Sunteți pe pagina 1din 409

Această carte a apărut cusprijinulFUNDAŢLEI SOROS

Ghiţă lonescu

COMUNISMUL ÎN ROMÂNIA

Traducere din lim ba engleză ds ION STANCSU

Editura

LITERA

B u c u re ş ti,

1994

Coperta de Tudor Jebeleanu

IS B N 973-43-0173-X

Nota autorului

Aş dori, mai întâi, să-mi exprim mulţumirile faţă de Insti­

tutul Regal pentru Probleme Internaţionale care, în 1955, prin directorul lui de atunci, onorabilul C.M. Woodhouse, mi-a

făcut invitaţia de a cerceta şi de a scrie studiul care a constituit prima schiţă a acestei cărţi.

Am avut şansa că am putut beneficia de sfatul unor eminenţi savanţi care au avut amabilitatea de a-mi citi întreg manuscrisul sau numai o parte a lui, Picând observaţii şi sugestii dintre cele mai utile. Au citit diferitele versiuni ale manuscrisului şi m-au ajutat constant - subliniind erorile de datare şi de interpretare -

profesorul Hugh Seton-Watson, de la Universitatea din Londra, dr. G.H. Bolsover,- Director-al Şcolii de Studii Slave şi Est Europene de la Universitatea din-Londra, dl. John Campbell, Directorul Departamentului de Studii Politice al Consiliului pentru Relaţii Externe. Erorile care mai rămân în carte cad, prin urmare, pe seama propriei mele răspunderi.

Rămân profund îndatorat, pentru orientare şi pentru sfaturile de care am avut atâta nevoie la începutul muncii mele, dom­ nului F.W. Deakin, director al Colegiului Sf. Anton, de la

Oxford, profesorilor Philip Mosely şi Henry Roberts, de la Uni­ versitatea Columbia, profesorului Leonard Schapiro, de la Şcoala de Econom ie din Londra, cărora le-am supus spre

examinare manuscrisul în primele sale versiuni. mai nefmisate. La fel, domnilor C. Vişoianu şi AI. Cretzianu ca şi doctorului

Sabin Manuilă, care m-au ajutat foarte mult cu comentariile lor asupra primei forme a introducerii şi părţii întâia. Mulţumirile mele se adresează de asemenea domnişoarei Hermia Oliver, de la Chatham House, a cărei editare îngrijită, ca şi revizuire şi observaţii au contribuit mult Ia elaborarea textului în versiunea finală, precum şi domnului J.F. Brown, care în stadiul iniţial a verificat stilul şi mi-a permis să consult cercetarea sa cu privire la România împreună cu studiile aflate Ia postul de radio Europa Liberă, atunci când am lucrat Ia capitolele 12 şi 13 ale cărţii de faţă. Totodată, îm i face plăcere să mulţumesc personalului bibliotecii şi colecţiei de periodice de la Chatham House, ca şi de la bibliotecile Consiliului pentru Relaţii Externe din New York, Centrului de Documentare de la Paris, de la Transport House din Londra, de la Institutul de Istorie Socială din Haga. de la Biblioteca Publică din New York şi de la Biblioteca de Stat din Miinchen pentru ajutorul pe care mi l-a dat în găsirea unor materiale de primă mână, necesare unei lucrări care. din multe puncte de vedere, a trebuit să înceapă, sub raportul cerce­ tării, de la zero. Mulţumesc domnişoarei Geraldine Sheehan, doamnelor Rozeta Metes şi Malila Szabados care au contribuit în diferite faze ale lucrării cu operaţiunile de dactilografiere şi corectare a diferitelor părţi ale cărţii. îi dedic această carte soţiei mele. fără de care ea nu ar ti fost dactilografiată sau nici măcar scrisă ori elaborată.

G.I.

Prefaţă îa ediţia română

1

Când în vara Iui 1968, Oxford University Press, editorii acestei cărţi pentru Anglia şi America , m-au rugat să scriu o prefaţă pentru o nouă ediţie, întrucât prima fusese complet epui­ zată. le-am răspuns că deşi nu vedeam nici o piedică la republi­ carea cărţii, aş prefera să mai aştept, pentru o nouă reconsi­ derare a situaţiei din România. (între timp un alt editor american a acceptat să republice cartea fără o nouă prefaţă.) M otivul refuzului meu din vara Iui 1968. care urmase ceea ce se numise atunci „primăvara cehoslovacăera tocmai faptul cu adevărat nou şi surprinzător că atunci când Moscova. în august 1968. a dat ordin sateliţilor săi est-europeni să trimită, fie chiar sim­ bolic, trupe de-ale lor să însoţească intervenţia armatei sovietice în Cehoslovacia, singurul satelit care a refuzat să fie complice Ia această crimă a fost Republica Populară Română a lui Ceauşescu. Mărturisesc că acesta a fost şi singurul moment în existenţa acelei Republici, când am avut o îndoială şi o simpatie pentru dispreţuitul regim. Urmarea imediată (distribuirea de arme populaţiei sau înştiinţarea americană că dacă, cum era foarte probabil, comuniştii unguri, bulgari şi, desigur, sovietici, ar întrebuinţa pretextul pentru a interveni şi în Iugoslavia şi în România, Statele Unite vor reacţiona militar) mi-a întărit nedu­ merirea momentană. Cu atât mai nedumerită ar li fost deci şi prefaţa nouă la o carte a cărei afirmaţie de bază era că regimul

comunist din România era numai şi nu putea să fie decât o ocu­ paţie sovietică deghizată. De altfel cartea se oprea la venirea lui

Ceauşescu la putere. Comunismul „naţional" al lui Ceauşescu nu-mi inspirase până în 1968 nici o încredere. Era un jo c îndemânatic (şi într-a- devăr foarte bine remunerat cu cecuri occidentale) prin care. în sfera externă, noul „căpitan“ al unui regim mai mult fascist decât comunist, dădea impresia, prin mici obrăznicii faţă de URSS Ia Naţiunile Unite şi în alte împrejurări internaţionale, că se opune voinţei „blocului sovietic". Pe de altă parte se crea senzaţia că se oferă Occidentului servicii diplomatice încă şi mai bine plătite de Occident, pentru luări de contact, dintre care cel mai important a fost contactul dintre Kissinger, secretarul de stat american şi China comunistă. Desigur, jocul comunis­ mului naţional nu fusese inventat de Ceauşescu: inventatorul şi marele maestru era Tito. Dar în Iugoslavia (unde ţineam cursuri libere la Universităţile federaţiei, o probă mică dar foarte sem­ nificativă a deosebirii dintre cele două regimuri) comunismul naţional se manifesta la început şi pe planul intern: era o demo­ cratizare în mers. Pământul ţăranilor nu fusese „colectivizat", presa dădea informaţii libere şi îndestulătoare, filmele, piesele şi cărţile occidentale erau traduse sau importate, oamenii erau liberi să-şi exprime părerile şi să călătorească în străinătate. în parlamentul tripartit camera socio-economică (sindicatele, întreprinderile etc.) era la început cea mai importantă (declinul regimului a început când camera naţionalităţilor a căpătat o importanţă mai mare, fiecare parte fiind condusă de partidul comunist local - rezultatul dezbinării naţionaliste fiind tragedia de astăzi în defuncta Iugoslavie). Era deci un început de demo­ cratizare reală, care înspăimânta pe adevăraţii sateliţi. Dimpo­ trivă, în România, Ceauşescu, favoritul samsar internaţional, se apropia mai curând, ideologiceşte, de China care îi reproşa lui Hruşciov şi lui Drejnev de a ti prea „m oi" şi de a trăda mar- xism-leninismul şi, mai ales, stalinismul.

Totuşi. în 1968 adevărului curaj ui guvernului român de a re­ fuza. singur în tot blocul sovietic, să participe la intervenţia în Cehoslovacia (şi într-adevăr colaborarea făcută atunci între Iugoslavia, România şi Cehoslovacia nu putea să nu evoce vechea Mică înţelegere - şi Antonescu refuzase ordinul lui Hitler de a ataca cu el Iugoslavia) era prima împrejurare în care Ceauşescu îşi punea în cumpănă poziţia ideologică. Asociin- du-se făţiş cu Iugoslavia, acuzată de „Bloc“ de o democratizare burgheză, în apărarea Cehoslovaciei unde încă şi mai vădit accentul reformei era politic - înlăturarea dictaturii partidului comunist - Ceauşescu, pentru un moment cel puţin, ar fi putut să ezite. Prin noua sa atitudine el ar ti putut, ar fi trebuit să întrevadă consecinţele acţiunii sale externe pe planul intern, naţional. Acesta nu ar ti putut Ti decât începutul democraţizării interne, chiar dacă, mai devreme sau mai târziu, această reformă internă va fi dus şi la abdicarea lui, cum a dus în URSS la cea a lui Gorbaciov. Dacă Ceauşescu ar fi fost nu numai un om de stat român, dar cel puţin un român normal, el ar li luat această cale ca urmare logică a actului său de curaj. Dimpotrivă, la câtva timp după aceea. Ceauşescu nu numai că nu a luat calea democratizării, dar. din motive încă incomplet desluşite, s-a străduit să-şi închidă legăturile cu Occidentul. Ce s-a întâmplat după aceea este prea bine ştiut şi într-adevăr cititorii din [ară ştiu mai bine decât mine ce s-a întâmplat. Totuşi, ce s-a întâmplat, adică satrapia dementă a Iui Ceauşescu rămâne de neînţeles pentru cei care n-au fost în ţară, atât de înfricoşătoare sunt amănuntele. De asemenea. în general, concluzia cărţii mele din 1964 rămâne valabilă şi după asasi­ narea lui Ceauşescu: de la Petru Groza la Ion fliescu. România a fost condusă de agenţii Moscovei, indiferent de ceea ce i s-a întâmplat Moscovei între timp. Năravul este acelaşi şi legăturile subterane continuă subteran.

II

Ce s-a întâmplat şi de ce s-a întâmplat în istoria României este. în linii mari. foarte simplu. în general. România, ca toate, dar mai mult decât toate celeiahe ţări ale Europei de Răsărit, este situată în calea invaziilor venind din Eurasia, aşa cum în vechile veacuri - „the dark ages“ - era toată Europa. Din veacul al 16-lea încoace Occidentul Europei s-a apărat de aceste in­ vazii. Dar în veacul al 20-lea împrejurările au îngăduit ca istoria Europei să se reîntoarcă la „dark ages“. Adusă în Europa de Germania hitleristă, cu care îşi împărţise Polonia. Eurasia

comunistă a înaintat până când Hitler a atacat-o.

să se asocieze puterilor anti-fasciste, Anglia şi America, ajun­

forţând-o astfel

gând până în centrul Europei. Ocuparea Berlinului în veacul al 20-lea însemna din nou o înaintare a barbarilor, încă mai

pătrunzătoare. în această înaintare, toată Europa de Răsărit a fost înghiţită de valurile roşii ale Armatei Roşii. Hotărâtoarea acţiune a Regelui Mihai I al României de a se alătura aliaţilor îm potriva lui Hitler, deşi înseninată din punct de vedere strategic (a scurtat ai doilea război mondial cu mai mult de un an), din punct de vedere istoric a fost înecată în puhoiul arma­ telor sovietice, inundândjumătate din Europa. Reconstituirea evenimentelor de orice fel este întotdeauna suficient de nesigură. Când şi cum a început boala, acuma fatală, dar despre care doctorii spun că a avut o lungă evoluţie neobservată? O alunecare pe scări a unui copil reapare la omul matur ca o suqirinzătoare schilodire. Detectivii regăsesc cu greu cauzele, motivele şi primele simptome ale criminalităţii făp­ tuitorului acum arestat. Istoricii, ei înşişi sunt încă mai perplecşi când caută să izoleze un singur eveniment sau o singură împre­ jurare ca iniţiala cauză a desfăşurărilor unei crize, unui război sau chiar a unei epoci („periodizare“): când'a început Renaş-

fe re a ,

cum

s-a dezlănţuit primul război mondial, rana de la

piciorul lui Carol al 12-lea înainte de bătălia de la Poltava şi

criza de rinichi a lui Napoleon înainte de cea de la Waterloo

(două bătălii care au influenţat istoria), pot fi întrebări la care este tot atât de greu de răspuns. La întrebarea: „cum a căzut România în infernul dominaţiei

ruso-sovietice“ sunt două răspunsuri. Unul este vădit: din cauza

situaţiei ei geo-politice. Nu păzeşti poarta Europei spre Eurasia fără riscul permanent al invaziei de către aceasta din urmă - mai ales când şi-a şi instalat în ţara ta capcanele marxist-leniniste de spionaj şi „a g itp r o p Era sută la sută sigur că dacă politica

„conţinerii“ (containment policy) a Occidentului nu va funcţiona decât în Occidentul Europei. România va fi prima victimă. A l doilea răspuns se adresează unei întrebări mai precise: de ce conţinerea a fost restrânsă numai la Centrul Europei? Aici

cartea mea a adoptat tehnica de detectare istorică şi a dat răs­ punsul: din cauza conferinţei de la Teheran din 27 noiembrie-3 decembrie 1943. Scrisă încă în 1960-1963. cartea precum şi cercetările mele documentare nu au putut beneficia de toată evidenţa publicată şi de arhivele deschise de atunci. în special rolul lui Churchill a fost scos în evidenţă prin publicarea documentelor britanice şi americane. în care se vede foarte clar cum îl încuraja pe Stalin să ia România, dacă nu se amestecă în Grecia. Oricare i-ar fi fost sentimentele, determinarea lui Churchill în a asigura şi pe urmă a consolida târgul, este mult prea clară pentru a-i găsi alibiuri. Iar în ce priveşte conferinţa de la Yalta, detestată de francezi pentru că nu fuseseră invitaţi, în loc de a fi denunţată ca .,pactul trădăriiprin care i s-a dat mână liberă URSS-ului în Europa de Răsărit, ea trebuie să fie văzută mai curând ca o îm­ bunătăţire în drept (dar ce drept cunoştea Stalin?) a situaţiei de fapt ca o consecinţă a războiului şi a hotărârilor strategice luate în cursul lui.

