nevoi sociale din ce in
ce mai complexe. Acest deziderat al unor legi cat mai bune a fost in totdeauna
o preocupare principala in randul specialistilor in dr si a stetelor de dr.
Privind in trecut, trebuie sa observam si sa recunoastem ca cei care au pus
bazele alfabetului juridic au fost jurisconsulti romani care au cautat sa obtina o
ordine juridica cat mai logica si rationala. Tehnica legislativa presupune
existenta si folosirea unor mecanisme si proceduri care difera de la un domeniu
la altul, de la un item legislativ la altul, de la un subiect de dr la altul.
Legiferarea si tehnica legislativa sunt 2 notiuni dif. Legiferarea inseamna
operatiunea prin care sunt elaborate si adoptate anumite legi, adica
identificarea si realizarea solutilor normative.
Legiferarea este in stransa leg cu nevoia sociala care impune automat o
reglementare a unei stari, de fapt in vederea asigurarii unei stabilitati sociale.
Legiferarea, insa, este o activitate specifica organelor de stat, se
subordoneaza valorilor morale si religioase ale societatii .

Principiul funamentarii tehnico-stiintifice a regulii de drept:

Este necesar ca legiuitorul sa se aplece cu seriozitate asupra a 3 componente:
Specificul domeniului in care doreste sa legifereze
Cunoasterea in profunzime a unor aspecte generale ale societatii
Sa fie constient ca viata cotidiana este extrem de complexa, dinamica, ce se
dezvolta rapid.
Legiutiroul in activitatea sa:
trebuie sa anticipeze consecintele actului normativ, adica consecintele care se
vor produce in viata de zi cu zi a subiectelor de dr.
trebuie sa fie sigur si sa aiba suficiente indicii tehnico-stiintifice care sa il
asigure ca proiectul de lege ce se doreste a fi transformat intr-un act normativ
reprezinta si un beneficiu pt societate.
In sensul principiului fundamentarii tehnico-stiintifice e necesar ca proiectul de
lege sa contina o descriere cat mai amanuntita a situatilor avute in vedere, sa
existe o buna anticipare a efectelor noii reglementari, dar si o evaluare
obiectiva, concreta a costului si impactului economic a noii reglementari.
Un al doilea princ il reprezinta principiul echilibrului legislativ, care impune ca
actul normativ sa poata raspunde la stimulii sociali, astfel incat sa se asigure un
echilibru la nivelul relatiilor sociale. Echilibrul legislativ presupune luarea in
cosiderare in cadrul noii reguli juridice a valorilor morale, culturale ale
indivizilor. Tinand cont de acestea, putem sa avem legi echilibrate care sa
reglementeze in mod echilibrat si care sa asigure un echilibru social indiferent
de diferentele dintre indivizi.
Un alt principiu este corelatia dintre actele normative in vigoare. Aceasta
corelatie functioneaza atat in sens vertical, cat si in sens orizontal. In sens
vertical, lucrul acesta presupune ca legile inferioare sa nu deroge de la legile
superioare. O lege nu poate, din perspectiva corelatiei pe verticala, sa se afle
intr-o relatie antagonica cu norma de dr constitutional.
Constitutia este legea fundamentala a unei tari, iar in ceea ce priveste
corelatia pe orizontala, se cere ca intre noua lege si legile existente sa nu apara
situatii de identitate, situatia unui conflict de acelasi nivel, o multipla legiferare.
Un ultim principiu este cel al accesibilitatii mijloacelor de elaborare normativa,
ce impune mai mult chestiuni de tehnica legislativa si se refera in mod exclusiv
la alcatuirea actului normativ din perspectiva continutului, modului de imbinare
al elementelor normelor de drept etc.
“Fauritorul legislativ” (legiuitorul) nu se adreseaza doar unei anumite parti ale
soc sau anumitor subiecte de dr, ci legea are un caracter imperativ, general si
impersonal. Deci, legea trebuie sa fie apta de a determina subietele de dr sa o
respecte, indiferent ca vorbim de o anumita categorie sociala, de oameni
instruiti sau mai putin instruiti, de oameni de o anumita rasa sau etnie. Mai
exista o cerinta foarte importanta in leg cu acest principiu, anume ca legiuitorul
trb sa se exprime corect gramatical; referirile terminologice si institutiile pe
care le are in vedere trebuie sa fie actuale si corect precizate.

legiuitorul trebuie sa aleaga o forma exterioara a reglementarii, care sa fie in

legatura cu intregul sistem al actelor normative
forma trebuie sa fie apta sa realizeze o corelatie cu toate normele de dr, iar
procedeele prin care sunt descrise concepte, institutii, norme, termeni trebuie
sa corespunda unui stil ferm de limbaj juridic
tipul de conduita pe care trebuie sa il adopte destinatarul normei trebuie sa fie
amplu si corect precizat. In caz contrar, norma va fi interpretata, iar organului
de stat chemat sa il aplice ii vor reveni misiuni grele in ceea ce priveste masurile
pe care trebuie sa le ia.

