Sunteți pe pagina 1din 16

--

PERMANENÞE
Þara este întâi a lui Dumnezeu ºi numai apoi a noastrã

ANUL XXII- NR. 3


CULTURAL - POLITIC - SOCIAL 16 PAGINI

Nicolae Steinhardt –
MARTIE 2019 6 LEI

credinŃa şi firescul bunului-simŃ împotriva ideologiilor


BOGDAN MUNTEANU

1936, urmat de studii în FranŃa şi Anglia), ci dădea confiscat de Securitate în anul 1972, ulterior resti-
dovadă şi de o sinceritate profundă, a înŃeles perfect tuit, răstimp în care Steinhardt îl rescrie într-o nouă
care sunt aspiraŃiile neamului în mijlocul căruia versiune, care se pare că nu s-a mai păstrat. Ceea ce
trăia şi de care s-a ataşat tot mai mult. s-a publicat începând cu 1991 reprezintă prima
Toate aceastea au fost însă năruite odată cu instau- variantă a Jurnalului. Totuşi, în anul 2002, la mănă-
rarea comunismului şi cu azvârlirea în puşcării a stirea Rohia, literatul George Ardeleanu, omul care
tuturor celor care gândeau într-un mod incompatibil s-a ocupat cel mai mult de îngrijirea operelor stein-
cu ideologia regimului. Valurile de arestări au hardtiene, descoperă un manuscris inedit (din
început în 1948. Această duritate a destinelor păcate incomplet), care se pare că ar constitui chiar
carcerale a devenit pentru mulŃi din cei în cauză una o a … treia variantă a „Jurnalului Fericrii”, una de
înnobilată printr-o atitudine de demnitate mărturisi- sinteză între cele două anterioare. Aceasta a văzut
toare. Unora le-a venit rândul încă de la început, lumina tiparului în anul centenar al naşterii autoru-
altora abia peste mai bine de un deceniu. Printre lui, în 2012, la editura Polirom.
aceştia se numără şi Nicolae Steinhardt. În anii Locul descoperirii nu este întâmplător, pentru că
scurşi de la instaurarea comunismului, apropierea începând cu anul 1973 Nicolae Steinhardt îşi
sa de creştinism devenise tot mai accentuată, prin găseşte adăpostul duhovnicesc la mănăstirea Rohia
numeroase lecturi şi frecventarea unui cerc de pri- din Maramureş, unde petrece anual anumite
eteni care într-o atmosfertă semiclandestină încer- perioade spre reculegere, creaŃie şi rugăciune,
cau să recupereze firescul uman în răspărul aberaŃi- cochetând tot mai puternic cu ideea monahismului.
ilor cu care regimul siluia şi conştiinŃele celor care Pasul acesta care i-a împlinit destinul este făcut în
nu fuseseră întemniŃaŃi (desigur, această teroare ide- 1980, cultura română câştigând astfel o personali-
ologică s-a aplicat, mult mai dur, mai ales celor din tate exponenŃială, un călugăr mărturisitor şi rugător
Nicolae Steinhardt, care a întruchipat una din per- temniŃe, prin „reeducările” de la Piteşti, Gherla sau întru Hristos, dublat de un cărturar şi un literat de
sonalităŃile exponenŃiale ale culturii şi spiritualităŃii Aiud). Dar încă lipsea pasul decisiv al convertirii, excepŃie. TalanŃii care i-au fost dăruiŃi de Dum-
româneşti din secolul 20, a trecut la veşnicie acum desprinderea de trecutul său şi împlinirea chemării nezeu au fost, iată, valorificaŃi la modul deplin.
trei decenii, pe 30 martie 1989. Nu a mai apucat lăuntrice pe care o simŃea tot mai accentuat. Dintre toate scrierile sale se detaşează acest docu-
aşadar să trăiască perioada de după căderea dicta- Primul deceniu de relativă libertate petrecut în ment unic care este „Jurnalul Fericirii” şi care
turii comuniste. ViaŃa şi devenirea lui sunt marcate marea cuşcă a societăŃii româneşti nu i-a mai oferit cuprinde întregul proces al devenirii şi împlinirii
doar de epocile anterioare: cea interbelică şi cea dezlegarea acestor frământări. Valurile arestărilor i- sale. Dar nu numai. Structurat într-un mod frag-
comunistă, în care destinul său a fost unul exem- au cuprins în cele din urmă şi pe intelectualii care mentat, neŃinând seama de vreo cronologie,
plar. Prin traseul său existenŃial, prin modul în care continuau să se întâlnească în încercarea lor a-şi episoadele cuprinse în el redau frânturi de viaŃă,
s-a format şi prin atitudinea verticală de mărturisire păstra libertatea interioară, deşi nu aveau intenŃii mărturii despre personaje care i-au marcat destinul,
şi refuzul oricărui compromis ideologic, el rămâne explicite de a „conspira” împotriva unui regim atot- dar şi cugetări şi meditaŃii creştine sau observaŃii
un reper atât pentru vremurile de azi, cât şi pentru puternic. În 1959 a venit rândul „intelectualilor ascuŃite asupra strâmbătăŃii realităŃilor trăite. Jur-
viitorul care se arată la orizont. Căci arma sa mistico-legionari” (aceasta era caracterizarea Secu- nalul reprezintă o oglindă desăvârşită a sufletului
împotriva siluirii conştiinŃelor şi a vieŃilor din rităŃii) din lotul Constantin Noica – Dinu Pillat. autorului.
perioada dictaturii comuniste a fost întotdeauna cea Nicolae Steinhardt a fost solicitat drept martor al
a duhului. A reuşit să radiografieze ca nimeni altul Valoarea acestei mărturii nu constă însă numai în a
acuzării, chemat aşadar să-şi înfunde prietenii. A desluşi esenŃa unei perioade trecute din istoria noas-
toate ticăloşiile politice, sociale şi ideologice ale refuzat cu demnitate, iar consecinŃa a fost că din
acelui regim, contrapunându-i inteligenŃa, gândirea tră. Ea are neîndoios şi calitatea exemplară de a fi
martor a devenit şi el inculpat, condamnat şi întem- un reper, de a prezenta un model de atitudine în faŃa
firească a bunului-simŃ şi un ascuŃit spirit de obser- niŃat.
vaŃie, capabil să disece precum un bisturiu toate unor împrejurări dominate de ideologiile momentu-
aberaŃiile la care a fost martor nemijlocit, adesea Astfel, între anii 1959-1964, destinul lui s-a împletit lui, care siluiesc firescul şi binele, contestând tot ce
chiar trăite pe propria piele. Dar toate acestea nu cu cel al multor altor mărturisitori care au trecut Ńine de tradiŃie şi de transcendenŃă. După cum vom
sunt la el virtuŃi autosuficiente, ci stau pe temelia prin universul concentraŃionar românesc. A ajuns vedea în continuare, multe din fragmentele şi
unei profunde mărturisiri de credinŃă creştine. acolo în urma unui gest de profundă solidaritate cugetările sale au şi în zilele noastre un profund car-
umană, care l-a împins apoi către pasul decisiv. acter de „incorectitudine politică”. Dar ele nu tre-
Născut în 1912, Nicolae Steinhardt a crescut şi s-a SuferinŃa de care a avut parte, însoŃită de conştien- buie privite prin ochelarii ideologiilor de ieri sau de
format în perioada interbelică, adică acele două tizarea că destinul său se află în mâna Domnului, i- azi, ci din perspectiva sincerităŃii şi mai ales a ade-
decenii de efervescenŃă de după făurirea României a limpezit concepŃia şi atitudinea lăuntrică, încât s- vărului. Ele au fost şi rămân valabile pentru că sunt
Mari. Deşi de origine evreiască, afinităŃile şi simpa- a botezat creştin-ortodox în temniŃa Jilavei, într-o adevărate. Pentru că la baza lor stă mărturisirea
tia sa sinceră faŃă de identitatea şi cultura atmosferă de clandestinitate. După propria mărtur- Celui care spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi
românească au căpătat un contur tot mai pronunŃat. isire, în urma acestui botez oficiat de părintele Mina ViaŃa”.
El însuşi era conştient de faptul că această lume Dobzeu, Nicolae Steinhardt a simŃit o stare de o ele-
interbelică era una departe de a fi perfectă. Totuşi, Dacă ar trăi astăzi, bazat pe această temelie, cu
vaŃie extraordinară, o fericire negrăită învăluită sagacitatea sa neîntrecută şi cu eleganŃa fără
era una esenŃialmente liberă, încă necontaminată de extatic într-o lumină strălucitoare, de esenŃă
aberaŃiile ideologice ale deceniilor care aveau să seamăn a condeiului său, Nicolae Steinhardt ar
taborică. rămâne tot pe poziŃia unei atitudini mărturisitoare şi
urmeze. Iar la adăpostul acestei libertăŃi, fie ea şi
provizorie, neamul românesc a reuşit să emane o Nu e aşadar de mirare că epopeea convertirii sale, critice la adresa aberaŃiilor noilor ideologii ale
generaŃie intelectuală de excepŃie, care-şi punea frământările prin care a trecut, descrierile eveni- „corectitudinii politice”. Dar, pentru că nu i-a fost
problema destinului României în eternitate. Iar mentelor şi a oamenilor care i-au marcat destinul, dat să le mai trăiască pe viu, nu ne rămâne decât să-
Steinhardt, care nu era doar un om inteligent şi cult au fost cuprinse într-o scriere intitulată tocmai „Jur- l citim şi să-i înŃelegem duhul, pentru a ne întări în
(a studiat literele şi dreptul, cu doctorat în drept în nalul Fericirii”. Dar şi soarta acestuia a fost una atitudinea noastră care ne obligă a ne poziŃiona în
plină de peripeŃii. Redactat în anii 1970-71, este răspărul vremurilor actuale.
2 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019

