Buna Vestire in iconografia ortodoxa

In fiecare an, pe data de 25 martie, crestinii ortodocsi praznuiesc Buna Vestire, una din cele mai mari sarbatori ale Bisericii. Icoana care infatiseaza acest eveniment ocupa un loc vizibil in pictura murala a naosului. In bisericile mai vechi, cum sunt biserica Hosios Lukas, din Boetia, si Daphni, de langa Atena - ambele din secolul al XI-lea - Buna Vestire este zugravita intr-una din trompele de colt de sub cupola centrala (in nord-est). In bisericile de data mai tarzie, in care cupola centrala se sprijina pe coloane, Buna Vestire este pictata pe suprafata peretelui de deasupra coloanelor dinspre rasarit: Sfantul Arhanghel Gavriil deasupra coloanei din nord-est si Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu deasupra coloanei din sud-est. Cand nu exista astfel de coloane, ca in basilicile fara cupola, Buna Vestire esle zugravita in acelasi mod pe peretele vertical de deasupra iconostasului.

Buna Vestire gr. Evangelismos, sl. Blagovetenie, lat. Anuntiatio Beatae Mariae Virginis a ntruprii lui Dumnezeu prin natere nentinat, unul dintre cele 12 praznice mprteti de peste an, inut de toat cretintatea la 25 martie, este preludiul minunat al Evangheliei, al Vetii celei Bune aduse de Hristos i rspndite n lume prin Apostolii Si. Icoana Bunei Vestiri se bazeaza pe istorisirea evanghelica, preluata de iconografia Bisericii Ortodoxe. In primul capitol al Evangheliei dupa Luca citim urmatoarele: "Iar in a sasea luna a fost trimis ingerul Gavriil de la Dumnezeu, intr-o cetate din Galileea, al carei nume era Nazaret, catre o fecioara logodita cu un barbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria. Si intrand ingerul la ea, a zis: "Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei". Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: "Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta ?" Si ingerul i-a zis: "Nu te teme Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si

vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Numele Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si Imparatia Lui nu va avea sfarsit ". Si a zis Maria catre inger: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat ?" Si raspunzand, ingerul i-a zis: "Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Si iata Elisabeta, rudenia ta, a zamislit si ea fiu la batranetea ei si aceasta este a sasea luna pentru ea, cea numita stearpa. Ca ia Dumnezeu nimic nu este cu neputinta". Si a zis Maria: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau!" Si ingerul a plecat de la ea" (Lc. 1,26-38). Scena iconografica a Bunei Vestiri, asa cum o cunoastem in prezent, cu variatiile sale, nu a fost aceeasi dintru inceput. Forma sa actuala s-a definitivat in descurs de secole. Radacinile sale pot fi gasite insa in arta crestina a catacombelor, unde arta funerara era o adevarata rugaciune, o marturisire a credintei in Inviere si viata de apoi. De aceea, mesajul principal al artei din catacombe era acela al biruintei lui Hristos asupra mortii. Iar Buna Vestire este practic insasi inceputul acestui mesaj. Cea mai veche reprezentare a Bunei Vestiri se gaseste in Catacombele Priscilei, aflate pe Via Salaria, in nordul Romei. Fresca dateaza din prima jumatate a secolului al III-lea. Desi este o imagine extrem de simpla din punct de vedere al compozitiei, poarta in sine intelesuri profunde. Inca de la inceput ne uimeste faptul ca Arhanghelul Gavriil este reprezentat fara aripi, asemenea unui om. Fecioara Maria este pictata purtand tunica si palium potrivit traditiei romane. Este asezata pe un scaun cu spatar inalt si asculta un om aflat inaintea ei, in partea dreapta care, la randul sau, poarta o tunica. Acesta are mana ridicata, trimitand la semnul "loquendi", semnul vorbirii.

