--
PERMANENÞE
Þara este întâi a lui Dumnezeu ºi numai apoi a noastrã
ANUL XXII- NR. 3
CULTURAL - POLITIC - SOCIAL
Nicolae Steinhardt –
MARTIE 2019
credinŃa şi firescul bunului-simŃ împotriva ideologiilor
BOGDAN MUNTEANU
Nicolae Steinhardt, care a întruchipat una din per-
sonalităŃile exponenŃiale ale culturii şi spiritualităŃii
româneşti din secolul 20, a trecut la veşnicie acum
trei decenii, pe 30 martie 1989. Nu a mai apucat
aşadar să trăiască perioada de după căderea dicta-
turii comuniste. ViaŃa şi devenirea lui sunt marcate
doar de epocile anterioare: cea interbelică şi cea
comunistă, în care destinul său a fost unul exem-
plar. Prin traseul său existenŃial, prin modul în care
s-a format şi prin atitudinea verticală de mărturisire
şi refuzul oricărui compromis ideologic, el rămâne
un reper atât pentru vremurile de azi, cât şi pentru
viitorul care se arată la orizont. Căci arma sa
împotriva siluirii conştiinŃelor şi a vieŃilor din
perioada dictaturii comuniste a fost întotdeauna cea
a duhului. A reuşit să radiografieze ca nimeni altul
toate ticăloşiile politice, sociale şi ideologice ale
acelui regim, contrapunându-i inteligenŃa, gândirea
firească a bunului-simŃ şi un ascuŃit spirit de obser-
vaŃie, capabil să disece precum un bisturiu toate
aberaŃiile la care a fost martor nemijlocit, adesea
chiar trăite pe propria piele. Dar toate acestea nu
sunt la el virtuŃi autosuficiente, ci stau pe temelia
unei profunde mărturisiri de credinŃă creştine.
Născut în 1912, Nicolae Steinhardt a crescut şi s-a
format în perioada interbelică, adică acele două
decenii de efervescenŃă de după făurirea României
Mari. Deşi de origine evreiască, afinităŃile şi simpa-
tia sa sinceră faŃă de identitatea şi cultura
românească au căpătat un contur tot mai pronunŃat.
El însuşi era conştient de faptul că această lume
interbelică era una departe de a fi perfectă. Totuşi,
era una esenŃialmente liberă, încă necontaminată de
aberaŃiile ideologice ale deceniilor care aveau să
urmeze. Iar la adăpostul acestei libertăŃi, fie ea şi
provizorie, neamul românesc a reuşit să emane o
generaŃie intelectuală de excepŃie, care-şi punea
problema destinului României în eternitate. Iar
Steinhardt, care nu era doar un om inteligent şi cult
(a studiat literele şi dreptul, cu doctorat în drept în
1936, urmat de studii în FranŃa şi Anglia), ci dădea
dovadă şi de o sinceritate profundă, a înŃeles perfect
care sunt aspiraŃiile neamului în mijlocul căruia
trăia şi de care s-a ataşat tot mai mult.
Toate aceastea au fost însă năruite odată cu instau-
rarea comunismului şi cu azvârlirea în puşcării a
tuturor celor care gândeau într-un mod incompatibil
cu ideologia regimului. Valurile de arestări au
început în 1948. Această duritate a destinelor
carcerale a devenit pentru mulŃi din cei în cauză una
înnobilată printr-o atitudine de demnitate mărturisi-
toare. Unora le-a venit rândul încă de la început,
altora abia peste mai bine de un deceniu. Printre
aceştia se numără şi Nicolae Steinhardt. În anii
scurşi de la instaurarea comunismului, apropierea
sa de creştinism devenise tot mai accentuată, prin
numeroase lecturi şi frecventarea unui cerc de pri-
eteni care într-o atmosfertă semiclandestină încer-
cau să recupereze firescul uman în răspărul aberaŃi-
ilor cu care regimul siluia şi conştiinŃele celor care
nu fuseseră întemniŃaŃi (desigur, această teroare ide-
ologică s-a aplicat, mult mai dur, mai ales celor din
temniŃe, prin „reeducările” de la Piteşti, Gherla sau
Aiud). Dar încă lipsea pasul decisiv al convertirii,
desprinderea de trecutul său şi împlinirea chemării
lăuntrice pe care o simŃea tot mai accentuat.
Primul deceniu de relativă libertate petrecut în
marea cuşcă a societăŃii româneşti nu i-a mai oferit
dezlegarea acestor frământări. Valurile arestărilor i-
au cuprins în cele din urmă şi pe intelectualii care
continuau să se întâlnească în încercarea lor a-şi
păstra libertatea interioară, deşi nu aveau intenŃii
explicite de a „conspira” împotriva unui regim atot-
puternic. În 1959 a venit rândul „intelectualilor
mistico-legionari” (aceasta era caracterizarea Secu-
rităŃii) din lotul Constantin Noica – Dinu Pillat.
Nicolae Steinhardt a fost solicitat drept martor al
acuzării, chemat aşadar să-şi înfunde prietenii. A
refuzat cu demnitate, iar consecinŃa a fost că din
martor a devenit şi el inculpat, condamnat şi întem-
niŃat.
Astfel, între anii 1959-1964, destinul lui s-a împletit
cu cel al multor altor mărturisitori care au trecut
prin universul concentraŃionar românesc. A ajuns
acolo în urma unui gest de profundă solidaritate
umană, care l-a împins apoi către pasul decisiv.
SuferinŃa de care a avut parte, însoŃită de conştien-
tizarea că destinul său se află în mâna Domnului, i-
a limpezit concepŃia şi atitudinea lăuntrică, încât s-
a botezat creştin-ortodox în temniŃa Jilavei, într-o
atmosferă de clandestinitate. După propria mărtur-
isire, în urma acestui botez oficiat de părintele Mina
Dobzeu, Nicolae Steinhardt a simŃit o stare de o ele-
vaŃie extraordinară, o fericire negrăită învăluită
extatic într-o lumină strălucitoare, de esenŃă
taborică.
Nu e aşadar de mirare că epopeea convertirii sale,
frământările prin care a trecut, descrierile eveni-
mentelor şi a oamenilor care i-au marcat destinul,
au fost cuprinse într-o scriere intitulată tocmai „Jur-
nalul Fericirii”. Dar şi soarta acestuia a fost una
plină de peripeŃii. Redactat în anii 1970-71, este
16 PAGINI
6 LEI
confiscat de Securitate în anul 1972, ulterior resti-
tuit, răstimp în care Steinhardt îl rescrie într-o nouă
versiune, care se pare că nu s-a mai păstrat. Ceea ce
s-a publicat începând cu 1991 reprezintă prima
variantă a Jurnalului. Totuşi, în anul 2002, la mănă-
stirea Rohia, literatul George Ardeleanu, omul care
s-a ocupat cel mai mult de îngrijirea operelor stein-
hardtiene, descoperă un manuscris inedit (din
păcate incomplet), care se pare că ar constitui chiar
o a … treia variantă a „Jurnalului Fericrii”, una de
sinteză între cele două anterioare. Aceasta a văzut
lumina tiparului în anul centenar al naşterii autoru-
lui, în 2012, la editura Polirom.
Locul descoperirii nu este întâmplător, pentru că
începând cu anul 1973 Nicolae Steinhardt îşi
găseşte adăpostul duhovnicesc la mănăstirea Rohia
din Maramureş, unde petrece anual anumite
perioade spre reculegere, creaŃie şi rugăciune,
cochetând tot mai puternic cu ideea monahismului.
Pasul acesta care i-a împlinit destinul este făcut în
1980, cultura română câştigând astfel o personali-
tate exponenŃială, un călugăr mărturisitor şi rugător
întru Hristos, dublat de un cărturar şi un literat de
excepŃie. TalanŃii care i-au fost dăruiŃi de Dum-
nezeu au fost, iată, valorificaŃi la modul deplin.
Dintre toate scrierile sale se detaşează acest docu-
ment unic care este „Jurnalul Fericirii” şi care
cuprinde întregul proces al devenirii şi împlinirii
sale. Dar nu numai. Structurat într-un mod frag-
mentat, neŃinând seama de vreo cronologie,
episoadele cuprinse în el redau frânturi de viaŃă,
mărturii despre personaje care i-au marcat destinul,
dar şi cugetări şi meditaŃii creştine sau observaŃii
ascuŃite asupra strâmbătăŃii realităŃilor trăite. Jur-
nalul reprezintă o oglindă desăvârşită a sufletului
autorului.
Valoarea acestei mărturii nu constă însă numai în a
desluşi esenŃa unei perioade trecute din istoria noas-
tră. Ea are neîndoios şi calitatea exemplară de a fi
un reper, de a prezenta un model de atitudine în faŃa
unor împrejurări dominate de ideologiile momentu-
lui, care siluiesc firescul şi binele, contestând tot ce
Ńine de tradiŃie şi de transcendenŃă. După cum vom
vedea în continuare, multe din fragmentele şi
cugetările sale au şi în zilele noastre un profund car-
acter de „incorectitudine politică”. Dar ele nu tre-
buie privite prin ochelarii ideologiilor de ieri sau de
azi, ci din perspectiva sincerităŃii şi mai ales a ade-
vărului. Ele au fost şi rămân valabile pentru că sunt
adevărate. Pentru că la baza lor stă mărturisirea
Celui care spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi
ViaŃa”.
Dacă ar trăi astăzi, bazat pe această temelie, cu
sagacitatea sa neîntrecută şi cu eleganŃa fără
seamăn a condeiului său, Nicolae Steinhardt ar
rămâne tot pe poziŃia unei atitudini mărturisitoare şi
critice la adresa aberaŃiilor noilor ideologii ale
„corectitudinii politice”. Dar, pentru că nu i-a fost
dat să le mai trăiască pe viu, nu ne rămâne decât să-
l citim şi să-i înŃelegem duhul, pentru a ne întări în
atitudinea noastră care ne obligă a ne poziŃiona în
răspărul vremurilor actuale.
 2 PERMANENÞE
Nicolae Steinhardt – frânturi de viaŃă şi de gând
„Jurnalul Fericirii” a fost redactat în anii 1970-71,
dar a fost confiscat de Securitate în anul 1972.
Nicoale Steinhardt nu se dă însă bătut, ci purcede
la rescrierea Jurnalului, finalizând o nouă versiune
a acestuia. În 1975, prin intermediul Uniunii Scri-
itorilor, primul manuscris îi este restituit. Cu acest
prilej Steinhardt realizează mai multe copii ale
ambelor variante ale scrierii, reuşind să trimită
câte un exemplar şi în exil, la prietenii săi de la
Paris, Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu, care au
citit fragmente din el la postul de radio „Europa
Liberă”. Din corespondenŃa lui Nicolae Steinhardt
cu aceştia, după cum ne spune George Ardeleanu,
poate cel mai bun cunoscător al biografiei şi al
operei steinhardtiene, reiese şi intenŃia sa de a scrie
o a treia versiune a Jurnalului, menită să le unifice
pe cele două existente. Prima variantă e cea cunos-
cută publicului larg, apărută iniŃial la editura Dacia
în 1991. Dar varianta finală(?), de sinteză, se pare
că ar corespunde manuscrisului, din păcate incom-
plet, descoperit în anul 2002 de George Ardeleanu
la mănăstirea Rohia, şi publicat în 2012 la editura
Polirom.
Această versiune a „Jurnalului Fericirii” este una
deosebit de interesantă, care merită citită şi de
către cunoscătorii ediŃiei „clasice”. Structura e în
mod esenŃial diferită, ordonarea episoadelor fiind
cu totul alta. Deşi în principiu e vorba de aceleaşi
frânturi de viaŃă şi de gând, în cele mai multe
cazuri putem constata că versiunea prezentă în
noua variantă e mai amplă, mai cizelată, mai
bogată în detalii. Ceea ce în prima versiune (cea
„clasică”) e adesea doar schiŃat la modul sumar,
aici este mai dezvoltat, iar ideile sunt parcă sub-
liniate într-un mod mai accentuat. Prezentăm mai
jos câteva astfel de fragmente, care au rămas pro-
fund „incorecte politic” din epoca scrierii lor şi
până azi (unele din ele fiind mărturii elocvente ale
simpatiilor legionare ale autorului) şi care consid-
erăm că pot trezi interesul cititorilor noştri.
B.M.
Mareşalul Antonescu
Nu încape îndoială că Evreii nu-i pot fi decât
recunoscători lui Antonescu, şefului de stat care cu
adevărat s-a împotrivit exterminării lor. (…) Lecca
[împuternicit al lui Antonescu pe problemele
evreieşti, n.r.] ne povesteşte că pentru tot ceea ce a
făcut obŃinuse aprobarea lui Göring, punându-i-se
doar condiŃia să nu afle Hitler. Acestuia, într-o
vreme când mareşalul Pétain, cardinalii, Papa, feld-
mareşalii şi floarea aristocraŃiei germane nu
îndrăzneau a-i spune un cuvinŃel de împotrivire şi
stăteau smirnă în faŃa lui, Antonescu i s-a opus făŃiş
şi cu hotărâre într-o chestiune esenŃială şi care pen-
tru conducătorul Germaniei (un apucat şi un furios
cu care nu era de glumit) constituia un punct de
onoare şi o idee fixă. Pe cât de nepăsător s-a arătat
Antonescu, în război, cu sângele Românilor pe care
i-a lăsat să înainteze până la Stalingrad, pe atât de
zgârcit s-a dovedit a fi cu cel al Evreilor. (p.160)
Regele Carol al II-lea
Cât priveşte pe Carol al II-lea, îl susŃin întrutotul pe
Lecca, socotindu-l pe credinciosul amant al doam-
nei Lupescu drept cea mai groaznică urgie, mai
crunt blestem şi mai cumplită năpastă din câte s-au
abătut vreodată asupra Ńării româneşti, mai rău decât
inundaŃiile, cutremurele de pământ, seceta, mălura,
filoxera, dalacul, febra aftoasă, vărsatul, frigurile,
holera, podghiazurile tătăreşti, incursiunile lui Paz-
vantoglu ori ale paşei de la Silistra, decât şleahticii
polonezi şi invaziile Pecenegilor, Maghiarilor,
Avarilor şi Hunilor, decât surpările de teren şi
dărâmările de turnuri şi clădiri, decât incendiile şi
viscolele, decât Papură Vodă, Lăcustă Vodă şi
Ciubăr Vodă, decât Eteria, despoŃii, fanarioŃii şi
uzurpatorii, decât Baiazid Ildârâm şi Bogdan
HmielniŃchi, decât Hizichioaia şi Turnavitu,
ienicerii, spahiii şi başbuzucii, fumăritul, haraciul,
peşcheşul, mucarerul mare şi mic, beilicul şi
dragostea ucigătoare purtată nouă de la Petru şi
Ecaterina încoace de marea putere ocrotitoare mai
târziu denumită şi Marea noastră Prietenă de la
Răsărit. (p.162-163)
Legionarii
La afacerea Manciu nu mă opresc, a fost un simplu
caraliu. Nici chiar uciderea lui I.G. Duca (deşi pro-
fund nedreaptă, adevăraŃii autori ai actului de
scoatere din legalitate a mişcării au fost Carol al II-
lea şi Titulescu, s-a recurs la un jurnal al consiliului
de miniştri tocmai pentru că regele nu voia să se
descopere printr-un decret) nu mă reŃine, e un asasi-
nat politic. Dar pentru nimic în lume nu pot înŃelege
omorârea – la spital, circumstanŃă agravantă – a lui
Mihai Stelescu, simplu rival; nu e acesta un odios
aspect al luptei pentru putere? Şi încă ceva: mi se
pare foarte ciudat, de nu şi suspect, că nu s-a încer-
cat lichidarea Lupeascăi. De cele întâmplate cu
prilejul rebeliunii nu discut, atunci s-au revărsat
scursorile mahalalelor în centrul cetăŃii, spre a jefui,
a incendia, a ucide. N-a fost un pogrom şi nicio acŃi-
une politică, a fost o răbufnire a drojdiei, o explozie
a zgurei, o pălălaie a plevei. (p.177)
Fac aici cunoştinŃă [la Jilava, n.r] cu profesorul
Vasile Barbu, fost şef al organizaŃiei legionarilor de
Vlaşca. E un om deosebit de politicos şi de plăcut la
vorbă. Îmi povesteşte multe despre Căpitan şi în
special despre marea lui credinŃă. Mai presus de
orice, Codreanu era credincios; idealul de la care se
inspira şi către care tindea îl constituiau icoanele. ÎŃi
vorbesc ca unui camarad – îmi spune profesorul – şi
te pot asigura că nu antisemitismul a stat la baza
crezului legionar; dimpotrivă, Căpitanul era gata să
considere vrednic de a intra în legiune pe un Evreu
care ar fi îmbrăŃişat religia creştină şi şi-ar fi doved-
it dragostea de românism. Despre guvernarea
legionară din ’40-’41 şi despre rebeliune, Vasile
Barbu are aceeaşi părere ca şi mine: au venit la put-
ere rândurile din urmă ale mişcării (elita o ucisese
Carol al II-lea) şi s-au răsculat gloatele periferice
ale urbei. (p. 347)
Se face, în vis, că e un ger cumplit şi că străzile sunt
troienite cum n-au mai fost din vremuri străvechi.
[În continuare Steinhardt descrie cum în acest vis al
său, un personaj hăituit caută adăpost în casa sa. E
Căpitanul, pe care îl găzduieşte şi îl omeneşte, deşi
la început acesta se manifestă cu o prudenŃă neîn-
crezătoare. Finalul scenei e însă mult mai poetic
decât în versiunea mai cunoscută a Jurnalului. n.r.]
(…) S-a înduplecat niŃel, răsuflă acum destul de lin-
iştit şi-mi vine a crede că-n colŃul gurii îi ghicesc un
început de surâs blând. Consimte a trece dincolo să
se odihnească niŃel. Îl conduc, îl ajut. Când mă
înapoiez din camera a doua în prima, văd că
flăcările vetrei au năpădit pretutindeni, dar nu mis-
tuie nimic, nu ard, sunt văpăi reci de lumină, care
doar luminează încăperea, îi dau strălucire şi o pref-
ac în ceva nemaivăzut, ceva straniu, însă câtuşi de
puŃin ostil. Mă uit pe fereastră: strada e pustie, iar
zăpada e roşie. (p.315-316)
łiganii
Rasismul e o prostie. Dar, cum să spun, nerasismul
e şi el o iluzie, o nerealitate. Există caracteristice
rasiale, de necontestat; un stil. Iată Ńiganii aceştia
printre care muncesc aici, în Vitan, ca lucrător
necalificat, de mai bine de doi ani [fragmentul se
referă la un episod din anul 1966, n.r]. Sunt leneşi,
gălăgioşi, certăreŃi şi au darul de a pângări totul.
Orice ai face şi oricum le-ai vorbi, nu-i poŃi îndu-
pleca; şi mint de îngheaŃă apele pe o rază de zece
kilometri. Nu aud altceva decât: să-mi sară ochii,
să-mi moară mama, să fiu nebun dacă nu-i aşa. De
i-ar lua cineva în serios, s-ar înălŃa maldăre de globi
oculari în faŃa fabricii „StăruinŃa”, (mai rău ca pe
masa lui Ante Pavelici în Kaputt de Malaparte), ar
fi balamucurile luate cu asalt şi uite aşa ar creşte
bălăriile pe mormintele celor ce-au căzut
împleticindu-se în propriile lor bărbi pe buruienile
de pe gropile sărmanelor mame. (…) În pângărire
sunt neîntrecuŃi: batjocoresc şi corup orice apare
menŃionat în vorbirea lor, micşorează, acoperă cu
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019
murdărie, iau la şme totul; nimic nu le rezistă, totul
cade în noroi, se umple de pecingine, de scabie, se
duce tumba în obscenitate. Au comun cu diavolul
râsul batjocoritor, şi un neastâmpăr, o forfotă, o
dănŃuială care nu-i numai a paparudelor. (p.185-
186)
Homosexualii
Citesc în reviste americane că homosexualii, în
Statele Unite, şi-au organizat biserici proprii (cu
hramul Ucenicul cel iubit al Domnului). Contra. De
ce? Şi aşa suntem îndeajuns de separaŃi unii de alŃii,
noi toŃi cei ce alcătuim Trupul mistic al lui Hristos,
pe naŃionalităŃi, pe graiuri, pe confesiuni. Mai este
oare nevoie şi de alte segregaŃii? (…) În loc de a
căuta prilejuri de a ne despărŃi, mai bine am căuta
pe cele – ecumenice – de a ne uni fără de păcate,
căci Domnul n-a venit să ne statornicească ori să ne
consfinŃească în păcatele noastre şi să ne împartă pe
căprării de păcătoşi, ci să ne tămăduiască de boli şi
să ne scoată din păcate, chemându-ne laolaltă în
comunităŃi de sfinŃi. (p.112)
Evreii
Aşa şi cu ovreii comunişti de la noi. Ceea ce nu-mi
place la ovreii dezamăgiŃi de comunism este că s-au
dezamăgit (şi au început să vadă, să afle, să ştie)
numai când au fost scoşi din funcŃiile de conducere
şi de răspundere. Nu înainte. Această perfectă coin-
cidenŃă îi pierde, şi nu mai poŃi da crezare nici sin-
cerităŃii, nici dezinteresării lor. Panait Istrati (pe care
ar fi trebuit să-l citească) şi-a manifestat dezamă-
girea în 1924, şi împotriva văditului său interes. Aşa
da. (p.242)
Pentru a explica respingerea lui Hristos de către
Iudei şi, în continuare, a creştinismului de către
Evrei, Şalom Aş în Der Krieg geht weiter [Războiul
merge mai departe] emite următoarea teorie: nu s-
au putut învoi la ideea că visul milenar s-a împlinit,
că ăsta e. Frumos, desigur, înălŃător, dar poate va
veni altceva care va întrece această rostită, formu-
lată făgăduinŃă. Poate altceva mai copleşitor. N-au
vrut să-şi limiteze, să-şi precizeze idealul. I-au amâ-
nat împlinirea, cu vaga speranŃă că viitorul va rodi
mai inimaginabil. Să nu desfacem cutia: să nu
scoatem darul la lumină; acolo, împachetat, e mai
plin de promisiuni. (…) După ce a scris
Nazarineanul, o viaŃă a Mariei, Maica Domnului şi
o biografie a Sfântului Pavel, Şalom Aş s-a botezat
înainte de a muri. (p.179)
Viziune extatică
Mă „trezesc” în plin vis. Sunt cuprins într-o lumină
cu desăvârşire albă şi strălucitoare, ce mă încon-
joară din toate părŃile. Am senzaŃia că mă aflu aşa
de mai mult timp însă abia acum realizez situaŃia.
Dintr-o dată ştiu şi înŃeleg ce e lumina aceasta, că e
lumina Taborului şi, fără să aud cuvinte, pricep că
Domnul îmi spune: Eu sunt. Lumina nu numai că
mă înconjoară, mă şi poartă, mă leagănă, mă
copleşeşte. O fericire nespusă mă ia întreg în
stăpânire. Şi creşte din clipă în clipă; se revarsă
asupră-mi în valuri din ce în ce mai mari, mai
irezistibile. Din toate părŃile lumina şi fericirea
scânteiază, pulsează şi nu-mi dau răgaz să răsuflu.
Din fiecare percepere a unei încântări supreme ele
