Editura Marineasa

Fiului meu Alexandru,s nu uite suferintele prin care a trecut familia sa.

Mrturie de nceput
Citind paginile acestei crti, menit s rememoreze momentele de eroism, jertfelnicie si, de ce nam spune-o, de sfintenie ale trecutului nostru apropiat, m-am gndit ct mngiere pot resimti toti aceia care le-au trit aievea, dar si ct de mult folos vor avea tinerii sau mai putin vrstnicii crora doar li s-a povestit ce s-a ntmplat n lungii ani de teroare comunist. n general e bine s ntretinem memoria evenimentelor de atunci, pentru c asa e normal, dar si pentru a contribui la nerepetarea lor vreodat. ntr-adevr, cele aproape cinci decenii de teroare comunist, care s-au soldat cu nenumrate victime, au nsemnat tot attea decenii de mpotrivire la nstpnirea n tara noastr a dictaturii celor fr Dumnezeu. Pretutindeni romnii au dovedit c nu accept comunismul. n ciuda pretentiilor celor care au pus mna pe putere c poporul este de partea lor, brbati si femei, tineri si btrni, civili, clerici si militari, ntregul neam s-a ridicat mpotriva unui sistem, a unei ideologii si a unei politici care si-a artat roadele n Uniunea Sovietic. Nici o provincie romneasc n-a rmas insensibil la primejdia care devenise evident. Banatul si-a adus si el contributia proprie. nceputul l-a constituit opozitia, s-i spunem teoretic, intelectual. Presa si radioul, institutiile toate, potrivit specificului lor, Biserica prin feluritele ei activitti, scoala cu modul de a educa pe copii si tineri, armata cu disciplina ei, partidele democratice cu influenta lor asupra aderentilor, toat suflarea romneasc, exceptnd cei ctiva interesati, constituia o puternic opozitie la comunism. Cnd gluma s-a ngrosat, cnd s-a dezlntuit teroarea, romnii nostri au pus mna pe arme. Lupta a fost inegal, iar forta brutal a celor sustinuti de tunurile, tancurile, sbiile si tot arsenalul ocupantilor sovietici a nfrnt pn la urm rezistenta romnilor. Au urmat arestrile, schingiuirile, crimele cu lungul lor sir de victime. Metodele preluate de la sovietici, inventivitatea criminalilor autohtoni, lichidarea intelectualilor si a trnimii, umplerea nchisorilor, crearea lagrelor, deportrile au dus la frngerea rezistentei. Si totusi lumea n-a cedat. Cnd, ct si cum s-a putut, rezistenta la comunism a continuat, chiar dac sub forme mai putin vizibile. Fiecare n felul su. Banatul si-a avut partea de contributie. Nu toate aspectele si nici ntregul ei nu a putut fi cuprins n paginile de fat. Totusi, destule aspecte din cele care meritau a fi consemnate ne sunt rememorate de autoarea crtii. S-i fim recunosctori pentru c a ostenit s nu fie date uitrii. La ora actual, desi nu multi, totusi exist nc destui supravietuitori ai terorii comuniste. E datoria de constiint a fiecruia s dea mrturie despre tot ce a ptimit, despre tot ce cunoaste din experienta altora, despre orice experient proprie sau a celor din preajma sa. Cartea de fat s fie un ndemn la neuitare, o certitudine c vremurile de odinioar nu se vor mai rentoarce niciodat. Nicolae
Mitropolitul Banatului

Dup cincizeci de ani de comunism si sase de sperante ce par pierdute*, mai puternic mi vibreaz-n suflet cuvintele nteleptului cronicar moldovean Miron Costin - nu vremurile sunt sub om, ci bietul om sub vremi. 1 din 61

S-au adunat zilele, bob msurat, si adevrata istorie, carte de cpti ce trebuie pus la ndemna tuturor, ntrzie s apar. Multi din cei ce au trecut prin gulagul romnesc au ncredintat tiparului mrturii despre incredbilele orori svrsite de om mpotriva omului, dar nu s-a spus totul. Unic n viata tuturor trilor de sub dominatie comunist, Romnia a cunoscut o miscare de rezistent care ar fi trebuit ca la data de 18-19 martie 1949 s nlture definitiv balaurul rosu. Dar n-a fost s fie. Pentru a putea prezenta ordinea cronologic a faptelor, vom ncerca s ne ntoarcem n timp. Crtile pot disprea indiferent cum au fost ele scrise (mai mult sau mai putin romantate), dar cuvntul, si mai ales cel al supravietuitorilor, nu se va pierde. n urma alegerilor din noiembrie 1946, alegeri libere, hotrte de cele trei mari puteri la Conferinta de la Moscova, rezultatul real ar fi fost: National Trnisti 70% Liberali 17% Blocul democratic alctuit de comunisti 13% Desi se dduser asigurri de ctre guvernul Petru Groza n sensul liberttilor cettenesti, acestea n-au fost dect praf azvrlit n ochii puterilor occidentale, iar presa noastr, devenit peste noapte pe de-a-ntregul comunist, sub incidenta cenzurii nu-si putea permite nici un rnd refe-ritor la rolul pe care si-l asumase U.R.S.S. La doar cteva zile de la sfrsitul alegerilor, comunicatul oficial anunta: Blocul partidelor democrate 83% Celelalte partide 17% Initial, S.U.A. declarase c nu poate considera aceste alegeri ca o executare a asigurrilor date de guvernul romn Statelor Unite, Marii Britanii si U.R.S.S.-ului. La 2 decembrie 1946, guvernul Angliei afirmase oficial c alegerile n-au fost nici libere, nici sincere. Dup mascarda acestor alegeri, situatia politico-economic a trii noastre s-a deteriorat rapid. Anul 1947 s-a anuntat sub auspicii sumbre, cci aproximativ 10.000 de ofiteri de carier, n special grade superioare, fuseser trecuti n cadrul disponibil prin ordinul nr. 10/3111-S/1946. Erau ofiterii care luaser parte activ n prima parte a rzboiului si luptaser pe frontul de est. Acestia constituiau un pericol n ochii proaspetilor comunisti care, firesc, doreau s se debaraseze de ei. Pe de alt parte, fruntasi ai Partidului National Trnesc si ai Partidului Liberal n institutii publice sunt trecuti n disponibilitate. Spre sfrsitul lunii iunie 1947, se fac arestri n mas. Printre cei arestati atunci se numr col. (r) Ioan Urs, col. Biju, col. Mihilescu Grigore, procuror. V. Vasile Tarcinius, dr. Table, dr. Gabor etc., care si ncep astfel calvarul. Patria si arta recunostinta pentru faptele lor. Pentru a-i ndeprta de orasul de resedint, arestatii sunt ntemnitati n penitenciarul de la Lugoj. 2 din 61

Pusi n libertate la nceputul anului 1948, vor fi permanent n atentia organelor securittii. Aveau si de ce. Credinciosi jurmntului fcut fat de rege, fat de patrie, fat de constiinta lor; ntelegnd ce nseamn pericolul rosu, dar mai ales nutrind speranta c americanii vor interveni, oameni de prestigiu din armata regal vor lua drumul muntilor, formnd nucleul rezistentei anticomuniste. Multi au fost aceia care au considerat c este imposibil ca americanii s lase mn liber rusilor. Realitatea ns era una, iar politica, alta. Generatiile ceau urmat n-au mai putut cunoaste adevrul. De team, bunicii si printii lor n-au putut vorbi. Se cunosc numeroase cazuri cnd s-a denuntat frate pe frate, dar si printe pe copil sau invers. n jumtatea de secol ce s-a scurs, numerosi au fost aceia care au afirmat c istoria este unul din acele domenii la care se pricepe toat lumea. C, de fapt, la cercetarea si scrierea istoriei particip masele largi. Este foarte adevrat c istoria este cartea de aur a neamului. Noi avem nevoie s-o cunoastem asa cum a fost ea. Anul 1948 a fost cel al lichidrii totale a vechii Romnii. n 30 decembrie 1947, regele fusese silit s renunte la tron, abdicare ce avusese loc sub presiunea armei si a amenintrilor. Studiind n arhiva Tribunalului Militar din Timisoara documentele dosarului 152, la paginile 32, 33, 34, 35, am descoperit Adresa ctre Directia General a Securittii Poporului-Bucuresti. M voi opri pentru nceput doar la grupul condus de col. Ion Ut, fostul prefect al judetului Severin n perioada anilor 1941-1943. Fugit de la domiciliul su din Lugoj n luna mai 1947, urc n zona muntoas a judetului Severin, cutnd loc de refugiu n Plasa Teregova. Raportul fcut de seful Securittii Timisoara consemneaz n continuare c, din toamna anului 1947, col. Ion Ut si-a nceput activitatea subversiv, grupnd n jurul su alte elemente fugare si organizndu-le. Aceste elemente dusmnoase erau fosti membri ai Partidului National-Trnesc (Maniu), asemeni lui. Se precizeaz despre alti membri ai grupului c aveau alte apartenente politice. Cei dinti care-si prsesc domiciliul alegnd ocrotire n munti sunt tocmai cei care fuseser activi n ostire, cei ce slujiser legea. Vechea vorb romneasc bine cunoscut, codru-i frate cu romnul, cpta o form nou. Socoteau c, organi-zndu-se dup canoane militare, vor putea nu doar rezista, ba chiar s lupte: col. Ion Ut, lt.col. (r) Adam Sever, cp. Ion Tnase, av. Spiru Blnaru, ing. Vernichescu, comandorul Petre Domsneanu. Celor ce hotrser s ia calea muntilor li se vor altura tineri intelectuali, studenti, elevi din cursurile superioare ale liceelor, muncitori din orasele Timisoara, Lugoj, Caransebes, Resita, Snicolau Mare, dar si trani. n felul acesta s-au alctuit grupurile de rezistent.

3 din 61

Multi dintre trani, chiar dac nu si-au prsit casele, le-au oferit celor ce formaser rezistenta sprijin alimentar, vestimentar, ba chiar si arme, fie din cele gsite dup retragerea frontului, fie pstrate de lsatii la vatr. Scopul urmrit de aceast organizatie subversiv a fost subminarea Regimului de Democratie Popular de la noi si schimbarea lui prin fort, actionnd sub forma unei miscri de eliberare national, n care s fie grupat reactiunea de la noi din tar, care s se constituie ntr-un Bloc National si, cu sprijinul reactiunii internationale, s nceap o lupt armat pentru atingerea acestui scop. Ceea ce nu spune raportul este c persoanele din grup n-au fortat pe nimeni s-i ajute cu alimente, haine si arme. Toti cei care au fcut-o erau constienti c altfel cei din rezistent n-ar fi putut supravietui. Cei ce se retr-seser n munti aveau legturi peste tot. Chiar si printre militarii activi. Se trage concluzia c scopul urmrit de col. Ion Ut a fost al actiunii de fort, pentru a ajunge la rscoala n mas contra Regimului de Democratie Popular de la noi din tar. Constatrile de mai sus sunt bazate pe actiunile concrete ale susnumitului, att din punct de vedere organizatoric, ct si din actiunile teroriste ntreprinse si din materialul captat cu ocazia mpuscrii susnumitului si care material se trimite n copie anexat si din care la filele 1-30 reiese clar acest scop urmrit de el. n ce priveste realizrile ce a reusit s le ndeplineasc n scopul urmrit de el, pn n prezent (suntem n continuarea cercetrilor si depistrii elementelor organizate de el) s-a constatat n mod cert urmtoarele: A organizat n jurul lui un numr aproximativ de 24-30 de fugari cu care mpreun a format o band narmat si care elemente sunt n majoritatea lor, elemente certate cu justitia si infractori de drept comun, avnd si unele elemente de fugari politici, proveniti din fostul P.N.T.-Maniu, legionari si P.N.L.-Brtianu. A organizat grupuri subversive n mai multe comune din Plasa Teregova, judetul Severin formate la fel din elemente foste P.N.T.-Maniu, legionare si elemente de dezordine. A luat legtura cu unele elemente din Lugoj, Caransebes, Timisoara, Resita, Buzias, n special cu ofiteri deblocati si cu elemente provenite din fostele partide istorice, n vederea organizrii de grupe subversive si pentru alimentarea lor cu armament si pentru scopul de a se face legtura cu strintatea n vederea primirii de ajutoare materiale care s-l ajute n scopul urmrit. A organizat o propagand dusmnoas regimului democrat de la noi, prin lansarea de zvonuri alarmiste, prin actiuni de defimare a conductorilor politici de la noi si prin ntretinerea spiritului monarhic. Sunt identificate grupuri subversive n comunele Canicea, Domasnea, Verendin, Cornereva, Mehadica, Globul-Ru din judetul Severin fiind retinuti de noi un numr de 20 persoane din aceste grupuri subversive /actiunea fiind n curs./ Cine era cel pe care securitatea l vna? 4 din 61

Dup scurgerea unei jumtti de secol, e greu s refaci imaginea unui om. As vrea, nainte de toate, s-i realizez portretul, e drept mai mult moral dect fizic, asa cum rezult el din documente si din mrturiile celor care l-au cunoscut. Petre Ghenciu si Aurel Petconi, domici-liati n Lugoj, nu doar c l-au cunoscut, ci au fcut parte din grupul Ut. I-au fost aproape si au beneficiat de ajutorul lui. Nscut n anul 1891 la Trgu-Jiu, Ut (Utz) Ion va deveni ofiter de carier, apartinnd infan-teriei; a urcat treptele ierarhiei militare pn la gradul de colonel. Srind peste ani, din lips de date certe, l gsim comandant al Regimentului 17 Infan-terie n anul 1940. Prin ordinul ministerial cu nr. 17.811 din 21 ianuarie 1941, este numit prefect al judetului Severin. Cel care a condus judetul, dup documentele existente n arhiv pn la finele lui 1943, era un brbat la 1,70m, bine legat, fr a fi gras, saten, cu prul grizonat, ordonat n actiuni, om de cuvnt, corect, inteligent, stiind ssi apropie oamenii, chiar dac uneori se enerva. Ct timp s-a aflat n functie a locuit n incinta prefecturii, apoi pe strada Bisericii, azi Bucegi, la nr. 41. Cldirea exist pn n zilele noastre, doar c numrul a devenit 39, iar destinatia acesteia s-a schimbat: functioneaz o grdinit. Constient c, fr oameni si fr arme, grupul nu va putea rezista, cere colaboratorilor apropiati s racoleze lupttori si s fac rost de munitie. La Lugoj, Caransebes, Resita, Snicolau Mare, dar mai ales la Timisoara erau tineri muncitori, elevi ai cursurilor superioare de la licee, studenti care doreau s se alture celor din rezistent n lupta comun mpotriva comunismului si care cutau s ia legtura cu Partizanii Romniei Mari. Au existat cteva case conspirative. n Timisoara, pe strada cunoscut astzi sub numele de 13 Decembrie (n prezent, strada General Ion Dragalina - n. ed.), exact acolo unde ntorc tramvaiele 1, 2 spre gar, se afla blnria domnului Popovici Gheorghe. Domnul Popovici era n cunostint de cauz n ce priveste miscarea de rezistent. La el veneau, alturi de clienti, si cei preocupati de schimbarea regimului instaurat prin fraud, cum ar fi Nicolae Popovici, Emil Sebesan, Ion Tnase, Voichit, Petric Ghenciu, Gheorghe Serban si altii. Curier era Laie. Din cei cu care am discutat, nimeni nu-si mai aminteste de cellalt nume. Toti ns stiu c era tigan si un ins cu calitti deosebite. Interesant de remarcat este faptul c unii dintre ofiterii trecuti n disponibilitate s-au angajat la punctele de colectare a fructelor. Acestea erau un fel de economate, precum cel existent la Mehadia, care devenise si cas conspirativ; acolo, agentii comerciali cu autorizatii de cumprare veniti din alte localitti ridicau fructele pentru a le vinde prin intermediul aprozarelor. 5 din 61

Permanent vizitate de achizitori, vnztori si cumprtori, n-au suscitat interesul organelor de represiune. S revenim la raportul Securittii: Sunt identificate legturi n Lugoj, Caransebes, Resita, Timisoara, fiind retinute de noi pn n prezent 10 persoane ca legturi din Lugoj, Caransebes si Timisoara, actiunea fiind n curs pentru retinerea elementelor identificate din Resita. Cei din munti aveau nevoie de hran, mbrcminte, ncltminte si, nu n ultimul rnd, de arme. Din informatiile culese pn acum si confirmate att de Petric Ghenciu ct si de Aurel Petconi, au existat mai multe persoane care s le asigure la slas mncare si traditionala ncltminte - opincile. De altfel nici raportul nu se las mai prejos - sunt identificate grupuri subversive n comunele Canicea, Domasnea, Verendin, Mehadica, Cornereva, Mehadia, Globul Ru din judetul Severin, fiind retinuti de noi un numr de 20 persoane din aceste grupuri subversive (actiunea fiind n curs). Ca probe concrete a celor de mai sus sunt diferitele scrisori si notite gsite asupra col. Utz Ion care se trimit anexate n copie prezentului raport (partea a 2-a din dosarul anex). Nu s-a putut identifica pn n prezent legturile reesite din scrisorile col. Utz Ion alturate la dosarul anex celui cu nr. 152 din 1949 de la filele 31, 32, 33, 36, 37 si 38. Raportm totodat c att cercetrile ct si actiunea informativ este n continuare pentru depistarea si retinerea att a elementelor fugare existente ct si a elementelor subversive din sate si orase din aceast regiune. (sublinerea este fcut cu cerneal rosie) Pentru a se asigura de loialitatea noilor veniti, n toamna anului 1948, la Grota Haiducilor situat pe drumul de la Caransebes la Poieni, n fata col. Ion Utz, a cpitanului Ion Tnase si a curierului care adesea era si ghid, Laie, Petric Ghenciu depune jurmntul fat de Organizatia National Crestin de Lupt mpotriva Comunismului. Organizatia avea grupe conduse de oameni de ncredere ai col. Ut Vulturul negru, condus de Voichil si Bastionul negru, comandat de Tnase. Jurmntul era acelasi ns pentru toti. Scpat ca prin urechile acului de arestare n 1949, Petre Ghenciu, prticic din reteaua de rezistent din Crpinis - Checea - Iecea - Jimbolia, va fi arestat n ianuarie 1951. Fiul lui Nicolae si al Leanei, s-a nscut n 11 septembrie 1922 n comuna Braniste, jud. Mehedinti. S-a bucurat de ncrederea cpitanului Ion Tnase, fost ofiter la serviciul de contrainformatii. Sofer al generalului Avramescu, Petre Ghenciu va rmne n cadrul corpului 7 armat, la comandament. Dup deblocarea din armat, cpitanul Tnase este gzduit n casa blnarului Gh. Popovici, cu care de altfel si Ghenciu era n relatii bune. 6 din 61

Domiciliat la Iecea Mare, se nscrie n organizatie alturi de Poenaru, Eremia Bogza, Iancu Srbu, Traian Popescu, Ioan Negrei, Gh. Szabo, Gh. Raica, Moise, Iordan Maris, Nicolae Ardeleanu, Cristea Boboc, viitori colegi de detentie. Declaratiile sale sunt adunate n dosarul 2734/1951. Raportul prezentat mai sus poart semntura sefului Securittii din Timisoara, care era atunci lt. col. Ambrus Coloman. Conductorul Organizatiei National Crestine de Lupt Contra Comunismului, col. Ioan Ut, a fost secerat de gloante ntr-o ambuscad n ianuarie 1949. Se afirm c a fost ucis de Cpraru Ion, originar din satul Srzar, soferul maiorului Kling, sef al Securittii din Lugoj. N-avea s aib mormnt, asemeni multora dintre cei ce i-au fost aproape ori au gndit si s-au manifestat asemeni lui. n evenimentele din decembrie 1989 au pierit n foc numeroase din documentele prefecturii judetului Severin. Cele care au scpat se gsesc parte la Arhivele Statului filiala Timis, parte la Muzeul din Lugoj. Organele de securitate au dezinformat de la nceput marea mas a poporului, afirmnd prin mass-media (prin ziarul local Lupttorul bntean, prin ziarul central Scnteia si prin radio) c-n urma actiunii lor au fost distruse bandele de partizani formate din doar ctiva indivizi periculosi. n urma mpuscrii col. Ion Ut, un numr de treizeci de persoane de profesii diferite vor fi arestate. Iat cum apar acestea n documentele Securittii: 1. Adam Sever, lt.col. (r) domiciliat n Caransebes, era legtura col. Ut pentru armament si informatii. 2. Davidescu Grigore, absolvent de liceu, domiciliat n Caransebes, era legtura ntre col. Ut si lt.col. Adam. 3. Luminosu Gheorghe, crciumar, fost gardian public, domiciliat n Lugoj, n legtur cu col. Ut Ioan pentru procurarea de armament, informatii si organizare. 4. Totir Constantin, nvttor, domiciliat n Lugoj; n legtur cu col. Ut Ioan pentru organizare si procurare de armament, informatii. Fost secretar general al fostului P.N.T.-Maniu Lugoj. 5. Pau Ioan, crciumar, domiciliat n Lugoj, n legtur cu col. Ut Ioan si alte legturi. 6. Murariu Zevedei, profesor, domiciliat n Lugoj, legtur pentru col. Ut Ioan. 7. Idvoreanu Ileana, functionar, domiciliat n Lugoj, legtur pentru col. Ut Ioan. 8. Jucu Constantin, crutas, domiciliat n Lugoj, n legtur cu col. Ut Ioan pentru procurare de armament. 7 din 61

9. Tarcu Dimitrie, fost perceptor, domiciliat n Lugoj, n legtur cu organizatia subversiv a col. Ut I. 10. Drgulescu Serafim, col. (r), domiciliat n Timisoara, bnuit a fi n legtur cu col. Ut Ioan si elemente legionare; reiesit dintr-o notit a col. Ut Ioan. 11. Nicoar Ioan, nvttor din comuna Canicea, seful grupului subversiv din Canicea si legtur direct cu col. Ut Ioan. 12. Armasu Nicolae, plugar din comuna Cornereva, membru n organizatia subversiv si legtur direct cu el. 13. Duicu Samuil, plugar din comuna Cornereva, membru n organizatia subversiv col. Ut I. si ntrebuintat curier. 14. Drghicescu Pavel, plugar, domiciliat n comuna Valea-Bolvasnitei, membru n org. sub. Ut I. Tdou luni.t 15. Vdrariu Andrei, plugar, din comuna Mehadica, membru n org. sub. si participant narmat la actiunile col. Ut I. El a denun-tat locul unde se gseste col. Ut n urma actiunii organizate de noi. 16. Domasneanu Petre, student, domiciliat n comuna Iablanita, curier al org. subversive. 17. Bcil Ioan, plugar, din comuna Globul-Ru, membru n org. si fost n banda de fugari a col. Ut I., prezentat la noi n urma actiunii duse de noi si n prezent folosit de noi pentru depistarea restului de fugari. 18. Vulpes Gheorghe, plugar, din com. Cornereva, membru n org. sub. n contact direct cu col. Ut, n prezent folosit de noi pentru captarea restului de fugari. 19. Ilitescu Gheorghe, pensionar C.F.R. din com. Globul-Ru, membru n org. sub. si legtur direct cu el si cu elemente legionare. 20. Nicoar Petre, student, din comuna Iablanita n legtur cu org. sub. 21. Vulpes Petre, plugar din comuna Cornereva, membru n organizatia sub. si n legtur direct cu col. Ut I. 22. Vornicuta Ioan, plugar din comuna Rusca; n legtur direct cu organizatia subversiv. 23. Talpes Samson, comerciant, bnuit a fi n legtur cu organizatia subversiv. 24. Suru Toma, preot din comuna Verendin, membru n organizatie si legtur direct a colonelului Ut I. 25. Careba Dionisie, plugar, din comuna Borlovenii-Noi, gazda col. Ut si membru n organizatie. 8 din 61