Nicolae Steinhardt – frânturi de viaŃă şi de gând


„Jurnalul Fericirii” a fost redactat în anii 1970-71, dragostea ucigătoare purtată nouă de la Petru şi murdărie, iau la şme totul; nimic nu le rezistă, totul
dar a fost confiscat de Securitate în anul 1972. Ecaterina încoace de marea putere ocrotitoare mai cade în noroi, se umple de pecingine, de scabie, se
Nicoale Steinhardt nu se dă însă bătut, ci purcede târziu denumită şi Marea noastră Prietenă de la duce tumba în obscenitate. Au comun cu diavolul
la rescrierea Jurnalului, finalizând o nouă versiune Răsărit. (p.162-163) râsul batjocoritor, şi un neastâmpăr, o forfotă, o
a acestuia. În 1975, prin intermediul Uniunii Scri- Legionarii dănŃuială care nu-i numai a paparudelor. (p.185-
itorilor, primul manuscris îi este restituit. Cu acest 186)
La afacerea Manciu nu mă opresc, a fost un simplu
prilej Steinhardt realizează mai multe copii ale caraliu. Nici chiar uciderea lui I.G. Duca (deşi pro- Homosexualii
ambelor variante ale scrierii, reuşind să trimită fund nedreaptă, adevăraŃii autori ai actului de Citesc în reviste americane că homosexualii, în
câte un exemplar şi în exil, la prietenii săi de la scoatere din legalitate a mişcării au fost Carol al II- Statele Unite, şi-au organizat biserici proprii (cu
Paris, Virgil Ierunca şi Monica Lovinescu, care au lea şi Titulescu, s-a recurs la un jurnal al consiliului hramul Ucenicul cel iubit al Domnului). Contra. De
citit fragmente din el la postul de radio „Europa de miniştri tocmai pentru că regele nu voia să se ce? Şi aşa suntem îndeajuns de separaŃi unii de alŃii,
Liberă”. Din corespondenŃa lui Nicolae Steinhardt descopere printr-un decret) nu mă reŃine, e un asasi- noi toŃi cei ce alcătuim Trupul mistic al lui Hristos,
cu aceştia, după cum ne spune George Ardeleanu, nat politic. Dar pentru nimic în lume nu pot înŃelege pe naŃionalităŃi, pe graiuri, pe confesiuni. Mai este
poate cel mai bun cunoscător al biografiei şi al omorârea – la spital, circumstanŃă agravantă – a lui oare nevoie şi de alte segregaŃii? (…) În loc de a
operei steinhardtiene, reiese şi intenŃia sa de a scrie Mihai Stelescu, simplu rival; nu e acesta un odios căuta prilejuri de a ne despărŃi, mai bine am căuta
o a treia versiune a Jurnalului, menită să le unifice aspect al luptei pentru putere? Şi încă ceva: mi se pe cele – ecumenice – de a ne uni fără de păcate,
pe cele două existente. Prima variantă e cea cunos- pare foarte ciudat, de nu şi suspect, că nu s-a încer- căci Domnul n-a venit să ne statornicească ori să ne
cută publicului larg, apărută iniŃial la editura Dacia cat lichidarea Lupeascăi. De cele întâmplate cu consfinŃească în păcatele noastre şi să ne împartă pe
în 1991. Dar varianta finală(?), de sinteză, se pare prilejul rebeliunii nu discut, atunci s-au revărsat căprării de păcătoşi, ci să ne tămăduiască de boli şi
că ar corespunde manuscrisului, din păcate incom- scursorile mahalalelor în centrul cetăŃii, spre a jefui, să ne scoată din păcate, chemându-ne laolaltă în
plet, descoperit în anul 2002 de George Ardeleanu a incendia, a ucide. N-a fost un pogrom şi nicio acŃi- comunităŃi de sfinŃi. (p.112)
la mănăstirea Rohia, şi publicat în 2012 la editura une politică, a fost o răbufnire a drojdiei, o explozie
Polirom. Evreii
a zgurei, o pălălaie a plevei. (p.177)
Această versiune a „Jurnalului Fericirii” este una Aşa şi cu ovreii comunişti de la noi. Ceea ce nu-mi
Fac aici cunoştinŃă [la Jilava, n.r] cu profesorul place la ovreii dezamăgiŃi de comunism este că s-au
deosebit de interesantă, care merită citită şi de Vasile Barbu, fost şef al organizaŃiei legionarilor de
către cunoscătorii ediŃiei „clasice”. Structura e în dezamăgit (şi au început să vadă, să afle, să ştie)
Vlaşca. E un om deosebit de politicos şi de plăcut la numai când au fost scoşi din funcŃiile de conducere
mod esenŃial diferită, ordonarea episoadelor fiind vorbă. Îmi povesteşte multe despre Căpitan şi în
cu totul alta. Deşi în principiu e vorba de aceleaşi şi de răspundere. Nu înainte. Această perfectă coin-
special despre marea lui credinŃă. Mai presus de cidenŃă îi pierde, şi nu mai poŃi da crezare nici sin-
frânturi de viaŃă şi de gând, în cele mai multe orice, Codreanu era credincios; idealul de la care se
cazuri putem constata că versiunea prezentă în cerităŃii, nici dezinteresării lor. Panait Istrati (pe care
inspira şi către care tindea îl constituiau icoanele. ÎŃi ar fi trebuit să-l citească) şi-a manifestat dezamă-
noua variantă e mai amplă, mai cizelată, mai vorbesc ca unui camarad – îmi spune profesorul – şi
bogată în detalii. Ceea ce în prima versiune (cea girea în 1924, şi împotriva văditului său interes. Aşa
te pot asigura că nu antisemitismul a stat la baza da. (p.242)
„clasică”) e adesea doar schiŃat la modul sumar, crezului legionar; dimpotrivă, Căpitanul era gata să
aici este mai dezvoltat, iar ideile sunt parcă sub- considere vrednic de a intra în legiune pe un Evreu Pentru a explica respingerea lui Hristos de către
liniate într-un mod mai accentuat. Prezentăm mai care ar fi îmbrăŃişat religia creştină şi şi-ar fi doved- Iudei şi, în continuare, a creştinismului de către
jos câteva astfel de fragmente, care au rămas pro- it dragostea de românism. Despre guvernarea Evrei, Şalom Aş în Der Krieg geht weiter [Războiul
fund „incorecte politic” din epoca scrierii lor şi legionară din ’40-’41 şi despre rebeliune, Vasile merge mai departe] emite următoarea teorie: nu s-
până azi (unele din ele fiind mărturii elocvente ale Barbu are aceeaşi părere ca şi mine: au venit la put- au putut învoi la ideea că visul milenar s-a împlinit,
simpatiilor legionare ale autorului) şi care consid- ere rândurile din urmă ale mişcării (elita o ucisese că ăsta e. Frumos, desigur, înălŃător, dar poate va
erăm că pot trezi interesul cititorilor noştri. Carol al II-lea) şi s-au răsculat gloatele periferice veni altceva care va întrece această rostită, formu-
B.M. ale urbei. (p. 347) lată făgăduinŃă. Poate altceva mai copleşitor. N-au
vrut să-şi limiteze, să-şi precizeze idealul. I-au amâ-
Se face, în vis, că e un ger cumplit şi că străzile sunt nat împlinirea, cu vaga speranŃă că viitorul va rodi
troienite cum n-au mai fost din vremuri străvechi. mai inimaginabil. Să nu desfacem cutia: să nu
Mareşalul Antonescu [În continuare Steinhardt descrie cum în acest vis al scoatem darul la lumină; acolo, împachetat, e mai
Nu încape îndoială că Evreii nu-i pot fi decât său, un personaj hăituit caută adăpost în casa sa. E plin de promisiuni. (…) După ce a scris
recunoscători lui Antonescu, şefului de stat care cu Căpitanul, pe care îl găzduieşte şi îl omeneşte, deşi Nazarineanul, o viaŃă a Mariei, Maica Domnului şi
adevărat s-a împotrivit exterminării lor. (…) Lecca la început acesta se manifestă cu o prudenŃă neîn- o biografie a Sfântului Pavel, Şalom Aş s-a botezat
[împuternicit al lui Antonescu pe problemele crezătoare. Finalul scenei e însă mult mai poetic înainte de a muri. (p.179)
evreieşti, n.r.] ne povesteşte că pentru tot ceea ce a decât în versiunea mai cunoscută a Jurnalului. n.r.]
făcut obŃinuse aprobarea lui Göring, punându-i-se (…) S-a înduplecat niŃel, răsuflă acum destul de lin- Viziune extatică
doar condiŃia să nu afle Hitler. Acestuia, într-o iştit şi-mi vine a crede că-n colŃul gurii îi ghicesc un Mă „trezesc” în plin vis. Sunt cuprins într-o lumină
vreme când mareşalul Pétain, cardinalii, Papa, feld- început de surâs blând. Consimte a trece dincolo să cu desăvârşire albă şi strălucitoare, ce mă încon-
mareşalii şi floarea aristocraŃiei germane nu se odihnească niŃel. Îl conduc, îl ajut. Când mă joară din toate părŃile. Am senzaŃia că mă aflu aşa
îndrăzneau a-i spune un cuvinŃel de împotrivire şi înapoiez din camera a doua în prima, văd că de mai mult timp însă abia acum realizez situaŃia.
stăteau smirnă în faŃa lui, Antonescu i s-a opus făŃiş flăcările vetrei au năpădit pretutindeni, dar nu mis- Dintr-o dată ştiu şi înŃeleg ce e lumina aceasta, că e
şi cu hotărâre într-o chestiune esenŃială şi care pen- tuie nimic, nu ard, sunt văpăi reci de lumină, care lumina Taborului şi, fără să aud cuvinte, pricep că
tru conducătorul Germaniei (un apucat şi un furios doar luminează încăperea, îi dau strălucire şi o pref- Domnul îmi spune: Eu sunt. Lumina nu numai că
cu care nu era de glumit) constituia un punct de ac în ceva nemaivăzut, ceva straniu, însă câtuşi de mă înconjoară, mă şi poartă, mă leagănă, mă
onoare şi o idee fixă. Pe cât de nepăsător s-a arătat puŃin ostil. Mă uit pe fereastră: strada e pustie, iar copleşeşte. O fericire nespusă mă ia întreg în
Antonescu, în război, cu sângele Românilor pe care zăpada e roşie. (p.315-316) stăpânire. Şi creşte din clipă în clipă; se revarsă
i-a lăsat să înainteze până la Stalingrad, pe atât de łiganii asupră-mi în valuri din ce în ce mai mari, mai
zgârcit s-a dovedit a fi cu cel al Evreilor. (p.160) irezistibile. Din toate părŃile lumina şi fericirea
Rasismul e o prostie. Dar, cum să spun, nerasismul scânteiază, pulsează şi nu-mi dau răgaz să răsuflu.
Regele Carol al II-lea e şi el o iluzie, o nerealitate. Există caracteristice Din fiecare percepere a unei încântări supreme ele
Cât priveşte pe Carol al II-lea, îl susŃin întrutotul pe rasiale, de necontestat; un stil. Iată Ńiganii aceştia fac în clipa următoare neant şi nimicnicie şi-mi
Lecca, socotindu-l pe credinciosul amant al doam- printre care muncesc aici, în Vitan, ca lucrător deschid noi praguri unde totul este neasemuit mai
nei Lupescu drept cea mai groaznică urgie, mai necalificat, de mai bine de doi ani [fragmentul se luminos şi mai ameŃitor. După un popas de o clipă
crunt blestem şi mai cumplită năpastă din câte s-au referă la un episod din anul 1966, n.r]. Sunt leneşi, valurile de lumină şi de fericire se pun serios pe tre-
abătut vreodată asupra Ńării româneşti, mai rău decât gălăgioşi, certăreŃi şi au darul de a pângări totul. abă, cu nădejde şi temei, şi se pornesc a mă desfi-
inundaŃiile, cutremurele de pământ, seceta, mălura, Orice ai face şi oricum le-ai vorbi, nu-i poŃi îndu- inŃa, a nu lăsa nimic din mine şi a mă contopi cu
filoxera, dalacul, febra aftoasă, vărsatul, frigurile, pleca; şi mint de îngheaŃă apele pe o rază de zece desăvârşire în neaua aceea care acum trece prin
holera, podghiazurile tătăreşti, incursiunile lui Paz- kilometri. Nu aud altceva decât: să-mi sară ochii, toate culorile curcubeului, e roşietică, e albăstruie, e
vantoglu ori ale paşei de la Silistra, decât şleahticii să-mi moară mama, să fiu nebun dacă nu-i aşa. De azurie, e de un verde aproape imperceptibil, spre a
polonezi şi invaziile Pecenegilor, Maghiarilor, i-ar lua cineva în serios, s-ar înălŃa maldăre de globi redeveni iar albă, de un alb nou, greu, consistent,
Avarilor şi Hunilor, decât surpările de teren şi oculari în faŃa fabricii „StăruinŃa”, (mai rău ca pe care apoi se destramă şi se preface într-un fel de
dărâmările de turnuri şi clădiri, decât incendiile şi masa lui Ante Pavelici în Kaputt de Malaparte), ar pulbere luminoasă. Eu sunt, îmi repetă fără cuvine
viscolele, decât Papură Vodă, Lăcustă Vodă şi fi balamucurile luate cu asalt şi uite aşa ar creşte vocea; şi nu mai cunosc altceva decât fericirea care
Ciubăr Vodă, decât Eteria, despoŃii, fanarioŃii şi bălăriile pe mormintele celor ce-au căzut – în sfârşit – nu se mai înverşunează asupră-mi, dar
uzurpatorii, decât Baiazid Ildârâm şi Bogdan împleticindu-se în propriile lor bărbi pe buruienile nu încetează totuşi de a se dezvălui mereu alta, mai
HmielniŃchi, decât Hizichioaia şi Turnavitu, de pe gropile sărmanelor mame. (…) În pângărire nebănuit de intensă, mai alb luminoasă. Încetez de a
ienicerii, spahiii şi başbuzucii, fumăritul, haraciul, sunt neîntrecuŃi: batjocoresc şi corup orice apare fi, mă pierd în lumină. (p.95-96)
peşcheşul, mucarerul mare şi mic, beilicul şi menŃionat în vorbirea lor, micşorează, acoperă cu
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019 PERMANENÞE 3

