Nae Ionescu

A fi bun roman

ntmpinarea, plina de dorina sincera a unei lmuriri, pe care colegul

meu de nvmnt, d. prof. Frollo, a publicat-o n aceasta foaie n aprarea
romanilor catolici, ne da prilejul sa revenim asupra unor chestiuni pe care noi,
la Cuvntul, le socotim drept fundamentale.
D. Frollo se ntreab surprins si, oarecum, ndurerat: de ce i de unde
ndrjirea unor cercuri ortodoxe mpotriva romanilor de confesiune romano-
catolic? Adica cum, un catolic nu poate fi un bun roman? i nici nu mai
ateapt rspunsul; caci dreptatea atitudinii d-sale ii apare ca evidenta.
La prima impresie desigur! Dar numai la prima impresie. Caci, n fond,
chestiunea aa cum e pusa de d. Frollo, i n genere de toi romanii catolici sau
numai catolicizani, este cu mult prea putin precisa pentru a putea contribui la
lmurirea problemei.
n adevr, orict de paradoxal s-ar prea, toi romanii catolici sunt n
msur a raspunde victorios la ntrebarea daca un catolic poate fi un bun
roman. Niciunul nu se oprete la chestiunea mai simpla dar cea relevanta
daca un catolic poate fi roman. Et pour cause! Caci a fi bun roman este, sub
raportul etnic i spiritual, mai putin dect a fi roman pur i simplu. Dar ceea
ce n adevr atinge miezul problemei noastre, nu e chestiunea bunului roman,
ci a romanului.
Sa ne lmurim. Bun roman este o noiune foarte vaga, foarte complicata
i foarte confuza. Ea nchide un element de valorificare morala, unul de
ncadrare politica, i n ultima analiza, unul de apartenenta spirituala.
Bercu Solomon, din trg de la Pacani, care muncete de diminea
pn-n noapte, care i pltete regulat birurile i e respectuos cu legile tarii,
care a fost n rzboi i i-a mplinit nsrcinrile cu convingerea ferma ca e
dator sa o fac, este desigur un bun roman.
Samuel Micu, crturarul ardelean care a mers dup nvtura la Roma,
a adus de acolo dovada latinitii noastre i a contribuit ca nimeni altul la
definirea, la delimitarea contiinei noastre naionale, este iari un bun
roman. i tot asa, pentru a ne tine n istorie:
Ion Bratianu-tatal care a construit armatura statului romanesc modern
i urmrit, cu o putere vie inca n copiii lui, nstpnirea romanilor asupra
statului i avuiei din cuprinsul lui, a fost un bun roman.
 Buni romani toi aceti trei, fara indoala. Dar i romani? Aici e nodul
chestiunii. Sa nu mai vorbim de Bercu Solomon, sracul.
Desi poate cel mai patetic dintre toi. La el situaia e clara: bun
roman, adica: bun cetean al statului roman, n cea mai larga accepiune a
cuvntului. Pentru asta, insa, nu e nevoie sa fii numaidect roman, nu? Dup
cum nu e Bercu Solomon; desi nu este exclus ca acesta sa fi murit n rzboi, cu
linitea detaat i lipsita de retorism a celor care au contiin mplinirii unei
datorii fata de o realitate colectiva care ii nglobeaz i ii depete.
Cazul lui Samuel Micu e ceva mai complicat. Clugrul acesta papista
este unul din ctitorii contiinei romneti. S-ar putea oare pune la ndoial
romanismul lui? i totui, se poate. Eu nu vreau sa cercetez aici daca Samuel
Micu a fost sau nu roman cu adevrat. Cred insa ca pot afirma ca nu e nevoie
sa fii roman ca sa faci ce a fcut Micu.
Iat, mai anul trecut ne-a cercetat aici n Bucureti un englez, colonelul
Wedgwood. Wedgwood este un englez de batin. Neamul lui fabrica porelanuri
de vreo doua sute de ani. Colonelul nostru este insa ziarist. Poate ca putini
oameni au fcut pentru contiina etnica i pentru naionalismul evreu, cat a
realizat Wedgwood, acest struitor i ndrtnic militant al sionismului. Care e
insa situaia lui?
Daca ar fi locuit n Palestina, ar fi fost, desigur, un bun evreu. Este el
insa pentru asta i evreu? Evident, nu!
Iat, deci, cum cazul lui Samuel Micu devine irelevant.
Mai ramane cel al lui Ion Bratianu-tatal. Exemplul colonelului Wedgwood
este i aici hotrtor. S-ar putea totui ca el sa nu epuizeze fondul chestiunii;
de aceea vom insista.
E incontestabil ca Ion Brtianu a voit sa fie roman. A voi sa fii roman nu
nseamn insa i a fi roman. A fi roman nseamn o stare naturala, o formula
de echilbru a existentei din care decurg, prin nsi desfurarea vieii, anumite
forme. Un bob de grau, daca il ngropi n pmnt, la umezeala, ncolete i da
fir. Un anumit fir, cu o anumit dezvoltare, necesara, mai dinainte determinata
de nsi structura bobului de grau. aa se petrece i cu romania noastr. A fi
roman nseamn a avea o anumit plmada, din care decurg cu necesitate
absoluta anumite atitudini i gesturi. Voina noastr nu are nimic de zis n
aceasta mprejurare; pentru ca noi nu ne putem depi n chip normal pe noi
nine dect ncetnd a mai fi noi nine.
Prin urmare: Ion Bratianu-tatal a construit statul nostru modern. Este
acest stat n adevr romanesc? Daca da, atunci, desigur, Brtianu a fost n
adevr roman. Dar daca statul nostru modern nu e cu adevrat romanesc?
Atunci lucrurile se schimba: Ion Brtianu a fost bun roman, adica a avut cele
mai bune intenii pentru poporul i statul nostru.
Dar roman nu a fost. Dup cum nu e grau smna care sfrete
prin a purta un spic de orz.
Iat deci adevratul cadru al problemei. Catolicii romani revendica
pentru ei calitatea de a fi buni romani. Es ist zu viel des Guten. Noi ne-am
mulumi numai cu rspunsul la o ntrebare mai modesta: Buni romani putei
fi si, desigur, suntei. Suntei insa i romani?
30 Octombrie 1930

SFRIT