Preda-Radu 2009 Comunismul

w
w
w
.
t
e
o
l
o
g
i
a
-
s
o
c
i
a
l
a
.
r
o
Rnou Puvon
COMUNISMUL
O roovvi::v v,u:X
Cartea a aprut cu sprijinul Administraiei Fondului
Cultural Naional.
Colecia Universitas
Seria Teologia Socialis, nr. 5
Seria Teologia Socialis este editat de
Rou Cvv (Bucureti)
Cn:i Dvisoi (Paris)
Iovnovo Gnvivi (Viena)
Picu Ocoivu (Craiova)
Rou Pvvo (Cluj-Napoca)
i este promovat de
Institutul Roman de Studii Inter-ortodoxe,
Inter-confesionale i Inter-religioase (INTER),
Cluj-NapocaiSibiuiCraiovaiBucuretiiChiinu
www.inter-institut.ro
www.teologia-sociala.ro
ISBN 978-973-757-274-5
Editor: Vsiiv Gvovov DXcu
Imagine copert: Siiviu Ovvi:z, pictur pe panz (detaliu)
Redactare, tehnoredactare i corectur: S.C. Mvo Pvi: S.R.L.
Editura EIKON
Cluj-Napoca, str. Bucureti, nr. 3A, cod 400138
Redacia: tel.ifax 0364-117246, 0728-084801
E-Mail: edituraeikon@yahoo.com
Web: www.edituraeikon.ro
Difuzare: 0364-117246, 0728-084803
E-Mail: eikondifuzare@yahoo.com
Rnou Puvon
COMUNISMUL
O roovvi::v v,u:X
Cluj-Napoca, 2009
E I K O N
5
CUPRINS
1. Auoumv:um .................................................................
z. Iovvn: comusmu snu o moovu:n:v
v,un:X ........................................................................... z
Totalitarismul i prezumia de noutate ....................................
Modernitatea ca proces de emancipare ................................... 8
nainte de Marx ............................................................................. 6
Marx ................................................................................................ ;z
Dup Marx ..................................................................................... ,
. Rvn:n:vn: uvvou| vuov:nuv I |Xu
nounuv ..........................................................................
Revoluia sau varianta violent a reformei ............................. 1o
Tezele din aprilie sau cum se inventeaz o revoluie ........... 11
Marea Lovitur de Stat din Octombrie .................................. 1z
. Vc:mvv: cumn cn mv:ooX vo:cX ............. 1z;
De la dictatura proletariatului la dictatura partidului
unic ................................................................................................ 11
Revoluia roie armata roie .................................................. 1
Furia ateismului sau materialismul dezlnuit ...................... 1,
De la zeia raiunii la cultul materiei ....................................... 16
Marxism, leninism, stalinism continuitatea terorii .......... 1o
Stalin: invingtor al nazismului .............................................. 16z
Alte ri, aceeai reet ............................................................... 16
. E,vcu: nu 18 .................................................... 1;
Gandirea social versus comunism ......................................... 1;,
Eroziunea comunismului sau efectele umanismului
inuman .......................................................................................... 18;
Cderea comunismului: un moment istoric de graie ......... 1,
6. Dvcosvunuvn: cv vs:v vc:mn
, cv cXXu ......................................................... 1;
Memoria ca tabu ......................................................................... zoo
Spaiul politic ............................................................................... zoz
6
Societatea civil ........................................................................... zo;
Biserica .......................................................................................... z1o
Memorie i viitor ......................................................................... z1;
;. Coonmnuvn: ovmn v:cX n Euuovv .......... z1
Comunismul ca biograe i religie secular.
Complicitatea intelectual ........................................................ zz
Condamnarea crimelor comunismului,
dar nu i a ideologiei lor fondatoare ...................................... zz8
Amnezie versus memorie ......................................................... z
8. Cocuzn: vvvc:u ovvns:n:ou
n uvoou n:vv ................................................... z61
Avxv ............................................................................... z;1
ANEXA 1: Raport privind msurile pentru desinarea
motenirii fostelor sisteme totalitare comuniste
(3 iunie 1996) ............................................................................... z;
ANEXA 2: Rezoluia 1096 (1996) privind msurile
pentru desinarea motenirii fostelor sisteme totalitare
comuniste ..................................................................................... o8
ANEXA 3: Raport privind nevoia de condamnare
internaional a crimelor regimurilor totalitare comuniste
(16 decembrie 2005) ................................................................... 1
ANEXA 4: Rezoluia 1481 (2006) privind necesitatea
condamnrii internaionale a crimelor regimurilor
totalitare comuniste .................................................................... z,
ANEXA 5: Declaraia de la Praga privind contiina
moral european i comunismul (3 iunie 2008) ................. z
ANEXA 6: Rezoluia despre Europa divizat reunit:
Promovarea drepturilor omului i a libertilor civile
in regiunea OSCE in secolul al XXI-lea
Vilnius (iunie 2009) ..................................................................... ,
Bsoounvv s ovx ..................................................
Bibliograe general ...................................................................
Index de nume i termeni .......................................................... 61
n memoria victimelor fericirii comuniste
ARGUMENTUM
1.
11
Cv:v ov rX s- scvis oarecum de la sine, impotriva
planurilor mele curente de lucru, ceea ce are mai multe
explicaii. ntai de toate, apropierea datei care marcheaz
cronologic primele dou decenii de la cderea comunis-
mului a exercitat o presiune benec i insistent. Simpo-
zioanele i conferinele pe tem din ultima vreme la care
am luat parte m-au pus in situaia de m confrunta cu un
orizont tematic vast, deosebit de complex, solicitand com-
petene dintre cele mai diverse, de la analiza politic la is-
toria losoei i de la gandire economic la sociologie. Re-
zultatul principal al acestor dezbateri la care am participat
e ca asculttor, avand multe de invat, e ca vorbitor, a
fost conrmarea unei stri de spirit mai vechi. Este vorba
despre necesitatea resimit mai ales in dialogul cu ti-
nerii vestici din timpul anilor de studii sau cu colegii uni-
versitari occidentali cu care am intrat in contact prin cur-
surile predate ulterior in mai multe ri europene de a
nu lsa tema aceasta la voia intamplrii. Ajungand in Ger-
mania in primii ani de dup 1990, la Leipzig, Stuttgart i
apoi la Heidelberg, prima i cea mai mare surpriz a fost
s constat temperatura istoric total diferit la care triau
contemporanii mei. n ciuda faptului c reunicarea celor
dou ri germane, a Estului cu Vestul, era in toi, comunis-
12
Coruisrui. O roovvi::v v,u:X
mul nu fcea subiectul pasiunii arztoare, motivat ce este
drept tocmai de restauraia neocomunist in curs, pe care
o tiam de la Bucureti. Pentru nemii cu care incercam s
discut pe tema dictaturii comuniste, cderea acesteia era
pur i simplu dovada superioritii sistemului capitalist i
nimic in plus. Fr s contest pan intr-un punct o astfel
de interpretare, ea imi prea i imi pare in continuare in-
sucient. Mai mult, inand cont de numrul victimelor i
de brutalitatea cu care au fost distruse destinele celor din
Europa de Est, reducia la o simpl formul a istoriei cati-
gtorilor, adic a Vestului, apare drept supercial i la ri-
goare lipsit de respect fa de suferina indurat de per-
dani, adic de estici. Mai tarziu, la inceputul anilor 2000,
predand ocazional in Italia, m-am confruntat cu un alt fe-
nomen, mult mai bizar. n mijlocul dealurilor line ale Tos-
canei, inconjurai de viile cu cele mai ranate soiuri, avand
pe mas cele mai sntoase i mai scumpe in acelai timp
ingrediente, de la funghi porcini la parmezanul auriu i de
la uncile de Parma la mancrurile aburinde, abia scoase
din cuptor, emanand arome de salvie i rozmarin ce trezeau
amintiri paradisiace, imbrcai in haine de marc, deose-
bit de stilai i elegani, colegii mei italieni comuniti (ma-
joritari in mediul universitar) sau doar simpatizani (mai
ales doamnele) doreau s m conving de pertinena ofer-
tei lor ideologice i politice. Dar bine, incercam s rspund,
comunismul a produs numai ru! Eu vin dintr-o ar neno-
rocit tocmai de ideologia pe care voi nu vrei sau nu pu-
tei s o inelegei in toat potenialitatea ei malec. No,
no! Aspetta! Ideologul ef m-a luat mai uor explicandu-mi
pe larg, cu rotocoale retorice i sublinieri de care numai
limba italian este in stare, cum st, de fapt, treaba, cum
teoria nu este tot una cu practica, cum esticii nu au ine-
les miezul marxismului, cum comunismul italian este alt-
13
Avourv:ur
ceva decat cel rus, cum trebuie s strangem randurile im-
potriva exploatrii globale, cum, adoptand aa-zisa a treia
cale, socialitii burghezi de azi i-au dat mana cu neolibe-
ralii i au trdat cauza proletariatului, cum... Pe msur ce
seara inainta, aveam din ce in ce mai pregnant sentimen-
tul c m au in plin teatru absurd, c din neglijena (ita-
lian!) a directorului, se joac o pies comunist cu deco-
ruri capitaliste.
Discutand cu ocazia simpozioanelor din ultima vreme
i cu esticii mei, am constatat uimit c nici pentru ace-
tia nu exist un set de chestiuni clare, lipsite de echivoc, in
ceea ce privete comunismul. Dincolo de diversitile etni-
ce, lingvistice i religioase, reectate printre altele in ambi-
ia unora de a nu omologai Europei de Est, ci uneia cen-
trale, adic mai aproape de cea vestic, de unde i lipsa de
solidaritate cu restul esticilor, suntem in plin pluralitate
postcomunist a interpretrilor, mergand de la o extrem
la alta. Astfel, in timp ce letonul sau estonianul vd intr-un
fel perioada comunist, pe care o i consider de ocupaie,
rusul, trind sur place, in chiar rile baltice, sau la Mosco-
va, va incerca mereu s se apere i s aduc aminte, precum
Vladimir Putin in urm cu doar cateva luni, c Armata Roie
a eliberat de fapt acele ri de adevrata ocupaie instaurat
de naziti. Alturi de aceste controverse care in in mod evi-
dent mai puin de trecut, cat de prezent i de refacerea din
temelii a raporturilor dintre foti stpani i foti supui, es-
ticii sunt diferii i din alte puncte de vedere. Dac de pild
polonezul tinde s idealizeze rezistena, amintind pe bun
dreptate rolul jucat de Ioan Paul II i de sindicatul Solida-
ritatea, dar ocultand inexplicabil capitolul mai puin ono-
rabil, dar surprinztor de consistent, al colaboraionismu-
lui, romanul face de la bun inceput gur stingher, tocmai
pentru c ara lui nu are imaginea uneia eroice, cu excepia
14
vrsrii de sange de la nal. Mai exist i categoria esticilor,
deloc redui intelectual sau foti activiti, dimpotriv, care
nu se sesc s fac apologia comunismului prin comparaia
cu dezastrul social care i-a urmat. Acetia se simt chiar con-
rmai de actuala criz nanciar mondial i cheam la un
soi de comunism revisited, ignorand cu bun tiin c pri-
ma lui variant a euat lamentabil nu din cauza politicieni-
lor, ci datorit instruciunilor ideologice de pe ambalaj. Una
peste alta, chiar dac provin din spaiul oarecum unitar al
Europei Centrale i de Est, ecare pare s aib propriul su
comunism i, in consecin, propria exegez a cauzelor c-
derii acestuia i mai ales a efectelor pe termen lung pe care
le presupune. Riscul de a nu inva mai nimic din experien-
a la care ne-a supus fr voie comunismul rezid de aceea
in incapacitatea de a ne pune de acord asupra catorva tr-
sturi in funcie de care s putem judeca nu doar comunis-
mul ca atare, ci mai ales s prevenim orice deriv viitoare
de acest fel. Paginile de fa se doresc o contribuie la arti-
cularea consensului etico-politic a crui lips un estic, dar
i un vestic sensibil la istoria intregii Europe au toate mo-
tivele s o resimt ca nedreapt, dureroas i periculoas.
Al doilea motiv care a declanat scrierea acestei cri es-
te legat de constatarea unui alt fenomen, pe cat de tcut, pe
atat de profund. Este vorba despre amnezia tipic moderni-
tii noastre tardive i care face posibil, printre altele, cri-
za de identitate despre care Europa incepe din ce in ce mai
mult s discute. Un rspuns la aceast criz, amplicat in
ultimele decenii de confruntarea cu pluralismul implicit al
alogenilor devenii conceteni, este apelul la valori. Cum s
vorbeti ins despre valori fr plasarea lor corect in me-
diul care le-a nscut, intreinut i imbogit Or, ceea ce se
poate cu uurin constata este faptul c amneziei culturale
ii corespunde cea politic i in cele din urm cea religioas.
15
Avourv:ur
ntreita amnezie cultural, politic i religioas explic
deriva in care se a nu puini dintre tinerii europeni. Tr-
ind doar intr-un prezent cu caracter absolut, fr rdcini
i fr memorie, fr orientare i fr alte principii decat
cele ale consumului i confortului personal, tanrul de azi
are toate ansele s nu-i mai onoreze datele care il denesc
drept cetean al rii sale i al continentului. Mai mult, da-
c putem vorbi despre o integrare european rapid i fr
diculti, aceasta s-a produs tocmai la nivelul nivelrii am-
nezice, esticii devenind la fel de indoleni identitar precum
vesticii. Accesarea aceluiai imaginar cotidian, concretizat in
aceleiai cantece, lme, mode vestimentare sau jocuri elec-
tronice, face posibil nu doar sub-cultura global indelung
analizat de sociologi, ci in egal msur evaziunea din pro-
pria istorie. Proba in acest sens o ofer raportarea la comu-
nism, tinerele generaii din Frana sau Anglia ind la fel de
ignorante precum cele din Romania, Cehia, fosta Germa-
nie de Est sau Polonia. n ciuda apropierii in timp i a fap-
tului de a putea sta de vorb cu contemporani care l-au cu-
noscut pe propria lor piele, comunismul este o tem foarte
dicil de mijlocit pedagogic. Profesorii de istorie, indiferent
de ciclu, se plang la unison de lipsa unei minime sensibili-
ti pentru suferinele indurate la urma urmelor chiar de p-
rinii sau bunicii tinerilor de azi. Perioada comunist pare
la fel de indeprtat i de abstract, adic la fel de neintere-
sant i lipsit de relevan pentru timpul prezent precum
cel de-al doilea rzboi mondial sau cruciadele. Aceast sta-
re de fapt reprezint o provocare major pentru societi-
le care sunt fundamental construite pe procesul transmite-
rii de la o generaie la alta a unui set de cunotine, repere,
sensibiliti i crezuri. Ce este de fcut Pentru a rmane la
exemplul comunismului, cred c va trebui s se scrie i s
se vorbeasc poate mai mult i mai sistematic despre isto-
16
ria acestuia decat a fost cazul pan acum. n plus, un capi-
tol de istorie recent atat de dureros trebuie fcut accesibil
pe mai multe ci, pornind dinspre prezent spre trecut, de
la realitile vieii noastre in postcomunism la comunism,
de la consumul de azi la privaiunile de ieri, de la confortul
de acum la mizeria de atunci, de la ansele de acum la dic-
tatura din urm cu doar dou decenii. Este probabil singu-
ra metod potrivit dac inem cont de faptul pentru majo-
ritatea tinerilor de azi nu este deloc evident c stilul lor de
via este orice altceva dar nu de la sine ineles, c dac ar
fost nscui cu zece sau douzeci ani mai devreme drumul
lor ar artat cu totul altfel. Poate c trebuie s le spunem
celor mai tineri decat noi c a tri sau nu in comunism nu
este o chestiune de noroc, c in orice epoc te-ai nimeri
trebuie s tii de unde vin cei mai in varst decat tine, cu ce
pre s-a pltit viaa ta actual i ce pre eti eventual chemat
s plteti la randul tu pentru cei de dup tine. Cu riscul
asumat de a repeta locuri comune, este limpede c decitul
de contiin istoric duce la unul de contiin in prezent,
c multe dintre neimplinirile de azi sunt rodul unor datorii
nepltite la vreme sau pan la capt. Cu alte cuvinte, la do-
u decenii de la cderea comunismului, avem nevoie de o
redescoperire i asumare a acestuia tocmai pentru a inva
acele lecii fr de care efortul nostru de a construi un vi-
itor mai bun se transform intr-o nedeclarat fug de tre-
cut. n acest efort de a nu lsa amnezia s in loc de isto-
rie i s falsice astfel proiectul actual de societate dorete
s se inscrie i cartea de fa.
Pe lang aceste motive cu caracter cumva general, un al
treilea, mai puin evident pentru publicul larg, a determinat
scrierea paginilor de mai jos. Am in vedere aici o restan de
ordin teologic. Se pare c deceniile trecute deja de la cderea
comunismului nu au fost suciente pentru o lectur spiritu-
17
Avourv:ur
al complet a acestui capitol de laitate i snenie deopo-
triv. Teologia noastr de coal a evitat cu grij abordarea
subiectului, teme de licen sau doctorat pe marginea expe-
rienei ecleziale in comunism ind date abia de caiva ani in-
coace. Motivele pentru o astfel de rezerv, aat in profund
contradicie cu caracterul anamnetic, adic opus amneziei,
al Bisericii, sunt multiple. n primul rand, obiectiv vorbind,
accesul la arhivele regimului comunist este posibil doar de
puin vreme. Dac transferul de dosare spre Consiliul Nai-
onal pentru Studierea Arhivelor Securitii ( CNSAS) s-a de-
rulat cu poticnelile i rezistenele sistemice tiute, nici memo-
ria arhivistic a Bisericii noastre, la nivel patriarhal, eparhial
sau parohial, nu a fostieste accesibil neingrdit. Dimpotri-
v. Mai curand s-a putut cerceta, cu sincopele documentare
de rigoare, in oricare alte arhive decat in cele bisericeti. i
aici se impune enunarea unei explicaii inand de incapaci-
tatea arhivistic a diriguitorilor Bisericii. Netiind ce pstrea-
z i pzesc, lipsii de cunotine de specialitate, uneori chiar
de simpla curiozitate istoriograc, acetia au blocat pur i
simplu accesul la documente in partea lor covaritoare ne-
catalogate. Cu alte cuvinte, entuziasmul istoricilor, ecleziali
sau profani, s-a izbit de lentoarea i spaimele gardienilor unei
memorii insucient asumate formal i la nivel de coninut in
acelai timp. Mai departe, un alt aspect menit s explice in-
tarzierea tematizrii comunismului de ctre teologia noas-
tr academic este insi continuitatea personal a celor care,
inainte i dup 1989, au condus Biserica. Niciun episcop nu
a riscat confruntarea nemijlocit in oglinda istoriei. Analizei
i-a fost preferat meninerea status quo-ului, aprat printre
altele prin apelul impropriu la autonomie, la sacricii reale
sau inchipuite, la situaii i conjuncturi greu de ineles de
ctre cei care nu au trecut personal prin ele.
18
Pentru ochii lumii, in momentele de autocelebrare, Bise-
rica (in ipostaza ierarhic a acesteia) a apelat la guri pre-
cum cea a vrednicului de pomenire Patriah Justinian ajuns
s livreze forat un alibi generic unei serii intregi de cariere
discutabile. Culmea acestei strategii de justicare public
plasat sub motto-ul Am avut i noi martirii notri!, dup
ce inainte recunoteam c Nu am avut curajul s m mar-
tiri!, a constituit-o invocarea celor care, din motive politi-
ce i religioase, au infundat pucriile regimului comunist
i au fost chiar martiri ai Bisericii in accepiunea ei larg,
cler i popor, ins inociali. Dup ce ani de-a randul du-
p 1989, Patriarhia a amanat lucrarea de adunare a mrtu-
riilor orale ale supravieuitorilor din Biseric ai prigoanei
ateismului de stat, efort denitivat parial, sub forma unui
dicionar de scurte note biograce, abia cu ajutor intercon-
fesional internaional, s-a ajuns ca aceiai mrturisitori ui-
tai s ii arate, mcar i doar din vreme in vreme, utilita-
tea. Numele lor au fost citate pentru a rspunde acuzaiilor
mediatice de tot felul, unele formulate in termenii unui ma-
ximalism moral indoielnic, dar nu au provocat o reecie
eclezial sistematic asupra sensului pedagogiei lui Dum-
nezeu in vremuri tulburi. Campania recent a catorva or-
ganizaii de laici in favoarea recunoaterii calitii mrtu-
risitoare a unor biograi eroice a ascuit sensibilitile i a
avut pan acum drept efect adancirea prpastiei dintre sen-
sul aghiograc ocial i cel larg, Sinodul alegand dup 1990
parc demonstrativ s canonizeze sni din secolele Evului
Mediu tardiv i din modernitatea timpurie, ins nu i din is-
toria recent. n ciuda mrturiilor adunate in volum, a do-
vezilor de via bineplcut lui Dumnezeu, a potenialului
impact misionar, destinele exemplare ale unora precum Mir-
cea Vulcnescu sau Nicolae Steinhardt sunt, i la dou de-
cenii de la cderea comunismului, pur i simplu incomode.
19
Avourv:ur
Omenete vorbind, este cumva de ineles c aceeai ierarhie
(din punct de vedere biologic sau moral, adic indiferent de
varst i de data intrrii in Sinod) care a asistat nepstoare
la impletirea cununilor acestor mrturisitori sau care nu a
fcut nimic pentru memoria lor dup 1989 s nu e inc in
situaia de a canoniza indirect propria laitate, de atunci i
de acum. Marile exemple de eroism civic i duhovnicesc din
perioada dictaturii proletariatului sunt tot atatea oglinzi in
care se privesc fr voie i fr plcere cei care au coabitat
sau chiar colaborat cu anchetatorii acestora. Evident, com-
plexitatea situaiei ne oblig s nuanm percepia de azi i
s nu imprim lumea eclezial in dou categorii etice de-
nitive. Faptul de a nu fost in pucrie, dar de a luptat
in partea aa-zis liber a lagrului pentru propovduirea
Evangheliei, este deopotriv de meritoriu. Nu puini dintre
preoii, protopopii, stareii sau episcopii vremurilor acelea
ar putea oferi la randul lor exemple de abilitate diplomati-
c sau de umilin asumat cu discreie pentru binele Bise-
ricii, oricum ar denit acesta.
inand cont de toate aceste nuane, uneori deosebit de
dicil de armonizat unele cu altele fr s se contrazic, es-
te necesar s facem mcar incepand de acum, la dou dece-
nii distan, o lectur teologic, istoriograc i sistemati-
c, fenomenului comunismului. Motivaia profund a unui
astfel de demers nu rezid, aa cum am sugerat deja, in sim-
pla strategie de justicare sau de aprare a imaginii Biseri-
cii, ca i cum aceasta ar trebui s e preocuparea noastr
exclusiv in raport cu societatea, comportandu-ne astfel
precum clasa politic, ci in caracterul profund antireligi-
os, in mod particular profund anticretin, al comunismului
insui. Mcar i pentru acest lucru teologia, academic sau
nu, este chemat s analizeze un fenomen care s-a dorit un
fel de anti-teologie sau religie atee. Paradoxul este evident:
20
ateismul funciar al comunismului nu l-a impiedicat s-i do-
reasc ocuparea locului religiei, ci dimpotriv. Fenomenul
nu este unic i nici nou. Asemeni tuturor totalitarismelor
care au marcat acest scurt secol XX (Hobsbawm), ideo-
logia comunist a oscilat constant intre combaterea credin-
ei religioase, resimit drept un concurent latent de temut,
i instaurarea propriei viziuni despre lume i via, o viziu-
ne devenit la randul ei, prin propagand i dogmatizare, o
adevrat Ersatzreligion. Tocmai ambiia de a inlocui cre-
dina in transcendent prin credina in realizarea exclusiv
la nivelul materiei face din comunism, asemeni nazismului,
ceva cu totul diferit fa de oricare alt viziune politic, dic-
tatorial sau nu. Varianta bolevic a comunismului, cea ca-
re va oferi in fapt prototipul implementrii istorice a ideo-
logiei societii fr clase, se articuleaz de la bun inceput
in termenii unei alternative soteriologice. Ajuni prin lovi-
tur de stat la putere, eliminand prompt pe cei cu ajutorul
crora au realizat acest lucru, punand monopol inclusiv pe
mesajul public, adic neingduind pluralitatea caracteristic
peisajului politic din interiorul socialismului pre- revoluio-
nar, bolevicii se vor prezenta drept unicii purttori ai ve-
tii celei bune, ai Evangheliei caricaturizate in miezul creia
se aa promisiunea de a inltura total i pentru totdeauna
inegalitile sociale i de a instaura o oranduire in care cla-
sa muncitoare este stpan absolut i necontestat, pute-
rea ei nelimitat ind ins exercitat prin intermediari lipsii
de un mandat real i ca atare exceptand de la orice control
de tip democratic. Formula dictaturii proletariatului este
pan la urm cea mai in msur s deneasc regimul in-
staurat in 1917 in Rusia i apoi in 1945, respectiv 1948, in
mai multe ri est-europene.
Comunismul se preteaz din toate punctele unei anali-
ze social-teologice. Promisiunea comunist nu putea hr-
21
Avourv:ur
nit decat prin apelul implicit la o categorie depind raio-
namentul economic, calculul politic sau evidena statistic.
Chiar dac Lenin se va impotrivi mereu fa de asocierea
marxismului cu oricare form de credin, ceea ce ar in-
semnat relativizarea caracterului tiinic declarat al doc-
trinei, adepii acestuia, rui dar i muli occidentali, se vor
comporta cvasi-religios in raport cu victoriile socialismu-
lui de atunci i de mai tarziu. Adic vor dispui s vad mai
puin realitatea nemijlocit, oricat de hidoas i de contra-
dictorie, i mai curand viitorul pe care aceasta il anuna, ori-
cat de neverosimil. O astfel de gandire pornind de la viitor
spre prezent, de la eshaton spre istorie, de la nal spre ince-
put, este substanial strin unei abordri concrete a datelor
sociale, ceea ce duce inevitabil, mai devreme sau mai tarziu,
la forarea momentului de fa de a mima, minind, idealul
anunat. n aceast logic, nu este de mirare c propaganda,
adic intonarea pe variaiuni innite a crezului proiectat in
viitor, va ine loc de discurs public, va deforma in profunzi-
me percepia clipei istorice i va face imposibil pentru cei
mai muli analiza echilibrat a raportului dintre promisiu-
ne i realitate, dintre teorie i practic. Beia ideologic pe
care o induce acest amestec tare de prezent i viitor expli-
c reacia nemiloas fa de cei lucizi. Dumani ai regimu-
lui vor de fapt toi adversarii imaginarului comunist, opo-
ziia lor reprezentand un act de demitologizare, de rupere
a vrjii, motiv sucient pentru lichidarea lor zic. Aplau-
dand anapoda intre prile unei simfonii a fericirii, aceti
spectatori ai istoriei glorioase a sovietelor erau pur i sim-
plu indezirabili. Pentru c, inainte de a modelat complet
realitatea zic, raporturile de producie sau stilul de via-
, comunismul dorea cu ardoare criminal s se asigure de
adeziunea mental total a cetenilor si devenii supui. Pe
cat realizarea perfeciunii va ins amanat, reportat pen-
22
tru un timp ceva mai incolo, trecerea de la socialism la co-
munism dovedindu-se mai dicil (in poda grabei de a in-
titula partidele la putere in Europa de Est drept comuniste)
decat se credea iniial, pe atat mai denat i mai dispera-
t in fond va reclama politic a propagandei. Or, aceast
imens minciun de stat, susinut in via cu un impresio-
nant aparat represiv i avand la activ costuri umane inima-
ginabile, reclamand din partea subiecilor o adeziune total
i fr rezerve, nici mcar mentale, de unde frica de a spune
ceea ce gandeti i refugiul parial in gluma politic, nu pu-
tea prelungit la innit.
Pentru a inelege capcana pe care i-a intins-o singur,
comunismul ar putea asemnat acelor panouri uriae de
publicitate care, inpte in mijlocul unui camp dezolant, de-
parte de orice urm de civilizaie, promit apariia iminent
pe acelai loc, in poda percepiei actuale sceptice, a unui
ansamblu rezidenial de vis, cu parcuri i cursuri de ap, cu
apartamente pe dou etaje, cu vile bucurandu-se de maxi-
m intimitate, totul, cum altminteri, la preuri mai mult
decat atractive. Glumele puse pe seama inexistentului pe
atunci Radio Yerevan secondate invariabil de formula in
principiu da, ins... sunt sugestive pentru acest mod de
gandire in care promisiunea era prezentat in termenii unei
realiti palpabile, comunismul urmnd s depeasc i de-
pind deja capitalismul, ind n plin curs, dar declarat
nvingtor inainte de a ajunge la linia de sosire. n termeni
sportivi, o intrecere fr fairplay, capitalismul neavand nici
mcar principial ansa de a catiga. n lipsa unui concurent
cu anse egale, comunismul urma s se intreac doar cu si-
ne, de unde i apelul retoric la depirile de plan sau la noile
cifre, neverosimile, de tone la hectar. La nivel de mesaj, aa
cum reclama comercial opereaz cu dorinele de mai bi-
ne ale consumatorilor, tot astfel reclama ideologic a comu-
23
Avourv:ur
nismului prota de ateptrile pentru o via mai bun ale
contemporanilor si. Problema a aprut ins din momentul
in care coninutul reclamei nu se mai regsea deloc in pro-
dus, fericirea promis contrastand dureros cu mizeria coti-
dian. Ducand pan la capt comparaia, cderea regimului
i a promisiunii comunismului poate de aceea s e vzut
drept un gigantic eec publicitar, cel mai mare faliment al
marketingului ideologic de pan acum. Faptul de a ajuns
la scadena unei iluzii intreinute cu fora timp de decenii
poate explica i maniera total surprinztoare, lipsit de vio-
lene, cu excepia Romaniei, a imploziei sistemului in lunile
lui 1989: euforic, fr rezistene notabile din partea autori-
tilor, intr-un ritm ameitor i o atmosfer de srbtoare.
Tot in logica amintit mai sus a unei religii atee, na-
lul aventurii istorice este acompaniat de dezamgirea celor
care au crezut in elul anunat, motiv pentru muli din-
tre acetia s aib fa de tranziie, democraie, parlamen-
tarism, economia de pia sau drepturile omului acea doz
de neincredere bazat pe gnoseologia pitului. Nimeni i
nimic nu mai poate atrage, entuziasma, motiva sau impre-
siona pe cineva care a trit la propriu eecul unui vis colec-
tiv care, fr s devenit realitate decat intr-o foarte mic
msur, avea meritul de a promis totul. Cum promisiu-
nea comunist era o chestiune de timp, de unde i obse-
sia cincinalelor, a limitelor temporale autoimpuse, cderea
acestuia poate prea unora dintre adepii lui pur i simplu
prematur. Altfel spus, comunismului nu i-a fost conce-
dat timp sucient! Dac in scurtul timp avut la dispozi-
ie, ideologia egalitarismului a putut face atatea victime, ne
putem uor imagina de cate ar mai fost nevoie dac ar
rmas la putere, apogeul acesteia ind probabil sinonim cu
extincia propriului corp social, mai puin a nomenclatu-
rii. Exercitand o atracie de tip pseudo-religios, dincolo de
24
argumente, mai ales printre cei care nu au fost nevoii s il
triasc pe propria piele, cderea comunismului inseam-
n la urma urmelor doar amanarea parusiei egalitariste, iar
cultivarea memoriei lui, aa cum vedem c se intampl i
azi sub zidurile Kremlinului, intreine mitul unei epoci de
aur de a crei instaurare denitiv ne desprea la un mo-
ment dat foarte puin.
Dorind s contribuie la articularea unui consens etico-po-
litic, s evite ca amnezia s in locul istoriei i s incuraje-
ze lectura social-teologic a unui fenomen cu implicaii pro-
funde, eseul de fa este structurat in opt capitole inegale ca
dimensiuni i plasate intr-o ordine cronologic, ceea ce nu
face ins din timp criteriul unic al manierei de ordonare a
aspectelor analizate. ncepem aadar drumul nostru herme-
neutic de la insi ideea comunismului citit in cheia unei
moderniti euate. Dincolo de caracterul totalitar indelung
dezbtut, comunismul mai poate vzut i ca o alternativ
la proiectul modernitii liberale, perspectiv care ne poa-
te ajuta s inelegem mai bine fora sa de seducie. Nu este
deloc intampltor c analiza lui Marx fcut fundamentelor
sociale i economice ale capitalismului vest-european de la
mijlocul secolului XIX se baza pe convingerea c toat isto-
ria de pan atunci este in fapt o pregtire pentru emergen-
a noii lumi pe care comunismul avea s o realizeze. Ideea
comunist era corectura esenial adus istoriei lumii i in-
cununarea acesteia deopotriv. Dup acest prim capitol, cel
mai lung in raport cu toate celelalte, al doilea face trecerea
de la idee la realitate i constat contradicia fondatoare a
comunismului istoric in raport cu cel ideologic: organizarea
unor revoluii proletare in ri agrare. Nu doar Rusia de la
1917 era subdezvoltat industrial, avand o structur econo-
mic i social preponderent agrar, ci toate rile est-euro-
25
Avourv:ur
pene se aau pe diferite nivele de insuire a paradigmei mo-
derne. Maniera contrafactual prin care comunismul pleac
de la o idee, ajungand s o pun in practic in medii crora
nu le era de fapt destinat, poate observat cu atat mai bi-
ne in ri neaparinand cercului cultural european precum
China sau Cuba. Urmtorul capitol pune in lumin faptul c,
inainte de a produce oameni fericii, comunismul a produs
oriunde in lume mai ales victime i a ridicat crima la rangul
unei metode politice. Fie doar i o scurt trecere in revist
a datelor istoriograce de care dispunem azi este sucien-
t pentru a inelege c regimul comunist nici nu putea s se
menin decat prin for. Ajuns la guvernare exclusiv pe ci
nedemocratice, prin lovitur de stat, comunismul a ineles
s nu repete greeala partidelor politice anterioare i s ii
asigure monopolul puterii cu man forte. Lipsa de legitimi-
tate, din ce in ce mai evident, va compensat cu excesul
de violen, din ce in ce mai consecvent aplicat, teroarea
roie fcand peste o sut de milioane de victime. Minciuna
originar de a se lupta cu capitalismul in ri agrare, insta-
urarea fricii ca liant social, decimarea propriei baze demo-
grace prin politici privative dintre cele mai alienante, inca-
pacitatea de a inelege mersul lumii, adancirea discrepanei
dintre nomenclatur i populaie, golirea de sens a enunu-
rilor propagandistice devenite dovezi scandate ale faptului
c intre teorie i practic nu mai exista nicio legtur toa-
te acestea, alturi de altele, au dus la implozia din 1989 des-
pre care relateaz capitolul al patrulea. Capitolul cinci se
oprete asupra procesului delicat dar inevitabil al deconspi-
rrii. n centrul acestuia, aa cum ne arat discuiile de la noi
in jurul CNSAS, st intrebarea legat de identitatea clu-
lui i de cea a victimei, rolurile ind nu de puine ori inver-
sate, ceea ce face din deconspirare o chestiune de asumare
(sau nu) a uneia dintre identiti. Sigur, tot aici intalnim fe-
26
nomenul larg al fugii de memorie i de responsabilitate, in-
trebarea dac are un rost deconspirarea alternand retoric cu
chemrile la pacea social realizat prin amnistie general.
Or, prezentul nu are cum s ne uneasc atata vreme cat tre-
cutul este confuz, otrvit, neasumat i nelimpezit. Incomo-
d, deconspirarea este de aceea parte esenial a proiectului
actual i viitor de societate post-totalitar, iar nu o simpl
rfuial cu trecutul. Penultimul capitol continu cumva pe
cel anterior prin faptul de a se concentra asupra tentativelor,
mai mult sau mai puin duse pan la capt, de condamnare
a crimelor comunismului i a ideologiei care le-a fcut po-
sibile. Dilem etic a Europei de azi, chestiunea este la ran-
dul ei mai puin orientat spre trecut, cat mai cu seam spre
prezent i viitor. n loc de concluzie, ultimul capitol schiea-
z mutaiile care fac posibil aciunea devastatoare a religi-
ilor atee de-a lungul secolului XX i ale cror umbre se pot
vedea inclusiv in cel urmtor. Revenind in nal la incadra-
rea social-teologic a comunismului ca modernitate euat
i religie politic, cercul hermeneutic se inchide lsand loc
unor viitoare i necesare adanciri.
nainte de a incepe drumul nostru propriu-zis, cateva cu-
vinte de anticipare a unor ateptri pe care acest eseu nu are
cum s le onoreze din simplu motiv de a nu le avut in ve-
dere. n primul rand, cartea nu se dorete o istorie a comu-
nismului cu toate c nu inceteaz s fac apel la materialul
istoriograc. Este mai curand o schi a ceea ce se numete
istoria unei idei i a efectelor acesteia in realitatea social.
Nu cred c exist un exerciiu intelectual mai potrivit s de-
monteze miturile de orice fel decat analiza genezei acestora.
n general, dac avem un decit inc insucient recuperat
in ultimele dou decenii, acela este al recuperrii contiente
a istoriei politico-culturale a Europei i, ca parte a acesteia,
27
Avourv:ur
a propriei ri. Senzaia de a veni de nicieri i a ne indrep-
ta spre nicieri, pentru a cita o vorb preferat de uea, nu
poate depit decat prin acest efort in care locurile co-
mune ale istoriei ideilor, repovestite i mereu reinterpretate,
pot in cele din urm forma o baz comun de gandire i de
evaluare, un limbaj intelectual i civic, un set de criterii i un
orizont realist de ateptare. n al doilea rand, tratand diferi-
te aspecte ale totalitarismului, sunt contient c se pot spu-
ne i c s-au spus deja lucruri mult mai importante de ctre
autori mult mai competeni decat mine. Povestirea de fa
a ideii comunismului i a consecinelor acesteia nu poate
decat parial, scopul urmrit ind acela de a ptrunde din-
colo de simpla condamnare retoric a comunismului sau de
respingerea la fel de sumar a celor care se impotrivesc aces-
tui gest. Aa cum se vede foarte bine i in cazul altor mari
construcii ideologice, drumul care duce la un anumit nal,
in cazul de fa de-a dreptul dramatic, este esenial pentru
interpretarea fenomenului. Dorina care st la baza acestei
cri, scris avand in minte mai ales pe studenii notri teo-
logi, dar nu numai, este aadar de a mijloci o inelegere cat
mai pe msura complexitii comunismului, un demers la
care ii asociez pe specialitii domeniului citai i pe cititori
deopotriv. Dac Dumnezeu va ingdui, m gandesc s re-
vin oricum asupra temei: 25 sau 30 de ani de la cderea co-
munismului pot tot atatea ocazii de a iei din logica mo-
mentelor festiviste i de a relansa efortul de interpretare i
inelegere. Aa cum se prezint situaia la dou decenii de
la recatigarea posibilitii de a liber, Romania va avea i
de acum inainte nevoie de confruntri periodice i oneste cu
propria istorie, cu slbiciunile de ieri i de azi ale instituii-
lor i oamenilor care ii denesc prolul.
28
Mulumesc pentru ajutor bibliograc, sugestii i mai ales
suport lingvistic lui Dumitru Cotelea, soilor Aniela i Paul
Siladi, lui Nicolae Turcan. Mulumesc mai departe celor ca-
re, persoane i instituii deopotriv, invitandu-m s confe-
reniez pe aceast tem pe parcursul ultimilor ani, m-au pro-
vocat i determinat s scriu paginile de fa, oferindu-mi in
acelai timp acces la bibliotecile lor: Konrad-Adenauer-Stif-
tung (BerliniBucureti), Ingeborg Gabriel (Viena), Institu-
tul Catolic din Paris, Institutul Cultural Roman (Bucuretii
Viena), Klaus Koschorke (Mnchen), Gerhard Kruip (Mai-
nz), Pro Oriente (VienaiLinz), Wilhelm Staudacher (Roma),
Dietmar W. Winkler (Salzburg).
IDEEA:
COMUNISMUL
SAU O MODERNITATE
EUAT
z.
31
Coruisrui sv ,:v vv :vvvui pregtit de revoluia
francez de la nele secolului XVIII i este motenirea seco-
lului XIX ctre cel urmtor. Cand anul acesta marcm impli-
nirea primelor dou decenii de la cderea zidului Berlinului
ar trebui s m contieni de varsta real a uneia dintre cele
mai puternice idei politice a modernitii.
1
Doar la scara unei
genealogii de aproape dou secole putem inelege cu adev-
rat fora de seducie i tenacitatea unei viziuni care, fr s se
numeasc astfel de la bun inceput, a dominat i mai domin
o bun parte a elitei europene i nu numai. Conceput in la-
boratoarele micrilor de emancipare social i politic, f-
cand parte dintre ingredientele nelipsite, chiar dac nu me-
reu explicit, ale revoluiilor care au redesenat treptat harta
ideologic i politic a Europei i ale altor catorva pri de
1
Pentru o introducere general in istoria ideii comuniste vezi succinta
prezentare a lui Ricnvo Pivvs, Communism. A Brief History, Weidenfeld
& Nicholson, London, 2001. Vezi mai departe analiza unui alt specialist al
domeniului unanim recunoscut, Fvois Fuvv:, Le Pass dune illusion.
Essai sur lide communiste au XXe sicle, Robert LaontiCalmann-Levy,
Paris, 1995, in romanete: Trecutul unei iluzii. Eseu despre ideea comu-
nist n secolul XX, trad. E. Marcu, V. Russo, Humanitas, Bucureti, 1996.
Pentru o incadrare a comunismului in istoria gandirii politice a secolului
trecut vezi Cn:i Miiio-Dvisoi, Les Ides politiques au XXme
sicle, Presses Universitaires de France, Paris, 1991, in romanete: Ideile
politice ale secolului XX, trad. V. Boari, Polirom, Iai, 2002.
32
lume
2
, comunismul exprima pan la un punct dezamgirea
c proclamrii libertii, egalitii i fraternitii in 1789 nu
i-au urmat i faptele pe msur, c rsturnarea vechilor ra-
porturi de putere intre plebe i aristocraie se vedea zdr-
nicit de dezvoltarea raporturilor de producie dintre mun-
citori i proprietari caracteristice industrializrii. Mizand
inainte de toate pe exploatarea forei de munc, noua aristo-
craie industrial-capitalist prea s continue i chiar s con-
solideze modelul social ierarhic considerat depit. Contes-
tand ritmul accelerat al industrializrii i preul uman pltit
pentru acesta, comunismul se prola la orizontul inceputului
de secol XIX drept o consistent punere in chestiune a mo-
dernitii ca proiect politic i model de societate. Mai mult,
dac avem in vedere i antimodernismul cultural-religios al
aceleiai epoci, am putea identica dou forme principale
concomitente, devenite in curand rivale. Astfel, in timp ce
antimodernitii (de regul monarhiti, ataai de rolul poli-
tico-eclezial al episcopului Romei, dumani declarai ai no-
ilor liberti civice) contestau modernitatea occidental in
numele paradigmei trecutului, comunitii (acest termen tre-
buie ineles generic, el acoperind iniial curente i tendine
dintre cele mai diverse, inclusiv unele ancorate teologic) o
fceau in numele promisiunii viitorului.
3
Evident, situaia in-
2
ntinderea geograc a ideii comuniste o putem cel mai bine m-
sura in funcie de efectele globale pe care le-a avut anul 1989. Vezi aici
panorama realizat din perspectiva istoriograei cretine la Kius
Koscnovv (Ed.iHg.), Falling Walls. Te Year 1989/90 as a Turning
Point in the History of World Christianity / Einstrzende Mauern. Das Jahr
1989/90 als Epochenjahr in der Geschichte des Weltchristentums (=Studies
in the History of Christianity in the Non-Western World i Studien zur
Auereuropischen Christentumsgeschichte 15), Harrassowitz, Wies-
baden, 2009.
3
Legat de antimodernism, termenul este la fel de plurisemantic precum
insui modernismul contestat. Astfel, putem vorbi despre un antimoder-
33
Iovv
telectual, social i politic a epocii este mult mai nuanat.
Din raiuni de spaiu, am recurs la o simplicare de genul ce-
lei de mai sus pentru a inelege inc de la inceput contextul
mai larg al apariiei comunismului i, fapt esenial, c geneza
acestuia este legat ombilical de modernitate.
To:n:nusmu , vuvzum|n ov ou:n:v
Cum tendina este de a prezenta comunismul, ca oricare
alt exces totalitar, de o manier sui generis, adic in termenii
unei realiti cu totul aparte, rupt de normalitatea anterioa-
r sau de ceea ce era perceput ca atare, avem obligaia de a re-
veni sistematic i insistent la acele trsturi ale istoriei care au
fcut astfel de fenomene posibile. Oricat de monstruoase s-au
dovedit nazismul, comunismul sau fascismul, particularizan-
du-se tocmai prin excesul lor, aceste fenomene cu evident ca-
racter evenimenial au o genez determinat de alte curente,
personaje, idei sau situaii mai puin sau chiar deloc spectacu-
loase. Cu cat ins rezultatul nal, sinergetic am putea spune,
al acestora este mai dramatic, cu atat mai legitim apare ne-
nism politic, exprimat de exemplu in aliana antinapoleonian. Apoi, avem
un antimodernism in teologie, literatur i losoe. Despre disputa legat
de modernitate i modernism in teologia catolic de pild vezi schia is-
toric a lui Cius Avoio, Kleine Geschichte des Modernismus, Herder,
Freiburg, 2007. Vezi apoi Pv:vv Nvuvv, Der Streit um den katholischen
Modernismus, Verlag der Weltreligionen, Frankfurt am MainiLeipzig,
2009. Mai vezi i analiza din perspectiva sociologiei religioase a lui riiv
Poui:, Histoire, dogme et critique dans la crise moderniste, Casterman,
Tournai, 1979. O panoram a rezistenei intelectuale fa de proiectul po-
litic i cultural al modernitii iluministe ofer A:oiv Corvoo,
Les Antimodernes. De Joseph de Maistre Roland Barthes, Gallimard,
Paris, 2005, in romanete: Antimodernii. De la Joseph de Maistre la Roland
Barthes, trad. I. Mavrodin, A. Dinioiu, Art, Bucureti, 2008.
34
cesitatea de a le analiza din perspectiva produsului lor nal
(in)voluntar. Concret, este imposibil s analizezi nazismul fr
a trece in revist calitile i mai ales defectele epocii willhel-
minice sau ale democraiei de la Weimar, punctele slabe care
au permis lui Hitler preluarea puterii in mod legal, incapacita-
tea cronic a diplomaiei occidentale de a prevedea pericolul
inarmrii i de a preintampina declanarea celui de-al doilea
rzboi mondial, crizele sociale i nemulumirile unui prole-
tariat insucient reprezentat politic, resentimentele germani-
lor fa de tratatul de pace de la Versailles din 1919 i dorine-
le necamuate de revan istoric.
4
Mai departe, ascensiunea
lui Mussolini, fost socialist, este de neineles fr complicita-
tea oligarhiei economice italiene, fr administraia decitar
a unui stat care inc nu ii asumase pan la capt propria uni-
tate i, in general, fr slbiciunea sistemului politic patronat
de dinastia de Savoia.
5
Tot astfel, comunismul pare inexplica-
bil dac nu inem cont, cum am sugerat deja, de fondul social
marcat de grave inegaliti al capitalismului european in pli-
n formare sau de disputa din sanul micrii socialiste legat
4
Despre Hitler, vezi una dintre monograile de referin la I Kvvsn,
Hitler, Band 1: 18891936, Band 2: 1936-1945, Deutsche Verlags-Anstalt,
StuttgartiMnchen, 1998, 2000. Vezi ca instrument de lucru i volumul se-
parat realizat de Mv:i Ziiiio (Bearb.), Hitler. Register-Band 1889
1945, Deutsche Verlags-Anstalt, StuttgartiMnchen, 2001.
5
Legat de biograa lui Mussolini, vezi monograa monumental re-
alizat pe durata unei intregi viei de ctre unul dintre experii de mar-
c ai fascismului italian, Rvzo Dv Fviicv, Mussolini il rivoluzionario
(1883-1920), 1964, Mussolini il fascista. I: La conquista del potere 1921-
1925, 1966, Mussolini il fascista. II: Lorganizzazione dello Stato fascista
1925-1929, 1969, Mussolini il duce. I: Gli anni del consenso 1929-1936,
1974, Mussolini il duce. II: Lo Stato totalitario 1936-1940, 1981, Mussolini
lalleato. I/1: LItalia in guerra 1940-1943. Dalla guerra breve alla guerra
lunga, 1990, Mussolini lalleato. I/2: LItalia in guerra 1940-1943. Crisi e
agonia del regime, 1990, Mussolini lalleato. II: La guerra civile 1943-1945,
1997. Toate volumele au aprut la Einaudi, Torino.
35
Iovv
de folosirea forei pentru atingerea scopului politic. Aceast
disput intern a dus in cele din urm la desprinderea gru-
prii adept a rsturnrii violente a ordinii burgheze, in vre-
me ce majoritatea socialitilor, dezbinai la randul lor din va-
rii alte motive, vor miza in continuare pe efectele participrii
la viaa politic democratic.
6
Scopul acestor contextualizri nu este de a banaliza, prin
deconstrucie i eventual prin stabilirea unui raport nemijlo-
cit de cauzalitate, imensul ru produs de totalitarism in toa-
te variantele pe care le-a cunoscut secolul trecut. Important
este aici cu totul altceva i anume scoaterea acestor fenome-
ne extreme din categoria unicitii absolute in care doreau s
se plaseze ele insele. Mesianismul nazist, fascist sau comu-
nist se baza tocmai pe lipsa prezumat de precedent. Ofer-
tele ideologice ale acestor curente erau cu atat mai credibile
i mai convingtoare cu cat aparent nu aveau nimic in co-
mun cu cei fcui responsabili de criza social sau istoric
la care acestea pretindeau c ddeau soluia. Unicitatea se
completa cu radicalismul terapiei propuse. Mesajul politic
totalitar era epifanic, in faa lui neavand altceva mai bun de
fcut, pentru tine i colectivitate, decat s te supui. n ori-
care form a sa de manifestare, totalitarismul promitea un
nou inceput, o nou epoc, un nou stat i un om nou. Fixat
pe aceast noutate radical, discursul totalitar nu putea de
aceea demascat decat prin recursul la precedentele sale, prin
indicarea complexitii factorilor care l-au fcut posibil i de
care a abuzat la un moment dat pentru a ajunge in poziia
actual. Este i motivul pentru care, peste tot unde au luat
puterea, partidele totalitare au rescris imediat i complet is-
toria, au scos capitolele mai puin glorioase i in general pe
6
Pentru geneza comunismului in albia mai larg a socialismului vezi
introducerea sintetic oferit de Vvvv Movi:z, Hvs Lvioiovv,
Sozialismus, BhlauiUTB, Stuttgart, 2008.
36
cele care trimiteau la jocul politic de care au tiut s pro-
te, au eliminat tot ceea ce putea tirbi aura cvasi-religioas
a liderilor lor, au impus noi reguli de limbaj (jargonul tota-
litar este un subiect care merit o analiz aparte) i au con-
struit culise pe msur.
Legat de acest ultim aspect, nu este o noutate constatarea
c toate regimurile autoritare au dorit s vopseasc geamu-
rile realitii in culorile dictate de ideologia lor. Naional- so-
cialismul din Germania a fost dominat estetic de eliminarea
a ceea ce propaganda hitlerist numea dispreuitor entarte-
te Kunst. Ironia istoriei face ca formula aceasta s fost im-
pus cu mult inainte i cu un sens diferit de un autor evreu.
7

Dumnia personal a lui Hitler, la randul su un artist ra-
tat, fa de avangard nu va impiedica ins pe Goebbels, e-
ful propagandei naziste, s cultive relaii intense cu reprezen-
tanii de frunte ai acesteia, mai puin cu evreii i opozanii
regimului, sau pe Gring, eful forelor aeriene i succeso-
rul desemnat al Reichskanzler-ului, s ii alctuiasc, cu pre-
cdere prin furt organizat, o impresionant colecie de art.
Este sugestiv faptul c un proiect care s-a bucurat de aten-
ia constant a Fhrer-ului era tocmai regandirea arhitectu-
ral complet a Berlinului dup planurile lui Speer, adept al
unui stil german inventat ca atare prin suprapunerea ele-
mentelor neogotice peste cele neoclasice i preluarea unor
decoraiuni din Jugendstil. Ne putem face o imagine despre
cum ar putut arta capitala celui de al treilea Reich dup
stilul, proporiile i elementele decorative ale sediului Par-
tidului Naional-Socialist construit de Speer la Nrnberg la
doar caiva metri de tribuna aat in centrul manifestrilor
naziste lmate de Leni Riefenstahl. Fascismul italian al lui
Mussolini reprezint la randul su un capitol de art impo-
7
Vezi Mx Novou, Entartung, Duncker & Humblot, Berlin, Band
1, 1892, Band 2, 1893.
37
Iovv
sibil de ignorat. Dincolo de vestigiile istorice inestimabile ale
unui ora locuit fr intrerupere de milenii, Roma de azi es-
te din punct de vedere urbanistic opera Ducelui in aceeai
msur in care Parisul modern este opera revoluiei hauss-
manniene sub Napoleon III. Inclusiv principala ax care lea-
g Vaticanul de castelul SantAngelo, mereu plin de turiti
i pelerini Via della Conciliazione, construit pentru a mar-
ca semnarea Tratatelor de la Lateran din 1929 intre Sfantul
Scaun i Italia, este o urm in piatr lsat de fascism, la fel
de imposibil de ignorat precum ridicolul Altare della Patria
neoclasicizant din Piazza Venezia al regelui Vittorio Emma-
nuele II, numit ironic de romani maina de scris (it. la mac-
china da scrivere). Mutilat de viziunea comunist, Bucure-
tiul va rmane i el mult vreme de acum inainte in tiparele
create de Ceauescu, sublimate grotesc in construcia fara-
onic a Casei Poporului, un amestec de stiluri imposibil de
identicat ca atare datorit dimensiunilor uriae, peste ca-
re se suprapun neorganic i nu de puine ori la fel de hidos
noile construcii ale epocii post-totalitare. Cu alte cuvinte,
arta plastic, arhitectura, literatura sau muzica, toate for-
mele majore de creaie suport inevitabil pecetea timpului.
Din punct de vedere estetic, acest lucru nu inseamn auto-
mat producii urate sau lipsite de importan. Nu tot ceea
ce se nate sub presiunea unei istorii controversate devine
irelevant odat cu dispariia epocii respective, a momentu-
lui-gazd. Dimpotriv. Memoria artistic o poate completa
pe cea istoric, un monument reuind s in vie amintirea
unei fapte glorioase sau abominabile mai bine i mai preg-
nant decat multe cri la un loc.
Avantajul incadrrii inclusiv din punct de vedere este-
tic a unui curent politic este in economia demonstraiei de
fa evident: dorina de a marca prezena deosebit in isto-
rie subliniaz in cele din urm doar apartenena la aceasta.
38
Altfel spus, nici la nivel de mesaj i cu atat mai puin la acela
al formei, totalitarismul nu poate pretinde c vine din nimic,
c este o noutate absolut, c nu se imprumut sau c nu co-
piaz pur i simplu ceva din ceea ce il precede. Personalita-
tea lui este cauionat de parcursul anterior i reprezint in
cele din urm intruparea a tot ceea ce era mai ru, latent sau
evident, in istoria care l-a fcut, cu voie sau fr voie, posi-
bil. Nscut ind aadar de ctre modernitate, contestand-o
i implinind-o negativ deopotriv, comunismul trebuie pla-
sat in contextul acesteia. Fr s reuit s e cu adevrat
o alternativ la modernitate, comunismul a reuit s o con-
cretizeze in cea mai nefericit form, s ii compromit pan
la urm premisele, aceleiai care, intr-o societate non-tota-
litar, au dat o serie de valori pe care, c suntem sau nu pri-
eteni ai modernitii ca proiect politic i cultural, nu avem
cum s nu le preuim. Asemeni tuturor formelor de totali-
tarism din secolul trecut, comunismul ne arat cat de fragi-
l este construcia modernitii nu doar la nivelul credinei
in raiune, cea care va justica excesele iraionale, ci inclusiv
la nivel cultural, juridic i politic, grbind astfel, drept reac-
ie, consolidarea acelor ancuri de a cror lips de aprare a
protat dictatura i de care la limit mai pot prota i ten-
dinele contestatare de azi i de maine. n alte cuvinte, co-
munismul ne provoac s vedem modernitatea cu ali ochi.
Ce este ins modernitatea
Moovu:n:vn cn vuocvs ov vmncvnuv
Termenul merit toat atenia nu doar datorit im portanei
istorice i anvergurii sale, ci i pentru faptul c, in context ro-
manesc, el este folosit de multe ori de o manier vag, impro-
39
Iovv
prie.
8
n limbaj teologic de pild, prin modernitate, asociat sau
chiar inlocuit cu secularizarea, se inelege tot ceea ce poate
mai ru din punct de vedere spiritual. Cand teologia noas-
tr de coal dorete s sublinieze diferena dintre Rsritul
ortodox i Apusul heterodox, acesta din urm este descris ca
ind secularizat tout court. Problema rezid in faptul c astfel
se sugereaz o judecat de valoare, iar nu se explic o realita-
te social-religioas, secularizarea ca pandant al modernitii
avand conotaii mult mai variate decat sunt majoritatea teo-
logilor notri inclinai s vad.
9
Cat privete uzul termenului
de modernitate in critica literar, de unde i provine de fapt,
acesta este, asemeni celui al postmodernitii, frecvent redus
la un curent estetic i se ine prea puin cont de intreaga lui
incrctur, mai cu seam de natur losoc.
10
Este in cele
din urm soarta mai tuturor termenilor care spun pe nume
unei epoci fr s aib capacitatea de a o i descrie in detaliu.
Nscut din gestul contestatar al forelor ideologice ale
unei Europe occidentale cutand emanciparea politic de
sub inuena Romei, prefaat in acest sens de Reforma lui
8
O punere in pagin a modernitii din punctul de vedere al schimb-
rilor sociale vezi in volumul colectiv editat de S:uv: Hii v: i. (eds.),
Modernity. An Introduction to Modern Societies, Blackwell, Cambridge
(Mass.), 1996.
9
Raportul dintre procesul modernitii i cel al secularizrii este evi-
dent, ins trebuie analizat in toate aspectele acestuia, inclusiv din punctul
de vedere al contribuiei pozitive, chiar dac aceasta este greu de dece-
lat din pietriul mictor al schimbrilor produse, in ceea ce privete l-
murirea raportului dintre autoritatea spiritual i puterea politic. Vezi
in acest sens dou sinteze remarcabile: Rvv Rvroo, Religion et socit
en Europe aux XIXe et XXe sicles. Essai sur la scularisation, Seuil, Paris,
1996, Cnvivs Tviov, A Secular Age, Te Belknap Press of Harvard
University Press, Cambridge (Mass.) etc, 2007.
10
Excepie de la aceast reducie, de cele mai multe ori involuntar,
face de exemplu Aovi Mvio, Modern, modernism, modernitate,
Editura pentru Literatur Universal, Bucureti, 1969.
40
Luther i coroborand mai muli factori, de la noile descope-
riri geograce la cele in domeniul tiinelor exacte, bazat pe
un sistem de drept plasat deasupra categoriilor religios-mo-
rale, postuland libertatea funciar a persoanei umane inclu-
siv sau mai ales atunci cand este vorba despre credina re-
ligioas a acestuia, dand intaietate raiunii asupra credinei
i cultivand experimentul drept prob ultim a realitii
proiectul modernitii in derulare de mai bine de trei secole
i care a ajuns intre timp marca identitar a Europei, dar i
a Americii de Nord, produs de export predilect al lumii ves-
tice, a insemnat inainte de orice o profund ruptur fa de
imaginea asupra lumii dominant religios i politic timp de
un mileniu.
11
Troeltsch formuleaz la nele secolului XIX
astfel esena cezurii introduse de modernitatea iluminist:
Luminile [in sensul Iluminismului, n.n.] sunt inceputul i funda-
mentul perioadei moderne, in sensul culturii i istoriei europene, in
opoziie cu o cultur pan atunci dominat de Biseric [este avut
in vedere mai ales cea catolic, n.n.] i determinat de teologie.
12
11
O punere in pagin a contextului mai larg al naterii modernit-
ii europene gsim la un clasic al domeniului, Pui Hzvo, La crise de
la conscience europenne 1680-1715, Fayard, Paris, 1961, in romanete:
Criza contiinei europene 1680-1715, trad. S. ora, Humanitas, Bucureti,
2007. Mai vezi i panorama istoric, in continuarea celei a lui Hazard, re-
alizat de C. A. Bviv, Te Birth of the Modern World, 1780-1914. Global
Connections and Comparisons, Blackwell, Oxford, 2004. Tot sub semnul
modernitii st i istoria adus la zi a lui Pui Jonso, Modern Times.
A History of the World from the 1920s to 1990s, Weidenfeld & Nicolson,
Londra, 1983 i ediiile urmtoare, in romanete: O istorie a lumii moder-
ne, 1920-2000, trad. L. Schidu, Humanitas, Bucureti, 2005. Pentru ine-
legerea premiselor losoce ale schimbrilor politice din care s-a nscut
ceea ce numim modernitate vezi excelenta tez, aprut iniial in 1959, a
lui Rvinv: Kosviivc, Kritik und Krise. Eine Studie zur Pathogenese
der brgerlichen Welt, 3. Auage, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1973.
12
Evs: Tvovi:scn in Realencyklopdie fr protestantische Teologie
und Kirche, Hinrichs, Leipzig, 1897
3
, Band III, p. 225.
41
Iovv
Rsturnarea criteriilor i a viziunii a fost, cum ne putem
lesne inchipui, de proporii, antrenand practic intreaga e-
stur social. Nu doar raporturile de for dintre autorita-
tea spiritual i puterea politic se vor modica substanial,
ci insi valorile cotidiene vor din ce in ce mai mult citite
in alt cheie, emancipat, tradiiile altfel inelese i formele
de via modicate, diversicate, se va accentua eroziunea
instituional i spiritual, aa cum, drept reacie, vom asis-
ta periodic la adevrate renateri religioase. Pe scurt, istoria
european (i cea american) in totalitatea actorilor ei, de la
oameni la instituii i de la legi la mentaliti, va cunoate un
curs complet nou adic modern.
13
Achiziiile modernitii se plaseaz inevitabil sub sem-
nul ambivalenei. Astfel, nu tot ceea ce avea s e refuzat
ca aparinand lumii medievale intunecate, opus lumini-
lor raiunii, se va dovedi ru, cum nici toate innoirile pro-
puse nu ii vor demonstra fr echivoc utilitatea sau bu-
ntatea. Fr a incerca aici s facem un inventar i cu atat
mai puin o evaluare, cert este c multe dintre caracteris-
ticile modernitii ca epoc, curent ideologic, propunere
cultural, sistem economic sau deziderat politic conduc
la ceea ce noi azi numim standardul modern de via al
omului de la inceput de secol XXI. Lunga list de como-
diti tehnice, formele de organizare social, de asisten
i sprijin, multe dintre acestea avand la baz varianta pro-
fan a principiului ecleziologic al subsidiaritii, faciliti-
le formative, opiunile de realizare personal, libertile i
drepturile fundamentale toate sunt fr indoial achiziii
13
O istorie exemplar, chiar dac uor schematic, a acestor mutaii
din antichitate i pan in modernitate, trecand prin perioada medieva-
l, in mentalul personal i colectiv european ofer volumul colectiv edi-
tat de Pv:vv Dizvincnvv (Hg.), Europische Mentalittsgeschichte.
Hauptthemen in Einzeldarstellungen, 2. durchgesehene und ergnzte
Auage, Alfred Krner, Stuttgart, 2008.
42
menite s garanteze i s susin viaa uman intr-o mani-
er decent mult mai ecient decat modelul social bazat
pe caste, privilegii de sange sau titluri motenite, adic pe
ierarhii imuabile i in general pe o evaluare i eventual
recunoatere a demnitii persoanei umane dup criterii
exterioare acesteia. Inclusiv procesul de emancipare nai-
onal este un produs tipic al epocii moderne, apariia no-
ilor state independente ind traducerea juridic, obinut
de regul prin conict armat, a dezideratului libertii i
al autodeterminrii.
Din punct de vedere ideologic, modernitatea nu a fost
ins modern de la inceput, faptul de a trit i de a mai
tri parial i azi pe baza unei promisiuni neonorate in in-
tregime fcand posibile atitudinile radicale de contestare
precum cea a comunismului sau, recent, aa cum vedem la
toate reuniunile G8 sau G20, a curentelor anarhiste antiglo-
balizante, ecologizante, antinanciare sau pur i simplu an-
ti. Cu riscul de a recurge la locuri comune, st in rea mari-
lor proiecte s cunoasc momente de criz, s se opreasc
sau s se realizeze parial pentru a reluate ulterior i duse
pan la urmtoarea criz etc. Viziunile de orice fel, politi-
ce sau culturale, sunt supuse in mod constant examenului
realitii, gradul de aplicabilitate i de reuit depinzand de
nenumrai factori, nu in ultimul rand de viziunea insi.
n cazul modernitii, bazat pe losoa iluminist, marea
promisiune eraieste emanciparea omului de orice form de
constrangere, inainte de toate religioas. n slujba acestei
emancipri fundamentale modernitatea pune in mod ap-
sat i exclusiv raiunea. Omul nou al modernitii este cel
raional. n numele raiunii, ridicat de revoluionarii fran-
cezi la rangul de zei i avand un cult propriu, sunt comi-
se cele mai iraionale fapte, de la crimele politice in mas
la asasinatele sistematice in randurile revoluionarilor de
43
Iovv
la 1789.
14
n mod decisiv, modernitatea ii face intrarea in
istorie pe un val de sange, fapt vizibil nu doar in raporturile
de clas, ci mai ales in raportul cu religia, in ipostaza ei in-
stituional i cultural. Totul decurge aici in termenii unei
raiuni furioase, rzbuntoare i hrpree, laicitatea insta-
urat in Frana anticipand del ateismul insangerat din -
rile ocupate mai tarziu de comunism, paralela dintre cele
dou forme de totalitarism ind mai mult decat intemeia-
t. Agresivitatea laicist la franaise avea s se continuie,
cu scurte etape de acalmie, pan la inceputul secolului XX,
legea din 1905 instaurand un regim strict de separare intre
Biseric (generic vorbind) i stat, dar i de limitare a in-
terveniei statului in chestiunile religioase.
15
Pe acest fun-
dal al raiunii devenite sinonim cu anti-religiozitatea, nu
14
Despre crimele revoluionare vezi Dvio Aovvss, Te terror.
Civil war in the French Revolution, Little & Brown, London, 2005. Asemeni
terorii sovietice, i cea francez se traduce intai de toate prin transforma-
rea justiiei in anticamer a eafodului. Vezi aici de exemplu G. Lv6:vv
(ed.), Mmoires et souvenirs sur la Rvolution et lEmpire, Publis avec
des documents indits Le tribunal rvolutionnaire (1793-1795), Perrin,
Paris, 1947. i tot asemeni revoluiei bolevice, prezentate ulterior ca ex-
presie a voinei maselor, nici cea de la 1789 nu a ezitat s ii distrug pro-
priii ceteni care erau de alt prere. Vezi aici cazul de rezisten civil
documentat de Aii Gvvvo, Par principe dhumanit .... La terreur et
la Vende, Fayard, Paris, 1999. Vezi i studiul de caz, de dat mai veche,
despre politica religioas a noii puteri revoluionare, J. Giivvo, Les
cultes sous la terreur en Loir-et-Cher (1792-1795), Grande Impr. de Blois,
Blois, 1928. Vezi analiza principiilor terorismului revoluionar la P:vicv
Guvirrvv, La politique de la terreur. Essai sur la violence rvolutionnaire
1789-1794, Fayard, Paris, 2000.
15
Vezi aici prezentarea evenimentelor inainte i dup 1905 in cartea
scris antrenant a lui Jv Svviiii, Quand les catholiques taient hors
la loi, Perrin, Paris, 2005. Dezbaterile politice care au precedat adopta-
rea legii din 1905 sunt sintetizate pe baza documentelor din epoc de
Jv-Pui Sco:, Ltat chez lui, lglise chez elle. Comprendre la loi de
1905, Seuil, Paris, 2005.
44
este de mirare c reacia eclezial, de orice confesiune, la
modernitatea politic a trecut prin toate etapele, de la refuz
total la acomodare, a costat viei i a marcat negativ tezau-
rul cultural de inspiraie cretin al majoritii rilor Oc-
cidentului european.
16
Una peste alta, aa cum remarca i
Habermas, ceea ce ar trebuit s e marca identitar pozi-
tiv a modernitii, raiunea, devine defectul ei cel mai evi-
dent.
17
Sau, cu un paradox, provocarea major la adresa mo-
dernitii o constituie modernitatea insi. Este un motiv in
plus de a vedea proiectul modernitii in continu micare,
el neind nici pe departe terminat sau desvarit, momen-
tul totalitarismului, cu care imparte iraionalitatea sau mai
bine zis credina in raiune, ind el insui o dovad a lip-
sei de infailibilitate i a urgenei unor corecturi din mers.
Acestea sunt cu atat mai necesare cu cat, neoperate la timp,
modernitatea risc s devin propria ei caricatur i valori-
le fundamentale de la care a pornit, precum libertatea sau
raionalitatea, s se transforme in opusul lor.
18

Din punct de vedere social, aceeai modernitate a coincis
cu o perioad de dezvoltare tehnic intr-un ritm de o inten-
16
O trecere in revist a coliziuniiiintalnirii Cretinismului cu moder-
nitatea ofer de pild primul volum dintr-o serie de patru coordonat de
Giovi Fiiovro i dedicat spectrului mai larg religios: Diviv
Mvozzi (a cura di), Le religioni e il mondo moderno, I: Cristianesimo,
Einaudi, Torino, 2008. Ortodoxiei ii sunt dedicate dou capitole (pp. 68-84
i 296-324).
17
Vezi Juvov Hnvvrs, Ein Bewusstsein von dem, was fehlt, Neue
Zricher Zeitung (10. Februar 2007). Textul articolului poate gsit i on
line la adresa http:iiwww.nzz.chi2007i02i10iliiarticleEVB7X.html, ac-
cesat in 16 noiembrie 2008.
18
Decitul de modernitate al modernitii iluministe, concretizat mai
ales in folosirea libertii fr discernmant, adic de o manier anti-ilu-
minist (obscur, am zice!), st in centrul criticii, publicate in 1947, a lui
Mx Hovnvirvv, Tnvooov W. Aoovo, Dialektik der Aufklrung.
Philosophische Fragmente, 17. Auage, Fischer, Frankfurt am Main, 2008.
45
Iovv
sitate necunoscut pan atunci. Acumulrile secolelor pre-
cedente, de la cele geograce la instituiile bancare sau bur-
sele de mrfuri i de la descoperirea de noi culturi agricole la
folosirea unei palete lrgite de resurse naturale, toate au con-
tribuit la debutul mai mult decat promitor al modernit-
ii. Aparent, se anuna o istorie victorioas, emanciparea de
sub controlul politico-economic al Bisericii (generic vorbind)
i al statului feudal trebuind s se traduc nemijlocit intr-un
proiect de societate avansat, in orice caz mai drept decat or-
dinea social contestat. Aa cum am sugerat deja mai sus,
cu oricate avantaje tiinice i tehnice a pornit la drum mo-
dernitatea, un element va continua s ii aduc aminte aces-
teia de unde vine, c nu este altceva decat continuarea, e i
doar parial, in alte condiii, a cadrului social anterior. Este
vorba despre statutul i valoarea capitalului uman. Nu doar
imaginea asupra lumii s-a schimbat radical, ci insi lumea:
agricultura nu mai este unica surs de bogie i nici ranii
o clas muncitoare stabil, legat de teren, industrializarea
traduce in bani ceea ce oamenii de tiin descoper, se for-
meaz noi raporturi de munc, oraele sunt acum popula-
te nu doar de meseriai trind de pe urma manufacturii lor
nemijlocite, ci de din ce in ce mai muli oameni depinzand
complet i fr alternative de fabricile mari ale noii burghezii
economice. Complexitatea relaiilor sociale crete exponen-
ial cu acumularea material. Cu toate acestea, in ciuda pro-
misiunilor revoluionare i a bunei intenii, ritmul dezvoltrii
macroeconomice nu este mai deloc corelat cu acela al buns-
trii personale i colective a celor care erau la baza progresu-
lui i constituiau in fapt materia ei prim cea mai valoroas.
Altfel spus, fr a intra in detalii istoriograce, modernita-
tea emergent reclama i in domeniul gandirii economice o
schimbare de paradigm prin care complexitatea schimbului
de mrfuri i a relaiilor de producie s reecte complexitatea
46
noilor raporturi sociale.
19
Lipsa corelrii dintre diferitele tipuri
de reforme i innoiri, de la cea a statului de drept la articularea
unei nou spaiu public, fcea posibil imaginea contradictorie a
unei moderniti ingreunate de restanele premodernitii. Or,
tocmai din aceast inconsecven de ordin economic, juridic,
politic, cultural i ideologic, se vor hrni curentele i tendine-
le reclamand imbuntirea radical a proiectului modern de
societate, majoritatea dintre acestea intrand, mai devreme sau
mai tarziu, in bazinul socialismuluii comunismului.
n:v ov Mnux
Curentele i tendinele care se subsumeaz generic ideii
comuniste inainte de momentul decisiv reprezentat de
Marx, fr a comuniste in sensul strict politic, arat o di-
19
nceputul in aceast direcie il constituie evident tratatul publicat in
1776 de Adam Smith, An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth
of Nations, in romanete: Avuia naiunilor: cercetare asupra naturii i ca-
uzele ei, vol. I-II, trad. Al. Hallunga, Editura Academiei Republicii Populare
Romane, Bucureti, 1962-1965. O concis i clar introducere in lectu-
ra acestei opere epocale ofer de exemplu, intr-un stil inconfundabil, P. J.
ORouvv, On Te Wealth of Nations, Grove Press, New York, 2007. Ca
un rspuns peste secole la Smith i la toi cei care se intreab asupra ori-
ginii srciei i a bogiei poate citit i analiza nu mai puin pasionan-
t a lui Dvio S. Lovs, Te Wealth and Poverty of Nations. Why Some
Are So Rich and Some So Poor, W.W. Norton & Company, New York, 1998.
Un tratat deja clasic, normativ de peste jumtate de secol, imbinand date
de istorie i analiz economic, il reprezint monumentala carte cu un ti-
tlu cat se poate de simplu, Pui A. Sruviso, Wiiiir D. Novonus,
Economics, McGraw-HilliIrwin, New York, 2005 (sau ediii mai recente).
Actuala criz nanciar mondial se traduce deja, printre altele, in relu-
area dezbaterii asupra fundamentelor economiei moderne i are, pentru
moment, un nal deschis.
47
Iovv
versitate derutant. nainte de a le trece in revist, s nu ui-
tm c ideea comunist, adic a unei societi avand bunu-
rile in comun (de unde i numele) sau cel puin cu un grad
ridicat de bunstare i dreptate, este originat cu multe se-
cole inaintea articulrii ideologiei comuniste ca atare.
20
n-
si propaganda de partid inea s sublinieze faptul, fr a
contient de paradoxul pe care il crea astfel, c idealul co-
munist este cel mai inalt pe care il poate avea umanitatea,
ceva cu totul nou, dar corespunzand unei dorine a aceleiai
umaniti manifestate de-a lungul timpului. Paradoxul origi-
nii comunismului era cat se poate de clar: pe cat de nou, pe
atat de vechi, idealul comunist intrupa contiina istoric a
omului aat de secole pe drumul emanciprii i reprezenta
in egal msur rspunsul la inconsecvena major a moder-
nitii. n aceast optic a noutii ca rspuns nal la o cu-
tare de durat, istoriile comunismului politic incep invaria-
bil cu punerea in pagin a momentelor de dinainte de Marx.
Astfel, un prim topos clasic al drumului umanitii culmi-
nand in necesitatea istoric a comunismului istoric il repre-
zint Grecia antic, spaiul politico-geograc unde de fapt
s-a recunoscut pentru prima dat in lume proprietatea pri-
vat asupra terenului i unde acesta fcea obiectul tranzaci-
ilor comerciale.
21
Nu este de mirare c intr-o astfel de socie-
20
Majoritatea introducerilor de dicionar, dar nu numai, ofer trimi-
terile principale la izvoarele evoluiei ideii de bunuri comune sau socie-
tate egalitarist, cu accentele puse de ecare autor in parte. Vezi cu titlu
exemplar Hviru: Fiviscnvv, AvvXo HovvX:n, Kommunismus, in
Gvvnvo Muiivv v: i. (Hg.), Teologische Realenzyklopdie, Walter
de Gruyter, BerliniNew York, 1990, Band XIX, pp. 402-413. Vezi i edi-
ia in roman a Enciclopediei Blackwell a gndirii politice, coord. Dvio
Miiivv, trad. D. Stoianovici, Humanitas, Bucureti, 2000, pp. 118 .u.
21
O privire de ansamblu asupra dinamicii economice a Greciei an-
tice, mai ales in perioada ei clasic, gsim de exemplu la R. J. Hovvvv,
Trade and Industry in Classical Greece, Tames & Hudson, Londra, 1979.
48
tate construit pe raporturi stricte de proprietate s-a nscut
i ideea unei alternative, a colectivitii fr clase, egalitar,
avand acces neingrdit la resurse considerate bunuri comu-
ne. Un contemporan al lui Homer, Hesiod, exprim in Munci
i zile viziunea unei epoci de aur in care oamenii nu sunt
animai doar de dorina pguboas dup catig. Mai concret
este Platon in Republica sa (cartea a V-a), atunci cand il la-
s pe Socrate s se intrebe retoric:
Nu este [rul] urmarea faptului c cetenii nu folosesc toi cuvin-
te precum al meu i nu [este] al meu
22
Platon propune limitarea dreptului la proprietate i chiar
interzicerea acestuia in cazul conductorilor, argumentand
cat se poate de modern c avand proprieti, deciziile aces-
tora risc s e viciate, adic pot intra in conict de intere-
se. Viziunea lui Platon nu se reduce ins la atat, el pledand
nu doar pentru un aparent egalitarism, imposibil atata vre-
me cat structurile ierarhice se perpetueaz, dar ajunge la
concluzia c, pentru a iei din cercul vicios al schimburilor
comerciale care intunec minile supuilor i ale conduc-
torilor acestora deopotriv, statul ideal trebuie s e autar-
hic, s ii e sucient siei, complet inchis, izolat de restul
lumii. Fr s insistm aici asupra tuturor consecinelor uto-
piei platoniciene, indelung comentate de exegeza losoc
i de cea a tiinelor sociale, reinem un aspect fundamen-
tal pentru scurta noastr cltorie in istoria ideii comuniste
(in sensul deja precizat, nelegat adic de partidele moderne
numite astfel): alternativa la defectele evidente ale unei soci-
eti de consum i bazate de aceea pe inegaliti direct pro-
porionale cu volumul bunurilor consumate este formulat
de la inceput in termeni radicali. Dorina de dreptate risc s
22
Pi:o, Der Staat, Neu bersetzt (...) von Otto Apelt, unvernder-
ter Nachdruck, Felix Meiner, Hamburg, 1998
1923
, p. 195.
49
Iovv
justice abuzul in chiar numele acesteia. Corecturile aduse
unui sistem resimit ca ind nedrept par s aib numai atunci
sori de izband, s e aplicate, doar dac sunt promovate in
termenii unei rupturi sau ai unei revoluii. ndreptarea so-
cietii intr astfel in categoria actelor eroice reclamand -
guri pe msur. Calea totalitarismului in numele binelui es-
te deschis. n ciuda umanismului su, Platon propune nici
mai mult nici mai puin decat un model totalitar de societa-
te, similitudinile dintre autarhia Republicii sale i ambiiile
economiei planicate de stat ind doar unul dintre motivele
pentru a citi cu atenie maxim o oper nu intampltor in-
suit de teoreticienii comunismului politic de mai tarziu.
23

Un alt topos frecvent invocat i la fel de des rstlmcit
il reprezint modelul vieii comunitare al primelor genera-
ii cretine. Faptele Apostolilor (2, 44-45 i 4, 32-35) descriu
astfel starea de spirit i practica Bisericii primare:
(...) Iar toi cei ce au crezut erau laolalt i aveau toate indeobte.
i ii vindeau pmantul i bunurile i le impreau tuturor, du-
p cum avea nevoie ecare. (...) Iar inima i suetul mulimii ce-
lor ce au crezut erau una, i nici unul nu zicea c este al su ceva
din averea sa, ci toate le erau de obte. i cu mare putere ddeau
apostolii mrturie despre nvierea Domnului Iisus Hristos i ma-
re har era peste ei toi. i nimeni intre ei nu era lipsit, pentru c
toi cai aveau arini sau case le vindeau i aduceau preul celor
vandute i-l puneau la picioarele apostolilor. i se imprea ec-
ruia dup cum avea nevoie.
Identicarea in acest mod de via i credin originea
unui comunism avant la lettre, in sensul ideologiei politice,
23
Vezi aici cunoscuta critic genealogic de la Platon la Marx a lui
Kvi Povvvv, Te Open Society and Its Enemies, I: Plato, II: Hegel & Marx,
Routledge and Kegan Paul, Londra, 1957, in romanete: Societatea deschis
i dumanii ei, vol. I-II, trad. D. Stoianovici, Humanitas, Bucureti, 1992.
Teza lui Popper este c Platon nu se arat, in Republica sa, superior din
punct de vedere moral totalitarismului, ci se a pe acelai nivel cu acesta.
50
este profund problematic din mai multe motive. n primul
rand, stabilirea unei relaii genealogice intre comunismul
originar cretin i comunismul ideologic face parte dintr-o
lectur reducionist a intregului mesaj evanghelic, Mantu-
itorul Hristos ind prezentat ca un lider social i mai puin
sau chiar deloc drept ceea ce El este de fapt. Dimensiunea
religioas propriu-zis, soteriologic, este ignorat cu bun
tiin, pus intre paranteze. n al doilea rand, argumentand
chiar cu logica teoreticienilor comunismului, comunitatea
cretin a primelor generaii nu era una de producie, ci de
consum, ea avand drept scop facerea de bine din iubire prin
eliberarea de un surplus material, iar nicidecum emancipa-
rea omului din raportul su fundamental, intervenit odat cu
cderea in pcat, dintre hran i sudoarea funii, dintre ne-
cesitate i munc (cf. Facere 3, 17-19). Altminteri, cuvintele
Mantuitorului potrivit crora El insui muncete (cf. Ioan 9,
4) sau insistena Apostolului Pavel de a nu incuraja lenea sau
srcia ca urmare a acesteia (cf. 2 Tesalonicieni 3, 6-8, 11),
de unde se vede c buntatea cretin atrgea inc de atunci
manifestri asistenialiste, nu ar mai avea niciun sens. Eto-
sul muncii este constant reprezentat in textele scripturisti-
ce i ulterior in cele patristice. n al treilea rand, trind du-
p propriul lor model comunitar, cretinii nu contest astfel
raporturile sociale existente, adic nu fac din modul lor de
via inceputul unei micri de revoluie. Dovad c ii pl-
tesc drile i se conformeaz legilor, slujesc in armat i se
prezint la reuniunile publice. Dac ar avut o alt pozi-
ie, cretinii ar contrazis insi secularizarea introdus de
Mantuitorul prin distincia fr rest intre cele ale lui Dum-
nezeu i cele ale cezarului, adic ale politicii profane.
24
Altfel
spus, adepii comunismului cretin ignor datele teologice
24
n ceea ce privete secularizarea evanghelic prin distincie, opu-
s celei moderne prin suprimare, vezi mai multe detalii la Rou Pvvo,
51
Iovv
i sociologice denitorii ale Bisericii in primele ei decenii de
existen istoric i de dup aceea.
25
n ne, prin omologa-
rea supercial a comunitarismului cretin cu comunismul
modern se uit faptul esenial c avem aici un model de co-
munitate eclezial, adic trind intr-o tensiune eshatologic,
mai pronunat la primele generaii, in virtutea creia acu-
mularea material devenise relativ, iar nicidecum rea prin
sine. Cum vor sublinia i Snii Prini din secolele urm-
toare, interpretand Evanghelia i nuanand ateptrile esha-
tologice, aa cum o face Sfantul Ioan Gur de Aur de pild,
nu bogia ca atare este problema, ci mentalitatea bogatu-
lui, nu existena prosperitii este o piedic in calea mantu-
irii, ci egoismul care apare la cei indestulai.
26
Trebuie aici s zbovim asupra unui aspect fundamen-
tal diferit fa de viziunea marxist antagonic, sintetiza-
Parteneriatul social dintre stat i cultele religioase. Marginalii la un pro-
iect actual de lege, Tabor III, 5 (2009), pp. 19-33.
25
O reconstituire a portretului sociologic al primelor generaii cretine
gsim de exemplu la Gvvo Tnvissv, Soziologie der Jesusbewegung. Ein
Beitrag zur Entstehungsgeschichte des Urchristentums, 7. Au., Chr. Kaiser,
Gtersloh, 1997. Vezi de acelai autor i Die Religion der ersten Christen.
Eine Teorie des Urchristentums, 3. Au., Chr. Kaiser, Gtersloh, 2003.
Legat de raportul dintre bogie i srcie reectat in scrierile primilor au-
tori cretini vezi Mvi Gvzi Mv (a cura di), Richezza e povert
nel cristianesimo primitivo, III edizione, Citt Nuova, Roma, 1998.
26
Despre aceast gur central a criticii sociale cretine din seco-
lul IV vezi introducerea lui Ruooir BvXoiv, Johannes Chrysostomus.
Bischof, Reformer, Mrtyrer, Kohlhammer, Stuttgart, 1999. Un capitol su-
gestiv pentru maniera de a vedea chestiunea srciei, dar i pe cea a milos-
teniei, il reprezint corespondena dintre Ioan Gur de Aur i Olimpiada,
o foarte bogat vduv a epocii devenit diaconi. Vezi aici volumul edi-
tat de Io I. IcX iv, Sfntul Ioan Gur de Aur, Cuvioasa Olimpiada
diaconia, O via o prietenie o coresponden, Deisis, Sibiu, 1997.
Mai vezi i traducerea biograei inspirate scrise de romancierul Vivoii
Gnvovoniu, Gur de Aur atletul lui Hristos, trad. Maria-Cornelia Ic
jr, Deisis, Sibiu, 2004.
52
t in formula luptei de clas, i anume asupra faptului c
oricat critic Snii Prini bogia i pe bogai i oricat
condamn srcia i ii deplang pe cei sraci, niciodat nu
apeleaz la soluia de tip comunist, revoluionar, de a ii
deposeda de bunuri pe unii i a le da celorlali. Critica lor
social nu eueaz in haiducism sau anomie, nici nu jus-
tic abuzul, interdicia veterotestamentar de a nu fura
obiectele altuia sau de a nu te bucura de cele care nu ii
aparin (cf. Ieirea 20, 2-17, Deuteronom 5, 6-21) funcio-
nand deplin. Idealul comunitii bunurilor nu se realizea-
z nici prin folosirea forei, nici impotriva voinei propri-
etarilor i nici prin eludarea legii. Renunarea de bun voie
i milostenia, adic tot atatea acte de jertf personal, r-
man singurele forme de echilibrare a raporturilor sociale
afectate de imprirea inegal a bunstrii. n faa inechi-
tii sociale, soluia patristic, in bun continuitate cu cea
biblic, rezid in intrirea contiinei eshatologice potrivit
creia, in ordinea nal voit de Dumnezeu, ceea ce no-
u ne apare ca ind scandalos i nedrept este repus in f-
gaul su normal. Cu alte cuvinte, consecine nemijlocite
ale cderii in pcat a omului, injustiia i srcia nu pot
rezolvate complet i denitiv in planul lumii create. Doar
transgurarea omului i a creaiei poate anula consecin-
ele intrrii coruptibilitii in natur. Pan atunci, Snii
Prini cultiv i recomand un realism spiritual. Astfel,
pledand pentru dreptate i solidaritate, contieni de limi-
tele omului, se implic in ceea ce noi am numi azi proiec-
te sociale, precum Vasiliada Sfantului Vasile cel Mare, dar
nu abandoneaz ndejdea eshatologic in orizontul creia
contradiciile umane ii vor gsi linitea pentru totdeauna.
Aceast gandire social antinomic care se exprim f-
r echivoc i neincetat impotriva nedreptii dar mizeaz
pe rezolvarea denitiv a acesteia exclusiv in plan spiritu-
53
Iovv
al o exprim de pild acelai Ioan Gur de Aur intr-una
dintre omiliile (comentariile) la pilda bogatului nemilos-
tiv i a sracului Lazr (cf. Luca 16, 19-31). Merit s ne
oprim ceva mai mult, citand, asupra manierei in care ma-
rele predicator pune fa in fa paradigma bogiei i cea
a srciei, ilustrand astfel amintita diferen radical fa
de lupta de clas caracteristic marxismului ideologic i
apoi comunismului politic:
(...) de obicei nimic nu ii smintete i nu ii tulbur pe cei muli
ca faptul c unii bogai, trind in rutate, se bucur de mult
bunstare in vreme ce unii drepi, vieuind imbuntit, ajung
la cea mai de pe urm srcie i sufer alte nenumrate crunte
urmri ale srciei. Pilda aceasta, ins, poate aduce leacuri po-
trivite, pe cei bogai inelepindu-i, iar pe cei sraci mangain-
du-i, pe bogai invandu-i s nu cugete seme, iar pe cei sraci
mangaindu-i in starea lor de acum, pe bogai induplecandu-i s
nu se ingamfe dac ri ind nu dau seama aici, indc dincolo
ii ateapt pedeapsa cea mai crunt, iar pe sraci indemnandu-i
s nu se tulbure de bunstarea altora, nici s nu socoat c nu
sunt de la Pronie cele ce ni se intampl, cand aici dreptul sufe-
r, iar omul ru i spurcat se bucur de bunstarea necurmat.
C amandoi ii vor primi rsplata dup vrednicie: unul cununi-
le rbdrii i ale brbiei, iar cellalt pedepsele rutii. Aceas-
t pild s v-o infiai, atat bogaii cat i sracii [astfel]: bogaii
pe pereii casei voastre, iar sracii pe pereii cugetului i dac
o va terge candva uitarea, zugrvii-o iari prin aducerea amin-
te. Ba i voi, bogaii, s v-o scriei mai ales in cuget, i neincetat
s o avei in gand, i v va coal i temei a toat losoa [in-
elepciunea]: c de o vom avea mereu inscris in cuget, nici bu-
curiile acestei viei nu vor putea s ne ingamfe, nici intristrile
ei nu vor putea s ne doboare, ci le vom privi atat pe unele cat
i pe celelalte intocmai ca pe zugrvelile de pe perei. C vzand
un bogat i un srac infiai pe perei, nici pe primul nu-l piz-
muim, nici pe cellalt nu-l dispreuim, cci ceea ce vedem sunt
umbr, nu adevr. La fel, pricepand natura bogiei i a srci-
ei, a slavei i a necinstei, a tuturor celor strlucitoare i a celor
aductoare de mahnire din aceast lume, ne vom elibera de toa-
54
t tulburarea nscut in noi din pricina lor. Pentru c toate aces-
tea sunt mai amgitoare decat umbra, iar pe omul inalt i nobil
la suet nimic din cele strlucite i slvite nu-l poate semei, aa
cum nimic din cele umile i demne de lepdat nu-l poate adu-
ce la dezndejde.
27
Tema justiiei sociale strbate in continuare ca un r ro-
u toat istoria Cretinismului, rsritean i apusean deo-
potriv. Concret, raportul dintre bogie i mantuire, dintre
material i spiritual rmane un punct central al teologiei pa-
tristice, ins este abordat de maniere diferite, ceea ce arat
un pluralism sntos in interiorul Bisericii i demonstreaz
c Evanghelia nu poate deturnat prin transformarea ei in
program politic, e acesta i in slujba dezmoteniilor soar-
tei. Legat de diversitatea opiniilor, iat un exemplu sugestiv:
dac Ambrozie al Milanului susinea formula unei viei co-
munitariste, cu accesul comun la bunuri, motiv pentru el s
dezvolte, in prelungirea i reinterpretarea lui Cicero din De
o ciis, o adevrat teologie a obligaiilor sugestiv i pentru
epoca noastr a drepturilor
28
, Augustin se resemna in De ci-
vitate Dei indicand c o societate fr raporturi de propri-
etate nu exist decat in ceruri, motiv sucient pentru a de-
plasa sensul norocului sau al fericirii din sfera acumulrii i
s o pun in relaie cu un Dumnezeu personal i milostiv. n
fapt, tema fericirii spirituale, independente de stadiul mate-
rial, va recurent in teologia cretin i va reprezenta una
dintre punile de legtur i continuitate cu losoa antic
27
SrX:ui Io GuvX ov Auv, Al patrulea cuvant despre bogat i
Lazr, i contiina care obinuiete s ne aminteasc pcatele vechi, i des-
pre Iosif (2), in Iovr, Omilii la parabola despre sracul Lazr i bogatul
nemilostiv, trad. A. Tnsescu-Vlas, Sophia, Bucureti, 2002, pp. 98-99.
28
Arnvosius, De o ciis ministrorum cap. IX, XXV. O sintez a gandi-
rii sociale a episcopului milanez vezi in monograa lui Evs: Dssr,
Ambrosius von Mailand. Leben und Werk, Kohlhammer, Stuttgart, 2004,
pp. 224-238.
55
Iovv
precretin aat deopotriv in cutarea unei deniii prac-
tice a impliniriiiinelepciunii.
29

