JURIDICUL SAU REALITATEA JURIDICA e -> o dimensiune inalienabila inexorabila a realitatii sociale.

Segmentele acestei realitati sunt political,eticul,economical,cultural,juridicul samd. In inlantuirea lor aceste segmente dau imaginea totalitatii sociale -> e componenta a realitatii sociale care are o sfera de cuprindere mai larga ca dreptul -> juridicul sau realitatea juridica este alcatuit din constiinta juridica(acea parte a juridicului alcatuita din ideologia juridica(reprezinta partea rationala a constiintei, ansamblul de stari, de aprecieri avizate cu privire la drept) si din fenomene de psihologie juridica(alcatuita din starile si atitudinile emotionale sau afective cu privire la reglementarile juridice)), din institutiiile normative, din drept propriu zis(care trece de faza realitatii imaginate si e drept pozitiv care intra in structura realitatii raporturilor dintre oameni ) si din relatiile juridice (raporturile juridice ansamblul relatiilor sociale reglementate de lege si care creeaza ordinea de drept) Metode de studiu: METODA LOGICA este de larga utilitate in orice act de gandire stiintifica. In drept e este o totalitate de procedee si operatiuni metodologice si gneseologice spcifice, prin care se creeaza posibilitatea surprinderii structurii si dinamicii raporturilor necesare intre diferite component ale sistemului juridic al unei societati In traditie metoda logica, cea mai importanta metoda de cercetare stiintifica juridica- aceasta pozitie e castigata de multa vreme intrucat dreptul ca realitate normativa e o constructie logica. dreptul nu trebuie sa se contrazica prin inadvertente, prin elemente de discontinuitate logica lipsa de coerenta logica- e pericolul cel mai mare al unei legislatii legiuitorul trebuie sa se conduca dupa principiul logicii deontice(normelor) si logica juridica e plina de asemenea cerinte de constructie adecvata a legislatiei stiinta dr e stiinta eminamente deductiva ea isi extrage adevarurile de cunoastere din aproape in aproape din pasi succesivi deductivi dar si inductivi dreptul e prin forma sa apropiat de matematica deosebit prin obiectul de cercetare se apropie de matem datorita strpingentei argumentarii si nevoii de argumentare logica normelor si logica conflictelor e esenta aplicarii logice pt ca dreptul sa serveasca societatiiel trebuie sa fie previzibil si inteligibil logica ar trebui sa-l oblige pe legiuitor de pe pozitii riguroase logice pt ca norma sa fie un etalon egal pt toti si o cerinta pe care fiecare sa o poata intelege verfiicarea normei nationale e primul pas cand ajunge la strasbourg sau luxembrug METODA SOCIOLOGICADreptul desemneaza ansamblul regulilor asigurate si garantate de catre stat, care are ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman in principalele relatii din societate (respectand insa libertatea individului, drepturile lui fundamentale, justitia sociala). In inventarul stiintelor, dreptul figureaza ca stiinta sociala normativa (ca si etica/morala, dreptul studiaza normele de conduita ale oamenilor).

Teoria generala a dreptului are un trecut indelungat, primul studiu general asupra dreptului datand din anul 1275. De atunci, subdenumit sub diferite denumiri (enciclopedie juridica, filosofia dreptului, drept natural, drept pur, drept general, etc.) teoria generala a dreptului a persistat in programul de invatamant juridic pana in vremea noastra. ACCEPTIUNILE NOTIUNII DE DREPT Dreptul ca notiune este utilizat cu mai multe semnificatii: Drept = Drept obiectiv: ansamblul normelor legale care prefigureaza si promoveaza scopurile generale ale vietii sociale (libertate, prosperitate, etc.). Dreptului obiectiv i se mai spune si drept pozitiv, intrucat el reprezinta ansamblul normelor juridice existente in vigoare intr-un stat. Drept = Drept subiectiv care desemneaza facultatea unui subiect de a-si valorifica sau apara un anumit interes impotriva tertilor, interes protejat de catre legile in vigoare. Altfel spus, dreptul subiectiv desemneaza ansamblul drepturilor individuale ale persoanelor, drepturi ce nu pot fi numarate, nici consacrate in legi, dar pe care legile le ocrotesc daca ele sunt licite (legale). ORIGINEA DREPTULUI a generat unele controverse doctrinare. Marea majoritate a teoreticienilor sunt de acord ca dreptul numai statul putea sa-l creeze, si sa finanteze organele specializate in realizarea justitiei (nimanui nefiindu-I permis sa-si faca dreptate singur). Exista insa si un punct de vedere initiat de cativa mari antropologi ai secolului al XIXlea, care au sustinut existenta unui drept anterior statului (drept traditional, drept primitiv, drept tribal). Acest punct de vedere nu se justifica stiintific, dar este luat in considerare datorita renumelui celor care l-au sustinut. Primele legiuri (colectii de norme juridice) apar in Orientul antic (Babilon, India, China). APARITIA DREPTULUI A aparut in comuna primitiva sub forma unor reguli, cutumiare, obisnuielnice care raspundeau unor necesitati vitale ale membrilor comunitatii. Repetabilitatea lor a determinat un caracter obligatoriu sub sanctiunea excluderii din comunitate sau unor pedepse. O data cu aparitia statului astfel de reguli au fost garantate de forta coercitiva statala. Se cunosc 3 cai de aparitie a dreptului: 1) Prelucrarea normelor cutumiare de catre formatiuni statale antice si investirea lor cu forta juridica. 2) Crearea directa a dreptului scris in diferite culegeri de legi si in invataturi; prin astfel de norme se consacrau stratificarea societatii, statutul juridic al sclavilor sau taranilor iobagi in raport cu proprietarii, organizatiile administrative ale statului, privilegiile preotilor. 3) Transformarea unor solutii date de institutii judecatoresti (de obicei clericale) in norme de drept. Aceasta cale este specifica perioadei statului consolidat. FACTORI DE CONFIGURARE A DREPTULUI -> factori care influenteaza in mod evident crearea si aplicarea dreptului: 1) CADRUL NATURAL - format din mediul geografic (factori biologici) sau demografiei (factorii din mediul natural). Acestea au influenat, n bine sau
2

n ru, dintotdeauna viaa social. n variaiile lui extreme s-a manifestat ca determinism geografic i de aici s-a nscut teoria geopolitic (ca pozitism geografic). Determinismul geografic - dezvoltarea unei ri depinde de poziia ei geografic. Aceast teorie un pic exagerat a condus la teoria spaiului vital, spunea Aristotel. n revers (opoziie) posibilismul geografic susine c orice ar s-ar fi dezvoltat la fel indiferent unde ar fi fost situat geografic. Indiscutabil mediul geografic influeneaz coninutul legilor dac aveau n vedere acte normative care reglementau protecia mediului, protecia special a anumitor zone geografice cum ar fi: Delta Dunrii, rezervaiile naturale, amd.

2) FACTORUL DEMOGRAFIC - denumirea unei ri a influenat dintotdeauna fora economic i militar a unei ri, dar nu a determinato. Sugereaz fie legislaii privind limitarea creterii demografice, fie dimpotriv stimularea creterii acesteia. Exagerri n acest domeniu au fost: malthusianismul i neo-malthusianismul. Thomas Malthus a fost un preot englez care la sfritul secolului XVIII a realizat un studiu asupra demografiei Americii. Acesta considera msuri drastice pentru scderea suprapopulrii Terrei - rzboaie, epidemii de boli, amd. 3) CADRUL SOCIO-ECONOMIC - mai ales n ultimul secol, dreptul a fost evident influenat de cadrul social politic, adic de dou sau trei ideologii politice, dar i de partide politice de alte structuri organizatorice (sindicate, grupuri de interese, grupuri de depresiune). 4) FACTORUL UMAN - acesta a influenat dreptul n vedere c legislaia unei ri i dezvoltarea acesteia depind de calitate oamenilor pe care i are. Esena dreptului const n voina general specializat, adic voina majoritii, exprimate n legi (orice lege care rezist-n timp trebuie s exprime interesul majoritii populaiei). ESENTA ,CONTINUTUL SI FORMA DREPTULUI Dreptul e reunire a unor elemente care tin de esenta continutul si forma sa. Esenta dr e data de ansamblul laturilor intime ale fenomenului, de acele laturi care dau calitatea dr, Deosebirea substantei, deci esenta dr ca ansamblul legaturilor profunde ale sale determina dreptul sa fie ceea ce este si sa se deosebeasca de alte fenomene. Se considera ca esenta dr e vointa generala a soc, vointa care exprima interesele fundamentale ale acesteia si care e inaltata la rang de vointa de stat, devine prin aceasta o vointa oficiala. Aceasta vointa care este o schema imprumutata de la teoria contractualista russeau, hobbes, Aceasta schema acrediteaza ideea ca vointa ca esenta se va regasi apoi in continutul si forma dreptului. In relatia continut-. esenta in dr ca si in alte asemenea relatii continutul e mai bogat ca si esenta, pe cand esenta e mai profunda , coboara pana la ultimele determinatii calitative ale fen. Continutul e dat de ansamblul normativ, deci dr nu poate exista in afara realitatii sale normative .Dreptul e inainte de toate norma. Latura normativa confera posibilitate. Continutul
3

