Sunteți pe pagina 1din 368

© 2007 by Editura Polirom

www.cartearomaneasca.ro

Editura CARTEA ROMÂNEASC| Bucure[ti, Calea Victoriei, nr. 115, sector 1

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României :

TOMI}|, ALEXANDRA

O istorie „glorioas\” / Alexandra Tomi]\. – Bucure[ti :

Cartea Româneasc\, 2007

ISBN : 978-973-23-1921-5

821.135.1-94

Printed in ROMANIA

CARTEA ROMÂNEASCÃ 2007

CARTEA ROMÂNEASCÃ

2007

ALEXANDRA TOMI}| s-a n\scut în Constan]a, la 1 septem- brie 1974. A absolvit Facultatea de Studii Europene a Univer- sit\]ii „Babe[-Bolyai” din Cluj-Napoca (1999). {i-a continuat studiile la U.B.B., Facultatea de Psihologie [i {tiin]e ale Edu- ca]iei, sec]ia Psihologie (2002-2005). A absolvit la U.B.B. Masteratul de Studii Europene Comparate al Facult\]ii de Studii Europene (2006). A lucrat ca profesoar\ în înv\]\mîntul secundar (1999-2001). Experien]\ de munc\ în sectorul privat (din 2005). Diverse premii de studii: la Conferin]a Na]ional\ a Studen]ilor Europeni[ti (1996); la Simpozionul Asocia]iei Studen]ilor Europeni[ti (1998); la Conferin]a Na]ional\ a Aso- cia]iei Studen]ilor Psihologi din România (2004) etc. A publicat poezie în revistele Tribuna [i Steaua din Cluj-Napoca (1996). Colabor\ri la revistele Altfel (1998-1999) [i Verso (2006-2007).

Dedic aceast\ carte memoriei tat\lui meu, care nu m\ p\r\se[te.

O istorie „glorioas\”

1. Argument

Nu ne putem desp\r]i de o ideologie împov\r\toare ignorînd-o, ci doar scrutînd-o cu luciditate. Lucian Boia

Tema abordat\ în lucrarea de fa]\ este cea a protocro- nismului românesc. Ea ar putea p\rea nesemnificativ\ celor care consider\ c\, în judecarea [i condamnarea comunismului, trebuie s\ se aib\ în vedere mai ales conse- cin]ele sale concrete, cuantificabile (num\rul victimelor politice decedate în închisori sau deportate, num\rul sate- lor [i al bisericilor rase la p\mînt de alonja arhitectonic\ ceau[ist\ [.a.m.d.). Ceea ce ne-a interesat, în primul rînd, a fost s\ relev\m cum, penetrînd cultura, politicul a reu[it s\ deturneze [i s\ altereze sensul [i valorile acesteia. Ori- cum, interesul constant fa]\ de studierea comunismului din România confer\ o cert\ not\ de actualitate lucr\rii noastre. Protocronismul românesc a suscitat interesul cercet\- toarei Katherine Verdery, din SUA, care, în cartea Com- promis [i rezisten]\. Cultura român\ sub Ceau[escu (tradu- cerea româneasc\, Humanitas, 1994), a dedicat un amplu capitol acestui fenomen. Abordarea amintit\, de[i disec\ profesionist problema [i ofer\ numeroase sugestii fertile [i explica]ii plauzibile ori dificil de contrazis, nu satisface sub

Alexandra Tomi]\

aspectul descrierii detaliate a fenomenului protocronist (evolu]ia conceptului, „preistoria” lui, exemple de „proto- cronii” [.a.m.d.). Bineîn]eles, miza cercet\toarei americane a fost alta, iar cartea citat\ r\mîne o referin]\ în domeniu, dup\ cum [i nou\ ne-a oferit un punct de plecare, inclusiv în ce prive[te sursele bibliografice. A[adar, pîn\ în momen- tul de fa]\, nu exist\ ceea ce s-ar putea numi „o abordare sintetic\” a protocronismului românesc, care s\ ofere, pe lîng\ defini]ii opera]ionale ale conceptului, [i alte informa]ii factuale celor interesa]i. Pentru aceasta, am introdus nu- meroase citate care s\ ne sus]in\ observa]iile [i, din mul- titudinea episoadelor litigioase provocate de dezbaterile în jurul protocronismului, le-am detaliat pe acelea care ni s-au p\rut semnificative. Am dorit s\ ob]inem o cartogra- fiere a fenomenului. Demersul pe care l-am ales este un prim pas în aceast\ direc]ie, avînd caracter sintetic [i fiind subsumabil cercet\rilor de istoria ideilor. Ne deosebim ast- fel de Katherine Verdery, a c\rei abordare este de natur\ analitic\ [i urmeaz\ un parcurs sociologic-antropologic. Pe de alt\ parte, lucr\rile recente [i relativ recente ale lui Lucian Boia asupra mitologiei comunismului au abor- dat protocronismul exclusiv ca experien]\ a Uniunii Sovie- tice staliniste. Observa]iile oferite de Lucian Boia [i cola- boratorii s\i în aceste lucr\ri ne-au fost îns\ foarte utile în parcurgerea [i sistematizarea bibliografiei cu privire la protocronismul românesc. Cu dou\ mize dificile – furni- zarea de informa]ii factuale [i descifrarea înc\rc\turii mitologice comuniste din retorica protocronist\ – am scris cartea de fa]\. Ea se adreseaz\ atît cititorului mediu, interesat s\ afle mai multe despre perioada respectiv\, cît [i acelora pentru care indigenismul este semnificativ [i familiar inclusiv ca experien]\ biografic-profesional\. Structura lucr\rii reflect\ demersul metodologic pentru care am optat. Capitolul „Protocronism românesc sau tera-

O istorie „glorioas\”

pie prin mit” deschide discu]ia asupra na]ionalismului ceau[ist (protocronismul fiind unul dintre avatarurile acestuia, poate cel mai inedit) din perspectiva mitologiei comunismului. Ipoteza pe care o avans\m în acest capitol este c\ protocronismul românesc poate fi privit ca un efort al na]ional-comunismului de a valorifica maximal o constela]ie (cluster) de mituri de produc]ie proprie, pentru a compensa ieftin [i eficient lipsurile devenite endemice [i criza societal\ (Boia, 1998). Tot aici schi]\m contextul de apari]ie a protocronismului, încercînd s\ relev\m condi- ]iile care au ac]ionat ca un catalizator pentru geneza sa. Fructific\m, de asemenea, sugestiile oferite de Boia (1997, 1999, 2005), Boia & colaboratorii (1998), încercînd s\ identific\m structurile mitologice preluate, dezvoltate [i vehiculate de adep]ii autohtonismului. Reflectînd la „Cariera spectaculoas\ a unui concept,” ne propunem s\ atingem trei obiective : definirea conceptului de „protocronism” ; prezentarea sumar\ a „actorilor” identi- ficabili pe scena indigenismului (urmînd ca descrierea aces- tora [i a confrunt\rilor dintre adep]i [i opozan]i s\ fie reluat\ în detaliu, ulterior, în capitolul „O idee belige- rant\”) ; descrierea caracteristicilor neao[ismului „matur”, în faz\ doctrinar\ : instrumentar metodologic [i aparat con- ceptual/terminologic, program de ac]iune, canale de diseminare a ideilor, publicul-]int\, chiar [i „codul deonto- logic” rezultat prin prescrierea unor norme de comporta- ment pentru adep]i, respectiv generarea unei adev\rate „ebuli]ii” intelectuale (e.g., lansarea diverselor variante la protocronism). Pentru acest din urm\ scop, pornim de la observa]ia c\ autohtonismul a avut parte de o carier\ spec- taculoas\ [i neprev\zut\ de nici una dintre p\r]ile impli- cate ; astfel, contextul politic [i economic din România anilor ’80, sprijinul tacit de care s-au bucurat agen]ii ideo- logici din partea partidului comunist, mizele confrunt\rilor

Alexandra Tomi]\

[i rafinarea continu\ a argumenta]iei indigeniste ca replic\ la atacurile opozan]ilor (Verdery, 1994) au concurat la dos- pirea artificial\ a unei idei care, în alte împrejur\ri, ar fi fost cel mult ignorat\, dac\ nu luat\ în derîdere. Protocronismul – desigur, f\r\ a fi fost cunoscut sub aceast\ denumire – a ap\rut de fapt în Uniunea Sovietic\ stalinist\ (Boia, 1998; id., 2005), cu finalit\]i similare autohtonismului românesc. Preocup\rile de acest gen au existat [i în România, înainte sau la pu]in timp dup\ instalarea regimului comunist, conturînd „Preistoria ideii de protocronism”. „O istorie glorioas\” este capitolul rezervat prezent\rii colec]iei propriu-zise de „protocronii”. Bineîn]eles, seria r\mîne deschis\. Pentru a ar\ta propor]iile piretice atinse la un moment dat de discursul neao[ist, am inclus în aceast\ parte [i cîteva exemple din ceea ce am numit „exotisme” sau „derapaje”. Ridicolul unora dintre afirma- ]iile protocroniste este atît de evident, încît chiar unii dintre sus]in\torii conceptului lansat de Edgar Papu au criticat „exager\rile” confra]ilor. Protocronismul pare s\ fi fost „O idee beligerant\”, ai c\rei adep]i [i adversari s-au angajat într-un r\zboi ce a scindat lumea cultural\ româneasc\. Taberele au fost ine- gale, [i nu rareori, armele [i tehnicile de lupt\ au ilustrat principiul à la guerre comme à la guerre, mai degrab\ decît civilitatea disputelor intelectuale. Am ales inten]ionat aceast\ terminologie avînd conota]ii belicoase, pentru bunul motiv c\ ea a fost utilizat\ explicit mai ales de indigeni[ti. Iat\, probabil un efect al atmosferei de a[a-zis\ lupt\ [i vigilen]\ revolu]ionar\ pe care regimul comunist a men]inut-o pîn\ în ultimele sale clipe. „Mizele protocronismului” dezv\luie ra]iunile – invo- cate, dar [i ascunse/reale – care au pus în mi[care între- gul mecanism. De[i mai pu]in evident din titulatur\, se face referire aici [i la cei care nu s-au ar\tat dispu[i la

O istorie „glorioas\”

compromisuri cu regimul comunist (ceea ce, în contextul lucr\rii de fa]\, ar putea constitui „mizele antiprotocro- nismului”). De un real folos în conceperea acestui capitol ne-au fost observa]iile formulate de Katherine Verdery (1994), precum [i interven]iile lucide [i energice ale Monic\i Lovinescu la Europa liber\, tip\rite în anii ’90. „Ecouri postdecembriste” este partea care se ocup\ de prelungirile protocronismului dup\ 1989. Se mai poate vorbi despre aceast\ maladie în cultura român\ dup\ c\derea regimului comunist ? Dac\ da, care (mai) sînt sus]in\torii ei [i ce mize au r\mas în joc? În „Epilog” ne-am propus o trecere în revist\ a traseelor profesional-culturale pe care le-au parcurs dup\ 1989 cei mai vizibili sus]in\tori ai protocronismului. Am conceput prima parte a acestui capitol ca pe o „schi]\ de biografie” postdecembrist\ pentru fiecare dintre ei. F\r\ a fi invitat la reflec]ii patetice asupra „confisc\rii revolu]iei”, inclusiv în cultur\, cititorul va avea totu[i la dispozi]ie cîteva exemple de protocroni[ti a c\ror carier\, aproape f\r\ excep]ie, a atins apogeul dup\ c\derea dictaturii. A doua parte a capi- tolului întrege[te cercetarea noastr\ prin unele concluzii care fixeaz\ cele mai importante aspecte ale protocronis- mului, a[a cum le-am identificat pe parcurs.

Alexandra Tomi]\

2. Protocronism românesc sau terapie prin mit

Pentru a deschide discu]ia noastr\, credem c\ este necesar\ o prim\ opera]ionalizare a conceptului de proto- cronism, urmînd ca în capitolul al doilea, „Cariera specta- culoas\ a unui concept”, s\ oferim mai multe defini]ii, prelevate din diverse surse bibliografice, în scopul con- struirii unei imagini unitare – nu [i uniforme – a fenome- nului luat în studiu. Prin urmare, defini]ia „de lucru” pe care o prefer\m deocamdat\ este cea utilizat\ de Katherine Verdery : „idee [care] îi încuraja pe criticii [i pe istoricii literari s\ caute evolu]ii în cultura român\ care anticipa- ser\ evenimentele din culturile mai bine r\spîndite ale Europei Occidentale (deci proto-chronos : primul în timp)” (Verdery, 1994 : 152). Capitolele „Preistoria ideii de proto- cronism” [i „O istorie glorioas\” ale lucr\rii noastre vor aduce o nuan]are a accep]iunii termenului, ar\tînd c\ exem- plele de protocronii nu au venit doar din zona literaturii. Motiv\m alegerea acestei defini]ii prin faptul c\ ni s-a p\rut neutr\ [i clar\ în compara]ie cu celelalte furnizate de bibliografie [i care au fost generate de cei care au sus- ]inut sau au respins protocronismul. În prelungirea ei [i tot sub rezerva detalierii ulterioare, vom numi participan]ii la dezbaterile pe acest subiect „protocroni[ti” (cu variantele : „indigeni[ti”, „autohtoni[ti”, „neao[i[ti”, „parti- zani/adep]i/sus]in\tori ai noii metode critice”, „partizani/ adep]i/sus]in\tori ai noii perspective culturale”), respectiv

O istorie „glorioas\”

„antiprotocroni[ti”, iar „protocroniile” vor desemna exemple de pionierate identificate în diverse domenii. În leg\tur\ cu aceste etichete, s\ observ\m un am\nunt interesant : în momentul în care a întreprins analiza feno- menului, Katherine Verdery considera c\ termenul de „protocronist” i s-a p\rut a fi cel mai neutru, în compara]ie cu celelalte etichete vehiculate în dezbaterea din jurul protocronismului (Verdery, 1994 : 157). Între timp îns\, cuvîntul respectiv a acumulat conota]ii depreciative, ajun- gînd s\ fie echivalat cu „na]ionalist” sau chiar „ceau[ist” (vezi infra, capitolul „Ecouri postdecembriste”). Abordarea protocronismului românesc din perspectiva istoriei ideilor este un demers cu mari [anse de a deveni comprehensibil [i substan]ial dac\ se face via imaginar colectiv, i.e. mitologie comunist\. Argumentele demersului de acest tip sînt prezentate foarte conving\tor de Lucian Boia (1997, 1998, 2005), de aceea consider\m potrivit s\ le relu\m aici, succint. Apropiindu-ne de experimentul comu- nist „din perspectiva [i cu mijloacele imaginarului”, vom constata c\ acesta „nu a fost o simpl\ alc\tuire socio-po- litic\”, ci mai ales „o viziune specific\ despre lume, despre istorie, despre destinul omului, despre viitor”, cumulînd, a[adar, toate caracteristicile unei mitologii reificate, „care a ac]ionat brutal asupra societ\]ii reale, impunîndu-i struc- turi [i direc]ii cu totul inedite (Boia, 1998 : 5). Ca orice „alc\tuire” ideatic\ subsumabil\ viziunii comuniste despre lume (a[adar, apar]inînd ideologiei), indigenismul, mai ales în faza sa „matur\”, doctrinar\, a exploatat intens imagi- narul colectiv. Totu[i, nu consider\m c\ protocronismul este un mit în sine, în sensul miturilor comuniste identi- ficate [i analizate de Boia (1995, 1997, 1998, 2005), ci mai degrab\ o constela]ie (cluster) de motive [i structuri mitolo- gice, produse/încurajate s\ se produc\ de c\tre propa- ganda comunist\. Credem c\, prin natura sa, conceptul lansat de Edgar Papu intr\ în a[a-numita categorie a

Alexandra Tomi]\

„miturilor istorice”, întrunind caracteristicile acestora: este puternic integrator [i simplificator, introducînd în istorie un principiu de ordine [i con]inînd un sistem de interpre- tare, un cod etic (prescrip]ii comportamentale) [i o asump- ]ie central\ – comunismul materializeaz\ hic et nunc [i speran]ele, [i idealurile omenirii sau, într-o alt\ formulare, adev\rul reificat ca principiu c\l\uzitor al societ\]ii (Boia, 1997 : 8). Pe de alt\ parte, este evident c\ protocronismul româ- nesc satisface dou\ n\zuin]e majore ale comunismului:

transformismul [i voluntarismul 1 . Transformarea din te- melii a lumii [i mobilizarea general\ pentru împlinirea

idealurilor comuniste presupuneau, în mod legitim, ex- ploatarea trecutului, pentru a g\si precedente care de- monstrau c\ „omenirea î[i putea for]a destinul [i putea învinge iner]ia istoriei (contrar, de fapt, principiilor teoriei marxiste!)” (Boia, 2005 : 101). Dincolo de inerentul s\u caracter „paseist”, ce ]intea s\ releve înr\d\cinarea istoric\

a proiectelor comuniste, indigenismul românesc a dobîn-

dit, inevitabil, [i o anume înc\rc\tur\ „futurologic\”, de asumare titanic\ a viitorului omenirii. Astfel a fost posibil\

apari]ia a ceea ce s-ar numi „finalit\]i ultime” (soteriologia [i misionarismul cultural) ale protocronismului, pe care

le vom analiza în detaliu în capitolul Cariera spectaculoas\

a unui concept. Istoricul Alexandru Zub ne faciliteaz\ în]elegerea mo- dului în care func]ioneaz\ mecanismul de exploatare a imaginarului colectiv de c\tre miturile istorice (implicit de c\tre protocronism): „muta]iile radicale în sfera puterii” au ca epifenomen intensificarea mitogenezei, cu beneficii pentru putere, care astfel se legitimeaz\, dar [i pentru

1. Transformismul [i voluntarismul sînt dou\ concepte-cheie din culisele ideologiei comuniste; ele au fost descrise în detaliu de Lucian Boia (2005 : 100 sqq.).

O istorie „glorioas\”

comunitate, care se ap\r\, la rîndul ei, de „agresiunile puterii” (Zub, în Boia, 1998: 85). Comunismul românesc a avut [i el o istorie fr\mîntat\, pe care cercet\torii au împ\r]it-o în trei perioade: etapa sovietiz\rii (1948-1960) ; anii destinderii ideologice (1960-1974) ; perioada cultului personalit\]ii [i a socialis- mului dinastic, între 1974 [i 1989 (Dr\gu[anu, în Boia, 1998 : 100). Fiecare dintre aceste perioade a secretat pro- pria sa ideologie, subsumabil\, desigur, conceptului de marxism-leninism, îns\ completat\ cu un set propriu de norme, cli[ee, interdic]ii, terminologii [i, evident, cu o emisie mitologizant\ proprie. Dup\ cum se remarca, „sub- stan]a mitului este dependent\ de priorit\]ile ideologice ale momentului” (ibid., 102).

Istoria [i „sufletul na]ional”

Preocup\rile autohtoniste din România nu au început o dat\ cu era Ceau[escu, îns\ anul de na[tere al concep- tului de protocronism a fost 1974 2 , a[adar, la trei ani dup\ Tezele din iulie 3 – piatr\ de hotar de la care regimul

2. Paternitatea denumirii îi apar]ine lui Edgar Papu (1974 : 8). Comparatistul era cunoscut pentru preocup\rile sale literare de natur\ protocronist\ (vezi infra, capitolul Cariera spectacu- loas\ a unui concept). Contribu]iile respective, la fel ca „proto- croniile” române[ti semnalate [i de al]ii, înaintea lui Papu, în literatur\ sau [tiin]\, ar fi trecut probabil neobservate în lipsa fermentului politic ce a stimulat apari]ia [i dezvoltarea indigenismului. De altfel, Verdery (1994 : 61) citeaz\ o surs\ din redac]ia revistei Secolul 20, conform c\reia lui Papu i s-a comandat scrierea articolului din iulie 1974, care avea s\ devin\ certificatul de na[tere al conceptului de protocronism.

3. Katherine Verdery (1994 : 79-81) arat\ c\ cele dou\ discursuri ale lui Nicolae Ceau[escu din 6 [i 9 iulie 1971, cunoscute

Alexandra Tomi]\

ceau[ist a f\cut virajul spre na]ionalism [i cultul per- sonalit\]ii. Aceasta a însemnat neostalinizarea ]\rii, aban- donarea tendin]ei spre reformism moderat [i reimpunerea strategiilor ideologice de control, în condi]iile pauperiz\rii [i atomiz\rii sociale tot mai accentuate 4 . Inspirat de vizi-

ulterior drept Tezele din iulie, au marcat debutul na]ional-co- munismului în România. Comentînd pe marginea studiului

întreprins de cercet\toarea american\, Mircea Martin intro- duce cîteva nuan]e interesante, care sus]in ideea unei evolu]ii discontinue a discursului despre na]iune în România dintre anii 1964 [i 1989 (perspectiv\ diferit\ de cea a lui K. Verdery). „[U]na este ideea na]ional\ din 1964 [i alta este ea în 1980 – în practica ideologic\ a PCR, bineîn]eles. […] În 1964, cînd (pe atunci) PMR lansa Declara]ia de independen]\ din aprilie, era un partid puternic, iar discursul na]ional n-a fost adoptat din sl\biciune, ci pentru a cî[tiga o baz\ de mas\ [i o sus]i- nere intelectual\ în condi]iile delimit\rii de politica colonia- list\ a Moscovei. Respectivul moment nu poate fi nici 1971, cînd avea loc o dezicere clar\ de na]ionalism [i o reinstaurare

a unei ideologii marxist-leniniste ferme [i chiar ortodoxe în

cultur\ în primul rînd, acolo de unde nu disp\ruse, dar se deschisese, devenise mai tolerant\, se «umanizase». Aceast\ deschidere este acum calificat\ drept „ploconire” în fa]a ideo- logiei burgheze [i a Occidentului [i contracarat\ printr-un «spirit militant puternic». […] În anii ’60, noi n-am sim]it

ideea na]ional\ ca pe o ideologie, dimpotriv\, ca pe o non-ideo- logie (dac\ nu cumva ca pe o contra-ideologie), oricum, ca pe

o eliberare de sub povara ideologiei terorist-comuniste. În

anii ’80, ideea na]ional\ s-a transformat în ideologie, în sensul c\ a fost aservit\ unei politici oficiale, pe de-o parte, iar pe de alt\ parte, a devenit na]ionalism în teoria [i practica acelei

grup\ri care f\cea jocul puterii. Dar, nici atunci, acest discurs, de[i oficializat, n-a fost singurul. Chiar dac\ în forme mai pu]in vizibile, adic\ rareori publicistice, au fost exprimate [i puncte de vedere diferite (opuse chiar, uneori !) în leg\tur\ cu tematica na]ional\. […] Introducerea în discursul comunist al anilor ’60 din România a ideii na]ionale a avut drept

O istorie „glorioas\”

tele în China [i Coreea de Nord, Nicolae Ceau[escu a tras semnalul „revolu]iei culturale”. El le-a cerut imperios inte- lectualilor s\ pun\ um\rul la „ridicarea continu\ a rolului conduc\tor al partidului”, la „ridicarea nivelului combati- vit\]ii revolu]ionare [i a spiritului militant, partinic […] împotriva influen]elor ideologiei burgheze, a mentalit\]ilor

urmare o reform\ în plan cultural. O reform\ imediat\, dar [i îndep\rtat\, c\ci, în ciuda voin]ei politice exprimate clar [i autoritar de Ceau[escu în 1971, ea a continuat (mai bine zis, s-a prelungit statu-quo-ul) [i dup\ aceea, [i nici efortul con- certat al unor factori ideologici, politici [i mai ales economici din anii ’80 n-a reu[it s\ o blocheze total. Oricum, revolu]ia cultural\ de inspira]ie maoist\ n-a izbutit s\ înlocuiasc\ aceast\ reform\.” (Martin, 2002d)

4. Lucian Boia plaseaz\ momentul de apari]ie a na]ional-comu- nismului românesc în aprilie 1964, cînd, prin Declara]ia P.M.R., „comunismul românesc p\r\sea «interna]ionalismul», sub care se ascundea de fapt «antina]ionalismul», optînd pentru na]ionalism. O întoarcere, cel pu]in în ce prive[te discursul, de o sut\ optzeci de grade” (Boia, 1997: 69). Dan Zamfirescu, pretinzînd c\ a avut acces la informa]ii de culise, devanseaz\ cu un an (mai-iunie 1963) producerea rupturii dintre Bucure[ti [i Moscova. El evoc\ un episod inedit, în care „personalit\]i ale vie]ii [tiin]ifice [i culturale […] au fost convocate de Gh. Gheorghiu-Dej spre a li se înf\]i[a situa]ia intervenit\ între cele dou\ capitale [i faptul c\ steagul d\ruit de Hru[ciov spre amintirea «regimului sovietic ce eliberase Bucure[tiul» îi fusese returnat cu explica]ia c\ Bucure[tiul se eliberase prin insurec]ia de la 23 august, nu fusese eliberat de armata ro[ie!” (Zamfirescu, 2003 : 110, vol. I). Dan Zamfi- rescu afirm\ c\ ar de]ine informa]ia respectiv\ înc\ din 1963, de la un bun prieten, al c\rui tat\ (Theodor Firic\) se aflase în grupul chemat la Gheorghiu-Dej. Totu[i, pare cam greu de crezut c\ un demnitar comunist ar fi împ\rt\[it atît de impru- dent familiei secrete de stat, cu riscul ca acestea s\ fie colpor- tate în cercuri tot mai largi; este mai probabil ca autorul amintit s\ fi avut informa]ia din alte surse.

Alexandra Tomi]\

retrograde”, s\ combat\ viguros „manifest\rile de cosmo- politism” [i „diferitele mode artistice împrumutate din lumea capitalist\” (citate preluate din Martin, 2002a). E[ecurile economice [i sociale ale regimului au declan- [at un nou tip de mitogenez\, conform unui mecanism simplu : „o societate marcat\ de dezechilibre [i frustr\ri, blocat\ în evolu]ia ei, în[elat\ în a[tept\rile ei, va genera f\r\ încetare fantasme compensatoare” (Boia, 1998 : 218). Discursul na]ionalist adoptat de regim a fost o strategie de manipulare deopotriv\ eficient\ [i pu]in costisitoare. {i, cum viitorul p\rea temporar compromis, iar propaganda [tia deja cum s\ reajusteze periodic istoria, în func]ie de necesit\]i, discursul na]ionalist a recuperat rapid dou\ teme majore : trecutul [i valorile autohtone 5 . Istoria eroic\ [i valorile na]ionale au fost tot mai mult invocate [i hiper- bolizate. Astfel, „chiar o societate pu]in evoluat\ putea s\ contribuie prin evenimente cruciale la destinul lumii sau s\ produc\ o pleiad\ de personalit\]i de prim\ valoare” (Boia, 2005: 103). Uzînd de aceast\ diversiune [i punînd în circula]ie mituri relativ noi, regimul ceau[ist a încercat s\-[i valideze statutul de continuator legitim al trecutului glorios [i ap\r\tor suprem al valorilor na]ionale. De altfel, se [tie c\ nu a fost unicul regim comunist care s-a legitimat prin apelul insistent la paseism [i autohtonism. Stindardul na]ionalismului agresiv a fost arborat [i de regimurile co- muniste din China, Albania, Coreea de Nord, „campioana absolut\” r\mînînd îns\ U.R.S.S. (Boia, 1997 : 69). Lucian Boia a analizat în lucr\ri succesive (1995, 1997, 1998, 1999, 2005) „bateria” de mituri recognoscibile în

5. Raoul Girardet (2003: 32) identific\ patru teme predilecte ale na]ionalismului ideologic: suveranitatea, unitatea, istoria unei na]iuni, preten]ia la universalitate. Cum vom vedea, aceste nuclee tematice au fost dezvoltate [i în retorica na]ionalist\ de la noi.

O istorie „glorioas\”

ideologia na]ional-comunismului românesc [i a celui so- vietic ; nu le relu\m aici, pentru c\ evocarea lor nu ]ine strict de obiectul lucr\rii noastre. Din p\cate, bibliografia nu ofer\ prea multe indicii despre existen]a unui fenomen similar protocronismului în alte ]\ri din fostul bloc sovietic, în care na]ionalismul a devenit „solu]ia local\” de ie[ire din fund\tura ideologic\ a marxism-leninismului 6 . Iat\ dou\ exemple mai apropiate de experien]a autohton\ a exalt\rii pionieratelor culturale. Gheorghe Firca furnizeaz\ cîteva idei privind o abordare cu vagi accente „protocroniste” a intelectualilor din Bulgaria comunist\, potrivit c\rora „orice fenomen cultural medieval românesc trebuia privit ca o prelungire sud-slav\ asupra nordului latin, ca un reflex al predomin\rii (m\car prin cultul ortodox [i prin actele cancelariilor domne[ti) limbii medio-bulgare” (Firca, 2006). Ad\ug\m cîteva informa]ii foarte interesante [i înc\ pu]in cunoscute, oferite de domnul Gaál Áron, poet [i traduc\tor din Ungaria (Gyula), cu privire la ceea ce s-ar putea numi un „protocronism maghiar”. Conceptul ca atare nu a existat

6. Enciclopedia on-line Wikipedia ofer\ cîteva echivalente intere- sante ale protocronismului românesc, generate, ca [i acesta, de na]ionalismul în care au e[uat, inevitabil, regimurile totali- tare contemporane : „Dictatorul comunist albanez Enver Hodja a sprijinit teoria lui Zacharia Mayani conform c\reia albanezii [i limba lor s-ar origina în anticele civiliza]ii etrusc\ [i pelasg\. Dictatorul comunist bulgar Todor Jivkov a sus]inut teoria dup\ care ar exista leg\turi evidente între bulgari [i traci. Fiica acestuia, Liudmila Jivkova, a creat Institutul de Tracolo- gie în cadrul Academiei Bulgare de {tiin]e. Dictatorul irakian Saddam Hussein a apelat frecvent la imaginile [i retorica ce afirmau c\ exist\ o rela]ie direct\ între Irakul zilelor noastre [i anticele Sumer sau Babilon. {ahul iranian Mohammad Reza Pahlavi a încercat s\ impun\ o identitate na]ional\ prin apelul insistent la diferitele etape ale Imperiului Persan, cu referire special\ la dinastia Ahamenizilor” (Wikipedia, 2006).

Alexandra Tomi]\

(s\ ne amintim c\ patentul denumirii este românesc !), îns\ propaganda comunist\ din Ungaria anilor ’50 (pîn\ la revolu]ia din 1956) a încercat de asemenea s\ acrediteze ideea de anterioritate (implicit, superioritate) a culturii maghiare. Finalit\]ile erau similare celor asumate de autohtoni[tii din România na]ional-comunist\. Aceste eforturi au luat forme bizare, dac\ nu hazlii. De pild\, por- nind de la cuvîntul kocsi (ma[in\, autovehicul), pe care l-au descompus în Kocs (numele unei localit\]i din Ungaria) [i sufixul i (care înseamn\ „provenit din”), simili-protocroni[tii maghiari au sus]inut c\ ma[ina a fost inventat\ de unguri. Unele voci au afirmat c\ toate celebrit\]ile hollywoodiene ale epocii erau de origine maghiar\ – opinie întemeiat\ pe existen]a real\ a cîtorva actori americani originari din Un- garia. Asemenea excese, între care se înscrie [i amintita „protocronie” cu iz monden, i-au f\cut pe al]ii („antiproto- croni[ti” !) s\ constate, ironic, c\ pîn\ [i Dumnezeu este ungur (Gaál Áron, comunicare personal\ în data de 7 oc- tombrie 2006). Spre deosebire de protocronismul românesc din deceniile opt-nou\, încerc\rile asem\n\toare din ]ara vecin\ au fost sporadice [i nu au degenerat într-un program cultural aservit Puterii, revolu]ia din 1956 [i evenimentele ulterioare descurajînd tentative de acest fel.

