s T u D I

ICOANA „RUGUL NEARS"

INTERPRETAREA ICONOGRAFICĂ ŞI TEOLOGICĂ A UNEI
ICOANE A MAICII DOMNULUI*

KARL CHRISTIAN FELMY

Universitatea din Erlangen - Niirnberg

Profesor de istoria Bisericilor răsăritene la facultatea de teologie evanghelică

(luterană) a Universităţii din Erlangen - Niirnberg, Karl Christian Felmy (n. 1938)
este unul dintre cei mai profunzi cunoscători ai fenomenului spiritual ortodox, cu
precădere în expresia sa rusească. Autor a două solide monografii privitoare la
Predica în Rusia ortodoxă în secolul XIX(l 974) şi la Interpretarea Liturghiei în
teologia rusă de la origini până în prezent (1984), el a publicat recent o Introducere
în teologia ortodoxă contemporană (1990; în curs de apariţie în limba română la
Editura Deisi.5).
Dintre zecile de articole pe teme liturgice şi iconografice, prezentăm aici în
traducere interpretarea consacrată faimoasei şi enigmaticei icoane ruse a „Rugului
Nears ". Dincolo de un interes pur arheologic, clarificarea conţinutului teologic şi a
limbajului iconografic al acestei icoane poate arunca o lumină preţioasă şi asupra
sensurilor mistice de profunzime puse în joc de mişcarea spirituală legată în
Bucureştii anilor '50 de „grupul de la Antim". Cristalizate tocmai în jurul motivului
mistic al„ Rugului aprins", ele au făcut recent subiectul unei fascinante mărturii şi
hermeneutici în cartea părintelui Andre Scrima, Timpul Rugului Aprins. Maestrul
spiritual în Tradiţia răsăriteană, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996.
Începând din a doua jumătate a secolului XVI conform datărilor timpurii, întâlnim
în Rusia uri tip de icoană aMaicii Domnului necunoscut până atunci: icoana: ,,Rugului
nears" 1• Ea o arată pe Maica Domnului în mijlocul unei stele cu opt raze alcătuită
din două stele în formă romboidală suprapuse, cea din prim-plan având culoarea
albastră sau verde, iar cea din fundal fiind roşie.
În razele romboidului stelar roşu din fundal sunt reprezentate cele patru fiinţe
din viziunea profetului Iezechiel (l, 10): om, leu, taur şi vultur, devenite în tradiţia
creştină emblemele simbolice ale celor patm evanghelişti: omul- Matei, leul - Marcu,
tauml - Luca, vultuml -'- Ioan.
Între razele stelei în opt colţuri alcătuită de suprapunerea celor patru romburi
luminoase se găsesc câmpurile delimitate în afară prin câte un arc sau două, ceea ce
-
• Traducere după „S timme der Orthodoxie" (Berlin), nr. 3/1989, pp. 32- 35.
1
Cărţile ş i cataloagele consacrate icoanelor vech i nu intră în discuţie pentm aceas tă icoană apămtă
relativ târziu. Baza cea mai bogată pentm tema noa s tră o oferă catalogul ico_!lnelor Galeriilor Tretiakov
din Moscova: V. I. Antonova-N. E. Mneva, Catalogul picturii ruse vechi. lncercare a unei clasificări
istorice (msă) , 1- 11 , Moscova, 1963.
'l