dreptului se exprima in forma sa. Forma obiectiveaza laturile continutului, usurand cunoasterea acestuia de catre destinatarii dreptului. Forma dreptului poate fi interna(sistemului) externa( izvoarele formale ale dr) TRASATURILE DREPTULUI 1) Caracter volitional in sensul ca esenta sa contine vointa de stat. Dreptul nu este insa doar expresia vointei de stat, el este expresia vointei generale a societatii. Vointa de stat nu se poate exprima in drept in mod arbitrar fiind ingradita de valorile eterumane pe care societatea le promoveaza. Statul este obligat sa consacre aceste valori si sa stimuleze ocrotirea si dezvoltarea lor. 2) Caracter social in sensul ca orice norma de drept sau institutie juridica exista datorita unor imperative sociale; societatea le impune, societatea le solicita iar efectul lor se produce in plan social. Normele reglementeaza conduitele indivizilor in societate, in interdependenta cu conduitele celorlalti. Scopul ultim al dreptului este garantarea armoniei sociale. 3) Caracter normativ fiecare norma juridica fixeaza o regula de conduita, un standard comportamental in raport cu ceilalti membrii ai societatii. Conduita pretinsa poate sa fie: a) prohibitiva in sensul de a nu face ceva b) onerativa in sensul de a face sau a da ceva Regula este ca normele juridice au caracter impersonal (se aplica tuturor cetatenilor sau unei categorii de cetateni) si sunt de aplicare repetata (se aplica de cate ori este realizata situatia descrisa in norme). TIPOLOGIA DREPTULUI (CLASIFICAREA DREPTULUI) Exista mai multe clasificari ale tipurilor de drept, in functie de criteriile utilizate. Astfel, in functie de sistemul de organizare sociala existent (oranduire) avem: - drept sclavagist - drept feudal - drept burghez - drept socialist Conform criteriului apartenentei la un bazin de civilizatie juridica, avem urmatoarele familii de drepturi: 1. Familia romano-germana: reprezinta sistemul de drept utilizat in intreaga Europa, cu exceptia Marii Britanii, si care provine din dreptul roman post clasic. 2. Familia de drept anglo-saxona (anglo-americana): si aceasta familie se origineaza tot in dreptul roman, dar in cel clasic. Daca in dreptul comun romano-german primordiala este legea, in dreptul angloamerican primordiale sunt jurisprudenta si precedentul judiciar. 3. Familia dreptului musulman: este un sistem juridic in care infrastructura (fundamentul_ sistemului juridic nu este Constitutia ci legea islamica numita saria (shariah). Acest drept este utilitzat in statele fundamentaliste. Este primitiv si dominat de solutii inumane.
4

Exista de asemenea o familie de drept a extremului Orient (hindus, chinez, japonez, o familie de drept a Africii Negre, Madagascarul). De asemenea, o importanta deosebita a dobandit-o in prezent dreptul comunitate (al Uniunii Europene). TIPOLOGIA DREPTULUI COMUNITAR - tipologia dr ue se impune prin forta normativa, norma de dr comunitar are preeminenta in fata normei nationale. Constructia europeana imaginata in anii 1950 dupa dezastrele produse de ww2 constructia juridica europeana e rezultatul unei constructii econ si pol initiale, adica viata comuna . aceasta construcie econ initiala s-a asezat pe o filosofie noua dupa tr de la maastricht cand a fst adus in cadrul comun un domeniu mult mai larg si anume moneda, apararea, mediul, sanatatea aspecte f sensibile ale suveranitatii nat dupa maastricht s-a reproiectat comunitatea europeana in asa fel ca s-a putut vb in timp maastricht nisa amsterdam lisabona dupa lisabona-tr de constituire si functionare a ue se vb de dreptul ue nu se mai vb de dr comunitar, avem in vedere tipologia juridica a ue care da nastere unei ordini juridce noi care se integreaza in rodinile juridice nationale si care are izvoare noi in ordinea fortei juridce decizii si regulamante, apoi la recomandari la avize la directive, toate acestea se aseaza intr-un cadru de ierarhie normativa carefixeaza izvoarele dr ue. Dr ue apare astfel ca un dr originar sau primar pe care acum il formeaza tr de la lisabona care incorporeaza tr constitutive paris si roma si tre de aderare si de dr derivat-acele izvoare pe care le regasim in regulamente sau decizii recomandari avize etc . un al doile strat al ue il constituie dr jurisprudetial al instantelor ue : curtea de justitie dl Luxembourg de tribunal(pana acum de prima instanta) si tribunalul functiei publice. In al treilea rand avem in vedere principiile dr comunitar sau ue care sunt ideile conducatoare

DREPTUL SI STATUL Dreptul exista intr-o legatura dialectica si contradictorie cu statul. Exista o relatie istorica a dr cu statul. Statul e formula de organizare politica a societatii care succede in ordine istorica oragnizarii gentilice tribale a acestei societati. In acest inteles statul e o forma prin care oamenii, gruparile sociale inteleg sa confere un continut politic realtiilor dintre ei si de aceea statul apare ca o forma istoriceste determinate prin care societatea e guvernata, condusa . statul apare in urma cu 6000 de ani si isi pastreaza si astazi interesul gruparilor politice-are ca obiectiv mentinerea la putere STATUL exista in soc alaturi de alte structure. Cea mai reprezentativa e cea de soc civila sau soc cetatenilor care coexista cu soc politica, deci cu statul este exterioara statului nu se conunda cu statul, dar se raporteaza la stat intrucat acesta dispune de forta coercitiva pe care o poate intrebuinta inclusiv in relatia cu mecanismele soc civileIn mod special astazi se agita ideea de soc civila conceptul are vechime dar a fst conturat cu mai mare precizie dupa 1950 este expresia dorintei omanilor de a trai in libertae si egalitate si de a cenzura masurile statale. Dupa 1990 ideea soc civile a fst resuscitata fiind uneori redusa la ONG-uri ceea ce e o
5

exagerare, soc civila inseamna mai mult nu poate fi redusa doar la aceste organisme si este extrem de util sa se faca o distinctie stiintifica intre prezenta elitelor care vor sa se substituie soc civile, a organizatiilor neguvernamentale si soc civila in toate articulatiile sale in rocie caz ideea de soc civila e benefica pt statul de dr si pt ideea de democratie in realitate soc civila suma de mecanisme sau indivizi extrem de diversa . Continutul statului este dat de puterea de stat . puterea de stat e o forma de autoritate sociala caracterizata prin aceea ca are o sfera generala de aplicabilitate, are un caracter organizat si poate fi e compatibila cu aducerea la indeplinire prin forta. Ea mai poarta si den de forta publica sau putere de constrangere. Aceste trei caracterisitici ale puterii se vor regasi in modul de definire chiar a statului si anume statul este uneori definit ca fiind rezultatul reunirii a trei elemente : teritoriul populatia si forta publica Exercitarea puterii priveste separatia autoritatilor sau puterilor in stat si echilibrul care trebuie sa exsite intre acestea in rpocesul exercitarii puterii. Pt a se ajunge la un guvernamant democratic e bn ca formele exercitiului puterii sa fie suficient de bn delimitate. Statul nu e nu numai putere(elem de continut) ci si mecanism(elem de structura, e dat de instit staului den in lit de dr admin organe ale statului), e reunire a acestor elemente AUTORITATEA JUDECATOREASCA e alcatuita din puterea judec(instantele judec) care au la baza o lege de organizare judecatoreasca o lege organica puterea judec asigura respectarea dr de liber acces al cetatenilor la justitie. Ea administreaza justitia, puterea judecatoreasca, actul de justitie. Jusitita e una si egala pt toti oamenii principiul nimeni nu e mai presus de lege e unul general, dar si acest principiue o distribuire principiala si in activ inst judec. judecatoriile sarcina const fundamentala a instantei supremei e aceea de a asigura iterpretarea unitara a aplicarii legii de catre toate instantele judecatoresti din tara potrivit competentei sale. In acest cadru intr-o procedura aparte curtea solutioneaza recursurile in interesul legii care dau interpretarea obligatorie a unor texte de lege interpretate in mod diferit de catre instantele judecatoresti. Structura inst supremei :presedintele reprezinta curtea si intreaga put judecatoreasca in str organizatorice ale puterii mai ales in csm vicepresedintele si 4 presedinti de sectii :civila si de prop intelectuala, sectia comerciala, sectia de contencios admin si fiscal si sectia penala.-str de judecata ale curtii exista completul de 9 judec judeca mai ales in ma penala recursuri sau aproape exclusiv completul de 9 complet de recurs in materie disciplinara . si un complet special care solutioneaza recursul in interesul legii. Potrivit legii curtea suprema sau inalta curte are prevazut 121 de posturi prin adoptarea codurilor instanta va capata competente sporite nr va creste In structuri exista si curtile de apel 15 la numar care sunt instante in general care solutioneaza apelul sau recursul potrivit competentei lor in circumscriptiile curtilor de appel reunite mai multe tribunale cea mai mare curte de appel cea din Buc reuneste 6 tribunale

