UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Istorie

RECENZIE
„Biserica Ortodoxă Română în primul deceniu comunist” de
Cristian Vasile

Lucrarea de față, realizată de tânărul autor Cristian Vasile, a fost publicată pentru prima
dată în anul 2005, la editura Curtea Veche din București. Autorul este în prezent cercetător
științific la Institutul de Istorie Nicolae Iorga din București, în cadrul programului România și
Europa în secolul XX, iar la începutul anilor 2000 s-a remarcat prin mai multe lucrări
publicate ce au ca temă viața interconfesională a țării și relațiile dintre Biserica Ortodoxă și
cea Greco-Catolică în perioada comunistă.

Structurată în 290 de pagini, cartea acoperă o perioadă de timp relativ scurtă, de doar 10
ani, dar încărcată de evenimente care au determinat evoluția ulterioară a Bisericii Ortodoxe
Române ca instituție pe parcursul întregului regim comunist. Tema abordată în lucrare este
una sensibilă ca și însemnătate, deoarece sunt aduse în discuție anumite aspecte și sunt
scoase la lumină o serie de evindențe contrare discursului istoric de până acum legat de
subiect. Totodată, autorului îi este dificil în unele momente să păstreze o perspectivă
obiectivă despre anumite personalități sau evenimente prezentate în carte, asta datorându-
se mai ales mentalității generale și preconcepțiilor existente în ziua de azi despre perioada
comunistă și tot ce a însemnat ea.

Comparativ cu alte lucrări realizate tot pe această temă, cartea lui Cristian Vasile se remarcă
din două motive : este singura carte scrisă de un singur autor, celelalte având doi sau chiar
trei co-autori și perioada de timp analizată este de asemenea una deosebită, celelalte lucrări
abordând teme mai extinse din punct de vedere temporal, precum „ Patriarhul Iustinian și
B.O.R 1948-1964” scrisă de Cristina Păiușan și Radu Ciuceanu .

Fiind o carte ce își propune să ofere înformații cât mai veridice in legătură cu subiectul, ea
este structurată pe 10 capitole, în fiecre analizându-se câte un anumit aspect privitor la
situația Bisericii Ortodoxe Române din acea perioadă. De la o perspectivă politică se trece la
una socială și apoi culturală, la toate acestea adăugându-se și o evaluare critică asupra
mentalității specifice spațiului românesc în acea perioadă, pentru a se putea înțelege cât mai
bine fenomenul complex reprezentat de relațiile dintre B.O.R. și stat.

Informațiile pe care autorul le transmite sunt organizate în așa fel încât să nu îi limiteze
posibilitatea cititorului de a-și forma o opinie proprie legată de subiect, ci pentru a-l îndruma
pe acesta și a-i oferi mai multe perspective de a le interpreta. În același timp se observă o
preocupare a autorului de a accentua o serie de evenimente și de a oferi cât mai multe
detalii cu privire la ele, uneori neglijându-le în acest fel pe altele, deoarece el le consideră de

1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Istorie

o importanță deosebită pentru parcursul general, spre exemplu : implicarea BOR în alegerile
parlamentare din 1946, vizitele Patriarhului Alexei al Rusiei la București în 1945 și 1947 sau
numirea lui Iustinian Marina ca Patriarh în 1948.

Deși tema de studiu o constituie primii 10 ani de stăpânire comunistă în România ( 1945-
1955 ), autorul acordă atenție și perioadei premergătoare instaurării regimului comunist
reprezentată de intervalul 23 august 1944 – 6 martie 1945. În acest an s-au pus bazele
organizării viitoarei structuri a Bisericii Ortodoxe Române fidelă statului și conducerii PCR, iar
Cristian Vasile scoate în evidență momentele cheie care au stat la baza transformării
instituției ecleziastice dintr-un pilon al vechiului regim monarhic, așa cum era ea considerată,
într-o altă instituție colaboratoare a noului stat socialist român. În acest demers sunt
esențiale documentele de arhivă, precum corespondențele dintre Patriarhul Nicodim
Munteanu și MS Regele Mihai, pentru a se scoate în evidență realitatea cât mai exactă a
acelei perioade și felul în care personajele marcante s-au raportat la evenimente și au decis
să acționeze.