Odat cu trecerea secolelor i acumularea de ctre Bise-
ric a nu puine bunuri pmanteti se va pune periodic pro-
blema raportului fa de bogie in chiar interiorul comunit-
ii de credin. Chestiunea abundenei i a luxului in Biseric
devine ca s spunem aa o tem social-teologic. Nu este de
aceea deloc surprinztor c diferitele reforme eclezial-spiri-
tuale, de la cea iniiat de cistercieni (secolul XI) la nu mai
puin importanta micare franciscan (secolul XIII), precum
i mesajele unor grupri radicale precum Fraticelli (rupi din
ordinul franciscan i declarai eretici) sau a unor autori pre-
cum controversatul abate Ioachim de Fiore (autorul teoriei
celor trei varste ale umanitii), receptat mult vreme i lu-
at ca reper de aa-numiii taborii din secolul XV, au avut in
centrul lor dorina de a reaeza raporturile dintre a i a avea,
de a recupera astfel modelul hristic devenit de nerecunoscut
in ambiana unei Biserici prea puternice din punct de vedere
politic i material. Degradarea moral in randurile aristocra-
iei i a clerului va duce i la apariia tipologiei predicatorilor
social-teologici de felul unui intelectual precum Savonarola
(executat in 1498 in Florena) sau ceva mai devreme a unui
simplu cioban precum Hans Bhm (executat in 1476 in Wrz-
burg). Drumul reformei lui Luther, precedat de cea euat a
cehului Jan Hus (executat in 1415 in Konstanz), se pregtea
de cateva secole astfel incat, odat izbucnind in secolul XVI,
va avea o for greu de explicat doar prin prisma mesajului
29
Auous:ius, De beata vita 10-11, 20-21, 34. Vezi i ediia romaneas-
c a textelor lui Seneca i Augustin pe tema fericirii: Svvc, Auous:i,
Despre fericire, trad. V. E. Dumitru, I. Costa, Humanitas, Bucureti, 2004.
Despre viziunea social augustinian vezi mai multe in teza semnat de
Mii Ruov, Teology of Social Life in Augustines De civitate Dei
(= Forschungen zur Kirchen- und Dogmengeschichte 53), Vandenhoeck
& Ruprecht, Gttingen, 1993.
56
teologic. Rolul factorilor non-teologici a fost decisiv nu doar
in ceea ce privete aria larg de rspandire a ideilor reforma-
toare, ci i pentru apariia unor noi confesiuni plasate suges-
tiv sub numele generic al Protestantismului. Un moment ti-
pic pentru sinergia dintre principiile Reformei i interesele
politice il reprezint aa-numitul rzboi rnesc (germ. Ba-
uernkrieg) avand o viguroas component contestatar la
adresa aristocraiei i a Catolicismului omologat unei struc-
turi opulente i represive. ntreaga lupt ulterioar, deveni-
t intre timp dialog ecumenic, dintre Protestantism i Cato-
licism va aveaiare pe agenda sa teme sociale.
30
Evident, propaganda comunist va cita pe larg toate aces-
te momente de criz din istoria social a Cretinismului, la
care se adaug i altele precum cele legate de misiunea in
noile teritorii descoperite, incercand s ii construiasc in
acest mod o legitimitate acumulativ: cu cat nedreptatea se
inmulea, perpetuandu-se de la un secol la altul, cu atat so-
luia comunismului politic aprea ca ind necesar i uni-
ca posibil. n plus, dat ind simbioza medieval dintre sa-
cerdotium i regnum, dintre autoritatea spiritual i puterea
profan, emanciparea social, aa cum o vedeau comunitii
militani din modernitate, era pus pe acelai plan cu elibe-
rarea de sub inuena normativ a credinei religioase, acu-
zat de a fost instrument de supunere i pacicare tem-
30
Pentru detalii vezi una dintre cele mai complexe i recente isto-
rii ecleziale (in 14 volume) editat de J.-M. Mvvuv v: i. (sous la di-
rection de), Histoire du christianisme des origines nos jours, Desclee de
Brouwer, Paris, 1993-2000. Cum istoriograa bisericeasc nu poate re-
dus la o succesiune de date, in mediile academice occidentale a deve-
nit in ultimul secol usus completarea abordrii clasice prin cea a ideilor
(i dogmelor) teologice. Vezi cu titlu exemplar Cvi Aovvsv, Aooir
Mv:i Ri::vv (Hg.), Handbuch der Dogmen- und Teologiegeschichte, 2.
berarbeitete und ergnzte Auage, Band I-III, Vandenhoeck & Ruprecht,
Gttingen, 1998, 1999.
57
Iovv
porar a maselor, opiu sau drog. Aceast critic la adresa
rolului social al Cretinismului, in Est i in Vest in egal m-
sur, va rmane pan azi un element identitar al discursu-
lui modernitii despre religie. Critica este, s recunoatem,
parial intemeiat. Nici mcar istoricii ecleziali nu mai pot
susine c Biserica (generic vorbind) nu a avut o anumit
complicitate in ceea ce privete meninerea status quo-ului
social din premodernitate. Aceeai istorici ins atrag aten-
ia asupra unor nuane hermeneutice dintre care amintim
aici doar dou. n primul rand, comunitii de ieri sau de azi
aplic, asemeni laicitilor de orice spe, o gril de lectur
improprie, reclamand de pild lipsa de angajament a Biseri-
cii in favoarea drepturilor omului i ignorand tacit c aceas-
t contiin s-a articulat doar treptat i cu mari greuti,
ajungand cu adevrat la maturitate abia in secolul XX odat
cu Declaraia ONU din 1948. n al doilea rand, tot de dragul
unui constrast etic cat mai vizibil intre Evanghelie i Biserica
occidental, sunt trecute cu vederea eforturile constante ale
ordinelor clugreti care au fcut posibil ameliorarea con-
diiilor de via mai ales a celor din mediul rural, perfecio-
narea tehnicilor agricole, apariia unor noi meserii, crete-
rea cultural a Europei, imbogirea patrimoniului acesteia,
inchegarea unui sistem juridic din care se va inspira ulteri-
or statul de drept etc. Altfel spus, in lipsa unei analize echi-
librate, capabil s identice prile pozitive i s le disting
de cele negative nu mai puin evidente, istoria social ante-
rioar comunismului politic pare cu adevrat intunecat,
profund injust, lipsit de orice form de umanism, decite
acoperite abia odat cu victoria dictaturii proletariatului.
31
31
Vezi mai multe detalii in seria conceput in mai multe volume a is-
toriei sociale a Cretinismului, Sozialgeschichte des Christentums. Primul
volum (in fapt, o traducere din englez): Ricnvo A. Hovsivv (Hg.), Die
ersten Christen, Gtersloher Verlaghaus, Gtersloh, 2007.
58
Dorina de a rupe cercul vicios al luptei pentru a avea in
vederea lui a se manifest in cercurile ecleziale mai cu sea-
m la nivelul comunitilor monahale sau a acelora similare.
Fr s intrm aici in detaliile istoriei monahismului, cert es-
te c idealul vieii in comun cunoate in manstirile din R-
srit i Apus cele mai consecvente ci de aplicare, ceea ce nu
impiedic apariia acelor derapaje acuzate de diferitele mi-
cri de innoire organizatoric i spiritual. n contextul cre-
at de acestea din urm, incepand cu secolul XV, inregistrm
noi tentative de aplicare a etosului biblic genuin. Exemplul
baptitilor din Moravia din jurul lui Jakob Huter este im-
portant pentru prezentarea noastr pentru c la adresa aces-
tora este folosit, de ctre soianiti (gruparea lui Fausto Soz-
zini, un reformator care in jurul anului 1578 se aa i prin
Transilvania), pentru prima data denumirea propriu-zis de
comunist. Unitarieni polonezi, acetia din urm respingeau
din punct de vedere teologic modelul vieii comune al celor
din Moravia care se pronunau strict impotriva proprietii
private. Aadar, comunitii ii fac intrarea nominal in is-
torie intr-un context exegetic controversat, la rigoare peio-
rativ, a comunist reprezentand dovada faptului de a nu
ineles cuvintele Mantuitorului prin reducerea lui com-
munio bonorum la o simpl formul economic.
32
Trstu-
ra comunitarist (sau comunist!), cu accente i forme de
manifestare diferite, mergand de la folosirea in comun a re-
surselor i pan la plata a 10 din catigul lunar al ecrui
membru (traducerea modern a zeciuielii biblice, cf. Levitic
27, 30, Numeri 18, 26, Deuteronom 14, 24, 2 Cronici 31, 5),
o regsim la mai toate micrile de innoire religioas ap-
rute imediat inainte i dup Reform (sau mai tarziu) i ca-
32
Despre aceste incercri de via comunitar din Moravia (i nu nu-
mai) secolului XVI i dup aceea vezi monograa lui Jon A. Hos:v:ivv,
Hutterite Society, John Hopkins University Press, Baltimore, 1997.
59
Iovv
re au supravieuit pan astzi: de la mormoni la quakeri, de
la anabaptitii clasici (cu diferitele lor dezvoltri ulterioare)
la martorii lui Iehova.
Dup cum vedem, departe de a reprezenta monopolul co-
munitilor politici, precedai oricum de cei religioi (in sensul
precizat), cutarea unor soluii teoretice i mai ales practice
la inegalitatea social este o constant in istoria Cretinis-
mului. Nu este vorba aici doar de dorina de a onora manda-
tul evanghelic al iubirii, ci i de discrepana prea mare dintre
bogai i sraci intr-o societate considerat a pe drumul c-
tre perfeciune, adic atat cat se poate de mult de apropiat
de comuniunea i frumuseea mpriei lui Dumnezeu. So-
cietas perfecta a rmas pan spre mijlocul modernitii, mai
precis: pan in preziua conciliului Vatican II din anii 60 ai
secolului trecut, idealul expres al Bisericii latine occidenta-
le, in funcie de acesta ind evaluat implicarea ei practic.
Chiar dac aceast implicare a avut un caracter preponde-
rent politic, epuizandu-se in lupta dintre papalitate i rega-
litate, iubirea aproapelui s-a tradus instituional inclusiv in-
tr-un angajament susinut, diversicat i, pentru secole, unic,
aezmintele bisericeti ind singurele oaze de umanitate in-
tr-o societate profund ierarhizat in care demnitatea omului
era dat de poziia persoanei, iar nu de simplul fapt al exis-
tenei sale. Din acest punct de vedere, istoria social a Eu-
ropei apusene, asemeni celei a Europei rsritene, unde ide-
alul bizantin de societate a jucat un rol formator hotrator,
este imposibil de ineles fr luarea in serios a contribuiei
ecleziale la depirea diferenelor de clas prin educaia ofe-
rit i celor provenind din familii srace sau prin asigurarea
unui minim de existen datorat manufacturilor proprii. Ca
de atatea ori, istoria nu poate scris exclusiv in alb sau negru.
60
n plan politico-losoc, chestiunea injustiiei sociale va
preocupa spiritele premodernitii cu aproape egal pasiune
precum pe cele ale modernitii. n fapt, chestiunea modelu-
lui unei societi cat mai apropiate de idealul comunitarist i
egalitarist prezent in scrierile moralitilor, noii laborani
ai umanitii dup pierderea de ctre teologie a monopolu-
lui interpretativ al victoriei politice a Iluminismului
33
es-
te una dintre temele care face tranziia de la premodernita-
te la modernitate. Diversitatea deja amintit a curentelor de
gandire in domeniul normativitii sociale este prin ea in-
si un argument pentru actualitatea i gravitatea temei. Su-
gestiv este aici faptul c, in comparaie cu marile construc-
ii utopice din premodernitate sau modernitatea timpurie,
precum cele clasice ale lui Morus sau Campanella
34
, asistm
acum la tentative concrete, traduse in modele de convieuire,
de a traduce teoria in practic. Viziunilor teoretice i tenta-
tivelor practice le erau comune cel puin dou principii, pre-
zente deja in Republica lui Platon: caracterul autarhic, izolat,
al comunitii i interzicerea proprietii private. Dincolo de
faptul de a nu supravieuit prea mult timp, experimentele
comuniste avant la lettre nu au reuit s rezolve chestiunea
complex a resurselor din afara propriului sistem, modul de
33
Vezi aici cu titul introductiv analiza, realizat cu precdere din per-
spectiva genului literar, de Louis V Dvir:, Les moralistes. Une apolo-
gie, Gallimard, Paris, 2008. n fapt, prin moralitii premoderni i cu atat
mai mult prin cei din modernitate, specializai ulteriori i luand numele
noilor tiine sociale care ii fac apariia pe rand, de la sociologie la psi-
hologie, se produce transferul competenei de a observa i evalua socie-
tatea i omul dinspre teologia moral i dreptul canonic ctre domeniile
pozitiviste ale secularitii.
34
Torrso Crvvii, La citt del sole, 1602, Tnors Movus,
De Optimo Respublicae Statu deque Nova Insula Utopia, 1516. Vezi ulti-
ma ediie in romanete a celor dou texte: Utopia Cetatea soarelui, trad.
E. & St. Bezdechi, C. Vilt, Antet, Bucureti, 2007.
61
Iovv
interaciune cu serviciile sociale, coala privat sau ingriji-
rea medical neind soluii viabile pe termen lung, nici nu
au dat un rspuns convingtor la intrebarea despre originea
inegalitii, faptul de a avea acces egal la bunuri comune ne-
instituind de la sine egalitatea dintre membrii comunitii.
n plus, constatarea cea mai evident a fost c, oricate astfel
de insule, de utopii la propriu, ar exista, ele nu pot substitui
regandirea ansamblului legturilor sociale din care, in ciuda
izolrii, continuau s fac parte direct sau indirect. Excepia
trebuia cumva s devin regul.
Spre sfaritul secolului XVIII se inmulesc conceptele i
modelele de societate aand ambiia de a deveni politici de
stat, chiar dac multe dintre ele nu depesc limitele genului
utopist, ba chiar ii insuesc datele acestuia (abund cl-
toriile imaginare). O astfel de stare de spirit la limita dintre
program de guvernare i reverie utopic era incurajat toc-
mai de peisajul dinamic al schimbrilor masive antrenate de
modernitatea politic inaugurat de revoluia francez din
1789. Totul prea acum posibil, noutatea izgonind vechiul,
dreptatea injustiia, bunstarea srcia, binele comun
egoismul.
35
n timp ce un precursor al Iluminismului precum
Abatele de Saint-Pierre incerca s xeze sub forma unui tra-
tat internaional datele menite s asigure pacea universal i
livra astfel primul concept de securitate colectiv a naiuni-
lor
36
, idee care se va dovedi benec nu in ultimul rand dato-
35
Vezi aici istoria de dat mai veche, dar cu atat mai apropiat de tem-
peratura evenimentelor, a lui EuoIv FouviIvv, Les thories socialistes
au XIXe sicle, de Babeuf Proudhon, Felix Alcan, Paris, 1904. Cartea poate
consultat in format electronic pe pagina ocial a Bibliotecii Naionale
a Franei la adresa: http:iigallica.bnf.fr, accesat la 23 octombrie 2009.
36
Annv ov Si:-Pivvvv, Projet de paix universelle entre les nations,
Utrecht, 1713. Despre valoricarea ideilor iezuitului francez vezi analiza
tradus in romanete a lui Cnvivs Zovoninv, Construcia european.
Trecut, prezent, viitor, TREI, Bucuresti, 1998.
62
rit prelu rii i dezvoltrii ei de ctre ali ganditori precum
Kant, un n observator social al perioadei dinainte i dup
revoluia francez precum Restif de la Bretonne (1734-1806)
propunea modelul unei societi organizate in spiritul colec-
tivismului, proband imaginar comuniti rurale, dar i urba-
ne, in chiar mijlocul Parisului. La randul lor, dHupay-de-Fu-
vea, care intr-o scrisoare ctre Restif se prezint drept autor
comunist, sau austriacul Andreas Riedel ii puneau, tot la -
nele secolului XVIII, problema necesitii educrii in conse-
cin a cetenilor astfel incat acetia s eis devin compati-
bili cu o astfel de societate a viitorului. Citim in acest demers
faptul c autorii lui erau contieni, precum comunitii poli-
tici de mai tarziu, c trecerea de la o societate bazat pe ine-
galitate, oricat de detestat de cei mai muli, la una a egalit-
ii, presupune o ampl munc de re-educare, chiar i cu fora,
c binele trebuie impus celor care au uitat c mai este posibil.
Topograf, fost ucenic al unui notar specializat in tranzac-
ii de terenuri i receptat drept un precursor direct al comu-
nismului politic, tributar ideatic unor Morelly i Rousseau,
Babeuf (1760-1797)
37
merge un pas mai departe i radicali-
zeaz viziunea, numit consecvent babouvism, asupra orga-
nizrii sociale avand in centrul ei colectivizarea agricol i
naionalizarea tuturor mijloacelor de producie. Mai revo-
luionar decat muli contemporani revoluionari i pledand
pentru continuarea revoluiei de la 1789 pan cand idealuri-
le acesteia de egalitate i fericire s devin realitate, fapt care
va duce la execuia lui in urma eecului conjuraiei egalilor,
37
Vezi aici monograa lui Pniiivvv Riviiv, Limpatience du bon-
heur. Apologie de Gracchus Babeuf, Payot et Rivages, Paris, 2001. Pentru
incadrarea mai larg a lui Babeuf in istoria gandirii politice i economi-
ce vezi i Hs-Wvvvv Hoiun, Eine Einfhrung in die Geschichte des
konomischen Denkens, Band 4: Der Sozialismus von Babeuf bis Marx
(=Einfhrungen. Wirtschaft 9), LIT, Wien etc, 2007.
63
Iovv
organizaie considerat de Marx i Engels drept primul par-
tid comunist, Babeuf i aliaii si elaboreaz proiectul unui
Decret economic menit s concretizeze neintarziat idealul
modernitii. Documentul este deosebit de sugestiv i la lec-
tura lui inelegem de ce Marx i Engels se vedeau conrmai
in avans de Babeuf. n primele articole referitoare la organi-
zarea general se precizeaz:
Primul articol: Se va stabili in republic o mare comunitate
naional.
Art. 2: Comunitatea naional are in proprietate bunurile
menionate mai jos:
- Bunurile care ind declarate naionale, nu au fost vandute
la 9 thermidor a anului II [este indicat dat dup calenda-
rul revoluionar, n.n.],
- Bunurile dumanilor revoluiei, (...)
- Bunurile celor care au abandonatiprsit republica,
- Bunurile uzurpate de ctre cei care s-au imbogit in exerci-
iul funciilor publice,
- Bunurile a cror proprietari neglijeaz cultura.
Art. 3: Dreptul de succesiune ab intestat sau prin testament
este abolit: toate bunurile posedate acum de ctre persoanele par-
ticulare vor reveni la decesul acestora comunitii naionale. (...)
Art. 5: Este membru al marii comuniti naionale oricare
francez indiferent de sex care doneaz patriei toate bunurile sale
i consacr acesteia persoana sa i munca de care este capabil.
Art. 6: Btranii care au atins varsta de aizeci de ani i inrmii,
dac sunt sraci, sunt membri de drept ai comunitii naionale.
Art. 7: Sunt de asemeni membri ai comunitii naionale tine-
rii elevi din colile naionale de educaie.
Art. 8: Bunurile comunitii naionale sunt exploatate in co-
mun de ctre toi membrii si valizi.
Art. 9: Marea comunitate naional intreine pe toi membrii si
intr-o egal i onest mediocritate [orig.: dans une egale et honnte
mediocrite]: ea le furnizeaz totul de care au acetia nevoie.
38
38
Apud Pui RoniQuv:, Buonarroti et la secte des gaux : daprs des
documents indits, Hachette, Paris, 1910, pp. 263 .u. Cartea poate con-
64
Potrivit art. 11, nu pot funcionari ai statului decat mem-
brii marii comuniti naionale. Legat de aceast expresie,
ea concretizeaz i radicalizeaz in acelai timp armaiile
din Declaraia drepturilor omului i ale ceteanului, pro-
clamat la 26 august 1789. Filosoa acesteia de baz era, in
comparaie cu viziunea american a drepturilor omului cen-
trate pe cele strict individuale, conceptul de drept colectiv al
naiunii. Individul se denete exclusiv prin apartenena la
naiune. Astfel, primul articol al Declaraiei din 1789 prevede:
Oamenii se nasc i rman liberi i egali in drepturi. Diferenele so-
ciale nu pot bazate decat pe utilitatea comun.
Trecand la de la persoan la colectiv, in ciuda faptului c
este prezentat drept victoria dreptului natural individual
39
,
Declaraia introduce la art. 3 termenul de naiune fr in-
s a deni ceea ce se inelege prin acesta:
Principiul intregii suveraniti rezid in mod esenial in naiune.
Niciun corp [social], niciun individ nu poate exersa decat autori-
tatea care eman in mod expres de la aceasta.
Or, revenind la Decretul economic, marea comunitate
naional a lui Babeuf i a egalilor si nu este altceva de-
cat suma tuturor celor care formeaz naiunea i aparin ast-
fel acesteia. Negand orice form de proprietate privat, aso-
ciat instinctiv cu o posibil emancipare de sub autoritatea
unic a corpului de anonimi, naiunea ajunge s e proprie-
tara propriilor ceteni de care are grij de o manier egal,
onest i mediocr. Lipsii de orice alte resurse suplimenta-
sultat in format electronic tot pe pagina ocial a Bibliotecii Naionale
a Franei la adresa: http:iigallica.bnf.fr, accesat la 23 octombrie 2009.
39
Vezi Roovv Bvv, Le triomphe du droit naturel: la constitution de
la doctrine rvolutionnaire des droits de lhomme (1787 1789). Des tho-
ries parlementaires au rousseauisme (= Annales litteraires de lUniversite
de Franche-Comte 622), Les Belles Lettres, Paris, 1997.
65
Iovv
re, depinzand in totalitate de ceea ce le ofer statul, cete-
nii ajung, pentru a cita expresia lui Sloterdijk, s populeze
un imens Menschenpark (parc uman). Ei doar aparin, nu ii
mai aparin. Altfel spus, Babeuf duce la ultimele consecine
formula statului-providen i caricaturizeaz la maxim tr-
sturile statului social bazat, aa cum se tie, pe subsidiari-
tate, iar in niciun caz pe substituie. n modelul de societa-
te babouvist citim practic mai toate semnalmentele statului
comunist de mai tarziu. Impresia este intrit de prevederi-
le economice ale Decretului. Fiecare membru al marii co-
muniti naionale este obligat s lucreze in domeniul in
care se pricepe, exceptai ind doar cei peste aizeci de ani
i inrmii, adic pensionarii. n ceea ce privete distribu-
ia i uzul bunurilor comunitii, documentul indic faptul
c ecare dintre membrii comunitii naionale are asigu-
rat din partea acesteia:
- O locuin salubr, mobilat comod i curat,
- Haine de lucru i de odihn, din r sau lan, conforme costu-
mului naional,
- Lenjeria, iluminatul i cldura,
- O cantitate sucient de alimente (...),
- Asisten in arta vindecrii [scil. Asigurri medicale, n.n.].
40
Iari, este imposibil s nu asociem aici imaginea statu-
lui comunist instaurat la aproximativ un secol distan i ca-
racterizat inainte de toate prin uniformizare destinal. Fr
s anticipm prea mult din ceea ce am avea de spus in leg-
tur cu modelul societii comuniste de mai tarziu, este de-
ja clar c nici Babeuf, nici Marx i cu atat mai puin liderii
propriu-zii ai comunismului politic, de la Lenin la Ceaues-
cu, nu au reuit s rezolve problema armonizrii fr rest a
mai multor principii: dreptul la fericire cu fericirea ca ata-
40
Op. cit., ibidem.
66
re, statutul de om liber cu cel de subiect exclusiv al statului,
consumul cu producia, progresul tehnic cu inventivitatea,
creativitatea cu loialitatea, propaganda cu realitatea. n ciu-
da faptului c dorina de a crea fundamentele unei egaliti
nemijlocite este in continuare legitim, ea nu poate genera
automat bunstare egal. Nu este locul aici s intrm in de-
taliile acestei dispute, magistral ilustrat de Smith i de toi
marii economiti de dup el, chestiunea acumulrii de capi-
tal, a accesului la resurse, a anselor egale i a unui standard
de via minim ind in continuare in miezul oricrei politici
responsabile, de stanga sau de dreapta. Chiar dac Proud-
hon declar proprietatea furt, problema raportului dintre a
i a avea, nerezolvat cu adevrat, va spa la temelia ec-
rei incercri de a face din comunism mai mult decat o sim-
pl ideologie. Ironie a istoriei, ceea ce era anarhismul com-
bativ al comunitilor in raport cu statul burghez se va regsi
in raporturile tacite, la nivel de mentalitate mai ales, ale pro-
letariatului cu structurile statului comunist, al tuturor i al
nimnui in acelai timp.
n ne, Decretul egalilor mai anun c republica nu
va mai imprima deloc monede, adic nu va mai emite bani.
Acetia vor folosii exclusiv in raporturile economice cu
popoarele strine. Membrii comunitii naionale nu au
voie s primeasc bani de la strini, in republic ind in-
terzis introducerea de aur sau argint. Izolarea cultural pe
care o gsim in Republica lui Platon ia aici forme concre-
te, schimbul comercial internaional ind limitat la strictul
necesar. Evident, ideea unei societi non-monetare nu es-
te nou i nici imposibil (intr-un fel, comerul via internet
este aparent non-monetar, dar pentru simplu fapt c banii
nu se vd, iar nu pentru c valoarea lor nu exist!), ea re-
venind periodic in analizele prospective ale economitilor
preocupai de pild de fenomenele para-monetare din ri
67
Iovv
e cu inaie enorm, unde acoperirea in valoare a banilor
este nul, e unde se a in circulaie paralel mai multe
devize, cea local ind practic evaluat in funcie de cea
strin.
41
Un alt aspect practic al economiei non-moneta-
re, de care fac uz ideile comuniste, este munca neremune-
rat ca atare adic atat de cunoscuta munc patriotic. n
lectura lui Babeuf, ansele de a pune ins in practic rela-
ii economice non-monetare, care s nu insemne reveni-
rea pur i simplu la troc, ar exista, cu limitele de rigoare,
doar in societi inchise, dar i acolo mai curand prin con-
strangere. Adic statul acumuleaz prin exploatarea tim-
pului cetenilor si un catig pe care nu il pltete ca ata-
re sau care intr in pachetul asistenial de baz (lenjerie,
iluminat etc). ntre a munci mult i a pltit prost nu exis-
t alternative, gluma c noi ne facem c muncim, statul
c ne pltete ind foarte bine ilustrat i explicabil, aa
cum am vzut, prin subordonarea actului economic unei
ideologii a anonimatului i terorii. La urma urmelor, astfel
de proiecte de societate, precum cel descris pe scurt mai
sus, ajung inevitabil s creeze o realitate care incepe s se
deneasc, nu doar economic, in total opoziie cu restul
lumii i in cele din urm cu populaia nerecunosctoare.
Atat paradigma rzboiului rece cat i cea a imploziei, ca-
re intervine imediat ce dispar motivaiile de baz i slbe-
te aparatul represiv, par s e inscrise in codul genetic al
acestui model politic.
Dac babouvismul era declarat ateu, apar in compensa-
ie, in aceeai perioad a trecerii de la secolul XVIII spre
41
n contextul crizei actuale nanciare, caracterizat tocmai de lipsa li-
chiditilor, banii virtuali ind blocai in afaceri care au czut, tema econo-
miei post-monetare este cat se poate de provocatoare. Vezi in acest sens, cu
titlu de introducere i de dovad a actualitii perene a chestiunii, analiza
de acum un deceniu a lui S:vvnv Roussvs, Post Keynesian Monetary
Economics, 3rd Revised edition, Palgrave Macmillan, Basingstoke, 1998.
68
cel urmtor, o serie de proiecte de societate pronunat an-
corate in etica iubirii cretine precum cele reprezentate de
un Jacques Roux sau Franois-Joseph LAnge. Inuena lor
este redus nu in ultimul rand datorit lipsei de ecou la ni-
velul ierarhiei ecleziale. Va mai trece aproape un secol pa-
n cand va lua natere ceea ce numim azi doctrina soci-
al a Bisericii (aici: catolic). Nu este mai puin adevrat
c tot acum se face auzit vocea plin de optimism a celor
care vedeau in comunism religia viitorului, fr ca prin
aceasta s aib in vedere fundamentarea societii comu-
niste pe valorile evanghelice. n acest stil pseudo-religios,
anunand religia politic analizat de Voegelin i de cei-
lali dup el, vorbete de pild Saint-Simon. Adept necon-
diionat al progresului tehnico-tiinic i exercitand o re-
marcabil inuen asupra mediilor intelectuale din noua
industrie (ineleas ca sum a tuturor raporturilor asoci-
ative in vederea producerii de bunuri), fundamenteaz un
tip de religiozitate materialist care va deveni curand co-
mun curentelor socialiste i comuniste, realizarea uma-
nitii prin i doar prin tiin inlocuind radical orice des-
chidere de natur transcendent.
42
Proiectele de societate
incep s se confrunte unele cu altele i in funcie de modul
de raportare la religie, la rolul posibil al acesteia in chimia
noii realiti sociale. Astfel, in timp ce socialismul utopic al
unui Fourier se plaseaz cumva la mijlocul drumului din-
tre religios i antieclezial, Blanqui i adepii si se exprim
42
Vezi aici una dintre ultimele monograi dedicate aristocratului uto-
pist de ctre Pivvvv Musso, La religion du monde industriel. Analyse de
la pense de Saint-Simon, lAube, La Tour dAigues, 2006. Mai vezi i
Oiivivv Pv:vv-Gvvouiiivu, Saint-Simon, lutopie ou la raison en
actes, Payot, Paris, 2001. Pentru o incadrare mai larg a sainsimonismului
in istoria ideilor din Frana modernizrii ideologice vezi ca reper Hvvi
Gounivv, tudes sur lhistoire des ides en France depuis le XVIIe sicle
(= Bibliothque dHistoire de la Philosophie), Vrin, Paris, 1980.
69
Iovv
radical pentru un comunism fr religie. De cealalt parte,
Cabet, Blanc sau Lamennais nu vd ansele unei innoiri so-
ciale fr pacismul motivat de iubirea cretin de aproa-
pele. Acest socialism religios se va prola din ce in ce mai
mult, inclusiv pe scena politic, drept o provocare la adre-
sa ateismului comunist ajuns intre timp marca recognos-
cibil a modernitii sociale.
43
ntre cele dou fronturi se
proleaz, alturi de formula religios-antiinstituional a
lui Fourier, i cea exclusiv eticist a lui Owen, surprinz-
tor de bine inrudit cu Cretinismul areligios al discur-
sului postmodern, la Vattimo de pild.
44
n esen, socia-
listul britanic, considerat intemeietorul cooperativelor de
producie, propune integrarea potenialului etic al Creti-
nismului, ins fr dimensiunea ecleziologic, adic in afa-
ra Bisericii (oricare confesiune ar ). n comparaie cu vi-
ziunea sa despre raportul dintre etic i religie, ideile lui
Owen legate de condiiile de munc, msurile de protec-
ie sau interzicerea muncii copiilor au intrat in substana
43
Despre socialismul religios vezi de pild A:o Ruscnvv, Begri,
Selbstverstndnis und Krise des religisen Sozialismus, in Iovr, Kirche
in der Welt. Beitrge zur christlichen Gesellschaftsverantwortung, Echter,
Wrzburg, 1988, Erster Band, pp. 557-574.
44
Jon D. Cvu:o, Gii V::iro, After the Death of God, Co-
lumbia University Press, New York, 2007, in romanete: Dup moartea
lui Dumnezeu, trad. G. Cercel, Curtea Veche, Bucureti, 2008. n capito-
lul intitulat sugestiv Spre un cretinism nonreligios (pp. 43-67) Vattimo
anun c acum e timpul pentru cretinism s-i realizeze propriul des-
tin, destinul non-religios.

[...] Aa cum vd eu lucrurile, cretinismul se
deplaseaz intr-o direcie ce nu poate decat s-i uureze ori s-i slbeas-
c incrctura moral in favoarea caritii moral-practice. i nu e vorba
doar de slbirea presupoziiilor moral-metazice. Prin aceast transfor-
mare, in cele din urm iubirea va inlocui adevrul. (pp. 66-67) Acestei
false rivaliti dintre adevr i iubire ii rspund indirect cele dou enci-
clice sociale ale lui Bvvoic: XVI, Deus caritas est (2005) i Caritas in
veritate (2009).
70
profund a discursului sindicalist i in politicile sociale ale
celor mai avansate ri industriale.
45

ncercrile de a realiza o sintez funcional intre idea
comunist i valorile cretine nu vor abandonate pe de o
parte mcar i datorit stadiului inc nedogmatizat al socia-
lismului de la mijlocul secolului XIX. Pe de alt parte, situ-
aia politic era de natur s determine teologia s ias din
izolarea impus de modernitatea liberal. n ciuda diferen-
ei de context de pild intre Frana marcat de politica lai-
cist i Germania traversand un Kulturkampf bogat in con-
secine pe termen mediu i lung, oamenii Bisericii (generic
vorbind) se simeau de aceeai parte a baricadei cu cei care
militau pentru o societate mai dreapt, pentru o industria-
lizare care s in mai mult cont de capitalul uman i pentru
un stat mai puin represiv. Scoaterea in eviden a acestui
parcurs teologic este deosebit de important. Astfel, arti-
cularea treptat in interiorul teologiei catolice a unei doc-
trine sociale, cu toate rezistenele antimodernismului, iar
in teologia protestant a unei etici cretine contrazice ma-
siv mitul monopolului socialisto-comunist asupra chestiunii
sociale. Un exemplu de tentativ de sintez, anunand cum-
va ceea ce va in secolul XX teologia eliberrii din Ame-
rica Latin, il ofer insui unul dintre fondatorii comunis-
mului german i precursor instituional al viitorului partid
comunist, Wilhelm Weitling.
46
Acesta era convins de origi-
narea comunismului in etosul cretin i va oferi prin exege-
45
Operele lui Owen i ale ilor si, in ediiile originale, pot gsi-
te in format digital la adresa de internet: http:iiwww.archive.orgisearch.
phpquery=Robert20Owen2C, accesat la 23 octombrie 2009.
46
Vezi aici teza monograc de dat mai veche a lui Cvi Fvvovvic
Wi::v, Te Utopian communist. A biography of Wilhelm Weitling, nine-
teenth-century reformer, Louisiana State University Pre ss, Baton Rouge,
1950. Vezi i o alt tez, de dat recent: Juvo Hvrvii, Wilhelm Weitling.
Biographie und Teorie, Lang, Bern etc, 1986.
71
Iovv
za lui biblic pentru muli o cale de apropiere de micarea
comunist la nal de secol XIX i dup aceea. Un cu totul
alt exemplu de angajament social pe fundamente cretine,
in concordan cu datele eseniale ale credinei (aici: cato-
lice), intalnim in persoana episcopului de Mainz Wilhelm
Emmanuel Freiherr von Ketteler. Interesul acestuia pentru
chestiunea social, tradus printre altele in angajamentul su
politic, va contribui decisiv la apropierea teologiei de etica
aplicat, von Ketteler ind unul dintre cofondatorii doctri-
nei sociale catolice.
47
Din raiuni de spaiu, nu putem aici trece in revist toate
direciile i tendinele legate de problematica social, de o
parte sau alta a baricadei, adic in sens nereligios sau in cel
cretin. Reinem drept concluzii de etap doar dou consta-
tri. n primul rand, secolul XIX se dovedete a fost la ni-
vel teoretic una dintre cele mai sociale perioade cu putin,
condiiile economice i politice sugerate mai sus favorizand
i provocand dezbaterea pe marginea realitii moderne in
faa contrastelor creia nici statul liberal, nici noua burghe-
zie industrial i pan la un punct nici Biserica (generic) nu
aveau un rspuns sau o soluie.
48
Dezbaterea chestiunii so-
ciale traduce aadar pe de o parte injustiia din ce in ce mai
evident, iar pe de alt parte exprim cutarea remediilor.
47
Opera sa programatic, Die Arbeiterfrage und das Christentum, ap-
rut la Mainz in 1864, poate citit in format electronic la adresa http:ii
www.digitalis.uni-koeln.deiKetteleriketteler_index.html, accesat in 23
octombrie 2009.
48
Pentru punerea in pagin a perioadei din punctul de vedere al is-
toriei sociale vezi de exemplu o magistral sintez referitoare, e drept, la
Germania, dar paradigmatic pentru intreaga societate european oc-
cidental a secolului XIX i pan la primul rzboi mondial: Tnors
Nivvvvovv, Deutsche Geschichte. 1800-1866. Brgerwelt und starker
Staat, 1866-1918. Band I Arbeitswelt und Brgergeist, 1866-1918. Band
II Machtstaat vor der Demokratie, C. H. Beck, Mnchen, 1998.
72
Cum am vzut, proiectele de societate nu prea aduc ceva
concret, propunerile lor ind e inaplicabile din punct de
vedere juridic, e din punctul de vedere al interesului po-
litico-economic. n cazul unora dintre aceste propuneri, se
poate chiar spune c a fost mai bine c nu le-a fost dat curs.
Cu toate acestea, problema continua s existe. Acest fapt ex-
plic mai departe cum in ciuda intensitii cu care este for-
mulat, chestiunea social rmane nerezolvat, cum refor-
mele in domeniu intarzie i cum prea puinele progrese nu
sunt menite s schimbe situaia in ansamblu. Altfel spus, in-
ceputul de secol XX vine cu o sut de ani de ateptri sau tot
atatea restane, ceea ce incurajeaz inevitabil radicalizarea
poziiilor, anarhismul social i cel naionalist ind ingredi-
entele de baz ale primului rzboi mondial. n al doilea rand,
tot de domeniul evidenei este faptul c dezbaterea social
are loc exclusiv in partea occidental a Europei. Spaiul estic,
predominant agrar, este absent, iar aceasta in ciuda parado-
xului de a zona in care va probat in curand revoluia
proletariatului.
49
Asupra acestei inconsecvene fondatoare
a comunismului politic revenim ins in capitolul urmtor.
Mnux
Descendentul unei familii de rabini din Trier, convertit
ulterior la protestantism, este fr indoial cel care a marcat
decisiv dezvoltarea ulterioar a ideii comuniste prin trans-
formarea acesteia din ideologie difuz, la limita utopiei, in-
tr-o tiin cu legiti i determinri proprii. Altfel spus, oda-
49
O succint panoram istoric a Europei de Est vezi la E:vvi
Ervii:svv, Aviv Miz, Divi Uvsvvuo, Einfhrung in die
Osteuropische Geschichte, Orell Fssli, ZrichiStuttgart, 2008.
73
Iovv
t cu Marx, chestiunea social inceteaz s mai e o simpl
preocupare lantropic, o dovad a compasiunii sau expre-
sia unei inimi largi, ci se transform in eafodaj ideatic al
puterii. Chestiunea social devine cu alte cuvinte una emi-
namente politic. n numele acesteia se pot guverna ri i
continente. Din acest punct de vedere, Marx este printe-
le alibiului celui mai popular de a lua conducerea.
50
Viziu-
nea sa, devenit la randul ei un curent in sine: marxismul,
50
Cum se poate uor bnui, bibliograa despre Marx i marxism este
enorm. Pe lang operele propriu-zise ale teoreticianului comunismului,
alturi de cele ale prietenului i colaboratorului su Engels, bibliograa se-
cundar cuprinde analize partizane i critice deopotriv. Vezi aici intro-
ducerea sumar fcut de un teolog catolic, profesor de etic, Jv-Yvvs
Civvz, Marx et le marxisme. Une pense, une histoire, Eyrolles, Paris,
2007. Tot din perspectiv teologic este i articolul semnat de Hviru:
Fiviscnvv, Hviru:n Roirvs, MarxiMarxismus, in Gvvnvo Muiivv
v: i. (Hg.), Teologische Realenzyklopdie, Walter de Gruyter, Berlini
New York, 1992, Band XXII, pp. 220-258. O prezentare aprofundat a gan-
dirii losoce a lui Marx i Engels vezi la acelai Hviru: Fiviscnvv, Marx
und Engels. Die philosophischen Grundlinien ihres Denkens. 2. Auage,
Karl Alber, FreiburgiMnchen, 1974. Tot pentru o incadrare losoc
mai larg a gandirii lui Marx in contextul epocii sale, marcat oricum de
o transformare profund, vezi clasicul in materie, Kvi L6i:n, Von
Hegel zu Nietzsche. Der revolutionre Bruch im Denken des neunzehnten
Jahrhunderts, Felix Meiner, Hamburg, 1995
1941
. Un util intrument de lu-
cru este dicionarul proiectat in 15 volume, dintre care au aprut prime-
le nou, editat de Woiroo F. Huo v: i. (Hg), Historisch-Kritisches
Wrterbuch des Marxismus, Argument, Hamburg, 1994 .u. O selecie in
roman din operele lui Marx i Engels, din pcate nu integral i Capitalul,
poate citit in format electronic la adresa http:iiwww.marxists.orgi
romanaim-eiindex.htm, accesat la 23 octombrie 2009. n ceea ce privete
istoria marxismului ca fenomen intelectual-politic deosebit de ramicat
vezi sinteza de referin a lui Lvszv Koosi, Gwne nurty mark-
sizmu, 1976 i Main Currents of Marxism, Clarendon Press, Oxford, 1978,
in romanete a aprut pan acum primul din cele trei volume: Principalele
curente ale marxismului, Vol. I: Fondatorii, trad. S. G. Drgan, Curtea
Veche, Bucureti, 2007.
74
se bazeaz pe sinteza mai multor criterii de lectur a reali-
tii sociale. Adept deja din anii studeniei, incepui la drept
i continuai apoi la losoe i istorie, al hegelianismului de
stanga, adic atras de tot ceea ce insemna punere sub sem-
nul intrebrii a autoritii intemeiate religios sau metazic,
dar i a statului modern, Marx reuete s fac un pas me-
todologic remarcabil studiind economia ca autodidact, dar
devenind unul dintre reprezentanii de seam ai acesteia.
51

Acumuland diverse surse de inspiraie, de la viziunea eco-
nomiei politice britanice la socialismul francez i idealismul
german, Marx dezvolt teoria materialismului istoric pe ca-
re o fundamenteaz inclusiv din punct de vedere economic,
adic ii induce o serie de determinri inconturnabile. Or,
privirea economic asupra evoluiei istorice, de gandire i
organizare politic, a societii moderne il determin pe cel
care i-a petrecut mai mult din jumtate de via in exil s
articuleze, in urma unei munci uriae, un vast proiect soci-
al investit cu un automatism evolutiv care va i motiva cre-
dina revoluionar a multora incepand din mijlocul seco-
lului XIX i pan azi. Cu ocazia inmormantrii lui Marx, la
17 martie 1883, Engels formuleaz sintetic legea descope-
rit de prietenul su i in virtutea creia comunismul pre-
tinde un statut tiinic:
Aa cum Darwin a descoperit legea dezvoltrii naturii organice,
Marx a descoperit legea dezvoltrii istoriei omenirii: faptul simplu,
ascuns pin acum de stufriul ideologic, c, inainte de a se putea
ocupa de politic, tiin, art, religie etc., oamenii trebuie in pri-
mul rind s mnince, s bea, s aib locuin i s se imbrace, c,
51
Despre critica economic a lui Marx fcut capitalismului i societii
liberale trateaz trei dintre captivantele lecii ale cursului de istorie a -
losoei politice inut de Jon Ris, Lectures on the History of Political
Philosophy, Te Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge
(Mass.) etc, 2007 (aici: pp. 319 .u.).
75
Iovv
prin urmare, producia mijloacelor materiale de subzisten ne-
mijlocite i, o dat cu ea, ecare treapt de dezvoltare economic
a unui popor sau a unei epoci constituie baza, din care se dezvol-
t instituiile de stat, concepiile juridice, arta i chiar i ideile re-
ligioase ale oamenilor respectivi, i prin care trebuie deci explica-
te toate acestea, iar nu invers, cum s-a fcut pin acum.
Dar aceasta nu e totul. Marx a descoperit i legea special a
micrii modului de producie capitalist contemporan i a soci-
etii burgheze, generate de acesta. O dat cu descoperirea plus-
valorii s-a fcut dintr-o dat lumin in acest domeniu, in timp ce
toate cercetrile anterioare, atit cele ale economitilor burghezi,
cit i cele ale criticilor socialiti, nu au fost decit o bijbiire prin
intuneric.
52
n alte cuvinte, legea descoperit de Marx este suprema-
ia eco nomicului asupra vieii umane, de unde explicaia emi-
namente economic dat tuturor inegalitilor sau contras-
telor sociale. Monocauzal, aceast explicaie va oferi soluii
pe msur. Astfel, critica la adresa societii liberale i a ca-
pitalismului ajunge la Marx s intemeieze, drept rspuns la
contradiciile sistemului studiat, un model la randul su con-
tradictoriu. Contradiciile marxiste pot vzute mai ales in
procesul aplicrii reducioniste de care a avut parte. Pentru
a da doar un exemplu, trecerea de la capitalism la comunism,
prevzut de Marx ca ind pe etape, prevedea naionaliza-
rea bunurilor urmat ins de darea in posesie a mijloacelor
de producie in mainile proletariatului. Adic, in opoziie
cu practica regimurilor comuniste, resursele comune nu ar
trebuit s rman la stat, acesta neind proprietarul lor,
ci doar intermediarul prin care se face trecerea de la inega-
litate la dreptate. Faptul c marxismul a putut justica ati-
tudini dintre cele mai diverse i la limit opuse, este iari o
caracteristic a marilor idei care, odat intrate in atmosfera
istoriei, se sparg in mii de buci. n fapt, discuia de ieri i
52
Apud sursa electronic citat mai sus.
76
de azi in jurul lui Marx i a marxismului este dac viziunea
ideologic poate fcut responsabil in mod direct pentru
decitul practicii, dac planul a fost greit sau doar cei care
au incercat s il concretizeze. Actuala criz nanciar-econo-
mic, avand originea in excesele sistemice i in lipsa de mo-
ralitate a manuitorilor de capital, readuce in actualitate cri-
tica lui Marx la adresa capitalismului. Aceast critic ins nu
poate oferi rspunsuri reale in contextul actual, ci scoate i
mai pregnant in eviden carenele unei gandiri care a tute-
lat nemijlocit catastrofa totalitarismului comunist.
53

n linii mari i cat mai sumar formulat, proiectul de socie-
tate marxist pleac de la premisa fundamental c, dat ind
menirea omului de a se emancipa de condiiile sale naturale
de subordonare, doctrina comunismului este unicul instru-
ment prin care poate realizat acest ideal. Aadar, deja de la
inceput, comunismul apare nu ca scop in sine, ci drept inter-
val, stadiu intermediar, de pasaj. Comunismul face posibil
iniierea umanitii intr-un stadiu de absolut emancipare
tradus intr-o organizare social mai uman i mai unitar
decat au reuit la un loc sistemele anterioare. La o privire mai
atent a acestei viziuni, ea ii descoper caracterul totalizant,
faptul c, neind singura pe piaa ideilor politice, dezvolta-
rea ei ulterioar tinde s o singularizeze, ceea ce face trece-
rea la un mod de via i de gandire totalitar o chestiune de
timp. Este poate cea mai grea motenire a utopiilor sociale
53
n contextul crizei actuale, o lectur critic a criticii lui Marx la adresa
capitalismului ofer tizul su, profesor de etic, fost episcop al oraului de
natere al lui Karl, Trier, actualmente arhiepiscop de Mnchen, Rvinvo
Mvx, Das Kapital. Ein Pldoyer fr den Menschen, Pattloch, Mnchen,
2008. Legat de problematica mai larg a capitalismului ca metod eco-
nomic, program politic i mod de via vezi introducerea standard a lui
Juvov Kvorvnvo:, Konzeptionen und Analysen des Kapitalismus, 4.
Auage, Vandenhoeck & Ruprecht, Gttingen, 2004 (critica lui Marx es-
te analizat la pp. 130 .u.).
77
Iovv
care s-au vrut nu doar cele mai bune soluii la probleme cat
se poate de concrete, dar i unicele. Revoluia francez pro-
clam naiunea i dreptul acesteia suveran de a stpan pe
destinele ei, dar nu las loc, decat dup lupte crancene i ra-
uri de sange, pluralismului devenit apoi marc a democrai-
ei. Tot astfel, marea comunitate naional a lui Babeuf ex-
cludea pe cine nu consona cu principiile ei. Pretenia de a
intruparea naiunii sau a poporului st de fapt la temelia tu-
turor abuzurilor modernitii ca proces de emancipare. De
unde i lupta, dus mai ales de comuniti, dar i de extrema
dreapt, impotriva celor de alt prere. nainte de a milita-
riza o ar sau de a naionaliza bunurile cetenilor ei, totali-
tarismul ii sufoc diversitatea intelectual, ii anihileaz cen-
trele formatoare de opinie i pune monopol pe spaiul public.
Pe acest fundal putem inelege atitudinea anarhitilor care,
in ateptarea revoluiei comuniste, ii pierduser rbdarea
s explice varianta lor asupra fericirii lumii. Nu este deloc
intampltor c, fr s e democrat in sensul pluralismului
i al libertii de opinie, Marx se vede confruntat in cadrul
primei Internaionale cu graba eshatologic a unor fraciuni
precum cea inspirat de Bakunin i este nevoit s se despar-
t de cei care doreau cu incrare devansarea timpului is-
toric prin folosirea sistematic a forei. Acest lucru nu in-
seamn ins c teroarea nu este in continuare un ingredient
al revoluiei, lupta de clas insemnand mai puin o meta-
for i mai curand un mod de aciune de care toate regimu-
rile comuniste, fr excepie, vor face uz. Marx nu livreaz
doar un excelent alibi ideologic dorinei de putere, dar i un
pretex la fel de solid, tiinic, celei de sange. La 1789, in
numele egalitii, sau in 1917, in numele dreptii crima
a fost o metod inerent idealului politic revoluionar. Ad-
versarii politici au fost eliminai nu datorit unei nefericite
conjuncturi, ci in urma unui plan justicat, iat, inclusiv -
78
losoc. Cu riscul de a simplica iari istoria modernitii,
i aceast aplecare fa de violen face parte din moteni-
rea ei mai puin glorioas, dar nu mai puin caracteristic,
reexul raiunii desfranate la propriu.
Fr a intra in detaliile gandirii marxiste, complex din
perspectiva istoriei ideilor, nu doar politico-economice, ci
inclusiv sociologice
54
, critica social a comunismului ind
nu intampltor contemporan cu articularea sociologiei ca
tiin, important pentru incercarea noastr de a inelege
geneza a ceea ce in curand avea s e comunismul in toat
desfurarea lui este maniera in care Marx i Engels vedeau
concretizandu-se lupta pentru acest ideal. Or, viziunea lor
combativ este cel mai bine ilustrat in celebrul Manifest al
Partidului Comunist aprut la Londra in 1848, anul revolu-
iilor europene in marea lor majoritate euate.
55
Cu o poste-
ritate demn de idealuri mai bune, cele cateva zeci de pa-
54
Pentru o succint incadrare sociologic a marxismului vezi de exem-
plu Rir Dnvvoovr, Karl Marx (1818-1883), in Div Kvsivv (Hg.),
Klassiker der Soziologie, 3. Auage, C. H. Beck, Mnchen, 2002, Band I,
pp. 58-73. Venit iniial din zona stang a politicii, asemeni tatlui su, i
ajuns unul dintre reprezentanii de seam ai gandirii liberale postbelice,
autorul acestei schie sociologice despre Marx este i unul dintre cei mai
constructivi critici ai teoriei luptei de clas. El pledeaz pentru asumarea
postmarxist a categoriei conictului social vzut ins in calitatea acestu-
ia de element constructiv, creator de emulaie, ind in acelai timp i un
indicator al dezechilibrelor pe care politica trebuie s le previn, respec-
tiv s le diminueze (Dahrendorf este printre altele i partizanul catigului
minim garantat, das Brgergeld). Vezi in acest sens Iovr, Gesellschaft und
Freiheit. Zur soziologischen Analyse der Gegenwart, Piper, Mnchen, 1961.
55
Kvi Mvx, Fvivovicn Eovis, Manifest der Kommunistischen
Partei, 29. Auage, Dietz, Berlin, 1967, in romanete: Manifestul Partidului
Comunist, Politic, Bucureti, 1962. Vezi i ediia recent Mvx, Eovis,
Manifestul Partidului Comunist (= Biblioteca de politic), ed. a II-a, ingri-
jit de Cristian Preda, comentarii de: Ctlin Avramescu et al., Nemira,
Bucureti, 2006. Textul este integral in format electronic la deja citata
adres, http:iiwww.marxists.orgiromanaim-eiindex.htm, accesat in 23
79
Iovv
gini ale Manifestului au reprezentat i mai reprezint inc
genul proxim al tuturor tendinelor marxiste i comuniste
posibile. Succesul acesta rezid nu doar in renumele auto-
rilor textului, menionai ca atare abia in prima ediie in en-
glez, doi ani mai tarziu, ci mai ales in caracterul compact,
stilul profetic i tensiunea mobilizatoare a unui tipic pro-
dus al propagandei, specialitatea incontestabil a totalita-
rismului de orice spe. Cu toate acestea, lectura Manifes-
tului merit fcut i din perspectiva unui program politic
ca atare, pentru a vedea cat din ceea ce avea s se petreac
in timpul comunismului este sau nu rezultat al binecunos-
cutei chemri din nalul textului, Proletari din toate ri-
le, unii-v!.
nainte de a aborda interpretativ documentul, o preciza-
re se impune in legtur cu termenul comunist din titlu. O
face Engels in prefaa din 1888, adic la patru decenii de la
prima ediie i la cinci ani de la moartea lui Marx, aceasta -
ind deosebit de sugestiv pentru maniera in care marxismul
se raporteaz la ideea comunist anterioar sau contempo-
ran. n plus, precizarea terminologic este important pen-
tru distincia absolut necesar i azi dintre socialism i co-
munism. Aadar, Engels explic faptul c
(...) pe vremea cind a fost redactat, nu l-am putut numi un ma-
nifest socialist. Socialiti erau denumii in 1847, pe de o parte,
adepii diferitelor sisteme utopice: owenitii in Anglia, fourieritii
in Frana, care inc pe atunci ajunseser i unii i alii s e sim-
ple secte pe cale de dispariie, pe de alt parte, arlatani sociali de
toate soiurile, care promiteau s inlture prin felurite cirpeli dife-
ritele racile sociale, fr a primejdui in vreun fel capitalul i pro-
tul , in ambele cazuri era vorba de oameni care stteau in afara
micrii muncitoreti i care cutau mai curind sprijin la clasele
culte. Acea parte a clasei muncitoare care se convinsese de in-
octombrie 2009. Citatele din aceste pagini sunt dup varianta electroni-
c, in ortograa ediiei din anii 60 ai secolului trecut.
80
suciena unor simple rsturnri politice i susinea necesitatea
unei revoluionri totale a societii, acea parte ii zicea pe atunci
comunist. Era un fel de comunism inc brut, necioplit, pur in-
stinctiv, dar care nimerise punctul cardinal i era destul de puter-
nic in sinul clasei muncitoare pentru a da natere comunismului
utopic in Frana, acelui al lui Cabet, in Germania, acelui al lui
Weitling. Astfel, in 1847 socialismul era o micare a strii de mij-
loc, comunismul o micare a clasei muncitoare. Socialismul,
cel puin pe continent, era admis in saloane, comunismul tocmai
dimpotriv. i deoarece noi eram dintru inceput de prere c eli-
berarea clasei muncitoare trebuie s e opera clasei muncitoare
insi, nu puteam sta la indoial pe care din cele dou denumiri
s-o alegem. Ba mai mult inc, nici de atunci incoace nu ne-a tre-
cut vreodat prin minte s ne dezicem de ea.
Manifestul propriu-zis debuteaz cu o fraz la fel de cu-
noscut precum nalul i trece imediat la contextualizarea
politic a momentului:
O stae umbl prin Europa staa comunismului. Toate puteri-
le btrinei Europe s-au unit intr-o sf int hituial impotriva aces-
tei stai: Papa i arul, Metternich i Guizot, radicali fra ncezi i
poliiti germani.
Exist oare vreun partid de opoziie care s nu fost defi-
mat, ca ind comunist, de ctre adversarii si de la putere Exis-
t oare vreun partid de opoziie care s nu rspuns la rindul
su atit elementelor mai inaintate ale opoziiei, cit i adversari-
lor si reacionari zvirlindu-le in fa imputarea stigmatizant de
comunist
Din acest fapt reies dou lucruri.
Toate puterile europene recunosc de pe acum comunismul ca
o putere.
A venit timpul ca comunitii s-i expun deschis, in faa lu-
mii intregi, concepia, scopurile, tendinele i s opun basmului
despre staa comunismului un manifest al partidului insui.
Papa avut in vedere este Pius IX, unul dintre cei mai lon-
gevivi pe tronul petrin (1846-1878) i adversar inexibil al
modernitii, inclusiv al rodului comunist al acesteia. arul
81
Iovv
citat este Nicolae I, cel care, intr-o coaliie reacionar cu
Austria cancelarului Metternich i Frana ministrului de ex-
terne Guizot se opunea rspandirii i cu atat mai mult apli-
crii ideilor revoluiei proletariatului. Ceea ce iese in eviden-
din aceste prime fraze ale Manifestului este logica aparte
folosit pentru a demonstra puterea comunismului pe sce-
na european. Or, faptul c gruprile comuniste erau in vi-
zorul autoritilor statelor europene nu se datora eventua-
lului statut al comunismului de putere (politic), ci seriei de
atentate, instigaii i in general actelor provocatoare pe ca-
re acesta le alimenta ideologic. n termenii de azi, comuni-
tii erau in epoc omologai teroritilor, percepie conrmat
de altminteri i in secolul XX prin actele sangeroase comise
in rile non-comuniste de ctre organizaii extremiste pre-
cum brigzile roii din Italia
56
sau RAF din Germania de
Vest
57
, unele ramuri ale acestora ind active i astzi. Dova-
d in plus c revoluia continu...
Insistand asupra textului fondator al comunismului poli-
tic, din care citm mai pe larg tocmai datorit importanei
sale teoretice i practice, Manifestul din 1848 este imprit
in patru seciuni: I. Burghezi i proletari, II. Proletari i co-
muniti, III. Literatura socialist i comunist, IV. Poziia
comunitilor fa de diferitele partide de opoziie. Consec-
56
Despre aceast organizaie de extrema stang, unul dintre ilustrele
ei victime ind liderul cretin-democrat Aldo Moro, asasinat in 1978, vezi
cu titlu informativ Giovoio Giii, Il partito armato. Gli anni di piombo
in Italia, 1968-1986, Kaos, Milano, 1993. Vezi i Pino Casamassima, Il li-
bro nero delle Brigate Rosse, Newton Compton, Roma, 2007.
57
RAF este abrevierea de la Rote Armee Fraktion (trad. Fraciunea
Armatei Roii). Organizat dup modelul komando-urilor de gheril
sud-americane, organizaia este responsabil pentru mai multe atentate
i pentru mai mult de 30 de asasinate. Vezi ca introducere analiza actu-
alizat a lui S:vr Aus:, Der Baader-Meinhof-Komplex, vllig berar-
beitete und ergnzte Neuausgabe, Homann & Campe, Hamburg, 2008.
82
veni viziunii lor determinist-istorice, autorii textului plea-
c in prima seciune de la o formul devenit dogm a mar-
xismului de orice coloratur: Istoria tuturor societilor de
pin azi

este istoria luptelor de clas.
Armaia este susinut de o not a lui Engels in care sunt
enumerate cateva studii istoriograce legate de acest dat
conictual al societii umane. Teza luptei de clas nu las
practic loc nici unei munci depuse in afara schemei asupri-
tor-asuprit. Aceast reducie major face pan la urm din
orice munc un manifest al injustiiei, toate raporturile de
munc avand aadar un potenial agonic, din orice muncitor
(germ. Arbeitnehmer) recrutandu-se un revoluionar gata s
rstoarne ierarhia antreprenorial, adic pe cei care dau de
munc (germ. Arbeitgeber). n aceast logic, totalitarismul
comunist s-a vzut ca rspunsul indelung ateptat, practic:
de la facerea lumii, la chestiunea raportului dintre cel care
d de lucru, catigand capital, i cel care lucreaz, primind
un salariu pentru stricta lui supravieuire. n continuare se
arm cat se poate de clar c, in fapt, comunismul este un
program de contestare a modernitii:
Societatea burghez modern, ridicat pe ruinele societii feuda-
le, nu a desinat antagonismele de clas. Ea a creat doar clase noi,
condiii noi de asuprire, forme noi de lupt, in locul celor vechi.
Aadar, chiar dac burghezia a avut un rol istoric re-
voluionar, in sensul mutaiilor enorme pe care le-a provocat
in cutarea ei neostoit de noi resurse, nu mai puin evident
este c aceeai burghezie are meritul de a ajutat, indirect
i fr voie, la cristalizarea clasei proletare:
Epoca noastr, epoca burgheziei, se deosebete ins prin faptul c
a simplicat antagonismele de clas. Societatea intreag se scin-
deaz din ce in ce mai mult in dou mari tabere dumane, in do-
u mari clase direct opuse una alteia: burghezia i proletariatul.
83
Iovv
Dup aceast aezare fa in fa a celor dou clase care
determin in opinia autorilor istoria prezent i imediat ur-
mtoare a umanitii, documentul se dedic acelor cauze care
duc inevitabil la dispariia burgheziei i la victoria proletaria-
tului. Concret, dup ce etapele succesive ale evoluiei burghe-
ziei au fost indirect tot atatea etape de articulare a contiin-
ei de clas a muncitorimii, industrializarea masiv din epoca
modern se intoarce impotriva celor care au fcut-o posibil.
Relaiile burgheze de producie i de schimb, relaiile burgheze de
proprietate, societatea burghez modern, care a produs, ca prin
farmec, mijloace de producie i de schimb atit de uriae, seam-
n cu vrjitorul care nu mai poate stpini puterile intunericului
pe care le-a dezlnuit. De decenii istoria industriei i comerului
nu este altceva decit istoria rzvrtirii forelor de producie mo-
derne impotriva relaiilor de producie moderne, impotriva rela-
iilor de proprietate care sint condiiile de existen ale burgheziei
i ale dominaiei ei. Este de ajuns s pomenim crizele comerciale,
care, prin repetarea lor periodic, pun tot mai amenintor sub
semnul intrebrii existena intregii societi burgheze. n timpul
crizelor comerciale este distrus regulat o mare parte nu numai a
produselor create, ci i a forelor de producie existente. n tim-
pul crizelor izbucnete o epidemie social, care ar prut o ab-
surditate in toate epocile anterioare, epidemia supraproduciei.
Societatea se vede brusc aruncat inapoi, intr-o stare de barbarie
momentan, ca i cum o foamete, un rzboi general nimicitor ar
lipsit-o de toate mijloacele de trai, industria, comerul par dis-
truse. i pentru ce Pentru c societatea posed prea mult civili-
zaie, prea multe mijloace de trai, prea mult industrie, prea mult
comer. Forele de producie de care dispune nu mai servesc la
dezvoltarea civilizaiei burgheze i a relaiilor de proprietate bur-
gheze, dimpotriv, ele au devenit prea uriae pentru aceste relaii,
care frineaz dezvoltarea lor, i de indat ce inving aceast piedi-
c, ele provoac perturbri in intreaga societate burghez, primej-
duiesc existena proprietii burgheze. Relaiile burgheze au de-
venit prea strimte pentru a cuprinde avuia produs de ele. Cum
invinge burghezia crizele Pe de o parte, prin distrugerea forat
a unei mase de fore de producie, pe de alt parte prin cucerirea
84
de noi piee i prin exploatarea mai intens a pieelor vechi. Prin
ce, deci Prin pregtirea unor crize i mai generale, i mai formi-
dabile i prin reducerea mijloacelor de a le preveni.
Armele cu care burghezia a doborit feudalismul se indreapt
astzi impotriva burgheziei insi.
Trebuie s recunoatem c, cel puin la nivel de diagnos-
tic, cele de mai sus nu i-au pierdut complet relevana. Ele-
mentul central din aceast critic ar putea reformulat in
termenii urmtori: modelul economic capitalist se autodis-
truge dac dorete s mearg pe o logic acumulativ apa-
rent fr limit superioar. Este exact corectivul pe care il
aduce actuala criz nanciar mentalitii juctorilor de pe
piaa de capital. i soluiile pentru ieirea din crizele produ-
se de ea insi sunt sugestive pentru practica avut in vedere
de Marx i Engels . Ceea ce nu rezist la o analiz mai atent
a Manifestului este ins soluia pe care cei doi autori o ina-
inteaz cu insisten. Or, aceasta vede in proletariat singu-
ra for menit s corecteze abuzurile sistemului capitalist,
excluzand din start posibilitatea ca sistemul incriminat s
aib resurse proprii de regenerare. Nu este in acest context
deloc de mirare c rspunsul la viziunea economic mar-
xist, de concentrare a mijloacelor de producie in mainile
statuluii proletariatului i de control total al pieei, l-a con-
stituit pan de curand modelul keynesian (reactualizat i el)
de intervenie, pstrand ins libertatea capitalului i a pieei.
n timp ce doctrina marxist vede in capital ca atare sursa
inegalitii, losoa economic opus vede in acelai capital
punctul de intalnire dintre rolul statului, al antreprenorilor
i al muncitorilor. Fr a insista aici pe ampla dezbatere in-
c in desfurare asupra modelelor economice
58
, sigur este
58
Dincolo de manualele standard deja citate, o util i plcut manie-
r de a ptrunde in miezul acestor dezbateri economice actuale, doar apa-
rent teoretice de vreme ce ele au efecte dintre cele mai directe asupra vieii
85
Iovv
mcar un fapt: critica din Manifest are in vedere un mo-
del social i economic modicat substanial inc din tim-
pul vieii celor doi autori, ceea ce ins nu i-a convins s
aduc la zi concluziile lor devenite astfel dogme. Este ui-
mitor cum o viziune politic bazat pe un diagnostic so-
cial-economic nu ia in seam dinamica acestuia, cum r-
mane prizonier premisei ideologice, pretinzand ins in
continuare un caracter tiinic ireproabil i o aplicabili-
tate garantat. Dorind s arate care sunt actorii schimbrii
radicale de paradigm social-economic, Manifestul ope-
reaz mai departe o distincie categoric intre proletariat,
clasa cu adevrat revoluionar, pturile de mijloc, care
nu sunt revoluionare, ci conservatoare i lumpenprole-
tariatul (termen inventat de Marx i Engels , folosit frec-
vent de acetia i insemnand mot--mot proletariatul in
zdrene), un putregai pasiv al pturilor celor mai de jos
ale vechii societi i care nu este bun la revoluii deoa-
rece se las cumprat pentru uneltiri reacionare. Dup
aceste precizri terminologice, Manifestul se concentrea-
z apoi exclusiv pe rolul proletariatului ca agent al schim-
brii. Autorii nu se sesc s sublinieze c victoria proleta-
riatului nu este posibil in cadrele actualei ordini, aa cum
se deruleaz lupta sindical in cadrul dat al unei legislaii,
c preul ei este tocmai schimbarea din temelii i prin vi-
olen a societii:
sociale i politice a intregii lumi, este lectura memoriilor unuia dintre cei
mai buni cunosctori ai domeniului i preedinte timp de aproape dou
decenii a lui Federal Reserve, Ai Gvvvsv, Te Age of Turbulence.
Adventures in an New World, Penguin, New York, 2007. O repunere re-
cent in discuie, pe fundalul crizei nanciare, a modelului economiei ca-
pitaliste, cu reevaluarea criticii marxiste la adresa acesteia cu tot, vezi la
Jo:n Ni:z, Snirsno Bicnivv, Capital as Power. A study of or-
der and creorder (= RIPE series in global political economy), Routledge,
LondoniNew York, 2009.
86
Toate clasele din trecut care cucereau puterea cutau s-i asi-
gure poziia dobindit supunind intreaga societate condiiilor
care stteau la baza modului lor de insuire. Proletarii nu pot
s cucereasc forele de producie sociale decit desinind pro-
priul lor mod de insuire de pin acum i, prin aceasta, intregul
mod de insuire de pin acum. Proletarii n-au nimic propriu de
ocrotit, ei au de nimicit tot ce pin acum ocrotea i asigura pro-
prietatea privat.
Toate micrile de pin acum au fost micri ale unor minori-
ti sau in interesul unor minoriti. Micarea proletar este mi-
carea independent a imensei majoriti, in interesul imensei ma-
joriti. Proletariatul, ptura cea mai de jos a societii actuale, nu
se poate ridica i elibera fr s arunce in aer intreaga suprastruc-
tur a pturilor care alctuiesc societatea ocial.
Chiar dac nu prin coninut, totui prin form, lupta proleta-
riatului impotriva burgheziei este mai intii o lupt naional. Pro-
letariatul din ecare ar trebuie s termine, rete, in primul rind
cu propria sa burghezie.
Descriind fazele cele mai generale ale dezvoltrii proletariatu-
lui, am urmrit rzboiul civil, mai mult sau mai puin latent, din-
untrul societii actuale, pin la punctul cind acesta se transform
intr-o revoluie deschis i cind, rsturnind prin violen burghe-
zia, proletariatul ii intemeiaz dominaia sa.
Altfel spus, chestiunea proletar este una eminamente
politic, a lupta pentru cauze ei insemnand in cele din ur-
m urmrirea lurii puterii. Spiritul modernitii revoluio-
nare se regsete aici in intregime.
A doua seciune a Manifestului Partidului Comunist es-
te dedicat raportului dintre proletari i comuniti. Deja pu-
nerea in aceti termeni a problemei arat c poate exista un
proletariat care s nu e ins i comunist. Din punctul de
vedere al autorilor, comunitilor le revine in sanul proleta-
riatului rolul unei clase aparte. n plus, fapt important, co-
munitii au contiin internaional, adic sunt solidari cu
cauza proletar dincolo de barierele naionale:
87
Iovv
Care este in genere raportul dintre comuniti i proletari
Comunitii nu sint un partid deosebit, opus celorlalte partide
muncitoreti.
Ei nu au interese deosebite de interesele intregului proletariat.
Ei nu proclam principii deosebite dup care s vrea s modeleze
micarea proletar.
Comunitii se deosebesc de celelalte partide proletare numai
prin aceea c, pe de o parte, in lupta proletarilor de diferite nai-
uni ei scot in eviden i susin interesele comune, independente
de naionalitate, ale intregului proletariat, pe de alt parte, prin
aceea c, pe diferitele trepte de dezvoltare ale luptei dintre pro-
letariat i burghezie, ei reprezint intotdeauna interesele micrii
in totalitatea ei.
Comunitii sint, aadar, din punct de vedere practic, partea cea
mai hotrit a partidelor muncitoreti din toate rile, partea care
impinge mereu inainte, din punct de vedere teoretic, fa de re-
stul masei proletariatului ei au superioritatea de a inelege limpe-
de condiiile, mersul i rezultatele generale ale micrii proletare.
Distincia dintre partea mai puin luminat i cea lu-
minat a proletariatului se vede mai tarziu tradus in ti-
tulatura partidelor. Astfel, de pild, intr-o prim faz, mai
precis: intre 1948-1965, Partidul Comunist Roman a pur-
tat titulatura, mult mai atrgtoare pe scena politic de du-
p cel de al doilea rzboi mondial, de Partidul Muncitoresc
Roman, abia dup aceea, instalat confortabil i pe termen
lung la putere, schimbandu-i numele in cel iniial. Marx
i Engels repet fr echivoc scopul propus al proletaria-
tului comunist:
Scopul imediat al comunitilor este acelai ca i al tuturor celor-
lalte partide proletare: constituirea proletariatului ca clas, rs-
turnarea dominaiei burgheziei, cucerirea puterii politice de c-
tre proletariat.
Manifestul rspunde in continuare unora dintre acuzele
aduse comunismului ca ideologie i program politic. Cum era
88
de ateptat, prima i cea mai grava acuz era legat de dorin-
a comunitilor de a suprima proprietatea privat.
Toate relaiile de proprietate au fost supuse unei necontenite schim-
bri istorice, unei permanente transformri istorice.
Revoluia francez, de pild, a desinat proprietatea feudal
in folosul celei burgheze.
Ceea ce caracterizeaz comunismul nu este desinarea pro-
prietii in general, ci desinarea proprietii burgheze.
Proprietatea privat burghez modern ins este ultima i cea mai
desvirit expresie a produciei i insuirii produselor, intemeia-
te pe antagonisme de clas, pe exploatarea unora de ctre ceilali.
n acest sens comunitii pot rezuma teoria lor in formula: des-
inarea proprietii private.
Pentru a cata oar, suntem aici confruntai cu simplicri
de proporii. Mai intai, burghezia este prezentat ca ind ul-
tima clas social care premerge comunismului. Firul rou
al ideii comuniste pare s strbat fr intreruperi secolele i
ajunge la actuala faz, penultimul act al unei evoluii care se
implinete inevitabil i glorios in noua ordine pe care o va in-
staura victoria proletariatului. Remarcm in aceast viziune
dispreul total fa de eforturile sociale, oricat de imperfecte,
ale modelului social al secolului XIX, refuzul ferm la adresa
pluralismului politic i in general tendina totalizant care se
va traduce nu peste mult timp in politic totalitar. Pentru un
comunist, lumea i problemele ei complexe sunt foarte u or
de ineles i la fel de uor de rezolvat. Singurul obstacol este
luarea puterii, ceea ce nu reprezint la o adic decat o ches-
tiune de timp. O alt simplicare vizeaz esena propriet-
ii. Orice proprietar, in viziunea lui Marx i Engels , este un
protor, un duman de clas. Nicio proprietate, nici mcar
cea obinut prin munc cinstit, iar nu prin exploatarea ce-
luilalt, nu este in ochii acestora bun, nu se justic. De aici
deriv i obsesia de mai tarziu a comunismului aat la pute-
89
Iovv
re de a impiedica formarea unor clase de comuniti mai bo-
gai decat restul, fapt pentru care e mimau toi cenuiul unei
prosperiti la limit, e erau deconspirai ca posedand averi
ilicite. n mod practic, comunismul care se pronuna teoretic
impotriva oricrei forme de proprietate privat, va trebui s
accepte diferenierea clasei proletare in subclase: a proprie-
tarilor de apartament fa de cei care stteau cu chirie, a po-
sesorilor de automobil fa de cei care nu aveau, a proprieta-
rilor de teren etc. ncercand s sintetizm teoria i practica
legat de proprietate, am putea spune c, plecand de la do-
rina ca nimeni s nu e proprietar, ci toi s e uzufructu-
ari ai proprietii comune, modelul social al comunismului a
ajuns ins in impasul de a constata c, in ciuda egalitii pro-
clamate ca atare, chiar i intr-o astfel de societate se articu-
leaz diferene de statut, de standard de via i la limit de
clas in sensul criticii la adresa burgheziei.
Date ind limitele de spaiu ale acestei cri, nu intrm in
detaliile polemicii Manifestului cu criticile la adresa comu-
nismului. Important pentru economia demonstraiei noas-
tre este ins maniera in care, la 1848, Marx i Engels pre-
gurau catigarea puterii de ctre comuniti. Trebuie s citm
in extenso cele dou pagini de strategie:
() primul pas in revoluia muncitoreasc este ridicarea proleta-
riatului la rangul de clas dominant, este cucerirea demo craiei.
Proletariatul va folosi dominaia lui politic pentru a smulge
burgheziei, pas cu pas, intreg capitalul, pentru a centraliza toate
uneltele de producie in miinile statului, adic in miinile proleta-
riatului organizat ca clas dominant, i pentru a mri, cit se poa-
te de repede, masa forelor de producie.
La inceput acest lucru nu se poate face, rete, decit printr-o
inclcare despotic a dreptului de proprietate i a relaiilor de pro-
ducie burgheze, adic prin msuri care, din punct de vedere eco-
nomic, apar neindestultoare i ubrede, dar care se depesc sin-
gure in decursul micrii i care sint inevitabile ca mijloc pentru
revoluionarea intregului mod de producie.
90
Aceste msuri vor , se-nelege, diferite in diferitele ri.
n rile cele mai inaintate va totui posibil aproape pretutin-
deni aplicarea urmtoarelor msuri:
1. Exproprierea proprietii funciare i intrebuinarea rentei
funciare pentru acoperirea cheltuielilor de stat.
2. Impozit cu puternic caracter progresiv.
3. Desinarea dreptului de motenire.
4. Conscarea proprietii tuturor emigranilor i rebelilor.
5. Centralizarea creditului in miinile statului cu ajutorul unei
bnci naionale cu capital de stat i cu monopol exclusiv.
6. Centralizarea tuturor mijloacelor de transport in miinile
statului.
7. Sporirea numrului fabricilor de stat, a uneltelor de produc-
ie, deselenirea i ameliorarea pminturilor dup un plan general.
8. Egal obligativitate a muncii pentru toi, organizarea de ar-
mate industrial e, indeosebi pentru agricultur.
9. mbinarea muncii agricole cu cea industrial, msuri avind
ca scop inlturarea treptat a opoziiei

dintre sat i ora.
10. nvmint public gratuit pentru toi copiii. Interzicerea
muncii in fabrici a copiilor, in actuala ei form. mbinarea educa-
iei cu producia material etc., etc.
Cind, in cursul dezvoltrii, vor disprut deosebirile de clas
i intreaga producie va fost concentrat in miinile indivizilor
asociai, atunci puterea public ii va pierde caracterul ei poli-
tic. n sensul propriu al cuvintului, puterea politic este puterea
organizat a unei clase pentru asuprirea alteia. Dac proletaria-
tul, in lupta sa impotriva burgheziei, se unete in mod necesar
ca clas, dac, prin revoluie, devine clas dominant i, ca clas
dominant, desineaz vechile relaii de producie fcind uz de
for, atunci el desineaz, o dat cu aceste relaii de producie,
i condiiile de existen ale antagonismului de clas, ale claselor
in genere, i, prin aceasta, propria sa dominaie de clas.
Locul vechii societi burgheze, cu clasele i antagonismele ei
de clas, il ia o asociaie in cadrul creia dezvoltarea liber a e-
cruia este condiia pentru dezvoltarea liber a tuturora.
n cele de mai sus recunoatem mai toate proiectele radi-
cale de societate, nu in ultimul rand cel al lui Babeuf, de pan
91
Iovv
atunci. Chintesen a modernitii ca proces violent de eman-
cipare, de data aceasta de propria ei baz, strategia formula-
t de Manifest cuprinde principalele trsturi ale dominaiei
comuniste care se va instaura in Rusia la o distan de apro-
ximativ jumtate de veac i in alte ri ale Europei de Est la
exact un secol de la publicarea textului. Pentru un program
care anuna lumii dorina de a schimba radical raporturile
sociale profund injuste, uimete inainte de orice lejeritatea
cu care sunt luate in calcul abuzurile, inclcrile despotice
(germ. despotische Eingrie). Strigtul doamnei Roland, exe-
cutat in 1793 in numele idealurilor noii ordini sociale
59

Libertate, libertate, cate crime se comit in numele tu! (fr.
Libert, libert, combien de crimes commet-on en ton nom !) ,
pare s nu lsat nicio urm in contiina revoluionarilor
de la mijloc de secol XIX. Aceeai poft de sange care a inso-
it cderea lumii feudale trebuia acum s e satisfcut odat
cu dispariia lumii burgheze. Cinismul ideologic i mai tarziu
practic este imposibil de ignorat i cu atat mai puin de jus-
ticat. Faptul c in vremuri de excepie sunt aplicate msuri
excepionale sau c, pentru a se intrupa, marile idei au nevo-
ie de mijloace pe msur, nu poate justica, atunci i acum,
planicarea abuzului. De regul, victimele unei innoiri sunt
regretate. De data aceasta, ideologii schimbrii de sistem iau
in calcul din start c victoria proletariatului in numele drep-
tii va pltit in mod obligatoriu cu nedreptatea. Excesul
este ingredient obligatoriu, revoluia ind din acest punct de
vedere tocmai acea micare prin care sunt suspendate reguli
vechi i introduse, nu conteaz prin ce mijloace, altele noi.
59
Despre gura feminin intrat in memoria istoriei cu acest citat
sintetizand paradoxul terorii eliberatoare, vezi monograa realizat de
Mviv Covvvi, Libert, que de crimes on commet en ton nom
!. Vie de Madame Roland, guil lotine le 8 novembre 1793, Maisonneuve
& Larose, Paris, 2002.
92
A treia seciune a Manifestului Partidului Comunist dis-
crediteaz formele de socialism, de la cel numit paradoxal fe-
udal (scil. conservator) la cel mic-burghez, de la cel german,
fcut responsabil de complicitatea cu regimurile reaciona-
re, la cel critico-utopic (gen Babeuf ), considerat de-a drep-
tul inutil in noile condiii istorice. Pe lang disponibilitatea
fa de teroare ca etap obligatorie, textul de baz al mic-
rii comuniste de ieri i de azi nu ii ascunde aversiunea fa
de orice tip de concuren ideologic. Pan s devin doctri-
na totalitarismului politic, comunismul se comport exclu-
sivist la nivelul dezbaterii chestiunii sociale: nimeni nu este
indreptit s vorbeasc in numele proletariatului, nimeni
nu are soluii reale, dorina de a apra interesele lumii vechi
ind prea mari, nimeni nu inelege cum s pun in practic
principiile etc. Monopolul ideologic i practic al comunis-
mului nu putea formulat mai clar decat o face Manifestul.
Ultima seciune a acestuia este dedicat formal poziiei co-
munitilor fa de diferitele partide de opoziie, fr ca tema
anunat s e cu adevrat tratat. Puinele pagini ale aces-
tei seciuni nale sunt mai curand o radiograe a progrese-
lor pe care le face micarea comunist in Europa de Vest i
Polonia. Trebuie s remarcm i s subliniem aici o arma-
ie deosebit de important. Este vorba de inc o dovad c,
cel puin in faza lui ideologic, comunismul avea in vedere
rile puternic industrializate, adic unde era i cel mai nu-
meros proletariat. Exilai la Londra, Marx i Engels ii in-
dreapt privirile ctre patria lor german, locul unde vd ei
punandu-se cel mai repede in practic principiile revoluiei:
Asupra Germaniei ii indreapt comunitii atenia in primul rind,
pentru c Germania se a in ajunul unei revoluii burgheze i
pentru c ea va sviri aceast revoluie in condiii, in genere, mai
inaintate ale civilizaiei europene i cu un proletariat mult mai
dezvoltat decit Anglia in secolul al XVII-lea i Frana in secolul al
93
Iovv
XVIII-lea, i deci revoluia burghez german poate numai pro-
logul direct al unei revoluii proletare.
nainte de a lansa, la nal, chemarea la unitate a proleta-
rilor din toate rile, Manifestul repet pentru ultima dac
in termeni fr echivoc scopul micrii comuniste:
Comunitilor le repugn s-i ascund vederile i inteniile. Ei de-
clar fi c elurile lor pot atinse numai prin doborirea violent
a intregii orinduiri sociale de pin acum. S tremure clasele domi-
nante in faa unei Revoluii Comuniste. Proletarii n-au de pier-
dut in aceast revoluie decit lanurile. Ei au o lume de citigat.
n loc de concluzii la aceast lectur sumar a documen-
tului de referin, am putea spune c dac proiectele de soci-
etate sau simplele propuneri circumscribile ideii comuniste
inainte de Marx ii pstreaz un grad ridicat de improbabi-
litate, exprimat literar prin genul utopic i politic prin pro-
clamaii revoluionare neurmate de decizii in consecin sau
doar pariale, ceea ce propune el i Engels este o ideologie
considerat obiectiv, adic tiinic, dar care, odat apli-
cat, ii dezvluie acelai caracter utopic pe care il contest
la formele minore sau concurente de socialismi comunism.
Cu alte cuvinte, aa cum este reectat in textele sale fonda-
toare i judecat dup efectele sale istorice ulterioare, comu-
nismul reprezint o paradoxal i de aceea deloc inocent
utopie tiinic, o dezlnuire branchial de fore concrete
in numele unei idei care, inainte de a innoi cu adevrat so-
cietatea i de a o face mai bun, distrug tot ceea ce gsesc in
cale, mutiland persoane i comuniti deopotriv. Drama-
tismul situaiei este cu atat mai mare cu cat astfel de abu-
zuri sunt considerate reti, inevitabile, necesare, parte din
plan. Altfel spus, reformuland un cunoscut proverb, drumul
spre fericirea comunist este inc din proiect pavat cu lagre.
94
DuvX Mnux
Eecului ininrii la Londra, in 1846, a primei Inter-
naionale comuniste (numit iniial Asociaia Internaiona-
l a Muncitorilor), cu participarea nemijlocit i angajat a
lui Marx, ii urmeaz a doua incercare de instituionalizare a
comunismului european (spaiul non-european este pentru
inceput doar simbolic reprezentat) prin a doua Internaiona-
l, in 1889, la Paris, din care sunt eliminai anarhitii, aceas-
ta devenind cu timpul platforma social-democraiei actuale.
Abia odat cu ininarea aa-numitei a treia Internaionale
de ctre Lenin, in 1919, comunismul ideologic primete un
organism politic la scar mondial dup placul i interesele
sale. Cominternul, cum avea s e numit cea de a treia In-
ternaional, va dizolvat de Stalin in 1943 ca gest de prie-
tenie fa de aliaii SUA i Anglia.
60
Remarcm aici faptul c
distincia dintre social-democraie i comunism, prezent
inclusiv in Manifestul din 1848, devine din ce in ce mai cla-
r, cele dou curente i modaliti de abordare a chestiunii
sociale stand in perioada rzboiului rece fi una impotri-
va celeilalte, dup ce deja in 1914 nu reuiser s ajung la
un consens privind atitudinea fa de primul rzboi mondial.
Din punctul de vedere al aciunilor politice, ideea comu-
nist nu inceteaz s se manifeste, cu precdere prin meto-
de subversive. Comunitii continu s e o tem actual mai
ales prin atentatele i gesturile provocatoare organizate sau
puse pe seama lor. Experimentul Comunei din Paris din mar-
tie-mai 1871, care il determina pe Marx s anune dispari-
ia statului odat cu instaurarea comunismului, a artat c
60
Arhiva cu congresele i declaraiile Cominternului este accesibi-
l in format electronic la adresele: http:iiwww.komintern-online.rui (in
rus) i http:iiwww.comintern-online.comi (in englez), accesate in 23
octombrie 2009.
95
Iovv
succesul revoluiei proletariatului depinde decisiv de luarea
complet a puterii i avand un lider unic, incontestabil. Ca-
racterul totalitar al revoluiei proletariatului iese i mai mult
in relief, polemicile dintre diferitele grupri socialist-anarhis-
te demonstrand practic incompatibilitatea idealului comu-
nist cu lupta democratic in spirit pluralist. Pentru aceast
mentalitate totalitar, comunismul nu este o poziie printre
altele care, prin aliane politice i suport electoral, ajunge la
putere ca s ii pun in practic ideile, ci soluia prin exce-
len, salvarea, ultima ans. Or, mesianismul acesta justic
in cele din urm lovitura de stat, aplicarea violenei dincolo
de metafor, in mod cat se poate de concret. Comunismul
ajunge la putere lsand in urm cadavre.
Sfaritul secolului XIX i inceputul celui urmtor cores-
punde unei perioade de masive schimbri anunand de altfel
prima deagraie mondial in unde creia de oc se va g-
si momentul propice realizrii revoluiei bolevice. Pe plan
ideatic, dezbaterea chestiunii sociale este din ce in ce mai in-
tens. Progresele industrializrii i articularea in consecin-
a contiinei de sine a muncitorimii devin cele dou fee
ale monedei, politicile economice ind acum inseparabile de
cele sociale. Armonizarea dintre ele face obiectul pasiunilor
politice, al controverselor parlamentare i al luptelor cultu-
ral-ideologice. Sinteza poziiei socialisteicomuniste reprezen-
tant de partidele care vor forma pan in 1914 cea de a doua
Internaional o gsim in aa-numitul Program de la Erfurt
(germ. Erfurter Programm) din 1891.
61
Asemeni Manifestu-
61
Vezi textul programului i comentariul lui Kvi Ku:sv, Das Er-
furter Programm in seinem grundstzlichen Teil, 2. Au., Dietz, Stuttgart,
1892. Volumul este copiat i postat pe internet la adresa Fundaiei Friedrich
Ebert a Partidului Social Democrat din Germania, http:iilibrary.fes.dei
prodokifa87-01370a.htm, accesat in 23 octombrie 2009. Programul i co-
mentariul pot gsite i pe pagina german a arhivei de documente mar-
96
lui din 1848, nici acum nu gsim urme de realism politic, ci
doar o viziune extremist, fi destabilizatoare, chemarea
la lupt adresat proletariatului ind in fapt un ultimatum
adresat democraiei i statului de drept. Inclusiv din punct
de vedere economic, i de data aceasta avem in fa un dia-
gnostic reducionist, mica proprietate sau mijlocul de pro-
ducie mai mic (germ. der Kleinbetrieb), in limbajul de azi:
intreprinderile mici i mijlocii (IMM-urile), ind inghiite de
marile fabrici ale cror produse devin din ce in ce mai uor
de produs i in cantiti mai mari, productivitate de care in-
s proletariatul nu prot deloc. Fr s mai insistm asupra
articulaiilor demonstraiei, mesajul central rmane cel re-
voluionar, proletariatul ind indemnat s nu arate nicio lo-
ialitate fa de naiune sau stat, ci doar fa de propriul su
interes Nu toi socialitii vor imprti aceast poziie. De
pild Jean Jaurs.
62
Deputat socialist in repetate randuri, unul
dintre oratorii de succes ai Franei dintre secole i, fapt deci-
siv pentru prezena lui in memoria continentului, adversar
decis al declanrii primului rzboi mondial, pacism care
il va costa viaa, Jaurs este cumva modelul de politician so-
cialist care se distaneaz de radicalismul retoric i practic
al comunitilor. El pledeaz pentru aprarea cauzei sociale
cu mijloace democratice, in interiorul ordinii politice exis-
tente. Poziia politicianului francez nu era in epoc singu-
lar. Transformarea marxismului in doctrin inexibil, cu
un scop unic aplicat prin metode unice, nu putea s e pe
placul unor oameni realiti sau avand contiina statului de
drept i a faptului c, oricat de mari sunt nedreptile, aces-
tea nu sunt reparabile prin alte nedrepti. Este i viziunea
xiste deja citat, http:iiwww.marxists.orgideutschiarchivikautskyi1892i
erfurteriindex.htm, accesat tot in 23 octombrie 2009.
62
Vezi aici de pild monograa lui Mx Giio, Le grand Jaurs,
Robert Laont, Paris, 1984.
97
Iovv
grupului englez cunoscut sub numele de Fabian Society, nu-
mrand adepi ai misiunii politice a ideii comuniste, posibi-
l doar prin fora argumentelor, iar nu prin cea a insurgen-
ei.
63
Cerc socialist format din intelectuali, printre care unii
de talia lui George Bernard Shaw, fabianitii premerg cum-
va grupurilor de dezbateri sociale de mai tarziu, unele din-
tre acestea, mai radicale, ind la originea evenimentelor din
1968. Punerea in discuie cea mai consistent a dogmaticii
marxiste va ins opera tot a unui german. Cunoscut ca in-
temeietor al revizionismului, Eduard Bernstein ii insue-
te o seam din ideile fabianitilor, constat faptul banal, dar
epocal pentru exegeza marxismului, c sistemul capitalist
nu d niciun semn de slbiciune, c nu se a sub nicio for-
m in pragul colapsului, c proletariatului ii merge mai bine
decat acum jumtate de secol, fapt care conrm c drumul
cel mai potrivit este cel al luptei politice in cadrul existent,
problematica social, existent in continuare, neind obli-
gatoriu surs de revoluie. Bernstein se plaseaz cumva la
captul extrem al tendinelor din cadrul social-democraiei
germane, la cellalt ind Wilhelm Liebknecht, iar la mijloc,
ca un fel de garant al centrismului marxist, August Bebel.
64

