Oastea Domnului, ca miscare duhovniceasca n cadrul Bisericii Ortodoxe Romne, a

devenit o realitate vie a zilelor noastre care, prin existenta si roadele sale, a nceput sa se
impuna tot mai mult atentiei opiniei publice. Unii o cunosc mai mult, altii mai putin; unii
si dau parerea despre ea n cunostinta de cauza, altii numai din auzite, vaznd-o nca prin
ochelarii unor prejudecati mostenite dintr-o epoca de trista amintire.
Tertulian - marele scriitor bisericesc - ne avertizeaza nsa, nca din secolul al doilea, n
Apologetica sa, spunndu-ne: "Adevarul cere un singur lucru: nainte de a fi osndit, sa
fie cercetat."
1. Necesitatea aparitiei Oastei Domnului. Fondatorii
Dupa Primul Razboi Mondial, ncheiat n 1918, cnd jertfele ostasilor nostri au faurit
Romnia Mare, contextul social-economic si moral-spiritul oferea un tablou ce nu se
ridica la naltimea eroismului acestui popor si a destinului pe care Dumnezeu i 1-a rnduit
aici, la gurile Dunarii. Mai mult, un fenomen nou si facea simtita prezenta: aparitia unor
credinte straine ce ncercau sa pescuiasca n aceste ape tulburi. n aceste noi mprejurari
se simtea nevoia acuta a unor schimbari radicale, menite sa deschida drumul pentru
consolidarea si dezvoltarea Romniei Mari. Si cum ntotdeauna n istoria noastra
bimilenara Hristos si Biserica Lui ne-au nsotit si calauzit n momentele de rascruce, si de
data acesta, tot de aici trebuia pornit. n 1920 a fost nscaunat ca Mitropolit al
Transilvaniei tnarul profesor de teologie de la Facultatea din Sibiu, dr. Nicolae Balan. si
luase doctoratul la Universitatea Oxford din Anglia, tara n care Biblia era cartea cea mai
citita. nsufletit de gnduri mari si de idei nnoitoare, noul ierarh si cauta colaboratori la
fel de entuziasti si daruiti pentru nceperea unei ofensive spirituale n Biserica Neamului,
spre a o face capabila sa raspunda nevoilor prezentului. Unul din cei chemati la aceasta
lupta era si, parintele Iosif Trifa, cunoscut bine de naltul ierarh nca din timpul de pe
cnd i era student la Sibiu. Astfel, n august 1921, dupa zece ani de pastorire n Vidra de
Sus, e numit, cu data de 1 septembrie, duhovnic la Facultatea de Teologie, apoi din 1
ianuarie 1922 - odata cu nfiintarea foii Lumina Satelor - ajunge redactor al acesteia,
ramnnd n fruntea ei pna n anul 1934. Ziarul a fost bine primit, n timp de un an
cstigndu-si multi cititori. Dar totusi, preotul Iosif Trifa simtea ca nu e suficienta doar o
initiativa cultural-religioasa. Plugul Bisericii trebuia sa traga o brazda mai adnca. Era
nevoie de crearea unui front mai larg mpotriva pacatelor de tot felul care bntuiau
poporul nostru. Noaptea revelionului lui 1923, l gaseste n genunchi, framntndu-se si
cernd ajutor Mntuitorului, pentru a ncepe o lucrare misionara care sa declare razboi
pacatului sub toate formele sale de manifestare. Astfel, lanseaza n numarul 1 pe ianuarie
1923 al foii Lumina Satelor acea Chemare catre toti cititorii care voiau sa se nroleze n
Lucrarea Duhovniceasca a Oastei Domnului. Aceasta "chemare" este actul de nastere al
Oastei Domnului. Mitropolitul Nicolae Balan a binecuvntat initiativa preotului Iosif
Trifa fara de nici o rezerva, n anii ce-au urmat.