Martie 1919, în Pădurea Dobrina


Românii intelectuali erau indecişi, aparatul de stat
dezorganizat. Din moment în moment te puteai
aştepta, fie la o izbucnire internă a unor elemente
organizate şi decise, fie la o năvălire de peste
Nistru. Această acŃiune externă coordonată cu
Era această pădure un colŃ al aceea a bandelor iudeo-comuniste din interior,
acelui vestit codru al Tigheci- care, năpustindu-se asupra noastră, distrugând
ului, pe cărările căruia, în podurile şi aruncând în aer depozitele de muniŃii,
decursul istoriei Moldovei, ar fi hotărât soarta noastră ca neam.
mulŃi duşmani îşi găsiseră În atari împrejurări, frământaŃi de gânduri şi
moartea. Am hotărât să ne tremurând de grija vieŃii şi libertăŃii Ńării noastre
procurăm arme şi muniŃii, să abia unită, în urma unui greu război, a încolŃit în
păstrăm un secret desăvârşit, mintea noastră de tineri ideea unei acŃiuni care ne-
să facem recunoaşteri şi exer- a adus la jurământul din pădurea Dobrinei. (...)
ciŃii de luptă în pădure şi să
găsim o formă care să Şi acum, după un an – 1919 – era pace. Iar noi,
mascheze intenŃia noastră. copiii cei gata de moarte, eram răspândiŃi pe la
casele noastre.
Forma am găsit-o uşor şi în
scurt timp am pus-o în prac- Tatăl meu, profesor de liceu, a fost o viaŃă întreagă
tică: o societate cultural- luptător naŃionalist. Bunicul meu a fost pădurar,
naŃională a elevilor liceului străbunicul, tot pădurar. Neamul a fost din începu-
din Huşi, căreia i-am dat turi, în vremuri de restrişte, neamul codrilor şi al
numele: „Mihail Kogăl- munŃilor. De aceea educaŃia ostăşească şi sângele
niceanu”. Ea a fost aprobată din vine imprimau acŃiunii de la Dobrina – naivă ca
În primăvara anului 1919, iată-ne adunaŃi într-o de direcŃiunea liceului. Au început şezători şi con- manifestare – o notă de seriozitate pe care vârsta
după-amiază în pădurea Dobrina care stă de strajă ferinŃe în oraş. În public tratam obişnuitele noastră fragedă n-ar fi presupus-o.
pe înălŃimile din jurul Huşiului. Cine? Un grup de subiecte, dar în pădure făceam exerciŃii de luptă. În acele momente, noi simŃeam în inimi, sfatul şi
vreo 20 elevi de liceu din cursul superior. A 6-a, a Arme pe vremea aceea erau pe toate drumurile experienŃa lor, prezenŃa şirurilor de strămoşi, care
7-a, a 8-a. încât în vreo două săptămâni ne adunasem tot ce ne au luptat pentru Moldova pe aceleaşi cărări
Convocasem pe aceşti tineri camarazi, pentru a dis- trebuia. nepătrunse de duşmani. (...)
cuta cu ei o problemă gravă, deşi viaŃa noastră abia Era în timpul acela o stare de haos în Ńară, pe care Vara a trecut. În toamnă mi-am dat bacalaureatul şi
înmugurea. Ce facem dacă vin bolşevicii peste noi? noi deşi copii, abia trecuŃi de 18 ani, o înŃelegeam grupul nostru s-a despărŃit, îndreptându-se fiecare
Părerea mea, asupra căreia au căzut şi ceilalŃi de prea bine. Lumea se afla sub impresia revoluŃiei spre universităŃi.
acord, era aceasta: dacă armata bolşevică va trece bolşevice care se desfăşura în toiul ei la câŃiva paşi
Nistrul şi apoi Prutul, ajungând să încalce şi De la Dobrina nu ne-au rămas decât amintirile de
de noi. łărănimea din instinct se opunea acestui val a ne apăra Ńara în contra valurilor de vrăjmăşie
locurile noastre, noi să nu ne supunem, ci să ne distrugător, dar complect dezorganizată, nu prezen-
retragem cu toŃii în pădure, înarmaŃi. Aici să orga- care se ridicau ameninŃătoare şi dinlăuntru şi din
ta o posibilitate serioasă de rezistenŃă. Munci- afara hotarelor.
nizăm un centru de acŃiune şi de rezistenŃă torimea însă aluneca vertiginos spre comunism,
românească şi, prin lovituri date cu măiestrie să întreŃinută sistematic în cultul acestor idei, de presa (Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari)
zdruncinăm inamicul, să menŃinem o stare de spirit jidănească, şi în general de toată jidănimea
de neaplecare şi să întreŃinem o scânteie de nădejde oraşelor. Fiecare jidan, comerciant, intelectual sau Notă: menŃionăm faptul că în epocă cuvântul
în mijlocul masei româneşti din sate şi oraşe. Am „jidan” nu era unul ofensator, ci era sinonim cu
bancher-capitalist, în raza sa de acŃiune, era un „evreu”.
depus cu toŃii jurământ în mijlocul pădurii seculare. agent al acestor idei revoluŃionare anti-româneşti.

CENTENARUL NOSTRU:
100 DE ANI DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA COMUNISMULUI
CEZARINA CONDURACHE

Martie 1919… Un grup de elevi sub conducerea lui Ńara trăia încă sub auspiciile momentului încoronării sataniza, adică bolşeviza? ConsecinŃele? Inutil de a
Corneliu Zelea Codreanu depunea un jurământ sim- de la Alba Iuila, oamenii se bucurau de terminarea le discuta”. Nu erau urechi dornice să audă şi nici
bolic de înarmare şi apărare a Ńării împotriva războiului, mamele şi soŃiile plângeau, România îşi ochi dornici să vadă.
năvălirii bolşevice. Evident că puterea lor de luptă îngropa fiii căzuŃi pentru Unire. În Ardeal, cât şi în Prea târziu s-au trezit o parte din aceşti inconştienŃi
în faŃa armatelor bolşevice era în acel moment nulă, Basarabia armata română încă mai lupta pentru şi cei care au reuşit să se trezească s-au văzut direct
dar gândul şi hotărârea lor erau cât se poate de sin- respingerea agresiunilor maghiare şi bolşevice. Unii în zeghe, umiliŃi şi zdrobiŃi pe priciurile temnitelor;
cere, iar pericolul semnalat atunci de tânărul Cor- oamenii politici se preocupau pentru consolidarea unii s-au trezit chiar în faŃa plutonului de execuŃie.
neliu era cumplit de real. O vor dovedi pe deplin victoriei obŃinute şi încercau să gestioneze con- Vor fi înŃeles oare atunci dimensiunile catastrofei pe
anii ce vor urma întâlnirii din Dobrina, ani în care secinŃele teritoriale, administrative şi sociale ale care o provocaseră? Vor fi înŃeles că sunt direct
angajamentul asumat în pădurea Huşilor va Unirii. Regina Maria pornea în vizite oficiale prin responsabili, alături de bolşevici, pentru tentativa de
cuprinde întreaga generaŃie a Căpitanului Codreanu capitalele europene, în timp ce Brătianu reprezenta asasinare morală şi fizică a propriului lor neam? Vor
şi credinŃa lui va însufleŃi de atunci şi până astăzi Ńara în cadrul ConferinŃei de Pace de la Paris… Pen- fi înŃeles că timp de 25 de ani lucraseră sistematic
toate generaŃiile ce l-au urmat. tru întreaga clasă politică de la începutul anului pentru nimicirea tinerei generaŃii conduse de
1919 şi pentru majoritatea locuitorilor pericolul Codreanu care îi avertizase că vor purta pe umeri
bolşevic părea inexistent, sau cel puŃin nesemni-
Pericolul bolşevic şi vinovăŃia ficativ.
povara trădării şi pe mâini sângele copiilor Ńării?
Probabil că unii vor fi înŃeles şi că alŃii vor fi murit
clasei politice Adevărul era cu totul altul şi Ńara avea să-l cunoască fără a fi capabili să-şi asume propria răspundere şi
În tinereŃea şi inocenŃa lor, cei aproximativ 20 de pe deplin două decade şi ceva mai târziu. Rusia vină… Timp de 25 de ani, în care se putea lupta
elevi de liceu din orăşelul dintre vii, sesizaseră un bolşevică stătea la pândă cu scop precis, cu Ńintă împotriva duşmanului de la răsărit, conducerea şi
pericol mortal pentru Ńară, pe care mai marii zilei nu exactă, cu planuri satanice pentru distrugerea nea- clasa politică a luptat constant pentru nimicirea
reuşeau sau nu doreau să-l vadă. Ne întrebăm şi mului nostru. Şi într-un final a izbutit, în bună legionarilor...
astăzi cum a fost cu puŃinŃă una ca asta? Noi măsură folosindu-se de nemernicia clasei politice
înŃelegem că profeŃia făcută de copilul Corneliu româneşti interbelice care, cocoŃându-se pe
Codreanu în momentul Dobrina s-a datorat într-o cadavrele morŃilor din război, a creat în timp record Momentul Dobrina
oarecare măsură educaŃiei primită acasă şi în şcolile o camarilă sângeroasă şi lacomă pentru protejarea Întâlnirea din Dobrina ne e povestită chiar de Căpi-
militare frecventate, dar că a venit prin el către nea- propriilor privilegii. Mai bine de 20 de ani au tan în „Pentru Legionari”, cu Dobrina începe cartea
mul românesc prin harul lui Dumnezeu. Ceea ce nu refuzat să vadă adevărul, să oprească pericolul, deşi sa, memoriile sale, lupta pentru Ńară şi neam. Detali-
înŃelegem însă este absenŃa adulŃilor... a celor ce acelaşi Corneliu Zelea Codreanu avertiza năpraznic ile sunt însă destul de sărace. Din surse colaterale
aveau pregătirea, datoria, inteligenŃa, maturitatea de mereu şi mereu „De vor intra trupele ruseşti pe la am putut reconstitui câteva elemente din jurul aces-
a repera acelaşi pericol şi de a reacŃiona pentru sal- noi şi vor ieşi învingătoare, în numele diavolului, tui moment.
varea Ńării. cine poate să creadă, unde este mintea care să
susŃină că ele vor pleca de la noi înainte de a ne continuare în pag 4
La numai 3 luni de la proclamarea României Mari,
4 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019