26. Careba Gavril, plugar n comuna Borlovenii-Noi, membru n org. sub. si gazd pentru col. Ut I. 27. Basulescu Ilie, plugar din comuna Valea-Bolvasnita n legtur cu org. subversiv. 28. Sandru Petru, plugar din comuna Cornea, n legtur cu org. subversiv. 29. Ferescu Crstea, plugar din comuna Cornereva, n legtur cu organizatia subversiv. 30. Anculea Horea, morar din comuna Teregova, membru n organizatia subversiv. Securitatea i ia n grij pe cei arestati. Cercetati n anchete bazate pe torturi ce amintesc de inchizitie, acestia sunt deferiti apoi Tribunalului Militar. n urma proceselor, vor fi condamnati la ani grei de temnit. Faptele de vitejie ale organelor de represiune trebuiau cntate: literatura vremii a dat la iveal un poem precum Lazr de la Rusca, scris de Dan Desliu. Sunt convins c multi dintre contemporani, azi n vrst de 60-70 de ani, si-l amintesc. *** Rezistenta avusese nevoie de oameni, dar mai ales de arme pentru a putea face fat altor ntlniri cu organele securittii. n declaratiile date la Securitate, cei prinsi ncercau, n ciuda tratamentului inimaginabil, s spun ct mai putin, att pentru a evita arestarea altor persoane, ct si pentru a-si minimaliza vina. La scurgere a cinci decenii, mrturia domnului Nicolae Chichihezan ridic un colt din perdeaua ntunecat a acelor vremuri. Potrivit de statur, vioi n miscri, n ciuda anilor pe care-i poart (nscut la 5 februarie 1917 n comuna Seitin), cu o privire ptrunz-toare, deapn calm si demn faptele de odinioar. Nu l-a cunoscut personal pe col. Ut, dar stie c a fost un om deosebit, un bun organi-zator si un mare patriot. Ca orice tnr, si Chichihezan recruteaz n 1939, dar, cu cteva zile nainte de lsarea la vatr, este remobilizat si trimis pe front n 22 iunie 1941 cu Regimentul 5 Vntori. Urmeaz, alturi de ceilalti militari, destinul armatei romne si ajunge pn dincolo de Stalingrad, pentru ca apoi s revin la Timisoara. Dup concediu este rechemat la munc, redevenind ceea ce fusese: mecanic de locomotiv. n toamna anului 1945 afl din mecanic de locomotiv, c la retragerea lor rapid, prsiser comun acord, fac un drum gura unui coleg, Ion Belintan, de asemeni Jimbolia, n incinta morii mari, nemtii, n depozitul de munitii si de cazarmament. De cu locomotiva si ridic din armament, 9 din 61

mbrcminte, ncltminte si pturi pe care le ascund n podul remizei de locomotive din Jimbolia. La nceputul iernii anului 1947, Organizatia National Crestin de Lupt contra Comunismului si sporeste rndurile cu noi aderenti, din fostii nationaltrnisti si din simpatizantii acestora, ntrind rezistenta din Muntii Banatului. Tot cam pe atunci i se cere lui Chichihezan s transporte din armament, munitie, pturi si bocanci si s le lase ntre Mehadia si Mehadica, la o curb, nainte de barier, unde va fi asteptat de o crut si de oamenii pregtiti s le preia. nainte de a ajunge la locul fixat, frneaz, motivnd c la coada trenului este ceva n neregul. Neavnd ncredere n cei ce reprezentau personalul de tren, pentru a-i ndeprta de locomotiv, le cere s controleze cu atentie, ca s vad despre ce e vorba, n timp ce, cu ajutorul celor ce asteptau preg-titi, descarc rapid totul. Cele relatate sunt confirmate de reprezen-tantul grupului Snnicolau Mare, George Serban, care l-a cunoscut pe domnul Belintan Ioan, ca si casa conspirativ a acestuia din strada Pop de Bsesti nr. 33, ap. 1. n dorinta de a fi mai eficient, rezistenta si unific fortele. Spre sfrsitul primverii anului 1948, la cererea aceluiasi Ioan Belintan, fost membru P.N.T., si a lui Costic Florea, Chichi-hezan va transporta un alt rnd de arme si cazarmament. Actiunea s-a desfsurat cu mare grij, folosindu-se din nou locul de pe calea ferat unde, ntre Mehadia si Mehadica, garnitura putea fi as-cuns de ochii curiosilor. Riscurile actiunilor au fost mprtite cu Ion Siclovan, Florea Costa-che, Zaharia Rdulescu, Ion Chirosca, dar mai ales cu Ioan Belintan, un caracter puternic. n depou existau dou orientri politice: legionari si national-trnisti. i unea ideea de lupt mpotriva comunismului. n ciuda precautiilor luate, li se altur Clinescu Arpad, zis Ion, si el mecanic de locomotiv, racolat ns de Securitate, care trage cu urechea si pred lista ncrcat de nume celor ce-i plteau trdarea. N-a uitat s le dea si tabelul cu asa-zisul ajutor legionar, n fapt bani adunati pentru campania electoral din noiembrie 1946 n favoarea Partidului National-Trnist, condus de Iuliu Maniu. Necunoscndu-i-se lipsa de caracter, i se permisese s adune fondul electoral. n cursul lunii mai a anului 1949, Chichihezan este chemat la Securitate pentru o discutie. Rezistnd tratamen-tului, de-acum bine cunoscut, ce se administra celor adusi n cldirea de pe Bulevardul Diaconovici Loga, nr. 28, este pus n libertate. Cu toate eforturile depuse de anchetatori, n-au reusit s-l nvinovteasc cu nimic. Nu s-a putut bucura prea mult de libertate, cci n 1950, n ziua de 29 martie, este invitat din nou pentru o declaratie. A rmas ns cinci ani, si nu doar n subsolul Securittii (azi, sediul consulatului german), ci si la penitenciarul de pe strada Popa Sapc, apoi la Jilava si Vcresti. A fost trimis la construirea Canalului Dunre-Marea Neagr, la Poarta Alb, la Capul Midia. n perioada de detentie va afla de ticlosia lui Clinescu. Desi bine desprtiti ca vrst, Chichihezan fiind mai tnr cu vreo cincisprezece ani, Belintan i acordase ncre-derea, un mare capital moral. 10 din 61

Potrivit de statur, plinut, brunet cu ochii negri, privind ptrunztor interlocutorul, Belintan avea vorba msurat si scurt. Atunci cnd era convins de probitatea caracterului celui cu care venea n contact, si-l apropia fr a-i face ns confidente. A fost un foarte bun organizator si un admirabil coleg. Locuinta lui, devenit cas conspirativ, acorda gzduire doar celor foarte bine verificati si n acelasi timp de ncredere. Nu accepta s fie vizitat de mai mult de dou persoane pentru a nu atrage atentia. Informatiile se transmiteau din om n om. Dornici s ia legtura cu cei din munti, la el vor ajunge si reprezentanti ai micului colectiv de la Snnicolau Mare. Pentru cei de la calea ferat, el era de fapt seful grupului format din sapte persoane. Redepnnd amintirile, domnul Chichihezan adun o lacrim la coltul ochiului pentru colegul si prietenul Belintan, om care a stiut s-si pstreze relatiile chiar dup desfiintarea Partidului National Trnist al crui membru fusese. Dintre fruntasii partidului, lua mai des legtura cu Vidrighin, directorul general al Regiei Autonome a Cilor Ferate. Fr s fi fcut parte din rezistent, fr s fi avut tangente cu aceasta, dar ca fost membru al Partidului National Trnesc, si domnul Vidrighin va avea parte de Canal si de Capul Midia. Rezistnd cu stoicism, n ciuda tratamentului de la Securitate, domnul Belintan traverseaz infernul regimului de detentie o perioad mai scurt: vreo 2-3 ani. nainte de a relua firul prezentrii celor implicati si faptele apartinnd Organizatiei National Crestine de Lupt contra Comunismului, tin s fac o precizare absolut necesar. Acuzati c fac parte din rezistent sau c au aderat la actiunile grupurilor existente n munti, oamenii sunt vnati de Securitate. Prinsi, vor fi trecuti prin metode inimaginabile de tortur, ca s fac mrturisiri complete, cum afirmau anchetatorii, si astfel s mai adauge nume noi pe listele deja existente. n vremea aceasta, familiile celor arestati sau nc neprinsi, dar bnuiti vor cunoaste tratamente deosebit de dure. Dup uciderea colonelului Ion Ut n munti, din 1949 pn n 1951, Aurel Petconi reuseste s scape neprins si se refugiaz n comuna Botinesti, unde avea o mic gospodrie; acolo se dedic lucrrilor de pe lng cas. Nemultumiti de insucces, securistii l vor cuta n repetate rnduri la domiciliul su din Lugoj. Pentru a obtine informatiile dorite si bnuind c sotia sa trebuie s stie unde este, trec de la amenintri la fapte si-i aplic o btaie, din care femeia se va alege cu cinci coaste rupte. Doamna Petconi d dovad de drzenie, ba, am putea spune, de brbtie, si nu va destinui ascunztoarea sotului su. Se va reface greu, dup mai bine de un an, dar de mna stng nu se va mai putea folosi n chip firesc niciodat. Obligat s vin la Lugoj pentru diverse probleme, desi si ia msuri de precautie, este vzut de un brigadier, Virgil Crisciu, si de chiriasa pe care o avea n cas, Maria Haiduc, care se grbesc s-l denunte. Desigur, omisiunile de denunt erau aspru pedepsite de autoritti. Pentru o astfel de vin, Nicolae Popovici, nscut n comuna Ivanda, fiul lui Ceda si al Elenei, astzi pensionar, nu poate uita cei patru ani de viat 11 din 61

petrecuti dincolo de gratii fiindc l-a cunoscut pe blnarul Gheorghe Popovici. Blnria sa era, cum am artat, cas conspirativ; pentru identificarea persoanelor care aderaser la Organizatia National Crestin de Lupt contra Comunismului, se legitimau cu o stampil n form de veverit atunci cnd veneau la Timisoara si nu erau cunoscuti. Gheorghe Popovici era bine informat despre miscarea de rezistent din munti, despre cei ce luaser acest drum si cuta s le fie de folos. Blnria lui era vizitat de Tnase, de Voichit, dar mai ales de curierul Laie. La curent cu problemele politice, Gheorghe Popovici credea n schimbarea situatiei social-politice din tar n noaptea de 17-18 martie 1949. Afirma (probabil n cunostint de cauz) c, n afara celor ce formau nucleul rezistentei din munti, tentaculele erau extinse chiar la lucrtorii din militie si la cadrele arma-tei, care asteptau doar semnalul pentru a actiona. Dup peste patruzeci de ani, domnul Nicolae Popovici si aminteste c, n preziua actiunii care trebuia s aib loc, Gheorghe Popovici a fost arestat. La el n cas se gseau atunci Tnase si Voichit, gata pregtiti s participe la eveniment. n ancheta de la Securitate, desfsurat dup canoanele obisnuite, nu a putut rezista si a fost obligat s spun cui i-a mai povestit despre miscarea de rezistent. Asa s-a aflat despre Nicolae Popovici. Cu o zi naintea arestrii, Gheorghe Popovici trecuse pe la Nicolae Popovici si-l rugase s-i anunte pe cei ce lucrau la C.F.R., grup din care fceau parte si William Weiss, Blaga si Vostinaru, s fie pregtiti pentru noaptea de 18-19 martie 1949. Urmnd drumul firesc al celui privat de libertate, este la nceput anchetat la Securitate de ctre lt. Sava Bugarschi. De origine srb, anchetatorul vrusese initial s devin preot, dar a ajuns ce a ajuns. Si n-a fost un caz singular... Lt. Bugarschi l cunostea pe Nicolae Popovici, fiindc i fusese client la brutrie. De data aceasta, ntlnirea arestat-anchetator s-a desfsurat simplu. Locotenentul Bugarschi i-a pus n fat declaratia dat de Gheorghe Popovici, care recu-noscuse totul. Din simpl curiozitate, anchetatorul a dorit s stie de ce Nicolae Popovici nu l-a denuntat, fcndu-se astfel vinovat de omisiune de denunt. nc de la Securitate i se prevede c va primi o pedeaps de aproximativ patru ani. Fr s mai treac prin fabrica mcinrii trupului, a recunoscut totul. A nteles c ar fi avut prea mult de suferit si totul ar fi fost zadarnic. La Securitate, apoi la penitenciarul din Timisoara, va ntlni persoane cu functii diferite si din medii diferite: Rmneantu, fostul sef al sigurantei din Timisoara, studentii Ion Soare, Boceanu si Ionescu. Ultimii doi erau studenti la medicin. Nu-i uit nici pe frizerul Alexandru Gutuie si pe croitorul Iosif Ghise. nainte de a lua drumul Canalului, este judecat n cursul lunii ianuarie 1950 si condamnat, asa cum i se proorocise, la patru ani. n celula penitenciarului de pe strada Popa Sapc din Timisoara i cunoaste pe Vasile Toropu, care lucrase n politie la serviciul circulatie, Gheorghe Piturc, tot politist, fratii Gheorghe si Ioan Berca, Horeanu, fostul sef de post de la Freidorf, plutonierul major de jandarmi Gujb. Acesta se pare a fi devenit omul 12 din 61

Securittii, fiindc la Peninsula ajunsese un fel de prim-brigadier. Nu-l poate trece cu vederea pe studentul de atunci, acum inginer pensionar, Lucian Plapsa, cu care mprtise din turtoiul oferit ca hran de baz. n timp ce-si efectua pedeapsa, descoper c Vostinaru fusese arestat pentru o cu totul alt vin, dar n anchet a fcut declaratii suplimentare si astfel au fost ridicati mai multi. Cum dup arestare Gheorghe Popovici fusese judecat si omort, Nicolae Popovici este adus de la Canal pentru alte confruntri. Este tinut acum n subsolul celularului nou, nr. 32, cci securitatea de pe Bulevardul Loga si mrise spatiul cu nc o cldire. Este confruntat cu Vostinaru, care afirm c l cunoaste, dar Nicolae Popovici l ia pe nu n brate si nu cedeaz cu nici un chip. Dup ispsirea pedepsei, n 18 septembrie 1953 va fi eliberat. Securitatea si pstreaz nestirbit vigilenta,urm-rindu-i cu mult atentie pe cei ce trecuser prin camerele de anchet. n iulie 1955, cnd se ntorcea de la Ivanda, unde fusese cu familia la rug, gseste acas o citatie la Tribunalul Militar. Rspunznd invitatiei oficiale, se prezint la tribunal si, fr comentarii, este alturat unui grup de arestati din care fceau parte Blaga, Weiss si altii. Noii nvinuiti sunt judecati cu severitate. n timpul derulrii procesului, presedintele de instant ncearc s-l impun pe Popovici ca sef al lotului, acuzndu-l c se face vinovat de recrutarea n rezistent a lui Blaga, acesta fiindu-i vecin. Clit de acum fizic si moral, Nicolae Popovici nu accept nvinuirile si se mentine forte pe pozitia lui nu, desi i se comunic anularea sentintei anterioare si rejudecarea sa n noul proces. Anterior condamnati la mai multi ani de temnit, celor din grup, prin rejudecarea procesului, li se vor reduce pedepsele, dar lui Popovici i vor aduga un an, schim-bndu-i-se ncadrarea de la 4 ani nchisoare corectional, ct fcuse deja, la 5 ani temnit grea si confiscarea averii. Nu va fi ns arestat, cci, recunoscndu-i-se anii traversati dup gratii, sentinta dat va fi cu suspendare. Cstorit fiind, venise n noua familie asemeni lui Iov, lipsit de orice fel de bunuri, asa c n-aveau ce s-i mai confiste. Calvarul ns nu se va ncheia, cci de-a lungul unui an va trebui s se prezinte lunar la militie, ca s-i fie verificat prezenta n oras. Angajat la ntreprinderea de panificatie, va fi permanent n colimatorul Securittii. Organizatia National Crestin de Lupt Contra Comu-nismului, mai simplu cunoscut sub numele de Rezistent, avea prelungiri si n judetele limitrofe, n orasele, n comunele si chiar n satele acestora. Desi mai deprtat, orasul Snnicolau Mare nu rmne deoparte, cci si aici tinerii P.N.T.-isti, dup interzicerea functionrii partidului, ader la organizatia sus-amintit. Cu toate c legturile fuseser stabilite prin Ion Belintan, dup arestare, pentru a minimaliza orice acuz, cei anchetati nu vor recunoaste nici un contact cu nimeni n afar de membrii grupului din care ei nsisi fceau parte. 13 din 61

Supravietuitor al evenimentelor de atunci, George Serban retrieste intens si clip de clip cele ntmplate. Nscut n 1928, n casa lui Simion si a Elisabetei din Cenadul Mare, rmne orfan de tat la vrsta de opt ani. Face doar 7 clase primare la Snnicolau Mare si, fiindc are o gospodrie frumoas, rmne alturi de bunicul su dinspre tat, hotrt s se dedice agriculturii. Pentru a avea si o meserie, vine la Timisoara n 1942 si intr ucenic la fratii Friedrich, care aveau ateliere cu profil mecanic nu departe de Gara Mare. n 1944, n urma evenimentelor legate de frontul de Est, fratii Friedrich si desfiinteaz atelierele, iar Serban revine la Snnicolau alturi de bunicul su. n 1945, adolescentul de atunci se nscrie n rndurile tineretului P.N.T.-ist sisi ncepe activitatea politic de lupt contra comunismului. Snnicolaul a avut un grup format din 16 tineri care erau dirijati de Nicolae Serbescu si George Serban. Dorind cu tot dinadinsul s se ralieze celor din munti, caut nti si nti s-si procure arme si munitii. Atunci acest lucru nu constituia o greutate, fiindc rmseser destule n depozitele prsite n mare grab de nemti. Pe la nceputul lui februarie 1949, George Serban se hotrste mpreun cu Ion Vintan s se duc la Mehadia pentru a realiza un prim contact cu grupul de partizani ai colonelului Ut. Pentru a nu strni suspiciuni, sunt dotati cu o delegatie din partea unui economat din Snnicolau Mare ca s ridice mere din zona Mehadia-Teregova. Nu fr emotii, ajung la Mehadia si trag la familia Crciun, unde, spre regretul si durerea lor, afl despre uciderea colonelului Ut. *** S derulm faptele. La primul drum fcut de George Serban si Ion Vintan la Mehadia, vor fi primiti si gzduiti de familia Crciun, care avea legturi directe cu cei din rezistent, aprovizionndu-i cu mncare si haine. Doamna Crciun fusese informat de sosirea celor doi, si-i astepta. Acestia au beneficiat din plin de ospitalitatea familiei Crciun, totusi s-au dus si la hanul Calul Blan, unde trebuiau s se ntlneasc cu unul dintre oamenii de legtur. Locuitorii comunei Mehadia stiau de cei din munti si le veneau n ajutor pe msura posibilittilor. nspre sear, cnd erau adunati la un pahar de vorb n han, sunt avertizati de proprietar n legtur cu sosirea lui Petre Anculia, care era de fapt o valoroas legtur pentru grupurile Ut -Spiru Blnaru cu cei din Mehadia, Teregova, Globu Ru, Domasnea. Dorind s aib informatii depline despre grupul din Snnicolau, Petre Anculia cere detalii, intervenind ori de cte ori era cazul pentru a afla amnunte legate de seriozitatea participrii la aceast lupt. Impresionat de seriozitatea celor doi tineri, Anculia caut s afle dac au arme, munitii si cum vor fi acestea transportate. S-a discutat posibilitatea dea veni tot cu trenul de la Snnicolau la Mehadia, desi atunci nc nu fusese 14 din 61

luat legtura cu mecanicul de locomotiv Ioan Belintan. Pentru a nltura orice suspiciune din partea organelor de represiune, Anculia le-a indicat tinerilor locul unde trebuia s coboare din tren, sub ce form s aduc armele si cum s se lase recunoscuti. Punct strategic bine ales de cei care cunosteau terenul rmne curba pe care o fcea calea ferat nainte de Mehadia, unde tinerii puteau fi asteptati de o crut pentru ca transportul s se fac rapid si n cele mai bune conditii. Multumiti pe deplin de cele hotrte mpreun cu Anculia, tinerii George Serban si Ion Vintan se ntorc la Snnicolau s se pregteasc. Rememornd faptele dup mai bine de 47 de ani, din amintire s-au sters n chip firesc unele nume de familie, dar figuri de oameni, fapte si apelative au rmas la fel de vii ca odinioar. ntr-o sear, dup drumul fcut la Mehadia, cnd analiza posibilittile de organizare ale grupului pentru plecarea n munti, Serban este cutat de o fat, Gheorghina Albot, ce aderase deja la grup. Era nsotit de o doamn Maria, care-l cunostea bine pe Ioan Belintan si care se oferea s fie intermediar. Avnd adresa de acas a lui Belintan, Serban vine chiar a doua zi pe strada Pop de Bsesti nr. 33, la casa conspirativ de care am pomenit. Ajuns acas, Serban precizeaz c este trimis de doamna Maria, relatndu-i succint gazdei ceea ce ntreprinsese deja pentru a ajunge cu grupul n munti si-i solicit ajutorul pentru transportul armelor. Rspunsul a fost net si binevoitor, acela oferindu-se ca, o dat aduse armele de la Snnicolau, s fie transportate la Mehadia. Pentru a avea siguranta c lucrurile se vor desfsura normal, fr surprize, Belintan sugereaz s se mai fac un drum la Mehadia si s se ia din nou legtura cu Anculia pentru a se fixa data exact pentru preluarea armelor si numele celor care veneau cu ele. Dinamic si ntreprinztor, Serban actioneaz n consecint. Primul lucru pe care l va face este s adune armele care erau: un pistol-mitralier, o arm Z.B., 4 grenade, trei pistoale mici de buzunar. De fapt se pare c au fost mai multe, dar acum nu mai este sigur pe numrul exact al acestora. Fiecare arm avea si munitia ei. Nicolae Serbescu s-a oferit s pstreze dnsul tot armamentul pn la plecare. ntovrsit de aceast dat de Vasile Ilin, Serban face drumul la Mehadia pentru a pune la punct ultimele amnunte. Ajunsi la Mehadia, trag din nou la familia Crciun, dar n aceeasi sear afl despre dureroasa tragedie creia i czuse victim Anculia, ca si nainte Ut. Zona era acum n plin agitatie, Securitatea misunnd peste tot. Fr s mai piard timp, cei doi fac drum ntors la Timisoara, gndind cum s realizeze o nou legtur pentru a se putea altura rezistentei. Desi numerosi studenti ca si unii elevi ai cursului superior din liceele timisorene fceau parte din Organizatia National Crestin de Lupt contra Comunismului, legtura dintre grupuri nu era nc pe deplin realizat. 15 din 61

Belintan, cel care cunostea pe conductorii grupurilor si pstra contact permanent cu acestia, se resimtea n urma pierderii celor doi: Anculia si Ut. Numrul mortilor era mult mai mare, dar atunci nu stiau; Serban se opreste la Timisoara pentru a-l informa pe Belintan de cele ntmplate. Temperndu-i durerea, mai ales c i-o mprtsea, Belintan l roag s astepte linistit acas pn cnd i va putea da de stire cum si cnd s actioneze. Februarie si terminase foile din calendar, iar martie se anunta cu aceleasi zile ncrcate de ninsoare si de frig. Totusi speranta nu le dispruse din inimi, mai ales c primvara btea la us. Sosirea doamnei Maria n casa lui Pavel Foale naste sperante, mai ales c le comunic hotrrea lui Belintan ca un grup mai mare de tineri s fie la Timisoara n seara zilei de 17 martie. Curajul de-a participa direct la o ntlnire major le lipseste unora si astfel la casa Belintan ajung doar doi, Nicolae Srbescu si George Serban. Respectnd cu strictete informatiile, n seara de 17 martie se prezint la casa lui Belintan, unde sunt ntmpinati chiar de acesta. Aici sunt informati c tocmai n noaptea aceea se luase hotrrea de a se actiona mpotriva punctelor strategice din oras. Toate gruprile erau pregtite s intre n fort la semnalul hotrt, fr ns a avea cunostint unii despre ceilalti. Minutarele preau de plumb. Cnd totul prea s se desfsoare normal conform planului stabilit, apare, cu rsuflarea ntretiat de efort, o fat care tinea legtura ntre grupuri. Nu i se stie numele si nici atunci nu i s-a stiut, si n-a fost ru. Ea cere celor prezenti n cas s se mprstie imediat, fiindc trdarea se ntmplase si Securitatea trecuse deja la arestri. Fr s mai stea pe gnduri, cei prezenti prsesc locuinta conspirativ prin fundul curtii, apoi traverseaz calea ferat peste pasarel, ndreptndu-se spre cartierul timisorean Ronat, la mama lui Serban, unde si rmn peste noapte. O dat cu zorile vor fi la gar pentru a se ntoarce la Snnicolau. Gara era ntesat de Securitate n civil si n uniform, sprijinit de un batalion special de armat pentru a aresta tot ce li se prea suspect. ndurerati de noul esec, revin acas, asteptnd derularea evenimentelor. Pentru a ajunge n centrul orasului Snnicolau, se duc spre statia de autobuz. Aici l vd pe seful Securittii, sublocotenentul Iulian Mlin, care tinea n les un cine-lup. Curios s afle de unde vin, i invit la sediu. Dup o discutie tensionat care a durat aproape dou ore, li se permite s plece. Din cauza arestrilor masive de la Timisoara, legturile s-au ntrerupt. Grupul din Snnicolau se readun n casa Anei Farca, unde se plnuieste realizarea unei actiuni de sabotaj si mprstierea unor manifeste scrise de mn. Dorind s aib mai mult armament si organizatia s fie mai puternic, ntruna din noptile de sfrsit de martie, George Serban pleac, nsotit de Nicolae Srbescu si Gheorghe Dian, la Cenadul Mare, la familia Kovacs, care poseda o arm Z.B., cartuse si grenade. Bucurosi de a-si fi mrit arsenalul, concep manifestele n locuinta Anei Farca si pun la cale incendierea bazei de cereale. Se urmrea fortarea sublt. Iulian Mlin s participe la investigatii si la ncercarea de stingere, ca-n felul acesta s poat fi pedepsit pentru toate ororile la care fuseser supusi arestatii din sediul Securittii. Planul fusese foarte bine pus la punct, dar realizarea lui n-a fost pe msura gndului. 16 din 61

