T.G.D.

 Norme de conduită simplistă

 Echilibru (avantaj-dezavantaj, rău produs-sancțiune aplicată)
 Codul lui Hammurabi-288 art. În Babilon
 Vechiul testament
 Decalogul-10 porunci (10 legi)-care au infl dreptul modern
Poporul tracilor avea legi drepte, dar care nu erau scrise, ci se transmiteau din generație în
generație prin viu grai. (E) referiri ale istoricilor: la un set de legi scrise intitulate Belagines.Se
face referire la ele în scrierile istorice, dar doc. și probele arheologice nu sunt în sensul de a și
demonstra existența lor pt că nu s-a descoperit nicio scriere până azi.
Important e faptul că aceste acte normative erau sancționate de statul daco-
getic(sancționate=recunoscute)
O componentă importantă dupa 106 (d. Hr) atunci când, dupa cel de-al doilea război daco-roman
s-a realizat ocuparea și învingerea efectivă a daco-geților, ocazie cu care romanii au impus setul
normativ propriu, rezultând existența mai multor dovezi.
Respectare drept:
1.Pentru a nu fi sancționat
2.Pentru că așa trebuie
3.Pentru că este moral și bine
Importanța dreptului. Necesitatea studierii
Fenomenul dreptului e o creație socială, în slujba comunității de oameni, asigurând reguli de
conduită și fixând în același timp drepturi și obligații pt subiectele de drept.
Dreptul apără și promovează valorile sociale în orice stat de drept ca pe o garanție a respectării
drepturilor individului. În privința dreptului modern, spre deosebire de vechiul drept, se constată
că acesta trebuie să fie dinamic și în permanență apt să răspundă la nevoia socială.
Legiuitor=Parlament, consiliu local/general etc.
Omul e o ființă socială(zoon-politicon)
Dreptul e făurit într-o strânsă legătură cu această caract. umană. În sensul acesta Dimitrie
Cantemir ne îndemna să studiem legile, ele fiind un element de bază al vieții noastre. Fără de
cunoaștere legii nu putem să pășim în sociatate.
Romanii :Adagio: ,,Nemo censetur lex,, (Nimeni nu poate să invoce în apărarea sa,
necunoașterea legii) – o ficțiune juridică și nu poate proteja pe cineva care afirmă necunoașterea
unei legi.
Rolul științelor juridice în sis științelor sociale

 Știința=un tot unitar, sistematizat ce conține cunoștințe ob. și sub. dintr-un anumit
domeniu de cunoaștere (viticultura).
 Sis științelor înglobează și științele sociale, iar în cadrul șt. soc. regăsim anumite
subsisteme:
-stiințele umane (sociologia)
-șt. istorice care au ca deziderat interpretarea și înțelegerea trecutului
-șt.juridice care au ca ob. înțelegerea comportamentului uman într-un cadru normativ și
ghidarea acestuia către respectul față de lege.
 Studiul șt juridice aprofundează realitatea juridică. Șt. juridice au un rol normativ prin
care ele ordonează și ghidează comportamentul oamenilor (sub. de drept).
 Știința dreptului este o șt. creată de oameni având ca destinatar tot pe oameni, iar
dezideratul șt. juridice este acela de a-i face pe indivizi să accepte de bunăvoie cadrul
normativi creat de stat și să se supună și să respecte valorile stabilite de fenomenul
juridic.În esență, dreptul urmărește disciplina socială care reprezintă o pavăză pentru
protejarea drepturilor si libertăților fundamentale ale omului. Desprindem de aici că
dreptul are 2 fcț. principale:1.o fct. practică prin care sunt stab fapte si situații de analizat
2.o fcț. teoretică care sprijină și elaborează teorii, concepte și
principii specifice.
Sistemul științelor juridice
a) T.G.D.
b) Științele juridice de ramură
c) Științele juridice istorice
d) Științele ajutătoare
a)T.G.D.-e locomotiva științelor juridice. Abordează dreptul în ansamblul său și nu se oprește la
un specific anume așa cum o fac șt. de ramură(dr.penal) și nici la o anumită perioadă din
dezvoltarea umanității(st istorice) și nu e un suport pt alte ramuri de drept precum medicica
legală.În concret, ob T.G.D. îl reprezintă înțelegerea și prezentarea noțiunilor de bază și a
principiilor comune tuturor ramurilor de drept. Din această prezentare rezultă trăsăturile generale
ale T.G.D.
1)Caracter introductiv; pentru că realizează o inițiere conceptuală, metodologică și instituțională
în domeniul științelor juridice.
2)Caracter general și teoretic; pentru că fenomenul juridic este studiat în ansamblul său.
3)T.G.D. e grevată de sistetizarea conceptelor de bază ale fenomenelor juridice.
c)Științele istorice au ca ob studierea dreptului în diferitele perioade istorice ale umanității,
precum și analizarea unor perioade pe categorii de țări/arii geografice
Științele juridice istorice sunt imp pentru că: -ne sprijină să înțelegem evoluția diferitelor
instituții de drept și/sau a actelor normative.
-prin studierea șt juridice istorice se probează faptul
că dreptul nu e static, ci este dinamic și el evoluează și se adaptează nevoii sociale. Proba
timpului atestă că unele concepte au dispărut și au fost înlocuite, unele acte normative au
dispărut și au fost înlocuite, unele instituții au dispărut și au fost înlocuite.

b)Științele juridice de ramură au ca ob. studiul dreptului dintr-o perspectivă particulară, care e
legată evident de regulile juridice ale propriei ramuri. Ex:dreptul civil reglementează raporturile
patrimoniale sau nepatrimoniale. Dreptul penal vizează protejarea relației stat-indivizii care ne
socotesc actele normative.Dreptul internațional public are ca ob reglematearea regulilor dintre
state și alte subiecte de drept internaț.

d)Științele ajutătoare au un ob propiu de stuidu, dar ele sunt în strânsă legătură cu științele
juridice.

Concluzii

 Dreptul a apărut din cele mai vechi timpuri.

 Are ca ob. reglemenatarea raporturilor dintre indivizi
 În caz de nerespectarea legii, organele abilitate aplică sancțiuni
 Studiul dreptului e necesar pt că dreptul protejează drepturile și libertățile fundamentale
ale omului.
 Dreptul e comus din mai multe subsisteme
 Teoria generală analizează teoretic și sintetic fenomenul juridic ăn ansamblul său.

Bibliografie:
1. Popa Nicolae
2. Mihai Bădescu
3. Costică Voicu
4. Ioan Cumă