63
Organizaia mai exist i astzi. Vezi pagina ocial de internet,
http:iiwww.fabians.org.uki, accesat la 23 octombrie 2009.
64
O panoram a diferenelor de viziune a revizionitilor in interiorul
micrii socialisteicomuniste ofer M::nis Lvrv, Republikanischer
Sozialismus. Positionen von Bernstein, Kautsky, Jaurs und Blum, Campus,
Frankfurt am MainiNew York, 2008. Mai vezi i volumul adunand mai
multe texte ale revizionitilor din spaiul austriac al Europei Centrale,
Hs-J6vo Sounivv, Rrvi ov i Vvo (Hg.), Austromarxismus.
Texte zu Ideologie und Klassenkampf von Otto Bauer, Max Adler, Karl
Renner, Sigmund Kun, Bla Fogarasi und Julius Lengyel (= Politische
Texte), Europische VerlangsanstaltiEuropa Verlag, Frankfurt am Maini
Wien, 1970. Mai vezi i Rrvi ov i Vvo, Hs-J6vo Sounivv,
Marxismus und Ethik. Texte zum neukantianischen Sozialismus, Suhr-
kamp, Frankfurt am Main, 1970. Un caracter orientativ asupra euroco-
98
Aceast diversitate de opinii, mergand pan la conicte
doctrinare fundamentale, arat un singur lucru: diagnoza
social-economic pus de Marx i Engels nu mai corespun-
de realitii, ceea ce determin pe realitii dintre socialiti s
reformuleze cauza comunismului in termenii varstei politice
a momentului i s predice mai curand reforma social de-
cat revoluia total. Cu toate acestea, formal cel puin, soci-
al-democraia german se menine pe linia delitii mar-
xiste literale, fapt exprimat in rezoluia congresului din 1907
inut la Stuttgart. Sugestiv este faptul c la redactarea aces-
teia a participat activ i un oarecare Vladimir Ilici Lenin. n
cazul unui rzboi, care se anuna din ce in ce mai concret la
orizont, proletarii erau indemnai s prote de starea de lu-
cruri, s grbeasc falimentul capitalismului i s transfor-
me astfel un rzboi dintre naiuni intr-o lupt de clas. Aa
cum se tie, doar caiva ani mai tarziu, partidele socialiste
din Frana sau Germania vor vota pentru susinerea rzbo-
iului, ecare din raiuni strict naionale, ceea ce a fcut im-
posibil o poziie comun fa de dezastrul european inceput
in vara lui 1914. Chiar dac sfaritul modelului capitalist nu
era aproape, criza social i politic produs de rzboi fur-
niza decorul ideal pentru trecerea la fapte. Ocupate cu con-
ictele naionaliste, statele avand cu adevrat un proletariat
pe msur nu vor putea ins servi drept camp experimental.
n plus, social-democraia era profund compromis i nu se
mai bucura nici de minima simpatie popular de dinainte.
Mai rmanea doar un stat atipic, neproletar i in plus con-
dus cu man de er, dar care datorit propriilor slbiciuni
sistemice, acumulate in timp, i a contextului internaional
oferea o alternativ nesperat.
munismului i diferitelor lui curente are i volumul lui Jvvzv Hoizvv, Der
Kommunismus in Europa. Politische Bewegung und Herrschaftssystem,
Fischer, Frankfurt am Main, 1998.
REALITATEA:
REVOLUII
PROLETARE
N RI AGRARE
.
101
Cvv cv vs:v Mvx vv:vu comunismul teoretic este Le-
nin pentru cel istoric. Cu toate acestea, liderul bolevic nu se
vedea pe sine doar ca simplu executant al unei viziuni, ci va
contribui, prin multele sale scrieri din exil mai ales
1
, la ceea
ce mai tarziu se va numi marxism- leninismul, prima dintr-o
serie mai lung de adaptri (care nu se confund cu revizi-
onismul!) a principiilor generale la ceea ce comunitii locali
considerau a realitatea istoric. Mai mult decat atat, lui Le-
nin ii revine rolul de a primul conductor revoluionar ca
atare dup irul lung de guri care au trebuit s se mulu-
measc cu postura de profei neputincioi. La o privire mai
atent, Lenin este primul i singurul lider comunist politic
din secolul XX posedand o cultur juridico-losoc (chiar
i azi, Caietele losoce sunt o lectur pasionant) i lolo-
gic la inlimea burgheziei contestate (comunistul roman
Mihail Gh. Bujor se intreine cu el in francez, iar studiile pe
marginea scrierilor lui Marx sunt in originalul german). De
la Lenin i pan la incetarea existenei Uniunii Sovietice sub
Gorbacev, toi liderii acesteia, mai puin ultimul, au fost de
o brutalitate intelectual i emoional uimitoare. Cu toate
1
O selecie din opera lui Lenin, in roman, este accesibil on line la
adresa deja citat de mai multe ori pan acum, http:iiwww.marxists.orgi
romanaim-eiindex.htm, accesat la 23 octombrie 2009.
102
msurile de precauie necesare astfel incat s nu il omologm
de pild pe Brenev (cu studii tehnice in domeniul metalur-
giei) cu Andropov (ef al KGB-ului, o competen in sine!),
tipologia antropologic este totui in linii mari neschimbat.
O regsim i la nivelul rilor comuniste ale Europei de Est
i din alte pri ale lumii. De la Mao la Ceauescu i de la Pol
Pot la Honecker, liderii comuniti au o educaie sumar, de
regul preuniversitar sau cu studii universitare fcute prin
delegaie, decit compensat prin insuirea exact a doctri-
nei i a metodelor de conducere tipice totalitarismului rou.
Revenind la Lenin, biograa acestuia
2
este marcat de la
bun inceput de conictul cu regimul arist, fratele lui mai ma-
2
Cum gura lui Lenin st in centrul cultului personalitii creat de
Stalin i intreinut pan azi, este foarte important s distingem la nivel bi-
bliograc intre prezentrile oneste i cele propagandistice. Vezi una din-
tre primele biograi postrevoluionare scris de un comunist convertit
la realism, Vivviu Mvcu, Lenin, List, Leipzig, 1927 (vezi i ediiile ulte-
rioare). Autorul, evreu de origine bucovinean i scriitor cu precdere de
limb german, l-a cunoscut personal pe Lenin pe durata exilului acestuia
la Zrich i a fost apropiat cercurilor bolevice. Vezi mai departe biograa
scris de un general sovietic, avand acces la arhive inchise pentru istori-
cii profani, devenit cu timpul critic fa de sistem, ,
. . , I-II, , ,
1994, in englez a aprut o va riant compact, Dri:vi Voioooov,
Lenin: A New Biography, Free Press, New York, 1994, in german: Lenin.
Utopie und Terror, Econ, Dsseldorf etc, 1994. Imposibil de trecut cu ve-
derea este biograa reeditat (compact, in raport cu cele trei volume an-
terioare ale aceluiai autor dedicate lui Lenin) a unui recunoscut specialist
in istoria Rusiei moderne, Ronvv: Svvvicv, Lenin. A Biography, Belknap
Press of Harvard University Press, Cambridge (Mass.), 2002. Mai vezi i
biograa recent a lui Cnvis:ovnvv Rvo, Lenin. A revolutionary life,
Routledge, LondoniNew York, 2005. O impresionant panoram istori-
c ofer tetralogia lui , , I:
, II: , III:
, IV : , , ,
2007-2009. Chiar dac a starnit polemici pasionante, nu in ultimul rand
103
Rvii::v
re, Alexandru, ind executat in 1887 in urma deconspirrii
unui atentat avandu-l ca int pe arul Alexandru III. Tan-
rul nostru anarhist este i primul traductor in rus a criticii
lui Marx fcut losoei istoriei a lui Hegel. Deja din aceast
constelaie familial deducem o parte a motivaiei viitoarei
orientri politice a lui Lenin. n plus, tot de natur biograc
este i faptul, trecut cu vederea de autorii mitologiei din jurul
persoanei acestuia, c in persoana lui Lenin avem de-a face
cu un personaj paradoxal. Astfel, capul revoluiei proletari-
atului provenea dintr-o familie instrit, acumuland inuen-
e etnice dintre cele mai diferite: bunicul matern, Alexandru
Blank, era evreu convertit la Ortodoxie, soia acestuia avea
rdcini in mediul germano-baltic, de unde i educaia de
limb german dat mamei lui Lenin, motenire lingvistic
transmis mai departe copiilor ei. n timp ce mama poliglo-
t a frailor Uljanow le oferea o educaie solid deja in cas,
tatl lor, pasionat profesor de zic i matematic, avea grij
de nivelul material al familiei, el ind ridicat in rang nobili-
ar pentru meritele aduse la lrgirea i consolidarea sistemu-
lui colar in regiunea Simbirsk, deschizand de pild primele
coli pentru populaiile neruseti. Una peste alta, fr s in-
trm in detaliile tiute ale biograei sale, Lenin intrupeaz
perfect tipologia revoluionarului burghez, de familie bun,
acea categorie capabil s lupte pentru cauza proletariatului,
s scrie i s in conferine pe tem, dar care nu renuna nicio
pentru tematizarea rolului evreilor in mai toate rsturnrile i revoluiile
din istoria Rusiei moderne, viziunea lui Soljenian, articulat in jurul unor
momente nodale i scris pe durata unei jumti de secol, este sugestiv
tocmai pentru cutarea unui sens intr-o istorie prea plin de nonsensuri,
de fracturi i tragedii al cror pre este enorm in comparaie cu rezultatul.
Romanul se oprete cumva brusc, inainte de a trata momentul propriu-zis
al revoluiei bolevice. A fost tradus in englez (doar primele dou volume)
i francez (in curs de apariie ultimele dou volume). Traducerea in roma-
nete abia a inceput.
104
clip la confortul material i poziia social catigate tocmai
datorit inegalitii de la baza sistemului pe care il contest
cu atata ardoare teoretic. Aceast categorie explic exis-
tena pe toat durata experimentului comunist a unei serii
de intelectuali occidentali de faim care se vor inhma en-
tuziast la carul victoriei propagandistice a dictaturii prole-
tariatului. Asupra acestui aspect revenim ceva mai incolo.
Exilul in care va tri aproape un deceniu (din contribui ile
membrilor de partid!), dup eecul tentativei revoluionare
din 1905, va insemna pentru Lenin ocazia de a face o radio-
grae exact nu doar a scenei socialiste europene, ci mai ales
a raporturilor de for din Occident. Or, dup 1914, in plin
rzboi, toi beligerani implicai aveau interesul de a cumpra
pacea Rusiei, inainte de toate Germania, pentru a se concen-
tra pe frontul de vest. La orizontul tulburrilor politice din
Rusia, mai ales dup pierderile teritoriale masive din 1915 i
accentuarea nemulumirii sociale, toate culminand in victo-
ria provizorie a parlamentarismului asupra autoritarismului
i abdicarea arului Nicolae II la 3i15 martie 1917, era limpe-
de c o gur precum cea a lui Lenin va interlocutorul ma-
rilor puteri. Anticipand aceast evoluie, mpratul german
Wilhelm II, ruda nefericitului ar, incheie o inelegere cu Le-
nin cruia ii d voie s circule cu o garnitur de tren prin ju-
mtate de Europ aat in rzboi i in plus incrcat cu o su-
m considerabil de bani. Monarhul prusac primea la schimb
pacea cu Rusia, incheiat la 5 martie 1918 (tratatul de pace de
la Brest-Litowsk) in condiii dezavantajoase pentru aceasta.
3

3
Despre ultimii ani ai Rusiei ariste vezi atmosfera redat in romane-
le istorice ale lui Hvvi Tvov:, Nicolas II, le dernier tsar, Flammarion,
Paris, 1991. Iovr, La Vie quotidienne en Russie au temps du dernier tsar,
Hachette, Paris, 1959, in romanete: Viaa de ecare zi din Rusia ultimu-
lui ar, trad. C. Dumitriu, Humanitas, Bucureti, 1993. Mai vezi i prezen-
tarea academic semnat de Mv S:vinvvo, Vioiriv Knvus:ivv,
105
Rvii::v
n tot acest timp, Lenin incepe s ii pun in practic strate-
gia menit s concretizeze mult ateptata i indelung teore-
tizata revoluie a proletariatului. nainte de a continua, s ne
intrebm o clip ce este, de fapt, o revoluie
Rvvou|n
snu vnun:n vov:X n uvvoumv
ntrebarea este cat se poate de reasc dac ne gandim
c termenul este folosit in contexte diferite, dup 1989 chiar
opuse, cderea comunismului in Romania de pild ind de-
clarat o revoluie, regimul rsturnat considerandu-se pe si-
ne, la momentul instalrii la putere, in urm cu jumtate de
secol, tot o revoluie. Cu alte cuvinte, o revoluie urmeaz
alteia. De unde necesitatea claricrii: exist revoluii care
nu sunt revoluii, ci doar lovituri de stat cu decoruri popu-
lare Putem distinge intre revoluii bune (de pild cele pen-
tru libertate, in 1989 sau dup aceea, gen revoluia porto-
calie din Ucraina) i altele mai puin sau chiar deloc bune
(de pild cea bolevic sau cea islamic din Iran sau Libia)
Sunt revoluiile singurele metode de a obine ceea ce nu se
poate realiza prin mijloace nerevoluioare, adic prin ale-
geri libere, dezbatere public i concuren politic Dac
modernitatea a fost de la inceput plmdit i intreinut
de revoluii, dezvoltand in consecin o intreag ideologie
a revoluionarismului i incurajand apariia genului revo-
luionarilor de meserie, este viitorul ei inevitabil revoluio-
nar S ne mai ateptm in viitorul imediat la o revoluie
De ce fel Unde i cand n numele crui ideal Este, la ur-
Te Fall of the Romanovs: Political Dreams and Personal Struggles in a
Time of Revolution, Yale University Press, New Haven, 1995.
106
ma urmelor, re-voluia opusul in-voluiei Cat ne impinge
in fa i cat ne arunc in urm o revoluie Nu distruge re-
voluia mai mult decat construiete
Exegeza cuvantului este sugestiv pentru inelegerea, i
pe aceast cale, a legturii ombilicale dintre modernitate ca
proiect i comunism ca parte a acestuia. Pe lang credina
nelimitat, de aceea iraional, in raiune, obsesia revolui-
onar este comun Luminilor i marxismului. Nu este mai
puin adevrat c in interiorul micrii socialisteicomunis-
te o tem central a fost tocmai distincia dintre anarhie i
revoluie, cauz de polemic intre Marx i Bakunin de pil-
d, dintre revoluia armat i cea strict politic, pe ci demo-
cratice. Aadar, termen indispensabil, revoluia a avut parte
de la inceput de o diversitate hermeneutic. Un atat de bun
cunosctor al istoriei termenilor precum Koselleck pleac la
randul su in lmurirea celui de revoluie de la constatarea
utilizrii lui consecvente in ultimele dou secole i de la e-
xibilitatea pe care o arat:
De la Epoca Luminilor incoace, termenul i conceptul de revolu-
ie a avut mereu o conjunctur e bun, e rea, dar constant.
Prin urmare, trebuie s existe ceva de genul unei experiene con-
stante a revoluiei: e in plan politic, e tiinic, e economic,
tehnic, social sau cultural. n plus, adjectivul revoluionar a deve-
nit o caracteristic a modernitii sau a violenei cu care se petrec
unele transformri, un epitet lesne ajustabil la numeroase situa-
ii concrete. Revoluia a devenit astfel un slogan lesne exportabil,
un concept social-politic, dar i un termen tiinic. El i, oda-
t cu el, toate realitile denumite este preluat automat de vo-
cabularul lingvistic , de cel al tiinelor sociale, istorice, precum i
de cel al tiinelor culturii.
4
4
Vezi Rvinv: Kosviivc, Begrisgeschichten. Studien zur Seman-
tik und Pragmatik der politischen und sozialen Sprache, Suhrkamp, Frankfurt
am Main, 2006, in romanete: Conceptele i istoriile lor. Semantica i prag-
matica limbajului social-politic (= Cri cardinale), trad. G. H. Decuble,
M. Oruz, Art, Bucureti, 2009. Citatele sunt dup ediia romaneasc, aici:
107
Rvii::v
Ca de obicei in cazul unor termeni cu un grad ridicat de
utilizare, i cel de fa, subliniaz Koselleck, vine pe un fun-
dal istoric, preluand realiti anterioare. ncetenit mai ales
odat cu revoluia francez din 1789, termenul denete do-
u fenomene distincte. Astfel, revoluia inseamn tot ceea ce
ine de maniera violent a schimbrii de regim, ordine socia-
l i de drept. Tot despre revoluie vorbim ins i atunci cand
ne referim la procese mai ample, de durat, care antreneaz
domenii i structuri dintre cele mai diferite. Or, in sinteza
dintre funcia cognitiv i cea performativ vede Koselleck
modernitatea conceptului de revoluie care devine sinonim
cu evoluia. Un element esenial, subliniat ca atare de istori-
cul ideilor, il reprezint ins incrctura religioas camuat
in spatele unui termen cu sonoriti seculare:
Indiferent de modul in care s-a insinuat in cultura secular, ex-
pectaia soteriologic a impregnat conceptul de revoluie de inda-
t ce acesta era legat de o nalitate clar, de promisiunea fericirii
pmanteti i a libertii. Acest lucru se veric e c e vorba de
revoluia liberal, democratic, socialist sau comunist, oricat de
mult ar diferi acestea in coninutul lor ideologic i oricat de defa-
zate ar ele din punct de vedere istoric. (...) Ce promite trans ferul
cuvantului revoluie asupra experienei social-politice La origine,
termenul insemna rostogolire ca in micarea prin care a fost
dat la o parte piatra care astupa intrarea in mormantul lui Hris-
tos , altfel spus: revolutio era orice micare de rotaie care pre-
supunea o revenire la ceva anterior. (...) revoluia proletariatului
era considerat de unii marxiti o renatere a omenirii. Restau-
rarea paradisului primordial, promis de orice revoluie, inea de
p. 208. O analiz istoric a modernitii din perspectiva succesiunii revo-
luiilor prezint cartea clasic a lui Evic J. Honsnr, Age of Revolution.
1789-1848, Mentor, New York, 1962. Graie internetului, volumul mare-
lui istoric (de orientare marxist ajustat, adic socialist) poate citit
integral in format electronic la adresa http:iibabel.hathitrust.orgicgiipt
id=mdp.39015048771052,page=root,view=image,size=100,seq=5, acce-
sat la 23 octombrie 2009.
108
metaforica aferent a conceptului, aa cum a fost el imprumutat
de limbajul politic, tiut ind faptul c e dicil s promii mantu-
irea sau anularea instrinrii altfel decat prin intoarcerea la o sta-
re de fericire pierdut candva.
5
Cu alte cuvinte, revoluia introduce in plin modernitate
ca proces al emanciprii raionale un element genuin teolo-
gic i ofer astfel propriei existene fora cvasi-religioas a
unei promisiuni care trebuie, e i cu preul violenei, s e
inut. Aceasta ar , in cele din urm, diferena dintre pro-
misiunea religioas cretin propriu-zis (amanat de dou
milenii) i promisiunea secular (iminent), dintre eshato-
logia teologic i milenarismul ateu al noii lumi. Viitorul es-
te adus cu fora in prezent. A revoluionar nu are aadar
nimic de a face cu realismul social-politic, cu tactica aten-
t a cuiva care ii urmrete scopul folosind mijloacele exis-
tente. n ciuda caracterul tiinic dat de Marx micrii i
ideologiei socialisteicomuniste, revoluia pe care o ateap-
t proletariatul i mai ales liderii acestuia are toate indiciile
unei salvri miraculoase. O bun parte a acestei ateptri de
o parte i a promisiunii pe de alta este onorat in chiar mo-
mentele revoluionare caracterizate de ruptura radical cu
ordinea de pan atunci. Totul, cel puin la nivel formal, este
altfel: maniera de a vorbi (domnul devine cetean), de a sa-
luta (politeea este redus la gesturi minime), de a se imbr-
ca (hainele sunt cele mai vizibile insemne ale apartenenei
la o clas social), de a consuma cultur (poporul ia cu asalt
teatrele i slile de oper rezervate pan in urm cu doar
cateva zile celor instrii) sau de a cumpra anumite pro-
duse (luxul dispare din vitrine). Imaginea public se schim-
b peste noapte, insemnele statului de la imn la drapel i
de la uniforma militar la srbtorile publice sunt inlocu-
ite, spaiile consacrate ale memoriei sale profanate (precum
5
Kosviivc, op. cit., pp. 212, 214, 215.
109
Rvii::v
mormintele de la Saint-Denis ale regilor Franei) i este in-
trodus chiar un nou calendar menit s sublinieze cezura is-
toric profund. Rsturnand cu violen i la intamplare tot
ceea ce ine de lumea veche, suspendand conveniile sociale
anterioare, declarand drept ilicite diferenele de clas i pu-
tere existente pan de curand, revoluia sugereaz noutatea
i intoarcerea deopotriv.
Mai mult, incurajand transgresarea contient a tuturor
limitelor care deneau raporturile dintre oameni sau dintre
acetia i instituiile defunctului stat, revoluia este un mo-
ment de barbarie colectiv, de devlmie, haos i confuzie,
de euforie fr trecut, dar i fr viitor, o convertire fr mr-
turisire clar de credin, o clip indistinct din care se na-
te, precum copilul din apele placentare, noua putere. i tot
asemeni unui copil abia nscut, noua putere nu are nevoie
imediat de certicat de natere, legitimitatea ei constand in
simplu fapt al existenei. Faptul c vechea putere este inlo-
cuit cu una nou ajunge pentru moment, a intreba despre
justeea ei ind dovada unei atitudini anti- revoluionare, po-
trivnice. Declaraiile, comunicatele i decretele noii puteri
sunt luate drept ceea ce ele nu sunt, adic drept acte de au-
toritate legitim. Aceste momente nereectate de recepta-
re caricatur secular a lui receptio din mediul eclezial
se constituie ulterior in sursa legitimitii, de unde apelul la
categorii abstracte precum naiune, popor, clasa munci-
toare. Organizat, pregtit i condus in numele naiunii,
poporului sau clasei muncitoare, revoluia ii arat chipul
real abia cateva zile mai tarziu, cand, printre resturi i ruine,
se plimb in inspecie noii stpani emanai din luptele re-
cent incheiate. Nedorind s anticipm prea mult cele rezer-
vate urmtoarelor capitole, ar mai de spus c tot un aspect
denitoriu al revoluiei este ordinea pe care proprietarii ei
incep s o fac dup ce au luat puterea. De la revoluia din
110
1789 i pan la cea din 1917, teroarea secondeaz inevitabil
entuziasmul, revoluia devenind, vorba lui Troki, parafra-
zandu-l fr s tie pe Luther, permanent.
O imagine sugestiv a decorului revoluionar ne este ofe-
rit de deja citatul Bujor. Merit s citm cateva pasaje din
amintirile acestuia pentru a ilustra cu vorbele unui contem-
poran atmosfera revoluionar. Cum Bujor ia contact cu Le-
nin la cateva sptmani de la revoluie, paginile lui ne dau
ocazia s aruncm o privire in normalitatea ei cotidian:
Trecuse de-abia o lun i citeva zile de la Marea Revoluie din Oc-
tombrie 1917. Luptele mai continuau. Drumul de la sud spre nord
se fcea cu greu, pe ocolite, prin Moghilev, cu opriri i cu intirzi-
eri mari. Trenurile, chiar i cele rezervate, aveau culoarele i com-
partimentele tixite de lume, mai ales de soldai inarmai, care ve-
neau de pe front sau se reintorceau intr-acolo. Prin gri auen
destul. M aam atunci la Odesa, unde conduceam centrul nos-
tru revoluionar roman i ziarul lui, Lupta. ndat dup 25 oc-
tombrie (7 noiembrie) concepusem ideea de a pleca la Petrograd.
Fcusem toate pregtirile asigurarea banilor necesari cltori-
ei, documentele de drum, recomandrile Sovietului local i nu
ateptam acum decit restabilirea circulaiei feroviare regulate din-
tre sud i nord ca s intreprind aceast cltorie mult dorit. Ea
corespundea nu numai unei dorine, ci i unei necesiti. Era ab-
solut necesar i urgent de a m pune in legtur cu Guvernul Co-
misarilor Poporului, prezidat de Lenin, in privina activitii noas-
tre revoluionare de la sud.
n primele zile ale lunii decembrie 1917 am plecat din Odesa
i in seara zilei a treia am ajuns la Petrograd.
Marea capital erbea. Linitea i ordinea nu se restabiliser
inc peste tot. Pe alocuri, noaptea mai izbucneau incercri de dez-
ordine. Depozitele de buturi, inchise, erau atacate. La adpostul
acestor atacuri diversioniste, elementele contrarevoluionare spe-
rau s dea asalt instituiilor guvernamentale i s pun mina pe pu-
tere. Dar vigilena organelor revoluionare era deosebit de treaz.
Detaamentele de soldai bolevici incrcate in camioane i pre-
cedate de automobile blindate potoleau repede i energic aceste
aciuni turbulente i restabileau ordinea.
111
Rvii::v
ndat dup sosire am vizitat Comisariatul poporului pentru
afacerile externe. La intrare mai sttea de paz fostul portar arist
cu barb lung, cu apca i uniforma arist cu r, dar pe sli erau
mese cu manifeste, brouri, ziare, reviste, cri de cea mai auten-
tic provenien bolevic.
Am inminat comisarului poporului, cum se numeau pe atunci
minitrii, dou exemplare dintr-un lung memoriu: unul pentru el
i altul pentru Lenin, care era foarte ocupat.
Zilele urmtoare le-am petrecut in arhiva Ministerului de Ex-
terne, unde am cercetat actele i corespondena diplomatic pri-
vitoare la tratatele i atragerea Romaniei in rzboiul din 1916 (din
care a rezultat ceva mai tirziu broura Cum s-a prpdit ara).
Apoi, intr-o diminea, telefonul din apartamentul ce ocupam
in marele hotel Astoria incepu s zbirniie. Telefonista m inti-
ina c sint chemat de Lenin i c maina lui m ateapt jos.
Peste vreo cinci minute, automobilul lui Lenin intra pe poar-
ta vastului Institut Smolnii, masiva cldire a fostului liceu, acum
sediul statului-major al revoluiei, inima, braul i creierul ei.
Dou tunuri strjuiau la intrarea marelui palat.
oferul indeplini formalitile i strbturm prin furnicarul
omenesc ce atepta rindul. Urcarm treptele a dou etaje i ajun-
serm la captul labirintului, unde alte santinele ne ddur dru-
mul inuntru. Intrarm in cancelaria mare i luminoas, cu biro-
uri i dactilografe pe margini.
Pe Lenin nu- l cunoteam, nu-i vzusem niciodat chipul. Ori-
cit de popular ajunsese in Rusia i in lumea intreag mai ales din
momentul sosirii sale in aprilie la Petrograd i oricit numele lui ca
ef al guvernului i cap al revoluiei era pe buzele tuturor, in toa-
te ziarele, pretutindeni, totui chipul lui voluntar i hotrit nu se
vedea nicieri, nici prin ziare, nici prin magazine, nici la vitrine,
nici pe ziduri. Pe ua pe care dispruse oferul apru un brbat
de statur mijlocie, imbrcat in haine obinuite de culoare nea-
gr, cu fruntea bombat i larg, cu barbion scurt i cu o jum-
tate de coal de hirtie in min. L-am luat drept secretarul care imi
ieea inainte ca s m conduc la Lenin. Privirile noastre se int-
ilnir prietenos, miinile noastre se strinser cu cldur i, fr s
ne spunem o vorb, intrarm secretarul inainte i eu dup el
in camera lui Lenin. Dar aici nu se aa nimeni. Atunci insem-
na oare c presupusul secretar era insui Lenin Se vede c da, cci,
112
imediat ce intrarm i fr nici o formalitate inutil, omul cu hir-
tia in min, care era insui Lenin, se opri ling msua rotund i,
in picioare, intr in materie, citindu-mi din hirtia aceea scris ci-
teva pasagii. ncintat de felul acesta simplu i direct de a face cu-
notin i de a incinge o discuie, i-am imprtit indat, vorbind
franuzete, prerea mea asupra unei anumite pri din cele citi-
te. Lenin inu socoteala de cele spuse i terse cu condeiul de pe
msu dou-trei rinduri din rezoluia ce-mi citise. Urm apoi un
scurt schimb de vederi asupra situaiei din ar i din Balcani.
n momentul acesta cineva intr i raport imediat lui Lenin
c in noaptea ce trecuse o band atacase ambasada italian. (Era
tactica contrarevoluionarilor de a produce nu numai dezordine,
ci i diculti i conicte diplomatice cu puterile strine.) Lenin,
foarte contrariat, se aez pentru prima oar pe scaun, ceru am-
nunte i ddu dispoziii.
ndat dup aceea, prima noastr intrevedere lu sf irit. Eram
sigur c de aci inainte nu-l voi mai lua pe Lenin drept secretarul
su i c voi pstra pentru totdeauna in memorie chipul preocu-
pat de ginduri i plin de o reinut energie.
Plecind, am mai privit odat camera obinuit, imprit prin-
tr-un paravan in dou birou i dormitor , in care lucra i
tria Lenin la Smolnii in primele sptmini ale revoluiei.
Era postul de observaie i de comand al acelui comandant
suprem de oti proletare care a stat neclintit i priceput in frun-
tea celei mai mari zguduiri revoluionare care a deschis rii sale
i omenirii o er nou.
6
Nu mai insistm aici asupra altor elemente denitorii ale
revoluiei ca variant violent a reformei, scopul celor de mai
sus ind de a ne introduce in logica, aparent ascuns, a ceea
ce urma s se petreac in Rusia sfaritului de an 1917. S l-
sm aadar pe alt dat opinia unora potrivit creia, e i in-
soite de un intreg cortegiu de abuzuri, revoluiile sunt pa-
n la urm utile, inevitabile, mai precis datorit schimbrilor
6
i acest text se gsete in format electronic la adresa http:iiwww.
marxists.orgiromanaim-eiindex.htm, accesat la 23 octombrie 2009. Am
meninut ortograa ediiei.
113
Rvii::v
pe care le declaneaz i de ale cror efecte (benece) pro-
tm noi, cei de azi, prea puin sau chiar deloc dispui s fa-
cem revoluii. Tot in cadrul unei astfel de dezbateri am ajunge
probabil la problema dicil de a distinge intre anarhie i re-
voluie, intre o revoluie bun i una rea sau am reitera intre-
barea dac fr revoluii schimbarea nu ar mai organic i
eventual mai puin sangeroas, mai inceat, dar mai reasc.
7
Tezele din aprilie
snu cum sv vv:vnzX o uvvou|v
Nikos Kazantzakis descrie literar astfel intoarcerea lui Le-
nin din exilul elveian, incredinat ind de misiunea mrea-
pe care trebuia s o duc la capt:
(...) A pus piciorul pe pmintul rusesc [imbrcat] cu cmaa lui
curat i veche, cu apca i cu trenciul ponosite, o armat de unul
singur, mrunt, palid i linitit. mpotriva lui: pmintul rusesc
nemrginit, mujicii intunecai i abrutizai, aristocraii fanfaroni,
clerul atotputernic, fortreele, palatele, inchisorile i cazrmile,
legile vechi, morala veche i cnutul: un imperiu ingrozitor, inar-
mat pin in dini. i el, cu apca pe cap, cu ochii inguti, pironii
in vzduh, simea c inluntrul su juca un soi de demon scri-
nind i optindu-i printre dini:
Toate sunt ale tale, Vladimir Ilici, i le dau pe gratis! Spu-
ne doar fraza magic pe care i-am dictat-o cu muli ani inainte:
7
O trecere in revist a tipologiilor revoluiei vezi la Kuv: Lv, Te-
orien der Revolution, FinkiUTB, Mnchen, 1981. Legat de raportul dintre
marxism i revoluie, citit in contextul globalizrii i al anrhicelor sale con-
testaii, vezi de pild analiza la limita dintre tiin i activismul de partid
(incercand s rspund la intrebarea dac socialismul de azi mai poate i mai
trebuie s e militant, adic revoluionar) a lui Pui Lv Bic, Marx, Lenin,
and the Revolutionary Experience. Studies of Communism and Radicalism
in the Age of Globalization, Routledge, LondoniNew York, 2006.
114
Proletari din toate rile, unii-v!. Spune-o, i arii impodobii
cu galoane, preoii cu brbile lor de ap, invemintai in odjdii,
pintecoi, vor cdea la pmint dintr-o singur suare. Treci pes-
te cadavrele lor, Vladimir Ilici! nainte, treci peste ei i urc, pune
steagul rou pe Kremlin.
8
Chiar dac nu are absolut nicio valoare documentar,
aceast pagin de literatur are cel puin fora stilistic s
exprime mitologia creat in jurul viitorului lider bolevic al
Rusiei, plasarea aciunii acestuia intr-un scenariu al mari-
lor idei al cror slujitor del era Vladimir Ilici. n plus, Ka-
zantzakis pune in lumin dou constante ale comunismului
ce va instaurat curand: lipsa unui proletariat aat in a-
teptarea eliberatorului (motivele situaiei le discutm mai
jos) i preul de sange pe care il va cere punerea in aplicare a
ideologiei cu care venea Lenin. Cat privete faptul c avem
aici o mostr de manipulare cultural la cel mai inalt nivel
cu putin, relum in capitolul privind condamnarea comu-
nismului problematica deosebit de important i de delica-
t a complicitii intelectualilor la experimentul social al to-
talitarismului rou.
ntors aadar la Petersburg de o manier mult mai puin
romantic i mai curand pragmatic, graie ajutorului ger-
man, Lenin prezint aa-numitele Teze din aprilie
9
in care
schieaz programul politic al bolevicilor (de la cuvantul rus
, adic majoritari), numii astfel prin disocie-
8
Nios Kz:zis, , , 1961, in
romanete: Raport ctre El Greco, trad. A. Medrea-Danciu, Univers, Bu-
cureti, 1986, pp. 394-395. Am pstrat neschimbat ortograa ediiei ro-
maneti.
9
Traducerea romaneasc este in V. I. Lvi, Opere alese, Editura Po-
litic, Bucureti, 1970, pp. 215-223. Am utilizat i de data aceasta sursa
http:iiwww.marxists.orgiromanaim-eiindex.htm, accesat la 23 octom-
brie 2009. Citatele date in aceste pagini sunt dup varianta electronic,
pstrand ortograa ediiei din 1970.
115
Rvii::v
rea de menevici (de la cuvantul rus , adic
aparinand poziiei in minoritate), cele dou grupri socia-
listeicomuniste din parlamentul rus (Duma), dar i din in-
teriorul micrii socialisteicomuniste ruseti. Vorbind adu-
nrii sovietelor (repetand cuvantarea i in faa deputailor
din Parlament) despre rolul proletariatului in actuala revo-
luie (inceput in februarie 1917 i momentan stopat de
guvernul provizoriu), Lenin indic fr echivoc elul con-
stand nu in simpla schimbare de regim prin alegeri demo-
cratice, ci luarea integral a puterii. Punctul central al Teze-
lor il reprezint declanarea luptei anticapitaliste. S citm
aici, spre o lectur mai atent, cele zece puncte in care vom
regsi cam toate ideile strategice de la Babeuf la Marx, pu-
se ins de data aceasta in practic. La primul punct, Lenin
se delimiteaz de angajarea guvernului in rzboi pentru ca,
odat ajuns el la putere, aa cum am vzut, s incheie pacea
perdant cu Germania:
1. n atitudinea noastr fa de rzboi, care in ceea ce privete Ru-
sia rmine fr indoial i sub noul guvern, Lvov &Co., un rzboi
imperialist de jaf, dat ind caracterul capitalist al acestui guvern,
nu se poate admite nici cea mai mic concesie fa de defensis-
mul revoluionar.
Proletariatul contient poate de acord cu un rzboi revolu-
ionar care s justice cu adevrat defensismul revoluionar, nu-
mai cu condiia: a) puterea s treac in miinile proletariatului i
ale pturilor srace ale rnimii apropiate de proletariat, b) s se
renune la toate anexiunile, in fapt i nu in vorb, c) s se ajung
la o ruptur total in fapt cu toate interesele capitalismului.
inind seama de buna-credin neindoielnic a straturilor largi
ale reprezentanilor din mase ai defensismului revoluionar, care
admit numai rzboiul pornit din necesitate i nu in vederea cuce-
ririlor, inind seama c acetia sint inelai de burghezie, trebuie
s li se explice foarte pe larg, cu deosebit struin i rbdare, in
ce const greeala lor, s li se arate c intre capital i rzboiul im-
perialist exist o legtur indisolubil, s li se demonstreze c fr
116
doborirea capitalului rzboiul nu se poate incheia printr-o pace cu
adevrat democratic, ci numai printr-o pace impus prin for.
Organizarea pe scar foarte larg a propagrii acestui punct
de vedere in rindurile armatei de pe front.
Fraternizare.
Altfel spus, Lenin cheam la nesupunere armata i po-
pulaia civil, motivand acest lucru prin caracterul nepo-
pular al rzboiului. Aa cum am amintit deja mai sus, este
sugestiv schimbarea semantic major, rzboiului dus de
burgheziicapitaliti in afar trebuind s i se rspund cu cel
al proletariatului in interior prin transferul total al puterii.
Strategia aceasta conrm faptul c Lenin prot la maxim
de golul lsat de abdicarea arului cu doar cateva zile ina-
inte i amintete perfect de poziia aceluiai Lenin in tim-
pul rzboiului ruso-japonez din 1905, cand cauza proletar
era plasat explicit deasupra loialitii fa de ar. i acum,
in 1917, revoluionarismul se dovedete conjunctural, pan-
dind momentul propice pentru a prota de slbiciunea pu-
terii legitime pe care o submineaz i mai mult printr-o in-
cadrare ideologic misticatoare. Potrivit acesteia, aa cum
vedem in teza urmtoare, contextul politico-istoric este ci-
tit in cheia doctrinei marxiste sau mai bine zis aceasta din
urm este aplicat precum un ablon peste harta realit-
ilor Rusiei acelui moment. Cum ins Lenin nu avea toate
ingredientele reetei clasice, adic nu putea invoca nemul-
umirile muncitorimii (dezorganizat) i nici pe cele ale -
rnimii (mai curand conservatoare), el insist pe caracte-
rul capitalist-imperialist al rzboiului i proclam urgena
trecerii de la prima (pe care o omologheaz tentativei din
februarie 1917) la a doua etap (luarea efectiv a puterii) a
revoluiei proletariatului:
2. Particularitatea momentului actual in Rusia const n trecerea
de la prima etap a revoluiei care, din cauza nivelului insu-
117
Rvii::v
cient de contiin i de organizare a proletariatului, a predat
puterea in miinile burgheziei la a doua etap a ei, care trebu-
ie s dea puterea in miinile proletariatului i ale pturilor sra-
ce ale rnimii.
Aceast trecere este caracterizat printr-o stare de maxim
legalitate (dintre toate rile beligerante, Rusia este acum cea mai
liber ar din lume), prin faptul c nu se exercit violen impo-
triva maselor i, in sf irit, prin atitudinea de incredere inconti-
ent a maselor in guvernul capitalitilor, cei mai inverunai du-
mani ai pcii i ai socialismului.
Aceast particularitate ne cere s tim s ne adaptm condi-
iilor speciale ale muncii de partid in rindurile maselor nemaipo-
menit de largi ale proletariatului, care abia de curind s-au trezit
la viaa politic.
Ca de atatea ori in cazul scrierilor de genul acesta, ar-
maiile cele mai tioase, aparent lipsite de echivoc, trebuiesc
citite pe dos. Faptul c trecerea puterii in mainile proletari-
atului se face in condiii de maxim legalitate, aa cum spu-
ne Lenin, ne arat exact contrariul. Mai mult, insistand pe
caracteristica prea puin combativ i contient a proleta-
riatului trezit de curand, Lenin conrm indirect c revo-
luia pe care o anun Tezele lui nu este, de fapt, una pornit
de jos in sus, ci dinspre elita intelectual anarhisto-comunis-
t spre baz. Proletariatul ind aadar mahmur, se impune
adaptarea strategiei muncii de partid, ceea ce mai departe in-
seamn, cum o s vedem, nu doar intensicarea propagandei
in favoarea revoluiei, timpul ind oricum prea scurt pen-
tru a mai crea o mas critic sucient de consistent, ci mi-
litarizarea partidului, pregtirea acestuia de a trece la fapte
n ciuda unui proletariat inc insucient pregtit s ii re-
cupereze el insui puterea pe care a cedat-o din incontien
burgheziei. Revoluia care st s aib loc se va derula n nu-
mele proletariatului i pe seama unui mandat care nu a fost
dat explicit. Or, aceast viziune de reprezentant Lenin -
118
ind un fel de vicarius proletarium deschide larg calea spre
abuz i putere necontrolat. n absena unui mandat, a unui
mediu politic pluralist, a unei prese cu adevrat libere i pe
fundalul crizei inerente rzboiului, bolevicii culegeau fruc-
tul copt al unei puteri aproape abandonate de foarte tanra i
la randul ei confuza clas politic a Rusiei post-ariste. Lenin
era gata s ia puterea in numele unui proletariat abia tre-
zit, dar i deoarece nobilimea i burghezia nu ii asumaser
indeajuns responsabilitatea. S nu uitm ins c tot Lenin,
prin faptul de a fost mereu inta predilect a presei anti-
socialiste sau a celei socialiste moderate, se bucura de sim-
patie in cercuri sociale mai largi, arta lui oratoric, susinu-
t de un mesaj mesianic, convingand.
Urmtoarele dou teze pun accentul pe munca de lmuri-
re pe care trebuie s o duc bolevicii care, in ciuda numelui
lor, sunt in sistemul reprezentativ al sovietelor in minoritate:
3. Nici un sprijin guvernului provizoriu, s se arate cit de minci-
noase sint toate fgduielile lui, mai ales in ceea ce privete renun-
area la anexiuni. Demascarea in locul revendicrii inadmisibile
generatoare de iluzii ca acest guvern, guvernul capitalitilor,
s nceteze de a mai imperialist.
4. S se recunoasc faptul c in cea mai mare parte din Sovie-
tele de deputai ai muncitorilor partidul nostru este in minoritate,
i deocamdat in slab minoritate in comparaie cu blocul tutu-
ror elementelor mic-burgheze oportuniste de la socialiti-po-
puliti, socialitii- revoluionari i pin la Comitetul de organiza-
re (Ciheidze, ereteli etc.), Steklov etc. etc. , elemente care s-au
lsat inuenate de burghezie i care introduc in rindurile prole-
tariatului inuena acesteia.
S se explice maselor c Sovietele de deputai ai muncitorilor
constituie singura form posibil de guvern revoluionar, i c de
aceea, atita vreme cit acest guvern se va lsa inuenat de bur-
ghezie, sarcina noastr trebuie s e aceea de a explica maselor
greelile tacticii lor, de a le explica cu rbdare, sistematic, stru-
itor, adaptindu-ne cu deosebire la nevoile practice ale maselor.
119
Rvii::v
Atita vreme cit sintem in minoritate, ducem o munc de cri-
tic, de analiz a greelilor, armind totodat c intreaga putere
de stat trebuie s treac in miinile Sovietelor de deputai ai mun-
citorilor, pentru ca masele s se elibereze de greelile lor pe baza
propriei experiene.
Instituite inainte de abdicarea arului in incercarea de a
promova democraia direct, trecand astfel de la o extrem
la alta, fr nicio treapt intermediar, sovietele (de la ruses-
cul , consiliu) erau la nivel local ceea ce trebuia s e
parlamentul la cel naional. Cu toate defectele sale evidente
intr-o ar fr cultur politic i fr exerciiul minimal al
asumrii responsabilitii personale i de grup, democraia
direct a sovietelor, loc de interaciune social a muncitori-
mii cu armata, ar reprezentat teoretic acel element de sta-
bilitate i coeren de care Rusia avea atata nevoie.
10
Lenin i
10
Din punctul de vedere al teoriilor politice, democraia direct (amin-
tind de cea atenian) este opusul celei clasice bazate pe separarea puteri-
lor. Nu este de altfel deloc intampltor c democraia direct va aplicat,
cu foarte puine excepii, mai ales in momente critice, revoluionare,
precum Comuna din Paris, Revoluia din Octombrie sau revoluiile din
1918 din mai multe ri europene. Vezi aici privirea de ansamblu asu-
pra formelor de democraie la un autor de referin in domeniu precum
Giovi Sv:ovi, A Teory of Democracy Revisited, Chatham House,
Londra, 1987, in romanete: Teoria democraiei reinterpretat, trad. D.
Pop, Polirom, Iai, 1999. Vezi tot cu titlu introductiv i Mrvvo G.
Scnrio:, Demokratietheorien. Eine Einfhrung, 3., berarbeitete und
erweiterte Auage, Leske + Budrich, Opladen, 2000. Dezbaterea in leg-
tur cu modelul democratic are loc azi in contextul mutaiilor pe care le
presupune recongurarea centrelor de putere, limitarea autoritii sta-
tului naional prin internaionalizarea economic i instituional. Vezi
aici de exemplu JcQuvs Cnvviiivv, Ltat post-moderne (= Droit et
Societe 35), 2
e
edition, Librairie Generale de Droit et de Jurisprudence,
Paris, 2004. Pentru c tot am amintit de sursa antic de inspiraie, vezi o
excelent istorie a ideilor democratice la Wiirvivo Nivvvi, Antike oder
moderne Freiheit? Die Begrndung der Demokratie in Athen und in der
Neuzeit (= Europische Geschichte), Fischer, Frankfurt am Main, 2008.
120
mai ales Troki aveau s ineleag repede importana organi-
zrii cator mai multe soviete. Calculul era pe cat de simplu,
pe atat de ecient: cum majoritatea reprezentanilor in sovie-
te proveneau din mediile muncitoreti, cum acetia erau cei
mai sensibili la propaganda comunist i la chemarea revo-
luionar (ceea ce nu inseamn c erau toi de partea bole-
vicilor, pluralitatea de opinii ind elementul democratic cel
mai suprtor pentru acetia din urm), reeaua de soviete pe
intreg teritoriul rii era in fapt infrastructura insurecional
potenial a transferului de putere. Mai mult decat atat, pen-
tru a pregti retoric opinia public i pe cei in cauz cu imi-
nenta schimbare, propaganda bolevicilor insista ca intreaga
putere, inclusiv cea legislativ, s e incredinat sovietelor
(vezi sloganul epocii !, Toat puterea,
sovietelor!). Adunarea tuturor sovietelor locale intr-un So-
viet Central, Tezele din aprilie sunt citite iniial tocmai in faa
delegailor acestuia, realizeaz un simulacru perfect de Par-
lament care i pretinde s reprezinte autoritatea de facto in
ar. Or, controland sovietele i acestea avand, e i abuziv,
autoritatea pe care au luat-o de la Parlament, instituie ori-
cum compromis prin aciunile guvernului Kerenski, Lenin i
ai lui erau la un pas de a prelua intreg controlul i de a avea in
plus i aparena legitimitii. ntr-o etap ulterioar, aa cum
o s vedem, sovietele sunt deposedate la randul lor de auto-
ritate prin transferul acesteia ctre Partidul Comunist unic.
Cercul se inchide perfect: de la autoritarismul arului la par-
lamentarismul slab i de la acesta la soviete, pentru a ajunge
la comuniti i la autoritarismul liderului lor.
A cincea tez conrm deschis intenia bolevicilor in
cazul unei revoluii:
5. Nu o republic parlamentar revenirea de la Sovietele de de-
putai ai muncitorilor la aceast republic ar insemna un pas inapoi
121
Rvii::v
, ci o republic a Sovietelor de deputai ai muncitorilor, ai mun-
citorilor agricoli i ai ranilor din intreaga ar de jos i pin sus.
Desinarea poliiei, a armatei, a funcionrimii. [Nota edii-
ei romaneti din 1970: Adic inlocuirea armatei permanente prin
inarmarea intregului popor.]
Retribuirea tuturor funcionarilor, devenii eligibili i revoca-
bili in orice moment, cu un salariu care s nu depeasc salariul
mijlociu al unui bun muncitor.
Vedem cum sunt imbinate cu pricepere armaiile de
schimbare radical a sistemului constituional cu cele de
natur strict social. Putem astfel inelege secretul formulei
revoluionar-totalitare: ceea ce pentru cei muli este o pro-
misiune a bunstrii, mai mult sau mai puin onorat, pen-
tru elit este o manevr de cucerire i consolidare a puterii.
Dup ce se pronun practic impotriva oricrei formule de-
mocratice, Lenin anun in urmtoarele trei teze msurile
concrete legate de recongurarea raporturilor de producie
in Rusia sovietelor, adic a comunitilor:
6. n cadrul programului agrar, centrul de greutate trebuie s trea-
c asupra Sovietelor de deputai ai muncitorilor agricoli.
Conscarea tuturor pminturilor moiereti.
Naionalizarea tuturor pminturilor din ar, care s e puse
la dispoziia Sovietelor locale de deputai ai muncitorilor agricoli
i ai ranilor. Formarea Sovietelor de deputai din rani sraci.
Crearea pe ecare moie mare a unei gospodrii model (cu o in-
tindere de circa 100 pin la 300 de deseatine, in funcie de condi-
iile locale etc. i dup cum vor stabili instituiile locale), sub con-
trolul deputailor muncitorilor agricoli i pe socoteala obteasc.
7. Contopirea imediat a tuturor bncilor din ar intr-o sin-
gur banc naional i punerea ei sub controlul Sovietelor de de-
putai ai muncitorilor.
8. Nu introducerea socialismului ca o sarcin nemijlocit a
noastr, ci numai trecerea imediat la controlul exercitat de Sovie-
tele de deputai ai muncitorilor asupra produciei sociale i a re-
partiiei produselor.
122
ntocmai ca in cazul proletariatului abia trezit, a pre-
tinde c revoluia se produce in numele acestuia nu era
doar un act de falsicare a istoriei, ci i o dovad a igno-
rrii bazei economice care nu corespundea ideologiei. Le-
nin avea in faa lui o ar care contrazicea masiv schema
de la baza proieciei marxiste in legtur cu dominaia ca-
pitalului i modalitile de emancipare de acesta. Astfel, in
timp ce textul revoluionar las impresia c abia odat cu
eventuala venire la putere a bolevicilor o s aib i ranii
posibilitatea s ii lucreze pmanturile, situaia rnimii
din Rusia pre- revoluionar era cu totul alta. ntai de toa-
te, formele de exploatare in comun a terenurilor erau larg
rspandite i adaptate nevoilor comunitilor. Nu era ne-
voie de o intervenie nivelatoare de la centru. Apoi, ranii
nu erau nici pe departe acel proletariat rural asuprit care
ar ateptat eliberarea (de cine) promis de bolevici.
n 1916, adic doar cu un an inainte de schimbarea radi-
cal de regim, 89,1 din terenul agricol al Rusiei europe-
ne era in proprietatea celor care il lucrau, marea problem
ind alta i anume creterea razant a populaiei, tendin
vizibil la nivelul intregului continent, care trebuia hrnit
din roadele relativ modeste ale unei agriculturi rudimenta-
re din punct de vedere tehnic.
11
n ne, cat privete capita-
11
Informaia este de la Nur Jsv, The Socialized Agriculture
of the USSR. Plans and Performance, Standford University Press,
Standford (California), 1949, pp. 145 .u., apud Pivvs, op. cit., pp. 42
.u. Legat de statutul rnimii ruse de-a lungul istoriei vezi Jvvorv
Biur, Lord and Peasant in Russia from the Ninth to the Nineteenth
Century, Princeton University Press, New Jersey, 1961. Pentru o vizi-
une de ansamblu asupra gandirii economice sovietice vezi tot de Jasny,
un istoric al doctrinelor economice bun cunosctor, prin originea sa,
al situaiei din Rusia, i volumul publicat postum Soviet Economists of
the Twenties. Names to be Remembered, Cambridge University Press,
Londra, 1972.
123
Rvii::v
lul nanciar strin, Rusia incepea s fac pai pe calea mo-
dernizrii tocmai datorit acestuia, lucru de care protau
inainte de toate pturile sociale migrand de la sate la orae.
Cel mai tarziu dup eecul din timpul rzboiului din Cri-
meea (1854-1855), Rusia a ineles cat de important pen-
tru viitorul ei este o strategie de dezvoltare industrial. Evi-
dent, politicile sociale erau decitare, condiiile de munc
extreme, ins toate acestea nu intreceau, prin numr i am-
ploare, situaia proletariatului occidental.
Una peste alta, Rusia anului 1917 nu intrunea condii-
ile menite s pregteasc, s susin i s legitimeze in ce-
le din urm o revoluie a proletariatului dup schema ofe-
rit de Marx i Engels. Inventarea unei astfel de revoluii
este in fapt efortul i succesul cel mai rsuntor al lui Le-
nin. Protand de contextul politic mondial, exploatand la
maxim slbiciunile unui stat in plin deriv i a unei clase
politice mioape, postuland potenialitatea proletariatului i
dreptul acestuia de a primi inapoi puterea pierdut cand-
va, imbinand msurile populare (gen ieirea din rzboi) cu
cele draconice, Lenin a reuit s fac posibil in Rusia ceea
ce in ri precum Germania, cu toate condiiile teoretice
i practice date, nu era posibil din motive de cultur poli-
tic, de structur cultural i, de ce nu, de ecien a sta-
tului care tia s se apere mai bine. De aceast reuit po-
litico-retoric din 1917 aveau s se lase pclii nu puini
intelectuali europeni care vor crede cu trie c, intr-ade-
vr, in Rusia are loc, pentru prima dat in lume, rsturna-
rea sistemului capitalist care, in realitate, la o privire mai
atent, nu exista. Muli vor refuza s se uite, iar alii, ui-
tandu-se, s ineleag.
Cum totul depindea de eciena propagandistic i or-
ganizatoric a comunitilor organizai in partid, Lenin tra-
seaz in ultimele dou teze sarcinile acestuia in interior i la
nivel internaional:
124
9. Sarcinile partidului sint:
a) convocarea imediat a congresului partidului,
b) modicarea programului partidului, in special in ceea ce
privete:
1) imperialismul i rzboiul imperialist,
2) atitudinea fa de stat i revendicarea noastr: statul-co-
mun [Nota ediiei romaneti din 1970: Adic un stat du-
p prototipul oferit de Comuna din Paris.],
3) corectarea programului-minim, care s-a invechit,
c) schimbarea denumirii partidului. [Nota ediiei romaneti
din 1970: n locul denumirii de social-democraie, ai crei
conductori ociali (defensitii i kautskitii ovielnici)
au trdat socialismul in lumea intreag, trecind de partea bur-
gheziei, trebuie s purtm denumirea de Partid comunist.]
10. nnoirea Internaionalei.
S se ia iniiativa crerii unei Internaionale revoluionare, a
unei Internaionale impotriva social-ovinitilor i impotriva cen-
trului. [Nota ediiei romaneti din 1970: n social-democraia in-
ternaional poart denumirea de centru curentul care oscilea-
z intre oviniti (=defensiti) i internaionaliti. Acest curent
este reprezentat de: Kautsky & Co. in Germania, Longuet & Co.
in Frana, Ciheidze & Co. in Rusia, Turati & Co. in Italia, MacDo-
nald & Co. in Anglia etc.]
Instruciunile ind date i cadrul ideologic identicat, re-
voluia proletariatului intr-o ar agrar putea incepe...
Mnuvn Lov:uuX ov S:n: o Oc:omsuv
Aa ar trebui s se numeasc de fapt evenimentul pre-
zentat de istoriograa bolevic i perpetuat in manualele
ruseti sub numele pompos de Marea Revoluie Socialist
din Octombrie (rus. -
). Istoria acesteia este indestul cunos-
cut pentru a nu nevoii s o prezentm pe larg. Filmul pe
125
Rvii::v
scurt al evenimentelor din 1917 este banal, lipsit de orice ur-
m de patos sau incletare, in opoziie absolut cu imaginea
mitologic intreinut ulterior de propaganda sovietic.
12

Sumar aadar, momentele-cheie s-au succedat repede, cum
altminteri intr-o revoluie!, i fr obstacole majore, ceea ce
nu este ins de la sine ineles. Cum guvernul Kerenski ddea
din ce in ce mai multe semne de slbiciune, bolevicii, in frun-
te cu Lev Troki, incearc s foreze situaia prin organizarea
unei manifestaii antiguvernamentale, secondat de grev ge-
neral, in iulie 1917. Rezultatul este decepionant: in afar de
cateva incierri, masele nu i-au fcut datoria, preau s
e inc adormite. De unde i lecia, deja invat teoretic in
aprilie, c nu prin numr, ci prin calitate, ca s zicem aa, va
posibil revoluia. n timp ce Troki trebuie s atepte mo-
mentul in pucrie, Lenin se ascunde pe durata verii lui 1917
in Finlanda. n tot acest timp, bolevicii se organizeaz, nu in
ultimul rand pe banii impratului Wilhelm II, iar Lenin d de
ineles din exil c, la nevoie, este dispus s ii asume respon-
sabilitatea guvernrii de care toi ceilali politicieni socialiti
moderai fugeau, ara ind pe zi ce trecea mai greu de gesti-
onat. S nu uitm i faptul c arul Nicolae II era inc in via
i nu puini se gandeau la revenirea monarhiei constituiona-
le ca la o soluie salvatoare. Aa cum se intampl, cand doi se
ceart, al treilea catig. Formula se aplic i aici. Intrand in
conict cu eful armatei, generalul Kornilow, pe care il acu-
z c plnuiete o lovitur de stat, primul ministru Kerenski
pierde dintr-un foc sprijinul oerimii, atat de necesar in ca-
zul unei tentative reale de puci. n plus, ironie amar a istoriei,
speriat de o posibil aciune a lui Kornilow, Kerenski eliberea-
12
Vezi aici remarcabila sintez istoric a lui Ricnvo Pivvs, Te
Russian Revolution, Knopf, New York, 1990. Mai vezi i varianta ceva mai
restrans, la jumtatea celei anterioare, A Concise History of the Russian
Revolution, Vintage, New York, 1996.
126
z pe organizatorii grevei din iulie, adic pe oamenii lui Lenin,
crora le mai d i arme pentru a apra ordinea de drept. Un
alt proverb se conrm aici: lupii au devenit paznici la stana
de oi. n ne, la alegerile din septembrie pentru soviete, bol-
evicii inregistreaz pentru prima dat un succes rsuntor.
S recapitulm: armata i executivul se suspecteaz reci-
proc, bolevicii sunt liberi i in plus joac rolul nesperat de ga-
rani ai ordinii, avand in spate un anume val de simpatie. Le-
nin hotrte, intr-o intalnire secret a comitetului sovietelor
din noaptea de 23i24 octombrie, c a sosit momentul prelurii
prin for a conducerii statului. Decizia nu este iniial unani-
m, temerea de a nu repeta dezastrul din iulie ind inc pre-
zent. n noaptea lui 7i8 noiembrie, dup semnalul dat de pe
crucitorul Aurora, bolevicii sub comanda direct a lui Tro-
ki ocup fr probleme punctele strategice din Petersburg i
Moscova (unde s-a intampinat ceva rezisten), ii stabilesc
cartierul general in palatul petersburghez Smolnii, construit
iniial ca manstire i funcionand in acel moment ca pension
de fete, transformand cldirea intr-un adevrat sediu de Stat
Major. n noaptea urmtoare, Palatul de Iarn, reedina ari-
lor, este ocupat, iar membrii guvernului, care nu au reuit s
fug, precum Kerenski, arestai. Un guvern socialist sub con-
ducerea lui Lenin este instalat imediat, chiar pe 8 noiembrie.
n mai puin de 48 de ore i cu doar ase victime, marea re-
voluie se incheia. Doar reacia presei naionale i internai-
onale de a doua zi i-a fcut pe cei mai muli dintre contem-
porani s realizeze eventual amploarea i semnicaia cezurii
istorice abia consumate. Proletariatul i rnimea se trezeau
c sunt la putere, in timp ce burghezia, cat era, i aristocraia
incepeau s simt pe propria piele punerea in practic a vizi-
unii marxiste. Ceea ce mai bine de un secol a fost un discurs
bun de speriat clasele superioare, subiect de polemici teore-
tice i de romane, devenea peste noapte realitate.
VICTIMELE:
CRIMA CA METOD
POLITIC
.
129
cX ov oou zi dup revoluia din octombrie 1917, in-
trebarea strategic la care Lenin trebuia s dea un rspuns
era legat de cei care nu imbriau cauza bolevicilor. Cum
acetia din urm erau acum la putere nu datorit unui me-
canism democratic, in ciuda succesului lor relativ la alegerile
din septembrie pentru soviete, ci in urma unei lovituri de stat,
problema rezistenei la noua autoritate nu putea ignorat.
Lenin i ai lui erau pe de o parte intr-o criz de legitimitate,
ignorat contient prin inlocuirea rolului parlamentului cu
cel al sovietelor, dar pe de alt parte confruntai cu reaciu-
nea. Situaia era cu atat mai complex cu cat ecourile critice
vor veni chiar din randurile proletariatului i ale rnimii n
numele crora s-a produs revoluia. Nici mcar printre liderii
puciului nu lipseau punctele divergente. Restul forelor poli-
tice i pri insemnate din armat nu erau nici ele convinse de
justeea drumului pe care o luase ara. n plus, Lenin nu obo-
sea s repete c revoluia proletariatului a insemnat transfe-
rul de puter e ctre soviete, nu ctre partidul bolevicilor si,
ceea ce insemna ins c, la rigoare, de gestionarea ei erau cu
toii responsabili, bolevici sau nu. Cel mai contrastant ele-
ment cu voina bolevicilor trebuie s fost de aceea dorina
multora de a reveni la democraia de baz a sovietelor dup
ce guvernul Kerenski fusese inlturat. Organizai paramili-
130
tar, inzestrai cu contiina unei misiuni excepionale, man-
dri de isprava de a pus mana pe putere, bolevicii erau ins
orice altceva, dar nu parteneri normali de dialog politic i so-
cial intr-o Rusie mustind de controverse, nemulumiri i cu-
rente dintre cele mai diverse. Tendina de a rezolva toate di-
ferendele btand cu pumnul in mas sau, la nevoie, trgand
un glonte in tampla adversarului, acuzat de tendine contra-
revoluionare, se acutiza.
1
Acest lucru se va vedea cel mai lim-
pede cu ocazia anihilrii nemiloase a rzmeriei din 1921 a
matrozilor din marina militar staionai la Kronstadt (rus.
). Lupta de clas prea s se gene-
ralizeze la nivelul intregii societi, dumanul prin excelen
nemaind doar nobilul sau burghezul, investitorul strin sau
ranul instrit, ci oricare om cu gandire independent, din
partid sau din afara acestuia. ncercand s nu simplicm ex-
cesiv complexitatea situaiei i s exprimm astfel o judecat
de valoare prea general, este limpede totui c, odat insta-
lat la putere, dictatura proletariatului incepea s ii arate
adevratul chip sau, mai precis, s demonstreze c nu este o
metafor, ci o metod politic avand in centrul ei, cum pre-
conizaser de fapt mai toi teoreticienii utopiti i marxiti,
crima, teroarea i violena de orice fel. Din acest punct de ve-
dere, ce se va petrece in Rusia dup 1917 nu este decat apli-
carea unei viziuni deja cunoscute.
1
Despre bolevici, ca partid (fondat de Lenin in 1903) i tipologie
mental deopotriv, s-a scris foarte mult. Vezi cu titlu exemplar sinte-
za istoric de referin in care drumul lui Lenin este plasat in contextul
articulrii bolevismului ca traducere ruseasc specic a comunismu-
lui, a lui Aor. B. Uir, Te Bolsheviks. Te Intellectual and Political
History of Communism in Russia, Harvard University Press, Cambridge
(Mass.), 1998
1965
. Despre primul an de putere a bolevicilor vezi tabloul
detaliat realizat recent de Aivxovv Rnioi:cn, Te Bolsheviks in
Power. Te rst Year of Soviet Rule in Petrograd, Indiana University Press,
BloomingtoniIndianapolis, 2007.
131
Dv n oc:n:uun vuov:nun:uu
n oc:n:uun vnu:ouu uc
Lenin ajunge ef de facto al guvernului printr-un prim act
de anulare a pluralismului opiniilor celor prezeni la al doi-
lea congres al sovietelor din intreaga Rusie. Desfurat la 8
noiembrie, Congresul era dominat iniial de adversarii bol-
evicilor, de menevici i alte grupri mai mrunte. Iari, in
ciuda numelui, bolevicii erau in minoritate. Diferena de da-
ta aceasta era poziia de for, faptul c, e i minoritari in-
tr-un organism decizional precum congresul sovietelor, ei i
numai ei controlau cu puca toate punctele-cheie ale capi-
talei. Dup toate regulile militare, Petersburgul era un ora
aat sub ocupaia trupelor paramilitare bolevice. Expri-
mandu-i viziunea despre revoluia bolevic abia incheia-
t, despre msurile care se impun, Lenin provoac re aciile
socialitilor moderai care, dup ce au acceptat ca acesta s
conduc efectiv lovitura de stat, il acuz de dorina de a in-
staura dictatura i, in semn de protest, prsesc sala. Raio-
namentul socialitilor era c, in orice caz, Lenin va nevoit
s ii caute pentru a face o coaliie de guvernare, ideea parti-
dului unic ind considerat total nerealist pe fundalul eli-
berrii de autocraia arist i dup caiva ani de democraie
direct. Calculul lor se va dovedi foarte repede naiv. ntr-un
stat de drept i cu un sistem parlamentar funcionand dup
reguli clare un astfel de gest ar insemnat imposibilitatea
continurii procesului decizional, mai ales dac inem cont
c era vorba chiar despre majoritatea care plecase, nu ins
i in cazul de fa. Ignorand incidentul, rmas in sfarit f-
r opoziie, Lenin se las votat preedinte al consiliului co-
misarilor poporului, funcie mai mult sau mai puin echiva-
lent primului ministru, de propria lui minoritate. Aadar,
132
dup ce doar cu o zi inainte bolevicii derulau o insurecie
armat, acum o realizau i instituional. Lovitura de stat era
perfect i avea aparentul avantaj de a legal. Pentru a li-
niti spiritele, nu in ultimul rand ale unei populaii simpati-
zante cu Lenin, dar nu obligatoriu i cu partidul lui
2
, acesta
declar c va conduce treburile rii provizoriu, pan la ur-
mtoarele alegeri. Organizate la o distan de doar cateva zi-
le, alegerile pentru soviete vor aduce o nou surpriz demo-
cratic neplcut: bolevicii pierd enorm, ajungand s aib
doar o treime, restul ind catigat preponderent de sociali-
tii moderai. Dup ce ateptase momentul potrivit declan-
rii revoluiei, dup ce aceasta s-a desfurat in mod remar-
cabil fr incidente, iat c acum insi democraia proletar
il inea departe de putere. Lenin decide in consecin des-
inarea chiar a doua zi dup alegeri a noului congres al so-
vietelor, a crui legitimitate o critic vehement, dand ulteri-
or ordin s se trag in demonstranii care protestau contra
acestei turnuri neateptate. Sugestiv pentru caracterul po-
pular al evenimentelor din noiembrie 1917, vor mai mul-
te victime la a doua revoluie a proletariatului, cea in care
el se lupt ca s zicem aa cu sine insui, decat la revoluia
contra ordinii burgheze a statului.
Singur la putere, Lenin va hotrat s nu mai incerce
nimic care ar pus sub semnul intrebrii dominaia par-
tidului su, devenit in curand unicul i contopit cu statul
timp de aproape trei sferturi de secol. Convins printre al-
tele in urma studiului istoriei c toate revoluiile de pan
atunci au euat tocmai datorit faptului c nu au fost duse
pan la capt, dumanii avand astfel ocazia s se regrupe-
ze i s provoace restauraia, opusul prin excelen al re-
2
n preziua loviturii de stat din noiembrie, doar 5,3 din muncitori-
mea industrial era inscris la bolevici. Apud Pivvs, A Concise History...,
p. 121.
133
Vic:irviv
voluiei, Lenin va instaura o dictatur a bolevicilor asupra
tuturor, inclusiv asupra claselor sociale de al crui mandat
simbolic s-a folosit pentru luarea puterii. Ierarhia se sim-
plic enorm: liderul primete dreptul absolut pe care il
exercit la nivelul societii prin partidul su. Partidul unic
i statul-partid sunt feele aceleiai monede. Pe o parte es-
te chipul efului, puterea personicat, pe cealalt simbo-
lul poporului aici: secera i ciocanul adic aliana dintre
rani i muncitori , adic puterea difuz, inexistent de
fapt, anonim, fr chip. n bun tradiie monarhic abso-
lutist, liderul devine una cu teritoriile sale, y compris lo-
cuitorii. Rsturnand puterea legitimat religios i exercita-
t discreionar a arului, Lenin nu face nimic altceva decat
s ocupe locul lsat gol. Este o succesiune fr sur, o li-
turghie politic neagr, pe dos, victoria gnozei despre care
vorbea Besanon
3
sau a religiei comuniste analizate profe-
tic de Berdiaev.
4

S recapitulm acum etapele acestei construcii: parte a
micrii socialiste din Rusia, de care se distana in puncte
deloc neglijabile, de politic intern i extern deopotriv,
dar formand aparent un corp comun impotriva ordinii po-
litice existente, rsturnand-o in cele din urm printr-o lovi-
tur de stat in numele intregului spectru de stanga, bolevi-
cii elimin ulterior pe toi cei care, prin rea lucrurilor, ar
3
Vezi aici Aii Bvso, Les Origines intellectuelles du lninisme,
Calmann-Levy, Paris, 1977, in romanete: Originile intelectuale ale leni-
nismului, trad. L. Vcar, Humanitas, Bucureti, 2007.
4
Vezi analiza, scris in 1937 ins publicat la o distan conside-
rabil de timp, a lui Nicoii Bvvoivv,
, YMCA-Press, Paris, 1955, in romanete: Originile i sen-
sul comunismului rus, trad. I. Mulea, Dacia, Cluj-Napoca, 1994. Cartea
in format digital poate citit in original la urmtoarea adres: http:ii
www.krotov.infoilibraryi02_biberdyaevi1937_042_0.html, accesat la
23 octombrie 2009.
134
fost indreptii s co-guverneze. Dictatura oferea in acest
context garania, imposibil de avut intr-o minim democra-
ie, e aceasta i redus la gruprile de stanga din congre-
sul sovietelor inlocuind parlamentul, c puterea le aparine
bolevicilor in intregime. Cum ins dictatura insemna opri-
marea nemijlocit a tuturor celor ar pus sub semnul intre-
brii dreptul exclusiv de a guverna al partidului lui Lenin,
crima devenea un instrument de guvernare inevitabil. Ori-
cat de banal sun, dorina de a la putere trebuia pltit
cu lichidarea celor care ar dorit acelai lucru. Monopolul
i concentrarea puterii nu sunt altminteri posibile, comu-
nismul ind din acest punct de vedere un exemplu clasic de
totalitarism sau mai bine zis o traducere la inceput de se-
col XX a unei lungi experiene pre-moderne i moderne in
materie de politic a forei.
5
Toate aceste evoluii contrazic
agrant pe cei care vd in crimele comunismului doar un
fel de efecte secundare sau, cu un termen la mod, colate-
rale, inevitabile datorit rezistenei burgheziei i aristocrai-
ei. Or, constatm cum, in fapt, crima este condiia de baz a
meninerii neintrerupte la putere i cum teroarea este apli-
cat inclusiv, mai tarziu chiar exclusiv, impotriva propriu-
lui proletariat. i iari mai vedem cum justicarea violen-
ei in Manifestul Partidului Comunist din 1848 se regsete
in aciunile comunismului istoric, cum nu doar luarea pute-
rii este imposibil fr sange, ci insi viaa societii comu-
niste nu poate meninut fr el. Anemic din punctul de
vedere al numrului celulelor sntoase, adic in lipsa unei
baze demograce reale, organismul ideologic al comunis-
mului este conectat cu fora la banca de sange a societii.
5
Vezi in acest sens analiza comparativ realizat de Pv:vv Bvnv,
Mvivi Ricn:vv, Dictatorship in History and Teory. Bonapartism,
Caesarism, and Totalitarianism (= Publications of the German Historical
Institute, Washington, D.C.), Cambridge University Press, New York, 2004.
135
Vic:irviv
Triete doar atata vreme cat primete transfuzia, deconec-
tarea insemnand grbirea sfaritului. St in logica fatalitii
unui regim care se impune cu fora s se menin tot numai
cu fora, revoluia permanent ind in cele din urm nume-
le abstract al crimei permanente.
6
Rvvou|n uo,v numn:n uo,v
Roul este culoarea simbolic a comunismului. Pe bu-
n dreptate. Ceea ce la inceput dorea s sugereze sange-
le proletariatului vrsat pentru creterea capitalului unei
societi nemiloase i asupritoare, va dup 1917 simbo-
lul celor czui pe frontul fericirii comuniste. Dup di-
zolvarea congresului sovietelor i instalarea unui guvern
monocolor bolevic, Lenin dispune inlocuirea tribunale-
lor burgheze cu unele populare (modelul din 1789 al
tribunalelor revoluionare se repet) conduse de judec-
tori improvizai. Teroarea se dezlnuie cu fora unei Ju-
deci de Apoi, conrmand milenarismul specic menta-
litii revoluionare a modernitii, pe care comunismul
o intrupeaz la cote maxime. Mai mult decat atat, intreg
aparatul de stat trece printr-un proces de popularizare,
de inlocuire a specialitilor cu amatorii revoluionari. Nu
este vorba doar despre acele funcii in care orice guvern
6
Raportul dintre marxismi comunism i crim este analizat re-
cent din perspectiv criminologic de Mv Coiio, Marxism and
Criminological Teory. A Critique and a Toolkit, Palgrave Macmillan,
Basingstoke, 2008. Critica nu are in vedere exclusiv tendina totalitaris-
t, cu victimele de rigoare, a comunismului, ci i acuzele marxismului
la adresa crimelor pe care societatea capitalist le comite direct sau indi-
rect. La intrebarea este posibil o societate comunist fr crime, ana-
liza ofer un rspuns ambivalent (vezi mai ales pp. 215 .u.).
136
ii dorete oameni loiali, ci despre completa reocupare a
administraie cu oamenii de partid, creterea birocraiei
acestuia ind chiar i pentru Lenin un motiv de ingrijora-
re. La nivel economic, deciziile sunt aiuritoare: in timp ce
muncitorilor le este spus s ocupe fabricile, ranilor le es-
te ordonat s impart intre ei pmanturile, inclusiv pe cele
lucrate de constenii lor. Tot ceea ce se realizase in dece-
niile anterioare de modernizare, inclusiv prin contribuia
unei categorii aparte de oameni inclinai ctre mecenatul
public precum Pavel Tretiakov, fondatorul celebrei gale-
rii care ii poart azi numele, este aruncat in aer printr-o
propagand denat, bazat pe ur i msuri fr nicio
noim alta decat de a distruge.
7
Aplicand excesul ca me-
tod de guvernare, in doar cateva luni se creeaz premi-
sele sociale i economice ale unui rzboi civil. Cum ins
acesta nu trebuia s apar ca un conict intre categoriile
aceleiai clase ce infrangere pentru revoluia proletari-
atului ar fost! , dezordinea controlat este dirijat c-
tre un inamic de clas autentic: contrarevoluionarii (mo-
narhitii sau socialitii vandui burgheziei).
Tactica era de trei ori util. n primul rand, Lenin are
pretextul ideal s intreasc msurile opresive. n februa-
rie 1918 este ininat Armata Roie sub conducerea lui
7
Despre inceputul in secolul XIX a procesului de modernizare econo-
mico-social a Rusiei vezi de pild Wiiiir L. Bicvii, Te Beginnings
of Russian Industrialization, 1800-1860, Princeton University Press, New
Jersey, 1968. Cat privete mecenatul inainte de 1917 vezi prezentarea f-
cut de Wi:vuo Bvvv, Die Moskauer Medici. Der russische Brger
als Mzen 1850 bis 1917, Bhlau, WieniKlniWeimar, 1996. O imagi-
ne nuanat i captivant, bazat pe un bogat material documentar, asu-
pra tranziiei de la un model social la altul in Petersburg, ora cu valoare
paradigmatic pentru istoria Rusiei ultimelor trei secole, gsim la Kvi
Scni6ovi, Petersburg. Das Laboratorium der Moderne 1909-1921, Fi-
scher, Frankfurt am Main, 2009.
137
Vic:irviv
Troki dup ce inainte, deja in decembrie 1917, fusese or-
ganizat poliia politic a regimului, Comisia extraordi-
nar panrus pentru combaterea contrarevoluiei, a spe-
culei i a sabotajului (rus.
,
, abreviat: iCEKA), sub conducerea lui
Moissei Solomonowitsch Urizki, urmat imediat, dup ce
avea s e asasinat in aceeai zi in care a avut loc atentatul
euat asupra lui Lenin (30 august 1918), de Dserinski. n
al doilea rand, un rzboi civil intre marea mas a prole-
tariatului i contrarevoluionarii pltii de cercurile capi-
taliste occidentale, aa cum se tot spunea propagandistic,
era un pretext pentru a milita, drept rspuns, pentru in-
ternaionalizarea rapid a revoluiei, pentru exportul aces-
teia, mai ales in Germania aat la randul ei in plin proces
revoluionar, ins mai curand burghez. n al treilea rand,
o stare conictual avand drept miz prezumat anularea
victoriei revoluiei, adic restauraia (sub orice form ar
fost), oferea motivul cel mai legitimant cu putin pen-
tru lichidarea familiei imperiale inut ostatec de mai
multe luni bune, fapt intamplat in noaptea lui 16i17 iulie
1918 in subsolul Casei Ipatiev din Ecaterinburg. Deosebit
de sugestiv pentru lipsa real de aderen a populaiei ci-
vile, dar i a armatei la revoluia bolevic este faptul c,
de teama ca nu cumva soldaii rui s aib reineri s tra-
g in membrii familiei propriilor lor foti suverani, CEKA
formeaz plutonul de execuie cu soldai maghiari, prin-
tre acetia numrandu-se probabil i viitorul lider comu-
nist al Ungariei, Imre Nagy.
Rzboiul civil dintre Armata Roie i albi, condui de
deja amintitul general Kornilow, va costa viaa a mii de
rui, implicai sau nu, i va desvari procesul de rscolire
pan la temelie a imensei ri. Ceea ce revoluia proleta-
138
riatului nu avea cum s realizeze din simplul motiv al sla-
bei sale ancorri in populaie va reui strategia terorii. Tot
sugestiv este i faptul c primul lagr sovietic este inin-
at la ordinul lui Lenin, in august 1918, pentru a inchii
acolo garditii albi. Dup aproximativ cinci ani de lupte i
bi de sange in ambele tabere, Rusia era unicat. n tot
acest timp, economia se dezmembra cu ecare zi, lanul
productiv ind din ce in ce mai slab i cu fracturi. Confu-
zionai la randul lor, nici ranii nu mai produceau suci-
ent, muli dintre ei ind antrenai fr voie in luptele din-
tre fraciuni. Furia egalitarist bloca practic orice iniiativ.
Inaia o luase vertiginos in sus datorit cantitii mari de
bancnote tiprit de guvernul bolevic, apariia comeru-
lui de specul ind imposibil de impiedicat i de contro-
lat. Pe lang lipsurile postbelice se adugau cele produse
intenionat de gestiunea iraional a resurselor. Populaia
resimea din plin presiunea ideologic, fora discreiona-
r a unei justiii criminale, rigorile naionalizrii i, ca in-
cununare a toate, foamea. Ca imaginea s e complet, pe
plan politic extern, pacea incheiat de Lenin cu Germania
in favoarea acesteia avea s starneasc profunde nemulu-
miri in randurile ruilor care erau gata s accepte sacri-
ciile mcar de dragul unui ideal. Una peste alta, de la lovi-
tur de stat la dictatur, de la teroare sistematic la rzboi
civil, de la ruinare economic i pan la distrugerea baze-
lor instituionale ale societii bolevicii nu au lsat ni-
cio metod neincercat in efortul lor, in fapt disperat, de a
pune in mod efectiv stpanire peste cea mai mare ar din
punct de vedere al intinderii din lume.
139
Fuun n:vsmuu
snu mn:vunsmu ovzX|u:
Un capitol aparte in toat aceast istorie il reprezint
dorina expres a lui Lenin de a distruge prin teroare Bise-
rica Ortodox din Rusia. Perceput drept cum era de fapt,
adic profund ataat monarhiei i structural conservatoa-
re, Biserica reprezenta pentru bolevici o real concuren
ideologic i logistic. Vocea ei se fcea auzit in toat ara,
chiar i acolo unde nu existau soviete, iar mesajul propa-
gat sttea in discordan evident cu propaganda ocial.
Chiar dac nu ar fost atat de inuent, Biserica tot de-
ranja prin simplul fapt c era singura instituie imposibil de
convertit la ideologia ocial a comunismului. Umanis-
mul cretin este incompatibil cu umanismul marxist-le-
ninist- stalinist. Or, acesta din urm dorea s inale pe om,
dar cu preul desinrii sale ca persoan. Egalitatea era
doar paravanul gregarismului, aa cum dreptatea degene-
ra rapid in arbitrariu. Pentru bolevici, omul nu conta de-
cat in msura in care era parte activ i fr personalitate
a planului lor. O astfel de viziune, pe cat de simplist, pe
atat de dramatic in consecinele ei, se origineaz nemij-
locit in ateismul constitutiv al comunismului. Punct de le-
gtur cu proiectul modernitii, articulat tocmai ca feno-
men de emancipare fa de autoritatea teologic i moral
de pan atunci, ateismul era pentru bolevici ingredient ab-
solut indispensabil in efortul lor de replmdire cultural
a societii pe care o luaser ostatec.
8
Celebra deniie,
8
Vezi aici o incadrare istoric a ateismului la Gvovovs Miois, His-
toire de lathisme. Les incroyants dans le monde occidental des origines
nos jours, Fayard, Paris, 1998. Minois pune in aceeai categorie a ateilor
i pe gnostici sau panteiti, fapt care, metodologic vorbind, viciaz abor-
darea sa care, in ciuda acestui decit, rmane o lectur util.
140
mereu citat, dat de Marx religiei opiul poporului
9