La conferinţa de la Teheran, dintre Roosevelt, Churchill şi Stalin, s-a luat hotărârea ca ofensiva anglo-americană să sc con­ centreze pe un singur masiv atac în Normandia - înaintând de acolo împotriva armatelor hitleriste până se va întâlni cu ofen­ siva sovietică venind dinspre Răsărit, „undeva în Europa", cum se spunea atunci. Au fost încurcături: generalul american Patton care eliberase Praga a trebuit să-şi retragă trupele pentru a lăsa armatelor sovietice dreptul de a se pretinde eliberatoarele Ce­ hoslovaciei („drept" întrebuinţat de tancurile sovietice cu priso­ sinţă în 1968). Iar occidentalii au refuzat cu dârză politeţe insistenţele M oscovei de a colabora militar şi în Italia. Dar încurcăturile acestea nu mai aveau importanţă generală. Ce s-a discutat la Teheran era o problemă militară şi, ca atare, de rezolvat de către militari - indiferent de posibilele con­ secinţe politice de care ei, militarii, nu erau răspunzători. Şefii de stat major britanici propuseseră de mult ca ofensiva occi­ dentală să se facă pe două fronturi: unul în Normandia şi al doilea, mai mic, în Balcani, prin Iugoslavia, şi mai departe şi cu posibila intrare în acţiune a Turciei, astfel colaborând cu înain­ tarea trupelor sovietice încă de la intrarea lor în Europa de Răsărit. Şefii de stat major americani, luând în considerare nevoia de a da o lovitură de graţie de la început armatelor hitleriste şi-au exprimat teama că dirijarea resurselor între două fronturi va slăbi efortul major. Diferenţa de vederi a continuat şi în timpul conferinţei de la Teheran unde trebuia să se ia o hotărâre defi­ nitivă, şi a fost supusă analizei celor trei oameni de stat. Părerea de aparenţă militară a lui Stalin că numai două fronturi erau suficiente şi că frontul balcanic ar fi o risipă de energie a trium­ fat asupra părerii de aparenţă militară a britanicilor, în favoarea a două fronturi şi jumătate. Războiul şi mijloacele Iui fiind prin chiar natura lor intrinsecă deosebit de lipsite de nuanţe - ce soartă putea să mai aibă România într-o asemenea strategie?

A ici se vede importanta intervenţiei Regelui Mihai I de a se alătura aliaţilor, astfel recucerind cel puţin Transilvania dată

Ungariei prin

treba dacă Churchill, oferind atât de cinic şi hotărât România lui Stalin în schimbul neintervenţiei sovietice în Grecia, nu se făcea de fapt că îi oferă lui Stalin cu oarecare şiretenie cinică ceea ce Stalin dobândise în orice caz prin hotărârea de a se eli­ bera Europa numai cu două fronturi. Căci era evident că pe unde vor fi trecut armatele sovietice venind din Răsărit, ele vor instala proconsulate sovietice, numite mai metaforic: guverne comuniste. în schimb. Churchill obţinea prin stratagema aceasta indiferenţa lui Stalin faţă de Grecia. Ghinionul românilor, norocul grecilor la ruleta istoriei.

dictatul lui Hitler1'.

Şi aici istoricul se poate în­

III

într-adevăr, nimic nu poate descrie mai bine natura, ceea ce francezii numesc la raison d'âtre, a partidului comunist român

decât numele conducătorilor săi (secretari generali şi membri ai

în opoziţie clandestină după reorganizarea lui de

Comintern la al cincilea Congres din 1930: Toris Ştefanov, Foriş, Chişinevschi, Bela Brainer, Vasile Luca (pseudonim) Moghioroş, Kroşnef. Bodnarciuc (Bodnăraş), Fazekaş şi. bineînţeles, Ana Pauker-Rabinovici. Mulţi dintre ei au apărui în 1944 ca lideri ai partidului. Că nici unul dintre ei nu era român băştinaş nu era surprin­ zător: la înfiinţarea partidului poruncile direct iredentiste pe care i le dăduse „Internaţionala“ din Moscova dezgustaseră chiar şi pe muncitorii sau pe intelectualii romani care ar fi avut un temperament mai revoluţionar. în plus, după reorganizarea

„Internaţionalei“ din 1930, situaţia se înrăutăţise încă şi mai mult pentru puţinii membri români: ei trebuiau, ca toţi membrii

politbiroului).

tuturor partidelor comuniste din lume, să jure că îşi vor trăda (arapentru „adevărata"patrie: URSS. Reorganizarea din 1930 fusese poruncită de Comintern pentru ca, pe de o parte, partidul să se alinieze lozincii „bolşe- vizării" - datoria supremă a oricărui comunist şi partid comunist este să apere Uniunea Sovietică mai mult decât propria sa ţară - iar pe de alta, să pună ordine în adunătura fracfionistă a parti­ dului de până atunci. între 1921 şi 1930 partidul era sub condu­ cerea oarecum simbolică a lui Cristian Rakovsky, un intelectual bulgar-român care. datorită calităfilor sale personale dar şi prieteniei cu Leon Troţki, avea, până la excluderea lui Troţki, o

mare influenţă în Comintern. Astfel, sub oblăduirea lui, parti­ dul fondat în 1923 era o adunătură pestriţă de troţkişti-rakovişti, printre care doi intelectuali, Alexandru Dobrogeanu Gherea şi Marcel Pauker dominând publicaţiile partidului, un grup de

m uncitori români

maghiare, bulgare şi ruseşti foarte puternice în sânul mino­ rităţilor respective cărora le promiteau eliberarea de sub români.

Congresul din 1930 a eliminat şi pe urmă executat pe troţkişti. (Rakovsky însuşi murise în Siberia), a recunoscut iredentismele dar supunându-ie şi pe ele la regula supremă a apărării Rusiei Sovietice pe deasupra patriei lor, şi a întărit grupul muncito­ rilor. mai uşor de agitat din cauza crizei economice mondiale. Adevărata conducere rămânea, şi avea să rămână în mâinile grupului ruso-evreiesc din Basarabia. Ca atare, Partidul Co­ munist Român era menit să rămână lipsit de popularitate - antipatia şi frica de URSS, şi de Rusia în general, fiind acute în România. în \remuri normale partidul comunist pretins român ar ti ră­ mas o excentricitate dispreţuită. Dar vremurile nu mai erau normale după 1933. Un vânt foarte fierbinte de nebunie sufla asupra Europei de când, din centrul ei, monstruosul Hitler îi zguduia temeiurile civilizaţiei

fără influenţă, şi grupurile iredentiste

şi zvârlea toate guvernele şi popoarele în cea mai mare panică a istoriei modeme. Panica era cea mai mare din istoria modernă pentru că fascismul şt nazismul (care din punct de vedere struc­ tural politic copiaseră direct instituţiile terorismului de stat ale marxism-ieninismului: partidul unic dictatorial, catehismul ideo­ logic, teroarea ca mijloc de guvernare şi, pe deasupra tuturor, statul totalitar supunând societatea) veneau din sânul Europei, din cele două culturi de frunte: italiană şi germană. Pe când primitivismul brutal al bolşevismului sovietic putea să iîe consi­ derat, în parte, ca o continuare specifică a despotismului ţarist dintr-o ţară eurasiatică ct nu cunoscuse constituţionalismul politic şi pluralismul societal - în Italia şi Germania asemenea măsuri negau şi distrugeau veacuri de înălţare de filozofie poli­ tică şi de cultură civică. Iar a doua deosebire era că pe când marxism-leninismul îşi ascundea adevăratele scopuri sub lozinci de înfrăţire universală, fascismul şi mai ales hitlerismul. mai ales. îşi declarau făţiş motivul şi impulsul principal al acţiunii lor, care era URA. ura faţă de străini şi în cazul hitlerismuiui m a i ales, ura împotriva evreilor, îşi proclamau ţelurile de domi­ nare asupra popoarelor lor şi de exterminare a altor popoare, in special cel evreiesc, şi îşi recunoşteau ca ţintă supremă R.AZ- SOIUL. La început revoluţia rusă fusese tăcuta dintr-un motiv contrariu: ai păcii, negat şi batjocorit după aceea de imperia­ lismul sovietic. Dar ceea ce era mai înspăimântător în apariţia doctrinelor acestea sălbatice era dublul efect pe care îl aveau în vechiul continent al civilizaţiei. Pe de o parte era frica guvernelor demo­ cratice de a se împotrivi lui Hitler. Pe când guvernele francez, englez şi american bâjbâiau la început, tot nădăjduind că se vor putea înţelege cu noii dictatori, numai puţini oameni de stat denunţau primejdia războiului, inevitabil în cazul in care se va da timp dictatorilor să-şi încheie pregătirile. Românul Titulescu era una din puţinele voci. Dar pe de altă parte încă şi mai înfri-

coşâtoare era propagarea atât de rapidă în rândurile tineretului civilizaţiei europene a acestor idei de URĂ. în fiecare zi. ca în .,Rinocerii“ lui Eugen Ionescu. alţi tineri se trezeau cu pielea

verde şi în fiecare zi. între anii 1930 şi 1940 apăreau (unele

direct finanţate de la Berlin) mişcări politice, mai ales de tineri cărturari, adoptând in totul doctrina şi tehnica UREI Ia care se adăuga, şi cu câtă râvnă! - microbul antisemitismului.

în România, din nenorocire, terenul era extrem de prielnic

pentru o rapidă dezvoltare a unui hitlerism băştinaş. Trei ele­ mente se combinau. Unul era un antisemitism destul de răspân­ dit, deşi latent, în naţionalismul românesc. Altul era, ca o ur­ mare a primului, existenţa autohtonă a unor vechi mişcări anti­

semite 6 4 .C . Cuza). Acestea aveau să fie însufleţite în cele din urmă de o mişcare mistico-teroristă care după diferite nume tranzitorii, se stabilise la cel de „Garda de fier“, cunoscută şi sub numele de legionari. Al treilea element era corupţia şi dez­ ordinea corupătoare şi brutală ale regimului regelui Carol ai II-

lea, mult agravată de la asasinarea Primului Ministru I. G. Duca

de către „Garda de fier“. în asemenea condiţii, fecundându-se una pe alta, nu era sur­ prinzător ca hillerismul românesc să se dezvolte atât de repede. Ceea ce era mai surprinzător şi mult mai mâhnitor era propă­ şirea înflăcărată a unei asemenea ideologii în tineretul intelec­ tual român, de la studenţi, Ia foarte promiţătorii tineri cărturari

şi scriitori, majoritatea noii elite intelectuale. Dar între timp, în asemenea condiţii ceva se schimbase şi în atitudinea Rusiei Sovietice şi în cea a slugilor ei din România. Profitând de nedumeririle şi de laşităţile guvernelor europene, de la cele ale lui Daladier şi Chamberlain, până la cele ale colo­ nelului Beck şi al lui Carol al II-lea, Rusia Sovietică (negân-

du-şi propriile ei câmpuri de concentrare, temniţe şi executări în

masă, denunţate la vreme de faimoasele „întoarceri din Rusia“ ale lui Panait Istrati şi Andrâ Gide) se proclamase conducă-

toarsa mişcării antifascists din lume. Cu ap.iratul ei de propa­ gandă şi cu agenţiile partidelor comuniste din lumea întreagă,

mişcarea mondială comunistă se pretindea a fi adversarul cel mai direct şi cel mai hotărât al hitlerismului. în fiecare ţară

europeană, toţi oamenii ale căror conştiinţe, creştine sau uma­ niste. zvâcneau şi sângerau, auzind crescândele urlete de ură ale rinocerilor europeni, toţi antifasciştii spontani priveau

acum cu o nouă înţelegere Rusia Sovietică, pe plan inter­

naţional; şi pe comunişti, pe pian naţional. La Liga Naţiunilor, agonizantă, Nicolae Titulescu găsea în sovieticul Litvinov un aliat în lupta împotriva fascismului. in opiniile publice europeană şi americană antifascismul era o nouă credinţă, reunind din nou pe creştini şi pe evrei, pe

muncitori şi pe intelectuali, neclintiţi în voinţa lor de a vedea Dreptatea triumfând. Andre Malraux în Franţa dădea iot spriji­ nul mişcării antifasciste condusă de comunişti, fără a fi un co­

munist. în România. Lucreţiu Pătrăşcanu. un intelectual co­ munist cu îndoieli fireşti despre stalinism, nu avea nici o în­ doială în lupta antifascistă. Astfel Partidul Comunist Român a avut un m o m e n t în care

s-a bucurat de mai puţină antipatie populară în această mare luptă mondială, mai ales că între timp mişcarea legionară, al cărui .,căpitan“ fusese ucis din ordinul regelui Caroi al Il-lea şi care venise la putere pentru scurtă vreme în asociaţie cu mare­ şalul Antonescu. întrebuinţase acea scurtă vreme pentru a-şi de­

monstra psiho-patologia sângeroasă. Cu cât mai oribile crimele lor (Iorga, Madgearu, pogromurile în masă), cu atât mai natu­

rală era simpatia pentru adevăraţii antifascişti! Dar în ziua de 21 August 1941, marea putere antifascistă

Rusia Sovietică semna un pact de alianţă cu Germania hitle- ristă, al cărui principal rezultat fusese ocuparea Poloniei de

către cei doi aliaţi, urmată şi de ocuparea Basarabiei. Masca fusese aruncată. Mai mult şi înainte de a Q antifascistă, Rusia

B IB L IO T E C A

M E T R O P O L IT A N A

17

BUCUREŞTI Filiala "8. P. HASDEU" Sir. Traian, Mr. 2, Secior 3 TeUFax: 320 06 76

Sovietică era o putere totalitai’ă. Ea se regăsea astfel mult mai aproape de cealaltă putere totalitară, Germania hitleristă. Tota­ litarismul se afirma în plină lumină. Partidele comuniste care recunoscuseră dinainte suprema lor obligaţie faţă de prima lor „patrie", Uniunea Sovietică, treceau, fără nici o ezitare morală, în câmpul totalitarismului, denunţând democraţiile corupte şi exprimându-şi dorinţa ca acestea să fie în curând învinse de cele două puteri totalitare şi de sateliţii lor. '

în schimb antifascismul, astfel curăţit, se transforma, cu aceeaşi credinţă neprihănită, în antitotalitarism.

IV

Cartea mea îşi declara datele: 1944-1962. în aceşti 18 ani este cuprinsă prima fază a aşa-zisului „Comunism" în aşa-zisa „Românie", curând devenită RPR. Această fază a fost aceea a D is tr u g e r ii. Conducătorii partidului din faza aceasta, din nefe­ ricire toţi cu nume străine, sau ascunzându-le sub pseudonime româneşti, nu aveau decât o singură misiune: să distrugă tot ce fusese România.

Astfel, după o scurtă şi dureroasă agonie, ei au distrus mo­ narhia alungând pe Regele Mihai I. Aceasta era o dublă eroare. Era o eroare personală. Regele Mihai I, opus lor prin credinţa lui creştină, prin înţelepciunea sa formată într-o copilărie dra­ matică, prin omenia sa adevărat românească (numai limba română are un substantiv descriind atitudinea morală firească a omului), şi prin patriotismul lui de adevărat om de stat, câşti­ gase recunoaşterea românilor dar şi admiraţia lumii întregi prin actul său din 23 August 1944. E l nu reprezenta numai chezăşia statului român istoric, dar era omul de stat de care ţara avea, şi are nevoie. Izgonindu-1, echipa de mercenari la putere au pierdut ultima legătură cu poporul român şi cu lumea civilizată. Căci detronarea Regelui era şi o imensă eroare istorică. Româ­ nia nu a fost o ţară liberă şi suverană decât în timpul Regatului

Român. Aducându-l pe Carol I ca Rege, România şi-a afirmat existenţa istorică deplină. Izgonindu-1 pe Mihai I, agenţii so­ vietici au făcut din România o periferie rusească.