Centenarul nostru: 100 de ani de luptă împotriva comunismului


La data convocării întâlnirii Căpitanul era elev în Constantin Tică Zotta, vecin şi coleg cu Corneliu gentele legionare trimise de Antonescu să lupte pe
ultimul an de liceu la Cuza Vodă din Huşi. Se trans- Codreanu, fondator al AsociaŃiei StudenŃilor linia întâi a frontul pentru „reabilitare”. Mai apoi
ferase aici în toamna lui 1918 de la Şcoala de Infan- Români Creştini de la Universitatea din Iaşi, va lupta va deveni organizată şi insituŃionalizată în
terie din Botoşani. CeilalŃi participanŃi erau colegii pleca în toamna lui 1922 la studii în Germania, la Armata NaŃională de la Viena, înfiinŃată de Horia
lui de liceu din clasele superioare (6-8) pe care, din Technische Hochschule din Berlin. Sima şi condusă de Generalul Platon Chirnoagă.
păcate, nu îi numeşte în carte. Cu greu am putut După pierderea războiului, românii – crescuŃi în
Vasile Nicolau s-a născut în 1898 la Huşi, şcoala lui Codreanu – vor ajunge să împlinească ad
recupera 4 nume din cele aproximativ 20: Ioan Blă- copilărind şi el la câteva străzi de familia Codreanu.
naru, Constantin Zotta, Vasile Nicolau şi Ioan literam profeŃia din Dobrina, înarmându-se şi
Fiind în acelaşi an de liceu cu Corneliu, vor pleca retrăngând-se în munŃi, luptând la nivel naŃional,
Bălan (singurul care a putut povesti câteva detalii deodată la Iaşi, în toamna lui 1919, unde va urma
despre întâlnirile din Dobrina). până la moarte, împotriva bolşevicilor.
Facultatea de Litere. Membru fondator al Asoci-
Ioan Blanaru, alintat „Tăsache”, a fost cel mai bun aŃiei StudenŃilor Români Creştini de la Universi- După ce focarele de luptă din munŃi au fost rând pe
prieten al Căpitanului din copilărie şi până la tre- tatea din Iaşi, îl regăsim pe Nicolau în anii ’50 în rând stinse în râuri de sânge, rezistenŃa s-a adunat
cerea în veşnicie. Născut la Huşi în 1898, a copilărit temniŃele comuniste. Era profesor de limba română în temniŃe. Multe, năpraznice, cumplite, degradante
la 2 străzi distanŃă de familia Codreanu, a urmat la Huşi, căsătorit cu o colegă, profesoara Aurelia temniŃe menite să extermine tot ce s-a născut în
liceul Cuza Vodă şi apoi – după momentul Dobrina RoşculeŃ, fără copii la dată arestării. A fost reŃinut sufletul neamului prin jurământul de la 1919... Pen-
– a pornit alături de Corneliu Codreanu la Iaşi unde de DirecŃia Generală a SecurităŃii Statului Piteşti în tru distrugerea profeŃiei din Dobrina şi a tuturor
a studiat ingineria. În 27 mai 1922 Blănaru se afla iulie 1952. A primit o condamnare administrativă la celor care, înŃelegând-o, l-au urmat pe Căpitan
alături de acesta, ca membru fondator al AsociaŃiei 24 luni de detenŃie executată la Piteşti, Valea Nea- împlinind-o, forŃele răului au inventat Piteştiul şi
StudenŃilor Români Creştini de la Universitatea din gră, Borzeşti şi Oneşti, fiind eliberat în 1954. fenomenul reeducării! Aici, acelaşi Satan care s-a
pornit odinioară împotriva lui Iov pentru a-i fura
Iaşi. În timpul procesului Manciu, îl urmează pe Ioan Bălan s-a născut în 1901 şi a copilărit la 2 sufletul, a revenit pentru a mutila trupurile şi a
Codreanu la Focşani unde îl cunoaşte pe Hristache case de familia Codreanu. Este singurul zdrobi sufletele a sute de Iovi legionari... Ceea ce
Solomon şi pe frumoasa lui fiică, Valerica. Cei doi supravieŃuitor al întâlnirii din Dobrina care a nu ştiau însă călăii diavolului era faptul că profeŃia
se vor căsători în curând şi vor aduce pe lume pe povestit câte ceva după 1990. El este cel care fix- nu moare odată cu cel care o întruchipează tempo-
OlguŃa, cel mai poznaş şi fermecător copil (draga ează cronologic evenimentul în data de 6 martie rar, pentru că ea nu e de natură fizică sau ideolog-
noastră doamnă şi prietenă pentru care facem anual 1919, întâlnire despre care spune că a avut loc în ică, ci mistică şi eroică, de aceea nu poate fi decu-
pomenirea la Focşani) şi pe Mihai. În mai 1924 pădurea Dobrina, la umbra unui stejar bătrân. Bălan pată din sufletul şi ADN-ul neamului şi nici din
depune mărturie pentru Codreanu în procesul Man- povesteşte că după întâlnirea iniŃială s-au Ńinut mai istoria lui pentru că, deşi revelată de un om, ea vine
ciu la Severin; în 1927, la înfiinŃarea Legiunii aderă multe întruniri (aşa cum specifică şi Căpitanul) şi de la Dumnezeu şi stă sub ocrotirea Sfântului
din prima zi pentru toată viaŃa, se numără printre că antrenamentul lor militar consta în mare parte în Arhanghel Mihail.
primii abonaŃi la „Pământul Strămoşesc” şi printre tragere la Ńintă în trunchiurile copacilor. Antrena-
primii înscrişi în comitetul celor 100 (cotizaŃie de Purtată neclintit pe umerii covârşiŃi de nedreptate ai
mentele ar fi durat aproximativ 3 luni şi toŃi cei nonagenarilor noştri, prin zeci de ani de temniŃă şi
100 lei pe lună). În 1930 participă la marşul implicaŃi au păstrat secretul. Ioan Bălan nu a Ńinut alte zeci trăite în comunism şi postcomunism, rezis-
legionar din Basarabia, în 1931 la bătălia electorală ulterior legătura cu Corneliu Codreanu. A luptat 4 tenŃa din Dobrina a împlinit 100 de ani şi continuă
de la NeamŃ, apoi la campania electorală din 1932. ani pe front în al Doilea Război Mondial unde a să trăiască prin noi, cei care azi ne aflăm pe linia de
Primeşte gradul de comandant legionar cu prima pierdut două degete de la mâna dreapta în explozia legitimitate a ei, care este linia Mişcării Legionare
serie, în 10 decembrie 1932. ÎnfiinŃează şi conduce unei grenade. Nu a fost arestat de comunişti şi nici cea înfiinŃată de Corneliu Zelea Codreanu, dusă la
la Focşani ziarul legionar „BraŃul de Fier”, face nu a făcut studii superioare, a muncit pământul, cul- biruinŃă de Horia Sima, păstrată în viaŃă de Nicolae
temniŃă la Focşani în prigoana Duca în decembrie tivând legume şi flori din care şi-a câştigat traiul. Petraşcu, transfigurată în veşnicie de George Manu,
1933, e rearestat în 1934 după pedepsirea lui Duca. Cu puŃin înainte de RevoluŃie i s-a confiscat mare garantată şi transmisă actualei generaŃii de Mircea
În 1936 primeşte cu prima serie gradul cel mai parte din teren, rămânând fără posibilitatea de a mai Dimitriu, Mircea Nicolau şi Nicolae Roşca.
mare în Legiune: Comandant al Bunei Vestiri... şi face agricultură, i s-a refuzat pensia de veteran de
tot aşa... Nu a fost luptă, tabără, temniŃă, durere a război, reuşind cu greu să supravieŃuiască la Cum se manifestă azi această rezistenŃă? Aşa cum
Căpitanului şi a Legiunii la care Ioan Blănaru să nu bătrâneŃe. A trecut la Domnul în Huşi în jurul anu- aŃi văzut, ea a îmbrăcat o multitudine de forme de-
lui 2000. a lungul celor 100 de ani: de la cea spirituală, la cea
fi fost parte... La moartea Căpitanului a murit şi armată, adaptându-se atât contextului, nevoilor
bucuria din ochii lui Tăsache şi nu o va mai recăpă- După întâlnirile din 1919 din Dobrina, grupul nu s- societăŃii româneşti, cât şi pericolelor externe. În
ta niciodată. A murit timpuriu, în 1951, după ce a a mai reunit niciodată… plan românesc astăzi lupta noastră se dă pentru
făcut închisoare şi sub comunişti, mistuit de un can- memorie, neuitare, conservare şi perpetuare a pro-
cer netratat la timp din cauza opresorilor. Ioan Blă- feŃiei, cu tot şirul de jertfe, drame, morminte, min-
naru cu întreaga familie odihneşte spre veşnică ProfeŃia din Dobrina uni şi sfinŃi care au izvorât din ea. Iar în plan
pomenire în Cimitirul Sudic din Focşani unde îl La 6 martie 1919, din dragostea şi frământările legionar, astăzi, mai mult ca niciodată, rezistenŃa
vizităm de câteva ori pe an. unor copii, s-a născut profetic ideea unei rezistenŃe înseamnă ascultare faŃă de principiile, doctrina şi
anticomuniste ce se va concretiza în perioada inter- ideologia legionară, aşa cum cum au fost ele trasate
belică pe mai multe planuri: de Căpitan şi îmbogăŃite de ierarhia legionară ulte-
rioară. Azi, ca şi acum 100 de ani, Dobrina rămâne
- educaŃional şi naŃional, prin crearea şcolii de car- punctul de lumină ce a săgetat conştiinŃa
actere şi eroism Legiunea Arhanghelul Mihail, cu românească, aşezând-o pe calea eroismului de
toate subunităŃile ei (FrăŃia de Cruce, CetăŃuile şi durată, singurul care duce la biruinŃă.
celelalte Corpuri Legionare)
- spiritual, prin anjagarea unei lupte cu propriile CEZARINA CONDURACHE
păcate înainte de a anjaga lupta cu duşmanul
- mistic, prin introducerea rugăciunii ca armă, atât
în lupta naŃională, cât şi în educaŃia politică
- cultural, prin creşterea numărului de intelectuali
PROFEłIA DIN DOBRINA
creştini anjagaŃi în lupta pentru salvarea Ńării Demetrius Leontieş
- socio-economic, prin organizarea corpurilor
legionare, taberelor de muncă voluntară şi a com- Vor năvăli, de dincolo de Nistru, Hunii
erŃului legionar Sub semn de seceră şi de ciocan.
Atunci, vom sta cu faŃa la duşman
- politic, prin partidele întemeiate de Căpitan: Gru- Şi-om apăra pământul şi străbunii!
parea CZC, Garda de Fier, Partidul Totul Pentru
łară Dar vor veni apoi să ne omoare,
- eroic, prin şirul de copii legionari asasinaŃi Pe rând, batalioane româneşti...
mişeleşte de propria lor Ńară în campaniile elec- Vom fi ucişi de gloanŃele frăŃeşti,
torale Iar Neamul va intra în închisoare...
- martiric, prin extraordinara jertfă de la Majada- Va fi discursul nostru cel din urmă
honda; prin asasinarea mişelească a Căpitanului din Şi cel mai aprig pe acest pământ,
1938 şi uluitoarea lui înviere din 1940. Când peste Neam - ca pe-o amorfă turmă -
După mai bine de 20 de ani de la întâlnirea din
Dobrina, tineretul Ńării ajunge să dea acea luptă Va pune jugul, bestia de pradă...
armată pe care Codreanu o intuise şi pregătise încă Va fi cuvântul celor din mormânt,
Ioan şi OlguŃa Blănaru, 1940 din 1919. În prima fază o face forŃat, prin contin- Ce-au cutezat să lupte şi - să cadă!
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019 PERMANENÞE 5
Centenarul nostru: 100 de ani de luptă împotriva comunismului

