it

co

29000

CRIZA BISERICKASCA
DE

SPIRU C. HARET

BUCURETI
Inst. de Arte Grafice. CAROL GOBL S-sor I. St. Rasidescu
16, STRADA DOAMNEI, 16
1912.

7.:171.-riz
,1

31.617

CRIZA BISERICEASCA
DE

SPIRU C. HARET

-.0.-"ftM

BUCURETI
Inst. de Arte Grafice CAROL GOBL SSOT I. St. Rasidescu
STRADA DOANNE1,16
1912.

Scriu paginele acestea, Inca sub impresia pe care mi-a ldsat-o

modal cum s'au desAsurat de an an ineoace criza bisericeascd.
Mi-a trebtit multa stiipanire de sine-mi ca s4 ma fin de angajamental ce-mi tuasem, de a ma abgne dela orice amestec
papa 1a terminarea crizei. Continude provocari ale d-lui Anion
41 ale presei conservatoare, care deveneau din ce in ce mailin-

draznetel cu 'Mt captit(uz mai mutt siguranta a nu vor aved

raspuns, puneau de id rabdarea mea la o grea incercare. Dar 41
mai greu mi -end sa asist in cele ce se petreceau, sd vad prapastia sere care se merge, 41 sa nut pot face ninac.
Acum C41 tot raul ce se patea face s'a facut, scrierea aceasta
nu mai are alt obiect decdt de a stabill responsabilitatile.
Am o datarie catre mine insa-mi si fag de opinia publica ca

sa o dau la lumina, cad tacerea mea ar insemnd ca recunosc

ca intemeiate invinovatirile pe cari mi le aduc adevaratii vinovett, 41 ea an lrm nimic de critical in purtarea tor. D-1 Anion va

puled veiled din cele ce expun ad, ea Baca partidul liberal ar

/1 voit sa dual o campanie cat de energic4 $1 de violenta in
chestia bisericeascd, aver) elemente in abundentd, pe cari i le
procurd zi cu zi insu4i d-1 Anion. Nu a facut-o pentru motive
de o ordine Malta, pe cari este regretabil ca nu toti cei ce pretind sa conduce Para sunt in stare a be inteleagd. 5i dadi o
fac eu acum, nu este de loc ca sa turban beatitudinea d-lut
Ministru. in convingerea ce are ca a fost cu deosebire indemdnails ,ci fericit in rezolvirea cr4zei. Chestiile acestea 'sunt prea
marl pentru ca amoral propriu at cuiva sa alba vreo intportanta
intr'insele. par responsabilitafile trebuesc stabilite, ,si inviltdmintele trase.

Scriu pe raspunderea mea; ford sa ascund nimic i lard sa

menajez pe nimeni din acei cari nu au dreptul sa fie menajafi,
cu acrd mai mull ca nicta el nu" m'au menajat pe mine. Dacd
voia provocti vreo suparare prin aceasta, tmi va pared rau; dar
parerea mea de Mu va fi atenuata prin mulfumirea de a fi incetcat sa fac cevd lumina. Prea, de matte on am vazut cum.indulgenfa sau indiferenfa permit ca sa se creeze aureole lmprejurul unor oameni cari ar fi- meritat cu total altcevd.
S. C. H.

CRIZA BISERIQEASCA
Acei cart n'au deck o cunostinta superficialk despre criza
bisericeasca, socotesc ca inceputul ei a fost in ziva de 12 Octomvrie 1909, cand fostul Episcop de Roman, Oherasim Safirin,

a inceput rasvratitea sa, aruncand asupra Sf. Sinod cunoscuta

sa anatema. In realitate, criza este mult mai veche, si are o insemnatate mult mai mare, decat aceea a unui act nesocotit al
unui chiriarh oarecare.
Au vorbit si au Scria in chestia aceasta toti cei chgmati si nethemati ; au discutat-o si au judecat-o oameni can nu aveau nici
o ideie despre &Ansa it an comentat canoanele teologi de ocazie
can nu le citisera nici data si can nu le citeau nici macar atunci
cand le discutau; s'au facut si s'au desfa'cut legi, pentruca peste

doua saptamani sal fie nevoe dela a se gandi la b noun prefacere; si peste toate acestea, s'au batjocorit capii bisericei cu o
fu'Oe de salbateci, pans si de aceia a caror datorte era de a apark prestigiul Bisericei.
Am fost amestecat de aproape in multe din evenimentele acested ; am avut si o insemnata parte de actiune in desfAsurarea for.

Ca atare, am fost si eu atins de atacurile acelora cart, sub pretext de interes pentru Biserica, gasisera o asa de buns ocazie
de a da curs liber pasiunilor for politice, sari nu aveau nimic
a face cu interesele- Bisericei. In genere, nu am raspuns de loc,
sau foarte putin la aceste atacuri, si numai atat cat era necesar
pentru a apara punctele mele de vedere. Chestia era destul de in,
semnatA pentru ca sa-mi absoarba toata atentia si sa uu-mi mai
lase timp ca s ma ocup si de ceea ce ma privea in mod personal. Mai tarziu, a fost o alts cauza care mi-a impus obligafia
de a nu intra in discufie inainte de a se da o solufie, sau cel
putin o aparerita de solutie crizei bisericesti. Nu am iparasit

insa nici data $i nici un singur moment, punctul meu de vedere

in chestia aceasta ; din contra, cu cat evenimeniele se desfasurau,
cu atat devenea mai evident pentrA mine ca linia de purtare pe
care o urmasem era cea buna, $i astazi am aceasta convingere
mai mult decat oricand.
Acum a venit vremea ca, la randul meu, sa cercetez in intre,
gimea for cele petrecute si sa judec cu toata asprimea pe care
o merits pe aceia cari, amestecand urije, ambifiile sau neprice-

perea for hie chestie atat de pericuIoasa, au facut ca lucrurile sa iea fafa pe care au luat-o. Obligafia ce-mi impusesenf,,
de buna voia mea, de a nu intervenl in discutie a incetat, nu din
cauza provocarilor d-lui C. C. Anion, de cari nu am finut seams,
ci pentru ca acum cunoastem in fine /Rasura a ceea ce stie ai
poate sa face partidul conservator in chestia biserichsca. Voiu
expune dar si voiu explica tnulte lucruri ramase pans acum neintelese de cei mai multi, si voiu uza nu a.tata de dreptul meu

de aparare, cat de dreptul de a judeca $i a cere socoteala altora de ceea ce au Mut.

Discutia aceasta se va imparti in patru capitole distincte: until

care va privi legea sinodala; altul, afacerea Gherasim Safirin

propriu zisa ; at treilea, chestia procesului sinodal din lunie
1911; iar ultimul se va ocupa de cele ce au urmat, $i probabil
vor mai urma, dupa. dansul.

Chestia legit sinodale.

Trebue sa inteleaga once om cu d9apta judecata cal chestia
bisericeasca are pentru not o,insemnatate capitall.
Viafa I3isericei a fost la not totdeauna amestecata in mod a0

de intim cu viata poporului, incat toate cauzele can 'au inflr

entat inteun mod oarecare asupra unuia s'au resimtit inteun
grad egal $i asupra celeilalte. Poporul de jos mai ales, (imp de
secole a fost calcat in picioare, $i nu a gasit cel mai mic, sprijin nici Ia Domn, nici Ia boeri, nici Ia nimeni. In mijlocul suferintelor lui, Boar la popa dace mai gases ceva mild, sfat si man-

gaered Dar si bietul preot, cu tot caracterul lui sacru, nu sta

Mai bine decat pastoritii sat, caci si el era jefuit si maltratat
ca $i cel din urma taran. S'au stabilit dar cu vremea intre popor
ai cler legatura nedisolubila pe care o determine' suferintele co-

mune, pe Tanga aceea care rezulta din sentimentul sincer religios al oamenilor si chiar din lipsa de cultura intelectuala ,a
preotului, care-I apropia si mai mutt de cei in mijlocul carora
traia.
Astazi, sand se pune in mod ass de gray problema prefacerii
cu orice pre si in cel mai scurt timp posibil a starii de decadenta intelectualA, morals $i economics a poporului de jos,
omul de stat trebue sa inteleagal ca o problema atat de grea nu
se poate rezolvi decat punandu-se in miscare toate forfele sociale care pot servl la aceasta, Intre acestea, in prima linie vine
' clerul, din cauza legaturilor sale cu poporul, a prestigiului pe
care -1 are in ochii lui prin caracterul sau sacru si a puterii de
acfiune pe care .i-o da gradul sau de cultural relativ inaintata
fata de aceea a poporului insusi. $i clack' chiar clerul, pentruca
sa poata raspunde cu vrednicie la o asemenea chemarq, are nevoe ca sa fie ridicat din toate punctele de vedere, urmeaza ca
datoria oamenilor de stat este ca sa lucreze pentru aceasta ridicare.

Aceste lucruri sunt ass de evidente, in cat nu sufera discutie.

$i cu toate acestea cand eu am intreprins sa lucrez in sensul a-

cesta, s'au gasit oameni cari sa nu le priceapa. Caci sunt

$i

bameni de aceia cari au pretentia sA conduca Cara, dar cari nu

sunt in stare sa se ridice mai Presus de ingustimea intereselor
de partid, $i cari nu-si pot inchipul ca poate cineva sa fie preocupat de interesele tarii, independent de folosul ce poate trage
el sau partidul lui.
Daca insa obiectivul ce urmAream nu putea suferl critica, ar fi
putut sa se discute daca mijloacele ce puneam in miscare erau
celg mai potrivite pentru atingerea acelui obiectiv. Dar adversarii
.mei nu au falcut ash. Ei au scoborit -discutia pe tarimul josnic
al personalitatilor, $i m'au acuzat ca scopul actiunii mele era de
a-mi face partizani, La nici un moment nu au fost in stare sa
dovedeasca ceea cg spuneau, nici sA citeze un singur caz in care
.eu a$ fi cautat sa ma folosest pentru mine de simpatiile ce puteau sa se fi produs in jurul actiunii mele. Dar eu sunt in drept
sa acuz pe acuzatorii mei ca, au fpst lipsiti si de inteligenta necesara pentru a pricepe rostul acelei actiuni, si de onestitate politica cand s'au servit de invinuiri pe cari Ie stiau bine ca sunt
neadevarate, si de lipsa de patriotism, pe cats vreme au cautat

sa stanjeneasa d lucrare din care avea s rezulte Inaltarec neamului insusi.

Adversarii acestei miscari, printre altele, au invocat lipsa de

cultura a preotilor, mai ales a celor dela Ora, care i-ar face
improprii pentru o asemenea chemare; ba mergeau si mai de-.
parte, atribuindu-le un nivel moral cu totul scazut. SA se van,.
pre exemplu, cele ce spunea pe socoteala Ior d-1 Maiorescu, cu.
,ocazia faimoasei sale interpelati din Senat dela 24 Ianuarie1908,
cand nu se sfia sa-i prezinte tarii ca pe principaliiMfauritori aii
rascoalelor din anul precedent.
Cg clerul nostru nu este Inca beea ce.trebue sa fie, cine a
contesteaza? El insusi o recunoaste si tupta ca sa se ridice acolo unde trebue. Dar cine iarasi poate contests ca clerul, cu.
toate iipsurile lui, este totusi singurul care? Impreuna cu corpul
didactic-rural, reprezinta patitra cults la tars, singura la care to
pofi gandl cand e vorba sa Intreprinzi o opera culturala? Fars
indoiala a opera aceasta se va face mai bine atunci cand clerul

Inpsi va fi mai cult; dar Ora atunci, ar fi criminal s stain!

cu ,bratele Incrucisate, si sa nu-I utilizam nici in masura in care
poate fi util, chiar in starea in care este.
Scaderile de cari sufera clerul au explicarea for in trecutul
del dureros, care abia s'a Inchis, si care nu se putea sj nu lase
urme.

In prima linie, trebue puss starea de depending absoluta in

care se afla Biseiica fata de puterea civila. Cei cari astazi de-clams cu gesturi mari contra ingerinfei Statului in afacerile bisericesti s# deplora vremile de alts data cand, pretind ei, Biserica_
era neatarnatI si de sine statatoare, ar face bine sa cunoasca.
lucrurile Mai de aproape, Inainte de a vorbi despre ele. Astazi
Mitropolitii si Episcopii nu sunt destituiti, surguniti,omortti sau.
arsi de vii, cum erau alta data din capritiul toricarui aventtirier
ajuns pe tronul tarii. kstazi nu puterea civila, ci singuri chiriarhii numesc si revoaca personalul biserices; ei singuri administreaza etparhia for in tot ce priveste afacerile curat bisericesti,, iar intervenfia Statului este strict IitnitatA prin Constitutie-

si prin legi organice. Altar-data Domnul faces tot, si se poate

Inchipui ce urmari era sa alba un asemenea regim, cand Domnul se schimba la fiecare doi-trei ani, era de cele mai multe on
un strein luat dela cine stie ce taraba de negustor si nu avea.

decat un singur gaud: sa-si recapete cu dobanda male banii ce

platise ca say i se dea Domnia.
Cat pentru clerul de jos, el era jefuit si maltreat in chipul
cel mai neauzit. Dela Domn pans la cel din urma zapciu, dela
Mitropolit si Episcop pang. 14 cel mai de jos egumen grec,
to ti aveau dreptul sa-I despoae, si nu lipseau de a se folosi cut
mare prisosinta de dreptul acesta; si pe langa aceasta, preotul
plates dijma proprietarului si muncea pe mosia lui, ca si oricare

alt gran.
Cat pentru gradul lui de eultura, ce sa mai zicem ? Era destul
sa stie sa citeasca silabisind si sa pIateasca Episcopului suma
ce i 'se cerea, pentruca oricine sa se fad. preot. Cand un Domn
se gases care sa oblige pe candidafii la preotie sa 1nvete timp
de 40 de zile intelesul tainei bisericesti 1nainte de a se preotl,
-'el era considerat ca un reformator. Marele Veniamin Costache
cel dintaiu s'a gandit sa Infiinteze un seminar, pentru instrut$ia
viitorilor preofi, iar Regulamentul Organic a impus a se tail*
cafe unul in fiecare eparhie. Dar masura aceasfa nu a lost vazuta cu ochi buni de cei mai multi chiriarhi de pe vremea aceela.

Seminariile nu se Infiinteaza decat tarziu, in condifii rele,

chiar dupa infiintarea lor, Mitropolifii si Episcopii continua a
hirotonisl preofi sute de gramatici si fircovnici in stare de Zea
mai desavarsita ignoranta. Cat pentru seminarii, pink' la masurile drastice luate de d-1 D. Sturdza in 1886, ele au continuat a
fi unele din tele mai rele si mai decazute scoli din fara.
In conditiile acestea, este usor de inteles, nu numai starea
de decadenta in care se afla clerul nostru, dar si imposibilitatea
ca ea s Inceteze grabiric, orice masuri s'ar fi luat.
Dintre preofii hirotonisifi in conditiile aratate mai sus, cei
mai multi au disparut ;, dar atmosfera in care au trait ei si traditiile unui (recut de mai multe on secular nu se sterg ass de
lesne, si nu sunt de vina cei de ail, data intr'o masura din ce
in ce mai mica, se gasesc Inca Invaluiti inteinsele.
Dar oamenii politici, in loc sa declame fara rost, si de cele
Mai multe on si fara competinta, asupra decadentei Bisericei,
sunt datori sa punk mina la lucru, ca s'o ajute sal iasa din a-,
ceasta stare, sau cel putin sa lase in pace pe aceia cari lucreaza
in acest sens.
Este foarte trist ca el 'nu au infeles lucrul acesta. Din vremea

10

Divanurilor Ad-hoc, chestia bisericeasca nu a mai fost obiectul

de preocupare pentru oamenii nostri de stat, decat pe apucate,
in mod intamplator si trecator, $i attinci cand cafe o afacere
rasunatoare putel da speranfa de a se rasturna vreun guverrhe
In tot acest lung interval de 55 de ani, nu cunosc deck singur
pe d-1 D. A. Sturdza, -care sa fi privit ahestia bisericeasca ca a
chestie de stat de prima ordine. Incolo, cei mai multi cttgetatr
la fel cu cel care zicea: Trebi popesti ; certe calugaresti ; pe
not nu ne privesc".
Acum am ajuns s platim aceasta nepasare, si daca.' nu ne vont
deschide ocftii, avem s o platim $i mai scump in viitor.

Oricat a$ fi fost de vinovat si eu alts data de o asemenea

ignorare a chestiei, era imposibil ca, dupa aproape zece ani de
minister, s nu ajung a-mi da seama de raspunderea care ar
fi apasat asupra mea, daca nu as fi cautat sa fac ceva in folosul
Bisericei, in situafia grea in care se afla.
Este Inecontestat

ca.'

dela 1866 s'a facut deja mult pentru

dansa. Constitufia si legea sinodala din 1872 au asigutat independenta ei si au precizat locul ei in Stat. Soarta materials a
preotilor a fost imbunatatita. Seminarele, deli imputinate, au
devenit scoli serioase. S'a infiintat Facultatea de Teologie, deli
am de facut rezervele cele mai formale in privinfa contributiei
ce a adus ea la ridicarea Bisericei. S'a infiintat Casa Bisericei,
adevarat minister bisericesc, pentruca trebile bisericOti, lasate
pans dhinci in cea may deplina parasire, in grija celei mai neinsemnate din Direcfiile Ministerului de Instrucfie, sa poata fi
tratate cu toata autoritatea si ,competinta cuvenita, si pentruca
sa se dea atenfie administratiei averilor Inca ramase pe seama
c,ultultii, de cari pans atunci nimeni nu se ingrija.
$i cu toate acestea, este cert ca simtul religios scade in popor,
si ca inaltarea fondului moral determinata de conditiile mai moderne ale societatii romanesti uu este deajuns pentru a compensa efectele acelei scaderi. Ask dar intervenirea Statului pe
caile de pans acum nu era de ajuns, si mai erau si alte cauze
de cari trebuia sa finem seama in problema bisericeasca.
Convingerea mea este ca doua sunt cele mai insemnate din
aceste cauze.

11

Prima este ca, la noi, preotul nu cauta sal 'exercite influenta

sa prin toate mijloacele pe can le are Ia dispozifie. In afar de
serviciul lui carat religios, care numai la anumite zile si numai
pentru cateva minute '11 face sa calce in casa taranului, preotul
nu se intalneste cu dansul decat Intamplator, 14 culesul porumbului sau pe stradele satului. Nu-1 vedem insa intervenind cu
vorba, cu sfatul sau cu dojana in toate imprejurarile %ietii omuIiii, la necazuri ca si la bucurii, pentru a-I ajuta sal iasA din o
nevoe, pentru a-i da o indrumare buns, pentru a-1 incuraja' la

bine, pentru a cauta sa-I indrepteze de o apucatura !ea. Prin

chemarea sa religioasa,prin autoritatea ce are, prin situatia independents Icle care se bucura, prin cultura hiai deosebita pe care

co are fats de ceilalti locuitori, preotul are putinta, si adaog ea

are datoria, de a-si exercita influenta lui la tot momentul si s
fie factorul cel matiputernic in progresul social, pe toate caile
farA exceptie. Preotul care nu-si intelege astfel chemarea sa, se
face vinovat de neindeplinirea datoriei sale, si devine o inutili-

tate socials, iar soarta inutilitatilor se stie care este pans in

cele din urina.
In Transilvania, Oa. acum case -zeci de ani, si clerul, si po-

porul, se aflau intr'o stare de decadenta si mai mare decat la

not. Dar reformele lui $aguna au dat clerului si presfigiul, si
situatia mores care i se cuvenia, iar clerhi la xandul sail, puitandu-si activitatea in serviciul intereselor bine infelese ale popoxuIui, a determinat imbunatatirea, nu numai a starii lui moxale si intelectuale, dar si a celei economice.
Tof ass a fost si in Bucovina.
In Biserica catolicA, este cunoscutA imensa autoritate si influenta covarsitoare pe care o.are ea asupra.vietii lumii catolice,
sub toate formele ei. Poate cineva sa contesteze ca aceasta situatie exceptionala Biserica catolica nu o datoreaza staruintei si
inteligentii cu care ea cauta sail Intinda actiunea so pretutindeni uncle crede ca poate fi de folos credinciosilor ? Departe de
a-si margin' activitatea numai la altar si la amvon, preotut ca.
tolic se face crescator de copii, fundeazA si conduce institufii

de binefacere de tot felul, se preocupa de paza regulelor de

igiena, merge pans a da sfaturi si indemnuri pang. si in executarea luorarilor agricole. Cine va cuteza sa zica ca activitatea
preoteasca astfel inteleasa este, in dauna prestigiului Bisericei

t2
catolice, sau nu este spre cel mai mare folos al credincio0or ?
Si ce alts este aceasta decat activitatea cateia la not unii
dat, numele de activitatea extrabisericeasca,` i pe care o hulesc
cu atata Inverunare cei cari nu Inteleg, sau nu vor s inteleagai
rostul ei? Au fost chiar unii chiriarhi can gaseau cA preotul
trebue s se margineasca numai la altar, si ca munca depusa de
ei in. serviciul cauzei economice era serviciu adus lui Mamona ;
uitau cA i Christos se ingrijea i de hrana trupeasca a celor
care -1 urmau, si flea pentru ei minunea inmultirii ptinilor i
petilor.

Dar este inutil ca sal insist mai mult asupra acestor lucruri.
Folosul cel mare care rezulta nu numai pentru popor, dar chiar
pentru Biserica, din modul acesta de a se Intelege rolul ei social este asa de evident, in cat se impune de sine pentru rice
om care nu este dominat de idei preconcepute. Iar cat pentru
cei can au interes ca sa nu fie convini, este inutil sA vorbini
mai mult.
Cat pentru mine, aceste motive le-am gasit a0 de hotaritoare,
in cat nu am stat un moment Ia ganduri de a sprijini aatilunea
socials a preofilor inteleasa In felul acesta, convins fiindca prin
aceasta nu numai pun in serviciul miscarii economice o forts
foarte mare, dar ca aduc si Bisericei un serviciu eminent, contribuind la eOrea ei din, starea de izolare de plank' acum.
Ad insa actiunea mea nu putea fi decat, foarte marginita, i
nu se putea vcercita decat cu muIte precautiuni ; caci, daca jInvafatorii depind direct de Minister i pot priml Indrumari directe dela dansul, nu este tot aa cu preotii, can nu depind decat
de chiriarhii lot. De aceea rolul meu s'a mArginit Intru a ms.
sill sA fac ca modul mleu kleivedere sa fie adoptat si de chiriarhi,
lAsand ca fiecare din ei In eparhia sa sa hotarasca singur forma
si gradul de desvoltary pe care sal o des acestui fel de activitate
preoteascA.

A doua cauza importanta a situafiei nesatisfacatoare in care

se aflA Biserica, sta in modul cum a fost organizata institufia
Sf. Sinod prin legea din 1872.
E adevarat ca legea aceasta nu a fost in mare parte decat o
urmare a starilor de lucruri de, mai inainte. De cand se tine

13

minte, clerul inalt dela noi, arhierei, episcopi 5i mitropoliti, s'a

considerat ca facancj grupa cu totul separate de clerul mirean.
Nu era intre d'ansele alts legAturA cleat aceea a nenumaratelor
5i grelelor poveri, a loviturilor $i umilintelor de tot felul pe cari
aveau s le sufere preofii. Lipsea insa intre unii Si altii orice
legaturk sufleteascA, orice chip de a uni, silintele celor de sus
5i ale celor de jos in Tolosul Bisericei 5i al pbporului. Unii aveau
numai dreptur de a comanda, ceilalti numai pe aceea de a se
supune 5i a suferi.
Legea din 1872 a consacrat aceasta situatie, tonstituind o singura autoritate bisericeascA, Sinodul, compus exclusiv din arhierei, episcopi $i mitropoliti, Tot restul clerului, mirean $@ monahal, a fost exclUs din aceasta organizare 5i ignorat cu desAvar5ire.

Ostracismul acesta contra imensei majovitati a clerului, cAruia i (se interzicea orice fel de interes in afacerile bisetice5ti,
putea sa fie explicabil, fata de starea foarte inapoiatA a clerului
dinainte de 1872,; dar scuzabil nu era nici atunci, Pentruca legea
trebuia sl prevada $i sI prepare momentul dud acel cler avea
sal lash* din starea lui de decadere. Intr'insa insa nu se gase5te
nici o urma tie aceasta preocupare.
De alts parte, prin organizatia ce i s'a dat, Sinodul rarnanand
cu totul izolat de restul clerului, era ca un arbore despArtit de
raciacinile prin cari ii vine viata. De aceea. 11 vedem ca tim'p
de 37 de ani el nu are nici o inifiativa $i nici o influenta, in
nici una din ocaziile in cari s'au agitat interese marl ale Bisericei. Autocefalia Bisericei Rom'ane, organizarea Facultatii de
Teologie, reorganizarea invatamintului religios, legea de organizare a clerului, toate aceste masuri fundamentale 5i o mul-

time altele de o ordine mai secundara, au pornit din inifiativa puterii civile, care le-a rezoivat uneori farA nici un ames,
tec al Sinodului. Ar fi nedrept BA se zica ca Sinodul a fost
cauza vreunei scaderi a Bisericei ; este insa cert ca, redus la un
rol mai malt onorific, la rezolvarea catorva chestii curente de
discipline 5i administratie, $i mai ales lipsit de contact cu clerul,
prin care sl se stabileasca un curent de viatA organicA in intreaga Biserica, el nu putea s dea Mai milt decat ceea, ce a dat.
Nu ar fi iara5i drept ca acest rol 5ters s se puna pe socoteala
persoanelor cari au compus Sinodul. Ca sA nu vorbim de cei in

14

viata, sa nu uitam ca nici in vremea cand Sinodul nuruara ca

membru pe unul ca Melhisedec, unul din autorii legii dela 1872,

i care este considerat ca unul din chiriarhii cei mai energici,

Iucrurile nu au stat mai bine.
Si, ca termen de comparatie, sa ne aruncam ochii peste munti,
unde colaborarea frateasca a tuturor inembrilor Bisericei, arhierei, cler mirean $i simpli taici, face sa circule in Biserica o
viata aa de iintensa i ide bineflatoare. Pe cand la not prapastia
dintre clerul de sus 0 cel de jos, consacrata prin legea din 1872,
se adancea tot mai mult i se da pe fats prin semne ingrijitoare,
precum au fost congresele de preoti dela Foqani i Bucure0i,
in Ardeal ii gasim pe toti uniti intr'o muncal comuna, care ridica
a0 de sus $i Biserica i neamul Insu0.
Neajunsurile $i pericolele acestea deveniau tot mai simtite
pe fiecare zi ce trecea, $i cu deosebire amenintatoare la mo,
mentele de crize grele ale Bisericei.
La inceputul anului 1909, Biserica se afla tocmai in unul din
aceste momente, cand unul din cei mai inalti ierarhi fusese silit
saki paraseasca scaunul, sub presiunea opiniei publice revoltate.
A devenit atunci evidenta imposibilitatea in care era pus Sinodul

sa faca sa se sinfta autoriltatea sa pentru restabilirea linistei

suflete0i, atat in cler, cat Si in popor, din cauza situatiei sale
izolate. Se mai intamplase aceasta $i in alte cateva ocazii auto
rioare, dar pare ca nici odata in mod a0. de gray.
Si cu toate acestea este necontestat ca Biserica dispune azi
necomptarabil de mai multe elemente de valoare decat la 1872. In

clerul mirean, atat urban cat

$i

rural, se gasesc o tnultime de

preoti, instruiti, activi, cu mare dory de munca

$i

animati de multa

dragoste pentru negmul for i pentru Biserica. Calitatile suflete0i ale acestor preoti s'au putut ivedea in timpul rascoalelor dirt

1907, cand multi dintein0i, cu pericolul vietii lor, au salvat

viata i averea altora. Pe accptia ii gasim in fruntea celor mai
generoase initiative, al caror scop este stoaterea poporului de
jos din starea sa de decadere. In aceafsta opera, multi dintr'in0i
fac adevarate minuni.
Elementele de valoare nu lipsesc dar in Bisericai $i daca
starea afacerilor ei lasa a0 de mult de dorit, cauza nu era alta
decal ca fortele for nu erau bine utilizate.
Saguna se aflase $i el ifata unei situatii analoage. Opera

15

lui a jconstat intru a lutiliza in modul cel mai rational fortele de

cari dispunea, si de a da putinfa sa se desvolte si sa devina

utile si fortele cari erau Inca in stare latenta. S'a vazut splendidul rezultat la care a ajuns.
A se intreprinde rosy deodata si la noi o opera ca a lui Saguna in toatA intregimea ei, nu se putea acum trei ani. $aguna
stiuse sa se foloseasca de un concurs de imprejurAri favorabile
cari la noi lipseau, si de alts parte chestia prezinta la noi oarecari greutati cu cari $aguna nu avuse a se lupta. De aceea
ambifia noastra. in 1909 nu putea merge pink' a vol sa facem
si noi atata cat facuse el. Aveam insa si putinfa, si datoria, de
a face sa dispara cel putin inconvenientele cele mai evidente pe
cari experienta le Muse pe fata in legea din 1872; sa cercaml
a face din der o forth socials, vie si activa, puss in serviciul
natiunii ; sa cautam sa apropiem cat se va putea mai mult clerui
de sus de cel de jos, pentru a inlesni acfiunea for comuna, permitandu-le sA se cunoasca si sa se.aprecieze mai bine, pentru a
marl autoritatea celui dintaiu si increderea in-,sine a celui de
al doilea.
Acestea sunt rpotivele cari m'au indemnat si m'au forfat ca sA
prezint acum trei ani proectul de modifitare a legii sinodale din
1872. Erau motive puternice, considerafii de stat de prima ordine, peste cari ar fi fost permis sA treaca numai unsMinistru

care nu si-ar fi priceput datoria. Dar ele nu au putut sa fie

intelese de aceia, cari nu-si pot inchipul ca poate fi cineva ,Ministru pentru altceva dec.at pentru satisfacerea ambifiilor si intereselor sale personale sau ale partidului sau.
Despre atitudinea acestora in chestia religioasa, voiu avea a
vorbi mai la vale. Voiu zice ad nuniai cateva vorbe despre aceia
cari pretind ca Statul nu trebue sA se amestece in trebile Bisericei, ci sa o lase pe ea sa si reguleze singura cum' va crede de
cuviinta.

CA Biserica trebue sa fie autonomy in regularea afacerilor ei

curat bisericesti, cine se indoeste? Inca dela Divanul Ad-hoc,
to ti oamenii de stat serioisi au recunoscut aceastl, si cand VodaCuza a cercat SA des Bisericii o organizare in care intervenfia
Statului era prea simtita, el a intampinat opozifie nu numai!

16

din partea Bisericei, dar si din a oamenilor politici. Constitufia

din 1866 a consacrat definitiv principiul autonomiei Bisericei in
materie bisericeasa

lug este mare distant. intre aceasta autonomie si pretentia

acelora cart ar vol s vada rupte toate legiturile dintre Sfat
$i Biserica. Dad. aceasta din urma va fi avut unele neajunsuri
de pe urma amestecului politicei, si mai ales a politicianis,
mului; in trebile sale, ea ar fi nedreaptil Si ar da dovada de
p necompleca intelegere a lucrurilor, dad nu ar recunoaste marile servicii pe can i ,le-a adus Statul in fienumirate imprejurart
$i niai ales in momentele cele mai grele.,Se vor fi corn/is greseli,
solutiile aci9ptate nu vor fi fost totdeauna cele mai potrivite ;
dar este o declamafie
si din partea unora nu de bung. credinta, 'pretentia ca masurile luate de Stat nu au avut de scop
decit aservirea Bisericei.
Acesti declamatori nu lipsese chiar de a vorbi despre separafia
Bisericei de Stat. Au auzit vorba asta pe aiurea Si s'au crezut

isteti daca o repel& $i la noi. Dar iii dau ei seamg. de ce ar

insemna la noi aceasta separafie? Stiu ei cel putin, in mod li'mu-A
rit, in ce consti ea ? Pricep ei macar ca Biserica noastra, in starea ei de azi, cu mijloacele de can dispune, cu mediul in care de

af1A, dad. ar fi parasita In propriile ei puteri si lipsita de Iprijinul Sta,tului, ar fi condamnaa la peire, sau cel putin la cea mai
absoluta neputinta ? Si chiar dad. soarta Bisericei nu-i intereseaza, dupi cum este cazul pentru cei mai multi din cei can
vorbesc astfel, ar fi oare in interesul Statului ca s fie lipsit de
concursul ei puternic si prefios in opera de regenerare a maselor pe care el este dator s o faca ?
Nu este lucru serios a se susfine asemenea fantazii. Exists
o justa masura care trebue pizita, $i o limits peste care nu se
poate trece; dar colaborarea Statului cu Biserica este fata15. $i
inevitabilA, pe cata vreme se intalnesc amindoi pe un teren comun, pe cita vreme si Statul $i Biserica au datoria de a lucra
asupra poporului si pentru binele lui. Colaborarea aceasta trebue
coordonati prin buns infelegere intre cei doi factori, $i in aceasta donstau raporturile intime care trebue SA existe intre Stat si
Biserica. Indata ce ele nu mai exists, vine in locul for antagonistnul, si este un adevar istdric ci on de cite dri Biserica nu a

17

Post alaturi cu Statul, ea a fost contra Statului. Nici un nom cu

minte nu poate sA doreasca aceasta.
Cu toate ca imprejurArile in cari se afla Biserica la inceputul
anului 1909 fAceau evidenta trebuinta unei reforme, mi-am dat
bine seama de enormele greutati ce voiu avea de invins in realizarea el. Deoparte lerau unii cari erau!interesati la eschimbarea
staril de lucruri, iar de alta erau cei cari nu cunosteau chestia,
sau nu o priveau in felul cum o vedeam eu. A trebuit'dar sA-mi
iau precaufiunile, cautand s stabilesc inteleg4i prealabile cu
tofi cei can aveau s iea parte la aceasta lucrare.
In clerul inalt, deli in primele momente avusem oarecari incurajacri, m'am lovit in curand de o rezistenta absolute. Se gases
ca proiectul de lege, asa cum it alcatuiseme eu la inceput, era
contrar canoanelor.

Credinfa mea era atunci, si este si astazi, ca nu depasiam

marginele impuse de canoane, pentruca. stiam cum se face in ce-

lelalte cari ortodoxe de rasarit. Dar parerile melt personale nu

aveau ce cauta ac?. Era Vorba sal se face o lege care sA aduck
servicii Bisericei, iar nu sa fie o noua cauza de vrajba si de
neinfelegeri inteinsa. Trebuia dar gAsita o formula care sa realizeze un progres, fiind inteleasa vi admisa si de acei cari aveau
sa traiasca sub regimul ei. Numai asa puteam spera sA vad-stabilindu-se cu incetul colaborarea intregului cler pentru folosul
Bisericei, pe and dacA as fi cautat s impun modul meu personal de a vedea, 4 fi merit, din oritra., antagonismul ate carui
semne ingrijitoare se vedeau deja. De aceea, departe de a cauta
s impun vederile mele din amor-propriu, am lasat pe prelati sa
discute vi sa modifice proiectul meu in toata libertatea. Diva
numeroase conferinte, cand cu unii din prelati, cand C1.1 totii imfpreuna,. si dupa ce proiectul a fost prefacut de vase ori, r s'a

dat forma definitive, sub care a fost dppus Si discutat la Senat.

Posed textul tuturor acestor modificAri, in care se poate ureari
trecerea treptatA dela organizarea Sinodului compus si din pre lafi vi din preofi, cum p propusesem eu la inceput, pink' la aceea
a infiintarii Cbnsistoriului Superior. Sub aceasta din urna forma,
proiectul era in cea mat mare parte opera prelatilor invivi, pi
idiferea mult de acel prezintat de mine. In tot cursul Idesbaterilor,
Criza blsericeascd.Spiru C. Hard.

18

toti prelatii si-au expus parerile si obiectiile in modul cel mai

Tiber $i am pastrat note de toate obserVatiile Tor. In deosebi,
am insemnari exacte de observatiile 1. P. S. S. Conon, actual
Mitropolit Primat, pe atunci Episcop de Husi, care cu toate acestea in o sedinta a Senatului dih Decemvrie, trecut a crezut de
cuviinta sa spunA cA legea din 1909 a trecut, fara sa fi fost
cunoscutA in mod prealabil de catre prelati. Dar de 1. P. S. S.
fostul Episcop de Husi poate voiu mai avea ocazia s vorbesc.
*

Pe Tanga intelegerea cu prelatii, am cautat s o stabilesc si

cu sefii partidelor politice adverse, caci am s'ocatit CA chestia
bisericeasca nu trebue sa aibl nici un caracter politic, ci sa, fie
scoasa din disputele dintre particle. Chiar prin esenta Sa, Biserica nu se acomodeaza cu schimbArile dese, si tand trebue
a. i e aduce vreuna, trebue ca ea sa se fack in ask fel ca ski
nu fie nevoe a se reveni prea curand asupra ei.
In acest stop, am avut convorbiri cu d-nii P. P. Carp, G. Or_
Cantacuzino si C. Disescu Inainte chiar de a infra in vorba cu
prelatii. Le-am expus pe larg vederile mele si le-am cerut parerea. D-1 Catip mi,a declarat ca le aproba, fAcand singura reT
zerva cA d-sa ar fi mers si mai departe cu reforma cleat mersel
sem eu.
Acestea au fost conditiile In cari legea a venit in 4esbaterile
Senatului, iar ceea ce s'a IntampIat in cursul Tor, se stie. La
doua sAptamani abia dupa ce seful partidului declarase cA adereaza Ia principiile proectului, acelas partid, prin .organul d-lui
C. C. Anion, it ataci in modul cel mai violent si azand de mijloacele cele mai nepermise. Timp de noun zile dearandul, ,c1-1
Anion nu a Incetatt a aduce proectului criticele cele mai nedrepte,
cu necompetenta cea mai desavarsita. Fara sa cunoascA de loc
chestia, fara sa o fi studiat cat de putini fara nici o cuno0inta
despre canoanele pe cari nu be citise, dar pe cari le discuta si
be aplica unde nu trebuia, a tinut discutia in loc, cu singura preocupare vadita de a crea greutAti guvernului si Ministrului. Nimic nu a crutat pentru aceasta: afirmAri neintemeiate, aperuri
directe la banca prelatilor unde astepta sa vada producandu-se
zizanii, si pe cari &luta s le provoace cand nu veniau ; acuzari
directe contra celor doi Mitropoliti, Ca si-au vandut constiinta

19

pentru scaunele for ; pans si invective personale, ca atunci cand

a zis.Primatului ca nu stie ce vorbeste si a spune neadevaruri.

Cum poate fi judecata o asemenea atitudine a unui partid?

0 singura calificare: i Se cuvine: duplicitate si lipsa de bunk cre-

ding. Nici un alt nume nu se potriveste faptului de a-ti da cuvantul fata de adversar, de a-1 indemna sa mearga inainte, si
dupa ce el, increzator in Intelegerea avuta, infra in lupta, deodata, fara nici o cauza, sa-ti desminti cuvantul.
Od poate ca partidul nu se socotea angajat prin cuvantul dat
de seful sail? Dar atunci ce fel de partid este ? si ce fel de sef
mai este d-1 Carp ?
In orice caz, in urma celor petrecute, va fi bine stabilit el Dartdul reprezintat prin d-1 Carp, nu mai merits ca sa se stea de vorba
cu dansul ; ca.' nu trebue sa se puns nici un pref pe cuvantul lui ;
ca. atunci can'd i 'see pare,ca poate sa castige ceva din comiterea

unei fapte urite, nu sta la ganduri ca sal o comita ; si ca in

chestia bisericeasca in special, el este vinovatul pentru cele ce
s'au intamplat in urma ; aci el a provocat si a incurajat rasvratirea care a avut loc, si care -nu s'ar fi intamplat, sau nu' ar fi
avut nici o importanta, daca pofta neinfranata a puterii nu Par
fi orbit si nu, l'ar fi facut sa zadarniceasca acfiunea cumpanita
si dezinteresata pe care partidul liberal, in patriotismul lui, o
incepuse. Dar factiunea junimista a dovedit atunci, cum a mai

dovedit Inca de atAtea ori, ca este incapabila s Inteleaga,

necum sa faca acte, patriotice si desinteresate.

Sunt trei ani de atunci, si in tot timpul acesta conservatorii

d-lui Carp nu au Incetat s deverse 'asupra mea Coate injuriile !din

bogattil for dicfionar, care este singurul de care stiu sa se serve,

pang. si de pe scaunul de sef de guvern. Pana acum nu amt ras-puns, pentruca nu voiam sa compilic o chestie de interes public cu
o chestie personals, si pentru ca-mi dadusem cuvantul. Asemeni

motive nu puteau fi intelese de aceia can nu cunosc si nu inteleg decat patima oarlA. ca mobil al actiuniior politice. Vor fi
tcrezut Inca poate ca vociferarile for ma vor intimida si cal vor
ramanea cu beneficiul intreg aI uritei for fapte. Vor putea s
constate acum, si In curand si in alte ocazii, cat caz fac de
amenintarile si injuriile lor.

Repet Inca data, si afirm cu lade, a de criza bisericeasca,

20

ash, cum s'a desfasurat ea dela Ianuarie 1909 incoace, raspunzator este partidul conservator, prin purtarea sa lipsita de
sinceritate si de patriotism, prin violenfa nepomenifa cu care a
atacat un proect care nu avea in el nimic care sal provoace pa.
siunile, (prin incitarile fatise prin cari, in plin Senat, se Oise
sa provoace desbinari in clerul Malt, prin bucuria neascunsa cu
care au intampinatI si au incurajat actul Episcopului de Roman,
prin politicianismut ingust care l'a stapanit in tot timpul acestei
afaceri, chiar pans acum in ultimele momente.
Nimic nu scuza nici nu explica purtarea tunimistilor in aceasta,
afacere, $i nici ei nu incearca aceasta, cad nu se pot considers
ca explicatii serioase cele pe cari s'au riscat ei uneori sal le puns
inainte. Asa, in Decemvrie trecut, la Senat, d -L. Anion a zis ca
partidul sau era in drept sa faca ceea ce a facut in 1909, pentruck', desl seful sau aderase la principiile proectului, eu ,nu -i
prezintasem insa textul insusi al proectului: Serios ? $tie oare
d-1 Anion cum se trateafa intre doua partide principiile unei reforme organice ? Crede d-sa ca o asemenea desbatere se face in
felul avocatilor dela judecatoriile de paces cari se agata de particule si de virgule ? D-1 Anion putek atunci sa discute modali.
tatea cum proectul realiza principiile asupra carora se stabilise
intelegerea cu seful sau ; dar d-sa a Iatacat tot, si insusi aceste
principii, ass in -cat din dilema aceasta nu se ppate esl: on ca
in partidul conservator ceea ce face seful nu are nici o valoare
in ochii partizanilor sai, orica el este vinovat de duplicitate.
Adevarul este acesta din urma. In urma, conferintei pe care o
avusem la Mitropolie cu Epigcopii Si Mitropolitul Primat, stiindu-se ca acestia se aratasera in genere putin favorabili ideii unei
reforme in sensul cum o propuneam eu, junimistii si-au facut
indata.socoteala ca de ad va rezuIta un conflict cu clerul, malt,
din care avea sa urmeze retragerea Ministrului de Culte, prin
urmare slabirea guvernului liberal, $i prin urmare apropierea
zilei mult dorite cand s inceteze In fink nesfarsita perioada de
opozifie pentru amiciLd-lui Carp. De aceea au lAsat pe Ministru
in credinfa to e inteles cu, dansii asupra principiilor, si au asteptat ziva cand sa profite de conflictul ce avea sa izbucneasca
in Senat. Conflictul neproducandu-se, ei s'au socotit frustrati de
ceea ce considerau deja ca un drept al lor ; $i sentimentul !acesta
a mers ass de departe, in cat au( socotit demni de pedeapsa pe

21

cei doi Mitropolitleari le cauzasera aceasta deceptie ; ci de aceea

au lost amandoi insultati de d-1 Anion, in felul cum am amintit

mai sus ; ba Inca insulta ca succesul legii din 1909 se datorea

faptului ca fusesera vacante doua scaune de Mitropolit, a socotit-o d-1 Anion de un gust a0. de distins, in cat a repetat-o $i
acum doua luni, in edinta Senatului dela 1 Decemvrie 1911.
Pentruca nu mai serveau ca instrumente pentru indestularea unei

nepotolite pofte de a lua puterea, cei mai inalti ierarhi ai tArii

se fAcusera dar culpabili de atentat contra bisericutei junimiste,
si demni de a fi terfeliti a0. cum, au fost. UPul din ei avea sA.
plateasca Inca i mai scump crima aceasta, cu doi ani mai tarziu.
*

Se cuvine sa nu trec cu vederea $i o alts scuza, care s'a ingAimat acum catva timp, dar care nu s'a mai repetat pe 'Irma, probabil pentruca cei cad o daduseral au inteles i ei ce valoare

are. S'a zis ca junimi0i combatusera reforma din 1909, pentruca nu merges a0, de departe cum dorea d-1 Carp.
Mai merits oare un raspuns o asemenea alegatie ? Dar cel
mai elementar bun simt te invata ca, inteun lucru greu de realizat, dacA nu-1 poti fate tot deodatA, te multumeti deocamdatai
cu ceea ce se poate face acurn, ramanand 51 lucrezi ca s capeti
si restul indata ce se va putea. Daca junim4tii aspirau in adevar
la o schimbare mai radicals a organizatiei biserimti, si clack'
printre danii\ se gases vreun om de stat, acesta ar fi trebuit s
inteleaga, i sA spunk

$i

celorlalti, CA o asemenea reforma, chiar

buns de ar fi f ost, prezinta enorme greutati, .cari ar fi fost imposibil de invins toate deodata in momentul acela ; dar era in
interesul reformei insqi ca s se realizeze atunci macar parte
din ea, aceea pe care o acceptau toti sau mai toti 5i a carei aplin
care se putea face. Ramanea pe urmA ca timpul si experienta
sA arate ce se mai putea face, cand si cum. Poate 5i convingerea
mea ar fi fost ca era bine sa se faca un pas mai departe; dar
intru ce ar fi folosit reformei ca sa fac sA se voteze in till o
lege care, in loc ss faca binele ce doream, ar fi starnit neintelegeri mai mars decat cele de mai nainte?
Motivul invocat de autorii turburarii din 1909 nu'are dar nici
o valoare. Si pe urma, cum pot ei sA-1 invoace, ca,nd la 1909 ei
nu au 'scut decat s lupte din rasputeri pentru a impiedica chiar

22

reforma ce se faces, si asupra cAreia se stabilise intelegerea?