fac în clipa următoare neant şi nimicnicie şi-mi
deschid noi praguri unde totul este neasemuit mai
luminos şi mai ameŃitor. După un popas de o clipă
valurile de lumină şi de fericire se pun serios pe tre-
abă, cu nădejde şi temei, şi se pornesc a mă desfi-
inŃa, a nu lăsa nimic din mine şi a mă contopi cu
desăvârşire în neaua aceea care acum trece prin
toate culorile curcubeului, e roşietică, e albăstruie, e
azurie, e de un verde aproape imperceptibil, spre a
redeveni iar albă, de un alb nou, greu, consistent,
care apoi se destramă şi se preface într-un fel de
pulbere luminoasă. Eu sunt, îmi repetă fără cuvine
vocea; şi nu mai cunosc altceva decât fericirea care
– în sfârşit – nu se mai înverşunează asupră-mi, dar
nu încetează totuşi de a se dezvălui mereu alta, mai
nebănuit de intensă, mai alb luminoasă. Încetez de a
fi, mă pierd în lumină. (p.95-96)
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019
Martie 1919, în Pădurea Dobrina
În primăvara anului 1919, iată-ne adunaŃi într-o
după-amiază în pădurea Dobrina care stă de strajă
pe înălŃimile din jurul Huşiului. Cine? Un grup de
vreo 20 elevi de liceu din cursul superior. A 6-a, a
7-a, a 8-a.
Convocasem pe aceşti tineri camarazi, pentru a dis-
cuta cu ei o problemă gravă, deşi viaŃa noastră abia
înmugurea. Ce facem dacă vin bolşevicii peste noi?
Părerea mea, asupra căreia au căzut şi ceilalŃi de
acord, era aceasta: dacă armata bolşevică va trece
Nistrul şi apoi Prutul, ajungând să încalce şi
locurile noastre, noi să nu ne supunem, ci să ne
retragem cu toŃii în pădure, înarmaŃi. Aici să orga-
nizăm un centru de acŃiune şi de rezistenŃă
românească şi, prin lovituri date cu măiestrie să
zdruncinăm inamicul, să menŃinem o stare de spirit
de neaplecare şi să întreŃinem o scânteie de nădejde
în mijlocul masei româneşti din sate şi oraşe. Am
depus cu toŃii jurământ în mijlocul pădurii seculare.
CENTENARUL NOSTRU:
100 DE ANI DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI
CEZARINA CONDURACHE
Martie 1919… Un grup de elevi sub conducerea lui
Corneliu Zelea Codreanu depunea un jurământ sim-
bolic de înarmare şi apărare a Ńării împotriva
năvălirii bolşevice. Evident că puterea lor de luptă
în faŃa armatelor bolşevice era în acel moment nulă,
dar gândul şi hotărârea lor erau cât se poate de sin-
cere, iar pericolul semnalat atunci de tânărul Cor-
neliu era cumplit de real. O vor dovedi pe deplin
anii ce vor urma întâlnirii din Dobrina, ani în care
angajamentul asumat în pădurea Huşilor va
cuprinde întreaga generaŃie a Căpitanului Codreanu
şi credinŃa lui va însufleŃi de atunci şi până astăzi
toate generaŃiile ce l-au urmat.
Pericolul bolşevic şi vinovăŃia
clasei politice
În tinereŃea şi inocenŃa lor, cei aproximativ 20 de
elevi de liceu din orăşelul dintre vii, sesizaseră un
pericol mortal pentru Ńară, pe care mai marii zilei nu
reuşeau sau nu doreau să-l vadă. Ne întrebăm şi
astăzi cum a fost cu puŃinŃă una ca asta? Noi
înŃelegem că profeŃia făcută de copilul Corneliu
Codreanu în momentul Dobrina s-a datorat într-o
oarecare măsură educaŃiei primită acasă şi în şcolile
militare frecventate, dar că a venit prin el către nea-
mul românesc prin harul lui Dumnezeu. Ceea ce nu
înŃelegem însă este absenŃa adulŃilor... a celor ce
aveau pregătirea, datoria, inteligenŃa, maturitatea de
a repera acelaşi pericol şi de a reacŃiona pentru sal-
varea Ńării.
La numai 3 luni de la proclamarea României Mari,
PERMANENÞE
Era această pădure un colŃ al
acelui vestit codru al Tigheci-
ului, pe cărările căruia, în
decursul istoriei Moldovei,
mulŃi duşmani îşi găsiseră
moartea. Am hotărât să ne
procurăm arme şi muniŃii, să
păstrăm un secret desăvârşit,
să facem recunoaşteri şi exer-
ciŃii de luptă în pădure şi să
găsim o formă care să
mascheze intenŃia noastră.
Forma am găsit-o uşor şi în
scurt timp am pus-o în prac-
tică: o societate cultural-
naŃională a elevilor liceului
din Huşi, căreia i-am dat
numele: „Mihail Kogăl-
niceanu”. Ea a fost aprobată
de direcŃiunea liceului. Au început şezători şi con-
ferinŃe în oraş. În public tratam obişnuitele
subiecte, dar în pădure făceam exerciŃii de luptă.
Arme pe vremea aceea erau pe toate drumurile
încât în vreo două săptămâni ne adunasem tot ce ne
trebuia.
Era în timpul acela o stare de haos în Ńară, pe care
noi deşi copii, abia trecuŃi de 18 ani, o înŃelegeam
prea bine. Lumea se afla sub impresia revoluŃiei
bolşevice care se desfăşura în toiul ei la câŃiva paşi
de noi. łărănimea din instinct se opunea acestui val
distrugător, dar complect dezorganizată, nu prezen-
ta o posibilitate serioasă de rezistenŃă. Munci-
torimea însă aluneca vertiginos spre comunism,
întreŃinută sistematic în cultul acestor idei, de presa
jidănească, şi în general de toată jidănimea
oraşelor. Fiecare jidan, comerciant, intelectual sau
bancher-capitalist, în raza sa de acŃiune, era un
agent al acestor idei revoluŃionare anti-româneşti.
Ńara trăia încă sub auspiciile momentului încoronării
de la Alba Iuila, oamenii se bucurau de terminarea
războiului, mamele şi soŃiile plângeau, România îşi
îngropa fiii căzuŃi pentru Unire. În Ardeal, cât şi în
Basarabia armata română încă mai lupta pentru
respingerea agresiunilor maghiare şi bolşevice. Unii
oamenii politici se preocupau pentru consolidarea
victoriei obŃinute şi încercau să gestioneze con-
secinŃele teritoriale, administrative şi sociale ale
Unirii. Regina Maria pornea în vizite oficiale prin
capitalele europene, în timp ce Brătianu reprezenta
Ńara în cadrul ConferinŃei de Pace de la Paris… Pen-
tru întreaga clasă politică de la începutul anului
1919 şi pentru majoritatea locuitorilor pericolul
bolşevic părea inexistent, sau cel puŃin nesemni-
ficativ.
Adevărul era cu totul altul şi Ńara avea să-l cunoască
pe deplin două decade şi ceva mai târziu. Rusia
bolşevică stătea la pândă cu scop precis, cu Ńintă
exactă, cu planuri satanice pentru distrugerea nea-
mului nostru. Şi într-un final a izbutit, în bună
măsură folosindu-se de nemernicia clasei politice
româneşti interbelice care, cocoŃându-se pe
cadavrele morŃilor din război, a creat în timp record
o camarilă sângeroasă şi lacomă pentru protejarea
propriilor privilegii. Mai bine de 20 de ani au
refuzat să vadă adevărul, să oprească pericolul, deşi
acelaşi Corneliu Zelea Codreanu avertiza năpraznic
mereu şi mereu „De vor intra trupele ruseşti pe la
noi şi vor ieşi învingătoare, în numele diavolului,
cine poate să creadă, unde este mintea care să
susŃină că ele vor pleca de la noi înainte de a ne
3
Românii intelectuali erau indecişi, aparatul de stat
dezorganizat. Din moment în moment te puteai
aştepta, fie la o izbucnire internă a unor elemente
organizate şi decise, fie la o năvălire de peste
Nistru. Această acŃiune externă coordonată cu
aceea a bandelor iudeo-comuniste din interior,
care, năpustindu-se asupra noastră, distrugând
podurile şi aruncând în aer depozitele de muniŃii,
ar fi hotărât soarta noastră ca neam.
În atari împrejurări, frământaŃi de gânduri şi
tremurând de grija vieŃii şi libertăŃii Ńării noastre
abia unită, în urma unui greu război, a încolŃit în
mintea noastră de tineri ideea unei acŃiuni care ne-
a adus la jurământul din pădurea Dobrinei. (...)
Şi acum, după un an – 1919 – era pace. Iar noi,
copiii cei gata de moarte, eram răspândiŃi pe la
casele noastre.
Tatăl meu, profesor de liceu, a fost o viaŃă întreagă
luptător naŃionalist. Bunicul meu a fost pădurar,
străbunicul, tot pădurar. Neamul a fost din începu-
turi, în vremuri de restrişte, neamul codrilor şi al
munŃilor. De aceea educaŃia ostăşească şi sângele
din vine imprimau acŃiunii de la Dobrina – naivă ca
manifestare – o notă de seriozitate pe care vârsta
noastră fragedă n-ar fi presupus-o.
În acele momente, noi simŃeam în inimi, sfatul şi
experienŃa lor, prezenŃa şirurilor de strămoşi, care
au luptat pentru Moldova pe aceleaşi cărări
nepătrunse de duşmani. (...)
Vara a trecut. În toamnă mi-am dat bacalaureatul şi
grupul nostru s-a despărŃit, îndreptându-se fiecare
spre universităŃi.
De la Dobrina nu ne-au rămas decât amintirile de
a ne apăra Ńara în contra valurilor de vrăjmăşie
care se ridicau ameninŃătoare şi dinlăuntru şi din
afara hotarelor.
(Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari)
Notă: menŃionăm faptul că în epocă cuvântul
„jidan” nu era unul ofensator, ci era sinonim cu
„evreu”.
sataniza, adică bolşeviza? ConsecinŃele? Inutil de a
le discuta”. Nu erau urechi dornice să audă şi nici
ochi dornici să vadă.
Prea târziu s-au trezit o parte din aceşti inconştienŃi
şi cei care au reuşit să se trezească s-au văzut direct
în zeghe, umiliŃi şi zdrobiŃi pe priciurile temnitelor;
unii s-au trezit chiar în faŃa plutonului de execuŃie.
Vor fi înŃeles oare atunci dimensiunile catastrofei pe
care o provocaseră? Vor fi înŃeles că sunt direct
responsabili, alături de bolşevici, pentru tentativa de
asasinare morală şi fizică a propriului lor neam? Vor
fi înŃeles că timp de 25 de ani lucraseră sistematic
pentru nimicirea tinerei generaŃii conduse de
Codreanu care îi avertizase că vor purta pe umeri
povara trădării şi pe mâini sângele copiilor Ńării?
Probabil că unii vor fi înŃeles şi că alŃii vor fi murit
fără a fi capabili să-şi asume propria răspundere şi
vină… Timp de 25 de ani, în care se putea lupta
împotriva duşmanului de la răsărit, conducerea şi
clasa politică a luptat constant pentru nimicirea
legionarilor...
Momentul Dobrina
Întâlnirea din Dobrina ne e povestită chiar de Căpi-
tan în „Pentru Legionari”, cu Dobrina începe cartea
sa, memoriile sale, lupta pentru Ńară şi neam. Detali-
ile sunt însă destul de sărace. Din surse colaterale
am putut reconstitui câteva elemente din jurul aces-
tui moment.
continuare în pag 4
4 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019
Centenarul nostru: 100 de ani de luptă împotriva comunismului
La data convocării întâlnirii Căpitanul era elev în
ultimul an de liceu la Cuza Vodă din Huşi. Se trans-
ferase aici în toamna lui 1918 de la Şcoala de Infan-
terie din Botoşani. CeilalŃi participanŃi erau colegii
lui de liceu din clasele superioare (6-8) pe care, din
păcate, nu îi numeşte în carte. Cu greu am putut
recupera 4 nume din cele aproximativ 20: Ioan Blă-
naru, Constantin Zotta, Vasile Nicolau şi Ioan
Bălan (singurul care a putut povesti câteva detalii
despre întâlnirile din Dobrina).
Ioan Blanaru, alintat „Tăsache”, a fost cel mai bun
prieten al Căpitanului din copilărie şi până la tre-
cerea în veşnicie. Născut la Huşi în 1898, a copilărit
la 2 străzi distanŃă de familia Codreanu, a urmat
liceul Cuza Vodă şi apoi – după momentul Dobrina
– a pornit alături de Corneliu Codreanu la Iaşi unde
a studiat ingineria. În 27 mai 1922 Blănaru se afla
alături de acesta, ca membru fondator al AsociaŃiei
StudenŃilor Români Creştini de la Universitatea din
Iaşi. În timpul procesului Manciu, îl urmează pe
Codreanu la Focşani unde îl cunoaşte pe Hristache
Solomon şi pe frumoasa lui fiică, Valerica. Cei doi
se vor căsători în curând şi vor aduce pe lume pe
OlguŃa, cel mai poznaş şi fermecător copil (draga
noastră doamnă şi prietenă pentru care facem anual
pomenirea la Focşani) şi pe Mihai. În mai 1924
depune mărturie pentru Codreanu în procesul Man-
ciu la Severin; în 1927, la înfiinŃarea Legiunii aderă
din prima zi pentru toată viaŃa, se numără printre
primii abonaŃi la „Pământul Strămoşesc” şi printre
primii înscrişi în comitetul celor 100 (cotizaŃie de
100 lei pe lună). În 1930 participă la marşul
legionar din Basarabia, în 1931 la bătălia electorală
de la NeamŃ, apoi la campania electorală din 1932.
Primeşte gradul de comandant legionar cu prima
serie, în 10 decembrie 1932. ÎnfiinŃează şi conduce
la Focşani ziarul legionar „BraŃul de Fier”, face
temniŃă la Focşani în prigoana Duca în decembrie
1933, e rearestat în 1934 după pedepsirea lui Duca.
În 1936 primeşte cu prima serie gradul cel mai
mare în Legiune: Comandant al Bunei Vestiri... şi
tot aşa... Nu a fost luptă, tabără, temniŃă, durere a
Căpitanului şi a Legiunii la care Ioan Blănaru să nu
fi fost parte... La moartea Căpitanului a murit şi
bucuria din ochii lui Tăsache şi nu o va mai recăpă-
ta niciodată. A murit timpuriu, în 1951, după ce a
făcut închisoare şi sub comunişti, mistuit de un can-
cer netratat la timp din cauza opresorilor. Ioan Blă-
naru cu întreaga familie odihneşte spre veşnică
pomenire în Cimitirul Sudic din Focşani unde îl
vizităm de câteva ori pe an.
Ioan şi OlguŃa Blănaru, 1940
Constantin Tică Zotta, vecin şi coleg cu Corneliu
Codreanu, fondator al AsociaŃiei StudenŃilor
Români Creştini de la Universitatea din Iaşi, va
pleca în toamna lui 1922 la studii în Germania, la
Technische Hochschule din Berlin.
Vasile Nicolau s-a născut în 1898 la Huşi,
copilărind şi el la câteva străzi de familia Codreanu.
Fiind în acelaşi an de liceu cu Corneliu, vor pleca
deodată la Iaşi, în toamna lui 1919, unde va urma
Facultatea de Litere. Membru fondator al Asoci-
aŃiei StudenŃilor Români Creştini de la Universi-
tatea din Iaşi, îl regăsim pe Nicolau în anii ’50 în
temniŃele comuniste. Era profesor de limba română
la Huşi, căsătorit cu o colegă, profesoara Aurelia
RoşculeŃ, fără copii la dată arestării. A fost reŃinut
de DirecŃia Generală a SecurităŃii Statului Piteşti în
iulie 1952. A primit o condamnare administrativă la
24 luni de detenŃie executată la Piteşti, Valea Nea-
gră, Borzeşti şi Oneşti, fiind eliberat în 1954.
Ioan Bălan s-a născut în 1901 şi a copilărit la 2
case de familia Codreanu. Este singurul
supravieŃuitor al întâlnirii din Dobrina care a
povestit câte ceva după 1990. El este cel care fix-
ează cronologic evenimentul în data de 6 martie
1919, întâlnire despre care spune că a avut loc în
pădurea Dobrina, la umbra unui stejar bătrân. Bălan
povesteşte că după întâlnirea iniŃială s-au Ńinut mai
multe întruniri (aşa cum specifică şi Căpitanul) şi
că antrenamentul lor militar consta în mare parte în
tragere la Ńintă în trunchiurile copacilor. Antrena-
mentele ar fi durat aproximativ 3 luni şi toŃi cei
implicaŃi au păstrat secretul. Ioan Bălan nu a Ńinut
ulterior legătura cu Corneliu Codreanu. A luptat 4
ani pe front în al Doilea Război Mondial unde a
pierdut două degete de la mâna dreapta în explozia
unei grenade. Nu a fost arestat de comunişti şi nici
nu a făcut studii superioare, a muncit pământul, cul-
tivând legume şi flori din care şi-a câştigat traiul.
Cu puŃin înainte de RevoluŃie i s-a confiscat mare
parte din teren, rămânând fără posibilitatea de a mai
face agricultură, i s-a refuzat pensia de veteran de
război, reuşind cu greu să supravieŃuiască la
bătrâneŃe. A trecut la Domnul în Huşi în jurul anu-
lui 2000.
După întâlnirile din 1919 din Dobrina, grupul nu s-
a mai reunit niciodată…
ProfeŃia din Dobrina
La 6 martie 1919, din dragostea şi frământările
unor copii, s-a născut profetic ideea unei rezistenŃe
anticomuniste ce se va concretiza în perioada inter-
belică pe mai multe planuri:
- educaŃional şi naŃional, prin crearea şcolii de car-
actere şi eroism Legiunea Arhanghelul Mihail, cu
toate subunităŃile ei (FrăŃia de Cruce, CetăŃuile şi
celelalte Corpuri Legionare)
- spiritual, prin anjagarea unei lupte cu propriile
păcate înainte de a anjaga lupta cu duşmanul
- mistic, prin introducerea rugăciunii ca armă, atât
în lupta naŃională, cât şi în educaŃia politică
- cultural, prin creşterea numărului de intelectuali
creştini anjagaŃi în lupta pentru salvarea Ńării
- socio-economic, prin organizarea corpurilor
legionare, taberelor de muncă voluntară şi a com-
erŃului legionar
- politic, prin partidele întemeiate de Căpitan: Gru-
parea CZC, Garda de Fier, Partidul Totul Pentru
łară
- eroic, prin şirul de copii legionari asasinaŃi
mişeleşte de propria lor Ńară în campaniile elec-
torale
- martiric, prin extraordinara jertfă de la Majada-
honda; prin asasinarea mişelească a Căpitanului din
1938 şi uluitoarea lui înviere din 1940.
După mai bine de 20 de ani de la întâlnirea din
Dobrina, tineretul Ńării ajunge să dea acea luptă
armată pe care Codreanu o intuise şi pregătise încă
din 1919. În prima fază o face forŃat, prin contin-
gentele legionare trimise de Antonescu să lupte pe
linia întâi a frontul pentru „reabilitare”. Mai apoi
lupta va deveni organizată şi insituŃionalizată în
Armata NaŃională de la Viena, înfiinŃată de Horia
Sima şi condusă de Generalul Platon Chirnoagă.
După pierderea războiului, românii – crescuŃi în
şcoala lui Codreanu – vor ajunge să împlinească ad
literam profeŃia din Dobrina, înarmându-se şi
retrăngând-se în munŃi, luptând la nivel naŃional,
până la moarte, împotriva bolşevicilor.
După ce focarele de luptă din munŃi au fost rând pe
rând stinse în râuri de sânge, rezistenŃa s-a adunat
în temniŃe. Multe, năpraznice, cumplite, degradante
temniŃe menite să extermine tot ce s-a născut în
sufletul neamului prin jurământul de la 1919... Pen-
tru distrugerea profeŃiei din Dobrina şi a tuturor
celor care, înŃelegând-o, l-au urmat pe Căpitan
împlinind-o, forŃele răului au inventat Piteştiul şi
fenomenul reeducării! Aici, acelaşi Satan care s-a
pornit odinioară împotriva lui Iov pentru a-i fura
sufletul, a revenit pentru a mutila trupurile şi a
zdrobi sufletele a sute de Iovi legionari... Ceea ce
nu ştiau însă călăii diavolului era faptul că profeŃia
nu moare odată cu cel care o întruchipează tempo-
rar, pentru că ea nu e de natură fizică sau ideolog-
ică, ci mistică şi eroică, de aceea nu poate fi decu-
pată din sufletul şi ADN-ul neamului şi nici din
istoria lui pentru că, deşi revelată de un om, ea vine
de la Dumnezeu şi stă sub ocrotirea Sfântului
Arhanghel Mihail.
Purtată neclintit pe umerii covârşiŃi de nedreptate ai
nonagenarilor noştri, prin zeci de ani de temniŃă şi
alte zeci trăite în comunism şi postcomunism, rezis-
tenŃa din Dobrina a împlinit 100 de ani şi continuă
să trăiască prin noi, cei care azi ne aflăm pe linia de
legitimitate a ei, care este linia Mişcării Legionare
cea înfiinŃată de Corneliu Zelea Codreanu, dusă la
biruinŃă de Horia Sima, păstrată în viaŃă de Nicolae
Petraşcu, transfigurată în veşnicie de George Manu,
garantată şi transmisă actualei generaŃii de Mircea
Dimitriu, Mircea Nicolau şi Nicolae Roşca.
Cum se manifestă azi această rezistenŃă? Aşa cum
aŃi văzut, ea a îmbrăcat o multitudine de forme de-
a lungul celor 100 de ani: de la cea spirituală, la cea
armată, adaptându-se atât contextului, nevoilor
societăŃii româneşti, cât şi pericolelor externe. În
plan românesc astăzi lupta noastră se dă pentru
memorie, neuitare, conservare şi perpetuare a pro-
feŃiei, cu tot şirul de jertfe, drame, morminte, min-
uni şi sfinŃi care au izvorât din ea. Iar în plan
legionar, astăzi, mai mult ca niciodată, rezistenŃa
înseamnă ascultare faŃă de principiile, doctrina şi
ideologia legionară, aşa cum cum au fost ele trasate
de Căpitan şi îmbogăŃite de ierarhia legionară ulte-
rioară. Azi, ca şi acum 100 de ani, Dobrina rămâne
punctul de lumină ce a săgetat conştiinŃa
românească, aşezând-o pe calea eroismului de
durată, singurul care duce la biruinŃă.
CEZARINA CONDURACHE
PROFEłIA DIN DOBRINA
Demetrius Leontieş
Vor năvăli, de dincolo de Nistru, Hunii
Sub semn de seceră şi de ciocan.
Atunci, vom sta cu faŃa la duşman
Şi-om apăra pământul şi străbunii!
Dar vor veni apoi să ne omoare,
Pe rând, batalioane româneşti...
Vom fi ucişi de gloanŃele frăŃeşti,
Iar Neamul va intra în închisoare...
Va fi discursul nostru cel din urmă
Şi cel mai aprig pe acest pământ,
Când peste Neam - ca pe-o amorfă turmă -
Va pune jugul, bestia de pradă...
Va fi cuvântul celor din mormânt,
Ce-au cutezat să lupte şi - să cadă!
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019 PERMANENÞE 5
Centenarul nostru: 100 de ani de luptă împotriva comunismului