A doua zi dup ce focul a fost stins, s-a gsit o sticl incendiar nespart. Cum atunci mai existau bcnii, Mlin i cheam pe patroni s recunoasc sticla. Fr s se gndeasc la urmri, Duca, de meserie comerciant, si recunoaste recipientul si spune cui i-a vndut benzin. Nicolae Srbescu era n aceea period mecanic la o moar de decorticat orz pentru arpacas. Arestat la locul de munc si tratat fr menajamente, va vorbi, lund totul asupra lui ca si cnd ar fi actionat de unul singur. n aceeasi zi, Serban afl pe strad de arestarea operat si, fiind nsotit de un membru al organizatiei, Mihai Srbescu, acesta l invit prompt s rmn n casa lui pn la o viitoare hotrre. n locuinta lui Mihai Srbescu apare Pavel Barna, care se ofer s-l ascund pe Serban la o familie cunoscut. Asa va ajunge n casa doamnei Otilia Nestor. I se va pune la dispozitie o camer nemobilat, dar care era deosebit de ferit. Socotind c ar fi mult mai bine dac ar sta la periferie, Serban discut cu Mihai Srbescu si Nicolae Boldovici s se mute n casa lui Nriantu. Bucuros s fie util Securittii, care i pltea consistent informatiile, Nriantu se arat ndatoritor. n noaptea de 2 spre 3 aprilie, nsotit de Nicolae Boldovici si de Mihai Srbescu, Serban pleac la Nriantu. O dat ajuns aici, conform planului stabilit, sare gardul, dar i se pare c nspre fundul curtii se misc dou umbre. Temndu-se de neprevzut, revine tot peste gard n strad si se ntoarce la casa doamnei Nestor. Pentru a-si gsi linistea dup emotiile prin care trecuse, se culc. n dimineata urmtoare, creznd c nu mai are chirias si socotind camera goal, doamna Nestor se arat surprins dnd peste Serban. Departe de a gndi ru despre Nriantu, cum privea pe fereastr, Serban l vede pe acesta si o roag pe doamna Otilia Nestor s-l cheme pentru a stabili un nou transfer. Greseala avea s-l coste 11 ani de temnit grea. Cum se desparte de Serban, Nriantu se opreste la Securitate si-n aceeasi sear de 4 aprilie1949 avea s cunoasc talentele de anchetator ale celui care ajunsese, prin jocul sortii, seful Securittii locale. Socotindu-l deosebit de periculos si pentru a-i tia orice ncercare de fug, sublocotenentul Mlin nconjur casa. Conducnd personal actiunea, va fi cel care-l va aresta si-i va lega minile la spate, apoi, bine strjuit de o duzin de narmati, l ndreapt spre portile iadului. Hotrt s se rzbune pentru ceea ce i s-ar fi putut ntmpla dac ar fi iesit cu ocazia incendiului, Mlin si suflec mnecile cmsii si trece la actiune. Bine legat, fr a fi foarte nalt, saten, cu privire dur, agresiv prin structura caracterului si a functiei pe care o ocup, mai nainte de a adresa vreo ntrebare, ncearc flcile aresta-tului cu gorbaciul (o mpletitur de vine, de cornute mari, de aproximativ 70 cm. lungime, prinse la capt cu o mciulie de plumb). Incapabil s reziste loviturilor, prizonierul se prbuseste la podea. mpotriva lui este asmutit si cinele-lup. Prins ntre muscturile cinelui si loviturile de gorbaci, Serban si pierde cunostinta. Socotind c se preface, Mlin asmute din nou cinele, care-i rupe carnea de pe picioare. Cine era Iulian Mlin? nrolat n armat, conform pregtirii, avusese gradul de soldat si participase la rzboi pe frontul de Rsrit, unde fusese fcut prizonier. Cnd Ana Pauker, nsotit de acoliti, a cutreierat 17 din 61

lagrele de prizonieri din fosta U.R.S.S. n cutare de voluntari pentru formarea diviziilor Horea, Closca si Crisan si Tudor Vladimirescu, Iulian Mlin s-a nscris voluntar. Pentru fapta-i deosebit a fost ridicat n grad (n ciuda faptului c n-avea pregtirea corespun-ztoare), devenind sublocotenent. Asemenea situatii n-au fost rare si multi din cei ce-au depsit sase decenii de viat si mai amintesc de asta. Fr liceu - asistent la catedra de Stiinte Politice; student n anul II, avea si functia de decan. Ajuns n tar, a fost repartizat ca politruc la unitatea de grniceri din Jimbolia. Securitatea din Timisoara i apreciaz abnegatia si sublocotenentul Iulian Mlin este mutat n Snnicolau Mare n functia de comandant. Cruzimea acestuia atinge cota bestialittii n anchet si cei ce vor trece prin minile lui, asemeni lui Serban, vorbesc cu rsuflarea ntretiat evocnd clipele de groaz trite odinioar, n timp ce mna le tresare usor pe vechi cicatrici. Posesor al unui mic paradis cu flori, legume si pomi roditori, aflat pe strada Belsugului la nr. 1, n Snnicolau Mare, unde de altfel a si vzut lumina zilei la 16 octombrie 1923, Vasile Raica zis Dicut ridic o privire cald si, mpreunndu-si minile, ncepe povestea. Fiul lui Vasile si al Anei a urmat scoala primar si apoi Gimnaziul Principele Carol n acelasi oras din sud-vestul Banatului. Ascultnd sfatul tatlui su, se angajeaz ca mecanic auto la firma lui Ioan Schssler, unde lucreaz aproximativ trei ani. Socotind c va fi mai bine remunerat, schimb patronul si trece n atelierul lui Karl Iacob, unde rmne doi ani si opt luni. Cum Snnicolaul avea o fabric de piele apartinnd lui Fulleitaer, dar care fusese etatizat si lucra de-acum strict pentru armat, Raica se va angaja aici. n martie 1944 recruteaz si depune jurmntul n fosta armat regal. Dup un periplu pe la diverse unitti, rmne la 5 artilerie antiaerian din Ploiesti, unitate prevzut s apere Valea Prahovei. Se va libera tot n martie, dar doi ani mai trziu. O dat revenit n civilie, se angajeaz la Statiunea de Masini si Tractoare din oras. Aici l va cunoaste pe Serban, stiind c este nepotul lui mos Bocu, recunoscut ca fiind cel ce avea turme frumoase de oi. n 1948 se nfiinteaz n Timisoara o nou form de institutie de nvtmnt, care va functiona n actualul local al liceului Nicolaus Lenau si care se numea Facultate Muncitoreasc. Aci si puteau completa studiile liceale ntrun timp record cei ce doreau, cu conditia s fie membri ai partidului comunist si s prezinte ncredere. Raica ncearc si el s beneficieze de aceast posibilitate, dar nu i se admite, desi devenise membru al partidului comunist. Bnuieste c e considerat nesigur fiind locuitor al unui oras de frontier. Nu s-ar fi nscris n partid, dar, n ultima perioad a armatei, fusese soferul personal al colonelului Ioan Mavrichi, comandantul centrului 8 control al zonei de apus, care avea sub supraveghere frontiera trii de la BorsOradea pn la Orsova si depindea de biroul 2 al Marelui Stat Major din Bucuresti. Colonelul Mavrichi, ofiter de carier, fusese prizonier la rusi si revenise n tar cu una din unittile formate acolo, Horea, Closca si Crisan. Desi servise n armata regal, uitase jurmntul depus si acceptase s devin membru al partidului comunist, fcnd n cadrul armatei propagand 18 din 61

procomunist. n ciuda diferentei de grad, vrst si pregtire, colonelul i era foarte apropiat vorbindu-i adesea despre zilele petrecute n prizonierat. La nceputul lui decembrie 1947, este cutat de fostul comandant al Sigurantei de stat din Snnicolau, comisarul Gheorghe Leseanu, care i propune s intre n Sigurant ca angajat. Imediat si si face formele, dar apare pe statul de plat abia la sfrsitul lunii ianuarie 1948. Fiindc de pe atunci se intensific trecerea clandestin a frontierei, ncepe campania de urmrire si arestare a cluzelor. n septembrie 1948, Siguranta si schimb numele, devenind Securitate, iar caracterul de oprimare sporeste. n chiar seara arestrii lui Serban (4 aprilie 1949), venind la serviciu, Raica l descoper pe arestat la podea, n nesimtire, n timp ce cinele-lup, mereu asmutit, i rupea carnea de pe picioare. Fr s stea pe gnduri, Raica intervine, dnd cinele afar, apoi, repezindu-se la anchetatorul tortionar, i cere s-i spun n baza cror legi a actionat asa. Atitudinea lui Raica a fost salutar: Serban este trimis la beci, unde este luat n grij de ceilalti doi arestati, care-i curt rnile, fcnd fese din cmsi. Domnul Raica intervine de cte ori este cu putint n favoarea celor arestati, pentru a-i feri de bestialitatea mnuirii gorbaciului, ns Mlin, de cte ori e singur, si d fru liber cruzimii. Dup transferarea grupului condus de Srbescu la Timisoara, n 15 iulie este arestat chiar si Raica. S depnm firul faptelor asa cum s-au petrecut ele. n dimineata zilei respective i telefoneaz de la Securitatea din Timisoara maiorul Mois, care i cere s se prezinte imediat la centru, pregtit pentru a pleca n actiune la Careul H. Careul H nu era dect zona montan de actiune a rezistentei din Banat. Fiindc nu avea cu ce s se deplaseze imediat la Timisoara, maiorul Mois i trimite avionul Securittii. Ajuns pe aeroport, este preluat de masina care-l astepta. Nu este lsat s zboveasc, ci e introdus imediat n biroul maiorului Mois. Acesta, cum l vede, l dezarmeaz, l declar arestat si trece direct la anchet. Este acuzat c stiuse de existenta grupului format de Organizatia National Crestin de Lupt contra Comunismului si c nu actionase din proprie initiativ la divulgarea si arestarea lor. Dup prima faz a anchetei, fcut de maiorul Mois, este dat pe minile lui Stanoev, care reuseste s-l scoat de sub amenintarea vestitului btus Bugarschi, seful noului arest de la Securitate. Pentru a-l face s vorbeasc, lau tinut n celularul nou, ntr-o ncpere fr fereastr, unde lumina se aprindea doar cnd i se aducea masa. Considerat periculos, era dus la anchet si chiar la W.C. numai cu ochelari negri. Dup aproximativ un an, interval n care cei ce se ocupau de anchet cutau cu asidui-tate s nu le fi scpat ceva nedeclarat, este trimis n judecat sub acuza de delict de uneltire contra ornduirii sociale, articolul 209 din Codul Penal si condam-nat la sase ani nchisoare corectional. Ce gnduri l-au frmntat atunci, ce reprosuri si-a fcut, sigur c n-ar mai putea spune. De un singur lucru este 19 din 61

convins, c nu-si va pleca ochii n fata nimnui. Pn la anii ce-i purta se lsase condus doar de omenie. Era convins c n drumul puscriilor va ntlni cunoscuti si soarta a fcut n asa fel ca si acolo s poat fi de folos omului de lng el. Cnd documentele luate n urma interogatoriilor la Securitate s-au completat (cam pe la sfrsitul lui octombrie), a fost transferat initial la penitenciarul civil (cldire aflat azi vizavi de complexul Continental) si de acolo, pentru a fi mai aproape de Tribunalul Militar, n puscria de pe strada Popa Sapc. A fost judecat de un complet ce-l avea ca presedinte pe vestitul col. Stefnescu. Din oficiu i s-a repartizat o avocat tnr de-al crei nume siaduce aminte cu consideratie: Trandafir. Aceasta si-a sustinut pledoaria cu aplomb, dar n-a avut cine s-o asculte. Curajoas, n-a considerat corect sentinta si a fcut recurs din proprie initiativ. A contribuit cu reducerea pedepsei de la sase ani la cinci ani nchisoare corectional. Pentru a fi adus n sala de sedint, s-a bucurat de o gard special format din patru ostasi narmati cu pistoale mitralier. n anul urmtor, 1950, pe la mijlocul lui mai, cei deja condamnati iau drumul altor locuri de detentie cu vagonul-dub. Destinatia ar fi trebuit s fie Aiudul, dar, dup o cltorie ce a prut fr sfrsit pentru cei 120 de oameni obligati s stea numai n picioare, mpinsi si nghesuiti, au ajuns la Pitesti. n gar, ofiterul desemnat s-i primeasc i strig numele si-i ceru s coboare pentru a se altura celorlalti. Ajuns la nchisoare, un locotenent care i-a luat n primire, folosind un limbaj abundnd n Pasti, Cristosi si Dumnezei, l ntreb ce meserie are. Norocul lui Raica a fost c-n dosarul ce-l nsotea nu era trecut ultima functie avut, cea de subofiter de securitate, ci ocupatia de baz, cea de muncitor. Plin de furie, locotenentul l chestioneaz si-i cere socoteal c se afl acolo, de parc detinutul sosise de plcerea lui. Nestiind c Pitestiul era nchisoarea destinat numai studentilor, ncearc s explice c, o dat strigat n gar, a fost obligat s coboare. Fr s-l mai bage n seam, cere unui caraliu s-l bage ntr-una din celulele noi. Construite de curnd, acestea nu erau nici mcar tencuite. n perioada de dou sau trei sptmni ct a stat la Pitesti, pn s treac iar duba, desi a fost izolat, urletele si vaietele i-au tinut companie si ziua si noaptea. De la Timisoara aflase despre btile administrate detinutilor de la Pitesti, dar ceea ce a auzit acolo l-a ngrozit dea binelea. Teama nu l-a prsit nici un moment, gndindu-se mai ales ce s-ar fi putut ntmpla dac s-ar fi aflat c fusese lucrtor n Securitate si dac ar fi fost lsat pe mna studentilor. Probabil c ar fi fost ucis n btaie. Usa celulei nu i s-a deschis dect doar pentru a primi tainul zilnic si pentru golitul tinetei, pe care altcineva i-o ducea si i-o aducea. Cum a revenit duba, a fost luat si transportat n aceleasi conditii la Aiud, nchisoare n care erau adunati functionari, muncitori, dar si intelectuali de frunte. Toamna si iarna anilor 1950-1951 le va tri aci, fcnd initial cunostint cu celularul de la etajul 1, apoi cu cel de la parter. si aminteste c director n perioada aceea era Dorobantu, iar gardieni de trist memorie, fratii Maier, recunoscuti pentru cruzimea lor. Omul - cel mai pretios capital, repetau, parc n batjocur, agitatorii si politrucii acelor vremi. ncarceratii n-au avut dreptul la baie, dar o dat pe 20 din 61

sptmn beneficiau pentru un sfert de or de plimbare n curtea nchisorii. Aceasta se reducea la a merge n cerc, cu privirea n pmnt si fr a comunica sub nici o form cu cel din fat sau cu cel din spate. Tentativa era amarnic pedepsit cu lovituri dintre cele mai dure. Considerat apt de munc, n primvara anului 1951 va fi dus de vagonultemnit spre Canal, la Poarta Alb. La plecare li se dduse tainul si ap ct crezuser c le va ajunge, ns supraaglomeratia din vagon, alturi de cldura de-afar, le-a sporit chinul foamei, dar mai ales cel al setei. Drumul a fost presrat cu escale lungi. si aminteste de Chitila, unde asteptarea li s-a prut fr sfrsit. Detinutii cereau, epuizati, ap, si apa nu putea ajungea la ei, fiindc usile erau plumbuite, iar sigiliul nu putea fi rupt dect la gara de debarcare. Ajunsi la Poarta Alb, cnd n sfrsit usa s-a deschis, arestatii s-au prbusit din vagon. Au fost ns verticalizati cu ajutorul btelor, al bocancilor si al nelipsitelor njurturi. Timp de trei sptmni a lucrat la lopat, pentru ncrcarea si descrcarea pmntului n si din vagoane. Este mutat apoi la Peninsula, n lagrul de la Valea Neagr, nu nainte de a trece pe la Mamaia-Sat, unde, folosind din plin trncopul, rupea hlci din pmntul ce urma s fie ncrcat n vagonete. Solul deosebit de dur fcea ca unealta s scoat scntei la fiecare lovitur. Serban avea deja o vechime de un an la Peninsula; devenise un fel de umbr a pmntului, epuizat de cratul roabei mereu ncrcate peste puterile lui. Chiar atunci Raica este mutat de la Mamaia-Sat n brigada lui Gheorghe Ludusan, care-si avea rdcinile n chiar localitatea al crei nume l purta Ludus. Sosirea oricrui lot de noi veniti trezea curiozitatea celor aflati deja acolo, astfel c Serbescu, auzind c sunt si de la Timisoara, caut s afle amnunte. Dovedindu-se ndemnatic, priceput n ale mecanicii si harnic, Serbescu fusese luat de la lopat si repartizat la atelierul de ntretinere a locomotivelor mici care tractau vagonetii. Se bucura de apreciere si prerile lui erau ntotdeauna respectate. Cum l-a vzut pe Raica, Serbescu s-a apropiat si, ncercnd s nu atrag atentia, i-a spus c se va strdui s-l treac la atelier, stiind ct de grea si epuizant este munca la trncop sau la lopat. Ceea ce si reuseste, dar nu-l va putea retine alturi de el, fiindc n scurt timp se nfiinteaz o brigad de mecanici pentru repararea si ntretinerea excavatoarelor si macaralelor. Organizarea acestei brigzi s-a fcut la birouri, iar Raica a fost imediat inclus. Din cnd n cnd, n aceast lume de cosmar, caraliii provocau momente hazlii. Locotenentul Chirion, ofiter politic la Colonia de munc Nr. 1 Peninsula, adun-n careu detinutii, dorind s le afle meseriile, pentru a-i repar-tiza ca atare la munci. La ntrebarea care esti m la tmplar? detinutul Nit Iulian, aflat lng Raica, ridic mna. Se continu cu care esti m la electrician, mecanic, dulgher, vopsitor etc.; de fiecare dat, Nit Iulian e cu mna sus. Chirion, de-a dreptul nfuriat, i cere, folosind cele mai selecte njurturi, s ias imediat din careu, nevenindu-i s-admit c un om 21 din 61

poate fi att de multi-lateral. Din dorinta de a scpa de lopat sau de trncop, multi se declarau cunosctori ai unor meserii pe care niciodat nu le practicaser. Serbescu face n asa fel ca Raica s-l vad pe Serban, care ajunsese un schelet ambalat n piele. Moartea i ddea trcoale din ce n ce mai aproape. Specialist n motoare Diesel, se face repede apreciat si astfel i se permite ssi propun ajutoare. Destinul face ca, pentru a doua oar, interventia lui Raica s fie salutar: tnrul care abia mai fcea umbr pmntului scap astfel de supra-munc. Trecnd de la trncop la echipa de electricieni, Serban a izbutit s se fortifice n limitele posibilittilor de acolo. Timpul s-a scurs parc mai usor pn la 20 iulie 1953, cns s-au oprit lucrrile la Canal, detinutii fiind transferati la penitenciare. Aminteam anterior c efortul sustinut al Securitate de a nimicii rezistenta din Muntii Banatului purta numele conspirativ de actiunea de la Careul H. n investigatiile mele, am mpletit informatiile obtinute de la supravietuitorii evenimentelor de odinioar cu documentele existente n arhiva Tribunalului Militar din Timisoara. n derularea faptelor anului 1949 am cutat s urmresc unul din firele ce pornea de la colonelul Ioan Ut, sef al Organizatiei National Crestine de Lupt contra Comunismului, care m-a condus pn la Snnicolaul Mare. n continuare voi prezenta un raport al Directiei Regionale a Securittii Poporului din 19 martie 1949 ctre Directia General a Securittii Poporului Bucuresti, cu mentiunea de a se preda imediat tovarsului director general, raport ce va constitui liantul ntre evenimentele deja evocate si cele ce vor urma. *** Directia regional a Securittii poporului din 19 III 1949 Ctre Directia General a Securittii Poporului Bucuresti A se preda imediat tov. director general Urmare raportul nostru Nr. .../ din ... 1949 raportm urmtoarele: Actiunea dus n ziua de 18 martie 1949 n vederea identificrii si capturrii a banditilor fugari ing. Vernichescu si av. Trziu, ambii din Lugoj cu obiectivul n statia C.F.R. Crpa, jud. Severin, a avut urmtorul rezultat. Au fost prinsi curierii acestei bande: Cristea Gh. zis Doile de 21 de ani din com. Vrcioara si Victor C. Bisericosu, cu domiciliul n Vrciorova. Din cercetrile efectuate la fata locului a rezultat c banditii Vernichescu si Trziu cu un nr. de cca 30-35 de banditi, se aflau n noaptea de 17-18 martie a.c. la domiciliul numitului Jumanca Ioan n Vrciorova, si curierii ce au avut misiunea de a duce din gara Crpa pe 5 indivizi veniti din Timisoara la locuinta numitului Jumanca Ioan.

22 din 61

n urma acestui fapt am declansat o actiune imediat la obiectivul mai sus artat, care actiune a fost dus de o echip de 5 ofiteri si subofiteri de securitate, 10 subofiteri din Reg. de sec. Buc. si un pluton din Batalionul 5 Securitate. Ajungnd la fata locului s-a procedat la ncercuirea casei numitului Jumanca Ioan, si la scotocirea casei, rezultatul fiind negativ. La cercetarea sotiei numitului Jumanca Ioan, aceasta n-a recunoscut c n casa respectiv ar fi fost adunati n cursul noptii mai multi indivizi, trecnd la verificarea si prinderea numitului Jumanca Ioan, acesta nu a fost gsit n comun n locurile si la locuitorii artati de sotia acestuia. Dup acest fapt, am procedat la organizarea unei capcane la acest obiectiv care capcan nici pn n prezent, n-a soldat cu vreun rezultat. Tot n decursul dup-amiezii zilei de 18 martie 1949 am trecut la retinerea numitilor BUHEVICI MIHAI domiciliat n com. Vrciorova P#RVU NICOLAE zis Pecicu domiciliat n com. Vrciorova si ST#NGU SILVESTRU domiciliat n com. Vrciorova. La cererea celor 3 retinuti si a curierilor capturati a rezultat c banditii VERNICHESCU si T#RZIU ION mpreun cu altii se afl la slasul numitului SULEA MIRON din BORLOVA, dezertor din armat si fugar, care slas este la cota 342 ntre comunele Bolovasnita, Zlagna si Borlova, la locul numit Valea Zlagnei. Dup acest fapt am trecut n noaptea de 18-19 martie 1949, la operatia de capturare a banditilor de mai sus, la locul descris de mai sus cu cluz n persoana banditului capturat CRISTEA GH. zis DOILE, cu un efectiv de dou plutoane, din Batalionul 5 Sec. si o echip de securitate, rezultatul fiind: capturarea banditilor: MUSTATA PETRU zis FLAITARU proprietarul slasului si la care s-a gsit 1 pistol PARABELU si una grenad cu domiciliul n comuna BORLOVA DRAGOMIR PETRU zis PRIMEJDIE cu dom. n BOLVASNITA NICOLAE LIUBA zis SOLDAN ION LIUBA zis LULEA DRAGOMIR NICOLAE zis COI Dup capturarea acestora s-a trecut la scotocirea slaselor n jur, sunt un numr de cca 20 slase si s-a gsit n slasul numitului SULEA MIRON dezertor fugar, una strait n care a fost 1 pistol, una grenad si diferite scripte si un tabel nominal de 24 de indivizi dup cum urmeaz: IONESCU GH. ROIESCU IOSIF ARHAS ION TOCHERZ DUMITRU BARZA SIMION SURONI PETRU 23 din 61

ISOP ION GIURGIULESCU ION

BELITU PAVEL FOLCEA ION-ILIE

VULPES NICOLAE BANDONI NICOLAE MIULESCU ION VULPES PETRU VULPES GH. LAITIN PAU LAZ~R BUDAU COPILU NICOLAE JURCONI NISTOR-FISAG BALAS NISTOR CRISTEA NISTOR MUNTEANU NICOLAE

De remarcat este faptul c din acest tabel nominal gsit n slasul mai sus artat, o parte din cei specificati n acest tabel figureaz ca membri ai bandei UT~ si care n prezent sunt retinuti. Tot n acest loc s-a gsit si Buletinul de Biroul Populatiei al banditului Sulea MIRON din Borlova, ce denot c banditii au fost de fapt n acelasi loc. Din primele cercetri efectuate la fata locului rezult c-n seara zilei de 17 martie 1949 s-a tinut o sedint a banditilor n slasul numitului MUSTAT~ PETRU - retinut - , unde pe lng banditii VERNICHESCU si T#RZIU a participat si CR~SNARU SEBASTIAN fost prim procuror si presedintele Biroului electoral la alegerile din 19 NOV. 1946, n jud. Severin, n prezent comprimat si functionar la Soc. Comercial Aprozar cu nc cca 30 de oameni, pn n prezent necunoscuti de noi. Fat de cele de mai sus, am dispus urmrirea si arestarea legturilor n comuna Borlova si Vrciorova, a banditilor identificati din cercetrile efectuate la fata locului si urmrirea fugarilor. n momentul de fat la facerea acestui raport cei 5 retinuti se afl n drum spre Biroul de Sec. Caransebes cu paz suficient. Orice noi constatri vom raporta. Director de securitate Lt. Col. AMBRUS COLOMAN *** Lupttorul bntean, printele Drapelului rosu, organ al Partidului Mucitoresc Romn pentru Banat, aducea la cunostint cititorilor c Dusmanii poporului muncitor, complo-tisti si asasini, si-au primit pedeapsa bine meritat. Sentinta era formulat de col. Stefnescu: azi 26 iunie 1949, la orele 12, Tribunalul Militar din Timisoara a pronuntat n unanimitate sentinta n procesul bandei subversive teroriste. 24 din 61

