Istoria Evreilor În România Și Ungaria

Anca OLTEAN
ISTORIA EVREILOR DIN ROMÂNIA ŞI UNGARIA

(1945 – 1953) ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNĂ ŞI
MAGHIARĂ
Cluj - Napoca
2016
Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=3652153

Dedic această carte părinţilor mei

Tehnoredactare computerizată: Dr.ing. Elena ZIERLER

Cuprins
Cuvânt înainte .......................................................................................................................... 9

Introducere ............................................................................................................................. 13
I. Istoriografia problemei. Surse documentare ................................................................... 17
I.1. Colecţii edite de documente .......................................................................................... 18
I.2. Memorii edite................................................................................................................. 33
I.3. Lucrări generale ............................................................................................................ 39
I.4. Lucrări speciale ............................................................................................................. 45
I.5. Date de istorie orală culese prin chestionare ................................................................ 78
II. Repere în istoria evreilor din Europa Centrală şi de Est (sec. XIX-1945) ..................... 85
III. Situaţia evreimii în URSS şi statele satelite ale acesteia între 1945-1953 ................... 97
III.1. URSS, Cehoslovacia, Polonia..................................................................................... 97
III.2. România şi Ungaria. Politica internă faţă de evrei .................................................... 105
III.3. Emigrarea evreilor în Israel. Impedimente şi finalitate .............................................. 108
III.4. Alya din România (studiu de caz). Evoluţia relaţiilor diplomatice cu statul Israel ...... 111
III. 4.1. Aspecte ale relaţiilor diplomatice România – Israel în perioada 1945 – 1953... 111
III. 4. 2. Reflecţii ale alya din perioada comunistă ......................................................... 118
IV. Evreii din România şi Ungaria în perioada 1945 – 1953 ............................................. 131
IV.1. Evreii din Ungaria şi România în faţa comunismului ..................................................... 135
IV.2. Organizaţii evreieşti–rol şi activitate.......................................................................... 151
IV.3. Studiu de caz: Comitetul Democratic Evreiesc. Aspecte din activitatea filialei
orădene a CDE (1945-1946) ......................................................................................... 154
Concluzii .............................................................................................................................. 159
Bibliografie ........................................................................................................................... 165
Anexe ................................................................................................................................... 175

Abrevieri
AVO = Comitetul pentru siguranţa statului (în Ungaria)

CDE = Comitetul Democratic Evreiesc
CGE = Consiliul general evreiesc (în România)
DEGOB = Comitetul Naţional pentru îngrijirea deportaţilor (în Ungaria)
FUCE = Federaţia Uniunilor Comunităţii Evreieşti
IKUF = Idische Kultur und Folclor (parte a CDE)
PCR = Partidul Comunist Român
PNL = Partidul Naţional Liberal
PNŢ = Partidul Naţional Ţărănesc
RFG = Republica Federală Germană
UER = Uniunea Evreilor Români

Cuvânt înainte
Tot mai des repet, în astfel de ocazii: sunt bucuros când încă un fost doctorand de-
al meu reuşeşte să-şi publice teza la care a trudit din greu, mai mulţi ani, iar CNATDCU i-a
validat-o. Satisfacţia este în egală măsură atât a tânărului doctor în Istorie, cât şi a
Departamentului de specialitate din cadrul Universităţii noastre care i-a îndrumat paşii spre o
cercetare de calitate, responsabilă, academică.
Anca Oltean este cercetător ştiinţific în cadrul Departamentului de Relaţii
Internaţionale şi Studii Europene Oradea. Absolventă a Facultăţii de Studii Europene din
cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj- Napoca, în 1999, şi absolventă a Facultăţii de
Istorie-Geografie a Universităţii din Oradea în anul 2002, a pornit pe drumul cercetării
ştiinţifice având la bază un fundament serios de cunoştinţe de specialitate, dezvoltate pe
parcurs prin studiu şi cântărire responsabilă a evenimentelor, bibliografiei edite, surselor
inedite, inclusiv a datelor de istorie orală. Pe baza unei metodologii de lucru bine puse la
punct, tânăra colegă a putut să-şi exprime punctul de vedere printr-o interpretare cu note
personale, aducând un plus de noutate în scrisul naţional de specialitate.
După cum rezultă şi din titlul lucrării, acesta intră în categoria istoriografiei. Istoria
evreilor din România şi Ungaria anilor 1945-1953 este prezentată prin scrisul istoricilor
români şi maghiari din cele două ţări, începând cu anii imediat următori celui de-al Doilea
Război Mondial până astăzi, totuşi cu referire la primii ani postbelici până la moartea lui
Stalin.
Apreciez încadrarea vieţii evreilor din cele două ţări, pentru anii imediat următori
războiului mondial din 1939-1945, în istoria mai generală a evreilor din Europa Centrală şi de
Est, mai apoi a URSS şi statelor satelite acesteia după 1945.
Politica statelor român şi maghiar faţă de proprii cetăţeni de etnie evreiască în anii
1945-1953 este bine încadrată în istoria acestor relaţii încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea
până la 1945.
În Ungaria, naţiune conştientă de trecutul “ilustru” de stat dominant în Europa
Centrală în lungi perioade de timp, evreii au fost acceptaţi şi folosiţi ca element ferment în
plan economic, cultural-ştiinţific, sportiv şi politic, inclusiv pentru demonstrarea unei creşteri
demografice accelerate, totuşi artificiale, prin asimilarea lor în “marea” naţiune maghiară.
Când interesele politice ale statului s-au schimbat, în preajma şi în timpul celui de-al Doilea
9
Război Mondial, clasa politică “pur maghiară” a dispus, fără nici o remuşcare, arestarea şi
lichidarea fizică a conaţionalilor lor în lagărele naziste, pe baza unui plan foarte bine
organizat şi de o duritate mai “nemţească” decât cea al nemţilor. Încadrarea regimului fascist
maghiar în Holocaustul german a fost perfectă.
În societatea românească antisemitismul, manifestat din păcate în anumite
momente ale epocilor modernă şi contemporană, a avut o motivaţie economică, nicidecum
etnică. Chiar şi aşa, toleranţa specifică românului a permis reducerea efectelor acestui
fenomen, chiar dacă nu l-a putut anihila complet. Incidentele locale regretabile, constând în
devastarea unor prăvălii evreieşti, atacuri în presă, elaborarea unei legislaţii antievreieşti
începând cu 1937, pogromuri locale în anii celui de-al Doilea Război Mondial–soldate cu
pierderi de vieţi omeneşti, au fost mai mult rezultatul unor decizii individuale a unor politicieni
sau reprezentanţi ai instituţiilor statului (Poliţia, Jandarmeria, administraţie locală, legionari),
întotdeauna dezavuate de Casa Regală şi Guvernul de la Bucureşti, prin declaraţii şi decizii
oficiale, alături de sancţionarea vinovaţior. Presiunile politico-diplomatice şi militare ale
Germaniei în problema evreiască nu au avut, decât în parte, efectul scontat. Aşa se explică
refugiul în România a zeci de mii de evrei rămaşi în Transilvania de nord-est după Dictatul
de la Viena, pentru a-şi salva viaţa, ca şi acceptul guvernului antonescian pentru emigrarea
evreilor sionişti în Israel.
Frustrările personale şi suferinţele îndurate în anii celui de-al Doilea Război
Mondial, explică de ce o mare parte din lumea evreiască din Centrul Europei au văzut în
comunism un regim politic de echitate socială, care acordă libertate tuturor etniilor dintr-un
stat, indiferent de starea socială, limbă, religie. De aici implicarea în sprijinirea guvernelor
procomuniste şi a partidelor marxist-leniniste, ocuparea de funcţii de partid şi de stat la toate
nivelurile, atât în România cât şi în Ungaria.
Pe măsură ce regimurile comuniste atacă şi naţionalizează proprietatea privată, în
sânul comunităţior evreieşti se produce o separare de interese. Evreimea săracă acceptă
comunismul, se detaşează de mişcarea sionistă, cei înstăriţi sau cu vederi liberale părăsesc
România şi Ungaria, emigrează în Israel, fac opoziţie regimurilor comuniste.
Rolul şi activitatea organizaţiilor evreieşti din România şi Ungaria după 1945, sunt
bine reliefate în istoriografia română şi maghiară. Dacă la început acestea au avut rolul de
întrajutorare a evreilor rămaşi în viaţă şi repatriaţi din lagărele de exterminare naziste,
acordându-le asistenţă medicală, hrană, îmbrăcăminte, ajuntându-i să-şi recupereze
locuinţele şi alte bunuri ce le-au fost înstrăinate, treptat evreii se organizează în plan politic.
Apreciem creionarea pe baza puţinelor documente rămase, a activităţii Filialei Oradea a
Comitetului Democratic Evreiesc. Intensificarea activităţii organizaţiilor sioniste, mai ales
după ce Partidul Comunist din Israel nu poate orienta tânărul stat evreiesc spre un regim
politic comunist, explică măsurile dure luate de guvernele comuniste român şi maghiar
contra sionismului în general, mai apoi desfiinţarea organizaţiilor politice evreieşti, înghiţirea
lor de partidele comuniste unice. De altfel, încetarea activităţii CDE în 1953 are loc
10
concomitent cu cea a Uniunii Populare Maghiare, a partidelor minorităţilor ucrainiană,
slovacă, sârbă, dar şi a Frontului Plugarilor condus de Dr Petru Groza, preşedintele
prezidiului Marii Adunări Naţionale a României.
Ideile de mai sus răzbat din teza de doctorat care, iată, vede lumina tiparului. Tema
rămâne importantă pentru istoriografia română şi maghiară, ce se cere urmărită şi
completată în continuare, nu neapărat pentru că este la modă, ci pentru că constituie un
subiect sensibil pentru istoricii români şi maghiari, deopotrivă, de nuanţat şi explicat, inclusiv
prin analiza comparativă a politicii celor două state vecine faţă de proprii cetăţeni de origine
evreiască.
Oradea, martie 2016 prof. univ. dr. Mihai D. Drecin
11
12
Introducere
Tema “Istoria evreilor din România şi Ungaria (1945 – 1953) în istoriografia română
şi maghiară” o considerăm o temă de actualitate, un subiect a cărui reinterpretare este
necesară. În istoriografia comunistă, rolul minorităţilor sau chiar existenţa şi particularităţile
lor treceau neobservate. Comunitatea evreiască continuă să existe şi în perioada comunistă
şi evreii încearcă să îşi păstreze tradiţiile sau aspiraţiile (un exemplu fiind emigrarea lor
masivă în Israel, aşa cum arată rabinul şef al României, Moses Rosen în cartea Primejdii,
încercări, miracole)1.
Acest lucru nu înseamnă că statul român comunist nu a încercat să asimileze
minorităţile, să ducă o politică de nivelare a diferenţelor şi particularismelor. Totuşi, nu s-a
reuşit distrugerea comunităţii evreieşti, deşi aceasta s-a redus astăzi aproape la câteva mii,
prin emigrare.
Spaţiul transilvănean este unul aparte, în care comunităţile etnice îşi fac simţită
prezenţa. Comunitatea evreiască din Oradea era bine reprezentată în perioada interbelică
până astăzi, în comparaţie cu alte oraşe din ţară. Experienţa ghetoizării pe care au trăit-o
mulţi evrei la Oradea sub stăpânirea horthystă–maghiară i-a făcut pe mulţi să emigreze, dar
mica comunitate evreiască desfăşoară şi astăzi o serie de activităţi la Oradea.
Această comunitate a jucat un rol important în modernizarea şi evoluţia oraşului de
pe Criş. Cercetând istoria acestei comunităţi într-o perioadă dificilă ca anii 1945–1953, în
care mulţi tind să afirme că aceasta practic nu mai exista, am găsit lucrări edite care
confirmă existenţa comunităţii, inclusiv un fond apreciabil de documente. Cred că am putut
să relevez problemele cu care s-a confruntat această comunitate în acei ani, încercările ei de
a se integra în cadrul naţiunii române, respectiv de a se disimula alegând calea emigrării.
Faptul confirmă că varietatea etnică atât de bogată a spaţiului transilvănean nu putea să
dispară dintr-o dată, printr-o trăsătură de condei (acordurile de la Teheran şi Ialta).
Tema pe care am ales-o pentru cercetare a fost abordată în spiritul istoriografiei
europene a zilelor noastre. Am găsit peste 100 de lucrări (volume de documente, memorii şi
lucrări speciale) care fac referire la situaţia evreilor din anii 1945-1953 în spaţiul României şi
Ungariei. Este o necesitate continuarea cercetărilor referitoare la istoria evreilor în perioada
1945–1953, inclusiv pe baza materialelor găsite în arhive. Există suficiente surse de arhivă,
1 Moses Rosen, Primejdii, încercări, miracole. Povestea şef – rabinului Dr. Moses Rosen, Bucureşti, Editura
Hasefer, 1991.
13
mai ales în arhivele locale, rămase încă neexploatate, privind situaţia evreilor din România şi
Ungaria în primii ani după război. Ar fi de dorit ca aceste surse să fie integrate în circuitul
ştiinţific.
Tema lucrării noastre ne-a îndemnat să încercăm să aprofundăm comparativ istoria
evreilor din România şi Ungaria, să privim situaţia evreilor în perioada de după 1945 din
aceste ţări în contextul mai larg al spaţiului comunist, separat de lumea occidentală prin
Cortina de Fier. Spaţiul public avea foarte puţin de oferit minoritarului, iar posibilităţile
acestuia de a-şi manifesta propria cultură nu erau pe placul autorităţilor. Minoritarul era
acceptat a se integra în societatea comunistă tocmai prin renunţarea la specificul său, la
trăsăturile proprii etniei sale, prin integrarea în spaţiul cultural şi public al societăţii comuniste
româneşti.
Desigur, întotdeauna exista o sferă privată, mai puţin expusă vederii, în care tradiţiile,
religia şi cultura se perpetuau. Un asemenea cadru a fost familia şi relaţiile cu membrii
comunităţii a căror particularitate nu era la vedere, era oarecum mascată. Important este că
asemenea relaţii intercomunitare au existat. În cadrul familial, cultura specifică comunităţii s-a
perpetuat în multe cazuri pe baza tradiţiilor.
În ciuda criticilor formulate la adresa regimului comunist privind integrarea forţată a
comunităţilor etnice din România, tendinţa de acceptare a culturii majorităţii le oferea evreilor
şansa de a se integra într-o nouă societate, după ce mai multe secole fuseseră priviţi cu
suspiciune sau au constituit un corpus separatum în spaţiul maghiar şi românesc. Cunoaşterea
insuficientă a comunităţii evreieşti, invidia care s-a creat în legătură cu obştea evreiască
datorită puternicului său spirit întreprinzător, a condus la apariţia a numeroase prejudecăţi şi
stereotipii privind imaginea evreului în mentalul colectivităţii noastre, aşa cum arată şi Andrei
Oişteanu în lucrarea Imaginea evreului în cultura română2. După război, nevoia evreilor de a se
integra, de a fi priviţi ca o parte constitutivă a poporului român, de a nu mai fi consideraţi drept
intruşi, mai ales că trecuseră prin calvarul Holocaustului şi erau puternic lezaţi fizic şi moral, era
vizibilă atât în România, cât şi în Ungaria. Evreii au încercat să se integreze în societatea
comunistă nou creată, mulţi dintre ei la început au crezut cu adevărat în comunism. În 1945, ei
percepeau comunismul ca singura forţă care se putea opune fascismului, rasismului şi
xenofobiei. Curând însă şi-au dat seama că noul sistem nu era unul democratic şi marea lor
majoritate au emigrat. După război mai rămăseseră în România în jur de 420 000 de evrei, aşa
cum arată Liviu Rotman3. Dintre aceştia, aproape toţi au emigrat în perioada comunistă.
Prezenta lucrare are ca scop evaluarea critică a publicaţiilor ştiinţifice care au
cercetat istoria evreilor din România şi Ungaria în anii 1945–1953. Am inventariat în acest fel
o istoriografie a problemei care demonstrează că în aceşti ani evreii pot fi priviţi ca un grup
etnic distinct şi se poate vorbi de existenţa unei istorii a evreilor. În primii ani după război,
lucrurile tind să revină la normalitate şi viaţa evreilor încearcă să se reconstruiască. Nu toţi
2 Andrei Oişteanu, Imaginea evreului în cultura română, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Humanitas, 2004.
3 Liviu Rotman, Evreii din România în perioada comunistă: 1944- 1965, Polirom, Iaşi, 2004.
14
evreii au fost comunişti, existau organizaţii evreieşti care nu se integrau în peisajul comunist
şi au fost, prin urmare, desfiinţate. Au fost evrei care au devenit victime ale regimului
comunist, fiind deţinuţi în închisorile comuniste sau la canalul Dunăre–Marea Neagră.
Numărul evreilor comunişti nu era atât de mare precum s-a vorbit mai târziu, mai ales ca
pondere în totalul populaţiei. Cum am expus mai sus, nu este greu de înţeles de ce unii evrei
au ales comunismul care îi salvase de la moarte, mulţi fiind cei care percepeau astfel
lucrurile. Nu trebuie ignorat faptul că în epocă era un curent de mare anvergură în lumea
evreiască, sionismul, care milita pentru emigrarea evreilor în Israel. Un mare val de evrei a
emigrat în aceşti ani, legal sau ilegal, în Palestina (din 1948 Israel).
Lucrarea de faţă încearcă să explice relaţia evreilor cu comunismul şi condiţia
evreului sub comunism. Sperăm ca paginile care urmează să convingă că evreii sunt un
grup etnic particular, împărtăşind tradiţii străvechi valoroase, că nu au fost cei care au adus
comunismul, cel mult s-au acomodat sau au cooperat cu el, sperând că astfel vor contribui la
aşezarea unei societăţi egalitariste, ideale sau îşi vor facilita emigrarea în “ţara lui Israel“.
15
16
Capitolul I
I. Istoriografia problemei. Surse documentare
Important pentru cercetarea noastră este fondul Comitetul Democratic Evreiesc

descoperit la filiala orădeană a Arhivelor Naţionale, care cuprinde peste 60 de dosare din
activitatea Comitetului care a funcţionat în perioada 1945–1953 la nivel de ţară şi judeţ.
Activitatea acestuia este considerată de mulţi autori ca fiind controversată. Dar documentele
găsite în arhivele locale privind activitatea filialei orădene a Comitetului Democratic Evreiesc
ne arată că, în ciuda îndoctrinării comuniste treptate, comunitatea evreiască rămâne unită în
timpul anilor 1945–1946. Evreii încearcă să îşi recupereze proprietăţile pierdute în timpul
Holocaustului şi să se organizeze la nivel de judeţ şi ţară.
Aşa cum rezultă din dosarele existente în arhivele orădene, evreii orădeni au
încercat în primii ani după război să îşi recupereze locuinţele şi mobilele confiscate în timpul
ocupaţiei maghiare fasciste, să se sprijine şi să îşi ofere consiliere prin intermediul
Comitetului, au organizat activităţi culturale, au oferit evreilor necalificaţi şansa de a învăţa o
meserie, s-a încercat sprijinirea bolnavilor şi a orfanilor. La început, ei au realizat toate
acestea cu ajutorul unor instituţii proprii (sanitare, de învăţământ, cantine, orfelinate), care
ulterior au intrat în posesia statului român. Limbajul propagandistic transpare uneori în
documentele filialei orădene a Comitetului Democratic Evreiesc, dar grija evreilor pentru
propria comunitate apare ca fiind evidentă în primii ani după război. Comitetul Democratic
Evreiesc a încercat să adapteze comunitatea evreiască la realităţile autohtone, la sistemul
comunist instaurat în etape după 23 august 1944, şi nu a pregătit-o pentru alte acţiuni ca
emigrarea în Israel.
Surse arhivistice despre evreii români şi maghiari în anii 1945-1953 se găsesc în
mai multe arhive locale. Putem doar menţiona materialele existente la Bucureşti, în cadrul
Arhivelor Naţionale ale României, şi anume fondul fostului C.C. al P.C.R. unde ne
interesează secţiunea fostului Comitet Democratic Evreiesc la nivel naţional care se întinde
pe perioada 1945-1953 şi cuprinde şi date privind raporturile C.D.E. cu filialele din ţară.
Pe lângă datele pe care le putem găsi în cadrul Arhivelor Naţionale, importante sunt
sursele din cadrul Arhivei Diplomatice a Ministerului de Externe, secţiunea Israel, care
cuprinde corespondenţa între oficiul diplomatic de la Tel Aviv şi Ministerul Afacerilor Externe
al României.
17
În cadrul filialei clujene a Arhivelor Naţionale, datele privind comunitatea evreiască
din Cluj nu erau încă sistematizate într-un fond comun, dar anumite date, ca cele legate de
procesul emigrării evreilor clujeni în Israel, puteau fi găsite în alte fonduri.
Ziare şi reviste ca Viaţa evreiască, Mântuirea, Neamul evreiesc, Buletinul Hehaluţ,
Haoved Hazioni, Hanoar Hazioni, Răspântia, Unirea (Viaţă nouă) au fost tipărite în România
în perioada vizată de noi. Pentru a inventaria ziarele evreieşti care s-au publicat în decursul
perioadei 1945–1953, importantă este lucrarea Presa evreiască bucureşteană 1857 –19941
a lui Harry Culler, care evidenţiază, în acelaşi timp, principalele idei dezbătute de presa
evreiască de după război. Această lucrare poate constitui un veritabil punct de plecare în
studiul asupra presei evreieşti.
I.1. Colecţii edite de documente
După Revoluţia din 1989, deschiderea Arhivelor Naţionale a fost întâmpinată cu

entuziasm de către istorici şi, într-un timp relativ scurt, s-a ajuns la publicarea a numeroase
colecţii de documente. Cele mai importante le amintim mai jos, insistând asupra
documentelor care relevă date despre istoria evreilor din România şi Ungaria.
Ioan Scurtu (coordonator) publică volumul România-Viaţa politică în documente-
1945 care cuprinde documente publicate în presa anului 1945 sau valorificate din cadrul
2
Arhivelor Statului Bucureşti şi Arhiva Ministerului Apărării Naţionale. Volumul este important
nu doar pentru a constata care era starea evreimii în 1945, ci şi pentru a vedea, cu ajutorul
unor documente de epocă, situaţia generală a ţării în 1945, perioadă de început a
comunizării. Se încerca arestarea criminalilor de război, urmărirea şi pedepsirea celor
vinovaţi de dezastrul ţării. În această colecţie de documente apare decretul lege din 12
ianuarie 1945 privind urmărirea şi pedepsirea criminalilor de război3, categorisiţi după
infracţiunile comise. În această categorie intrau: cei care au supus la un tratament inuman
prizonierii şi ostaticii de război, au săvârşit acte de cruzime sau de suprimare asupra
populaţiilor din teritoriile care au fost teatru de război, au înfiinţat ghetouri, lagăre de
internare, au organizat deportări ale categoriilor politice adversare din raţiuni rasiale; cei care
au condus represiuni colective sau individuale, precum şi dislocări de persoane cu scopul de
a le extermina; au avut calitatea de comandanţi, directori, supraveghetori, paznici de
închisori, lagăre de prizonieri sau internaţi politici, deportaţi sau deţinuţi politici, lagăre sau
detaşamente de muncă obligatorie; au fost ofiţeri de poliţie judiciară şi anchetatori, calitate în
care au supus la cazne persoane pentru că erau adversari ai războiului sau al regimului de
dictatură; autorităţi care au întreţinut teroarea şi violenţa; cei care au părăsit teritoriul ţării
1 Harry Kuller, Presa evreiască bucureşteană 1857 – 1994, Bucureşti, Editura Hasefer, 1996.
2 Ioan Scurtu, România – Viaţa politică în documente – 1945, Bucureşti, Arhivele Statului din România, 1994.
3 Ibidem. p. 238-243.
18
pentru a se pune în slujba Germaniei naziste şi au atacat ţara prin scris. Nu se face nici o
menţiune privind categoria particulară a evreilor. Se definesc profitorii de război ca fiind cei
care au realizat averi ilicite, inclusiv prin măsuri cu caracter hitlerist sau rasial.
Printre pedepsele stabilite criminalilor de război se amintesc următoarele, în funcţie
de gravitatea infracţiunii: pedeapsa cu moartea, munca silnică pe viaţă, munca silnică pe
timp de 5–20 ani, temniţa grea 3-15 ani, închisoare corecţională 5–10 ani.
Documentul arată că se vor constitui un număr de acuzatori publici, o instanţă cu
totul nouă, dintre magistraţi, jurişti, membrii ai corpurilor constitutive sau membrii ai
organizaţiilor profesionale. Articolul 6 al documentului arată că: „Acuzatorul public are dreptul
de a face orice investigaţiuni şi culege orice probe, uzând şi de toate drepturile şi puterile
acordate de codul de procedură penală Ministerului public şi judecătorului de instrucţie”4.
În acelaşi timp, se prevăd şi sancţiuni economice ale criminalilor de război. Astfel,
prin art. 9 se menţionează: „ Prin trimiterea în judecată toate bunurile învinuitului, ale soţiei şi
descendenţilor acestuia şi pe care aceştia le stăpânesc în condiţiile art.5, sunt lovite de
indisponibilitate”5. Prin urmare, averea acestora este confiscată.
Judecătorii sunt aleşi dintre membrii Partidului Naţional Liberal, Partidul Naţional
Ţărănesc, Frontul Naţional Democratic.
În continuare, la 20 ianuarie 1945 la Bucureşti se publică decretul-lege privind
urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării6. Se definesc categoriile de
persoane vinovate de dezastrul ţării, respectiv cei care au instaurat regimul de dictatură şi au
pus în primejdie securitatea statului prin alianţa cu Germania nazistă, au consimţit la cedarea
Transilvaniei de Nord, au servit propaganda germană.
Sunt prevăzute sancţiunile pentru aceste fapte: munca silnică pe viaţă, munca
silnică pe timp de 5–20 de ani; temniţă grea de 3–20 de ani; închisoare corecţională de la 5
la 10 ani. Odată cu pedeapsa pronunţată, instanţa va putea decide faţă de cel condamnat
despăgubiri în favoarea statului şi confiscarea totală sau parţială a averii acestuia. Se va
constitui o instanţă competentă să judece pe cei vinovaţi denumită Tribunalul special pentru
cei vinovaţi de dezastrul ţării, formată din judecători traşi la sorţi de Ministerul de Justiţie şi
judecători aleşi dintre cetăţenii români, membrii ai P.N.L., P.N.Ţ. şi F.N.D. Completul sau
completele de judecată urmau să funcţioneze în Bucureşti. Totodată celor vinovaţi de
dezastrul ţării li se vor confisca bunurile materiale: „Orice acte juridice de orice natură,
relative la bunurile celor condamnaţi pe baza prezentei legi, intervenite după 23 August
1944, sunt nule de drept; iar bunurile ieşite din patrimoniul celui condamnat şi sunt
considerate ca făcând parte din patrimoniul acestora le vor fi supuse confiscării pronunţate
de instanţă. Bunurile sau drepturile aparţinând soţiei şi descendenţilor condamnatului,
4 Ibidem, p. 239.
5 Ibidem, p. 240.
6 Ibidem, p. 67-69. 1945, ianuarie 20. Decret-lege privind urmărirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul
ţării.
19
dobândite după 1 ianuarie 1938, sunt supuse aceloraşi dispoziţiuni, afară de bunurile
dobândite de aceştia prin succesiune”7.
În aceiaşi perioadă, se fac paşi pentru îmbunătăţirea statutului minorităţilor între
care un rol important îl aveau evreii. Astfel, la 7 februarie 1945, a fost emis un decret-lege
privind statutul naţionalităţilor8 conform căruia toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii. Articolul 1
al decretului menţionează „Toţi cetăţenii români sunt egali în faţa legii şi se bucură de
aceleaşi drepturi civile şi politice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă sau religie” 9.
Dacă există deosebiri de limbă, rasă sau naţionalitate, acestea nu vor împiedica accesul
oricărui cetăţean român la drepturi civile sau politice sau la exercitarea oricărei profesiuni.
Toţi cetăţenii, indiferent de limbă, rasă sau religie, vor fi egali în faţa legii. Nu vor fi privilegii
pe temeiul rasei, religiei sau naţionalităţii. Orice limbă poate fi întrebuinţată în relaţiile
publice.
În autorităţile comunale şi judeţene unde cel puţin 30% din locuitori au altă limbă
maternă decât cea română se propune folosirea şi a acelei limbi în administraţie. Magistraţii
şi funcţionarii publici vor trebui să cunoască şi acea limbă. Funcţionarii publici din acele
locuri nu vor susţine nici un examen de limbă română.
Naţionalităţilor conlocuitoare le este asigurat, în acelaşi timp, şi învăţământul gratuit.
Corpul didactic al acestor şcoli va fi recrutat cu precădere din rândurile naţionalităţii
respective. Dispoziţiile care se aplică şcolilor confesionale româneşti se aplică şi şcolilor
confesionale străine. Şcolile confesionale ale naţionalităţilor primesc acelaşi sprijin din partea
statului ca şi şcolile confesionale româneşti. Legea interzice amestecul autorităţilor în
chestiunile cultelor.
Participarea minorităţilor la viaţa politică comunistă, arată un document al vremii,
venea ca o strategie a Partidului Comunist de a coopta toate păturile sociale în edificarea
statului socialist pentru a nu întâmpina nici o opoziţie faţă de linia Moscovei. Astfel, într-un
raport din 5 noiembrie 194510 al reprezentantului politic american în România, Burton Y.
Berry, adresat Secretariatului de stat al S.U.A. privind politica P.C.R. de atragere a foştilor
legionari şi a minoritarilor maghiari se arată că P.C.R face o încercare de a coopta fosta
Gardă de Fier sau membrii mişcării legionare şi minoritatea maghiară din Nordul
Transilvaniei. Aceştia sunt ameninţaţi că, dacă nu vor susţine comunismul, vor suferi
repercursiuni. Legionarii care s-au căit pentru comportamentul lor au primit binecuvântarea
Ministerului Propagandei şi s-au organizat într-o grupare numită „Socialiştii creştini”.
„Deşi, „Socialiştii Creştini” este o organizaţie a foştilor legionari care au părăsit ţara
după reprimarea mişcării de către Mareşalul Antonescu şi înglobează, poate mai mult
7 Ibidem, p. 69.
8 Ibidem, p. 121-123.
9 Ibidem, p.121.
10 Ibidem, p.388-391. 1945 noiembrie 5, Bucureşti. Raportul reprezentantului politic american în România, Burton
Y. Berry, adresat secretarului de stat al SUA, privind politica PCR de atragere a foştilor legionari şi a
minoritarilor maghiari.
20
oportunişti decât entuziaşti ai mişcării, ştiri din ultima vreme susţin că la sfârşitul lui octombrie,
la o lună după înţelegerea despre care am vorbit, dl. Teohari Georgescu, ministrul de interne,
ca delegat al Partidului Comunist Român, a semnat un acord cu unii legionari care se
refugiaseră în Germania şi care sunt conduşi de un anume domn Pătrăşcanu, un locţiitor al lui
Horea Sima, şeful aşa-numitului „Guvern Naţional Român” din Germania format după lovitura
de stat de la 23 august 1944. Un raport al unei surse demne de încredere afirmă că acest grup
format din mai multe sute de oameni a fost luat prizonier de ruşi la Rostock şi a fost adus în
România. Se mai spune în continuare că aceşti oameni acceptaţi ca membrii ai Partidului
Comunist vor fi folosiţi pur şi simplu ca „trupe de şoc” sau terorişti care să ajute la suprimarea
oricărei rezistenţe politice faţă de programul comuniştilor”11. Vedem de aici că nici Partidul
Comunist nu era atât de inocent în raport cu trecutul, din moment ce permitea intrarea unor
foşti legionari în rândurile sale.
În acelaşi mod, comuniştii încearcă să îi racoleze pe maghiari, accentuând faptul că
se vor lua măsuri represive împotriva lor, dacă se schimbă guvernul Groza. Maghiarii,
temători de o mişcare naţionalistă românească, au început să coopereze cu P.C.R.
Ioan Scurtu (coordonator), elaborează volumul România–Viaţa politică în
documente –194712. Volumul este important pentru a vedea care era situaţia generală a
României în anul 1947, când, în urma înlăturării monarhiei, procesul de comunizare a
României încheie cucerirea definitivă a puterii politice de către P.C.R. În mod special,
reţinem documentul intitulat „Tratatul de pace între România şi Puterile Aliate şi asociate”,
care condamnă în mod deschis fascismul şi pe cei care au colaborat cu Germania nazistă.
După război s-a încercat constituirea unei baze legislative care să rupă statul comunist de
orice reminiscenţă a trecutului. Totuşi, prevederile legale nu s-au respectat întotdeauna
întocmai, au fost şi cazuri în care legea a fost eludată.
La 10 februarie 1947 s-a încheiat la Paris, Tratatul de pace între România şi
Puterile Aliate şi Asociate. Sub numele de „puteri aliate şi asociate” intrau următoarele state:
URSS, Marea Britanie, SUA, Australia, Republica Socialistă a Bielorusiei, Canada,
Cehoslovacia, India, Noua Zeelandă, Republica Socialistă Sovietică a Ucrainei şi Uniunea
Sud-Africană.
Documentul relevă faptul că României îi revine partea sa de responsabilitate pentru
că a luptat de partea Germaniei hitleriste şi, implicit, contra Aliaţilor. Avându-se în vedere că
România a încetat operaţiunile militare împotriva URSS şi a încheiat la 12 septembrie 1944
un armistiţiu cu Puterile Aliate, i se acordă şansa de a încheia acest Tratat de Pace,
sprijinindu-i-se aspiraţia de a deveni membră a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Frontiera cu
URSS rămâne cea stabilită în 1940. În acelaşi timp prin Tratatul de Pace „Hotărârile sentinţei
de la Viena din 30 august 1940 sunt declarate nule şi neavenite”.
11 Ibidem, p. 390-391.
12 Idem, România – Viaţa politică în documente – 1947, Bucureşti, Arhivele Statului din România, 1994.
21
În continuare, articolul 3 al Tratatului consacră ideea că cetăţenii români, indiferent
de rasă, sex, limbă sau religie se vor bucura de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale
omului, între care şi libertatea cultului. Nu se va face nici o discriminare între cetăţenii români
în ceea ce priveşte persoana lor, bunurile, interesele comerciale, profesionale sau civile.
Această precizare este importantă avându-se în vedere că în urma deportării populaţia
evreiască fusese spoliată de bunurile sale mobile şi imobile.
Articolul recunoaşte că România a luat măsuri pentru dizolvarea organizaţiilor de tip
fascist. Persoanele care au comis crime împotriva păcii şi umanităţii vor fi judecate.
Documentul limitează armele terestre, navale, aeriene şi fortificaţiile la cerinţele cu caracter
intern şi în scopul apărării frontierelor. România nu va poseda arma atomică, nu va menţine
instalaţiuni pentru fabricarea materialelor de război, va lua măsuri împreună cu ceielalţi aliaţi
pentru a stăvili înarmarea Germaniei. Forţele militare ale aliaţilor vor fi retrase de pe teritoriul
României în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a Tratatului, doar URSS urmând
să mai menţină unele forţe pentru a face legătura cu zonele de ocupaţie din Austria.
România va despăgubi URSS pentru pierderile cauzate acesteia.
Articolul 25 al tratatului consacră principiile: „1. România se obligă ca, în toate
cazurile în care, cu începere de la 1 Septembrie 1939, bunurile, drepturile sau interesele
legale din România aparţinând unor persoane de sub jurisdicţie română care au făcut
obiectul unor măsuri de sechestru, de confiscare sau de control pe temeiul originii rasiale
sau a religiei unor asemenea persoane, bunurile, drepturile sau interesele legale menţionate
să fie restituite împreună cu accesoriile lor, sau, dacă restituirea este imposibilă, o
despăgubire echitabilă să fie acordată.”13
Toate bunurile, drepturile şi interesele în România ale persoanelor, organizaţiilor sau
comunităţilor care, individual sau ca membri ai unor grupuri, „au făcut obiectul unor măsuri de
persecuţie rasială, religioasă sau altor măsuri cu caracter fascist şi care rămân fără moştenitor
sau nereclamate timp de şase luni după intrarea în vigoare a Tratatului de faţă, vor fi
transferate de guvernul român organizaţiunilor din România care reprezintă asemenea
persoane, organizaţiuni sau comunităţi. Bunurile transferate vor fi întrebuinţate de acele
organizaţiuni pentru scopuri de ajutorare şi refacere a membrilor supravieţuitori din astfel de
grupuri, organizaţiuni şi comunităţi din România. Acest transfer va fi efectuat în termen de
douăsprezece luni de la intrarea în vigoare a Tratatului şi va cuprinde bunurile, drepturile şi
interesele ce trebuie restituite potrivit paragrafului 1 al acestui articol”14.
Acest articol repune pe evrei în drepturile lor materiale, iar bunurile celor dispăruţi în
Holocaust urmau să intre sub administrarea Comunităţii evreieşti din România. Dar nu
întotdeauna legea a fost aplicată întocmai şi au fost şi imobile care au aparţinut înainte de
război evreilor şi nu au fost restituite.
13 Ibidem.
14 Ibidem.
22
O altă lucrare pe care o reţinem este cea a lui Mihai Pelin (ed.), Cartea Albă a
Securităţii, vol. 1, 23 august 1944–194815. Volumul cuprinde mai multe documente privind
problema imigraţiei legale şi ilegale în Israel, activismul organizaţiilor sioniste şi situaţia
evreilor din această perioadă.
Volumul relevă un aspect pe care l-am semnalat înainte, şi anume aderenţa unor
foşti legionari la Partidul Comunist. Astfel, într-o notă din ianuarie 1945 se afirmă că în
Divizia Tudor Vladimirescu au fost încadraţi şi tineri legionari. Documentul confirmă că în
rândurile Partidului Comunist şi ale Apărării Patriotice au fost înscrişi şi legionari.16
Un document al volumului arată şi aşa zisa inocenţă a unor partizani ai fascismului
românesc care, sub pretextul că nu au executat decât nişte ordine, au evitat să îşi asume
responsabilitatea pentru faptele lor. Astfel, într-un proces verbal din ziua de 11 mai 1945 din
colecţia Mihai Pelin (coord.)17 se confirmă că învinuitul Ioan Topor, cu reşedinţa în Bucureşti,
este acuzat încă din iulie 1941 că a dat ordin ca evreii din Basarabia să fie trecuţi peste
Nistru, a dat ordin de evacuare din lagărul Vertujeni, din Moghilev, a evreilor din Bucovina de
Sud, a condus deportările din Cernăuţi, a dat ordin de evacuare a evreilor din toată
Basarabia, a evacuat mai mulţi evrei din Piatra Neamţ la Târgu Jiu, a ordonat acte de
cruzime şi suprimare. Învinuitul se considera nevinovat, afirmă că nu a făcut decât să
execute nişte ordine. Probabil că învinuitul a avut o funcţie importantă în armată.
Documentele nu menţionează funcţia acuzatului, decât că la momentul redactării era
pensionar.
Un alt aspect semnalat într-o notă din aceeaşi colecţie de documente, din 20 iulie
1945 , era faptul că erau deja evrei interesaţi să emigreze: „La Oficiul de Emigrare
18
Palestinian, au sosit ordine pentru plecarea lotului care a obţinut ultimă cotă de 1028 de
certificate”19, dar până la momentul redactării documentului nu s-a obţinut viza bulgară.
Călătoria urma să se facă pe mare. În această perioadă au fost evrei care au trecut ilegal
graniţa în Bulgaria. Unul din vapoarele care a transportat evrei români spre Israel a fost
vasul Transilvania. Era vorba de un lot de evrei care se compunea „din copii orfani din
Transnistria şi refugiaţi unguri, cehoslovaci şi polonezi, care au fost eliberaţi din lagărele de
la Auschwitz”20.
Tot în legătură cu problema emigrărilor, în colecţia coordonată de Mihai Pelin apare
un document din 20 iunie 1946 care se intitulează Evreii. Înşelăciuni pe tema emigrărilor21,
unde se afirmă că exista un lot de evrei în zona Arad care doreau să emigreze sau chiar
emigraseră clandestin în Palestina via Ungaria şi Italia. Astfel 3 grupuri de evrei au fost
15 Mihai Pelin (editor), Cartea Albă a Securităţii, vol. 1, 23 august 1944 – 1948, Serviciul Român de Informaţii,
Bucureşti, 1997
16 Ibidem, document 78, p. 205.
17 Ibidem,
18 Ibidem, notă din 20 iulie 1945, doc. 147, p. 220.
19 Ibidem.
20 Ibidem.
21 Ibidem, document 223, p. 304-305.
23
capturate în dreptul comunei Şiclău la 6 km de frontieră. 34 de evrei cu precădere din
Bucureşti au fost prinşi astfel. Documentul precizează şi numele evreilor care au organizat
plecarea „Saul, Nusem, Solomon Slobin zis Solo şi Marcel Mayer zis Creţu, toţi din
Bucureşti”. Documentul afirmă că organizatorii au pretins sume între 300 000 şi 400 000 de
lei/persoană în scopul emigrării.
Mihai Pelin publică documentul „Emigrări şi treceri frauduloase ale frontierei în
vederea emigrărilor”22. Astfel, la data redactării documentului (1 noiembrie 1947), chestiunea
emigrării evreilor români devenise deosebit de problematică pentru statul român: „Frecvenţa,
diversitatea modalităţilor şi motivele invocate, precum şi intensitatea semnalată în lunile
august–septembrie în special, au făcut din emigrări o problemă. Pentru a-şi pune în aplicare
planurile lor, emigranţii clandestini au utilizat toate căile posibile: treceri frauduloase de
frontieră pe uscat, calea mării, cu mijloace normale şi improvizate, calea aerului (evaziuni
aeriene)”23.
Cele mai numeroase cazuri de părăsire a ţării s-au realizat nu prin URSS, Bulgaria
şi Iugoslavia, ci prin Ungaria. Spre vest emigrează ungurii, germanii, evreii, românii: „Evreii,
emigraţi fraudulos, aleg cu predilecţie pentru trecere frontiera ungară. Ajunşi la Budapesta, ei
se îndreaptă spre Palestina sau America. Faţă de celelalte naţionalităţi, evreii oferă cel mai
ridicat procent de emigranţi. Cazurile determinante ale curentului de emigranţi evrei sunt:
teama că preocuparea lor de căpetenie, comerţul, nu va mai fi remuneratorie, situaţia
internaţională încordată, antisemitismul, care, după părerea lor, este în creştere în estul
Europei; sprijinul pe care doresc a-l da evreilor din Palestina şi deci constituirii statului
evreiesc”24. După 15 septembrie numărul cazurilor de trecere a frontierei a crescut. Pe mare
se pleacă cu vapoare din portul Constanţa, inclusiv cu formaţiuni improvizate. Se aminteşte
în document vasul Transilvania, despre care se ştie că a transportat evrei spre Israel.
Documentul concluzionează că emigranţii vor folosi toate căile posibile (uscat, aer, mare)
pentru punerea în aplicare a planurilor lor. Se propun măsuri de pază pentru a împiedica
emigrările.
Nicolae Baciu, în lucrarea Agonia României 1944–1948. Dosarele secrete acuză25,
ne ilustrează cu ajutorul documentelor situaţia României, în context internaţional, în perioada
1939–1953, 1953 fiind anul morţii lui Stalin. Nicolae Baciu arată cum România a fost trădată
de Aliaţi şi lăsată pe mâna lui Stalin. El demonstrează, totodată, cum oponenţii comuniştilor,
liberalii şi ţărăniştii, au fost acuzaţi pe nedrept de fascism, pentru a fi mai uşor eliminaţi.
Dumitru Hîncu, prin lucrarea Un licăr în beznă. Acţiuni necunoscute ale diplomaţiei
române , aduce în circuitul ştiinţific documente inedite cu privire la încercările unor diplomaţi
26
22 Ibidem, document 321, p .393-394.

23 Ibidem.
24 Ibidem.
25 Nicolae Baciu, Agonia României 1944- 1948. Dosarele secrete acuză, Bucureşti, Editura Saeculum şi Editura
Vestala, 1997.
26 Dumitru Hîncu, Un licăr în beznă. Acţiuni necunoscute ale diplomaţiei române, Bucureşti, Hasefer, 1997.
24
români aflaţi în Occident, de a-i proteja pe evreii români în perioada Holocaustului. Se oferă
un element de legătură între trecut şi prezent. Autorul precizează sursele din care culege
documentele: „Un prim grup de documente–prevăzute în josul lor cu iniţialele numelui celui
care le-a redactat, anume Dumitru Metta secretar al Legaţiei române din Vichy în anii 1942-
1944, provin dintr-un dosar adus în ţară la moartea diplomatului de fratele acestuia dr.ing.
Emil Metta”27. Un al doilea grup de documente, arată autorul, „a fost apoi depistat de noi în
Arhiva Ministerului de Externe din Bucureşti; ele pot fi uşor deosebite de cele dintâi întrucât
poartă, conform uzanţelor unanim admise, indicaţia fondurilor şi dosarelor din care au fost
preluate. Se referă şi ele la acelaşi câmp de acţiune al diplomaţiei române–rămas nestudiat
până acum–şi pun într-o lumină mai puternică eforturile ei în această direcţie”28.
Documentele conţin corespondenţa între reprezentanţii Ministerului de Afaceri Externe
român şi Legaţia română de la Vichy în scopul îmbunătăţirii situaţiei în Franţa a evreilor care
erau cetăţeni români. Documentele relevă inclusiv acţiuni de salvare de către diplomaţia
română a unor evrei români aflaţi în Franţa. Titlul simbolic „Un licăr ascuns în beznă” relevă
bunele intenţii ale unor diplomaţi români, dar şi imposibilitatea acestora de a salva de la
moarte un număr considerabil de evrei români.
În colecţia de documente Daniela Bleoancă, Nicolae Alexandru–Nicolescu, Cristina
Păiuşan, Dumitru Preda, „România – Israel. 50 de ani de relaţii diplomatice“, apar mai multe
documente importante privind emigrarea evreilor români în Israel. Astfel, Ana Pauker, prin
telegrama din 11 iunie 1948, afirma ministrului Afacerilor Externe al Guvernului Provizoriu al
statului Israel, Moshe Sharett, că „Salutând proclamarea noului stat, guvernul român îşi
exprimă cele mai calde urări legate de dezvoltarea sa democratică şi independentă şi speră
ca relaţiile amicale să se dezvolte între Republica Populară Română şi statul Israel”29. Printr-
o telegramă din 9 iunie 1948, guvernul român fusese înştiinţat de la Tel Aviv de solicitarea
statului israelian de a fi recunoscut de autorităţile române. Telegrama anunţa autorităţile
române de faptul că Consiliul Naţional Evreiesc a proclamat suveranitatea statului israelian.
Printre obiectivele noului stat era acela de a încuraja pe evreii din diaspora să emigreze.
Toate statele învecinate sunt invitate să colaboreze cu statul israelian pentru atingerea
binelui comun pentru a integra Israelul în familia de naţiuni ale lumii.
Într-o telegramă din 3 iulie 1948 adresată de Ana Pauker lui Moshe Sharett 30,
guvernul român se declară de acord cu stabilirea unei legaţii a statului Israel la Bucureşti. În
continuare, printr-o telegramă adresată de Ana Pauker lui Moshe Sharett s-a acordat
ministrului Reuven Rubin acceptul Bucureştilor de a fi numit trimis extraordinar şi ministru
plenipotenţiar în România.
27 Ibidem, p.7.
28 Ibidem, p.9.
29 Daniela Bleoancă, Nicolae – Alexandru Nicolescu, Cristina Păiuşan, Dumitru Preda, România – Israel. 50 de
ani de relaţii diplomatice, vol.1, 1948-1969 , Victor Boştinaru (coord.), Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p.3-4.
30 Ibidem, p. 4-5.
25
Din scrisoarea lui Moshe Sharett, publicată în colecţia Relaţii diplomatice România–
Israel31, rezultă că poporul israelian a primit cu bucurie recunoaşterea naşterii statului Israel
de către autorităţile române la 11 iunie 1948. Autorităţile române nu trimiseră până la acea
dată un reprezentant la Hakyria. Problema care preocupă autorităţile israeliene este cea a
emigrării evreilor români în Israel. Autorităţile române autorizaseră plecarea în Israel a mai
multor mii de evrei români, autorităţile israeliene fiind, în consecinţă, profund
recunoscătoare. Israelul a motivat nevoia de emigranţi prin necesitatea de a-şi întări armata
antrenată în lupta contra agresorilor externi. Situaţia militară nu reprezenta, însă, decât un
aspect. Un alt factor care a determinat procesul de emigrare al evreilor români era voinţa
Israelului de a se dezvolta din punct de vedere economic.
Într-o telegramă a lui Nicolae Cioroiu32 (trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar
la Tel Aviv) din aceeaşi colecţie de documente menţionată mai sus, datată 9 noiembrie 1949,
este citat ministrul Sharett care a spus „Crearea şi existenţa Israelului sunt opera
sionismului. Imigrarea este axa politică a guvernului Israel. Evreii din România sunt factor
determinant în Israel. R.P.R., duşmanul sionismului şi guvernului refuză discuţii, n-a răspuns
scrisorii, ne atacă, arestează sionişti, nu ţine promisiunea asupra emigrării dată lui Namir,
Agami, Eliasiv neprimit în mod oficial, toate reflectă poziţia guvernului R.P.R. întrutotul opusă
unor relaţiuni diplomatice. Nu se pot concepe relaţii diplomatice între cele două state cu
puncte de vedere cu totul opuse, în special în problema emigrării, după cum s-a arătat lui
Rubin”33.
Aspecte ale politicii interne a Israelului sunt relevate şi într-o telegramă a lui Nicolae
Cioroiu adresată ministrului de Externe al R.P.Române, la 21 nov. 1949. Aici se arată că
Rubin şi Agami vor fi înlocuiţi, fapt ce va duce la tensionarea relaţiilor cu URSS şi blocul
răsăritean: „Rechemarea se produce în zile de încordare grea între Bucureşti–Tel Aviv şi
este expresia relaţiilor încordate între [cele] două ţări”34. Relaţiile diplomatice dintre România
şi Israel au cunoscut şi perioade de tensiune.
Într-un alt raport a lui Nicolae Cioroiu35 adresat Anei Pauker, privind discuţia cu
Moshe Sharett din 30 nov 1949 se face referire la opinia lui Sharett faţă de emigrarea
evreilor români. Sharett recunoaşte rolul mişcării sioniste în crearea statului Israel, dând
exemplul altor democraţii populare care au permis plecarea evreilor, în timp ce în România
sioniştii se confruntau cu probleme. Momentul redactării acestor concluzii ale ministrului
Sharett coincide cu începutul campaniei anti-sioniste în România. Se recunoaşte aportul
vasului Transilvania şi importanţa emigrării evreilor români: „Emigrarea este punctul cardinal
în politica statului Israel şi nu se pot concepe raporturi diplomatice între cele două ţări cu
puncte de vedere care sunt cu totul opuse în această problemă. Ce importanţă au raporturile
31 Ibidem, p.6-10.
32 Ibidem, p.32.
33 Ibidem.
34 Ibidem, p.33
35 Ibidem, p. 36-39.
26
diplomatice dacă România se menţine pe această poziţie?”36. Se mai constată rolul negativ
al CDE în privinţa emigrării şi propaganda anti-sionistă inclusivi prin oameni ai cultului
(rabini). Reprezentantul român afirmă că autorităţile române nu au criticat Israelul, în timp ce
Ben Gurion „a atacat” regimul de democraţie populară din România, iar creaţia statului Israel
nu este opera sionismului, ci a geopoliticii postbelice.
Relaţiile româno–israeliene se dovedesc adesea tensionate. Astfel, într-un raport al
Legaţiei române de la Tel Aviv37 adresat Anei Pauker, privind aniversarea zilei Republicii în
Israel, se afirmă că nu există presă independentă în Israel şi că doar presa partidului Mapam
poate fi considerată prietenă. În general, presa care este prietenă României este
reprezentată de ziarele „Kol Haam”, „Al Itiahad”, „Glasul poporului”, „Kol Hapoel”, „Kol
Hanovar”. Această presă nu a luat poziţie în chestiunea emigrărilor, n-a dezbătut problema
naţională, n-a spus un cuvânt împotriva atitudinii României faţă de sionism.
Pentru a face propagandă în favoarea R.P.R., legaţia română organizează
prezentări de filme româneşti ca manifestarea din 29 XII 1949. Au fost invitate oficialităţile:
din corpul diplomatic, guvern, funcţionari din M.A.E., autorităţi locale, deputaţi, partide,
ziarişti.
Autorităţile române încearcă să dezmintă suspiciunea că în România, evreii ar fi
persecutaţi. Astfel, într-o telegramă a ministrului Afacerilor Externe al R.P.Române către
Legaţia Română din Tel Aviv38, din 7 aprilie 1950, privind situaţia naţionalităţilor
conlocuitoare din România se afirmă că nu se poate vorbi despre persecuţii ale
„naţionalităţilor conlocuitoare” în România. Această afirmaţie are loc în contextul în care, la
13 martie 1950, ziarul New York Times afirma privitor la evreii din România că „Viaţa
comunităţii evreieşti este pe calea distrugerii fizice şi materiale”.
Într-un raport39 al Legaţiei Române la Tel Aviv adresat Anei Pauker, ministru al
Afacerilor Externe al R.P. Române, la 9 septembrie 1950, privind emigrarea evreilor din
România, se descrie situaţia dificilă existentă în Israel sub raportul condiţiilor materiale,
agitaţiile politice, faptul că partidele de stânga sunt şovăielnice, atitudinea partidului comunist
şi grevele muncitorilor israelieni, creşterea şomajului în Israel. În aceste condiţii, arată
raportul, primul ministru Ben Gurion, a făcut un apel disperat la evreimea americană, invitând
45 de bogătaşi evrei la o conferinţă în vederea contractării de împrumuturi: „În această
situaţie economică grea, fiecare emigrant nou care vine este o nouă îngreunare a situaţiei.
Peste 100 000 de oameni din lagăre nu au cazare, nu au unde munci, trăiesc fără vreo
perspectivă. Dar numărul acestora creşte mereu”40.
Conform relatărilor diplomaţilor români, Israelul nu scapă nici o ocazie de a critica
atitudinea guvernului român faţă de emigrare: „Pe de altă parte, orice ar putea înlătura
36 Ibidem,
37 Ibidem, p.49.
38 Ibidem, p.62.
39 Ibidem, p. 70-75.
40 Ibidem..
27
masele de la cunoaşterea situaţiei reale din Israel este binevenit. Pierzând un mare subiect
de atac în contra noastră, numărul mic de oameni care plecau de la noi, ei folosesc orice ca
subiect al atacului lor. Astfel: cuantumul de kilograme permise a fi scoase din ţară, purtarea
vameşilor la Constanţa, înghesuiala de pe <<Transilvania>>, totul este bun pentru atacarea
R.P.R.
Dar principalele atacuri contra nostră s-au dat pe două chestiuni: propaganda din
ţară contra plecărilor şi arestarea unor şefi sionişti. V-am comunicat telegrafic atacurile
contra noastră”41.
Diplomaţii români consideră că ostilitatea israelienilor vine pe fondul apropierii lor de
puterea americană.
Andreea Andreescu, Lucian Năstasă, Andreea Varga (ed.), au elaborat volumul
Evreii din România, Mărturii documentare (1945 – 1965)42. Apărut ca urmare a iniţiativei
Centrului de Resurse pentru Diversitate Culturală din Cluj-Napoca pentru a cerceta situaţia
minorităţilor din România în perioada comunistă, volumul cuprinde documente importante
pentru situaţia evreilor din această perioadă, bazându-se pe materiale din arhivele române şi
maghiare. Făcându-se referire la factorii care au influenţat dinamica societăţii evreieşti în
perioada postbelică, autorii afirmă:
„După părerea noastră, trei au fost factorii care au influenţat dinamica societăţii
evreieşti, în perioada postbelică:
a). În primul rând trauma trecutului imediat, adică tragedia populaţiei evreieşti în
perioada dictaturii fasciste, sau ceea ce numim <<capitolul românesc al Holocaustului>>.
Această tragedie a avut un impact deosebit asupra colectivităţii evreo-române. Şocul suferit va
fi determinant pentru supravieţuitorii acestei perioade, le va influenţa deciziile fundamentale, le
va schimba radical modul de a gândi.
Evreii din România, ca şi din celelalte ţări, se prezentau, după căderea fascismului
ca un grup uman ce a supravieţuit, deci ieşit din tiparele normalităţii, atât la nivelul individului,
cât şi al colectivismului. Scos cu forţa de pe făgaşul său, întoarcerea va fi dificilă, dureroasă
şi, mai ales, doar parţială.
b). A doua coordonată avea să fie proclamarea statului Israel, în mai 1948, ce
materializa o milenară năzuinţă a poporului evreu spre un cămin naţional. Apariţia acestui
stat avea să sensibilizeze conştiinţa întregii evreimi, indiferent de decizia de a pleca sau nu
spre noul stat. De acum înainte, în faţa evreilor din România se impune un nou plan, de
interes fundamental, cel legat de statul Israel. Interesul pentru Ţara cea nouă–veche va fi o
permanenţă nu numai pentru cei ce au decis să plece, ci şi pentru cei care, din diverse
motive, au refuzat opţiunea emigrării. Impactul acestui eveniment a fost cu atât mai puternic,
dat fiind momentul în care s-a petrecut, imediat după Holocaust.
41 Ibidem.
42 Andreea, Andreescu; Lucian, Năstasă; Andreea, Varga (ed.), Evreii din România, Mărturii documentare (1945 –
1965), Cluj-Napoca, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, 2002.
28
c). A treia coordonată a fost marcată de schimbările sociale din România,
instaurarea regimului comunist, care prin măsurile sale, în special cele legate de regimul
proprietăţii, dar nu numai, va influenţa soarta populaţiei evreieşti, şi pe cea a populaţiei
majoritare. Şocaţi şi lipsiţi de speranţă datorită trecutului, speriaţi de desfăşurările
prezentului, evreimea din România îşi va organiza trăirea istorică pe două planuri, cel al
realităţii româneşti şi cel israelian. Un raport al Serviciilor de Siguranţă surprinde destul de
bine această existenţă pe mai multe planuri a populaţiei evreieşti: „Evreii [...] sunt îngrijoraţi
din cauza evenimentelor din Palestina. Pe plan intern se observă o rezervă în legătură cu
naţionalizarea industriei şi trecerea comerţului << en gros>> în mâinile statului`’.43
Aceeaşi colecţie de documente reflectă anumite atitudini antisemite existente în
societatea românească de după război care relevă percepţia ne-evreilor asupra evreilor,
ostilitate care s-a perpetuat şi după anii Holocaustului: “Evreii, care credeau că vor putea
prin diferite manevre să tergiverseze încorporarea lor (în armată–n.n.) până la sfârşitul
războiului, se văd astăzi în faţa faptului împlinit şi deci a neplăcerilor pe care le prezintă
faptele. Ei caută şi astăzi să poată obţine o nouă amânare, cel puţin până în martie, fiindcă
încorporarea făcută în mijlocul iernii le-ar aduce multe neplăceri şi suferinţe”44.
Apar şi documente care relevă intenţia evreilor de a părăsi ţara sau de a emigra în
Israel. Astfel se vorbeşte despre măsuri privind arestarea unor evrei: „Toţi posedă adeverinţe
că au efectuat munca la detaşamentul Cimişlia–Cetatea Albă, de unde li s-a dat drumul la
data de 18 mai 1944. Susnumiţii au încasat de la Prefectura judeţului Buzău drepturile
pentru a fi repatriaţi, după care au dispărut. Din informaţii, aceştia ar intenţiona să procedeze
astfel şi în alte localităţi”45.
Tot aspecte antisemite sunt relatate şi într-o notă emisă din Turda, la 19 ianuarie
1945, de către Serviciul Secret de Informaţii Cluj–Turda: „Îndată după eliberarea ţării de
vechea situaţie şi abolirea legilor de protecţie a elementului străin, ungurii şi jidovii se
consideră iarăşi stăpâni şi încearcă pe toate căile suprimarea elementului românesc,
subminează statul şi formează fel de fel de asociaţii şi societăţi zise democratice sau de
stânga, cu un singur scop: distrugerea ordinii sociale la noi şi înfrângerea elementului
autohton pentru a stăpâni ei, cum vor, acest popor”46.
Un document emis de prefectura Poliţiei Capitalei la 24 ianuarie 1945 face referire
la convertirea unor evrei la catolicism în perioada Holocaustului, respectiv dorinţa lor de a
reveni la religia mozaică după război, acest lucru fiind considerat ca o dovadă a nesincerităţii
lor: „Aceşti transfugi care şi-au apărat pielea îmbrăţişând o religie străină, nu merită acum să
fie absolviţi de acest păcat şi tocmai de sfatul rabinic, care are menirea să vegheze la
executarea preceptelor religiei. Aceşti evrei care au făcut o afacere trecând la catolicism, să
43 Ibidem, p.7-8. Preluat din Andreea, Andreescu; Lucian, Năstasă; Andreea, Varga (ed.), op.cit.
44 Ibidem, p.90.
45 Ibidem, p.91.
46 Ibidem.
29
fie lăsaţi acolo, neadmiţându-se traficul cu lucrurile sfinte pentru care evreii suferă de
aproape 6000 de ani”47. Relatările sunt luate din cercurile evreilor.
Un document eliberat de către Chestura Poliţiei Municipiului Alba Iulia din februarie
1945 arată refuzul evreilor de a se înrola în armată după începerea ofensivei antinaziste:
„Direcţiunea Generală a Poliţiei este informată că evreii urmând a fi înrolaţi, în rândurile
evreilor există o puternică reacţiune, mai cu seamă că printre aceştia se vorbeşte că de data
aceasta ar fi intervenit pentru încorporarea lor însuşi de Comandamentul Sovietic.
Evreii au început să facă demersuri pe lângă acelaşi Comandament, să aprobe ca
tinerii evrei din România să fie înrolaţi în cadrele Armatei Sovietice pentru diferite servicii
militare auxiliare, oferindu-se pentru asemenea servicii şi în special pentru Crucea Roşie
femeilor evreice”48.
Anumite obiceiuri evreieşti s-au perpetuat şi în perioada comunistă, cum ar fi
tăierea rituală a cărnii: „Conform ordinului Dir. Gen. a Pol.nr. 8133-S din 17 februarie 1945 şi
motivat de ordinul Ministrului Afacerilor Interne, Dir. Adm. De Stat nr. 27 032 din 16 februarie
1945, am onoare a vă face cunoscut că în urma cererii Uniunii Comunităţii Evreieşti din
Vechiul Regat [1], Ministerul Cultelor şi Artelor a dat aviz favorabil pentru ca tăierea rituală
de animale şi păsări să fie făcute exclusiv de către comunităţile evreieşti sau de către
autorizaţii speciali ai comunităţilor, rugându-vă să binevoiţi a lua măsuri prin organele în
subordine pentru respectarea acestei dispoziţiuni“49.
În mai multe ocazii evreii îşi arată determinarea de a emigra în Palestina-mai târziu
Israel, în ciuda dificultăţilor pe care le presupunea procesul de integrare: „Urmare notelor
noastre anterioare, prin care semnalăm preocuparea cercurilor conducătoare evreieşti de a
organiza o manifestaţie publică, pentru a se protesta împotriva restricţiunilor impuse de
guvernul britanic imigrărilor în Palestina; prin care semnalăm fixarea datei acestei
manifestaţii publice pentru duminică, 8 aprilie 1945; prin care semnalăm interzicerea
acesteia de către autorităţile administrative de resort şi ţinerea ei totuşi într-un cadru mai
restrâns la aceeaşi dată în Templul Unirea Sfântă; prin care semnalăm fixarea unei noi date
pentru ţinerea acestei manifestaţii la 15 aprilie 1945, revocarea ei etc, etc.“50. Totodată se
constată necesitatea continuării luptei împotriva fascismului şi hitlerismului.
În colecţia de documente publicată de Katona Csaba, Olmosi Zoltán, Oross András,
Soós László, P. Szigetvári Eva, Szabó Dóra, Varga Katalin, Emlékezz! Válogatott levéltári
források a magyarországi zsidóság üldöztetésének történetéhez, 1938-1945, Magyar
Országos Levéltár apar mai multe documente importante pentru soarta evreilor maghiari din
perioada Holocaustului şi după război. Într-un document de arhivă relatând hotărârea
47 Ibidem, p. 92.
48 Ibidem, p. 96.
49 Ibidem, p.97. Document emis de chestura Politiei Municipiului Alba, nr. 22.089 – S din 8.III.1945.
50 Ibidem, p. 107. Notă a corpului detectivilor.
30
subprefectului judeţului Şopron din 15 mai 194551, se vorbeşte despre luarea în evidenţă a
mormintelor comune. Documentul cere comunelor să se informeze unde se găsesc
morminte comune, cu precizarea numărului acestora şi a numelui deportaţilor înhumaţi în
acele morminte.
Şi alte documente fac referire la victimele nazismului din Ungaria. Astfel, în raportul
notarului din Agfalva,52 la apelul subprefectului judeţului Şopron, se afirmă că în comuna
Agfalva au decedat 591 deportaţi în timpul muncii forţate, aceştia fiind supravegheaţi de
nemţi. Doar 138 de persoane au fost înregistrate la oficiul stării civile, iar 36 nu au putut fi
identificaţi.
În raportul notarului din Nagycenk, la apelul subprefectului judeţului Şopron53, se
arată că în această comună se află un mormânt comun al deportaţilor. 850 de deportaţi au
fost înregistraţi la starea civilă până la 24 februarie 1945, iar 450 nu au fost înregistraţi. Se
relatează că chiar înainte de intrarea ruşilor, nemţii au împuşcat 244 de deportaţi în incinta
Fabricii de zahăr din Nagycenk.
În raportul medicului de sănătate publică, referitor la deportaţii înmormântaţi şi
exhumaţi pe teritoriul judeţului Şopron54, se arată numărul deportaţilor înmormântaţi la
marginea comunei, respectiv a celor rămaşi înmormântaţi în mai multe comune din Ungaria.
În aceeaşi colecţie de documente este prezentată prima lege evreiască (Legea XV
din 1938)55 despre asigurarea echilibrului vieţii sociale şi economice din Ungaria. Legea
prevede formarea unei camere de presă, a unei camere de artă, teatrală şi cinematografică
unde doar 20% din numărul total de membrii pot fi evrei şi angajaţi permanent.
Camera medicilor, inginerilor şi baroul de avocaţi pot înregistra membrii evrei până
la 20% din numărul total de membrii. În vigoarea legii XXI din 1937, în întreprinderile
(firmele) cu un număr mai mare de 10 angajaţi intelectuali, doar 20% pot fi evrei, iar
câştigurile lor anuale nu pot depăşi 20% din totalul veniturilor angajaţilor din domeniul
intelectual al firmei.
A doua lege evreiască (Legea IV din 1939)56 publicată în aceeaşi colecţie de
documente, preciza că poate fi considerat evreu acea persoană care are cel puţin unul dintre
părinţi sau unul dintre bunici membrii ai cultului mozaic. Legea defineşte categoriile de
persoane care nu pot fi consideraţi creştini.
Evreii nu vor fi aleşi în Senat, cu excepţia preoţilor care reprezintă comunitatea
evreiască. Au drept de vot sau pot fi aleşi în funcţia de parlamentari dacă ei şi părinţii lor s-
51 Katona Csaba, Olmosi Zoltán, Oross András, Soós László, P. Szigetvári Eva, Szabó Dóra, Varga Katalin,
Emlékezz! Válogatott levéltári források a magyarországi zsidóság üldöztetésének történetéhez, 1938-1945
(Adu-ţi aminte! Surse de arhive selectate despre istoria prigonirii evreilor din Ungaria, 1938-1945), Magyar
Országos Levéltár, Budapest, 2004, p. 201.
52 Ibidem, p. 202.
53 Ibidem, p. 202-203.
54 Ibidem, p. 203.
55 Ibidem, p. 7-11.
56 Ibidem, p. 12-30.
31
au născut pe teritoriul Ungariei. Evreii care plătesc impozite mari nu pot fi membrii ai
Consiliilor comunale, nu vor fi angajaţi ca funcţionari în cadrul întreprinderilor, corporaţiilor de
stat, judecătoreşti sau comunale.
Profesorii evrei din licee şi şcoli profesionale, învăţătorii şi judecătorii evrei vor fi
disponibilizaţi sau pensionaţi. Angajaţii unităţilor confesiunii evreieşti nu intră sub incidenţa
legilor de mai sus. Evreii nu pot fi notari, translatori sau să aibă alte funcţii judecătoreşti.
Studenţii evrei admişi în Universităţi nu pot depăşi 6% din numărul total al studenţilor. Acest
procent propus nu se aplică facultăţilor de teologie.
În Baroul de avocaţi, la Camera ingierilor, medicilor, presă, arte teatrale şi film
numărul evreilor nu poate depăşi 6%. Cu excepţia publicaţiilor evreieşti, un evreu nu poate
îndeplini funcţia de redactor-responsabil, redactor-şef, editor, director de teatru, secretari
culturali, etc.
Evreilor li se permite, conform legii a II-a evreieşti, implicarea în transportul în
comun. „Transportul în comun va fi adjudecat evreilor doar în cazul în care toate sumele
alocate transportului în comun din bugetul instituţiilor, autorităţilor, etc să nu depăşească
20% în anii 1939-1940, 10% între 1941-1942 şi 6% din 1943 din suma totală alocată
transportului în comun. În cazul acestui paragraf sunt permise abateri doar dacă la licitaţie
nu participă decât evrei sau celelalte oferte sunt mult mai nefavorabile”. Legea antievreiască
practic anulează proprietatea agricolă evreiască „Imobilele agricole care sunt proprietăţi
evreieşti pot fi oricând confiscate sau luate în chirie”.
Persoanele care angajează evrei încălcând prezenta lege pot fi pedepsite cu
maximum 2 luni închisoare. După atenţionarea autorităţilor, persoanele care încalcă legea
angajând evrei sunt pedepsite cu până la 1 an de închisoare.
În colecţia de documente a lui Mihnea Dobrincu, Dorin Dobrincu, Armand Goşu
(Ed), Istoria comunismului din România. Documente. Perioada Gheorghe Gheorghiu Dej
(1945-1965) se găseşte un document Sinteză asupra problemei evreeşti57, în fapt un raport
asupra problemei sioniste din R.P.R. Se face o evidenţă a populaţiei evreieşti din România
„În R.P.R, există 350 000 evrei, repartizaţi astfel: în Bucureşti 132 000, în Moldova 118 000,
în Transilvania 62 000, În Bucovina de Sud 22 000 şi în Muntenia şi Dobrogea 16 000” 58. Un
număr destul de mare de evrei erau şomeri (51 000).
În lumea evreiască acţiona pe de o parte C.D.E., iar pe de altă parte un număr
destul de mare de organizaţii sioniste. Se recunoaşte natura comunistă a CDE prin prezenţa
membrilor PMR în rândul conducerii C.D.E, dar se recunoaşte că, iniţial, în cadrul C.D.E
erau şi membrii sionişti care au subminat scopurile CDE de apropiere de evrei, în sensul de
a-i face să accepte partidul şi statul comunist. Rolul sioniştilor este perceput ca negativ şi
57 Mihnea Dobrincu, Dorin Dobrincu, Armand Goşu (Eds) (Comisia prezidenţială pentru analiza dictaturii
comuniste din România), Istoria comunismului din România. Documente. Perioada Gheorghe Gheorghiu – Dej
(1945-1965), Editura Humanitas, Bucureşti, 2009, p.98-102.
58 Ibidem, p.98.
32
„anti-democratic”: „În sens invers acţionează sioniştii, cel de a instrui organizaţiile sioniste”.
Se amintesc organizaţii de extremă „dreaptă” sioniste „Bethar”, „Menorah” şi „Haiarden”, iar
„Irgun” este considerată organizaţie teroristă.
Se propune dizolvarea organizaţiilor sioniste cu caracter naţionalist ca şi Klal-
sioniştii, Renaşterea şi Mizrachi, încetarea activităţii Partidului Ichud, tolerarea partidelor
sioniste „Mişmar” şi „Poale Sion”.
În documentul „Proces verbal”59, încheiat la 2 martie 1949/Bucureşti, este prezentată
problema organizaţiilor sioniste dezbătută de către Tov. General Locotenent Pintilie Gheorghe,
Tov. General Maior Nicolsky Alexandru, Tov. General Maior Mazuru Vladimir şi Tov. Colonel
Birtaş Gavril. Portretul acestor organizaţii nu este unul favorabil: „Analizând scopul şi tendinţele
acestor organizaţii şi mai ales urmărind elementele care le sprijină şi care le folosesc în scopuri
diversioniste, putem să ne dăm seama că nu există nici o deosebire între scopurile [pe] care le
urmăreşte [sic!] organizaţiile sioniste şi scopurile pe care le urmăreşte orice altă organizaţie
fascistă”. Organizaţiile sioniste sunt percepute ca fiind unelte ale imperialismului. Se au în
vedere măsuri ca dizolvarea organizaţiilor sioniste, urmărirea activităţii lor, pedepsirea
elementelor care intră în ţară ca să le susţină.
Tot în colecţia a lui Mihnea Dobrincu, Dorin Dobrincu, Armand Goşu apare un
document care relatează situaţia statistică a membrilor de partid din punct de vedere social,
etnic, pe sexe, al ocupaţiei părinţilor60. Cea mai mare pondere pe categorii sociale o au
muncitorii calificaţi (28,50%), respectiv necalificaţi (18,44%). Între membrii PCR evreii sunt în
proporţie destul de mică 3,55%, adică 25.171, un procent cu mult mai mic decât al românilor
(81,50%), respectiv al ungurilor (11,48%). Situaţia este raportată la data de 5 ianuarie 1951.
În concluzie, culegerile de documente publicate sunt o sursă importantă pentru
înţelegerea situaţiei din interiorul evreimii din România şi Ungaria imediat după al doilea
război mondial. Orientarea unei părţi a evreimii spre comunism, a altei părţi spre emigraţie în
noul stat Israel, arată o anume derută între tradiţie şi un viitor liniştit, egalitarist.
I.2. Memorii edite
O categorie importantă de lucrări care prezintă de la „sursă”, pe baza propriei

experienţe, o stare de fapt petrecută într-o anumită conjunctură istorică locală sau
internaţională, memoriile sunt o sursă importantă de informaţii. Desigur, ele pot avea o doză
de subiectivism datorită momentelor excepţionale prin care a trecut autorul, fie ele fericite
sau grave. Completate cu alte surse de informaţii: documente de arhivă originale, lucrări de
59 Ibidem, p. 128-129.
60 Ibidem, p. 98-102.
33
specialitate redactate de istorici specialişti, date de istorie orală etc.–memoriile contribuie la
aprofundarea adevărului istoric, dând o notă particulară înţelegerii acestuia.
Moses Rosen, în lucrarea Primejdii, încercări, miracole. Povestea vieţii şef-rabinului
Dr. Moses Rosen61, îşi descrie propria viaţă. Moses Rosen a fost şef rabinul României în
perioada comunistă. Jurnalul acoperă şi perioada care ne interesează, 1945–1953. În
memoriile sale, el detaliază lupta sa de mediator între puterea comunistă şi masele largi de
evrei în vederea facilitării emigrării în Israel. Rabinul dispune de o putere deosebită de
persuasiune în faţa comuniştilor, convingându-i că emigrarea evreilor în Israel este o
necesitate. Joacă un rol periculos, riscându-şi în fiecare moment libertatea. Rabinul încearcă
să îi împiedice pe liderii evrei locali care deserveau cultul iudaic să plece din ţară pentru a
rămâne acasă şi a asigura serviciul religios celor care nu doreau să plece.
Tereza Mozeş îşi publică jurnalul intitulat Decalog însângerat62. Memoriile prezintă
o viziune personală asupra Holocaustului a unei evreice deportate din Oradea, care şi-a
pierdut mai mulţi membrii ai familiei în Holocaust, care a găsit resursele interioare ca, după
reîntoarcere, să îşi continue studiile în istoria artei şi etnografie şi să îşi întemeieze o familie,
să înceapă o viaţă nouă, alegând să rămână în statul comunist român.
Tereza Mozes descrie anii petrecuţi în perioada ascensiunii Germaniei naziste, din
timpul detenţiei în ghettoul din Oradea, respectiv perioada detenţiei în lagărele germane.
Provenită dintr-o familie de comercianţi, absolventă a unui liceu teoretic, profilul real, lucrând
ca şi croitoreasă în perioada legislaţiei antisemite, suportând calvarul ghetoizării maghiare la
Oradea cu toate privaţiunile şi lipsurile la care evreii orădeni au fost supuşi, trecând prin mai
multe lagăre germane, între care şi Auschwitz, eliberarea de către soldaţii ruşi şi drumul spre
casă, sunt doar câteva etape prin care a trecut autoarea. Caracterul dramatic al memoriilor
este dat de faptul că autoarea a fost subiectul persecuţiilor horthyste şi martoră la
dramatismul acelor vremuri, dar şi datorită faptului că în vâltoarea Holocaustului autoarea a
pierdut numeroşi membrii ai familiei. Autoarea reuşeşte să redea evenimentele prin care a
trecut, implicîndu-se personal în firul memoriilor influenţate de experienţa trăită.
Volumul lui Emil Dorian intitulat Cărţile au rămas neterminate. Jurnal 1945- 194863,
îşi începe povestea chiar la sfârşiul războiului, în 1945. Calitatea sa de scriitor, care este
relevată şi cu ocazia acestui volum, alternează cu aceea de participant al unei lumi politice în
schimbare, cu schimbări majore în viaţa evreilor, dar şi a etnicilor români, în general.
Lucrarea este o frescă a anilor postbelici, ai tranziţiei spre comunism. Astfel, autorul descrie
starea Comitetului Democratic Evreiesc căruia îi prezice sfârşitul încă din 1947, şi care
reprezintă comunismul şi subversiunile lui şi nu populaţia majoritară evreiască mai
preocupată de exod decât de construirea socialismului. Antisemitismul creşte şi în perioada
61 Moses Rosen, Primejdii, încercări, miracole. Povestea şef-rabinului Dr. Moses Rosen, Bucureşti, Editura
Hasefer, 1991.
62 Tereza Mozes, Decalog însângerat, Bucureşti, Editura Ara, 1995.
63 Emil Dorian, Cărţile au rămas neterminate. Jurnal 1945- 1948, Bucureşti, Compania, 2006.
34
postbelică, ideea că evreii sunt ajutaţi de americani îndepărtează pe mulţi.64 La fel de rău
văzut este şi Joint. Comunismul este văzut de autor ca “un măcel moral”, în continuarea
măcelului fizic de la Iaşi şi pe care, din nou, evreii trebuiau să îl îndure.
Al doilea volum al lui Emil Dorian intitulat Cu fir negru de arnici. Jurnal 1949-195665
descrie viaţa autorului, poet şi medic în România comunistă. În primii ani ai comunismului,
poetul activa, atât timp cât s-a mai putut, ca funcţionar al Comunităţii evreieşti din Bucureşti.
În acestă calitate, el ştia care sunt problemele comunităţii şi ale liderilor şi constată treptat
comunizarea ei tot mai profundă. Jurnalul este însă şi un jurnal al încercărilor de poet,
această ars poetica care i-a fost atât de dragă. El apare ca un intelectual de frunte al acelor
vremuri încercând să evadeze din cenzura timpului, poate şi prin faptul că scrie multe cărţi
pentru copii. Este şi un jurnal literar făcându-se nu o dată referiri la literatura poetului sau
cea universală, şi un jurnal evenimenţial făcându-se nu o dată referire la evenimentele
politice şi culturale ale timpului. Treptat, identitatea evreiască a autorului, atât de improprie în
România comunistă, este înlocuită de calitatea de scriitor progresist.
Carol Buium Beniamini, în lucrarea Un sionist în vremea lui Antonescu şi după
aceea , îşi descrie activitatea ca sionist. Autorul şi-a desfăşurat activitatea în perioada cea
66
mai tensionată pentru evreime, înainte şi după al doilea război mondial în cadrul organizaţiei
sioniste Haşomer Hazair. O parte a evreimii a dat crezare, cu naivitate, ideilor comuniste, în
timp ce majoritatea a încercat să emigreze în patria lor istorică, Israel, făcând alya. Haşomer
Hazair era una din nenumăratele mişcări sioniste apărute după război.
Memoriile lui Carol Buium Beniamini sunt prefaţate de prof.univ.dr. Solomon
Vaimberg, care descrie conjunctura în care îl cunoaşte pe autor după război, după
reînfiinţarea organizaţiei Haşomer Haţair. Totodată, dr. Solomon Vaimberg face un portret al
situaţiei evreilor din România posbelică, care aspirau, în ciuda dificultăţilor existente, să
emigreze în Israel: „Pentru regim, evreii deveniseră o minoritate greu asimilabilă, care nu se
încadra nici prin origine socială între categoriile privilegiate ale noii orânduiri. Cei ce se
încumetau să facă cerere de alya erau sever sancţionaţi prin pierderea locului de muncă,
eliminarea din şcoli şi facultăţi, excluderea din viaţa politică şi obştească în genere.
Discriminaţi disimulat–ca „sionişti”sau nedisimulat în cadrul măsurilor numite cinic de
„îmbunătăţire” a compoziţiei naţionale, marginalizaţi ca „mic-burghezi”, împinşi spre statutul
unor cetăţeni de mâna a doua, evreii s-au văzut frustraţi până şi de perspectiva promovării în
domeniile lor specifice de activitate”67. Solomon Vaimberg consideră că evreii nu s-au
numărat printre favorizaţii regimului comunist, ci printre cei nedreptăţiţi de acest regim. În
ceea ce-l priveşte pe Carol Buium Beniamini, acesta a fost deţinut împreună cu alţi sionişti
din mişcarea Haşomer Haţair în închisorile Malmaison, Jilava şi Văcăreşti în perioada
64 Ibidem, p. 233.
65 Emil Dorian, Cu fir negru de arnici.Jurnal.1949-1956, Bucureşti, Compania, 2012.
66 Carol Buium Beniamini, Un sionist în vremea lui Antonescu şi după aceea, Bucureşti, Hasefer, 1999.
67 Ibidem, p. 14.
35
regimului antonescian (14 martie 1942–august 1944). Conducătorii mişcării sioniste, odată
eliberaţi, au contribuit la refacerea organizaţiilor sioniste după război: Haşomer Haţair, Bnei
Avoda şi Mişmar. Într-o perioadă când mişcarea de rezistenţă împotriva fascismului era
redusă în România, organizaţia Haşomer Haţair a jucat un rol important. Autorul era membru
al organizaţiei Haşomer Hazair încă de la 13 ani.
Carol Buium Beniamini înfăţişează principalele direcţii de acţiune ale tineretului
organizaţiei, prin descrierea experienţei sale personale:”Ca mulţi alţi tineri, fete şi băieţi, la
vârsta pubertăţii, ceea ce ne-a reţinut ca membri ai organizaţiei de tineret a fost prietenia
sinceră, voioşia vieţii, cântecele, dansurile şi excursiile; ambianţa tinerească; discuţiile
despre <<iubirea platonică>> şi respectarea celor zece porunci ale mişcării Haşomer Hazair.
În acelaşi timp, am ascultat conferinţe, sihot în jargonul nostru, despre Freud şi Adler, care
au încercat să pătrundă în secretele conştientului şi subconştientului, secretele sufletului
omenesc. Am discutat şi comentat problemele evoluţiei şi ale revoluţiilor care au fost baza
dezvoltării dialectice a societăţii şi a istoriei–de la Revoluţia franceză şi până în zilele
noastre. Am încercat să pătrundem în profunzimea filosofiei şi a determinismului istoric,
discutând cu pasiune despre rolul personalităţii în istorie. Am făcut un efort imens să
explicăm şi să interpretăm existenţa şi dezvoltarea poporului evreu de-a lungul celor două
mii de ani de istorie a diasporei [...]. Am creat şi sinteza dintre sionism şi socialism, al cărei
punct culminant trebuia să fie realizarea unei societăţi bazate pe egalitate şi fraternitate,
lipsită de exploatarea omului de către om: această societate ideală era pentru noi chibuţul,
construit de noi, în ţara poporului nostru, Israel”68.
În Memoriile sale, Carol Buium Beniamini furnizează şi câteva documente care
acuză de orientare comunistă pe membrii mişcării Haşomer Haţair. Mişcarea Haşomer
Haţair a organizat mai multe tabere de vară în perioada postbelică cu scopul instruirii
tineretului sionist în vederea emigrării: „Tabăra de vară în anul 1945 a fost la Tazlău, în
judeţul Neamţ; o serie de cabane de lemn–care serviseră sau fuseseră construite să
servească armatei germane–ne-au folosit de adăpost. Războiul se încheiase înainte de
terminarea construcţiei cabanelor. În anul 1946, tabăra de vară a avut loc pe lângă Reghin,
în Transilvania, într-unul dintre palatele, aproape în paragină, ale unui grof ungur,
proprietarul unei ferme imense. Casa era construită în mijlocul unui parc frumos, îndeajuns
de spaţios pentru a adăposti câteva sute de tineri şomrim.
În anul 1947, mişcarea de tineret Haşomer Haţair, împreună cu mişcările surori–
Bnei Avoda şi Mişmar–au cunoscut o dezvoltare impresionantă. În luna mai 1947, am
prevăzut participarea a peste o mie de tineri şi adulţi. Trebuia deci să găsim un loc suficient
de mare şi îndeajuns de spaţios ca să-i cuprindă pe toţi.”69 În final, autorul a emigrat ilegal în
Israel.
68 Ibidem, p. 20.
69 Ibidem, p. 129.
36
Serge Moscovici, în Cronica anilor risipiţi70, îşi descrie propria viaţă. Evreu de
origine, Serge Moscovici este un personaj interesant care a suferit înainte de război
consecinţele legilor anti-evreieşti, fiind martor al pogromului de la Bucureşti din 1941,
acţionând totodată ca şi comunist ilegalist înainte de 23 august 1944. Dezamăgit de
comunişti, după instaurarea acestora la putere, a ajutat dizidenţii sionişti să treacă graniţa
ilegal. Pentru activitatea sa el a fost implicat în 1947 într-un proces şi ulterior a emigrat
clandestin în Franţa.
O lucrare deosebit de importantă sunt memoriile lui Arnold Schwefelberg, un
intelectual evreu care a jucat un rol important în perioda interbelică şi chiar în primii ani după
război, în anii de tranziţie spre comunism71. De profesie jurist, cu studii efectuate în România
şi în străinătate, colaborator apropiat a lui W. Filderman, lider al Comunităţii evreieşti din
România, Arnold Schwefelberg a reprezentat cu succes prototipul intelectualului evreu de
excepţie, care s-a impus şi în plan profesional şi la nivel de comunitate în perioada
interbelică. Copil de dascăl, Schwefelberg a moştenit aptitudini din partea familiei aptitudinea
pentru studiu, având în aceleşi timp şi un spirit întreprinzător şi organizatoric, şi a fost mai
puţin un evreu religios, ca şi tatăl său dealtfel. După studii liceale excepţionale, ajuns la
Bucureşti, Schwefelberg a studiat la Academia de studii comerciale şi industriale, unde a fost
un student merituos. A participat la primul război mondial, a luptat pe front în prima linie,
obţinând la finalul războiului, cetăţenia română. A activat ca un bun evreu printre membrii
marcanţi ai Comunităţii evreieşti din România, această comunitate cunoscând şi momente
de tensiune începând cu 1937, odată cu venirea la putere a guvernului Goga-Cuza. În timpul
rebeliunii legionare, Schwefelberg şi familia sa este agresat de o bandă de legionari, dar au
scăpat cu viaţă. Leon Volovici, în prefaţa volumului caracterizează succint activitatea lui
Schwefelberg în perioada antonesciană: “În anii războiului, a fost foarte activ în organizaţiile
evreieşti de asistenţă a celor rămaşi fără lucru în urma legislaţiei de românizare a
personalului din întreprinderi; de ajutorare a refugiaţilor din Cehoslovacia; a familiilor
victimelor progromului de la Iaşi, a celor deportaţi în Transnistria sau întorşi din deportare; în
organizarea unor emigrări spre Palestina; în salvarea unor evrei din Ungaria evadaţi în
ajunul deportării şi refugiaţi în România”72. La finalul războiului, Schwefelberg a desfăşurat
activităţi sioniste, şi sprijină emigrarea evreilor în Palestina (Israel), motiv pentru care este şi
arestat de comunişti în 1952. După eliberarea din închisoare, a încercat să se adapteze la
condiţiile din România. Îşi redactează memoriile în anii 60 cu un epilog în 1973, reflectându-
se din aceste memorii o detaşare faţă de viaţa trăită de evrei în Israel şi o adaptare la
realităţile din România comunistă.
70 Serge Moscovici, Cronica anilor risipiţi, Iaşi, Polirom, 1999.