inapoi sus
2. Activitatea Oastei Domnului pna la instaurarea regimului comunist
ntr-o prima etapa, pe termen "scurt", scopul imediat al miscarii era combaterea
alcoolismului, tabagismului, sudalmei si a altor abateri de la morala si de la normele de
convietuire crestina si sociala. Pe termen lung, n a doua etapa, fara sa se piarda din

vedere obiectivele initiale, fronturile de lupta s-au largit: redescoperirea, pastrarea si

trairea activa a credinti noastre ortodoxe si a sfintelor ei traditii mntuitoare, prin
dinamizarea clerului si a tuturor mirenilor, la toate nivelele. n felul acesta se ajunge la
redescoperirea conceptului de convertire, de nastere din nou (metanoia) prin Taina
Pocaintei, avnd n centru Jertfa lui Iisus cel Rastignit, adica pe Iisus Hristos cel
Euharistic si pe Iisus Hristos Cuvntul. nsusi mitropolitul Nicolae Balan motiva n 1930
aparitia acestei miscari duhovnicesti, scotndu-i n evidenta si scopurile: "n fata
vremurilor schimbate ne trebuie o preotie mai activa, ne trebuie un curent de regenerare
religioasa, sufleteasca. Acest curent l-a facut Miscarea Oastei Domnului, initiata si
condusa de preotul Iosif Trifa (...)". Roadele n-au ntrziat sa iasa la lumina: sute de
crciumi nchise, numerosi oameni si-au schimbat viata devenind buni crestini si buni
cetateni. Tarani, muncitori, militari, medici, avocati, notari, primari, elevi, studenti,
nvatatori, profesori, preoti, scriitori si alte categorii de oameni se nscriau n aceasta
miscare ce promitea sa schimbe ntreaga fata a Romniei, lund sectelor "apa de la
moara" si demonstrndu-le ca Biserica Ortodoxa nu a devenit o mama stearpa ci e
capabila, prin nvatatura si mijloacele ce le are, sa nasca fii si sa-i duca pe toti la
mntuire. Desigur, o astfel de miscare era ceva nou pentru tara noastra. Au aparut si
contestatarii. Unii o faceau dintr-o sincera ngrijorare, temndu-se de o evolutie nedorita,
altii, pentru ca erau loviti direct n interesele lor (crciumarii si fabricantii de spirtoase),
iar altii, pur si simplu, din rea-credinta. n apararea Oastei s-a ridicat arhimandritul Iuliu
Scriban, o figura marcanta a scrisului bisericesc romnesc dintre cele doua razboaie
mondiale. Roadele nsa erau prea evidente ca sa nu se poata tine seama de ele. Pna n
1935 au aparut peste 37 titluri de carti si calendare ntr-un tiraj de 1.032.000 de
exemplare, iar foile Lumina Satelor si Oastea Domnului, ntr-un tiraj de 15.580.800
de exemplare. Conflictul aparut ntre parintele Iosif Trifa si ierarhul sau, mitropolitul
Nicolae Balan, consta n unele probleme de ordin administrativ si n opozitia nempacata
ntre duhul lumii si Duhul lui Hristos si al Evangheliei Sale. Preotul Iosif Trifa dorea o
ortodoxie militanta bazata pe trairea nvataturilor Evangheliei si ale Sfintei Traditii,
singura cale prin care puteam avea o Biserica vie si luptatoare. De fapt, asa o dorea nsusi
ierarhul sau, dndu-i binecuvntarea nca de la nceputurile ei sfinte. Dar, mai trziu,
dupa 1935, sub influenta unui anturaj nefast, l-a caterisit tocmai pe acela pe care l
sprijinise mai nainte fara rezerve. n Motiunea din 12 septembrie 1937, parintele Iosif
face o clara precizare a pozitiei Oastei Domnului fata de Biserica si a rosturilor ei
nationale si spirituale: "Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a nascut si traieste
sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu este altceva mai mult dect Ortodoxia, ci este o
familie restrnsa, o comuniune, o fratietate evanghelica, cu gndul precis de a trai mai
intens nvataturile Bibliei si ale Bisericii. Ne trudim sa iesim doar din comunul vietii, sa
crestem n Domnul pentru mntuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o
pretentie dogmatica sau canonica, nu avem nimic de adaugat canoanelor. Oastea
Domnului nici nu a vrut, nici nu vrea sa faca reguli peste sau contra Bisericii. Dar Oastea
Domnului vrea sa traiasca cu toata fiinta regulile existente ale Bisericii." Parintele Iosif
nu voia o reforma a nvataturii Bisericii, ci a vietii noastre, din temelii, prin Taina
Pocaintei si a Nasterii din Nou cum mentionam n rndurile precedente. Multi credeau ca
dupa moartea preotului Iosif Trifa (12 februarie 1938), Oastea Domnului se va dizolva.