Au fost condamnate la moarte prin mpuscare 5 persoane, iar alte 7 la munc silnic ntre 15 si 20 de ani. Procesul a avut loc n cldirea n care-si are azi sediul Primria orasului. La proces au fost obligati s participe muncitori, trani, femei si tineri, care fuseser instruiti s aplaude si s sustin sentinta cu manifestri puternice de aprobare. Nimnui ns dintre membrii familiilor acestora nu li s-a permis accesul. Sotia lui Spiru Blnaru, Maria, reuseste s pcleasc paza exerioar, dar nu poate ptrunde n sala de judecat. Tnra de atunci va rmne pentru copilul ei, de-a lungul timpului, brat ocrotitor, tinndu-i loc si de tat. ntr-o anchet, n 9 iunie 1949, Spiru Blnaru dduse o declaratie referitoare la Pavel Stoichescu. Act ce a rmas n arhiva Tribunalului Militar Timisoara legat de avocatul Blnaru. Declaratie, Subsemnatul Spiru Blnaru, nscut n anul 1919, luna iunie ziua 23, n com. Cresti jud. Tecuci, cu ultimul domiciliu n com. Domasnea jud. Severin, declar urmtoarele: l cunosc pe Stoichescu Pavel din com. Teregova jud. Severin de prin anul 1948, fiind recomandat de ctre un legionar din com. Teregova, pentru a intra n organizatia subversiv legionar. A luat parte la atacul postului de jandarmi din Teregova n ziua de 13 ianuarie 1949 ca puscas atacator din fata postului; narmat fiind cu un pistol-mitralier Bereta, cu care a tras cteva cartuse, dup care pistolul sa nfundat si a doua zi, eu am scos glontul care i se oprise pe teav. n ziua de 23 februarie 1949, cnd am avut ntlnirea cu trupele de securitate, el a fost ca sef de echip n flancul stng. A fost unul dintre cei cari sau retras mai nti. Nu stiu dac a tras sau nu. Aceasta-mi este declaratia pe care o dau, sustin si semnez propriu nesilit de nimeni, Spiru Blnaru Timisoara 9 iunie 1949.* n Lupttorul bntean nr. 1428 bis editie special din ziua de duminic 25 iunie 1949: Dusmanii poporului muncitor, complotisti si asasini, si-au primit pedeapsa binemeritat Sentinta Tribunalului din Timisoara n procesul bandei subversive teroriste Azi, la orele 12, Tribunalul Militar din Timisoara a pronuntat n unanimitate, sentinta n procesul bandei subversive teroriste. 25 din 61

Au fost condamnati: Spiru Blnaru, moarte prin mpuscare Domsneanu Petre, moarte prin mpuscare Vernichescu Aurel, munc silnic pe viat Tnase Ioan, moarte prin mpuscare Popovici Gheorghe, munc silnic pe viat Ungureanu Teodor, 20 de ani munc silnic Smultea Gheorghe, 20 de ani munc silnic Puschit Petre zis Liber, 15 ani munc silnic Ghimboas Nicolae zis Miclut, 20 de ani munc silnic Puschit Petre zis Mutascu, moarte prin mpuscare Maritescu Romulus zis Fert, moarte prin mpuscare Luminosu Gheorghe, 10 ani nchisoare corectional Sentinta Tribunalului Militar din Timisoara a fost primit cu vii aplauze si cu o puternic manifestatie de aprobare de ctre sutele de muncitori, femei si tineri, prezenti n sal. * Proces verbal Astzi anul 1949, luna iulie, Lt. col. Mag. Stnescu Simion, Procuror Militar Sef, de pe lng Tribunalul Militar Timisoara, asistat fiind de Grefierul Stoica Nicolae, grefier de sedint al Tribunalului Militar Timisoara. Avnd n vedere c sentinta 1091 din 25 iunie 1949, prin care condamnatii la moarte: SPIRU BLANARU, DOMASNEANU PETRE, TANASE IOAN, PUSCHITA PETRU zis MUTASCU si MARITESCU ROMULUS, a rmas definitiv prin respingerea recursurilor si cererilor de gratiere prin D. Nr. 1201/1949. Astzi data de mai sus orele 3.30 ne-am transportat la Pdurea VerdeTimisoara, poligonul de tragere, pentru a asista la executarea susnumitilor, condamnati la moarte. Dup ce grefierul a citit sentinta n fata condamnatilor si plutonului de executie, Comandantul Plutonului a ordonat excortarea condamnatilor la stlpul de executie, legndu-i cu spatele la plutonul de executie, legati la ochi. Comandantul plutonului a ordonat deschiderea focului. 26 din 61

Medicul legist, care se afla de fat, reprezentat prin medicul nchisorii Timisoara, a constatat moartea, ncheind un proces verbal separat. La o or dup executare, am dispus nmormntarea cadavrelor fr nici o ceremonie. Pentru care am ncheiat prezentul proces verbal n patru exemplare din care unul se va trimite instantei care a dat sentinta /Tribunalul Militar Timisoara/, pentru a fi anexat la dosarul cauzei, un exemplar se va pstra n arhiva parchetului, un exemplar s-a luat de Directorul Penitenciarului, iar un exemplar se va trimite Oficiului Strii Civile, respective pentru nscrierea mortii n registrul de stare civil. PROCUROR MILITAR SEF LT. COL. MAGISTRAT ss. STANESCU SIMION GREFIER ss. STOICA NICOLAE P. Conformitate Lt. maj. de Securitate Cmpeanu Cornel. *** La locul de executie, desfsurat la Pdurea Verde, n-au fost adusi doar cei condamnati la moarte, ci si cei crora li se dduser ani grei de temnit. Dac, printr-o minune dumnezeiasc, btrnii copaci de azi, vlstare odinioar, martori ai acestei crime si, desigur, nu unica, ar putea vorbi, cred c si cele mai ncrncenate suflete s-ar cutremura. Plteau cu viata o parte dintre cei ce vruseser libertate pentru romni, parte dintre cei ce vruseser s scape tara de comunism. Despre cei ucisi nainte n munti, nimeni nu lsa s scape vreo vorb; la prima vedere, se prea c, prin mpuscarea celor 11, Securitatea anihilase definitiv rezistenta din munti. Realitatea era ns departe de aceasta. Activitatea deosebit de eficace a Securittii la nceputul anului 1949 este consemnat pe zone n dosarele existente n arhiva Tribunalului Militar din Timisoara: Actiunea de la Poiana Lung si Poiana Baciului Actiunea Globul Craiovei Actiunea Valea Bolvasnitei etc. 27 din 61

Supravietuitorii evenimentelor de atunci s-au decis cu greu s vorbeasc. Martin Rada - fiul lui Petre si al Iconiei din satul Rugi, comuna Valea Boului, nu a fcut el nsusi politic, dar provenea dintr-o familie de trani legati de bucata lor de pmnt, n care tatl fusese admirator al lui Iuliu Maniu si membru al Partidului National Trnesc. Acesta i insuflase fiului su sentimente puternice fat de cel care contribuise decisiv la realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie. Dup un drum sinuos ce leag Resita de Caransebes, pentru a ajunge n satul Rugi, prsesti soseaua, lund-o pe drumul judetean, la dreapta. Mica localitate nu era departe de munti si, cum informatiile despre Organizatia National Crestin de Lupt contra Comunismului ajunseser pn la el, R.M. ader la miscare alturi de Martin Gruia, Ioan Lascu zis Ghera, doctorul Liviu Vuc si altii. n anul 1948 si n primele luni ale lui 1949 s-au adpostit ntr-o cazemat prsit, amplasat n locul numit Zrna-Ruget, o pdure bogat n rugi si n mrcini. Aici se adunau pentru a-si mprtsi din gnduri, pentru a afla noutti, dar mai ales pentru a face planuri. Socotind c locul nu le ofer suficient sigurant, au cutat o zon mai ferit, departe de orice indiscretie. n aceast perioad au frecventat si alte slase din pdure. Pentru a nfptui o mai puternic legtur ntre ei, s-au angajat prin jurmnt s nu trdeze secretul organizatiei si nici pe cei care-i vor ajuta. Conductorii micului grup erau Vuc, medic primar n Zorlent, si Pavel Blc, preot n satul Rugi. Considerati chiaburi, vor fi urmriti cu deosebit vigilent. Martin Rada si aminteste azi cu emotie c tatl su si Ioan Seiman au fost luati de la slas de ctiva lucrtori de Securitate, legati fiecare de cte un pom, avnd pe ei doar cmasa si izmenele. Securistii doreau infor-matii despre tinerii Martin Rada si Toma Tantu. Dac Petre Rada era ntr-adevr tatl lui Martin Rada, Ioan Seiman nu era tatl lui Toma Tantu, ci socrul lui Petre Tantu, fratele celui dinainte. Cum cei doi nu stiau nimic de tinerii fugari, securistii le-au aplicat numeroase lovituri si i-au prsit acolo. n urmtoarele dou zile, cei legati de pomi au cunoscut chinuri cumplite pn cnd Gulea, un cunoscut din satul Slinesti, a venit din ntmplare cu cruta dup lemne. Auzind gemete si strigte de ajutor, mpreun cu cel care-l nsotea, i-a dezlegat si i-a transportat la Slas, ca s-i oblojasc. Nu le-a pus ntrebri si nu le-a cerut nici un fel de lmuriri. ntre timp, la Securitate se descoper greseala, asa c va fi arestat de acas tatl fratilor Toma si Petre Tantu, Petre Tantu senior. Pentru a-l face s vorbeasc, la anchet i-au aplicat, n afara binecunoscutelor bti, si procedeul de asmutire a cinelui, ce se solda invariabil cu sfrtecatul crnii de pe picioarele prizonierului. Stui s tot fie ridicati de acas si chinuiti bestial pentru a da informatii despre fiu si, respectiv, ginere, cei doi vor cere anchetatorilor s nu-i mai elibereze, cci, oricum, nu stiu nimic. n consecint, s-i retin n arest. Incapabili s se admit nfrnti, lucrtorii Securittii lrgesc orizontul de actiune si trec la represalii contra tinerelor sotii. Maltratate, intimidate prin amenintri, trei dintre cele cinci femei au acceptat s divorteze. Bnuielile asupra celor ce i-au trdat se mentin si azi. Arestati, vor fi dusi nti la Caransebes pentru cercetri, apoi la Timisoara. Vor cunoaste toate etapele torturii. Pentru a i se pstra imaginea de bandit, Martin Rada a fost fotografiat cu armamentul ce i-a apartinut. Copia xerox a fotografiei de odinioar 28 din 61

l prezint asemeni oricrui tnr tran, mbrcat n portul obisnuit din Banat. Azi, un chip brzdat, ncadrat de barb tuns scurt, l apropie de dacii imortalizati pe column. Cercetnd dosarele existente n arhiva Tribunalului Militar din Timisoara, am gsit un raport al locotenent-colonelului Ambrus Coloman, ntocmit la data de 2 martie 1949 pentru Directia General a Securittii si trimis prin curier special: A fost introdus n rndul banditilor fugari un informator de-al nostru, care a reusit concret s ia legtura cu acesti banditi si printr-o actiune dirijat de noi s produc o diversiune n rndurile lor. Tot prin acest informator s-a putut stabili n mod precis locurile de adpost a acestor banditi si toate persoanele care sunt n legtur cu ei, alimentndu-i si adpostindu-i. n baza acestor informatiuni precise, n prezent suntem n curs de-a organiza captarea banditilor printr-o actiune simultan la obiectivele identificate cu precizie, folosind informatorul pentru a verifica obiectivul nainte de a trece la actiune. C Securitatea nu avea de gnd s opreasc investigatiile si nici arestrile, rezult din ultima parte a aceluiasi referat: Au fost identificate ca fcnd parte din organizatia subversiv nc un numr de 30 de persoane afar de cele 15 persoane retinute n prezent din comunele Cornereva, Domasnea si Canicea, judetul Severin si care urmeaz a fi ridicate. (Referatul face parte din dosarul nr. 157 pe anul 1949, pag. 37.) V rugm s luati msuri ca lotul nr. 1 al organizatiei Ut Ioan, format din 11 elemente n frunte cu Vldescu Mircea, s fie naintat Tribunalului Militar Timisoara pentru judecare, dup ce se vor face urmtoarele modificri n cuprinsul procesului verbal: Dup cuvintele dresat azi, se va aduga la Timisoara. La introducerea procesului verbal, dup numele si gradul ofiterului anchetator, se va aduga din serviciul judetean al securittii Severin, Lugoj avnd n vedere ordinul nr. 221/949 etc. Textul va fi ncheiat astfel: ncheind cercetrile referitoare la numitii... care se fac vinovati de uneltire contra ordinii sociale, am stabilit urmtoarele... Deasemeni se vor lua msuri ca n viitor procesele verbale la fiecare individ n parte s treac activitatea de care se face vinovat, asa cum rezult din declaratiile altor detinuti ncadrati n acelasi lot, nu numai declaratia proprie a celui de care se face vorbire. Dup depunerea dosarului format la Tribunal ni se va comunica numrul dosarului format la Tribunal si termenul fixat pentru judecat, iar dup 29 din 61

judecarea procesului ni se va trimite copie dup sentinta dat, referindu-v la prezentul ordin. *** As vrea s revin asupra unei afirmatii fcute la nceputul rndurilor de fat. Este impropriu s vorbim doar de o rezistent existent numai n Muntii Banatului, cnd realitatea este cu totul alta. Organizatia National Crestin de Lupt contra Comunismului a avut aderente n ntreg Banatul. Ea n-a fost lichidat, asa cum au ncercat s acrediteze organele de represiune la vremea respectiv, pn n 1949, cci, conform datelor de arhiv, ca si informatiilor obtinute de la supravietuitori, n 1953, 1956, se mai ddeau la Tribunalul Militar Timisoara sentinte grele, fie de condamnare la moarte, fie ani multi de munc silnic. Securitatea a socotit sau a vrut s impun ideea c organizatia a nsumat doar un numr mic de persoane, lipsite de armament adecvat, format doar din delicventi de drept comun. Nu i-au acordat atentia cuvenit, nici mcar dup ce au aflat de nfiintarea comandamentului unic. n rapoartele ntocmite ctre Bucuresti, organele regionale de securitate au minimalizat amploarea miscrii de rezistent. Au repetat permanent c exist grupuri mici si c acestea sunt n curs de lichidare. Din orgoliu sau din considerente tactice, n-au vrut s accepte realitatea c grupurile de rezistent aveau legturi ntre ele si, n acelasi timp, relatii pe ntreg cuprinsul Banatului. Grupul de rezistent de la Poiana Lung va fi subminat de trdarea unui ins din Mehadica, Andrei Vdraru. Acesta va conduce detasamentul de Securitate la care au fost obligati s se ralieze douzeci de oameni din comuna Mehadica pentru a masca lovitura ce urma s fie dat grupului de rezistent aflat la slasul din zon. Actiunea a fost condus de maiorul Ciorapciu. S-a precizat n mod deosebit c Andrei Vdraru participase anterior la demontarea unui pod de lemn din zon, cu intentia de a mpiedica retragerea maiorului Kling, aflat n misiune, pe care lupttorii doreau s-l lichideze. Maiorul Kling era unul din pionii principali ai comandamentului unic al Securittii. Din acelasi raport al institutiei de trist amintire rezult c Andrei Vdraru a stiut si a fost de fat cnd colonelul Ut, mpreun cu Ilie Cristescu zis Voica, a hotrt mpuscarea celor doi presupusi studenti ce se nfiltraser n organizatie. Nici pn astzi, n ciuda tuturor eforturilor ntreprinse, nu este cunoscut adevrata identitate a celor doi. Numele lor nu s-au regsit n arhivele faculttilor din Timisoara, cu toate c Securitatea a afirmat si n rapoarte c cei doi erau studenti acolo. Nici pn astzi presupusii studenti n-au fost revendicati de nimeni. Bnuiala noastr este c acestia fceau parte din grupul de absolventi ai scolii de subofiteri de securitate, si probabil c au fost declarati morti la datorie. n urma ambuscadei de la slas, proprietatea lui Mihil Careba, care a durat aproximativ 45 de minute, au fost ucisi Nicolae Armasu zis Grbin, Ilie Cristescu zis Voica si grav rnit Mircea Vldescu. Dac Dumitru Mutascu zis Fus reuseste s se strecoare si s dispar, pe Vldescu l-au gsit dup 30 din 61

urmele de snge. Tot atunci sunt arestati trdtorul Andrei Vdraru si una din cluze, Dionisie Careba. Securitatea consider c a obtinut o victorie total si de aceea recompenseaz si scoate n evident faptele a circa douzeci de participanti la evenimente, n timp ce unul din cadavrele celor ucisi (al lui Nicolae Armasu) este trt cu ajutorul a doi cai si expus n centrul comunei Cornereva, n fata troitei. Locuitorii satului au fost obligati s vin si s-l priveasc de-a lungul unei sptmni ntregi pe Nicolae Armasu zis Grbin. Mormntul lui ns nu-l cunoaste nimeni. Ceea ce se consemna n rapoartele Securittii constituia doar o pictur din forta de rezistent n munti. S ne oprim la actiunea ntreprins n noaptea de 9 februarie a anului 1949 la Globul Craiovei. Pe baza informatiilor procurate de Securitate de la informatori verificati pe mai multe ci, s-a semnalat prezenta, n slasele din preajma satului Globul Craiovei, a bandei lui Grozvescu. Datorit aportului cluzei, sunt arestati Andrei Paraschiv, Petre Grozvescu zis Dragu, Ioan Popeti si Ilie Orza, care le fusese nu doar gazd, ci si curier. O noapte mai trziu va avea loc o alt actiune a Securittii n zona Valea Bolvasnitei. Folosind drept cluz pe cel ce a trdat, Dobre Dumitru, vor nconjura slasul lui Dumitru Basulescu zis Radoslav, unde fusese indicat prezenta banditului Petre Domsneanu. Desi se efectueaz o perchezitie deosebit de atent, nu se descoper nici o arm, lucru de neimaginat. Fr s stea pe gnduri, lucrtorii Securittii aplic tratamentul de rigoare celor arestati si astfel se afl c Dumitru Basulescu mai are n proprietate un slas amplasat mai n interiorul pdurii, cam la vreo trei kilometri de locul unde se gseau. Actionnd cu rapiditate, vor nconjura si acest slas si vor deschide foc puternic, fr somatie. Dup ncetarea focului, sublocotenetul Srteanu si sergentul major Ciocodei ptrund n slas si l gsesc n prima ncpere pe Domilescu zis Mane, iar n a doua pe comandorul Petre Domsneanu si pe Dumitru Basulescu zis Radoslav. Nscut n comuna Bolvasnita la 23 septembrie 1912, Dumitru Basulescu zis Radoslav este fiul lui Dumitru si al Floarei. n ciuda mprejurrilor vitrege cu care s-a confruntat, a rmas legat, de-a lungul timpului, de comuna natal si acolo locuieste si astzi. Peste decenii, Basulescu si aminteste c n zorii zilei de 10 februarie 1949, n timp ce comandorul Petre Domsneanu hrnea animalele, s-au auzit mpuscturi. Arestati imediat, vor fi dusi mai nti la Caransebes, apoi la scurt timp vor fi transferati la Timisoara.

31 din 61

n intervalul de vreme petrecut n arestul Securittii din Caransebes se vor bucura de o celul fr geamuri si fr prici; ca s dormi, trebuia s te ntinzi direct pe beton. Obielele groase le vor fi de ajutor, cci le vor transforma n asternut. n ancheta de la Caransebes si chiar n cea de la Timisoara, comandorul Domsneanu va ncerca s ia toat vina asupra lui, afirmnd c Basulescu fusese adus cu forta la slas. Considerat deosebit de periculos, ct s-a aflat la Timisoara, comandorul a purtat tot timpul lanturi, att la mini, ct si la picioare. n perioada ct au stat la slas, apropiatii lor din comun i-au aprovizionat cu alimente si cu mbrcminte. Fapte pentru care, binenteles, au avut de ptimit. Pentru c era mult mai greu de procurat ncltminte de oras, au apelat la traditionalele opinci. La proces, ca si pe ultimul drum, comandorul Petre Domsneanu a mers ncltat n opinci. n urma actiunii de la valea Bolvasnitei s-au fcut cteva arestri, dar prin aceasta nu se lichida Organizatia National Crestin de Lupt contra Comunismului. Uciderea colonelului Ion Ut n ambuscad, arestarea lui Spiru Blnaru n februarie 1949 si a lui Ioan Caraiman n 11 martie 1949 n-au nsemnat lichidarea rezistentei al crei nucleu era n munti. Parte din membrii organizatiei se retrag la slase sigure si caut, treptat-treptat, s se regrupeze. Mobilizati, lucrtorii Securittii opereaz la doar cteva zile noi arestri, anihilnd astfel lovitura ce urma s aib loc n noaptea de 17 spre 18 martie. n Timisoara, cpitanul Ioan Tnase, fost ofiter la serviciul de contrainformatii pe frontul de rsrit, avusese sarcina de a aduna n hotarul comunei Sclaz 30 de oameni narmati pentru noaptea cu pricina. Arestat n comuna Iecea Mare la 25 noiembrie 1950, Petre Ghenciu nu stie cnd a fost ridicat cpitanul Ioan Tnase. Ultima dat cnd l-a vzut era la sfrsitul lunii februarie sau la nceputul lui martie 1949, cnd a fost trimis s recruteze oameni n judetul Slaj. Declaratiile sale, date la Securitate n decembrie 1950 si n ianuarie 1951, sunt inserate n dosarul cu nr. 2734/951 si fac referire, ca si informatiile comunicate acum, la un grup format din 15 persoane, din care 7 din Iecea Mare, iar 8 din Crpinis. n 25 iunie 1949, la Pdurea Verde, alturi de Spiru Blnaru, Domsneanu Petre, Petre Puschit zis Mutascu, Romulus Maritescu zis Fert, va fi mpuscat si cpitanul Ioan Tnase. Sirul condamnrilor la moarte abia ncepea. Mai dureros este c au fost date mortii prin mpuscare si persoane care au avut cu totul alte condamnri sau nici mcar nu fuseser nc supuse condamnrii. 32 din 61

La pagina 26 din dosarul cu nr. 24 din 1949, n declaratia dat organelor de anchet de Stoichescu Pavel zis Sirban, fiul lui Pavel si al Mariei, nscut n comuna Teregova la data de 22 iunie 1917, face schema de organi-zare pe grupe a membrilor din banda condus de notarul public Gheorghe Ionescu si avocatul Spiru Blnaru. Fiecare dintre cei doi conductori aveau convingeri politice diferite. Spiru Blnaru fusese legionar, iar Gheorghe Ionescu fusese membru n Partidul National Trnesc si-si pstrase nestirbit admiratia fat de Iuliu Maniu. Chiar dac n discutiile pe care le purtau nu aveau ntotdeauna puncte de vedere comune, telul pentru care luptau era acelasi: nlturarea comunismului. Arestat n 19 iulie 1951 datorit informatorilor Securittii mentionati cu indicativele Roman, Pdure, dar mai ales H, Aurel Petconi zis Ciortoboc face obiectul a dou dosare cu nr. 906/51. Fusese unul din cei care-l cunoscuser bine pe colonelul Ioan Ut si-l aprovizionase cu alimente si haine. Directiunea General a Securittii Statului din Regiunea Timisoara transmitea prin teleimprimator Directiunii Generale a Securittii Statului Bucuresti, cu mentiunea special de a se preda imediat tovarsului col. Dulgheru, raportul prin care se aducea la cunostint c s-a reusit ca susnumitul Petconi Aurel zis Ciortoboc s fie arestat la domiciliul sotiei sale din Lugoj. Susnumitul la data de 18 decembrie 1948 mpreun cu numitul Luminosu Gheorghe, n prezent condamnat, a luat legtura cu fostul bandit fugar Ut Ioan n muntii Caransebesului, dat de la care s-a considerat ca tinuitor si ca unul care are legtur cu bandele din munti. Numitul Petconi Aurel a fost disprut de la domiciliul su de la data de 25 martie 1949 cnd a reusit s dispar stnd ascuns n comuna Botinesti, raionul Lugoj si de asemeni n orasul Lugoj, fiind mereu urmrit de organele noastre. Susnumitul se afl n curs de cercetare urmnd ca rezultatul s v fie raportat la timp. Semneaz lt.col. de securitate Mois Aurel. Adresa a fost nregistrat cu nr. 814/9751 din 20 iulie 1951. Nemultumit de ncrctura celor afirmate n anchet de Aurel Petconi si socotind c l-ar putea acuza cu mai multe fapte, anchetatorul doreste s-l confrunte cu noi declaratii luate de la Gheorghe Luminosu, arestat deja si condamnat la 10 ani nchisoare corectional. Pentru aceasta, Securitatea din Timisoara cere printr-o adres trimis Securittii regiunii Cluj s ia o declaratie de la retinutul Luminosu Gheorghe care se afl ncarcerat n penitenciarul Aiud de la data de 3 august 1949. Susnumitul este nscut n anul 1914 luna iulie 27 n comuna Fdimac judetul Severin, fiul lui Vasile si Maria de profesiune crciumar, fost gardian public cu ultimul domiciliu n Lugoj, str. Lenin nr. 3. Susnumitul n declaratia sa va arta tot ce stie despre activitatea si legturile sale ce le-a avut cu numitul Petconi Aurel zis Ciortoboc, domiciliat n Lugoj, n cadrul organizatiei teroriste din regiunea Severin, condus de fostul colonel Ut Ion. Adresa este semnat de locotenent-colonelul de securitate Mois Aurel si de locotenentul major de securitate Deitel Ernest. Ceea ce urmeaz ridic o multime de semne de ntrebare la care, n ciuda eforturilor depuse pn acum, nu am fost n stare s dau un rspuns. 33 din 61