PARTILE CONSTITUTIVE ALE ACTULUI NORMATIV:

Titlul actului normativ: cuprinde denumirea generica a regulii de dr, ne arata
care e autoritatea emitenta si ne precizeaza sintetic care este obiectul de
reglementare; trebuie sa fie scurt, la obiect, de asa natura incat sa iti sugereze
obiectul de reglementare a legii
Preambulul care contine scopul reglementariisituatiei pe care o gasim in actul
normativ cu precizarea ca nu este obligatoriu sa existe, insa existenta lui tine de
calitatea actului normativ, sporindu-i valoarea. Exista si o exceptie, pe care o
gasim la ordonantele de urgenta, astfel aceste acte normative trebuie sa
cuprinda un preambul prin care autorul ordonantei explica elementele faptice
si juridice care impun aparitia acestui act normativ pe aceasta cale.
Formula introductiva, o propozitie care contine denumirea autoritatii emitente
si vointa exprimata de respectiva autoritate in sensul ca a luat decizia sa emita
sau sa adopte un anumit act normativ.
*”Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege...”
*”In temeiul art 108 din Constitutia Romaniei, republicata, Guvernul Romaniei
adopta prezenta hotarare”
Guvernul e obligat sa faca referire la legea de reabilitare atunci cand
adopta o hotarare.
*Daca Parlamentul intra in vacanta, abiliteaza Guvernul pentru a emite
anumite acte normative.
* In privinta hotararilor de consiliu local sau judetean nu exista o prevedere in
legatura cu maniera formularii formulei introductive, ci doar sa fie cuprinsa
autoritatea emitenta si denumirea generica a actului si temeiul de drept pe
baza caruia actul a fost emis.
Partea dispozitiva, unde observam ca exista dispozitii generale, de fond,
tranzitorii si finale.
Dispozitiile generale sunt cele care orienteaza intreaga reglementare,
stabilesc obiectul si principiile actului normativ. Le regasim in primul capitol si
se reiau doar in mod exceptional cand este nevoie sa se inteleaga mai bine
anumite dispozitii.
Dispozitiile de fond cuprind reglementarea propriu-zisa si sunt cuprinse in
mod logic intr-o ordine fireasca in considerarea activitatii reglementate,
revine legiuitorului obligatia ca prevederile de dr material sa se regaseasca
inaintea celor de dr procedural. In privinta sanctiunilor prevazute de lege,
trebuie plasate la sfarsitul dispozitiilor de fond dar inaintea dispozitiilor
tranzitorii si finale.
Dispozitiile tranzitorii cuprind acele masuri care sunt instituite in noua
reglementare cu privire la derularea de rap de dr care s-au nascut sub
imperiul vechii reglementari. Legea relgementare e inlocuita cu cea noua;
revine legiuitorului obligatia ca prin noul act normativ sa gaseasca metodele
si parghiile legale, astfel incat pe o peroioada tranzitorie cele 2 reglementari
sa continue, dar in asa fel incat sa nu existe retroactivitatea, iar nici conflictul
intre normele succesive.
Dispozitiile finale cuprind toate masurile necesare pt punerea in aplicare a
actului normativ, indica data punerii in vigoare a acestora si arata pt
destinatari impactul noii legi cu privire a abrogari, modifcari etc.
Exista situatii cand, pt a fi pusa in aplicare o noua alege, este nevoie de norme
metodologice, iar in dispozitiile finale, legiuitorul trebuie sa arate care este data
la care vor intra in vigoare si normele metodologice care nu pot depasi 30 de
zile de la data la care legea cadru incepe sa isi produca efectele.
Exista si legi cu caracter temporar, unde legiuitorul trebuie sa arate la rubrica
dispozitii finale, perioada de aplicare a legii temporare. In cadrul dispozitiilor
finale este nevoie, daca e cazul, sa fie precizate masurile necesare in legatura
cu efectele juridice aferente perioadei de aplicare a ordonantei.
Actele normative pot sa mai contina si desene, tabele, schite, anexe, toate
avand aceiasi forta juridica ca actul normativ din care fac parte.