Altarul Bmwtulrti

face ca întreaga „figură" din jurnl Maicii Domnului să ia chipul unei roze. În stea şi
în „petalele rozei" se di sting reprezentaţi schematic îngeri care, ca şi cele patru
fiinţe , se disting extrem de fin şi delicat pe fondul câmpurilor.
Pe multe icoane ale „Rugului nears" lângă îngeri se găseşte ca inscripţie un citat
din Psalmul 103, 4 : ,,Cel ce faci pe îngerii tă i vânturi". Această inscripţie e oarecum
parafrazată de o alta: ,,El face îngeri slujitori pucioasa aprinsă, gerul, zăpada, furtuna".
Alţ~ îngeri sunt puşi în legătură cu fulgerul şi tunetul2.
In fundalul reprezentării stă astfel, pe de o parte, icosul 11 al Imnului „Acatist",
in care Maica Domnului e numit fulger şi e asemănată cu tunetul iar, pe de altă
parte, utilizarea icoanei „Rugului nears" şi a unei slujbe anume legate de ea în cererea
de rugăc iune pentru ferirea de vreme rea3 • .
Aceasta nu exclude desigur, o concepţie mai spiritu a lizată (unii îngeri poartă
inscripţii cum ar fi „duh şi tărie", ,,Dumnezeul slavei", ,,duhul temerei de Dumnezeu",
,,duhul înţelepciunii" ş.a.). Mai degrabă, cele două semnificaţii sunt atât de apropiate,
încât îngerul cu inscripţia „duhul înţelepciunii" e numit şi „înger al fo~ului aprins"4.
Pe majoritatea icoanelor aparţinând tipului „Rugului nears" mai vedem
reprezentate în colţuri patru scene. Citite plecând de la dreapta sus în sensul acelor
de ceasornic, ele sunt: o vedenie a profetului Isaia (cel mai adeseori cea din 11, 1),
visul patriarhului Iacob în Bet-el cu scara lui Iacob (Facerea 28, I 0-22), vedenia
porţii încuiate a templului eshatologic din lezechiel 44, 1-3 şi, evident, vedenia lui ·
Moise a „rugului care ardea şi nu se mistuia" din Ieşirea 3 cel mai adeseori ca
„Maica Domnului a semnului" (tip de icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Hristos
într-un „clipeus" - scut - în faţa ei, şi denumită aşa după Isaia 7, 14) în mijlocul
tufişului rugului. Există însă şi variante, fu.ai cu seamă în ce priveşte prima din
imaginile menţionate . ·
Important, şi ca atare având nevoie de o subliniere specială, e faphll că icoanele
apa11inând acestui tip tematizează de mai multe ori hristologia, în part e fără vreo
legătură nemijlocită cu venerarea Maicii Domnului. Hristos apare reprezentat de
mai multe ori. Îl vedem nu numai ca Immanuel şezând la sânul Maicii Domnului, ci
şi ca Arhiereu, în veşminte episcopale, şi ca Împărat; pe alte icoane ale „Rugului",
Hristos mai apare şi pe banda de imagini superioară ca Immanuel în faţa „Celui
vechi de zile" (Daniel 7, 9; 70) sau singur ca Prunc binecuvântând. Modul în care e
reprezentat Hristos e şi el diferit. Odată apare cu barbă şi cu mitră episcopală pe cap,
altădată ca tâ~ăr imberb, iar altădată ca împărat, reprezentat cu faţă roşu-strălucitoare,
ca pe icoana Inţelepciunii . Multiplele ipostaze ale temei Hristos în icoana „Rugului
nears" confirmă faptul că graniţa dintre icoana lui Hristos şi o icoană a Maicii
Domnului e fluctuantă . Iniţial, orice icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus era
desemnată ca icoană a venirii lui Hristos în trup. Faptul este valabil pentru orice
icoană a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, în chip deosebit însă pentru cea a „Rugului
. nears" cu multiplele variante ale reprezentării figurii lui Hristos .
. Ce vor să spună toate aceste variante ale imaginii lui Hristos de pe icoana „Rugului
nears"? Ne putem gândila întreita demnitate a lui Hristos: profetică, sacerdotală şi
2
lbid. , II, p. 208 (nr. 623).
3 S. V. Bulgakov, Manual pentru preoţi ( msă) , Harkov, 1900, p. 314; Mineiul pe septembrie (msă),
Moscova, 1978, pp. 115-127.
4
V. I. Antonova- N. E. Mneva, Catalog ... II, p. 20.
Icoana „Rugul 1Zears " ll
regală . În favoarea acestei lecturi pledează faptul că Immanuel e reprezentat cu un
sul în mână, în exerciţiul demnităţii sale profetice; reprezentarea lui Hristos cu mitră
pe cap de pe clipeus-ul de pe umărul Maicii Domnului L-ar putea a răta ca împărat.
Împotriva acestei interpretări ar pleda nu atât originea reformatorică şi difuzarea
târzie a doctrinei celor trei demnităţi ale Mântuitorului chiar şi în Occident. Fiindcă
Hristos e desemnat ca împărat şi preot încă de Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful5,
iar în a sa Istorie bisericească Eusebiu al Cezareei vorbeşte de faptul că Hristos e ·
Arhiereu, Împărat şi Profet întrecând prin aceasta · ,,prefigurările" Vechiului
Testament6 • ·