S-o lum metodic. La adresa primit de Directiunea General a Securittii Statului Regiunea Cluj cu nr. 814/9751 din 26 iulie 1951, aceasta rspunde Securittii din Timisoara cu adresa nr. 82/14873 din 2 august 1951 c la adresa dumneavoastr v facem cunoscut c nu se afl ncarcerat la penitenciarul Aiud, Luminosu Gheorghe. Adresa este semnat de colonelul de securitate Nedelcu Mihai si de locotenentul major de securitate Stnescu Aurel. Aceasta nu a fost transmis prin post, ci prin curier, si se afl n dosarul cu numrul 906 din 1951 al lui Aurel Petconi, fiind inserat la pagina 43. Securitatea nu face alte demersuri s afle unde este ntemnitat Gheorghe Luminosu. Pe teritoriul patriei existau, slav Domnului, destule penitenciare, asa cum bine se stie: Gherla, minele de la Cavnic sau Baia Sprie, ca s nu mai vorbim de lagrele de la Canal. Cum de s-au multumit cu acest rspuns, cnd mai este proaspt n amintirile multora c anchetatorii doreau ct mai multe fapte incriminatorii? Ce va fi discutat locotenent-colonelul de securitate Mois Aurel cu cel care adusese rspunsul de la Cluj, nu a fost consemnat niciunde. Retinutul, folosesc termenul adresei, dispruse. Cum era cu putint ca un detinut, si nc unul care fusese acuzat de crim de uneltire mpotriva statului, s dispar fr ca Securitatea s stie? Unde s-ar fi putut afla Gheorghe Luminosu? Dup trecerea attor decenii se ridic, desigur, o multime de ipoteze, unele bazate pe mrturii ale unor persoane ce nu vor s-si decline identitatea, c cel care fusese condamnat la doar 10 ani de nchisoare se numr printre cei ucisi n locuri nc neidentificate. Dup arestrile din martie 1949, cum n-au putut fi prinsi toti membrii bandei, cei ce au scpat s-au refugiat la slasuri numai de ei stiute, dar preocupati s reconstituie banda/grupul si s actioneze n continuare contra comunismului, asa cum juraser de altfel. n declaratia dat de preotul Alexandru Nicolici, nscut la 3 octombrie 1911, n comuna Vlisoara, judetul Severin, fiul lui Toma si al Anastasiei, absolvent al faculttii de teologie, confesor militar de rezerv la cercul de recrutare Lugoj, cu ultimul domiciliu n comuna Teregova, se arat c n ziua de 2 ianuarie 1949 pe la orele 12 plecnd de la biseric am fost oprit de notarul public Ionescu Gheorghe care m-a rugat s vin la casa lui Coltun Petru cu crucea si epitrahilul pentru a lua un jurmnt. La casa lui Coltun Petru l-am gsit pe acesta avndu-i alturi pe notarul public Ionescu Gheorghe, pe Toma Grozvescu, Traian Smultea, Petru Mran, Pavel Stoichescu, Ion Lzrescu zis But, Ioan Vela zis Beseriu, si pe Romulus Grozvesu zis Roman Prvu. Mrturisirea printelui Nicolici Alexandru, care se fcea vinovat de-a fi luat jurmntul, se afl la dosarul cu numrul 24/1949, pagina 126. Judecat n 25 ianuarie 1950, va fi condamnat la 15 ani temnit grea, 10 ani degradare civic si confiscarea averii. Scpati de arestrile care se fcuser n 11 martie 1949, Dumitru Mutascu zis Fus, Iancu Baderca, Victor Curescu, Nistor Duicu si alti ctiva se retrag, asa cum am afirmat mai sus, n locuri doar de ei stiute si, dup o scurt 34 din 61

perioad, ncearc s refac organizatia pentru a continua lupta mpotriva comunismului. Vor reusi s se regrupeze, ba chiar s cstige noi aderenti. Cu toate fortele, dar mai ales prin toate mijloacele, Securitatea i caut pentru ai reduce la tcere pe cei care nu voiau sub nici un chip s accepte comunismul. Trecuser de acum ctiva ani si iat c n decembrie 1952, mai ales datorit trdrii, vor fi operate noi arestri. n procesul verbal ncheiat de anchetatorul din Ministerul Securittii Statului, locotenentul de securitate Abraham Pavel, la data de 8 ianuarie 1953, aflat la dosarul cu numrul 1410 din 1953, la pagina 5 se arat c s-au ncheiat cercetrile fcute asupra lui Balica Gheorghe, Baderca Iancu, Curescu Victor, Vuc Liviu, Drgan Stefan care se fac vinovati de constituirea de band narmat contrarevolutionar. Alturi de acestia se afl un alt grup, format din Cioca Ioan, Nemes Dumitru, Daia Nistor, Lungu Dumitru, Bihoi Ioan, Enea Gheorghe, vinovati pentru alimentare, gzduire, nedenuntare si port ilegal de arm. Cine sunt acestia, aflm din procesul verbal mai sus amintit: Baderca Iancu, nscut la 8 aprilie n comuna Mehadica, raionul Mehadia, regiunea Timisoara de nationalitate si origine romn, fiul lui Mihai si Ana, cstorit cu doi copii, agricultor, domiciliat n Mehadica nr. 343. Auzind de existenta unor elemente contra revolutionare, constituite n bande, care aveau scopul s rstoarne regimul din Republica Popular Romn i sprijin n mod activ si vede n ei salvatorii lui. Prima oar i alimenteaz pe acestia iar pe urm se ncadreaz n banda terorist sub conducerea fostului colonel Ut Ion, de bun voie. La 6 ianuarie 1949 devine membru activ al bandei teroriste contra revolutionare si o dat intrat n aceast band se pune ntrutotul n slujba ei, astfel n primele zile face instructie militar si ia parte la sedintele de tragere cu armament. De asemenea este de acord si-si nsuseste pe deplin educatia national sovin si monarhic ce o primeste de la colonelul Ut si ceilalti membri ai bandei. Este de acord si arde de nerbdare ca rzboiul s se dezlntuie ca s poat da lovituri regimului din Republica Popular Romn, mpreun cu banda de sub conducerea fostului colonel Ut. Dup depistarea bandei teroriste a fostului colonel Ut, reuseste s scape mpreun cu alti membrii ai bandei si se altur lui Mutascu Dumitru zis Fus, din Verendin care constituie o nou band, fiind sub conducerea sa. Aceast band fiind compus din fosti membrii ai bandei Ut aveau acelasi scop ca si al bandei teroriste de sub conducerea lui Ut / rsturnarea regimului din R.P.R./ Alt membru al fostei bande Ut, Curescu Victor nscut la 4 octombrie 1925 n comuna Verendin, raionul Mehadia, regiunea Timisoara, de cettenie si nationalitate romn, fiul lui Alexandru si Paraschiva cu ultimul domiciliu n Verendin Nr. 311. La 7 ianuarie 1949 devine fugar si se ncadreaz n banda terorist contra revolutionar condus de fostul colonel Ut Ion prezentnduse chiar lui personal prin intermediul banditului Duicu Nistor.

35 din 61

ncadrndu-se n aceast band, primeste arm si munitii si face instructie militar si sedinte de trageri. Drgan Stefan nscut la 21 septembrie 1909 n comuna Zorlentul Mare, raionul Caransebes, regiunea Timisoara de nationalitate si cettenie romn, fiul lui Gheorghe si Persida, cstorit cu doi copii, cu ultimul domiciliu n comuna Zorlentul Mare nr. 210. Cu toate c Securitatea afirma de cte ori era cazul c membrii bandei sunt persoane certate cu legea, detracati sau elemente dusmnoase noii ordini din stat, Stefan Drgan era tran srac, si asemeni lui au fost multi altii. Fiu al Zorlentului-Mare, se altur bandei de fugari n octombrie 1950; pred un pistol automat P.P.S. cu 100 cartuse, dou grenade, si un pistol de buzunar calibrul 6,35, ca si munitia necesar. Arestarea lui se va face la 7 decembrie 1952. Interesant mi s-a prut obsrevatia ofiterului anchetator, care afirm n procesul verbal arestatul nu e cooperant, nesincer si mai ales ncptnat. nainte de a-l prezenta pe seful noii bande, doctorul Liviu Vuc, trebuie s-l amintesc pe Ion Cioca, nscut la 21 septembrie 1898 n comuna ZorelentuMare, raionul Caransebes, regiunea Timisoara, fiul lui Nicolae si al Floarei, de nationalitate si cettenie romn, cstorit cu doi copii, cu ultimul domiciliu n comuna Zorlentu-Mare nr. 221. Stiindu-l bine pe doctorul Liviu Vuc si stiind c acesta este fugar din vara anului 1948, reuseste s ia legtura cu el cam pe la mijlocul anului 1949. Cunoaste mare parte din membrii grupului, crora le d gzduire, mncare, dar mai ales informatiile pe care acestia le doreau. De la prima ntlnire va fi unul dintre cei care-i va tine la curent cu evenimentele din jurul comunei Zorentu-Mare. Procesul verbal ncheiat de lucrtorul de securitate n cadrul anchetei consemneaz: Cioca Ion d dovad de atasament fat de fugari dnd informatii referitor la cine au fost arestati si pe unde urmresc organele de stat pentru a-i prinde si cu ce efective. Cioca Ion destinuieste fugarilor c ei sunt urmriti de numitul David Ion zis Mezin din comuna Zorlentul Mare, care n mai multe rnduri i-a cerut informatii despre Hlbel Iosif si Beg Ion. Totodat mai detine ilegal o arm militar tip Mauser Z.B., si munitia aferent. Acest armament l tine pentru scopurile sale proprii iar n cazuri exceptionale ca s poat ajuta pe fugari. Fugarii si-au construit un adpost n apropierea slasului numitului Cioca Ion, care-i pzea pe fugari de-a nu fi surprinsi de ctre organele de stat si astfel n luna august 1952 anunt pe fugari de-a fugi deoarece se apropiau mai multe camioane n care erau militari. ntreaga band reuseste s fug n pdure. Atunci era cu ei si conductorul bandei, Doctorul Vuc Liviu.

36 din 61

Fugarii Liviu Vuc si Stefan Drgan l considerau pe Dumitru Lungu ca pe cel mai de ncredere om al lor de legtur si, dup ce acesta se dovedeste ntradevr atasat fugarilor, ei l viziteaz foarte des pn n momentul arestrii lor. Dumitru Lungu, nscut la 9 iulie 1922 n comuna Delinesti, raionul Caransebes, regiunea Timisoara, de nationalitate si cettenie romn, fiul lui Trandafir si al Lucretiei, cstorit cu doi copii, cu ultimul domiciliu n comuna Delinesti nr. 124, le-a dus fugarilor de mai multe ori alimente, ziare si informatii cu privire la activitatea organelor de stat, de felul cum i urmresc si pe cine au arestat din comun. Totodat, cunoscnd o serie de elemente de legtur ale fugarilor, colecteaz alimente de la acestea si le duce la adpostul bandei, situat la Groposu, la circa 7 kilometri de comuna Vliug, raionul Resita. A fost singurul element de legtur care a cunoscut adposturile celor din grup si locul unde au fost ascunsi. Prin el, fugarul Liviu Vuc d n pstrare dou arme de vntoare si cartusele aferente numitului Lrintz Petre din comuna Delinesti, care le-a fost recomandat ca un element potrivit de gzduire. Cele artate mai sus sunt confirmate de doctorul Liviu Vuc si de Stefan Drgan n procesele verbale anexate la dosarul de anchet cu nr. 1410 din 1953. n acelasi dosar, volumul IV, la pagina 30, se afl adresa trimis ctre Ministerul Securittii Statului Bucuresti, n care se raporta c din banda terorist din muntii Severinului condus de Mutascu Dumitru zis Fus si din legturile acestuia au fost retinuti Baderca Iancu, Curescu Gheorghe zis Milin si Martin Ioan. Acesta din urm - nscut la 9 februarie 1909 n comuna Cuptoare, Secul, raionul Resita, de nationalitate si cettenie romn, fiul lui Ians si al Iconiei, de profesie contabil cu ultimul domiciliu n comuna Cuptoare-Secul nr. 95, raion Resita. Adresa poart semnturile lt. colonelului de securitate Mois Aurel si anchetatorului lt. major de securitate Bartos Carol. Conform adresei trimise ctre Ministerul Securittii Statului la Bucuresti pentru a fi predat imediat locotenet-colonelului Butic, se raporteaz c, n urma cercetrilor operative s-a identificat locul unde stau ascunsi seful bandei de fugari si patru banditi din comuna Zorlentul Mare. Actionndu-se sub comanda locotenentului major Deitel Ernest din regimentul de securitate Timisoara, n dimineata zilei de 6 decembrie 1952 au fost prinsi urmtorii banditi: dr. Vuc Liviu si Drgan Stefan zis Labu. Cnd la 11 martie 1953 are loc procesul celor de mai sus, Dumitru Mutascu zis Fus era nc liber. A doua zi se d sentinta. Iancu Baderca, Gheorghe Balic si Nistor Curescu vor fi condamnati la moarte. n ciuda demersurilor de a li se comuta pedepsele, sentinta devine definitiv si va fi executat la 13 august 1953. Procesul verbal ncheiat cu ocazia acestei executii, nseriat la dosarul 1410 din 1953, pagina 211, mentioneaz pe cei prezenti alturi de condamnati. Ceea ce ncrnceneaz pe oricine citeste acest document este faptul c cel care conduce plutonul de executie nu este altul dect locotenentul major de Securitate Bartosi Carol. Dup ce i tocase mrunt n anchetele de la Securitate, acum avea satisfactia de a-i vedea morti. 37 din 61

Executia va avea loc n zorii zilei de 13 august 1953, la ora 4 1/2 a.m. Condamnatii au fost pusi cu fata la zid si mpuscati pe la spate. Clii nu-i puteau privi n fat. Cpitanul dr. medic al Securittii, Zingher Paul, a constatat moartea condamnatilor dup care am dat ordin de nmormntare. O alt ntrebare fr rspuns: unde au fost ngropati ? Doctorul Liviu Vuc va fi condamnat la munc silnic pe viat. Proces verbal Astzi 13 august 1953

Noi, Lt. Major Gdea Marin, Procuror Ajutor de pe lng Procuratura Militar Teritorial Timisoara, conform ordinului primit, Nr. 34, din 12 AUGUST 1953, mam deplasat la penitenciarul Caransebes Regiunea Timisoara, Tov. Cpt. Mocsakasiy Pavel, Grefierul sef, Mihileanu Petru, Lt. Major de Securitate Bartosi Carol, n calitate de Comandant al Plutonului de Executie si Cpt. de Securitate Dr. Zingher Paul, pentru a asista la executarea Hotrrii Nr. 68 din 12 Martie 1953, dat de Tribunalul Militar Teritorial Timisoara, rmas definitiv, n cauz privind pe: BALICA GHEORGHE, BADERCA IANCU si CURESCU VICTOR, care au fost condamnati la moarte pentru crim de uneltire mpotriva securittii interne si externe a Republicei Populare Romne, la acte de teroare p.p. de art. 1. lit. c si d. din D.L. 199/1950, comb. cu art. 4 din acelas decret. Tov. Grefier sef, Mihileanu Petru, n conformitate cu legea a dat citire Sentintei rmas definitiv de condamnare la moarte, dup care n calitate de Reprezentant al Procuraturii Militare Teritoriale Timisoara am ntrebat pe condamnatii la moarte, ce mai au de spus n ultim dorint, la care mi-a rspuns dup cum urmeaz 1.) BALICA GHEORGHE, c cere s nu fie executat si c si ia angajamentul s ajute organele de stat pentru prinderea lui FUS fugar, si a banditilor din munti complectnd c el nu a fcut dect o singur crim pentru care fapt poate s fie ertat si dat societtii. 2.) BADERCA IANCU, a cerut s i se aduc familia spre a o vedea pentru ultima dat. 3.) CURESCU VICTOR, a cerut s i se aduc fata si sotia spre a o vedea pentru ultima dat. Astfel dup formele legale la comanda Comandamentului Pluton. de executie sa deschis foc asupra condamnatilor, executndu-i prin mpuscare, Cpt. Dr. Medic al Securittii Zingher Paul a constatat moartea condamnatilor dup care am dat ordin de nmormntare. Executarea condamnatilor BALICA GHEORGHE, BADERCA IANCU si CURESCU VICTOR, a avut loc la ora 4 1/2 n zorii zilei, n ziua de 13 august 1953. 38 din 61

Drept pentru care am ncheiat prezentul proces verbal n cinci exemplare, dintre care unul rmas la Dosarul Procuraturii, al doilea depus la Penitenciarul din Caransebes, al treilea la Dosarul Trib. Mil. Terit. Timisoara, al patrulea la Securitatea Regiunei Timisoara si al cincilea se va nainta Procuraturii Militare pentru Unittile D.S.S. Bucuresti.

LT. MAJOR DE JUSTITIE PROCUROR MILITAR Gdea Marin GREFIER SEF Mihileanu Petre

Cu multe meandre este viata omului de la leagn pn la mormnt. Firul tors de parce poate fi scurt sau lung. nainte de vreme s-a ntrerupt sirul zilelor si pentru Raica. Grdina sa din Snnicolau Mare va fi poate la fel de frumoas si anul acesta, dar mna priceput si harnic nu va mai mngia petalele trandafirilor si nu va mai plivi straturile de buruieni. El are ns un mormnt la care cei dragi, rude sau prieteni, pot aprinde o lumnare. S revenim ns la cineva care a dat mult btaie de cap Securittii. La 19 ianuarie 1913, n casa lui Anania si a Iulianei Vuc din comuna Zorlentu Mare, la numrul 296, a fost mare bucuria, cci venea pe lume bietelul Ioan Liviu. Cu sigurant c una din cele trei ursitoare a lipsit, iar cele prezente nau reusit s-i pun n leagn copilului doar din harurile care fac viata plcut si usoar. Scoala primar o face n comuna natal si termin cele patru clase n doar trei ani. Dup absolvirea liceului din Lugoj, la numai 16 ani si jumtate si ia bacalaureatul la Turnu-Severin. n toamna anului 1929 pleac la Nancy si se nscrie la facultatea de medicin. Urmeaz cursurile doar un semestru, mutndu-se la Strasbourg. n 1932, fiindc nu mai poate plti taxele, se transfer la Facultatea de Medicin din Cluj. n primvara anului 1935 l cunoaste pe Ion Banea si se apropie de miscarea legionar. Ales presedinte al Societtii Studentilor n Medicin, conduce o grev studenteasc n urma creia este exclus din toate faculttile din tar pe timp de un an. Se angajeaz ca intern la Centrul pentru ocrotirea si recuperarea copiilor din Cluj, pregtindu-si examenele si teza de doctorat pe care o si sustine n iunie 1938. Dup efectuarea stagiului militar de cteva luni, va fi reconcentrat si trimis la bata-lionul 2 al Regimentului 94 Infanterie Orsova. Cu acest regiment este trimis pe frontul de rsrit ca medic si va participa la luptele ce se vor da n mai 1942 n Peninsula Kerci. Rnit, va pstra o schij la genunchi pe tot parcursul vietii. Demobilizat n aprilie 1945, se va stabili ca medic de circumscriptie n comuna natal Zorlentu Mare. n anul urmtor si procur armament, fr a se folosi de el. Evenimentele politice nu-l atrag, dar sper, asemeni multora, n venirea americanilor si mai ales n nlturarea comu-nistilor. La sfrsitul verii anului 1948 afl de la mai multe persoane (notarul Goian, dr. Pitic, controlorul financiar Tprdel) despre arestri masive. ntr-una din zilele lui octombrie 1948 primeste vizita unui cunoscut, notarul Vlaicu Mihai, pe care-l opreste si peste noapte. n dimineata 39 din 61

urmtoare vor fi treziti de organele de Sigurant, care-l invit la Resita pentru a da niste informatii. Profitnd de un moment prielnic, reuseste s fug spre Pogonis, refugiindu-se lng o pdurice numit de localnici Andracai. O bun perioad de timp rmne fugar izolat. Cunoscut si apreciat nu doar n comuna natal, va fi cutat de alti fugari, care i vor propune s le fie conductor al grupului. Printre acestia se afl Ioan Beg, care dorea s-si csto-reasc fiica dup un nepot al doctorului, rmas orfan de tat. n iarna 1948-49 i se altur preotul Virgil Atnagea, fiul acestuia, Anton Atnagea, Stefan Drgan si Iosif Hlbel din co-muna Scius. Acesta din urm realizeaz o leg-tur cu grupul condus de colonelul Ut, dar, dac la nceput dr. Vuc a fost de acord s-l n-tlneasc, ulterior s-a rzgndit si ntlnirea n-a mai avut loc. Viata de fugar nu este usoar. Oamenii aveau nevoie de alimente, de mbrcminte si mai ales de adpost. Slasul nvttorului Andrei Frant din comuna Valeadeni le va fi o bun bucat de timp adpost sigur. *** Este de acum un fapt recunoscut c, dup 1989, celor ce doresc s prezinte adevrul despre totalitarism li s-au deschis trmuri de cercetare interzise odinioar, bucurndu-se de libertatea de a aborda orice tem si orice subiect n lumina documentelor si a mrturiilor autentice, netrunchiate. Stau dovad nenumratele crti scrise de cei ce-au trecut prin infernul nchisorilor si al lagrelor. Sunt ns oameni care n-au mai ajuns clipele de astzi, oameni care au pltit cu suferinte inimaginabile si chiar cu viata pentru c au avut ndrzneala s viseze la libertate. mi persist n minte cuvintele filozofului francez Bernard-Henry Lvy: Exist totalitarisme de dreapta, totalitarisme de stnga, antitotalitarisme de dreapta, antitotalitarisme de stnga. Cum s te mai orientezi printre ele? S alegi stnga mpotriva dreptei, dreapta mpotriva stngii? S-o alegi cnd pe una cnd pe alta, n functie de context? Dramatic ntrebare, doar c Henry Lvy a fost silit s rmn la nivel teoretic, neavnd parte de o parcurgere pe viu a totalitarismului. Pentru cei ce-si prsiser rosturile, retrgndu-se ntr-o izolare fortat, chiar dac la plecare si luaser din abundent provizii, prin scurgerea timpului, situatia a devenit dramatic. Atta vreme ct a trit tatl doctorului Vuc, acesta a avut grij ca, prin persoane demne de ncredere, s-si aprovizioneze fiul cu cele necesare durei existente pe care si-o asumase. Dup moartea btrnului, procurarea celor necesare se va face cu dificultate, dar multi vor fi cei care si vor da obolul, fr s se gndeasc la represaliile ce vor urma. Pentru a nu fi descoperiti, vor schimba mai des slasele. Doctorul Vuc n-a reusit s-si vad printele mort si nici s participe la nmormntare, mcar de departe, fiindc s-a temut s nu fie arestat. Initial se gndeste ca, prin intermediul unui unchi din comuna Slbgel, s ia legtura cu niste rubedenii pe care nu le cunostea. Intuind c ar putea s le expun sau s le fac ru, renunt la idee si pleac s caute un slas ct mai ndeprtat. Numrul celor ce vor fi arestati pentru a-i fi aprovizionat pe fugari 40 din 61

doar cu o pine si a nu-i fi divulgat nu e deloc mic. Sunt n posesia unor lungi liste legate de aceste situatii. Alturi de armamentul pe care-l poseda (si cu care de altfel va fi fotografiat n momentul arestrii), doctorul Vuc avea si un aparat de radio, beneficiind de informatii deosebit de importante. Asa cum singur a declarat n cadrul repetatelor anchete de la Securitate (tin s mentionez c n aceste prilejuri fiecare cuta s spun ct mai putin si cu implicarea ct mai mic a altor persoane, n functie si de rezistenta n fata torturilor), pstreaz legtura cu preotul Anton Atnagea, al crui fiu, Virgil Atnagea, era si el fugar, si cu Ioan Beg, care (citez din declaratie) se arta foarte serviabil. De altfel anchetele la care a fost supus ca si tratamentul ulterior l-au zguduit psihic pe doctorul Vuc. Datorit lui Ion Beg, ca si lui Martin Bugariu, Gheorghe Vuc zis Buget, Simion Pusu, Dimitrie Gugea si, ceva mai trziu, lui Petru Nemes, va avea strictul necesar. Dup un timp, pe care nu-l poate preciza, va lua legtura cu Iosif Hlbel din comuna Scius prin in-termediul lui Beg. Acestuia i va acorda ncredere deosebit. Din decembrie 1950 pn n primvara lui 1951 va sta ascuns n slasul de la Gropusu, un loc pe care-l cunostea de mult vreme. Pentru a-si procura cele necesare traiului, vor apela la o rud mai ndeprtat a lui Stefan Drgan, Maria Borlovan, care era originar tot din Zorlentu Mare, si la Dimitrie Lungu din comuna Delinesti. Lsnd la o parte declaratiile sale date la interogatorii, din informatiile obtinute de la supravietuitori, precizez (si n felul acesta i aduc un modest omagiu) c n-a uitat nicicnd jurmntul depus la finele faculttii - de a fi n slujba omului oricnd si n orice conditii. Atunci cnd i s-a cerut ajutorul ca medic, nu s-a gndit o clip la eventuale capcane sau la o posibil arestare prin surprindere, ci a rspuns cu promptitudine, iar interventia lui n dou cazuri a fost salutar. nc din primele zile ale anului 1952, Securitatea si ndeseste actiunile de urmrire, sprijinindu-se n special pe oamenii care, slabi de nger, devin informatori. Cu toate acestea, n ciuda raidurilor care se ntetesc, nu reusesc s-i surprind si s-i aresteze pe cei catalogati de ei drept banditi, dar, pentru a nu se ntoarce cu mna goal la locul de munc, ridic la nimereal cteva persoane. Lunile ianuarie, februarie se scurg greu pentru dr. Vuc, care l are alturi doar pe Stefan Drgan. Pe la sfrsitul lui martie se mut la slasul de la Ezeris, pe care-l stia mai de mult prsit, bnuind c ar fi o ascunztoare bun. Fiind o noapte deosebit de ntunecoas, nu-l descoper dect o dat cu zorile. Aici se rentlneste cu Ioan Beg, cu Iosif Hlbel si cu proprietarul slasului. n timp ce mncau, btrnul le atrage atentia c se apropie militia. Fr s mai stea pe gnduri, doctorul Vuc pune mna pe ranit, refuz s stea la somatiile ce i se adreseaz si fuge. Ranita fiind prea grea (el sufea de inim), iar urcusul din ce n ce mai dificil, o abandoneaz, schimb directia si reuseste s ajung n culmea dealului fr a fi lovit, desi se trgea asupra lui din pozitia culcat. Aici este asteptat de Ioan Beg. Gsind o scobitur adnc n pmnt, st pret de un sfert de or s-si revin, apoi continu drumul ncet, ndreptndu-se spre Secas, n pdurea ce se ntinde ctre Delinesti-Groposu. Trziu n noapte, li se altur Iosif Hlbel si se pot odihni chiar si n ziua urmtoare. 41 din 61