71 Arnold Schwefelberg, Amintirile unui intelectual evreu din România, Editura Hasefer, Bucureşti, 2000.
72 Ibidem, p.14.
37
Şlomo Şitnovitzer, în scrierea sa Documentul autentic sau amintiri din închisorile
comuniste din România73, descrie anii petrecuţi ca deţinut sionist în inchisorile comuniste din
România „la Jilava, la Malmaison, la Piteşti, la Caransebeş, la Rahova”.74 Arestarea sa se
produce în 1950, în timpul unei excursii la Buşteni, când nişte vlăjgani ai Securităţii îl duc la
Bucureşti pentru a face nişte verificări. Întemniţat el descrie atmosfera din închisoare
afirmând că scopul anchetelor „era să-l silească, cu orice preţ, pe cel anchetat să
recunoască ceea ce i se impută, adică faptul că a activat împotriva ordinii de stat şi în plus a
făcut spionaj [...]“. În cursul anchetei, ofiţerul încerca şi o presiune psihologică de înfricoşare,
dându-i de înţeles că nu era un deţinut oarecare, ci „marele şef al puternicei organizaţii
Bethar care avea o severă disciplină militară fiind destul ca eu, şeful autoritar şi atotputernic
al acestei mişcări, să apăs pe un buton, ca miile de betharişti să pornească o <<revoluţie
împotriva ordinii de stat>>75. Despre anchetele Securităţii autorul afirmă că forma lor extremă
era trimiterea acuzatului în beciurile Securităţii, veritabile sălaşuri ale groazei. În fapt,
romanul, un jurnal al anilor petrecuţi în inchisoare, relatează că: „Erau perioade când
ancheta „nu înainta”, cum spuneau anchetatorii, când nu reuşeau să scoată din tine nu
numai tot ce ar fi vrut, dar nici măcar o parte; şi asta după o perioadă de luni şi luni de zile.
Atunci te trimiteau jos, în beciurile Securităţii, cu lozinca „ai să stai acolo până ai să
putrezeşti”. Şi te lăsau acolo un timp oarecare cu speranţa (anchetatorului) că trecând timpul
vei obosi şi până la urmă te vei hotărî să vorbeşti. Era un fel de pedeapsă din partea
anchetatorilor, deoarece în mod normal fiecare vroia să termine acest chin, să fie judecat şi
trimis la închisoare unde viaţa era totuşi un pic mai suportabilă”.76 Dar nu toate zilele erau
atât de groaznice. Închisoarea era şi un bun prilej de socializare şi de discuţii cu colegii de
celulă.
În lucrarea Speranţe în întuneric. Memorii, se arată că lui Valentin Saxone (evreu) i
se ridică dreptul de a-şi exercita profesiunea de avocat la 20 aprilie 1948, fapt pe care
autorul îl explică prin „motivul că se urmărea suprimarea dreptului pentru elementele fasciste
de a mai exercita această profesie–au fost îndepărtaţi de la exerciţiul ei toţi acei care nu
erau doriţi de regimul comunist, toţi acei care nu s-au înregimentat, sau nu lucrau–cum am
spus–sub haina <<tovarăşului de drum>>77. Ulterior a aflat că fusese urmărit de o membră a
Securităţii, care s-a apropiat de familia sa în acest scop. A fost suspendat din profesiune
timp de 10 ani. Autorul dedică un capitol activităţii sale după 23 august 1944. Regele Mihai
abrogase măsurile discriminatorii existente în timpul regimului antonescian. Autorul este unul
din iniţiatorii Cenaclului „Ideea”, care grupa mai mulţi intelectuali care doreau pe această
cale să se apropie de populaţia creştină şi să combată fascismul şi antisemitismul. Dar
73 Şlomo Şitnovitzer, Documentul autentic sau amintiri din închisorile comuniste din România, Tel Aviv, 2003.
74 Ibidem, p. 10.
75 Ibidem, p. 18-19.
76 Ibidem, p. 43.
77 Valentin Saxone, Speranţe în întuneric. Memorii (text îngrijit de Liana Saxone – Horodi), Editura Viitorul
românesc, Bucureşti, 2004, p.13-14.
38
activitatea Cenaclului a fost de scurtă durată, pentru că la sfârşitul anului 1947 Partidul
Comunist a interzis activitatea organizaţiilor politice cu caracter cultural. Un alt capitol este
dedicat Partidului Popular Românesc şi alegerilor din 1946, când, împreună cu un prieten,
Petre Ghiaţă, „am pornit în anul 1944 la înfiinţarea Partidului Popular Ţărănesc, denumire
schimbată mai târziu în „Partidul Popular Românesc”, ca să nu se confunde cu „Partidul
Social Ţărănesc” condus de prof.univ. Mihail Ralea, sau cu „Partidul Naţional Ţărănesc”
condus de Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, partid mare, istoric, de care–însă–ţineam să ne
deosebim”78. Printre principiile partidului pe baza cărora au candidat la alegerile din 1946,
era şi „Devotamentul neclintit faţă de Coroană”. Nu o dată s-au făcut aluzii la „originea sa
burgheză”, iar din 1962 este deţinut la Jilava sub acuzaţia de contrarevoluţionar şi spion.
I.3. Lucrări generale
Vom semnala succint, câteva din sintezele de bază dedicate istoriei evreilor pentru
perioada contemporană, publicate în România, dar şi în străinătate. Ele ne oferă o
perspectivă universală, respectiv regională asupra evoluţiei comunităţilor evreieşti din
Europa Centrală. Din lucrările cu caracter general vom prelua date cu privire la organizarea
si consolidarea sistemelor comuniste din cele doua ţări, România şi Ungaria, în perioada
1945-1953, precum şi referitoare la politica partidelor comuniste faţă de minorităţi. Vom avea
în vedere zona situată în spatele Cortinei de Fier, a cărei politică faţă de evrei a fost dictată
de Moscova, pentru a face posibilă comparaţia între situaţia comunităţii evreieşti din
România şi Ungaria atât sub raportul uneia cu cealaltă, cât şi prin comparaţia cu alte ţări ale
spaţiului comunist.
În studiul A history of the contemporary Jews from 1900 to the present79, Solomon
Grayzel dedică un capitol reajustărilor teritoriale, ideologice şi politice după al doilea război
mondial, aspecte care privesc reabilitarea comunităţii evreieşti. Germania şi-a recunoscut
vina pentru oprimarea evreilor în timpul perioadei naziste. S-a pus problema unei
compensări materiale din partea Germaniei pentru evreii care au suferit sau au murit în
lagărele naziste. Această compensare s-a realizat, Germania de Vest plătind 715,000,000 $
în bunuri şi 107,000,000 $ în bani Israelului. Şi Austria a plătit compensări materiale. Autorul
arată că „În mod clar, anti-semitismul în Europa în 1950 nu foloseşte tonurile stridente pe
care le-a folosit în decadele anterioare, dar nu a dispărut”80. Se descrie situaţia evreilor şi în
spaţiul comunist, unde cea mai importantă ţară, U.R.S.S.-ul, dicta politica faţă de minorităţi şi
în statele satelite. Procesul doctorilor a deschis calea unei campanii antisemite care s-a
încheiat odată cu moartea lui Stalin. Şi Soljeniţîn descrie mai multe măsuri represive luate
78 Ibidem, p. 47.
79 Solomon Grayzel, A history of the contemporary Jews from 1900 to the present, Atheneum, New York, 1977.
80 Ibidem, p. 153.
39
contra evreilor în Rusia Sovietică. Situaţia statelor dominate de comunişti a fost influenţată
de cea din Rusia: „Celelalte state dominate de comunişti din Europa de Est nu au avut nici
cel mai mic interes în absorbţia populaţiei evreieşti. Dacă nu erau obiecţiile ruseşti, aceste
state probabil ar fi încurajat pe locuitorii lor evrei să emigreze în Israel. Din moment ce
trebuiau, pentru moment, să urmeze dictatele Moscovei, aceste state i-au reţinut pe evrei,
deşi în mai multe situaţii ele au permis vieţii evreieşti religioase şi comunale să continue.
Aceste guverne au descurajat manifestările anti-semite, deşi în câte o ocazie guvernele
însăşi nu au fost departe de a vorbi în termeni antisemiţi”.81
Istoria evreilor din România în perioada 1945–1953 este strâns legată de istoria ţării
în perioada comunistă. După 23 august 1944, comuniştii se impun treptat în viaţa politică a
ţării. Poziţia lor s-a consolidat prin instalarea guvernului Groza la 6 martie 1945. Odată cu
abdicarea forţată a regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, victoria comunismului în România a
fost definitiv consolidată.
Compendiumul Istoria României82, editat de Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant,
Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, conţine două părţi care ne interesează:
Desăvârşirea naţiunii române scrisă de Keith Hitchins şi un capitol despre perioada de
tranziţie 1944–1947, şi a doua, elaborată de Dennis Deletant, intitulată România sub regimul
communist (decembrie 1947 – decembrie 1989), care oferă o viziune de ansamblu asupra
comunismului românesc şi conţine un capitol care ne interesează direct: Dominaţia sovietică
şi dictatura comunistă (1947-1955). Deletant arată că ascensiunea lui Dej, care era fidel lui
Stalin, a însemnat îndepărtarea grupului comuniştilor români refugiaţi la Moscova în
perioada interbelică condus de evreica Ana Pauker, iar ca membrii pe ungurul Vasile Luca,
şi, din nou, evreii Leonte Răutu şi Valter Roman.
O lucrare amplă este cartea lui Pavel Câmpeanu, Ceauşescu, anii numărătorii
inverse . Din punctul de vedere al tematicii abordate de noi, istoria evreilor din România şi
83
Ungaria în perioada comunistă, ne interesează capitolul referitor la cazul Anei Pauker84. Deşi
petrecuse mult timp in Rusia (prima jumătate a anilor ‘30), revine în ţară şi, după ce a fost
întemniţată de guvernul Antonescu, la numai jumătate din perioada iniţială a condamnării,
primeşte aprobarea să se întoarcă în URSS. Aşadar, la numai 3 ani de la executarea soţului
ei de către NKDV, Ana Pauker revine la Moscova. După declanşarea războiului antisovietic,
ea a devenit realmente conducătorul emigraţiei PCR în URSS85. În grupul comuniştilor
români la Moscova s-au numărat Leonte Răutu şi Valter Roman. După 23 august 1944, cu
girul sovieticilor, Ana Pauker s-a reîntors în România, sub supravegherea atentă a
comuniştilor ruşi. Deşi susţinută în secret de Moscova, ea nu a fost acceptată in fruntea
81 Ibidem, p. 155.
82 Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor (coord), Istoria
României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 468-481, 489-510.
83 Pavel Câmpeanu, Ceauşescu, anii numărătorii inverse, Iaşi, Polirom, 2002.
84 Ibidem, p. 151- 195.
85 Ibidem, p. 152.
40
partidului şi pentru că nu îndeplinise niciodată această funcţie şi nu avea prestigiul în ţară
format, şi pentru că era suspectată de liderii comunişti din România că face jocul
sovieticilor86. Odată cu sosirea Anei Pauker se punea problema cine va deţine puterea
politică: foştii deţinuţi politici din interior sau foştii emigranţi în URSS. După înlăturarea unei
conduceri provizorii a partidului, Ana Pauker se impune pentru un singur an la putere, după
care care chiar ea propune ca puterea de secretar general al partidului să îi fie încredinţată
lui Gheorghiu Dej. Părerea autorului este că, vreme de 7 ani, Ana Pauker a încercat să ia
puterea efectivă de la Gheorghiu Dej şi să îi lase doar o putere formală, fapt ce va duce la
înlăturarea ei din Comitetul Central în 195287. O boală gravă de care a aflat încă din 1950 a
culminat cu înlăturarea ei de la putere în 1952. Ce i s-a reproşat Anei Pauker a fost devierea
de dreapta de confiscare a proprietăţii agrare de către stat prin colectivizare. Ea a încercat
să răspundă acuzaţiilor, fără a mărturisi că era bolnavă. Nu doar ea a fost acuzată de
devierea de dreapta, ci şi ceielalţi adversari politici ai lui Dej. Nu în cele din urmă, autorul
Pavel Câmpeanu se întreabă dacă Ana Pauker a fost o victimă a antisemitismului. Citindu-l
pe Robert Levy, Pavel Câmpeanu este de acord că cheia căderii Anei Pauker se află în
politica deslănţuită de Stalin împotriva evreilor desfăşurată în ultimii ani ai vieţii sale şi care
se desfăşura atunci în blocul sovietic.88 Pentru a exemplifica că victimele lui Dej au fost evreii
comunişti, Pavel Câmpeanu vorbeşte despre procesul Pătrăşcanu care a impus şi problema
altor evrei din eşaloanele superioare ale partidului89.
Compendiumul Istoria României 90, apărut sub coordonarea lui Ioan-Aurel Pop şi
Ioan Bolovan, conţine două lucrări utile pentru aprofundarea istoriei României anilor 1945–
1953 şi anume România între 1919 şi 1947 şi Regimul comunist din România (1948–1989).
În primul capitol amintit, Marcela Sălăgean abordează problema statutului minorităţilor
etnice, amintindu-i pe evrei care, în ciuda reformelor realizate după primul război mondial, au
avut încă de înfruntat un “naţionalism cu nuanţă antisemită”91, o parte a elitei culturale şi
politice româneşti fiind antisemită. Autoarea vorbeşte şi despre instaurarea regimului
86 Ibidem, p. 154. Autorul (Pavel Câmpeanu) explică într-un pasaj extrem de relevant eşecul ei de a deveni lider
al PCR: “Spre deosebire de Gottwald, ori într-o anumită măsură de Rákosi, (...) Ana Pauker nu era trimisă
acasă pentru a-şi relua locul în fruntea partidului, ci pentru a se face acceptată în acest rol pe care nu-l
îndeplinise niciodată în trecut. Neputinţa de a-şi justifica această pretenţie prin invocarea unei autorităţi
respectate de viitorii interlocutori în ţară face ca primul obstacol de care se loveşte executarea misiunii să
rezide chiar în modul cum i-a fost trasată: anonimatul autorităţii în numele căreia vorbeşte. Întemeiat pe o bază
atât de şubredă, succesul ei iniţial va fi deci unul de scurtă durată (ea va rămâne în fruntea partidului doar un
an), datorat cu precădere contextului militar.”
87 Ibidem, p. 164.
88 Ibidem, p. 180. Apud Robert Levy, Ana Pauker, The Rise and fall of a Jewish Communist, The California
University Press, 2001.

89 Pavel Câmpeanu afirmă că: “Pe lângă Koffler, care i-a împărtăşit soarta, pe lângă soţia lui, Hertha, pe lângă
versatilul său amic Belu Zilber, în procesul Pătrăşcanu au mai fost implicaţi folcloristul Harry Brauner, inginerul
Emil Calmanovici, sinucis prin greva foamei, şi alţii. Neputând modifica obârşia principalului acuzat, procesul de
aşa – zisă “trădare naţională” aduce in boxă, alături de el, un grup alcătuit din numeroşi evrei”, p. 185.
90 Ioan – Aurel Pop, Ioan Bolovan (coord.), Istoria României, Institutul Cultural Român, Centrul de Studii
Transilvane, Cluj – Napoca, 2004.

91 Ibidem, p. 599.
41
comunist din România şi atmosfera de represiune din anii 1945–1947. În al doilea studiu,
Cosmin Popa vorbeşte despre ataşamentul comunismului românesc la valorile stalinismului.
El scrie despre lupta dusă între “grupul naţional” şi grupul de filiaţie străină al comuniştilor
aflaţi la putere în România. Acesta din urmă era reprezentat de evreica Ana Pauker, Teohari
Georgescu şi Vasile Luca şi a fost înlăturat de la putere datorită contextului impus de
“campania anticosmopolită” 92 din URSS, care s-a repercutat şi asupra evreilor.
În studiul Magyarorszag–története. A XX Században (Istoria Ungariei în secolul
XX), Romsics Ignác93 face o periodizare a comunismului maghiar. Astfel, perioada 1944–
1949 a fost caracterizată prin sovietizare, perioada 1949–1956 a fost “era lui Rákosi”, anul
1956 anul revoluţiei, iar perioada 1956 – 1988 “era lui Kadar”. Politica sovietică în Ungaria a
fost la început de sovietizare graduală spre deosebire de alte state ca Polonia, România,
Bulgaria, unde comunismul s-a impus mai repede. Autorul explică adeziunea evreilor la
partidul comunist maghiar prin aceea că în timpul războiului evreii au trăit ani înfiorători, au
avut parte de oprimare din partea societăţii maghiare, pentru ei Armata Roşie şi comuniştii
ruşi fiind veritabili eliberatori94. Era firesc ca sfârşitul războiului să îi găsească pe evrei
angrenaţi în refacerea economică, politică şi socială a Ungariei.
Lucrarea lui Dennis Deletant, România sub regimul comunist95, foarte bine
concepută, ne oferă informaţii cu privire la instaurarea treptată a comunismului în România
în primii ani după război, respectiv despre situaţia României în perioada când Dej se afla la
conducerea ţării în calitate de prim-secretar al C.C. al Partidului Muncitoresc Român. Găsim
detalii cu privire la metodele de represiune folosite de comunişti pentru a-şi elimina
adversarii şi a deţine controlul asupra României. Autorul descrie viaţa Anei Pauker din
perioada de ilegalitate a Partidului Comunist din România până la eliminarea ei din viaţa
politică, în urma ostracizării grupului “deviaţioniştilor de dreapta”, în 1952. Deletant atrage
atenţia că atacul împotriva Anei Pauker nu era o consecinţă a antisemitismului. Dej s-a
folosit de pretextul epurării sioniştilor în URSS pentru a o elimina nu doar pe Pauker, ci şi pe
ungurul Vasile Luca96, adversari pentru poziţia de lider în partid şi stat.
Lucrarea lui Stelian Tănase, Elite şi societate: guvernarea Gheorghiu–Dej:1948–
196597, descrie situaţia regimului comunist din România în perioada guvernării lui Gheorghiu
Dej. El vede sistemul comunist din România ca fiind importat integral din afară şi instalat în
lipsa suportului interior: „Cazul românesc este definit de impunerea din afară a <<procesului
revoluţionar>> şi de minimul suport dat de societate la începuturile procesului”98. Autorul
subscrie la ideea că mulţi cetăţeni români de alte etnii, inclusiv evrei, au fost atraşi de
92 Ibidem, p. 619.
93 Romsics Ignác, Magyarorszag – története. A XX Szazadban (Istoria Ungariei în secolul XX), Osiris Kiadó,
Budapest, 2005.
94 Ibidem, p. 279.
95 Dennis Deletant, România sub regimul comunist, Bucureşti, Editura Fundaţiei Academia Civică, 2006. .
96 Ibidem, p. 130.
97 Stelian Tănase, Elite şi societate: guveranarea Gheorghiu Dej: 1948 – 1965, Humanitas, Bucureşti, 2006.
98 Ibidem, p. 28.
42
comunism: “Două grupuri principale au fost atrase de comunism în România din motive
etnice: unul a fost acela al <<popoarelor respinse>>, fără o bază teritorială sau o clară
identitate etnică (în România, evreii erau principalul grup din această categorie); al doilea
grup era alcătuit din iredentiştii statelor limitrofe, care erau nemulţumiţi de a fi incluşi în
România şi de tratamentul lor de acolo. Pentru evrei, ideologia universală a comunismului
promitea o nouă identitate ce depăşea atât etnicul, cât şi naţionalul”99. Stelian Tănase
descrie grupările existente din cadrul PCR: “În 1944, exista un grup important la Moscova
sub influenţa Anei Pauker, din care mai făceau parte Vasile Luca, Dumitru Petrescu, Leonte
Răutu, C-tin Doncea, Walter Roman ş.a. Un alt grup de militanţi se afla în închisori (după
1943, şi în lagăre) dirijat de Gheorghe Gheorghiu – Dej, în jurul căruia se aflau Iosif
Chişinevski, Teohari Georgescu, Gh. Apostol, Miron Constantinescu, Al. Drăghici, N.
Ceauşescu ş.a. Alt grup se afla în ţară, trăind în clandestinitate: Ştefan Foriş, Remus Koffler,
Lucreţiu Pătrăşcanu, Iosif Rangheţ, C. Pîrvulescu, Emil Bodnăraş, I. Gh. Maurer ş.a. Alţi
comunişti se aflau fie în mişcări de rezistenţă în Europa ocupată de forţele Axei, fie în
lagăre”100. Remarcăm şi comunişti evrei între liderii mai sus menţionaţi.
Alain Besançon în cartea sa Nenorocirea secolului: Despre communism, Nazism şi
unicitatea “soah”-ului101, ne oferă o privire asupra a două sisteme totalitare, comunismul şi
nazismul, încercând să le compare, consideră că martiriul evreilor europeni în lagărele
fasciste este un fapt unic. Această unicitate a “soah”-ului, negată de o parte a istoriografiei
post–1989 din România, este relevată şi de Michael Shafir care afirmă că ar fi o “trivializare
prin comparaţie”, orice comparaţie a crimelor Holocaustului în raport cu orice alte fapte
succedate de-a lungul istoriei.
În continuare, Alain Besançon constată teribilele masacre care au avut loc în secolul
XX, cu alte cuvinte „remarcabila amploare a masacrării oamenilor de către alţi oameni, care a
fost posibilă doar prin preluarea puterii de către comunismul de tip leninist şi de către nazismul
de tip hitlerist”102. Constatând asemănările şi deosebirile dintre cele două regimuri totalitare,
autorul constată că au fost evrei care s-au implicat în construcţia comunismului, dar, cu
siguranţă, acesta nu este o creaţie evreiască: „Comunismul nu e o invenţie evreiască. Este mai
uşor să-i găsim originile în creştinism decât în iudaism, care n-a făcut, în această privinţă,
decât să îi calce pe urme. Dar numeroşi evrei i s-au raliat încă de la naşterea sa, la mijlocul
secolului al XIX-lea, asociindu-i-se ulterior cu acelaşi zel şi aceeaşi convingere nezdruncinată,
abandonându-şi astfel comunitatea, istoria şi credinţa, la fel cum creştinii şi le-au abandonat pe
ale lor”103. Autorul afirmă, în final, că nu se poate face o comparaţie între comunism şi nazism,
întrucât suferinţa umană nu este cuantificabilă: „Creştinii dispun deci de o schemă teologică
99 Ibidem, p. 35.
100 Ibidem, p. 37.
101 Alain Besançon, Nenorocirea secolului: despre communism, nazism şi unicitatea “Şoah” – ului, Bucureşti,
Humanitas, 2007.
102 Ibidem, p.7.
103 Ibidem, p. 114.
43
coerentă a Şoah-ului, care face în acelaşi timp dreptate sentimentului evreiesc al diferenţei şi
popoarelor, creştine sau nu, care au trecut prin încercări comparabile, chiar asemănătoare.
Între ele nu poate exista o <<concurenţă a victimelor>>. Fără să se confunde şi fără să se
separe, ele se distribuie pe rânduri egale în inima suferinzilor inocenţi, uniţi într-o solidaritate de
ordin teologic care rămâne în întregime de definit”104.
Paul Lendvai în volumul său Ungurii105 face o descriere a celor 1000 de ani de
existenţă a ungurilor în Europa Centrală. Ne oprim asupra momentului 1867, asupra pactului
dualist austro-ungar când puterea austriacă şi cea maghiară decid să facă împreună un
condominium şi să conducă Imperiul Austro-Ungar. Astfel împăratul Austriei era şi “rege
apostolic al Ungariei”106. Lendvai descrie cum funcţiona acest stat107. În 1910, arată Paul
Lendvai, în Ungaria erau 50% de romano-catolici, 12, 8% de ortodocşi, 11% greco- catolici,
14, 2 % calvinişti, 7,2% evanghelici, 5% mozaici israeliţi. A urmat o lege a naţionalităţilor
care spunea că toţi cetăţenii Ungariei sunt o naţiune, dar admitea şi unele libertăţi ca
“folosirea limbilor nemaghiare la nivelul organelor administraţiei şi în justiţia de primă
instanţă, a asigurat naţionalităţilor învăţământul în limba lor maternă, dreptul la crearea de
instituţii culturale naţionale şi uniuni apostolice şi a recunoscut autonomia bisericilor
naţionale (de exemplu, a Bisericii ortodoxe sârbe şi a celei române). Limba oficială nu a fost
introdusă ca obiect de studiu nici măcar în şcolile primare şi medii şi limbilor nemaghiare li s-
a deschis cale liberă în biserici”108. Momentul 1867 a oferit evreilor din Ungaria şansa de a
se asimila în Ungaria culturii maghiare în schimbul unei depline egalităţi cetăţeneşti şi
politice cu locuitorii maghiari. Evreii au ajuns în Ungaria treptat arată Paul Lendvai. Astfel
dacă în 1787 numărul lor era de 80 000, în 1840 numărul lor a crescut la 238 000, iar în
1910 erau deja 911 000109. Dar evreii au continuat să fie ţinta invidiei ungurilor, cu cât se
maghiarizau şi se occidentalizau mai mult110. Cu privire la anii Holocaustului, Paul Lendvai
nu este un negaţionist, el recunoaşte şi antisemitismul în ascensiune in Ungaria în anii 1940-
1944, şi faptul că vina pentru Holocaust este colectivă, ea aparţine prin urmare şi autorităţilor
maghiare.
104 Ibidem, p. 138.

105 Paul Lendvai, Ungurii, Editura Humanitas, 2013, p. 7-570.
106 Ibidem, p. 293.
107 Ibidem, p. 295. “Era, în realitate, o construcţie neobişnuită: ambele jumătăţi de imperiu aveau parlamentele lor
bicamerale, guverne proprii, fiecare cu câte un premier şi cu diverşi miniştri de resort; ambele aveau într-o
măsură restrânsă propriile lor forţe armate teritoriale (...) şi o administraţie financiară de sine stătătoare. În
afară de aceasta, existau trei ministere imperialo – regale (“chezaro – crăieşti”) (k.u.k.) comune, anume pentru
externe, pentu armată şi pentru acoperirea costurilor destinate unor activităţi comune (de exemplu, politica
externă şi apărarea)”.
108 Ibidem, p. 305.
109 Ibidem, p. 341.
110 Ibidem, p. 348.
44
I.4. Lucrări speciale
Dintre cele mai importante lucrări legate de istoria evreilor din România şi Ungaria
din perioada 1945–1953, redactate de specialişti istorici, sociologi, politologi, jurişti, ne vom
opri asupra celor pe care le considerăm mai importante, atât din punct de vedere al
documentării cât şi al interpretării.
Roberto Bachi în studiul La population juive de l’Etat d’Israel 111dedică un amplu
capitol emigraţiei evreieşti în Israel sub toate etapele, trasând mai apoi principalele
caracteristici sociale şi demografice ale acestei populaţii. Astfel, el analizează imigraţia
antică în Israel, imigraţia din ultima fază a administraţiei turce (1882-1914), din timpul
administraţiei britanice, în timpul primilor ani ai independenţei israeliene şi dezvoltarea
populaţiei evreieşti în Israel.
Proclamarea statului israelian a fost urmată de o imigraţie masivă de 684 000 de
evrei în perioada 15 mai 1948 şi 31 decembrie 1951112. Fenomenul s-a datorat mai multor
cauze: evacuarea taberelor de refugiaţi, imigraţia organizată a evreilor rămaşi în Balcani şi
Europa de Est şi imigraţia a 330 000 de evrei din Asia sau Africa în Israel.
Autorul, într-un tabel privind populaţia Israelului după ţara de origine, oferă
următoarele date: 17, 7 % de imigranţi evrei de origine română în Israel în perioada 15. 05.
1948–1951, iar pentru evreii emigrați din Ungaria, în timpul aceleiaşi perioade, procentul de
2,2% din totalul populaţiei Israelului113.
În lucrarea The Jews in the Soviet Satellites, autorii Peter Meyer, Bernard Weinryb,
Eugene Duschinsky, Nicolas Sylvain114 abordează problema restituţiei proprietăţii evreieşti în
Ungaria şi România. În Ungaria, evreii reîntorşi din lagărele de concentrare şi-au găsit
locuinţele ocupate de favorizaţii regimului nazist, proprietatea distrusă, magazinele jefuite115.
În ciuda situaţiei precare, cei mai mulţi evrei din Ungaria nu erau sionişti şi au decis să
rămână în Ungaria, mai ales că, imediat după război, guvernul comunist promitea să
menţină proprietatea privată. Moşiile nu au fost retrocedate proprietarilor evrei, doar
proprietăţile mai mici de 100 de pogoane. Lozinca comunistă era că pământul este al celui
ce-l lucrează şi se considera că evreii nu s-au implicat niciodată în munca pământului116.
Evreii au întâmpinat în Ungaria dificultăţi şi în privinţa restituirii apartamentelor din oraşe care
au fost ocupate de fasciştii maghiari pe care noul regim încerca să îi atragă de partea sa. În
România, evreii au primit înapoi drepturile lor civile. Legile rasiale au fost abolite. Dar, ca şi
111 Roberto Bachi, “La population juive de l’etat d’Israel”, in Population, 7 e année, nr. 3, 1952, pp. 405-452 în
http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/article/pop 0032-4663 1952 num 73 2757, consultat la 18
ianuarie 2012.
112 Ibidem, p.411.
113 Ibidem, p. 412.
114 Peter Meyer, Bernard D. Weinryb, Eugene Duschinsky, Nicolas Sylvain, The Jews in the Soviet Satellites,
Syracuse University Press, 1953.

115 Ibidem, p. 402.
116 Ibidem, p. 404.
45
în Ungaria, au întâmpinat dificultăţi în retrocedarea proprietăţilor. Deşi un decret din
decembrie 1944 prevedea restituirea către evrei a proprietăţilor, în locaţiile unde funcţionau
şcoli, magazine, fabrici, evreii se puteau reinstala numai dacă locuiseră înainte în acele
locaţii117. Deşi puteau practica orice meserie, în realitate în primii ani după război evreii au
acceptat slujbe prost plătite sau lucrau pe piaţa neagră în Bucureşti, mai ales în prăvăliile şi
atelierele de pe strada Lipscani118. În lipsa implicării statului, comunitatea evreiască a fost
asistată după război de Joint Distribution Committee.
În lucrarea Anti-semitism without Jews. Communist Eastern Europe119, Paul Lendvai
face o descriere a situaţiei evreilor din spaţiul comunist. În Ungaria, autorul explică că Rakosi a
fost cel mai interesat lider comunist din tot spaţiul comunist în a distruge organizaţiile
sioniste120, deşi el însuşi era evreu. Autorul arată că şi evreii au avut victimele lor. În 1951,
când guvernul Rakosi a început să epureze pe capitalişti şi clasa de mijloc şi să îi deporteze,
s-a estimat că evreii au reprezentat o treime din zecile de mii de deportaţi121. În România, evreii
au fost suporterii regimului comunist. În 1921, la crearea sa, PCR era dominat de evrei, unguri,
bulgari, ucrainieni. Cea mai reprezentativă evreică aflată la putere a fost Ana Pauker,
înlăturată în 1952 ca o consecinţă a românizării comunismului românesc122.
În studiul său „ A zsidókérdés a mai magyar társadalomban” („Problema evreiască
în societatea maghiară de azi”)123, Kovács András arată că în publicistica anilor 1945–1948,
problema evreiască şi persecutarea evreilor era un subiect frecvent124. Dar din 1948 nu s-a
mai vorbit despre evrei. Odată cu desfiinţarea proprietăţii private, majoritatea evreimii şi-a
pierdut mijloacele de trai. Evreimea maghiară a ales asimilarea şi şi-a găsit un loc în
organele politice, de guvernare sau în administraţia de stat. Pentru evrei, prezenţa Armatei
Roşii în Ungaria a fost un motiv de bucurie, nu de teamă125. Ei erau străini, explică autorul.
Şi nu înţelegeau primejdia în care se afla de fapt Ungaria126. Prezenţa masivă la conducerea
Ungariei a evreimii se explică, consideră autorul, pentru că erau oameni pricepuţi,
specializaţi şi necompromişi.
În articolul „Szociológiai kisérlet a magyar zsidóság 1945 és 1956 kőzőtti helyzetének
elemzésére” (Experiment sociologic asupra analizării situaţiei evreimii maghiare din anii 1945 –
117 Ibidem, p. 518.

118 Ibidem, p. 519.
119 Paul Lendvai, Anti-semitism without Jews,New York, Doubleday & Company, Inc., Garden City, 1971.
120 Ibidem, p.309.
121 Ibidem, p. 309.
122 Ibidem, p. 335.
123 Kovács András, „Zsidó Magyarország (1867 – 1997)” (Ungaria evreiască (1867-1997)), in vol. Zsidóság az 1945
utáni Magyarországon (Evreimea în Ungaria după 1945), A Magyar Füzetek Kiadása,Paris, 1984, p. 3-14.
124 Ibidem, p.3-4.
125 Ibidem, p. 7.
126 Ibidem.
46
1946), publicat în volumul Zsidóság az 1945 utáni Magyarországon, Viktor Karády127 arată că
istoriografia problemei evreieşti a fost întotdeauna influenţată de o cenzură oficială sau
benevolă. Datele pe care le furnizează Karády sunt provizorii şi se referă la teritoriul Ungariei
din timpul monarhiei şi în perioada interbelică. Datele de după al doilea război mondial nu sunt
complete pentru că, după deportare, nu toţi evreii au venit acasă, unii au emigrat în Europa de
Vest sau America, prin urmare nu se ştie câţi au rămas în viaţă. În 1949, în Ungaria mişcarea
sionistă s-a desfiinţat şi toţi conducătorii sionişti sunt arestaţi.
George H. Hodos în lucrarea Show Trials: Stalinist Purges in Eastern Europe, 1948-
1954 128 descrie Procesul Slanski. Intitulat „Trial of the Leadership of the Anti-State
Conspirational Center” acesta a început pe 20 noiembrie şi s-a încheiat pe 27 noiembrie
1952. Era vorba de 14 condamnaţi, toţi activişti de frunte ai partidului comunist. S-a stabilit o
legătură între inamicul troţchist-titoist şi evrei: ”Antisemitismul a ocupat un loc central în
procesul Slanski; manifestaţiile sale au apărut în fiecare segment al condamnării. De
exemplu, unul dintre martori a depus mărturie asupra contactelor lui Slanski cu un cetăţean
al U.S. numit Granville, etichetat în termeni caracteristici „notoriosul spion american
Geiringer-Granville, un reprezentant al sionismului internaţional după cum urmează:
Granville a spus că sursa sa de informaţii era Slansky, pilonul solid al acestei reţele de
spioni, cel mai inteligent evreu pe care el (Granville) l-a cunoscut”. Alt martor a declarat
<<Slanski este fiul unei familii evreieşti bogate, marea speranţă a tuturor evreilor din partidul
communist>>”. 129 Din cei 14 acuzaţi, 13 erau evrei.
Victor Karády în studiul „Le renouveau des travaux socio-historiques sur les juifs du
Centre–Est européen”130 face o analiză a principalelor scrieri istorice privind istoria evreilor în
spaţiul central european în epoca modernă şi contemporană. În opinia autorului, în Europa
centrală, „Manipularea antisemitismului de către puterile zonei [...] în anii 1950-1960–sau
forţa continuă a sentimentelor anti-evreieşti în rândul populaţiilor (în Austria în mod notabil)
au intensificat procesul de integrare a supravieţuitorilor. Fapt încă şi mai important,
regimurile socialiste au practicat uniform,-după unele oscilaţii în anii 1945-1948, o politică de
asimilare forţată şi de eliminare a tuturor particularismelor”131. Ca rezultat al acestei
uniformizări, autorul dă exemplul manualelor şcolare care vorbeau despre victimele
facismului, încercându-se eliminarea cuvântului evreu şi, eventual, folosirea acestuia doar cu
sensul de „inamic sionist” sau „duşman de clasă”132. În acelaşi timp, arată autorul, cadrele
127 Viktor Karádi, „Szociológiai kisérlet a magyar zsidóság 1945 és 1956 kőzőtti helyzetének elemzésére”
(Experiment sociologic asupra analizării situaţiei evreimii maghiare din anii 1945-1946), in vol. Zsidoság az
1945 utani Magyarországon (Evreimea în Ungaria după 1945), A Magyar Füzetek, Kiadása, Paris, 1984.
128 George Hodos, Show Trials: Stalinist Purges in Eastern Europe, 1948-1954, Praeger Publishers, New York, 1987.
129 Ibidem.
130 Victor Karady, “Le renouveau des travaux socio-historiques sur les juifs du Centre-Est européen”, în Actes de
la recherche en sciences sociales, vol.83, jan. 1990, p. 73-77 Vezi: http://www.persee.fr/web/revues/

home/prescript/article/arss-0335-1990-num83-1-2943, accesat în 18 ianuarie 2012.
131 Ibidem, p.73.
132 Ibidem, p. 73.
47
comuniste de origine evreiască încercau să îşi ascundă ascendenţa pentru a preveni
resurgenţa antisemitismului.
În lucrarea Second exodus/ The Full Story of Jewish Illegal Immigration to
Palestine, 1945 – 1948133, Ze’ev Venia Hadari arată că în Germania de la sfârşitul războiului
erau un număr mare de străini dintre care mulţi evrei şi se punea problema reîntoarcerii lor
acasă134. Autorul arată că evreii originari din România şi Ungaria au emigrat datorită noilor
procese economice impuse de comunism şi discriminărilor la care au fost supuşi135.
Victor Karady în studiul Antisémitisme et stratégies d’intégration. Juifs et non-Juifs
dans la Hongrie contemporaine136 face un tablou al societăţii maghiare la sfârşitul războiului,
încercând să creioneze perspectivele de integrare pe care le aveau evreii în această
societate. Comunismul însemna pentru evrei începutul unei ere noi, în timp ce pentru
maghiari însemna debutul unui regim totalitar. Era vorba de o eliberare „ambiguă” care putea
da naştere interpretărilor. Poziţia Partidului Comunist era singulară. Iniţial fiind o mişcare
nesemnificativă cu câteva sute de membri, ca şi în România, şi acest partid este în căutarea
unei baze sociale în care se pot regăsi şi evreii. Comuniştii nu au mai recunoscut unicitatea
suferinţelor evreilor, ci au considerat că tot poporul muncitor a suferit. Evreii, aceşti
„antifascişti naturali”, puteau constitui o bază importantă de recrutare pentru comunişti. Un
fapt relevat şi de alţi autori, este acela că în anii care au urmat războiului comunismul nu a
rezolvat problema evreiască, dimpotrivă au existat agitaţii anti evreieşti, sub motivaţia
atacurilor împotriva „paraziţilor” şi „profitorilor” acelor vremuri de penurie generală, îndreptate
împotriva comercianţilor evrei ce activau pe piaţa neagră.
În lucrarea Hungarian Jewry during the Holocaust and after liberation, Tamás
Stark arată că Comitetul Naţional de eliberare a deportaţilor a furnizat cifra de 74. 657 de
137
oameni care s-au reîntors acasă până în septembrie 1945138. Astfel, arată autorul, numărul
total al evreilor persecutaţi în perioada facsistă în Ungaria veche şi teritoriile anexate era
apreciat la 800. 000139.
133 Ze’ev Venia, Hadari, Second exodus/ The Full Story of Jewish Illegal Immigration to Palestine, 1945 – 1948,
Vallentine Mitchell, UK, London, 1991.
134 Ibidem, p. 9. „Numai în Germania, erau mai mult de zece milioane de non – germani la acea dată, o mare
parte dintre ei prizonieri de război, împreună cu prizonieri ai lagărelor de muncă şi ai lagărelor de concentrare”.
135 Ibidem, p. 13.
136 Victor Karady, „Antisémitisme et stratégies d’intégration. Juifs et non – Juifs dans la Hongrie contemporaine,
in Annales, ECS, mars-avril 1993, no. 2, p. 239-264.Vezi: http://www.persee.fr, accesat în 18 ianuarie, 2012.
137 Tamás Stark, Hungarian Jewry during the Holocaust and after liberation, in Eleventh World Congress of
Jewish Studies, Division B, The History of the Jewish People, World Union of Jewish Studies, Jerusalem, 1994,
p. 243-247.
138 Ibidem, p. 245,
139 Ibidem, p. 243. Victor Karady arată că: „Conform datelor bazate pe censul din 1941 şi luând în considerare
cele mai recente analize făcute de Biroul de Statistică , Budapesta, numărul total al celor persecutaţi,
incluzându-i pe cei convertiţi la creştinism, poate fi estimat la 800 000 (480 000 în teritoriile prezente ale
Ungariei, şi 320 000 în Erdély / Transilvania de Nord/, Felvidék/ părţi ale prezentei Cehoslovacii/ Kárpátalja/
Sub-Carphatia/ şi Délvidék/prezenta Voivodină)”.
48
Arieh Kochavi în studiul British Diplomats and the Jews in Poland, Romania and
Hungary during the Communist Takeovers140 arată că la sfârşitul războiului mai rămăseseră
comunităţi importante de evrei în ţări ca România, Polonia şi Ungaria. Diplomaţii britanici
încercau să stavilească emigraţia evreiască spre Palestina după război şi în acest sens au
făcut mai multe rapoarte despre evreii din aceste ţări, acestea fiind baza studiului de faţă.
Rapoartele privind starea populaţiei evreieşti din România se axează pe două coordonate :
(1) –evreii români care au fost deportaţi din ţară şi care au supravieţuit şi (2)–evreii non-locali
care au intrat în ţară după eliberarea din taberele de concentrare din Polonia, Ungaria,
Austria. Primul grup era într-o situaţie mai bună decât al doilea. Aceste categorii de evrei îşi
doreau cu ardoare să emigreze din România. Din cauza opoziţiei sovietice, a mai durat timp
până când emigrarea a fost permisă din România. Conform rapoartelor, mişcarea sionistă
era activă în România în 1945. În Ungaria rapoartele identifică organizaţia evreiască non–
sionistă Agudath Jisrael. Evreilor reîntorşi din deportare le-a fost imposibil să îşi
reorganizeze viaţa comunitară şi religioasă. Şi în Ungaria era activă mişcarea sionistă. Mai
multi evrei maghiari aveau poziţii cheie în leadershipul comunist: Rakosi Matyas, lider
important al Partidului Comunist, Gerö Erno, ministru al Transporturilor, Revai Josef, un
jurnalist prestigios, Zoltan Vas, primar al Budapestei.
Bernard Wasserstein, în studiul său Vanishing Diaspora. The Jews in Europe since
1945141, arată că populaţia evreiască din Ungaria în 1946 era de 145.000, iar în România în
aceeaşi perioadă era de 420 000142. El descrie ultimele victime ale lui Stalin din perioada
1945-1953 când în ultimii săi ani politica antievreiască s-a repercutat în tot spaţiul comunist.
În această perioadă în Ungaria este suspendată predarea limbii ebraice în 1949, în timp ce
în România 122 de şcoli evreieşti au fost confiscate de stat în 1948143.
Bernard Wasserstein are un capitol intitulat Ultimele victime ale lui Stalin, 1945-
1953. Aici el face un tablou al societăţii evreieşti după război: „În întreaga Europă populaţia
evreiască care a supravieţuit la sfârşitul războiului trăia în condiţii de mare sărăcie, boală,
teamă şi mizerie”144. Rata femeilor care au supravieţuit Holocaustului a fost mai mare decât
a bărbaţilor, de 1500 la 1000. Organizaţia internaţională Joint a furnizat mîncare prin
cantinele publice ale organizaţiei, precum şi medicamente evreilor în nevoie. Autorul arată că
deşi acestor organizaţii li s-a permis să existe în spaţiul comunist, plana mereu suspiciunea
asupra lor venită din partea autorităţilor sovietice145. Viaţa comunitară a evreilor maghiari a
fost foarte greu de reconstituit după război, afirmă autorul, relatând plângerile organizaţiilor
ortodoxe evreieşti maghiare. În acelaşi timp, în URSS a început o campanie împotriva
140 Arieh Kochavi, “British Diplomats and the Jews in Poland, Romania and Hungary during the Communist
Takeovers”, in East European Quaterly, vol.29, 1995, www.questia.com,aaccesat in Februarie, 2008.
141 Bernard Wasserstein, Vanishing Diaspora. The Jews in Europe since 1945, Hamish Hamilton Ltd, London,
1996,p. 1-158..
142 Ibidem, p. VIII.
143 Ibidem, p. 50.
144 Ibidem, p. 36.
145 Ibidem, p.37.
49
cosmopolitismului, al cărei lider era Jdanov, care îi viza pe evrei ce constituiau o mare parte
a intelighenţiei: „Cei denunţaţi ca şi cosmopoliţi şi-au pierdut slujbele, au fost incapabili să
publice, au fost eliminaţi din partidul comunist şi înlăturaţi din poziţii influente”146. Ziarele
evreieşti, şcolile, teatrele, sinagogile principale au fost închise. Autorul explică aceste măsuri
represive prin faptul că Uniunea Sovietică a realizat că nu are şanse să schimbe sistemul
politic din Israel. A început atunci să îi susţină pe arabii din zonă. În alte state comuniste,
cum a fost şi Cehoslovacia, arată autorul, au continuat măsurile represive împotriva evreilor.
Aici Rudolf Slanski, un evreu care avea funcţia de Secretar general al Partidului Comunist a
intrat sub suspiciunea ruşilor, a fost acuzat ca proamerican împreună cu alţi 13 membrii ai
înaltei nomenclaturi comuniste, dintre cei 14, 11 fiind evrei147. Slanski şi alţi 10 colegi au fost
condamnaţi la moarte şi executaţi în decembrie 1952148. Revenind din nou la spaţiul Rusiei
comuniste, autorul arată antisemitismul existent în ultimii ani de viaţă ai lui Stalin: „În iulie
1952 un grup de 110 intelectuali sovietici proeminenţi, printre care scriitorii Itzig Feffer, David
Bergelson şi Peretz Markish, au fost acuzaţi într-un proces secret de spionaj, „activitate
burghezo-naţionalistă” şi insurecţie armată cu scopul de a despărţi Crimeea de Uniunea
Sovietică şi de a stabili aici o republică evreiască şi sionistă care să servească ca bază
pentru imperialismul american”149. S-au închis şcolile cu predare în idiş şi nu s-au mai
publicat cărţi în idiş până în 1958. Procesul împotriva doctorilor evrei care a avut loc în
URSS în 1953 a fost ultima zvâcnire a antisemitismului stalinist. Ei au fost acuzaţi că l-au
omorât pe Jdanov şi pe încă un lider comunist. Plana asupra lor suspiciunea că vor să
omoare şi alţi lideri comunişti. Doar moartea lui Stalin a pus capăt acestor campanii. Un alt
capitol este Impactul Israelului. În timp ce emigraţia evreiască postbelică în Israel este
restrânsă în Europa de Vest, deoarece aici condiţiile materiale erau mai bune decât în Israel,
din Europa de Est, aflată sub control stalinist, mai multe zeci de mii de evrei au emigrat
pentru că trebuiau să trăiască într-un mediu social şi politic pe care nu îl agreau: „Reacţia
evreilor în URSS şi în Europa de Est faţă de crearea statului Israel a fost diferită. Chiar faptul
că stabilirea statului Israel părea să ofere evreilor o şansă–şi o potenţială rută de plecare din
mizeria vieţii staliniste–a produs printre mulţi un sentiment de bucurie pentru că aceste idei
au fost interzise de restricţiile regimului comunist. Libera exprimare a simpatiilor sioniste era
dificilă, dacă nu imposibilă în primii ani de la instalarea comunismului. Atâta vreme cât
Uniunea Sovietică sprijinea Israelul, asemenea manifestări au fost permise cu limite, deşi
bucuria cu care evreii au perceput crearea statului evreu i-a disturbat pe conducătorii
comunişti.”150 În opinia autorului, politica faţă de evrei a statelor comuniste a urmat strict linia
Moscovei, dar recunoaşte existenţa a două excepţii Iugoslavia şi România. Într-adevăr mult
146 Ibidem, p. 51.

147 Ibidem, p.53.
148 Ibidem, p.54.
149 Ibidem, p. 55.
150 Ibidem, p. 93.
50
mai mulţi evrei români au emigrat în Israel în perioada comunistă decât evrei maghiari şi în
România emigrarea a fost permisă în aproape toate etapele ei.
În lucrarea Contribuţia evreilor din România la cultură şi civilizaţie, acad. Nicolae
Cajal şi dr. Harry Kuller, un capitol este dedicat presei evreieşti din Vechiul Regat al
României şi Transilvania în secolul XIX şi XX, dar şi perioadei postbelice. Oprindu-ne asupra
perioadei după al doilea război mondial, autorul constată prezenţa în număr destul de mare
a gazetarilor evrei în presa română. Autorul atribuie acest fapt, în principal, a două cauze: 1.
“erupţia intempestivă a presei de toate culorile şi de toate genurile, care a urmat actului de la
23 august 1944”151 şi 2. “dispariţia treptată (şi, uneori, pentru multă vreme) din coloanele
ziarelor şi revistelor a multor nume compromise prin colaborare activă-adesea în posturi de
conducere–la presa direct fascistă, uneori doar fascizantă, iar în multe rânduri pur şi simplu
binevoitor-favorizantă faţă de regimul antonescian”152. Se deschidea acum, în cei doi-trei ani
care au fost necesari instaurării comunismului, o libertate a cuvântului şi o şansă a evreilor
de a spune adevărul despre Holocaust. Această campanie de presă împotriva colaboratorilor
cu regimul Antonescu, a fost dusă argumentat, şi nu la modul răzbunător, arată autorii,
această demascare fiind defapt un curent al epocii respective, nu un contra-răspuns
evreiesc. Nicolae Cajal şi Harry Kuller remarcă un fapt important şi anume că au existat
câţiva ani de libertate a presei între 23 august 1944 şi 30 decembrie 1947. În această
perioadă funcţionau ziare ca “Adevărul”, “Jurnalul de dimineaţă”, „Semnalul”, „Aurora”,
„Lupta”, „Tribuna poporului”, „Victoria”, „Informaţia”. Printre ziariştii evrei ai vremii, amintim:
B. Brănişteanu, Emil D. Fagure, Liviu Floda, J. Lespezeanu, S. Semilian, Horia Verzeanu,
Azra Bercovici, Camil Ring, Sebastian Şerbescu, Marius Mircu, I. Isaia, L. Marvall, Jack
Berariu, Sergiu Milorian, S. Massler, Teşu Milcoveanu, Ioan Massoff, S. Alterescu, Liana
Maxy, Valentin Silvestru, I. Felea, Ştefan Tita, G. Spina, George Silviu, Adrian Rogoz, Arthur
şi Alfons Vogel, Ionel Bistriţeanu, F. Brunea – Fox, I. Brucăr, Vladimir Colin, Sandu Koller,
Aurel Dumbrăveanu, l. Florin, Scarlat Froda, Ion Golea, Alex. Gruia, Silvian Iosifescu, Ionel
Jianu, I. Negel, Sandu Naumescu, Iacob Nedeleanu, A.P. Samson, Eugen Schileru, S.
Săveanu, I. G. Severin, Lascăr Sebastian153. Nicolae Cajal şi Harry Kuller dedică un capitol
participării evreilor la dezvoltarea industriei în perioada interbelică. După primul război
mondial, evreii au obţinut în România dreptul la cetăţenie. O evoluţie ascendentă până în
1938 a marcat participarea evreilor la viaţa economică a regatului României. Astfel că,
conform recensământului din 1930, ei erau în număr de 728 000, iar, în 1938, cca. 850
000154. Numărul mare de angajaţi evrei în sectorul industrial (cca. 19 000 la începutul
secolului XX) şi numărul mare de firme evreieşti existente pe piaţă aşa cum rezultă din
cifrele Expoziţiei târg desfăşurate la Bucureşti în 1921, atestă rolul important pe care îl jucau
151 Acad. Nicolae Cajal, Dr. Hary Kuller, Contribuţia evreilor din România la cultură şi civilizaţie, Bucureşti, 1996,
p. 410.
152 Ibidem, p. 410.
153 Ibidem, p. 411.
154 Ibidem, p. 456.
51
evreii în economie155. Printre oamenii de afaceri evrei ai timpului, se numărau evrei ca
Eugen Reisman, Sig. L. Berman, Fraţii Mohnblatt, Dr. Hain, Z. Esmansky, Izrael Meyrovitz,
Friedman, Leb şi Grosz, Grünfeld Armin, Fraţii Neuberger, Glück Ignat, Herzfeld Ladislau,
Gidali Iosif, Glück Rudolf şi Ionaş Adolf care aveau fabrici puternice pe piaţă în perioada
interbelică156. Nicolae Cajal şi Harry Kuller atestă participarea evreilor la societăţile pe
acţiuni. Astfel de evrei au fost: Max Auşnit, O. Kaufmann, Edgar Auşnit, R. Fraenkel, L.
Johnson, V. Levy, N.N. Sapira, Mauriciu Blank, Aristide Blank, R. Soepkez, L. Traserson,
Osias Nacht, Ioseph Nacht, David Schäffer, R. Elias, Jacques Eiser, etc157. Printre bancherii
evrei ai timpului se numărau Mauriciu Blank, Aristide Blank, Oscar Kaufmann, N. Ehrenstein,
Richard Soepkez, Ardolph Berkovitz, etc. 158 În 1930, 30% din populaţia evreiască era
angrenată în industrie159. Nu în ultimul rând, Nicolae Cajal şi Harry Kuller fac o succintă
descriere a relaţiilor diplomatice româno- israeliene, dar şi a relaţiilor culturale. Vizite ale
oficialilor israelieni la Bucureşti erau fapte care s-au petrecut după crearea statului Israel in
1948 şi recunoaşterea sa de către oficialii români. Dintre acesti diplomaţi amintim: Golda
Meir, Abba Eban, Yigal Alon, Menachem Begin, Moshe Dayan Yitzak Shamir, Shimon
Peres160. Cu privire la relaţiile culturale dintre România şi Israel, nu o dată plecau din
România numeroase turnee cu interpreţi români. Aceste contacte, inclusiv organizarea de
conferinţe, expoziţii cu informaţii din România, au fost organizate, uneori chiar de diplomaţii
români în Israel, şi în perioada comunistă, dar faptul relevat de autori este că aceste bune
relaţii au continuat şi după 1989.
Harry Kuller publică Presa evreiască bucureşteană 1857–1994, Editura Hasefer,
Bucureşti, 1996. Lucrarea cuprinde şi date referitoare la presa evreiască din perioada 1945–
1953. După 23 august 1944, presa evreiască din România a reflectat situaţia evreilor din
timpul războiului, mai ales a celor din Transnistria, jafurile şi asasinatele comise de hitlerişti
şi legionari, legislaţia antievreiască. Problema sionismului a fost dezbătută în presă. Se
surprinde rolul pozitiv al evreilor, cât şi dificultăţile pe care au trebuit să le îndure aceştia ca
şi creatori de presă: „Gazetarii evrei din presa română, dar şi cei din presa evreiască–câteva
sute, dintre care <<vârfuri>> câteva zeci–se impuseseră întru atât în peisajul mediilor de
informare (mass media) din ţară, încât adeseori <<puterea>> lor reală, sau doar presupusă,
devenise un cal de bătaie pentru presa antisemită–pusă pe <<demascarea>> şi pe
155 Ibidem, p. 457. Nicolae Cajal şi Harry Kuller precizează că numărul întreprinderilor ai căror proprietari erau
evrei se ridica la 700 în 1930: “După investigaţiile efectuate pe fiecare ramură din industria mare
transformatoare, estimăm că numărul întreprinderilor individuale ai căror proprietari erau evrei ajunsese la
peste 700 în anul 1930, reprezentând 29-30% din totalul pe întreaga ţară; ponderi peste această medie au fost
în industria metalurgică (45,5%), în industria hârtiei şi a artelor grafice (41%), în industria sticlei şi ceramicii
(39%)”. (p. 458)
156 Ibidem, p. 458.
157 Ibidem, p. 459.
158 Ibidem, p. 459.
159 Ibidem, p. 460.
160 Ibidem, p. 582.
52
denigrarea a ceea ce denumea <<a cincea putere în stat>> sau <<noii mentori ai poporului
român >>[...]
Roşi de ambiţia parvenirii, gazetarii mărunţi din presa antisemită a deceniilor 2-4 (a
sec. XX – n.n) înţelegeau să-şi <<concureze>> confraţii evrei prin meschinăria <<decodificării
pseudonimelor>> şi denunţarea <<trădătorilor>> ascunşi după aceste pseudonime şi care nu
erau alţii decât marii gazetari”161. După 23 august 1944, presa evreiască a abordat teme
importante atunci pentru evreime. Astfel, Harry Kuller descrie succint temele abordate de
gazetarii evrei după terminarea războiului: „Numeroase alte teme– general evreieşti,
confesionale, etnice, culturale, ca şi de politică internă şi externă-, mai ales în relaţie cu
chestiunea Palestinei şi sionismului, sunt comune tuturor gazetelor evreieşti: ivite imediat după
august 1944, ele îşi exprimau, astfel, calitatea lor de organe de presă de interes general
evreiesc şi, mai rar, o orientare expresă de partid (organizaţie etc.).”162
Ziare care au funcţionat după război au fost: Curierul israelit, Renaşterea noastră,
Neamul evreiesc, Mântuirea, Viaţa evreiască, Buletinul Hehaluţ, Haoved Hazioni, Hanoar
Hazioni, Unirea (Viaţă Nouă).
Raphael Patai, în lucrarea The Jews of Hungary. History, culture, psychology163, arată
că în timp ce evreii au văzut în sosirea Armatei Roşii o salvare, maghiarii au văzut o înfrângere.
Era foarte greu ca evreii să colaboreze împreună cu creştinii după ce, înainte de război şi în
perioada Holocaustului, antisemitismul fusese încurajat. Stalin nu a impus comunizarea
imediată a Ungariei. Antisemitismul a continuat să existe, evreii au fost consideraţi diferiţi şi în
epoca comunistă, în ciuda eforturilor pe care le-au făcut ca să se asimileze naţiunii maghiare.
Tamás Stark, în articolul Hungarian Jewry at the time of the Holocaust and after the
war , furnizează date privind numărul de evrei estimat în Ungaria anului 1945 (incluzând
164
teritoriile din 1940-1944, regiunea subcarpatică, Transilvania de Nord, teritoriile din Slovacia
şi sudul Ungariei). Se estimează 365. 000 de evrei dintre care 224 000 eliberaţi şi 141 000
reîntorşi165. Autorul afirmă că mai multe lucrări ce s-au scris în Ungaria cuantifică pierderile
evreimii maghiare în Holocaust: „Comun tuturor acestor lucrări este cum determină ele
pierderile. Toţi autorii au scăzut numărul evreilor locuind în Ungaria după război din cel de
dinainte de război. Faptul că rezultatele variază este datorat diferitelor căi de socotire a
populaţiei dinainte de război cu cea de după război. Avem doar o aproximare a numărului de
oameni afectaţi de legile antievreieşti şi nu sunt date valabile despre numărul
supravieţuitorilor Holocaustului. Bazat pe censul din 1941 şi luând în considerare cele mai
recente analize, numărul total al celor care sunt subiecţi ai persecuţiei, incluzând evreii
161 Ibidem, p. 9.
162 Ibidem, p. 134.
163 Raphael Patai, The Jews of Hungary. History, culture, psychology, Wayne State University Press, Detroit,
1996, p. 596-659.
164 Tamás, Stark, „Hungarian Jewry at the time of the Holocaust and after the war”, in vol. Nationale Frage und
Vertreibung in der Tschechoslowakei und Ungar, 1938 – 1948, Verlag der Ősterreichischen Akademie der
Wissenschaften, Wien, 1997, p. 71 – 79.
165 Ibidem, p. 78.
53
botezaţi, poate ajunge la 800 000. Acesta scade la 480 000 în teritoriile prezente ale
Ungariei şi la un total de 320 000 de evrei din Transilvania de Nord, teritoriile din Nord (acum
parte a Slovaciei) şi Sub-Carpatia (acum în Ucraina) şi teritoriile din Sud (acum în
Iugoslavia)”.166 Cifrele furnizate sunt obiective, ele fiind confirmate şi de alte surse.
Tamás Stark, în studiul său A Magyar zsidósag vesztesége a vészkorszakban167
(Pierderile evreimii maghiare în timpul persecuţiilor), oferă date statistice cu privire la
pierderile umane suferite de evrei în perioada Holocaustului. Datele sunt aproximative, dar
deosebit de utile.
Stephen J. Roth, în studiul Indemnification of Hungarian victims of Nazism: An
Overview168 scrie despre măsurile care au fost adoptate în Ungaria în perioada 1945 – 1948
în vederea compensării evreilor maghiari care au suferit în timpul Holocaustului pierderi
umane şi materiale. Aceste măsuri nu au conferit compensări pentru persoane, ci doar i-au
restaurat pe evrei în drepturile lor materiale169. În urma unui decret din 1945, evreilor le-au
fost recunoscute drepturile de proprietate, mai puţin în domeniul proprietăţii agricole şi
horticole170. Autorul subliniază că bunurile mobile, echipamentele, stocurile fabricilor evreieşti
nu au fost înapoiate niciodată, iar depozitele de bani şi-au pierdut valoarea în urma
inflaţiei171. Autorul arată că evreii au fost compensaţi şi în alt fel, nu ca indivizi, ci ca şi
comunitate prin constituirea Fondului Naţional Evreiesc de Reabilitare, creat la 15 noiembrie
1946, care oferea asistenţă evreilor victime sau instituţiilor care îi deserveau. Acest fond
devenea beneficiarul proprietăţii evreilor maghiari dispăruţi. Tratatul de Pace de la Paris
promitea acordarea de compensaţii pentru victimele persecuţiilor religioase şi rasiale şi, în
acelaşi timp, proprietăţile victimelor urmau să fie transferate reprezentanţilor acelor
comunităţi172.
Carol Bines, în Din istoria imigrărilor în Israel 1882 – 1995173, vorbeşte despre „alia”,
mişcarea de emigrare a evreilor în Palestina, Israelul de mai târziu. Autorul afirmă că anii
1948–1951 au fost anii emigrării în masă în Israel, când România a sporit numărul populaţiei
evreieşti cu 18%.
Ránki Vera, în studiul The politics of inclusion and exclusion. Jews and nationalism
in Hungary174, arată că 600.000 de evrei, adică peste două treimi din numărul evreilor
166 Ibidem, p. 71.

167 Tamás, Stark, “A Magyar zsidósag veszesége a vészkorszakban” (Pierderile evreimii maghiare în timpul
persecuţiilor) in vol. Randolh L. Braham and Attila Pók (Ed), The Holocaust in Hungary fifty years later,
Columbia University Press, 1997, p. 521-531.
168 Stephen J. Roth, „Indemnification of Hungarian Victims of Nazism:An Overview”, in vol. Randolph L. Braham
and Attila Pók (Ed), The Holocaust in Hungary. Fifty years later, Columbia University Press, 1997, p. 733-757.
169 Ibidem, p. 741.
170 Ibidem.
171 Ibidem, p. 742.
172 Ibidem, p. 742 – 743.
173 Carol Bines, Din istoria emigrărilor în Israel, Editura Hasefer a F.C.E.R., Bucureşti, 1998.
174 Ranki Vera, The politics of inclusion and exclusion. Jews and nationalism in Hungary, Holmes&Meier, New
York&London, 1999, p. 189-220.
54
maghiari, au murit în timpul Holocaustului175. Evreii s-au confruntat după război cu două
probleme:(1)-spre deosebire de maghiari, au văzut în venirea Armatei Roşii în 1945, un act
de eliberare, suferinţa lor terminându-se odată cu înfrângerea germană. (2)-un număr mare
de evrei au aderat la partidul comunist, înţelegând că noul sistem aducea abolirea
inegalităţilor sociale, a opresiunii, dar şi a antisemitismului176. De aici acuzele ulterioare, că ei
au adus comunismul în Ungaria.
Ránki Vera arată că supravieţuitorii evrei au fost asimilaţi de comunitatea
Budapestei. Evreii care s-au reîntors şi-au regăsit proprietatea confiscată. Una dintre părerile
controversate au fost reflecţiile asupra a cum evreii şi maghiarii au perceput eliberarea.
Evreii au văzut armata sovietică ca eliberatoare, în timp ce maghiarii s-au considerat ocupaţi.
Există evidenţe că mulţi evrei reîntorşi din deportare au fost duşi la muncă forţată în
URSS177. Mulţi maghiari i-au considerat responsabili pe evrei de instaurarea comunismului.
După război, antisemitismul maghiar nu a fost depăşit. Evreii au oscilat între disimilare
(emigrarea în Israel) şi asimilare prin integrarea în societatea maghiară şi acceptarea utopiei
comuniste178. În perioada 1945–1948, Ungaria a devenit membră a blocului sovietic si, în
consecinţă, evreii fie au emigrat în Palestina, arată autoarea, fie s-au integrat în rândurile
social democraţilor şi ale comuniştilor179.
Theodor Wexler în studiul „Procesele sioniştilor”, publicat de Romulus Rusan (ed.)
în volumul Anii 1954 –1960: Fluxurile şi refluxurile stalinismului180, descrie situaţia existentă
în anii 1952 -1953 când comuniştii români hotărăsc să rezolve odată pentru totdeauna
problema sioniştilor. Până în 1959, au fost arestaţi şi anchetaţi în jur de 250 de sionişti.
Teodor Wexler vorbeşte despre mai multe măsuri represive luate de liderii
comunişti din România împotriva evreilor. Astfel, în 1945 este arestat liderul evreu Wilhelm
Filderman care pleacă în exil şi este interzis ziarul „Curierul israelit”. Încă din 1948, liderii
sionişti sunt urmăriţi de Securitate. Chiar ziare evreieşti, ca Unirea, ziarul Comitetului
Democratic Evreiesc, condamnau sionismul. Autorul relevă suferinţele prin care au trecut
sioniştii: „După data de 1 martie 1952, ancheta a luat forme violente, inculpaţii fiind obligaţi
să suporte întregul arsenal al terorii. La 31 martie 1954, Tribunalul Militar Bucureşti a judecat
primul lot al sioniştilor”. Istoricul Simon Avny, citat de autor, arată că singura „vină” a
sioniştilor care s-a dovedit adevărată a fost trimiterea de ajutoare în bani, medicamente şi
alimente pentru familiile deţinuţilor sionişti. Sioniştii, arată autorul, au fost pedepsiţi cu
închisoare între 6 şi 25 de ani.
175 Ibidem, l.cit.

176 Ibidem, p. 192.
177 Ibidem, p. 190.
178 Ibidem, p. 191. Ranki Vera arată că „Ideologia marxistă a promis dispariţia antisemitismului. Platforma
specială a partidului comunist a promis totala rupere de idealurile şi valorile regimului lui Horthy. Şi cu asta
ajungem la un alt conflict între evrei şi maghiari’’.
179 Ibidem, p. 192.
180 Theodor Wexler, “Procesele sioniştilor” în Romulus Rusan (ed.), Anii 1954- 1960. Fluxurile şi refluxurile
stalinismului, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2000.
55
Stark Tamás, în lucrarea The Hungarian Jews during the Holocaust and after the
second world war, 1939 – 1945: A statistical review181, arată că nu poate fi făcută o
comparaţie între Gulag şi Holocaust, mai ales nu în termeni şi în cifre. El se referă atât la
situaţia evreimii maghiare din timpul Holocaustului, cât şi după război. Scrie despre
emigrarea evreilor după război, furnizând, în acest sens, tabele ilustrative. Numărul cel mai
mare al evreilor aflaţi în afara ţării de origine era în Germania, apoi în Austria şi în Franţa. Un
alt tabel furnizează numărul total al emigranţilor în Palestina, în perioada 1945–1948. Astfel
pentru anii 1946–1948, avem un număr total de 61 023182 de imigranţi. Un alt tabel
furnizează date despre numărul imigranţilor în Palestina, atât din Ungaria, cât şi din România
între anii 1919-1961, anual. În perioada 1946 –1955 au ajuns în Israel 17 000 de persoane
din Ungaria şi 124 500 din România183.
În lucrarea Magyarság, zsidóság184 , Fejtő Ferenc spune că în Ungaria de după
război condiţia de evreu nu a mai fost dezavantajoasă, în schimb cea de burghez da. Evreii
reîntorşi din deportare erau cei mai interesaţi în defascizare şi în democratizare. Pentru ei
comunismul reprezenta şansa unei vieţi noi. Evreii erau mai culţi decât proletarii maghiari
care se pregăteau să intre în posturi superioare şi au avut un avantaj185 în acest sens.
Autorul face un portret al conducătorului maghiar de origine evreu, prim secretar al partidului
comunist, Rákosi Mátyás, format în Rusia în spirit bolşevic. El a preluat modelul lui Stalin. În
opoziţie, întâlnim figura lui Nagy Imre, un menşevic, de orientare democrată, care a jucat un
rol important în reforma agrară din 1945.
Kende Peter, în lucrarea Zsidó Magyarország (1867 – 1997)186/ Ungaria evreiască
(1867-1997), subliniază că, datorită celor întâmplate în anii 1941 – 1945, mulţi evrei au
părăsit Ungaria. Dar o bună parte au rămas în Ungaria ca să se răzbune pe maghiari. Pe de
altă parte legătura evreilor în plan politic şi cultural cu Ungaria era strânsă. Autorul consideră
că a spune că evreii au fost potenţaţii comunismului este fals, pentru că atât evreii, cât şi
neevreii şi-au dat concursul pentru implementarea noului sistem.
Robert Levy în lucrarea Gloria şi decăderea Anei Pauker187, afirmă că în
istoriografia evreiască cazul Anei Pauker este ignorat, deoarece aceasta este considerată
aidoma non-evreilor care s-au despărţit de comunitate pentru a fi comunişti. Interesant este
faptul că ea rămâne în tabăra comunistă şi după lichidarea soţului ei de către aceştia.
Autorul descrie rolul jucat de Ana Pauker în perioada 1947–1952 când a funcţionat ca
ministru de Externe, precum şi epurarea ei în 1952, uşurată de boala pe care o avea.
181 Stark Tamás, Hungarian Jews during the Holocaust and after 1939-1949: A statistical review, East European
Monographs, Boulder, distributed by Columbia University Press, 2000, p. 1-174.
182 Ibidem, p. 158.
183 Ibidem, p. 160.
184 Fejtő Ferenc, Magyarság, zsidóság (Maghiarime, evreime), Budapest, 2000.
185 Ibidem, p. 284.
186 Kende Péter, „Zsidó Magyarország (1867 – 1997) “/ „Ungaria evreiască (1867-1997)” în vol. 1100 Ėves
Együttélés (Viaţa laolaltă de 1100 de ani), Kiadja a Magyarországi Holocaust Emlékalapitvány, Budapest, 2001.
187
Robert Levy, Gloria și decăderea Anei Pauker, Polirom, Iași, 2002.
56
Harry Kuller în Evreii în România anilor 1944 – 1949188, atrage atenţia că nu toţi
evreii au fost atraşi de comunism. Unii au optat pentru noul regim ca să se pună la adăpost.
Doar un număr relativ mic au devenit militanţi comunişti activi, care s-au despărţit de religia
şi tradiţiile lor şi veneau în „uliţa evreiască” doar pentru a face propagandă şi a spori numărul
de adepţi comunişti. Autorul optează pentru o abordare integrală a istoriei evreilor din
România care să cuprindă aspecte materiale, mentale, economice şi politice, pentru o istorie
unitară sau/şi paralelă : „Dar, cum arătam, conturarea unei istorii de grup social-etnic, în
cazul nostru a evreilor din România anilor 1944 – 1949, nu se poate limita doar la relevarea
unor aspecte „paralele” sau/şi particulare, precum cele menţionate, ci reclamă şi raportarea
lor la întreaga fenomenologie istorică locală din acel răstimp şi în conexiune cu spaţii zonale
şi arii temporare mult mai largi. Căci rezultanta interacţiunii dintre grupul evreo-român şi
majoritatea locală sau cu celelalte minorităţi, ca şi impactul reciproc în toate sectoarele vieţii
social-economice, politice şi culturale sunt deopotrivă probleme de istorie a României.
Aşadar, ceea ce urmează a fi demonstrat (logic şi ontologic) într-un demers de istorie
specială – ca şi cel de faţă – este că: evreii din România au întrunit toate caracteristicile unui
grup etnic şi după 23 august 1944: ieşirea din anii prigoanei–1940–1944–nu a produs, drept
recul la acea vreme, un asimilism dizolvant sub raport etnic, aşa cum pronosticau unii lideri
<<de stânga>>, inclusiv evrei”189. Autorul afirmă că cercetarea istoriei evreilor din România
este una complexă.
Ladislau Gyemant în lucrarea The Romanian Jewry: Historical Destiny, Tolerance,
Integration, Marginalisation190 descrie istoria evreilor în spaţiul românesc de-a lungul
secolelor. În secolul al XIX-lea s-a pus problema emancipării evreilor atât în Transilvania, cât
şi în Ţara Românească şi Moldova. Dieta din Ungaria, din anul 1840, arată autorul, le-a dat
dreptul evreilor să se stabilească în oraşe, mai puţin în zonele miniere, să construiacă fabrici
şi să practice comerţul. După 1848, evreii au primit şi drepturi civile, dar în perioada 1849-
1860 drepturile lor au fost din nou restricţionate. Doar începând cu 1867, ideea emancipării
s-a realizat. În acelaşi timp, în Ţara Românească şi Moldova evreii s-au emancipat după
1848. Emanciparea evreilor a continuat şi în timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Măsurile anti-
evreieşti s-au luat odată cu Constituţia din 1866 care garanta cetăţenia română doar
locuitorilor creştini. La sfârşitul Războiului de independenţă, marile puteri au cerut statului
român garantarea cetăţeniei române, indiferent de religie. În perioada 1878-1913, numărul
de evrei naturalizaţi a fost mic, el nu a depăşit 529. Evreii au primit dreptul la cetăţenia
română doar după primul război mondial. După persecuţiile îndurate în perioada
Holocaustului, populaţia evreiască s-a redus la 412 312 evrei în 1947. O mare parte a
188 Harry Kuller, Evreii în România anilor 1944- 1949, Editura Hasefer, Bucureşti, 2002.
189 Hary Kuller, Evreii în România anilor 1944 – 1949, Editura Hasefer, Bucureşti, 2002, p. 16.
190 Ladislau Gyemant, „The Romanian Jewry: Historical Destiny, Tolerance, Integration, Marginalisation”, in
Journal for the Study of Religions and Ideologies, (Cluj-Napoca), year 2002, vol/issue 3, pages 85-98.
57
evreilor a emigrat în perioada comunistă, o altă parte s-a integrat în noua ordine socială care
s-a dovedit o dictatură.
Matei Cazacu în studiul „La disparition des Juifs de Roumanie”191, face un tablou al
situaţiei evreilor în istoria României. Un capitol îl dedică vieţii evreilor români în anii
postbelici. Astfel, după ocuparea ţării de către Armata Roşie, legislaţia rasială a fost abolită.
Comunitatea evreiască şi-a regăsit mai vechile sale structuri, Federaţia Uniunilor Evreieşti
fiind formată din Uniunea evreilor români, Partidul Evreiesc a lui Abraham Zissu,
Organizaţiile sioniste, Comitetul Democratic Evreiesc. Puţin timp după instaurarea
comunismului, mişcarea sionistă a fost dezavuată şi Wilhelm Filderman a fost înlocuit în
1949 de la preşedenţia Federaţiei. Uniunea Evreilor Români şi Partidul Evreiesc au fost
suprimate în 1947. Autorul consideră că un număr important de membrii ai elitelor comuniste
proveneau din rândul evreimii şi dintre aceştia îi aminteşte pe Ana Pauker, Iosif Kişinevschi
şi Leonte Răutu, deasemenea un număr important dintre membrii Securităţii. În 1947, arată
autorul, s-a restituit proprietatea evreiască confiscată în timpul războiului. Tot în 1947,
rabinul Şafran şi Wilhelm Fildermann părăsesc ţara. Sub patronajul rabinului Moses Rosen,
comunitatea evreiască îşi începe emigrarea spre Israel. Împotriva emigrărilor ilegale a fost
elaborată în 1947 o lege care prevedea pierderea cetăţeniei române pentru cei care emigrau
ilegal. Organiziţiile sioniste au fost suprimate în 1949. În 1952, Ana Pauker e epurată din
conducerea partidului comunist.
În studiul lui Victor Karady, The Jews of Europe in the Modern Era. A Socio-
historical outline192, se descrie, dintr-o perspectivă sociologică, situaţia evreimii europene
după 1945. Un loc aparte îl ocupă evreimea din spaţiul comunist. Spre deosebire de alţi
autori care au abordat problema restituţiei proprietăţii evreieşti, autorul consideră că aceasta
a fost prea puţin retrocedată evreilor, în realitate mulţi non-evrei rămânând proprietarii
bunurilor evreieşti193. Prea puţin se poate vorbi de o colaborare între naţionalii ţărilor
comuniste şi evreii comunişti, consideră autorul. După război comuniştii au minimalizat
Holocaustul şi suferinţa evreilor194.
Liviu Rotman, în lucrarea Evreii din România în perioada comunistă: 1944 –
1965195, furnizează date demografice cu privire la comunitatea evreiască înainte şi după
Holocaust. El face o descriere a activităţii Comitetului Democratic Evreiesc. Surprinde două
evenimente de importanţă majoră pentru istoria evreilor din spaţiul comunist: „procesul
Slansky”, în urma căruia secretarul general al Partidului Comunist Cehoslovac, Rudolf
Slanski, este arestat împreună cu alţi 13 acuzaţi, din care doar 3 erau neevrei, şi a căror
191 Matei Cazacu, „La disparition de Juifs de Roumanie”, in vol. Matériaux pour l’histoire de notre temps, nr. 71,
juillet – septembre 2003, p. 49-61.
192 Victor Karady, The Jews of Europe in the modern era. A socio-historical outline, CEU Press, Budapest, New
York, 2004, p. 1-452.

193 Ibidem, p. 393.
194 Ibidem, p. 395.
195 Liviu Rotman, Evreii din România în perioada comunistă:1944-1965, Polirom, Iaşi, 2004.
58
cauză principală de acuzare era sionismul, şi „afacerea halatelor albe” din URSS, în urma
căreia mai mulţi medici evrei din URSS sunt acuzaţi de moartea unor lideri sovietici.
Andrei Oişteanu în volumul Imaginea evreului în cultura română196 surprinde
prejudecăţile care au existat în spaţiul românesc cu privire la evrei. El depistează în literatura
populară românească şi în cea cultă, etichetări negative cu privire la evrei, criticaţi pentru
imaginea, alteritatea şi tradiţiile lor. Concluzia care se desprinde este că toleranţa
proverbială românească poate fi pusă sub semnul întrebării197.
Din lucrarea lui Alexandr Soljeniţîn, Două secole împreună. Evreii şi ruşii în epoca
sovietică (1917 – 1972) ne interesează cu precădere anii epocii Stalin, pentru că ceea ce se
petrecea la Moscova nu putea rămâne fără urmări în Europa răsăriteană. Politica Uniunii
Sovietice faţă de evrei s-a repercutat în tot spaţiul comunist. Ultimii ani ai vieţii lui Stalin au
fost marcaţi de campania împotriva cosmopoliţilor evrei, scoaterea lor din sfera publică
rusească şi desfiinţarea Comitetului antifascist evreiesc198.
În lucrarea Lyei Benjamin, Populaţia evreiască din România în cifre şi date (până în
1948)199 ni se furnizează tabele cu privire la situaţia evreilor din România până în 1942, dar
există şi câteva date despre perioada care a urmat. Astfel, în perioada 1948–1988 au plecat
din ţară cca. 95% din numărul total al evreilor200. Emigrarea s-a produs în valuri, astfel încât
între 1948–1953 a emigrat o treime, în 1954–1964 o altă treime, iar după 1965 ultima treime
din totalul evreilor. Pentru comparaţie, putem spune că dacă în România în 1947 mai trăiau
428 312 evrei, în urma recensământului din 7 ianuarie 1992, mai rămăseseră 9000 de evrei201.
În cartea sa, Evreii din Transilvania, Ladislau Gyemant202 face un tablou asupra
situaţiei evreilor din spaţiul românesc începând din perioada Antichităţii până în epoca
contemporană. Autorul dedică un capitol epocii Holocaustului, când în vara anului 1940,
statul român pierde Basarabia şi Bucovina de Nord în favoarea Uniunii Sovietice şi Nordul
Transilvaniei în favoarea Ungariei prin Dictatul de la Viena. Evreii din Transilvania au suferit
efectele legislaţiei antisemite maghiare. Începând cu 1941, toţi bărbaţii evrei între 20 şi 48 de
ani s-au confruntat cu munca obligatorie. Evreii din Transilvania se confruntă cu acapararea
proprietăţii evreieşti de către maghiari, se restrânge numărul comunităţilor. Din 1941 se
introduce semnul stelei galbene ca semn distinctiv pentru evrei. Autorul arată că în perioada
războiului, emigrarea evreilor prin porturile Constanţa, Brăila şi Galaţi era încă posibilă. În
Transilvania de Sud, comunităţile se luptă să supravieţuiască, să asigure serviciile
196 Andrei Oişteanu, op.cit.

197 Andrei Oişteanu, Imaginea evreului în cultura română, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2004.
198 Alexandr Soljeniţîn, Două secole împreună. Evreii şi ruşii în epoca sovietică (1917-1972), Ed. Univers,
Bucureşti, 2004.
199 Lya Benjamin, „Populaţia evreiască din România în cifre şi date (până în 1948)”, în Acad. Nicolae Cajal, Dr.
Harry Kuller (coord.), Contribuţia evreilor din România la cultură şi civilizaţie, ediţia a II-a, Editura Hasefer,
Bucureşti, 2004.
200 Ibidem, p. 147.
201 Ibidem.
202 Ladislau Gyemant, Evreii din Transilvania, Institutul Cultural Român, Cluj-Napoca, 2004.
59
comunitare, să îşi păstreze obiceiurile. Un capitol autorul îl dedică perioadei postbelice.
Situaţia evreilor se îmbunătăţeşte considerabil prin legile reparatorii: „Legile reparatorii sunt
menite să creeze cadrul juridic în acest sens prin abrogarea legislaţiei rasiale, retrocedarea
bunurilor imobiliare expropriate ale comunităţilor, restituirea sumelor de bani şi a obiectelor
de îmbrăcăminte extorcate evreilor de către dictatura anterioară. Evreii sunt reintegraţi în
funcţiile din care fuseseră concediaţi anterior, sunt anulate restricţiile privind accesul la
profesiunile liberale, personalul didactic evreiesc îşi reia locul în şcoli” 203. În acelaşi timp,
evreii din România încearcă să îşi reconstruiască instituţiile. Se constituie o vastă reţea de
organizaţii sioniste. În primii ani după război se reconstruiesc instituţiile comunitare (ex.
Sinagoga neologă din Cluj aruncată în aer în 1944), se înfiinţează cantine publice, se
redeschid spitalele evreieşti, se reorganizează învăţământul evreiesc204. În iunie 1945, ia
fiinţă Comitetul Democratic Evreiesc de orientare comunistă, care tinde să substituie
celelalte organizaţii evreieşti. După alegerile falsificate din 1946, comunitatea evreiască îşi
pierde din ce în ce mai mult autonomia, iar organizaţiei internaţionale de ajutorarea a evreilor
- Joint îi este restrânsă activitatea. Învăţământul privat şi confesional este naţionalizat, cu
puţine excepţii, la fel şi spitalele evreieşti. Creşte numărul persoanelor de origine evreiască
care emigrează în Israel, iar în 1953 Comitetul Democratic Evreiesc este desfiinţat, după ce
cu un an înainte fusese înlăturată din conducerea superioară de partid Ana Pauker205.
Autorul continuă descrierea istoriei evreilor din România şi după 1953, oferind detalii
interesante prin întregul său studiu, fiind un foarte bun istoric al istoriei evreilor din România
şi, în particular, din Transilvania.
În studiul lui Harry Kuller, Evreii în anii tranziţiei spre comunism (1944-1948), se
arată, că în primii ani de după război evreimea oscila între integrare şi imigrare. Autorul face
un tablou foarte plastic al anilor postbelici, explicând oscilaţia evreilor între emigrare şi
integrare în relaţie cu situaţia politică postbelică: „Anii 1945–1949 au fost aşadar, ai
aşteptărilor şi confruntărilor–între organisme şi organizaţii, între liderii acestora, secondaţi de
grupuri mai mari sau mai mici. Era un câmp deschis pentru poziţii şi opoziţii, pentru soluţii
diverse şi adversităţi benigne. O stare de democraţie, ar spune unii, în mod paradoxal,
curentul social-politic general al ţării nu ducea însă spre democraţie. La orizont se profila un
socialism de tip sovietic, au fost evrei care l-au dorit, alţii care şi-au propus să-l evite,
făcându-se chiar veri cu dracul până la trecerea punţii, până la emigrare; în sfârşit nu puţini
au hotărât să rămână pe locul unde s-au născut–<<de-o fi bine, de-o fi rău>>. Nici una din
categoriile de mai sus n-au <<adus>> socialismul în România. Dar nici nu i-a împiedicat
venirea, deoarece ar fi fost peste puteri”206.
203 Ibidem, p. 135.