Tribunalele se org la niv judetelor 42 de instante care sunt si instante de prima competenta si de apel sau recurs dupa caz. Exista de asemenea judecatorii 180 la niv tarii sunt organizate in suprafata terit a judetelor buc-judecat de sector Exista de asemeni si inst militare 4 tribunale grupand main multe judete un tribunal terit si o cure militara de apel Exista si instante specializate tribunalul pt minori sau tribunale comerciale MIN PUBLIC in mod const pe langa fiecare instanta functioneaza parchete constituite din procurori parchet pe langa judecatorii care e condus dxe un prim procuror parchet pe langa tribunale condus de un prim procuror parchete pe langa curtile de appel conduse de un procuror general al curtii de apel si un parchet pe langa inalta curte condusa de procurorul general al tarii toate acestea se denumesc min public. Nu are functionari care sa alcatuieasca min si nu are corespondent in guvern. Legea noastra prevede ca si procurorul are calitate de mag desi el nu judeca, nu participa in cal de judec participa la proces cand legea ii da voie cand trebuie sa isi sustina rechizitoriul procurorul nu e inamovibil se bucura doar de stabilitate si el este sub coordonat min justitiei functioneaza sub aut min de justitie(const) in structura min public procurorul apara interesele generale ale soc el conduce cercetarea penala sub autorit unui judec el propune arestarea preventiva propune prelungirea retinerii A treia componenta a autori judec CSM autorit constitutionala cu valente administrative rolul de a apara independenta mag(judec si procurorilor) si de a asigura buna funct a activ acestora CSM e alcatuit din 19 membrii din care 14 mb alesi in adunarile generale ale mag 9 ale judec si 5 ai procurorilor 3 mb de dr pres iccsj min just porc gen si 2 ai soc civile a preluat dl min just 2/3 din sarcinile acestuia in 2004 303 si 304 lg 317 lg csm in 1992 reorganizarea min justitiei 192 functionari dupa 2004 au ajuns la 460 mb acum 430 FORMA DE STAT Releva modul in care este organizata puterea de stat si ni se infatiseaza sub 3 aspecte. Forma de guvernamant, structura de stat si regimul politic.
1) FORMA DE GUVERNAMANT ne indica modul de organizare a

puterii supreme de stat, competenta organelor supreme de stat, caracterul autoritatii pe il exercita. Ne indica de fapt cine conduce statul si cum se desemneaza acest conducator. Dupa forma de guvernamant distingem:
Monarhii adica state in fruntea carora se afla un sef

stability pe calea succesiunii. Monarhul are diferite denumiri: rege, sultan, imparat, tar, emir sin u raspunde juridic pentru actiunile lui sin u poate fi schimbat fara voia lui.Monarhia poate fi: a) nelimitata = cand monarhul este unicul organ supreme in stat, characteristic pentru epoca feudala
7

b) limitata = cand alaturi de monarh exista si alte organe care exercita puterea suprema de stat c) Republica este cealalta forma de guvernamant in care puterea suprema apartine unui organ care este ales pe o perioada determinate. Persoanele care compun acel organ sunt responsabile juridic pentru activitatile lor. Seful statului este eligibil. a) prezidentiala in care presedintele este ales prin vot , prin scrutin universal direct si este seful puterii executive fiind prim ministru (ex: SUA) b) parlamentara in care presedintele este ales de parlament, el are puteri limitate, organ pur reprezentativ. Primul ministru este deful puterii executive (ex: Germania, Ungaria, Italia) c) semiprezidentiala in care presedintele este ales prin vot direct pe o perioada determinate, el partajeaza puterea executive cu primul ministru si are drept de veto o singura data fata de legile elaborate de parlament. Este seful fortelor armate si conduce politica externa (ex: Romania, Franta). NORMELE JURIDICE. CONCEPT SI TRASATURI Norma = regula, dispozitie, standard; recunoscuta ca fiind obligatorie Norma juridica = regula de conduita generala si impersonala, stabilita sau recunoscuta de stat si a carei respectare obligatorie este garantata de forta coercitiva a statului. Este celula dreptului, particula elementara. Normele juridice = prescriu conduite tipice, obligatorii la modul generic, ele se aplica in cazuri nelimitate de cate ori este realizata situatia de viata, descrisa de norma. Nu se adreseaza unei personae determinate ci unui cerc nedeterminat de personae. Unele norme se adreseaza tuturor cetatenilor, altele doar anumitor categorii (codul familiei = celor casatoriti, codul muncii = celor incadrati in munca). Alta trasatura a normei juridice = obligativitatea ei. Conduita descrisa in norma este impusa cetatenilor de catre stat. STRUCTURA NORMEI JURIDICE Distingem 2 structuri:
1) Logico juridica = din aceasta perspectiva normele

juridice au o structura trihotomica (3 parti) a) ipoteza = acea parte a normei care descrie conditiile, imprejurarile, faptele, persoanele in
8

prezenta carora se aplica dispozitia normei juridice. In functie de precizia cu care este formulate ipoteza distingem: ipoteze determinate care stabilesc exact conditiile de aplicare a dispozitiei; ipoteze relativ determinate care indica imprejurarile de aplicare a dispozitiei fara sa concretizeze continutul acelor imprejurari. Continutul concret este lasat la aprecierea organelor de stat care aplica norma. Ipoteza poate sa fie : simpla cand descrie o singura imprejurare, in prezenta careia se aplica dispozitia sau mai multe imprejurari care determina aplicarea dispozitiei; acestea pot fi alternative (cand realizarea oricareia determina aplicarea dispozitiei) sau cumulative cand dispozitia se aplica doar daca se realizeaza toate imprejurarile.
b) dispozitia = este partea din norma care descrie

conduita pe care statul o impune in ipoteza data. Dispozitia prevede deci drepturile si obligatiile persoanei vizate de norma respective. Ea prevede fie savarsirea unei actiuni, obligatie de a face sau a da sie oblige la inactiune/abstentiune. Dispozitia poate sa impuna o anumita conduita, sa interzica sau sa permita o anumita comportare. Ea poate sa fie determinate cand indica mai multe variante posibile de conduita sau cand fixeaza limite intre care se stabilesc drepturile si obligatiile. c) sanctiunea = indica urmarile pe care destinatarul normei le siporta in situatia in care nu a respectat dispozitia acesteia. Sanctiunile difera in raport cu ramura de drept carei apartine norma juridical. Ele pot fi penale, civile, contraventionale, disciplinare. Unele sanctiuni pot fi cumulate de pilda cele penale cu cele civile si cu cele disciplinare iar altele sunt incompatibile in situatia comiterii unei singure fapte ( penale cu contraventionale). Dupa gadul de determinare sanctiunile pot fi: absolut determinate = cand norma indica o singura sanctiune aplicabila; relativ determinate =cand este prevazuta o sanctiune indicandu-i-se limitele minime si maxime;
9

 alternative = cand sunt prevazute 2 sau 3 sanctiuni intre care organul judiciar alege; cumulative = cand sunt prevazute mai multe sanctiuni pe care organul judiciar trebuie sa le cumuleze. Dupa scopul urmarit coercitive = in sensul ca au un continut preponderent represiv ( cele private de libertate); reparatorii = urmaresc repararea prejudiciului, sanctiunile civile. In general structura trihotomica este manifesta, clara dar sunt si norme care aparent au o structura dihotomica in sensul ca dispozitia este dedusa din ipoteza si sanctiune, de pilda normele partii speciale acordului penal. 2) Structura tehnico-juridica a normei se refera la forma exterioara a acesteia, la redactarea ei. Din ac pct de vedere normele juridice se infatiseaza sub forma unor acte normative structurate pe capitole, sectiuni, articole si aliniate. Articolul este elementul structural de baza al unui act normativ si in continutul lui de regula se identifica norma juridica. Exista si situatii cand articolul nu coincide cu continutul integral al normei sau situatii cand intr-un articol regasim descrise mai multe norme sau situatii in care elemente ale unei norme se afla intr-un articol si alte elemente in alt articol. Exista norme constitutionale sau organizatorice cu caracter descriptiv si care nu au o sanctiune expres descrisa. In situatia acestor norme sanctiunea nerespectarii lor o regasim in anularea actelor facute in dispretul sau contradictie cu prevederile lor CLASIFICAREA NORMELOR JURIDICE A) Dupa obiectul si metoda de reglementare a) norme de drept public reglementeaza raportul dintre stat si cetateni si metoda reglementarii este metoda autoritara; in raportul de drept public statul apare intr-o pozitie supraordonata (de subiect care trage la raspundere) in raport cu cetatenii; b) norme de drept privat reglementeaza relatiile dintre persoane si metoda de reglementare este metoda egalitatii partilor. Statul apare in pozitia de arbitru. B) Dupa forta juridical a actelor normative in care sunt cuprinse: a) norme juridice contitutionale; b) norme juridice cuprinse in legi; c) norme juridice cuprinse in hotarari de govern; d) norme juridice cuprinse in ordonante judecatoresti. C) Dupa sfera aplicarii si gradul de generalitate:

10

a) generale care reprezinta dreptul comun intr-o ramura de b) c)

D) Dupa
a) b) c)

d) e)

f) g)

drept si se regasesc in coduri; speciale care se aplica cu prioritate in raport cu normele generale; de exceptie intotdeauna normele de exceptie si speciale se completeaza cu n.generale. felul conduitei prescrise: norme onerative care obliga destinatarul sa faca o actiune; prohibitive sunt cele care interzic savarsirea unor actiuni; permisive nu obliga sin u interzic savarsirea unei actiuni ci prevad posibilitatea ca subiectul sa uzeze de anumite drepturi (de pilda dreptul de a exercita o cale de atac); imputernicire norme care descriu capacitatea si competenta unor subiecte de drept; supletive o categorie a normelor permisice in care subiectului I se acorda posibilitatea sa aleaga una din variantele de conduita descrisa de norma; de stimulare norme prin care se instituie decoratii si titluri de onoare pentru anumite categorii; de recomandare norme prin care statul recomanda unor subiecte, de regula organizatii sociale, sa aiba o anumita conduita.

ACTIUNEA NORMEI JURIDICE Norma juridica ar trebui sa actioneze: - pe timp nedeterminat - intr-un spatiu dominat de teritoriu - asupra unor persoane aflate in interiorul acestui spatiu Asadar putem vorbi despre o actiune in timp, in spatiu si asupra persoanelor. ACTIUNEA IN TIMP A NORMEI JURIDICE Timpul ii defineste normei juridice durata, deci rezistenta. In principiu, o norma ar trebui sa actioneze pe termen nelimitat. In realitate si normele juridice se uzeaza in timp si trebuie inlocuite cu norme noi. Actiunea in timp a normei juridice este marcata de 3 momente importante : a. intrarea in vigoare a normei (legii) b. actiunea propriu-zisa a normei c. iesirea din vigoare a normei 1. pune urmatoarele probleme: Este important de precizat data la care o norma juridica intra in vigoare, intrucat de la acea data ea devine obligatoriu de respectat. O NORMA INTRA IN VIGOARE : - in marea majoritate a cazurilor la 3 zile dupa publicarea in Monitorul Oficial;

11

alte norme intra in vigoare la o data prevazuta in propriul lor text; - in anumite situatii (de regual pentru a preintampina dezordinea sociala) unele norme intra in vigoare la data comunicarii lor ; De la aceste reguli se impun 2 exceptii : - norma nu se considera ca a intrat in vigoare pe acea parte a teritoriului national care din considerente de forta majora a ramas izolat de restul tarii ; - in materia dreptului civil, daca o persoana incheie un contract necunoscand consecintele pe care norma juridica le face sa decurga din acel contract, se poate cere anularea contractului pentru eroare de drept. 2. PRINCIPIILE ACTIUNII IN TIMP A NORMEI JURIDICE : Caracterul activ al normei juridice consta in faptul ca norma devine activa numai din momentul intrarii in vigoare, producand efecte doar pentru viitor. Prin urmare, principiile care guverneaza actiunile normei juridice sunt : principiul neretroactivitatii - prevede ca o norma juridica nu-si intinde efectele asupra raporturilor nascute inaintea intrarii sale in vigoare (deci nu produce efecte in trecut). Acest principiu este stipulat express in Coduri si chiar in Constitutii. De la principiul neretroactivitatii exista 3 derogari (exceptii) : o norma penala mai favorabila (mitior lex legea mai buna) urmaritului sau condamnatului penal i se aplica legea cea mai avantajoasa ; o normele juridice cu caracter interpretativ (cand se emit norme juridice care interpreteaza alte norme juridice deja existente, normele de interpretare se considera ca fac corp comun cu normele interpretate) ; o retroactivitatea expresa prin chiar intentia ei, legea voieste sa produca efecte in trecut, de regula cu caracter reparatoriu. principiul ultraactivitatii prevede ca o norma juridica nu-si poate extinde efectele dupa iesirea sa din vigoare. Exista o exceptie de la acest principiu si anume cazul normei juridice cu caracter temporar sau exceptional si care produce efecte si dupa iesirea din vigoare, tocmai pentru ca incalcarea ei sa nu ramana nepedepsita prin tergiversarea voita a procesului. 3. IESIREA DIN VIGOARE A NORMEI JURIDICE : Normele ies din vigoare in 3 modalitati : Prin ajungerea la termen : sunt unele norme care au precizat termenul de iesire din vigoare sau sunt norme adoptate pentru o situatie exceptionala ; si atunci ajungerea la termen sau incetarea starii exceptionale determina iesirea din vigoare a normei. Desuetudinea (perimarea, invechirea) -

12

Exista norme care, desi formal sunt inca in vigoare, nu se mai aplica intrucat a incetat temeiul pentru care au fost adoptate. Ele se considera abrogate prin caderea in desuetudine. Abrogarea este cea mai importanta modalitate de iesire din vigoare a unei norme. Abrogarea evita de altfel conflictul de legi in timp. Formele abrogarii 1. Abrogarea expresa este de 2 feluri : o abrogarea expresa directa (vechea norma este scoasa din vigoare in mod explicit prin precizariile unei noi norme adoptate) este modalitatea preferabila de abrogare ; o abrogarea expresa indirecta se realizeaza prin formula prin prezenta se abroga orice dispozitie contrara. 2. Abrogarea tacita (implicita) ABROGAREA TACITA Noul act nu prevede nimic in legatura cu actiunea vechii norme, dar da o reglementare diferita fata de aceasta; in consecinta, organul menit sa aplice intelege ca veche norma este abrogate tacit. In ceea ce priveste problemele de tip international, abrogarea tratatelor poate fi la randul ei sau explicita (prin acord abrogativ sau prin retragere unilaterala din tratat) fie tacita (specifica succesiunii in timp a tratatelor). ACTIUNEA ACTELOR NORMATIVE IN SPATIU Aplicarea actelor normative ale unui stat reprezinta expresia suveranitatii sale, a unicitatii puterii sale asupra teritoriului si populatiei sale deci se aplica pe intreg teritoriul sau. In principiu legile statului roman se aplica pe teritoriul Romaniei tuturor persoanelor indiferent ca sunt cetateni romani, straini sau apatrizi. Exceptie: imunitatea diplomatica personalul cu statut diplomatic acreditat in Romania nu raspunde in fata statului roman pentru incalcarea legilor romane pe baza de reciprocitate. Conditia imunitatii este determinata de calitatea de diplomat, consular sau ethnic legal acreditat in Roamnia. Nu intereseaza locul in care s-a incalcat legea romana. Sanctiunea poate fi declararea de persona non grata si expulzarea lui. IZVOARELE DREPTULUI Notiunea are 2 sensuri A) Sursele dreptului care sunt complexe si se regasesc in realitatea sociala. Primul sens defineste ceea ce determina existenta dreptului. B) Forma exterioara de exprimare a dreptului Distingem urmatoarele izvoare: a) obiceiul juridic/cutuma Obiceiul reprezinta o norma sociala adoptata de comunitate ca urmare a unei practice sociale
13