Cnd li s-a prut c lucrurile s-au linistit, se deplaseaz n directia Zorlentu Mare, spre a vedea ce s-a ntmplat n legtur cu urmrirea lor. Dup aproximativ zece zile au putut afla c urmrirea a ncetat. Desigur, aceasta fcea parte din tactica Securittii: pisica ddea iluzia soricelului c e liber. Doctorul Vuc este gzduit de Petru Nemes si se reface complet. Dup urmrirea ce avusese loc la Ezeris, rmne singur pn spre sfrsitul lunii august, cnd, n urma unor actiuni intense de urmrire, ia legtura cu Ioan Beg si cu Stefan Drgan. La marginea satului aveau un loc doar de ei cunoscut, unde lsau semne pentru a se ntlni. Cu aceast ocazie se hotrsc s se ascund pentru o perioad de timp n codru si apoi s se ndeprteze ct mai mult. Ajutat de Petru Nemes si de Ion Cioca, se va ntlni la Ogasu Ru cu Hlbel, Beg si Drgan. n seara zilei de 29 august 1952, Drgan, fiind de paz, vede un militar. D alarma si toti fug pe contrapanta Ogasului. Prezenta mai multor militari care trag fr somatie i sperie. Se adun la marginea unei poienite si cnd li se pare c nu mai este nici un pericol se ndreapt spre Zgriblesti, unde stiau c este un izvor din care puteau lua ap. Linistea care i indusese n eroare era cea premergtoare furtunii. ntmpinati cu foc continuu, fug pn la pduricea din hotarul comunei Valea Boului, unde stau ntr-o permanent tensiune timp de trei sau patru zile. Fiindc n urmtoarele zile apar nentelegeri ntre ei, Beg si Drgan se despart, doctorul ndreptndu-se spre Slbgel. Este constient c latul se strnge si de aceea nu ncearc s refac legturile sau s nnoade altele noi. Pe de alt parte, si sntatea i se subrezise. Doctorul Vuc: nu prea nalt, cum de altfel se vede n fotografiile fcute la Securitate, slab, cu o frunte mult nltat datorit cheliei pronuntate, purtnd ochelari de vedere. Rmne pn n decembrie ascuns ntr-o cas din comuna Zorlentu Mare. Este arestat n noaptea de 5 si 6 decembrie, fr a opune rezistent. nc n aceeasi dimineat de 6 decembrie 1952 i se ia o prim declaratie, apoi este adus de urgent la Timisoara. n dosarul cu numrul 1846, la pagina 89, este inserat adresa ntocmit de lucrtorii de securitate ctre Ministerul Securittii Statului Bucuresti, prin care raporteaz c n urma actiunii informative si a cercetrilor operative ntreprinse de organele noastre s-a reusit a se stabili locul unde se ascunde banditul doctor Vuc si banditul Drgan Stefan. n dimineata zilei de 6 decembrie 1952 organele noastre deplasndu-se sub comanda locotenentului major Deitel Ernest din regimentul de securitate Timisoara au reusit s prind vii la locul indicat pe susnumitii. Raportul poart mentiunea de a fi predat imediat locotenent-colonelului Butic. Asupra banditilor s-a gsit urmtorul armament: - pistol mitralier cu 2 ncrcctoare si 64 de cartuse - pistol parabelum cu 2 ncrctoare si 12 cartuse - dou grenade ofensive de tip sovietic 42 din 61

- pistol P.P.S. cu 1 ncrctor si 92 de cartuse - pistol calibru 6,35 si patru cartuse - o grenad defensiv - un binoclu tip militar - o busol - un radioreceptor portativ la baterie si (ce era mai important) - o pung cu otrav. Raportul se ncheia cu observatia: banditii se afl n Directia Regional a Securittii Statului Timisoara unde sunt n curs de cercetri pentru a se ajunge la prinderea celorlalte elemente din band nearestate pn acum. Prezenta otrvii ntre lucrurile doctorului Vuc nu trebuie s mire pe nimeni. Pe de o parte fiindc n formularea jurmntului depus se stipula c nu se vor lsa prinsi de vii, iar pe de alt parte fiindc nu erau siguri dac vor rezista fizic anchetelor la care vor fi supusi. Transferat imediat dup arestare la Securitatea din Timisoara, simuleaz dezechilibrul mental, dnd de furc anchetatorilor, dar acestia nu dau napoi n a aplica tratamentele binecunoscute, dornici de a-i face s vorbeasc pe cei prinsi. Cum stiau c doctorul Vuc fusese conductorul grupului din care rmseser nc destui neprinsi, doreau informatii multiple pentru a lrgi zona de arestri. Cu toate eforturilor depuse, doctorul nu colaboreaz, rezist si nu va vorbi. n ziua de 12 martie 1953, la Tribunalul Militar din Timisoara este judecat grupul condus de doctor. Dac Gheorghe Balica, Iancu Baderca si Victor Curescu vor fi condamnati la moarte si executati, asa cum am mai artat, n dimineata zilei de 13 august 1953, chiar n incinta penitenciarului din Caransebes, doctorul Vuc va fi condamnat, alturi de Ioan Cioca, la munc silnic pe viat, Stefan Drgan si Dumitru Nemes la cte 25 de ani munc silnic, Nistor Lala, Dumitru Lungu si Ioan Bihoi la cte 15 ani munc silnic, iar Gheorghe Enea la 10 ani munc silnic. Pentru toti, tribunalul adaug si confiscarea averii. Dup doar ctiva ani, destinul lui Cioca se va schimba o dat cu arestarea lui Beg Ioan. Vigilent, asa cum numai ea putea fi, la numai cteva zile de la consumarea executiei de la Caransebes, n ziua de 22 august 1953, Securitatea trimite prin curier special o adres ctre Ministerul Securittii Statului, notat Strict secret cu nr. r61/18059, inserat azi la pagina 36 din dosarul cu nr. 1486 din 1953, dovad concludent c demersurile trebuiau continuate pentru prinderea celorlalti membri ai grupului, rmasi nc n libertate. (Deosebit de interesant mi se pare c Securitatea n-avea ncredere n serviciile postei.) 43 din 61

Iat continutul adresei: Urmare a raportului nostru telegrafic nr. de mai sus din 21 august 1953 referitor la actiunea de prindere a banditilor Hllobel Iosif si Beg Ioan, raportm: Actiunea a fost ntreprins n urma informatiilor date de Beg Floarea, sotia banditului Beg Ioan si informatoarea Dincea Floarea. Informatoarea Beg Floarea a fost pregtit si prelucrat de organele noastre din fostul grup operativ al Directiei Regionale Timisoara fiind dirijat si tinut legtura cu ea de ctre cpitanul Popovici Ioan pn la data de 5 iunie 1953 cnd a fost preluat de maiorul Pop Ioan. Din materialul informativ dat de aceast informatoare a rezultat c Dincea Floarea, nepoat de sor a banditului Beg Ioan este legtura cea mai apropiat a bandit ilor dnd n acest sens amnunte. n baza acestor informatii, la data de 14 august 1953 s-a dispus ca numita Dincea Floarea s fie luat discret si cercetat operativ asupra legturilor ei cu bandit ii. n acest scop maiorul de militie Pop Ioan a retinut discret pe susnumita si s-a prezentat cu ea la sediul acestei Directiuni Regionale unde susnumita a fost anchetat. n cursul anchetei aceasta a recunoscut toate legturile pe care le-a avut cu banditii art nd totodat c peste 3-4 zile are din nou ntlnire cu banditii, n apropierea slasului ei. Fat de aceast situatie, susnumita a fost prelucrat si instruit temeinic cum s procedeze pentru a ne preda banditii. Astfel s-a format o echip condus de maiorul de milit ie Pop Ioan cu nou cadre - trei din partea Directiei Generale a Militiei - cinci din trupe de securitate, unul din partea Directiunii Regionale a Securittii Timisoara si unul de la Raionul de militie Caransebes. Femeia Dincea Floarea urma s se ntlneasc cu cei doi banditi n seara zilei de 20 august 1953 n apropierea slasului ei de unde urma s-i invite la slas pentru a le servi cina. Pentru usurarea prinderii banditilor vii, s-a dat femeii din partea noastr un narcotic ce urma s fie pus de ea n mncarea banditilor. Conform planului de actiune, echipa susartat n noaptea de 18/19 august 1953 a plecat din Zorlen tul Mare, camuflati n carul lui Dincea Ioan, sotul informatoarei, acoperiti cu paie, si ajungnd la slas s-au adpostit acolo conform planului dinainte stabilit, cunoscndu-se configura tia slasului. n ziua de 20 august 1953 la orele 15, femeia Dincea Floarea a plecat de la slas la locul stabilit pentru a se ntlni cu banditii, locul situat la cca un kilometru de slas. Femeia mpreun cu banditii s-au ntors la slas la orele 19,45 si au intrat tot i trei n slas unde urma ca banditii s ia cina. Dup intrarea banditilor, slasul a fost complet nconjurat de echip, conform planului dinainte stabilit. n timp ce femeia gtea cina, banditul Beg Ioan a iesit n curtea slasului pentru a controla iesirea din slas si la o distant de 7 metri de aceast iesire, unde au fost postati doi tovarsi din echip, a tras dou focuri de pistolet. Fat de aceast situatie neprevzut, tovarsii postati la iesirea din curtea slasului au tras asupra banditului fr a-l lovi. Acesta arunc patru grenade n directii diferite si-n felul acesta reuseste s dispar. La auzul focurilor, banditul Hllobel Iosif a iesit din slas aliment nd pistolul lui automat, ns la aparitia lui n usa slasului, a fost mpuscat de sergentul major n termen Vlsceanu de la trupele de securitate. n urma grenadelor aruncate de banditul Beg Ioan, a fost rnit foarte usor la tmpla stng si coapsa stng plutonierul de militie Cioculan. 44 din 61

Banditul Hllbel Iosif, desi a supravietuit rnirii lui timp de sase ore, fiind n perfect stare de cunostint, fiind cercetat, nu a dat material ce intereseaz organele noastre. Pentru prinderea banditului Beg Ioan, ultimul r mas din banda doctorului Vuc, s-au ntreprins urmtoarele msuri operative: Activizarea informatorului Lorenz Petru, fiind premise de a lua leg tura cu banditul Beg. Lansarea pe mai departe si folosirea lui Beg Floarea, sot ia banditului, care a rmas nedesconspirat din aceast actiune si sunt sanse bune de a se ntlni cu banditul. Activizarea posturilor de militie pentru patrulri permanente pe teren. Am luat msuri ca Dincea Ioan si Dincea Floarea care ne-au ajutat n aceast actiune s fie mutati vremelnic din comuna Zorlentu Mare pentru a-i feri de eventuale actiuni de rzbunare a banditului Beg Ioan. Fat de atitudinea hotrt si curajoas a sergentului major n termen Vl sceanu de la trupele de securitate prin care a ac tionat ducnd la prinderea banditului Hllobel Iosif propun evidentierea acestui tovars. Semneaz locotent-colonelul de securitate Mois Aurel.

Ce s-a ntmplat, de fapt, la slasul lui Dincea Floarea n noaptea de 18/19 august 1953, dup declaratiile lui Beg Ioan, date la Securitate ncepnd cu primele zile ale lui decembrie 1958? Iesit n curtea slasului si prndu-i-se c aude usoare zgomote, Beg trage cu pistoletul dou focuri n aer. Rspunzndu-i-se cu foc, arunc grenade pentru a se proteja. Unul din gloantele trase de securisti l loveste la un picior. Reuseste s se ascund, apoi s ajung la casa lui Ioan Cta din comuna Ezeris, care-i spal rana cu tuic, l panseaz si-i d s mnnce. La indicatiile acestuia, nc la sfrsitul lunii octombrie si face un adpost la locul numit Mgura din hotarul comunei Ezeris. Ioan Cta va fi arestat si condamnat pentru detinere ilegal de armament cam pe la nceputul iernii lui 1953. Beg afl de aceast arestare abia la sfrsitul primverii anului urmtor. Pentru a avea cele necesare existentei, lucreaz la slasele lui Petru Crina si Dimitrie Crava din februarie 1954 si pn-n august 1955. n toamna anului 1955, autorittile i descoper slasul de la Mgura Ezerisului, asa c Beg se vede nevoit s se refugieze n hotarul comunei Delinesti, unde avea un alt adpost. Securitatea nu rmne inactiv, dar evenimentele din toamna anului 1956 legate de Revolutia din Ungaria le contureaz pentru o perioad de timp un alt orizont de lucru. Receptivi la dorinta de libertate, studentii si sustin ideile n cadrul unei adunri lrgite ce are loc n sala cantinei Faculttii de Mecanic, situat pe Bulevardul Mihai Viteazul nr. 3. Desi li se promite c nu vor avea de suferit dac si expun opiniile si chiar li se sugereaz s-o fac, rezultatul va fi cu totul altul. Preocupati de arestarea studentilor de la diferite facultti, de anchetarea acestora, ca si de situatia celor transportati la Beregsu, unde se fac selectionri ntre cei retinuti, securistii vor amna goana dup cei rmasi nearestati din grupul doctorului Vuc. Atentia lor era concentrat ndeosebi asupra lui Ioan Beg. Calendarul las s mai cad din filele sale. n octombrie, ca si n decembrie 45 din 61

1957, locotenetul major Traian Lois a fost la penitenciarul Gherla, unde a studiat terenul n vederea recrutrii ca agent a condamnatului Petru Nemes din comuna Zorlentu Mare. Din studiul efectuat s-a constatat c acesta are posibilitti de informare si urmeaz a fi eliberat din penitenciar n cursul lunii martie a anului 1958. Raportul din care citm este aprobat de Seful Directiei Regionale, locotenent-colonelul de securitate William Steskal si poart semnturile ajutorului sef al serviciului III, cpitan Gheorghe Bota si al ajutorului sef al directiei regionale, cpitanul Nicolae Dumitrascu. Actul este inserat la pagina 38 a dosarului 1486 din 1958: Astfel se va lua legtura cu grupul D de la penitenciarul respectiv pentru a ne comunica cu 10 zile nainte data cnd susnumitul urmeaz a fi pus n libertate, ca astfel s fie recrutat ca agent nainte de a ajunge n comuna Zorlentu Mare. n luna ianuarie 1958, mai exact n ziua de Sfntul Ioan, acelasi locotenet major Traian Lois propune un nou plan de msuri privindu-l pe fugarul Ioan Beg. Asa cum n 1947 atentia organelor de opresiune se ndrepta asupra membrilor de frunte ai partidului national-trnesc, consi-dernd c, o dat acestia nlturati, ceilalti vor disprea de la sine, n 1958 trebuia prins cu orice pret Ioan Beg, care devenise, n lipsa doctorului Vuc, conductorul grupului rmas nc nearestat. Pentru a putea reface imaginea sa, am apelat din nou la bunvointa supravietuitorilor, mai ales c si acestia au trecut prin furcile caudine ale Securittii. Zorlentu Mare este o comun frumoas, asezat pe dealuri cu coline blnde, ce-ti apare naintea ochilor dup ce prsesti soseaua ce leag Caransebesul de Resita si parcurgi meandrele unui drum ce te-ar putea purta spre Seceani. Aici si poart durerea de-a nu avea posibilitatea saprind o lumnare la crucea celui ce i-a fost sot Floarea Milos, cstorit Beg. Mrunt de statur, subtiric, n ciuda anilor ce-i poart, o gsim robotind pe lng cas alturi de fiica sa. n acele vremuri, anchetele de la Securitate alternaser cnd la Caransebes, cnd la Resita, unde era tratat cu duritatea cunoscut, doar o vor face s mrturiseasc unde i se ascunde sotul si s-i conduc acolo; au rezistat, att ea, ct si fiica ei. Cu ochii ntunecati de pnza lacrimilor, l evoc pe cel disprut. Ion Beg a vzut lumina zilei n 6 iunie 1911 n comuna Zorlentu Mare, fiind fiul lui Gheorghe si al Opritei. Ultimul su domiciliu a fost n comuna natal. Aici se va cstori si va aduce pe lume un copil. A fcut parte din corpul vntorilor de munte. Particip la rzboi pe frontul de Rsrit, avnd gradul de sergent. Pentru faptele sale de vitejie este citat pe Ordinul de Zi Nr.177, n 14 octombrie 1941: Izbnda Corpului Vntorilor de Munte a fost mreat. Ea va rmne ca o lumin pururea strlucitoare peste veacuri. Considerat un corp delict, fiindc Ordinul de Zi fusese dat pe frontul de Rsrit, acesta este ridicat de Securitate n urma perchezitiilor fcute acas si se gseste atasat n original la dosarul 608/1959. Pentru a fi siguri c sotia sa i va ajuta s-l prind pe Ioan Beg, att lucrtorii de la Securitatea din Resita, ct si cei din Caransebes i fac tot felul de promisiuni pe care nu le vor respecta niciodat. Bnuind c urmritul ar reactiona venind acas, o sftuiesc s divorteze, sugerndu-i c nu o vor mai tracasa, nu o vor mai cuta. Creznd c, ntr-adevr, va fi lsat n pace, Floare Beg, fiica lui Nicolae si a Iconiei, nscut n aprilie 1914 n comuna Zorlentu Mare, se desparte legal de cel ce-i era sot, re-lundu-si numele de fat, Milos. Sperant zadarnic. Doar carnea si oasele sale spun si azi ce-a ptimit. Va fi arestat la sfrsitul lunii februarie 1959 si adus direct la Timisoara. Este anchetat de lucrtorii de securitate, n special de locotenentul major Traian Lois, pn prin 21-22 mai, cnd este transferat la penitenciar, fiindc urma s apar n proces. Va fi condamnat la 15 ani, dar va executa doar cinci. Partea de detentie pe care o efectueaz n 46 din 61

Timisoara o va petrece n penitenciarul care este situat vizavi de hotelul Continental, azi sediul unor firme cu diverse profiluri. De aici va fi transferat la pentenciarul din Arad, apoi la Oradea, Trgu-Mures, Miercurea-Ciuc si readus la Oradea de unde va fi si eliberat. Statul comunist, cu marea sa grij fat de om, i ofer posibilitatea de-a nvta o meserie. ntr-adevr, va mpleti cosuri din nuiele sau din plastic, din cele folosite n birouri pentru aruncat hrtiile. Deosebit de activ, locotenentul Traian Lois nu se las. Beg, devenit fugar cam pe la sfrsitul lui octombrie 1950 din cauza convingerilor sale politice si fcndu-si socoteala c americanii nu vor mai ntrzia mult, ia legtura cu doctorul Vuc, fugar deja de aproape un an. Chiar dac nu i s-a alturat de la nceput, l va sprijini, cutndu-i gazde si legturi serioase care s-i furnizeze cele necesare traiului. Traseele lui Ioan Beg sunt bine cunoscute Securittii datorit ajutorului dat de organele de Militie, dar mai ales de informatori, racolati cu promisiuni. n seara de 17 decembrie 1958 (o miercuri) rspunde invitatiei lui Lazr Orsanu zis Duca s bea o tuic din anul acela, iar cu aceast ocazie Orsanu i va face niste comunicri importante. Fr s bnuiasc nimic suspect, Beg accept si va veni la sura gospodarului. Acesta, ca si Dincea, primise n prealabil un narcotic care s-i fie administrat n butur. Se pare c Beg ar fi gustat din ea si ar fi dat s ias n grdin. Aici ns erau deja trei persoane. Una l-ar fi lovit pe Ioan Beg cu patul unui Z.B. n cap. Fie c lovitura n-a fost prea puternic, fie c Beg s-a ferit, destul c, srind ntr-o parte, a ncercat s trag cu pistolul de care nu se desprtea niciodat. Au nvlit asupra lui ceilalti doi, tindu-i cureaua armei si smulgndu-i pistolul din mn. Trntit la pmnt, Beg a mai ncercat s scoat cutitul, dar e lovit puternic cu piciorul n mn de unul din cei trei si scap arma alb. Imobilzat de cei ce veniser cu scopul de a-l prinde, i se pune un clus n gur, este trntit n cruta ce-l astepta nu prea departe, acoperit cu coceni si transportat la sosea. Aici era o masin cu care veniser securistii si care l va duce la Timisoara, nu nainte ns de a-l fotografia la ultimul slas unde s-a adpostit, situat n pdurea apartinnd comunei Corntel din raionul Caransebes, mpreun cu obiectele ce le-a avut n adpost, asa cum noteaz locotenentul major de Securitate Traian Lois n subsolul paginii pe care este lipit fotografia incriminatului. Interogatoriile vor ncepe dup un scurt rgaz si i se vor lua cnd zilnic, cnd la cte dou-trei zile sau chiar de dou-trei ori pe zi; acestea durau, conform proceselor-verbale de anchet, ntre trei si sase ore. Sirul interogatoriilor a tinut pn n martie, dar s-ar fi putut prelungi si la nceputul lui aprilie, fiindc ultimul proces-verbal de anchet nu mai prezint vreo dat si este, de altfel, foarte scurt. Interesant e formula de ncheiere n cazul celui anchetat: declar de bunvoie si nesilit de nimeni si semnez. Mai trebuie s precizez ct bun voie avea cel ce sta n fata ofiterului de securitate, ce-i auzeau urechile, ce simteau oasele lui ? Declaratiile sunt adunate n dosarul cu nr. 608/1959, de la paginile 68 pn la 73. Procesul are loc la Tribunalul Militar al regiunii a treia militare Cluj. n ziua de 11 iunie, presedintele Completului de Judecat, maiorul de justitie Fechete Augustin, alturi de judector, cpitanul de justitie Pop Emil, asesorii maiorul Comsa Ioan, cpitanul Boant Ioan, cpitanul Lucaci Ioan si procurorul Ovessa Constantin, n unanimitate de voturi condamn pe civilii Beg Ioan, Bugariu M. Martin zis Labu, Drgan Gh. Stefan, Cta Ioan si Cioca N. Ioan la moarte prin sentinta cu nr. 772. Desi n martie 1953 Cioca N. Ioan fusese condamnat la munc silnic pe viat si-si executa pedeapsa n nchisoarea de la Gherla, va fi readus la Timisoara, reanchetat, alturat acum grupului Beg si trimis la moarte. Acum uciderea capt caracter oficial, dar s ne reamintim c multi vor fi omorti fr sentint, n diverse locuri rmase nc nedescoperite.