Nici un moment in discufie ei nu au cerut o reforma mai radicalA.

De altfel schimbarea din nou pe care au adus-o ei legii sino/dale in Decemvrie 1911, Si care anuleazA aproape in totul reforma din 1909, este cel mai bun raispuns pe care chiar ei Il
,dau argumentului invocat de dansii. Cand oare trebue. sa-i credem pe cuvant? Atunci cand spun ca reforma liberalA din 1909
nu Era destul de inaintata, dupI credinfa for ? Ori atunci cand
se opun acelei refornre, $i indata ce pot o desfiinteaza si dau
inapoi ?
Adevarul este, acesta: in chestia bisericeascA, ca si in cele mai

multe din chestiile cele mari nafionale, scoala junimistA nu are

nici o convingere si nici o ideie hotarita. Nu a studiat-o nici
-odata, nu a cunoscut-o nici inainte de 1909, nici la 1909, nici
astazi. De cate on s'a intalnit cu dansa, nu a avut nici p soliitie
studiatA si care sA rezolve dificultatile in mod serios, ci a recurs
la expediente cari s o scoata pentru moment din incurcAturA,
$i dacA se poate sA satisfaca si vreun interes oarecare, oricat de
meschin ar fi fost. 5i, pentru ca tradifia partidului *sA fie pe
deplin respectatA, la fiecare data nu a lipsit de a-si cants propriile sale laude si a arunch injurii acelora cari munciserA cinstit
si bine.
Daca din nenorocita afacere bisericeascA va fi sA rezulte Si
vreun bine, va fi cel puffin acela de a fi pus incA ()data in lumina sArAcia de idei, incoherenfa si lipsa de moralA in alegerea
mijloacelor die luptA ale partidului care de atatea decenii ,nu
traeste deck prin reclama ce-si face, pe langA toleranfa unora
i

altora.

MA voiu ocupA acum de modificarea pe care guvernul a crezut

de cuviintA sA o aduca, in Decemvrie trecut, legii din 1909.

Nu mai voiu opri ad asupra acuzatiei ce s'a adus acestei legi,,
ca ar fi contrarA canoanelor. Punctul acesta it voiu atinge atunci
and ma voiu ocupa in special de P. S. S. Gherasim al Roma nului, care are rneritul kle a fi inveirtat aceastA invinuire, repetatA

apoi si de unii oameni politici, desi nu stiau ce sunt canoanele

si ce se spune intr'insele.

23

Tin Ina sA amintesc ca, chiar ptunci cand se discuta in Senat

legea din 1909, si de atunci in nenumarate randuti, eu am decla-

rat a nu voiu fi opus ideii de a se aduce legii imbunatatiri,

intrus cat sub acest cuvant nu p'ar ascunde incercAri de a o sdruncina in partile ei organice. Am adaogat Irma totdeauna ca nu as

consimti la asemeni modificari decat atunci cand, in urma unei

experiente. mai indelungate, macar de cativa ani, s'ar fi cunoscut
partile din lege cari Teclamau o imbunatatire. Si am adaogit ca
cu nici un pret nu voiu consimti ca modificarea sA se fad. Inainte de ce P, S. S. Gherasim se va linisti si va reintra in ordine.
Faceam parte din guvern, aveam raspundere pentru prestigiul
si autoritatea lui si a Statului, si nu putem admite sa se stabileasca precedentul ca un singur individ, oricine ar fi fost acela,
sA-si aroge dreptul do a turbura Para si de a impune el singur
yoinfa sa Orli intregi, facand imposibila aplicarea unei legi regulat admisa de chiriarhi, votata de. Corpurile Legiuitoare si
promulgate de Capul Statului. Aceasta ar fi fost o adevarata
stare de anarhie, cu care un guvern conservator vedem cA se acamodeaza, dar pe care un giuvern liberal nu o putea tolera. Nu

puteam capitula in fafa P. S. Gherasim si pentru ca stram

bine cA nu are nici o dreptate, ca nu era nici el convins de te-'
mei?ncia celor ce sustinea, a el nti era decat un instrument in
mainele unei bande care organizase un complot, si ca motivele
ascunse ale intregului scandal mi-erau foarte bine cunoscute.
Aceste declaratii categorice si repetate au fost si ele restalmacite, si mi s'a atribuit prorhisia formals de a tiodifica legea, chiar atunci indata. Aceasta a fost an' neadevar. Chiar in
faimoasa sedinia a Sinodului, dela 13 Ianuarie 1910, tot acelas
lucru am spus; ca voiu modifiica legea. atunci cand voiu east
de cuviintA" dupe cum suns si mofiunea votatA de Sinod.

Eu am exit din guvern, fare ca P. S, Gherasim sa se fi

potolit, si de aceea nu am facut nici o modificare in lege.
Urmasul meu nu a inteles lucrurile ca mine. D-sa a gAsit ca
Este de demnitatea sa ca, chiar in prima sedinta a Sinodului din
Maiu trecut, sA capituleze pe toata linia, sa promita P. S. Gherasim ca va miodifica legea in partile trari nu-i places P. S. S., si
sa-1 roage cu umilinta ca sa binevoiasca a-si relua local in Sinod.
Pedeapsa acesfei atitudini injositoare nu a intarziat sa vie: d-1
Ministfti a camas cu umilinta, iar rasvratitul a urmat si mai de-

24

parte cu rasvratirea. S'a putut astfel vedea cats pocrizie se ascundea sub vorbele umflate de chime de canoane si de erezie,
si ca adevaratul mobil care daduse loc Ia toata turburarea aceasta fusesera simple pasiuni personale, pofte si rasbunari, in cari
interesul Bisericei nu avea nici cea mai mica parte.
Insist asupra cuvantului de ipocrizie, pentruca este singurul
pdtrivit. Pena acum in discutiile mele cu P. S. Gherasim m'am
lent de a ma serve de cuvinte tad, chiar cand eau necesare;
si afirmatia d-lui Arion, ca in sedinta Senatului in care s'a discutat interpelarea d-lui Disescu eu as fi insurtat pe fostul Episcop cu cuvinte triviale, d-sa stie bine ca nu este un adevar.
Dar P. S. Gherasim a crezut de cuviinta ca in una din sedintele
Sinodului in care a devarsat asupra fratilor sai in arhierie cele
inai neauzite cad si calomnii, sa adreseze vorbe groase si insinuari si d-lui Sturdza si mie, can nici macar nu cram fata.
,Aceasta-mi da dreptul sa-1 pun la locul lui, si o voiu face fara
nici o menajare, tot ass precum nici o menajare nu s'a paStrat
fata. de mine.

In cele patru articole din legea dela 1909 pe cari le modifica

( -1 ,Arion, d-sa realizeaza doua lucruri pe deoparte reduce Ia
zero la insemnatatea Consistoriului Superior Bisericesc, si pe de
alta introduce un nou sistem de alegere la scaunele der, Mitro-

polit si Episcop, care este propriu al sau.

Fatal de Consistoriul Superior, orice atitudine ar,fi lust acum
d-1 Arion, tot o contradicfie ar fi fost. Dace declarafiile din 1909

ale d-lui P. Carp fata de mine au avut vreo valdare, dna d-sa
era atunci un sef real al partidului sau, a carui vorba angajeaza
insusi partidul s1 arata can sunt principiile lui, trebuia ca d-1
Arion sa profite de ocazia ce avea si sa mearga cu reforma mai
departe cat mersesem eu. Si, slava Domnului, avea loc destul
pans uncle sa mearga, fara s se teams ca va delta canoanele.
lutea, spre exemplu, sa suprime Consistoriul si sa introduce pe
preoti chiar in Sinod, precum este in bine credincioasa Rusie.
Iata o atitudine care cel putin ar fi avut meritul de a fi consecyenta cu declarafiile sefului si ar fi putut face sa se creada ea
partidul conservator are, in chestia bisericeasca, idei hotarite si
stie ce vrea. Ea ar mai fi avut si meritul de a fi plina de cra,

25

eerie, calitate scumpa in ochii d-lui pritn-ministru, si care-ti da

curaglu s to lupti cu egala vitejie si contra pericolelor reale,,
si contra morilor de vent.
Dace lush' in Decemvrie 1911, ca si in Martie 1909, d-I Anion.
nu tined
.. nici O seams de spusele sefului sau, d-sa trebuia sal
suprtme pur si simplu Consistoriul si sa nu puns nimic in loc,
de vreme ce acum trei ani oombatuse cu atata violenta si fail,
nici o rezerva Infiintarea lui.
Pentru un modest matematic, cum sunt eu, ca si pentru once
om cu bun simt, cum sunt atatia, alts alternative nu era, si d-I
Anion nu puta s nu se puns in contradicfie, on ca seful sau,

on pi sine insusi.
Dar d-1 Anion nu are pretentia de a fi matematic sau

ask

ceva. Ambitia, d-sale este de a fi abil, de a ridica edificii pe

varful de ac al unei subtilitati de avocet, si .de a se miriuna
singur pe urma de abilitatea sa.
D-sa nu a facut nimic din ce era logic sa face; dar totusi a,
facut ceva: a facut o fatada flea, edificiu, o panza zugravita
care reprezinta o institufie serioasa tot atata cat un decor deteatru poate Inlocul realifatea. Si a fost abil: clerul, care astepta
atata bine dela fostul Consistoriu Superior, nefiind ash de destept cum se crede d-1, Anion, va Medea fatada si nu va bags de
seams a Consistoriul a disparut; seful partidului nu va fi fost
desminfit prea din cale afara, pentruca se va fi conservat o nu
mire care reprezinta o nazuinta spre o rtforma serioasa ; principiile con4rvatoare,faimoasele principii de cari mereu teimpiedici cand e vorbat s faci un pas Inainte, si de cari d -1
Anion a gasit tnijlocut sa vorbeasca cu emfaza Oita si cu ocazia
legii sinodale, principiile conservatoare au fost respectate, de-

vreme ce s'a anihilat o institufie cu tendinfe democratice; in

fine s'a dat satisfacfie P. S. Gherasim, satisfactie care, tot con
form cu principiile conservatoare, ii era datorita, de vreme ce
Limp de trei ani el nu facuse decat sa sparga geanrurile In Bi
terica.
*

it

1Iu ma vsoiu opri sa discut punct cu punct cele zise In Senat

de -d-1 Anion, cu ocazia votaxii legii sale. Aceasta ar fi inutil,
pentruca neexactitatile si restalmacirile nu merits, sa fie discu,

26

tate. Si pe urea, in cuvantarea sa, d-I Anion a crezut de cuviinta

sa vorbeasca despre Ce da partidul ,liberal in totdeauna: pulbere de our aruncata in ochi"! Daca Was lash s lunec $i eu pe
tarimul frazelor seci, bune pentru declamatorii de mahala, as
sti eu sa caracterizez si ceea ce da partidul conservator in totdeauna ; dar aceasta nu intereseaza chestia biserkceasca, $i nu
s'ar pofrivi act.

Trebue insa s insist un moment asupra suprimarii art. 20,

care prevedea ca membrii Consistoriului Superior Bisericesc nu

pot fi judecafi deck de dire Consistoriu.

Scopul acestei dispozitii era evident: era de a asigura independenfa membrilor Consistoriului, in timpul functionarki lor,
cad altminteri as fi facut si eu dintr'insul o parodie, ca $i d-1
Anion. Scopul crearii acestui organ era de 'a se avea pared sincere si neinfluentate-; si cum era sa fie ass, clack' membri1 lui ar
fi fost sub amenintarea ca libertatea for de 'cuvant sa- be atraga
represiuni ? In discursul meu dela Senat din 15 Decemvrie 1909
am citat cazul unui excelent preot care a suferit persecufii de
ass fel, in cat I'au dus la mormant. Eu am voit sa creez un organ serios, in care sa se vorbeasca liber si.fara frica, $i aceasta
nu se putea daca membrii lui nu erau asigurati de o judecata
nepartinitoare si neinfluentata.
D-1 Arion, 'care urmarea un scop diametral opus scopului meu,
a suprimat aceasta dispozifie. Nici nu se putea -altfel: si act,
partidul conservator a dat ceea ce (la el totdeauna": reactiune
9i fatarnicie. Nu a cutezat sa suprime Consistoriul, pentruca se
temea ca pierde voturi ; dar l'a redus la\neputinta, iar masura

sa reactionara a cautat s'o justifice prin teorii facute ad-hoc.

D-I Anion a zis ca eu acordaseri Consistoriului un privilegiu
pe care nu-1 -cere nimeni in Ora romaneasca".
Adevarat? Un jurist vorbeste ass ? 1)-1 Anion, care stie asa de

rnulte lucruri, nu stie de cate on se recurge la not la instance

judiciare deosebite de acele cari exists pentru toata lumea?
SA fie permis unui modest matematic, pe care furfunile _polilice l'au aruncat in calea d-lui Arion $i care nu poate vorbI alt.)
fel deck intemeiat pe fapte $i pe adevar, sa aminteasca Mini -

strului conservator ca, afara. de profesori, de cari ma mir Ca

adus aminte, m'ai sunt si alte exempIe de asemenea feluri
de judecata. Pe profesori ii judecX profesorii, e adevarat ; dar

$i

27

pe militari ii judeca militarii, pe preoti numai preotii, pe

tri numai Curtea de Casatie. Deputatii si senatorii nu pot fi urmariti decat cu consimtimantul colegilor lor, ceea ce este deja
o judecata prealabila, instituita tot in scopul de a asigura cornpieta independenta a membrilor Corpurilor Legiuitoare. Daca
dispozitia puss de mine in lege nu-i places, pentru ce nu a prevazut pentru membrii Consistoriului o dispozitie la fel cu aceea
pentru deputati si senatori, cad trebuinta -era aceiasi ?
D-1 Arion protesteaza. ca Consistoriul este prea numeros ca sa
judece, pentruca responsabilitatea se imparte prea inult. Dar
cu doul zile mai nainte eful d-sale, d-1 Carp, aruncase injurii
tnagistratului unic si-si batuse joc de sentintele lui. Atunci ce sa
mai credem despre seriozitatea unui partid in care domnete o
asemenei incoherenta?
De altfel, daca ntunarul mem(brilor Consistoriului constituia
un inconVenient, cine spune d-lui Anion ca el trebuia numai decat

sa judece in plena si nu prin o delegatie a lui? Si ce oprea pe

d-1 Anion sa prevada aceasta In mod expres in legea sa?
Pe preoti ii judeca azi consistoriile eparhiale, formate din
preoti. D-1 Vladeseu infiintase i consistoriile, apelative, )tot pe
ja eparhii, i nu data, am auzit in Sinod emitandu-se parerea

de a se infiinta o instants centrals de apel contra sentintelor

consistorfilor eparhiale. Tate aceste instance sunt instance speciale, Intru rijmic diferite de aceea pe care o forma Consistoriul
Superior, cand functions ca instancy de jude&ta.
Dar se ziceica consistoriile eparhiale, fiind formate din membri numiti cu consimtimantul Episcopului, emaneaza dela dansul,
si form urmare sunt conforme canoanelor. Aceasta ima face sa tree-

la o alts ordine de idei, care ma va refine un moment.

Prin art. 19 din legea dela 1909, se reguleaza modul de alegere a membrilor Consistoriului, alegere la care intervine $i clerul, i Episcopul, $i Ministrul. Modul acesta. de alegere a fost
criticat de d-1 Anion in diverse imprejurari,'i intre altele chiar
cu ocazia desbaterii legii din 1909. D-sa a cerut atunci ca mem!,
brii Consistoriului sa fie alqi numai de der, Mira intervenirea
Episcopului si a Ministrului ; ba Inca a cautat, prin observatia.
aceasta, sa justifice post festum opozitia crancena pe care or
'Meuse legii. Tot atunci d-1 Anion a zis. textual ca voete sa des
o tribuna $i un parlament preotilor", Si vorba aceasta I'a incan-

28

tat ass de mult, in cat a repetat-o si in Prima sedinta a Consistoriului Superior din Main 1911,
Bine, este si acesta un mod de A vedea, pe care eu nu-1 repudiez deloc; dovada este eh modul acesta de alegere figura in

primul meu proect (le lege. Pe mine nu ma sperie nici eventualitatea intrarii laicilor in Consistoriu, cum e in Transilvania.
Dar daca acestea erau vederile partidului conservator, daca-el
credea ca modul acesta de alegere a Consistoriului era lucru ass
de fundamental in cat din cauza lui sa caute a respinge legea
intreaga $i a-si aka cuvantul,,pentru ce acum nu a realizat do-

rinfa sa? Pentru ce d-1 Anion nu a profitat de schimbarea de

deunAzi a legii pentru ca sa introduce in ea alegerea directs
pe care o cerea cu atata violenta la 1909, si sa Ilea preotilor
tribune si parlamentul ce le fagaduia atunci? Voiu spune eu
pentru ce: pentruca si acum partidul conservator a slat ceea ce
da el totdeauna:" fagadueli si vorbe goale.
Cat pentru mine, motivul care m'a facut sa adopt tnodul de
alegere prevazut in lege este foarte simplu: este a nu,, voiam
s las sa subsiste nici un pretext pentru a se zice ca legea nu
e de acord cu cauoanele. In adevar, dupa canoane, orice autoritate bisericeasca trebue sa proceadl dela Episcop ; si s'a pus
in lege dispozifia ca Episcopul sa-si face observafiile sale, daca
alesii intrunesc condifiile legii", pentru a da satisfacfie acestei
exigenfe a canoaneIor. Si data ce interventia Episcopului era
admisa, aceea a Ministrului se impunea de sine.
Eu cred totusi ca cu vremea canoanele se vor putea interprets

in mod mai larg, dupa cum de atatea on s'a facut si la noi, $i

pe aiurea, .si atunci alegerea directs va deveni posibila, cu atit
mai mult ca si clerul, pans atunci, se va deprinde mai bine a
uza de aceasta prerogative.
Nu .gasesc insa ca este de dorit ca Consistoriul Superior sa
ramana un Parlament preotesc, cum zicea
Anion. Parlamentul
este un loc unde se vorbeste, si el poate sa, fie un ideal, pentru
aceia pe cari-i indestuleaza vorbirea singura. Asa este dejh Consistoriul Superior, ash cum l'a facut d-1 Anion ; in el se va vorbl,
dar nu se va face nimic.
Eu, care prefuesc minim rodnica si disprefuesc vorbaria goala,
nu am cautat s dau Bisericei un Parlament, ci o institufie unde
sa se lucreze cu folos.

29

Ceea ce caracterizead partidUl conservator, $i este, in ace14$

time dovada cea mai sigud a neputintei organice de care sufera,
este ca, on de cite on revine la guvern, principala lui ocupatie
este sa strice tot ce a facut partidul liberal. Sunt atatea lucruri
de facut in Tiara aceasta, in cat orice partid care ar avea cat de
putina pricepere, cea mai modesta provizie de idei, narnizie $i
obiectivitate, poate cu inlesnire salt creeze drepturi 14 recuno$tinta tarii.
Conservatorii nu se preocupai de aceasta. Dupe.' ce ani de zile
fac tot ce este permis $i nepermis ca,sa capete puterea, $i in tine
o capata, Inca din prima zi unica for preocupare este s strice
tot, chiar cand nu au absolut nimic de pus in loc. Mania aceasta
da chiar uneori loc la situa ii absurde $i ridicule.
Ao. s'a intamplat $i cu legea sinodala. D-1 Arlon a desfiinfat
de fapt Consistoriul Superior, care, fiind creafiune liberals, se

intelege ca trebuia sa disparA sub un guvern conservator. In

locul lui nu a pus mimic, pentruca capacitatea guvernamentalL
conservatoare nu merge a$a de departe.
Dar in legea liberals din 1909 mai era $i o. modificare adusa

la art. 2. Nici ea nu a scapat de ochiul ager al d-lui Arlon.

Lttcrul merits sa fie expus cu oarecare detalii.
Art. 2 din legea dela 1872 prescria modul de alegere a Mitropolitilor $i Episcopilor. El impunea ca Mitropolit nu se putea
alege decat unul din cei 6 Episcopi, iar Episcop unul din cei 8
Arhierei fad. scaun. Cercul de alegere era dar foarte restrans,
$i el se mai restrangea Inca in cazul cand unul sau mai multe
locuri de Episcopi sau de Arhierei erau vacante in momentul
al egerii.

Toad lumea intelege inconvenientele acestor restricti1. In

principiu, orice alegere are cu atat mai mare probabilitate sa se

poata face bine, cu cat se face Intr'un cerc mai larg. Dar in
deosebi pentru locurile de Episcopi $i de Mitropolifi, posturi
atat de inalte, cu o raspundere a$a de mare, pentru earl, se cer
atatea calitati eminente 9t pentru can alegerea se face pe vista,
este de o importand capitals ca sa existe putinfa de a se face
alegerea cea mai buns posibila.
Poate cineva sa creada in mod serios ca aceste condifii se gdsesc implinite cand un Mitropolit se alege dintre 6 Episcopi,
sau $1 mai putini ? Chiar acum, pentru alegerea de Mitropolit

30

Rrimat nu erau decat 4 Episcopi in prezenta, cad numirea altor

doi cu cateva zile inainte de alegerea Primatului nu s'ar fi putut
considers cfecat ca un mijloc piezi$ de a se eluda dispozitia1egii,
daca noul Mitropolit ar fi fost luat dintre dan$ii. a 1909, cand
a fost a se alege deodata doi Mitropoliti, cercul de alegere era
de fapt redus la unul din trei.
Acest gray inconvenient it putea lesne pric9,pe, nu numai un

matematic, dar chiar un simplu jurist, a carui minte intelege

greu puterea numerelor, $i nu se poate deprinde cu ideea ca ele
nu se Incovoaie sub puterea interpretarilor sofistice, ca tin sim-

plu articol de lege. De aceea, prin legea din 1909 s'a largit
foarte mult cercul alegerii, hotarindu-se ca pot fi ale$i Mitropoliti sau Episcopi toti membrii clerului roman cari, dupa sfintele canoane ale Bisericei cre$tine ortodoxe, pot fi ale$i".
Asa dar, deoparte sistema legii din 1909, de a se putek alege
oricine Impline$te conditiile canonice ; de alta, aceea a legii din
1872, care margine$te alegerea numai Intre 6 sau 8 persoane.
Care era cea mai buna? Care permitea speranta unei mai bune
alegeri?
D-1 Anion a gasit Ca cea de a doua, $i de aceea a nalzat sal
revina la legea din 1872. Nil zic ca a revenit, 9i voiu arata indata pentru ce.
$i acum.sa ne judecaim putin.
Mai intaiu, cum ramane cu venerabilele principii conservatoare ? La 1909, cand d-1 Carp gasei ca eu nu merg destul de
departe cu reforma mea, nu se ascundea sa spunk 'ca Intre altele
era $i pentruca Biserica era prea mult sub dependinta clerului
superior. Imi inchipuesc .ca d-sa nu viza, prin aceste cuvinte,
aces dependinta care este naturals $i care nu se poate inlatura,
pentruca este impusa de Insasi organizatia canonica a Bisericei
noastre; dar trebue sa fi Inteles ca organizatia din 1872 nu
da Bisericei nici macar libertatea de mi$cari care era. perfect
compatibila cu canoanele.
Intre acestea, in prima linie vine Insa$i chestia recrutarii per-,

sonalului clerical superior. Este cert, $i nu trebue sa ne disimulam ca, dupa legea din 1872, clerul superior se recruta el
singur pe sine, $i ca interventia Ministrului $i a celor doul Camere la numirea arhiereilor $i chiriarhilor era o simpla forma-

31

litate, de oarece nici nu putea .determine alegeri bune, nici a

impiedica pe cele rele.
In .adevar, dupa. aces lege, pentru a se implini tin Joe vacant
de arhiereu, Sinodul alege trei clerici dupe voia lui, iar Ministrul

da numirea unuia din ei ; el nu poate refuza aceasta numire,

chiar dace i
Ora ca nici unul din cei trei recomandati nu
ar merita-o. Ba s'au intamplat cazuri cand i acest drept limitat de alegere al Ministrului a fost anihilat de fapt, atunci
cand Sinodul, voind sa impuna numirea de arhiereu a itnei anumite persoane, ii da ca colegi-pe lista de trei pe alti doi' a caror
numire sa fie kmod evident imposibila. Si data ce arhiereii
sunt recrutati in felul acesta, este evident ca dreptur de alegere
al Marelui Colegiu, in care infra $i Camera i Senatul, devine
iluzoriu, pe cats vreme e limitat numai in cercul acelora carora,
singur Sinodul le-a dat dreptttl de a fi aldai.
legea din 1904 faces sa dispara acest foarte gray neajuns,
care lipsea in realitate pe Marele Colegiu de prerogativele sale,
i. care se opunea ca, lea un moment dat, sa se face o alegere
buns in persoana vreunui cleric ale carui merite s fie in genere
ecunoscute, dar care nu ar fi fost arhiereu. Ea mai avea meritul
ca faces sa dispara o restrictie care era contrail si canoanelor,
i traditiei seculare bisericesti.
Am zis ca legea din 1872 era, in punctul acesta, contrail canoanelor, Pentru aceasta dovezile abunda.
In prima linie, institutia arhiereiloil fare scaun este ea insasi
anticanonica ; asupra acestui lucru aproape to ti clericii nostri
sunt de acord. In adevar, in Biserica nu sunt decat trei grade
ierarhice: acela de diacon, cel de preot si cel de piscop. Arhieireul are .rang de Episcop, Dar canoanele nu admit a se hirotonisi nimeni pa Episcop decat numai la o anumita eparhie ;f
Episcop fare scaun $i fare eparhie, ele nu tolereaza s fie cineva, Arhiereii no#ri fiind tocmai in acest caz, ei sunt anticanonici. Ei nu se mai intalnesc in nici a alta. Ora ortodoxa asa
cum sunt la noi, si chiar la noi ei nu existau in mod legal ininte de 1872. Ei au fost, pot zice, inventati de catre legiuitorul
din 1872, in scopul de a face ca Sinodul sa fie destul de numeros pentru ca in caz de judecata a unui Episcop sa poata
judeca cu 12 membri; dupe cum cere un canon ; a calcat dar un
canon expres $i categoric pentru a satistace un alt canon ; dar

32

acesta era In opozitie cu altul, care admite Ca la nevoe judecata

Episcopului s se poata face si numai de trei Episcopi. De altfel
ash se face In toate Odle crestine ortodoxe cele miti, uncle Sinoadele nu numara decat cafe trei sau patru membri, ca Bulgaria, Serbia, Muntenegru.
Asa dar, cei 8 arhierei fara eparhie dela not fiind anticanonici,

cu atat mai anticanonica este dispozifi'a din legea dela 1872

care nu permite ca Episcopii sa, se aleaga decat dintre acesti
ierarhi anticanonici.

De alts parte, toate canoanele -cari reguleaza modul de ocupare a scaunelor vacante de Episcop, nu lipsesc de a cere totdeauna ca noul ales a primeasca hirotonisirea arhiereasca, ceea
ce dovedeste ca houl ales putea prea bine s nu fie Inca arhiereu
in momentul alegerii.
De altfel, primele clonal aliniate dela art. 2 al acelei legi se
contrazic in mod vadit. In adevar, al. r zice: Stint cligibili la
demnitatea de. episcop eparhiot to ti membrii clerului roman
cari, dupa sfintele canoane ale Bisericei ortodoxe, pot fi
Atata era de ajuns, pentruca spunea tot. Al. II Insa vine imediet de restrange cu totul principiul canonic al al. I, zicand:'
Episcopii eparhiofi nu se pot alege decat dintre arhiereii romani". Restricfie care nu ar fi avut sens decat daca canoanele
ar fi zis ca numai acei membri ai clerului pot fi alesi Episcop$
cari sunt arhierei, ceea ce este departe tie a fi adevarat.
Cat pentru condifia ca Mitropolitul sa nu se poata lua decal
dintre Episcopi, to este Inca si mai putin impusa de canoane,
pe cats vreme Intre Mitropolit si Episcop nu exists nici o deosebire de rang arhieresc.
Prin urmare restrictiile impuse de legea din 1872, pe langa
ca nu permit a se face alegerea in cele mai bune conditii de
reusit#, sunt in acelas timp $i contrarie canoanelor. Ele stint contrarii $i traditiilor Biserieei, si In special tradifiilof Bisericei
noastre nafionale. Imprumut din un articol al d-lui N. Dobrescu,

profesor la Facultatea de Teologie, lista aceasta de exemple:

Nectarie, senator ; Tarasie, secretar al imparatului ; Fotiu, co-

mandant al gardei imperiale, au fost ridicafi deadreptul In

scaunul de Patriarh al Constantinopolei, inainte chiar de a face
parte din cler ; iar Ambrosiu, Inca pagan, a fost facut Arhiepiscop de Mediolan, inainte de a apuca sa Se crestineasca. Dovada

33

ca alegerea de Episcop putea sa preceada hirotonirea de prhiereu.

In Biserica romaneasca se cunosc exemple ca Dionisie Lupu,

facut Mitropolit la Bucuresti din simplu egumen la Tismana ;
invatatul Varlaam, Mitropolit al Moldovei din simplu calugar ;
Grigorie Miculescu, -Mart Mitropolit al Tarii Roma iesti la 1822
de caltre Grigorie Ghica, pe cand nu era Inca decat diacon la ma-

nastirea Caldarusani, Cu legea din 1872, fara ar fi fost lipsita

de niste ierarhi ca acesea, cari au fost printre cei mai stralucii
pe care i-a avut ea vreodata.
Aceasta a fost totdeauna traditia tarii pans la 1872, ca la
locul cel mai Inalt sa se poata ridica cel mai vrednic, fara nici
o piedica. Deja la 1857, in Divanul ad-hoc al Moldovei, cand se

manifestau veleitati de a nu se da locurile de chiriarhi cleat

dupa consideratii de nastere sau de situatie, Kogalniceanu se
opuse cu indadire si nu permise a se adopts aceasta dispozitie
retrograde. lar la 1909, cand se studia modificArile de adus legii

sinodale, nici o voce .nu s'a ridiclat in clerul Malt pentru a se

opune modificarii ass cum s'a Mut lea art. 2, In fine, chiriarhi
romani de peste hotare, ca Invatatul Episcop dela Caransebes,
Miron Cristea, au gasit necesara aceasta largire a cgrcului de
alegere.
DacA dela 1909 pans azi parerile unora din mernbrii Sinodului

s'au schimbat, datoria d-lui Arion, ca Ministru raspunzator ce

este, era de a cumpani lucruriIe, si a nu adera la aremodificare
a legii ari in mod vadit nu Mutes fi spre folosul Bisericei.

D-sa Insa nu a putut rezista tentatiei de a mai stria ceva

din ce facuse adversarul sau politic, ramanand ca justificarile
sa le gaseasca pe urma. SA le examinam.

Pe d -1 Arion II sperie principiul prea larg al alegerii dupa

canoane: Este cam larg principiul ! Orice membru at clerutui
roman! ?" Sublinierile si semnele de spaima si de Intrebare
apartin d-lui Ministru, Si arata in deajuns ca sunt ale unui Ministru conservator ; caci ce poate, fi mai. grozav pentru Principiile conservatoare decat egalitatea aceasta de drepturi, fie chiar

ea consacrata prin canoane, fie ea regula comuna in toate farile

ortodoxe, pans si in Rusia ? Caci am aratat mai sus ca nicaeri,
afara dela noi, nu se practical sistemul nostru de alegere care
are chiar la temelia sa o nesocotire a canoanelor.
Crtra blsericeaseg. Spiru C. Hafer.

34

D-1 ministru a spus ca nu se poate alege cineva Episcopi

sau Mitropolit daca nu este deja arhiereu. D-sa se in5eala ; am
aratat mai sus cum canoanele nu admit- ca cineva sa fie arhiereu,
adica Episcop fare scaun, si ca ele prevad, din contra, ca. cel
ales Episcop nu poate fi a5ezat in scaun decat dupa ce a fost
hirotonisit arhiereu de catre cel putin trei Episcopi". Prin urmare, dupa canoane, alegerea trebue sa preceada hirotonisirea-ca
arhiereu.

Dar d-1 Arion se teme ca daca cel ales de catre Marele Colegiu nu ar places Sinodului, s'ar putea ca acesta sa refuze de a-i
da hirotonisirea, ceea ce ar determine un conflict gray intre Bi-

serica 5i Stat. Dar aceasta s'ar putea intampla 5i in once alt

sistem ; caci daca un asemenea conflict s'ar putea ivi, cel nou
ales ar ramine intre colegii sai inteo a5a stare de izolare 5i de
antipatie, in cat viafa sa ca Episcop ar devenl intolerabila.
Ipoteza d-sale este o ipoteza imposibila, care nu se poate
realize. Dace vreodata Sinodul of refuze sa se supuna unui vot
al Marelui Colegiu, aceasta ar fi dovada unui conflict intre Biserica $i Stat de care nu avem nici un exemplu in istoria noastra,
$i pe cat 5tiu a nici uneia din tarile ortodoxe. Un asemenea conflict ar fi cu mutt mai gray decat o simple chestie de per3oana.
El ar trebul sa aiba radacini adanci si departate, cari nu pot sa
scape atentiei oamenilor de stat ; iar ace5tia, daca nu sunt incapabili sau orbi, ar fi datori sa lucreze ca sa-I inlature, Ina"

inte de a se da pe fata cu ocazia unei alegeri de Episcop ;

cad nici un om cu minte nu poate admite ca un Stat fsa traiasca
purtand in coastal, ca un cujit, un conflict de asemenea nature.

Ne-a fost dat abia in zilele noastre sal vedem ca se gasesc

oameni cari cred ca un Stat poate tral in mod normal, fiind
conflict intre puterea executive si cea judiciara, intre Coroana:
$i puterea legislative ; dar acestea sunt sari bolnavicioase cari,
dadi nu se vindeca repede 5i radical, due Statul la peire.
Din acestea 5i din exemplele istorice citate mai sus, se vede
ce valoare au parerile d-lui Arion, ca un simplu cleric nu poate

fi ridicat de data la locul de Episcop. cat pentru temerea ce

a exprimaf d-sa ca, daca cel ales ar fl casatorit nu ar 5.6 ce
sal face cu preoteasa lui, este bine ca a exprimat-o, caci da
o noun dovada ca d-sa nu cunoa5te canoanele, de vreme ce Inca

35

din secolul VII este stability prin canoane condifia celibatului

pentru Episcopi Si ,Mitropoliti.
Dar in Expunerea de Motive a proiectului de lege, d-I Anion
da un alt motiv pentru modificarea ce propunea ; anume, ca

modul de alegere prescris de art. 2 din legea dela 1909 ar

face sa dureze operafiile alegerii aproape douA luni de zile.

Este serios un asemenea argument ? Chiar asa de ar fi, mi

se pare ca o asemenea alegere are r) importanta cel putin egala
cu aceea a unui deputat, pentru care cu toate acestea legea impune termene lungi de cari nimeni nu se plange. $i, daca formalitatile erau prea lungi, d -1 Ministru nu avea decat sa le
simplifice Si sale scurteze. Macar Ia atata putea servi calitatea
d-sale, cu care atata se lauds, de.om de legi, adeca de Gm de-I
Prins cu formalitatile $i dandu-le primul loc in preocuparile sale.
$i pe urma nu tocmai acum era momentul ca d-1 Ministru sa se

planga de lungimea termenelor impuse de lege. Cand d-sa a

pus opt luni pans sa faca o alegere, chiar dupa ce a suprimat
formalitatile de cari se plangea, mai are_ dreptul sA vorbeasca
asa ? Daca ar fi inceput implinirea acelor formalitafi in Octomvrie, cand Sinodul si Consistoriul Superior se aflau reunite, ele

ar fi fost in larg terminate pang in primele zile alb lui Decemvrie, $i alegerea se putea face atunci cu implinirea tuturor

formalitAitilor; pe cand d-1 Anion, chiar scutit de ele, nu a

putut-o face decat peste alte dolia luni.
Cand faureste cineva argumente pentru a apara o mid ce
,nu se poate apara, ar trebui cel path' sa si le aleagI asa ca sa
nu se intoarca in contra sa.
*

Degiintarea reformei din 1909, ort din ce punct ar fi privity,

se prezinta dar ca o masura, retrograde, ca un pas lipsit de

chibzuiala, ca un expedient destinat a da satisfacfie unui ras,
vrAtit care prin nimic nu o merits. SA puteau aduce legii imbu-

natatiri de detaliii si de redacfie, cari sa o clarifice mai bine,

sa faca sa dispara unele indoeli, dar nu s se suprime $i sa se
faca astfel irlutila toata munca $i framAntarea prin care am
trecut, $i sa se prepare alta pentru viitor; caci este o iluzie
inchipul cineva ca in viafa socials un progres deja realizat
se poate lug inapoi fara lupta $i rezistenfe,

36

Lipsa de prevedere pug in aceasta chestie a devenit evidenta

imediat, cu ocazia alegerii de Mitropolit Primat. La Senat, eu
atrasesem atenfia d-lui Ministru asupra pericolului restringerii
cercului de alegere. D-sa, incurajat de aplauzele majoritatii sale,
cu cunoscuta sa incredere in sine, a raspuns' prin glume usoare.
Nu - ;j Inchipuia cA din cinci Episcopi si un Mitropolit nu se va
gasi unul pentru scaunul Ungro-Vlahiei. Curand InsA s'a lovit
de realitate, si dupA moartea Episcopului de Ames, desorientarea a fost ash de mare, in cat .a fost voiba de o noun mod,ificare in lege, abia la doa saptarnani dui:a ,cealalta. Nici odata
matematica nu si-a rasbunat in mod mai strAlucit si Mai deplin
contra presumtiunii si a superficialitatii.
Cuvantul acesta poate s supere, dar -nu stiu care altul sa
poate aplica atunci cand o lege de asemgnea importantA se face_
farA cunoasterea exacta nici a starii lucrurilor, nici a canoanelor,

nici a trebuintelor prezente si viitoare; mai mult cleat atftt,

cand se face cu atata lipsa de Ingrijire, Meat se strecoara intryinsa lucruri cari se contrazic si Intre ele, si cu vorbele si intentiile autorului legii.
Ca s dovedesc ceea ce spun, reproduc ad, unul Tanga altul,
textul unei parti din art. 2 al legii dela 1872, cu modificarile lui
din 1909 si 1911.
Dupa legea din 1872: Sunt eligibili la demnitatea de Mitropolit Episcopii eparhiofi ai tarii, iar la aces de Episcop eparhiot
toti membrii clerului roman cari dup. sfintele canoane ale Bisericei ortodoxe pot fi alesi. Mitropolitul Primat al Romaniei,
Mitropolitul Moldovei, precum si Episcopii eparhiofi nu se pot
alege decat dintre,arhiereii romani".
Dupa legea din 1909: Sunt eligibili la demnitatea de Mitropolit $i 1a aceea de Episcop eparhiot toti membrii clerului roman cad, dupg sfintele canoane ale Bisericei crestine ortodoxe,
pot fi alepi".
Dupa legea din 1911: Sunt eligibili la demnitatea de Mitropolit Episcopii eparhiofi ai tarii ; jar -la aces de Episcop toti
membrii clerului roman cari, dupl sfintele canoane ale Bisericei
ortodoxe de rAsArit, pot fi alepi".
Cu ocazia discufiei din Senat, d-1 Arlon, vorbind despre acest
articol, zisese cA revine la legea din 1872. E adevArat cA in notele stenografice imprimate gasesc ca d-sa ar fi zis ca revine

37

,,la principiul legii din 1872". Nepotrivirea aceasta mi se pare

ciudatg, mai ales ca ell, care asistam la discutie, notaseni cuNintul in momentul cand a fost prontintat, $i l'am si relevat
indata dupa proclamarea votului, aratand ca legea propusg de
d -1 Anion nu se potriveste cu cea din 1872, si ca aceasta nepor
frivire intre vorbele 9i textul d-lui Ministru nu poate s fie
dealt din lipsa de studiu la alcgtuirea legit.
D-1 Ministru
pgrut foarte incurcat de observafia mea ;

.dar; ea om abil ce este, a gasit o poartl de scapare: ,,Eu nu

am zis cg revin la textul legii din 1872; dar la principiul ei".
Nu-1 voiu sicana pe d-1 Anion asupra euvantului ; dar sA vedem faptele. SA se compare cele trei tekte de mai sus, si se va
vedea ; 1) aa in ceea ce priveste alegerea de Mitropolit, d-i

Anion revine la textul legii din 1872 ; 2) CA in eeea ce privet

. alegerea de Episcop Iparhiot, d-sa revine la textul legii din
1909, iar nu la cea din 1872, care pentru aceasta cere talitatea
de arhiereu.
Apoi dacg este ask $i chiar admitand separatia subtilA pe care
o face d-1 Anion intre textul Si principiul unei legi, pe ce temeiu
pretinde d-1 Anion ca se intoarce numai la principiul legii din
1872, nu si la al celei din 1909, pe cata vreme situatia tpxtului

sau fatg de ambele acele legi este exact aceeasi ? Textul din
1909 relativ la alegerea Episcopilor se regaseste intocmai in cel
din 1911 $i, este diametral opus cu cel din 1872;
d-1 Anion

pretinde ca este identitate de principiu intre 1911 $i 1872, si

nu intre 1911 si 1909?
Gasesc cg d-1 Anion a mers cam' departe in suficienta sa,
cand a crezut ca asemeni lucruri se pot crede, numai pentruca
le afirma d-sa.
Adevarul nu poate sa fie cleat unul din aceste doul: on to
redactarea proieatului s'a 'gent cu ash de puting ingrijire in cat
s'a strecurat in el textul din 1909 relativ la alegerea Episcopilor, contra intentiei d-lui Ministru; on ca, la Senat, stiind cg
Sinodul ceruSe, asupra acestui articol, revenirea pe toatA linia
la legea din 1872, avus un lapsus linguae, pe care n'a stint pe
-ming curn.s\sA-1 dreagg.

Nu pot mg lass sA treacg nerelevate teoriile pe'cari a crezut

de cuviintg sa le formuleze d-1 Ministru in aceasta ocazie.
Mai intaiu ce insemneazg aces distincfie pe care o face d-sta

38

Intre principiul si textul unei legi ? Textul nu este decat tradu

cerea in cuvinte a principiului, ai nu Nate sa fie opozitie Intre

unul i altul. Se poate admite ca legiuitorul una ar avea in cap,
i alta ar scrie sa se faca ? El trebue, din contra, sk redigete
textul sau cu cea mai mare atentie, aa -Pa sa nu cuprinda decat
ceea ce vrea principiul legii, i nimic altceva decal aceasta. Dad.
nu, face aa, una din doua : on ca nu-i cunoate limba i nu tie
sa exprime ceea ce cugeta, on ca cu intentii ascunse introduce
antagonism Intre text $i principiu, ca s se serve cand de unul

cand de altul, dupa cum ii va yen? la socoteala.

Textul din 1909 exprima principiul Ca Episcop poate fi ales'
cineva cars Inca nu e arhiereu ; cel din 1911 reproduce pe cel din

1909; prin urmare nici principiul pelui din 1911 nu poate cere
calitatea de arhiereu, pentruca atunci ar fi reprodus textul din
1872, iar nu pe cel din 1909. Asa dar, conform textului astfel
votat; nimic nu ar putea obliga pe Marele Colegiu sa ,Meaga
numai dintre arhierei, cand textul legii nu e a0.
De0 cam lungs, nu pot s ma opresc de a reproduce in intregime partea din taspunsul d-lui Anion care se refers la aceasta
chestie, nu numai pentruca constitue un model rar de confuzie

de idei i de lipsa de logics, dar mai ales ca tin sa protestei

din toata puterea contra modului cum intelege d-sa alcatuirea
i intelegered legilor.
Iaca bucata in chestie:

Mi /se imputa ca art. 2 nu ar reveni la principiul legii dirr

1872.

Eu nu am zis ca revin la textul legii din 1872, 4r la principiul ei, i oricat ar crede d-1 reprezentant al colegiului II de

Roman, ca sa nu mai zic d-1 Haret, ca nu studiez legile, dar tim.

cu totii, a nu se reproduc Intocmai legile ad-litteram, Si numai

pentru 'acest lucru am pus textele legii pe trei coloane : legea
din 1872, cea din 1909 $i legea mea.

Dar am zis, domnule reprezentant al colegiului II de Roman, a revin la principiul legii din 18721
Principiul legii din 1872 este ca nu se poate alege Mitro
politi decal dintre Episcopi, i Episcopi dintre Arhierei.

Si explicatiile pe cari le-am dat au intarit spusele mele.

Imi pare, d-lor, ca nu poate s fie ceva mai categoric. Cad,
de, d-lor ! 0 fi parlamentar tanar d-1 Haret, dar nu poate sa fie

P9

apa de tanar in cat sA nu ptie ca este o deosebire intre textul

unei legi pi spiritul ei, pi ci se interprets legea dupl. spiritul ei,
iar nu dupA litera ei, pi ca spiritul legii, blip pe Ministrul care
face legea,
Si and- fac eu asemenea declaratii, ca ceea ce propun acum
este conform cti spiritul legii din 1872, nu mai trebue sA mai
pun textul .Intocmai ca in legea din 1872.
De-ce n'am facut-o?
.
Pentruca, d-lor, se poate intampla ca un acord sa. i ntervina
intre puterea hick' pi Sinod in privinfa numirii unui Episcop, pi
am vrut ca di cauza aceasta sA las poarta deschisa ca sl se
poata stabill n asemenea acord intre Sinod pi puterea Mica,
spre binele Bisericei noastre,

lath' pentru ce am luat formula cea dintaiu din legea dela

1872 pi formula cea de a doua din legea mea ".
lacy fOrmularea pe fata, IndrazneatA pi fAra Inconjtir a unei'
teorii cari este una din plAgile cele mai marl pi mai periculoase

ale societatii contimporane, aci sub pretext de interpretare,

ea consacrA practica alterarii Si nerespectArii legilor celor mai
categorice.