204 Ibidem, p.136.
205 Ibidem, p.146.
206 Hary Kuller, „Evreii în anii tranziţiei spre comunism (1944-1948)”, în vol. Nicolae Cajal, Harry Kuller (coord.),
op. cit., p. 155.
60
În studiul Dr. Victor Neumann, Evreii în anii regimului comunist207 ni se precizează
că în 1947 populaţia evreiască din România era de 428 312 persoane din care 150 000 era
activă208. Autorul descrie condiţia evreilor sub comunism, pe care îi analizează ca şi
comunitate: „Reevaluarea condiţiei evreului sub comunism presupune cunoaşterea
stratificărilor sociale şi intelectuale, precum şi a motivaţiilor care au stat la baza opţiunilor
ideatice. Sionismul politic şi cultural de pretutindeni (cu o bună şi îndelungată activitate în
România modernă) a avut un impact ieşit din comun asupra evreilor de aici. Propaganda şi
organizaţiile sioniste erau interzise–mulţi dintre lideri fiind închişi”209. Autorul arată că evreii
au continuat să aspire să emigreze în Israel în perioada comunistă şi au respins
egalitarismul comunist.
Tuvia Friling, Radu Ioanid, Mihail E. Ionescu (ed), în Raport final210 îşi propun a
stabili gradul de vinovăţie al României faţă de evreii ei în perioada Holocaustului. Avem şi un
capitol în care se arată că, în perioada postbelică, în România, Holocaustul a fost
distorsionat, negat şi minimalizat. Din atitudinea faţă de Holocaust, se poate observa şi
atitudinea statului român faţă de evreii săi în perioada comunistă.
Volumul Miturile fondatoare ale antisemitismului. Din antichitate pînă în zilele
noastre a fost publicat în primă ediţie la Toulouse sub titlul „Les mythes fondateurs de
211
l’antisemitisme. De l’Antichité a nos jours”. Cartea aduce în lumină rădăcinile şi cauzele

antisemitismului, ura faţă de o colectivitate care nu a avut altă vină decât că a vrut să îşi
menţină comunitatea şi religia. Autorul îşi începe analiza asupra antisemitismului începând
cu Antichitatea, continuând cu timpurile medievale, apoi cu epoca modernă şi
contemporană. În calitate de evreu, încearcă să îşi apere comunitatea cu argumente
raţionale şi etice.
Autorul descrie istoria iudaismului în epoca egipteană, greacă şi romană. Pledează
pentru ideea că anti-semitismul nu este un fenomen etern pentru că există comunităţi care
nu au cunoscut niciodată antisemitismul.
Anti-semitismul este de găsit în retorica creştină şi islamică. Dar originile lui le
găsim înaintea culturilor greacă şi romană. Autorul subliniază, citându-l pe Marcel Simon, că
anti-iudaismul promovat de Biserică a făcut diferenţa între anti-iudaismul păgân şi anti-
iudaismul promovat de creştini.
Carol Iancu subliniază că foarte devreme creştinii au dezvoltat un discurs menit să îi
distingă şi separe de iudaism. După instaurarea creştinismului în Imperiul Roman, starea
poporului evreu s-a deteriorat. Conform Sfântului Augustin, citat de autor, evreii s-au născut
pentru a fi sclavii creştinilor.
207 Victor Neumann, “Evreii în anii regimului comunist”, în vol. Nicolae Cajal, Harry Kuller (coord.), op. cit., p. 174-180.
208 Ibidem, p. 174.
209 Ibidem, p. 176.
210 Tuvia Friling, Radu Ioanid, Mihail E. Ionescu (ed) , Raport final, Comisia Internaţională pentru Studierea Holocaustului
în România, Iaşi, Polirom, 2005.

211 Carol Iancu, Miturile fondatoare ale antisemitismului. Din antichitate până în zilele noastre, Bucureşti, Hasefer, 2005.
61
În epoca medievală, rolul evreilor a fost mai degrabă economic, fiind implicaţi în
comerţ şi afaceri bancare. Rolul lor în comerţul cu bani a crescut începând cu secolul XIII,
după ce această îndeletnicire a fost considerată nepotrivită pentru creştini. Evreii erau
consideraţi de către neevrei ca fiind creditori fără milă, ceea ce nu era un fapt real.
Carol Iancu prezintă de asemenea situaţia evreilor din Ţările Române. În timpurile
medievale, în Ţările Române evreii primeau privilegii dacă treceau la creştinism. Începând cu
secolul XVIII, evreii au fost victima acuzaţiei că practică omorul ritual în toată Europa.
Scrierile acelor vremuri relevă aspecte antisemite în teritoriile române, consideră autorul.
În epoca modernă situaţia evreilor în România şi Rusia era departe de a fi bună. În
România, articolul 7 al Constituţiei din 1866 menţiona că cetăţenia română va fi acordată
doar locuitorilor creştini. Sub presiunea Congresului de la Berlin, a fost adoptat un nou
articol, care nu a schimbat lucrurile prea mult. Conform noii legislaţii, evreii au fost
naturalizaţi individual, astfel că doar evreii care au luptat în Războiul de independenţă au
primit cetăţenia. Până la primul război mondial, evreii au continuat să facă faţă la destule
discriminări. Ei nu au putut fi activi în toate profesiunile și au putut studia în şcolile româneşti
doar plătind taxe ridicate.
În Rusia ţaristă, atitudinile antisemite au continuat să existe în timpurile moderne. În
timpul Ecaterinei a II-a, evreii au fost mutaţi într-o zonă de rezidenţă de la Marea Baltică
până la Marea Neagră. Au fost fortaţi să facă 25 de ani serviciu militar în timpul ţarului
Nicolae I sau au fost subiectul pogromurilor după asasinarea ţarului Alexandru II. În Rusia,
acuzaţiile de omor ritual puse asupra evreilor au fost frecvente.
Autorul descrie crimele comise de nazişti în timpul celui de-al doilea război mondial
prin Holocaust (Shoah). Carol Iancu subliniază că după identificarea existenţei taberelor de
concentrare unde mii de evrei au fost omorîţi, atitudini de negare a Holocaustului persistă în
state ca Germania, Marea Britanie, Canada, Italia, Franţa, Statele Unite.
Crearea statului Israel a însemnat un refugiu dorit pentru supravieţuitorii evrei ai
războiului. Mulţi evrei au emigrat în Israel chiar din statele comuniste, dar au trebuit să facă
faţă politicilor anti-sioniste ale statelor plasate sub influenţa sovietică. Nu în cele din urmă,
sunt multe voci care îi condamnă pe evrei de instaurarea comunismului în Rusia, dar autorul
subliniază că majoritatea populaţiei evreieşti nu s-a implicat în Revoluţia rusă.
Lucrarea ne relevă un aspect important al istoriei iudaice, istoria antisemitismului
fiind o parte a istoriei poporului evreu. Carol Iancu prezintă această istorie arătându-ne pe o
scală largă în timp şi spaţiu seria de dificultăţi pe care poporul evreu a trebuit să le îndure.
Studiul său este binevenit într-o lume care continuă să ne releve aspecte ale intoleranţei.
Radu Ioanid în lucrarea Răscumpărarea evreilor: Istoria acordurilor secrete dintre
România şi Israel212, descrie mişcarea de emigrare a evreilor spre pământurile sfinte, Israel,
care s-a produs de la sfârşitul secolului XIX până la sfârşitul preşedinţiei lui Ceauşescu.
212 Radu Ioanid, Răscumpărarea evreilor: Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel, Polirom, Iaşi, 2005.
62
Poziţia României faţă de emigrarea în Israel s-a raliat poziţiei URSS care, din 1946, susţine
emigrarea evreilor în Palestina. Autorul semnalează rolul important avut în emigrarea şi
continuitatea comunităţii evreieşti în România de către şef rabinul al României, Moses
Rosen. El atrage atenţia asupra unui fapt ruşinos petrecut în România comunistă, vânzarea
evreilor către statul Israel realizată cu girul autorităţilor comuniste.
Ablonczy Balázs, în lucrarea La fin d’une monde? Les élites hongroises face à
l’installation du règime communiste213, arată că marea burghezie maghiară, care făcea parte
din elitele interbelice, era adesea de origine evreiască. Această burghezie a fost epurată, iar
mulţi evrei i-au considerat pe comunişti mai răi ca pe Hitler214. Elitele din perioada interbelică
au fost deportate, indiferent de originea lor etnică.
Árpád von Klimó, în articolul Détruire la source symbolique du pouvoire: la
stalinisation de la culture historique des élites hongroises215, arată care a fost condiţia culturii
elitelor maghiare în epoca lui Stalin. Constituţia maghiară, arată autorul, consimţea
dependenţa Ungariei de Uniunea Sovietică, iar libertatea in Ungaria era şi ea înţeleasă după
modelul sovietic216. În epoca stalinistă cultura istorică a elitelor maghiare a oferit legitimitate
regimului impus de Rakosi, preluând modelul cultural stalinist care se axa pe opoziţia între
bine şi rău217.
Victor Karady, în studiul Les Juifs, la modernité et la tentation communiste.
Esquisse d’une problématique d’histoire sociale218, încearcă să explice de ce evreii au optat
pentru comunism după război. Autorul motivează această adeziune prin caracterul său de
modernitate, prin dorinţa evreilor de a se desprinde de trecut, de a se îndepărta de iudaismul
moştenit. Laicitatea, ateismul ştiinţific al comunismului, colectivismul au fost alte elemente de
atracţie pentru evrei219. Cu alte cuvinte, comunismul oferea evreilor şansa unei vieţi noi.
Catherine Horel, în studiul 1989 en Europe Centrale, une restauration des élites
juives , explică faptul că evreii au adoptat după 1945 calea asimilării, apropiindu-se de
220
curentul politic dominant, comunismul221. În încercarea de a se apropia de comunism, evreii

şi-au renegat adesea identitatea. Autoarea arată că o mare parte din nomenklatura
comunistă era formată din evrei, în anii 1950 principalii conducători maghiari fiind evrei:
213 Ablonczy, Balázs, “La fin d’une monde? Les élites hongroises face à l’installation du règime communiste” in
vol. Nicolas Bauquet et François Bocholier (dir), Le communisme et les élites en Europe Centrale, Presses
Universitaires de France, Paris, 2006, p. 57 –71.
214 Ibidem, p. 63.
215 Arpád von Klimó, „Détruire la source symbolique du pouvoire: la stalinisation de la culture historique des
élites hongroises”, in vol. Nicolas Bauquet et François Bocholier (dir), op. cit, p. 73 – 84.
216 Ibidem, p. 81.
217 Ibidem, p. 93.
218 Victor, Karady, „Les Juifs, la modernité et la tentation communiste. Esquisse d’une problématique d’histoire
sociale”, in vol. Nicolas Bauquet et François Bocholier (dir), op. cit, p. 85 – 105.
219 Ibidem, p. 104-105.
220 Catherine Horel, „1989 en Europe centrale: une restauration des élites juives” in vol. Nicolas Bauquet et
François Bocholier (dir), op. cit., p. 335-351.

221 Ibidem, p. 336.
63
Rákósi Mátyás, Gerő Ernő, Farkas Mihály, Révai József , Vas Zóltán şi Péter Gábor 222. În
acelaşi timp, mulţi evrei făceau parte din poliţia politică.
Dan Danieli, în studiul Interviews with Survivors of the Hungarian Forced Labor
Service: An Evaluation223, se bazează pe interviuri cu supravieţuitorii lagărelor de muncă
maghiare. El subliniază nevoia reconstituirii istoriei unităţilor lagărelor de muncă. Caracterul
informaţiilor nu este unitar, datorită suferinţelor intervievaţilor care generează
inconsencvenţă.
Totuşi, autorul arată că interviurile luate supravieţuritorilor din lagărele de muncă
forţată au fost subiectul unui studiu extins: „Această lucrare este bazată pe studiile Shoah
Visual History Foundation (de aici înainte „Fundaţia”) şi pe 180 de interviuri, unele cu
supravieţuitori ai sistemului de muncă forţată din Ungaria, făcute de aceeaşi organizaţie.
Sute de interviuri luate cu cameră video în maghiară, engleză, ebraică, germană şi franceză
au fost audiate pentru a clarifica validitatea afirmaţiilor din povestea supravieţuitorului şi a
indica locaţiile geografice cu numele lor corecte (când erau pronunţate greşit, silabisite
fonetic). Sute de chestionare scrise de mână au fost luate înaintea interviurilor pentru a
asigura acurateţea istorică şi geografică. În final, un mic procentaj de interviuri cu oamenii de
serviciu din lagăr au fost selectate pentru a forma baza statistică a acestei lucrări”224. Autorul
afirmă că numărul total de intervievaţi a fost de 51752, iar interviurile au identificat clar locul
lor de origine (Austro-Ungaria, Ungaria, Cehoslovacia, România, Iugoslavia). Pe altă parte,
se identifica dacă intervievatul a fost membru al batalionului de muncă forţată maghiar.
Intervievaţii nu au fost aleşi, ci au fost voluntari. Autorul dedică un capitol percepţiei
supravieţuitorilor faţă de sistemul lagărelor. Se afirmă că există o legătură între geografie şi
suferinţele evreilor, cei din Slovacia de Sud (Felvidék), Transilvania de Nord, Slovacia de
Nord-Est (Kárpátalja) şi Iugoslavia de Nord (Délvidék) suferind cel mai mult, intenţia
autorităţilor fiind, în opinia autorului, de a-i extermina. O altă particularitate observată de
autor a fost că cei ce vorbeau maghiara au povestit despre ghetoizare în termeni mai
favorabili, decât cei care nu vorbeau maghiara. În acelaşi timp, conform mărturiilor, nu toţi
angajaţii lagărelor erau rău-voitori: „Existenţa unor ofiţeri buni şi a personalului angajat
rezultă din mărturiile supravieţuitorilor şi din arhivele din Yad Vashem împreună cu detalii din
memorii pertinente şi publicaţii ştiinţifice. În acelaşi timp cruzimea şi intenţiile ucigaşe ai altor
membrii ai personalului militar este la fel de evident în interviuri şi intr-un mare număr de
documente”225. Părerile au fost împărţite din acest punct de vedere.
222 Ibidem.
223 Dan Danieli, „Interviews with Survivors of the Hungarian Forced Labor Service:An Evaluation”, in vol.
Randolph L. Braham and Brewster S. Chamberlin (eds), The Holocaust in Hungary: Sixty Years Later,
Comumbia University Press, Washington, 2006., p. 63-75.
224 Ibidem, p.63.
225 Ibidem, p. 71.
64
Kádár Gábor şi Vági Zoltán, în cercetarea The Economic Annihilation of the
Hungarian Jews, 1944-1945 226, subliniază că nu doar fasciştii germani au susţinut în Ungaria
legislaţia antievreiască, ci şi mulţi maghiari care visau la proprietatea evreiască227. În mai 1944,
în Ungaria, ministrul Justiţiei de atunci a dat o lege care urmărea să anihileze prezenţa evreilor
în viaţa economică maghiară. În schimbul averii lor, evreilor le era asigurată existenţa în
ghettouri, autorul numind această politică “self-financing genocide”228. Pe de altă parte,
deportarea evreilor maghiari a durat 8-9 luni, prin urmare a fost imposibil pentru statul maghiar
să încorporeze toată averea evreiască. Cum o parte a bunurilor a fost lăsată în grija
administraţiei locale, oficialii satelor, poliţia locală şi jandarmii s-au dedat la însuşirea unor
bunuri evreieşti. Guvernul a redistribuit o mică parte a averii evreieşti. După război, restituirea
nu s-a produs imediat, datorită tensiunilor apărute între proprietarii vechi şi noi229.
Autorii descriu condiţiile în care proprietatea evreiască a fost confiscată230. Astfel, în
Ungaria, după instaurarea legislaţiei anti-evreieşti, „mulţi cetăţeni maghiari şi o parte
semnificativă a inteligenţiei maghiare au aprobat măsurile luate pe socoteala proprietăţii
evreieşti”231. O parte din cheltuielile de război a fost susţinută chiar cu aceşti bani.
Regenerarea avuţiei naţionale urma să se facă şi pe seama proprietăţii evreieşti, pentru că
prezenţa evreilor în viaţa publică şi economică urma să fie anihilată. În timp ce în Germania,
preluarea proprietăţii evreieşti a durat ani, în Ungaria acest proces a durat doar câteva luni.
Jefuirea averii evreieşti nu a putut ţine pasul cu ghetoizarea evreilor. Un prim decret
1600/1944 cerea ca evreii să raporteze statului toate bunurile lor mobile şi imobile, pe care
statul urma să le sechestreze232. După 15 Mai, 437. 000 de oameni din Provincie au fost
deportaţi la Auschwitz – Birkenau233. După primul decret, s-au făcut inventarii şi depozitări
ale bunurilor evreieşti. Un al doilea decret a lichidat total averea evreiască. Doar cele mai
valoroase bunuri au fost confiscate, celelalte fiind lăsate sub supravegherea autorităţilor
administrative locale234. Mulţi jandarmi s-au dedat la jefuirea bunurilor evreieşti. O parte a
bunurilor expropriate au fost însuşite de germani.
În studiul Ordinary deaths in times of Genocide and Forced Assimilation: Patterns of
Jewish Mortality in Budapest (1937-1960)235, Victor Karády descrie „”cvasi – normalitatea”
structurilor mortalităţii evreieşti până în 1944 şi după, ruptura tragică din timpul Partidului
226 Gábor Kádár and Zoltán Vági, „The Economic annihilation of the Hungarian Jews, 1944-1945”, in vol.
Randolph L. Braham and Brewster S, Chamberlin (eds), op. cit., p. 77-87.
227 Ibidem, p. 77.
228 Ibidem, p. 78.
229 Ibidem, p. 86.
230Ibidem.
231 Ibidem, p.77.
232 Ibidem, p.80.
233 Ibidem.
234 Ibidem, p. 82.
235
Viktor Karady, “Ordinary deaths in times of Genocide and forced assimilation: patterns of Jewish mortality in
Budapest (1937- 1960)” in Randolph L. Braham and Brewster S. Chamberlain (eds.), The Holocaust in Hungary:
Sixty Years Later, Columbia University Press, Washington, 2006, p. 89- 111.
65
Crucilor cu Săgeţi, „distorsiunea agravată” determinată de tendinţele emigrării post-Shoah şi
presiunea pe care programul de asimilare al Partidului Comunist îl făcea”236. Autorul
furnizează un tabel cu numărul decedaţilor pe religii în Budapesta anilor 1935-1960. Nu apar
date pentru cei din Budapesta în 1944, doar pentru anul 1945, când se pare că au decedat
8.305 de evrei. Dintre aceştia sunt înregistraţi de Chevra Kadisha doar 6,440. Pentru anul
1947 avem înregistraţi în Chevra Kadisha 1481 evrei decedaţi în Budapesta, pentru anul
1948 -1.457, pentru anii 1949-55, 1. 709 de evrei care au murit înregistraţi în Chevra
Kadisha237. Autorul îşi formulează clar opinia: „Din 1947 mai departe doar înregistrările
sistematice ale sistemului de date Chevra Kadisha înregistrează mortalitatea evreiască din
capitală, în timp ce socoteala totală a tuturor morţilor, indiferent de religie, continuă să fie
publicată. Acum aceste cifre pentru evrei apar să fie surprinzător de mari, deci trebuie să
interpretăm continuitatea lor remarcabilă”238. Tabelul al III-lea furnizat de autor ne arată
caracteristicile socio-demografice ale mortalităţii evreieşti în Budapesta (1937-1960). Astfel,
în anul 1946 au murit în Budapesta 26.7% de evrei cu nume de familie maghiare, în 1943-
42,4% de evrei cu nume de familie maghiare. În ceea ce priveşte distribuţia mortalităţii
evreieşti pe sexe, autorul constată că: „Un număr de alte trăsături socio-demografice ale
celor înregistraţi în cartea Chevra Kadisha sunt demne de notat. Distribuţia pe sexe a
morţilor înregistraţi s-a schimbat de la o majoritate masculină la o majoritate feminină. Asta
nu poate fi explicată doar ca preponderenţă a unui anumit sex, a fost o mică majoritate
feminină înainte de război (109 de femei la 100 de bărbaţi în 1930 şi 1941), deşi această
nonconcordanţă a crescut după Shoah. În 1949 erau în populaţia evreiască a Budapestei
146 de femei decedate la 100 de bărbaţi decedaţi. Dar majoritatea feminină între decedaţi
poate fi conectată cu tendinţa obişnuită de vârste diferite”239, în sensul că femeile trăiesc tot
mai mult, o tendinţă valabilă pentru toţi.
În studiul Christian Help provided to Jews of Northern Transylvania during World
War II: As revealed by the Jewish Weekly Egyseg (May 1946- August 1947)240, Daniel A.
Lowy arată că operaţiuni de salvare a evreilor în Transilvania de Nord venite din partea
diplomaţilor au fost mai rar întâlnite. Acestea s-au întâmplat în Budapesta unde funcţionau
mai multe legaţii străine. În acelaşi timp, autorul constată că au existat câţiva oficiali ai
bisericii care s-au implicat în operaţiunea de salvare a evreilor: „Un număr mare de rapoarte
subliniază rolul jucat de liderii Bisericii creştine, incluzând câţiva transilvăneni: Episcopul
Aron Márton, şef al Bisericii Romano-Catolice în Alba Iulia” [..] şi ministrul protestant Andor
236 Ibidem, p. 89.

237 Ibidem, p. 103.
238 Ibidem, p. 92.
239 Ibidem, p. 99.
240 Daniel A. Lowy, “Christian Help provided to Jews of Northern Transylvania during World War II: As revealed
by the Jewish Weekly Egyseg (May 1946- August 1947)”, in vol. Randolph L. Braham and Brewster S.
Chamberlin (eds.), op.cit. , p. 113-135.
66
Járosi din Kolozsvár”241. Participarea Crucii Roşii Internaţionale în salvarea evreilor este
recunoscută. În acelaşi timp sunt cunoscuţi şi salvatori anonimi care au avut curajul să lupte
contra arbitrariului regulii naziste, atât intelectuali, cât şi oameni simpli. Autorul se axează pe
descrierea salvării evreilor aşa cum au fost acestea relatate de către periodicul „Egység”,
ziar publicat în perioada Mai 1946–Martie 1949, în Cluj. După 1948, ziarul a devenit de
orientare comunistă, însă tot al evreilor. Au fost relatate povestiri adevărate ale ajutorului
oferit evreilor de către ne-evrei. Astfel au fost mai mulţi oameni care au salvat copii evrei:
Ilona Jagamos, Lakatos Károlyné, (Elsie) Németi Lasylóné, János Treibner şi Boczánczy
Geröne, József Tóth şi mulţi ţărani români. Au fost mai mulţi oameni care au ascuns evrei
sau familii întregi ca Irma Juhos, István Czikora, István Herkel, Dr. Denö Klimkó, Dr. Denö
Miskolczi şi Dr. Wilhelm Prach, Tivadar Müller, Marioara Olpreteanu, Lajos Péter, Ştefan
Pop-Silaghi, Péter Rebreanu, Sándor Reinfeld, Gyula Sulyai – Sulyánszky, Rózsi Morányi.
Alţi oameni i-au hrănit pe evrei după ce ghettourile au fost constituite, au fost oameni care au
protejat proprietatea evreiască sau au intervenit de partea evreilor. Ziarul care a succedat lui
“Egység”, săptămânalul „Új Ut”, a manifestat o puternică influenţă comunistă în conţinut.
Devenind comunist, treptat motivele politice au determinat despre care salvatori să se scrie
sau nu. Aristocraţii nu au mai fost recunoscuţi ca salvatori ai evreilor242. Totuşi, în ciuda
comunizării treptate, constată autorul, ziarul „Egység” este considerat o sursă de primă
mână în studiul privind istoria Holocaustului.
În studiul Gendarmes before the People’s Court243, Molnár Judit relatează afirmaţiile
jandarmului căpitan Kövendy Károly care vorbeşte despre rolul pe care l-a avut jandarmeria
în deportarea evreilor: “evreii din Ungaria au trăit <<nemolestaţi până în Mai 1944>> şi
guvernul a însărcinat 22.000 de jandarmi cu ghetoizarea şi deportarea spunând că <<dacă
jandarmeria trebuie să îndeplinească această sarcină crudă, nici un fir de păr al evreilor nu
trebuie să se clintească.>>”244. În 1945, jandarmeria s-a dizolvat. Pentru că nu există surse,
afirmă autorul, este imposibil să se ştie câţi jandarmi erau în 1944 şi câţi au participat la
deportarea evreilor245. Autorul il aminteşte pe superintendentul jandarmeriei, care la procesul
ce a avut loc după război a afirmat că jandarmeria a jucat un rol important în deportarea
evreilor. Autorul concluzionează că au fost destul de mulţi jandarmi găsiţi vinovaţi pentru
deportarea evreilor: „Conform stadiului prezent de cercetare, până în 1951, Tribunalul
poporului a găsit 2473 de jandarmi vinovaţi într-un fel sau în altul, ceea ce reprezintă 9% din
deciziile Tribunalului poporului”246.
241 Ibidem, p.115.

242 Ibidem, p. 128.
243 Judit Molnár, “Gendarmes before the People’s Court”, in vol. Randolph L. Braham and Brewster S.
Chamberlin (ed.), op.cit., p. 137-152

244 Ibidem, p.137.
245 Ibidem, p. 138.
246 Ibidem, p. 149.
67
Jean Ancel, în studiul The She’erit ha-Pletah: Holocaust Survivors in Northern
Transylvania, menţionează momentul când supravieţuitorii s-au întors acasă: „Până la
sfârşitul lui 1944, mulţi supravieţuitori ai lagărelor de muncă, incluzând tineri şi supravieţuitori
ai Holocaustului din regiunile şi ţările apropiate au atins Transilvania de Nord”247. În primele
luni după reîntoarcere, arată autorul, deportaţii şi-au căutat rudele care au supravieţuit
deportării. Mulţi au ales să emigreze. Autorul oferă cifre ale evreilor reîntorşi: „Numărul
estimat al evreilor reîntorşi din Transilvania de Nord variază. Supravieţuitorii Holocaustului
care s-au reîntors din taberele morţii din Polonia via Germania (în jur de 20 000) şi cei din
batalioanele de muncă forţată maghiare (15.000) au numărat între 30.000 şi 35. 000. Rata
de supravieţuire a fost de aproximativ 20%. La 1 Septembrie 1945, autorităţile române au
declarat că un număr estimat de 29 405 evrei au supravieţuit, bazându-se pe relatările celor
care au intrat în ţară”248. Au fost şi evrei din regiunile apropiate care s-au refugiat în România
sperând că astfel vor putea emigra în Palestina. După estimările Crucii Roşii, în 1945, 60
000 de evrei au venit în România din Ungaria, deşi, în opinia autorului, numărul total de
refugiaţi este dificil de estimat249. După revenirea la Cluj, evreii au pus bazele Grupării
Democratice Evreieşti: „Asociaţia oferea mâncare şi îmbrăcăminte pentru supravieţuitori,
urmărea să restaureze proprietatea evreiască supravieţuitorilor de drept, şi să reprezinte
evreii în faţa autorităţilor. Asociaţia s-a bucurat de sprijinul organizaţiilor evreieşti
internaţionale, la fel ca guvernul local. La sfârşitul lui 1944, au fost făcute pregătiri pentru
reorganizarea comunităţilor, şi până la sfârşitul lui 1945, 56 de comunităţi evreieşti au
funcţionat în oraşele Transilvaniei de Nord, cei mai mulţi în afara ţinutului secuiesc”250.
Autorul constată persistenţa antisemitismului în România, datorită temerii că supravieţuitorii
refugiaţi din Polonia, Cehoslovacia şi Rusia se vor stabili în România. Asimilarea evreilor a
fost un fenomen întâlnit în România, ea s-a realizat inclusiv prin căsătorii mixte. Autorul
remarcă constituirea Comitetului Democratic Evreiesc, o organizaţie dominată de comunişti,
care urmărea separarea evreilor de sionism. Comuniştii îi vedeau pe evrei ca pe o forţă de
care puteau să se folosească, nu ca pe nişte oameni cărora trebuiau să le restituie
proprietatea. Evreii au oscilat între integrare şi emigrare. În opinia autorului, evreii reîntorşi
din deportare nu au reuşit să depăşească niciodată trauma suferită: „Cei mai mulţi evrei din
Transilvania de Nord au reuşit să îşi construiască noi vieţi, ei s-au căsătorit şi au crescut
copii, şi au dus vieţi aparent normale. Dar nu au făcut faţă consecinţelor tragediilor lor şi
coşmarele sunt parte a vieţii lor.”251
O contribuţie importantă la istoria României o reprezintă cele două volume ale lui
247 Jean Ancel, „The She’erit ha-Pletah: Holocaust Survivors in Northern Transylvania”, in vol. Randolph L.
Braham and Brewster S. Chamberlin, op. cit., p. 155 -165.
248 Ibidem, p. 156.
249 Ibidem, p. 157.
250 Ibidem, p. 157.
251 Ibidem, p164.
68
Jean Ancel, Contribuţii la Istoria României. Problema evreiască 1933- 1944252 şi un al doilea
volum omonim apărut la Editura Hasefer, 2003253. Din volumul I reţinem capitolul Bazele
politice şi ideologice ale regimului Antonescu. După înlăturarea rebeliunii legionare din 24
ianuarie 1941, şi, după alăturarea României de partea Germaniei în războiul dus împotriva
Uniunii Sovietice de la 22 iunie 1941, puţin câte puţin, România şi-a conturat propria ei
politică antisemită. Autorul oferă o definiţie complexă a dictaturii antonesciene care n-a fost
nici o dictatură fascistă clasică, nici un regim democratic. Astfel, constată autorul
“Înţelegerea şi clasificarea regimului Antonescu nu reprezintă un lucru simplu, şi aceasta din
cauza contradicţiilor ideologice pe care le însuma şi din cauza marii deosebiri dintre regimul
său şi celelalte regimuri fasciste din Europa. În aparenţă, un regim care a desfiinţat
parlamentul, s-a alăturat statelor Axei şi războiului împotriva Uniunii Sovietice, a adoptat legi
antisemite şi rasiste, poate fi definit ca fascist. Dar o serie de fapte complică chestiunea:
regimul Antonescu a venit în urma unui regim dictatorial de alt gen, deşi mai slab, dictatura
regelui Carol al II-lea; a desfiinţat un parlament care n-a fost ales în mod democratic şi nu a
exprimat voinţa poporului; a salvat circa jumătate din numărul evreilor care erau sub
controlul său; şi a primit ca moştenire legi antisemite ca, de pildă, Statutul evreilor, care au
constituit baza viitoarei legislaţii antisemite. Antonescu şi miniştrii săi nu s-au numit niciodată
pe ei sau regimul lor: fascist. Acest regim a expulzat cu violenţă din cadrul său mişcarea
fascistă românească, a dizolvat structura sa de partid, i-a alungat, i-a oprimat şi i-a arestat
pe membrii săi, i-a condamnat metodele de teroare şi, de asemenea, a prezentat-o în mod
insinuant ca o slujitoare a naziştilor. Bazele politice şi ideologice ale regimului Antonescu le-
au pus, cu mult înainte, unii intelectuali şi vechi mişcări de dreapta, politicieni naţionalişti
care au urât sistemul democrat în general şi modul lor de aplicare în România, organizaţii şi
partide naţionaliste create în anii treizeci şi însuşi regele, care a dispreţuit democraţia
românească şi pe politicienii ei şi şi-a instalat dictatura sa. “254Mulţi l-au privit pe Antonescu
ca pe un salvator, după regimul autoritar al lui Carol al II-lea, în mod deosebit după
înfrângerea rebeliunii legionare din 24 ianuarie 1941. Ideile naţionaliste şi antisemite ale
regimului antonescian au fost foarte bine fundamentate de către intelectualul naţionalist
Nichifor Crainic. Autorul alocă mai multe capitole deportărilor evreilor români în Basarabia,
Bucovina şi Transnistria. Un asemenea capitol este capitolul 18, Lagăre şi ghetouri în
Basarabia şi în Bucovina de nord, septembrie – noiembrie 1941. Deşi sunt puţine evidenţe
scrise pentru deportarea evreilor români din regatul României, câteva dovezi şi scurte
însemnări tot au mai rămas. Ele dovedesc implicarea regimului Antonescu în atrocităţi
comise împotriva evreilor români. Astfel, Antonescu constată că la Chişinău mai trăiau 50
000 de evrei, dintre care, chiar la început au fost ucişi 10 000255. În acţiunea de deportare,
252 Jean Ancel, Contribuţii la Istoria României. Problema evreiască 1933-1944 , vol I, Editura Hasefer, 2001.
253 Jean Ancel, Contribuţii la Istoria României. Problema evreiască 1933-1944, vol.II, Editura Hasefer, Bucureşti, 2003.
254 Idem, vol.I, p.8.
255 Ibidem, p. 144.
69
evreii au fost obligaţi să muncească256. Din cauza condiţiilor proaste, în drumul lor spre
Nistru, mii de evrei au murit; femeile erau supuse violenţei soldaţilor, iar, când au ajuns la
Nistru, vreo 400 de evrei au fost trimişi de soldaţii români în apă şi s-au înecat.257 În
septembrie, 1941, arată autorul, existau mai multe lagăre şi ghettouri în Basarabia, ca şi:
Secureni, Edineţ, Limbenii Noi, Răşcani, Răuţel, Vertujeni, Mărculeşti, Ghetoul Chişinău,
ghetouri şi lagăre mici din Sudul Basarabiei (Cahul, Chilia, Bolgrad).258 Acestea sunt doar
câteva aspecte ale persecuţiei evreilor la care volumul se referă.
Volumul al doilea al autorului Jean Ancel cuprinde informaţii despre situaţia
Transnistriei sub ocupaţie românească. Antonescu, deşi ar fi avut posibilitatea să anexeze
Transnistria, sub influenţa lui Iuliu Maniu nu a anexat-o, ci a ocupat-o împărţind-o împreună
cu trupele germane.259 30% din evreii din Transnistria locuiau la Odessa, iar restul în
târgurile şi orăşelele Transnistriei.260 Autorul constată că evenimentele care s-au petrecut în
Basarabia şi Bucovina s-au repetat şi în Transnistria.261 Guvernatorul Transnistriei a fost
profesorul Gh. Alexianu un profesor universitar din România foarte antisemit care nu a ezitat
să pună în aplicare ordinele lui Antonescu. Scriitorul Jean Ancel, s-a numărat printre puţinii
intelectuali români care au recunoscut că aceste deportări s-au petrecut şi au avut loc cu
implicarea administraţiei româneşti, arătând astfel că a existat un Holocaust şi în România.
Alice Freifeld, în lucrarea Identity on the move: Hungarian Jewry between Budapest
and DP Camps, 1945 – 1948262, explică faptul că, în drumul spre taberele de evrei dizlocaţi
după al doilea război mondial, Budapesta era o staţie, şi, că cei mai mulţi din aceste tabere
erau evreii maghiari. Ungaria a avut în jur de 80 000 de evrei la sfârşitul războiului263.
Soldaţii sovietici au jucat un rol important în salvarea evreilor maghiari care nu fuseseră încă
deportaţi. Acest lucru a făcut ca evreii să privească Armata Roşie ca pe o forţă eliberatoare,
în timp ce etnicii maghiari au considerat că sosirea sovieticilor în 1945 a fost o înfrângere şi
o calamitate264.
Ungaria şi Polonia au fost două ţări unde populaţia evreiască a fost aproape total
lichidată. După estimările autoarei, după Holocaust au mai rămas în Ungaria 80 000 de
evrei, cifră care ni se pare mult prea mică. Antisemitismul nu a dispărut imediat după război
în Ungaria. Evreii au fost recunoscători Armatei Sovietice pentru că i-a eliberat. Noul
antisemitism reapărut după război a fost continuarea unui refren mai vechi: „Când decretele
subsecvente nu au diferenţiat între proprietatea confiscată evreilor în timpul războiului şi
256 Ibidem, p. 145.

257 Ibidem, p. 147.
258 Ibidem, p. 155-156.
259 Jean Ancel, vol.II, p.7-8.
260 Ibidem, p. 8.
261 Ibidem, p.9.
262 Alice Freifeld, “Identity on the move: Hungarian Jewry between Budapest and DP Camps, 1945-1948”, in vol.
Randolph Braham and Brewster S. Chamberlain (eds), op.cit., p. 177-199.

263 Ibidem, p. 177.
264 Ibidem, p. 179.
70
proprietatea abandonată de cei care au fugit de Armata rusă, evreii s-au simţit de două ori
spoliaţi, pentru că ei se aşteptau să fie priviţi cu o atenţie specială”265. Autoarea arată că,
după război, evreii s-au confruntat cu probleme ca pogromurile, refuzul restituţiilor, prezenţa
stalinismului în Europa de Est, dar, Budapesta a rămas un refugiu unde evreii se simţeau
protejaţi. În final, Alice Freifeld face o descriere a situaţiei evreimii în perioada postbelică:
„Căutarea unei identităţi post–fasciste care imita Moscova în rândul evreimii din Budapesta
urmărea o evadare de la normele burgheze. Anii tranzitorii ai fluxurilor şi identităţilor trecute
au rămas în trecut, pentru că aceşti trei ani de extraordinară mişcare a popoarelor au fost
urmaţi de 43 de ani de imobilitate, cu o întrerupere în 1956. Deja, identitatea a fost mai puţin
rezolvată decât stilizată, îngheţată”266.
În studiul lui Paul Hanebrink, The Christian Churches and Memory of the Holocaust
in Hungary, 1945 – 1948267, autorul porneşte de la afirmaţia rabinului maghiar Henrik Fisch
care considera că Biserica Catolică şi Protestantă maghiară au susţinut legile antievreieşti şi,
indirect, Holocaustul. Discursul anti-evreiesc de după primul război mondial al Bisericii
Catolice a condus, susţine autorul, la naşterea “chestiunii evreieşti”268. După război, în noul
context politic creat, bisericile creştine şi, în particular, Biserica Catolică, au fost obstacole în
calea instaurării comunismului. Ele au fost acuzate de opinia publică că au încurajat valorile
anti-democratice269. Biserica Catolică a respins orice asociere cu antisemitismul. Bisericile
creştine, pe de altă parte, după război, nu au avut nici o posibilitate să îşi afirme
responsabilitatea, datorită venirii comuniştilor la putere270.
În acelaşi studiu Paul Hanebrink afirmă că „a fost o relaţie cauzală între Auschwitz
şi discursurile antisemite ale celor mai proeminenţi episcopi ai Ungariei”271. Biserica a
susţinut înainte de război „chestiunea evreiască”. În opinia autorului, Biserica Catolică şi cea
Reformată nu recunosc acest lucru deşi cele două biserici au contribuit la reducerea
„influenţei evreieşti” în cultură şi în societate. În acelaşi timp, Biserica Catolică a fost
percepută de către comunişti ca principala forţă care împiedica comunizarea ţării. Liderii
catolici resping orice afiliere la antisemitism, arată autorul: „Desigur, Partidul Comunist a pus
capăt oricărei posibilităţi de auto-criticism deschis, zdrobind independenţa Bisericilor creştine
în Ungaria, prin amabilităţi în cazul Protestanţilor, prin forţă în cazul Bisericii catolice”272.
265 Ibidem, p. 190.

266 Ibidem, p.197.
267 Paul Hanebrink, „The Christian Churches and Memory of the Holocaust in Hungary, 1945-1948”, in vol.
Randolph L. Braham and Brewster S, Chamberlain (Ed), op.cit., p. 201-209.

268 Ibidem, p. 201.
269 Ibidem, p. 202.
270 Ibidem, p. 209.
271 Ibidem.
272 Ibidem, p. 209.
71
În articolul lui Liviu Rotman, Spaţiul paralel – un pericol pentru puterea
comunistă273, se arată că în spaţiul românesc antisemitismul era un fenomen adesea
întâlnit274. În acelaşi timp, autorul explică că puterea comunistă din România a încercat să îi
asimileze pe evrei, dar nu i-a înţeles niciodată: „Trebuie arătat că noua putere comunistă nu
a înţeles niciodată complexitatea problematicii evreieşti, fie că e vorba de mişcarea sionistă,
fie de dorinţa clară a majorităţii populaţiei evreieşti de a emigra în Israel, după cum nu a
înţeles importanţa în viaţa socială evreiască a Comunităţii, ca instituţie de bază a acesteia,
nici problemele specifice ale memoriei istorice evreieşti”275. În perioada comunistă, instituţiile
care au aparţinut înainte evreilor, sanitare, de învăţământ, cantine, orfelinate au intrat în
proprietatea statului.
Maria Ghitta, în articolul „Problema evreiască” în România ieri şi azi. Câteva
consideraţii276, descrie succint câteva caracteristici ale istoriografiei comuniste: „Manualele
şcolare, istoriografia, mass-media cultivau de zor chipul unei istorii a românilor în cadrul
căreia aceştia nu atacaseră vreodată alte neamuri, fiind siliţi, însă, în numeroase rânduri, să
se apere de valuri de cotropitori străini. Poporul român (întreg şi abstract) era (atunci) şi
fusese mereu, tolerant, ospitalier, dar ferm în a-şi apăra <<nevoile şi neamul>>, după cum
suna expresia celebră a poetului naţional, Mihai Eminescu”277. Scrisul istoric a fost îngreunat
şi după 1989 datorită unor teme vehiculate în ultimii ani că “evreii au adus comunismul”,
“inocentarea legionarilor”, “reabilitarea lui Antonescu”, “negarea/minimalizarea
Holocaustului”278.
În studiul The status of minorities in Romania in the early post- war years. 1944 –
1947, Mioara Anton279 spune că statutul minorităţilor din România a fost îmbunătăţit datorită
eliminării legislaţiei rasiale şi restrângerilor drepturilor minorităţilor. Un rol important a revenit
minorităţii maghiare care era legată de Transilvania şi minorităţii evreieşti căreia îi revine un
rol important în politică. Optica comunistă a fost de armonizare a diferenţelor, de asimilare a
minorităţilor. Comunismul, consideră autoarea, a fost aplicat în egală măsură atât majorităţii,
cât şi minorităţii280.
După al doilea război mondial, arată Kocsis Károly în studiul Spatial and temporal
changes in the relationship between church and state in Hungary, arată că migraţiile dintre
273 Liviu Rotman, „Spaţiul paralel – un pericol pentru puterea comunistă”, în vol. Ladislau Gyémánt şi Maria Ghitta
(coord.), Dilemele convieţuirii. Evrei şi neevrei în Europa Central-Răsăriteană înainte şi după Shoah/ Dilemmes
de la cohabitation. Juifs et non- Juifs en Europe Centrale – Orientale avant et après la Shoah, Institutul Cultural
Român , Centrul de Studii Transilvane, Cluj – Napoca, 2006.
274 Ibidem, p. 173.
275 Ibidem, p. 174.
276 Maria Ghitta, „Problema”evreiască” în România ieri şi azi. Câteva consideraţii”, în vol. Ladislau Gyémánt şi
Maria Ghitta, op. cit.

277 Ibidem, p. 185.
278 Ibidem, p. 190.
279 Mioara Anton, „The status of minorities in Romania in the early post-war years. 1944- 1947”, in Revue
Roumaine d’ histoire (Bucarest), tome XLV, Janvier - Decembre, 2006, p. 237–243.

280 Ibidem, p. 243.
72
anii 1945-1948 au cauzat schimbări în structura socială în Ungaria şi statele învecinate.
Aceste schimbări se reflectă şi în datele statistice ale recensămânutului din 1949.281 Prin
reforma agrară care a avut loc în Ungaria în 1945, bisericile şi-au pierdut pământul şi au fost
în continuare susţinute de stat. Prin actul 33/ 1948 s-au naţionalizat şcolile ecleziastice care
erau în Ungaria în număr destul de mare (6.505) şi au trecut sub controlul statului282. Autorul
concluzionează: „Pentru a sumariza, în timpul erei comuniste [...] statul a declarat război
religiei şi ordinelor bisericeşti pentru a menţine monopolul ideologic al societăţii. La început,
statul a încercat să jefuiască bisericile şi să le facă neatractive (cu scopul ultim de a le
elimina). Totuşi, statul a fost mai târziu forţat să admită că avea nevoie de sprijinul bisericii
pentru a rezolva problemele sociale şi a stabili consensul naţional”283.
Randolph Braham, în studiul Romanian Nationalists and the Holocaust: The Drive
to Refurbish the Past284, arată că mulţi intelectuali români au exploatat Holocaustul în
scopuri politice. Astfel, în opinia acestora, în perioada războiului, România a dat dovadă de
umanitarism în comparaţie cu barbarismul maghiar. La baza acestei explicaţii este faptul că
majoritatea evreilor transilvăneni au fost exterminaţi de maghiari şi fascişti. Naţionaliştii
români tind să considere că suferinţele provocate de maghiari românilor au fost chiar mai
mari decât cele ale evreilor. Naţionaliştii români, arată autorul, tind să reabiliteze rolul lui
Antonescu, văzându-l ca pe un patriot care voia să facă să renască România Mare, încearca
să dobândească Basarabia şi Bucovina de Nord de la ruşi şi lupta să redobândească
Transilvania de Nord de la maghiari. El este privit aproape ca salvatorul evreilor. Această
campanie de reabilitare a lui Antonescu, începe cu precădere după 1990. Mareşalulului i-au
fost dedicate mai multe statui, chiar şi filme, şi mai multe personalităţi din România au
încercat să-l apere ca Iosif Constantin Drăgan, Corneliu Vadim Tudor, Gheorghe Buzatu,
Radu Theodoru, etc.
Profesorul Ladislau Gyemant face un studiu asupra Comunităţii evreieşti din Alba
Iulia, în anii 1940-1950. Astfel, Alba Iulia a reprezentat prima comunitate legal constituită în
Marele Principat al Transilvaniei şi a reunit un număr considerabil de evrei (98,7% în anii
1785-1786 şi 88, 6% în 1813 şi 42, 5% în perioada revoluţiei de la 1848). Autorul face un
tablou al Comunităţii Evreieşti din Alba Iulia în anii 1945-1947: „Activitatea Comunităţii se
concentrează şi în perioada 1945-1947 asupra asistenţei sociale şi a bunei funcţionări a
instituţiilor comunitare. Se asigură ajutorarea evreilor reveniţi din detaşamentele de muncă, a
refugiaţilor din Transilvania de Nord din perioada operaţiunilor militare desfăşurate acolo, a
foştilor deţinuţi politici, a deportaţilor repatriaţi. Se adună fonduri pentru caravanele Crucii
Roşii care îşi propun găsirea evreilor deportaţi din Transilvania de Nord. Se fac colecte
281 Károly Kocsis, „Spatial and temporal changes in the relationship between church and state in Hungary”, în
Geo Journal (2006), 67: 365/ DOI 10.1007/5 10708 – 007-9059-y.
282 Ibidem, p. 365.
283 Ibidem, p. 366.
284 Randolph Braham, „Romanian Nationalists and the Holocaust: The Drive to Refurbish the Past”, în
www.ceu.hu, accesat în Februarie, 2008.
73
pentru evreii din Budapesta şi se organizează cazarea şi întreţinerea unui grup de copii
orfani din Transilvania de Nord şi Budapesta. Se continuă ajutorarea săracilor şi a copiilor de
şcoală nevoiaşi din propria Comunitate. Cantina populară asigură în mai 1946 hrană gratuită
unui număr de 185 persoane”285. Comunitatea evreiască din Alba Iulia încearcă să se
reorganizeze după război prin refacerea structurilor comunitare, dar se constată şi
comunizarea ei treptată.
Inflaţia galopantă şi reforma monetară din 1947 (august) afectează profund
finanţele comunităţii prin blocarea la Banca Naţională a peste 212 milioane lei, care nu mai
pot fi niciodată recuperate286. Emigrarea unui număr de evrei în străinătate a determinat
faptul că în 1947 comunitatea evreilor din Alba Iulia rămâne fără prim–rabin, haham şi
învăţător religios287. Autorul descrie comunizarea treptată a Comunităţii evreieşti, inclusiv
prin constituirea Comitetului Democratic Evreiesc care devine „o rotiţă depersonalizată a
mecanismului centralizator şi uniformizator al regimului comunist, care-şi pune amprenta
nefastă asupra evoluţiilor din următoarea jumătate de secol”288.
În studiul lui Corneliu Crăciun, Consideraţii cu privire la situaţia evreilor din România
în primii ani postbelici, se arată consecinţele nefaste ale ocupaţiei Ardealului de Nord de
către autorităţile maghiare: „După încheierea ostilităţilor militare, evreii din România se
prezentau micşoraţi din punct de vedere numeric, ajungând aproape la jumătate din cât
fuseseră anterior războiului şi afectaţi drastic din punct de vedere social, economic, cultural
şi al stării de sănătate”289.
Autorul arată că mai vechile comunităţi puternice anterior războiului se regăseau
acum reduse numeric şi confruntându-se cu probleme materiale. Una din problemele
timpului a fost readucerea persoanelor deportate supravieţuitoare în localităţile de origine:
„Prima situaţie dificilă care-şi cerea rezolvarea a fost aceea a persoanelor deportate, plasate
forţat în detaşamente de muncă, aflate în situaţia complicată a revenirii acasă sau cât mai
aproape de casă şi rătăcind pe drumurile Europei. Pentru ajutorarea acestora ca să ajungă
în ţările de origine şi pentru ca, ajunse acolo, viaţa să le fie cât de cât uşurată, s-au angajat
instituţii comunitare şi guverne ale ţărilor respective”290.
Cu sprijinul guvernului român, se încerca aducerea acasă a celor deportaţi. Autorul
foloseşte ca şi sursă mai multe numere din 1945 din ziarul „Viaţă Nouă”, precum şi fonduri
arhivistice locale (între care şi evidenţe ale filialei locale a CDE). Se descriu iniţiativele
285 Ladislau Gyémánt, Sub patru dictaturi. Zece ani din viaţa unei comunităţi evreieşti din Transilvania. Alba Iulia
1940-1950/ Under Four Dictatorships. Ten years in the life of a Jews Community in Transylvania. Alba Iulia
1940-1950, in vol. Antonio Faur şi Ladislau Gyémánt (coord), Situaţia evreilor din Europa Centrală la sfârşitul
celui de-al doilea război mondial (1944-1945), Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2011, p. 50.
286 Ibidem, p. 51.
287 Ibidem, p. 52.
288 Ibidem, p.56.
289 Corneliu Crăciun, Consideraţii cu privire la situaţia evreilor din România în primii ani postbelici /
Considerations concerning the Jews Issues from Romania in the First Post-War Years, in vol. Antonio Faur and
Ladislau Gyémánt, op. cit., p. 85.
290 Ibidem, p. 86.
74
autorităţilor de a aduce acasă mai multe grupuri de deportaţi şi a organizaţiilor militante de a
le asigura deportaţilor un ajutor minim: „La acţiunea de identificare şi întoarcere a
deportaţilor, DEFAB a trebuit să înscrie în programul său de acţiune încă două obiective:
ajutorarea materială şi cazarea celor reîntorşi. Până la mijlocul lunii aprilie 1945, au fost
asistaţi peste 600 de persoane care au trecut prin oraş, precum şi 150 de localnici, cărora li
s-au asigurat locuinţă şi hrană”291. Autorul arată că „În 1948, Comitetul Democrat Evreesc
din Bihor a solicitat unor membrii ai săi să redacteze autobiografii, materiale sugestive şi
reprezentatitive atât pentru destinul unei comunităţi, cât şi pentru destine individuale”292.
Acest lucru confirmă interesul autorităţilor de a afla cât mai mult despre soarta deportaţilor şi
încercarea de a restitui istoriei cele întâmplate. Autorul relatează câteva crâmpeie din viaţa
unor evrei deportaţi. Aceştia încearcă cu concursul autorităţilor să îşi recupereze bunuri
nerestituite de către localnici. În opinia autorului, faptul că cei mai mulţi evrei din România au
emigrat este „un act doveditor al neaderenţei lor la comunism”293.
Carol Iancu, în studiul Câteva aspecte ale activităţii şef–rabinului Alexandru Şafran
în 1944 şi 1945, arată că după 23 August 1944 principalele obiective ale şef rabinului
Alexandru Şafran au fost restabilirea drepturilor supravieţuitorilor Şoahului, reconstrucţia
iudaismului român şi dialogul iudeo-creştin294. Autorul surprinde rolul important jucat de
Regina–mamă în ajutorarea evreilor trimişi în Transnistria. Şafran a ajutat la salvarea celor
5000 de copii orfani deportaţi în Transnistria295. Având o relaţie privilegiată cu nunţiul
apostolic Andrea Cassulo, reuşeşte să intervină în favoarea Comunităţii sale. În 1945,
Şafran a mulţumit Crucii Roşii Internaţionale din Bucureşti pentru ajutorarea evreilor din
Transnistria. Autorul arată că Alexandru Şafran era un sionist convins, participând la
Congresele sioniste mondiale de la Zurich (1937) şi Geneva (1939). Atât înainte de 23
August 1944, cât şi după, Alexandru Şafran s-a implicat în lupta pentru emigrarea evreilor
români şi în lupta pentru restabilirea drepturilor supravieţuitorilor Soahului.
Haraszti György296, în studiul Situaţia evreilor vorbitori de limbă maghiară din Europa
Centrală şi de Est la sfârşitul celui de-al doilea război mondial până la preluarea comunistă
(1945-1948-49), arată că în Ungaria Mare din cei 825 000 – 850 000 de cetăţeni de etnie
evreiască au pierit mai mult de 40% din evreii de la Budapesta şi 75 % dintre evreii de la sate.
Dintre evreii salvaţi de aliaţi, aproximativ 25 000–40 000 s-au întors în nordul Transilvaniei, în
291 Ibidem, p. 88.

292 Ibidem, p. 90.
293 Ibidem, p. 96.
294 Carol Iancu, „Câteva aspecte ale activităţii şef rabinului Alexandru Şafran în 1944 şi 1945/ A few aspects
regarding the activity of the Head Rabi Alexandru Şafran in 1944 and 1945”, in vol. Antonio Faur and Ladislau
Gyémánt (coord), op.cit., p. 111.
295 Ibidem, p. 112.
296 Haraszti György, “Situaţia evreilor de limbă maghiară din Europa Centrală şi de Est la sfârşitul celui de-al
doilea război mondial până la preluarea comunistă (1945-1948- 1949)”/”Situation of Hungarian speaking Jewry
in Central – East Europe at the End of World War II and after (1945-1948- 49”), in vol. Antonio Faur and
Ladislau Gyémánt, op. cit. , p. 142.
75
România297. În Ungaria, arată autorul, 96.537 dintre evreii supravieţuitori locuiau la
Budapesta298. Situaţia evreilor care au supravieţuit în Ungaria după război avea să se schimbe
total în Ungaria postbelică: „Evreimea tradiţionalistă, religioasă, care formase un segment
important al evreimii maghiare din Ungaria înainte de război, a fost anihilată aproape complet,
iar cei care au supravieţuit au părăsit treptat ţara”299. În Ungaria numărul evreilor care au
emigrat a fost mai mic decât în România. Autorul arată şi alte aspecte inedite existente în
Ungaria după război ca rolul mişcării sioniste sau existenţa şcolilor evreieşti: „Evreii maghiari
au intrat într-o nouă eră de activităţi publice după eliberarea ţării. Mişcarea sionistă, inclusiv
subdiviziunile sale variate şi mişcările de tineret, a fost foarte mult întărită şi a devenit foarte
activă în domeniul educaţiei. A înfiinţat o reţea de şcoli, în care ebraica a fost mediu de
instruire, precum şi alte instituţii de tineret. American Jewish Joint Distribution Committee a
jucat un rol important în reabilitarea comunităţii sărăcite, cheltuind până la 52 milioane dolari pe
produse alimentare, asistenţă socială şi educaţie în perioada 1946– 1952”300. Alte surse arată
persecuţia mişcării sioniste atât în Ungaria, cât şi în România.
Michael Shafir, în Rădăcinile negaţionismului românesc. Procesul Ion Antonescu,
arată că există mai multe forme de negare a Holocaustului. Astfel „În vreme ce negarea
integrală se reduce la susţinerea cum că Holocaustul ar fi o invenţie a evreilor profitori din
raţiuni economice şi politice, negaţionismul, care include negarea ca atare, se străduieşte şi
adeseori chiar realizează relativizarea Holocaustului prin compararea acestuia cu alte cazuri de
exterminare în masă din istoria omenirii. Negaţionismul alunecă astfel înspre trivializare, deşi
raţiunile pentru o astfel de deplasare de accent nu sunt identice în toate cazurile”301. Ca un
exemplu al negaţionismului autorul dă exemplul lui Ion Antonescu care „a susţinut că
deportarea avusese drept scop salvarea evreilor presupuşi a fi fost pro-comunişti de furia
populaţiei şi că <<pot să afirm cu certitudine că dacă nu-i duceam în Transnistria, nu mai era
niciunul în viaţă astăzi>>”302. Antonescu a deportat 150 000-170 000 de evrei303 în Transnistria.
Liviu Rotman, în studiul Normalitatea care nu a mai venit304, arată că, anii care au
urmat războiului nu au fost ani ai comunismului pentru evreii supravieţuitori ai Holocaustului
din România, ci ani în care ei au încercat să revină la normalitate. Au fost anii în care
Comunitatea evreiască din România s-a reconstruit şi a încercat să găsească soluţii pentru
viitor: „Perioada care a urmat prăbuşirii dictaturii antonesciene are o complexitate istorică
297 Ibidem, p. 143.

298 Ibidem.
299 Ibidem, p. 145.
300 Ibidem, p. 145-146.
301 Michael Shafir, „Rădăcinile negaţionismului românesc: Procesul Ion Antonescu”/ „In Search of Romanian
Negationism: Ion Antonescu’s Trial”, in vol.Antonio Faur si Ladislau Gyémánt, op.cit., p. 169.
302 Ibidem, p. 174.
303 Ibidem, p. 173.
304 Liviu Rotman, „Normalitatea care nu a mai venit/ The normality that never came”, in vol. Antonio Faur and
Ladislau Gyémánt (ed.). op. cit, p. 237.
76
deosebită. Avem de-a face cu caracteristile greu de descifrat şi uneori dificil de sesizat ale
unei <<pauze>> între două regimuri de tip totalitar.
Mulţi cercetători o „asociază” greşit perioadei comuniste. Este o interpretare
simplistă, căci, deşi în aceşti ani comuniştii îşi măresc permanent influenţa–în primul rând
datorită prezenţei ocupantului sovietic-, încă se mai păstrează elemente de pluralism politic,
economie de piaţă, etc.
Nu se poate ignora că pentru societatea românească–inclusiv cea evreo-română,
perioada imediat următoare a fost şi una de mari speranţe în revenirea la normalitatea
democratică, întreruptă brutal de şiruri de dictaturi din anii 1938-1944. Actul regal din 1944
de reinstaurare a prevederilor Constituţiei din 1923 era un semn că această normalizare ar fi
posibilă. Evoluţiile ulterioare vor contrazice aceste speranţe, dar, în epocă, ele au existat”305.
Autorul afirmă că perioada 1944-1949 poate fi considerată perioadă de tranziţie, în care se
întâlnesc elemente contradictorii: „Pe de-o parte, renaşterea vieţii evreieşti după ani de
teroare (şi, legat de aceasta, o teribilă efervescenţă politică, organizatorică, culturală), pe de
altă parte, apar elementele care anunţau <<îngheţul>> total din perioada următoare”306.
În lucrarea lui Gido Attila, Ancheta Congresului Mondial Evreiesc din 1946. O nouă
sursă documentară privind situaţia evreilor din Transilvania de Nord după Holocaust307 se
face o analiză a chestionarelor Congresului Mondial Evreiesc, organizaţie ce a condus în
1946 o anchetă în rândul evreiilor supravieţuitori ai Holocaustului. În acele vremuri, arată
autorul, “Scopul anchetei a fost evaluarea pierderilor umane şi materiale şi înregistrarea
plângerilor suferite de populaţia ce a supravieţuit. Dar pe lângă realizarea acestor date
statistice s-a intenţionat ca această anchetă să servească ca bază în negocierile de pace de la
sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi în scopuri compensatorii”308. Autorul arată că
ancheta a fost condusă de Congresul Mondial Evreiesc, o organizaţie având scopuri politice, şi
că a fost destinată atât populaţiei evreieşti din Vechiul Regat al României, cât şi populaţiei
evreieşti din Nordul Transilvaniei care a fost cedată Ungariei în perioada Holocaustului.
Chestionarele aveau în jur de 20 de pagini şi 10 întrebări cu câteva subsecţiuni:
„Respondenţilor li se cerea să ofere informaţii personale cu privire la nume, vârstă, loc de
naştere, rezidenţă, statut marital, educaţie şi ocupaţie şi să descrie discriminarea antisemită şi
pierderile pe care le-au suferit de-a lungul deportărilor. Li se cerea, de asemenea, să ofere
detalii privind proprietăţile expropriate şi pierderile materiale, şi să ofere informaţii despre
condiţiile de viaţă şi veniturile dinaintea deportării. O baterie separată de întrebări se referea la
serviciul de muncă obligatorie, ghetoizare şi deportări. Respondenţilor li se cerea să ofere
305 Ibidem, p. 237.

306 Ibidem, p. 245.
307 Gidó Attila, “Ancheta Congresului Mondial Evreiesc din 1946. O nouă sursă documentară privind situaţia
evreilor din Transilvania de Nord de după Holocaust”/ „The investigation of Hebrew World Congress from 1946.
A new documentary source regarding the situation of the Jews of Northern Transylvania after the Holocaust”, in
vol. Antonio Faur şi Ladislau Gyemant (ed), op. cit., 2011, p. 264-292.
308 Ibidem, p. 264.
77
nume ale membrilor de familie şi cunoştinţe care au murit dar, de asemenea, şi rudelor care au
supravieţuit. La sfârşitul chestionarelor, un spaţiu era lăsat liber pentru respondenţii care
doreau să descrie în detaliu ororile prin care au trecut”309. În anii comunismului, arată autorul,
materialul original a fost păstrat la subsolul sediului Revistei cultului mozaic, unde o parte s-a
distrus şi s-a păstrat parţial310. Autorul arată că un număr considerabil de evrei şi-au pierdut
cetăţenia română ca o consecinţă a unui decret impus de Octavian Goga în timpul guvernării
din 1937–1938.
I.5. Date de istorie orală culese prin chestionare
Am reuşit să chestionez asupra problematicii vieţii evreieşti postbelice câţiva evrei,

supravieţuitori ai Holocaustului, care au fost deportaţi sau care au scăpat de arestare, fiind
adăpostiţi de persoane cu simţ umanitar, toţi originari din NV Transilvaniei.
Chestionarul pe care l-am realizat a ţinut cont de câteva lucrări clasice, scrise de
cercetători avizaţi, care au fost realizate pe baza unor investigaţii prin chestionare. Gidó
Attila şi Sólyom Zsuzsa, în studiul The surviving Jewish Inhabitants of Cluj, Carei and
Oradea. The survey of World Jewish Congress in 1946311, creionează prin intermediul
analizei chestionarelor un tablou al societăţii evreieşti în timpul războiului şi în lunile care au
urmat eliberării. Autorii descriu situaţia existentă în România în perioada interbelică prin
menţionarea faptului că mai mulţi evrei români au fost privaţi de cetăţenie atât în 1924, cât şi
în timpul guvernării lui Octavian Goga în 1938, făcând o comparaţie cu Ungaria unde a doua
lege anti-evreiască a adus restricţii în sensul că evreii străini nu puteau obţine cetăţenia în
nici un fel. Pe baza chestionarelor, autorii completează acest tablou cu o descriere a situaţiei
existente în Cluj, Carei şi Oradea în perioada administraţiei maghiare. Astfel, în primele luni
de ocupaţie Transilvania a fost organizată de o administraţie militară, înlocuită apoi cu una
civilă. S-au luat primele măsuri împotriva evreimii prin interzicerea publicaţiilor evreieşti, a
cluburilor sportive şi asociaţiilor non-religioase. Începând cu 1940 insultele, evacuările,
arestările şi expulzările evreilor au devenit frecvente.
Autorii alocă un capitol separat legislaţiei antievreieşti existente în Nordul Transilvaniei
aflat sub ocupaţia Ungariei. Astfel prima lege anti-evreiască (Legea XV-1938) a redus numărul
intelectualilor evrei sau liber profesionişti la 20% din numărul total de cetăţeni evrei.
A doua lege anti-evreiască din 5 mai 1939, în timpul guvernării contelui Teleki Pál,
considera drept evrei pe cei care erau membrii ai comunităţii religioase evreieşti şi dacă unul
309 Ibidem, p. 266.

310 Ibidem, p. 267.
311 Gido Attila, Solyom Zsuzsa, The surviving Jewish inhabitants of Cluj,Carei and Oradea. The survey of World
Jewish Congress in 1946, Cluj-Napoca, ISPMN Working Papers, nr. 35/2010, http://www.ispmn.gov.ro/uploads/
35%20pt%20web%20final.pdf, accesat in Februarie 2011.
78
din părinţi sau doi bunici erau evrei. Proporţia de 20% de intelectuali evrei sau liber
profesionişti a fost restrânsă la 6%. Legea a introdus mai multe măsuri anti-evreieşti între
care şi legea numerus clausus care limita numărul de studenţi evrei la 6%. Limita de 6%
evrei a fost introdusă şi în camerele de avocaţi, ingineri şi doctori, pentru Camera de Presă
şi Camera de actori. Legea limita dreptul evreilor de a achiziţiona proprietăţi agricole şi
forestiere şi a făcut posibilă exproprierea proprietăţilor evreieşti. Mai mulţi evrei şi-au pierdut
slujbele şi mai multe magazine evreieşti au fost închise. În practică numărul magazinelor
evreieşti închise şi mărfurile acestora expropriate a fost mult mai numeros decât cel
recunoscut prin lege.
A treia lege anti–evreiască a fost legea nr. XV/1941 şi prevederile sale s-au aplicat
şi asupra Transilvaniei de Nord. Legea a interzis căsătoria între evrei şi ne-evrei şi a impus
penalităţi pentru evreii care aveau relaţii sexuale cu femei ne-evreice.
O altă lege anti–evreiască a fost legea XV/1942 prin care evreii au pierdut dreptul
de a mai cumpăra proprietăţi.
Pe baza chestionarelor întocmite de World Jewish Congress în 1946, autorii oferă
informaţii şi despre munca forţată. Instituită de mai multe decrete, munca forţată a intrat în
vigoare la 1 iulie 1939 şi a rămas valabilă până în aprilie 1941. Evreilor care făceau muncă
forţată nu li se mai cerea să facă serviciul militar. Cei ce făceau muncă forţată nu puteau
purta arme. Evreii au trebuit să facă în schimb o muncă fizică grea, să îndure pedepse crude
şi un tratament inuman, inclusiv raţii de mâncare insuficiente.
Chestionarele au oferit şi informaţii despre deportare care a început după 19 Martie
1944. La sfârşitul lui martie 1944, germanii au ajuns în Transilvania de Nord, iar din 5 aprilie,
evreii au fost obligaţi să poarte o stea galbenă ca semn distinctiv al originii lor. Bunurile
evreilor au fost blocate. Întâi autorităţile au sechestrat copiii şi populaţia în vârstă precum şi
pe cei tineri care nu au fost recrutaţi pentru muncă forţată. Au existat ghetouri în oraşele:
Cluj, Gherla, Dej, Şimleul Silvaniei, Satu Mare, Baia Mare, Bistriţa – Năsăud, Oradea, Târgu
Mureş, Reghin, Sfântu Gheorghe. Cei mai mulţi deportaţi au fost trimişi în lagărele de
concentrare de la Bergen-Belsen, Buchenwald, Dachau, Grossrosen, Günskirchen,
Mathausen, Neungamme or Ravensbrück.
În 1946, 7, 200 de evrei mai locuiau în Transilvania de Nord, dintre care 200 de
evrei în Bihor, 1500 în Cluj, 800 în Maramureş, 700 în Satu Mare, 650 în judeţul Someş, 500
în Sălaj şi Năsăud.
Autorii precizează temele şi problemele la care s-au referit chestionarele:
Astfel respondenţii au fost întrebaţi despre statutul legal şi financiar şi despre
atrocităţile suferite. Li s-a cerut să scrie despre consecinţele prevederilor şi amendamentelor
legate de căsătorie. Chestionarele au constat din întrebări privind cele petrecute sub
administraţie maghiară. Respondenţii au putut să facă precizări cu privire la orice lezare
suferită, să raporteze pierderile materiale suferite ca exproprierea întreprinderilor particulare,
restricţiile impuse în lumea afacerilor, obiectele confiscate, condiţiile de viaţă, veniturile. Pe
79
lângă aceste date chestionarele au pus întrebări despre deportare cu menţionarea datei
deportării, locului şi a lagărelor de concentrare prin care au trecut.
Robert Eaglestone în cartea sa The Holocaust and the Postmodern312 relatează o
afirmaţie a lui Maurice Blanchot313 care scrie că supravieţuitorii Holocaustului nu sunt citiţi ca
şi alte cărţi obişnuite. Elie Wiesel314 consideră că un nou tip de literatură s-a inventat odată
cu Holocaustul, acela al mărturiei orale în care sunt relatate experienţe personale.
Experienţa Holocaustului presupune relatări subiective din partea supravieţuitorilor: „Deja
mărturia supravieţuitorului pune o problemă. Cine vine după Holocaust şi ştie despre el doar
prin reprezentări este un caz frecvent şi cu un ton autoritar, asta e de neînţeles. Totuşi,
reprezentările ţin să ne spună exact ce trebuie făcut pentru a înţelege, a capta experienţele
sau a imagina suferinţa prin identificarea cu aceia care au suferit. Şi cititorii şi audienţa se
identifică puternic cu aceste mărturii”315.
La o scală mult mai mică, am chestionat câteva persoane de la Comunitatea
evreiască din Oradea care erau supravieţuitoare ale Holocaustului, fie că urmaşii lor au
completat chestionarele în numele părinţilor deja dispăruţi din viaţă. Chestionarele au cerut
date legate de:
1. Numele şi prenumele:
2. Data naşterii:
3. Locul naşterii:
4. Localitatea de rezidenţă:
5. Ocupaţia:
6. Naţionalitatea:
7. Aţi fost deportat în perioada Holocaustului?
8. Cum au fost evreii primiţi după reîntoarcerea din deportare? Dar dumneavoastră
personal?
9. Când v-aţi întors aţi reuşit să vă recuperaţi vechile proprietăţi (mobile şi
imobile)? Dacă da, în ce măsură?
10. Aţi participat la viaţa comunităţii evreieşti în perioada 1945-1953 şi în ce
măsură?
11. Aţi primit ajutoare destinate în mod special evreilor în perioada 1945-1953?
12. Aţi fost membru al unor organizaţii evreieşti după război? Puteţi să precizaţi în
care organizaţie?
13. Nu v-aţi gândit să emigraţi în Israel sau în alte state ale lumii libere?
14. Aţi fost membru PCR? Care a fost motivul pentru care aţi intrat în partid? Aţi
crezut într-adevăr în idealurile egalitarismului?
312 Robert Eaglestone, The Holocaust and the postmodern, Oxford University Press, 2004.
313 Ibidem, p15.
314 Ibidem, p. 15.
315 Ibidem, p. 19.
80
15. Aţi avut rude în străinătate? În ce măsură aţi reuşit să ţineţi legătura?
16. Se putea vorbi deschis despre emigrare în anii 1945-1953?
17. Aţi avut legături cu mişcarea sionistă? Ştiaţi de existenţa organizaţiilor sioniste?
18. Care au fost motivele pentru care unii evrei au emigrat în Israel (persecuţii
politice, etc.)?
19. Cum motivaţi faptul că nu aţi emigrat?
Astfel, Hommonai Maria, născută la 30 XI 1947 în Oradea, este evreică şi,
actualmente, pensionară. A completat chestionarele în numele părinţilor Schwartz Iosif şi
Schwartz Ileana (născută Krausz) care au fost deportaţi, tatăl la muncă silnică în Rusia, iar
mama în lagărele din Auschwitz–Birkenau. La întrebarea cum au fost primiţi evreii după
reîntoarcerea din deportare? Dar părinţii ei personal?, fiica Hommonai Maria a răspuns: ”Nu
am cunoştinţe despre primirea lor din partea organelor oficiale, decât de către vecini sau
rude care s-au reîntors mai repede sau prin diferite împrejurări au scăpat de deportare. Au
fost primiţi cu prietenie şi sentimente de păreri de rău”. Proprietatea lor a avut mult de suferit
în timpul cât ei au fost deportaţi: „Tata şi-a găsit casa, unde actualmente eu domiciliez cu
familia, care a fost răvăşită cumplit şi funcţiona drept grajd pentru trupele sovietice ce
stăpâneau oraşul, casa tatălui meu era adăpost pentru cai. Mama la întoarcere din Suedia,
unde a ajuns după eliberarea sa de Crucea Roşie daneză, şi-a găsit lucruri personale la o
familie de prieteni, care au dat de ştire că au reuşit să intre în posesia bunurilor sale, după
ce a fost dusă la Ghetoul din Oradea”. În perioada 1945-1953, Schwartz Iosif şi Schwartz
Ileana nu au participat la viaţa comunităţii evreieşti, nu au primit ajutoare destinate în mod
deosebit evreilor, nu au fost membrii ai organizaţiilor sioniste după război, nu au emigrat, ei
fiind la a doua casătorie şi fiind epuizaţi fizic şi sufleteşte după deportare. Nu au fost membrii
PCR şi nu au avut rude în străinătate. Schwartz Iosif şi Schwartz Ileana nu au avut legături
cu mişcarea sionistă. Hommonai Maria, fiica lor, crede că evreii care au emigrat în Israel
vroiau ca istoria să nu se mai repete. Părinţii ei nu au emigrat pentru că „Nu au avut puterea
şi tăria necesare începerii unui nou drum în viaţă, au fost preocupaţi de refacerea vieţii
normale în condiţiile cunoscute anterior deportării lor”.
Braun Vioara s-a născut la 30.09.1926 la Marghita. Actualmente este pensionară.
Supravieţuitoare a Holocaustului, a fost deportată cu părinţii şi doi fraţi care au murit la
Auschwitz. La întrebarea cum au fost evreii primiţi după întoarcerea din Holocaust şi în mod
particular dânsa, Braun Vioara a răspuns: „În mod diferit. Unii cu curiozitate, cu duşmănie
ascunsă, cu neîncredere, cu simpatie, etc. Eu am ajuns acasă în septembrie 1945 când a
fost formată o comunitate de evrei din supravieţuitori cari au ajuns mai repede acasă şi de la
cari am primit ajutor”. Nu a reuşit să îşi recupereze proprietatea, menţionează că a găsit
casa goală, a participat la viaţa comunităţii evreieşti în perioada 1945–1953 prin spectacole,
în cadrul tineretului. A fost membră a Grupării Democratice a Evreilor din Marghita, nu s-a
gândit să emigreze. A crezut în idealurile comunismului din dorinţa că nu se vor mai repeta
lucrurile prin care a trecut. A avut un frate mai mare care a emigrat în SUA, s-a întors mai
81
târziu să o vadă şi pe care şi dânsa l-a vizitat. Nu a avut legături cu mişcarea sionistă. Printre
motivele pe care le-au avut evreii să emigreze în Israel ea aminteşte neîncrederea,
nesiguranţa şi „speranţa că vor fi trataţi ca cetăţeni egali în ţara lor”. Nu a emigrat din cauza
faptului că a născut doi copii şi a fost bolnăvicioasă.
B. Zs. s-a născut la Oradea, la 20.04.1944. Este pensionară şi de etnie maghiară.
Vorbeşte în numele cunoscuţilor evrei care au fost deportaţi. În ceea ce o priveşte
menţionează: „Eu am fost refugiată la Arad (România). Cunoştinţele mele s-au bucurat de
sosirea celor scăpaţi din deportare. Fosta noastră femeie de serviciu a cazat, îmbrăcat,
dezinfectat, a hrănit pe cei la nevoie”. Dânsa a auzit doar de pierderea lucrurilor, a imobilelor
evreieşti. Nu a participat la viaţa comunităţii evreieşti în perioada 1945-1953, nu a primit
ajutoare destinate în mod special evreilor, nu a fost membră a vreunei organizaţii evreieşti
după război, a avut un frate care a emigrat, dar pentru ea a fost prea târziu. Nu a fost
membră PCR, a avut rude în Israel cu care a ţinut legătura. În opinia dânsei nu se putea
vorbi deschis despre emigrare, nu a avut legături cu mişcarea sionistă. Motivele pentru care
unii evrei au emigrat în Israel s-au legat de faptul că „Au crezut într-o ţară a lor, unde puteau
să fie evrei fără persecuţii”. Motivează faptul că nu a emigrat prin aceea că a fost loială
statului care i-a oferit un trai liniştit pentru ea şi copilul ei.
Steier Elisabeta s-a născut la 24.10.1917 la Boiu (Bihor), după care a locuit în
Oradea. Este pensionară de origine evreiască. Menţionează doar că după 23 august 1944
au fost eliberaţi. Parţial a reuşit să îşi recupereze proprietăţile. În perioada 1945-1953 a
efectuat activităţi de muncă voluntară în favoarea comunităţii evreieşti, a primit ajutoare
destinate evreilor (îmbrăcăminte), nu a fost membră a unor organizaţii evreieşti după război,
nu s-a gândit să emigreze în Israel sau în alte state ale lumii libere. A fost membru PCR şi,
ca şi alţi simpatizanţi, a crezut în idealurile egalitarismului. A avut rude în străinătate cu care
a ţinut legătura prin poştă şi prin vizite. Soţul ei a avut legături cu mişcarea sionistă. Motivaţia
faptului că unii evrei au emigrat în Israel au fost persecuţiile politice. Nu a emigrat din motive
medicale.
Bone Gabriela s-a născut la 28 III martie 1928, la Târgu Mureş şi a locuit la
Oradea. A fost deportată în perioada Holocaustului, este pensionară şi evreică. La
întrebarea cum au fost primiţi evreii la reîntoarcerea din Holocaust, în special dânsa,
Gabriela Bone relatează: „Din deportare-din lagărul Bergen Belsen am sosit acasă în Târgu
Mureş, str. Octavian Goga 18–am fost primiţi de către Comunitatea Evreiască cu multă
căldură, ne-am instalat într-un fost spital, am primit haine, o cameră înzestrată cu toate cele
necesare”. Proprietăţile le-au fost naţionalizate şi prin procese au fost recuperate în mare
parte. În perioada 1945-1953, a fost membră a Comunităţii Evreieşti în Târgu Mureş şi
Reghin, a primit ajutoare destinate în mod deosebit evreilor. A fost membră a unei organizaţii
evreieşti după război, organizaţia (Ha)somer Haţair. Nu s-a gândit să emigreze pentru că s-a
căsătorit. A fost membru PCR şi s-a gândit că va fi mai bine după instalarea comunismului.
Nu a avut rude în străinătate şi îşi aminteşte că se putea vorbi deschis despre emigrare în
82
anii 1945-1953. Nu a avut legături cu mişcarea sionistă. Emigrarea în Israel o vede ca un
ideal apărut după Holocaust pentru ca evreii să aibă o ţară care să îi apere şi să nu mai
existe un Auschwitz. Nu a emigrat pentru că s-a căsătorit.
Kincses Ecaterina s-a născut la 11.05.1940 în localitatea Cluj-Napoca şi apoi a
locuit la Oradea. Este pensionară şi de naţionalitate evreiască. A completat acest chestionar
în numele bunicii care a fost deportată. Numele bunicii deportate era Diamantstein Yolanda.
Ecaterina şi mama ei au scăpat de deportare pentru că mama a fost căsătorită cu un etnic
german. Totuşi în perioada Holocaustului, au stat mai mult ascunse. Fratele mamei a fost şi
el deportat, Diamantstein Ivan. El şi bunica lor au fost deportaţi la Auschwitz. In afară de
unchiul Ivan, nimeni din familie nu s-a mai reîntors din deportare. Au avut doar bunuri
mobile, nu imobile. După eliberare au recuperat ceva din ele. Nu-şi aminteşte ca părinţii să
se fi implicat în Comunitatea evreiască imediat după război. Au fost ajutaţi, dar foarte puţin.
În anii 1945–1953 au primit ajutoare destinate în mod special evreilor sub formă de haine şi
conserve. Nu a fost membru al unor organizaţii evreieşti după război. Nu s-au gândit să
emigreze în Israel, mama era contrariată că alţi evrei se gândesc să emigreze. Doamna
Kincses a crezut în idealurile comuniste. Motivează că mama, tata şi tatăl vitreg au crezut în
idealurile comuniste. „Mama a plâns la moartea lui Stalin şi nu ştia cum va fi mai departe”. În
perioada 1945-1953 nu au avut rude în străinătate. În 1978 a emigrat o mătuşă cu care au
reuşit să ţină legătura prin telefon şi pachete. Cum au ajuns pachetele a fost ceva groaznic,
desfăcute, aruncate. Părinţii, mama şi tatăl vitreg nu au vrut să emigreze. Familia ei nu a
avut legătură cu mişcarea sionistă. Motivele pentru care unii evrei au ales să emigreze au
fost persecuţiile politice, consideră doamna Kincses. Ea motivează faptul că nu a emigrat
prin aceea că „Eu nu pot să-mi închipui în altă parte viaţa. În Israel sunt probleme cu arabii”.
Varadi Iudith s-a născut la 09.01.1926 în Cluj-Napoca, apoi a locuit la Oradea.
Este pensionară de etnie evreiască. A fost deportată în perioada Holocaustului, menţionând
locurile prin care a trecut: „Între 1944, 3 mai, în ghetou la Dej, Auschwitz, lagărele C,
B,....Buchenwald Comando „Taucha”, Marşul Morţii până la 5-6 mai 1945, la întoarcere la
spitale sanatorii–repatriere 1946 martie”. La întrebarea cum au fost evreii primiţi după
reîntoarcerea din deportare, dar dânsa personal, Varadi Iudith răspunde: „Rămasă singură în
viaţă, eu personal nu m-am întors la localitatea din care am fost deportată, ci la Timişoara, la
un unchi din partea mamei mele–care a pierit în Holocaust, împreună cu fratele meu. În timp
scurt m-am angajat şi am început o calificare”. Casa în care a locuit înainte de Holocaust a
fost demolată. A participat la viaţa Comunităţii evreieşti după revenirea la Oradea în anul
1948 şi a fost membră cotizantă a Comunităţii evreieşti împreună cu soţul. Nu a primit
ajutoare destinate în mod deosebit evreilor, nu a fost membră a unor organizaţii evreieşti, nu
s-a gândit să emigreze în Israel sau în altă parte. A fost membră PCR şi a crezut în idealurile
egalitarismului. A avut rude în străinătate cu care a corespondat şi a ţinut legătura. În
perioada comunistă se putea emigra numai cu greutate, consideră Varadi Iudith: „Erau
campanii pentru renunţarea la emigrare apoi un timp nici nu se putea emigra, după mulţi ani
83
de solicitare majoritatea nu au primit aviz favorabil, s-a deschis o nouă posibilitate după
1970”. Nu a avut legături cu mişcarea sionistă. În opinia ei, evreii au emigrat pentru că nu
erau promovaţi la locurile de muncă şi pentru că auzeau chemarea Israelului.
Nu a emigrat pentru că s-a întors bolnavă din Holocaust şi pentru că nu a mai găsit
resurse fizice şi psihice să îşi înceapă o nouă viaţă într-o altă ţară.
Somogyi Livia a completat chestionarul în numele tatălui decedat, Somogyi
László, născut în 1892 la Beiuş, de profesie farmacist, a locuit mai târziu la Oradea. La
întrebarea cum au fost evreii primiţi la întoarcerea din deportare, Somogyi Livia relatează că
s-a întors în speranţa că îşi va găsi familia şi îşi va reprimi imobilele pe care le-a avut. Din
păcate, nu a primit înapoi nici bunurile mobile, nici imobile. Somogyi László a participat la
sărbătorile religioase la sinagogă şi a condus corul comunităţii. Nu a primit ajutoare destinate
în mod special evreilor, nu a fost membru al unor organizaţii evreieşti după război, nu s-a
gândit să emigreze în Israel, motivând că era prea bătrân să înceapă totul de la 0. Au avut
rude în străinătate, schimbând scrisori. A fost membru PCR, crezând în idealurile propagate
de comunişti. În opinia lui Somogyi Livia nu se putea vorbi deschis despre emigrare decât cu
riscul de te a trezi fără servici. Nu au avut legături cu mişcarea sionistă. Unii evrei au emigrat
în Israel pentru a „fi evrei în ţara lor şi pentru o viaţă mai uşoară”.
Din constatarea bibliografiei edite pe care am pus-o la baza prezentului studiu,
rezultă că dispunem de o apreciabilă literatură dedicată fenomenului evreiesc după al doilea
război mondial, apărută în România şi Ungaria. Scrisă de istorici români şi unguri, unii chiar
de origine evreiască, bibliografia edită ne relevă o serie de particularităţi ale evoluţiei
comunităţii evreieşti în perioada comunistă în Europa Centrală.
Sursele de istorie orală ne permit să dăm noi tuşe asupra unei comunităţi în luptă
pentru ieşirea din tragedia Holocaustului, adaptarea la noile realităţi politico-economice din
zonă, dar şi pentru păstrarea identităţii.
84
Capitolul II
II. Repere în istoria evreilor din Europa Centrală şi
de Est (sec. XIX-1945)
La sfârşitul secolului XIX, în Imperiul ţarist exista cea mai numeroasă populaţie
evreiască, mai mult de 5 000 000 de evrei1. În timpul ţarilor Alexandru I şi Nicolae I s-a
încercat creştinarea şi rusificarea evreilor. Nicolae I le-a impus evreilor un serviciu militar de
25 de ani. Încă în 1840 s-a lichidat autonomia evreiască şi s-au înfiinţat şcolile laice şi de
stat. S-au lichidat şcolile confesionale care se numeau Heder. În ultima parte a secolului al
XIX-lea, politica ţaristă a sprijinit pogromurile şi emigrarea evreilor spre alte ţări. În Rusia,
evreii au coexistat cu autohtonii ca o lume separată caracterizată de tradiţionalism şi
misticism. În această perioadă se dezvoltă iluminismul evreiesc care are în vedere învăţarea
limbii ruse şi asimilarea culturii ruseşti.
Se poate afirma că în Rusia a existat un antisemitism de stat care s-a manifestat în
timpul pogromurilor. Drept consecinţă, a urmat un val de pogromuri în perioada 1881-1884 la
Kiev, Odessa, în Rusia Albă, Lituania. În 1881 apare ideea de numerus clausus în Rusia prin
care se limita numărul de studenţi evrei în universităţile ruseşti. În 1891, aproape 20 000 de
evrei au fost evacuaţi din Moscova. Nicolae al II-lea (1894-1917) a fost deosebit de ostil
evreilor. Este perioada în care este publicată în Rusia lucrarea Protocolul Înţelepţilor
Sionului, o scriere antisemită care afirma că evreii urmăresc dominaţia mondială.
Tot în secolul 19 se dezvoltă ideile sioniste, naţionalismul laic evreiesc. El s-a
manifestat cu precădere în Austro-Ungaria şi în Rusia. În Rusia, sionismul a fost promovat
de scriitorul Leo Pinsker, iar în Austro-Ungaria de Theodor Herzl. Locul care l-a preconizat
Herzl pentru noul stat evreiesc a fost Palestina sau Argentina. Treptat s-a impus ideea că
noul stat evreiesc ar trebui să fie amenajat pe baza regulilor din Tora. Un alt teritoriu
vehiculat propus de englezi a fost Uganda.
Prepuk Anikό subliniază că evreimea s-a angrenat în Europa în două mişcări:
radical burgheză şi socialistă2. Prima mişcare a atras evreimea care aparţinea burgheziei, cu
un nivel economic superior. Cei săraci au fost atraşi de ideile socialiste, au fost animaţi de
1 Prepuk Aniko, A zsidóság közép és kelet – Európában (Evreimea în Estul Europei) , Történelmi kézikönyvtár,
Csokonai Kiadó, 1997. p. 84
2 Ibidem, p. 128
85
idealul unei societăţi mai bune ceea ce presupunea desfiinţarea societăţii organizate pe
baze capitaliste. În Rusia s-a trecut direct de la societatea agrară la cea comunistă, fără a
mai trece prin faza de industrializare. Marxismul, bolşevismul deşi au angrenat un număr
mare de evrei nu trebuie identificate cu întreaga comunitate evreiască3.
Este mai cunoscut rolul evreimii în propagarea ideilor socialiste şi comuniste, dar,
evreii au jucat şi un alt rol. În Europa Centrală şi de Est, bunăoară au jucat un rol cheie în
industrie şi sistemul bancar, dar şi în viaţa culturală. În Germania, evreimea s-a implicat în
construcţia de căi ferate, în ramurile economiei legate de prelucrarea şi exploatarea fierului
şi cărbunelui.
În Ungaria evreimea s-a angrenat în agricultură, apoi în industrie şi bănci.
Implicarea în economie a fost motivaţia asimilării evreilor în Ungaria şi în Europa Centrală şi
de Est. În ciuda căsătoriilor mixte şi a trecerii unora la biserica creştină, asimilarea nu a fost
totală din cauza ostilităţii din motive religioase care a fost promovată împotriva evreilor. În
Ungaria erau mai mulţi etnicii maghiari ostili evreimii. În schimbul asimilării, după 1867,
evreimea a primit drepturi politice egale cu ale etnicilor maghiari. Treptat evreimea maghiară
s-a maghiarizat în obiceiuri şi şi-a schimbat numele. Este evidentă maghiarizarea culturală
prin apariţia unor ziare evreieşti în limba maghiară.
În Ungaria, în 1919, puterea a fost luată de bolşevicii lui Kun Bela. În urma
înfrângerii revoluţiei ţapi ispăşitori au fost evreii, nu doar cei bolşevici fiind pedepsiţi, ci şi cei
liberali. Prin Tratatul de la Trianon, Ungaria istorică s-a destrămat şi 48% din totalul evreimii
s-a risipit în statele succesoare fostei Austro - Ungarii. Legea numerus clausus prin care se
limita numărul studenţilor evrei în universităţi, datează în Ungaria din 1920. Legea a fost
condamnată de Societatea Naţiunilor. În timpul guvernului lui Gömbös Gyula, conducătorul
partidului de ocrotire rasială maghiar, s-au pus bazele fascismului maghiar. El urmărea
reducerea influenţei economice şi politice a evreimii. În mai 1938 s-au elaborat legile anti-
evreieşti, care au definit pe evrei după rasă. Ele şi-au propus să reducă rolul pe care îl avea
evreimea în spaţiul public şi economic. Evreii din armată puteau fi folosiţi numai la munca
forţată. Cu toţii au fost izolaţi în mod instituţionalizat. Politica anti-evreiască a fost stimulată
de serviciile pe care Ungaria trebuia să le facă lui Hitler în schimbul nordului Transilvaniei.
În statele din Europa Centrală şi de Est, în perioada modernă, evreimea a preluat
limba naţională, au împrumutat elemente specifice culturilor naţionale în statele în care trăiau
şi a contribuit la crearea unui mediu de afaceri sănătos.
În perioada interbelică, antisemitismul s-a accentuat în Europa Centrală şi de Est.
Naţionalismul şi xenofobia au fost întotdeauna alimentate de criza economică şi morală a
societăţilor. În toată Europa Centrală şi de Est era penurie de alimente, iar evreii au jucat un rol
important în aprovizionare4. Ca urmare, au fost consideraţi ţapi ispăşitori pentru situaţia precară
în care se găseau societăţile în care trăiau.
3 Ibidem, p. 129.
4 Ibidem, p. 133
86
Pe de altă parte, o altă cauză a antisemitismului era adeziunea evreilor la mişcările
revoluţionare de stânga şi impunerea unor lideri politici de origine evreiască în fruntea Rusiei
şi Ungariei bolşevice. În Ungaria conducătorul revoluţiei bolşevice era Kun Bela, evreu. În
România, pe parcursul perioadei interbelice, au fost evrei care devin lideri în clandestinitate
ai Partidului Comunist ca Ana şi Marcel Pauker, care au colaborat cu Moscova.
În anii ‘30, are loc apariţia mişcărilor de dreapta în Europa Centrală şi de Est care
au exacerbat naţionalismul popoarelor şi ura împotriva evreilor.
La sfârşitul primului război mondial, populaţia evreiască din aceste ţări şi-a
prezentat revendicările în statele naţionale solicitând drepturi egale cu autohtonii. În
dezbaterile legate de Tratatul de la Paris, evreii au luptat pentru protecţia drepturilor
minorităţilor naţionale. Erau anii în care emigrarea în Palestina era permisă, Declaraţia
Balfour menţionând că aici va fi posibilă înfiinţarea unui „cămin naţional evreiesc”. Declaraţia
Balfour deschidea poarta evreilor spre a-i întemeia un stat propriu în Palestina, fără a-i
discrimina pe cei de altă religie5.
În Polonia, în 1921 evreii erau în număr foarte mare, 2. 850.000 adică 10, 5% din
populaţie6. După primul război mondial, Polonia s-a refăcut ca stat naţional, cu rol de tampon
între Rusia şi Germania. Ortodocşii s-au grupat în jurul organizaţiei Agudat Israel, în timp ce
laicii au susţinut mişcări de stânga ca BUND-ul care a reprezentat interesele muncitorimii
evreieşti. Sioniştii evrei din Polonia s-au grupat în jurul mişcării Poalei Zion de orientare
socialistă de stânga şi Mizrachi, de orientare ortodoxă. În perioada interbelică, în Polonia
mişcarea sionistă era foarte populară, dezvoltată pe fondul antisemitismului şi
naţionalismului polonez. În anii 30, în Polonia s-au impus legi antievreieşti. Ca urmare, în
perioada 1930-1936 au emigrat 80 000 de evrei în Palestina7. Polonia a fost una din ţările
cele mai afectate de cel de-al doilea război mondial. Cea mai mare parte a evreimii poloneze
a murit în Holocaust. Percepţia istoricilor din ţările foste comuniste asupra Holocaustului a
fost fie de a da vina doar pe nemţi, fie de a minimiza contribuţia ţărilor lor la epurarea
evreilor. Jean-Charles Szurek în articolul Juifs et Polonais (1918-1939) arată că în spaţiul
polonez au existat două istoriografii paralele, una a naţionalilor polonezi şi una a minorităţilor
şi a evreilor în particular. El încearcă să traseze caracteristicile istoriografiei poloneze şi a
5 Cităm aici textul declaraţiei, document emis prin Foreign Office la 2 Noiembrie 1917 de către Arthur James
Balfour: „His Majesty’s Government view with favour the establishment in Palestine of a national home for
Jewish people, and will use their best endeavours to facilitate the achievement of this object, it being clearly
understood that nothing shall be done which may prejudice the civil and religiuos rights of existing non-Jewish
communities in Palestine, or the rights and political status enjoyed by Jews in any other country.
I should be greatful if you would bring this declaration to the knowledge of the Zionist Federation”.
(Opinia Guvernului Majestăţii Sale va favoriza construirea în Palestina a unui cămin naţional pentru poporul
evreu, şi se va strădui să faciliteze realizarea acestui obiectiv, înţelegându-se clar că nimic din ce ar putea
prejudicia drepturile civilice şi religioase ale comunităţilor non-evreieşti din Palestina sau privind drepturile
evreilor din orice altă ţară nu se va realiza. Aş fi recunoscător dacă aţi face cunoscută această declaraţie
Federaţiei Sioniste”), Vezi, (wikipedia): http://en.wikipedia.org/ wiki/Balfour_Declaration_of_1917 , accesat la 1
octombrie 2009.
6 Prepuk, op.cit., p.141.
7 Ibidem, p.145
87
celei evreieşti pentru perioada 1918-1939. În timp ce evreii văd în Polonia un loc al
genocidului şi prin urmare al comemorării, istoricii polonezi nu sunt încă conştienţi de acest
lucru8: „Pentru tabăra <<poloneză>>, această perioadă este înainte de toate cea a
independenţei regăsite, după douăzeci şi cinci de ani de partaje, un regim parţial democratic,
un loc mai mult sau mai puţin important în Europa, o relativă toleranţă pentru minorităţile
naţionale. Trebuie semnalat aici că perioada dintre cele două războaie a fost adesea
idealizată în Polonia de oponenţii politici din anii ‘70 şi ‘80: se compara atunci, în detrimentul
regimului comunist, un tip de regim autoritar cu un altul. Apelul la istoricul „independent”
trebuia să constituie un răspuns la istoria „oficială”. Trebuie notat că, după căderea regimului
comunist, Polonia din perioada interbelică este văzută într-o manieră mai critică.
[…] Erau aşadar două istorii care se înfruntau. O analiză echidistantă nu a fost încă
realizată, atât pentru perioada 1918-1939, cât şi pentru cea a ocupaţiei germane şi chiar
pentru perioada postbelică. În general, memoria evreiască identifică cuvântul Polonia fizic ca
loc simbolic al Genocidului. Este simbolul morţii, al Poloniei reale, care nu a fost înţeles
decât târziu şi, din nou, graţie acţiunii de „rememorare” al unei mâini de intelectuali catolici.
Afacerea Auschwitz a demonstrat distanţa care a separat cele două memorii”9.
În Austria, după primul război mondial, populaţia evreiască era mult redusă şi
concentrată, cu precădere, în Viena. Şi aici, foametea şi penuria de după război au
exacerbat antisemitismul. Mulţi evrei s-au ocupat cu specula pe fondul penuriei generale,
ceea ce a stârnit nemulţumirea austriecilor. În viaţa politică au jucat un rol important două
partide antisemite: Partidul Socialist Creştin şi Partidul Popular Germania Mare. Cel mai
antisemit a fost Partidul Naţionalist Creştin, naziştii. După ocupaţia nazistă, antisemitismul a
crescut. S-a introdus legislaţia antievreiască şi studenţii evrei au fost excluşi din universităţi.
În Cehoslovacia, în perioada interbelică, situaţia evreimii a fost mult mai bună în
comparaţie cu a evreilor din alte state din Europa Centrală şi de Est. Comunităţile evreieşti
din Cehoslovacia se bucurau de aceleaşi drepturi cu autohtonii. Cea mai numeroasă era
evreimea de la oraşe, mai apropiată de cultura germană, în comparaţie cu evreimea de la
ţară care a preluat limba cehă. Evreimea din Slovacia a fost loială statului maghiar, ceea ce
a stârnit nemulţumirea slovacilor. Mişcarea naţională cehă a avut sprijinul evreimii în lupta cu
separatismul slovac şi german. În Cehoslovacia, ideea sionistă a avut puţini adepţi în
perioada interbelică, foarte puţini evrei de aici dorind să emigreze. Condiţia evreimii a rămas
bună în Cehoslovacia până la sfârşitul anilor 30. În 29 septembrie 1938, când s-a semnat
Acordul de la München, guvernul ceh s-a raliat politicii de dreapta. Intelectualii şi studenţii
evrei au fost excluşi din universităţi.
Perioada interbelică se deschide în România sub auspiciile democraţiei şi a
drepturilor acordate minorităţilor. Noua Românie, mai extinsă, includea şi Transilvania,
8 Jean-Charles Szurek, Juifs et Polonais (1918-1939), in Les cahiers de la Shoah, n. 1, 1994, Vezi
http://www.anti-rev.org/textes/Szurek94a/body.html, accesat la 1 octombrie 2008.
9 Ibidem.
88
Basarabia şi Bucovina. Un rol important în noul stat revenea evreilor care se vedeau puşi în
faţa unei legislaţii care nu îi mai discrimina, ci le garanta drepturi egale cu ale etnicilor români.
Un document al epocii, relevând un spirit democrat, este şi Tratatul privind minorităţile semnat
de Romania la Paris, la 8 decembrie 191910. Astfel, prin articolul 2 al tratatului guvernul român
se angaja să protejeze viaţa şi libertatea locuitorilor României indiferent de limbă, rasă sau
religie, fiind de asemenea garantată şi libertatea religioasă. România se obliga să acorde
cetăţenie evreilor născuţi în România sau locuind în România conform articolului 7 şi să
garanteze aceleaşi drepturi civile, politice şi accesul liber la funcţiile publice conform articolului
8. Printr-un decret-lege din 28 mai 1919, România acorda drepturi cetăţeneşti evreilor născuţi
în ţară, dar şi pentru cei care au luptat în primul război mondial, împreună cu familiile lor, chiar
dacă nu au fost născuţi în ţară11. Mai târziu, în 1933, când deja ţara era mai bulversată de
naţionalisme, vedem că Programul Partidului Evreiesc din România era de natură democrată şi
fidelitatea faţă de naţiunea română era consacrată prin acest program12. Printre principiile
călăuzitoare ale acestui partid, remarcăm „Identificarea sufletească cu Naţiunea Română pe
tărâmul devotamentului către tron, dragoste de Patrie şi credinţa către ideea de stat”. Se mai
milita pentru emanciparea minorităţilor etnice şi credinţa în democraţie. În anii 1940, când
situaţia internaţională devenise tensionată, este emis un Decret-lege privitor la starea juridică a
locuitorilor evrei din România13. Documentul definea ca evrei şi pe cei de religie mozaică şi pe
evreii de sânge. Evreii nu mai puteau să fie aleşi „în consiliile şi comitetele conducătoare ale
îndeletnicirilor şi profesiunilor libere”. În schimbul serviciului militar erau obligaţi la plăţi fiscale
sau la muncă de interes obştesc. Tot conform acestui decret, evreii nu puteau dobândi
proprietăţi rurale.
În timpul regimului autoritar a lui Carol al II-lea şi al regimului antonescian drepturile
evreilor au fost mult restrânse. Radu Ioanid descrie alte privaţiuni impuse evreilor. Astfel, nu
puteau vinde produse care constituiau monopolul statului, nu puteau practica orice fel de
slujbă, erau excluşi din Asociaţiile profesionale ca Asociaţia Doctorilor, Uniunea Scriitorilor,
Societatea Arhitecţilor. În 1940, s-a interzis prin lege posibilitatea ca evreii să fie profesori
sau studenţi. Munca forţată devine obligatorie. În timpul guvernării lui Ion Antonescu, o parte
a populaţiei evreieşti din Basarabia, Bucovina a fost deportată în Transnistria. Ghetouri şi
lagăre de concentrare au existat în Basarabia, Bucovina şi Transnistria. Evreii din
10 Tratatul privind minorităţile, în Ioan Scurtu, Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu, Istoria
Românilor între anii 1918-1940,Vezi: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/istorie1918-1940/10-3.htm, accesat la 1
iulie 2008.
11 Decret – lege pentru acordarea drepturilor cetăţeneşti evreilor născuţi în ţară, în Ioan Scurtu, Theodora
Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu, op.cit., Internet: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/istorie1918-