In aceasta fresca, Fecioara Maria este reprezentata fara val (omofor). Introducereca omoforului in reprezentarile sale este de o data mai tarzie si acesta fiind specific portului rasaritean. Gestul de orator al Arhanghelului este inlocuit in reprezentari ulterioare, prin ridicarea unui deget, care arata spre cer, indicand totodata provenienta mesajului sau. Fresca din Catacombele Priscilei urmeaza artei picturale a vremii in ceea ce priveste reprezentarea unui mesager in prezenta unei persoane insemnate: prin faptul ca Maica Domnului ramane asezata in timp ce primeste mesagerul se doreste sublinierea inaltei demnitati (mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita decat Serafimii). Sfantul Arhanghel Gavriil a fost reprezentat fara aripi in iconografia crestina timpurie probabil ca o incercare de a distinge ingerii crestini de reprezentarile zeitei Nike (Victoria) infatisata intotdeauna cu aripi. In secolul al V-lea, in mozaicul de pe arcul triumfal al Bisericii Santa Maria Maggiore, apare pentru prima data in reprezentarea Bunei Vestiri un porumbel, simbolizandu-L pe Duhul Sfant. In Sfanta Scriptura, manifestarea Sfantului Duh sub chip de porumbel poate fi intalnita numai in marturia despre Botezul lui Hristos. Dupa primul Sinod Ecumenic, porumbelul apare pictat aproape in toate imaginile Bunei Vestiri si, ulterior in unele scene ale Pogorarii Duhului Sfant, in imaginile ce infatiseaza creatia lumii sau pe Sfanta Treime

In secolul al VI-lea descoperim si schimbarea pozitiilor Arhanghelului Gavriil si Fecioarei Mariei in cadrul scenei. Fecioara Maria va fi reprezentata de acum in partea dreapta. Personajul principal este practic mutat, urmand directia in care limbile greaca si latina sunt scrise si citite (de la stanga la dreapta), astfel incat ochii sa se opreasca pe imaginea Fecioarei.

Arhanghelul Gavriil este infatisat de obicei singur, inaintea Fecioarei, tinand in maini un sceptru, simbol al puterii si mandatului pe care Dumnezeu, Imparatul Ceresc, le-a incredintat mesagerului Sau. Exista insa si exceptii. Sunt reprezentari in care apar mai multi ingeri. De exemplu, in mozaicul de la Santa Maria Maggiore, alti patru ingeri o inconjoara pe Fecioara Maria. In acest mosaic roman, ca si in cadrul frescei din Catacombele Priscilei, Fecioara Maria este reprezentata sezand si tinandu-si picioarele pe un podium. Insa in aceasta epoca, simplul scaun este reprezentat sub forma unui tron imparateasc. Frecvent in scenele Bunei Vestiri apare si un aedicul, trimitand la faptul ca Fecioara devine templu al Celui Preainalt si chip al Bisericii. Pe langa traditia bizantina ce o infatiseaza pe Fecioara Maria asezata, intalnim si iconografie diferita. In secolul al VI-lea, Fecioara Maria incepe a fi pictata in picioare, vorbind. Aceasta imagine este influentata de traditia regala elenistica-bizantina, ce vrea sa sublinieze nu numai inalta demnitate, ci si participarea Fecioarei, smerenia si nobletea ei, ca una ce recunoaste imediat adevarata natura a vizitatorului sau, se ridica si se arata deschisa dialogului. Aceste elemente se regasesc acum in traditia iconografica a Bisericii.