indelungate. Obiceiurile releva comunitatii moduri pragmatice, facile de rezolvare a unor conflicte dintre cetateni. In epoca antica si cea feudala obiceiul a reprezentat principalul izvor al dreptului. In contemporaneitate in sistemul de drept romanesc, sistem de drept continental, obiceiul are o pondere deosebit de redusa in randul izvoarelor dreptului, astfel este recunoscut ca izvor de drept doar in dreptul civil: art.600 din codul civil care stabileste ca in procesele de gravituire, judecatorul va hotari in functie de regulamentele particulare sau obiceiul obstesc. art.980 din acelasi cod prevede ca dispozitiile indoielnice dintr-un constract se interpreteaza dupa obiceiul locului in care s-a incheiat contractul b) actele normative reprezinta principalul izvor al dreptului in tara noastra. Actele normative se aranjeaza in sistemul dreptului in functie de forta juridica intr-o structura bine organizata de tip piramidal, in varful structurii se afla actul cu cea mai amre forta juridical (Constitutia Romaniei). Orice act inferior acesteia se poate elabora numai in temeiul unui text constitutional de organul competent si trebuie sa fie conform in spiritul lui cu constitutia. Toate actele normative de forta inferioara trebuie sa fie emise in temeiul unor acte normative de forta superioara si conforme acestora. c) pecedentul judiciar (jurisprudenta) reprezinta un important izvor de drept in tarile in care functioneaza sistemul insular numit common-law (Anglo-Saxon). In Romania jurisprudenta nu reprezinta izvor de drept. O hotarare judecatoreasca in Romania este obligatorie doar pentru partile cauzei. Nu obliga pe judecator sa tina seama de continutul ei cand va solutiona un litigiu similar. Hotararile Curtii Supreme (Inaltei Curti de Casatie) au rol indrumator in raport cu celelalte instante dar nu le obliga. d) contractul normativ de regula contractul este un act bilateral prin care 2 persoane incheie un raport juridic stabilindu-si drepturi si obligatii corelative. In situatia in care contractul nu fixeaza un raport juridic concret ci descrie o regula de conduita dupa care se vor conduce partile si lasa posibilitatea altor subiecte de drept sa adere la acea conduita, el poate deveni izvor de drept. In prezent contractul normativ este un izvor important doar in dreptul international public. Statele ca subiecte de drept isi reglementeaza relatiile dintre ele prin diferite acte care poarta denumirea de acord, pact,
14

carta, tratat, conventie si care sunt lasate deschise si altor state pentru a adera si a-si asuma sarcina de a le respecta si carta ONU din 1945 reprezinta un constract normative TEHNICA ELABORARII ACTELOR NORMATIVE NOTIUNEA TEHNICII JURIDICE Tehnica juridica constituie ansamblul mijloacelor,procedeelor,artificiilor prin care necesitatile pe care le infatiseaza viata sociala capata forma juridica (se exprima in continutul normei de drept) se se realizeaza apoi in procesul convietuirii umane. Continutul notiunii de tehnica juridica ne apare astfel ca deosebit de complex, el implica momentul receptarii de catre legiuitor a comandamentului social,aprecierea sa selectiva si elaborarea normei(tehnica legislativa),dar curpinde ,de asemenea,si momentul realizarii (transpunerii in viata)a normei de drept contruite se legiuitor(tehnica realizarii si interpretarii dreptului) NOTIUNEA TEHNICII LEGISLATIVE Notiunea de tehnica legislativa este partea constitutiva a tehnicii juridice, alcatuita dintr-un complex de metode si procedee destinate asigurarii unei forme corespunzatoare a continutului reglementarilor juridice. Legiferarea presupune prin urmare doua momente: - constatearea existentei acelor situatii sociale care reclama reglementari juridice - formularea solutiei juridice aplicabila acestor situatii Alegerea procedeelor tenice ale legiferarii apartine legiuitorului. PRINCIPIILE LEGIFERARII Crearea actelor normative este guveranta de urmatoarele principii: 1. Principiul fundamentarii stiintifice a activitatii de elaborare a normelor juridice Fundamentarea stiintifica a unui proiect legislativ trebuie sa strabata urmatoarele etape: a) descrierea situatiei de fapt b) analiza situatiilor de fapt care trebuie transformate c) evaluarea costului social al solutiei legislative d) evaluarea oportunitatii adoptarii solutiei juridice respective e) elaborarea prognozelor legislative (de exemplu aproximarea rezistentei in timp a noului act legislativ) In mod evident, parlamentarii nu au posibilitatea sa intreprinda operatiunile enumerate anterior. Se recurge pentru aceasta la organisme juridice specializate, abilitate sa analizeze proiectele legislative (in Franta - Consiliul de Stat, in Romania Consiliul Legislativ). 2. Principiul asigurarii unui raport normal intre statica si dinamica dreptului Dreptul isi are propriile necesitati evolutive, dar este mai conservator, mai putin dinamic decat alte domenii de activitate. Tranformari in interiorul dreptului se petrec, dar mai lent, deoarece dreptul ramane un ideal de stabilitate. Astfel ca orice modificare adusa dreptului trebuie sa tina seama de aceasta specificitate a lui.
15

3. Principiul corelarii actelor normative Are in vedere faptul ca datorita interferentei actiunilor, toate actele normative sunt corelate. In plus, in contexul corelarii, legiuitorul trebuie sa evite riscul contradictorialitatii actelor normative, ceea ce necesita interventii corective (de exemplu daca noul act normativ are prevederi care contrazic prevederi ale unor acte normative deja existente, legiuitorul poate: fie sa modifice noul act normativ, fie sa abroge actele normative deja existente). 4. Principiul accesibilitatii si economiei de mijloace in legiferare are in vedere: - alegerea formei exterioare a reglementarii (ce fel de act normativ trebuie adoptat) in acest sens, Constitutia Frantei descrie domeniul legii; iar Constitutia Romaniei domeniul legii organice; - alegerea modalitatii de reglementare (daca pentru reglementarea domeniului respectiv e necesar sa se utilizeze norme imperative sau permisive); - cerinta accesibilitatii normei juridice (are in vedere constructia normei astfel incat ea sa cuprinda toate elementele de structura exprimate intr-un stil clar, precis si concis, utilizandu-se un limbaj specializat si institutionalizat). In consecinta cerintei de accesibil, legiuitorul recurge adesea la prezumtii si fictiuni juridice; ele simplifica fie reglementarea domeniului, fie solutia juridica a litigiului. Prezumtiile procedee tehnice utilizate de legiuitor in constructiile juridice si prin care se presupune ca ceva, fara a fi fost dovedit, exista cu adevarat (de exemplu prezumtia cunoasterii legii se presupune ca toti cunoastem legile; prezumtia de nevinovatie, prezumtia de paternitate orice copil care se naste in cuplu se presupune a fi al cuplului; prezumtia culpei carausului). Fictiunile juridice procedee tehnice potrivit carora un anumit fapt este considerat ca existent sau ca stabilit, desi el nu exista in realitate sau nu a fost stabilit (exemplu: fictiunea comorientilor, a creditorului in actiunea persecutorie, etc.) PRILE CONSTITUTIVE ALE AN: 1. Punerea de motive - este utilizat numai pentru AN de importan deosebit. Se face o prezentare succint a AN, a condiiilor care au impus apariia acestui act, precum i a finalitilor urmrite. 2. Titlul - este punctul de identificare al legii. Trebuie s fie scurt i sugestiv. 3. Preambulul - este o introducere n legtur cu motivaia social-politic a interveniei legiuitorului. Preambulul nu e obligatoriu (doar pentru legile importante). 4. Formula introductiv - cuprinde temeiul constituional sau legal al reprezentrii. n ea sunt instituionalizate normele de competen pentru organul care adopta AN respectiv. 5. Dispoziiile generale - cuprind prevederile prin care legea indic obiectul reglementat, scopul reglementrii, sfera relaiilor ce se reglementeaz. Uneori dispoziiile generale definesc anumite acte ce urmeaz a fi utilizate n noua lege. 6. Dispoziiile de coninut - este reprezentat coninutul propriu-zis al
16