1940/10-1.htm, accesat la 1 iulie 2008.
12 Programul Partidului Evreiesc din România, în Ioan Scurtu, Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta
Scurtu, Istoria Românilor între anii 1918-1940, op.cit., Internet: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/istorie1918-

1940/10-8.htm, accesat la 1 iulie 2008.
13 Ibidem. Decret-lege privitor la starea juridică a locuitorilor evrei din România, ,Vezi: http://ebooks.unibuc.ro/
istorie/istorie1918-1940/10-13.htm, accesat la 1 iulie 2008.
89
Transilvania de NV, aflaţi sub ocupaţia hortystă, au fost deportaţi în taberele de concentrare
germane14.
În Transilvania de nord–vest, acaparată de Ungaria prin Dictatul de la Viena din 30
august 1940, noul stăpân a pus noi accente grave asupra existenţei zilnice a evreilor din
teritoriu: „Politica oficială a Ungariei în problema evreiască, în perioada dintre cele două
războaie, pornea de la acele concepte rasiale fondate pe baze economice şi sociale
contradictorii existente atunci. Politica faţă de evreii care au fost preluaţi de la statul român, în
urma Dictatului de la Viena, la început a urmărit restrângerea prin lege a activităţii şi influenţei
evreilor în domeniile economic şi social, după care au urmat măsuri de lichidare a problemei
evreieşti. Ea s-a fundat în primul rând pe motivaţii de natură politică şi ideologică, scontând pe
obţinerea de beneficii economice în folosul statului ungar. În viziunea politicienilor maghiari
naţionalişti şi revizionişti, evreimea din acest teritoriu era considerată ca un adversar politic al
statului ungar şi al regimului instaurat după 1940. Forţe politice de dreapta, radicale, până la
cele fasciste, au calificat evreimea din acest spaţiu geografic ca duşman declarat, iar existenţa
ei incompatibilă cu viaţa de stat şi socială statornicită în Ungaria. Prin urmare, nu mai avea loc
în Ungaria şi cu atât mai puţin în teritoriul românesc ocupat”15. Dacă atitudinea era critică faţă
de politica Ungariei faţă de evreii ei în perioada Holocaustului, mulţi istorici români sunt foarte
precauţi şi nu îndrăznesc să critice România pentru soarta evreilor din Vechiul Regat care au
fost supuşi uneori pogromurilor locale, legislaţiei antisemite antonesciene şi chiar, unii dintre ei,
deportării în Transnistria. Faptul se poate explica prin criza identitară a românilor după
Revoluţie. Critica adresată politicii antisemite maghiare şi descrierea condiţiilor vitrege pe care
le-au îndurat evreii din NV Transilvaniei şi cei maghiari sunt foarte bine realizate şi redate cu
mult simţ critic în lucrarea Vasile T. Ciubăncan, Maria I. Ganea, Ion V. Ranca, Drumul
Holocaustului. Calvarul evreilor din nord-vestul Transilvaniei sub ocupaţia Ungariei 5 IX 1940 –
25 X 1944. Autorii recunosc rolul negativ al Ungariei în deportarea evreimii, nu dau dovadă de
negaţionism, acuzându-i doar pe nemţi de Holocaust. În opinia lor, Ungaria nu putea să ierte
evreimii că a fost solidară cu actul Unirii de la 1918 a Transilvaniei cu România şi că, deşi
maghiarizată aproape complet, şi-a afirmat identitatea etnică în noul stat.
Analiza politicii Ungariei faţă de evrei în perioada războiului este văzută în cadrul
mai larg al politicii maghiare a naţionalităţilor, care s-a repercutat cu ostilitate asupra tuturor
non-maghiarilor din noua Ungarie.
Redăm două tabele redactate de Vasile T. Ciubăncan, Maria I. Ganea, Ion V.
Ranca pe baza cercetărilor proprii. Este vorba de un tabel care redă populaţia probabilă
după criteriul naţionalităţii, înainte şi după deportarea evreilor şi schimbările produse,
respectiv un alt tabel care redă modificările produse prin deportarea evreilor în mai–iunie
14 Radu Ioanid, Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel, Polirom, 2005, p.19-80.
15 Vasile T. Ciubăncan, Maria I. Ganea, Ion V. Ranca, Drumul Holocaustului. Calvarul evreilor din nord-vestul
Transilvaniei sub ocupaţia Ungariei 5 IX 1940 – 25 X 1944, Editura Ciubăncan, Cluj-Napoca, 1995, p.15.
90
1944. Constatăm în NV Transilvaniei, aşa cum rezultă din primul tabel, o mare varietate de
etnii (români, maghiari, germani, evrei, ruşi, ruteni, ţigani, ucrainieni, alţii).
Tabelul 116. Populaţia probabilă după criteriul naţionalităţii, înainte şi după deportarea evreilor şi schimbările
produse în Transilvania de nord – vest:
Data Totalul Ruşi, ruteni,
Români Maghiari Germani Evrei Ţigani Alţii
inregistrarii Populaţiei ucrainieni
31.VII. 1940 2.630.443 1.322.768 975.275 71.513 149.392 31.559 49272 33.969
Procente 100 % 50.28 % 37.07 % 2.71 % 5.68 % 1.19 % 1.87 % 1.29 %
1.V.
2.764.128 1.100.768 1.385.000 23.900 156.228 33000 51000 21.300
1944
Procente 100 % 39.82 % 50.10 % 0.50 % 5.65 % 1.19 % 1.80 % 0.77 %
(+,-) +133.685 -222.000 +409.725 - 47 000 +6.836 +255 +1.728 - 12.669
Procente +4.83 % - 8.03 % +14.82 % -2.04 % +0.74 % +0.52 % +0.62 % -4.58 %
Tabelul 2. Modificările produse prin deportarea evreilor din Transilvania de nord – vest în mai–iunie 194417
Ruşi,
Data Totalul
Români Maghiari Germani Evrei ruteni, Ţigani Alţii
înregistrării Populaţiei
ucrainieni
30.VI.1944 2.607.900 1.100.768 1.385.000 23.900 0 33.000 51.000 21.300
Procente 100 % 42.20 % 53.10 % 0.90 % 0% 1.26 % 1.95 % 0.80 %
(+, -) -156.228 -156.228
Observăm că prin deportarea evreilor din mai–iunie 1944, 156. 228 de evrei au dispărut.
Autorii fac o descriere a măsurilor anti-evreieşti luate de guvernele maghiare care s-au
succedat în Ungaria după ocuparea NV Transilvaniei. Prin decretul de lege 1750/ 1942 M.E. s-au
pus sub sechestru bunurile agricole si forestiere evreieşti. Prin legea din septembrie 1942 privind
bunurile agricole şi forestiere ale evreilor “s-a interzis evreilor dreptul de a mai dobândi bunuri
agricole şi forestiere sau dreptul de folosinţă asupra unor bunuri imobiliare, atât pe calea
tranzacţiilor juridice, cât şi prin licitaţie, iar la sate şi comune nici asupra altor bunuri imobiliare”18.
La 22 III 1944, guvernul lui Kállay Miklós a fost înlocuit de cel al lui Sztójay Döme, fost
ambasador al Ungariei la Berlin, în timpul căruia s-au adoptat legile antievreieşti. Prin decretul
lege nr. 1240/1944 s-a impus steaua galbenă ca semn distinctiv, care trebuia purtată de fiecare
evreu mai mare de şase ani. Demn de reţinut este Articolul I al acestei legi: „O dată cu intrarea în
vigoare a prezentului decret, fiecare persoană evreiască care a împlinit vârsta de 6 ani–fără
deosebire de sex–este obligată să poarte în afara casei, pe partea superioară a îmbrăcămintei, în
stânga şi la vedere, o stea de culoare galbenă în format de 10X10 cm, confecţionată din
materiale precum stofă, mătase sau catifea”. 19
Limitarea activităţii evreilor a avut loc şi în planul vieţii spirituale maghiare. Astfel, prin
„Decretul lege 10800 / 1944 ME“, se consemnau următoarele: „Este interzisă multiplicarea,
16 Tabelul a fost detailat în Ciubăncan et al, op.cit, p. 28.

17 Ibidem, p. 28.
18 Ibidem, p. 30.
19 Ibidem, p. 34.
91
publicarea, ori punerea în circulaţie a operelor literare ale autorilor evrei o dată cu intrarea în
vigoare a prezentului decret, în mod special se pot multiplica ori pune în circulaţie lucrări cu
caracter ştiinţific, numai cu aprobarea Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, după
înţelegerea prealabilă cu preşedintele Consiliului de Miniştri Regal Ungar”20.
Decretul nr. 108 500/1944 reglementa aprovizionarea evreilor. În realitate alimentele
(zahăr, grăsime, carne, lapte) pentru evrei erau limitate la minimum. 21
Autorii relatează dramele unor victime ale Holocaustului, între care amintim şi pe fetiţa
Eva Heymann, provenită dintr-o familie de evrei de condiţie materială şi intelectuală medie care
reuşeşte să ţină un jurnal: „Micul meu jurnal, de aici încolo voi purta legată de acest lănţişor cheiţa
cu care te închid, ca nimeni, niciodată să nu-mi afle secretele“22. Eva ar fi vrut să trăiască într-o
lume în care să nu se ştie că este evreică. Eva ar fost înspăimântată de povestea Martei, prietena
ei, deportată în Polonia împreună cu familia. Ea consemnează în jurnal un episod când jandarmii
îi rechiziţionează bicicleta, ceea ce o intristează profund: „M-am trântit la pământ şi, întinsă pe
spate, am cuprins cu braţele roata din spate a bicicletei şi am strigat la poliţişti tot ce mi-a ieşit pe
gură: Să vă fie ruşine! Luaţi bicicleta unui copil. Asta-i furt curat. Unul din poliţişti a fost foarte
furios. A spus că numai asta le mai lipseşte, ca un copil de evreu nenorocit să le facă o
asemenea comedie pentru că i se ia bicicleta. Nici un copil evreu nu mai are dreptul să aibă
bicicletă şi nici pâine, căci evreii mănâncă pâinea de la gura soldaţilor. Iţi închipui, micul meu
jurnal, ce am simţit eu când toate acestea mi-au fost aruncate în faţă [....]“23. Jurnalul continuă cu
imagini din ghetoul orădean. Eva Heymann a fost deportată la Auschwitz unde a murit la 17
octombrie 1944.
Carol Iancu critică sever participarea României la Holocaust 24. Autorul nu iartă nimic din
politica antisemită a mareşalului Ion Antonescu şi a colaboratorilor săi în România anilor 1940–
1944. În România Mare, evreii reprezentau a treia minoritate ca număr, după comunitatea
maghiară şi cea germană, însumând în total, 728.115 de oameni după cum s-a stabilit prin
recensământul din 193025. Autorul califică drept un paroxism politica antisemită a României. El
atrage atenţia că, deşi Holocaustul românesc nu este recunoscut şi condamnat în România,
exista între anii 1940-1944 o legislaţie antisemită care viza: “interzicerea căsătoriilor mixte, a
obţinerii unor nume româneşti şi a convertirii la creştinism, eliminarea din toate sectoarele vieţii
publice, iar în unele regiuni obligaţia de a purta steaua galbenă–li s-au adăugat acţiunile poliţiei
legionare care au debutat prin jefuirea bunurilor evreilor”26. Au avut loc pogromuri la Bucureşti şi
Iaşi care s-au soldat cu numeroase victime. În consecinţă, se afirmă că politica rasială a
României nu a avut în vedere doar legislaţia antievreiască, ci chiar expulzarea evreilor din
20 Ibidem, p. 35.
21 Ibidem, p. 34.
22 Ibidem, p. 131.
23 Ibidem, p.133.
24 Carol Iancu, Shoah în România. Evreii în timpul regimului Antonescu (1940-1944), Polirom, 2001.
25 Ibidem, p.13.
26 Ibidem, p. 23.
92
regiunile de frontieră: “În paralel cu persecuţiile legislative, guvernul Antonescu a trecut la
expulzarea a zeci de mii de evrei din regiunile de frontieră (“evacuaţii” de la oraşe şi sate
pierzându-şi toate bunurile, jefuiţi, de cele mai multe ori, de către vecinii lor creştini înainte de a fi
ridicaţi), în ajunul atacului împotriva URSS la care va participa şi România” 27 Mai mult decât atât,
evreii din Basarabia şi Bucovina au fost deportaţi după data de 14 septembrie 194128.
Guvernatorul Transnistriei, Gheorghe Alexianu, s-a remarcat prin cruzimea sa: “Ordonanţa din 11
noiembrie 1941 a guvernatorului Transnistriei, Gheorghe Alexianu, arată că deportaţii au fost
instalaţi în colonii anume organizate, îngrămădiţi laolaltă în ghetouri, lagăre de concentrare şi de
muncă forţată: regimul impus era unul groaznic. Obligaţi să muncească până la epuizare,
înfometaţi, ei cădeau pradă bolilor contagioase şi, supuşi unor tratamente brutale, împuşcaţi
pentru orice nesupunere la ordin, au murit cu zecile de mii. Evacuările în Transnistria au fost
oprite în ianuarie 1942 şi reluate în vara aceluiaşi an: 4650 de evrei (4 200 din Cernăuţi şi 450 din
Dorohoi în iulie şi august, 2388 în septembrie şi octombrie”29. Printre puţinii binevoitori care au
intervenit în favoarea evreilor s-a numărat Nicolae Bălan, mitropolitul Bisericii Ortodoxe Române
din Transilvania şi monseniorul Andrea Cassulo. Carol Iancu îl contrazice pe Raul Hilberg care
vorbeşte în termeni categorici despre Holocaustul românesc, afirmând că în nici o ţară ocupată
de Axă numărul supravieţuitorilor nu a fost atât de ridicat (355.972)30 şi că, din 1942, s-au oprit
masacrele, dar nu şi măsurile antisemite.
Interviurile cu evrei din România antonesciană care au fost deportaţi în Transnistria31
oferă un contact direct cu supravieţuitorii, fiind relatate într-o manieră personală. Printre
intervievaţi se află şi oameni simpli, ajunşi în vâltoarea evenimentelor. Remarcăm dintre aceştia
intervievaţi pe Erica Antal, născută la Putna, crescută în Cernăuţi al cărei tată era avocat, iar
mama casnică. Dintre locurile unde a fost deportată îşi aminteşte cariera de piatră Cetvertinovca
de lângă Bug. Ea relatează că: „Atunci ne-au luat şi am plecat la cariera de piatră de la
Cetvertinovca. Am stat împreună cu vitele, câteva săptămâni, cam două luni, şi iarăşi ne-au luat
şi am plecat de la Cetvertinovca la Obodovca. Acolo ne-au băgat la ucrainieni în case. Opt
persoane am stat într-o cămăruţă mică–eu dormeam sus pe cuptor, îmi aduc aminte. Am stat
multă vreme, nu mai ştiu cât. Ucrainienii erau oameni foarte de treabă: se purtau tare frumos cu
noi, ne dădeau şi de mâncare-au tăiat porci şi ne-au dat slănina aşa, cum era tăiată de la porc”32.
Ultima staţie prin care au trecut a fost Tătărovca: „În Tatarovca, să zic aşa, ne-a mers foarte bine.
Ucrainienii s-au purtat bine, ne duceau la muncă la câmp, ne dădeau şi de mâncare...Dar din
când în când veneau românii. Şi ne ascundeam ca să nu ne ia de acolo”33. Erica Antal consideră
că scrierile supravieţuitorilor Holocaustului sunt adevărate şi redau exact suferinţele prin care au
27 Ibidem, p.25.
28 Ibidem, p. 27.
29 Ibidem, p. 28.
30 Ibidem, p. 31.
31 ***, Holocaustul evreilor români. Din mărturiile supravieţuitorilor (prefaţă de Andrei Pippidi), Editura Polirom,
2004.
32 Ibidem, p. 22.
33 Ibidem.
93
trecut. Aceste scrieri ne oferă prin intermediul mărturiei orale sau scrise posibilitatea de a
reconstitui trecutul: „- Nu s-a scris absolut nimic neadevărat. Degeaba se spune că Antonescu n-
a deportat. El ne-a deportat, el a spus să ne deporteze. Să ştiţi, noi am fost ultima grupă
deportată–am avut aşa un ghinion, să fim chiar în grupa aceea....”.34 Tatăl ei a fost cu greu
convins să nu rămână la ruşi, dar la insistenţele mamei, în 1946 au emigrat.
Un alt interviu relatat în aceeaşi carte este cel al lui Carol Magulies. Astfel la întrebarea
când a simţit pentru prima dată efectele deportării, Carol Magulies răspunde: „În urma pactului
Ribbentrop–Molotov ei au ocupat Bucovina. Şi Basarabia, şi Bucovina. Au venit ruşii, dar ei n-
aveau treabă cu evreii. Tatăl meu, fiind funcţionar de stat, ar fi trebuit să se refugieze. Dar
necazurile au început din iunie, mi se pare 21 iunie, când au intrat nemţii şi românii. După câteva
zile noi am fost deportaţi. Din ce cauză? Pentru că aveam o vecină care era nemţoaică. Ea stătea
lângă noi, într-o casă cu mulţi proprietari, într-o cameră, şi avea nevoie de o casă mai nouă.
Imediat s-a dus la Ambasada Germană, Casa Germană, aşa se numea, şi a aranjat să ne
evacueze pe noi şi s-o pună pe ea în locul nostru. Ne-au dat două ore ca să părăsim casa: „Puteţi
lua orice doriţi, dar numai cât puteţi duce. Altceva n-aveţi voie să luaţi”35. În perioada deportării, a
staţionat în localităţile Atachi şi Moghilev. Desi tatăl ei era fost funcţionar şi s-a hotărât că
funcţionarii de stat nu trebuie deportaţi, până la urmă cei deja evacuaţi, au rămas evacuaţi. Un
exemplu al experienţelor trăite în perioada deportării este relatat în fragmentul privind şederea la
Moghilev. „În fiecare zi ne duceam la lucru. Erau jandarmii. La Moghilev am stat două luni, iar
dimineaţa trebuia să mergem la lucru la jandarmi. Încărcam vagoane, descărcam
vagoane...Dimineaţa trebuia să fim prezenţi acolo. Nu primeam absolut nimic–nici mâncare, nici
bani, absolut nimic. Seara ne duceam acasă. Cum am supravieţuit? Norocul nostru era că
ucrainienii erau săraci lipiţi pământului. N-aveau nimic. Dacă aveau vacă–vaca era împărţită în
patru anotimpuri: vara la ăsta, toamna la ăsta, iarna la ăsta şi primăvara la ăsta. Aşa era (râde)“36.
Conform hotărârii din 31 august 1944, se decide că „Drepturile românilor sunt cele
recunoscute de Constituţia din 1866, cu modificările ce ulterior i-au fost aduse şi de Constituţia
din 29 martie 1923”37. Prin legea nr. 442, din 1 septembrie 1944, se desfiinţează lagărele de
internare în care erau închişi evreii. Astfel în articolul unic al legii se menţionează : „Pe data
prezentului decret–lege, se desfiinţează pe întreg teritoriu al ţării toate lagărele de internare,
create prin orice dispoziţie legală sau administrativă. Toţi internaţii vor fi puşi în libertate imediat,
fără nici o altă formalitate prealabilă. Totodată, se suspendă, cu efect imediat, toate dispoziţiunile
administrative privitoare la fixarea obligativităţii domiciului”38. Într-un document din 19 decembrie
1944 se abrogă toate îngrădirile la care au fost supuşi evreii sau proprietatea lor: „Prin alăturatul
proiect de decret-lege, se abrogă toate îngrădirile privind atât persoanele, cât şi bunurile evreieşti,
34 Ibidem, p. 23.
35 Ibidem, p. 27.
36 Ibidem, p. 28.
37 Lya Benjamin, Evreii din România între anii 1940-1944, vol.1. Legislaţia antievreiască, Editura Hasefer,
Bucureşti, 1993.
38 Ibidem, p. 372.
94
îngrădiri care au constituit, sub regimurile dictatoriale trecute, obiectul unor dispoziţiuni legislative,
administrative sau judecătoreşti. Ca efect al acestui decret–lege, sunt şi rămân desfiinţate toate
măsurile discriminatorii luate din motive rasiale”39. Totodată prin acelaşi proiect de lege sunt
restituite imobilele şi bunurile mobile ale evreilor: „Imobilele reintră astfel în patrimoniul titularului
evreu, libere de orice sarcini constituite ulterior deposedării evreului, iar bunurile mobile vor fi
reluate de proprietarul deposedat de la deţinătorii cu orice titlu. Reintrarea în dreptul de folosinţă a
foştilor proprietari şi chiriaşi evrei în imobilele din care au fost evacuaţi este imediată, prin efectul
prezentei legi. Pentru o categorie de chiriaşi ai fostului Centru Naţional de Românizare,
introducând aici un criteriu social, am fixat termenul de evacuare la 23 aprilie 1945. Astfel,
funcţionarii publici şi pensionarii publici, lucrătorii, precum şi micii meseriaşi cu un venit lunar până
la 30 000 lei inclusiv, invalizii, orfanii minori şi văduvele necăsătorite se bucură de această
păsuire, ţinând seama de posibilităţile schimbării unui domiciliu pentru toate aceste categorii în
plină iarnă”40. Prin legea pentru abrogarea măsurilor legislative antievreieşti sunt abrogate toate
dispoziţiunile discriminatorii privitoare la evrei.
Bulgaria a nutrit speranţa de a recupera teritoriile pierdute în urma primului război
mondial: Dobrogea de sud care a fost cedată României, Tracia care a fost cedată Greciei şi
Macedonia Serbiei. Regimul politic instaurat în perioada interbelică poate fi considerat autoritar,
însă nu fascist41. Dobrogea de sud (Cadrilaterul) a fost cedată de către România Bulgariei. Şi în
Bulgaria s-au impus legi antievreieşti. Astfel evreilor li s-au impus restricţii în stabilirea rezidenţei,
în privinta dreptului la proprietate şi li s-a restrâns dreptul de a practica anumite profesiuni.
Bulgaria s-a alăturat Axei din 1941. Printr-o lege s-a decretat că toţi cei care au fost înainte supuşi
iugoslavi şi greci să primească cetăţenie bulgară, mai puţin evreii, cu excepţia femeilor evreice
căsătorite cu neevrei42. La 22 februarie, s-a decis ca 20 000 de evrei să fie deportaţi. În 18 si 19
martie, evreii din Tracia au fost deportaţi, iar cei din Macedonia au fost deportaţi la Auschwitz43. În
total, 11, 343 de evrei au fost deportaţi44 .
39 Ibidem, p. 376.
40 Ibidem, p. 377.
41 Tzvetan Todorov, The fragility of goodness. Why Bulgaria’s Jews Survived the Holocaust, ediţia a II-a, London,
Weidenfeld&Nicolson, 2001, p. 4.
42 Ibidem, p. 6.
43 Ibidem, p. 9.
44 Ibidem,
95
96
Capitolul III
III. Situaţia evreimii în URSS şi statele satelite ale
acesteia între 1945-1953
III.1. URSS, Cehoslovacia, Polonia
Terminarea celui de-al doilea război mondial şi consecinţele acordurilor de la

Teheran şi Yalta, au adus statele din Europa Centrală şi de Est în zona de influenţă
sovietică. Protestele formale ale celorlalţi aliaţi, Marea Britanie şi Statele Unite, împotriva
arbitrariului şi dictaturii impuse de Stalin, nu au putut împiedica comunizarea acestei zone.
Situaţia acestui spaţiu, care fusese afectat de război, era deosebit de gravă. Astfel, în urma
războiului, în Polonia au murit 6 milioane de oameni, în Iugoslavia 1.7 milioane, în România
peste 500 0001. În acelaşi timp, în acest spaţiu au avut loc modificări teritoriale. Statul
polonez s-a extins cu 150 de mile spre vest în detrimentul Germaniei de Est ca o
recompensă pentru teritoriile pierdute de Polonia în favoarea URSS. Sovieticii au anexat
Basarabia şi nordul Bucovinei de la România şi Carpato-Rutenia de la Cehoslovacia2. În
aceste state comunismul a cunoscut o expansiune fulgerătoare. În numai câţiva ani de la
terminarea războiului, comuniştii deţineau deja pârghiile puterii în statele aflate în zona de
influenţă sovietică. De la un număr infim de membrii, partidele comuniste au crescut la sute
de mii de membrii. Mulţi cetăţeni au devenit membrii ai partidelor comuniste şi din
oportunism. Alţii sperau că fiind fideli noului regim, vor obţine avantaje. Şi în România, de la
1000 de membrii ai partidului comunist în 1944 s-a ajuns în timp foarte scurt la sute de mii
de comunişti3. S-a speculat că foarte mulţi membrii ai Partidului Comunist din România au
fost evrei. Adevărul este că numărul de evrei comunişti era mare ca reprezentare a
procentului din totalul populaţiei evreieşti, nu ca număr de oameni în sine, aşa cum arată şi
Liviu Rotman4. Cei mai mulţi evrei nu s-au identificat cu statul comunist. Până în 1989 în jur
de 400. 000 de evrei români emigraseră în Israel5.
1 Robin Okey, Eastern Europe, 1740-1985: Feudalism to Communism, London, Routledge, 1992, p. 191
2 Ibidem, l. cit.
3 Ibidem, l. cit.
4 Liviu Rotman, Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965, Iaşi, Polirom, 2004.
5
Ibidem.
97
La sfârşitul războiului, comunităţile evreieşti din Europa de Est erau serios afectate.
Evrei din state ca România (NV Transilvaniei), Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia au fost
deportaţi în lagărele de concentrare germane. Odată războiul terminat, supravieţuitorii s-au
întors în mare măsură acasă. Totuşi unii au plecat în Europa de Vest, SUA sau Israel.
Acesta a fost şi cazul lui Elie Wiesel, evreu din Transilvania, mai târziu laureat al premiului
Nobel, care s-a oprit iniţial în Franţa6.
La sfârşitul războiului, populaţia evreiască trăia în condiţii de sărăcie, teamă şi
mizerie. Ei nu aveau hrană şi adăposturi suficiente. Numărul copiilor evrei după Holocaust a
fost foarte mic, afectaţi şi ei de lipsa alimentelor şi îmbrăcămintei. În Ungaria, numărul
copiilor evrei sub 14 ani era de doar 7.7127. Organizaţia internaţională Joint a venit în
întâmpinarea nevoilor de mâncare şi medicamente a evreilor din statele comuniste. Spre
exemplu, Joint a cheltuit peste 10 milioane de dolari în Ungaria într-un singur an. Au fost
ajutaţi de către Joint peste 200 000 de evrei în România, 120 000 în Ungaria, 65 000 în
Polonia şi 42 000 în Austria8.
În statele din Europa Centrală şi de Est în care comunismul a fost instaurat, evreii
au fost o bază socială importantă pentru recrutarea de membrii şi lideri marcanţi ai partidelor
comuniste. Această realitate era o consecinţă a faptului că evreii aveau motive particulare de
a adera la comunism: „Este adevărat, desigur, că din punctul de vedere evreiesc, statistici
care arată că mulţi lideri comunişti au avut origine evreiască sunt irelevante, din moment ce
aceşti lideri au părăsit comunitatea sau s-au întors împotriva ei. Dar, dintr-un punct de
vedere sociologic, nu este irelevantă afirmaţia lui Péter Kende <<oamenii de origine evrei...
se puteau identifica uşor cu noul regim>>. Acest lucru înseamnă că evreii sau oamenii cu
origine evreiască care au acceptat idealurile comuniste şi au intrat în Partidul comunist sau
aceia care nu au respins regimul comunist ar fi putut să aibă motive speciale de a face acest
lucru pe care ceilalţi nu le aveau”9. Aceste motive s-ar putea explica prin consecinţele
experienţelor avute în istorie în spaţiul central şi est-european. Spre exemplu, ştim că în
Rusia au avut loc pogromuri. Sau, în cazul României, aşa cum arată Andrei Oişteanu în
cartea sa „Imaginea evreului în cultura română”10, conştientizăm existenţa clişeelor
antisemite în literatura populară şi cea cultă care au fost expresia unei stări de fapt.
Analizând starea evreimii în urma experienţelor mai recente aşa cum a fost şi Holocaustul,
care i-a pus pe evrei în situaţia de a fi exterminaţi ca şi grup etnic, apare mai uşor de înţeles
6 Elie Wiesel, Toate fluviile curg în mare, Bucureşti, Editura Hasefer, 2000.
7 Bernard Wasserstein, Vanishing Diaspora. The Jews in Europe since 1945, Hamish Hamilton Ltd, Great Britain,
1996, p. 36.
8 Ibidem.
9 András Kovacs, Jewish assimilation and Jewish politics in Modern Hungary, Yearbook of Jewish Studies
Department of Central European University (Public Lectures, 1996-1999), Internet:

http://web.ceu.hu/jewishstudies/yearbook01.htm
10 Andrei Oişteanu, Imaginea evreului în cultura română, (ediţia a II-a), Bucureşti, Editura Humanitas, 2004, p. 9-
425.
98
nevoia evreilor de securitate, aspiraţia lor de a pune capăt acestor discriminări şi soluţia pe
care unii dintre ei au ales-o, comunismul, ca o alternativă la condiţia lor de până atunci.
Problema antisemitismului s-a încercat a fi rezolvată după război. În spaţiul vest
european, în RFG, la 10 Septembrie 1952 s-a semnat un acord între statul german şi
reprezentanţii evreimii prin care Germania de Vest s-a angajat la plata unor reparaţii de război
substanţiale. În Austria, într-o măsură mult mai mică, în anii 1960 s-a restituit cam 5% din
pierderile materiale suferite de evrei. Oricum, curentul era acela de pacificare, de eliminare a
antisemitismului promovat în epoca nazistă.
În mod neaşteptat, accente antisemite încep să apară în Rusia Sovietică şi Europa
de Est care proclamaseră anterior asanarea tuturor diferenţelor sociale şi naţionale, de orice
natură. O radiografie a situaţiei evreimii din spaţiul comunist de-a lungul anilor 1950 ai
secolului trecut face Solomon Grayzel, în lucrarea A history of the contemporary Jews from
1900 to the present: „Deşi Uniunea Sovietică a continuat să se mândrească cu faptul de a fi
declarat antisemitismul ilegal, dovezi că acesta mai exista au apărut. În timpul ultimilor ani ai
vieţii lui Stalin, el s-a arătat tot mai intolerant faţă de evrei şi cultura evreiască. Frecvenţa cu
care apare acuzaţia de <<cosmopolitanism fără rădăcini>>, orice ar fi însemnat această
frază împotriva oamenilor care aveau nume evreieşti, nu putea fi accidentală. În 1948 practic
toţi scriitorii evrei au fost arestaţi şi deportaţi în Siberia. Aşa numitul <<complot al
doctorilor>> în 1952, în urma căruia s-a stabilit că mai mulţi doctori de prestigiu–cei mai mulţi
evrei–au plănuit să omoare lideri marcanţi ai Uniunii Sovietice, deschidea calea demodatei
campanii antisemite. Moartea lui Stalin, în martie 1953, eclipsarea personalităţii lui şi
execuţia lui Lavrenti Beria au pus capăt campaniei împotriva evreilor. Unii dintre scriitorii
deportaţi s-au reîntors din exilul siberian; ici şi colo câte unui teatru în idiş i s-a permis să
existe. Dar o presă în idiş demnă de acest nume nu a mai existat, şcolile cu predare în idiş
au rămas închise”11. Referindu-se la statele existente în spatele Cortinei de Fier, Solomon
Grayzel afirmă că în acestea nu exista dorinţa de a absorbi populaţia evreiască şi că
emigrarea în Israel ar fi fost posibilă în toate etapele dacă nu ar fi existat opoziţia sovietică.
Viaţa comunitară evreiască, prin urmare, s-a păstrat în acest spaţiu12.
Proprietatea individuală evreiască a fost retrocedată numai parţial şi cu greutate.
Mai mulţi ne-evrei au devenit proprietarii averilor evreieşti şi nu au vrut să le cedeze când
evreii s-au reîntors din Holocaust. Comuniştii îi considerau pe evrei, în bună parte, drept
proprietari ai unor averi considerabile în trecut. În virtutea acestui fapt, s-au opus
reîntoarcerii averilor evreieşti la vechii proprietari.
Evreii au fost de asemenea afectaţi de politicile economice ale statelor comuniste.
Cei care s-au reîntors şi-au găsit proprietatea devastată, locuinţele distruse. Au reintrat în
posesia proprietăţilor lor cu dificultate, întâmpinând opoziţia naţionalilor din aceste ţări. Nu se
11 Solomon Grayzel, A history of the contemporary Jews from 1900 to the Present, Atheneum, New York, 1977,
p. 154
12 Ibidem, p. 155
99
poate vorbi de o restituire integrală a proprietăţii evreieşti, locuinţele evreilor au fost jefuite în
perioada fascistă, acţiunile şi banii şi-au pierdut valoarea. Ei au fost supuşi aceloraşi legi de
naţionalizare ca şi naţionalii ţărilor comuniste. Prin urmare fabricile, magazinele, pământul au
fost confiscate. În România şi Ungaria bunurile celor care nu s-au reîntors din Holocaust şi
care nu au fost obiectul procesului de naţionalizare au continuat să fie administrate de către
Comunităţile evreieşti din aceste state.
Dintre cei reîntorşi din lagărele naziste o bună parte au încercat să contribuie la
refacerea ţărilor lor, aflate acum sub „umbrela” Uniunii Sovietice. Trebuie spus, de la bun
început, că, iniţial, evreii nu s-au temut de comunism, dimpotrivă l-au văzut ca singura forţă
capabilă de a opri nazismul. Pentru ei, sosirea Armateii Roşii a fost o eliberare, ea punând
capăt plecării trenurilor morţii în lagărele de concentrare germane. Curând a devenit evident
că şi comunismul era o orânduire impusă cu forţa, care a trimis în închisori elitele lumii
interbelice din statele satelite ale Uniunii Sovietice. A devenit evident că Stalin era un tiran
care făcea numeroase victime. O parte dintre evrei, mergând pe calea iniţiată la sfârşitul
secolului al XIX-lea de Theodor Herzl, şi-au dorit crearea unui stat propriu, Israelul, în care
au emigrat în număr mare atunci când condiţiile impuse de Uniunea Sovietică o permiteau.
Până în 1948, Palestina era sub mandat britanic şi britanicii s-au opus emigrării evreilor în
Palestina. Dar aceste emigrări s-au produs şi ilegal. O parte mare a emigraţilor veneau din
statele comuniste.
Deşi mulţi evrei din statele satelite ale Uniunii Sovietice au emigrat în Israel pe
parcursul perioadei comuniste, o parte au ales să se integreze în statele comuniste, să
devină membrii de partid sau chiar reprezentanţi ai nomenclaturii comuniste. Orientarea spre
ideile comuniste este veche. Nu poate fi contestată participarea evreilor la Revoluţia din
1917 şi implicarea lor în primii ani ai comunismului rusesc. Dar, există şi explicaţii. În timpul
guvernării ţarilor ruşi, evreii au fost subiectul multor discriminări: li s-a fixat o zonă de
rezidenţă separată, au fost consideraţi adesea ca ţapi ispăşitori pentru greşelile guvernărilor
ţariste. Sentimente antisemite existau, exprimate în epoca modernă şi la începutul secolului
al XIX-lea, prin numeroase pogromuri ale căror victime au fost evreii. În timpul războiului,
Stalin s-a străduit să ducă o politică mai puţin antisemită faţă de evreii din Uniunea Sovietică.
El a creat, în acest sens, un Comitet Anti-Fascist Evreiesc. După crearea statului Israel,
pentru puţin timp, el a încurajat sionismul13.
În comparaţie cu anii războiului, trebuie să recunoaştem că sistemul comunist a fost
mai tolerant, oferind aceleaşi avantaje evreilor ca şi celorlalţi cetăţeni. Acum ei au putut să
studieze la toate nivelele în şcolile şi universităţile naţionale, au putut să obţină un loc de
muncă chiar de nivel superior, au avut condiţii de muncă şi viaţă mult mai bune decât în
lagărele de concentrare sau de muncă. Dar pe de altă parte, în acţiunea de purificare
13 Paul Johnson, A history of the Jews, London, Phoenix Press, 2001.
100
socială, de eliminare a elitelor economice şi culturale ale perioadei interbelice, comuniştii i-au
lovit şi pe industriaşii sau burghezii evrei care au fost întemniţaţi şi eliminaţi.
În URSS a început în 1948 o campanie „anti-cosmopolită” în plan cultural al cărei
conducător a fost Jdanov. Evreii au fost consideraţi drept „cosmopoliţi fără rădăcini”. Cei care
au activat în cultură au rămas fără slujbe, alţii au fost epuraţi din sferele ştiinţei, artei, presei.
Ziarele evreieşti şi şcolile, teatrele şi celelalte instituţii evreieşti, multe sinagogi au fost închise.
În paralel, sionismul este acum condamnat oficial. Evreii au fost încurajaţi să rămână în URSS,
nu să emigreze în Israel. S-a încetăţenit ideea că evreii nu sunt o naţiune particulară şi că sunt
înrudiţi cu alte popoare cu care au o origine comună. Sovieticii s-au apropiat de arabi şi nu au
susţinut emigrarea în Israel. Această campanie împotriva evreilor a culminat în 1953 cu
„afacerea halatelor albe”, iniţiată de Stalin însuşi, o campanie împotriva medicilor evrei acuzaţi
că ar fi contribuit la moartea unor lideri sovietici. Această campanie nu era ceva cu totul nou,
doar sentimentele lui Stalin faţă de evrei au fost cu totul noi.
Un organism important a fost Comitetul Antifascist Evreiesc al cărui rol a crescut în
timp14. Acesta avea 70 de membri permanenţi, un ziar, o editură. A jucat un dublu rol, avea
să fie reprezentanţa evreilor în Occident şi în faţa Comitetului Central. În septembrie 1946, a
fost desfiinţat, fiind considerat un organism sionist şi reacţionar. Dezmembrarea CAE s-a
produs pe etape. Personalităţi importante ale acestuia, ca Fefer şi Zaskin, au fost arestate15.
Pe fondul rusificării culturii Uniunii Sovietice, intelectualii evrei au fost înlăturaţi din
sfera culturii ruse: ”De la denunţarea <<cosmopoliţilor>> s-a ajuns mai apoi la glorificarea
imbecilă şi rizibilă a <<superiorităţii>> ruseşti în toate domeniile ştiinţei, tehnicii şi culturii” 16.
Evreii au fost epuraţi, aşa cum arată Alexandr Soljeniţîn, din Institutul de Filozofie, Academia
de Ştiinţe, Institutul de Ştiinţe Juridice17. Instituţiile culturale evreieşti au fost închise.
În 12 august 1952, 13 dintre cei mai proeminenţi scriitori de limbă idiş au fost ucişi
din ordinul lui Stalin. Aşa au murit Peretz Markish, Leib Kvitko, David Hofstein, Itzik Feffer şi
David Bergelson.
Antisemitismul lui Stalin a început să se contureze cu precădere din 1948. În
ianuarie 1948 actorul evreu-rus Solomon Mikhoels a fost ucis. Acest eveniment pare a fi fost
începutul fazei antisemite în viaţa lui Stalin. Schimbarea spre antisionism a necesitat mai
mult timp, dar a devenit decisivă în toamna 194818.
În anii 1952-1953 un adevărat coşmar s-a abătut asupra evreilor sovietici. În
lucrarea sa Anti-Semitism without Jews. Communist Eastern Europe, scrisă de Paul Lendvai,
este arătat caracterul discriminatoriu faţă de evrei al politicii lui Stalin în acei ani:
„Încăpâţânarea cu care propaganda sovietică continuă să îşi spună minciunile despre Joint,
finanţele evreieşti şi complotul sionist mondial care înainte au fost repudiate de acelaşi regim
14 Ibidem, p. 419
15 Ibidem, p. 421
16 Ibidem.
17 Ibidem, p. 422
18 Johnson, op.cit, , p. 526.
101
ca <<fabricaţii>> ne obligă să reafirmăm mai vechile afirmaţii despre “anii întunecaţi” ai
evreimii sovietice şi despre caracterul temporal sau incidental al antisemitismului ca armă
politică”19.
Evreii din Bulgaria nu au fost deportati cu exceptia celor din Tracia ocupată. O bună
parte a evreilor bulgari şi–au pierdut proprietatea. Ei au avut condiţii de viaţă improprii şi
după război.
În studiul lui Arieh J. Kochavi, British Diplomats and the Jews in Poland, Romania
and Hungary during the communist takeovers, se arată că la sfârşitul celui de-al doilea
război mondial, cu excepţia URSS, mai existau comunităţi importante de evrei şi în alte state
ale blocului sovietic ca România, Polonia şi Ungaria20. Articolul lui Kochavi descrie situaţia
evreilor din cele trei ţări între anii 1945-1947 reflectată în rapoartele unor diplomaţi britanici,
Marea Britanie încercând să stăvilească un posibil val emigraţionist venit din aceste ţări. În
1945, mai mult de 100 000 de evrei se înregistraseră la Bucureşti cu intenţia de a emigra în
Palestina, aceştia fiind încurajaţi şi de Crucea Roşie21. În Ungaria, evreilor care s-au reîntors
din taberele de concentrare le-a fost imposibil să îşi reorganizeze viaţa comunitară şi
religioasă. Acest lucru i-a motivat pe sionişti să încerce să emigreze în Palestina22. Mai mulţi
evrei se regăseau în viaţa politică maghiară: Rákosi Mátyás, important lider al Partidului
Comunist, Gerő Ernő, ministru al Transporturilor, Révai Jȯzsef, un jurnalist prestigios, Vas
Zoltán, primar al Budapestei23.
În Cehoslovacia, comuniştii au reuşit să obţină controlul de abia în 1948.
Antisemitismul se manifesta mai slab decât în alte părţi. Ucraina Subcarpatică a fost anexată
de URSS ca preţ al eliberării ţării. De teama antisemitismului sovietic, mulţi evrei s-au
declarat cehi şi slovaci. O parte a evreilor cehoslovaci s-a refugiat în zona americană de
ocupaţie a Germaniei.
În Cehoslovacia, în urma unei legi, averile fără moştenitori reveneau statului, deci
şi o mare parte din proprietatea evreiască. În Cehoslovacia are loc procesul Slanski,
inculpaţii fiind în majoritate evrei.
Procesul Slanski a început în noiembrie 20 şi s-a încheiat în 27 noiembrie 1952. Din
14 inculpaţi, 13 erau evrei. Acuzaţii au fost siliţi să recunoască că au activat ca spioni
imperialişti, informatori de poliţie, trădători troţkişti şi agenţi ai complotului titoist-burghez-
naţionalist24. Au fost acuzaţi că au complotat să îl răstoarne pe conducătorul statului,
Klement Gottwald. A existat o latură antisemită a procesului. Astfel Slansky a fost acuzat că
19 Paul Lendvai, Anti-Semitism without Jews. Communist Eastern Europe, Doubleday&Company, Inc., Garden
City, New York, 1971, p. 17.
20 Arieh J. Kochavi, „British Diplomats and the Jews in Poland, Romania and Hungary during the Communist
Takeovers”,in East European Quaterly, vol. 29, 1995

21 Ibidem.
22 Ibidem.
23 Ibidem.
24 George H. Hodos, Stalinist Purges in Eastern Europe, 1948-1954, New York, Praeger Publishers, 1987.
102
întreţine contacte cu Granville, un reprezentant al sionismului internaţional25. În urma
procesului Slansky, Geminder, Frejka, Frank, Clementis, Reicin, Sva, Margolius, Fischl,
Sling, Simone au fost condamnaţi la moarte şi executaţi la 5 decembrie. Restul inculpaţilor
au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă.
Arieh Kochavi arată că cea mai rea era situaţia evreilor din Polonia, unde în august
1945 mai erau 50 000 de evrei26. Iniţial guvernul polonez nu i-a împiedicat pe evrei să plece.
Cam 300 de evrei au fost omorîţi în Polonia din 1945 ca rezultat al antisemitismului.
În Polonia, antisemitismul a cunoscut forme exagerate, inclusiv pogromuri.
Persecuţiile antievreieşti venite din partea polonezilor au continuat să se manifeste atât în
timpul războiului, cât şi după instaurarea comunismului. Mulţi polonezi au fost antisemiţi
datorită faptului că un număr mare de evrei era prezent în rândurile Partidului Comunist
Polonez. Ca urmare, victimele persecuţiilor antievreieşti după 1945 au variat între 600 şi
3000 de persoane27.
Antisemitismul polonez a luat chiar forma pogromurilor al căror victime au fost
evreii. Aşa au fost pogromul de la Kielce şi Przeborze. Bozena Szaynok, în studiul său The
Role of Antisemitism in Postwar Polish-Jewish Relations consideră că uciderea evreilor a
devenit un fapt cotidian28.
În acelaşi timp, un motiv al uciderii evreilor atât în timpul războiului cât şi după
război a fost dorinţa de acaparare sau de menţinere a proprietăţii evreieşti de către etnicii
polonezi. O idee încetăţenită în statele aflate în sfera de influenţă sovietică cu privire la evrei,
inclusiv în Polonia, a fost că evreii au adus comunismul. Ei au întâlnit astfel opoziţia
naţionalilor acestor ţări, care, în majoritate, au respins comunismul, acesta fiind impus din
afară de Uniunea Sovietică cu acordul tacit al celorlalţi aliaţi.
Se poate afirma că şi printre evrei au fost victime ale comuniştilor. Aceasta pentru
că, înainte de război, ei au fost, în mare parte, exponenţii unor pături sociale materialiceşte
superioare, care, au căzut în dizgraţie odată cu instaurarea comunismului. Au existat şi
pretexte, justificări, cel mai adesea fabricate, pe care polonezii le-au folosit pentru a justifica
acţiunile lor antisemite. Astfel de acuzaţii au fost omorul ritual, cazuri de coerciţie cu intenţia
de a-i alunga pe evrei sau a le lua proprietatea, crime în urma jafurilor armate, alte atacuri
îndreptate împotriva evreilor29. In 1946, un număr de 125 000 de evrei au sosit din URSS. În
urma unor incidente care au avut loc la Cracovia, 5 evrei au fost omorîţi. Începând cu anul
1946, numărul evreilor care au emigrat în Palestina a crescut. În perioada stalinistă, partidele
sioniste au fost lichidate şi dizolvate. Evreii s-au angrenat în Securitatea statului polonez.
25 Ibidem. „Granville said that his main source of information was Slansky, the solid pillar of his spy net, the most
intelligent Jew that he (Granville) ever knew”. (Granville a spus că sursa sa principală de informaţii a fost Slanski,
pilonul solid al acestei reţele de spioni, cel mai inteligent evreu pe care el (Granville) l-a cunoscut vreodată”.
26 Kochavi, op.cit.
27 Bozena Szaynok, „The Role of Antisemitism in Postwar Polish – Jewish Relations” in vol. Robert Blobaum (ed),
Antisemitism and its opponents in Modern Poland, Ithaca and London, Cornell University Press, 2005, p. 265-283
28 Ibidem.
29 Ibidem, p. 71.
103
În anii 1948-1953, consemnăm numeroase activităţi antisemite. Astfel, la 27 mai
1945, la Przborze a avut loc un veritabil pogrom. Nevoia de securitate a evreilor, în aceste
condiţii, era evidentă. Danuta Blus-Wegrowska, într-un articol despre situaţia evreilor în
Polonia după 1945, a definit atmosfera care exista în acei ani ca „pogromlike”30, adică
specifică pogromului. La Kielce a avut de asemenea loc un pogrom în care s-a pornit de la
acuzaţia de omor ritual. Probabil că numărul victimelor acestui pogrom a fost de 4231.
Intelectualitatea poloneză, în urma acestor pogromuri, a denunţat antisemitismul,
dar ei reprezentau doar vocea elitelor. Comunitatea poloneză şi cea evreiască au cunoscut o
autodistanţare. Pe fondul schimbării politicii URSS faţă de Israel, statul polonez şi-a
schimbat şi el atitudinea. Comunitatea evreiască a fost supusă controlului forţelor politice şi
de Securitate. Un oficial israelian a fost arestat în Varşovia, la fel ca şi fostul şef al
Comitetului evreiesc din Silezia de Jos32. Atitudinea Poloniei a rămas ostilă evreilor în
perioada stalinistă.
Revelatoare este atitudinea comuniştilor faţă de evrei în Polonia, pe care o putem
sesiza în spaţiul comunist. Studiul lui Alix Langrebe, Polish national identity and deformed
memory from 1945 to the present: Mythologizing the Polish Role in the Holocaust33, descrie
percepţia Holocaustului şi a evreilor în societatea poloneză comunistă. Astfel despre
Holocaust se putea discuta numai în şoaptă, puţine cărţi au fost scrise pe această temă.
Eroii celui de-al doilea război mondial erau numai polonezii, minorităţilor nu li se permitea să
îşi dezvolte propria lor cultură, victimele Holocaustului erau cetăţenii polonezi în general şi
nu evreii (antifascist (Polish) citizens), Auschwitz devenise un simbol al martiriului antifascist.
Autorul adaugă că în Polonia comunistă, doar evreii asimilaţi de cultura şi societatea
poloneză aveau posibilitate de afirmare.
În partidele comuniste ale statelor membre ale lagărului socialist, evreii au jucat un
rol important. În Polonia avem evrei membrii marcanţi ai partidului comunist Roman
Zambrowski, Hilary Minc, Jakub Berman. În România, ministru de Externe a fost Ana
Pauker.
În cartea lui Jay Howard Geller, Jews in Post-Holocaust Germany, 1945-195334, se
descrie situaţia evreimii din RFG şi RDG în epoca postbelică. O bună parte a cărţii se referă
la viaţa evreiască în Germania de Est. Liderii evrei încercau să facă cunoscută suferinţa
evreilor, în timp ce comuniştii i-au considerat pe evrei egalii naţionalilor germani. În
Germania de Est problema reparaţiilor nu a fost pusă. În schimb, în Germania de Vest, în
urma Acordului de la Luxembourg, s-a decis plata reparaţiilor către Israel. Politica comunistă
30 Danuta Blus-Wegrowska, „Atmosfera pogromowa” . Apud Bozena Szaynok, op. cit., p. 271.
31 Ibidem, p. 272.
32 Ibidem, p. 281.
33 Alix Landgrebe, „Polish National Identity and deformed memory from 1945 to the present: Mythologizing the
Polish Role in the Holocaust”, in RFE/RL East European Perspectives, 17 March 2004, Volume 6, Number 6
34 Lynn Rapaport: „Jay Howard Keller, Jews in Post-Holocaust Germany, 1945-1953”, in German politics and
society, volume 23, issue 2, 2005, p. 110
104
a fost ostilă Israelului. Ca şi în alte state comuniste, şi în Germania de Est au fost anchetaţi
lideri politici evrei aflaţi în poziţii cheie în fruntea statului.
III.2. România şi Ungaria. Politica internă faţă de evrei
În România, încă din 1948 evreii sunt urmăriţi în condiţiile în care în această
perioadă apare statul Israel, destinaţia favorită a evreilor. Dar în 1953, antisemitismul
comunist atinge un punct maximal, lucru relevat şi de opinia lui Iosif Chişinevschi care afirmă
într-un discurs din 14 ianuarie 1953: „Comunităţile evreieşti în tot timpul au fost un cuib de
jefuitori, de spioni. Comunităţile au avut întotdeauna pe un Filderman şi de la exploatarea şi
jefuirea oamenilor săraci şi până la acte criminale de spionaj, acestea au fost în programul
lor. De aceea cred că trebuie să mergem ferm. Să-i ia dracu, dar până la urmă vor amuţi,
altfel ne vor dăuna, nu numai nouă, dar şi întregului lagăr al păcii”35 .
Tot în 1953, Gheorghe Gheorghiu – Dej declara: „Sunt câteva procese de agenturi
imperialiste care urmează să fie terminate. Ancheta este gata, s-au terminat lucrările şi
urmează să aibă loc procesul. E vorba de agenţii ale serviciului de spionaj francez, englez,
austriac, ai Vaticanului şi francmasoni.
Mai sunt şi unii agenţi ai Israelului, care desfăşoară activitate de spionaj, în
favoarea americanilor şi Intelligence Service-ului, care vor fi judecaţi în calitate de agenţi ai
acestor servicii de spionaj, pentru a nu se spune că am avea ceva cu serviciile sioniste sau
cu elemente aparţinând acestor organizaţii. N-au decât să se desolidarizeze sioniştii de
aceşti oameni care au făcut spionaj”36.
Acestea sunt doar două declaraţii care ne arată că evreimea era în prim planul
atenţiei politicii comuniste în anul 1953, anul morţii lui Stalin, perioadă în care în toate statele
satelite ale URSS evreii erau dezavuaţi şi prost priviţi. Tot în această perioadă, are loc
procesul sioniştilor care erau urmăriţi încă din 1948. În perioada 1949-1959 cam 250 de
sionişti au fost arestaţi şi anchetaţi. De fapt, ceea ce se întâmpla la Moscova nu putea
rămâne fără urmări în România. Dacă observăm atent scenariile politicii comuniste est
europene, vom vedea că sunt elemente definitorii comune în problema evreiască.
În 1948, Stalin a început campania împotriva titoiştilor, iar din 1952 a extins-o şi
împotriva evreilor37. Victimele campaniei din 1952 în România au fost evreica Ana Pauker şi
ungurul Vasile Luca. Dej a reuşit să ia aceste măsuri, fiind sprijinit de ruşi. Intenţia lui era de
a-i înlătura pe Ana Pauker, Vasile Luca şi Teohari Georgescu. Ana Pauker a fost făcută
responsabilă pentru că a contribuit la creşterea numărului de membrii ai PCR. Campania
35 Teodor Wexler, „Procesul sioniştilor”, în Memoria. Revista gândirii arestate, http://www.revista.memoria.ro/

?location=view_article&id=419, accesat la 1 octombrie 2007.
36 Ibidem.
37 Ibidem.
105
împotriva evreilor a demarat încă din 1949 când o duzină de membrii ai CDE au fost arestaţi,
inclusiv rude ale Anei Pauker38.
Totuşi, paralel cu structurile comuniste, aşa cum aminteşte şef rabinul României,
Moses Rosen39, se desfăşura viaţa comunitară. Cu sinagoga, cu sărbătorile evreieşti, cu
mâncarea specifică evreiască, cu oameni angrenaţi în deservirea cultului iudaic. Acest spaţiu
paralel nu se potrivea cu politica oficială a statului, care încerca să îi îndepărteze pe oameni
de religie, să asimileze minorităţile naţionale şi să creeze un model al „bunului” cetăţean al
statului român. Viaţa comunitară evreiască, deşi mult restrânsă faţă de anii interbelici, a fost
urmărită de Securitate. Nu puţini au fost evreii care şi-au renegat iudaitatea, pe care au
văzut-o ca o cauză a oprimării lor în perioada Holocaustului. Mulţi nu au mai vrut să
recunoască că sunt evrei sau au ţinut ascuns acest lucru, au încercat să se bucure de
avantajele oferite celorlalţi cetăţeni, de viaţa nouă oferită de comunism. Foarte mulţi au fost
pentru toată viaţa traumatizaţi de ororile Holocaustului, unii chiar s-au angrenat în Securitate,
devenind ei înşişi stăpânii istoriei.
În România, în perioada 1945-1953, mai multe organizaţii evreieşti constituite au
dispărut în timp, locul lor fiind preluat de Comitetul Democratic Evreiesc, o instituţie
controlată de comunişti, care au vrut să supravegheze îndeaproape activitatea Comunităţii
Evreieşti. După cum rezultă din dosarele existente la filiala Arhivelor Naţionale de la Oradea,
evreii din Oradea, ca cei din întreaga Românie, au încercat în primii ani după război să îşi
recupereze casele şi mobilierul confiscate în timpul ocupaţiei germane, să îi sprijine pe
semenii lor în nevoie şi să le ofere consiliere prin intermediul acestui comitet.
Evreii din România au încercat să organizeze activităţi culturale, au oferit semenilor
fără nici o calificare profesională şansa să înveţe o meserie, au încercat să îi sprijine pe copii
şi pe bolnavi. La început, ei au realizat toate aceste lucruri cu sprijinul unor instituţii proprii
(sanitare, educaţionale, orfelinate) care au intrat ulterior în posesia statului român. Un număr
de evrei au devenit comunişti şi şi-au negat originile, dar cei mai mulţi au emigrat în
Palestina (Israel din 1948). În timpul mandatului britanic în Palestina, comuniştii au sprijinit
emigrarea evreilor în patria ancestrală ca o contra reacţie faţă de puterea britanică. Ei nu au
abandonat ideea de a-şi răspândi sistemul comunist în Israel şi s-a încercat pregătirea
politică a emigranţilor, lucru care nu a avut succesul scontat. În acelaşi timp, sionismul a fost
condamnat de Partidul Comunist Român, mai mulţi sionişti fiind interogaţi. Radu Ioanid
argumentează că pentru fiecare evreu român emigrat în Israel, statul evreu a plătit bani
statului român, un lucru ruşinos ţinut şi astăzi sub tăcere40.
În Ungaria avem evrei situaţi în eşaloanele superioare ale partidului. Modelul lui
Rakosi, liderul comunist de origine evreiască, a fost Iosif Stalin pe care l-a servit întotdeauna
38 Ibidem.
39 Moses Rosen, Primejdii, încercări, miracole, Bucureşti, Hasefer, 1991.
40 Radu Ioanid, Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel, Iaşi, Polirom, 2005,
p. 95-117.
106
cu fidelitate. De la Stalin a împrumutat modelul de a conduce cu mână de fier. Pentru Rakosi
partidul însemna totul, partidul şi liderul fiind înţeleşi ca o unitate indestructibilă41. Nu a deviat
niciodată de la politica impusă de Stalin. Pentru a deveni un lider totalitar, Rakosi s-a
debarasat de orice sentimente sau scrupule42. Era un foarte bun vorbitor. În politica sa de
represiune a fost sprijinit de Gabor Peter, şeful Securităţii maghiare. Un alt evreu, Ernő Gerő
a fost un birocrat format în spirit cominternist. Modelul sau a fost Kaganovich, eminenţa
cenuşie a Kremlinului43.
Fejtő Ferenc arată că în Ungaria din anii stalinismului condiţia de evreu nu a mai fost
dezavantajoasă, doar cea de burghez44. Evreii reîntorşi sau care nu fuseseră deportaţi erau cei
mai interesaţi în democratizare şi defascizare. Ei au avut o cultură generală mai ridicată decât
majoritatea maghiarimii şi au putut astfel să ocupe posturi superioare. Unii evrei comunişti au
devenit deosebit de răzbunători. Aceştia nu reprezentau decât o minoritate, masele largi ale
evreimii nefiind în timpul comunismului un pericol pentru maghiarime. Cu toate acestea, în
sloganurile partidului comunist maghiar au existat clişee antisemite. Un alt aspect au fost
pogromurile care s-au întâmplat în aceşti ani în localităţile Kunmadaras şi Miskolc45.
Evreii maghiari au devenit mai conştienţi că sunt mai altfel în urma experienţei
Holocaustului, dar şi a dificultăţilor pe care le-au întâlnit în încercarea de a-şi recupera
proprietatea, casele, magazinele, locuinţele.
În Ungaria, evreii care s-au reîntors din lagărele de concentrare şi-au găsit
locuinţele ocupate de către favorizaţii regimului nazist, proprietatea distrusă, magazinele
jefuite46. Cei mai mulţi evrei din Ungaria au decis să rămână în Ungaria, să nu emigreze, mai
ales că, imediat după război, guvernul comunist promitea să menţină proprietatea privată.
Pământul nu a fost retrocedat în întregime proprietarilor evrei, doar proprietăţile mai mici de
100 de pogoane. Lozinca comunistă era că pământul este al celui ce-l lucrează şi se
considera că evreii nu s-au implicat niciodată în munca pământului47. Pe de altă parte, evreii
au întâmpinat în Ungaria dificultăţi şi cu restituirea apartamentelor din oraşe care fuseseră
înainte ocupate de fasciştii maghiari şi pe care noul regim încerca să îi atragă de partea sa.
Din nevoia de securitate evreii maghiari s-au arătat fideli noului regim. Intelectualii
evrei supravieţuitori, în majoritate, au rămas fideli Ungariei şi culturii maghiare48.
41 Francois Fejto, Behind the rape of Hungary, New York, 1957, p. 24.
42 Ibidem, l.cit.
43 Ibidem, l.cit.
44 Ferenc Fejto, Magyarság, zsidόság, Budapest, 2000, p. 284.
45 Ibidem, p. 285.
46 Peter Meyer, Bernard D. Weinryb, Eugene Duschinsky, Nicolas Sylvain, The Jews in the Soviet Satellites,
Syracuse University Press, 1953 , p. 402

47 Ibidem, p. 404
48 Ferenc Fejto, op.cit, p. 285.
107
III.3. Emigrarea evreilor în Israel. Impedimente şi finalitate
La sfârşitul secolului al XIX-lea numeroase erau sentimentele şi acţiunile antisemite.

Pogromurile din Rusia sau afacerea Dreyfus sunt doar câteva manifestări antisemite de
amploare, discutate în mass–media vremii. În 1897, primar al Vienei devine Karl Lueger, cu
un program profund antisemit. În România, majoritatea evreilor au devenit cetăţeni români şi
au primit aceleaşi drepturi cu cetăţenii români de-abia în urma Constituţiei din 1923.
Acestea erau condiţiile în care a apărut sionismul politic, o mişcare laică evreiască
care viza constituirea unui stat propriu pentru evrei în Israel. Sionismul a fost dezavuat de
unele cercuri religioase evreieşti, pentru că, conform religiei iudaice, revenirea evreilor în Israel
trebuia să se petreacă în epoca mesianică. Această epocă nu venise încă pentru evrei,
considerau cercurile religioase. Herzl a avertizat asupra consecinţelor dramatice pe care le
putea avea antisemitismul. El şi-a exprimat temerile în lucrarea Der Judenstaat, apărută în
189649. Refuzul liderilor europeni de a lua în considerare propunerea evreilor i-a determinat pe
evrei să ia în calcul şi alte teritorii în care să îşi întemeieze un stat propriu ca Uganda, Sinai, El
Arish, Cipru sau Argentina. După finalul primului război mondial, odată cu cucerirea Palestinei,
englezii emit Declaraţia Balfour, care încuraja întemeierea în Palestina a unei vetre naţionale
evreieşti. Măsurile viitoare au mers de la încurajarea locuirii de către evrei doar a unei părţi din
Palestina, până la stabilirea unei proporţionalităţi între evrei şi arabi, chiar la limitarea emigrării
evreilor în Palestina50. De abia catastrofa Holocaustului a făcut evidentă necesitatea constituirii
unui stat propriu evreiesc în 1948. Dar după ce Israelul şi-a făcut cunoscută orientarea pro-
occidentală, URSS s-a delimitat de noul stat şi i-a susţinut pe arabii din zonă.
Din tabelul de mai jos, furnizat de Victor Karády, vedem care a fost evoluţia
numerică a populaţiei evreieşti în lume (1780-1967). Astfel, evreii sunt atestaţi de timpuriu în
Ungaria în procentaj destul de mare, 0,9 %, adică 81.000 la 1780. În aceeaşi perioadă, în
Europa Centrală şi de Est, ei mai sunt atestaţi în Boemia şi în Galiţia. Ceva mai târziu, la
1820, erau atestaţi şi pe teritoriul ţărilor române în procent de 2,4%, adică 80 000 de
persoane. În aceeaşi perioadă, ei trăiau în număr mare în Rusia, Polonia, Galiţia şi Moravia.
Numărul este în creştere atât în Ungaria, cât şi în România. În preajma celui de-al doilea
război mondial, numărul lor scade brusc probabil prin emigrare şi mai târziu prin deportări.
Evreii din NV Transilvaniei şi Ungaria au fost deportaţi în lagărele de concentrare germane.
Evreii din Vechiul Regat al României au fost deportaţi în Transnistria. Un număr de evrei din
aceste ţări au reuşit să se salveze plecând în alte zone mai sigure. După război, din cauza
morţii cauzate de deportări şi a emigrării, ei se regăsesc în aceste ţări în număr mult mai
mic. În Ungaria au mai rămas 174 000, adică 1.9% din totalul populaţiei, în timp ce în
49 Claude Klein, Israel. Statul evreilor, Timişoara, BIC ALL, 2003, p. 10

50 Ibidem, p. 15.
108
România, conform tabelului, au mai rămas 110.000 adică 0.6 %. Această cifră ni se pare
mult prea mică. Conform lui Liviu Rotman, numărul evreilor rămaşi în România în 1945 era
mult mai mare: „Potrivit statisticilor, în România anului 1945, populaţia evreiască număra 375
000 de oameni, pentru ca în 1946 numărul lor să crească, datorită unui aflux de foşti evrei
deportaţi din diverse ţări, stabiliţi în teritoriul românesc, la 420 000”51.
Tabelul 1. Evoluţia numerică a populaţiei evreieşti în lume (1780-1967)52

Ţară 1780 1820 1860 1900 1939 1948 1967
Austria 180 191(2.8) 31 (0.4) 13 (0.1)
Belgia 2 (0.1) 20 (0.3) 70 (0.9) 45 (0.6) 40 (0.6)
Bulgaria 50 (0.7) 45 (0.6) 6 (0.4)
Cehoslovacia 357 (2.4) 42 (0.3) 15 (0.1)
Boemia 39 60 90 93 76 (1.2)
Moravia 28 43 44 41 (1.2)
Slovacia 137 (4.1)
Ruthenia 103(14.1)
Estonia 5 (0.5)
Franţa 40 (0.2) 50 (0.2) 70 (0.2) 80 260 (0.5) 235 (0.6) 540 (1.0)
Galiţia 151 240 450 (9.7) 811(11.1)
Germania 223(0.9) 450(1.0) 587(1.0) 240(0.3) 153(0.4) 30(0.05)
Marea
20(0.1) 60(0.2) 200 (0.5) 340 (0.7) 345(0.7) 450(0.8)
Britanie
Grecia 10 73(1.2) 9(0.1) 7(0.1)
Ungaria 81(0.9) 150(1.5) 450(3.3) 850(5.0) 445(5.0) 174(1.9) 80(0.8)
Italia 25 25(0.1) 35(0.1) 48(0.1) 53(0.1) 35(0.1)
Letonia 32 78 (5.5) 95(4.9) 50(2.0)
Lituania 155(7.6) 25(0.1)
Ţară 1780 1820 1860 1900 1939 1948 1967
Olanda 45(1.8) 104(2.0) 112(1.4) 28(0.3) 30(0.3)
Polonia 3,250(10.0) 88 21
România 80(2.4) 267(4.5) 850(4.7) 380(2.3) 110(0.6)
Rusia 1,600(3.5) 5,190(4.9) 2,825(2.1) 2,600(1.1) 2,600(1.1)
Suedia 2 7(0.1) 15(0.2) 13(0.2)
Elveţia 2(0.1) 13(0.4) 18(0.5) 35(0.8) 25(0.4)
Turcia 50(4.0) 80(0.4) 40(3.3)
Iugoslavia 68(0.5) 10(0.08) 7(0.05)
Serbia 2 6
Croaţia 9 18 20
Bosnia 1,5 8 14 1,3
Europa 2,730 8, 690 9,870 4,360 4,070
America de 5 8(0.15) 1,016(1.3) 5,115(3.6) 5,180(3.5) 6,150(2.8)
Nord
America de
5 34(0.09) 331(0.5) 567(0.5) 781(0.3)
Sud
Asia 420 1,047 1,030 2,544
Palestina
45 78(12.0) 475(32.4) 750(75) 2,436(86)
(Israel)
51 Liviu Rotman, Evreii din România în perioada comunistă:1944-1965, Iaşi. Polirom, 2004, p. 27.
52 Tabelul este redat de Victor Karady, The Jews of Europe in the Modern Era. A Socio-historical outline,
Budapest, New York, Central European University Press, 2004, p. 44-45; adaptare după Encyclopedia Judaica.
Cifrele din tabel trebuie înmulţite cu 1000.
109
Ţară 1780 1820 1860 1900 1939 1948 1967
Nordul Africii 298(1.1) 452(1.1) 563(1.5) 63(0.1)
W. şi S Africii 40(3.9) 91(0.9) 154(0.7) 132(0.3)
Oceania 1 17(0.3) 32(0.3) 41(0.4) 75(0.4)
Total 3,280 10,600 16,940 11, 900 13,840
Analizând emigrarea evreilor în Israel, pe baza tabelului de mai jos, observăm că

segmentul care ne interesează cel mai mult, perioada 1948-53 este marcat de o emigrare
dinamică spre Israel. În aceşti ani, din România emigrează în Israel în perioada 1948-1951,
117,950 de evrei, cel mai dinamic segment al emigrării din întreaga perioadă. În Ungaria, la
fel, segmentul cel mai dinamic al emigrării datează tot din aceşti ani, mai exact 14,324 de
evrei maghiari. Şi în alte ţări din spaţiul comunist Cehoslovacia, Bulgaria, Polonia cel mai
mare număr de emigranţi în Israel provine din aceşti ani. Şi perioada următoare 1952-1966
cunoaşte o mobilitate crescută în cazul României şi al Ungariei. Trebuie să ţinem seama că
numărul evreilor maghiari după Holocaust era mult mai mic decât cel al evreilor români.
Numărul mare de evrei care a emigrat în Israel în anii 1948-1951 relevă entuziasmul lor faţă
de crearea statului Israel şi permisivitatea regimurilor comuniste pentru care Israelul nu era
încă un duşman.
Tabelul 2. Imigrarea în Israel din Europa, 1948-94 Perioada de imigrare şi ţara de naştere53
1948-1951 1952-1966 1967-1979 1980-1989 1990-1994 TOTAL

Austria 2,632 1,011 1,215 356 168 5,382
Belgia 291 747 1,606 788 408 3,840
Marea Britanie 1,907 3,233 10,847 7,098 2,547 25, 632
Bulgaria 37,260 2,336 256 180 2,489 42,521
Cehoslovacia 18,788 2,317 2,108 462 268 23,943
Franţa 3,050 3,386 11,725 7,538 4,298 29,997
Germania 8,210 2,579 4,062 1,759 1,068 17,678
Grecia 2,131 916 600 147 65 3,859
Ungaria 14,324 11,447 2,073 1,005 1,180 30,029
Italia 1,305 714 1,353 510 279 4,161
Olanda 1,077 1,139 2,147 1,239 510 6,112
Ţările Nordice 85 349 1,571 1,178 638 3,821
Polonia 106, 414 46, 531 14, 011 2,807 1,708 171,471
România 117,950 108,478 28,586 14,607 3,904 273, 525
Spania 80 427 475 321 109 1,412
Elveţia 131 536 1,237 706 443 3,053
Turcia 34,547 13,281 10,801 2,088 524 61,241
USSR/CIS 8,163 22,283 157,970 29,754 530,767 748,937
Iugoslavia 7,661 481 287 140 1,447 10,016
Alte state 1,343 340 415 303 461 2,862
Total 367,349 232,531 253,345 72,986 553,281 1,469,492
Procentaj din emigrarea
53.4 38.8 60.4 47.4 90.8 60.1
totală în Israel
53 Tabelul este preluat din Bernard Wasserstein, Vanishing Diaspora. The Jews in Europe since 1945, Hamish
Hamilton, London, 1996 (tabel preluat de la Israel Central Bureau of Statistics), p. 92.
110
III.4. Alya din România (studiu de caz). Evoluţia relaţiilor
diplomatice cu statul Israel
III. 4.1. Aspecte ale relaţiilor diplomatice România – Israel în perioada

1945 – 1953
Evreii din România au trebuit să suporte timpuri dificile în România comunistă.