exprima dispreul comunitilor nu doar fa de orice for-
m de credin, dar i fa de cultura inalt sau expresii-
le artistice ranate prin care materialismul lor imanentist
era, direct sau indirect, pus sub semnul intrebrii. Religia
era asociat in simplista Weltanschauung bolevic a epo-
cii e cu stadiul primitiv al populaiei, mai ales a celei ru-
rale, i omologat astfel superstiiei, e cu aristocraia i
burghezia i omologat astfel instrumentarului de exerci-
tare a puterii asupra maselor. Mai mult, convini de evo-
luionismul darwinist, comunitii credeau (sic!), precum
iluminitii secolului XVIII, in posibilitatea ca prin educa-
ie tiinic (de unde i campania masiv de alfabetizare)
omul s e e vindecat de credina religioas, s e eli-
berat de chingile unei viziuni care nu are nimic in comun
cu realitatea nemijlocit bazat pe legi i reguli explicabi-
le strict raional. Religia era aadar e prea puin, e prea
mult, in orice caz nu pe msura omului nou.
10
De la Lenin
i pan aproape de momentul colapsului Uniunii Sovietice,
9
Fraza sun in original astfel: Die Religion ist der Seufzer der bedrng-
ten Kreatur, das Gemt einer herzlosen Welt, wie sie der Geist geistlo-
ser Zustnde ist. Sie ist das Opium des Volkes. n traducere: Religia este
suspinul creaturii copleite de necaz, starea sueteasc a unei lumi fr
inim, tot aa cum este spiritul unei epoci lipsite de spirit. Este opiul po-
porului. Vezi Kvi Mvx, Zur Kritik der Hegelschen Rechtsphilosophie.
Einleitung, in Kvi Mvx, Fvivovicn Eovis, Werke, Dietz, Berlin,
1976, Band 1, p. 378.
10
Majoritatea acestor materiale clasice de propagand antireligioas au
fost traduse in romanete dup 1948. Iat doar dou exemple de publicaii
intens difuzate in epoc: Er. Ivosivsi, Biblia pentru credincioi i ne-
credincioi, Editura Politic, Bucureti, 1961 i volumul colectiv Cluza
ateistului, Editura Politic, Bucureti, 1961. Autorul primei cri, mana
dreapta a lui Stalin, era conductorul Ligii militanilor fr Dumnezeu
in contul creia sunt trecute mii de acte de profanare a lcaurilor de cult
i chiar asasinate in randurile clerului.
141
Vic:irviv
propaganda antireligioas va rmane un element constant
al mesajului ocial public. Teroarea antiburghez mergea
man in man cu dezindoctrinarea religioas cu ajutorul
indoctrinrii atee, strategie care se va dovedi puin eci-
ent, Rusia post-sovietic trind un fenomen de renate-
re religioas, cel puin in deceniul al noulea al secolului
trecut, de proporii impresionante.
Revoluia din octombrie 1917 surprinde Ortodoxia rus
intr-un moment crucial din istoria ei modern. Dup ce Pe-
tru cel Mare, adept al modernizrilor abrupte, desineaz in
1721 forma de conducere patriarhal, patriarhul formand un
centru de putere concurent, inlocuind-o dup model lutheran
german cu forma sinodal i instituind in plus o administra-
ie de stat in materie religioas condus de celebrul Ober-
prokuror care apare ca personaj in romanele lui Dostoievski
de pild , dup revoluia parial din 1905, care a avut drept
efect desctuarea unor energii pan atunci inute sub con-
trol strict, Biserica Ortodox ii pune din ce in ce mai mult
problema misiunii ei in noul secol. La nivel literar, losoc i
teologic, asistm la una dintre cele mai fascinante polemici
din istoria intelectual a Rusiei intre partizanii occidentalis-
mului i cei al slavolismului, dintre noi i vechi. Practic,
este prima discuie serioas din teologia ortodox referitoa-
re la interpretarea modernitii.
11
Fr a putea intra in deta-
liile acestei dispute, a crei prezentare ar putea face subiectul
unei cri de sine stttoare, cert este c unul dintre rezultate
a fost maturizarea ideii restaurrii patriarhatului i a necesi-
tii desfurrii unui sinod menit s ofere spaiul de dezba-
11
Discuia a avut implicaii deopotriv losoce i teologice. Vezi aici
o panorm a losoei ruse la Wiinvir Govvo:, Russische Philosophie.
Grundlagen, Karl Alber, FreiburgiMnchen, 1995. Vezi reectarea te-
ologic la clasicul in domeniu, Gvovov Fiovovsi, Ways of Russian
Teology, Nordland, Belmond, vol. I-II, 1979, 1987 (partea a doua a ap-
rut la alt editur).
142
tere bisericeasc inexistent in ultimul secol i jumtate din
cauza controlului statului. n primvara lui 1917, pe funda-
lul evenimentelor politice majore precum abdicarea arului i
generalizarea democraiei directe, este reinstaurat patriarha-
tul (ca prim patriarh ind ales Tihon Belavin) i convocat So-
bor-ul, adic Sinodul General al Bisericii Ortodoxe din Rusia,
deschis in ziua de 15i28 august 1917. Desfurat in catedrala
Adormirii Maicii Domnului din interiorul Kremlinului de la
Moscova, sinodul va nevoie s ii suspende sine die lucr-
rile in septembrie 1918 tocmai datorit intensicrii perse-
cuiei antireligioase din partea guvernului bolevic. Chiar i
neterminat i cu decizii care nu vor putea puse in practic
in urmtoarele trei sferturi de secol, sinodul din 1917-1918
reprezint i azi una dintre cele mai importante surse de idei
novatoare in spiritul Tradiiei, oglinda del a cutrii unui
drum cat mai drept intre provocrile prezentului i acumul-
rile trecutului.
12
Figura noului patriarh va deveni repede an-
tipatic liderilor bolevici, lui Lenin in special. Motivul era
manifestul publicat de Tihon la 19 ianuarie 1918 in care, pe
fundalul exceselor rzboiului civil, se adresa bolevicilor de
o manier foarte direct i fr menajamente:
12
Vezi despre sinodul din 1917-1918 prezentarea lui Gu:nvv Scnuiz,
Das Landeskonzil der Orthodoxen Kirche in Ruland 1917/18 ein unbe-
kanntes Reformpotential (= Kirche im Osten, Monographienreihe 23),
Vandenhoeck & Ruprecht, Gttingen, 1995. Vezi acta unui simpozion
internaional pe tem, Aoinvv:o Mivoi (a cura di), Il concilio di
Mosca del 1917-1918. Atti dellXI Convegno ecumenico internazionale di
spiritualit ortodossa, sezione russa, Bose, 18-20 settembre 2003, Qiqajon,
Magnano, 2004. Vezi mai departe teza de master (cu o bogat seciune de
traduceri din deciziile sinodale) a lui Hvci:nv Dvs:ivviiv, Le Concile
de Moscou (1917-1918). La cration des institutions conciliaires de lglise
orthodoxe russe (= Cogitatio Fidei 246), Cerf, Paris, 2006. Mai vezi i con-
textualizarea european i interconfesional a sinodului din 1917 in stu-
diul lui Io IcX iv, Perspective comparate asupra reformei Bisericii in
Europa secolului XX, INTER I, 1-2 (2007), pp. 59-87.
143
Vic:irviv
Venii-v in re, voi, nebunilor! ncetai judecata voastr sange-
roas. Ceea ce voi facei nu este doar o fapt rea, ci o fapt a lui
Satana...
13
Patriarhul va arestat i, dup o edere la Lubjanka, sediul
CEKA i a KGB-ului de mai tarziu, este pus sub paz stric-
t la manstirea Doskoj, primind interdicia de a mai adresa
mesaje clerului i credincioilor. Lociitorul patriarhal numit
de Tihon este deportat i Biserica rmane astfel fr condu-
cere. Cum atitudinea lui Tihon a fost de la bun inceput, din
octombrie deja, de neutralitate politic, un gest de trdare in
ochii bolevicilor care ar ateptat o susinere simbolic, ma-
joritatea ortodocilor, mai ales din clasele educate i instri-
te, se vor alia cu cauza albilor, motiv pentru Armata Roie s
se rzbune inclusiv pe lcaurile de cult i s comit cele mai
inimaginabile atrociti de la spanzurarea preotului la trans-
formarea bisericii in poligon de execuie a opozanilor poli-
tici. Prin Decretul din 22 februarie 1922, statul consc toate
bunurile mobile i imobile ale Bisericii, inchizand majorita-
tea lcaurilor de cult, dup ce deja in 1918 era interzis edu-
caia religioas. Prigoana antieclezial se intensic atingand
apogeul in procesul cu valoare de lecie inscenat mitropolitu-
lui Veniamin Kazanskij de Petersburg. Acuzat de uneltire im-
potriva noii oranduiri, acesta este executat impreun cu zece
complici in noaptea de 12i13 august 1922.
14
Ali 66 de epi-
scopi sunt arestai i internai in lagr, in timp ce opt mii de
preoi i clugri sfaresc sub gloane.
13
Apud Kos::i Kos:iu, Der Begri des Politischen in der
russisch-orthodoxen Tradition. Zum Verhltnis von Kirche, Staat und
Gesellschaft in Ruland (= Politik- und Kommunikationswissenschaftliche
Verentlichungen der Grres-Gesellschaft 24), Ferdinand Schningh,
Paderborn etc, 2005, p. 108.
14
Tot de o moarte prin execuie va avea parte i episcopul catolic Jan
Cieplak.
144
Dincolo de cifre, este greu s inelegem astzi masacrul
pe care furia ateismului l-a produs. Dup ce au tras in pro-
priul proletariat (precum in 1919, in uzinele Putilow din
Petersburg), au ucis familia imperial, au anulat statul de
drept, au naionalizat toate mijloacele de producie i te-
renurile, au provocat un rzboi civil i au aruncat in sr-
cie populaia, bolevicii erau la un pas de a desina zic
i Biserica. Cum ins rezistena credincioilor nu putea
infrant doar cu puca, ataamentul acestora sporind cu
ecare nou martir, Lenin d ordin s se aplice regula de
aur a dictaturii: divide et impera. Astfel, cu sprijinul ac-
tiv al autoritilor este ininat aa-numita Biseric vie
(rus. ) in jurul preotului Alexander Vve-
denskij din Petersburg.
15
Intrigant de clas i re labil,
acesta contribuie decisiv la compromiterea propriului su
mitropolit, impingandu-l spre plutonul de execuie. Auto-
intitulat primul ierarh al Bisericii Ortodoxe din Rusia, in
ciuda faptului c fusese cstorit, Vvedenskij prezideaz
dou farse sinodale (in aprilie 1923 i in octombrie 1925),
ocazie cu care se iau decizii reformatoare precum: a do-
ua cs torie a preoilor vduvi, cstoria episcopilor, in-
troducerea calendarului gregorian i a limbii ruse in locul
celei slave bisericeti. Inutil s mai spunem c receptarea
acestor decizii, precum i a situaiei in ansamblu, de ctre
corpul eclezial a fost mai mult decat rezervat. Patriarhul
Tihon se vede obligat s fac un pas spre guvernul bole-
vic astfel incat s salveze ce se mai putea salva. ntr-o au-
tocritic in cel mai tipic stil al epocii, publicat la 16 iunie
1923, Patriarhul regret atitudinea de pan atunci, ii cere
15
Vezi pentru detalii istoriograce Eovo E. Rosior, Red Priests.
Renovationism, Russian Orthodoxy, and Revolution, 1905-1946 (In diana-
Michigan Series in Russian and East European Studies), Indiana University
Press, BloomingtoniIndianapolis, 2002.
145
Vic:irviv
iertare, dar declar in acelai timp toate actele lui Vveden-
skij drept nule din punct de vedere canonic i condamn
aciunile Bisericii vii. Prin aceast micare dubl, cura-
joas, Tihon sper s gseasc acel minim compromis care
s permit Bisericii revenirea mcar i parial la normalita-
tea pastoral i administrativ. La 7 aprilie 1925 Patriarhul
moare in condiii suspecte. nmormantarea lui va prilejui
cea mai mare manifestaie religioas din Rusia bolevic:
peste 300.000 de oameni sunt prezeni. O replic fr echi-
voc dat politicii ateiste.
nvand lecia, bolevicii nu vor mai permite alegerea
unui nou Patriarh, ci doar a unui adjunct al custodelui tro-
nului patriarhal in persoana Mitropolitului Serghie Strago-
rodski. El ii va putea lua ocial in primire tronul patriarhal
abia in 1943 i doar datorit concesiei fcute de Stalin pen-
tru sprijinul moral i material al Bisericii in lupta antinazist,
context in care Biserica vie pierde de fapt sprijinul guver-
nului, nemaiind util planurilor acestuia. Pan atunci ins,
Mitropolitul Serghie trebuie s in un foarte dicil echili-
bru intre Biserica ocial i cea vie, intre Biseric i pu-
terea politic. Alegand asemeni lui Tihon formula unui mi-
nim compromis, Serghie face la 29 iulie 1927 o Declaraie
de loialitate in care indeamn ierarhii, preoii i credincio-
ii s se roage pentru conductori, s vad in Uniunea So-
vietic patria lor pmanteasc. Declaraia va starni vii dez-
bateri inociale, mai ales in mediile teologice i monahale,
dar i intre oamenii de cultur apropiai de Biseric. ntre-
barea presant era pan unde poate merge pactul cu Anti-
hristul, cum poi al lui Dumnezeu dar s te inchini (la pro-
priu) celor care l contest. Mitropolitul Iosif de Petersburg
contest public gestul lui Serghie, alimentand astfel apariia
unei dizidene ecleziale, de data aceasta contrar bolevi-
cilor, care se va organiza ulterior, mai ales prin contribuia
146
emigraiei din ce in ce mai numeroase, in Biserica Ortodo-
x Rus din afara frontierelor (rus.
). Schisma canonic ruso-rus se va
incheia abia in 2007.
16
Dv n zv|n un|u n cu:u mn:vuv
Lenin moare in dimineaa zilei de 21 ianuarie 1924. Con-
trar dorinei sale, cunoscute de cei apropiai, de a ingro-
pat alturi de mama sa, se formeaz o comisie ad hoc pentru
eternizarea trupului celui care a fost instrumentul prefe-
rat al destinului proletariatului universal.
17
Membrii comi-
siei Stalin, Molotow i Dserinski se confruntau ins nu
cu o problem de propagand, ci cu una de ziologie. Cum
s menii un cadavru intact, fr s il falsici, cei care ar
urmat s il vad trebuind s aib senzaia de a lua contact
cu adevratul Lenin, cel din clipa morii. Dup mai mul-
te incercri, a fost gsit formula chimic i stabilite condi-
iile tehnice de prezervare. De la zeia raiunii proslvit de
revoluia francez la cultul materiei al revoluiei bolevice,
cercul se inchide perfect.
Fr indoial, cultul organizat in jurul lui Lenin repre-
zint una dintre expresiile cele mai consecvente ale mate-
rialismului comunismului ca atare, fenomen in oglind cu
dictaturile i cultul personalitii din China, Cuba, Roma-
16
Vezi aici Rou Pvvo, Unitatea rus i dezbinarea ortodox, in
Iovr, Semnele vremii. Lecturi social-teologice (= Teologia Socialis 1),
Eikon, Cluj-Napoca, 2008, pp. 237-240.
17
Vezi aici Micnii Rvii, Kommunismus als Religion. Die Inte-
lektuellen und die Oktoberrevolution, Verlag der WeltreligioneniInsel,
Frankfurt am MainiLeipzig, 2008, pp. 25 .u.
147
Vic:irviv
nia sau Corea de Nord. Celebrat i azi, chiar dac mai pu-
in vdit, ins cu aceleai onoruri militare zi de zi, cultul lui
Lenin mai este un indiciu i pentru tendina oricrei forme
excesive de ideologie politic de a se transforma in insce-
nare liturgic. Ajuns la limitele propriului mesaj, incapabil
s mai adauge ceva esenial la cele deja spuse, obinuit s
e acceptat fr alte comentarii, ridicand pretenia de a li-
vra cea mai complet explicaie asupra lumii i istoriei, ex-
cesul ideologic sfarete prin a se eterniza, mut i rece, pe
un piedestal creat de el insui. Procedand astfel, comunis-
mul demonstreaz c adevrata lui concuren nu au fost al-
te ideologii, in ciuda rzboiului rece i a bipolaritii, ci reli-
gia insi. Or, dac pentru eshatologia religioas, evaziunea
in timp i spaiu este cea mai natural cu putin, mantui-
rea realizandu-se in alt loc i in alt dimensiune, pentru es-
hatologia comunist nu exist alternative. Aici i doar aici
poate s se implineasc promisiunea, aici i doar aici se in-
staureaz noua lume.
Acelai Kazantzakis, tot in insemnrile vizitei sale la
Moscova din 1927, ocazie cu care se va intalni i cu roma-
nul pe jumtate grec Panait Istrati, descrie astfel atmosfera
cultului din jurul lui Lenin, la doar caiva ani de la moar-
tea acestuia:
(...) Centrul pmintului se deplaseaz: astzi, deopotriv prieteni
i dumani, vrind-nevrind, cu dragoste sau cu ur, au ochii ain-
tii asupra Moscovei. n centrul Pieii Roii, sf intul mormint con-
temporan era acoperit de zpad. iruri dese, compacte, de cate
patru, ateptau s se deschid poarta joas. Brbai, femei i prunci
veniser de la captul pmintului s vad i s aduc omagiul lor
conductorului lor care li se prea viu sub pmant. i eu venisem
cu ei. Nimeni nu vorbea. Am ateptat ore in ir in zpad i in frig,
cu ochii pironii pe sf intul mormant. Deodat, masa greoaie a in-
ceput s se agite, garda deschidea mausoleul.
148
ncet, tot cite patru, fr s scoat o vorb, mulimea s-a cu-
fundat in intrarea intunecat i a pierit. Am disprut i eu oda-
t cu ceilali. Am coborit sub pmint, aerul era greu de rsuarea
i de mirosul mulimii. Deodat, chipurile inexpresive, brutale, a
doi mujici din faa mea au prins s iradieze, parc luminate de un
soare subpmintean. Mi-am intins i eu gitul: jos, la oarecare de-
prtare, se vedea, in sf irit, sticla care acoperea relicvele sacre, de-
desupt lucea capul pleuv al lui Lenin.
Era intins, parc viu, in bluza lui de lucru cenuie, de la mij-
loc in jos era acoperit cu un steag rou, mina dreapt avea pum-
nul strins, cealalt era deschis pe piept. Faa ii era rumen i p-
rea c zimbete, barba scurt, foarte blond, un aer de senintate
umplea cristalul incandescent. Mulimea, in extaz, il privea cu
aceeai privire x cu care, cu ciiva ani inainte, se uitau la faa
rumen i blond a lui Isus din iconostasul aurit. Brbatul aces-
ta era i el un idol [propoziia este cenzurat in ediia romaneas-
c, aprut in 1986, in original, propoziia este cat se poate de ex-
plicit: i acesta este un Hristos, un Hristos rou. n.m.]. Esena
era aceeai: esena etern a umanitii plmdit din speran i
din team, [cuvintele de nal lipsesc, ind cenzurate: doar nume-
le se schimb n.m.].
18
Exact ca in cazul mitologiei legate de Lenin-cel-viu, din
care am citat cu cateva pagini mai sus, i in cazul mitologi-
ei legate de Lenin-cel-venic scriitorul grec de extracie ni-
hilist-vitalist pune, voit sau nu, un diagnostic foarte pre-
cis. ntai de toate, analogia dintre mormantul Domnului din
Ierusalim i cel al lui Lenin din Moscova este mai mult de-
cat evident. Romancierul nostru chiar o subliniaz cu in-
sisten. n contextul epocii, o astfel de abordare punea in
eviden pe de o parte victoria bolevicilor asupra vechii
Rusii ortodoxe, dar pe de alta arta cum locul sneniei ii
luase locul un cult ateu. Apoi, nu este deloc intampltor c
tocmai Stalin este cel care va contribui decisiv la instaura-
rea i dezvoltarea cultului leninist. Fost seminarist in Ti-
18
Kz:zis, op. cit., pp. 398-399.
149
Vic:irviv
lisi, ceea ce nu vrea s insemne c era in posesia unei cul-
turi teologice prea solide, Stalin avea cu toate acestea un
afect antireligios pe care il va converti in cultul din jurul
cadavrului inaintaului su. n acelai timp, delitatea exa-
gerat fa de memoria lui Lenin avea rolul s ii intreasc
legitimitatea ca succesor al acestuia, tiut ind lupta pen-
tru succesiune dintre el i Troki, nevoit s fug din Uniu-
nea Sovietic i lichidat ulterior in exilul su mexican de
agenii CEKA. n ne, la nivel propagandistic, permanen-
tizarea prezenei lui Lenin in mijlocul proletariatului era
menit s menin aprins acra revoluionar, s indi-
ce faptul c drumul inceput sub conducerea lui nu este in-
cheiat. Acesta este in cele din urm i motivul pentru care
am putea vorbi despre cderea denitiv a comunismului
in Rusia abia dup ce mausoleul criminalului su inteme-
ietor ar inchis denitiv. Pan atunci, oricat de cinic i de
bizar, cultul leninist este inc punct de referin i surs de
demagogie mai ales pentru partidele sau gruprile neo-co-
muniste din Rusia sau alte pri. n plus, ca orice cult al per-
sonalitii, i acesta, oricat de evident caricatural in raport
cu dimensiunea religioas din aura creia se hrnete, are
darul de a contribui prin durat la catigarea normalitii,
a rescului. Cu ecare zi in care se schimb garda la mor-
mantul lui Lenin, cu atat mai naturale par faptele acestuia.
n loc s e un exemplu fr echivoc despre cum nu se fa-
ce innoirea unei societi, cultul leninist ajunge atracie tu-
ristic. Ceea ce, doar la o privire sumar in crile de isto-
rie, ar trebui s ne umple de uimire i indignare, este obiect
de curiozitate lipsit ins de orice preocupare etic. Lenin
in Moscova este un muzeu fr ghid. Expus, fr explicaii,
rul devine pur i simplu banal, interesant, o curiozita-
te, adic orice dar nu o lecie.
150
Mnuxsm, vsm, s:nsm
co:u:n:vn :vuou
Specialitii domeniului studiilor despre comunism dis-
cut, pe bun dreptate, dac marxismul lui Lenin mai poate
considerat ortodox, in raport cu varianta lui marxist, i
au serioase dubii dac, la randul su, Stalin mai era in frun-
tea unei revoluii a proletariatului sau patrona deja un cu to-
tul alt sistem politic, doar aparent fondat pe doctrina iniial,
aa cum denuna in critica sa atat de vehement Troki.
19
Din-
colo de analizele legate de natura marxist sau nu a perioadei
lui Lenin i a urmaului acestuia, cert este c avem de-a fa-
ce cu o evident continuitate a terorii ca mijloc de a schimba
din temelii societatea. Crima este rul rou care d coeren-
unor perioade distincte. Un alt element comun va insi
maniera delimitrii unora de alii, in fapt i practic. Astfel,
Lenin se delimiteaz de restul micrii socialiste din Rusia,
Stalin de Lenin insui (cultul leninist ind doar de ochii lu-
mii), Hruciov de Stalin i de stalinism. Aceste cezuri indic
in cele din urm mai ales un lucru: lipsa de organicitate poli-
tic a bolevicilor (numii ulterior comuniti), a unui meca-
nism decizional real, totul ind o chestiune de decizie per-
sonal a liderului suprem. Putem de aceea s identicm de
19
O sumar trecere in revist a diferitelor opinii vezi de exemplu la
Roio Koisi, European Communism 1848-1991 (= European
History in Perspective), Palgrave Macmillan, Basingstoke, 2006, pp. 103
.u. Cat privete critica la adresa regimului lui Stalin fcut de primul ef
al Armatei Roii, vezi Lvv Dvioovici Tvoi, Te History of the Russian
Revolution i Te Revolution Betrayed. What is the Soviet Union and Where
is it Going? Scrise in 1930 i 1936 i traduse imediat in englez, acestea
sunt practic primele critici provenite din cercul restrans al puterii bole-
vice. Ele pot citite on line (nu ins i in roman) la adresa de internet ci-
tat de mai multe ori in aceast carte, http:iiwww.marxists.orgiarchivei
trotsky, accesat la 23 octombrie 2009.
151
Vic:irviv
aceea in crim i decizia arbitrar cele mai tipice trsturi ale
comunismului rus, exportat in consecin in aria de inuen.
Stalin ajunge la putere pe o cale ce va rmane tipic ur-
mtorilor lideri sovietici, pan la sfarit: cariera administra-
tiv.
20
Dac Lenin privea cu neincredere creterea exploziv
a birocraiei de partid, Stalin va ti s se foloseasc tocmai
de aceasta pentru a inuena in favoarea lui decizia succesi-
unii. Viitorul dictator cu nume de oel a fost recrutat in Co-
mitetul Central al partidului bolevicilor in 1912, la confe-
rina de la Praga, pe vremea exilului lui Lenin. Una dintre
faptele sale care au atras atenia liderului bolevic a fost lo-
vitura dat de Stalin la Banca Naional din Tiis, capita-
la rii sale de origine, ocazie cu care nu a ezitat s impute
40 de oameni i s fug astfel cu un sfert de milion de ruble
destinat contului partidului. n anul revoluionar 1917, Sta-
lin edita Pravda, tribuna mediatic a micrii socialiste ruse.
Dup ce iniial aase opiunea sa fa de susinerea guver-
nului provizoriu condus de Kerenski, refuzand din motive
de politic editorial s publice chiar un text al lui Lenin, se
plaseaz total de partea revoluiei profesionitilor pe par-
cursul creia totui nu a jucat un rol deosebit. Adevrata lui
carier incepe dup aceea, in timpul rzboiului civil, culmi-
nand cu numirea sa in 1922 in postul de secretar general al
partidului. Din acest post de ef peste funcionrime i no-
menclatur, Stalin ii consolideaz inuena atat de mult
incat, la decizia privind succesiunea lui Lenin, majoritatea
20
Vezi cu titlu introductiv Kvvi McDvvro::, Stalin. Revolutionary
in an Era of War, Palgrave Macmillan, Basingstoke, 2005. Mai vezi i bi-
ograa de referin a lui Ronvv: Svvvicv, Stalin. A Biography, Belknap
Press of Harvard University Press, Cambridge (Mass.), 2005. Vezi i volu-
mul dedicat lui Stalin din trilogia care ii analizeaz i pe Lenin i Troki a
lui , , , , 1994, in englez a
fost tradus prima ediie: Stalin. Triumph and tragedy, Grove Weidenfeld,
New York, 1991.
152
nu a mai inut cont de testamentul politic al acestuia in ca-
re avertiza direct in legtur cu periculozitatea secretarului
general, denit ca ind brutal. n contextul crimelor de pa-
n atunci, a spune despre cineva c este brutal putea lu-
at i drept un compliment!
Este sugestiv pentru adevratul crez ideologic al lui Sta-
lin , dar i pentru lipsa lui real de scrupule, faptul c prima
grij a fost eliminarea vechii grzi leniniste. Dup caiva ani
de lupte interne i de incercri euate de a limita puterea se-
cretarului general, Stalin ajunge in 1927 stpan absolut in
partid i in stat. O contribuie decisiv o va avea tocmai lo-
ialitatea nomenclaturii create sistematic de Stalin i care se
va articula din ce in ce mai pregnant drept o clas in sine, cu
interese proprii. Ea va reprezenta de fapt pentru urmtoare-
le decenii, pan la colaps, armtura sistemului comunist in
Rusia i apoi in toate celelalte ri satelite. Membrilor ei le
erau asigurate condiiile de via care, teoretic, ar trebu-
it s le aib cel puin toi membrii de partid i mai departe
toi proletarii in propria lor ar. Ignorand cu bun tiin
principiul egalitii i al partajrii resurselor, aceast cast a
celor mai egali decat ceilali egali (Orwell
21
) ecraneaz cu
succes raportul dintre marea mas i elita conductoare, es-
te un fel de cenzur menit s preia cu profesionalism atat
ocurile dinspre baz (funcionrimea este acuzat c as-
cunde realitatea de ochii conductorilor, de unde genul de
proteste Dac eful ar ti...), cat i cele dinspre varf (va
21
Atmosfera terorii comuniste este prezentat cu uimitoare precizie de
Gvovov Ovvii, fost comunist combatant in rzboiul civil din Spania i
convertit la liberalism dup experiena totalitarismului, in romanul pu-
blicat in 1948, 1984. Textul in original al acestuia poate citit on line la
adresa de internet http:iigutenberg.net.auiebooks01i0100021.txt, accesat
la 23 octombrie 2009. n romanete: O mie nou sute optzeci i patru, trad.
M. Gaa, Polirom, Iai, 2002. Mai vezi i cealalt parabol antitotalitar,
publicat in 1945, Ferma animalelor, trad. M. Gaa, Polirom, Iai, 2002.
153
Vic:irviv
gsit mereu un ap ispitor, inalt funcionar, a crui sacri-
care public va satisface pentru o vreme dorina de drepta-
te a publicului naiv).
Prima aciune de teroare colectiv iniiat de Stalin i
condus cu man de er incepand cu 1928 va represiunea
opozanilor, reali sau doar presupui, ai colectivizrii, ina-
inte de toi acea categorie a ranilor harnici, mai instrii,
numii dispreuitor kulaci (de la rus. , adic arlatan,
protor, speculant), echivalentul de la noi ind chiaburii, adic
mica burghezie rural i de la periferia oraelor. mpotriva
kulacilor se va declana una dintre cele mai slbatice forme
de opresiune, Stalin aproband cu mana lui lungi liste de
nume care nu ii spuneau nimic, dar care, inaintate ind de
organele de partid din teritoriu, trebuiau s dispar. Cu o
plcere criminal greu de prins in cuvinte, cel care teoretic
conducea Rusia pe calea comunismului reuise s-i fac pe
toi s aib parte de aceeai team, inainte de a prota de
avantajele sistemului promis. Logica pervers a listelor cu
victime ii producea efectele: oricine se gandea, cu groaz,
c ii poate veni randul. i cum natura uman se comport
cu totul altfel, neateptat, in situaii de pericol, real sau
doar imaginar, sistemul a incurajat la scar larg denunul.
Rezultatul: dac nu erai din start pe listele morii, ajungeai pe
ele din cauza vecinilor sau prietenilor care credeau c scap ei
denunandu-te pe tine. Denunul era cu atat mai teribil cu cat
el venea s ajute la realizarea cotei de contrarevoluionari i
kulaki care trebuiau executai in ecare regiune in parte. Aa
cum am sugerat deja, ceea ce uimete i ingrozete aici este
tocmai aspectul cantitativ al crimei. Milioane de oameni vor
muri numrul este estimat undeva intre 10 i 20 milioane
nu pentru c sunt impotriva regimului, ci pur i simplu
pentru c acesta are un plan de crime care, nu este aa,
trebuie indeplinit, ba chiar depit. Generalizarea terorii
154
iat succesul stalinismului. Inutil s mai spunem c, pe
termen mediu, aceast politic va duce la cderea dramatic
a produciei agricole i la declanarea foametei creia ii vor
cdea victime alte milioane de oameni.
22

Nu doar rnimea va inta atacurilor sistematice i in
acelai timp fr noim, ci i muncitorimea, proletariatul
industrial. Impunerea unor planuri nerealiste de producie
i imposibilitatea realizrii lor ducea automat la acuzaia
de sabotaj, fapt pentru care se pltea, cum altminteri, cu
viaa. Puterea comunist mai ignora simplul fapt sociologic
c majoritatea muncitorimii provenea din mediul rural,
c vestea ororilor comise in sate ajungea repede in orae,
demobilizand categoria considerat a cea mai revoluionar
intr-un stat al dictaturii proletariatului. Altfel spus, proletarii
inii simeau greutatea i duritatea dictaturii instaurate in
numele lor. Lipsa posibilitii de a se exprima in soviete,
transformate din forme ale democraiei directe in simple
decoruri legitimante pentru exerciiul discreionar al puterii,
ii fcea pe cei mai muli s se adune la o vorb dup orele de
munc. Aceste intalniri erau denunate, de cele mai multe
ori chiar de cineva care participa nemijlocit la ele, acuzei de
sabotaj indu-i adugat cea de uneltire impotriva ordinii de
stat. Grevele spontane ale muncitorilor protestand impotriva
raionalizrii alimentelor nu aveau, dimpotriv, nevoie de
informatori. Tribunale muncitoreti ad hoc judecau aceste
cazuri i executarea vinovailor avea de cele mai multe ori
loc chiar in curile uzinelor. O lecie mai clar nici nu se
putea da. Toate aceste crime ascundeau in fapt falimentul
22
Despre colectivizare i teroare in mediul rural vezi de pild Ronvv:
CoQuvs:, Te Harvest of Sorrow. Soviet Collectiviza tion and the Terror-
Famine, Oxford University Press, New York, 1986. Mai vezi i Lvv
Vioi v: i. (eds.), Te War Against the Peasantry, 1927-1930. Te
Tragedy of the Soviet Countryside, Yale University Press, New Haven, 2005.
155
Vic:irviv
aa-numitei Noi Politici Economice (rus. -
, NEP), rezultatul combinaiei forate dintre
viziunea tiinic a lui Marx i realitile societii ruse.
Or, marxismul economic, bazat aa cum am tot spus mai
sus pe experiena societii occidentale industrializate a
autorului, mai ales a celei germane, pleca de la premisa c
mrimea unei fabrici este garania succesului: cu cat mai
mare, cu atat mai rentabil. Nu trebuie s i economist pentru
a inelege c ceva nu este in ordine cu aceast strategie. Ar
sucient s ne gandim la falimentul giganilor industriali
de la noi. Apoi, tot marxismul economic mai era convins
de faptul c, intr-o societate a folosirii comune a resurselor,
banii ii pierd valoarea, acetia ind inlocuii cu succes de
servicii directe. Comunitii rui ofereau muncitorilor cateva
ruble i diferena de salariu era reprezentat de cartele de
alimente, de haine i de alte produse de uz personal. Totul
era raionalizat, nu ins i raional, motiv pentru proletariat
s ridice, cum am vzut, disperat, glasul.
23

nsi nomenclatura avea s e delizat la maxim prin
inocularea unei frici iraionale. Asasinarea in 1934 a secre-
tarului de partid a Leningradului, numele dat intre timp Pe-
tersburgului, Serghei Kirov, o gur popular care era con-
siderat un fel de alternativ la Stalin, reprezint inceputul
epurrii (rus. ). Stalin se rzbuna pentru rezulta-
tele congresului partidului din acelai an, cand Kirov primise
cele mai multe voturi, in timp ce el doar dou treimi. Era in
fapt i ultima incercare de rsturnare a dictatorului pe cile
organismelor de partid. O nou ocazie nu va mai oferit.
Primul pas il reprezint, cum am anunat deja, ruperea unui
23
Vezi aici cu titlu exemplar analiza istoric a lui Jvrrvvv J. Rossr,
Worker Resistance under Stalin. Class and Revolution on the Shop Floor
(=Russian Research Center Studies 96), Harvard University Press, Cambridge
(Mass.)iLondon (UK), 2005.
156
tabu i atacarea gurilor legendare ale bolevismului leninist
precum Bucharin, Kamenev sau Sinovjev, toi foti aliai ai lui
Stalin in drumul acestuia ctre putere, supui unor procese
formale, condamnai i executai. Scenariul cinic al proce-
selor de la Moscova, desfurat cu intensitate maxim intre
1936-1938, va continua s e aplicat practic pan la moar-
tea lui Stalin, cu o scurt pauz in timpul celui de al doilea
rzboi mondial, cand Rusia trebuia s se apere de ofensiva
nazist. Pe de o parte, dincolo de rzbunarea personal a lui
Stalin, aceste aa-zise procese sunt un exemplu de patologie
organizat, in centrul lor stand nu confruntarea dintre acu-
zare i aprare, ca intr-un proces clasic, ci spovedania acu-
zatului care, dup torturi zice i psihice inimaginabile, este
dispus s recunoasc, public i in scris, cele mai fanteziste i
mai abominabile fapte. Practic, judectorii nu mai au nevo-
ie de martori sau de probe. Totul ind mrturisit, ei doar
constatau faptele i aplicau legea. Pentru majoritatea dintre
acuzai, aarea sentinei, condamnarea la moarte, este v-
zut ca o mangaiere, nalul durerilor ind aproape. Execu-
ia este paliaia maxim. Pe de alt parte, culme a cinismu-
lui, pentru sistemul opresiv autodenunurile au menirea s
arate c, de fapt, prin aceste procese se scoate la suprafa
un ru existent, de unde i numele de epurare, se cur
de fapt partidul i societatea de acele elemente false, potriv-
nice, plasate de cele mai multe ori in poziii inalte, ceea ce
mai departe face obligatorie indeprtarea lor dac se dore-
te cu adevrat victoria revoluiei. Stalin apare nu drept ceea
ce era, adic un criminal in serie i in mas, ci drept garan-
tul revoluiei, cel care are grij ca idealurile ei s nu e com-
promise de tot felul de neavenii. Ttuca vegheaz ca im-
pria fericirii comuniste s nu e compromis de o prea
mare generozitate fa de cei care nu merit s o triasc.
Din acest punct de vedere, Stalin este cu adevrat continu-
157
Vic:irviv
atorul lui Lenin, cel care vedea in eecul revoluiilor anteri-
oare, mai ales in cel al Comunei din Paris, dovada c, pentru
a catigtoare, revoluia proletariatului trebuie dus pan
la capt. Oricat ar costa i oricate victime ar provoca. n vi-
ziunea lui Lenin i a lui Stalin, la unison cu teoria marxist
a luptei de clas dincolo de metafor, adevratul revoluio-
nar tie s ucid. n fond, abia aceast capacitate face di-
ferena dintre revoluionarii idealiti, utopici, i cei profe-
sioniti, capabili s schimbe cursul istoriei.
24
n ceea ce o privete, nici Biserica Ortodox din Rusia nu
va scpa de valul terorii. Dimpotriv. Mai cu seam intre anii
1929 i 1932, represiunea atinge o intensitate deosebit, ce-
ea ce explic tragicul bilan. Dac de pild la mijlocul anilor
20, erau in funcie aproximativ 200 de episcopi, la sfaritul
terorii mai rmseser doar 4: mitropolitul Serghei (Strago-
roskij) al Moscovei, mitropolitul Alexei (Simanskij) al Lenin-
gradului, episcopii-vicari Nicolai (Iarushevich) de Petergrof i
Serghei (Boskresenskij) de Dmitrovsk.
25
Dac varful ierarhic
a fost redus atat de drastic, ne putem imagina ce s-a petre-
cut la baz. Peste o sut de mii de clerici impucai in curtea
propriilor lor lcauri de cult sau internai in lagre, inainte
de a executai, subminarea unitii de suet prin inltra-
rea informatorilor, biserici transformate in depozite de gra-
ne, grajduri, piscine sau muzee ale ateismului, manstiri din
care au fost alungai monahiile sau monahii pentru a instala
in locul lor bolnavi psihici sau soldai, obiecte de cult van-
24
Despre epurarea stalinist vezi dou analize ale unui istoric deja ci-
tat mai sus, Ronvv: CoQuvs:, Te Great Terror. Stalins Purge of the
Tirties, Macmillan, New York, 1973, Te Great Terror. A Reassessment,
Oxford University Press, New York, 1990.
25
Apud , , cap. 3.
19171988 ., istoria acestui important
istoriograf eclesial actual este accesibil on line la adresa de internet http:ii
ezh.sedmitza.ruiindex.htmldid=538, accesat la 23 octombrie 2009.
158
dute la galeriile occidentale pentru devize, parohii impui-
nate i in general limitarea la maxim a accesului la educaia
religioas i la cea teologic propriu-zis aceasta era ima-
ginea Ortodoxiei din Rusia mijlocului deceniului al treilea
al secolului trecut. Pentru a impiedica participarea la sluj-
bele bisericeti, Stalin d decretul din 27 august 1929 prin
care este instituit sptmana continu de lucru, de dumi-
nic pan duminic. Doar izbucnirea celui de al doilea rz-
boi mondial, in ciuda pactului Hitler-Stalin, va mai aduce o
anumit relaxare, coagularea forelor ind chiar i pentru
georgianul sangeros mai important decat punerea in apli-
care a planurilor sale criminal-ideologice. Pe acest fundal se
explic un anumit reviriment al vieii religioase spre nele
anilor 40 (cruia ii datorm reininarea de facto a Patriar-
hiei de Moscova prin luarea de ctre mitropolitul Serghie a
titlului de patriarh), fapt corectat ins in perioada urmtoa-
re prin politicile antireligioase ale urmailor.
26
Cine scpa cu via, adic nu era executat sau nu murea
de foame, ajungea in gulag (rus. -
), adic in lagrele de munc in vederea corectrii po-
ziiei fa de ordinea social. Dac iniial perioada de inter-
nare era de 10 ani, ea fost mrit din ordinul lui Stalin la 25
de ani (decretul din 26 iunie 1929). Rusia autocratic are o
lung tradiie in domeniu, deja arii trimiandu-i cu plcere
supuii indezirabili in Siberia, cuvant-simbol pentru ceea ce
inseamn ideea de capt al lumii, spaiu al dezndejdii abso-
26
O istorie a persecuiei antireligioase din primele decenii ale comu-
nismului in Rusia ofer de pild cartea lui Nii: S:vuvv, Les Chrtiens
en U.R.S.S. (= Les Univers 7), Seuil, Paris, 1963. Panorama suferinelor
este impresionant. Dac inem cont de simpatia cercurilor intelectuale
franceze pentru Rusia sovietic, atunci poate mai bine ineles caracte-
rul provocator al volumului lui Struve care acuz complicitatea tacit a
unui Occident rmas mut in faa acestor suferine despre care, iat, nu
poate pretinde c nu a tiut nimic (p. 283).
159
Vic:irviv
lute, locaie de peniten din care rareori mai exista drum de
intoarcere. Aa cum am menionat, Lenin continu aceast
tradiie punitiv i instituie lagre pentru membrii Armatei
Albe. Mai tarziu, sub succesorul su, sunt amenajate pe insu-
lele Soloveki, mai tarziu i in Workuta, dou tipuri de siste-
me de detenie: cel al reeducrii prin munc (pentru cei din
clasa muncitoare) i cel al exterminrii prin munc (pentru
dumanii de clas). Gulagul era conceput ca form de ma-
ximizare a muncii deinuilor, acetia trebuind s ii acope-
re prin munc propriul consum. De aici i nalul previzibil
in cazurile de boal: cine nu putea s munceasc, murea de
foame. La propriu. n perioada sovietic, au fost aproximativ
3 milioane de persoane deinute in gulag intr-o promoie,
un sistem care se extinse in mai toate prile rii. La acestea
se mai pot aduga prizonierii germani de rzboi (cca. 3 mi-
lioane) i cei fr nume i numr. n total, numrul celor ca-
re au trecut prin gulag sau au murit acolo se ridic la apro-
ximativ 20 de milioane. Graie publicrii la inceputul anilor
90 ai secolului trecut a unei pri din arhivele referitoare la
sistemul sovietic de detenie, specialitii au putut ajunge s
ii formeze o imagine asupra ratei mortalitii i in general
s aib un tablou mai nuanat despre aceast parte degra-
dat i condamnat a umanitii din spatele ideologiei. Re-
zultatele cercetrilor sunt pur i simplu cutremurtoare i ii
este greu, chiar i om de tiin ind, s ii pstrezi cump-
tul in faa lor. Ceea ce aparent pare o simpl statistic des-
chide in fapt ua ctre catacombele unui sistem totalitar ca-
re la lumina soarelui inscena, in cras opoziie cu ceea ce se
petrecea in gulag, cultul personalitii clilor.
27
27
Vezi aici inainte de toate S:vvnv Couv:ois v: i., Le livre noir
du communisme. Crimes, terreur et rpression, Robert Laont, Paris, 1997,
in romanete: Cartea neagr a comunismului. Crime, teroare, represiu-
ne, trad. I. Busuioc, M. Ivnescu, D. Jela, cu note i Addenda privind re-
160
naintea lui Hitler i chiar a lui Mussolini, cultul per-
sonalitii lui Stalin este printre primele de acest gen in
epoca totalitarismelor moderne. Dup ce a creat cultul in
jurul lui Lenin, urmaul acestuia a prins, ca s zicem aa,
gustul. n decorul realismului socialist, izbitor de asemn-
tor cu realismul nazist i cel fascist, de unde posibilitatea
incadrrii formelor de totalitarism intr-o categorie esteti-
c unitar, cultul lui Stalin luase dimensiuni groteti, orae,
strzi, stadioane i uzine ind numite dup acesta. n plus,
folclorul rus este pocit i adaptat, aa cum se va intampla i
in Romania lui Ceauescu, drept dovad palpabil a iubirii
poporului fa de conductor. n slujba cultului su se vor
pune i nume mari ale literaturii, precum Gorki, contribu-
ind astfel nu doar la hiperbola personal, ci mai ales la li-
mitarea canonului literar, reducerea acestuia la un anumit
mod de expresie i la un numr redus de teme. Dup cel de
al doilea rzboi mondial, lmograa sovietic explodeaz
pur i simplu. Sunt turnate sute de lme despre rezisten-
a antinazist a Rusiei sovietice i, invariabil, despre rolul
lui Stalin in Marele Rzboi pentru Aprarea Patriei (rus.
). Una peste alta, spre na-
presiunea comunist in Romania intocmite de Fundaia Academia Civic,
Humanitas, Bucureti, 1998. Vezi incadrarea fenomenului gulagului de
ctre un specialist in istoria genocidelor, Guv Hvison, Lexikon
der Vlkermorde, Rowohlt, Reinbek, 1998. Mai vezi JoIi Ko:v, Pivvvv
Rioouio:, Le sicle des camps: emprisonnement, dtention, extermina-
tion, cent ans de mal absolu, JC Latts, Paris, 2000. Mai vezi i sinte-
za istoric recent a lui Oivo V. Knivviu, Te History of the Gulag.
From Collectivization to the Great Terror, Yale University Press, New
Haven, 2004. La nivel literar, cele mai sugestive mrturii rman fr indo-
ial cele ale lui Aivxov SoiiviX, ,
, 1963, in romanete: O zi din viaa lui
Ivan Denisovici, trad. S. Adam i T. Ionescu, Quintus, Bucureti, 1991,
, YMCA-Press, Paris, 1973, in romanete: Arhipeleagul
Gulag, Univers, Bucureti, 2009.
161
Vic:irviv
lul domniei sale sangeroase, Stalin reuise nu numai trista
performan de a omorat cei mai muli contemporani, ci
in egal msur de a marcat estetic mai toate oraele im-
portante, de a intrat in toate crile, melodiile, lmele, ta-
blourile i sculpturile epocii. Acest lucru face posibil ca in
ciuda contribuiei lui teoretice mai mult decat modeste la
lonul gandirii comuniste, stalinismul s e enumerat al-
turi de marxism i leninism ca un moment aparte in istoria
comunismului politic.
Moartea lui Stalin, la 5 martie 1953, are toate ingredien-
tele propriei sale viei. Probabil otrvit de insui Beria, e-
ful serviciilor secrete, executat la randul su cateva luni mai
tarziu intr-o celul a instituiei pe care a condus-o, Stalin
este pur i simplu abandonat morii, cei apropiai neavand
curajul (i nici interesul) s cheme in timp util medicii. Du-
p o agonie uimitor de lung (inand cont de atacul cerebral
deosebit de grav), de aproape patru zile, timp in care, spre
ocul lui Beria, pare s ii revin, dictatorul ii d sfaritul
pentru a condus apoi pe ultimul drum de complicii uneia
dintre cele mai sangeroase domnii din cate a cunoscut Eu-
ropa. Culmea cultului personalitii il reprezint dispoziia
dat de Stalin cu doar caiva ani inainte, de a inmorman-
tat alturi de Lenin, in acelai mausoleu, ceea ce se i va in-
tampla, pentru ca ulterior s e evacuat i ingropat al-
turi, tot lang zidul Kremlinului.
28
28
Despre revoluia cultural antrenat printre altele i de cultul per-
sonalitii lui Stalin vezi Snvii Fi:zv:vic, Te Cultural Front: Power
and culture in revolutionary Russia, Cornell University Press, New York,
1992, (ed.), Cultural Revolution in Russia, 19281931, 2ed edition, Indiana
University Press, BloomingtoniIndianapolis, 1984. Pentru o incadrare
a cultului stalinist in contextul mai larg al comunismului vezi BiXzs
Avov (ed.), Te Leader Cult in Communist Dictatorships. Stalin and the
Eastern Bloc, Palgrave Macmillan, New York, 2004. Cat privete contrafa-
cerea folclorului i crearea unuia nou, vezi antologia de texte realizat de
162
S:n: IvoX:ou n nzsmuu
Unul dintre cele mai amare paradoxuri ale domniei lui Sta-
lin il reprezint faptul c, la nalul celui de-al doilea rzboi
mondial, acesta sttea cu liderii lumii democratice la masa
tratativelor i stabilea, la Yalta i la Postdam, soarta geopo-
litic a lumii pentru urmtoarea jumtate de secol. Nu doar
c strategia lui iniial fa de Hitler, mai mult decat priete-
noas, dar nici luarea cu fora a unor teritorii, precum prile
estice ale Poloniei sau Basarabia in intregime, nu vor consti-
tui motiv de rezerv fa de Stalin. Nici mcar masacrele de
genul celui de la Katyn. Dimpotriv. n cea mai egoist logi-
c a invingtorilor, Rusia sovietic primea in sfarit ceea ce
visa deja a doua zi dup revoluia din octombrie 1917: po-
sibilitatea exportrii modelului su de comunism. Pentru a
doua oar, adic dup ce refuzase s ajute trupele albe, po-
litica occidental incadra chestiunea sovietic intr-o sintax
defect, cu urmri catastrofale. Opinia c Stalin va mulu-
mit cu ceea ce catigase deja se va vedea in curand contrazi-
s de instalarea cu fora, pe tancuri, a guvernelor comunis-
te in Europa de Est i ulterior in China, Vietnam, Corea de
Nord, Cuba, in ri ale Africii i Americii Latine. Altfel spus,
infrangerea unui totalitarism, a celui nazist, nu impiedica pe
un altul, cel comunist, s procedeze la fel in ceea ce prive-
te clcarea in picioare a drepturilor naiunilor. Aa cum am
vzut, aceeai Rusie sovietic unde muriser deja peste 20
de milioane de oameni nevinovai era acum parte cu drep-
turi juridice i morale depline in juriul de judecat a orori-
lor naziste. Cinismul istoriei fcea posibil ca un totalitarism
s judece crimele altuia, fr a pus el insui in chestiune.
Doar aa se poate explica una dintre cele mai grave incon-
Mvi Bii v: i. (eds), Politicizing Magic. An Anthology of Russian
and Soviet Fairy Tales, Northwestern University Press, Evaston (Ill.), 2005.
163
Vic:irviv
secvene ale istoriei europene moderne, ca in ciuda infran-
gerii Germaniei naziste, destinul lumii s e dictat in conti-
nuare de paradigma totalitar.
Istoricul erban Papacostea, el insui fost deinut politic
in perioada comunist i provenind dintr-o familie impor-
tant a Romaniei interbelice, sintetizeaz astfel consecinele
celui de al doilea rzboi mondial cu Rusia printre invingtori:
Sfaritul celui de-al Doilea Rzboi Mondial a fost insoit de una
din cele mai vaste restructurri de putere la scar mondial din
intreaga istorie universal, atat sub raportul ariilor de hegemo-
nie cat i al sistemelor de guvernare inluntrul acestor arii. Pr-
buirea celui de-al Treilea Reich sub loviturile marii coaliii in-
chegate pentru a inltura dominaia sa de curand instaurat
asupra Europei a adus armatele aliate pan in centrul continen-
tului unde s-au intalnit invingtorii din Rsrit i cei din Apus.
Treptat, zona intalnirii s-a transformat intr-o linie despritoa-
re, rigid, cortina de er care, timp de decenii, avea s opun
nu numai dou sisteme de guvernare esenial diferite dar i do-
u civilizaii antagonice prin originile, concepiile i prin forme-
le lor de organizare.
Deliberat i sistematic, din iniiativa i sub supravegherea con-
ductorului puterii sovietice aat in rapid evoluie spre statu-
tul de supraputere, s-a aternut, in spatele liniei la care s-au oprit
trupele ruse, noua ordine a regimurilor comuniste, adaptri loca-
le ale tiparului sovietic, originar. n decurs de numai caiva ani de
la sfaritul rzboiului, o sut de milioane de oameni, cai triau in
acea vreme in Europa Central i Rsritean, in aria teritorial
ocupat de armatele ruse, au fost efectiv integrai in sistemul so-
vietic, prin regimuri de delitate absolut i prin conductori po-
litici selecionai potrivit criteriilor politice cele mai riguroase de
centrul de comand de la Moscova, executani servili ai directi-
velor sale.
Stpani pe centrele de comand ale puterii, conductorii co-
muniti ai rilor Europei Centrale i Rsritene au reorganizat ra-
dical societile a cror guvernare le-a fost incredinat de pute-
rea hegemon. Structurile tradiionale ale acestor societi, produs
organic al unei evoluii multiseculare, au fost sistematic demante-
164
late pentru a lsa teren liber efortului de remodelare a lor in con-
formitate cu sistemul sovietic. n viziunea conducerii din Krem-
lin, schimbarea regimurilor i restructurarea la baz a societii
constituiau garania cea mai sigur a permanenei rilor central
i est-europene in aria propriei sale hegemonii.
29
Sinteza istoricului conrm in esen caracterul violent
al comunismului care se instaureaz exclusiv de sus in jos,
folosindu-se de ideologia comunist ca instrument de ga-
rantare a puterii. Altfel spus, comunismul nu este idealul, ci
mijlocul dominaiei. Doar aa se explic in cele din urm ci-
nismul lui Lenin inventand o revoluie proletar intr-o ar
agrar, realizand-o pe calea unei lovituri armate de stat, ca-
re nu ezit s lichideze intreaga micare socialist modera-
t, metod preluat i amplicat de Stalin, cel care trage in
propriul proletariat, asasineaz in mas, induce teroarea ca
mod de conducere i incalc pan i ultimele principii teo-
retice ale proiectului politic iniial.
A:v |Xu, ncvvn, uv|v:X
Deja imediat dup lovitura de stat din octombrieinoiem-
brie 1917, bolevicii visau la continuarea revoluiei pe plan
mondial. Lenin era profund convins c Rusia este doar pri-
ma ar dintr-o serie mai lung. Cum am amintit deja de mai
29
vvn Pvcos:v, Cuvant inainte, in: 6 martie 1945. n ce-
puturile comunizrii Romniei, Enciclopedic, Bucureti, 1995, pp. 5-6.
Cat privete comunismul in Romania, pe tem exist o consistent biblio-
grae pe care nu o mai citez aici. Vezi ca introducere sinteza lui Vioiriv
TisrXvu, Stalinism for All Seasons. A Political History of Romanian
Communism, Berkeley, 2003, in romanete: Stalinism pentru eternita-
te. O istorie politic a comunismului romnesc, trad. C. & D. Petrescu,
Polirom, Iai, 2005.
165
Vic:irviv
multe ori pan acum, era in logica marxismului ca modelul
comunist s prind cu precdere in societile care, teore-
tic cel puin, indeplineau acele condiii de la un numr in-
semnat de proletari la structuri capitaliste de producie afe-
rente care in Rusia de pild nu existau decat intr-o msur
limitat. Credina in valoarea tiinic i in determinis-
mul absolut al doctrinei marxiste il fceau pe Lenin s vi-
seze in continuare la o Germanie comunist. Instrumentul
politico-militar al ofensivei revoluionare era cea de a tre-
ia Internaional Comunist, Cominternul, fondat de Le-
nin in martie 1919, una dintre cele mai importante seciuni
naionale ind cea german. Cu toate acestea, unitatea mi-
crii comuniste era disputat cel mai aprig tocmai de ctre
cei din Germania, Rosa Luxemburg luand o poziie distinc-
t fa de strategia bolevicilor de a folosi in slujba revolu-
iei doar armele.
30

Prima incercare major de a exporta comunismul il re-
prezint episodul revoluiei maghiare conduse de Bela Kun
(Cohen). Provenit dintr-o familie evreiasc din Transilvania,
cu studii la Cluj, Kun ajunge in Rusia ca prizonier in timpul
primului rzboi mondial i, avand oricum vederi socialiste,
se las uor convins de cauza revoluiei bolevice. Cu supor-
tul nanciar al Rusiei sovietice, se intoarce la Budapesta in
decembrie 1918, unde pune de o revoluie. Strategia este
30
Despre Comintern sau comunismul internaional vezi, in afa-
ra sursei electronice deja citate mai sus, i colecia de documente edi-
tat de Hvvr Wvnvv, Die Kommunistische Internationale. Eine
Dokumentation, Dietz, Hannover, 1966. Vezi i prezentarea fcut de un
cunosctor nemijlocit al mediului marxist, martor ocular al procese-
lor de la Moscova din timpul epurrii, Woiroo Lvonvo, Vlker
hrt die Signale. Die Grnderjahre des Weltkommunismus 1919-1924,
Bertelsmann, Mnchen, 1989. Mai vezi i sinteza unui istoric trokist bi-
ne informat, Pivvvv Bvouv, Histoire de la IIIe Internationale, Fayard,
Paris, 1999.
166
simpl: agitaie, propagand, exacerbarea discursului public,
instrumentalizarea lipsurilor postbelice i a resentimentelor
fa de pierderile teritoriale, inducerea haosului prin acte de
terorism, provocarea pe fa a autoritii publice i obligarea
acesteia s reacioneze, moment in care, in legitim apra-
re, are loc lovitura de graie. Dup o scurt detenie, tocmai
bun pentru creterea popularitii i justicarea ulterioar
a folosirii forei, Kun intr in guvernul de la Budapesta care
ajunge curand s e dominat de comuniti. Acetia trec la
naionalizarea bncilor i a fabricilor, rspunzand cu violen-
celor care se opuneau. Dup ce contribuie la proclamarea
unei Republici sovietice slovace, comunitii unguri se vd pe
drumul cel mai sigur spre recucerirea teritoriilor pierdute i
consolidarea poziiei la putere. Stoparea Armatei Roii de c-
tre forele aliate, prea puin dornice s le vad inaintand spre
centrul Europei, va ruina planul lui Kun. Odat cu intrarea
trupelor romaneti in Budapesta, regimul acestuia va la 1
august 1919 rsturnat, iar Kun care va fugi in Austria i de
aici in Rusia unde, dup o carier in Comintern, va execu-
tat in cadrul epurrii staliniste. Cele 133 de zile de guver-
nare comunist aveau s intre in memoria istoriei ungare ca
ind unele dintre cele mai sangeroase, Kun impunand popu-
laiei toate rigorile terorismului revoluionar. Iari, asemeni
Rusiei, nici de data aceasta nu putem vorbi despre o revolu-
ie a proletariatului in sensul real al termenului, ci despre o
manevr de catigare i meninere a puterii.
31
A doua forare de amploare a destinului o reprezint ofen-
siva Armatei Roii impotriva Poloniei care protase de rz-
boiul civil pentru a ii lrgi zona de inuen i a incorpora
noi teritorii menite s creeze un echilibru de fore intre Ger-
31
Vezi aici teza lui Ruooir Tvs, Bla Kun and the Hungarian Soviet
Republic. Te Origins and Role of the Communist Party of Hungary in the
Revolutions of 1918-1919, Praeger, New York, 1967.
167
Vic:irviv
mania i imperiul comunist. n iulie 1920, ofensiva bolevi-
cilor sub comanda lui Tuchatschewski era deja incununat
cu succes, marul spre Varovia neintampinand o rezisten-
deosebit. Scopul propriu-zis nu era Polonia, cat mai ales
jonciunea Armatei Roii cu comunitii participani la aa-zi-
sa Revoluie din Noiembrie din 1918i1919 din Germania in
cadrul creia a fost abolit monarhia i proclamat republica.
Ocuparea Varoviei ar fost o etap i un important sprijin
propagandistic. naintarea bolevicilor punea guvernul po-
lonez sub o presiune enorm, cererea de sprijin militar din
partea Franei i Angliei neind onorat. Pentru a cata oa-
r in doar cateva luni, politica european se dovedea inca-
pabil s gestioneze ferm chestiunea pericolului sovietic. n
plus, misiunea militar anglo-francez consilia insistent gu-
vernul polonez s adopte o tactic de rzboi prin care s ca-
tige doar ceva timp pentru a incepe apoi negocierile de pace
cu Moscova, ceea ce opinia public polonez nici nu dorea
s aud. Sub comanda efului statului, Jzef Pisudski, prea
puin experimentat militar, este conceput un plan pe cat de
riscant i de neverosimil (motiv pentru care serviciile secrete
sovietice aveau s il considere o fars sau manevr de distra-
gere a ateniei de la adevrata strategie), pe cat de indrz-
ne. ntr-un efort politic i militar fr precedent, nesusinut
de aa-ziii aliai vestici i obstrucionat chiar de unii dintre
membrii Statului Major, pentru a nu mai vorbi despre cla-
sa politic puternic polarizat, planul lui Pisudski este pus
in cele din urm in practic. Pe scurt, ceea ce incepuse ca o
plimbare se va termina pentru Armata Roie cu o infrange-
re usturtoare, consimit ca atare prin semnarea la 21 mar-
tie 1921 a Pcii de la Riga. Pentru moment, inaintarea comu-
nismului in ipostaza lui militar era stopat.
n ciuda acestui eec, bolevicii nu vor renuna imediat la
exportul forat al revoluiei. ara de orgine a lui Marx i En-
168
gels ind in continuare inta preferat a unei revoluii pro-
letare, pentru noaptea de 22i23 octombrie 1923 este orga-
nizat o aciune paramilitar dup modelul rusesc al Marii
Lovituri de Stat din Octombrie. Liderul acesteia, Karl Radek,
provenit dintr-o familie austriaco-ungaro-evreiasc, d ins
ordin s se amane aciunea cu trei luni. Cum ins organiza-
ia din Hamburg nu primete la timp informaia, incearc s
ia cu asalt cateva secii de poliie, ind stopat. Planul revo-
luionar eueaz jalnic. Formula este incercat din nou, de
data aceasta intr-o ar mai mic. La 1 decembrie 1924, du-
p acelai scenariu, trupele paramilitare bolevice incearc
s ocupe punctele-cheie din Tallinn. Tentativa este reprima-
t prompt de ctre autoritile estoniene. La 16 aprilie 1925
cominternitii organizeaz un atentat in catedrala ortodox
din Soa. Cel vizat, arul Boris II, scap ca prin minune, in
timp ce membri ai guvernului i aproximativ 200 de credin-
cioi sunt ucii de deagraia bombei.
Sfaritul celui de al doilea rzboi mondial este inceputul
relurii planului cominternist iniial de instaurare a comu-
nismului in rile Europei de Est. De data aceasta, altfel de-
cat imediat dup octombrie 1917, poziia Rusiei sovietice es-
te una de dictat. n plus, cum remarca i Papacostea, aveam
de-a face acum cu o micare n spatele liniei Armatei Roii,
cumva pe teritoriul cucerit de aceasta. Rusia putea negocia
revenirea la matc, intoarcerea trupelor sale tocmai prin l-
sarea in urm a unor guverne pe placul ei. Ocupaia politic
trebuia s ia locul fr sur celei armate. n cele mai mul-
te cazuri, pentru a siguri de stabilitatea pe termen lung a
planului, ocupaiei politice i-a corespuns pentru caiva ani i
cea armat. Dincolo de orice discuii despre idealurile revo-
luionare, tancurile sovietice au fost cele mai convingtoare
argumente in favoarea comunismului. n locul cel mai inain-
tat al trupelor sovietice, in Germania de Est, ocupaia arma-
169
Vic:irviv
t avea s dureze pan la falimentul ocupaiei politice, tru-
pele retrgandu-se abia dup ce guvernul comunist nu mai
era la putere i zidul Berlinului czuse.
32
Fr a intra aici in
detalii istoriograce deja cunoscute, reinem rapiditatea cu
care sunt semnate noile tratateiconstituii sau instalate gu-
vernele comuniste sau acele coaliii precedand dominaia
partidului unic in Europa de Est: 22 iulie 1944 ( Polonia), 22
noiembrie 1944 (Albania), 6 martie 1945 ( Romania), 20 au-
gust 1945 (Ungaria), 23 noiembrie 1946 (Bulgaria), 25 fe-
bruarie 1948 (Cehoslovacia), 7 octombrie 1949 ( Germania
de Est). Nu amintim aici rile deja intrate, precum Ucrai-
na sau Basarabia, in sistemul statal sovietic. Evident, de la
o ar la alta, constelaiile politice i personale vor diferi-
te. Punctul comun rmane rolul Armatei Roii. Pan ca Eu-
ropa s ii revin din ocul rzboiului, un altul se pregtea.
Spre deosebire de cel incheiat in 1945, acesta avea s dure-
ze aproape o jumtate de secol.
Nu ne propunem aici, din raiuni de spaiu, s prezentm
aventura comunist in spaiul extra-european. Sugestiv pen-
tru cltoria noastr in istoria ideii comuniste i a modului
cum a fost ea aplicat este faptul c in toate cazurile de ex-
port, fr nicio excepie, comunismul va suferi mutaii con-
siderabile, astfel incat din marxismul iniial nu se va mai re-
gsi mare lucru in doctrina maoist a Chinei de pild
33
, de
32
Despre comunismul est-german vezi sinteza istoric realizat de
C:nvviv Evs:vi, Te Last Revolutionaries. German Communists
and Teir Century, Harvard University Press, Cambridge (Mass.), 2003.
33
Despre comunism in varianta lui chinez, mai ales despre revoluia
cultural a lui Mao, vezi cu titlu exemplar Jvvorv CnI, Mao and the
Chinese Revolution, Oxford University Press, London etc, 1965. Mai vezi
i analiza recent semnat de Roovvic McFvQunv, Micnvi
Scnovnis, Maos Last Revolution, Te Belknap Press of Harvard
University Press, Cambridge (Mass.), 2006. Mrturiile despre siste-
mul concentraionar chinez sunt relativ puine. Vezi una dintre ele in
170
unde i tensiunile dintre aceasta i Rusia, dar nici in comu-
nismul latino-american care va mai curand un amestec
de anarhism i marxism romantic.
34
Cuba este i azi un caz
aparte, comunismul liderului su Castro ind, cel puin la ni-
vel discursiv, cel mai apropiat de retorica egalitarist genui-
n, ceea ce explic caracterul su de model pentru populiti
neomarxiti de genul lui Hugo Chavez.
35
Tot un exemplu de
metamorfoz radical a comunismului il reprezint implan-
tarea lui in Africa. Cultura african, bazat pe un cult pu-
ternic al familiei i al tribului, va doar aparent pregtit s
preia datele comunismului agrar (deja experimentat in Chi-
na), majoritatea incercrilor euand in cele din urm din ca-
uza conictelor interetnice, dar i a lipsei instrumentelor in-
stituionale care s faciliteze instaurarea centralismului i a
controlului partidului. n plus, majoritatea liderilor africani
dispui s primeasc nanarea comunist se vor dovedi lip-
sii de scrupule sau nu vor avea o carier prea lung.
36
Un alt
volumul recent tradus al lui Yo Xinui, Die Rechtsabweichler von
Jiabiangou, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2009. Cat privete evoluia
Chinei comuniste din ultimele decenii, aplicarea formulei o ar-dou
sisteme(economice, nu politice!), ridicarea la statutul de putere econo-
mic mondial toate acestea sunt ecare in parte subiecte de carte i
umplu deja bibliotecile de specialitate. Pentru o privire de ansamblu vezi
excelenta carte a unui n cunosctor al zonei, Kovo Svi:z, China.
Eine Weltmacht kehrt zurck, Berliner Taschenbuch Verlag, Berlin, 2003.
34
Vezi aici monograa despre gura legendar a comunismului lati-
no-american, Hvvv Bu::vvrivio Rv, Te Fall of Che Guevara. A
Story of Soldiers, Spies, and Diplomats, Oxford University Press, New
York, 1998.
35
Cat privete nu mai puin legendara gur a liderului cubanez, vezi
de pild Juii E. Svio, Inside the Cuban revolution. Fidel Castro and the
urban underground, Harvard University Press, Cambridge (Mass.), 2002.
36
O imagine de ansamblu de dat nu foarte recent gsim la Dvio
E. Ainvion: (ed.), Communism in Afri ca, Indiana University Press,
Bloomington, 1980. Tot panoramic este i prezentarea comunismului in
171
Vic:irviv
capitol distinct il reprezint intalnirea dintre comunism i
spaiul musulman, primele contacte avand loc chiar pe teri-
toriul imens al Uniunii Sovietice.
37
n ne, la categoria curi-
ozitilor istoriograce poate trecut i tentativa de a im-
plementa comunismul in SUA i Australia.
38

Ce reinem din acest foarte larg tur de orizont ntai de
toate, faptul c regimul comunist s-a impus peste tot cu for-
a. Apoi c, in decursul aplicrii fundamentelor sale teore-
tice, nu a mai rmas mare lucru din eafodajul ideologic pe
care incerca s se sprijine i din care, la nevoie, s se legiti-
meze. Mai devreme sau mai tarziu, comunismul s-a demas-
cat, artandu-i chipul hidos. De aici toat propaganda de-
nat, reex al dorinei disperate de a farda sau retua
o realitate iremediabil pocit, cultul personalitii i retorica
pseudo-combativ. Impus cu fora i ajuns la scadena pro-
priei sale substane teoretice, regimul comunist s-a meninut
la putere prin folosirea crimei ca metod politic: de la tero-
rismul revoluionar din Rusia lui Lenin i Stalin la inchiso-
rile politice din toate rile Europei de Est, de la crimele lui
Pol Pot la cele din timpul revoluiei culturale a lui Mao . Aa
se explic numrul impresionant de victime cifra de o su-
Africa dup cderea Uniunii Sovietice, Pv:vv Duio, Lvis H. G,
Communism in sub-Saharian Africa. A Reappraisal (= Hoover Essays 8),
Stanford University, Palo Alto, 1994.
37
Despre rolul comunismului in pstrarea anumitor echilibre in lu-
mea musulman asiatic ne putem da seama cel mai bine analizand
evoluia acesteia in postcomunism. Vezi aici Aovvn Kniio, Islam after
Communism. Religion and Politics in Central Asia, University of California
Press, Berkeley etc, 2007.
38
Vezi aici Hvvvvv Kivnv v: i., Te Soviet World of American
Communism (= Annals of Communism), Yale University Press, New
Haven, 1998. Despre comunismul australian vezi Dvio W. Lovvii,
Kvvi Wioiv (eds.), Our unswerving loyalty. A documentary survey of re-
lations between the Communist Party of Australia and Moscow, 1920-1940,
Te Australian National University Press, Canberra, 2008.
172
t de milioane are un caracter simbolic, atat vreme cat nu
cunoatem i restul datelor , ceea ce face din acest sistem
politic cel mai sangeros cunoscut pan acum. Niciun ideal
colectiv nu a frant atatea destine personale, aa cum nicio
doctrin atat de aparent generoas in principiu nu a reuit
s e, aplicat, atat de crud.
EECUL:
ANUL 1989
.
175
Ar vu:v roiosi o rv:rovX din biologie i s spunem
c regimul comunist, generic vorbind, a inceput s decad
incepand cu a doua zi dup instalarea lui. Aa cum celu-
lele incep s moar deja in trupul plin de vitalitate al nou-
lui-nscut, revoluiile proletariatului se indreptau de la bun
inceput spre propriul lor eec survenit mai devreme sau mai
tarziu. Prsind cadrele metaforei, nu este vorba despre cri-
zele prin care trece orice sistem, y compris cel democratic, i
prin care se intrete, ci despre acel tip de fatalitate auto-di-
structiv specic excesului. Foarte simplu spus, tot ceea ce
este excesiv sfarete prin implozie. Un teritoriu excesiv de
mare va cauz de declin, istoria imperiilor ind in cele din
urm una a succesului geograc imposibil de gestionat ulte-
rior pan la capt sau care este meninut temporar cu preul
unor compromisuri majore. n aceeai categorie a excesu-
lui care duce la auto-eroziune poate intra i dorina de uni-
formizare i control. Organismele sociale dominate excesiv
nasc drept anticorpi fenomene de aprare specice. Cu cat
controlul este mai aspru, cu atat se inmulesc rebeliunile i
contestaiile. Cu cat centralismul vrea s se impun, cu atat
periferiile se aranjeaz, aa cum, spre comparaie, politica
scal excesiv incurajeaz evaziunea i economia de sub-
176
teran. Apoi, cum am sugerat deja la inceputul eseului, ex-
cesul de propagand, exprimat nu in ultimul rand prin cul-
tul personalitii, eueaz in contrariul su: nimeni nu mai
crede in lozinci. Puterea politic nu mai are un limbaj comun
cu societatea care ii dezvolt subsisteme comunicaionale
cu un real potenial destabilizator, dintre care glumele po-
litice sunt doar ipostaza benign. ntreaga istorie a cenzurii
in comunism, a dizidenei, a samizdatului i a clandestini-
tii ofer in acest sens un exemplu cat se poate de sugestiv.
n ne, aa cum ne arat criza nanciar actual, pericu-
los poate inclusiv excesul de bunstare, o societate trind
mult peste capacitile ei materiale ajungand, mai devreme
sau mai tarziu, la scaden, adic in imposibilitatea de a plti
un confort pe care nu il poate susine in mod real, lun de
lun. Revenind la perioada totalitar, morala acestor obser-
vaii cu caracter general este la fel de banal ca i constat-
rile in sine: debutand revoluionar, prin folosirea exclusiv
a forei, comunismul este treptat i sigur vidat de coninut
datorit manierei excesive prin care inelege s ii asigure
meninerea la putere. n plus, ecare an la putere este unul
catigat pentru comuniti, dar pierdut pentru societate. Fe-
ricirea cu fora se intoarce impotriva administratorilor lor.
Pentru a apela la o alt comparaie, aa cum educaia prea
sever a prinilor trezete i alimenteaz dorina copiilor de
a pleca de acas imediat ce au implinit varsta legal (in cazuri
extreme, chiar i inainte), tot astfel societile, inainte de toate
elitele acestora, se emancipeaz la un moment dat de tuto-
rii lor ideologici i poliieneti. Evident, este un gest pentru
inceput personal, apoi de grup i doar in ultim instan ia
forma micrilor de mas. Dorind s dirijeze totul, totalita-
rismul comunist sfarete prin a nu mai controla pe nimeni.
Un alt factor coroziv al sistemelor inchise este abuzul
de retoric avand drept subiect dumanul, sabotorul, con-
177
E,vcui
trarevoluionarul. Pentru un timp, mai ales la inceput, du-
manul din exterior, oricum se numete acela, poate garanta
coeziunea din interior, justica epurrile in vederea ap-
rrii, masca defectele i amana succesele, imperfeciunile
sistemului ind mai uor de acceptat cat vreme acesta se
a in lupt. Pentru comunism, acest rol important l-a ju-
cat spre exterior lumea capitalist, iar spre interior lupta de
clas. Rzboiul rece a fost expresia unei polarizri necesare
inainte de toate prii estice. n logica simplist a maniheis-
mului ideologic, dac ai lor sunt ri, ai notri nu au cum s
e decat buni. Nu au alternativ! Trebuie s e buni! Erozi-
unea incepe din momentul in care prezumatul duman din
exterior nu mai poate servi drept scuz pentru problemele
din ce in ce mai grave din interior, faptul c elita conduc-
toare face greeli dup greeli nemaiind imputabil celor-
lali, nici mcar opozanilor, reali sau nu, din interior. Iar
cand dumanii dispar cu totul, atunci intreaga construcie
se nruie. Comunismul a fost intr-o permanent intrecere
cu alii i cu sine, miezul retoricii revoluionare ind toc-
mai acela de a crea o lume alternativ, radical mai bun de-
cat cea pe ale crei ruini s-a ridicat. Cu timpul, entuziasmul
ind inlocuit de rutina statului poliienesc, idealul egalita-
rist cu sistemul privilegiilor de clas, ale nomenclaturii ina-
inte de toate, ceea ce ar trebuit s serveasc drept dovad
c se poate i altfel decat in societatea burghez-capitalist
s-a transformat intr-o lozinc oarecare. Evidena a luat-o
inaintea ideologiei, iar societatea comunist nu era nici pe
departe un col de rai. Mai ru decat atat, cei din rile co-
muniste, fericiii, incep s viseze la o fericire strin, s ii
bucure ochii cu produse i sclipiri ale lumii adverse, rapor-
tul valoric dintre bine i ru, dintre corect i corupt,
dintre ideal i realitate ind complet rsturnat. Altfel
spus, inainte ca rzboiul rece s e declarat terminat, fron-
178
turile erau deja uidizate, cei dintr-o parte ravnind la viaa
de partea cealalt. Promiand s ofere totul, totalitarismul
comunist sfarete prin a nu oferi nimic.
n ne, un model de societate falimenteaz in momentul
in care omul nu mai este in centrul construciei sale. Or, pe
msur ce coninutul ideologic al comunismului se golea,
devenind pur i simplu lozincar, iar promisiunea fericirii
se transformase in opusul ei, persoana se simea din ce in
ce mai singur. Sistemele asisteniale nu costau nimic, in-
s nu ofereau (mai) nimic, aa cum marile magazine erau
pline de monotonia acelorai produse. Politica privaiuni-
lor fundamentale, precum in Romania ultimului deceniu
inainte de cderea lui Ceauescu, nu fcea altceva decat s
adanceasc sentimentul neputincios de a abandonat de
un stat care, culmea cinismului, continu ins s te supra-
vegheze. Ceea ce ar trebuit s e starea de spirit a genezei
unei noi lumi devenise senzaia apstoare a unui experi-
ment social cu nal deschis. ntre marele frate i singur
acas, omul regimurilor comuniste crepusculare atepta o
soluie de oriunde, ins nu din partea sistemului care il i-
nea captiv. Altfel spus, cu cel puin zece ani inaintea fali-
mentului su declarat, comunismul nu mai ddea niciun
semn c ar in stare s se autoreformeze, s se autocorec-
teze, de unde i replica represiv la adresa celor care tema-
tizau necesitatea reformei sau a corecturilor. ncremenit in
propria lui imagine despre ceea ce ii prea s e succesul,
modelul social comunist ii atinsese gradul maxim de dez-
voltare. Retorica planurilor de producie depite sau a cin-
cinalelor incheiate glorios era doar palidul ecou al milena-
rismului fondator al comunismului revoluionar. nzestrat
cu muzee i monumente, imortalizat in cri, lme i can-
tece, avand o logistic fr cusur capabil s insceneze cele
mai grandioase spectacole de autocelebrare, comunismul
179
E,vcui
avea trecut, ins nu i perspectiv. Era captiv unui prezent
atat de intens i de greu incat nimeni nu putea spune ce va
aduce ziua de maine. Pretinzand s rescrie complet isto-
ria umanitii, totalitarismul comunist sfarete prin a nu
mai avea niciun viitor.
GXouvn socnX versus comusm
Pe fundalul tragediilor petrecute in numele idealului so-
cietii fr clase, de a cror existen se tia de la bun ince-
put, chiar dac nu la scar larg, era greu dup 1917 s i pre-
ocupat de chestiunea social fr s nu faci referire la modul
eronat al comunismului de a proiecta i aplica propriul su
proiect de societate. Altfel spus, de la Lenin i pan la cderea
Uniunii Sovietice, gandirea social din spaiul non-comunist,
e la nivel sociologic propriu-zis, e din punct de vedere ju-
ridic, losoc sau teologic, nu a putut i nu poate nici acum
ignora contraexemplul dramatic oferit de comunismul poli-
tic. Dat ind cruzimea fericirii comuniste, pledoaria pen-
tru un ideal social bazat pe bunstare i egalitate trebuia s se
fereasc s nu cad la randul ei in aceeai capcan ideologic.
n fapt, cat mai simplu formulat, marele test al modernitii
era acela de a realiza o bun parte din programul su social
fr a reitera experiena comunist. Cu alte cuvinte, intreba-
rea suna astfel: este posibil s i social, ins nu i comunist
Interogaia avea s preocupe micarea socialist inc inain-
te de 1917 i mai ales dup terminarea, in 1945, a celui de-al
doilea rzboi mondial i inceputul rzboiului rece. Fr a in-
tra in detaliile disputei pe tem, cert este c separaia din-
tre socialism (miezul social-democraiei) i comunism (baza
ideologic a revoluiilor proletare) avea s se produc tocmai
180
datorit celor dou rspunsuri total opuse date la aceast in-
trebare. n timp ce socialitii vedeau in statul de drept insi
ansa lor de a promova agenda social, comunitii ateptau
momentul propice pentru a da lovitura i a prelua puterea.
ntre participarea la exerciiul pluralismului politic i negarea
fundamental a acestuia nu putea exista practic niciun com-
promis. Evoluia ulterioar a social-democraiei europene, nu
lipsit de ambiguiti i compromisuri tocmai in raporturile
ei cu comunismul
1
, sau a micrii sindicale, la randul ei tre-
cand prin faze cvasi- revoluionare
2
, ne demonstreaz c es-
te posibil o aciune social fr utilizarea forei, alteia decat
aceea a argumentului i a numrului de voturi.
n ceea ce privete gandirea social dup 1917 i cu atat
mai mult dup 1945, adic dup dou tragedii europene suc-
cesive i tot atatea dovezi ale necesitii schimbrii de pa-
radigm in domeniu politic, observm cum utopiei, speci-
c secolului XIX, ii ia locul proiecia cu un grad ridicat de
realism, de aplicabilitate. Filonul cretin al gandirii sociale
se face simit cu pregnan in anii 30 ai secolului trecut, -
guri precum Maritain, Mouniert, Fessard, de Chardin sau
de Lubac, pentru a aminti doar pe cei din spaiul de limb
francez
3
, determinand decisiv dezbaterea legat de etica in
politic, de raportul dintre pacism i naionalism, dintre
persoan i societate, de aplicarea subsidiaritii sau de for-
1
Vezi aici incadrarea istoric a lui Dvio Cniios, Te Two Red Flags.
European Social Democracy and Soviet Communism since 1945, Routledge,
2
Despre grania uneori deosebit de subire dintre sindicalism i comu-
nism vezi analiza comparativ a lui Rivn Dviio:o, Syndicalism and
the Transition to Communism. An International Comparative Analysis,
Ashgate, Aldershot, 2008.
3
Vezi prezentarea lui Jv-Yvvs Civvz, Chrtiens penseurs du social.
I: Maritain, Mounier, Fessard, Teilhard de Chardin, de Lubac, 1920-1940,
Cerf, Paris, 2002.
181
E,vcui
mularea unui set de valori i principii traductibile in ceea ce
azi numim drepturile omului, altele decat cele radicale for-
mulate de revoluia francez. n Italia asistm in aceeai pe-
rioad, pentru prima dat de la izbucnirea modernitii i
de acomodarea lent a magisteriului catolic cu noua realita-
te, la articularea unui proiect de implicare politic a cretini-
lor sub inuena gandirii unui personaj harismatic precum
Luigi Sturzo
4
, iar in Germania se dezvolt primele metode
de analiz teologic a faptului social-economic prin studii-
le lui Oswald von Nell-Breuning
5
, longevivul padre iezuit i
unul dintre cofondatorii academici ai doctrinei sociale cato-
lice. La randul ei i etica protestant cunoate in aceeai pe-
rioad un moment de dezvoltare fr precedent, ind astfel
recuperat o bun parte din intarzierea datorat luptei mo-
derniste de eliminare a religiei din spaiul public.
6

Dup cel de al doilea rzboi mondial, gandirea social de
extracie cretin este reluat, dezvoltat i adus la orizon-
4
Vezi aici de pild analiza diacronic a raportului dintre Biseric (ge-
neric, dar cu accente evident legate de cea catolic) i stat, adus pan la
momentul istoric al vremii, a lui Luioi S:uvzo, Chiesa e Stato (= Opere
scelte III), a cura di Eugenio Guccione, Laterza, RomaiBari, 1992 sau ati-
tudinile aceluiai pe marginea reformei instituionale a Italiei epocii sa-
le, Iovr, Riforme e indirizzi politici (= Opere scelte V), a cura di Nicola
Antonetti, Laterza, RomaiBari, 1992.
5
Vezi aici teza de doctorat a lui Osio vo Nvii-Bvvuio des-
pre morala tranzaciilor bursiere i a capitalului, o analiz cu caracter de
pionerat in epoc, Grundzge der Brsenmoral (= Studien zur christlichen
Gesellschaftsethik 6), Reprint der Ausgabe von 1928. Mit einer Einfhrung
von Friedhelm Hengsbach und Bernhard Emunds, LIT, Berlin, 2002. Mai
vezi i sinteza lui von Nell-Breuning despre fundamentele eticii sociale
cretine, Gerechtigkeit und Freiheit. Grundzge katholischer Soziallehre
(= Geschichte und Staat 273), 2. Auage, Gnter Olzog, Mnchen, 1985.
6
O privire de ansamblu asupra eticii protestante ofer sinteza de
referin a lui Mv:i Hovcvv, Grundri der Sozialethik, Walter der
Gruyter, BerliniNew York, 1995.
182
tul de ateptare al unei societi occidentale care trece prin
mutaii de anvergur. O parte covaritoare a acestora nu sunt
in fapt altceva decat concretizri ale proiectului modernit-
ii peste care se suprapun, nu mereu de o manier organic,
provocri noi, neateptate. Or, tocmai gradul acesta de ne-
prevzut (dublat de o anumit incapacitate de gestionare pe
msur) al modernitii, paradoxal pentru o viziune care se
denete exclusiv prin prisma raiunii, va redeschide dialo-
gul cu depozitarii altor tipuri de experien social, in pri-
mul rand cu Biserica (generic vorbind). Complexitatea re-
laiilor sociale, din ce in ce mai dependente de mecanismul
economic, preul bunstrii pltit intr-o cultur modern
incurajand egoismul i materialismul (chiar i in sens mar-
xist), pluralismul tipic vieii urbane i anonimatul colectiv
toate aceste dezvoltri reclamau i reclam in continua-
re o hermeneutic atent i nuanat. Mai mult ins decat o
interpretare, evoluia modelului social occidental postbelic
aveaiare nevoie de corecturi din mers, de ajustri de natur
etic menite s repun in echilibru fundamentul su antro-
pologic cu evoluia tehnic sau dorina acumulrii de capi-
tal, fapt promovat de viziunea social-teologic i acceptat in
bun parte i de o parte a factorilor politici. Lebret, Perroux,
Montuclard, Desroche, Villain, Desqueyrat, Bigo, Chambre,
Bosc, Clement, Giordani, Courtney Murray, Ellul sau Mehl
iat doar cateva nume de ganditori sociali cretini, cato-
lici sau nu, care in primele dou decenii dup 1945 vor mili-
ta pentru meninerea datului umanist genuin in plin epoc
a reconstruciei economice i sociale.
7
Evident i inevitabil,
gandirea lor social nu putea ignora marxismul in varianta
lui politic, aa cum se manifesta real in lagrul comunist
sau cum era prezentat, propagandistic, de curentele marxi-
7
O prezentare succint a acestora vezi tot la Jv-Yvvs Civvz, Chr-
tiens penseurs du social. II: Laprs-guerre (1945-1967), Cerf, Paris, 2006.
183
E,vcui
zante occidentale. Cum am sugerat deja, miza criticii sociale
din epoc era de a arta c la crizele de sistem exist i alte
soluii, mai bune i mai durabile, decat cele revoluionare.
Un impuls consistent in sensul corectivului etico-teolo-
gic il vor da pregtirile pentru conciliul Vatican II i decizii-
le propriu-zise ale acestuia. n antierul teologic preconciliar
i de dup aceea (pe alocuri, mai dicil decat cel anterior) se
vor implica practic mai toi ganditorii sociali cretini, iari:
catolici sau nu, din urmtoarele dou decenii de dup 1968:
Aubert, Buttiglione, iari Chambre, Chenu, Coste, Defois,
Gere, Guichard, Gutierrez, Madelin, Matagrin, Metz, No-
vak, Simon, Sorge, Valadier, Warnier i alii.
8
Cu foarte pui-
ne excepii, discursul social-teologic al acestora se raportea-
z inevitabil la marxismul teoretic i la comunismul practic,
rzboiului rece dintre cele dou blocuri corespunzandu-i in-
tr-un anumit fel o intrecere teoretic pentru gsirea celei
mai optime soluii la marile interogaii sociale gen injusti-
ia, dezvoltarea, accesul la resurse, ansele egale sau pacea.
Nu toate dezbaterile vor pstra distincia clar dintre viziu-
nea teologic i cea marxist, cile pe care avea s apuce te-
ologia eliberrii din America Latin suscitand nu doar dez-
aprobarea Vaticanului, dicasterul pentru doctrina credinei
ind in epoc prezidat de cardinalul Ratzinger, actualul pa-
p Benedict XVI, ci i vii controverse despre specicul teo-
logic, despre cat de departe poate merge actualizarea mesa-
jului Evangheliei Mantuitorului Hristos, dac Acesta poate
8
i de data aceasta poate citit cu folos continuarea sintezei lui
Jv-Yvvs Civvz, Chrtiens penseurs du social. III: Aprs-Concile, aprs
68 (1968-1988), Cerf, Paris, 2008. Pentru o incadrare mai larg i mai nu-
anat in acelai timp a dezbaterii etico-sociale in teologia secolului trecut
vezi panorama lui Rosio Ginviiii, La teologia del XX secolo, edizi-
one attualizzata con una Appendice Il passo del Duemilla in teologia
(=Biblioteca di teologia contemporanea 69), sesta edizione, Queriniana,
Roma, 2007.
184
luat drept un model cu precdere social i transformat ast-
fel in ceea ce marxitii chiar doresc s vad in El, adic un
lupttor avant la lettre pentru emanciparea proletariatului,
dar nu i Dumnezeu intrupat.
9
Contactele dintre teologia cretin occidental (catolic
i protestant) i marxism ca baz teoretic a comunismului
politic au fost destul de intense dup epoca stalinist. Pen-
tru participanii catolici la acest tip de intalnire sui generis
dintre credin i un anumit tip de raiune, dac putem de-
scrie astfel teoria marxist, dialogul nu avea cum s se des-
foare fr msuri de precauie dac inem cont de faptul
c magisteriul ocial de la Pius IX, la mijloc de secol XX, i
pan la Ioan Paul II nu a incetat s acuze comunismul pen-
tru ateismul su criminal, pentru inclcarea libertii religi-
oase i mai ales pentru umanismul negativ abil camuat du-
p formula omului nou.
10
Cum intalnirea dintre teologie i
marxism s-a produs in ambele emisfere politice, ea era de
dou ori un act de echilibristic diplomatic i intelectual:
in timp ce teologia din partea liber a Europei trebuia s i-
n cont de existena cretinilor dincolo de cortina de er i
s nu le alimenteze temerile de a fost abandonai, teologii
i funcionarii ecleziali (inclusiv cei ortodoci) din blocul so-
vietic trebuiau s recite partitura ocial de aa manier in-
cat s-i demonstreze loialitatea, dar s nu lase impresia de
a se adaptat total la mediul ideologic al momentului isto-
ric. Nici abandonare pe de o parte, nici asimilare pe de al-
ta. n aceste condiii, spaiu liber propriu-zis pentru o criti-
c fundamental a comunismului, in ipostaza lui concret
i in cea teoretic, marxist, nu prea rmanea. De unde i
9
Vezi detalii despre teologia eliberrii la Ginviiii, op. cit., pp. 371 .u.
10
Vezi aici de pild incadrarea chestiunii comunismului in istoria
papalitii secolului XX la Gvovo Scniovv, Papsttum und Ppste im
20. Jahrhundert. Von Leo XIII. zu Johannes Paul II., C. H. Beck, Mnchen,
1999.
185
E,vcui
efortul predominant de a gsi punctele de convergen, unul
dintre acestea ind lupta (sic!) pentru pace sau cea impotri-
va srciei in lumea a treia. O poziie aparte in aceast con-
stelaie politico-eclezial o aveau protestanii i catolicii din
Germania de Est. Nu doar in calitatea ei de patrie geograc
a marxismului, Germania (de Est) era i spaiul de intalnire
prin excelen dintre cele dou blocuri, locul unde, datori-
t proximitii cu lumea occidental, comunismul dorea s
se prezinte cel mai atrgtor. Nu este mai puin adevrat c
unii din lumea liber vor cdea victime retoricii de vitrin a
marxismuluii comunismului, apariia unei teologii de stan-
ga ind nu in ultimul rand un produs prin contaminare.
11