O alegorie

Care erau îns\ „structurile mitologice” lansate în cultur\ ([i) de propaganda comunist\ din România ? În afar\ de miturile specifice comunismului interna]ionalist, regimul lui Nicolae Ceau[escu a recuperat [i dezvoltat o serie de mituri [i structuri mitologice na]ionale, care se bucu- raser\ de oarecare carier\ în secolul al XIX-lea [i prima jum\tate a secolului al XX-lea. Protocronismul a preluat ori s-a sprijinit pe aceast\ mitologie preexistent\, c\reia

O istorie „glorioas\”

i-a ad\ugat alte cîteva cli[ee sau accente proprii (de exemplu, pseudofilia]iile autohtoniste). Semnal\m pree- minen]a preocup\rilor neao[iste în literatura [i critica lite- rar\ româneasc\, comparativ cu alte domenii, aceasta fiind una dintre tr\s\turile care îl diferen]iaz\ de proto- cronismul sovietic. De[i referin]ele indigeniste sînt nume- roase pentru istorie, [tiin]\ [i tehnic\, muzic\, arte plas- tice (vezi capitolele „Preistoria ideii de protocronism” [i „O istorie glorioas\”), „b\t\lia” dintre adep]ii noii metode [i oponen]ii lor s-a purtat mai cu seam\ pe cîmpul literaturii. Verdery explic\ aceasta prin faptul c\ „[literatura proto- cronist\] împrumuta autoritate cultural\ sferei politice, oferind conducerii partidului aparen]a unui sprijin din partea înv\]\mîntului [i culturii [i ob]inea pentru produ- c\torii ei (scriitorii) [i poli]i[tii ei (criticii) o însemnat\ influen]\ politic\” (Verdery, 1994 : 195). Se pare c\ litera- tura este [i domeniul celor mai mari acumul\ri simbolice (în compara]ie cu filosofia sau sociologia, de exemplu), pentru c\ indigenizeaz\ cu succes produc]iile culturale (Gheorghiu, 1987, apud Verdery, 1994 : 331, nota 19), încatenîndu-se natural cu geniul na]ional, specificitatea [i originalitatea culturii [i celelalte mitologeme. Complet\m aceste explica]ii cu observa]ia – deja comun\ – c\ regi- murile comuniste, ca orice sistem totalitar, au încurajat logocra]ia, care a servit [i la edificarea cultului personali- t\]ii. Virgil Ierunca (1994 : 220) constat\ c\ na]ional-co- munismul românesc a dezvoltat metode ingenioase „de a tortura limbajul, spre a-l sili s\ nasc\ o irealitate aproape magic\”. În plus, nu putem ignora faptul c\ literatura are per excellentiam un caracter volatil [i un sistem axiologic propriu, intern, ceea ce face mereu discutabil\ grani]a dintre valoare („originalitate”, în]eleas\ aici ca „protocro- nie”) [i nonvaloare. Pentru facilitarea analizei noastre, am selectat zece sin- tagme-etichet\, ale c\ror con]inuturi se subsumeaz\

Alexandra Tomi]\

semnifica]iilor-pivot : trecutul patriei [i valorile autohtone. Acestea sînt : geniul na]ional ; specificitatea [i originalitatea ; maturitatea cultural\ ; continuitatea ; trecutul glorios ; orga- nicitatea culturii ; aspira]ia [i dreptul la universalitate ; complexele de inferioritate nejustificate; noua con[tiin]\ de sine a culturii române; autonomia cultural\. Aceste sintagme sînt recurente în discursul na]ionalist oficial, dar [i în dez- baterile dintre protocroni[ti, respectiv dintre protocroni[ti [i opozan]ii acestora. Le vom descrie succint, ilustrîndu-le cu numeroase citate din autorii indigeni[ti. Am integrat cele zece sintagme într-o „nara]iune” com- pact\, cu minime comentarii explicative, pentru a evita o enumerare seac\ [i didactic\ a lor [i pentru a oferi o versiune concentrat\ a discursului indigenist, la care vom face referire [i în urm\toarele capitole. Credem c\ cele zece concepte nu pot fi considerate mituri în sine, ci mito- logeme – motive mitice, structuri mai mult sau mai pu]in compacte [i modificabile – a c\ror prezen]\ este obligatorie pentru a coagula un capitol sau altul din retorica na]iona- list\ [i, implicit, din discursul autohtonist. Cu alte cu- vinte, ele ar apar]ine categoriei de „cli[ee, repeti]ii, scheme invariabile prezente în sfera de manifestare [a mitului], cli[ee care […] au rolul [i func]ia lor valorificatoare, de- monstrativ\, compunînd [i explicînd mitul în sine” ({er- ban, în Boia, 1998: 135). Prezen]a substan]ial\ a acestor mitologeme în propaganda indigenist\ este un argument în favoarea ideii c\ protocronismul românesc – ca [i cel sovietic – a fost una dintre cele mai vizibile [i extinse întruchip\ri ale mitologiei na]ional-comuniste. Etichetele pe care le-am ales sînt sintagme-cheie cu un anumit con]inut ideatic subiacent. Între conceptul lansat de Edgar Papu [i aceste structuri mitologice exist\ o rela]ie de interdependen]\ dinamic\ : pe de o parte, pionieratele române[ti în diferite arii ale cunoa[terii umane (proto- cronismul) „probeaz\” geniul na]ional, maturitatea culturii

O istorie „glorioas\”

române[ti, dreptul [i aspira]ia românilor la universalitate etc. Pe de alt\ parte, existen]a acestor atribute intrinsece poporului român explic\ succesul explor\rilor în istoria culturii române, care multiplic\ permanent exemplele de precursori în diferite domenii. În consecin]\, discursul prot- cronist va cuprinde, ca repere obligatorii pentru partici- pan]i, structuri mitologice, eviden]iind, din perspectiva mi- tologiei comuniste, ceea ce Virgil Ierunca a numit „asaltul de ideologeme triviale dat de activi[tii partidului comunist împotriva realului” (Ierunca, 1994 : 129). Este limpede c\ discursul protocronist a sprijinit propaganda în tentativele ei de mistificare profitabil\ a realit\]ii indigente din Româ- nia acelei epoci. Mitologemele apar în retorica na]ionalist\ ca avînd un net caracter indigen, românesc. În nici unul dintre textele protocroniste (propriu-zise) pe care le-am parcurs nu am g\sit reflec]ii privind „organicitatea”, „maturitatea”, „uni- versalitatea” sau m\car „complexele de inferioritate nejus- tificate” ale altei culturi, fie [i din aceea[i arie geografic\. Românii par s\ fie cumularzii unui num\r impresionant de însu[iri excep]ionale, de departe printre cele mai înzestrate popoare ale lumii – poate chiar cel mai înzestrat, [i în egal\ m\sur\ cel mai nedrept\]it, dup\ unele opinii mai exaltate. Func]iile principale ale acestui „exclusivism” proclamat de propaganda na]ional-comunist\ ([i, implicit, de protocro- nism, ca expresie specific\ a ei) sînt u[or de identificat, amintindu-le [i noi de-a lungul studiului nostru : accele- rarea desprinderii (formale) de tutela ruseasc\ prin exacer- barea specificit\]ii na]ionale, înt\rirea cultului personali- t\]ii prin promovarea imaginii lui Ceau[escu drept expo- nent genial al Na]iunii glorioase, tentative de a legitima regimul comunist prin construirea de filia]ii fictive, respec- tiv de a compensa eficient [i ieftin criza socio-economic\ tot mai adînc\ (vezi [i Verdery, 1994 : 153 sqq. ; Dr\gu[anu, în Boia, 1998 : 125 ; Boia, 1998 : 218 ; id., 2005 : 103). S\

Alexandra Tomi]\

urm\rim îns\, în rezumat, alegoria generat\ de discursul protocronist :

Geniul na]ional „între]ine orgoliul creator, voin]a con- structiv\ [i formativ\, confruntate cu vitregiile istoriei” (Rachieru, 1985 : 244). Acest mirabilis spiritus loci s-a conservat de-a lungul timpului [i, în pofida vitregiilor is- toriei, s-a manifestat proteic [i plenar : „Condi]iile geo-po- litice nu ne-au putut împiedica geniul s\ se manifeste:

dovada cea mai bun\ sînt operele, pîn\ nu de mult r\zle]e, tocmai de aceea cu atît mai edificatoare” (Secolul 20, 1976 :

12). În epoci de pace sau de r\zboi, du[manii sau prietenii au fost deopotriv\ impresiona]i de „vulcanica erup]ie a geniului românesc, propulsat de o extraordinar\ istorie” (Zamfirescu, 1977a: 162). Zonele de penumbr\ ale sufle- tului na]ional [i incertitudinile viitorului vor fi spulberate prin apelul la resursele fabuloase ale geniului colectiv:

„Dot\rile lui [ale poporului român] sînt atît de mari, încît înghit [i anumite lipsuri (de organizare, o [ov\ial\ mo- ral\), care prin puterile creatoare ale acestui popor pot fi învinse” (Papu, 1981, reluat în id., 2005: 102). În compara]ie cu celelalte mitologeme din retorica na- ]ionalist\, geniul na]ional are un caracter axiomatic, p\- rînd s\ genereze toate celelalte caracteristici ale „sufletului românesc”. El este mai mult decît un oarecare ingenium local, generat de anumite condi]ii geografice [i istorice [i avînd nenum\rate variante în alte p\r]i ale lumii. De altfel, expresia a avut o îndelungat\ carier\, ap\rînd inclusiv în publicistica eminescian\. Valoarea simbolic\ imens\ a respectivei sintagme o face dificil de prins într-o defini]ie. Poate de aceea protocroni[tii nu au g\sit de cuviin]\ s\ opera]ionalizeze locu]iunea pe care o foloseau atît de frec- vent. Totu[i, Edgar Papu – intervievat de Ilie Purcaru în aprilie 1981 [i glosînd pe marginea rolului îndeplinit de România în „concertul universal al culturilor” – las\ s\ se întrevad\ o posibil\ semnifica]ie a geniului na]ional : „am

O istorie „glorioas\”

încredere în virtu]ile [i înzestr\rile excep]ionale ale poporului român” (Papu, 1981, reluat în id., 2005 : 102 ; subl. A.T.). Formulare vag\, dar cu atît mai oportun\ pentru cei dispu[i s\ exploateze sau m\car s\ invoce sim- bolistica „sentimentului na]ional”, [i din care reiese clar c\ semnifica]ia expresiei cu pricina dep\[ea accep]iunea comun\, etnicizant\, de „spirit al locului”. Genialitatea este o caracteristic\ evident\ a poporului român, îns\ specificul [i originalitatea româneasc\ sînt date [i de alte repere. Exist\ numeroase „constante spiri- tuale române[ti” (Streinu, în Marcea, 1975 : 194), care alc\tuiesc un profil moral singular pe harta lumii: „fizio- nomia moral\ a poporului român se caracterizeaz\ prin urm\toarele note componente: precump\nirea ra]iunii ; ra]ionalism (lato sensu) ; realism ; sentiment viu al naturii ; melancolia doinei ; umor [i vivacitate ; sentiment na]ional adînc, dar sobru, înso]it de un spirit de larg\ toleran]\; putere remarcabil\ de absorb]ie; spirit de m\sur\ [i de în]elegere concret\ a situa]iilor ; refuzul misticismului” (Joja, 1967, în Marcea, 1975 : 232-233). Rezultanta aces- tor elemente cumulate este o „formul\ etnic\ complex\” (Zamfirescu, 2002 : 91), închegat\ într-un spa]iu privile- giat, al conflictelor [i interferen]elor culturale, definind o cultur\ „ivit[\] prin conjunc]ia vitalismului dacic cu ne- voia roman\ de claritate, o conjunc]ie a etosului [i logo- sului, apolinizînd fondul dionisiac” (Rachieru, 1985 : 5 sqq.) etc. Fire[te, o astfel de cultur\ va stîrni invidia altora, care fie o ignor\, fie se angajeaz\ într-un boicot cultural împotriva a tot ce este românesc (Anghel, în Ungheanu, 1985 : 463). În anii ’80 demagogia partinic\ introduce în circula]ie (sau, dup\ caz, retrage din repertoriul lexical oficial) sin- tagme [i idei care indic\ tendin]a de radicalizare a discur- sului despre românitate. }inta acestor noi m\suri pare s\ fie „«omogenizarea na]iunii» sub lozinca demagogic\ a

Alexandra Tomi]\

«limbii comune a socialismului [i comunismului» ori sub aceea diversionist\ [i pervers\ a «limbii unice a muncii»” (Martin, 2002e). Limba român\, sublimat al geniului na]io- nal, devine ]int\ predilect\ a discursurilor encomiastice, poate la fel de frecvent ca persoana lui Nicolae Ceau[escu 7 . De altfel, leg\tura dintre cele dou\ obiecte de cult se face rapid, pre[edintele comunist devenind ([i) „Primul B\rbat al }\rii [i al Limbii Române” (Constantinescu, 1984 : 6). Cultivarea [i respectarea limbii na]ionale sînt, f\r\ îndo- ial\, justificate pîn\ la un punct. Aplicate excesiv îns\, aceste ac]iuni ajung s\ alimenteze retorica na]ionalist\ [i comportamentele de excludere social\ împotriva celor care nu cunosc/nu utilizeaz\ curent limba majorit\]ii. Textele publicate de unii dintre cei mai zgomoto[i scrii- tori ai epocii – Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Ion L\n-

7. Red\m in extenso fragmente din dou\ articole care, dincolo de evidente derapaje stilistice [i lexicale, ilustreaz\ aceast\ ten- din]\:

„Dar LIMBA ROMÂN| [sic ! – A.T.] este important\ nu numai pentru scriitori [i suprastructura societ\]ii, ci în primul rînd pentru poporul nostru – f\uritorul ei, cel ce a depozitat – de-a lungul [i de-a latul acestei p\duri divine – în]elegerea lumii, armonia comunic\rii de pe întreg teritoriul ce-i apar]ine, în- treg tezaurul de gîndire [i sentimente ale fiin]ei noastre na]io- nale din toate vremurile. Atunci cînd ne-am bucurat de rarele momente de fericire na]ional\, tumultul fiin]ei noastre a ape- lat la limba str\bunilor, din ale c\ror cuvinte s-a z\mislit sintaxa unor cîntece nemuritoare cu care ne-am mîngîiat su- fletele prin veacuri. Dac\ ar fi s\ socotim secole de-a rîndul ce avem noi mai de pre] pe acest p\mînt, este absolut sigur c\ zestrea cea mai de seam\ ce ne-a l\sat-o via]a milenar\ a str\mo[ilor no[tri este LIMBA ROMÂN| [sic ! – A.T.]” (Pitu], 1982 : 1). „A gîndi în limba român\ – iat\ proxima fatalitate a literaturii noastre vechi sau moderne, orale sau scrise. Contururile ferme, pregnan]a cristalin\, flexibilitatea ml\dioas\ [sic ! – A.T.]

O istorie „glorioas\”

cr\njan, Gheorghe Pitu], F\nu[ Neagu sînt cî]iva – cores- pund indica]iilor venite de la vîrf, prin care se cerea în mod explicit mediului literar o mai mare aten]ie acordat\ limbii române. Dincolo de utilizarea ei ca limb\ oficial\, retorica na]ionalist\ acrediteaz\ româna drept unicul idiom ce reprezentase cultura „dintre Dun\re [i Carpa]i” de-a lungul întregii istorii. Preluînd ideea, protocroni[tii

a[le] limbii române oblig\, simultan, creatorii s\ preia, s\ exploateze, s\ prelucreze [i s\ înnobileze acest tezaur inesti- mabil. Fiindc\ limba oric\rui popor – [i poporul român bimi- lenar o dovede[te – umple cu vîrf senin ozonat [i adînc scru- pulos sufletesc [sic ! – A.T.] n\zuin]ele, fericirile, triste]ile [i visurile fiec\ruia. Fiindc\ fiecare se reg\se[te în limba ro- mân\, locuind-o, dup\ puteri [i n\dejdi, dup\ voca]ie [i ambi- ]ie […] Evenimentele importante, fundamentale din istoria limbii române, iat\ str\dulcea fatalitate [sic ! – A.T.] a scriito- rului român, proxima lui exigen]\ imutabil\. Pentru c\ aceste evenimente, ast\zi, în anii socialismului, ca întotdeauna, str\lumineaz\ reflectînd str\dulcea [sic ! – A.T.] fatalitate isto- ric\ a f\uritorilor diurni [i nocturni, nedormi]ii gliei, ai labora- torului, ai il\ului, ai îmblînzirii atomului [i con[tiin]ei. {i[,] parafrazînd un vers devenit clasic, mi se pare c\ niciodat\ limba nu fu mai frumoas\. {i cu deplin temei a[ îndr\zni s\ spun : niciodat\ limba nu va fi mai frumoas\. Deoarece în limba român\ se strîng, focalizate, toate eforturile de cuget [i f\ptuire înmiresmate cu aroma peren\ a interesului comun [sic ! – A.T.], a viitorului îndeolalt\, a idealului omului de omenie. Nimic mai firesc – pentru locuitorii arcului carpatic – nimic mai obligatoriu [sic ! – A.T.] a fi fiind în limba român\, în limba zari[tei clocotitoare a str\vechimii urcînd în str\viito- rime […] A scrie în limba român\, azi, este a urm\ri [i a glorifica, f\r\ indulgen]e poleite din import, satisfac]iile [i nereu[itele [i persever\rile [i izbînzile finale ale celor care se lupt\, care n\zuiesc, care îndr\znesc, care persist\, care vor, pot [i trebuie s\ izbîndeasc\ realizîndu-se, realizînd. Adic\, la rîndu-le, îmbog\]ind îns\[i limba ocrotitoare, matern\, sacr\” (Constantinescu, 1984 : 1, 6).

Alexandra Tomi]\

au glorificat limba român\, de[i, în paralel, au deplîns restrînsa ei circula]ie. Ei au încercat s\ impun\ teza c\ aceasta r\mîne singurul vector posibil al dezvolt\rii cultu- rale na]ionale, cu toate c\ sintagma „români, maghiari, germani [i de alte na]ionalit\]i”, utilizat\ de regul\ cu referire la popula]ia ]\rii, sugera eterogenitatea etnic\ ([i ca atare lingvistic\) a locuitorilor României socialiste. Oricine va cerceta originalitatea [i specificitatea culturii române[ti va constata [i uimitoarea ei maturitate. Cultura român\ nu este exclusiv rural\ [i folcloric\ 8 , „nu se înf\]i- [eaz\ doar cu ar\turi [i turme de oi” (Zamfirescu, 2002 :

94). Avînd o autentic\ „voca]ie a maturit\]ii” (Papu, 1977:

198) [i cultivînd r\bdarea, m\sura [i natura, cultura ro- mân\ se distinge [i prin op]iuni în]elepte în dialogul inter- cultural : „deschiderea româneasc\ respinge intransigen]a europocentrist\, ostilitatea mutual\ a culturilor” (Ra- chieru, 1985: 11). O cultur\ matur\ î[i manifest\ op]iu- nea pentru sobrietate inclusiv în abord\rile literare din epocile vechi : „în materie de literatur\ istoric\ sîntem în avans, în timp ce în literatura de delectare nu am atins formele de la cur]ile Spaniei, Angliei sau Fran]ei” (Du]u, 1977: 8). Desigur c\ destinul universal al unei astfel de culturi nu poate fi decît excep]ional (Ungheanu, 1982a:

158). Aceast\ idee este recurent\ la protocroni[ti [i, dup\ cum vom vedea, se va cristaliza ca finalitate ultim\, ei asumîndu-[i un autentic misionarism în numele culturii pe care pretind c\ o reprezint\. Maturitatea cultural\ se atinge prin continuitate isto- ric\ [i politic\. Dintotdeauna, neamul românesc [i-a p\s- trat nealterat nucleul vital: „indiferent dac\ p\r]i din

8. Vezi amplul eseu al lui Paul Anghel privind excep]ionalele calit\]i ale folclorului românesc ; lucrarea a fost publicat\ [i postum, cu titlul O istorie posibil\ a literaturii române (2002, cu o ampl\ prefa]\ de Ilie B\descu).

O istorie „glorioas\”

teritoriul României au suferit [tirbiri în anumite momente istorice, centrul vital al vie]ii [sic ! – A.T.] [i cultura na]io- nal\ a r\mas [sic ! – A.T.] neatins\” (Zamfirescu, 1977a:

113). Rezisten]a prin cultur\ a fost arma secret\ a poporului român (Constantinescu, 1977a : 8), el [i cultura lui dep\[ind cu succes primejdiile discontinuit\]ii (Ra- chieru, 1985 : 245). În concluzie, „cultura român\ are [i prezent, [i trecut imediat, [i antichitate. Poate nu ca alte culturi, dar cu o istorie proprie, extrem de vie, care-i asigur\ continuitatea [i permanen]a” (Purcaru, 1986 : 8). Fenomenul continuit\]ii este complet explicabil prin or- ganicitatea culturii române 9 . Organicul este o categorie a acesteia (Anghel, 1975 : 21), desemnînd unitate, vivacitate, consisten]\. Ca orice organism viu, cultura na]ional\ „intr\

în metabolism” cu altele (Ungheanu, 1985: 435), îns\ ea nu

a acceptat niciodat\ un transplant de spirit 10 . Expresia

cultural\ româneasc\ î[i probeaz\ caracterul organic mai ales prin vechile [i sacrele leg\turi dintre c\rturari [i oamenii

din popor, care s-au educat [i sus]inut reciproc ; valorile

9. Verdery, 1994 : 199, noteaz\ c\ (asemenea dreptei europene [i

fasci[tilor) protocroni[tii au f\cut uz de tehnici manipulatorii ce con]ineau imagini organice [i metafore ale înrudirii – un procedeu ingenios prin care se marca pretinsa leg\tur\ indiso- lubil\ dintre exponen]ii politici (în cazul nostru : Nicolae Ceau- [escu, Partidul) [i popor. De altfel, numeroase citate [i referin- ]e incluse în lucrarea noastr\ con]in [i personific\ri ale cultu- rii române – un alt mod de a exprima caracterul ei organic, viu. 10. Cf. Anghel (1983 : 1) : „transplanturile de spirit nu izbutesc, nu dau nici m\car bastarzi, sînt definitiv sortite e[ecului, cînd nu conduc la decesul organismului purt\tor de alt spirit”. Aluzia la sincronism este transparent\, protocroni[tii afir- mînd în multe rînduri c\ teoria lovinescian\ ignor\ chiar caracterul organic al culturii române. Pe de alt\ parte, este u[or de remarcat c\ vehicularea acestui cli[eu al „organismu- lui cultural”, pu]in sau deloc receptiv la hibrid\ri, genereaz\ un sistem de reprezent\ri xenofobe în imaginarul colectiv,

Alexandra Tomi]\

materiale [i spirituale create astfel definesc o cultur\ neeli- tarist\, care a refuzat mereu formele aulice (Ungheanu, în Iorga, 1988 : 231, nota 75 ; ideea apare ca atare [i la Iorga, 1929, reluat în id., 1988 : 139). Literatura este [i ea parte integrant\ a acestui organism: „Literaturile na]ionale sînt organisme autonome, cu cronologie interioar\ proprie”

încurajînd comportamente de respingere sau anulare for]at\ a diferen]elor etnice, sub motivul men]inerii unei pretinse „pu- rit\]i etnice”. Se pare c\ propaganda na]ionalist\ a sesizat riscul ca politica de proclamare a specificit\]ii române[ti s\ fi trezit suspiciuni mai ales pe plan extern, astfel încît „delimit\- rile” [i vituper\rile oficiale împotriva na]ionalismului au proli- ferat odat\ cu practicile propriu-zise de discriminare etnic\. De pild\, însu[i Nicolae Ceau[escu intervine retoric împotriva manifest\rilor [ovine, îns\ binecunoscuta „unitate monolitic\ a poporului” pe care o invoc\ intr\ evident în contradic]ie cu ideea de diversitate [i toleran]\ ([tim c\ dialecticienii de servi- ciu ar fi solu]ionat lesne aceste inadverten]e, mai ales c\ ideo- logia comunist\ mutase de mult accentul pe diferen]ele dintre clase, nu dintre na]iuni): „[N]u trebuie s\ uit\m c\ avem obliga]ia fa]\ de partid, fa]\ de poporul nostru, de viitorul s\u, s\ nu facem nici o concesie na]ionalismului de orice fel, [ovi- nismului, s\ combatem ferm orice încercare care ar dori s\ loveasc\ în unitatea de granit a poporului nostru, a tuturor oamenilor muncii, f\r\ deosebire de na]ionalitate. Nu trebuie s\ uit\m c\, întotdeauna, du[manii socialismului, du[manii clasei muncitoare au folosit [ovinismul, antisemitismul [i alte forme de a]î]are a na]ionalismului pentru a dezbina clasa mun- citoare [i for]ele înaintate” (Ceau[escu, 1982, apud Sorescu, 1982a : 1). În acela[i context, s\ not\m c\ ampla controvers\ dintre antiprotocronistul Zigu Ornea [i protocronistul Con- stantin Sorescu pe tema extremei drepte interbelice române[ti [i a leg\turilor acesteia cu mi[carea muncitoreasc\ indigen\ (vezi Sorescu, 1982a-c ; Ornea, 1982a-c ; Sorescu, 1982d-e) este simptomatic\ pentru excesiva susceptibilitate a na]io- nal-comunismului fa]\ de posibile compara]ii între principiile sale [i deja compromisa ideologie legionar\ (fascist\).

O istorie „glorioas\”

(Silvestri, 1983b : 2). Muzica, filosofia, arhitectura, istorio- grafia literar\ – mai ales produc]iile acestora de dup\ Con- gresul al IX-lea – se integreaz\, toate, în a[a-numitul „curent organicist”, propriu culturii române (Silvestri, în Luceaf\rul, 1984c: 5). Protocronismul este [i el una dintre emergen]ele acestei tendin]e vitaliste perene (ibid.). O cultur\ organic\ este autonom\. În consecin]\, repre- zentan]ii ei pledeaz\ legitim pentru policentrism cultural (Zamfirescu, 2002 : 108), con[tien]i c\, de secole, „cultura român\ dialoga de la egal la egal cu culturile Occidentului. Era o cultur\ de r\spîntie, o cultur\ de transfer al valorilor, major\ în m\sura în care, asigurînd transferul, î[i asigura vocea proprie [i autonomia” (ibid.). Punct de convergen]\ între Europa de tradi]ie catolic\ [i cea slavo-bizantin\, cul- tura român\ ocup\ un loc privilegiat în acest spa]iu : „reali- tatea este c\ sîntem sinteza amîndurora, deci în centru. Tocmai asta explic\ de ce, de atîtea ori, precedem în [tiin]\, art\ etc. pe al]ii” (Papu, 1977, reluat în id., 2005 : 53-54). Exaltarea trecutului, tem\ predilect\ a ideologiei na]io- naliste, s-a concretizat în anii na]ional-comunismului ro- mânesc în dou\ sintagme intens vehiculate : trecutul glorios [i vitregia istoriei. Antinomia celor dou\ este doar aparent\, deoarece logica dialecticii na]ional-comuniste le-a conciliat rapid : în ciuda vitregiilor istoriei, poporul român, înzestrat cu atribute excep]ionale, [i-a f\urit un trecut glorios, fiind mereu înving\tor în lupte [i, mai mult, creînd o cultur\ unic\. În „sacra carte a istoriei na]ionale” (Zamfirescu, 1977a : 13), scris\ de „sacerdo]ii patriei” (Tudor, 1983:

125) 11 , stau înscrise „faptele de arme [i faptele de munc\

11. De remarcat abunden]a surprinz\toare a termenilor religio[i într-un discurs prin excelen]\ laic. În leg\tur\ cu acest aspect, Verdery (1994 : 333-334, nota 34) citeaz\ o informa]ie inte- resant\, pe care i-a furnizat-o unul dintre scriitorii români cu care a discutat. Potrivit acestei surse, unul dintre promotorii protocronismului, Dan Zamfirescu – absolvent de seminar

Alexandra Tomi]\

ale Marelui Anonim 12 – omul din popor”. Discursul în jurul ideii de popor-citadel\ (Zamfirescu, 1977a: 82) este un bun prilej de noi referin]e la superioritatea culturii române din toate timpurile : „la vremea cînd nomazii se în]elegeau prin semne guturale, românii vorbeau latina popular\ [i pl\m\deau o civiliza]ie înfloritoare în amfiteatrul natural asupra c\ruia aveau drepturi indelebile” (Tudor, 1983 :

288). Jertfele eroice ale înainta[ilor [i testamentul cultural de excep]ie l\sat de ei sînt valori care trebuie s\ fie ap\rate cu maxim\ vigilen]\ 13 . Aspira]ia [i dreptul la universalitate ale românilor sînt, a[adar, întemeiate. Evident c\ eforturile regimului comu- nist de a se legitima prin cultur\ [i de a se impune în con[tiin]a public\ intern\ [i interna]ional\ clamînd univer- salitatea culturii române[ti vin în contradic]ie cu ceea ce Boia (1997: 70) numea „caracterul izola]ionist al utopiilor”. Dar, pe de alt\ parte, „universalitatea culturii române[ti” este un concept care se integreaz\ în ansamblul omogen al mitologiei na]ionaliste [i pe care atît protocroni[tii, cît [i antiprotocroni[tii îl vor folosi substan]ial în interven]iile

teologic – afirmase în cercuri politice înalte c\ un ritual de tip bizantin putea s\ faciliteze crearea unui climat ideologic ce ar fi avut ca efect supunerea necondi]ionat\ a cet\]enilor. Pe de alt\ parte, este foarte probabil c\ „folosirea limbajului religios putea fi [i o încercare de a satura retorica secular\ a na]io- nalismului cu imagini caracteristice celeilalte institu]ii, care pretinsese mult\ vreme a-i fi ap\rat pe români în secolele asupririi na]ionale : Biserica Ortodox\” (Verdery, 1994 :

333-334, nota 34).

12. Este clar\ deturnarea de sens a cunoscutei sintagme bla- giene – iat\ un exemplu de apropriere cvasilicit\ a figurilor tutelare din cultura român\, procedeu la care protocroni[tii au recurs frecvent, în încercarea de a ob]ine legitimitate cultural\ (vezi infra).

13. Vezi articolul virulent [i amplu pe care istoricii Constantin Preda (director al Institutului de Arheologie din Bucure[ti) [i

O istorie „glorioas\”

lor. Oricum, se pare c\ indigeni[tii au intuit contradic]ia men]ionat\, deoarece au respins frecvent ideea c\ afirmarea pregnant\ a specificului românesc printre popoarele lumii ar duce la o insularizare cultural\ nedorit\. Clamarea „voca]iei europene” a culturii indigene este unul dintre artificiile menite s\ dilueze suspiciunile cu privire la tendin]ele autarhice ale protocronismului (vezi, de exem- plu, Zamfirescu, 1985 : 151). Pe de alt\ parte, unele voci extind consecin]ele acestui „eurotropism” la constatarea amar\ c\, în pofida contribu]iilor remarcabile ale culturii na]ionale la cea continental\, Europa (Occidentul) i-ar fi nedrept\]it pe români prin marginalizare, contestare, igno- rare. Elitismul promovat de centrele culturii metropolitane duce la scrierea unei istorii mistificate a culturii universale, din care sînt excluse popoarele „mici” : „În Occident se face abstrac]ie de priorit\]ile datorate altor cercuri de cultur\ decît ale lor : Graecum est, non legitur. Nu este aceast\ atitudine suficient\ un mod de a falsifica istoria culturii ?” (Papu, în Luceaf\rul, 1984c : 5 ; vezi, pentru considera]ii

Ion P\troiu (director al Centrului de {tiin]e Sociale din Cra-

iova) l-au publicat în România literar\ (nr. 20/15 mai 1986, pp. 14-15), ca replic\ la „tezele [i no]iunile ne[tiin]ifice, abe- rante, periculoase” ale mai tîn\rului confrate N. Copoiu. Acesta tip\rise, în revista Cîntarea României (nr. 3/1986), un articol în care, se pare, punea sub semnul îndoielii latinitatea limbii române, „negînd, ca [i «roeslerienii», originea daco-ro- man\ a poporului român”. Textul semnat de Preda [i P\troiu

e un (alt) bun exemplu pentru modul cum desfiin]area formal\

a cenzurii avusese ca efect direct proliferarea cerberilor ideolo-

gici din comunitatea [tiin]ific\ [i artistic\ a ]\rii. Însu[i Nico- lae Ceau[escu atr\sese aten]ia oamenilor de cultur\ c\ anula- rea cenzurii de stat nu însemna sc\derea vigilen]ei revolu]io- nare fa]\ de „apari]ia unor lucr\ri de natur\ s\ exercite o influen]\ negativ\ asupra con[tiin]ei oamenilor, s\ propage idei [i concep]ii str\ine spiritului general al societ\]ii noastre” (Ceau[escu, în S\pt\mîna, 1981 : 3).

Alexandra Tomi]\

similare, Zamfirescu, 1985: 154 ; Marcus, 1975 : 8 sqq. ; Bleahu, 1981 : 5 ; Marcus, 1981 : 3 [i al]ii). Mai mult, „una dintre marile voca]ii ale culturii române, manifestat\ în toate timpurile [i epocile ei, a fost cea uni- versalist\: a crea exprimînd specificul, originalitatea na- ]ional\, în n\zuin]a de a le reprezenta în lume ; a recepta ideile generoase [i operele mari ale umanit\]ii” (Constan- tinescu, 1978 : 4) 14 . Mo[tenitori [i promotori ai unei mari culturi, românii nu doresc s\ se transforme în „monade leibniziene necomunicabile” (Anghel, apud Zamfirescu 2002: 116), ci urm\resc s\ se angajeze într-un dialog extins al culturilor (Ungheanu, 1985: 428). Participarea culturii române la universal este un demers pa[nic, de consacrare neimperialist\ a valorilor proprii : „universali- tatea nu înseamn\ universalizare, întîia no]iune e consta- tativ\ [i judicioas\, a doua e hot\rît expansionist\ [i dog- matic\” (Silvestri, în Purcaru, 1986: 373). Astfel de reflec]ii indic\, pe de o parte, tendin]a de rafinare a discursului protocronist, inclusiv sub raport

14. Universalitatea ca voca]ie a poporului român a fost una dintre bosele aderen]ilor la „noua metod\ critic\”. În eforturile lor de a legitima protocronismul, au recurs frecvent la autoplasarea într-o filia]ie ilustr\ de c\rturari ata[a]i aceluia[i nobil ]el. Cînd acest lucru era mai dificil de realizat, lipsind referin]ele, sau cînd retorul protocronist aborda registrul patetic, se in- voca un fel de tr\s\tur\ voca]ional\ intrinsec\ poporului ro- mân. De exemplu, Ilie Purcaru, reporter foarte activ la Supli- mentul literar-artistic al Scînteii tineretului în anii ’70 [i cucerit mai tîrziu de eseistica de coloratur\ protocronist\, noteaz\:

[I]deea conexiunii la universal e veche la noi. De la intrarea lor în istorie, românii nici nu au lucrat altfel decît în sensul c\ gestul lor creator e parte din gestul creator al lumii” (Purcaru, 1975 : 5). Acest argumentum ad antiquitam, de[i incompatibil cu principiile unui demers [tiin]ific autentic (cum se pretindea protocronismul), a fost unul dintre sofismele intens vehiculate ale discursului lor.

O istorie „glorioas\”

lingvistic [i metaforic, prin „captarea” [i prelucrarea unor elemente de filosofia limbajului (posibil sub influen]\ noi- cian\, model apropriat [i revendicat intens de autohto- ni[ti). Pe de alt\ parte, ele sugereaz\ o preluare în retorica protocronist\ a binomului obsesiv învin[i-înving\tori, con- sacrat de istoriografia romantic\ în ce prive[te destinul poporului român (vezi, pentru o discu]ie mai ampl\ asu-

pra unor astfel de probleme, Laignel-Lavastine, 1998 : 342 sqq., [i Boia, 1999: 32-44). Deloc surprinz\tor, retorica indigenist\ ajunge rapid s\ realizeze conjunc]ia cu „politica de partid [i de stat”, identifi- cînd o pretins\ similaritate de scopuri : atît regimul, cît [i noul val de patrio]i î[i clameaz\ interesul pentru prop\[irea na]iunii. {i dac\ „mult-iubitul conduc\tor” pare implicat în proiecte de dezvoltare politico-economico-social\ a Patriei, protocroni[tii î[i vor asuma sarcina de a impune cultura autohton\ pe plan mondial. În acest context, na]ionalismul epocii Ceau[escu ar fi benefic pentru reafirmarea energic\ [i substan]ial\ a voca]iei universaliste române[ti : „Nu este întîmpl\tor faptul c\ momentul actual, de maxim\ înflorire

a na]iunii, este în acela[i timp unul de maxim\ afirmare a

tenta]iei spre universalitatea pe care spiritul românesc, de

la Cantemir încoace, a dovedit-o permanent” (Marcea, 1975 :

IX-X). De altfel, patriotismul înfl\c\rat [i aspira]ia la univer- salitate nu sînt decît aparent contradictorii ; vernacularul sus]ine universalul : „S\ nu credem c\ putem fi universali altfel decît fiind ai Patriei” (Alexandru, 1984 : 4).

Cu asemenea premise epocale, pentru protocroni[ti devine de neîn]eles „blestematul complex de inferioritate” (Papu, 1977), care greveaz\ de mult timp asupra con[tiin- ]ei române[ti. El are ca efect admira]ia exclusiv\ [i adesea nejustificat\ pentru alte culturi, în special occidentale. Edgar Papu va lansa, odat\ cu volumul Din clasicii no[tri (1977), [i sintagma „con[tiin]\ retardatar\”, identificat\ de el în structura con[tiin]ei de sine a culturii române.

Alexandra Tomi]\

Protocroni[tii [i-au propus, ca vîrf de lance al programului lor, conversia con[tiin]ei retardatare într-o con[tiin]\ a avansului [i a superiorit\]ii culturale române[ti în lume. Complexele de inferioritate cultural\ au o etiologie poli- morf\, conform explica]iei oferite cu aplomb de c\tre teore- ticienii protocronismului „matur”: fiind entit\]i organice, culturile au un metabolism propriu [i, „de îndat\ ce acest metabolism cultural sl\be[te, apar inevitabil complexele de inferioritate sau de superioritate, complexe care ascund de

fapt absen]a unei în]elegeri corecte a valorilor” (Purcaru, 1986 : 26). {i : „con[tiin]a retardatar\ nu prea are încredere

în capacitatea proprie de crea]ie, iar… dac\ totu[i o accept\,

consider\ c\ validarea valorilor este de competen]a exclu- siv\ a cîtorva centre culturale str\ine” (Marcus, apud Un- gheanu 1985 : 464). Concluzia se impune de la sine : con- [tientizarea [i fructificarea valorilor na]ionale este primul pas în dep\[irea complexelor de cultur\ minor\, periferic\ (Papu, 1974: 8). Ignoran]a [i indiferen]a fa]\ de propriile valori sînt germenii „adev\ratei xenofobii” ({tirbu, 1983 : 6).