Ea a continuat nsa, avndu-i ca mentori pe nvatatorul Ioan Marini si poetul Traian Dorz,
ambii decedati (primul n 2 februarie 1947, iar al doilea n 20 iunie 1989). Aceasta

Lucrare duhovniceasca era ceva cu totul inedit pentru ortodoxia romneasca. De aici
acceptarea ei fara rezerve de catre unii credinciosi si pastori, sau respingerea ei totala de
catre altii.
inapoi sus
3. Oastea Domnului n anii comunismului
Instaurarea regimului ateu de dupa 1947 gaseste n Oastea Domnului nu un aliat, ci un
"dusman primejdios n calea construirii socialismului si a comunismului". Prin nsusi
statutul ei, Oastea nu face nici un fel de politica militanta. Aceasta nu nseamna ca ea nu
critica raul politic de pe pozitiile Evangheliei lui Hristos. Iata de ce din 1948 aceasta
Lucrare a fost scoasa n afara legilor statului comunist. Membrii si mentorii spirituali ai
Lucrarii au activat nsa n ilegalitate, conform principiului evanghelic: "Trebuie sa
ascultam mai mult pe Dumnezeu dect pe oameni" (Fapte 5, 29). n consecinta au
preferat sa fie dati afara din servicii, aruncati n nchisori sau supusi la amenzi grele,
dect sa dea cezarului si ceea ce i se cuvenea lui Dumnezeu. Justitia comunista le-a
aplicat pedepse penale, care au totalizat sute de ani de nchisoare si amenzi de sute de mii
de lei (la valoarea monedei de atunci). Multi ostasi au murit n nchisori sau n lagare de
munca fortata. Ei n-au renuntat nsa la credinta si la idealul lor crestin. Sub presiunea
Departamentului Cultelor si a politicii de partid, precum si din cauza indiferentei sau a
lasitatii anumitei parti din oficialitatea bisericeasca, timp de aproape 40 de ani Oastea a
fost identificata cu sectele, sau i s-au pus n seama acuzatii politice fara nici un temei real.
inapoi sus
4. Oastea Domnului dupa Revolutia din Decembrie 1989
Schimbarile petrecute n tara noastra dupa Revolutie, au avut un efect pozitiv si asupra
Oastei Domnului, care a fost repusa n drepturile ei. Primul act emanat din partea
Sfntului Sinod, publicat n numarul 1 al ziarului Vestitorul Ortodoxiei din 1990,
prevedea ca Oastea Domnului sa fie cooptata n activitatea misionara a Bisericii.
Urmeaza apoi alte acte reparatorii: n sedinta Sfntului Sinod din 28 septembrie 1990,
Oastea este recunoscuta ca un madular viu si fidel al Bisericii Ortodoxe, aprobndu-i-se
si statutul de functionare. n aceeasi sedinta, parintelui Iosif Trifa i este ridicata
nedreapta caterisire si i se reabiliteaza memoria. Prin sentinta civila nr. 1002 din
martie1990 a Judecatoriei Sibiu, completata cu sentinta civila nr. 626 a aceleiasi
Judecatorii, Oastea Domnului devine Persoana Juridica cu caracter neguvernamental si
non-profit, avnd centrul actual n Sibiu. Mijloacele de ntretinere provin din donatiile
membrilor si ale simpatizantilor ei. Asociatia este raspndita pe ntreg teritoriul
Romniei, avnd membri si dincolo de granite, n rndurile diasporei romnesti. Pna n
1994, P.S. Sa Serafim Fagarasanul a fost delegat din partea Sfntului Sinod pentru
problemele Oastei, iar dupa promovarea n scaunul de Mitropolit pentru Biserica
Ortodoxa Romna din Europa Centrala si de Nord, calitatea de delegat i-a revenit P.S.