Ce-i drept, ideea celor tr~i demnităţi ale lui Hristos a câştigat mai mult teren în
Occident decât în Răsărit7. In epoca apariţiei versiunii ruseşti a icoanei „Rugului
nears" însă, influenţele teologiei occidentale asupra celei răsăritene erau deja atât
de puternice, încât ideea triplei demnităţi a lui Hristos a putut fi inqusă plecând de
aici. O altă influenţă occidentală vom regăsi şi în motivul rozei. ln prima odă a
canonului către Maica Domnului ce întrerupe Imnul „Acatist", Maica Domnului e
numită între altele „trandafir neveştejit". Însă nu acest motiv pare a fi influenţat
icoana noastră. Icoana rusească aparţinând tipului „floare neveştejită" o arată pe
Maica Domnului în mână cu o floare asemănătoare celei de crin cu petale roşii şi
albe. Astfel, e probabil că motivul rozei de pe icoana „Rugului nears" n-a apărut în
Rusia, ci a migrat aici dinspre Occident sub influenţa occidentală intensificată în
secolele XVI şi XVII; în Occident, pe lângă crin, roza este floarea Mariei prin
excelenţă 8.
Nu ne putem opri din nefericire aici asupra reprezentărilor mai timpurii ale temei
rngului aprins, cum ar fi de exemplu cele dela mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai
sau de la mănăstirea Chora din Constantinopol. Voi indica aici doar rădăcinile
iconografice ale versiunii ruse a icoanei „Rugului nears". Între ele se numără şi o
i~oană din şcoala moscovită datată 1491 a „Maicii Domnului din Iaroslavl" 9 şi care
atestă trăsăturile ce se vor întâlni, modificate, pe icoana „Rugului nears". Aici Maica
Domnului e înconjurată - altfel decât la celelalte icoane ale tipului „Iaroslavskaia"
- de două sfere concentrice în culori diferite cu serafimi şi hemvimi ce se disting la
fel de schematic pe aceste sfere ca şi pe icoanele mai târzii ale „Rugului". Din
nefericire, catalogul colecţiei de icoane a Galeriilor Tretiakov nu precizează culoarea
sferelor. Trebuie ~poi menţionată icoana „Muntele netăiat de mâna omenească" (cf
Daniel 2, 34) 10 • 1n confonnitate cu acest model, şi pe icoanele· ,,Rugului nears'',
haina Maicii Domnului este adeseori în valuri. Muntele şi Scara mai cu seamă apar
aici în chip asemănător ca şi pe „Rugul nears". Un alt model iconografic îl oferă
icoana în patru câmpuri „Vrednică eşti" 11 • Citind icoana de la stânga la dreapta şi de
sus în jos, atunci cel de-al treilea câmp e hărăzit cuvintelor „ceea ce eşti mai cinstită
5
Iustin, Dialog cu iudeul Trip hon, 86, 2.
6 Eusebiu, Istoria bis ericească, I, 3, 7.
7
M . Schmaus, ,,Ămter Christi", Lexikon fiir Theologie 1111d Kirche I, col. 457- 459; Alfaro, ,;Die
Heilsfunktion Christi als Offenbarer", în Mysterium Sa/utis 3/ 1 (pp. 649-71 O), p. 680.
s Cf W. Braunfels, art: .,Mari a, Marienbild", în Kirschbaum . (Hg.), Lexikon der christ/icl1e11
lkonograp /;ie 3, co l. 154--198. •
9
V. I. Antonova- N. E. lvlneva, Catalogul .. . I, p. 328 (nr. 273 , ii. 288).
10
fbid., TT , p. 77 (nr. 439, ii. 22, p. 135 (nr. 522, ii. 35)).
11
Jbid.. II, p. 259 (nr. 692 , ii. 96).
 Altarul Banatu/11i

decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănarea decât serafu11ii" . El o arată pe