Dobrina 2019
CEZARINA CONDURACHE

Cu ajutorul lui Dumnezeu, în data de 9 martie 2019 (SfinŃii 40 de mucenici


din Sevastia şi Ziua Foştilor DeŃinuŃi Politici Anticomunişti), am sărbătorit
Centenarul luptei anticomuniste din România, începută de Corneliu Zelea
Codreanu în pădurea Dobrina din Huşi, la 6 martie 1919.
AcŃiunile au avut loc la Vaslui şi Huşi.

Vaslui
In prima parte a zilei ne-am aflat la Vaslui pentru comemoarea celor 32 de
legionari asasinaŃi în perimetrul lagărului în care fuseseră abuziv internaŃi,
în noaptea cumplitului mascru anti-legionar orchestrat de Regele Carol al II-
lea cu 80 de ani în urmă (21/22 septembrie 1939). După cum scriam şi cu
alte ocazii, clădirea fostului lagăr dn perioada 1938-1940 face astăzi parte
din ansamblul Spitalului JudeŃean Vaslui, în clădirea respectivă funcŃionând
secŃia TBC. Pentru că locul asasinatului se află astăzi în mijlocul DN 24
(strada Ştefan cel Mare, ce trece prin fata curŃii spitalului), în urma cu 5 ani
am amplasat o troiŃă în memoria camarazilor noştri seceraŃi de mitraliere
lângă Biserica Izvorul Tămăduirii din curtea Spitalului, aflată în vecinătatea
clădirii fostului lagăr.
După participarea la Sfânta Liturghie în Biserica Izvorul Tămăduirii, a
urmat slujba parastasului oficiată în faŃa TroiŃei, un pelerinaj la clădirea fos-
tului lagăr şi Imnul Legionarilor căzuŃi, în gând cu toŃi cei 32 de fii ai nea-
mului.

Huşi – Dobrina
La ora 12 am început să ne adunăm rând pe rând la Huşi, în curtea Mănă-
stirii Schimbarea la FaŃă, amplasată chiar în marginea Pădurii Dobrina. În
faŃa TroiŃei ridicate acum 10 ani pentru neuitarea momentului Dobrina, a
avut loc, prin mijlocirea Maicii StareŃe şi a Părintelui duhovnic de la Schim-
barea la FaŃă, cu participarea prietenilor preoŃi şi mireni, un Te Deum prin
care am mulŃumit lui Dumnezeu pentru binefacerile aduse neamului româ-
nesc prin prezenŃa Căpitanului în istorie. A urmat apoi slujba parastasului
oficiată pentru toata familia Codreanu, pentru tinerii care l-au însoŃit la
întâlnirea din Dobrina şi pentru întreaga ierarhie legionară.
Cu ei în gând am pornit spre pădure. Vedeam în faŃa noastră cum pe cărări
se adunau copiii de altă dată... şi noi le căutam paşii. Întâlnirea noastră din
Dobrina a fost scurtă şi emoŃionantă: o şedinŃă de cuib festivă. S-a făcut
deschiderea şedinŃei, s-a citit din „Pentru Legionari”, s-a făcut apelul
morŃilor, s-au cântat cântece legionare. Cu ei în suflet, cu jurământul lor în
pieptul nostru, am părăsit codrul. Pe cărările umblate de ei i-am cătat...

Cimitirul Huşi
În Cimitirul sfântul Toma din oraş odihnesc pentru veşnicie, în acelaşi mor-
mânt, legionarii asasinaŃi la 21/22 septembrie 1939 în judeŃul Fălciu. Este
vorba despre Ion Zelea Codreanu (fratele Căpitanului), Emil Nicolae şi
Vasile Croitoru. Închinarea la mormântul celor 3 martiri a încheiat seria
activităŃilor noastre comemorative.