STRUCTURA ACTULUI NORMATIV:

Regulile, comandamentele dintr-un act normativ se afla in partea dispozitiva
sub forma de articole, la randul lor articolele se impart in alineate si paragrafe,
atunci cand e nevoie de o mai buna intelegere. Articolele ce compun o lege
trebuie sa fie clare si sa fie structurate logic si cronologic.

SISTEMATIZAREA ACTELOR NORMATIVE:

Cele 2 mari variante de sistematizare sunt incorporarea si codificarea.
Incorporarea ca forma inferioara de sistematizare, presupune o asezare a
actelor normative dintr- operspectiva cronoligica, alfabetica, in functie de
domeniu sau institutii juridice. Se realizeaza in mod oficial de catre organele de
stat sau neoficial de specialisti ai dr care alcatuiesc colectii de legi, indrumari
legislative etc.
Codificarea este forma superioara de sistematiazare ce presupune urm
activitati:
Reunirea regulilor de dr ce urm a fi codificate
Analizandu-le sa indepartam normele juridice desuete/nevalabile ce nu se mai
pot aplica - Completarea lacunelor legislative
Adaptarea cadrului legislativ la nevoile actuale prin intocmirea unor acte
normative necesare Legiuitorul e obligat sa se adapteze si sa foloseasca notiuni
si concepte actuale contemporane si adecvate.
CURSUL 10

REALIZAREA DREPTULUI. ASPECTE CONCEPTUALE

La ora actuala, potrivit dezvoltarii societatii umane, putem concluziona ca traiul
in afara unei ordini juridice este imposibil. Viata in afara fenomenului juridic la
ora actuala e de neconceput, iar realizarea dr este modul de actiune a
dreptului, prin care acesta ne arata ca traieste. Asadar, vom defini conceptul de
realizare a dr ca fiind procesul social prin care se implementeaza
comandamentele din normele
de dreptsi prin care destinatarii regulilor juridice respecta si executa pe de
alta partedispozitiile
normative. Din perspectiva statala, etatica, realizarea dreptului consta in
 aplicarea legii de catre

organele competente.
Modurile de realizare a dreptului:
1. respectarea prestigiilor normelor de dr de catre oameni
2. aplicarea legii de organele competente
1. Omenii se nasc liberi, ei tanjesc toata viata spre libertate, care este garantata
de prevederile existente in orice stat de drept, dar libertatea individuala, are
niste constrangeri, care se refera la libertatea celorlalti, adica oricine are
libertate de actiune si se poate bucura de aceasta, cu conditia sa nu se
ingradeasca drepturile si libertatile celorlalti. Pt a nu aduce atingere
libertatilor celorlalti destinatari ai dr, este necesar ca fiecare dintre indivizi sa
respecte normele prohibitive ce impun o abstentiune. Respectand abstentiunea
impusa de legiuitor, rezulta ca prescriptia normativa a fost respectata. In acest
sens => nu s-a nascut niciun fel de rap juridic, dar in situatia in care un sub de
dr intelege sa incalce o norma prohibitiva, este evident ca s-a nascut un rap
juridic sanctionator ce impune organului competent sa intervina si sa aplice
masuri coercitive celui care a incalcat legea.
Atunci cand o persoana e dispusa sa desavarseasca o fapta antisociala, aceasta
se gandeste la cateva lucruri, anume in ce masura exista sansa ca fata de
aceasta sa se aplice o sanctiune si in al doilea rand care sunt avantajele care se
vor produce ca urmare a incalcarii normei de dr. Aceste rationamente trec prin
filtrul de moralitate, de rationalitate si de instruire a fiecarui individ.
In concluzie, putem considera ca oamenii inteleg sa respecte legea pt ca sunt
fie influentati de un spirit de auto-conservare, ori sunt presati de societate sau
poate ca pur si simplu le este teama de sanctiuni; altii in schimb respecta legea
deoarece considera ca asa este bine si normal si in interesul societatii si celui
individual.
Nu in totdeauna cand o pers savarseste fapte ilicite intervine statul aplicand o
sanctiune penala. Sanctiunile difera in functie de gravitate, ramura de dr,
persoana faptuitorului si in afara sanctiunilor penale mai distingem si sanctiuni
administrative, disciplinare etc.
Realizarea dreptului prin raportarea la individ ca urmare a respectarii
comandamentelor legale, presupune urm aptitudini ale subiectelor de dr:
 - Indeplinirea cerintelor legale
- Executarea comandamentelor legale prin intermediul carora se pot
valorifica interesele de catre fiecare sub de dr
2. Consemnam ca aceasta operatiune presupune niste mecanisme oficiale,
care se finalizeaza prin elaborarea unor documente de aplicare si care produc
efecte juridice. In cadrul acestei forme de realizare a dreptului, in baza
raporturilor juridice care se nasc aici, vom observa ca intotdeauna una dintre
parti e un organ de stat. In cadrul rap juridice din aceasta categorie, se
sanctioneaza dr si obligatii care sunt descrise printr-un act normativ. Exista
niste diferente fata de lege, un specific ale doc de aplicare a dr , dupa cum
urmeaza:
- actele de aplicare au un caracter concret, care se refera la o anumita
situatie de fapt, spre deosebire de normele juridice care sunt generale si
impersonale
- actul de aplicare a dr ca forma de realizare, naste modificari unui rap
juridic, spre deosebire de lege care nu genereaza automat un raport juridic.
-actele de aplicare a dr sunt influentate de elaborarea si comunicarea acestora
catre partile interesate, spre desebire de actul normativ care produce efecte
juridic ela 3 zile de la publicarea in monitorul oficial sau incepand cu un at
moment stabilit de legiuitor.
- remarcam ca legea inceteaza sa isi mai produca efectele prin abrogare,
ajungere la termen etc, dar din perspectiva aplicarii in timp, actele de aplicare
sunt influentate de natura acestora care poate fi penala, administrativa, fiscala
etc