Maica Domnului cu Prnncul Hristos î~ braţe în faţa unei stele cu opt raze alcătuite
din dou ă stele romboida le suprapuse. In să steaua cu opt raze nu este înscrisă, ca la
„Rugul nears", într-o roză, ci într-un cerc luminat de raze. Cele nou ă cete îngereşti
din funJal oferă în conţinut, chiar dacă nu şi iconografic, o corespondenţă cu îngerii
vizibili schematic în steaua cu opt raze.
Înainte de ·a aborda ultimul şi cel mai important model iconografic pentru
înţelegerea icoanei noastre, trebuie spus ceva despre atributele . Maicii Domnului.
Ele toate trimit spre ea nu ca spre un model al virtuţii etc. , cum s-a întâmplat în
Occident încă de foarte timpuriu, ci ca spre „Theotokos", Maică a Domnului sau
„Născătoare-de-Dumnezeu". Prefigurări tipologice vechi-testamentare mai cu seamă
sunt interpretate în Imnul „Acatist" şi în celelalte poezii liturgice ca model · al
Născătoarei-de-Dwnnezeu: rugul din care vorbeşte Dumnezeu şi în care arde focul
Dumnezeirii fără a-l mistui; vasul cu mană; ,,norul luminos" ; scaunul lui D„mnnezeu;
palatul şi templul lui Dumnezeu; cortul său sfânt; chivotul legii şi lăcaşul lui
Du1nnezeu. Ea poate fi numită şi „cer" sau „mai încăpătoare decât cerurile", întrucât
ea cuprinde pe Dwnnezeu în trupul său, circwnscrie în sine pe Cel necircumscris,
mărgineşte întru sine pe Cel Nemărginit. Mereu este vorba de faptul că în ea se
petrece misterul luifinitum capax infiniti.
Întrucât în Fecioara Maria este vorba mereu de Dwnnezeu, dat fiind că în aproape
toate icoanele e_i ea este reprezentată cu Pruncul Hristos, graniţa dintre imnul adus
lui Hristos şi cântarea de laud ă închinată Născătoarei-de-Dumnezeu e fluctuantă.
Aşa se face că hristologia ortodoxă,}nvăţătw-a despre cele două firj ale lui Hristos în
unitatea aceluiaşi Ipostas, minunea Intrupării e cântată mai mult în imnele închinate
Născătoarei-de-Dumnezeu (,,Theotok"-iile celor 8 glasuri din „Octoih", de exemplu).
!,a fel de fluctuantă e şi graniţa dintre icoana lui Hristos şi icoana Maicii Domnului.
In virtutea acestei strânse legătw-i, a acestei cvasi-identităţi, laudele lui Hristos pot
fi transferate asupra Maicii Domnului. Astfel, rugăciunea „ Vrednic şi cuvenit lucru ... "
a anafora lei euharistice s-a transformat în „ Vrednică eşti " (,, Cuvine-se cu
adevărat ... ") sau „Axionul" Dum nezeieştii Liturghii.
Exact aşa cum imnul liturgic :, Cuvine-se cu adevărat" e o transferare către Maica
Domnului a unei rugăciuni către Dumnezeu, tot aşa şi icoana „Rugului nears" e un
transfer al elementelor unei icoane a lui Hristos asupra ·unei icoane a Maicii Domnului.
Mai exact, transpuse sunt „locurile comune" iconografice ale tipului icoanei lui
· Hristos "Spas v silah" (,,Mântuitorul între puterile îngereşti - Domnul Slavei"). Şi
aici şi acolo întâlnim steaua cu opt raze ce trimit la cea de-a opta zi a creaţifi; steaua
e simbolul lui Hristos; căci Hristos este „steaua lui Iacob" (Numeri 24, 17). In acelaşi
timp, după Inmul ,,Acatist", Maica Domnului este „steaua ce oglindeşte soarele".
Din acest motiv, steaua poate deveni dintr-un simbol al lui Hristos şi un simbol al
Născătoarei-de-Dumnezeu .
Catalogul icoanelor Galeriilor Tretiakov citează o lucrare a lui A. N. Vinogradov
în care culoarea verde a rombului interior e interpretată drept culoare a rngului
(tufişului), iar roşul drept culoare a focului . Această interpretare a găsit un larg ecou
în literatura de specialitate. Dar rombul interior nu este întQtdeauna verde; adeseori
el este albastru. In ce mă priveşte , şi eu consider albastrul drept culoarea originară,
ca în cazul culorii veşmânh1lui lui Hristos din icoana „ Spas v silah" care pe icoanele