în acelaşi timp, mercenarii sovietici, urmând prin aceasta acţiunea celor hitlerişti dar desăvârşind-o în proporţii extra­ ordinare, au distrus - plin ucidere - elita politică şi culturală a

României. Legionarii asasinaseră individual pe unii dintre cei mai lu­ minaţi oameni de frunte ai României. Comuniştii au făcut aceasta pe plan general şi în mod sistematic: au umplut tem­ niţele de moarte cu toţi oamenii politici, înalţii funcţionari şi, mai ales, intelectualii români şi pe urmă, pentru că nu aveau destule temniţe au inventat „Canalul“ unde era mai uşor de înecat toată gloria spiritului românesc. 10 ani, care trebuiau să fie continuaţi în faza ceauşistă cu mijloace şi scopuri încă mai

sistematice de asemenea distrugere organizată au dus la stâr- pirea culturii române prin cei ucişi şi au produs frica, la grande peur, a celor născuţi mai târziu şi care a explicat atât de trista tăcere şi imobilitate a intelectualilor români - spre deosebire de cei polonezi, maghiari sau cehoslovaci. Căci între timp merce­ narii îşi aduseseră şi echipele lor de profesori care trebuiau să-i înveţe pe români cum să renege România. Profesorul Leonte Răutu, profesorul Mihai Roller, profesorul A. Buican, profe­ sorul Silviu Brucan şi, de sus de la Moscova, Ana Pauker aveau sarcina de a reinvents istoria României şi a culturii ei, şi de a o împinge în minţile tinerilor români. Un abis de tăcere se crea astfel între învăţători şi cei care refuzau să fie învăţaţi. Mercenarii sovietici au distrus şi economia română, destul de zdruncinată şi de hitlerişti înainte, prin întreruperea completă a legăturilor comerciale şi economice cu Occidentul, prin colec­ tivizarea agriculturii, care a dus la rezultate dezastruoase econo­ mice şi sociale, şi, mai ales, prin despăgubirea directă a Uniunii Sovietice pentru pierderile sale de război prin instalarea, ca

nişte pompe, a SOVROM-urilor, aşa-zise „societăţi“ sovieto- române prin care ceea ce mai rămânea din biata economie română era trimis în Uniunea Sovietică imediat şi sub control militar. Cartea descrie toate aceste forme de distrugere în amănunt ale fazei întâi, direct mercenari, a aşa-zisului comunism în aşa- zisa Republică Populară Română (care, ca să parafrazăm pe Voltaire în alt context, nu era nici republică, nici populară, nici română). Dar cartea se deschide şî asupra celei de a doua faze a

partidului, încă mai abuzivă şi mai costisitoare. intr-adevăr, unul din motivele succesului cărţii în Anglia şi America consta în faptul că anunţa dinainte probabila succe­ siune a lui Ceauşescu după ce Gheorghiu-Dej va fi murit. Con­ gresul al XX-lea al Partidului Comunist Sovietic răsturnase în rândurile partidelor comuniste fosta domnie atotputernică a acelui partid asupra mişcării mondiale. După Iugoslavia de mult eliminată, şi după revoluţia ungară din 1956 de mult înecată în sânge, autoritatea morală a PCUS-ului a fost fatal zdruncinată. Discursul, sau mai curând spovedania lui Hruşciov la acel Con­ gres însemna începutul sfârşitului acelui partid şi prin aceasta a marxism-îeninismului în lume. în România, crimele în toate direcţiile ale guvernului de mercenari sovietici ofereau opoziţiei din partid un prilej inega­ labil de acţiune. Desigur că opoziţia trebuia să aibă un caracter mai naţional - ca cel puţin noii conducători să-şi poarte numele româneşti şi nu pseudonime sau nume străine; în al doilea rând, partidul trebuia să aibă un caracter mai muncitoresc dacă vroia să se cheme partidul muncitoresc român, cu alţi oameni în locul tuturor acelor comunişti de profesie, lucrând numai pentru şi fiind plătiţi de Moscova, din guvernul primei faze. Şi în sfârşit, noua mişcare comunistă trebuia să dea impresia că va vedea situaţia din punct de vedere naţional - că, mai ales din punct de vedere economic, va avea un plan românesc. într-o altă carte a

mea, The Break-up of the Soviet Empire in Eastern Europe, un

titlu oarecum profetic: „Prăbuşirea imperiului sovietic în Europa de Răsărit“ (Penguin, 1965) am descris mai în amănunt cum Gheorghiu-Dej (şi desigur Ceauşescu, care era mentorul lim i­ tatului Dej) a refuzat în februarie 1963, planul lui Hruşciov de a reînvia COM ECON-ul (CAER-ul) într-o formă strictă în care România, ca o economie secundară, trebuia să renunţe ia pro­ priul său plan (megalomaniac) de industrializare autonomă. în 17 iulie 1963 Hruşciov îşi retrăgea planul şi guvernul comunist din Bucureşti anunţa desăvârşirea planului său economic care.

fiind cu totul nechibzuit, trebuia să conducă la mizeria de astăzi

a României. După cum nechibzuirea politică a lui Ceauşescu,

mai stalinist decât Hruşciov. Brejnev şi Gorbaciov, trebuia să

ducă la propria lui demenţă şi executare. Dar cu aceasta începe o altă poveste. Cartea se încheia aici - numai prezicând. Prezicând mai ales continuarea fricii, care într-adevlx de

atunci s-a întins cu atât mai mult cu cât s-a întins teroarea. Erica intelectualilor români era desigurjustificată de regimul neronian al lui Ceauşescu. Dar Roosevelt a avut o dată o formulă extrem

de justă când a spus că frica de frică este la rădăcina fricii. Ad­

miţând că regimul comunist în România - astuzi într-un glas- nost de suprafaţă şi cu un Parlament - are darul asupririi; şi al supunerii; şi admiţând, pe de altă parte, că Occidentul, el însuşi acum profund tulburat de problema transnaţionalizării şi globa- lizării, arată mai mult interes celor trei ţări din Europa de Răsă­ rit care s-au ilustrat prin revoluţiile lor antisovietice, decât Ro­ mâniei, totuşi tăcerea nu este un răspuns. Răbdarea este legea istoriei române - dar ea a fost întotdeauna întreruptă la timp de voinţa de afirmare politică.

Manchester, 3 aprilie 1994

Ghiţâ IONESCU

P'rrtUCA

2

KGHHZr

r„

bis

j

Introducere

O ISTORIE A PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN

»

*

24

Partidul Comunist Român înainte de al V-lea Congres,

1917 -1932

P o tr iv it istoriei com u niste o fic ia

le 1),

Partidu l C om u n ist R o m â n

a

fo 13 m ai 1921

s t creat la

şi,

după câ ţiva ani d e

activitate interm itentă,

a c e le din urm ă consistenţă

căpătat în

datorită

celu i de

al

V -le a

C o n ­

gres, din 1932. C ontinuitatea lu i poate

dată.

după revo lu ţia b olşevică şi a d even it sesizabilă ca atare după crearea

Intern aţion alei a Ill-a , la 4 m artie 1919. Până în 1921 com u n iştii au

P artid

să-i

dom ine.

V e c h iu l

unei restrân se

clase m uncitoare, care apăruse chiar m ai d evrem e

p id industrializate ale T ra n silvan iei şi B u co vin ei,

ale

în Tran silvan ia, A s o c ia ţia G en era lă a M u n c ito rilo r pentru E du caţie publicase în că din 1866 literatură sindicalistă în şase lim b i, in clu siv în

rom ână.2) în 1880 s-au creat „cercu rile m u n citoreşti11. A ceste cercuri şi-au ţinut p rim u l lo r con gres gen eral la 31 m artie 1893, când s-a d ecis crearea unui P artid S o cia l-D em o cra t al M u n c ito rilo r din R om ân ia.

partid, rolu l p rin cip a l l-au avu t dou ă grupuri

d e tineri intelectu ali. U n u l era inspirat m ai ales de id e ile socialiste din

Franţa, celălalt, d e c e le din Rusia. D in 1893 până la sfârşitul secolu lu i

a d om in at

p rim u l grup. C e i m ai cunoscuţi dintre in telectu alii cu păreri

op

O a ctivita te s p e c ific com u n istă a în cep u t în R o m â n ia im ediat,

fi urm ărită în cep ân d cu această

erat în

grupuri în

in terioru l

un partid p e

m icu lu i dar

care

e i

au

tot m ai activu lu i

în c e rca t

fără su cces

1893 în

S o c ia l-D e m o cra t,

M işca rea socia l dem ocrată

al

R o m â n iei,

urm ărin d

fusese în tem eiată în

în d eap roap e rid ica rea

R e g a t

în regiu n ile m ai ra­ pa atunci p ro v in c ii

m on arh iei austro-ungare.

în con stitu irea noului

O V ezi

bibliografia noastră, la p. 397.

2) Prima organizaţie muncitorească din România a fost Casa de Asigurare şi ajutor reciproc a tipografilor, constituită la 24 august 1858.

de inspiraţie fran ceză erau Io

v ic i şi G . D iam an d i. E i erau num iţi şi „g e n e ro ş ii” , p ro ven in d cu toţii

fraţii R ad o-

s if N ăd ejd e,

V .

G .

M orţun ,

din fa m ilii ale clasei m ijlo c ii sau ale aristocraţiei. A lătu ri d e alţii, ei

susţineau că R om â n ia se

triale şi erau con vin şi d e

puterea in evita b il superioară p e care aceasta

a fla în tr-o fa ză

in cipien tă a rev o lu ţie i indus­

o

v a co n feri

m u n citorim ii. Instrum entele progresu lu i social p o litic al

m

u n citorilor

urmau să fie organ izaţiile clasei m uncitoare, începând de

la „fră ţiile ” u top ic-id eaiiste şi m ai rom an ticele falan stere de tip F o u ­

rier până la d eplin con stitu itele uniuni şi sindicate, care tocm ai se înte-

m eiau,

deşi în că pe o scară redusă. A cest grup se bucura de un anum it

sp rijin d in partea m u n c ito rilo r rom âni, care susţineau

m eto d e le

lo r

„e

c o n o m ic e ” ,

socotin d u -le cele

m ai bune m ijloa ce

de organ izare şi

p

ro tecţie

îm p o triva presiun ii ven in d din partea fu n cţio n ărim ii şi a

bur­

gh

eziei.

însă

„g e n

e ro ş ii”

au ajuns să fie d ezilu zio n a ţi de neputinţa lor

de a

ap lica teoria m arxistă în practica rom ânească, m ai ales în cadrul struc­

turii agrare a ţării. M u lţi dintre ei s-au alăturat, de aceea, la începutul

secolu lu i X X ,

şi deţinută până la sfârşitul prim ului răzb oi m on dial de către al d oilea

grup, în frunte cu C ristian R a k ovsk y şi C onstantin D ob rogean u -G h e-

rea. jR a k ovsk y 4****) a fost probabil cel m ai strălucit şi m ai

tre toate person alităţile com uniste din B alcani. N ăscu t în 1873, bulgar

R o m â n ia pe când avea

din D o b ro gea , el şi fa m ilia lu i se m utaseră în

Partidului L ib e ra l3'. C on d u cerea a fost atunci preluată

cosm op olit d in ­

3' V ezi, mai jos, la p. 61. Prima scindare s-a produs în 1899. când V.G Morţun a părăsit Partidul Socialist, justificându-şi decizia cu consideraţii de acest fel. Vezi, de asemenea. Documente din Arhiva V .G . Morţun, 1907- 1918, în Studii” , nr. 3, 1957. M. Roller, istoricul oficial al P.C.R., a încercat să arate, în Clasa muncitoare şi 1907 ("Analele” nr. 2, martie-aprilie 1957) că

până şi Partidul Socialist,

ferent la răscoala ţăranilor din 1907 şi că numai o fracţiune condusă de M.G. Bujor a fost în mod deschis de partea ţăranilor. Pe de altă parte, Troţki, intr-un portret pe care-1 făcea lui Gherea în “Naşe Slova” , la 7 iunie 1915 spunea că Gherea şi Rakovsky au început să organizeze un nou Partid Social Democrat Român după revoluţia rusă din 1905.

Rakovsky

(St. Antony's College, Oxford, februarie, 1955); C.N . Clark, Bessarabia, Russia, and Romania, N .Y. 1927; C.T. Petrescu, Socialismul în România, Bucureşti, 1946 şi L. Fischer, Men and politics, N .Y ., 1941. Zubcu Codrea- nu, Zamfir Arbore şi doctorul Russell (care era posesor al unui paşaport ante rican) erau şi ei tineri revoluţionari ruşi care veniseră să se aşeze in România.

aflat sub influenţa lui Rakovsky,

s-a arătat indi

4) V ezi mai multe în legătură cu Rakovsky la J.A. Rothschild,

,ti tin ik' trei ani. E du cat la G e n e v a , B erlin şi M o n tp e llie r, fu sese

fraged ă şi d even ise a ctiv în cer-

1893 el repre-

,■rulase Partidul S o c ia l-D e m o cra t B u lgar la C on gresu l In ternaţionalei

i hi de socialiste atât din R om â n ia cât şi din B ulgaria. în

ii

i

i

, ie m arxism

în că

d e

la

o

vârstă

Sui I.iliste de la Z iirieh şi,

ui m inata rom ână.

In

c in c i ani m ai târziu, d even ise d octor m ilitar

1900 p lecase în R usia dar a fost curând exp u lzat.

social d em o crat „R o m â n ia m un-

în

1905 d e ve n ise

e d ito ru l ziaru lu i

,

n o m e",

iar în

1907 reprezen tase partidul sociaştilor

rom âni la C on -

lennţa S ocialistă Internaţională d e !a Stuttgart.

 

D

atorită atitudinii sale faţă d e răscoala ţărănească

din acelaşi an i

se refuzase perm isiu n ea d e a reintra în R om ân ia fiind etichetat drept

„străin in d e zira b il". T o tu şi, în 1913, prieten ul său T ro ţk i îl d escria

încă drept „lid eru l şi organ iza toru l m u n citorilor ro m â n i"

şi aşa a răm as

până în 1917.

D

ob rogean u -G h erea era

rus d e o rig in e evreiască,

pe

adevăratul lui

num e C ass sau K a tz 5f S

e

născuse în

1855 în târgu l S la via n k a d in

districtu l E k a terin o sla v,

tăţilor sale rev o lu ţio n a re în

părăsească Rusia. A ju n sese la Iaşi, capitala M o ld o v e i, în m artie 1875.

D ob rogean u -G h erea a în cercat

să găsea scă o legă tu ră d ire c tă în tre structura ag ra ră a R o m â n ie i şi

n evoia de socialism , ap licân d teoria m en şevică şi propunând teoria

ad-hoc

„le g a lă " şi cea .re a lă ", dintre setul de le g i şi instituţii cu care clasele conducătoare au dotat R om â n ia şi n ivelu l d e trai scăzut şi puţina lib er­

a „n e o -io b ă g ie i".6) E l a pus accentul pe d eo seb irile dintre ţara

C a prin cipal teoretician

stu diase

la

H a rk o v,

dar,

din

cau za a c tiv i-

cerc u rile

partidului,

studenţeşti,

fu sese o b lig a t

al

tate p olitică existente.

