Iubiți credincioși,

Profeții sau proorocii Vechiului Testament au fost cei mai de seama trimiși ai lui Dumnezeu
și învățători ai poporului biblic, care au păstrat și au apărat credința într-un singur
Dumnezeu, pregătind astfel calea pentru Testamentul cel Nou, adică pentru Iisus Hristos.
Deci ei au avut două misiuni: pe de o parte, erau aceia prin care Dumnezeu își împărtășea
voința Sa, iar pe de altă parte, ei predicau poporului israelitean întoarcerea la calea cea
adevărată și vesteau venirea lui Mesia. Predica lor era însoțită de multe ori și de minuni.

Toți profeții au fost chemați la misiune direct de Dumnezeu. Ei făceau parte din diferite
seminții ale lui Israel și din diferite pături sociale. Sfânta Scriptură vorbește de un număr
destul de mare de profeți. Șirul lor începe cu Moise și se sfârșește cu Sfântul Ioan Bote-
zătorul.

Între şirul atâtor proroci aleşi, Sfântul Ilie din Tesba Galaadului este un „nume mare”, un
bărbat ales dintre cei aleşi, a cărei pomenire se face la 20 iulie.

Sfântul Ilie este unul din cei mai mari proroci ai Vechiului Testament. El a trăit şi a
propovăduit adevărul şi dreptatea, pocăinţa şi întoarcerea la o viaţă sfântă cu 900 de ani,
când poporul ales se clătina în respectarea credinţei în Dumnezeu Cel viu. Văzând Ilie atâta
rătăcire de la credinţă a poporului Israel şi atâta orbire şi întunecare, umplându-se de râvnă
dumnezeiască, s-a dus înaintea regelui Ahab şi după ce l-a mustrat pentru nebunia şi idolatria
lui, l-a ameninţat, atât pe el, cât şi pe poporul cel orbit şi înşelat de el, că vor fi pedepsiţi cu
mare pedeapsă de Dumnezeu. Apoi i-a zis: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel înaintea
Căruia slujesc eu; (III Regi 17), nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu” (III Regi
17, 1). Aceasta zicând a plecat dinaintea lui Ahab.

Dar o dată cu cuvântul prorocului s-a încuiat cerul şi s-a făcut secetă trei ani şi şase luni. A
urmat foamete mare, împlinindu-se prorocia lui Moise, care zicea: „Va fi cerul deasupra
capului tău de aramă şi pământul de sub tine de fier”.Dar Bunul Dumnezeu se milostiveşte
totdeauna spre cei păcătoşi şi nu doreşte să-i piardă, căci, când s-a împlinit vremea pedepsei
celei drepte, Dumnezeu a început a-l trage pe Ilie spre milă ca să se roage către Domnul şi cu
cuvântul său să se deschidă cerul spre ploaie.

Apoi a secat pârâul din care bea apă Ilie şi corbii nu-i mai aducea mâncare. Văzându-se
strâmtorat de foame şi sete, a fost trimis de Dumnezeu la Sarepta Sidonului, la o femeie
văduvă şi săracă spre a cunoaşte câtă lipsă este pe pământ din cauza secetei asupra întregului
popor şi astfel să se întoarcă către milă. Prorocul a ascultat porunca lui Dumnezeu şi s-a dus
la acea văduvă să-i ceară de mâncare. Prorocul fiind flămând şi însetat, a zis femeii: „Adu-mi
o bucată de pâine să mănânc şi puţină apă să beau” şi i-a răspuns femeia: „Viu este Domnul
Dumnezeul tău, n-am nici o fărămătură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas şi
puţin undelemn într-un ulcior.