Icoana „Rugul nenrs " 13
mai recente apare adeseori ca verA de, atunci când uleiul care acoperă icoana se îmbibă
de particule de fum şi tămâie. In orice caz, rombul interior nu es te nicidecum o
redare a tufi şului rugului. Altfel n-ar fi presărat cu stele, ca pe multe icoane ale
„Rugului nears" 12 • Cu icoana „Rugului nears" se repetă un procedeu pe care-l
c unoaştem de la reprezentarea Mielului: prefigurarea (typos-ul) vechi-testamentară
c desfiinţată de figura lui Hristos, adevăratul Miel al lui Dumnezeu (Canonul 82,
uinisextum). Astfel, după interpretarea Sfinţilor Grigorie al Nyssei şi Ioan
Damaschinul, rugul care ardea şi nu se mistuia era o prefigurare a Maicii Domnului 13,
care este împlinirea preînchipuirii vechi-testamentare. Astfel, icoana rusească târzie
a „Rugului nears" e paradoxal mai aproape de principiul originar al iconografiei
decât modelul ei iconografic mai vechi, care şi-a păsh·at locul său pe icoana „Rugului
nears" în colţul din stânga, sus. Maica Domnului nu apare în rug, ci este rugul cel
nears; în ea este focul, în ea este Dumnezeu.
Icoana „Rugului nears" e întotdeauna şi icoana unei vederi a lui Dumnezeu. Ea
lasă să se înţeleagă faptul că modelul ei iconografic e cealaltă imagine importantă a
unei vederi a lui Dumnezeu: icoana eshatologică a lui Hristos ca „Spas v silah ". De
aceea, şi aici şi acolo, în stea au fost schiţate schematic figuri de îngeri. Şi aici şi
acolo întâlnim culorik albastru şi roşu, în icoana „Rugului nears" ele apărând în
versiunea obişnuită pentru Maica Domnului. Important înainte de toate însă, c faptul
că atât pe o icoană cât şi pe cealaltă în câmpul roşu al rombului interior se văd cele
patru fiinţe ca simboluri ale Evangheliştilor. Efe corespund aşadar vederii lui
Dumnezeu a profetului Iezechiel.
Icoana „Rugului nears" a apărut, aşadar, în strânsă legătură cu icoana
„Mântuitorului între puterile îngereşti" . Ea este aproape identică cu o icoană a lui
Hristos. Tocmai prin înaltul ei grad de abstractizare, străin icoanelor timpurii, şi
prin „excesele" ei simbolice care readuc venerarea Maicii Domnului în direct contact
cu adorarea tui Hristos, ea evidenţiază bine specificul ortodox al venerării Maicii
Domnului. In Ortodoxie, venerarea Maicii Domnului rămâne totodeauna
„theotokologică' ~ şi ca atare un aspect special al hristologiei, niciodată pur
,,mariologică" , ca în Occident. Cu toate acestea; pe lângă deosebirile exterioare,
există şi una adâncă, esenţială. Hristos în „ Spas v silah" e întotdeauna Cel
transcendent, Cel-cu-totul-altul. Altfel stau lucrurile însă cu Maica Domnului, cu
toată distanţa şi veneraţia. Atunci când imaginea rugului nears din catedrala
Proorocului Ilie din Jaroslav I - ce-i drept, în versiunea ei originală, redată în colţul
stânga sus al icoanei noastre a „Rugului nears" - ne întâmpină în altai- 14, imaginea
Maicii Domnului dobândeşte aici o legătură limpede cu Euharistia. Această legătură
o primeşte „Rugul nears" şi într-o rugăciune de primire a Sfintei Cuminecături a
Stăntului Simeon Noul Teolog: ,,O minune neînţeleasă! Mă împărtăşesc şi nu mă
ard, ci mă răco~esc, ca rugul odinioară, ce ardea şi nu se mistuia!"

Traducere. şi prezentare de
diac . IOAN I. ICĂ jr.

12
Cf V. N. Lazarev, Moskow School of Pai11ting, Moskow, 1980, ii. 22, 27, 39. .
13
Gregorios Nysses, De vita Moy sis, PG 44, 332; Ioannes Damascenos, Contra calomniatores sacr11m
imagi1111111 II, 21 ; III, 22 .
14
. N. V. Pokrovski, ,, Fresce în biserici vechi greceşti ş i rnseşti" , în: Lucrările celui de al 7-lea
Congres al arheologilor în larosla vl (rusă) , 1887, Moscova, 1890, p. 260.