FAZELE DE APLICARE A DREPTULUI

Aplicarea dr reptrezinta un proces minutios care tine de aplicarea normei
juridice corespunzatoare, aplicarea dr fiind subordonata principiului aflarii
adevarului dar si ocrotirii principiilor fundamentale. Marea majoritate a
normelor de drept se realizeaza prin respectarea comandamentelor impuse
indiferent ca vorbim de subiecte de dr, persoane fizice sau juridice.
Faze:
 1. Stabilirea starii de fapt; prin care organele statului competente , in
functie de imprejurarile in care s-a savarsit o anumita fapta, de
circumstante si conjuncturi, trebuie sa tina seama de toate elementele,
ca sa fie lamurita pe deplin situatia de fapt, fara echivoc. Aceste
imprejurari, se denumesc fapte juridice. Pt ca sa se stabileasca corect
situatia de fapt e nevoie de administrarea de probe, incat organul care e
chemat sa aplice dr, se va folosi de dif mijloace de probe precum
interogatoriul,testul poligraf etc.
2. Alegerea normei juridice: in cadrul careia este necesar ca la situatia de
fapt retinuta si dovedita, organul competent sa aplice o norma juridica,
dar norma juridica aplicata trebuie sa coroboreze cu alte texte legale, din
cadrul aceleiasi familii de dr sau o alta norma de dr cu legatura la situatia
de fapt
3. Interpretarea dreptului: o activitate specifica aplicarii legii care impune
organului de stat competent si desemnat sa se dea un caracter concret
legii fiind necesar ca organul de aplicare sa stapaneasca foarte bine
mijloacele de interpretare a normei juridice.
4. Elaborarea si trimiterea actului de aplicare: contine 2 elemnte:
– un element rational care are la baza analiza si intelegerea situatiei de
fapt
- Elementul voitiv care reprez vointa prin care situatia de fapt e incadrata
intr-o regula de dr
Intre cele 2 elemente, exista o stransa legatura si cea mai importanta e
respectarea legii, deoarece actul de aplicare ce a rezultat din
coroborarea situatiei de fapt cu cea de dr, trebuie sa imbracte conditiile
de fond ale legii, caci numai asa actul de aplicare poate produce efecte
juridice.
Actele de aplicare au denumiri si trasaturi dif in functie de organul
emitent.
De ex in cazul instantelor judecatoresti actul se cheama hotarare
judecatoreasca care la randul ei poarta denumiri dif respectiv incheieri,
sentinte, decizii.

INTERPRETAREA NORMELOR DE DREPT

In esenta, operatiunea de interpretare a legii conduce la explicarea unui texte
de lege, iar aceasta necesitate rezulta din faptul ca organul competent trebuie
sa puna in practica norma de dr in sensul de a clarifica comandamentele care se
regasesc aici.
Legiuitorul e ideal sa foloseasca o modalitate de redactare si sintetizare
accesibila tuturor. Cum acest lucru nu se intampla de foarte multe ori,
avem de aface adesea cu norme juridice neclare sau imprecise, revenind
organului de dr competent ca prin interpretare sa elimine neclaritatile,
impreicizile astfel incat sa ajunga la miezul problemei.
Considerentele pentru care este necesara interpretarea:

- Norma juridica avand caracter general nu poate cuprinde toate situatiile

care apar in viata de zi cu zi, iar legea trebuie aplicata in situatii concrete
- Norma juridica pt a fi inteleasa trebuie sa fie coroborata cu texte legale
- Interpretarea e impusa de modul de redactare a textelor normative
Scopul interpetarii normei de dr este explicat diferit de scolile dreptului:
de ex