Stiinta dreptului este, fill Indoiala, o ptiintA nobila, pi din

punctul de vedere al societatilor omenepti, ea este cea mai dintaiu 'pi cea mai respectabila din toate ; aceasta insa numai cu conditia ca ea sa fie expresia intreaga pi neintunecata a adevArului,
pi numai ,a adevarului.

Dar s'a intamplat cu ptiinta dreptului ceea ce s'a intamplat

pi cu religiile cele mai nobile, cand preofii for au invafat arta
de a face din ele formule goale.
AlAturi cu oamenii cari inalbesc lucrand ca sA perfecfioneze
ptiinta, alaturi cu cei cari pun tot sufletul pi dagostea for ca s
facA legi bune pi drepte, Inflorepte pcoala acelora cari practica

metoda de a restAlnaci, de a interprettitotl pink' si textele

cele mai evidente pi mai nediscutabile, pentru a trage din ele
urmarile cele mai neapteptate pi mai contradictorii, ban s serve
dupA ImprejurAri pi du,pa trebuintele momentului. Si fn vechime
a inflorit o asemenea pcoalA. Adepfii ei se numiati soNti i meseria for era de a indta pe tineri cum, plecand dela una pi aceiapi premisA, sa demonstreze dupa voe consecintele cele mai

40

opuse. Dar in cetAfile vechi s'au facut legi cari goneau din ele.
pe sofisti. Azi ei stapanesc lumea.
D-1 Anion face o lege $i spune inteinsa ca Episcopii se pot
alege in cutare fel ; dar tot d-sa declara In Senat ca interpreteaza
legea aceasta in felul diametral opus, $i spune curat ca face
aceasta pentruca sa fie posibil s explice legea on inteun fel,
on in altul dupa cum va val.
Este admisibil, este onest aceasta ? Atunci ce mai Insemneaza
legile, $i la ce mai serva ele, daca nu mai $tie cineva ce temeitt
sa punk* pe dansele? E lucru serios a pr.etinde ca tine va vol sa
facb." o alegere de Episcop, s nu creada textul pe care-1 are sub
ochi, care spune verde ce vrea, care a fost votat $i promulgat,,
ci s caute Monitoarele ca sa vadd ce a putut spune un Ministru
de pe vremuri, la un moment de strImtorare ? Dar atunci mai
simplu ar fi ca, pe cat va trai acel Ministru, sa nu se uite nimeni
la Lege, ci sa-1 lase pe dansul sa facA ce va vrea ; caci cine sa
interpreteze mai bine gandul cuiva decat el Insusi ?
Stiinta onesta se revolts contra acestei conceptii ; $i cat pen--

tru mine, stiinta pe care am fericirea de a o cultiva $tiu ca

nu ma va lash nici ()data sa alunec pe povarni$ul pe care d-1
Anion Inainteaza cu surisul pe buze. D-sa se arata Incantat, $i
nu odata mi-a dat sa inteleg cat de superior se socoteste d-sa
unui simplu matematician care nu pricepe nici nu practica restalmacirea textelor, pentru a scoate din ele ceea ce nu cuprind.
Socotesc ca este de prisos sa-i spun $i eu sentimentul meu in
aceasta privinta.

Din cele ce preced se vede ce valoare $i cati sorfi de viata

are legea d-lui Anion. Intr'o stare normala de lucruri s'ar fi cuvenit .ca asupra acestor lucruri foarte grave $i implortante sa
urmeze discufii linistite .si obiective, din cari poate ,ar fi csit olucrare mai burial decat cea pe care a discut ad. In Camerele liberate asa se faces, si toata lumea tie de ce larga libertate $i de
cats deferinfa se bucurau oratorii opozifiei, $i de cate on pare rile for i$i gaseau, chiar loc in legile ce se votau. Dar sub regikmul conservator a$A ceva este peste putinta. In Camerele conservatoare, opozifia nu are parte decat de vociferarile $i de intre-

ruperile injurioase ale majoritatii, cari vin sa se adaoge pe

41

Ianga caloniniile josnice f insultele triviale ale sefului guvernului, In asemenea .conditii era imposibil sa se discute, si m'am
mirat de pretenitia d-lui Anion care cerea dela mine o,'opozitie
franc parlamentara", d-sa, membru inteun guvern care a desonorat regimul parlamentar.
Acum, 'regimul dela guvern, dupa ce s'a umilit in plod inutil
inaintea fostului Episcop de Roman, s'a ales cu o lege care nu
rezista discutiei, gi se afla in fata unei. situatii in BiSerica tot
ash de periculoasa ca gi in ziva intaiu. D-1 Anion care in cursul

discutiei a zig ca principiile legii din 1909 nu sunt principiti

conservatoare, a dat Bisericei o lege facuta dupa aceste principii. Noi credetn ca o lege facuta pentru Biserica nu trebue s fie
facuta nici pe tipar liberal, nici conservator: Trebuia ca tot partidul conservator sA amestece i aid consideratiile meschine de
partid, si sa creeze precedentul ca pans gi legile bisericesti sa
se schimbt la fiecare schimbare de guvern, deodata cu subprefectii. Nu.va fi aceasta singura dovadA de.nivelul la care a ramas
partidul conservator, in fata progreselor realizate in viata noastra publics.

Chestia fostului Episcop Gherasim al Romanului.

Origina sicauza aparenta a turburarii produse in BisericA in
acesti din urma trei ani a fost asertiunea fostului Episcop de
Roman ca legea votata in 1909 era contrarA canoanelor, si de ad.

pretentia lui imperioasa ca ea sa fie modificata, daca nu chiar

abrogata, imediat,
Deg) chestia aceasta s'a discutat pe larg, si in Senat, si in
Sinod, si desi s'a dovedit atunci cu prisosing lipsa de temeinicie
a pretentiklor P. S. Gherasim, este necesar sa o mai limpezitn acl

pentru 'acei pe cari ii poate impresiona o asemenea invinovasire, inainte de a expune modul cum s'a desfasurat conflictul,
gi de a arata can au fost factorii, cu totul streini de interesele
Bisericei, tad au intervenit intriinsul agravandu-1, pentru a trage
foloase din el.
Invinovatirea adusa legii din 1909 ca e contrara canoanelor,

se intemeia pe aceia ca preotii nu pot sa atea alaturi cu Episcopii.

in acuzatia aceasta, P. S. Gherasim a gasit preteXtul pentru

42

a porni toe& cunoscuta turburare de care S'a facut vinovat.

P. S. S. nu, s'a sfiit chiar de a profiting cuvantul de erezie ceea
ce dovedeste ca nU-si da bine seama de valoarea cuvintelor. Ere-

zie va sal zica o abatere care intereseazA dogmele, adica Insusi

fondul credintei .asupra divinitatii, care forrneaza fondul dogmatic al religiei, pe cand modul cum era constituit Consistoriul'
era d chestie de organizatie bisericeasca. Dar P. S. Oherasim nu
Area era preocupat de exactitatea sehsului cuvintelor; P. S. S.
Linea sa produca efect.

Dintre canoane, unele sunt privitoare la dogme. kcestea nu

sufera nici o schimbare $i au ramas nealterate, a$a cum le-a
stabilit conciliile ecumenice. Altele, cele privitoare la organizarea
$i administrarea Bisericei, au suferjt -continue schimbari, aduse
chiar de caire conciliile ecumenice, si uncle chiar dupa dansele.

Si nici nu putea sa fie altfel. Organizarea bisericeascl a fost

totdeauna in str4nsA legatura cu organizarea Statului, ca s,
nu mai vorbesc $i de alte imprejurari variabile; ti in timput
celor sapte secole cari au trecut pan.s la tinerea ultimului concilitt ecumenic, cate schimbari nu a suferif societatea in mijlocul
cAreia talk Biserica! De aceea se intalnesc in canoane nenuma-

rate contradictii, de oarece o chestie pare in secolul al doaa

fusese rezolvall Inteun fel a trebuit in secolul al optulea sa se
rezolve cu tofu' altfel. Exem'ple se pot cita oricate. A$a, cpnciIiile apostolice prevedeau ca Episcopii sa fie casatoriti, pe cand
mai tarziu s'a impus celibatul. Pentru judecarea Episcopilor s'a
cerut mai Intaiu 3 arhierei ; mai pe urma numarul acesta s'a urcat la 12.
Se intelege ca, in cursul timpului, Statele au fost silite s.
se conformeze acelora din canoane cari li se potriveau. Spire
exemplu, cum era sa adopte un tribunal de 12 arhierei pentru
judecarea Episcopilor un Stat mic care hu avea 12 arhierei,
cum este Serbia sau Muntenegru?
Mai mutt decat atat: de foarte multe on uncle State au fost
silite, de ImprejurArile for particulare, s impuna. Bisericilor
for o organizatie nejustificata prin canoane, ba uneori in opozitie cu ele. Void citi indata cazuri precise de acestea.
Cand dar s'a zis ca Consistoriul Superior Bisericesc, asit cum
'11 organizase legea din 1909, este anticanonic, trebuia sA se do-

vedeasca ca nu este nici un cation care sa admita o asemenea

43

organizatie, si a nu- este nici un Stat ortodoX in care sa nu se

regaseasca ea.

Dar fara a infra in citafii mai lungi, e crestul -a se aminti ca

canoanele apostolice prevad ca toate afacerile Bisericei sa pe
frateze de intreaga adunare a credinciosilor; si mai swit si allele. Iar cat pentru tgrile ortodoxe cari du mers mai cleparte
decat legea din 1909, se pot cita. multe: bisericile dela Car lovat,

din Bucovina, din Transilvania, din Grecia, dela Tiflis, admit

itoate, I'ntr'o masura mai Mutt sau mai pupil larga, si arhiman
driti, ieromonahi si simpli preoti sa iea parte chiar in Sinoadele
respective.

Exemplul cel mai tipic insa ni-1 da Rusia. Acolo Sinodul, pe

langa un nurrar mic de MitropOliti si Episcopi, cuprinde si dot
preofi, si anume pe duhovnkul Tarului si pe protopresbiterul
clerului militar. Organizatia aceasta, cu mid modificari, dateaza
dela Petru cel Mare, si a fost aprobata, dupa pmijlocirea lui, de
cei patru Patriarhi ai Orientului, cari ,au recunoscut in Sinodul

rusesc astfel constituit un irate al for intru Christos" cu aceleasi drepturi pe cari le au si ei. Iar intru cat priveste atribu,
tiile acestui Sinod, iacA cari sunt ele: alegerea si hirotonisireai
episcopilor, infiintarea de episcopii Si vicariate, transferarea de
episcopi dela un scaun la altul, luarea de nasuri in caz de boalg
incurabila sau de slabiciune a vreunui episcop. Trec sub acerei
o lungs lista de alte atribufii mai putin importante. $1 pentruca
afirmarile acestea, sa nu fie suspecte, arat, Ca ele sunt luate din
(Iota scrieri cari an o deosebita autoritate in imprejunariIe de
fata : Una este Stadia despre ierarhia si institutia siaodaM in
Biserica ortodox& a Rlistirituiui in genere si despre ierarhia si
institutia sinoifafa in Biserica ortodox& roma& in special, de
Calinic Miclescu si Iosif Naniescu, Mitropolifi, si Melhisedect,
Episcop de Roman. Cealalta este Privire asupra institutiei sinonodale in diferite biserici ortodoxe de rasdril, de Const. Cbiricescu, insusi amicul si consilierul P. S. Gherasim in lupta /titre,
prinsa de P. S. S. contra Sinodului si tuturor autoriatilor constituite ale Orli.
Asa "dar in cele Thai multe din Bisericile ortodoxe de Orient,
simplii preofi sunt admisi, nu numai a face parte din institutii

alaturate pe Tanga Sinod, dar a lua parte chiar in Sinod, cu

toate drepturile $i qtributiile cuvenite 1n laceasta calitate ; si acea-

44

oe

sta organizafie se gaseste chiar in Rusia, ,care se da si se recunoaste ca fara binecredincioasa prin excelenta.
In nenumarate randuri l'am invitat, l'am somat pe P. S. Gher
rasing sa spuna daca biserica Rusiei si celefalte-ca dansa sent
sau n9 contra canoanelor;, nici data nu a raspuns, nici in Senat,
nici in Sinod, iici in vreuna din multimea de comunicatii ce faces

pe la gazetele de alts lege. Lq Sinod, dupl ce cites anatemele

sale, se grabea sa fuga, si.nu raispund4 un cuvant celor cari incercau s stea de, vorba cu P. S. S. Aceasta i-a permis st intrefink' turburar'ea atata vreme, fara ca publicul, care nu putea urF
marl de aproape cele ce se petreceau, sa-si dea seama de partea
cui este adevarul. Dar acum cand toata chestiaeste njunsa in
domeniuI public, nimic dinteinsa ntr.mai poate ramanea ascuns,
$i toate echivocurile frebue sa inceteze. De aceea din nou invit
$i somez pe P. S. Gherasim sa declare cum priveste P. S. S. Bin
erica tuseasca, ca sa nu mai vorbesc de celelalte: este sau nu
este canonica ? Da sau nu?

II rog sa bage de seams ca daca si de astadata va tacea,

aceasta va fi o dovada ca nici,P. S. S., nici aceia cad -i dicfatt
hartiile pe cari avea sa le citeasca la Sinod, hu au ce raspunde ;si
ass fiind, on ca. P. $. S. si-a permis sa turbure, Biserica noastra
pe terra canoanelor cunoscandu-le asa de putin iii c,at nici nu

Stia ce se petrece in tarile orfodoxe, si in special in Rusia ;

on a tia, si atunci stia de asemenea ca acuzafia P. S. S. nu
era intemeiata, si atunci era indoit de vinovat.

$tiu, bine a P. S. S. disriune de d'aturile acelora earl din

umbra it povafuesc cum s invalue adevarul, si de miile de 'Goci

ale ziarului 'evreesc pe care P. S. S. a crezut de cuviinta sa-I

aleaga de organ in care sa expuna vederile sale in chestiiLei
cele mai delicate care intereseaza Biserica noastra drept credincioasa.. Eu nu am' decat vocea mea ; dar II asigur ca voiu sti sa
ma sery de dan\sa in asa fel, in icat Isa lfac s nu mai fie un singur
om in fara aceasta care sa nu vada de care parte este adevarul
si de care ceea ce este contras adevarului.
Una din doua; on P. S. S. va tacea, cum a tacut !Dana acum,
ori, dad' va vorbi, va recunoaste ca. in Rusia simplii, preoti fec
parte chiar din Sinod si iau parte la toate lucrarile lui, Vara ca
sa se fi gasit pans acum cineva caret sa spuna ca Rusia este o
fart eretica si care nesocoteste canoanele .Si inteun caz si in-

45,

tr'altul, proba va fi facuta, ca chiar clack prin legea din 1909

am fi facut $i noi cal Rusii, chiar clack aril fi introdus pe preoti
in Sinod, ceea cent' am facut, totusi nimeni nu ar fi avut dreptul,
nici P. S. Gherasim, nici altcineva, sk ne acuze ca Warn canoanele, precum nu acuza nici pe Rusi.
Din aceasta dilema nu se poate e$1; pentruck clack i-ar trece
cuiva prin mihte s spunk ca ceea ce este permis Rusiei si altor
sari ortodoxe nu este permis Romaniei, aceasta ar insemna. ca

canoanele nu au in ele nimic absolut; ca ele pot varia in aplicatia for nu numai in timp, dar $i in spatiu ; ca nu numai ceea
ce era bun in ele acum o mie de ani nu mai este bun lstAzi, dar
ca $i ceea ce convine din ele unei comunitAti erestine, nu convine alteia; $i clack ar fi asa, cu ce drept se pretinda cineva,
un singur om, sk impuna unei tan intregi, contra convingerilor
trebuintelor ei, o anumitA interpretare a cutkrui canon, numai
pentruck mintea lui nu poate cuprinde alte interpretkri, pe cari
altii le-au vazut deja $i le $i aPlick de sute de ani?
Regret ca spajiul nu-mi permite sk insist mai mult asupra
acestui. punct ; a$ putea dovedl ca Romania, departe de a se fi
aventurat prea mult in reforme prea. inaintate, este aproaPe
singura Tara ortodoxa in care clerul sk fie tinut asa de la oparte
de interesele Bisericei cum este la noi. Si tocmai la noi sal se
isce atata turburare atunci cand incercam $i noi skesim din aceasta stare de inapoere $i sk facem tin timid pas inainte! Dar atunci ce s'ar fi intamplat dad am fi adoptat pur $i simplu organizatia Sinodului rusesc?
Dar norocul turburatorilor a fost ca chestiile acestea sunt
foarte rAu cunoscute la noi, $i de cand lumea se $tie ca mai
u$br de pescuit in apa turbure.
9i

Netemeinicia invinovatirei de necanonicitate se va vedea $i

mai bine dupa ce voiu expune economid legii din ,1909 $i a organizarii Consistoriului Superior Bisericesc.
Dupg canoane, numai Episcopii $i Sinodul format din ei sunt
in drept sk hotkrasa in chestiile de dogmk $i in acele de disciplink $i de administratie curat bisericeasck. Tot ce nu intra in
aceste trei categorii nu mai apartine de drept Episcopului sau
Sinodului, $i poate sa cada In competinta orickrei alte autoritkti.

46

Autoritatea aceea este de ordinar puterea civilA, care $i-a,

exercitat aceste drepturi totdeauna, fad nici o contestare seriasa din partea nimanui. Astfel puterea civila administreaa
de cele mai multe on averile Biseridei; ea plAte$te salarii $i,
pensii personalului clerical, clAde$te $i reparl bisericile $i mAnAstirile, organizeazA $i administreazA $cfilile de tologie $i seminarele $i in genere tot InvAtAmantul religios, supraveghead
purtarea

$i

pedepse$te abaterile-clericilor cari Lunt de naturA ci-

vilA sau penala, in afarA de bisetid ; $i altele asemenea. Para

ad este dreptul ei.
Ar trece insa peste acest drept $i ar incAlca in prerogativele
Episcopului $i ale Sinodului, dad ar muta pe un preot dela o
biserica la alta sau l'ar opri de a servi la altar ; daca l'ar pedepsi pentru gre$eli sau negligence in serviciul sau de preot;
dad din propria sa autoritate ar destitul pe un preot sau pe un
Episcop. Au fost cu toate astea cazuri cand puterea civilA a trecut $i peste aceste margini ; dar acestea au fost adevArate uzurpAri, la fel cu aceea cand, spre exemplu, Biserica Romei avea
pretentia de a conferl $i de a retrage coroana suveranilor, dupl
placul $i conveninfele ei.

Drepturile Episcopatului, a$a cum sunt hotArite prin canoane

$i cum sunt lAmurite ad, au fost consacrate prin art. 12 al legii
sinodale din 1872, care zice: Sfantul Sinod al Bisericei Auto,cefale Ortodoxe Romane va status asupra tuturor afacerilor spirituale, disciplinare $i judiciare curat biserice$ti, in conformitate
cu sfintele canoane ale sfintei Biserici ortodoxe de RAsArit".
Acest articol a rAmas neschimbai in legea din 1909, uncle este
trecut ca art. 14, adaogandu-i-se la fine: Si cu dispozitiile legii

de fag".
Prin urmare, aceastA din urmA lege a lAsat neatinse drepturile

Episcopatului, a$a cum sunt stabilite .prin canoane. A lasat in

deplina lui competintA afacerile spirituale, disciplinare $i judiciare, intocmai cum le avea dela 1872.
Dar data ce drepturile acestea ale Episcopatului, singurele
lui drepturi canonice, au fost respectate, Statul era in dreptul
lui sA dispuna cum va crede el de cuviinta de partea de atributii
cari-i reveniau rui pi pe cari le exercita el dupa chibzuinfa lui.
Aceste atributii el le exercita prin Ministrii sai, prin funcfionarii

47

sai, prin orice organ ar crede el de cuviinta s creeze pentru

a-i inlesni sarcina.

Asa fiind, Statul era in drept sa creeze $i un organ ca acela al

Consistoriului Superior Bisericesc, intru cat nu conferia acestui
organ nici unul din drepturile cari dupa art. 14 din lege $i dupa
canoane apartineau Episcopatului, ci numai parte din atributiile
cari si pana acum cadeau exclusiv in competenfa Statului.
Dreptul acesta este necontestat.
Ministrul de Culte a avut totdeauna, $i are $i astazi, dreptul
-de a se- consults cii Consiliul Ge 5eral $i cu Consiliul Permanent
de Instructie, cand e vorba de programele seminariilor $i de organizarea acultatii de Teologie. El a avut dreptul de a infiinta
o Casa a Bisericei $i de a-i incredinta, sub autoritatea lui, exercitarea atributiilor ce are in materie bisericeasca. El are dreptul
s convoace cand vrea $i cum vrea un nunar de oameni, fie $i
preoti, pentru a le cere sfatul, fie asupra programelor, seminarelor, fie asupra celui mai bun chip de a utiliza veniturile bi-

serice$ti, fie pentrU a face un proect de lege asupra luminarilor de ceara.

Cine dar are dreptul de a-1 opri ca, pentru asemenea consultatii, sau char pentru exercitarea efectiva a parte din prerogativele eari:i apartin de drept lui, Ministrului, el sa formeze prin
lege un organ constituit in mod regulat, cu toatelprecautiunile
$i karantiile pe cari numai o lege le poate da, $i format tocmai
din randurile clerului, cel mai interesat pentru buna conducere a
trebilor bisericesti $i cel mai competent pentru 41 fi consultat in
asemenea materie?
Asa a fost infiintat la ;1909 Consistoriul Superior Bisericesc,
Lui i s'a dat dreptul sa iea cunostinta de doua feluri de afaceri.

Uncle priviau chestii disciplinare $i de administratie eparhiala. Acestea, dupa canoane, cazind in drepturile Episcopatului,
Consistoriul Superior nu putea sa se pronunfe asupra for decat
cu vot consultativ $i evizele lui nu aveau valoare decat dupa ce

erau ratificate de Sinod. Cu modul acesta se respects in intregime drepturile canonice ale Sinodului.
A doua categoric de afaceri deferite Consistoriului Superior
erau din acelea cari pita afunci intrau in atributiile exclusive
ale Ministrului, $i asupra carora eI nu era obligat sa ceara avi-

48

zul Sinodului, si mai tbtdeauna nici nu-1 cerea. Avizele acestea

nu aveau dar nevoe s aiba ratificarea Sinodului, de vreme ce
asemenea ratificare nu se ceruse nici mai nainte.

Adeasta este toati economia celor trei articole pe cad P. S.

Oherasim a socotit de cuviinfa s le atace ca necanonice, cerand
ca Consistoriul Superior sa nu alba decat vot consultitiv si ratificat de Sinod in toate cazurile, chiar in acele pe cari canoanele
nu le conferiau Sinodului, si can nici pang atunci nu cadeau in
competinfa lui.

Expunerea scurta si simpla pe care am facut'o aci va face sa

infeleaga pe oricine cat de excesiva si neintemeiata era aceasta
pretenfie. De altfel, evenimentele.'au dovedit ca chestia canonicitafii nu a 'lost deck un pretext pentru a Se satisface doar alte
patimi ale P. S. S.
$i cu toate acestea, d-1 Anion i-a intrat in Voie ; D-sa a facut
din Consistoriul Superior o adevarata parodie, facand ca avizele
lui sa nu poati fi luate in seams nici chiar de Ministru, decat cu
ratificarea Sinodului, fang s se gandeasca ca grin aceasta nu
a facut decat s restranga propriile sale drepturi, pe catk vreme
mai nainte avea atatea chestii asupfa carora nu avea impusa,
aceasta servitute, la care s'a supus acunr Sara nici un folos.,
D-1 Anion a finut numai decat sa-si lege numele de legea Ginodala. A reusit, dar nu pentru multi vreme, cad COnsistoriul Superior Bisericesc, ass curd l'a facut d-sa, parodie si inutilitatet
nu poate sa ramana. Oni trebue readua a fi o institufie serioasa

si utilaori trebue suprimat pur si simplu. Am insa nadejdea

CA in Tara Romaneasca se vor Mai gas1 guverne can $a infeleagA

Ca nu se da cu piciorul intro forfa sociala ca aceea a clerului reprezentat in Consistoriu, si ca cel mai bun mijloc de a indrepta
trebile Bisericei este tot acela de a intrebuinfa pentru aceasta insesi forfele Bisericei.
Toata lumea 1pfelege aceasta, si pretutindeni ideile acestea
si-Au facut drum de demult. Pretutindeni unde s'a simfit o sla,-

bire in viafa bisericeasca remediul ce s'a aplicat a fost de a

face sa circule seva in intregul organism, punand legatura intre
parfile lui can pans atunci trAiau izolate sau in antagonism
wide cu altele. Chiar la noi, atunci rand suflatea datatoare de
viafa de pe la 1857 ne-a facut sa ne dam seama de trebuinfa de
a pune in miscare toate forfele noastre socialei cei mai marl

49

barbati de Stat, ca Kogalniceanu, $i cei mai ilustri rnembri al

clerului, ca Melhisedec $i Neofit Scriban) ati cerut infiintarea
unui Sinod, in care s. intre i preofii de mir, Peste munfi, $a-

guna prin acest mijloc a facut minunea de a cladl numai in

catia ani un admirabil edificiu care este adapostul inviolabil $i
al Bisericei, ,$i al nationalitatii romanesti de acolo ; $i azi invatatul Episcop Mfron Cristea dela Caransebes, aproba -reforma

fkuta la noi i nu o gaseste anticanonica. In- fine, chiar la

noi Sinodul, in repetate randuri, prin vocea celor mai multi din
rnembrii sal, chiar a actualului Mitropolit Primat, si in special
prin motiunea sa dela 21 Decemvrie1909, a re'cunoscut danonicitatea legii, care de altfel era in cea mai mare parte opera a dol
fruntasi chiriarhi.
Avem dar deoparte exemplul pus in practica al tarilor ortodoxe ai In prima linie al Rusiei, precum' $i parerea intregului
nostru Sinod si a luminelor Bisericei noastre, ca Melhisedec,
Scriban $i Cristea, iar de alta pe singurul fost Episcop de Roman, care fara sa dovedeasca nimic, fara sa fie in stare a raspunde la dovezi $i argumente, are pretentia de d impune lumii
intregi voinfa sa. Este serios aceasta ? Cand e vorba a se. alege
intre stiinta si priceperea P. S. Gherasim si aceea a ilustrului
salt predecesor in scatmul Romanului poate cineva sta la indoiala ? $1 data s'ar putea admite ca rasvratirea unui singur arhiereu sa fie de ajuns pentru a rasrurna ordinea lucrurilor si a
impune interpretari fantastice ale textelor, ar mai fi posibila
ordinea in Biserica si in Stat?
Inca odata, invinovatirea de ri e canon i ci tat e nu are nici un irost,

si nu ar fi avut chiar dace, in loc de a fi a institutie curat consultative in chestiile de domeniu episcopal, dupa cum era prin
legea din 1909, Consistoriul Superior ar fi intrat $i in acest domeniu, dupa cum e in Rusia. lar cat pentru cuvantul de erezie,
pe care de asemenea l'a, asvarlit P. S. Gherasim, el este o simpla
absurditate.

Dupe cum am mai spus si in alta ocaziel legea din 1909 nu

Enda sa puna Consistoriul Superior nici alaturi Cu Sinodul, nici
deasupra lui. Atributiile lui fusesera delimitate cu cea mai mare

ingrijire in marginile canoanelor, si cand s'a ivit o indoiala,

cum a fost in aceea a apelurilor in caz de -caterisire, ea a fost
Criza blserkeascd.Spiru C. Haryt.

50

imediat rezolvata prin deplinA intelegere Mire Sinod $i Consistoriu, far& a 4da loc la nici un conflict.
Asa fiind, nu pot atribui decat unei imprudente sau necunoasterii chestiei faptul ca d-1 Ministru Anion, in diverse ocazii $i
in special in intrunirea majoritatilor dela 11 Fevruarie curent,
a 'vorbit despre necanonicitatea legii. Dna ar fi cunoscut canoanele si organizatia bisericeascA din celelalte sari ortodoxe, nu alfi vorbit ask. Colegul sau in stiinta dreptului, d-1 Disescu, care
are norocul sa fi citit, canoanele, atat in discutia dela Senat, cat
si prin scrisoarea sa din Iunie trecut publicatA prin ziare, a recunoscut ca legea este perfect canonied. Dar d-1 Anion pe ce s'a
intetneiat cand a afirmat contrariul ? SA nu fie aceastA asertiune
hazardatd tot efectul superficialitdtii, lipsei de studiu si dorinfei
nestapanite de a produce efect momentan, a cArei victimA a Mai
fost si alte d'ati d-1 Anion? Dar Imprejurarea de fats era prea
serioasa pentru ca fiecare vorba a Ministrului sa nu fie cumpanal de doua on inainte de a fi zisa. Cand un Ministtu spune ca
In Romania nu este permis ceea ce este permis In Rusia, ba Inca
cu mult mai putin decat ceea ce se face acolo, el spune o vorba

gravy care poate sa aibI urmari nici nu se stie cand. Este ca

o abdicare a %Statului Roman la un drept al lui, pe care-1 exercitA
fara nici o piedicd celelalte state ortodoxe ; este consacrarea unei

sari de inferioritate pentru not fat& de celelalte comunitati de

legea noastra, inferioritate pe care nimic nu o justified; este a
legs mainele Statului nofstru pentru ziva cand s'ar ivi vreodatai
necesitate,e. de a face si not ceea ce au fAcut alfii, eventualitate
pe care azi nu o ahem in vedere, dar care, cine stie? se poate sa
se impuna candva, cu consimtimantul tuturor. In ziva aceea cineva care ar vol sa repete exemplul P4 S. Oherasim ar gasi
sprijin in vorbele unui fost Ministru; care, ca reprezentant al
Statului, renuntase la un drept cent al Statului, pe cand -acelas
Ministru promitea Infiintarea unui parlament preotesc, care In
adevar era oontrar principiului organizarii bisericesti. Asemenea
exemple de lipsa de sir in idei nu sunt recomandabile.
*

Ca SA se vadd si prin o nouA dovadA cats lipsa de consistenfa

are sgomotul facut Imprejurul chestiei canonice, voiu arAta care

51

a fost, $i este Inca, atitudinea fostului Episcop de Roman in alte

chestii in cari ,canoanele sunt in adevar calcate.
Toti membrii Sinodului rectm9sc si repeta ca legea asupra cle-

rului din 1893 a restrain- ca totul autoritatea Episcopilor si a

stirbit 'drepturile for canonice cele mai nediscutate. Prin acea
lege, puterea civila se amesteca. In chestiile de infiintare si desfiintare de parohii, de autorizatia de A e clads biserici ; ea intervine la numirea ai revocarea protoiereilor, functionari curat
bisericesti, cari pink' atunci depindeau exclusiv de autoritatea
episcopala ; ea se amesteca in numirea si revocarea tnembrilor
consistoriilor eparhiale cari exercita dreptul episcopal de disciplink preoteasca ; ea poate trimite pe preoti in judecata consistoriilor, iar prin infiintarea defensorilor eclesiastici, functionari
cari depind exclusiv de Ministerul Cultelor, se amesteca In cele
mai multe afaceri de domeniul pur bisericesc, si cu deosebire de
cel disciplinar ; in fine culmea a fost-atinsa in anul 1906, cand

s'a admis pentru preotii dati in judecata dreptul de a avea apa

ratori dintre laid. Acestia, bine inteles, in Viscursurile lor, 'numai

de autoritatea Episcopului nu se preocupau. Scandalul a luat

repede ask' proportii, ca a trebuit s se revina asupra acestei dispozitii.

In toate aceste cazuri, amestecul puterii civile in chestii de

discipline si de administratie curaf bisericeasca este evident $i
aceasta constitue iarasi in mod evident 9 stirbire a canoanelor.
Cu toate acestea legea 'a fost votata la 1893 fare nici o opozitie
a Episcopilor. Singuri Mitropolitul de pe atunci al Moldovei si
Episcopul Dunarii de Jos s'au ridicat contra ei. Cat pentru P. S.
Gherasim Safirin, care pe vremea aceea protests cu vehementa
contra inlocuirei potcapului preotilor prin palarie, nu a gasit
nimic de zis contra acelei legi in adevar anticanonice ; iar dupe

ce a devenit Episcop s'a supus ei in Were, $i nu a pomenit

nici oddta, in nici o ocazie, despre violarea canoanelor. Scrupulele canonice ale P. S. S. nu s'au desteptat decat tarziu de tot,
dar nu acolo unde trebuia.
Imi- cade sub mans un alt exemplu. Dupe canonul 107 dela
Cartagena, cei divortati nu mai au dreptul de a se casatorl din
nou. Nici la nos, nici nicaeri canonul acesta nu se respects,
insusi P. S. Gherasim, in timpul carierei sale bisericesti, pe cati
divortati nu va fi cununat ! Atunci cum ramane cu respectul fapatic pe care-1 profeseaza pentru litera canoanelor ?

62

In fine, P. S. Gherasim -a recunoscut insusi, atat In Senat, cat

si in Sinod, cat si cu ocazio procesului cie asta vara, ca arhiereii
fara scaun sunt necanonici. Sunt canoane exprese si neabrogate
cari condamna in mod absolut hirotonisirea cuiva ca arhiereu altfel decat ca Episcop al unei eparhii. Daca era ash, si dad P. S. S.
nu admite departarea dela canoane, era logic ca sa nu fi admis
s fie arhiereu necanonic Inainte de a fi Episcop ; sau cel putin
sa nu fi contribuit chiar P. S. S. la violarea canoanelor, cOnsfinfind Insusi noi arhierei fAra scaun, cum a facut la 24 Maiu 1909,
cu P. S. S. Nicodim Bacaoanul. La 1909, cand cu modificarea

legii sinodale, P. S. S.' s'a rasvratit asupra ei pe chestia Consistoriului Superior, a carui necanonicitate era departe de a fi
evidenta, dar nu a cerut sa se suprime institufia evident necanonica a arhiereilor fail scaun. In punctul acesta, calcarea canoanelor nu jignea pe P. S. S.
Un lucru reiese in mod neindoios din toate acestea ; este ea
violarea canoanelor prin crearea Consistoriului Superior nu a
fost decat un pretext, in temeinicia caruia nici un moment nu a
crezut nici Insusi P. S, S. Adevaratele mobile ale rasvratirei P.
S. S. au fost cu totul altele, pe cari nu voiu lipsi sa le day} pe
fats, fall inconjur.
Cat pentru guvern, de canoane el se turbura Inca .i mai pufin. Dna a totabatut legea si in 1909, si acum, daca a contribuit
atat de mult ca sa transforme intr'un scandal farg precedent o
chestie care altfel se pita regula relativ lesne, a.ceasta a fost
din ura politica, din calcule meschine de interes de partid, din
mania de a nu lash nimic in picioare din ceea ce au facut alfii,
din spaima ca prin legea for Iiberalii Isi fac prea multa popularitate, si alt nimic.
*

Chestia canonicitatii legii din 19,09, de care ne-am ocupat, $i

imprejurul careia s'a facut atata sgomot, este numai unul din
elementele crizei bisericesti, $i cel mai putin Insemnat din de.
Mult mai insemnate sunt insasi personagiile cari au produs si
au Intrefinut conflictul, si printre dansele in prima linie se pune.
P. $. S. Gherasim Safirin, fostul Episcop al Romanului. Pentru
intelegerea celor ce urmeaza, trebue mai 'Otaiu, sa-1 cunoastem
mai de aproape.

53

Este imposibil s refac aci discursul meu din Senat din zilele
de 15, 16 si 17 Decemvrie 1909, cand, pentru a zugrgvi pe acel
care pretindea sa faca moralg tgrii intregi, m'am multdmit sk
povestesc in +Ill Senatului surprins si indignat un foarte lung
Air de fapte ale P. S. S., intemeiate pe acte, dintre cari a bung
parte le-am i citit atunci.
D-1 Ministru Anion, vorbind despre sedintele acelea, a spus
in mai multe randuri, car eu as fi insultat atunci, si Inca in mod
trivial, pe Episcopul de Roma'n. Aceasta nu este exact; desbaterile au foTt publicate, si le poate vedea oricine. Cauza ,pe care
o aparam eu era ass de tare, in cat nu avea nevoe skiie injositg
prin insulte, cart de altfel nu stint in obiceiurile mele. Insulta
si calomnia este arma inconstientiIor,,cari cred ca.' prin ele

pot

infiltra forte pe can nu le au. Eu m'am multumit sa insir fapte

'rerte si nediscutabile, fara chiar sa comenfez multe din de. bacs
'faptele acestea inu erau, spre lauda celui care le facuse, asta
era vina lui, dar nu insemna ca-1 insultam cand A le puneam
sub ochi.
Dar d-1 Anion care ma acuzg de un fapt, pe care-1 stie bine ca

nu este adevgrat, a insultat in adevgr in modul cel mai trivial

posibil pe Mitropolitul Primat in ziva de 12 Martie 1909, cand
in plin Senat i-a aruncat in fatA vorbele ca spune Weadevaruri"

si cg nu tie ce vorbeste". Acestea sunt in ,adevgr euvinte

triviale, contra cgrora Senatul intreg a protestat sr -a cerut themares la ordine a celui care le pronuntase. ,Si acu,m tdcmai cel
vinovat de asemenea fatptg are curajul sg mi-o atribue mie! it
cert ca. d-1 Anion isi mental locul intr'un guvern care are toate
indrasnelile.
Dar sa revenim la fostul Episcop.
Putem zice cad la 1909, cand opozitia de atunci a intreprins sa
fad. P. S, Gherasim o reputatie de om sfant si de martir, a fost
o surprindere generalg si in cler? si in eparhiaRomanului, cari
cunosteau temperamentul P. S. S. Ai chipul cum intelegea sail
conducg eparhia. Se cunosteau conflictele sale cu rAposatul
Episcop Ohenadie Enhceanu, binefacatorul sau, si chiar cu Sinodul atunci cand, ca simplu arhimandrit, a comis prima sa rasvratire contra unei decizii a $inodului, in chestia costumului
preotifor. bin laptele sale de Episcop, am citat in Senat exemL
plul unui preot care, seducand pe femeia unui sAtean, a fost luat

54

sub protectia P. S. S. si aparat de orice pedeapsa, pe and steanul era amenintat de P. S. S. cu afurisenia ; si exemple de
acestea am citat atunci multe, precum si exemple de cei mai buni
al corecti preoti urma'riti de ura P. S. S. cit o inversunare fara

pereche. Am citat cazul penitenciarului dela Targul-Ocnii, untle

condamnatii au ramas zece ani fara preot, si erau silifi a se

adresa preotului catolic, $i chiar rabinufui, pentruca P. S. S.
proteja pe un darecare preot ; de asemenea si cazul analog dela
Spitalul din Focsani, unde se adaogia circumstanta agravanta
d P. S. S. nesocotea si un vot ar Camerij si o sentinta; a Curtii
de Casatie. Am spus cum impunea taxe ilegale, can erau' o piedirt pentru frequentarea bisericilor de Satre oamenii saraci, fapt
pedepsit de lege, si le mentinea, cu toate protestarile oamenilpr
si cu toate interventiile Ministerului. Expunerea zcestor fapte si
a multor altora la fel a dcupat:atunci doua sedinte ; dar de atunci
s'au trial adaogit $i altele, cum e acela de a fi oprit ne un irate
al sail In arhierie sa mearg4 in eparhia Romanului pentru a se
inching pe mormantul parintilor sai, de a fi hirotonisit contra
legii pe, niste caluga.ri cari nu fusesera seminaristi, .pentru a-i
scutl de armata.', de a fi caterisit pe niste preoti pentruca cununasera religios pe niste tineri, deja casatoriti civil, cari traisera
Is concubknagiu, des/ era o instructie circulara a Sinodului in
sensul acesta.

Ar fi imposibil sa In* ad din nou lunga serie de fapte cari

arata ca. nici temperamental, nici actele P. S. Gherasim nu sunt
deloc compatibile cu ideea ce ne facem not despre sfinti. Nu ne
inchipuim pe sfinti protejand pe cei imorali, persecutand pe
cei buni, thud irk cearta cu toed lumea, turburand linistea sufleteasca a credinciosilor din eparfiie prin masuri nechibzuite si
inutile, lipsindu-i chjar de ajutoarele sufletesti si silindu-i a le
cere dela cei de alte rituri. Ce propaganda streina putea s faca

Biserlcei noastre mai mutt ram decat aceste purtari ale until
chiriarh al ei?
Acest caracter agresiv si violent care-1 stapaneste pans in-

teatata in cat it face sa nu mai tins seams nici de legi, nici

de cele mai elementare conveninfe,`s'a dat cu prisosinta pe
fata in cursul conflictului bisericesc

trecut. Ca s nu mai pomenesc

$i

.de

al procesului dela lunie

altele, dintre cari unele

vor yen? de sine in cursul acestei expuneri, cine nu-si aduce a-

55

minte de nemai pomenita seding de asta vara a Sinodului, in cari

P. S. Gherasim, cuprins de o adeva.'rata furie, a devarsat asupra
tuturor frafilor sal din Sinod cele mai neauzite acuzari, calomnii
neintemeiate nici pe cut' mai slabs umbra de dovada, culese de
prin gazetele de scandal si de prin cancanurile de mahala, uncle

poate pla'smuite chiar atunci pe loc? Ce nivel nioral, ce then

talitate specials trebue s alba acela care, fail nici o irebuinta
si fara nici o dovada, se complace in mijlocul acestor orori, si,
cu 'voluptate le desfasura in ochii vrajmasilor Bisericei !
Tot atunci.P. S. S. a crezut de cuviinta sa aduca chestia' des'tituirii sale de catre d-1 Sturdza, in 1885, din directia Seminarului din Ramnicul Valcei sP a cauzelor cari a produs-o. Stapanit
de pornirea sa, P. S. S. a mers pima a acuza de caloamnie odioasa" pe d-1 Sturdza si pe mine.
.

Intru cat ma priveste, nu voiu releva insulta P. S. fost Episcop; dar nu e tot ass pentrn d-1 Sturdza. Omul acesta, ajuns
la varsta de 80 de -ani dupa o viata intreaga consacrata j)inelui
tariff si contra caruia nici cei mai vajnici dusmani ai lui nu au
puiut nici odata dovedl nimic necorect, astazi a parasit hipta.
Daca nu sfintenia caracterului cu care este investit, cel putin cea
nisi elementary bung. vuviinta ar fi impus P. S. Gherasim sa-si
stapAneasca gura si sa-si masoare cuvintele. D-1 Sturdza, in
toata viata lui, a iubit si a respectat Biserica, nu ca un Tartufe
ipocrit care invalue in haina pietatii patimile si urile lui, ci ca
om convins $i cinstit. Cel putin ca atare, numeld lui trebuia sa
insufle ceI mai desavarsit respect P., S. S.
Ca sa fie acuzat cineva de calomnie, si Inca odioasa, trebue
sa fie dovedit el a formulat ,acuzatii Mara nici un temeiu, si tiind

ca nu au temeiu. Asa a fost in chestia care a adus destituirea

dela 1885? Masura d-lui Sturdza a fost impusa de constatarile
acute de doi delegati, dintre cari until era inspector general si
ceralalt medic, si de marturisirile celor invinuiti, din cari reesia ca
directorul nu-si faces datoria de a priveghia.si de a reprima uncle
apucaturi rele in scoala sa, ba Inca d4 inaintare unora din vino vafi, deli -i stia vinovati:/Actele exists. tar dupa d-1 Sturdza s'au
schimbat atatia Ministri, de toate nuantele politice. Dad. masura

d-lui Sturdza ar fi fost pornita din pasiune si nu avea nici un

temeiu, pentruce nimeni nu a dat P. S. Gherasim satisfacfia la
care ar fi avut drept, si care nu putea fi alta decat restituirea

56

locului de director? Dar nu, nici un Ministru nu a avut curagiul

acesta ; faptele au fost nediscutabiley sl d-1 Sturdza a fost in
dreptul lui sa destitue pe aceI care-si ititelegea in mod -aa de
curios slatoriile sale.
Ma intreb ce interes Iva fi avut P. S. Gherasim sa ridice chestia
aceasta, el dela sines La. Senat, cand ram acuzat, despre dncidentul acela eu nu am pomenit nimic. D-1 Disescu tisO, care

agara pe P. S. S., a crezut de cuviinfa sa-1 ridice d-sa, iar P.

S. S. s'a aparat,pe urma In mod victorios" cum i-a placutr sa
spunk in Sinod. Cine a asistat la sedinta aceea a 5enatului, iii
aduc, de sigur, aminte cat de victorioasa, a lost apararea P. S. S.
Se intelege ca nu tocmai eu, care la 188 serViam sub d-1
Sturdza, puteam fi crufat de furia.P. S. Gherasim ; de aceea in
cursul procesului de asta vara a stiut sa-si pia-teased. datoria ;
dar se pare ca $i de asta data a depasit 'masura pang inteatata,
incat nu iiumai Sinodul, dar insusi d-1 Ministru Anion a fosf silit
sa intervina,
Intreaga purtare a fostului lrpiscop de Roman dl( dovada urlui
temperament de o violenta neauzita, care a devenit evident pentru toata lumea cu ocazia tristelof evenimente din urma. Nu a
fost om care sa nu inteleagS ca, nu -unui cleric inalf, dar nici
unui laic de tea mai modesta clionditie socials, nu-1 era permis

sa dea spectacolul unei ask deslantuiri de ura, si mai ales in

modul ask de putid demn in care, l'a produs. Si data P. S. S.
stia sa puha maineld pe piepf S sa citeze pe Sf. Parinti la fiecare data cand profera injUrlile si calomniile sale, lumea nepartinitoare stia bine ce mime' sa dea putfarii P. S. S.; in once caz,
nu pe ,aceta de sflanf.