MulŃumim lui Dumnezeu pentru ajutor şi camarazilor pentru prezenŃă şi


comuniune.
6 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019

Papa Francisc a autorizat


promulgarea decretelor de
recunoaştere a martiriului
episcopilor greco-catolici
Deo Gratias! În data de 19 martie a.c., Sfântul al Episcopului Iuliu Hossu. Episcopul Valeriu Tra- Blaj.
Părinte l-a primit în audienŃă pe cardinalul Angelo ian FrenŃiu a revenit la Oradea în 1947, Episcopul În 1920 a fost numit
Becciu, prefect al CongregaŃiei pentru Cauzele Ioan Suciu fiind numit atunci Administrator Apos- Secretar Mitropolitan,
SfinŃilor. În cadrul audienŃei, papa Francisc a autor- tolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia şi Făgăraş. iar în 1923 Canonic al
izat CongregaŃia să promulge, printre alte decrete, şi La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus la Capitulului Mitropoli-
decretul privind recunoaşterea martiriului slujito- Dragoslavele, apoi la Mănăstirea Căldăruşani. În tan. La 30 ianuarie
rilor lui Dumnezeu Valeriu Traian FrenŃiu, Vasile mai 1950 a fost dus la Ministerul de Interne. În 1931 a avut loc la Blaj
Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, octombrie acelaşi an a fost dus la Penitenciarul din consacrarea lui ca
Alexandru Rusu şi Iuliu Hossu, episcopi români Sighetu MarmaŃiei. Acolo, datorită regimului de Episcop de Maramureş
greco-catolici ucişi din ură faŃă de credinŃă în izolare, bolii de stomac, frigului şi foamei, la 27 de către Mitropolitul
diferite locuri din România, între 1950 şi 1970. iunie 1953 s-a stins din viaŃă în celula 44, dezlegat Vasile Suciu, iar pe 2
(Cetatea Vaticanului - A. Mărtinaş) de Episcopul Iuliu Hossu. februarie instalarea lui
Vă oferim câteva date privind martiriul episcopilor A fost îngropat în Cimitirul Săracilor, necunoscân- în Baia-Mare.
greco-catolici preluate de pe situl e-communio.ro du-se locul exact nici azi. Nu a fost judecat şi nu a În martie 1946 Sinodul
«Calvarul a început pe 3 septembrie 1948 când a avut condamnare. Mitropolitan electoral
fost publicat în Monitorul Oficial al României l-a ales pe Episcopul
decretul prin care episcopul Ioan Suciu a fost depus Alexandru Rusu ca Mitropolit, alegere recunoscută
din funcŃie de Guvernul Petru Groza. La 18 septem- Episcopul Valeriu Traian FrenŃiu de Sfântul Scaun dar nerecunoscută de guvernul de
brie 1948 au fost depuşi din funcŃie ceilalŃi episcopi S-a născut la 25 atunci.
uniŃi, cu excepŃia lui Vasile Aftenie, episcopul-vicar aprilie 1875 în La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus pe rând
pentru Bucureşti, şi a lui Iuliu Hossu, episcop de oraşul ReşiŃa, din la Dragoslavele, Mănăstirea Căldăruşani, apoi
Cluj. părinŃii Ioachim, Sighetu MarmaŃiei. SupravieŃuieşte acestui Peniten-
În zilele de 28-29 octombrie 1948 au fost arestaŃi preot, şi Rozalia. ciar şi astfel a fost mutat la Curtea de Argeş, apoi
toŃi cei saşe episcopi greco-catolici din România, A studiat Teologia izolat la Mănăstirea Cocoş. În 1957 Tribunalul Mil-
inclusiv Vasile Aftenie şi Iuliu Hossu, şi duşi mai la Budapesta itar l-a condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru
întâi la vila patriarhală de la Dragoslavele-Muscel, (1894-1898), după instigare şi înaltă trădare, ajungând la Gherla.
unde au fost vizitaŃi de mai multe ori de patriarhul care a fost hirotonit În primăvara anului 1963 s-a îmbolnăvit grav, la 9
Justinian, apoi la Mănăstirea Căldăruşani şi, în cele preot la 28 septem- mai acelaşi an trecând la cele veşnice. A fost înmor-
din urmă, despărŃiŃi, în arestul Ministerului de brie 1898. În 1902 mântat în Cimitirul deŃinuŃilor din Gherla, fără nici
Interne şi la închisoarea Văcăreşti. a fost promovat un oficiu religios.
În data de 8 noiembrie 1948 a fost publicat în Mon- doctor în Teologie.
itorul Oficial decretul prin care a fost demis şi Iuliu A activat în Eparhia
Hossu, ultimul episcop greco-catolic aflat încă for- de Lugoj ca şi can- Cardinalul Iuliu Hossu
mal în funcŃie (deşi arestat cu zece zile înainte). La celar, paroh, apoi S-a născut la 30 ian-
1 decembrie 1948 Înaltul Prezidiu al Marii Adunări Vicar foraneu pen- uarie 1885 în satul
NaŃionale a emis decretul 358/1948 care a stabilit tru ca pe 4 noiem- Milaş, judeŃul BistriŃa-
încetarea cultului greco-catolic şi exproprierea brie 1912, la vârsta de 37 de ani, să fie numit Epis- Năsăud din părinŃii
tuturor bunurilor acestuia. (…) cop al Lugojului. La 25 februarie 1922 Episcopul Ioan, preot, şi Victoria.
FrenŃiu a fost transferat la Oradea, fiind instalat la 3
Scurtă biografie a celor şapte episcopi morŃi în mai acelaşi an. În 1904 îşi începe
faimă de martiri sub regimul comunist: studiile teologice, fiind
După moartea în 1941 a Mitropolitului Alexandru trimis la Colegiul De
Nicolescu, Episcopul FrenŃiu a fost din nou mutat, Propaganda Fide din
Episcopul Ioan Suciu acum ca Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Roma. În 1906 este
S-a născut la Blaj, la 4 Alba-Iulia şi Făgăraş, păstorind aici pe toată perioa- promovat doctor în
decembrie 1907 într-o da războiului. În 1947 a revinit la Oradea. Filosofie, iar în 1910
familie de preoŃi. De aici a fost arestat pe 28 octombrie 1948, şi dus doctor în Teologie. În
Prieten bun cu Tit în lagărul de la Dragoslavele, apoi, în februarie ultimul an de studii, la
Liviu Chinezu, au stu- 1949 la Mănăstirea Căldăruşani. În 1950 a ajuns în 27 martie 1910, este
diat amândoi Teologia Penitenciarul de la Sighet, unde, după 2 ani, hirotonit preot de Epis-
la Roma, la Colegiul nemaiputând suporta duritatea regimului de exter- copul Vasile Hossu.
Grec „Sf. Atanasie”. minare a murit la 11 iulie 1952. Asemenea şi celor- Revine în Lugoj unde activează pe rând ca proto-
A fost promovat doc- lalŃi Episcopi morŃi la Sighet, a fost înhumat într-o colist, arhivar, bibliotecar, apoi Vicar şi secretar
tor în Teologie, iar noapte, fără sicriu, într-o groapă comună din Cimi- episcopesc. La 3 martie 1917 este numit Episcop în
după şase ani de studii tirul Săracilor. Mormântul a fost nivelat pentru a nu scaunul Eparhiei Gherla, rămas vacant, numirea
la Institutul se mai cunoaşte locul înhumării şi pentru a se evita găsindu-l preot militar. La 1 decembrie 1918 Epis-
„Angelicum”, la 29 pelerinajele la mormintele martirilor ucişi la Sighet. copul Iuliu Hossu citeşte DeclaraŃia Unirii la Alba
noiembrie 1931, a Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare. Iulia.
fost hirotonit preot. A În 1930 Eparhia de Gherla devine de Cluj-Gherla,
revenit apoi la Blaj,
unde a fost profesor la Episcopul Alexandru Rusu mutându-şi centrul în oraşul Cluj, Iuliu Hossu
devenind Episcop de Cluj-Gherla. Aici îl prinde
Academia de Teologie. S-a afirmat ca unul dintre S-a născut la 22 noiembrie 1884 în Şăulia de perioada de ocupaŃie horthystă (1940-1944) şi
cei mari oratori ai Bisericii şi ca un prieten de suflet Câmpie, din părinŃii Vasile, preot, şi Rozalia. începutul regimului comunist.
al tinerilor.
În 1903 a fost trimis la Budapesta pentru a studia La 28 octombrie 1948 este arestat şi dus la
La 6 mai 1940 a fost numit Episcop Auxiliar de Teologia. În 1910 a fost promovat doctor în Teolo- Dragoslavele. Este transferat mai apoi la Mănă-
Oradea, auxiliar Episcopului Valeriu Traian FrenŃiu. gie. Pe 20 iulie 1910 a fost hirotonit preot. A fost stirea Căldăruşani, iar în 1950 la Penitenciarul din
Consacrarea a avut loc la 22 iulie 1940. Din 29 numit profesor ajungând titular al catedrei de Teolo-
august 1941 a fost auxiliar tot de Oradea, dar acum gie Dogmatică din cadrul Academiei Teologice din
continuare în pag. 7
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019 PERMANENÞE 7
O amintire cu Părintele Steinhardt
- Să ai grijă frăŃia ta, Dinule! Şi te rog, mucles!
Despre tot ce vorbim. Fii cu mare grijă!
Ne cunoscuserăm la Păltiniş pe şosea, în drum spre
schit, la înmormântarea lui Constantin Noica.
Noapte de început de decembrie 1988. Zăpada Emanuil, să facem împreună Miezonoptica – după Rămăsesem înŃeleşi că îl voi căuta la Rohia.
scârŃâia sub tălpi. Părintele Nicolae Steinhardt ectenii şi otpust, părintele Emanuil rămânând acolo Aşa am ajuns să iubesc Canonul de pocăinŃă al
păşea cu grijă pe aleea Mănăstirii Rohia, Ńinându- pentru nevoile duhovniceşti ale oamenilor. Domnului nostru Iisus Hristos şi să fiu emoŃionat
mă strâns de braŃ. Dacă nicio altă persoană nu era la slujbă, terminam ori de câte ori ajung la cântarea a 5-a, aşa de parcă
Ajunşi cu bine în faŃa micii bisericuŃe (astăzi, singuri de citit, apoi aranjam toate la locul lor, ne nu eu citesc, ci vocea părintelui Nicolae, la fel de
acolo, este biserica cea mare, cea nouă), îşi desfăcu închinam şi plecam cu părintele Nicolae spre chil- clar şi cu dicŃie ca şi atunci, în micuŃa biserică a
ghearele pentru gheaŃă de la ghete, le scutură, ia sa (nu înainte ca dânsul să încuie cu grijă uşile Mănăstirii Sânta Ana, Rohia.
spunând cu voce tare: bisericii, verificând cu scrupulozitate ca toate să fie
- Sunt o minune, păşesc mai sigur cu ele, hai să ne în regulă). DINU CONDURACHE
închinăm! - Ce bine e cu frăŃia ta, totdeauna pe zăpadă merg
După cuvenitele închinăciuni, până părintele nesigur!
aducea Ceaslovul din Sfântul Altar, luam analogul Pe aleea spre „Casa Poetului”, unde era chilia sa,
şi îl aşezam în dreptul icoanei Maicii Domnului, discutam ce vom face în după-masa zilei urmă-
cam la 1,5 m de aceasta, rămânând în apropiere. toare. Uneori trebuia să plece la medic, alteori la
Venea şi părintele, aşeza Ceaslovul pe analog, îl vreo conferinŃă sau întâlnire literară, câteodată
deschidea şi începea Canonul de pocăinŃă către amânam întâlnirea până înaintea Miezonopticii,
Domnul nostru Iisus Hristos. având în vizită pe părintele Pintea.
- Pentru rugăciunile SfinŃilor PărinŃilor noştri, Aleea aceasta a fost părtaşă la destule convorbiri
Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi! scurte, despre te miri ce, însă aproape toate
Amin. încheiate cu cuvintele părintelui Nicolae:
Citea cu dicŃie, cu un glas cumva ca al unui elev - Să fie clar; nimeni nu trebuie să afle nimic din ce
sârguincios, chipul i se lumina, iar pe la cântarea a vorbim aici! Mucles!
5-a, atât de sincer se spovedea, de parcă exact în DespărŃindu-ne, în faŃa chiliei, cu:
acel moment, cercetându-şi conştiinŃa, îşi constata
starea şi şi-o recunoştea în faŃa Mântuitorului şi a - BlagosloviŃi!
Preasfintei Sale Maici. Părintele Nicolae:
Când începea să citească Psalmii Miezonopticii, în - Domnul!, mă întorceam să cobor pe potecă spre
cazul în care erau oameni la slujbă, chiar dacă clădirile de jos şi întotdeauna – de fiecare dată –
numai unul sau doi (însă s-a întâmplat să fie şi mai părintele încheia:
mulŃi), mă trimitea să merg după părintele

A refuzat scaunul de Mitropolit oferit de ortodocşi vieŃii. Îmbolnăvindu-se grav, a încetat din viaŃă
PAPA FRANCISC A AUTORIZAT în schimbul trădării credinŃei. În mai 1949 a fost într-un spital din Bucureşti, în ziua de 4 august
PROMULGAREA DECRETELOR DE transferat şi izolat la Ministerul de Interne. Acolo a 1959. A fost înmormântat în cimitirul Bellu catolic.
RECUNOAŞTERE A MARTIRIULUI fost supus unor torturi oribile, care reclamau o
EPISCOPILOR GRECO-CATOLICI
Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare.
rezistenŃă supraomenească.
Mutilat de bătăi, a fost depus la închisoarea
Sighetu MarmaŃiei. În 1955 ajunge la Curtea de Văcăreşti, unde la 10 mai 1950 a încetat din viaŃă. Episcopul Tit Liviu Chinezu
Argeş, în 1956 la Mănăstirea din Ciorogârla, apoi A fost înhumat la cimitirul Bellu catolic cu servici-
din nou la Căldăruşani, unde a stat izolat până la S-a născut în anul 1904
ul religios celebrat de un preot romano-catolic. în comuna Huduc,
sfârşitul vieŃii. La 28 aprilie 1969 este numit Cardi-
nal „in pectore”. judeŃul Mureş, tatăl lui
fiind preot greco-
Moare la 28 mai 1970 în Spitalul Colentina din Episcopul Ioan Bălan catolic.
Bucureşti, ultimele lui cuvinte fiind: „Lupta mea s- S-a născut la Teiuş, la
a sfârşit, a voastră continuă”. În 1925 a fost trimis la
11 februarie 1880. studii teologice la
A studiat Teologia la Roma, la Colegiul „Sf.
Episcopul Vasile Aftenie Seminarul Central din Atanasie”, studiind la
Budapesta. În 1903 a universităŃile
S-a născut la 14 iunie fost hirotonit preot. Angelicum şi Propa-
1899, în satul Lodro- Şi-a continuat apoi ganda Fide. ObŃine
man (jud.Alba), din studiile la Viena. A doctoratul în Filosofie
părinŃii Petru şi Agafia. revenit la Blaj, iar în şi Teologie. La 31 ian-
În 1919 s-a înscris la 1909 s-a mutat la uarie 1930 a fost hiro-
Teologie, fiind trimis Bucureşti, unde se tonit preot. În 1931 s-a reîntors la Blaj, unde a fost
mai apoi la Roma, la cerea un confesor numit profesor la Şcoala Normală de ÎnvăŃători. În
Colegiul Grec „Sf. greco-catolic. În 1919 1937 a fost transferat la Academia Teologică din
Atanasie”. În 1925 a a revinit la Blaj, unde Blaj, iar în 1947 la Bucureşti, ca protopop.
obŃinut doctoratul în a fost numit Canonic La 28 octombrie 1948 a fost arestat şi dus la Mănă-
Filosofie şi Teologie, Mitropolitan, iar în stirea NeamŃ, împreună cu alŃi 25 de preoŃi greco-
după care a revinit în 1921 Rector al Academiei de Teologie Blaj. În catolici. A fost transferat apoi la Căldăruşani unde
Ńară. La 1 ianuarie 1926 1929 a fost numit delegat în Comisia Vaticanului ulterior au fost aduşi şi Episcopii greco-catolici.
a fost hirotonit preot de pentru redactarea Codului Canonic al Bisericilor Aici, la Căldăruşani, pe 3 decembrie 1949, a fost
către Mitropolitul Răsăritene. consacrat ca Episcop de către ceilalŃi Episcopi. Cu
Vasile Suciu. După o lună a fost numit profesor la În noiembrie 1936 a fost consacrat la Blaj ca şi toate precauŃiunile luate pentru a nu se divulga
Academia de Teologie din Blaj. A fost numit pro- Episcop al Lugojului, în urma numirii Episcopului acest secret, Securitatea a aflat cele întâmplate.
topop de Bucureşti şi ulterior canonic al Capitulu- Alexandru Nicolescu ca Mitropolit.
lui Arhiepiscopesc din Blaj. La 1 octombrie 1939 a Episcopul Tit Liviu Chinezu a fost transferat mai
fost numit Rector al Academiei Teologice din Blaj. Refuzând trecerea la ortodoxie, a împărtăşit soarta târziu la Penitenciarul din Sighetu MarmaŃiei.
celorlalŃi Episcopi greco-catolici, fiind arestat pe 28 Datorită regimului de exterminare, prin corvezi,
În aprilie 1940 a fost numit Episcop auxiliar al octombrie 1948. A fost dus la mănăstirea ortodoxă foame şi frig, Tit Liviu Chinezu s-a îmbolnăvit
Mitropolitului Alexandru Nicolescu. Consacrarea a de la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea ortodoxă de foarte grav. AnunŃat sanitarul închisorii, acesta, sub
avut loc pe 5 iunie 1940 în Catedrala din Blaj. S-a la Căldăruşani (februarie 1949) şi de acolo la Peni- pretextul că îl duce la infirmerie, l-a izolat într-o
întors la Bucureşti ca Episcop Vicar. tenciarul din Sighetu MarmaŃiei (mai 1950). celulă mare, neîncălzită, unde, după două zile, pe
După diferite încercări eşuate ale comuniştilor de a- A fost mutat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea 15 ianuarie 1955, a decedat, îngheŃat. A fost
l compromite, a fost arestat la 28 octombrie 1948. Curtea de Argeş (1955). În 1956 a fost transferat la îngropat fără sicriu, noaptea, în Cimitirul Săracilor,
A fost dus, împreună cu ceilalŃi cinci Episcopi Mănăstirea ortodoxă de la Ciorogârla (lângă fără a i se cunoaşte locul.» (e-communio.ro)
greco-catolici, la Dragoslavele şi apoi la Mănă- Bucureşti), unde a rămas în izolare până la sfârşitul
stirea ortodoxă Căldăruşani, transformată în lagăr. Sursa: www.vaticannews.va
8 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019