AN i cuprind: - comportamentul pretins de lege; - regulile ce stabilesc drepturile i obligaiile cerute prin lege; - urmrile nefavorabile ale nerespectrii legii. 7. Dispoziiile finale i tranzitorii - se refer la modalitatea de punere n aplicare a reglementrilor la modalitatea de intrare n vigoare a legii (dac legea pretinde o perioad special de trecere de la vechile reglementri la cele noi, atunci dispoziiile sunt tranzitorii i definete relaia cu reglementrile deja existente). 8. Anexe - ele nu sunt obligatorii, dar cnd exist fac corp comun cu legea i au aceeai for juridic cu legea. Anexele pot cuprinde: organigrama, tabele, schie, statistici. ELEMENTE DE STRUCTURA ALE ACTELOR NORMATIVE Elementul principal este articolul care de regula contine o reglementare, o dispozitie distincta. El poate fi format din mai multe aliniate. Articolele se numeroteaza cu cifre arabe iar aliniatele cu cifre romane. Unele articole introduce ulterior poarta acelasi numar dar cu indici. Unele articole au note marginale explicative de pild in codul penal, codul muncii. Modificarea si completarea actelor normative Regula Un act normativ de o anumita forta juridical poate fi completat printr-un act care are cel putin aceeasi forta sau mai puternic. De regula in chiar titlul actului de modificat/completat se indica acest fapt. Ideal ar fi sa se republice actul modificat/completat. Stilul si limbajul actelor normative Trebuie sa fie clar, prcis si accesibil. Termenii folositi trebuie sa fie coerenti, sa nu se contrazica iar sensul lor clar. In situatia folosirii unor termeni generali este necesara explicarea lor distincta in acelasi act. In redactarea actelor normative legiuitorul foloseste prezumtii. Prezumtia este situatia in care legea stabileste ca ceva exista fara a fi nevoie sa mai fie dovedit. Sunt de 2 feluri: 1) absolute, irefragabile (iuris et de iure) care nu admit niciodata, in nici o imprejurare, proba contrara; 2) relative (iuris tantum) care permit a se dovedi contrariul lor. TEHNICA SISTEMATIZARII ACTELOR NORMATIVE Actiunea de sitematizare are ca scop aranjarea actelor normative in functie de locul pe care trebuie sa-l ocupe corespunzator cu ceea ce ele reglementeaza. Continutul actelor normative este reprezentat de norme juridice, institutii juridice si ramuri de drept, iar forma actelor normative este constitutia, legea, decretul, H.G., ordinal, instructiunile. Este normal ca actele normative sa se aranjeze in sistemul juridic conform continutului lor. FORMELE PRINCIPALE DE SISTEMATIZARE 1) incorporarea este forma cea mai simpla prin care legile, decretele si hotararile se grupeaza in dicerse colectii dupa institutia juridica/ramura de drept la care se refera. Incorporarea poate fi de 2 feluri:
17

 oficiala - cand este realizata de un organ de stat cu aceleasi atributii neoficiala cand e realizata de organe sau de persoane particulare 2) codificarea forma superioara de sistematizare. Ea este realizata de catre chiar organul care elaboreaza dreptul si care in momentul elaborarii se preocupa ca toate/aproape toate normele care formeaza o ramura de drept sa se regaseasca in aceasi lege denumita cod. De regula codurile sunt legi complexe, structurate pe parti, sectiuni, capitole, titluri, paragrafe. Existenta codurilor este benefica pentru aplicarea dreptului. SISTEMUL DREPTULUI Normele juridice se grupeaza in functie de obiectul reglementat si metoda de reglementare in institutii juridice si ramuri de drept. Sistemul de drept al unui stat reprezinta structura interna a dreptului prin care se realizeaza unitatea normelor juridice si gruparea lor in anumite componente, ramuri si institutii juridice. Sistemul dreptului determina sistematizarea legislatiei prin incorporare si codificare. Ramurile dreptului se constituie in 2 tulpini: Dreptul public is Dreptul privat DIVIZIUNEA DREPTULUI IN DR PUBLIC SI PRIVAT In istoria dr s-a construit acest sistem al dreptului in temeiul unei diviziuni clasice a dreptului in dr public si dr privat. Intalnim acesasta diviziune in dr roman la ulpian cel care a vb pt prima data despre ius publicum si ius privatum. Criteriul diviziunii era acela al participarii si al utilitatii in dr privat participa particularii si rezultatul e de utilitate privata, in dr public participantii sunt autoritatile sau cetatenii in raport cu autoritatile, iar utilitatea e de interes general. Aceasta diviziune a dreptului s-a pastrat datorita finalitatii sale practice, toate constitutiile fixeaza regelementari in domeniul public si domeniul privat(ex proprietatea) exista reglementat in mod separt dr si lib fund ale omului si competentele aut publice. Au existat variatii au fst puse in discutie criteriile departaharii acestor domenii, dar in evolutia acestor dezbateri s-a pastrat diviziunea chiard c sa incercat sa se modifice criteriile datorita interesului practic si in al 2lea rand s-au adus in discutie si unele finalitati ale celor 2 domenii si s-a incercat in acest context sa se realizeze constitutionalizarea dreptului. Aceasta constitutionalizare inseamna o extindere a dr public in domeniul dr privat, reactia nu a intarziat s-au pus conditii de limita acestor actiuni. In rpimele curti const de la 92 incoace judecatorii au adus argumente in determinarea acestui proces de constitutionalizare, dar se pastreaza in continuare dif ius societatis si ius proprietatis. Romanii aveau si alte diviziuni ius naturae si ius gentium in sist dr pastram diviziunea dr interndr international care la randul lui e public( cel in care apar ca sub statele in limite determinate si organizatii internat) privat( apare ca sub si un element de extraneitate dr contractelor vanzatori cumparatori din state diferite, lex rei cite-legea asezarii bunului lex fori- lg instantei aleasa lex patriae lex domicili) vin sa completeze cirteriile care stau la baza acestei impartiri Ramurile dreptului roman Dreptul constitutional mai este denumit si drept de stat, este format din ansamblul reglementarilor care configureaza structura, ierarhia si
18

competentele organelor fundamentale ale statului roman, de asemenea normele care reglementeaza dreptul si libertatea fundamentala ale cetatenilor. Dreptul administrativ cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale ce formeaza obiectul administrative de stat. Dreptul financiar totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea financiara a organelor de stat, intocmirea bugetului, perceperea impozitelor, creditul, asigurarile etc.. Dreptul civil reglementeaza relatiile patrimoniale bazate pe egalitate intre persoanele fizice si juridice. Dreptul muncii norme juridice care reglementeaza relatiile de munca, raspunderea disciplinara, materiala etc.. COMPARATIE INTRE FAMILIA DE DREPT ANGLO-SAXONA SI FAMILIA DE DREPT ROMANO-GERMANICA . Fam dr de expresie romanica sau dr romano-germanic/ de traditie romanista aceasta fam are originile in sec 13 e vb de scoala exegetica si scoala pandectista sau bartolista-scoala glosatorilor sau postglosatorilor in evolutia lor a fost fie de influenta franceza sec 19(codul lui napoleon 1804) si influenta propiru-zisa germana dupa 1900 cand apare codul civ german a influentat apoi si el o arie intreaga geografica. Aceasta fam a dr romano-germanic are cateva note caracteristice : se procedeaza aici de timpuriu la codificari, aceasta inseamna ca se pune accent pe dr scris pe rolul legiuitorului in configurarea solutiilor normative, de respectare a diviziunii trad a dr in dr public si dr privat, de realizare a unificarii conceptuale, deci a unui fond ideatic comun in determinarea functionalitatii principalelor institutii politice. Ideea legalitatii e strans legata aici afirmarii dr scris, a const inainte de toate si a normelor subsecvente/dezvoltatoare si aplicatoare ale constit. De aici si ideea de principiul regalitatii implica asezarea in soc juridica a competentelor. Legiuitorul se individualizeaza in planul creatiei legislative se naste de aici si ideea de tehnica juridica si legislativa , executivul pe aceea a punerii in aplicare a normelor legislativului, iar judecatorescul pe realizarea justitiei, pe aplicarea in instanta a dreptului. Spre deosebire de sisqt romanogermanic sist anglo-saxon al dr pune accentul pe rolul dr comun, creat de judecator-judge made law dincolo judec e doar gura care pronunta cuv legii montesquieu, in fapt a facut mai mult judecat, face o interpretare valorica a acesteia si stabileste si sensul legal al textului si campul sau de aplicare in campul englez legiuitorul e extrem de limitat, dreptul jurisprudential- facut de judecatori, dr precedentelor instrumezntul principal de creatie a solutiilor normative, o hotarare care la noi are valoare relativa, la ei solutia cazului creeaza obligatii, precedentul e constrangator . a 2a comp a sist anglo-saxon e dr in echitate sunt solutiile luate in echitate pt a preveni si a incerca sa se elimine asperitatile dr comun pana la unificarea acestor precedente ex executarea in natura a obligatiilor in materie contractuala civila a fst rezultatul unei nevoi de unificare a solutiilor . a3a componenta a dr status act dr normativ- solutia normativa apare ca o lex specialis. Nu se poate vb de o unificare conceptuala.
19