Un capitol aparte, pe care nu putem s il amintim aici de-
cat pe scurt, in istoria dialogului ideologic-cultural ambiva-
lent i contradictoriu dintre cele dou lumi in perioada rz-
boiului rece il reprezint anul 1968. nsi iniruirea aceasta
de cifre spune lucruri cu totul diferite celor din Est i din
Vest. Dac pentru primii, 1968 este inainte de orice anul in-
vaziei trupelor Pactului de la Varovia, mai puin Romania,
in Cehoslovacia, moment care marcheaz lichidarea brutal
a primverii de la Praga, pentru vestici, acelai an 1968 es-
te punctul culminant al unei tendine contestatare alimen-
tate de ceva vreme din critica la adresa autoritii politice,
a capitalismului i in general a intregii structuri sociale de
dup cel de al doilea rzboi mondial denunate ca ind in-
11
Tema dialogului dintre cretinism i marxism strbate ca un r ro-
u teologia german a epocii. Din bogata bibliograe pe tem vezi cu ti-
tlu exemplar dou volume colective complementare aprute in acelai
an i avand in titlu unul socialismul, cellalt marxismul, comunismul
ca termen i regim politic ind atent evitat: Hviru:n Roirvs (Hg.),
Marxismus Christentum (= Materialbcher 6), Matthias-Grnewald,
Mainz, 1974, Dovo:nvv S6iiv, Kius Scnrio: (Hg), Christentum und
Sozialismus. Vom Dialog zum Bndnis (= Urban-Taschenbcher T-Reihe
609), Kohlhammer, Stuttgart etc, 1974.
186
vechit. ntreaga micare are un inveli ideologic-losoc
(vezi Sartre sau Marcuse), ins i unul cultural in sensul soft
al acestuia, adic acoperind o gam variat de expresii, de la
muzic la mod. La o privire mai atent am putea constata
una dintre cele mai mari contradicii sistemice in plin rzboi
rece. Astfel, in timp ce comunitii din Cehoslovacia incear-
c s corecteze comunismul dogmatic i opresiv prin intro-
ducerea unor reforme care s redeneasc libertatea omu-
lui i raporturile acestuia cu statul
12
, studenii de la Paris i
din alte centre universitare ale Europei de Vest i chiar din
Statele Unite clameaz rsturnarea guvernelor lor in nume-
le unui marxism anarhic i a unei liberti la limita liberti-
najului. Rolurile sunt complet inversate! Evident, istoricii
indic pe bun dreptate c in joc erau mai multe fore de
ambele pri, c micarea din Occident este de fapt o sum
de alte micri dintre cele mai diferite, de la cele paciste la
cele ecologiste in statu nascendi.
13
Cu toate acestea, nu pu-
tem remarca numitorul comun marxist al acestor tendine.
n fapt, se va i vorbi in epoc de o nou stang, nici totali-
tar (precum in Est), dar nici acomodat la capitalism (pre-
cum in Vest), dar care, del marxismului clasic, punea in
centrul contestaiei sale proletariatul. n plin dezvoltare a
societii occidentale i diversicare a industriei i implicit
a pieei muncii, aceti semi- revoluionari se fceau purt-
torii de cuvant ai unei categorii social-politice inexistente,
care, in ipoteza c ar existat, nici mcar in blocul sovietic
12
Cum s-a reectat criza cehoslovac in interiorul partidelor comu-
niste din Vest (i Est) vezi la Muo Bvcv, Which Socialism, whose
Dtente? West European Communism and the Czechoslovak crisis, 1968,
Central European University Press, Budapesta, 2007.
13
O privire de ansamblu asupra acestor micri formand micarea
1968 gsim de exemplu la Mv:i Kiirv, Jocnir Scnvio:n
(eds.), 1968 in Europe. A History of Protest and Activism, 1956-1977
(=Transnational History Series), Palgrave Macmillan, Basingstoke, 2008.
187
E,vcui
nu se aa la putere.
14
Dac la mijloc nu era o puternic do-
z de cinism, avem toate motivele s vedem intr-un astfel de
discurs, reluat de atunci mai mereu i actualizat in funcie
de agenda lumii, o dovad a ignoranei fa de ceea ce se in-
tampla de fapt in spaiul in care comunismul nu era un de-
ziderat ideologic, ci trist realitate.
Euozuvn comusmuu
snu vvvc:vv umnsmuu umn
Destalinizarea anunat de Hruciov, un rnoi isteric-jo-
vial, nu a insemnat eliminarea metodelor brutale folosite de
predecesorul acestuia, ci reducerea numrului celor afectai.
Altfel spus, destalinizarea este mai curand un proces canti-
tativ i mai puin unul calitativ. Cu toate acestea, nici aceas-
t descriere nu este in intregime corect dac inem cont de
oprimarea revoltei ungare din 1956, de intrirea granielor
dintre cele dou blocuri politice i de ridicarea in 1961 a zi-
dului Berlinului. Motive suciente s vedem in perioada ime-
diat urmtoare domniei lui Stalin drept una de consolidare
a ceea ce acesta a realizat prin teroare i abuz.
15
Milioane de
oameni erau in continuare inui ostateci de un regim care
pe msur ce trecea timpul ii perfeciona metodele de con-
trol i intimidare. Nimic nu putea infuria pe lideri comuniti
decat fugarii din paradis, acei nerecunosctori care, ajuni
in lumea burghez, nu aveau ceva mai bun de fcut decat s
14
Vezi aici critica lui Luoio Rvicnnoio, Abschied von der prole-
tarischen Illusion. Das Ende eines revolutionren Mythos, Josef Knecht,
Frankfurt am Main, 1972.
15
Despre epoca Hruciov vezi Mv:i McCuivv, Te Khrushchev
era, 1954-1964, Longman, London, 1995.
188
critice patria-mam, s o denigreze i s alimenteze astfel
dumniile celor din afar. Pentru a evita astfel de situaii,
totul era pus in slujba meninerii aparenei: de la propagand
la KGB, de la persecuia sistematic a minilor independente
la rachetele din Cuba, garanii ale status quo-ului teritorial.
Deceniile urmtoare lui Stalin vor marca in consecin
creterea controlului la nivel individual, sistemul de spionaj
intern atingand cote tehnice i morale maxime, la concuren
cu serviciile dedicate spionajului extern. Efectele organizrii
sociale dup modelul unui imens lagr se pot vedea doar de
la distana unei jumti de secol. Astfel, de exemplu, absen-
a libertii de expresie timp de decenii va duce pur i sim-
plu la atroerea libertii de gandire, precum slbirea func-
iei de articulare verbal i a vederii la un deinut inchis de
unul singur intr-o celul fr geam. Tot astfel, expunerea per-
manent i intens la emisia propagandistic va avea pe ter-
men lung drept efect topirea lent a graniei dintre minciu-
n i adevr, simpatia nostalgic a comunitilor de azi ind
nu in ultimul rand datorat acestui tip de educaie. i pentru
c am pomenit un cuvant important, s nu uitm c funda-
mentul acestui experiment social fr precedent era tocmai
credina comunitilor in capacitatea de a reeduca din teme-
lii omul. Gulagul sovietic sau fenomenul Piteti sunt cele mai
elocvente dovezi ale acestui darwinism social. Selecia na-
tural a comunismului ar trebuit s duc, dup elimina-
rea dumanilor de clas incapabili s se adapteze, la apariia
omului nou in toat splendoarea acestuia: complet altfel,
cu capaciti unice, inexistente de pild la vestici. Revolui-
ei sociale, de grup, ii urma cea antropologic, individual.
O lmurire aici: trecerea in revist a crimelor i ororilor
unui regim precum cel comunist reclam din partea oric-
rui autor un exerciiu de obiectivitate stilistic greu de pus
in practic pan la capt. Riscul de a acuzat de patetism nu
189
E,vcui
poate eliminat decat scriind cat mai neutru cu putin. Pro-
blema este ins c nu poi neutru, emoional i stilistic, in
faa unui astfel de tablou al degradrii umane. Concret, am
ales pentru astfel de pasaje, inevitabile i obligatorii in orice
istorie, oricat de sumar, a totalitarismului comunist, o ma-
nier expozitiv, cat mai aproape de faptul istoric. Invitaia
pentru cititor este ins s treac dincolo de cuvinte, s citeas-
c mrturiile la care m refer, s fac un efort gradual de a co-
bori mcar cateva trepte in catacombele unui sistem de care
ne despart doar caiva ani i ai cror slujitori deli sunt c-
ltori cu noi in metrou sau cumpr la acelai supermarket.
Pentru a ne face o imagine a ceea ce se desfura ca stra-
tegie de dezumanizare in numele unui umanism al terorii,
ar sucient s ne gandim aici doar la Securitatea din Ro-
mania. Aciunea acesteia se derula in inchisoare sau aa-zi-
cand in libertate. Despre regimul concentraionar s-a scris
mult in ultimii ani pentru a intra in detalii. Important pen-
tru noi este s contientizm cel puin dou trsturi de-
nitorii ale acestuia: aparena de legalitate i nalitatea di-
structiv. Cat privete legalitatea, a sta inchis era prezentat
ca efect al faptului de a inclcat, nu conteaz cum, o le-
ge sau mai multe. ntre deinut i statul comunist se instau-
ra un raport de aparent normalitate, ca intre un delicvent
real i instituia menit s il ajute s se indrepte. Aparena
aceasta de normalitate era contrazis nu doar de faptul c
baza ei juridic era in intregime falsicat, dar mai ales de
nalitatea declarat distructiv a deteniei: erai inchis pen-
tru a nu mai iei de acolo viu, deinuii politici ind in mod
evident tratai mult mai dur decat cei de drept comun. Cei
care nu erau lichidai la faa locului, precum partizanii an-
ticomuniti sau ali dumani ai poporului considerai deo-
sebit de periculoi, erau lsai s se sting incet dar sigur. O
form de a grbi sfaritul era munca silnic, de pild la Ca-
190
nal sau la Transfgran. Cei avui in vedere nu erau din-
tr-o singur clas social, in aceeai celul sau colonie de
munc stand alturi intelectualul, fostul ministru, preotul
sau clugrul, ranul care s-a impotrivit colectivizrii sau
muncitorul care a spus o glum despre Stalin. O societate
paralel lua natere, cu ierarhii i chiar propriile tradiii. n
limbajul fotilor deinui politici, majoritatea dintre ei po-
vestind cu senintate despre anii ingropai la temelia unui
model abuziv de societate, academia de la Aiud prea s
e mai bun decat cea la Gherla sau Sighet. Abia destalini-
zarea i anunarea unei noi politici in materie va declana
un proces de reobinuire a deinuilor cu realitatea social
in care vor reintra dup amnistie.
16
Cat privete metodele securistice in libertate sau, mai
bine zis, in afara pucriei, un cetean al rii putea ina-
inte de 1989 oferi oricand, direct sau prin denun, un mo-
tiv s e urmrit, s i se deschid aadar un dosar. Pentru
aceast urmrire, Securitatea utiliza metode i tehnici din-
tre cele mai diverse, la suprafa sau discret, in funcie de
obiectivul de a intimida sau de a surprinde obiectivul.
Braul lung al Securitii erau ins informatorii, semenii
din preajma celui urmrit, intre acesta i ei instaurandu-se
un raport de vantor-vanat. Majoritatea surprizelor oferi-
te de deschiderea arhivelor const tocmai in aarea celor
16
Vezi aici mrturiile exemplare ale unui universitar de anvergura lui
Nicoiv MXvoivu, Amteatre i nchisori. Mrturii asupra unui
veac zbuciumat, Dacia, Cluj-Napoca, 1991. Sau ale unui cleric de viitoa-
re insemntate precum Vivviu Ai, Memorii, Polirom, Iai, 2008.
Sau ale unei rnci deportate in Siberia, Ai Novi,-Cuoi, 20 de
ani n Siberia. Destin bucovinean, Humanitas, Bucureti, 1991. Sau ale
unui preot precum Nicoiv Gvvnvv, Amintiri din ntuneric, ediia a
II-a, Scara, Bucureti, 2000. Sau ale unui jurist evreu parcurgand un veri-
tabil drum al Damascului precum Nicoiv S:vinvo:, Jurnalul feri-
cirii, Dacia, Cluj-Napoca, 1991 (i ediiile ulterioare).
191
E,vcui
care, prieteni i apropiai, au fost pentru o vreme mai prie-
teni i mai apropiai de Securitate decat de propria ta per-
soan. Or, aceast constatare este cea mai dureroas i rana
sueteasc pe care o produce este aproape incurabil. Pro-
cedand astfel, sistemul opresiv miza contient pe deterio-
rarea nu numai a raporturilor afective i emoionale dintre
informator i obiectiv, dar i pe imunizarea informatoru-
lui care, odat trecand pragul moral al delaiunii, va ori-
cand antajabil i in consecin utilizabil. Soarta unor astfel
de informatori, recrutai i uneori chiar abandonai, pentru
a sculai ulterior din somn i trimii pe frontul opresiu-
nii, este probabil capitolul care probeaz, paradoxal, capa-
citatea omului de a se autosuspenda din propria lui uma-
nitate. Pe lang serviciile informatorilor, Securitatea apela
la tehnologia acustic i video cea mai performant a mo-
mentului i intocmea, prin laj, un jurnal cotidian detaliat
a vieii celui urmrit. Documentand absolut tot ceea ce se
intampla zilnic in programul cuiva, timp de ani, Securita-
tea ajungea s e astfel in posesia unei enorme arhive a ba-
nalitii. Cu toate acestea, asemenea cuttorilor de aur im-
ptimii, securitii cerneau nisipul zilei sperand s gseasc
mcar o urm de complot, de sabotaj sau impotrivire fa
de sistem. Negsind nimic, urmreau corespondena, atat
a destinatarului cat i a expeditorilor. Cutand mai depar-
te, ajungeau s fac percheziii discrete la domiciliu, price-
perea de a scotoci fr a lsa urme ind demn de meserii
mai nobile. Faza urmtoare era, in cazul in care aveau ceva
elemente, ancheta propriu-zis. Ceea ce nu se putuse ob-
ine prin invluire, se scotea prin tortur psihic i la nevo-
ie zic. Dup caz, erau suciente aa-numitele msuri pre-
ventive pentru a ateniona pe cineva c nu este pe linie.
Interdicia de a pleca din ar, blocarea accesului la funcii
profesionale sau meninerea pe o treapt inferioar de sa-
192
larizare erau alte metode menite s ii aduc aminte cetea-
nului c ara nu il las singur.
17
Nu puini dintre contemporanii comunismului care nu au
trecut prin acest infern sunt tentai s opun imaginii terorii pe
cea a siguranei unui stat-providenial care a disprut odat cu
regimul. Pan la un punct, avem de-a face cu efectele perver-
se ale sistemului social al comunismului, pe cat de privativ, pe
atat de idealizat in momentul in care locul acestuia a fost luat
de un sistem in permanent reform, luptand cu tarele trecu-
tului i cu provocrile prezentului deopotriv. Protecia soci-
al in statul comunist este in teorie garantat tuturor i gratis.
n practic, deja intre nomenclatur i restul societii, pentru
a nu mai vorbi despre diferenele dintre profesii sau funcii,
se instaureaz un regim de consecvent discriminare. Princi-
piul accesului egal la resursele comune esena comunismu-
lui este ignorat de la bun inceput. S ne amintim c Stalin a
construit cel mai tenace birocraia de partid, aceeai pe care
un Brejnev mai tarziu avea s o protejeze pan la imobilismul
creator de corupie. Apoi, concret, legat de salarii, chiar dac
acestea sunt acordate dup reguli predictibile, fora de cump-
rare este redus, accesul la bunuri de larg consum precum elec-
trocasnicele sau automobilele ind dictat nu de raportul cere-
re-ofert, ci de poziia intr-o anumit ierarhie, ocial sau nu.
Sistemul de pensii este la randul su aparent generos. Marea
lui problem este c rmane neschimbat timp de decenii, adi-
c fr s se adapteze nici la evoluia demograc, nici la cre-
terea varstei medii de via. Altfel spus, chiar i dac regimul
nu ar czut, plata pensiilor nu ar fost deloc sigur pentru
urmtoarele generaii. n plus, nu toi cei din campul muncii
17
O trecere documentat in revist a metodelor Securitii vezi la
Vivoiiiu XvXu (coord.), nvnd istoria prin experienele trecutu-
lui: ceteni obinuii supravegheai de Securitate n anii 70-80, Editura
CNSAS, Bucureti, 2009.
193
E,vcui
contribuiau la fondul de pensii. Cat privete sntatea, aceas-
ta nu a fost o prioritate a niciunui regim, alocaia din PIB os-
ciland de la o ar la alta undeva intre 2,5 i 5,5. La lipsa de
resurse consistente se adaug risipirea lor intr-o reea vast de
spitale mici i mijlocii subdotate tehnic i uman, astfel incat pe
ansamblu asistena medical rmane slab in ciuda eforturi-
lor depuse de pild de centrele universitare. n ne, referitor
la politicile asigurative in ansamblu, ele plecau de la premisa
c toat lumea apt de munc i are un loc de munc. Practic,
nu exista ajutor de omaj, gradul de ocupaie ind de 100. n
aceste condiii, toi cei care, dintr-un motiv sau altul, nu intrau
in categoria angajailor erau de fapt la marginea societii, ca-
zurile de boal sau incapacitatea transformandu-se de la sine
in unele de degradare.
18
Una peste alta, umanismul teoretic al
comunismului nu numai c nu este aplicat, dar ajunge s se
goleasc radical de coninut i s devin una cu opusul su.
19

Aceast contradicie fundamental, la care se vor adu ga i al-
tele, de la cele de natur strict economic la cele privind deci-
ziile decitare in domeniul inarmrii sau al investiiei in noi-
le tehnologii (specialitii rui nu ddeau calculatorului nicio
ans s se impun pe pia!), explic in cele din urm de ce,
i in lipsa unui duman real, comunismul ar ajuns oricum la
scadena lipsei de corelaie dintre pretenia ideologic i rea-
litatea istoric.
18
O prezentare succint a sistemului asigurativ comunist vezi la
Fvois-Xvivv Mvvviv v: i., Ltat social. Une perspective inter-
nationale, Armand Colin, Paris, 2005, pp. 245-249.
19
O sugestiv analiz a cauzelor losoc-antropologice ale dizolv-
rii sistemului comunismului gsim la Assv Io:o, Selbstausung
des Humanismus. Die philosophisch-anthropologischen Voraussetzungen
fr den Zusammenbruch des Kommunismus (= Schriftenreihe des Bun-
desinstituts fr ostwissenschaftliche und internationale Studien, Kln
30), Nomos, Baden-Baden, 1996. Mai vezi i excelenta carte a lui Luci
Boi, Mitologia tiinic a comunismului, Humanitas, Bucureti, 2005.
194
CXovuvn comusmuu:
u momv: s:ouc ov oun|v
Cunoscand preul uman enorm cu care s-a meninut co-
munismul la putere, nu putem s nu m uimii de manie-
ra cu totul aparte in care a avut loc dezmembrarea blocului
statelor Pactului de la Varovia pe parcursul anului 1989. Ia-
ri ne aduc aminte istoricii de faptul c momentul cderii a
fost precedat de altele, pe durata a peste un deceniu. n mod
concret, de la Brejnev la Gorbaciov, Uniunea Sovietic trece
printr-un proces de accentuare a imobilismului su, de ne-
putin de a se adapta la noile realiti ale lumii, inclusiv la
cele ale propriei societi. Faptul c la putere se succed pen-
tru perioade scurte de timp Andropov i Cernenko, alei in
ciuda faptului c starea lor de sntate era evident ubred,
arat nu doar lipsa unui mecanism succesorial clar, dar mai
ales lipsa de orientare a unei clase conductoare prizonie-
r in categorii de gandire pur i simplu depite. n plus, co-
rupia, devenit sub Brejnev fenomen de mas, se dovedea
mai periculoas decat toat propaganda american i alcoo-
lismul ruilor la un loc.
20
Este motivul pentru care, ales la 11
martie 1985 ca ind cel mai tanr membru al Sovietului Su-
prem, Gorbaciov declaneaz politica lui glasnost (transpa-
ren) in vederea perestroiki (reconstrucie).
21
Marea lui
problem va c nu mai era prea mult de reconstruit. n ciu-
da unor gesturi i decizii de mare curaj politic i cu un efect
mediatic uria in Vest, precum reabilitarea lui Saharov sau
recunoaterea responsabilitii Rusiei sovietice pentru ma-
20
Vezi despre aceast perioad Duso Doovv, Shadows and Whispers.
Power politics inside the Kremlin from Brezhnev to Gorbachev, Penguin,
New York, 1988.
21
Vezi aici monograa deja clasic a lui Avcniv Bvo, Te Gorbachev
Factor, Oxford University Press, New York, 1996.
195
E,vcui
sacrul de la Katyn, Gorbaciov nu va mai putea opri tvlu-
gul. Odat declanat procesul de reaezare, toate paliere-
le inute pan atunci in echilibru de ameninarea forei se
pun in micare. De la revirimentul naionalismului i a do-
rinelor de independen ale republicilor sovietice, in frunte
cu statele baltice, pan la cderea liber a economiei, impe-
riul comunist nu mai asculta de comanda Kremlinului. Nici
mcar puciul din august 1991 nu va mai putea schimba ma-
re lucru. Dimpotriv. Tocmai datorit loviturii de stat se va
prola la orizont un nou lider puternic, cel care va condu-
ce Rusia, aa cum se va pricepe, de la comunism la un ince-
put de democraie: Boris Elan.
22
Scurtand o istorie care se
tie prea bine mcar i pentru faptul c nu este indeprtat,
odat cu declaraia de la Alma-Ata din 21 decembrie 1991,
prin care este fondat Comunitatea Statelor Independen-
te, i cu demisia lui Gorbaciov patru zile mai tarziu, Uniu-
nea Sovietic disprea din istorie cum ii fcuse intrarea in
1917: printr-o decizie la varf, intre lideri, fr mult zgomot,
dar cu urmri de proporii.
23
Cu toate acestea, evenimente-
le anului 1989 prin care regimurile comuniste din Europa de
Est cad unul dup altul fr a opune rezisten, cu excepia
sangeroas a Romaniei, reprezint un adevrat moment de
graie, cum nu tim altul in memoria istoric a umanitii.
Un imperiu inarmat pan in dini, cu o indelung experien-
22
Vezi despre trecerea de la un sistem politic la altul introducerea lui
Micnvi McFui, Russias Unnished Revolution. Political change from
Gorbachev to Putin, Cornell University Press, Ithaca (NY), 2001.
23
O prezentare istoric detaliat vezi la Hviru: Ai:vicn:vv,
Russland 1989. Der Untergang des sowjetischen Imperiums, C. H. Beck,
Mnchen, 2009. Mai vezi i S:vvnv Wni:v, Communism and its Collapse
(= Te Making of the Contemporary World), Routledge, LondoniNew
York, 2001. Vezi in romanete utila carte a lui S:vii TXsv, Istoria
cderii regimurilor comuniste. Miracolul revoluiei, Humanitas, Bucureti,
2009.
196
a opresiunii, inzestrat cu cele mai subtile metode de ma-
nipulare i intimidare a maselor, cedeaz spontan sub pre-
siunea maselor. Prizonieratul se sfarea. ncepea un capitol
nou, complex i contorsionat, dup toate probabilitile la
fel de lung ca i cel abia incheiat.
DECONSPIRAREA:
CINE ESTE VICTIMA
I CINE CLUL:
6.
199
DuvX :o:v rviiv rorv:v is:ovicv se caut vinova-
ii i se onoreaz eroii. n cazul comunismului, destinul este
bland cu primii i nedrept cu ceilali. Durata totalitarismului
rou a inceoat memoria celor care au czut i a clilor lor
deopotriv. Chinuitoare intrebare: cine este victima i cine,
totui, clul La ea au inceput s dea rspunsuri exclusiv par-
iale. Motivele sunt multiple. Unul ins este poate cel mai la
indeman: altfel decat in cazul nazismului de exemplu, c-
derii comunismului i-a urmat un proces sistematic. Justiia
posttotalitar este in cazul comunismului lacunar, inceat,
chiar confuz.
1
rile postcomuniste nu au o atitudine uni-
tar in domeniu, aa cum sunt divergente i in alte puncte le-
gate de interpretarea unui destin doar aparent comun. Avand
in fa aceast diversitate de soluii, am s m opresc asupra
situaiei de la noi, repropunand spre lectur un text publi-
cat in urm ce aproape trei ani, adic intr-o perioad cand
chestiunea dosarelor era mult mai erbinte decat este cazul
acum, la dou decenii de la cderea comunismului.
2
1
Vezi o panoram comparativ la Riuc Gvosvscu, Riuc
Uvscni, Justiia penal de tranziie. De la Nrnberg la postcomunis-
mul romnesc, Polirom, Iai, 2009.
2
Rou Pvvo, Securitatea i insecuritile deconspirrii ei. Co mu-
nismul in memoria clasei politice, a societii civile i a Bisericii, Adevrul
literar i artistic 838 (30 septembrie 2006), pp. 6-7.
200
Mvmoun cn :nsu
Abordarea frontal a ultimului capitol tabu din istoria
noastr recent a creat un puternic sentiment de confuzie.
Deruta a fost sporit de reaciile celor in cauz, de punerea
in prim plan a rivalitilor, de mesajele contradictorii i de
rsturnrile de situaie de la o or la alta. Trezit dintr-o am-
nezie impus aproape dou decenii, publicul asist acum la
un spectacol in care actorii reali se amestec printre fanto-
mele vorbree ale trecutului intr-o regie de lumini i umbre,
de replici sonore i cuvinte abia optite, de sensuri vdite i
subinelesuri nedeclarate, cu o mulime de cadre suprapuse
i soluii scenice neateptate.
Chiar dac mare parte din ceea ce acum este dat publici-
tii se tia sau cel puin se bnuia, efectul este o nedisimu-
lat uimire. Parc nu ne ateptam, totui, ca Securitatea s
fost atat de bine inltrat: de la oameni politici la cei din
mediul cultural-academic, de la sportivi la atleii credinei
i de la ziariti la avocai. Perplexitatea este cu atat mai ma-
re cu cat ne dm seama c am imprit acelai spaiu de du-
p 1989 cu oameni care pan acum preau altminteri. Sau
nu. Deconspirarea alterneaz cu o serie de conrmri la fel
de dezamgitoare. Motiv pentru care confuziei i uimirii ii
ia locul lehamitea. Dorina de a ne pune in randuial me-
moria risc s se rezume la constatarea c totul este o enor-
m butaforie, o manevr de abatere a ateniei de la lucruri-
le cu adevrat importante, o btlie pentru putere, o ultim
demonstraie de for despre cum lucreaz de fapt Securi-
tatea i cei care ii motenesc metodele.
Cu toate acestea, ceea ce se intampl acum este deosebit
de important pentru Romania. A ti care au fost mecanis-
mele terorii de stat i care au fost cei care le-au aplicat este
201
Dvcosvivvv
pur i simplu vital. Nu poi construi o societate liber, de-
mocratic i transparent, fr s tii cum se poate cdea in
dependen, teroare i fric. Nu poi atepta schimbarea de
mentalitate, innoirea moral i coagularea in jurul unui pro-
iect naional major, fr s demati tarele trecutului, agen-
ii corupiei i dumanii binelui comun. Nu poi, in ne, s
incepi un nou capitol de istorie, dac paginile celui anteri-
or sunt e scrise incorect, e rstlmcite. Pe scurt: neasu-
mat, experiena comunismului risc s nu ne invee nimic.
Eventual, ea poate doar s conrme banalitatea rului ce se
propag prin oameni care, luai ecare in parte, se dovedesc
cumsecade i inofensivi.
Cum criteriile sunt amestecate i odat cu ele torionarii
reali ascuni printre colaboratorii lor i printre victime, iar
responsabilitile imprite la intamplare, mai puternic de-
cat dorina deconspirrii, zilele acestea se simte nevoia lim-
pezirii. Cu riscul de a repeta ceea ce s-a spus deja, contieni
de complexitatea situaiilor, fr pretenia de a judeca inain-
te de a inelege, dorim s venim in intampinarea acestei lim-
peziri i s recapitulm, pe ineles i intre limitele unui ar-
ticol de ziar, datele problemei deconspirrii poliiei politice
a regimului comunist in Romania, abordand problematica
din perspectiva complementar a spaiului politic, a socie-
tii civile i a Bisericii majoritare.
nainte de toate acestea, o precizare: deconspirarea in curs
nu d dreptul nimnui s judece mai aspru decat trebuie i
nici s e mai indulgent decat este necesar. Dincolo de datele
obiective ale comunismului, noi ne confruntm zilele aces-
tea mai ales cu feele lui umane, cu persoanele i biograile
atinse de el. Or, tocmai aceast dimensiune, abil pus in prim
plan de ctre cei care doresc astfel evitarea abordrii esenei
tari a dominaiei criminale, ne oblig la nuane. Lucru valabil
mai ales pentru generaia din care fac parte. Foarte simplu
202
spus, nu tim nici unul dintre noi cum am fcut fa pre-
siunilor in timpul dezmului comunist. Nu tim i nici nu
avem cum s am. S mulumim lui Dumnezeu c ne-am
nscut destul de tarziu pentru a nu fost nevoii s ne dm
msura in acele condiii. Cu alte cuvinte, biologia ea singu-
r nu ofer un ascendent moral. Aadar, nu ceea ce s-a in-
tamplat n timpul comunismului, o perioad destul de lung
i receptat acum abstract de ctre cei mai tineri sau foarte
tineri, este temeiul lecturii noastre critice, cat mai ales ce-
ea ce s-a consumat i se deruleaz inc sub ochii notri du-
p 1989. Acuzaia de a fost colaborator, entuziast sau for-
at, al Securitii este inlocuit cu una mai grav: aceea de
a nu fost colaborator sincer al libertii. Prin tcerea lor,
prin faptul de a fost antajabili, prin lipsa de viziune i de
interes pentru cei care urmeaz, colaboratorii Securitii au
prelungit, impreun cu ei lor din umbr, noaptea. La noi,
din pcate, ceasul comunismului a avut 25 de ore.
Svn|u vo:c
Din punct de vedere politic, reproul principial care se
poate aduce modului in care este derulat deconspirarea se
refer la raportul confuz, voit sau nu, dintre mijloace i sco-
puri. Constatarea acestei stri de fapt nu pune sub semnul
intrebrii necesitatea deschiderii arhivei fostei poliii politi-
ce. Dimpotriv. Convini de obligativitatea unei analize f-
r rest, atat cat este omenete posibil, a ultimei jumti de
secol de istorie romaneasc, am dori ca acest lucru s nu e
viciat sau deturnat. Pan acum, plutete in aer impresia unei
comenzi politice in numele unui adevr ce ar trebui s e
deasupra intereselor de moment. n plus, foarte puini au in
203
Dvcosvivvv
clipa de fa o viziune de ansamblu asupra fenomenului, ce-
ea ce pune in eviden un grav paradox: deconspirarea Se-
curitii se produce cu mijloace securistice, adic la limita
dintre transparen i interese oculte, dintre antaj i adevr
servit pe buci. Mai curand se pltesc polie decat se rs-
cumpr nedrepti.
ncercand s trecem in revist insecuritile deconspirrii
Securitii, ar trebui intai de toate precizat statutul CNSAS-ului,
aa cum a fost acesta stabilit de legea de ininare. Aat in-
tre postura de administrator i cea de judector, intre rolul de
instan obiectiv bazat pe munca de cercetare a dosare-
lor, nici pe departe nalizat i nici avand toate documente-
le la dispoziie i decizia politic luat prin votul membri-
lor Colegiului, adic al unor oameni de partid, instituia care
in urm cu doar cateva luni (in vara lui 2006) prea asasina-
t prin lips de activitate este acum aproape lichidat prin
exces de dosare. Mai mult decat atat, in sptmanile acestea
s-au exercitat presiuni enorme, CNSAS-ul devenind oraco-
lul supravieuirii publice a fotilor colaboratori cu Securi-
tatea. Toi acetia ateapt note de bun purtare. Or, con-
cluziile CNSAS-ului se pot schimba in funcie de noi le la
dosar sau de noi intervenii, aceeai persoan putand exo-
nerat sau acuzat succesiv. Investit cu rolul de ltru moral
al aparatului de stat i al celui public, CNSAS-ului ii lipsesc
in mod vdit independena, distana i libertatea de a inchi-
de univoc i convingtor dosarele pe care tot el le deschide.
n al doilea rand, nu este foarte clar scopul actual al de-
conspirrii dosarelor Securitii. Acest demers precede mo-
mentul, ateptat de muli, al condamnrii comunismului ca
ideologie pervers ce a dus la instaurarea, la noi i aiurea, a
unui regim criminal. Aadar, demascarea aliailor de nevo-
ie ai comunismului ca regim nu este precedat de xarea in
scris i de proclamarea in public, prin vocea acelorai autori-
204
ti, a caracterului malec al acestuia. S nu uitm nici acest
detaliu sugestiv: propunerea condamnrii comunismului la
nivel european nu a venit din partea rilor care au trecut
prin experiena acestuia. Un astfel de dezinteres, explicabil
prin perpetuarea acelorai oameni la conducere in postco-
munism, face posibil ca in loc s ne preocupe primar cei ca-
re au fcut comunismul posibil prin aciunea lor voluntar,
s ii identicm numai i numai pe cei care l-au sprijinit din
slbiciune sau interes. Confuzia dintre cauz i efect, tradu-
s in lipsa diferenierii dintre cli i victime, dintre membrii
activi ai sistemului i membrii colaterali ai acestuia, incu-
rajeaz instaurarea unui relativism moral ce face ca exem-
plul celor care au rezistat cu adevrat impotriva comunis-
mului, in temni sau in libertate, s e deposedat de mesaj
civic. n lipsa unui proces real al comunismului, ne mulu-
mim cu un proces mediatic in care sunt expui oameni a c-
ror vin nu este mai puin evident, dar care au fcut parte
dintr-un sistem pe care nimeni nu il demasc in dimensiu-
nea lui uman, cu nume i prenume. Rezultatul este halu-
cinant: fotii actori activi ai comunismului sunt scoi com-
plet din ecuaie. Adic sunt lsai s gestioneze in continuare
dominaia economic i s-i pregteasc ii i nepoii pen-
tru Parlamentul European. Publicul este nevoit s se decla-
re mulumit cu execuia moral a catorva victime exempla-
re, dispariia lor de pe scena public ind prezentat drept
rupere, in cele din urm, cu trecutul. Teoria apului ispi-
tor nu putea mai bine ilustrat.
n al treilea rand, efectele deconspirrii sunt din punct de
vedere legal (aproape) nule. Adic nu atrag dup sine efecte
automate precum pierderea funciei publice de ctre cel de-
conspirat. n lipsa unei legi a lustraiei, partidele se grbesc
s intre in logica mediatic a expulzrilor i ofer spectacolul
jalnic al condamnrii celor deconspirai deja de ctre comisii
205
Dvcosvivvv
formate din oameni nedeconspirai inc sau care au certitu-
dinea unui dosar pus bine. Atat de necesara innoire a clasei
politice ajunge s e redus la imprirea gurilor publice in
dou tabere: demascai i nedemascai. Dar nici aceast im-
prire nu funcioneaz cu adevrat: Dan Voiculescu rma-
ne partner politic al Guvernului in timp ce Mona Musc es-
te repudiat prompt. Faptul de a colaborat cu Securitatea
este cantrit in mod evident cu dou msuri. Ce facem in-
s cu cei care, fr s fost nici o clip in vizorul Securitii,
din cauza varstei tinere sau a lipsei de prol in regimul tre-
cut, au ajuns in Parlament sau in alte funcii prin fraud in-
telectual, prin fora banului sau prin alte manevre menite
toate la un loc s conrme i s menin neincrederea roma-
nilor in propria lor clas politic Transformat in muniie
de rzboi partinic, dosariada nu contribuie la reabilitarea
prestigiului spaiului politic. Riscul major rmane: adanci-
rea crizei de autoritate a politicienilor i accentuarea in ran-
durile electoratului a lipsei de interes, a absenteismului, can-
cerul democraiei romaneti.
n al patrulea rand, in toiul acestui cutremur politic lo-
cal, se uit faptul c nu suntem unici. n contextul mai larg
al Europei post-comuniste, momentul ruperii sigiliului tce-
rii de pe arhivele regimului a fost aproape peste tot convul-
siv. Ceea ce explic, de la o ar la alta, e amanarea lui, e
punerea in pagin mai atent, de pild printr-o desecretiza-
re gradual. Dup reunicare, Germania a pus la dispoziia
celor in cauz i istoricilor arhivele STASI aplicand o stra-
tegie a cercetrii atente, de la caz la caz i de la o epoc la
alta. S-a dorit o confruntare cu trecutul comunist lipsit de
caracter exploziv i dublat de curarea la propriu a struc-
turilor publice de personajele compromise. n ciuda acestor
msuri pentru prevenirea politizrii partinice i a discrimi-
nrii in numele dreptii, nu au lipsit scandalurile i dezv-
206
luirile ocante. Sub semnul exclusiv al acestora se va deru-
la deconspirarea in ri precum Slovenia, Ungaria i, foarte
recent, Polonia. Bulgaria se a abia la inceput, dar in ciu-
da intarzierii, care o aseamn Romaniei, a ales formula a
crei neaplicri la noi face inc posibile antajul, speculaii-
le i calomniile. Astfel, legea dat recent de Parlamentul de
la Soa prevede publicarea de la bun inceput a listelor in-
tegrale cu oerii, agenii, colaboratorii i informatorii fos-
tei poliii politice.
n ne, rmane intrebarea pe care muli dintre noi o for-
mulm fr s primit pan acum un rspuns conving-
tor: de ce nu s-a vrut pan acum deconspirarea i de ce se
vrea tocmai acum Care este raiunea amanrii i care es-
te raiunea grabei Avea Romania nevoie s vin la Cotro-
ceni un Traian Bsescu sau s-a implinit un soroc A fost ci-
neva sau mai curand ceva la originea acestei decizii dintr-o
var care va intra in biograile multora ca ind cea mai cal-
d i cea mai rece in acelai timp Diversitatea celor decon-
spirai, acoperind practic tot spectrul politic actual, nu poa-
te susine teoria unui complot de partid. Motivaia trebuie
cutat altundeva. n orizontul celor catorva luni ce ne mai
despart de momentul planicat al integrrii noastre in Uni-
unea European, aai in plin lupt anti-corupie care nu a
dat roade, dup demonstraia permisivitii structurilor de
stat fcut odat cu fuga lui Omar Hayssam, captivi intr-un
sistem public dominat de vechi aliane i mentaliti, inca-
pabili s m coereni in ceea ce privete viitorul nostru, se
pare c atacarea rului la rdcin, adic exact operaia ca-
re ar trebuit s e fcut in primii ani de dup 1989, nu
a mai putut amanat. A rmas ultima dovad a Romani-
ei in faa partenerilor ei europeni c este demn s intre in-
tr-o familie care funcioneaz dup alte reguli. Este i ulti-
mul argument in faa unui subtil lobby anti-romanesc bazat
207
Dvcosvivvv
din nefericire pe date greu de contrazis. Altfel spus, timpul
originalitii democraiei romaneti post-comuniste, a inlo-
cuirii ideii de innoire cu cea (mai veche) a reciclrii, a expi-
rat. i impreun cu el un anume fel de a face politic. Sau cel
puin aa ar trebui s e.
Socv:n:vn cvX
Este surprinztoare tcerea reprezentanilor cunoscui
ai auto-intitulatei societi civile romaneti. n zilele care au
urmat demarrii procesului de deconspirare a colaborato-
rilor fostei Securiti, nu am asistat la obinuita avalan de
declaraii, mese rotunde, conferine de pres i altele aseme-
nea. Cu cateva excepii, societatea civil a lsat impresia c a
rmas in afara dezbaterii. Prefaarea dosariadei cu decon-
spirarea ziaritilor, ceea ce a dus la imblanzirea brusc a to-
nului la muli arhangheli ai moralei publice, a avut menirea
s pun in gard pe toi cei care se tiu pe listele pozitive ale
Securitii. Acest fapt conrm bnuiala c beneciari ai am-
neziei de pan acum au fost i opozanii regimului iliescian.
Constatm cu amrciune c liderii pro-democraie nu sunt
nici pe departe i lideri anti- comunism, c in biograile lor
ii dau intalnire in mod inexplicabil dou lumi total opuse.
Aceast atitudine ne face s inelegem de ce nu am avut
o rezisten anti-comunist consistent printre oamenii eli-
tei. n fapt, elita anti-comunist a fost pur i simplu cu totul
alta: combatanii din muni, clugrii anonimi ai unui schit,
traductorii din Snii Prini, preoii care ineau Sntele
Slujbe sub asediul materialismului tiinic, pstorul ad-
postind un fugar, veterinarul satului sau invtorul, vdu-
va, cel deportat, ranul aruncat in temni pentru faptul de
208
a se opus colectivizrii, studentul cu vederi de dreapta tri-
mis la Canal, profesorul universitar dat afar de la catedr,
academicianul expulzat din comunitatea tiinic, artistul
obligat s ia drumul exilului.
Nu este nici o noutate c mediile intelectuale, cele care
pan acum revendicau orgolios pentru sine reprezentarea ex-
clusiv a societii civile, sunt i cele mai vulnerabile in vre-
muri de teroare. Delaiunea, acomodarea ideologic, exce-
sul de zel, prostituarea intelectual pentru un serviciu bun i
un apartament in centru, colaborarea cu Securitatea de dra-
gul unui paaport, ruperea prieteniilor i turnarea colegilor
mai inzestrai toate acestea i multe alte mizerii mrunte
au fost la ordinea zilei pe toat durata comunismului. Faptul
c, asemeni spaiului politic, am asistat i in cercurile cul-
turale la transformarea uluitoare a lingilor de ieri in liderii
de opinie de azi i a fricoilor in justiiari demonstreaz toc-
mai enormul potenial de adaptabilitate al oamenilor care,
lucrand prea mult cu ideile, nu mai au nevoie i de principii.
Aa se face c miliienii ideologi civili de ieri sunt mercena-
rii de azi, continuitatea aceasta explicand in profunzime de
ce mult citata societate civil in Romania post-comunist se
reduce la o man de personaje mediatice fr nici un impact
formator real. Pentru acetia, societatea civil exist doar pe
vremuri de pace, in state de drept sau cel puin aate pe cale
s devin. Din aceast pricin nu vd in rezistena anti-co-
munist de ieri expresia societii civile de azi. n lectura lor,
Bonhoeer sau fraii Scholl nu sunt reprezentanii societii
civile germane in timpul regimului nazist, aa cum nici San-
du Tudor sau cei din grupul Rugului aprins de la Mansti-
rea Antim nu sunt reprezentanii societii civile romaneti
in timpul regimului comunist.
Pentru gandirea intelectualului de acest tip, proiectul ci-
vic incepe in Romania abia odat cu intoarcerea de la burs.
209
Dvcosvivvv
De aici i defectul esenial al societii noastre civile de du-
p 1989: lipsa de organicitate. Cruciada civil s-a consumat
nu in numele unor valori naionale anterioare comunismu-
lui (cu precizrile i redimensionrile obligatorii), adic nu
a avut i nici nu are un caracter restaurator i reparator, ci in
numele unui catalog de standarde i principii care sunt tra-
duse ad hoc, de regul foarte stangaci. n loc s plece de la
realitile romaneti, rele i bune, ideologia aceasta a venit
cu o meta-naraiune pe care tot incearc zadarnic s o pun
in scen. Un astfel de decalaj se vede cel mai uor in faptul
c agenda preocuprilor, seminariilor, congreselor, comuni-
catelor de pres, protestelor i indignrilor societii civile
nu a corespuns deloc cu cea a romanilor obinuii. n loc s
contribuie la asanarea moral, majoritatea liderilor societ-
ii civile au fcut pe moralitii. Consecvent acestei logici,
oarb i surd la realitatea romaneasc, incapabil s co-
munice i s se implice constructiv, societatea civil a lsat
preocuprile adanci ale publicului romanesc, profund tra-
umatizat i dornic de modele, la indemana unora ca Vadim
Tudor i Gigi Becali.
Acest context uman i ideologic, acompaniat de dezvlu-
irile recente referitoare la oameni de cultur considerai pa-
n acum repere intelectuale i morale, face posibil absena
auto-intitulatei societi civile dintr-o dezbatere care privete
cu adevrat chipul social al Romaniei de maine. Acum apare
i mai evident lipsa de relevan a celor care au monopoli-
zat timp de aproape dou decenii civismul. Se vede cum, la
urma urmei, acesta a fost pentru unii nimic altceva decat un
alibi personal. Ca de ecare dat cand suntem confruntai
cu o criz de proporii, avem ins i un catig: este limpede
pentru oricine c nu mai putem vorbi despre societatea ci-
vil romaneasc in aceiai termeni ca pan acum. Adic nu
mai putem tolera deniia ingust a civismului care exclu-
210
dea sistematic alte categorii i structuri comunitare precum
sindicatele sau Biserica majoritar. Pentru ca lipsa de orga-
nicitate s nu e i mai profund prin lipsa caracterului re-
prezentativ, societatea civil de la noi trebuie, in sfarit, s
se deneasc, s se poziioneze i s ii asume rolul public.
Dac se vor petrece toate acestea, inseamn c dosariada
a avut un efect benec i spectacolul mizeriei umane a c-
ptat un sens.
Bsvucn
Colaborarea generic a Bisericii majoritare cu Securita-
tea a ocupat centrul ateniei mediatice. Din nefericire, re-
ectarea in mass-media a unui proces deosebit de delicat
precum cel de puricare a memoriei a fost virusat de gra-
ba de a judeca intreg organismul comunitar al Bisericii. n
plus, declaraiile Ministrului Culturii i Cultelor au incura-
jat vocile anti-ecleziale i anti-clericale. Unele dintre aces-
tea au incercat s pun in paralel istoria Bisericii Ortodoxe
din Romania cu cea a diferitelor Biserici i confesiuni uitand
c aa cum nu exist un monopol al suferinei, tot astfel nu
exist unul al delaiunii. Toate cultele religioase din Roma-
nia au de scris un capitol despre propria lor istorie in comu-
nism, despre cei mai tari i cei mai slabi, despre mrturisi-
tori i despre oportuniti.
nainte de a vedea care sunt posibilele coordonate ale ca-
pitolului ortodox legat de comunismul din Romania, s amin-
tim un fapt esenial: caracterul declarat ateu al comunismu-
lui pune intr-o cu totul alt lumin problema supravieuirii
instituionale a Bisericilor, confesiunilor i cultelor religioa-
se. Dac adversarii politici ai regimului comunist s-au vzut
211
Dvcosvivvv
nevoii, in condiiile imposibilitii de a se adresa electoratu-
lui, s aleag e calea exilului, e pe cea a unei opoziii inte-
rioare fr termen, conductorii religioi au avut de rezolvat
o dilem teribil: s e in mijlocul credincioilor i s e in
acelai timp acceptai de ctre cei care, prin programul lor,
aveau drept scop eliminarea dimensiunii religioase din no-
ua societate comunist. Cu alte cuvinte, a supravieui comu-
nismului i a rmane del lui Dumnezeu au fost cele dou
capete ale drumului. Este omenete de ineles c pe durata
acestei cltorii de jumtate de secol s-au petrecut fapte re-
probabile, s-au consumat acte de trdare, s-au distrus viei
i s-au spulberat idealuri aa cum acelai drum a fost martor
la momente de eroism al contiinei, la mrturii de credin-
i la gesturi de consecven evanghelic. Iat de ce, riscul
unei lecturi superciale a dosarelor fostei poliii politice es-
te tocmai ignorarea acestor nuane i relativizarea semni-
caiei spirituale a tentativei, mai mult sau mai puin reuite,
de a rmane in istorie fr a pierde accesul la cer.
Tema nu este nou. Am putea chiar spune c este consti-
tutiv Bisericii ca structur divino-uman. De la Petru-Apos-
tolul la Petru-renegatul, de la Saul la Paul, de la cretin la
apostat i revenit apoi la credin (problema lapsilor), de la
talhar la primul locuitor al mpriei, de la pctos la pe-
nitent i de la rob al patimilor la om liber intru adevrul lui
Hristos experiena eclezial este dominat de tensiunea
dintre exigenele credinei i slbiciunile credincioilor. Bi-
serica in ansamblul su este un laborator al nvierii pentru c
este unul al convertirii permanente de la intuneric la lumin,
de la pcat la virtute i de la ur la iubire. Aceast alternan
ilustrat personal in succesiunea actelor de peniten i in
dialogul cu duhovnicul in timpul Spovedaniei nu justic
dubla msur i nici permisivitatea, ci este cheia de lectur
cea mai adecvat prin care inelegem prezena rului intr-o
212
comunitate a binelui. Vzut astfel, Biserica este spaiul re-
alist in care umanitatea vine acceptat aa cum este i ajuta-
t cu i prin Hristos s devin aa cum era inainte de Cde-
re. Este, in fapt, vestea cea bun, Evanghelia.
n aceast perspectiv teologic, experiena Bisericii noas-
tre in comunism, alturi de alte Biserici Ortodoxe din fostul
lagr sovietic, nu este reductibil la intrebarea unic a mo-
dului in care au tiut sau nu oamenii ei s se opun sau s se
supun regimului ateu. n context social, am da dovad de
fariseism s cerem de la trupul comunitar al Bisericii ceea
ce nu am putut avea nici de la comunitatea naional. Ches-
tiunea rezistenei sau adaptrii se pune in ali termeni. Mai
intai este dimensiunea personal: atat gesturile de supune-
re cat i cele de nesupunere au fost fcute in nume personal.
Oprobiul pentru primele i meritul pentru celelalte sunt de
aceea tot la nivel personal. Apoi: lecia pe care o putem inv-
a din comunism const in modul in care ne comportm in
postcomunism. nvm din cderi atunci cand ne ridicm,
uram pcatul atunci cand, prin mrturisire, ne eliberm de
el. l iubim pe Hristos mai mult abia dup ce am fcut expe-
riena indeprtrii de El. Fr s e obligatoriu pentru toi,
exemplul Fiului Risipitor este incurajator pentru cei care vor
s se intoarc acas i s preuiasc normalitatea.
Toate acestea nu sunt o retoric a scuzei. Ele ne ajut in
efortul de a citi semnele vremii i de a descifra pedagogia lui
Dumnezeu. Consecveni acestei plasri in interiorul comuni-
tii de credin, s ne intrebm aadar care sunt elemente-
le ce caracterizeaz lecia comunismului pentru Biseric. La
primul nivel, cel personal, se tie prea bine c am avut mr-
turisitori inexibili i colaboratori versatili ai regimului de-
opotriv. Dosariada de acum ne gsete cumva pe picior
greit tocmai pentru c nu am avut pan de curand nici o
preocupare sistematic in a aduna la un loc mrturiile ecle-
213
Dvcosvivvv
ziale referitoare la perioada 1948-1989. Cu excepia catorva
volume de autor, cu caracter memorialistic, literatura teolo-
gic in domeniu este extrem de srac. Altfel spus, prelucra-
rea istoriograc i teologic a experienei Bisericii noastre
in comunism nu a reprezentat o prioritate nici pentru ie-
rarhie i nici pentru teologia de coal. Figura Patriarhului
Justinian a fost pe drept citat ca ind una providenial in
epoc. Tot in momente critice s-a amintit cu apsare faptul
de a avut cateva mii de monahi, monahii, dascli de teolo-
gie i mireni aruncai in temni dup 1948. Pastorala prin
care, in ianuarie 1990, Sinodul ii cerea iertare pentru slbi-
ciunile unora dintre membrii Bisericii a trecut neobservat
iar duhul penitenei nu a fost fructicat. Necontextualizate
i neasumate cu adevrat, aceste trimiteri au servit mai cu-
rand drept scuz i nu au ilustrat preocuparea pentru lec-
ia istoric a comunismului. Abia doar de caiva ani au ince-
put s e date subiecte de licen, master i doctorat privind
comunismul. Puinii autori laici dedicai cu pasiune i com-
peten temei nu sunt incurajai de ctre diriguitorii eclezi-
astici. Arhivele bisericeti au rmas in marea lor majorita-
te inaccesibile i demersurile de colectare a mrturiilor de
istorie oral au fost boicotate. Reticena aceasta are un pre
pe msur: lipsa noastr de curaj a fcut ca alii s xeze da-
tele i criteriile revizuirii memoriei ecleziale. n loc s expli-
cm mecanismele diabolice puse in funciune de fostul re-
gim in interiorul comunitii de credin, pentru moment
doar ne scuzm sau pur i simplu tcem. Pe cat de agresi-
v este campania impotriva Bisericii pe atat de anapoda es-
te modul nostru de a reaciona.
Evident, pentru a rmane tot la nivel personal, este greu
de crezut c oameni care au parcurs mai bine de jumtate
din viaa lor in comunism s e dispui la o lectur critic
i implicit auto-critic a acestuia. Ierarhia bisericeasc, cea
214
vizat de dosarele de la CNSAS, nu este din acest punct de
vedere altfel decat majoritatea oligarhiei politice sau unii li-
deri ai societii civile. Tot in oglind cu restul societii ro-
maneti, am asistat dup 1989 la aarea in public a cel pu-
in trei tipologii personale de colaborare a unora din clerul
superior cu Securitatea.
Prima tipologie este i cea mai problematic deoarece in-
cepe din primii ani ai regimului comunist. O astfel de cola-
borare a durat aproape patru decenii, a fost remunerat i
s-a concretizat in dou mii de pagini de dosar. Scrise cu me-
ticulozitate i regularitate, notele acestea sunt un perd joc
de-a Dumnezeu: in funcie de coninutul lor, unii avansau in
timp ce alii erau eliminai din jocul de putere eclezial, unii
erau prezentai drept dumani ai puterii i alii drept inofen-
sivi. Pstorul transformat in lup ii onora rolul episcopal in
sens strict etimologic: observa cu atenie tot ce se petrecea
in jur. i raporta. Asemeni unui personaj de roman volko -
an, nu se mai tia cine conduce eparhia: un episcop devenit
securist sau un securist hirotonit episcop Gravitatea mo-
ral i canonic a acestui exerciiu practicat timp de dece-
nii nu poate diminuat azi de gestul recunoaterii publice
a colaborrii atata vreme cat acesta nu are nici o consecin-
. Rmanerea in funcie reuete doar s intrupeze oximo-
ronul absolut al penitentului fr peniten. Ceea ce in orice
sistem profan din alt parte ar atrage dup sine retrograda-
rea sau renunarea pentru o vreme la funciile inalte, nu a
funcionat i in Biseric. Metanoia a fost redus la un exer-
ciiu de imagine.
A doua tipologie este cea a clericului supus presiunii de
a colabora. Ajuns intre timp ierarh, dup cderea comunis-
mului, respectivul este antajabil. Comportamentul su, mo-
dul de a alege colaboratorii sau de a nu se dispensa de alii,
ieirile publice toate indic acest lucru. Cu toate c nu a
215
Dvcosvivvv
fcut poliie politic real, omul Bisericii nu se simte liber.
Presa ii aduce aminte de dosar ori de cate ori cineva are ne-
voie de acest lucru. Dorind s se fac lumin, ierarhul ii pu-
blic dosarul. Mass-media nu ia act de demersul benevol i
continu s intrein acelai ton senzaional. Morala: oricat
de mic i de benign, povara trecutului este mereu suci-
ent de mare pentru a pune pe cineva sub semnul intrebrii.
A treia tipologie este cea a laicului teolog care semneaz
angajamentul cu Securitatea, dar nu ii d curs sau nu are un
raport scris cu organele. Ajuns i acesta ierarh dup 1989,
este intrebat asupra dosarului i, spre stupoarea tuturor, se
declar mandru de gestul su i consider angajamentul cu
Securitatea drept un jurmant de delitate fa de ar i Neam.
De unde i disponibilitatea ierarhului s semneze oricand un
angajament similar! S ne mai mirm, aadar, c acesta a fost
dispus s ii manifeste patriotismul aservind chestiunile bi-
sericeti oricrui partid s-ar aa la guvernare Dac un ast-
fel de diriguitor ecleziastic nu face distincia esenial intre
partea lui Dumnezeu i cea datorat Cezarului, s ne mai mi-
re c d Cezarului i ceea ce i se cuvine doar lui Dumnezeu
Fie c este vorba de colaborare activ, de colaborare fora-
t sau doar de intenia de a colabora, cele trei tipologii perso-
nale sunt tot atatea exemple de biograi marcate iremediabil
de rul comunismului. Fr s judecm persoanele in cauz,
este bine s le tim trecutul pentru c de acesta poate depin-
de, omenete vorbind, viitorul Bisericii. Sigur, nu orice inve-
cinare zic este colaborare. Stareul obligat s serveasc la
mas de dulce in post unor securiti, ierarhul oprit de ctre
imputernicitul pentru culte s hirotoneasc pe cine conside-
r potrivit, protopopul ameninat cu dosar penal din cauze
minore i obligat astfel s colaboreze, preotul ameninat la
randul su cu excluderea copiilor din Facultate i a soiei de
la serviciu i obligat s dea note despre oamenii din sat de
216
la om la om, colaborarea cu Securitatea imbrac mii de for-
me. Dintre acestea ins doar cateva sunt reale i grave. Fap-
tul c ele incearc s se ascund in gramad, la un loc cu
altele, trebuie s trezeasc atenia istoricului i simul critic
al teologului. Nedecelarea lor nu face altceva decat s ofere
argumente in continuare celor care vorbesc despre colabora-
rea cu Securitatea a ntregii Biserici Ortodoxe din Romania.
La intersecia dimensiunii personale cu cea colectiv se
a o scuz ce merit lmurit: colaborarea cu Securitatea
a fost in interesul Bisericii. Radical formulat, colaboraionis-
mul acesta a salvat Biserica. Nici mai mult, nici mai pu-
in. Oricat de adevrat poate faptul c, la un moment dat
i intr-o situaie foarte concret, vorba bun i capul ple-
cat au fost de folos comunitii de credin, nu este mai pu-
in adevrat c logica iconomiei nu poate aplicat general
i nici folosit drept scuz pentru oricine, orice i oricand.
Astfel spus, este imposibil s identicm cu precizie grania
dintre compromisul de dragul supravieuirii instituionale i
compromisul de dragul realizrii ambiiilor personale. Dile-
ma moral rezultat din suprapunerea celor dou momen-
te nu poate rezolvat decat tot la nivelul contiinei ec-
ruia in parte dintre cei implicai. Cu consecinele de rigoare.
n ne, la nivel comunitar, sunt cel puin dou motive pen-
tru care deconspirarea dosarelor face bine Bisericii noastre.
Primul motiv: cunoaterea detaliat a mecanismelor totali-
tare atee aplicate prin oamenii Bisericii ne poate incuraja s
evitm prelungirea in relaiile dintre noi a duhului stpanirii
i s recuperm astfel dimensiunea duhovniceasc i uma-
n a dialogului dintre preot i credincioi, dintre ierarhi i
preoi. n ineles teologic, ierarhia nu este tot una cu oligar-
hia. Al doilea motiv, pe termen lung: deconspirarea colabo-
rrii clerului i mirenilor cu poliia politic este un pas deci-
siv ctre eliminarea, atat cat este posibil, a elementului ocult
217
Dvcosvivvv
din viaa Bisericii. Adic Colaborarea in trecut, in prezent
sau in viitor cu structuri paralele, legitimate sau nu, te scoa-
te din delitatea pe care o datorezi integral lui Hristos. De-
vii, cu vorbele Evangheliei, slug la doi stpani sau, cu alt
imagine noutestamentar, un cldicel. Gravitatea este cu atat
mai mare cu cat metodele insuite altundeva decat in spaiul
eclezial sunt folosite in interiorul Bisericii. Or, jocul diabo-
lic al insinurii i calomnia, antajul i asasinatul moral, in-
uena politic i utilizarea unor canale speciale de comuni-
care, procesul de intenie i inscenrile de orice fel nu pot
mecanisme ecleziale. Oricat de mare ar miza unei cariere
i oricat de inalt scaunul vizat. Cu alte cuvinte, dac scopul
politic i civic al deconspirrii este intrirea democraiei i
a exerciiului public transparent, pentru Biseric acelai de-
mers poate insemna recuperarea libertii interioare i prin
aceasta a vocaiei profetice in raport cu lumea. Adic a ro-
lului incomod de a aduce aminte c instalarea in istorie nu
este un scop in sine. Oricat sunt de convingtoare argumen-
tele i oricat de atrgtoare foloasele de moment.
Mvmouv , v:ou
Este prematur s tragem concluzii denitive. n lipsa tu-
turor elementelor i aai in plin proces de deconspirare, sin-
gura atitudine constructiv este aceea a realismului tempe-
rat. Trebuie s depim depresia care, fr voia noastr, ne-a
asediat in faa mrturiilor despre micimea naturii umane. Cu
siguran c avem temei pentru tristee, dezamgire i chiar
disperare. Nu ajut ins la nimic s ne lamentm c nu am
avut sucieni eroi. Este mai curand cazul s avem grij ca,
prin exemplul vieilor noastre, Romania de maine s aib cat
218
mai muli oameni medii, de bun sim. Lecia comunismului
poate servi printre altele tocmai la intrirea contiinei c, in
vremuri de teroare dar nu numai, linia de mijloc este altce-
va decat compromisul, c supravieuirea proprie nu trebuie
pltit cu dispariia celuilalt, c suferina celor tari nu poate
la nesfarit un paravan pentru cei slabi i perzi, c binele
poate fcut cel puin in tot atatea forme i variante in cate
se produce rul. Fr graba de a judeca, trebuie s rezistm
in egal msur invitaiei la uitare. Deconspirarea Securit-
ii, in ciuda insecuritilor sale, este necesar nu atat pentru
a ne rfui cu trecutul, cat mai ales pentru a construi un vii-
tor de care s nu ne e ruine.
CONDAMNAREA:
DILEMA ETIC
A EUROPEI
;.
221
Pvovuvr ,i I cvs: cvi:oi relectura unui text publi-
cat de data aceasta in urm cu doar cateva luni.
1

mplinirea in chiar aceste zile a dou decenii de la cde-
rea comunismului in majoritatea rilor Europei de Est ofe-
r prilejul s ne aplecm asupra unui moment apropiat i
indeprtat deopotriv. Dincolo ins de caracterul de regul
improvizat al jubileelor calendaristice, comunismul repre-
zint prin durata cronologic, intinderea geograc, bruta-
litatea metodelor i numrul mare al victimelor un capitol
de istorie pe care cu greu il putem ignora, a crui tragic im-
portan va rmane probabil i dup dou secole de acum
inainte.

Urgena temei este pentru noi, contemporani ai pr-
buirii sale sau nscui dup aceea, justicat nu in ultimul
rand de faptul c atat ideologia cat i artizanii comunismu-
lui au supravieuit uimitor de bine dezastrului social lsat
in urm. Aceast realitate il determina pe Vclav Havel, in-
tr-un interviu din 2007 despre Charta 77, s vad postco-
munismul ultimelor dou decenii drept ecoul nedisimulat
al comunismului ca atare.
2
O astfel de diagnoz conrm
1
Rou Pvvo, Condamnarea comunismului. Dilema etic a Europei,
Tabor III, 7 (2009), pp. 60-77.
2
Acordat iniial publicaiei franceze Le monde, interviul cu Havel poate
gsit pe pagina de internet a Ministerului de Externe de la Praga, http:ii
222
mai departe armaia unui Tony Judt potrivit creia in timp
ce naional- socialismul a fost cel mai mare ru, comunismul
rmne cel mai mare pericol.
3
Evident, nu este vorba des-
pre iminena revenirii la putere a comunismului ca partid,
ci despre perpetuarea latent, de aceea i periculoas, a se-
tului de principii totalitare pe care acesta le-a pus in practi-
c timp de aproape un secol.
Ne propunem in paginile de fa s trecem in revist ce-
le mai importante documente ociale la nivel european ca-
re se ocup cu problematica motenirii comuniste. O s in-
cepem prin punerea in pagin a ideologiei comunismului
ca utopie secular sau religie atee, tiut ind faptul c idea-
lul unei societi fr discriminri de clas, cu ceteni egali
intre ei i prosperi, exercitand de mult vreme o for de
atracie asupra intelectualilor din Est i din Vest deopotri-
v. Trecem apoi la lectura textelor care documenteaz dru-
mul complicat al asumrii de ctre clasa politic european
a datelor totalitarismului comunist. Fr s anticipm prea
mult, ar de spus deja de acum c evidena crimelor comu-
nismului nu se traduce din pcate i intr-un consens etic, de
cel juridic nici nu poate vorba, capabil s scoat problema-
tica vinoviei pentru gravele inclcri ale dreptului omului
din timpul dictaturii comuniste din sfera oratoriei conjunc-
turale. n loc de concluzie, o s vedem cum, pe termen me-
diu i lung, adevrata miz a condamnrii comunismului
este evitarea instalrii uitrii prin accentuarea rolului me-
moriei istorice i afective.
www.czech.czideipublizistikivorstellung-der-tschechischen-republikiva-
clav-havel-wir-stehen-am-beginn-schwerwiegender-veranderungen, ac-
cesat la 15 iulie 2009.
3
Citat dup Aovvi Piv,u, N-am s mai apuc un alt chip al acestei
ri, Adevrul (7 august 2009).
223
Comusmu cn soounvv , uvov
svcunuX. Comvc:n:vn :vvc:unX
nainte de a parcurge pe scurt etapele sinuoase ale tenta-
tivei, in plin derulare, de condamnare a crimelor totalitaris-
mului comunist, se ridic intrebarea legat de insui statutul
comunismului ca sistem politic. Importana acestei distincii
este enorm pentru c nu putem ajunge la un consens juri-
dic privind crimele comunismului dac nu avem un consens
etic privind ideologia care le-a justicat. Or, imediat dup
anul de graie 1989 am vzut cum chestiunea comunismu-
lui ca idee i realitate nu a fcut obiectul unui proces, e el
i simbolic. Cinismul situaiei este cel mai sugestiv ilustrat
de lipsa cadrului legal minim care s fac posibil identica-
rea culpabilitilor individuale pentru injustiiile comise. n
lipsa vinovailor propriu-zii, pentru crimele comunismului
ajung s e responsabile tot victimele. Aa se explic abun-
dena bibliograc a lucrrilor care analizeaz tarele lui ho-
mo post-sovieticus dar care nu se ocup deloc sau doar mar-
ginal de articulaiile teribilului experiment social din care
acesta a ieit.
4
Altfel spus, tendina general este de a dis-
trage atenia de la cauze la efecte. Or, constatarea gradului
de degradare a etosului social i a structurii mentale indivi-
duale dup decenii de teroare i propagand nu este decat
o parte a diagnosticului. Mult mai important i util, inclu-
siv la nivelul terapiei postcomuniste, este identicarea me-
canismelor care au produs aceste transformri nefaste. La
urma urmelor, insi construcia democratic de dup 1989
este profund afectat dac nu tim cum a fost posibil opu-
4
Referitor la stadiul actual al discuiilor despre metodologia istori-
ograc aplicat comunismului vezi cu titlu de exemplu Micnvi E.
Bvo, Te Historiography of Communism, Temple University Press,
Philadelphia, 2009.
224
sul ei absolut, cum popoare intregi au fost inute intr-un pri-
zonierat de durat, cum din garant al libertii i dezvoltrii
persoanei, statul a degenerat in gardian, cum spaiul public
a fost luat in posesie de monopolul ideologic, cum am de-
venit unii turntorii altora, cum am participat la cultul per-
sonalitii, cum denunul a ruinat cariere de valoare i a im-
pulsionat pe altele mediocre, cum intreaga scar a valorilor
a fost redenit pan la desgurare.
Care este ins modul de abordare a unei moteniri totali-
tare Aa cum ne arat cazul naional- socialismului german,
a franchismului spaniol, a regimului rasist sud-african sau
a dramei ruwandeze interetnice, confruntarea cu abuzurile
istoriei recente poate lua cel puin trei forme: procesul pe-
nal (precum cel de la Nrnberg sau Tribunalul Penal Inter-
naional pentru crimele din fosta Yugoslavie), amnistia ge-
neral (precum in Spania dup Franco) sau modelul acelor
Truth and Reconciliation Commissions (cum este cazul in
Africa de Sud). n cazul comunismului, niciuna dintre aces-
te formule nu a fost aplicat. Un proces penal nu a avut loc
mcar i pentru simplul fapt c vinovaii la varf au fost e
executai (cuplul Ceauescu), e au fost lsai s fug (Ho-
necker), e s-au bucurat de o imunitate abil negociat ante-
rior (Jaruzelski). Toat ierarhia imediat urmtoare a fost in-
locuit prompt cu specialiti i cadre din liniile secunde,
unii pozand chiar in dizideni de cas ai fostei puteri, tran-
ziia de la totalitarism la democraie realizandu-se aproape
fr fractur i, in plus, in termeni legali. Absena unei legi
a lustraiei in majoritatea rilor Europei de Est a fcut im-
posibil innoirea structurilor decisive ale statului i a caui-
onat direct formarea aa-zisei noi clase politice. Pentru a da
doar exemplul primului Guvern al Romaniei post-comunis-
te, instalat la 26 decembrie 1989 sub conducerea lui Petre
Roman, el insui ul unui comunist important, din 31 de mi-
225
Coorvv
nitri, 23 erau foti membri ai Partidului Comunist.
5
Cat pri-
vete o eventual amnistie, ea nu va aplicat tot dintr-un
motiv pe cat de simplu, pe atat de cinic: cum mai nimeni
nu era vinovat de abuzurile comise in vechiul regim, actua-
lii deintori ai puterii nu aveau pe cine s ierte. n ne, for-
mula unei comisii sau a unui forum de reconciliere naiona-
l prin discutarea pe fa a trecutului recent nu a putut nici
ea s prind la noi, dar nici in alte ri est-europene, tot din
motivul esenial c partenerii de dialog, adic fotii slujitori
ai regimului totalitar, nu au fcut pasul ctre societatea ci-
vil. Este deosebit de gritor aici modul cum a fost intarzi-
at i obstrucionat activitatea Consiliului Naional pentru
Studierea Arhivelor Securitii ( CNSAS), culminand cu ru-
inoasa decizie din 31 ianuarie 2008 a Curii Constituiona-
le dat ca urmare a plangerii unui informator de genul lui
Dan Voiculescu.
6
Una peste alta, invers proporional cu am-
ploarea mediatic i speranele puse in schimbarea paradig-
mei politice, cderii comunismului nu i-a urmat practic ni-
cio etap sistematic de sintetizare i evaluare.
Condamnarea crimelor i ideologiei comunismului de-
opotriv nu este ingreunat doar de rezistena, explicabi-
l biograc pan la un punct, a nomenclaturii est-europe-
5
Pentru mai multe detalii despre biograile postdecembriste ale no-
menclaturii comuniste vezi Riuc Gvosvscu, Conversia elitelor co-
muniste din Romania in perioada de tranziie: 19892000, in Anuarul
Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din Romnia, vol.
I, Polirom, Iai, 2006.
6
Vezi DECIZIA Nr. 51 din 31 ianuarie 2008 referitoare la excepia
de neconstituionalitate a dispoziiilor Legii nr.187i1999 privind accesul
la propriul dosar i deconspirarea poliiei politice comuniste, Monitorul
Ocial, Partea I, 95 (06.02.2008). Varianta electronic poate gsit la
adresa: www.ccr.ro (24 iunie 2008). Vezi analiza acestei decizii fcut
de Rou Cvv, Pledoarie pentru constituionalism, Revista 22, 937
(2008), p. 7.
226
ne interesate s-i prezerve in plin democraie privilegiile
obinute in perioada de teroare anterioar, ci i de rezer-
vele unei mari pri a inteligheniei vest-europene. Dac
stratagema vechilor slujitori ai comunismului devenii pes-
te noapte democrai este, cum aminteam deja, explicabil,
chiar dac nu i justicabil, poziia surprinztoare a uno-
ra trind in societi libere are nevoie de o minim exegez.
Este de aceea bine de tiut c ideologia comunist a jucat
in biograile multora dintre intelectualii de varf ai Euro-
pei occidentale de ieri i de azi rolul unei religii seculare,
adic a exercitat o for de atracie irezistibil.
7
Numai ast-
fel poate ineles de ce, in drumurile lor prin Uniunea So-
vietic, mai ales in perioada interbelic, aceti intelectuali
obinuii de altfel cu rigoarea i mizand de regul pe dis-
cernmantul raiunii erau dispui s treac cu vederea de-
calajul dintre teorie i practic, dintre cultul comunist i
realitatea societii comuniste.
8
Doar un puternic imbold,
la limita dintre speran i iraional, poate explica accep-
tarea terorii de stat ca mijloc de realizare a unei lumi mai
7
Pentru a inelege geneza i sensul dat religiei seculare caracte-
ristice totalitarismelor nscute in urma procesului de secularizare, vezi
inainte de toate studiul din 1938 a lui Evic Vovovii, Die politischen
Religionen, 3., mit einem neuen Nachwort versehene Auage, Wilhelm
Fink, Mnchen, 2007. O lectur actualizat a raportului dintre ideolo-
gia politic i tentaia acesteia de auto-dogmatizare, de transformare in
instan cvasi-religioas, vezi la Eriiio Gv:iiv, Le religioni della po-
litica. Fra democrazie e totalitarismi, Laterza, BariiRoma, 2007.
8
Legat de complicitatea intelectualitii vezi critica necrutoare i
vizionar, cu mult inainte de momentul 1968, a lui Rvroo Avo,
LOpium des intellectuels, Calmann-Levy, Paris, 1955, in romanete:
Opiul intelectualilor, trad. A. Dinioiu, Curtea Veche, Bucureti, 2007.
Mai vezi i ediia german (cea rus nu a aprut inc) a analizei lui
Micnii Rvii, Kommunismus als Religion. Die Intelektuellen und
die Oktoberrevolution, Verlag der WeltreligioneniInsel, Frankfurt am
MainiLeipzig, 2008.
227
Coorvv
bune, a distrugerii unor categorii sociale intregi de dragul
furirii unei lumi egale, fr clase, a injustiiei sistematice
in numele unei viitoare drepti universale. Chemarea ma-
nifestului comunist, lansat deja in 1848, de a face o revo-
luie care s schimbe din temelii ordinea lumii s-a dovedit
cea mai atractiv metafor politic de pan acum. Orice
abuz era permis in orizontul eshatonului comunist carac-
terizat prin depirea denitiv a tuturor contradiciilor i
inegalitilor, adic tocmai a acelor fenomene care in lec-
tura lui Marx legitimau revoluia emanciprii totale prin
transformarea losoei in agent activ al istoriei. Ca meto-
d de gandire i de aciune, aceast dialectic a comunis-
mului tiinic justica nenorocirea nemijlocit a lumii de
dragul promisiunii de a o face candva fericit.
Aceasta este, foarte pe scurt formulat, esena religiei
atee a comunismului, cea care va numra in primele decenii
ale secolului XX numeroi adepi in ri care vor ocolite
de experiena punerii in practic a principiilor ei. Pe msu-
r ce data limit de instaurare a fericirii comuniste era ins
amanat, comunismul inventandu-i periodic noi dumani
care ar sabota desvarirea proiectului de societate nou, nu
puini credincioi aveau s se converteasc, adic s re-
cunoasc adevrata dimensiune a unei utopii necinstite i
crude. Astfel, nu este deloc intampltor c tocmai din ran-
dul acestor convertii, precum Kolakowski, Furet sau Cour-
tois, pentru a aminti doar cateva nume de rezonan, aveau
s provin i cei mai redutabili analiti care vor demasca in
termeni fr echivoc comunismul i vor spune crimelor sa-
le pe nume.
228
Coonmnuvn cumvou comusmuu,
onu u , n ovooov ou voon:onuv
Fenomenul imploziei sistemului comunist, concretizat
intr-o salv ameitoare de cderi spectaculoase i, cu ex-
cepia sangeroas a Romaniei
9
, non-violente, chiar eufori-
ce, de-a lungul celei de a doua jumti a anului 1989, a sur-
prins in bun parte clasa politic occidental. i aceasta in
ciuda faptului c zilele regimului impus de Uniunea Sovie-
tic erau numrate de mai mult vreme. Deschiderea (rus.
glosnost) operat de Gorbaciov cu doar un an inainte era
inc pe linia unui comunism cu fa uman i nu anuna
dispariia iminent a comunismului insui.
10
Cu toate aces-
tea, efectul imediat al renunrii de ctre Moscova la doc-
trina Brejnev i acceptarea faptului c statele Pactului de
la Varovia au dreptul s ii stabileasc singure drumul po-
litic de urmat doctrina Sinatra, cum avea s e numit
in glum, aluzia ind la celebrul cantec My Way a fost
disoluia rapid a vechilor legturi i autoproclamarea in-
dependenei de ctre rile baltice urmate de Ucraina i de
mai multe republici caucaziene. n mai puin de doi ani, tru-
pul istoric al comunismului disprea, URSS-ul incetandu-i
existena la 1 ianuarie 1992.
9
Despre cderea comunismului in Romania vezi Rou Pvvo,
Das Jahr 1989 in der Geschichte und im Bewusstsein der rumnischen
Gesellschaft und Kirchen, in Kius Koscnovv (Ed.), Falling Walls. Te
Year 1989/90 as a Turning Point in the History of World Christianity /
Einstrzende Mauern. Das Jahr 1989/90 als Epochenjahr in der Geschichte
des Weltchristentums (= StAECG 15), Harrassowitz, Wiesbaden, 2009,
pp. 57-75.
10
O istorie i interpretare a cderii imperiului comunist ofer de pil-
d S:vvnv Wni:v, Communism and its Collapse (= Te Making of the
Contemporary World), Routledge, New YorkiLondon, 2001.
229
Coorvv
Pe acest fundal, deja din primele luni ale lui 1990 discur-
sul politic internaional incepea s opereze cu termeni noi.
Astfel, Guvernele salutau recatigarea libertii sau, dup
caz, a independenei noilor state. La nivel suprastatal i in
cadrele existente in timpul Rzboiului Rece, prima intalnire
care va reecta noua arhitectur politic va reuniunea din
iunie 1990 de la Copenhaga a Conferinei pentru Securitate
i Cooperare in Europa ( CSCE).
11
De notat c printre state-
le participante se numrau Republica Democrat German,
aat la una dintre ultimele ieiri pe scena politic interna-
ional, RDG-ul incetandu-i existena la data de 3 octom-
brie a aceluiai an, i Uniunea Sovietic, fapt care va cenzu-
ra in mod evident stilul declaraiilor i al deciziilor reuniunii.
Avand drept tem dimensiunea uman a CSCE, documen-
tul nal
12
exprim in chiar primele paragrafe mulumirea de
a vedea cum prin noile transformri din Europa de Est au
crescut ansele respectrii drepturilor omului. Fr s amin-
teasc nominal comunismul, acelai document subliniaz
c pluralismul politic este una dintre garaniile fundamen-
tale in consolidarea societilor democratice i a statului de
drept. n traducere liber, accentuand legtura cauzal din-
tre pluralism i democraie i dintre statul de drept i drep-
turile omului, pe care le i enumer mai departe, documen-
tul incrimina indirect, dar cat se poate de evident, ideologia
totalitar. De altfel, in paragraful 40, documentul
(...) condamn clar i fr echivoc totalitarismul, ura rasial i in-
ter-etnic, antisemitismul, xenofobia, discriminarea i persecuta-
rea oricrei persoane din raiuni religioase sau ideologice.
11
Din 1995, numit Organizaia pentru Securitate i Cooperare in
Europa ( OSCE). Vezi i pagina ocial a Organizaiei, http:iiwww.osce.
org, accesat la 15 iulie 2009.
12
Documentul poate descrcat, ca i altele citate mai jos, de pe pa-
gina www.teologia-sociala.ro, accesat la 15 iulie 2009. Textele care nu se
regsesc pe aceast pagin, vor indicate separat.
230
Fr a minimaliza importana acestor armaii, dat ind
motenirea tragic a totalitarismului comunist am ateptat
ins din partea comunitii internaionale mai mult decat o
apologie a virtuilor democratice. Altfel spus, pe cat de en-
tuziaste au fost momentele cderii zidului Berlinului sau ale
demisiilor guvernelor comuniste, pe atat de diplomatic i de
impersonal se exprimau acum documentele care ar trebuit
in fond s reecte o schimbare cu adevrat istoric. Potrivit
acestui limbaj ocial, cderea comunismului nu era incadra-
t in categoria unei victorii morale i nici perioada imediat
urmtoare acesteia nu prea s indice o abordare temeinic
a leciilor date de comunism Estului i Vestului deopotriv.
Aceast temperatur stilistic reinut se va menine i
intr-un alt document internaional elaborat in primele luni
de postcomunism. Purtand titlul programatic Charta de la
Paris pentru o nou Europ, declaraia nal a intalnirii din
capitala francez, datat 21 noiembrie 1990
13
, a elor de stat
i de guvern din CSCE pleac de la constatarea c epoca in-
fruntrilor i a diviziunii in Europa este depit. Continen-
tul nostru, arm in continuare documentul, se elibereaz
de motenirea trecutului, cetenii acestuia avand acum oca-
zia i in Est s ii indeplineasc speranele i ateptrile nu-
trite timp de decenii legate de instaurarea unei democraii
fondate pe drepturile omului i libertile fundamentale, s
triasc in siguran i prosperitate, posibil mai ales prin li-
bertate economic i justiie social. Dup ce enumer cate-
va drepturi fundamentale de care se bucur persoana uman
intr-un stat democratic, declaraia trece in revist domeniile
in care relaiile dintre statele membre ale CSCE pot cunoa-
te o nou dinamic. De altminteri, ideea unui nou inceput
strbate ca un r rou intreg textul i dorete s justice ti-
13
Documentul poate gsit la adresa http:iiwww.osce.org, accesa-
t la 15 iulie 2009.
231
Coorvv
tlul dat acestuia. Noutatea este ins elementul cel mai puin
evident. Iari, precum in documentul din iunie al CSCE, i
aici nu regsim deloc cuvantul comunism, dar de data aceas-
ta nici termenul de totalitarism. Cu excepia celor dou pro-
poziii de la inceput i a exprimrii satisfaciei pentru reuni-
carea Germaniei, textul nu reect decat timid situaia cu
adevrat nou. Prezena printre semnatari a inc existentei
Uniuni Sovietice, RDG-ul disprand intre timp, poate expli-
ca in continuare rezerva terminologic. i totui. Fr s m
romantici sau s ignorm datele lui Realpolitik, faptul c un
document elaborat la un an de la eliberarea a zeci de milioa-
ne de oameni de sub dominaia unui sistem totalitar nu re-
uete, proclamand zorii unei lumi noi, s spun lucrurilor
pe nume, este un simptom a crui semnicaie depete de
departe uzana diplomatic. Voit sau nu, Charta are drepta-
te cel puin intr-un punct esenial: noua Europ se constru-
iete prin eliberarea de motenirea trecutului, iar nicide-
cum prin cunoaterea, asumarea i confruntarea cu acesta.
Altfel spus, dubla msur va marca de la bun inceput abor-
darea comunismului in postcomunism, alimentand pan azi
dilema etic a politicii europene.
Primul document important care a incearcat s aborde-
ze motenirea trecutului prin analizarea acestuia, dar care
a fcut din plin experiena dialecticii deja amintit, il repre-
zint Rezoluia nr. 1096 din 1996 a Adunrii Parlamentare a
Consiliului Europei (APCE). Aceasta a fost precedat de Re-
comandarea APCE nr. 6615 din 7 mai 1992
14
adresat Comi-
tetului de Minitri in care este atras atenia asupra faptului
c diferite ri din Europa Central i de Est (nu sunt pre-
cizate) au adoptat msuri de decomunizare incompatibi-
le cu standardele europene in materie de drepturi ale omu-
14
Documentul poate gsit la adresa http:iiassembly.coe.int, acce-
sat la 15 iulie 2009.
232
lui. Ironie a sorii sau dovad a consecvenei principiale a
APCE, fotii dirigeni comuniti ajungeau acum s e pla-
sai sub protecia unei construcii politico-juridice caracte-
ristic lumii democratice i pe care au combtut-o, real i
retoric, timp de mai bine de jumtate de secol. Printre ran-
duri se poate citi ins c msura de interzicere a Partidului
Comunist, inclusiv in Romania, combinat cu proiectele de
legi a lustraiei, a reuit s mobilizeze mai repede forele po-
litice din APCE (ar sugestiv de studiat lista reprezentan-
ilor rilor ex-comuniste devenite membre ale Consiliului
Europei dup 1990) decat ideea condamnrii crimelor tota-
litarismului rou. Din aceast grij de a nu leza drepturi-
le omului s-a nscut i raportul juridic special (raportor:
A. Severin, Romania) care, alturi de cel general (rapor-
tor: M. Espersen, Danemarca), vor duce la adoptarea Rezo-
luiei din 1996 relativ la msurile de dezvluire a moteni-
rii fostelor regimuri totalitare comuniste.
Textul Rezoluiei 1096 incepe cu evocarea caracterului di-
cil al temei privind motenirea regimurilor comuniste ca-
racterizate prin centralizare excesiv, militarizare a spaiului
public, birocraie excesiv, monopol ideologic etc. Acestor
tare le sunt opuse msurile necesare pentru realizarea unei
democraii reale: pluralismul politic, statul de drept, diver-
sitatea social, drepturile omului, subsidiaritatea, egalitatea
de anse, libera iniiativ economic etc. Autorii documen-
tului nu ignor riscurile pe care le-ar antrena eecul proce-
sului de tranziie.
15
Enumerarea acestora pare o trist profe-
15
Analizarea trecerii de la un regim politic la altul, de exemplu in
Germania de dup rzboi (dar i in cea de dup reunicare) sau in rile
Americii Latine, a condus la articularea unei adevrate discipline academi-
ce: tranzitologia. Situaia de dup 1989i1990 a rilor Europei de Est ofer
un foarte bogat material de studiu. Vezi cu titlu introductiv Woiroo
Mvvvi, Systemtransformation, Leske + Budrich, Opladen, 1999. Mai
vezi i corelarea dintre teorie i studiile de caz din Pv:v Bvovi, Auvvi
233
Coorvv
ie: instalarea oligarhiei in locul democraiei, a corupiei in
locul statului de drept i a criminalitii in locul drepturilor
omului. Cel mai mare pericol ind deturnarea sensului cde-
rii comunismului prin revenirea la metodele totalitare, textul
recomand un atent echilibru intre reparaia moral i jus-
tiia imparial, fr urm de rzbunare. Iari, citim prin-
tre randuri ingrijorarea elitelor fostului sistem, dar i a celor
de stanga din Occident, ca democraia postcomunist s nu
e, pe fundalul vidului de autoritate, teatrul unor micri so-
ciale care eventual s insceneze un proces al comunismului
ad hoc. Rezoluia insist asupra faptului c dezvluireaide-
mascarea motenirii fostelor regimuri autoritare comuniste
trebuie s urmeze regulile statului de drept. Altfel spus, co-
munismul nu trebuie judecat in spiritul su propriu, abuziv,
ci potrivit etosului democratic, corect. Pentru reuita trece-
rii de la totalitarism la statul de drept, APCE enun cateva
principii a cror aplicare este indispensabil: demilitariza-
rea, descentralizarea, abandonarea monopolurilor i privati-
zarea, debirocratizarea. Toate acestea reclam inainte de toa-
te o transformare a mentalitilor. Cat privete injustiiile
i crimele fostului regim, Rezoluia recomand ca responsa-
bilii pentru acestea s e judecai conform Codului penal in
vigoare, fr interpretri retroactive. n acelai timp, faptele
care au adus atingere drepturilor omului nu pot justica-
te prin invocarea ordinului primit de la superiori, responsa-
bilitatea penal ind aici personal. Mai departe, condam-
narea nomenclaturii regimului comunist trebuie secondat
de reabilitarea victimelor acestuia. Practicand o echilibris-
Cvoiss:, Fvivonvv: W. Run (Hg.), Hybride Regime. Zur Konzeption
und Empirie demokratischer Grauzonen, Leske + Budrich, Opladen, 2002.
Vezi i articolul lui Ruooir L. T6vs, Transitology. Global Dreams and
Post-Communist Realities, Central Europe Review II, 10 (2000), textul
acesta poate gsit on line la adresa http:iiwww.ce-review.orgi00i10ito-
kes10.html, accesat la 15 iulie 2009.
234
tic ameitoare, aceeai Rezoluie se exprim impotriva le-
gii lustraiei, aa cum aceasta pare s e aplicat in mai mul-
te ri, argumentand c vinovia are caracter personal, iar
nu colectiv, i c rzbunarea nu poate acceptat ca prin-
cipiu de drept. Pentru a nu ii pierde complet credibilitatea,
APCE revine i susine c, in esen, o eventual lege a lus-
traiei trebuie s protejeze democraiile emergente (referin-
a este aici la Raportul Severin). Tot pentru a echilibra im-
presia general, documentul reclam corectarea salariilor i
pensiilor celor din sistemul represiv al regimurilor comunis-
te, mult prea mari fa de restul populaiei. Situaia de la noi,
a unui general de Securitate precum Plei, ne este cunos-
cut! n ne, Rezoluia 1096 din 1996 se exprim in favoarea
articulrii unei culturi politice autentice i a unei societi
civile, dou elemente capabile s ajute procesul de tranziie
de la totalitarism la democraie.
La un deceniu de la Rezoluia 1096i1996 a APCE, acelai
for va relua tema condamnrii comunismului, dar de data
aceasta intr-un context complet schimbat. ntre timp, scena
politic i intelectual a Europei a fost bulversat de apari-
ia in 1997 a volumului deja citat editat de Stephan Courtois,
el insui fost activist de stanga i cu antecedente anarhice,
Cartea neagr a comunismului. Pentru prima dat se f-
cea incercarea de a insuma victimele dominaiei ideologiei
marxiste, rezultatele spulberand mitul intreinut de inteli-
ghenia occidental a pierderilor colaterale, minore in ra-
port cu viziunea major, i artand cum, de fapt, regimul
comunist are atat in teorie, cat i in practic o dimensiune
criminal constitutiv. Cum altminteri decat criminal poate
numit un sistem politic care ii datoreaz succesul unui
numr de o sut de milioane de victime i care, in scrieri-
le lui fundamentale, exalt teroarea i lupta de clas ca in-
strumente legitime
235
Coorvv
Punerea in discuie a acestor lucruri la implinirea pri-
mului deceniu de la cderea comunismului a reaprins ve-
chile dispute de credin, in sensul deja lmurit al comu-
nismului ca religie atee, dintre idealiti i realiti, aa
cum am asistat de pild imediat dup publicarea in Oc-
cident a crilor lui Soljenian, la nele anilor 70, un alt
mare distrugtor de mituri i un dizident incomod pentru
Moscova dar i Occident deopotriv. n plus fa de pole-
micile deja tradiionale dintre stangismul iraional i par-
tizanii bunului sim, de stanga sau de dreapta, il reprezin-
t tema lansat indirect de Cartea neagr a comunismului
dac i cum este oportun comparaia dintre nazism i co-
munism, dintre holocaust i gulag, dintre crima in nume-
le rasei superioare i cea in numele omului nou. Subiectul
este de dou ori important. n primul rand, de modul cum
are loc omologarea tuturor exceselor ideologice i pena-
le se poate ajunge la o msur unic i serioas a oricrei
crime produs in oricare col de lume, indiferent de regi-
mul politic, din Ruwanda pan in Bosnia i din Faia Gaza
pan in China, de la baza american Guantanamo din Cu-
ba la taberele italiene de refugiai africani din Lampedusa.
n posesia acestei uniti unice de msur, toate inclcrile
majore ale drepturilor omului ar de la sine condamnabile,
adic nu ar mai putea negociate politic, ideologic sau me-
diatic, aa cum se intampl azi, ceea ce face posibil tristul
i cinicul paradox ca unele injustiii s e mai condamna-
bile decat altele. n al doilea rand, un astfel de consens etic
asupra gravitii oricrui abuz, traducere in cele din urm
a consensului legat de drepturile omului, ar facilita impu-
nerea unei jurisdicii reale pentru Tribunalul Penal Inter-
naional (TPI), o instituie suferind inc, la mai bine de ju-
mtate de secol de la ininare, tocmai de aplicarea dublei
msuri in situaiile in care nu se poate lucra cu adevrat i
236
credibil decat cu una singur.
16
n ne, tot o noutate fa de
dezbaterile anterioare lui 1996 o reprezint aprofundarea
cercetrii istoriograce a perioadei comuniste de la o ar
la alta odat cu deschiderea parial sau total a arhivelor.
Scoaterea la iveal a complicitilor, conrmarea bnuieli-
lor, reabilitrile morale i surprizele de proporii prilejuite
de incursiunea in memoria vast i plurivoc a comunis-
mului (regimul totalitar cu cea mai consistent urm arhi-
vistic!), toate acestea au mrit presiunea asupra clasei po-
litice de a se pronuna fa de intreg fenomenul comunist i
de a ingdui o reparaie simbolic fa de victimele acestuia.
Foarte sumar prezentat, aceasta era atmosfera in care s-a
reluat discuia in cadrul APCE asupra necesitii deconspi-
rrii i condamnrii crimelor regimurilor comuniste totalita-
re. Rezoluia 1481 din 2006 a fost, potrivit uzanelor, prece-
dat de un Raport (raportor: Gran Lindblad, PPE, Suedia)
bazat in bun parte pe datele crii lui Courtois. Raporto-
rul pleac de la constatarea c, oriunde s-au instalat la pu-
tere, regimurile comuniste au provocat inclcri masive ale
drepturilor omului. Este regretat faptul c opinia public se
arat a prea puin contient de crimele comise de aces-
te regimuri. Partidele comuniste i postcomuniste ale state-
lor membre ale APCE sunt de aceea rugate s se delimite-
ze fa de abuzurile i crimele anterioare. S citm ins din
textul raportului:
(...) 4. Nici Consiliul Europei, nici vreo alta organizaie intergu-
vernamental internaional nu i-a asumat sarcina unei evaluri
generale a principiilor comuniste, a unei discuii serioase asupra
crimelor comise in numele acestora, a unei condamnri publice
16
Despre construcia i jurisprudena TPI vezi analizele de sintez, du-
p mai bine de jumtate de secol de funcionare, in volumul recent edi-
tat de S:vvv C. Rocn (ed.), Governance, Order, and the International
Criminal Court. Between Realpolitik and a Cosmopolitan Court, Oxford
University Press, Oxford, 2009.
237
Coorvv
a lor. ntr-adevr, oricat de greu este acest lucru de ineles, nu a
existat nicio dezbatere serioas i in profunzime asupra ideologi-
ei care a stat la baza unei terori larg rspandite, a masivelor vio-
lri ale drepturilor omului, a morii multor milioane de indivizi i
a strii [deplorabile] a unor naiuni intregi. n timp ce un alt re-
gim totalitar al secolului XX, i anume nazismul, a fost investigat,
condamnat pe plan internaional, iar cei vinovai au fost judecai,
crimele similare comise in numele comunismului nici nu au fost
investigate, nici nu au primit vreo condamnare internaional.
5. Absena condamnrii internaionale poate explicat, in
parte, prin existena rilor ale cror reguli se bazeaz inc pe ide-
ologia comunist. Dorina de a menine relaii bune cu unele din-
tre acestea poate s-i impiedice pe anumii politicieni s se ocupe
cu acest subiect dicil. n plus, muli politicieni activi i astzi [in
Occident] au sprijinit intr-un fel sau altul regimurile comuniste
anterioare. Din motive evidente, ei prefer s nu se ocupe de pro-
blema responsabilitii. Apoi, in multe ri europene exist par-
tide comuniste care nu au condamnat in mod formal crimele co-
munismului. Nu in ultimul rand, elemente diferite ale ideologiei
comuniste, cum ar egalitatea sau dreptatea social, seduc inc
muli politicieni care se tem de faptul c prin condamnarea co-
munismului ar condamnate i aceste principii cu care se legiti-
meaz ideologia comunist.
6. Totui, Raportorul consider c este nevoie urgent de o dez-
batere public a crimelor comunismului i de condamnarea lor la
nivel internaional. Aceast dezbatere trebuie s e fcut fr ni-
cio alt intarziere din urmtoarele motive: mai intai, din conside-
raie pentru percepia general, ar trebui sa e limpede faptul c
toate crimele, inclusiv cele comise in numele unei ideologii care
gloric cele mai respectabile idealuri, precum cele de egalitate i
dreptate, sunt condamnabile, de la acest principiu neexistand ni-
cio excepie. Acest lucru este important in mod special pentru ge-
neraiile tinere care nu au o experien personal a regulilor co-
muniste. (...)
Raportorul propune instituirea unui comitet de experi
independeni care s adune i s analizeze informaiile pri-
vind actele de inclcare a drepturilor omului pe durata re-
gimurilor comuniste i s se ajung astfel la condamnarea
238
ocial internaional a crimelor comise de totalitarismul
comunist. n plus, este propus instituirea unei zile come-
morative pentru victimele comunismului i deschiderea unor
muzee care s prezinte atrocitile acestuia. Proiectul de re-
comandare, imediat dup cel al Rezoluiei propriu-zise, in-
sist tocmai pe decitul de dezbatere public i de prezen
mediatic a tematicii legate de motenirea comunismului. n
expunerea de motive, raportul scoate printre altele in eviden-
faptul c ar un grav eec moral i instituional ca tocmai
Consiliul Europei, in centrul activitii cruia st tocmai pro-
movarea drepturilor omului, s se arate indiferent sau prea
puin receptiv fa de injustiiile sistematice produse de re-
gimurile comuniste totalitare. Raportul trece apoi in revist
crimele comunismului folosind in bun parte, cum am pre-
cizat deja, datele analizei coordonate de Courtois. Conclu-
ziile echipei acestuia au fost de altfel conrmate i in cadrul
Audierii parlamentare organizate la Paris in data de 14 de-
cembrie 2004. Tot in cadrul intalnirilor pregtitoare se in-
scrie i vizita delegaiei APCE la Moscova in zilele de 15-17
iunie 2005, prilej cu care s-a incercat, fr succes, obinerea
accesului la arhivele Kremlinului.
Textul Rezoluiei 1481i2006 este, comparabil cu raportul,
foarte succint. Primele articole preiau cele armate in rapor-
tul preliminar referitoare la faptul c, fr excepie, comu-
nismul a instaurat regimuri brutale, drepturile omului ind
violate sistematic. Motivaia ideologic a acestei atitudini es-
te astfel descris de Rezoluie:
Crimele au fost justicate in numele teoriei luptei de clas i a prin-
cipiului dictaturii proletariatului. Interpretarea acordat acestor
dou principii a stat la baza legitimrii eliminrii unor catego-
rii de persoane, care erau considerate ca duntoare construciei
noii societi i, ca urmare, tratai ca dumani ai regimurilor co-
muniste totalitare.
239
Coorvv
Dup identicarea miezului tare al viziunii comuniste, cel
care in ultim instan explic de ce este incompatibil idea-
lul politic al extremei stangi cu idealul democratic, Rezolu-
ia opereaz un viraj retoric surprinztor atunci cand arm:
Adunarea Parlamentar recunoate c, in ciuda crimelor regimu-
rilor comuniste totalitare, unele partide comuniste din Europa au
contribuit la constituirea cadrului unui regim democratic.
O astfel de inconsecven cras nu ilustreaz altceva de-
cat paradoxul unei formule politice aplicate in ri diferi-
te i avand rezultate diferite. Este adevrat c, in Frana sau
Italia sau chiar in Grecia sau Spania, partidele comuniste de
dup al doilea rzboi mondial au fcut parte din viaa poli-
tic, au susinut coaliii guvernamentale, adic au participat
in felul lor la pluralismul democratic.
17
n ciuda acestei re-
aliti duale, comunism declarat democratic in Vest i evi-
dent totalitar in Est, nu este mai puin adevrat c avem de-a
face cu aceeai ideologie incompatibil in ultim consecin-
cu democraia. Discuia legat de eurocomunism devine
brusc de actualitate. Cu alte cuvinte, dac extremei drepte i
se refuz pe bun dreptate participarea la viaa politic sau
este atent observat, cum este posibil ca extrema stang s
devin, la mai puin de dou decenii de la eecul dramatic
din Est, compatibil cu noile democraii i s se invoce aici
prezumata contribuie pozitiv a comunismului in varianta
lui occidental Unde poate duce aceast lips de claritate
i de vigilen o arat situaia Germaniei de azi confrunta-
t cu spectrul revenirii la putere, la nivel de Land-uri, a fos-
tului partid comunist din RDG sub forma conglomeratului
Die Linke, catigtor acum nu doar in Est, ci i in Vest (mai
17
O panoram asupra eurocomunismului gsim de exemplu la Josv
Go:ovi:cn, Psci Dvii:, Jv-Micnvi ov Wviv, LEurope des com-
munistes, Complexe, Bruxelles, 1992, in romanete: Europa comunitilor,
trad. B. Geanglu, Institutul European, Iai, 2003.
240
precis, in Saarland). n plus, din punct de vedere doctrinar,
reciclarea extremei stangi pune la grea incercare insi soci-
al-democraia, obligand radicalizarea poziiei acesteia i prin
asta a intregului spectru politic in perioade de dezechilibre
majore cum este cea actual.
Ca i cum dup armaia de mai sus totul ar in ordi-
ne, Rezoluia continu prin regretarea absenei unei cerce-
tri i condamnri a crimelor comunismului. n aceeai logi-
c a pasului inainte urmat de cel inapoi, textul mai constat:
Partidele comuniste sunt, din punct de vedere juridic, legale i inc
active in unele ri, dei, uneori, nici mcar nu au luat distan fa
de crimele comise in trecut de ctre regimurile comuniste totalitare.
Aici ne putem gandi de pild la Partidul Comunitilor din
Moldova i la gura unui lider precum Vladimir Voronin,
admirator al lui Lenin i ctitor de manstire (sub jurisdicia
canonic a Moscovei, se inelege!) deopotriv.
18
Amestecul
acesta de trecut neasumat i prezent confuz este din pcate
cauionat tocmai de grila de lectur din spatele Rezoluiei.
Lipsa unei linii clare in domeniu face posibil tocmai ca regi-
muri precum cel comunist din Moldova s e legitimat prin
intermediul Consiliului Europei. Pentru a mai salva ceva din
credibilitatea proprie, textul APCE pledeaz in continuare
pentru asumarea trecutului istoric, pentru reabilitarea vic-
timelor, pentru condamnarea la nivel internaional, nu doar
la nivel naional, a crimelor regimurilor comuniste totalitare
i in general pentru o dezbatere pe tem. Rezoluia condam-
n din nou inclcrile drepturilor omului, in trecut i azi, de
ctre regimurile comuniste, reinvitand insistent
(...) toate partidele comuniste i postcomuniste din statele mem-
bre ale Consiliului Europei, in cazul in care nu au fcut-o, s ree-
18
Despre situaia din Moldova dup 1989 vezi de pild analizele lui
D Duociu, Moldova ante portas, Tritonic, Bucureti, 2005.
241
Coorvv
xamineze istoria comunismului i propriul trecut, s se distaneze
in mod clar de crimele comise de regimurile comuniste totalitare
i s le condamne fr echivoc.
ncurajarea istoricilor de a cerceta in continuare pentru a
stabili i evalua in mod obiectiv faptele incheie textul. Con-
secvent cu lipsa de consecven a Rezoluiei 1481, propune-
rile concrete ale raportului, mai ales cele referitoare la insti-
tuirea zilei comemorative pentru victimele comunismului i
deschiderea unor muzee care s prezinte atrocitile acestu-
ia, nu au fost preluate. Altfel spus, ceea ce ar trebuit i ar
putut s e un proces catharctic, de eliberare prin asumare
de o enorm povar intelectual i politic, a euat din pca-
te in pragul recunoaterii faptului c, indiferent cum ii spu-
nem rului pe nume i oricate circumstane i-am acorda, el
rmane in esen acelai. Cum arma i Judt, deja citat la in-
ceput, dac naional- socialismul a fost cel mai mare ru, co-
munismul rmne cel mai mare pericol. i tot cum am preci-
zat la inceput, pericolul nu rezid in perpetuarea rezidual a
unor astfel de partide la putere, ci mai ales a viziunii acesto-
ra fundamental incapabile s respecte persoana uman i s
serveasc binele comun altfel decat prin violen i srcire.
ncercand s tragem o concluzie de etap, dilema etic a
politicii europene in ceea ce privete comunismul i sange-
roasa lui motenire rezid inainte de toate in lipsa de sime-
trie dintre evaluarea comunismului estic, evident totalitar, i
cel vestic, declarat compatibil cu democraia, adic inclusiv
cu drepturile omului, de ctre Rezoluia 1481i2006 a Adu-
nrii Parlamentare a Consiliului Europei. La intrebarea cum
se explic dou rezultate complet diferite avand ins o baz
ideologic unic nu s-a rspuns convingtor pan azi. Dim-
potriv. Consecinele acestei ambiguiti complice se vd cu
ochiul liber. Astfel, mai ales pe fondul actualei crize nanci-
are, in criticile simpliste la adresa capitalismului falimentar,
242
asistm la o reabilitare ecient a extremei stangi, in timp
ce victimele comunismului sunt onorate, ins nu i luate in
consideraie. n ciuda fundamentrii istoriograce deja exis-
tente, a stabilirii fr echivoc a unui numr copleitor de vic-
time, a deconspirrii mecanismelor terorii sociale i a me-
todelor de inclcare extrem a demnitii persoanei umane,
nici comunismul i nici comunitii nu sunt pui cu adevrat
sub semnul intrebrii. Ei scap sub pretextul idealului so-
cial pe care l-ar intruchipat, ca i cum a avea eluri nobile
privind egalitatea i justiia social scuz crimele fcute de
fapt in numele a cu totul altor principii. Aa ajunge comu-
nismul alibiul cel mai ecient i obstacolul cel mai redutabil
in calea analizrii i condamnrii crimelor comise de el. n
termenii unui oximoron moral, crimele concrete ale comu-
nismului sunt justicate de idealurile teoretice ale aceluiai.
Nu este de mirare c pe lang reabilitarea extremei stangi
vedem cum ii reface apariia i teza c, la urma urmelor, co-
munismul este bun, ins a fost aplicat defectuos. Culmea ci-
nismului este atins atunci cand sunt date drept argumente
ale acestei teze dicultile i inconsecvenele democraiei
insi: aa cum nici democraia nu este perfect in realitate,
in ciuda teoriei generoase de la baza ei, tot astfel, simetric,
comunismul este respectabil in ciuda eecului su pe teren.
Doar existena unei astfel de gandiri pervertite ne mai
poate ajuta s inelegem cum i de ce, la dou decenii de la
cderea zidului Berlinului, clasa politic a Europei are in-
c masive rezerve s intenteze proces, e i simbolic, ulti-
mei dominaii totalitare care a divizat mai bine de jumta-
te de secol continentul nostru i a costat viaa a milioane de
europeni. Evident, nu mai putem spera in 2009 la un proces
precum cel de la Nrnberg fcut naional- socialismului. n
primul rand, modelul justiiei invingtorilor (die Justiz der
Sieger) este inaplicabil in cazul nostru din simplu fapt c nu
243
Coorvv
tim cine, de fapt, a invins. Cunoatem mult mai bine cine
a pierdut! n al doilea rand, un eventual demers juridic apli-
cat comunismului generic este controvers discutat in medi-
ile de specialitate. S nu uitm c procesul de la Nrnberg
nu a fcut coal, adic nu a dus la instituirea acelui tribu-
nal internaional la care visa acuzatorul-ef american Robert
Houghwout Jackson. Opoziia a venit chiar din partea Sta-
telor Unite, deloc dispuse s accepte o jurisdicie strin de
pild asupra trupelor sale antrenate in teatre de rzboi de-a
lungul i de-a latul lumii. Pan azi, avem aadar doar succe-
se pariale ale Tribunalului Penal Internaional implicat in
elucidarea vinoviilor pentru crimele din fosta Yugoslavie,
pentru genocidul din Ruwanda sau pentru cel in desfurare
din Darfour, ins nu i un consens tehnic de baz. n absena
mecanismelor de judecat nemijlocit i a unei voine poli-
tice, ce rmane de fcut in cazul comunismului i a crimelor
acestuia se concentreaz la nivel simbolic. Ceea ce este pen-
tru unii prea puin, in timp ce pentru alii prea mult, ins in
niciun caz prea tarziu. Graierea tacit de facto a fptailor
nu trebuie s ne impiedice s pledm pentru stabilirea vino-
viei de jure a regimului pe care acetia l-au slujit i astfel
s invm pentru viitor cum se pot evita astfel de tragedii.
n acest demers mai curand etic se inscrie un act nor-
mativ care a starnit puternice reacii cu puin timp inain-
te de adoptarea Rezoluiei 1481i2006. Este vorba despre
Declaraia de condamnare a regimului de ocupaie co-
munist totalitarist instaurat in Letonia de ctre Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste, adoptat de Parlamen-
tul de la Riga la 15 mai 2005.
19
Textul denun perioada
(1940-1990) cat ara a fcut parte din URSS drept una de
19
Declaration on Condemnation of the Totalitarian Communist
Occupation Regime implemented in Latvia by the Union of Soviet Socialist
Republics se gsete pe pagina ocial de internet a Parlamentului de
244
ocupaie, constat numrul mare de victime ale acestei pe-
rioade, procesul de alienare cultural i identitar promo-
vat de comisarii sovietici, furtul masiv al resurselor natu-
rale i injustiiile de tot felul produse timp de jumtate de
secol. Declaraia apeleaz la Rusia s ii deschid arhivele
referitoare la perioada in chestiune, s inapoieze bunuri-
le instrinate i s despgubeasc victimele ocupaiei sau
familiile acestora. Pentru a nu lsa impresia unei atitudini
vindicative unilaterale, acelai document propune inina-
rea unei comisii internaionale de studiere a dominaiei co-
muniste in Letonia. Cum se poate bnui, reacia Moscovei
nu a fost pozitiv, acuzaia c statele baltice o declaraie
similar a fost fcut i de Parlamentul estonian vor s
rescrie acum istoria ind completat de insprirea sanci-
unilor economice i energetice. S nu uitm c problema-
tica invecinrii statelor baltice cu marele i periculosul im-
periu de la Rsrit este deosebit de complex i sensibil,
prezena in Letonia, Lituania sau Estonia a unor puternice
minoriti ruse (a cror cetenie este inc parial incert)
i inuena inc mare a Rusiei ind in centrul unor dezba-
teri politice i culturale in plin desfurare. Un rol neferi-
cit in acest conict, mai ales in Estonia, il joac i Biserica
Ortodox prin prezena celor dou jurisdicii concurente
(Moscova versus Constantinopol). Din pcate, situaii si-
milare marcate de amestecarea sistematic a argumen-
telor etnice, politice, culturale i eclesiale se intalnesc i
in Ucraina sau in Moldova.
20