E l susţinea,

ch iar în a in te de

refo rm a agrară din

1919,

num ai

distribuirea de păm ânt nu va

vor p rim i capital şi cred it pentru a-şi m unci păm ântul eficien t. R om â -9

fi suficien tă,

dacă,

totodată,

ţăranii nu

9 în Marea Enciclopedie Rusească volumele 21-22. 1906-1907, numele

lui este înregistrat ca Michael Nikitivich Katz. El însuşi, într-o scrisoare către istoricul lorga, din 9 ianuarie 1892, prezentându-şi un curriculum vitae, îşi dădea numele de Constantin Cass. Două studii mai complete asupra tinereţii lui Dobrogeanu-Gherea au fost recent publicate în România, şi anume I. Vitner, C.D. Gherea, în “ Viaţa Românească” nr. 11 şi 12, din noiembrie şi

decembrie 1956 şi C.D . Gherea, în "Studu", nr. 3,

<9 V ezi Neo-Iobăgia, Bucureşti, 1908. O altă importantă lucrare a lui

1921, în 2

Dobrogeanu-Gherea este aceea intitulată Studii critice, volume.

1957.

Bucureşti,

argu m en ta G h erea , a v e a m ai în tâ i n e v o ie de o re v o lu ţie bur-

m ult capital şi

v o r fi create con d iţiile prin

care (ara se va pregăti ea însăşi pentru socialism . ]în prin cipal, sub con du cerea .acestor d o U iam eni. P artidul S o cial

D em ocrat a con tin u at să a c tiv e ze atât în tim p u L xăt-şL d u p â_gerioa d a

ca de altfel

dPS!e~partidele"sociaiiste, cu m ari p rob lem e id e o lo g ic e şi de disciplin ă internă. El a fost reprezentat la con ferin ţa Je la Z im m er.va id , ai i sep-

lui L e n in .7j? M a i m u lt

"războiului m on d ial . A n ii războiu lu i au confruntat partidul,

nia,

g h ezo-d em ocra tică, în urm a căreia, producânclu-se m ai

asigurându-se o m ai rapidă industrializare,

,je m b r ie ~ 1917,

în s !P a c o lo n -a s'nrîţinit teze le

chiar,

sim patie aliaţilor decât P u terilor centrale. Totu şi, R a k o v s k y şi D o b ro -

zia rele socialiste „Lupta*1şi „S ocialism u l"® ) au arătat m ai m ultă

g

ea n u -G h erea au scris articole îndreptate îm p o triva Im p eriu lu i ţarist

p

e care l-au descris ca p e un vecin prădalnic,

sursă tradiţion ală a pri­

m

ejd iei. în a rtico lele lor, situaţia B asarabiei a fost m en ţion ată în

m od

repetat, ca o im agin e a ceea

ce i s-ar putea întâm pla şi R om ân iei

dacă

ar avea n efericirea să ajun gă vreodată sub ocu p aţie rusească9).

■intrarea R o m â n iei în răzb oi la 2 7 -a u g a s U 2 1 6 a fo st în tâm p in ată în

în treaga ţară printr-un entu ziasm g en eral, /jţtitudinea oarecu m e c h i­

v o c ă

m em b rilo r lui de rân d.(D e asem eni

rom âneşti

a con d u cerii partidului a produs o

puternică reacţie din partea

s-a m anifestat o con sid erab ilă pre­

ale ramurii transilvănene din .Parti­

s iu n e din partea secţiilor

dul S o cial D em o cra t M a gh ia r şi ale secţiunii b u covin en e

a Partidului

S

o cia l D em o cra t Austriac. A ceste secţiuni au cedat în faţa

puternicului

sen tim en t p op u lar al ro m â n ilo r

din reg iu n ile

res p e c tiv e

în

fa voa rea

7l Delegaţi au fost Rakovsky şi Alexandru Constantinescu. Rakovsky a

fost de asemenea liderul secţiunii „Zimmerwaldiene11 a Partidului Socialist

Român. Broşura sa.

din „Lupta " sunt puternic pacifiste. ®) O colecţie incompletă a acestor două ziare socialiste din perioada pri­ mului război mondial poate fi consultată la Institutul de Istorie Socială din Amsterdam.

şi articolul lui

Socialiştii şi războiul,

(Bucureşti,

1915),

?) Rakovsky observa că în timp ce socialiştii francezi dădeau asigurări că

socialiştii din

aveau toate

motivele de a se îndoi de aceasta (’’Lupta", 2 ianuarie 1915). El remarca de asemenea, în “ Lupta zilnică” din 16 mai 1915, că în afară de Banat şi Nordul Bucovinei, Rusia dorea să controleze un teritoriu prin care ar putea lega Ba­ natul de Nordul Bucovinei, ceea ce însemna înecarea României în elementul slav, echivalând cu dispariţia ei ca stat independent.

aliaţii,

Europa răsăriteană, din imediata apropiere a Imperiului M oscovit

inclusiv Rusia,

luptau pentru principiul naţionalităţilor,

■(■■muii cu V ech iu l R egat. M a i m ult, o dată cu revo lu ţia din februarie

ii indusă de K eren sk y,

ţ.i cu Rusia păreau a fi dispărut. în cele din urm ă, susţinerea războiu lu i

a d even ii m ai acceptab ilă şi datorită p ro clam a ţiei regelu i Ferdinand,

dm aprilie 1911) R e g e le a p rom is so ld a ţilo r, ca „ f ii de ţăran i" ce e rau,

i

id e o lo g ic e ale o p o ziţie i pentru o alian-

raţiunile

.i

v a

ii

în fă p tu ită

re fo rm a

agrară,

ia r p ăm ân tu l v a fi red istrib u it.

ce isia a dat gu vernu lu i B rătianu o oarecare

b ază

populară şi o

alură

progresistă. ( 'liesturnea atitudinii ce urma şă se ad op te faţă de răzb oi în sine nu

era singura care a frăm ântat partidul în anii

,a de con siderab ile dificu ltăţi interne. Ţ in e rea noului C on gres şi âfege-

iea unui nou C o m ite t C en tral fuseseră în d elu n g vent cerute de m em b rii partidului. |nsă c e i care

telui C en tral şi S ecretaru l lui G en era l,

acest lucru

■iau întrerupte, iar restricţiile p oliţien eşti fuseseră atât de m ult i.-. er.si-

iicate, încât o m are parte dintre lideri, p rin d e care şi R a k o vsk y, erau arestaţi. A n ii războiu lu i aduseseră o c on siderab ilă şi in fluentă c re ştere partidu lu TTn p rin c ip a l'ca urmare a adoptării unei p o ziţii com uta- cu secţiunile transilvăneană şi bu covin ean ă ale p artid elor din U n gar, şi Austriayîtpsă sporirea rândurilor partidului adusese "cu sine şi o creş-

cân d c o m u n ic a ţiile

1916-1918. El era chinuit

am ânate,

lucruri fre c ­

răm ăseseră din C o m i­

M o s c o v ic i.

date,

declarau

îlie

era

im p o s ib il

în

îm p re ju ră rile

rcnj’m 'fîe'fion a lism u lu i. A c esta a d even it evid en t m ai ales ia sfârşitul războiulu i. ŢJnele dintre n o ile secţiu ni erau cuprinse de ceea ce e le ­

m entul ,,m axîm a fîs P ‘ con sid era a fi .re fo r m is m " şi s-a produs

cândă în străin are între aceste secţiu n i şi a c e le a care con sid erau că

singura sursă de inspiraţie p o sib ilă era revo lu ţia b o lş e v ică .10»

o cres­

10»In istoria comunismului românesc aceasta fază este descrisă ca un recul

pe calea înaintării

„organizarea oficială a Partidului Socialist la sfârşitul anului 1918, în condiţiile avântului revoluţionar, a adus o mare afluenţă de mase înspre partid. Dar. în acelaşi timp şi-au intensificat activitatea curentele oportuniste existente înainte de război. Curentul oportunist a fost întărit şi de reformişti înveteraţi ca G rigorovici Fiuieraş, Jumanca etc. A stfel, s-a cristalizat în mişcarea muncitorească gruparea reformistă oportunistă" (M. Roller, Avântul revoluţionar al m aselor populare în anii 19 1 7 -1 9 2 1 , "A n a lele ” , nr. 6, noiembrie-decembrie 1957).

ideilor

revoluţionare

provenind

din

Rusia.

A stfel,

Rakovsky şi grupul „român “ de la Odessa

arm atelor

ruseşti d e p e frontu l rom ân. în tim pul c e lo r n ou ă luni dintre ce le două

revo lu ţii din R u sia, colab o rarea dintre gu vern u l rus şi c e l rom ân a fo s t

destul de cordială. O parte

din banii şi re z e rv e le d e aur rom ân eşti a

R e vo lu ţia d in febru arie a produs o prăbuşire com p letă a

fo

s t transferată la

M o s c o v a

şi unele unităţi adm inistrative,

m ilita re şi

chiar industriale au fo s t evacu ate la O d essa.n >

 

S

o cia l-d em o cra ţii rom ân i credeau în

id eea că sfârşitu l

ţarilor în ­

sem n a şi

sfârşitu l a m b iţiilo r im p e ria le ru seşti. E i m ai susţineau

rev o lu ţia

d e m o cra tic ă

din

R u sia

v a

a vea e fe c te

şi asupra situ aţiei

in

orientări p o litic e s-a făcu t la

tern e

din

R o m â n ia .

D e c la ra ţia

16

c e a

m a i

aprilie 1917,

c a te g o rică

când la

a

a cestei n o i

o

Iaşi a

avu t lo c

m

are dem on straţie cu o c a zia

fu n era liilor unuia dintre lid e rii socialişti,

O

to i C ălin .

M ilia i

B

u jor, un fo s t a vocat d e ve n it m ai târziu unul din

o fiţe rii a fla ţi în fru n tea batalionu lu i revo lu ţion ar rom ân din Rusia, a

cerut ca revo lu ţia

1

stranţii au luat cu asalt p u şcăriile, eliberându-1 şi p e R a k o vsk y, care a

şi în

R o m â n ia 12).*

bu rgh ezo-dem ocratică din R u sia să fie m a i 1917 au avu t lo c alte m anifestaţii,

extin să

iar

L a

d em o n ­

fu g it la O dessa. In cid en te

alte oraşe din R o m â n ia neocupată.

sim ila re au

avu t io c

la G alaţi,

T e c u c i

şi în

în

iu n ie

1917,

la

S tro ici13) şi a lţii care

O dessa,

fu g iseră

R a k o vsk y,

a c o lo

B u jor,

Z ad ik ,

G h eo rg h e

au

d e team a în carcerării la Iaşi,

creat

un

C o m

itet d e

A cţiu n e

S ocial D em ocrat R om ân . D e la început,

acest

co m ite t a fo s t în strâns con tact

cu ruşii şi nu s-a bucurat d e

în cre­

derea m ajorităţii social-dem ocraţi lor rom âni care îl acuzau d e a

fi fost

d om in at d e ruşi. P artid u l S

C o m itetu l ia 8 iun ie, arătând c ă „a c tiv ita tea lu i nu este în acord cu

p o litica trecută şi p rezen tă a social-d em ocraţiei rom ân eşti"; în aceiaşi term eni erau denunţate şi grupurile „ile g a le " ale C om itetu lu i. A ceste grupuri erau m ic i celu le recrutate în g ra b ă servind în prim ul rând la

s-a

p u blicat m a i târziu la O d essa .14)

d istrib u irea p a m fle te lo r

m a n ife s te lo r

a dezavu at p u b lic

o c ia l-D e m o cra t R om

ân

şi

zia ru lu i

„L u p ta ",

c a re

n ) V . Liveanu, Influenţa Revoluţiei rase din februarie 1917 în România, „Studii", nr. 1, ian.-febr. 1956, p. 15-44. 12) Ibidem 13>V ezi p. 396. 14) V . Liveanu, în „Studii", ian.-febr. 1956.

!>i totuşi, aceste p am flete şi m an ifeste nu erau toate revolu ţion are,

in

insu recţii arm ate şi susţinea că rev o lu ţia

liiiig lie zo -d em o c ra tic ă era scop u l fin a l al m işcă rii. E l su b lin ia de

asem enea, im portanţa pe care o avea pentru

unităţii naţion ale şi teritoriale.15) L a 10 o cto m b rie 1917 „L u p ta " m en ­ ţinu.! însă că revo lu ţia rusă din februarie a sch im bat scopu l ră zb oiu lu

poporu l rom ân rea lizarea

cuvân tu lu i. U n a s tfe l d e m a n ifest, p u b lic a t în

sensul

b o lş e v ic

al

iulie,

resp in gea id eea unei

i

şi a transform at un ră zb oi im perialist într-unul drept. A c este

alte le asem ănătoare reflectau părerile şi interpretările d iferite

m

acel m om en t, m işcarea

revo lu ţion a ră rusă.

o p in ii care

şi d o ­

 

inau încă, în O dată în să

cu R e vo lu ţia din octom b rie,

o s c ila ţiile printre

m em b rii

pi

upului d e la

O dessa au încetat, c e l puţin în p rivin ţa atitu din ii fa ţă de

lă/.boi şi fa ţă d e B asarabia. în p rim u l rând, im ed ia t după rev o lu ţie ,

la recom an d area lui

C a unul dintre

liderii F ed eraţiei R evolu ţion are B alcan ice dinain te de război, R a k o v ­

p rim ejd ia

im perialism u lu i rus. A c u m însă,

m ilita în

cu forţa, în nou a U n iu ne S ovietică. în ianuarie 1918, la in iţiativa nou form atu lu i C o m ite t R evo lu ţio n ar

chiar

R a k ovsk y

a

fo s t

n u m it gu vern a tor

al O d essei,

I roţki,

intrând astfel în serviciu l U n iu n ii S o v ie tic e .16)

sky denunţase adesea, în cadrul In tern aţion alei S ocialiste,

continuare pentru în co rp orarea B asarabiei,

e l îşi sch im base co m p let p o ziţia şi va

la n evo ie,

cu sediu l la O dessa,

sub com an d a lui B u jor şi V a s ile P o p o v ic i; s-a creat şi o unitate navală,

condusă de S troici. în prim ăvara aceluiaşi an, a apărut şi p rim a cu le­

gere d e broşuri şi p u b licaţii scoase d e un gru p autointitulat „G ru p u l ro ­

m ân al

„B ib lio te c ii R evo lu ţio n a re din M o s c o v a ". M a i târziu a apărut şi o altă

lio te c a C om u n istă", d e această dată publicată

c o le c ţie intitulată „B ib

R om ân, s-a creat un batalion revolu ţion ai' rom ân,

Partidu lu i C o m u n is t".17) C o le c ţia fu sese scoasă sub în g rijire a

15) Un manifest al Comitetului din vara lui 1917 sublinia pe bună dreptate nevoia revoluţiei burghezo-democratice de a proclama faptul că “răsturnarea ţarismului rus este primul pas pe care trebuie să-l facem către reformarea României, pentru apărarea ei teritorială, pentru reîntregirea ei, pentru progre­ sul ei democratic” . Manifestul accentua că „transformarea democratică era necesară pentru apărarea teritorială şi reîntregirea ţării" (Ibidem, p. 27). 16>Fischer, Men and Politics, conţine multe detalii cu privire la faza finală a activităţii lui Rakovsky în Rusia Sovietică în vremea epurării troţkiste. 17) Unele exemplare ale acestei colecţii pot fi consultate şi la Biblioteca Centrului Francez de Cercetare şi Documentare, din Paris.

de „C o m ite tu l C om u n ist R e vo lu ţio n a r R o m â n ". în această c o le c ţie

erau

din 1918 şi o an aliză a

titlul C a rtea s c la v ilo r, de A . C o stin , era scrisă într-un lim b a j îm ­

prumutat e x c lu siv din vocabu laru l popular religios, cu scopul

de a se adresa ţăranilor. E ra o incitare la revoltă. Jumătate din cărţile

v iz ib il

T ro ţk i

situaţiei p olitice, de R a k ovsk y. O broşură, cu

pu blicate C on stitu ţia S o v ietică ,

discursurile

lui L en in

şi

deşi

după revolu ţia

com u nistă d in 1919 din U n ga ria , textele au ajuns să fie în c e a m ai

m are parte tradu ceri a le

L o c a liz ă rile

vania. R a k o vsk y a luat parte a ctivă la pream ărirea

K u n *2°),

între

urm ătoare din această c o le c ţie erau publicate în

lim ba fo lo sită era cea rom ân ă.18) M a i târziu, în special

Litere

ch irilice,

m a n ife s te lo r

şi a rtic o le lo r

lui

B e la

K u n .59>

şi referin ţele

rom âneşti priveau în

m are parte T ra n s il­

revo lu ţiei lui B ela

punte r e v o ­

în dem n ân du -i p e revo lu ţio n a rii rom âni să con stituie o

şi

R u sia .