Buna Vestire este momentul in care se face inceput mantuirii noastre, prin zamislirea/intruparea mai presus de fire a lui Hristos. Din acest motiv, reprezentarea

iconografica a Bunei Vestiri nu poate lipsi dintr-o biserica ortodoxa. In fiecare lacas de cult, pictat potrivit erminiei, o intalnim infatisata pe Usile Imparatesti, intr-una din trompele de colt de sub cupola centrala (in nord-est) sau, in bisericile in care cupola centrala se sprijina pe coloane, pe suprafata peretelui de deasupra coloanelor dinspre rasarit: Sfantul Arhanghel Gavriil deasupra coloanei din nord-est si Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu deasupra coloanei din sud-est. In locasurile de cult fara cupola, Buna Vestire este zugravita in acelasi mod insa pe peretele vertical de deasupra iconostasului. In iconografia ortodoxa traditionala, Buna Vestire apare descrisa astfel:

Icoan bizantin , Ohrida, secolul XIV

Icoan de Andrei Rubliov, nceputul secolului XV

In partea stanga a compozitiei se afla Arhanghelul Gavriil, care coboar de sus, cu mana dreapta intinsa, binecuvantand-o pe Prea Sfanta Fecioara Maria, care se afla in partea opusa, iar in mana stanga tine un toiag, simbol al autoritatii mesagerului lui Dumnezeu. (In unele icoane grecesti moderne, in loc de toiag tine un crin in mana stanga. Aceasta este o inovatie apuseana sentimentalista, care a fost adoptata de iconarii ortodocsi modernisti.) Gavriil poarta tunica si himation. Este infatisat ca si cum ar alerga, cu un picior inainte, cu genunchiul indoit sub vesminte. Expresia chipului este solemna, barbateasca, dar smerita. Uneori, o aripa se afla inca in aer, cealalta, lasata in jos. Sfantul Arhanghel Gavriil este reprezentat cu piciorul stang in miscare si cu aripile deschise pentru a arata ca exprimarea vestii incepe nainte de oprirea sa. El are o aripa inca in aer si cealalta lasata in jos. Fecioara Maria este reprezentata in dreapta icoanei stand in picioare in fata unui scaun inalt, alteori asezata pe el, smerit i cutremurat, cu capul nclinat n direcia crainicului ceresc, dar parc evitnd s-i nfrunte privirea (ochii ei caut mai degrab spre privitorul icoanei, ca ntr-un fel de complicitate a umanului). Poarta vesminte lungi care ii lasa doar fata descoperita, gatul si mainile. Chipul si atitudinea ei exprima modestie, prudenta si smerenie. Incaltamintea Maicii Domnului are intotdeauna culoare rosie (in Bizant doar imparatii purtau incataminte purpurie.) Sta cu capul inclinat in directia ingerului. Cu mana dreapta face un gest de consimtire, in timp ce cu stanga tine un fus sau o batista sau ghergheful (care uneori pare s-i scape din mn, marcnd emoia puternic a momentului). Privirea, atitudinea si gestul ei exprima cuvintele reproduse mai sus din Evanghelia dupa Luca: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau". De obicei, icoana scoate n eviden unul dintre cele trei momente ale evenimentului. Primul moment: apariia Arhanghelului, salutarea lui, tulburarea i chiar frica Sfintei Fecioare. n aceast situaie, ea se ntoarce i, n surprinderea ei, scap din mini fusul cu care torcea. Al doilea moment: mirarea i prudena Maicii Domnului. [...] Din cauza cderii strmoaei noastre Eva, Fecioara Maria este reinut i nu primete de ndat vestirea minunat din lumea de dincolo, ci pomenete de legea firii : Cum va fi mie aceasta, de vreme ce eu nu tiu de brbat?!. Icoana red acest lucru prin gestul minii ei, pe care o ine n dreptul pieptului, cu palma ntoars n afar semn al uimirii i al ezitrii de a accepta. n fine, al treilea moment: consimirea Maicii Domnului. Aici, plecndu-i capul, i duce mna la piept - gest al acceptrii, al supunerii, hotrtor pentru soarta lumii: Iat roaba Domnului! Fie mie dup cuvntul tu! [...]. Dar aceast evideniere a momentelor menionate nu este o regul general i multe icoane le combin, nfind, ca s spunem aa, o sintez a strii psihologice a Maicii Domnului. Ea i ndreapt mna spre nger, cerndu-i parc rspuns la ndoielile care o asalteaz, i, n acelai timp, plecndu-i capul, i exprim supunerea (L. Uspensky, Vl. Lossky, Cluziri..., pp. 184-185). In fundal sunt cladiri a caror forma eleganta sporeste frumuseta compozitiei.