la Riga, http:iiwww.saeima.lviLapasiDeklaracija_an.htm, accesat la 15
iulie 2009.
20
Despre fracturile politice din interiorul Ortodoxiei moderne vezi
Rou Pvvo, Unitatea etic a Bisericii de Rsrit. Mesajul ntaistttorilor
Bisericilor Ortodoxe (octombrie 2008), Studia Universitatis Babe-Bolyai,
Teologia Orthodoxa, 1 (2009), pp. 103-118.
245
Coorvv
Gestul Seimului de la Riga trebuie ineles in contextul
mai larg caracterizat intai de toate de lipsa de tact a Rusi-
ei atunci cand se raporteaz la propria istorie in comunism
i dup aceea. Cuvintele premierului Vladimir Putin la co-
memorarea recent (septembrie 2009) a celor 70 de ani tre-
cui de la declanarea celui de al doilea rzboi mondial sunt
aici sugestive. Amintind de jertfele Rusiei in lupta cu Ger-
mania hitlerist, Putin s-a pronunat fr echivoc impotri-
va tendinelor actuale de a rescrie istoria i de a face din Ru-
sia un vinovat. Pe scurt spus, atitudinea marii majoriti a
clasei politice ruse, dar i a populaiei, fa de o eventual
responsabilitate sau chiar culpabilitate difer radical de
percepia celorlalte naiuni est-europene a injustiiilor pro-
vocate direct de ocupaia sovietic sau ulterior de regimurile
instaurate sub protecia Moscovei. Eliberarea de sub domi-
naia hitlerist ii pierde in aceast viziune semnicaia po-
zitiv prin faptul de a fost urmat de dictatura comunist.
Acest fapt explic de ce afectul anti-comunist este insepara-
bil de cel anti-rus, ceea ce mai departe explic de ce cderea
comunismului a fost secondat de suspendarea comunicrii
cu un spaiu care rmane ins pe mai departe un important
juctor geopolitic i economic. Abia acum, la dou decenii
de la cderea comunismului, are loc o adevrat re-desco-
perire a Rusiei de ctre vecinii ei traumatizai.
Un alt aspect pe care nu putem s il pierdem din vedere i
care ne ajut s inelegem miza Declaraiei de la 15 mai 2005
este legat de ritmul lent i sinuos al problematizrii chestiu-
nii comuniste in postcomunism. Amanarea instituirii unui
cadru internaional, din raiunile prezentate deja, oblig sta-
tele care doresc s ii lmureasc pentru sine capitolul dure-
ros al perioadei comuniste s iniieze la nivelul lor propriu o
serie de comisii, s naneze institute de cercetare i s pro-
duc acte politice simbolice i legislative care vin practic s
246
umple un gol ce amenin s devin din ce in ce mai mare i
s dea astfel msura cinismului unei clase politice insensi-
bile la traumele colective. Dac tot nu se mai pot aplica m-
suri juridice precum lustraia, dac tot tim din ce in ce mai
in detaliu cum regimul a desgurat relaiile dintre noi i da-
c tot nu se mai poate spera la o reparaie material a unor
pagube fr pre, mcar s recunoatem c ceea ce s-a in-
tamplat nu este ceva resc, c deceniile de dup rzboi au
fost orice altceva dar nu un model. Din aceast perspectiv
a nevoii de a incheia o pagin de istorie traumatizat spu-
nandu-i pe nume poate vzut i ininarea la Bucureti a
Comisiei Prezideniale pentru Analiza Dictaturii din Roma-
nia al crui Raport nal, receptat public in felurite moduri
21
,
a servit drept baz Declaraiei de condamnare a regimului
comunist de ctre Preedintele Romaniei in faa Camerelor
reunite ale Parlamentului, la 18 decembrie 2006, un gest unic
in felul su printre statele Europei de Est.
Condamnarea regimului comunist pleac de la constata-
rea naturii sale abuzive:
Pentru cetenii Romaniei, comunismul a fost un regim impus de
un grup politic autodesemnat ca deintor al adevrului, un re-
gim totalitar nscut prin violen i incheiat tot prin violen. A
fost un regim de opresiune, care a expropriat poporul roman de
cinci decenii de istorie modern, care a clcat in picioare legea i
a obligat cetenii s triasc in minciun i fric.
eful Statului subliniaz c este vorba despre o condam-
nare bazat pe cercetare istoriograc:
Comisia Prezidenial a fost ininat in aprilie 2006, ca un rs-
puns la cererile societii de asumare i condamnare a trecutului
totalitar. Am considerat necesar constituirea Comisiei tocmai
21
O mostr a receptrii contradictorii ofer Vsiiv Evu v: i. (co-
ord.), Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tismneanu,
Cartier, Chiinu, 2008.
247
Coorvv
pentru a fundamenta intelectual i moral actul de condamnare.
Nu am dorit o simpl repudiere formal a trecutului comunist, la
nivelul unor declaraii de complezen. O asemenea condamnare
ar fost neconvingtoare. Am cerut Comisiei o analiz riguroas
a componentelor sistemului totalitar, a principalelor instituii ca-
re au fcut posibil aceast tragedie, precum i a personalitilor
implicate decisiv in sistem.
Dup ce trece in revist principalele etape ale perioadei
comuniste cu al su cortegiu de abuzuri, injustiii i crime,
instrumentate de ctre Securitate, Declaraia de condamna-
re a comunismului in Romania xeaz in cinci puncte aci-
unile politice catastrofale ale dictaturii:
(1) abandonarea intereselor naionale prin servilism in relaia cu
URSS, dup impunerea guvernului-marionet condus de Petru
Groza (6 martie 1945). n felul acesta a debutat o perioad care
a dus la intarzierea istoriei noastre cu cateva decenii, (2) anihi-
larea statului de drept i a pluralismului prin inscenri i fraude,
mai ales dup furtul alegerilor din noiembrie 1946, (3) distruge-
rea partidelor politice i a continuitii constituionale a statului
roman, prin abdicarea forat a Regelui Mihai, (4) sovietizarea to-
tal, prin for, a Romaniei, mai ales in perioada 1948-1956 i im-
punerea, sub numele de dictatura proletariatului a unui sistem
politic despotic, condus de o cast protoare, strans unit in ju-
rul liderului suprem, (5) politica de anihilare a unor intregi cate-
gorii sociale in numele luptei de clas.
Numrul victimelor regimului comunist in Romania es-
te estimat de ctre Raportul nal, cifre preluate i in Decla-
raie, undeva intre jumtate de milion i dou milioane. Fi-
ind vorba despre compatrioii sau chiar rudele noastre, ai
celor care trim la nele a dou decenii de la 1989, aceste
date sunt cutremurtoare. Brusc, discuia despre crimele
comunismului devine cat se poate de concret, palpabil,
iar interogaia etic, cine se face vinovat, mai presant. F-
r s rspund la aceast intrebare, Declaraia de la nele
248
lui 2006 are meritul de a contientiza dimensiunea groz-
viei de care ne despart doar douzeci de ani. n ne, dup
ce aduce un omagiu celor care au luptat, in ar sau in exil,
impotriva dictaturii comuniste din Romania i propune o
serie de iniiative menite s menin memoria acestora vie
i s repare moral nedreptile inc persistente, Declara-
ia explic sensul delimitrii de comunism pentru demo-
craia postcomunist, aceasta neputand ajunge la msura
omului dac uit lecia terorii i a umilinei la care un stat
conscat de o ideologie totalitar ii supune proprii cet-
eni. Mcar i pentru aceast funcie pedagogic, indrep-
tat spre trecut i viitor in egal msur, astfel de gesturi
pur simbolice merit s e fcute.
Apropierea implinirii in 2009 a primelor dou decenii de
la cderea comunismului a exercitat o presiune asupra celor
implicai in dezbaterea legat de natura i modalitatea con-
damnrii ultimului regim totalitar al Europei s marcheze in
consecin momentul. Aceast necesitate s-a convertit in-
tr-un act de compensare a mesajului inconsecvent dat pa-
n acum de exemplu de APCE prin cele dou Rezoluii din
1996 i 2006, de Guvernele est-europene care au tot amanat
procesul de deschidere a arhivelor sau de Parlamentele ca-
re au negociat politicianist armistiii morale transpartinice
privind neaplicarea msurilor lustrative. Una peste alta, se
dorea evitarea pe cat posibil a riscului de a comemora cl-
dicel, neconvingtor, dou decenii de la incheierea celui mai
brutal experiment social de durat, cu cea mai mare intinde-
re geograc i cu numrul cel mai mare de victime. Acest
ethos este caracteristic Declaraiei de la Praga privind con-
tiina moral european i comunismul.
Dat la 3 iunie 2008, rezumand discuiile conferinei in-
ternaionale pe tem desfurate la sediul Senatului ceh ca-
re s-a bucurat de prezena mai multor foti e de stat din
249
Coorvv
Europa de Est, in frunte cu Vclav Havel, Declaraia de la
Praga are un ton ferm i se adreseaz nemijlocit contiin-
ei clasei politice europene s in cont de toate implicaii-
le avute de comunism, unele dintre acestea amplicate sau
cel puin prelungite de lipsa unei abordri clare a acestuia
din partea Europei postcomuniste. Motivele semnatarilor
Declaraiei sunt prezentate sub forma tehnic a unor pos-
tulate care constrang la aciuni in consecin. Merit s le
citm in extenso (vezi textul integral in anexe):
intrucat societile care ii neglijeaz trecutul nu au viitor,
intrucat Europa nu va unit atata vreme cat nu va capabil
s-i reconcilieze istoria, s recunoasc nazismul i comunismul
ca motenire comun i s conduc o dezbatere sincer i am-
nunit despre crimele tuturor regimurilor totalitare din secolul
trecut,
intrucat ideologia comunist este direct responsabil de cri-
me impotriva umanitii,
intrucat o contiin incrcat de trecutul comunist este o po-
var grea pentru viitorul Europei i al copiilor notri,
intrucat diferitele moduri de a evalua trecutul comunist pot
duce la imprirea Europei in Vest i Est,
intrucat integrarea european a constituit o reacie direct
la rzboaiele i violenele provocate de sistemele totalitare de pe
continent,
intrucat contiina crimelor impotriva umanitii comise de
regimurile comuniste pe intregul continent trebuie s se rsfrang
asupra tuturor minilor europene in aceeai msur in care sunt
cunoscute crimele regimurilor naziste,
intrucat exist similariti substaniale intre nazism i comu-
nism in ceea ce privete caracterul lor abominabil i crimele s-
varite impotriva umanitii,
intrucat crimele comunismului inc trebuie s e evaluate din
punct de vedere legal, moral, politic i istoric,
intrucat acestor crime li s-au gsit justicri spunandu-se c
au fost comise in numele teoriei luptei de clas i a principiului
dictaturii proletariatului, folosind teroarea ca metod de a men-
ine dictatura,
250
intrucat ideologia comunist a fost folosit ca instrument in
mainile celor care au cldit imperii in Europa i Asia pentru a-i
atinge scopurile expansioniste,
intrucat muli dintre cei care au comis crime in numele co-
munismului nu au fost inc adui in faa Justiiei iar victimele lor
nu au fost inc despgubite,
intrucat furnizarea de informaii extinse despre trecutul tota-
litar comunist care s duc la o mai bun inelegere i abordare a
temei este o condiie necesar pentru o viitoare integrare solid a
tuturor naiunilor europene,
intrucat reconcilierea nal a tuturor popoarelor europene nu
este posibil fr eforturi susinute in vederea stabilirii adevrului
i a recuperrii memoriei,
intrucat trecutul comunist al Europei trebuie analizat in
amnunime atat in mediul academic cat i in randurile publicu-
lui larg, iar generaiile viitoare ar trebui s aib la dispoziie infor-
maii despre comunism care s le e uor accesibile,
intrucat in diferite pri ale globului mai rezist doar cateva
regimuri comuniste, care ins controleaz aproape o cincime din
populaia lumii i, prin accesul la putere, inc svaresc crime i
aduc prejudicii mari bunstrii popoarelor lor,
intrucat multe ri, dei partidele lor comuniste nu sunt la pu-
tere, nu s-au distanat de crimele regimurilor comuniste i nici nu
le-au condamnat. (...)
Citand apoi in sprijinul su actele i normele in vigoare
referitoare la motenirea comunist, Declaraia propune 19
msuri concrete. Printre acestea, una intens discutat in ul-
tima vreme, cu toate c, aa cum am vzut in Raportul Lind-
blad din 2005 premergtor Rezoluiei 1481i2006 a APCE, nu
este formulat pentru prima dat, vizeaz
(...) stabilirea datei de 23 august, ziua semnrii Pactului Hitler- Sta-
lin [in 1939, n.n.], cunoscut ca Pactul Molotov-Ribbentrop, ca zi
de comemorare a victimelor regimurilor totalitare, atat naziste cat
i comuniste, in acelai mod in care Europa comemoreaz victi-
mele Holocaustului la data de 27 ianuarie.
251
Coorvv
Punand degetul pe ran i artand c deceniile de com-
plicitate intelectual a stangii comunizante din Vest nu pot
reduse la o simpl cochetrie ideologic, fr urmri, De-
claraia de la Praga pledeaz pentru acceptarea responsa-
bilitii paneuropene la crimele comise de comunism. Pen-
tru prima dat intr-un astfel de document din ultimele dou
decenii, se tematizeaz participarea, direct sau indirect, a
intregii Europe la drama comunist i se spulber iluzia etic
larg rspandit c, ind dincolo de zidul Berlinului, in par-
tea liber, aceast Europ necomunist a fostieste lipsit de
orice responsabilitate pentru ceea ce s-a petrecut de cealal-
t parte. Fr a mai zbovi aici asupra altor aspecte din do-
cument, dup ce se pronun pentru realizarea justiiei i
condamnarea crimelor i ideologiei comuniste, Declaraia
din 2008 propune
(...) fondarea unui Institut al Memoriei i Contiinei Europene ca-
re s e A) institut european de cercetare pentru studierea totalita-
rismului, dezvoltand proiecte tiinice i educaionale i oferind
suport reelei de institute naionale de cercetare care se speciali-
zeaz pe tema experienei totalitare, B) i un muzeuicentru come-
morativ paneuropean al victimelor tuturor regimurilor totalitare,
cu scopul comemorrii victimelor acestor regimuri i a contien-
tizrii crimelor comise de acestea.
Punerea de ctre Declaraia de la Praga pe acelai plan a
totalitarismului comunist cu cel nazist a reaprins polemi-
ca in jurul unicitii Holocaustului. Criticii acestei omolo-
gri aduc in sprijinul lor faptul c rile baltice, la insisten-
ele crora s-a fcut aceast precizare, incearc in acest fel
s relativizeze propria lor responsabilitate de a colaborat
cu regimul nazist. Oricare ar ins adevrul istoric i inten-
ia, real sau presupus, demersul de unicare a contiin-
ei europene prin integrarea in memoria vie a continentu-
252
lui i a perioadei comuniste nu poate decat de bun augur.
n plus, in ceea ce privete situaia Europei de Est, punerea
pe acelai plan a celor dou forme de totalitarism care au
marcat acest scurt secol XX (Eric Hobsbawm) ajut la in-
elegerea mai bine a tragediei prin care a trecut Europa de
Vest pe durata regimului naional- socialist. Altfel spus, co-
memorarea victimelor comunismului este un foarte bine-
venit aide mmoire pentru comemorarea victimelor nazis-
mului i reciproc.
Declaraia de la Praga a fost un puternic gest simbolic
ins cvasi-privat, in ciuda semnturii unor titulari de func-
ii publice, motiv pentru care in lunile urmtoare public-
rii ei s-a dus o intens activitate de lmurire pentru ocia-
lizarea mesajului ei la nivelul Parlamentului European (PE).
n acest efort se inscrie dezbaterea din 25 martie 2009 de la
sediul PE din Strasbourg. Promovat de Preedinia ceh a
Uniunii Europene din prima jumtate a lui 2009, dezbaterea
a scos in eviden dicultile inc existente in gsirea unui
limbaj politic comun. Chiar dac fronturile nu mai sunt atat
de adanci precum in urm cu un deceniu i mai bine, dife-
renele de viziune sunt nu mai puin vizibile. Sintetizand, in
timp ce europarlamentarii de dreapta se pronunau in favoa-
rea unui act de condamnare fr echivoc a totalitarismului
comunist, cei de stanga pledau pentru lsarea pe seama isto-
ricilor a acestei sarcini i, pe ansamblu, exprimau dubii dac
intreaga complexitate a fenomenului istoric ar putea cu-
prins in textul unei Rezoluii. Tot din partea stangii va veni
i rezerva fa de alegerea datei de 23 august, Pactul Molo-
tov-Ribbentrop neputand in aceast optic fcut respon-
sabil pentru toate injustiiile petrecute de-a lungul secolu-
lui trecut. Nici alte grupuri parlamentare, precum cel liberal
sau ecologist, nu se vor arta prea entuziaste, acuzand chiar
pe iniiatorii dezbaterii de oportunism i populism. Pentru a
253
Coorvv
complica i mai mult lucrurile sau pentru a reduce la absurd
ideea condamnrii totalitarismului comunist prin invocarea
altor totalitarisme care ar trebui la randul lor sancionate de
ctre PE, un reprezentant al grupului independent propu-
nea punerea pe agend a radicalismului islamic. Una peste
alta, dezbaterea din martie 2009 a artat nu doar lipsa, pre-
vizibil, a consensului politic legat de modul abordrii tota-
litarismului comunist. Mult mai grav este aici absena unui
minim consens legat de necesitatea condamnrii ideologiei
comuniste i a faptelor provocate de aceasta.
Rezultatul concret al Declaraiei de la Praga i al dezba-
terilor controverse ulterioare, la nivel ocial sau in presa
de idei, a fost adoptarea (533 voturi pentru, 44 impotriv
i 33 abineri) de ctre Parlamentul European, la 2 aprilie
2009, a unei Rezoluii care preia fondul celor armate in
documentul formulat in 2008 in capitala ceh. Astfel, es-
te lansat chemarea in vederea articulrii unei Platforme
a memoriei i contiinei europene care s pun in legtu-
r unele cu altele centrele i institutele de cercetare i s
constituie baza unui viitor MuzeuiCentru de documenta-
reiMemorial al victimelor comunismului european. Data
de 23 august este propus ca zi de comemorare cu dem-
nitate i imparialitate a victimelor tuturor regimurilor
totalitare i autoritare. Sugestiv pentru lipsa consensului
politic despre care am amintit este faptul c in ciuda con-
damnrii unanime a inclcrilor drepturilor omului de c-
tre regimurile totalitariste i autoritare, Rezoluia PE evi-
t cu grij s condamne nemijlocit, pe nume, comunismul.
Iari, pentru a cata oar, condamnarea crimelor comunis-
mului nu face pasul esenial ctre condamnarea ideologiei
care le-a fcut posibile.
n ne, cel mai recent document ocial care se ocup cu
problematica regimului comunist este Declaraia de la Vil-
254
nius a Adunrii Parlamentare a Organizaiei pentru Securi-
tate i Cooperare in Europa ( OSCE). Adoptat in cadrul ce-
lei de XVIII-a intruniri care a avut loc intre 29 iunie-3 iulie
2009 in capitala Lituaniei, Declaraia cuprinde o Rezoluie
referitoare la reunicarea Europei divizate. Atenia este in-
dreptat ctre respectarea drepturilor omului i a liberti-
lor civile, regimurile totalitare ind respinse ca atare, indi-
ferent de baza lor ideologic. Textul amintete de faptul c
(...) in secolul XX rile europene au cunoscut dou mari regimuri
totalitare, anume nazismul i stalinismul, care au cauzat genoci-
duri, violri ale drepturilor omului i a libertilor fundamentale,
crime de rzboi i crime impotriva umanitii.
Imediat dup aceea, recunoscand specicitatea Holoca-
ustului, documentul amintete importana aplicrii msu-
rilor de prevenire a aciunilor antisemite i readuce aminte
statelor membre de angajamentul luat de acestea, in Decla-
raia din 1990 de la Copenhaga, de a condamna clar i fr
echivoc totalitarismul. Este subliniat apoi rolul pe care il are
asumarea istoriei i a memoriei in procesul de trecere de la
dictatura comunist la democraie. Declaraia amintete i
de recenta Rezoluie a PE de declarare a zilei de 23 august ca
moment de comemorare a victimelor totalitarismelor. ncu-
rajand statele membre s mijloceasc in randul tinerilor, prin
intermediul colii i al organizaiilor non-guvernamentale, o
viziune complet asupra istoriei recente, documentul atra-
ge atenia i asupra continurii deconspirrii crimelor tota-
litarismului, etap esenial ctre consolidarea instituiilor
statului de drept i garanie c astfel de fapte nu se vor mai
repeta. Acelai text ii exprim ingrijorarea fa de tendina
de gloricare a nazismului i a stalinismului de ctre grup-
rile anarhice. Fr s ofere nimic nou in comparaie cu do-
cumentele anterioare, Declaraia de la Vilnius reitereaz i
255
Coorvv
xeaz cadrele in care, retoric i politic, se poate la ora actu-
al discuta despre comunism. Cum armam deja, este pro-
babil prea puin pentru unii, prea mult pentru alii, dar in
niciun caz prea tarziu.
Amvzv versus mvmouv
Dup ce am trecut in revist principalele documente din
ultimele dou decenii care au abordat chestiunea crimelor
i a ideologiei comunismului, de la Declaraia de la Copen-
haga din 1990 la cea de la Vilnius din 2009, concluziile nu
sunt deloc incurajatoare. S amintim pe scurt doar trei din-
tre acestea.
n primul rand, constatm la o prim lectur a documen-
telor lipsa unui consens etico-politic asupra necesitii i a
modului de condamnare a gravelor inclcri ale dreptului
omului pe intreaga durat a regimului comunist. De aici de-
curge paradoxul de a avea o serie de condamnri, mai mult
sau mai puin explicite, ale crimelor comunismului, dar nu
i a ideologiei care le-a fcut posibile. Fractura dintre cauz
i efect este atat de mare incat ea face posibil, mai departe,
distincia profund discutabil dintre comunismul demo-
cratic din Est i cel totalitar din Vest. Rezultatul, cum am
vzut, se poate observa in recrudescena politic a fondului
ideologic comunist in forma unor noi partide de succes pre-
cum Die Linke din Germania acestor ani, a formaiunilor ca-
re se revendic expres din tradiia comunist i care suntiau
fost la putere in Bielarusia, Ucraina, Rusia sau Moldova sau
a neo- revoluiilor de genul celei in curs in Venezuela lui Hu-
go Chvez, pentru a nu mai vorbi despre metamorfozele co-
munismului chinez capabil s integreze spiritul totalitar cu
256
avantajele economiei de pia. Efectele acestei compliciti
se mai vd i in lipsa de preocupare a social-democraiei din
rile postcomuniste, articulat de regul in jurul unor po-
liticieni ai fostului regim totalitar, de a se delimita de extre-
ma stang i de a promova astfel o asumare matur a istoriei.
Acest lucru este deosebit de grav deoarece acrediteaz ide-
ea c doar extrema dreapt este nociv, in timp ce extrema
stang se bucur de simpatia implicit a celor care sunt ga-
ta s ii ierte erorile de dragul scopului nobil pe care procla-
m c il urmrete. n aceast optic, problema condamnrii
comunismului devine secundar, dac nu chiar de-a drep-
tul irelevant pentru mersul inainte al societii. Altfel for-
mulat, se ignor, pentru a parafraza o formul a lui Vladimir
Lossky referitoare la raportul dintre Tradiie i Biseric, fap-
tul esenial c totalitarismul, nazist sau comunist sau de ori-
ce alt fel, este, c ne place sau nu, memoria critic a demo-
craiei, cenzura ei ultim de a nu cdea in ispita egolatriei.
n al doilea rand, am sperat ca odat cu demascarea to-
talitarismului i condamnarea crimelor comunismului se va
trece la identicarea responsabilitilor i culpabilitilor ce-
lor care le-au comis. Dimpotriv. Ironie a istorie sau nepu-
tin a prezentului, la adpostul drepturilor omului pe care
mai bine de jumtate de secol le-au contestat, fotii slujitori
ai regimului totalitar comunist se bucur de o amnistie ge-
neral tacit. La nalul rzboiului rece, tim foarte bine ci-
ne a pierdut, victimele, i cine a catigat, torionarii. n plus,
pe fundalul acestui compromis nemrturisit, a fost posibi-
l subminarea cu succes a structurilor statului de drept prin
perpetuarea in poziiile importante a unor oameni marcai
iremediabil de mentalitatea i tehnicile statului poliienesc.
De la politic la economie i de la mass-media la medii-
le academice, schimbarea de paradigm nu s-a produs de-
cat intr-o proporie prea mic pentru a vorbi despre trece-
257
Coorvv
rea cu adevrat la un model social democratic. Decitul real
de democraie al majoritii rilor postcomuniste de dato-
reaz aadar nu atat incapacitii respectivelor societi de
a inva regulile menite s le asigure realizarea binelui co-
mun la care in mod natural aspir, cat mai ales rezistenei
acelei forma mentis specice clasei diriguitoare incompati-
bile cu pluralismul opiniilor, transparena deciziilor i rigori-
le legii. Amestecand de la bun inceput puinul nou cu foarte
mult vechi, departe de a insemna o cezur istoric, tranziia
postcomunist s-a dovedit a mai curand un masiv proces
de transfer dintr-un regim in altul al acelorai resurse uma-
ne i materiale. Aa se explic deturnarea sensului exerciiu-
lui democratic de la menirea lui genuin asigurarea succe-
siunii prin alegeri a partidelor politice astfel incat niciunul
dintre acestea s nu se eternizeze prin monopolizarea pu-
terii i transformarea acestuia in conrmare electoral a
abuzului i a corupiei. O astfel de instrumentalizare oligar-
hic a mecanismelor democratice explic de ce in dou de-
cenii nu a fost inceput innoirea cu adevrat a clasei politi-
ce. Un bilan mai cinic nu ii putea imagina nimeni in zilele
de euforie din 1989i1990.
n al treilea rand, datorit contestrii omologrii totali-
tarismului nazist cu cel comunist, memoria european risc
s rman divizat i la inceput de secol XXI, continuand i
chiar adancind de o alt manier, mult mai grav, polarita-
tea specic rzboiului rece. Procedand astfel, ar pentru
prima dat in istoria ei cand Europa ar refuza s ii asume
propriul destin. Este profund european s nu ignori expe-
rienele, oricat de neplcute i oricat de stanjenitoare, s ii
pui intrebri, s caui rspunsuri, s xezi simbolic, in arta
de tot felul, de la cea fragil, pe hartie sau panz, la cea ma-
siv, in piatr i marmor, ceea ce ai invat din propria is-
torie. Tocmai aceast memorie multistrat a Europei, vizibi-
258
l la tot pasul, din pieele marilor orae i pan in muzee, d
msura unicitii ei printre culturile lumii. Or, ce semnica-
ie real ar mai avea discursul despre proiectul european da-
c aproape jumtate dintre rile continentului ar excluse
din memoria comun a suferinei Cum am mai putea spera
intr-o identitate european, bazat pe valori comune, dac
unii ar obligai s ii uite istoria de dragul istoriei altora
Poate, la orizontul dramelor care au brzdat chipul Europei
in ultima sut de ani, funciona o ierarhie a crimelor, unele
ind mai importante, ba chiar unice, in comparaie cu alte-
le, mult mai puin semnicative sau chiar neglijabile De la
ce numr in sus este un genocid valabil Nu a fcut, la ur-
ma urmelor, suferina milioanelor de est-europeni, obligai
peste noapte s se supun unei ideologii de import, posibi-
l prosperitatea altor milioane de vest-europeni Deloc re-
torice, aceste intrebri dau msura dilemei etice in care se
complac de dou decenii incoace diriguitorii politici ai Eu-
ropei i din care nu pot iei decat folosind o msur corect
de evaluare i asumare a istoriei recente.
n ne, ajuni aici, s rspundem la o ultim intrebare
pe care probabil unii dintre cititorii acestor pagini au for-
mulat-o deja: ce relevan ar avea, la dou decenii distan,
condamnarea crimelor i ideologiei comunismului pentru
drumul actual i viitor al Europei Nu s-au prescris faptele
Ei bine, aa cum am incercat s sugerm mai sus, nu doar
c un trecut necunoscut i neasumat risc s se repete, dar
revenirea lui poate lua forme noi, derutante, de nerecunos-
cut ca atare i de aceea foarte ecace, capabile s distrug
din temelie noua construcie la care Europa postcomunis-
t s-a angajat, cu intarzierile i poticnelile tiute, in urm
cu douzeci de ani. Simplu spus, nu are cum s ne e mai
bine in viitor dac nu tim de ce ne-a fost ru in trecut, aa
cum nu putem preui cu adevrat libertatea dac nu cu-
259
Coorvv
noatem opusul acesteia. n cheie social-teologic, rena-
terea moral a esutului social nu poate bazat pe amne-
zie. Nu este deloc intampltor c una dintre primele msuri
de siguran luate de vechea-noua nomenclatur a fost dia-
bolizarea memoriei prin denunarea acesteia ca depozit de
latente dorine de rzbunare. Toate lurile de poziie impo-
triva legilor lustraiei s-a bazat pe aceast lectur viciat a
rolului memoriei in istoria recent i prezent a societii.
Se continua astfel strategia comunismului insui care dorea
realizarea omului nou inainte de toate prin dezrdcinarea
lui istoric. Apocalips rsturnat, comunismul era nouta-
tea prin excelen, neprecedat i neurmat de cat de sine,
motiv pentru care eecul lui (provizoriu!) trebuie invluit
intr-un nor dens care se retrage in straturile superioare ale
atmosferei istoriei. Dezlnuirea violent a mitului comu-
nist ar trebuit, in aceast optic, s se incheie precum o
poveste, cumva imprecis, incert. Un vag happy end (i au
trit pan la adanci btranei) ar trebuit s in loc de mo-
ral. Cu alte cuvinte, departe de a o lupt pentru putere
sau un instrument vindicativ, miza condamnrii condam-
nrii crimelor i ideologiei comunismului este in cele din
urm una impotriva uitrii forate. Aa cum spaiul liturgic
al Bisericii este unul de intalnire dintre memorie i actuali-
zare, dintre deja i nu inc, dintre trecut i prezent in per-
spectiva viitorului, ceea ce se reect printre altele in chiar
gestul de peniten al omului mrturisindu-i pcatele tre-
cute pentru a incepe o via nou, tot astfel, la nivelul unei
comuniti intregi, pagina istoriei nu are cum s e intoar-
s fr a ti ce st scris pe ea. Altminteri noul capitol nu va
mai bun decat cel anterior.
CONCLUZIA:
EFECTUL
DEVASTATOR
AL RELIGIILOR ATEE
8.
263
Nv ovvir ici I ovurui nostru de inelegere a ideii i
fenomenului politic al comunismului. Aa cum am preci-
zat deja de la inceput, paginile de mai sus s-au dorit doar
schia istoriei uneia dintre cele mai longevive i in acelai
timp mai periculoase ideologii. i tot aa cum am subliniat
in Argumentum, domeniul studiului totalitarismului, in ca-
zul de fa al celui de extrem stanga, a produs o bibliogra-
e foarte bogat, motiv pentru care, fr a ignora contribu-
iile romaneti, am indicat cu precdere acele titluri strine
care sunt mai puin accesibile, dar care, odat tiind de exis-
tena lor, orice studios de la noi are un bun reper de orien-
tare pentru cercetrile viitoare.
Eseul de fa ar putut acoperi mai multe pagini prin
aprofundarea cel puin a inc trei cercuri tematice majore.
Primul este de natur istoriograc i vizeaz modul cum
ideologia comunist a fost preluat, aplicat i adaptat unor
spaii geograce i culturale noneuropene. Un capitol apar-
te ar trebuit dedicat aici parcursului cu totul atipic al Chi-
nei, mai ales in ultimele dou decenii, cu contradiciile sale
cu tot. A doua tem este de natur politologic i are in ve-
dere discuiile in curs despre natura totalitarismului, des-
pre felul plural de manifestare al acestuia, despre criteriile
de judecat i de distincie, de comparaie i de condamna-
264
re. Din aceast discuie nu poate lipsi chestiunea destinu-
lui politic al comunismului dup 1989, noua retoric social
care prot populist de pe urma crizei nanciare i a slbi-
rii sistemelor asisteniale ale statului. Un studiu de caz ar
aici marxismul unui politician de felul lui Hugo Chavez.
Tot aici ar merita s insistm asupra concubinajului ide-
ologic al intelectualitii europene cu utopia marxist-co-
munist, indiferent de maniera prin care aceasta a fost pu-
s in practic. Evident, nu poate trecut cu vederea cazul
convertiilor, al celor care aveau s constate cu onestitate
i profund dezamgire discrepana dintre ideal i realita-
te. Dac in prima categorie intr guri de genul unor lite-
rai precum Aragon, Brecht sau Kazantzakis, i loso pre-
cum Benjamin, Sartre sau pictori precum Picasso, in a doua
il regsim de pild pe Panait Istrati. n ne, a treia tem ca-
re merit aprofundat in ediiile viitoare sau in lucrri in-
dividuale ale tinerilor notri teologi (dar nu numai) vizeaz
maniera de receptare critic a comunismului de ctre ce-
le trei mari confesiuni cretine. Confruntarea antropologi-
c i teologic in jurul modului modern de interpretare a
dezideratului omului nou, formul genuin cretin (gr.
versus ; cf. Co-
loseni 3, 4, Corinteni 5, 17, Galateni 6, 15 .a.), este o tem
generoas insucient reectat in ultimele dou decenii cu
toate c tranziia in care ne mai am este intr-o msur co-
varitoare reexul innoirii euate. Acestei analize pot s
ii e adugate inclusiv consideraii legate de intalnirea ide-
ologiei comuniste cu iudaismul (iari, o tem deosebit de
complex) i cercul cultural musulman (sugestiv este pre-
luarea retoricii revoluionare de liderii autocratici ai repu-
blicilor islamice). Pentru toate aceste completri, aa cum
mi-am exprimat ndejea, sper s e vreme in ediiile cr-
ii care urmeaz s apar la 25 i chiar 30 de ani de la cde-
265
Cociuzi
rea comunismului. Pan atunci, ii invit pe cititori s se folo-
seasc de aceast carte, aa cum se prezint la ora actual.
Concluzia de etap la care am ajuns la nalul acestei c-
ltorii ar putea articulat in jurul raportului ambivalent al
comunismului cu modernitatea. mprind cu aceasta cre-
dina in progres, absolutizarea raiunii prin dogmatizarea
unei singure viziuni asupra lumii i voina de rsturnare din
temelii a modelului de societate, comunismul ajunge la re-
zultate total opuse: progresul eueaz in monumentalitatea
unei industrializri ineciente economic, in numele raiunii
dogmatice se comit cele mai iraionale i mai cutremurtoa-
re crime, aa cum dizlocarea societii din vechile ei legturi
organice se va transforma intr-o deriv de proporii. Altfel
spus, dorind s impun fericirea cu fora, comunismul las
in urm rnile inc sangerande ale unor societi profund
abrutizate, agresate in substana lor cea mai intim, furate
i batjocorite. Ignorand cu plcere i sistematic regulile bu-
nului-sim, alegand din modernitatea incipient tocmai ex-
cesul ca strategie politic, diriguitorii pe calea unei societi
viitoare a egalitii i dreptii nu au lsat practic nimic ne-
incercat pentru a compromite fundamental dorina omului,
perfect legitim i intemeiat, la o via demn. Umanismul
comunist a reuit tristul record de a livra toate argumentele
pentru mutilarea omului ca persoan i a comunitii deo-
potriv. ncununarea acestei inversiuni de proporii o repre-
zint insi tentativa de a inlocui religia cu propria sa vari-
ant de religiozitate atee.
Furia anticretin i, in general, impotriva oricrui re-
curs la tradiie, majusculat sau nu, a naiunilor pe care le-a
sechestrat mai bine de o jumtate de secol provine din con-
tiina de a intrupa fr rest toate idealurile umanitii. n
aceast viziune totalitarist, caricatur a celei totalizante a
teologiei sau losoei (mai precis: a metazicii premoder-
266
ne), ii are rdcina nu doar incapacitatea de a accepta plu-
ralismul politic, e el i doar in interiorul aceleiai familii so-
cialiste, ci mai ales refuzul constant la adresa oricrei puneri
in discuie a propriei Weltanschauung. Gandirea devine in
aceste condiii un exerciiu eminamente politic, delictul de
opinie ind pedepsit cu aceeai asprime ca oricare alt fap-
t penal, real sau inscenat. Or, e i doar prin simpla ei
existen zic in satele i oraele imperiului comunist, Bi-
serica (generic i instituional vorbind) reprezenta cea mai
evident alteritate, provocand astfel pe titularii autoprocla-
mai ai adevrului social. n ciuda tentativelor de subminare
a autoritii i de inrobire a slujitorilor ecleziali, Evanghelia
Mantuitorului Hristos va reprezenta cel mai puternic con-
tra-program politic, adevrurile acesteia contrastand fun-
damental atat cu ideologia, cat i cu realitatea sistemului co-
munist. Cultul denat al personalitii liderilor comuniti,
intreinut i amplicat prin contribuia prostituat a litera-
turii, artei, muzicii, jurnalismului, arhitecturii sau chiar a ti-
inelor exacte, va avea mereu in teologia cretin, oricat de
abstract sau chiar de adaptat la noile condiii prea mesa-
jul acesteia, un corectiv nemrturisit, dar cu atat mai suges-
tiv pentru cine era capabil s se uite in spatele culiselor lo-
zincare. Concret, autodeicrii puternicilor zilei, credina ii
opunea pe adevratul Dumnezeu, iluziei de prosperitate ii
rspundea cu promisiunea justiiei eshatologice, deformrii
omului ii opunea natura spiritual a acestuia etc.
n puine cuvinte, dincolo de conictul declarat dintre ide-
ologii, dintre comunism i capitalism, adevrata confrunta-
re la care am asistat din 1917 i pan in 1989 a fost cea din-
tre ateismul ca Ersatzreligion i credina religioas devenit
singura depozitar a umanitii in plin furtun a brutalit-
ii. Aa se explic, in esen, cum cderea comunismului nu
a fost doar un proces politic, ci mai ales unul de revolt spi-
267
Cociuzi
ritual, necontientizat probabil ca atare de muli dintre cei
prezeni pe strzile i in pieele Europei acum dou decenii.
Fr a incerca monopolizarea teologic a unui moment is-
toric, nu este mai puin adevrat c, dorind s e el insui o
religie, comunismul i-a gsit sfaritul odat cu emergena
religiozitii autentice. Acest fapt nu va insemna c o religie,
ilicit, va pur i simplu inlocuit de o alta, e i legitim,
precum secretarul de partid cu preotul. Fenomenul este mult
mai complex i el cuprinde inclusiv capitole de nesiguran
a identitii religioase in faa regsitei liberti. Reinem ins
aici mcar acest lucru deosebit de important pe care il repet
cu riscul liber asumat de a prea tezist: neind doar o ideo-
logie sau un sistem politic, ci avand o puternic i constant
incrctur cvasi-religioas, adic dorind s e receptat ca
o invtur eshatologic, mantuitoare, comunismul trebu-
ie i poate citit in cheie social-teologic.
S revenim acum la o intrebare formulat de cateva ori,
direct sau indirect, in paginile de mai sus: de ce avem, to-
tui, nevoie de o cunoatere detaliat a comunismului atata
timp cat acesta, in linii mari, a falimentat pe toate planuri-
le La ce ne ajut Nu este anticomunismul, la dou dece-
nii de la cderea zidului Berlinului, un fenomen intelectual
i afectiv depit Nu riscm s cdem in tiparele ideologi-
ce ale dumanului preferat De ce s rscolim trecutul ime-
diat atata vreme cat suntem asaltai de problemele mult mai
presante ale prezentului i de perspectivele deloc incuraja-
toare ale viitorului Ei bine, cum se intampl de multe ori,
intrebrile conin deja jumtate din rspuns. Iar acesta sun
in intregime cam aa: comunismul a intrerupt brusc proce-
sul de modernizare, oricum destul de anevoios, al rilor in
care a dat buzna, propunand propria lui variant de moder-
nitate. Odat cu eecul acestui tip de modernitate original,
proprie, aceleai ri au reluat, pe fug i cu inghiituri mari,
268
modernizarea intrerupt. Or, acest efort de recuperare i de
progres in acelai timp este dominat decisiv de mentalitatea
articulat pe durata comunismului, de tipurile de acapara-
re nedemocratic i gestionare abuziv a puterii, de cupola
complicitilor transpartinice, de solidaritile viciate moral.
Toate acestea se reect del in modul de a face politic, in
maniera in care funcioneaz (sau nu) instituiile statului, in
gradul de implicare al cetenilor la luarea deciziilor care ii
privesc in mod nemijlocit, in deontologia precar a presei,
in imaginea internaional a rii, in gradul de responsabili-
tate (redus) i de solicitudine (inexistent) al titularilor func-
iilor de conducere, mai toi confruntai cu ispite totalitare
de diferite intensiti, in amestecarea total a valorii cu opu-
sul acesteia, in gradul de civilitate, in calitatea vieii ecru-
ia dintre noi .a.m.d. Altfel spus, cum o parte covaritoare a
decienelor prezentului i aproape in mod sigur ale viito-
rului vin tocmai din acest trecut comunist imediat, de ce s
nu ne intrebm asupra specicului su Cum credem c o s
construim un proiect de societate viabil, transparent i ba-
zat pe graticarea competenei de orice fel i la toate nive-
lele, dac vom trece cu vederea deformrile sistemice aduse
de comunism i continuate cu succes inclusiv timp de dou
decenii dup cderea acestuia Nu este, pe scurt, postcomu-
nismul, cu toate ale sale, cea mai elocvent dovad a nece-
sitii de a ne apleca asupra comunismului Nu sunt simp-
tomele cele mai clare dovezi c ne luptm cu o boal Vrem
oare s combatem numai efectele, ins nu i cauzele
n nal, cateva cuvinte despre anexe. Textele prezentate
in seciunea anume destinat lor pot citite complementar
la analiza de mai sus. Am considerat c aceste documente
vorbesc de la sine i c lectura lor va in msur s limpe-
zeaz mai bine ceea ce am dorit s prezint pe parcursul cr-
ii. Chiar dac au pe alocuri un farmec birocratic mai puin
269
Cociuzi
atrgtor, documentele alese dau mrturie despre dicilul
drum al recuperrii unei memorii cu atat mai insuportabi-
le cu cat face trimitere la fapte petrecute nu cu foarte mult
timp in urm. C vrem sau nu, c ne place sau nu, drumul
spre vindecare trece prin terapie, inclusiv prin fazele criti-
ce ale acesteia. Cunoaterea i asumarea comunismului sunt
astfel parte inevitabil i constitutiv a viitorului nostru s-
ntos, ceea ce inseamn, simetric, c orice intarziere i es-
chivare reprezint in aceast lectur o dovad de cinism.
ANEXE
273
ANEXA 1
Consiliul Europei
Adunarea Parlamentar
Rnvou: vuvo mXsuuv
vv:uu ovsv|nuvn mo,:vu
vos:vou ss:vmv :o:n:nuv comus:v
( uv 16)
*
Doc. 7568
3 iunie 1996
Raport
Raportor: Dl. Severin, Romania, Grupul Socialist

Rezumat
Raportul este bazat pe o dubl abordare. n primul rand, incear-
c s arate de ce este atat de important anihiliarea motenirii fos-
telor regimuri totalitare comuniste, i cum poate fcut aceasta.
n al doilea rand se pune problema modului in care se poate reali-
za dreptatea fr a viola drepturile omului. De asemenea, raportul
contureaz soluii la aceast problem, incluzand indicaii concre-
te care s asigure compatibilitatea legilor lustraiei i a altor m-
suri administrative similare, cu cerinele unui stat bazat pe domi-
naia legii, i care sperm s e acceptabile pentru o larg audien.
Se sper c acest raport va o contribuie adus rilor cen-
tral-europene i est-europene, aate intr-un proces unic de tranzi-
ie de la fostele regimuri totalitare comuniste la democraie, i un
ghid pentru rile vest-europene i pentru Consiliul Europei pri-