47 din 61

Condamnatii fac recurs, dar Tribunalul Suprem al Republicii Populare Romne comunic penitenciarului Timisoara, la 27 iunie 1959, prin adresa cu nr. 338/1959, c li s-a respins recursul, sentinta de condamnare la moarte rmnnd definitiv. Executia va avea loc n zorii zilei de 29 septembrie 1959 n incinta penitenciarului din Arad. De fat la executie vor fi: maiorul de justitie Koszta Emeric, judector la Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Cluj, asistat de cpitanul Prvulescu Stefan n calitate de procuror, medicul legist - doctorul Hrubaru Gheorghe, iar din partea Ministerului Afacerilor Interne - locotenentcolonelul de securitate Schnelbach Martin. Comandantul plutonului de executie - cpitanul Lcatis Ioan. La data executiei, n penitenciarul din Arad era nchis si sotia lui Ioan Beg. Nimeni din cei ce o pzeau nu i-a spus atunci ce s-a ntmplat. Abia n urma vizitei mele a avut posibilitatea s afle adevrul ascuns cu grij atta amar de vreme. Si-ar fi dorit ca-n cimitirul satului, asezat pe un mamelon la chiar intrarea n asezare, pe partea dreapt, s poat aduce osemintele celui ce n-are o groap cunoscut. Acum, acolo doarme somnul de veci, strjuit de-o cruce de lemn scorojit si fr nume inscriptionat pe ea, dar necat de verdeat, doctorul Vuc. Considerati banditi si folosindu-se acest apelativ n consecint, lupttorii mpo-triva comunismului erau prezentati de ctre organele de securitate drept criminali periculosi si drept dusmani ai clasei muncitoare. Dac ar fi s-l credem pe locotenentul major de securitate Traian Lois si pe ceilalti ca el, Ioan Beg si cei crora li se alturase n rezistent erau oameni care nu triau dect pentru a ucide, deci fuseser pe drept cuvnt vnati, ca s fie opriti de a mai face ru. Ascultnd cum l evoc pe Beg sotia si fiica, as fi putut fi tentat de a le acuza de subiectivism, dar cnd prerile se confrunt cu ale lui Ioan David sau ale printelui Lazr-Benone Maghet, de asemeni din Zorlentu Mare, nu mai rezist o astfel de bnuial. Nscut n aceast pitoreasc asezare la 28 septembrie 1922, fiul lui Ioan si al Anei, avnd o cas de adevrat gospodar, la numrul 564, Ioan David deapn amintiri ce nu credea c vor mai fi consemnate vreodat. N-a fcut politic, dar a nteles pericolul comunist si a luptat n felul lui contra acestuia. I-a ajutat pe fugari direct sau prin altii ori de cte ori i s-a cerut. Invitat n luna octom-brie din anul 1956 de Petru Stefoni zis Pianu la nunt n comuna Ezeris, va avea prilejul s-l cunoasc pe Ioan Beg, care era deja fugar de o bun perioad de timp. n seara zilei pre-mergtoare nuntii, Stefoni zis Pianu l roag pe David s-l nsoteasc pn la grajd pentru a-i arta ceva. Cum au intrat, din ntuneric a aprut lumina unei lanterne. La nceput David a crezut c e un cettean din Ezeris. Beg s-a prezentat imediat si l-a rugat s nu-l denunte. I-a mai spus c sunt si rubedenii, fapt de care, de altfel, avea cunostint. Tatl lui Stefoni l aduce pe Beg chiar la petrecere si l asaz la mas ntre David si Pavel Ilia. Pentru a nu atrage atentia asupra sa, Beg s-a mbrcat trneste. n timpul nuntii, David stabileste cu Ioan Beg s se ntlneasc, ntr-una din zilele urmtoare, la slasul lui Cta. Respectnd ntelegerea, David se va duce la slas, dar acolo o va gsi doar pe sora lui Cta, care l ndrum la ei acas, unde ea credea c ar fi putut fi Beg. Socotind c ar fi bine s vorbeasc cu cel pe care l cuta, David se ntoarce la domiciliul lui Cta din Ezeris, ns fr succes. Renunt la plan si nu va mai sti nimic despre el pn la arestare, care se petrece n 18 decembrie 1958. Lsnd privirea s treac parc dincolo de zidurile camerei unde stm de vorb, continu nsirnd bob cu bob mtniile suferintei. 48 din 61

Este ridicat de acas de cpitanul Stanciu, comandantul militiei din Resita, secondat de un ofiter de securitate din Timisoara. Luat de gt, pentru a-i mpiedica orice miscare, a fost dus la slasul de la Sla, sub acuzatia c detine ilegal o arm. n urma perchezitiei este descoperit o carabin ungureasc cu lunet ce apartinuse odinioar colonelului Isaia Popa. Acesta fusese n 1945 comandantul regimentului 2 grniceri-Cernavod. Cnd nemtii au fost dezarmati n urma ncheierii armistitiului cu rusii, David a luat arma din biroul colonelului, mpreun cu 350 de cartuse. Nu s-a desprtit de arm timp de 12 ani, pn la arestare, cnd mai avea doar nou cartuse. Cu aceast dovad de culpabilitate, este transportat de urgent la Securi-tatea din Resita. A zbovit aici pret de cteva ore. L-au transportat apoi, singur, ntr-o dub la Timisoara. n sediul Securittii de pe bulevardul Loga nr. 28-32 va fi legat la ochi si asezat pe un scaun cu fata la perete. A auzit deschizndu-se o us prin care i s-a permis unei persoane s intre ca s-l recunoasc. La ntrebarea direct adresat de un lucrtor de securitate: sta e ?, rspunsul a fost o confirmare. Din moment ce identificarea a fost fcut, l-au condus pe trepte la celularul de la subsol. Fie la anchet, fie la W.C., a fost dus cu ochelari negri, asa c nu poate preciza astzi dac s-a bucurat de gzduire n celularul vechi sau n cel nou. Lsat timp de trei zile s se adapteze, va ajunge ntr-a patra zi la anchet n biroul locotenentului major de securitate Pop, care era din Arad. Chestionat initial dup tipic: stiti pentru ce ati fost adus ?, David rspunde simplu: nu stiu. Avnd o atitudine ndeajuns de civilizat, locotenentul major Pop i aminteste c se face vinovat de a fi avut legturi strnse cu fugarul Beg pn la arestarea acestuia. Timp de trei sptmni ct a fost adus la acelasi ofiter, ntlnirea s-a desfsurat dup acelasi canon. David s-a pstrat pe linia nu stiu, nu-l cunosc, nu l-am ntlnit, nam fost, iar lucrtorul se multumea s consemneze. n acest interval n-a fost lovit si nici n-a fost amenintat. Lucrurile nu puteau s rmn asa. ntr-adevr, dup scurgerea timpului amintit, n biroul lui Pop a aprut locotenentul major de securitate Traian Lois, care a dorit s afle de la colegul su ce a recunoscut banditul. Replica dat de locotenentul major Pop nu l-a multumit, asa c, iritat, a izbucnit: d-l pe mna mea, f....-i dumnezeii mamei lui, c recunoaste tot. n prima zi dup aceast convorbire, David, avnd aceiasi ochelari negri, este adus n biroul lui Traian Lois, un ins potrivit de statur, oaches la fat. Asezat n fata biroului, scoate dintr-un sertar un dosar, l deschide si citeste: Fugarul Beg Ioan declar c ati participat la toate actiunile lui. Calm, David cere s fie adus Beg si s fie confruntati. Srind de la birou si rcnind, locotenetul major Lois i se adreseaz: Tu m anchetezi pe mine, f...-ti dumnezeii mamei tale. Fr s piard din timp, apuc gorbaciul deja pregtit si-i aplic dou lovituri pe spate, apoi l trimite la celular. n ziua aceea a fost condus de opt ori la anchet. Maniera de interogare se repeta cu aceeasi formul: te-ai gndit, recunosti ? Rspunsul pe care l obtinea invariabil, nu, nu recunosc, era de data aceasta completat de locotenentul major cu njurturi care mai de care mai suculente si cu alte serii de lovituri aplicate peste tot corpul, ca s nteleag c nu este anchetat de Pop, ci de Lois. Lsat singur, se oblojeste cum poate, dar n revrsat de zori, cel putin asa i s-a prut, este asteptat de Lois stnd n fata biroului. Anchetatorul rsfoieste ndelung dosarul si i cere lui David s relateze ce s-a ntmplat la nunta lui Stefoni. Ce s-ar fi putut ntmpla la o nunt? se mir David. Se felicit mirii, printii acestora, cei ce le sunt nuni si se petrece dup obicei. Retinndu-l n birou, anchetatorul cere s fie adus Stefoni, mirele de odinioar. O dat introdus, acela recunoaste c el a fcut legtura ntre cei doi, dar nu stie ce discutii au purtat, ce s-a ntmplat dup nunt. nvrtindu-se prin birou, Lois subliniaz: vezi c am reusit s te demasc, s-ti dovedesc minciunile, vezi c ai avut legturi cu Beg, c ai participat la actiunile lui banditesti ? Fr s se piard, desi nu-i prea era totuna, mai ales dup cele ncasate, David i rspunde c a fost indus n eroare ca s mearg la grajd. Dac as fi stiut, nu m-as fi dus nici dac-mi punea cpstru de aur cu pietre scumpe. V rog confruntati-m cu Beg Ioan, s spun el 49 din 61

cnd si cum ne-am cunoscut. Neuitnd s-i ntreasc trupul cu cteva lovituri proaspete, nsotite de aceeasi suit de njurturi, Lois l trimite s reflecteze n celul. Cu Beg nu l-a confruntat niciodat. Nu l-au lsat prea mult timp fr anchet si este confruntat cu un martor mincinos, Cornel Belcea, domiciliat tot n Zorlentu Mare, care declar c David este dotat de fapt cu nc dou arme de foc, o pusc si un pistol, de care ar fi avut nevoie n lupta ce s-ar fi dat pentru schimbarea regimului. La vreo sptmn, este luat de Traian Lois si de un alt ofiter de securitate si readus cu o dub la slasul de la Sla pentru a se descoperi armamentul. n ciuda perchezitiei fcute, de la care n-a lipsit sparea pmntului si chiar drmarea de pereti, nu s-a gsit nimic. Vrnd, nevrnd, Lois a trebuit s admit c n afara declaratiilor date de Petru Stefoni zis Pianu si Cornel Belcea, nu avea cu ce s-l incrimineze. Era si atta destul. A avut n posesie o arm, munitie (chiar dac numai 9 cartuse), l-a cunoscut pe Beg, i-a fost alturi si nu l-a denuntat, vini deosebit de grave, pentru care va fi judecat la Tribunalul Militar din Timisoara n zilele de 21 si 22 mai 1959 (alturi de nc 15 persoane), condamnat la 18 ani munc silnic, cu confiscarea averii personale. Timp de nou luni va fi gzduit la penitenciarul de pe strada Popa Sapc din Timisoara. nainte de a ajunge la Gherla, cunoaste, timp de 24 de zile, teroarea nchisorii din Oradea. Dup gratiile de la Gherla va sta doar trei sptmni, fiindc statul socialist avea nevoie de oameni policalificati, asa c este trimis n Delt, la recoltatul stufului. Calvarul drumului de la Gherla la colonia de la Periprava l va mprti cu avocatul Alexandru Roscoban din Timisoara, cruia i pstreaz o amintire cald. Timp de patru ani, cel pentru care agricultura nu avea taine a lucrat la stuf, mutat fiind de la Periprava la Luciu-Giurgeni, apoi la Strmba, de unde va face cale ntoars la Gherla. n ziua de 21 iunie 1964, portile grele ale cumplitei nchisori se vor nchide n urma sa, devenind liber ntre srmele ghimpate ale patriei socialiste. n ciuda iadului n care a trit, David, asemeni tuturor romnilor, a stiut s fac si cte un pic de haz de necaz. Din acea perioad a retinut cteva stante alctuite de un alt David (Petru), care era din Hunedoara si pe care, cu o distinct not de malitiozitate, mi le-a ncredintat: Ct de mic fu glceava, Te trezesti la Periprava. Toat iarna stai n frig, Tai la stuf si faci la dig. Uite-asa trecur anii Asteptnd americanii. S-a fcut gtul ca fusul Asteptnd s vin-Apusul, 50 din 61

Si urechile-s subtirele De vezi Moscova prin ele. Revenit acas, si va relua ndeletnicirile legate de pmnt. Gospodria sa dovedeste ce nseamn hrnicia si chibzuinta. *** Dup falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, toate institutiile trii vor cunoaste declinul firesc provocat de pecinginea comunist care sporea cu fiecare zi ce trecea. Nici biserica si slujitorii ei n-au fost scutiti de dureri si de umilinte. Greco-catolicii care n-au acceptat s abjure au cunoscut ndeaproape ospitalitatea temnitelor noului regim. Nu-l voi aminti acum dect pe episcopul unit Ioan Ploscaru din Lugoj, care s-a mrturisit n cartea Teroare si lanturi. Desi recunoscut de stat, biserica ortodox a traversat, de asemeni, propriul ei calvar, iar numrul celor ce-au nteles s-l slujeasc pe Dumnezeu si-n lipsa altarului, dar sub vigilenta neadormit a caraliilor, n-a fost mic. Aproape fiecare grup de arestati si de detinuti politic si-a avut preotul sau preotii care le-au preluat jurmntul. Alti slujitori ai bisericii s-au fcut vinovati n ochii autorittilor prin faptul de a-i fi ocrotit, de a-i fi miluit, de a-i fi ajutat, dar, mai ales, de a nu-i fi denuntat pe lupttorii din rezistent. Aflat la Zorlentu Mare, am avut ocazia s-l cunosc pe printele Lazr Benone Magheti, fiul lui Nicolae si al Mariei. A vzut lumina zilei la 23 noiembrie 1924. Scoala primar o va face n comuna natal, iar cursurile secundare le va urma la liceul de la Caransebes. Era n ultima clas a liceului cnd l-a cunoscut pe profesorul Afilon Verca. Datorit acestuia se va apropia de Ion Chiril, de Nicu Blnescu si-l va cunoaste chiar si pe Spiru Blnaru, anticomunisti convinsi. De altfel Spiru Blnaru se va refugia n munti doi ani mai trziu. Fiind elev extern, Lazr Benone Magheti este gzduit n casa bunicii sale, avnd o mai mare libertate de miscare fat de colegii si care erau interni. n 4 ianuarie 1945, bunica l prseste, pornind n cltoria fr ntoarcere. Rmas singur, vine n ajutorul celor care au revenit n tar printr-o operatiune de parasutare, ceea ce si profesorul Afilon Verca va mentiona n cartea sa intitulat Parasutati n Romnia vndut. Pe unii dintre acestia i va conduce n comunele Glimboca, Borlova sau Zervesti. Pe altii i va gzdui n propria-i cas din Caransebes. Tinerii considerau casa devenit conspirativ ca pe propria lor locuint. Erau plini de elan, de ncredere, respectnd normele eticii sociale, dar mai ales legile prieteniei. Securitatea, acest nger pzitor al comunismului, veghea, aduna informatii (si erau destui care s se lcomeasc la arginti sau s plteasc vreo polit prin intermediul anonimatului) si o perioad de timp i-a lsat n pace. Lazr Benone Magheti si continu studiile, nscriindu-se la Academia de Teologie n toamna anului 1945. n anii 1948-49 se va transfera la Sibiu, unde si va lua si licenta. Hirotonisit n august 1949, este numit preot la Zorlencior, un stuc cu doar saizeci de numere. n anul urmtor, prin martie, este mutat ca al doilea preot n comuna Glimboca. Obligat s se transfere la 1 aprilie 1953, va conduce enoriasii din localitatea Vliug. n acest timp, mama printelui Magheti, Maria (zis a lui Borlovan), este arestat, anchetat, judecat si con-damnat la sase ani nchisoare corectional. Condamnarea a fost nsotit si de confiscarea averii. Despre Maria Magheti zis a lui Borlovan, despre motivele arestrii sale urmeaz s vorbim, ca si despre alte femei care au avut aceeasi soart. 51 din 61

Securitatea intentioneaz s-l fac pe preotul Magheti informator. Nu este un fapt neobisnuit, mai ales c nu este singurul preot asupra cruia se vor face presiuni. Unii vor ceda - nu ncerc s le motivez fapta, nici s-i acuz. Fiindc printele se mentine ferm pe pozitie, la 6 septembrie 1959 este transferat fr cerere la Timisoara, dar nu la vreuna din bisericile orasului, ci n subsolurile Securittii, sub acuzatiile de nedivulgare, de ajutor material si de adpostire a unora din cei parasu-tati, ca si pentru cazul preotului Anton Atnagea si al fiului acestuia, Virgiliu. Familia preotului Atnagea era de fel din Zorlentu Mare. Btrnul paroh dorea ca fiul su s treac frontiera iugo-slav. Cunoscndu-l bine pe Ion Chiril, pentru care potecile nu aveau taine, printele Magheti l va contacta pe acesta, rugndu-l s-i fie de folos lui Virgil Atnagea. Ion Chiril nu era singurul care se ocupa de trecerea frauduloas a frontierei, ci era ajutat de Ciuchici si de tmplarul Vlad. Precauti, cei care se angajaser s le conduc pe acele persoane ce se ndreptau spre lumea liber, se foloseau de parole pentru a nu fi luati prin surprindere de neaveniti. Printele Magheti se va duce la Ciuchici, pe care nu-l cunostea personal, trimis de Ion Chiril, iar acesta s-l pun n legtur cu Vlad. Pn s ajung printele Magheti la Ciuchici, acesta, de teama informatorilor, schimbase parola. Fr s fie anuntat, printele Magheti nu-l gseste pe Ciuchici si se duce la mesterul Vlad. Sotia lui Vlad l primeste, dar l izoleaz. Cnd, o dat cu lsarea serii, Vlad se ntoarce, afl de prezenta printelui, care ns se fcuse cunoscut uznd de vechea parol. Convins c este un securist, Vlad se hotrste s-l lichideze rapid pe intrus si-l mut n pivnit, unde l supune unui tir de ntrebri. Nesiguranta l face pe Vlad s amne lichidarea printelui pentru ziua urmtoare. n aceeasi noapte, Ion Chiril vine la Vlad dup alimente si afl de sosirea celui considerat suspect. Bucuros s-l revad pe printele Magheti, Chiril i va povesti despre pericolul prin care trecuse. Analiznd cu minutiozitate posibila strpungere a frontierei, cei doi mrturisesc riscul la care se expun, dar se angajeaz s o fac si s-l conduc pe tnrul preot Virgil Atnagea, ca si pe Constantin Munteanu, devenit fugar. ntors la Zorlentu Mare, printele Magheti afl c Virgil Atnagea s-a rzgndit: refuz s prseasc tara dup sfatul tatlui su si se retrage n munti. Transformnd noaptea n zi, n fata unei uriase cni de cafea, printele continu depnarea amintirilor, cnt-rindu-le parc. n urma arestrii care avusese loc la 6 septembrie 1959, este anchetat de un cpitan de securitate de al crui nume nu-si mai aminteste. Acolo, dup declaratiile luate, nu-i ncheie dosarul, lsndu-l n suspensie. n felul acesta, nu putea fi trimis n judecat, dar putea fi pstrat n celularul Securittii. Desi izolat, reuseste s afle c va face parte dintr-un grup ce nu era atunci nc definitivat. n datele care-i parvin apare numele unui profesor Stanciu din Lugoj, cel care l orientase spre frtiile de cruce cu ani n urm. Mai aude si de avocatul Strin, tot lugojan. n final, grupul care va fi trimis n judecat este format din 23 de persoane. n urma procesului, pedepsele au variat ntre 20 si 25 de ani temnit grea sau nchisoare corectional. Printelui Magheti i revin 15 ani. Dup ce este mutat la penitenciarul din strada Popa Sapc, si va ncepe periplul prin nchisori, cunoscnd astfel Gherla si Aiudul. Acolo nu rmne dect aproape un an, nu are timp s viziteze, asa cum afirm, toate apartamentele si nu ncearc nici izolarea. n 1960 este trimis n Balta Brilei, iar de aici - la Strmba, Salcia, Stoenesti si Luciu-Giurgeni. Dac n-a avut parte de neagra n penitenciare, nu scap de cteva nopti de izolare n colonie. Motive se gseau destule si caraliii erau gata oricnd gata s aplice pedepse care de care mai grele. 52 din 61

Chiar dac nu le d numele, printele nu-i uit pe cei care, n ciuda uniformei pe care o purtau, n ciuda simbriei pe care o luau, au stiut s fie oameni. Unii dintre ei au pltit chiar cu propria lor libertate. Eliberat n 1964 de la Luciu-Giurgeni, i se atrage atentia, asa cum se fcea cu fiecare n parte, s nu vorbeasc, c dac... si urmau instructiunile de rigoare. Cu ncepere de la 1 octombrie al aceluiasi an va fi acceptat s slujeasc n fata altarului n satul Dezesti. Rmne acolo pn la nceputul lunii iunie 1970. Cu fireasc curiozitate, l-am ntrebat pe printele Magheti dac, o dat liber, s-a simtit urmrit. Lsnd privirea s strpung zidul, mi-a rspuns: Urmrit! Au avut grij s-o stim, fr s-i cunoastem pe urmritori. Era ca-ntr-un film de groaz. Nu ne permiteam nici n familie s vorbim. Se ntelege c si n biseric simteam radarul. Ceea ce pare ireal, lucrurile au continuat si dup 1990. Un cntret m-a informat c a fost pus s m urmreasc. La fel au procedat un neam si un prieten. Cti ns au fcut-o si nu vor fi venit s-mi spun! Printele nu uit s evoce o interesant discutie purtat de cumnatul su, n trg la Caransebes, cu un domn. Asa cum se ntmpl adesea la trg, domnul a vrut s stie de unde este cel cu care vorbea. Fr s bnuiasc ce va afla, i spune c este de la Glimboca si c st spre captul satului. Privindu-l cu mult atentie, domnul continu cu ntrebrile. Pe acolo locuia si un preot Magheti, nu l-ati cunoscut? Fr s-i spun c-i este rud, cumnatul recunoaste si doreste la rndu-i s stie de unde interesul. Domnul mrturiseste c a fost lucrtor n Securitate si c a dormit foarte multe nopti acolo, n captul grdinii lui. Cum s-si fi putut imagina printele Magheti n ct sigurant era cu un bodyguard chiar n captul grdinii. Si ce mai bodyguard! Cu amar ironie, printele continu: Cred c am btut recordul transferrilor prin attea parohii. Pentru a nu se obisnui prea mult cu locul sau poate pentru a fi mai usor de supravegheat, este transferat din luna iunie 1970 n comuna Cuptoarele. Aici va rmne doar doi ani, pn la 1 octombrie 1972, cnd este numit paroh n comuna natal, la Zorlentu Mare. Am primit cu fric s revin n satul meu si de ce mi-a fost fric n-am scpat. n intervalul celor doi ani ce s-au scurs (1972-1974) am fost chemat de multe ori la Resita, la institutia al crei nume se rostea cu groaz. Ultima ntlnire a avut loc n sptmna Patimilor din 1974. Mi s-au pus nainte cteva vorbe pe care le-as fi spus si care ar fi putut fi ncadrate ntr-un articol de cod penal. n consecint, m-au anuntat c pot scpa de arestare doar dac primesc s le fac anumite servicii. Le-am rspuns c eu, ca preot, nu pot face un asemenea lucru. Fr menajamente, m-au informat c nu le rmne dect s m aresteze, dar c mi se las timp de gndire. Pot fi oare de imaginat frmntrile printelui, cum va fi ntmpinat Sfintele Srbtori ale Pastelui ? Cu ce inim-n fata altarului va fi spus Veniti s luati lumin!? Era pregtit ca-n orice moment din zi sau din noapte s fie ridicat. ntrzierea era si ea un chin. Nu este de mirare c, n aceast tensiune nervoas, organismul i-a cedat si s-a mbolnvit. Nici n-a apucat s prezinte certificatul medical de boal, c i-a venit ordinul s predea parohia. Pentru c era bolnav si n tratament, legea prevedea s i se pstreze postul. Dar ordinul era categoric: s predea parohia. Calendarul lsase s cad de dou ori cele trei sute saizeci si cinci de zile si, de Sfntul Nicolae, prseste parohia. Bolnav, ncrcat de mult tristete, rmne s-si ngrijeasc sntatea. La un an dup plecarea de la Zorlentu Mare, si pierde pe rnd printii. Curios c dup plecarea din Zorlentu Securitatea uit s-l mai invite. Cam de pe la nceputul lui februarie 1975 si pn la 31 ianuarie 1978 este la Iablanita, de unde va fi transferat ntr-o alt localitate, la Borlova. La mijlocul lui martie 1986 si va face formele de pensionare. Evenimentele din 1989 l revigoreaz si, desi pensionar, va fi rencadrat. Calm, cald, dar mai ales binevoitor, cu vorba bine cumpnit, picur amintirile care i-au marcat attia ani de viat. 53 din 61

*** Prigoanei comunismului i-au czut victime nu doar brbatii, ci si femeile si chiar copiii. Scurgerea ireversibil a timpului a nchis rnile, dar nu le-a vindecat. Mircea Vulcnescu a cerut n ultimele sale clipe de viat: S nu ne rzbunati! Nu dorim rzbunare, dar cei ce ne-au fost cli vor trebui s aib curajul de a-si cere iertare. Asta ar fi n spiritul celei mai cunoscute rugciuni crestine: iart-ne nou gresalele noastre precum si noi iertm gresitilor nostri. n asentimentul tuturor ncercatilor sortii, afirm c-i vom ierta. Dac pn acum am evocat (pe marginea informatiilor directe, ca si pe baza documentelor de arhiv) chipuri de lupttori din rezistenta anticomunist, cred c este binevenit momentul s creionez cteva memorabile figuri feminine care au urcat Golgota hotrt si demn. Fiindc anterior l-am prezentat pe printele Lazr Benone Magheti, voi vorbi acum despre mama acestuia, Maria Magheti, zis a lui Borlovan. S-a nscut n comuna Zorlentu Mare la data de 8 septembrie 1901, fiind fiica lui Petru si a Mariei Balaci. Se va cstori la vremea potrivit cu alesul inimii, Nicolae Magheti, si va rmne s locuiasc n co-muna n care a vzut lumina zilei. La 23 noiembrie 1924 va aduce pe lume un fiu. Respectnd legile nescrise ale traditiilor neamului, va oferi ospitalitate si ajutor ori de cte ori va fi cazul si de cte ori i se va cere. Situat la marginea satului si fiind nconjurat de grdini, casa avea posibilitatea de a ascunde privitorilor ce se petrece n ea. Potrivit de statur, purtnd pe cap basmaua specific bntencelor noastre, legat sub brbie; cu privirea deschis si cald, se bucura s rspund rugmintilor celor din vecini, ca si celorlalti consteni. Cel dinti care se va bucura de gzduirea Mariei Magheti, zis a lui Borlovan, va fi Virgil Atnagea, fiul preotului Anton Atnagea din aceeasi comun. Cunoscndu-i ideile, nu se teme s-l ascund cam de la jumtatea lui iulie 1948. Terorizat de securitate pentru fiul su, printele Anton Atnagea fuge de acas si nimereste, ceva mai trziu, tot la Maria Magheti. Cnd cei doi i vor ncredinta o arm militar, un Z.B. mpreun cu 15 cartuse si materiale subversive, nu se sperie si le va gsi un loc potrivit, departe de ochi iscoditori. Dup arestarea doctorului Liviu Vuc si a unora din grupul su, Beg Ion, Ananie Bagiu, Simion Pusu vor fi de asemeni gzduiti si alimentati de Maria Magheti. Azi, pentru a vorbi de cea care a fost Maria Magheti, zis a lui Borlovan, trebiue s o readucem n fata ochilor din amintiri, din fotografii, ca si din declaratiile ce i s-au luat la Securitate, adunate n dosarul cu nr. 128/1952. Arestat n ziua de 25 august 1952, va face parte dintr-un grup de 16 persoane, mare parte consteni ai si. Dus nti la Resita pentru ancheta preliminar, va fi transferat la Caransebes, de unde, fiind considerat periculoas, este mutat, asemeni celor cu care se nsotise, la Timisoara. Cel care o va prelua la nceput pentru anchet va fi sublocotenentul de securitate Pavel Abraham, iar apoi locotenentul Ioan Nedelea. Tratat dup canoanele Securittii, va gsi resurse s-i nfrunte curajos pe anchetatori, asa cum rezult din declaratiile date la 14 octombrie 1952 si cuprinse la pagina 227 din dosarul cu nr. 128/1952 vol. VI. Desi stiam c Atnagea Virgil si Anton ca si Bagiu Ananie si Pusu Simion sunt urmriti de organele de stat, nu i-am denuntat, deoarece nu voiam s le fac ru. Eu stiam c ei vor 54 din 61

schimbarea regimului de democratie popular, de fapt ce doream si eu. n ncheiere afirm: iam gzduit si i-am alimentat cam patru luni de zile. Cnd anchetatorii socotesc documentele ncheiate, trimit grupul n judecat. Sentinta va fi dat la 30 ianuarie 1953 de ctre Tribunalul Militar Timisoara, al crui presedinte de instant a fost cpitanul de justitie Macskasi Pavel. Acuzatii vor avea parte de pedepse ntre 4 si 15 ani de nchisoare. Cum statul comunist avea puteri depline asupra vietii ca si a bunurilor materiale, autorittilor li s-a prut c doar ntemnitarea nu este suficient si au adugat si confiscarea averii. Maria Magheti este condamnat la 6 ani nchisoare corectional, binenteles cu confiscarea averii. Grupul face recurs. Acesta se va judeca n 10 iunie 1953 la Bucuresti. Cum era de asteptat, se respinge ca nente-meiat de ctre Tribunalul Militar pentru unittile M.A.I. Decizia poart nr. 352 si este anexat la acelasi dosar, pag. 275. Privat de libertate pentru o perioad de timp determinat, Maria Magheti va prsi penitenciarul de pe strada Popa Sapc din Timisoara. Asa c va fi dus cu vagonul-dub la penitenciarul Rahova. La pagina 252 a aceluiasi dosar se consemneaz c a fost luat n primire la data de 21 martie 1953. Rahova era doar un penitenciar de tranzit; o vom gsi la nchisoarea de femei de la Mislea ncepnd cu 5 aprilie 1953. I se va face chiar si o fis medical, dar abia la 20 iulie 1955, de ctre un doctor Dumitrescu. Mic localitate n fostul judet Prahova, Mislea era cunoscut n special pentru frumoasa mnstire. nc n veacul trecut, chiliile sale insalubre au fost loc de surghiun pentru rzvrtitii politici ai vremii. n al doilea deceniu al secolului nostru, mnstirea devenise nchisoare pentru minori, apoi nchisoare pentru detinutele de drept comun. Prin anii 1949, 50, 51 s-au nfiintat si sectii pentru detinutele politice. Treptat, treptat, nchisoarea a fost populat doar cu detinute de acest fel. Fiindc fusese odinioar mnstire, era nconjurat de un zid gros. Acesta era dublat n interior cu scri. Nu trebuie s-si nchipuie cineva c, fiind nchisoare de femei, lipseau celulele de pedeaps. Erau si aici trei la numr, amplasate lng curtea de lemne. Ce va fi fcut aici Maria Magheti? Cum i s-a scurs timpul? Ce prietenii va fi legat? Sunt ntrebri la care nu se poate rspunde. Cert este c sntatea i s-a zdruncinat, dar n-avea cui s i se plng. Singurul cruia i se putea adresa fr fric de prigoan era Dumnezeu, ns si acestuia n gnd sin linistea noptii. De la Mislea va fi transferat la penitenciarul Miercurea-Ciuc, o constructie stil Maria Tereza. La pag. 260 a aceluiasi dosar 128/1952 se gseste Raportul cu nr. 5 ctre Comandamentul Penitenciarului, fcut de sergentul major Abraham Iuliana, sef de sectie: n dimineata zilei de 27 februarie 1957 detinuta Magheti Maria de la camera 4 sectia a II-a a fost gsit n pat dup desteptare. Pentru acest lucru i cer pedepsirea conform regulamentului. Regulamentul a fost aplicat, iar ndrzneala detinutei a fost sanctionat cu 5 zile de regim celular sever. Despre amplasarea celulei 4 vorbeste si Aspazia Otel-Petrescu n volumul Lacrima prigoanei: celula 4, pe culoarul considerat iadul cel mai adnc al iadului mare. Regimul celular sever sau izolarea consta din mutarea detinutei ntr-o camer complet goal, n care primea pentru dormit o saltea de paie la ora 10 seara si o restituia a doua zi dimineata la ora 5. Dou zile era lipsit de mncare, iar a treia zi primea ratia zilnic, totul ntr-un frig de nedescris. De aici va fi pus n libertate la 3 mai 1957. 55 din 61