Cultura român\: diagnostic [i promisiuni

O cultur\ veche, organic\, matur\, titanic\, unic\. Afir-

mînd obsesiv aceste caracteristici – la care se vor ad\uga declara]iile „misionariste” [i „soteriologice” –, retorica pro- tocronist\ se dovedea capabil\ s\ acopere segmentul „cul- tur\” din grandiosul proiect mitologic al regimului comu- nist 15 . R\mînea de solu]ionat o singur\ mare problem\ : ca

15. Lucian Boia explic\ limpede în ce consta acest megalomanic plan de transformare [i impunere a României ca a patra putere mondial\, prin alegerea propriei c\i de dezvoltare:

„Transfigurarea unei ]\ri mici într-o ]ar\ mare, a unei ]\ri aflate la marginea marilor ansambluri politico-economice într-un nucleu al lumii, a fost un proces atotcuprinz\tor,

O istorie „glorioas\”

intelectualii români s\-[i abandoneze complexele de infe- rioritate [i s\ construiasc\ „noua con[tiin]\ de sine a culturii na]ionale”. Tradi]ionala satelizare a culturii române este injust\, îns\ autoerija]ii corifei ai spiritualit\]ii nea- mului [tiu ce au de f\cut : „nu mai vrem s\ ne recunoa[tem sateli]i ai unui centru de iradiere, [ci vrem s\] ne consti- tuim noi în asemenea centru de iradiere !” (Zamfirescu, 2002 : 109). Prin abandonarea con[tiin]ei retardatare, ro- mânii î[i vor putea construi o imagine (o con[tiin]\) de sine autovalorizant\. Aceasta ar însemna ca ei s\-[i con[tien- tizeze valorile na]ionale, s\ le redescopere, nu s\ le inven- teze ori supraliciteze (Zamfirescu, 2002 : 97). Demersul de construire a „noii con[tiin]e de sine a culturii române[ti” (Papu, 1977 : passim) este profund voluntarist [i transfor- mist 16 . Premisele sînt epocale, iar finalitatea – o soteriologie cultural\ autentic\ : „[noua con[tiin]\ de sine a culturii române[ti] se define[te prin convingerea c\ sîntem, în momentul de fa]\, plasa]i pe ni[te coordonate istorice [i spirituale ce recomand\ România, poporul român, cultura român\ în întregul ei, s\ participe activ, cu rol esen]ial, [i nu de figura]ie, la elaborarea unei structuri universale, acceptabile speciei noastre întregi, în dramaticul ei efort de

înglobînd, cel pu]in la nivelul discursului, toate laturile vie]ii na]ionale [i, prin inevitabila proiectare în trecut, totalitatea procesului istoric. Piesa central\ a sistemului, dovada juste]ei întregului proiect mitologic, a fost locul, cît mai important [i cît mai respectat, pe care România lui Ceau[escu trebuia s\-l ocupe în concertul na]iunilor lumii : acel eventual loc patru în ierarhia mondial\ la care se referea Dan Zamfirescu. Evident, nici Uniunea Sovietic\, nici America nu puteau fi concurate pe propriul lor teren. Voca]ia României era s\ devin\ o putere altfel decît celelalte, inspirat\ de alte principii [i valori, nu mai pu]in semnificative îns\ [i atîrnînd nu mai pu]in în balan]\ ca for]a brut\ a superputerilor” (Boia, 1998: 209). 16. Utiliz\m cei doi termeni în accep]iunea lui Lucian Boia (2005 : 100 sqq. ; vezi [i supra, acest capitol).

Alexandra Tomi]\

a dep\[i structurile antagonice [i creatoare de antagonisme cu valen]e universal-catastrofale” (Zamfirescu, 1978, reluat în id., 2002 : 106). Geniul na]ional, specificitatea [i originalitatea cultural\, maturitatea cultural\, continuitatea, trecutul glorios, orga- nicitatea culturii, aspira]ia [i dreptul la universalitate, auto- nomia cultural\, complexele ancilare (con[tiin]a retardatar\) [i noua con[tiin]\ de sine a culturii române sînt elementele prin care discursul na]ionalist (iar protocronismul este parte integrant\ a acestuia) a contribuit la construirea [i consolidarea cultului personalit\]ii 17 . Poate c\, citind scrie- rile protocroniste din aceast\ perioad\, este util s\ evoc\m în paralel imaginea unei ]\ri tot mai pauperizate, umilite [i terorizate. Derularea cli[eelor patriotarde, pe acest fundal deplorabil, va anihila impresia c\ protocroni[tii erau idea- li[ti dezinteresa]i, inofensivi, erudi]i [i anima]i de bune inten]ii. Acest exerci]iu simplu ar putea înt\ri îns\ opiniile ce au sanc]ionat ridicolul [i cinismul condeierilor care s-au pus în slujba na]ionalismului comunist. Tezele din iulie 1971 [i Plenara C.C. al PCR din 3-5 noiembrie 1971 au impus reconsiderarea „atitudinii juste fa]\ de mo[tenirea literar\ [i cultura român\” (Cornea et alii, 1972 : 88). Din acest moment începe opera de con- struire oficial\ a „noii con[tiin]e culturale” a românilor. Am putea considera acest demers ca fiind parte integrant\ din vastul proiect de „inginerie antropologic\” (Barbu, în Boia, 1998 : 178) asumat\ de marxism-leninism, al c\rui produs emergent era omul nou. Cuvînt\rile lui Nicolae Ceau[escu din anii urm\tori vor îngloba înc\ un cli[eu: valorizarea „marilor crea]ii literar-artistice ale înainta[ilor [i, în primul

17. „Cultul personalit\]ii, în toate regimurile din lume în care s-a manifestat, aduce cu sine na]ionalismul ca politic\ oficial\, pentru c\ oricît de înzestrat, de genial ar fi un conduc\tor, el nu poate fi cu adev\rat mare dac\ poporul lui este neînsem- nat în istoria lumii.” (Dr\gu[anu, în Boia, 1998 : 125)

O istorie „glorioas\”

rînd, reliefarea, studierea, aprofundarea [i cinstirea… mi- nunatei opere culturale, f\urite [i transmise, din genera]ie în genera]ie, de talentatul nostru popor” (Luceaf\rul, 1977a : 3).

Noua gard\ pretorian\ : protocroni[tii

Paradoxul virajului na]ionalist din 1971 const\ în faptul c\, de[i clameaz\ tezaurizarea tradi]iei [i, implicit, a tuturor activit\]ilor culturale române[ti, ceau[ismul mineaz\ trep- tat cultura, obligînd-o la autofinan]are [i recompensînd doar exponen]ii fideli regimului. Bizar\, dac\ nu chiar ci- nic\, este „explica]ia” pe care, la aproape un deceniu dup\ c\derea dictaturii, Dan Zamfirescu o a[az\ la temelia Teze- lor din iulie. Prin acestea, cuplul dictatorial ar fi f\cut o manevr\ strategic\ extrem de inspirat\, evitînd ca România s\ aib\ soarta Cehoslovaciei în 1968. E adev\rat c\, astfel, so]ii Ceau[escu [i-ar fi satisf\cut tendin]ele culturocide generate de „repulsia visceral\” pe care o aveau fa]\ de orice fapt cultural. Îns\ cine n-ar concede aceasta, judecînd la adev\rata ei valoare decizia conduc\torului comunist care [i-a salvat ]ara ? Mai mult, geniala pereche din vîrful ierarhiei politice s-ar fi dovedit de dou\ ori inspirat\ în iulie 1971 : pe de o parte, a menajat susceptibilit\]ile moscovite [i a evitat o invazie ; pe de alta, s-a ar\tat sincron\ cu ultima mod\ la Paris în materie de cultur\ – decultura]ia. A[adar, se pare c\ nu ceea ce v\zuser\ în China [i Coreea de Nord le deschisese Ceau[e[tilor apetitul pentru instau- rarea „revolu]iei culturale” în propria ]ar\ 18 ! Prin gestul

18. Originalul punct de vedere apare într-o not\ ata[at\ ulterior unui articol pe care Dan Zamfirescu l-a publicat în 1976 [i l-a reluat într-un volum propriu (vezi Zamfirescu, 2003 : 400, volumul I, nota 1).

Alexandra Tomi]\

din 1971 [i prin m\surile ulterioare, conduc\torul comunist ar fi confirmat c\ reprezint\ „punctul maxim” al unei lungi [i glorioase istorii, de[i „a c\zut r\pus de imensi- tatea sarcinii [i de dramele propriei persoane” (Zamfirescu, 1996, reluat în id., 2003 : 290, vol. I. Citatul [i o parte dintre aceste afirma]ii fac parte dintr-o scrisoare pe care fostul protocronist i-a adresat-o lui Adrian P\unescu în anii ’90, pentru a-i mul]umi cu umilitate „uneia dintre cele mai depline întruchip\ri ale geniului creator românesc împletit cu voca]ia slujirii colectivit\]ii na]ionale” c\ l-a propus pentru admiterea în Academia Român\, dar [i pen- tru a „explica” ex-protocronistului Vasile Veti[anu, care s-ar fi opus, de ce el, Dan Zamfirescu, a crezut în Nicolae Ceau[escu [i în proiectele acestuia). „Înghe]ul ideologic” reinstaurat la începutul deceniului opt modific\ semnificativ structura de oportunit\]i din cultur\: pentru unii se deschid posibilit\]i de a face ca- rier\, altora le sînt periclitate pozi]iile dobîndite anterior. Racordarea mediului literar-artistic românesc la noua po- litic\ de stat va fi, pentru cei mai mul]i oameni de cultur\, expresia „patriotismului nedefensiv” (Papu, 1977, reluat în id., 2005 : 53) sau, pentru cei mai deci[i, a „patriotis- mului eficient” (Tudor, 1986a : 37). Descoperirea, fructifi- carea [i impunerea valorilor na]ionale de diverse calibre devine deja o problematic\ stringent\, creîndu-se impresia unei autentice presiuni din interior [i din exterior. Senti- mentul de urgen]\ este explicat prin faptul c\ ascensiunea politico-economic\ a României socialiste reclam\ tezauri- zarea reperelor sale culturale 19 : „impetuosul prestigiu [sic ! – A.T.] politico-economic din ultimul deceniu [1970-1980] a trezit un interes multiplu – inclusiv cultural

19. Ideea apare în diverse formul\ri [i la al]i autori : H\ulic\ (1976 : 6), Purcaru (1986 : 7), Rachieru (1985: 237), Zamfi- rescu (1977 : 10) [.a.

O istorie „glorioas\”

– asupra României. Depinde de noi cum vom face fa]\ la

aceast\ solicitare din afar\” (Papu, 1978, reluat în id., 2005 : 73). Inten]ia de a (re)cupla sfera cultural\ cu cea politic\ – deopotriv\ un reflex al proletcultismului [i o încercare de complimentare profitabil\ a Puterii – este limpede formulat\ de viitorul protocronist Dan Zamfi- rescu, înc\ din perioada a[a-zisei „liberaliz\ri” sau „prim\- veri române[ti” a anilor ’60. În linii mari, o declara]ie exaltat\ [i „misionarist\” precum urm\toarea va putea fi reg\sit\ în retorica autoh- tonist\ din deceniile opt-nou\, dar mai tran[ant exprimat\ [i cu disocieri explicite de dogmatismul proletcultist : „În ultimii ani, un proces masiv de finalizare spiritual\ [i mo- ral\ a tuturor experien]elor istoriei noastre contemporane, de o intensitate [i o amploare f\r\ echivalent în trecut, se produce. Au loc muta]ii [i cristaliz\ri din care sim]im tot mai limpede c\ o nou\ er\ spiritual\ st\ pe cale de a se z\misli. […] România [i poporul ei se afl\ ast\zi pe un promontoriu al istoriei contemporane. Datorit\ revolu]iei socialiste [i a experien]ei istorice [i morale a sfertului de veac ce a trecut, sîntem, împreun\ cu toate ]\rile socialiste, în avangarda unei noi umanit\]i pe cale de a prinde contu- ruri” etc. (Zamfirescu, 1968, reluat în id., 1969 : 128 ; vezi, pentru opinii similare, id., 1977d : 18 ; id., în Arion, 1977 :

9). Dup\ ce protocronismul devine expresia „livresc\” a na]ionalismului ceau[ist, acela[i Dan Zamfirescu nu mai pune problema conjunc]iei dintre politic [i cultural ca domenii echivalente [i independente, ci le a[az\ într-o rela- ]ie de predeterminare, clamînd „fecundarea literar-artis-

ticului prin politic” (Zamfirescu, 1978, reluat în id., 1983a :

378). Cu astfel de puncte de vedere se legitima, o dat\ în plus, amestecul puterii în mediile culturale. În aceste condi]ii, conceptul de protocronism [i întregul cortegiu de preocup\ri protocroniste au f\cut în scurt timp

o carier\ spectaculoas\. Însu[i brevetatorul ideii, Edgar

Alexandra Tomi]\

Papu, semnaleaz\ la un moment dat adecvarea acesteia la noua politic\ de partid. S\ vedem dou\ afirma]ii ale auto- rului amintit : „Dac\ totu[i au mai existat anterior anu- mite glasuri rare, care s\ demonstreze, pe plan universal, protocronismul unor poe]i români 20 , aceste glasuri s-au v\zut, la timpul lor, cu des\vîr[ire izolate. Numai în foarte recenta perioad\ de dup\ 1970, asemenea contribu]ii, cum nu se poate mai pre]ioase au fost consemnate [i valorificate” (Papu, 1977: 8) ; „rezisten]a de care s-a izbit ideea protocronismului românesc îmi confirm\ o mai veche constatare privind deficien]a la noi în receptivitatea la propriile valori. Din fericire, aten]ia imens\ pe care anii no[tri o acord\ mo[tenirii culturale [i, în genere, contri-

20. Edgar Papu face referire la teza de doctorat a Svetlanei Matta, L’Existence poétique de Bacovia, publicat\ în 1958, în Elve]ia. Lucrarea n-a prea avut ecouri în România pîn\ în 1973. În acest an, într-un articol din Tribuna României, Papu comen- teaz\ entuziast opiniile autoarei elve]iene, care eviden]iaz\ superioritatea liricii bacoviene în literatura existen]ialist\:

„Plictisul bacovian […] este mai profund decît spleen-ul, mai existen]ial [i mai absolut decît acela al lui Sartre […] Bacovia îl dep\[e[te pe Trakl, fiindc\ acolo unde acesta din urm\, într-un complex de culpabilitate, tr\ie[te pr\bu[irea ca pe un destin personal, Bacovia, exprimîndu-se la un cu totul alt nivel, d\ acestei pr\bu[iri dimensiuni cosmice” etc. (Matta, 1958, apud Papu, 1973c : 12). Matta nu emite afirma]ii proto- cronice nete asupra poeticii bacoviene. Papu îns\, atent la detalii de acest tip, atrage aten]ia asupra precursoratului poetului român, prelungind în modul urm\tor una dintre concluziile studiului comentat : „…nu este vorba aici de o ierarhie valoric\ între cei doi contemporani [Sartre [i Bacovia] în în]elesul strict al no]iunii. Bacovia începe s\ scrie cu treizeci de ani înaintea lui Sartre” (ibid.). Cî]iva ani mai tîrziu, protocroni[tii vor invoca adesea lucrarea Svetlanei Matta, preluînd îns\ doar constatarea mentorului lor: Bacovia – anticipator str\lucit al lirismului existen]ialist.

O istorie „glorioas\”

bu]iilor protocronice române[ti din toate domeniile de crea]ie este pe cale s\ lichideze aceast\ vetust\ deficien]\” (Papu, 1979, reluat în id., 2005: 88). Pentru un observator de azi, pare neobi[nuit c\ puterea politic\ [i-a c\utat elemente de legitimitate într-un oarecare concept de teorie literar\, care ar fi trebuit cel mult s\ fie dezb\tut în cercurile de speciali[ti. Pe de alt\ parte, textele protocroniste, bombastice, patriotarde [i inevitabil lauda- tive la adresa lui Nicolae Ceau[escu [i a politicii sale cultu- rale, au avut un rol semnificativ în crearea [i men]inerea mitologiei laice pe care [i-a dorit-o regimul. Katherine Verdery (1994 : 153) consider\ c\ protocro- nismul a fost preluat de conducerea PCR pentru a îmbu- n\t\]i imaginea României pe plan interna]ional. Totu[i, utilizarea protocroniilor române[ti ca vîrf de lance a poli- ticii culturale externe a avut efecte dificil de cuantificat [i care exced\ obiectul lucr\rii noastre. Pe plan intern îns\, este evident c\ regimul ceau[ist a avut certe beneficii din promovarea autohtonismului : sprijin indirect în politica de autarhizare a României, impunerea partidului comu- nist drept continuator legitim al seriei de figuri tutelare din istoria românilor, extinderea aparatului politic [i a controlului în mediul cultural – mai ales în cel literar, prin selec]ia [i impunerea valorilor dezirabile (Verdery, 1994 :

passim). Indigenismul a avut o consistent\ contribu]ie la edificarea „epocii de aur” sau a „comunismului kitsch”, pentru care au fost emblematice festivismul de[\n]at [i cultul personalit\]ii. Pe de alt\ parte, protocronismul a reflectat noua ofen- siv\ a transformismului comunist – o replic\ la scar\ redus\ a ceea ce se întîmplase în Uniunea Sovietic\ în anii ’30-’40 (vezi Boia, 1998, sau idem, 2005). Mitologe- mele emise [i vehiculate de retorica na]ionalist\ au fost, într-un fel, „dublul eteric” al arhitecturii megalomane [i profund inestetice din anii ’80. Cu alte cuvinte, „noua

Alexandra Tomi]\

geografie literar\” 21 (cultural\, prin extensie) a vizat ase- dierea mentalului colectiv, la fel cum arhitectura aberant\ a „noilor ora[e [i unit\]i agro-industriale” (satele) ]intea la ocuparea [i modificarea teritoriului fizico-geografic 22 .

21. „Noua geografie a literaturii române contemporane. Evolu]ia valorilor” este numele unui colocviu organizat [i publicat de revista Luceaf\rul în februarie 1985. Participan]ii – Mihai Un- gheanu, Artur Silvestri, Ilie B\descu, Dumitru B\l\e], Adrian Dinu Rachieru, Mirela Roznoveanu [i Nicolae Georgescu – au dezb\tut rela]ia dintre protocronism, proletcultism („modelul dogmatic-proletcult”) [i sincronism („modelul elitar-estetist”). În opinia lor, proletcultismul [i sincronismul sînt modele de dezvoltare perimate, pe care oricum cultura român\ le-a dep\- [it. Sub auspiciile Congresului al IX-lea al PCR [i gra]ie proto- cronismului, literatura na]ional\ este redefinibil\ în coordo- natele unei noi geografii, caracterizate prin diada descentra- lizare-deprovincializare. În concluzie, recuperînd specificul na]ional, indigenismul ar fi fost cel care a reinstaurat criteriul valoric în literatura român\ (vezi Luceaf\rul, 1985a: 4-5, 1985b: 4). Sintagma a fost apoi intens vehiculat\ de revist\, care a publicat succesiv reac]ii la respectivul colocviu – fire[te, toate pozitive [i entuziaste –, dar n-a reu[it s\ se impun\: un an mai tîrziu, nici m\car Luceaf\rul nu o mai utiliza.

22. Pentru modul în care Nicolae Ceau[escu s-a ambi]ionat s\ transfere în arhitectur\ conceptele de sistematizare [i centra- lizare, pe care le considera reprezentative pentru realiz\rile sale politice, vezi, de exemplu, Deletant, 2006: 228-240.

O istorie „glorioas\”

3. Cariera spectaculoas\ a unui concept

În anul 1974, în Secolul 20 ap\rea articolul „Protocro- nism românesc”, semnat de omul de cultur\ Edgar Papu, ale c\rui preocup\ri „protocronice” anterioare erau deja cunoscute. Acesta este, probabil, motivul pentru care toc- mai lui i s-a cerut interven]ia ce avea s\ consacre în plan cultural noua direc]ie din politica de partid. Reamintim, utilizînd informa]ia oferit\ de Verdery (1994 :152), c\ redac- ]ia revistei Secolul 20 îi comandase lui E. Papu respectivul articol. Dup\ cum vom ar\ta mai pe larg în capitolul „Preis- toria ideii de protocronism”, în timpul regimului comunist, în România se mai publicaser\ lucr\ri de „popularizare” a unor ini]iative române[ti în literatur\, [tiin]\ [i tehnic\, dar acestea nu stîrniser\ nici pe departe efervescen]a ulterioar\ a dezbaterilor asupra protocronismului, dup\ lansarea con- ceptului ca atare. Prin forma]ia de erudit [i prestigiul s\u cultural – pe care rar le-au contestat chiar [i opozan]ii cei mai ferven]i ai indigenismului –, Papu a girat cu bun\ [tiin]\ na[terea protocronismului ca arm\ ideologic\ a comunis- mului na]ionalist. În plus, el [i-a ap\rat constant ideea [i a contribuit deliberat la dezvoltarea ei, intervenind (cu diferite preciz\ri sau nuan]\ri, în interviuri, la colocvii etc.) ori de cîte ori argumenta]ia antiprotocronist\ sau excesul de zel al autohtoni[tilor în[i[i risca s\ compromit\ conceptul. Pusee de tip protocronist mai existaser\ în România, înc\ din secolul al XIX-lea, relevînd, dup\ cum observase

Alexandra Tomi]\

Verdery (1994 :152), o mai veche simptomatologie a com-

plexului de inferioritate dezvoltat de c\tre culturile perife- rice/subalterne fa]\ de centrele culturale metropolitane. Românii mai încercaser\, a[adar, s\ se impun\ în con- [tiin]a public\ interna]ional\ mizînd pe originalitatea cul- turii proprii [i, din multiplele fa]ete ale acestei originali- t\]i, aleseser\ s\ exploateze chiar ideea de „precursorat” românesc în diverse domenii ale civiliza]iei omene[ti. Este evident c\ unele ini]iative au existat realmente [i ele au fost preluate [i recunoscute ca atare pe plan interna]ional. Scopul lucr\rii noastre nu este de a nega sau de a arunca în derizoriu contribu]iile române[ti peremptorii la cultura universal\, ci de a eviden]ia modul în care regimul comu- nist a deturnat semnifica]ia unor ini]iative disparate [i a multiplicat abuziv anticip\rile autohtone în diverse dome- nii, construind astfel fic]iunea de care avea nevoie pentru

a se legitima [i a oferi popula]iei debusolate mecanismul

de generare a unor fantasme compensatoare.

O dat\ ce Nicolae Ceau[escu a dat semnalul de revizuire

a „mo[tenirii culturale”, discursul na]ionalist a înglobat [i a

dezvoltat un autentic delir sistematizat, con]inînd cli[ee (pe care le-am numit „structuri mitologice”/„mitologeme”) de tipul geniul na]ional, maturitatea culturii române[ti, origi- nalitatea ei, necesitatea dep\[irii complexelor de inferioritate, construirea noii con[tiin]e de sine a culturii române[ti

[.a.m.d., pe care le-am prezentat în capitolul anterior. Dup\ cum am argumentat, între aceste mitologeme [i retorica protocronist\ exist\ interdependen]e dinamice (vezi capi- tolul „Protocronism românesc sau terapie prin mit”).

Protocronism vs. proletcultism:

ie[irea din somnul dogmatic

Propaganda na]ional-comunist\ avea nevoie de un fer- ment pentru a începe s\ produc\ miturile ce vor alc\tui

O istorie „glorioas\”

supramitul „solu]iei originale de dezvoltare”, gîndite de Ceau[escu pentru România. Mediul cultural – [i cu prec\- dere cel literar – era solicitat s\ contribuie la identificarea acestui catalizator, [i, ulterior la rafinarea [i difuzarea ideilor astfel create. În primii ani de dup\ Tezele din iulie, scriitorii receptivi la indica]iile politice se angajeaz\ în explorarea posibili- t\]ilor de augmentare a specificit\]ii române[ti. Simpla listare a unor însu[iri abstracte ale „sufletului na]ional” era insuficient\ pentru a construi o imagine credibil\ a regimului pe plan intern [i extern. Era nevoie de cel pu]in o idee care s\ serveasc\ drept nucleu tare dezvolt\rilor na]ionaliste pe care le-ar fi inspirat. Un concept prolific, convenabil din punct de vedere ideologic, dar care s\ nu par\ impregnat de influen]e politice, pentru a conserva aparen]a unor autentice dezbateri de idei în cultura ro- mân\. În plus, ideea respectiv\ ar fi umplut vidul concep-

tual creat prin abolirea tezelor [i a practicilor proletcultiste – un pas necesar pentru noua putere comunist\ din România

[i pentru noul plan de dezvoltare a ]\rii. Nepunînd în evi-

den]\ specificitatea româneasc\ [i, astfel, dezavantajînd

noua linie na]ionalist\, proletcultismul deceniilor cinci- -[ase devenise incomod pentru Ceau[escu. Amintea acut

[i de perioada în care ru[ii dictaser\ tot ceea ce era legat

de soarta României – un motiv în plus pentru a deveni indezirabil. Instalarea la putere a lui Nicolae Ceau[escu, prin Con- gresul al IX-lea al Partidului Comunist Român (1965), a fost ulterior acreditat\ de propagand\ ca fiind momentul de ruptur\ cu proletcultismul dezastruos, relicv\ anacro- nic\ [i total inadecvat\ pentru „noua con[tiin]\ de sine” a poporului român [i a culturii lui bimilenare. Desprinderea de proletcultism a devenit mult mai vizibil\ dup\ 1971, cînd se d\ semnalul „reevalu\rii critice” a perioadei, pro- paganda avînd grij\ ca analizele s\ ia mereu ca etalon

Alexandra Tomi]\

pozitiv epoca de „adînci [i revolu]ionare transform\ri” instaurat\ de Nicolae Ceau[escu. În mod previzibil, protocronismul ajunge s\ fie direct comparat cu proletcultismul, evident, în beneficiul celui dintîi. Proletcultismul fusese impus de puteri ostile din exterior, cu scopul de a anihila valorile excep]ionale ale culturii na]ionale [i de a le înlocui cu un model venetic inacceptabil. Profitînd de o eclips\ mai mult sau mai pu]in dirijat\ a sentimentului na]ional, „aventura proletcultist\ a fost de fapt un complot împotriva specificului spiritual românesc” (Pelin, 1983 : 4). Ca idee de produc]ie proprie [i ca rezultat al eforturilor mai vechi de definire a tipicit\]ii române[ti, protocronismul recupereaz\ salutar tradi]ia. Tezele prolecultiste promovau nonvaloarea, dizolvînd parti- cularit\]ile na]ionale în numele unui interna]ionalism vetust [i uniformizant. Protocronismul propune „valori fun- damentale, în contrast cu frigida, fa]\ de esen]ele na]io- nale, direc]ie cultural\ a anilor cincizeci, de dup\ r\zboi” (Silvestri, 1986: 2). Noua metod\ critic\ relanseaz\ valorile autohtone [i reintroduce criteriul axiologic în judec\]ile culturale: „Lichidînd circula]ia tezelor de inspira]ie str\in\, risipind confuziile nivelatoare, trezindu-se din somnul dog- matic, societatea noastr\ a redobîndit dreptul de a vorbi în numele valorii. Prin filtrul proletcultist, scrisul românesc a fost deposedat de specific [i rupt de tradi]iile sale” (Ra- chieru, în Luceaf\rul, 1985a : 4 ; subl. A.D.R.). Dogmatismul proletcultist a ajuns, treptat, s\ fie identi- ficat cu un experiment funest, realizat de „for]e str\ine” (fire[te, niciodat\ „sovietice” înainte de 1989 !) pe organis- mul cultural na]ional. Încurajînd protocronismul, regimul Ceau[escu a dat m\sura patriotismului s\u [i a obligat cultura român\ s\ ias\ din „somnul dogmatic”, afir- mîndu-se plenar. Solu]ia protocronist\ respinge „practicile anticulturale” implementate de proletcultism [i concord\ cu logica dialectic\ a crea]iei socialiste – ea este, a[adar,

O istorie „glorioas\”

dezlegarea a[teptat\ la impasul în care cultura na]ional\ fusese adus\ de dogmatism (Stroie, 1986 : 1, 7). Aceste argumente în favoarea indigenismului au fost formulate a posteriori, pentru a forja legitimitatea metodei [i, uneori, pentru a sus]ine atacurile împotriva celor care, în tradi]ie lovinescian\, pledau pentru sincronizarea cu realit\]ile cul- turale europene – antiprotocroni[tii. Ei au fost adesea acu- za]i de neodogmatism, repro[îndu-li-se c\, în direct\ des- cenden]\ proletcultist\, militeaz\ pentru dezr\d\cinarea culturii autohtone (vezi, de exemplu, Pelin, 1983 : 4). Eti- cheta îi inflama îns\ pe indigeni[ti atunci cînd le era apli- cat\. Un exemplu elocvent este îndelungata [i agresiva campanie anti-Europa liber\ pe care a desf\[urat-o Artur Silvestri în Luceaf\rul [i în care acesta a încercat – între altele – s\ demonteze atributul de „neoproletcultism” uti- lizat de Monica Lovinescu [.a. ca sinonim pentru protocro- nism (vezi infra, capitolul „O idee beligerant\”). Pe de alt\ parte, este semnificativ modul în care na]ionalismul ceau- [ist a în]eles s\ se serveasc\ de protocronism ([i) pentru a marca ideologic ie[irea de sub tutela sovietic\.

C\ut\ri

În primii ani de dup\ venirea la putere a lui Nicolae Ceau[escu, se remarc\ o oarecare intensificare a eforturilor de aducere în cultur\ a noii direc]ii ideologice 23 . Aceste str\danii nu penetreaz\ întregul mediu cultural românesc.

23. Într-o analiz\ consistent\ privind „Cultura român\ între co- munism [i na]ionalism”, Mircea Martin consider\ c\ desprin- derea de URSS [i reluarea discursului soft despre na]iune de c\tre propaganda oficial\ (aproximativ aprilie 1964-iulie 1971) a fost resim]it\ ini]ial de întreg mediul cultural „ca o deten- sionare, ca o sl\bire a teribilei «vigilen]e» revolu]ionare, ca o liberalizare [i chiar ca un început de eliberare. […] Într-un

Alexandra Tomi]\

Ele sînt mai accentuate la oamenii de cultur\ direct racorda]i la sistem (de pild\, Paul Anghel, redactor-[ef la Tribuna României, oficiosul propagandei comuniste pentru românii din str\in\tate) sau la marginalii care caut\ o ameliorare a statutului lor (de exemplu, Dan Zamfirescu, Mihai Ungheanu ; acesta din urm\ era, deja, în 1971 secre- tarul organiza]iei UTC a Uniunii Scriitorilor – cf. Martin, 2002a). Printre litera]i, „dezghe]ul” prime[te semnifica]ii diferite : „În viziunea unor scriitori [i critici, decolorarea ideologic\ se traduce printr-o colorare intensiv\ în sens na]ional-autohtonist ; în concep]ia altora, aceea[i scutu- rare de ap\sarea ideologic\ se exprim\ printr-o propen- siune europenizant\, cosmopolit\, chiar elitist\” (Martin, 2002b). Angajamentele literare ce decurg de aici se vor reg\si în „taberele” din disputa asupra protocronismului. Cele cîteva texte pe care le analiz\m în acest subcapitol ilustreaz\ op]iunile in nuce ale viitorilor indigeni[ti. Este înc\ o epoc\ a c\ut\rilor [i experimentelor conceptuale, pe fondul unei oarecare libert\]i de expresie. Partidul unic [i conduc\torul lui savurau înc\ victoria desprinderii cu suc- ces de tutela sovietic\, amplificat\ de imensul entuziasm intern [i interna]ional produs de „rebelul” Ceau[escu în august 1968. Propaganda comunist\ nu p\rea nevoit\ s\

cuvînt, actualizarea ideii na]ionale a reprezentat o deschidere nesperat\ (de[i atît de dorit\) a orizontului intelectual, cultu- ral, social” (Martin, 2002a). Acesta ar fi fost momentul în care majoritatea intelectualilor au sperat în reînnodarea leg\turilor cu modernitatea interbelic\ autohton\ [i în sincronizarea cu mi[c\rile artistice contemporane din Occident. Valul de tradu- ceri [i de reedit\ri ale unor texte române[ti [i str\ine de calitate, polemicile în jurul structuralismului (curent la mod\ în epoc\), reflec]iile cu privire la definirea valorilor na]ionale în raport cu universalul ar fi cîteva dintre semnele „mini-dez- ghe]ului cultural” (vezi, pentru am\nunte, Manolescu, 1999:

20-21 ; Mih\ilescu, 2002: 118-130 ; Martin, 2002a).

O istorie „glorioas\”

urzeasc\ inepta mitologie de legitimare a regimului. Totu[i, anumite „lu\ri de pozi]ie” semnaleaz\ tendin]a de a (re)plasa discursul despre na]iune în coordonatele deopo- triv\ mitice [i vagi în care îl împotmoliser\ s\m\n\torismul [i extrema dreapt\ interbelic\. Fapt cu atît mai semnifi- cativ, ele vin din partea viitorilor zelatori ai unei specificit\]i na]ionale deformate de ideologia oficial\. În noiembrie 1967, în Contemporanul apare articolul „Tradi]ia ca «durat\» a istoriei [i culturii na]ionale”, semnat de Dan Zamfirescu. Textul „programatic” ar fi – dup\ cum ne avertizeaz\ autorul la reeditarea din 2003 – cel care „a dat semnalul reintroducerii no]iunii [i ideii de «tradi]ie», tratate cu adversitate implacabil\ sub dictatura «realismu- lui socialist»”, fiind [i acela care „a inaugurat ac]iunea cul- tural\” a semnatarului (Zamfirescu, 2003 : 381, nota 4, volumul I). Nu ne oprim la preten]iile lui Zamfirescu de a-[i fi apropriat ceea ce era în fond o decizie venit\ de la vîrful ierarhiei politice 24 . Semnificative sînt îns\, în eseul respec- tiv, unele idei care precontureaz\ mitologemele din discur- sul protocronist : geniul na]ional, specificitatea [i originali- tatea culturii noastre, continuitatea istoric\, trecutul glo- rios, organicitatea culturii, voca]ia universalist\, autono- mia cultural\, complexele ancilare mo[tenite [i necesitatea instaur\rii unei noi con[tiin]e de sine a culturii române (Zamfirescu, 2003 : 376-381, volumul I). Nu lipse[te o

24. O dovad\ indirect\ – [i, cu siguran]\, involuntar\ – ne-o ofer\ tot autorul eseului. În nota amintit\, Dan Zamfirescu ne informeaz\ c\ articolul respectiv a fost publicat, într-o alt\ variant\ [i sub titlul „Actualitatea conceptului de tradi]ie”, în revista militar\ Ap\rarea patriei (ianuarie 1968), la solicitarea colonelului Ioan Strujan (de care l-a legat ulterior o strîns\ prietenie). Pare cam greu de crezut c\ o ini]iativ\ singular\, de semipionierat cultural (reintroducerea no]iunii de „tradi- ]ie”), s-ar fi bucurat de o aten]ie atît de mare dac\ nu ar fi fost consonant\ cu noua tendin]\ politic\ impus\ de Ceau[escu.