INTERPRETAREA NORMEI JURIDICE In aplicarea dreptului, organul de aplicare trebuie sa clarifice mai intai sensul normei juridice. Atitudinea fata de interpretarea normei juridice a fost diferita de-a lungul secolelor, osciland intre interzicerea oricarei interpretari (norma se aplica in litera ei) si dreptul oferit judecatorului de a interpreta creator norma. FELURILE INTERPRETARILOR NORMELOR JURIDICE Interpretarea este de doua feluri: oficiala si neoficiala. Cea oficiala este obligatorie, iar cea neoficiala este facultativa. Interpretarea oficiala este realizata de organe de stat care fie au atributii in domeniul elaborarii normei, fie au atributii in domeniul aplicarii: a) organele care elaboreaza acte normative (fie ca sunt organe legislative sau administrative) procedeaza uneori la interpretarea propriilor acte normative, prin elaborarea unor acte normative de interpretare. Cand organul emitent isi interpreteaza propriul act normativ, avem interpretarea autentica. Ea reprezinta o interpretare legala, deci generala, intrucat actul de interpretare face corp comun cu actul interpretat. b) interpretarea cauzala este o interpretare de caz realizata de organele judecatoresti sau administrative in calitatea lor de organe de aplicare a dreptului. Aceasta interpretare insa este obligatorie numai pentru cazul respectiv si pentru participantii la aceasta (organului de aplicare nu-i este ingaduit sa se pronunte pe cale de dispozitie generala). Mentionam ca in aplicarea dreptului, organul de aplicare trebuie sa interpreteze inclusiv obiceiurile juridice. Interpretarea neoficiala se mai numeste si interpretare doctrinara deoarece, de obicei, este cuprinsa in doctrina. Ea este facultativa, nu obligatorie, iar opiniile specialistilor, chiar daca pot fi evocate in cursul aplicarii normei, nu sunt obligatorii (vezi de exemplu propunerile de lege ferenda sau lata). De asemenea, tot interpretare neoficiala este considerata si pledoaria avocatului, deoarece ea poate fi luata in considerare sau poate fi respinsa de catre organul de aplicare (de altfel, pledoaria avocatului nici nu este retinuta in stenogramele sedintelor). METODELE INTERPRETARII NORMEI JURIDICE 1. METODA GRAMATICALA DE INTERPRETARE are ca obiect stabilirea sensului comandamentului cuprins in norma juridica prin analiza gramaticala a textului normei juridice, adica prin analiza morfologica si sintactica. Prin urmare, interpretul va stabili sensul cuvintelor, modul de folosire al lor (daca aceste cuvinte sunt utilizate in acceptiunea lor comuna sau intr-o acceptiune specifica dreptului). Uneori, astfel de intelesuri sunt explicate sau definite in textul normei (o insemnatate deosebita in interpretarea normei o are stabilirea sensului exact al unor conjunctii precum si si sau). 2. METODA SISTEMATICA priveste modalitatea de stabilire a sensului normei prin incadrarea ei in continutul actelor normative din care face parte (vezi raporturile element-sistem). In definitiv, regula de interpretare sistematica cere ca orice interpretare sa fie in conformitate cu cadrul (intrucat norma juridica este considerata

20

un element component al unui sistem mai vast). Exemplu: institutia juridica, ramura de drept, etc. 3. METODA ISTORICA urmareste sa explice intelesul normei juridice prin analiza imprejurarilor social juridice care au stat la baza elaborarii si adoptarii legii respective. De aceea, de multe ori interpretul recurge la analiza documentelor pregatitoare ale actului normativ respectiv, la analiza expunerii de motive, a interpretarilor formulate in Parlament, la analiza reactiei presei din acea perioada etc. 4. METODA LOGICA este procedeul interpretativ cel mai frecvent, deoarece releva atat cauzele care au condus la adoptarea normei respective, dar si semnificatia ei profunda. Aceasta metoda implica operatiuni de generalizare, analiza logica, analogie. In cadrul acestei interpretari sunt utilizate urmatoarele metode ale logicii formale: a) reducerea la absurd (ad absurdum) adevarul tezei de demonstrat se stabileste prin infirmarea tezei care il contrazice (orice alta interpretare data textului, in afara celei stabilite de interpret, ar conduce la concluzii contrare legii). b) interpretarea (per a contrarium) se bazeaza pe principiul logic pertium non datur (in cazul unor notiuni contradictorii doar una e adevarata, cealalta e falsa, iar a treia posibilitate nu exista). Totusi, metoda tertului exclus este destul de controversata in domeniul dreptului. c) cine poate mai mult poate si mai putin (a majori ad minus) d) cine poate mai putin poate si mai mult (a minori ad majus): are in vedere faptul ca daca legea interzice mai putin, implicit interzice si mai mult, si ca de la o norma de caz special se poate ajunge la o norma de caz general. e) argumentul (a fortiori) - cu necesitate este utilizat pentru a demonstra ca ratiunea aplicarii unei norme e si mai puternica intr-o alta situatie decat in cea indicata express de norma respectiva. f) argumentul a pari (argumentul paritatii), pentru situatii identice trebuie sa se pronunte solutii identice. Acest argument nu este aplicabil insa, in cazul normelor exceptionale (si unde norma este de stricta interpretare). Argumentul unde legea nu distinge, nu este ingaduit nici organului de aplicare sa distinga. 5.METODA ANALOGIEI.- Cand organul de aplicare nu gaseste o norma corespunzatoare pentru a solutiona cauza, poate recurge la analogie: -fie la analogia cu legea (ex-analogia legis) adica incearca sa solutioneze cauza utilizand prevederi ale unor norme vecine; -fie recurge la analogia cu principiile fundamentale ale dreptului (ex analogia juris). In dreptul roman, daca judecatorul nu gasea solutia intr-o norma juridica, suspenda procesul. In contemporaneitate, codurile prevad in mod express obligarea judecatorului de a sollutii in cauzele private (Italia), fie obliga doar pe judecator sa se pronunte, chiar daca legea nu-l ajuta, prin intermediul analogiei (Franta, Romania).
21

Mentionam ca analogia este utilizabila numai in dreptul privat (civil si comercial), nu si in dreptul penal, unde functioneaza doua mari principii: -legalitatea incriminarii (nu se pedepsesc decat faptele prevazute in lege); -legalitatea pedepsei (nu se aplica decat pedepsele prevazute de lege). LIMITELE INTERPRETARII NORMEI JURIDICE: Interpretarea literala (ad-litteram), utilizata atunci cand textul legii e limpede, organul de aplicare constatand consonanta textului normei cu relatiile sociale pe care trebuie sa le reglementeze. Interpretarea literala, este insa o interpretare restrictiva, nu intotdeauna benefica pentru realizarea justititiei. Alteori, se constata ca interpretarea data normei, este mai restransa decat sfera relatiilor sociale pe care le reglementeaza si atunci interpretarea este restrictiva. Sunt situatii in care interpretarea data normei este mai larga decat sfera relatiilor sociale reglementate si atunci interpretarea este extensiva. RAPORTURILE JURIDICE Normele juridice transpuse in viata reglementeaza conduite si gnereaza sau determina nasterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic. Definire = sunt raporturi sociale care se formeaza pe baza normelor juridice in vigoare prin care participantii apar ca titulari de drepturi si obligatii juridice reciproce, a caror realizare este garantata de forta coercitiva a statului. Trasaturi: sunt raporturi sociale adica raporturi intre indivizi persoane fizice sau organizatii persoane juridice. Raporturile juridice nu sunt raporturi intre oameni si bucuri/obiecte. au caracter volitional, pe de o parte existenta lor este rezultatul vointei statului de a oferi reglementare juridical unei anumite relatii sociale si pe de alta parte subiectele lor intra in relatia respectiva cu vointa de a produce efecte juridice. Raporturile juridice sunt raporturi foarte diverse deoarece relatiile sociale reglementate sunt foarte diverse (relatii de munca, de proprietate, de familie, procesuale, generate de nevoia de a proteja anumite drepturi subiective). Premizele raporturilor juridice sunt normele juridice, subiectele raporturilor juridice si faptele juridice. Nu poate exista un raport juridic daca statul printr-o norma nu leaga de derularea raportului social respectiv producerea de efecte juridice. Subiectele raporturilor juridice sunt oameni fie ca indivizi = persoane fizice; fie organizatie = persoane juridice. Pentru ca o persoana sa poata participa ca parte intr-un raport juridic trebuie sa aiba capacitate juridical. In dreptul privat doctrina distinge 2 forme ale capacitatii juridice:
22