D e

a ltfe l,

un

d e le g a t

al

B a ta lio n u lu i

U n g a ria

luţionar rom ân din O d essa a

fost prezen t la fondarea,

la 26

d ecem b rie

1918,

a

„G ru p u lu i com u n ist rom â n " de la Budapesta,

care

a conţinut

la începu t un „G ru p m agh iaro-rom ân ", form at din p rizon ieri de război

transilvăneni

care se u n ificaseră în Siberia,

la 24 m artie 1918.2I>

B atalionu l rom ân

din O d essa a fo s t cel m ai activ în p erioad a ce a

când armata revolu ţion ară a iui

prem ers B rest-L ito vsk -u l, pe vrem ea

T

ro ţk i se pregătea să reziste germ an ilor. M a i târziu, el a fost trim is în

C

rim eea,

unde s-a

şi d ezm em b rat

în con diţii ce par să fi fost neplăcute

pentru toţi c e i ce-1 con du seseră şi care au preferat sau au fost forţaţi să

nici

propus

de ruşi în 1920, pentru a fa ce parte din con d u cerea n ou lu i Partid

revin ă

unul dintre m em b rii gru pu lu i de la O d essa n-a fost im pus sau

în

R om ân ia. (în

legătură cu acest fap t este sem n ifica tiv

c ă

C

om u n ist

R o m â n .)

O d a tă

în torşi,

d o i din tre vech ii lid eri,

S

u

o ic i şi

B

ujor,

au

făcu t parte din lotu l c e lo r care au fost atestaţi şi ju d ecaţi

181 Acelaşi procedeu se foloseşte acum şi la cărţile şi publicaţiile ce apar în Republica Sovietică Moldovenească, ce cuprinde Basarabia.

a fost prima broşură din seria

Bibliotecii Revoluţionare publicată în 1918 în româneşte ia Moscova. 2°) V .A . Varga, Din istoricul solidarităţii revoluţionare a maselor populare române şi m aghiare, în “ A nale” , nr. 3, m ai-iunie 1957, p. 149-157. în manifestele grupărilor comuniste, soldaţilor li se cerea să refuze să ia parte la cam pania m ilitară de zdrobire a revoluţiei din U ngaria. V e zi P.M .R . Documente, voi. I, p. 117-188.

Cine va plăti războiul?,

de Bela Kun,

2U V ezi Amintiri ale foştilor voluntari, în “ Lupta

de clasă” mai 1951.

pentru trădare. B u jor a fost condam nat în ianuarie 1920 la m uncă grea

pe viaţă,

fiin d celebrat m ai târziu în m an ifestele socialiste şi com u ­

niste.

fii

a

fost însă eliberat printr-o am nistie din 1934, încercând

apoi

îm pace

Partidul Socialist cu cel C om unist,

fără a adera la nici

unul

din ele. D upă ven irea com u n iştilor la putere,

raţie şi a deţinut d iferite posturi d e onoare.

el

a fost tratat cu

ven e­

activitatea d e la O d essa a d even it cu

tim pul tot

nim entele care au avut lo c acolo. C ei ce publicau

care din august 1919 au inclus şi noul ziar o fic ia l „S cân teia11, 22>erau

acum

descrişi drept „S ecţia rom ânească a Partidului Com unist R us“ .

D in punct de vedere p olitic,

m ai con fu ză; răm ân im p o sib il d e lăm urit unele dintre e v e ­

textele rom âneşti,

P

o triv it lu i D eutsch, 23> care-şi b a zea ză cercetarea în prim ul rând p e

d

ocu m ente aflate la M o s c o v a , o rig in e a acestei secţii u-ebuie căutată în

secţiile de străini sau grupurile form ate d e fim puriu la M o s c o v a , în

m artie-aprilie 1918, din p rizon ierii d e război cehi, rom âni şi m agh iari.

Deutsch susţine că secţiunea rom ânească fusese creată la M o s c o v a d e către sold aţii rom âni şi fun cţion arii publici care fuseseră reţinuţi a c o lo prin forţa îm preju rărilor. L o r li s-a adăugat un grup d e soldaţi transil­

văn en i d e o rig in e rom ână, p riz o n ie ri d e ră zb o i din arm ata austro- ungară. A cest din urm ă grup se situa „m u lt m ai la stânga11 decât cel rom ân esc şi p refera să se con sid ere o unitate sin d icală rom ânească. Sub influenţa transilvăn en ilor s-a form at Partidul R om ân R evo lu ţio n ar

Ţ ărăn esc, care a editat la M o s c o v a un zia r în rom ân eşte, intitulat

ţăranului11. Totu şi, o parte a com itetu lu i de conducere al acestui

partid ţărănesc a cerut C om itetu lu i C em ra l al Partidului B o lş e v ic Rus,

la 13 ap rilie 1918, să fie recunoscută ca grupare rom ânească a acestui partid. în iu lie 1918, o d elegaţie a C om itetu lu i M ilita r al B atalionului

6

sosirea acestei d elegaţii,

ţionar era descris ca „O rga n suprem al m işcării revolu ţion are rom â­

neşti11. D e c i, în acel m om en t existau trei grupuri care cuprindeau sau

contestau con du cerea com unism ului rom ânesc: grupul de la M o s c o v a ,

revo lu ţion ar august 1918

Foaia

a sosit la m en ţion a

M o s c o v a

ven in d de la O dessa;

„P ra vd a 11 din

R e v o lu ­

iar C om itetu l

C

o m ite tu l

de

la O dessa,

şi aşa

num itul

„g ru p m a x im a list11

din

R o ­

m

ânia. C e l din urm ă reprezenta

aripa de

extrem ă stângă a Partidului

22) Trei numere săptămânale au apărut, august 1919.

23) Despre activitatea unor grupuri revoluţionare româneşti pe teritoriul Rusiei Sovietice, 1918-1921, în “Anale” , nr. 5, septembrie-octombrie 1957.

ultimul la 17

toate,

la Odessa,

S

o c ia l D em o cra t R om ân . L a 14 octo m b rie 1918, la M o s c o v a , s-a

în

tru n it o co n ferin ţă a rep rezen ta n ţilor acestor trei gru pări, m a x i-

m

aliştii fiin d reprezentaţi de A lexa n d ru C onstantinescu, 29 unul dintre

p

io n ie rii socialism u lu i rom ânesc. C o n ferin ţa a decis in ten sificarea

p

u b lică rii literaturii revo lu ţion are în R o m â n ia şi să u n ifice prop agan d a

com u nistă rom ânească din Rusia. „O rg a n iza to ric - spune D eu tsch - con ferin ţa a avu t ca rezu ltat

fu zio n a rea gru p ei rom ân e a partidului com u n ist b o lş e v ic din

R u sia cu

C

om itetu l com unist revolu ţion ar rom ân. A ceasta reprezenta

sim b olic

u

n irea m işcă rii revo lu ţio n a re din R o m â n ia cu c ea din T ra n silva n ia .

C on cen trarea

v a n ie i cu R om â n ia însem na, în acelaşi tim p, lupta pentru crearea unui

partid com unist, capabil capitalist din R o m â n ia

în spatele acestei ex p lica ţii se p oate detecta faptul că, după sosirea

iu i R ak ovsk y

ro m â n ilo r

em isari din R om ânia, con vin sese Partidul B o lş e v ic R us că toţi com u ­

să fie a ctivi în viitoru l Partid C om unist

din R o m â n ia şi că unirea T ra n s ilv a n ie i cu R om â n ia era luată ca un fap t îm p lin it U n com u n icat dat la sfârşitu l con ferin ţei arăta că „p rin fu ziu ­ nea grupulu i C om u n ist R om ân cu grupul transilvănean şi grupul basa­

niştii din T ran silvan ia aveau

R a k o v s k y , in fo rm a t de C on stan tin escu şi d e alţi

d e la O dessa la M o s c o v a , se con vocase o con ferin ţă a

să con du că m asele la răsturnarea regim u lu i ,“ 24251

p reocu pării rom ân ilo r din R u sia pentru unirea T ra n sil­

şi

rabean în tr-o

Partidului C om u n ist Rus“ .26>E ra lim p ed e că b o lş e v ic ii ruşi doreau să

singură organ izaţie, îş i în cep ea existenţa secţia rom ân ă a

 

unească

n ou l grup rom ân

cu filia le le fostulu i partid ungar şi bulgar,

care, de

acum , erau a ctive pe teritoriul R om â n iei; de asem enea, există

m

ărturii c ă fu ziu n ea dintre aceste elem en te extrem iste şi „rom âni*4 s-a

în

fă p tu it d oar m

u lt m ai târziu. Pentru a în ţe le g e a cest lucru trebu ie

însă să ne

B ucureşti, Iaşi şi M o s c o v a ; şi chiar lăsând deoparte a ctivită ţile

în toarcem la activitatea gru pu rilor m axim aliste ile ga le din

co m u ­ m artie

cu un an în a in te d e fo rm a rea Partid u lu i C om u n ist din

hotărâse refa cerea gru p ărilor din străinătate a le Partidului

niste rom âneşti d e p e teritoriu l rus,

1920,

a d ică

R om ân ia, se

trebu ie ob servat că la

22

24) Vezi pagina 390. 25) în “Anale”, septembrie-octombrie 1957. 26) Citat de pe coperta celei de a 1 l-a broşuri din seria Bibliotecii Revolu­ ţionare, Republica Sovietică, cu o prefaţă de Lunacearsky. în această broşură editorii s-au intitulat ei înşişi pentru întâia oară “Editura grupului român al Partidului Comunist Rus”.

(

lum inist (B o lş e v ic ) Rus. A c e s te „B irou ri*4 continuaseră să a c tiv e ze la

M o sco va d e-a lungul în tregii istorii an tebelice a Partidului C om u n ist

Rom ân.

lele c e le m ai a ctive, şi de fa p t em in en ţele cen u şii ale p ro b le m e lo r com unism ului rom ânesc, nu erau uneori n ici m ăcar m em bri a i C o m i-

A cea sta e x p lic ă

d e

ce,

cum se v a ved ea,

u n ele dintre p erson a­

lolului C en tral al P artid u lu i C om

 

R om ân .

A ş a

se

e x p lic ă

d e ce

chiar m ult m ai târziu , în

1944,

u n ist A n a

P au k er putea

s fid e ze

u n ele

d e cizii a le

.iflându-se la M o s c o v a în calitate

C

o m itetu lu i C en tral al Partidu lu i C om u n ist R om ân , ea

„b iro u rom ânesc*1.27' com uniste rom âneşti

d e lid er al unui

Această dualitate d e puteri din cadrul activităţilor

,i lost d e la în cep u t cea m ai caracteristică trăsătură a acestora.

Comuniştii români şi Internaţionala a ÎH-a

în

cursul p erioad ei care corespun de even im en telor p e care tocm ai

Ic am

relatat d e

la

O

d essa

şi

M o s c o v a ,

cea

m ai im portantă e v o lu ţie

sciziu n ii

dintre m a xim a lişti şi restul partidului. M a x iin a liş tii erau num iţi astfel pentru că, id e o lo g ic , e i susţineau instaurarea im ed ia tă a d icta tu rii proletariatului prin tr-o revo lu ţie ce urm ărea să treacă în m âin ile sta­ lului m u n citorilor toate m ijlo a c e le d e producţie. P o ziţia lo r era astfel

identică cu a ceea a b o lş e v ic ilo r ruşi. E xtrem ism u l id e o lo g ic al acestei

din sânul Partidului S o c ia l-D e m o cra t din ţară a fost adân cirea

grupări corespu n dea tacticii extrem iste p rop ovăd u ite în

u iva gu vern ărilor b u rgh eze şi a

un puternic d eza co rd cu m area m asă a socialiştilor. M a x im a liş tii erau în fa voa rea un ei acţiun i im ed iate şi continue, in d iferen t d e s a c rific iile ce se cereau; m ajoritatea socialiştilor doreau să se pună la adăpost, pe

războiu lu i. Ş i în această privin ţă exista

lupta îm p o -

ei şi pe m u n citorii pe ca re-i reprezentau, d e rep resa liile p o liţie i şi ale arm atei, care ar f i fo s t m u lt m ai costisito are în raport cu avan tajele dobândite. Prin con du cerea partidului, pe care îl controlau, e i sus­

a r m a x im a liş tii continuau în ch ip

p ro vocato r să o rg a n izeze m ic i dem onstraţii şi lovitu ri,

cipiu lu i len in ist după

iau să se a fle în tr-o p erm an en tă a c tiv ita te. în speran ţa d e a re a liz a

acest lucru, ei

distruge în treaga m işcare.

erau p regătiţi să rişte o fe rin d au torităţilor pretextul de a

ţineau a stfel o p o litic ă precaută. D

con fo rm

prin­

care, pentru a ob ţin e con trolu l partidului, trebu­

27) Vezi pagina 107.