Violenta $i nesIapanirea de sine, setea de reclama, dar mai

ales setea de a face inamicilqr ski cel mai mare rau posibil,
l'au impint 'pc P. S. Gherasim la fapte cari depasesc inchipuirea.
Nu voiu Cita decat ameninfarea pe care a, cutezat sa o profere
in sedinfa Sinodului din 21 Maiu trecut, ca data nu: i s.e va da
dreptafea Asa cum o pretindea P. S. S., se va adresa nu numai
TribunalelOr tarii, dar si la Bisericile ortodoxe straine. Aceasta

aberafie criminals singura at fi fost de ajuns pentru a-i lug

dreptul de a mai ocupa un scaun episcopal si pentru a-1 arata
in adevarata lui lumina. Din norocire, de asta data explozia
indignarii generale a fost ask de mare, in cat pans 5i organul

57

oficicA al gpvernului a fost silit sA protesteze, cu toata atitu

dinea ambigua' pe -care a finut-o in tot cursul afacerii.
4

DacA P. S. Gherasim Safirin a fost principalul actor si agent

in desfasurarea evenimentelor cari au facut atata rAu Bisericei,
mai este o Intreaga bands care l'a ajutat in trista sa intreprindere. Banda aceasta este formats din tot felul de indivizi fara
scrupule, hotarifi la orice, fie pentru a-si exercita resbunArile,
fie pentru a pune mana, Intr'un fel sau in altul, pe conducerea
trebilor Bisericei i pe foloasele ce decurg din ele pentru cei pe
cari nu-i Incurca prejudifiile moralei. Se gasesc Inteinsa profetori universitarif ba Inc a. teologi, preofi gonifi dela altar, ca
lugari fugifi din manastire, renegafi, oameni de alte cOnfesiuni
si de alte religii, chiar Evrei, indivizi condamnafi de justifie, ne
norocifi fAra mijloace cunoscute de existenfA. AceastA bandar
neagra este care, in tot timpul scandalului, a servit de sfatuitor
si de inspirator Prea Sfantului care pretindea sA readucl cinstea
si morala in BisericA: Ea-i alcAtuea memoriile, petifiile $i anate
mele pe cari P. S. S. venea sA le citeasca in Sinod sag le Inainta
Ora si M. S. Regelui. Ea-i pune in gurA vorbele ce avea sA zicA,
raspunsurile ce avea sA des ; de aceea P. S. S. nisi data nu
cuteza sal stea la discufie dupl ce citea hartiile pe cari le adhcea,.

Mute de alfii. Orice i se spunea, facea pang a doua zi, cand

venea cu rAspunsul pe care i-1 preparaserA acolifii, si pe-care P.

S. S. nu fAtea cleat sa-1 recite. Banda neagra este care find legatura cu presa evreiasca careia prea piosul si prea crestinul
Episcop gases de cuviinfa s-i fatal confidenfele sale, sa -i ex
puns vederile sale asupra purificArii Bisericei, sa-i comunicescandalul cel nou pe care-I mai pusese la tale pe seama frafilor
sal in arhierie. Banda neagra scotea la ivealA rnartorii falsi,
combing infamli noui, pregAtea scandalul inedit care sa alimenfeze curiozitatea bolnAvicioasA a unei anumite prese. In fine
banda infamy este care, abuzand in, modul cel mai mizerabir

pan'a si de Scrisorile confidenfiale, a stiut s puna in mana

P. S. Gherasim singurele arme potrivite pentru satisfacerea ra's
bunarilor sale.
Cand urmAreste cineva de aproape cele petrecute in timput
scandalului bisericesc, nu poate sA se apere de un sentiment

58

de adanca ingrijire, nu numai pentru BisericA, dar pentru stares

morals a societatii romaneqti in genere. Fara indoiala, 9i in,.

soeietatile cele mai bine constituite se pot gasi.indivizi lipsiti
de fond moral,c ari sa injghebeze campanii in felul celei contra
Mitropolitului Atanasie; dar-nu putem crede ca pe aiurea revolta
opiniei publice fata de mijloacele ,puse in m4care ar fi tolerat
ca scandalul sa dureze mai mult de doi ani, fara ca vinovatii sa
fie turburafi in opera lor. Trebue sa fie ceva bolnav in societatea

unde asemenea fapte se pot petrece in liniOe, pe ,fata, unde

orice om lipsit de ruine iii poate permite orice, pe cand ceilalfi privesc indiferenfi, fara mirare Si fara indignare. Putem
zice ca Biserica, in chestia aceasta, a suferit consecinfele inner`

iei sale, cad daca ea in trecut ar fi exercitat influenfa ce era

datoare sa exercite, scepticismul ieneral nu era sa ajunga in
gradul acesta.

Trebue sa amintesc ca cheia intreguIui scandal a fost o

scrisoare confidentiala adresata in 1899 de catre P. S. S. Atanasie, pe atunci Episcop de Ramnic, intimuiui sau amie- d-1 C.
Chiricescu. AceastA scrisoare confines un secret a cArui divuIgare putea face rail P. S. Atanasie. ()rice om care, ar fi avut un
pic de onoare scar fi grabit sa diktruga aceasta scrisoare. Dar
d-1 Chiricescu nu a facut a0; a pus sub cheie scrisoarea intimului sau amic care avuse incredere inteinsula i a pastrat=o
pentru ziva cand, cine tie, putea sa se certe cu dansul, pentruca
atunci sa-1 serve de ulna contra lui. $i a aTteptat opt ani, pans
ce prietenia a disparut, din cauza ca P. S. Atanasie, ca membru
in Sinod, fusese cauza ca d-1 Chiricescu sa-ai piarda locul de director la Tipografia cartilor biserice0i. De atunci acest personagiu a inceput un adevarat $antagiu, amenintand mereu cu
publicarea scrisorii. In Decemvrie 1909, dupa ce a isbucnit conflictul
Sinod, cand P. S. Gherasim sera in punctul de a fi caterisit, d-1 Chiricescu a pornit pe la tofi membrii Sinodului ai pe

la oamenii politici cei mai cunoscufi, citindu-le scrisoarea, pe

,care mai pe urma a i publicat-o in facsimile tot in gazeta

obicinuita a P. S. Gherasim.

Acest domn, capabil de a comite o asemenea infamie, era

prietenul intim si consilierul P. S. Gherasim, cu care impreuna

punea la cale turburarea dill Biserica. Prin asemenea infame

mijloace pretindea P. S. S. O. aduca inorala i curatenia in

59

Biserica. Nici atata simf moral nu avea, ca sa -$i des seama de

monstruozitatea faptei sale, care dezonora Biserica tat mult mai,
mult decat o infrig4 veche de 12 ani, care trecuse nestiuta de
nimeni i tare nu (Mime loc la. nici un scandal.
Pe langa .faptul acesta care a lost punctul culminant al lucru
rilor nedemne comise in aceasta afacere, raman palide celelalte.
Si doar au Most (destule. Inca inainte 'de anatemele P, S. Gherasim,

un preot decazut cercase sa injghebeze un proses de calomnie

la curtea cu jurati, cu care ocazie se planuia un intreg scandal
contra fostului Primat ; dar planul a lost zadarnicit nrin intelep
ciunei judecatorilor.
Alta data se punea la cale o ridicula acuzare de plagiat ; dar
cel care avea s o sustina avea grija ca mai dinainte, in mai
multe randuri, sa previna pe Mitropolit de ce are de gand sa -i`
faca, si sa-i puns conditiile cu cari ar consimti sa taca ; mizera
bila incercare de santagiu, care ar fi trebuit se duca pe autorul,
ei in fats Tribunaluldi corectional.
Altii umblau pe la Pamnicul-V'talcii, rascolind tot trecutul dirt
vremea episcopatului lui Atahasie, ai cautand sa descopere, si

la nevoe s plasmuiasca lucruri de cari sa se poata agata ca

lomnia.

Gazeta de scandal pusa in serviciul cauzei P. S. Gherasim

continua zilnic, in timpul acesta, cu atafarile $i minciunile sale,.
inventand pe toafi zitia noui ticalosif, precum revolta faranilor
dela Turburea din cauza ca li s'ar fi profanat biserica, sau orgia
dela Varfuri (Dambovita), unde Primatul sfinfise Q biserica In
zilele acelea, fiind fats $i insusi d-I Ministru Anion.
De alts parte cei cativa renegati cari erau printre principalii
promotori ai Intregului scandal, continuait cu provocarile lor
prin ziarele pe cari lei creiaserA anume pentru aceasta ocazie. In
intelegere -cu dansil lucrau cativa preoti gonitigdin Biserica si
cativa insi fart capataiu. Si in fine peste toti venea sa se adaogefostul Mitropolit Ghenadie, care gases potrivit momentul pentru

a incerca salt recapete scaunul, si care era dispus sa nu crutenimic pentru aceasta.
*

Acestia au fost oamenii si armele cu. cari s'a pregatit s'a

urmarit ani de zile realizarea unuia din cele mai mail scandale

50

din cite apt agitat vreodata Bisetica de orient. Se regascste o

situafie analogs in Rusia, in sec9lul XVII, in timpul lui Alexie
Feodorovici, cand Patriarhul Nicon, omienergit si hotarit sa inclrepte starea bisericeasca si sa starpeasca abuzurile, a Post rapus

dupl. o lupta de mai multi ani, dusa contra lui cu cea mai salbatica inversunare de catre. acei cari se simfeau ameninfafi in

Xinistita for folosire de starea anarhia in care se afla pang

atunci Biserica ruseasca. Si, lueru curios, asemanarea merge p4sna
acolo, ca." si atunci acuzatiile contra lui Nicon erau tot de imoralitate, iar cei Cad le formulau si can organizasera complotul

erau tot la fel cu cei cari an operat si la noi. In fine si acolo

in cele'dii urma, cu toata lipsa unei opinii publice luminate,
dreptatea a triumfat si s'a vazut cat die sus era Nicon fag de
detractorii lui.
OstilitatiLe fatise contra Mitropolitului Atanasie au inceput la
12 Octomvrie 1909. In ziva aceea, P. S. S. fostul Episcop de
Roman a citit in Sinod prima din seria libelelor sale, aceea in
care arunca anatema asupra ambilor Mitropolifi si asupra Episcopului de Husi Conon, sub pretext ca sustinusera in Senat mo:

dificarea, pe care P. 3. S. o pretindea ca este anticanonica, a

legii sinodale.
Stiu Ca fapta aceasta s'a parut ash de monstruoasa, in cat aparatorii P. S. Gherasim, si el insusi, au pretins mai pe urma ca nu
a inteles sa arunce anatema asupra celor trei chiriarhi, ci numai sa
citeze texte din canoane. Dar brosura, este de fata, si desminte
pretentia aceasta, D,e altfel insusi P. S. Gherasim a recunoscui
in sedinta Sinodului din 22 lunie 1911 ca anatematizase-in adevAr pe cei trei chiriarhi. Dar afirmafiile P. S, S. 'variaza totdeauna dupe trebuinfele momentului, fara sa se preocupe de desmintirile cs -i dau faptele i propriile sale scrise.
Discutia i votarea 1pgii in Senat avuse loc in Martie, adecA
cu sapte luni mai nainte. In intervalul acesta, sau cu putin ina-

inte, se petfecusera lucruri cari trebue sa fie amintite.

Proectul de lege fusese citit si discutat cei tofi thiriarhii, mai
intaiu intro conferinta la Mitropolie, si pe urma, in mai multe
altele, dintre cari cea din urma la Senat, iarasi impreuna cu toll
chiriarhii. La desbatecile acestea luasera parte in mod activ mai
100 cei de fata ; singur P. S. Gherasim s'a finut in rezerva si nu
a zis himic, nici in favoarea legii, liar nici contra ei.

61

In timpul acestor discufii, scaunul mitropolitan din Bucuresti

a devenit $i el vacant prin moartea I. P. S. S. Iosil Gheorghian.
Aeel al Moldovei ramasese vacant deja cu o lunA Inainte, prin
demisia T. P. S. Partehie Clinceanu.
In una din zilele acelea, d-1 C. Chiricescu a intalnit pe d-1
P. Garboviceanu, Administratorul Casei Bisericei, $i intre altele
i-a zis textual: De ce nu alegefi $i pe Gherasim Mitropolit? El
e eel mai bun, si va fi si pace in Biserica".
D -1 Garboviceanu mi-a raportat indat1 vorba aceasta. Marturis,esc el nu i-am dat atund nici t. importanta, caci, nestiind care
era fondul moral al d-lui Chiricescu i al amicilor $i complic:ior
sai, nici to d-sa poseda scrisoarea din 1899 a P. S. Atanasie, mci
urzelile pe cari le injgheba pe baza ei, nu mi-am putut inchipul
cum va putea Biserica sa fie turburatA in pacea ei, pentrucA P.
S, Oherasim nu se va alege Mitropolit. De alai parte, nu puteam
sa recomand aceasta alegere, pe Cita vreme cunosteam nesfarsitele conflicte cu toata lumea la cari da nastere fara incetare
P. S. Gherasim in eparhia s; $i nu puteam sa mai mAiresc Inca
gralvitatea lor, prin ridicarea in scaunul de Mitropolit
cercul
a autorului lor.
S'a vAzut pe urmA, ca atat d-f Chiricescu, cat si P. S. Ghe
rasim, eau finut de cuvant ; pace in Biserica nu a mai fost.
Cu toate acesteat in primele timpuri nu se pares e atitudinea
P. S. S. va fi ceea ce a devenit pe urmA.
Prima sa manifestare still contra legii a fost la Senat, cand
a luat cuvantul ca sa o combats. Deg nu im'partasiam vederile
sale, si desi nu dam citatiilor sale din canoane Aceea5i sem'nificare ca $i P. S. S., cuvantarile sale nu au depAsit dreptul ce avea
de a-si spune pArerile. E adevArat ca rezistenta sa a fost primitA cu bucurie de opozifia din Senat, care a intemeiat pe dansa
sperantele unei scisiuni mai serioase in Episcopat, $i prin urmare posibilitatea unor grave incurcaturi pentru guvern. be aceea, se fAcura silinfe mari pentru a indemna si pe alfi' Episcopi sa intre pe aceeasi dale. Am analizat mai sus aceasta ati'tudine, $i, intru cat priveste pe junimisti, cari erau angajafi prin
vorba sefului lor, am, $i caracterizht-o cu singurul nume ce merita. Dar exemplul P. S. Gherasim nu fu urmat de nici unul din
colegii sai ; unii nu luarA parte la discutie; iar ambii Mitropolifi
Episcopul de Husi apArarI legea cu energie, cu toate atacurile

62

ce suferira din partea d-lui Arion, al cari freeura dejoate limitele

permise.
Legea fit votata cu mare niajoriliate, iar P. S. Episcop de ,atunci

al Romanului flea declaratia formals ca datoria Bisericei estede

a respects legile pe eari si le di Statul, chiar in cazul cand ele
nu sunt cu totul in acord cu vederile ei.
Venl pe urma seisiunea de Maiu a Sinodului. P. S. Gherasim
lua parte regulat la toate sedintele Iui, Ears sa ridice nici un incident priVitor la nova lege ; ba Inca, fiind ales in comisia pentru
alcatuirea regulamentului ei, nu demisiotia dintr'i,nsa, ci se multumi, sa declare ca nu va lua parte Ia Iucrarile ei, de vreme ce
-combatuse legea.
In fine la 25 Maiu acelas an, fiind invitat de Mitropolitul ;Moldovei, lua parte impreuna cu dansua i cu Episcopul de Husi,
cari erau tocmai din eel cari sustinusera legea in Senat, la consaerarea de arhiereu in biserica Mitropoliei Moldovei a P. S. S.
Wicodim Bacaoanul.

Totul se pares dar ca merges in cle`plina liniste, cand deodata

imi ajunse la ureche stirea ca se pregateste o lovitura." sgomotoasa. Toata vara au urmat miscari febrile, duceri si intoarceri
intre Bucuresti si Roman, consfatuiri ascunse ; jar cei mai im-

pacienti si mai indiscreti nu lipseau s anunte cal ,nu va fi

bine de Mitropolitul Primat. Deja se da pe 1fata cine era tinta

adevarata a loviturilor, deli, data vreo vita era, tot atat devinovati erau $i P. S. S. Pimen $i Conon, cari fusesera alaturi cu
dansul in apararea legii.
In ziva de 12 Octomvrie se vazit efectul acestor franiantari.
P, S. Gherasim ceti in Sinod o intreaga brosura, care se incheia
cu nimic mai putin decat anatema pe care o arunca contra ambilor Mitropeoliti si a Episcopului de Husi, pe motivul anume ca
sustinusera in Senat a lege pe care P. S. S. o gases ca nu e conforma canoanelor. Indata* dupa cetire, urmand o tactica, care avea

s fie de regula in tot cursul scandalului, P. S. S. t e grabl saf

paraseasca Sinodul, ca sa nu fie silit sa intre intro discutie
in care, lipsit de ajutorul inspiratorilor sal, stia ca. nu-i va fi
indemana.

Prin aeelas act, P. S. Gherasim declara ca rupe orice relatii cu

Sinodul, iar pe de alts parte se afla ca P. S. S. incetase de a

63

mai pomeni in biserica, dupa cum impun canoanele, pe I. 13., S. S.

Mitropolitul Moldovei, eful salt ierarhic.

Toate aceste acte se parura adevarate aberafii. Putea fi lucru discutabil dace canoanele erau calcate prin legea din 1909,
de oarece alte tari orfodoxe mersesera mult mai departe decat
null fara sa se considere ca cazute in anticanonicitate, i Inca ti
mai putinIn erezie. Dar toate canoanele fara excepfie, considera
ca o vine care merits cea mai grea pedeapsa, caterisirea, faptul

unui cleric de a se rasvrati contra superiorului sau. Tocmai

aceasta faces Episcopul de Roman. El faces un act fara precedent' in isforia Bisericei ; acela ca el, simplu Episcop, sa arunce

anatema, nu asupra unuia, ci a trei chiriarhi, dintre sari unul

era superiorul sau imediat, ca Mitropolit de care depinde Episcopia Romanului, iar celalalt ca preedinte al Sinodului. El se
rasvratea $i contra, Sinodului, autoritatea supreme bisericeasca,
$i dupa lege, i dupa canoane, de vreme ce declare cis rupe raporturile cu dansul, In fine 10 permitea sa goneasca liturghice0e pe eful sau ierarhic din bisericile eparhiei sale, de oarece
nu-1 mai pomenia in serviciu.

Era imposibp a se crede ca acfiunea aceasta a_ P. S. S. ar fi

fost dezinteresata i pornita numrai din dragostea pentru Biserica ; caci cum iselputea crede ca cineva tsa comity asemenea nepo-

menite infractii ale canoanelor, sub pretext ca cerea respectarea

lor ? Dad. P. S. S. credea ca ceea ce a facut la OctomVrie era

-permis, cum de a Weptat.ppte luni, in cari s'a supus legii

$i

a Iuat parte la lucrarile Sinodului, fara sa protesteze? Cum de a

declarat in Senat ca legea fiind odata votata $i promulgate el i
se va supunt $Lo va respects? Cum de a liturghisit impreuna la
Maiu cu P. S. S. Pimen $i Conon, pe cari avea sa-i anatematizeze
la Octomvrie? Ce se IntamlpIase nou in intervalul dela Martie
sau dela Maiu pans la Octomvrie, care sa justifice violenta ne4teptata a P. S. Gherasim ?
Un singur lucru `se Int:amylase, anume ca banda neagra, care la
Martie Inca nu era orgatizata, a Avut trebuinta de cele apte luni
ca sa se organizeze, sa se inmulteasca cu elemente noui, sA-$i
primeasca inspirafiile din cercuri cari nu aveau nimic aface cu
Biserica noastra ortodoxa, sa-i face planul de lupta, sa-i asiOre concursul celui mai Injosit organ de publicitate. A fost o
conspirafie in toata regula, din care unul spera sa vada impli-

64

nindu-f-se pofta de rasbunare contra celui ce i se Ord ca usurpase logul ce i se cuvenia lui, si poate chiar si mai mult ; altul
sa-si lalteasca datoria catre cet care-1 facuse sa piarda un post
bun ; si ash magi departe. Acesta este adevarul. Pe oamenii nede-

prinsi a judeca lucrurile in intregimea for $i tinand seams de

toate imt.lrejurarile, a putut sa-i insele aerul de falsa indignare
cu care P. S. Gherasim a comis nepoihenitul sau act. In realitate
aceasta indignare nu a existat nici odata ; P. S. S. stia bine, sau
cel putin trebuia s stie, ca fapta sa va face Bisericei mult mxi
mult rau decat putea sa-i faca pretinsa necanonicitate a legii ;

insasi purtarea sa pans la finele lui Maiu dovedeste a pang,

4 mut alte vederi; prin urmare on atunci nu a fost sincer
on la Octomvrie. Intreaga desfasurare ulterioara a ovenimentelor
a dovedit ca nu a fost sincer la nici un moment. Ziva de 12 Octomvrie 1909 a fost doar origina scandalului ; dar el a continuat,
si continua. si astazi, cu tot curajul ce-si face d-1 Arlon ca a inchis conflictul sinodal. Incurajat, susfinut si consiljat de Banda
neagra,\ sprijinit si pe fata Si pe sub mans de niste renegafi

atunci

cari numai in interesul Bisericei noastre nu lucrau, P. S. Gheyasim nu a facut deck sa mareasca scandalul. In Senat, in mod
ostentativ luase loc departe de ceilalfi Episcopl ; la Sinod, atatiri sesiunea de Qctomwie, cat si in cea de Decernivrie-Ianuarie,
Iibelele sale continuau s curga, dirt ce in ce mai violente, iar
P. S. S. continua sa fuga indata dupa cetirea lor, temandu-se sa
nu se compromita daca va spune ceva care sa nu fi rrecut prin
cenzura bandei. In acelas time, P. S. S. continua sa alimenteze
toloanele gazefei evreesti care-i servia de organ, si careia-i tomunica toate actele sale, inainte thiar de a le citi in Sinod, ask
ca ele se vindeau pe strada chiar in momentul cand erau citite in
Sinod. Orbit de patima si setos sad comunice 7umii intregi ura de
care-i era cuprins sufletul, P. S. S. nu mai credea ca e xievoe sa pastreze vreo rezerva, $i nici mdcar de ochii lumei nu cauta sa ascundX tovarasia sa cu un organ in care nu se strecOara decat cauzele necurate. De altfel in acest punct, cast in tot timpul desfasu-

rarii scandalului, P. S. S. A aratat ca nu vrea sa stie de opinia

nimanui care nu ate-a parte din cercul sau de conspiratori. Nu
odata in Sinod a fost rugat P. S. S. sa nu mai comunice hartiile
sale acelui ziar compromis ; insusi actualul Mitropolit Primat l'a
rugat cu insistenta pentru aceasta. In cursul procesului de asta

65

vara, cand P. S. S. produsese, o hartie care se Vede a era cu.

deosebire scandaloasa, si d-I Ministru a intervenit in acelas sens.
P. S. Gherasim nici n'a voit sa stie, si a continuat in chip pismas

tolaborarea sa. Cred a acesta este primal caz and un chiriarh

ortodox s faca uz de concursul renegafilok si celor de alts lege
contra frafilor sai in arhierie, si totusi tot el se pretinda el este
singurul aparAtor al Bisericei.
In fafa acestei atitudini ne niai auzite, Sinodul a dat dovada
.de o rabdare si de un spirit de conciliafiune mai presus de once
laudA. Nici un,milloc nu a crufat pentru a readuce pe cel rat.icit
la calea cea bung: i-a Meat indemnuri, si in particular si prin
comisii- trimise anume, i-a trimid adrese se-rise, h autat s-i arate
a Consistoriul Superior era doar consultativ in toate chestiile
de naturA episcopala, cum cerea P. S. S. Total a fost in zadar.
0 discufie regulata P. S. S, nu putea sasfine, daca nu era escortat de consilierii sal, ceea ce Sinodul nu putea admite, De altfel
P. S. S. evita vreo exi)licatie, pentrua se temea a din o explicatieNa putea es1 limpezirea lucrurilor, ceea -ce ar fi curmat scan -

dalul, si tocmai aceasta nu voia P.. S. S. In ziva de 13 lanuarie

1910, una din pufinele and a putut fi refinut aproape cu sila
la sedinta, l'am invitatl yam somat s spunA lamurit ce voeste,
SA arate ce anume schimbare cere in lege, lucru pe care nu-I Meuse nici data pang atunci, si nu l'a facut nici Ora azi. A fost
insa imposibil sA-i scot o vorba din gura. Prin urmare P. S. S.
nici nu stia ce cere, si nu era in stare sa preeizeze cum sa. se
ImbunAtateasa legea ;: on stia, ..si nu vorbea, pentrua interesul
sau era ca scandalul s urmeze cat mai departe. Cei cari ar mai
fi avut vreo indoiala despre asta, ar. fi trebuit sa fie fag la aces

sedintA si s van. atitudinea P. S. S.; nu le-ar mai fi ramas

nici o indoialA.
*
4.

In fine, in urma unor incidente pe cari le voiu povesti mai

jos, P. S. Gherasim consimte in ziva de 13 Ianuarie 1910 sa -si
reia local in Sinod. Dup,A lungi si laborioase tratative, P. S. S.
depune in mainele Presedintelui Sinodului o hartie prin care de-

clara textual a De indata ee acele dispozifii (pe earl P. S. S.

le tredea anticanonice) vor fi modificate sau se va hotdri acum
de care Sinod intervenirea pentru modificarea tor, ca in adevAr
Cm* Nsericeascd.Spiru C. Haret.

66

Consistoriul Superior Bisericesc sa nu aiba decat atributii pur

consultative, sunt gata sa relay legaturile canonice, etcl. Declaratia aceasta se complecteaza cu declaratia verbala pe care P. S.
S. d facuse cu doua zile mai nainte, in $edinta Sinodului din
11 Ianuarie, $i in care zisese ca cere sa se modifice legea, insa
nu cere sa se modifice imediat, ci cand se va gasi cu cale de
Onor. guvern $i de Sf. Sinod".
Deja in $edinta sa dela 21 Decemvrie 1909 Sinodul votase o
motiune a carei Incheere este- aceasta: Sf. Sinod, in vedere ca
legile omenesti sunt totdeauna supuse la. imbunatatiri, crede ca,
daca drip aplicarea legii sinodale din 1909 pi experienfa [dada
Se va ivi nevoe de ceva schimbari, ele se vor cere la limp Onor,
guvern".

Ca urmare a acestora, Mitropolitul Primat, ca Presedinte al

Sf. Sinod, *a. trimis la 15 Ianuarie Ministerului o adresa prin

care-i comunica propunerea facuta de a se, face Latervenire la

Minister pentru modificarea legii, $i referindu-se la motiunea din

21 Decemvrie $i la declaratia P. S. Gherasinr din 11 Ianuarie,

adloga: Modificarea legii se va face cand D-v. vett binevol $i
yeti crede de cuviintr,
Adresa destul de lunga prin care iam raspuns, se Incheia cu

*este cuvinte: Dupa cum am avut onoarea a spune in mai

multe randuri, $i in Sinod $i in Corpurile Legiuitoare, Ministerul
nu Va ezita a propane 'tnodificarile pe cari experienta le va arati
ca necesare ; insfinum,ai ,dupa ce aceasta experienta se va fi facut
inteun timp mai 1ndelungat $i va fi aratat cum trebue imbunatatita legea"

Toate aceste acte se gasesc publicate $i in Monttor, i in

revista oficiala a Sinodului Biserica Ortodoxa Romdrul,

$i

infr'o

brosura separata publicata de Minister. Nimic din ele dar nu

poate fi contestat. Si este nevoe sa insist asupra autenticitatii
acestor.acte, pentruca din ele va ree$1 Iiima de scimpule a celor
cari organizasera $i Intretineau scandalul bisericesc.
In urma -acestora, se putea crede a conflictul sinodal era Inchis. Sinodul se tinuse de, fagaduiala ceruta,51e Episcdpul de
Roman, de a intekven1 pentru modificarea legii. Episcopul era
dar satisfacut, 5i-1i release in Senat locul sau dela banca pre lafilor, pe care o parasise de cand intrerupsese orice raporturi
cu frafii sal in arhierid. Linistea se pares restabilita.

67

Dar banda nu era satisfacuta. Episcopul facuse imprudenta,

la 11 lanuarie, sa ramana in sedinta ei sa faca o declarafie care
multumia ei pe Sinod, $i pe Ministru, -si care inchidea incidental ;
iar la 13' lanuarie tonsimtise sa, introduca in textul declarafiei
*sale scrise fraza care deschidea calea intelegerii definitive. Doar
doua Momente se sustrasese P. S. Gherasim dela supravegherea
odioasei bande, si *deja edificiul ei de intrigi $i miselii se prabusea. Dar ea nu intarze sa-si lea revansa.
In adevar, in sedinta Senatului dela 3 Fevruarie urmator, P.
S. Gherasim iea cuvantul $i cere ca Ministrul Cu Helm` sa se gupunk* votului Sinodului dela 13 Ianuarie, aducand proectul pen;
tru modificarea din nou.a legii sinodale, pe care; zicea el, Sinodul in ziva aceea a recunoscut-o "ca anticanonica".
Aceasta nu era adevarat. Sinodul nu putuse la 13 Ianuarie s
declare anticanonica o lege pe care cu trei saptamani mai nainte,
la 21 Decemvrie, o gasise perfect canonica ; $i nici nu facuse aceasta. El se mulfumise ca.) pentru impacarea lucrurilor, sa faca
gustul piscopului de Roman, si s,a.faca interventia ceruta de
el, lasand insa guvernului s faca modificarea cand va crede el
de cuviinta. $i nici nu putea face altceva; cad ceilalti membri ai
Sinodului aveau simful realitatii mai mult decat P. S. Gherasim,
si ihtelegeau ca nimeni nu poste impune unui Ministru sa aduca
o lege cand el nu vrea. Ei mai intelegeau ca nici Sinodul, nici
Para nu se puteau face ridiculi, declarand mai intaiu ca legea
este canonici, votand-o, promulgand-o, $i pe urma desminfindu-se pe sine insist- abia dupa patru zile de aplicare a ei.
P. S. Gherasim nu era dar de buns credinta, mai ales cand da
a intelege Ca la 13 Ianuarie .chiar eu proruisesem sa propun mo.
dificarile. P. S. S. stia bine c'4 in mai multe randuri, Si in Senat,
si in Sinod, eu spusesem ca nu ma voiu opune unei modificari
a legii, insa numai atunci cand se va fi experimentat catva timp,
si nici Intr'un caz nib presiunea amenintarilor si resvratirei P.
S. S. in fine stia ca chiar in ziva de 13 Ianuarie, declarasem cu
hotarire Ca nu. admit nici un vot $i nici o motiune care ar fi
pttut semana a jmpunere, $i ca. chiar P. S. S. a fost silit sa
modifice declaratia sa scrisa din cauza aceasta.
Ce nume merits dar omul care, investit cu caracter sacru, recurge la asemeni mijloace ca sa redeschida scandalul ? Cad intenfia ridic,arii incidentului era evidenta: P. S. S. ameninfa pe

68

fata ca pacea in Biserica nu, se va restabill cat timp nu i se va,

Implinl capriciul P. S. S.
Se intelege ca am raspuins fostului Episcop as4 cum merits,
restabilind adevarul faptelor alterate de P. S. S. Mitropolitul
Primat a zis -$i el pufine cuvinte, pentru a lamurt lucrurile, In
termenii cei mai cuviinciosi pentrti colegul sau si facand apel la
dansul pa -ss aiba rabdare. Cuvantarea sa, care nil ocupa decat

o coloana din Monitor, ar merits ss fie reprodusa ad, ca sa

vada oricine cat de lini#ifai i cuminte a \fost, i rdaca se putea pe

bata ei sa se porneasca acfiunea salbatica pe care a inceput-o

din nou, chiar din ziva aceea, P. S. Gherasim, Nu poate fi umbra

de Indoiall ca orice s'ar fi intamplat la 3 Fevruarie, once raispuns ar fi primit P. S. Gherasim, scandalul tot ar fi, reinceputi,
pentruca c(rice s'ar fi intamplat P. S. S. nu- putea sa ierte pe
acela care credea el ca usurpase locul la care numai el avea drept.

Trebue spuse lucrurile ass cum sunt. Prea de nfults vreme

opinia publics, vorbesc despre opinia publics cea cinstita,
este ametita $i turburata de vociferarile acestui om, care nu vorbeste decat in numele Domuului, dar pe care numai patimile $i
veninul Il doming. Trebue s stie urmasii nostri, car,i se vor miry

de cele petrecute In Biserica, in anii acestia, prin ce mijloace

necinstite si necurate s'a produs si s'a intretinut turburarea.
Trebue sa se sfarseasca data cu fatarniciile.4
Ziva de 3 Fevruarie, a fost punctul de plecare tile unei campanii cu mult mai violenta.' decat pans atunci.
Nu mai vorbesc de acuzafiile ce mi s'au adus mie, $i de banda

neagral si de catte adversarii politici, ca la 13 lanuarie as fi

promis modifiCareaJegii, $i cs nu m'am tinut de vorba. Chiar
daca nu m'aS fi deprins mai de demult a dispretui minciuna ca

mijloc de lupta, actele citate mai sus sunt de ajuns ca sa

o,

spulbere.

Dar principaluLobiectiv al atacurilor a fost cu deosebire Mitropolitul Primat. cei cari mai puteau ss aiba vireo indoiala, au
rputut de atunci incoace sa se convinga ca $i pans atunci necanonicitatea legii nu fusese decat un pretext al campaniei. De actim

inainte,ea este lasad aproape cu totul la o parte, si se scot la

iveala alte arme, Indreptate anume $i personal contra Mitropo-

69

litului Primat. P. S. Gherasim si cu acolitii sai se pun pe tarimul

imoralitatii, si nu mai cunosc nisi un frIq in atacurile lor. Fainoma scrisoare a P. S.,Atanasie dela 1899 catre d-1 Chiricescu

este publicata de dire acesta in facsimile prin gazeta sa de

,scandal ; ba Inca se vorbeste ca, pentru a desavars1 Pecinstirea
Bisericei noastre si peste granita, acest personagiu ar fi cornttnieaf-o, tradusa In limbi streine, tuturor Biseticilor ortodoxe
de Orient. Nu stiu dad. aceasta suprema indignitate a fost consumata Si ea. In once caz, nu scrupulele morale ale d-lui Chiricescu ar fi fost o piedica la aceasta,si nici rnentalitatea Pt S. Gherasim, care claduse deja dovezi a nu stie sa-si stapaneasca patimile, si care chiar Intr'un act adresat M. S. Regelui avuse inconstienta de a ameninta ca se va adresa Bisericilor streine.
Este- inutil sa amintesc din nou toate cele petrecute. Ele sunt

cunoscute, pentruca \banda opera pe fats, si fara nici o frica

mares scandalul prin toate mijloacele posibile. Memoriile injurioase sau amenintatoare ale P. S. Gherasim curgeau pe toata
,ziva 1a Sinod, gazeta sa era piing in foate zilele cu denuntarile
-cele mai scarboase, culese de pe la tot felul de oameni fara ca-pataiu, franari de pe ja gars, femei pierdute, oameni Infierati
.de justitie. Acestia erau, pe Tanga cei din Banda, oamenii cu cari
P. S. Gherasim pretindea sa reintroduca morhla disparutI din Biserica romaneasca.

and to gandesti 5a asetnenea flit* an putut timp de trei

ani s produca si s Intretina atata turburare $i s arunce atata
oprobriu
uneia din cele mai respectabile institutii de
Stat, iti vine sa disperezi de starea Id care ne aflam. Va s zica
(este destuf ca o !flank' de indivizi, eulesi printre tot ce are socie,
-tatea mai stricaLsi mai fara scrupulel poate oricand sa se nimsteasca asupra oricui $i s5.4 desfiintezer fara ca acesta s gaseasca sprijin si aparare nici in legi, nici In opinia oublica I
A zis un batran si cuminte om de stat dela noi, ea legile noa,

stre sunt acute ca sa apere pe cei rai contra oamenilor de

-treaba. In Imprejurari ca acestea iese dreptatea acestei vorbe.
Dar oare oameni de treaba ajunge-vor vreodata sa iriteleagar ca
si ei au dreptul sa traeasca In Cara lor, si ea aceasta nu va fi
posibil pans ce cei raj nu vor fi sdrobiti si desfiintati?
Intru cat prives.te pe P. S. Gherasim, tot ce s'a lacut pentru
a-I potoll a fost peste putinta. Stiu ca oameni politici cari la in-

70

ceput ii dadusera sprijinul lor, vazand calea pe care apuca si

mijloacele de cart uzeaza, l'au indednnat cu tot dinadinsul sa se
astampere. Sinodul de asemenea a facut tot ce se putea face.
-P. S. Gherasim?._ convins din ce ita ce mai mult ca totul ii este per-

mis si a nu are nimeni ce-1 face, nici nu 'a voit sa auda. Ba inca
in 11 August 1910 crezii de cuvlinta sa-mi trimita un fel de ultimat, care, desi facut ca din partea P, S. S., era scris si subscris de d-1 Chiricescu, prin care el se plangea ca este atacaf,
i intreba to are Sinodul cu dansul.
,Si asa a urmat scandalul neintrerupt, pans in ziva cant] an
esit din guverrr, la finele lui DecemVrie 1910.
*

Am expus pans aci cele petrecute prin fapta P. S. Gherasim

si a complicilor sal Nu i-am menajat, nici pe unii, nici pe altii,
pentruca nu_ media. Respectul care se cuvine'unui arhiereu nu se
datoreste laptului material cat i 1s4a pus carja in mana) ci inalta
chemari morale ce are, si mai, ales chipului cum stie s raspunda.
la dansa. Dar in afacerea aceasta s'a dat dovada de atatea patimi
josnice, ura, invidie, rasbunare, rautate; s'au intrebuinfat mi-

jloace atat de necinstite, s'a pus atata fatarnicie, in cat este

peste putinta ca in fata for sa-si ipastreze cineva sangele rece,
si epitetele cele mai potriyite yin de sine sub condeiu.

les arum din lumea bisericeasca, si. vin sa analizez purtarea

oamenilor politici in aceasta afacere.
Mai intaiu trebue sa constat si sa afirm din nowt ca partidul
liberal nici un moment nu a considerat chestia bisericeasca ca ochestie in care se cuvine s se amestiece luptele de particle. Acestea nu sunt numai vorbe,, pentruca intreaga lui purtare a dovedit-o cu prisosintk Este de regretat ca nu tot asa pot vorbl si
adversarii nostri, pentruca atitudinea si actele for au fost principala cauza a turburarilor ce -au avut loc in acesti trei rani.
Am aratat cum a procedat gukrernul liberal in chestia modificarii legii sinodale. Doritor de a scoate Biserica din starea de
lancezeala in care se afla, nu a crezut ca` e pine s abuzeze de
ituatia ce avea i sa impuna numai vederile sale. De aceea a

71

cercat s sjabileasca a intelegere intre.toate partidele2S'a vazut

insa in ce chip s'a raspuns bunei sale credinfe si dezinteresarii
sale. Cu o duklicitate pe cate nu numai buna credinta, dar nici
simtul politic nu o permite, partidul care-si 'daduse cuvantul intr'un fel, pentru a ip,curaja pe liberali s intre in acfiune, si l'au
lust inapoi, si ?-au lovit pe la spate cand au crezut ca tradarea
aceasta i-a afundat in greutati. In politica, experienfa se plateste, dar si folOseste. Am platit cu cateva zile grele experienfa
ce am facut de buna credinta junimista ; dar ea nu va fi pierduta,
pentruca vom ti in viitor ca cuvantul for este ceva fara valoare.

Daca insa partidul liberal nu a avut dec.at s eastige prin

comparafia ce s'a putut face intre purtarea sa leala- si patriotica $i purtarea adversarilor jor, nu tot asa a fost.tu Biserica.
Suntem in drept a crede ca legea cea noun` ar fi enntribuit mult
la regenerarea ei si )a indreptarea multor neajunsuri. In Joe de
aceasta, nechibzuinfa $i setea de putere a catorvi insi, nu numai
a zadarnicit acele bune efecte, dar a dat loc si la turburari cari
altminteri nu ar fi, avut loc.
Nu vreau sa Fie ca legea nu at fi intampinat nici o opozitie.
Nu e in natura lucrurilor sa fie ask. Orice- ideie noun trebue sa
se loveasca de rezistenfe, $i in Biserica cu deosebire nu cu usurinta se aduce atingere cat de mica unor stari de lucruri secu1are. De aceea, cand in Senat P. S. Gherasim, a combatut legea,
aceasta nu-era un lucru .leasteptat ; din 'contra, trebuia s se considere caa un semn imbucurator $i in favoarea proiectului,faptul
a 0 singura voce se ridica contra lui. Nu se putea tusk' concepe
ca rezisteuta unui singur om sa oprea-sca in loc o reforma, asu-

pra utilitatii careia erau de acord,

$i fara, si partidele, si Sinodul. Yocea P. S. Gherasim trebuia sa .a.mana izolata, secundata cel mult de acgea a celor cativa indivizi cu tcari se incon-

jura P. S. S.
Dar nu a fost asa. copozitia, in loe sa caute sa izoleze pe P.
S. Gherasim, l'a incurajat, l'a aprobat, $i s'a silit in toate chipurile sa mai susciteze si alte rezistenfe in randurile prelafilor.
Am Inca inaintea ochilor tabloul oratorilor din opozitie earl, cu
mainele intinse spre banca prelatilor, solicitau, implorau defectuni noui. Din norocire, nici unul dinteinsil nu s'a induio.at.
P, S. Gherailmf a arnas tot singur. Dar se intelege cat de mult a

72

contribuit aceasta atitudine a opozifiei ca sa-1 intareasca.'

sa-I
incurajeze in intransigenfa sa.
Nu se poate iarasi trece cu vederea atitudinea pe care d-lArion
indeosebi a avut-o fata de.ambii Mitropolifi $i in cursul desbaterilor dela Senat, $i mai pe urma, si chiar acum de curand.
Trebue sa ne amintitn imprejurarile in cari s'a facut alegerile

de chiriarhi din 1909, ca sa se inteleaga cat de nepotrivita, ca

sa nu zic mai mult, a fost purtarea d-lui Arlon.
La inceputul lui 1909, eparhia Mitropoliei Moldovei era va-

canta: Mitropolitul se retrasese sub greutatea unor acuzari

foarte grave, nu ca cele aruncate mai tarziu asupra P. S.
Atanasie, cari distrusesera cu totul prestigiul sau si lasase
o adanca tur.burare in suflete. Curand dupa aceea inceta din viata

Mitropolitul Ungro-Vlahiei. In ultimii ani, din cauza warRei,

foarte inaintate $i a sanatatii debile a prelatului, conducerea
eparhiei sale suferise mult. In ambele eparhii metropolitane
se cereau dar conducatori energici si pricepufi, cari s fie in
stare s indrepteze lucrurile, taind din radacina multe rele. Doua
locuri de Episcop trebuia iarasi sa fie ocupate, pentru a implini
vacanfele lasate de cei ce erau s se aleaga Mitropolifi.

Guvernul liberal avea dar sa prezideze la alegerea a patru

chiriarhi noui. Ce a facut el ? Facut-a politicianism din aceste
alegeri ? Cautat-a s capatueasca patru partizani cu ni0e posturi
ass de rivnite ? Pus-a la o parte interesele Bisericei pentru a se
ingriji numai de interesele lui de partid ? Sa spuna aceia cari au
vazut ce s'a facut.
Dintre cei patru atesi, unii erau considerafi ca avand pronunfate simpatii conservatoare ; alfii nu le aveau de nici un fel. Unul
din .ei avuse cu mine, cu cateva zile mai inainte, un conflict destul
de serios. Din contra, printre cei neaIesi erau unii pe cari-i socoteau unii ca avand inclinari pentru noi. Nimic din acestea nu am

luat in seams. Am ales pe aceia pe cari i-am crezut cei mai

demni, fara nici o alts considerafie. Am avut astfel mulfumirea
de a vedea, in ziva alegerii, pe d-1 G. Gr. Cantacuzino strangandu-mi amandoua mainele si felicitandu-ma pentru alegerile facute, cari, zicea d-sa, sunt cele mai bune ce se puteau face. lar
d-lui Carp, care, cu doua-trei zile mai nainte, imi exprimase dorinta de a vedea pe lista celor propusi pe un oarecare arhiereu, ii
aratasem ca noi deja hotarisem sa-1 propunem pentru alegere.

73

Asa stiu liberalii s aleaga pe aceea cArora li se IncredinfeazA

interese publice. Ei Stiu s impuna tAcere preferinjelor lor, si

sa nu alba in vedere deck interesul fArii. Dar chipul iacesta de
a -si infelege datoria este ass de departe de mentalitatea adversarilor nostri, in cat nu numai ca ei sunt incapabili de a-I praclica, dar nici nu le poate intra In minte ca -1 pot practica altii.
Lela fost imposibi,l sa creadA a P. S. S. Atanasie si Pimen au

putut fi ridicafi ash de, sus MA sa se fi falcut tocmealai cu

stansii, farA sa li se fi impus Inscrierea in clubul liberal si con-

difia de a ,susfine legea contra convingerilor lor. In partidul con-

servator aceasta este regula, si se crede ca ea este A de logics

naturall, in cat nici nu se socoteste ca ar mai fi necesara oarecare m'asurA si oarecare pudoare In practicarea ei.
Iaca pentru ce d-1 Anion nu poate inca crede ca alegerea celor
doi Mitropolifi h putut fi desinteresatA. De aceea le aruncA megi

reu in fata, si a fflepetat-o si deunAzi, injuria ca s'a fAcut cu ei un

targ, si ca.' sprijinul ce au dat legii a fost interesat. Iacd de unde
a esit calificativul de Mitropolit liberal" aplicat P. S. Atanasie
cle organul oficios al partidului conservator, repetat in timpul
procesulul de asta varl si plAtit ass de scump de catre dansul.
,D-1 Anion nu a putut admite ca liberalii sa A numit altceva decat
Mitropoliji liberali,
Feul acesta de a intelege nu trebue sA shrprindA. El nu este
decal urmarea sistemului intreg de guvern conservator, dupa
care funcfiile publice nu sunt,decat moue& cu care se,plAteste

fidelitatea partizanilor. Pentru ce un Mitropolit at if sustras

dela aplicarea lui mai mult decat un 'inspector scolar, spre
exemplu?
4

Tot in legaturA cu aceasta mentalitate specials, nu pot sa

trec sub tacere o alta dovada de gradul pans unde merge amestecul acesta de politicianism in trebile bisericesti.
Se tie id ce Imprejura'ri a fost silit sa se retraga din scaun
I. P. S. Partenie, fost Mitropolit al Moldovei. Toat`i vremea
conservatorii au acuzat pe acest echiriarh ca ar avea simpatii
liberale, si din cauza aceasta -nu i-au menajat atacurile lor. Cu
toate acestea an iputut vedea de cats energie liberalii nips'au sfiit
sa uze,ze fag de dansul, cand interesul Bisericei a cerut aceasta.