1) capacitatea de folosinta aptitudinea generala si abstracta a

persoanei de a avea drepturi si obligatii in cadrul raporturilor juridice. De regula capacitatea de folosinta o au toate persoanele din momentul nasterii; cu titlu de exceptie: capacitatea de folosinta se dobandeste in momentul conceptiei daca copilul se naste viu si viabil. 2) Capacitatea de exercitiu este capacitatea persoanei de a-si exercita in nume propriu drepturile si de a-si asuma obligatii in cadrul unui raport juridic. Ea desemneaza posibilitatea de a exercita drepturile subiective nu de a le avea si se dobandeste partial la implinirea varstei de 14 ani si total la implinirea ,ajoratului. Capacitate de exercitiu nu au minorii sub 14 ani, incapabilii din cauza alienatiei mintale. CLASIFICAREA SUBIECTELOR RAPORTURILOR JURIDICE Distingem persoane fizice, adica cetateni care participa individual la raporturile juridice si persoane juridice adica organizatii. Persoanele fizice reprezinta principalele subiecte ale raporturilor juridice si ele se intalnesc in toate ramurile de drept. Notiunea de persoana juridica este o creatie a stiintei dreptului si mai este denumita subiect colectiv de drept. Pentru a fi persoana juridica o orgabizatie trebuie sa indeplinesca anumite conditii: sa aiba un statut propriu cu un scop al functionarii care sa nu contravina legii sau bunelor moravuri; sa aiba un patrimoniu distinct; sa fie autorizata ca atare de un organ juridic. Sunt persoane juridice in Romania: statul, organele si organizatiile de stat (legislative, administrative, instante de judecata, parchete), regiile autonome, societatile nationale, societatile comerciale, firmele particulare, diferite organizatii sociale (partide, sindicate, asociatii stiintifice, sportive, culturale). Continutul raporturilor juridice este dat de ansamblul dreptului subiectului si obligatiile corelative ale subiectelor raportului. Dreptul subiectiv este aptitudinea unui subiect al raportului juridic de a cere celuilalt sau celorlalte subiecte sa deruleze o anumita conduita. Obligatia este elemental corelativ, respective atitdinea pozitiva sau negativa pe care trebuie sa o adopte celalalt sibiect al raportului juridic, obligat sa realizeze dreptul subiectiv al primului, de pilda: vanzatorul sa predea obiectul vandut, cumparatorul sa plateasca obiectul cumparat. CLASIFICAREA DREPTURILOR SUBIECTIVE 1) absolute in sensul ca incumba obligarea tuturor celorlalte persoane sa-l respecte si sa se abtina sa comita fapte care sa duca la violarea lui 2) relative se nasc dintr-un raport juridic concret individualizat si care corespunde obligatiei unei sau mai multor persoane de a face o actiune determinata, corelativa acelui drept. Drepturile subiective pot fi patrimoniale sau cu continut economic sau personal nepatrimoniale. OBIECTUL RAPORTURILOR JURIDICE Obiectul indica conduitele pe care trebuie sa le deruleze titularul dreptului si subiectul obligatiei intr-un raport juridic. Nu trebuie confundat cu
23

continutul raportului juridic care se refera la drept subiectiv si obligatie corelativa. Obiectul se regaseste in actiunea pe care titularul dreptului subiectiv o deruleaza si la actiunea pe care titularul obligatiei trebuie sa o deruleze FAPTELE JURIDICE Reprezinta o premiza obiectiva, obligatorie a raportului juridic. Un fapt juridic este un fapt material, de producerea caruia o norma juridica fixeaza nasterea unui raport juridic. CLASIFICAREA FAPTELOR JURIDICE In raport cu legatura pe care o au cu o manifestare de vointa a persoanelor distingem: 1) Evenimentele sunt fapte care se produc indiferent de vointa oamenilor. Sunt considerate evenimente: nasterea, moartea, implinirea unui termen, un eveniment natural Acestea genereaza raporturile juridice fiindca exista norme juridice care leaga de producerea lor aparitia, modificarea sau stingerea unui raport juridic. 2) Actiunile reprezinta manifestarile de vointa ale oamenilor care genereaza raporturi juridice. Ele pot fi ilicite = actiuni interzise de normele juridice care atrag nasterea unui raport juridic in cadrul carora se realizeaza aplicarea sanctiunilor prevazute de lege si pot fi actiuni licite = adica actiuni prin care sunt transpuse in viata prevederile diferitelor norme juridice: contractul (=act licit). Acte licite sunt si actele individuale de aplicare a dreptului, realizate de diferite organe de stat.

RASPUNDEREA JURIDICA Este institutia formata din ansamblul drepturilor si obligatiilor care se nasc ca urmare a incalcarii dispozitiilor normei de catre destinatarul acesteia. Consecinta este aplicarea unei sanctiuni care are o dubla functie: reparatorie si preventiv educativa. Raspunderea juridical difera in functie de ramurile de drept cunoscanduse urmatoarele forme: raspundere penala, contraventionala, civila, delictuala, contractuala etc.. Indiferent de formele de raspundere pentru ca sa intervina sunt necesari urmatorii factori: 1) Conduita ilicita adica o manifestare exterioara de vointa a omului in care prin energia proprie sau antrenand alte energii acesta produce o modificare socialmente periculoasa mediului exterior. Conduita ilicita poate sa fie: a) comisiva adica sa constea intr-o actiune (lovire, furt, delapidare) b) inactiune inactiunea este ilicita doar atunci cand exista o prevedere legala/contractuala care il oblige sa actioneze. Caracterul illicit rezulta din interdictia legala a derularii conduitei/din obligatia legala de a face incalcata de subiect. Exista fapte care in abstract sunt ilicite dar in concret isi pierd acest caracter. Sunt situatiile care inlatura caracterul illicit al faptelor descrise ca atare in lege.
24

a) Legitima aparare descrisa in art.24 in codul penal. Este in

legitima aparare o persoana care svarseste fapta pentru a se apara impotriva unui atac, material, direct, imediat si injust indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes social. Trebuie sa existe o proportie justa intre intensitatea atacului si riposte. b) Starea de necesitate imprejurarea in care o persoana pentru a scapa de un pericol grav care ameninta viata sa sau pentru a salva anumite bunuri sacrifice o alta valoare; aceeasi conditie = valoarea salvata sa fie mai importanta decat cea sacrificata. 2) Legatura cauzala intre conduita ilicita si rezultatul socialmente periculos trebuie sa existe legatura cauzala. Aceasta este prezumata in mod absolute in cazul faptelor de pericol, In cazul faptelor cu rezultat material ea trebuie stabilita si dovedita. Exista situatii in care raportul cauzal se releva simplu, clar, este univoc Exista insa situatii in care la producerea unui eveniment prejudiciabil au contribuit mai multe fapte. Pentru a deslusi cauza apelam la terminologia filozofica. Fenomenul care precede si determina un alt fenomen se numeste cauza iar fenomenul ulterior si determinat se numeste effect. In raport cu efectul, cauza este promordiala, independenta in timp ce in raport cu cauza, efectul este ulterior si derivat. Efectul se produce datorita unei cauze in prezenta unor conditii. Doar legatura cauzala nu sic ea conditionala reprezinta temei pentru raspunderea juridical. Pentru stabilirea justa a cauzei s-au formulat mai multe teorii. Teoria cauzei necesare - sustine ca doar faptul care in mod necesar a generat un anumit efect este fapt cauzal. Teoria echivalentei conditiilor sustine ca orice fapt care a avut o contributie cat de mica la producerea rezultatului trebuie considerat ca fiind fapt cauzal. Teoria cauzei proxime sustine ca reprezinta fapt cauzal doar cel care se situeaza cel mai apropiat in timp de producerea rezultatului. 3) 4) Vinovatia spre deosebire de celelalte conduite care sunt obiective, exterioare, vinovatia tine de latura subiectiva a subiectului. Vinovatia releva atitudinea psihica a celui care a incalcat dispozitiile normei in raport cu fapta sa si urmarile acestea. In functie de cei 2 factori ai laturii subiective: factorul cognitive legat de reprezentarea subiectului in raport cu realitatea exterioara si factorul volativ atitudinea subiectului raportata la realitatea exterioara, distingem 2 forme legale ale vinovatiei: Intentia aceasta la randul ei este de 2 feluri: a) directa cand subiectul are reprezentarea faptei si a urmarilor ei si urmareste sa le produca
25

b) indirecta cand subiectul cunoaste caracterul illicit al actinunii si prevede urmarile ei, nu urmareste sa le produca dar le accepta Culpa si aceasta este de 2 feluri: a) cu prevedere cand subiectul prevede urmarile faptelor sale sin u le accpeta crezand fara temei ca nu se vor produce b) fara prevedere cand subiectul nu prevede urmarile faptelor desi putea si trebuia sa le prevada Mai exista o forma de vinovatie descrisa de jurisprudenta si care este desprinsa din unele norme de drept penal si anume: practer intentia (intentia depasita) se realizeaza atunci cand subiectul actioneaza cu intentia de a pricinui un anumit rezultat insa se petrece un rezultat mai sever, mai grav, care ii este imputabil cu titlu de culpa. Latura subiectiva, deci forma de vinovatie nu poate fi dovedita direct fiind elemente care tin de psihicul persoanei si atunci se aplica regula dollus-exrae(intentia frauduloasa rezulta din fapte).

26