Statul a încercat să asimileze minorităţile, să şteargă diferenţele. Emigraţia a fost posibilă
după al II-lea război mondial, dar evreii care au cerut emigrarea în Israel şi-au pierdut
slujbele şi proprietăţile când au decis să plece din România. Relaţiile diplomatice România–
Israel au fost influenţate de problema emigrării evreilor români. Persecuţia liderilor sionişti în
România şi perioadele când emigraţia s-a oprit au constituit momente de tensiune în relaţiile
româno-israeliene. Adesea, diplomaţii israelieni le-au reamintit omologilor lor români că
procesul emigrării trebuie să continue. Procesul emigrării evreilor români depindea de
dezvoltarea relaţiilor economice româno-israeliene. Aproape toţi evreii români au emigrat în
perioada comunistă.
În harta de mai jos, putem să vedem care a fost situaţia imigranţilor de origine
evreiască din Europa Orientală care au emigrat în Israel în anii 1948-1950. Chiar după crearea
statului Israel, comuniştii români au stabilit relaţii diplomatice cu statul israelian. Perioada care
a urmat este considerată una de cea mai mare importanţă pentru evreii români. Vedem pe
harta de mai jos, că o bună parte a emigranţilor evrei care veneau din Europa Orientală, erau
originari din România, aproximativ 85000 de evrei între anii 1948-1950. În ciuda propagandei
oficiale împotriva sionismului a condiţiilor de viaţă din Israel, evreii din România au continuat să
emigreze. Chiar rabinii au fost sfătuiţi să predice împotriva emigrării, dar populaţia evreiască
din România a continuat să emigreze. După al doilea război mondial şi până la Revoluţia din
1989, în jur de 400 000 de evrei români au emigrat în Israel.
Evoluţia raporturilor diplomatice România – Israel se poate reconstitui din
documentele publicate în colecţia România – Israel. Documente diplomatice 1948-198954.
Telegramei din 9 iunie 1948 ministrul Afacerilor Externe al statului Israel îi răspunde
cerând statului român să recunoască statul Israelului. De la început statul Israel îşi arată
deschiderea faţă de ideea emigrării evreilor români. Deci, prin această telegramă sunt
anunţate deciziile Consiliului Naţional Evreiesc: “Conseil a declare que Etat israélien sera
ouvert [á l] immigration tous les juifs, se consacrera [au] développement du pays au profit de
tous ses habitants, sera base sur les principles [de] liberté, justice et paix, maintendra égalité
sociale et politique, tous citoyens sans distinction de race, religion ou sexe, garantiera entire
54 Daniela Bleoancă et al., România – Israel. Documente diplomatice 1948-1989, coordonată de Victor Boştinaru
Bucureşti, Editura Sylvi, 2000.
111
liberté de conscience, education, langue sauvegardera saintété et inviolabilité de sanctuaries
et lieux saints toutes religions, se dovouera [aux] principles Charte Nations Unies” 55. După o
telegramă adresată de Ana Pauker ministrului Afacerilor Externe al guvernului provizoriu al
statului Israel, guvernul român se declară de acord cu stabilirea unei legaţii a statului român
în Israel56. Reuven Rubin a fost numit ministru extraordinar al Israelului la Bucuresti.
Fig. 1. Emigraţia evreiască în statul Israel 1948 - 195057
Problema emigrării evreilor români apare ca o temă constantă de negociere între

diplomaţii români şi cei israelieni. Într-o telegramă din 11 martie 1949, se arată că guvernul
israelian este îngrijorat de evoluţia emigrărilor evreilor din Europa Orientală. Israelienii îşi arată
gratitudinea că guvernul român a autorizat plecarea în Israel a mai multe mii de evrei români58.
Statul Israel motivează nevoia de emigranţi atât datorită situaţiei sale militare (este
încercuit de vecini ostili), dar şi nevoii de angajaţi pentru dezvoltarea economică. Aceste
obiective cereau o creştere a populaţiei Israelului şi o calitate profesională a populaţiei sale.
55 Ibidem, p 4.
56 Ibidem, p. 4-5.
57 Vezi: http://www.google.ro/imgres?imgurl=http://www.ushmm.org/lcmedia/map/lc/image/isr78020.
gif&imgrefurl=http://www.ushmm.org/wlc/en/media_nm.php%3FModuleId%3D10005139%26MediaId%3D392&
usg=__D4h-Abq-W5O1a8FR9dXUuYPiaoI=&h=420&w=640&sz=54&hl=ro&start=
0&zoom=1&tbnid=GeNxFjk5vYftSM:&tbnh=102&tbnw=155&ei=VVGDTYbNB4TqOdi_0NAI&prev=/images%3F
q%3DIsrael%2Bemigration%2Bmap%2B1950%26um%3D1%26hl%3Dro%26sa%3DG%26biw%3D1024%26bi
h%3D574%26tbs%3Disch:1&um=1&itbs=1&iact=rc&dur=1379&oei=VVGDTYbNB4TqOdi_0NAI&page=1&ndsp
=20&ved=1t:429,r:2,s:0&tx=55&ty=72
58 Daniela Bleoancă et al., op.cit., p. 6-10.
112
Telegrama precizează că, în trecut, primele grupuri de imigranţi în Israel au venit în mare
măsură din Europa Orientală. În mai multe ocazii, reprezentanţii Israelului cer garanţii de la
guvernul român că emigrarea va continua. Atitudinea agresivă a statului român faţă de
mişcarea sionistă şi campaniile antisioniste din presa românească au provocat îngrijorarea
statului evreu pentru care lucrau sioniştii. S-a cerut emigrarea în Palestina a 5000 de
membrii ai mişcării Halutz pentru care emigrarea era cel mai important scop în viaţă.59
În acelaşi timp, legaţia română stabilită la Tel Aviv trimite rapoarte periodice
ministrului Afacerilor Externe din ţară, Ana Pauker. În rapoarte sunt relatate fapte zilnice,
cum ar fi aceea că diplomaţii români nu aveau destui bani cu ei, că nu au primit bani de la
israelieni, că erau nemulţumiţi cu hotelul pe care israelienii l-au ales pentru ei. În dialogurile
cu reprezentanţii israelieni, diplomaţii români s-au referit la evreii români mai mult în termeni
de naţionalităţi conlocuitoare decât de minorităţi etnice60. Diplomaţii români reprezentau una
din primele legaţii stabilite în Israel după cea sovietică, americană, engleză şi franceză.
Sioniştii nu au fost persecutaţi doar de comuniştii români, ci şi de cei din alte state
din Europa de Est. Într-o discuţie între diplomaţii români şi cei sovietici, cu toţii au opinat că
sioniştii sunt burghezi naţionalişti61. În acelaşi timp, documentele relatează fragmente din
viaţa legaţiei române la Tel Aviv. Astfel, membrii legaţiei au întâmpinat dificultăţi la Tel Aviv
pentru că nu stăpâneau limba engleză şi ebraică, ceea ce i-a obligat să angajeze un
profesor de limbă engleză şi un tânăr care făcea traduceri din ebraică62. Nu aveau nici un
dactilograf, nu aveau o maşină, sufereau de absenţa familiiilor lor. Lipsa experienţei în
munca diplomatică era un alt mare handicap.
Documentele descriu diferite situaţii concrete din evoluţia relaţiilor româno-israeliene.
Astfel, Ana Pauker s-a bucurat de un prestigiu deosebit în Israel. Ministrul israelian al Afacerilor
Externe, Moshe Sharett, a numit-o „femeie excepţională”. Era tot timpul informată de evoluţia
relaţiilor româno-israeliene în timpul perioadei când a fost ministru al Afacerilor Externe.
Preşedintele ad-interim Sprintzak a recunoscut în faţa diplomaţilor români rolul deosebit pe
care evreii români l-au avut la construirea Israelului. Documentele descriu aspecte din
activitatea legaţiei române la Tel Aviv. Legaţia avea relaţii cu autorităţile, viaţa politică,
reprezentanţii vieţii economice şi încerca să se implice în viaţa culturală.63 Reprezentanţii
legaţiei şi-au împărţit responsabilităţile zilnice. Astfel, au fost implicaţi în probleme consulare,
plăţi zilnice, atribuţii economice şi culturale, relaţii cu presa. Au primit materiale ideologice de la
ministerul Afacerilor Externe al României pe care trebuiau să le citească.
Totuşi, au apărut aspecte controversate ale relaţiilor româno–israeliene care s-au
axat pe problema emigrării evreilor români. Astfel, într-o discuţie cu reprezentanţii români, în
1949, ministrul Ben Gurion afirmă: „Sunt îngrijorat de soarta evreilor care voind să vină în
59 Ibidem, p. 10.
60 Ibidem, p. 13.
61 Ibidem, p. 14.
62 Ibidem, p. 17-19.
63 Ibidem, p.24.
113
Israel nu au permisiunea guvernului român. Israelul nu se poate întări şi dezvolta numai cu
evreii de aici şi are nevoie de evreii de peste graniţă. Dezvoltarea relaţiilor dintre cele două
ţări depinde de raporturile economice şi de emigrarea evreilor care ar vrea să plece din
România. Vă rog să transmiteţi aceasta guvernului român”64. Ambasadorul român a promis
că statul român va da vize cetăţenilor israelieni. Într-o altă discuţie, din 19 octombrie 1949,
ministrul Afacerilor Externe al Israelului atrage atenţia asupra problemei emigrării, din cauza
faptului că Republica Populară Română va emite vize cetăţenilor israelieni. Într-o altă
discuţie, din 19 octombrie 1949, atrage atenţia asupra problemei emigrării, datorită faptului
că Republica Populară Română a oprit emigrările care au început în 1948, continuând să
emită vize doar pentru 100-200 de persoane65. Cetăţenii evrei ai României nu au putut
călători cu vaporul „Eylath” care era în port şi pentru care aveau bilete. Autorităţile române
le-au impus să călătorească cu vaporul „Transilvania”, deşi era avariat. Discuţiile au
continuat în jurul acestei probleme. În acelaşi timp, s-a interzis evreilor români să emigreze
în grup. Consecinţă a cererilor repetate ale oficialilor israelieni de a accelera emigrarea
evreilor români, reprezentantul direcţiei ministerului Afacerilor Externe al României a formulat
următoarea concluzie: “Am subliniat să le fie clar că problema evreilor cetăţeni români, care
ar dori să plece în Israel, este o problemă care priveşte exclusiv autorităţile din R.P.R. şi nu
poate să se amestece nimeni”66. Mai mult, au avut loc proteste ale reprezentanţilor israelieni
împotriva arestării liderilor mişcării sioniste iniţiate de statul român. Ministrul Sharett a spus
că nu pot exista relaţii diplomatice România–Israel, dacă nu se atinge un consens în privinţa
emigrării evreilor români67. În acest sens, ca un semn de protest, Israelul îşi retrage
reprezentanţii diplomatici din România, Rubin şi Agami, scrie ministrul de la Tel Aviv, Nicolae
Cioroiu, în 21 noiembrie 1949. Relaţiile dintre Israel şi România depindeau de atitudinea
Uniunii Sovietice: „Sharett va trebui să se folosească de prezenţa la O.N.U. pentru lămurirea
cu Ministrul Afacerilor Externe al URSS în problema relaţiilor cu blocul răsăritean” 68.
Legaţia română de la Tel Aviv avea un rol propagandistic, diseminând
personalităţilor şi instituţiilor israeliene presa din România, ziare ca „Scânteia”, „Roumanie
nouvelle” şi ziarul „Unirea”. Legaţia avea conexiuni cu partidul comunist israelian, furnizând
materiale în limba română despre situaţia din Republica Populară Română. Legaţia a trimis
ziare din Israel în România.69 Emigrarea evreilor români a fost o problemă deosebit de
importantă pentru statul Israel, pentru că Republica Populară Română avea cel mai mare
număr de evrei din ţările Europei Orientale, un aspect recunoscut de ministrul israelian de
64 Ibidem, p. 26.
65 Ibidem, p. 27.
66 Ibidem, p.31.
67 Ibidem, p.33.
68 Ibidem, p.33.
69 Ibidem, p.35.
114
Afaceri Externe, Sharett70. Sharett descrie atitudinea ostilă a presei române faţă de statul
Israel ca un impediment în evoluţia relaţiilor româno-israeliene.
În corespondenţa dintre diplomaţii români şi Ministerul Afacerilor Externe al
României apare problema creării unui consulat român în Ierusalim, în situaţia în care se
punea problema stabilirii unei capitale a Israelului aici71.
După rechemarea ministrului–diplomat Rubin la Tel Aviv de către statul israelian,
ziarele au scris că dacă guvernul Uniunii Sovietice nu îşi va schimba atitudinea ostilă faţă de
sionism şi Israel, locul lui Rubin va rămâne neocupat72.
Mai mult, diplomaţii români au remarcat atitudinea ostilă a presei israeliene faţă de
România. Doar presa Partidului Comunist Israelian nu era ostilă Partidului Comunist Român.
Ea este reprezentată de ziarele „Kol–Haam”, „Al Itiahad”, „Glasul Poporului”, „Kol Hapoel”,
„Kol-Hanovar” care nu au luat niciodată atitudine împotriva emigrării evreilor din România, nu
au discutat problema sionismului73. Între activităţile legaţiei române se remarcă organizarea
unei expoziţii cu picturi româneşti, cărţi, reviste şi ziare româneşti. Au fost prezentate filme
româneşti, dintre care amintim Congresul intelectualilor, Cupa Tineretului, Oraşul nu doarme
şi 23 August74.
Presa israeliană a protestat împotriva interzicerii emigrării evreilor din Europa
Orientală în Israel. Astfel, ziarul “Haţofe” a publicat două articole despre emigrare în care a
condamnat politica Uniunii Sovietice, Republicii Populare Române şi Ungariei: „Ceea ce a
scăpat de cuptoare este nimicit prin asimilare. Emigrarea din Europa Răsăriteană este o
problemă de viaţă pentru noi şi trebuie să stea mereu la ordinea zilei. Dacă Israelul nu va
reuşi să obţină emigrarea, ne aflăm în faţa unei catastrofe naţionale”75.
Într-o telegramă a Legaţiei române de la Tel Aviv către Ministerul Afacerilor Externe
al Republicii Populare Române, din 18 ianuarie 1950, se arată că Israelul a decis numirea
unui nou ministru la Bucureşti, dar nu s-a decis încă cine anume76. Într-un alt document se
face o descriere a reprezentanţilor legaţiei Statelor Unite, arătându-se „infiltrarea” Statelor
Unite în Israel77. Ministrul plenipotenţiar la Bucureşti, numit de statul Israel, a fost Ehud
Avriel, ministru plenipotenţiar la Praga şi Budapesta.
Au apărut incidente care au pus în primejdie relaţiile româno-israeliene. Astfel, la 23
februarie 1950, s-a anunţat că locaţia legaţiei române în Israel a fost spartă şi au dispărut
bunuri ale acesteia78. S-a cerut obţinerea unei noi locaţii pentru personalul legaţíei. Alte
aspecte tensionate sunt frecvente. Astfel, ziarul „Palestine Post” a publicat un articol
70 Ibidem, p. 37.
71 Ibidem, p. 48.
72 Ibidem, p.49.
73 Ibidem, p.50.
74 Ibidem, p. 51.
75 Ibidem, p. 53.
76 Ibidem, p. 53.
77 Ibidem, p. 55.
78 Ibidem, p. 60.
115
tendenţios–în opinia legaţiei române la Tel Aviv–privind situaţia Republicii Populare Române
şi a diplomaţilor din Israel în România79. Ben Gurion, într-un interviu, a vorbit despre
persecuţiile împotriva naţionalităţilor conlocuitoare în România.
La 28 aprilie 1950, o telegramă a legaţiei române la Tel Aviv către ministrul
Relaţiilor Externe a Republicii Populare Române afirmă că, în presă, a apărut un comunicat
al Republicii Populare Române conform căruia, începând cu 3 mai, s-au uşurat formalităţile
de emigrare în Israel80 . Documentele arată că întreaga presă israeliană a scris despre
numirea lui Avriel ca ministru în Republica Populară Română. În locul lui Avriel, în
Budapesta şi în Praga, a fost propus dr. Eliasiv, director al secţiei „Europa de Est” din
Ministerul Afacerilor Externe. În locul lui Eliasiv, va fi numit un consilier israelian la
Moscova81 .
Documentele arată diferite forme de manifestare ale crizei economice din Israel,
considerat tot mai dependent de politica americană82. Sunt făcute descrieri ale situaţiei din
Israel. Astfel, sioniştii au fost împotriva Partidului Comunist Israelian, muncitorii din Israel
cereau creşterea salariilor, israelianii sufereau de foame. Ben Gurion a cerut un împrumut de
35 de milioane de dolari de la americani şi sprijinul evreimii americane. El a organizat o
conferinţă la Ierusalim unde a invitat 45 de americani bogaţi83. Informaţia este una complexă
şi probabil voit exagerată: „În această grea situaţie economică, fiecare emigrant nou care
vine este o nouă îngreunare a situaţiei. Peste 100 000 de oameni din lagăre nu au cazare,
nu au unde munci, trăiesc fără vreo perspectivă. Dar numărul acestora creşte mereu” 84.
Evreii din Israel critică adesea guvernul român: „Dar principalele atacuri contra noastră s-au
dat pe două chestiuni: propaganda din ţară contra plecărilor şi arestarea unor şefi sionişti. V-
am comunicat telegrafic atacurile contra noastră”85. Este explicat faptul că atitudinea ostilă a
Republicii Populare Române este cauzată de legăturile profunde pe care statul Israel le are
cu americanii. În taberele de emigranţi unde erau ţinuţi la început evreii români sunt
organizate conferinţe, cursuri în ebraică86.
Momente de tensiune în relaţiile româno-israeliene au continuat să se manifeste.
Astfel, ziarul israelian „Iedioth Ahronot” (Ultimele ştiri) şi „Heruth” au scris că delegaţia
Israelului la Naţiunile Unite va vota propunerea puterilor vestice de a acuza România pentru
nerespectarea condiţiilor de armistiţiu şi anihilarea drepturilor individuale. Ziarul afirmă că va
acuza România de represiuni antisioniste, interzicerea emigrării în Israel şi arestarea liderilor
79 .Ibidem, p.62.
80 Ibidem, p. 63.
81 Ibidem, p. 68.
82 Ibidem, p. 70.
83Ibidem, p. 71.
84 Ibidem, p. 72.
85 Ibidem, p. 72.
86 Ibidem, p. 73.
116
mişcării sioniste, se afirmă într-o telegramă a Legaţiei române la Tel Aviv către Ministerul
Afacerilor Externe al Republicii Populare Române, în 21 Septembrie, 195087.
O temă constantă de interes pentru partidele israeliene este problema emigrării
evreieşti din Europa Occidentală. Astfel, partidele sioniste au făcut din emigrarea evreilor în
Israel baza programului lor. Paul Davidovici, unul dintre reprezentanţii Legaţiei române la Tel
Aviv, afirmă că sunt indivizi în aceste partide care consideră că emigrarea în Israel trebuie
oprită sau limitată88.
Arestările sioniştilor români sunt o temă de conflict cu Israelul. În mai multe
documente diplomatice publicate în colecţia Boştinaru sunt formulate proteste ale
reprezentanţilor israelieni cu privire la aceste arestări, care au încălcat drepturile omului.
Atacurile Israelului împotriva statului român sunt considerate de diplomaţii români ca
manifestări ale imperialismului american. Se afirmă că, conform legii repatrierii elaborate de
guvernul Ben Gurion, orice evreu poate emigra în Israel.
Apar reflecţii ale unor subiecte economice între Romania şi Israel. Astfel, doamna
Weizmann, soţia preşedintelui statului Israel, a cerut diplomaţilor români ca Republica
Populară Română să vândă petrol Israelului89. În documentele relaţiilor româno-israeliene,
este reflectat detaliul că la 11 februarie 1953 guvernul sovietic a vrut să rupă relaţiile
diplomatice cu Israelul, ca urmare a faptului că la 9 Februarie a explodat o bombă la sediul
legaţiei Uniunii Sovietice la Tel Aviv, în ciuda faptului că preşedintele Israelului a condamnat
acest act terorist şi şi-a cerut scuze autorităţilor de la Kremlin. Relaţiile ruso-israeliene au
fost restaurate la 20 iunie 195390.
Plecările în Israel ale evreilor din statele socialiste, depăşesc rata lunară de 1200
de oameni. Într-un stil propagandistic, scrisorile legaţiei române la Tel Aviv arată că mii de
emigranţi din România regretă că au emigrat în Israel şi au cerut să se întoarcă acasă.
La 7 decembrie 1953, Moshe Sharett l-a succedat pe Ben Gurion ca prim ministru.
Diplomatul Virgil Huţanu, unul dintre reprezentanţii Legaţiei române din Tel Aviv, arată că
demisia lui Ben Gurion s-a datorat propriului său leadership: „În perioada care a precedat
confirmării tendinţei lui B.Gurion de a-şi da demisia şi până la prezentarea acesteia, presa
burgheză s-a străduit în fel şi chip să-l înfăţişeze pe B.Gurion populaţiei ca pe un om curat,
ca pe un adevărat conducător al poporului, care nu ar avea nimic comun cu situaţia proastă
internă şi externă în care se află statul Israel. În articole, pe pagini întregi, ziarele căutau să
arate că populaţia regretă profund că B. Gurion pleacă din fruntea statului şi că ar fi o mare
pierdere pentru popor.
87 Ibidem, p. 75.
88 Ibidem, p. 77.
89 Ibidem, p. 90.
90 Ibidem, p. 91.
117
Din presa de partid, cât şi din discuţiile avute cu prietenii locali, reiese că adevăratul
motiv al demisiei nu este oboseala, ci proastele urmări ale guvernării sale, atât pe plan politic
şi în special economic intern, cât şi pe plan politic extern”91.
Ca o concluzie a analizei raporturilor diplomatice România – Israel, acestea apar
pline de dificultăţi, în special pe linia emigrării evreilor români, dar şi a persecutării liderilor
sionişti care a urmat după 1949.
III.4.2. Reflecţii ale alya din perioada comunistă
Harry Kuller defineşte în felul următor mişcarea de emigrare a evreilor din România:
„Alia–ua postbelică din România, începută modest cu primele vapoare de emigranţi, care au
transportat în 1944-1945 mai ales refugiaţi şi repatriaţi, continuată apoi cu emigrarea ilegală, din
anii 1945-1947 şi cu cea legală–de după proclamarea statului evreu şi până „la zi”– reprezintă un
capitol pe cât de inedit, pe atât de amplu în istoria evreilor de pe aceste meleaguri. Când circa
95% din populaţia evreiască a ţării se transplantează–fie şi în ţara ei „Veche-Nouă”, dar nu
numai–respectivul proces migraţionist depăşeşte „clasicul” său contur, dovedindu-se aproape
fără precedent”92. Unii lideri comunişti ca Ana Pauker sau Emil Bodnăraş s-au implicat în procesul
de emigrare al evreilor români, contribuind la accelerarea emigrării.
Deşi unii autori au considerat Comitetul Democratic Evreiesc ca o organizaţie
procomunistă, Harry Kuller afirmă că, cel puţin la început, acesta nu se opunea emigrării: „La
finele lui 1947 şi încă în 1948 activitatea sioniştilor continua nestingherită, iar spre finele
acestui ultim an o emigrare, de circa 4000 oameni, avea loc chiar sub auspiciile C.D.E.–
cunoscut organism de partid cu însărcinări pentru lumea evreiască”93 .
România a fost o ţară în care emigrarea în Israel a fost posibilă în aproape toate
etapele într-o perioadă când în URSS existau mult mai multe obstacole în calea emigrării:
”Partidele sioniste, organizaţiile sioniste de tineret, centrele sioniste de restratificare, literatura
sionistă şi gazetele înregimentate acestui curent de gândire şi acţiune sunt tot atâtea realităţi
ale vremii cu adresabilitate în largi cercuri evreieşti, mai cu seamă tineret. Ceea ce ne apare
astăzi surprinzător este faptul că, deşi sionismul şi sioniştii se aflau în dizgraţie ori erau chiar
reprimaţi în U.R.S.S, în România de după „Eliberarea ţării” de către sovietici–şi cam până în
1949–a fost îngăduită o revigorare şi diversificare deosebită a activităţii sioniste”94. Această
continuitate a emigrării în România se putea explica prin faptul că, comuniştii români, doreau în
acest fel să menţină o punte de legătură cu Vestul şi cu Statul Israel.
91 Ibidem, p. 95
92 Harry Kuller, Evreii în România anilor 1944-1949. Evenimente, documente, comentarii, Editura Hasefer,
Bucureşti, 2002, p.69.
93 Ibidem, p.69.
94 Ibidem, p.70.
118
Datorită unor factori ca antisemitismul, identificarea comunismului cu iudaismul şi a
eşecului integrării evreilor în economia şi statul socialist, arată Harry Kuller95, emigrarea în
Israel a fost revigorată după 1950.
După 1949 Comitetul Democratic Evreiesc a început o campanie antisionistă şi
împotriva emigrărilor. Statul român prin autorităţile sale represive încearcă să îi convingă pe
evrei de inutilitatea emigrării :”Evreii sunt vizitaţi acasă şi îndemnaţi să-şi retragă <<actele>>,
dar ei invocă motive dintre cele mai diverse pentru menţinerea hotărârii lor de a <<pleca>>:
refacerea familiei, loc de muncă, găsirea unui partener evreu de viaţă (soţ, soţie),
neadaptarea la tendinţele de aconfesionalizare şi dezetnicizare” (prin restrângerea
învăţământului religios, a numărului deservenţilor de cult ş.a.). Din prudenţă, nimeni nu
invocă motivul esenţial– refuzul de a mai trăi sub un regim totalitar”96.
Tabelul 3. ALIA-UA din România97

Cifre
Anul de alia Cifre absolute Anul de alia Cifre absolute Anul de alia
absolute
0 1 2 3 4 5
Total general 1919-
313.396 1943 186 1968 215
1995
Total 1919-
41.105 1944 3.856 1969 1.394
4.05.1948
Total 15.05.1948-
272.291 1945 1.348 1970 5.265
1995
Aliaua clandestină
1919 - 1.334 1971 1.651
1939-1945
1920 331 1946 4.353 1972 2.627
1921 424 1947 4.727 1973 3.617
1922 285 1.01.1948-14.05.1948 7.102 1974 3.231
15.05.1948-
1923 364 17.678 1975 2007
31.12.1948
1924 431 1949 13.602 1976 1.996
1925 1.764 1950 46.171 1977 1.380
1926 728 1951 39.046 1978 1.172
1927 168 1952 3.759 1979 996
1928 98 1953 92 1980 1.093
1929 326 1954 70 1981 1001
1930 313 1955 253 1982 1 551
1931 235 1956 729 1983 1310
1932 487 1957 665 1984 1996
1933 1425 1958 8785 1985 1358
1934 2056 1959 9670 1986 1327
1935 4111 1960 9262 1987 1.671
1936 1.542 1961 20.800 1988 1.436
1937 348 1962 9149 1989 1517
1938 615 1963 11 437 1990 1201
1939 632 1964 24.244 1991 520
1940 701 1965 9817 1992 472
95 Ibidem, p.71.
96 Ibidem.
97 Ibidem, p. 72-73.
119
Cifre
Anul de alia Cifre absolute Anul de alia Cifre absolute Anul de alia
absolute
1941 748 1966 3044 1993 393
1942 94 1967 731 1994-1995 344
Cristina Păiuşan Nuică face o analiză a relaţiilor româno-israeliene din anii 1948-
1953. Ea consideră că relaţiile româno-israeliene s-au desfăşurat sub tutela Moscovei:
„Politica externă a României şi implicit cea din Orientul Apropiat a fost concepută la nivelul
Biroului Politic al C.C. al P.M.R., axată pe direcţiile Moscovei, fiind aplicată întocmai de către
reprezentanţii români la Tel Aviv”98. Principalele prerogative ale relaţiilor româno-israeliene
au fost dezvoltarea unor contacte pozitive şi susţinerea propagandei comuniste în
străinătate. Relaţiile româno-israeliene au fost influenţate de războiul rece şi de conflictele
din Orientul Mijlociu şi Apropiat. La baza lor au stat acordurile comerciale dintre cele două
ţări99. Statul român era considerat un satelit al puternicei Uniuni Sovietice, iar cel israelian un
satelit al SUA. Totuşi un rol important în relaţiile româno-israeliene o avea diseminarea
culturii şi realizărilor româneşti: „Principalele linii ale propagandei externe româneşti au
evoluat de la început în direcţia popularizării culturii şi realizărilor României. Din 1950,
Legaţia română a publicat după model sovietic un Buletin Trimestrial care era trimis tuturor
ministerelor, ziarelor, legaţiilor din Tel Aviv şi unor personalităţi marcante ale vieţii culturale şi
ştiinţifice”. De asemenea un rol important l-a jucat de Liga de prietenie Israel–România în
consolidarea relaţiilor bilaterale.
Sunt surprinse cu acurateţe cadrul în care s-au desfăşurat relaţiile diplomatice:
„Legaţia română a fost printre primele zece legaţii din noul stat evreu, iar contactele cu
ministerele statului aflat în formare erau în anul 1949 sporadice, treptat acestea devenind
periodice. În acest prim an, diplomaţii români au avut mai multe contacte cu diplomaţii
sovietici trimişi la Tel Aviv, decât cu cei israelieni, întrucât structurile diplomatice evreieşti
erau incipiente iar sovieticii sosiseră printre primii în Israel şi instauraseră o tutelă a
diplomaţilor proveniţi din sfera sovietică. Dar şi după definitivarea structurii Legaţiei române,
aceasta primea <<sfatul>> sovieticilor în orice acţiune pe care dorea s-o întreprindă”100 .
Relaţiile diplomatice dintre cele două ţări au prins contur prin schimburi de note diplomatice
şi întrevederi directe între reprezentanţi. Documentele diplomatice ale vremii care reflectau
situaţia relaţiilor româno-israeliene se refereau cu precădere la accelerarea emigrării, la
creşterea numărului persoanelor care doreau să îşi reîntregească familiile sau erau proteste
ale diplomaţiei israeliene atunci când partea română încerca să stăvilească emigrările.
Viziunea evreilor cu privire la emigrare în primii ani ai comunismului a spart
barierele unor opţiuni de natură etnică şi politică, devenind un ideal al tuturor evreilor care
după o lungă suferinţă plecau să lupte şi să muncească în propriul său stat. Din această
98 Cristina Păiuşan – Nuică, Relaţiile româno-israeliene 1948-1978, Editura Universitară, Bucureşti, 2008, p.25.
99 Ibidem, p.25.
100 Ibidem, p.26.
120
cauză relaţiile diplomatice româno-israeliene au fost strâns legate de procesul emigrării, care
a reprezentat pentru Statul Israel un factor esenţial, legat de securitatea naţională. Diplomaţii
israelieni au înţeles că, doar prin sporirea numărului propriilor cetăţeni, se va ajunge la
asigurarea propriei existenţe statale, existenţa Israelului, ca stat independent, fiind legată de
ideologia sionistă a refacerii leagănului evreiesc”101. Liderii comunităţilor de origine evreiască
erau adesea criticaţi de statul Israel şi de opinia publică israeliană. Presa israeliană ducea o
puternică campanie anticomunistă. În ciuda conflictelor care au apărut în relaţiile România-
Israel, acestea au fost continue şi neîntrerupte. Critica pe care o făcea Israelul faţă de
dificultăţile evreimii române de a emigra avea ca scop sensibilizarea opiniei publice
americane şi obţinerea de bani americani102. Israelul avea nevoie la începuturile sale de
ajutor american pentru a se dezvolta, dar motivaţia emigrării evreilor în Israel era mult mai
profundă după Holocaust. Este vorba de o mare solidaritate şi dorinţa de a avea un stat
propriu în care să se simtă protejaţi. Israelul acuza autorităţile de la Bucureşti de încălcarea
drepturilor omului. Ştim bine că pentru a emigra evreii trebuiau să înfrunte o sumă de
vicisitudini de la pierderea imediată a locului de muncă, la cozi interminabile în faţa
autorităţilor române în aşteptarea paşapoartelor, călătoria spre Israel uneori cu ambarcaţiuni
improprii, arestarea liderilor sionişti, pierderea locuinţelor şi a majorităţii bunurilor cu excepţia
unui bagaj minim, etc.
Legaţia română din Israel avea contacte privilegiate cu diplomaţii sovietici din Israel,
fapt confirmat şi de documentele din colecţia Boştinaru. Astfel diplomaţii sovietici erau
consideraţi de către cei români „prietenii cei mai buni“103. Politica sovietică faţă de evrei s-a
repercutat şi în România. Astfel procesele show conduse în URSS împotriva intelectualilor
evrei sau „afacerea halatelor albe” împotriva medicilor evrei din U.R.S.S. au avut
repercursiuni şi în sfera publică românească, întreţinând o atmosferă antisemită. Astfel, în
opinia Cristinei Păiuşan Nuică, „Diplomaţia română a continuat să activeze între 1951 şi
1954 sub auspiciile celei sovietice, perioada 1952-1953, până la moartea lui Stalin, fiind
extrem de tensionată datorită desfăşurării în URSS a două procese antisemite de anvergură:
cel al intelectualilor evrei consideraţi spioni şi trădători, în decembrie 1952, şi apoi cel al
halatelor albe, în februarie 1953. Această linie antisemită şi-a făcut simţit ecoul şi în
România, dar nici pe departe cu vehemenţa clamată de către propaganda israeliană, care
continua campania de acuze preluate din publicaţiile anticomuniste ale diasporei
româneşti“104.
Cristina Păiuşan Nuică aminteşte pe ministra afacerilor externe ale României în
perioada 1948-1952, Ana Pauker şi pe locţiitoarea acesteia Ana Toma, pe care Ana Pauker
o deleagă ca reprezentant la toate convorbirile privind politica românească faţă de statul
101 Ibidem, p.29.

102 Ibidem, p.30.
103 Ibidem, l.cit.
104 Ibidem, p.33.
121
Israel, fapt confirmat şi de documentele privind relaţiile româno-israeliene din colecţia
coordonată de Victor Boştinaru, în majoritate adresate acestor două personaje ale
diplomaţiei româneşti.
Republica Populară Română cultivă strânse legături de prietenie cu Partidul
Comunist Israelian. Aceste partide erau conduse de către Kremlin105. Lideri importanţi ai
Partidului Comunist Israelian au fost invitaţi la specializare în ţara noastră încă din 1949.
Autoarea aminteşte de un fapt confirmat de documentele de epocă din volumul
coordonat de Victor Boştinaru şi anume că Partidul Comunist Român avea o strânsă
colaborare cu Partidul Comunist Israelian care era minoritar în Israel106 . Acesta din urmă era
singurul partid din Israel care nu critica politica comunistă românească. Sprijinul acordat
Partidului Comunist Israelian au fost un motiv de dispută în relaţiile româno-israeliene107 .
Liderii Partidului Comunist Israelian speraseră să îşi mărească influenţa în Israel prin
emigrarea unor elemente progresiste de origine evreiască din România108.
Un fapt confirmat şi de documentele din colecţia lui Victor Boştinaru arată că
existau contacte continue şi fructuoase între Legaţia română din Tel Aviv şi Partidul
Comunist Israelian. Legaţia română îi difuza Partidului Comunist Israelian materiale culturale
şi documentare din România, precum şi informaţii din politica românească109. În opinia
noastră Partidul Comunist Israelian nu era o formaţiune politică reprezentativă în Israel, iar
adeziunea sinceră la idealurile comunismului nu pot fi atribuite decât cel mult unei minorităţi
din Israel.
Spre deosebire de organizaţiile sioniste din care s-a format CDE, ca şi Uniunea
Mondială Haşomer Haţair, Partidul „Mişmar“, Partidul Muncitoresc Sionist Socialist “Ichud”,
Partidul Socialist Sionist “Leachdut Haavoda”, “Poalei Zion” care militau pentru emigrarea
evreilor români în Palestina, CDE a militat împotriva sionismului, fapt afirmat şi de alţi autori:
“Comitetul Democrat Evreiesc a debutat în forţă în Campania antisionistă în noiembrie 1948,
105 Ibidem, p.50. Autoarea arată că „Partidul Comunist Israelian s-a format la iniţiativa liderilor sovietici, care au
aprobat emigrarea unor evrei comunişti trimişi pentru a construi un partid comunist puternic în Israel. Dar acest
partid şi-a dovedit încă de la început lipsa de viabilitate, strategia sovietică impunându-i blamarea sionismului,
venind astfel în contradicţie cu toate partidele israeliene şi cu tradiţia făuririi statului naţional cu aportul major al
organizaţiilor sioniste”.
106 Ibidem, p.31.
107 Ibidem, p. 51. Autoarea arată că: „Ajutorarea PCI a dus la tensionarea relaţiilor dintre Legaţia română şi
guvernul israelian încă din 1949, autorităţile israeliene declarând că legislaţia israeliană prevedea că partidele
politice din Israel puteau fi finanţate doar cu bani din interior, nu proveniţi de la o ţară străină, act perceput ca
un amestec direct şi brutal în politica sa internă”.
108 Ibidem.
109 Ibidem, p.52. Cristina Păiuşan – Nuică arată că: „În perioada 1949-1956, liderii PCI au dorit controlarea
activităţii Legaţiei române, trimiţând pe linie de partid informări cu privire la viaţa şi activitatea membrilor români
ai Legaţiei, criticându-le sau aprobându-le acţiunile şi comportamentul. Acelaşi tip de informare despre
activitatea legaţiei române o trimiteau şi celei sovietice, pentru a-şi demonstra utilitatea şi a primi mari sume de
bani care să le asigure activităţile şi traiul. Dacă în anii 1949-1953, diplomaţii români se consultau cu liderii PCI,
existând o clară manipulare a acestora în ceea ce priveau realităţile israeliene, după 1954 rolul acestor
consultări a scăzut treptat, iar de la începutul anilor ’60, PCI şi liderii săi erau priviţi drept profitori ai prieteniei în
numele comunismului”.
122
făcând un plan detaliat al acţiunilor sale. Paşii anihilării oricărei activităţi sioniste avea ca
primă etapă refuzul colaborării cu sioniştii prin începerea unei campanii de presă antisioniste
în toate publicaţiile centrale şi locale, dar şi în cele evreieşti controlate de evreii
comunişti”110. În cadrul C.D.E. în localităţi din oraşe şi sate aveau loc întruniri în care era
criticat sionismul. Treptat, sioniştii au fost excluşi din structurile componente ale Comitetului
Democratic Evreiesc. În faza finală, după excluderea sionştilor din C.D.E., a urmat lichidarea
grupărilor sioniste din ţară.
Cristina Păiuşan–Nuică a descris atitudinea Anei Pauker care era ostilă C.D.E.,
susţinând sionismul şi contribuind la emigrarea evreilor români. Documente din anii 1945-
1953 ne-o înfăţişează ca jucând un rol central în procesul de emigrare a evreilor români,
israelienii considerând-o ca jucând un rol excepţional în politica externă românească: „Ana
Pauker nu a agreat modul în care activa CDE, zelul antisionist şi antiemigrare al unor evrei
aşezaţi în fruntea unei comunităţi numeroase şi sărăcite, insistând în 1949 ca emigrarea să
continue, sub forma „edificării comunismului în Israel”. Paradoxal, dar relaţia ei cu liderii CDE
nu a fost niciodată prea bună, îi considera pe aceştia demagogi şi renegaţi, aşa cum ea nu
s-a simţit niciodată. Un grup restrâns de evrei, manipulaţi de acei comunişti ce nu aprobau
emigrările, pusese stăpânire pe destinele unei minorităţi şi se foloseau de această putere în
beneficiul personal, fiind totodată obedienţi celor care-i aşezaseră în fruntea comitetului şi
neţinând cont nici o clipă de nevoile oamenilor pe care prin abuz îi conducea”111 . Am
adăuga că evreii erau totuşi o minoritate în România mult redusă după război şi că evreii
fanatici susţinători ai comunismului s-au despărţit de comunitatea evreiască şi de religia
iudaică militând pentru idealurile lor comuniste. Comunitatea evreiască la rândul ei respinge
şi astăzi orice posibilă afiliere a ei la aceşti evrei.
Carol Bines analizează în ansamblu activitatea alialei din România în ansamblul
său, cu începuturile din secolul XIX. Astfel, „Dacă am încerca să definim aliaua din România
de la începuturile ei şi până în zilele noastre se poate afirma că principala ei caracteristică
constă în curgerea ei neîntreruptă, în continuitatea ei, în permanenţa ei. Fluviul alialei din
România nu s-a oprit niciodată. El a curs când în valuri tumultuoase, când în valuri mai
domoale. Numai stavile exterioare, artificiale l-au putut întrerupe pentru un timp scurt–aşa
cum s-a întâmplat în anii 1953-1957, când regimul comunist a închis aproape ermetic porţile
alialei–dar el a reizbucnit apoi cu forţe noi“112. Evreii au încercat atât legal cât şi clandestin,
în funcţie de permisibilitatea regimurilor politice ale timpurilor, să ajungă în România,
salvându-şi viaţa în faţa pogromurilor ruseşti şi a exterminărilor naziste. Începuturile alialei
din România, arată Carol Bines113, datează încă înainte de Congresul de la Basel când Herzl
a pus bazele sionismului. În Moldova, se constituie încă din secolul XIX organizaţii care
110 Ibidem, p.59.

111 Ibidem, p.60.
112 Carol Bines, Din istoria emigrărilor în Israel, Editura Hasefer, Bucureşti, 1998, p. 86.
113 Ibidem, p. 87.
123
aveau ca scop colonizarea Israelului. Astfel, încă din 1882, 30 de familii de evrei din Moineşti
şi 20 de familii din Galaţi şi Bârlad, călătoresc cu vaporul Tetis spre Israel.
Carol Bines precizează că şi în perioada în care România era aliata Germaniei
naziste, au fost evrei din România care au reuşit să emigreze în Israel: „În perioada
mandatului britanic, între anii 1919 şi 14 mai 1948, au intrat în Ereţ Israel 41 000 olimi
originari din România, aliaua din România reprezentând în această epocă 10% din totalul
alialei, după cea din Polonia cu 172 de mii olimi (40% din alia) şi din Germania de după
venirea lui Hitler la putere, cu 52 de mii de olimi (14% din alia)”114.
Tabelul de mai jos arată care era evoluţia emigrării în Israel în perioada 1919-1948,
realizată în mai multe valuri de emigrare.
Tabelul 4. Olimi care au fost înregistraţi de la începutul mandatului britanic şi până la crearea Statului Israel după
ţara de origine şi perioada de alia (1919-14.05.1948) (cifre absolute şi procente)115.
Total perioada
Aliaua a III-a Aliaua a IV-a Aliaua a cincea Aliaua a şasea
Ţara de origine mandatului britanic
1919-1948 1924- 1931 1932 - 1938 1939- 1945
1919-1948
Toate ţările: 482 857 35.183 81.613 216.528 149.533
Dintre acestea:
Polonia 171.942 9.158 38.605 91.122 33.057
Germania 52.036 469 997 34.768 15.808
România 41.105 1.404 4.063 10.538 25.100
Uniunea Sovietică 34.784 13.363 14.911 5.491 1.019
Procente toate ţările 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Din acestea:
Polonia 40,0 30,6 48,9 47,1 24,6
Germania 13,9 3,2 1,8 20,2 11,4
România 9,6 4,7 5,2 5,5 18,2
Uniunea Sovietică 8,1 44,6 18,9 2,8 0,7
Carol Bines arată că perioada 1948-1951 este considerată a fi perioada alialei în

masă când România a sporit numărul populaţiei evreieşti din Israel cu 18%, în timp ce în
anul 1952 emigrările se întrerup aproape complet, iar în anii 1953-1957 emigrarea a fost
interzisă, iar liderii sionişti anchetaţi116.
În tabelul de mai jos se poate observa emigraţia română în Israel în perioada 1948-
1995. Astfel, în perioada 1948-1951 au emigrat cei mai mulţi evrei români în Israel. A fost o
perioadă, chiar după crearea statului Israel când politica faţă de emigrare a fost mai permisivă.
114 Ibidem, p.90.

115 Ibidem, p. 91.
116 Ibidem, p.92.
124
Tabelul 5. Perioadele alialei din România 15.05.1948-1995117
Aliaua din România Procentul alialei din
Perioade Media anuală a alialei România din totalul alialei
Cifre absolute Procente
în fiecare perioadă
Total
15.5.1948-1995 272.300 100,0
15.5.1948-1951 116.500 42,8 29,100 17,2
1952 3.800 1,3 3,800 14,9
1953-1957 1.800 0,7 360 1,1
1958-1966 106.200 39,1 11 800 29,2
1967-1968 1000 0,4 500 3,2
1969-1974 17.800 6,5 3000 7,5
1975-1989 21.800 8,0 1450 8,1
1990-1995 3.400 1,2 550 0,5
Pentru primii ani de după război, Carol Bines arată că o mare parte din populaţia
evreiască provenea din România: „În decurs de trei ani şi jumătate–de la crearea statului şi
până la sfârşitul anului 1951 au intrat în Israel 688.000 de olimi, care au dublat populaţia
evreiască a Statului Israel. Printre ei au intrat 117 mii de olimi din România, acesta fiind cel mai
mare număr de olimi dintr-o ţară europeană. Ei au constituit 17% din totalul alialei din acei
ani118.
Oamenii care dobândiseră o profesiune în România s-au putut integra fără greutate în
Israel. Înainte de plecare, evreii se bucurau de locuri de muncă bune, pe care ne-evreii rămaşi
erau fericiţi să le ocupe. Tabelul de mai jos arată care era structura profesională a emigranţilor
evrei din România care au plecat în perioada alialei în masă şi a îngheţului emigrărilor:
Tabelul 6. Structura profesională a olimilor din România în anii alialei în masă – 1948-1952 – şi a populaţiei
evreieşti a Israelului în 1955119
Olimi din România 1948-1952 Populaţia evreiască a
Profesiuni
(%) Israelului – 1955 (%)
Total 100,0 100,0
Liber–profesionişti şi tehnicieni 7,1% 10,9%
Funcţionari 18,6% 16,8%
Comercianţi şi vânzători 16,7% 11,7%
Agricultori 4,2% 14,4%
Muncitori în industrie 32,9% 29,1%
Alte ocupaţii 20,5% 17,1%
Cercetarea pe care o face Carol Bines este una sociologică, urmărind pentru
perioada care ne interesează pe noi, 1948-1953, compoziţia după sex a evreilor emigraţi din
România, structura profesională a acestei populaţii, răspândirea ei geografică, structura pe
vârste, studiile evreilor plecaţi, integrarea în muncă, însuşirea limbii ebraice, contactele lor
sociale (cu evrei din România, cu evrei din Israel şi din afara Israelului), etc. Studiul realizat
este unul complex sub raportul analizei structurii sociale a evreilor plecaţi, neavând
117 Ibidem, p. 94.

118 Ibidem, p.95.
119 Ibidem, p.97.
125
conexiuni cu domeniul istoric şi al relaţiilor internaţionale, dar interesant pentru analiza
integrării populaţiei evreieşti din România emigrate în Israel.
Aliya (emigrarea evreiască în Israel) a început în România cu mult timp în urmă, a
continuat apoi după crearea statului israelian, în 1948. Astfel Liviu Rotman subliniază că
câţiva evrei din Moineşti şi Bârlad au emigrat în Israel încă în 1882120. Emigrarea evreiască
în Palestina a evreilor venind din România a continuat în perioada comunistă.
Autorul analizează emigrarea evreiască în Israel atât din perspectiva populaţiei
evreieşti, cât şi a partidului comunist121. În 1945, la Tecuci populaţia evreiască militează pentru
emigrare. Emigranţii evrei au avut dificultăţi în încercarea lor de a emigra în timpul anilor 1945-
1948, când politica britanică a fost împotriva emigrării evreilor din Europa Orientală în Israel.
Totuşi aceste emigraţii s-au produs şi ilegal. Deci, aşa cum arată Rotman, în 1945 vaporul
„Transilvania” a transportat în Palestina evrei din Ungaria, Polonia şi România122.
Nu toate încercările evreilor de a emigra au fost pline de succes. Astfel, 53 000 de
evrei, dintre care 23 000 din România, s-au oprit în Cipru când au încercat să sosească în
Palestina123.
În opinia lui Liviu Rotman, puterea comunistă nu a încurajat emigrarea, dar nu a luat
măsurile necesare să o oprească. Astfel emigrarea a fost posibilă.
După crearea statului israelian, evreii au emigrat în mare măsură în Israel şi dorinţa
lor de a emigra a crescut. În acelaşi timp, Israelul a început să preseze autorităţile române
să accelereze emigrarea. A fost o strategie interesantă a statului român de a permite
emigrarea, concomitent cu declararea unei campanii împotriva ei. Astfel, multe zvonuri ale
timpului s-au referit la condiţiile dificile de viaţă din Israel. În opinia lui Rotman, procesul
emigrării evreilor români a fost subordonat intereselor economice şi politice. Procesul a fost
coordonat exclusiv de autorităţile române care au încercat să elimine influenţa ambasadei
israeliene.124 O organizaţie dominată şi creată de comunişti, Comitetul Democratic Evreiesc,
a militat împotriva emigrării evreilor în Israel.
Rotman subliniază că birocraţia agregată în acest proces lucra greu şi nu avea
sensibilitate pentru problemele evreieşti. Autorităţile române datorită acestei imigraţii masive
au trebuit să admită eşecul lor de a-i integra pe evrei în România comunistă125.
Au fost comunităţi întregi de evrei care au vrut să emigreze ca şi cele de la Ocna
Mureş (350 evrei), Adjud (249 evrei), Târnăveni (403 evrei), subliniază autorul126. Se
120 Liviu Rotman, Evreii din România în perioada comunistă, Polirom, Bucureşti, 2004, p. 89.
121 Ibidem, p. 89.
122 Ibidem, p. 90.
123 Ibidem, p. 92.
124 Ibidem, p. 95.
125 Ibidem, p. 96.
126Ibidem, p.97.
126
subliniază manifestarea care a avut loc la Iaşi la 13 martie 1953 unde 600-700 de
protestatari au demonstrat împotriva Comitetului Democratic Evreiesc127.
Într-o sinteză a rapoartelor politice care se referea la cele mai importante cauze ale
procesului de emigrare se precizează: insuficienţa salariului, primejdia antisemitismului,
faptul că fetele se puteau mărita uşor în Israel, ideea că evreii pleacă, necesitatea de a fi
aproape de rude128.
În problema emigrării evreilor în Israel, partidul comunist are o atitudine ambiguă.
Astfel Vasile Luca şi Gheorghiu Dej erau împotriva emigrării. În acest sens, Vasile Luca a
spus: „nu îi poţi aduna [pe evrei – L.R.] din toate ţările pentru a face un stat artificial, pe
socoteala altor popoare. Nu vezi ce se întâmplă acum în Palestina?“ Şi conchidea: „Singura
cale pentru populaţia evreiască este [ca] în fiecare ţară de a se încadra în aspiraţiile
poporului respectiv, în viaţa economică, politica socială a poporului respectiv, cu care
trăieşte împreună”129.
Propaganda împotriva Israelului a fost reflectată în “Scânteia”, ziar central
communist, care va începe o campanie descriind condiţiile dificile din Israel. Totuşi această
campanie nu va avea succesul scontat.
Emigrarea evreilor din România a fost posibilă pentru că existau motive materiale care
au determinat autorităţile române să permită plecarea evreilor în Israel. Emigrând, evreii lăsau la
o parte slujbe şi apartamente care vor putea fi folosite de populaţia românească.130 Unitatea
familiilor a fost primejduită de aceste plecări. Uneori soţia pleca în Israel şi soţul rămânea acasă,
altă dată părinţii plecau şi copiii rămâneau acasă, dar în final toţi au emigrat. Statisticile arată că în
România existau cel puţin 1 194 de cazuri de părinţi despărţiţi de copiii lor131.
Emigrarea va fi un proces continuu, până în 1952, când tendinţa partidului comunist
a fost să o oprească: „Dacă în 1950-1951 ritmul plecărilor este ridicat, în jur de 30 000 de
evrei anual–drept care se va vorbi de o „aliya de masă” -, în 1952 valul va scădea la 3 800,
pentru ca în 1953, din cauza „îngheţului general”, să scadă la 360, ritm ce se va menţine
până în 1958.”132.
Rotman oferă o abordare interesantă a problemei emigrării în relaţiile de stat
România–Israel, similară cu concluziile pe care cineva le-ar putea trage din colecţia
coordonată de Boştinaru.
Deci, în 1948, România a fost unul din primele state care recunoaşte statul Israel.
Politica externă a României fiind dependentă de politica Uniunii Sovietice, România a
acţionat în consecinţă. Statul Israel mereu pune problema emigrării în relaţiile cu
reprezentanţii români. Procesul emigrării este subordonat intereselor economice, statul Israel
127 Ibidem, p. 98.

128 Ibidem, p. 98.
129 Ibidem, p.100.
130 Ibidem, p. 102.
131 Ibidem, p. 103.
132 Ibidem, p. 104.
127
promiţând reprezentanţilor români că accelerând emigrarea, relaţiile economice România–
Israel se vor dezvolta.
Rotman subliniază importanţa numirii pictorului Reuven Rubin ca ministru
plenipotenţiar al Israelului în România. Originar din Botoşani, vorbea perfect româna.
Sumarizând evoluţia relaţiilor româno-israeliene în problema emigrării putem spune că:
„Dacă poziţia Israelului era de a reaminti cu orice ocazie problema emigraţiei evreilor, partea
română va nega în permanenţă că există „emigrare” din România”133. Politicienii români au
perceput populaţia evreiască ca aparţinând naţiunii române, bucurându-se de toate
drepturile şi libertăţile în România, fiind egali cu cetăţenii ţării, şi a fost dificil să recunoască
eşecul politicii comuniste în problema evreiască134.
Subiectul emigraţiei evreieşti este abordat şi de Radu Ioanid135. El arată că, în timpul
anilor 1947 şi 1948, nici un evreu român nu a emigrat în Palestina. La 11 iunie 1948, România
a recunoscut noul stat. În câteva luni, Reuven Rubin a devenit ministru plenipotenţiar al
Israelului în România. După crearea consulatelor Statelor Unite, Uniunii Sovietice, Franţei şi
Marii Britanii, România şi-a deschis consulat la Tel Aviv.
Ioanid arată că politica externă românească faţă de statul Israel depindea de politica
Uniunii Sovietice care a încurajat acţiunile împotriva Marii Britanii, dar care a dus concomitent
o politică anti-sionistă. În 1948, Stalin a furnizat muniţia de care Israelul avea nevoie pentru ca
Israelul să învingă războiul împotriva Ligii Arabe.
Curând, Stalin va începe o campanie anti-evreiască. Astfel, el a dizolvat Comitetul
Antifascist Evreiesc. Reflecţii ale acestei campanii antisemite au apărut în presa sovietică.
Astfel au fost arestaţi mai mulţi intelectuali evrei şi s-au interzis ziarele în idiş. În
Cehoslovacia, a avut loc procesul Slanski. În 1952, în Uniunea Sovietică are loc procesul
doctorilor împotriva unor medici evrei acuzaţi că ar fi contribuit la moartea unor lideri
sovietici, o acuzaţie fără o bază reală.
Statele satelite ale Uniunii Sovietice au fost la început încurajate să permită emigraţia
şi să încurajeze evreii comunişti din Israel, arată Ioanid. În România, American Jewish Joint
Distribution Committee şi-a încetat activitatea şi şcolile evreieşti şi spitalele au fost închise.
Comuniştii au încercat să distrugă organizaţiile evreieşti şi spitalele au fost închise. Comuniştii
au încercat să distrugă organizaţiile evreieşti, ca Uniunea Evreiască din România.
Astfel, s-a creat Comitetul Evreiesc Antifascist care a încercat să subordoneze
comunitatea evreiască din România partidului comunist.
Autorul arată, că era o idee falsă să se considere că evreii au adus comunismul în
România. Astfel, în tabelul următor, el arată reprezentarea populaţiei evreieşti în Structurile de
Securitate. Putem observa că numărul de evrei nu era mare.
133 Ibidem, p.109.

134 Ibidem, p. 109-110.
135 Radu Ioanid, Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel (Bucureşti:Polirom, 2005).
128
Tabelul 7. Numărul de membrii agregaţi în Securitate grupaţi pe etnie136
Numărul de membrii agregaţi in
Etnie Procentaj în Structurile de Securitate
Securitate
Români 3 334 83,9%
Evrei 338 8,5%
Maghiari 247 6,2%
Ruşi 24 0,6%
Iugoslavi 13 0,3%
Alţii 17 0,4%
Total 3973
În 1949, o campanie brutală împotriva sionismului a început în România.

Aproximativ 250 de lideri evrei sionişti au fost arestaţi.
Radu Ioanid arată ambivalenţa politicii României faţă de Israel: „În August 1949,
secretariatul Partidului Comunist Român a ajuns la un consens privind emigrarea evreilor.
Partidul va permite emigrarea, dar, în acelaşi timp, va intensifica propaganda împotriva
acesteia, publicând scrisori din Palestina care descriau „condiţiile mizere” de acolo”137.
Radu Ioanid arată că, un raport al Comitetului Democratic Evreiesc din 1950 a
menţionat următoarele cifre privind emigrarea evreilor.
Tabelul 8. Numărul de evrei care au emigrat în 1950138

Lună Număr de evrei emigraţi
Januarie 1500
Februarie 2000
Martie 3000
Aprilie 3000
Mai 4000
Iunie 5000
Iulie 7000
August 7000
Septembrie 7000
Octombrie 4000
Decembrie 3000
Deci, vedem principalele direcţii de acţiune ale statului comunist român faţă de
evreii români şi relaţiile sale cu statul israelian în primii ani după război. Diplomaţii români au
avut destul de câştigat din experienţa lor în Israel. Relaţiile diplomatice între cele două state
au fost adesea tensionate datorită persecuţiilor liderilor sionişti în România şi datorită faptului
că au fost perioade când emigraţia a fost interzisă. Diplomaţii israelieni au fost îngrijoraţi de
emigrarea evreilor români, un proces care, în opinia lor, ar trebui să continue. Într-adevăr, în
anii comunişti, aproape toţi evreii din România au emigrat, dar au îndurat multe dificultăţi.
Astfel ei şi-au pierdut toată proprietatea şi şi-au pierdut slujbele când s-au decis să
emigreze.
136 This table was furnished by Radu Ioanid, op.cit, p. 76.

137 Ibidem, 83.
138 Cifrele au fost furnizate de Radu Ioanid în cartea sa Răscumpărarea evreilor, p. 87.
129
130
Capitolul IV
IV. Evreii din România şi Ungaria în perioada 1945 – 1953
Karl Marx şi-a expus punctul de vedere asupra chestiunii evreieşti considerând că
emanciparea evreilor în societatea modernă însemna despărţirea de iudaism1. În concepţia
lui a fi evreu însemna a accepta religia banilor, iar emanciparea umană urma să se realizeze
după moartea acestei religii2. Marx era conştient că procesul de emancipare al evreimii se va
împlini în cadrul societăţii capitaliste pe care o considera guvernată de proprietatea privată şi
de egoismul primar. În mai multe ocazii, Marx îşi manifestă critic opinia faţă de evrei. Ei
deveneau un subiect interesant doar prin renunţarea la evreitatea lor.
Robert S. Wistricht ne arată că aplecarea evreimii spre ideile radicale, spre
socialism datează după 1870. Ca argument se dă exemplul evreimii germane care s-a
implicat în mişcarea muncitorească germană de orientare de stânga şi în Partidul Social
Democrat (SPD). Mulţi dintre evreii care s-au alăturat SPD nu erau de orientare marxistă,
dar s-au apropiat de social democraţi din considerente umanitare faţă de categoriile sociale
oprimate şi din idealismul lor de a construi o societate mai bună. Ceea ce era interesant3 la
evreii de stânga era că ei înşişi respingeau filo-semitismul, aşa cum o făcuse şi Marx.
Implicarea evreilor în mişcările de stânga este subliniată şi de alţi autori.4
Comunismul a permis o nouă emancipare a evreimii în măsura în care aceasta
era dispusă să renunţe la religia şi valorile tradiţionale, la calitatea de membru al
comunităţii evreieşti. Comunismul a permis afirmarea unor evrei, dar soarta
comunităţii evreieşti în ansamblul ei a fost în pericol5. Ceea ce încercăm să facem este
1 Robert S. Wistricht, Socialism and the Jews. The dillemmas of assimilation in Germany and Austria-Hungary,
CEU Press, 1982, p. 25
2 Ibidem, p. 26
3 Ibidem, p.75
4 Stanislaw Krajewski, Jews, communism, and the Jewish Communists, http://web.ceu.hu/jewishstudies/
yearbook01.htm, p.3: „Cei mai mulţi evrei care au părăsit închisele comunităţi tradiţionale au tins să sprijine
radicalismul politic. Dacă nu au ales sionismul, ei au sprijinit stânga revoluţionară. Câteodată pe amândouă.
Seculara cultură idiş a fost predominant de stânga. Ceea ce este chiar mai relevant, evreii au fost membrii
importanţi în mişcările comuniste. Au fost lideri revoluţionari importanţi atât înainte cât şi după preluarea puterii
de către comunişti”. De asemenea Raphael Patai în lucrarea The Jews of Hungary. History, culture,
psychology, Wayne State University Press, Detroit, 1996, p. 605, afirmă că erau mai mulţi social democraţi şi
comunişti între evrei decât în cadrul restului populaţiei. Evreii, consideră acelaşi autor, erau mai receptivi la idei
şi mişcări care aduceau schimbarea în ordinea socială.
5 În perioada comunistă, comunitatea evreiască a continuat să existe, dar a fost mult restrânsă faţă de anii
interbelici. Un număr de evrei, mai puţini, continuau să meargă la sinagogă, dar „uliţa evreiască” era împinzită
131
să atribuim partea de responsabilitate ce le revine evreilor care s-au implicat în construirea
comunismului, fără a-i culpabiliza în mod excesiv. Aşa cum arată şi Stanislaw Krajewski6,
antisemiţii au exagerat implicarea evreilor în comunism şi l-au considerat o creaţie evreiască
implementată şi importată exclusiv de evrei. Poate că acest antisemitism de care unii români
dau dovadă în interpretarea faptelor istorice este o consecinţă a divergenţelor trecute, mai
ales în planul vieţii economice şi a luptei pentru afirmare în domeniul profesiunilor liberale
(medic, avocat, ziarist) sau a unei proaste culturi perpetuate în perioada comunistă, când
ceea ce nu era veritabil românesc era supus îndoielii. Examinarea rolului jucat de evreii
comunişti, ne îndeamnă să ducem demersul mai departe şi să vedem şi partea noastră de
responsabilitate. Pentru că au fost şi destui români care au profitat de pe urma guvernărilor
comuniste, aşa cum au fost şi victime atât de partea noastră, cât şi a evreilor, printre deţinuţii
sau prizonierii politici care au lucrat la canalul Dunăre Marea Neagră sau în închisori
comuniste de exterminare.
Holocaustul a afectat total evreimea europeană. În jur de 6.000.000 de evrei au
pierit în acei ani. Au fost mulţi oameni dezrădăcinaţi după război, mai ales dintre evrei, mulţi
şi-au pierdut membrii importanţi ai familiilor, chiar familii întregi de evrei au dispărut.
Comunismul avea nevoie de aceşti oameni care îşi pierduseră rădăcinile, să îi formeze în
stilul său propriu şi să îi folosească. În recrutarea de noi membrii, „uliţa evreiască” era un loc
care trebuia cucerit7. Pe de altă parte, în timp ce pentru majoritatea populaţiei româneşti şi
maghiare prezenţa ruşilor era un motiv de teamă, pentru evrei aceasta a fost o eliberare,
datorită faptului că Hitler şi Stalin se aflau în tabere opuse. Politica antievreiască a lui Stalin,
care debutează prin eliminarea concurenţilor săi politici evrei (Troţki, Buharin, Kamenev,
Zinoviev), apoi prin persecuţia evreilor din profesiunile liberale (procesul medicilor), era mai
puţin cunoscută în anii 1930-1950. Mulţi dintre evreii care au devenit membrii comunişti în
anii 1950 au crezut într-o însănătoşire morală a societăţilor din aceste două ţări, România şi
Ungaria, prin adoptarea comunismului. Într-un interviu dat revistei Observator cultural,
profesorul Ion Ianoşi afirmă entuziasmul pe care îl avea în acei ani faţă de ideologiile de
stânga:”Am avut speranţa, după 1944, într-o însănătoşire a climatului istoric şi social. Chiar
şi pentru minoritari. Eu eram un dublu minoritar. Eram evreu, iar acasă vorbeam ungureşte.
După aceea am devenit intelectual român prin proprie decizie”8.
Referitor la întrebarea căreia încercăm să-i găsim un răspuns şi anume la
contribuţia evreiască la construcţia comunismului, considerăm că profesorul Ianoşi dă un
răspuns moderat şi apropiat de realitate: ”Evreilor li se va pune în cârcă-fie concomitent, fie
de microfoanele Securităţii, aşa cum arată şi rabinul şef al României, Moses Rosen, în cartea sa Primejdii,
încercări, miracole. Povestea şef-rabinului Dr. Moses Rosen, Bucureşti, Editura Hasefer, 1991, p.73.
6 Krajewski, op.cit.
7 Faptul că evreii care îşi pierduseră legăturile familiale erau o ţintă pentru comunişti îl arată şi Stanislaw
Krajewski, op.cit. , p.1-13.

8 “Evreii şi comunismul. O discuţie cu profesorul Ion Ianoşi”, în Costel Safirman şi Leon Volovici, Noi întâlniri la
Ierusalim, Institutul cultural român, Bucureşti, 2007, p.163
132
alternativ –atât capitalismul, cât şi socialismul. Ei ar fi întemeiat capitalismul hrăpăreţ,
totodată ar fi dominat socialismele radicale. Ambele aserţiuni sunt până la un punct
adevărate (parţial şi complex), iar, prin absolutizări-false”9. Pe de altă parte, trebuie amintiţi
şi evreii care au căzut victime ale regimului comunist, nu puţini, lucru pe care îl afirmă şi
Leon Volovici: ”Paradoxal, atunci când, în perioada comunistă, evreii din România scapă de
spaima Holocaustului, când au un stat al lor, evreii intră <<cu drepturi egale>> în noua
societate, la toate nivelele de la ierarhia superioară de partid şi în structurile represive, în
Securitate, în Miliţie ş.a.m.d., tot atunci, evreii dau un număr mare de deţinuţi politici, fie ca
sionişti, fie ca reprezentanţi ai duşmanului de clasă, fie ca foşti comunişti şi
<<nomenclaturişti>> căzuţi în dizgraţie ca <<deviaţionişti>> sau <<sabotori>>. Alţii sunt
<<agenţi imperialişti>>, acuzaţi de simpatii liberale sau naţional-ţărăniste sau chiar, unii
dintre ei, de colaborare cu Antonescu”10. Şi alţi autori descriu situaţia dificilă în care s-au aflat
elitele evreieşti din statele comuniste din Europa de Est.11
Trebuie să amintim că anii care au urmat războiului au fost perioada în care statul
român a încercat să facă dreptate evreilor prin procesele criminalilor de război desfăşurate în
cadrul tribunalelor de la Iaşi şi Bucureşti. Au existat şi imperfecţiuni ale acestei încercări de a
face justiţie, destul de mulţi vinovaţi au reuşit să scape necondamnaţi, alţii au fost
condamnaţi şi reabilitaţi mai pe urmă şi chiar încadraţi în cadrul PCR12. Totuşi, s-a reuşit
pedepsirea criminalilor de război din statul român, iar acest lucru crea evreilor un cadru
propice de a se integra în societatea pe care comuniştii vroiau să o creeze13. Antisemitismul
9 Ibidem, p. 169.
10 “Experienţa închisorilor comuniste. O dezbatere despre memorialistica de detenţie”, în Costel Safirman şi Leon
Volovici, op.cit., p. 104
11 Nicholas Bauquet et François Bocholier (dir), Le communisme et des élites en Europe Centrale, Presses
Universitaires de France, 2006, p. 30 arată condiţia nefastă pe care au avut-o elitele evreieşti din Europa Centrală
în timpul dominaţiei comuniste: „În primul rînd, tragediile celui de-al doilea război mondial au iniţiat procesul de
distrugere socială şi fizică a categorii întregi de elite locale:exterminarea elitelor evreieşti care a privat aceste
societăţi de o parte notabilă a elitelor lor economice şi culturale; politici sistematice de represiune, vezi de lichidare
a elitelor susceptibile de a constitui coloana vertebrală a unei rezistenţe naţionale, ca în Polonia supusă dublei
dominaţii staliniste şi hitlerieste; expulzări masive ale germanilor din Polonia şi Cehoslovacia în 1945. Aici, mai
mult decât în altă parte, violenţele stalinizării nu au făcut decât să prelungească un lung ciclu de violenţe şi de
represiune dintre care masacrul de la Katyn constituie unul din episoadele cele mai sângeroase”.
12 Tuvia Friling, Radu Ioanid, Mihail E. Ionescu (ed.), Raport Final, Iaşi, Polirom, 2005, 321.
13 În ansamblu, lucrarea Raport final elaborată de Comisia Internaţională pentru studierea Holocaustului în
România arată aspectele pozitive ale încheierii proceselor criminalilor de război: „Dincolo de posibile stângăcii,
de unele erori în derularea proceselor, de unele înclinaţii spre politizare, mai cu seamă în cazul lotului
Antonescu, procesele criminalilor de război s-au desfăşurat în baza unui temei legal. Acesta nu poate fi astăzi
desconsiderat, aşa cum îşi propun cei care încearcă să reabiliteze persoane acuzate în aceste procese, pe
considerentul că au fost procese comandate sau făcute de comunişti. Procesele s-au înscris într-un context
politic şi o logică post război coerentă şi au avut un temei juridic asemănător procesului de la Nürnberg. Acest
temei instituţional a fost inspirat pe de o parte, de legislaţia internaţională în vigoare privind războiul şi de
situaţiile de război, precum şi de adeziunea învingătorilor la valori şi principii specifice păcii şi umanismului.
Un element deosebit ce trebuie subliniat în acest context este faptul că procesele au analizat culpabilităţi
individuale, trăsătură definitorie oricărui stat de drept, şi nu a recurs la culpabilizarea colectivă. Ceea ce a adus
nou aceste procese este faptul că au demonstrat că nu numai cel care apasă pe trăgaci este vinovat de crimă,
ci şi acele persoane care pregătesc politic şi instituţional terenul pentru ca discriminarea şi crima în masă, pe
criterii etnice, politice, rasiale etc., să devină realitate”. (Raport Final, p. 337).
133
s-a încercat să fie eliminat în anii care au urmat războiului în ţările care au căzut sub
dominaţie sovietică, dar a reapărut în viaţa publică datorită luptei lui Stalin împotriva
cosmopolitismului şi a sionismului manifestată în ultimii ani ai vieţii sale. Această politică se
repercutează în tot blocul comunist. Tema Holocaustului a fost numai parțial relevată de
istoriografia din perioada comunistă datorită logicii etnocentrice a acestuia şi nealocării nici
unui rol al istoriei minorităţilor în cadrul istoriei naţionale14.
Sunt şi opinii conform cărora comunitatea evreiască din România a fost favorizată
în anii care au urmat celui de-al doilea război mondial. Astfel, Mioara Anton afirmă: ”Pe de
altă parte, minorităţile maghiară şi evreiască au evoluat de la poziţia de victime ale războiului
la acea de mari beneficiari”15. Tot ea consideră că evreii şi maghiarii au îngroşat rândurile
partidului comunist român şi că “unitatea clasei muncitoare, fără deosebire de naţionalitate,
reprezintă antiteza naţionalismului”16. Considerăm că această unitate nu era veritabilă,
având în vedere modul în care comunismul fusese impus, cel puţin în primii ani după război.
Puteau fi elemente de unitate care rezidau în originea socială modestă sau în educaţia mai
slabă. Printre evrei au fost mulţi oameni care au adus progresul societăţilor în care au trăit şi
cu siguranţă aceştia nu puteau fi satisfăcuţi de universul restrâns al statului comunist. Atunci
când li s-a oferit ocazia ei au emigrat în majoritate covârşitoare în Israel, unde nu numai că
nu au construit socialismul aşa cum ar fi dorit unii lideri comunişti, ci au contribuit la
construirea statului lor democratic. Dorinţa lor de a pleca a fost aşa de mare, încât au
renunţat la locurile lor de muncă cel mai adesea de nivel superior şi bine remunerate, chiar
la locuinţele lor, ulterior confiscate de stat, doar pentru a ajunge în Israel.
În Ungaria, Raphael Patai17 consideră că evreii nu aveau încredere în maghiari, nu
credeau că maghiarii au renunţat la antisemitism. În plus, realitatea vremii arată că au rămas
mulţi maghiari antisemiţi şi după război. Evreii maghiari au fost mai bine educaţi decât
neevreii, ceea ce le-a creat premisele de a ocupa posturi importante. Atât în România, cât şi
în Ungaria, au existat fricţiuni între proprietarii de drept evrei şi ne-evreii care au dorit să
păstreze locuinţele dobândite în perioada fascistă. Dovezi că şi după război s-a perpetuat
antisemitismul există. În Ungaria manifestările antisemite au ajuns până la nivelul de
pogrom. În timp, după război, evreii din România şi Ungaria s-au asimilat, apropiindu-se de
cultura română, respectiv maghiară18, implicându-se în politică sau interacţionând cu
14 Ibidem, p.345
15 Mioara Anton, „The status of minorities in Romania in the early post-war years, 1944-1947”, in Revue
Roumaine d’histoire, (Bucarest), Tome XLV, Janvier-Decembre, 2006, p. 237
16 Ibidem, p. 238.
17 Raphael Patai, op.cit., p. 578-600.
18 În perioada comunistă, evreii români şi maghiari nu au putut să îşi cultive propria cultură, astfel încât aceştia s-
au apropiat de culturile română şi maghiară. În România şi Ungaria, după instalarea comunismului, şcolile
evreieşti au fost desfiinţate ca de altfel toate şcolile confesionale. Pe de altă parte, pe lângă tendinţa statului
român şi maghiar de a controla minorităţile, a existat şi dorinţa unei părţi a populaţiei evreieşti de a se asimila,
de a fi la fel ca autohtonii.
134
populaţia majoritară. Se poate spune că atât în România, cât şi în Ungaria19 evreii au nutrit
dorinţa de a fi ca şi majoritarii şi de aici dorinţa lor de asimilare. Asimilarea s-a realizat prin
schimbarea numelui, căsătorii mixte sau creştinare. Harry Kuller descrie foarte bine această
oscilaţie a evreilor între integrare şi emigrare, aşteptări sau reticenţe pe care evreii români le-
au resimţit faţă de comunism20.
IV.1. Evreii din Ungaria şi România în faţa comunismului
În articolul lui Miklós Konrád21 se afirmă că, odată cu emanciparea din 1867, evreii
din Ungaria au încetat să existe ca entitate de sine stătătoare. Au acceptat asimilarea în
societatea maghiară din dorinţa de a nu mai suferi pentru faptul că sunt evrei. În opinia
autorului este cunoscut faptul că evreii din Ungaria au jucat un rol important în economie, iar
naţionalismul maghiar din perioada dualismului nu putea fi de nuanţă antisemită22. Au avut
loc câteva incidente minore, dar în general rolul evreilor era considerat ca fiind pozitiv.
Totodată autorul afirmă că era vorba de un interes al evreimii de a se integra în noul stat. Pe
de altă parte, evreii nu aveau nici un interes să apară ca un corpus separatum datorită
tendinţelor integraţioniste ale statului maghiar care îi avantaja. Emanciparea le-a oferit
drepturi egale cu cele ale maghiarilor, singura deosebire fiind cea de religie23. Totuşi şi sub
raport religios existau diferenţe între evreii ortodocşi şi cei neologi. Cei ortodocşi au respins
asimilarea la societatea maghiară. Ei îşi cultivau tradiţiile fără a se implica în viaţa politică şi
astfel nu au constituit o primejdie pentru statul maghiar: „Administraţia a tolerat faptul că
19 Ibidem, p.604. Raphael Patai consideră că evreii maghiari au avut dorinţa de a fi la fel ca şi populaţia maghiară
şi ca o consecinţă este dorinţa lor de a se integra după război. Considerăm că acestă afirmaţie este valabilă şi
în cazul României, dar asimilarea la cultura si societatea românească nu a împiedicat procesul de emigrare al
evreilor români.
20 Harry Kuller în lucrarea „Evreii în anii tranziţiei spre comunism (1944-1948)”, în Acad. Nicolae Cajal, Dr. Harry
Kuller (coord), Contribuţia evreilor din România la cultură şi civilizaţie, Ediţia a II-a revăzută, Ed. Hasefer, Buc,
2004, p. 155 descrie starea sufletească şi morală a evreimii române de după război:”După 23 august 1944,
marea burghezie evreiască a nutrit şi ea, un timp, iluzia că „vin americanii”. Comuniştii evrei, la antipod, s-au
abandonat –cei mai creduli dintre ei - idealului comunist – intelectualist. Americanii nu au venit însă atunci când
au fost aşteptaţi, iar comunismul nu s-a înfăptuit nici el în România, sau altundeva –pe măsura aşteptărilor.
Majoritatea evreimii din România, care era alcătuită dintr-o pătură largă, copleşită de grijile zilei- numeroase şi
împovărătoare - oscila între integrare şi emigrare (...)
Anii 1945-1949 au fost, aşadar, ai aşteptărilor şi confruntărilor – între organisme şi organizaţii, între liderii
acestora, secondaţi de grupuri mai mari sau mai mici. O stare de democraţie, ar spune unii; în mod paradoxal,
curentul social-politic general al ţării nu ducea, însă spre democraţie. La orizont se profila un socialism de tip
sovietic; au fost evrei care l-au dorit, alţii care şi-au propus să îl evite, făcându-se chiar veri cu dracul până la
trecerea punţii, până la emigrare; în sfârşit nu puţini au hotărât să rămână pe locul unde s-au născut „de-o fi
bine, de-o fi rău”. Nici una din categoriile de mai sus nu au „adus” socialismul în România. Dar nici nu i-au
împiedicat venirea, deoarece ar fi fost peste puteri”.
21 Miklós Konrád, „Jews and politics in Hungary in the dualist era, 1867-1914”, în East European Jewish Affairs,
39:2, 167-186, http://dx.doi.org./10.1080/135016 70903016282, accesat la 09/07/2010.