Alexandra Tomi]\

schi]\ de filia]ie care evoc\ un lung [ir de ilu[tri înainta[i, de la Grigore Ureche la G. C\linescu [i Eugen Ionescu ( ?!). Un alt eseu al aceluia[i autor, tip\rit, un an mai tîrziu, tot în Contemporanul, este un bruion de mesianism cultural protocronist – probabil [i pentru c\ articolul, ap\rut în august 1968, exploateaz\ entuziasmul generat de binecu- noscutul gest antisovietic al lui Ceau[escu : „Într-o lume bolnav\ de «alienare» – alienare cu infinite nuan]e [i care nu o dat\ încalc\ grani]ele dintre ideologii – cultura român\ st\, cu ce are mai trainic în stilul ei, ca o chemare c\tre acele ipostaze existen]iale de unde o «restaurare» a omului con- temporan devine posibil\” (Zamfirescu, 1968, reluat în idem, 1969 : 133). Articolele respective au fost urmate de altele, similare în fond, publicate de Zamfirescu în diferite periodice ale vremii [i reluate succesiv în diferite volume personale. În aceea[i perioad\, unul dintre articolele lui Eugen Barbu, ap\rut în Scînteia, prefigureaz\ isteria antilovines- cianist\ din anii ’80. Înc\ din titlu, scriitorul constat\ aforistic c\ „moda moare tîn\r\” [i traseaz\ o paralel\ deloc subtil\ între deschiderea spre modernism (sincroni- zare) a epocii [i dogmatismul abia dep\[it : „[D]ac\ o astfel de literatur\ devine mod\, toat\ realitatea este dejucat\, trucat\ [i, mai tîrziu, vom fi crezu]i cu to]ii o adun\tur\ de droga]i, de lene[i care nu au muncit niciodat\, de clien]i de cafenea. Vreau s\ spun c\ tocmai intoleran]a acelora care ne propun numai modul lor de a trata via]a în roman, dup\ tipare luate de aiurea, poate duce la imagi- nea falsificat\ a societ\]ii noastre, care nu are nimic co- mun cu acest mod de a exista” (Barbu, 1969, apud Mih\ilescu, 2002 : 129; subl. E.B.). Este transparent\ aluzia la „decadentismul” promovat de autorii care, încu- raja]i de deschidere, începuser\ s\ se inspire din literatura apusean\. S\ observ\m îns\ [i iritarea lumpen-proletar\ ce repune în circula]ie cli[eul artistului boem, pierde-var\, m\cinat de false dileme. Scriitorii români aveau obliga]ia

O istorie „glorioas\”

s\ fie racorda]i la via]a ]\rii, s\ redea cît mai „veridic” via]a oamenilor muncii, s\ pream\reasc\ realiz\rile comu- nismului [i ale lui N. Ceau[escu, s\ trudeasc\ neîncetat în „atelierul de crea]ie”, dup\ re]eta reanimat\ a literaturii realist-socialiste. Normele de conduit\ literar\ de la care noul val de patrio]i (protocroni[tii) avea s\ se revendice î[i trage seva [i din asemenea „lu\ri de pozi]ie”, înc\ nedo- minante în anii firavei „prim\veri” autohtone. Aceste texte sînt importante pentru c\ reflect\ anumite tendin]e care încep s\ se cristalizeze în cultura din ]ar\, [i mai ales în literatur\. Publicistica le oglinde[te prin exce- len]\ [i mult mai prompt, dar în exegezele academice din epoc\ astfel de orient\ri se fac, de asemenea, resim]ite. De pild\, studiul Manuelei T\n\sescu asupra Istoriei ieroglifice cantemiriene con]ine, pe lîng\ sugestii de precursorat în literatur\ al principelui, [i reflec]ii ale autoarei cu privire la specificitatea [i valoarea literaturii române, „literatur\ n\s- cut\ nu din întîmpl\ri [i influen]e, ci urmîndu-[i o fireasc\ dezvoltare organic\ de-a lungul veacurilor” (T\n\sescu, 1970 : 18-19). Cu atît mai pu]in surprind considera]iile unui culturnic precum Ion Dodu B\lan, care, într-o carte ap\rut\ doi ani mai tîrziu, înfiereaz\ literatura înflorit\ prin „mi- metism” [i ignorare a temelor majore autohtone : „Nu se poate încuraja la nesfîr[it evazionismul, mimetismul desuet, jocul de-a tumba cu cuvintele. Nimeni nu are dreptul s\ exerseze la infinit, ca pe un pian stricat, pe claviatura su- fleteasc\ a unui popor întreg. În via]a acestui popor stau temele fundamentale ale literaturii noastre actuale, capabile s\-i asigure vigoarea, originalitatea, str\lucirea [i s\ o im- pun\ la locul cuvenit în sistemul de valori al literaturii universale” (B\lan, 1972, apud Mih\ilescu, 2002 : 129-130). Revolu]ia cultural\ începuse, tobo[arii ei vesteau încotro mergea schimbarea [i pe cine viza. În fine, eseul „Pe cînd ora literaturii române ?”, publicat de Paul Anghel în România literar\ (1973), este un alt bun

Alexandra Tomi]\

exemplu privind aceste c\ut\ri. Foarte aproape, crono- logic, de anul de na[tere al protocronismului, articolul este o medita]ie cam prolix\ asupra destinului literaturii na]ionale, v\zute ca exponent al culturii române[ti. Auto- rul prefigureaz\ cîteva accente pe care le vom reg\si în retorica protocronist\ : denaturarea tezei lovinesciene, din care Anghel ar dori materializarea unui sincronism à re- bours (literatura occidental\ s\ tind\ c\tre sincronizarea cu literatura român\); desprinderea de modelul mimetic propus de E. Lovinescu [i identificarea unei alternative proprii de dezvoltare (India, Japonia [i America Latin\ sînt invocate ca variante culturale excep]ionale, paralele cu Europa [i SUA); ideea c\ profilul original al ]\rii noas- tre este dat de sinteza influen]elor din diferite spa]ii cultu- rale. La cap\tul unui excurs sofistic prin politologia con- temporan\, descoperim miza articolului : România trebuie s\ se impun\ în lume [i prin literatur\ (implicit, cultur\), nu numai prin politica extern\ remarcabil\ a regimului comunist: „De ce n-am reu[i [i în cîmpul literaturii s\ impunem o idee-vedet\, o idee, un curent care s\ întoarc\ interesul general c\tre literatura român\, aducînd-o la vedere ?” (Anghel, 1973: 5). Pledoaria lui Anghel este de un protocronism embrionar, anun]înd atît obsesia autoh- toni[tilor de a redefini cultura na]ional\ pe criterii extraes- tetice („o idee-vedet\”), cît [i complimentarea puterii prin op]iunea de conectare a politicului cu artisticul, evident – cu subordonarea celui din urm\ 25 .

25. Mircea Martin, în amplul eseu din care am citat mai sus, insist\ asupra ideii de rezisten]\ în bloc a mediului cultural românesc la schimb\rile pe care le prefigurau Tezele din iulie 1971. Rememor\rile autorului indic\ existen]a în epoc\ a unei solidarit\]i literare [i anticeau[iste foarte viguroase:

„Discursul era din nou cel al anilor ’50, sim]eam venind asu- pra noastr\ un alt val de ger ideologic. Reac]ia general\ a scriitorilor, arti[tilor, intelectualilor a fost una de surpriz\,

O istorie „glorioas\”

Edgar Papu [i un certificat de înregistrator

Dar cum motiva oare Edgar Papu, în 1974, necesitatea unui nou concept cultural ? Explica]ia lui este elegant\ [i persuasiv\, prin fine]ea argument\rii : sesizînd marele de- calaj dintre „for]ele creatoare” (pe care le-am putea numi „vectori ai anticip\rilor”) [i „for]ele receptoare” (vectorii sin- croniz\rii prin imita]ie) ale culturii române, Papu apreciaz\ c\ este momentul s\ se intervin\ în sensul echilibr\rii acestora. {i dac\ E. Lovinescu, în Istoria civiliza]iei române moderne, comisese gestul „profund nepatriotic” al depre- cierii culturii române, prin exagerarea caracterului ei imita- tiv [i subordonat fa]\ de culturile occidentale, Papu consi- der\ c\ identificarea [i analiza emergen]elor creativit\]ii române[ti (protocroniile) ar fi un act reparator necesar. Este interesant faptul c\ acest articol nu ofer\ o defi- ni]ie propriu-zis\ a protocronismului. El constat\ pur [i simplu existen]a fenomenului. Aceast\ specula]ie inge- nioas\, de la care pleac\ orice demers [tiin]ific autentic, a

consternare [i respingere, chiar dac\ rareori f\]i[ exprimat\. Au existat, e adev\rat, [i adeziuni (solicitate cu insisten]\ de «sus») ale unor scriitori, dar ace[tia erau fie cunoscu]i ca oportuni[ti (Petru Popescu), fie de]ineau la acea dat\ func]ii care îi obligau la un asemenea gest (cum a fost cazul lui Mihai Ungheanu, secretar al organiza]iei UTC a Uniunii Scriitorilor). Se vorbea în acele zile de interven]iile directe ale lui Geo Bogza [i Marin Preda pe lîng\ Nicolae Ceau[escu, în încerca- rea de a-i tempera zelul dogmatizant. Lor li s-ar datora dispa- ri]ia din documentele oficiale ulterioare a termenului de «rea- lism socialist», odios pentru majoritatea scriitorilor români” (Martin, 2002a). Al\turi de ace[tia, Mircea Martin mai citeaz\ nume precum Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu, Alexandru Ivasiuc, Szasz Janos, Adrian P\unescu, A.E. Baconsky, Nico- lae Breban, care [i-ar fi manifestat în diferite moduri dezacor- dul fa]\ de m\surile luate de conducerea PCR în 1971 (ibid.).

Alexandra Tomi]\

permis ca, în scurt timp, sus]in\torii s\i s\ pretind\ c\ protocronismul este o metod\ [tiin]ific\ modern\ de cer- cetare a istoriei culturii române[ti. Una dintre ambi]iile protocronismului „matur” a fost consacrarea sa ca metod\ viabil\ de abordare a istoriei culturii. În opinia noastr\, este posibil ca, dincolo de mizele politico-economice, pro- motorii „metodei” s\ fi v\zut în ea [i o cale de autocon- sacrare în cultura român\, cel pu]in pe acela[i palier cu E. Lovinescu, „p\rintele” sincronismului concurent 26 . Cum con]inutul protocronismului nu a fost clar definit de la început de c\tre Edgar Papu (el revendicîndu-[i constant doar paternitatea titulaturii), era de a[teptat ca aderen]ii s\ ajusteze [i s\ „îmbun\t\]easc\” succesiv con- ceptul. „Prototocronismul matur” avea s\ dobîndeasc\ o accep]iune l\rgit\, în care semnifica]ia originar\ se di- luase, cu toate consecin]ele ce decurgeau de aici. Lansîndu-[i ideea, comparatistul a postulat, de aseme- nea, dou\ premise aparent viabile, care au f\cut ulterior posibil\ construirea unei argumenta]ii stufoase în favoa- rea acestei teze. În primul rînd, protocronismul este o cale sigur\ de acces la universalitate pentru cultura român\

26. K. Verdery (1994 : 196) consider\ c\ aproape to]i autohtoni[tii, dar [i opozan]ii acestora, „credeau sincer c\ imaginea lor despre cultura român\ era bun\. Cei mai mul]i au dus cu ei aceast\ credin]\ în noua structur\ de oportunit\]i a anilor ’90”. Ne disociem de opinia citat\, mai ales în ce-i prive[te pe sus]in\torii protocronismului. Dup\ 1989, promotorii s\i [i-au redefinit op]iunile intelectuale [i profesionale, astfel încît „cre- din]a sincer\” în destinul excep]ional al culturii române a devenit indecelabil\ (vezi capitolele „Ecouri postdecembriste” [i „Epilog”). Articolele lui Edgar Papu din revista România Mare (1990-1991) au reluat vechile teme protocroniste, f\r\ adaosuri sau nuan]\ri teoretice. Lucr\rile O istorie posibil\ a literaturii române, de Paul Anghel (2002), Sincronism european [i cultur\ critic\ româneasc\, de Ilie B\descu (2003), respectiv Cultura român\ – sintez\ european\, de Dan Zamfirescu (2002)

O istorie „glorioas\”

(Papu atingea astfel vechi obsesii ale imaginarului colec- tiv). În al doilea rînd, o dat\ cu definirea conceptului, se decupa o arie de studiu extrem de ofertant\ pentru cei interesa]i. Cu alte cuvinte, cultura român\ de]inea o ex- trem de bogat\ colec]ie de protocronii, ce r\m\sese necu- noscut\ pentru c\, lipsind conceptul, lipsea metoda de cercetare, respectiv lipseau cercet\torii care s\ se dedice studiului în domeniu. Eseul din iulie 1974 al lui Edgar Papu este urmat, în 1975, de dou\ studii pe aceea[i linie ale lui Dan Zamfi- rescu – „Istorie [i cultur\” [i „Cultura român\ – sintez\ european\”. În acestea, „cu o complet\ acoperire erudit\, [Zamfirescu] aduce noi ilustr\ri” la ideea priorit\]ilor ro- mâne[ti (Papu, 1976: 7). Mentorul Papu va g\si cu satis- fac]ie „cea mai solid\ ra]iune de ordin istoric [i filoso- fic-cultural a unui protocronism românesc[subl. Papu] :

„func]iunea sintetic\ a romanit\]ii între cele dou\ Europe” (Papu, 1976: 8). Conceptul ini]ial se l\rge[te rapid, gra]ie contribu]iilor ample [i tot mai frecvente ale celor care se arat\ interesa]i de noua perspectiv\. El devine „o problematic\ cu o ampl\

sînt reedit\ri ale articolelor sau ale volumelor din anii ’70 [i ’80. Nici o contribu]ie nou\, a[adar, care s\ eviden]ieze o continuitate de preocup\ri [i interese în domeniul protocro- nismului sau în sfera mai larg\ a culturii române. Nu lu\m în discu]ie aici abord\rile tracologice ale lui Constantin B\rbu- lescu, Napoleon S\vescu [i ale altora [i nici eseuri din dome- niul eminescologiei transdisciplinare, de tipul celor semnate de Pompiliu Cr\ciunescu, ce dezvolt\ o anumit\ linie de exe- gez\ „abisal\” a operei eminesciene, tendin]\ gustat\ [i de unii protocroni[ti. Excludem, de asemenea, textele violent na]ionaliste ori eseurile apologetice la adresa spiritualit\]ii române[ti (la fel de vag definite ca [i anterior), ap\rute dup\ 1989 în publica]ii gen România Mare, Tricolorul etc. – în mare, ele reiau cli[eele na]ionalist-xenofobe din anii preceden]i, ba chiar, în unele cazuri, [i ditirambii la adresa lui Ceau[escu.

Alexandra Tomi]\

claviatur\” (Du]u, 1977 : 8), „o nou\ viziune critic\ [ce] reactualizeaz\ vechea tendin]\ de întoarcere spre noi în- [ine” [subl. aut.] (Dr\gan, 1977 : 6), „un fenomen universal la care particip\ [i cultura româneasc\” (Marino, 1977 :

6), „o idee-for]\, cu o natur\ prospectiv\” (Balot\, 1977:

1). Titulatura „semnificativ polemic\” (Ungheanu, 1977 :

2) acoper\ ideea de „ini]iativ\ ideologic\, artistic\, tehnic\, validat\ ulterior prin experien]\” (Anghel, 1977 : 3). Pro- tocronismul, crede Marin Mincu, certific\ „încrederea în voca]ia originalit\]ii creative a literaturii române” (Mincu, 1977b : 9). „Noua metod\ critic\” î[i dovede[te moderni- tatea [i prin caracterul ei interdisciplinar: istoria litera- turii, antropologia, lingvistica, estetica sînt doar cîteva dintre domeniile pe care ea se sprijin\ (Silvestri, 1986a : 2). Spe- cificul interdisciplinar a r\mas la nivel de deziderat, pentru c\, în afar\ de a-l clama frecvent sau de a cola no]iuni din diverse domenii, autohtoni[tii nu au furnizat nici m\car un text de argumentare credibil\ a lui. Se [tie c\, înainte de a lansa ideea de „protocronism românesc”, Edgar Papu se ocupase în cîteva studii de relevarea unor acte de pionierat din alte cîteva literaturi europene. Aceste elemente de „protocronism interna]io- nal” vor fi preluate de retorica indigenist\, care le va specula în sensul argument\rii bunei-credin]e a celor care sus]in noua metod\. Atîta vreme cît exist\ certitudini ([i chiar preocup\ri) de natur\ protocronist\ [i în alte culturi, de ce ar fi tocmai protocronismul românesc blamabil? – se întreab\, ingenuu, autohtoni[tii. {i tot ei r\spund : pentru c\ el dizolv\ structuri mentale osificate [i amenin]\ s\ arunce în desuetudine modul în care intelighen]ia autoh- ton\ s-a obi[nuit s\ gîndeasc\ despre sine [i despre cultura pe care o produce [i al c\rei exponent este. Altfel spus, protocronismul este resim]it de adversari ca pericli- tînd ordinea cultural\ existent\, atît în ce prive[te nivelul mental, simbolic, cît [i nivelul institu]ional-administrativ

O istorie „glorioas\”

(cu aceasta, se justific\ indirect atacurile la adresa condu- cerii Uniunii Scriitorilor). Protocronismul ar viza elimina- rea „complexului fanariot” ce apas\ asupra destinului unei mari culturi, în timp ce adversarii „noii metode critice” ar fi vectorii actuali ai con[tiin]ei retardatare (Anghel, în Br\escu, 1983a : 3). Teza ar fi la mare cinste dac\ inte- lectualii români [i-ar fi dep\[it complexele de inferioritate cultural\ (Br\escu, 1984: 6; Zamfirescu, 1989, reluat în id., 2002 : 152). Aceste opinii reprezint\ una dintre liniile de argumen- tare din discursul indigenist, direc]ie foarte solicitat\ în primii ani de la lansarea conceptului. De notat este [i interesul pe care protocroni[tii îl manifest\ constant pen- tru sublinierea caracterului profund „democratic” al tezei lor. În replic\ la acuzele de extremism [i intoleran]\, ei sus]in c\ protocronismul promoveaz\ ideea diversit\]ii [i a policentrismului cultural în Europa [i în lume 27 (Zamfi- rescu, 1977b : 10; Anghel, în Br\escu, 1983a : 11 ; Sil- vestri, 1987: 2), f\cînd dreptate culturilor considerate, în

27. În leg\tur\ cu ideea de pluralism, în sens larg, Katherine Verdery formuleaz\ o opinie foarte interesant\, de[i cam hazardat\ pentru aceia care doresc o delimitare clar\ a actelor de disiden]\ cultural\ din timpul comunismului românesc. Cercet\toarea consider\ c\, pentru intelectualii neaderen]i la ideologia oficial\, „orice argument în favoarea pluralismului era conceput inten]ionat ca mijloc politic de opozi]ie fa]\ de centralizare. A sus]ine pluralismul, fie într-o extrem de ob- scur\ teorie despre natura Absolutului, fie într-o amintire a unui filozof sau a unui poet, însemna unificarea cîmpului opozi]iei fa]\ de putere” (Verdery, 1994 : 287). Admi]înd la limit\ acest argument, s\ observ\m c\ tema pluralismului/ policentrismului apare, în diverse formul\ri, [i la protocro- ni[ti, apropia]i regimului per definitio. Nu [tim în ce m\sur\ ei percepeau acest subiect drept o tem\ de reflec]ie [i de dezbatere opus\ ideologiei oficiale, care promova hipercentra- lizarea pe toate planurile. Dac\ lucrurile ar sta astfel, atunci

Alexandra Tomi]\

mod impropriu, „mici” prin compara]ie cu altele (Marcus, 1975: 9-10). Interna]ionala protocronist\ prelunge[te în cultur\ dezideratul marxist-leninist de fraternitate [i ega- litate între popoare. Protocronismul este un demers pa[- nic, neintruziv, pentru c\ nu neag\ sau elimin\ valorile culturale curente, ci flexibilizeaz\ criteriile de apreciere a lor. Prin indigenism, „România cultural\” [i-ar dobîndi locul meritat printre celelalte ]\ri, a[a cum „România politic\” este deja un reper mondial datorit\ lui Ceau[escu (Zamfirescu, 1977d-e; id., 1983: 2 etc.). Defini]iile conceptului lansat de Papu sînt mult mai numeroase decît cele pe care le-am citat. Ele se nuan]eaz\ pe m\sur\ ce sub umbrela indigenist\ intr\ tot mai multe persoane atrase de beneficiile culturale, social-economice [i politice pe care „noua metod\ critic\” le promite. De la finele anilor ’70 protocronismul, deja încurajat [i recom- pensat f\]i[ de autorit\]ile comuniste, are o accep]iune mult mai larg\, înglobînd tot ceea ce eviden]iaz\ specifi- citatea româneasc\ în raport cu alte culturi. Autohtoni[tii supervizeaz\ permanent men]inerea acestei semnifica]ii dilatate, chiar prin contribu]ii personale. Dou\ bune exem- ple în aceast\ privin]\ – dac\ ne referim doar la reviste – sînt serialele „Via Magna”, publicat în Flac\ra (Zamfirescu,

este posibil – cu riscul de a prezuma un prea mare rafinament

al discursului autohtonist – ca, preluînd din mers cîteva con-

cepte democratice, retorica na]ionalist\ s\ fi urm\rit demo- netizarea lor printr-o prea lax\ circula]ie sau chiar o substi- tuire de sens (nu ar fi fost prima, de altfel). În ambele cazuri, adversarii protocronismului ar fi fost, evident, priva]i de înc\

o arm\ de lupt\ cultural\, aparent inofensiv\. Pe de alt\

parte, argumentul lui Verdery, luat ca atare, ar putea s\ alimenteze sofisme de (auto)inocentare a acelora care au sus]inut indigenismul : ei pot s\ pretind\ c\ au fost, de fapt, opozan]i ai regimului comunist, de care s-au disociat în epoc\ inclusiv prin invocarea unor valori [i principii democratice.

O istorie „glorioas\”

1977d-e), [i „Civiliza]ie româneasc\”, ap\rut în Luceaf\rul (Tudor, 1985-1986b ; serialul are 65 de episoade [i, semnifi- cativ, debuteaz\ într-o zi de 26 ianuarie, drept omagiu adus lui Nicolae Ceau[escu). În tendin]a de l\rgire a conceptului ini]ial, autohtoni[tii v\d un semn de maturitate, o dezvoltare legic\ pe care numai o idee viabil\ ar fi putut s\ o parcurg\, ajungînd în stadiu doctrinar (Silvestri, 1986a : 2). Discursul protocro- nist nu [i-a asumat îns\ un set propriu de reprezent\ri ale acestei specificit\]i autohtone. Ce însemna, pentru indi- geni[ti, „valoare cultural\ autentic româneasc\”? Referin- ]ele sînt ambigue [i foarte diverse. Textele indic\ o tendin]\ de simbolizare a na]iunii [i a tradi]iilor ei în manier\ idi- lic-pastoral\, vag ruralizant\ – uneori cu accente s\m\n\- toriste – [i milenarist\ (prin exaltarea rolului României în noua ordine mondial\ instituit\ de comunismul victorios). Celebrarea acestei „românit\]i ancestrale [i folclorice” (Laignel-Lavastine, 1998 : 359, nota 7), în care tot ce era românesc era considerat bun, se apropie mult de retorica legionar\ interbelic\ [i de efervescen]a gîndirist\. Ceea ce le desparte este probabil amprenta ideologic\ propriu-zis\, autohtonismul ceau[ist visînd la prop\[irea na]iunii prin comunism, nu prin ortodoxism. Noua defini]ie satisface în mai mare m\sur\ na]iona- lismul oficializat, dar este [i mult mai permisiv\ pentru preocup\ri care, prin natura lor, ar fi dep\[it accep]iunea restrîns\ ini]ial\. Beneficiul pentru propagand\ a fost cert – la fel [i pentru autorii protocroni[ti, care au exploatat sofismul rezultat în scopul discredit\rii adversarilor, acu- za]i de nepromovarea valorilor na]ionale, a[adar, nepatrio- tism. (Pe de alt\ parte, tocmai aceast\ ambiguizare prin extindere face ca, în studierea protocronismului, s\ fie adesea foarte dificil de delimitat textele sau pozi]iile indi- geniste de op]iunile mai vag exprimate.) În ce prive[te cî[tigul teoretic adus de noua accep]iune, acesta a fost

Alexandra Tomi]\

nul. Dac\ în în]elesul ei originar ideea lui Papu ar fi putut stîrni oarece dezbateri strict în planul teoriei literare, multiplicarea ulterioar\ a semnifica]iilor o dilua pîn\ la anulare. „Protocronismul matur” a însemnat un mixaj diletant [i incoerent de no]iuni (adesea insuficient st\pî- nite), propozi]ii [i concluzii disparate, extrase din istorio- grafie, istoria literaturii, filosofia istoriei, filosofia limba- jului, afirma]ii discutabile de determinism geografic [i psihologie etnic\ [.a.m.d., ambalate în frazeologia patrio- tard\ [i mitologizant\ a propagandei comuniste. Cu toat\ inconsisten]a sa ideatic\, protocronismul a alimentat în egal\ m\sur\ kitsch-ul cultural al epocii, cultul persona- lit\]ii la cuplul dictatorial, mentalit\]i [i practici de discri- minare etnic\.

E. Lovinescu – a doua posteritate critic\

Era previzibil ca, odat\ ap\rut, conceptul de „protocro- nism” s\ intre în conflict cu mai vechiul „sincronism” teoretizat de E. Lovinescu. Edgar Papu î[i lansase ideea într-o rela]ie de sugerat\ complementaritate cu sincronis- mul (Papu, 1974: 8, 11). Totu[i, trei ani mai tîrziu, în cartea Din clasicii no[tri (1977), comparatismul schimb\ raporturile: protocronismul trebuie s\ fie gîndit „în opozi- ]ie cu ideea sincronismului, adic\ a n\zuin]ei ce alimen- teaz\ o con[tiin]\ retardatar\” (Papu, 1977: 9). Este posibil ca îns\[i precizarea acestei rela]ii dintre un concept nou ap\rut [i unul deja prestigios s\ fie semnul c\ Edgar Papu nutrea speran]e legate de cariera terme- nului s\u. Una dintre consecin]ele acestor reflec]ii ale lui reprezint\ violentele încerc\ri de respingere [i compromi- tere a tezei lovinesciene. Ele p\reau a avea o acoperire teoretic\ formulat\ chiar de brevetatorul protocronismu- lui, care redusese sincronismul la o jenant\ surs\ de mimetisme [i complexe de inferioritate. Literatul se arat\

O istorie „glorioas\”

îns\ foarte mirat atunci cînd unii par a în]elege c\ voca]ia de pionierat a culturii autohtone înlocuie[te tendin]ele ei de aliniere la culturile mari : „Am fost gre[it în]eles. S-a în]eles c\ protocronismul ar înlocui sincronismul. Or, pro- tocronismul nu înlocuie[te, ci completeaz\ sincronismul, care l\sase o lacun\ […] Sincronismul, lipsit de necesarul s\u complement, care este protocronismul, a dat astfel na[tere complexului de inferioritate despre care am discu- tat. Altfel spus, sincronismul, în sine, e valabil. Dar nu singur” (Papu, 1981, reluat în id., 2005 : 99). Ambiguitatea preciz\rilor pe care le face mentorul [i inconstan]a sa fa]\ de rela]ia dintre cele dou\ concepte 28 au alimentat o dat\ în plus eforturile indigeni[tilor de a se descotorosi de mo[tenirea lovinescian\. Soarta pe care E. Lovinescu [i sincronismul o vor avea în interiorul discursului protocronist e trist\, dar deloc surprinz\toare pentru un anume tip de inconsecven]\ ca- racteristic\ indigeni[tilor. Acest parcurs al recept\rilor de care a avut parte criticul interbelic în perioada na]ional-co- munismului seam\n\ mult cu evolu]iile din posteritatea lui imediat\, de dup\ 1944, cînd, în mai pu]in de patru ani, din cea mai important\ personalitate a rezisten]ei culturale române[ti la fascism, devenise exponentul gîndirii „deca- dente”, „burgheze”, „reac]ionare”, „estetizante” (Vrancea, 1975: 195-237; Manolescu, 1975b : 9; id., 1975c: 9). Protocronismul „matur” a încercat eliminarea lui E.

28. Nu este clar dac\ E. Papu a v\zut în rela]ia dintre sincronism [i protocronism o sintez\ a dou\ idei antitetice (de altminteri, nu se reg\sesc astfel de subtilit\]i argumentative în interven- ]iile lui sau ale celorlal]i protocroni[ti) sau, pur [i simplu, dou\ concepte care nu pot s\ coexiste. Confuzia pare s\ se perpetueze : analizele recente ale fenomenului indigenist sus- ]in fie c\ mentorul a respins teza lovinescian\, de[i gîndea sincronist (Martin, 2002b), fie c\, acceptînd-o, a reluat-o în termeni proprii [i a îmbog\]it-o (Mih\ilescu, 2002).

Alexandra Tomi]\

Lovinescu din cultura român\, la fel cum procedase dogma- tismul proletcultist, diferen]ele ap\rînd doar în ce prive[te culpele atribuite criticului. Cum proletcultismul [i dezghe]ul de dup\ el fuseser\ înlocuite prin neostalinistele Teze din iulie, „revalorificarea mo[tenirii culturale” avea nevoie, ca orice nou program, de una sau mai multe figuri tutelare, obligatoriu din tradi]ia na]ional\ [i, ideal, promotori ai culturii române[ti. Perti- nen]a tezei sincronismului [i anumite accente din biografia lui E. Lovinescu f\ceau din criticul interbelic, în momentul respectiv, un candidat excelent la statutul de mentor al noii genera]ii de „intelectuali patrio]i”. În favoarea acestei op]iuni se poate s\ fi cînt\rit [i faptul c\ el fusese una dintre figurile culturale indezirabile ale proletcultismului – or, cum am remarcat deja, propaganda na]ionalist\ î[i proclama ferm ruptura de „anumite gre[eli ale trecutului”. Reabilitarea unei foste personae non gratae era o dovad\ în plus c\ noua politic\ din domeniul cultural î[i asuma finalit\]i [i mijloace diferite. La începutul deceniului opt, Edgar Papu, confec]ionîn- du-[i materialul teoretic de la temelia viitorului concept prin eseurile anteprotocroniste pe care le publica în Tri- buna României, schi]eaz\ într-unul dintre articole un au- tentic encomion la adresa criticului de la Sbur\torul. Tex- tul, ap\rut în revista citat\ în iulie 1973, d\ la rîndul s\u impresia de „tragere la tem\”, pentru c\ ideile [i persona- litatea lui E. Lovinescu sînt amestecate, plasticizate [i turnate în tiparele lui Papu. El ]ine s\ îl fac\ pe criticul interbelic unul dintre „marii precursori ai aspira]iilor noastre culturale de ast\zi”, pentru c\ „no]iunea sa de «sincronism» nu este decît o prim\ [i necesar\ treapt\ a ceea ce numim noi, actualmente, tendin]\ de universali- zare” (Papu, 1973b : 12 ; subl. E.P.). Sincronismul ar fi fost, a[adar, o etap\ – deja dep\[it\, consider\ autorul – din consacrarea culturii române în universalitate. Pasul

O istorie „glorioas\”

urm\tor era de a[teptat s\ îl fac\ intelectualii, care, dez- voltîndu-se într-o atmosfer\ de „efervescen]\ cultural\” creat\ de valorificarea tradi]iei, vor instaura un climat similar celui din prima jum\tate a secolului al XX-lea, „perioad\ cînd România începuse s\ devin\ unul dintre, focarele de ini]iative creatoare ale Europei [i cînd a anti- cipat atîtea fenomene de cultur\ umanist\, ivite mai tîrziu în alte p\r]i [e.g., Camil Petrescu, anticipator al „noului roman” ; Tudor Arghezi, reprezentant ilustru al „avan- gardei folclorice” ; Max Blecher, precursor al lui Sartre, aminti]i în acela[i articol – nota A.T.]” (ibid.). Tot aici, Edgar Papu încearc\ [i s\ instituie o filia]ie „vie [i mereu deschis\” între E. Lovinescu [i acei intelectuali care î[i doresc s\ universalizeze cultura României socialiste, îm- plinind astfel visul predecesorilor. Ideea respectiv\, de[i acceptat\ ini]ial, a fost rapid abandonat\ de protocroni[ti, pe care, din motive lesne de în]eles, îi incomoda invocarea unei descenden]e din spiri- tul europocentrist lovinescian. De altfel, nici semnatarul textului cu pricina nu avea s\ revin\ asupra acestei suges- tii. Concluziile articolului, propunînd o istorie „bifazic\” a culturii române (1. sincronism; 2. valorificarea tradi]iei) sînt evident în contradic]ie cu ceea ce brevetatorul proto- cronismului va sus]ine exact un an mai tîrziu : c\ teza lovinescian\ [i protocronismul sînt complementare, nu în rela]ie de preeminen]\ cronologic\ sau valoric\. Pe de alt\ parte, este posibil ca ideea unui „Lovi- nescu-precursor” al a[a-zisei atmosfere de anima]ie cultu- ral\ generat\ de Tezele din iulie – [i, o dat\ cu aceasta, o prefigurare a eforturilor de a legitima protocronismul prin aproprieri culturale insolite (chiar ilicite) – s\-i fi fost inspirat\ lui Edgar Papu de prolificul publicist (în epoc\) Dan Zamfirescu. Acesta scrisese cu doi ani înainte un text prin care atr\gea aten]ia asupra actualit\]ii criticului interbelic. Articolul respectiv ar putea fi un alt exemplu al

Alexandra Tomi]\

c\ut\rilor unor noi repere culturale pe care virajul na]io- nalist le sugerase intelectualilor receptivi la solicit\rile politice. Este interesant c\, în 1971, criticul de la Sbur\- torul era elogiat pentru idei [i atitudini care peste un deceniu vor alc\tui capetele de acuzare din simbolicul proces intentat de protocroni[ti, o dat\ ce Nicolae Iorga

[i G. C\linescu vor fi apropria]i [i a[eza]i pe piedestalul

„noii metode critice”. Iat\ îns\ cît de entuziasmat era Dan Zamfirescu, în octombrie 1971, de personalitatea [i ideile lovinesciene : „Împotriva arhaismului s\m\n\torist [i a poporanismului patronat de membrii marcan]i ai partidu- lui liberal, Lovinescu a formulat, în cultura român\, un

crez propriu de politic\ cultural\, devenindu-i [i ideolog,

[i practician, [i organizator de cenaclu, [i director de

gazet\. […] E. Lovinescu a intuit un destin major culturii române, o situa]ie în care cultura român\ s\ devin\ «sin- cron\» cu cele mai mari culturi moderne [i s\-[i afirme prezen]a în lume nu prin pitoresc [i culoare local\, ci printr-o dimensiune proprie dat\ marilor probleme cu care sunt confruntate lumea unei epoci [i omul din toate timpurile. Întreaga sa activitate critic\ este o des]elenire a drumu- rilor, o plantare de indicatoare ar\tînd încotro se afl\ acest viitor major al culturii noastre. F\r\ a nega r\d\cinile na]ionale ale culturii, i-a fixat ca ideal universalitatea. […] Lovinescu este, f\r\ îndoial\, creatorul stilului modern al criticii române[ti” (Zamfirescu, 1971, reluat în id., 1975:

155-156 ; subl. D.Z.). Unul [i acela[i comentator avea s\ scrie, un deceniu mai tîrziu, un veritabil rechizitoriu la adresa lui E. Lovinescu, pe care îl eticheteaz\ drept „cel mai complet [i cel mai înzestrat teoretician al condi- ]iei periferice [i ancilare a literaturii [i culturii române” (Zamfirescu, 1983: 74 ; subl. D.Z.). Istoria literaturii române de la origini pîn\ în prezent a lui G. C\linescu devenea nici mai mult, nici mai pu]in decît „antidotul

O istorie „glorioas\”

salutar al subtilei otr\vi ce ni se strecurase în vene [prin teoria sincronismului]” (ibid. : 76). Adep]ii „demersului ultraneao[ist” (Ierunca, 1994 : 130) vitupereaz\ împotriva sincronismului înc\ de la primele Colocvii ale Luceaf\rului, în care se dezbate problematica protocronist\ (începînd cu anul 1977). Prin Colocviile pe tema sincronism-protocronism, organizate de revista amin- tit\ în a doua jum\tate a anului 1977, încep redefinirile succesive ale sincronismului lovinescian. Este posibil ca protocroni[tii s\ fi în]eles ab initio c\ eliminarea tezei sin- croniste din discu]iile asupra destinului culturii na]ionale era un obiectiv dificil de atins dac\ ei s-ar fi angajat în dezbateri publice autentice. De aceea, în loc s\ chestioneze cu argumente validitatea „lovinescianismului”, au preferat s\-l bagatelizeze prin des uzitata tehnic\ de ambalare a subiectului în metafore [i formule patriotarde. De remarcat faptul c\ nici m\car la primele dou\ Colocvii pe tema sin- cronism-protocronism, g\zduite de Luceaf\rul în 1977 (in- terven]iile participan]ilor fiind reluate de Mihai Ungheanu în volumul Exactitatea admira]iei, din 1985), nu a luat parte vreunul dintre oponen]ii protocronismului. De fa]\ au fost doar autohtoni[tii din prima linie : Edgar Papu, Mihai Un- gheanu, Paul Anghel, Dan Zamfirescu, Nicolae Drago[, Pompiliu Marcea, Ovid. S. Crohm\lniceanu (acesta va fi ulterior atacat de C. Sorescu, în 1983, pentru tr\darea convingerilor protocroniste, întrucît a avansat opinii care solicitau „modera]ie” [i „pruden]\” în dezvoltarea noii per- spective, precum [i afirma]ii care valorizau net sincro- nismul, în raport cu indigenismul), precum [i un sim- patizant, matematicianul Solomon Marcus. Dup\ aceste Colocvii, teza lui E. Lovinescu începe s\ fie tot mai frecvent invocat\ de indigeni[ti, ca inten]ie „neinspirat\” de a impune cultura român\ în lume. Refe- rin]ele ajung treptat s\ sugereze o rela]ie antagonic\ între sincronism [i protocronism. Cel dintîi este definit, pe rînd,

Alexandra Tomi]\

drept expresia unui stil intelectual obedient, care ignor\ autonomia culturii române (Constantinescu, 1977a : 8), o prejudecat\ [i o „iner]ie grea”, care se îndoie[te de creativi- tatea [i de capacitatea geniului na]ional „de a elabora prin el însu[i” (Dr\gan, 1977: 6). De[i cu o tem\ comun\ – raportul dintre cultura român\ [i cultura european\ –, sincronismul devine insuficient, ba chiar frîneaz\ relan- sarea noii con[tiin]e a culturii na]ionale, pentru c\ „ignor\ voca]ia protocronic\ a culturii [i literaturii române” (An- ghel, 1977: 8). Astfel de opinii rezult\ din tendin]a proto- cronist\ de a îngusta [i falsifica sensul teoriei formulate de criticul interbelic, ajungîndu-se la echivalen]a „sincro- nism egal imita]ie (oarb\)”. Nu este de mirare atunci c\ ideea lovinescian\ va fi destul de curînd etichetat\ drept „nociv\” sau „periculoas\” pentru români. Dan Zamfirescu sugerase, de exemplu, înc\ din 1977, c\ sincronismul ar fi fost o idee „funest\”, un efort programatic de a abate cultura român\ de la calea ei regal\, acea autentic\ [i exemplar\ via magna edificat\ de geniul na]ional din cele mai vechi timpuri (Zamfirescu, 1977d : 18). Într-o etap\ ulterioar\ – pentru a p\stra probabil oarecare consecven]\ ideatic\ fa]\ de conceptul ini]ial de protocronism (în]eles în rela]ie de complementaritate cu sincronismul) –, neao[i[tii se arat\ dispu[i s\ „recupereze” teza lui E. Lovinescu. Fire[te c\ ea va fi preluat\ dintr-o alt\ perspectiv\, subsecvent\ „noii metode critice”, fiindc\ „[ideea de sincronism] nu este obligatoriu s-o în]elegem a[a cum o expune Lovinescu” (Purcaru, 1986: 63). Unii indigeni[ti merg pîn\ la a realiza o expropriere de sens a conceptului lovinescian în favoarea protocronismului, considerînd c\ sincronismul este de în]eles „altfel decît ni-l propunea Lovinescu” sau, cu alte cuvinte, „un sincro- nism f\r\ Lovinescu”, cu atît mai mult cu cît criticul interbelic nici n-ar fi dat „o defini]ie clar\ a sincronis- mului” (Ungheanu, în Luceaf\rul, 1977d-e).