74
.1,

''C

S'ar fi crezut ca dpvada aceasta de nepartinire trebuia ss multumeasca pe conservatori ; dar nu a fost ash. Organul for oficios,
a pornit campanie contra guvernului liberal si pe Tema aceasta,

inventand nu stiu ce povestiri inepte in privinfa jlemisiei lui

Partenie.

Infra ce ar fi fost in interesul Bisericei ca demisia lui Partenie sa fie revocata si el sa fie readus in scaunul 'Moldovei 7 In
nimic ; din contra. Campania inceputa nu putea decat sa incurajeze unele ambitii si unele intrigi sari ar fi contribuit sa mareasca Inca turburarea in Biserica. Dar a fost scrisi se vede, ca
conservatorii nu vor lasa sa le scape niqi o ocazie de a dovedi
pornirile for de politicianism neinteligent si fara scrupule:
Cand aeeasta era atitudinea partidului conservator, cand ass
de putin se preocupa el de interesele cele mai maxi ale Bisericei
indata ce i se pares ca poate castigh &va din sacrificarea lor,
se putea legne prevedea cum se va purta el fatal de ,scandalul ca-

ruia i-a dat Inceput fostul Episcop de Roman in ziva de '12

Ocfomvrie 1909.

Acest act nesocotit a produs cea mai mare bucurie in lagaru1

junimist. Incidentul bisericesc care sa rastoarne guvernul liberal,

pe care nu putusera sa-1 provoace la Martie precedent, irenia

acum el dela sine. De aceea, departe ca acest pretins partid
al ordinei sa desaprobe cu energie actul P. S. Gherasim, ash
cum era de datoria oricarui om de ordine si prevazator, el s'a
grabit si -i dea cea mai depling adesiune si. sa-1 incurajeze In
toate felurile. Presa lui inteun glas cants meritele Episcopu,

lui de Roman, it protlamA ca om dant, om de caracter, sin

gurul chemat sa curate relele din Biserica. De alta parte, aceeasi
press provoca pe guvern sa Lea masuri pentru restabilirea ordinei si devarsa-asupra lui un potop de injurii pentru ca nu punea
be regula pe P. S. Gherasim. Pehtru a-1 WO, II acuza de slabidune, de lipsa de curagiu si de energie. In una din primele se-

dinte dupa deschiderea Camerei, Insusi seful ,partidului,

d-1

Carp, vorbi cu solemnitatea cuvenita despre principiile conser-1

Vatoare, despre ordinea publics ca baza a Statului, si fact' vina
guvernului ca nu poate SA puns la regula pe cel rasvratit ; adaogand ca, daca ar fi d-sa sef de guvern, ar 01 ce trebue sa faca.
Cuvintele acestea le sublinia cu un gest de ameninfare pentru
barba Episcopului de Roman.

75

Toate acesiea nu erait decat continuarea aceluias sistem de duplicitate de care avusem dovezi cu cateva luni mai .nainte. Tactica adversarilor nostri era evidenta. Pe de o parte impingeau la
represtune i dar pe de alta, ei creau prin toate mijloacele o atmosferi favorabila imprejurul Episcopului de Roman. Lucrul nu
era greu, pentruck opinia publicca se inseala lesne de aparente,

i ea este Ole fetuf ei dispusa sa iea partea celor cari pozeaza

ca aparatori ai until principiu; si lucrul era cu gat mai lesne, cu
cat nimeni nu cunostea pe P, S. Gherasim ca Episcop, si nu stia
in ce chip isi conduces el eparhia lui si modul cum intelegea el
sa aplice acolo principiile pe cari le proclama din g,urg. In fata
acestei situatii, oricare ar ti fost atitudinea guvernului, opozitia
isi propunta sa profite de ea. Daca nu tua- masuri pentru pedepsired vinovatului, era sa.-1 acuze el nu stie sa guverneze si
nu ,e in stare sa knentina ordinea ; iar daca ar fi facut eel mai
mic gest de represiune, turburarile de strada erau gata. Amintirea incidentelor din vremea afacerii Ghenadie licarea in ochii
celor ce stau la panda, si inu se indoeau ei ca le-ar fi fost lesne
sa rascoale cateva sute de indivizi, ametiti de aureola ereata tot
de ei in jurul P. S. Gherasim, s se scobbare cu ei in strada si
sa faca viata guvernului imposibila. Urmaream zi cu zi aceste
uneltirf.

Este evident a guvernul ar fi comis o gre01a neiertata dad

ar fi cazut in cursa care i se intindea in mod ass de grosolan.
La ce ar fi fost bun sa se aplice vreo pedeapsa lui Gherasim, pe
cats vreme ea nu ar fi servit decat sa-i dea aureola de martir
in ochii acelora pe cari tactica opozitiei se mind ca sa-i anageasca? Daca s'ar fi dat o pedeapsa, trebuia ca ea sa alba de
efect atat _readucerea ordinei turburate de P. S. Gherasim, cat i

ca sa serve de exemplu pentru altii cari s'ar mai fi incercat sa

faca ea dansul. Dar opozitia nu astepta decat un gemn de energie, pentru ca sa se solidarizeze cu dansul, sa reinceapa o cam ,panie ca cea dela 1896, si la prima data cand ar fi putut, sa-1
readuca la loc cu toate onorurile, ca despagubire pentrur martirul
$i pentru ca va fi servit sa aduca in fine la mult
s;tillerit
dorita putere pe mult incercatif opozanti.
Trebuia sa fac sa nu reuseasca acest plan patimas si imoral.
De aceea am lasat pc P. S. Gherasim sa-si continue anatemele,
si pe opozitie sa-i c4nte laudele, stiind bine ca voiu avea o oca-

76

zie cand sa risipesc dinteodatA atmosfera mincinoasA care se

tindea s se creeze. Atunci era_ s fie mai lesne a se lua fatl,
de P. S. Gherasim masurile ce merits.
Ocazia aceasta mi-a oferit-o interpelarea pe care mi-a facut-co
d-I Disescu la Senat in ziva de 15 Decemvrie 1909. In tAspunsul
ce i-am dat, nu am lipsit s arat pe P. S. Gherasim ask cum este ;

si pentru aceasta nu am avut cleat sal insir a parte din faptele

P. S. S. pe cari le cunosteam, parte care lush' a ocupat tioua sedinte. D-i Anion, pentru trebuinta cauzei sale, a spus cal eu am.
insultat, si incA in mod trivial, pe Episcopul de Roman. Repet
inca data ca aceasta nu este adevArat. Si nici nu aveam nevoesa recurg la asemeni mijloace: singureie fapte expuse de mine
au fast de ash fel, a a starnit in cel mai Malt grad indignarea
Senatului $1 a numerosului public care umplea tribunele. Si cu
toate acestea eram departe de a fi spus tot ce Stiam, si M special nu am zis nici un cuvant M chestia destituirei dela Ramnicul-Valcii, des1 aveam actele la mine.

P. S. S. a crezut de cuviinta sa-mi raspunda, intr'un mod pe

care P. S. S. II socoteste caia fost victorios, dar care n'a facut
decat sa MtareascA opinia despre dansul pe care si-o facuse
Senatul in tirma vorbirei mele.
Rezultatul a fost o,matiune votata de Senat, prin care se stig. ,
Matiza cu energie Purtarea Episcopului de Roman. Si am motive

de a crede ca, in urma sedintei aceleia, multi dintre aceia cari

luasera apararea P. S. Gherasim si-au schimbat cu totul parerile
In privinta P. S. S.
Sedintele Senatului din 15, 16 si 17 Decemvrie imi serViserX
dar pentru a zadarnicl prima parte din planul adveFsarilor. Demascasem pe autorul TAsvrAtirei, it aratasem lumii ass cum ,este
si risipisem aureola interesaa cu care umbla sA-1 inconjoare ei.
!fl urma celor petrecute la Senat, cari la nevoe puteau sa fie tn.,mate de o actiune energiaa prin press, si chiar de trimiterea P.
S. g. inaintea Curia de Casatie pentru purtarea sa in afacerea
dela spitalul din Focsani, unde nesocotise a lege si o sentintA a
acelei Inalte Curti, ar fi fost greu pentru opozitie sa mai duca
campanie pe tema sfinteniei P. S. Gherasim. De aceea arum era.
momentul de a se 'merge mai departe ; ceea ce am si facut.

77

Chiar in luna aceea fusese convocat Consistoriul Superior Bisericesc in prima sa sesiune dupA infiintarea lui. Indata dupa
dansul s'a dekchis sesiunea Sinodului, si principala afacere cu

care a avut sa se ocupe a fost chestia Episcopului de Roman,

care cu dteva zile mai inainte publicase o a doua brosura, prin
care sta.'ruia in totul in cele cuprinse deja in brosura sa dela
12 Octomvrie.

Atat pentru a se conforms canoanelor, cat si povatuit de un

spirit crestinest de impaciuire, Sinodul incerca mai intaiu s.
readuca. pe P. S. Gherasim la, calea dreapta prin sfaturi si vorbe
Mande. Pentru aceasta, a delegat pe langa dansul pe doi membri din sanul sau. Dupa. -doua zile de tratative, conduse nu de
P. S. S. insusi, ci de acei cari-I consiliau si-1 conduceau in actiunea sa, P, S. S. consimtI sa vina sa iea parte Ia sedintele Sinddului, si a $i venit la cea. din 22 Decemvrie. De unde insa se credea ca totul s'a aplanat, deodatA P. S. S. se scoala $i citeste o

noua declarafie ca persists in atitudinea sa de mai inainte, si

pleaca din Sinod. Peste noapte, banda neagra iii exercitase influenta.

De asta data rabdarea Sinodului a ajuns Ia marginea ei. In

aceeasi sedinta, unanimitatea lui era decisa s Cnceapa imediat
formele pentru, darea in judecata a Episcopului de Roman, judecata al carui sfarsit era neindoios; date fiind canoanele cari
pedepsesc cif caterisirea rasvratirea contra senor ierarhici, precum si revolta care cuprinsese pe tofi membrii Sinodului. Numai

dupa staruinta mea s'a amanat inceputul procesului pans la

prima sedinta din Ianuarie. Cauza este ca peste doua zile ince-

peau sarbatorile, si ca ar fi facut un efect deprimant asupra

crestinilor ca asemenea zile sa se treaca sub impresia unui proces ca acesta.
Cu toate acestea Sinodul tot a tinnt sa accentueze atitudinea
sa, $i in aceeas sedinta a atiresat Episcopului de Roman, un energic avertisment, prin care desaproba purtarea lui in chestia legii
sinodale, declara de nule anatemele sale ca contrarii canoanelor,
ii ordona sa pomeneasca pe chiriarhul sau in slujbele sfinte1
Si reproba purtarea sa rasvratita.
Ist

Acestea an fost imprejurarile in mijlocul carora s'a incheiat

78

ti

anul 1909. Nimeni nu-si faceh iluzia ca avertismentul Sinodului

era sA aibA vreun efect. Toti se convinisesera ca alte mobile cleat
canonicitatea legii 11 impingeau pe P. S. Gherasim. De aceea tofi
erau decisi sI curme scandalul prin singura mAsurA potrivitA
imprejurarilor, si care era scoaterea din scam), si reducerea la
neputing a rAsvrAtitului. De altA parte guvernul era hotarit sA
dea tot sprijinuj Sinodului. In aceasta, el, era sigur ca era sg. IntalneascA sprijin si in opinia publics, sau eel putin in cea mai

mare parte dinteinsa, de- vreme ce de o lung se produsese o

mare. schimbare inteinsa, in urma Iuminei ce se revArsase asupra afacerii. Cat pentru opozitie, era posibil ca ea tot sA incerce
a face turburAri, cu toate amenintarile d-lui Carp din Camera
contra P. S. Gherasim ; dar fiecare aveh sa poarte Aspunderea
faptelor sale, unii pentru ca au turburat ordinea, iar altii pentru
ca si-au facut datoria de a a mentine.
Mats insI ca in ziva de 6 Ianuarie 1910, imi cere p audienta
conOdentiala d-1 Chiricescu, amicul intim si consilierul principal
al Episcopului de Roman. Cu aerul sau cucernic, d-sa scoate din
buzunar un.pachet de scrisori vechi, alege una din ele psi mi-o
citeste, subliniind cu inteles anumite fraze si cuvinte, ca s ma
faca sa le pricep mai bine. Aceasta era scrisoarea, idespre care
am pomenit si mai sus, dar a cArei e?cistenta nici nu o bAnuisem
pana atunci, si pe care cu 11 ani mai inainte, In Septemvrie 1899,
P, S. Atanasie, pe atunci Episcop al Ram'nicutui, o adresase d-lui
Chiricescu, amicul sau cel mai intim, pentru a-i cere un oarecare
serviciu. Amicul intim, omul in care un prieten isi pusese toata
increderea, profesorul superior a cArui chemare era de a forma
sufletul viitorilor preotr, de a-i indruma pe calea moralei, a curAteniei sufletestin a cinstei, a iubirei de aproapele care face
partea cea mai aleasA si cea mai frumoaa a chernArii preotului ;
omul acesta tare ocuph in,societate un loc Malt rezervat numai
naturilor alese, cand primise scrisoarea lui Atanasie, ceea ce a

infeles a fost a ea putea sI fie inteo zi o armA $i un mijloc

de castig pentru dansul. Isi inchipue cinevh toatI monstruozitatea purtArii acestui om, necomensurabila perversitate a acestui

suflet, care nil nici b mug isi tradeazA astfel pe cel mai bun
prieten_ al lui chiar in momentul cand acesta I dA cea mai mare
dovadA de incredere; care cu anticipatie de ani intregi calculeazg $i -$i pregAteste folosul ce va trage intro zi din imprudenfa

79

aceluia ce nu cunoscuse indeajuns pe cel in care se incredek!

Pe not ne turbura $i ne revolts inchipuirile poetilor, cari ne descriu asemeni perversitgti ce iese din nivelui comun, ne indignam

in fafa unuia ca don Sallustio sau ca Iago ; dar dintre ace$,tia

unul era un vrajma$ $i celAlalt era o slugA. Nici unul din ei nu
era prietenul intim al celui cAruia ii pregAtea trAdarea, cu atata
vreme Inainte, nici nu aveau raspunderea pentru atatea suflete
tinere, cum are un profesor, $i Inca profesor universitar, $1 Inca
la teologie.
Ascultam ingrozit lectura pe care mi-o faces d-1 Chiricescu,
cu glasul lui potolit, cu mi$carile lui cuvioase ; it ascultam cand
imi vorbek punand ochii in pamant cu evlavie, urmaream sirul
gandurilor lui pe cand cu cea mai deplinA lini$te ,comitea cea
mai mare infamie ce se putea inchipul, $i-mi ziceam ca am in fafa

mea o fling in adevar exceptionalA, care rewist s intrupeze

in ochii mei un adevarat cap-de-opera de fatarnicie, perversitate
$i rautate.
Dar dupA ce a plecat din casa mea, dupa ce am curAtit locul
pe unde calcase, trebuia sa.vAdce este de facut. D-1 Chiricescu
venise la mine in rrumele Episcopului de Roman, i-mi citise

scrisoarea aceea, ca sa-mi spunk' ca, In caz cand s'ar incerca

condamnarea lui Gherasim3 el are cu se se apArk. Apararea aceasta ar fi fAcut fArA indoiall, gun imens rAu Bisericei, pe care

P. S, Gherasim pretindea cal o apark. S,e adaoga dar iin act de

adevarat $antagiu fafa de Sinod $i de mine, pe langa toatA fAtarnicia, invidia $i ritutateas de pans acum. Abia acum infelegeam
eu intervenirea d-lui Chiricescu fata de d -1 P. Garboviceanu, cu
cateva zile inainte de alegerile de Mitropolit, ca nu va fi pace in
Biserica daca P. S. Gherasim nu va fi ales. $tia Prea Sfantul ca.*
are cu ce-$i realiza amenintarea.
In zilele cari au urmat dupa audienfa sa, d-1 Chiricescu a avut

grija s mearga din u$A in u$S, la toti membrii Sinodului $i la

mai multi oameni politici insemnafi, recitand fiecaruia aceea$i
scrisoare $i repetand cele ce-mi spusese mie.
Este u$or de inteles ca intamPlarea aceasta a ,schimbat cu totul
stares lucrurilor din ceea ce era ea la 22 Decemvrie precedent.
Dat fiind fondul moral al celbr cu cari aveam aface, era neindoios
ca ei vor uza farA nici un scrupul de arma ce aveau in m,ana;
era sigur ca, pentru a lovi in vrAjma$111 lor, ei se vor sill sa. dea

80

loc la cel mai mare scandal posibil, Fara indoial4 ca lucrul in

sine nu avea gravitatea pe care voiau sa i-o atribu cei intere-t.
sati ; un fapt vechiu de 11, ani, necunoscut de nimeni, care nuidlduse loc la nici un scandal, si care nu fusesse urmat de nici tui

altul, era desigur mult mai putin gray (jeat altele, asupra drora
cu atata usurinta lumea inchide ochii. Dar mai stiam ca Mgrnicia are si ea drepturile ei pe lume, si cu &Ansa cine poate s lupte ?

Cu toate acestea ar fi fost Inca chip a se evita scandalul, dad

cel putin acum top oamenii de bine ar fi inteles ca sunt datori
sa se coalizeze contra infamei tesaturi care se daduse pe fats,
cad era la mijloc o chestie de interes national, iar nu de partid.
Dar curand and vazut ca la ash ceva nu ma puteam astepta. Odmenii politici conservatori nu puteau nici acum sa se /mite mai
presus .de meschinaria micilor for calcule si pasiuni, si precum
cu un an Inainte nu ma putusem sprijini pe concursul nimanui

dintrg dansii pentru a face o reforms de toti recunoscuta ca

utila, nici acum nu puteam compta nici 'macar pe neutralitatea
adversarilor.

In adevar, des1 stiam ca d-1 Chiricescu isi purtase misiunea

pe la mai multi dinteinsii, deli stiam ca unii din ei afectasera
sa fad pe indignatii, numai de forma, dupa. cum au dovedit
evenimentele pe urtha, cu toate acestea nimia in purtarea
partidului for nu arata semnele uhei schimbari de atitudine ;
totul arata ca-si propuneau sa profite, si de acest nou element
adus Inainte, cu toata nedemnitatea jui, precum cautaseri sa
profite si Ora atunci de tot felul de arme, fara alegere.
Se Intelege ea in ziva de 11 Ianuarie 1910, cand Sinodul s'a
intrunit din nou dupa sarbatori, dispozitiile membrilor lui se
schimbasera. De unde la 22 Decem'vrie cu mare greutate capatasem. dela ei o amanare a masurilor de luat contra P. S. Ghe.
rasim, acum fiecare din ei vorbia de noui incercari de imp .care.
Cine ar putea sa be fad o vina din aceasta ? Fiecare din ei pre-

vedea ca un linens scandal ameninta Biserica, si se gandea la

raspunderea ce avea.
$i cu toate acestea chiar atunci ear fi putut curma raul. Se
putea caterisi principalul vinovat, precum merits, si inchide intro manastire, sub paza bung.; se putea lovi si sparge cuibul
bandei infame, -ai carei principali membri erau accesibili loviturilor, si erau mijloace pentru aceasta ; si pe urma, dad Mesa

81,

-evreeasca a P, S. S. Gherasim ar fi incercat sa strige, se putea

duce o caitnpanie de press fara nici o crutare, care ar fi demascat
pe deplin pe adevaratii vinovati $i i-ar fi facut s, dispara pentru
totdeauna sub povara dispretului public. .
Da, se puteau face toate acestea, Irma cu o conditie, anume ca
.oamenii de stat demni de acest nume sa fi inteles gravitatea
situatiei, sa-$i fi dat seama cat de meSchin $i cat de nepatriotic
-era de a ca.'uta sa profite de asemenea imprejurari, periculoase
pentru fara inteun interes josnic de partid. Daca nu, departe ca

scandalul sa se inabuse, el era sa isbucneasca $i mai mare,

alimentat $i de pasiunile, politice pe langa acele ale P. S. Gherasim, $i ale acolifilor sai, $i in cele din urma triumful era sal,
fie tot al celor rsi. Atunci, ce folos mai puteau avea masurile de
rigoare?
Pe aceea Sinodul, in sedintele dela 11 $i 13 Ianuarie, a consimtit, $i nici eu nu m'am opus, ca in loc de a incepe formele
judecatii, sa caute din nou un chip de imp,Acare. In cele din mina,
s'a ajuns la acordul din 13 Ianuarie, despre care am vorbit mai
sus. Dar nisi aceasta nu a servit la nimic, caci peste trei saptalinani, la 3 (Fevruarie, P. S. Gherasim provoca cunoscutul incident
despre, care de asemenea 'am vorbit, $t care i-a servit de pretext
pentru a reincepe scandalul Inca cu mai mare furie decat inainte.

De atunci, P. S. Gherasim nu a mai cunoscut nici un friu. In.curajat de impunitatea de care se bucura si simtind ca ajunsese
la pret, ca element de turburare in actiunea violenta la care se
deda opozifia $i care a culminat in noaptea de 28 Aprilie, P. S.
S. nu a mai crezut de nevoe "sa -$i mai ascunda jocuL Dupa 3
Februarie, despre necanonicitatea legit nu se mai vorbeste. Ea
devenise o -arma invechita care., se arunca la o parte dupa ce -$i
facuse serviciul de a reincepe turburarea, $i se inlocuia cu altele
moui, mai proprii pentru a intrefine curiozitatea deA saturata a
-publieului $i a -i aduce noui excitari. De ad inainte, afacerea iea
-pe fats adevaratul caracier pe care-1 avuse totdeauna, $i care cu
ipocrizie fusese ascuns pang atunci, acela de lupta personals
.contra I. P. S. Atanasie, Mitropolitul Primaty a carui .detronare
se urmareste prin foate mijloacele, $1 fara eea mai mica menajare, nici macar de forma, pentru interesul Bisericei.

Tactica de asemenea s'a schimbat. De unde pans ad P. S.

Otterasim arunca pe fi,ecare saptamana cite o anatema $i cerea
Criza bisericeascd. Spiru C. Hetet.

82

s se schimbe legea hic et nunc, de aCi Inainte pretinde sa fie

chemat la judecata Inaintea Sinodului, atat P. S. S., cat si I. P.
S. Atanasie, pe care-I acuza acum de imoralitate, Pe de alta.
parte, complicii sai inventau $i propagau tot felul de calomnii
pe seama Mitropolitului $i lasau a se Inte lege ca in in rezerva
alte orori $i mai mari pentru ziva judecatii.
Data P. S. Gherasim dobandea ce cerea, 1$i propunea ca in
ziva judecatii sa ridice cu zecile $i cu sutele martorii mincinosi,
ca sa-i aduca la Sinod. Era vorba dar s se Injghebeze, de asta
data Inaintea Sinodului, scandalul pe care cu un an mai inainte
unul din complicii sal Incercase Vara succes sa-1 ridice Inaintea
Curtii cu Jurati. De asta data lush', Intl-and in actiune chiar capii,
se spera ca succesul va fi desavar$it.

Lg aceasta eu m'am opus din bate puterile, $i pans in ziva

din urma a Ministerului meu. Opozifia junimista, credincioasa
sistemului sau de duplicitate, striga cat o fines gura ca guvernul
nu, e in stare sal rezolve criza. Gazetele sale, pe de o parte cants
laudele Episcopului de Roman, iar pe de alta cereau judecarea
lui, $i introdusesera in coloanele for o rubrics noua, in care numarau zilele de cand dureaza scandalul. Cat despre gazeta personala a P. S. Gherasim, despre dansa nici nu mai vorbim.
Era evident ca unii din interes, aItii din ura si rasbunare, alfii
Inipin$i de un politicianism josnic, dar tofi inconstienti sau nepasalmi de interesul Bisericei, impingeau Ia un scandal fara precedent.

Eu aceasta nu am voit-o, $i nu am lasat s se fad.. A putiit

sa spumege un an Intreg P. S. Gherasim .$i tovarasii sai, dar nu
le-am permis s capete ceea ce voiau. Nu voiam ca in !remea cat
eram eu Ministru s sufere Biserica cea mai mare ru$ine $i Injosire,. In care se inversunau s o 1mpinga ceata Fariseilor .$i

Carturarilor fatarnici. Si aceasta nu a fost. Am lasat ca acest

oprobriu, pe care-1 voiau $i-4l cautau oamenii dela 28 Aprilie, a
faca sa-1 sufere Biserica chiar aceia cari erau principa1ii vinovafi.

5i a$a a fost. Aceasta a fost pedeapsa tor, pedeapsa bine meritata.

Cat pentru mine, se poate pune Intrebarea ce i$teptam. $i

ce speram? Nu asteptam $i nu speram nimic. Ma convinsesem
ea nu era nimic de a$teptat, nici dela marimea si curatenia de
suflet a P. S. Gherasim, nici dela morala d-lui Chiricescu, nici

83

dela patriotismul $i buna credintA a oamenilor d-lui Carp. Cu

altfel de adversari, puteam seers ca poate-si vor vent In cunostintA, ca vor intelege ce fac si se vor opri. In cazul acesta, ma
bizuiam sa reduc la neputint5. pe P. S. Gherasim ei pe ai ski.
Dar eu nu puteam seers asa ceva. MA .aflam in situatia in care
era, in seara zilei dela Waterloo, comandantul sef al aliatilor,
cand, lovit chin toate partile, avand toate careurile sale sparte
ai imprastiate, afara de douA, fara nici o speranta.' de nicked,
ra'spundea celor ce-I Intrebau ce ordine mai &A: Ordinul meu
este sA rezistati mereu. Dar speri ceva? Nu sper nimic;
dar trebue sac rezistati pang. la ultima extremitate".
Asa am facut si eu. Ath rezistat cu Incapatanare, cu desinadajduire. Nu am putut scapa Biserica de rusinea In care a 1mpins-o P. S. Gherasim si cu ai sat, pentruca adversarilor mei le-a
Jipsit pana la momentul din urmA, $i constiinta situafiei, si simful cel mai elementar al datoriei for fats de tail ; dar am scApat
cel putin, si eu, i partidul meu, de raspunderea de a lfirontribuit

macar cat de, putin la desavarsirea ei si de a fi facut tot ce

s'a putut pentru a o impiedica. Pacatul pentru cele intamplate
au sa-1 poarte intreg aceia can singuri sunt responsabili de.
clans,ele.

Sinodul si-a dat seams de situatie, si s'a unit cu modul acesta

de a vedea. 0 greutate, trecatoare de altminteri, a venit la
un moment dat Insusi din partea Mitropolitului Primat, care,
exasperat, cerea sA fie pus fata in fata cu acuzatorul sau, con-

vins fiindcA dreptatea lui va triumfa.

IAA- care este explicatia atitudinei mele $i a Sinodului in timpul acestei triste perioade. Ea a avut rostul si socoteala ei, iar
nu ca a d-lui Anion pe care vom analiza-o la randul ei, $i vom
vedea cat valoreaza.
S'a silit d-1 Anion sa faca spirit asupra formulei Nul si neavenit" cu care Sinodulpunea la dosar diatribele fostului, Episcop
de Roman. De cand sunt pe lume, junimistii, urmand exemplul
sefului lor, alearga dupa spirit. Ce prind, e altceva. Dar e cert
ca din cauza aceasta, ei nu au mai avut vreme sa invete cum trebue cineva s,a se ocupe de lucrurile serioase. De aceea tot ce fac
poarta stigmatul acelei iremediabile superficialitati, care 's'a dat
pe f atA in mod ass de dezastros de 14 luni incoace. De nu Var
fi molipsit si d-sa de boala aceasta a partidujui sau, d -1 Anion s'ar

84

fi putut intreba daca nu este 'vreo caulk' pentru care se Linea in

aceastA rezervA un guvern, care trecuse peste greutni mai marl
dec.dt acestea si care putuse, pentru prima oars dupd un lung sir
de ani, sa vadd intregul Sinod unit ca tin singur om in lupta lui
pentru apararea Bisericei. Cine stie? de-si punea intrebarea aceasta, poate i-ar fi gasit rAspunsul, Dar sa -si des atata bAtae
de cap nu era in deprinderile partidului junimist.

lmi raman putirie, lucruri de addogitk ca sa termin cele ce ayearn de spus in privinta liniel de purtare a 'partidului si guvernului liberal fats de criza bisericeascA,
S'a vAzut din cele ce preced cu cd.tI obiectivitate, cu cats" iipsa
de pasiune si de consideritii politice, cu cats dorintat sincerer
de a lucra numai pentru binele Bisericei a lucrat el cat -Limp a
linut franele guvernului,
Linia aceasta de purtare nu avea sd se desminta nici un moment, si duper retragerea liberalilor dela guvern.
Chiar in ziva cand seful partidului liberal' a cedat locul d-lui
P. Carp, d-sa i-a declarat cd noul guvern nu va avea s intam4--

pine nici o greutate pe chestia bisericeasca din partea sa si a

partidului sau. Mai mult decat atat: a addogit cd daca cuptva.
concursul partidului liberal ar fl necesar pentru rezolvarea crizei
el nu va fi refuzat. Cu prezumtia sa caracteristica, d-1 Carp, carechiar in momentul acela cunostek chestia ask' de putin in cat a
cerut dela d-1 BrAtianu sit -i spunk' cum mai std.' afacerea", a crezut ca poate sa facer dri sP.

Promisiunea fAcutl .de not a fost tinutA cu strupulozitate.

Nici oamenii nostri politici, nici presa noastra, nu au provocat
nici o polemics, nu au indreptat nici un atac contra guvernului
pe chestia bisericeascA. Si doar one trebuia multa stApanire de
sine, ca sa putem pastry aceastA attitudine ; caci presa conservaoare, incapabila, de a o imtelege si, a o asprecia, nuts'a abfinut un
singur moment dela injuriile cele mai nedemne, si contra rpea
persona!, si contra partidului liberal, pe tema conflictului bisericesc. Insusi d-1 Arion nu a lipsit, de mai multe ori, in interviewuri anume provocate si in alte ocazii, sa profite de flgaduiala
ce daidusem, IndreptAnd, contra mea atacuri la sari tia a nu voiu'

raspunde. Si cu toate astea cand un ziar liberal, exaSperat in-

85

tr'b zi de atata lipsa. de cuviinta ai de vldita incoherenta cu care

guvernul I i duce harca in timpul procesului de asta varg, a
fost silit sa dea un raspuns la atatea violente, d-1 Anion a fost
acela care a gasit ca liberalii ii fac viata 0-ea.
11 rog sa creadg cg, dad liberalii ar fi, avut aceastA daring,
dacg ar fi avut ai ei mentalitatea adversarilor lot ai lipsa lot de
acrupule, le-ar fi fost loarte uaor sa le Intoarca cu prisos nea-

lunsutile ce s.suferiserg dela &nail ; nu ar fi avut deck sa copieze ceea ce fA.cuserg eL

Procesul dela Sinod.

Procesul care s'a desfaaurat in Maiu ai Iunie trecut inaintea SinodulUi nostru a lost cel mai spaimantator scandal de care a avut

s sufere. vre-odata Biserica noastra. El a lost rezultatul colaborgrii a multi factori can si -au unit silinfele for pentru a duce
la acest rezultat. Patimile ai setea de rgsbunare a P. S. Gherasim nu a fost, decat unul din aceati factori. Alaturi, cu clausal a
fost .banda de care am mai vorbit, ai care coptindek pe cei cari,
prin alegerea P. S. 4tanasie, se vazusera lipsiti de foloasele pe
can pang atunci o auloritate slabita de boalg ai de varstA ii lasase st-ai le asigure; acei can, pentru un motiy sau phut, aveau
a se teme de energia ai inteligenta noului Mitropolit mulfimea
tuturor tipurilor interlope, clerici sau mireni, pe can once turburare ii scoate la suprafatar gata de pradA sau de scandal. A mai
lost amestecul pe fata al vrajmaailor secularlai Bisericei noastre ;
aceatia nu puteau cleat sa caatige prin Inlaturarea unui om care
cu cultura, inteligenta $i energia lui putek sa fie o piedicA serioasg pentru uneltirile lor, precum Si prin discreditul ce nu putea s'a nu rezulte pentru Biserica noastra din scandalul pregAtit

al, pus la tale cu atata ingrijire. In tine a mai fost politicianismul ingust ai josnic, lipsa de simf politic ai de patriotism, lipsa
de Cunoastere si de pricepere a lucrurilor ai incoherenta de care
a dat dovada.' ai in aceastA afacere partidul conservator; si Ina-'
hite, i dupa venirea lui la guvern.
Toate,acestea vor reeal in mod evident din expunerea, mat
de succinct aunt silit sa o fac ad, a desfgattrarif procesului sinodal.

86

Se stie cu cats staruintI, cu cats yiolentA, P. S. Gherasim,

timp de mai bine de un an, a cerut sA itneargA in judecata Sinodului. Pentru P. S. S., atitudinea aceasta avea avantajul sA-i del
un fnijloc de a intetine scandalul, arAtandu-se in acela timp
ca om care nu, se teme de urmArile faptelor sale.
Guveitnul conservator, convins cAfi face pe voie, a lasat ca
procesul sA se inceapA in sesiunea de Maiu 1911 a Sinodului.
Dar atunci se 'vale' un lucru neateptat: P. S. Gherasim, pare

pang atunci striga cat putea ca vrea sA fie judecat, it vedem

de data alergand la mijloacele unui avocat cunoscAtor in toate
secretele icanei, pentru a se. sustrage dela judecata. Mai nici
o sedintA nu are loc fare incidente.de tot felul, cari toate nu tind

la altceva decat la aceea ca procesul s nu sI poatA judeci.,

data cere ca Primatul, deli interesat in cauza, sA nu asiste la
sedinte. AltAdatA recuzA ca judecAtori pe cei trei arhierei cari,
dupg regulament, fuseserA Insarcinati de Sinod cu facerea raportului asupra dArii sale in judecata. Pe urmA nu vrea sl admits
pe P. S. Pimen, Conon, Nifon, Teodosie, Nicodim si Humulescu,
sub tot felul de pretexte, dintre cari cea mai mare parte calom.
nii culese de rain gazetele de scandal si de prin anticamere.
Dna.' s'ar fi admis vre-una din aceste cereri, Sinodul nu mai
putea intrunl 12 membri judecAtori, cerut de unul din canoane,
i atunci P. S. Gherasim era sA invoace nulitatea sentintei. Aa
dar P. S..cAuta prin subterfugii sA se sustragA dela judecata pe
care singur o ceruse ; rdovadA de marea Incredere ce avea in dreptatea cauzei sale.

Inainte de a se incepe procesul, Sinodul in tinanimitate in

dous randuri a fAcut cu stAruinca apel la P. S. S., pentru impacare. Sinodul dar Isi da bine seama cg nu era vorba de altceva
decat de o chestie personala. cu Mitropolitul Primat, de oarece o
impa'care intre e,i ar fi pus capAt afacerii. Cele ce aveau sA se
petreaca in urmA erau sA arate ce mare dreptate avea Sinodul.
Dar dupA cum era de prevAzut, P. S. Gherasim nici nu a volt sA
auclA de Impacare. Avea trebuing P. S. S. sX i se indestuleze pe
deplin resentimentele sale.
*

yl

Procesul incept, si se vAzii inda.ta care era adevAratul lui .caracter. Ceea ce se tia deja de demult de cAtre toti aceea cari cu;

$7

nosteau in adancul for si lutrurile, $i pe oamenii can erau in

prezenta, a devenit atunci evident pentru toata lumea: procesul nu era decat regularea unei chestii curat personale intre P. S.
Gherasim si Mitropolitul Primat. In adevar, chiar dela Inceput
toate invinovatirile de erezie, de calcare de canoane, cte plagiat
pe cari P. S. Gherasim le aruncase cu atata amide asupra adversarului sau, dupA ce au fost susfinute um moment numai de
form4 sunt parasite indata, si toata puterea atacurilor se tortcentreaza asupra aceleia tie imoralitate, cu care sta. bine P. S. S.
ca va escita pasiunile cele urite si curiozitatea bolnavicioasa a
acelei parti din public pentru care scandalul este hrana sufleteasca zilnica $i nub a ilipsit P. S.S. Isa se sileasca cu o ndevarata
voluptate sa mareasca scandalul prin toate mijloaceler si seryin-

du-se de tot felul de arme de cari de sigur, nu un Episcop, ci

cel mai neinsemnat laic s'ar fi crezut desonorat atingAndu-le.
Fusese acuzat I. P. S. Atanasie ca 'lute brosura neinsemnata
publicata.' cu caliva ani mai inainte, plagiase pe un autor german.
Calitatea acuzatorului se cunoaste prin aceea ca, inainte de a da

la gazeta destoperirea sa, avuse grija, prin doua scrisori sa instiinteze pe P. S. Atanasie, pentru ca acesta sa iea masurile cuvenite ; preful tacerii it fixase la 500 lei. Este articol in codul
penal care pedepseste aspru pe cei can ()feral sa nu divulge un
secret in schimbul unei surge de bani. Dar P. St Atanasie se vedeca nu Se temea, si nu a depus suma. Acest act de santaj bine caracterizaf nu a lipsit de a fi utilizat de P. S. Gherasim.P. S. S.., care

tie nemteste; si care prin urmare nu putea -verifica faptul

prin sine insusi, dupA cum cer canoanele, nu.se sfiise sa si-'1
insuseasca contra unui frate al salt intru Hristos ; dar canoanele
nu au impedicat pe P. S. Gherasim, nici dela alte fapte rele.
nu

Despre ac-uzarea de cAlcare de canoane, de erezie cum i-a pla-

cut P. S. Gherasim sa o numeasca, nu am nimic de Idaogit pe

lfinga cele ce am spus mai sus. Tin insa sa constat ca aceastafusese acuzafia principals, aceea pe baza careia P, S. Gherasim
luase atitudinea sa de justifiar si de martir, aceea pe care intemeiase anatemele sale. $i cu toate acestea, ce Joe a ocupat acusafia aceasta in proces ? A fost un simplu incident fara nici o
importanta, asupra caruia P. S. Gherasim a trecut repede ; mai
mult a insistat asupra lui I. .13. S. Atanasie, a cArui apArare asu-

pra acestui punct a fost un adeva.`rat rechizitoriu, viguros

88

-drept, contra acuzatorului sari. Ceea ce se poate refine este numai faptul ca Sinodul, care era cel mai in drept sr care In repekite randuri declarase deja ca legea din 1909 nu este Intru nirnic contrail canoanelor, a crezut iecesar ca, in tursul iprocesultii,

s ceara asupra acestui punct pyerea unor laici, cari MO au

avut sinceritatea s se recuze, ca necompetenti:
Dar odata InINturate aceste-thestii ca unele din cari P. S. Gherasim scosese deja tot ce se 'luta scoate si cari nu -1 mai puteau

ajuta mult in provocarea de scandal, P. S. S. si-a concentrat

toata puterea asUpra acuzatiei de impralitate, pe care nu o scosese la iveala deck dupa. sedinta Senatului din. 3 Februarie. Dar
fie pe .aceasta chestie, fie in numeroasele incidente pe Carl le-a
provocatt, a fost evidenta hotarirea P. S. S. de a produce scandal,
si de a-i da proporfiile cele mai marl posibile.
In adevar, carui alt mobil s'ar putea atribul acuzatiunile infamante aruncate de R S. Gherasim asupra a 5 membri ai Sino-

dului ? E adevarat ca P. S. umbla prin toate mijloacele s

face sa se descomplecteze SinOdul, ca sa scape de judecata ; dar
era permis unui Episcop sa recurga la calomnii nedemne, pe cari
era incapabil s le dovedeasca si pe cari le cujegea Earn alegere
din presa cea Mai decazuta sau din cancanurile plevei sedate?
.Si nu se multamea ca asemeni infamii sa le comunice Sinodului
prin petitii In (forma, dar (de creme ce Scopul for era de a produce
scandal, se graben s le si publice in cea mai compromise foaie,
de care nu se atinge nici un om care vrea sa ramana curat, dar
are P. S. S. ii serves de organ Oficial, Se Intelege ca pentru o
asemenea intreprindere nu se putea gasl o foaie mai potrivita.
Ce alt niotiv putea sa aiba scotocirea de hartioare vechi, pen-

tru a introduce intriga intre I. P. S. Atanasie si P. S. Pimen si

Timus?
Carui sentiment crestinesc ceda P. S. S, cand aducea in Sinod
o scrisoare a P. S. Partenie care murise, si care in orice caz era
lipsit de ()rice autoritate morals pentru ca vorba lui s aiba vre-o
greutate in desbaterea ce se urma ? Scrisoarea aceea, des/ neiscaavea in ochii P. S. Gherasim meritul Ca era scrisa, la adresa

mea, pe ass ton, in cat intregul Sinod, si pan& si d-1 Ministru

Anion, au protestat contra citirei ei. Spera P. S. S. a ajutorul
.fostului Mitropolit al Moldovei, cu care era in termeni ass de rai
pe cand acesta era in viata, 11 va ajuta sa mareasca scandailul ;

89

$i de aceea, cu toata oprirea Sinodului, nu, a lipsit sa se (Inca A.

o publice in gazeta sa.

Dar aceste explozii de rautate nu sunt nimic pe langa rafinarea cu care ele s'au exercitat contra aceluia a carui pierdere cu
deosebire o jurase,blandul, piosul si cucernicul Episcop de Roman. Este de neinchipuit ferocitatea cu care acest om urmareste

pe inimicul lui pans in cele mai neinsemnate pasuri alp sale,

cum aduna cele mai mici indicii cari ar putea servl pofta lui de
fasbunare, cum cauta si grupeaza in jurul sau concursul tuturor nemernicilor, cum cu sete gi cu voluptate se adapa din orice
isvor de lurpitudini din care poate spera sa deverse o parte pe
capul vrajmasului sau.
Taut de fiel entre-t-il dans le coeur des devots!

Este un spectacOl unic, fAcut ca sa provoace indignarea isi

scarb4 orcarui om onest, si care, pentru cinstea acestei sari si
a Bisericei ei, trebue se speram ca nuiva mai fi dat sA-I mai vaza

urmasii nostri, atunci cand vor fi legi mai eficace contra eautatii oamenilqr si o opinie publics mai bine formats.
Nu voiu cerca sa analizez in intregime cele petrecute la proces, si nici nu ar fi necesar. Dar trebue sa arat unde s'a dus P. S.
Gherasim, in ce paturi morale s'a scoborit, ca sa-si gaseasca
martorii $i probele cu cari sa dovedeasca imoralitatea efului
Bisericei nafionale.
Avem in prima linie scrisoarea din 1899 a P. S. Atanasie icatre
d-1 Chiricescu. Dar despre dansa am vorbit deja, si nu gimt pla-

cere sa ma mai ocup de acest personagiu. De aceea nu ma voiu

ocupa nici de scrisoarea lui catre Sinod, lungs, tesatura de neadevaruri, de schimbari de date 11 de rastalmaciri, prin care el
calla sa justifice josnica lui fapta.
Dar P. S. Gherasirw a gasit ca nu era.de ajuns sa se foloseasca
de o scrisoare intima,veche de 12 ani, a carii publicare constituia tin act atat de nedemn, in cat acoperea de oprobriu pe ac'e-la care se serves de dansa. P. S. S. a mai cautat sa brodeze
pe dansa nu stiu ce nedemna poveste ca fostul Episcop de Ramnic ar fi sfinfit o biserica fiind in stare de necurafenie trupeasca.
Aceasta era o simpla inchipuire de om orbit de patima ; nici cea
mai mica dovada nu exists. Dar era un scandal mai deosebit,
cum nu se vede in toate zilele, si nu putea P. S. S. sa nu $i-1 ins
useasca, pe cand gazeta sa, ca sa-i des $i mai mari proporfii,

00

se grabea sa inventeze o rascoala a taranilor din satul uncle se

sfinfise acea bisetica.
Este apoi afacerea Olimpia Vasilescu. Voia Prea Sfintul sa do-

vedeasca ca aceasta femeie, vaduva a unui preot, fusese concubina Primatului pe cand era el Episcop la .Ramnic. Ce temeiu
avea- vorba aceasta ? Niste cancanuri de cari nu se putea crede el

tin Episcop s'ar injosi s le culeaga de prin gari, de prin berarii, de prin cercul unor indivizi condamnati de justitie, C4 un
preot ar fi spus a a auzit pe sotia (unui alt preot dela Craiova,
ca ar fi auzit pi ea Ivorba asta dela kir. Vasilescu inainte de a murl ;

ra un fost student dat afar din Vniversitate si care avhse aface

Si cu tribunalul corectional afirma
pe onoarea lui ca lucrul
adevarat ; cu dovezi ca acestea, sau la fel, pretindea P., S. Gherasim sa stabileasca realitatea unor relafii de, cari nimeni plank la

P, S. S, nu auzise vorbindu-se. I-au curs desminfirile din toate

partile, preoti eminenti au protestat, chiar martori Citati Ide
P, S. S,, j-au apostrolat cu inaignare. Cu o adevarata inconscienta, tpiscopul de Roman nu numai ca nu s'a simtit sguduit
dar a adaogit 0 noun nedemnitate pe lAhga cea dintaiu, afirmand ca copilul Olimpiei avea de tats pe P. S. Atanasie, si ca
niurise din o boala contagioasa rusinoasa mostenita dela dansul.
Nici o umbra de dovada nu corobora aceasta infamie, decat o
scrisoare din partea unui om care fusese condamnat pentru es,
crocherie; esise si ea din cercul de minciuni si cancanuri din
cari se aliments campania duia de P. S. Gherasim. Fetifa mu-

rise in spitalul Maternitatea, sub octal medicilor, de tuber,

culoza, mostenita dela tate sau cel.adevarat, preotul Vasilescu,
care si. el murise tot de tubereuloa 5i cel care a S cos la iveala
si a aruncat in gura lumii aceasta grozavie era un Episcop, si
cel in 'al ca_rui cap o arunca era tin Mitropolif, seful lui ierarbic! Si ne mai mitam ca: atunci cand Biserica noastra numari
printre capii sai tin om pans inteatata lipsit de simt moral, sa'
se afle in decadenta!
A treia afacere suscitata contra Primatului a fost marturia lui
Tuddrica lonescu, care a devenit celebra anul trecut prin cunoscuta tentative de sinucidere a acestui individ chiar in biserica
Mitropoliei din Bucuresti.
In anul 1910,,,ae data cif campania pe care P. S Gherasim o
()mei 'contra Primatului, a aparut in cunoscuta gazeta de Scandal

91

din Bucuresti to scrisoare, reprodusl si in facsimile si insotitA si

de fotografia individului in costum cAluglresc, semnafA cu'numele de. Teodor Ionescu. Autorul ei spunea- cl era frate la. ma-

nAsfirea Cozia in anul 1899, pe clad Episcopul Atanasie a locuit acolo ill ir a r a acelui an ; a fAcuse serviciul pe 'laugh' persoana Episcopului, si CA in acea calitate avuse cunostintA de
o boall secret& a chiriarhului, precum si de intalnirile lui cu
Olimpia Vasilescu. Scrisoarea era plina de detalii scarboase, cari
denota perversiunea bolnAvicioasA a individulid. De simt moral,
nici nu era vorba.

