SCURTĂ PREZENTARE A ICOANEI SFINTEI TREIMI DE ANDREI RUBLIOV

„Ceea ce este cuvântul pentru auz, aceea este icoana pentru văz”
Sfântul Ioan Damaschin

Denisa CĂRĂIAN

Abstract: Undoubtedly one of the most famous and appreciated icons for Chris-
tianity is the icon of the Holy Trinity by Andrei Rubliov. It is a true masterpiece,
inspiring source for other painters.
Andrei Rubliov, the greatest painter of icons and frescoes in the Middle Ages,
was born approximately in the years 1360-1370. He studied iconography under
the guidance of Teofan Grecul and the monk Daniil. He died in 1430. Over the
years, Rubliov has painted many icons that are impressive in turn, but the icon of
the Holy Trinity is distinguished by emotion transmitted, message and color. The
famous Holy Trinity was painted around 1410 for the Holy Trinity Monastery
near Moscow.
Keywords: painter, icons, Andrei Rubliov, the Holy Trinity, Christianity.

Fără îndoială una din cele mai cunoscute și apreciate icoane pentru creștinism este
icoana Sfintei Treimi de Andrei Rubliov. Icoana pictată de Rubliov este o adevărată capodoperă
pentru creștini, reprezintă un izvor de har, de bogăție spirituală și sufletească.
Icoana reprezintă o asemănare care înfățișează originalul. Cuvântul „icoană” este de
origine greacă şi semnifică „chip” sau „icoană”. Acest cuvânt este folosit în Sfânta Scriptură
pentru a exprima faptul că omul este creat după chipul lui Dumnezeu. Icoana este un obiect
care prilejuiește aducerea-aminte de adevăratul Dumnezeu1.
Pentru Biserică, imaginea este precum cuvântul, un limbaj ce exprimă dogmele şi
învățăturile sale, o teologie inspirată, reprezentată printr-o formă vizuală2.
Sfintele icoane sunt cinstite de la începutul creștinismului, așa cum aflăm din scrierile
Sfinților Părinți.
Andrei Rubliov, cel mai mare pictor de icoane și fresce din Evul Mediu, s-a născut, cu
aproximație, în jurul anilor 1360-1370 și a intrat încă din copilărie în Mănăstirea Sfintei Tre-
imi, unde a crescut. Ucenicia și-a făcut-o într-un atelier de icoane din cadrul Mănăstirii Sfintei
Treimi, înființată de Sfântul Serghie de Radonej, care era egumenul mănăstirii ce l-a influențat.
A studiat iconografia sub îndrumarea lui Teofan Grecul și a monahului Daniil. Andrei
Rubliov s-a stins din viață în anul 1430.
Pe parcursul anilor Rubliov a pictat multe icoane care la rândul său sunt impresionante
însă icoana Sfintei Treimi se remarcă prin emoția transmisă, prin mesaj și prin colorit.
Printre icoanele realizate de acesta, se enumera: Înălțarea Domnului, Maica Domnului
1
Ioan Vlăducă, Despre sfintele icoane, Ed. Axa, Botoșani, 2010, p. 7.
2
Leonid Uspensky, Boris Bobrinskoy, Stephan Bigam, Ioan Bizău, Ce este icoana?, Ed. Reîntregirea,
Alba Iulia, 2005, p. 14.
Satu Mare - Studii și Comunicări, nr. XXXIII/II, 2017, p. 281-294.
 Scurtă prezentare a icoanei Sfintei Treimi de Andrei Rubliov
din Vladimir (pictată după modelul din Vladmir), Hristos Mântuitorul, Apostolul Pavel.
Celebra lucrare Sfânta Treime a fost pictată în jurul anului 1410 pentru Mănăstirea
Sfânta Treime de lângă Moscova. Icoana fost cunoscută de-a lungul timpului ca „Treimea Ve-
chiului Testament” sau „Ospitalitatea lui Avraam”. Despre această icoană s-a scris o întreagă
literatură mult timp, iar acestei lucrări i s-au atribuit mai multe interpretări, dintre care unele
susțin prezența reală a Sfintei Treimi la Stejarul din Mamvri.
Andrei Rubliov, prin lucrarea sa, a dorit să evidențieze unitatea, egalitatea și cele Trei
Persoane ale Sfintei Treimi.
Sinodul celor 100 de capete de la Stoglav a aprobat icoana lui Rubliov printr-o autori-
zație specială, ce exprimă în mod sublim cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi3.
În registrul iconografic, Biserica a preferat icoana Sfintei Treimi, ce reprezintă scena
biblică a apariției celor Trei Persoane în fața strămoșului nostru Avraam, aflat lângă Stejarul
din Mamvri: „Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamvri, pe când Avraam ședea la ușa cortului
în timpul zădufului zilei” (Geneza, 18.1).
Această scenă este o imagine, o icoană prin care ajunge la noi iubirea inaccesibilă și
de nepătruns dintre Sfintele Persoane4. Această iubire își are izvorul ultim într-un adânc ce se
pierde în inima Tatălui, devine palpabilă, umană, marcată de istorie, de cultură, toate acestea
se regăsesc în icoana din Mamvri.
Interpretările iconografice subliniază faptul că la Stejarul din Mamvri şi-au făcut pre-
zenţa nu doar Fiul, ci și Tatăl și Duhul Sfânt.
În icoană sunt reprezentați în prim-plan trei îngeri, îi remarcăm după aripi, aceștia
sunt așezați în jurul unei mese. Îngerii au asupra lor toiege subțiri care arată că Dumnezeu a
venit între oameni.
Iubirea redată în această icoană reprezintă realitatea neobișnuită care-l unește pe Crea-
tor cu creația, icoana cu cel care se împărtășești prin ea, în timp ce sterilitatea și moralitatea lui
Avraam și a Sarei se transfigurează prin iubirea oaspetelui primit în fecunditatea şi vitalitatea
unei nesfârșite zămisliri.
Se trece prin iubire de la moarte la viață: „Noi știm că am trecut din moarte la viață
pentru că iubim pe frați. Cine nu iubește pe fratele său rămâne în moarte” (Întâia Epistolă a Sfân-
tului Apostol Ioan, 3:14).
Prin gestul ospitalității lui Avraam din icoana Sfintei Treimi, tradiția Bisericii vede le-
gătura cu mielul din exodul lui Moise, simbol al eliberării, iar masa lui Avraam devine în icoană
și masă euharistică, ceea ce înseamnă că iubirea este un schimb de daruri în care omul îi oferă
lui Dumnezeu ceea ce găsește în creație, omul dăruiește pâine și primește în schimb adevărata
pâine: „Eu sunt pâinea vieții, părinții voștri au mâncat mană şi au murit”(Ioan 6, 48-49).
Mielul oferit de Avraam oaspeților devine în această vizită, mielul exodului, mielul
eliberării, această imagine este dusă la desăvârșire în mielul pascal: „A doua zi, Ioan a văzut
pe Iisus venind la el și i-a zis: „Iată Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii”(Ioan 1:29).
În Sfânta Scriptură, se vede cum ospitalitatea este o dimensiune indispensabilă a cu-
noașterii. Dumnezeu se face oaspete pentru a se face cunoscut şi Hristos le recomandă uceni-
cilor Săi să se facă oaspeți. Hristos, acest Dumnezeu oaspete care mănâncă împreună cu omul,
făcându-l astfel pe om comeseanul Său, îi îndeamnă pe ucenici să intre în casă să mănânce cu
oamenii ceea ce li se oferă.
În ceea ce privește Stejarul din Mamvri, în Sfânta Scriptură acest stejar este un arbore
plin de semnificație. În Vechiul Testament există multe mărturii ale faptului că în Israel, morții
erau îngropați sub stejar: „S-au sculat toți oamenii viteji, au luat trupul lui Saul și trupurile fiilor
3
Andrei Rubliov și icoana rusă- Mari pictori, nr. 48, București, 2001, col. II, p. 16.
4
Leonid Upensky, Vladimir Lossky - Călăuziri în lumea icoanei; Ed. Sophia, Bucureşti, 2003, p. 215.