O istorie „glorioas\”

Zece ani mai tîrziu, insolita propunere pare s\-[i fi g\sit [i o defini]ie convenabil\, adaptat\ autohtonismului :

„adev\rata sincronizare a unei culturi cu alte culturi nu se produce prin imita]ie (termen în care Lovinescu crede c\ a g\sit explica]ia tuturor fenomenelor spirituale), ci prin afirmarea energic\, neobosit\, creatoare, a propriilor valori, prin cultivarea a tot ceea ce este original, repre- zentativ, tradi]ional [i specific” (Diaconescu, 1987: 7). Se observ\ c\ noua „defini]ie” a sincronismului a plecat de la o accep]iune ini]ial\ gre[it\, ce echivala conceptul lovi- nescian cu imita]ia [i cu negarea oric\rei specificit\]i au- tohtone. Substituirea semnifica]iei unor concepte literare pare un gest ilar [i mai greu de în]eles, dar el indic\, in extremis, vechi nelini[ti ale unei grup\ri cu pozi]ii incerte, care caut\ s\-[i consolideze statutul inclusiv prin confis- carea simbolurilor adversarilor (sincronismul fiind un ter- men de mare for]\ în cultura român\) [i repunerea lor în circula]ie ca formule proprii. Încerc\rile de minimalizare a influen]ei lui E. Lovinescu au mers de obicei în paralel cu cele de accentuare a avan- tajelor pe care le aduce „noua metod\ critic\”. Fa]\ de sincronism, protocronismul exprim\ promisiuni mult mai bogate, profilînd „o etern\ virtualitate [i for]a anteic\ a creativit\]ii române[ti” (B\ile[teanu, 1977 : 6-7). Faptele de sincronizare cu alte culturi au ca efect nedorit uniformi- zarea valoric\ ; afirmarea specificit\]ii (protocronismul) di- feren]iaz\ îns\ culturile 29 (B\descu, în Luceaf\rul, 1984c :

4). Analizat din perspectiva conceptelor maioresciene a

29. Retorica indigenist\ n-a fost complet omogen\ [i unilateral\ pe aspectele de fond. De pild\, remarca lui Ilie B\descu, anterior citat\, este contrazis\ indirect de Artur Silvestri, care, în acela[i an [i tot în Luceaf\rul, noteaz\ c\ „prin ini]iativa lui Edgar Papu cu teoria protocronist\ […] a rezultat egalizarea dintre literaturi [i accep]ia creativit\]ii independente” (Silves- tri, 1984r : 2).

Alexandra Tomi]\

formelor [i a fondului, raportul sincronism-protocronism este net favorabil celui din urm\ : „Protocronismul schimb\ îns\ radical perspectiva : fondul cap\t\ drept de a crea forme, propriile forme, anticipînd forme, propunînd forme în chip prioritar. Cî[tigul teoretic este inestimabil” (Anghel, în Ungheanu, 1985 : 436). Este limpede c\ atacul perseverent asupra sincronis- mului [i a autorului s\u nu exprima inten]ia de a dezbate onest proiectul cultural al criticului interbelic, ci constituia doar o alt\ tehnic\ agresiv\ de legitimare a indigenismului. Absen]a antiprotocroni[tilor de la oricare dintre Colocviile Luceaf\rului nu este întîmpl\toare, autohtoni[tii ocolind deliberat orice dezbatere frontal\ cu adversarii lor [i prefe- rînd replicile date în scris. Pe de alt\ parte, posibilit\]ile de exprimare public\ a pozi]iilor antiprotocroniste devin tot mai restrînse [i – în cazul în care ele sînt totu[i tip\rite – provoac\ reac]ii ecolalice, autohtoni[tii revenind obstinat asupra referin]ei respective. De exemplu, recenzia lui Nico- lae Manolescu la volumul Sincronism european [i cultur\ critic\ româneasc\ (1984) al lui Ilie B\descu a suscitat numeroase reac]ii protocroniste, poate [i datorit\ mizei mari a acelei c\r]i (vezi infra, capitolul de fa]\). Laszlo Alexandru descrie rezisten]a antiprotocronist\ din lumea literar\ ca pe un joc al aluziilor [i sugestiilor, o metod\ ingenioas\, ba chiar, de la un moment dat, unica prin care opiniile incomode puteau trece de filtrul cenzurii : „Din punctul de vedere al antiprotocroni[tilor din anii ’70-’80, a fost vorba de un conflict la care nu se putea replica decît în culise, prin P.S.-uri, perifraze sau aluzii strecurate în co- mentarii dedicate altor subiecte etc.” (Laszlo, 2003 : 92). Autohtoni[tii vor sus]ine c\ renun]area la teza lovi- nescian\ este un pas necesar, pentru c\ oricum, fiabili- tatea ei fusese pus\ la îndoial\ chiar în momentul emiterii. În cursul anilor ’80, sincronismul va constitui un concept complet demonetizat. Atributele cel mai frecvent ata[ate lui sînt cele de idee „mecanicist\”, „anacronic\”, „vetust\”

O istorie „glorioas\”

(vezi, de pild\, Silvestri, 1984o: 7). Se reia obstinat ideea unei stringen]e a op]iunii pentru cultura român\, care are de ales între sincronismul desuet [i protocronismul promi]\tor. Bineîn]eles c\ asemenea apeluri se fac în con- textul „demonstra]iilor” de legitimitate a conceptului lan- sat de Papu (vezi, de exemplu, Br\escu, 1984: 6). Comparatistul însu[i, într-un interviu din iunie 1983, î[i va recalibra pozi]ia fa]\ de conceptul lovinescian, afir- mînd c\ protocronismul este prioritar în raport cu acela (Papu, 1983, reluat în id., 2005: 136). Din bogatul con]i- nut ideatic al tezei lui E. Lovinescu, mentorul protocro- ni[tilor nu mai re]ine la un moment dat decît o semnifi- ca]ie net depreciativ\ : sincronismul devine generatorul con[tiin]ei retardatare, care îi oblig\ pe români s\ „gîfîie” în urma celorlalte popoare europene, ignorîndu-[i valorile (ibid.). De fapt, ceva mai devreme, în 1976, Dan Zamfi- rescu ceruse lichidarea oric\rei urme l\sate de malefica teorie lovinescian\ în cultura [i în mentalul colectiv ro- mânesc (Zamfirescu, 1976, reluat în id., 1983: 475). Accentul catilinarelor se deplaseaz\ în timp c\tre E. Lovinescu însu[i, încercîndu-se decredibilizarea sa inclu- siv ca persoan\, nu doar ca prezen]\ cultural\ major\. Este posibil ca respectiva individualizare a atacurilor la adresa criticului s\ fi fost alimentat\ [i de faptul c\ fiica sa, Monica Lovinescu, î[i intensificase, la rîndul ei, ofen- siva împotriva indigenismului din ]ar\. În manier\ neosta- linist\, îns\[i autoritatea cultural\ lovinescian\ este pus\ la îndoial\ de c\tre protocroni[ti, care afirm\ c\, de[i criticul pledase pentru modernizarea culturii române, el nu poate fi totu[i considerat „campionul tuturor progre- selor” din cultura român\ (Anghel, în Ungheanu, 1985:

440). În fond, sus]in ei, Lovinescu a emis o „fragil\ înjghe- bare teoretic\”, defectuos argumentat\, [i aceasta fiindc\ autorul însu[i nu era capabil s\ gîndeasc\ limpede [i coerent (Zamfirescu, 1977c : 3). Lansînd sincronismul, criticul de la Sbur\torul ar fi subminat cultura român\ [i

Alexandra Tomi]\

ar fi manifestat o „atitudine minimalizatoare fa]\ de trecu- tul nostru istoric [i fa]\ de cultura noastr\, arborat\ pîn\ la zeflemeaua stilistic\!” (Zamfirescu, 1977c : 3). Acuza]ia de nepatriotism – care ar fi compromis, conform normelor etice ale epocii, lovinescianismul – nu a fost explicit formu- lat\, dar ea transpare cu destul\ claritate din aceste opi- nii. Pe de alt\ parte, Monica Lovinescu, afirmînd de la microfonul Europei libere pozi]ii care se a[ezau incontes- tabil în descenden]a cultural\ a tat\lui ei, a devenit curînd ]inta acuzelor de antiromânism, elitism [i dezna]ionalizare prin „occidentalizare for]at\”, într-un amplu serial-rechi- zitoriu semnat de Artur Silvestri în Luceaf\rul (vezi infra, capitolul „O idee beligerant\”). Cel mai agresiv atac împotriva marelui critic interbelic l-a lansat Corneliu Vadim Tudor, la începutul anilor ’80, în revista S\pt\mîna. Falsa polemic\ angajat\ de colabo- ratorul revistei cu proast\ reputa]ie în epoc\ se deschide cu un articol ap\rut în decembrie 1981, intitulat „Cine îi educ\ pe dasc\li”. Opiniile sale sînt mult mai radicale în compara]ie cu cele exprimate de al]i protocroni[ti fa]\ de E. Lovinescu. Sub pretextul c\ programa de limba [i lite- ratura român\ pentru înv\]\mîntul liceal [i manualul de clasa a XII-a de aceea[i disciplin\ con]in idei periculoase pentru educa]ia tinerilor comuni[ti, Tudor atac\ atît tezele lovinesciene, cît [i pe autorul lor. El reia, de fapt, multe dintre contesta]iile formulate de ceilal]i protocroni[ti, îns\ într-o form\ net mai agresiv\. Sincronismul ar fi o teorie copiat\ dup\ gînditori din Occident [i adaptat\ neînde- mînatic la realit\]ile române[ti ; oricum, ea a fost deja infirmat\ înc\ din momentul emiterii ei. E. Lovinescu este antipatriot [i „xenofil” 30 , cu o competen]\ discutabil\ în

30. Acuza]ia de „xenofilie”, similar\ celei de „cosmopolitism” din perioada proletcultist\, este un reflex al na]ionalismului agre- siv promovat de propaganda ceau[ist\ (vezi [i Verdery, 1994 :

198 sqq.), de[i, formal, era proclamat\ „grija pe care partidul

O istorie „glorioas\”

materie de sociologie [i istorie, iar recuperarea [i include- rea ideilor lui în materia de studiu pentru liceu pericliteaz\ formarea imaginii reale a elevilor despre cultura [i tradi]ia literar\ româneasc\. Red\m în continuare cîteva pasaje semnificative din articolul respectiv – citindu-le, este u[or de observat c\ opiniile aparent favorabile se dizolv\ în materia acid\ a ansamblului: „Ce încearc\ cei doi autori [Nicolae Manolescu [i Nicolae I. Nicolae] s\-i înve]e pe elevi ? Înc\ din primele pagini [ale manualului de limba [i literatura român\ pentru clasa a XII-a – nota A.T.] se face un elogiu larg lui Eugen Lovinescu. Personal, n-avem nimic împotriva lui Eugen Lovinescu, meritele lui în epoc\,

[i statul o acord\ tuturor cet\]enilor patriei, indiferent de na]ionalitate”. Publicistul de la S\pt\mîna, era, de altfel cu- noscut pentru militantismul lui xenofob. Unul dintre articolele

sale, „Idealuri”, ap\rut în revista amintit\, în 1980 (la publi- care, era nesemnat, dar s-a aflat rapid c\ autorul era C.V. Tudor), degaja sentimente intens antisemite [i general [ovine.

A f\cut mari valuri în epoc\, fa]\ de el protestînd mai ales

personalit\]i din cercurile evreie[ti din ]ar\ [i din str\in\tate, ceea ce a dus la delimit\ri succesive ale revistei de editorialul

cu pricina; preciz\rile venite din partea redac]iei au luat îns\ forma unor „fraze conven]ionale care mai mult agravau decît diminuau «exager\rile»” (Manea, 1997: 152). Textul lui Tudor exprim\ îns\ convingeri mai mult sau mai pu]in publicizate ale tuturor protocroni[tilor, ei vituperînd împotriva „tr\d\to- rilor de neam”, care nu pre]uiau cum se cuvine valorile na]io- nale. Monica Lovinescu (1994a: 155 sqq.), Norman Manea (1997: 142 sqq.) [i Katherine Verdery (1994 : 198 sqq.) re- marc\ faptul c\, în fond, opiniile din editorialul „Idealuri” [i din alte articole ap\rute în S\pt\mîna exprimau deschis ceea

ce na]ionalismul oficializat dorea în mod nem\rturisit : exclu-

derea din spa]iul public a celor de alt\ etnie decît cea român\.

De altfel, în septembrie 1990, nou-ap\rutul hebdomadar Ro- mânia Mare (care, se [tie, prin acela[i nucleu redac]ional, a preluat [i a exacerbat na]ionalismul promovat de defuncta S\pt\mîna) a g\sit de cuviin]\ s\ celebreze editorialul din

Alexandra Tomi]\

critice [i de mecenat, fiind remarcabile. În probleme de istorie [i de sociologie, omul a avut îns\ mari limite, de o xenofilie deplasat\, sanc]ionate atît la acea or\, cît [i ulterior de c\tre str\luci]i oameni de cultur\ [i [tiin]\, de pe redutele unor puncte de vedere în care obiectivitatea [tiin]ific\ se împletea strîns cu patriotismul pilduitor. […] Dincolo de desconsiderarea geniului nativ românesc, a facult\]ilor sale uria[e de a-[i crea propriile forme [i fon- duri, criticul comitea [i o opera]iune schematic\, de supra- fa]\, ignorînd sau ne[tiind c\ evolu]ia social\ nu poate fi întotdeauna concomitent\ cu cea cultural\. […] Am f\cut toate aceste preciz\ri nu din dorin]a de a corija teoria lui Lovinescu (pentru c\ ea este din capul locului caduc\ [i a fost infirmat\ de ceea ce s-a întîmplat atît înaintea sa [sic ! – A.T.], cît [i dup\ aceea), ci mai cu seam\ pentru a ne exprima indignarea fa]\ de lipsa de rigoare pe care o degaj\ paginile de început ale acestui manual, fa]\ de practica celor doi autori de a prelua necritic mo[tenirea cultural\ sau, atunci cînd erorile sînt prea cunoscute [i evidente, de a le comenta cu jum\tate de gur\. Elevii de clasa a XII-a nu au de unde s\ [tie exact ce trebuie înv\]at [i ce nu, ce este cu adev\rat valoros [i patriotic în cultura român\ [i ce este anacronic, ilogic [i retrograd” (Tudor, 1981 : 7). Pe motiv c\

1980 ca pe un eveniment de seam\ al noii con[tiin]e na]ionale (România Mare, 1990 : 8 ; vezi [i Manea, 1997 : 176-177). N. Manea sugereaz\ c\ na]ionalismul promovat de România Mare este similar celui afi[at de legionari, indicînd afinit\]i ideolo- gice pe care amintita revist\ [i le asum\ dezinvolt. Astfel, el observ\ c\ nu este deloc întîmpl\toare coinciden]a dintre data de na[tere a fostei c\petenii legionare Corneliu Zelea Codreanu (13 septembrie), apari]ia articolului „Idealuri” (5 septembrie 1980) [i hot\rîrea celor de la România Mare de a considera luna septembrie a fiec\rui an drept una festiv\, pentru c\ „la români” sînt s\rb\tori]i în 13 septembrie cei cu prenumele Corneliu (vezi Manea, 1997: 177).

O istorie „glorioas\”

este preocupat de igiena moral-intelectual\ a tinerilor, sem- natarul articolului amestec\ posibile aprehensiuni per- sonale cu certe indica]ii politice, avînd ca scop anihilarea curentului de gîndire creat de criticul de la Sbur\torul [i resim]it în special la cei ce refuzau – mai mult sau mai pu]in deschis – s\ se afilieze na]ionalismului agresiv pro- movat de protocroni[ti. Acesta era semnalul c\ propaganda avea inten]ia de a scoate definitiv din scen\ opera lovinescian\, incomod\ pentru na]ional-comunismul ceau[ist (vezi [i Ornea, în Lovinescu, 1997 : V-VI). Pasul urm\tor, mult mai violent, avea s\ fie f\cut o lun\ mai tîrziu, tot în S\pt\mîna [i tot de c\tre C.V. Tudor. Însu[i titlul articolului, „O mo[tenire cu bucluc”, anun]\ avalan[a de invective la adresa lui E. Lovinescu, de[i interven]ia este pus\ sub semnul onesti- t\]ii [i al acribiei jurnalistice 31 . C.V. Tudor detaliaz\ [i augmenteaz\ semnifica]ia unor op]iuni regretabile ale cri- ticului, încercînd s\-[i argumenteze opinia – inclus\ în acela[i articol – c\ exist\ tendin]a nefast\ a „anumitor

31. Articolul are ata[at urm\torul [apou „democratic” din partea redac]iei: „În spiritul luminos al politicii promovate de partid, privind valorificarea mo[tenirii culturale, revista noastr\ a consacrat în acest an mai multe studii [i articole dedicate ilustrului critic literar Eugen Lovinescu, în care erau recunos- cute meritele sale deosebite [i incontestabile pe linia promov\- rii literaturii originale, a cre\rii unui curent spiritual moder- nist, în epoc\, a însu[irii unor valori literare deosebite din alte culturi. Aceasta îns\ nu ne scute[te ca, tot în spirit partinic, s\ ne exprim\m cîteva rezerve privind unele limite ale acestei mari personalit\]i a culturii noastre dintre cele dou\ r\zboaie” (Tudor, 1982a : 7 ; subl. S\pt\mîna). Articolele [i studiile la care se face referire erau, de fapt, ample enco- mioane la adresa politicii culturale a lui Nicolae Ceau[escu, iar numele criticului interbelic era inserat sporadic în pseu- dofilia]iile pe care noua genera]ie de patrio]i se str\duia s\ le construiasc\ în beneficiul „genialului conduc\tor”.

Alexandra Tomi]\

publica]ii” de supralicitare a memoriei lovinesciene [i chiar de inventare a unor merite ale acestuia. Dorindu-se persua- siv\ prin obiectivitate [i invocarea unor certe elemente din biografia lovinescian\, „argumenta]ia” explodeaz\ pe alo- curi în fraze de o virulen]\ neobi[nuit\: criticul este învi- nuit de „cameleonism literar [i politic”, de mediocritate, oportunism, carierism, ranchiun\ [.a.m.d. : „Ceea ce re- pro[a E. Lovinescu altora c\ fac din vestirea amurgului zeilor, prin urmare al marilor clasici, o f\cea el însu[i mult mai violent, cu o cruzime [i sagacitate ie[ite din comun. N\scut\ de timpuriu [i cristalizat\ treptat, aceast\ tendin]\ necrofor\ de a-[i încropi o carier\ pe mormintele marilor b\rba]i ai culturii române avea s\ ia forme paroxistice. Era vorba aici despre o mediocritate pizm\tare]\ care îl încerca uneori pe modernul Zoil fa]\ de geniile care, prin for]a lucrurilor, îl dep\[eau” (Tudor, 1982a : 7). La acestea s-ar ad\uga… lipsa de respect a criticului interbelic fa]\ de propria patrie [i cultur\, fapt pe care „polemistul” îl con- sider\ indenegabil, furnizînd citate în sprijin. Concluzia articolului pare o subtil\ instrumentare a unor viitoare (grave) acuza]ii de nepatriotism pentru eventualii sus]in\- tori ai lovinescianismului : „Dac\ în materie de critic\ lite- rar\ revizuirile mai pot fi admise ([i uneori sînt chiar reco- mandabile), în privin]a patriei ele devin odioase. Acestea fiind spuse, îi întreb\m pe M[ircea]. I[orgulescu]. [i pe ceilal]i «mici lovine[ti»: nu consider\ c\ l\udîndu-l f\r\ rezerve pe critic [i preluînd public tot ce a scris, subscriu de fapt [i la aceste grave gre[eli ale sale?” (ibid.). „Rezervele” exprimate de revista S\pt\mîna prin vocea lui C.V. Tudor nu au trecut neobservate în epoc\. Într-un Memoriu adresat Suzanei Gîdea, care conducea Consiliul Educa]iei [i Culturii Socialiste, scriitori [i critici cunos- cu]i – dintre care mul]i nu afi[aser\ pozi]ii pro sau contra protocronismului – protesteaz\ fa]\ de diatribele publicis- tului. Ei solicit\ m\suri oficiale de descurajare a atacurilor

O istorie „glorioas\”

„nedemne” [i „huliganice” care maculeaz\ memoria unei mari personalit\]i a culturii române[ti 32 . T\cerea oficia- lit\]ilor cu privire la acest demers sugereaz\, pe de o parte, sprijinul tacit de care beneficiau protocroni[tii din partea partidului comunist.

32. Red\m integral textul comun al Memoriului, semnat de 57 de oameni de cultur\ din ]ar\: „În revista S\pt\mîna cultural\ a Capitalei au ap\rut în ultima vreme mai multe articole care, sub pretextul de a judeca obiectiv opera critic\ a lui E. Lovi- nescu, calomniaz\ în chip inadmisibil aceast\ mare persona- litate a culturii române. În articolul din 1 ianuarie 1982, «O mo[tenire cu bucluc», E. Lovinescu este insultat din nou, socotit tr\d\tor de ]ar\, înjosit moral, mistificat cu rea-cre- din]\ în convingerile [i ideile sale, dup\ ce, într-un num\r anterior, revista S\pt\mîna acuzase marele critic de «xeno- filie». Lu\m act cu stupoare de apari]ia – în chiar momentul s\rb\toririi centenarului Lovinescu [i, în genere, într-un mo- ment de maxim efort pentru a valorifica mo[tenirea culturii noastre – a unor astfel de atacuri nedemne, menite s\ def\i- meze una din figurile de prim-plan ale spiritualit\]ii române moderne. Ne exprim\m pe aceast\ cale indignarea [i, toto- dat\, speran]a c\ astfel de ie[iri huliganice, str\ine de gîndirea [i de etica socialist\, nu se vor repeta” (România literar\, 1990 :

12). De remarcat c\ printre semnatari nu se afl\ nici unul dintre protocroni[tii din prima linie – Edgar Papu, Mihai Un- gheanu, Dan Zamfirescu, Paul Anghel, Artur Silvestri, Nicolae Drago[, Pompiliu Marcea, Constantin Sorescu; dintre cei care exprimaser\ pozi]ii net antiprotocroniste, apar pe list\ Nicolae Manolescu, Zigu Ornea, Ovid. S. Crohm\lniceanu, Mircea Zaciu, Eugen Simion. Filosoful Constantin Noica, de[i intens revendicat de indigeni[ti, s-a al\turat celor care au contestat opiniile s\pt\mîniste. Desigur, prezen]a pe list\ nu e echiva- lat\ cu un protest antiprotocronist [i cu atît mai pu]in poate fi considerat\ un act de disiden]\ fa]\ de regim. Documentul este mai degrab\ un gest decent de ap\rare a unei figuri autentice, majore, din cultura na]ional\ [i de oprire a exceselor unui personaj controversat precum C.V. Tudor.

Alexandra Tomi]\

Pe de alt\ parte, este evident c\ invocarea tezei cu ac- cente europeniste lansate de criticul de la Sbur\torul nu era pe placul propagandei violent na]ionaliste. Cu o sin- gur\ excep]ie (o parte din articolul lui Eugen Simion, ap\rut în revista Ramuri, în 1982, [i care a fost prompt taxat de Eugen Barbu [i C.V. Tudor în S\pt\mîna), textele în care se lua ap\rarea lui E. Lovinescu au fost respinse la publicare. Ele au putut ap\rea în România literar\ doar mai tîrziu, în anul 1990, sub semn\tura lui Valeriu Cris- tea, Ovid. S. Crohm\lniceanu, Zigu Ornea [i Eugen Si- mion. Interven]iile au ca scop demontarea acuzelor aduse criticului interbelic în S\pt\mîna [i demonstrarea relei-credin]e ce anima opiniile denigratoare. Valeriu Cris- tea [i Eugen Simion refac profilul moral [i profesional al criticului pe nedrept atacat, insistînd pe validitatea confir- mat\ a tezelor lovinesciene [i pe ideea c\ acestea provin dintr-un patriotism autentic [i nedemagogic (Cristea, 1990: 12 ; Simion, 1990: 13, 19). Zigu Ornea arat\ cum, „contestînd opera sociologic\ lovinescian\, Corneliu Va- dim Tudor face afirma]ii care îi dovedesc incompeten]a” (Ornea, 1990: 13). Ovid. S. Crohm\lniceanu remarc\ as- pectul c\ textele din S\pt\mîna au fost confec]ionate de un „ideolog încercat”, care [i-a propus s\-l discrediteze pe E. Lovinescu prin „manipularea unor citate trunchiate [i scoase din contextul lor, cu o impudoare a relei-credin]e f\r\ margini” (Crohm\lniceanu, 1990: 13). Un alt indiciu c\ eliminarea marelui critic interbelic din peisajul cultural era un act deliberat al politicii oficiale este faptul c\ opiniile antilovinesciene nu veneau doar din partea protocroni[tilor propriu-zi[i, ci [i a altor intelec- tuali. De exemplu, esteticianul [i istoricul literar Gheorghe Achi]ei – un apropiat al mediilor comuniste ale vremii –, în revista Amfiteatru (noiembrie 1977), a[az\ sincronismul în rîndul „teoriilor nocive”, care au încurajat ideologia fascist\. Teza lui E. Lovinescu, situat\ în contradic]ie cu

O istorie „glorioas\”

mesianismul [i cu misionarismul cultural, este considerat\ la fel de neproductiv\ [i d\un\toare ca – notate bene – tracismul : „Sterilitatea acestei teorii apare dincolo de orice discu]ie, ca [i ambi]ia acelora care încer- cau s\ demonstreze c\ am fi înainta[ii grecilor [i bunicii romanilor” (Achi]ei, 1977: 5). În acela[i an, Marin Mincu se lanseaz\ în pledoaria „Pentru o nou\ con[tiin]\ de sine a literaturii române”. În cele dou\ texte pe care le public\ în Via]a studen]easc\, trateaz\ sincronismul direct în rela]ie de opozi]ie cu proto- cronismul (autorul neîn]elegînd sau ignorînd preciz\rile ini]iale ale lui Edgar Papu). Conceptul lui E. Lovinescu este v\zut ca decurgînd direct din sintagma maiorescian\ a „formelor f\r\ fond”, al c\rei „stigmat” asupra culturii na]ionale poate fi anulat numai prin protocronism (Mincu, 1977a: 9). Semnatarul micului serial schi]eaz\ chiar o microistorie a „con[tiin]ei retardatare” române[ti, care pleac\ de la Heliade-R\dulescu, trece prin ideile lui Titu Maiorescu [i culmineaz\ cu sincronismul lovinescian (Mincu, 1977a: 9 ; id., 1977b : 1, 9). În concluzie, sarcina criticii este de a pune în valoare „exemplul modelator (pîn\ acum ignorat) al literaturii române”, dep\[ind vechile complexe de inferioritate (Mincu, 1977b: 9). Cu alte cu- vinte, sosise momentul s\ fie abandonat\ pernicioasa tez\ lovinescian\. Argumenta]ia în favoarea indigenismului, care salvgardeaz\ originalitatea cultural\, [i împotriva sincronismului, care impune mimetismul orb, este cu atît mai surprinz\toare, cu cît ea nu provine de la un proto- cronist en titre. La împingerea în derizoriu a ideii lovinesciene contri- buiser\ substan]ial [i eforturile de „preluare critic\” a clasicilor literaturii române. Lucr\rile lor fuseser\ retip\- rite pentru a ilustra interesul conducerii de partid fa]\ de „mo[tenirea cultural\”, îns\ noile edi]ii erau incomplete, cu fragmentele incomode decupate de cenzur\. Se [tia

Alexandra Tomi]\

prea bine c\ „în România actual\ [august 1979], nici un clasic nu e tip\rit în întregime, nici m\car Eminescu. {i atunci, cînd se proclam\ mereu «cinstirea înainta[ilor», s\ fim încuno[tiin]a]i [sic ! – A.T.] din vreme c\ e vorba de o glum\, de un umor particular – dac\ nu chiar negru – al ideologiei dominante” (Ierunca, 1994: 132). Bineîn]eles c\ opera lui E. Lovinescu era cu atît mai mult subiect al unei hiperselective „prelu\ri critice” 33 .

Protocroni[tii vs. „noii lovinescieni”

Culpabilizarea pentru nepatriotism [i ulterior demone- tizarea tezei sincroniste în retorica indigenist\ (ce reflecta pozi]ia oficial\ a conducerii PCR) nu reprezint\ acte de donquijotism cultural. Atacînd sincronismul, protocro- ni[tii î[i atacau de fapt oponen]ii contemporani. Decizia lui Nicolae Ceau[escu de a revalorifica „minunata oper\ a înainta[ilor” a avut ca efect ([i) polarizarea progresiv\ a

33. În prefa]a la a treia edi]ie (1997) a volumului Istoria civiliza]iei române moderne, Zigu Ornea rememoreaz\ destinul pe care l-au avut în comunism reedit\rile operei lovinesciene. Cit\m cîteva fragmente elocvente, în care se reg\sesc [i idei pe care le-am dezvoltat în acest subcapitol, cu privire la receptarea postbelic\ a marelui critic: „Paseismul conservator (în cultur\ [i literatur\, în via]a politic\, economic\ [i legislativ\) a con- testat opera lui Lovinescu cu o neîmp\cat\ furie. Aceasta nu numai din 1924 pîn\ spre 1944, ci [i mai tîrziu. Nu e deloc ciudat c\ opera sociologic\ a lui Lovinescu nu a fost agreat\ nici dup\ 1948. Dup\ ce, pîn\ prin 1965, aproape c\ nu era îng\duit\ citarea numelui lui Lovinescu, mai apoi, în perioada relativei liberaliz\ri, opera sa reintr\ în circula]ie. M-am folosit de acest intersti]iu [i, în 1968, am scris un studiu despre sociologia cultural\ a criticului. Iar în 1972, dup\ învingerea unor dificult\]i ce p\reau mereu insurmontabile, am izbutit s\ reeditez chiar Istoria civiliza]iei. Fire[te, cu amput\rile

O istorie „glorioas\”

mediului cultural românesc, echivalent\ cu o resurec]ie a dezbaterilor interbelice dintre moderni[ti (sincroni[ti) [i tradi]ionali[ti (autohtoni[ti). Între poli se plasau persoa- nele cu o pozi]ie ambigu\, care fie î[i exprimau doar între prieteni dezacordul fa]\ de protocronism/antiprotocro- nism, fie se men]ineau într-o t\cere care le f\cea dificil de clasificat (Verdery, 1994 : 155). Ambele grup\ri de la ex- treme sus]ineau policentrismul cultural [i descentraliza- rea cultural\, dar invocînd argumente diferite [i revendi- cîndu-se de la tradi]ii diferite. În capitolul „O idee beli- gerant\” vom relua prezentarea detaliat\ a „actorilor” an- gaja]i în dezbatere. Înainte de a fi împin[i într-un con de umbr\ de c\tre alonja protocronist\ (vezi [i Laszlo, 2003 : 92), „moder- ni[tii” atacaser\ mai mult sau mai pu]in dur ideea lansat\ de Papu. Chiar dac\ la început unora le pare o tez\ afir- mat\ cu modera]ie [i modestie, croit\ din „specula]ii inte- ligente, asocia]ii ingenioase, silogisme sofistice” [i erudite

inevitabile prescrise de cenzur\. (Am avut ghinion. Ini]ial cartea sc\pase cu foarte pu]ine elimin\ri. Dar, cînd edi]ia se afla în «bun de tipar», a c\zut n\pasta Tezelor din iulie 1971 [i cenzura a revenit asupra c\r]ii, dictînd alte «cro[et\ri»[…] ). A doua edi]ie din Istoria civiliza]iei a fost r\u prizat\ de oficia- lit\]i. Gazetele obediente au t\cut sau au ricanat strepezit, iar

cele ale rezisten]ei au scris despre ea, repede [i f\r\ insisten]e.

A

fost, a[ putea spune, o apari]ie editorial\ aparent neluat\

în

seam\, de[i s-a epuizat din libr\rii instantaneu. Peste cî]iva

ani, cînd aripa paseist-conservatoare [i xenofob\ a ceau[is- mului s-a organizat sub raport ideologic, a fost pornit\ o bine dirijat\ campanie antilovinescian\. Protagoniste au fost, desi- gur, revistele S\pt\mîna [i Luceaf\rul. Lovinescu a fost pre- zentat, cu sistem\, drept un du[man al românismului [i al culturii române[ti, un denigrator al spiritualit\]ii na]ionale [i al intereselor neamului, un vîndut str\in\t\]ii [i str\inilor” (Ornea, în Lovinescu, 1997 : V).