22 Ibidem, p. 167.
23 Ibidem, p. 168.
135
evreii ortodocşi au refuzat să urmeze legi şi decrete. În ciuda legii care stabilea
obligativitatea educaţiei primare, mulţi evrei ultra-ortodocşi din judeţele de nord–est au
preferat să-şi trimită copiii la şcoli primare ilegale evreieşti, hederurile, în care, în contrast cu
cele recunoscute, se predau în parte şi materii laice. Deşi unii supraveghetori ar fi închis
unele din aceste şcoli, nu au făcut eforturi reale în acest sens. În cele din urmă, în ciuda unui
decret din 1884 care cerea ca rabinii să fie cetăţeni maghiari, iar legea din 1895 preciza că
educaţia trebuie să se producă în Ungaria, un număr de rabini ortodocşi nu întruneau aceste
condiţii. Totuşi autorităţile politice nu făceau nimic să introducă aceste regulamente”24.
În studiul lui Leonard Mars25, se afirmă că astăzi sunt cam 100 000 de evrei în
Ungaria, cei mai mulţi aşezaţi în capitală26. După sfârşitul regimului comunist, viaţa evreilor
din Ungaria a revenit la normalitate, cunoscând o mare efervescenţă.
În tabelul de mai jos, autorul redă etapele evoluţiei evreilor în Ungaria, pe epoci
istorice, subliniând caracteristicile ei în funcţie de tipul de regim existent:
Tabelul. 1. Evreii şi statul maghiar 1867 – 200027

Habsburg 1867 - Horthy – Nazismul Comunismul Post –
Regim
1919 1920- 1945 1920 - 1945 comunismul 1990 -
Diversitatea
Statul De-iudaizarea şi
evreiască,
naţional şi Evreii ca şi o religie Evreii ca străini suprimarea
religioasă, etnică,
evreii particularismelor
culturală
Drepturi civile în Antisemitism
Dimensiunea
schimbul maghiarizării oficial
politicii Universalism Pluralism
culturale Particularism
guvernului
- contractul social maghiar
Un nou start pt
supravieţuitori, dar
Efecte asupra Incluziune şi
Incluziune Excluziune izolarea de trecutul
evreilor alegeri
evreiesc, de Israel şi
de lumea din afară
Pentru evreii maghiari şi pentru cei din NV Transilvaniei, sosirea Armatei Roşii a fost
un moment al eliberării care a pus capăt deportărilor. În România şi în Ungaria, localnicii se
temeau de ocupaţia sovietică. Percepţia diferită a ocupantului sovietic a determinat faptul că
evreii nu au resimţit comunismul ca un jug, cel puţin la început28. Raphael Patai arată că, în
contrast cu genocidul nazist, optica comunistă cu privire la evrei era mult mai permisivă şi non-
violentă. Comuniştii unguri au încercat să îi asimileze pe evrei, să îi facă supuşi fideli ai statului
maghiar, să renunţe la evreitatea lor, la acele elemente particulare care îi deosebeau pe evrei
de maghiari. Dacă evreii au suferit totuşi mai mult în perioada comunistă, se explică prin faptul
24 Ibidem, p. 171.
25 Leonard Mars, „Is there a Religious Revival among Hungarian Jews today?“ in Journal of Contemporary
Religion, 16:2, 227-238, http://dx.doi.org/10.1080/13537900120040681, accesat la 9 iulie 2010.
26 Ibidem, p. 227.
27 Tabelul a fost detailat în Leonard Mars, op.cit., p. 229.
28 Raphael Patai, op.cit., p. 617
136
că între aceştia erau mai multe elemente burgheze înstărite decât în rândul maghiarilor29. Viaţa
evreiască aproape că nu a supravieţuit în Ungaria după război. Evreii maghiari au fost uneori
discriminaţi, cei rebeli sau elitele economice şi culturale au fost deportate30, li s-a interzis
emigrarea sau li s-a distrus viaţa comunitară şi religioasă31. În optica comunistă, chestiunea
evreiască era un produs al capitalismului şi nu îşi avea rostul în societatea comunistă.
Comunismul a încercat să asaneze diferenţele culturale, să asimileze minorităţile naţionale.
Pe de altă parte, spiritul cosmopolit al evreilor şi dorinţa de a întreţine legătura cu
alţi evrei din Israel şi ţări ale lumii libere au fost interzise. Crearea Israelului a fost percepută
cu destulă reticenţă de către comuniştii maghiari, iar situaţia a devenit şi mai ostilă odată cu
exacerbarea antisemitismului stalinist în Europa de Est. Ca şi în România32, şi în Ungaria
liderii sionişti au fost persecutaţi.
În studiul lui John Kosa33 se afirmă că a existat un număr mare de refugiaţi evrei
după război, iar după 1950 comuniştii s-au opus oricărei emigrări. După revoluţia din 1956,
graniţele s-au deschis numai pentru scurt timp. În perioada 1950–1956, oamenii îşi riscau
viaţa ca să emigreze: „Războiul era de abia terminat când puterile aliate şi-au asumat grija
refugiaţilor europeni. Agenţiile internaţionale de scală–mare au fost stabilite ceea ce a dat
refugiaţilor asistenţă financiară şi legală în găsirea de noi cămine. Cu un asemenea ajutor
cea mai mare parte a maghiarilor au fost capabili să se restabilească într-o ţară. Australia şi
Israelul au primit cel mai mare număr de refugiaţi de origine maghiară; patru ţări americane
(Statele Unite, Canada, Argentina, Brazilia) au preluat o parte apreciabilă; restul refugiaţilor
s-au dispersat de-a lungul a 40 de ţări pe 5 continente”34.
29 Ibidem, p. 618
30 Nicholas Bauquet et François Bocholier (dir), Le communisme et des élites en Europe Centrale, Presses
Univesitaires de France, 2006, p.25 arată condiţia elitelor interbelice în timpul comunismului şi persecuţiile ale
căror victime au fost:”Elitele sociale, politice şi intelectuale ale naţiunilor din Europa Centrală au fost ţintele
privilegiate ale noilor puteri comuniste şi lucrările cele mai recente aduc la ordinea zilei incredibila violenţă cu
care au fost tratate. Chiar dacă această violenţă şi-a schimbat natura la sfârşitul erai staliniste, teama, şantajul
şi manipularea au rămas armele unei puteri dificil de calificat, pentru că a fost mai mult decât autoritară,
încetând în majoritatea cazurilor să fie totalitară. În acelaşi timp, studiul elitelor permite punerea în evidenţă a
rezistenţelor sociale opuse voluntarismelor politice, modalităţile de adaptare, de conversie a grupurilor sau a
indivizilor la complexitatea parcursurilor individuale care s-au manifestat la fel la instalarea comunismului ca şi
la căderea regimului”. [trad. A.O]
31 Raphael Patai arată că numărul evreilor maghiari după Holocaust a fost de 100 000. Gyurgyák János, A
zsidókérdés Magyarországon (Problema evreiască în Ungaria), Osiris Kiadó, Budapest, 2001, p. 581 arată că
după recensământul din 1946, numărul evreilor de pe teritoriul Ungariei a fost de 165.330 de evrei, dar
consideră că datele nu sunt complete pentru că mulţi evrei nu s-au declarat astfel, mai ales în Provincie.
Acelaşi autor ne transmite datele recensământului din 1949 care a înregistrat 133,862 de cetăţeni maghiari de
religie israelită dintre care, spune autorul, 101.259 trăiau la Budapesta.
32 Şitnovitzer Şlomo descrie în memoriile sale, Documentul autentic sau amintiri din închisorile comuniste din
România, Tel Aviv, 2003, suferinţele prin care a trecut când la sfârşitul anilor stalinişti este întemniţat şi deţinut
ca sionist în inchisorile din România. Chiar dacă evreilor li s-a permis emigrarea în Israel, liderii sionişti care au
luptat pentru aceasta au fost întemniţaţi. La fel a fost situaţia şi în Ungaria.
33 John Kosa, „A century of Hungarian Emigration, 1850- 1950”, în American Slavic and East European Review,
vol. 16, No.4 (dec. 1957), pp. 501-514, published by The American Association for the Advancement of Slavic
Studies, http:// www.jstor.org/stable/ 3000 776, accesat în 09/07/ 2010,
34 Ibidem, p.514.
137
Evreii maghiari care s-au reîntors din deportare au fost în jur de 160 000-190 00035.
Reproducem un tabel cu privire la numărul de deportaţi reîntorşi înregistrat de Comitetul
Naţional pentru Îngrijirea Deportaţilor din Ungaria. Cei reîntorşi au ales asimilarea în noul stat
maghiar36. Ei au suferit traume mai profunde decât evreii din România. Au fost atraşi de
universalismul, mesianismul şi solidaritatea proletară, promovată de comunişti. Este greu de
înţeles de ce evreii maghiari au decis să colaboreze cu maghiarii la edificarea statului socialist,
de ce au ales să se asimileze când au suferit atât de mult37. Poate pentru că instalarea
comunismului era pentru ei despărţirea de un trecut mai vechi în care evreii fuseseră prigoniţi.
Tabelul 2. Deportaţi reîntorşi înregistraţi de Comitetul Naţional pentru Îngrijirea Deportaţilor din Ungaria 38
Timp Număr de evrei reîntorşi
Înainte de 30 Aprilie, 1945 9000
Mai 12 758
Iunie 25 678
Iulie 14 759
August 9909
Septembrie 5550
Octombrie 2859
Noiembrie 1131
Decembrie 500
Total pentru 1945 82 144
Ianuarie. 1946 166
Februarie 108
Martie 102
Aprilie 84
Mai 116
Iunie 161
Iulie 201
August 93
Septembrie 156
Total pentru 1946 1187
Total combinat pentru 1946 şi 1945 83 331
Stephen J. Roth39 arată că în Ungaria, după război, s-a încercat compensarea

materială a evreilor care au suferit de pe urma Holocaustului. Baza legislativă, arată Roth, a
35 Fejto Ferenc, Magyarság, zsidóság (Maghiarime, evreime), Budapest, 2000. p. 282

36 Romcsics Ignác, op.cit, arată că aderenţa evreilor la Partidul Comunist se datora experienţei înfiorătoare pe
care o trăiseră când, în perioada Holocaustului, întreaga societate maghiară se mobilizase împotriva lor.
Pentru evreii maghiari, arată Romcsics Ignác, Armata Roşie şi URSS au fost eliberatoare şi au resimţit faţă de
acestea recunoştinţă. Ei au simţit că, în comunism, identitatea lor era protejată. Astfel, evreii au sporit rândurile
Partidului Comunist.
37 Asimilarea a avut ca finalitate şi apropierea de cultura maghiară. Au fost mai mulţi scriitori de origine evreiască
care au devenit nume importante în cultura maghiară. Astfel amintim pe Kertész Imre, Konrád György, Nádas
Péter. În perioada comunistă, majoritatea evreilor maghiari au avut tendinţa să-şi ascundă originea evreiască,
au vrut să fie consideraţi la fel ca şi maghiarii, să nu mai existe nici un motiv de discriminare sau de deosebire
de natură etnică.
38 Tabelul este preluat din Arhivele Evreieşti Maghiare. Documente ale Comitetului Naţional pentru Grija
Deportaţilor, L. 4-6. Moştenirea lui Jozsef Pásztor/documents by J.P.Pasztor, raport p. 8 în Tamás Stark,
Hungarian Jews during the Holocaust and after the second world war, 1939-1949: A statistical review, East
European Monographs, Boulder, distributed by Columbia University Press, New York, 2000, p. 79.
138
fost decretul 200/1945 M.E. din 17 martie 1945 care a înscris că confiscările din perioada
fascistă au fost discriminatorii şi a declarat nule deprivările de drepturi. Totuşi, proprietatea
agricolă şi horticolă nu a fost restituită dacă ea intra sub incidenţa reformei agrare şi a
naţionalizării pământului. (Decretul 600/1945 din 15 martie 1945, Legea VI din 1945). Dar şi
alte bunuri nu au mai putut fi recuperate, ca cele mobile, echipamentele, stocurile fabricilor
evreieşti şi magazinele distruse, depozitele în bani şi-au pierdut valoarea în urma inflaţiei, iar
bunurile confiscate de către nazişti nu au fost returnate niciodată. La 15 noiembrie 1946 a fost
creat un Fond Naţional de Reabilitare Evreiesc care moştenea averile evreilor morţi în
Holocaust care nu intrau sub incidenţa legilor menţionate mai sus40.
În Ungaria după război, elementele evreieşti care au supravieţuit, împreună cu
comuniştii care au ieşit din ilegalitate, au pus bazele noului regim politic. Iniţial numărul
comuniştilor maghiari era infim 2000-2500 de membrii41. Partidul comunist a trebuit să
împartă puterea cu celelalte partide politice (Social-democraţii, Partidul Ţărănesc-aripa
intelectualilor). Ocupaţia sovietică a avut consecinţe nefaste şi a fost cu atât mai dură cu cât
sovieticii au avut numeroase victime în lupta cu ungurii care au fost aliaţii germanilor până la
sfârşitul războiului. În faţa naţionalizării industriei sau a reformei agrare, nimeni nu a
protestat42. Noua orânduire avea nevoie de cadre noi, pregătite sub raportul educaţiei. Evreii
erau mai culţi decât ungurii şi au corespuns slujbelor din administraţia de stat43. Mai mult
decât atât, ei erau elemente necompromise de regimul fascist şi au corespuns şi din acest
punct de vedere44. Evreii erau cei mai interesaţi în defascizare şi democratizare. Perspectiva
antrenării în comunism i-a pus la adăpost pe evrei de şocul suferit în urma desfiinţării
proprietăţii private. Evreimea maghiară a făcut parte mai mult decât autohtonii din organele
administraţiei şi de guvernare ale comuniştilor45.
Evreii bogaţi au avut în aceeaşi măsură de suferit ca şi burghezia maghiară46. Ei au
fost deportaţi, averile confiscate, mulţi au suferit în închisorile politice, şi-au pierdut drepturile
civile pentru o perioadă de timp, etc. De aceea când tindem să evaluăm rolul pe care l-au
avut evreii în orânduirea comunistă nu trebuie să scăpăm din vedere şi pe evreii care au fost
oprimaţi de comunişti. Pentru a se asimila mulţi evrei s-au creştinat.
39 Stephen J. Roth, „Indemnification of Hungarian Victims of Nazism:An Overview”, in Randolph L. Braham and
Attila Pók (Ed), The Holocaust in Hungary. Fifty years later, Columbia University Press, 1997, p. 733-753
40 Surse de la Comunitatea Evreiască din Oradea ne-au informat că şi în România a fost creat un Fond al
Proprietăţii Evreieşti administrat de Comunitatea Evreiască din România. Spre exemplu, o mare parte a
locuinţelor celor dispăruţi reveneau în administrarea acestui fond, dar au existat şi excepţii.
41 Fejto Ferenc, op.cit., p. 276
42 Idem, Behind the rape of Hungary, David McKay, New York, 1957, p.7
43 Ibidem. Se arată că mulţi evrei care au supravieţuit Holocaustului şi au fost integraţi în Serviciile de Siguranţă
au devenit cei mai mari tirani şi opresori loiali ai guvernării comuniste, ceea ce i-a făcut pe unii contemporani să
considere că eravorba de o răzbunare a evreilor împotriva ne-evreilor.
44 Ibidem, p. 283
45 Ibidem.
46 Kovács András, „Zsidóság az 1945. A zsidókérdés a mai magyar társadalomban” (”Evreimea în 1945.
Problema evreiască şi prietenia maghiară de astăzi”,, în vol. 1100 Ėves Együttélés (1100 de an de viaţă
împreună), 2001, p. 14, arată că în cadrul populaţiei din Ungaria, trimisă în Gulag, evreii au reprezentat 30%.
139
Tabelul 3. Evrei din Budapesta care şi-au schimbat religia47
Numărul evreilor care şi-au schimbat religia conform
Biroului de statistică
An Bisericilor care i-au primit Comunităţilor Evreieşti
din Budapesta
1934 352 732 -
1935 363 890 775
1936 454 1141 1128
1937 377 1058 1088
1938 2211 6127 3956
1939 1495 3558 1626
1940 936 1866 2533
1941 643 1607 1733
1942 926 2052 2173
1943 674 1061 1060*
1944 5521 - 3385*
1945 388 - 261
1946 326 - 282
1947 247 - -
1948 167 - -
1949 61 - -
1950/1955 32 - -
1956 42 - -
1957 101 - -
Cei care au ales să nu se asimileze au fost puţini. Forma cea mai pregnantă a
refuzului integrării în societatea comunistă a fost sionismul. Totuşi, numărul celor care au
ales emigrarea, a fost mult mai mic în Ungaria decât în România48. Emigrarea a fost posibilă
cu precădere după 1945 şi pentru scurt timp. Tot pentru puţin timp mişcarea sionistă s-a
bucurat de liberă acţiune. În 1949 s-a produs o schimbare radicală a statului maghiar faţă de
sionism şi organizaţiile sioniste au fost silite să se dizolve. Conducătorii sionişti au fost
arestaţi. Sionismul a fost condamnat în urma unei campanii de presă49. Aceste evenimente
47 Tabelul este preluat din Karády Viktor, „Traumahatás és menekülés” („Efectul traumei şi al evadării”), în Múlt
és Jövö 1994/2 de Tamás Stark, Hungarian Jews during the Holocaust and after the second world war, 1939-
1949: A statistical review, East European Monographs, Boulder, distributed by Columbia University Press, New
York, 2000, p.84. Tamás Stark arată că la acest capitol sunt incluse doar datele care se referă la Comunitatea
reformată a Budapestei. Statistica se bazează pe raportul prezidiumului Comunităţii Evreieşti din Pesta despre
funcţionarea sa în 1943, 1944, 1945 şi 1946. Budapesta, 1947, p. 30.
48 Mişcarea sionistă a activat în Ungaria şi în timpul Holocaustului când s-a reuşit salvarea unor evrei. Fejtő
Ferenc, op.cit, p. 287, afirmă că în perioada 1945-1947 au părăsit Ungaria, 28 103 evrei. Când s-a desfiinţat
(13 III, 1949), comuniştii i-au considerat pe membrii ei ca şi pe fasciştii lui Szalasi şi i-au arestat.( Kovács
András, Viata laolalta de 1100 de ani, p. 15). Şi în Ungaria, ca şi în România, au avut loc procese anti-sioniste.
Raphael Patai, op.cit. arată că între 1945-1947 au părăsit Ungaria între o treime şi un sfert din evreii maghiari
care au supravieţuit în Ungaria, 28 000 în Israel şi împreuna cu cei emigraţi în Europa de vest şi peste mări, în
total 56 000 de evrei. Gyurgyák János, op. cit, p. 586 arată că între anii 1945 şi 1957 aproximativ 60. 000 de
evrei au ales calea emigrării.
49 Gyurgyák, op. cit, p. 588. Şi în România sioniştii au fost prigoniţi de statul comunist începând cu anul 1949. În tot
blocul comunist se repercuta politica antisemită a lui Stalin din ultimii ani ai vieţii sale.
140
veneau pe fondul unei schimbări în atitudinea URSS faţă de evrei care s-a repercutat în tot
spaţiul comunist. Astfel, în 1948, când s-a constituit statul Israel, Uniunea Sovietică a fost
primul stat care l-a recunoscut. Dar când a devenit evidentă atitudinea pro-occidentală a
Israelului, URSS si-a schimbat politica. Începând cu 1948, manifestări antisioniste au loc în
Polonia şi România. În Ungaria, propaganda antisionistă a fost susţinută de presă. Procesul
Slanski din Cehoslovacia şi afacerea halatelor albe din URSS, a marcat în blocul comunist
apogeul politicilor antisemite.
Cei care s-au asimilat au sperat că partidul comunist putea să asaneze
discriminările la care au fost supuşi în epocile anterioare şi în timpul Holocaustului. Evreii au
realizat mai târziu greşeala pactizării cu stalinismul. Ei au încercat amalgamarea în masa
restului populaţiei şi nu şi-au mai declarat originea evreiască. Gyurgyák János numeşte
acest fenomen asimilare negativă. Copiilor de evrei nu li s-a vorbit despre originea lor. O
parte a evreimii începuse să abandoneze stalinismul, ceea ce explică că în 1956 găsim evrei
de ambele părţi ale baricadei50.
În perioada 1944-1949, în Ungaria s-a produs sovietizarea51. Stalin a reuşit să facă
din Ungaria, România, Polonia, Cehoslovacia sau Bulgaria nişte state vasale. În Ungaria,
sovietizarea a fost introdusă gradual. Mulţi evrei au avut funcţii importante în Partidul comunist
(Gerő Ernő, Révai Jószef, Farkas Mihály, Rákosi Mátyás).
La 2 Decembrie 1944 s-a constituit Frontul de Eliberare Naţională format din:
Partidul Micilor Proprietari Agrari, Partidul Social Democrat, Partidul Burghez-Democratic şi
Partidul Comunist Maghiar. Adunarea Naţională Provizorie a împuternicit Consiliul Provizoriu
cu semnarea Armistiţiului la 20 Ianuarie 1945. În această perioadă se iau primele măsuri
împotriva politicienilor fascişti şi a organizaţiilor de extremă dreaptă. S-au anulat legile
antievreieşti. S-a creat Poliţia Politică (AVO) cu rol represiv, condusă de un evreu, Péter
Gábor52. La Pécs, populaţia locală a invadat sediul Comunităţii evreieşti pe care a
considerat-o responsabilă de comunizarea ţării. În 1945 au avut loc alegeri în Ungaria care
au fost câştigate de Partidul Micilor Proprietari Agrari. Acest partid reprezenta interesele clasei
de mijloc şi ale ţăranilor. Până la alegerile următoare, în 1949, partidele de opoziţie au fost
înlăturate de pe scena politică. Comuniştii au încurajat crearea partidelor de opoziţie, pentru a
diviza scena politică şi a submina, astfel, Partidul Micilor Proprietari care se bucura de cea mai
mare simpatie populară. In 1948, partidele muncitoreşti au fuzionat, dând astfel câştig de
cauză Partidului Comunist Maghiar. Comunismul a fost introdus în Ungaria iniţial prin concesii
făcute clasei alegătorilor (dovadă este reforma agrară din 194553). Acest lucru a generat
50 Ibidem, p. 590.
51 Romcsics Ignác, Magyarország története. A XX Században (Istoria Ungariei.Secolul XX), Osiris Kiadó,
Budapest, 2005, .p.273.
52 Ibidem, p. 281, arată că între anii 1945-1950 aproape 60. 000 de oameni au ajuns în faţa instanţelor de
judecată.
53 Arhitectul reformei agrare din 1945 a fost Nagy Imre, personaj important al Revoluţiei din 1956. Reforma agrară
din 1945 i-a avantajat pe micii proprietari, de aceasta beneficiind 400 000 de ţărani fără pământ şi s-a
141
simpatia occidentalilor faţă de regimul comunist maghiar. Dar, după 1948, Stalin intervine în
Ungaria, aservind-o intereselor sale. Odată cu afirmarea lui Tito, a început şi în Ungaria
campania împotriva oponenţilor politici ai lui Rakosi cărora li s-a reproşat adeziunea la titoism.
Un astfel de proces a fost cel al lui László Rajk54. Ulterior, pe fondul presiunii venite din URSS,
Ungaria a abrogat tratatul de asistenţă cu Iugoslavia. Campania împotriva titoismului a fost
susţinută de presă şi de radio.
În scurt timp comuniştii au acaparat puterea. Prim secretar al Partidului Comunist a
devenit Rákosi Mátyás, un evreu instruit după modelul lui Stalin la Moscova. În 1949, s-a creat
Frontul Popular de Eliberare Maghiară al cărui preşedinte a fost la început Rákosi. În vara
anului 1949 comuniştii au preluat puterea.
În urma Tratatului de pace de la Paris, Ungaria şi-a redobândit suveranitatea, dar
pe teritoriul Ungariei au rămas 50 000 de soldaţi sovietici. Sovietizarea Ungariei a fost
accelerată. Dezorganizarea existentă la sfârşitul celui de-al doilea război mondial a
determinat ca producţia economică să scadă sub nivelul de dinaintea primului război
mondial. Inflaţia anului 1946 din Ungaria a dus la sărăcirea populaţiei.
Comercianţii evrei care au activat pe piaţa neagră a Budapestei, au salvat populaţia
Budapestei de foame55. Totuşi, antisemitismul a sporit pe fondul penuriei generale. Astfel, în
1946 în localităţile Kunmadaras şi Miskolc au avut loc manifestări antisemite56. Vinovaţii au
fost arestaţi. Odată cu îmbunătăţirea situaţiei economice, nu au mai fost manifestări
antisemite, dar antisemitismul a rămas în mentalul ungurilor.
În perioada 1948-1949, fabricile au fost naţionalizate în Ungaria. Proprietăţile
deţinute de evrei nu au făcut excepţie. În 1948, guvernul ia hotărârea colectivizării
agriculturii. Treptat, religia a fost exclusă din educaţia şcolară. Şcolile izraelite au intrat în
proprietatea statului. După 1950, izraeliţii mai aveau un singur liceu în toată Ungaria57.
În timpul dictaturii lui Rákosi, dependenţa Ungariei de URSS a fost totală. Pe fondul
declanşării Războiului Rece, şi în Ungaria s-a dezvoltat industria grea care producea
armament sau echipamente pentru armată. Acest lucru a dus la sărăcirea populaţiei.
Pluralismul politic a fost restrâns şi treptat desfiinţat. În vârful ierarhiei de partid a fost Rákosi
Mátyás, prim secretar al partidului. Organ politic important, Comitetul Politic era condus în
îmbunătăţit existenţa materială a 200 000 de ţărani care au primit pământ în plus. Această reformă venea din
tactica Partidului comunist de a nu îi îndepărta pe ţărani. Dar, începând cu anul 1948, arată Ferenc Fejto,
Behind..., p. 14, agricultorii au fost încurajaţi să se angreneze în cooperative agricole de producţie.
54 Francois Fejto oferă detalii despre procesul lui Laszlo Rajk. Acesta a durat doar câteva zile şi s-a înscris pe linia
proceselor show din Rusia anilor 1930. Procesul s-a deschis la 16 septembrie 1949. În sala de judecată erau mai
mulţi muncitori. Rajk a recunoscut toate acuzaţiile care i se aduceau, inclusiv acuzaţia de titoism. El şi încă trei
persoane au fost condamnati la moarte. Ulterior, Laszlo Rajk si restul acuzaţilor vor fi reabilitaţi. Printre metodele
de intimidare s-a numărat şi tortura fizică. Lui Rajk i s-a spus că dacă nu recunoaşte acuzaţiile ce i se aduc soţia si
copilul de cateva luni ii vor fi omorâţi.
55 Romcsics Ignác, op.cit, p. 308
56 Raphael Patai,op. cit, arată că în mai 1946 a avut loc o acţiune antisemită în localitatea Kunmadaras. Evreii au
fost acuzaţi de omor ritual. Doi evrei au fost ucişi, iar 18 răniţi. La Miskolc a avut loc o altă acţiune antisemită
unde liderul comunist Mátyás Rákosi a cerut moartea comercianţilor evrei care activau pe piaţa neagră.
57 Romcsics Ignác, op.cit, p.327
142
1950 de o troikă formată din evrei (Rákosi, Gero, Farkas). Rakosi a acceptat la sfârşitul
anilor 1940 cultul personalităţii în cea mai pură manieră stalinistă.
Pedepsirea rivalilor politici s-a realizat cu ajutorul AVO (Comitetul pentru Siguranţa
Statului), un organism represiv, care depindea de Ministerul de Interne. Iniţial AVO a avut ca
scop pedepsirea vinovaţilor de război, dar apoi i-a avut în vedere pe duşmanii sovietizării.
S-a trecut la economia planificată cu stimularea ”întrecerii în producţie” între
muncitori care puneau accent mai mult pe cantitate şi nu pe calitate. În perioada 1950-1954
s-a aplicat primul cincinal. În agricultură obiectivul principal era încheierea procesului de
colectivizare. Cooperativele agricole nu au adus rezultatele aşteptate, datorită lipsei
specialiştilor şi slabei mecanizări a lucrărilor.
În plan cultural, s-a trecut la monopolul partidului unic. Presa politică care aparţinea
celorlalte formaţiuni politice a fost lichidată până în 1949. Şcolile, editurile, cinematografele şi
celelalte instituţii culturale au fost naţionalizate. Activitatea bisericii a fost mult restrânsă.
Religia a fost mai întâi facultativă, apoi a fost scoasă din învăţământ58. Presa, radioul,
editurile, cinematograful au primit sarcini propagandistice, contribuind la edificarea statului
socialist. Au fost astfel eliminate şi ultimele rămăşiţe evreieşti din cultură.
După moartea lui Stalin, în martie 1953, a început o luptă între urmaşii politici
(Beria, Molotov, Malenkov, Bulganin şi Hruşciov). După o aspră confruntare între Malenkov
şi Hruşciov, ultimul a preluat puterea. Rakosi a fost criticat la Moscova pentru că nu s-a
aliniat noii direcţii politice lansate de conducerea sovietică. A fost acuzat de industrializare
excesivă, sporirea armatei, colectivizarea forţată, scăderea nivelului de trai, procesele
fabricate adversarilor politici, faptul că şi-a confecţionat un cult al personalităţii59 de tip
stalinist. A fost criticat pentru că menţinea în posturile de conducere prea mulţi evrei60.
Henry Gleitman şi Joseph J. Greenbaum61 afirmă că scopul studiului lor este analiza
răspunsurilor emigranţilor de origine maghiară în SUA cu privire la Revoluţia din 1956. Un
punct al chestionarelor viza în ce măsură chestionaţii dau dovadă de atitudini etnocentrice, ca
de exemplu anti-semitismul, având în vedere istoria recentă a Ungariei. Intervievaţii trebuiau să
se pronunţe asupra câtorva afirmaţii: „Cred că aproape toţi evreii au luptat de partea revoluţiei”,
„ Condamn în mod categoric comportamentul celor mai mulţi evrei în perioada 1945-1948”,
„Condamn în mod categoric comportamentul celor mai mulţi evrei maghiari în perioada 1948–
1956”, „Mulţi evrei au fost împotriva comunismului ca aproape toţi ceielalţi”. Conform
58 Ibidem, p. 359
59 Ibidem, p. 377.
60 Aceste reproşuri veneau în continuarea politicii antisemite promovate de Stalin în ultimii ani ai vieţii sale. În
URSS avusese loc „afacerea halatelor albe”, iar în Cehoslovacia procesul Slanski. Ambele evenimente au avut
ca protagonişti evreii. In Ungaria, conducătorul AVO, Péter Gábor, de origine evreu, a fost arestat.
61 Henry Gleitman and Joseph J. Greenbaum, „Attitudes and personality patterns of Hungarian Refugees” in The
public opinion quaterly, vol. 25, no.3 (autumn, 1961), pp. 351-365, published by Oxford University Press on
behalf of the American Association for Public Opinion Research; http://www.jstor.org/stable/2746364, accessed
on 09/07/2010.
143
sondajelor, încrederea etnicilor maghiari emigraţi în SUA în evrei a fost ridicată, de +80. Cei
mai mulţi refugiaţi maghiari au depăşit problema antisemitismului.
William A. Bomberger şi Gail E. Makinen62 vorbesc despre perioada de după război
când inflaţia era foarte mare în Ungaria. În cercetarea sa, autorul a fost ajutat de profesorul
Zrinyi de la Georgetown University, Aladar Szegedy–Maszak (ministrul maghiar în SUA între
anii 1945-1946) şi profesorul William Fellner. Perioada de hiperinflaţie în Ungaria a fost
cuprinsă între iulie 1945 şi august 1946 când preţurile au crescut cu un factor de 3x10 25.
Criza economică prin care a trecut Ungaria după război s-a datorat şi faptului că Ungaria
fusese o zonă deosebit de avariată în timpul războiului. Exista o mare penurie materială şi
de alimente. Evreilor le-a revenit un rol important în aprovizionare, ceea ce a generat noi
valuri de antisemitism care s-a terminat uneori chiar sub forma pogromurilor.
Un important istoric maghiar, Raphael Patai 63, reflectă principalele coordonate ale
existenţei evreilor în Ungaria. El dedică un spaţiu şi istoriei postbelice a evreilor în Ungaria în
care trasează principalele linii directoare ale activităţii lor în perioada comunistă.
Astfel, pentru perioada care a urmat sfârşitului războiului, Patai abordează
problema emigraţiei evreieşti din Ungaria. Această problemă era una importantă, întrucât
evreii maghiari au avut foarte mult de suferit în urma fascismului şi a colaborării Ungariei cu
Axa. În ciuda acestei probleme, Patai subliniază că numărul emigranţilor evrei din Ungaria a
rămas mic în comparaţie cu emigraţia evreiască din ţările învecinate64.
Patai estimează că populaţia evreiască din Ungaria era între 150 000 şi 200 000 în
1945. Dintre aceştia, consideră el, 56 000 de evrei au emigrat în anii 1945-194765. Două treimi
din evreii care au supravieţuit războiului au decis să rămână în Ungaria.
Un alt aspect important subliniat de Patai este că, după 1950, emigrarea a fost
oprită de dictatura comunistă. Crearea statului Israel a fost ignorată de comuniştii maghiari.
O altă problemă existentă în Ungaria în anii 1945 sunt discuţiile care au existat în
Ungaria în jurul problemei evreieşti şi a Holocaustului, respectiv declararea publică a
suferinţelor evreieşti şi asumarea responsabilităţii maghiare. Între anii 1945 şi 1948,
problema evreiască şi a genocidului îndreptat împotriva evreilor a fost subiectul dezbaterii
publice în Ungaria, dezbatere reflectată de articolele, pamfletele şi cărţile publicate pe
această temă. În perioada 1948-1958, guvernul maghiar a împiedicat publicarea de cărţi pe
această temă66. Mai mult decât atât comuniştii nu au mai recunoscut că Holocaustul a fost
îndreptat împotriva grupului particular al evreilor, ci au considerat că era vorba de o
62 William A. Bomberger and Gail E. Makinen, „The Hungarian Hyperinflation and Stabilisation of 1945 – 1946”, in
The Journal of Political Economy, vol. 91, No.5 (oct, 1983), p. 801-824, http;//www.jstor.org/stable/1837370,
accessed 09/07/2010
63 Raphael Patai, The Jews of Hungary. History, culture, psychology, Wayne State University Press., Detroit,
1996.
64 Ibidem, p.613.
65 Ibidem.
66 Ibidem, p. 615.
144
persecuţia a fasciştilor împotriva anti-fasciştilor. Acest lucru este reflectat şi în optica
comuniştilor români.
Şi în Ungaria, ca şi în România, au existat lideri sionişti care au militat pentru
emigrarea în Israel.
În ambele ţări, aceştia au fost persecutaţi şi întemniţaţi. Patai menţionează procesul
Rajk care a determinat şi multe victime din partea evreilor şi care a fost urmat de persecuţia
liderilor sionişti67. Tot în acei ani, evreilor maghiari li s-a interzis menţinerea legăturilor cu
evreii din afară.
Patai încearcă să explice care au fost motivele aderării evreilor la comunism. Astfel
el dă o explicaţie pe care mulţi autori o consideră importantă, şi anume că evreii i-au primit
pe sovietici ca pe nişte eliberatori nu ca pe nişte duşmani ca şi etnicii maghiari68.
Deşi aveau sentimentul că sunt diferiţi, evreii nu au respins asimilarea de către
societatea maghiară. Mulţi supravieţuitori evrei s-au orientat către comunism. O altă
motivaţie a aderării evreilor la communism, subliniată de Patai, este faptul că aceştia
(comuniştii) considerau depăşită problema evreiască şi a antisemitismului. Mai mult,
considerau că regimul comunist era incompatibil cu antisemitismul, în timp ce capitalismul
favoriza proliferarea acestuia69.
Mai mult decât creştinii, arată autorul, ei au ocupat posturile noi create. Persecuţia
burgheziei, nu i-a exclus însă pe burghezii evrei care au fost în număr destul de mare şi au
fost şi ei deportaţi70.
În acelaşi timp, în primii ani după război, antisemitismul maghiar şi-a găsit noi
posibilităţi de exprimare. Au existat probleme cu restituţia locuinţelor evreieşti, ocupate de
către maghiari, în perioada fascistă, şi care nu mai doreau să le restituie.
S-a dus o campanie împotriva comercianţilor evrei de pe piaţa neagră care, arată
Patai, au culminat cu manifestări anti-evreieşti ca cele îndreptate împotriva comercianţilor
evrei de la Miskolc. Manifestări anti-semite au avut loc şi la Diósgyor unde minerii au fost
antrenaţi în manifestaţii împotriva comercianţilor de pe piaţa neagră, cu precădere evrei“71.
Antisemitismul a fost sporit de faptul că au existat lideri importanţi ai Partidului
Comunist de origine evreiască, chiar imediat după sfârşitul războiului ca şi: Mátyás Rákosi,
Erno Gero, Josef Revai, Zoltan Vass.
Autorul Raphael Patai se remarcă prin obiectivitatea sa şi prin înţelegerea
motivaţiilor psihologice şi sociale ale evreimii de a se integra şi de a accepta comunismul.
Tabloul societăţii evreieşti de după război realizat de Patai este unul complex, detaliat şi care
trece în revistă toate ideile importante care s-au vehiculat în domeniu privind soarta evreimii
de după război. Este un bun psiholog şi un bun cunoscător al lumii evreieşti.
67 Ibidem, p. 616.
68 Ibidem, p. 624.
69 Ibidem, p. 625.
70 Ibidem, p. 626.
71 Ibidem.
145
În ceea ce priveşte situaţia din România72 dictatura comunistă nu a salvat România
de criza economică din anii 30, ci dimpotrivă a continuat relele practici existente înainte: „ S-
a afirmat de către oameni de ştiinţă, atât din România, cât şi din afară, că dictatura
comunistă a <<salvat>> România de criza economică care a existat în 1930. O analiză
atentă relevă, totuşi, că realizările economice ale regimului sunt comparabile cu cele care s-
au petrecut oriunde în Europa sub diferite sisteme politice. Se argumentează că poziţia
relativă a României între naţiunile industriale a rămas aceeaşi ca în perioada pre-socialistă.
Mai mult, sunt mai multe dovezi, că perioada socialistă reprezintă mai puţin o ruptură cu
vechiul regim decât pretind liderii comunişti”73. Totodată a rămas ostilă atitudinea
comuniştilor români faţă de comuniştii de origine străină, ca şi Ana Paulker, Vasile Luca şi
Teohari Georgescu, campanie dezlănţuită în 1952–1953: „În 1951-1952 efortul de
colectivizare a fost oprit şi Pauker, Luca şi Georgescu au fost anchetaţi, probabil cu
aprobarea lui Stalin. Ei au fost acuzaţi pentru toate problemele şi pentru prima dată
elementul „Românesc” al partidului, condus de Gheorghiu – Dej a avut întâietate asupra
„Moscoviţilor” şi străinilor. Antisemitismul înnăscut al lui Stalin putea fi responsabilul pentru
căderea lui Pauker […]. Stalin plănuia noi anchete el însuşi şi nu este clar ce s-a întâmplat
[…]. Scopul Sovietic a fost să menţină situaţia în conformitate cu politica lor, să nu provoace
anarhie, şi este prea puţină îndoială că poziţiile extreme ale moscoviţilor au condus la un
declin, nu la un progres. În orice împrejurare, în perioada 1952-1953 a văzut începutul unei
reale şi indigene societăţi comuniste în România”.
În România, după lovitura de stat de la 23 august 1944, comuniştii câştigă din ce în
ce mai mult teren. Până la abdicarea regelui Mihai, în decembrie 1947, noul regim comunist
era deja instaurat. Membrii importanţi ai partidelor istorice au fost acuzaţi drept
colaboraţionişti şi fascişti, de multe ori cu argumente neîntemeiate. Deasemenea, nu de
puţine ori, foşti colaboratori ai regimului condus de Ion Antonescu au fost cooptaţi în
guvernul comunist74. Aşa cum arătam în partea introductivă, procesele criminalilor de război
de la Iaşi şi Bucureşti, au fost începuturi de drum, dar au scăpat şi vinovaţi necondamnaţi. În
anii care ne interesează, perioada 1945-1953, dependenţa de URSS a fost totală, ca o
consecinţă a acordurilor semnate de aliaţi la Teheran si Yalta, care stabileau influenţa
sovietică în România în proporţie de 90%. Un fapt important, deşi anii respectivi au fost anii
comunismului importat şi nu ai celui naţional, prea puţine voci au condamnat dependenţa de
URSS şi sacrificarea valorilor politicii naţionale. În anii 60, situaţia s-a schimbat în mod
72 Vezi articolul lui Daniel Chirot, Social Change in Communist Romania, Social Forces, vol.57, No.2, Special
Issue (Dec, 1978), p. 457-499, http://www.jstor.org/stable/ 25 77 678.
73 Ibidem, p. 457.
74 Stelian Tănase, Elite şi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej 1948-1965, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006,
p55 arată că Partidul Comunist Român a primit în rândurile sale, inclusiv foşti legionari:”Unii dintre cei trecuţi de
la fascism la comunism erau sincer convertiţi: ei urmaseră fascismul fiindcă crezuseră în vagile sale promisiuni
de revoluţie socială, iar acum vedeau că perspectivele sunt mai bune de partea comunismului. Alţii erau foşti
fascişti cărora le plăcea să se încaiere sau să-şi bată concetăţenii: ei bătuseră pe <<stângişti>> când erau de
partea fasciştilor, iar acum erau gata să-I bată pe <<reacţionari>> în numele comuniştilor”.
146
simţitor, şi, pe fondul reformelor iniţiate de Nichita Hruşciov, România şi-a putut proiecta o
politică naţională proprie. În perioada stalinistă, PCR şi–a recrutat un număr important de
membrii din cadrul minorităţilor naţionale, care nu fuseseră suficient integrate în epocile
anterioare sau în perioada interbelică, şi nu se putuseră, în consecinţă, afirma pe scena
politică. Comunismul cu pretenţiile sale de egalitarism le oferea acum această şansă: ”PCR s-a
plasat dincolo de limita comunităţii naţionale şi politice oficiale, în zonele neintegrate ale
societăţii româneşti, unde şi-a stabilit baza de asalt.(...) Păturile şi grupurile marginale,
categoriile declasate, minorităţile etnice etc. au fost mediul privilegiat de unde comuniştii şi-au
recrutat aderenţii. (...) În a doua jumătate a anilor ’40, categoriile neintegrate în comunitatea
politică anterioară vor fi mobilizate de elita comunistă pentru atingerea obiectivelor lor politice.
Majoritatea aderenţilor constau din oameni care nu mai apăruseră niciodată până atunci pe
scena politică”75. Între minorităţile etnice atrase de comunism un rol important îl aveau evreii
care nu reuşiseră să se integreze, decât parţial în epocile anterioare în politică, fiind constrânşi
să joace un rol marginal în societate: ”Două grupuri principale au fost atrase de comunism în
România din motive etnice: unul a fost acela al <<popoarelor respinse>>, fără o bază teritorială
sau o clară identitate etnică (în România, evreii erau principalul grup din această categorie); al
doilea grup era alcătuit din iredentiştii statelor limitrofe, care erau nemulţumiţi de a fi incluşi în
România şi de tratamentul de acolo. Pentru evrei, ideologia universală a comunismului
promitea o nouă identitate ce depăşea atât etnicul, cât şi naţionalul”76.
După semnarea Tratatului de Pace de la Paris, la 10 februarie 1947, adversarii politici ai
comuniştilor au continuat să fie încriminaţi ca fascişti, indiferent dacă realitatea era alta: „Clauzele
politice erau atât de deficitare sub raportul definiţiei, încât Ministerul de Interne reuşea să
interpreteze oricât de arbitrar dorea sintagmele <<organizaţie de tip fascist>> şi <<criminal de
război>>. Aşa cum a subliniat un observator britanic, „nu se face nici o menţiune despre un organ
judecătoresc care să judece procesele intentate acestor organizaţii şi criminalii de război, iar
acest lucru i-a permis guvernului Groza să pornească război împotriva naţional-ţărăniştilor şi
naţional-liberalilor ca <<fascişti>> şi <<criminali de război>>77.
Cărţile primejdioase pentru noul regim au fost scoase din circuit, iar învăţământul a fost
şi el, subiectul reformei prin legea învăţământului din august 1948. Astfel s-au închis şcolile
străine, inclusiv cele administrate de culte. În acest sens, şcolile care aparţinuseră mai înainte
comunităţii evreieşti au fost eliminate. Predarea religiei în şcoli a fost interzisă. În timp ce Biserica
Greco-Catolică este desfiinţată, Bisericii Catolice i se permite să existe. La 4 august 1948 s-a
semnat Legea cultelor religioase prin care Ministerul Cultelor putea să intervină în probleme
legate de organizare şi funcţionare a cultelor. Prin această lege „religia practicată era în armonie
cu Constituţia, securitatea internă, ordinea publică şi moralitatea generală”78.
75 Ibidem, p.31.
76 Apud Stelian Tănase, op.cit, p.35
77 Ibidem, p.77.
78 Dennis Deletant, op.cit., p. 94
147
Rabinul Şef al României, Moses Rosen, confirmă existenţa vieţii comunitare şi
religioase pe întreg parcursul perioadei comuniste79. Deşi activitatea sinagogilor şi a
comunităţii evreieşti nu a mai fost la fel de intensă ca înainte de război, acestea au continuat
să existe, inclusiv oameni implicaţi în deservirea cultului iudaic, pe care, la un moment dat,
rabinul îi opreşte să emigreze pentru că era nevoie de ei în ţară. Existau mulţi credincioşi
care continuau să meargă la sinagogă, deşi Securitatea îşi infiltrase şi aici sursele sale de
informare, pentru că”uliţa evreiască” trebuia cucerită.
O practică curentă a puterii comuniste era recurgerea la munca forţată. În lagărele
de muncă din întreaga ţară se aflau 80 000 de persoane la începutul anilor ’50, dintre care
40 000 au fost exploataţi pentru construcţia canalului Dunăre-Marea Neagră: „Indiferent de
scopul său, proiectul necesita cea mai mare mobilizare a forţelor din lagărele de muncă din
ţară, în care erau concentraţi deţinuţii din toate straturile societăţii. Oamenii cu studii
superioare lucrau cot la cot cu ţăranii deposedaţi de pământ, preoţi ortodocşi şi uniţi cu
conducători sionişti, sârbi din Banat cu saşi din Transilvania, cu toţii fiind victime ale
încălcării drepturilor omului, care însoţea programul regimului român de revoluţie politică şi
economică”80. La Canal au lucrat şi conducătorii sionişti, în timp ce evrei suspectaţi de
sionism care erau în libertate au fost urmăriţi, anchetaţi şi persecutaţi.
Tabelul 4. Tabelul de mai jos ne arată numărul populaţiei evreieşti din România înainte şi după război81.
Regiunea 1939 1941 1942 1947
România
Graniţele prezente 478,042 466,128 427,296 428,312
Oltenia 3,523 2,841 2,484 3,406
Muntenia 94,216 114, 470 108, 761 163,144
Moldova 160,330 135,730 121,131 150,651
Dobrogea (fără Dobrogea de Sud) 3,185 2,885 2,239 3,279
Bucovina de Sud 23,844 18,140 179 17.388
Transilvania (fără Nordul Transilvaniei) 18,929 15,720 15,122 15,847
Nordul Transilvaniei 148, 294 151,125 152,228 44,706
Banat 14,043 14,626 14,009 15,963
Crişana 11, 678 10,591 10,497 13, 928
După actul politic de la 23 august 1944 evreimea a sperat la restaurarea drepturilor

civile, restituirea proprietăţilor pe care le-au avut înainte de război şi posibilitatea de a
accede la profesiunile pe care nu le-au mai putut practica în perioada regimului autoritar
carlist şi antonescian: „Un decret oficial din 14 decembrie 1944 a abolit << legile rasiale>>
adoptate anterior. Dar decretul restaurând cetăţenia deplină evreilor români a eşuat în
stabilirea statutul evreilor refugiaţi din teritoriile anexate. Doar după multe amânări şi
negocieri prelungite un acord a fost realizat la sfârşitul lui 1946, între Ministrul român al
79 Moses Rosen, op. cit. , p.16 – 340.

80 Ibidem, p.115.
81 Tabelul este preluat din Peter Meyer, Bernard D. Weinryb, Eugene Duschinsky, Nicolas Sylvain, The Jews in
the Soviet Satellites, Syracuse University Press, 1953, p. 516.
148
justiţiei (atunci secretar al Partidului comunist, Lucreţiu Pătrăşcanu) şi liderii comunităţii
evreieşti pentru garantarea cetăţeniei refugiaţilor care, în 1938, nu au avut hârtiile necesare
calificării pentru aceasta”82. Deasemenea, repunerea evreilor în posesia averilor s-a realizat
greu şi nu a fost realizată integral83. În acelaşi timp, evreii au reintrat în posesia slujbelor din
sectorul public şi privat. Doar deportaţii şi refugiaţii au trebuit să accepte slujbe modeste.
Radu Ioanid arată că este greşit a se considera că numărul evreilor comunişti în
România era mare, arătând că în 1933, dintr-un total de 1655 de membrii comunişti, doar
364 erau evrei ceea ce reprezenta 22,6%84. Tot Ioanid arată că în februarie 1946, evreii
reprezentau doar 5,3% dintre membrii de partid85.
Ca şi în Ungaria, evreii aveau motive particulare de a adera la comunism. În 1945
opţiunea pentru comunism, însemna o atitudine tranşantă împotriva fascismului, de care se
temeau cel mai mult. Cei mai mulţi dintre ei nu puteau să simtă animozitate faţă de armata
sovietică sau de ruşi, pentru că aceştia erau factorii care îi eliberaseră de sub regimul
antonescian. Mulţi evrei, traumatizaţi de ororile Holocaustului, au devenit personalităţi
importante ale partidului comunist, sau, mai mult, angrenându-se în Securitatea românească
vor teroriza ei înşişi oponenţii politici ai comunismului.
Tabelul 5. Tabelul de mai jos arată numărul de oameni angrenaţi în serviciul Securităţii la înfiinţarea acesteia, în
1948, grupaţi pe etnii86:
Etnie Număr/procent de oameni angrenaţi în Securitate

Români 3.334 (83,9%)
Evrei 338 (8,5%)
Maghiari 247 (6,2%)
Ruşi 24 (0,6%)
Iugoslavi 13 (0,3%)
Alţii 17 (0,4%)
Total 3.973
82 Peter Meyer, Bernard D. Weinryb, Eugene Duschinsky, Nicolas Sylvain, op.cit., p. 518
83 Ibidem, op. cit, p. 518. arată că un decret din 14 decembrie 1944 stabilea următoarele: „Toată proprietatea care
înainte aparţinea evreilor, care este acum deţinută de către stat sau în posesia oricărui cumpărător, este privită
ca aparţinând proprietarului titular care a fost mai înainte privat de averea sa şi se reîntoarce la el fără nici o
procedură legală adiţională. Arenda asupra proprietăţii evreieşti este automat anulată la promulgarea acestui
decret”. Autorul citează însă un alt paragraf al legii care introduce deja limitări ale proprietăţii evreieşti:”Evreii nu
se pot reîntoarce în clădirile deţinute de ei până în aprilie, 1945, dacă clădirile sunt acum ocupate de fabrici,
şcoli, magazine de artizanat chiar dacă proprietarii evrei au trăit acolo înaintea deportării sau transferului forţat
în altă parte. Următoarelor categorii de persoane nu li se va solicita să îşi părăsească proprietatea aparţinând
evreilor înainte de 23 august 1945, dacă nu există un acord special: muncitori şi artizani cu un venit lunar de
mai puţin de 30 000 de lei, văduve de război recăsătorite, invalizi, orfani, angajaţi ai statului şi instituţii care
lucrează în beneficiul societăţii”.
84 Radu Ioanid, Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi Israel, Editura Polirom,
2005, p. 75
85 Ibidem, p.76.
86 Tabelul este preluat din Radu Ioanid, Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi
Israel, Editura Polirom, 2005, p. 76.
149
În 1949, comuniştii români au început o campanie brutală împotriva liderilor sionişti.
Ceea ce era interesant era faptul că, deşi în perioada pe care o studiem un număr mare de
evrei au emigrat în Israel, liderii sionişti care încercau să convingă populaţia evreiască în
vederea emigrării şi să accelereze ritmul emigrării, erau închişi, anchetaţi şi torturaţi începând
cu anul 194987. Din 1949 până în 1959 au fost anchetaţi şi judecaţi în jur de 250 de persoane.
Campania este reluată în 1954, deşi Stalin a murit în 1953. Radu Ioanid ilustrează foarte bine
această tendinţa a PCR de a permite emigrarea, dar şi de a se opune sionismului:”În august
1949, secretariatul Partidului Comunist Român a ajuns la un consens privind emigrarea
evreilor. Partidul va permite emigrarea, dar, în acelaşi timp, va intensifica propaganda
împotriva acesteia, publicând scrisori din Palestina care descriau <<condiţiile mizere>> de
acolo”88. Istoricul israelian Avny, el însuşi anchetat şi judecat în procesele sioniste, descrie
condiţiile în care sioniştii au fost anchetaţi: “Anchetatorul era de obicei un ofiţer de rang inferior,
sublocotenent sau locotenent. În spatele lui, într-un birou oarecare, se afla cel ce conducea
ancheta. Anchetatorul venea cu întrebări pregătite, gata formulate. El venea şi cu răspunsul pe
care trebuia să îl obţină. Deoarece cel anchetat, simţind ce i se pregăteşte, nu accepta
răspunsul, şi atunci era împroşcat cu venin, ameninţat, i se vorbea de rolul său de slugă a
imperialismului, de lichea, de conducător la “latrinele sioniste”, dacă anchetatorul simţea că, în
felul acesta, va obţine rezultate bune. Ancheta dura până la 8 ore (în afara cazurilor când
survenea vreo surpriză, ceva neprevăzut. Atunci se stopa ancheta şi era reluată, după o zi–
două, sau când erau interesaţi de relatări naive, din care formulau acuzaţiile. Între o declaraţie
şi alta urmau, de obicei, zile de pauză. Fie pentru a da acuzatului ocazia <<să fiarbă în propria
lui zeamă>>, cum se exprima anchetatorul, fie pentru a-l învăţa minte să simtă că l-a supărat
pe domnul anchetator şi urmează a fi pedepsit”89.
Soarta evreilor români şi maghiari a fost departe de a fi bună. Cu excepţia unei
minorităţi, ei au fost mai degrabă victime ale comunismului decât beneficiari. Cei proveniţi
din România au emigrat în mai mare măsură, în timp ce, în Ungaria, s-au asimilat mai mulţi.
Putem concluziona că, în România, regimul comunist a fost mai permisiv cu evreii.
87 Teodor Wexler,”Procesele sioniştilor”, în Romulus Rusan (ed), Anii 1954-1960. Fluxurile şi refluxurile
stalinismului, p. 380 arată că măsurile antisioniste au început din 1948:”De fapt, fruntaşii sionişti erau urmăriţi
de “securitatea poporului” încă din 1948, iar Ambasada Israelului era împânzită din prima zi de activitate cu
zeci de microfoane. Mai mult, încă din anul 1947, nu numai Scânteia, dar şi ziarul Unirea, organ al C.D.E.-ului,
de fapt secţia evreiască a P.C.R., scria de agentura “imperialist-sionistă” (…) Aşadar, Gheorghiu –Dej încerca
doar să se spele pe mâini, minţind că sioniştii nu erau anchetaţi sau judecaţi pentru faptul de a fi fost sionişti.
După data de 1 martie 1952, ancheta a luat forme violente, inculpaţii fiind obligaţi să suporte întregul arsenal al
terorii. La 31 martie 1954 Tribunalul Militar Bucureşti a judecat primul lot al sioniştilor”.
88 Radu Ioanid, op.cit., p. 83
89 Teodor Wexler, op.cit, p. 383.
150
IV.2. Organizaţii evreieşti-rol şi activitate
După război, în Ungaria, soarta evreilor reîntorşi acasă a fost precară. Au dispărut
comunităţi din provincie, iar cei reîntorşi şi-au găsit locuinţele ocupate. Deasemenea averile
mobile au fost aproape imposibil de recuperat. Ei se confruntau cu numeroase boli fizice şi
psihice în urma traumelor suferite în timpul Holocaustului90. Cei care nu s-au despărţit de iudaism
au reorganizat comunităţile. În 1947, Joint Distribution Committee a înregistrat 263 de comunităţi
evreieşti în Ungaria, care până în 1980 s-au restâns la 75 de comunităţi.91 Conducătorii
comunităţii şi rabinii care au rămas în viaţă au mers prin ţară şi au ajutat la organizarea
comunităţilor. Un obiectiv important al comunităţilor a fost ajutorarea copiilor orfani92.
În Ungaria au existat mai multe organizaţii sioniste dintre care amintim Aguda şi
pentru tineret Pirche Agudat Jiszraél, apoi o organizaţie cu un caracter mai puţin religios
Mizrachi şi pentru tineret Bné Akiva93.
După război, în subordinea Ministerului Economiei s-a creat la 1 iulie 1946 un
departament pentru integrarea socială a refugiaţilor, deportaţilor, soldaţilor răniţi şi
prizonierilor de război. Tamas Stark arată că până atunci repatriaţii care veneau din
Germania şi Polonia nu erau primiţi în mod organizat:”Recepţia şi înregistrarea evreilor care
soseau din Germania şi Polonia în lunile care au urmat sfârşitului războiului în Ungaria s-a
produs într-o manieră dezorganizată, aşa cum s-a întâmplat cu restul participanţilor în
migraţiile cauzate de război”94. Tamás Stark face un portret al peisajului organizaţional
evreiesc de după război. Existau foarte multe organizaţii, dar era dificil de discutat eficienţa
lor, respectiv a face o bună selecţie:
„În multe oraşe din sudul şi estul Ungariei, evreii reîntorşi şi-au format propriile lor
organizaţii deja la sfârşitul anului 1944 şi începutul anului 1945. În 3 decembrie 1944, s-a
fondat Alianţa evreilor din Debreţin şi la 26 ianuarie ziarul din Debreţin, Néplap [Ziarul
poporului], a anunţat crearea unei Comisii Culturale evreieşti. În ianuarie un Consiliu
evreiesc s-a organizat la Pécs, iar Consiliul Economic Evreiesc în districtul Siklós a fost
înfiinţat în 8 Februarie. Imediat după ce războiul s-a terminat, în Februarie 1945, prima
90 Gyurgyák János, op. cit, p. 581.

91 Ibidem, p. 586.
92 Orbán Ferenc, Istoria evreimii ortodoxe din Ungaria, Editura Makkabi, Budapesta, 2006, p. 78 arată că după
război s-au reînnoit 150 de comunităţi religioase. S-au constituit mai multe cămine pentru copiii orfani în
localităţile Mezökovácsháza, Csorna, Debrecen, Deszk şi Budapesta. Organizaţiile pentru adulţi şi tineret au
fost reorganizate.
93 Orbán Ferenc, op.cit, p. 80 îl citează pe Groszberg Slomo, conducătorul organizaţiei Pirche Agudat Jiszrael.
Acesta descrie în Memoriile sale câteva din activităţile care se desfăşurau în cadrul acestei organizaţii. Astfel,
exista un cămin pentru băieţi cu sală de lectură şi o grădiniţă pentru copiii mai mici. Cu ajutorul Jointului, se
organizau vacanţe pentru copii. S-a reorganizat şi o şcoală pentru copii şi căminul de zi al copiilor a fost
transferat la Csorna. Cu ocazia zilelor tineretul Agudist în 1946, s-au organizat manifestări sioniste la
Debrecen, Huvosvolgy şi în 1950 la Mako.
94 Tamás Stark, op.cit., p. 70
151
organizaţie de eliberare masivă Crucea Roşie Internaţională, Departamentul „A” însărcinată
cu colectarea de date statistice a început să opereze. (...)
Consiliul Comunităţii evreieşti din Pesta împreună cu Alianţa Sionistă, „Ezra”
Sionistă şi Congregaţia Ortodoxă au stabilit în martie 1945 Comisia pentru Îngrijirea şi
Eliberarea Repatriaţilor, în mod deosebit pentru a primii evrei reîntorşi. Avea cartierul în
clădirea Societăţii Benevole a Evreilor Maghiari în Piaţa Bethlen. Organizaţia a devenit
cunoscută între supravieţuitori sub numele de „Comitetul Naţional pentru Îngrijirea
Deportaţilor” sau „DEGOB”, cum este cunoscută în literatură. A fost supravegheată de
„Comitetul de Ajutor Naţional Evreiesc” creat de variate organizaţii în iunie 1945 şi prezidat
de Frigyes Görög.
Altă organizaţie a fost”Comisia pentru Ajutorarea celor luaţi prizonieri de către
fascişti”, care a fost înfiinţată de „Ajutorul Naţional şi Departamentul de Politică Socială al
Primarului Budapestei”. În spatele nenumăratelor organizaţii umanitare stătea o mare
instituţie, „American Joint Distribution Committee” care acţiona în operaţiunile de salvare,
furnizând suport financiar considerabil şi păstrându-i pe evreii fără resurse în viaţă”95.
Liviu Rotman face un tablou al societăţii româneşti de după război în care
naţionalismul juca un rol important. Minorităţile naţionale nu îşi aveau locul în statul român,
deşi comunismul avea la bază internaţionalismul proletar96. Autorul consideră că există o
similitudine între situaţia evreilor şi a saşilor. La ambele etnii sesizăm o bună organizare în
comunităţi care aveau legături cu exteriorul, cu RFG-ul, respectiv cu Israelul. Rotman
consideră că PCR nu a înţeles niciodată importanţa comunităţii pentru evrei, de aici eşecul
pe termen lung de a integra pe evrei în cadrul statului şi al societăţii comuniste româneşti97.
Harry Kuller98 face un tablou al organizaţiilor evreieşti care existau în timpul
războiului şi în perioada instalării comunismului. Şi în România existau mai multe organizaţii
evreieşti. Astfel, încă din 1941, s-a creat „Centrala Evreilor din România”. După 23 august
1944 ea nu a mai funcţionat, deşi, formal, a continuat să existe până în 1994. Această
organizaţie reprezenta în anii războiului comunitatea evreiască din ţară. În perioada 1942-
1944 în România funcţiona ilegal un Consiliu evreiesc, în timp ce alte organizaţii evreieşti ca
Federaţia Uniunilor de Comunităţi Evreieşti şi Uniunea Comunităţilor Evreieşti fuseseră
95 Ibidem, p.70-71.
96 Liviu Rotman,”Spaţiul paralel – un pericol pentru puterea comunistă”, în vol. Dilemele convieţuirii. Evrei şi
neevrei în Europa Central-Răsăriteană înainte şi după Shoah, Cluj- Napoca, Institutul Cultural Român, Centrul
de Studii Transilvane, 2006, p. 172 arată importanţa problemei naţionale în România comunistă:”Problema
naţională avea să fie una din cele mai complicate pentru puterea comunistă, datorită gradului său ridicat de
complexitate, a dificultăţii de a fi introdusă în schemele simplificatoare. De aici o anumită repulsie faţă de
aceste teme, ce se va „traduce” într-o antipatie faţă de „diferenţele naţionale”. Antipatie care, alimentată de
diverse prejudecăţi, va duce la naţionalismul unui partid ce se prezenta ca...internaţionalist”.
97 Ibidem, p. 174. „Trebuie arătat că noua putere comunistă nu a înţeles niciodată complexitatea problematicii
evreieşti, fie că e vorba de mişcarea sionistă, fie de dorinţa clară a majorităţii populaţiei evreieşti de a emigra în
Israel, după cum nu a înţeles importanţa în viaţa socială evreiască a Comunităţii, ca instituţie de bază a
acesteia, nici problemele specifice ale memoriei istorice evreieşti”.
98 Harry Kuller, Evreii în România anilor 1944-1949. Evenimente, documente, comentarii, Editura Hasefer,
Bucureşti, 2002.
152
desfiinţate. După 23 august 1944, s-a constituit un Consiliu General Evreiesc. În cadrul
acestui consiliu, activau lideri de stânga şi lideri ai grupărilor democrate99. În acelaşi timp,
Harry Kuller descrie şi rolul jucat de CGE: ”Drept urmare, la sfârşitul acelor ani, evreii români
care supravieţuiseră fizic îşi găseau exprimate prin memoriile C.G.E., starea în care se află
şi principalele lor deziderate, de astă dată faţă de un stat de drept, cel reinstaurat la 23
august 1944”100. Repunerea în drepturi a evreilor întâlnea opoziţia unor români care
beneficiaseră material în urma deportărilor şi care nu puteau fi de acord cu o „restitutio in
integrum”. Problemele evreilor, fie că a fost vorba de repunerea în drepturi sau de
redobândirea bunurilor confiscate de nazişti, nu au fost o prioritate pentru guvernanţi.
Comuniştii evrei din cadrul Consiliului General Evreiesc încercau să transforme organizaţia
în una comunistă. Comitetul General Evreiesc s-a dizolvat după numai trei luni. Liderii
tradiţionali ai evreimii nu au vrut să se ralieze la politica Partidului Comunist. Comuniştii
români au păstrat însă ideea de a constitui o organizaţie prin intermediul căreia să
controleze comunitatea evreiască.
O altă organizaţie evreiască din România a fost „Partidul Evreiesc” cu rădăcini în
Partidul Evreiesc din Vechiul Regat, creat în 1930, transformat în 1931 în Partidul Evreiesc
din România, care milita încă din perioada interbelică pentru drepturile politice ale evreilor.
Dispărut de pe scena politică datorită valului de antisemitism existent în preajma celui de-al
doilea război mondial, Partidul Evreiesc îşi reia activitatea la 23 august 1944 şi s-a dizolvat
în 1947. După război, preşedinte a fost A.L.Zissu, iar vicepreşedinte M. Benvenisti. Liderii
Partidului Evreiesc au urmărit refacerea comunităţilor şi acordarea de asistenţă evreilor
reîntorşi din deportare, „restratificarea” evreilor reîntorşi. În acelaşi timp, partidul a sprijinit
dezideratele sioniste. Guvernanţii au tergiversat rezolvarea chestiunilor evreieşti.
„Uniunea Evreilor Români” (U.E.R), creată în 1923 îşi avea originea în Organizaţia
Evreilor Români. Ea urmărea integrarea evreilor din România în societatea evreiască. Îşi
continuă activitatea până în 1944. Pentru o scurtă perioadă de timp îşi încetează existenţa,
pentru a funcţiona, din nou, după 23 august 1944. S-a autodizolvat în 1947. Liderul U.E.R. a
fost W. Filderman, membru în mai multe organizaţii evreieşti, care va părăsi ţara în 1948.
U.E.R. va milita pentru repunerea în drepturi a evreimii în anii care au urmat războiului. În
urma atacurilor venite din partea stângii, U.E.R. se va autodizolva la sfârşitul lui 1947.
La 5.11.1944 „Uniunea Comunităţilor Evreieşti din Vechiul Regat” (U.C.E.)
cuprindea reprezentanţi ai P.N.L., P.N.Ţ., F.U., U.E.R. şi ai Partidului Evreiesc101. Comitetul
Democratic Evreiesc, organizaţie a evreilor constituită cu sprijinul comuniştilor, ar fi dorit o
comunizare şi politizare a U.C.E. şi a F.U.C.E (Federaţia Uniunilor Comunităţilor Evreieşti),
ultima apărută în februarie 1945. Organizaţiile evreieşti, vor ajunge treptat dominate de
comunişti.
99 Ibidem, p. 95
100 Ibidem.
101 Ibidem, p.120
153
„Comitetul Democratic Evreiesc”, organizaţie pe care Harry Kuller o denumeşte „neo-
integraţionistă”102, a fost înfiinţat în 1945 şi s-a dizolvat în 1953103: „...Din iniţiativa P.C.R. a fost
creat (la 22 iunie 1945), Comitetul Democrat Evreiesc, ca o necesitate pentru reorientarea
politică a populaţiei evreieşti în scopul democratizării ei şi a instituţiilor sale şi pentru a ajuta
regimul la rezolvarea problemelor ce se puneau democratizării şi reconstrucţiei ţării”104. C.D.E.
a sprijinit lupta P.C.R. împotriva fasciştilor, reacţionarilor şi antisemiţilor, totuşi nu a reuşit să
obţină adeziunea „uliţei evreieşti”. Începând cu anul 1949, C.D.E. manifestă o intransigenţă
deosebită faţă de sionişti şi burghezia evreiască.105 I.K-U.F. (Idische Kultur unde Folclor), parte
integrantă a C.D.E., avea ca scop promovarea culturii idiş.
Liviu Rotman sumarizează abuzurile şi concesiile pe care le-a făcut statul român în
relaţia cu minorităţile sale etnice. Astfel, universul acestor comunităţi a fost mult restrâns,
chiar existenţa lor a fost pusă în pericol106.
IV.3. Studiu de caz: Comitetul Democratic Evreiesc. Aspecte

din activitatea filialei orădene a CDE (1945-1946)
În cartea sa Evreii din România în perioada comunistă 1944-1965, Liviu Rotman

pune în discuţie activitatea Comitetului Democratic Evreiesc din România în tot ansamblul
său, pe parcursul întregii existenţe cuprinse între 1945 si 1953. În opinia lui Rotman, acest
Comitet a luat naştere după terminarea războiului într-o perioadă în care Partidul Comunist
îşi manifesta “tendinţa de a controla toate segmentele societăţii”107. Această tendinţă se
repercutează şi asupra minorităţilor cărora li s-a permis să îşi constituie organizaţii proprii.
Rotman consideră crearea CDE ca venind în continuarea politicii naţionale a Partidului
Comunist care dorea să controleze îndeaproape activitatea tuturor minorităţilor naţionale108.
Rotman afirmă că dacă într-o primă fază obiectivele CDE vizau atingerea unităţii
etnice, mai târziu se va pune accentul pe combaterea reacţiunii şi lupta de clasă109. În
102 Ibidem, p. 139

103 Harry Kuller şi Liviu Rotman consideră că C.D.E. a fost un organism creat să integreze Comunitatea
evreiască în statul comunist român
104 Harry Kuller, op.cit., p. 140.
105 Ibidem, p. 141 arată că platforma de activitate a C.D.E. conţinea în 1945 următoarele deziderate: stabilirea unităţii
democratice evreieşti; sprijinirea prin forţa unită a populaţiei evreieşti, împreună cu întreg poporul român, acţiunea de
democratizare şi reconstrucţie a ţării; activitatea pentru desăvârşirea integrării populaţiei evreieşti în viaţa politică,
economică, socială şi culturală a ţării; ferirea populaţiei evreieşti de încercările diversioniste ale „reacţiunii” care, de
oriunde ar veni, „tind să slăbească forţa de luptă împotriva fascismului, făcând astfel jocul reacţionismului antisemit”.
106 Liviu Rotman în Dilemele convieţuirii.., p.173: „Reţelele şcolare, confesionale sau laice, ale diverselor naţionalităţi,
sunt desfiinţate, căci ele loveau într-un alt principiu sacrosanct al comunismului:monopolul educaţiei”. Autorul arată
că statul român a făcut şi unele concesii minorităţilor permiţând existenţa unor teatre de stat în maghiară,
germană, idiş, a unor biblioteci sau cluburi care aveau rolul de instrumente propagandiste ale partidului.
107 Idem, Evreii din România în perioada comunistă 1944-1965, Polirom, Bucuresti, 2004, p. 113.
108 Ibidem.
109 Ibidem, p. 114.
154
acelaşi timp CDE va combate sionismul. Rolul CDE se restrânge datorită naţionalizării
instituţiilor evreieşti de învăţământ, sanitare, sociale, rămânându-i un rol cultural, încercând
să reconvertească structura socioprofesională a cetăţenilor evrei. În plan propagandistic,
CDE ia atitudine împotriva emigrării evreilor în Israel sau alte zone ale lumii libere.
Cercetarea câtorva dosare ale Comitetului Democratic Evreiesc din Oradea ne
îndeamnă să remarcăm faptul că în primii ani după război comunitatea evreiască a rămas
unită încercând recuperarea bunurilor pierdute în urma deportării (mobile, pianine, locuinţe),
militând pentru drepturi şi facilităţi minime (ex: scutirea de taxe şcolare pentru studenţii
evrei). Limbajul propagandistic transpare uneori, dar se observă că evreii încercau să se
reconstituie ca şi comunitate.
Evreii încearcă într-o primă fază să îşi recupereze mai vechile proprietăţi şi bunuri
confiscate în timpul războiului. Astfel într-un raport al Grupării Democratice a Evreilor din
Oradea şi judeţul Bihor se spunea că: “Este de asemenea de dorit a se reglementa situaţia
juridică a averilor acelora cari nu s-au întors încă. Ar fi de dorit ca acestea să fie puse sub
supravegherea Grupărilor democratice din locurile respective”110. Evreii încearcă să îşi
recupereze şi alte bunuri. Spre exemplu, într-un memoriu adresat Comisiei Interaliate de
control din Bucureşti, filiala bihoreană a Comitetului Democratic Evreiesc milita pentru
recuperarea mobilelor din locuinţele evreieşti ocupate de fascişti pe care, ulterior, autorităţile
militare sovietice le-au depozitat în edificiile catedralei Romano-Catolice şi în clădirea fostei
cazarme de premilitari de pe strada Armatei Roşii ca pe nişte capturi de provenienţă fascistă.
Conform cercetărilor noastre o parte a mobilelor a ajuns în magaziile Comisiei Aliate de
Control din Oradea căreia i se cerea să le elibereze111.
Într-o adresă a Comitetului Democratic Evreiesc din judeţul Bihor, se vorbeşte
despre o conferinţă extraordinară la Oradea a comitetelor democratice evreieşti din Ardealul
de Nord. Obiectivele sunt de natură organizatorică, militantă, urmărind propria contribuţie la
întărirea democraţiei în ţară. Se doreşte apariţia unui organ de presă evreiesc în limbile
română şi maghiară pentru nordul Transilvaniei, se militează pentru aducerea evreilor aflaţi
încă în lagărele de prizonieri din URSS, se cere reintegrarea evreimii în drepturi şi acordarea
cetăţeniei celor reîntorşi din deportare, indiferent dacă erau sau nu cetăţeni ai ţării înainte de
război112. Aceeaşi încercare de a readuce pe evreii deportaţi în lagărele din URSS înapoi în
ţară se regăseşte într-o altă adresă a CDE din Oradea, către Comisia interaliată de control
din martie 1946: “vă rugăm a interveni la forurile competente pentru trimiterea la vatră a
prizonierilor aflaţi în prezent în lagărele de prizonieri din URSS, cetăţeni români de origină
evrei, cari au fost ridicaţi de autorităţile fasciste germane şi maghiare la lucru obligatoriu”113.
110 A.N.-D.J. Bihor (Serviciul S), Fond Comitetul Judeţean al Comunităţii Democratice Evreieşti, dosar1, p.1.
111 Ibidem, dosar 2, p.6.
112 Ibidem, p.50.
113 Ibidem, p. 51.
155
Într-o circulară a Comitetului Democratic Evreiesc din Oradea, evreii îşi arată, o
dată în plus, hotărârea de a lupta pentru drepturile lor: ”Conform rezoluţiilor conferinţei
Ardealului de Nord, ţinută la Oradea pe data de 8-10 martie, comitetul nostru a păşit pe
drumul politicii combatante. Suntem ferm hotărâţi să nu cedăm nimic din drepturile noastre
căci suntem convinşi că vom putea obţine numai atâtea drepturi pe care le vom stoarce
printr-o atitudine unitară demnă”114 .
Într-o altă circulară se afirmă că s-a hotărât aducerea a 1000 de copii înfometaţi de
la Budapesta. Bihorului îi revin în grijă 200 de copii. Asemenea gesturi demonstrează
activismul social al CDE. În aceeaşi circulară se militează din nou, pe alt plan, pentru
preluarea averilor evreilor decedaţi de către comunitatea evreiască: „Bunurile evreilor
absenţi să treacă la administrarea obştei evreieşti servind ca fond pentru redresarea
economică şi morală a evreilor reîntorşi şi actualmente fără posibilităţi de trai”115.
În arhivele orădene, există rapoarte de activitate ale Comitetului Democratic
Evreiesc din Oradea din care rezultă principalele direcţii de acţiune ale acestuia. Un astfel de
raport este cel întocmit pentru conferinţa pe ţară din iunie 1946 a tuturor secţiunilor
Comitetului Democratic Evreiesc. Iniţial, afirmă raportul, prioritatea era de a acorda ajutor
celor reîntorşi din lagărele de exterminare. Ulterior, se recunoaşte că există persoane
interesate să emigreze:”Sunt persoane care consideră ca capăt al suferinţelor debarcarea în
orientul în reclădire pe pământul străbun al Eretzului”116. Până în 1946, CDE a organizat 38
de conferinţe, arată raportul117, unde s-au dezbătut probleme evreieşti, actuale, literatura şi
artele evreieşti. În cadrul CDE exista o Secţie culturală, o Secţiune feminină care se ocupa
cu alimentarea a 20 de bolnavi T.B.C., cheltuind 15. 000. 000 de lei. Tot secţiunea feminină
susţinea un cămin de fete cu 20 de persoane. De asemenea, exista o secţie de tineret, o
secţie juridică care includea toţi juriştii evrei din Oradea care dădeau sfaturi gratuite
membrilor grupării.
Într-un raport de activitate al CDE Bihor din perioada 30 mai–20 iunie 1946118, se
afirma că numărul evreilor din Oradea este de aproximativ 8000. Se punea problema
recuperării mobilelor pentru cei reîntorşi din deportare, lucru aproape imposibil de realizat.
Se vorbea de Secţiunea juridică a Comitetului, de cea feminină care avea ca sarcină şi
îngrijirea bolnavilor de tuberculoză, Secţiunea de tineret, mai puţin activă, Secţiunea
culturală foarte activă care organizează mai multe Garden Party-uri, Secţiunea socială care
acorda ajutoare celor nevoiaşi şi celor reîntorşi recent din deportare.
În acelaşi timp, CDE din Oradea îşi manifestă intenţia de a lua în evidenţă pianele şi
pianinele existente pe teritoriul Oradiei119, având în vedere faptul că, în urma deportării,
114 Ibidem, p. 67.

115 Ibidem, p. 78.
116 Ibidem, p. 109.
117 Ibidem, p. 110.
118 Ibidem, p. 142.
119 Ibidem, p. 148.
156
acestea au fost înstrăinate. S-a propus delegarea unei comisii formate din reprezentanţi ai
Primăriei şi ai organizaţiilor politice interesate, urmând să se împartă formulare prin care
locuitorii să fie obligaţi să anunţe dacă posedă sau nu piane sau pianine a căror provenienţă
se va dovedi cu acte sau cu cel puţin trei martori că aparţine titularului.
Tot într-o adresă a CDE Oradea se vorbeşte despre atitudini antisemite a unor
elemente „care nu s-au putut încadra în sistemul democratic”: „Evreimea conştientă de faptul
că aceste aţâţări sunt totodată atacuri menite să slăbească forţa de acţiune a democraţiei şi
a forţelor progresiste”120.
Într-o adresă a CDE din Oradea adresată guvernului121, se aduc în discuţie
probleme importante ca chestiunea deportaţilor şi prizonierilor de război nereîntorşi din
URSS, chestiunea CASBI prin care această instituţie a primit dispoziţii pentru a prelua
averea evreilor deportaţi, iar prin reîntoarcerea lor acasă nu mai pot intra în posesia vechilor
proprietăţi, recuperarea mobilelor evreilor deportaţi. Se mai cere înfiinţarea unei cooperative
cu peste 500 de membrii care să îi ajute pe evreii reîntorşi să înveţe o meserie.
Într-un raport despre atmosfera politică în rândul populaţiei evreieşti din Oradea, se
constată că exista în preajma alegerilor o atmosferă bună deoarece evreii, altă dată atât de
nedreptăţiţi politic, au primit drept de vot. Constatăm primele reflecţii ale luptei de clasă în
documentele evreilor: „În zilele acestea s-a putut constata că duşmanul de clasă a căutat să
creeze o atmosferă nesănătoasă în rândul populaţiei evreieşti, căutând să dovedească că
unele măsuri politice şi administrative luate de partid şi de guvern sunt luate contra evreilor,
adică duşmanul de clasă caută să dovedească în unele organe sau persoane politice că
aceşti ar avea atitudini antisemite”122.
Într-o adresă a CDE din Oradea apărea intenţia organizaţiei locale de a organiza o
universitate populară de vară „pentru redresarea morală şi ridicarea nivelului cultural al
tineretului întors din deportare”123 . Universitatea populară urma să aibă loc în perioada 10
august–2 septembrie 1946, cu participarea mai multor tineri cărora urma să li se asigure
întreţinerea. Urmau să se audieze cursuri cu caracter cultural, politic, social, economic,
educativ. Pentru a se asigura succesul manifestării s-a făcut apel la personalităţi din viaţa
culturală şi politică ale căror prelegeri urmau să fie audiate de către participanţi. S-a cerut
trimiterea artiştilor Petre Ştefănescu-Goangă, Dinu Bădescu, Lucia Bercescu, N. Alexandrescu,
Silvya Feller124 în calitate de conferenţiari. Pentru întreţinerea tinerilor participanţi s-a făcut apel
la sprijinul Ministrului Aprovizionării pentru trimiterea de alimente125. Ministerului Informaţiilor i
s-a cerut o subvenţie de 5 milioane lei126. Subvenţii în valoare de 5.000.000 de lei s-au cerut şi
120 Ibidem, p. 149.

121 Ibidem, p. 150.
122 Ibidem, p. 162.
123 Ibidem, dosar 3, p. 111.
124 Ibidem, p. 113.
125 Ibidem, p. 114.
126 Ibidem, p. 277-278.
157
ministrului Naţionalităţilor, ministrului Educaţiei Naţionale, o subvenţie în valoare de 15 milioane
lei s-a cerut Preşedintelui Consiliului de Miniştri127.
Universitatea populară de vară s-a desfăşurat la Oradea, în prezenţa
reprezentantului Academiei Române, care a participat la deschiderea festivă din 10 august
1946. Dintre invitaţi remarcăm pe Leopold Filderman din cadrul Ministerului Producţiei de
Război, cu conferinţele „Carl Marx-Viaţa şi opera” şi „Marxism şi naţionalitate”, M.S.
Sărăţeanu cu tema „Permanenţe evreieşti” şi „Momente istorice hotărâtoare în viaţa
evreiască”128 , L.Straisfeld (secretar general adjunct al Federaţiei Uniunilor de Comunităţi
Evreieşti din România) cu două conferinţe „Politica muncii” şi „Restratificare”129, avocatul D.
Rosenkranz cu temele, „Regimul juridic de ieri şi de astăzi al populaţiei evreieşti din
România” şi „Orientarea politică a populaţiei evreieşti”130. Alte prelegeri priveau următoarele
teme: Rasă şi rasism, Reconstrucţia şi productivizarea populaţiei evreieşti, Medicină şi igienă
socială131. În acelaşi timp, Partidul Social Democrat a delegat pentru a participa la conferinţă
pe ministrul Educaţiei Naţionale, Ştefan Voitec, pe tovarăşii Rădăceanu, Tudor Ionescu,
Leopold Fildermann, S. Emil, B. Solomon, Paul Teodorescu şi George Silviu132. Profesorul
Miron Niculescu a fost invitat să ţină o prelegere intitulată „Apariţia omului pe pământ/ De la
Omul primitiv la Homo sapiens”. O comisie tehnică a stabilit că numărul participanţilor la
şcoala de vară să fie de 150 şi că, la 50% dintre participanţi, li se vor plăti cheltuielile de
cazare şi întreţinere133.
În acelaşi timp, în cadrul CDE din judeţul Bihor, au loc critici la adresa unor membrii ai
comunităţii evreieşti, bănuiţi de infidelitate faţă de noul regim. Un asemenea caz apare, în cadrul
CDE din Beiuş, într-o notă din 21 iunie 1946: „Ne ţinem datoria să vă comunicăm că la adunarea
de protest care a avut loc la 20 crt i s-au adus acuzaţii domnului Dr. Weisz Andor originar din
Beiuş pentru purtarea sa antidemocratică în trecut. La fel i s-au adus acuzaţii şi tatălui său
domiciliat actual în Beiuş că militează pentru Maniu şi distribuie manifesturi maniste”134.
În concluzie, putem spune că activitatea CDE din Oradea în primii ani ai existenţei
sale este caracterizată prin unitate, aspiraţia comună a evreilor de a reintra în drepturile lor şi
în posesia averilor. Parte din ei s-au raliat la viaţa politică a timpului, orientată spre
comunizare, dar cei mai mulţi dintre ei au continuat să rămână o comunitate în primii ani
după război, respectiv să-şi apere tradiţiile şi libertatea de opinie.
127 Ibidem, p. 261-282.

