Reprezentǎri ale Preasfintei Nǎscǎtoare de Dumnezeu

Regulile privitoare la mestesugul picturii bisericesti si ale mozaicului sunt cuprinse in asa
zisele „erminii” ale zugravilor. Notabil este faptul ca acest mestesug s-a transmis in mare parte
pe cale orala, conform tradiei orale si a practicii, de la pictor la pictor, dar, in timp, anumiti
calugari practicanti ai stilului artei bizantine au inceput sa isi si noteze reguli ale mestesugului
deprins de ei, ce au reprezentat baza pentru manualele ulterior aparute. De abia dupa secolul al
XVII-lea, cand regasim doar niste manuscrise in circulatie, putem spune ca avem unele variante
de redactari pentru astfel de manuale de repreentare iconografica ale crestinatatii ortodoxe, ele
regasindu-se in special la muntele Athos. Un prim manuscris cuprindea indrumari referitoare la
modul in care sa fie infatisate sarbatorile imparatesti, ale Nascatoarei de Dumnezeu, profetii si
proorociile lor, etatea, fizionomia apostolilor si a altor sfinti.

Dar, este erminia picturii apreciata ca un lucru de o maxima importanta si valoare in

cadrul iconografiei bisericesti rasaritene? Raspunsul ar fi da. Mentinerea unitatii de traditie
artistica a avut valoarea ei de necontestat asupra unitatii de credinta in cuprinsul Ortodoxiei, desi
aceasta din urma, apare divizata administrativ in biserici nationale autocefale, icoanele fiind
astfel si o expresie a simtului artistic creat de natiuni diferite apartinatoare ale Ortodoxiei.
Erminia, punand in ordine domeniul picturii bisericesti, ea avea rol inca de timpuriu in a preveni
abaterile de la Traditie, bunul plac si excesele fanteziei lucratorilor, sau ale gusturilor si vointei
ctitorilor de biserici, si in special in ceea ce priveste intocmirea programului iconografic. Putem
observa asadar, cateva prime aspecte ale unei desavarsite importante ale utilizarii erminiei. De
asemenea, erminiile mai au si meritul de a ne fi transmis, in afara tipurilor si principiilor
iconografice stravechi, si retete tehnice de o vechime considerabila, amintind chiar de tehnica
antica descrisa, spre exemplu, de Vitruvius si de Plinius cel Batran.

Dupa cum bisericile ortodoxe nu sunt catusi de putin zugravite la intamplare, ci ortodoxia
se desfasoara intr-o absoluta disciplina si randuiala, astfel exista si un program sau tipic
iconografic, ce traseaza indicatiile conform carora pictorii bisericesti vor picta anumite scene sau
chipuri sfinte in fiecare din compartimentele interioare sau exterioare ale bisericii, alcatuind
astfel, toate la un loc, o idee sau un principiu unitar. Nu trebuie nicidecum sa uitam, ca icoana
reprezinta o intreaga „teologie in imagini”, astfel ca atat pentru realizarea ei, dar si pentru
intelegerea ei, sunt necesare cunostinte ale Sfintei Scripturi, ale exegezei, ale dogmelor crestine,
alte cultului si istoriei bisericesti.

Conceptia teologica ce sta la baza programelor iconografice, ne-o dau mari mistagogi ai
cultului ortodox, intre care mentionam pe cei mai importanti: Sfantul Maxim Marturisitorul
(sec.VII), Sfantul Gherman patriarhul Constantinopolului, Sfantul Simeon arhiepiscopul
Tesalonicului, sec. XV-lea. Acestia ne explica in mod simbolic semnificatia locasului divin si a
sfintelor slujbe ce se savarsesc in el.

Locul central in programul iconografic al zugravirii bisericilor, il reprezinta in mod clar,

Mantuitorul Iisus Hristos (Chipul lui Dumnezeu Ce S-a aratat pe pamant), Sfanta Treime si
Maica Domnului.

Maica Domnului este considerata persoana sfanta cea mai apropiata de altarul ceresc, sau
mai degraba, ea insasi fiind un „altar ceresc”. Asadar, altarul bisericii fiind rezervat chipruilor
membrilor Bisericii triumfatoare, Maica Domnului ocupa un loc important in sfanta sfintelor,
alaturi de alte chipuri zugravite, cu rol de seama in cultul crestin si mai ales in alcatuirea si
slujirea Sfintei Liturghii, care se oficiaza in altar, precum: mari ierarhi, autori de Liturghii,
diaconi slujitori, scene istorice si simbolice din istoria sfanta a Vechiului si Noului Tesatament,
in legatura cu Liturghia.

Maica Domnului, in forma icoanelor zugravite, a luat de-alungul timpului multe tipuri de
chipuri, de la cele facute de mana omeneasca pana la cele pictate prin minune dumnezeiasca, ori
de la cele ce o infatiseaza pe Maica Domnului ca Imparateasa a lumii sau cele ce o infatiseaza
impreuna cu Pruncul sau, ca o mama, in chip desavarsit. Sfantul Apostol Luca este necontenit
marturisit de catre Sfanta Traditie ca fiind primul iconar al Maicii Domnului, acesta zugravind
peste 70 de icoane cu Preasfanta Nascatoare, avand-o drept model chiar pe Aceasta, ce a trait
inca in acea vreme cand Sfantul Luca a si pictat.