Alexandra Tomi]\

(Buduca, 1978: 2), protocronismul nu este totu[i receptat ca o provocare la dezbateri oneste în mediul cultural 34 . Conceptul preia „o tradi]ie de foarte scurt\ r\suflare” (Gri- gurcu, 1981b: 2), resuscitînd polemici interbelice necon- structive. Oricum, aceast\ idee nu tran[eaz\ vechea dis- put\ în jurul no]iunilor de valoare, originalitate [i nonva- loare în literatura român\ : „la ce bun apelul demagogic la înainta[i, simularea unei con[tiin]e clasicizante, dac\ nu e p\strat sim]ul m\surii, ajungîndu-se la aprecieri hipertrofice ale unor mijlocii producte contemporane […] ? La ce bun excesul «protocronist» […], dac\ o însemnat\ parte din valorile vii ale literaturii [i mai cu seam\ (nu întîmpl\tor !) ale criticii de azi sînt refuzate?” (Grigurcu, 1981b : 2). Protocroniile excavate [i etalate de autohtoni[ti r\- mîn „anticip\ri [ce] devin, în lipsa oric\rui rezultat pal- pabil în afar\, simple curiozit\]i literare, care, în loc s\ ne reconforteze orgoliul na]ional, ne deprim\ prin insig- nifian]\” (Manolescu, 1977: 9). Pentru spiritele lucide devine tot mai evident c\, de[i respinge sincronismul ca expresie a con[tiin]ei ancilare, protocronismul reprezint\ el însu[i un act de izolare cultural\ [i autoprovincializare agresiv\: „M\sura ]inutei culturale [i a cu adev\rat orgolioasei con[tiin]e de sine n-are nimic în comun cu g\unoasa autoreclam\ pompoas\ [i provincial\” (Manea, 1980: 218).

34. Re]inem ideea istoricului Vladimir Iliescu, din Aachen, Ger- mania, potrivit c\ruia „revolu]ia cultural\” impus\ de Ceau- [escu prin Tezele din iulie 1971 a promovat în planul vie]ii culturale române[ti „dou\ mituri non-socialiste : tracomania [i protocronismul”. Ele aveau un public-]int\ diferit : exalta- rea civiliza]iei trace era un mit destinat popula]iei cu nivel educa]ional sc\zut, în timp ce protocronismul, gra]ie livres- cului s\u intrinsec, se dorea a fi digerat de c\tre intelighen]ia româneasc\ (cf. Iliescu, 2006).

O istorie „glorioas\”

Vocile antiprotocroniste cele mai ample [i energice sînt incarnate de Monica Lovinescu 35 [i Virgil Ierunca, la Europa liber\. Dup\ 1980, ei vor r\mîne singurii care vor sanc]iona deschis [i constant fervoarea autohtonist\ din ]ar\, ce, mimînd respectul fa]\ de tradi]ie [i asumîndu-[i nobile finalit\]i, nu face decît s\ transpun\ în plan cul- tural directivele politicii de partid 36 : „«gestul selec]iei» [i «op]iunile ferme» [clamate de protocroni[ti] n-au alt merit decît de a populariza – nici m\car prin fraze mai inspirate – ucazurile lui Ceau[escu” (Ierunca, 1994 : 130; vezi infra, capitolul „O idee beligerant\”, pentru detalii despre anti- protocroni[tii de la Europa liber\ [i campaniile de def\i- mare a lor, purtate în unele reviste din ]ar\). De[i raportul dintre interven]iile protocroniste [i cele antiprotocroniste în spa]iul public a fost de la început net

35. În emisiunea din 12 mai 1978, scriitoarea trece în revist\ interven]iile participan]ilor la Colocviul Na]ional de Critic\ [i Istorie Literar\ (decembrie 1977), integrîndu-le în trei mari teme : mausoleul lui C\linescu, edi]iile cro[etate [i s\rb\torita cronic\ (Lovinescu, 1994a : 19). Cele trei sintagme reflect\ ironic atmosfera instalat\ în mediul literar românesc o dat\ cu decizia lui Nicolae Ceau[escu de a deturna în folos pro- priu tradi]ia cultural\.

36. Men]ion\m aici interven]ia lui C. St\nescu care, într-o ampl\ replic\ la articolul lui Laszlo (2006a : 9), încearc\ s\ salveze ideea unui protocronism „pur” ([i implicit s\ inocenteze figura mentorului Papu), printr-o abordare maniheist\ a fenomenului. El distinge protocronismul „din proiectul savantului erudit [sic ! – A.T.] Edgar Papu, ce trebuie privit în complementaritate cu sincronismul lovinescian” [i „«protocronismul» arogant [i exclusivist, confiscat [i înghe]at de oficialit\]ile epocii, cu concursul unor critici [i scriitori, în rama unei doctrine culturale autarhice, izola]ioniste [i, în ultim\ instan]\, na]io- naliste” (St\nescu, 2006 : 2). Sciziparitatea retroactiv\ între un protocronism „erudit” [i un altul, „arogant [i exclusi- vist”, este pur fantezist\. Polemicile ulterioare sînt destinate s\ clarifice problema (vezi Laszlo, 2006c : 9 ; id., 2006d : 10).

Alexandra Tomi]\

defavorabil adversarilor indigenismului, chiar [i replicile lor sporadice au contribuit la rafinarea discursului neao[ist (Verdery, 1994 : 198). Studierea autohtonismului ceau[ist pe baza documentelor epocii comport\ riscul de a credita excesiv afirma]iile sus]in\torilor lui, conferindu-le astfel o pondere valoric\ nemeritat\. Compatibilitatea culant\ dintre retorica neao[ist\ [i na]ional-comunismul impus de Ceau[escu, la care se adaug\ militantismul patriotard al indigeni[tilor, le-au deschis acestora largi spa]ii editoriale. Replicile adversarilor lor au fost treptat descurajate de cenzur\, diluate în aluzii – [i totu[i mereu urm\rite, adesea atacate virulent [i cu argumenta]ie precar\. Vigilen]a cenzurii comuniste s-a dovedit tot mai îng\duitoare cu violen]a de limbaj [i atacurile la persoan\ con]inute de replicile autohtoniste (vezi, de exemplu, articolele semnate de Artur Silvestri, Corneliu Vadim Tudor, Eugen Barbu, Constantin Sorescu, Dan Zamfirescu în reviste ca S\pt\mîna sau Luceaf\rul). Abunden]a interven]iilor indigeniste [i demonstra]iile „sorbonarde” ata[ate lor pot s\ deruteze un observator neavizat al epocii, creînd impresia de grup ce de]ine o nou\ [i viabil\ metod\ critic\. A[adar, un grup creditabil. Dar o asemenea ipotez\ este, credem, un regretabil argu- mentum ad nauseam. Pe de alt\ parte, la concluzii similare duce analiza de tipul celei întreprinse de Katherine Verdery, în termeni excesiv „corec]i politic”, f\r\ a ridica dubii asupra valorii intrinsece (estetice, morale sau de adev\r social) a opiniilor ce sus]ineau dictatura comu- nist\. O asemenea descriere aseptic\ tinde s\ acrediteze indigenismul, v\zînd în el o mi[care cultural\ mai neobi[- nuit\, îns\ legitim opozabil\ vreunei alte teze culturale majore (în spe]\, sincronismul sau, cu un termen mai larg, modernismul). Ambele ar avea [anse egale în dezba- terea mai ampl\ asupra identit\]ii na]ionale. Referindu-se polemic la discursul autoarei americane, Laszlo Alexandru

O istorie „glorioas\”

observ\ întemeiat c\ un „aspect criticabil al minu]ioasei cercet\ri se refer\ prin for]a lucrurilor la exagerata pon- dere acordat\ tradi]ionali[tilor protocroni[ti. În condi]iile

în care un istoric literar – sau un sociolog – este chemat s\ analizeze documentele unei epoci [i nu curentele de opinie «subteran\», se dovede[te înc\ o dat\, în mod retroactiv, eficien]a malefic\ a cenzurii care a alterat imaginea fidel\ asupra societ\]ii [i a culturii noastre de la un moment dat. Dilema de principiu a unei cercet\ri asupra perioadei respective este urm\toarea : acord\m prioritate «documen- telor» (chiar dac\ ele au o redus\ credibilitate, tocmai deoarece eman\ de la oficialit\]ile vremii [i le reflect\ punctele de vedere), sau m\rturiilor «apocrife» ale celor

«subiec-

neînregimenta]i (dar care ar putea fi acuza]i de

tivism»)? Spinoas\ problem\, nici pîn\ azi solu]ionat\ !” (Laszlo, 2003 : 90). O carte recent publicat\ de Katherine Verdery, în care autoarea î[i m\rturise[te deschis sim- patiile ideologice marxiste 37 , ne-ar putea oferi cheia pen- tru în]elegerea distorsiunilor de percep]ie.

37. „Cercetarea întreprins\ în România nu a fost precedat\ de interes pentru marxism, ci, mai degrab\, acesta s-a n\scut pe parcurs […] Forma prin care am f\cut prima oar\ cu adev\rat cuno[tin]\ cu marxismul a fost cea institu]ionali- zat\ [i propagandistic\, întîlnit\ în mass-media române[ti

în munca mea de teren. Realizînd pr\pastia ce separa scopu-

rile exprimate ale acestui marxism de valorile [i inten]iile

oamenilor obi[nui]i, am ajuns s\ în]eleg cît de dificil\ era

misiunea mobiliz\rii revolu]ionare f\r\ o prealabil\ ridicare

a con[tiin]elor [sic ! – A.T.]. Am priceput acest lucru într-o

conversa]ie cu dou\ femei, membre ale CAP-ului din satul pe care-l studiam. […] Cum am început s\ vorbesc, una dintre femei s-a întors c\tre cealalt\ [i a spus : «Ea-i mai

socialist\ decît noi !»” (Verdery, 2003 : 18-19). Limba de lemn

a comunismului triumf\tor la ora[e [i sate, pe care o flutur\

cu aplomb cercet\toarea american\, sfîr[e[te uneori prin a

ne ului.

Alexandra Tomi]\

Protocronism cu metod\

Ambi]iile autohtoniste, în efortul lor constant de a con- strui o autoritate cultural\ alternativ\ celei existente 38 [i încercînd s\ credibilizeze „noua metod\ critic\”, au con- tribuit la cizelarea propriei retorici. Produsul emergent a fost un protocronism matur sau în faz\ doctrinar\, ce presu- punea un program (pentru autolegitimare [i definirea finali- t\]ilor), o metodologie [i un aparat conceptual specifice, canale de diseminare [i chiar un cod deontologic pentru aderen]i. Unii dintre cei care ini]ial se manifestaser\/fuse- ser\ percepu]i ca avînd preocup\ri indigeniste [i care nu respectaser\ pe parcurs acest „cod al onoarei” au fost ex- pulza]i [i sanc]iona]i public pentru „tr\darea” lor. De pild\, C. Sorescu îi atac\ dur pe Mircea Zaciu [i Ovid. S. Croh- m\lniceanu, citîndu-i în categoria celor „care contest\ pro- tocronismul, dup\ ce ini]ial au fost inclu[i printre p\rin]ii lui sau, luînd cuno[tin]\ de el, l-au admis” (1983 : 6).

38. Vezi Verdery (1994 : 153 sqq.) pentru informa]ii detaliate [i de culise privind eforturile scriitorilor [i criticilor din noul val (mul]i cu afinit\]i protocroniste) de a penetra structurile Uniu- nii Scriitorilor, refractar\ la vîrf fa]\ de indigenism ; „tinerii” mizau pe sprijinul PCR, care era, de asemenea, direct intere- sat s\ preia controlul asupra Uniunii, din dou\ motive : pentru a-i fideliza pe scriitorii [i criticii obedien]i, recompensîndu-i cu pozi]ii-cheie în U.S.R., dar [i pentru a îndep\rta membrii indezirabili. Rela]ia dintre partid [i U.S.R. s-a degradat conti- nuu, mai ales dup\ 1980 (pentru detalii, vezi Deletant, 2006:

185-186). De altfel, este semnificativ faptul c\ între 1981 [i 1989 în România nu a mai avut loc nici un congres al scrii- torilor. Un alt moment dificil din via]a cultural\ a ]\rii s-a produs în vara anului 1983, cînd o serie de decizii adoptate la vîrful PCR „des\vîr[eau mini-revolu]ia cultural\ început\ cu doisprezece ani înainte [i puneau punct oric\rei speran]e de revenire la normal” (Deletant, 2006: 186).

O istorie „glorioas\”

Ca orice nou\ teorie ce se bucur\ de oarecare amploare, indigenismul a produs, printre receptan]ii de la periferie (care nu doreau s\ avanseze c\tre centru din varii motive), ceea ce am numit „ebuli]ii intelectuale”, id est microteorii care completeaz\/nuan]eaz\ noua metod\, f\r\ a exprima net acordul sau dezacordul emiten]ilor. Desigur, nici unul dintre aceste aspecte nu apare ca atare în interven]iile autohtoniste ([i cu atît mai pu]in în cele antiprotocro- niste), îns\ toate sînt decelabile la parcurgerea celor mai importante scrieri de sub umbrela autohtonismului. Programul protocronismului matur se dezvolt\ pe dou\ niveluri : ranforsarea legitimit\]ii noului concept (v\zut ca modalitate de instituire a unei noi ordini culturale, ca alternativ\ la cea existent\, dominat\ de „europocentri[ti”) [i definirea finalit\]ilor acestuia. În categoria eforturilor de legitimizare a noii metode critice includem beneficiile pe care pretind c\ le-ar aduce culturii române. Reevaluarea ini]iativelor române[ti reprezint\ calea de acces c\tre uni- versalitate [i este unica modalitate de a dep\[i con[tiin]a retardatar\ (Vasile, 1977 : 8 ; Papu, 2005 : passim) ; proto- cronismul elimin\ automatismele de gîndire [i schimb\ abord\rile tradi]ionale asupra istoriei culturii, oferind re- pere ferme în efortul de descentralizare cultural\ (Rachieru, 1985 : 238, 244). „Argumentul” major al noii perspective const\ în faptul c\ acesta introduce un principiu de ordine într-o mas\ inform\ de observa]ii insulare [i aparent f\r\ utilitate practic\, existente în cultura român\ 39 . Sub ba- gheta adep]ilor „noii metode critice”, acest haos dobînde[te semnifica]ie. Tocmai de aceea protocronismul se situeaz\ „pe o treapt\ de în]elegere net superioar\ a fenomenu- lui creator românesc [i a mecanismului s\u intern de

39. „[Protocronismul] a dat brusc tuturor constat\rilor izolate [i tendin]elor difuze configura]ia unui sistem, structura unei con[tiin]e [i a unei metode” (Zamfirescu, 2002 : 21).

Alexandra Tomi]\

dezvoltare de-a lungul secolelor” (Dr\gan, 1977 : 8). Prin „noua metod\ critic\” se salvgardeaz\ valorile na]ionale, subminate constant de-a lungul timpului 40 . Între multiplele func]ionalit\]i ale ei s-ar afla [i capacitatea acestuia de a solu]iona probleme curente ale economiilor neconsolidate :

un aderent inspirat sugereaz\ c\ reîntoarcerea la valorile autohtone ar fi o modalitate de a stopa îngrijor\torul feno- men al migr\rii creierelor c\tre Occident (B\l\e], 1983 : 1). Ca orice proiect retoric na]ionalist, grila de lectur\ pe care o propune indigenismul consoleaz\ pentru vechi ([i actuale) e[ecuri [i nedrept\]i colective, promite repararea injusti- ]iilor [i stimuleaz\ reverii asupra viitorului glorios al na]iu- nii. Premisa, unic\ [i mitic\, st\ la temelia oric\rei expuneri publice a noului val de patrio]i: geniul poporului. Trecut\ prin filtrul protocronist, spiritualitatea româneasc\ p\s- treaz\ numai atributele excep]ionale : „Sînt str\ine de este- tica româneasc\ : spiritul dizolvant, angoasa, a construi prin distrugere, spiritul apatrid, jignirea tradi]iei, [ocul sonor, în timp ce inova]ia în]eleapt\, raportul armonios dintre tradi]ie [i inova]ie, dintre na]ional [i universal, toate acestea vibreaz\ în consonan]\ cu spiritualitatea româ- neasc\ de ieri, de azi, dintotdeauna” (Popovici, 1983 : 7). Odat\ pus\ la punct bateria de argumente, r\mîneau de fixat obiectivele noii metode. Ce î[i propuneau indige- ni[tii ? Am identificat dou\ tipuri de finalit\]i, intermediare [i ultime. Obiectivele intermediare vizau viitorul apropiat [i, de[i divers [i oarecum inconsecvent formulate, ele se refereau la s\vîr[irea unui act de dreptate pentru cultura român\ [i, prin extensie, pentru toate culturile mici: in- staurarea unei noi ordini culturale pe continent, prin de- p\[irea europocentrismului (Constantinescu, 1977a : 8),

40. Acest „argument” este probabil inspirat de un alt element din constela]ia mitologic\ a comunismului, mitul „patriei primejduite”, identificat [i analizat de Eugen Negrici (în Boia, 1998: 220-226).

O istorie „glorioas\”

promovarea policentrismului cultural [i protejarea valo- rilor autohtone, a valorilor intrinsece culturilor „mici”, sau „considerarea neignorabilului” existent în orice cultur\ (Ungheanu, 1982a : 185). Îns\ protocronismul nu pro- moveaz\ – conform declara]iilor afi[ate – izola]ionismul, autarhia cultural\, ci propune o hart\ cultural\ euro- pean\ cu geometrie variabil\. Nu mimetismul, ci aparentul „filo-indigenism” ar fi de fapt calea autentic\ de europe- nizare a culturilor „periferice” (Constantinescu, 1977a: 8; Purcaru, 1986 : 62). Dup\ ce autohtoni[tii ar fi instaurat „o nou\ con[tiin]\ despre locul [i rolul culturii române[ti în trecut [i prezent”, ei s-ar fi lansat în asumarea „unei noi misiuni, universale, a geniului creator românesc, pe m\sura amplitudinii istoriei contemporane” (Zamfirescu, în Arion, 1977 : 9). Protocronismul românesc se erija, a[adar, în justi]iarul culturilor mici (Zamfirescu, 1986, reluat în id., 2002: 152). Obiectivele cu adev\rat ambi]ioase sînt cele pe termen lung. Datorit\ caracterului lor „vizionar” [i „planetar”, pot fi echivalate cu „misionarismul cultural/soteriologia cul- tural\”. O dat\ demonstrat\ legitimitatea perspectivei teo- retizate de Edgar Papu [i nutrindu-se din substan]a bogat\ a trecutului redescoperit, protocroni[tii î[i asumau nu doar soarta culturii române, ci chiar destinul culturii universale [i, de ce nu ?, al întregii umanit\]i. În retorica autohtonist\, tranzi]ia la finalit\]ile soterio- logic-culturale a avut un caracter subreptice : din justi]iari rezonabili, protocroni[tii au glisat c\tre misionarismul planetar, ei proclamîndu-se capabili s\ realizeze „restau- rarea omului” (Zamfirescu, 2002 : 101), prin ofensiva pro- viden]ial\ a culturii române, la rîndul ei reînnoite. Multe dintre reflec]iile indigeniste asupra destinului acesteia converg înspre aceast\ finalitate mesianic\ 41 . Refacem

41. O idea]ie similar\, promovat\ „cu un cople[itor sentiment al urgen]ei [i disper\rii” (Verdery, 1994 : 274), apare în scrierile

Alexandra Tomi]\

succint ra]ionamentul prin care protocroni[tii ajung s\ o ata[eze programului lor. Reluînd, în tradi]ie proletcultist\ [i vag spenglerian\, teza Occidentului devitalizat [i despi- ritualizat, incapabil de a mai ghida omenirea din punct de vedere cultural, ei consider\ c\ spa]iul balcanic – în mod fals etichetat „periferic” [i „conflictual” – este îndrept\]it [i preg\tit s\ preia misiunea de „reînnoire spiritual\” a expe- rien]ei umane. R\s\ritul Europei are resurse culturale neexplorate [i neexploatate. Gra]ie ideologiei comuniste, micile popoare din aceast\ zon\ [i-ar fi redescoperit [i îmbog\]it con[tiin]a cultural\, în]elegînd c\ propriul mo- del de dezvoltare este unul viabil 42 . Popor-citadel\ de

[i interven]iile lui Constantin Noica. Filosoful sus]inea c\ „salvarea prin cultur\” devenise unica [ans\ pentru ca ro- mânii s\ d\inuie ca popor. Ca s\ evit\m posibile confuzii, schi]\m aici cîteva diferen]e între „misiunile” asumate de protocroni[ti, respectiv de „noicieni” sau „grupul Noica” (in- digeni[tii l-au revendicat constant pe filosof, dar i-au criticat pe discipolii lui [i au fost critica]i de ace[tia). Spre deosebire de reflec]iile pe aceast\ tem\ ale grupului de la P\ltini[, protocroni[tii au formulat mai pu]in coerent [i consecvent principiile unei soteriologii culturale pornite din România. Atunci cînd au f\cut-o, totu[i, ei au propus mai degrab\ un proiect de reevaluare a realiz\rilor culturale decît de proiec- tare a unui demers cultural pentru viitor, a[a cum ar fi preferat Noica [i noicienii (vezi [i Laignel-Lavastine, 1998:

332). În plus, protocroni[tii s-au autodesemnat în mod expli- cit ca vectori ai salv\rii/remodel\rii spiritualit\]ii umane, pretinzînd c\ de]in o „solu]ie concret\” pentru aceasta (deta- lii privind misionarismul cultural [i stringen]a acestuia, a[a cum apar la Noica [i noicieni, vezi în Verdery, 1994 : 252 sqq. ; vezi [i infra, capitolul „O idee beligerant\”, subcapitolul „Anex\ri sau adeziuni? Eliade [i Noica”). 42. Nici un cuvînt, totu[i, despre Uniunea Sovietic\ ! De[i invoc\ frecvent „satelizarea” nejustificat\ a culturii na]ionale [i necesitatea desprinderii ei de centrele tradi]ionale, interven- ]iile indigeniste se refer\ exclusiv la Occident. Este evident

O istorie „glorioas\”

secole, românii au mo[tenit nu numai „stricte capitole ale istoriei na]ionale, ci pagini din istoria continentului, pe care le-am scris adesea numai cu mîinile noastre, pentru to]i” (Purcaru, 1975: 5). Aceste jertfe se metamorfozeaz\ în argumente ce sus]in misionarismul cultural asumat de români în era comunist\. Chiar Mircea Eliade 43 observase c\ Occidentul risc\ s\ se provincializeze dup\ Primul R\zboi Mondial [i c\ singura speran]\ de revigorare a culturii europene este s\dit\ în Europa R\s\ritean\ (cf. Zamfirescu, 1983b : 3). În compara]ie cu Apusul crepuscular, solu]ia unei a treia Europe cap\t\ tot mai mult\ consisten]\, acesta fiind momentul afirm\rii României ([i) în procesul de construc]ie a noii identit\]i a sud-estului european. Ex- perien]a româneasc\ se oglinde[te atît în pionieratele artistico-[tiin]ifice, cît [i în sintezele creatoare, sus]in protocroni[tii, a[adar se justific\ pe deplin rolul dirigent pe care ei l-au rezervat culturii materne 44 . În programul lor de reconfigurare a h\r]ii culturale mondiale, fideli- tatea fa]\ de regim este constant reiterat\ : „politica ex- tern\ cu implica]ii planetare” a lui Ceau[escu este vec- torul de impunere a României ca nou centru spiritual european, pe care ]\rile de pe continent îl pot urma dac\

faptul c\, teoretizînd autonomia valoric\ [i „noua imagine a dimensiunilor culturii române”, retorica protocronist\ în- cearc\ s\ se compatibilizeze atît cu eforturile lui Ceau[escu de a se desprinde de modelul Marelui Frate de la R\s\rit, cît [i cu istorica reticen]\ a românilor fa]\ de ru[i. 43. Vezi infra, capitolul „O idee beligerant\”, subcapitolul „Ane- x\ri sau adeziuni ? Eliade [i Noica”, pentru detalii privind interesul manifestat de Mircea Eliade fa]\ de protocronismul românesc. 44. Într-un interviu acordat Marianei Br\escu în anul 1982, Dan Zamfirescu ofer\ un bun exemplu privind modul cum, pentru a-[i credibiliza pozi]ia [i op]iunile, cei mai vizibili protocroni[ti pretind c\ experien]a lor intelectual-biografic\

Alexandra Tomi]\

doresc s\ se salveze din „veacul apocaliptic”. Aceast\ sincronizare à rebours are un obiectiv ambi]ios, dar deloc intangibil pentru indigenismul românesc: omul nou la nivel planetar. Cultura noastr\, devenit\ centru al unei „a treia Europe”, î[i poate revendica privilegiul de a schimba destinul omenirii, folosind „[ansa ei de azi spre a deveni aluatul unei noi umanit\]i, o umanitate a solida- rit\]ii umane [sic ! – A.T.], în locul umanit\]ii încrînce- n\rii universale în care tr\im. Nu-i pu]in lucru s\ fii aluatul sufletesc al unei noi umanit\]i !” (Purcaru, 1986 :

136). Scandîndu-[i profesiunile de credin]\ în publica- ]iile-fanion ale Puterii, protocroni[tii p\reau s\ nu sesi- zeze ridicolul demersului lor [i imensul deserviciu f\cut adev\ratei culturi na]ionale. Suprapunînd neselectiv

coincide cu a[a-zisa transmuta]ie a focarelor mondiale de cultur\. Autorii „confesiunilor” sugereaz\ c\ implicarea lor în sus]inerea tezelor protocroniste nu este conjunctural\ sau tranzitorie, ci e o chestiune de destin personal asumat :

„Am plecat de la convingerea c\ Occidentul [i-a istovit resur- sele pentru marea crea]ie cultural\ (în]elegînd prin asta crea- ]ia artistic\ [i ideologic\ de orice fel, inclusiv literatura) p\strîndu-[i-le, ba chiar dezvoltîndu-le monstruos, în latura pur tehnic\, în [tiin]\, în tot ceea ce ]ine de «civiliza]ie». Un examen mai atent ne dovede[te c\, fa]\ de secolul trecut, marile piscuri date de Occident în veacul nostru [i mai ales în epoca de dup\ cel de-al Doilea R\zboi Mondial, în litera- tur\, muzic\, arte plastice, sînt departe de a mai reprezenta un apogeu creator […]. Studiile mele m-au obligat, apoi, s\ iau act de realit\]ile unui r\s\rit bizantin ignorat total de cei mai mul]i intelectuali români sau cunoscut doar în latura lui pitoreasc\, expus\ de un Charles Diehl […]. Mi-am con- stituit astfel, între 20 [i 27 de ani, un «orizont r\s\ritean» pe care nu l-a mai avut, în felul acesta, nici un cercet\tor al literaturii noastre vechi, iar studiile de slavistic\ – rus\ [i bulgar\ – mi-au dat apoi acces la dou\ realit\]i, dintre care cel pu]in una este hot\rîtoare în veacul nostru. Chestiunea

O istorie „glorioas\”

elemente de civiliza]ie traco-dac\, roman\, elen\, bizan- tin\, oriental\ [i de ideologie comunist\ vernacular\, programul lor incarneaz\ astfel tentativa caraghioas\ [i indigest\ de vindecare a complexelor ancilare. Cum ebo[a unui program ([i a[a disipat în prea nume- roase interviuri, articole [i c\r]i) nu oferea automat credi- bilitate protocroni[tilor, ace[tia au încercat consacrarea noii perspective ca metod\ [tiin]ific\, avînd metodologie [i aparat conceptual. Precedentul fusese creat de Edgar Papu, care, afi[înd modestia savantului de laborator, „con- statase” existen]a unui fenomen de sine st\t\tor : „…eu nu sînt ini]iatorul acestei idei, ci un simplu «înregistrator», care n-a f\cut decît s\ dea un nume unui fenomen dina- inte descoperit” (Papu, 1979, reluat în id., 2005 : 83); „Ini]ial [ideea protocronismului] n-a existat în con[tiin]a

esen]ial\ este – dup\ convingerea mea – s\ în]elegem c\, în momentul de fa]\, nu în Occident se hot\r\[te noua sintez\, de mîine, a umanit\]ii sau, dac\ vre]i mai nuan]at, nu în acel Occident dup\ care s-a orientat în mod tradi]ional intelectualul român (Fran]a, Anglia, Germania, Italia [i, mai apoi, Statele Unite), ci în cu totul alte zone ale lumii […]. Nu am nimic împotriva celor care tr\iesc din firimiturile care cad de la masa unui Occident crepuscular (uneori, superb crepuscular !), cu condi]ia ca ei s\ nu devin\ unica realitate într-o cultur\ ca a noastr\, care-[i atinge acum ceasul destinului major” (Zamfirescu, în Br\escu, 1982d : 5 ; subl. D.Z.). Semnalarea repetat\ a acestei providen]iale coinciden]e dintre „destinul culturii române[ti” [i propria biografie avea, credem, scopul de a distrage aten]ia de la acuza]iile de oportu- nism politic [i parvenitism, aduse de obicei protocroni[tilor. Faptul c\ acela[i Dan Zamfirescu reia pretinsa profesiune de credin]\ în textele reeditate în 2002 [i 2003 este nu atît proba unui patriotism nestins, cît încercarea de a p\stra aparen]a unei continuit\]i. R\mîne de subliniat [i tentativa cam gro- solan\ de discreditare a epicentrelor democra]iei contempo- rane, în numele unei pseudocrize culturale a acestora.

Alexandra Tomi]\

mea decît ca o problem\ de obiectiv\ constatare, prin care am dorit s\ verific o ipotez\ a mea, pe care a[ fi respins-o imediat în caz c\ o onest\ documentare ar fi infirmat-o” [subl. E.P.] (Papu, 1979, reluat în id., 2005 : 82). Verbele „obiectivante” de tipul a constata, a observa, a înregistra etc. sînt frecvente în retorica autohtonist\, pentru a crea impresia unui demers metodologic neutru, [tiin]ific, ce abordeaz\ un fenomen preexistent (protocroniile), anali- zînd [i clasificînd informa]iile culese cu maxim\ obiectivi- tate [i rigoare [tiin]ific\. Ca orice abordare [tiin]ific\, conceptul lansat de Edgar Papu pretinde adînci [i extinse cuno[tin]e de specialitate:

„ideea [i metoda determin\rii «protocronismelor româ- ne[ti» postuleaz\ ca o condi]ie sine qua non : o uria[\ cultur\ [i o cunoa[tere de specialist a punctelor de reper, în func]ie de care se încearc\ a se stabili anumite priorit\]i române[ti” (Zamfirescu, 1986, reluat în id., 2002 : 151). Precau]ia specific\ a oamenilor de [tiin]\ este invocat\ [i de neao[i[ti în abordarea fenomenului studiat. Ei avan- seaz\ „ipoteze” pe care le confirm\/infirm\ [i, cu precau]ie [i seriozitate, înainteaz\ în domeniul nou-descoperit, or- ganizînd continuu informa]ia, în func]ie de rezultatele celor mai recente cercet\ri. Pruden]a, modera]ia [i onesti- tatea cercet\rii sînt principiile de ordine ale oric\rui de- mers protocronist 45 , pentru a se evita alunecarea în dile- tantism [i, astfel, compromiterea metodei: „orice for]are a notei risc\ s\ sune strident [i s\ dea cu totul alt\ culoare unor ac]iuni reparatoare, îndrept\]ite [i menite s\ valo- rifice pe deplin patrimoniul nostru cultural” (Crohm\lni-

45. Evident, în realitate lucrurile nu st\teau nici pe departe astfel. Autohtoni[tii au avansat frecvent ipoteze hazardate, pe care nu doar c\ nu le-au verificat deloc, ci, mai mult, au construit în jurul lor un „blindaj” metaforic cu rol de con- traargumenta]ie la sporadicele opinii antiprotocroniste (vezi [i capitolul „O istorie glorioas\”).

O istorie „glorioas\”

ceanu, în Luceaf\rul, 1977d : 3) ; „consider\m c\ este nece- sar s\ se evite exager\rile [i s\ se aplice o surdin\ supraa- precierilor care nu servesc de fapt aspectele pozitive ale protocronismului” (Dima, 1977 : 7). Credibilizarea [i consacrarea metodei se realizeaz\ cu ajutorul canalelor de diseminare adecvate. Gra]ie aces- tora, promotorii noii perspective ajung la public, îi cî[tig\ interesul [i îl ]in la curent cu nout\]ile [i dezbaterile din domeniu. Cum programele de radio [i televiziune erau dedicate aproape exclusiv cuplului Ceau[escu, presa scris\ r\m\sese unicul canal de acces la public. Revistele cunoscute ca „tribune” ale protocronismului românesc (vezi [i Verdery, 1994 : 152 sqq.) au fost : Luceaf\rul, S\p- t\mîna, Flac\ra, Scînteia tineretului [i Suplimentul literar [i artistic al Scînteii tineretului 46 . Între toate s-a remarcat hebdomadarul Luceaf\rul, organ de pres\ al Consiliului Culturii [i Educa]iei Socialiste, care a g\zduit constant dezbateri, recenzii [i articole net favorabile autohtonis- mului. Mimînd deschiderea spre dialog a partizanilor noii perspective [i insinuînd incapacitatea adversarilor de a-i combate cu argumente viabile, Mihai Ungheanu remarc\, în deschiderea unei dezbateri pe marginea conceptelor zilei : „Regret\m faptul c\ revista Luceaf\rul a fost pus\ în situa]ia de a publica numai texte favorabile, cel pu]in principial, protocronismului, dar, surprinz\tor, n-am pri- mit nici un singur text în care pozi]iile protocronismului, argumentele discu]iei noastre despre protocronism [i sincronism s\ fie comb\tute, cel pu]in de plano. […] Chiar atunci cînd a fost respins termenul ori teoria de protocronism, propozi]iile n-au dep\[it faza enun]ului” (Ungheanu, 1985 : 426). Ipocrizia argumentului este

46. Existau, desigur, [i alte periodice care tip\reau interven]ii indigeniste, dup\ cum exista [i o firav\ „pres\ antiproto- cronist\”, dar o pozi]ie public\ ferm\ nu era posibil\ în ]ar\.

Alexandra Tomi]\

evident\ (vezi [i Manolescu, 1996: 1, sau Laszlo, 2003 :

90, ambii amintind prezen]a tot mai slab\ a interven]iilor antiprotocroniste în presa româneasc\ a anilor ’80, din cauza cenzurii impuse asupra lor). Autohtoni[tii au îns\ propria variant\ de interpretare a diminu\rii contrareplicilor. Pentru cei care cunosc într-o oarecare m\sur\ situa]ia din epoc\, explica]ia lor frizeaz\

cinismul : „Adversarii ideii de protocronism (existent\ de altfel f\r\ acest nume [i în alte culturi) [i-au mai încetat campania, din lips\ probabil de argumente” (Ungheanu, în Dr\gan, 1984 : 5 ; subl. A.T.). Este probabil semnificativ c\, sub pretextul împlinirii a 25 de ani de apari]ie, Luceaf\rul, una dintre publica- ]iile-fanion ale na]ionalismului, a fost recompensat\ de autorit\]ile comuniste cu Ordinul „Meritul Cultural”, clasa

I, în octombrie 1983, „pentru contribu]ia adus\ la afirma-

rea [i dezvoltarea artei [i literaturii române[ti, la înf\p-

tuirea politicii culturale a partidului [i statului nostru[subl. A.T.] (Luceaf\rul, 1983b : 1). În revista S\pt\mîna

din aceea[i perioad\, C. Sorescu comenteaz\ extrem de favorabil evenimentul ce consacr\ rolul amintitului heb- domadar în promovarea noii metode : „istoria luptei pentru afirmarea conceptului [de protocronism] n-a fost scris\ înc\, dar e cert c\, dac\ Luceaf\rul nu s-ar fi îns\rcinat s\-l avanseze de la gradul de propunere la acela de concept opera]ional, ar fi sucombat în fa[\ […]. Gra]ie Lucea- f\rului, protocronismul a devenit dintr-un învins previzibil un înving\tor incontestabil. […] E meritul Luceaf\rului de

a fi defri[at aceast\ cale regal\ spre con[tiin]a de sine a

literaturii române” (Sorescu, 1983h: 3). S\ observ\m [i faptul c\ aplombul indigenist a crescut pe m\sur\ ce revista-lampadofor [i-a îngustat aria tematic\, publicînd exclusiv texte care confereau protocronismului statutul de „no]iune în circula]ie, operant\ [i folositoare” (Un- gheanu, în Dr\gan, 1984: 5).