R evo lu ţia din octo m b rie din R usia i-a im pu lsionat pe m axim alişti

la acţiuni de şi m ai m are anvergură. D in ace! m om en t s-au intitulat ei

înşişi com unişti şi au .susţinut că, depneau con du cerea partidului.

după retragerea tru pelor germ an e din Bucureşti, în n o iem b rie 1918,

când, pentru un tim p,

reg im en t din

gu vernu l rom ân nu a dispus în oraş decât d e un sale. D u p ă c e şi-au asum at răspu n d erea u n ei

în calitate d e

A g ita ţia

lo r

a

„grupuri com u n iste41, d even it p rim ejd ioasă

tru pele

g

re v e a tip o g ra filo r şi a altor tulburări, m axim aliştii au organ iza t ap oi

o

serioasă dem onstraţie pe 13 decem brie,

sub con du cerea unui

anum e

C

onstantin Ivănuş; în acea situaţie, trupele au tras în m u lţim e. C â ţiva

oam en i au fo st ucişi,

Frim u,

fic a tiv în com paraţie cu ce se întâm pla în acelaşi tim p în

C roaţia,

prezen tat punctul culm inan t din ceea ce a con stituit în ca zu l R o m â ­

m ai spunem d e G erm an ia şi A u stro-U n garia, a re­

a lţii răn iţi - printre e i aflân du -se şi I. C. unul din m axim alişti. Incidentul, n esem n i­

iar

m u ncitor localn ic,

ca

nu

B u lga ria şi

n

iei,

o

„situaţie revolu ţion ară44. C u atât de puţine trupe la îndem ână,

B

ucureştii ar fi fo s t ap roap e sigu r

la d iscreţia unei acţiuni hotărâte,

bazate p e un sprijin m

m u lţu m

în

iar social-d em ocraţii nu aveau n ici o intenţie revolu ţion ară. într-ade-

d eşi nu erau

asiv. D a r c e i m ai m ulţi m uncitori,

iţi de starea lor,

nici

un ca z

erau îm p o triva unei revolu ţii,

văr, e i şi-au declin at o ric e respon sabilitate pentru

pentru

g re v a care condu sese la el.

incidentu l produs şi

C

in eva

totuşi a câştigat laurii

celor petrecute:

A n a

R a b in o vic i,

ce

a v e a

d e vin ă

fa im o a s ă

cu

n u m ele

d o b â n d it

p rin

c ă s ă to rie ,

d e

a luat

parte activă la organ iza rea dem onstraţiei. 30 de ani m ai târziu, într-un studiu al său p u blicat la an iversarea partidului, se a fu m a c ă „nu m ai

com u n iştii aveau tot m eritu l44pentru acea acţiune.

F orm area C om in tem u lu i, în m artie 1919, a condus la exercitarea

unei p resiu n i

Partidului S o cia l D em ocrat o a filie re im ediată

şarea unei insurecţii în în treaga ţară. E le m ai cereau întrun irea într-un

con gres

ferin ţă a acestui partid, la care s-a elaborat un nou program . E ra vorb a

despre un docu m en t d e com p rom is, reflectân d disensiunile profunde

existen te în in terioru l partidului,

Pauker.28) A c e a s tă extraordin ară fiic ă a unui

rabin din M o ld o v a

m a x im e

din p artea gru p u rilor

com u n iste. E le cereau

la C om in tern şi d eclan ­

1919 s-a ţinut o

c o n ­

al Partid u lu i

S o c ia l

D em o crat. în

m ai

dar,

în

acelaşi tim p,

e l

con ţin ea o 2

2 i > Vezi pagina 393.

revelatoare orientare spre vest, ceea c e

in d ica o v icto rie a m od eraţilor

asupra ex trem iştilo r.29) S p iritu l „g e n e r o ş ilo r " răm ân ea în c ă a c tiv

în

rându rile partidu lu i; totuşi s-a d ecis ca p ro gram u l să fie trim is

la

C om intern, cu toate că nu se cerea a filierea şi n ici nu se p rom itea o

schim bare a num elui partidului în „C o m u n is t".30)

în să com prom isu l reflectat în

acest program

nu

a fost

su ficien t

pentru a depăşi sciziu n ea serioasă din partid; la această o ră existau patru p rin c ip a le gru pări: gru p area d e e x tre m ă dreaptă, con du să d e

Dunăreanu, era în favoarea unei im ed iate alăturări la Internaţionala a O-a. C ân d o m oţiun e în acest sens nu a obţin ut m ajoritatea necesară,

s-au retras d in partid şi

m ai târziu au creat un nou Partid S o cia l-D em o cra t. L o r li s-au alăturat

b u covin en ii conduşi de G rig o ro v ic i, precum şi transilvănenii conduşi

de Jum anca. A c e s te două secţiu n i fu seseră o vrem e în c o n flic t cu

Dunăreanu şi m u lţi dintre lid e rii sin d icalişti

partidul d in V ech iu l R egat din cau za a ce ea ce ei acuzau a fi o prea tolerantă atitudine faţă de grupul com unist.

p oate fi descrisă ca fiin d d e centru. E a

dr. G ellerter şi Şerban

V o in e a 31), care com b in au teo ria s o c ia lă a lu i D o b ro g e a n u -G h e re a

despre

ch ise a le p artid elo r socialiste. E v o lu â n d către stânga, cea d e a treia

A doua grupare din partid

era con du să d e d oi in telectu a li teoreticien i,

n eo -iob ăgie cu id eile lui K au tsky despre m etod ele acţiunii des­

reprezenta

„Declarapa de principii" a Partidului Socialist Român din 9 decembrie 1918 (textul din Documente, voi. 1), însă şi mai occidentalizată. „Declaraţia de principii" se pronunţa pentru o preiuare a mijloacelor de producţie de către clasa muncitoare şi pentru pace; ea aducea cuvenitul omagiu revoluţiei ruse

dar, cum afirmă un istoric comunist (Pompiiiu Matei, Chestiuni programatice

ale mişcării muncitoreşti din România

declaraţia „aminteşte în mare măsură programele vechilor partide socialiste din apus". Acelaşi autor subliniază că principala analiză politică se concentra

asupra evoluţiilor din vest, spuriându-se prea puţin despre impactul revoluţiei ruse.

29) Programul,

publicat în

Socialism ul" din 27 mai

1919,

1918-1921,

„Studii" nr. 5,

1957),

3°) Dintr-o

scrisoare din

10 decembrie 1920,

trimisă de Comitetul Exe­

cutiv al Partidului Socialist Român lui Zinoviev, preşedintele Internaţionalei a

IlI-a, publicată în „Kommumst International", nr. 16. 1921, împreună cu mi­ nutele şedinţelor hotărâtoare din noiembrie 1920. la care fusese discutat de către Internaţionala „cazul românesc".

31)

Serb an Voinea era deja considerat, încă de pe atunci, unul dintre teore­

ticienii remarcabili ai mişcării socialiste din România, mai ales datorită

lucrării sale asupra Oligarhiei marxiste (Bucureşti, 1926).

grupare era con du să d e d o i m u n citori, A lexa n d ru C onstantinescu şi

G h eorgh e T eod orescu ,

lideru l sindicatelor bucureştene. A m b ii răm ă­

seseră în B

u cu reşti pe

to a tă

durata ră zb o iu lu i

şi

a

o c u p

a ţiei, iar

dobân dire

a

puterii era m ai

atitudinea lo r în p ro b lem a m ijlo a c e lo r de curând ech ivo că . D e o a re c e trecuseră prin

exp erien ţa acţiunii clan d es­

tine, e i nu ved ea u în in stitu ţiile parlam en tare o p re c o n d iţie pentru

v ic to ria socia lism

u lu i.

P e

d e

altă parte,

însă,

n

ic i unul

din tre

ei

nu

susţinea id e ea re v o lu ţie i com u n iste im ed iate. D ife re n ţa

din tre

acest

grup şi extrem a stângă a m a xim a liştilor era m ai m ult de accen t decât

d e prin cipiu ; la c o n ferin ţa din o cto m b rie 1918 de la M o s c o v a , C o n s­

tantinescu con du sese d e fap t d eleg a ţia m axim alistă.

M a x im a liş tii

în şişi,

care

form a u

al patru lea grup,

erau acum

con du şi d e A lex a n d ru D ob rog ea n u -G h erea , 3233> fiu l lui C onstantin, şi

d e B oris Ş tefa n o v, 333 care, ca şi R a k o vsk y , era b u lgar d in

D o b ro g ea .

A cestu i grup i s-a alăturat un num ăr con sid erab il d e in telectu ali,

printre e i figu rân d şi tânărul L u creţiu Pătrăşcanu;34) m ulţi dintre aceş­

erau de

o rigin e evreiască. Secretariatu l partidului, afla t în

vira t form a t din Ilie M o s c o v ic i36), G h eo rg h e C ristescu -Plăpu m aru 37) şi

C onstantin P o p o v ic i38) în cerca să p ăstreze un fe l de unitate, m enţinân-

du-se p e cât era p o s ib il la distanţă d e toate con troversele.

tia, c a M a rc e l Pau ker35'' ş i v iito a re a lui soţie, A n a

R a b in o vici,

m âin ile unui trium ­

32) V ezi p. 391.

33) V ezi p. 395. 343Vezi p. 393.

35) V ezi p. 394.

36) Moscovici, fiul cultivat al unui rabin, a figurat ca Secretar General al Partidului Socialist din vremea războiului până prin anii 30, a avut întreaga sa viaţă reputaţia unei atitudini ortodoxe doctrinare şi neclintite, deşi îi lipseau atât originalitatea intelectuală cât şi curajul politic. Expresia ideologiei sale o găsim în „Lupta de clasă şi transformarea sociala", Institutul de Ştiinţe Sociale, Doctrinele partidelor politice (1928).

37) Muncitor, prieten

al lui A l. Constantinescu dar mult mai tânăr decât el,

acest personaj pitoresc a fost primul Secretar General al Partidului Comunist. V ezi mai departe p. 46.

3*9 Secretar al Comitetului general al Uniunii Sindicatelor. Ceilalţi lideri ai grupurilor, potrivit istoriografiei comuniste, erau Constantin Ivănuş, Pavel Tcacenco, P. Becheanu (în Bucureşti), Leonte Filipescu şi alţii. însă în dis­ cursul său la cea de a 30-a aniversare a partidului, Gheorghiu-Dej a spus că grupurile erau conduse de către „tovarăşii Ana Pauker şi Vasile Luca, precum "

şi de neuitaţii luptători

Tcacenco, Ivănuş, Leonte Filipescu (după „Lupta de clasă", mai-iunie 1951). Apoi numele lui Luca şi al Anei Pauker au fost înlăturate.

dar apoi a dat doar numele celor care muriseră:

în să rapiditatea desfăşurării e v en im e n te lo r a făcu t să iasă la lum ină

şi m ai clar scin dările interne. A titu d in ea n ein terven ţion istă adoptată de

social-d em o craţii transilvăneni faţă d e ro lu l ju ca t de arm ata rom ân ă în

zd robirea rev o lu ţie i lui B ela K u n a în fu ria t Internaţionala,

nase partidului să-l sp rijin e

nului rom ân. A c e s t eşec al

ii u e i cu

nalei, p artid ele com uniste m agh iar şi

serioasă com p rom itere. C a

b u lgar au declan şat o cam pan ie

îm p otriva R o m â n ie i şi a clasei e i m uncitoare, care a continuat m ulţi

ani. în cam pan ia electorală din m ai 1919, când pu tern icele org an iza ţii

social-d em ocrate din B u co vin a şi T ra n silva n ia au în ch eia t un p act cu

Partidul P op oru lu i al gen eralu lu i A v e re s c u , acu za ţiile au sporit. Im p u ­

tarea era,

rom ân e la sfârşitu l răzb oiu lu i.

care o rd o ­

p e B ela

K u n

şi să sab oteze acţiun ea g u v e r­

so cia l-d em o cra ţilor rom â n i s-a sold at p en ­

urm are, în interioru l In tern aţio­

o

în acest caz, că A v e re s c u se a fla se la com an d a arm atei

A c e s te „ d e v ie r i s o c ia l-p a tr io tic e " au

servit ca p retext pentru grupurile com uniste, care cereau ca lin ia id e o ­

lo

irim ită Ia Internaţională o d elegaţie, pentru a discu ta viitoarea c o la ­

borare. în nou a lo r publicaţie, „L u p ta de clasă“ , care a apărut prim a

dată la 4 iu lie 1920, aceste grupuri

partidul să urm ărească „a filie re a cu

tactica a g ita ţiilo r vio le n te care au

g ic ă

fie

în ă sp rită.

P artid u l

S o c ia l-D e m o c ra t

a

fo s t

in v ita t

com u n iste în dem n au perm anent ca

M o s c o v a ".39)

în tre tim p,

ele au continuat şi

culm inat cu în cercarea de g revă gen erală d in o cto m b rie 1920. C o n ­

dusă

p ierd erea

partea gu vern u lu i.40) L a 8 d ecem b rie 1920, a urm at i n act d e terorism

deschis: la clăd irea

m ai m u lte persoan e

fo st

serios o fen sa tă d e c e le în tâm p late. D e asem en ea , a avu t serioase

repercu siu n i înlăuntrul partidului.41) C h ia r în a in tea acţiunii teroriste,

ch em area la g re v ă gen erală a fo s t un m

la du re rep re sa lii din partea au torităţilor,

au fost ucise. U n asem en ea act disperat a condus

Senatului s-a produs o e x p lo z ie , în urm a căreia

d e

Ş tefa n o v ,

e a

a

eşuat după o

săptăm ână soldân du -se în să cu

unor v ie ţi om en eşti şi cu o serioasă a ctivitate rep resivă din

ia r

o p in ia

p u b lică

a

o tiv

su ficien t pentru ca m ulte*4

39) P.M.R., Documente, voi. I. „Lupta de clasă" a fost publicată de secţia din Bucureşti a Partidului Socialist, care la 25 ianuarie 1920 ceruse deja afilierea la Internaţionala a TH-a.

4°) Autori comunişti ca Roller şi

Pom piliu M atei nu ascund

faptul că

deşi un eşec,

dintre socialişti şi comunişti,

această grevă,

a ajutat la cristalizarea deosebirilor de opinii propulsându-i pe ultimii în poziţiile cheie din

aparatul partidului.

4') V ezi relatarea în Socialismul în România,

de Petrescu.

se

separe şi să constituie un nou Partid S ocial-D em ocrat.

c e lo r

răm aşi în vech iul Partid S o cial-D em o crat purta n eg ocieri o fic ia le cu Internaţionala a IlI-a . E a era com pusă din şase m em bri, patru din par­ tidul din V ech iu l R egat - A lexa n d ru D obrogeanu -G h erea, Constantin

P o p o v ic i,

C ristescu şi D . Fabian, editorul „S o cia lism u lu i11- şi doi

din organ iza ţiile

din T ra n silvan ia,

B u covin a

şi

V ech iu l

R egat

C am

în

m om en tu l

a c e s te i serio a se

rupturi,

o

d e le g a ţie

a

G h.

din Tran silvan ia - E. R o zv a n y şi I. Fluieraş, ultim ul lider

sin dicalist

de dreapta.