NeadevAru acestei denuntari se dete numai decal pe NA.

In vara anului 1899, P. S. S. Atanasie avuse ca oaspefi la Cozia,
timp de vre-o trei luni, (pe P. S. Pimen vi Timus, impreuna cu cari
facean o lucrare ce Ii se incredintase de Sinod. Ainandoi isi a-

duceau bine aminte de fratele care fAcea serviciul pe land

-Episcop, si care nu era T. Ionescu, nici nu se numea asa. Afara
de aceasta, cercetandu-se s'a vazut ca.' la ozia nu fusese, nici in
1899; nici altadatA, un frate cu acest nume. Minciuna era evident;.
FAcandu-se cercetAri, se aflA ca T. Ionescu era frinar in serviciul cAilor ferate, in statia Ploesti. Atunci am insArcinat pe
primul-procuror de prahova sA-1 cheme la parchet $i as cerceteze asupra celor arAtate de el. ConstatArile parchetului furl
consemnate in procese verbale, `cari mi s'au comtniicat. Din ele
s'a constatat cu usurintA,..si chiar prin mArturisirile lui, to toate
arAtarile din scrisoarea lui erau peadevArate, si cA nu era vorba
deck de o Inscenare puss la cale de cunoscutul preot Vasilescu
dela Surani (Prahova), primul din cei 5 sau 6 preoti Si diaconi
cari aveau s& -si facA o. celebritate in tovArAsia P. S. Gheraiim.
Scrisoarea fusese alcatuitA in pravAlia unui cismar din dosul
gArii din Ploesti, de pr. Vasilescu, impreunA cu un diacon, frate
al lui, si cu nenorocitul Th. Ionescu, care este un fel de imbecil,
incapabil de a-si da searna (le ce face. Luasem masuri ca s fie
pedepsit pentru ce fAcuse, prin depArtarea lui din seririciui;
dar s'a rugat atata s fie iertat, in cat de mill 1-antlAsat in pace.
S'a mai aflat, cu aceeasi ocazie, c Th. Ionescu era in rapor-

turi cu redactorii unei gazete infiintala in Bucdresti de niste

preoti rAsvratiti, si care duce; o campanie mizerabilA contra Mitropolitului Primat.

92

Cu toate constatArile acestea, peste un an, P. S. Gherasim gAse$te de cuviinfa ca pe acest nenorocit sa-1 pule in lista martoxilor de cari voia say se serve in procesul dela Sinod. ia aceeasi
lista, ma punea $i pe mine. _f
Regret CA nu s'a dat urmare cererii P. S. S.1 $i ca nu am fast
chemat la proces. Ar fi fost pentru mine ocazia ca sA-1 dau P. S.
Gherasim lecfia pe care o merits. Dad. P. S. S. pierduse pita
inteatata con$tiinIa situafiei $i demnitAfii sale in cat nu se sfia,
-el Episcop, sh se lAvAleascI in tovArAsia unui Th. lonescu $i altora ca dansul, eu i-a$ fi aratat cum $tiu sA pun la locul lui pe
acela care are indrAsneala s cerce sa ma amestece st pe mine
in asemenea smurdarA societate.

E Usor de infeles ce se Intamplase in intervalul acesta de un

an. In fitnpul acesta, Th. lonescu fusese supus presiunilor bandei
negre, care, fie prin terorizare, fie altfel, I-au hotArit sA-si
schimbe din nou depozifia, $i de aceea P. S. Gherasim s'a grAbit
sA puns subyrotecfia lui cauza ce apA".ra. Cand InsI nenorocitul
se vAzit in biserica Mitrppoliei in' fata altarului $i a 5 arhierei,
i$i pierdu cumpAtul, recunoscii din nou ca tot ce arAtase era area~
devAr, $i cerca chiar s' se sinucida in pridvorul bisericej.
Fu un moment vorba s fie urmArit ca sperjur $i calomniatot ;
dar o influenfl misterioasA it puse la acia.posf de once supArare.
Peste Frei zile, i$i reincepea calomniile cpntra Primatului.

Cand te. gande$ti ca n individ in starea aceasta de inconscienfA $i decIdere a putut, nu ntimai fi invocat de un om cu
mentalitatea P. S. Gherasim, dar Inca pus. fafa in MA cu Prima-/
tul Regatului, nu mai $tii ce sa crezi. Dar in afacerea aceasta,'
peste tot nu to lovesti-iclecat de oameni i tie marturii de acest fel.
Acesta era singurul mediu care se potrivea pentru un Episcop
ca P. Sr Gherasim $i pentru o cauza ca a lui.
lath al patrulea compars, in persoana d-lui Sunda, de profesie Macedonean, care acum 15 ani, cane am; intrat pentru prima
oars in Minister, mi s'a recomandat ca student la farmacie, .$i care
tot student a rAmas panel ast4zi., Alt rost mArturisit nu i se cunoa$te. $1 acbst domn $i-a descoperit vocafia de moralizator at
l3isericei romane, $i a venit sa aducI P; S. Gherasim contingentul sau de infamte, sub forma unui cotor de mandat poAal pentru o sums de cateva cute de lei tramise de P. S. Atanasie unei

d-re Maria Cpnstantinescu. Cercase mai inaints onorabilul sl

9a

a.

stoarci celra bani pe acest petec de 'Artie, mai intaiu chiar dela
Primatul, si dupa ceacesta 1-a dat afarA, dela nepotul lui, dr,
IVIironescu ;- nu cefeit dedt 5.000 lei. Ca $i Chiricescu; ca $i cioroianu, ca $i intreaga bands de mattres-chanteurs cari roiau imprejurul acestei afaceri ca mustele imprejurul gunoiului, lai cer,
case norocul $i d-1 Sunda, Negasindu-1 unde 1-a cautat intaiu,
4i-a oferit serviciile acolo unde asemenea marfd era cautata.

Si a fost ascultat $i d-1 Sunda, a venit $i d-sa sa mareasca

grAmada de netrebnicii care time de o lung de zile s'a rascolit
In ochii lumii scandalizate. `Nu s'a gasit nimeni sa-i ceara socotealA in ce chip. intrase in mina lui o hartie care nu era a lui,
prin ce mijloace, de sigur nu cinstite,, intrase in stapanirea unei
piese care era proprietate privatA. Dar dace ar fi avut cine face
dreptate1 ar mai fi,trebuit se se gaseasca cineva care sA ceara
socoteala pentru fapta ass de sever calificatI in limba oamenilor
cinstiti, de a arunca in gura lumii pe o biatA fatal care traia limisfit's.' in saracia si obscuritatea ei, fArA s faca nici un reu nimanui. Caci trebue s ne aducern aminte de scandalul revoltator
at cetei 41eporterilor dela unele gazete cunoscute prin lipsa for
de scrupule, care s'a napustit atunci, nu numai asupra Mariei
Constantinescu, dar $i asupra mamei ei, $i pang $i asupra loLatarilor din aceeasi curte, cAutand s-i.arunce $i pe ei in "liartejul patimilor .P. S. Episcop de Roman.
S'a stabilit ca toata afacerea se reduces la un ajutor banesc
tramis de Mitropolitul unei fete care cu ativa ani mai Inaint a'vuse relatii cu, un nepot al lui, mort de atunci.
Nu esim din aceea$i deed morals dud ajungem la d-1 BAjescu-Oarda, student, student tot ca d-1 Sunda, cu deosebire
52A d-sa avuse deja aface cu tribunalul corecfional. ,Pe acest domn
II asim amestecat in afacerea lui TudoricA lonescu, impreuna cu
fostul preot Vasilescu. Lit proces, a Jost chemat de P. S. Gherasim si a venit inarmat cu un revolve; inarcat. A spus, ca a auzit intr'un local public, berArie sau ass "ceva, pe un. preot spunand ca a auzit Si el pe o femeie care spunek ca cutare, alts feineie s'a laudat ca este concubina Primatului ; mizerabile cancd-

nuri de mahala, arme potrivite pentru acei cari le manuiau 5i

pentru o ash de mizerabill cauza. De altminteri nu a fost greu
Primatului sA spulbere minciunile povestite de acest demn acolit at P. S. Gherasim: i-a fost de ajuns sA faca unele hpropieri de

94

date, ca sa dovedeascA ca toata depozifia lui era inventata pe

dintregul.
*

Acestia cinci au fost principalii martori prin ale caror curate si nebanuite declarafii prefindea P. S. Gherasim sa dove-.
deascaimoralitatea sefului sau ierarhic. Ura care-i intuneca vederile nu-1 lass sa inteleaga cA in orice ,proces, dar mai ales in Unul
ca acesta, mArturiile, ea sA alba valoare, trebue sa se tntemeieze

pe calitatea morals a martorilor, care trebue sa fie mai presus

de orice banuiala. Asa era in cazul .cle fats ? Intre afirmafiile
unora ca Chiricescu, Tudorica Ionescu, ,Sunda si Bajescu-Oarda

de o parte, si ale Primatului tarii de alta parte, putea sa stea

cineva la Indoiala, afarA numai dacA el insusi nu era orbit de puma sau de un fond moral la fel cu al acelora ?
Tot procesul s'a invartit imprejurul acestor cinci puncte, caci
nici una din celelalte depozifii nu a avut nici o importanta.
Dar aceasta nu InsemneazA a in timpul acesta inimich P. S.
Atanasie se fineau linistiti. Pe cand martorii se ascultau la Mitropolie si pe cand procesul se trata la Sinod, banda teagra misunk in toate parfile, intrefinea scandalul In presa care -i era devota-ta prin articole de sensafie, cu titluri resunatoare, si prin
nAscociri de toad} ziva ; cerca sa provoace defecfiuni in der/
sa terorizeze pe acei cari nu se uniau Ia infamiile ei. Indrasneala

ei a mers pans acolo, in cat a cutezat sa caute sa inchidA cariera celui mai meritos profesor dela Facultatea de Teologie, ,vinovat cA luase condeiul in favoarea cauzel celei drepfe. In cler,
nu a fost chip pe care sA nu-i incerce pentru a-1 aduce in tabara
rAsvratitilor. Au mers cu cutezanfa pans a falsifica semnatura pr
Savoiu din Mehedinti,--punand-o pe o adresa tramisa Sinodului

ca din partea lui, si care era in irftregime falsa. Dar si ad silintele for se sdrof)ira de cumintenia preofilor. Abia 5 sau 6
preofi si diaconi parasfra altarul ca sa urmeze calea P. S. Gherasim.

Dar pe Tanga acestia, se gasesc amestecafi to afacerea P. S.

Gherasim si alte element; a cAtror suspects intervenfie nu poate
sA ramana nerelevatA.

Unul este fostul Mitropolit Ghenadie. Cu toate ca au trecut

mai bine de 15 ani de cand afacerea sa este definitiv incbis4,

95

fostul Primat nu se poate consols de pierderea mArirei trecute,

$i nu lasA si treaca nici o ocazie de a auta sal reimprospateze
amintirea despre dalisul,
Si de data aceasta, el incept' sl se agite, prin interviewuri la
gazete, prin scrisori adresate P. S. Atanasie, $1 mai ales prin ajutorul a doi cunoscuti clerici, devotafi lui, oameni sAraci, dar
can zilele acelea se vedeau cu buzunarele pline de bani. Dar
tehtativa aceasta nu avit nici uh succes: chiar guvernul, care in
toatl afacerea nu a avut nici priceperea, nici energia, nici vointa
de a stApani $i a mic$ora scandalul, dete P. S. Ghenadie aver:
tismente cad-1 potolira. Singurul sau ,succes de astA datA fu
interviewul in- care P. S. Conon, pe atunci Episcop de Hu$i,
emise parerea nea$teptatA ca adevAratul Mitropolit Primat canonic de drept ar trebul sA fie P. S. Ghenadie. Aceasta opinie a
avut atunci un legitim succes de surprindere, ca 1 nu zic mai
inult.
*
*

Dad.' Insa agitafia P. S. Ghenadie nu merits sa ne octipe, nu

tot a$a este cu o alts agitafie, pe care suntem in drept sal ne miram ce cauta inteo afacere in care nu era vorba deck de interese
ale Bisericei noastre ortodoxe, care este autocefala, are individualitatea ei proprie $i nu are nimic comun cu Bisericile de alts
confesiune, in ale carorafaceri ea nu se amesteca nici odatA, nici
chiar ad in tall, uncle ea este recunoscuta ca BisericA de Stat.
Nu data*, in c,ursul afacerii P. S. Gherasim Safirim, oamenii

nedumeriti se iptrebau ce rost are amestecul inteinsul a unor

persoant de religie catolica.
Se cunosc nazuintele seculare ale Bisericei catolice de ali intinde dominatia asupra tarilor romane$ti. Se mai $tie a silintele acestea, data la unele momente au cauzat tArilor marl greu-

tati, ntt au avtit in genere nici un succes, Si se mai $tie ea in

timpurile din until este o vAdita recrudescenta in activitatea
care are de scop lAtirea puterii catolicismului la noi.
Nu este locul de a discuta acum pasta la ce punct o asemenea
schimbare de confesiune ar fi sau nu in folosul neamului nostru, din punctul de vedere national. Dar suntem in drept a
pretinde ca acei can se bucura, $i s'au bucurat totdeauna la noi,
de cea mai largA toleranta religioasa.' din intreaga lume, sa, cu-

96

noasca marginile peste cari lospitaiitatea $i toleranta tm pot trece,

fyra ca sa lnsemneze o nesocotire a drepturilor natiunii i o

atingere adusa demnitatii ei.
De vre-o cativa ani S'au cam immultit incidentele, mai mult tau
mai putin sgomotoase4 rani dovedesc ca sunk unii cad confundi
toleranta, sau poate jnsuficienta cunoastere a starii lucrurilor,
cu slAbiciunea. Ar fi de dorif o mai justa ,apreciere a lucrurilor,
fara care se poate ajunge la deceptii suparatoare.
Dar sk revenim la afacerea care ne ocupa.
Inainte chiar de anul 1909, Inainte de a fi vorba .le modificarea legii sirrodale $i de anatemele P. S. Gherasim, d-1 Maria
Teodorian faces sa se vorbeasca de dansul In cercurile noastre
bisericesti. Orfodox fanatic altadata, considerat ca bun cunoscator al dreptulhi canonic, d-sa a atras pentru prima oars atentia
asupra sa, in mod nefavorabil, cerand $i obtinand, din propria

sa initiativa, o eleimoihia dela o 'pulere strains pentru zidirea unei biserici in Bucurfesti. Au venit apoi amestecul sau indiscret in afacerile interioare ale unei mankstiri de maid, ur,.
math' de o 'ploaie de injurii cum nu se mar auzisera ?Itadata la
adresa reposatului Primat Iosif Gheorghian, omul ceI mai venerabil, mai bland $1 mai pacific din cati ocupasera vre-o data
scaunul metropolitan. Curand dupa aceea d-sa parasi Biserica
careia apartinuse 'Ana atunci, si trecii la catolicism.
Aceasta era treaba d-sale. Dar data ce-si renegase credinta
parinteasca trebuia sa Inteleaga ca tncetase pentru d-sa orice
drept de, a se mai amesteca in trebile ei ; si clack pe d-sa nu-I
ajuta capul ca sy inteleaga aceasta elementary datorie, trebuiau
altii sa o inteleaga si pentru d-lui.
Dar nu a lost a$1. Tocmai dupa apostasia sa, d-I M. Teodo7
rian Incept' sa publice un ziar de o violenta rara contra Intregului nostru episcopat, s se Inconjure cu foate elementele stricate $i turbulent cari deja incepusera de pe atunci sa ridice capul, $1 sa pretinda sa dicteze d-sa in afacerile Bisericei pe care
o parasise. Nu a mers d-sa cu Indrasneala pana acolo In cat sa
pretinda ca I. P. S. Atanasie ii datora d-sale scaunul de Mitropolit Primat? Negresit ca -noi cei cari stiarn cum stau lucrurile,
$i cari am fi sfiut SA punem la locul lui pe d-I Teodorian dna ar
fi avut cutezanta sa se amestece Int?o asemenea afacere, nu luam
in seamy asemenea fanfaronade absurde ; dar surd oameni cari

97

nu $tiu, pe cari asemenea yorbe ii pot impresiona, ai cari pot

crede ca catolicismul este ash de puternici la noi, in cat sA aiba
rol pang $i in alegerea capilor Bisericei noastre. Laudele d-lui
Teodorian iii aveau dar rostul lor.
Acesta este personajul al cami nume se intalneste Id tot pasul
in timpul conflictului sinodal. Pe scama Jul trebue push* o bung
parte din agravarea scandalului, pe care 1-a intretinut prin gazeta sa i prin relatiile pe cari le aveh cu cei mai de seamh agitatori din vremea aceea. Dovada, daca ar mai fi nevoie de dansa,
o avem thtre altele in faptul a P. S. Gherasim a produs in Sinod o scrisoare a I. P. S. Atanasie catre d-1 Teodorian, cu care
cAuta s probeze uneltirile Primatului in favoarea catolicisknului.

P.'S. Atanasie, in apararea sa, a dat acestui neaclevar raspunsul

ce merits. Adevarul este CA sensul scrisorii era cu totul altul
decat acela pe care P. S. Gherasim, in cre$fineasca sa filipica,
umblh sa i-1 deg, $i ea fusese adresata d-lui Teodorian pe cand
acesta Linea Inca ascunsA apostasia sa, ash ca nimeni nu o cunostea.

Dar eu nu-mi propun s refac act apararea P. S. Atanasie ;

vreau numai sA constat ca d-1 Teodorian si-a permis s intervina

in 'procesul bisericesc, punand la dispozitia P. S. Gherasim un

act, bun sau rAu, care era in posesia sa, in scopul de a intretine
si a marl scandalul. Daca un ortodox ar fi fAcut acelas lucru in=
tr'un proces al catolicilor, ce ar fi zis dcestia ?
Ina un alt cat fanalog.
Domnisoara Cati Varlam a trecut $i d-sa la catolicism. D-sa
a functionat mai .multi ani ca Superioarh a Institutului Surorilor
de Caritate, unde era admisA ca soya sid-na Olimpia Vasilescu,

despre care s'a vorbit atata in proces.Inteun timp vrajmasii

Mitropolitului Atanasie it acuzau ca o luase cu el in strainatate in timpul concediului sail din 1909.
Intr'o zi, d-ra Varlam Imi spune, fare s o Intreb eu, el Olimpia Vasilescu este invinovatita pe nedrept, pentruca in timpul
absenfei din tail a Primatului ea fusese tramisa la un bolnav
din provincie, uncle stetese foarte multa vreme. Vazand proportiile pe cari le lug scandalul starnit contra Primatului, am
rugat-o pe d-ra Varlam ca cele ce-mi spusese verbal sA le astearna intr'o scrisoare catre mine, care la momenful oportun
putea sa -mi serveasch sA spulber calomnia. Au trecut mai bine
Criza bisericeascd. Spiv C. Herat.

98

de doua saptlmani pans ce, in urma repetirei cererii mele, primese dela.d-ra Variant o scrisoafe in care se relatau lucrurile in
mod diametral opus aceluia cum tni le povestisd. Clror influence
tnisterioase sa se atribue aceasta schimbare? Faptele ce-mi po-

vestise d-ra Vasilescu aveau toata aparenta adevarului ; mi le

spusese din propria_d-sale pornire, farce sa o intreb eu, pe cats
vreme -Thai inainte nici nu le banuiam. Dar cu toata staruinta
mea, nu am putut obtine nici pans azi marturia for scrisa.
Dar mai este $i un alt fapt. P. S. Gherasim a maiadus la proces fotografia unei pagine din registrul de admisiuni dela Institutul Surorilor de Caritate, $1 anume aceea care se referia la
admiterea in Institut a Olimpiei Vasilescu. Registrul acela era
in mans d-rei Varlam, ca directoare. Fotografiarea acelei pagine
$i comunicarea ei catre cel interesat nu a putut dal/ s se 'fats
decat de d-sa, sau cu invoirea d-sale. Cu ce stop? Pe cat stiu,
d-ra Varlam nu avea nici un motiv personal nici de a uri pe Mitropolitul Primat, nici de a iubi pe Episcopul de Roman. Ce,
sau cine, a indemnat-o dar pe thsa, catolica, sa comunice uneia
din parti un act care nu, era destinat s fie publicat?
De altfel, indiscretia aceasta este interesanta numai prin mobilele can au determinat-o $1 prin originea ei, care este destul

de transparenta, dar nu prin insemnatatea ei intrinseca ; cad

data Olimpia Vasilescu, ca sa-si inlesneasca admiterea, declarase ca e nepoata MitropOlitultri, de neexactitatea aceasta, care
se repetl in mod curent in ocaziile analoge, efa raspuniatoare
d-na Vasilescu, iar nu Mitropolitul.

Nu insist asupra agitatiilor din timpul acela si ale *altor eterodoqi, mai mult sau mai putin cunoscuti. Faptele aratate mai
sus sunt deajuns, de o camdata, pentru -a arata ca in evenimentele can an turburat Biserica noastra ortodoxa, eterodoqii
nu our pastrat discretia pe care erau datori sa o pastreze. S'ar
pares el inaltarea la scaunul primatial a unui QM cult, inteligent, energic ai in puterea varstei cIeranjau uncle socoteli, ;si
el de aceea s'a Mut totul pentru a-1 inlatura. Aceasta este regretabil, $i sper ca va fi ultima data cand se va intampla. Avem
not destule greutati in viata noastra, ca natiune $i ca Stat, pentru ca as nu mai fie nevoie sa ne cheltuim fortele, aparandu-ne
contra amestecului din afara pana $i in afacerile noastre cele

99

mai intime. Dar daca va trebul, vom Sti sa o facem cu hotarire

i cu un succes care nu se poate pune la indoiala.
Dar in chestia aceasta mai este un punct care trebue lamurit:
anume, rostul relatiilor R. S. Gherasim, aprigut aparator al Cu.
rateniei Bisericei noastre si a canoanelor ei, cu adversarii ei
seculari. Aceste relatii .sunt evidente; fara sa mai vorbesc de
alte dovezi pe cart nu e nevoie a le inOra act, numai faptul ca
eterodocii procurau P. S. Gherasim acte pe cari ei le credeau
utile pentru sustinerea acuzatiilor P. S. S., Si faptul ca. P. S. S.
)e-a primit cu mulfumire si s'a servit de ele in\lupta ce ducea
contra unui chiriarch al propriei sale Biserici ortodoxe, bunt
de ajuns ca sa dovedeascksinceritatea convingerii cu- care lupta
P. S. S. vbrba vine pentru aceasta Biserica. Coniventasa
cu adversarii 'et era evidenta, iar canoanele preyed pedepse grele
pentru Episcopul care cu ajutorul ereticilor turbura. Biserica.
Numai acest fapt de ar fi fost, P. S. Gherasim irebuia pedepsit.
Si cu toate astea, tocmai P. S. S., care pe fati lucra in intelegere cu eterodocsii, avea curagiul s acuze pe P. S. Atanasie de
propria sa vinovatie.
Dar e bine ca si prin aceasta s'a mai adaogit o dovada de
cats fatarnicie ascundea in realitate prefacutul rigorism al Episcopului de Roman.
Daca recapitulam numai cele aratate pans acum pe socofeala
P. S. Gherasim, el se arata pentru once om eu dreapta judecata
Ica un om dominat de rautate $i de patima rasbunarii intr'un
grad Cum rareori se yede. P. S. S. a tiut s Imbrace aceste sentimente putin cretineti cu o patura de fatarnicie, care .a putut lesne sa imele pe aceia cari judeca numai dupa aparenfe.
Daca cei cativa oameni de buns credinta cari au putut crede un
moment- cal Episcopul de Roman este un sfant, ar fi ce'rcetat cum

este privit el in eparhia lui, daa ar fi ecaminat macar cat de

puffin invinuirile aduse de el, daca spar fi informat asupra felului de oameni si de arme cu cari s'a servit, ar fi yazut lesne
a tin asemenea oin de demult ar fi trebuit s fie pus in imposibilitatea de a mai face raul care se pare' a este singurul
scop al viefii lui.
Si cu toate astea, ce lesne era s se eunoasca omul ! cu cad

100

nepasare el singur Iii da pe fag temperamentul Si 'apucaturile,

convins cutn era ca naivitatea -oamenilor lesne se imbrobodeste
cu citafii din Exanghelie si din Sfintii Patinti, si cu manile push,
truce pe piept tocmai in momentul and gftra profera celer mai
mad rAutati!
Intrebatu-s'a, spre exemplu, cineva cum se face rea neprihanitul Episcop, care vArsa foc contra imoralitatii Jui Atanasie in
1910, dupa ce acesta ajunsese sa sec urce pe ravnitul scaun de
Mitropolit, nu zisese nijnic timp de 11 ani, de cand o cunostea?
$i doar sunt canoane, pe care chiar el le-a citat, can pedepsesc
pe Episcopul care, cunoscand nedemnitatea colegului sAu, it ampere. Intrebarea acLsta i-a fast push' chiar in Sinod, in cursul

procesului de catre unul din chiriarchi. P. S. Gherasim nu a 0sit ce sa raspunda. Tocmai a doua zi, dupa ce banda neagra a
acolifilor sai 1-a invatat ce sA spunk a ingaimat ca nu cunostea
de mai inainte faptele pe cari le denunta acutn,RAspuns ridicul.
D-1 Chiricescu, amicul intim al P. S. S. Inca de cand erau amandoi la Seminarul din RAmnicul-Valcii, omul care nu avea nici
un secret pentru dansul, de ani de zile purta scrisoarea P. S.
Atanasie, de cand Il scosese dela Tipografia Cartilor Bisericesti,
$i amening mereu ..cu publicarea ei; les maltres-chanteurs cari
inventasera afacerea plagiatului publicau brosuri $i articole prin
gazete $i reviste; d-I Mariu Teodorian; complicele P. S. S., uni.plea lumea cu injuriile si acuzatiile sale; $t singur prea-curatul
si prea-nevinovatul Episcop de Roman nu stia nimic, nu auzia
nimic! Cine socoteste P. S, S. ca poate crede, asemenea povesti?
Nu, este in mod patent neexact
P. S. S. nu cunostea de ani de
zile cele ,ce nu a scos la iveag Vecat in 1910. 13; S. S. si-a mai
incarcat sufletul spunand Inca un neadevar pe care $l ropiii
it pot dovedi. P. S. S. stia prea bine cel putin de scrisoarea dela
d-1 Chiricescu, $i data a tacut atata vreme, este pentruca curltenia Bisericei nu-1 pasiona,asa de nun cum spune, $1 pentruca
numai in 1910 a gasit momentul cand scrisoarea aceea se podta
servl patimile sale. P. S. S. s'a,facut dar vinovat de a fi tainuit
faptele in stop interesat, $i s'a expus 14 pedeapsa prevazuta
de canoanele ce singur a citat.
$i pe urma nu e vorba numai tie acuzatiile contra Mitropolitului Primat, pentruca P. S. Gherasim a aruncat un potop intreg
de acuzatii infamante contra a 5 arhierei gi episcopi. Si acestea

101

le-a aflat tot num-ai in ziva cand le-a proferat? $1 dna le stia
cg sunt adevArate, eum s'a oprit furia sa rgsbungtoare numai
asupra, Primatului, si nu a pornit lupta si contra acelor cinci?
Voeste P. S. S. pe acestia sa -i acopere? dar atunci cum stgm cu
canoanele ? Ori a aruncaf vorbele, Itiind bine ca sunt calomnif
Si nu pot fi sustinute? Dqr atunci ce pedeapsg merits omul care,

streeurat sub haina sfantg de Episcop, nu se sfieste a o necinsti prin fapte cari, comise de un simplu particular, sunf pedepsitecle Codul Penal cu Inchisoarea dela una pang la case
luni ?

P. S. Gherasim este un rgsvrAtit $i contra canoanelor, si contra

legilor, $i contra oamenilor ; contra a tot ce-se pune in calea rgsbungrilor si a patimilor sale. Ca membru al Sinodului, el creazg

o situatie noun, neprevAzuta de nici un canon, rgspunzand la

o ehcicliA a acestuia prin o altg enciclicg contrarg, Si arundud anatema, el singur, Contra Sinodului si a sefilor lui ierarchid,. Au- fost cuminti oamenii acestia, considerand o asemenea
fapta ca un simplu act de dementg. Cand vine randul 4g des socotealg de faptele sale, el protesteazg contra aril lui in judecatg.
Ca acuzat, el continua sa fit rgsvrAtit contra a toti $1 toate. Nesocoteste chemgrile Sinodului ; nesocoteste hotgrirea lui de a nu se
mai publicg actele procesului prin pamflete de scandal ;-cearcA sa
,recuze ca ludecAtori pe jumatate din membrii Sinodului ; pe urmg
II recunoaste ca bine constituit ; dar dupg ce-1 judeca 0-1 condamng,

el protesteaz'A contra condamngrii $i nu o recunoaste: Suverantil

iscaleste decretul, bazat pe sentinfa de condamnare, pentru de-

partarea lui din scaun ; el nu recunoaste decretul; si se duce

sa -si reil in sill scaunul de care se facuse nedemn. De atunci,
-nu este zi in care sa nu provoace cate un nou scandal, in care
,..sg nu repete, contra unei sari Intregi, ca nu vrea sa stie nici de
Sinod, nici de legi, nici de uveran, si cg scaunul dela Roman
este tot hl lui. Intr'o zi ameninfa si insultg pe succesorul, sgu,
Si repeta amenintarea cg, pe cat limp nu-si va relul el scaunul,
nu`va fi pace in Bisericg", intocmai ca atunci cand, sub aceeasi
ameninfare, pretindel sa capete locul de Mitropolit. In alta, votbeste de dreptul lui de a vent sg-$i ocupe locul in Sinod. Si in
fine, mai presus de toate, vine ainenintarea criminalg de a se
adresa la strgini, pe care, ca supremg necuviintg, cuteazg sa
o formuleze intro hartie Inmanata insusi Capului Statului.

102

Ad, o comparatie se impune: in lanuarie 1910, episcopul Ambrosios dela Larissa (Grecia) a fost destitui:t din cauza unui discurs subversiv. Oare ce pedeapsa ar fi fost potrivita pentru P. S.
Gherasim, dupa Coate faptele sale?
P. S. Sinod, in clementa lui, a socotit ca simpla destituire estedeajuns. Intrebarea este dad. neastamparArea P. S. S. i va permite sa ramana irk marginile acestei excesive indulgente, ori iI
vas sill- in cele din urma, pentru a asigura odata o liniste durabill, s recurga la masura extrema. Sunt oameni pentru cari indulgenta, in loc de a fi un mijlQc de potolire, este, din contra,
o incurajare la rau, si P. S. Gherasim' este din numarul acelora..
Parasesc acum pe acest om nefast, ca s ma ocup $i de partea

pe care a avut-o guvernul in desfasurarea acestui nepomenit

scandal.

Am examinat deja puitarea lui inainte de proces, sr-am ailtat lipsa de sinceritate, superficialitatea si spiritul de tngust politicianism -de care daduse dovada. In ziva cand, ca pedeapsa, a
acestei atitudini, partidul conservator se afla pus in -rata nece-

sitatii de a da a solutie unei situatii la care el singur contribuise asa de mult ca s se ajunga, el se gasl tot asa de nepregatit si dezorientat ca si cum atunci pentru infaia Qua ar fi auzit vorbindu-se de criza bisericeasca. Tot timpul cat a tinut procesul, guvernul nu a stiut la nici un moment ce vrea si unde
vrea sa ajunga in nici o zi el nu a stiut 6e va face a doua zi ;
'fa nici un moment el nu a avid nici calmul,. nici prevederpa, nici
impartialitatea cari se impuneau; la nici un moment el n'-a stint
sa priveasca chestia din punctul de vedere superior din care tin
guvern este dator s vada lucrurile. La tot momentuf el a lost
sub preocuparea consideratiilor mica, rneschine, si nu a putut

sa se ridice pans la o conceptie a lucrurilor ceva mai supe

rioara decat aceea a unui mic biurocrat san avocat de a patra
mina, care nu Vede si iu intelege decat maruntisurile.

Mi se spune ca in timpul unei suspensiuni a uneia din pri-f

mele sedinte ale procesului, d-1 Arion se dezola a in afacerea
aceasta se va compromite reputatia sa de mare avocat. Nu stiu
intru cat anecdota aceasta este adevarata ; dar e cert ca d-I
Arion s'a condus ca un simplu avocat inteo afacere unde da-

,103

toria sa era de a fi Ministru. Ca Ministru, d-sa avea datoria de

a cauta sa inabuse scandalul, $i in orice caz de a se opune din
toate puterile ca el sa iea proportiile pe cari se sileau sa i le
dek P. S. Gherasim $i acolifii sai ; mai avea datoria sa nu uite ca
capul Bisericei rationale nu se cuvine sa fie tratat ca un simplu
client al politiei ; ca autoritatea $i prestigiul cu care este el in-'
vestit sunt o parte din autoritatea $i prestigiul Statului $i al
Bisericei, $i ca principiul de autoritate, 4- principiu conservator,
ma rog, nu permite sa se lase a fi terfelit Tineva care s afla
in asa inalta situatie, prin inscenari mizerabile.
Si putea d-1 Anion sa faca asa. Dace in loc de' un Mitropolit
Primat ar fi fost in cauza un particular oarecare sub acuzatii ca
acele ce se aduceau contra I. P. S. Atanasie, orice Tribunal sau
orice Curte ar fi putut in largul for sa termine procesul lute()
sedinta sau cel mult doua, in cari ar fi intrat $i ascultarea inartorilor, si cercetarea actelor, $i tot' Asa putea sa se faca $i in
procesul sinodal, $i nici nu mi-am inchipnit vre-o data, ca se. pu-,

tea face altfel. 0 procedare repede se impunek cu atat mai mult

aci, cu cat era evident ca banda neagrA se silia anume sa dea
loc la un scandal cat mai mare posibil, pentruca, nefiind sigura
de o condamnare a Mitropolitului, insusi scandalul -constituik
pentru dansa un succes, pe cats vreme ruins autoritatea Mitropolitului chiar in cazul cand ar fi fost recunoscut nevinovat.
Dar scandalul se agrava $i lua proportii marl chiar prin faptul
lungirii procesului.
Toate acestea erau evidente, $i trebuia sa le inteleaga oricine,
$i cu atkt mai mult un om de guvernamant ; caci pentru orice
giivern demn de acest nume, este ups din primele datorii a nu
incuraja scandalul in nici o imprejurare. E adevarat ca guvernul
d-lui Carp, care tine sa fie original, crede, din contra, ca tocmai
pe scandal trebue sa se sprijine acfiunea sa guvernamentala.
SA fie CA d-1 Anion a finut sa se conformeze acestui principiu?

S fie -ca nu a avut nici priceperea, nici energia de a se opune

agravarii scandalului ? SA fie ca instinctul sau avocAtesc nu
1-a lasat sa vada in conflictul sinodal decat o ocazie de a face
sa straluceasca.' abilitatea sa in materie de procedura? Faptul
este ca dace i-ar fi plata cineva pentru ca sa des proportii nemasurnte scandalului, nu ar fi putut face mai bine. Timp de
mai bine de o lung de zile nu s'a crufat nimic pentru a lungi

104

par'cI intradins desbaterile. Si d-1 Arion e foarte fericit: D-sa

se admira cA a inchis criza sinodala, $i ca $i-a salvat $1 reputafia de avocat abil.
Trebue insa sA recunoastem pa lucrurile nu se puteau petrece
altfel de cum s'au petrecutl daf fiind ca in toata afacerea procesului sinodal nici d-1 Arion, nici guvernul din care face parte,
nu au avut nici idei precise, nici un plan hotarlt de lucru.
In Decemvrie 1909, d-1 Carp se Midi cal va pune s rada pe
Episcopul de Roman. -Dui-A -ac-eastA fanfo$A declaratie, ne pu-

team astepti c punerea la regulA a EpiscopUlui turburator va

face parte din programul viitorului govern conservator, ca o
va studia din vreme $i va vent cu o solutie pregatita. and color
la Ianuarie 1911 d-1 carp cunostea ass de putin starea Chestiei,
in cat cerea d-lui Bratianu informatii asupra ei. Iar (Ind procesul s'a deschis in fine, care este declaratia pe care o face Ministrul de Culte ? CA guveraul considers conflictul sinodal ca o
chestie curat bisericeascLin care nu vrea sA se amesteci, $i ca -9i
rezerva numai sa execute sentinta ce va Ala Sinodul.
-Ce potrivire este intre aceasta declaratie $i rodomontadele din
Decemvrie 1909? Dad. d-1 Carp nu se considers decit ca exe-

cutorul sentintii Sinodului, cum se Faun ca va rade pe P. S.

Gherasim ? De unde stia d-sa ca Sinodul avei sa se pronunte
contra barbei P. S. S.? $i dacA rolul guvernului se reduces la
ceeace a spus d-1 Anion, cu ce drept $i c171 Carp, $i partidul
d -sale, si presa d-sale, ne imputa noua liberalilor ca nu facem
not oficiul de barbieri, pe care-1 ambitions d-sa?
In realitate, laudele d-lui Carp din 1909 nu meritau nici o atentie, precum in genere nu trebue luate ir3 mod prea tragic
toate manifesfatiile d-sale de acest fel. D-1 Carp a adoptat de
multi vreme o atitudine care -i este specials, aceea d'epater le
bourgeois, i de aceea de cite on ti vine ocazia sa zica sau sa
faca ceva care face pe oameni sA deschidA ochii mari, nu lipseste

de a-$i acorda aceasta satisfactie. Eidrept ca I se intimpla cam

des sA zica azi una i sa faca maine alta ; dar nu intrA in sistema d-sale de guvernamint ca sa se preocupe de asemeni lucruri mici.
SA lAsAm dar la o parte chestia consecuenfei politice a parti-

tidului conservator, si sA trecem la lucruri serioase. Si este lucrU serios, care merits discutie, declaratia faculal de d-1 Arion,

105

si repetata sub alts forma la finele procesului, cant!, a zis a d-sa

nu a considerat acest proces ca o afacere politica.
Aceasta poate s4 fie exact sau nu, dupa punctul de vedere in
care se pine cineva.
Daca prin politind d-1 Ministru a interes politica de partid,
acea politica ingusta, neinteligenta ai raufacatoare care traierste
numai din injurii si 'calomnii pentru adveriari, din laude ai eapatueli pentru partizani, atunci de sigur ca nici conflictul sin6dal, si nici in genere afacerile cari intereseaza Biserica tui sunt
chestii politice. Noi, liberalii, ass am crezut ai asa am lucrat totdeauna, si este de regretat ca conservatorii nu ne-au imitat, in
special in afacerea suscitati de P. S. fost Episcop de Roman,
Nu mai este insa asa daca vorbim despre politica de Stat, politica nationals, care nu cunoastes deo8ebire. de partide ci numai
interese mari ale tarii. Politica aceasta inglobeaza $i afacerile
cele mari bisericesti. Biserica este un organism' de Stat, ai unul
din cele mai principale ; ea traeste impreuna cu Statul, contribue
la viata lui, $i Statul la randul lui este sprijinul Bisericei. Asa
fiind nu se poate concepe despartirea absoluta a Unuia de cellalt ; aceasta s'ar chema separatia Bisericei de Stat, ceea ce- not
nu avem, si nici nu trebue_ sa avem. Sunt dar inprejurari and
Biserica trebue sa colaboreze cu Statul mina in mans, mai ales
la momentele grele.
Intrebarea este acum : afacerea Gherasim constituia pentru Biserica o turburare si un pericol ? Era sau nu pentru &Ansa de un
interes primordial ca aceasta afacere sa se rezolve cat mai bine ?

Era sau nu si Statul tnteresat la aceasta ? Evident a da ; cacti

daca nu ar fi fost, asta at fi insemnat ca putin i-ar fi pasat lui
daca scandalul ar fi durat Inca ani Intregi. Dar atunci ce a autat sa se amestece, fie prin ,darea in judecata a P. S. Oherasim,
fie in alte moduri despre cari voiu vorbl ?
S'a inselat dar d-1 Anion atunci cand in mod prea absolut a
spus ca incidentul Gherasim, care interesa linistea ai ordinea in
Stat, nu are nici un caracter politic. Si de aceea tot o eroare a
facut cand a spus ca guvernul se desintereaza de mersul afacerii, si se va multaml numai sa execut 'sentinta, Tocmai in acele

imprejurari delicate si primejdioase, Ministrul Cultelor lava

un rol de indeplinit; caci altfel ce ar insemna dreptul lui de a
lua parte la desbaterile Sinodului,, clack' tocmai cand e irebuinta

106

mai mare el n'ar uza de dansul ? Prezenta Ministrului in Sinod

constitue tocmai trAsAtura de unire dintre BisericA $i Stat, legAtura dintre Sinod $i Guvern, comunicatia de viata organicA
dela un corp la celAlalt. Ministrul are, nu numai dreptul, dar si
datoria de a studia chestiile can se dezbat in Sinod, de a-si da
$i a-si sustine pArerea, de a ajuta pe Sinod cu experienta $i priceperea sa. Dreptul $i datoria aceasta nu sunt ma'rginite deck
prin dreptul- Sinodului ca, odata desbaterile terminate, el sa iea
hotArini in cea mai deplinA libertate, dupA constiinta ea $i Vara
nici o presiune din partea Ministrului.
Ask inteleg eu raporturile dintre Ministru $i Sinod, si de aceea
gAsesc ca atitudinea de desinteresare numai aparentA de altfe1,7-- enuntata de d-1 Anion nu era justifitatA.
AdevArul ins/ este cu totil altul ; este ca la deschiderea Sinodului d-1 Anion nu avea nici o solutie, nu $tia de loc, nici
d-sa nici guvernul, ce trebue sa fad, $i de aceea, neavand ce
propune Sinodului, a fost silit ss spunA ca guvernul se dezintereseazA._ Dar lipsa lui de orientare s'a vAzut in curand, precum $i amestecul lui direct in afacere, contrar declaratiilor dela
inceput.

Cine nu-si aduce aminte, cu un surf's involuntar, de stirile

contradictorii de cari gazetele erau pline, dela o zi la alta, cand
s'a deschis Sinodul din Maiu anul trecut? Deschiderea a fost
precedata de o consfAtuire tinutA in ajun la Mitropolie, imu
preunA cu 'Ministrul ; dar ea nu dA nici un rezultat. Luni se deschide Sinodul, si Ministrul declarA ca va modifies legea ; deci
tapitulare anticipate fats de P. S. Gherasim. Marti, cere sa se
iea mAsuri contra P.'S. Gherasim. Mercuri, SinOdul diseutA asupra modificirii legii, dupa interventia Ministrului. Joi d-1 Anion
acorda.' un interview unui ziar, in care spune ca Mitropolitul Primat trebue sa -si paraseasca seauntth Joi seara, se fine un Consiliu de Ministri, in urma cAruia Vineri d-1 Anion cere darea in
judecata a P. S. Gherasim. Dumineca, un alt Ministru declara
unui foarte cunoscut publicist ca nu poate fi vorbg de plecarea
Mitropolitului. A doua zi, se cere demisia $i a Mitropolitului,
si a Episcopului de Roman. Tar peste cateva zile, $eful guvernului spune unui deputat din majoritate cA. el si -a dat pArerea
cum trebue rezolvatA chestia; dar dace nimeni nu-1 asculfa, ce
sA face el?

107

$1 a$a mai departe. Aceeaqi incoherenta in ideile guvernului a

durat in tot timpul celor $ase luagi $i dureroase sAptamani cat

a ducat sesiunea Sinodului.. In necare zi se spera ca guvernul

i$i va fi nemerit in fine calea. Dar n'a lost ash, $1 "lank' in ultima zi, cand lumea obositA $i saturate a_ convenit in fine sa
creada ca chestia este terminate ,grin ocuparea scaunelor vacanter. s'a vazut acela$ spectacol, frist $i comic tot de data, cum

cei ce pretindeau ca .conduc tarn umblail in intunerec, schimband azi ceea ce facusera ieri, incercand solutii imposibile pe
cari le-aruncau la o parte, ca sA alerge la altele tot ash de absurde.