Spectatorul angajat

O istorie „glorioas\”

Microteoriile care au proliferat la periferia dezbaterii sincronism-protocronism relev\, o dat\ în plus, energiile angajate în aceste confrunt\ri din epoc\. În general, mi- niteoretiz\rile respective („ebuli]ii intelectuale”) men]ineau autorul în zona dezbaterii, f\r\ a-l angaja îns\ direct în sus]inerea sau în combaterea „noii metode critice”. Inter- ven]iile gloseaz\ – chiar dac\ rareori în mod explicit, pro- gramatic – pe marginea ideii de originalitate [i vechime în cultura român\. Astfel de exemple sînt numeroase. Am extras de preferin]\ articole ap\rute în Luceaf\rul, re- vista-fanion a grup\rii protocroniste, considerînd c\ pu- blicarea în acest spa]iu exprim\ dorin]a autorului de a lua parte mai discret la discu]ii. De pild\, Adrian Marino, acceptînd în principiu faptul c\ ideea lansat\ de Edgar Papu este viabil\ pentru istoria culturii universale, ple- deaz\ pentru acribie în afirmarea priorit\]ilor române[ti, distingînd între un „protocronism real” [i unul „aparent, de fantezie, infirmat de cronologie, de datarea precis\ [i de examenul riguros, comparat, al datelor în discu]ie” (Marino, 2004 : 38). Ca alternativ\ la sincronism [i proto- cronism, el lanseaz\ conceptul de pancronism, conside- rînd c\ acesta exprim\ mai bine ideea policentrismului cultural, este perfect justificat [tiin]ific [i avantajeaz\ cultura na]ional\: „[Pancronismul este] fenomenul nu mai pu]in universal al crea]iilor [i inten]iilor simultane, f\r\ contaminare direct\, uneori de-a dreptul imposibil\, [este o] palingenez\” (Marino, 1977: 6; id., 2004: 39). Marin Mincu socote[te c\ ar fi mai potrivit conceptul dinamic de sincronizare, prin care în]elege „un proces deschis, desf\[urat nelimitat în timp [i spa]iu”, îns\ care nu trebuie confundat cu sincronismul lovinescian (Mincu, 1977a: 9). Paul Constantin se arat\ interesat de „r\spîn- direa concep]iei 1900 în România”, „ce relev\ capacit\]ile

Alexandra Tomi]\

creatoare ale poporului român” ; dar, scrie el, „[f]ire[te c\ arta 1900 din România nu apar]ine nici Art Nouveau-ului, nici Jugendstil-ului, ci reprezint\ o crea]ie original\, ca- racteristic na]ional\. E de ajuns s\ amintim doar nume ca: Mincu, Antonescu, Kós, Cu]escu-Storck, Luchian, Pa- llady sau Tonitza, pentru a nu mai fi nevoie de argumente” (Constantin, 1977: 6). Dim. P\curariu (1983b : 5) face piruete pe margine [i contest\ ideea lui Papu, c\ epoca lui Neagoe Basarab este baroc\, sus]inînd c\ perioada res- pectiv\ „înclin\ mai degrab\ spre umanism [i clasicism”. Alexandru Di]\ (1983: 6) intr\ în polemic\ delicat\ cu Dan Zamfirescu [i Alexandru Piru, pe tema paternit\]ii primei scrieri în proz\ a literaturii române. I.C. Chi]imia identific\ o îndelungat\ tradi]ie a grafiei într-o protoro- mân\ anterioar\ scrierii în slavon\ (Chi]imia, 1982c: 3) ; pentru a demonstra aceasta, el desf\[oar\ o larg\ argu- menta]ie în revista Luceaf\rul, considerînd c\ „înainte de

a se fi exersat scrisul în limba slav\, s-a practicat scrisul

într-o româneasc\ primar\, un fel de latino-român\” (Chi-

]imia, 1982a : 3). Nestor Vornicescu întrege[te acest punct de vedere, sus]inînd c\ unele opere patristice reprezint\ scrisul str\român [i preced\ grafia slavon\ a textelor religioase române[ti (Vornicescu, 1984 : 24-29, 534-541 etc.). Cartea sa a fost foarte favorabil comentat\ în Lucea- f\rul de c\tre monogramaticul I.P., al c\rui articol ple- deaz\ tot pentru existen]a culturii str\române (I.P. [sic ! – A.T.], 1984 : 6). O categorie bizar\ o constituie protocroni[tii de perife- rie, care se înghesuie la masa dezbaterii, lansînd concepte paralele/alternative. De exemplu, Ovid. S. Crohm\lni- ceanu propune termenul de asincronie sau desincronizare, în antitez\ cu sincronismul: uneori, cultura român\ [i-ar

fi întrerupt „mar[ul triumfal” de apropiere de marile mo-

dele culturale, alternîndu-l cu oportune perioade de pro- tejare [i afirmare a elementului autohton, a[adar,

O istorie „glorioas\”

desincronizîndu-se. Aceast\ evolu]ie trebuie men]inut\, pentru c\ ea conserv\ specificul na]ional (Crohm\lni- ceanu, 1978, reluat în Ungheanu, 1985 : 466-467). Solo- mon Marcus introduce anticronismul, ca tr\s\tur\ a cultu- rii române, al\turi de sincronism [i protocronism. Ciud\- ]enia cu pricina poate fi definit\ ca o form\ special\ de protocronism, „constînd în curajul de a contesta un punct de vedere acreditat [i de a propune un altul, neverosimil”, dar ulterior acceptat ca adev\r [tiin]ific incontestabil (Marcus, 1977a : 4; Marcus apud Purcaru, 1986 : 248). Cezar Iv\nescu avanseaz\ eucronia/eucronismul, cu sens de „vreme prielnic\” [i fiind „foarte apropiat ca accep]iune de prilejul lui Machiavelli” ; termenul este utilizat de autor ca etichet\ descriptiv\ pentru perioada de dup\ 1971, în care vede „momentul de rena[tere a literaturii române” (Iv\nescu, în Luceaf\rul, 1982a : 4). Le reamintim citito- rilor c\ tocmai în vara anului 1971 î[i lansase Nicolae Ceau[escu programul de austeritate cultural\, concretizat într-o semnificativ\ accentuare a controlului tip\riturilor [i a propagandei comuniste.

Paternalism cultural [i edi]ii cro[etate

Cî[tigarea pozi]iei pe care [i-o doreau protocroni[tii în mediul cultural românesc presupunea a[ezarea într-o ilustr\ tradi]ie intelectual\. Cheia paradoxului const\ în faptul c\, de[i „prelua]i critic” (i.e., cenzura]i) sau chiar f\r\ opere reeditate, clasicii au fost rapid apropria]i. Edi- ]iile trunchiate sau absen]a reedit\rilor au fost condi]ii intens exploatate de autohtoni[ti, care au putut astfel s\ construiasc\ o tradi]ie fictiv\ [i s\ se revendice drept legitimi continuatori ai acesteia. Verdery (1994 : 332, nota 23) atrage aten]ia asupra utiliz\rii reedit\rilor ca instru- ment al revizionismului istoric, prin care partidul

Alexandra Tomi]\

manipula semnifica]ia unei opere (fragmente „decupate” sau prefe]e, postfe]e [i note de subsol ce modificau radical în]elesul textului). Un exemplu edificator îl reprezint\ recenzia defavora- bil\ pe care Mihai Ungheanu o public\ pe marginea c\r]ii E. Lovinescu: «Mihai Eminescu», din colec]ia „Eminesciana” a Editurii Junimea (1984). Volumul cuprindea texte tip\- rite de criticul de la Sbur\torul cu privire la opera emines- cian\. Edi]ia contraria prin caracterul ei insolit-demitizant, în contextul prelu\rii triumfaliste a tuturor scrierilor lui Mihai Eminescu: se [tie c\ E. Lovinescu (asemenea lui G. Ibr\ileanu, G. C\linescu, T. Vianu) considera c\ opera poetului are reflexe conservatoare [i subliniat autohto- niste, nutrind astfel retorica violent na]ionalist\ a gene- ra]iilor succesive din România. Ca urmare, recenzentul de la Luceaf\rul pune la îndoial\ îns\[i oportunitatea acestei reedit\ri, care iese din tipicul eforturilor de valorificare a mo[tenirii culturale : „Critica lui E. Lovinescu nu este o critic\ literar\ în care exegeza eminescian\ s\ fi g\sit un loc de prim ordin. Din acest motiv, credem c\ este bine s\ ne întoarcem la profilul seriei «Eminesciana»” (Ungheanu, 1984e : 2). Valoarea opiniilor critice se pare c\ era dat\ în epoc\ nu de aprecieri de ordin estetic, ci exclusiv de pre- zen]a evalu\rilor encomiastice la adresa poetului na]io- nal; cum opiniile lovinesciene nu exceleaz\ sub acest aspect, ele „n-au constituit niciodat\ texte fundamentale de referin]\ [sic ! – A.T.] în biografia eminescian\.”(ibid.). Nu este de mirare c\ M. Ungheanu va taxa dur cartea comentat\: „Edi]ia alc\tuit\ de Ion Nu]\ este tipic\ pentru maniera iner]ial\ a unor reedit\ri postbelice. […] Bine inten]ionat în punctul s\u de plecare, util desigur prin biografia lui Eminescu de E. Lovinescu, gestul editorial al lui Ion Nu]\ este discutabil prin pasivitatea [i iner]ia reedit\rii” (ibid.). „Pasivitatea” [i „iner]ia” sînt eufemisme pentru indelicate]ea [i lipsa de vigilen]\ cu care se

O istorie „glorioas\”

reluaser\ texte ce impietau asupra poetului mitificat 47 . De altfel, peste un an, un alt protocronist va comenta defavorabil edi]ia întocmit\ de Ion Nu]\, sus]inînd c\ ea nu satisface conceptul de „acurate]e editorial\” ; de data aceasta, citatele incriminatorii aproape c\ lipsesc, autorul articolului insistînd asupra inadecv\rii respectivului gest editorial (Georgescu, 1985 : 6). Aparent contradictoriu este punctul de vedere exprimat într-o revist\ din provincie:

tip\rirea integral\ a scrierilor eminesciene ar modifica substan]ial [i benefic percep]ia comun\ asupra autorului lor. Figura lui rarefiat\, hieratic\ ar prinde contururi ferme, suprimîndu-se „imaginea contraf\cut\” [i restituindu-se con[tiin]ei publice contemporane statura poetului-erou ancorat în realitatea social-politic\ a vremii sale, animat de „tr\irea înaltelor comandamente patriotice care i-au pus în mi[care via]a [i opera” (Itu, 1984 : 3). O explica]ie cel pu]in bizar\ a utilit\]ii publice a „edi]ii- lor cro[etate” – prin care se recuno[tea, implicit, existen]a [i proliferarea reedit\rilor falsificate – o ofer\ Al. Oprea, într-un interviu acordat Marianei Br\escu, în anul 1982. Istoricul literar, care avea s\ se ocupe de editarea [i co- mentarea publicisticii eminesciene, invoc\ un fel de pater- nalism etatist care opereaz\ ([i) în cultur\: partidul-stat, preocupat de bun\starea cet\]enilor de rînd [i de accesul

47. Iat\ una dintre observa]iile lovinesciene care îl vexaser\ pe Mihai Ungheanu : „În\bu[it\ un moment, influen]a emines- cian\ [i-a r\scump\rat u[or timpul pierdut : pus\ în circu- la]ie prin mi[carea s\m\n\torist\, continuat\ apoi prin oa- meni [i ac]iuni felurite, ea supravie]uie[te [i ast\zi în unele manifest\ri xenofobe sau fasciste ce se reclam\ înc\ de la «actualitatea lui Eminescu»” (Lovinescu, apud Ungheanu, 1984e : 2). Este limpede c\ apropierea ideatic\ între scrierile eminesciene [i autohtonismul compromis al s\m\n\tori[ti- lor, fascism etc. era cu totul inacceptabil\ pentru protocro- ni[ti, care vedeau în poetul na]ional figura lor tutelar\.

Alexandra Tomi]\

lor „neîngr\dit” la mo[tenirea cultural\ revalorificat\, a hot\rît s\ le ofere acestora texte clasice simplificate, din care s-au extras pasajele dificile sau care i-ar putea inte- resa exclusiv pe speciali[ti. Exper]ilor li s-au rezervat, desigur, edi]ii complete, f\cîndu-se astfel un pas mai de- parte fa]\ de ignarii ani ’50, cînd literatura român\ clasic\ era strivit\ de cenzur\ 48 . Exist\, a[adar, situa]ii speciale, în care neoproletcultismul se arat\ dispus s\-[i suspende aversiunea tradi]ional\ fa]\ de elitismul cultural. În cele- lalte împrejur\ri, acuza]ia (ori suspiciunea) de „elitism” r\mîne de mare for]\, ea putînd servi ca mijloc de eli- minare a adversarilor din jocul cultural (vezi [i Verdery, 1994: 124-127). Retorica autohtonist\ va exalta, pentru uzul publicului larg, însemn\tatea politicii de reeditare a clasicilor. Unii consider\ c\ aceast\ întreprindere are un caracter ob- [tesc-terapeutic, vindecînd de angoase existen]iale un po- por întreg [i oferindu-i un viitor radios, garantat de redes- coperirea trecutului magnific : „[Restituirile au] un scop social, mai important, poate, decît umplerea unor rafturi goale din biblioteci cu tomuri dup\ care ele plîngeau. Este

48. „Ca o expresie a aplic\rii creatoare a materialismului dialec- tic [i istoric în studierea mo[tenirii literar-artistice, ca [i a unor m\suri, de o importan]\ decisiv\, luate de partid – cum a fost desfiin]area cenzurii [sic ! – A.T.] –, în ultimii ani s-au produs clarific\ri importante, menite s\ pun\ cap\t unor astfel de practici [edi]iile cenzurate din opere române[ti cla- sice, publicate în anii ’50 nota A.T.] care, în ultim\ instan]\, tr\dau o atitudine de desconsiderare a valorilor culturale na]ionale. Astfel, s-a mers în direc]ia diferen]ierii diverselor tipuri de edi]ii, c\ci unul este caracterul edi]iilor curente, de mare tiraj, care selecteaz\ anumite lucr\ri din trecut, în func]ie de scopurile culturale curente, [i altul cel al «edi]iilor de referin]\», prin intermediul c\rora se pune la dispozi]ia, mai cu seam\, a speciali[tilor opera marilor scriitori, în integralitatea lor” (Oprea, în Br\escu, 1982a : 3).

O istorie „glorioas\”

vorba de munca de în\l]are a omului prin cultur\, de recî[tigare a unor coordonate adormite [sic ! – A.T.] ale spiritului. […] Prin reeditarea operelor marilor no[tri cla- sici, noi cî[tig\m ceva din umanismul secolelor trecute, un sentiment al siguran]ei în Univers [i în limitele patriei – pe care s\-l opunem spaimei universale de secolele care vin, ceva care s\ ne ]in\ în admira]ie activ\ fa]\ de un trecut r\d\cinos [sic ! – A.T.] ; noi cî[tig\m, pe scurt, di- mensiunile unei continui [sic ! – A.T.] rena[teri capabile ca, prin întoarcerea în trecut, s\ propulseze spiritul uman spre un viitor limpede” (Georgescu, 1984b : 2). Eficien]a acestui program de recuperare cultural\ în contextul mai larg al transformismului comunist este indiscutabil\ pen- tru „predicatorii” s\i din epoc\: valorificarea mo[tenirii culturale devine „un instrument eficace de formare a omu- lui nou” (Itu, 1984 : 3). Preluarea „critic\” a mo[tenirii culturale prin reedit\ri a adus servicii substan]iale protocroni[tilor, care au încercat s\ exploateze acest prilej pentru a ob]ine legitimitatea do- rit\. „Edi]iile cro[etate”, proiectînd în actualitate nume alt\dat\ ilustre ale culturii române[ti, au fost folosite drept sprijin în argumenta]ia florid\ a retoricii indigeniste. Triada recitire-revizuire-rescriere (Rusu, 1984 : 5), pe care par- tizanii „noii metode critice” o doreau adoptat\ ca unic in- strument de lucru în istoria [i critica literar\ româneasc\, i-ar fi ajutat s\ intre în rezonan]\ cu trecutul magnificent de la care se revendicau. Urm\torul pasaj ilustreaz\ efor- turile de credibilizare a noii perspective, ce e[ueaz\ adesea într-un ridicol [i eterogen (chiar injust) amalgam onomas- tic : „Aceasta [genera]ia care [i-a propus g\sirea unui „stil major al culturii române”] a fost genera]ia lui Blaga, Vianu, C\linescu, Ralea, Camil Petrescu, lîng\ care va r\s\ri ime- diat aceea a lui Mircea Vulc\nescu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Petru Comarnescu, Edgar Papu, Emil Cioran, Constantin Noica [i c\reia îi apar]in deopotriv\ exponen]ii

Alexandra Tomi]\

spiritului revolu]ionar, Mihai Beniuc [i Geo Bogza” (Zamfirescu, 1986, reluat în id., 2002 : 143). Am încercat s\ inventariem aici eforturile autohtoni[ti- lor de a construi o abordare [tiin]ific\ fundamentat\, pentru a schimba soarta culturii na]ionale [i, prin ex- tensie, a întregii umanit\]i. Cu toate c\ a absorbit energii considerabile, protocronismul, chiar în faza sa doctrinar\, matur\, nu a fost mai mult decît o idee steril\. O idee care, aruncat\ pe solul fertil al ceau[ismului totalitar, a încol]it rapid, s-a dezvoltat haotic [i a parazitat cultura român\, deturnîndu-i vlaga.

O istorie „glorioas\”

4. Preistoria ideii de protocronism

Simptom al unei con[tiin]e provincialiste acute 49 , pro- tocronismul românesc nu a ap\rut, ex nihilo, în era na- ]ional-comunismului ceau[ist. Dincolo de aproprierile autohtoniste ilicite, pe seama operei [i a preocup\rilor unor personalit\]i culturale ilustre, artizanii noii perspec- tive au avut [i ei precursori autentici. Preistoria ideii de protocronism poate coborî pîn\ la mi[carea pa[optist\ din secolul al XIX-lea, cînd coagularea con[tiin]ei na]ionale presupunea identificarea [i promovarea valorilor viabile, ce recomandau cultura român\ pentru o pozi]ie privi- legiat\ pe harta Europei [i a lumii. Na]iunea se dovedea, a[adar, „adînc incrustat\ în via]a intelectual\” a ]\rii (Verdery, 1994 : 153). Nu st\ în obiectivul lucr\rii noastre s\ apreciem valoa- rea [tiin]ific\ a „protocroniilor” identificate în diferite do- menii înainte de lansarea conceptului ca atare. Ne limit\m la a prezenta succint aceste preocup\ri, cu scopul de a schi]a o „preistorie a ideii de protocronism”. Nu inten]io- n\m, fire[te, s\ argument\m în favoarea opiniilor autoh- toniste, ce clamau preexisten]a unei con[tiin]e protocronice

49. O posibil\ „etiologie” a preocup\rilor autohtoniste este expre- siv formulat\ de Monica Lovinescu: „{tim de unde pot porni astfel de laude f\r\ cump\n\ : dintr-o lips\ înfiorat\, din impresia c\ nu atît noi, românii, am sabotat istoria, cît ea pe noi, neîng\duindu-ne s\ ne afirm\m în lume pe cît am fi avut dreptul” (Lovinescu, 1994a : 42).

Alexandra Tomi]\

care s-ar fi cristalizat gra]ie eforturilor teoretizante depuse de Edgar Papu [i discipolii s\i (vezi, de exemplu, Veti[anu, în Br\escu, 1982c: 3; Silvestri, 1986a: 2; Ungheanu, în Iorga, 1988 : 237-263). Astfel de preocup\ri de a releva pionierate române[ti în diverse domenii, cu scopul de a reitera o anume superioritate a spiritului autohton, au existat – în forme netributare direct politicului – [i înainte de anii ’70-’80 ai secolului al XX-lea. În opinia multor cercet\tori ai ideii na]ionale [i ai feno- menologiei acesteia – punct de vedere pe care îl accept\m [i noi – prezen]a sporadic\, dar constant\, a orient\rilor de asemenea natur\ indic\ de fapt un vechi complex de cultur\ subaltern\, reconvertit, de-a lungul genera]iilor, într-un efort al intelectualilor autohtoni de a defini „româ- nitatea” [i rolul românilor în\untrul sau în afara istoriei. La limit\, putem considera c\ retorica protocronist\ î[i are locul în acea „frapant\ continuitate în tendin]a de a recl\di memoria pe baza recurent\ a unui fel de marti- rologie eroic\ colectiv\” (Laignel-Lavastine, 1998 : 345), v\dind [i „o înclina]ie corelativ\ de a capitaliza derivele [i adapt\rile conjuncturale, semie[ecurile sau atitudinile de supunere fa]\ de puterea instalat\, spre a le folosi la punerea în valoare a unei ireductibile specificit\]i na- ]ionale” (id., ibid.). Indigeni[tii au recuperat în manier\ triumfalist\ [i aseptizat\ texte [i afirma]ii care, din punc- tul lor de vedere, ar fi demonstrat c\ românii au fost dintotdeauna con[tien]i de valoarea lor cultural\ [i rolul lor istoric – sau, dup\ caz, anistoric – de excep]ie. (Cu alte cuvinte, memoria colectiv\ ar fi abstras din experien]a istoric\ indigen\ [i ar fi conservat o anume „mentalitate protocronic\”, ce le-a permis românilor s\ anticipeze [i, deopotriv\, s\ surcalseze valoric mari curente culturale sau descoperiri [tiin]ifice mondiale.) Printr-o schi]\ a preistoriei ideii de protocronism, ne propunem, a[adar, s\ ar\t\m c\, într-adev\r, conceptul

O istorie „glorioas\”

lansat de Edgar Papu [i-a avut unele prefigur\ri în dece- niile anterioare. Inten]ion\m totodat\ s\ cartografiem in- teresul manifestat de indigeni[ti pentru un anumit tip de discurs asupra inventivit\]ii [i creativit\]ii române[ti na- tive (exemplele de preocup\ri pre-protocroniste pe care le analiz\m în acest capitol provin mai ales din textele sau trimiterile apar]inînd lui Edgar Papu, Dan Zamfirescu, I.M. {tefan [.a.). Referin]ele sînt, desigur, mult mai diverse [i pot coborî mai adînc în timp. Pe de alt\ parte, facem precizarea c\ inser\m în acest capitol doar exemple de „precursori” ai protocronismului propriu-zis, adic\ autori care au c\utat s\ scoat\ la lumin\ sau s\ reitereze impor- tan]a unor acte de pionierat din cultura român\. Autohtoni[tii au c\utat s\ arate c\ preocup\rile lor au o lung\ tradi]ie în spa]iul românesc, împletindu-se cu eforturile de definire [i impunere a culturii na]ionale pe plan universal. Închegarea mediului cultural autohton la finele veacului al XIX-lea [i începutul secolului al XX-lea a adus cu sine adoptarea unei strategii protec]ioniste fa]\ de bunurile culturale str\ine, „o tentativ\ de ap\rare a «fondului» [de aur] sus-men]ionat în fa]a «formelor», a ceea ce este «autentic» de ceea ce este «fals»” (Gheorghiu, în Zub, 1991 : 339). Dup\ 1918, aceast\ tendin]\ pare s\ se consolideze [i s\ aib\ ecouri chiar în mediul politic. Nu întîmpl\tor, protocroni[tii ajung [i ei la constatarea c\, o dat\ cu edificarea statului na]ional unitar, s-au multi- plicat eforturile de a defini specificitatea cultural\ a Româ- niei, inclusiv prin semnalarea unor acte de pionierat pe plan mondial. Ei nu v\d îns\ în aceast\ coinciden]\ pre- lungirea eforturilor de consolidare a tîn\rului stat (a[adar, mize pragmatice, de ordin politic), ci coagularea mult-a[- teptat\ a intui]iilor pe care marii no[tri înainta[i le-ar fi avut cu privire la destinul grandios al culturii române[ti (mize livre[ti, idealiste). Este limpede c\ invocarea acestui idealism care „s-a impus progresiv, dup\ 1918, unor

Alexandra Tomi]\

spirite diferite [i venind din direc]ii diferite” (Zamfirescu, 1986, reluat în id., 2002 : 146) era mult mai convenabil\ indigenismului – aflat în c\utare permanent\ de elemente legitimizatoare – decît dac\ s-ar fi acceptat c\ preocup\rile anteprotocroniste erau expresia unui mai vechi protec- ]ionism cultural înr\d\cinat în politic. Lucian Boia realizeaz\ o interesant\ expunere privind modul în care închegarea unui „proiect na]ional” oblig\ istoriografia s\ regîndeasc\ istoria unui popor din per- spectiv\ „na]ional\” : „Nu o anumit\ istorie face na]iunea,

ci na]iunea, o dat\ constituit\, î[i inventeaz\ istoria care,

aparent, ar fi întemeiat-o. Nu o anume limb\, împ\rt\[it\,

îi reune[te pe oameni în na]iune, ci na]iunea, odat\ con-

stituit\, elaboreaz\ o limb\-standard pe care o impune

tuturor membrilor s\i” (Boia, 1999: 15 ; vezi [i ibid., 32-44).

În prelungirea acestei idei, credem c\, la scar\ mai mic\ [i

cu alte mize, protocronismul a încercat remodelarea ele- mentelor de tradi]ie cultural\ autohton\ pentru a ob]ine, pe de o parte, legitimitate prin invocarea unei filia]ii ilustre de preindigeni[ti; pe de alta, pentru a amplifica repre-

zent\rile simbolice (miturile) culturale din imaginarul colec- tiv, satisf\cînd astfel na]ionalismul oficializat. Din eforturile de rafinare a discursului neao[ist emerg

o serie de subtilit\]i analitice. De pild\, încercînd s\ se

legitimeze pe baza unei tradi]ii ilustre [i, simultan, s\ probeze voca]ia protocronic\ a culturii na]ionale, autoh- toni[tii opereaz\ o distinc]ie între „primul text ce dovede[te apari]ia mentalit\]ii, atitudinii [i metodei ce se vor numi dup\ o jum\tate de secol «protocroniste»”, respectiv „primul document integral «protocronist», într-un fel actul de na[-

tere al protocronismului” 50 (Zamfirescu, 1986, reluat în

50. Acesta ar fi, dup\ Dan Zamfirescu, articolul „Pro Caragiale. Paradoxurile unui regizor”, semnat de regizorul Jakob Stern- berg, „viitorul regizor [de origine român\] al celebrului teatru evreiesc din Wilna”, [i ap\rut în Opinia public\ din 15 mai

O istorie „glorioas\”

id., 2002 : 145, 147; subl. D. Z.). Între emiterea celor dou\ acte se scurseser\ abia patru ani, îns\ intervalul este pres\rat cu alte evenimente similare în presa vremii 51 , semn, pentru indigeni[ti, c\ în cultura român\ interbelic\

1929. Articolul con]ine comentarii elogioase la adresa viziunii dramatice a lui I.L. Caragiale, considerat „un precursor al gîndirii teatrale moderne, formulate la noi – în acest col] izolat de civiliza]ie – înaintea cuget\torilor [i pionierilor tea- trului, bizuit pe viziunea pur teatral\, independent\, opus\ literaturii” (Sternberg, 1929, apud Zamfirescu, 2002 : 147). Documentul anterior din genealogia protocronist\, invocat tot de Zamfirescu, este un text nesemnat, ap\rut în revista Ideea european\ din 15 februarie 1925. Autorul anonim – pe care Zamfirescu îl identific\ „aproape sigur” cu R\du- lescu-Motru – constat\ cu regret c\ opera de pionierat în logic\ a profesorului I. Petrovici este complet ignorat\ în afara ]\rii : „Un tratat complet de teoria no]iunilor, con]inînd tot materialul clasic al chestiunii, [i mult peste aceasta, plin de m\sur\ [i de subtilitate, epuizînd un anume punct de vedere, r\mîne închis între grani]ele noastre înguste, f\r\ putin]\ de valorificare. Ceea ce s-a scris la noi aici, acum cincisprezece ani ([i se retip\re[te acum), a ap\rut la Paris acum cît\va vreme în manualul lui Goblot. Coinciden]\, evident, [i evident onoratoare pentru autorul român, mai ales dac\ tratatul lui Goblot ar fi [i mai bun decît este. Numai c\ Goblot circul\ – chiar în }ara Româneasc\ – iar studen]ii no[tri înva]\ din el ceea ce ar putea afla de mult\ vreme din cartea prof. Petrovici” (Anonim, 1925, apud Zamfirescu, 2002 : 145). 51. Poate c\ ar fi interesant s\ remarc\m c\ aceste informa]ii apar în r\spunsul protocroni[tilor la atacul pe care îl lansase Gheorghe R\dulescu în România literar\ din 1986 ; replica lor a fost refuzat\ la publicare în ]ar\, dar a fost tip\rit\ la Roma, în acela[i an (vezi infra, capitolul „O idee beligerant\”). Dan Zamfirescu, în acela[i text care pledeaz\ pentru cauza proto- cronismului românesc, analizeaz\ preocup\rile preprotocro- niste de la începutul secolului al XX-lea [i noteaz\ ritos: „O anchet\ am\nun]it\ ar umple un volum cu asemenea ma- nifest\ri «protocroniste»” (Zamfirescu, 2002 : 146).

Alexandra Tomi]\

exista un protocronism latent, pe care ei sus]in c\ l-au preluat [i l-au dus la des\vîr[ire. Preocup\rile privind relevarea priorit\]ilor române[ti în diferite domenii, înc\ neînregimentate politic, sînt detecta- bile [i la începutul secolului al XX-lea. Referin]ele respec- tive sînt îns\ sporadice, au o argumenta]ie nesofisticat\ [i un ton nepreten]ios – este evident c\ le lipse[te coloratura

politic-ideologic\ pe care „demonstra]iile” de acest tip o vor dobîndi, obligatoriu, cinci-[ase decenii mai tîrziu. Ele au mai degrab\ aerul unor mici curiozit\]i livre[ti, iscate de demersuri speculative [i marginale ale unor intelectuali care provin din diverse domenii. Indigeni[tii din epoca Nicolae Ceau[escu vor deturna semnifica]ia acestor încer- c\ri anterioare lor, sus]inînd c\ sînt preocup\ri protocro- nice timpurii, apar]inînd unui efort românesc programatic de realizare a unui mult-a[teptat act de justi]ie fa]\ de culturile mici (Anghel, apud Zamfirescu 2002 : 153). Prin aglutinarea referin]elor la aceste activit\]i preprotocroniste

– de[i, frecvent, trimiterile se repet\ – indigeni[tii vor în- cerca o dat\ în plus s\ se legitimeze, construind o tradi]ie

fictiv\ a preocup\rilor de acest tip. Filia]ia intelectual\ în care ei se autoplaseaz\ prezint\ dou\ caracteristici previzi- bile: are o vechime apreciabil\ (de aproape dou\ secole), „explodînd” spectaculos în protocronismul propriu-zis, [i este puternic impregnat\ de ideologia na]ionalist\ agresiv\

a epocii comuniste. Aceste dou\ tr\s\turi au fost adesea o

surs\ bogat\ de anacronisme în retorica na]ionalist\.

Doi eminescologi de duminic\

Pentru a ar\ta cum indigeni[tii au exagerat importan]a preocup\rilor anterioare, de pretins\ coloratur\ preproto-

cronist\, formul\m cîteva observa]ii prilejuite de o lucrare

a lui I.M. {tefan. Ca istoric al [tiin]elor, interesat [i de

O istorie „glorioas\”

eminescologia scientist\, autorul culege cîteva „ante-pro- tocronii” din presa anilor ’20 ({tefan, 1989: 46-47). El contabilizeaz\ tentativele unor cercet\tori români din prima jum\tate a secolului al XX-lea de a demonstra c\ anumite texte ale lui Mihai Eminescu preced\ teorii [tiin- ]ifice moderne. Accep]iunea pe care le-o confer\ I.M. {te- fan este îns\ tributar\ protocronismului anilor ’80 – tez\ pe care, de altfel, o sprijin\ manifest. Ni se prezint\ aceste interven]ii drept eforturi sistematice, programatice, de- puse înc\ de timpuriu de c\tre eminescologi competen]i, care [i-ar fi propus s\ redeseneze profilul intelectual atît de complex al poetului. Consultarea la surs\ a cîtorva dintre aceste referin]e ne-a confirmat ipoteza c\ I.M. {tefan reface semnifica]ia „pieselor de epoc\” pe care le include în catalogul s\u. Privite astfel, ele par s\ reflecte o îndelungat\ tradi]ie a demonstra]iilor argumentate privind precursoratul emi- nescian în diferite domenii [tiin]ifice. De exemplu, George Anagnostache, I. Glicsman [i N. Hoisescu sînt cita]i drept contributori semnificativi la respectiva tradi]ie de cerce- tare. Primul dintre ace[tia (1921, apud {tefan 1989 : 46) vede în Eminescu un pionier al teoriei relativiste formulate de Albert Einstein. Un an mai tîrziu, într-un num\r din Adev\rul literar [i artistic, un anume Doctor Ygrec 52 ex- pune – în manier\ cam simplist\ – constat\rile sale cu privire la pionieratul poetului în teoria relativit\]ii (e vorba de aspectele „metafizice”). De[i în epoc\ sînt numeroase articolele de popularizare a cuceririlor [tiin]ifice 53 , iar referin]ele la Albert Einstein [i la teoria relativit\]ii sînt à la mode (hebdomadarul amintit nu face excep]ie), articolul

52. I.M. {tefan citeaz\ articolul respectiv ca apar]inînd lui I. Glicsman ; noi l-am g\sit publicat sub pseudonimul men]ionat.

53. Ca o curiozitate, amintim aici articolul „De ce e cerul albas- tru ?”, ap\rut în dou\ episoade în Adev\rul literar [i artistic din 1922. Semnatarul, L. Florin (posibil pseudonim – însu[i

Alexandra Tomi]\

respectiv are un caracter insolit atît prin juxtapunerea Eminescu/Einstein, cît [i prin inserarea unor ample citate din S\rmanul Dionis [i La steaua, menite s\ demonstreze preocup\rile „prerelativiste” ale poetului român: „Ein- stein, de[i fizician, atinge în genialele sale descoperiri probleme care au preocupat mult timp min]ile metafisicie- nilor. A[a de pild\ chestiunea spa]iului [i a timpului. Ceti]i frumoasa nuvel\ S\rmanul Dionis a lui Eminescu [i v\ ve]i convinge c\ Dionis – adic\ Eminescu – meditase mult asupra acestor probleme.” (Doctorul Ygrec [sic ! – A.T.], 1922 : 2; subl. Dr. Ygrec). De remarcat, totu[i, c\ autorului pseudonimat îi lipse[te tonul senten]ios, de tip quod erat demonstrandum, detectabil în scrierile protocroniste din deceniile [apte-opt. El doar î[i etaleaz\ observa]iile, l\sînd cititorul s\ trag\ propriile concluzii. Nu [tim dac\ aceast\ interven]ie l-a inspirat, în 1923, pe inginerul N. Hoisescu din Cluj sau dac\ acesta a desco- perit pe cont propriu pasajele eminesciene care descriu, avant la lettre [i, desigur, în alt registru stilistic, con- cluziile formulate de Albert Einstein. Oricum, articolul

autorul m\rturisind c\ a folosit „vreo 20 pseudonime în cariera mea de ucenicie [sic ! – A.T.] scriitoriceasc\”), î[i atri- buie meritul de a fi primul care, înc\ de pe vremea cînd era elev de gimnaziu, a explicat cu argumente [tiin]ifice, într-un text tip\rit, culoarea albastr\ a cerului. Pentru a convinge, dup\ ce citeaz\ copios din textul lui L. Houllevigue, Pourquoi le ciel est-il bleu din Le Temps/15 martie 1922, reia fragmente ample din articolul propriu, ap\rut în revista Opinia din Ia[i, în anul 1911, sub pseudonimul Corindon. Scopul declarat al lui L. Florin este de a semnala faptul c\ textul lui a precedat „explica]iile recente ale fizicienilor Rayleigh-Strutt [i Jean Perrin” (Florin, L. [sic !], 1922a: 7) referitoare la fenomenul optic men]ionat [i c\ argumenta]ia lui anterioar\ are cel pu]in aceea[i valoare [tiin]ific\. Se pare c\ interven]ia a trecut neobservat\ de comunitatea [tiin]ific\ mondial\.