282
 Denisa Cărăian
lui şi l-au dus la Iabes. Le-au îngropat oasele sub stejar la Iabes și au postit șapte zile” (1 Cronici,
10:12).
Icoana din Mamvri înfățișează adevăratul fruct al arborelui vieții, sub arbore îl găsim
pe Domnul. El are brațul drept mare și puternic, deoarece este brațul Tatălui, brațul creator cu
ajutorul căruia au fost create toate lucrurile. Este brațul cu care Domnul a săvârșit eliberarea
din robie, dreapta cu care îi nimicește pe dușmani, mai precis pe acel dușman care este moar-
tea, dreapta lui Hristos care-l ține pe cel rătăcit, pe cel pierdut. Hristos este acel fruct al arbore-
lui ce îți dă viață veșnică dacă-l mănânci. Sub arborele vieții se găsește acel fruct al cunoașterii
pe care omul l-a căutat în zadar mâncând din arborele din Eden.
În mijlocul icoanei se află Hristos, îmbrăcat în roșu și albastru, roșu viu al divinității,
iar albastrul la fel de viu, al umanității. Îngerul din mijloc care este Hristos este întors spre
îngerul din dreapta sa care este Tatăl, întrucât „la început era Cuvântul și Cuvântul era la Dum-
nezeu” (Sfânta Evanghelie după Ioan, 1:1).
Fraza cu care începe Evanghelia după Ioan trebuie înțeleasă astfel: „La început era Cu-
vântul și Cuvântul era îndreptat spre Dumnezeu”. Cuvântul este Fiul rostit și zămislit de Tatăl,
iar Fiul este o „figură”, o imagine, de aceea cuvântul este o imagine, aceea a Fiului, în momentul
în care cuvântul va veni să locuiască între noi, va veni ca Fiu, de-o substanță cu Tatăl, Dumne-
zeu ca și El, deci îmbrăcat în roșu, își asumă natura umană, se înveșmântează în albastru și în
sălașul pământesc făcut de mâinile omului este tot imaginea Fiului, trăiește ca Fiu, întors spre
Tatăl. Acesta este fructul arborelui: omul se vede pe sine însuși mântuit și primit în Fiul lui
Dumnezeu, a mâncat din fructul arborelui pentru că își dorea să devină Dumnezeu așa cum
își închipuia el divinitatea, iar acum se vede fiu al lui Dumnezeu, însă omul este fiu adoptiv al
Dumnezeului adevărat și nu al unui Dumnezeu imaginar.
În partea stângă a icoanei se află îngerul care-l reprezintă pe Tatăl, înfășurat în aur. Au-
rul este lumina fără de asfințit, fidelitatea lui Dumnezeu. Prin sfințenia lui Dumnezeu se des-
chide culoarea albastră pe care o poartă pe piept, este ceea ce îi stă la inima Tatălui: umanitatea.
În spatele Tatălui se află casa, care este casa Tatălui unde El ne așteaptă, Fiul tinzând cu totul
spre El, vrea să ne ducă în acea casă unde există multe locașuri, acolo merge Fiul să pregătească
un loc pentru noi: „În casa Tatălui meu sunt multe locașuri. Dacă nu ar fi așa nu v-aș fi spus. Eu
mă duc să vă pregătesc un loc, și după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, mă voi întoarce și
vă voi lua cu mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi” (Sfânta Evanghelie după Ioan, 14, 2:3).
Dreapta Tatălui face gestul binecuvântării, al trimiterii Duhul Sfânt, care este îngerul
din partea dreaptă a icoanei, loc spre care trimite mâna Tatălui. Duhul Sfânt din imagine este
acest înger care este cel mai aplecat spre pământ și care este înfășurat în albastru și îmbrăcat în
verde auriu. El este Duhul lui Dumnezeu care plutea deasupra apelor în ceasul creației și care
mișcă pe interior toate creaturile. Faptul că este îmbrăcat în albastru arată că Duhul Sfânt îi este
dat omului și sălășluiește în inima sa, astfel este acel oaspete care-l face pe om așa cum este,
revărsând în inima sa iubirea Tatălui, ce îl transformă pe om într-o ființă după chipul Dumne-
zeului: „Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în
inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat” (Epistola către Romani a Sfântului Apostol
Pavel, 5:5).
Cei trei îngeri sunt așezați la masa lui Avraam în ordinea în care apar în simbolul de
credință.
În spatele îngerului Sfântului Duh, este reprezentată o stâncă, de fapt muntele este lo-
cul revelației lui Dumnezeu, aici cobora norul în care Dumnezeu a vorbit iar pe munte se lăsa
umbra norului revelației lui Dumnezeu. Sfântul Duh este cel care îl comunică pe Dumnezeu,
care îl face prezent, care îl indică. Stânca reprezintă stânca din pustiul exodului, piatra din care
țâșnește apa. Masa în jurul căreia sunt așezați reprezintă și un tron, este masa euharistică, al-