Dobrina 2019
CEZARINA CONDURACHE

Cu ajutorul lui Dumnezeu, în data de 9 martie 2019 (SfinŃii 40 de mucenici

din Sevastia şi Ziua Foştilor DeŃinuŃi Politici Anticomunişti), am sărbătorit
Centenarul luptei anticomuniste din România, începută de Corneliu Zelea
Codreanu în pădurea Dobrina din Huşi, la 6 martie 1919.
AcŃiunile au avut loc la Vaslui şi Huşi.

Vaslui
In prima parte a zilei ne-am aflat la Vaslui pentru comemoarea celor 32 de
legionari asasinaŃi în perimetrul lagărului în care fuseseră abuziv internaŃi,
în noaptea cumplitului mascru anti-legionar orchestrat de Regele Carol al II-
lea cu 80 de ani în urmă (21/22 septembrie 1939). După cum scriam şi cu
alte ocazii, clădirea fostului lagăr dn perioada 1938-1940 face astăzi parte
din ansamblul Spitalului JudeŃean Vaslui, în clădirea respectivă funcŃionând
secŃia TBC. Pentru că locul asasinatului se află astăzi în mijlocul DN 24
(strada Ştefan cel Mare, ce trece prin fata curŃii spitalului), în urma cu 5 ani
am amplasat o troiŃă în memoria camarazilor noştri seceraŃi de mitraliere
lângă Biserica Izvorul Tămăduirii din curtea Spitalului, aflată în vecinătatea
clădirii fostului lagăr.
După participarea la Sfânta Liturghie în Biserica Izvorul Tămăduirii, a
urmat slujba parastasului oficiată în faŃa TroiŃei, un pelerinaj la clădirea fos-
tului lagăr şi Imnul Legionarilor căzuŃi, în gând cu toŃi cei 32 de fii ai nea-
mului.

Huşi – Dobrina
La ora 12 am început să ne adunăm rând pe rând la Huşi, în curtea Mănă-
stirii Schimbarea la FaŃă, amplasată chiar în marginea Pădurii Dobrina. În
faŃa TroiŃei ridicate acum 10 ani pentru neuitarea momentului Dobrina, a
avut loc, prin mijlocirea Maicii StareŃe şi a Părintelui duhovnic de la Schim-
barea la FaŃă, cu participarea prietenilor preoŃi şi mireni, un Te Deum prin
care am mulŃumit lui Dumnezeu pentru binefacerile aduse neamului româ-
nesc prin prezenŃa Căpitanului în istorie. A urmat apoi slujba parastasului
oficiată pentru toata familia Codreanu, pentru tinerii care l-au însoŃit la
întâlnirea din Dobrina şi pentru întreaga ierarhie legionară.
Cu ei în gând am pornit spre pădure. Vedeam în faŃa noastră cum pe cărări
se adunau copiii de altă dată... şi noi le căutam paşii. Întâlnirea noastră din
Dobrina a fost scurtă şi emoŃionantă: o şedinŃă de cuib festivă. S-a făcut
deschiderea şedinŃei, s-a citit din „Pentru Legionari”, s-a făcut apelul
morŃilor, s-au cântat cântece legionare. Cu ei în suflet, cu jurământul lor în
pieptul nostru, am părăsit codrul. Pe cărările umblate de ei i-am cătat...

Cimitirul Huşi
În Cimitirul sfântul Toma din oraş odihnesc pentru veşnicie, în acelaşi mor-
mânt, legionarii asasinaŃi la 21/22 septembrie 1939 în judeŃul Fălciu. Este
vorba despre Ion Zelea Codreanu (fratele Căpitanului), Emil Nicolae şi
Vasile Croitoru. Închinarea la mormântul celor 3 martiri a încheiat seria
activităŃilor noastre comemorative.