Si sal nu se uite ca guvernul se bucutk de o imprejurare de care

rareori are parte un guvern, aceea cal opozitia liberalA falcuse
declaratia repetata ca nu-i Ara face nici o greutate in chestia si-

nodall, $i ca s'a tinut scrupulos de vorba, Si doar i-a trebuit

pentru aceasta multa tArie $i stapanire de sine, in fata provocarilor, atacurilor $i injuriilor pe care presa guvernamentala nil
inceta sA le arunce asupra noastra, chiar pe chestia aceasta, $1
ca raspuns la declaratia noastra de neintervenire. Nici macar
Ministrii nu aveau tactul $i prudenta de a se abtine dela manifestatii provocAtoare $i ofensatoare. Era imposibil pentru aceia
cari neincetat facusera politica IngustA tie chestia aceasta sA
se desbere de apucaturile for cel putin in aceste momente grele
pentru_ dansii ; caci se vor fi intrebat .ei oare, cum ar fi scos-cr
guvernul la capat, dace liberalii, exasperati, s'ar fi iruncat in,
lupta $1 le-ar fi platit datoria din 1909 $i 1910 ?
*

.*

Dace in tot cursul acestei nenorocite afaceri guvernul a dat

dovada celei mai complete dezorientAri, aceasta nu 1-a impiedicat de a se amesteca. 1a tot pasul in mersul el, desmintind astfel declaratia de dezinteresare a Ministrului Cultelor.
SA fie bine inteles, Inc a- data, ca eu nu fac vine d-ltii Ministru
pentru aceasta intervenire. Sototesc, din contra, dupe cum am mai

spus, ca era de datoria sa sa intervina ; dar critic modul nepotrivit $i partial in care s'a facut aceasta intervenire.
Mai infaiu un act de intervenire a fost chiar tratniterea- de
catre Ministru a P. S. Gherasim in judecata Sinodului. Era in
drekt sa o face, de$1 in cazul de fats intervenirea Ministrului

108

putea sa si lipseasca, de vreme ce darea in judecata putea sa. o

decida si Sinodul din propria sa initiativa, dupa Cum era hotarit s o faca Inca dela 22 Decremvrie 1909; si ma intreb chiar
data nu ar fi fost mai 'bine ask, cu atat mai mult ea insusi d-1
Ministru a spus a a trawls pe P. S. Gherasim in judecata pentruck era rasvratit contra Sinodului, si nu pentru altceva, si ca,
de aceea nu 1-a tramis inaintea Curtii de Casafie.
Dupa.' Inceperea procesului, d-I Anion it tervine din not t, pentru ca cuvantul sa.se acorde intaiu P. S. Gherasim. Aceasta deja
se pare cam neasteptat, de oarece de regula primul buvant il
are acuzatorul. Asa dar-P. S. Gherasim, cel tramis in judecata,
era transformat in acuzator.
Dar in sensul acesta intervenfiile d-lui Ministru au fost nume
roase, si numai pot fi scutite de 0 judecata severs, de oarece
ele au denotat o pornire de parfialitate prea vadita contra unuia
din cei doi chiriarchi pusi In cauza, si anume nu contra celui pe
care 11-1 Ministru il tramisese in judecata. Din contra, printed
curioasa intorsatura de lucruri, se pare ca tocmai acesta se bucura de deosebita solicitudine a d-lui Ministru.
Trebue s nu se uite ca, pe Una calitatea sa de Ministru, d-1
Anion mai avea si pe aceea de jurist, care putea s fie pretioasa
in imprejurarile prin cari trecea Sinodul. D-saavand ;I dreptul,
si datoria de a lua parte la dezbateri, era indicat ca s punk la
dispozitia Sinodului stiinta si experienta sa, pentru a-I ajuta
si a-1 indruma in conducerea procesului, operafie cu care Sino-

dul nu era deprins, de oarece asemenea cazuri nu i se ivesc

in toate zilele. D-I Anion ar fi coritribuit astfel nu numai s accelereze judecata, si prin urmare sa micsoreze scancialul, dar

Inca sa se evite unii pasi cari nu au contribuit Intru nimic la

lamurirea mai bung. a afacerii, si cari era mai bine sa fi lipsit.
inteles d-1 Anion aceasta parte a datoriei sale.
Piesa principala care s'a Invocat contra Mitropolitului 'Atanasie a lost scrisoarea sa din 1899, tare se afla in posesia d-lui
Chiricescu. Tot restul nu avea nici o valoare in ochii unor judecatori cari ar fi avut experienta necesarav
Dar in rice proces cel dintaiu lucru care se impune este ca
sa se depuna pe masa tribunalului in original toate actele pe
cari se infenieiaza, atat acuzarea, cat si apararea. Sinddalii putea sa nu stie aceasta, sau sa nuli des seams de insemnatatea
Sa vedem cum

g.1

109

capitals a acestel masuri ; dar d-1 Arion? Cum a putut d-sa s

asiste impasibil timp ire tre'r saptamanrla acuzari ca acele ale
P. S. Gherasim, intemeiate numai pe copii si pe facsimile publicate prin ziare? Sinodul s'a deschis la 16 Maiu, $i abia la 8 lunie a trebuit ca unul din arhierei sa se g1/4andeasca si, sa cearg,
depunerea originalului ; altminteri, cine stie? s'ar fi terminat
procesul si s'ar fi dat sentinfa Vara sa fi yazut :iimeni piesa
originals, fara ca juiistul Ministru sa se fi emotional de aceastkmonstruozitate. Si lucrul era cu atat mai gray, cu cat existau
banueli ca originalul fusese falsificat ulterior.
Repet Inca data, lucrul acesta este monstruos, si el .singur
este deajuns ca s dovedeasca in acelas timp, on o neiertata uprinta din partea d-lui Ministru, on o intentie care ramane sg fie
aflata. Price biet om nu poate fi tarat inaintea judecAtii pang
nu: i se arata probele autentice ale vinovAtiei sale;. $i aci e vorba

de unul din primele person* ale tarii, si se permite sa fie

aril in noroiu timp de 16 zile de niste oameni a earor lipsa de
fond moral se dovedise in mod ass de vAdit chiar prin fapta
publicarii scrisorii, ca sa numai vorbesc de allele; D-1 fidion
pereu ne scoate ochii cu multa sa stiintA in ale dreptului. Dar
la ce e bung stiinta aceasta da,ca nu serya nici macar ca sa Impiedice enormitAti ca acestea ?

Dar stiinta nu are ce cauta ad. D-1 Arion tines sa f:apete- o

condamnare cm orice wet, $i facea ce putea pentru esta ; caci
cazul cu scrisoarea dela d-1 Chiricescu d-sa 1-a xepetat peste
cateva zile, agravandu-1; lug in ce imprejurari.
printre alte probe ce aduceau vrajmasii Mitropolitului. Atanasie contra lui, era isi o scri'soare adresatg unui preot de cgtre a -na

Olimpia Vasilescu, pe .care ei nu lipsiserg a a publics in facsi,

mile Intr'o oarecare gazetg. Cand ei au invocat aceasta dovada
in sedintg, I. P. S. Atanasie a cerut sa se prezinte scrisoarea
originals ; acesta era dreptul lui incontiestabil, mai ales fajg de
niste adversari ca aceia pe cari ii avea in fatg I. P. S. S. Ei bine,
d-1 Ministru si-a permis sa interving pang si aci, si intr'un mod

care constitue un adevgrat scandal : D-1 Anion, --titez textual, a aratat inutilitatea acestui fapt (a depunerii in original
a scrisorii d-nei Olimpia Vasilescu), de oarece din moment ce
scrisoarea a fost publicata in facsimile in ziare, ea trebue sa
existe $i in original".

110

Crezi ca visezi cand citesti asemenea lucruri. Cum ca (11 Mi-

nistru venek la Sinod cu hotkrirea sk smulga prin.toate mijloactle o condamnare contra Primatului, aceasta este astAzi lucru neindoios ; dar putea cel putin sk, nu lase sk se vadk prea
pe fata jocul sku. gum Z clack pe d-sa I-ar apuch cineva sk. 1)1Ateastal 100 lei cu un facsimile de politk publicatk prin ziare,
d-sa ar plati $i nu ar cere originaluL`politei?' Dar atunci ce ar
mai cauta d-sa pe pamant, pe cats vreme-impArktia cerului a
d -sale ar fi ? iar clack nu ar plAti, dupa cum stint bigur, cuni a
pretins ca Primatul sa primeasca de bunk o copie care eu atata
Inlesniee putea sa fie falsk? Cine nu tie cu cats greutate expertii recunosc autenticitatea- pieselor scrise, dupa ce indicii, de-

seori imperceptibile, 'se cunoaste ea ; $i 'late chestie in care

onoarea unui inalt ierarh $i a Bisericii intregi era in cattak.,,-trebuik sa se punk crezamant pe imperfecfiile unei reproduceri tipografice $i pe constiinta unor martori ca aceia cu earl se inconjurase P. S. Gherasim ? Si cum ca avea dreptate Primatul S'a
dovedit indata, cand la 20 Iunie Olimpia Vasilescu publics n
Universal textul exact al scrisorii sale ; s'a vazut atunci ca reproducerea ei de 'mai inainte fusese in adevar falsificata. Daq
pe baza unui' asemenea fals Primatul ar fi fost condamnat, ar
mai fi putut d-1 Arioni chiar cu pretul intregii sale onori, 'sa
mai rkscumpere urmArile faptei sale?

De nu ar fi cleat acest singur incident, tot ar fi deajuns

ea sa dovedeascg ca guvernul venise la Sinod cu intentii hotkrite
In privinta sentinfei ce voik sk smulga, si ca penttu aceasta nu
se da inapoi de a cauta s trans-forme intro curatk parodie acea-

sta tristg drama: Dar mai sunt p mulfime de alte dovezi. Va

fi destul sk insir act cateva din ele. $i nu e greu sk le gasesc,
pentruck in cursul procesului t1-1 Mipistru nu a lAsat sk scape
.nici o ocazie de a-$i arkta le parti pris' ce avea de a se punein
toate in curmezi$ul aparkrii Primatului. In ascultarea martori-

lor, in verificarea probelor, pang si in cele mai neinsemnate

incidente, precum in rectifickri la sumarele sedintelor, pretutindeni P. S. Atanatie.a ggsit pe d-1 Arion in calea sa.
Chiar la inceputul procesului, P. S. Atanasie ceruse ca P. S.

Gherasim sk nu fie admis ca acuzator, de oarece el insusi la

1885 fusese acuzat de fapte'pentru cari fusese destituit din directa sem-inarului dela R.-VAlcii. D-1 Arlon aver in Minister cele

111

doua dosare relative la acea afacere, pazite cu mare grija de

mine, de oarece se facusera oarecari tentative contra tor. Daca
yolk sa contribue la deplina luminare a prociesului, putea sa le
puns la dispozifia Sinodului. D-sa a preferit sa lea cuvantul,
pentru a se opune cererii Mitropolitului.
La un moment, a aparut in proces fotografia unei pagine din
registrul de admiteri la Institutul Surorilor de Caritate. Directoare era acolo d-ra Varlam, si fotografia nu putuse fi comunicata decat de d-sa. Era dar vinovata ca intervenise inteo afacere
unde-i era interzis sa se amestece, si din cauza postului ce ocupa,
$i din a confesiunii sale catolice. Facutu-si-a d-I Arion datpria
fats de dansa? De loc ; ea a fost departata dela postul ei mai
tarziu, $i d-1 Arion nu a contribuit cu nitnic la aceasta.
In citarea gi ascultarea martorilor se fac greseli de acelea
tarj, dac s'ar fi produs inteun proces ordinar, ar fi dus cu siguranta la reformarea sau casarea lui. Juristul d-1 Arion, care
intervenia in toate nimicurile contra P. S. Atanasie, asista impasibil si surizator la toate, si nu face un gest, nu zice o vorba
ca sa lumineze Sinodul Si sa-1 fereasca de a cadea intr'insele.
P. S. Gherasim da o nesfarsita lista de niartori, pe care-i cere
sa fie ascultafi. Sinodul, dupa cum era dreptul lui, nu refuza pe
nici unul, rezervandu-$i sa asculte cati va crede de cuviintta din
ei. Dar in cursul procesului P, S. Gherasim mai propune alfii,
i i se admit si aceia pe cand Primatalui i se refuza dreptul acesta. Citez cazul preotului Marcul,scu, cerut cie Primat pentru
a-1 opune martorului BAjescu-OardA si iefuzat, desi se primise
Bajescu, trecandu-se peste opunerea Primatului. De alts parte,
d-1 N. Stanescu, funcfionar in Ministerul Domeniilor, fost administrator at Bailor dela CalimAnesti si in masura de a cunoaste
faptele denunf.ate de Bajescu, cere sa fie ascultat si este refuzat.
Mai cere sal fie chemat d-1 Erbiceanu, fost profesor ii decan
al Facultatii de Teologie, membru at Academiei Romane, care
petrecuse mai multe yeti la Cozia, si putea spune lucruri utile
asupra cplor povestite de Bajescu t dar nici d-1 Erbiceanu nu a
gasit gratie.
Nu s'a ascultat d-1 Garboviceanu, profesor, Most Administrator ani de. zile aL Casei Bisericei, omul care cunoaste azi mai
bike decat oricine afacerile bisericesti, care fusese amestecat in
toate evenimentele din anii din urna, si care putea spune multe

1.1.2

lucruri utile in proces, cum, spre exemplu, cele ce-i spusese d-1

Chiricescu cu privire la alegerile de Miiropolit din 1909. Nu

s'a ascultat, pentruca nu a prezintat biletul de confesitine, Dar
nici Bajescu-Qarcla nu I-a prezintat, si cu toate astea a fost
ascultat.

.Si tine era acest Bajescu-Oarda, al cArui cuvant era ascultat

tu prefering fafA de acela al unui membru al Academiei vi al
unui inalt functionar ? Un fost student ex-matriculat si un client
al polifiei $i at Tribunalului corecfional.
Trebue sa. obsery ca atunci Gaud Primatul s'a ridicat contra
admiterii unui martor ca acesta, Sinodul a avut indoialg, $i aw
rugat pe d-1 Ministru s intervia la Polifia Capitalei si a orasului Ploesti, ca sl capete informafii asupra trecutului lui. D-1
Ministru a promis, dar s'a ferit, a se fine de promisiune, vi informafiile nu s'au Opatat nici patA azi. Dar in acela timp a
declarat in fafa Sinodului ca ascultarea ca martor a lui Bajescu,

chiar dad va fi fost condamnat, nu era opritA de lege si nix

avea nici un inconvenient. Vorba aceasta era demna de un mic
avocat obscur de provincie ; day un Ministru,daca-si merits locul, trebue sa stie ca afacerile Statului nu se conduc dupa regitlele dela judecatorul de pace. Supt considerafii de ordin moral
pe cad un om de guvern e dator s le injeleaga vi sA fink' seama
de ele. D-1 Anion era dator s inteleagA ca, orice at spune codul
d-sale penal, nu e permis a se pune _fag in fail seful Bisericii
nafionale cu un client at polifiei.
Si evenimentul a aratat indatA cu cine se avea aface. Chiar
dela primele cuvinte ale martorului, Primatul puse in evidenfA
mizerabila fesAtura de minciuni si calomnii pe care fusese insArcinat sA o adua inaintea Sinodului. BAjescu spusese cg in
1901 a aflat dela o supraveghetoare dela Azilul Elena-Doamna
despre intalnirile Primatului cu o femeie la monaitirea Cozia.
Dar elcvele Azilului nu au inceput sA se duck' vara la Cozia decat cu incepere dela 1905. MArturia mincinoasA a individului era
dar nediscutabil A.

$i pentru ca scandalul s fie desavarsit, se mai descopere ca

el venise sA-si facA depunerea, in capela Sinodului, fiind inarmat
cu un revolver cu vase focuri.
Ce a fAcut d-1 Anion in fafa 'tuturor acestora ? Sperjurul era
doveditl Si el era cu deosebire gray /lite afacere ca aceasta;

1.13

iar purtarea revolverului in momentul acela, de catre un asemenea omi partas ;in banda care urmarea desfiintarea Mitropolita-,
lui cu orice preti lug proportii exceptionale. Arestarea imediata
a vinovatului si punerea lui sub urmarire, cel putin pentru port
de arrna oprita $1 pentru rnarturie mincinoasa, se impunea; orice
presedinte de Tribunal ar fi ordonat-o, Si si-ar fi calcat datoria
data nu o ordona. Dar bajestu a plecat nesuparat, impreuna cu
revolverdl lui, marturia lui a ramas buns mincinoasa, iar el se
preumbla neturburat si pang astazi. Cat pefitru iriformatiile atomise de d-1 Arion asupri lui, ele raman amanate la 'ziva judecatii
de apoi.
Am acuzat in mai multe randuri pe d-1 Arion, in afacerea aceasta, de fatarnicie. Aci numai este vorba de fatarnicie, cad coniventa nici null mai cla osteneala sa -se astunda.
Un alt specimen, cam la fel cu marturia lui Bajescu, este aceea
a lui Sunda, desp're care am iyomenit deja. Omul acesta. iadal un fost student, aduce in proces un cupon de mandat postal pentru niste bani trimisi de Primatul unei tinere din strainatate. S'a sta'bilit usor care era rosturatestei trirniteri, $i ca ea
nu insemna nimic rau pentru P. S, Afanasie. Dar chestia este ice
cauta in aceasta afacere cu totul private, un individ care nu avea

nimic aface cu nici una din cele doua persqane intre can se
schimbase corespondenta ? Prin ce mijloace $i ci ce drept iii
apropiase el o piesa care nu-i apartinea $1, pe care a exploatat-o
pe urma ca mijloc de santaj ?
De toate acestea, cel tare era dator in primul rand sa se intereseze era d-1 Arlon, caci d-sa reprezenta puterea executive, sJ
in cauza era un laic. Legea pedepseste fapte ca a lui Sunda, si
cel chemat a pune Legea in miscare era Ministrul. Si dl era dator sa o face, mai ales ca Primatul ceruse ateasta, ca unul care
era lovit prin fapta lui Sunda, si ca trei in$1 facusera intervenfii
sense la Sinod ca sa fie chemati sa depuna asupra modului cum
Sunda iii procurase cuponul $i asupra felului cum cautase a se,
folosl de dansul.
ID-1 Ministru a promis, in adevar, Mitropolitului to va sesiza
parchetul, ca sa face o ancheta energica. Dar atat. Nici nu stiu

data' intervenitea la parchet s'a facut ; dar in mice caz nici o

ancheta nu s'a facut, si vinovatul nici nu a fost pus sub urmafire, `Cei trei martori cars se oferiau sa, inlesneasca dovedirea i
Criza liisericeased. Spiru G. Hard.

114

pedepsirea delictului, nici nu au fost chemati, /lid la Sinod, nici

la parchdf. Asa dar era o hotarire ceata de a se face scapat acel
care adusese un nou aliment scancialulul; as1 dar intretinerea
scaridalului convenia guvernului, de +reme ce de cafe on putea
sa-1 curme nu o faces. Daca macar fats cu unul din aceasta adutiatufa de martori naimiti $i de maitres-chantetzrs s'ar fi .exercitat rigoarea legii, daca macar unul singur ar fi fost trimis la

Vacaresti, cu siguranta ca ar fi intrat in pamant toti ceilalti,

i ar fi `lost scutica lumea macar de .o parte din Scarbosul spec
tacol pe care 1-1 da. Daa nu s'a facut ass, si clack' in modsistethatic s'a acordat dea mai deplina impunitate unor fapte de acest
-fel, cine se mai Nate indol ca eld conveneau acelora cari aveau
mijlocul de a le impiedica, si nu o faceau?
In ceea ce priveste pe Sunda in special, siguranta aceasta ca./
path. o deosebita tarie prin aceea ca, dupa cum se afirma, acest
individ era nelipsit din redactia uneia din foile oficioase.
Atitudinea d-lui Ministru nu sedesmirite nici in afacerea altui
martor mincinos, poate,.cea mai scandaloasa din toate, aceea a
lostului calugar,si pe urmA acar la Caile Ferate, Tudorica to-.
nescu.

Am aratat jn ce mai constau $i aratarile lui, precum si retractarea lui, urmatA de o tentative de sinuCidere, impresionat fiind
-de locul si de mediul solemn' in care se afla. In retractarea sa,

el a aratat to marturia lui contra Mitropolitului fusese puss la

cane de fostul preot Vasilescu, pe care credinciosii dela Valenii-K,
kle-Munte, revoltati contra lui, 11 gonisera din biserica lor, si
'care, dupa -tot felul de peregrinari si de scandafuri, se oplosise
'in ceata vrAjmasilor Mitropolitului Atanasie. De altfel ceea ce
spunea Th. lonescu nu era lucru necunoscut. Deja cu un an mai Inainte, pe cand eram Inca Ministru, dovedisem, prin o anchet3 facuta de parchetul de Prahova, toate amanuntele acelei colaborari.
'Dar acum vin de se adaoga dovezi noui. Preotul Ivanceanu din.
Ploesti comunica in scris Sinodului ca Tudorica lonescu, cand a
venit sa-i ceata biletul de confesiune de care avea nevoi ca sa
-tie admis ca martor, era insotit de fostul preot Vasilescu. De asemenea, d-nii T. Teodorini si Mitu Stefanescu, fosti deputati,

au afirmat inscris aceasta coniventa. In fine protoierul de' Prahova, persoanA bisericeascA oficialA, arata ca in ziva de 29 Maiu
un domn oarecare a venit an,ume la Ploesti, ca sa aiba o convor-

115

bire de doua ore cu Tudorica lonescu 'bite camera de otel. Aproprind aceasta din urma inforniatie de aceea pe care o #earn
eu ca, in anul precedent, dupa ancheta parchetului, Th. lonescu
venise in Bucuresti si vizitase pe fondatorul gazefei Romania
Cre,stind, personalitatea dela Ploesti se recunost9a cu destula
probabilitate.
Faptele dar erau patente, nediscutabile. Fusese marturie falsa,
Vacua. dupa dep-unere de jurarnint in conditiile cele .-nai solemne

posibil. Era complicifate sigura si drive its, pe langa altii, a

fostului preot Vasilescu $i a dor?'inului rptsterios dela otelul din
Ploesti. Era putintk, era siguranta ca toata Banda aceasta sa. fie
"prinsa in plasa, si data pe mina justitlei ; q conctamnare nu

faces indoiala. Dela acestia, prin o urmarire staruitoare si in

,demanateca, se putea, daca nu pune mina pe firele intregului
complot, dar de sigur a se Ilia urma unora din fatiritorii lui.
Facut-a ceva din toate acestea d-1 Arion? Cercat-i el macar in
acest caz, peste masura de scandalos si batator la ochi, s Joveatca in aceia din autorii scandalului bisericesc cari-i cadeau
in mina.? kbsolut nimic. Ba, ce zic? D-sa a luat pozifie alaturi
cu plasmuitorii de marturii false, si contra Primatului.
In adevar, in urma retractarii lui Tudorica Ionescu, a incercarii
lui de sinucidere $i a declarafiei lui cal fusese pus la cale de
fostul preot Vasilescu, Sinodul Meuse interventie la narchetul dePrahova si la cel de Ilfov, ca sa puns sub urmarire pe lamandoi

Ambele parchete Mg, pare ca ar ff fost intelese, de

clara ca nu gasesc caz de, urmarire impatriva nici unuia din
indivizif.

ambii acuzati, cazul lorliind de natura duhovniceasca i privind

numai Sinodul, si c laicii nu se pot amesteca in afacerile bise
ricesti."

E usor de tnfeles ca acest raspuns neasteptat nu a multamit

pe Mitropolitul Primat, care a protestat in Sinod. Raspunsul 1-a
prima dela d-1 Arion: Parchetul nu poate esi din lege. Noi nu
putem impieta asupra constiintei magistratilor f arii. DacA.I. P.

S. T. a fost victima unui santaj, de ce n'a reclamat cind s'a

petrecut faptul ? Referind azi cazul justifies, eu

intervenit pe

hangs d-1 Minisfru al Justitiei. ca s se faca o ancheta si sa se

refgre rezultatul ei. Parchetul n'a putut lucra cleat in confor7
mitate cu legea si in liniitele lekii.

Legea, legea! In trei rinduri, cuvinttd acesta se repeta ca

1,16

un sunet de clopot. Neck' yid pe d4 Ministru, cq ochii in tavan

si cu mina pe inima, cum punea la adapostul legit, legii, pe interesantii ski lonesti si Vasilesti. Dar dna I-as aptica s-mi arate
care. este acea lege de care vorbea cu atata emfaza, nu stiu pe
raspunde.

Mai Intain a vrea sa stiu daca Jegea din 1911 era alta decit
eea din 1910. In acest an, eu cerusen3 tot parchetului de Prahova
sa fad, ancheta asupra celor denuntate tc)t.de/Tudorica lonescu.

Cercetarea s'a facut Indata, $i in mina mea a fost ea vinovatul

sa fie dat in judecata. Nimeni nu mi-a vorbit atunci de nici o
lege care ar fi Impiedicat aceasta. -Para Intr'un an, se adaoge
circumstantele cu deosebire agravante ale unui sperjur comic
intr'un loc Want $i Inaintea unui Tribunal cOnstituit jn puterea

unei legi, si a unei denuntari pornite din partea lui Ionescu

contra lui Vasilescu; si ceea ce se putust cu un an mai Inainte
nu se mai putea acum ?

Dar chestia aceasta este prea gravk pentru ca sa trecem cu

wring asupra ei.

Sinodul este un organ de Stat, constituit prino lege. Tot prin
lege, el este Tribunal de judecata.' pentru membrii sal. Ca Tribunal, el se bucura de toate prerogativele si drepturile pe cars
ale are orice autoritate judiciara, si toate puterile publice sunt
datoere sa-i dea tbt concursul lor, atat pentru descoperirea adevarului, cat si pentru aducerea la Indeplinire a hotaririlor lor.
Probabil ca lucrurile acestea hU sunt spuse in,_termeni tocmai
juridici, si nu ma Indoieso. ca la prima ocazie d-1 Arion se vi
chinui din nou sa faca spirit pe socoteala lor. Dar am spus In
mod limpede ceea ce toata lumea stie $i Intellege, Yi de rest
nu-mi pasa.
Asa, tribunalele militare au _si ele o competenta inarginia la
o' anumita categoric de oameni ; dar nu e nici o deosebire intre
elf si tribunarele civile in privinta drepinrilor
si nici cidata

nu Na trece prin minte unui parchet oarecare sa.' le efuze concursul sau card i s'ar cere. Presupun, spre exemplu, ca un civil
ar fi chemat ca martor inaintea unui tribunal militar, si ar fi dovedit ca a facut marturie irnincinoasa. Tribunalul militar neputandu-1 judeca, pentruca e civil, it va deferi justitiei civile. Isi
poate inchipui cineva ca aceasta ar refuza sa-si faca datoria, sub
cuvant ca civilii nu se pot amesteca in afaceri!e militare?"

117
-------

Cazuri de acestea se ivesc in toate zilele, si nu am auzit inca

pang. acum ca sa se fi dat vre-o data vre-un raspuns ca acela pe
care 1-a primit Sinodui,
Acest raspuns nu poate fi considerat decat ca o eroare grava
a parchetului, si este imposibil sa fie admis. El a fost in prima
linie o grea ofensa adusa Sinodului, care a fost desconsiderat ca

Tribunal regulaf constituit ce era, si caruia i s'a refuzat concursul la care avea drept in aceasta calitate din partea tuturor
puterilor constituife ale Statului, fail a excepts nici parchetele.
Daca teoria parchetelor de Prahova si Ilfov star admite, ar urma
ca nici sentintele date de Sinod nu s'ar putea executa, 'cad el nu
are gendarmii lui, iar ceilalti nu ar trebui sa intervina. Cand Sinodul ar caterisl un preot si acesta ar continua sa poarte anteriul si potcapiul, nu ar avea nine -1 opr1,, pentruca sentinta Itri
nu ar avea valoare in ochii autoritatilor civilf. Se poate admite
o asemenea stare de anarhie?
Imi pare Tau sa dau eu lectii de drept unor juristi emeriti ca
d-nii Ministrii de Culte i de Justitie ; dar nu o data mi s'a intamplat sa vad ca bunul shpt si vederea neinpiedecata de idei
preconcepute mai lesne to dirige in -dedalul subtilitAtilor decat
teoriile interesate. $i pe urma, tiu eu bine ca nici insisi d-nii
Arlon si M. Cantacuzino nu cred nici un cuvant din teoria pe
care au aplicat-o Mitropolitului Primat ad hominem.
Legea zice, da, CA laicii sa nu se amestece in trebile bisericesti. Parchetul de Ilfov si de Prahova, spre exemplu, nu ar puAd sa deschicla urinal-ire contra unui preot pentruca a citit in
ziva de Pasti evanghelia dela Craciun ; dar as vrea sa le vAd refuzand sa-si faca datoria cand acelas preot ar lovl cu ciomagul
pe cineva. Acesta este un delict de drept comun, un delict contra

ordinei publice, si ca atare pe parchet il priveste, cu toate ca

kel care 1-a comis este un preot.

Delictul comis de Ionescu si Vasilescu era si el un delict de

drept comun, si parchetul era dator sa iea masuri contra 1or. De
unde a scos el ca era vorba de un caz de natura duhovniceascA ?

Ce este duhovnicesc in cazul unui martor care jura stramb ?

Atunci Inniru ce la toti martori1 mincinosi nu este caz duhovnicesc?
Asertiunea celor douA parch* este cu atat mai curioasa, cu
cat nici macar nu era vorba de fete bisericesti. Unul este ma-

118

cagiu la dile ferate, celAlalt este preot ,respopit; acum s'a facut si el student, tot student!
Oricum se intoarce lucrul, se vede bine ca teoria puss inainte
de cele doua parchete nici nu sufert discutia. Daca ea ar fi fost
opusA, nu Sinodului, compus din arhierei can nu au de unde sa
cunoasca legile $i sa irkteleaga suciturile ce li se aduc, ci cuiva
care sA stie $i s se incumete a-si apara drepturile, nici vorbal
nu este ca afaceiea ar fi mers mai departe, pang. in Casatie, si
este imposibil sA creaza cineva d aceasta ar fi acoperit cu autoritatea ei o asemenea enormitae.
Dar nu se poate concepe ca Sinodul sA fad apeluri si recursuri ;" nu e in felul lui sA se angajeze pe asemenea di.
Dad. insA Sinodul era pus, in cazul acesta, in imposibilitate de
a face a t 'se respecte prestigiul, drepturile i prerogativele ce-i
dau legile, era alt cineva care era dator s o faca in locul lui, $i
acesta era Ministrul Cultelor. D-sa este raspunzator pentru DA-

strarea intreaga a auforitatii Sinodului, $i cand a vazut ca i

se aduce o asemenea loviturA, nedreapta $i ilegara, era dator
s pue in joc toata autoritatea sa pentru ca lucrurile sa reintre
in regula.
Spune d-sa ca nu putea s impieteze asupra constiintei fnagistratilor ?u .Aceasta nu este serios. DeunAzi guvernul avea cu-

rajul sa vorbeascg de aplicarea art. 108 unui intreg tribunal

de magistrati inamovibili, pentrud (Muse o sentinta- care nu-i
Oka; si nu puteau doi Ministri sA fad sa reintre in regula pe,
niste magistrati amovibili cari refuzau sa aplice legea?
Nu, asemenea motive nu pot amagi pe nimeni. Adevarul este
ca guvernul era decis ca sA iea Primatului orjce mijloace de aparare ; s-1 lase expus Tara nici un sprijin la loviturile tuturort
chiar ale celor mai abjecti indivizi ; sa incurajeze, prin indiferenta lui binevoitoare, toate tentativele cele mai nerusinate; sA
paralizeze twice incercare de a se pune mana pe firele complotului, si once pas _care ar fi putut speria pe fauritorii lui sau
a-i impiedica intru ceva in uneltirile for marsave. Adevarul este
ca guvernul voia sA detroneze pe Atanasie cu once pret, si ca
pentru aceasta nu s'a dat inapoi de a incuraja $i de a aliments
scandalul, si de a se face complice ODA' si cu al de BajescuOarda, Sunda, TudoricA lonescu si Vasilescu.
Solicitudinea guvernului pentru dansii a mers panA acolo ca

119

s'a facut si avocatul lor, Procesele verbale ale anchetei din 1910
a parchetului de Prahova contra lui.T. Ionescu se aflau la mine.
Mi s'au terut si le-am dat, socotind ca se cer ca s serve in urmarirea lui ; dau scopul guvernului era, din contra, de a le face
sA dispara, si de a scApa pc interesantii sal clienfi de primejdia
de a vedea publicate de mine acele constatari compromitatoare.
tar d-I Anion i spune Primatului ca reclamatia lui numai are valoare, pentrucL trebuia sa o facA cu un an mai inainte, rand s'a
petrecut faptul santajului. Primatul a tacut, pentruca nu stia
ce 9 s zicA prescriptia in materie penala si can sunt termenele ei ; dar d-1 Arlon, mare invatat, cum a putut sa-i punk";
asemenea justificare a refuzului sail de a-$i face datoria ? Si
chiar daca in chestia santajului numai era timp de reclamat, cum
ramanea cu aceea a sperjurului ?
5i in aceasta ocazie a trebuit sa iasa la iveala acel spirit ingust, acele mijloace de sicana marunta de cari avocatii uzeaza
cd sa salveze cauzele dubioase. Dar aci era vorba de o chestie
mare care nu trebuia injosita la nivelul unui proces la judecatorul de pace ;- macar aci sa fi fost icutita juititia de rusinea de
a fi confundata cu 5icana, care nu este decat caricatura el.
Este bine inteles ca abia intors la Ploesti dupa ce fusese scos
din primejdie de d-1 Anion, Th. Ionescu se grabi sA faca a patra ,retractare, revenind asupra acelei pe care o fAcuse In Miti'opolia din Bucuresti. Ce batjocura, 9i pe ce mani a fost lasata
onoarea Bisericei si a sefului ei!
Inlregul proces s'a desfasurat in mijlocul acestei atmosfere
de scandaloasa partinire. Nu s'a lasat sa s,cape nici o ocazie de
a se stanjini apararea Primatului; nu era incident, cat de neinsemnat, in care d-1 Anion s nu se ridice pentru a se opune la
tot ce cerea el: pentru o rectificare in procesul verbal, pentru.
citarea sau refuzarea unui martor, pentru preferinta randului
in acordarea cuvantului, in toate nimicurile dam peste inevitabilul avocat, care luase locul Ministrului.
La inceputul procesului, d-1 Arlon declarase unui gazetar (a se
vedea Universul dins19 Maiu 1911) 6A intelege ea procesul dela
8inod sA se rezolve, nu numai dupa canoane,,ci si dupA echitate.

Am vAzut ct a inteles d-sa prin echitate fatA de Mitropolitul

Primat. Daca cel putin acelas fel de echitate ar fi Intrebuinfaf
d-sa i fata de Episcopul de Roman, s'ar fi putut zice ca

11)

nistru era drept in nedreptatea sa. Dar .pe langg ca acesta beneficia de toate neajunsurile ce se faceau adversarului sau, el se
mai folosia adeseori si de tratamente de favoare, Am aratat mai
sus cateva din acestea, dar mai sunt.si altele. Ma multamesc sa
mentionet unul, cu deosebire semnificativ, acela cand, dupa ce
s'a luat depozifia lui Sunda, cuponul de mandat postal pe tare-1
adusese el a fost InmAnat P. S. Gherasim. Dar aceea era piesa
care acum apartinga dosarului, si nu se mai putea da nimanui,

si cu atat mai putin'uneia diii partile interesate. Prin aceasta

P. S. Gherasim numai era recunoscut ca sirhplu acuzator al P. S.
Atanasie, ceea ce deja fusese excesiv, tie vreme ce el insusi figura in proces ca acuzat, dar era transformat in melnbru at Tribunalului care judeca pe Atanasie. Sinodul putea sa comita gresala aceasta din nestling: dar c1-1 Anion era dator g interving
pentru restabilirea echitatii cared era ash, de scumpa. Nu a intervenit. Tot asa ar fi facut clack cuponul s'ar fi remis P. S.

Atanasie, ceea ce de altfel ar fi fost mai drept, de vreme ce

dela dansul se furase ?
Mai, este un fapt pentru care d-1 Ministru are sa dea socoteala.s,

Episcopul de R9man cutezase ca lute hartie data M. S. Regelui s ameninfe cu reclamafii la Bisericile straine. Fapta aceasta, constituia, pe laugh' o abatere canonicg, si o crima de Stat.
SI poate sa nu fi fost adusg la indeplinire, desi A circulat morba
cg P. S. S. ar fi si executat ameninfarea sa. Dar numai faptul de a
o fi .proferat, si mai ales catre Capul Statului, era o villa de o.
gravitate excepfionala. Dar d-1 Ministru, care arata atata prefacuta scandalizare ca P.'S. Atanasie ar fi avut cu 12 ani mai Inainte relatii clandestine cu o femeie, nu se emcitiong de loc fag.

de ce faces acum P.S.`Gherasim. Trebuia ca darea lui in Judecata sa fi fost motivata, intre cele mai grele acuzari, si pd acea-

sta, cad era de sigur o mai mare primejdie pentru Biserica

ca unii din chiriarhii sal sa se gandeasca la introducerea inter -

venfiei straine in afacerile ei, decat ceea ce se imputa P. S.

Atanasie. Trebuia facut cu P. S. Gherasim un exempTu rasungtor,
care-i sa pupa capat pe viitor altor nazuinfe inconsciente ca ale

lui. Ministrul era dator sa urmareasca cu cea din urma energie

pedepsirea lui anume pe chestia aceasta. Dar el nu si-a facut datoria, pentruca, precum se silia sa faca cat' mai grea posibilM

121

situatia Primatului, tot ash nu voia sa faca nici un neajuns Episcopului de- Roman,
*

Atitudinea paitiala a guverntilui nu mai face indoiila pentru

nimeni, cand sa iea cunostinta de aceste fapte. Deja. In timpul
procesului, $i chiar pentru cei cari nu urmariau prea de aproape.
vicisitudinele lui, impresia generalA era ca purtarea guvernului
era fatarnica Si iiedreapta.
Daca ar mai trebui o nouA proba pentru aceasta, presa guvernamentala ne-ar da-o.
Pe cand partidul liberal se abtinea cu Ingrijire dela orice intervenire, ba ()feria $i concursul lui pe cand presa lui nu facea decat s Inregistreze apeluri pacifice si se marginea aproape
exclusiv la un rol 'de purl informatie, gazetele guvernului nu
scapau nici o ocazie de a arunch nuta for plink' de urrt si de rascolire a patimilor, luand pe fatA pozitiune vrajmaseasca contra Mitropolitului Primat. Lucrul acesta nu a lipsit de a fi rele'vat de presa liberals Inca de atunci, $i In mai multe randuri,
ceea ce nu a adus 1nsa nici o Indreptare. In tot cursul procesului, Epoca 1i Seara au fost pline de tot felul de informatiVnote,
interviewuri si articole, inspirate de cea mai fatisa dusmanie
contra Primatului. Ele se luau la intrecere cu gazetele de scandal cele mai decazute in publicare de interviewuri, scrisori, acte
$i orice fel de piese de originele cele mai, suspecte, cu singtira
conditie ca sa loveasca in Primat. Chiar in 2iva cand trebuia
sa se 'pronunte sentinta, una din ele a publicat un articol violent
contra P. S. Atanasie, cerand caterisirea lui, $i $e indigna contra
unei informatii date de pn alt ziar, cum ca. d-1 Anion ar fi felicitat pe Primatul pentru frumoasa sa aparare. Nu trebue apoi
sa se uite is Sunda, care a jocat in proces un rol asa de urn, era
un om despre care se spune ca se gases vecinic prin redactiile
gazetelor guvernamentale.

In sfarsit nu se pot trece sub tacere presiunile pe cari d-1

Anion le-a eXercitat direct asupra membrilor Sinodului, pentru a

obtine a sentinta ass cum doria guvernul. Fara sa mai vorbim

despre amanuntele cari. s'au dat prin ziare asupra acestor tentative, sa nu ultam ca chiar anii niembri ai Sinodului s'au plans
cu amaraciune de tortura la care au fost supusi.

122

Este lesne de inteles in ce stare sufleteascA lrebuia sa se afle

Mitropolitul Primat in fafa acestei nepomenite deslantuiri de palimi contra sa. Expus limp de doi ani la, calomniile cele mai neauzite, la o explozie de rAutate cum nu s'a mai vazut, la loviturile
unor oameni culesi de prin cele mai infecte paturi sociale, Pri-

matul eta in drept sA compteze, daca nu pe sprijinul,

cel

putin pe nepArtinirea guvernului. Dar cand s'a vazut lovit cu

,ata.ta pornire si din partea aceasta, era natural sa-si piardA rabdarea, ceea ce explica acele cateva isbucniri de protestare si
.de indignare ce s'au vazut din partea lui.
De alts parte insa, o bunA parte din opinia publics nu se lass
s fie inselata de instenarile puse la, cale. Numerosi oameni politici, profesorf si alti oameni de seam5, isi manifestara simpatia

for pentru cel persecutat. In deosebi au avut o semnificatie

mare manifestatiile de respect si simpatie ale clerului din eparhia Mitropoliei de Bucuresti, are avuse timp sA cunoasca si sa
pretuiascA pe chiriarhul sari.
In asemeni conditiinu a fost usoarA lupta guvernului pentru a
ajunge s scape de Primatul care nu-i pl4cea.
*

Acum cal cunoastem atatea fapte cari zugravesc in mod ask de

limpede purtarea guvernului in chestia sinodala.' trebue s ne

ptinem intrebarea: care sA fi fost cauza acestei poruiri vrajmAsesti contra unui om care nu-i facuse nici un ran? ce interes
ash de mare avea el ca Primatul s fie numai decat scos din,
scaun ? ce scop urmarea?

Ar fi o copilarie s credem ca guvernul ar fi crezut in mod

serios, macar un singur moment, ca invinuirea de imoralitate
pentru cazul din 1899 of fi fost de o gravitate ash. de capitals
in cat sa nu sa poata spala decat prin un scandal fall precedent.
Nu cred pe membrii guvernului ass de lipsifi de judecata in cat
-sA nu inteleaga ca raid ce s'a facet Bisericei prin campania desAntata a P. S. Gherasim si a .complicilor sai, agravata prin spri-

jinul ce i-a dat guvernul, nici nu poate fi comparat cu acel ce

rezulta din o fapta ce s'ar fi comiS acum 12 ani, care ramasese
cu totul necunoscuta si care flu a devenit publicA decat tot
din vina P. S. Gherasim. chiar daca faptul s'ar fi petrecut in
realitate, este aprape de mintea omului ca -nu era in intetesul,

123

nici al Bisericei, hici chiar al Mora lei publice, ca el sa serve de

pretext de scandal pentru aceia cari numai prin scandal eautase
sa -$i indeplineasca rasbunarile. Nu este nici o Biserica pe lume

in cari s nu se Intim* cazuri de acestea, dar nici nna nu s'a

gasit pan4 scum care sa creada ca e in folosul ei $i al eredinciosilor de a le exploata ca pe o mina de scandal. A trebuit sa avem not parte de un Episcop ca P. S. Gherasim $i de un guvern
yca eel- de azi, pa is ne dam in spectacol lumei a$a cum ne-am dat.
In mice proces, cand se aduc acuzatii, cei cari le )tduc bunt dat
tori sa le probeze, iar nu numai acuzatul e finut s dovedeasca
netemeinicia lor. In procesul acesta, se aduceau tot felul de in-

Vinuiri fara nici o proba, altele bazate pe probe de nici o vloare, $i pe urea se zicea Primatului: Dovede$te ca nu e a$a."
AA a fost cu acuzatia de sacrilegiu cand cu sfintirea bisericei
dela Turburea, cand P. S. Gherasim, numai dupe Inchipuirea sa,
a formulat cea mai grea acuzare ce se poate aduce unui preot.
Asemenea feluri cle acuzatii trebuiau aruncate la o parte fara
cercetare. De se faces a_sa, nu ar fi ramas nici a zecea parte din
scandalul petrecut. P. S. Gherasim si cu ai lui s'ar fi bolnavit
de inima rea ; dar asta este indiferent.
Chiar boala dela 1899 nu putea fi invocata ca o certitudine,
,eu toata scrisoarea exploatata de d-I Chiricescu. D-1 Disescu,
care es\te un jurist eel putin tot atat de savant ca d-1 Anion, a
clovedit aceasta prin o scrisoare a sa care s'a publicat.
Epte dar cert ca guvernul, dace voia, putea lesne s reduce la
proportil cu totul neinsemnate groaznicul scandal ; mai ales pentru un avocat abil, cum este d-I Anion, lucrul acesta ar fi fost o
juearie. Dace ,n,u a facut-os este ca credea ca numai pe calea aces-,

sta putea sa ajunga la schimbarea Primatultii. *Si atunci iar se

pune Intrebarea: pentru ce?
Un singur raspuns este posibil: guvernul a fost dominat de
cele mai meschine- considerafii personale, de acel politicianism
josnic, pe care-1 amesteca in tot ce face.
Nu s'a Intamplat data ca partidul conservator s iea guvernul fara ca sa duce o lupta desperate ca s umple toate locurile pe cari poate pune maim cu creaturile lui. El a fost totdeauna incapabil s face, spre exemplu, ni$te alegeri de chiniarhi
ca acele din 1909, cu exclusiva preocupare a meritului si scutite
cu totul de preocupari de partid. Intre numirea unui candidat

124

bun, dar neinscris in clubul lor, $i una orcat de rea a unui partizan, conservatorii nici ()data nu eziteaza: ei fac totdeauna pe cea .
de a doua.
Nimic nu scapa de aceasta goana furioasa. In administratie,
in armata, in invataiiiant desus pans jos, in magistrature, peste
tot trebue se aduca ei aceasta mentalifate.
Biserica -nu putea sa scape de aceeasi contaminate.
Mitropolitul Atanasie devenise odios conservatorilot' pentruca,
dupe ce.la 1909 ei sperau dela opunerea lui la modificarea legii sinodale ocazia asa de mult asteptatk de a purse in fine mana
pe guvern, au vkzut de data inselate asteptarile lor. Din ziva
aceea, Mitropolitul Atanasie numai merits sa fie tratat cleat ca
un liberal, i nici nu au lipsit de a-1 trata ca atare. SA ne aducem

aminte modul barbar tutu s'a purtat cu dansul in Serial Ins4i

d-1 Anion, in cursul discutiei din 1909.
Incepand procesul din 1911, sentimentele guvernului fata de
P. $. Atanasie nu puteau face iluzie nimanui..
Atacat din toate pArtile $i izolat cum era, Primatul se vAzii si-

lit intro zi se ceark sfat $i dela aceia cari it mai ajutaserk eu

sfatul lor In momente-grele. A. avut o convorbire cu d-1 I. Bedtianu $i cu mine.