Cateva date ce le putem extrage din erminia ortodoxa despre Maica Domnului, referitor
la chipul si statura ei, sunt, ca aceasta a fost cu statura mijlocie, fata, ar fi fost nici rotunda nici
ascutita, chipul de culoarea graului, parul galbui, ochi vioi si curati, mainile lugarete si degetele
asemenea. Toata fiinta ei era foarte simpla, smerita, lipsita de impodobiri omenesti si iubind
vesminte numai cu un fel de culoare, precum si omoforul ce se regaseste in biserica ei din
Chalkopatrii o arata. Mai presus de toate, Maica Domnului trebuie zugravita intr-o frumusete
divina.

Un model de reprezentare iconografica, il constituie pictura Maicii Domnului cu Pruncul,

sau „Maica Domnului Platythera” din absida Altarului. Avand in cheia de bolta scena cu Iisus
Emanuel in slava, prin care se arata ca El este „piatra cea din capul unghiului” (Efeseni, 2,20),
altarul bisericii are asadar zugravita in conca absidei ampla compozitie a Maicii Domnului –
Platytera. Iar ca exemplu remarcabil se poate da icoana in mozaic de pe absida altarului marii
biserici ,,Sfanta Sofia’’, din Constantinopol (866 – 867), la a carei inaugurare Sfantul Patriarh
Fotie frumos cuvanta: ,, O Fecioară-Mamă purtând în brațe pe Plămăduitorul tuturor culcat ca un
prunc spre mântuirea comună a neamului nostru, această mare și de nespus taină a Iconomiei.
(...) Tâlcuire a insuflării de sus, arta pictorului a pus atât de exact în natură imitarea ei. (...) Ai
spune chiar că (Fecioara) n-ar refuza nici să grăiască, dacă ar întreba-o cineva: cum ești fecioară
și ai născut? Așa de aievea trupești sunt prin culori buzele, încât par doar strânse și în repaos ca
într-o taină, dar nu are deloc nemișcată liniștea, nici nu e mândră la chip printr-o imitare, ci pare
chiar originalul însuși”. Sensul alegoric al peretelui de est al absidei, care uneste plafonul
bisericii cu pardoseala si in chip simbolic cerul cu pamantul, a contribuit la alegerea locului
icoanei Maicii Domnului Platytera. Panaghia „pluteste intre cer si pamant”, ca pe o „scara
cereasca” pe care S-a pogorat Dumnezeu si ca un „pod care-i trece la cer pe cei de pe pamant”.
Alte icoane marete si importante ,,Platytera” se mai gasesc la: Biserica Panaghia Angheloktisi
(sec. VI), intre Sf. Arhangheli; Biserica Panaghia Kanakaria (525 – 550); Biserica ,,Sfanta Sofia”
din tesalonic (cca. 885); Katholikon-ul manastirii Hosios Loukas, Focida (1040 – 1050);
Katholocon-ul manastirii Gelati, Georgia (1125 – 1130), alaturi de Sf. Arhangheli Mihail si
Gavriil, asemeni mozaicului de la Catedrala San Giusto din Trieste (sec. XII – XIII).

O alta reprezentare des intalnita a Maicii Domnului, tot pe absida altarului, dar si in alte
locuri reprezentative, este icoana ,,Oranta” (Rugatoarea), in care aceasta e reprezentata avand
mainile ridicate catre cer: Babtisteriul Lateran, capela S. Venannzio din Roma (640 – 649),
reprezentata intre Sf. Mucenici si Ierarhi; Biserica Adormirii Maicii Domnului din Niceea (sec.
IX – XI); Katholocon-ul manastirii Nea Moni din insula Chios (1049 – 1055); Catedrala ,,Sfanta
Sofia”, din Kiev (1043 – 1046); Catedrala din Cefalu (cca. 1148), intre Sf. Arh. Mihil, Gavriil si
Uriil; Ctedrala Patriarhala San Marco din Venetia (sec. XI – XIII), alaturi de 13 prooroci;
Catedrala San Giusto din Trieste (sec. XII – XIII).

In alte biserici Maica Domnului a fost reprezentata in stransa legatura cu ctitorii locasului
de cult si cu alte personalotati, fie ruganduse pentru acestia: Santa Maria dell’Ammiraglio
(Martorana), Palermo (1143 – 1151), ctitorul fiinf amiralul George de Antiohia; fi fiind
reprezentata chiar alaturi de acestia: Imparatii: Constantin cel Mare si Justinian cel Mare, Ioan al
II-lea Comnenul si Irina etc..

Alte reprezentari: Maica Domnului ,,Panachrantos” cu Pruncul intre Sf. Arh. Mihail si
Gavriil, Ctedrala Santa Maria Nuova din Monreale (1180 – 1190); Maica Domnului cu Pruncul
si Sf. Ap., Catedrala Santa Maria Assunta din Torcello (cca. 1070); Maica Domnului cu Pruncul
si stramosii Sai dupa Trup, Manastirea Chora (Kariye Camii), katholikon (1315 – 1321).

BIBLIOGRAFIE

Biblia sau Sfânta Scripturǎ, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 2019

ANTONESCU, Cristian, “Invatatura despre Sfintele Icoane reflectata in teologia ortodoxa

romaneasca”, Basilica, Bucuresti 2017
BRANISTE, Ene, “Liturgica generala” II, Basilica Bucuresti 2015

Dionisie din Furna, “Erminia picturii bizantine”, Sophia, Bucuresti 2000