2019 - Anul omagial al satului românesc (al preoŃilor, învăŃătorilor şi


primarilor gospodari) şi Anul comemorativ al patriarhilor Nicodim
Munteanu şi Iustin Moisescu şi al traducătorilor de cărŃi bisericeşti

Amprente sacre în satul românesc


CIPRIAN VOICILĂ, psiholog popas, îşi domoleşte setea, îşi recapătă puterile
pentru a porni din nou la drum, atras de Ńinta
finală. Un Ńăran spune: „Se face şi fântână la
răscrucea dru- răscruce, că-i loc de hodină şi e pomană pentru
murilor apăreau drumeŃi”.
tâlharii, dar şi Crucea cenotaf
duhurile necurate.
Cu atât mai mult, În anul 2008 am inventariat, împreună cu un grup
dacă ne referim la de prieteni cercetători la Muzeul łăranului
drumurile care Român, crucile presărate pe marginea drumului
depăşeau hotarul care mărgineşte, dintr-o parte, pârâul Slănic, din
satului respectiv. judeŃul Buzău. Am radiografiat toate crucile din
Pe drumeŃul care lemn sau din piatră care ne-au atras atenŃia, sat cu
părăsea spaŃiul sat, de la Mărăcineni la Bisoca, trecând prin
cunoscut şi ordo- Zărneşti, Săruleşti şi Sările. Am inventariat vreo
nat al satului îl mie de cruci, unele ocrotind călătorii porniŃi la
puteau paşte peri- drum, altele veghindu-i nu doar pe aceştia, ci şi
cole nebănuite. casele şi curŃile stăpânilor. Am aflat că unii săteni
Drumul însuşi le atribuie o funcŃie de cenotaf: de marile
presupunea praznice, familia aprinde la troiŃa din perimetrul
pătrunderea în locuinŃei lor lumânări pentru odihna sufletelor
teritorii necunos- celor care au trecut la Domnul. Potrivit DicŃio-
cute, nefamiliare, narului Explicativ al Limbii Române, cenotaful
lipsite de repere este un monument funerar ridicat în memoria unei
clare. Cu atât mai persoane al cărei trup a dispărut sau se găseşte în
benefic, deci, era altă parte (de obicei, într-un cimitir).
TroiŃa sfinŃeşte spaŃiul. Îl orientează pe călător,
indicându-i direcŃia cea bună. Ea este şi un obiect să te opreşti în faŃa unei cruci, să îŃi înalŃi gândul Din mărturia lui Teofil Sârbescu (în vârstă de 69
al memoriei. Mergi pe drum, sprinten sau agale, spre Dumnezeu şi să nădăjduieşti în purtarea Sa de ani la data interviului, din comuna Vintilă
plin de energie sau ostenit, pe vreme frumoasă sau de grijă. Vodă) reiese că în perioada regimului comunist-
dimpotrivă. Dintr-odată, privirea îŃi este atrasă În cartea SpaŃiu, timp şi cauzalitate la poporul ateu Ńăranii erau descurajaŃi să mai ridice cruci
irezistibil de o cruce. Poate fi din lemn sau de pia- român, etnograful Ernest Bernea citează câteva prin sate: „Aşa se obişnuieşte. Se ridică, se înalŃă
tră. Gândul îŃi zboară pe dată la Dumnezeu: te răspunsuri primite de la Ńărani, pe vremea în care troiŃe ca să le meargă bine, ca să le ajute Dum-
opreşti pentru câteva clipe, îŃi faci semnul crucii colinda satele româneşti împreună cu echipele nezeu. Aprindem lumânări la troiŃă în general de
şi înalŃi o rugăciune. Poate fi cea mai simplă: interdisciplinare ale Şcolii Sociologice, înte- sărbători, de Paşte. Înainte de 1989 nu prea era
„Doamne, miluieşte-mă!” Sau: „Doamne, ajută- meiate şi coordonate de Dimitrie Gusti. Hotarul, voie să ridici troiŃe. Unele chiar s-au mai stricat.
mi să ajung cu bine!” TroiŃa, aşa cum o arată ca limită între lumea ordonată, locuită, cunoscută, La altele n-au îndrăznit cei răi să vină. E, au găsit
numele, este şi o adeverire a prezenŃei Sfintei securizată şi lumea largă din afara lui (fără repere, motive cum au găsit şi în Bucureşti la biserici, că
Treimi. necunoscută, plină de primejdii), este descris de încurcă nu ştiu ce, că deranjează nu ştiu ce”.
Negreşit, sute de ani, poate mii de ani, călătorii au un Ńăran în cuvinte sugestive: „În hotar merge Un călător francez contemplă crucile
socotit în sinea lor, pe bună dreptate, că drumul omu’ liniştit, merge ca pe locu’ lui; n-are de ce se româneşti
străjuit de cruci te ajută să ajungi cu bine la capăt. teme. Hotaru’ e aşa, ca o îngrădire ce cuprinde Între 30 septembrie şi 2 octombrie 1896, într-una
Să îŃi atingi Ńinta. satu’-ntreg. Hotaru’ nostru e satu’ nostru.” Iar un din călătoriile sale prin România, entomologul
altul mărturiseşte: „Cine a trecut hotaru’ nu mai e Arnold Lucien Montandon, însoŃit de fiul său,
Cine străbate satele României se va uimi de la el acasă. Dincolo e altceva şi nu ştii ce; poate-i
mulŃimea crucilor care le străjuiesc, protector. Marcel, ajunge în satul Meledic, situat pe drumul
o lume bună, poate nu. Eu ştiu că de trec, nu mă ce duce spre muntele Penteleu, din acelaşi Ńinut
Din lemn sau din piatră, lăsate libere în bătaia mai simt bine; am aşa o teamă, ştiu eu?” Răspun-
soarelui şi a vântului, sau acoperite, întocmite mai etnografic al Buzăului. Fiul său observă şi con-
surile pe care le-au dat Ńăranii intervievaŃi de semnează în scris impresia puternică pe care i-au
simplu sau mai laborios, ele continuă să marcheze Ernest Bernea la întrebarea „de ce se fac cruci la
semnificativ topografia satelor. Simpla lor lăsat-o ineditul, omniprezenŃa şi varietatea cru-
răspântii?” sunt elocvente pentru viziunea despre cilor din satele pe care le-au străbătut: „...Cruci
prezenŃă indică un aspect important, definitoriu lume a înaintaşilor noştri. Unul dintre interlocu-
pentru psihologia românilor de astăzi: în ciuda din piatră masivă se perindă, scrijelite cu
tori explică: „Se pune cruce la răspântie. Ştii, între inscripŃii, adesea foarte frumoase, toate având o
transformărilor radicale pe care le-a suportat satul drumuri este şi Netrebuitu’; acolo e loc slab şi
românesc (colectivizarea, industrializarea forŃată, expresie a lor, însemnând cu personalitate spaŃiul,
iese-n cale cine nu trebuie, iese la răspântie, că-i cu cele trei braŃe ale lor. Una mai veche, din lemn,
politica de descreştinare - toate orchestrate de omu’ neştiutor. Se pune cruce să nu s-apropie
regimul comunist -, la care s-a adăugat, mai târz- atât de stranie, te face să te gândeşti la crucea
Necuratu’, că la tot locu’ unde se taie drumu’ e Lorenei. Lateral, sub fiecare extremitate a cruci-
iu, pătrunderea masivă a mentalităŃii individual- locu’ lui”. Un alt Ńăran accentuează funcŃia utili-
ist-consumeriste), românii şi-au păstrat obi- fixului, la jumătatea înălŃimii lemnului central,
tară a crucii: „Se pune cruce la răspântii că acolo poartă alte două cruci mici, sculptate delicat, una,
ceiurile creştineşti, certificate în timp. Din această trec mulŃi călători; să ştie unde s-o ia. E răspântie
perspectivă, crucea de la drum sau troiŃa este un din păcate, distrusă; se află la intrarea într-un sat,
şi acolo se taie drumu’. Omu se-nchină să o ia pe după un vad. De partea cealaltă a drumului, sub
obiect al memoriei şi în alt sens: ea adevereşte calea bună.”
continuitatea, de viziune spirituală şi de trăire, cu copaci, printre trunchiuri strâmbe de salcie, o altă
străbunii noştri. Cu Ńăranul român. Crucea la fântână cruce, nouă, zugrăvită un pic stângaci şi în culori
PoŃi vedea troiŃe construite în curtea Ńăranului, în poate prea vii, fără nuanŃe şi patină, povesteşte
La răscruce de drumuri istoria făuritorului ei”.
câmpul deschis, la răspântii. Din vechime, unele
Cine străbate un sat contemplând din loc în loc cruci sau troiŃe se ridică în apropierea fântânilor. Însemnările lui Marcel Montandon dovedesc, o
crucile de pe drum îşi va pune, inevitabil, o între- Revenim la răspunsurile Ńăranilor chestionaŃi de dată în plus, continuitatea culturii şi civilizaŃiei
bare: de ce, în marea lor majoritate, ele sunt ridi- Ernest Bernea, care luminează, din interiorul tradiŃionale româneşti, a cărei esenŃă a fost şi este
cate la răscruci? Acolo unde se întretaie dru- mentalităŃii româneşti arhaice, sensul plasării cru- creştină.
murile. ExplicaŃiile sunt diferite şi fac parte din cilor în vecinătatea fântânilor. Ele descriu fântâna
registre diferite. În mentalitatea arhaică, la Sursa: http://ziarullumina.ro
comunitară şi, ca loc în care călătorul face un
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019 PERMANENÞE 9
MărŃişor legionar: 1934-1940
asemenea fapte. De asemenea, nu este admis nici
portul mărŃişoarelor confecŃionate de partidele
politice sau organizaŃii cu tendinŃe politice”.