283
 Scurtă prezentare a icoanei Sfintei Treimi de Andrei Rubliov
tarul de jertfă, prin el se dezvăluie semnificația cunoașterii spirituale care constă în a vedea o
realitate prezentă în alta până la Tatăl.
Pe masă se află un potir care conține capul mielului, și este potirul Paștelui, sărbătoarea
eliberării din robia egipteană. În locul mielului sacrificat al lui Israel, vine Hristos, miel și Paște,
în icoană există și un alt potir schițat de cele două figuri laterale: Tatăl și Duhul în mijlocul
cărora se află adevăratul miel, Fiul lui Dumnezeu, Hristos. Așa cum apa Mării Roșii a spălat
robia din Egipt, tot așa potirul, adică jertfa lui Hristos spală greșita imagine despre Dumnezeu
avută de om.
Icoana ne împărtășești așadar faptul că Dumnezeul nostru este iubire, Dumnezeu nu
putea numai să spună: Eu sunt iubire, trebuia să se facă oaspete pentru ca omul să deschidă, şi
odată ce e deschis, să poată cunoaște că în inima Dumnezeului nostru există jertfa iubitoare5.
Sfântul Serghei, în onoarea și amintirea căruia Rubilov a pictat icoana Treimii, a dorit
să adune întreaga Rusie în jurul numelui lui Dumnezeu pentru ca astfel poporul ei să învingă
ura lumii, prin contemplarea Sfintei Treimi6.
Cunoscuta lucrare a lui Rubliov se găsește în unul din cele mai mari muzee al lumii la
Galeria Tretiakov din Moscova.

Denisa Cărăian
Muzeul Județean Satu Mare
Satu Mare, RO
caraianmonicadenisa@gmail.com

5
Tomas Spidlik, Marko Ivan Rupnik- Credinţă şi icoană; Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002, pp. 23-35.
6
Henri J. M. Nouwen- Frumuseţea Domnului, Rugăciunea cu icoane; Ed. Presa Bună, Iaşi, 2001, p. 23.

284