- scoala traditionala spune ca interpretarea normei juridice trebuie sa se faca prin

cautarea si identificarea vointei legiuitorului. In conlcuzie, potrivit acestei teorii,
interpetul poate cerceta continutul legii asa incat sa descopere ganduri, intentia
legiuitorului.
- scoala evolutionista sustine ca odata cu intrarea in vigoare a legii, aceasta s-a
indepartat de vointa legiuitorului si a dobandit pe cale de consecinta o existenta
de sine-statatoare. Astfel, interpretarea potrivita acestei doctrine trebuie sa se
faca in functie de evolutia morala, juridica, sociala din fiecare epoca.
Mai exista o scoala ce exprima teoria autonomiei textelor, care arata ca explicarea si
aplicarea legii este de datoria organelor de stat competente si textele de lege trebuie
sa fie intelese si interpretate prin sine insasi.

FORMELE INTERPRETARII NORMELOR DE DREPT:

1. Interpretarea oficiala care este si obligatorie; e realizata de organele
competente in cadrul proceselor de elaborare sau aplicare a normelor de
dr.
Exista situatii in care organele cu atributii legislative, emit odata cu actul
normativ, si normele de interpretare, aceasta interpretare fiind cea legala si
autentica. Organul de aplicare a dr e obligat sa dezbata o situatie de fapt, o
analiza. Intreprinde urm actiuni:

- Realizeaza corespondenta dintre situatia de fapt si cea de drept (legea

aplicabila)
- Verifica daca prin legea ce urmeaza a fi aplicata se respecta drepturile si
obligatiile
- Daca e nevoie, organul competent aplica si o pedeapsa in functie de
gravitatea si urmarile faptei antisociale.

2. Intepretarea neoficiala nu e obligatorie, avand un caracter facultativ, se

regaseste in lucrarile de specialitate ale doctrinarilor din domeniul juridic
cand acestia fac intepretari de lege “lata” (interpretarea legii in vigoare)
si exprima opinii “de lege ferenda” cand el cauta sa isi impuna
argumentatia si sa faca propuneri de interpretaree pt viitor.

METODE DE INTERPRETARE A REGULILOR DE DREPT

1. Metoda gramaticala: vizeaza sensul sintactic si morfologic al legii;

interpretul trebuie sa stabileasca sensul cuvintelor , daca legiuitorul
foloseste termenii, notiunile sau conceptele in sensul acceptat de
limbajul juridic. Pt ca sa nu existe niciun fel de echivoc si pt a elimina
pe cat se poate interpretarile, legiuitorul, in corpul actului normativ,
include si eplicarea unor termeni folositi in legea respectiva.
Ex: prin legea 554/2004 legiuitorul vine si interpreteaza in folosul
destinatarilor normei de dr unii termeni precum “persoana vatamata”.
“autoritatea publica” etc.

2. Metoda logica: metoda extrem de folosita in activitatea juristilor

deoarece se bazeaza pe rationamente.
de ex

- rationamentul “apari” prin care se obtin rezultate logice folosind

analogia la sit asemanatoare;
 - rationamentul peracontrario : din opozitia ipotezelor normelor juridice
obtine opozitia concluziilor, in sensul in care in ipoteza din care conditiile
de aplicare a aunei legi nu sunt indeplinite, vom aplica o norma contrara;
- rationamentul ad-absudrum: demonstreaza imposibilitatea logica a unei
situatii cu consecinta ca numai o anumita solutie e posibila;
- regula specialia-generalibus-derogan :ce ne spune ca in ipoteza in care
exista 2 texte de lege aplicabile la o situatie de fapt, textul special se va
aplica in detrimentul celui general.

3. Metoda sistematica: permite asezarea normei de drept ce urmeaza a

fi interpretata in context si la ramura apartinatoare dar si la institutia
din care face parte. Normele juridice se interpreteaza unele prin
altele.
4. Metoda istorica: se lamureste intelesul normei de dr din prisma
socio-juridica, adica a motivelor care au stat la baza elaborarii
“ocassio-legis” (ocazia legii)
5. Metoda teleologica: se afla in stransa leg cu metoda istorica si
aceasta vizeaza scopul urmarit de legiuitor la momentul elaborarii
actului normativ.

Principiile de interpretare a normelor juridice:

- asigurarea efectului juridic a normei de drept

- Lacunele legislative se vor interpreta in favoarea libertatii de actiune

- Tot ce nu e interzis e permis
- Interpretul trebuie sa asigure o interpretare justa si echitabila