MulŃumim lui Dumnezeu pentru ajutor şi camarazilor pentru prezenŃă şi

comuniune.
6 PERMANENÞE
Papa Francisc a autorizat
promulgarea decretelor de
recunoaştere a martiriului
episcopilor greco-catolici
Deo Gratias! În data de 19 martie a.c., Sfântul
Părinte l-a primit în audienŃă pe cardinalul Angelo
Becciu, prefect al CongregaŃiei pentru Cauzele
SfinŃilor. În cadrul audienŃei, papa Francisc a autor-
izat CongregaŃia să promulge, printre alte decrete, şi
decretul privind recunoaşterea martiriului slujito-
rilor lui Dumnezeu Valeriu Traian FrenŃiu, Vasile
Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan,
Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu, episcopi români
greco-catolici ucişi din ură faŃă de credinŃă în
diferite locuri din România, între 1950 şi 1970.
(Cetatea Vaticanului - A. Mărtinaş)
Vă oferim câteva date privind martiriul episcopilor
greco-catolici preluate de pe situl e-communio.ro
«Calvarul a început pe 3 septembrie 1948 când a
fost publicat în Monitorul Oficial al României
decretul prin care episcopul Ioan Suciu a fost depus
din funcŃie de Guvernul Petru Groza. La 18 septem-
brie 1948 au fost depuşi din funcŃie ceilalŃi episcopi
uniŃi, cu excepŃia lui Vasile Aftenie, episcopul-vicar
pentru Bucureşti, şi a lui Iuliu Hossu, episcop de
Cluj.
În zilele de 28-29 octombrie 1948 au fost arestaŃi
toŃi cei saşe episcopi greco-catolici din România,
inclusiv Vasile Aftenie şi Iuliu Hossu, şi duşi mai
întâi la vila patriarhală de la Dragoslavele-Muscel,
unde au fost vizitaŃi de mai multe ori de patriarhul
Justinian, apoi la Mănăstirea Căldăruşani şi, în cele
din urmă, despărŃiŃi, în arestul Ministerului de
Interne şi la închisoarea Văcăreşti.
În data de 8 noiembrie 1948 a fost publicat în Mon-
itorul Oficial decretul prin care a fost demis şi Iuliu
Hossu, ultimul episcop greco-catolic aflat încă for-
mal în funcŃie (deşi arestat cu zece zile înainte). La
1 decembrie 1948 Înaltul Prezidiu al Marii Adunări
NaŃionale a emis decretul 358/1948 care a stabilit
încetarea cultului greco-catolic şi exproprierea
tuturor bunurilor acestuia. (…)
Scurtă biografie a celor şapte episcopi morŃi în
faimă de martiri sub regimul comunist:
Episcopul Ioan Suciu
S-a născut la Blaj, la 4
decembrie 1907 într-o
familie de preoŃi.
Prieten bun cu Tit
Liviu Chinezu, au stu-
diat amândoi Teologia
la Roma, la Colegiul
Grec „Sf. Atanasie”.
A fost promovat doc-
tor în Teologie, iar
după şase ani de studii
la Institutul
„Angelicum”, la 29
noiembrie 1931, a
fost hirotonit preot. A
revenit apoi la Blaj,
unde a fost profesor la
Academia de Teologie. S-a afirmat ca unul dintre
cei mari oratori ai Bisericii şi ca un prieten de suflet
al tinerilor.
La 6 mai 1940 a fost numit Episcop Auxiliar de
Oradea, auxiliar Episcopului Valeriu Traian FrenŃiu.
Consacrarea a avut loc la 22 iulie 1940. Din 29
august 1941 a fost auxiliar tot de Oradea, dar acum
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019
al Episcopului Iuliu Hossu. Episcopul Valeriu Tra- Blaj.
ian FrenŃiu a revenit la Oradea în 1947, Episcopul În 1920 a fost numit
Ioan Suciu fiind numit atunci Administrator Apos- Secretar Mitropolitan,
tolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia şi Făgăraş. iar în 1923 Canonic al
La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus la Capitulului Mitropoli-
Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldăruşani. În tan. La 30 ianuarie
mai 1950 a fost dus la Ministerul de Interne. În 1931 a avut loc la Blaj
octombrie acelaşi an a fost dus la Penitenciarul din consacrarea lui ca
Sighetu MarmaŃiei. Acolo, datorită regimului de Episcop de Maramureş
izolare, bolii de stomac, frigului şi foamei, la 27 de către Mitropolitul
iunie 1953 s-a stins din viaŃă în celula 44, dezlegat Vasile Suciu, iar pe 2
de Episcopul Iuliu Hossu. februarie instalarea lui
A fost îngropat în Cimitirul Săracilor, necunoscân- în Baia-Mare.
du-se locul exact nici azi. Nu a fost judecat şi nu a În martie 1946 Sinodul
avut condamnare. Mitropolitan electoral
l-a ales pe Episcopul
Alexandru Rusu ca Mitropolit, alegere recunoscută
Episcopul Valeriu Traian FrenŃiu de Sfântul Scaun dar nerecunoscută de guvernul de
S-a născut la 25 atunci.
aprilie 1875 în La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus pe rând
oraşul ReşiŃa, din la Dragoslavele, Mănăstirea Căldăruşani, apoi
părinŃii Ioachim, Sighetu MarmaŃiei. SupravieŃuieşte acestui Peniten-
preot, şi Rozalia. ciar şi astfel a fost mutat la Curtea de Argeş, apoi
A studiat Teologia izolat la Mănăstirea Cocoş. În 1957 Tribunalul Mil-
la Budapesta itar l-a condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru
(1894-1898), după instigare şi înaltă trădare, ajungând la Gherla.
care a fost hirotonit În primăvara anului 1963 s-a îmbolnăvit grav, la 9
preot la 28 septem- mai acelaşi an trecând la cele veşnice. A fost înmor-
brie 1898. În 1902 mântat în Cimitirul deŃinuŃilor din Gherla, fără nici
a fost promovat un oficiu religios.
doctor în Teologie.
A activat în Eparhia
de Lugoj ca şi can- Cardinalul Iuliu Hossu
celar, paroh, apoi S-a născut la 30 ian-
Vicar foraneu pen- uarie 1885 în satul
tru ca pe 4 noiem- Milaş, judeŃul BistriŃa-
brie 1912, la vârsta de 37 de ani, să fie numit Epis- Năsăud din părinŃii
cop al Lugojului. La 25 februarie 1922 Episcopul Ioan, preot, şi Victoria.
FrenŃiu a fost transferat la Oradea, fiind instalat la 3
mai acelaşi an. În 1904 îşi începe
studiile teologice, fiind
După moartea în 1941 a Mitropolitului Alexandru trimis la Colegiul De
Nicolescu, Episcopul FrenŃiu a fost din nou mutat, Propaganda Fide din
acum ca Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Roma. În 1906 este
Alba-Iulia şi Făgăraş, păstorind aici pe toată perioa- promovat doctor în
da războiului. În 1947 a revinit la Oradea. Filosofie, iar în 1910
De aici a fost arestat pe 28 octombrie 1948, şi dus doctor în Teologie. În
în lagărul de la Dragoslavele, apoi, în februarie ultimul an de studii, la
1949 la Mănăstirea Căldăruşani. În 1950 a ajuns în 27 martie 1910, este
Penitenciarul de la Sighet, unde, după 2 ani, hirotonit preot de Epis-
nemaiputând suporta duritatea regimului de exter- copul Vasile Hossu.
minare a murit la 11 iulie 1952. Asemenea şi celor- Revine în Lugoj unde activează pe rând ca proto-
lalŃi Episcopi morŃi la Sighet, a fost înhumat într-o colist, arhivar, bibliotecar, apoi Vicar şi secretar
noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimi- episcopesc. La 3 martie 1917 este numit Episcop în
tirul Săracilor. Mormântul a fost nivelat pentru a nu scaunul Eparhiei Gherla, rămas vacant, numirea
se mai cunoaşte locul înhumării şi pentru a se evita găsindu-l preot militar. La 1 decembrie 1918 Epis-
pelerinajele la mormintele martirilor ucişi la Sighet. copul Iuliu Hossu citeşte DeclaraŃia Unirii la Alba
Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare. Iulia.
În 1930 Eparhia de Gherla devine de Cluj-Gherla,
Episcopul Alexandru Rusu mutându-şi centrul în oraşul Cluj, Iuliu Hossu
devenind Episcop de Cluj-Gherla. Aici îl prinde
S-a născut la 22 noiembrie 1884 în Şăulia de perioada de ocupaŃie horthystă (1940-1944) şi
Câmpie, din părinŃii Vasile, preot, şi Rozalia. începutul regimului comunist.
În 1903 a fost trimis la Budapesta pentru a studia La 28 octombrie 1948 este arestat şi dus la
Teologia. În 1910 a fost promovat doctor în Teolo- Dragoslavele. Este transferat mai apoi la Mănă-
gie. Pe 20 iulie 1910 a fost hirotonit preot. A fost stirea Căldăruşani, iar în 1950 la Penitenciarul din
numit profesor ajungând titular al catedrei de Teolo-
gie Dogmatică din cadrul Academiei Teologice din
continuare în pag. 7
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019
O amintire cu Părintele Steinhardt
Noapte de început de decembrie 1988. Zăpada
scârŃâia sub tălpi. Părintele Nicolae Steinhardt
păşea cu grijă pe aleea Mănăstirii Rohia, Ńinându-
mă strâns de braŃ.
Ajunşi cu bine în faŃa micii bisericuŃe (astăzi,
acolo, este biserica cea mare, cea nouă), îşi desfăcu
ghearele pentru gheaŃă de la ghete, le scutură,
spunând cu voce tare:
- Sunt o minune, păşesc mai sigur cu ele, hai să ne
închinăm!
După cuvenitele închinăciuni, până părintele
aducea Ceaslovul din Sfântul Altar, luam analogul
şi îl aşezam în dreptul icoanei Maicii Domnului,
cam la 1,5 m de aceasta, rămânând în apropiere.
Venea şi părintele, aşeza Ceaslovul pe analog, îl
deschidea şi începea Canonul de pocăinŃă către
Domnul nostru Iisus Hristos.
- Pentru rugăciunile SfinŃilor PărinŃilor noştri,
Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi!
Amin.
Citea cu dicŃie, cu un glas cumva ca al unui elev
sârguincios, chipul i se lumina, iar pe la cântarea a
5-a, atât de sincer se spovedea, de parcă exact în
acel moment, cercetându-şi conştiinŃa, îşi constata
starea şi şi-o recunoştea în faŃa Mântuitorului şi a
Preasfintei Sale Maici.
Când începea să citească Psalmii Miezonopticii, în
cazul în care erau oameni la slujbă, chiar dacă
numai unul sau doi (însă s-a întâmplat să fie şi mai
mulŃi), mă trimitea să merg după părintele
PAPA FRANCISC A AUTORIZAT
PROMULGAREA DECRETELOR DE
RECUNOAŞTERE A MARTIRIULUI
EPISCOPILOR GRECO-CATOLICI
Sighetu MarmaŃiei. În 1955 ajunge la Curtea de
Argeş, în 1956 la Mănăstirea din Ciorogârla, apoi
din nou la Căldăruşani, unde a stat izolat până la
sfârşitul vieŃii. La 28 aprilie 1969 este numit Cardi-
nal „in pectore”.
Moare la 28 mai 1970 în Spitalul Colentina din
Bucureşti, ultimele lui cuvinte fiind: „Lupta mea s-
a sfârşit, a voastră continuă”.
Episcopul Vasile Aftenie
S-a născut la 14 iunie
1899, în satul Lodro-
man (jud.Alba), din
părinŃii Petru şi Agafia.
În 1919 s-a înscris la
Teologie, fiind trimis
mai apoi la Roma, la
Colegiul Grec „Sf.
Atanasie”. În 1925 a
obŃinut doctoratul în
Filosofie şi Teologie,
după care a revinit în
Ńară. La 1 ianuarie 1926
a fost hirotonit preot de
către Mitropolitul
Vasile Suciu. După o lună a fost numit profesor la
Academia de Teologie din Blaj. A fost numit pro-
topop de Bucureşti şi ulterior canonic al Capitulu-
lui Arhiepiscopesc din Blaj. La 1 octombrie 1939 a
fost numit Rector al Academiei Teologice din Blaj.
În aprilie 1940 a fost numit Episcop auxiliar al
Mitropolitului Alexandru Nicolescu. Consacrarea a
avut loc pe 5 iunie 1940 în Catedrala din Blaj. S-a
întors la Bucureşti ca Episcop Vicar.
După diferite încercări eşuate ale comuniştilor de a-
l compromite, a fost arestat la 28 octombrie 1948.
A fost dus, împreună cu ceilalŃi cinci Episcopi
greco-catolici, la Dragoslavele şi apoi la Mănă-
stirea ortodoxă Căldăruşani, transformată în lagăr.
PERMANENÞE
Emanuil, să facem împreună Miezonoptica – după
ectenii şi otpust, părintele Emanuil rămânând acolo
pentru nevoile duhovniceşti ale oamenilor.
Dacă nicio altă persoană nu era la slujbă, terminam
singuri de citit, apoi aranjam toate la locul lor, ne
închinam şi plecam cu părintele Nicolae spre chil-
ia sa (nu înainte ca dânsul să încuie cu grijă uşile
bisericii, verificând cu scrupulozitate ca toate să fie
în regulă).
- Ce bine e cu frăŃia ta, totdeauna pe zăpadă merg
nesigur!
Pe aleea spre „Casa Poetului”, unde era chilia sa,
discutam ce vom face în după-masa zilei urmă-
toare. Uneori trebuia să plece la medic, alteori la
vreo conferinŃă sau întâlnire literară, câteodată
amânam întâlnirea până înaintea Miezonopticii,
având în vizită pe părintele Pintea.
Aleea aceasta a fost părtaşă la destule convorbiri
scurte, despre te miri ce, însă aproape toate
încheiate cu cuvintele părintelui Nicolae:
- Să fie clar; nimeni nu trebuie să afle nimic din ce
vorbim aici! Mucles!
DespărŃindu-ne, în faŃa chiliei, cu:
- BlagosloviŃi!
Părintele Nicolae:
- Domnul!, mă întorceam să cobor pe potecă spre
clădirile de jos şi întotdeauna – de fiecare dată –
părintele încheia:
A refuzat scaunul de Mitropolit oferit de ortodocşi
în schimbul trădării credinŃei. În mai 1949 a fost
transferat şi izolat la Ministerul de Interne. Acolo a
fost supus unor torturi oribile, care reclamau o
rezistenŃă supraomenească.
Mutilat de bătăi, a fost depus la închisoarea
Văcăreşti, unde la 10 mai 1950 a încetat din viaŃă.
A fost înhumat la cimitirul Bellu catolic cu servici-
ul religios celebrat de un preot romano-catolic.
Episcopul Ioan Bălan
S-a născut la Teiuş, la
11 februarie 1880.
A studiat Teologia la
Seminarul Central din
Budapesta. În 1903 a
fost hirotonit preot.
Şi-a continuat apoi
studiile la Viena. A
revenit la Blaj, iar în
1909 s-a mutat la
Bucureşti, unde se
cerea un confesor
greco-catolic. În 1919
a revinit la Blaj, unde
a fost numit Canonic
Mitropolitan, iar în
1921 Rector al Academiei de Teologie Blaj. În
1929 a fost numit delegat în Comisia Vaticanului
pentru redactarea Codului Canonic al Bisericilor
Răsăritene.
În noiembrie 1936 a fost consacrat la Blaj ca şi
Episcop al Lugojului, în urma numirii Episcopului
Alexandru Nicolescu ca Mitropolit.
Refuzând trecerea la ortodoxie, a împărtăşit soarta
celorlalŃi Episcopi greco-catolici, fiind arestat pe 28
octombrie 1948. A fost dus la mănăstirea ortodoxă
de la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea ortodoxă de
la Căldăruşani (februarie 1949) şi de acolo la Peni-
tenciarul din Sighetu MarmaŃiei (mai 1950).
A fost mutat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea
Curtea de Argeş (1955). În 1956 a fost transferat la
Mănăstirea ortodoxă de la Ciorogârla (lângă
Bucureşti), unde a rămas în izolare până la sfârşitul
7
- Să ai grijă frăŃia ta, Dinule! Şi te rog, mucles!
Despre tot ce vorbim. Fii cu mare grijă!
Ne cunoscuserăm la Păltiniş pe şosea, în drum spre
schit, la înmormântarea lui Constantin Noica.
Rămăsesem înŃeleşi că îl voi căuta la Rohia.
Aşa am ajuns să iubesc Canonul de pocăinŃă al
Domnului nostru Iisus Hristos şi să fiu emoŃionat
ori de câte ori ajung la cântarea a 5-a, aşa de parcă
nu eu citesc, ci vocea părintelui Nicolae, la fel de
clar şi cu dicŃie ca şi atunci, în micuŃa biserică a
Mănăstirii Sânta Ana, Rohia.
DINU CONDURACHE
vieŃii. Îmbolnăvindu-se grav, a încetat din viaŃă
într-un spital din Bucureşti, în ziua de 4 august
1959. A fost înmormântat în cimitirul Bellu catolic.
Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare.
Episcopul Tit Liviu Chinezu
S-a născut în anul 1904
în comuna Huduc,
judeŃul Mureş, tatăl lui
fiind preot greco-
catolic.
În 1925 a fost trimis la
studii teologice la
Roma, la Colegiul „Sf.
Atanasie”, studiind la
universităŃile
Angelicum şi Propa-
ganda Fide. ObŃine
doctoratul în Filosofie
şi Teologie. La 31 ian-
uarie 1930 a fost hiro-
tonit preot. În 1931 s-a reîntors la Blaj, unde a fost
numit profesor la Şcoala Normală de ÎnvăŃători. În
1937 a fost transferat la Academia Teologică din
Blaj, iar în 1947 la Bucureşti, ca protopop.
La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus la Mănă-
stirea NeamŃ, împreună cu alŃi 25 de preoŃi greco-
catolici. A fost transferat apoi la Căldăruşani unde
ulterior au fost aduşi şi Episcopii greco-catolici.
Aici, la Căldăruşani, pe 3 decembrie 1949, a fost
consacrat ca Episcop de către ceilalŃi Episcopi. Cu
toate precauŃiunile luate pentru a nu se divulga
acest secret, Securitatea a aflat cele întâmplate.
Episcopul Tit Liviu Chinezu a fost transferat mai
târziu la Penitenciarul din Sighetu MarmaŃiei.
Datorită regimului de exterminare, prin corvezi,
foame şi frig, Tit Liviu Chinezu s-a îmbolnăvit
foarte grav. AnunŃat sanitarul închisorii, acesta, sub
pretextul că îl duce la infirmerie, l-a izolat într-o
celulă mare, neîncălzită, unde, după două zile, pe
15 ianuarie 1955, a decedat, îngheŃat. A fost
îngropat fără sicriu, noaptea, în Cimitirul Săracilor,
fără a i se cunoaşte locul.» (e-communio.ro)
Sursa: www.vaticannews.va
8 PERMANENÞE
2019 - Anul omagial al satului românesc (al preoŃilor, învăŃătorilor şi
primarilor gospodari) şi Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim
Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărŃi bisericeşti
Amprente sacre în satul românesc
CIPRIAN VOICILĂ, psiholog
TroiŃa sfinŃeşte spaŃiul. Îl orientează pe călător,
indicându-i direcŃia cea bună. Ea este şi un obiect
al memoriei. Mergi pe drum, sprinten sau agale,
plin de energie sau ostenit, pe vreme frumoasă sau
dimpotrivă. Dintr-odată, privirea îŃi este atrasă
irezistibil de o cruce. Poate fi din lemn sau de pia-
tră. Gândul îŃi zboară pe dată la Dumnezeu: te
opreşti pentru câteva clipe, îŃi faci semnul crucii
şi înalŃi o rugăciune. Poate fi cea mai simplă:
„Doamne, miluieşte-mă!” Sau: „Doamne, ajută-
mi să ajung cu bine!” TroiŃa, aşa cum o arată
numele, este şi o adeverire a prezenŃei Sfintei
Treimi.
Negreşit, sute de ani, poate mii de ani, călătorii au
socotit în sinea lor, pe bună dreptate, că drumul
străjuit de cruci te ajută să ajungi cu bine la capăt.
Să îŃi atingi Ńinta.
Cine străbate satele României se va uimi de
mulŃimea crucilor care le străjuiesc, protector.
Din lemn sau din piatră, lăsate libere în bătaia
soarelui şi a vântului, sau acoperite, întocmite mai
simplu sau mai laborios, ele continuă să marcheze
semnificativ topografia satelor. Simpla lor
prezenŃă indică un aspect important, definitoriu
pentru psihologia românilor de astăzi: în ciuda
transformărilor radicale pe care le-a suportat satul
românesc (colectivizarea, industrializarea forŃată,
politica de descreştinare - toate orchestrate de
regimul comunist -, la care s-a adăugat, mai târz-
iu, pătrunderea masivă a mentalităŃii individual-
ist-consumeriste), românii şi-au păstrat obi-
ceiurile creştineşti, certificate în timp. Din această
perspectivă, crucea de la drum sau troiŃa este un
obiect al memoriei şi în alt sens: ea adevereşte
continuitatea, de viziune spirituală şi de trăire, cu
străbunii noştri. Cu Ńăranul român.
La răscruce de drumuri
Cine străbate un sat contemplând din loc în loc
crucile de pe drum îşi va pune, inevitabil, o între-
bare: de ce, în marea lor majoritate, ele sunt ridi-
cate la răscruci? Acolo unde se întretaie dru-
murile. ExplicaŃiile sunt diferite şi fac parte din
registre diferite. În mentalitatea arhaică, la
răscrucea dru-
murilor apăreau
tâlharii, dar şi
duhurile necurate.
Cu atât mai mult,
dacă ne referim la
drumurile care
depăşeau hotarul
satului respectiv.
Pe drumeŃul care
părăsea spaŃiul
cunoscut şi ordo-
nat al satului îl
puteau paşte peri-
cole nebănuite.
Drumul însuşi
presupunea
pătrunderea în
teritorii necunos-
cute, nefamiliare,
lipsite de repere
clare. Cu atât mai
benefic, deci, era
să te opreşti în faŃa unei cruci, să îŃi înalŃi gândul
spre Dumnezeu şi să nădăjduieşti în purtarea Sa
de grijă.
În cartea SpaŃiu, timp şi cauzalitate la poporul
român, etnograful Ernest Bernea citează câteva
răspunsuri primite de la Ńărani, pe vremea în care
colinda satele româneşti împreună cu echipele
interdisciplinare ale Şcolii Sociologice, înte-
meiate şi coordonate de Dimitrie Gusti. Hotarul,
ca limită între lumea ordonată, locuită, cunoscută,
securizată şi lumea largă din afara lui (fără repere,
necunoscută, plină de primejdii), este descris de
un Ńăran în cuvinte sugestive: „În hotar merge
omu’ liniştit, merge ca pe locu’ lui; n-are de ce se
teme. Hotaru’ e aşa, ca o îngrădire ce cuprinde
satu’-ntreg. Hotaru’ nostru e satu’ nostru.” Iar un
altul mărturiseşte: „Cine a trecut hotaru’ nu mai e
la el acasă. Dincolo e altceva şi nu ştii ce; poate-i
o lume bună, poate nu. Eu ştiu că de trec, nu mă
mai simt bine; am aşa o teamă, ştiu eu?” Răspun-
surile pe care le-au dat Ńăranii intervievaŃi de
Ernest Bernea la întrebarea „de ce se fac cruci la
răspântii?” sunt elocvente pentru viziunea despre
lume a înaintaşilor noştri. Unul dintre interlocu-
tori explică: „Se pune cruce la răspântie. Ştii, între
drumuri este şi Netrebuitu’; acolo e loc slab şi
iese-n cale cine nu trebuie, iese la răspântie, că-i
omu’ neştiutor. Se pune cruce să nu s-apropie
Necuratu’, că la tot locu’ unde se taie drumu’ e
locu’ lui”. Un alt Ńăran accentuează funcŃia utili-
tară a crucii: „Se pune cruce la răspântii că acolo
trec mulŃi călători; să ştie unde s-o ia. E răspântie
şi acolo se taie drumu’. Omu se-nchină să o ia pe
calea bună.”
Crucea la fântână
PoŃi vedea troiŃe construite în curtea Ńăranului, în
câmpul deschis, la răspântii. Din vechime, unele
cruci sau troiŃe se ridică în apropierea fântânilor.
Revenim la răspunsurile Ńăranilor chestionaŃi de
Ernest Bernea, care luminează, din interiorul
mentalităŃii româneşti arhaice, sensul plasării cru-
cilor în vecinătatea fântânilor. Ele descriu fântâna
comunitară şi, ca loc în care călătorul face un
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019
popas, îşi domoleşte setea, îşi recapătă puterile
pentru a porni din nou la drum, atras de Ńinta
finală. Un Ńăran spune: „Se face şi fântână la
răscruce, că-i loc de hodină şi e pomană pentru
drumeŃi”.
Crucea cenotaf
În anul 2008 am inventariat, împreună cu un grup
de prieteni cercetători la Muzeul łăranului
Român, crucile presărate pe marginea drumului
care mărgineşte, dintr-o parte, pârâul Slănic, din
judeŃul Buzău. Am radiografiat toate crucile din
lemn sau din piatră care ne-au atras atenŃia, sat cu
sat, de la Mărăcineni la Bisoca, trecând prin
Zărneşti, Săruleşti şi Sările. Am inventariat vreo
mie de cruci, unele ocrotind călătorii porniŃi la
drum, altele veghindu-i nu doar pe aceştia, ci şi
casele şi curŃile stăpânilor. Am aflat că unii săteni
le atribuie o funcŃie de cenotaf: de marile
praznice, familia aprinde la troiŃa din perimetrul
locuinŃei lor lumânări pentru odihna sufletelor
celor care au trecut la Domnul. Potrivit DicŃio-
narului Explicativ al Limbii Române, cenotaful
este un monument funerar ridicat în memoria unei
persoane al cărei trup a dispărut sau se găseşte în
altă parte (de obicei, într-un cimitir).
Din mărturia lui Teofil Sârbescu (în vârstă de 69
de ani la data interviului, din comuna Vintilă
Vodă) reiese că în perioada regimului comunist-
ateu Ńăranii erau descurajaŃi să mai ridice cruci
prin sate: „Aşa se obişnuieşte. Se ridică, se înalŃă
troiŃe ca să le meargă bine, ca să le ajute Dum-
nezeu. Aprindem lumânări la troiŃă în general de
sărbători, de Paşte. Înainte de 1989 nu prea era
voie să ridici troiŃe. Unele chiar s-au mai stricat.
La altele n-au îndrăznit cei răi să vină. E, au găsit
motive cum au găsit şi în Bucureşti la biserici, că
încurcă nu ştiu ce, că deranjează nu ştiu ce”.
Un călător francez contemplă crucile
româneşti
Între 30 septembrie şi 2 octombrie 1896, într-una
din călătoriile sale prin România, entomologul
Arnold Lucien Montandon, însoŃit de fiul său,
Marcel, ajunge în satul Meledic, situat pe drumul
ce duce spre muntele Penteleu, din acelaşi Ńinut
etnografic al Buzăului. Fiul său observă şi con-
semnează în scris impresia puternică pe care i-au
lăsat-o ineditul, omniprezenŃa şi varietatea cru-
cilor din satele pe care le-au străbătut: „...Cruci
din piatră masivă se perindă, scrijelite cu
inscripŃii, adesea foarte frumoase, toate având o
expresie a lor, însemnând cu personalitate spaŃiul,
cu cele trei braŃe ale lor. Una mai veche, din lemn,
atât de stranie, te face să te gândeşti la crucea
Lorenei. Lateral, sub fiecare extremitate a cruci-
fixului, la jumătatea înălŃimii lemnului central,
poartă alte două cruci mici, sculptate delicat, una,
din păcate, distrusă; se află la intrarea într-un sat,
după un vad. De partea cealaltă a drumului, sub
copaci, printre trunchiuri strâmbe de salcie, o altă
cruce, nouă, zugrăvită un pic stângaci şi în culori
poate prea vii, fără nuanŃe şi patină, povesteşte
istoria făuritorului ei”.
Însemnările lui Marcel Montandon dovedesc, o
dată în plus, continuitatea culturii şi civilizaŃiei
tradiŃionale româneşti, a cărei esenŃă a fost şi este
creştină.
Sursa: http://ziarullumina.ro
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019
MărŃişor legionar: 1934-1940
- arestat, prigonit, interzis, îngropat -
CEZARINA CONDURACHE
La începutul anilor ‘30 Mişcarea Legionară a inte-
grat în formele sale de trăire şi exprimare tradiŃion-
alul mărŃişor. Alb cu roşu, verde cu auriu, cu şnur
tricolor, în formă de iconiŃă sau medalion,
marŃişoarele legionare aveau funcŃie dublă: de
propagare a ideii legionare şi de asigurarea a unei
surse de venit pentru Legiune. MărŃişoarele erau
confecŃionate de legionare şi de legionari din metal,
os, hârtie şi distribuite în primii ani din om în om,
iar ulterior, prin Serviciul de Colportaj al Mişcării.
1934 – MărŃişoare pentru Nicadori
Prima asociere între mărŃişor şi Mişcarea Legionară
am găsit-o în memoriile Nanei Sofica. În martie
1934 nicadorul Nicolae (Niky) Constantinescu este
dus la GalaŃi pentru proces cu lanŃuri la picioare, în
haine de puşcăriaş. În Gara de Nord fetele
legionare, în frunte cu Nicoleta Nicolescu, aşteaptă
apariŃia dubei penitenciare. Reuşesc să îl vadă pe
Niky şi cu toate îi dăruiesc mărŃişoarele primite de
ele cu ocazia zilei de 1 martie. Niky Constantines-
cu porneşte cu mărŃişoarele la proces şi ulterior le
va duce în temniŃă.
1935 – Primele mărŃişoare arestate
Primele mărŃişoare vândute în scopul de a strânge
fonduri pentru Mişcare sunt semnalate de SiguranŃă
în 1935. Mai exact în 8 februarie 1935 studenŃii
Smărăndescu de la Politehnică şi Iliescu de la Şti-
inŃe au fost arestaŃi pentru vânzare de mărŃişoare cu
chipul Arhanghelului Mihail în scopul de a strânge
bani pentru ridicarea monumentului închinat lui
Sterie Ciumetti. În 24 martie 1935 şeful legiunii de
jandarmi BălŃăteşti (NeamŃ) confiscă 50 de „corpuri
delict” similare, la percheziŃia făcută unui grup de
legionari ce organizase la Mănăstirea NeamŃ un
parastas pentru legionarii asasinaŃi în prigoana
Duca. MărŃişoarele aveau pe faŃă icoana
Arhanghelului Mihail, iar pe spate, gardul de fier.
1936 – Primul mărŃişor oficial al Mişcării
MărŃişorul legionar al anului 1936 era un medalion
în aramă cu iconiŃa Sfântului Arhanghel Mihail
biruitor asupra balaurului. MărŃişorul se purta în
piept prins cu un şnur tricolor, după cum relata
Părintele Protopop Ioan MoŃa în paginile „Lib-
ertăŃii”. Banii încasaŃi din vânzarea lor au ajuns în
fondul central al Legiunii.
1937 – MărŃişoarele Majadahonda
Tot din paginile „LibertăŃii” aflăm că pentru anul
1937 au existat două modele de mărŃişoare
legionare, unul acceptat şi altul oficial. Ambele au
stat sub semnul jertfei de la Majadahonda.
Primul mărŃişor era o iconiŃă rotundă pe fond alb cu
chipurile lui MoŃa şi Marin deasupra cărora se înălŃa
o cruce, astfel încât MoŃa se află sub un braŃ al
crucii şi Marin sub celălalt. PreŃul mărŃişorului cu
chipurile celor 2 martiri era 10 lei.
Al doilea este mărŃişorul Majadahonda, apariŃia lui
fiind anunŃată oficial prin Serviciul de Propagandă
al Mişcării Legionare în mai multe reviste
legionare. „Serviciul de propagandă scrisă de la
biroul central al Legiunii aduce la cunoştinŃa tutur-
or prietenilor, membrilor şi legionarilor că:
MărŃişorul Legionar 1937 este un model unic
Crucea Verde Majadahonda cu o cunună de frunze
de stejar şi se va pune în vânzare numai prin orga-
nizaŃiile şi debitele legionare.” MărŃişorul se
prezenta sub formă de medalion, în centru se afla o
PERMANENÞE
cruce verde, pe braŃul ei orizontal scria cu auriu pe
3 rânduri „13 ianuarie/ Majadahonda/ 1937”. În
ambele capetele ale braŃului vertical apărea câte un
M. Crucea era înconjurată de frunze aurii de stejar.
PreŃul mărŃişorului Majadahonda era 20 de lei.
Pr. MoŃa: „Şi prin aceste mărŃişoare care încolo în
lumea mare sunt mai mult niscai jucării, care peste
câteva zile se leapădă şi se uită, Legiunea s-a ridi-
cat peste trecătorul de toate zilele şi lucrează şi prin
el asupra sufletului şi asupra inimii celor ce le
poartă înălŃându-le spre ideal, spre cer, spre ce e
frumos şi netrecător”.
Din „Circulări şi Manifeste” aflăm că mărŃişoarele
Majadahonda erau confecŃionate de un gravor cu
gradul de comandant ajutor şi că erau foarte solici-
tate în teritoriu. În acest sens Căpitanul
menŃionează că gravorul confecŃionează între 500 şi
800 de bucăŃi pe zi. Totodată aminteşte că acestea
au ajuns în toate judeŃele Ńării, atrăngând atenŃia că
la Hunedoara, judeŃul lui MoŃa, ar fi trebuit alocat
un număr mai mare de mărŃişoare.
Tot în anul 1937 ziua de 1 martie a adus şi mare tris-
teŃe în rândul legionarilor. Singura fiică a preotului
Nicolae Georgescu Edinet, micuŃa Rodica, a trecut
la cele veşnice. Întreagă suflare legionară l-a însoŃit
în suferinŃă.
1938 – MărŃişoare interzise prin lege
În 1938 SiguranŃa carlistă nu a permis comer-
cializarea sau distribuirea mărŃişorului legionar.
Mai mult, cu câŃiva ani în urmă Ziarul de Iaşi pub-
lica un extras dintr-un document obŃinut din arhiva
Prefecturii Iaşi. Este vorba despre un ordin de min-
istru transmis în teritoriu de Armand Călinescu: „Vă
aducem la cunoştinŃă că nu se aprobă portul
mărŃişoarelor separate cu prilejul zilei de întâi
Martie, cari sunt confecŃionate astfel încât ar putea
constitui vreun mijloc de propagandă politică.
Toate mărŃişoarele care sunt socotite ca insigne
politice şi toŃi cei ce vor fi dovediŃi că le poartă, vor
fi deferiŃi justiŃiei, împreună cu actele dresate con-
form art. 324 din Codul Penal, care sancŃionează
9
asemenea fapte. De asemenea, nu este admis nici
portul mărŃişoarelor confecŃionate de partidele
politice sau organizaŃii cu tendinŃe politice”.
(Arhivele NaŃionale Iaşi, fond Prefectura Iaşi, dosar
2/1938, filă 27).
La scurtă vreme după emiterea ordinului este are-
stat la Bucureşti gravorul legionar Georgescu, con-
fiscându-se cu ocazia arestării lui un număr de 4900
de mărŃişoare care, potrivit celor care le-au confis-
cat, ar fi urmat să fie vântute cu 20 de lei bucata.
MărŃişorul legionar al anului 1938 era un medalion
rotund având în centru harta verde a României Mari
suprapusă peste o cruce verde, în interiorul hărŃii se
afla, gravat cu auriu, textul lui MoŃa „Să faci Căpi-
tane o Ńară ca soarele sfânt de pe cer”. La baza hărŃii
se afla gravat anul 1938. De jur împrejurul hărŃii
suprapuse pe cruce erau numeroase raze de soare.
Medalionul avea şnur verde.
1939 – MărŃişorul, alinarea lagărului
Luna martie 1939 îi găseşte pe mulŃi dintre
legionari fie internaŃi în lagărele de la Ciuc şi
Vaslui, fie în temniŃa de la Râmnic, fie în exil, fie în
ascunzători, încercând să biruie arestările Prigoanei
celei Mari. Nu mai există mărŃişoare legionare ofi-
ciale, iar luna primăverii va aduce peste capetele
legionarilor, şi aşa hăituiŃi şi întemniŃaŃi, instalarea
guvernului Armand Călinescu.
Şi totuşi, în lagărele în care legionarii au fost închişi
de regele asasin Carol al II-lea şi-a făcut loc şi
mărŃişorul. La Miercurea Ciuc şi apoi la Vaslui
legionarii au descoperit un meşteşug inedit: sculp-
tura în os. Cel care a inaugurat această nouă artă a
fost legionarul Vasile Buhai. Îndeletnicirea s-a
extins apoi rapid sub coordonarea lui Victor Puiu
Gârcineanu: cruciuliŃe, iconiŃe, spade din os.
Lucrau cu migală şi dragoste locotenentul Maricari,
Victor Belici, Vasile Iovin, Fănică Anastasescu.
Ulterior meşteşugul se va relua în temniŃele antone-
sciene şi comuniste.
Vasile Iovin, Victor Belici, Fănică Anastasescu,
în atelierul de os
1940 – MărŃişorul dezgropat
Minunea Arhanghelului Mihail, transformarea
României în Stat NaŃional Legionar a fost, după
cum ştiŃi, de scurtă durată. Uneltele diavolului au
lucrat la dărâmarea unei realităŃi care, dacă ar fi dăi-
nuit, ar fi schimbat faŃa Europei şi a lumii. Lunile
biruinŃei legionare au fost luni de toamnă/iarnă,
mărŃişorul era departe şi până la sosirea lui
Legiunea avea să fie din nou interzisă, întemniŃată,
exilată, asasinată...
Şi totuşi MărŃişorul s-a ivit pentru legionari şi în
iarna lui ’40. În 26 noiembrie 1940 începea deshu-
marea Căpitanului, a Nicadorilor şi a Decemvirilor.
Al cincilea legionar scos de sub placa de beton de la
Jilava a fost decemvirul Gavrilă Bogdan. Studentul
Gavrilă, bihorean din comuna Lazuri, a fost
recunoscut de familie şi camarazi după tabachera de
lemn în care mai erau câteva Ńigări şi după
mărŃişorul legionar pe care îl purta cu el…
Povestea mărŃişorului legionar continuă… ea
merge în pas cu toate durerile şi nedreptăŃile suferite
de camarazii noştri în Ńară, în exil, în timpul
Mareşalului Antonescu şi al regimului comunist.
MărŃişorul va fi şi alinare în temniŃe, dar şi capăt de
acuzare şi motiv de condamnare.
10 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019