Şi iată, am adunat câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru fiul meu şi
apoi să mâncăm şi să murim!”. Atunci i-a zis Ilie: „Nu te teme, ci du-te fă cum ai zis; dar fă
mai întâi de acolo o turtă pentru mine şi adu-mi-o, iar pentru tine şi fiul tău vei face pe urmă.
Căci aşa a zis Domnul Dumnezeul lui Israel: „Făina din vas nu va scădea şi undelemnul din
ulcior nu se va împuţina, până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!”. „Şi s-a dus ea
şi a făcut aşa cum i-a zis Ilie şi s-a hrănit ea şi el şi casa ei o bucată de vreme. Căci făina din
vas n-a scăzut şi undelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul Domnului grăit prin
gura lui Ilie” (III Regi 17, 10-16).

Apoi s-a îmbolnăvit copilul văduvei şi a murit. Şi a zis văduva către Ilie: „Ce ai avut cu mine
omul lui Dumnezeu! Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori fiul!
Iar Ilie i-a zis: „Dă- mi-l pe fiul tău. Şi-l luă în braţele lui şi l-a suit în foişor unde şedea el şi
l-a pus pe patul său. Apoi a strigat Ilie către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeul meu, fă
să se întoarcă sufletul acestui copil în el. Şi suflând de trei ori peste copil, l-a înviat şi l-a dat
mamei sale zicând: „Iată copilul tău este viu” (III Regi 17, 18).

După această rânduială, Dumnezeu i-a zis lui Ilie: „Mergi şi spune lui Ahab că voi da ploaie
pe pământ”. Ahab s-a smerit şi prorocul Ilie l-a mustrat zicându-i: „Până când veţi şchiopăta
de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi-I Lui, iar dacă zeul Baal este,
urmaţi acestuia” (III Regi 18, 21).

Apoi, pentru a da deplină încredinţare despre închinarea către adevăratul Dumnezeu, cu

învoirea regelui, el face şi o minunată dovadă. Pe muntele Carmel, în faţa întregului Israel,
Ilie a poruncit să-i aducă doi viţei, dintre care unul să fie jertfit de închinătorii lui Baal, iar
celălat jertfit de Ilie adevăratului Dumnezeu şi fiecare să se roage. Şi peste care dintre ei va
reuşi să se pogoare foc din cer peste jertfa sa, aceluia să i se închine, că Dumnezeul care va
răspunde cu foc, acela este Dumnezeu (III Regi 18, 24).

Cei 400 de slujitori al lui Baal şi alţi 450 de preoţi păgâni ai zeiţei Astarte se roagă zadarnic
idolilor să aprindă jertfa lor. În schimb, Ilie singur, pe un jertfelnic a zidit 12 pietre, după
numărul seminţiilor lui Israel, a pus viţelul înjunghiat, s-a rugat, zicând: „Auzi-mă Doamne,
auzi-mă Doamne, ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le
întorci inima la Tine” (III Regi 18, 37).

Foc din cer s-a pogorât şi a mistuit toată jertfa, încât poporul căzând la pământ, a strigat:
„Domnul este Dumnezeu”. Apoi poporul a prins pe prorocii mincinoşi şi i-a ucis la râul
Chişon, iar Ilie suindu-se pe vârful muntelui Carmel, s-a rugat lui Dumnezeu să dea ploaie şi
îndată a venit un vifor mare şi a plouat pe faţa a tot pământul.

După 900 de ani de la acest minunat fapt, Sfântul Proroc Ilie a mai fost văzut cu trupul pe
pământ, tot în chip minunat, pe muntele Taborului, la Schimbarea la Faţă a Mântuitorului
Hristos.

Activitatea Sfântul Proroc Ilie nu a fost încheiată şi nici viaţa pământească sfârşită. Spune
Sfântul Scriptură că înainte de a doua venire a Domnului, marele proroc va veni din nou pe
pământ şi va pregăti calea, gustând moartea trupească. Atunci va fi omorât prorocul de sabia
lui Antihrist, împreună cu Enoh.

Întru acest prisos de har să-l chemăm în ajutorul nostru pe marele proroc Ilie ca să se roage
pentru noi ca să fim feriţi: „de cutremur, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri
şi de războiul cel dintre noi”. Amin.