De sigur ca clack un iubcomisar sau un subprefect si-ar fi

permis o asemenea enormitate, guvernul (Hui Carp' 1-ar fi dat
afarl. in 24 de ore. Dar Mitropolitul nu este nici subcomisar,
nici subprefect, $i se putea crede ca guvernul va avea pudoarea
sa inteleagk asta. Dar nu a fost ass. Presa guvernamentala indata s'a alarmat, si a aruncat invinuirea: MiiropolA liberal."
Aceasta suscita indata nofiunea de Mjtropolit conservator",. $i
ideea ca dack Iiberalii avusera Mitropolitul lor, trebuia arum
ca $i conservatorii sa aids pe al lor.
Si lucrul nu se margineste ad. Insusi d-1 Anion nti s'a sfiit sa
spunk I. P. S. Atanasie ca 'nu-i poate da sprijin, atat pentruca
la deschiderea Sinodului spusese ca legea din 1909 era canonick,
cat $i pehtruca avuse intrevedere cu fostii Ministri liberali. Avea
cel putin meritul sinceritatii. De aceea de atunci eu m'am ferit
de a mai da ochii cu I. P. S. Atanasie, ca s nu-i fac- tau mai
mare decal ajutorul ce-i puteau aduce sfaturile male.
Alt caz. Unul din fostii Ministri liberali a crezut de cuviintA
se face o vizita de politeta unuia din chiriarhi cu can era in rem

15
latii personale. A doua zi unul din Mini Orii in exercitiu veni sa
vada pe chiriarhul in chestie, i nu lips' sa-1 cerceteze asupra vizitei primite.
Insui d-1 Ation, in edinta Senatului in Decemvrie trecut cand
s'a votat legea sa sinodalk factt aluzie la aceasta vizita, ca la o
tentative de amestec in chestia pe care tines sa d rezolve d-sa

singur. Unii liberali s'au interesat prea de aproape de solutia

din Sinod," a zis d-sa. Ar fi volt d-sa, se vede, ca i liberalii sa
face ca partidul d-sale, care nu se intereseaza de nimic, nu studiazA nimic, i de aceea'ici nu cunoa0e, nici nu intelege nimicin chestiile pe cari este chemat a le rezolve.
Se- intelege ca un guvern 'care nutria o asemenea rnefitalitate
nu era sa lipseasca de a se folosi de orice ocazie i de orice mijloc pentru a intinde i asupra Bisericii sistemul sail. Nu s'a dat
inapoi dela un scandal enorm pentru a face vacant scaunul de
Mitropolit, iar zilele acestea vazuram la ce mijloace alerga pen-,

tru a face sa patrunda in Sinod i alti partizani, de ai saii ca

sa -$i asigure majoritatea.

Aci dar sta toata explicatia celor petrecute. Acela politicianism josnic -i neinfeligent care a facut pe guvern sa sf4ic o
lege ca aceea a organizarii Ministertilui de Instructie pentrd a -si
cApatul partizanii, $Lcare aduce perturbatia in toata administratia
de cateori vine la guvern partidul a0. zis al ordinei, aceeaCmen
talitate care in miezul noptii de 28 Aprilie a irripins- la devasta.
rile i salbaticiile cunoscute, tot acestea sunt cari au dictat pure
tarea guvernului in criza provocata de P. S. Gherasim. Scandalul
procesului sinodal nu este decat un inel din lungul ir de scan-

dale prin cari se manifests viata partidului conservator de irei

ani incoace.
*

Pentru a nil intrerupe irul expunerii, am lasat tntr'adins sa

vorbesc tocmai acum despre o curioasa incercare de a ,se pune
capat crizei, prin demiterea de buns voie a ambilor chiriarhi cari
erau pui in cauza.

Chiar in prima edinta a Sinadului, inainte,de a intra in cercetarea procesului, avu loc o consfatuire secrets :ntre menibrii
lui cu d-1 Ministru. Rezultatul acestui concniabul fu c Sinodul
numi o comisie care ss mearga la fiecare din cei doi chiriarhi i

126

s le ceara se demisioneze, fara a se mai intra in dezbaterea

procestilui.

Aceeasi incercare fu rePetata si in ultima sedinta a Sinodului,

inainte de pronunfarea sentinfei.
Rezultatul acestor demarse este cunoscut. I. P. $. S. Atanasie
declare cu hotarire ca nu demisioneaza si asteapta sa fie judecat.
P. S. Gherasim consimtia -sa se retraga, cu conditia ca Primatul
i ca sa se retraga toate acuzafiile
sa demisioneze inaintea l
ce i se adusesera.
Nu era greu de prevazut care vi fi sdcesul acestei incercari.
Cand se stia ca de doi ani se cercasera'.fara nick un folos toate
mijloacele de a face pe Episcopul de Roman sa recina la sentimente mai crestinesti, and se cunostea ura neImpacala ce nutria contra Primatului pe care nimic nu reusise sa o domoleasca
.cat de putin, cum se putea spera ca acum, in pragul procesului,
and avea totul pregatit pentru a da cele mai grele 1pvituri, era
sa renunte el la satisfacerea rasbunarii sale, acestei supreme bucurii pe care cei vechi o rezervau zeilor?
Cat pentru Mitropolitul Patnat, In urma campaniei infame de
alomnii ce se dusese contra lui, a demisiona inainte de ttatarea
procesului ar fi Insemnat ca ecunoaste de bune acuzatlile ce i
se adusesera, si a nu se simte in stare sa be respinga.Derriiterea
pe chestia imoralitatii, mai ales in imprejurarile din Maiu 1911,
ar fi fost considerate, chiar de acei cari erau ile paitea sa, ca o
dovada ca Primatul nu cuteza sa infrunte judecata Sinodului ;

dat aceasta i-ar fi atras condamnarea sigura a altui Tribunal,

acela al opiniei publice. Acei cari cunosteau temperamentul nein-

fricosat at Primatului si cari au vazut pe urma in ce chip stralucit $i-a facut apararea, mai ales fats de Ingaimarile adversaruiui sau, puteau sa-si Inchipuiasca ca nici data nu ar fi acceptat el o sinucidere asa de rusinoasa.
Se intelege ca guvernul, care nu lass sa treaca nici o ocazie
de a face greseli, nu era sa o scape nidi pe aceasta. Tie ca chiar
el va fi inventat aceasta solufie care, dace ar fi reusit, i-ar fi
permis sa considere chestia ca Inchisa si-i punea In acelas timp
la dispozifie si sdaunul vacant de Mitropolit, fie ca a luat-o asa
cum i-au prezinfat -o alfii, fapt este ca el a adoptat-o si a facut
ce a putut ca s o realizeze, jar d-1 Anion Isi prepare dejA laurii,
facind confidenfe reporterilor de pe la gazete,

127

Refuzul ambilor chiriarhi de a demisiona fu o cruda deceptie

pentru guvern. Revenit din iluziile sale de un moment, el lya
hotarirea, in Consiliul de Mini OH dela 24 Iunie 1911, a se executa hotarirea Sinodului asa cum va fi data, guvernul fiind hotarit sa priveasca conflictul sinodal ca o chestie pur bisericeasca,
fara nisi un amestec politic.
Decizia aceasta, luata dupa ce se cunoscuse refuzul Primatului
dei a demisiona, era dovada ca solulia cu demisiile voluntare provenia dela guvern, sau ca cel putin el se agatase de dansa ca de
singura scandura de scapare ce i se oferia, in imposibilitatea in
care era de a gasi o alts cale .de a esi din greutate. Ea era recunoasterea formals a neputintei sale, de oarece se spala pe mani
$i arunca totul in spatele Sinodului.
Daca s'ar fi gandit demai inainte cat de putin, prevedea acest

exec. Dar data s'ar fi gandit, ar fi gasit poate o alts cale care
i-ar fi oferit mai multe probabilitati de reusitl.
Mitropolitul era Area inteligent ca sa nu inteleaga ca nici interesul, nici demnitatea lui nu-i permitea sa se retraga fortat
pe chestia imoralitAtii. Dar altceva ar fi fost data' i s'ar fi oferit
posibilitatea de a demisiona pe o chestie de principiu.
Chestia aceasta era gasita gata ; era legea sinodala. Primatul
aparase legea din 1909, sk in repetite randuri declarase ca ea nu
avea inteinsa nimic necanonic. La deschiderea sesiunii Sinodului din Maiu 1911 el repetase aceasta declarafie. El era dar angajat ca sa o apere. De alts parte, d-1 Anion combatuse legea
in 1909, si la deschiderea sesiunii Consistoriului Superior Bisericesc promisese sa o modifice. Cauza conflictului riecesar nu mai
trebuia dar cautatA ; si cine stie?, pentru un om abil cum este d-1
Arion, poate nu ar fi fost greu a se pregati mai dinainte terenul,
sugerand Primatului ideea retrakerii pe aceasta chestie, iar nu
pe a imoralitatii, ceea ce nu era serios.
In cazul acesta, Sinodul s'ar fi multumit la Maid trecut sa numeased o comisie care sA fats ancheta asupra datelor procesului.
La Octomvrie urmator, ax fi judecat si condamnat pe P. S. Gherasim, si ar fi achitat pe I. P. S. Atanasie, ass cum a facut ; dar
in acelas timp se convocau Camerele inteo sesiune extraordinary
de cateva zile, si sa modifica legea, ceea ce Ar fi dat o aparenta
de justificare demisiei Primatului, nu 1-ar fi facut sa piece micsorat si injosit, 'ar fi cruta si Biserica. de rusinea'ce s'a de-

128

varsat asupra ei si prin modul cum s'a tratat procesul, $i prin

acela cum s'a smuls demisia Primatului la Iunie trecut.
Fara Incloiala, nirlieni nu poate afirma ca Mitropolitul ar fi
consimfit $i la aceasta combinafie; dar in orice caz ea tot prezinta oarecari putinte de teusita, pe cand ace9 pe care a incercat-o guvernul era o curata copilarie.
Dar conceptiile guvernului nu puteau merge a$a de departe,
$i eu nu puteam sa-i propun o splutie a carii soarta era sigura
de mai Inainte.. Scoala junimista sA $tie ca e convinsa ca ea are.
monopolul tuturor felurilor de geniu, $i de aceea pentru dansa
ste o chestie de demnitate de a nu gasi nici odata nil* bun
daca nu a esit din capul ei. De aceea am vazut ce primire a facut ea bunei Vointe cu care d-1 Bratianu oferise concursul partidului liberal pentru rezolvarea crizei. Afars de aceasta, se mai
tie ca partidul dela guvern eite atins de firetofobie actita. p
solutie propusa de mine ar fi avut efectul .de a impinge guvernul i'ntr'o direcfie diametral opusa, chiar cu riscul de a se
prabusi in prapastie. Tacand, tot mai lasam loc unei 5anse oricat de neinsemnate ca poate d-1 Arion se va gandi el singur la
aceasta solute. Vans speranta!
*

DupA patruzeci de zile de scandal, procesul se. -terming in

fine la 24 Iunie, prin cunoscuta sentinta, care achita pe Mitropolitul Primat $i condamna. pe Episcopul .de Roman la destituire
fara caterIsire.
Pentru'toti oamenii cu minte, achitarea Primatului fu o adeva-

rata usurare. Nu numai se evita astfel spectacolul rusino$ $i

trist al unei condamnari care ar fi fost o prima de Incurajare
pentru infamiile inscenite, dar se cruta $i Bisefica -de durerea de

a se vedea dezonorata in persona $efului sau.

Mai criticata a fost partea privitoare pe P. S. Gherasim. Dintre cei cari admiteau ca meritata condamnarea lui, unii gasiau
ca simpla destituire nu era o pedeapsa indestulatoare pentru o
vinovatie asa de. mare ca aceea a Par. Safirin. Afars de aceasta,
ei puneau intrebarea daca simpla destituire fara caterisire era
canonica.

NU voiudiscuta aceasta din urtna objecfiune. Nu cunosc destul

de bine canoanele In punctul acesta ca sa-mi dau o parere ; dar

129

se spune ca. In istoria bisericeasca sunt mai multe exemple de

destituire facuta fara caterisire. Cat priveste insa ca pedeapsa
nu a fost destul de grea dupa gravitatea culpei, eu sunt de parere ca Sinodul a procedat intelept. Lumea noaitra, strains cum
este de trebile biserice$ti $i .danduli rau seama de graiiitatea
celor petrecute, ametita $i de strigatele partizanilor celui pedepsit, putea s gaseasca ca. Sinodul .a mers Rrea departe pronuntand caterisirea. Aceasta ar fi putut da loc la un reviriment

care nu ar fi fqst in avantajul bunei regule In Biserica. Dat

insa fiind temperamentul P. S. Gherasim $i dispreful absolut ce

are pentru legile $i autoritatile tarii sale, era neindoios ca. P.

S:S., ell toate ca recunoscuse ea Sinodul era bine constituit ca
sa-1 judece, tot va nesocoti sentinta lui $i va continua s ramana
in stare de rasvratire. A$a a $i fost. Se va impune dar In eurand
nevoia de a se pronunta $i caterisirea. De randul acesta Insa nimeni nu se Iva mai gasi care s gandeasca ca pedeapsa eite prea
mare $1 nu destul de meritata.
Hptarirea Sinodului se pirea di pit. sese capat, cel putin pentru
moment, scandalului bisericesc. Toata lumea dorea $i spera restabilirea lini$tei, cand lack' de o data se late$te vorba ea Mi-,
trolpolitul Primat are intentia sa demisioneze, $i a treia zi, 26
Iunie, $tirea aceasta se 5i confirms.
Fara Indoiala, eine se .gatideste la torturile sufletesti prin cari
trecuse I. P. S. Atanasie itimp de doi ani $i jun-Mate I$i a.' seama
cat de obosit $i descurajat trebuia s se simta. Dar sentinta Sinodului, venind dupa stralucita aparare pe care $i -o facuse, it
rasbuna de toate calomniile, $i trebta sa-i Intareasca sufletul,
caruia tocmai energia nu-i lipsia. De aceea hotarirea neasteptata
a Primatului a surprini $1 pus in mifare pe toti. Pentru cine $tie
insa cum s'au petrecut lucrurile, evenimentul acesta nu are pimic
surprinzator. Va veni vremea, seer, in curand, cand sd vor putea
da $i acestea pe fata, Atunci se va vedea pans unde poate merge
indrasneala si lipsa'de scrupul a unor oameni.
Oricum ar fi, demisia Primatului, venita chiar a doua 2i dupa
achitarea lui, avIi un efect dezastros. Ca rezultat imediat, ea
zdrunchla cu totul autoritatea sentintei, care aparh in ochii celor ce nu $tiau cum s'a smuls demisia ca un iimplu compromis
Criza blsericeascd.Spiro C. liaret.

130

incheiat Intre Sinod $i guVern. Ea facii apoi s dispara Imedidt

'-increderea ce incepuse sa renasca, ca se va fi pis cat turburarilor Si ca lucrurile vor reintra pe cale normara. Chestia bisericeasca continua sa ramana deschisa, doar isi schimba numele,
$i in loc de chestia rasvratirei Episcopului de Roman, ea se numl
chestia vacanfei scaunului primatial.

Sub aceasta fra, ea era destinata sa dureze opt luni, sa

treaca prin fazele cele mai cornice si sa punk' pe guvern, in situatia cea mai ridicule, justa pedeaps, pe care o merits cu prisosing prig lipsa de pricepere, de energie, $i mai ales de buns credinfa, de care daduse dovada in tot cursul afacerii. Bisetica insa
a avut sa Indure not su {erinfe, pentru ca in cele din mina sa ajunga la o situafie mai rea decat cea dela Inceputul crizei,
Dar gu'vernul a fost multamit. El reusise s alunge din scaun
pe Mitropolitul liberal", si triumful acesta avea pentru el mai
mare pret decat toate interesele Bisericei la un loc.

Urmari i concluzii.
P,recum dupa o batalie se humAra pierderile, tot as'a In urma
crizei' bisericesti se cuvine sa recapitulam rain cauzat Bisericei
prin cele intamplate. Totdeodata trebue sa amintim cele ce au
urmat dupa pronuntarea sentinfel, Si sa apreciem si modul -CUM
guvernul si-a fatut datoria.
*

Nici nu apucase a se terming procesul, $i deja guVernul 1si

cants osanele, ca a pus capat crizei. Bucuria ii fu de scurta dui
rata, $i cel care i-a turburai4o fu tot P. S. aherasim. Daca va nai
fi .fost ,cineva care sa nu recunoasca mentalitatea anarhica a aceslui om, purtarea lui dela Junieeincoace va fi de ajuns, socotesc,
pentru a-i convinge.

Mai\ intaiu, indata ce s'au terminat apararile, P. S. S. se

grab) sa ceara sa i se restitue piesele pe cari be depusese, intre
altele scrisoarea din 1899 a P. S. Atanasie $i cuponul postal sustras de $unda. Avea de gand prea sfantul sa alba, cu, ce duce $i
mai departe scandalul ; nu-i ajungea cat facuse. Dar de asta data
se lovi de refuzul categoric al Sittodului.
Dupa ce i
comunicat sentinfa $i cand prefectul de polifie

131

venise sa se inteleaga cu dansul. in privinta executarei ei, P. S.

ii spuse ca nu se poate deocamdata misca din Bucuresti, din
cauza procesului dela Universitate aI d-lui Chiricescu. Dar in aceeasi sears se urca pe furis in tren $i se duse la Roman, 'bine'

hotarit a nu parasi Episcopia cu nici un pref. In acelas timp

trimife o telegrams, atat M. S. Regelui cat si Ministrului Cultelor, prin(cari le declara ca nu recunoaste sentinfa Sinodului si
nu se supune ei.
Can vet. Ti fost gandurile P. S. S., comitand, asemenea acte?
Crezut'a_ ca va intimida si pe guvern, $i pd tot i, $i ca nu va indrazni nimeni sa se atinga de dansul? Sperat-a ca.' se va produce printre credinciosii din eparhia Romanului vreo turburare,

cu scop de a nu lass sa li se iea un ash de pretios Episcop ?

Orice va fi socotit P. S. S., actul sat' era o prea indrasneata
sfidare pentru ca sa nu fie reprimat imediat.
Trebue sa recunoatem ca guvernul cladh dovada de energie
potarire. Cinci ore dupa sosirea sa, in Roman, indraznetul calugar fu scos cu procurorul din palatiul episcopal, urcat inteun
automobil si expediat la Bucuresti. Aceasta a fost singura data
in cursul intregii crize nand guvernul
tlat seamy de ce trebue
ai

s fad, $i a lucrat repede $i energic.

Dai- intamplarea acea.sta aminteste o alta la fel. In Maiu 1896,
un aft chiriarh, condamnat in buns regula de Sinod, nu la simply
destituire, ci la caterisire, anume Mitropolitul Primat de atunci
Ghenadie, facuse intocmai ceea ce a facut in lunie trecut P. S.
Gherasim la Roman ; nici P. S. Ghenadie nu voise sa recunoasca

sentinfa, refuzase sa i se supuna $i se opusese la invitarea de

a pails' palatul mitropolitan. Guvernul de atunci, prezidat de
d-1 Sturdza, a Ifacut intocmai ceea ce a facut acum guvernul d-lui
Carp : si d-1 Sturdza a trimis 'procurorul care l'a silit pe P. S.

Ghenadie sa plece din palat

$i

sa se duca la manastil.ea pe

care singer 9i -a ales-o.

Dar asemanarea se opre$te acs. In 1911, in opozifie erau liberalii. Cu toafe c 1 pana atunci ei combatusera pe P. S. Gherasim, daca ar fi fost $i ei politiciani de rand si setosi de avantajele puterii, puteau prea bine s schimbe deodata frontul, sa
iea apararea P. S. Gherasim $i sa duca campanie salbateca pentru apararea unui Area sfant chiriarh pe care un guvern infam
ai fara Dumnezeu a cutezat sa-I balocoreasca ai sa-1 violenteze" ;

132

si slava lui Duninezeu,-pe stradele Bucurestilor se gasesc destui

de cei fara capataiu ,cari striga tare si arunca cu caramizi. Liberalii insaj cari nu inteleg astfel nici onestitatea politics, pici datoria for de partid de ordine, nu au facut ass. Nu numai ca s'au
abtinut dela orice miscare, dar au aprobat fara rezerva actiunea
guvernului.
Tot ash se petrecusera lucrurile in 1896? Atunci in opozitie
erau conservatorii. Contra I. P. S. Ghenadie atacurile au pornit din
partea ilor, cu aces violenta $i lipsa de masura pe care o pun ei
totdeauna in tampaniile lor. Abia Insa guvernul d-lui Sturdza
deschise contra Primatului actiunea ceruta chiar de ei1 deodata,
dintr'o zi-intealta ei isi schimbara atitudinea si se Intoarsera de
partea P. S. Ghenadie si contra guvernului. 51 cand Primatul fu

scos din palatal mitropolitan, fu din partea lor o explozie de

violenta cum nu se mai vazuse. Cine nu-si adtice amipte de intrunirile de atunci, de discursurile indignate the corifeilor, de
declamatiile despre tavalirea in noroiu a Bisericei care ne cinsoteste si ne mangae dela nastere pans 1a moarte", de invadarea

Senatului de ca..tre multimea din strada, de expeditiile d-lui

Fleva contra Camerei f
Cine sunt oamenii cari la 1911 scoteau pe Gherasim cu politia
din episcopia sa ? Tocmai cei cari la 1896 se coborisera In strada

pe o chestie identica.
Tot este a dreptate pe lumea asta. Nu a fost om pe lume lovit
mai, fara scrup'ul de cum a fost d-1 Sturdza la 1896; dar nici o

razbunare mai complecta si mai stralucita nu putea s aiba

decat aceea pe care i-au dat-o acum Insisi adversarii lui. Este
pedeapsa pentru orice fapta necinstita ; vine uneori tarziu, dar
tot vine. $i nici o pedeapsa mai arzatoare nu se cuvenia pentru
cele din 1896 decat palma pe care vinovatii si-au dat-o ei singuri.
*

Atitudinea pe care P. S. Gherasim a Iuat -o in ziva Inchiderii

procesului a pastrat-o de atunci neschimbata. Actele sale de rasvratire nici nu se mai numara, si mai fiecare zi aduce cate unul.
In Octomvrie 1911, trimite Sinodului o nesfarsita Intampinare
la sentinta pronuntata contra lui, in care renoeste declaratia ca
refuza de a o recunoaste. Cand se intruneste marele colegiu ca
sa aleaga un alt Episcop, ii trimite $i lui un protest violent, de
clarand de mai inainte nula alegerea ce se va face. Dupa alegere,

133

face noului ales, P..S. Teodosie, o scrisoare publicg, pling de

ofense $i insinugri. Cand se deschide sesiunea extraordinary a
Sinodului din Fevruarie trecut, nu lipse$te de a scrie Pre$edintelui lui tot ca Episcop de Roman. Cat pentru convorbirile $i interviewurile sale, ele nici nu se mai numgra. Si acum' ca si la
1909, P. S. S. declary el nu va fi pace in Bisericg ping ce nu
se va anula tot ce s'a fAcut $1 nu. i se va recta scaunul la care
are drept.
Unde sunt eel can ne vorbeau de omul dant, bland $i pa$nic,
pe care numai dragostea de canoane 11 scosese acum trei ani din
pioasa si sfanta sa smerenie?
I^

Procesul d-lui Chiricescu in fata Universitatii din Elucure$ti a

fost un incident care trebue considerat ca o urmare a procesului
sinodal. Cand d-1 Chiricescu comise fapt sa, fu in toata lumea
o explozie de indignate nerezistibila. Ih special UniVersitated
careia apartinea acest specimen de profesor fu in picioare, pentru
a cere cu energie excluderea Iui !din sanul institutiei pe care 0
dezonorase. Dupg o scurtg ezitare, guvernul cedg presiunii opi4
niei publice $i trimise pe vinovat in judecata comisiei disciplinare universitare.
Procesul durg mai multe saptamani, cu suspensiuni si amanari. In tot cursul lui, nu se vazit nici cel mai mic semn c vinovatul 1$i dadea in fine seama 'de enorniitatea faptei sale. Toe%
apArarea sa a consiStat in invocare de tot felul de tertipuri de
procedure, dupg cum fusese in cea mai mare parte $i aceea a P.
S. Gherasim.
In cele din urmg, comisia disciplinary propunta sentinta, care
surprinse pe toatA lumea. Dupg ce recundStea pe d-1 Chiricescu
vinovat $i nedemn de a mai 'figura in corpul universktar, irritoca
in favoarea lui, ca circumstanta atenuantg, serviciile 1W trecute,
pentru a cere suspendarea aplicgrii pedepsii. Aceasta echivall cu
asigurarea imputiitafii pentrti un om pe tare omisia insasi it
judecase ca periculos pentru moralifatea tineritnei si ca o dezonoare pentru Universitate.
0 asemenea sentinta nu putea decal sa provoace o noun is'bucnire de protestari indignate. Furl articole violente in press,
intruniri de protestare ale profesorilor universitari. Multi acu-

134

zara pe Ministru, ca, dupa ce daduse in judecaa pe d-1 Chiricescu pentruca nu putuse face aitfel, cauza acum pe sub roans
S-1 faca scapat, din calcule de politicianism.

Acuzarile acestea, pe cat timp nu erau intemeiate decat pe

banueli, nu trebue mentinute. Sunt destule alte lucruri tii afacerile_acestea pentru cart guvernul merits s fie judecat cu asprime, ca sa nu i se mai faca $i 'proces de intentii. Sentinta comisiei disciplinare era urmarea unor anumite puncte de vedere
can sunt admise in unele.sfere Universitare, $i cari pi alts data
au aparat de Tedeapsa' pe unii vinovati. De randu.1 acesta, lucrurile intrara in ordine prin faptul ca. Ministrul nu admise ape-

lul la indulge*, $i excluse pe d-I Chiricescu din invatamant

pentru totdeauna.
Fu $i acesta unul din putinele cazuri in cari, in afacerea, aceasta, un mare vinovat a avut soarfa ce o meritase.
4.

.4

Se terminase procesul ; se detronase P. S. Iherasim, si se. estorcase demisia P. S. Atanasie. Ouvernul $i partizanii sag jubilau

si eantau victorie ca pusesera opal crizei. Ce repede aveau sa

intekaga ei Inteleptul proverb latin ca Stanca Tarpeiana este
alattiri cu Capitoliul t
Se Intelege ca un observator bagator de seams ar fi $tiut
chiar de atunci ca criza nu consta numai in procesul Sinodal, ca
avea radacini mai adanci, $i ca ea se agravase chiar din cauza
acestui proces. Dar guvernul, deprins cum era s judece lucrurile
numai in mod superficial, socotea ca singurul lutru ce-i mai ra-

manea de fa.'cut era de a Implinl prin alegeri cele doua locuri

ramase vacante.
'Tocmai aaest lucim ass de simplu, care pang atunci niciodata
nu daduse loc la greutati, avea sa-i dovedeasca ce slab era $i pe
ce tarim periculos it plusese lipsa sa de prevedere, slabiciunea pi

lipsa de sinceritate a purtarii sale.

Timp de opt luni in sir asistarkm cu totii la-spectacolul plin
de haz al unui Ministru care, pe cand strigh mereu el a rezolvat
criza, alerga din om in om cu carja de Primat $i nu gases pe nimeni care sa vrea s i-o primeasca. A fost persuasiv d-1 Arion, a

suds, s'a Inchinat, a mai incruntat din sprancene; totul in zadar. Nimeni nu voia nici sa auda de propunerile sate. $i cand,

135

dupa multe rugaciuni ai umilinte, a gAsit in fine pe unul care sa

consima, o soarta neinduratI i-1 rApes tocmai cand se credek
scapat din nevoe.
Ca culme a nenorocirei, d-I Arion gasise de cuviinta sa modifice art. 2 din legea- dela 1909, care, Iargind cercul alegerii, i-ar

fi dat poate mijlocul de a esi mai lesne din incurcatura. Ist

taiase singur craca de sub picioare. Mai erau apoi si nenorocitele
consideratii de sectarism politic, cad, dupa ce -1 impinsesera sa

face atatea ca s scape de un Mitropolit pretins liberal, it sill=

acum s scoata din rAndul deja atat de restrans al. eligibililor
pe aceia cari nu-i prezintau.garantii suficiente de conviageri politice placute d-sale.'Chiar alegerea facutA in cele din urma irl
persoana unui chiriarh care cu doua saptAmani mai inainte der
clarase si el in gura mare ca nu primeste $i caruia i s'a adresat
in exiremis dovedeste in ce pozitie ridiculA se gases Ministrul.
Ask fiind, nu este de mirare cA a gasit cregalant zvonul care
se latise indata dupa. moartea Episcopului Titnus cA d-I Arion
are intentia s abroge modificarea ce adusese tot d-sa Ise art. 2
din legea sinodala cu doua saptamani mai inainte; ca sa-si deslege manile pe cari singur si le legase.
In cele din urma, d-1 Arion a reusit s scape rde aceasta rusine_
Dar nu- era indispensabila dovada aceasta, caiga inteleaga toti
cats dezorientare $i incoherentA domnia in lumea guvernatnentall.

Dar alegerile se facura in fine. Trambitele victorioase cart

amutisera incepura iar sa cante cantari de biruinta, cand iatl
ca soarta neimblanzita care persecute pe d-1 Arion vine iar s-i
turbure triumful.
- Soarta aceasta $i de andul acesta se prezinta sub forma statigaciei $i a neprevederii ; caci nu-mi pot inchipui ca cu intentie
d-I Arion a cautat st -9i susciteze un nou conflict, cand esise ask
cum wise din celelalteAcest nou conflict $i l'a fAcut d-I Arion cu Sinodul, ca din
cer senin,
Dupe alegerile facute 1a scaunele vacante de chiriarhi, ramasesera libere trei locuri de arhierei titulari. Dupe lege, Sinodul

136

trebuia sa prezinte o lista de 9 candidati, dintre carj Ministrul

s aleaga 3.
D-I Arion avea trei candidati hi sal pe can de mai inainte era
hotarit sd -i numeasca arhierei. D-sa insists cu Staruinta mare pe
langa Sinod pentru ca acestia sa nu. lipseasca din lista celor 9
prezentari.

Pentru motive care-1 privesc, Sinodul nu cedi insistentelor

d-lui Ministru, $i nu introduse in lista deck pe unul din protejatii
Orice om care ar fi avut (un pic de filozofie ar -fi inghitit neplacerea si ar fi tacut. Aceasta frebjtia cu atat mai mult s o
fad' un Ministru care stia prin ce trecuse si care mai stia ca,
b'ine sau rau, Sinodul era in limita drepturilor sale Jegale sa
voteze pe cine vrea ; cad altfel care ar mai fi rolul ski in ,alea
gerea arhiereilor Si in trecut altor Ministri li se intamplase la
fel, si nu facusera caz din asta. Chiar eu acum ,trei ani exprimasem dorinta de a se pune pe lista un oarecare preat ; dar vazand
ca nu avea simpatiile Sinodului, nu am insistat deltic, $i nu a famas din asta nici cea mai mica 'umbra intre Sinod 5i mine.
Dar d-1 Arion nu intelege lucrurile lasa. D-sa este Ministru
conservator, i principiiie consarvatoare, da, nu pot folera
scandalul ca o alegere oarecare sa se faca dupa voia 5i constiinta
alegatorilor. Sa fie vorba de colegiul III dela Herfa sau de colegiul suprem bisencesc, pentru partidul conservator e tot una:
si unul, si altul, nu are voie sa iasa din porunca celor marl.
Si asa, d-1 Anion s'a su_parat, 5i in supararea sa a reusit sa-si
creeze un nou conflict cu Sinoduli conflict de un gel cu totul
nou, pentru a carui invenfie meritul it are d-sa.
Dupa ce Mitropolitii si Episcopii au fosf bruscati la Senat de
catre Ministri, ca niste simpli alegatori dela Obor, d-I Anion a
amenirifat ca va confirms ca arhierei pe cei doi candidati cazuti
ai sai, cu toate cd Sinodul nu-i recomandase. Dar a trebuit sa rei
nunfe curand la ideea aceasta, in fafa raspunsului sinodalilor ca
nici url arhiereu nu se va gasi care sa hirotoniseasca pe protejatii sai. De altfel era usor de inteles ca niste arhierei numiti in
felul acesta ar fi fost o perpetua cauza de turburare, de oarece
drepturile for ar fi fost vecinic contestate.
Bata, acs, Ministrul alearga la .alt 'mijloc. Ddu confirmarea
numai candidatului agreat de d-sa, iar pe ceilalti doi ii amana,

137

sub pretext ca trebue s adune infofmatii asupra moralitatii lor.

Dar pana s nu adune acele informatii, d-sa se grabeste sa publice prin pamfletul care-i serve de organ cele mei desonorante
invinuiri contra celor recomandafi de Sinod.
Se poate lesne intelege can trebuiau sa fie sentimentele sihodalilor fata de aceste apucaturi din tale afara boeresti. Guvernul,

prin nechibzuinta sa si prin pornirile sale arogante, $i -a pus

In spate niste greutati noui, in mod cu totul inutil, $i din can el
nu putea s iasa-decat batut $i umiliti In adevar, dace continua
sa refuze a confirms pe cei doi arhierei, el trebuia on s lase locurile for vacante, ceea ce nu are dreptul sa fad si ar lass si SinOdul in pericol de descoimplectare, on sa, convoace Sinodul pentru a face. noui recomandari. Dar e aproape de mintea omului ca

Sinodul, ofensat cum fusese de d-I Anion $i tare pe dreptul sau,

nu putea decat on s recomande din nou tot pe aceeasi, on sa
refuze chiar de a face o noua alegere, pe cats vreme nu se de-,
dese celei dintaiu urmarea ce se cuvenia. In orice caz, cu toate

presiunile si amenintarile ce s'ar fi exercitat pans atunei, era

imposibil ca demnitatea Sinodului st-i permits ca; la o noun alegere, s propuna pe cei doi candidafi can an fost cauza, poate
involuntad, a insultei suferite.
In orice caz dar infrangerea Ministrului nu puiea sa fad in-

Dar sangele rece a revenit d-lui Arion

facut- sa calculeze perspectivele accstea. D-sa a.fost silit sa dea confirmarea5f
pentru celelalte doua ldcuri. Insa facand aceasta in urma_ atitudinei rasboinice ce luase, a eit micsorat $i umilit, ca diva orice
caPitulare.

late urmarile suficienfei ai nereflectiunei.

`1_7ri moment s'a vorbit ca d-I Arion psi propunea s dea inci-

dentului proportii si mai mad, cautanit sa provoace, fie si in

mod silit, retragerea a vreo patru arhierei $i episco'pi, pe can
p-i inlocueasca cu creaturi de ale sale, In ,scopul de a-$i asigura in Sinod o tnajoritafe devotata. Tot sistema conservatoare
Dar fie ca fusese descurajat de icealalta tentative nereusita, fie
ca svonul nu era adevarat, am fost scutiti de un tidu scandal.
Acum s speram oare ca d-f Anion va trage vreun invatantant
din cele ce i s'au intamPlat?'Intelege-va oare ca fiecare lucru,

138-

dacg este s se intample, trebue sa vie la timpul sau, si ca cu

zorul nu o scoate cineva la capat?
Nu am nimic de zis asupra candidafilor d-lui
; dar d-sa
trebuia sa se intrebe data opozitia Sinodului Ia alegerea for nu
are cumva vreo explicafie alts cleat aceea a antipatiilor personale sau a 'dorintei lui de a supara pe d-I Anion. Putea sa se In
-trebe daca, fiind d-sa in locul Sinodului, care abia wise din
Iunga lupta a crizei sinodale, i-ar fi venit la ndemana sa recomande pentru inaintare 1pe cineva care era ,banuit ca pe sub
mina contribuise la alimentarea ei. Si ar fi fost mai bine chiar
pentru d-1 Anion ca sa nu mai dea $i acest nou motiv de suspiciun'e pentru atitudinea pc care o avuse in timpul' conflicfului
sinodal.

Acum ca faptele suet cunoscute, se poate judeca in cunostinta.

de cauza purtarea

pi

responsabilitatea guvernului in cele pe-

trecute.
Ant vazut care au fost greselile comise db partidul conservator
In chestia bisericeasca, inainte de venirea lui la guvern. Asupra

lui apasa in cea mai mare parte raspunderea ca conflictul a isbucnit pi s'a intrefinut, pi numai a lui este raspunderea ca a falcut chestie de politicianism si a impiedicat guvernul liberal de
a ingbusi scandalul.

Venifi la guvern, conservatorii au dovedit o completa ignorang a imprejurarilor, o superficialitate de neinchtpuit, lipsa
de sir in idei si de un plan de actiune, si pe langa toate un sectarism politic nedisimulat care a trecut peste marginile permise.
-Daca intrigile $i presiunile for ar fi reusit, fara ar fi suferit ruinea fara precedent de a vedea pe Capul Bisericei ei condamnat
ca imoral, pentru un fapt fara nici o insemnatate, vechiu de 12
ani, rascolit fii exploatat de o.bancla de martori mintinosi si de
clameni certafi cu justitia. Un partid politic care, dupg' cutm se
vette, nu tine seams in actiunea saoIitica de consideratiile de
natura morals, nu este de mirare sa fi impins la aceasta extremitate. Este un fel de inconstienta care intuneca vederile oamenilor asupra lucrurilor pe cari nu le cunosc si nu le inteleg. Dar
Biserica noastra, prin ,o asemenea condamnare, ar fi fost dezonorata pentru .ani multi in ochii lumii intregi, si greu si-ar mai

139

fi recapatat prestigiul pierdut. Este o fericire ca 'Sinodul in cele

din urma a scuturat influenta nefasta a politicianismului $i a
scutit Sara si Biserica de rusinea pe care i-o pregatia..
La nici un moment guvernul nu si-a dat o seams exacta in ce
consta criza, si nici chiar astAzi nu o Inte lege, Era destul sa-1
vezi cum la fiecare pas isi Inchipuia cal a rezolvat-o, $i ramanea
Thicremenit si amefit cand a doua zi i se ridicau Inainte greutali noui la cari nici nu se gandise.
Au Winovatit pe liberali ca au finut chestia in loc, declarand
de nule si neavenite" anatemel-e si invectivele P. S. Gherasim.
Era de prisos sa li se explice rostul acestei tactice, pentrucA $i

de li se explica tot nu-1 intelegeau. Dar ei' au gasit formula,

,, chestia pur .bisericeasca" care permitea guvernului sa ramana
spectator nepasator la desfasurarea imor evenimente pe cari nu
era ip stare nici sa le Irnpiedice, nici sA be diriga. In felul acesta,

tot chestie pur bisericeasca sa fie si continuele framantliri ale

P. S. Gherasim si ale bandei negre, de cari guvernul nu se preo-cupa ca si cand ar fi nuIe si neavenite ?" Tot chestie pur bisericeascA a fost ocuparea vacanfei metropolitane, care s'a amanat

zi cu zi vreme de opt luni de ziIe?

Guvernul a rezolvat criza asa cum putea el s'o rezolve: a

aruncat praf nu de aur" In ochii luinei si in ai sAi proprii,

ca sa nu mai stie de dansa. Ell nu a contribuit cu nimic, nici la
lamurirea lucrurilor, nici la atenuarea ciocnirilor, nici la imputinarea scandaflului, nici mai ales la cercetarea, cunoasterea si
viridecarea releloc ascunse, a caror evenimentele din ultimii ani
nu au fost decat o manifestare. In repetite randuri el a declarat
ca se dezintereseaza. Atunci cu ce se laudA?

Pentru' orice om de stat serios, faptul ca opt luni de zile

scaunul metropolitan a stat vacant pentruca nimeni nu voia sA-1

primeasca, ar fi fost un semn ingrijitor care Par fi facut sa

caute cauzele acestei sari de lucruri anormale. Singur guvernul
nu-si puno Intrebarea aceasta. Dupes ce a gonit din scaun sub un
pretext ridictil pe I. P. S. At-anasie, el considers ca un mare triumf,

$i se crede restaurator al Bisericei, pentruca a reusit, abia dupes

opt luni de rugaciuni $i de umilinte, s gaseasca in Mitropolit.
Dar cum putea s fie altfel, dupes ce demnitatea noastra suprema
bisericeasca, a fost batjocorita ass cum a fost? Cu* ce curagiu sa
mai primeasca postul acesta un om 6u simf de demnitate, cand

140

stie ca este expus A se vedea tarit in noroiu de orice netrebnic,

cu neutralitatea binevoitoare, daca nu cu Pomplicitatea guvernului Cad ce n'a facut guvernul actual, pentru ca sa confirme
credinfa aeeasta! Nu s'a multumit ca in timpul procesului a avut
atitudinea pe car a avut-o ; si pe urma, si pana in zilele din
urma el s'a gasit allfur icu barfitorii cari au cautat sa terfeleasca
intregul episcopat. In ajunul alegerii de Mitropolit, in intrunirea
majoritatilor dela Camera, d-I Anion, recomandand pe candidatu
sau, spunea ca e 'singurul caruia P. S. Gherasim nu-i adusese invinuiri de ordine morals. Asa dar, invinuirile grin nimic dovedite
ale P. S. Gherasim, invinuiri pe can pana la proba contrarie orice
om de onoare e dator a le considers ca adevarate calomnii, acele
invinuiri apasasera n ochii d-lui Anion asupra celor mak multi
chiriarhi si-i departase de scaunul mitropolitan ; cu filte cuvinte,
pe baza afirmatiilor unuia ca P. S. Gherasim, Ministrul de Culte
al tarii prezinta Corpurilor Legiuitoare pg toti chiriarhii tarii afara* de unul ca nedemni de a ()mph locul suprem. $i acest ,Ministru nu simte, nu intelege ca aruncI fara dovezi cea mai grea
insults intregului cler superior si face Biserica de batjocura in
ochii lumei.
Si cel putin daca ar crede el insusi ceea ce spune ; dar lumea
-toata stie ca, pang sa ajunga la candidatul care in fine a accep-

tat, d-sa persecutase cu propunerile si solicitarile sale pe o

multime de alti chiriarhi, cari toti fusesera insultati de P. S.
Gherasim. Asa dar cand a spus adevarul d-I Anion ? Atunci dud,
oferindu-le locul suprem, arata ca dispretueste calomniiie P. S.
Gherasim, on atunci cand pe baza aceIorasi calomnii, Tit prezinta
Camerelor ca nedemni de inaintare?

Nu mai putin a trebuit sa Ingrijeasca pe chiriarhi si sa-i fad'

sa se teatna a priiml responsabilitatea locului suprem usurinta cu
care au vazut ca d-1 Ministru apreciaza lucrurile cari tree peste
competinta d-sale. In nenumarate. randuri, i cu ocazia discutiei

in Senat a legii din 1909, si prin numeroase motiuni votate in

sesiunile sale, Sinodul declarase. ea. legea din 1909 daca putea
fi Imbunatatita in forma, -nu .era.lpsa intru nimic anticanonica.
D-1 Anion Insa este mai teolog" decat Sinodul ; el spune in mai
multe randuri cailegea este anticanonica; i intre altele la Intrunirea majoriatilor. Atuflci dar ce rol mai ramane Sinodului, dad
nici in chestie de canoane parerea sa nu este respectata ?

141

S'a zis ca episcopatul nostru este in decadenta, pentruca clerul

nu mai atrage, ca alts data, pe feciorii dd boieri. Nu este locul

sa discutam aci Intru cat boierii sunt in stare sa. infiltreze Wail
notia, p. cats vreme propria for class este pe cale de a disparea,
ca un anachronism ce ete. Dar cum va mai putea cariera dericalk' sa atraga pe tinerii inteligenti, instruiti $i energici, dupa ce
exemiplul lui Atanasie le va fi aratat ce pret au aceste calitati,
$i cari sunt calitatile cari se preferA in locul acestora ?
SA lAsam dar pe guvernanti in iluzia cA au terminat cu bine
ceea ce aveau de facut in Biserica. Aceia Ins& cari au o alts con cepfie a lucrurilor trebue sA $tie ca starile rele din Biserica, de-

parte de a se fi vindecat, n'au facut decat sa se agraveze prin

modul cum guvernul conservator s'a purtat fatA de dansa, $1 ca
pentru a aduce Indreptare rdicila $i durabila, trebue Intreprinsa
cu staruintA $i cu $ir in idei o acfiune Indelungata care sa atinga
relele in radacina, iar nu numai sA le spoiascA, ca sa nu se vadA.
Si sa se mai tie un lucru ; ca pace $i liniste in Biserica nu va
fi papa ce nu se va pun& capat amestecului celor ce nu au ce
cauta inteinsa, $i nu se va desfiinta banda neagra, care nici astazi nu a idezarmat. Sunt abia trei luni.de cand ea avea insolenfa
lie a dicta eonditiile sale si.de a impune de mai nainte tutela sa
unui chiriarh care era designat pentru locul suprem, Para carell
ameninta $i pe dansul cu soarta lui Atanasie. Este to adevarata
Maffia, a carei exterminee se impune. $i nu lipsesc mijloacele
pentru aceasta ; trebue Irma sa alba cineva $i priceperea de a le
gasi, $i taria de-a le aplica fall crufare.

TABLA DE MATERII
erg
Criza bisericeasca
., Chesfia legii sinodale . . . .
Chestia fostului Episcop Oherasim at Romanului
Procesul dela Sinod )
. ,.
..

trmiri gi concluzii

e t .

-.

41

85
.

130