Cu toţii au fost p rim iţi pentru prim a dală,

la

11

n oiem b rie

1920,42' la

o sesiune p u b lică a C om in tem u lu i. C u acel p rilej Buharin

le-a pus cin ci întrebări: era adevărat că încheiaseră anum ite în ţelegeri

cu A verescu ? C e făcu se partidul pentru a se opune regim u lu i bu rgh ez?

C puteau arăta că făcuseră în sprijinul R ep u b licii S o v ietice U n gare?

e

D ce nu se num esc e i înşişi Partid

e

C om u n ist

şi

d e

ce n-au

ţinut în că

un con gres? Răspunsurile greşeala de a fi crezut că

d eleg a ţiei s-au apărat insă cu

şului adus că nu au acţionat su ficien t în rândurile n esocialiştilo r şi ale

poporului cu vederi p ro-occid en tale.

au fo s t a p olo getice. Se recunoştea

ve re s c u ar putea fi un dem ocrat. M em b rii

d elega ţiei

A

o

oarecare dem nitate în privin ţa rep ro­

L i s-a cerut să în ain teze în scris răspunsurile,

astfel încât să poată

fi discutate la

urm ătoarea întâlnire.

avut loc la 24 n o iem b rie.43' Buharin l-a acu zai atunci pe

Fluieraş. afla t în d eleg a ţia ro m â n ă că fusese nu num ai un colab orator al lui A verescu , ci şi m em bru al d e leg a ţie i rom ân e la con ferin ţa de

l-a exclu s

ap oi, făcând şi câteva rem arci insultătoare la adresa lui. D in partea

d eleg a ţiei rom âne, Fabian a form u lat scuze pentru includerea lui Fiu-

ieraş în d elegaţie. D ar adevăratul m o tiv al

el fusese cel m ai sin cer m em bru al acestei foarte încăpăţânate delegaţii p e care ruşii se deciseseră să o în gen u n ch eze de la început. C ă nu au

reuşit să fa c ă a cest lucru în în treg im e, o d o ved eşte con ţinutul unei

A ceasta a

pace de la V ersa illes. Z in o v ie v , care p rezid a în tâln irea,

exclu d erii lui F lu ieraş era că

scrisori de

răspuns scrisă d e

C om itetu l E xecu tiv al Partidului S ocial-

D em ocrat,

datată 10 d ecem b rie 1920.44>

A cea stă scrisoare,

redactată

tescu,

P o p o v ic i

şi

R o z v a n y

-

probabil de către C ris­

adm itea dorinţa de colab orare cu In ter­

la

M o s c o v a

-

4 2 > „Kommunistische international" (ediţia germană), nr. 16,

43>Ibidem

44> Ibidem

1921.

naţionala şi relu a unele clin scu zele d eja exprim ate în şedinţa publică.

I ).u ea rep lica In ternaţionalei în m ai m u lte p rivin ţe. A u to rii o criticau pentru faptul că p rogram u l partidului nu fusese citit cu destu lă atenţie.

Z in o v ie v

m m âni d e a asigu ra la sate m oaşe exp erim en tate pentru a face faţă

înaltei rate a m ortalităţii in fan tile. S crisoarea îi ream intea lui Z in o v ie v

că aceasta nu era o preocu pare, c i un asp ect in ciden tal, care fusese

m en ţion at

proprietatea asupra m ijlo a c e lo r de producţie,

lului m u n c ito rilo r şi

r.'ilom nie c u v in te le z e fle m ito a r e co n

acum Rusia,

decât fiin d c ă dăduse lu m ii revo lu ţia care va elib era în treaga om e-

nire“ .45)46C â t p riveşte im in en ţa rev o lu ţie i în R om ân ia,

recenta exp erien ţă din U n garia dem onstra cât de prem atură era această idee. în sfârşit, e i m ai declarau c ă era neadevărat să se spună că m a­

sele doreau c a socialiştii să se a filie z e la Internaţională. „ M a s e le " de rom âni erau c o m p let in d iferen te ia această problem ă. E i, socialiştii, luseseră de fap t c e i care se străduiseră, cu m ari d ificu ltă ţi, să tre­ zească interesul m aselo r n erevo lu ţio n are ţâţă d e id e o lo g ia com unistă.

P rocesele verb ale rev izu ite ale reuniunii Intern aţion alei46'1începeau

cu un pream bu l e c h iv o c , în care se arăta că „în ce-i p rivea pe m em b rii

d elegaţiei socia liştilo r rom âni, care abia astăzi s-au

A u to

s o c ia liş tilo r

p re tin s ele

luase în

d e râ d e re

p re o cu p ă ri

a le

îm p re u n ă cu a lte p ro b le m e im p o rta n te , m erg â n d d e la

ţă ra n ilor.

până la instaurarea sta­

r ii scris o rii c o n sid era u d rep t o

fo rm cărora partidu l lor „iu b e a

m ai

m u lt

fiin d c ă

dăduse

T ra n silvan ia în apoi rom ân ilor,

ei apreciau că

întors d in tr-o că lă ­

torie

d e studii din regiu n ea D on u lu i, d e lân gă M o s c o v a , “ e i putuseră

doar

acum

să în a in teze răspunsurile

la întrebările

lui

B uharin, în tre­

bări ai căror num ăr

gaţiei rom ân e erau auto-acuzaţii, d e o m anieră d even ită fa m ilia ră în vrem ea din urm ă tuturor partidelor com uniste.

sporise la şase. A c e s te pretinse răspunsuri a le d e le ­

A s tfe l,

la întrebarea d e ce partidul se m ai num ea în că socia list şi

nu com unist,

d eleg a ţia rom ân ă adm itea,

chipu rile,

că aceasta

se da­

tora con du cerii Partidului S ocia l-D em o cra t R om ân , care,

spre

d eo se­

bire de m em b rii d e rând şi în treaga clasă m uncitoare,

nu

erau

com u ­

nişti. L a în treb area d e ce to va ră şii din T ra n s ilv a n ia c o la b o ra seră cu guvernul rom ân d e ocupaţie al a celei p rovin cii, răspunsul consem nat a se fi dat era c ă lid erii partidului din T ran silvan ia considerau că an exa­ rea T ra n silvan iei de către guvernu l b u rgh ez rom ân fusese o „elib era re

45) Ibidem

46) Ibidem

d

e

sub ju g străin". In sfârşit,

ultim a în trebare suplim entară,

şi anum e

d

e

ce d eleg a ţia nu spusese m ai d e m ult Internaţionalei despre c o n flic ­

tul din interiorul partidului, răspunsul era că grupurile com uniste co n ­

duse de

şi D ob rogea n u -G h erea reprezentau

adevăratul partid şi ei erau acum p e ca le d e a fi recunoscuţi ca atare.47!

B oris

Ş tefa n ov,

F abian

E

u e

ste

g ii

fo a rte pu ţin

d e le g a ţii.

p ro b a b il că aceste răspunsuri au avut acord u l

le

în

con trasem n eze. E i s-au angajat,

niste să obţin ă a filie re a întregu lu i Partid S o cia l-D em o cra t Ia Interna­

ţio n a la

se pare, în nu m ele gru pu rilor com u ­

P ro b a b il

c ă

G h e re a

şi F ab ian

au

c o n sim ţit

a

IH -a

şi aderarea la o

d is cip lin ă

v e rita b il com unistă,

iar în

acest sens se ţinuseră d e

p rim iţi d e L e n in person al,

p rom isiu n e în

la 15 d ecem brie.

toate p rivin ţele.

E i fuseseră

Organizarea „grupurilor“

d elegaţia a reven it acasă. în februarie, cu oca zia

unui C o n siliu g en eral, sciziu n ea partidului a fost o fic ia liza tă .48) S-a

căzu t d e acord ca un nou con gres să se ţină în m ai. între tim p,

şi

să alcătuiască o form a ţie înch egată, care,

atrage m a jo rita tea spre In tern aţion ala

în tr-o casă d e pe strada Sărăria

m artie,

cretă a acestor grupuri.49* P o triv it procesu lu i verb a l o fic ia l, publicat

6

rile com u n iste s-au străduit intens să ajun gă la o în ţeleg ere între

In ianuarie 1921,

grupu­

e le

poată

şi

la viitoru l con gres să

a

IlI-a .

L a

Iaşi,

în tre

3

s-a organ iza t o con ferin ţă se­

m

ai târziu,

„au luat parte reprezentanţii Partidului C om u nist

şi

d e le ­

g

a ţii din

M o ld o v a ,

M untenia,

O ltenia,

D o b ro g ea

şi

B anat",

ca

şi

ai

Partidului C om u n ist din B asarabia.50) A b sen ţa „tran silvăn en ilor", deşi

se sem nalase unirea lor cu alte form aţiu ni din O d essa şi cu

toate că

grupul

d e la B udapesta reven ise,

cum se afirm a,

în

1919 în T ra n silva ­

nia, 51)

se datora faptului că în vrem e ce ireden tiştii m agh iari p ro v e ­

nind din toate clasele sociale refuzau să se alăture unui partid rom â­

nesc, m ajoritatea m u n citorilor industriali din T ra n silvan ia răm ăseseră

lo ia li

d e război.

P artid u lu i S o c ia l-D e m o cra t,

căru ia îi aparţinu seră şi înain te

47) Ibidem 48) S. Davicu,

Conferinţa de la Iaşi a grupurilor comuniste din România,

martie 1921, „Analele", nr. 3, mai-iunie 1956, p. 140-146.

49) Ibidem 5°) Ibidem 51) Varga, în “Analele” din mai-iunie, 1957.

alăturat m ai târziu. U nul a fost cel

,il b u covin en ilor, caro,

dea un m are p rocen t de elem en te n erom âneşti, în d eo seb i u craineni, insă şi în situa tir. aceasta m area m ajoritate a m u n citorilor a p refera t să

i am ână cu G r ig o r o v ic

( Irganizaţia E v re ilo r C om u nişti. A ceastă grupare

nu avea legătu ri cu tânăra intelectualitate a partidului, care d e a sem e­

nea era, în m are m ăsură, evreiască dar care nu dădea atenţie d ifere n ­

telor de re lig ie şi d e neam .

de

com andă al viitoru lu i Partid C om u n ist R om ân a vea să fie cel basara­

bean. L a con ferin ţa gru p u rilor ce se

gru pare a fost

A lte două grupuri separate s-au

din nou, ca

şi în cazul tran silvăn en ilor cu prin ­

i

şi s o c ia i-d e m o c ra ţii

lui.

A ltă

de vorb itori de idiş

A

fost

e v id e n t

de

la

în c e p u i

detaşam en tul d e în c re d e re

şi

ţinuse la Iaşi s-a subliniat c ă „p rin

revoluţionarism ul,

în tregii m u n citorim i

din R o m â n ia »".5253^ D e asem en ea , P artid u l C om u n ist din B asarabia,

care dusese în totdeau n a o existen ţă ilega lă , îşi m enţinuse totuşi cu

ferm itate „lin ia gen erală d e con du ită", ce urma să servească de e x e m

plu tuturor o rg a n iza ţiilo r com u n iste din R om ân ia. P o triv it is to riilo r

tim purii ale partidului, n ici o rg a n iza ţiile com u niste nici c e le socialiste

din B asarabia nu fu seseră n iciodată afilia te Partidului S o c ia l-D e m o ­

crat R om ân. Prin

legături în d eoseb i org a n iza torice şi finan ciare, cu partidul b o lş e v ic

Rusia, a dob ân dit de la începu t o influenţă preponderentă. P o litic a de

.au to determ in are

m u lte

din

niştii din B asarabia au fost daţi «

intransigenţa,

d iscip lin a şi s a c rific iile lor,

d rep t p ild ă

com u ­

­

urm are,

gru p u l

basarabean,

în tru cât a v e a

c e le

m ai

până

la desp ărţire",

care m ai târziu

a

d e ve n it

una

din

im pusă de puternica com p on en tă basarabeană. C ân d aceste grupări c o ­

p rin cip a lele ca u ze a le

n ep op u larităţii partidului,

a fost insistent

m

uniste

au fu zionat,

s-a ales un C om itet C entral

care a

condus s e g ­

m

en tele

în că

slab

sudate,

în în cercă rile

lor de preluare

a Partidului

S ocial-D em ocrat la viitoru l con gres.

Congresul de constituire, 1921 şi 1922

C on gresu l a fo s t deschis

la

8

m ai

1921,

în tr-o casă din ap rop ierea

clăd irilo r Parlam en tului,

pentru con d iţiile în care Partidul S o cia l-D em o cra t a trebuit să-şi ducă

în d ealu l S p irei.33! D esfăşu rarea a fo s t tip ică

52) Davicu, ibidem, mai-iunie 1956.

53) PM R , Documente, voi. I.

activitatea. Presim ţea com b in ată a „gru p u rilo r14 com u n iste şi cea a poliţiei., ven in d din afară ca şi dinăuntru, au contribuit la crearea unei

con fu zii fa vo ra b ile elem en telo r com uniste.

m a i

reţin ere crescândă

n ist". P ro vo ca to rii

trei

C on gres,

în tim pul p rim elor z ile de dintre d elega ţi au arătat o

între 9

şi

10 m ai,

cei

m u lţi

faţă de id eea tran sform ării într-un „P a rtid C o m u ­

p o liţie i în să şi-au unit fo rţe le cu c e le a le lid e rilo r

lu i C . X itel Petrescu,

erau agen ţi ai p o liţiei,

avute în vedere. L a 12 m

gru pu rilor pentru a tranşa p rob lem a. P o triv it dintre c e i m ai ferven ţi sp rijin itori ai a filie rii

şi

anum e Rusu,

schism ă şi să ju s tific e arestările

d ecis să acţion eze din afară. O a m e n ii e i au pus capăt C on gresu lu i şi

a filiere. A u fo s t arestaţi şi unii m ai târziu la proces (cunoscu t

ca „p ro cesu l din noscuseră tezele

tarul partidului, care se opu sese cu dârzen ie rezolu ţiei.54) A s tfe l, co n ­ fu z ia produ să de arestările în m asă din 12 m a i au ven it în sp rijin u l

a celor com u nişti ca te scăpaseră p o liţiei. L a 13 m ai, aceştia s-au în tâl­

nit în ascuns şi, socotin d că a filie re a avusese d eja loc, au transm is, în

D e a lu l S p ir e i") c ă e i nu cunoscuseră şi nici nu recu -

ai, p o liţia s-a

h eorgh ian şi L . N ea gu , care sperau să p ro v o a c e o

G

i-au arestat p e c e i care vota seră pentru care, precum S toicu îescu , au declarat

Internaţionalei a n i-a , sau ca Ilie M o s c o v ic i, secre­

nu m ele întregu lu i partid, un IlI-a . Partidul era descris ca

m esaj d e solidaritate cu Internaţionala a „socialist-com u n ist". N u fusese ales un

C

o m itet C entral. Pentru c ă lid e rii m a i cunoscuţi ai partidului şi ai sin­

d

icatelor erau arestaţi, con d u cerea fu sese luată d e două grupuri etero ­

gen e. U n ul, fo rm a t din ireden tiştii fan atici din p ro vin cii, p ro ven in d

din rândul m in orităţilo r naţion ale, care vedeau în vio len ţa re v o lu ţio ­ nară a com u nism u lu i un p retex t pentru terorism , iar altul a l in telec­

tu a lilo r tin eri din B u cu reşti şi

Pauker, care datorită con trolu lu i ce-1 exercitau asupra o rg a n iza ţiilo r şi

p u b licaţiilor partidului au prelu at con du cerea. A ceastă situaţie avea să

aibă un e fe c t de lu n gă durată asupra e v o lu ţie i noului partid.