128 Ibidem, p. 292.
129 Ibidem, p. P. 293.
130 Ibidem, p. 294.
131 Ibidem, p. 302.
132 Ibidem, p. 304.
133 Ibidem, p. 317.
134 Ibidem, p. 181.
158
Concluzii
Prezenta lucrare are ca obiectiv evaluarea critică a studiilor şi volumelor publicate

privind istoria evreilor din România şi Ungaria în perioada 1945–1953, o descriere a cadrului
istoric în care îşi desfăşoară activitatea această comunitate după al doilea război mondial,
când era mult redusă numeric, distrusă din punct de vedere al stării de sănătate şi în plan
material, încercând să se reconstruiască şi să găsească soluţiile supravieţuirii pentru viitor.
Capitolul I, Istoriografia problemei. Surse documentare, are ca scop prezentarea
surselor utilizate, în principal bibliografia edită (colecţii de documente, memorii edite, lucrări
generale şi lucrări speciale). În plus, se valorifică date oferite de câteva chestionare realizate
şi aplicate de autor în cadrul Comunităţii Evreieşti din Oradea, unde 8 evrei au fost solicitaţi
să răspundă în calitate de supravieţuitori ai Holocaustului, privind situaţia lor la sfârşitul
războiului mondial.
În ceea ce priveşte colecţiile edite de documente, am identificat mai multe colecţii
care tratează integral sau parţial problema condiţiei evreilor după al doilea război mondial.
Dintre acestea amintim două mai importante şi anume Daniela Bleoancă, Nicolae Alexandru
– Nicolescu, Cristina Păiuşan, Dumitru Preda, România–Israel. 50 de ani de relaţii
diplomatice, vol. I 1948-1969, Victor Boştinaru (coord.), Editura Sylvi, Bucureşti, 2000;
Andreea Andreescu, Lucian Năstasă, Andreea Varga (ed.), Evreii din România, Mărturii
documentare (1945-1965), Cluj – Napoca, Centrul pentru Universitate Etnoculturală, 2002, o
iniţiativă a Centrului de Resurse pentru Diversitate Culturală din Cluj – Napoca. Primul volum
ne pune în legătură directă cu evoluţia relaţiilor diplomatice româno-israeliene în perioada
care ne interesează (1945-1953). În cadru celui de-al doilea volum, prin intermediul
documentelor, putem analiza legătura Legaţiei române în Israel cu autorităţile de la
Bucureşti, relaţiile diplomaţiei israeliene cu autorităţile de la Bucureşti şi cu diplomaţii români
din Israel.
Cea mai importantă problemă a timpului a fost emigrarea evreilor români în Israel şi
negocierile care s-au purtat în vederea atingerii acestui obiectiv. Al doilea volum aduce la
lumină aspecte din viaţa evreilor români care oscilau între emigrarea în Israel şi existenţa în
România sau erau în aşteptarea emigrării. Din volum, rezultă că evreii au fost mai degrabă
victime ale comunismului decât beneficiari, aşa cum s-a considerat adesea.
159
O a doua categorie de surse sunt memoriile edite. Intervievaţii au suferit de pe urma
oprimării naziste, experienţele lor fiind relatate prin urmare de o manieră subiectivă, dar plină
de învăţăminte. Astfel de memorii sunt cele scrise de: Moses Rosen, Tereza Mozeş, Carol
Buium Beniamini, Serge Moscovici, Şlomo Şitnovitzer, Valentin Saxone, Emil Dorian, Arnold
Schwefelberg.
Lista lucrărilor generale cercetate nu este exhaustivă, deşi ele există din abundenţă
atât în România, cât şi în Ungaria. Atenţia ne-a fost atrasă de lucrările speciale, redactate în
limbile română, maghiară sau în limbi de circulaţie internaţională ca engleza sau franceza.
Autori români, maghiari, evrei ne-au conturat o listă apreciabilă de lucrări, dintre care
amintim: Paul Lendvai, Kovács András, Victor Karádi, George Hodos, Tamás Stark, Arieh
Kochavi, Bernard Wasserstein, Harry Kuller, Raphael Patai, Ladislau Gyemant, Stephen
Roth, Antonio Faur, Ranki Vera, Theodor Wexler, Fejtő Ferenz, Kende Peter, Liviu Rotman,
Andrei Oişteanu, Matei Cazacu, Lya Benjamin, Radu Florian, Victor Neumann, Carol Iancu,
Radu Ioanid, Ablonczy Balázs, Arpád von Klimó, Kádár Gábor şi Vágy Zoltan, Daniel Lowy,
Molnár Judit, Jean Ancel, Maria Ghitta, Kocsis Karoly, Randolph Braham, Corneliu Crăciun,
Haraszti Győrgy, Michael Shafir, Gido Attila, etc.
Chestionarele pe care le-am luat unor evrei stabiliţi în Oradea, supravieţuitori ai
Holocaustului sau rude ale acestora, relevă momente importante din viaţa lor. Au fost
chestionaţi Hommonai Maria care a completat chestionarele în numele părinţilor deportaţi
Schwartz Iosif şi Schwartz Ileana, Braun Vioara (supravieţuitoare a Holocaustului), B. Zs.
(refugiată), Steier Elisabeta, Bone Gabriela (deportată), Kincses Ecaterina (a avut mai multe
rude deportate), Varady Iudith (deportată), Somogyi Livia (a completat chestionarul în
numele tatălui deportat). Aceştia fac parte din categoria evreilor care după război nu au
emigrat în Israel, ci au rămas acasă. Privind relaţiile cu etnicii români, la finalul războiului,
părerile sunt împărţite. Unii consideră că au fost primiţi cu răceală, alţii cu prietenie.
Proprietăţile lor le-au recuperat doar în mică măsură.
În capitolul al II-lea, Repere în istoria evreilor din Europa Centrală şi de Est ( sec.
XIX – 1945), am făcut o descriere a istoriei evreilor din acest spaţiu geografic. Antisemitismul
s-a manifestat nu doar în Ungaria, Polonia, Austria, Cehoslovacia, România, Bulgaria, ci şi în
Rusia (URSS) unde au existat numeroase pogromuri şi s-a încetăţenit pentru prima dată
legea numerus clausus, de limitare a studenţilor evrei în universităţi. În Rusia, spre exemplu,
a existat un antisemitism de stat promovat de politica mai multor ţari ruşi, care a condus la
un număr ridicat de pogromuri. Tot în Rusia, apare cea mai antisemită lucrare cu caracter
ostil la adresa evreilor Protocolul înţelepţilor Sionului.
Evreimea a fost în Europa Centrală şi de Est de mai multe categorii. Au fost şi evrei
foarte săraci atraşi de ideile de stânga şi evrei bogaţi, persoane influente. Evreimea din
statele Europei Răsăritene a început să se asimileze naţiunilor dominante în spaţiul cărora
locuiau încă din secolul XIX. Ei au preluat culturile naţionale ale statelor în care trăiau şi au
încercat să se integreze în viaţa economică, contribuind la cristalizarea unui mediu de
160
afaceri sănătos. Lucrarea continuă cu conturarea politicilor antisemite ale statelor din Europa
Centrală şi de Est din anii premergători războiului şi în perioada acestuia. Un accent
deosebit este pus pe Holocaustul din Transilvania de NV din timpul administraţiei maghiare
şi deportarea evreilor din Vechiul Regat al României.
Am utilizat lucrări ale unor autori ca şi Vasile T. Ciubăncan, Maria I. Ganea, Ion
Ranca care au scris un volum despre calvarul evreimii din Nord-vestul Transilvaniei sub
ocupaţia Ungariei, apoi lucrarea lui Carol Iancu, Shoah în România. Evreii în timpul regimului
Antonescu (1940-1944) , care critică sever participarea României în al doilea război mondial
de partea Axei, şi, implicit, la Holocaust.
În capitolul al III-lea, Situaţia evreimii în URSS şi statele satelite ale acesteia între
1945 – 1953, am urmărit să arăt care era situaţia evreimii în URSS şi în statele satelite după
cel de-al doilea război mondial. Din situaţia generală, pe care am încercat să o conturez, se
desprinde penuria materială, disperarea, incertitudinea, bolile numeroase ale acestei etnii
atât de expuse terorii din lagărele de exterminare. Unii s-au orientat spre partidul comunist,
alţii au ales să emigreze atât cât permisivitatea regimurilor comuniste le-a permis. În
România, am subliniat faptul că deşi li s-a permis evreilor să emigreze, sioniştii erau
persecutaţi, a avut loc o dură campanie antisionistă, ceea ce a determinat că, în perioada
1949–1959, 250 de sionişti să fie anchetaţi şi arestaţi. În Ungaria, am subliniat existenţa
unor comunişti evrei în structurile cele mai înalte de partid: Rakosi Matyas (lider al Partidului
Comunist Maghiar), Gerő Ernő (ministru al Transporturilor), Revai Josef (un jurnalist
prestigios), Vas Zoltan, primar al Budapestei.
Tot în acest capitol, am dedicat un spaţiu evreilor români şi maghiari, noţiuni
introductive despre care am discutat mai pe larg în capitolul IV. De o tratare mai exhaustivă,
se bucură studiul de caz despre emigrarea evreilor români în Israel în perioada 1945 – 1953.
În conturarea acestei problematici, m-am bazat şi pe volumul de documente Daniela
Bleoancă et al., România – Israel. Documente diplomatice, 1948- 19891 coordonat de Victor
Boştinaru. Din studiul documentelor şi al bibliografiei edite, rezultă determinarea majorităţii
covârşitoare a evreilor români de a avea statul lor, eforturile pe care le-au depus în acest
sens fiind ajutaţi de mişcarea sionistă şi de diplomaţii israelieni, respectiv lezările la care au
fost supuşi neputând duce nimic cu ei din România, cu excepţia unui bagaj minim, călătorind
cu ambarcaţiuni uneori improprii sau stând la coadă zile şi nopţi în aşteptarea formalităţilor
de plecare.
În capitolul al IV-lea, Evreii din România şi Ungaria în perioada 1945-1953 am
descris mai pe larg principalele aspecte din viaţa evreilor români şi maghiari în primii ani
după război. Am subliniat faptul că în România şi Ungaria, evreii au fost mai degrabă victime
ale comunismului decât beneficiari. Ceea ce este important este faptul că pentru a se integra
în noul sistem, cel mai adesea au renunţat la calitatea de membru al comunităţii evreieşti şi
1 Daniela Bleoancă et al., România – Israel. Documente diplomatice, 1948- 1989, coord. de Victor Boştinaru,
Bucureşti, Editura Sylvi, 2000.
161
la religia lor. Ei nu au mai putut să-şi manifeste propriile tradiţii, decât în familie şi într-un
foarte restrâns cadru comunitar. Paradoxal, comunitatea evreiască continuă să existe în
aceşti ani, dar activitatea ei este mult restrânsă şi desfăşurată sub ochii Securităţii.
Pe de altă parte, am vrut să subliniez importanţa acestor ani postbelici atât pentru
evreii români, cât şi pentru evreii maghiari. Sunt anii în care ei încearcă să îşi aşeze vieţile
pe un nou val, să se reconstituie ca indivizi şi comunitate după şocul Holocaustului. În acest
context curentul sionist (de emigrare a evreilor în statul Israel) se manifestă pregnant, atât în
România, cât şi în Ungaria. Partidele comuniste român şi maghiar nu l-au văzut cu ochi buni,
percepându-l ca pe un curent cosmopolit care se opunea izolării proprii statului comunist.
Dacă i-au permis existenţa, mai mult în România decât în Ungaria, a fost şi din motive
economice şi de context politic. Evreii plecaţi lăsau în urma lor locuinţe şi locuri de muncă
bine plătite care puteau fi ocupate de favorizaţii regimului comunist. Ei nu aveau voie să
ducă aproape nimic cu ei, cu excepţia unui bagaj minim. Pe de altă parte, exista şi un curent
internaţional de pacificare, de ajutorare a evreilor, de sprijin pentru statul Israel, peste care
statele comuniste nu au putut să treacă.
De asemenea, evreii nu au fost ostili sovieticilor deoarece, pentru ei, alianţa cu
URSS-ul a fost salvatoare, ei văzând în Armata Roşie forţa eliberatoare de sub ocupaţia
nazistă şi exploatarea regimurilor politice pronaziste. Totuşi, nu au fost atât de naivi încât să
dea crezare idealurilor comuniste decât poate la început. Din România, pe întreg parcursul
perioadei comuniste, au emigrat în jur de 400 000 de evrei.
În România, arată Radu Ioanid, dintre membrii Securităţii, în 1948, doar 8, 5 % erau
evrei . Prin urmare nu este adevărată ideea că evreii au adus şi consolidat comunismul în
2
România.
Am subliniat că, atât în România, cât şi în Ungaria, s-au creat după război mai
multe organizaţii evreieşti ceea ce demonstrează efervescenţa vieţii publice evreieşti după
mai mulţi ani de tăcere. În România, Comitetul Democratic Evreiesc a înlocuit celelalte
organizaţii evreieşti. Un subcapitol este dedicat studiului unor materiale din fondurile de
arhivă privind activitatea filialei orădene în anii 1945-1946. Studierea acestor materiale m-a
convins că evreii nu au uitat că sunt evrei nici atunci când încercau să fie comunişti.
Contribuţia tezei rezidă în încercarea de a sistematiza lucrările dedicate istoriei
evreilor din România şi Ungaria, cu un accent deosebit pus pe anii 1945–1953, de a rezuma
critic principalele idei expuse în aceste lucrări, dar şi de a da o interpretare proprie existenţei
acestei comunităţi, autoarea fiind familiarizată cu Comunitatea Evreiască din Oradea şi
activităţile acesteia şi având o viziune proprie asupra comunităţii evreieşti din România. Prin
urmare, ca şi alte etnii ale societăţii româneşti, evreii au fost şi ei victime ale comunismului.
Singurul lucru bun care s-a întâmplat pentru ei în această perioadă a fost faptul că, în timpul
regimului comunist, s-au putut emancipa şi nu au mai existat persecuţii şi discriminări pe
2 Radu Ioanid, op.cit., p. 76.
162
criterii etnice. Un alt aspect pe care l-am remarcat a fost faptul că evreii pot fi consideraţi un
corp etnic distinct, în ciuda tendinţelor nivelatoare ale statului comunist. Ei au fost o
minoritate separată care a militat pentru drepturile lor, pentru emanciparea lor, pentru
integrarea în societatea românească sau emigrarea în Israel, atunci când li s-a oferit ocazia.
Putem concluziona, că ne-am străduit să conturăm cadrul unui subiect dificil, mai
abordat în cercetări decât credeam iniţial, că am reuşit să găsim surse care identifică
varietatea de etnii din România şi Ungaria, într-o perioadă în care propaganda comunistă nu
mai vorbea în termeni de minorităţi, ci căuta să obţină, în unanimitate, legitimitatea regimului
instaurat. Personal, prin intermediul lecturilor şi al colaborării cu Comunitatea evreiască
orădeană, am reuşit să-i cunosc pe evrei, vecinii noştri, care vin cu cultura şi tradiţiile lor să
îmbogăţească varietatea culturală a spaţiului transilvănean.
163
164
Bibliografie
A. SURSE ARHIVISTICE:
1. Arhivele Naţionale–Direcţia Judeţeană Bihor- fondul Comitetul Democratic Evreiesc,

dosarele 1-7.
B. LUCRĂRI GENERALE:
1. Ablonczy, Balázs, „La fin d’une monde? Les élites hongroises face à l’installation du
règime communiste” in Nicolas Bauquet et François Bocholier (dir), Le communisme
et les élites en Europe Centrale, Presses Universitaires de France, Paris, 2006.
2. Anton, Mioara „The status of minorities in Romania in the early post-war years, 1944-
1947”, in Revue Roumaine d’histoire, Tome XLV, Janvier-Decembre, 2006.
3. Bărbulescu, Mihai; Deletant, Dennis; Hitchins, Keith; Papacostea, Şerban; Teodor,
Pompiliu (coord), Istoria României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998.
4. Besançon, Alain, Nenorocirea secolului: despre communism, nazism şi unicitatea
“Şoah”- ului, Bucureşti, Humanitas, 2007.
5. Câmpeanu, Pavel, Ceauşescu, anii numărătorii inverse, Iaşi, Polirom, 2002.
6. Deletant, Dennis, România sub regimul comunist, Bucureşti, Editura Fundaţiei Academia
Civică, 2006.
7. Fejto, François, Behind the rape of Hungary, David McKay, New York, 1957.
8. Georgescu, Titu, România în istoria Europei secolului XX 1945–1990, Editura Hyperion
XXI, 1992.
9. Lendvai, Paul, Ungurii, Editura Humanitas, 2013.
10. Pop, Ioan- Aurel; Bolovan, Ioan (coord.), Istoria României, Institutul Cultural Român,
Centrul de Studii Transilvane, Cluj–Napoca, 2004.
11. Romsics, Ignác, Magyarorszag–története. A XX Szazadban (Istoria Ungariei în secolul
XX), Osiris Kiadó, Budapest, 2005.
12. Tănase, Stelian, Elite şi societate: guveranarea Gheorghiu Dej: 1948–1965, Humanitas,
Bucureşti, 2006.
13. Soulet, Jean–Francois, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele
noastre, Polirom, 1995.
165
C. COLECŢII DE DOCUMENTE:
14. Andreescu; Andreea; Năstasă, Lucian; Varga, Andreea (ed.), Evreii din România,
Mărturii documentare (1945–1965), Cluj-Napoca, Centrul de Resurse pentru
Diversitate Etnoculturală, 2002.
15. Baciu, Nicolae, Agonia României 1944-1948. Dosarele secrete acuză, Bucureşti, Editura
Saeculum şi Editura Vestala, 1997.
16. Giurescu , Dinu C., Guvernarea Nicolae Rădescu, Bucureşti, Editura All, 1996.
17. Hîncu, Dumitru, Un licăr în beznă. Acţiuni necunoscute ale diplomaţiei române,
Bucureşti, Hasefer, 1997.
18. Pelin, Mihai (editor), Cartea Albă a Securităţii, vol. 1, 23 august 1944–1948, Serviciul
Român de Informaţii, Bucureşti, 1997.
19. Preda, Dumitru, (coord.), Relaţii diplomatice România–Israel, 1948–1969, Bucureşti,
Editura Enciclopedică, 2000.
20. Scurtu, Ioan, România–Viaţa politică în documente–1945, Bucureşti, Arhivele Statului din
România, 1994.
21. Scurtu, Ioan, România–Viaţa politică în documente–1947, Bucureşti, Arhivele Statului
din România, 1994.
D. MEMORII
22. Buium Beniamini, Carol, Un sionist în vremea lui Antonescu şi după aceea, Bucureşti,
Hasefer, 1999.
23. Dorian, Emil, Cărţile au rămas neterminate. Jurnal 1945- 1948, Bucureşti, Compania,
2006.
24. Dorian, Emil, Cu fir negru de arnici. Jurnal 1949- 1956, Bucureşti, Compania, 2012.
25. Moscovici, Serge, Cronica anilor risipiţi, Iaşi, Polirom, 1999.
26. Mozes, Tereza, Decalog însângerat, Bucureşti, Editura Ara, 1995.4.Moses Rosen,
Primejdii, încercări, miracole. Povestea şef-rabinului Dr. Moses Rosen, Bucureşti,
Editura Hasefer, 1991.
27. Saxone, Valentin, Speranţe în întuneric. Memorii (text îngrijit de Liana Saxone-Horodi),
Editura Viitorul Românesc, Bucureşti, 2004.
28. Schwefelberg, Arnold, Amintirile unui intelectual evreu din România, Editura Hasefer,
Bucureşti, 2000.
29. Mihail Sebastian, Jurnal. 1935-1944, text îngrijit de Gabriela Omăt, prefaţă şi note de
Leon Volovici, Humanitas, Bucureşti, 1996.
166
30. Şitnovitzer, Şlomo, Documentul autentic sau amintiri din închisorile comuniste din
România, Tel Aviv, 2003.
E. LUCRĂRI SPECIALE:
31. ***, Holocaustul evreilor români. Din mărturiile supravieţuitorilor, Polirom, 2004.
32. Ablonczy, Balázs, La fin d’une monde? Les élites hongroises face à l’installation du règime
communiste in Nicolas Bauquet et François Bocholier (dir), Le communisme et les élites
en Europe Centrale, Presses Universitaires de France, Paris, 2006, p. 57 –71.
33. Ancel, Jean, „The She’erit ha-Pletah: Holocaust Survivors in Northern Transylvania” in
Randolph L. Braham and Brewster S. Chamberlain (eds), The Holocaust in
Hungary:Sixty Years Later, Columbia University Press, Washington, 2006, p. 155-165.
34. Ancel, Jean, Contribuţii la istoria României. Problema evreiască 1933-1944, vol.1,
Editura Hasefer, 2001.
35. Ancel, Jean, Contribuţii la istoria României. Problema evreiască 1933-1944, vol. II, Ed.
Hasefer, Bucureşti, 2003.
36. Anton, Mioara, The status of minorities in Romania in the early post-war years. 1944-1947
in Revue Roumaine d’ histoire, tome XLV, Janvier - Decembre, 2006, p. 237–243.
37. Bachi, Roberto “La population juive de l’etat d’Israel” in Population, 7 e année, nr. 3,
1952, pp. 405-452 în http://www.persee.fr/web/revues/home/ prescript/article/pop
0032-4663 1952 num 73 2757, consultat la 18 ianuarie 2012.
38. Benjamin, Lya, Populaţia evreiască din România în cifre şi date (până în 1948) în Acad.
Nicolae Cajal, Dr. Harry Kuller (coord.), Contribuţia evreilor din România la cultură şi
civilizaţie, ediţia a II-a, Editura Hasefer, Bucureşti, 2004.
39. Benjamin, Lya (coord. Sergiu Stanciu), Evreii din România între anii 1940–1944, vol.I.
Legislaţia antievreiască, Bucureşti, Editura Hasefer, 1993.
40. Bines, Carol, Din istoria imigrărilor în Israel, Editura Hasefer, Bucureşti, 1998.
41. Bomberger, William A. and Makinen, Gail E. „The Hungarian Hyperinflation and
Stabilisation of 1945 – 1946” in The Journal of Political Economy, vol. 91, No.5 (oct,
1983), p. 801-824, http;//www.jstor.org/ stable/1837370, accessed 09/07/2010
42. Braham, Randolph, „Romanian Nationalists and the Holocaust: The Drive to Refurbish
the Past”, www.ceu.hu, accesat în Februarie, 2008.
43. Cazacu, Matei, „La disparition de Juifs de Roumanie”, in Matériaux pour l’histoire de
notre temps, nr. 71, juillet-septembre 2003, pp. 49-61.
44. Chirot, Daniel, Social Change in Communist Romania, Social Forces, vol.57, No.2,
Special Issue (Dec, 1978), p. 457-499, http://www.jstor.org/stable/ 25 77 678
45. Ciubăncan, Vasile T.; Ganea, Maria I; Ranca, Ion. V., Drumul Holocaustului. Calvarul
evreilor din nord – vestul Transilvaniei sub ocupaţia Ungariei 5 IX 1940 – 25 X 1944,
Editura Ciubăncan, Cluj-Napoca, 1995.
167
46. Crăciun, Corneliu, Consideraţii cu privire la situaţia evreilor din România în primii ani
postbelici / Considerations concerning the Jews Issues from Romania in the First
Post-War Years, in Antonio Faur and Ladislau Gyémánt, op. cit.
47. Danieli, Dan „Interviews with Survivors of the Hungarian Forced Labor Service:An
Evaluation”, in Randolph L. Braham and Brewster S. Chamberlin (eds), The
Holocaust in Hungary: Sixty Years Later, Columbia University Press, Washington,
2006., p. 63-75.
48. Eaglestone, Robert, The Holocaust and the postmodern, Oxford University Press, 2004.
49. Faur, Antonio şi Gyémánt, Ladislau (coord), Situaţia evreilor din Europa Centrală la
sfârşitul celui de-al doilea război mondial (1944-1945), Editura Universităţii din
Oradea, Oradea, 2011.
50. Florian, Radu, Resurging Anti-Semitism in Romania, in Society-November/ December
1997.
51. Fejtő, Ferenc, Magyarság, zsidóság, Budapest, 2000.
52. Fejto, François, Behind the rape of Hungary, New York, 1957.
53. Freifeld, Alice “Identity on the move: Hungarian Jewry between Budapest and DP
Camps, 1945-1948”, in Randolph Braham and Brewster S. Chamberlain (eds), The
2006., p. 177-199.
54. Friling, Tuvia; Ioanid, Radu; Ionescu, Mihail E. (ed.), Raport Final, Iaşi, Polirom, 2005.
55. Hadari, Ze’ev Venia, Second exodus/ The Full Story of Jewish Illegal Immigration to
Palestine, 1945 –1948, Vallentine Mitchell, 1991.
56. Hodos, George H., Stalinist Purges in Eastern Europe, New York, Praeger Publishers,
1987.
57. Ghitta, Maria, Problema”evreiască” în România ieri şi azi. Câteva consideraţii, în Ladislau
Gyemant și Maria Ghitta (coord.), Dilemele conviețuirii. Evrei și ne-evrei în Europa
Central Răsăriteană. Înainte și după Shoah, Institutul Cultural Român, Centrul de Studii
Transilvane, Cluj- Napoca, 2006.
58. Henry Gleitman, H, Henry and Joseph J., Greenbaum „Attitudes and personality patterns
of Hungarian Refugees” in The public opinion quaterly, vol. 25, no.3 (autumn, 1961),
pp. 351-365, published by Oxford University Press on behalf of the American
Association for Public Opinion Research; http://www.jstor.org/stable/2746364,
accessed on 09/07/2010.
59. Gyemant, Ladislau, „The Romanian Jewry: Historical Destiny, Tolerance, Integration,
Marginalisation” in Journal for the Study of Religions and Ideologies, year 2002,
vol/issue 3, pages 85-98.
60. Gyemant, Ladislau, Evreii din Transilvania, Institutul Cultural Român, Cluj-Napoca, 2004.
61. Gyémánt, Ladislau, Sub patru dictaturi. Zece ani din viaţa unei comunităţi evreieşti din
Transilvania. Alba Iulia 1940-1950/ Under Four Dictatorships. Ten years in the life of
168
a Jews Community in Transylvania. Alba Iulia 1940-1950, in Antonio Faur şi
Ladislau Gyémánt (coord), Situaţia evreilor din Europa Centrală la sfârşitul celui de-al
doilea război mondial (1944-1945), Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2011.
62. Gyurgyák János, A zsidókérdés Magyarországon (Ungaria evreiască), Osiris Kiadó,
Budapest, 2001.
63. Hanebrink, Paul, „The Christian Churches and Memory of the Holocaust in Hungary,
1945-1948” in Randolph L. Braham and Brewster S, Chamberlain (Ed), The
2006., p. 201-209.
64. Gido, Attila, Solyom Zsuzsa, The surviving Jewish inhabitants of Cluj,Carei and Oradea.
The survey of World Jewish Congress in 1946, Cluj-Napoca, ISPMN Working Papers,
nr. 35/2010, http://www.ispmn.gov.ro/ uploads/35%20pt%20web% 20final.pdf,
accesat in Februarie 2011.
65. Gidó, Attila, Ancheta Congresului Mondial Evreiesc din 1946. O nouă sursă documentară
privind situaţia evreilor din Transilvania de Nord de după Holocaust/ The investigation
of Hebrew World Congress from 1946. A new documentary source regarding the
situation of the Jews of Northern Transylvania after the Holocaust, in Antonio Faur şi
Ladislau Gyemant (ed), op. cit, 2011.
66. Grayzel, Solomon, A history of the contemporary Jews from 1900 to the Present,
Atheneum, New York, 1977.
67. Gyurgyák, János, A zsidókérdés Magyarországon (Ungaria evreiască), Osiris Kiadó,
Budapest, 2001.
68. Haraszti György, Situaţia evreilor de limbă maghiară din Europa Centrală şi de Est la
sfârşitul celui de-al doilea război mondial până la preluarea comunistă (1945-1948-
1949)/Situation of Hungarian speaking Jewry in Central–East Europe at the End of
World War II and after (1945-1948- 49), in Antonio Faur and Ladislau Gyémánt, op. cit.
69. Horel, Catherine, „1989 en Europe centrale: une restauration des élites juives” in Nicolas
Bauquet et François Bocholier (dir.), Le communisme et les élites en Europe
Centrale, Presses Universitaire de Frances, Paris, 2006, p. 335-351.
70. Iancu, Carol, Miturile fondatoare ale antisemitismului. Din antichitate până în zilele
noastre, Bucureşti, Hasefer, 2005.
71. Iancu, Carol, „Câteva aspecte ale activităţii şef rabinului Alexandru Şafran în 1944 şi
1945/ A few aspects regarding the activity of the Head Rabi Alexandru Şafran in 1944
and 1945” in Antonio Faur and Ladislau Gyémánt (coord), op.cit, p. 111
72. Iancu Carol, Shoah în România. Evreii în timpul regimului Antonescu [1940–1944],
Polirom, 2001.
73. Ianoşi, Ion, „Evreii şi comunismul. O discuţie cu profesorul Ion Ianoşi” în vol. Costel Safirman
şi Leon Volovici, Noi întâlniri la Ierusalim, Institutul cultural român Bucureşti, 2007.
169
74. Ioanid, Radu, Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete dintre România şi
Israel, Editura Polirom, 2005.
75. Johnson, Paul , A history of the Jews, London, Phoenix Press, 2001.
76. Kádár, Gábor and Vági, Zoltán „The economic annihilation of the Hungarian Jews, 1944-
1945”, in Randolph L. Braham and Brewster S, Chamberlin (eds), The Holocaust in
Hungary: Sixty Years Later, Columbia University Press, Washington, 2006., p. 77-87.
77. Karádi, Viktor, „Szociológiai kisérlet a magyar zsidóság 1945 és 1956 kőzőtti helyzetének
elemzésére” in Zsidoság az 1945 utani Magyarországon, A Magyar Füzetek,
Kiadása, Paris, 1984.
78. Karady, Victor, “Le renouveau des travaux socio-historiques sur les juifs du Centre-Est
européen” în Actes de la recherche en sciences sociales, vol.83, jan. 1990, p. 73-77
in http://www.persee.fr/web/revues/home/prescript/ article/arss-0335-1990-num83-1-
2943, accesat în 18 ianuarie 2012.
79. Karady, Victor, „Antisémitisme et stratégies d’intégration. Juifs et non–Juifs dans la
Hongrie contemporaine”, in Annales, ECS, mars-avril 1993, no. 2, p. 239-264.
80. Karady, Victor, The Jews of Europe in the modern era. A socio-historical outline, CEU
Press, Budapest, New York, 2004, p. 1-452.
81. Karady, Victor, „Les Juifs, la modernité et la tentation communiste. Esquisse d’une
problématique d’histoire sociale” in Nicolas Bauquet et François Bocholier (dir), Le
communisme et les élites en Europe Centrale, Presses Universitaires de France,
Paris, 2006, p. 85–105.
82. Karádi, Victor, „Ordinary deaths in times of Genocide and Forced Assimilation: Patterns
of Jewish Mortality in Budapest (1937-1960” in Randoph L. Braham and Brewster S.
Chamberlain (eds), The Holocaust in Hungary: Sixty Years Later, Columbia University
Press, Washington, 2006, p.89-111.
83. Kende, Péter, „Zsidó Magyarország (1867 – 1997)” in 1100 Ėves Együttélés (Viaţa
laolaltă de 1100 de ani), Kiadja a Magyarországi Holocaust Emlékalapitvány,
Budapest, 2001.
84. Kocsis, Károly, „Spatial and temporal changes in the relationship between church and
state in Hungary”, Geo Journal (2006), 67: 365/ DOI 10.1007/5 10708–007-9059-y.
85. Klein, Claude, Israel. Statul evreilor, Timişoara, BIC ALL, 2003.
86. Kochavi, Arieh J., „British Diplomats and the Jews in Poland, Romania and Hungary
during the Communist takeovers” in East European Quaterly, vol. 29, 1995.
87. Konrád, .Miklós, „Jews and politics in Hungary in the dualist era, 1867-1914”, East
European Jewish Affairs, 39:2, 167-186, http://dx.doi.org./10.1080/135016
70903016282, accesat la 09/07/2010.
88. John Kosa, „A century of Hungarian Emigration, 1850- 1950”, American Slavic and East
European Review, vol. 16, No.4 (dec. 1957), pp. 501-514, published by The American
170
Association for the Advancement of Slavic Studies, http:// www.jstor.org/stable/ 3000
776, accesat în 09/07/ 2010,
89. Kovács, András, „Zsidó Magyarország (1867 – 1997)” /Ungaria evreiască (1867-1997), in
Zsidóság az 1945 utáni Magyarországon (Evreimea în Ungaria după 1945), A Magyar
Füzetek, p. 3-14.
90. Kovacs, András, Jewish assimilation and Jewish Politics in Modern Hungary in Yearbook
of Jewish Studies Department of Central European University (Public Lectures, 1996-
1999), Internet: http://web.ceu.hu/jewishstudies/yearbook01.htm, accesat în
01.02.2009.
91. Kovács, András, „Zsidosag az 1945. A zsidókérdés a mai magyar társadalomban”, în vol.
1100 Evés Együttélés (Viaţa laolaltă de 1100 ani), 2001.
92. Krajewski, Stanislaw, Jews, Communism, and The Jewish Communists,
http://web.ceu.hu/jewishstudies/yearbook01.htm, accesat în 01.02.2009
93. Kuller, Hary, Evreii în România anilor 1944 – 1949, Editura Hasefer, Bucureşti, 2002.
94. Kuller, Hary, Evreii în anii tranziţiei spre comunism (1944-1948), în Nicolae Cajal, Harry
Kuller (coord.), Contribuţia evreilor din România la cultură şi civilizaţie, ediţia a II-a,
Editura Hasefer, Bucureşti, 2004.
95. Langrebe, Alix, „Polish National Identity and deformed memory from 1945 to the present:
Mythologizing the Polish Role in the Holocaust” in RFE/RL East European
perspectives, http://www.rferl.org/reports/aspfiles/ printonly.asp?po=y, accesat la 12
martie 2007.
96. Lowy, Daniel A., „Christian Help provided to Jews of Northern Transylvania during World
War II: as revealed by the Jewish Weekly Egység (May 1946-August 1947)” in
Randolph L. Braham and Brewster S. Chamberlin (eds), The Holocaust in Hungary:
Sixty Years Later, Columbia University Press, Washington, 2006, p. 113-135.
97. Lendvai, Paul, Anti-semitism without Jews, New York, Doubleday & Company, Inc.,
Garden City, 1971
98. Leonard Mars, „Is there a Religious Revival among Hungarian Jews today?“ in Journal of
Contemporary Religion, 16:2, 227-238, http://dx.doi.org/10.1080/13537900120040681,
accesat la 9 iulie 2010.
99. Peter Meyer, Peter; Weinryb, Bernard D.; Duschinsky, Eugene; Sylvain, Nicolas, The
Jews in the Soviet Satellites, Syracuse University Press, 1953.
100. Murashko, Galina P. and Noskova, Albina F. Stalin and the National – Teritorial
Controversies in Eastern Europe 1945 – 1947 (Part One), Cold War History, 1:3, p.
161 – 172, http://dx.doi.org.10.1080/ 713 9999 33
101. Neumann, Victor, Evreii în anii regimului comunist, în Nicolae Cajal, Harry Kuller
(coord.), Contribuţia evreilor din România la cultură şi civilizaţie, ediţia a II-a, Editura
Hasefer, Bucureşti, 2004, p. 174 – 180.
171
102. Okey, Robin, Eastern Europe, 1740-1985: Feudalism to communism, London,
Routledge, 1992.
103. Oişteanu, Andrei, Imaginea evreului în cultura română, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura
Humanitas, 2004
104. Orbán Ferenc, Istoria evreimii ortodoxe din Ungaria, editura Makkabi, Budapesta, 2006
105. Raphael Patai, The Jews of Hungary. History, culture, psychology, Wayne State
University Press, Detroit, 1996, p. 596-659.
106. Prepuk, Aniko, A zsidόság középés kelet – Eurόpában, Történelmi kézikönyvtár,
Csokonai Kiadό, 1997.
107. Ranki, Vera, The politics of inclusion and exclusion. Jews and nationalism in Hungary,
Holmes&Meier, New York&London, 1999.
108. Shafir, Michael, Rădăcinile negaţionismului românesc: Procesul Ion Antonescu/ In
Search of Romanian Negationism: Ion Antonescu’s Trial in Antonio Faur si Ladislau
Gyémánt, op.cit., p. 169.
109. Rapaport, Lynn: Jay Howard Keller, Jews in Post-Holocaust Germany, 1945-1953, in
German Politics and Society , volume 23, issue 2, 2005.
110. Roth, Stephen J., „Indemnification of Hungarian Victims of Nazism:An Overview” in
Braham, Randolph L. and Pók, Attila (Ed), The Holocaust in Hungary. Fifty years
later, Columbia University Press, 1997, p. 733-757.
111. Rotman, Liviu, Evreii din România în perioada comunistă:1944-1965, Polirom, Iaşi,
2004.
112. Rotman, Liviu, Spaţiul paralel – un pericol pentru puterea comunistă, în Ladislau
Gyémánt şi Maria Ghitta (coord.), Dilemele convieţuirii. Evrei şi neevrei în Europa
Central-Răsăriteană înainte şi după Shoah/ Dilemmes de la cohabitation. Juifs et
non- Juifs en Europe Centrale – Orientale avant et après la Shoah, Institutul Cultural
Român , Centrul de Studii Transilvane, Cluj – Napoca, 2006.
113. Rotman, Liviu, „Normalitatea care nu a mai venit/ The normality that never came” in
Antonio Faur and Ladislau Gyémánt (ed.). op. cit.
114. Stark, Tamás, Hungarian Jewry during the Holocaust and after liberation, in Eleventh
World Congress of Jewish Studies, Division B, The History of the Jewish People,
World Union of Jewish Studies, Jerusalem, 1994, p. 243-247.
115. Stark, Tamás, Tamás Hungarian Jewry at the time of the Holocaust and after the war, in
Nationale Frage und Vertreibung in der Tschechoslowakei und Ungar, 1938 – 1948,
Verlag der Ősterreichischen Akademie der Wissenschaften, Wien, 1997, p. 71–79.
116. Stark, Tamás, “A Magyar zsidósag veszesége a vészkorszakban” in Randolh L.
Braham and Attila Pók (Ed), The Holocaust in Hungary fifty years later, Columbia
University Press, 1997, p. 521-531.
172
117. Stark, Tamás, Hungarian Jews during the Holocaust and after 1939-1949: A statistical
review, East European Monographs, Boulder, distributed by Columbia University
Press, 2000, p. 1-174.
118. Szaynok, Bozena, „The Role of Antisemitism in Postwar Polish-Jewish Relations” in
Robert Blombaum (ed), Antisemitism and its opponents in Modern Poland, Ithaca and
London, Cornell University Press, 2005.
119. Ungvári, Tamás, The “Jewish question” in Europe. The case of Hungary, Columbia
University Press, New York, 2000.
120. Volovici, Leon, „Experienţa închisorilor comuniste. O dezbatere despre memorialistica
de detenţie”, în vol. Costel Safirman şi Leon Volovici, Noi întâlniri la Ierusalim.
121. Wasserstein, Bernard, Vanishing Diaspora. The Jews in Europe since 1945, Hamish
Hamilton Ltd, London, 1996, p. 1-158.
122. Wexler, Teodor, “Procesul sioniştilor” în Memoria. Revista gândirii arestate,
http://www.revista.memoria.ro/?location=view_article&id=419
123. Wistricht, Robert S., Socialism and the Jews. The dillemmas of assimilation in
Germany and Austria-Hungary, CEU Press, 1982.
173
174
Anexe
Lista documentelor
1. Prima lege evreiască din 1938. Legea XV din 1938 despre asigurarea echilibrului vieţii
sociale şi economice.
2. A doua lege evreiască. Legea IV din 1939 cu privire la limitarea implicării (ocupării
“spaţiului“ ) evreilor în viaţa publică şi economie.
3. Notă din ianuarie, 1945
4. Proces verbal din 11 mai 1945.
5. Ordinul subprefectului judeţului Şopron referitor la luarea în evidenţă a mormintelor
comune, Şopron, 15 mai 1945
6. Raportul notarului din Agfalva la apelul subprefectului judeţului Şopron.
7. Raportul notarului din Nagycenk la apelul subprefectului judeţului Şopron.
8. Raportul medicului de sănătate publică referitor la deputaţii înmormântaţi şi exhumaţi pe
teritoriul judeţului Şopron.
9. Telegramă adresată de Ana Pauker, ministru al Afacerilor externe al R.P. Române lui
Moshe Sharett, ministru al Afacerilor Externe al Guvernului Provizoriu al statului
Israel, prin care acesta este recunoscut oficial de guvernul român.
10. Telegramă adresată de Ana Pauker, Ministru al Afacerilor Externe al R.P. Române lui
Israel, privind stabilirea reprezentanţelor diplomatice în cele două ţări.
11. Telegramă adresată de Ana Pauker, Ministru al Afacerilor Externe al R.P.Române lui
Moshe Sharett ministru al Afacerilor Externe al guvernului provizoriu al statului Israel
privind acordarea acreditării primului reprezentant al acestuia la Bucureşti.
12. 8 decembrie 1948. Raport asupra problemei sioniste în R.P.R. Sunt propuse măsuri de
interzicere a unor organizaţii şi a unor partide politice sioniste, precum şi înfiltrarea cu
membrii PMR a unor partide de stânga.
13. 2 martie 1949, Bucureşti. Şedinţa conducerii MAI în care este discutată problema
sionistă. S-a decis ca organizaţiile sioniste urmăresc „scopuri fasciste“ şi s-au propus
măsuri de dizolvare a acestora, urmărirea membrilor lor, pedepsirea instructorilor
care veneau din străinătate.
175
14. Scrisoare a lui Moshe Sharett, ministru al Afacerilor Externe al statului Israel, adresată
Anei Pauker, ministru al Afacerilor Externe al R.P.Române, privind emigrarea
populaţiei evreieşti.
15. Telegramă a lui Nicolae Cioroiu, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Tel Aviv,
către Ministrul Afacerilor Externe al R.P.Române privind încordarea intervenită în
relaţiile bilaterale.
16. Raport al lui Nicolae Cioroiu, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Tel Aviv,
adresat Anei Pauker, ministru al Afacerilor Externe al statului Israel, în problema
emigrării şi repercursiunile ei în relaţiile bilaterale.
17. Raport al legaţiei române de la Tel Aviv adresat Anei Pauker, vice – preşedinte al
Consiliului de Miniştri şi Ministru al Afacerilor Externe al R.P.Române privind
aniversarea zilei Republicii în Israel.
18. Telegramă a ministrului Afacerilor Externe al R.P.Române către Legaţia Română la Tel
Aviv privind poziţia guvernului de la Bucureşti faţă de afirmaţiile premierului israelian,
în legătură cu situaţia naţionalităţilor conlocuitoare în România.
19. Raport al Legaţiei Române la Tel Aviv adresat Anei Pauker, ministru al Afacerilor Externe
al R.P.Române privind emigrarea evreilor din România.
20. 5 ianuarie, 1951, Bucureşti. Situaţia statistică a membrilor de partid din punct de vedere
social, etnic, pe sexe, al ocupaţiei părinţilor. Documentul conţine informaţii despre
numărul membrilor unei organizaţii de masă (sindicate, UTM, Frontul Plugarilor,
URM, UFDR).
21. Telegramă a Ministerului Afacerilor Externe al R.P.Române către Legaţia Română la Tel
Aviv privind probleme ale relaţiilor bilaterale.
22. Telegramă a Legaţiei Române la Tel Aviv către Ministrul Afacerilor Externe al
R.P.Române privind reluarea relaţiilor diplomatice sovieto–israeliene.
23. Certificat al pacientului ISSLER ARON, internat la spitalul ECKSBERG, supravieţuitor al
lagărelor Auschwitz, Dachau, Mettenheim
24. Adeverinţă de repatriere a domnului ISSLER ARON
25. Carnet de membru al Uniunii Evreilor Democraţi din Oradea, aparţinând domnului
ISSLER ARON.
26. Certificat de membru al Grupării Democratice a Evreilor, oficiul deportaţilor, aparţinând lui
ISSLER ARON.
27. Carnet de membru al Uniunii Evreilor Democraţi.
28. Carnet de membru al Comitetului Democratic Evreiesc aparţinând lui ISSLER ARON
29. Chestionar completat de Hommonai Maria.
30. Chestionar completat de Braun Vioara.
31. Chestionar completat de B. Sz.
32. Chestionar completat de Steier Elisabeta.
33. Chestionar completat de Bone Gabriela.
176
34. Chestionar completat de Kincses Ecaterina.
35. Chestionar completat de Varadi Iudith.
36. Chestionar completat de Somogyi Livia.
177
1.
1938.XV.tc. a társadalmi és a gazdagsági élet egyensúlyának hatályosabb
biztositásáról (Az első “zsidótörvény”) 1938
(…) 2.§ Utasittatik a m. kir. minisztérium, hogy:

a). akár időszaki, akár nem időszaki lap kiadója, szerkesztője, vagy a lapnak
állandó munkaviszonyban álló munkatársai részére sajtókamara;
b). szinművészek, filmszinészek, szinházi és filmrendezők, úgyszintén
szinművészeti és filmművészeti ügyvezetők és ügykezelők, valamint szinházaknál és a
filmiparban alkalmazott művészi segédszemélyzet (karsszemélyzet) részére szinművészeti
és filmművészeti kamara felálitásáról gondoskodjék.
4. § A sajtókamara, úgyszintén a szinművészeti és filmművészeti kamara tagjaiul
zsidók csak olyan arányban vehetők fel, hogy számuk, a kamara összes tagjai számára húsz
százalékát ne haladja meg. Ebbe a húsz százalékba nem lehet beleszámitani:
a). a hadirokkantat, a tűzharcost, továbbá hősi halált halt szülőnek gyemekét éa a
hadiözsvegyet;
b). azt, aki 1919. évi augusztus hó 1. napja előtt tért át valamely más bevett
felekezetbe és megszakitás nélkül ugyanenek a felekezetnek a tagja;
c). a b) pont alá eső szülőnek olyan leszármazóját, aki nem az izraelita felekezet
tagja.
5. Akár időszaki, akár nem időszaki lapnál állandó munkaviszonyban álló
munkatársul a 4. § első bekezdése alá eső személyeket csak olyan arányban szabad
alkalmazni, hogy számuk az állandó munkaviszonyban álló munkatársak számának husz
százalékát ne haladja meg; bármely cimen kifizetett illetményük evi összege pedig nem
haladhatja meg az ilyen munkaviszonyban álló összes munkatársak bármely cimen járó
illetményei évi össegének húsz százalékát. Ezeket a rendelkezéseket a munkaadó az 1939.
Évi december hó 31, napjáig köteles végrehajtani. A m. kir. miniszterelnök a végrehajtás
módjára utasitásokat adhat, és közérdekből indokolt esetben a jelen § rendelkezései alól
kivételt tehet.
Akár időszaki, akár nem időszaki lapnál a kiadóhivatali személyzet, úgyszintén a
szerkesztőségi segédszemélyzet tagjaként alkalmazottakra a 8. § rendelkezései irányadók.
A 4. § második bekezdését a jelen § rendelkezései irányadók. A 4. § második bekezdését a
jelen § rendelkezései irányadók. A 4. § második bekezdését a jelen § rendelkezései
irányadók. A 4. második bekezdését a jelen § rendelkezései tegintetében is megfelelően
alkalmazni kell.
A jelen § rendelkezéseit nem lehet alkalmazni azokra a lapokra, amelyek kizárólag
hitéleti kérdésekkel és a felekezet ügyeivel foglalkoznak.
6. A vallás – és közoktatásügyi miniszter állapitja meg, hogy az egyes szinházaknál,
úgyszintén a mozgófényképet előállitó és kölcsönzés útján vagy másként forgalomba hozó
178
egyes vállatoknál milyen arányszámban lehet a 4. § első bekezdése alá eső személyeket a
2. első bekezdésének b). pontjában meghatározott munkakörben alkalmazni.
7. Ügyvédi, mérnöki, orvosi kamarák tagjaiul a 4.§ első bekezdése alá eső
személyeket csak olyan arányban lehet felvenni, hogy számuk az öszszes tagok számának
húsz százalékát ne haladja meg. Mindaddig, amig az egyéb kamarai tagok arányszáma az
összes tagok számának nyolcvan szálékát el nem éri, a 4 első bekezdése alá eső személyt
a kamara csupán az újonnan felvett tagok öt százaléka erejéig vehet fel. Az illetékes
miniszter a kamara felterjesztésére indokolt esetben közérdekből kivételt tehet. A 4. §
második bekezdését a jelen § esetében is meglehetősen alkalmazni kell.
8. Az 1937. XXI. törvénycikk hatálya alá eső olyan vállalatnál, amelynél a
tisztviselői, kereskedősegédi vagy más értelmiségi munkakörben foglalkoztatottak száma tiz
vagy ennél több, a 4 § első bekezdése alá eső személyeket csak olyan arányban szabad
alkalmazni, hogy számuk a vállalatnál értelmiségi munkakörben foglalkoztatottak számának
husz százalékát ne haladja meg; bármi cimen kifizetett illeményük évi összege pedig nem
haladhatja meg az értelmiségi munkakörben alkalmazottak bármi cimen járó illetményei évi
összegének húsz százalékát.
Az a vállalat, amelynél az értelmiségi munkakörben foglalkoztatottak számában a 4.
§ első bekezdése alá eső személyek száma az előző bekezdésben meghatározott
arányszámnál nagyobb, a 4. § első bekezdése alá eső személyt értelmiségi munkakörben
csupán az újonnan felvett tagok öt százaléka erejéig vehet fel mindaddig, amig a 4. § első
bekezdése alá eső személyek száma az értelmiségi munkakörben az előző bekezdésben
meghatározott arányszámot meghaladja. (…)
Az 1937. XXI. torvénycikk hatalya alá eső olyan vállalatnál, amelynél a tisztviselői,
kereskedősegédi vagy más értelmiségi munkakörben foglalkoztattottak száma tiznel
kevesebb, a 4 első bekezdése alá eső alkalmazottaknak a többi alkalmazottakkal szemben
az 1938. évi március hó 1. napjáig fennállott arányszámát a 4. § első bekezdése alá eső
alkalmazottaknak a többi alkalmazottakkal szemben az 1938. évi március hó 1. Napjaig
fennállott arányszámát a 4. § első bekezdése alá eső személyek javára megváltoztatni nem
szabad. Az 1938. Évi március hó 1. napja után keletkezett vállalatokra az első bekezdés
rendelkezése irányadó.
A 4. Második bekezdését a jelen § esetében is megfelelően alkalmazni kell.
Apud Katona Csaba, Ȯlmosi Zoltán, Oross András, Soós László, P. Szigetváry
Eva, Szabó Dóra, Varga Katalin, Emlékezz! Válogatott levéltári források a magyarországi
zsidóság üldöztetésének történetéhez, 1938-1945, Magyar Országos Levéltár, Budapest,
2004, p. 7-11.
179
Traducere:
Prima lege evreiască 1938
Legea XV din 1938 despre asigurarea echilibrului vieţii sociale şi economice
(…..)
2. § Ministerul regal maghiar primeşte următorul ordin:

a. să se formeze camera de presă pentru editorii, redactorii şi colaboratorii angajaţi
ai publicaţiilor periodice şi neperiodice;
b. să se formeze camerele de arta teatrală şi cinematografică pentru administratori,
directori de teatru şi cinematografie, respectiv pentru personalul auxiliar din aceste domenii
(…)
4.§ Camera de presă, de artă teatrală şi de artă cinematografică poate înregistra
membri evrei în procent de maxim 20% din numărul total de membri. În acest 20% nu pot fi
incluşi:
a. mutilaţii de război, luptătorii de pe front, copiii şi văduvele decedaţilor în război;
b. persoanele care au trecut la o altă religie înainte de 01 august 1919, şi de atunci
au rămas membrii ai acelui cult;
c. copiii persoanelor de la pct. b. care nu aparţin cultului mozaic;
5.§ La editurile publicaţiilor periodice şi neperiodice persoanele de la 4.§ alin.1

(evreii) vor fi angajaţi permanent (permanent, adică pe termen nelimitat) astfel, că numărul
lor să nu depăşească procentul de 20% din numărul total al angajaţilor, şi toate retribuţiile
anuale cuvenite să nu depăşească 20% din retribuţiile anuale ale tuturor angajaţilor.
Angajatorii trebuie să aplice acest ordin până la 31 dec.1939. Prim-ministrul are dreptul să
emită ordine referitoare la aplicarea acestei legi, şi în cazuri justificate, din interes public
poate să facă excepţii de la acest paragraf. La personalul administrativ şi auxiliar din edituri
se va aplica 8.§. Acest paragraf nu se aplică la publicaţiile care se ocupă exclusiv cu viaţa
religioasă şi problemele de cult.
6.§ Ministrul cultelor şi învăţământului va stabili procentul în care se pot angaja

persoanele de la 4.§ alin.1 pe posturile definite la 2.§ alin.1 pct.b) la unele teatre, unităţi de
producerea şi închirierea sau comercializarea filmelor.
7.§ Camera medicilor, inginerilor şi baroul de avocaţi pot înregistra ca membri

persoane de la 4.§alin.1 până-n procent de 20% din numărul total de membri. Până când
procentul celorlalţi membri (ne-evrei) nu ajunge la 80, înregistrarea noilor membri care
aparţin de 4.§ alin.1 se va face în procent de 5% din numărul total de membrii noi. Ministrul
180
competent poate face excepţii din motive de interes public. 4.§alin.2 se va aplica şi la acest
paragraf.
8.§ La întreprinderile din legea XXI în vigoare din 1937 cu un număr mai mare de
10 angajaţi funcţionari, comercianţi sau alţi angajaţi intelectuali, persoanele de la 4.§alin.1
vor fi angajaţi într-un procent de maxim 20% din numărul total al persoanelor angajate la
firma în domeniu intelectual, iar câştigurile totale anuale nu vor depăşi 20% din câştigul total
anual al tuturor angajaţilor în domeniul intelectual al firmei. Acele firme care depăşesc
procentul de 20%, vor angaja persoane definite la 4.§alin.1 în procent de 5% din numărul
total de angajaţi noi, până când procentul numărului acestor persoane trece de 20%. (…)
La acele întreprinderi unde numărul angajaţilor funcţionari, comercianţi sau alţi
angajaţi intelectuali este mai mic de 10, procentul numărului persoanelor de la 4.§alin.1
existent la data de 01 martie 1938 nu se va schimba în favoarea persoanelor de la 4.§alin.1.
Pentru firmele înfiinţate după 01.03.1938 se va lua în considerare alin.1. La acest paragraf
se va aplica şi 4.§alin.2.
181
2.
1939. IV.tc. a zsidók közéleti és gazdagsági térfoglalásának korlátozásáról (A második
“Zsidótörvény“) 1939
1. A jelen törvény alkalmazása szempontjából zsidónak kell tekinteni azt, aki ő
maga vagy akinek legalább egyik szűlője, vagy akinek nagyszülői közül legalább kettő a
jelen törvény hatálybalépésekor az izraelita hitfelekezet tagja, vagy a jelen törvény
hatálybalépése előtt az izraelita hitfelelekezet tagja volt úgyszintén a felsoroltaknak a jelen
törvény hatálybalépése után szűletett ivadékait.
Az előző bekezdésben meghatározott személyek kőzül nem lehet zsidónak
tekinteni azt, aki az 1939. évi január hó 1. Napja előtt kötött házasságból származik, ha
szűlői közűl csak az egyik és nagyszülői közül is legfeljebb kettő volt az izraelita hitfelkezet
tagja és, ha
1. mindkét szülője már a házasságkötéskor valamely keresztény hitfelekezet tagja
volt, és azontúl is keresztény hitfelkezet taja maradt, vagy
2. szűlőinek házasságuk megkötése előtt a törvényben meghatározott módon
kötött megegyezése értelmében a keresztény szülő vallását követi, és a házasság
megkötésekor izraelita vallású szülő az 1939. évi január hó 1. napját előtt valamely
keresztény hitfelekezetre tért át, és azontúl is keresztény hitfelekezet tagja maradt, vagy
3. születésétől kezdve keresztény hitfelekezet tagja volt, vagy élete hettedik
évének betöltése előtt keresztény hitfelekezet tagjává lett, izraelita vallású szülője az 1939.
Évi januar hó 1. Napját megelőzően vált valamely keresztény hitfelekezet tagja maradt.
Az első bekezdésben meghatározott közul nem lehet zsidónak tekinteni azt sem,
aki
a). az 1919. Évi augusztus hó 1. napja előtt lett keresztény hitfelekezet tagjává, és
azontúl is keresztény hitfelekezet tagjává, és azontúl is keresztény hitfelekezet tagja maradt,
ha zsidó szülői illetőleg zsidó szülője – amennyben pedig szülői az 1948. évi december hó
31. napja után születtek, ezek zsidó felmenői – az 1849. évi január hó 1.napja előtt
Magyarország területén születtek;
b). a jelen törvény értelmében zsidónak nem tekintendő személlyel az 1939. évi
január hó 1. napja előtt kötőtt házasságot, ha ebből a házasságból született vagy születendő
gyermekei kőzül egyiket sem kell a jelen tőrvény értelmében zsidónak tekinteni;
c). a jelen § értelmében zsidónak nem tekintendő ivadéka;
d). legkésőbb az 1939. Évi január hó 1. Napja óta valamely keresztény hitfelekezet
kötelékébe tartozó és egyébként az a) pontban meghatározott személyi kellékeknek
megfelelö szülőknek olyan ivadéka, aki születétől kezdve keresztény hitfelekezet tagja.
A második és a harmadik bekezdés rendelkezései nem terjednek ki arra, aki a jelen
törvény hatálybalépése után a jelen § értelmében zsidónak tekintendő személlyel höt
házasságot.
182
A jelen § rendelkezéseit a házasságon kivül született gyermekekre is megfelelően
alkalmazni kell.
A harmadik bezekdés a), valamint d) pontjában meghatározott személyekre és
ivadékaikra az 5. § első bekezdésében a 6, 7, 10, 15, 16 § okban és a 19. § 2.
bekezdésében a megállapitott korlátozó rendelkezéseket akalmazni kell.
2. § Amennyiben a jelen törvény másképp nem rendelkezik, rendelkezéseit nem

lehet alkalmazni.
4. arra, aki a jelen törvénzy hatálybalépésekor legalább ötven százalékban
hadirokkant, továbbá annak feleségére és gyermekeire, aki a jelen törvény
hatálybalépésekor hetvenöt vagy száz százalékban hadirokkant;
5. arra, aki az 1914-1918. Évi háborúban hősi halált halt személy özvegye vagy
gyermeke;
(…)
8. arra, aki keresztény hitfelekezetnek tényleges vagy nyugdijas lelkipásztora;
9. arra, aki a nemzetközi olimpiai bizottságot szerzett.
(…)
3. § Honositás, házasságkőtés vagy tőrvényesités által zsidó magyar
állampolgárságot nem szerezhet.
Felhatalmaztatik a belügyminiszter, hogy hatálytalanitsa a honositás
(vissahonositas) útján az 1914. évi július hó 1. napja után magyar állampolgárrá let annak a
zsidónak honositását (visszahonositását), akit életviszonyai nem utalnak arra, hogy az
ország területén maradjon. Hatálytalanitani kell a honositást (vissahonositást), ha a
honositásnak (visszahonositásnak) a tőrvényben meghatározott előfeltétei nem állottak fenn,
vagy ha a magyar állampolgárságnak honositás (visszahonositás) útján való megserzése
érdekében büncselekményt vagy fegyelmi vétséget követtek el vagy a hatóságot
megtévesztették.
A honositás (visszahonositás) hatálytalanitása kiterjed a honositott
(visszahonositott) személynek vele együtt élő feleségére és atyai hatalma alatt álló kiskorú
gyermekeire is, ha a határozat eltérően nem rendelkezik.
A honositás (visszahonositás) hatálytalanitásával együtt a névváltoztatás
engedélyzését is hatálytalanitani kell.
4.§ Zsidót nem lehet az országgyülés felsőházának tagjává megválasztani, kivéve
az izraelita hitfelekezet képviseletére hivatott lelkészeket.
Zsidónak csak akkor van orsággyülési, törvenyhatósági és községi választójoga, és
zsidót csak akkor lehet országgyülési képviselőnek, törvényhatósági bizottsági és községi
képviselötestületi tagnak megválasztani, ha ő maga és szülői- amennyiben szülői az 1867.
év december hó 31. Napja után születtek, ezeknek szülői is – Magyarországon születtek, és
a törvényben meghatározott egyéb előfeltételeken felül hitelt érdemlően igazolja azt is, hogy
183
szülői vagy – amennyiben szülői az 1867. Évi december hó 31. Napja után születtek – ezek
felmenői azt 1867. évi december hó 31. napja óta állandóan Magyarország területén laktak.
Zsidó csak az össez választók közül választás, továbbá a vallásfelekezetek
képviselete jogcimén lehet a törvényhatósági bizottság tagja. Zsidó mint legtöbb adófizető
nem lehet a községi képviselőtestület tagja. Zsidót a törvényhatósági és a községi legtöbb
adófizetök névjegyzékébe nem lehet felvenni.
Az, akit az országgyúlési képviselőválasztók névjegyzékébe felvettek,ha őt a jelen
tőrvény értelmében zsidónak kell tekinteni, kőteles ezt bejelenteni. Zsidó csak akkor
gyakorolhat választójogot, ha igazolja, hogy őt ez o jog a második bekezdés értelmében
megylleti. Egyébkent a zsidók választójogára vonatkozó részletes szabályokat a
minisztérium rendeletben állapitja meg. (…)
5. § Tisztviselőként vagy egyéb alkamazottként zsidó nem léphet az állam,
tőrvényhatóság, község, úgyszintén bármely más köztestület, közintézet vagy közüzem
szolgálatába. Ez a rendelkezés á társadalombiztositó intézetek szerződött és ideiglenesen
megbizott orvosaira is irányadó. A biztositó intézet elnöke az intézet zsidó szerzödött
orvosainak szerzödéses jogviszonyát egy évi felmondással megszüntetheti.
A közép-, a középfokú és a szakiskolákban oktatást végzö zsidó tanárokat, a
népistolákban oktatást végző zsidó tanitókat, továbbá a zsidó községi jegyzőket
(Körjegyzőket) az 1943. Évi január hó 1. napjától, a zsidó kir. Itélőbirákat és a kir.
Ügyészségek zsidó tagjait az 1940. Évi január hó 1. Napjától, a zsidó kir. Itélőbirákat és a kir.
Űgyészégek zsidó tagjait az 1940. Évi január hó 1. napjával nyugdijazni kell, illetőleg az erre
irányado szabályok szerint a szolgálatból végkielégitéssel el kell bocsátani. Nem terjed ki ez
a rendelkezés arra, aki az előbb meghatározott időpont eltelte előtt a közszolgálat
máságában nyer alkalmazást.
A jelen §rendelkezéseit a 2. §első bekezdésében meghatározott személyekre is
alkalmazni kell.
Az izraelita hitfelekezeti vallástanárokra (Vallástanitókra) és az izraelita hitfelekezet
szervezeteinek, intézményeinek és intézeinek alkalmazottaira a jelen § rendelkezései nem
terjednek ki.
Felhatalmaztatik a vallás- és közoktatásügyi miniszter, hogy rendelettel
szabályozza az izraelita hittanitó iskolák és tanfolyamok számát, szervezetét, müködését es
felügyeletét, valamint általában az úgynevezett héber tantárgyak oktatását.
6.§ Zsidót kir. Közjegyzőnek, hites tolmácsnak, állandó birósági vagy más hivatalos
szakértőnek (becsüsnek) kinevezni, közjegyzői helyettesnek kirendelni, zsidónak szabadalmi
ügyvivői jogositványt adni nem lehet. Ezt a rendelkezést a 2 § első bekezdésében
meghatározott személyekre is alkalmazni kell.
Hites kőnyvviszgálatra képesitő viszgára zsidót mindaddig nem lehet bocsátani,
amig a zsidó hites kőnyvviszgálók száma az őssezes hites kőnyvviszgálók számának hat
százalékát kitevő szám alá nem csökken.
184
7.§ Az egyetemek és a föiskolálk első évfolymára zsidót csak olyan arányban lehet
felvenni, hogy a zsidó hallgatók (növendékek) száma az egyetem vagy a főiskola illető
karára (osztályára) felvett összes hallgatók (nővendékek) számának hat százalékát, a József
Nádor Müszaki és Gazdaságtudományi Egyetem közgazdasági karának közgazdasági és
kereskedelmi osztályán a hallgatók számának százalékát ne haladja meg. Ez a rendelkezés
nem terjed ki az egyetemek hittudományi karának és a hittudományi föiskoláknak a
hallgatóira (növendékeire).
8.§ A társadalombiztositó intézetek önkormányzati szerveinek választásánál
érvényesen csak olyan lajstromot lehet ajánlani, amelyen a jelöltek hat százalékánál tőbb
zsidó nem szerepel. Az egyes ajánló csoportok lajstromára jutott tagsági helyeknek
legfeljebb 6%-a tőlhető be zsidóval. Ennél fogva az egyes lajstromokra jutott tagsági helyek
– a hat százalék kimeritése után – a lajstrom sorrendjében esetleg következő zsidóknak
figyelmen kivül hagyásával, a sorrendben következő nemzsidó jelölteket illetik.
Nem lajstromos választás esetében, ha az egyes választócsoportok csak egy
rendes tagot választanak zsidót megválasztani nem lehet.
9.§ Ügyvédi, mérnöki, orvosi kamarában, sajtókamarába, úgyszintén szinművészeti
és filmművészeti kamarába zsidót tagul csak olyan arányban lehet felvenni, hogy a zsidó
tagok száma az illető kamara össezes tagjai, ha pedig a kamara szakosztályokra vagy
foglalkozási csoportokra tagozódik, az egyes szakosztályok, illetőleg foglalkozási csoportok
tagjai számának hat százalékát ne haladja meg. Mindaddig, amig a zsidó kamarai tagok
száma az illető kamara összes tagjai számának hat százalékát kitevő szám alá nem
csökken, zsidót kamarai tagul felvenni nem lehet.
10§. Akár időszaki, akár nem időszaki lap szerkesztőségében állandó
munkaviszonyban álló munkatársul zsidókat csak az értelmségi munkakörben
foglalkoztattokra megállapitott szabályoknak (17. §) megfelelően lehet alkalmazni.
Zsidó nem lehet időszaki lap felelős szerkesztője, kiadója, főszerkesztője, vagy
bármily névvelmegjelölt olyanmunkatársa,aki alap szellemi irányát megszabja, vagy a
lapszekesztésébenegyébként iránytó megjelölt személyekre is alkalmazni kell.
Az előző bekezdések rendelkezéseit nem lehet alkalmazni azokra az időszaki
lapokra, amelyek kizárólasogan izraelita hitfelekezeti, zsidó művelődési, gazdasági vagy
más zsidó társadalmi célokat szolgálnak, és ezt a jellegüket a lap cimében (alcimében)
határozottan feltüntetik.
11.§ Zsidó nem lehet szinház igazgatója, művészeti titkára, dramaturgja vagy
bármily névvel megjelölt olyan alkalmazottja, aki a szinház szellemi vagy művészeti irányát
megszabja, a szinház művészi személyzetének alkalmazásában vagy a szinház művészeti
ügyvitelében egyébként iránytó befolyást gyakorol.
Az előző bekezdés rendelkezéseit megfelelően alkalmazni kell a mozgófényképet
előállitó, forgalomba hozó vagy előadó vállalatok igazgatóira és az igazgatóira tennivalókat
ellátó művészi űgyvezetoire (…)
185
Mozgófényképet előadó vállalatnál alkamazott igazgató, vagy igazgatási
tennivalókat ellátó ügyvezető csak az lehet, aki a szinművészeti és filmművészeti kamara
tagja.
Szinházi előadások üzletszerű rendezésére (tartására) zsidó vagy jogi személy
hatóságiengedélyt nemkaphat.
A jelen §rendelkezéseit a 2. §elsőbekezdésébenmegjelölt személyekre is
alkalmazni kell.
12.§ Állami egyedáruság alá eső cikkel árusitására engedélyt, úgyszintén hatósági
engedélytől függő hasznot hajtó olyan egyéb jogositványt (…), zsidónak nem lehet adni. A
jelen törvény hatálybalépése előtt zsidóknak kiadott (zsidók által megszerzett) ilyen
engedélyeket (jogositványokat) a törvény hatálybalépésétől számitott öt év alatt,
dohánynagyárudai és dohánykisárudai engedélyt, saját termésű bornak kismértékben
eladására jogositó engedélyt, továbbá megyei városban, úgyszintén nagy – és kisközségben
fennálló italmérési és italedási engedélyt, a törvény hatálybalépésétől számitott kév év alatt,
gyógyszertári jogot a törvény hatálybalépésétől számitott három év eltelte után kezdődő öt év
alatt meg kell vonni.
13.§ Közsállitást (1931.XXI.tc.21) zsidóknak csak annyiban lehet odaitélni, hogy a
zsidóknak odatélt közsállitások vállalati össege együttvéve a hatóság, hivatal, intézet,
vállalat, üzem vagy más intézmény évi költségvetésébe, úgyszintén megállapitott,
beruházási tervébe (munkatervébe) a közszállitások fedezésére felvett egész összegnek az
1939. és az 1940 években husz, az 1941 és az 1942 években tiz, az 1943.évtől kezdve
pedig hat százalékát meg ne haladja. Ettől a szabálytól csak abban az esetben lehet eltérni,
ha a közsállitásra más nem jelentkezik, vagy ajánlata lényegesen kedvezőtlenebb.
14. Ipar gyarkorlására zsidónak iparigazolváyt illetőleg iparengedélyt mindaddig
nem lehet kiállitani, amig az illető községben a zsidóknak kiadott iparigazolványok és
iparengedélyek együttes száma a községben fennálló összes iparigazolványok és
iparengedélyek számának hat százaléka alá nem csökken. A kereskedelem – és
közlekedésügyi, illtőleg az iparügyi miniszter közérdekből kivételt tehet.
16. § Zsidót az egyébként fennálló korlátozásokra tekintet nélkül lehet összes
mezőgazdagsági ingatlanának tulajdonul vagy kishaszonbérletek céljára átengedésre
kötelezni.
A jelen § értelmében megüresedő helyekre külföldi állampolgárt csak az illetékes
miniszter előzetes hozzájárulásával lehet alkalmazni. (…)
20.§ A 12-16 –ban a zsidókra megállapitott rendelkezéseket megfelelően kell
alkalmazni jogi személyekre és a társasági jogviszony körében azon az alapon, hogy a
vezetők többsége, az igazgatóság vagy a felügyelő bizottság tagjainak többsége, illetőleg a
tulajdonostársak többsége zsidó.
(...)
186
25.§ Amennyiben a cselekmény súlyosabb büntető rendelkezés alá nem esik,
kihágást követ el és két hónapig terjedhető elzárással büntentendő:
1. aki a jelen törvény alapján elrendelt bejelentési, adatszolgáltatási vagy
jelentkezési kötelességének nem tesz eleget vagy a hatóság ellenőrzését másképp
akadályozza;
2. aki zsidót a jelen törvény 10 § – ának első bekezdése, 17. vagy a 19. §– a
rendelkezésének megszegével alkalmaz, alkalmazásban megtart vagy zsidó alkalmazottainak
juttatott illeményekkel a törvényben megengedett mértékét túllépi;
3. aki külföldi állampolgárt a 17. § rendelkezésének megszegésével alkalmaz.
26.§ Vétséget követ el és egy évig terjedhető fogházzal büntentendő:

1. aki a 25 §– ban meghatározott cselekményt annak ellenére követte el, hogy
kötelességére a hatóság figyelmeztette;
2. aki a 25 – § ban meghatározott cselekményt elköveti, ha ilyen kihágás miatt már
megbüntették és büntetésének kiállása óta két év még nem telt el;
(...)
4. aki a 10 § rendelkezésének megszgésével időszaki lap felelős szerkesztőjének,
kiadójának, főszerkesztőjének, a lap szellemi irányát megszabó vagy a lap szerkesztésében
irányitó befolyást gyakorló munkatársának zsidót alkalmaz, úgyszintén az a zsidó, aki az
ilyen alkalmazást elfogadja;
5. aki a 11. § rendelkezésének megszegésével szinház igazgatójának, művészeti
tikárnak, dramaturgjának, a szinház szellemi vagy művészeti irányát megszabó vagy a
szinház művészeti űgyvitelében egyébként iráyitó befolyást gyakorló alkalmazottjának,
mozgófényképet előallitó, forgalomba hozó vagy előadó vállalat igazgatójának, illetőleg a 11
& második bekezdésében emlitett irányitó befolyást gyakorló alkamazottjának zsidót
alkalmaz, úgyszintén az a zsidó, aki az ilyen alkamazást elfogadja;
6. az a nemzsidó, aki a maga neve alatt zsidó részére, vagy az a zsidó, aki
nemzsidó neve alatt a maga részere az állami egyedáruság alá eső cikkek árusitására
engedélyt vagy hatósági engedélytől függő egyéb jogositványt a törvény rendelkezésének
kijátszásával megserez, vagy ilyen engedély vagy egyéb jogositványt a törvény
rendelkezésének kijátszával megszerez,vagy ilyen engedély vagy egyébjogositvány
megszerez, vagy ilyen engedély vagy egyébjogositvány megszerzését a törvény
rendelkezésének kijászásávalmegkisérli.
28.§ A 26. és 27.§ - ban meghatározott bűncselekmény miatt való elitélése
esetében el kell rendelni az itéletnek az elitélt költségére hirlapban közzétételét. (...)
Eva, Szabó Dóra, Varga Katalin,op. cit. , p. 7-29.
187
Traducere:
A doua lege evreiască
Legea IV din 1939 cu privire la limitarea implicării evreilor în viaţa publică şi

economie
1.§ Din punctul de vedere al acestei legi, va fi considerat evreu acea persoană, care
în momentul sau înaintea intrării în vigoare a acestei legi el însuşi, sau cel puţin unul dintre
părinţi sau doi dintre bunici sunt membri ai cultului mozaic, respectiv copiii acestora care s-
au născut dupa intrarea în vigoare a legii.
Nu vor fi consideraţi evrei persoanele definite la alin.1 care s-au născut din
căsătoriile dinaintea datei de 1 ianuarie 1939 şi dacă unul dintre părinţi sau cel mult doi
dintre bunici au fost evrei şi:
1. ambii părinţi au fost creştini în momentul căsătoriei şi au rămas membrii unui
cult creştin;
2. în urma înţelegerii prenupţiale ale părinţilor, conform legii, va urma religia
părintelui creştin, iar părintele evreu s-a convertit la creştinism înainte de 01 ianuarie 1939 şi
a rămas de religie creştină
3. din momentul naşterii sau până la împlinirea vârstei de 7 ani a fost creştin,
părintele evreu s-a convertit la creştinism înainte de 01 ianuarie 1939 şi amândoi au rămas
creştini
Nu vor fi consideraţi evrei nici acele persoane definite la alin.1 care:

a. s-au convertit la creştinism înainte de 01 august 1919, şi au rămas creştini, dacă
părintele sau părinţii, respectiv bunicii evrei s-au născut pe teritoriul Ungariei înainte de 01
ianuarie 1849
b. înainte de 01 ianuarie 1939 s-a căsătorit cu o persoană care conform acestei
legi nu se consideră evreu şi dacă copiii rezultaţi din această căsătorie nu sunt consideraţi
evrei
c. Descendenţii persoanelor care nu sunt consideraţi evrei conform acestui
paragraf
d. Descendenţii persoanelor care aparţin de un cult creştin începând din cel târziu
1 ianuarie 1939 şi corespunde pct. a), şi care din momentul naşterii sunt membrii unui cult
creştin
Dispoziţiile din alin.2 si 3 nu sunt valabile pentru persoanele care, după intrarea în
vigoare a legii se căsătoresc cu persoane care conform acestui paragraf se consideră evrei.
188
Acest paragraf se aplică şi pentru copiii născuţi în afara căsătoriei.
persoanele şi descendenţii de la alin.3 pct. a) şi d) se vor aplica restricţiile descrise

la §5 alin.1, la paragrafele 6,7, 10, 15, 16 si 19.alin.2. (…)
La §2 se descriu categoriile de persoane pentru care nu se aplică această lege:

eroi, veterani de război, văduvele şi orfanii de război, campioni olimpici, preoţi creştini, etc.
Descendenţii acestora nu sunt scutiţi de la aplicarea prezentei legi.
3.§ Evreii nu pot obţine cetăţenie maghiară prin repatriere, căsătorie sau prin
legalizare
Se autorizează ministrul de interne să anuleze repatrierea acelor evrei, care după
01 iulie 1914 au obţinut cetăţenia maghiară, şi din punctul de vedere al condiţiilor de viaţă nu
este necesar să rămână pe teritoriul Ungariei. Se va anula repatrierea dacă nu au existat
premisele stabilite prin lege necesare repatrierii sau dacă pentru obţinerea cetăţeniei prin
repatriere s-a decurs la infracţiune, abatere disciplinară sau înşelarea autorităţilor. Anularea
repatrierii se aplică şi la soţiile persoanelor depatriate, respectiv la copiii minori aflaţi sub
tutela acestora. Cu anularea repatrierii se va anula şi permisiunea schimbării numelui.
4.§ Evreii nu vor fi aleşi în Senat, excepţie preoţii care reprezintă comunitatea
evreiască.
Evreii au drept de vot sau pot fi votaţi în funcţie de parlamentari, membri ai comisiei
de instanţă sau consiliilor locale numai dacă şi ei, şi părinţii lor (dacă părinţii s-au născut
după 31 dec.1867, atunci şi bunicii lor) s-au născut pe teritoriul Ungariei şi pe lângă condiţiile
de bază stabilite în lege, pot dovedi că au locuit permanent pe teritoriul Ungariei din 31
dec.1867
Evreii pot fi membrii ai comisiilor de instanţă doar în calitate de reprezentant al
cultului. Evreii în calitatea lor de plătitori de impozit maxim nu pot fi membrii consiliilor
comunale. Evreii nu vor fi înscrişi pe listele de membri ale comisiilor de instanţă sau a
plătitorilor de impozit maxim,
Persoanele înregistrate pe listele de alegeri sunt obligate să raporteze dacă sunt
consideraţi evrei prin prezenta lege. Evreii îşi pot exercita dreptul la vot numai dacă se
justifică acest drept cf. alin.2.(….)
5. § Evreii nu vor fi angajaţi ca funcţionari sau pe alte posturi în cadrul
instituţiilor, întreprinderilor, corporaţiilor de stat, judecătoreşti sau comunale. Acest ordin se
va aplica şi în cazul medicilor angajaţi permanent sau temporar de către instituţiile de
asigurări sociale. Preşedintele institutului de asigurări are dreptul de a desface contractul
medicilor evrei cu un preaviz de un an.
189
Profesorii evrei din licee, şcoli medii şi profesionale, învăţătorii evrei din şcolile
populare, notarii comunali evrei din data de 01.01.1943, judecătorii evrei şi membrii evrei ai
procuraturii regale începând cu data de 01.01.1940 vor fi pensionaţi sau disponibilizaţi cu
acordarea compensaţiei finale conform normelor în vigoare. Acest ordin nu se aplică în cazul
persoanelor care înainte de datele de mai sus se angajează în alt domeniu public.
Prezentul § se aplică şi persoanelor de la §2 alin.1
Prezentul § nu se aplică profesorilor de religie mozaică, angajaţilor organizaţiilor,
unităţilor şi instituţiilor confesiunii evreieşti.
Ministrul educaţiei şi cultelor este autorizat să reglementeze numărul şcolilor şi
cursurilor de confesiune mozaică, organizarea, funcţionarea şi controlul acestora, şi în
general, predarea materiilor ebraice.
6.§ Evreii nu pot fi numiţi în funcţie de notar public regal, translator autorizat sau în
altă funcţie judecătorească permanentă de expert oficial, notar adjunct, nu vor primi permis
de rezidenţă. Acest paragraf se aplică şi persoanelor de la §2 alin.1.
Contabilii evrei nu vor se vor prezenta la examenul de expert contabil până când
numărul experţilor contabili evrei va scade sub 6% din numărul total de experţi contabili.
7.§ În cadrul universităţilor şi şcolilor superioare numărul studenţilor evrei admişi in

anul I nu va depăşi 6% din numărul total de studenţi admişi la aceeaşi facultate sau clasă,
iar în cazul Universităţii Politehnice şi de Ştiinţe Economice József Nádor numărul lor nu va
depăşi 12%. Acest ordin nu se aplică studenţilor şi elevilor facultăţilor şi institutelor de
teologie.
8.§ În cazul alegerilor administrative din cadrul instituţiilor de asigurări sociale se vor
propune liste de alegeri în care numărul candidaţilor evrei nu depăşeşte 6% din numărul total
al candidaţilor. Locurile vacante care urmează a fi completate prin alegeri vor fi ocupate în
procent de max.6% de evrei. După epuizarea celor 6% din locuri celelalte locuri vacante vor
fi completate în ordinea listei, excluzând evreii.
În cazul votului uninominal când va fi ales doar un singur membru, acesta nu va fi
evreu.
9.§ În Baroul de avocaţi, Camera de Ingineri, medici, de presă, arte teatrale şi de
film numărul membrilor evrei nu poate depăşi 6%, şi nu se vor admite membri evrei până
când procentul numărul membrilor evrei nu ajunge sub 6%. (vezi şi Legea I a evreilor) (….)
10.§ În redacţiile publicaţiilor periodice şi neperiodice evreii vor fi angajaţi doar
conform regulilor de la §17.
Un evreu nu poate îndeplini funcţia de redactor responsabil, redactor şef, editor,
sau orice funcţie care defineşte curentul spiritual al publicaţiei sau are orice fel de influenţă în
conducerea editurii. Acest aliniat se aplică şi persoanelor de la §2 alin.1
190
Acest paragraf nu se aplică publicaţiilor periodice cu caracter evreiesc (…)
11.§ Evreii nu pot îndeplini funcţii de director de teatru, secretar cultural sau orice
funcţie care defineşte curentul spiritual al teatrului, sau are influenţa în angajarea
personalului teatrului, sau în conducerea teatrului.
Acest aliniat se aplică şi directorilor şi persoanelor influente din conducerea
instituţiilor care produc, comercializează sau prezintă filme.
În instituţiile producătoare de film numai persoanele membre din cadrul Camerei de
Film şi Arte Teatrale (Cinema) pot îndeplini funcţii de director sau alte funcţii de conducere.
(…)
Evreii–persoane fizice şi juridice-nu pot obţine licenţă pentru organizarea cu
caracter comercial a spectacolelor de teatru.
Acest paragraf se aplică şi persoanelor de la §2 alin.1.
12.§ Evreii nu vor primi licenţă pentru vânzarea mărfurilor care sunt considerate
monopol naţional.
Licenţele obţinute înaintea intrării în vigoare a prezentei legi vor fi retrase în termen
de 5 ani de la intrarea în vigoare a legii, licenţele pentru tutungeriile en-gros şi en-detail,
licenţele pentru vânzarea vinului de producţie proprie, licenţele pentru vânzarea băuturilor
alcoolice în oraşe şi comune se vor retrage în termen de 2 ani, licenţele farmaciilor se vor
retrage în termen de 5 ani, după ce au trecut 3 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
(…..)
13.§ Transportul în comun va fi adjudecat evreilor doar în cazul în care toate

sumele alocate transportului în comun din bugetul instituţiilor, autorităţilor, etc să nu
depăşească 20% în anii 1939-1940, 10% între 1941-1942 şi 6% din 1943 din suma totală
alocată transportului în comun.
În cazul acestui paragraf sunt premise abateri doar în cazul în care la licitaţie nu
participă decât evrei sau celelalte oferte sunt mult mai nefavorabile.
14.§ Brevetele de meserie nu se vor elibera evreilor până când procentul acestora
va fi sub 6% din numărul total de brevete eliberate în localitatea (comuna) respectivă.
Ministrul comerţului, transportului şi industriei poate face excepţii din interes public.(…)
(….)
16.§ Imobilele agricole care sunt proprietăţi evreieşti, pot fi oricând confiscate sau
luate în chirie. (…)
191
20.§ paragrafele 12-16 se aplică şi în cazul persoanelor juridice unde majoritatea
proprietarilor asociaţiilor sau membrilor conducerii sunt evrei.
(…)
25.§ Se consideră abatere şi se pedepseşte cu max. 2 luni închisoare:

1. persoanele care nu răspund obligaţiilor de furnizare a datelor, declaraţiilor sau
impiedică activitatea de control a autorităţilor
2. persoanele care angajează sau păstrează angajaţii evrei încălcând prezenta
lege, sau care depăşesc valoarea retribuţiilor şi onorariilor plătite evreilor stabilite prin lege
3. persoanele care angajează cetăţeni străini, încălcând §17 (evreii intelectuali vor
fi disponibilizaţi sau pensionaţi dacă numărul lor depăşeşte un anumit procent din numărul
total de angajaţi, pe locurile rămase vacante pot fi angajaţi şi cetăţeni străini dar numai cu
aprobarea prealabilă a ministrului competent.)
26.§ Se consideră infracţiune şi se pedepseşte cu până la 1 an închisoare:
1. persoana care desăvârşeşte actul menţionat la §25 după atenţionarea
autorităţilor
2. persoana care desăvârşeşte actul de la 25§ şi pentru abateri asemănătoare a
mai fost pedepsită la o perioadă mai scurtă de 2 ani
(…..)
- persoana care angajează evrei în funcţiile menţionate la §10 şi 11, respectiv

evreii care acceptă angajarea în astfel de funcţii
- persoanele neevrei care în nume personal sau pentru un evreu, sau persoanele
evrei care în numele unui neevreu pentru ei înşişi obţin licenţa pentru vânzarea mărfurilor
care intră în monopolul statului, sau obţin licenţa de transport, prin inducerea în eroare a
autorităţilor.
(….)
28.§ Sentinţele aduse pentru infracţiunile şi abaterile determinate la § 25 si 26 se

vor publica în presă pe cheltuiala condamnatului.
(…)
192
3.
Ianuarie, 1945
Notă
Pe teritoriul rural al judeţului Dolj, se observă prezenţa unor persoane din Partidul
Comunist şi organizaţia Apărarea Patriotică, care recrutează şi înscriu în tabele persoane
sub 30 de ani şi în special legionari, cărora le spun că vor face parte din Divizia Tudor
Vladimirescu şi că vor urma o şcoală timp de trei luni. În cazul în care nu va mai fi nevoie ca
tinerii ce au urmat această şcoală să încadreze această divizie, vor fi utilizaţi la măsurile de
menţinere a ordinei în comunele lor de ordinei în comunele lor de origine.
Astfel, în ziua de 10 decembrie 1944, delegatul organizaţiei Apărarea Patriotică din
Craiova, anume Niculescu, a făcut înscrieri în comuna Cernele, judeţul Dolj, însciind şi
legionari. În oraşul Craiova, un număr de circa 200 tineri între 18-19 ani, care au fost înscrişi
în formaţiunile de luptă ale Apărării Patriotice, au plecat individual spre Braşov, unde ar avea
loc şcoala pentru pregătirea acestora. În comuna Moţăţei, s-au înscris 25 locuitori, de la 19
ani în sus, care urmează să plece la Braşov; în comuna Lascăr Catargiu trei şi în comuna
Româneşti unul.
În ziua de 11 ianuarie a.c., au sosit la Craiova un număr de 30-40 tineri sub 24 ani,
care au mers la sediul Apărării Patriotice, pentru a se înscrie pe lista celor care urmează a
pleca la Braşov, pentru şcoală. De asemenea, s-au mai înscris în comuna Cornu 10 tineri, în
comuna Orodel 7 şi în comuna Verbiţa 9. Cu înscrierea tinerilor din comunele Cornu, Orodel
şi Verbiţa a fost însărcinat locuitorul Constantin Magdalena, din comuna Orodel, care a avut
asupra sa suma de 300 000 lei, pe care i-a primit de la şeful organizaţiei judeţene Gheorghe
Jianu, pentru a plăti transportul acestor tineri la Craiova, dându-le la fiecare câte 1 000 lei.
Aceşti tineri au fost îmbrăcaţi de organizaţia Apărarea Patriotică din Craiova.
În legătură cu aceste înscrieri, circulă următoarele versiuni: unii sun că tinerii fac o
şcoală de ofiţeri de poliţie, timp de 3 luni, după care vor fi aduşi în comitetele lor de origină,
pentru menţinerea ordinei interne, adică pentru înlocuirea jandarmilor; alţii spun că, după
terminarea şcolii, aceşti tineri vor fi înrolaţi în Divizia Tudor Vladimirescu, ca ofiţeri şi
subofiţeri, plătindu-li-se salarii bune.
Apud Mihai Pelin (coordonator), Cartea Albă a Securităţii, volumul I, 1997,
document 78, p. 164-165.
193
4.
Ministerul Justiţiei Tribunalul Poporului

Proces- verbal
Din ziua de 11 mai 1945
Numele învinuitului general Ioan Topor, etatea 62 ani, religia ortodoxă, locul naşterii
comuna Tudor Vladimirescu, judeţul Brăila, locuinţa Bucureşti, str. Olimpului nr. 21, cetăţenia
română, ocupaţia pensionar, starea civilă căsătorit.
Sunteţi acuzat de următoarele fapte:
1. Încă din iulie 1941, aţi dat ordin ca evreii din Basarabia să fie trecuţi peste
Nistru.
Răspund: Am procedat conform ordinului Marelui Cartier, care prevedea ca toţi
evreii să fie trecuţi la Est de Nistru. Era vorba de evreii duşi la marile unităţi peste Nistru şi
împinşi înapoi.
2. Aţi dat ordin de evacuare evreilor din lagărul Vertujeni.
Răspund: Am dat acest ordin conform ordinului Marelui Cartier, ca toţi evreii din
Basarabia să fie trecuţi de Nistru.
3. Aţi dat ordin să fie evacuaţi evreii din Moghilev.
Răspund: În 21 noiembrie 1941, nu mai eram Mare Pretor. Nota care mi se arată e
scrisă de generalul Tobescu, după cum se vede din scris. Ordinul nu este iscălit de mine.
4. Aţi dat ordin de evacuare a evreilor din Bucovina de Sud, în absenţa
guvernatorului, şi fără ordin scris în acest sens, aţi organizat şi condus deportările din
Cernăuţi, cu generalul Calotescu şi colonelul Petrescu, ocupându-vă chiar de amănunte.
Răspund: Nu am făcut altceva decât am transmis ordinul de evacuare conţinut în
telegrama primită de colonelul Petrescu. Am venit la Cernăuţi numai pentru a da directive
jandarmilor, care trebuiau să efectueze evacuarea. La Cernăuţi, am văzut pentru prima dată
telegrama colonelului Petrescu şi atunci am transmis ordinul de evacuare, cu ocazia
convocării de la Prefectură. Nu am condus şi nu am organizat deportările. Când mi s-a
raportat de şeful de jandarmi din gara Cernăuţi că nişte tineri evrei au încercat să plece spre
Bucureşti, pe baza unei autorizaţii eliberate de Pavelescu.
5. Aţi dat, împreună cu guvernatorul Basarabiei, ordin de evacuare a evreilor din
toată Basarabia. Instrucţiunile semnalate de colonelul Meculescu au fost făcute pe baza unei
note a dv. Aţi condus efectiv evacuările.
Răspund: N-am făcut decât să execut ordinul Marelui Cartier. Acest ordin mi-a fost
transmis întâi de mareşal, în cursul convorbirii despre care vorbesc în memoriul meu depus
la dosar, apoi de generalul Tătăranu şi, în sfârşit, mi-a fost confirmat prin telegrama primită
de colonelul Petrescu.
6. Aţi evacuat mai mulţi evrei din Piatra Neamţ la Târgu Jiu.
194
Răspund: N-am avut nici un amestec în această trimitere şi, dacă am dat afară
evreii, era ca să scap de ei.
7. Aţi ordonat acte de cruzime şi exterminare.
Răspund: Nu am dat nici un ordin de suprimare. Ordinul de facerea gropilor din 10
în 10 km şi de executarea evreilor nu a fost dat de mine şi aud pentru prima oară de el.
Acuzator public,
Al. Sidorovici
Apud Mihai Pelin (coordonator ) , op. cit., document 127, p.205.
195
5.
Sopron vármegye alispánjának körrendelete a tömegsirok számbavételéröl
Sopron, 1945, május 15
Sopron vármegye alispánjától

453/1945 szám
Igen sürgős !
Tárgy: Tömegsirok számbavétele
A járások főszolgabiráinak!
A soproni járás valamenny jegyzőjének!
Állapitsák meg és e rendeletem kézhezvételét követő 3 napon belül jelentsék, mely
községben (utca és közelebbi hely-megjelöléssel) van a deportáltak tömegsirja és abban,
amennyiben ismeretes, név szerint felsorolva, hány deportált van vagy volt eltemetve, illetve
elfödelve.
A jelentésben a tömegsirra vonatkozó adatokat és körülménueket résztelesen
tüntessék fel.
Jelentésüket ( a soproni járás jegyzői közvetlenül hozzám) soron kivül terjesszék
be.
Vaskó Kálmán s.k. alispán

A kiadvány hiteléül: vitéz Budai Péter kiadó
Győr – Moson – Sopron Megye Soproni Levéltára V. B. 33. 1945-103.
Traducere :
Ordinul subprefectului judeţului Sopron referitor la luarea în evidenţă a mormintelor
comune
Şopron, 15 mai 1945
Din partea subprefectului judeţului Şopron

nr. 453/1945
Foarte urgent!
Tema: Luarea în evidenţă a mormintelor comune
În atenţia judecătorilor!
Tuturor notarilor din judeţul Sopron!
Să se constate şi în termen de 3 zile de la înmânarea acestui ordin să se raporteze

în care comună (cu indicarea cât mai exactă a străzii şi a locului) există mormânte comune,
numărul şi dacă se cunoaşte, şi numele deportaţilor înmormântaţi şi inhumaţi în acele
morminte. În raport să fie trecute amănunţit toate datele şi imprejurările.
196
Rapoartele se vor înregistra în regim de urgenţă (notarii din judeţul Sopron îşi vor
înregistra rapoartele direct la mine).
Vaskó Kálmán subprefect
Autenticitatea publicaţiei: vitéz Budai Péter editor
Eva, Szabó Dóra, Varga Katalin, op. cit., p.201.
197
6.
Ágfalva körjegyzőjének jelentése a soproni alispán felhivására
Ágfalva, 1945, május 18
453/ 1945
Alispán Úrnak
Sopron
Hivatkozással a fenti számú és tárgyú rendeletre jelentem, hogy ezen községben
összesen 591 közmunka-szolgálatos halt meg, ezek a németországi német part politikai
megbizottainak felügyelete alatt állottak. Közülük 138 személy lett anyakönyvezve, kiknek
névsorát mellékelem. Az összes elhalt közül ismeretlen 36, kiknek neveit megállapitani nem
tudjuk, ezen személyek 35 db tömegsirban vannak eltemetve. A sirok az ágfalvai temető ás
a Sopron felé vezető vasútvonal mentén vannak helyettes jegyző.
Győr-Moson-Sopron Megye Soproni Levéltára V.B.2. 1945-453
Traducere :
Raportul notarului din Ágfalva la apelul subprefectului judeţului Şopron
453/1945
Referitor la ordinul cu nr. de mai sus raportez că în comuna Ágfalva au decedat 591
deportaţi la muncă forţată, aceştia fiind sub supravegherea reprezentanţilor politici ai
partidului german din Germania. Dintre aceştia 138 de persoane au fost înregistrate la Oficiul
Stării Civile, am ataşat lista acestora. Dintre toti decedaţii 36 sunt necunoscuţi, nu am putut
să-i identificăm, ei fiind înmormantaţi în 35 de morminte comune. Mormântele se găsesc în
cimitirul din Ágfalva, respectiv pe langă calea ferată dinspre Şopron.
notar adjunct
Eva, Szabó Dóra, Varga Katalin, op. cit., p.202.
198
7.
Nagycenk körjegyzőjének jelentése a soproni alispán felhivására
Nagycenk, 1945 május 20

Nagycenki körjegyzőségtől 103/1945 szám
V.i. sz. 453/1945
Tárgy: Tömegsirok számbavétele
Alispán Úr!
Sopron
Jelentem, hogy Nagycenk községben van a deportáltaknak tömegsirja. A
tömegsirok két helyen vannak, éspedig az egyik a községtől mintegy 1,5 km-re a
Farkasverem – dűlőben a község tulajdonát képező gyártelepen. A bejelentett halottak közül
anyakönyvezve van mintegy 850 deportált 1945.
évi február hó 24-ig, mig a többi mintegy 450-en anyakönyvezne nincsenek. Az
oroszok bevonulása előtti napon a németek 244 deportáltat lőttek agyon a Nagycenki
Cukorgyárban, rosszul elföldelve.Oroszok kiásatták s új sirba rendesen eltemették.
A tudomásomra jutott adatok szerint a Cukorgyári sirban kb. 800-900 deportáltnak a
teteme, mig a községi szántón 300-350 deportált van eltemetve.
A deportaltak névszerinti felsorolására halasztást kérek, mert jelenleg még egyedül
vagyok a községben, amint munkaerőt kapok, azonnal lemásoltatom, s pótlólag
beterjesztem.
Helyettes körjegyző
Győr-Moson-Sopron Megye Soproni Levéltára V. B.33. 1945-103
Traducere :
Raportul notarului din Nagycenk la apelul subprefectului judeţului Şopron
de la Notariatul Nagycenk, nr.103/1945

453/1945
Tema: luarea în evidenţă a mormântelor comune
Domnule subprefect!
Şopron
Raportez că în comuna Nagycenk se află mormântul comun al deportaţilor.