Dreptul la Memorie: donaŃii. PreŃul abonamentului este de 70 lei/ an pentru abonaŃii din Româ-
nia, respectiv 50 euro/ 60 dolari/ an pentru abonaŃii din străinătate.
AbonaŃi-vă la revista „PERMANENłE” Revista apare lunar şi se expediază prin poştă pe adresa abonaŃilor.
Dragi prieteni, Revista noastră, „PermanenŃe”, a intrat în 2019 în al 21-lea Contravaloarea abonamentului sau donaŃiile se pot achita cash la sedi-
an de existenŃă. ÎnfiinŃată în 1998 de supravieŃuitorii temniŃelor carliste, ul FundaŃiei „Profesor George Manu”, prin mandat poştal pe adresa:
antonesciene şi comuniste, cu apariŃie lunară neîntreruptă, “PermanenŃe” a Militaru Carmen Daniela, O.P. 37 Ghişeul 2 – C.P. 14, 024280
rămas singura revistă naŃional-creştină care mai apare în Romania, în for- Bucureşti sau prin virament bancar pe coordonatele următoare:
mat fizic, în mod constant. Avem dreptul la memorie, la adevăr, la istorie, FundaŃia „Profesor George Manu”,
la demnitate. Avem obligaŃia să ducem mai departe moştenirea primită de la Banca Transilvania,
seniorii pătimitori în temniŃele carliste, antonesciene, comuniste. swift code: BTRLRO22XXX
Revista „PermanenŃe” face parte din această moştenire. Costurile mari gen- USD - IBAN: RO17BTRL04102205797941XX
erate de tipărirea şi distribuirea unei reviste de acest fel au cauzat dispariŃia EUR - IBAN: RO80BTRL04104205797941XX
multor publicaŃii de gen apărute după 1990. Şi noi ne confruntăm cu aceeaşi LEI - IBAN: RO34BTRL04101205797941XX
problemă, dar suntem hotărâŃi să continuăm. Pentru a face asta, avem Vă invit să mergem înainte, împreună!
nevoie şi de ajutorul vostru.
Vă rog - pe toŃi cei care puteŃi şi doriŃi - să ne sprijiniŃi, abonându-vă, reîn- Cezarina Condurache,
noind abonamentul pe care îl aveŃi deja la revista „PermanenŃe” sau făcând Preşedinte FundaŃia „Profesor George Manu”

La mormântul unui Sfânt:

cu sufletul curat ca lacrima: Corneliu NiŃă, Con-
stantin Oprişan, Gherasim Iscu. Aşa au fost toŃi cei

Corneliu NiŃă
Dacă s-ar face puŃină tăcere în lumea asurzită de
zgomote deşarte, am mai putea încă să auzim
picurând pe pardoseala umedă şi murdară a tem-
niŃelor sângele sfinŃilor mărturisitori ai lui Hristos,
zdrobiŃi de cumplitele lovituri ale torŃionarilor. Am
putea să ne trezim cu toŃii din somnul conştiinŃei şi
să înŃelegem că numai acest sânge curat are puterea
de a ne spăla de urâciunea şi ticăloşia vieŃii în care
trăim.
Pe 26 februarie, la Cimitirul Central din Bacău,
câŃiva dintre noi, cei ce nu vrem să uităm, am făcut
ce s-au jertfit în închisori pentru Hristos şi pentru
neam, lamura neprihănită a poporului român. Deşi
nu sunt scrişi încă în calendare, ei sunt sfinŃi la
Dumnezeu şi în inima neamului nostru. Vocea care
l-a făcut mai întâi sfânt pe Ştefan, marele voievod,
a fost vocea poporului. Aşteptăm cu răbdare clipa
pomenirea Sfântului Mucenic Corneliu NiŃă, ucis în care Biserica românilor va asculta această voce.
în închisoarea din Piteşti, la doar 23 de ani, una din Cât de mult va spori ea atunci, cât de mult vor
victimele reeducării organizate şi orchestrate de mijloci pentru noi rugăciunile sfinŃilor noştri în
regimul comunist. Acest copil nevinovat a fost acest veac al pierzaniei!
bătut cu bâta de călăul Eugen łurcanu, unealta sin- Domnul spune: „Şi veŃi cunoaşte adevărul, iar ade-
istră a odiosului regim, până ce şi-a dat sufletul, vărul vă va face liberi” (Ioan 8:32).
pentru că avusese curajul să spună adevărul. Nicio instanŃă lumească nu ne poate lua dreptul la
Au slujit preoŃii Ioan Şişmănian de la Mănăstirea adevăr, dreptul de a ne cunoaşte trecutul, aşa cum a
Petru Vodă şi IonuŃ Roşu de la Hemeiuş, Bacău. Pe fost şi vom fi liberi cu adevărat abia atunci când
pomelnic au fost trecute, alături de numele lui Cor- vom avea curajul să mărturisim tot adevărul despre
neliu NiŃă, şi numele multor altor martiri ai neamu- trecutul nostru.
lui românesc şi sfinŃi mărturisitori, majoritatea foşti
membri ai Mişcării Legionare. S-a citit apoi Acatis- Profesor GRUIE PITICAR
tul SfinŃilor Mărturisitori ai temniŃelor comuniste
de către părintele Ioan şi un fragment din mărturia
lui Gheorghe Andreica, evocând înfricoşătoarea
moarte a Mucenicului Corneliu NiŃă. În cuvântul
său final părintele a subliniat faptul că sfinŃii măr-
turisitori sunt vii, iar noi să avem parte de rugăciu-
nile lor; suferinŃa lor, a adăugat părintele, a fost
calea către adevărata lumină şi adevărata biruinŃă,
fiindcă singurul mod de a trăi în Hristos este iubirea
şi jertfa pentru El şi pentru aproapele.
La sfârşit domnul Vasile Ungureanu a făcut
prezenŃa simbolică a celor pomeniŃi, iar vocile din
asistenŃă au răspuns „Prezent!”. Câtă vreme vom
răspunde aşa, martirii vor fi întotdeauna cu noi.
La acest eveniment au participat şi elevi şi profesori
de la Colegiul NaŃional Ferdinand I, fostul liceu
teoretic ai cărui absolvenŃi erau cândva nişte tineri
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019 PERMANENÞE 11

Flori de aur din Maramureş (58)

Sub acest generic oferim cititorilor întâmplări
de viaŃă din istoria recentă a Maramureşului, ca
dovezi eroice de credinŃă şi iubire creştină. (M.
V.)
Eram din nou bolnav (1980), şi încă bolnav
grav. Oare a câtea oară trebuia să mă confrunt cu
boala? De parcă nu erau de ajuns celelalte sufer-
inŃe provocate de închisoare!... Deşi nu eram în
spatele gratiilor, nu eram în stare să ies din casă,
nici măcar până în curte. NopŃile erau atât de
lungi şi grele, parcă nu voiau să se sfârşească, să
apară dimineaŃa, cu zâmbetul îngrijorat, dar cald
al soŃiei şi al băiatului.
Nu puteam dormi, din cauza durerilor. Mă mis-
tuia febra, mă cu-tremurau gândurile negre, iar,
ca să scap de ele, începeam să număr, cu miile,
cu zecile de mii, privind la ceasul care pentru
mine nu voia să se mişte mai repede. Recitam de
multe ori Rozariul, care, prin succesiunea rugă-
ciunilor, devenea la un moment dat monoton şi,
în sfârşit, mă cuprindea somnul.
Dar nu aveam voie să cad pradă disperării. Dacă
în teroarea de la Piteşti, când nu mai puteam
rezista, îmi ziceam: „Doamne, ia-mă la Tine!”,
acum trebuia să trăiesc pentru familia pe care
atât de mult mi-am dorit-o, familia ce voia să
rămân în mijlocul ei, aşa cum eram şi a cărei
dragoste îmi întreŃinea dorul de viaŃă.
Astfel mă luptam cu boala şi trebuia s-o înving.
Primele raze ale primăverii se făceau simŃite.
Începusem să mă mişc prin casă cât mai mult,
pentru a mă antrena în vederea plimbării, sub
cerul liber. Într-o zi, m-am apropiat de uşa de la
ieşire, o deschid, fac un pas spre trepte, mă odi-
hnesc, îmi reglez respiraŃia şi cobor cu greu cele
8 trepte ce dădeau spre curte. Aerul proaspăt de
afară a fost prea greu pentru mine. Am ameŃit -
nici nu ştiu cum am reuşit să mă întorc în casă.
Mi-am dat seama că această îndrăzneală era
pentru mine o aventură prea grea.
Dar razele soarelui continuau să mă îmbie insis-
tent, prin geam. După câteva zile de antrena-
ment prin cameră cu geamul deschis, reiau ten-
tativa. Ajung până în curte, fără a fi prea epuizat.
Dar mă opresc, mulŃumindu-mă cu puŃinul real-
izat. Puteam privi copacii care înmuguriseră. E
bine şi atât! Ai mei mă urmăreau cu îngrijorare,
dar şi cu speranŃă.
Mi-a trebuit o săptămână pentru ca, progresiv,
să ajung până la ieşirea din cartier. Prelungind
din ce în ce traseul, după alte două săptămâni
am ajuns în parcul din centrul oraşului. Eram ca
un copil ce învaŃă să meargă, bucurându-se de
fiecare pas în plus…
(Aurel Vişovan, Dincoace de gratii)