Traducere de Aniela i Paul Siladi.
1
De ctre Comitetul pentru Afaceri ale Justiiei i Drepturile Omului.
274
Avxv
vind modul in care pot ajuta aceste ri s depeasc motenirea
totalitar fr a viola drepturile omului.
Planul rezoluiei
1. Motenirea fostelor sisteme totalitare comuniste nu este una
uor de gestionat. La nivel instituional, aceast motenire inclu-
de (supra)centralizarea, militarizarea instituiilor civile, birocra-
tizarea, monopolizarea, suprareglementarea, la nivelul societii
merge de la colectivism i conformism, la supunere oarb i la al-
te modele de gandire totalitar.
2. intele acestui proces de tranziie sunt clare: s creeze de-
mocraii pluraliste, bazate pe dominaia legii, pe respectul drep-
turilor omului i pe diversitate. Principiile subsidiaritii, liberei
alegeri, egalitii anselor, pluralismului economic i transparen-
ei procesului decizional, toate acestea au un rol in acest proces.
Separaia puterilor in stat, libertatea presei, protecia proprietii
private i dezvoltarea societii civile sunt cateva dintre modalit-
ile de atingere a unor inte precum descentralizarea, demilitari-
zarea i debirocratizarea.
3. Pericolele unei tranziii euate sunt multiple. n cel mai bun
caz, oligarhia va la putere in locul demmocraiei, corupia in locul
domniei legii i crima organizat in locul drepturilor omului. n cel
mai ru caz, ar putea rezulta o restaurare de catifea (velvet restora-
tion) a unui regim totalitar, dac nu chiar distrugerea unei democra-
ii incipiente. Cheia unui proces de tranziie reuit const in realiza-
rea echilibrului delicat in a reliza dreptatea fr a cuta rzbunare.
4. Un stat democratic bazat pe dominaia legii trebuie, pentru
anihilarea motenirii fostelor sisteme comuniste totalitare, s aplice
msurile specicice unui asfel de stat. Nu poate aplica alte msuri
deoarece atunci ar la fel ca regimul totalitar anterior pe care ur-
mrete s il demonteze. Un stat democratic bazat pe dominaia le-
gii are la indeman suciente mijloace care s asigure justiia i pe-
depsirea celor vinovai nu poate i nici nu trebuie s cultive dorina
de rzbunare in locul justiiei. Statul trebuie in schimb s respecte
drepturile i libertile fundamentale, cum ar dreptul la un pro-
ces echitabil i dreptul de a auzit, pe care s le aplice chiar i ace-
lora care atunci cand erau la putere nu le-au aplicat. Un stat bazat
pe dominaia legii se poate apra impotriva renaterii ameninrii
275
Avxv
comunismului totalitar, din moment ce are la indeman numeroase
mijloace care nu intr in conict cu drepturile omului i cu domi-
naia legii, folosind atat dreptul penal cat i msurile adminitrative.
5. Adunarea recomand ca statele membre s anuleze motenirea
fostelor regimuri comuniste totalitare prin restructurarea vechiului
sistem legal i instituional, un proces care ar trebui s se bazeze pe:
i. principiul demilitarizrii, pentru a asigura c ia sfarit mili-
tarizarea unor instituii civile eseniale, cum este adminis-
traia inchisorilor sau Ministerul de Interne, militarizare ti-
pic sistemelor comuniste totalitare,
ii. principiul descentralizrii, in special la nivel local i regio-
nal i in interiorul instituiilor de stat,
iii. principiul demonopolizrii, care este central in construirea
unei economii de pia sau a unei societi pluraliste,
iv. principiul debirocratizrii, care ar trebui s reduc supra-
reglementarea comunist totalitar i s transfere puterea
de la birocrai inapoi cetenilor.
6. Acest proces ar trebui s e dublat de transformarea men-
talitilor (o transformare a minilor i a inimilor) care ar trebui
s aib ca principal scop eliminarea fricii de responsabilitate, lip-
sei de respect pentru diversitate, naionalismului extremist, into-
leranei, rasismului i xenofobiei, care de asemenea sunt pri ale
motenirii vechiului regim. Toate acestea ar trebui s e inlocui-
te de valori democratice precum tolerana, respectul diversitii,
subsidiaritatea i responsabilitatea.
7. Adunarea recomand de asemenea ca actele criminale co-
mise de persoane de-a lungul regimului comunist totalitar s e
judecate i pedepsite conform unui cod penal obinuit. n ca-
zul in care codul penal prevede o serie de limitri pentru anumi-
te crime, acesta poate extins, ind o chestiune procedural i
nu de fond. Aplicarea retroactiv a unor legi penale nu este per-
mis. Pe de alt parte, judecarea i pedepsirea oricrei persoane,
pentru orice act sau omisiune care, la momentul cand a fost co-
mis nu constituia o crim conform legilor naionale, atata timp
cat potrivit principiilor generale ale legii recunoscute de naiuni-
le civilizate era considerat crim
2
, este permis. De asemenea,
cand o persoan a violat in mod clar drepturile omului, preten-
2
Convenia European a Drepturilor Omului, art. 7, paragraf 1.
276
Avxv
ia de a acionat in urma unor ordine nu exclude nici ilegalita-
tea i nici vina individual.
8. Adunarea recomand ca acuzarea crimelor individuale s
mearg man in man cu reabilitarea personelor comndanate pen-
tru crime care in lumea civilizat nu constituie acte criminale i
a acelor persoane care au fost condamnate pe nedrept. n opinia
Adunrii, compensaia material va extins i asupra acelor vic-
time ale justiiei totalitare i nu ar trebui s e (cu mult) mai mi-
c decat compesaia acordat celor comdamnai acum pe nedrept
pentru crime ordinare.
9. Adunarea salut deschiderea dosarelor serviciilor secrete
pentru analiz public in cateva state foste comuniste totalitare.
Sftuiete toate statele in cauz s permit persoanelor afectate s
examineze dosarele inute pe seama lor de ctre fostele servicii se-
crete, dac ei vor dori aceasta.
10. n continuare Adunarea recomand ca proprietile care au
fost ilegal sau pe nedrept conscate de stat, naionalizate sau ex-
propriate intr-un alt mod in timpul regimurilor comuniste totali-
tare, s e in principiu restituite in integrum proprietarilor iniiali,
dac aceasta este posibil fr a viola drepturile proprietarilor ac-
tuali, care au obinut cu bun credin acele proprieti, sau drep-
turile chiriailor care au inchiriat cu bun credin acele proprie-
ti i fr a afecta progresul reformelor democratice. n cazul in
care aceasta nu este posibil se va acorda doar o compensaie ma-
terial. Controversele i conictele cazurile individuale de resti-
tuire a proprietilor vor rezolvate in justiie.
11. n privina tratamentului persoanelor care nu au comis ce
pot acuzate in conformitate cu paragraful 7, dar care au avut
poziii insemnate in fostele regimuri comuniste totalitare pe ca-
re le-au sprijinit, Adunarea noteaz c unele state au gsit nece-
sar s introduc msuri administrative cum ar legi ale lustrai-
ei sau decomunizrii. Scopul acestor msuri este excluderea de la
exercitarea funciilor guvernamentale a acelor persoane care nu
ar aciona in conformitate cu principiile democratice, care nu au
crezut in ele in trecut i nu au nici interes i nici motivaie pentru
a face acum tranziia ctre aceste principii.
12. Adunarea accentueaz c, in general, aceste msuri pot
compatibile cu un stat democratic aat sub dominaia legii, da-
277
Avxv
c sunt indeplinite cateva criterii. n primul rand, vina ind in-
dividual i nu colectiv, trebuie dovedit individual aceasta
subliniaz necesitatea aplicrii individuale i nu colective a legi-
lor lustraiei. n al doilea rand, trebuie s e garantate dreptul la
aprare, prezumia de nevinovie pan la dovedirea vinei i po-
sibilitatea unei revizuiri judiciare adecvate a deciziei luate. Sco-
pul acestor msuri nu trebuie s e niciodat rzbunarea i nici
nu trebuie permis proasta intrebuinarea politic sau social a
procesului de lustraie rezultat. Scopul lustraiei nu este pedepsi-
rea unor persoane ce se presupune c sunt vinovate aceasta es-
te sarcina procurorilor utilizand legea penal ci protejarea de-
mocraiei nou aprute.
13. Astfel Adunarea ofer urmtoarele indicaii pentru a asi-
gura faptul c legile lustraiei i msurile administrative similare
sunt in acord cu cerinele unui stat bazat pe supremaia legii i se
concentreaz asupra ameninrilor aduse drepturilor fundamen-
tale ale omului i procesului democraiei. V rugm s considerai
idicaiile de mai jos ca un text de referin.
14. n continuare, Adunarea recomand ca angajaii cu bene-
cii nanciare ridicate, ca de exemplu dreptul la pensie, care sunt
demii din poziiile ocupate pe baza legilor lustraiei nu trebuie,
in principiu, s ii piard aceste drepturi nanciare. n cazuri ex-
cepionale, cand elita conductoare a fostului regim i-a acordat
drepturi de pensie mai mari decat populaia obinuit, atunci aces-
tea trebuie reduse la nivelul obinuit.
15. Adunarea recomand ca autoritile trilor in cauz s ve-
rice ca legile, reglementrile i procedurile lor s e in acord cu
indicaiile oferite i s le revizuiasc in cazul in care este necesar.
Aceasta ar ajuta la evitarea plangerilor impotriva acestor msuri
adresate mecanismelor de control ale Consiliului Europei din Con-
venia European a Drepturilor Omului, procedura de monitori-
zare a Comitetului de Minitri sau procedura de monitorizare a
Adunrii, bazat pe Ordinul nr. 508 (1995) privind onorarea obli-
gaiilor i angajamentelor statelor membre.
16. n nal, Adunarea solicit tuturor democraiilor consolidate
ii mreasc ajutorul i asistena i s intensice cooperarea lor
cu fostele ri comuniste totalitare, in particular atat cat este ne-
cesar pentru a sprijini dezvoltarea unei societi civile.
278
Avxv
Indicaii care s asigure c legile
lustraiei i msurile administrative
similare sunt conforme cerinelor
unui stat de drept
Pentru a compatibile cu un stat bazat pe dominaia legii, le-
gile lustraiei trebuie s indeplineasc anumite cerine. n pri-
mul rand, lustraia ar trebui indreptat impotriva ameninrilor
la adresa drepturilor fundamentale ale omului i a procesului de
democratizare, asemenea legi nu pot viza niciodat rzbunarea,
iar o manipulare politic sau social a procesului de lustraie care
decurge din ele nu trebuie permis. Scopul lustraiei nu este ace-
la de a pedepsi persoane presupus vinovate aceast sarcin re-
vine procurorilor in cadrul dreptului penal ci de a proteja de-
mocraia recent aprut.
a. Lustraia ar trebui s e administrat de o comisie indepen-
dent, anume creat, format din ceteni de seam, numii de e-
ful statului i aprobai de parlament,
b. Lustraia va putea folosit doar pentru a elimina sau a re-
duce semnicativ ameninarea pe care subiectul lustraiei o repre-
zint pentru crearea unei democraii libere viabile, prin modul in
care acesta face uz de poziia sa specic pentru a viola drepturi-
le omului sau a bloca procesul de democratizare,
c. Lustraia nu poate folosit ca pedeaps, rsplat sau rzbu-
nare, sub incidena pedepsei intr doar actele criminale din trecut,
pe baza Codului Penal obinuit i in concordan cu toate proce-
durile i regulile proceselor penale,
d. Lustraia ar trebui s se limiteze la poziii in care exist mo-
tive serioase de a crede c subiectul ar reprezenta un pericol im-
portant pentru drepturile omului i democraie, i anume, funcii
de stat care implic o responsabilitate important in trasarea sau
indeplinirea unor politici i practici guvernamentale referitoare la
securitatea intern, funcii de stat in care pot ordonate sau comi-
se abuzuri la adresa drepturilor omului, ca aplicarea legii, servicii-
le de securitate i informaii, instanele de judecat sau parchetul,
e. Lustraia nu va aplicat funciilor obinute in urma unor
alegeri, decat la cererea candidatului electoratul este indreptit
279
Avxv
s aleag pe oricine dorete (dreptul la vot poate retras unui cri-
minal condamnat doar prin decizia unei curi de justiie aceas-
ta nu este o lustaie administrativ, ci o msur de drept penal),
f. Lustraia nu se va aplica in cazul poziiilor ocupate in cadrul
unor organizaii private sau semi-private, deoarece exist puine
poziii in asmenea organizaii, dac nu chiar niciunele, prin care
s e subminate sau ameninate drepturile fundamentale ale omu-
lui sau procesul de democretizare,
g. Descalicarea pentru o funcie, bazat pe lustraie, nu tre-
buie s e mai lung de cinci ani, pentru c nu trebuie subestima-
t capacitatea unei persoane de a-i schimba in bine atitudinile i
obiceiurile, este de preferat ca msurile de lustraie se incheie nu
mai tarziu de 31 decembrie 1999, deoarece noul sistem democra-
tic ar trebui s e deja consolidat la acea dat in toate statele fos-
te comuniste,
h. Persoanelor care au ordonat, au comis sau au ajutat in mod
semnicativ la inclcarea drepturilor omului le poate interzis ac-
cesul la funcii, in cazul in care o organizaie a comis grave inclcri
ale drepturilor omului, se va considera c un membru, un angajat
sau un agent a luat parte la aceste acte dac a fost un membru de
prim rang al organizaiei, cu excepia cazurilor in care poate do-
vedi c nu a luat parte la planicarea, ordonarea sau punearea in
practic a unor asemenea politici, practici sau acte,
i. Nicio persoan nu va subiectul lustraiei exclusiv din cau-
za asocierii cu, sau a activitilor pentru orice organizaie legal
la vremea unor asemenea asocieri sau activiti (cu excepia celor
specicate in subparagraful h), sau din cauza prerilor sau con-
vingerilor personale,
j. Lustraia se va impune doar pentru persoanele care au aci-
onat sau au avut calitatea de angajat sau membru in perioada din-
tre 1 ianuarie 1980 i cderea dictaturii comuniste, intrucat este
puin probabil ca cineva care nu a violat drepturile omului in ul-
timii zece ani s o fac acum (bineineles c aceast limit tem-
poral nu se aplic violrii drepturilor omului comise pe baza le-
gilor penale),
k. Lustraia colaboratorilor contieni este permis doar in le-
gtur cu persoanele care au luat parte efectiv, impreun cu func-
ionari guvernamentali (ca cei din serviciile de informaii, spre
exemplu), la grave violri ale drepturilor omului, care au fcut ru
280
Avxv
altor persoane i care tiau sau ar trebuit s tie c aciunile lor
vor aduce prejudicii,
l. Lustraia nu se va impune in cazul persoanelor care nu im-
pliniser varsta de 18 ani la momentul implicrii in aciunile avu-
te in vedere, care de bunvoie au respins iisau au abandonat ca-
litatea de membru, angajat sau agent al unei organizaii relevante
inainte de tranziia la un regim democratic, sau care au acionat
obligate ind,
m. O persoan nu va in niciun caz supus lustraiei fr a i
se asigurat totala protecie cuvenit in timpul unui proces, care
include, dar nu se limiteaz la dreptul de asisten juridic (asigu-
rat in cazul in care subiectul nu poate plti), dreptul de a con-
fruntat cu i de a contesta probele folosite impotriva lui, cel de a
avea acces la toate probele inculpatorii i exculpatorii, de a prezenta
propriile probe, de a avea o audiere la cererea sa, precum i drep-
tul de a face recurs in faa unei instane de judecat independente.
Memorandum explicativ de Dl. Severin
Coiu:
A. Introducere
paragrafele 1-9
B. Scopul: construirea unei societi democratice
paragrafele 10-20
C. Metoda: desinarea sistemelor totalitare comuniste
paragrafele 21-41
- Principii
paragrafele 21-22
- Drept penal
paragrafele 23-27
- Msuri administrative
paragrafele 28-32
- Crearea instituiilor
paragrafele 33-38
- Societatea
paragrafele 39-41
D. Problema: implinirea dreptii fr violarea drepturilor omului
281
Avxv
paragrafele 42-68
- Indicaii
paragrafele 42-48
- Albania
paragrafele 49-56
- Bulgaria
paragrafele 57-60
- Republica Ceh
paragrafele 61-65
- Germania
paragrafele 66-68
E. Posibila contribuie a democraiilor consolidate
paragrafele 69-71
F. Concluzii i recomandri
paragrafele 72-76
A. I:vooucvvv
1. Moiunea din 7 mai 1992, care recomanda msuri pentru
desinarea comunismului (Doc. 6615), a fost inaintat Comite-
tului pentru Afaceri ale Justiiei i Drepturile Omului in 30 iunie
1992 (Nr. 1787). Moiunea cere examinarea legilor i reglement-
rilor adoptate in mai multe ri din Europa Central i de Est, sub
auspiciile msurilor de desinare a comunismului, pentru a aa
dac unele dintre ele nu se armonizeaz cu prevederi ale Conven-
iei Europene a Drepturilor Omului (ECHR).
2. Dl. Espersen (Danemarca, Grupul Socialist) a intocmit un ra-
port pentru Adunare (Doc. 7209) care a fost remis comitetului fr
dezbatere, la 3 februarie 1995. mi voi scrie raportul pe fondul ce-
lui precedent i al comentariilor primite de atunci incoace, dar m
voi baza in special pe lucrrile dlui andor (Directorul Centrului
de Studii Politice i Analiz Comparativ din Bucureti, Romania)
pentru problematica de ansamblu, pe cele ale dlui prof. dr. Schuller
(profesor la Universitatea din Konstanz, Germania) despre terge-
rea urmelor trecutului in Germania i pe cele ale dlui Cepl (jude-
ctor la Curtea Constituional a Republicii Cehe) despre schim-
barea mentalitilor i a inimilor in Europa de Est.
3
3
ASiJur (1995) 49, ASiJur (1995) 47 rev., ASiJur (1995) 45.
282
Avxv
3. De asemenea, voi lua in considerare edina comitetului in
legtur cu msurile de desinare a sistemelor totalitare comu-
niste din 11 decembrie 1995 de la Zurich cu participarea acestor
trei experi. Din literatura care mi-a fost pus la dispoziie doresc
s menionez doar cel mai reprezentativ titlu, cele trei volume ale
crii editate de Neil J. Kritz, Transitional Justice How emer-
ging democracies deal with former regimes [Dreptatea de tranziie
Despre cum se raporteaz noile democraii la fostele regimuri].
4. Raportul se va baza pe un demers bipartit. n primul rand,
doresc s art de ce este atat de important ca motenirea fostelor
regimuri totalitare comuniste s e desinat i cum se poate in-
deplini acest lucru. n al doilea rand, intenionez s ridic proble-
ma modului in care se poate face dreptate fr a atenta la dreptu-
rile omului. Voi sublinia, de asemenea, soluiile posibile la aceast
problem, care sper s e acceptate de un public larg. Nu am ca
scop atacarea vreunei idologii anume, e ea comunist sau orica-
re alta, ci a totalitarismului. Motenirea fostelor regimuri totalita-
re ale convingerilor fasciste a fost desinat in acest secol in mai
multe ri, inclusiv Germania, Italia i Spania, dar din moment ce
fostele regimuri totalitare de orientare comunist au czut doar
in 1989 sau mai tarziu, Europa se confrunt cu aceast problem
pentru prima dat. Sper ca raportul meu s e o contribuie adu-
s procesului de tranziie prin care trec unele ri din centrul i
din estul Europei, i un set de indicaii pentru rile vest-europe-
ne i Consiliul Europei despre cum s ajute statele foste totalitare
in a-i depi aceast motenire fr violarea drepturilor omului.
5. Acest proces de depire a motenirii fostelor sisteme tota-
litare comuniste, numit i decomunizare, poate denit ca des-
inarea legislaiei, a instituiilor, a metodelor i a politicilor de
conducere, a vechilor mentaliti i a structurilor ( nomenclatura)
totalitare. Acest proces este deosebit de complex i nu poate dus
la bun sfarit intr-o zi, ci are nevoie de ani, dac nu de zeci de ani,
pentru a cu totul implementat.
6. n rile din Europa Central i de Est, dup cinci pan la ap-
te ani de decomunizare, a ieit la lumin faptul c un stat liberal
constituional nu este intotdeauna cel mai potrivit pentru pedep-
sirea vinovailor. Acest lucru poate duce la o profund dezamgi-
re a victimelor fostului regim, in special. Pe de alt parte, terge-
rea in timp a imaginilor negative ale trecutului totalitar, a fcut ca
283
Avxv
in multe dintre aceste ri s ia natere o anume atitudine nostal-
gic. Oamenii doresc i uneori aleg din nou in funcii aseme-
nea valori, ca egalitatea ( egalitatea necondiionat in locul ega-
litii de anse), colectivismul, protecia patern, stabilitatea fr
progres (stagnarea), un anumit viitor pre-ordonat i alte capcane
ale conformismului specic modelului totalitar comunist.
7. Motivul acestei nostalgii a trecutului i al aparentului eec
al tranziiei, poate gsit, printre altele, in neputina guvernelor
post-comuniste de a gestiona ateptrile populaiei. Guvernanii
ar trebuit s explice, de exemplu, faptul c democraia nu este un
proces simplu, c bogia nu va dobandit automat etc. Popoa-
rele din centrul i din estul Europei i-ar indurat mai uor greu-
tile de acum dac ar tiut s se atepte la ele.
8. Prin urmare, in unele societi foste totalitare comuniste,
consensul iniial pentru schimbare dispare, iar vechiul sistem re-
devine o alternativ impotriva creia trebuie s concureze idealu-
rile democraiei. Ori aa ceva nu poate bine, mai ales dac lum
in considerare crimele comise in timpul fostelor regimuri unele
dintre ele la fel de oribile precum cele comise de naziti in timpul
celui de-al Doilea Rzboi Mondial , este evident c un sistem to-
talitar comunist nu poate reprezenta o alternativ. Dar pe termen
lung, democratizarea poate asigurat dac se schimb nu doar
regimul, ci i atitudinea, comportamentul i modul de a gandi ale
oamenilor, i pentru acest scop trebuie s muncim.
9. Totui msurile de desinare a structurilor totalitare comu-
niste trebuie aplicate in aa fel incat s e evitat o ruptur in ca-
drul societii, posibil in cazul in care fosta elit politic ar avea
motive s se team de rzbunare sau respingere din partea noii so-
cieti. Marginalizarea acestei elite ar putea periculoas, deoa-
rece ea ar putea s pun sub semnul intrebrii bazele democrati-
ce ale noului stat. Acelor membri ai fostei elite, care doresc i pot
s se integreze i s susin noua societate democratic, ar trebui
s li se acorde ansa de a o face.
B. i:: cos:vuivv uvi sociv:Xi ovrocv:icv
10. Partidele comuniste din centrul i estul Europei au distrus
statele i structurile sociale existente anterior i i-au asumat locul
lor, remodeland cele mai importante instituii pe care le-au dotat
284
Avxv
cu personal nou sau reindoctrinat. Sistemul juridic a fost, de ase-
menea, remodelat, pentru a se conforma ideologiei comuniste i
consecinelor sale (de exemplu, in cazul inchisorilor sau, mai de-
grab, al sistemului concentraionar).
11. Astfel, in 1989, scopul a fost i trebuie s e pe mai de-
parte restabilirea unui stat civilizat, liberal aat sub suprema-
ia legii. Nu trebuie s rman nici un gol: vechile structuri trebu-
ie anihilate i in locul lor trebuie contruite altele noi, pentru a nu
face loc fenomenului numit de dl. Sandor fantoma comunismu-
lui. Trebuie evitat posibila repetiie a comarului pe care toi oa-
menii l-au trit timp de decenii. Pericolele care pandesc in cazul
in care motenirea fostelor sisteme comuniste totalitare nu este
depit pot descrise in felul urmtor: oligarhie in locul demo-
craiei, corupie in locul domniei legii i crim organizat in locul
drepturilor omului.
12. Acestea pot realizate doar dac exist i o schimbare a
mentalitii. Nu trebuie permis structurilor reziduale ale fostului
regim s supravieuiasc in viaa politic sau in economie i nici
in comportamentul individual sau colectiv. Entitilor totalitare
cum ar organizaii politice, partide sau servicii secrete nu tre-
buie s li se permit reintegrarea in noua societate pluralist cat
vreme ele utilizeaz democraia doar ca vehicol pentru revenirea
lor la putere i nu contribuie la progresul democraiei. Alminteri
o restaurare de catifea, o capcana istoric, devine mai mult de-
cat o simpl posibilitate.
13. Scopul trebuie s e crearea iisau susinerea instituiilor
democraiei parlamentare la nivel local i naional. Pentru aceste
instituii trebuie organizate alegeri universale, libere, cinstite i se-
crete. n acest cadru este important separarea tradiional a pute-
rilor: legislativ, executiv i judectoreasc. Rolul parlamentului,
legitimat prin vot popular, este central: trebuie s controleze exe-
cutivul. Principiile responsabilitii i transparenei trebuie intro-
duse in administraie. Este de asemenea important c poporului
electoratului ii sunt acordate ample posibiliti de participare
activ la viaa politic i la construirea noii societi democratice.
14. Este de asemenea foarte important abolirea intaietii sta-
tului fa de cetean, una dintre cele mai importante trsturi ale
sistemului totalitar comunist. Trebuie intemeiate instituii capabi-
le s il apere pe individ in faa statului, de exemplu instane admi-
285
Avxv
nistrative (in care pot contestate deciziile executivului), Avoca-
tul Poporului pentru drepturile omului sau alte instituii similare.
15. Pe aceeai lier, este necesar demilitarizarea statului i a
instituiilor sale. n particular trebuie desinate trupele Ministe-
rului de Interne specice sistemelor totalitare comuniste, iar poli-
ia, justiia i administraia inchisorilor trebuie demilitarizate. De
asemenea, in majoritatea rilor desinarea birocraiei sistemelor
totalitare comuniste va vital. Aceasta se poate realiza prin de-
reglementare i descentralizarea administraiei.
16. Electoratul pentru a capabil s ia decizii informate tre-
buie s aib acces la informaii factuale impariale. n acest sens
un rol important il au instituiile independente ale societii de-
mocratice cum ar presa liber, centrele autonome de cercetare
i universitile. Presa independent poate vzut chiar ca a pa-
tra putere intr-un stat bazat pe supremaia legii.
17. Importana dezvoltrii unui sistem democratic legal i ju-
diciar nu poate subestimat. Respectul i cultivarea drepturilor
omului sunt eseniale: in acest context accesul la instrumente le-
gale internaionale i integrarea in organizaii multilaterale poate
asigura procesul democratizrii. Supremaia legii trebuie stabilit
pe plan intern. Aici inceputul poate constituit de adoptarea unor
noi constituii democratice. n majoritatea cazurilor intregul sis-
tem legal i juridic, fost comunist, trebuie s e reformat, legi noi
trebuie implementate in special in domeniul penal i administra-
tiv. Independena justiiei trebuie garantat.
18. Construirea unei societi democratice ar trebui s mear-
g man in man cu realilzarea unei economii de pia. Vechile
structuri ale economiei dirijate trebuie desinate pentru a per-
mite concurena liber. Privatizarea i reforma agrar, adesea ba-
zat pe restituire, s-a dovedit destul de plin de succes in ultimii
ani i ca metod prin care economia este impulsionat. Din punct
de vedere legal, intemeierea acestor msuri trebuie s se bazeze
pe recunoaterea i aprarea proprietii, garantarea libertii ac-
tivitii economice, a asocierii i contractului.
19. n ceea ce privete economia, demonopolizarea este de o
importan capital. Dac aceste monopoluri nu sunt desinate
sau dac li se permite s se refac, devine posibil intemeierea unei
oligarhii economice i nanciare, o oligarhie care se poate baza pe
corupie sau care poate sursa corupiei.
286
Avxv
20. La un nivel mai mult psihologic, dar nu mai puin impor-
tant, a avea de-a face cu trecutul comunist totalitar implic schim-
barea sistemelor de valori: trebuie incurajat tolerana, iar persoa-
nelor trebuie s li se dea autonomie crescut (i trebuie invate
s o foloseasc). Oamenii trebuie invai s accepte responsabili-
tatea propriilor aciuni i trebuie s pun capt obedienei oarbe
fa de superiori. Mai presus de toate, trebuie s devin mai activi
in toate compartimentele vieii. Aceasta este una dintre principa-
lele inte pentru depirea sistemelor comuniste totalitare i asi-
gurarea c acestea nu revin niciodat.
C. Mv:oo: ovsriivv sis:vrviov :o:ii:vv
coruis:v
Principii
21. Un stat democratic, fundamentat pe supremaia legii, tre-
buie s aplice mijloacele procedurale ale unui asemenea stat in
demersul su de desinare a motenirii fostelor sisteme totalita-
re comuniste. Nu poate aplica nici un alt fel de mijloace, deoarece
atunci nu ar cu nimic mai bun decat regimul totalitar anterior ca-
re trebuie desinat. Dup cum am menionat deja in introducere,
muli cred c un stat de drept democratic (un stat bazat pe supre-
maia legii) nu are la dispoziie suciente mijloace pentru a asigu-
ra aprarea cauzei dreptii i a-i pedepsi pe cei vinovai. Dei este
de ineles, aceast atitudine provine mai degrab dintr-o dorin
de rzbunare decat de dreptate. Un adevrat stat de drept trebuie
s respecte drepturile i libertile fundamentale ale omului, cum
ar dreptul la un proces echitabil i la a audiat, i trebuie s le
aplice chiar i in cazul acelor persoane care, atunci cand au fost la
putere, nu le-au aplicat.
22. n acest context, cred c este important de subliniat c un
stat democratic bazat pe domnia legii se poate apra impotriva
reapariiei ameninrii comuniste totalitare. Vechile structuri to-
talitare nu sunt mai puternice decat proaspetele democraii, ata-
ta timp cat acestea din urm sunt mobilizate. Un stat democratic
bazat pe supremaia legii are la dispoziie mijloace ample care nu
intr in conict cu drepturile omului i cu supremaia legii, folo-
sindu-se atat de dreptul penal cat i de msurile administrative.
287
Avxv
n cele ce urmeaz voi oferi o vedere de ansamblu asupra posibi-
lelor msuri care ar trebui aplicate.
Dreptul penal
23. Actele criminale comise in timpul regimului comunist tota-
litar ar trebui s e judecate i pedepsite in baza Codului Penal Co-
mun. Unele persoane se pronun pentru curarea statului prin
emiterea unei graieri generale a tuturor crimelor comise sub regi-
mul trecut. Nu sunt de acord cu acest demers, deoarece mi se pare
a foarte nedrept cu victimele acelor crime. Pe de alt parte, o am-
nistie general ar putea chiar s destabilizeze noua societate, dac
victimele sau familiile lor ar decide s ii fac singure dreptate. Este
astfel clar faptul c crimele trebuie judecate i pedepsite. Spre exem-
plu, dac un fost judector a permis crime judiciare, sau dac un gar-
dian de inchisoare a torturat un prizonier, acetia ar trebui adui in
faa instanei i condamnai, in cazul in care vor gsii vinovai.
24. Dup cum am subliniat, aplicarea codului penal comun or-
dinar este important. Acest lucru este necesar pentru c intr-un
stat de drept adoptarea i aplicarea retroactiv a legilor pena-
le nu este permis, principiu inclus chiar i in Conveia Europea-
n a Drepturilor Omului, in Articolul 7, paragraful 1. n legtur
cu aceast regul apar dou probleme: prima, dac este permis
extinderea termenului de prescripie, i a doua, mai este valabil
aceast regul cand crima comis este evident o crim real, chiar
dac nu este menionat formal in statute
25. Referitor la prima intrebare, Curtea Constituional Ger-
man a decis c o extindere a termenului de prescripie este doar
o chestiune procedural, iar nu una substanial, i ca atare, este
posibil intr-un stat de drept, interpretare cu care sunt de acord. n
legtur cu a doua intrebare, chiar i Conveia European a Drep-
turilor Omului permite judecarea oricrei persoane pentru orice
act sau omisiune care, la timpul cand a fost comis, nu a consti-
tuit o fapt penal potrivit legii statului, in msura in care era un
act criminal potrivit principiilor generale de drept recunoscute de
naiunile civilizate (Articolul 7, paragraful 2). Aadar, un compor-
tament prin care in mod evident au fost violate drepturile omului
va pedepsit indiferent de prevederile contrare care existau (spre
exemplu, in Republica Democrat German).
288
Avxv
26. Cu toate acestea, pentru un stat de drept, tratarea drept cri-
me obinuite a execuiilor brutale in mas i a altor crime impo-
triva umanitii comise in cadrul i in condiiile unui aparat tota-
litar rmane dicil. S-a ridicat adeseori problema actelor comise
la ordin, in special. Soluia este ca in cazurile in care actele per-
soanei au constituit o clar violare a drepturilor omului, chiar i
pretenia de a acionat din ordinul cuiva nu poate exclude nici
vina personal i nici faptul c acel act a fost ilegal. Aceast solu-
ie a fost aplicat, de pild, in Germania, grzilor care au impu-
cat mortal refugiai la grania RDG.
27. Judecarea crimelor individiuale trebuie s mearg man in
man cu reabilitarea persoanelor care au fost condamnate pentru
crime care intr-o societate civilizat nu constituie acte crimina-
le i a acelora care au fost condamnate pe nedrept. Este discuta-
bil dac ecare persoan condamnat pe nedrept ar trebui s cea-
r anularea individual a deciziei judectoreti intr-o procedur
special sau dac anumite tipuri de decizii politico-judectoreti
ar trebui anulate ca regul general. Eu a opta pentru ultima opi-
nie, dar dezbaterea rmane deschis. Compensaia material ar
trebui extins pentru aceste victime ale justiiei totalitare i nu ar
trebui s e (cu mult mai) mic decat compensaia acordat celor
condamnai acum pe nedrept pentru infraciuni.
Msuri administrative
28. Principala dezbatere despre msurile care ar trebui luate
in vederea desinrii sistemelor totalitare comuniste se duce in
sfera admisibilitii msurilor admnistrative. Spre exemplu, fotii
naziti rmai dup cel de-al Doilea Rzboi Mondial in zona ame-
rican, au fost exclui din profesiile lor sau le-a fost retras dreptul
la vot. Multe ri central- i est-europene sunt de asemenea tenta-
te s aplice msuri administrative similare. Totui majoritatea -
rilor au considerat c a nega unor foti membri ai Partidului Co-
munist drepturile de a vota, de a candida sau de a alei pentru
o funcie public ar in contradicie cu spiritul unui stat consti-
tuional in care domnete legea.
29. n schimb, cele mai multe state au optat pentru o form
de lustraie sau alta. Scopul lustraiei este acela de a indeprta
de la exercitarea puterii guvernamentale pe acele persoane in ca-
289
Avxv
re nu se poate avea incredere c vor face acest lucru in confor-
mitate cu principiile democratice, din moment ce nu au dove-
dit nici in trecut c ar ataate sau c ar crede in ele, i care nu
au nici un interes sau motivaie s fac tranziia spre ele acum.
Aadar, lustraia este menit s creeze un spaiu in care demo-
craia s poat respira i prinde rdcini, din care s fost inde-
prtat pericolul ca oameni in poziii inalte ale puterii s incer-
ce s o submineze. Cu toate acestea, lustraia nu este conceput
pentru a avea de-a face cu criminali (oameni care au inclcat
voit drepturile omului in fostul regim) ei trebuind tratai in
conformitate cu legile i procedurile penale i nici cu martori
pasivi care se presupune c sunt nevinovai pan la la proba
contrarie, i crora ar trebui s li se acorde ansa de a participa
la noul regim democratic.
30. Lustraia inc mai ridic probleme delicate, despre care vom
discuta in capitolul urmtor. n general se poate spune c lustra-
ia este compatibil cu un stat de drept democratic doar dac sunt
indeplinite cateva criterii. n primul rand, vina ind personal i
nu colectiv, trebuie demonstrat in ecare caz in parte, fapt care
subliniaz nevoia ca legile lustraiei s e aplicate individual, nu
colectiv. n al doilea rand, dreptul de a avea un aprtor, prezum-
ia de nevinovie pan la demonstrarea culpabilitii i posibili-
tatea ca decizia luat s poat revzut juridic trebuie garantate
(indicaii mai precise sunt date in paragraful 46).
31. n acest cadru ar trebui adugat c dei legile penale nu pot
adoptate i aplicate retroactiv, exist totui posibilitatea de a pro-
mulga i de a aplica retroactiv reglementri impreun cu msuri
administrative, dac nu impun un dezavantaj disproporionat. n
general s-a dovedit a aceptabil ca, spre exemplu, oameni care au
deinut posturi importante in partidul de la conducere i in apara-
tul represiv, sau cei a cror participare la acte de represiune a fost
demonstrat, s e exlui ulterior din posturi publice (dei faptul
de a primi o pensie nu ar trebui s e automat anulat).
32. O alt posibilitate ca parlamentul sau guvernul s devi-
n active in acest domeniu este adoptarea unei declaraii care s
condamne crimele fostului regim, act care ar putea s contraca-
reze nostalgia dup trecutul comunist, care se insinueaz in une-
le ri. ninarea unui comitet de investigare a istoriei dictaturii
comuniste (ca in Parlamentul German) poate i ea folositoare.
290
Avxv
Crearea instituiilor
33. Parlamentul este probabil cea mai important instituie din-
tr-o societate post-comunist. Fiind fundamentat pe vot popular,
parlamentul reprezint poporul i are deosebit de importantul rol
de a controla executivul. Principala arm a parlamentului este,
in acest sens, bugetul, iar din acest considerent, este foarte impor-
tant ca procedurile bugetare s e cat mai transparente posibil.
34. La nivelul construirii instituiilor, descentralizarea este un
cuvant cheie. Sistemele totalitare comuniste erau in mod necesar
puternic centralizate. Asta nu inseamn c statele centralizate sunt
automant totalitare sau comuniste ( Frana este un contraexemplu
foarte bun), dar in general, se poate arma c o structur mai des-
centralizat acord mai mult putere poporului i poate constitui
un bastion impotriva revenirii la putere a comunismului totalitar.
35. n acest context, sprijinirea iniiativelor civice i a organi-
zaiilor non-guvernamentale poate ajuta la descentralizarea min-
ilor i a inimilor in Europa Central i de Est, ca s folosesc me-
tafora Dr. Cepl. Exprimarea independent a identitii culturale
i etnice poate i ea s inlesneasc tranziia de la protecia con-
ductorului specic sistemului comunist (cu caracteristicile ei
de meninere a dependenei i a subordonrii fa de fora politi-
c de la conducere) la stimularea proteciei sociale, care sprijin
adaptarea activ la tranziie i dezvoltarea autonomiei persoane-
lor i a comunitilor.
36. Pe termen lung, ar trebui s se incerce i o reform a educa-
iei. Sistemele educaionale comuniste se bazau pe invarea me-
canic a unor date, care de multe ori erau manipulate pentru a se
potrivi ideologiei conducerii. O reform a sistemului educaional
ar trebui, aadar, s incurajeze copiii s gandeasc mai mult sin-
guri i s ii dezvolte capacitatea de a evalua critic aceste aa nu-
mitele date.
37. Aparatul de represiune era elementul central al meninerii
la putere al regimurilor totalitare comuniste i de aceea, restruc-
turrii serviciilor secrete trebuie s i se acorde maxim prioritate.
Serviciile secrete trebuie integrate in structurile statului ca o in-
stituie democratic, responsabil cu meninerea securitii nai-
onale i nu cu spionarea populaiei, a convingerilor i a compor-
tamentului ei. Aceast instituie ar trebui controlat complet i
291
Avxv
in mod regulat preferabil, de ctre parlament. Acest control ar
trebui extins i asupra bugetului serviciilor secrete, in orice caz.
38. Unele ri au deschis dosarele serviciilor secrete examin-
rii publice. Poate cel mai bun exemplu este Germania, care a creat
un ociu in acest scop. Persoanele afectate ii pot examina dosare-
le pstrate, dac doresc. De aceea, este dicil, de pild, ca in cam-
panii electorale s e folosite zvonuri in legtur cu presupuse co-
laborri cu serviciile secrete impotriva oponenilor politici, lucru
care contribuie la stabilitatea nou aprutei societi democratice.
Societatea
39. La nivelul societii ca intreg, consolidarea sistemului de
protecie social poate un garant stategic care s asigure spriji-
nul civic necesar procesului de democratizare. Renaterea clasei
de mijloc, a iniiativei i antreprenoriatului private ar trebui spri-
jinite, pentru ca virtuile i talentele caracteristice erei comuniste
totalitare cum ar disciplina, supunerea i ascultarea (care nici
nu pot duce la schimbare, nici nu sunt adaptate la sistemul pieei
libere democratice) s e incet inlocuite.
40. De asemenea, este important cultivarea unui sistem de
valori centrat pe valori democratice ca tolerana, drepturile omu-
lui, suremaia legii. Aceasta este probabil, cea mai grea incerca-
re, pentru c nu se pot i nu trebuie epurate creierele unor in-
tregi generaii de ideologia i sistemele de valori comuniste. Dar
cand oamenii vor inva s gandeasc singuri, vor incepe singuri
s arunce ctuele ideologiei comuniste.
41. n acest sens, este crucial ca oamenii s dezvolte un respect
pentru diversitate. Atunci majoritatea nu va mai putea s conduc
fr a vericat: i politicile ei vor trebui s se bazeze pe protec-
ia diferitelor minoriti (naionale, lingvistice, sexuale i sociale).
D. Pvonivr: vviizvv ovvv:Xii rXvX vioi
ovvv:uviiv oruiui
Indicaii
42. Acest capitol trateaz ceea ce eu numesc decomunizare
sau legile lustraiei. Aceste legi intesc desinarea sistemului co-
292
Avxv
munist totalitar prin meninerea fotilor ei susintori in afara ori-
cror poziii de inuen, utilizand mijloace administrative. (Vreau
s accentuez c nu m voi acupa in acest context de msurile pe-
nale dup cum se arat in capitolul C.2 sunt cu totul de acord
cu luarea unor msuri ferme fa de criminali i de cei care au vi-
olat drepturile omului, care trebuie judecai in conformitate cu
Codul Penal normal). Multe organizaii pentru drepturile omului
i-au armat ingrijorarea privind legile lustraiei, bazandu-se pe
natura colectiv a acestor legi, pe faptul c ele contrazic prezum-
ia de nevinovie i pentru c au efect retroactiv. Diferitele grade
de vinovie, circumnstanele atenuante adesea nu sunt prevzu-
te in aceste legi, astfel incat agenii fostelor servicii secrete nu vor
tratai mai sever decat persoanele care au fost forai s colabo-
reze cu aceste servicii sau s informeze poliia secret.
43. Cei mai muli sunt de acord c cei care au comis crime sau
abuzuri ale drepturilor omului in cadrul regimurilor totalitare nu
trebuie lsai in poziii de putere, de unde pot submina procesul di-
cil i delicat al tranziiei ctre democraie. Totui, criminali nu sunt
decat cei implicai: muli oameni au mers pur i simplu impreun
cu regimul pentru c nu au avut curajul s infrunte regimul i prin
asta s piard orice speran pentru o carier i o via normal. i
cine poate arunca primul cu piatra in ei Dup cum spunea Vaclav
Havel in discursul de Anul Nou din 1 ianuarie 1990: Cu toii sun-
tem responsabili, ecare intr-un anumit grad, pentru meninerea in
funciune a mainii totalitare. Nici unul din noi nu este in intregime
o victim a acestei maini pentru c am ajutat cu toii la crearea ei.
44. Ce grad de colaborare cu fostul regim exclude de la asu-
marea de poziii responsabile in noua societate democratic. Da-
c simplul fapt de a fost membru al unui partid, al unei organi-
zaii sau in aparatul administrativ al vechiului regim este sucient
pentru a descalica o persoan, oare nu este aceasta o form de
pedeaps colectiv i vin prin asociere incompatibil cu princi-
piile Reschtstaat-ului i cu drepturile omului n special in cazul
legilor lustraiei exist pericolul de a folosite pentru catigarea
unor btlii politice sau pentru a incheia socoteli mai vechi, pro-
ducand vantori de vrjitoare impotriva celor de stanga sau a al-
tor posibili oponeni ai actualei guvernri. Din moment ce nu este
posibil sau practic s se ia msuri decat impotriva a relativ puini
oameni, se poate ca unii s e penalizai in vreme ce alii, nu mai
293
Avxv
puin vinovai, s e lasai in pace. Credibilitatea dosarelor servi-
ciilor secrete, pe baza crora pot aciona astfel de legi, a fost de
asemenea pus sub semnul intrebrii.
4
45. Pe de alt parte, epurarea fostelor elite ale unei ri comu-
niste ar putea afecta administraia, care cu greu ii poate permite
s piard talente manageriale i tiinice. ntr-un raport recent
emis de Programul pentru tiin i Drepturile Omului al Asoci-
aiei Americane pentru Dezvoltarea tiinei
5
a fost subliniat im-
pactul lustraiei in comunitile academice i tiinice din Bulga-
ria, Republica Ceh i Germania. n vreme ce autorii raportului
accentueaz faptul c cei vizai pentru demitere i-au catigat ade-
sea poziiile ca urmare a favoritismelor politice, iar demiterea lor a
eliberat slujbe i responsabiliti pentru cei mai bine pregtii pro-
fesional care in trecut au putut tratai nedrept, subliniaz ame-
ninarea pe care lustraia a reprezentat-o pentru desfurarea in-
dependent
6
a activitii comunitilor tiinice i academice i
pentru libertatea tiinic in general. Raportul critic i modul
in care au fost tratai muli oameni de tiin presupus ptai, in
multe dintre cazuri lipsind protecia datorat in timpul procesu-
lui, lucru care nu fcea decat s reproduc multe dintre msurile
represive folosite de obicei sub regimul totalitar.
46. Pentru a compatibile cu un stat bazat pe supremaia le-
gii, legile lustraiei trebuie s indeplineasc anumite cerine. Mai
4
Experiena Republicii Cehe demonstreaz, spre exemplu, c oe-
rii de informaii obineau uneori bonusuri prin introducerea unor nume
false in dosar, prin atribuirea de informaii uneia sau mai multor persoa-
ne (pan la trei sau patru) sau prin continuarea inregistrrii de persoane
in calitate de candidai la colaborare, chiar i dup ce acestea refuzau s
lucreze cu Serviciul Secret.
5
Mov:o H. Siv and Kvssiriv Kvv, Decommunization: A
new threat to scientic and academic freedom in Central and Eastern
Europe, Washington D.C., September 1995.
6
Potrivit acestui raport, 3.000 de oameni de tiin i profesori univer-
sitari bulgari (aproximativ 10 din total) au fost exclui timp de cinci ani
de la orice activitate de creare de politici (pagina iii). n Germania, 50.000
de profesori au fost destituii, plus o mare parte (pan la 25) a profeso-
rilor universitari, in Republica Ceh, rata ocial a destituirii oamenilor
de tiin i profesorilor a atins doar 5,6 (pagina iv).
294
Avxv
presus de toate, lustraia ar trebui s e indreptat impotriva ame-
ninrilor drepturilor fundamentale ale omului i procesului de
democratizare, rzbunarea nu poate in nici un caz scopul unor
asemenea legi i nici nu trebuie permis utilizarea eronat a pro-
cesului de lustraie rezultat. Scopul lustraiei nu este acela de a pe-
depsi oameni presupus vinovai aceasta este sarcina procurorilor
pe baza codului penal ci acela de a proteja tanra democraie.
Herman Schwartz a denit cateva principii ale lustraiei
7
, pe baza
crora voi dezvolta aici o serie de criterii in funcie de care s e
judecate legile i regulamentele actuale:
a. Lustraia ar trebui s e administrat de o comisie indepen-
dent, anume creat, format din ceteni de seam, numii
de eful statului i aprobai de parlament,
b. Lustraia va putea folosit doar pentru a elimina sau a re-
duce semnicativ ameninarea pe care subiectul lustraiei o
reprezint pentru crearea unei democraii libere viabile, prin
modul in care acesta face uz de poziia sa specic pentru a
viola drepturile omului sau a bloca procesul de democratizare,
c. Lustraia nu poate folosit ca pedeaps, rsplat sau rz-
bunare, sub incidena pedepsei intr doar actele crimina-
le din trecut, pe baza Codului Penal obinuit i in concor-
dan cu toate procedurile i regulile proceselor penale,
d. Lustraia ar trebui s se limiteze la poziii in care exist mo-
tive serioase de a crede c subiectul ar reprezenta un pe-
ricol important pentru drepturile omului i democraie, i
anume, funcii de stat care implic o responsabilitate im-
portant in trasarea sau indeplinirea unor politici i prac-
tici guvernamentale referitoare la securitatea intern, funcii
de stat in care pot ordonate sau comise abuzuri la adre-
sa drepturilor omului, ca aplicarea legii, serviciile de secu-
ritate i informaii, instanele de judecat sau parchetul,
e. Lustraia nu va aplicat funciilor obinute in urma unor
alegeri, decat la cererea candidatului electoratul este in-
dreptit s aleag pe oricine dorete (dreptul la vot poa-
te retras unui crimianl condamnat doar prin decizia unei
curi de justiie aceast nu este o lustaie administrativ,
ci o msur de drept penal),
7
Hvvr Scnv:z, Lustration in Eastern Europe, Parker School
of East European Law, Vol. 1, No. 2 (1994), pp. 141-171.
295
Avxv
f. Lustraia nu se va aplica in cazul poziiilor ocupate in cadrul
unor organizaii private sau semi-private, deoarece exist
puine poziii in asmenea organizaii, dac nu chiar niciu-
nele, prin care s e subminate sau ameninate drepturile
fundamentale ale omului sau procesul de democratizare,
g. Descalicarea pentru o funcie, bazat pe lustraie, nu tre-
buie s e mai lung de cinci ani, pentru c nu trebuie sub-
estimat capacitatea unei persoane de a-i schimba in bine
atitudinile i obiceiurile, este de preferat ca msurile de lus-
traie se incheie nu mai tarziu de 31 decembrie 1999, deoa-
rece noul sistem democratic ar trebui s e deja consolidat
la acea dat in toate statele foste comuniste,
h. Persoanelor care au ordonat, comis, sau au ajutat in mod
semnicativ la inclcarea drepturilor omului le poate in-
terzis accesul la funcii, in cazul in care o organizaie a co-
mis grave inclcri ale drepturilor omului, se va considera
c un membru, un angajat sau un agent a luat parte la aces-
te acte dac a fost un membru de prim rang al organizai-
ei, cu excepia cazurilor in care poate dovedi c nu a luat
parte la planicarea, ordonarea sau punearea in practic a
unor asemenea politici, practici sau acte,
i. Nicio persoan nu va subiectul lustraiei exclusiv din ca-
uza asocierii cu, sau a activitilor pentru orice organizaie
legal la vremea unor asemenea asocieri sau activiti
8
(cu
excepia celor specicate in sub-paragraful h), sau din cau-
za prerilor sau convingerilor personale,
j. Lustraia se va impune doar pentru persoanele care au ac-
ionat sau au avut calitatea de angajat sau membru in peri-
oada dintre 1 ianuarie 1980 i cderea dictaturii comuniste,
intrucat este puin probabil ca cineva care nu a violat drep-
turile omului in ultimii zece ani s o fac acum (bineine-
les c aceast limit temporal nu se aplic violrii dreptu-
rilor omului comise pe baza legilor penale),
k. Lustraia colaboratorilor contieni este permis doar in
legtur cu persoanele care au luat parte efectiv, impreun
cu funcionarii guvernamentali (precum cei din serviciile
8
ntr-adevr, unele persoane care au comis cu muli ani in urm ase-
menea inclcri, au repudiat de atunci astfel de acte i convingerile ine-
rente lor i au suferit datorit acestor repudieri.
296
Avxv
de informaii, spre exemplu) la grave violri ale drepturilor
omului, care au fcut ru altor persoane i care tiau sau ar
trebuit s tie c aciunile lor vor aduce prejudicii,
l. Lustraia nu se va impune in cazul persoanelor care nu im-
pliniser varsta de 18 ani la momentul implicrii in aciu-
nile avute in vedere, care de bun voie au respins iisau au
abandonat calitatea de membru, angajat sau agent al unei
organizaii relevante inainte de tranziia la un regim demo-
cratic, sau care au acionat obligate ind,
m. O persoan nu va in nici un caz supus lustraiei fr a i
se asigurat totala protecie cuvenit in timpul unui pro-
ces, care include, dar nu se limiteaz la dreptul de asisten
juridic (asigurat in cazul in care subiectul nu poate plti),
dreptul de a confruntat cu i de a contesta probele folo-
site impotriva lui, cel de a avea acces la toate probele incul-
patorii i exculpatorii, de a prezenta propriile probe, de a
avea o audiere la cererea sa, precum i dreptul de a face re-
curs in faa unei instane de judecat independente.
47. Problema drepturilor nanciare este una foarte dicil. n
principiu, retragerea drepturilor nanciare, cum ar dreptul la
pensie, poate considerat o pedeaps i in felul acesta ar in-
admisibil. Dar exist situaii in care elita conductoare din foste-
le ri comuniste totalitare i-a acordat pensii mult mai mari de-
cat populaia obinuit, ca de exemplu in Germania de Este unde
aceste venituri au fost dublate sau triplate fa de suma obinuit.
n aceste cazuri ar prea justicat ca pensiile fostei nomenclaturi
s e redus la nivelul normal. ns angajaii cu benecii sporite
care sunt demii din poziiile ocupate pe baza legilor decomuniz-
rii, nu trebuie s ii piard integral drepturile nanciare.
48. n acest punct intenionez s fac un studiu de caz asupra le-
gilor decomunizrii adoptate in diferite ri, luand ca expemplu Al-
bania, Bulgaria, Republica Ceh i Germania (in ordine alfabetic)
9
.
Voi analiza scopul acestor legi (dac se limiteaz la persoanele an-
gajate la stat, de exemplu in administraia statului, sau dac afec-
teaz i candidaii la alegerile parlamentare sau jurnalitii), deniia
9
Alte foste ri totalitare comuniste au adoptat sau iau in conside-
rare adoptarea unor abordri similare, ins legile i reglementrile in
aceste patru ri pot privite ca cele mai avansate i mai riguros imple-
mentate, motiv pentru care le-am ales drept exemplu.
297
Avxv
i tratamentul colaboratorilor, alctuirea i caracterul corpului de-
cizional (o comisie iisau o curte) i felul in care sunt tratate drep-
turile nanciare (acordarea sau retragerea dreptului la pensie, de
exemplu). Voi clarica in ce msur aceste legi sunt compatibile
cu principiile unui stat democratic aat sub supremaia legii, ba-
zandu-m pe principiile enunate in cele dou capitole anterioa-
re, principii asupra crora cred c (in calitate de membri ai Con-
siliului Europei) putem cdea de acord.
Albania
49. n ultimele cateva luni, dou legi care pot clasicate drept
legi ale decomunizrii au fost adoptate i au intrat in for in Al-
bania: legea privind genocidul i crimele impotriva populaiei co-
mise in Albania in timpul regimului comunist din motive politice,
ideologice sau religioase (din 22 septembrie 1995) i legea veri-
crii personalitilor ociale i a altor persoane in legtur cu pro-
tecia statului democratic (din 30 noiembrie 1995). M voi baza
pentru evaluarea acestor legi pe observaiile privind indeplinirea
obligaiilor i a inelegerilor Albaniei, realizate de dl. Columberg,
lordul Finsberg i dl. Ruy
10
.
50. Legile albaneze ale decomunizrii, despre care se spune c
sunt fcute dup modelul ceh (dar de fapt nu sunt modelate dup
legile cehe aplicabile in prezent, care iau in considerare amenda-
mentele Curii Constituionale Cehoslovace) interzic persoanelor
cu funcii inalte s avut anumite funcii in perioada 28 noiem-
brie 1944 i 31 martie 1991 (Preedintelui Republicii, parlamen-
tarilor, membrilor guvernului, inaltei administraii, judectorilor,
procurorilor, oerilor poliiei judiciare, poliitilor, oerilor ar-
matei, directorilor i editorilor radioului i televiziunii albaneze,
persoanelor deinand poziii de conducere in asigurrile de stat i
instituiile nanciare precum i in bncile de stat, rectorilor i di-
rectorilor universitilor i colilor superioare etc.). O prevedere
care includea jurnaliti i angajai cu poziii inalte in ziarele cu o
circulaie de peste 3000 de exemplare a fost anulat printr-o deci-
zie a Curii constiuionale din 31 ianuarie 1996.
51. Funciile vizate din fostul regim sunt, printre altele, mem-
bri i candidai ai Biroului Politic, secretari i membri ai Comite-
10
ASiJur (1996) 10, paginile 10-13.
298
Avxv
tului Central al Partidului Muncii din Albania din judee i nivele
similare, minitri, deputai ai Adunrii Populare, membri ai Consi-
liului Prezidenial, preedini ai curilor supreme, procurori gene-
rali i angajai ai serviciilor secrete de stat. Persoanele inregistrate
in dosarele Securitii Statului in calitate de colaboratori (infor-
matori, delatori, ageni, proprietari de apartamente care au per-
mis ca acestea s e folosite de serviciile secrete, martori in pro-
cesele politice) nu sunt eligibile in funcii inalte. Legile trebuie s
rman in vigoare pan in 31 decembrie 2001.
52. Cateva partide albaneze de opoziie precum i jurnaliti
albanezi i organizaii internaionale non-guvernamentale au cri-
ticat legile decomunizrii. Cea mai important critic, ce revine
adesea, privete faptul c legile albaneze exclud candidaii la ale-
gerile parlamentare. Aceasta nu doar c poate constitui o violare a
drepturilor prevzute de Constituia Albaniei dreptul de a ales,
care nu poate retras decat celor handicapai mintal sau condam-
nailor la inchisoare, ci poate considerat o msur incompati-
bil cu un stat intemeiat pe supremaia legii, din raiuni similare.
53. Compoziia i caracterul comisiei care va verica dac un
candidat la alegeri este ptat, i prin urmare dac poate candida
sau nu, a fost de asemenea criticat deschis. Comisia este presu-
pus a in intregime in mainile actualei guvernri pentru c ma-
joritatea membrilor ei sunt numii de diferii minitri. Preedintele
comisiei a fost numit de ctre parlament (atat cu voturile partide-
lor de la conducere cat i din opoziie) ceea ce este un semn bun.
Dar vice-preedintele i unul dintre membrii comisiei au fost ul-
terior numii de ctre Consiliul de Minitri (guvern) i apoi Mi-
nisterul de Justiie, Ministerul de Interne, Ministerul de Apra-
re i Serviciul Naional de Informaii (serviciul secret) au numit
cat un membru. n felul acesta neutralitatea comisiei pare depar-
te de a garantat.
54. Competenele comisiei, care ii confer caracter similar cu
al unui tribunal, au fost de asemenea aspru criticate. Comisia are
dreptul de a investiga i de a solicita persoane pentru examinare,
iar in cazul refuzului de a depune mrturie sau in cazul mrturiei
mincinoase, persoanele sunt pasibile de pedeaps conform Codu-
lui Penal. Purttorul de cuvand al Parlamentului albanez, dl. Arb-
nori, a artat totui c, in calitate de corp administrativ, comisia
nu poate da pedepse, ci trebuie s apeleze la un tribunal pentru im-
299
Avxv
punerea unor asemenea pedepse (ceea ce aparent inc nu s-a in-
tamplat). Nu mai puin, aceste drepturi ale comisiei nu sunt inso-
ite de drepturile corespunztoare ale acuzatului, cum ar dreptul
de a auzit, dreptul de a informat asupra dosarului sau dreptul
de a aprat de un avocat. O prevedere similar inclus iniial in
legea cehoslovac a lustraiei a fost respins de Curtea Constitu-
ional (vezi paragraful 62).
55. Posibilitatea de a face apel la Curtea de Casaie limiteaz in-
tr-un fel puterea comisiei. Dl. Arbori a asigurat Comitetul Afaceri-
lor Legale i Drepturilor Omului c niciun candidat nu va impie-
dicat s ia parte la alegeri inainde de a se primit verdictul Curii
de Casaie, in cazul in care candidatul a fcut un apel la acea curte.
56. Pentru a deveni compatibil cu principiile unui stat de-
mocratic aat sub supremaia legii, legea albanez ar trebui s e
schimbat in cateva puncte, in acord cu indicaiile oferite in pa-
ragraful 46. Voi meniona aici doar cele mai importante puncte:
a. scopul: aplicarea legii ar trebui limitat la persoanele anga-
jate de ctre stat in poziii sensibile din care pot leza drep-
turile omului, cum ar de exemplu administraia de stat,
armata, serviciile secrete, nu ar trebui s afecteze candida-
ii pentru alegerile parlamentare, ar trebui s se limiteze la
fapte, la angajaii sau membri structurilor comuniste ince-
pand din 1 ianuarie 1980 i pan la prbuirea regimului
totalitar.
b. metoda: posibilitatea unor dosare ale aparatului de securi-
tate, false sau inexacte, ar trebui prevzut in lustrarea co-
laboratorilor contieni, ar trebui luat in considerare po-
sibilitatea ca unele persoane s acionat silite,
c. comisia: componena comisiei ar trebui schimbat pentru a
exclude orice posibilitate de prtinire (adic relaiile apro-
piate intre membrii comisiei i guvern, opoziie sau parti-
dele politice ar trebui evitat).
Bulgaria
57. Parlamentul bulgar a adoptat o lege a lustraiei in 9 decem-
brie 1992 care s-a numit Cerine adiionale privind organizaiile ti-
inice i Comisia Superioar de Certicare. Aa-numita lege Pa-
nev (numit astfel dup autorul ei) privind introducerea temporar
300
Avxv
a unor cerine adiionale pentru membrii corpului executiv al insti-
tuiilor tiinice i pentru Comisia Superioar de Certicare a fost
promovat de Curtea Constituional la 11 februarie 1993, spre de-
osebire de alte dou legi bulgare ale lustraiei care au fost respinse
de aceeai Curte (una privind serviciile bancare, iar cealalt avan-
du-i in atenie pe pensionari). Legea a incetat s mai e valid in 3
aprilie 1995, ca urmare a unei decizii a parlamentului de a o abo-
li, eu ins o voi meniona aici ind nu mai puin un exemplu bun.
58. Potrivit legii Panev toi membrii (sau candidaii) corpului
conductor al universitilor sau institutelor de cercetare ca i ai
naltei Comisii de Validare (un organism academic central, avand
funcia intre altele s examineze i s aprobe acordarea diplomelor
academice i tiinice) au trebuit s dea o declaraie scris prin care
s ateste c indeplinesc noile cerine impuse de lege s nu fost
membri ai nomenclaturii comuniste (de exemplu foti funcionari
de varf sau de nivel mediu ai Partidului Comunist Bulgar, angajai
sau informatori ai serviciului secret sau persoane care au predat
materii ideologice). Refuzul de a semna o asemenea declaraie a
fost considerat echivalent cu faptul de a admite c persoana in ca-
uz nu indeplinete respectivele cerine. Cerinele trebuiau aplica-
te pe o perioad de cinci ani din ziua in care legea devenea efectiv.
59. Principala problem a legii Panev era c nu prevedea exa-
minarea cazurilor particulare de ctre un organism independent i
nici nu permitea o revizuire judiciar. Prin urmare prea c anu-
mite drepturi fundamentale erau violate prin aceast lege, in spe-
cial dreptul la un proces echitabil i dreptul de a auzit. Legea a
fost criticat din aceast perspectiv in anul 1993 in raportul anual
al Departamentului de Stat al Statelor Unite privind situaia mon-
dial a drepturilor omului i in raportul anual pe anul 1993 al Fe-
deraiei Internaionale pentru Drepturile Omului de la Helsinki.
60. Din moment ce scopul legii respective era relativ limitat, se
pare c implementarea ei a afectat doar aproximativ 3000 de per-
soane, dintre care niciuna nu a fost demis din posturile ocupa-
te in invmant. Principala consecina a fost c noile organisme
academice conductoare au fost alese respectand noile prevederi
legale in vigoare. n poda violrii dreptului la un proces echita-
bil aduse de legea Panev, ea poate clasicat drept un exem-
plu relativ temperat, pentru c a afectat doar un grup restrans de
persoane oameni de stiin iar consecinele ei nu au fost du-
301
Avxv
re (spre deosebire de Albania, Republica Ceh sau Germania, per-
soanele supuse lustraiei nu au fost demise din funciile ocupate).
Dar pentru a in acord cu indicaiile de la paragraful 46, legea ar
trebui s sufere urmtoarele modicri:
a. ar trebui creat o comisie independent care s suprave-
gheze implementarea lustraiei,
b. ar trebui s includ protecia total a dreptului la un pro-
ces echitabil, implicit i dreptul de a apela la un tribunal.
Republica Ceh
61. Una dintre cele mai ample msuri, i un model pentru mul-
te propuneri din alte pri, este legea Cehoslovac a lustraiei, ca-
re actualmente este aplicabil in Republicilie Cehia i Slovacia.
11

Legea a fost adoptat in 1991 de Adunarea Naional a Cehoslo-
vaciei i trebuia s rman in vigoare pan la 31 decembrie 1996,
ins recent valabilitatea ei a fost prelungit pan la 31 decembrie
2000 in Replublica Ceh.
62. Vizorul legii cehe este destul de larg, dar totui mai limi-
tat decat al celei albaneze. Legea ceh se aplic persoanelor an-
gajate pe poziii inalte in stat, cum ar de exemplu administra-
ia de stat, armat, corporaiile media publice, ageniile de pres
i intreprinderile de stat, nu afecteaz nici pe candidaii la alege-
rile parlamentare, nici pe jurnaliti i nici pe managerii intreprin-
derilor economice private. Persoanele care au avut anumte pozi-
ii in stat sau in Partidul Comunist, care au fost membri ai Poliiei
de Securitate sau ai Miliiei Poporului (alturi de alte categorii)
sunt exclui de la deinerea poziiilor menionate mai sus. Iniial
legea cehoslovac includea in categoria personelor excluse i co-
laboratorii contieni ai Poliiei Securitii, dar Curtea Constitu-
ional Cehoslovac a respins aceast prevedere in 26 noiembrie
1992, datorit dicultii de a dovedi c cineva a fost colaborator
contient al Seviciilor de Securitate (datorit lipsei de credibilita-
te a dosarelor Serviciilor Secrete).
12
11
De la inceput, legea lustraiei nu a prea fost aplicat in partea slova-
c a Federaiei Cehoslovace i acest model nu s-a schimbat ca urmare a
divorului de catifea dintre cele dou ri.
12
ntre timp, aceste prevederi au cauzat mult ru, de vreme ce, in pe-
rioada care a precedat alegerile parlamentare din iunie 1992, anumite zi-
302
Avxv
63. Curtea Constituional Cehoslovac a respins de asemenea
i toate articolele legii lustraiei care stabileau o comisie special
menit s investigheze plangerile impotriva unor decizii de cola-
boratori contieni date de Ministerul de Interne care este res-
ponsabil pentru eliberarea certicatelor de necolaborare cu Poli-
ia Securitii. Curtea a susinut c o asemenea comisie nu trebuie
s e un organism independent, nici nu trebuie s aib competen
juridic i, prin urmare, a deschis posibilitatea reabilitrii in cadrul
sistemului juridic comun.
13
Curtea Constituional a atras atenia
in particular asupra faptului c din moment ce aceast comisie
este un organism administrativ, prevederile Codului de Procedur
Penal (...) nu pot aplicate procedurilor anterioare i nu le poa-
te combina cu consecinele codului penal (...).
14
64. Organizaia Internaional a Muncii a criticat sever aceast
lege in decizia din 28 februarie 1992. A declarat c legea lustraiei a
deviat de la scopul propus iniial de a inltura din instiuiile publice
persoane care au luat parte la inclcarea drepturilor omului, fun-
damentand in schimb excluderea din serviciul public pe baza unor
opinii politice i ideologice. Reaciile pe care le-a provocat succesul
experienei lustraiei au fost amestecate: in timp ce in aprilie 1993,
principalul ziar ceh, Lidove Noviny, a numit lustraia un excelent
exemplu de incompeten legal, aplicarea ei ind complet depen-
dent (...) de arbitrariul diferitelor instituii, bazandu-se pe dosare
inexacte, in aprilie 1993. Dr. Cepl de la Curtea Constituional Ce-
h a aprat cazul rii sale in faa comitetului in decembrie 1995.
65. n general, legea ceh a lustraiei pare s indeplineasc con-
diiile schiate in paragraful 46, in afar de faptul c legea ar trebui
s sufere urmtoarele modicri:
are publicaser in mod ilegal liste ale unor presupui 140.000 160.0000
foti colaboratori. Multe din aceste liste s-au dovedit inexacte sau pur i
simplu false, ins, in ciuda acestui fapt, au fost folosite pentru a concedia
i stigmatiza persoane, chiar i in interiorul organizaiilor private, in ca-
drul crora legea lustraiei nu se aplica.
13
Curtea de prim instan in aceste cazuri este Curtea regional, i
nu Curtea judeeanilocal.
14
Decizia Curii Constituionale a Republicii Federale Cehe i Slovace
asupra Dreptului Testrii din 26 noiembrie 1992, retiprit in Nvii J.
Kvi:z, Justiia de tranziie, volumul III, p. 364.
303
Avxv
a. lustraia trebuie s se limiteze la fapte, angajai sau membri
din perioada 1 ianuarie 1980 31 decembrie 1989,
b. s se incheie la 31 decembrie 1999 (de fapt, descalicarea
pentru anumite funcii pe baza lustraiei nu ar trebui s e
mai lung de cinci ani, limit la care s-ar putea ajunge ina-
intea acestei date in Republica Ceh pentru anumite per-
soane lustrate intre 1991 i 1994).
Germania
66. Msurile de lustraie in Germania s-au bazat pe tratatul de
unicare dintre Republica Democrat German (RDG) i Repu-
blica Federal. Tratatul stabilea c angajaii civili ai RDG ar putea
considerai nepotrivii pentru angajarea in serviciile civile ale
Germaniei unicate, dac au violat principiile drepturilor omului
i supremaia legii sau au lucrat in Ministerul Securitii Statului
Stasi, i dac, din acest motiv, continuarea activitii lor in pozi-
iile actuale a aprut imposibil.
15
Pe aceast baz au fost trimise
chestionare tuturor angajailor statului din fostul RDG, in acestea
erau puse numeroase intrebri privind apartenena politic sau in
organizaii sociale de mas sau despre ordinele i decoraiile pri-
mite din partea RDG. Pe aceast baz o mare parte, in special din-
tre profesori, au fost demii (s-au raportat pan la 50 000), dei au
fost compensai prin pensii. Potrivit domnului Wolfgand Novak,
Secretarul de Stat pentru Educaie din Landul est-german Sac-
sen, doar in acest Land au fost demisi pe aceast baz, in perioada
1991-1993, aproximativ 13 500 de profesori i administratori. Doar
catorva judectori est-germani li s-a permis s rman in funcie.
67. Procesul de lustraie in Germania a inclus intr-o anumi-
t msur examinarea dovezilor de ctre comitetele de lustraie,
in cadrul crora angajailor civili lustrai li s-a permis s ii prezin-
te aprarea, incluzand depoziia unor martori de incredere pen-
tru a dovedi c nu au slujit sau sprijinit regimul. Mai mult, depar-
tamentele responsabile au trebuit s acorde persoanelor in cauz
audierea legal in procesul de examinare, in timpul cruia putea
15
Ministerul Federal de Interne german, care a vericat acurateea in-
formaiilor cruia ii sunt foarte recunosctor a accentuat in acest con-
text c simplul fapt de a lucrat pentru Ministerul Aprrii Naionale nu
este, deci, un motiv sucient pentru terminarea contractului.
304
Avxv
contestat de asemenea contestat veridicitatea coninutului do-
sarelor Stasi. Era garantat de asemenea i accesul la sistemul ju-
dectoresc pentru revizuirea deciziei de demitere.
68. Prin urmare practica german este comparabil cu cea ce-
h, aria persoanelor afectate este mai larg in Germania decat in
Bulgaria, dar totui mai mic decat in Albania. Pentru a compa-
tibil cu indicaiile de la paragraful 46, Germania ar trebui s ii
modice practicile astfel:
a. lustraia trebuie s se limiteze la fapte, angajai sau membri
din perioada 1 ianuarie 1980 31 decembrie 1989,
b. s ia mai mult in considerare posibilitatea ca dosarele Stasi
s e inexacte sau fale, chestionarele s-ar putea, de aseme-
nea, s nu e cea mai potrivit metod de lustraie, indc
nu ine seama de posibilitatea ca unele persoane s aci-
onat sub presiune,
c. lustraia s se incheie la 31 decembrie 1999 (ceea ce poate
dicil in cazul angajailor civili demii care erau aproape
de varsta pensionrii, dar care trebuie s e aplicat celor
mai tineri).
E. Posinii co:vinuiv ovrocviiiov
cosoiio:v
69. Decomunizarea este adeseori vzut in Occident ca o
problem a rilor central- i est-europene. Dar crederea zidu-
lui Berlinului i lrgirea instituiilor democratice europene, cum
ar Consiliul Europei, au inlturat confruntarea ideologic ce di-
viza candva continentul. Dac rile vest-europene se puteau de-
ni prin opoziia dintre sistemele lor i cele ale rilor din Europa
Central i de Est, drept anti-comuniste, impotriva economiei
comandate, anti-totalitare, acest lucru nu mai este posibil acum.
n schimb, democraiile consolidate au trebuit s invee s se de-
neasc in termeni pozitivi, ca ri democratice, bazate pe supre-
maia legii, cu economie de pia. De multe ori, conferirea unei
substane reale acestor termeni pozitivi s-a dovedit la fel de grea
pentru democraiile consolidate din vest, ca i pentru noile demo-
craii din centrul i din estul Europei.
70. Democraiile consolidate trebuie s realizeze faptul c acum
sunt in aceeai barc cu noile democraii din centrul i din estul Eu-
305
Avxv
ropei: poate c zidul Berlinului nu mai exist in realitate, dar el con-
tinu s supravieuiasc in inimile i in minile multor occidentali,
care nu sunt sucient de ateni la ceea ce se intampl in cealalt
parte a Europei. Problemele cu care se confrunt rile aate in
tranziie sunt vzute ca bolile copilriei democraiei i ca atare nu
li se acord o atenie special. Cu toate acestea, dac bolile copilri-
ei nu sunt tratate, se pot dovedi fatale. Pericolul unei restaurri de
catifea a regimurilor totalitare in Europa Central i de Est (de ori-
ce culoare i convingere ideologic) este sucient de real, i este in
interesul Vestului s se asigure c rzboiul rece nu se va mai repeta.
71. Aadar, i democraiile consolidate trebuie s se implice.
Programele de cooperare i asisten la nivel guvernamental, aa
cum sunt implementate de Consiliul Europei, Uniunea Europea-
n i alte instituii internaionale sunt importante, iar acest aju-
tor de dezvoltare democratic trebuie grbit cu orice mijloace.
Dar nu trebuie uitat faptul c desinarea motenirii fostelor re-
gimuri totalitare comuniste include i transformarea inimilor i a
minilor, lucru care nu poate dus la bun sfarit la nivel intergu-
vernamental. Democraiile consolidate trebuie s ii ajute proas-
petele rude s ii construiasc o societate civil funcional, ince-
pand de la nivelul de baz. Ajutorul statelor din Europa de Vest ar
putea s conteze.
F. Cociuzii ,i vvcoroXvi
72. Aadar, se poate trage concluzia c motenirea fostelor sis-
teme comuniste totalitare, inclusiv (supra)centralizarea, militari-
zarea instituiilor civile (cum ar sistemul penitenciarelor, procu-
ratura sau Ministerul de Interne), birocratizarea, monopolizarea i
super-reglementarea, trebuie desinate i depite. Scopul trebu-
ie s e acela de a crea democraii pluraliste bazate pe supremaia
legii i respectarea drepturilor omului i a diversitii, pe aplica-
rea principiilor subsidiaritii, a libertii de alegere, a egalitii de
anse, a pluralismului economic i a transparenei procesului de-
cizional. Separarea puterilor, libertatea presei, protecia proprie-
tii private i dezvoltarea societii civile sunt doar cateva dintre
mijloacele de a atinge aceast int.
73. n procesul de raportare la motenirea fostelor regimuri to-
talitare comuniste, trebuie s li se fac dreptate tuturor: atat vic-
306
Avxv
timelor fostului regim, cat i fostei elite conductoare. Eecul in a
gsi echilibrul corect dintre a face dreptate victimelor i a le asi-
gura compensaia, i a acorda membrilor ne-criminali ai fos-
tei elite de la conducere o ans echitabil de a se integra in noua
societate democratic poate amenina fundamentele noului stat
prin dezamgirea sau alienarea vicitmelor, sau prin atacarea drep-
turilor omului, baza noului regim.
74. Aadar, un stat democratic trebuie ca pentru desinarea
motenirii fostelor sisteme totalitare comuniste, s aplice mijloa-
ce procedurale fundamentate pe supremaia legii. Nu poate apli-
ca nici un alt fel de mijloace, deoarece atunci nu ar cu nimic mai
bun decat regimul totalitar precedent care trebuie desinat. Un
stat de drept democratic are suciente mijloace la indeman pen-
tru a garanta c dreptatea va implinit i c cei vinovai vor
pedepsii nu poate, i nu trebuie totui s promoveze dorina de
rzbunare in locul dreptii. Un adevrat stat de drept trebuie s
respecte drepturile i liberile fundamentale ale omului, precum
dreptul la un proces echitabil i la a audiat, i trebuie s le aplice
chiar i in cazul acelor persoane care, atunci cand au fost la pute-
re, nu le-au aplicat. Dar un stat de drept poate i s se apere impo-
triva reapariiei ameninrii totalitare comuniste, din moment ce
dispune de nenumrate mijloace care nu lezeaz drepturile omu-
lui i supremaia legii, folosindu-se atat de codul penal cat i de
msurile administrative.
75. n capitolul C am schiat msurile de drept penal, admi-
nistrative, instituionale i sociale care trebuie aplicate. n capito-
lul D am acordat o atenie deosebit decomunizrii sau legilor
lustraiei, i am trasat indicaiile specice pentru msurile admi-
nistrative in vederea implinirii dreptii fr ca drepturile omului
s e violate. Nu doresc s repet toate acestea aici. Recomandarea
mea pentru rile din centrul i estul Europei care implementea-
z sau plnuiesc s adopte asemenea legi ale lustraiei sau alte
msuri administrative similare, ar aceea de a vedea dac acestea
sunt in conformitate cu indicaiile sugerate i, dac este necesar,
s le revizuiasc. Acest lucru va evita inaintarea de plangeri pen-
tru aceste proceduri mecanismelor de control ale Consiliului Eu-
ropei in baza Conveniei Europene pentru Drepturile Omului, a
procedurii de monitorizare a Comitetului de Minitri sau a proce-
durii de monitorizare a Adunrii in baza ordinului Nr. 508 (1995).
307
Avxv
76. A incuraja, de asemenea, toate rile afectate s imple-
menteze crearea de instituii i alte msuri sugerate in capitolul C.
Democraiile consolidate, in conformitate cu ideile menionate in
capitolul E, ar trebui s intensice ajutorul pentru dezvoltare de-
mocratic i s ii axeze programele de ajutor pe activiti non-gu-
vernamentale i de baz, pentru a ajuta la construirea societii ci-
vile fr de care noile democraii care incearc s ii depeasc
motenirea fostelor sisteme totalitare comuniste nu ar supravieui.
Comitetul de raport: Comitetul pentru Probleme Legale i
Drepturile Omului
Implicaii bugetare pentru Adunare: niciuna.
Referina comitetului: Doc. 7209 i Referina nr. 1995 din 3 fe-
bruarie 1995.
Rezoluia adoptat unanim de comitet in 20 mai 1996.
Membri comitetului: Dl. Hagard (Preedinte), Dl. Schwim-
mer, Dna Err (Vicepreedini), Dna. Aguiar, MM. Akali, Alexan-
der, Arbnori, Bartumeu Cassany, Berti, Bindig, Bobelis, Buar, Ci-
moszewicz, Cioni, Clerfayt, Columberg, Deasy, Dees, Deniau,
Fenech, Filimonov, Foga, Frunda, Fuhrmann, Fyodorov, Galanos,
Dna. Gelderblom-Lankhout, MM. Grimsson, Guenov, Grel, Dna.
Holand, MM. Holovatiy, Hunault, Jansson, Jaskiernia, Jeambrun,
Karas, Kelam, Kirkhill, Koschyk, Kovalev, La Russa, Lout, Ma-
ginas, Magnusson, Martins, Meszros, Moeller, Nemeth, Pante-
lejevs, Poppe, Rathbone, Rhinow, Robles Fraga, Rodeghiero, Ro-
kofyllos, Severin, Sole Tura, Solonari, Stretovych, Tahiri, Trojan,
Weyts, Dna. Wohlwend.
Secretari ai comitetului: Dl. Plate, Dna. Chatzivassiliou i Dna.
Kleinsorge.
308
ANEXA 2
Consiliul Europei
Rvzou|n
*
1o6 (16)
1

vuvo mXsuuv
vv:uu ovsv|nuvn mo,:vu
vos:vou ss:vmv :o:n:nuv comus:v
- Motenirea fostelor sisteme totalitare nu este uor de gesti-
onat. La nivel instituional aceast motenire include (supra)cen-
tralizarea, militarizarea instituiilor civile, birocratizarea, mono-
polizarea i supra-reglementarea, la nivelul societii ajunge de
la colectivism i conformism la obedien oarb i alte tipuri de
mentalitate totalitar. A reinia un stat civilizat, liberal in care
s domneasc legea este dicil cu asemenea baz de pornire de
aceea vechile structuri i mentaliti trebuie inlturate i depite.
- Scopurile acestui proces de tranziie sunt clare: crearea de-
mocraiilor pluraliste, bazate pe supremaia legii i respectarea
drepturilor omului i a diversitii. Principiile subsidiaritii, al li-
bertii de alegere, al egalitii de anse, al pluralismului econo-
mic i al transparenei procesului decizional trebuie s joace toate
un rol in acest proces. Separarea puterilor, libertatea presei, pro-
tecia proprietii private i dezvoltarea unei societi civile sunt
cateva dintre mijloacele care ar putea folosite pentru atingerea
acestor inte, ca descentralizarea, demilitarizarea, demonopoliza-
rea i debirocratizarea.

1
Dezbaterea Adunrii din 22 iunie 1996 (edina a 2-a) (vezi Doc. 7568,
raportul Comitetului pentru Afaceri ale Justiiei i Drepturile Omului,
raportor: Dl. Severin). Text adoptat de Adunare in data de 27 iunie 1996
(edina a 23-a).
309
Avxv
- Pericolele reprezentate de un eec al procesului de tanziie
sunt complexe. n cel mai bun caz, in locul democraiei va dom-
ni oligarhia, corupia in locul supremaiei legii i crima organi-
zat in locul drepturilor omului. n cel mai ru caz, rezultatul ar
putea restaurarea de catifea a unui regim totalitar, dac nu
chiar rsturnarea violent a proaspetei democraii. n acest caz,
noul regim nedemocratic al unei ri mai mari ar putea reprezen-
ta un pericol internaional i pentru vecinii si mai slabi. Cheia
unei coexistene panice i a unui preoces de tranziie reuit es-
te in atingerea echilibrului delicat in a face dreptate fr a cu-
ta rzbunarea.
- Aadar, un stat de drept democratic trebuie ca in procesul
de desinare a motenirii fostelor sisteme totaitare comuniste,
s aplice mijloacele procedurale ale unui asemenea stat. Nu poate
aplica nici un alt fel de mijloace, deoarece atunci nu ar cu nimic
mai bun decat regimul totalitar precedent care trebuie desinat.
Un stat de drept democratic are suciente mijloace la indeman
pentru a garanta c dreptatea va implinit i c cei vinovai vor
pedepsii nu poate, i nu trebuie, totui s promoveze dorin-
a de rzbunare in locul dreptii. Trebuie, in schimb, s respecte
drepturile i liberile fundamentale ale omului, precum dreptul la
un proces echitabil i la a audiat, i trebuie s le aplice chiar i in
cazul acelor persoane care, atunci cand au fost la putere, nu le-au
aplicat. Un stat de drept poate de asemenea s se apere impotriva
reapariiei ameninrii totalitare comuniste, din moment ce dis-
pune de nenumrate mijloace care nu lezeaz drepturile omului
i supremaia legii, i care se bazeaz atat pe folosirea codul penal,
cat i a msurilor administrative.
- Adunarea recomand ca statele membre s desineze mo-
tenirea fostelor regimuri totalitatre comuniste prin restrucutura-
rea vechilor sisteme legale i instituionale, proces care ar trebui
s se fundamenteze pe urmtoarele principii:
i. demilitarizarea, pentru a garanta c militarizarea institui-
ilor esenialmente civile, cum ar existena administrai-
ei militare a penitenciarelor sau a trupelor militare ale Mi-
nisterului de Interne, tipice sistemelor totaliare comunis-
te, va lua sfarit,
ii. descentralizarea, in special la nivel local i regional i in ca-
drul instituiilor de stat,
310
Avxv
iii. demonopolizarea i privatizarea, ca elemente centrale pen-
tru construirea unei economii de pia i a unei societi
pluraliste,
iv. debirocratizarea, care ar trebui s reduc super-reglemen-
tarea totaliatr comunist i s transfere puterea din mai-
nile birocrailor, in cele ale cetenilor,
- Acest proces trebuie s includ o transformare a mentalit-
ilor (o transformare a inimilor i a minilor) al crui scop princi-
pal ar trebui s e eliminarea fricii de responsabilitate, precum i
eliminarea lipsei de respect fa de diversitate, a naionalismului
extrem, intoleranei, rasismului i xenofobiei, care sunt parte din
motenirea fostelor regimuri. Toate acestea ar trebui inlocuite cu
valori democratice ca tolerana, respectul diversitii, subsidiari-
tatea i responsabilitatea pentru faptele proprii.
- De asemenea, Adunarea recomand ca actele criminale co-
mise de indivizi in timpul regimului totalitar comunist s e ju-
decate i pedepsite conform standardelor codului penal. Dac in
codul penal este prevzut un termen de prescripie pentru anu-
mite crime, acesta poate extins, aceasta ind o chestiune de
procedur i nu de substan. Cu toate acestea, nu este permi-
s promulgarea i aplicarea retroactiv a legilor penale. Pe de al-
t parte, este permis judecarea i pedepsirea oricrei persoane
pentru orice fapt sau omisiune care la momentul comiterii nu
constituia o fapt criminal conform legii statului, dar care a fost
considerat ca atare conform principiilor legale generale recu-
noscute de naiunile civilizate. Mai mult chiar, in cazul in care o
persoan a acionat evident impotriva drepturilor omului, pre-
tenia de a acionat la ordin nu exclude nici ilegalitatea faptei
i nici vina personal.
- Adunarea recomand ca judecarea crimelor individiuale s
mearg man in man cu reabilitarea persoanelor care au fost con-
damnate pentru crime care intr-o societate civilizat nu constitu-
ie acte criminale i a acelora care au fost condamnate pe nedrept.
De asemenea, acestor victime ale justiiei totalitare ar trebui s li
se ofere compensaii materiale, care nu ar trebui s e (cu mult
mai) mici decat compensaiile acordate celor condamnai pe ne-
drept pentru crime conform codului penal in vigoare.
- Adunarea salut deschiderea dosarelor serviciilor secrete pen-
tru examinare public din unele ri foste totalitare comuniste, i
311
Avxv
sftuiete toate statele vizate s faciliteze persoanelor afectate exa-
minarea dosarelor, la cererea lor.
- De asemenea, Adunarea recomand ca in principiu, propri-
etile, inclusiv cele ale bisericilor, care au fost luate ilegal sau pe
nedrept de ctre stat, conscate, naionalizate sau expropriate in
vreun fel pe timpul sistemelor totalitare comuniste s e restitu-
ite primilor proprietari in integrum, dac se poate fr a viola-
te drepturile actualilor proprietari care au dobandit proprietatea
ind de bun credin, sau drepturile chiriailor care au inchiri-
at proprietatea de bun credin, i fr a duna progresului re-
formelor democratice. n cazurile in care acest lucru nu este posi-
bil, ar trebui acordat doar o compensaie material. Preteniile i
conictele referitoare la cazuri individuale de restituire a propri-
etii vor trebui rezolvate in instan.
- Privind modul in care trebuie tratate persoanele care nu
au comis nicio crim care ar putea judecat conform paragra-
fului 7, dar care au deinut funcii inalte in fostele regimuri to-
talitare comunsite i le-au sprijinit, Adunarea menioneaz c
anumite state au gsit necesar introducerea unor msuri ad-
ministrative, ca legile lustraiei i decomunizrii. inta aces-
tor legi este aceea de a exclude de la exercitarea puterii guver-
namentale acele persoane in care nu se poate avea incredere c
vor face acest lucru in conformitate cu principiile democratice,
din moment ce nu au dovedit nici in trecut c ar ataate sau
c ar crede in ele, i care nu au nici un interes sau motivaie s
fac tranziia spre ele acum.
- Adunarea subliniaz faptul c in general, aceste msuri pot
compatibile cu un stat de drept democratic, dac sunt respectate
cateva criterii. n primul rand, vina ind personal i nu colecti-
v, trebuie demonstrat in ecare caz in parte, fapt care sublinia-
z nevoia ca legile lustraiei s e aplicate individual, nu colectiv.
n al doilea rand, dreptul de a avea un aprtor, prezumia de ne-
vinovie pan la demonstrarea culpabilitii i dreptul de a fa-
ce apel trebuie garantate. Asemenea msuri nu pot nicicand viza
rzbunarea, i nu poate permis folosirea politic i social gre-
it a procesului de lustraie care rezult din ele. Scopul lustraiei
nu este acela de a pedepsi persoane presupus vinovate aceasta
cade in sarcina procurorilor de drept penal ci acela de a prote-
ja noua democraie.
312
Avxv
- Aadar, Adunarea sugereaz s se asigure faptul c legile lus-
traiei i msurile administrative similare sunt in conformitate cu
cerinele unui stat de drept, i c se concentreaz pe ameninrile
la adresa drepturilor fundamentale ale omului i a procesului de
democratizare. A se vedea Indicaii care s asigure c legile lus-
traiei i msurile administrative similare sunt conforme cerine-
lor unui stat de drept ca text de referin.
2
- Mai mult, Adunarea recomand ca angajaii concediai din
funcii pe baza legilor lustraiei s nu ii piard, in principiu, drep-
turile bneti dobandite anterior. n cazuri excepionale, cand eli-
ta de la conducerea fostului regim i-a acordat pensii mai mari
decat cele ale populaiei obinuite, acestea ar trebui reduse la ni-
velul obinuit.
- Adunarea recomand ca autoritile rilor vizate s verice
ca legile, reglementrile i procedurile lor s e in conformitate cu
principiile coninute in aceast rezoluie i, dac este necesar, s
le revizuiasc. Acest lucru va evita inaintarea de plangeri pentru
aceste proceduri in cadrul mecanismelor de control ale Consiliu-
lui Europei in baza Conveniei Europene pentru Drepturile Omu-
lui, a procedurii de monitorizare a Comitetului de Minitri sau a
procedurii de monitorizare a Adunrii in baza Ordinului Nr. 508
(1995) despre respectarea obligaiilor i angajamentelor de ctre
statele membre.
- n ultimul rand, cea mai bun garanie a desinrii fostelor
sisteme totalitare comuniste sunt profundele reformele politice,
legislative i economice care duc, in aceste state, la formarea unei
mentaliti democratice i a unei culturi politice autentice. De ace-
ea, Adunarea face apel ctre toate democraiile consolidate, s ii
rearme sprijinul i ajutorul pentru democraiile emergente din
Europa, in special in ceea ce privete sprijinul pentru dezvoltarea
societii civile.
2
Vezi Doc. 7568.
313
ANEXA 3
Consiliul Europei
Rnvou: vuvo vvon ov coonmnuv
:vun|onX
n cumvou uvomuuou :o:n:nuv
comus:v (16 ovcvmsuv zoo)
*
Doc. 10765
16 decembrie 2005
Raport
Comitetul pentru Afaceri Politice
Raportor: Gran Lindblad, Suedia, Grupul Partidului Popu-
lar European
Rezumat
Regimurile totalitare comuniste care au fost la conducere in
Europa Central i de Est in secolul trecut i care inc mai sunt la
putere in unele ri ale lumii au fost caracterizate, fr excepie,
de masiva inclcare a drepturilor omului.
Adunarea Parlamentar este de prere ins c opinia public
cunoate foarte puine lucruri despre crimele comise de regimu-
rile totalitare comuniste.
Adunarea condamn puternic inclcrile drepturilor omului i
adreseaz un apel tuturor partidelor comuniste sau post-comunis-
te i membrilor ei s reevalueze istoria comunismului i propriul
lor trecut, dac nu au fcut-o pan acum, s se distaneze clar de
crimele comise de regimurile totalitare comuniste i s le condam-
ne fr urm de ambiguitate.

314
Avxv
De asemenea, roag Comitetul de Minitri s alctuiasc un
comitet compus din experi independeni insrcinai cu stran-
gerea i evaluarea informaiilor i legislaiilor referitoare la in-
clcri ale drepturilor omului sub diferite regimuri totalitare
comuniste, i s adopte o declaraie ocial pentru condamna-
rea la nivel internaional a crimelor comise de regimurile tota-
litare comuniste.
Adunarea roag pe toate statele membre ale Consiliului Euro-
pei care au fost conduse de regimuri totalitare comuniste s intro-
duc o zi dedicat comemorrii victimelor acestor regimuri i s
inineze muzeuri care s le documenteze crimele.
Proiect de rezoluie
- Adunarea Parlamentar face referire la Rezoluia 1096 (1996)
asupra msurilor de desinare a motenirii fosterlor sisteme to-
talitare comuniste.
- Regimurile totalitare comuniste care au fost la conducerea
statelor din centrul i din estul Europei in ultimul secol, i care in-
c mai sunt la putere in cateva ri din lume, au fost caracteriza-
te fr excepie, de violarea grav a drepturilor omului. Aceste in-
clcri au variat in funcie de cultur, ar sau de perioada istoric
i au inclus asasinate i execuii individuale sau colective, moartea
in lagre de concentrare, infometarea, deportarea, tortura, munca
silnic i alte forme de teroare zic in mas.
- Crimele au fost justicate in numele teoriei luptei de clas i al
principiului dictaturii proletariatului. Interpretarea ambelor principii
legitima eliminarea persoanelor care erau considerate duntoare
pentru construirea unei noi societi i, ca atare, dumani ai regimu-
rilor totalitare comuniste. Un impresionant numr de victime din e-
care ar implicat erau chiar din randul naiunii respective. Acesta a
fost tocmai cazul popoarelor din fosta URSS, care depesc numeric
de departe pe celelalte popoare, sub raportul numrului de victime.
- Adunarea recunoate faptul c, in ciuda crimelor regimurilor
totalitare comuniste, unele partide comuniste din Europa au con-
tribuit la realizarea democraiei.
- Cderea regimurilor totalitare comuniste din Europa Centra-
l i de Est nu a fost urmat in toate cazurile de o investigare in-
ternaional a crimelor comise de acestea. Mai mult, autorii aces-
315
Avxv
tor crime nu au fost adui in faa instanei de ctre comunitatea
internaional, ca in cazul oribilelor crime comise de naional- so-
cialism ( nazism).
- Ca urmare a acestui fapt, opinia public nu cunoate foarte
bine crimele comise de regimurile totalitare comuniste. Partide
comuniste inc mai sunt active in unele ri, dei nu s-au distan-
at de crimele comise in trecut de regimurile totalitare comuniste.
- Adunarea este convins c una dintre condiiile preliminare
pentru evitarea unor crime similare in viitor, este inelegerea is-
toriei. Evaluarea moral i condamnarea crimelor comise joac
un rol important in educarea tinerelor generaii, iar o poziie cla-
r fa de trecut din partea comunitii internaionale ar putea
un punct de referin pentru aciunile lor viitoare.
- Adunarea crede c victimele care au supravieuit crimelor
comise de regimurile totalitare comuniste i familiile lor merit
simpatie, inelegere i recunoatere pentru suferinele indurate.
- n unele ri ale lumii continu s existe regimuri totalitare
comuniste i s e comise crime. Interesul naional nu ar trebui
s impiedice statele de la a avea atitudinea critic adecvat fa de
regimurile totalitare comuniste. Adunarea condamn ferm toate
acele inclcri ale drepturilor omului.
- Dezbaterile i condamnrile care au avut loc pan acum in
unele state membre ale Consiliului Europei, nu dispenseaz co-
munitatea internaional de la a adopta o poziie clar fa de cri-
mele comise de regimurile totalitare comuniste. i revine obliga-
ia moral de a face acest lucru fr intarziere.
- O asemenea dezbatere la nivel internaional se potrivete Consi-
liului Europei: toate statele foste comuniste, cu excepia Belarusului,
sunt acum membre ale Consiliului, iar protecia drepturilor omului i
supremaia legii sunt valorile fundamentale pentru care se pronun.
- Prin urmare, Adunarea condamn cu putere gravele incl-
cri ale drepturilor omului comise de regimurile totalitare comu-
niste i ii exprim simaptia, inelegerea i recunoaterea fa de
victimele acestor crime.
- Mai mult, face un apel ctre toate partidele comuniste sau
post-comuniste din statele membre ale Adunrii, s reevalueze is-
toria comunismului i propriul lor trecut, s se distaneze clar de
crimele comise de regimurile totalitare comuniste i s le con-
damne fr ambiguitate.
316
Avxv
- Adunarea crede c aceast poziie clar a comunitii inter-
naionale va deschide drumul pentru o viitoare reconciliere. De
asemenea, acest lucru sperm s incurajeze istorici din intreaga
lume s ii continue cercetarea axat pe determinarea i veri-
carea obiectiv a celor intamplate.
Proiect de recomandri
Adunarea Parlamentar face referire la Rezoluia 1096 (1996)
asupra msurilor de desinare a motenirii fostelor sisteme tota-
litare i la Rezoluia 1481 (2006) asupra necesitii unei condam-
nri internaionale a crimelor regimurilor totalitare comuniste.
Adunarea crede c este nevoie urgent de o dezbatere interna-
ional in profunzime i exhaustiv despre crimele comise de regi-
murile totalitare comuniste in vederea acordrii simpatiei, inelege-
rii i recunoaterii cuvenite tuturor celor afectai de aceste crime.
Adunarea este convins c organizaia Consiliului Europei, ca
una ce se pronun pentru supremaia legii i aprarea drepturilor
omului, ar trebui s adopte o poziie clar vizavi de crimele comi-
se de regimurile totalitare comuniste.
De aceea, Adunarea roag Comitetul de Minitri:
1. s alctuiasc un comitet compus din experi independeni
insrcinai cu strangerea i evaluarea informaiilor i legislaiilor
referitoare la inclcri ale drepturilor omului sub diferite regimuri
totalitare comuniste
2. s adopte o declaraie ocial pentru condamnarea la nivel
internaional a crimelor comise de regimurile totalitare comunis-
te i s ii exprime simpatia, inelegerea i recunoaterea pentru
victimele lor, indiferent de naionalitate,
3. s lanseze o campanie de contientizare a opiniei publice in
legtur cu crimele comise de regimurile totalitare comuniste la
nivel european,
4. s organizeze o conferin internaional pe tema crimelor
comise de regimurile totalitare comuniste, cu participarea repre-
zentailor guvernelor, a parlamentarilor, a oamenilor din mediile
academice, a experilor i a ONG-urilor,
5. s determine statele membre ale Consiliului Europei care au
fost conduse de regimuri totalitare comuniste:
317
Avxv
5.1. s alctuiasc comitete compuse din exprei insrcinai
cu strangerea i evaluarea de informaii despre violarea drepturi-
lor omului sub regimul totalitar comunist la nivel naional, in ve-
derea unei colaborri stranse cu un comitet de exprei al Consi-
liului Europei,
5.2. s revizuiasc legislaia naional cu scopul de a o face per-
fect compatibil cu Recomandarea 13 (2000) a Comitetului de Mi-
nitri pentru politica european de acces la arhive,
5.3. s lanseze o campanie naional de contientizare asu-
pra crimelor comise in numele ideologiei comuniste, care s
includ i revizuirea manualelor colare, introducerea unei
zile de comemorare a victimelor comunismului i infiina-
rea de muzee,
5.4. s incurajeze autoritile locale s ridice monumente in
memoria victimelor regimurilor totalitare comuniste.
Memorandum explicativ de dl. Lindblad
1. I:vooucvv
1. Cderea regimurilor comuniste din statele Europei Centra-
le i de Est, la inceputul anilor 90 ai secolului al XX-lea, a gene-
rat numeroase discuii legate de evaluarea politic i legal a ac-
iunilor i a crimelor comise in numele ideologiei comuniste. S-a
pus problema responsabilitii fptailor i a posibilei lor acuzri.
S-au inut dezbateri pe aceast tem in toate rile foste comunis-
te, iar in unele dintre ele s-au promulgat legi specice de deco-
munizare iisau lustraie.
1
2. n toate rile implicate, aceast chestiune a fost considerat
parte a unui proces mai larg de desinare a fostului sistem i de
tranziie spre democraie. A fost conceput ca o problem inter-
n, iar indrumarea oferit de comunitatea internaional i in spe-
cial de Consiliul Europei s-a concentrat pe prevenirea unor posi-
bile inclcri ale drepturilor omului.
3. n acest cadru au fost elaborate dou raporturi ale Adun-
rii Parlamentare despre msurile de desinare a sistemelor to-
1
Pentru mai multe detalii vezi raportul asupra Msurilor de desin-
are a sistemelor totalitare comuniste (Doc. 7209)
318
Avxv
talitare comuniste, de ctre domnii Espersen i Severin, din par-
tea Comitetului de Afaceri ale Justiiei i Drepturilor Omului, in
1995, respectiv 1996, primul ind retrimis Comitetului dup dez-
baterea in Adunare, al doilea concretizandu-se in adoptarea Re-
zoluiei 1096 (1996).
4. Cu toate acestea, pan acum nici Consiliul Europei i nici o
alt organizaie internaional inter-guvernamental nu i-au asu-
mat sarcina unei evaluri generale a conducerilor comuniste, a unei
discuii serioase despre crimele comise in numele lor i a condam-
nrii publice a acestora. Oricat de greu ar de ineles acest lucru,
intr-adevr nu a existat o dezbatere in profunzime a ideologiei ca-
re a stat la baza terorii generalizate, a masivelor inclcri ale drep-
turilor omului, a morii multor milioane de oameni i a aducerii
unor intregi naiuni intr-o stare deplorabil. Pe cand un alt regim
totalitar al secolului XX, i anume nazismul, a fost investigat, con-
damnat la nivel internaional, iar criminalii au fost judecai, crime-
le similare comise in numle comunismului nu au fost nici inves-
tigate, nici nu au fcut obiectul unei condamnri internaionale.
5. Absena unei condamnri internaionale poate explicat in
parte prin faptul c mai exist inc in lume ri a cror conducere
inc se mai bazeaz pe ideologia comunist. Din dorina de a ps-
tra bunele relaii cu unele dintre aceste ri, anumii politicieni se
vor feri s abordeze acest subiect dicil. Ba mai mult, unii dintre
politicienii inc activi au sprijinit intr-o form sau alta foste regi-
muri comuniste, iar din motive lesne de ineles, ar prefera s nu
se confrunte cu problema responsabilitii. n multe ri europe-
ne exist partide comuniste care nu au condamnat formal crimele
comunismului. Nu in ultimul rand, muli politicieni mai sunt in-
c sedui de anumite elemente ale ideologiei comuniste, cum ar
egalitatea i dreptatea social, motiv pentru care se tem c o con-
damnare a crimelor comuniste s-ar identica i cu o condamnare
a ideologiei comuniste.
6. Cu toate acestea, Raportorul este de prere c este nevoie
urgent de o dezbatere public asupra crimelor comunismului i
de o condamnare a acestora la nivel internaional. Aceste lucruri
ar trebui duse la indeplinire fr amanare, din mai multe motive.
n primul rand, pentru binele percepiei generale ar trebui clari-
cat faptul c toate crimele, inclusiv cele comise in numele unei
ideologii care laud cele mai respectabile idealuri ca egalitatea i
319
Avxv
dreptatea, sunt condamnate, i nu exist nicio excepie de la acest
principiu. Acest facpt este deosebit de important pentru tinerele
generaii care nu au avut experiena personal a conducerilor co-
muniste i pentru ale cror aciuni viitoare, o poziie clar a comu-
nitii internaionale vizavi de trecut poate un punct de reper.
7. Se pare c in unele ri mai supravieuiete inc o nostalgie
dup comunism. Aceasta creaz pericolul ca puterea s e din nou
preluat de comuniti. Acest raport ar trebui s contribuie la con-
tienizarea general asupra istoriei acestei ideologii.
8. n al doilea rand, atata timp cat victimele regimurilor co-
muniste sau familiile lor mai sunt in via, nu va niciodat
prea tarziu pentru a le oferi satisfacie moral pentru suferin-
ele indurate.
9. Nu in ultimul rand, regimurile comuniste inc mai sunt ac-
tive in unele ri ale lumii, iar crime comise in numele acestei ide-
ologii continu s e infptuite. Dup prerea mea, Consiliul Eu-
ropei, organizaia care apr drepturile omului, nu are dreptul de a
rmane indiferent i tcut, chiar dac acele ri nu sunt state mem-
bre ale Consiliului Europei. Condamnarea internaional ar conferi
mai mult credibilitate, ar aduce mai multe argumente opoziiei
din interiorul acelor ri i ar putea contribui la o evoluie poziti-
v. Este cel mai mic dintre lucrurile pe care Europa, leagnul ide-
ologiei comuniste, l-ar putea face pentru aceste ri.
10. Trebuie subliniat faptul c in acest raport nu este in niciun
caz vorba despre o compensaie nanciar pentru victimele cri-
melor comuniste, singura compensaie recomandat ind ace-
ea moral.
11. A 15-a aniversare a cderii puterii comuniste in multe din-
tre rile europene ofer o foarte bun ocazie pentru o asemenea
aciune. Consiliul Europei poate duce la indeplinire aceast sarci-
n, aproape jumtate dintre statele sale membre avand expreien-
a unei conduceri comuniste.
12. n cadrul pregtirii acestui raport, Comitetul a organizat o
edin cu participarea unor personaliti eminente, a cror exper-
tiz in acest domeniu a contribuit major la pregtirea prezentu-
lui raport (vezi Programul edinei in Anexa 1). Am fcut i vizite
de documentare in Bulgaria (16 mai 2005), Letonia (3 iunie 2005)
i Rusia (16-17 iunie 2005) (vezi programul ataat al vizitelor, in
Anexele 2-4). A dori s imi exprim recunotina fa de delegai-
320
Avxv
ile naionale parlamentare ale acestor ri pentru asistena acor-
dat in pregtirea acestor vizite.
13. Doresc s subliniez c acest raport nu se dorete in nici un
caz a o cuanticare complet a crimelor comuniste. Cercetarea
istoric trebuie lsat in grija istoricilor, literatura pe acest tem
este deja substanial, i m-am folosit de ea in pregtirea acestui
raport. Prezentul raport este gandit ca o evaluare politic a crime-
lor comunismului.
z. Pvivivv ov srniu suvv vvoiruviiov
coruis:v
14. Regimurile comuniste, precum cele analizate in acest ra-
port, pot denite prin cateva trsturi, printre care se gsete,
in special, conducerea exercitat printr-un singur partid de mas,
devotat, cel puin la nivelul armaiilor, ideologiei comuniste. Pu-
terea este concentrat intr-un grup restrans de lideri ai partidului,
care nu pot trai la rspundere sau limitai de supremaia legii.
15. Partidul controleaz statul intr-o asemenea msur, incat
grania dintre cele dou este neclar. Mai mult, ii extinde con-
trolul i asupra populaiei, in toate aspectele vieii ei cotidiene, la
un nivel fr precedent.
16. Nu exist dreptul la asociere, pluralismul politic a fost abo-
lit, iar orice opoziiei, ca i orice incercare de auto-organizare sunt
pedepsite grav. Pe de alt parte ins, mobilizarea maselor prin in-
termediul partidului sau al organizaiilor sale secundare sau sate-
lite este incurajat, sau uneori chiar impus cu fora.
17. Pentru a-i impune controlul in sfera public i pentru a
preveni orice aciune pe care s nu o poat controla, aceste re-
gimuri comuniste vor dezvolta forele poliieneti intr-un grad
nemaiintalnit, vor inina reele de informatori i vor incura-
ja delaiunea. Dimensiunile formaiunilor poliieneti i num-
rul informatorilor secrei au variat in timp i de la ar la ar,
dar in orice caz, au depit de departe numrul acestora din ori-
ce stat democratic.
18. Mijloacele de comunicare in mas sunt monopolizate ii
sau controlate de stat. Cenzura strict preventiv este aplicat ca
regul. Prin urmare, se incalc dreptul la informare, iar presa li-
ber nu exist.
321
Avxv
19. Naionalizarea economiei, o trstur permanent a con-
ducerii comuniste care provine direct din ideologia ei, restricio-
neaz proprietatea privat i activitatea economic individual. n
con secin, cetenii sunt mult mai vulnerabili vizavi de stat, an-
gajatorul monopolizant i unica surs de venit.
20. Comunismul a condus mai bine de 80 de ani in ara in ca-
re s-a nscut, in Rusia, redenumit apoi Uniunea Sovietic. n alte
ri europene, in jur de 45 de ani. n ri din afara Europei, parti-
de comuniste au condus de mai bine de 50 de ani in China, Core-
ea de Nord i Vietnam, mai mult de 40 de ani in Cuba i 30 in La-
os, ca i in diferite ri din Africa, Asia i America de Sud aate
sub inuen sovietic.
21. Mai mult de 20 de ri din patru continente pot au fost
comuniste sau sub conducere comunist pentru o anumit peri-
oad de timp. n afara Uniunii Sovietice i a celor ase satelii eu-
ropeni, ai si, lista cuprinde Afghanistan, Albania, Angola, Benin,
Cambodgia (Kampuchea), China, Congo, Cuba, Etiopia, Coreea
de Nord, Iugoslavia, Laos, Mongolia, Mozambic, Vietnam i Ye-
menul de Sud.
22. nainte de 1989, numrul celor aai sub conducerea comu-
nist era de peste un miliard.
23. Longevitatea i expansiunea geograc a implicat i apariia
diferenierilor i a modicrilor in practicile conducerii comunis-
te in diferite ri, culturi i perioade. Regimul comunist a evoluat
in funcie de dinamica sa intern sau ca rspuns la circumstane-
le internaionale. Este dicil s comparm conducerile comuniste
din Rusia anilor 1930, Ungaria anilor 1960 sau Polonia anilor 1980.
24. Dar in ciuda diversitii, se pot deni clar trsturile comu-
ne ale regimurilor comuniste indiferent de ar, cultur sau timp.
Una dintre cele mai evidente caracteristici este inclcarea agran-
t a drepturilor omului.
. Cvirviv coruisruiui
25. Dominaia comunist s-a caracterizat printr-o masiv in-
clcare a drepturilor omului inc de la inceput. Pentru a doban-
di i a menine puterea regimurile comuniste au trecut dincolo de
asasinate individuale i masacre locale, integrand crima in siste-
mul lor de conducere. Este adevrat c, dup caiva ani de la stabi-
322
Avxv
lirea regimului in Europa i dup zeci de ani in Uniunea Sovietic
i China, teroarea i-a pierdut puin din vigoarea iniial. Dar, me-
moria terorii a jucat un rol important in aceste societi i ame-
ninarea potenial a inlocuit atrocitile reale. Mai mult, dac s-a
ivit nevoia, regimurile acestea au apelat la teroare, dup cum s-a
intamplat in Cehoslovacia in 1968, Polonia in 1971, 1976 i 1981
sau China in 1989. Aceast regul se toate regimurile comuniste,
trecute sau prezente, indiferent de ar.
26. Potrivit unor estimri precaute (nu sunt disponibile date
exacte) numrul oamenilor ucii de regimurile comuniste, in ri
sau regiuni, este urmtorul:
- Uniunea Sovietic: 20 de milioane de victime,
- China: 65 de milioane,
- Vietnam: 1 milion,
- Corea de Nord: 2 milioane,
- Cambodgia: 2 milioane,
- Europa de Est: 1 milion,
- America Latin: 150 000,
- Africa: 1,7 milioane,
- Afganistan: 1,5 milioane.
Aceste cifre includ situaii variate: execuii individuale sau co-
lective, mori in lagrele de concentrare, victime ale foamei sau
ale deportrii.
27. Cifrele citate anterior sunt bazate pe documente, iar dac
sunt doar estimri este pentru c exist temeiuri justicate pen-
tru a bnui c ar trebui s e mult mai mari. Din pcate accesul li-
mitat la arhive, in special in Rusia, nu permite o vericare adec-
vat a datelor exacte.
28. Caracteristica important a crimelor comuniste a fost re-
presiunea direct a unor categorii intregi de oameni nevinovai a
crori singur crim era c fceau parte din aceste categorii. n
felul acesta, in numele ideologiei aceste regimuri au ucis zeci de
milioane de rani bogai (culaci), nobili, burghezi, cazaci, ucrai-
nieni i alte grupuri.
29. Aceste crime sunt rezultatul direct al teoriei luptei de cla-
s, care impunea nevoia eliminrii celor care nu erau conside-
rai folositori construirii noii societi. O mare parte a victimelor
erau din randul naiunii statelor respective.
323
Avxv
30. La sfaritul anilor 20, in Uniunea Sovietic, GPU (fosta Ce-
ka) a introdus cotele: ecare district era obligat s livreze un nu-
mr stabilit de dumani de clas. Cifrele erau stabilite la nivel
central de conducerea partidului comunist. Astfel c autoriti-
le locale trebuiau s aresteze, deporteze i execute un numr con-
cret de oameni, dac nu fceau aceasta erau ei inii persecutai.
31. n ceea ce privete numrul victimelor, lista celor mai im-
portante crime comuniste include urmtoarele:
- execuii colective sau individuale ale unor persoane consi-
derate oponeni politici, fr un proces sau in urma unuia
arbitrar, represiunea sangeroas a manifestaiilor i a greve-
lor, uciderea ostaticilor i a prizonierilor de rzboi in Rusia
in anii 1918-1922. Lipsa accesului la arhive (i de asemenea
lipsa oricror documente privind numeroase execuii) fa-
ce imposibil aprecierea exact a cifrelor, dar numrul vic-
timelor este de ordinul zecilor de mii,
- infometarea a aproximativ 5 milioane de persoane ca ur-
mare a rechiziiior, in special in Ucraina, in anii 1921-1923.
nfometarea a fost utilizat ca arm politic in cateva regi-
muri comuniste, nu doar in Uniunea Sovietic,
- exterminarea a 300 000 pan la 500 000 de cazaci intre
1919-1920,
- zeci de mii de persoane disprute in lagrele de concentrare.
Aici, din nou, lipsa accesului la arhive face cercetarea imposibil,
- 690 000 de persoane condamnate in mod arbitrar la moar-
te i executate ca urmare a epurrii Partidului Comunist
in 1937-1938. Alte cateva mii au fost deportate sau inchi-
se in lagre. n total, intre 1 octombrie 1936 i 1 noiembrie
1938, aproximativ 1 565 000 de persoane au persoane au
fost arestate, i dintre acetia 668 305 au fost executai. Po-
trivit multor cercettori cifrele acestea sunt subestimate i
ar trebui vericate cand toate arhivele vor deveni accesibile,
- asasinarea in mas a aproximativ 30 000 de culaci ( rani
bogai) in timpul colectivizrii forate din 1929-1933. Alte
dou milioane au foste deportai in 1930-1932,
- mii de oameni obinuii au fost acuzai in Uniunea Sovieti-
c de relaii cu inamicul i executai in perioada de dinain-
tea celui de-al doilea rzboi mondial mondial. De exemplu,
in anul 1937, aproximativ 144 000 de persoane au fost ares-
324
Avxv
tai i dintre acetia 110 000 executai dup ce au fost acuzai
c au avut contacte cu ceteni polonezi care triau in Uniu-
nea Sovietic. De asemenea, in 1937, 42 000 de persoane au
fost executate pentru c au avut relaii cu muncitori germani
din URSS,
- 6 milioane de ucrainieni au murit de foame ca urmare a unei
politici de stat deliberate, in perioada 1932-1933,
- asasinarea i deportarea a sute de mii de polonezi, ucraini-
eni, lituanieni, letoni, estoniei, moldoveni i locuitori ai Ba-
sarabiei in perioada 1939-1941 i 1944-1945,
- deportarea germanilor de pe Volga in 1941, a ttarilor din
Crimeea in 1943, cecenilor i inguilor in 1944,
- deportarea i exterminarea unui sfert din populaia Cam-
bodgiei in 1975-1978,
- milioane de victime ale politicilor criminale ale lui Mao Ze-
dong in China i Kim Ir Sen in Coreea de Nord. Aici, din
nou, lipsa documentelor nu ingduie date exacte,
- numeroase victime in alte pri ale lumii, Africa, Asia i
America Latin, in ri care se numesc comuniste i care
fac referire direct la ideologia comunist.
Aceast list nu este in nici un caz complet. Nu exist nicio
ar sau regiune care s fost sub conducere comunist i care s
nu poat face o list proprie de suferine.
32. Lagrele de concentrare, fondate de primul regim comunist
cel mai devreme in septembrie 1918, au devenit unul dintre cele
mai ruinoase simboluri ale regimurilor comuniste. n 1921 erau
deja 107 lagre in care se gseau peste 50 000 de deinui. Morta-
litatea extrem de ridicat din aceste lagre poate ilustrat de si-
tuaia din Lagrul de la Kronstadt: din 6500 de deinui inchii in
lagr in martie 1921, au supravieuit un an mai tarziu doar 1500.
33. n 1940 numrul deinuilor a ajuns la 2350000 plasai in
53 de complexe de concentrare, 425 colonii speciale, 50 de colonii
pentru minori i 90 de case pentru nou-nscui.
34. n ansamblu, in 1940 erau in medie 2,5 milioane de dei-
nui in lagrele de concentrare in orice moment. Dac se ine sea-
ma de rata mortalitii foarte ridicat inseamn c numrul efec-
tiv de persoane duse in lagre a fost mult mai mare.
35. n total, au trecut prin lagrele de concentrare intre 15 i 20
de milioane de persoane intre anii 1930 i 1953.
325
Avxv
36. Lagre de concentrare au fost de asemenea introduse in al-
te regimuri comuniste, in special in China, Coreea de Nord, Cam-
bodgia i Vietnam.
37. Invadarea de ctre Armata Sovietic a unor ri in timpul
celui de-al doilea rzboi mondial a fost urmat sistematic de te-
roare in mas, arestri, deportri i asasinate. ntre rile cele mai
afectate a fost Polonia (au fost estimate 440000 de victime in 1939,
inclusiv asasinarea oerilor polonezi prizonieri la Katin, in 1940),
Estonia (175 000 de victime inclusiv asasinarea a 800 de oeri,
ceea ce insemna 17,5 din totalul populaiei), Lituania, Letonia
(119000 de victime), Basarabia i Nordul Bucovinei.
38. Deportarea unor naiuni intregi era o msur politic
obi nuit in special in timpul celui de-al doilea rzboi mondial.
n 1940-41, aproximativ 330 000 de ceteni polonezi care lo-
cuiau in spaii ocupate de Armata Sovietic au fost deportate in
estul Uniunii Sovietice, in principal in Kazakhstan. 900000 de
germani din regiunea Volgi au fost deportai in toamna anu-
lui 1941, 93000 de calmuci au fost deportai in dembrie 1943,
521000 de ceceni i ingui au fost deportai in februarie 1944,
180 000 de ttari din Crimeea au fost deportai in 1944. Lista
nu poate complet fr a-i meniona pe letoni, lituanieni, es-
tonieni, greci, bulgari, armenii din Crimeea, turcii meshei i
kurzii din Caucaz.
39. Deportrile au afectat i pe adversarii politici. Din 1920, ad-
versarii politici ai regimului din Rusia au fost deportai in Insulele
Solovki. n 1927 lagrul construit in Solovki cuprindea 13000 de
deinui, reprezentand 48 de naionaliti diferite.
40. Cele mai violente crime ale regimului comunist, cum ar
ucideri in mas i genocid, tortur, munc forat i alte forme de
teroare zic, in mas, au continuat in Uniunea Sovietic, i intr-o
mai mic msur in alte ri europene, pan la moartea lui Stalin.
41. ncepand de la mijlocul anilor 50, teroare in rile comu-
niste europene a sczut semnicativ, dar anumite persecuii impo-
triva diferitelor grupuri sau persoane au continuat. Aceasta inclu-
de supraveghere politic, arestri, inchisoare, amenzi, tratament
psihiatric forat, diverse limitri ale libertii de micare, discrimi-
nare la angajare ceea ce ducea adesea la srcie i excludere profe-
sional, umilire public i calomnie. Regimurile comuniste europe-
ne post- staliniste au exploatat teama rspandit fa de poteniale
326
Avxv
persecuii, foarte prezent in memoria colectiv. Dar pe termen
lung, memoria ororilor trecute a slbit treptat, avand tot mai pu-
in inuen asupra tinerelor generaii.
42. ns, chiar in timpul perioadelor relativ calme, regimurile
comuniste au fost capabile de violen masiv dac a fost necesar,
dup cum este artat de evenimentele din Ungaria 1956, Cehoslo-
vacia 1968 sau Polonia 1956, 1968, 1970 i 1981.
43. Cderea regimului comunist in Uniunea Sovietic i in ce-
lelalte ri europene a facilitat accesul la anumite arhive privind
crimele comunismului. nainte de 1990 aceste arhive erau complet
inaccesibile. Documentele care pot gsite acolo constituie o im-
portant surs de informaie privind mecanismele de conducere
i de luare a deciziei, i un completeaz cunotinele istorice pri-
vind funcionarea sistemelor comuniste.
. Cociuzii
44. Pare a conrmat faptul c dimensiunea criminal a regi-
murilor comuniste nu a fost rezultatul circumstanelor, ci mai de-
grab consecina unor politici deliberate, elaborate de fondatorii
unor astfel de regimuri chiar dinainte ca acetia s preluat pute-
rea. Liderii comunismului istoric nu i-au ascuns niciodat obiec-
tivele, anume dictatura proletariatului, eliminarea oponenilor po-
litici i a acelor categorii ale populaiei incompatibile cu noul tip
de societate.
45. Ideologia comunist, oriunde i oricand a fost implemen-
tat, e in Europa e altundeva, a produs teroare in mas, crime
i o gam larg de inclcri ale drepturilor omului. Analizand con-
secinele implementrii acestei ideologii nu se pot ignora asem-
nrile cu consecinele implementrii unei alte ideologii a secolu-
lui XX, anume nazismul. Dei ostile reciproc, cele dou regimuri
au o serie de trsturi comune.
46. Dar, in vreme ce caracterul criminal i condamnabil al ide-
ologiei i regimului nazist a fost lipsit de controverse, cel puin o
jumtate de secol, iar conductorii i muli criminali au fost trai
la rspundere, ideologia i regimurile comuniste nu au avut de-a
face cu reacii similare. Crimele au fost doar rareori judecate, iar
muli criminali nu au fost niciodat dai in judecat. Partidele co-
muniste sunt inc active in anumite ri i nici mcr nu s-au dis-
327
Avxv
tanat de trecutul in care au susinut i colaborat cu regimurile cri-
minale comuniste.
47. Simbolurile comuniste sunt folosite in mod deschis, iar la ni-
vel public se tie foarte puin despre crimele comunismului. Acest
lucru este foarte evident in comparaie cu ceea ce se tie despre
crimele nazismului. Educaia tinerelor generaii in multe ri nu
ajut la eliminarea acestui neajuns.
48. Interesele economice i politice ale anumitor ri afecteaz
gradul in care sunt criticate unele regimuri comuniste active, ceea
ce este vizibil in mod special in cazul Chinei.
49. n calitate de raportor sunt de prere c nu ar trebui s
mai intarzie nefondat condamnarea ideologiei i regimurilor co-
muniste la nivel internaional. Condamnarea ar trebui fcut la
nivel parlamentar de Adunare i de Comitetul de Minitri la nivel
interguvernamental. Personal, nu imprtesc prerea unor colegi
conform crora ar trebui fcut o distincie clar intre ideologie i
practic. Cea din urm deriv din prima i mai devreme sau mai
tarziu bunele intenii iniiale sunt cucerite de sistemul de partid
totalitar i abuzurile lui.
50. Ar trebui s e clar c sunt condamnate crimele comise in
numele ideologiei comuniste i nu anumite ri. Ruii inii au fost
cei dintai i cei mai numeroi dintre victimele ideologiei comu-
niste. Crimele au fost similare in orice ar in care comunitii au
preluat puterea. Se sper ca acest raport s contribuie la o viitoa-
re impcare bazat pe adevrul istoric i pe inelegere.
51. Adunarea ar trebui s recomande Consiliului de Minitri
organizarea unui comitet care s continue investigaii ample pri-
vind crimele comunismului in statele membre al Consiliului Eu-
ropei. n acelai timp statele membre, care nu au fcut-o inc, ar
trebui determinate s intemeieze asemenea comitete la nivel na-
ional. Aceste comitete se ateapt s coopereze indeaproape cu
comitetul Consiliului Europei.
52. Scopul ultim al activitii comitetului Consiliului Europei
i al comitetelor naionale ar acela de a stabili fapte i a propu-
ne msuri concrete menite s fac repede dreptate, s aduc com-
pensaii i s cinsteasc memoria victimelor.
53. Condiia necesar succesului activitii comitetelor este ac-
cesul la arhive, in special in Rusia. Prin urmare legislaia trilor in
cauz i in special in Rusia, ar trebui s e in acord cu a 13-a Re-
328
Avxv
comandare (2003) a Consiliului de Minitri privind politica euro-
pean a accesului la arhive.
54. n nal, dar nu mai puin important, Comitetul de Minitri
ar trebui s iniieze o campanie de contientizare a statelor mem-
bre privind crimele comunismului, ceea ce a include i o revizuire
a manualelor colare. Statele membre ale Consiliului Europei tre-
buie incurajate s fac acest lucru la nivel naional.
329
ANEXA 4
Consiliul Europei
Rvzou|n 181 (zoo6) vuvo
Nvcvs:n:vn coonmXu :vun|onv
n cumvou uvomuuou :o:n:nuv
comus:v
*
- Adunarea Parlamentar face referire la Rezoluia 1096 (1996)
despre msurile de desinare a motenirii fostelor sisteme tota-
litare comuniste.
- Regimurile totalitare comuniste care au fost la conducerea
statelor din centrul i din estul Europei in ultimul secol i care in-
c mai sunt la putere in cateva ri din lume au fost caracterizate,
fr excepie, de violarea grav a drepturilor omului. Aceste incl-
cri au variat in funcie de cultur, ar sau de perioada istoric i
au inclus asasinate i execuii individuale sau colective, moartea
in lagre de concentrare, infometarea, deportarea, totura, munca
silnic i alte forme de teroare zic in mas, persecuie pe mo-
tive etnice sau religioase, inclcarea libertilor de contiin, de
gandire i de expresie, inclcarea libertii presei i lipsa pluralis-
mului politic.
- Crimele au fost justicate in numele teoriei luptei de clas
i al principiului dictaturii proletariatului. Interpretarea ambelor
principii legitima eliminarea persoanelor care erau considerate
duntoare pentru construirea unei noi societi i, ca atare, du-
mani ai regimurilor totalitare comuniste. Un impresionant numr
de victime din ecare ar implicat era chiar din randul naiunii
res pective. Acesta a fost tocmai cazul popoarelor din fosta URSS,
care depesc numeric de departe pe celelalte popoare, sub rapor-
tul numrului de victime.