Sale parintelui episcop Calinic de Arges. Parintele prof. dr. Vasile Mihoc iar, mai recent,
si P.S. Sa episcop vicar Visarion Rasinareanu, raspund din partea Sfntului Sinod de
publicatiile Oastei Domnului. Prin aprobarea Secretariatului de Stat pentru Culte si a
Ministerului Culturii, se nfiinteaza n 1991, la Sibiu Editura Oastea Domnului, de
asemenea cu caracter non-profit si neguvernamental. n cadrul acesteia apare lunar ziarul
Iisus Biruitorul, ca Asociatiei, iar cu 1 ianuarie a.c. devine saptamnal cu mentiunea pe
manseta ziarului "Apare cu binecuvntarea Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe

Romne. Pentru copii ti tineret se editeaza trimestrial, revista Timotheos. n aceasta

editura au vazut lumina tiparului peste saizeci de titluri de carti religioase, folositoare
pentru educatia crestina a membrilor ei si a celorlalti credinciosi din Biserica Ortodoxa.
Conform statului sau juridic si duhovnicesc, Oastea Domnului si realizeaza scopurile
sale prin: - participare activa a ostasilor la serviciile religioase din cadrul Bisericii
Ortodoxe; - organizarea de adunari duhovnicesti, n afara serviciilor cultice, n care
preotii si mirenii, care adera la idealurile acestei Lucrari sau le simpatizeaza, mediteaza
asupra textelor scripturistice n lumina Sfintei Traditii, pentru a patrunde rostul
nvataturilor crestine si a-si realiza, prin traire, idealul lor - mntuirea; - catehizarea
copiilor si a tineretului; - activitati cu caracter cultural-crestin; - lupta mpotriva
criminalitatii cauzate prin liberalizarea avorturilor; - protejarea mamei, a copilului si a
familiei, prin care Dumnezeu si ndeplineste planurile Sale de mntuire a neamului
omenesc; - combaterea (prin mijloacele pe care le ofera Evanghelia lui Hristos si Biserica
Sa) sodomiei si a tuturor abaterilor de la poruncile pe care Dumnezeu le-a rnduit pentru
existenta oamenilor din toate timpurile; - actiuni de caritate crestina (ajutorarea saracilor,
a bolnavilor si a handicapatilor, evanghelizare n nchisori etc.), prin grupuri de misiune,
donatii de carte si ziare religioase, iar pentru fratii romni din Ucraina, Basarabia,
Iugoslavia si Ungaria - si carti de cult, acolo unde este cazul.
inapoi sus
5. Actualitatea Oastei Domnului
n contextul de dupa 1990, cnd propaganda prozelitista neoprotestanta este n ofensiva,
scotnd n teren toate "armele" moderne de "evanghelizare", Oastea Domnului, chiar daca
n-ar fi existat, ar fi trebuit "inventata". Ea este un brat viu al Bisericii si, acolo unde
pastorii stiu sa o pretuiasca si sa o puna la lucru, se obtin rezultate spectaculoase.
Conform principiilor Oastei, e necesar sa facem noi, ortodocsii, "evanghelizarea", sa n-o
lasam pe mini straine. Credinta noastra nu este nici din secolul al XVI-lea, nici de la
1700. O avem direct de la Mntuitorul, prin Sfintii Apostoli, respectiv prin Sfntul
Apostol Andrei. n veacul de aur al crestinismului, fiecare membru al Bisericii Primare
era un misionar, stiind sa dea fiecaruia seama de credinta pe care o slujeste. Numai cnd
fiecare ortodox si va cunoaste si-si va trai credinta, vom obtine biruinta asupra
evanghelizatorilor de pe stadioane.
inapoi sus