România şi sfârşitul Europei (23)

Mihail Sturdza (1886-1980) a fost un diplomat de
prestigiu, ministru de externe al României în
perioada Statului NaŃional-Legionar (1940-1941) şi
a Guvernului NaŃional de la Viena (1944-1945).
Lucrarea sa „România şi sfârşitul Europei” con-
stituie un izvor documentar de excepŃie.
„Pactul Ribbentropp-Molotov s-a încheiat la 23
august 1939. Călătoria lui Gafencu la Berlin, Paris,
Londra şi Roma avusese însă loc cu cinci luni mai
înainte. Pierderea nu numai a Basarabiei şi a unei
părŃi din Bucovina, dar şi a inimii Ardealului a fost
consecinŃa directă a activităŃii ministrului nostru de
externe, în timpul acestei călătorii - dezastru.
Fuhrerul ştia că în războiul inevitabil cu Rusia sovi-
etică el nu putea avea aliat mai important din punct
de vedere militar şi economic decât România. Nici
Italia nici Ungaria nu ar fi putut înlocui cei 800.000
de combatanŃi pe care România întreagă îi putea
oferi, nici bogăŃiile miniere şi agricole. Interesul său
era vădit de a da „factorului român” toată valoarea
sa. O ultimă încercare în această privinŃă a făcut-o
cu prilejul călătoriei lui Gafencu. A fost o mare
VinovăŃia profundă însă este a camarilei regelui
Carol al doilea care, prin abuzuri crescânde, a con-
fiscat total statul român, menŃinându-se la putere
doar teroarea generalizată a anilor 1938-1940. În
politica externă dictatura carlistă a ignorat total
evoluŃiile europene, provocând în mod gratuit şi
greşeală din partea lui Hitler (pe care Germania a
repetat Germania şi obligând-o să-şi mute simpatia
plătit-o scump) de a pedepsi România fiindcă
spre vecinii revizionişti ai României.
această încercare dăduse greş - prin aceasta au fost
ignorate toate izvoarele de energie naŃională care
existau în Ńara noastră. Dar a fost o crimă din
partea lui Carol şi a miniştrilor lui de a-i da
prilejul să comită o asemenea greşeală.”
(pag.147 si 148)
Mihail Sturdza atinge aici cel mai sensibil moment
al istoriei interbelice - prăbuşirea României Mari în
1940, prin pierderea Basarabiei şi Bucovinei şi Ńin-
utului HerŃa (în favoarea Uniunii Sovietice), a Tran-
silvaniei de nord (în favoarea Ungariei) şi a Cadri-
laterului (în favoarea Bulgariei). Aceste lovituri
grave date României au avut acordul explicit sau
implicit al lui Hitler, ceea ce - spune Sturdza - con-
stituie o mare greşeală, pentru că astfel tabăra
naŃionaliştilor europeni a pierdut marea rezervă de
energie românească în lupta anticomunistă, marea
masă a românilor pierzând simpatia pentru Germa- Grigore Gafencu, Ministrul de Externe
nia nazistă (alături de care vor lupta totuşi până la
urmă, dar cu incomparabil mai slab entuziasm). februarie 1939 - iulie 1940