330
Avxv
- Adunarea recunoate faptul c, in ciuda crimelor regimurilor
totalitare comuniste, unele partide comuniste din Europa au con-
tribuit la formarea democraiei.
- Cderea regimurilor totalitare comuniste din Europa Cen-
tral i de Est nu a fost urmat in toate cazurile de o investiga-
re internaional a crimelor comise de acestea. Mai mult, autorii
acestor crime nu au fost adui in faa instanei de ctre comuni-
tatea internaional, ca in cazul oribilelor crime comise de na i o-
nal- socialism ( nazism).
- Ca urmare a acestui fapt, opinia public nu cunoate foar-
te bine crimele comise de regimurile totalitare comuniste. Par-
tidele comuniste inc mai sunt active in unele ri, dei nu s-au
distanat de crimele comise in trecut de regimurile totalitare
comuniste.
- Adunarea este convins c una dintre condiiile preliminare
pentru evitarea unor crime similare in viitor este inelegerea isto-
riei. Evaluarea moral i condamnarea crimelor comise joac un
rol important in educarea tinerelor generaii, iar o poziie clar fa-
de trecut din partea comunitii internaionale, ar putea un
punct de referin pentru aciunile lor viitoare.
- Adunarea crede c victimele care au supravieuit crimelor
comise de regimurile totalitare comuniste, sau familiile lor, meri-
t simpatie, inelegere i recunoatere pentru suferinele indurate.
- n unele ri ale lumii continu s existe regimuri totalitare
comuniste i s e comise crime. Interesul naional nu ar trebui
s impiedice statele de la a avea atitudinea critic adecvat fa de
regimurile totalitare comuniste. Adunarea condamn ferm toate
acele inclcri ale drepturilor omului.
- Dezbaterile i condamnrile care au avut loc pan acum in
unele state membre ale Consiliului Europei, nu dispenseaz co-
munitatea internaional de la a adopta o poziie clar fa de cri-
mele comise de regimurile totalitare comuniste. i revine obliga-
ia moral de a face acest lucru fr intarziere.
- O asemenea dezbatere la nivel internaional se potrivete
Consiliului Europei: toate statele foste comuniste, cu excepia Be-
larusului, sunt acum membre ale Consiliului, iar protecia drep-
turilor omului i supremaia legii sunt valorile fundamnetale pen-
tur care se pronun.
331
Avxv
- Prin urmare, Adunarea condamn cu putere gravele incl-
cri ale drepturilor omului comise de regimurile totalitare comu-
niste i ii exprim simpatia, inelegerea i recunoaterea fa de
victimele acestor crime.
- Mai mult, face un apel ctre toate partidele comuniste sau
post-comuniste din statele membre ale Adunrii, s reevalueze
istoria comunismului i propriul lor trecut, s se distaneze clar
de crimele comise de regimurile totalitare comuniste i s le con-
damne fr ambiguitate.
- Adunarea crede c aceast poziie clar a comunitii inter-
naional va deschide drumul pentru o viitoare reconciliere. De
asemenea, acest lucru sperm s incurajeze pe istoricii din intrea-
ga lume s ii continue cercetarea axat pe determinarea i veri-
carea obiectiv a celor intamplate.
- Dezbaterea Adunrii din 25 ianuarie 2006 (edina a 5-a) (vezi
Doc. 10765, raportul Comitetului pentru Afaceri Politice, rapor-
tor: Dl. Lindblad).
Text adoptat de Adunare in 25 ianuarie 2006 (edina a 5-a).
332
ANEXA 5
Dvcnun|n ov n Punon
vuvo co,:|n mounX vuuovvnX
, comusmu
Praga, 3 iunie 2008,
Senatul Parlamentului Republicii Cehe
1
Avand in minte viitorul demn i democratic al cminului nos-
tru european i inand cont c,
- intrucat societile care ii neglijeaz trecutul nu au viitor,
- intrucat Europa nu va unit atata vreme cat nu va capabil
s-i reconcilieze istoria, s recunoasc nazismul i comunismul ca
motenire comun i s conduc o dezbatere sincer i amnuni-
t despre crimele tuturor regimurilor totalitare din secolul trecut,
- intrucat ideologia comunist este direct responsabil de cri-
me impotriva umanitii,
- intrucat o contiin incrcat de trecutul comunist este o po-
var grea pentru viitorul Europei i al copiilor notri,
- intrucat diferitele moduri de a evalua trecutul comunist pot
duce la imprirea Europei in Vest i Est,
- intrucat integrarea european a constituit o reacie direc-
t la rzboaiele i violenele provocate de sistemele totalitare de
pe continent,
- intrucat contiina crimelor impotriva umanitii comise de
regimurile comuniste pe intregul continent trebuie s se rsfrang
asupra tuturor minilor europene in aceeai msur in care sunt
cunoscute crimele regimurilor naziste,
1
Textul Declaraiei de la Praga poate gsit in format electronic i
in mai multe limbi, inclusiv in roman, la adresa http:iipraguedeclara-
tion.orgi, accesat in 23 august 2009. Prezentul text in roman cuprinde
corecturi tacite datorate confruntrii cu originalul in englez. (n.m., RP)
333
Avxv
- intrucat exist similariti substaniale intre nazism i comu-
nism in ceea ce privete caracterul lor abominabil i crimele s-
varite impotriva umanitii,
- intrucat crimele comunismului inc trebuie s e evaluate din
punct de vedere legal, moral, politic i istoric,
- intrucat acestor crime li s-au gsit justicri spunandu-se c au
fost comise in numele teoriei luptei de clas i al principiului dictaturii
proletariatului, folosind teroarea ca metod de a menine dictatura,
- intrucat ideologia comunist a fost folosit ca instrument in
mainile celor care au cldit imperii in Europa i Asia pentru a-i
atinge scopurile expansioniste,
- intrucat muli dintre cei care au comis crime in numele co-
munismului nu au fost inc adui in faa Justiiei iar victimele lor
nu au fost inc despgubite,
- intrucat furnizarea de informaii extinse despre trecutul to-
talitar comunist care s duc la o mai bun inelegere i abordare
a temei este o condiie necesar pentru o viitoare integrare solid
a tuturor naiunilor europene,
- intrucat reconcilierea nal a tuturor popoarelor europene
nu este posibil fr eforturi susinute in vederea stabilirii adev-
rului i a recuperrii memoriei,
- intrucat trecutul comunist al Europei trebuie analizat in am-
nunime atat in mediul academic cat i in randurile publicului larg,
iar generaiile viitoare ar trebui s aib la dispoziie informaii des-
pre comunism care s le e uor accesibile,
- intrucat in diferite pri ale globului mai rezist doar cateva
regimuri comuniste, care ins controleaz aproape o cincime din
populaia lumii i, prin accesul la putere, inc svaresc crime i
aduc prejudicii mari bunstrii popoarelor lor,
- intrucat multe ri, dei partidele lor comuniste nu sunt la
putere, nu s-au distanat de crimele regimurilor comuniste i nici
nu le-au condamnat,
- intrucat Praga este unul din locurile care a avut atat experi-
ena dominaiei naziste cat i a celei comuniste,
considerand c milioanele de victime ale comunismului i fa-
miliile lor sunt indreptite s se bucure de dreptate, compasiune,
inelegere i recunoatere a suferinelor lor in acelai mod in care
victimele nazismului au fost recunoscute moral i politic,
334
Avxv
noi, participanii la Conferina Contiina european i comu-
nismul inut la Praga,
- avand in vedere rezoluia Parlamentului European la cea de-a
60-a aniversare a nalului celui de Al Doilea Rzboi Mondial in Eu-
ropa, la 8 mai 1945, aniversare srbtorit la 12 mai 2005,
- avand in vedere Rezoluia 1481 a Adunrii Parlamentare a
Consiliului Europei din 26 ianuarie 2006,
- avand in vedere Rezoluia din 5 februarie 2004 a Congresu-
lui al XVI-lea al Partidului Popular European, prin care se solici-
t crearea unui organism format din profesioniti independeni
in vederea colectrii i evalurii informaiilor privind inclcarea
drepturilor omului sub regimurile totalitare comuniste i indem-
nand la crearea unui muzeu memorial al victimelor comunismului,
- avand in vedere rezoluiile privind crimele comunismului
adoptate de un numr de parlamente naionale,
- avand in vedere experiena Comisiei pentru adevr i recon-
ciliere din Africa de Sud,
- avand in vedere experiena institutelor de memorie i come-
morare din Polonia, Slovacia, Republica Ceh, Statele Unite, a In-
stitutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania, a
muzeelor din Lituania, Letonia si Estonia, cat i a Casei Terorii din
Ungaria i a muzeelor ocupaiei din Lituania, Letonia i Estonia,
- avand in vedere actuala i urmtoarele preedinii ale Uniu-
nii Europene i ale Consiliului Europei,
- avand in vedere faptul c anul 2009 este anul celei de a XX-a
aniversri a colapsului comunismului in Europa Central i de Est,
precum i a uciderii in mas din Romania i a masacrului din Pia-
a Tiananmen din Beijing,
solicitm:
1. ajungerea la o inelegere paneuropean conform creia atat
regimurile totalitare naziste cat i cele comuniste s e judecate
ecare in conformitate cu potenialul propriu de a dezvolta poli-
tici distructive de aplicare sistematic a formelor extreme de teroa-
re, suprimand toate libertile civice i umane, pornind rzboaie
agresive i, ca parte component a propriilor ideologii, extermi-
nand i deportand naiuni intregi i grupuri de populaie i, drept
urmare, acestea s e considerate principalele dezastre care au lo-
vit secolul XX,
335
Avxv
2. recunoaterea faptului c multe crime comise in numele co-
munismului ar trebui considerate crime impotriva umanitii, ser-
vind ca avertisment pentru generaiile viitoare, in acelai mod in
care au fost recunoscute crimele nazismului de Tribunalul de la
Nrnberg,
3. formularea unei perspective comune privind crimele re-
gimurilor totalitare, inter alia cele comuniste, i propagarea
unei contiine europene asupra crimelor comunismului cu
scopul denirii unei atitudini comune fa de crimele regimu-
rilor comuniste,
4. introducerea unei legislaii care s permit Justiiei s ii ju-
dece i s ii condamne pe autorii crimelor comuniste i s com-
penseze victimele comunismului,
5. asigurarea principiului unui tratament egal i non-discrimi-
natoriu al victimelor tuturor regimurilor totalitare,
6. exercitarea unei presiuni la nivel european i internaional
in direcia condamnrii crimelor comuniste din trecut i in vede-
rea susinerii unei lupte eciente impotriva crimelor comuniste
in desfurare,
7. recunoaterea comunismului ca parte integrant, nociv, a
istoriei comune a Europei,
8. acceptarea responsabilitii paneuropene la crimele comi-
se de comunism,
9. stabilirea datei de 23 august, ziua semnrii Pactului Hitler- Sta-
lin, cunoscut ca Pactul Molotov-Ribbentrop, ca zi de comemorare
a victimelor regimurilor totalitare, atat naziste cat i comuniste, in
acelai mod in care Europa comemoreaz victimele Holocaustu-
lui la data de 27 ianuarie,
10. adoptarea unei atitudini responsabile de ctre parlamente-
le naionale in ceea ce privete recunoaterea crimelor comuniste
drept crime impotriva umanitii, conducand la adoptarea legis-
laiei necesare i la monitorizarea parlamentar a acestei legislaii,
11. organizarea unor dezbateri publice referitoare la folosi-
rea comercial i politic, inadecvat, a simbolurilor comuniste,
336
Avxv
12. continuarea audierilor Comisiei Europene privind victi-
mele regimurilor totalitare, in scopul redactrii unei comunicri
a Comisiei,
13. ininarea in statele europene care au fost conduse de re-
gimuri comuniste totalitare a unor comisii compuse din experi
independeni insrcinai cu strangerea i evaluarea informaiilor
referitoare la inclcarea drepturilor omului la nivel naional sub
regimul totalitar comunist, cu scopul unei colaborri stranse cu
un comitet de experi al Consiliului Europei,
14. asigurarea unui cadru legal internaional privind accesul li-
ber i nerestricionat la arhivele coninand informaii despre cri-
mele comunismului,
15. fondarea unui Institut al Memoriei i Contiinei Europene
care s e atat A) institut european de cercetare pentru studie-
rea totalitarismului, dezvoltand proiecte tiinice i educaiona-
le i oferind suport reelei de institute naionale de cercetare ca-
re se specializeaz pe tema experienei totalitare, B) i un muzeui
centru comemorativ paneuropean al victimelor tuturor regimuri-
lor totalitare, cu scopul comemorrii victimelor acestor regimuri
i a contientizrii crimelor comise de acestea,
16. organizarea unei conferine internaionale pe tema crime-
lor comise de regimurile totalitare comuniste, cu participarea unor
reprezentani ai guvernelor, alturi de parlamentari, profesori, ex-
peri i delegai din partea ONG-urilor, urmand ca rezultatele s
e fcute cunoscute la nivel mondial,
17. adaptarea i revizuirea manualelor de istorie a Europei ast-
fel incat copiii s poat inva i s e avertizai cu privire la comu-
nism i la crimele sale in acelai mod in care sunt invai s pri-
veasc crimele nazismului,
18. dezbaterea amnunit i extins la nivelul intregii Europe
cu privire la istoria i motenirea comunist,
19. comemorarea a 20 de ani de la cderea Zidului Berlinului,
a masacrului din Piaa Tiananmen i a mcelului din Romania.
Noi, participanii Conferinei de la Praga Contiina euro-
pean i comunismul, ne adresm tuturor popoarelor Europei,
337
Avxv
tuturor instituiilor politice europene, incluzand guvernele na-
ionale, parlamentele, Parlamentul European, Comisia europea-
n, Consiliul Europei i alte organisme internaionale relevan-
te, i facem un apel s imbrieze ideile i cererile formulate in
prezenta Declaraie de la Praga i s le implementeze prin m-
suri concrete.
Semnatarii iniiatori ai Declaraiei:
VXciv Hvvi, fost disident i Preedinte al CehoslovacieiiRepubli-
cii Ce he
Jocnir Guc, fost Comisar Federal al Arhivelor Stasi, Germania
G6v Lionio, Vicepreedinte al Adunrii Parlamentare a Consiliu-
lui Europei, Membru al Parlamentului, Suedia
Vv:u:s Losnvvois, Membru al Parlamentului European, fost disi-
dent i Preedinte al Lituaniei
J HvnXovX, Membru al Parlamentului European, Republica Ceh
Cnvis:ovnvv Bvzivv, Membru al Parlamentului European, Marea
Britanie
Tuv Kvir, Membru al Parlamentului European, fost disident, Estonia
JivI Li, Senator, Vicepreedinte al Senatului, Parlamentul Republi-
cii Cehe
Mv:i Mvis:vI, Senator, Parlamentul Republicii Cehe
JvorIv :I:i, Senator, Parlamentul Republicii Cehe
Eruviis Ziovvis, Membru al Parlamentului, Lituania, Preedinte al
Comisiei Internaionale pentru Investigarea Crimelor Regimurilor de
Ocupaie Nazist i Comunist din Lituania
Tsv:v Srouv Cnnovvv, Reprezentant al Sanctitii Sale Dalai
Lama, Geneva, Tibet
Ivo Suvviii, Preedinte in Exil al Bielorusiei, Canada
Zio Pzi, Preedinte al Frontului Naional Popular al Bielorusiei,
Preedinte al Partidului Conservativ Cretin Belarus, USA
Ruv KvXsX, fost prizonier politic, politician, Republica Ceh
JivI S:vXsv, fost prizonier politic, scriitor, fost preedinte al clubului
PEN, Republica Ceh
VXciv Vo, fost prizonier politic, diplomat, activist catolic, Repu-
blica Ceh
Aivxov Poovniv, fost disident i prizonier politic, jurnalist, Rusia
Pavel ek, Director, Institutul pentru Studierea Regimurilor Totalita-
re, Republica Ceh
Mivosiv Lvnv, Vicedirector, Institutul pentru Studierea Regimurilor
Totalitare, Republica Ceh
338
Avxv
usz Krisi, Vicedirector, Institutul Memoriei Naionale (IPN),
Polonia
Micnvi Kissvvv, profesor de istorie, Johann Gutenberg University,
Mainz, Germania
Eouvo S:vniI, istoric, Vicedirector, Institutul pentru Istorie Milita-
r, Republica Ceh
Kvvi S:v, istoric, Institutul pentru Istorie Militar, Republica Ceh
J Uvn, jurnalist, Republica Ceh
Jvosiv Hu:, fost disident, compozitor, Republica Ceh
LuX Pcn:, politolog i scriitor, Republica Ceh
339
ANEXA 6
Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa
Adunarea parlamentar
Rvzou|n ovsvuv Euuovn ovzn:X uvu:X:
Puomovnuvn ouvv:uuou omuu
, n svu:X|ou cvv I uvouvn OSCE
I svcou n XXI-vn
Vus (uv zoo)
- Amintind Declaraia Universal a Drepturilor Omului a Na-
iunilor Unite, Actul nal de la Helsinki i Carta european a Drep-
turilor Fundamentale ale Omului,
- Luand in considerare evoluiile care au avut loc in spaiul OSCE
in cei 20 de ani de la cderea Zidului Berlinului i a Cortinei de Fier,
- i faptul c in secolul XX rile europene au trecut prin ex-
periena a dou mari regimuri totalitare, cel nazist i cel stalinist,
care au comis genocide, violri ale drepturilor i libertilor omu-
lui, crime de rzboi i crime impotriva umanitii,
- Recunoscand unicitatea Holocaustului, reamintind statelor
participante de impactul pe care acesta l-a avut i de actele de an-
tisemitism care au continuat s se petreac in regiunea celor 56 de
state OSCE i incurajand puternic implementarea serioas a rezo-
luiilor despre antisemitism adoptate in unanimitate de Adunarea
Parlamentar a OSCE de la Sesiunea Anual de la Berlin din 2002,
- Amintind statelor OSCE participante de angajamentul lor de
a condamna in mod clar i neechivoc totalitarismul (1990, Do-
cumentul de la Copenhaga),
- Reamintind c asumarea istoriei ajut la prevenirea repet-
rii unor crime similare in viitor i c o dezbatere onest i com-
plet pe marginea istoriei va facilita o reconciliere bazat pe ade-
vr i rememorare,
340
Avxv
- Contieni de faptul c tranziia de la dictaturile comuniste
la democraie nu se poate petrece intr-o zi i c trebuie, de ase-
menea, s e luate in considerare contextele istorice i culturale
ale rilor implicate,
- Subliniind, cu toate acestea, faptul c este obligaia guverne-
lor i a tuturor sectoarelor societii s se strduiasc neincetat s
ajung la un sistem cu adevrat democratic care respect intru to-
tul drepturile omului, fr a se folosi de diferenele de cultur poli-
tic sau tradiie ca pretext pentru a nu implementa angajamentele,
- Deplangand faptul c in multe ri, inclusiv in unele cu o lun-
g tradiie democratic, libertile civile sunt din nou in pericol,
adesea din cauza msurilor luate pentru a contracara aa-numi-
tele noi ameninri,
- Reamintind iniiativa Parlamentului European de a procla-
ma ziua de 23 august, dat la care, acum 70 de ani a fost semnat
Pactul RibbentropMolotov, Ziua Comemorrii Vitimelor Stali-
nismului i ale Nazismului pentru toat Europa, pentru a pstra
vie memoria victimelor deportrilor in mas i ale exterminrilor,
Adunarea Parlamentar a OSCE:
- i rearm poziia comun impotriva tuturor formelor tota-
litare de conducere, indiferent de fundalul lor ideologic,
- Cheam toate statele participante s respecte i s implemen-
teze toate angajamentele luate cu bun credin,
- ndeamn statele participante:
a. s continue cercetarea i contientizarea opiniei publice in
legtur cu motenirea totalitar,
b. s dezvolte i s imbunteasc, in special pentru tinere-
le generaii, instrumentele, programele i activitile edu-
caionale legate de istoria totalitar, demnitatea uman,
drepturile i libertile fundamentale ale omului, pluralism,
democraie i toleran,
c. s promoveze i s sprijineasc activitile ONG-urilor im-
plicate in sfera cercetrii i contientizrii populaiei asu-
pra crimelor comise de regimurile totalitare,
- Cere guvernelor i parlamentelor statelor participante s asi-
gure desinarea oricror structuri guvernamentale i modele com-
portamentale care se opun completei democratizri sau care per-
341
Avxv
petueaz, sau mascheaz, sau caut o intoarcere la, sau extind pe
mai departe conducerea totalitar,
- Mai mult, cere guvernelor i parlamentelor statelor partici-
pante s desineze total toate structurile i modelele comporta-
mentale care ii au rdcinile in abuzul drepturilor omului,
- i reitereaz apelul ctre toate statele participante s ii des-
chid arhivele istorice i politice,
- i exprim profunda ingrijorare in privina gloricrii regi-
murilor totalitare, inclusiv organizarea de manifestaii publice ca-
re gloric trecutul nazist sau stalinist, precum i a posibilei rs-
pandiri i intririi feluritelor micri i grupri extemiste, inclusiv
neo-nazitii i aa-numiii skinheads,
- Face un apel ctre statele participante s promoveze politici
care s combat xenofobia i naionalismul agresiv i s ia mai mul-
te msuri pentru combaterea acestor fenomene,
- Cere o mai bun respectare a drepturilor i liberilor ce-
teneti ale omului in toate statele participante, chiar i in mo-
mentele dicile ale unor ameninri teroriste, crize economice,
dezastre ecologice i migraii in mas.
BIBLIOGRAFIE
& INDEX
345
Bsoounvv ovvunX
Documente
Aouvv Pvirv:vX Cosiiiuiui Euvovvi, Resolution 1096
(1996), www.assembly.coe.int, accesat la 10 mai 2009.
Aouvv Pvirv:vX Cosiiiuiui Euvovvi, Resolution 1481
(2006), www.assembly.coe.int, accesat la 10 mai 2009.
Avniv oioi:iX Cori:vvuiui, http:iiwww.komintern-online.rui
(in rus) i http:iiwww.comintern-online.comi (in englez), accesa-
te la 23 octombrie 2009.
Avniv oioi:iX ov :vx:v rvxis:v (in diferite limbi), http:iiwww.
marxists.orgiromanaim-eiindex.htm, accesat la 23 octombrie 2009.
Cvrv Cnivu-DuX, Cultele din Romnia ntre prigonire i colabora-
re, Polirom, Iai, 2007.
Corisi PvvzioviiX vv:vu Aiiz Dic::uvii Coruis:v
oi RorXi, Raportul nal (2006), Humanitas, Bucureti, 2007,
http:iiwww.presidency.roi, accesat la 15 iulie 2009.
Corvvvcv o Svcuvi:v o Co-ovvv:io i Euvovv ( CSCE),
Charter of Paris for a New Europe (1990), http:iiwww.osce.org, ac-
cesat la 10 mai 2009.
Corvvvcv o Svcuvi:v o Co-ovvv:io i Euvovv ( CSCE),
Vilnius Declaration of the OSCE Parliamentary Assembly and Reso-
lutions adopted at the eighteenth annual session (Vilnius, 29 June to
3 July 2009), http:iioscepa.orgi, accesat la 15 iulie 2009.
Cosiiiui Fvo:uiui SivXvii Nioiv (CFSN), Comunicat ctre
ar al Consiliului Frontului Salvrii Naionale din 22 decembrie 1989,
Monitorul Ocial, Partea I, Nr. 1, 22.12.1989.
Cosiiiui Nioi vv:vu S:uoivvv Avnivviov Svcuvi:Xii
( CNSAS), Decizia Nr. 2410i28.08.2007 privind colaborarea IPS Ni-
colae Corneanu cu Securitatea, Monitorul Ocial Partea III, Nr. 691,
25.10.2007.
Cuv:v Cos:i:uioiX RorXivi, Decizia Nr. 51 din 31 ianua-
rie 2008 referitoare la excepia de neconstituionalitate a dispoziiilor
Legii nr.187i1999 privind accesul la propriul dosar i deconspirarea
poliiei politice comuniste, Monitorul Ocial, Partea I, 95 (06.02.2008).
Euvovv Pviirv:, Resolution of 2 April 2009 on European con-
science and totalitarianism, http:iiwww.europarl.europa.euisidesiget-
Doc.dopubRef=-iiEPiiTEXT+TA+P6-TA-2009-0213+0+DOC+XM
L+V0iiEN&language=EN, accesat la 15 iulie 2009.
346
Biniioovriv
Vciv Hvvi v: i., Prague Declaration on European Conscience
and Communism (2008), http:iipraguedeclaration.orgi, accesat la
15 iulie 2009.
Mvx, Eovis, Manifestul Partidului Comunist (= Biblioteca de politi-
c), ed. a II-a, ingrijit de Cristian Preda, comentarii de: Ctlin Avra-
mescu et al., Nemira, Bucureti, 2006.
Cvis:i PXiu,, Rou Ciucvu, Biserica Ortodox Romn sub re-
gimul comunist (19451958), Institutul Naional pentru Studiul Tota-
litarismului, Bucureti, 2001.
Pviirv: or L:vi, Declaration on Condemnation of the Totalitar-
ian Communist Occupation Regime implemented in Latvia by the Un-
ion of Soviet Socialist Republics (15 May 2006), http:iiwww.saeima.lvi
LapasiDeklaracija_an.htm, 15 iulie 2009.
Rrvi ov i Vvo, Hs-J6vo Sounivv, Marxismus und Ethik.
Texte zum neukantianischen Sozialismus, Suhrkamp, Frankfurt am
Main, 1970.
Hvvr Wvnvv, Die Kommunistische Internationale. Eine Dokumen-
tation, Dietz, Hannover, 1966.
Hs-J6vo Sounivv, Rrvi ov i Vvo (Hg.), Austromarxismus.
Texte zu Ideologie und Klassenkampf von Otto Bauer, Max Adler,
Karl Renner, Sigmund Kun, Bla Fogarasi und Julius Lengyel (= Po-
litische Texte), Europische VerlangsanstaltiEuropa Verlag, Frankfurt
am MainiWien, 1970.
Dicionare
Avcniv Bvo (ed.), Biographical Dictionary of the Soviet Union, Wei-
denfeld & Nicolson, Londra, 1990.
Micnvi E. Bvo, Te Historiography of Communism, Temple Uni-
versity Press, Philadelphia, 2009.
S:vvnv Couv:ois (sous la direction de), Dictionnaire du commu-
nisme, Larousse, Paris, 2007, in romanete: Dicionarul comunismu-
lui, trad. M. Ungurean, A. Ardeleanu, G. Ciubuc, Polirom, Iai, 2008.
Woiroo F. Huo v: i. (Hg), Historisch-Kritisches Wrterbuch des
Marxismus, Argument, Hamburg, 1994 .u.
Gvvnvo Kvusv, Gvvnvo Muiivv (Hg.), Teologische Realenzyklo-
pdie, Walter de Gruyter, BerliniNew York, 1977 .u.
Dvio Miiivv (ed.), Te Blackwell Encyclopaedia of Political Tought,
Blackwell, Lo ndra, 1991, in romanete: Enciclopediei Blackwell a gn-
dirii politice, trad. D. Stoianovici, Humanitas, Bucureti, 2000.
Luvviu :vr-Sci: (coord.), Dicionar de scrieri politice funda-
mentale, Humanitas, Bucureti, 2000.
347
Biniioovriv
Articole, studii i volume
***, 6 martie 1945. nceputurile comunizrii Romniei, Enciclopedic,
Bucureti, 1995.
***, Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului din
Romnia, vol. I, 2006.
Dvio E. Ainvion: (ed.), Communism in Africa, Indiana University Press,
Bloomington, 1980.
Hviru: Ai:vicn:vv, Russland 1989. Der Untergang des sowjetischen
Imperiums, C. H. Beck, Mnchen, 2009.
Lioi Ai v: i., Biserici osndite de Ceauescu. 19771989, Ana-
stasia, Bucureti, 1995.
Vivviu Ai, Memorii, Polirom, Iai, 2008.
Cvi Aovvsv, Aooir Mv:i Ri::vv (Hg.), Handbuch der Dogmen-
und Teologiegeschichte, 2. berarbeitete und ergnzte Auage, Band
I-III, Vandenhoeck & Ruprecht, Gttingen, 1998, 1999.
Dvio Aovvss, Te terror. Civil war in the French Revolution, Little &
Brown, London, 2005.
BiXzs Avov (ed.), Te Leader Cult in Communist Dictatorships. Stalin
and the Eastern Bloc, Palgrave Macmillan, New York, 2004.
Cius Avoio, Kleine Geschichte des Modernismus, Herder, Freiburg,
2007.
Rvroo Avo, LOpium des intellectuels, Calmann-Levy, Paris, 1955,
in romanete: Opiul intelectualilor, trad. A. Dinioiu, Curtea Veche,
Bucureti, 2007.
Aovvs siuo, How Capitalism Was Built. Te Transformation of Cen-
tral and Eastern Europe, Russia, and Central Asia, Cambridge Uni-
versity Press, Cambridge, 2007.
Pv:vv Bvnv, Mvivi Ricn:vv, Dictatorship in History and Teory.
Bonapartism, Caesarism, and Totalitarianism (= Publications of the
German Historical Institute, Washington, D.C.), Cambridge Univer-
sity Press, New York, 2004.
Mvi Bii v: i. (eds), Politicizing Magic. An Anthology of Rus-
sian and Soviet Fairy Tales, Northwestern University Press, Evaston
(Ill.), 2005.
Divi Bvnu, Republica absent. Politic i societate n Romnia post-
comunist, ediia a doua revzut i adugit, Nemira, Bucureti, 2004.
Roovv Bvv, Le triomphe du droit naturel: la constitution de la doctrine
rvolutionnaire des droits de lhomme (1787 1789). Des thories par-
lementaires au rousseauisme (= Annales litteraires de lUniversite de
Franche-Comte 622), Les Belles Lettres, Paris, 1997.
Wi:vuo Bvvv, Die Moskauer Medici. Der russische Brger als Mzen
1850 bis 1917, Bhlau, WieniKlniWeimar, 1996.
348
Biniioovriv
C. A. Bviv, Te Birth of the Modern World, 1780-1914. Global Connec-
tions and Comparisons, Blackwell, Oxford, 2004.
Pv:v Bvovi, Auvvi Cvoiss:, Fvivonvv: W. Run (Hg.), Hybri-
de Regime. Zur Konzeption und Empirie demokratischer Grauzonen,
Leske + Budrich, Opladen, 2002.
Nicoii Bvvoivv, , YMCA-Press,
Paris, 1955, in romanete: Originile i sensul comunismului rus, trad.
I. Mulea, Dacia, Cluj-Napoca, 1994.
Aii Bvso, Les Origines intellectuelles du lninisme, Calmann-Levy,
Paris, 1977, in romanete: Originile intelectuale ale leninismului, trad.
L. Vcar, Humanitas, Bucureti, 2007.
Wiiiir L. Bicvii, Te Beginnings of Russian Industrialization,
1800-1860, Princeton University Press, New Jersey, 1968.
Pui Lv Bic, Marx, Lenin, and the Revolutionary Experience. Studies
of Communism and Radicalism in the Age of Globalization, Routledge,
Jvvorv Biur, Lord and Peasant in Russia from the Ninth to the Nine-
teenth Century, Princeton University Press, New Jersey, 1961.
Luci Boi, Mitologia tiinic a comunismului, Humanitas, Bucu-
reti, 2005.
, . . ,
I-II, , , 1994, in englez a aprut o variant compac-
t, Dri:vi Voioooov, Lenin: A New Biography, Free Press, New
York, 1994, in german: Lenin. Utopie und Terror, Econ, Dsseldorf
etc, 1994, , , , 1994, in englez a fost tradu-
s prima ediie din 1991: Stalin. Triumph and tragedy, Grove Wei-
denfeld, New York, 1991.
Muo Bvcv, Which Socialism, whose Dtente? West European Com-
munism and the Czechoslovak crisis, 1968, Central European Univer-
sity Press, Budapesta, 2007.
Ruooir BvXoiv, Johannes Chrysostomus. Bischof, Reformer, Mrtyrer,
Kohlhammer, Stuttgart, 1999.
Pivvvv Bvouv, Histoire de la IIIe Internationale, Fayard, Paris, 1999.
Avcniv Bvo, Te Gorbachev Factor, Oxford University Press, New
York, 1996.
Jv-Yvvs Civvz, Chrtiens penseurs du social. I: Maritain, Mounier,
Fessard, Teilhard de Chardin, de Lubac, 1920-1940, Cerf, Paris, 2002,
Chrtiens penseurs du social. II: Laprs-guerre (1945-1967), Cerf, Pa-
ris, 2006, Marx et le marxisme. Une pense, une histoire, Eyrolles, Pa-
ris, 2007, Chrtiens penseurs du social. III: Aprs-Concile, aprs 68
(1968-1988), Cerf, Paris, 2008.
Torrso Crvvii, Tnors Movus, Cetatea soarelui Utopia,
trad. E. & St. Bezdechi, C. Vilt, Antet, Bucureti, 2007.
349
Biniioovriv
Jon D. Cvu:o, Gii V::iro, After the Death of God, Columbia
University Press, New York, 2007, in romanete: Dup moartea lui
Dumnezeu, trad. G. Cercel, Curtea Veche, Bucureti, 2008.
Pui Cvvi, Vivoii Cos:ivscu, Fiovi S:Xvscu, Te Impris-
oned Church. Romania, 19441989, Bucureti, 1999.
Eiiv Cvon, Out of Order. Russian political values in an imper-
fect world, Pennsylvania State University Press, 2007.
Rou Cvv, Pledoarie pentru constituionalism, Revista 22, 937 (2008),
p. 7.
Pio Csrssir, Il libro nero delle Brigate Rosse, Newton Comp-
ton, Roma, 2007.
Ruxov Cvsvvvu, Decembrie 89. Deconstrucia unui revoluii, Po-
lirom, Iai, 2004.
Ruxov Cvsvvvu (Ed.), Comunism i represiune n Romnia co-
munist. Istoria tematic a unui comunism naional, Polirom, Iai,
2006.
Jvvorv CnI, Mao and the Chinese Revolution, Oxford University Press,
London etc, 1965.
JcQuvs Cnvviiivv, Ltat post-moderne (= Droit et Societe 35), 2
e

edition, Librairie Generale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 2004.
Dvio Cniios, Te Two Red Flags. European Social Democracy and So-
viet Communism since 1945, Routledge, LondoniNew York, 2000.
Cvi Conv, Communism, Fascism, Democracy. Te Teoretical Foun-
dations, Random House, Londra, 1972.
A:oiv Corvoo, Les Antimodernes. De Joseph de Maistre Ro-
land Barthes, Gallimard, Paris, 2005, in romanete: Antimodernii. De
la Joseph de Maistre la Roland Barthes, trad. I. Mavrodin, A. Dinioiu,
Art, Bucureti, 2008.
Ronvv: CoQuvs:, Te Great Terror. A Reassessment, Oxford University
Press, New York, 1990, Te Harvest of Sorrow. Soviet Collectivization
and the Terror-Famine, Oxford University Press, New York, 1986, Te
Great Terror. Stalins Purge of the Tirties, Macmillan, New York, 1973.
Mviv Covvvi, Libert, que de crimes on commet en ton nom !. Vie
de Madame Roland, guillotine le 8 novembre 1793, Maisonneuve & La-
rose, Paris, 2002.
S:vvnv Couv:ois v: i., Le livre noir du communisme. Crimes, ter-
reur et rpression, Robert Laont, Paris, 1997, in romanete: Cartea
neagr a comunismului. Crime, teroare, represiune, trad. I. Busuioc,
M. Ivnescu, D. Jela, cu note i Addenda privind represiunea comu-
nist in Romania intocmi te de Fundaia Academia Civic, Humani-
tas, Bucureti, 1998.
Mv Coiio, Marxism and Criminological Teory. A Critique and a
Toolkit, Palgrave Macmillan, Basingstoke, 2008.
350
Biniioovriv
Rir Dnvvoovr, Karl Marx (1818-1883), in Div Kvsivv (Hg.),
Klassiker der Soziologie, 3. Auage, C. H. Beck, Mnchen, 2002, Band
I, pp. 58-73, Iovr, Gesellschaft und Freiheit. Zur soziologischen Ana-
lyse der Gegenwart, Piper, Mnchen, 1961.
Rivn Dviio:o, Syndicalism and the Transition to Communism.
An International Comparative Analysis, Ashgate, Aldershot, 2008.
Evs: Dssr, Ambrosius von Mailand. Leben und Werk, Kohlham-
mer, Stuttgart, 2004.
Kvv Disn (ed), Te Consolidation of Democracy in East-Central
Europe, Cambridge University Press, Cambridge, 1997.
Dvis Dviv::, Ceauescu and the Securitate. Coercion and Dissent
in Romania, 19651989, Hurst, London, 1996.
Louis V Dvir:, Les moralistes. Une apologie, Gallimard, Paris, 2008.
Hvci:nv Dvs:ivviiv, Le Concile de Moscou (1917-1918). La cration
des institutions conciliaires de lglise orthodoxe russe (= Cogitatio Fi-
dei 246), Cerf, Paris, 2006.
Pv:vv Dizvincnvv (Hg.), Europische Mentalittsgeschichte. Haupt-
themen in Einzeldarstellungen, 2. durchgesehene und ergnzte Aua-
ge, Alfred Krner, Stuttgart, 2008.
Duso Doovv, Shadows and Whispers. Power politics inside the Kremlin
from Brezhnev to Gorbachev, Penguin, New York, 1988.
Pv:vv Duio, Lvis H. G, Communism in sub-Saharian Africa. A
Reappraisal (= Hoover Essays 8), Stanford University, Palo Alto, 1994.
D Duociu, Moldova ante portas, Tritonic, Bucureti, 2005.
C:nvviv Duvoi, Zov Pv:vv, La Roumanie post 1989, LHarmattan,
Paris, 2008.
E:vvi Ervii:svv, Aviv Miz, Divi Uvsvvuo, Einfhrung
in die Osteuropische Geschichte, Orell Fssli, ZrichiStuttgart, 2008.
Vsiiv Evu v: i. (coord.), Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale
Raportului Tismneanu, Cartier, Chiinu, 2008.
C:nvviv Evs:vi, Te Last Revolutionaries. German Communists and
Teir Century, Harvard University Press, Cambridge (Mass.), 2003.
Rvzo Dv Fviicv, Mussolini il rivoluzionario (1883-1920), 1964, Musso-
lini il fascista. I: La conquista del potere 1921-1925, 1966, Mussolini il
fascista. II: Lorganizzazione dello Stato fascista 1925-1929, 1969, Mus-
solini il duce. I: Gli anni del consenso 1929-1936, 1974, Mussolini il
duce. II: Lo Stato totalitario 1936-1940, 1981, Mussolini lalleato. I/1:
LItalia in guerra 1940-1943. Dalla guerra breve alla guerra lunga,
1990, Mussolini lalleato. I/2: LItalia in guerra 1940-1943. Crisi e ago-
nia del regime, 1990, Mussolini lalleato. II: La guerra civile 1943-1945,
1997. Toate volumele au aprut la Einaudi, Torino.
Snvii Fi:zv:vic, Te Cultural Front: Power and culture in revoluti-
onary Russia, Cornell University Press, New York, 1992, (ed.), Cultu-
351
Biniioovriv
ral Revolution in Russia, 19281931, 2ed edition, Indiana Universi-
ty Press, BloomingtoniIndianapolis, 1984.
Hviru: Fiviscnvv, AvvXo HovvX:n, Kommunismus, in Gvvnvo
Muiivv v: i. (Hg.), Teologische Realenzyklopdie, Walter de Gruy-
ter, BerliniNew York, 1990, Band XIX, pp. 402-413.
Hviru: Fiviscnvv, Hviru:n Roirvs, art. MarxiMarxismus, in Gvv-
nvo Muiivv v: i. (Hg.), Teologische Realenzyklopdie, Walter de
Gruyter, BerliniNew York, 1992, Band XXII, pp. 220-258.
Hviru: Fiviscnvv, Marx und Engels. Die philosophischen Grundlini-
en ihres Denkens. 2. Auage, Karl Alber, FreiburgiMnchen, 1974.
EuoIv FouviIvv, Les thories socialistes au XIXe sicle, de Babeuf
Proudhon, Felix Alcan, Paris, 1904.
Fvois Fuvv:, Le Pass dune illusion. Essai sur lide communiste au
XXe sicle, Robert LaontiCalmann-Levy, Paris, 1995, in romanete:
Trecutul unei iluzii. Eseu despre ideea comunist n secolul XX, trad.
E. Marcu, V. Russo, Humanitas, Bucureti, 1996.
J. Giivvo, Les cultes sous la terreur en Loir-et-Cher (1792-1795),
Grande Impr. de Blois, Blois, 1928.
Giovoio Giii, Il partito armato. Gli anni di piombo in Italia, 1968-1986,
Kaos, Milano, 1993.
Mx Giio, Le grand Jaurs, Robert Laont, Paris, 1984.
Eriiio Gv:iiv, Le religioni della politica. Fra democrazie e totalitaris-
mi, Laterza, BariiRoma, 2007.
Aii Gvvvo, Par principe dhumanit .... La terreur et la Vende, Fa-
yard, Paris, 1999.
Rosio Ginviiii, La teologia del XX secolo, edizione attualizzata con
una Appendice Il passo del Duemilla in teologia (= Biblioteca di te-
ologia contemporanea 69), sesta edizione, Queriniana, Roma, 2007.
Gvvrv Giii, Post-Communism. Political change in the post-commu-
nist world (= Routledge Research in Comparative Politics), Routledge,
London, New York, 2002.
Cnvis:i Giovoo, Eoouvo Co:v (Hg.), Es war einmal die Wen-
de... Sozialer Umbruch der lndlichen Gesellschaften Mittel- und Sd-
osteuropas (= Les travaux du Centre Marc Bloch, Cahier No 17), Ber-
lin, 1999.
Diu C. Giuvvscu, Te Razing of Romanians Past, Te Preservation
Press, Washington DC, 1989.
Wiinvir Govvo:, Russische Philosophie. Grundlagen, Karl Alber, Frei-
burgiMnchen, 1995.
Josv Go:ovi:cn, Psci Dvii:, Jv-Micnvi ov Wviv, LEurope des
communistes, Complexe, Bruxelles, 1992, in romanete: Europa comu-
nitilor, trad. B. Geanglu, Institutul European, Iai, 2003.
352
Biniioovriv
Nicoiv Gvvnvv, Amintiri din ntuneric, ediia a II-a, Scara, Bucureti,
2000.
Ai Gvvvsv, Te Age of Turbulence. Adventures in an New World,
Penguin, New York, 2007.
Riuc Gvosvscu, Conversia elitelor comuniste din Romania in peri-
oada de tranziie: 1989-2000, in Anuarul Institutului de Investigare
a Crimelor Comunismului din Romnia, Vol. I, Polirom, Iai, 2006.
Riuc Gvosvscu, Riuc Uvscni, Justiia penal de tranziie. De la
Nrnberg la postcomunismul romnesc, Polirom, Iai, 2009.
Bovis Gvovs, Av vo ovv Hviov, Pv:vv Wvinvi (Hrsg.), Zurck
aus der Zukunft. Osteuropische Kulturen im Zeitalter des Postkom-
munismus, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2005.
P:vicv Guvirrvv, La politique de la terreur. Essai sur la violence rvo-
lutionnaire 1789-1794, Fayard, Paris, 2000.
Hvvi Gounivv, tudes sur lhistoire des ides en France depuis le XVIIe
sicle (= Bibliothque dHistoire de la Philosophie), Vrin, Paris, 1980.
Juvo Hvrvii, Wilhelm Weitling. Biographie und Teorie, Lang, Bern
etc, 1986.
S:uv: Hii v: i. (eds.), Modernity. An Introduction to Modern Socie-
ties, Blackwell, Cambridge (Mass.), 1996.
Oivn Hvvvivsnv, Divergent Paths in Post-communist Transforma-
tion. Capitalism for All or Capitalism for the Few? (= Studies in eco-
nomic transition), Palgrave Macmillan, Basingstoke, 2006.
Pui Hzvo, La crise de la conscience europenne 1680-1715, Fayard,
Paris, 1961, in romanete: Criza contiinei europene 1680-1715, trad.
S. ora, Humanitas, Bucureti, 2007.
Guv Hvison, Lexikon der Vlkermorde, Rowohlt, Reinbek, 1998.
Evic J. Honsnr, Age of Revolution. 1789-1848, Mentor, New York, 1962.
Hs-Wvvvv Hoiun, Eine Einfhrung in die Geschichte des konomis-
chen Denkens, Band 4: Der Sozialismus von Babeuf bis Marx (= Ein-
fhrungen. Wirtschaft 9), LIT, Wien etc, 2007.
Jvvzv Hoizvv, Der Kommunismus in Europa. Politische Bewegung und
Herrschaftssystem, Fischer, Frankfurt am Main, 1998.
Mv:i Hovcvv, Grundri der Sozialethik, Walter der Gruyter, Ber-
liniNew York, 1995.
R. J. Hovvvv, Trade and Industry in Classical Greece, Tames & Hud-
son, Londra, 1979.
Mx Hovnvirvv, Tnvooov W. Aoovo, Dialektik der Aufklrung. Phi-
losophische Fragmente, 17. Auage, Fischer, Frankfurt am Main, 2008.
Jon A. Hos:v:ivv, Hutterite Society, John Hopkins University Press,
Baltimore, 1997.
Io I. IcX iv, Sfntul Ioan Gur de Aur, Cuvioasa Olimpiada diaconi-
a, O via o prietenie o coresponden, Deisis, Sibiu, 1997, Per-
353
Biniioovriv
spective comparate asupra reformei Bisericii in Europa secolului XX,
INTER I, 1-2 (2007), pp. 59-87.
Assv Io:o, Selbstausung des Humanismus. Die philoso phisch-
an thropologischen Voraussetzungen fr den Zusammenbruch des
Kommunismus (= Schriftenreihe des Bundesinstituts fr ostwis-
senschaftliche und internationale Studien, Kln 30), Nomos, Ba-
den-Baden, 1996.
Nur Jsv, Te Socialized Agriculture of the USSR. Plans and Perfor-
mance, Standford University Press, Standford (California), 1949, So-
viet Economists of the Twenties. Names to be Remembered, Cambridge
University Press, Londra, 1972.
Pui Jonso, Modern Times. A History of the World from the 1920s to
1990s, Weidenfeld & Nicolson, Londra, 1983 i ediiile urmtoare, in
romanete: O istorie a lumii moderne, 1920-2000, trad. L. Schidu, Hu-
manitas, Bucureti, 2005.
Kvi Ku:sv, Das Erfurter Programm in seinem grundstzlichen Teil,
2. Au., Dietz, Stuttgart, 189
Nios Kz: zis, , , 1961, in romane-
te: Raport ctre El Greco, trad. A. Medrea-Danciu, Univers, Bucu-
reti, 1986, pp. 394-395.
I Kvvsn, Hitler, Band 1: 18891936, Band 2: 1936-1945, Deutsche
Verlags-Anstalt, StuttgartiMnchen, 1998, 2000. Vezi ca instrument
de lucru i volumul separat realizat de Mv:i Ziiiio (Bearb.),
Hitler. Register-Band 18891945, Deutsche Verlags-Anstalt, Stutt-
gartiMnchen, 2001.
Aovvn Kniio, Islam after Communism. Religion and Politics in Central
Asia, University of California Press, Berkeley etc, 2007.
Oivo V. Knivviu, Te History of the Gulag. From Collectivization to
the Great Terror, Yale University Press, New Haven, 2004.
Hvvvvv Kivnv v: i., Te Soviet World of American Communism (= An-
nals of Communism), Yale University Press, New Haven, 1998.
Mv:i Kiirv, Jocnir Scnvio:n (eds.), 1968 in Europe. A His-
tory of Protest and Activism, 1956-1977 (= Transnational History Se-
ries), Palgrave Macmillan, Basingstoke, 2008.
Lvszv Koosi, Gwne nurty marksizmu, 1976 i Main Currents
of Marxism, Clarendon Press, Oxford, I-III, 1978, in romanete a ap-
rut pan acum primul volum: Principalele curente ale marxismului,
Vol. I: Fondatorii, trad. S. G. Drgan, Curtea Veche, Bucureti, 2007.
Rvinv: Kosviivc, Kritik und Krise. Eine Studie zur Pathogenese der
brgerlichen Welt, 3. Auage, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1973,
Begrisgeschichten. Studien zur Semantik und Pragmatik der politi-
schen und sozialen Sprache, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2006, in
romanete: Conceptele i istoriile lor. Semantica i pragmatica limba-
354
Biniioovriv
jului social-politic (= Cri cardinale), trad. G. H. Decuble, M. Oruz,
Art, Bucureti, 2009.
Kius Koscnovv (Ed.), Falling Walls. Te Year 1989/90 as a Turning
Point in the History of World Christianity / Einstrzende Mauern. Das
Jahr 1989/90 als Epochenjahr in der Geschichte des Weltchristentums
(= StAECG 15), Harrassowitz, Wiesbaden, 2009.
Kos::i Kos:iu, Der Begri des Politischen in der russisch-ortho-
doxen Tradition. Zum Verhltnis von Kirche, Staat und Gesellschaft
in Ruland (= Politik- und Kommunikationswissenschaftliche Ver-
entlichungen der Grres-Gesellschaft 24), Ferdinand Schningh,
Paderborn etc, 2005.
JoIi Ko:v, Pivvvv Rioouio:, Le sicle des camps: emprisonnement, d-
tention, extermination, ce nt ans de mal absolu, JC Latts, Paris, 2000.
Roio Koisi, European Communism 1848-1991 (= European His-
tory in Perspective), Palgrave Macmillan, Basingstoke, 2006.
Juvov Kvorvnvo:, Konzeptionen und Analysen des Kapitalismus, 4.
Auage, Vandenhoeck & Ruprecht, Gttingen, 2004.
M::nis Lvrv, Republikanischer Sozialismus. Positionen von Bern-
stein, Kautsky, Jaurs und Blum, Campus, Frankfurt am MainiNew
York, 2008.
Kuv: Lv, Teorien der Revolution, FinkiUTB, Mnchen, 1981.
G. Lv6:vv (ed.), Mmoires et souvenirs sur la Rvolution et lEmpire,
Publis avec des documents indits Le tribunal rvolutionnaire
(1793-1795), Perrin, Paris, 1947.
Woiroo Lvonvo, Vlker hrt die Signale. Die Grnderjahre des
Weltkommunismus 1919-1924, Bertelsmann, Mnchen, 1989.
Gvovov Licn:nvir, Te Concept of Ideology, Random House, Londra, 1967.
Dvio W. Lovvii, Kvvi Wioiv (eds.), Our unswerving loyalty. A do-
cumentary survey of relations between the Communist Party of Aus-
tralia and Moscow, 1920-1940, Te Australian National University
Press, Canberra, 2008.
Moic Lovivscu, Jurnal 19811984, Humanitas, Bucureti, 2003, Jur-
nal 19851988, Humanitas, Bucureti, 2003.
Kvi L6i:n, Von Hegel zu Nietzsche. Der revolutionre Bruch im Den-
ken des neunzehnten Jahrhunderts, Felix Meiner, Hamburg, 1995
1941
.
Roovvic McFvQunv, Micnvi Scnovnis, Maos Last Revo-
lution, Te Belknap Press of Harvard University Press, Cambridge
(Mass.), 2006.
Av:vrii Mou, La rvolution ngative. Dconstruction du sujet
politique, LHarmattan, Paris, 2009.
Aoinvv:o Mivoi (a cura di), Il concilio di Mosca del 1917-1918. Atti
dellXI Convegno ecumenico internazionale di spiritualit ortodossa,
sezione russa, Bose, 18-20 settembre 2003, Qiqajon, Magnano, 2004.
355
Biniioovriv
Mvi Gvzi Mv (a cura di), Richezza e povert nel cristianesimo
primitivo, III edizione, Citt Nuova, Roma, 1998.
Vivviu Mvcu, Lenin, List, Leipzig, 1927.
Nicoiv MXvoivu, Amteatre i nchisori. Mrturii asupra unui
veac zbuciumat, Dacia, Cluj-Napoca, 1991.
Aovi Mvio, Modern, modernism, modernitate, Editura pentru
Literatur Universal, Bucureti, 1969.
Rvinvo Mvx, Das Kapital. Ein Pldoyer fr den Menschen, Patt-
loch, Mnchen, 2008.
J.-M. Mvvuv v: i. (sous la direction de), Histoire du christianisme des
origines nos jours, Desclee de Brouwer, Paris, 1993-2000.
Mv:i McCuivv, Te Khrushchev era, 1954-1964, Longman, Lon-
don, 1995.
Micnvi McFui, Russias Unnished Revolution. Political change from
Gorbachev to Putin, Cornell University Press, Ithaca (NY), 2001.
Diviv Mvozzi (a cura di), Le religioni e il mondo moderno, I: Cristi-
anesimo, Einaudi, Torino, 2008.
Woiroo Mvvvi, Systemtransformation, Leske + Budrich, Opla-
den, 1999.
Fvois-Xvivv Mvvviv v: i., Ltat social. Une perspective inter-
nationale, Armand Colin, Paris, 2005.
Cn:i Miiio-Dvisoi, Les Ides politiques au XXme sicle, Press-
es Universitaires de France, Paris, 1991, in romanete: Ideile politice
ale secolului XX, trad. V. Boari, Polirom, Iai, 2002.
Gvovovs Miois, Histoire de lathisme. Les incroyants dans le monde
occidental des origines nos jours, Fayard, Paris, 1998.
Mvius Mioc, Revoluia fr mistere. nceputul revoluiei romne: cazul
Laszlo Tokes, Almanahul Banatului, Timioara, 2002.
Vvvv Movi:z, Hvs Lvioiovv, Sozialismus, Bhlau, Wien etc,
2008.
Pivvvv Musso, La religion du monde industriel. Analyse de la pense de
Saint-Simon, lAube, La Tour dAigues, 2006.
Ai Novi,-Cuoi, 20 de ani n Siberia. Destin bucovinean, Huma-
nitas, Bucureti, 1991.
Aovi Nvcuiu, Viaa cotidian n comunism, Polirom, Iai, 2005.
Osio vo Nvii-Bvvuio, Gerechtigkeit und Freiheit. Grundz-
ge katholischer Soziallehre (= Geschichte und Staat 273), 2. Auage,
Gnter Olzog, Mnchen, 1985, Grundzge der Brsenmoral (= Stu-
dien zur christlichen Gesellschaftsethik 6), Reprint der Ausgabe von
1928. Mit einer Einfhrung von Friedhelm Hengsbach und Bernhard
Emunds, LIT, Berlin, 2002.
Pv:vv Nvuvv, Der Streit um den katholischen Modernismus, Verlag der
Weltreligionen, Frankfurt am MainiLeipzig, 2009.
356
Biniioovriv
Wiirvivo Nivvvi, Antike oder moderne Freiheit? Die Begrndung der
Demokratie in Athen und in der Neuzeit (= Europische Geschichte),
Tnors Nivvvvovv, Deutsche Geschichte. 1800-1866. Brgerwelt und star-
ker Staat, 1866-1918. Band I Arbeitswelt und Brgergeist, 1866-1918.
Band II Machtstaat vor der Demokratie, C. H. Beck, Mnchen, 1998.
Jo:n Ni:z, Snirsno Bicnivv, Capital as Power. A study of
order and creorder (= RIPE series in global political economy), Rout-
ledge, LondoniNew York, 2009.
Mvius Ovvv, Banalitatea rului. O istorie a Securitii n documen-
te. 19491989, Polirom, Iai, 2002.
Gvovov Ovvii, O mie nou sute optzeci i patru, trad. M. Gaa, Poli-
rom, Iai, 2002
1949
, Ferma animalelor, trad. M. Gaa, Polirom, Iai,
2002
1945
.
Oiivivv Pv:vv-Gvvouiiivu, Saint-Simon, lutopie ou la raison en
actes, Payot, Paris, 2001.
Ricnvo Pivvs, Te Russian Revolution, Knopf, New York, 1990, A Con-
cise History of the Russian Revolution, Vintage, New York, 1996, Com-
munism. A Brief History, Weidenfeld & Nicholson, London, 2001.
Aovvi Piv,u, N-am s mai apuc un alt chip al acestei ri, Adevrul
(7 august 2009).
Kvi Povvvv, Te Open Society and Its E nemies, I: Plato, II: Hegel &
Marx, Routledge and Kegan Paul, Londra, 1957, in romanete: Soci-
etatea deschis i dumanii ei, vol. I-II, trad. D. Stoianovici, Humani-
tas, Bucureti, 1992.
riiv Poui:, Histoire, dogme et critique dans la crise moderniste, Cas-
terman, Tournai, 1979.
Rou Pvvo, Securitatea i insecuritile deconspirrii ei. Co mu nismul
in memoria clasei politice, a societii civile i a Bisericii, Adevrul
literar i artistic 838 (30 septembrie 2006), pp. 6-7, Unitatea etic
a Bisericii de Rsrit. Mesajul ntaistttorilor Bisericilor Ortodo-
xe (octombrie 2008), Studia Universitatis Babe-Bolyai, Teologia
Orthodoxa, 1 (2009), pp. 103-118, Condamnarea comunismului.
Dilema etic a Europei, Tabor III, 7 (2009), pp. 60-77, Das Jahr
1989 in der Geschichte und im Bewusstsein der rumnischen Ge-
sellschaft und Kirchen, in Kius Koscnovv (Ed.), Falling Walls.
Te Year 1989/90 as a Turning Point in the History of World Chris-
tianity / Einstrzende Mauern. Das Jahr 1989/90 als Epochenja-
hr in der Geschichte des Weltchristentums (= StAECG 15), Harras-
sowitz, Wiesbaden, 2009, pp. 57-75, Parteneriatul social dintre stat
i cultele religioase. Marginalii la un proiect actual de lege, Tabor
III, 5 (2009), pp. 19-33.
357
Biniioovriv
Aivxovv Rnioi:cn, Te Bolsheviks in Power. Te rst Year of So-
viet Rule in Petrograd, Indiana University Press, BloomingtoniIndi-
anapolis, 2007.
A:o Ruscnvv, Begri, Selbstverstndnis und Krise des religisen
Sozialismus, in Iovr, Kirche in der Welt. Beitrge zur christlichen
Gesellschaftsverantwortung, Echter, Wrzburg, 1988, Erster Band,
pp. 557-574.
Jon Ris, Lectures on the History of Political Philosophy, Te Belknap
Press of Harvard University Press, Cambridge (Mass.) etc, 2007.
Cnvis:ovnvv Rvo, Lenin. A revolutionary life, Routledge, Londoni
New York, 2005.
Luoio Rvicnnoio, Abschied von der proletarischen Illusion. Das Ende
eines revolutionren Mythos, Josef Knecht, Frankfurt am Main, 1972.
Rvv Rvroo, Religion et socit en Europe aux XIXe et XXe sicles. Es-
sai sur la scularisation, Seuil, Paris, 1996.
Pniiivvv Riviiv, Limpatience du bonheur. Apologie de Gracchus Babeuf,
Payot et Rivages, Paris, 2001.
S:vvv C. Rocn (ed.), Governance, Order, and the International Cri-
minal Court. Between Realpolitik and a Cosmopolitan Court, Oxford
University Press, Oxford, 2009.
Pui RoniQuv:, Buonarroti et la secte des gaux. Daprs des documents
indits, Hachette, Paris, 1910.
Eovo E. Rosior, Red Priests. Renovationism, Russian Orthodoxy, and
Revolution, 1905-1946 (Indiana-Michigan Series in Russian and East
European Studies), Indiana University Press, BloomingtoniIndiana-
polis, 2002.
Jvrrvvv J. Rossr, Worker Resistance under Stalin. Class and Revolu-
tion on the Shop Floor (= Russian Research Center Studies 96), Har-
vard University Press, Cambridge (Mass.), 2005.
P. J. ORouvv, On Te Wealth of Nations, Grove Press, New York, 2007.
Hvvv Bu::vvrivio Rv, Te Fall of Che Guevara. A Story of Soldiers,
Spies, and Diplomats, Oxford University Press, New York, 1998.
Micnii Rvii, Kommunismus als Religion. Die Intelektuellen und die
Oktoberrevolution, Verlag der WeltreligioneniInsel, Frankfurt am
MainiLeipzig, 2008.
Hviru:n Roirvs (Hg.), Marxismus Christentum (= Materialbcher
6), Matthias-Grnewald, Mainz, 1974.
Ricnvo Rosv, Understanding post-communist transformation. A bot-
tom up approach, Routledge, London, New York, 2009.
Mii Ruov, Teology of Social Life in Augustines De civitate
Dei (= Forschungen zur Kirchen- und Dogmengeschichte 53), Van-
denhoeck & Ruprecht, Gttingen, 1993.
358
Biniioovriv
S:vvnv Roussvs, Post Keynesian Monetary Economics, 3rd Revised
edition, Palgrave Macmillan, Basingstoke, 1998.
Pui A. Sruviso, Wiiiir D. Novonus, Economics, McGraw-Hilli
Irwin, New York, 2005 (sau ediii mai recente).
Giovi Sv:ovi, A Teory of Democracy Revisited, Chatham House,
Londra, 1987, in romanete: Teoria democraiei reinterpretat, trad.
D. Pop, Polirom, Iai, 1999.
Kvi Scni6ovi, Petersburg. Das Laboratorium der Moderne 1909-1921,
Mrvvo G. Scnrio:, Demokratietheorien. Eine Einfhrung, 3., ber-
arbeitete und erweiterte Auage, Leske + Budrich, Opladen, 2000.
Gu:nvv Scnuiz, Das Landeskonzil der Orthodoxen Kirche in Ruland
1917/18 ein unbekanntes Reformpotential (= Kirche im Osten, Mo-
nographienreihe 23), Vandenhoeck & Ruprecht, Gttingen, 1995.
Gvovo Scniovv, Papsttum und Ppste im 20. Jahrhundert. Von Leo
XIII. zu Johannes Paul II., C. H. Beck, Mnchen, 1999.
Jv-Pui Sco:, Ltat chez lui, lglise chez elle. Comprendre la loi de
1905, Seuil, Paris, 2005.
Kovo Svi:z, China. Eine Weltmacht kehrt zurck, Berliner Taschen-
buch Verlag, Berlin, 2003.
Ronvv: Svvvicv, Lenin. A Biography, Belknap Press of Harvard Universi-
ty Press, Cambridge (Mass.), 2002, Stalin. A Biography, Belknap Press
of Harvard University Press, Cambridge (Mass.), 2005.
Jv Svviiii, Quand les catholiques taient hors la loi, Perrin, Paris, 2005.
Aor Sri:n, An Inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of
Nations, in romanete: Avuia naiunilor: cercetare asupra naturii i
cauzele ei, vol. I-II, trad. Al. Hallunga, Editura Academiei Republicii
Populare Romane, Bucureti, 1962-1965.
, , I: -
, II: , III:
, IV : , , ,
2007-2009, , YMCA-Press, Paris, 1973, in romane-
te: Arhipeleagul Gulag, Univers, Bucureti, 2009,
, , , 1963, in romanete: O
zi din viaa lui Ivan Denisovici, trad. S. Adam i T. Ionescu, Quintus,
Bucureti, 1991.
Dovo:nvv S6iiv, Kius Scnrio: (Hg), Christentum und Sozialismus.
Vom Dialog zum Bndnis (= Urban-Taschenbcher T-Reihe 609),
Kohlhammer, Stuttgart etc, 1974.
Mv S:vinvvo, Vioiriv Knvus:ivv, Te Fall of the Romanovs:
Political Dreams and Personal Struggles in a Time of Revolution, Yale
University Press, New Haven, 1995.
359
Biniioovriv
Nicoiv S:vinvo:, Jurnalul fericirii, Dacia, Cluj-Napoca, 1991 (i
ediiile ulterioare).
Nii: S:vuvv, Les Chrtiens en U.R.S.S. (= Les Univers 7), Seuil, Paris, 1963.
Luioi S:uvzo, Chiesa e Stato (= Opere scelte III), a cura di Eugenio Guc-
cione, Laterza, RomaiBari, 1992, Riforme e indirizzi politici (= Ope-
re scelte V), a cura di Nicola Antonetti, Laterza, RomaiBari, 1992.
Juii E. Svio, Inside the Cuban revolution. Fidel Castro and the urban
underground, Harvard University Press, Cambridge (Mass.), 2002.
Luvviu D. Tsv, Pluralisation religieuse et socit en Roumanie
(= Publications universitaires europeennes, Serie XXII, Sociologie
422), Lang, Bern etc, 2008.
Stelian Tnase, Istoria cderii regimurilor comuniste. Miracolul revo-
luiei, Humanitas, Bucureti, 2009.
Cnvivs Tviov, A Secular Age, Te Belknap Press of Harvard Univer-
sity Press, Cambridge (Mass.) etc, 2007.
Gvvo Tnvissv, Soziologie der Jesusbewegung. Ein Beitrag zur Entste-
hungsgeschichte des Urchristentums, 7. Au., Chr. Kaiser, Gtersloh,
1997, Die Religion der ersten Christen. Eine Teorie des Urchristen-
tums, 3. Au., Chr. Kaiser, Gtersloh, 2003.
Vioiriv TisrXvu, Stalinism for All Seasons. A Political History of
Romanian Communism, Berkeley, 2003, in romanete: Stalinism pen-
tru eternitate. O istorie politic a comunismului romnesc, trad. C. &
D. Petrescu, Polirom, Iai, 2005.
LXszio T6vs, Asediul Timioarei, Timioara, 1990.
Ruooir L. T6vs, Bla Kun and the Hungarian Soviet Republic. Te Ori-
gins and Role of the Communist Party of Hungary in the Revolutions of
1918-1919, Praeger, New York, 1967, Transitology. Global Dreams and
Post-Communist Realities, Central Europe Review II, 10 (2000), textul
acestui articol poate gsit on line la adresa http:iiwww.ce-review.
orgi00i10itokes10.html, accesat la 10 mai 2009.
Hvvi Tvov:, La Vie quotidienne en Russie au temps du dernier tsar,
Hachette, Paris, 1959, in romanete: Viaa de ecare zi din Rusia ul-
timului ar, trad. C. Dumitriu, Humanitas, Bucureti, 1993, Nicolas
II, le dernier tsar, Flammarion, Paris, 1991.
Vivoiiiu XvXu (coord.), nvnd istoria prin experienele trecutului:
ceteni obinuii supravegheai de Securitate n anii 70-80, Editura
CNSAS, Bucureti, 2009.
Aor. B. Uir, Te Bolsheviks. Te Intellectual and Political Histo-
ry of Communism in Russia, Harvard University Press, Cambridge
(Mass.), 1998
1965
.
Lvv Vioi v: i. (eds.), Te War Against the Peasantry, 1927-1930.
Te Tragedy of the Soviet Countryside, Yale University Press, New Ha-
ven, 2005.
360
Biniioovriv
Evic Vovovii, Die politischen Religionen, 3., mit einem neuen Nach-
wort versehene Auage, Wilhelm Fink, Mnchen, 2007.
S:vvnv Wni:v, Communism and its Collapse (= Te Making of the Con-
temporary World), Routledge, London, New York, 2001.
Cvi Fvvovvic Wi::v, Te Utopian communist. A biography of Wil-
helm Weitling, nineteenth-century reformer, Louisiana State Univer-
sity Press, Baton Rouge, 1950.
Yo Xinui, Die Rechtsabweichler von Jiabiangou, Suhrkamp, Frank-
furt am Main, 2009.
361
Iovx ov umv , :vumv
A
Anglia 15, 79, 92, 94, 124, 167
aristocraie 32, 55-56, 134
ateism 18, 20, 43, 69, 139, 144, 157, 184, 266
autoritarism 104, 120
B
Babeuf 61-65, 67, 77, 90, 92, 115
Brejnev 192, 194, 228
burghezie 13, 45, 71, 75, 82-84, 86-90, 101, 115-118, 124, 126,
134, 136, 140, 153, 322
C
capital (nanciar) 45, 70, 79, 84-85, 89, 116, 122, 135, 181
Castro, Fidel 170
CatolicismiBiserica Romano-Catolic 40, 56, 68, 181
Ceauescu, Nicolae 37, 65, 102, 160, 178, 224, 347
chestiunea social 70-73, 92, 94-95, 179
CNSAS 17, 25, 192, 203, 214, 225
Comintern 94, 165-166
Comuna din Paris 119, 124
comunism 11-27, 29, 31-35, 38, 42-43, 46-47, 49-51, 53, 56-
57, 62, 65-66, 68-70, 72-76, 78-82, 87-89, 92-95, 98, 101,
105-106, 114, 130, 133-135, 139, 146-147, 149-151, 153,
158-159, 161-162, 164-165, 167-171, 176-180, 183-188,
192-195, 199, 201-204, 207-215, 218, 221-231, 233-243,
245-253, 255-256, 258-259, 263-269, 275, 281, 284, 290,
313, 315, 317-321, 326-328, 331-336
comuniti 12, 32, 56-59, 62, 66, 77, 80-81, 86-89, 92, 96,
101-102, 120-121, 123, 140, 150, 163, 166-167, 176, 180,
186-188, 232, 239, 242, 266, 319, 327
362
Iovx ov urv ,i :vvrvi
ideal comunitarist 60
ideologie comunist 20, 47, 164, 226, 237, 249-251, 253,
263-264, 284, 291, 317-320, 324, 327, 332-333
Partidul Comunist 78, 86-87, 92, 120, 134, 225, 232, 288,
300-301, 323
Consiliul Europei 231-232, 236, 238, 240-241, 273, 277, 282,
297, 304-306, 308, 312-319, 327-330, 334, 336-337
cretinism 44, 54, 56-57, 59, 69, 185
cultul personalitii 102, 146, 159-161, 171, 176, 224
D
dictatura proletariatului 19-20, 57, 104, 130-131, 154, 238, 247,
314, 326, 329
drepturile omului 23, 57, 64, 181, 229-230, 232-233, 235-238,
240-241, 253-254, 256, 273-275, 278-280, 282, 284-289,
291-292, 294-296, 299-300, 302-303, 305-306, 308-310,
313-319, 321, 326, 329-331, 334, 336, 339-341
dumanul de clas 88
E
economie 23, 37, 46, 49, 67, 74, 85, 89, 138, 175, 195, 256, 275,
284-285, 304, 310, 321
egalitate 32, 61-62, 77, 89, 152, 179, 232, 237, 242, 265, 274, 283,
305, 308, 318
Elan 195
Engels 63, 73-74, 78-79, 82, 84-85, 87-89, 92-93, 98, 123, 140,
167, 346
eshatologie 108, 147
Europa de Est 12-13, 22, 72, 91, 102, 162, 168-169, 171, 195, 221,
224, 229, 232, 246, 249, 252, 281, 322
excesul (ca metod) 25, 33, 91, 136, 147, 176, 208, 265
F
fascism 33-34, 37
363
Frana 15, 43, 61, 64, 68, 70, 79-81, 92, 96, 98, 109, 124, 167, 239,
290
G
gandirea social 52, 54, 179-180
Germania 11, 36, 70-71, 80-81, 92, 95, 98, 104, 115, 123-124,
137-138, 163, 165-169, 181, 185, 205, 231-232, 239, 245,
255, 281-82, 288, 291, 293, 296, 301, 303-304, 337-338
Gorbaciov 194-195, 228
Gulag 158-160, 188, 235
H
Hitler 34, 36, 158, 160, 162, 250, 335
holocaust 235, 250-251, 254, 335, 339
Hruciov 150, 187
I
Iisus Hristos 49-51, 107, 148, 183, 211-212, 217, 266
industrializare 32, 45, 70, 83, 95, 265
Internaionala comunist 124
Italia 12, 34, 37, 81, 124, 181, 239, 282
J
Jaurs, Jean 96-97
justiie social 54, 230, 242
K
Kun, Bela 165-166
L
Lenin 21, 65, 94, 98, 101-105, 110-123, 125-126, 129-140, 142,
144, 146-151, 157, 159-161, 164-165, 171, 179, 240
leninism 101, 133, 150, 161
364
lupta de clas 52-53, 77-78, 82, 98, 157, 177, 234, 238, 247, 249,
314, 322, 329, 333
lustraie 204, 224, 232, 234, 246, 259, 273, 276-280, 288-289,
291-296, 299-304, 306, 311-312, 317
M
Mao 102, 169, 171, 324, 349, 355
Marx 24, 46-47, 49, 62-63, 65, 72-79, 84-85, 87-89, 92-94, 98,
101, 103, 106, 108, 113, 115, 123, 140, 155, 167, 227
marxism 12, 21, 53, 73, 75-76, 78-79, 82, 96-97, 101, 106, 113,
135, 150, 155, 161, 165, 169-170, 182-186, 264
mesianism 35
milenarism 108, 135, 178
modernitate 14, 18, 24, 26, 29, 31-33, 38-45, 47, 56-57, 59-61,
63, 69-70, 77-78, 80, 82, 86, 91, 105-108, 135, 139, 141,
179, 181-182, 265, 267
Mussolini 34, 36, 160, 350
N
naionalizare 62, 75, 138, 166
nazisminaional-socialism 20, 33-34, 162, 199, 222, 224, 235,
237, 241-242, 249, 252, 254, 315, 318, 326-327, 330,
332-333, 335-336
Nicolae II (arul rus) 104, 125
nomenclatur 23, 25, 151-152, 155, 177, 192, 225, 233, 259, 282,
296, 300
O
OrtodoxieiBiserica Ortodox din Rusia 44, 103, 139, 141-142,
144, 146, 157-158, 210, 244
OSCEiCSCE 229-231, 254, 339-340
P
Parlamentul European 204, 252-253, 334, 337, 340
365
Polonia 15, 92, 162, 166-167, 169, 206, 321-322, 325-326, 334,
338
Pot, Pol 102, 171
proletariat 13, 19-20, 34, 57, 66, 72, 75, 81-92, 95-98, 103-105,
107-108, 114-118, 122-124, 129-132, 134-137, 144, 146,
149-150, 154-155, 157, 164, 166, 175, 184, 186, 238, 247,
249, 314, 326, 329, 333
proprietate 47-48, 54, 58, 60, 63-64, 66, 83, 86, 88-90, 96, 122,
274, 285, 305, 308, 311, 321
R
raiune 33, 38, 40-44, 71, 78, 98, 106, 146, 169, 182, 184, 206,
226, 229, 265, 298
religie politic 26, 68
revoluieirevoluionar 20, 24, 31, 37, 42-43, 45, 49-50, 52, 62-63,
74, 77-78, 81-82, 85-86, 88, 90-93, 95-97, 99, 101, 103-113,
115-126, 132, 135, 137, 141, 146, 149-151, 154, 156-157,
164-168, 171, 175-180, 183, 186, 195, 227, 255, 264
contrarevoluionari 110, 112, 130, 136-137, 153
Revoluia francez 31, 61-62, 107, 146, 181
revoluia proletariatului 72, 81, 95, 103, 107, 116, 124, 129,
136-137, 157
Romania 15, 23, 27, 105, 111, 146, 160, 163-164, 169, 178, 185,
189, 195, 200-201, 206, 208-210, 216-217, 224-225, 228,
232, 246-248, 273, 281, 334
Rusia 20, 24, 91, 102-103, 104, 111-112, 114-115, 116-119,
121-124, 130, 133, 136, 138-139, 141-142, 144-145,
148-150, 152-153, 156-158, 160, 162-166, 168, 170-171,
194-195, 244-245, 255, 319, 321-323, 325, 327, 337
S
secularizare 39, 50, 226
Securitatea (poliia politic) 17, 190-192, 202-203, 205, 207, 218,
225, 229, 234, 247, 254, 298, 301-303, 339
Serghie (patriarh al Rusiei) 145, 158
366
socialism 13, 20, 21-22, 34-36, 46, 68-70, 74-75, 79-81, 92-93,
95-98, 104, 106-108, 113, 115, 117-118, 121, 124-126,
132-133, 136, 150-151, 160, 164-165, 179-180, 185, 222,
224, 241-242, 252, 266, 315, 330
Stalin 94, 102, 140, 145-146, 148-153, 155-158, 160-162, 164,
171, 187-188, 190, 192, 250, 325, 335
stalinism 139, 150, 154, 157, 161, 166, 184, 254, 325, 339, 341
stat de drept 46, 57, 96, 131, 144, 180, 229, 232-233, 247, 254,
256, 278, 286-289, 306, 309, 311-312
T
teroare 43, 67, 91-92, 135, 138-139, 141, 150, 152-154, 157, 159,
187, 189, 192, 200-201, 208, 218, 223, 226, 237, 242, 248,
314, 318, 322, 325-326, 329, 334
Tihon (patriarh al Rusiei) 142-145
totalitarism 27, 33, 35, 38, 43-44, 49, 76, 79, 92, 102, 114, 134,
152, 160, 162, 189, 199, 222-224, 230-234, 251-254,
256-257, 263, 282, 336
Troki 110, 120, 125-126, 137, 149, 150-151
raniirnime 45, 115-117, 121-122, 126, 129, 133, 136, 138,

153-154, 322-323
U
Ucraina 105, 169, 228, 244, 255, 323
Uniunea SovieticiURSS 101, 140, 145, 149, 171, 179, 194-195,
226, 228-229, 243, 247, 314, 321-326, 329
USAiAmerica 40, 94, 171, 337
utopie 48, 60-61, 72, 76, 102, 180, 227
W
Wilhelm II (imprat german) 104, 125
Dvsvuv nu:ou
Rnou Puvon (n. 1972). Titular al cursului de Teologie social la
Facultatea de Teologie Ortodox a Universitii Babe-Bolyai (UBB),
Cluj-Napoca. Tot in cadrul UBB, ine cursuri de Master la Faculta-
tea de Sociologie i Asisten Social i la Facultatea de Litere. Pro-
fesor-invitat al Universitilor din Florena, Hannovra, Paris, Roma,
Salonic, Viena. Membru in Consiliul de Administraie al Gesellschaft
fr Ostkirchenrecht (Viena) i in Consiliul de Administraie al Euro-
pean Forum of Orthodox Schools of Teology (Bruxelles). Director-
fondator al Institutului Roman de Studii Inter-ortodoxe, Inter-con-
fesionale i Inter-religioase (INTER) i editor al INTER. Romanian
Review for Teological and Religious Studies. Studii recente: Die ort-
hodoxen Kirchen zwischen nationaler Identitt und babylonischer
Gefangenschaft in der EU, in Iovnovo Gnvivi (Hg.), Politik und
Teologie in Europa. Perspektiven kumenischer Sozialethik, Matthi-
as-Grnewald, Ostldern, 2008, pp. 285-305, Te Art of Silviu Ora-
vitzan. Te aesthetical and theological context, in Mvcvi Toicv
(ed.), Silviu Oravitzan, Muzeul de Art TimioaraiGraphite, Timioa-
ra, 2008, pp. 147-167, Das Bild des Menschen als Ebenbild Gottes.
Eine Lektre des orthodoxen Christentums aus sozialtheologischer
Perspektive, in I Kvio (Hg.), Mensch Bild Menschenbild.
Anthropologie und Ethik in Ost-West-Perspektive, Velbrck, Weiler-
swist, 2008, pp. 115-136, Drepturile omului in lectur ortodox. Do-
cumentul Bisericii Ortodoxe din Rusia (iulie 2008), Tabor III, 2 (2009),
pp. 25-41, Das Jahr 1989 in der Geschichte und im Bewusstsein der
rumnischen Gesellschaft und Kirchen i Te Year 1989 in the His-
tory and Perception of Romanian Society and Churches, in Kius
Koscnovv (ed.), Falling Walls. Te Year 1989/90 as a Turning Po-
int in the History of World Christianity / Einstrzende Mauern. Das
Jahr 1989/90 als Epochenjahr in der Geschichte des Weltchristentums
(=StAECG 15), Harrassowitz, Wiesbaden, 2009, pp. 57-75, Reve-
nirea lui Dumnezeu. Ambiguitile unui diagnostic, Studii Teologi-
ce V, 1 (2009), pp. 103-125. Volume recente: Semnele vremii. Lecturi
social-teologice (= Teologia Socialis 1), Eikon, Cluj-Napoca, 2008,
(impreun cu Rou Cvv, Dci Gi, Sovi Muvv,), n c-
utarea binelui comun. Pentru o viziune cretin a democraiei rom-
neti (= Teologia Socialis 2), Eikon, Cluj-Napoca, 2008.
Svun Theologia Socialis
Au aprut pn acum:
1. Rou Pvvo, Semnele vremii. Lecturi social-teologice
2. Rou Cvv, Dci Gvi Gi, Sovi Muvv-
,, Rou Pvvo, n cutarea binelui comun. Pen-
tru o viziune cretin a democraiei romneti
3. Rou Cvv, Dumnezeu la Bruxelles. Religia n spa-
iul public european
4. Minii Nvru, Elegii conservatoare. Reecii est-
europene despre religie i societate
5. Rou Pvvo, Comunismul. O modernitate euat
6. Rou Cvv, Religia n tranziie. Ipostaze ale Romniei
cretine
n curs de apariie:
Rou Pvvo, Libertatea religioas. Repere social-teologice
Iuii Coovici, Ortodoxia n Romnia postcomu-
nist. Reconstrucia unei identiti publice, vol. I-II
Rou Pvvo, Postmodernitatea. O diagnoz social-teologic
Detalii despre serie vezi la:
www.edituraeikon.ro
www.teologia-sociala.ro

Preda-Radu 2009 Comunismul

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Preda-Radu 2009 Comunismul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

w

Raportor: Dl. Severin, Romania, Grupul Socialist

raniirnime 45, 115-117, 121-122, 126, 129, 133, 136, 138,

S-ar putea să vă placă și