Deasupra lor, la mijlocul icoanei sau in apropiere Duhul Sfnt e nfiat discret n partea de sus, ca mnunchi de raze ce se opreste exact unde incepe aura Sfintei Fecioare Maria. Raza dumnezeirii este filtrata printr-o naframa rosie atarnata peste baldachinul tronului. Valul rosu mai este considerat acoperamantul Maicii Domnului oferit de ea Fiului, placenta in care acesta si-a aflat primul adapost sau ca porumbel (cum apare n scena Botezului n Iordan). Uneori se mai adauga si alte elemente, daca spatiul permite - de exemplu, o masa langa Maica Domnului, pe care se afla Vechiul Testament si o vaza cu flori. Aceasta din urma simbolizeaza fecioria ei. De asemenea mai apar in icoana Bunei Vestiri stalpul care simbolizeaza Biserica si o cutie cu o tesatura. Cutia sta la picioarele Maicii Domnului. In icoana apare un fir rosu pe care Maica Domnului il tine in mana si care reprezinta acceptarea de a tese planul dumnezeiesc, da a accepta ca din ea sa se nasca Fiul lui Dumnezeu. Fecioara Maria face legatura dintre cer si pamant. Un alt aspect care apare in icoana delimitat sunt planurile pe care stau Arhanghelul Gavriil si Maica Domnului. Sunt foarte aproape dar nu se ating planurile.
Konstantine Kavarnos http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/buna-vestire-iconografia-ortodoxa-88328.html Rzvan CODRESCU http://www.rostonline.org/blog/razvan/2009/03/praznicul-si-icoana-bunei-vestiri.html Radu Alexandru http://www.crestinortodox.ro/liturgica/pictura/buna-vestire-icoana-catacombe-135330.html Repere bibliografice: Acatistul Bunei Vestiri..., Editura Renaterea, Cluj-Napoca, 2008. Biblia sau Sfnta Scriptur, cu aprobarea Sfntului Sinod, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1988. Biblia sau Sfnta Scriptur, Ediie Jubiliar a Sfntului Sinod, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 2001 (versiune diortosit dup Septuaginta, redactat i adnotat de . P. S. Bartolomeu Valeriu Anania). Branite, Ene, Liturgica general, cu noiuni de art bisericeasc, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1985. Cavarnos, Constantine, Ghid de iconografie bizantin, traducere de Anca Popescu, ediie ngrijit de tefan Ionescu-Berechet, Editura Sophia, Bucureti, 2005. Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, traducere de C. Sndulescu-Verna, Editura Sophia, Bucureti, 2000. Evanghelii apocrife, traducere, studiu introductiv, note i comentarii de Cristian Bdili, Editura Humanitas, Bucureti, 1996. Evdokimov, Paul, Femeia i mntuirea lumii, cu o prefa de Olivier Clment, traducere de Gabriela Moldoveanu, Editura Christiana, Bucureti, 2004. Maxim Mrturisitorul, Sfntul, Viaa Maicii Domnului, traducere i postfa de diac. Ioan I. Ic jr, Editura Deisis, Sibiu, 1998. Mineiul pe martie, Editura Institutului Biblic i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romne, Bucureti, 1977. Sendler, Egon, Icoanele bizantine ale Maicii Domnului, traducere de Mriuca i Adrian Alexandrescu, Editura Sophia, Bucureti, 2008.

Uspensky, Leonid, Vladimir Lossky, Cluziri n lumea icoanei, traducere de Anca Popescu, Editura Sophia, Bucureti, 2003.