O lacună semnificativă a lucrării, asumată chiar de către anutor, este aceea a imposibilității
de a accesa arhivele Bisericii Ortodoxe Române, aflate la Biblioteca Sfântului Sinod la
Mânăstirea Antim din București. Cristian Vasile afirmă faptul că, pentru a suplini această
lipsă, a fost nevoit să recurgă la fondul de arhive de la CNSAS, precum și la alte mărturii și
consemnări cu scopul de a oferi mai multe perspective asupra evenmentelor prezentate în
lucrarea sa. Din păcate se observă în unele momente și o inconcordanță între lămuririle
oferite cu privire la anumite subiecte, în sensul că sunt prezentate mai multe explicații ce
reies din sursele primare utilizate, dar care se află în contradicție unele cu altele, iar autorul
decide să se detașeze și să nu își prezinte punctul său de vedere pentru a aduce eventuale
lămuriri. Tot într-o astfel de manieră acționează și când lansează anumite ipoteze bazate pe
faptele prezentate, dar nu le duce până la capat poate din dorința de a nu începe să
speculeze, propunând mai degrabă niște teme de reflecție adresate cititorilor, decât
informații concludente.

Un aspect pozitiv legat de structura acestei lucrări este că autorul a reușit să îmbine atât
relatarea evenimentelor generale cât și a destinului personajelor cheie ale acelei perioade.
Prin maniera de expunere a informațiilor, cititorul este făcut părtaș la desfășurarea
evenimentelor într-un mod asemănător unei povestiri și martor la ascensiunea sau
decăderea personajelor principale. Astfel reiese foarte bine din paginile cărții lui Crisitian
Vasile cum a fost posibilă transformarea totală a structurii Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române astfel încât să devină o instituție supusă statului sau cum Ioan Marina, un
simplu preot paroh la o biserică din Râmnicu Vâlcea în 1944, ajunge în doar 4 ani să ocupe
tronul patriarhal al Bisericii.

2
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Istorie

De asemenea, un alt subiect sensibil abordat de Cristian Vasile în lucrarea sa este

reprezentat de unirea Bisericilor Ortodoxă și Greco-Catolică în toamna anului 1948. Autorul
decide să ofere o explicație tranșantă și fară loc de interpretări a evenimentului și
demontează mitul cooperării benevole a ierarhilor și preoților greco-catolici, demonstrând
cu argumente solide și documente ale epocii faptul că unirea bisericilor nu a fost altceva
decât un act de forță al Bisericii Ortodoxe care, aflându-se în cooperare deplină cu statul
comunist, a folosit instituțiile de forță ale Ministerului de Interne pentru a supune și desființa
Biserica Greco-Catolică împreună cu tot clerul acesteia.

Această lucrare se adresează tuturor persoanelor din mediul academic pasionate de

istorie și de subiectul abordat,dar și unui public mai larg, fiind accesibilă ca și limbaj și
oferind informații precise și interpretate obiectiv. Personal mi-a fost foarte utilă deoarece
mi-a răspuns la multe întrebări pe care le aveam despre subiectul raporturilor dintre Biserică
și Stat în perioada de început a regimului comunist, mi-a confirmat, dar și infirmat o serie de
preconcepții pe care mi le formasem și m-a ajutat să-mi fixez o serie de repere.

În concluzie, cartea „Biserica Ortodoxă Română în primul deceniu comunist” scrisă de

Cristian Vasile este o bună sursă de informare cu privire la tema abordată, remarcându-se
prin transparența informațiilor oferite, printr-o minuțioasă documentare reprezentată de
studierea multor documente și marturii din epoca respectivă și mai ales prin obiectivitatea
autorului cu privire la faptele personajelor și la evenimentele prezentate, chiar dacă în unele
momente această obiectivitate conduce la o detașare de evenimentele prezentate și la lipsa
asumării unui punct de vedere concret.