C e l d e-al d o ile a s-a ţinut în secret la

ferin ţă care, p e parcursul d ezb a terilo r, s-a transform at într-un C o n ­ gres. Participan ţii s-au d eclarat con stitu iţi în „P artid u l C om u n ist din

R om ân ia, secţiune a In tern aţion alei C o m u n iste".55)

M a rc e l

V e c h iu l

R ega t,

con d u şi

d e

C on gres, sau m a i curând o continuare a prim ului, P lo ieşti, în octo m b rie 1921. E l a începu t c a o co n ­

54) Petrescu, Socialismul în România.

55) P.M.R. Documente, voi. I; vezi, de asemenea, A.I. Loghin, Asupra importanţei celui de al doilea Congres al P.C.R., în „Analele", nr. 3, nsai- iunie 1957 şi Matei, în „Studii", nr. 5, 1957. Ambii autori recunosc că, deşi

Statutul,

con sid erat în că p ro vizo riu ,

era sim ilar acelu i a î In tern a­

c e le ­

ţionalei a IlI-a . D e ş i e l nu a

lalte d ocu m en te

fost n iciodată p u b licat îm preu nă cu

şi rezolu ţii, se ştie că a fo s t sim ilar celu i readoptat în

neschim bat până în 1948. E i sublinia n ecesitatea unei

1924 şi a răm as

organ iză ri clan destin e şi desfăşurarea a ctivită ţii m ai curând pe

b aza

„c

elu lelo r de

fab rică

şi de m uncă“ ,

decât

p e

acţiunea d e stradă

şi pe

zon e. A c e s te dou ă p reved eri,

îm preu n ă

cu

n ep op u lara p

o litic ă de

nu

s-au bucurat n iciodată d e o aprobare fără r e z e r v e şi au con stitu it, de fapt, ca u za unor con tin u e şi m ereu m a i ad ân ci fric ţiu n i cu In tern a­

ţionala.

C u rân d partidul a fo s t îm pin s d e către autorităţi în tr-o situaţie

„au to-d eterm in are", adoptate vrând-nevrând

de către nou) partid,

de com p letă ilega litate, dar,

con sidera că era m u lt m ai bin e să se desfăşoare o acţiune p rop agan ­

aripa „m u n citorească",

condu să d e C onstantin escu şi m ai târziu d e către C ristescu , cât şi

M a rc e l Pauker şi D ob rogea n u -G h erea erau de

intelectu alii con du şi de

distică m ai deschisă. în

în 1921,

m ai ales elem en tu l „ro m â n esc"

atât

această privinţă,

acord, în să a rip ile re g io n a le ale partidului, sub in flu en ţa

basarabe-

nilor, au im pu s d octrin a acţiun ii ile ga le. E i recom an dau

ca

to ţi m e m ­

brii partidu lu i să se alăture sin d icatelor şi să în c e rc e

să le câ ştige de

partea lo r d in interior. P ersp ectiva prelu ării pu terii în

sindicate părea,

fo a rte îndepărtată. L a C on gresu l sin d icatelor, ţinut puţin m ai

înainte la S ibiu , com u n iştii înregistraseră to cm ai o serioasă în frân gere

şi ea î i determ inase p e acei m em bri a i partidului care aveau legătu ră cu

totuşi,

m

unca sin d icală

tragă

con clu zia

o

con cen trare asupra

acţiu n ii

prin „c e lu le d e fab rică şi d e m u n că" o fe re a puţin e şanse

d e

succes,

avân d în v e d e re c ă social-d em ocraţii con trolau m ajoritatea

m uncitoreşti organizate.

structurilor

L a

a cest C o n g res

din

o cto m b rie

s-a a les

şi

un

C o m ite t C en tral

unificat. P rin tre m em b rii lu i se numărau A . C onstantinescu, G h . C ris­

A . D ob rogean u -G h erea,

V a silescu

Pauker,

M .

tescu, G h. M arin escu ,

M a rc e l Pauker,

G .

D . Fabian,

V a sea ,

B e la

B oris

Ş tefan ov,

M o is e

K ah an a,

R ega t.

D in

A n a

partea organ iza­

ţiilo r reg io n a le se num ărau T c a c en c o şi P etre B o rilă 56>din B asarabia,

cel de al doilea Congres a fost important prin aceea că a adoptat unele preve­ deri statutare „provizorii", în special aceea cu privire la titulatura de „Partid Comunist, secţiune a Internaţionalei Comuniste", (de fapt ceea ce Moscova dorea mai presus de toate), programul comunist în aspectele lui fundamentale nu a fost adoptat, îndeosebi în privinţa politicii agrare.

B rain er şi alţii din

V ech iu l

56) Vezi pagina 389.

Elek K o b lo s şi B erg er clin Tran silvan ia, B. brogea, dintre c e i m ai rep rezen tativi.57) D e

co

b lica ţiile partidului scoase în rom âneşte să cuprindă acelaşi m aterial şi să urm eze aceeaşi lin ie cu p u b licaţiile ruseşti, ucrainene, cu c e le în

germ ană şi idiş.

in telectu alii

,s

Pentru a asigura unitatea partidului ca organ izaţie, a fost ales un

lui A . C onstantin escu. C â te v a luni

nou secretar g en eral în persoana

D o n ch ev şi C o le v din D o - asem enea, s-a constituit o

m isie unică pentru presă şi carte,

cu

m isiu nea de a se în g riji

ca pu­

C o m is ia

m ai

trebuia să aibă

grijă

şi

de

e c ta ri" şi d ezerto ri tie ia lin ie, din Bucureşti.

m ai

târziu

e l

a

fost arestat,

iar

secretar gen eral

a d e ve n it C ristescu.

A c e s t d em a g o g

p lin d e p itoresc,

care întotdeauna

purta un p ap ion roşu

şi care e ia

p o reclit

„P iă p u m a ru “ ,

după m eseria

ce o avea, nu era d esi­

gu r om u l în stare să im p rim e partidului lin ia dură pe care o cereau basarabenii. M ijlo c u l lui p referat d e acţiune p olitică era tribuna im pro­

vizată; abordarea d e către e l a m uncii clandestine era „m oderată"*, iar

le g ă tu rilo r cu

p rieten ii iui, m u n citorii, el era foarte sceptic.5859) L o z o v s k i d eclara la

spusese desch is

Cristescu, „m a jorita tea proletariatului rom ânesc stătea deoparte d a to ­

rită laşităţii şi in d iferen ţei s a le ".591 D a r faptul că atât C onstantinescu cât m ai ales C ristescu erau printre cei care nu se bucurau de în crederea

ruşilor dar fuseseră totuşi

ficia l cum

în

ne în R om ânia,

faţă de „a u to -d ete rm in a re “ era rezervat. în p rivin ţa

In tern aţion ala C o m u n istă

din

1926 că,

după

cu m

aleşi, arată că într-un partid ch iar aşa arti­

era cel al com u n iştilo r rom âni, influenţa Intern aţion alei era

pentru

a m en ţine

un astfel de partid în

se făcu seră com prom isu ri.

stare d e funcţiu­

slabă şi că

57>Nu există mărturii privind modul în care erau distribuite răspunderile şi cine forma Biroul Politic. „Sindicatele ţăranilor" basarabeni, ucraineni şi buigari acţionau deja la sate cu un program puternic iredentist. Membrii C.C. ai partidului le conduceau, precum Tcacenco şi Borilă în Basarabia, Doncev în Dobrocea. Totuşi aceste „sindicate" nu erau răspunzătoare în faţa liderilor P.CR. 58) Loghin („Analele" din mai-iunie 1957) arată clar că cea mai mare gre­

şeală a celui de al II-lea Congres fusese menţinerea „moderatului" Cristescu în

fruntea partidului. V ezi

mânia, publicată în 1952. 59) „Inprecorr", martie 1926. Este drept că numărul membrilor de partid scăzuse considerabil. în aprilie 1924, de pildă, Comsomolul avea numai 17 cercuri cu 1500 de membri, din care 7 grupări cu 79 de membri în întreaga Românie (P.M.R., Documente, voi. I).

şi N. Goldberger,

Lupta Partidului Comunist din Ro­

în privin ţa in telectu alilor „sectari1' din B ucureşti, aceştia au con-

tinuat nu num ai să con du că p u b licaţiile o fic ia le ale partidului,

ci

şi

pună sub sem nul în treb ării va lid ita tea

n o ilo r puncte de

ved ere

ale

Internaţionalei în p ro b lem ele rom ân eşti.L a d ezb aterile celui de-ai

lea C o n g res M o n d ia l al Internaţionalei C om u n iste a luat parte M a rce l

Pauker. A c o lo ,

blem a agrară în sud-estul

el s-a opus

p ărerilor

referitoare la R om ân ia.60'

IV -

p ărerilor p o litic e ale lui V arga p rivin d p ro­

E u ropei,

dar m ai ales.

s-a opus

Cel de-al III-lea Congres

A l treilea C on gres al Partidului C om u n ist R om ân , care s-a ţinut la

m

ijlo c u l lu i septem b rie

1924,

s-a

a fla t sub

in flu en ţa

a trei factori:

Stalin preluase d eja con trolu l în Internaţionala, care îşi

ţinuse ultim ul

ei C on gres, al V -le a , în iunie; insurecţia com u n iştilo r bulgari din sep­

tem brie 1923, sfârşise cu un eşec, iar Partidu l C om u n ist R om ân însuşi

fusese scos în afara le g ii d e către gu vern u l de la Bucureşti, situaţie

care nu fusese d e lo c

aceste trei e v e n im e n te şi-au pus

stru ctu ri a

pe placul m em b rilo r de rând ai partidului. T o a te

am p ren ta asupra n o ii

partidului creat la C on gres.

In te rzic ere a

partidului fu sese

în parte rezu ltatu l unui in cid en t

d ip lom atic. N e g o c ie r ile pentru reluarea rela ţiilor

reprezentanţii guvernu lui rom ân le iniţiaseră la V ien a, în m artie 1924.

cu reprezen tan ţii so vietici sfârşiseră printr-un eşec în legătură cu p ro­ blem a B asarab'ei. A ceastă p rob lem ă era singura m oştenire p ostb elică

d ip lom atice,

pe care

de

pe urm a în treg irii R o m â n iei care nu fusese rezolva tă prin tratatele

de

pace. L a 25 o cto m b rie

1917,

un

„C o m ite t M ilita r 1' M o ld o v e n e s c

p ro cla m a se

către

N a ţion a l nou

unirii B asara b iei cu R om ân ia . A c e a s tă d e c iz ie fusese recu n oscu tă internaţion al prin tratatul d e la Paris, din 28 o cto m b rie 1920, tratat

sem nat d e către Franţa, A n g lia , Ita lia şi Japonia, d eşi u ltim a nu îl

făcuse

în schim b un caz special din nerecunoaşterea a lip irii Basarabiei la R o ­

s-a

ratificase. N o u l stat al U n iu n ii R e p u b lic ilo r S o v ie tic e S ocialiste

an exată de C o n siliu l

a u ton o m ia ţaristă în

fo rm a t

istorică 1812. M a i

.şi p o litic ă

târziu,

la

a

B

asara b iei,

9 a p rilie

1918,

R usia

votase cu o m ajoritate zd rob itoa re în fa vo a rea

m ânia.61! A c e s t refu z nu a în sem n at totuşi că

U n iu n ea

S o v ie tic ă

nu

601 „Inprecorr11, 24 noiembrie 1922, Raport la al IV-lea Congres Mondial.

61)

La î mai 1919 guvernul sovietic dăduse guvernului român un ultima­

tum semnat de Cicerin,

Com isarul Poporului pentru A faceri Externe,

şi

arătat uneori dispu să să d ea asigurări asupra o b ie c tiv e lo r ei im ediate

n e g o cierile d eleg a ţilo r

rom ân i şi s o v ie tic i la V ie n a , în 1924, R a k o v s k y îi m ărtu risise lui

Lou is Fisch er că „L su veran itatea R o m

recunoască de ju re

cu p rivire la această regiu n e. C h iar înainte de

itv in o v

â n

ie i

ar

fi

fost de

acord să

asu p ra B a sara b iei dar

el,

R a k o v s k y ,

sprijin it d e S talin şi C ice rin , ar fi

iredem ă so vietică .62) A ce a s tă lin ie

p referat să m enţină B asarabia ca o

dură a fost cea care s-a im pus, iar

d

elegaţia sovietică la V ie n a a refu zat să sprijine o rice form u lă care ar

fi

putut fi interpretată c a

o recunoaştere a drepturilor R o m â n iei asupra

Basarabiei. Presa şi o rg a n iza ţiile de m asă ale Partidului C om u n ist din

R

om ân ia prim eau în con secin ţă instrucţiuni de a desch ide o cam panie

d

e o s e b it de strid en tă în fa v o a re a punctu lui d e v e d e re s o v ie tic , iar

m ânia p e care o astfel d e cam pan ie a trezit-o în rândurile o p in iei pu­

blice rom âneşti i-a p icat

E ven im en tu l

s-a produs la 11 a p rilie 1924. Inteţirea con flictu lu i lega t d e B asarabia a determ inat

ţiune m ai puternică d in partea R u siei. în vara lui 1924 a fost p ro cla ­

m ată d in colo

în satele locu ite de p opu laţia rusească din Basarabia, au fost p rovocate de către com u n işti a g ita ţii iredentiste, iar M in isteru l R om ân de In ­ terne, cu G . Tătărescu ca sub-secretar, s-a decis să folo sească trupele,

ceea c e a avu t urm ări tra g ice în satul Tatar-B unar. R e v o lta d e la Tatar-

Bunar, care

vreo 4 .00 0 d e persoane, a fo s t m ai târziu prezentată d e Partidul C o m u ­

unei

fost un ep iso d

R ep u b lici

nist ca o nouă re v o lu ţie ţărănească şi c a m om en tu l în tem e ie rii

ap oi s-a întins şi în alte sate ale B asarabiei, im plicân d

textul pe care-1 căuta d e m u lt

b in e guvernu lui liberal, care avea astfel p re­

pentru a in terzice partidul.

o

însă

şi

o

a c ­