O istorie „glorioas\”

publicat de directorul „Regiunei a IX [-a] Poduri [i {osele Cluj” în revista enciclopedic\ Orizontul îl a[az\ pe poetul român în rîndul numero[ilor precursori ai teoriei relati- vit\]ii, printre care Sfîntul Augustin, Balmes, Poincaré. Plasînd ca argument un citat extins din incipitul nuvelei S\rmanul Dionis, autorul articolului ajunge la concluzia c\ „în literatura româneasc\ g\sim descris\ cum nu se poate mai minunat ideia neg\rei spa]iului [i a timpului, de c\tre marele nostru poet [i filosof Eminescu, în nuvela sa S\rmanul Dionis” (Hoisescu, 1923 : 408). Spre deosebire de Doctorul Ygrec, inginerul este mai ferm în concluziile sale : „Din analiza con]inutului acestei nuvele, se vede c\ Eminescu, care a urmat la Viena cursurile de filosofie, neag\ existen]a spa]iului [i a timpului, conchizînd c\ trecut [i viitor sînt în sufletul nostru ca p\durea într-un sîmbure de ghind\” (ibid.). Din ambele texte re]inem stilis- tica facil\, argumenta]ia rudimentar\ [i citatele ample, în care înc\ nu se creeaz\ bre[e doct-explicative – a[adar, aproape nimic din arsenalul de persuadare folosit de pro- tocroni[tii propriu-zi[i.

Lumina nu mai vine de la R\s\rit

Retorica autohtonist\ a uzat neobosit [i neselectiv de cele mai diverse surse bibliografice pentru a-[i demonstra via- bilitatea. Printre alega]iile favorite o g\sim [i pe aceea a preexisten]ei unei „mentalit\]i protocronice” la intelec- tualii români. Ace[tia – potrivit scenariului consacrat – ar fi c\utat de timpuriu s\ eviden]ieze anumite tr\s\turi de specificitate ([i superioritate) na]ional\ prin care cultura noastr\ merit\ recunoa[tere universal\. Dac\ cercet\rile lor vizeaz\ trecutul îndep\rtat, cu atît mai bine – discursul na]ionalist va beneficia de o colec]ie mai bogat\ de infor- ma]ii care, chiar neverificate [i nevalidate [tiin]ific, vor fi

Alexandra Tomi]\

rapid convertite în argumente proindigeniste. Nicolae Densu[ianu, Vasile Pârvan [i I.H. Cri[an sînt cî]iva dintre istoricii care, în studii ample, au încercat s\ demonstreze c\ geto-dacii de]ineau [i utilizau cuno[tin]e avansate de astronomie, medicin\, matematic\ [i tehnic\. De[i teoriile tracomane erau formal descurajate în istoriografia in- tern\, cercet\rile lor au fost frecvent invocate de c\tre protocroni[ti, care au v\zut în ele o excelent\ ilustrare a geniului na]ional, manifestat continuu [i proteic (vezi, de exemplu, Gheorghiu, 1967: 7-20; Zamfirescu, 1969 : 8 sqq. ; id., 1977d : 18 ; Maghiar & Olteanu, 1970 : 15-92 ; Anghel, 1975; {tefan & Nicolau, 1981a: 16 sqq. ; Tudor, 1982d ; Riza, 1982a-e ; Contemporanul, 1982 : 7-10). Aceasta era [i o „dovad\” în plus pentru ei c\ preocup\rile de tip autohtonist nu au început odat\ cu lansarea concep- tului de c\tre Edgar Papu. Dup\ 1974, o dat\ ce c\ut\rile ideologice na]ionaliste vor dobîndi forma protocronismu- lui, referin]a la calitatea lui Papu de simplu înregistrator al unui curent de idei deja existent va deveni aproape nelipsit\ din retorica indigenist\. O dat\ cu instalarea regimului comunist în România, interven]iile de natur\ preprotocronist\ par s\ prolifereze, de[i f\r\ s\ manifeste înc\ „voin]a de sistematizare cu tendin]\” [i „voin]a de interpretare axiologic\” (Buduca, 1978: 12), ce vor caracteriza textele publicate dup\ lansa- rea conceptului. De la roata morii la turbin\ (C. Dincu- lescu, 1954), Din istoria petrolului românesc (Gheorghe R\va[, 1957), Focul viu. Pagini din istoria inven]iilor [i descoperirilor române[ti (Moroianu & {tefan, 1963), Aripi române[ti (Gudju, Iacobescu & Stoika, 1966), Din istoria electricit\]ii (N. Bucur, I.Gh. St\nescu & M. Macovescu, 1966), Din istoria tehnicii române[ti (I.M. {tefan, 1968), Pagini din trecutul farmaciei române[ti (Emil Gheorghiu, 1967), Contribu]ii la istoria [tiin]ei [i tehnicii române[ti în secolele XV – începutul secolului XIX (Constantin C.

O istorie „glorioas\”

Giurescu, 1973) sînt doar cîteva titluri ce sugereaz\ existen]a unui interes latent în zona cercet\rilor r\v\[ite de febra cronologist\. Textele preprotocroniste din deceniul al [aselea stau înc\ sub semnul „marelui frate de la R\s\rit”: evocarea priorit\]ilor române[ti este secundar\, în prim-plan ap\- rînd realiz\rile de excep]ie ale oamenilor de [tiin]\ sovie- tici. De exemplu, C. Dinculescu (1954) descrie drumul parcurs de omenire „de la roata morii la turbin\”, îns\ referin]ele se fac cu predilec]ie la „geniul poporului rus” [i la tehnico-[tiin]a sovietic\, autorul citînd copios din lu- crarea Inventat în Rusia, de V. Danilevski (veritabil\ oper\ protocronist\ din URSS). Totu[i, trei ani mai tîrziu, cartea lui Gh. R\va[ despre istoria petrolului românesc este ceva mai generoas\ cu datele privind preocup\rile indigene din domeniu. Autorul face chiar cîteva remarci autentic proto- croniste – bun\oar\, p\curarii ar fi „adev\ra]ii pionieri ai petrolului românesc, cu care poporul nostru se poate mîndri” (R\va[, 1957 : 19). Lucr\rile din anii ’60 – mai ales cele publicate dup\ 1965, anul venirii la putere a lui Nicolae Ceau[escu – încep s\ degaje interesul manifest pentru regestionarea capitalului simbolic reprezentat de Na]iune. Ruptura de Uniunea Sovietic\ se reflect\ inclusiv în modalitatea de abordare a compendiilor de istorie a [tiin]ei. O carte precum Focul viu. Pagini din istoria inven]iilor [i desco- peririlor române[ti (1963), scris\ de Dinu Moroianu [i de protocronistul de mai tîrziu I.M. {tefan, este un amplu elogiu la adresa geniului popular [i a inventivit\]ii savan- ]ilor români, public redescoperite. Autorii lucr\rii î[i des- chid studiul cu referin]e la preistoria spa]iului românesc (primii creatori de unelte din urm\ cu cinci-[ase sute de mii de ani), prefigurînd anumite obsesii indigeniste legate de continuitatea cultural\. Anumite tabuuri cu privire la istoria [tiin]ei se p\streaz\ totu[i. Dou\ decenii mai tîrziu,

Alexandra Tomi]\

analizînd „deschiderile oferite de reactualizarea tradi]iei

[i civiliza]iei române[ti prin Congresul al IX-lea”, I.M.

{tefan aminte[te c\ în 1963 i se interzisese s\ men]ioneze în lucrarea sa unele nume de savan]i, considera]i indezira- bili în epoca respectiv\ ({tefan, în Costandache, 1983: 4). În 1966, se poate scrie deja o istorie a electricit\]ii, de exemplu, în care savan]i [i inventatori români s\ stea cu

cinste al\turi de cei ru[i [i, mai mult – semn al deschiderii c\tre Occident –, al\turi de britanici, italieni [i francezi (Bucur & alii, 1966: passim). Mutarea de accent se ob- serv\ chiar din unele titluri, unde atributul „românesc” pare s\ fie pivotul simbolic al întregului demers: el indic\ inten]ia autorului de a-[i construi cercetarea în jurul ideii de creativitate na]ional\ remarcabil\. Începe s\ prind\ contur tendin]a de a releva acte române[ti de pionierat în diferite domenii ale cunoa[terii umane. Aripi române[ti. Contribu]ii la istoria aeronauticii (Gudju & alii, 1966), Pa- gini din trecutul farmaciei române[ti (Gheorghiu, 1967) [i Din istoria mineritului în România (Maghiar & Olteanu, 1970) ilustreaz\ bine aceste observa]ii. Volumele sînt veri- tabile cataloage de nume [i inven]ii/descoperiri autoh- tone, galeria de figuri celebre fiind completat\ cu nume mai pu]in sau deloc cunoscute. Tehnica de „aglomerare onomastic\” va fi mai tîrziu utilizat\ pe larg [i de c\tre protocroni[ti, avantajul ei constînd în faptul c\ reu[e[te s\ creeze în cititor impresia de tradi]ie compact\ într-un domeniu, grefat\ pe un incontestabil ingenium na]ional. Aceste idei privind o str\veche predispozi]ie c\tre inven]ie

[i descoperire sînt explicit formulate în textele de mai

tîrziu, care se vor ocupa tot de istoria [tiin]ei [i tehnicii române[ti (vezi, de exemplu, Maghiar & Olteanu, 1970 :

9 ; Giurescu, 1973: 7-9). Dup\ Tezele din iulie 1971, asemenea preocup\ri sînt substan]ial atrase [i în zona publicisticii. Revista Tribuna României, care începe s\ apar\ din noiembrie 1972 [i care

O istorie „glorioas\”

se adreseaz\ mai ales „românilor din afara grani]elor ]\rii”, g\zduie[te, num\r de num\r, articole care pun în valoare ceea ce autohtoni[tii vor numi „voca]ia protocronic\ a culturii noastre”. Precursoratele indigene din aeronautic\, geologie, industria petrolier\ etc. sînt inserate în texte similare stilistic celor din compendiile de istorie a [tiin]ei [i tehnicii mai sus citate (vezi, de exemplu, Oroveanu, 1973 : 11; Soare, 1973: 11 ; Gav\t, 1973 : 11 ; Tribuna României, 1973 : 6-7; Ra[eev, 1973 : 11). Un bun prilej de evoc\ri îl constituie, în aceea[i revist\, seria de articole publicate cu ocazia celebr\rii „Anului Cantemir” la UNESCO. Pe lîng\ articolele de prezentare a domnitorului c\rturar, ar fi de remarcat cîteva interven]ii de nuan]\ preautohtonist\ : de pild\, principelui i se atribuie calitatea de pionier în cartografia mondial\ (Mih\ilescu, 1973: 7) [i în istoria artei de la noi (Sava Nanu, 1973 : 10). Edgar Papu este unul dintre colaboratorii constan]i ai acestui bis\pt\mînal, majoritatea articolelor lui antepro- tocroniste ap\rînd aici (vezi infra, acest subcapitol). Stu- diile postbelice de istoria [tiin]ei române[ti nu s-au con- centrat doar asupra numelor [i faptelor mai mult sau mai pu]in cunoscute publicului larg. Probabil c\, pentru a accentua caracterul de originalitate al tradi]iei [tiin]ifice na]ionale, au fost încurajate – mai ales dup\ 1960 – lucr\- rile care extindeau cercetarea asupra unor figuri culturale celebre, dar care în mod obi[nuit nu erau asociate cu preocup\rile scientiste. Eseurile asupra lui Eminescu – precursor în [tiin]\ [i genialitate politropic\, apar]inînd lui I.G. Popescu 54 (1946), Aurel Avramescu (1964), Lucius

54. Poate c\ termenul de „eseu” este impropriu, pentru c\ unele dintre aceste referin]e sînt mai degrab\ simple încerc\ri ale autorilor de a face textul propriu-zis mai atractiv, prin inse- rarea de observa]ii sau citate care s\ sugereze aplicabilitatea mai larg\ a informa]iilor [tiin]ifice. De pild\, pentru lucrarea Lumea electronilor, au fost alese ca motto cîteva versuri din

Alexandra Tomi]\

S\veanu (1969), Ion Georgescu-Vî[te (1969), Nicolae Liu (1969) [i altora – prelungesc – în alt registru stilistic [i cu alte finalit\]i – texte ap\rute înc\ de la începutul secolului al XX-lea (vezi supra). Ele anun]\ o direc]ie de cercetare protocronist\ ce va fi dezvoltat\ în diferite forme de I.M. {tefan (1989), Edgar Papu (1977), Constantin Noica (1975) ori Solomon Marcus (1975, 1979). În aceea[i perioad\ care preced\ lansarea conceptului, istoria muzicii devine [i ea obiect de reevalu\ri în cheie prena]ionalist\. {tefan Niculescu (1961: 422-423) atrage aten]ia asupra „precursoratului lui George Enescu” în muzica mondial\, iar observa]iile formulate de G. Iona[cu (1973, apud Zamfirescu 2002: 122) [i Ervin Acel (1977, apud id. : 123) privind contribu]iile române[ti la muzica simfonic\ î[i vor g\si ecourile în amplele interven]ii ale autohtonistului Doru Popovici (1977: 7). De fapt, acesta publicase înc\ din anii ’60 un compendiu de istorie a muzicii, în care încerca s\ eviden]ieze precursorate româ- ne[ti în domeniul muzicii corale. Anton Pann, de exem- plu, este prezentat drept premerg\torul unor compozitori precum Stravinski, Bartók, Enescu, Kodály, Janácek (Po- povici, 1966: 13-14), iar Flechtenmacher ar fi autorul primei operete care [i-a propus s\ redea specificul na]io- nal în genul dramatic (ibid. : 19). Critica [i istoria literar\, domenii prin excelen]\ de acumulare simbolic\ (vezi supra, capitolul „Protocronism românesc sau terapie prin mit”), au fost ]inta predilect\ de reexaminare a tradi]iei culturale autohtone, o dat\ ce regimul comunist a decis s\ se îndep\rteze de

poemul eminescian Scrisoarea I, autorul motivîndu-[i astfel op]iunea : „Nu cred c\ poate exista un motto mai potrivit pentru o lucrare despre electron decît aceste versuri ale marelui poet, în care el define[te, cu o limpezime [i o precizie uimitoare, corpusculul cel mai mic din tot universul” (Po- pescu, 1946, apud {tefan, 1989 : 35).

O istorie „glorioas\”

interna]ionalismul promovat de proletcultism. Exegezele care apar în deceniul al [aptelea tind nu numai s\ alinieze literatura na]ional\ la cea european\, ci mai ales s\ mar- cheze, prin elemente tot mai insolite, originalitatea [i pio- nieratele artistice ale scriitorilor români. C\tre finele anilor ’60, B. Elvin remarc\ „modernitatea clasicului Caragiale”. Analizînd opera acestuia, el identi- fic\ numeroase elemente de pionierat artistic: paradoxul tragicului generat de „comedia f\r\ de sfîr[it”, comicul compact [i unitar ce sugereaz\ deformarea umanit\]ii (linie dezvoltat\ ulterior de Max Frisch), anonimia [i sche- matismul psihologic ale personajelor, refuzul descrip- tivismului, precursorat în teoria deform\rii limbajului (sis- tematizat\ mai tîrziu de Adamov) etc. (Elvin, 1967: 120, 171-180). Afirma]iile criticului r\mîn totu[i moderate, spre deosebire de unele texte exegetice ulterioare, cum ar fi cele semnate de I. Constantinescu, din care se încheag\ un Caragiale titanic, pionier al întregii arte dramatice moderne (Constantinescu, 1974: 8, 11, 58-59, 185, 275, 308 sqq.). Manuela T\n\sescu, ocupîndu-se de Istoria ieroglific\ a lui Dimitrie Cantemir, ofer\ protocroni[tilor de mai tîrziu cîteva sugestii privitoare la opera domni- torului, între care [i pe aceea – foarte pre]ioas\ pentru retorica indigenist\ – c\ el ar putea fi considerat, prin alegoriile ample, un adev\rat „Swift balcanic” (T\n\sescu, 1970 : 74). Vladimir Streinu (1968 : 399-409) se a[az\, cu un studiu programatic „sub raportul perspectivei [i metodei proto- croniste” (Zamfirescu 2002 : 150), într-o tradi]ie ce î[i pro- pune s\ releve ini]iativele române[ti din critica [i isto- riografia literar\ european\. Aceast\ tradi]ie a fost str\lucit reprezentat\ de Nicolae Iorga, cu a sa Introducere sintetic\ la Istoria literaturii române (1928-1929), de eseurile lui I. Negoi]escu asupra „modernit\]ii avant la lettre a sonurilor bolintinene” [i de G. C\linescu, cu a lui Istorie a literaturii

Alexandra Tomi]\

române de la origini pîn\ în prezent (1940) (Buduca, 1978 :

12). Cum am men]ionat deja, [i Edgar Papu v\dise preo- cup\ri autohtoniste înaintea lans\rii conceptului 55 . Este posibil ca, încurajînd apari]ia protocronismului [i, ulterior, înglobîndu-l în propriul discurs mitologizant, na]ional-comunismul românesc s\ se fi inspirat, m\car ca punct de plecare, din ineditul autohtonism sovietic, florid în anii „mitocra]iei” staliniste 56 . De[i cu func]ii simi- lare (proclamarea superiorit\]ii valorilor indigene pe fon- dul amplific\rii cultului personalit\]ii, autarhiz\rii poli- tico-economice [i înt\ririi controlului ideologic), cele dou\ expresii na]ionaliste – sovietic\ [i româneasc\ – se deose- besc prin dou\ tr\s\turi. O prim\ disimilitudine prive[te sferele asupra c\rora [i-au exercitat preeminent influen]a :

în U.R.S.S., Stalin a preferat exacerbarea ini]iativelor ru-

55. Anterior articolului din Secolul 20 (1974), Edgar Papu publi- case articole precum „Înv\]\turile lui Neagoe Basarab în con- textul Rena[terii” (Luceaf\rul, 23 ianuarie 1971), „Creang\ poetul” (Tribuna României, nr. 5/15 ianuarie 1973), „Alecsan- dri, poet al iernii” (rev. cit., nr. 6/1 februarie 1973), „Treapta lui Negruzzi” (rev. cit., nr. 10/1 aprilie 1973), „O exegez\ elve]ian\ despre lirica româneasc\” (rev. cit., nr. 19/15 august 1973) [i „Fantasticul în literatura român\” (rev. cit., nr. 27/ 15 decembrie 1973) ; aceste interven]ii preprotocroniste au fost dezvoltate în cartea Din clasicii no[tri (1977), în care a ap\rut [i comunicarea despre Dimitrie Cantemir, prezentat\

la

Freiburg im Breisgau, în decembrie 1973. Textul referitor

la

Neagoe Basarab, publicat în Luceaf\rul (1971), este consi-

derat de Dan Zamfirescu „«actul de na[tere» al perspectivei «protocroniste» aplicate literaturii noastre vechi”, pentru c\

Edgar Papu vede în scrierea neagoean\ o anticipare a lui hombre secreto, descris de Baltasar Gracián un secol mai tîrziu (Zamfirescu, în Br\escu, 1983c: 3).

56. Pentru o prezentare detaliat\ a protocronismului sovietic [i

a miturilor [tiin]ei sovietice, trimitem la Adrian Cioroianu

(în Boia 1998: 52-58) [i Lucian Boia (2005 : 100-120).

O istorie „glorioas\”

se[ti în domeniul [tiin]ei [i tehnicii; în România lui Ceau- [escu, s-a dezvoltat mai vizibil protocronismul literar. O a doua deosebire prive[te structurile mitologice vehiculate în retorica indigenist\, care mizau evident pe obsesii [i sensibilit\]i na]ionale diferite. O analiz\ comparativ\ atent\ ar putea revela [i alte disimilarit\]i existente între cele dou\ tendin]e „ultraneao[iste”. Se pare c\ disocierea lui Nicolae Ceau[escu de modelul sovietic (vizibil\ dup\ 1968) [i mai ales de cel stalinist s-a manifestat [i prin descurajarea tacit\ a oric\ror referin]e la indigenismul sovietic din anii ’30-’40. V\lul a fost ridi- cat, discret, doar arareori, fie [i din direc]ii diferite. Îi men]ion\m aici pe Norman Manea [i pe Gheorghe (Gogu) R\dulescu. Romancierul refugiat ulterior peste Ocean, atacînd alonja protocronismului românesc, rememoreaz\ succint, într-o parantez\, experien]a sovietic\ similar\:

„amintindu-ne c\ [i la case mai mari artificiile unor naive mistific\ri s-au spulberat o dat\ cu clipa (în vremea cultu- lui personalit\]ii lui Stalin ap\reau tot felul de bro[uri [i c\r]i cu liste asupra întîiet\]ilor numeroaselor descoperiri [tiin]ifice ruse[ti [i sovietice în toate domeniile, acoperind pîn\ [i cele mai banale n\zdr\v\nii de ra]ionalizare cas- nic\… [subl. A.T.], nu putem decît s\ ne bucur\m c\ readucerea dezbaterilor recente despre protocronism la linia firescului […] a confirmat conving\tor for]ele vigile [i demne ale culturii” (Manea, 1980: 218). De remarcat c\, într-o replic\ vitriolant\, C. Sorescu (1983b: 3), de[i ci- teaz\ amplu din acest articol, omite paranteza „buclu- ca[\”. Gheorghe R\dulescu, intervenind energic împotriva exceselor protocroniste ([i a protocronismului în general), face o referire discret\ la puseele indigeniste din vremea lui Stalin : „[ideea protocronist\] îmi aducea aminte de teze asem\n\toare, care, prin anii ’50, vehiculau, pentru alte zone geografice, preten]ii, cam hazlii, de priorit\]i absolute în toate domeniile” (R\dulescu, 1986 : 13). Este

Alexandra Tomi]\

posibil ca aceast\ minimalizare tacit\ a autohtonismului sovietic s\ se fi datorat [i unei inten]ii nem\rturisite a românilor (de regul\ antiru[i) de a leza preten]iile sovietice, în contextul cre[terii dependen]ei economice a ]\rii fa]\ de U.R.S.S. dup\ 1980 (Verdery, 1994 : 161). Zelatorii conceptului lansat de Edgar Papu (1974) pu- teau, a[adar, s\ emit\ preten]ii de organizare epistemic\, metodologic\ [i ideologic\ a unui material preexistent, dar [i s\ preia sarcina dezvolt\rii „constructive” a acestui material. Stricto sensu, Edgar Papu avea dreptate afirmînd c\ nu era decît „înregistratorul” unui fenomen deja ap\rut.

O istorie „glorioas\”

5. O istorie glorioas\

Scrutînd trecutul prin lentila protocronist\, un observator dezinteresat ar fi cu siguran]\ surprins de lun- gul [ir al românilor care au îmbog\]it cunoa[terea uman\ prin contribu]iile lor anticipative. Seria precursorilor se deschide cu geto-dacii, str\bate Antichitatea, Evul Mediu, Modernitatea 57 , închizîndu-se apoteotic cu figura „genia- lului Conduc\tor” Nicolae Ceau[escu, el însu[i premerg\tor al unor tendin]e majore în politica mondial\ (Constanti- nescu, 1978 : 4). Hiperbola [i fic]iunea, utilizate intens de partizanii „noii perspective”, au produs imaginea-simbol a retoricii na]ionaliste : „istoria unei na]iuni puternice, glo- rioase, invincibile” (Boia, 1998 : 218). Pe de alt\ parte, este de remarcat selectivitatea preocup\rilor indigeniste : abia atunci cînd regimul a început s\ dea semnale c\ agreeaz\ aceste ini]iative (se va vedea ulterior c\, de fapt, s-a servit consistent de ele), febricitatea noului val de patrio]i a pro- dus un num\r impresionant de protocronii. Cu excep]ii notabile (pe care le-am amintit în capitolul precedent), nimeni nu a g\sit îns\ de cuviin]\ s\ vorbeasc\ despre protocronismul eflorescent în URSS pe vremea lui Stalin. O explica]ie ar fi periculoasa similaritate a contextelor socio- -economice din cele dou\ ]\ri, în ciuda distan]ei în timp.

57 Pentru a ob]ine o imagine cît mai fidel\, p\str\m periodizarea istoriei universale, impus\ de marxism-leninism (vezi [i Boia, 2005: passim).

Alexandra Tomi]\

Vom încerca s\ reconstruim perspectiva triumfalist\ pe care protocronismul a impus-o istoriei culturale a ]\rii [i s\ evoc\m cîteva figuri din galeria (suprapopulat\) pe care au edificat-o indigeni[tii. Considerînd c\ am schi]at deja o preistorie a protocro- nismului, exemplele de precursori pe care le vom oferi aici sînt prelevate preponderent din scrierile ce au proliferat dup\ lansarea conceptului de c\tre Edgar Papu (1974). Majoritatea exemplelor pe baza c\rora vom construi acest capitol provine din textele indigeniste articulate pe releva- rea specificit\]ii [i a priorit\]ilor române[ti din literatur\. Totu[i, unda de [oc a „noii metode” agreate [i încurajate de na]ional-comunism s-a resim]it, în anii ’70-’80, [i în istoria [tiin]elor sau în istoriografie. În ce prive[te acest din urm\ domeniu, Katherine Verdery dedic\ un amplu capitol des- crierii modului în care partidul comunist din România a „produs” istorie, rescriind în beneficiu propriu anumite eve- nimente cu valoare simbolic\ din istoria na]ional\ (Verdery, 1994 : 205-248). În lucrarea de fa]\ nu vom aborda aceste aspecte decît în m\sura în care au tangen]\ cu protocro- nismul în accep]iunea sa restrîns\ (de anticipare a unui fenomen cultural). Multitudinea referin]elor din acest capi- tol are scopul de a reda versiunea concentrat\ – pentru unii, poate chiar amuzant\ –, dar cît mai cuprinz\toare, a discursului autohtonist cu privire la ideea de „prioritate româneasc\”. Aparenta lips\ de omogenitate a exemplelor se datoreaz\ inten]iei de a demonstra c\ teoria lansat\ de Edgar Papu a produs efecte nu numai în literatur\. Tabloul va fi completat cu descrierea a ceea ce numim „protocronism intern”, respectiv „excesele” sau „derapajele” autohtoniste – pe care, discret, le-au criticat chiar unii dintre simpatizan]ii „noii metode critice”. Prezentarea insolitei posterit\]i pe care noul val de patrio]i i-a rezervat-o lui Mihai Eminescu, pre- cum [i alte cîteva comentarii privitoare la „istoria glorioas\” creat\ de retorica indigenist\ vor încheia capitolul.

O istorie „glorioas\”

Protocronismul în [tiin]\ : dreptate pentru avioplanul Goliescu

Valorificarea mo[tenirii [tiin]ifice române[ti” este, bine- în]eles, parte integrant\ a amplului program de recon- struire a percep]iilor asupra tradi]iei culturale autohtone. Sub pretextul c\ repar\ vechi nedrept\]i, na]ional-comu- nismul î[i genereaz\ [i consolideaz\ mitologia legitima- toare. De[i aparent î[i propun s\ scoat\ din anonimat sau din uitare acte de pionierat mai mult sau mai pu]in impor- tante, în realitate, eforturile de reactualizare uniformi- zeaz\ valorile [i servesc politicul. Pretinsul act de justi]ie fa]\ de „opera înainta[ilor” este, de fapt, o dubl\ nedrep- tate : pe de o parte, nume [i fapte sînt recuperate [i al\tu- rate neselectiv, din dorin]a de a ob]ine rapid imaginea unei tradi]ii str\lucite [i extrem de bogate, f\r\ (sau cu rare [i insesizabile) hiatusuri; pe de alt\ parte, acelora[i nume [i fapte li se deturneaz\ semnifica]ia, fiind puse ilicit în slujba unui regim funest. Prin istorici ai [tiin]elor receptivi la indica]iile date de partid privind „revalorificarea mo[tenirii culturale”, biolo- gia, metalurgia, aeronautica [i alte domenii [tiin]ifice ro- mâne[ti î[i caut\ înainta[ii, contribuind la construirea amplei mitologii na]ionaliste. Compendiile de istorie a [tiin- ]elor sînt utile atît timp cît au o finalitate [tiin]ific\ [i instructiv\. Viabilitatea lor devine îns\ îndoielnic\ atunci cînd astfel de lucr\ri sînt tributare ideologiei oficiale, care se legitimeaz\ exploatînd, ([i) prin acest mijloc, vechi pro- pensiuni de definire a identit\]ii na]ionale. Cititorul care parcurge textele respective poate lesne s\ constate c\ ele sînt elaborate cu terminologia [i grila de interpretare ale propagandei comuniste, ceea ce le distorsioneaz\ semni- fica]ia educativ\ autentic\ [i le transform\ într-o nesecat\ surs\ de anacronisme [i sofisme (vezi, de exemplu,

Alexandra Tomi]\

capitolul introductiv – [i nu numai – al volumului Din istoria metalurgiei române[ti, de Iosif Trip[a & alii, ap\rut în 1981). Cele mai multe dintre contribu]iile la istoria [tiin]elor nu sînt ini]iative izolate în epoc\, ci, în mod evident, au un caracter programatic, impus de la vîrful ierarhiei politice. Bun\oar\, la începutul anilor ’80, Comitetul român pentru istoria [i filosofia [tiin]ei de pe lîng\ Academia Republicii Socialiste România decide s\ publice seria „Istoria [tiin]elor în România”, proiectat\ în 18 fascicule, care vizeaz\ dezvol- tarea diverselor domenii [tiin]ifice autohtone, de la ling- vistic\ [i psihologie la istoriografie de art\ [i medicin\ (Busuioceanu, în S\s\rman, 1981 : 6). Tip\rirea unui nu- m\r impresionant de tomuri (monografii, compendii etc.) [i articole de istoria [tiin]elor creeaz\, în ansamblu, imaginea unei na]iuni excep]ional înzestrate, care a dat universali- t\]ii realiz\ri de mare valoare – o mitologie extrem de conve- nabil\ pentru na]ionalismul ceau[ist. Dintre recuper\rile protocroniste care au vizat istoria [tiin]ei [i tehnicii, aeronautica s-a bucurat de o aten]ie aparte, poate [i datorit\ celor cîtorva nume mari, con- sacrate chiar pe plan interna]ional – cum ar fi „triada de aur” Traian Vuia - Henri Coand\ - Aurel Vlaicu. Ei apar mereu invoca]i în volumele dedicate domeniului, în jurul lor aglutinîndu-se un num\r impresionant de al]i pionieri români în avia]ie. Celebritatea celor trei pare s\ iradieze asupra figurilor mai pu]in cunoscute, care adesea sînt readuse în actualitate cu mare fast – vezi cazul lui Ale- xandru Ciurcu, un oarecare „ziarist îndr\gostit de teh- nic\”, din care protocroni[tii fac un „pionier de seam\ al tehnicii reactive pe plan mondial” [i „o personalitate com- plex\ a culturii române[ti”, pe nedrept uitat, dedicîndu-i ample texte de evocare (Gheorghiu, 1980: 212 sqq. ; Con- temporanul, 1981a : 8 ; {tefan, 1982a-c). O seam\ de alte nume sînt scoase din uitare: Aurel Biju (inventator al unui tip de para[ut\), Grigore Bri[cu (realizatorul unui

O istorie „glorioas\”

model original de elicopter), Iustin Capr\ (inventatorul unui rucsac pentru zbor), Filip Mihail (creatorul stabilo- planului), Rodrig Goliescu („avioplanul Goliescu”), Conrad Haas (racheta în trepte cu aripioare delta) sînt doar cî]iva dintre pionierii aeronauticii mondiale, pe care nu doar str\inii, ci românii în[i[i se pare c\ îi ignor\ ({tefan, 1968 :

46; Gheorghiu, 1979 : 123 sqq. ; id., 1980 : 17, 30; {tefan & Nicolau, 1981a: 237). Biologia româneasc\ este abordat\ de istoricii [tiin]ei din epoc\ în mod similar: al\turi de personalit\]i cunos- cute [i apreciate în lume (Gheorghe Marinescu, Grigore Antipa, Emil Racovi]\, Victor Babe[), sînt aduse la lumin\ acte de pionierat sau simple contribu]ii neglijate de memo- ria colectiv\: Nicolae Milescu (valoroase observa]ii geobo- tanice [i faunistice în Asia) ; Dimitrie Voinov (descoperito- rul func]iei antitoxice a glandei intersti]iale [i cel care a intuit în premier\ mondial\ func]ia secretorie a aparatului Golgi) ; Daniel Danielopolu (precursorul biociberneticii); Gh. K. Constantinescu (pionier al geneticii animale) ; Fr.I. Rainer – creatorul unui „alfabet antropologic” foarte util [i precursor al teoriei antiraseologice (Iftimovici, 1977 :

passim). Prin acumularea impresionant\ de nume [i date, este generat\ imaginea unei (alte) ramuri a [tiin]ei în care românii au fost mereu deschiz\tori de drumuri ori au îmbun\t\]it semnificativ cuno[tin]ele existente. Aceast\ disciplin\ are, la rîndul ei, o istorie str\veche, ce coboar\ pîn\ la daci (ibid., 8 sqq.). În pur\ manier\ protocronist\, unii autori reiau, chiar [i în lucr\ri de la care s-ar a[tepta o expunere neutr\, mitul „românii – ap\r\torii Europei” [i perechea antinomic\ trecutul glorios vitregia istoriei. Acest ultim mitologem este folosit de obicei pentru a subli- nia excep]ionalitatea na]ional\, constînd aici în capaci- tatea românilor de a da lumii realiz\ri meritorii, în pofida circumstan]elor istorice defavorabile. Iat\, de exemplu, cum se deschide un volum de istorie a biologiei autohtone :

Alexandra Tomi]\

„Acest meleag a fost, de-a lungul a peste 18 secole, poarta care a ap\rat cetatea unde s-a f\urit [i s-a acumulat cultura european\. În timp ce la Montpellier, Uppsala, Zaragoza, Padova, Heidelberg [i în alte case universitare

[i academice, ascunse în spatele acestei por]i române[ti,

înv\]a]ii arborizau, disecau, construiau lunete cu care s\ p\trund\ tainele Universului, la noi se înfruntau buzdu-

gane [i izbeau ghiulele” (Iftimovici, 1977 : 12). Psihologia româneasc\ pare s\ aib\ o frumoas\ tradi]ie – cel pu]in bogat\ în protocronii, dac\ nu tocmai lung\ (de altfel, se [tie c\ începuturile psihologiei [tiin]ifice mondiale nu au nici dou\ secole –, poate de aceea indigeni[tii nu au plasat mai departe în trecutul na]ional istoria acestei dis- cipline). {tefan Odobleja este unul dintre numele invocate cînd se discut\ atît priorit\]ile autohtone din psihologie, cît

[i frustr\rile create culturii na]ionale prin nerecunoa[terea

pionieratelor din diferite domenii. El este, sus]in proto-

croni[tii, p\rintele legitim al ciberneticii mondiale, pe care

a anticipat-o prin teoria psihologiei consonantiste ; abia

dup\ zece ani de la lansarea acesteia (1938), Norbert Wiener