Mormintele se găsesc în două locuri, respectiv unul dintre ele se afla la 1,5 km de comună,
la ogorul (dűlő) Farkasverem, în zona industrială a comunei. Dintre decedaţii declaraţi circa
850 de deportaţi au fost înregistraţi la starea civilă până la data de 24 februarie 1945, ceilalţi
450 nefiind înregistraţi.
199
Cu o zi inainte de intrarea ruşilor, nemţii au împuşcat 244 de deportaţi în Fabrica de
Zahăr din Nagycenk, şi i-au înmormântat necorespunzător. Ruşii au dat ordin sa fie
exhumaţi, şi înmormântaţi într-un mormânt nou.
Conform datelor aflate de mine, în mormântul de la Fabrica de Zahăr se afla
trupurile a 800-900 de persoane, iar pe arătura (ogorul) comunei au fost înmormântate 300-
350 de persoane.
Va rog să-mi acordaţi amânare pentru întocmirea listelor cu numele deportaţilor,
deoarece momentan sunt încă singur în comună, şi în momentul în care voi avea colegi
(forţa de muncă), îi rog să copieze listele şi le voi ataşa ulterior.
notar adjunct
Eva, Szabó Dóra, Varga Katalin, op. cit., p.202- 203.
200
8.
A soproni jarás tisytiorvosának jelentése. A járás területén eltemetett és exhumált
munkasyogálatosokról
Şopron, 1946, augusztus 25.
Soproni járas főjegyzőjétől
2079/1946. szám
Alispán úr!
Sopron
Felterjesztem:
Sopron, 1946. Augusztus 28.
Dr. Baditz Imre s.k. helyettes járási főjegyző
Kimutatás
Az 5428/1946. alispáni rendelet szerint a járás területén eltemetett és exhumált
munkaszolgálatosokról.
A Község határában Még megmaradt
Folyó év VIII. 1.
eltemetett volt eltemetett
Sorszám Község neve Meghalt és elszállitott
munkaszolgálatosok munkaszolgálato
munkaszolgálatosok
száma sok száma
1. Ágfalva 591 Még nem volt 591
2. Fertőrákos 125 -//- 125
3. Hegykő - - -
4. Hidegség 1120 2 1118
5. Fertőtoboz - - -
6. Fertőhomok - - -
7. Kópháza 28 1 27
8. Balf ? 181 ?
9. Harka ? 1 ?
10. Lövö és Nemeskér - - -
11. Nagycenk 103 - 103
12. Pereszteg - - -
13. Sopronsszécsény 3 - 3
14. Nagylózs - - -
15. Pinnye - - -
16. Röjtökmuszaj - - -
17. Ebergőc - - -
18. Sopronbánfalva 194 4 190
19. Összesen 2164 189 2157
Dr. Machatsek Aladár s.k. magyar állami tisztiorvos

Győr- Moson- Sopron Megye Soproni Levéltára XXI.21.a.2079/1946
Traducere:
Raportul medicului de sănătate publică referitor la deportaţii înmormântaţi şi

exhumaţi pe teritoriul judeţului Şopron
de la notarul şef (notar principal) al judeţului Şopron
201
nr.2079/1946
Domnule subprefect!
vă transmit:
Şopron, 28 august 1946
Dr. Baditz Imre, notar principal judeţean adjunct
Raport
cu privire la deportaţii înmormântaţi şi exhumaţi pe teritoriul judeţului, conform
ordinului nr. 5428/1946 al subprefectului
nr.curent comuna nr.deportaţilor înhumaţi nr.deportaţilor decedaţi şi nr deportaţilor
la marginea comunei transportaţi la data de 1 rămaşi,
august anul curent înmormantaţi
1 Ágfalva 591 nu a existat 591…..
19 total
dr. Machatsek Aladár medic sănătate publică
Eva, Szabó Dóra, Varga Katalin, op. cit., p.203-204.
202
9.
Telegramă adresată de Ana Pauker, ministru al Afacerilor externe al R. P. Române, lui
Israel, prin care acesta este recunoscut oficial de guvernul român
[11] iunie 1948, Bucureşti

J’ai l’honneur d’accuser la reception du télégramme du 9 juin [1948] [Anexa 1] par
laquelle vous notifiez la proclamation de l’etat d’Israel et sollicitiez la reconnaissance de l’etat
d’Israel et de son gouvernement provisoire par la République Populaire Roumaine.
Prenant acte de votre notification, le gouvernement de la République Populaire
Roumaine a decide de reconaître officiellement l’etat d’Israel et son gouvernement
provisoire.
Saluant la proclamation du nouvel Etat, le gouvernement roumaine exprime ses
meilleurs souhaits pour son developpement démocratique et indépendant et espère que les
relations amicales se développeront entre la République Populaire Roumaine et l’etat
d’Israel. Au nom du gouvernement de la République Populaire Roumaine.
Anexa 1
La 9 iunie 1948, guvernul român a primit de laTel Aviv următoarea telegramă:
„Au nom de l’etat israélien et de son gouvernement provisoire, j’ai l’honneur de
solliciter le gouvernement roumain de reconnaître officiellement l’etat israélien et son
gouvernement. Stop. J’ose espèrer que le gouvernement roumain et son peuple ne resteront
pas indifferent évênement historique que représente l’etablissement de notre etat et en
tirerons les consequences internationales de la proclamation [de l’] Etat Israel par [le]
Conseil National Juif. Stop. Vous prie bien vouloir prendre note et communiqué à votre
gouvernement la declaration suivante:
“Conseil National Juif, compose [par] members organes representatifs élus en
Palestine, s’est réuni le 14 mai, jour expiration mandate britannique, et se basant sur le droit
national [du] peuple juif à l’indépendance et souveraineté dans son pays ancestral et sur [la]
Résolution Générale de l’ONU du 19 novembre 1947, a proclamé établissement de l’etat juif
souverain, appelé Etat israélien. Stop. Conseil a decide que jusqu’ à formation d’organs
d’état dument élus conformement à la Constitution qui sera élaborée par Assemble
Constituante au plus tard premier octobre 1948, il agira autant que Conseil d’Etat provisoire,
son organe executif constituant [le] gouvernement provisoire de l’Etat israelien. Stop.
Conseil a declare que Etat israélien sera ouvert [á l’] immigration tous les juifs, se
consacrera [au] development du pays au profit de tous ses habitants, sera base sur les
principles [de] liberté, justice et paix, maintiendra égalité sociale et politique, tous citoyens
sans distinction de race, religion ou sexe, garantira entire liberté conscience, education,
langue, sauvegardera sainteté et inviolabilité sancuaires et lieux saintes toutes religions, se
203
dovouera [ aux]principles Charte Nations Unies. Stop. Conseil également declare que Etat
israélien est prêt cooperér avec organes et représentants [ des] Nations Unies et quant a
l’execution Résolution Assemblée du 29 novembre 1947 et fera necéssaire pour rendre
efficace union économique Palestine. Stop. Conseil a lance appel à tous habitants arabes [
de l’] Etat israélien à fin que reprennent vie de paix et que participant ainsi [au]
développement Etat, tenir tête sur tous fronts contre l’aggresseur. Gouvernement provisoire
a réussi mettre sur pied son appareil administrative, organizer ses services essentiels et
maintenir la paix intérieure sur totalité étendue de son territoire. Stop. Sommes confiants
que votre reconnaissance [de l’] Etat israélien, ne faisant que renforcer liens amicaux
existant entre nos deux pays, se fare prochainement. Stop. Conseil a assure habitants
arabes de ces Etat jouissance droit citoyenneté égal et integral et representation
démocratique dans ses organes gouvernamentaux, aussi bien provisoires que permanents.
Stop. Tous Etats voisins et leurs peoples [sont] invites à collaborer avec [l’] Etat israélien
pour bien commun, depuis tout en fournissant effort necéssaire et contribuera à l’accueil
d’Israel dans [la] famille des nations.
Au nom du gouvernement provisoire israélien.
Ss Moshe Shertok, ministre des Affaires Etrangères
Apud Daniela Bleoancă, Nicolae–Alexandru Nicolescu, Cristina Păiuşan, Dumitru

Preda, România – Israel. 50 de ani de relaţii diplomatice, vol.1, 1948-1969 în Victor
Boştinaru (coord.), Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p.3-4
204
10.
Telegramă adresată de Ana Pauker, Ministru al Afacerilor Externe al R.P. Române, lui
Israel, privind stabilirea reprezentanţelor diplomatice în cele două ţări
Nr. 35 711 3 iulie 1948, Bucureşti
Confirmons télégramme numéro 32 du 21 juin. Gouvernement roumain est d’accord

pour l’établissement de la Légation de l’Etat d’Israel à Bucarest, comprenant ministre et
consul general, de meme que Légation roumaine à Tel Aviv. Stop. Prions envoyer
Curriculum Vitae de la personne indiquée au post de ministre pour confirmer agreement.
Stop. Accorde visa monsieur Mordechai Namir transmis Ambassade roumaine Prague, idem
Alexandrowicz.
Apud Daniela Bleoancă, Nicolae – Alexandru Nicolescu, Cristina Păiuşan, Dumitru

Preda, op. cit, p. 4-5.
205
11.
Telegramă adresată de Ana Pauker, ministru al Afacerilor Externe al R.P. Române, lui
Moshe Sharett, ministru al Afacerilor Externe al guvernului provizoriu al statului Israel,
privind acordarea acreditării primului reprezentant al acestuia la Bucureşti
Nr. 62 051 13 noiembrie 1948, Bucureşti
J’ai l’honneur de porter à votre connaissance que le Président du Présidium de la

Grande Assemblée Nationale de la République Populaire Roumaine [acad. Constantin I.
Parhon–n.n.] a accordé agreement pour Monsieur Reuven Rubin, designé par le
Gouvernement Israel en qualité d’envoyé extraordinaire et ministre plénipotentiaire.
Apud Daniela Bleoancă, Nicolae-Alexandru Nicolescu, Cristina Păiuşan, Dumitru

Preda, op. cit, p. 5.
206
12.
1948 decembrie 8, Bucureşti. Raport asupra problemei sioniste în RPR. Sunt propuse
măsuri de interzicere a unor organizaţii şi a unor partide politice sioniste, precum şi
infiltrarea cu membrii PMR a unor partide de stânga
SINTEZA
asupra problemei evreieşti
În RPR, există 350 000 evrei, repartizaţi astfel: În Bucureşti: 132 000; în Moldova:
118 000; în Transilvania: 62 000; în Bucovina de Sud: 22 000 şi în Muntenia şi Dobrogea: 16
000. Din această cifră, aproximativ 51 000 evrei sunt şomeri declaraţi.
Se disting două feluri de organizaţii în sântul naţionalităţii evreeşti:
1. Organizaţia Comitetului Democrat Evreesc, cu sediul central în Bucureşti şi
filiale în toate localităţile din ţară, unde există evrei în număr mai important.
2. Organizaţiile sioniste, care sunt foarte numeroase şi de diferite „nuanţe politice”.
(Se anexează o notă care arată organizaţiile sioniste).
Comitetul Democrat Evreesc are un prezidiu, în fruntea căruia se află membri PMR,
care aduc linia partidului în activitatea desfăşurată de către CDE. În prezidiu mai intrau şi
reprezentanţi ai organizaţiilor sioniste, care însă dela început, direct sau indirect, au căutat
să contracareze acţiunea dusă de CDE, pentru lămurirea maselor evreeşti, în sensul
integrării în munca de reconstrucţie a regimului nostru democrat.
Datorită amestecului nefiresc din conducerea CDE, sionişti (deci naţionalişti) şi
membri PMR, acesta nu a putut să-şi îndeplinească până în prezent cu succes rostul pentru
care a fost creat, adică atragerea şi lămurirea maselor evreieşti pe linia de colaborare reală
şi desrădăcinarea concepţiilor din trecut, cum că evreii se pot oricând aştepta la prigoniri,
idei care astăzi nu-şi mai au rostul, când ei trăesc într-un regim de democraţie populară, care
merge spre socialism şi care le asigură pentru totdeauna posibilităţi de liberă desvoltare şi
drepturi egale.
În sens invers acţionează sioniştii. Linia lor este aceea de a menţine în rândurile
evreilor frica de o eventuală schimbare a situaţiei internaţionale, care ar provoca schimbări şi
la noi şi ca o consecinţă a acesteia, ar urma noui persecuţii împotriva evreilor, propagând în
acelaşi timp ideia că poporul român ureşte pe evrei şi că abia aşteaptă prilejul ca să treacă
la acţiuni împotriva acestora.
Această stare de spirit dorită şi imprimată de sionişti este potrivită intereselor lor,
căci dacă situaţia se prezintă aşa cum ei o arată, atunci singura soluţie de salvare este
emigrarea în Statul Evreesc.
Ideea în sine a sionismului nu a prins rădăcini puternice în masele evreieşti,
existând doar un număr limitat de tineri, care activau în diferitele organizaţii sioniste, dar frica
de noi persecuţii alimentată de cei de mai sus, precum şi de către unii clerici evrei a prins
207
consistenţă şi tocmai aici au speculat sioniştii pentru a îndepărta pe evrei de CDE. Şi astăzi,
realitatea este că CDE, în forma sa actuală, nu se bucură de simpatia maselor evreieşti.
Un alt factor care a contribuit la lipsa de priză în mase a CDE este faptul că, în
sânul naţionalităţii evreieşti, nu există un procent însemnat de muncitori, pe care CDE ar fi
putut să se bazeze, specificul evreilor fiind că majoritatea o constituie oameni de origine mic-
burgheză, care, deşi astăzi mulţi sunt săraci, au păstrat încă concepţiile mic-burgheze.
Principala frământare care s-a constatat în sânul naţionalităţii evreieşti o constituie
problema emigrărilor, indiferent unde, care în ultimul timp însă, prin excluderea posibilităţilor
de emigrare înspre ţările din Apus, s-a îndreptat înspre emigrare în Statul Israel.
Când au început să se facă înscrieri la Comunităţile Evreeşti în vederea emigrărilor
în Statul Israel, s-a constatat o mare afluenţă la înscrieri. Cu toată campania dusă de toate
organizaţiile sioniste, pentru ca sioniştii să se abţină dela aceste înscrieri, cu toare svonurile
lansate de aceştia că nu se va pleca în Israel, ci în Grecia, în Birobidjan etc, ei nu au reuşit
să oprească nici chiar pe simplii sionişti să se înscrie. Sioniştii doreau ca ei să patroneze
orice emigrare, altfel neputându-şi dovedi rostul existenţei lor.
În ultimul timp s-a produs o puternică frământare între sionişti pe tema liniei mai
hotărâte adoptată de CDE, linie de luptă deschisă împotriva sioniştilor pentru demascarea
acestora, ca fiind duşmani ai regimului nostru democrat.
Campania CDE a fost pornită în toată ţara şi, ca o consecinţă a acesteia, unele
organizaţii locale sioniste s-au auto-disolvat.
În general, organizaţiile sioniste au adoptat o atitudine de rezistenţă împotriva
campaniei CDE, conducătorii lor lăsând să se înţeleagă că nu se vor auto-dizolva, dar că
dacă ar exista o dispoziţiune legală în acest sens, ei se vor supune (bineînţeles formal,
urmând să-şi continue pe ascuns activitatea lor).
Faţă de auto-dizolvare sioniştii doreau o măsură legală împotriva lor, pentru ca apoi
să pozeze în victime şi să „dovedească” evreilor din ţară şi din strănătate că guvernul nostru
democrat „persecută pe evrei” şi „se contrazice în politica sa”, întrucât pe de o parte
recunoaşte Statul Israel, iar pe de altă parte persecută pe aceia cari vor să plece în Statul
Israel, sioniştii căutând să folosească o asemenea măsură în scopul de a antrena masele
evreeşti de partea lor, prin crearea de noui confuzii, căci în realitate recunoaşterea Statului
Israel reprezintă un act politic de recunoaştere a dreptului la libertate a popoarelor şi de
eliberare de sub tutela colonială, iar pe de altă parte, într-un regim de democraţie populară
care avansează spre socialism, nu se poate tolera existenţa unor organizaţii naţionaliste cu
puternice legături cu puterile imperialiste. (Ajutoarele primite prin organizaţia americană
JOINT, spre exemplu.)
Rezistenţa sioniştilor s-a dovedit prin fapte cu ocazia ocupării unor sedii sioniste de
către CDE, când în unele locuri sioniştii s-au opus cu forţa, reuşind chiar să reocupe temporar
unele sedii ale lor. Cu această ocazie, s-au iscat bătăi între CDE-işti şi sionişti, ceea ce a
provocat o impresie rea şi o stare de spirit ostilă CDE-ului.
208
În prezent, organizaţiile sioniste care n-au fost preluate de CDE au instituit un fel de
pază proprie a sediilor lor. Aceiaşi rezistenţă s-a semnalat în toată ţara.
Svonul despre „luptele” dintre CDE şi sionişti a pătruns în masele evreeşti, mulţi
privind defavorabil această acţiune din lipsa lămuririlor necesare. Ziariştii străini s-au
prezentat la sediul CDR, interesându-se de „numărul morţilor” şi alarmând străinătatea cu tot
felul de ştiri tendenţioase.
Măsura ocupării sediilor sioniste, odată începută–după părerea noastră–trebuia
continuată şi terminată în cel mai scurt timp, pentru că oricum s-a creat starea de spirit
arătată mai sus şi aceasta fără măcar a se ajunge la atingerea scopului pentru care a fost
începută această măsură.
În cadrul tuturor organizaţiilor sioniste funcţionează aşa numitele snifuri şi hahşara–
le [hachsara]. Sniful este un cămin aflat în oraşe, în care locuesc în comun tinere şi tineri
sionişti. Aceştia îşi împart câştigurile obţinute în urma diverselor munci prestate în oraşul
respectiv. Hahşara este un centru agricol unde trăesc laolaltă tinere şi tineri sionişti, prestând
munca agricolă şi făcând în felul acesta practică agricolă în vederea emigrării în Israel.
Snifuri şi hahşara–le se află împrăştiate pe întreg teritoriul ţării.
În adăpostul snifurilor şi centrelor agricole se ascund o serie de indivizi veniţi
clandestin în ţară, unii veniţi special din Statul Israel; ei sunt aşanumiţii instructori, cari au
misiunea de a instrui pe sionişti în vederea plecării în Israel.
Instructorii folosesc nume conspirative, numele lor adevărat nefiind cunoscut nici de
cei mai intimi colaboratori ai lor.
Astfel, la sediul din str. Sf. Ştefan Nr.9, din Bucureşti se ascund instructorii DAVID,
DUDZ, ADAM şi RICU.
Instructorul cunoscut sub numele de LEON doarme când la un snif, când la altul.
Instructoarea SARA, venită pentru a instrui organizaţiile „Gordonia”, se ascunde în
acelaşi fel. Ea are legături politice cu numitul WERTMAN VLADIMIR, din str. Alexandru
Sahia Nr.50 (sediul unui snif al org.„GORDONIA”), şi cu HERSCU IOSIF, din str. 30
Decembrie Nr. 69 (sediul altui snif al org. „Gordonia”).
Aceşti instructori cari îşi duc activitatea la adăpostul organizaţiilor sioniste sunt
periculoşi, atât pentru educaţia militaristă, pe care o fac tineretului sionist, ei fiind şi foarte
suspecţi, întrucât au venit clandestin în ţară şi este probabil ca ei să aibă şi alte misiuni
decât cele de a instrui organizaţiile sioniste.
Organizaţiile sioniste de extremă dreaptă „Bethar”, „Menorah” şi „Haiarden” s-au
auto-dizolvat încă în cursul anului trecut; membrii acestor organizaţii s-au infiltrat însă în
celelalte organizaţii sioniste. Foarte mulţi Bethar-işti, fără a-şi arăta această calitate sunt
amestecaţi cu ceielalţi sionişti dela diversele centre agricole sau şcoli de agricultură. Din
rândurile lor se recrutează elemente teroriste pentru organizaţia „Irgun”.
209
La adăpostul centrelor agricole elementele pregătite pentru „Irgun” se întrunesc
conspirativ în grupuri mici de câte 3, ţinând legătura cu alte grupuri numai printr-o persoană,
astfel, ca un Irgunist să nu cunoască mai mult decât 2-3 Irgun-işti.
Manifestări Irgun-iste au avut loc şi în ultimul timp, semnalându-ni-se chiar în cursul
lunii Noembrie a.c. scrisori de ameninţare trimise la adresa unor conducători, membri de
partid din CDE.
Deasemeni, chiar la începutul lunii Decembrie a.c., a fost lipit pe un ziar de stradă
din Bucuresti, din faţa cinematografului „Tomis”, un bileţel, purtând inscripţia în limba ebraică
„Către CDE–răzbunare de sânge”.
Centre de activitate Irgunistă, cari au fost identificate, sunt în Bucureşti, în Jud. Arad
şi în oraşul Arad, la Huşi, Iaşi, Bacău, Fălticeni, Braşov, Constanţa, Baia-Mare, Dorohoiu şi
Săveni-Dorohoiu.
Persoane identificate a face parte din „Irgun” sunt: Abramovici Haim, din Bucureşti;
Reitich David, din Arad; Reitich Norbert, fiul lui Reitch David; Grunberg Fredi din Focşani;
Lebensohn Saul din Focşani; Meyer Iancu din Dorohoiu; Rottenberg Samuel din Bacău;
Fristag Mauriciu din Braşov; Scharf Libi din Dorohoiu; Iancu Strul din Fălticeni; Bercovici
Erlica din Huşi; Coter Leon zis LICA din Dorohoi; Smilovici Marcu-Saier din Dorohoi;
Smilovici Janeta din Dorohoi; Leizerovici Leizer din Dorohoiu; Cohn Marcel din Dorohoiu;
Moscovici Marcu din Dorohoiu; Aizic Iulius din Dorohoiu; Rotaru Haim din Dorohoiu;
Leizerovici Blima din Dorohoiu; Barbalata Zisla din Dorohoiu; Ciubotaru Carol din Dorohoiu;
Hahamu Simion din Dorohoiu; Cojocaru Rifca zis Marghevici din Dorohoiu; AIZIC BETTY din
Dorohoiu; Nahman Silvia din Dorohoiu; Stoleru Sloim din Săveni-Dorohoiu; Segal Leizer–din
Săveni–Dorohoiu; Cojocaru Suli din Saveni Dorohoiu; Schechter Pascu din Bucureşti;
Sitnovitzer din Bucureşti. Toate aceste persoane sunt în curs de verificare, pentru a se
vedea care din ei au dispărut între timp.
Propuneri:
Faţă de cele arătate mai sus, propunem:
1. Disolvarea organizaţiilor sioniste cu program naţionalist reacţionar şi anume:
„Klal-şi-oniştii”, „Renaşterea” şi „Mizrachi” şi luarea măsurilor în consecinţă împotriva
conducătorilor acestor partide;
2. Desfiinţarea tuturor snifurilor şi centrelor agricole indiferent carei organizaţii
sioniste aparţin ele, luându-se din timp măsuri ca CDE să organizeze cazarea tinerilor din
aceste snifuri şi centre agricole, în şcolile sale de reeducare, urmând ca apoi să fie încadraţi
în câmpul muncii (anexăm o listă a tuturor snifurilor şi centrelor agricole sioniste din ţară);
3. În ce priveşte partidul sionist „Ichud”, social-democrat de dreapta, corespunzător
partidului care în statul Israel are majoritatea în Guvern, propunem să se abţină prin mijloace
de convingere hotărâtă încetarea activităţii sale în RPR;
210
4. Să se tolereze deocamdată, numai funcţionarea partidelor sioniste „Mişmar” şi
„Poale Sion”, partide intitulate socialiste; aceste partide în statul Israel au ajuns la o
platformă de înţelegere cu Partidul Comunist Palestinian.
În interiorul acestor două partide din urmă să se introducă evrei, membri ai PMR,
pregătiţi bine din punct de vedere ideologic, cari dinăuntru să combată devierile dela
marxism ale partidelor „Mişmar” şi „Poale Sion” şi care prin munca lor să determine trecerea
membrilor acestor partide de partea CDE;
5. Toţi instructorii identificaţi până în prezent, să fie arestaţi, judecaţi pentru
trecerea clandestină a frontierei, după executarea pedepsei să fie expulzaţi.
6. Să se ia măsuri împotriva membrilor „Irguni-işti” identificaţi.
Apud Mihnea Dobrincu, Dorin Dobrincu, Armand Goşu (Eds) (Comisia prezidenţială
pentru analiza dictaturii comuniste din România), Istoria comunismului din România.
Documente. Perioada Gheorghe Gheorghiu–Dej (1945-1965), Editura Humanitas, Bucureşti,
2009, p.98-102
211
13.
1949 martie 2, Bucureşti: Şedinţa conducerii MAI în care este discutată problema
sionistă. S-a decis că organizaţiile sioniste urmăresc „scopuri fasciste” şi s-a propus
măsuri de dizolvare a acestora, urmărirea membrilor lor, pedepsirea instructorilor care
veneau din străinătate etc.
PROCES–VERBAL
Astăzi, 2 Martie 1949, a avut loc o şedinţă convocată de Tov. Ministru Teohari
Georgescu la care au luat parte următorii: Tov. General Locotenent Pintilie Gheorghe, Tov.
General Maior Nicolsky Alexandru, Tov. General Maior Mazuru Vladimir şi Tov. Colonel
Birtaş Gavril.
La ordinea de zi a fost discutată problema sionistă.
Cu această ocazie, Tov. Ministru Teohari Georgescu arată că această problemă ne-
a scăpat oarecum din obiectiv; aceasta din cauză că am considerat organizaţiile sioniste ca
fiind mai puţin periculoase decât celelalte.
Analizând scopul şi tendinţele acestor organizaţii şi mai ales urmărind elementele
care le sprijină şi care le folosesc în scopuri diversioniste, putem să ne dăm seama că nu
există nici o deosebire între scopurile [pe] care le urmăreşte [sic!] organizaţiile sioniste şi
scopurile pe care le urmăreşte orice altă organizaţie fascistă.
Organizaţiile sioniste sunt instrumente în mâna imperialiştilor pe care ei le
subvenţionează şi le foloseşte [sic!] ca instrumente de diversiune.
Ca atare în perioada de dictatură proletariatului, nu este permis a se mai tolera
existenţa acestor organizaţii şi ca urmare vor trebui luate următoarele măsuri:
1. Dizolvarea tuturor organizaţiilor sioniste şi anexele lor.
2. Urmărirea activităţii elementelor sioniste, care activează sub orice formă.
3. Pedepsirea tuturor elementelor care intră în ţară cu scopul de a duce activitate
sionistă (instructori).
4. Se vor lua măsuri pentru dizolvarea chibuţurilor, iar tineretul să fie repartizat la
muncile corespunzătoare pregătirii lor, ca toţi ceilalţi cetăţeni ai Republicii Populare Române.
În aplicarea acestor măsuri se va proceda cu foarte mare atenţie şi tact în aşa fel ca
măsurile luate să nu dea duşmanului nici un element pe care l-ar putea folosi în scopul de
defăimare a regimului, prezentând aceste măsuri, ca măsuri antisemite.
Va trebui să se aibă grijă de căminele de bătrâni şi copii. Îngrijirea acestora să fie
preluată de Stat, iar în fruntea lor să fie puse la conducere elemente democrate care să nu
dea posibilitatea propagării pe viitor a ideilor sioniste.
212
Pentru conformitate
GENERAL MAIOR DE SECURITATE
V.MAZURU
Apud Mihnea Dobrincu, Dorin Dobrincu, Armand Goşu (Eds) (Comisia prezidenţială
pentru analiza dictaturii comuniste din România), op.cit., p.128-129.
213
14.
Scrisoare a lui Moshe Sharett, ministru al Afacerilor Externe al statului Israel, adresată
Anei Pauker, ministru al Afacerilor Externe al R.P.Române, privind emigrarea
populaţiei evreieşti
Nr. 4155–A 11 martie 1949, Hakirya
Excellence,
J’ai l’honneur de Vous addresser la communication suivante au sujet des relations

entre Israel et la République Populaire de Roumanie, en exprimant l’espoir que les
différentes considerations exposées ci–après recevront toute votre bienveillante attention.
Notre peuple a été très heureux d’apprendre en date du 11 Juin 1948 que la R.P.R.
avait reconnu l’Etat d’Israel et qu’elle était dispose à entretenir des relations diplomatiques
avec lui. C’est avec une très grande satisfaction que la population de ce pays a pris
connaissance de l’etablissement d’une Légation israélienne à Bucarest en décembre
dernier. Le fait que le Gouvernement roumain n’ais pas encore pris de mesure analoque en
envoyant un ministre à Hakirya, quoique vivement regretted par mon Gouvernement, ne doit
en rier affecter l’amitié de nos relations réciproques, d’autant plus que ce retard peut être
impute à des difficulties provisoires, qui, nous l’espérons, pourront bientôt être surmontées.
Mais une problem qui cause une inquietude bien plus grave à mon Gouverement,
c’est celui de l’evolution du problem de l’émigration des Juifs roumains en Israel. Votre
Excellence n’est certes pas sans connaître l’importance que le Gouvernement et le peuple
d’Israel attachment à l’immigration en general et à celle provenant despays de l’Europe
Orientale en particulier. C’est pourquoi nous étions profondément reconnaissants à Votre
Gouvernement d’avoir autorisé le depart vers Israelde plusieurs milliers de Juifs, qui sont
venus s’établir dans ce pays et participer à sa defense et à son development. Néanmoins,
dernièrement, cette emigration a été entravée, et une incertitude semble régner si, quand, et
dans quelle mesure elle pourra être reprise.
Il se pourrait qu’il existe un certain malentendu quant à la valeur réelle de
l’immigration pour Israel; si c’était le cas, il serait important d’éclaircir ce point. En effet,
l’impression pourrait prévaloir que nous nous trouvions avoir un becoin urgent d’immigrants
d’un certain âge en vue de renforcer notre armée, et uniquement pour la periode où nous
étions engages dans la lutte contre les agresseurs; et qu’en consequence, dès que les
combats eurent pris fin, le besoin de ces immigrants – et de l’immigration en general – ait
disparu. Si une impression pareille subsistait, elle serait basée sur une méconnaissance
totale de notre situation réelle et nos besoins les plus essentiels.
Israel este aujourd’hui une petite nation ayant à faire face à des pays voisins
dominés pour l’instant par des forces et des interest hostiles à son existence et à son
214
développement. Même si nous avons réussi jusqu’a present à repousser l’invasion, nous ne
saurions considerer notre situation comme militairement assure tant que notre potential de
guerre ne sera pas considérablement accru, et en tout premier lieu en effectifs.
La situation militaire, aussi importante qu’elle soit, ne présente que l’un des aspects
du problem de notre avenir. Un autre facteur, don’t l’importance este prépondérente, en est
le développement économique. Israel ne saurait croître en force et prospérer, il ne saurait
être fidèle à sa destine ni remplir sa mission dans cette partie du monde, sans exploiter
jusqu’à l’extrême limite les possibilités de sa croissance et de son progrès économique. Ses
régions désertiques et peu développées doivent être soumis à une culture intensive et
peuplées d’une manière productive; ses possibilités industrielles doivent être pleinement
réalisées. Ce n’est qu’ainsi qu’il pourra faire surgir un système social et économique
vigoureux et indépendant, capable de tenir tête à ses voisins, si ceux-ci préfèrent lui rester
hostiles, et de former un vrai bastion de démocracie et d’indépendance parmi un monde
encore plongé dans la féodalité et pourri par des intrigues impérialistes.
L’accomplissement de cette tâche immense exige non seulement une
augmentation considérable de la population, mais demande aussi un matériel humain d’une
certaine qualité. Ce qu’il faut, c’est l’introduction d’un élément de pionniers dont la foi, le
courage et l’elan permettraient de surmonter les difficultés qui se présenteront, afin de
mener à une réussite le grand effort de developpement et de construction nationale. Dans le
passé, ce sont surtout des éléments pareil qui formèrent la base de la classe ouvrière juive
en Israel, et c’est en grand partie grâce à leur zèle et à leur endurance que l’effort de
reconstruction juif s’est développé en la structure d’un Etat indépendant capable de
triompher de destins contraires.
Le réservoir principal de ces éléments pionniers a toujours été constitué–et l’est
encore aujour’hui-par les pays de l’Europe Orientale.
Du point de vue historique, le mouvement qui a abouti à la création de la Palestine
juive moderne fut le retour des Juifs de tous les pays du monde vers le pays qui fut le
berceau de leur people. Ce rassemblement des exilés n’a nullement pris fin avec la
réalisation de l’indépendance. Au contraire, pour le peuple juif, le but principal de
l’etablissement de son Etat en Palestine fut d’accélérer le rythme et d’étendre la portée du
Retour. Deux conditions essentielles s’imposent pour atteindre ce but: d’abord, le libre
exercise par Israel de son droit souverain d’admettre dans son territoire tous les Juifs
désirant y retourner et ensuite l’accord des Gouvernements intéressés pour que les Juifs
voulant s’établir dans leur patrie historique puissent quitter leur pays de résidence. La
première de ces conditions a été réalisée et sera fermement maintenue par le
Gouvernement d’Israel. La seconde dépend des autres Gouvernements.
Le Gouvernement et le peuple d’Israel étaient persuadés que les puissance qui ont
contribué à la création de l’Etat Juif, qui ont été parmi les premières à le reconaître dès son
établissement et qui n’ont cessé de faire preuve d’une attitude amicale à son égard, ont suivi
215
cette ligne de conduite en pleine conscience de la justice et de la nécessité historique
inhérentes au développement ayant donné naissance à Israel. Ils espéraient également que
l’aide efficace de ces Puissances leur serait acquise à l’avenir afin d’assurer la continuité de
ce mouvement, qui seule peut sauvegarder l’indépendance d’Israel, réaliséa au prix de si
lourds sacrifices et apportant une contribution aussi importante à l’indépendance ultime du
Moyen-Orient. Ils seraient amèrement désappointés si cette attente, qui leur semble si
légitime, devait être déçue.
Les sentiments d’inquiétude régnant en Israel à l’égard du sort de l’émigration des
Juifs de Votre pays sont considérablement aggravéa par les nouvelles de la liquidation
administrative du mouvement sioniste dans la R.P.R., accompagnée d’une campagne
violemment hostile au sionisme dans la presse roumaine. Il pourrait s’agir là d’un problème
intérieur de la vie politique de Votre pays, où un Gouvernement étranger n’aurait
aucunement à intervenir. Néanmois, il a des effets directs sur l’opinion publique en Israe`l, et
sa portée sur l’attitude du Gouvernement d’Israel ne saurait être évitée. Une partie
considérable de ce qui a été réalisé par les Juifs en Palestine, de ce qui a abouti à la
création de l’Etat d’Israel, et en conséquence de ce qui a été pleinement reconnu comme
présentant une valeur positive incontestable par un grand nombre de gouvernements amis,
dont le Vôtre, a été dû au soutien actif et à la participation directe des Sionistes roumains.
L’Etat d’ Israel dans son ensemble n’est rien d’autre que le résultat de la volonté nationale
du peuple juif dans le monde entier, exprimé et traduit en action par l’organisation sioniste.
Pour le peuple juif, le mouvement sioniste est l’expression la plus libre et la plus pure de
l’independance de sa pensée et de son action politique. Les sionistes sont fiers, à juste titre,
de ce que dès ses débuts leur mouvement fut réellement démocratique dans son
organisation et dans son esprit, et qu’il a réussi à créer en Palestine une société avancée,
créatrice et dynamique, qui a su élever la classe ouvrière à un niveau de prédominance
politique et de dignité sociale sans précédent dans la vie du peuple juif et sans exemple
dans tout l’Orient. C’est porquoi le people d’Israel en généeal et sa classe ouvrière en
particulier ne peuvent rester indifférents quand le sionisme est stigmatisé comme „l’arme
èmpoisonnée de l’imperialisme” et comme une force réactionnaire et fasciste. Le
ressentiment qu’une campagne pareille soulève dans les coeurs des vastes multitudes en
Israel et parmi le peuple juif dans le monde entier ne peut que causer les plus graves soucis
à ceux qui sont vivement intéressés à préserver et à développer l’amitié entre Israel et la
R.P.R., tout comme entre Israel et les autres pays de l’Europe Orientale.
Ce problème est aggravé encore du fait de l’anxiété éprouvée pour les milliers de
jeunes hommes et femmes organisés au sein du mouvement Halutz (Pionniers). Ils ont
consacré en effet des années de leur vie à l’entraînement et à la préparation, en vue de s’
etablir en Palestine, imbus du désir ardent de rejoindre les bâtisseurs du nouvel Israel et de
trouver l’occasion de traduire leur idéalisme socialiste en action constructive sur le sol de
leurs ancêtres. Pour ceux–là, ne pas immigrer en Israel équivaudrait à la ruine de leur jeune
216
existence. La valeur d’une jeune main d’oeuvre pour la tâche de reconstruction économique
en R.P.R. elle- même est incontestable. Mais qu’il nous soit permis, de notre côté, de
souligner l’énorme disproportion existant entre la perte subie par Votre pays–
proportionnellement à sa population–du fait de l’émigration de chaque Juif vers Israel, et le
gain dont en bénéficierait ce pays. De plus, il este infiniment plus facile de rendre les masses
juives productives en Palestine, où elles sont portées par une vague d’enthousiasme
national, que dans aucun autre pays du monde. Il serait indiqué–dans la mesure où l’on
accepte le principe des intérêts progressifs de l’humanité–d’insister sur la leçon de
l’expérience, en ce sens que la capacité créatrice de chaque groupe de Juifs se trouve
décuplée et centuplée leur transfert en Palestine, car c’est là seulement que leurs énergies
latentes répondent à l’appel de la responsabilité, tant nationale que sociale.
Un autre problème que je me vois obligé de soulever dans cette lettre, c’est celui
des sept émissaires de Palestine, tous citoyens d’Israel, qui, selon la pratique établie depuis
plusieurs années, ont exercé leur activité au sein des mouvements de jeunesse juive en
qualité d’instructeurs. J’ai appris qu’ils ont été arrêtés sous prétexte d’avoir organisé des
manifestations publiques et d’être intervenus de quelque autre manière dans la vie politique
intérieure du pays. Autant que je le sache, ces accusations ne sont pas fondées. En effet,
parmi ces sept jeunes gens, il en est quelques uns qui étaient arrêtés plusieurs semaines
avant que ces manifestations aient eu lieu. Mon Gouvernement regrette tout particulièrement
que la requête de notre Ministre, visant à la libération de ces citoyens israéliens afin qu’ils
puissent rentrer chez eux, n’ait pas encore été exaucée.
Mon Gouvernement espère sincèrement que le présent exposé bénéficiera de
Votre attention sympathique et amicale. Il en appelle à Votre Excellence–et par Son
entremise à Votre Gouvernement–afin de réexaminer tout le problème de l’émigration juive
vers Israel. Il serait particulièrement heureux que les quelque cinq milles membres du
mouvement Halutz soient autorisés à se rendre en Israel aussi rapidement que possible. Il
insiste sur la libération immédiate des sept citoyens israéliens en vue de leur rapatriement. Il
exprime le souhait que l’attitude de l’administration et de la presse à l’égard du mouvement
sioniste soit passée en revue. Il espère qu’en conséquence, une politique sera adoptée qui
soit en accord et non pas en contradiction avec l’amitié de la République Populaire de
Roumanie envers Israel.
Au nom de mon Gouvernement, je tiens à vous assurer de notre sincère désir de
conserver les relations les plus amicales avec le Gouvernement de la R.P.R. et de nos
voeux les plus chaleureux pour une nouvelle Roumanie croissante en puissance et en
prospérité. Nous demeurons fermement convaincus qu’une attitude semblable de la part du
Gouvernement roumain à l’égard d’Israel–attitude basée sur un exeamen compréhensiv des
problèmes d’Israel–ouvrirait la voie à un mode d’action, qui, sans aucunement gêner la
structure politique actuelle de Votre pays, permettrait de donner satisfaction aux intérêts
légitimes du peuple juif et aux besoins vitaux de l’Etat d’Israel.
217
Je Vous serais reconnaissant de vouloir bien remettre une réponse à cette lettre
par l’entremise de notre Ministre à Bucarest.
Veuillez, croire, Excellence, à l’assurance de ma très haute considération.

Preda, op. cit., p. 6-10.
218
15.
Telegramă a lui Nicolae Cioroiu, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Tel
Aviv, către Ministerul Afacerilor Externe al R.P.Române privind încordarea intervenită
în relaţiile bilaterale
Nr. 236 21 noiembrie 1949, Tel Aviv, ora 21
Am onoarea a vă aduce la cunoştiinţa dvs. Următoarele, referitor la rechemarea lui

Rubin şi Agami:
De două zile întreaga presă comentează că aceasta se datoreşte refuzului R.P.R.
de a discuta imigrarea şi anume „intervenţiile energice ale lui Rubin, scrisoarea lui Sharett,
comunicările Primului Ministru şi Ministerului Afacerilor Externe, intervenţiile pe lângă
guvernul sovietic, etc. nu au dus la schimbarea atitudinii R.P.R. Cei doi nu vor fi înlocuiţi. Se
vorbeşte că Legaţia Israel se va transforma în Consulat General (ceea ce nu ar constitui
discordie...în legăturile Israelului cu ţările din Est). Sharett va trebui să se folosească de
prezenţa la O.N.U. pentru lămurirea cu Ministerul Afacerilor Externe al U.R.S.S. în problema
relaţiilor cu blocul răsăritean.
Rechemarea se produce în zilele de grea încordare între Bucureşti–Tel Aviv şi sunt
expresia relaţiilor încordate între [cele] două ţări.
Guvernul Israelului mai de mult avea intenţia să facă un gest demonstrativ care să
depăşească relaţiile diplomatice, dar, după precizările cu ocazia protestelor guvernului
român, s-a copt ideea, ajungându-se la rechemarea ministrului şi consilierului. Guvernul
Israelului nu şi-a modificat hotărârea de rechemare nici în urma sosirilor şi anunţării de noi
imigranţi din România. Guvernul R.P.R. ar putea rechema ministrul şi poate că nu din cauză
că ea [legaţia-n.n.] a fost aleasă de Cominform să conducă Partidul Comunist din Israel, mai
ales prin consilierul evreu Davidovici, scriu ziarele.Ziarele repetă învinuirile aduse României.
Faţă de gălăgia şi aluziile lor, desfiinţarea legaţiei din Bucureşti, la rechemarea sau
nu a mea, vă rog să analizaţi situaţiunea şi să vedeţi dacă nu ar fi cazul să răspundem prin
rechemări similare.
Preda, op. cit, p. 33.
219
16.
Raport al lui Nicolae Cioroiu, trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Tel Aviv,
adresat Anei Pauker, ministru al Afacerilor Externe al R.P.Române, privind discuţia
avută cu Moshe Sharett, ministru al Afacerilor Externe al Statului Israel, în problema
imigrării şi repercursiunile ei în relaţiile bilaterale
Nr.347 30 noiembrie 1949, Tel Aviv
Confidenţial
Ca urmare la telegrama Dvs. Nr. 4258 din 12 noiembrie a.c., am onoarea de a vă

da amănunte asupra discuţiei pe care am avut-o cu ministrul de Externe al Israelului, Moshe
Sharett, în ziua de 8 noiembrie a.c.
În ziua de 3 noiembrie a.c. s-a telefonat de la Externe, că ministrul Sharett mă invită
pentru ziua de 7 noiembrie, la orele 10 jumătate, pentru a-mi face comunicări. În aceeaşi zi,
revine asupra orei din cauza deschiderii sesiunii parlamentare şi roagă să amânăm
întrevederea în după-amiaza aceleiaşi zile.
După primirea comunicării Dvs. că ziua de 7 noiembrie este sărbătoare legală, am
înştiinţat Externele în acest sens, fixând întrevederea de comun acord pentru ziua de 8
noiembrie.
Discuţia a durat de la orele 5 jumate la 6,45 minute.
De faţă la această convorbire au fost directorul Eliasiv şi un tălmaciu, care
îndeplinea şi funcţia de stenograf. Tot ceea ce mi-a comunicat Sharett, acesta a
stenografiat.
Sharett a vorbit în limba franceză, iar eu în limba română. Tot timpul Sharett a
vorbit pe un ton ferm şi păstrând o atitudine rece. A început prin a-mi aminti că, încă de la
prima întâlnire, mi-a spus că vrea să discute problema imigrărilor.
„Statul Israel–începu Sharett-s-a născut în urma luptei continue dusă de mişcarea
sionistă înainte, în timpul şi după cel de-al doilea război mondial. Fără sionişti nu ar fi existat
Statul Israel, guvernul şi nici reprezentanţii diplomatici. Fără sionism şi sionişti, Israel ar
rămâne o colonie fără importanţă, neluată în seamă şi la cheremul fiecăruia. Tineretul
haluţian, pregătit în ţările lui de origine, a creat statul prin munca şi sacrificiul său. Ei şi-au
părăsit casele, părinţii şi au venit aici. Din neînţelegerea unor guverne, aceşti tineri sunt puşi
în situaţia de a nu-şi putea realiza idealul pentru care s-au pregătit şi de a lupta pentru
consolidarea statului. R.P.Română are în graniţele sale cei mai mulţi evrei, dintre ţările din
Răsăritul Europei. Fără evreii din democraţiile populare, Israelul nu poate exista, nu se poate
întări.
Celelalte democraţii populare au permis plecarea evreilor. Discuţiile au fost duse cu
Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, Polonia şi România. Iugoslavia, când făcea parte din
220
tabăra dvs., de asemenea, a permis plecarea evreilor. Din toate aceste ţări emigrarea a fost
rezolvată mulţumitor; Ungaria a admis la început, ca apoi să împiedice emigrările, dar azi se
duc din nou discuţii şi sperăm într-o rezolvare favorabilă. Singură România, cu care emisarii
noştri speciali Namir şi Agami au purtat discuţii şi au căzut de acord asupra unei emigrări de
5 000 evrei, nu a permis decât la 3–4000 tineri să plece în Israel.
Vaporul <<Transilvania>> aduce evrei din România şi suntem recunoscători pentru
aceasta. Dar aceasta este departe a se numi emigrare. Noi dorim emigrare din România în
masă.
Emigrarea este punctul cardinal în politica Statului Israel şi nu se pot concepe
raporturi diplomatice între cele două ţări cu puncte de vedere care sunt cu totul opuse în
această problemă. Ce importanţă au raporturile diplomatice dacă România se menţine pe
această poziţie?
S-au întâmplat lucruri de neconceput. De exemplu: atacurile din presa C.D.E.,
presa în general nu poate avea această atitudine fără încuviinţarea guvernului. În presa dvs.
apar articole pline de duşmănie faţă de statul şi guvernul Israel. Ben Gurion este
caricaturizat şi ministrul Remetz atacat şi arătat ca hitlerist. Aceiaşi atitudine şi faţă de
sionism. Rabinii sunt instruiţi să predice în sinagogi împotriva sionismului, iar şefii sionişti
sunt arestaţi. În Israel închisorile nu sunt pline cu adversari politici. Eliasiv, care era în
inspecţie prin „raionul” său, fără a avea o misiune specială, a fost primit în celelalte ţări pe
care le-a vizitat de autorităţile respective. A fost primit chiar de D-l Gromîko. În România, nu
a fost primit la Externe şi nu a reuşit să cunoască pe nimeni. Acesta este singurul eşec al D-
lui Eliasiv. Această atitudine a autorităţilor româneşti reflectă politica guvernului român faţă
de Israel.
Cu toate deosebirile dintre mine şi Doamna Ana Pauker, am căutat totuşi un limbaj
comun şi i-am adresat o scrisoare personală. Această scrisoare, deşi predată prin Rubin, a
rămas fără vreun răspuns. Acest procedeu este inimaginabil.
La fel şi în cazul vaporului israelian <<Eylath>> se reflectă linia guvernului român.
Atitudinea unor cetăţeni din Israel faţă de R.P.R. se explică prin politica guvernului R.P.R.
faţă de emigrarea evreilor în Israel.
Presa din Israel n-a atacat guvernul român.
Rubin a fost chemat la Ministerul de Externe şi i s-a expus punctul de vedere al
guvernului român: nu se acceptă discuţii în problema emigrării evreilor. Orice încercare de
discuţii pe această temă a fost respinsă.
Aceste respingeri din partea guvernului R.P.R. fac ca guvernul Israelului să se
gândească la relaţiile diplomatice dintre Israel şi R.P.R.
Iată, D-le Ministru, ce vă rog să transmiteţi guvernului dvs. „Am comunicat şi D-lui
Rubin să transmită acelaşi lucru guvernului dvs.”–a încheiat Sharett.
La acestea am răspuns: „Voi aduce la cunoştinţa guvernului R.P.R. punctul Dvs. De
vedere. Personal, însă, ţin să vă răspund la unele chestiuni ridicate de Dvs. Nu discut
221
problema sionismului, dar punctul meu de vedere este că Statul Israel a luat naştere în urma
luptei maselor de aici şi a condiţiunilor internaţionale de după cel de-al doilea război mondial.
Pentru că aţi vorbit de acte de inamiciţie şi aţi dat şi exemple, permiteţi-mi să vă
aduc eu exemple de acte de inamiciţie din partea guvernului dvs. Nu cunosc cazul că Primul
Ministru al R.P.R. să fi atacat Israelul sau un ministru al guvernului Israelului, în timp ce D-l
Ben Gurion, la 28 octombrie a.c., a atacat regimul de democraţie populară, guvernul şi
Ministerul nostru de Externe. Aceasta este realitatea, indiferent dacă D-l Ben Gurion s-a axat
pe problemă, numită de dvs. Centrală, a imigraţiei. Guvernul R.P.R. nu a organizat
manifestaţii ostile contra Statului Israel, dar împotriva Legaţiei R.P.R. la Tel Aviv a fost
organizată o manifestaţie ostilă, axând-o pe aceiaşi chestiune a imigraţiei.
Problemele pe care mi le-aţi adus Dvs. la cunoştiinţă în mod oficial acum îmi sunt
cunoscute cu mult înainte de atmosfera creată prin presă şi de pe stradă.
Dvs. vreţi să construiţi statul dvs, cu elemente din afara graniţelor dvs. Noi
construim socialismul în ţara noastră numai cu elemente din înăuntrul graniţelor noastre, fără
să facem vreo deosebire de naţionalitate, religie etc.
Ştiu că aţi adresat o scrisoare Doamnei Ana Pauker. La o scrisoare personală se
poate răspunde sau nu.
Resping afirmaţia Dvs, că rabinii din R.P.R. ar fi primit instrucţiuni să vorbească
într-un anumit sens. Ei au vorbit aşa cum gândesc şi constrângere ar fi fost dacă oamenii ar
fi fost opriţi să vorbească ceea ce gândesc.
S-a pornit o campanie de atac şi defăimare contra R.P.R. Cunoaştem sursa acestei
campanii. Ca şi în trecut, ea nu a avut şi nici nu va avea succes.
De altfel, când guvernul Israelului a cerut să fie recunoscut de guvernul R.P.R., n-a
pus condiţia emigrării, iar R.P.R. a acordat recunoaşterea fără să se gândească la aceasta”.
Sharett răspunde: „Manifestaţia nu a fost organizată nici de guvern şi nici de vreun
grup constituit. Ea este cu totul justificată de starea sufletească a acelora care sunt despărţiţi
de familiile lor”.

Preda, op. cit, p. 36-39.
222
17.
Raport al legaţiei române de la Tel Aviv adresat Anei Pauker, vicepreşedinte al
Consiliului de Miniştri şi Ministru al Afacerilor Exerne al R. P. Române, privind
aniversarea zilei Republicii în Israel
Nr. 60 5 ianuarie 1950, Tel Aviv
Tovarăşă Ministru,
Am onoarea a referi asupra felului cum am sărbătorit aniversarea a doi ani de la

proclamarea Republicii Populare Române.
Mobilizarea presei
După cum vă este cunoscut, în Israel presa este în mâna reacţiunii. Nu există o
presă aşa numită independentă. Presa partidului Mapam, în frunte cu „Al Hamişmar”, nu
poate fi numită prietenă.
Numai presa Partidului Comunist poate fi mobilizată pentru a publica despre R.P.R.
Dar aceasta nu este prea răspândită şi se limitează la următoarele: „Kol – Haam” [Glasul
poporului]–ziar zilnic al C.C., apare în limba ebraică la Tel Aviv; „Al Itiahad” săptămânal,
apare în în limba arabă la Haifa; „Glasul poporului”–ziar săptămânal, în limba română, apare
la Tel Aviv; „Kol–Hapoel” (Glasul muncitorului)–ziar săptămânal al secţiei sindicale a P.C.R.;
„Kol–Hanovar (Glasul tineretului)–ziar săptămânal.
Dar şi presa Partidului Comunist scrie cu teamă despre R.P.R.; scrie în aşa fel încât
să nu li se spună că nu scriu, dar nici să nu se supere anumite cercuri în Israel. Presa P.C.I.
n-a luat o poziţie în chestiunea emigrărilor din R.P.R; n-a dezbătut problema naţională, atât
de importantă în Israel; n-a spus un cuvânt despre cum este socotit sionismul în R.P.R. Ba
mai mult, a scos din materialul dat de noi partea referitoare la sionism.
Noi le-am dat chiar articole, dar au scos părţile la care ţineam mai mult să apară.
Totuşi, cu ocazia lui 23 August au publicat câteva articole, de care n-am semnalat la timp.
Cu ocazia lui 30 Decembrie 1949, am cules din articolele trimise de M.A.E. şi am
întocmit următorul material:
- Realizări în cei doi ani 1948, 1949;
- Despre planul de stat pe 1949;
- Despre planul de perspectivă;
- Despre viaţa culturală;
- Despre problema naţională;
- Despre edilitare, etc.
Din tot acest material, s-au publicat în „Kol–Haam”– trei articole (pe care le
anexăm), în „Glasul Poporului” o pagină–foarte slabă–(pe care-l anexăm) şi în „Al Itihad”– un
articol.
223
În restul presei nu s-a publicat nimic, cu toate încercările noastre. Trebuie să
recunoaştem că am fi putut da ceva la „Al Hamişmar”. Noi răspândim la „Roumanie
Nouvelle” şi celelalte publicaţiuni, dar ne-am lăsat numai pe aceasta.
După ce am dat filmele, „Le Journal de Jérusalem” a avut o critică, iar ziarul „Hadar”
o critică mai mult la adresa P.C.I., care n-a suflat un cuvânt despre filmele româneşti, cu
toate că a fost prezentă întreaga conducere.
„Kol–Haam”, în ziua de 31 decembrie 1949, a dat ştirea că o delegaţie a P.C.I.
(Wilner şi Tufic Tubi) a prezentat felicitări Legaţiei.
Reprezentaţie de filme din ziua de 29 decembrie 1949 am organizat-o într-o sală,
cu o capacitate de cca 150 pesoane. Sala este despărţită prin coloane de o teasă, unde am
organizat o expoziţie. Invitaţii vizitau mai întâi expoziţia şi după aceea intrau în sala de filme.
De asemenea, după film, treceau tot prin expoziţie, aşa încât expoziţia s-a bucurat de o
atenţie deosebită.
Expoziţia. Din fotografiile trimise de M.A.E. am făcut 9 tablouri frumos înrămate,
având textele în limbile română şi engleză. Tablourile îmbrăcau pereţii sale. La intrare un
stand cu cărţi, reviste şi ziare româneşti. Cărţile au fost luate de vizitatori. În fundul sălii un
panou din pânză roşie cu fotografia profesorului C.I. Parhon şi o lozincă în limbile română şi
engleză. „Trăiască cea de-a doua aniversare a Proclamării Republicii Populare Române”.
Cele patru filme–Congresul Intelectualilor. Cupa Tineretului, Oraşul nu doarme şi 23
August–necesitau prea mult timp şi atunci am procedat astfel: Am început cu Congresul
Intelectualilor, tăind din el (finalul) tot ce era după votarea moţiunii. A urmat apoi din Cupa
Tineretului (finalul), tăind începutul (pregătirile) şi am dat numai demonstraţiile sportive. A
urmat Oraşul nu doarme în întregime şi s-a terminat şa 23 August. În total reprezentaţia a
ţinut 110 minute.
Explicaţia filmelor (textul) s-a făcut de un speaker în limba engleză, care se încurca
cu sonorizarea şi vorbirea în limba română.
În timpul pauzelor, ca şi la începutul şi sfârşitul galei de filme, am dat muzică
românească la patefon.
Filmele au fost urmărite cu mult interes şi atenţie, până la sfârşit.
S-a discutat foarte mult în cercurile culturale şi ziaristice despre reprezentaţie.
Ministrul sovietic a cerut să-i dăm filmele, să le ruleze în legaţie pentru tot
personalul.
Din partea românilor, de asemeni au fost cerute, dar într-o sală mai încăpătoare.
A plăcut în special demonstraţia de mase din ziua de 23 August şi Cupa
Tineretului. Cât priveşte Oraşul nu doarme, n-a fost înţeles decât de foarte puţini şi de
muncitori.
Invitaţii
224
Am invitat oficialităţi–Corpul Diplomatic, Guvernul, funcţionari din M.A.E., autorităţi
locale, deputaţi, organizaţii de masă, partide, din viaţa culturală şi artistică, ziarişti, prieteni,
români, etc.
Din partea Guvernului n-a venit nimeni. De la M.A.E. au venit directorul Eliasiv,
adjunctul său, şeful Protocolului şi adjunctul, din Direcţia Presei din M.A.E. Apoi prefectul
judeţului, din partea autorităţilor locale. De la Mapam a venit Moshe Sné. De la P.C.I. a venit
C.C., în frunte cu cei trei secretari, activişti, muncitori.
Din corpul diplomatic, toţi invitaţii Legaţiei U.R.S.S., cosulii Poloniei, Cehoslovaciei,
un trimis din partea ambasadei americane şi engleze.
Au venit ziarişti, scriitori de toate nuanţele.
Din cca 230 de invitaţi, au fost prezenţi 120–130 persoane.
Şi în această manifestare s-au reflectat raporturile dintre noi şi Israel. Dacă ar fi
lipsit şi protocolul Externelor, s-ar fi zis că Legaţia nu este acreditată pe lângă guvern.
Cocktail. Din cauza lipsei unui local al legaţiei, precum şi imposibilitatea pentru
găsirea unei săli potrivite pentru a fi în limitele „de intimitate”, conform telegramei M.A.E., nu
am dat nimic de 30 decembrie. Mobila am închiriat-o pentru două zile. S-au servit
sandwichiuri şi băuturi.
Felicitări au prezentat prietenii, nimeni din partea guvernului.
În concluzie
Prima manifestare a noastră poate fi considerată ca reuşită. Filmele bine alese.
Interes deosebit. Expoziţia bine şi frumos prezentată. Versiunea dacă ar fi fost şi în altă
limbă decât românească, ar fi fost mult mai bine. Ostilitate din partea guvernului. Ostilitate
din partea Mapai. Abţinere din partea Mapam. Prietenie din partea Legaţiei U.R.S.S. şi
consulatelor prietene. Prietenie din partea P.C.I. Românii se interesează în mod deosebit de
R.P.R. S-a mai spus că trebuie să se fi rostit un cuvânt de deschidere şi că ar fi trebuit să se
servească o gustare.
Presa n-a fost suficient mobilizată.
225
18.
Telegramă a ministerului Afacerilor Externe al R.P.Române către Legaţia Română la
Tel Aviv privind poziţia guvernului de la Bucureşti faţă de afirmaţiile premierului
israelian în legătură cu situaţia naţionalităţilor conlocuitoare în România
Nr. 1 206 7 aprilie 1950, Bucureşti, ora 14.20
Strict pentru informarea dvs.:
Însărcinatul cu afaceri al Israelului a fost chemat la Minister şi i s-a comunicat

atitudinea noastră faţă de interviul dat de Ben Gurion. După ce i s-a arătat că nu poate fi
vorba despre „persecuţii” contra naţionalităţilor conlocuitoare într-un stat ca al nostru, i s-a
afirmat că asemenea interviuri, fără a impresiona în R.P.R., dovedesc că este cineva care
are interesul să aţâţe guvernul Israelului contra Republicii Populare Române.
Halevi s-a aşezat pe poziţia că Ben Gurion nu s-a referit la România, ci la Irak.
Dacă sunteţi chemat la Ministerul de Externe pentru a vi se răspunde, nu acceptaţi
teza lui Halevi, arătând că Ben Gurion a spus pe ocolite ceea ce chiar în acelaşi timp presa
americană spune direct. La 13 martie, ziarul „New York Times” reproduce din raportul lui
Jacob Pat, secretarul Comitetului Muncitoresc Evreiesc. Pat, la congresul acestui comitet, ar
fi afirmat despre România (citat din ziarul „New York Times”): „Viaţa comunităţii evreieşti
este pe calea distrugerii fizice şi materiale”.
(SS) Toma
Preda, op.cit, p. 62.
226
19.
Raport al Legaţiei Române la Tel Aviv adresat Anei Pauker, ministru al Afacerilor
Externe al R.P.Române, privind emigrarea evreilor din România
Nr. 684 9 septembrie 1950, Tel Aviv
Confidenţial
Am onoarea a vă raporta următoarele cu privire la emigrarea evreilor şi situaţia

evreilor veniţi în ultimul timp din R.P.R.
Situaţia actuală din Israel se caracterizează printr-o gravă adâncire a crizei
economice, ceea ce duce guvernul Ben Gurion la înfeudare completă la politica de război
americană. Atitudinea Israelului în chestiunea Coreei, atitudinea faţă de evreii din America,
cererile disperate de ajutor economic arată aceasta. Lipsa hranei, lipsa obiectelor de
îmbrăcăminte, urcarea preţurilor fac tot mai grea viaţa cetăţenilor israelieni şi cresc
nemulţumirile masei.
Exploatând situaţia creată de politica lui Ben Gurion şi a coaliţiei, partidele de
dreapta (Klal Sioniştii şi Heruth) au început o agitaţie cerând plecarea guvernului, urmăresc
crearea unei noi coaliţii în frunte cu ei pentru preluarea puterii. Promit schimbarea politicii
economice, limitarea puterii economice a Histadrutului. Prima lor acţiune a fost în timpul
raţionalizării textilelor şi a încălţămintei, când au mobilizat pe negustori contra guvernului.
Agită şi organizează mica burghezie.
În coaliţia guvernamentală, Mizrachi, din blocul religios, cere schimbarea politicii
economice a guvernului prin întărirea iniţiativei private, comerţ liber cu aurul. Ei cer şi
schimbarea ministrului Raţionalizării.
Acţiunea partidelor de stânga nu apare aşa de energică şi cu obiectiv precis ca a
celor de dreapta. Mapam e în permanenţă şovăielnic. În unele chestiuni merge, dar până la
un punct, împreună cu P.C.I., atacă guvernul pe politica sa economică, pe chestiunea
Coreei, a atitudinii faţă de F.S.M., dar propun front comun cu Partidul Mapai.
P.C.I. duce munca de lămurire şi este în fruntea muncitorimii în luptele de
revendicări. Încercările de a antrena Mapam-ul într-o luptă susţinută contra guvernului şi
pentru situarea Israelului se lovesc de rezistenţa acestui partid prin conducerea sa de
dreapta care este puternică. În lupta contra Partidului Comunist există o atitudine unică la toţi
sioniştii, de la Herut la Mapam.
Se apropie alegerile comuniste (în noiembrie) şi, în împrejurările de azi, opoziţia are
şanse mari.
Muncitorii sunt în permanentă agitaţie şi cer mărirea salariilor prin greve (ultima a
lucrătorilor şlefuitori de diamante), în timp ce guvernul prepară noi sarcini pentru muncitori.
227
Israelienii suferă de foame. În lagărele de emigranţi şi în cele de transfer nemulţumirile devin
tot mai mari şi incidentele, ciocnirile cu conducerea lagărului tot mai dese.
Lipsa de lucru se accentuează tot mai mult, şomajul a crescut în urma raţionalizării.
Iarna se apropie cu noi greutăţi.
În această situaţie, Ben Gurion s-a adresat americanilor, prin cererea de nou
împrumut de 35 milioane de dolari la Banca de Export şi mai ales bogătaşilor evrei din
America, oamenii lui Truman, ca să-l salveze prin aducerea unui miliard de dolari în timp de
trei ani.
Ben Gurion a făcut un disperat apel la evreimea americană, şi nu este primul, a
făcut unul în iunie, când a cerut 252 milioane de la colectă şi nu a reuşit. Foarte spectaculos
organizată, Conferinţa de la Ierusalim, cu cei 45 bogătaşi evrei invitaţi, sionişti şi nesionişti,
nu poate duce la rezultate practice. După părerea mea, americanii nu au interes ca aceste
acţiuni să reuşească. Din cele 3 puncte ale rezoluţiei prin care trebuie, aplicându-le, să se
adune un miliard în America, 2 (colecta şi investiţiile de capital) au fost deja experimentate şi
nu au dat rezultate. Al treilea, împrumutul, nu cred să se poată realiza, dacă tot aceiaşi
oameni, care nu mai dau la colectă, sunt chemaţi să dea şi la colectă şi la împrumut. Ceea
ce a ieşit limpede de la conferinţă este noua sarcină pusă de guvern pe grumazul poporului
din Israel de a se găsi al treilea miliard din ţară. Deci, noi scăderi de salarii, noi impozite, noi
austerităţi.
Drumul lui Ben Gurion este cel arătat de Morghenthau în ianuarie şi de Blaustein în
august 1950, traumatizarea completă. La aceasta se ajunge sau pe calea împrumuturilor la
Banca de Export sau prin aplicarea deschisă a ajutorului ţărilor înapoiate acordat prin art. 4.
În această situaţie grea economică, fiecare emigrant nou care vine este o nouă
îngreunare a situaţiei. Peste 100 000 de oameni din lagăre nu au cazare, nu au unde munci,
trăiesc fără vreo perspectivă. Dar numărul acestora creşte mereu.
Emigranţii care vin din R.P.R. sunt dar o grea sarcina pentru guvernul Ben Gurion.
Neputând obţine „o reglementare” (încă înainte de plecarea lui Avriel ziarele anunţau că
reglementarea imigrării din R.P.R. este prima sarcină–telegrama nr. 281 din 24 martie 1950),
ei fac totul acum şi ne atacă aşa cum ne atacă pentru a obţine astfel oprirea emigraţiei.
Ziarul „Al–Hamişmar” din 31 august relevă atitudinea burgheziei şi Mapaiului, care atacă
R.P.R. acum când vin imigranţii, acuzându-i că vor să lovească în emigrare. Oprirea
emigrării din R.P.R. acum, de către statul român, ar fi o mare uşurare pentru guvernul Ben
Gurion şi bineînţeles un nou prilej de atacuri la adresa ţării noastre, atât din partea sioniştilor,
cât şi din partea guvernului. Guvernul ar scăpa de sarcina noilor braţe şi guri şi le-ar da
material de a ataca din nou blocul păcii, noi argumente de apropiere de America faţă de
poporul israelian. Ei şi anunţă mereu limitarea emigrării, oprirea emigrărilor din R.P.R. Eu
constat aceasta şi o semnaley ca una din explicările marilor şi masivelor atacuri în contra
noastră.
228
Pe de altă parte, orice ar putea înlătura masele de la cunoaşterea situaţiei reale din
Israel este binevenit. Pierzând un mare subiect de atac în contra noastră, numărul mic de
oameni care plecau de la noi, ei folosesc orice ca obiect al atacului lor. Astfel: cuantumul de
kilograme permise a fi scoase din ţară, purtarea vameşilor la Constanţa, înghesuiala de pe
„Transilvania”, totul este bun pentru atacarea R.P.R.
Dar principalele atacuri contra noastră s-au dat pe două chestiuni: propaganda din
ţară contra plecărilor şi arestarea unor şefi sionişti. V-am comunicat telegrafic atacurile
contra noastră.
Acum trec la forme mai puternice de atac în contra noastră, mobilizând pe foştii
„paraşutişti” care au fost în România în timpul războiului şi organizaţiile evreilor sosiţi din ţara
noastră, în special „Uniunea Evreilor din România”, prezidată de Mizrachi. (Vă alătur
referatul făcut de tovarăşul Dianu asupra discuţiei între el şi acesta).
Nu am putut afla mai mult asupra celor ce pregătesc decât v-am comunicat cu
telegramele nr. 673 şi 678. Am întrebat pe prietenii noştri de aici, dar ei nu ştiu absolut nimic.
Atacul în contra R.P.R. cred că este şi din cauza adâncirii tot mai mari a legăturilor
lor cu americanii. Împingând să atace U.R.S.S. şi ţările de democraţie populară, americanii
tind să izoleze cât mai mult Israelul de aceste ţări, pentru ca, rămânând izolat, să devie o
pradă mai uşoară pentru urzelile de războaie ale lor.
Sioniştii dau o deosebită atenţie noilor sosiţi din R.P.R.
Mapam a creat o secţie românească, în partid, sub conducerea lui Aron Cohn,
originar din România, prietenul lui Mişa Levin. Au scos la Haifa un buletin în limba română.
La acest buletin lucrează Leon Heimsohn, sosit aici de câteva luni, fost într-o vreme
delegatul partidului sionist Mismar în comitetul Bucuresti al C.D.E. Vă trimit alăturat un
exemplar al acestui buletin.
Mapai a scos de asemenea un ziar săptămânal, „Viaţa noastră”, ziar care tinde să
devie „îndrumătorul întregii emigraţii evreieşti din România” şi în coloanele căruia îşi găseşte
loc agitaţia „Uniunii Evreilor din România”.
La conferinţa Partidului Mapai din august 1950 a fost primită o delegaţie de români.
Mapai va crea şi el, după cum am auzit, o „Secţie românească”.
„Uniunea Evreilor din România” (Hitahdut Ole Romania) este foarte activă. Ea
formează secţiuni locale în lagărele de emigranţi. Se ţin conferinţe acolo. Se organizează
cursuri de limba ebraică. Această organizaţie este susţinută de guvern şi două partide
guvernamentale, Mapai şi Progresişti, caută să atragă pe români cu ajutorul ei. Mulţi din
membrii Uniunii sunt membri ai Heruthului.
Guvernul a creat o oră specială la radio, în limba română, miercuri, sâmbătă şi
duminică, şi se cere de „Renaşterea” ca emisiunea să se facă zilnic.
Ziarul „Renaşterea” şi redactorii săi sunt folosiţi la radio, conferenţiari în lagăre,
scriitori de articole de „lămurire” a românilor veniţi aici şi de atac în contra noastră.
229
P.C.I. începe şi el să se intereseze de români. Urmează să se creeze o comisie
care să se ocupe special de această chestiune.
Între măsurile la care se gândeşte P.C.I. este prefacerea ziarului „Glasul Poporului”
în ziar [sic!] zilnic. Ei au început să împartă ziarul emigranţilor la sosirea vaporului, duminica.
În timp ce Mapam şi Mapai au început să facă secţiuni de partid înăuntrul lagărelor,
P.C.I. nu poate pătrunde decât cu mare greutate, din cauza opoziţiei administraţiei mapaiste
de aici.
Masa de oameni care soseşte zilnic ne este în general ostilă.
Sioniştii care vin intră în partidele respective, după politica sionistă făcută în R.P.R.
Câţiva tineri s-au înscris la U.T. C.I. Unii sunt trimişi în kibuţuri. Dintre maturi nu am
aflat ca vreunul să fi plecat în kibuţ.
Sunt însă şi dintre acei care încep să se dezmeticească. Au început să vie la
Legaţie oameni care au sosit aici de câteva săptămâni, în august, şi ne-au înaintat memorii
cerând repatrierea.
V-am trimis 15 din aceste memorii cu curierul trecut. Vă trimit încă 25 memorii ale
celor sosiţi aici în 1950.
În cazul începerii repatrierii unora, este sigur că vom avea o mare afluenţă de
cereri, atât din partea celor mai vechi, cât şi din partea celor noi sosiţi.
Am avut de câteva ori ocazia să constat că sunt oameni noi veniţi care nu ne sunt
ostili. Astfel, acum câteva zile m-am întâlnit pe stradă cu un necunoscut. El s-a apropiat de
mine, m-a salutat pe româneşte şi mi-a adus aminte că am fost împreună la o conferinţă la
Arad. A spus că vrea să vorbească cu mine, că-i merge foarte rău. I-am spus când poate
veni la legaţie, în zilele de primire.
Într-un magazin mă adresez, în nemţeşte, unui tânăr vânzător.
El îmi răspunde în limba română. Îmi spune că a fost utemist în R.P.R., că a venit
aici adus de părinţi. E nemulţumit şi îi este dor după viaţa de acasă. I-am dat, la cererea lui,
reviste şi ziare româneşti.
Nu pot să scriu câţi sunt aceştia. Dar dacă sunt puţini, numărul lor creşte aici.
Ca să ne putem ocupa mai de aproape de românii care ar vrea să păstreze legătura
cu noi, şi pentru a nu-i lăsa să cadă în braţele sioniştilor, cred că am putea folosi forma de
asociaţie de prietenie Israel–R.P.R. Cu toată atitudinea duşmănoasă a guvernului şi a
sioniştilor, cred că acum e momentul să pornim la realizarea acestei asociaţii. Vom putea găsi
câteva personalităţi şi mulţi activişti, oameni de masă. Să creăm nu un comitet formal, ca cel
polonez sau ceh, ci o organizaţie activă.
Şi tot acum să începem şi organizarea „coloniei româneşti” cu oameni cărora li se
va recunoaşte calitatea de cetăţeni români.
Pentru aceste chestiuni vă rog să-mi daţi instrucţiunile dvs.
Primiţi, vă rog, Tovarăşă Ministru, asigurarea respectului.
(ss) Paul Davidovici
230
P.S.
Vă alătur: discursul lui Sharett şi discursurile de închidere al lui B. Gurion şi al lui
Aronovitz, şi rezoluţiile Congresului Mapai, total 51 file, precum şi diferite articole şi informaţii
de la conferinţă cu cei 45 americani şi Conferinţa Histadrutului (1-8 septembrie), 22 file.

231
20.
1951. Ianuarie 5, Bucureşti. Situaţia statistică a membrilor de partid din punct de
vedere social, etnic, pe sexe, al ocupaţiei părinţilor. Documentul conţine informaţii
despre numărul membrilor unor organizaţii de masă (sindicate, UTM, Frontul
Plugarilor, UPM, UFDR)
SITUAŢIA STATISTICĂ
A MEMBRILOR DE PARTID DUPĂ VERIFICARE
EXPLICAŢIUNI DE PARTID TOTAL MEMBRI %

Total general membri de Partid 709 476
după verificare împărţiţi pe:
PE CATEGORII SOCIALE:
Muncitori:
- Muncitori calificaţi 159 607 22,50%
- Muncitori necalificaţi 130 851 18,44%
- Total muncitori 290 458 40,94%
- Salariaţi agricoli 10 745 1,52%
TOTAL GENERAL 301 203 42,46%
Ţărani:
-Ţărani săraci 199 606 28,13%
-Ţărani Mijlocaşi 38 375 5,41%
Total ţărani 237 981 33,54%
Alte categorii:
- Funcţionari 92 924 13,10%
- Intelectuali 26 590 3,75%
- Mici meseriaşi 13 801 1,94%
- Negustori 1229 0,17%
- Femei casnice 33 682 4,75%
- Militari 2066 0,29%
TOTAL
232
OCUPAŢIA PĂRINŢILOR:
Muncitori 173 359 24,43%

Ţărani săraci 364 725 51,41%
Ţărani mijlocaşi 89 873 12,67%
Chiaburi 6761 0,95%
Funcţionari 37 469 5,28%
Intelectuali 7 545 1,06%
Meseriaşi 17 466 2,47%
Negustori 12 278 1,73%
Pe naţionalităţi:
- Români 578 197 81,50%
- Unguri 81 461 11,48%
- Evrei 25 171 3,55%
- Slavi 14 683 2,07%
- Alţii 9 964 1,40%
Pe sexe:
- Bărbaţi 573 223 80,80%
- Femei 136 253 19,20%
Bucureşti, 5 Ianuarie 1951

Nr. Membrilor organizaţi în Sindicate: 2 331 031
Nr. Membrilor organizaţi în UTM:
- cca 750 000 – din aceştia
- cca 50 000 - sunt candidati
Nr. Membrilor organizaţi în Frontul Plugarilor:
1 297 013 – din care
788 744 – ţărani săraci
474 184 – ţărani mijlocaşi şi
34 082 – intelectuali
Nr. membrilor organizaţi în UPM:

- 353 124
Nr. membrilor organizate în UFDR:
- 2 000 000
Apud Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu, Armand Goşu, op.cit., p.294-298.
233
21.
Telegramă a Ministerului Afacerilor Externe al R.P.Române către Legaţia Română la
Tel Aviv privind probleme ale relaţiilor bilaterale
Nr. 939 6 martie 1952, Tel Aviv, ora 3.00
Spre informarea dvs. vă comunicăm:
Guvernul israelian, prin intermediul legaţiei sale din Bucureşti, cât şi prin Legaţia
Olandei, a cerut în repetate rânduri acordul guvernului roman pentru aderarea Israelului la
Convenţia de procedură civilă de la Haga din 1905.
Azi, 6 martie, Baruch a fost invitat la M.A.E., unde i s-a comunicat că, în timp ce
Israelul insistă atât de mult în această chestiune, lasă nerezolvate o serie de probleme ce
privesc statul român: cazul marinarului Dăianu, sumele româneşti blocate în băncile
israeliene etc.
S-a lăsat să se înţeleagă că se aşteaptă o manifestare din partea guvernului
israelian pentru rezolvarea acestei chestiuni pendinte.
(ss) Preoteasa.

Preda, op. cit., p. 88
234
22.
Telegramă a Legaţiei Române la Tel Aviv către Ministerul Afacerilor Externe al R.P.
Române privind reluarea relaţiilor diplomatice sovieto-israeliene
Nr. 5 172 22 iulie 1953, Tel Aviv, ora 14.12
1. Vestea reluării relaţiilor diplomatice cu U.R.S.S. a fost primită cu bucurie şi

satisfacţie de masele largi şi a creat o atmosferă favorabilă lagărului păcii. Toată presa
comentează favorabil reluarea relaţiilor. Presa de dreapta scrie că Legaţia sovietică se va
instala la Ierusalim şi leagă reluarea relaţiilor de reînceperea emigrării din ţările lagărului
păcii.
2. Tineretul sionist mi-a spus că Federaţia răspunzând cererii lor, U.S.E. (Uniunea
Studenţilor Evrei) a aranjat călătoria gratuită prin R.P. Bulgaria spre festival. Vasul “Sulina”
nu poate lua delegaţia U.T.C.I., care (se află) în imposibilitatea de a pleca la festival. Astăzi
eliberez paşapoartele cu viza aplicată pentru sionişti.
(ss) Huţanu
D.G.P.

Preda, op.cit., p. 91
235
23.
Certificat al pacientului ISSLER ARON, internat la Spitalul ECKSBERG, supravieţuitor
al lagărelor Auswitz, Dachau, Mettenheim
Apud Elena Galidescu, Erna Gorondi, László Somogyi, Livia Somogyi, Der
verlorene Schlüssel, Publish Pool, Wien, 2006.
236
24.
Adeverinţa de repatriere a domnului ISSLER ARON
Apud Elena Galidescu, Erna Gorondi, László Somogyi, Livia Somogyi, op.cit.
237
25.
Carnet de membru al Uniunii Evreilor Democraţi din Oradea, aparţinând domnului
ISSLER ARON
Apud Elena Galidescu, Erna Gorondi, László Somogyi, Livia Somogyi, op. cit.
238
26.
Certificat de membru al Grupării Democratice a Evreilor, Oficiul Deportaţilor,
aparţinând lui ISSLER ARON
239
27.
Carnet de membru al Uniunii Evreilor Democraţi
240
28.
Carnet de membru al Comitetului Democratic Evreiesc din România
241
242
243
244
245
246
247
248
249
250
251
252
253
254
255
256
257
258
259
260
261
262
263
264
265
266
267
268
269
270
271
272
273
274

Istoria Evreilor În România Și Ungaria

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Istoria Evreilor În România Și Ungaria

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anca OLTEAN

ISTORIA EVREILOR DIN ROMÂNIA ŞI UNGARIA

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=3652153

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=3652153

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=3652153

Cuvânt înainte .......................................................................................................................... 9

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=3652153

AVO = Comitetul pentru siguranţa statului (în Ungaria)

Electronic copy available at: https://ssrn.com/abstract=3652153

Oradea, martie 2016 prof. univ. dr. Mihai D. Drecin

Important pentru cercetarea noastră este fondul Comitetul Democratic Evreiesc

I.1. Colecţii edite de documente

După Revoluţia din 1989, deschiderea Arhivelor Naţionale a fost întâmpinată cu

22 Ibidem, document 321, p .393-394.

I.2. Memorii edite

O categorie importantă de lucrări care prezintă de la „sursă”, pe baza propriei

70 Serge Moscovici, Cronica anilor risipiţi, Iaşi, Polirom, 1999.

românesc, Bucureşti, 2004, p.13-14.

I.3. Lucrări generale

University Press, 2001.

Transilvane, Cluj – Napoca, 2004.

104 Ibidem, p. 138.

Syracuse University Press, 1953.

117 Ibidem, p. 518.

la recherche en sciences sociales, vol.83, jan. 1990, p. 73-77 Vezi: http://www.persee.fr/web/revues/

146 Ibidem, p. 51.

166 Ibidem, p. 71.

York&London, 1999, p. 189-220.

175 Ibidem, l.cit.

stalinismului, Fundaţia Academia Civică, Bucureşti, 2000.

York, 2004, p. 1-452.

196 Andrei Oişteanu, op.cit.

203 Ibidem, p. 135.

op. cit., p. 155.

l’antisemitisme. De l’Antichité a nos jours”. Cartea aduce în lumină rădăcinile şi cauzele

în România, Iaşi, Polirom, 2005.

curentul politic dominant, comunismul221. În încercarea de a se apropia de comunism, evreii

François Bocholier (dir), op. cit., p. 335-351.

236 Ibidem, p. 89.

241 Ibidem, p.115.

Chamberlin (ed.), op.cit., p. 137-152

256 Ibidem, p. 145.

Randolph Braham and Brewster S. Chamberlain (eds), op.cit., p. 177-199.

265 Ibidem, p. 190.

Randolph L. Braham and Brewster S, Chamberlain (Ed), op.cit., p. 201-209.

Maria Ghitta, op. cit.

Roumaine d’ histoire (Bucarest), tome XLV, Janvier - Decembre, 2006, p. 237–243.

291 Ibidem, p. 88.

297 Ibidem, p. 143.

Ladislau Gyémánt (ed.). op. cit, p. 237.

305 Ibidem, p. 237.

I.5. Date de istorie orală culese prin chestionare

Am reuşit să chestionez asupra problematicii vieţii evreieşti postbelice câţiva evrei,

309 Ibidem, p. 266.

Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu, op.cit., Internet: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/istorie1918-

Scurtu, Istoria Românilor între anii 1918-1940, op.cit., Internet: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/istorie1918-

istorie/istorie1918-1940/10-13.htm, accesat la 1 iulie 2008.

16 Tabelul a fost detailat în Ciubăncan et al, op.cit, p. 28.

III.1. URSS, Cehoslovacia, Polonia

Terminarea celui de-al doilea război mondial şi consecinţele acordurilor de la

Department of Central European University (Public Lectures, 1996-1999), Internet:

13 Paul Johnson, A history of the Jews, London, Phoenix Press, 2001.

Takeovers”,in East European Quaterly, vol. 29, 1995

society, volume 23, issue 2, 2005, p. 110