I se atrage foarte serios atentia c nu are voie s vorbeasc despre felul n care a traversat perioada de detentie. n caz contrar, va avea din nou de suferit. ntelegnd c cei pe care-i considerau banditi nu puteau rezista n munti, izolati, fr ajutor, securistii reusesc, dup arestarea unora dintre membrii grupului si, n acelasi timp, prin informatorii proprii, s ajung la parte din cei care-i gzduiser, alimentaser si-i ajutaser prin diverse informatii. Prinderea lui Gheorghe Balica, Iancu Baderca, Victor Curescu si alti ctiva din grupul lui Dumitru Mutascu zis Fus si tratarea lor dup metode de acum bine cunoscute n subsolurile Securittii vor face s se nmulteasc numrul arestatilor n zilele de sfrsit ale lunii martie 1953. Vor fi ridicate de la casele lor din comunele Verendin, Lpusnicu-Mare, Mehadica, Poiana si Bozovici paisprezece persoane, dintre care trei femei, formnd, conform dosarului nr. 182/1953, grupul de alimentatori. Respectnd cu strictete una din legile nescrise ale traditiei poporului nostru, aceea de a oferi ospitalitate, si-au pierdut viata, averea si libertatea multi oameni, brbati si femei, n anii ntunecati ai comunismului. Sofia Obesterescu zis Nica, o tranc srac din Lpusnicu-Mare, fiica lui Iosif si a Anei, nscut la 1 ianuarie 1924, rmsese vduv de rzboi. Sotul ei czuse n ultima parte a celui deal doilea rzboi mondial, n luptele din Ungaria. Rmas singur, este ajutat de tatl ei, Iosif Ghera, s nving greuttile traiului de zi cu zi. n vara anului 1951, fiind cu oile n apropierea slasului de la Scoc, i ajut pentru prima dat cu alimente si le d si de mncare celor doi, Gheorghe Balica si Iancu Baderca. Ulterior, fiind iar cu oile, dar de data aceasta la slasul de la locul numit Crestata, nu departe de hotarul comunei Bozovici, le va da din nou gzduire si alimente. Arestat n 18 martie 1953, va fi judecat n data de 28 mai a aceluiasi an si condamnat de Tribunalul Militar Teritorial Timisoara la sase luni nchisoare corectional. Din acelasi grup face parte si Ilena Moat din comuna Bozovici, fiica lui Nicolae si a Anei Pescariu, nscut n 13 februarie 1922. n procesul verbal ncheiat n urma anchetelor, lucrtorul din Ministerul Securittii Statului Regiunea Timisoara afirm la pagina 5 a dosarului cu nr. 182/1953 c Moat Nicolae cioban, sotul lui Moat Ilena fiind anchetat de organele de stat referitor la fugari, a negat si a preferat mai bine s se sinucid dect s predea pe fugari. Cum se va fi sinucis, cine l-o fi ajutat s o fac? sunt ntrebri la care nu se poate rspunde. Fugarii Baderca si Balica l cunoscuser pe Nicolae Moat n aprilie 1952, cnd acesta era cu oile la slasul de la Liciova. La rugmintile lor, i gzduise si le dduse alimente. Asemeni celorlalti lupttori n rezistenta anticomunist, asteptau sosirea americanilor pentru a putea rsturna regimul comunist. Fiindc aveau ln de la oile lor, Nicolae Moat i cere sotiei s tricoteze, pentru cei doi, dou pulovere si o pereche de ciorapi. n interogatoriul ce i se ia n chiar ziua arestrii de ctre locotenentul de securitate Oresiki Carol, Ilena Moat arat: motivul ce m-a determinat s-i sprijin a fost ndeosebi acela, c speram c ntr-adevr vor reusi s rstoarne regimul din Republica Popular Romn si atunci vom fi si noi bine vzuti si nu mi-a plcut nici mie acest regim din R.P.R. (pag. 54-55 din acelasi dosar 182/1953). Condamnat alturi de ceilalti membri ai grupului la un an si sase luni, prin sentinta dat la 28 mai 1953, face recurs. Acas i rmseser doi copii lipsiti de orice ajutor. Interesant si demn de a fi cunoscut, mi se pare atitudinea unui mare numr de locuitori ai comunei Bozovici, care, fr s se team, alctuiesc un memoriu ctre Presedintele Tribunalului 56 din 61

Militar pentru Unittile M.A.I. pentru a cere reducerea pedepsei date de instanta Tribunalului Militar Teritorial Timis constencei lor Moat Ilena, ai crei copii rmseser si fr tat si fr mam. Memoriul este semnat de 83 de persoane si este anexat la dosarul 182/1953, fila 234. Recursul i se va admite, i se reduce pedeapsa la sase luni nchisoare corectional, dar va cunoaste ndeaproape si regimul nchisorii de la Mislea, de unde va fi eliberat la 27 octombrie 1953, n baza adresei numrul 938 a Tribunalului Militar pentru unittile M.A.I. Bucuresti din 21 octombrie. Dac Moat Ileana a cunoscut rigorile legii pentru vina de-a fi dat ospitalitate lupttorilor si pentru c a avut ndrzneala de-a le fi tricotat dou pulovere si o pereche de ciorapi, acelasi lucru se va ntmpla si cu Popovici Maria, nscut Sandru, zis Sacabet. A vzut lumina zilei la 7 ianuarie 1922 n comuna Mehadica, fiind fiica lui Crciun si a Floarei. Pzind oile n zona numit Valea lui Moat, cam prin septembrie 1950 i va cunoaste pe Iancu Baderca, pe Nistor Duicu (ucis ulterior ntr-o ambuscad a Securittii) si pe Ion Caraibot zis Ciovic; la rugmintea acestora, le va asigura adpost si alimente. Dup o perioad de timp, fiind cu oile lng slasul de pe locul numit Scoarta, i rentlneste pe fugari si le va da din nou adpost si alimente, considernd normal s-i ajute la nevoie. Arestat si ea n 18 martie 1953, va fi anchetat de lt. de securitate Pavel Abraham, care va fi curios s afle dac a avut posibilitatea s-i denunte. Rspunsul dat este prompt, asa cum apare la dosar, la pagina 214: Am avut ocazia de a-i denunta, dar n-am vrut, deoarece mi prea ru si mam simtit atasat lor. Alturi de grupul din care fcea parte, va fi si ea condamnat la sase luni nchisoare corectional prin sentinta nr. 210/1953, avnd astfel posibilitatea unei cltorii cu vagonul-dub pn la nchisoarea de femei de la Mislea, de unde, de altfel, va fi eliberat. Vinovate de a fi dat cu bun stiint adpost si hran, de a fi tricotat flanele si ciorapi, dar mai ales de a nu-i fi denuntat pe fugari, aceste femei au pltit cu suferint si cu lips de libertate. Uneori, pentru vini mai mici, pedepsele au fost mai mari. Toate acestea n-au schimbat cu nimic firea oamenilor. Ospitalitatea, proprie romnilor, s-a manifestat din plin. Tributul pltit a contribuit la nnobilarea caracterelor. n ciuda trecerii vremii, amintirile, frumoase sau triste, plcute sau dureroase, nu ne prsesc; adesea ele sunt subiect de discutie pentru cei ce supravietuiesc. Vorbind despre cteva din femeile a cror viat s-a desfsurat n limitele lumii creia i-au apartinut (satul cu traditiile si obiceiurile lui), dar pe care soarta le-a fcut s cunoasc si, mai ales, s se confrunte cu un alt adevr dect cel stiut de ele, cel oferit de statul sprijinit pe deplin de Securitate, mia aprut n fata ochilor mintii chipul delicat al doamnei Eugenia Domsneanu, sotia ofiterului comandor Petre Domsneanu, judecat si condamnat la moarte n 1949. Executia a avut loc n 16 iulie acelasi an, la Pdurea Verde. Arestat la 20 august 1948, va fi alturat unui grup format din alte 27 de persoane care vor forma obiectul dosarului cu nr. 2426/1948.

57 din 61

Nscut n ajunul Crciunului 1907, n comuna Cleanov jud. Mehedinti, are o copilrie fericit, ocrotit de printii ei, Ioan si Anastasia Mihutescu. Ursitoarele i vor uni destinul prin cstorie cu cel al ofiterului pilot Petre Domsneanu; va mprti cu acesta bunele si relele ntr-o perioad scurt de timp, la Herculane, nu departe de gar, n imobilul cu nr. 617. Mignon, cu prul castaniu tuns scurt si pieptnat peste cap, cu o privire ce te nvluia cu mult cldur, se misca dezinvolt, dar cu gesturi stpnite, vorbea rar si totdeauna cu o urm de tristete n glas. ncerca si reusea s fie o prezent nu doar agreabil pentru noi, cele cu care mprtea nu doar aerul celulei; am cunoscut-o n vara anului 1949, la penitenciarul civil din orasul nostru, vizavi de Continental, loc de detentie pentru o parte din condamnatele politic de atunci. Acuzat pentru omisiune de denunt, n 5 martie 1949 va fi condamnat la 7 luni nchisoare corectional. Ce omisese s denunte de fapt Eugenia Domsneanu? Cu ce se fcuse att de vinovat ? Bine cunoscuta institutie de opresiune nu putea admite ca un om s stie ceva, s aib o informatie si s nu bat la usa ei, gata s descarce tolba cu cele cunoscute, ca sub patrafirul preotului, la spovedanie. n consecint, delibernd n secret (asa cum se noteaz n Procesul Verbal de sedint a Tribunalului Militar Timisoara), completul format din ofiterii magistrati Bonescu Oprea (presedinte), cpitan Mihil Efrem, alturi de asesorii ofiteri combatanti, conform art. 291-295 C.J.M. asupra culpabilittii privitor la grupul..., si sunt enumera-te cele 27 de persoane, fixeaz pedepse care vor oscila ntre cinci luni si cincisprezece ani. La dosar este atasat adeverinta de ncarcerare a doamnei Eugenia, ca si cea a nepotului, Alexandru Domsneanu. Sigur, nu putea cetteanul s fie arestat fr ordinul de rigoare. Ceea ce surprinde azi este c hrtia oficial poart nr. 1880 din 10 decembrie 1948, cnd, n realitate, sotia comandorului se bucura de ospitalitatea Securittii de la data de 20 august 1948. Dar ce contau cteva luni de calvar n plus? Nu va fi eliberat la chiar data expirrii pedepsei, din aceeasi grij fat de om (n august 1949 mplinise un an de executie), si nici nu va reveni la Herculane, asa cum ar fi fost firesc. i fusese confiscat averea o dat cu condamnarea la moarte a sotului. Va avea domiciliu obligatoriu ntr-o mic localitate din nsorita Cmpie a Brganului. *** Mrtisor - prima lun de primvar. S rentoarcem paginile istoriei: martie 1945. Se ncheiase armistitiul. Lumea spera la o nou viat, fr sunet lugubru de siren, fr liste de morti sau de dispruti. Ce avea s se ntmple? Ce ne pregtea marea prieten de la Rsrit, cu care nche-iasem aliant? Bine implementat la Bucuresti, cu sarcini precise de la Kremlin, Vsinski actiona ca la el acas. A impus guvernul condus de Petru Groza. ntr-o telefonogram l informa pe Molotov c Dup cum v amintiti, problemele abordate n scrisorile din 28 februarie - 1 martie referitoare la situatia din Romnia au fost analizate de noi n conversatia avut cu dv. n aceast 58 din 61

convorbire v-am atras atentia asupra mprejurrii c, asa cum au demonstrat ultimele evenimente din Romnia, guvernul Rdescu, acum demisionat, s-a artat incapabil s asigure ordinea n Romnia, care constituie spatele frontului Armatei Rosii, si c Rdescu a ncurajat violentele si mpuscarea cettenilor pasnici, care cereau dizolvarea organizatiilor fasciste si ndeplinirea constiincioas a conditiilor conventiei de armistitiu. O astfel de situatie nu poate fi tolerat n spatele armatei... Vsinski uita s vorbeasc despre teroarea instaurat de Armata Rosie de ocupatie, despre convoaiele de basarabeni si bucovineni ce luaser calea refugiului. Nu tin s intru n alte detalii, recomand spre lectur cartea Misiunile lui Vsinski n Romnia (documente secrete) , aprut anul trecut sub oblduirea Institutului National pentru Studiul Totalitarismului. ...Mrtisor - muguri de sperant. O s vorbesc putin despre Anisoara Horescu-Olteanu, cumnata lui Spiru Blnaru, fiindc ea se numr printre putinii supravietuitori ai evenimentelor din aceeasi lun martie, dar a anului 1949, evenimente petrecute n zona Fenesului, la slasele de pe Cracul Farcului, nu departe de Teregova. Potrivit de statur, adunnd n podoaba capilar nu doar albul vrstei, ci si al suferintelor, cu ochii luminosi si expresivi, relateaz faptele de parc ieri s-ar fi petrecut. Nscut la Domasnea n 1926, este fiica Mariei si a lui Nicolae Horescu. Face scoala primar n comuna natal, apoi urmeaz cursurile Liceului Iulia Hasdeu din Lugoj. Dup ce st un an acas n 1947, se hotrste s urmeze cursurile Faculttii de Istorie-Geografie din Cluj. Se simte atras de frtiile de cruce si se apropie de tatl su n atitudinea de mpotrivire fat de comunism. Asemeni surorii sale, cumnata lui Spiru Blnaru constata cu durere c se rstur-nase o lume, se drmase din temelii tot ce pn atunci se cldise, att pe trm material ct si spiritual. Nimic nu mai corespundea cu cele ce se nvtaser n familie sau n scoal Cei cunoscuti deja pentru ideile lor anti-comuniste erau suspectati de Securitate. Numrul acestora s-a nmultit. Asa s-a ajuns la formarea unui grup, la nceput mic, dar care pe parcurs s-a lrgit. n fata acestei situatii, Securitatea si-a ntrit fortele aducnd unitti din Oltenia, dar acelea nu dau rezultatele asteptate. Sosesc unitti noi din Ardeal, din zona Oradiei. Componentii acestora sunt mult mai vigilenti. mpletind informatiile obtinute de la doamna Anisoara Horescu-Olteanu cu documentele de arhiv, s amintim adresa ntocmit de Comandantul Zonei a IV-a Teritoriale Timisoara, general maior Bjenaru Ioan, alturi de maiorii de securi-tate Mois Aurel si Kling Zoltan, ctre Ministerul Afacerilor Interne, cu nr. 30.257 din 14 martie 1949, n care se comunica: n urma informatiilor precise, date de securitate, s-a determinat zona Fenes-slasele de pe Cracul Farcului, unde se adpostea o parte din banda Teregova, mpreun cu seful bandei, Spiru Blnaru. Pe baza celor de mai sus, Comandamentul Unic Timis a organizat pe teren o capcan la slasul numitului Filip Ioan din comuna Fenes, situat la 1,5 km S.E. de Fenes, lund msuri de blocare a satului, prin interzicerea populatiei de a prsi locuintele, fapt ce s-a adus la cunostinta tuturor prin baterea tobei n comun. 59 din 61

n urma organizrii acestor actiuni, s-a obtinut urmtorul rezultat: au fost rniti mortal banditii Caraiman Ioan, cojocar din comuna Fenes, si Berzescu Ioan, plugar din comuna Teregova. Au fost prinsi vii banditii Spiru Blnaru, rnit, Copceanu Martun, Grozvescu Ians, Maritescu Romulus, plugari din comuna Teregova, alturi de Puschit Petru zis Liber si de Puschit Vichente zis Liber, plugari din comuna Domasnea Dup actiunea care avusese loc la Pietrele Albe, cota 1099, la 8 km vest de Teregova, Spiru Blnaru se desprtise de cumnat si de socru, ndreptnduse spre Fenes. Actiunile trebuiau unificate, fiindc n noaptea de 17/18 martie era pregtit lovitura de rsturnare a comunismului, dar n-a fost s fie. Rmasi singuri, tat si fiic triesc zile de mari frmn-tri. Erau multi cei care, pentru a-si pstra locurile ocupate cu foarte mare usurint, ar fi fost n stare de orice trdare. De aici si vntoarea slbatic a celor fugiti. Mutndusi resedinta cnd la unul, cnd la altul si permanent temn-du-se nu att pentru ei, ci pentru cei care le oferiser gzduire, tat si fiic hotrsc s se predea. Veniti acas o dat cu zorile, gsesc curtea plin de armat. Unul dintre ofiteri, deosebit de zelos, se grbeste s le pun ctuse, dar seful Securittii din Caransebes declar c nu este nevoie de asa ceva, fiindc el rspunde pentru cei doi arestati. Condusi la Primrie, vor astepta mijlocul de transport, o dubit, care s-i aduc la Caransebes. Aici ns nu vor sta prea mult, fiindc Securitatea din Timisoara dorea cu tot dinadinsul s le ofere ospitalitate. l revede aievea pe Mois Aurel, care nu s-a multumit s-l ancheteze doar pe tat, ci a tinut s se ocupe si de Anisoara HorescuOlteanu. Ancheta dnsei nu s-a desfsurat dup tipic, fiind lipsit de btaie si de njurturile de rigoare. Procesul va avea loc cam pe la nceputul anului 1950. Va primi, prin bunvointa celor care dirijau din umbr sentintele, sapte ani de nchisoare corectional, iar tatl su opt ani temnit grea. La proces, spre mirarea completului de judecat, tnra fat are curajul s cear s i se adauge ei pedeapsa celor doi btrni care o tinuiser, iar acestia s fie pusi n libertate. Fiind condamnat deja, nu putea s rmn la Timisoara. Se va ndrepta spre Mislea, unde va si executa anii de condamnare primiti cu generozitate. Cltoria cu vagonul-dub o urmreste si azi. A suferit teribil de sete. Pentru a ajunge la Mislea, a fcut un scurt popas la Vcresti. Totul a ngrozit-o. Coridorul pe care a trebuit s mearg spre celul era ntunecat. Peretii erau ncrcati cu o mzg umed. Usa masiv care s-a deschis prea c ascunde animale slbatice. A intrat cu strngere de inim ntr-o celul cotropit de umezeal si mucegai. De la Jilava, trenul cu bine cunoscuta dub a transportat-o la Ploiesti. n gar le-au luat n primire militiencele. Fiindc tot era foarte cald, le-au dus pe jos. Asa suna ordinul. Anisoara Horescu tine s afirme: Cum nu cunoscusem pn atunci militience cu suflet, am fost de-a dreptul emotionat de gingsia cu care ne-au tratat. Cnd li se prea c am obosit, ne opreau la umbra unui tufis s ne odihnim. Nu-mi aduc aminte cine din gardiencele noastre de la Mislea a fost printre ele. Dup felul cum ne-a tratat, nclin s cred c a fost coana Mrguta, care, dup ani si ani de puscrie, ajunsese Mamaia. Timp de trei sptmni va cunoaste izolarea. Datorit unei alte detinute, care intervine pentru ultimele venite, vor fi scoase de la izolare si trimise la 60 din 61

atelier s lucreze. si aduce aminte de costumele nationale la care a lucrat o bun perioad de timp. Tristete si melancolie nsotesc destinuirile. Parte din cele cu care a mprtit suferinta, greul, micile bucurii nu mai sunt. Parte dintre ele poart povara anilor si urmele bolilor, chiar dac sunt ascunse n dosul unui zmbet. La terminarea pedepsei, n-a fost pus n libertate, ci condus la Securitatea din Ploiesti. Asa cerea ritualul si toat suflarea de detinuti politici trebuia s se conformeze. mpreun cu ea erau si cteva care se bucuraser un an n plus de binefacerile peniten-ciarului. La Securitate, dup o ultim noapte, au aflat cu surprindere c cele care avuseser doar sapte ani plecau acas, n timp ce beneficiarele a opt ani se confruntau cu un domiciliu obligatoriu. Dup semnarea declaratiei c nu vor spune nimic si, mai ales, nimnui despre viata petrecut dincolo de gratii, au fost lsate s plece. Bucurestencele au condus-o la gar si au rmas alturi de ea pn la plecarea trenului. Revenea acas. Ochii i se adumbresc, glasul capt o alt inflexiune cnd evoc ntoarcerea. Pierduse notiunea timpului ascultnd zgomotul fcut de rotile trenului si urmrindu-si firul gndului. Teama c nam s mai gsesc pe nimeni acas, c nu voi avea curajul s bat la usa nimnui m-a coplesit. Abia cnd am vzut Dunrea la Severin mi-am dat seama c m-am apropiat de cas. Cuprins de o fric pe care n-as putea-o explica azi, am cobort n gara Domasnei, strngnd la piept bruma de lucruri pe care le aveam. Lumea care venise cu trenul nu m-a recunoscut, dar nici eu nu mai recunosteam pe nimeni. Cnd m-am apropiat de sat, un tehnician de la Ocolul Silvic mi s-a prezentat si mi-am adus aminte de el. M-a invitat s merg la ei, fiindc lumea era la lucru si n-am s gsesc pe nimeni. Vestea c m-am ntors acas s-a rspndit n tot satul, asa c n dup amiaza aceea a fost un adevrat pelerinaj. Am fost impresionat de primirea pe care mi-au fcut-o. Desprtit de lumea care-i fusese nu doar cunoscut, ci si drag, acum aceasta i se prea strin. Nu s-a apropiat de cas, devenit internat pentru copiii din satele vecine si dispensar veterinar. La cimitirul din deal credea atunci c e tot ce-a mai rmas din munca familiei. Sora sa, Maria Blnaru, cu mama, bunica si micul Cornel, fuseser deportati la Cuza-Vod. Avnd buletinul, cele mai apropiate neamuri i dau bani, iar mtusile i alctuiesc n grab o mic garderob cu care s poat pleca la drum. Firul relatrilor se ntrerupe. Se las tcerea. n camera n care stm la Domasnea, odinioar se rsese, se sperase, s-a plns cu lacrimi din cele mai amare. Dar ndejdea si, mai ales, credinta n Dumnezeu i-a adunat pe urmasi.

61 din 61