Nicolae Roşca - 6 ani de la trecerea în eternitate

Şase ani se împlinesc zilele acestea de la
despărŃirea (fizică) de domnul Nicolae Roşca, per-
sonalitate de prim rang a Mişcării Legionare din
exil şi unul dintre principalii organizatori ai activ-
ităŃii din Ńară după ’90, membru activ şi preşedinte
al FundaŃiei „Profesor George Manu”. DespărŃire
DOAR fizică, deoarece sufleteşte îl simŃim prezent
în toate activităŃile noastre prin care îi continuăm
misiunea, îl simŃim prezent în principiile pe care
încercăm să le punem în practică.
Domnul Nicolae Roşca este pentru noi în primul
rând un MODEL fiind un exemplu de trăire stator-
nică şi demnă a idealului îmbrăŃişat în tinereŃe şi
niciodată abandonat, nici în temniŃe, nici în batal-
ioanele de exterminare de pe front, nici în exil... În
momentele de succes, acelaşi ideal era afirmat
sobru, niciodată triumfalist sau superficial, cu car-
acterul unui luptător care ştie că lupta e lungă...
Domnul Nicolae Roşca este pentru noi un
PĂRINTE.... aşa l-am perceput... şi diferenŃa de
vârstă, fără îndoială, a contribuit la aceasta, dar mai
ales calmul şi distincŃia (dar şi umorul discret...) cu
care ne veghea şi ne îndruma, în prezenŃa dânsului
ne simŃeam în siguranŃă, ne simŃeam încurajaŃi să
perseverăm...
Domnul Nicolae Roşca este pentru noi o sursă de
LEGITIMITATE... funcŃiile de răspundere înaltă
pe care le-a îndeplinit zeci de ani în Mişcarea
Legionară, dar mai ales prezenŃa sa constantă ală-
turi de Comandantul Horia Sima ne-au făcut pe cei
mult mai tineri să ne simŃim conectaŃi la cel mai
înalt nivel şi integraŃi în istoria legionară. Prin dis-
cursuri şi prin scris, prin prezenŃa fizică şi munca
organizatorică, atât în România, cât şi în Spania,
Nicolae Roşca a continuat opera Comandantului,
dând mesajului legionar un viitor, cu toate obsta-
colele prezentului.
Îndemnăm pe cei şi mai tineri decât noi să-i
citească cărŃile şi articolele şi vor găsi un om tânăr,
plin de entuziasmul credinŃei şi adevărului, un neo-
bosit mărturisitor şi împlinitor al valorilor creştine
şi naŃionale.
pagină realizată de
Nicolae Roşca - PREZENT!
Preot prof. MARIUS VIŞOVAN
12 PERMANENÞE
Memento:
George Popescu Glogoveanu
(1919-2012)
CONSTANTIN MIHAI
Pe 17 martie 2019 s-au împlinit 7 ani de la trecerea
la Domnul a lui George Popescu Glogoveanu, unul
dintre recordmenii temniŃelor antonesciano-comu-
niste – a stat 23 de ani neîntrerupŃi (1941-1964), o
adevărată „performanŃă”, dacă se poate numi astfel
un teribil experiment recluzionar. În plus, anul aces-
ta, pe 7 mai, se împlinesc 100 de ani de la naşterea
domnului George Popescu Glogoveanu, moment
important pentru a readuce în atenŃia publicului o
figură exemplară a rezistenŃei anticomuniste, una
din lungul şir al iluştrilor necunoscuŃi care au punc-
tat decisiv istoria recentă a României prin martirajul
lor cuminecător.
A încerca să scriu despre personalitatea domnului
George Popescu Glogoveanu este o sarcină extrem
de dificilă, mai ales ca nu pot practica decât un exer-
ciŃiu al smereniei, al modestiei şi al bucuriei, deopo-
trivă, în cazul Domniei Sale, un adevărat prieten de
suflet căruia îi datorez atât de multe. De aceea, nu
mă pot apropia în această modestă tentativă de res-
tituire a chipului său esenŃial decât printr-un exerci-
Ńiu de cinstire a memoriei sale, de revelare a unor
trăsături sufleteşti profunde care alcătuiesc profilul
omeniei plenare.
Făcând un arc peste timp şi încercând să fixez
momentul acestei întâlniri providenŃiale cu domnul
George Popescu Glogoveanu, nu pot omite un deta-
liu semnificativ: în perioada liceului, prin anii 1992-
1994, veşnicul de pomenire, unchiul meu Gheorghe
Mihai, unul dintre fondatorii AFDPA (AsociaŃia
Foştilor DeŃinuŃi Politici Anticomunişti) din Craio-
va şi preşedintele acesteia, pentru o perioadă, care
aproviziona familia cu noutăŃile publicistice şi cele
editoriale privind literatura concentraŃionară, atunci
restituită marelui public, ne vorbea de un coleg şi
prieten extraordinar, domnul George Popescu Glo-
goveanu, Nea Bebe, pentru cei apropiaŃi, cu care
făcea o echipă perfectă, în munca de zi cu zi de la
AsociaŃie. De altfel, aveam să mă conving de acest
lucru în timpul studenŃiei mele craiovene, fiind real-
mente echipa care ducea greul AsociaŃiei, aceasta
pentru a nu o exclude şi pe Doamna Viorica Căli-
nescu, furnica vie care era peste tot în Ńară. Mai târ-
ziu, prin toamna anului 1995, aveam să aflu de la
fratele meu, Nicolae Mihai, proaspăt student la Isto-
rie, o serie de aspecte extraordinare despre nea
Bebe. Mărturisesc că abia aşteptam să ajung şi eu în
Craiova, să-l cunosc personal, să pot sta mai mult
lângă dânsul, mai ales că descoperisem şi o pasiune
comună: Şcoala lui Nae Ionescu şi generaŃia’27,
preocupări pe care le-am început din ultimele clase
de liceu şi cărora aveam să ne consacrăm atât dân-
sul, cât şi eu, inclusiv prin cărŃile scrise.
În toamna anului 1997, intrând ca student la Litere,
avea să se producă fericita şi providenŃiala întâlnire
cu Nea Bebe care mi-a marcat semnificativ traseul
existenŃial. După ce cu câteva luni în urmă, îl cunos-
cusem pe domnul Gheorghe Stănescu, o altă figură
a rezistenŃei anticomuniste, urma să se producă
această a doua întâlnire esenŃială. Spun întâlniri pro-
videnŃiale, pentru că de atunci şi până acum am
această fermă convingere că ele au fost rânduite cu
un scop de către Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât
totul nu se produce întâmplător, fără voia Sa. În
timp, am început să înŃeleg rostul acestor întâlniri,
bucuria pe care Cel de Sus mi-a dăruit-o şi căruia nu
am cuvinte suficiente pentru a-I mulŃumi: punerea
în contact cu o generaŃie de mărturisitori, de jertfel-
nici şi de martiri la care trebuie să ne raportăm, de
la care trebuie să învăŃăm şi a cărei moştenire esen-
Ńială avem datoria să o ducem mai departe. Aceste
întâlniri au continuat să sporească, extinzându-se şi
la alte nume ale rezistenŃei anticomuniste: Pr. Liviu
Brânzaş, Dr. Nae Nicolau, Doamna Viorica Căli-
nescu, Domnul Mircea Nicolau, Domnul Alexandru
Ştefănescu, viitorul Monah Atanasie de la Petru-
Vodă, Doamna Aspazia OŃel Petrescu, Pr. Chesarie
Gheorghescu, fără a-l omite pe unchiul meu, Ghe-
orghe Mihai, deschizătorul de drumuri.
Din prima clipă când l-am cunoscut pe nea Bebe, în
vechiul sediu al AsociaŃiei, din proximitatea Teatru-
lui NaŃional Craiova, am simŃit acea adecvare de
structură interioară, datorată nu numai ascendentu-
lui meu familial – faptul că proveneam dintr-o fami-
lie care luptase împotriva regimului comunist: fra-
tele cel mare al tatălui, Ion Mircea, care căzuse în
luptele împotriva ruşilor din 1944, unchiul Gheor-
ghe Mihai, ce trecuse prin 17 ani de detenŃie, plus
traseul tatălui de luptă permanentă împotriva bolşe-
vismului –, ci şi unei afinităŃi sufleteşti, a unei rezo-
nări interioare greu de explicat prin cuvinte. Apro-
pierea sufletească faŃă de nea Bebe s-a cimentat
treptat, transformându-se într-un raport de filiaŃie
interioară profundă. Întrevederile zilnice cu Dom-
nia sa mi-au oferit revelaŃia Omului, a fiinŃei pe care
o căutam de mult şi în care mă regăseam plenar, cu
toate trăirile, aspiraŃiile şi împlinirile mele. Omenia
structurală şi firească a lui nea Bebe creionează pro-
filul său major, al fiinŃei creştine, legată organic de
Predanie, ca reper de dezvoltare normală a învăŃătu-
rii christice.
Pe acest fond am avut bucuria de a descoperi ade-
văratul chip al creştinului practicant, al rezistentului
anticomunist branşat la dimensiunea axiologică
interbelică pe care comunismul a încercat din răs-
puteri să o distrugă. Prin contactul cu un asemenea
om s-au demontat toate stereotipiile propagandei
bolşevice referitoare la rolul nefast al Mişcării
Legionare în istoria contemporană a României.
Dimpotrivă, am avut fericita posibilitate de a
cunoaşte legionarul par excellence, cel care întru-
pează virtuŃile creştinismului: altruism, generozita-
te, smerenie, delicateŃe, discernământ, bună măsură,
bună cuviinŃă, modestie, nobleŃe, curaj, cinste, com-
petenŃă, calităŃi pe care duhul malefic nu avea cum
să le preŃuiască. Cunoscându-l pe Nea Bebe şi pe
cei din generaŃia sa de mucenici am înŃeles de ce
comunismul şi neocomunismul au urât şi urăsc
Mişcarea Legionară, întrucât aceasta era, înainte de
toate, o şcoală a prefacerii interioare, a caracterelor,
aşa cum cerea şi Biserica. Nu era vorba de vreo
suprapunere între Biserică şi Mişcare, ci de un
punct comun, împlinit în planuri diferite: legiona-
rismul urmărea formarea omului interior pe care
Biserica urma să-l înduhovnicească. Nu întâmplă-
tor, Mişcarea Legionară a dat procentul covârşitor
de jertfă din România contemporană, luptând nu
pentru vreun ideal politic, cum greşit se vehiculea-
ză ideea, ci pentru păstrarea credinŃei creştine.
Prin intermediul lui nea Bebe am regăsit superbia
lumii interbelice, a valorilor sale cardinale. Discu-
Ńiile prelungite despre Şcoala lui Nae Ionescu, des-
pre Criterion şi implicaŃiile sale majore în cultura
română, despre fenomenul martiriului românesc din
temniŃele carlisto-antonesciano-comuniste sau des-
pre Mişcarea de RezistenŃă Armată din MunŃi mi-au
revelat figura unui om de o complexitate extraordi-
nară, un trăitor creştin completat de un intelectual
rafinat, original, fecund, scrutător, pe linia învăŃă-
mântului naeionescian. CărŃile sale de istorie inte-
lectuală, rodul unor preocupări solide şi al unor dez-
bateri permanente, sunt elocvente în acest sens.
Pasiunea sa pentru cultura română interbelică se
grefa pe un modus vivendi natural, în acord cu prin-
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019
George Glogoveanu (dreapta), alături de Ilie Tudor
cipiile enunŃate. Domnia sa a înŃeles să-şi apropie şi
să încurajeze generaŃia tânără studioasă, fiind con-
ştient că misiunea românească în plan cultural şi
spiritual nu poate fi continuată decât de elemente
viguroase, bine pregătite vremurilor tulburi care vor
veni. Bucuria generozităŃii cu care ajuta pe cei din
jur devenise exemplară, gesturile sale de altruism
dând măsura caracterului său. NobleŃea sa sufle-
tească venea în prelungirea unei tradiŃii aristocrati-
ce trăite organic, firesc, fără nici o urmă de ostenta-
Ńie, tradiŃie la care am încercat mereu să mă rapor-
tez. Trebuie să depun mărturie pentru toată investi-
Ńia, sprijinul acordate mie de către Domnia sa căru-
ia nu am cuvinte de mulŃumire, bucuriei generozită-
Ńii de a dărui. Cu adevărat, dânsul întrupează princi-
piul patristic major: dăruind vei dobândi.
De aceea, încercarea mea modestă de aducere în
atenŃia publicului a unei figuri importante a rezis-
tenŃei anticomuniste, precum cea a domnului Geor-
ge Popescu Glogoveanu, se circumscrie unui exer-
ciŃiu de memorie ca singură posibilitate de a depăşi
antrenamentul de uitare la care e supus poporul
român de mai bine de 50 de ani de ciuma roşie.
Identitatea românească se recompune din toate
aceste nume semnificative ale conştiinŃei umane
care au marcat peremptoriu, prin martiriul lor, isto-
ria recentă a României. Identitatea ca memorie sau
memoria credinŃei ca reînviere identitară reprezintă
mijloacele de recuperare a rezistenŃei anticomunis-
te, de restaurare a demnităŃii româneşti. Recursul la
tradiŃia culturală şi spirituală autentică este salvarea
noastră de la un dezastru evident, prin restituirea
adevăratelor modele: generaŃia SfinŃilor Români din
temniŃele comuniste.
Bebe Popescu Glogoveanu
- Seniorul Băniei
La începutul lunii martie 2019 a avut loc la
Craiova pomenirea de 7 ani pentru fostul deŃin-
ut politic George Popescu Glogoveanu.
Bebe Popescu s-a născut la PleniŃa/Dolj în
1919. Arestat în 1941, sub regimul Antonescu,
pentru activitate legionară, va pătimi timp de 23
de ani (preluat de regimul comunist în 1944) în
temniŃele Craiova, Alba Iulia, Văcăreşti,
Târgşor, Noua Culme, Jilava, Periprava, Aiud.
Activ şi neobosit, se va implica în activităŃile
foştilor deŃinuŃi politici din 1990 şi până la
mutarea sa în veşnicie, în 2012. Autor a
numeroase lucrări istorice şi memorialistice,
Bebe Popescu a fost un adevărat cavaler al
creştinătăŃii în secolul XX.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, pomenirea a avut loc
sâmbătă, 2 martie, la Biserica Sfântul Gheorghe
din Craiova şi la mormântul său din cimitirul
Sineasca. În veci pomenirea lui!
RedacŃia
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019
Sinaxarul DemnităŃii Româneşti
† 24 martie 1974
Generalul Platon Chirnoagă –
Şeful Armatei NaŃionale de la Viena
CEZARINA CONDURACHE
Platon Chirnoagă s-a născut pe 24 octombrie 1894,
în localitatea Poduri, Bacău. Familia Chirnoagă –
Gheorghe învăŃător şi Olimpia casnică – a fost
binecuvântată cu 8 copii. Platon urmează liceul în
Iaşi, apoi Şcoala militară de artilerie şi geniu
(1913-1915). În Primul Război Mondial este
sublocotenent de artilerie în Regimentul 17
Obuziere. Ajunge cu frontul în Transilvania şi
Moldova (1916-1918), apoi în 1919 participă la
operaŃiunile din Ungaria. După încheierea războiu-
lui, urmează Şcoala de aplicaŃie a artileriei şi
Şcoala Superioară de Război (1923-1925). În 1928
este cooptat în cadrul Marelui Stat Major. Va acti-
va ca profesor (1938-1939) şi comandant al Şcolii
de aplicaŃie a artileriei (1939).
Al Doilea Război Mondial îl găseşte în poziŃia de
sub-şef al Statului Major al Armatei a III-a. Luptă
în campania din Rusia, 1941-1944, ajunge cu fron-
tul în Bucovina, nordul Basarabiei, Nistru,
Transnistria, Sevastopol, Crimeea, Kuban şi la
Cotul Donului. În timpul războiului devine
Comandant al Brigăzii 4 de Artilerie, din Diviz-
iunea 4 de Infanterie, şi primeşte gradul de Gener-
al.
Imediat după 23 august 1944, primeşte comanda
Diviziei a IV-a Infanterie. La 20 octombrie 1944,
cea mai mare parte Diviziei va fi capturată de tru-
pele germane, la Szolnok (Ungaria). Între pri-
zonierii de război se numără şi Generalul
Chirnoagă. Acesta va fi purtat pe la diverse coman-
damente ale armatei germane. La fiecare interoga-
toriu luat de autorităŃi, Generalul îşi afirmă aversi-
unea faŃă de bolşevici şi dorinŃa de a lupta împotri-
va lor. În octombrie 1944 ajunge în lagărul de pri-
zonieri Buckenwald, în apropiere de Berlin, lagăr
rezervat ofiŃerilor români prizonieri.
Generalul Chirnoagă decide să ceară nemŃilor
dreptul de a forma o divizie română care să lupte
împotriva sovieticilor. Dar statutul său era acela de
prizonier şi nici nu ştia cum să intre în legătură
directă cu autorităŃile germane.
Între timp, comunismul se instaurase oficial în
România. Imediat după 23 august 1944, Horia
Sima, aflat la Viena, ia decizia alcătuirii unui
PERMANENÞE
guvern român în exil şi a unei armate române care
să lupte împotriva bolşevicilor. În urma mai multor
discuŃii şi întâlniri cu autorităŃile germane, acestea
hotărăsc să susŃină decizia lui Horia Sima. Acesta
mobilizează toŃi legionarii aflaŃi în exil şi alături de
ei încearcă să capteze cât mai multe energii
româneşti care ar putea ajuta la formarea Guvernu-
lui. Eforturile lui Horia Sima conincid cu sosirea
Generalului Chirnoagă în prizonierat.
La 1 noiembrie 1944 Generalul primeşte în lagăr
vizita lui Vasile Iasinschi care îl pune la curent cu
planul lui Horia Sima. Chirnoagă îşi dă acordul de
colaborare de la această primă întâlnire, urmând să
plece la Viena pentru o discuŃie directă cu Horia
Sima, de îndată ce autorităŃile rezolvă ieşirea sa din
lagăr. Câteva zile mai târziu cei doi stabileau la
Viena structura viitoarei Armate NaŃionale.
În data de 10 decembrie 1944, Horia Sima
proclamă înfiinŃarea Guvernului NaŃional Român
de la Viena, sub conducerea sa. Generalul Platon
Chirnoagă este numit Ministru de Război în cadrul
nou constituitului Guvern şi Şef al Armatei
NaŃionale de la Viena. Armata comandată de
Chirnoagă se va constitui din prizonieri de război
români, din legionarii aflaŃi în exil, din elevi ofiŃeri
şi subofiŃeri aflaŃi în şcolile din Germania. Armata
va lupta pe front împotriva bolşevicilor, dar se
hotărăşte ca aceasta să nu fie trimisă niciodată să
lupte împotriva românilor.
Chiar în ziua proclamării Guvernului se emite
decretul de înfiinŃare a Armatei NaŃionale de la
Viena. InstrucŃia unităŃilor se face la centrul Döller-
sheim, aşezat la 90 km nord-vest de Viena, sub
atenta supraveghere a Generalului. La câteva zile
după constituirea Guvernului NaŃional Român,
primul regiment organizat la Döllersheim, format
din câteva sute de membri, a depus jurământul de
credinŃă. De la înfiinŃare şi până în decembrie 1944
regimentul număra peste 8000 de luptători!
În lunile ianuarie şi februarie 1945 s-a format al
doilea Regiment al Armatei NaŃionale şi s-a
început organizarea celui de-al treilea. Pentru
13
funcŃionarea corespunzătoare a Armatei se orga-
nizează şcoli militare speciale. Cea dintâi şcoală
specială s-a înfiinŃat la Breithenfurt, cea de-a doua,
la Korneuburg, ambele fiind în apropiere de Viena.
Primul regiment (Döllersheim) pleacă să lupte pe
front pe 15 februarie 1945, în luptele de pe Oder,
unde va rezista cu brio până la 8 mai 1945, când
Germania capitulează. După acest act se destramă
şi Armata NaŃională.
Generalul Chirnoagă se refugiază la Bad Gastein.
În 25 septembrie 1945, o parte a corpului diplo-
matic al Ńărilor din Est a fost arestat şi internat în
lagărul pentru „criminali de război” de la Glasen-
bach, o localitate lângă Salzburg. Între cei arestaŃi
se află şi Genealul Chirnoagă care va rămâne în
acest lagăr până în aprilie 1947, când va fi eliberat.
Arestarea a fost făcută la solicitarea Tribunalului
InternaŃional de la Nürnberg care demarase proce-
sele criminalilor de război. Eliberarea lui şi a celor-
lalŃi s-a făcut după ce Comisia Instructorie de la
Nürnberg a scos din cauză entităŃile legate de Miş-
carea Legionară: Guvernul NaŃional şi Armata
NaŃională.
Generalul va locui iniŃial în Austria, apoi în FranŃa,
în 1968 stabilindu-se definitiv în Germania, la
Stuttgart. În perioada 1947-1974, Platon Chirnoagă
se va evidenŃia ca o personalitate luminoasă a
exilului românesc, participă la toate manifestaŃiile
româneşti, scrie şi publică articole şi cărŃi. Între
acestea se remarcă drept lucrări de referinŃă „Isto-
ria Politică şi Militară a Răsboiului României con-
tra Rusiei Sovietice” şi „Istoria Daciei şi Continu-
itatea Daco-Romană”.
În 24 martie 1974 sufletul Generalului începe să
urce vămile văzduhului. A fost înmormântat în
Neuer Friedhof Buchrein, în apropiere de Stuttgart,
slujba fiind oficiată de preoŃii Dumitru Emanoil
Popa, Vasile ZăpârŃan şi Florian Muller.
Regimul comunist nu iartă „trădarea” Generalului
şi mai ales asocierea lui cu Mişcarea Legionară şi
Horia Sima. În 21 februarie 1946 Platon Chirnoagă
este judecat în lipsă de Tribunalul Poporului
Bucureşti şi condamnat la moarte. În acelaşi pro-
ces, Mitropolitul Visarion Puiu primeşte aceeaşi
sentinŃă. Chirnoagă, Puiu şi ceilalŃi inculpaŃi (11 la
număr), vor fi etichetaŃi drept „criminali de
război”, etichetă pe care o poartă şi astăzi, din
păcate.
Statul român – aproximativ liber şi teoretic demo-
crat – nu a fost capabil să anuleze, din 1990 până
în prezent, aceste sentinŃe politice, dictate de bolşe-
vici. Mai mult, din 2015 avem şi legea 217 care
readuce în actualitate şi legitimează senŃintele
politice date de comunişti...
În veci pomenirea Generalului Platon Chirnoagă!
14 PERMANENÞE
La División Azul (15)
Ilmen - O călătorie către „Zero Absolut” (2)
CĂLIN GABOR, Spania
Căpitanul Ordás
Compania se puse din nou în marş. Caii ruseşti, în
general rezistenŃi la oboseală, se arătau din ce în ce
mai puŃin activi. Prea încărcate, săniile derapau pe
coaste şi alunecau în crăpăturile gheŃii. Grupurile
însărcinate cu recuperatul echipamentului trebuia
să-l adune de pe gheaŃă sau să-l caute prin zăpadă.
Timpul trecea. Coloana se întindea de la un orizont
la celălalt şi, militar vorbind, devenea tot mai vul-
nerabilă. Frigul monstruos începea să facă victime.
Era un miracol faptul că până acum oamenii îi
rezistaseră. Majoritatea nu-şi simŃeau de ceva
vreme picioarele şi începeau să înŃeleagă pericolul
ce-i păştea când conştientizau lipsa completă de
sensibilitate. Apelurile se înmulŃeau, nu întotdeau-
na ascultate, sugrumate parcă de ceaŃă.
- Sanitar!... Sanitar!..
Aceştia alergau de la unul la celălalt cu pachete cu
comprese sintetice, cu unguente şi cu alcool.
Oamenii cu degerături de gradul doi nu mai păşeau
şi se aşezau pe sănii, mărindu-le greutatea. Uneori
se auzea un Ńipăt de groază:
- Mi-am pierdut o mănuşă! Acesta era condamat la
pierderea mâinii. Minus cinzeci şi trei de grade şi
temperatura părea să scadă. Ruşii făcuŃi prizonieri
de către D.A. spuneau că nu mai trăiseră aşa ceva.
Şi bunicii lor spuneau acelaşi lucru.
- Trebuie să aveŃi mare grijă, să nu respiraŃi pe
gură. Aerul introdus direct în plămâni este extrem
de periculos, le spunea medicul Pedro Sánchez
Bejarano oamenilor pe care îi adunase în jurul lui,
într-o altă oprire. RaŃiile de alimente pentru cele
trei zile luate, reprezentau în realitate necesarul
pentru trei zile de supravieŃuire imaginate de către
specialiştii Wehrmachtului, pentru unităŃi izolate:
carne uscată de grison, bucăŃi de pâine ambalate
ermetic, biscuiŃi, margarină sărată, caramele cu
gust de chimicale şi de alcool.
- „Doicii” au fost prea generoşi, pentru a spera că
asta se va sfârşi cu bine. Insinuau, în glumă, o posi-
bilă intenŃie de otrăvire din partea nemŃilor, volun-
tarii spanioli. Le numeau „raŃii de fier”. Carnea
uscată şi mezelurile erau tăiate cu fierăstrăul,
pâinea împărŃită cu toporul, iar coniacul le ardea
buzele.
- Coniacul îngheaŃă la zero absolut? întrebă
ingenuul soldat.
Varela se prezentă în mod regulamentar, cum îi
plăcea „Prusacului”.
- Te-aş îmbrăŃişa, Varela, dar mă tem că ne-am con-
gela reciproc... Bine că ai ajuns. Fă-mi legătura cu
divizia.
10 ianuarie, nouă şi jumătate seara. Muñoz
Grandes către Ordás: garnizoana din Vsvad rezistă
vitejeşte... Este absolut necesar să-i salvaŃi. Ne
obligă onoarea Spaniei şi spiritul fraternităŃii
poporului nostru cu cel german.
11 ianuarie, ora două dimineaŃa. Muñoz Grandes
către Ordás:
- SunteŃi mândria neamului nostru. AveŃi credinŃă
în Dumnezeu şi atacaŃi ca spanioli.
Continuară. După un marş ce părea interminabil,
în care cele opt ore planificate se transformaseră în
douăzeci şi două, compania de schiori a ajuns pe
malul sudic al lacului, lângă Ustrika. Două san-
tinele de la Divizia 81 observau neliniştite cum se
apropia o coloană de soldaŃi de postul lor. Una din-
tre santinele se chinuia să vadă ceva. Se întoarse
spre tovarăşul său, care tremura într-o haină de
blană trimisă de vreo onorabilă doamnă pentru
„băieŃii de pe front”, şi murmură: „vin roşii”. S-au
desfăşurat, un sergent şi doi soldaŃi. Apropiindu-se
umbrele în lumina dimineŃii, sergentul strigă:
«Stoj!»
O voce răspunse cu întrebarea: „german?” Şi încă
o dată: „German?”
- ScuzaŃi-mă, domnule sergent! strigă un soldat. Nu
trageŃi. Sunt spanioli. Apoi se auzi o altă voce în
germană, de pe lac:
- Nu trageŃi! Suntem camarazi. Divizia Albastră
spaniolă. Sunt sergentul Klein, interpret. Şi Klein
alergă spre compatrioŃii săi, pentru a evita o even-
tuală eroare.
Spaniolii au fost conduşi la ceea ce pentru ei părea
a fi un palat: o mică isbă de lemn cu o sobă. Şi
aveau şi ceai cald! Ordás, Otero, ceilalŃi ofiŃeri şi
sergentul Klein au aflat că Vsvad rezista încă şi că
rămâneau sub comanda temporară a Diviziei 81,
grupată de-a lungul malului lacului Ilmen.
Silezienii generalului Erich Schopper erau aproape
încercuiŃi şi plănuiau să contraatace într-o încercare
disperată de a supravieŃui şi a restabili frontul.
Compania de schiori era o întărire binevenită, chiar
dacă avea capacitatea slăbită. Ordás trebuia să
evacueze urgent 102 oameni cu degerături. Opt-
sprezece dintre ei, cu amputări duble.
11 ianuarie, ora 10.10: Ordás către Muñoz
Grandes.
- După depăşirea a şase mari bariere de gheaŃă şi
traversarea uneori cu apa până la brâu în locurile în
care gheaŃa s-a fisurat, am ajuns la Ustrika.
10.3: Muñoz Grandes către Ordás:
- Cunosc greutăŃile cu care v-aŃi confruntat pe dura-
ta marşului vostru... Garnizoana din Vsvad rezistă
încă. Trebuie să-i ajutaŃi, oricât ar costa, chiar de-ar
fi să îngheŃaŃi cu toŃii în lac. Trebuie să continuaŃi,
chiar şi singuri dacă e nevoie, până la moarte. Tre-
buie să ajungeŃi la Vsvad şi să muriŃi alături de ei.
În numele patriei, vă mulŃumesc! Nu vă pierdeŃi
curajul. Am încredere în voi.
Din Ustrika, spaniolii au cerut permisiunea de a
continua drumul pe malul lacului până în Vsvad, cu
scopul de a-şi atinge obiectivul. Însă comandamen-
tul Diviziei 81 avea alte preocupări mai urgente,
deoarece schiorii sovietici se infiltraseră în vestul
Staraiei Russe şi dacă întrerupeau şoseaua şi calea
ferată ce ducea spre ei, era imposibilă menŃinerea
controlului asupra oraşului. Astfel că în loc să se
îndrepte spre est, spaniolilor li s-a ordonat să înain-
teze spre sud, către Vereskov şi Schismorov, ceea
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019
ce tăia penetrările spre vest ale sovieticilor. Acolo
s-au menŃinut până pe data de 14, zi în care au fost
înlocuiŃi de către germani. La acea dată pierderile
făcuseră ca contigentul să se reducă la 60 de
oameni. Adică două plutoane. Imediat cerură să li
se permită să-şi îndeplinească misiunea iniŃială,
salvarea Vsvadului. Superiorii germani le-au
promis că li se va permite la momentul oportun.
Spaniolii s-au întors spre nord şi în ziua de 16,
întăriŃi cu 40 de letoni, se lansau la atac, ocupând
pe rând satele Maloye Utschino, Bolshoie Utschi-
no şi Schiloj Tschernez. Sovieticii, speriaŃi
deoarece forŃele ce asediau Staraia Russa dinspre
nord se puteau vedea încercuite, au reacŃionat ener-
gic, contraatacând în ziua de 17 în Schiloj Tsch-
ernez şi Bolshoie Utschino cu care de luptă şi
schiori. Din cei 36 de spanioli ce luptau în primul
sat, 16 au murit şi 13 au fost răniŃi. Un alt pluton
(23 de oameni) întărit cu 19 germani, s-a fortificat
în Maloye Utschino, unde inamicul îi încercui în
ziua de 19. În această ocazie, după o luptă extrem
de dură, doar cinci spanioli au reuşit să se replieze
în propriile linii. În aceeaşi zi, pe data de 19, ger-
manii încercuiŃi în Vsvad deciseseră să rupă cercul,
retrăgându-se spre vest, pe gheaŃa lacului. NemŃii i-
au permis redusului contigent spaniol onoarea de a
ieşi în căutare şi efectiv, în zorii zilei de 21, fugarii
germani au dat nas în nas cu un mic pluton format
din şapte soldaŃi spanioli având misiunea de a-i
salva pe gheaŃa lacului.
Misiunea originală fusese îndeplinită, însă luptele
nu s-au terminat aici. Din contigentul spaniol mai
rămăsese doar un pluton, dar în ziua de 24 acesta s-
a alăturat unei companii germane care, cu sprijinul
carelor de luptă, a fost trimisă să recucerească Mal-
oye Utschino şi Bolshoie Utschino.
25 ianuarie, 01.40: Muñoz Grandes către Ordás:
- Spune-mi câŃi viteji Ńi-au mai rămas.
18.45: Ordás către Muñoz Grandes:
- Am mai rămas doisprezece.
Episodul companiei de schiori şi a efortului lor
pentru salvarea Vsvadului figurează alături de alte
fapte eroice înregistrate în oricare parte, în Cel de
al Doilea Război Mondial. Singuri, o insulă span-
iolă într-o mare de străini, aceşti viteji au luptat şi
şi-au câştigat un loc nemuritor în istorie.
Generalul Schopper i-a trimis un mesaj personal
camaradului său în Grigorov şi a acordat 32 de
Cruci de Fier spaniolilor. Franco distingea cu
Medalia Militară colectivă compania de schiori.
(va urma)
Bibliografie:
Españoles contra Stalin- La División Azul en El
Frente de Voljov- Carlos Caballero Jurado
La División Española de Hitler - La División Azul
en Rusia - Gerald R. Kleinfeld y Lewis A. Tambs
La División Azul - Saint Loup
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019
Liceenii pe Canal
Brigada K4 - elevi
Poarta Albă ’51-’52
DRAGU
ION DUNCA
Am mai avut şi şansa suplimentară ca amărâtul
Boldur să ia alte căi de afirmare pe undeva pe la
o brigadă de hoŃi, unde-i era locul. În locul lui a
venit altul, tot de drept comun, pe numele său
Dragu, Ńăran de prin Bărăgan. Acesta era un alt fel
de om. Nu ştiu ce anume l-a vârât în puşcărie, dar
cu certitudine nu era hoŃ. Om plin de bun simŃ –
că te şi mirai cum de a ajuns brigadier – dar la
dreptul comun probabil criteriile de selecŃie erau
altele şi de la bun început ne-am dat seama că era
om de înŃeles. Chiar ne-am înŃeles, noi nefăcân-
du-i greutăŃi, iar el făcând tot ce depindea de el
pentru a evita mizeriile gratuite, care ne erau
oferite cu atâta dărnicie de superiorii noştri deŃin-
uŃi. În cazul lui Dragu, nimic din toate acestea.
Nu era hoŃ, iar dacă a furat ceva, poate de la
„colectivă”, dar asta nici nu mai era considerat
furt. Se cam amestecau valorile cu nonvalorile, de
când cu morala proletară.
Al doilea personaj în ierarhia oricărei brigăzi era
normatorul, cu o autoritate aproape identică cu a
brigadierului. În cazul nostru şi în această periodă
era un băiat care se numea Cedric Măgirescu, stu-
dent trecut prin reeducarea de la Piteşti. La cei
23-24 ani ai săi – cât număra probabil – acesta
avea părul albit, contrastând oarecum surprinză-
tor cu faŃa-i tânără şi agreabilă, ochii umezi
întunecaŃi, cu privirea parcă halucinată – uneori
–, tot timpul speriat, temător de propria-i umbră,
nu prea ştiam de unde să-l luăm. Ştiam acum
multe despre Piteşti, destul pentru a nu-i judeca
cu asprime, cum am fi făcut-o când nu ştiam
nimic şi printr-un consens tacit, îi menajam cât
puteam pe aceşti nefericiŃi, străduindu-ne să-i
readucem la normalitate, reuşind de multe ori şi
descoperind în ei – de cele mai multe ori – nişte
băieŃi admirabili, care odată ieşiŃi – în cazul că
reuşeau – din obsesiile lor de infern, se dovedeau
excepŃionali. Odată scăpaŃi din spaima animalică
în care fuseseră cufundaŃi, deveneau vaccinaŃi şi
imuni: ei chiar nu mai ştiau de frică, nimic mai
rău nu li se putea întâmpla.
Am citit mai târziu despre un Măgirescu – dar nu
Cedric – care ar fi făcut parte din anturajul lui
Eugen łurcanu. Posibilă coincidenŃă. Al nostru
nu s-a afirmat ca un normator tipic. Fără autori-
tate – pe care nici nu părea să o caute sub nicio
formă –, îşi vedea de hârŃoagele lui, tremurând de
spaimă la orice posibilă neregulă şi minunându-se
de dezinvoltura noastră veselă, cu care le tratam
noi pe toate şi pe toŃi. Se temea parcă şi de faptul
că râdeam prea mult – după gustul sau spaimele
lui – dar era evident şi că nu se simŃea rău între
noi. Era doar chinuit de o teamă care probabil nu
l-a părăsit niciodată. Îl compătimeam şi-l mena-
jam, ca pe toŃi studenŃii cu care se putea sta de
vorbă. Oricât de puŃin, putea să fie un început. Iar
dacă reuşeai acel modest început, erau toate
şansele ca omul să-şi revină. MulŃi şi-au revenit.
Al treilea personaj important şi favorizat de
soartă (?) era „plantonul”, care nu ieşea pe
şantier, având importanta responsabilitate de
intreŃinere a barăcii şi curăŃenia ei, ca şi măreaŃa
sarcină şi misiune de frizer. L-am moştenit de la
Smokov, cu care se afla în mare prietenie, pe
PERMANENÞE
Nicolau, o figură interesantă şi cât se poate de
potrivită mediului nostru. Era de drept comun, cu
o condamnare destul de consistentă pentru a-i da
greutate în mediul lui. Tânăr – în jur de 30 de ani
– om cu carte şi cultură solidă, vorbea cursiv
franceza şi dispunea de un vocabular mult peste
medie, ca şi inteligenŃa sa. Tipul scăpăra. Scund şi
brunet – nu Ńigănos –, am aflat că era fiu de
comandor de marină. Asta explica educaŃia sa
îngrijită, dar nu şi cum a ajuns în tagma hoŃilor de
mare calibru. Întrebat, ne-a explicat.
- Am crescut în ConstanŃa şi de timpuriu m-am
amestecat în lumea portului. M-am amestecat atât
de bine, că m-am confundat în cele din urmă cu
această lume a câştigului gras, obŃinut uşor şi aşa
am rămas. Aceasta este lumea mea în care mă
simt bine şi în care, foarte probabil, voi rămâne.
Ăsta sunt eu măi băieŃi, hoŃ şi cu asta am spus tot.
Era hoŃ cinstit Nicolau şi cât a fost planton la noi,
ne-am simŃit bine împreună. Nici cea mai mică
suspiciune că s-ar atinge de ceva. Aveau hoŃii
nişte legi ale lor, care nerespectate atrăgeau
prăpădul pe capul imprudentului, printre care una
de bază: pentru nimic în lume nu se fură de la
tovarăşii de suferinŃă. Ni s-a întâmplat odată să ne
fie confirmată rigoarea aplicării ei. Căci trebuie
precizat că în „colonie” eram separaŃi în brigăzi,
dar altfel neseparaŃi, contactele nu erau interzise,
însă acestea erau sporadice, mai mult pe şantier,
dacă nimeream în acelaş punct de lucru. Altfel, ei
cu ale lor, noi cu ale noastre. Noi fiind cotaŃi
infinit mai rău decât ei. Iată întâmplarea.
Rufele ni le spălam noi, cum puteam, la robinetul
cu apă rece din faŃa barăcii, dar aveam grijă cât se
putea ca igiena să fie respectată. Nu era uşor, pra-
ful se combina tenace cu transpiraŃia, duhneam şi
nici nu mai simŃeam asta, dar bunul simŃ te obli-
ga să fii atent şi cu ceilalŃi. Rufele spălate – chiar
aşa, precar – erau puse la uscat pe nişte sârme
instalate paralel cu baraca. Nu am avut probleme
până când unul şi-a descoperit paguba, apoi altul
şi am fost puşi pe gânduri. S-a organizat o pândă
şi hoŃul a fost prins asupra faptului. Flagrant!
CorecŃia i s-a aplicat imediat şi fără formalităŃi:
băieŃii l-au luat la poceală pe imprudentul care s-
a pomenit bătut măr, că mi se făcuse milă de el,
slab de înger fiind şi cu repulsie înnăscută faŃă de
orice formă de brutalitate. Totuşi pagubele aces-
tea însemnau enorm pentru noi şi poceala era
meritată. Au aflat repede „tovarăşii lui de sufer-
inŃă” şi au intervenit arŃăgoşi şi puşi pe rele, dar li
s-a explicat imediat şi ferm cauza care a determi-
nat neprincipialul tratament.
Spre surprinderea noastră, în momentul în care s-
au convins de dreptatea cauzei susŃinută cu atâta
îndârjire şi nedelicateŃe, dovedită prin faptă şi
corp delict, au întors foaia, luându-şi ei confratele
la păruială. Şi ce păruială! Am încercat de data
asta să-l salvăm noi pe nefericit, dar fără succes:
individul călcase o regulă de bază – în primul
rând – şi în al doilea, şi mai grav, se lăsase prins!
Ceva mă face să cred că tipul nu a mai furat în
puşcărie, bătaia fusese sălbatică şi tehnică în ace-
laşi timp, indivizii ştiau să bată fără să lase urme.
Oricum, victima (?) nu ar fi cutezat să reclame,
asta însemnând a treia şi cea mai gravă încălcare
a regulilor: prăduială pre limba lor, turnătorie pre
limba noastră. Ceea ce ar fi atras după sine o
corecŃie infinit mai drastică.
Revenind la plantonul nostru, trebuie să mai spun
ceva.
În lumea lor, a dreptului comun, era o ierarhie
precis stabilită şi riguros respectată. Aveau ei o
elită a lor, care domina întreaga turmă, la Poarta
Albă numărul deŃinuŃilor de drept comun fiind în
jurul a 8000. Din toate categoriile – care erau pre-
cis delimitate între ele în funcŃie de specialitate –
şi supunându-se numai propriilor lor „legi”. Cei
care le încălcau erau pierduŃi. AdministraŃia nu
putea face nimic în acest sens şi era perfect conş-
tientă de aceasta. De aceea se folosea de vârfurile
acestei lumi aparte, căci aceştia făceau şi des-
15
făceau de fapt totul în „colonie”. Rareori
ajungeau brigadieri, normatori, plantoane şi alte
„funcŃii” favorizate, fără acordul comitetului mai
mult sau mai puŃin secret al ierarhiei superioare
(era să spun de partid) a hoŃimii din „colonie”.
După „vizitatorii” care veneau la Nicolau, figuri
cunoscute şi apreciate în lumea lor, chiar temute,
ne-am dat seama că băiatul era cocoŃat sus de tot
în ierarhie şi fiind el şi băiat salon, impunea
respect. Cu noi a fost corect şi nu am avut nici cel
mai neînsemnat necaz, din niciun punct de
vedere. Suplimentar, era un frizer priceput şi
îndemânatic, ceea ce ne scutea pe noi, cei ce înce-
puserăm „să cultivăm” bărbi din ce în ce mai
dese, de neplăcerile frecvente ale bărbieritului
săptămânal.
*
Am mai cunoscut în această ciudată lume a inter-
lopilor, unul mai aparte. Tipul era mai-marele
zarzavaturilor care erau depozitate în pivniŃele
„coloniei”, pe măsura acesteia şi gospodărirea
acestora, extrem de importantă, dat fiind faptul că
acestea costituiau baza alimentaŃiei deŃinuŃilor.
Când ne venea rândul să facem corvoadă la el,
profitam pe rupte de repectivele alimente, con-
sumându-le crude, varză şi morcovi în deosebi,
pentru a strivi senzaŃia de foame permanentă.
Acum înŃeleg că, fără să ne gândim la asta, ne-am
vitaminizat zdravăn şi temeinic cu crudităŃile ace-
lea pe care le uram din principiu, nefiind consis-
tente. Dar se pare că instinctul a funcŃionat corect,
dincolo de „raŃionamentele” noastre flămânde.
Cum am spus, mai-marele sectorului era un domn
Bădulescu, în jur de 30 de ani. Brunet, cu nişte
ochi întunecaŃi şi ciudaŃi prin expresia lor aparte.
Se simŃea omul educat, cu carte, stilat, chiar dacă
se străduia să braveze, afişând aere de „şuŃ”.
BineînŃeles, ne-am interesat şi am aflat că era fiu
de general (fost). L-am întrebat:
- Cum aŃi ajuns aici, d-le Bădulescu?
- Furt! Furt de boarfe! Sunt borfaş sută-n sută, ne-
a edificat tipul.
Fiul de general căzuse într-o patimă mai rară pe
vremea aceea, drogul. Era morfinoman. Când nu
a mai avut mijloacele materiale pentru a-şi satis-
face patima, a purces la furtişaguri, dar neavând
pregătirea necesară pentru practicarea unei profe-
sii atât de pretenŃioase, a căzut repede pe mâna
gaborilor, ajungând – impropriu – la mititica. Încă
un caz de prăbuşire pe verticală. Mai erau destule.
Odată intraŃi în această lume a interlopilor şi
implicit în puşcărie, acolo, în puşcărie se „spe-
cializau” şi, prinşi în mreje, nu mai era scăpare.
Deveneau clienŃii permanenŃi ai puşcăriilor şi se
pare că se simŃeau bine în această ipostază. Chiar
şi declinul se pretinde a fi calificat şi consolidat.
(va urma)
16 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019

„Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea

Vasile Croitoru era mai în vârstă decât ei, născut în 1895, oltean din
Podari/Dolj, tată a 6 copii. Nu fusese legionar, dar simpatizase cu sfânta tinereŃe

nume şi morminte de eroi”

verde. Nu înŃelegea de ce se află în arest şi era contrariat de veselia cu care îl
înconjura Milucă.
Corneliu Zelea Codreanu În timpul Statului NaŃional Legionar, în cimitirul din Huşi străjuiau 3 cruci albe
ca sufletele martirilor. În timpul comunismului crucile au dispărut aşa cum a

Ion, fratele Căpitanului

dispărut şi casa familiei Codreanu - naŃionalizată în anii ’50 şi demolată. După
1990, prin grija lui Cătălin Zelea Codreanu (fratele cel mai mic), într-o parte
pustie a cimitirului Sfântul Toma din Huşi s-a înălŃat o cruce şi un mormânt pen-
tru toŃi 3. Vandalizat, incendiat în nenumărate rânduri, mormântul este înconju-
rat azi de un gard de fier şi străjuit de o cruce făcută tot din fier. O plăcuŃă met-
Cumplitul masacru anti-legionar ordonat de Regele Carol al II-lea în noaptea de alică lipită strâmb pe mijlocul crucii poartă pe ea 3 nume fără preume:
21/22 septembrie 1939 a secerat peste 250 de legionari în toată Ńara. Între ei s- Codreanu, Nicolau, Croitoru...
a aflat şi unul dintre fraŃii Căpitanului, Ion Zelea Codreanu. Alături de Emil
Nicolau şi Vasile Croitoru, Ion Zelea Codreanu a fost asasinat prin împuşcare În veci pomenirea lor!
pentru a se împlini numărul de 3 legionari suprimaŃi în fiecare judeŃ al Ńării.
Croioru, Nicolau şi Codreanu sunt jertfă legionară dată de judeŃul Fălciu - CEZARINA CONDURACHE
judeŃul Căpitanului...
Ion s-a născut în 1909, al şaselea copil din cei 8 ai familiei Ion şi Eliza Zelea
Codreanu. A urmat Liceul Cuza Vodă din Huşi, apoi Academia de Înalte Studii
Agronomice Bucureşti, devenind agronom. Ion nu a fost legionar, deşi, asemeni
fraŃilor şi surorilor sale, şi-a trăit viaŃa în credinŃă legionară, urmându-şi fratele
Căpitan în toate luptele şi durerile. Ion intră în temniŃă pentru întâia dată în
1934. Represaliile care au urmat pedepsirii lui Duca au aruncat în temniŃă toată
elita legionară, împreună cu tatăl şi fraŃii Căpitanului. Cu toŃii nu aveau evident
nicio vină şi nicio legătură cu moartea lui Duca. Pentru arestaŃii din familia
Codreanu legătura de sânge cu cel sub al cărui steag luptaseră Nicadorii a fost
suficientă pentru arestare. Ion împreună cu fraŃii Horia, Cătălin şi Decebal au
fost arestaŃi şi deŃinuŃi la Jilava până după predarea Căpitanului.
Spre deosebire de fraŃii şi surorile sale, Ion era lipsit de o constituŃie robustă,
fiind firav şi bolnăvicios, cu un ochi de sticlă, a suportat mai greu mizeria
detenŃiei, dar nu a cârtit. ViaŃa lui se scurge între studiile agronomice de la
Bucureşti şi practica făcută la moşia legionarului Teodorescu din Ilfov şi dru-
murile acasă, la căsuŃa de la Huşi.
După arestarea Căpitanului din aprilie 1938, Ion scrie un memoriu Regelui
Carol al II-lea prin care îl avertizează că va suferi consecinŃele dacă i se va
întâmplă ceva fratelui său arestat pe nedrept. A fost suficient ca să urmeze
arestarea sa. Cum memoriul era suficient pentru arestare, dar insuficient pentru
a atrage după sine o şi condamnare în instanŃă, se găseşte un capăt de acuzare
la percheziŃia făcută acasă la Huşi. O insignă legionară (o cruciuliŃă) se găseşte
uitată la reverul unei haine. Ion Zelea Codreanu primeşte la proces o con-
PERMANENÞEISSN 1453 — 9551
damnare la 7 luni de închisoare. Execută detenŃia în închisoarea ConstanŃa, ală- Editor: Fundaþia Culturalã „PROFESOR GEORGE MANU”
turi de un număr mare de legionari dobrogeni. Nu ştim data intrării în temniŃă, Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32,
dar există o scrisoare a Căpitanului expediată tatălui său în data de 30 iulie 1938 024073, Sector 2; Bucureºti
(scrisoare care nu a ajuns niciodată la destinaŃie) în care acesta se arată îngrijo-
rat de starea sănătăŃii lui Ion aflat în temniŃa ConstanŃa, rugându-şi tatăl să îi e-mail: fgmanu@gmail.com
scrie acestuia cât poate de des. Internet: http://www.fgmanu.ro
La ConstanŃa Ion se leagă sufleteşte de Ion Caratănase, decemvirul, adus la tel. 0746 548 305; 021-252-20-41
ConstanŃa ca parte într-un proces. Starea sănătăŃii lui Caratănase era deosebit de REDACTOR ŞEF:
gravă, nu se putea Ńine pe picioare şi avea febră foarte mare. Ion se opune trans-
ferului acestuia la tribunal pentru proces şi cere insistent prezenŃa unui medic. BOGDAN MUNTEANU
Conducerea temniŃei rămâne surdă la protestele lui, Caratănase este smuls la
propriu din braŃele lui Ion care rămâne în celulă bătut şi însângerat. Va fi cata- REDACTORI:
logat drept recalcitrant şi periculos, fiind transferat disciplinar la închisoarea din PR. MARIUS VIŞOVAN PR. VASILE GORDON
Caransebeş.
La Caransebeş primeşte într-o zi vizita mamei sale... Biata femeie era nevoită CIPRIAN VOICILĂ CEZARINA CONDURACHE
să bată toată Ńara pentru a-şi vedea familia întemniŃată. Doamna Codreanu îi CORESPONDENłI STRĂINĂTATE:
aduce vestea asasinării lui Corneliu. Ion însă refuză să creadă şi să accepte. În
timpul detenŃiei la ConstanŃa, Ion inventează o nouă formă artistică: statuiete CĂLIN GABOR NICOLAE OPRESCU
din pâine şi pământ colorat frământat îndelung până la obŃinerea unei consis- DANIELA MILITARU - TEHNOREDACTOR
tenŃe asemănătoare marmurei. Tot aici în temniŃă Ion Ńinea post negru şi se
ruga... ADMINISTRAÞIE — DIFUZARE:
Este eliberat la expirarea pedepsei şi revine acasă la Huşi. Cu o sănătate puter- MILITARU CARMEN DANIELA O.P. 37 Ghişeul 2 – 14, 024280 Bucureşti
nic zdruncinată, stă mai mult la pat în cămăruŃa de vară, cea pe care o folosea
Corneliu în vizitele sale acasă. Îl veghează neobosita mamă şi tânăra soŃie cu RELAÞII CU PUBLICUL LA SEDIUL FUNDAÞIEI:
care se cununase recent. L U N I , M A R T I , M I E R C U R I , J O I , V I N E R I : 14-18
Ion a fost ridicat de acasă imediat după pedepsirea lui Armand Călinescu. A fost
asasinat prin împuşcare în centrul oraşului. După prima tură de împuşcături era
încă viu, a dat să fugă în direcŃia bisericii din apropiere, a căzut imediat secer-
at. Timp de 3 zile trupul său a stat acolo pe caldarâm spre a îngrozi trecătorii.
FUNDAÞIA „PROFESOR GEORGE MANU”
Mama, buna şi veşnic îndurerata mamă Eliza nu s-a putut apropia să-şi sărute
copilul omorât...
1994-2017
În aceeaşi zi, împreună cu el, au fost scoşi din arestul postului de jandarmi Huşi PREŞEDINłI: ACTUALA CONDUCERE:
Vasile Croitoru şi Emil Nicolau.
Emil Milucă Nicolau era prietenul cel mai bun al lui Ion. Cu câŃiva ani mai mic † NICOLAE GOGA, 1994-1995 PREŞEDINTE ONORIFIC:
decât el, au copilărit împreună pe stradă Ioan Mârza. În şcoala primară Ion şi ELISABETA IONESCU
Milucă se făcuseră fraŃi de cruce, după cum ştiau ei că făceau odată haiducii, † MIRCEA NICOLAU, 1995-2011
jurându-şi prietenie până la moarte... Aventura lor a fost descoperită de părinŃi CONSILIERI ONORIFICI:
care au văzut crestăturile în palmele celor doi. Vesel şi glumeŃ, însă suferind de † NICOLAE ROŞCA, 2011-2013 GHEORGHE GHEORGHIU
multă vreme, Milucă este cel care întreŃine atmosfera în arestul de la Huşi. VASILE AFILIE
GHEORGHE GHEORGHIU,
PREŞEDINTE:
# Redacþia îºi pãstreazã distanþa faþã de conþinutul articolelor; 2013-2015 CEZARINA CONDURACHE
responsabilitatea revine exclusiv autorilor.