Semnificaţia

icoanei Învierii
Domnului
Enache Viki-Georgiana
Clasa a XI-a F
Colegiul National “Barbu Știrbei”
● Icoana Învierii Domnului, numită şi Pogorârea la iad sau
"Anastatis" (în greceşte, "Înviere"), prezentă de obicei în
naosul bisericilor răsăritene, nu este doar o simplă
ilustrare a felului cum a învins Hristos iadul şi moartea, ci
poartă o adâncă semnificaţie simbolică a acestei împliniri
unice, monumentale, de excepţie, a lui Iisus.
● Potrivit credinţei ortodoxe, în cele trei zile dintre moartea
şi învierea Sa, Hristos a coborât în iad pentru a elibera
sufletele întemniţate din acel loc. Trupul Său a rămas în
mormânt, dar sufletul Lui neînfricat a descins în infern
pentru a dărui viaţa şi lumina învierii celor de acolo. Din
această cauză, Hristos nu are nicidecum in această icoană
o atitudine smerită, de învins, sclav, rob, ci una de
Învingător al morţii, Salvator al celor înfrânţi de moarte.
 Semnificaţiile principale ale icoanei
Învierii Domnului
● Hristos este îmbrăcat într-un veştmânt alb, uneori galben-auriu (arătând că El este Lumina lumii), sau
cu nuanţe închise de albastru ori maro. Roba Sa se înalţă, flutură în sus, dându-se astfel de înţeles că
El coboară în iad pentru a-i mântui pe cei pieriţi întru trup. Pe mâinile şi picioarele Sale pot fi
observate rănile provocate de cuiele înfipte la răstignire.

● Grinzile aurii de la picioarele lui Hristos sunt, de fapt, porţile iadului, pe care El le-a sfărâmat. În alte
variante ale icoanei Învierii Domnului, El stă pe două grinzi în formă de cruce. În textul lui Nicodim
se spune, "Porţile de bronz au fost făcute bucăţi iar barele de fier s-au rupt; şi toţi morţii care erau
legaţi acolo au fost scoşi din lanţuri, şi noi alături de ei. Şi Regele Slavei a intrat ca un om, şi toate
locurile întunecate ale iadului au fost luminate..."

● Cheile, lacătele sparte care plutesc în abisul negru din partea inferioară a icoanei simbolizează
descătuşarea, eliberarea sufletelor din infern, eliberarea nostra din temniţă morţii. Tot aici, poate fi
observat un personaj scheletic înlănţuit, reprezentând Moartea sau Satana.
 ● Raza – arătare a Sfintei Treimi
Raza unică ce coboară din semicercul aflat în partea superioară a icoanei
semnifică Firea cea Una a lui Dumnezeu, dar care ieşind din stea se
împarte în trei pentru a desemna participarea Celor Trei Persoane la
iconomia mântuirii. Reprezentarea iconografică a stelei sugerează faptul că
aceasta este mai presus de un simplu fenomen cosmic, ea fiind trimisă de
către Dumnezeu să vestească magilor Naşterea cea mai presus de fire a
unui Împărat Ceresc şi totodată să-i călăuzească spre locul unde s-a
petrecut minunea.
● Muntele auster sugerează o lume neprimitoare, ostilă, lumea de după
căderea în păcat a protopărinţilor Adam şi Eva și a tuturor urmaşilor
lor.
Stâncile ascuţite, ilustrate asemenea unor trepte, par a se uni cu cerul,
indicând astfel, atât mişcarea depogorârea lui Dumnezeu la om, cât şi
urcarea omului la Dumnezeu, ambele, posibile odată cu momentul
Întrupării Celei de-a Doua Persoane a Sfintei Treimi. Întreg pământul pare
a tresălta de bucurie.
Îngerii sunt reprezentaţi în dubla lor lucrare: doxologia şi vestirea.
Unii (în general grupul din partea stângă) se îndreaptă către Izvorul de
Lumină aducând laudă neîncetată lui Dumnezeu.
Îngerul din dreapta se apleacă spre păstori, vestindu-le acestora Naşterea
Împăratului lui Israel. Prezenţa îngerilor mărturiseşte despre dumnezeirea
Pruncului.
● Pruncul Hristos este reprezentat fie dormind, fie treaz, privind către Maica Sa. Scutecele în care este înfăşat au forma unor
fâşii înguste asemenea giulgiurilor de înmormântare, braţele Sale se încrucişează pe piept în chipul Crucii, iar ieslea în care
este aşezat Pruncul are aspectul unui altar – mormânt.
● Maica Domnului este înfăţişată stând lângă Prunc, în faţa ieslei, pe jumătate rezemată pe un pat de felul celor purtate de
evrei în călătoriile lor. El are culoarea roşie, fiind ilustrat asemenea unui pat împărătesc, pentru a sugera astfel cinstea ce i
se cuvine Maicii lui Dumnezeu.
● Prin această poziție a Maicii Domnului este afirmat iconografic adevărul Naşterii suprafireşti (din Fecioară, fără dureri) a
Mântuitorului Hristos, fapt care subliniază, de asemenea, dumnezeirea Pruncului.
● Cele trei stele aşezate pe cap şi umeri simbolizează fecioria Maicii Domnului dinaintea, din timpul şi de după Naşterea lui
Hristos (pururea-fecioria).
Bibliografie
• https://www.diane.ro/2017/04/semnificatie-icoana-in
vierii-domnului.html
• https://basilica.ro/explicarea-icoanei-nasterii-domnul
ui/