- arestat, prigonit, interzis, îngropat -


(Arhivele NaŃionale Iaşi, fond Prefectura Iaşi, dosar
2/1938, filă 27).
La scurtă vreme după emiterea ordinului este are-
stat la Bucureşti gravorul legionar Georgescu, con-
fiscându-se cu ocazia arestării lui un număr de 4900
de mărŃişoare care, potrivit celor care le-au confis-
CEZARINA CONDURACHE cat, ar fi urmat să fie vântute cu 20 de lei bucata.
MărŃişorul legionar al anului 1938 era un medalion
rotund având în centru harta verde a României Mari
La începutul anilor ‘30 Mişcarea Legionară a inte- suprapusă peste o cruce verde, în interiorul hărŃii se
grat în formele sale de trăire şi exprimare tradiŃion- afla, gravat cu auriu, textul lui MoŃa „Să faci Căpi-
alul mărŃişor. Alb cu roşu, verde cu auriu, cu şnur tane o Ńară ca soarele sfânt de pe cer”. La baza hărŃii
tricolor, în formă de iconiŃă sau medalion, se afla gravat anul 1938. De jur împrejurul hărŃii
marŃişoarele legionare aveau funcŃie dublă: de suprapuse pe cruce erau numeroase raze de soare.
propagare a ideii legionare şi de asigurarea a unei Medalionul avea şnur verde.
surse de venit pentru Legiune. MărŃişoarele erau
confecŃionate de legionare şi de legionari din metal,
os, hârtie şi distribuite în primii ani din om în om, 1939 – MărŃişorul, alinarea lagărului
iar ulterior, prin Serviciul de Colportaj al Mişcării.
Luna martie 1939 îi găseşte pe mulŃi dintre
legionari fie internaŃi în lagărele de la Ciuc şi
1934 – MărŃişoare pentru Nicadori Vaslui, fie în temniŃa de la Râmnic, fie în exil, fie în
ascunzători, încercând să biruie arestările Prigoanei
Prima asociere între mărŃişor şi Mişcarea Legionară celei Mari. Nu mai există mărŃişoare legionare ofi-
am găsit-o în memoriile Nanei Sofica. În martie ciale, iar luna primăverii va aduce peste capetele
1934 nicadorul Nicolae (Niky) Constantinescu este legionarilor, şi aşa hăituiŃi şi întemniŃaŃi, instalarea
dus la GalaŃi pentru proces cu lanŃuri la picioare, în cruce verde, pe braŃul ei orizontal scria cu auriu pe
3 rânduri „13 ianuarie/ Majadahonda/ 1937”. În guvernului Armand Călinescu.
haine de puşcăriaş. În Gara de Nord fetele
legionare, în frunte cu Nicoleta Nicolescu, aşteaptă ambele capetele ale braŃului vertical apărea câte un Şi totuşi, în lagărele în care legionarii au fost închişi
apariŃia dubei penitenciare. Reuşesc să îl vadă pe M. Crucea era înconjurată de frunze aurii de stejar. de regele asasin Carol al II-lea şi-a făcut loc şi
Niky şi cu toate îi dăruiesc mărŃişoarele primite de PreŃul mărŃişorului Majadahonda era 20 de lei. mărŃişorul. La Miercurea Ciuc şi apoi la Vaslui
ele cu ocazia zilei de 1 martie. Niky Constantines- Pr. MoŃa: „Şi prin aceste mărŃişoare care încolo în legionarii au descoperit un meşteşug inedit: sculp-
cu porneşte cu mărŃişoarele la proces şi ulterior le lumea mare sunt mai mult niscai jucării, care peste tura în os. Cel care a inaugurat această nouă artă a
va duce în temniŃă. câteva zile se leapădă şi se uită, Legiunea s-a ridi- fost legionarul Vasile Buhai. Îndeletnicirea s-a
cat peste trecătorul de toate zilele şi lucrează şi prin extins apoi rapid sub coordonarea lui Victor Puiu
el asupra sufletului şi asupra inimii celor ce le Gârcineanu: cruciuliŃe, iconiŃe, spade din os.
1935 – Primele mărŃişoare arestate poartă înălŃându-le spre ideal, spre cer, spre ce e Lucrau cu migală şi dragoste locotenentul Maricari,
frumos şi netrecător”. Victor Belici, Vasile Iovin, Fănică Anastasescu.
Primele mărŃişoare vândute în scopul de a strânge Ulterior meşteşugul se va relua în temniŃele antone-
fonduri pentru Mişcare sunt semnalate de SiguranŃă Din „Circulări şi Manifeste” aflăm că mărŃişoarele sciene şi comuniste.
în 1935. Mai exact în 8 februarie 1935 studenŃii Majadahonda erau confecŃionate de un gravor cu
Smărăndescu de la Politehnică şi Iliescu de la Şti- gradul de comandant ajutor şi că erau foarte solici-
inŃe au fost arestaŃi pentru vânzare de mărŃişoare cu tate în teritoriu. În acest sens Căpitanul
chipul Arhanghelului Mihail în scopul de a strânge menŃionează că gravorul confecŃionează între 500 şi
bani pentru ridicarea monumentului închinat lui 800 de bucăŃi pe zi. Totodată aminteşte că acestea
Sterie Ciumetti. În 24 martie 1935 şeful legiunii de au ajuns în toate judeŃele Ńării, atrăngând atenŃia că
jandarmi BălŃăteşti (NeamŃ) confiscă 50 de „corpuri la Hunedoara, judeŃul lui MoŃa, ar fi trebuit alocat
delict” similare, la percheziŃia făcută unui grup de un număr mai mare de mărŃişoare.
legionari ce organizase la Mănăstirea NeamŃ un
parastas pentru legionarii asasinaŃi în prigoana Tot în anul 1937 ziua de 1 martie a adus şi mare tris-
Duca. MărŃişoarele aveau pe faŃă icoana teŃe în rândul legionarilor. Singura fiică a preotului
Arhanghelului Mihail, iar pe spate, gardul de fier. Nicolae Georgescu Edinet, micuŃa Rodica, a trecut
la cele veşnice. Întreagă suflare legionară l-a însoŃit
în suferinŃă.
1936 – Primul mărŃişor oficial al Mişcării
MărŃişorul legionar al anului 1936 era un medalion 1938 – MărŃişoare interzise prin lege
în aramă cu iconiŃa Sfântului Arhanghel Mihail Vasile Iovin, Victor Belici, Fănică Anastasescu,
biruitor asupra balaurului. MărŃişorul se purta în În 1938 SiguranŃa carlistă nu a permis comer- în atelierul de os
piept prins cu un şnur tricolor, după cum relata cializarea sau distribuirea mărŃişorului legionar.
Părintele Protopop Ioan MoŃa în paginile „Lib- Mai mult, cu câŃiva ani în urmă Ziarul de Iaşi pub-
ertăŃii”. Banii încasaŃi din vânzarea lor au ajuns în lica un extras dintr-un document obŃinut din arhiva 1940 – MărŃişorul dezgropat
fondul central al Legiunii. Prefecturii Iaşi. Este vorba despre un ordin de min- Minunea Arhanghelului Mihail, transformarea
istru transmis în teritoriu de Armand Călinescu: „Vă României în Stat NaŃional Legionar a fost, după
aducem la cunoştinŃă că nu se aprobă portul cum ştiŃi, de scurtă durată. Uneltele diavolului au
1937 – MărŃişoarele Majadahonda mărŃişoarelor separate cu prilejul zilei de întâi lucrat la dărâmarea unei realităŃi care, dacă ar fi dăi-
Martie, cari sunt confecŃionate astfel încât ar putea nuit, ar fi schimbat faŃa Europei şi a lumii. Lunile
Tot din paginile „LibertăŃii” aflăm că pentru anul constitui vreun mijloc de propagandă politică.
1937 au existat două modele de mărŃişoare biruinŃei legionare au fost luni de toamnă/iarnă,
Toate mărŃişoarele care sunt socotite ca insigne mărŃişorul era departe şi până la sosirea lui
legionare, unul acceptat şi altul oficial. Ambele au politice şi toŃi cei ce vor fi dovediŃi că le poartă, vor
stat sub semnul jertfei de la Majadahonda. Legiunea avea să fie din nou interzisă, întemniŃată,
fi deferiŃi justiŃiei, împreună cu actele dresate con- exilată, asasinată...
Primul mărŃişor era o iconiŃă rotundă pe fond alb cu form art. 324 din Codul Penal, care sancŃionează
chipurile lui MoŃa şi Marin deasupra cărora se înălŃa Şi totuşi MărŃişorul s-a ivit pentru legionari şi în
o cruce, astfel încât MoŃa se află sub un braŃ al iarna lui ’40. În 26 noiembrie 1940 începea deshu-
crucii şi Marin sub celălalt. PreŃul mărŃişorului cu marea Căpitanului, a Nicadorilor şi a Decemvirilor.
chipurile celor 2 martiri era 10 lei. Al cincilea legionar scos de sub placa de beton de la
Jilava a fost decemvirul Gavrilă Bogdan. Studentul
Al doilea este mărŃişorul Majadahonda, apariŃia lui Gavrilă, bihorean din comuna Lazuri, a fost
fiind anunŃată oficial prin Serviciul de Propagandă recunoscut de familie şi camarazi după tabachera de
al Mişcării Legionare în mai multe reviste lemn în care mai erau câteva Ńigări şi după
legionare. „Serviciul de propagandă scrisă de la mărŃişorul legionar pe care îl purta cu el…
biroul central al Legiunii aduce la cunoştinŃa tutur-
or prietenilor, membrilor şi legionarilor că: Povestea mărŃişorului legionar continuă… ea
MărŃişorul Legionar 1937 este un model unic merge în pas cu toate durerile şi nedreptăŃile suferite
Crucea Verde Majadahonda cu o cunună de frunze de camarazii noştri în Ńară, în exil, în timpul
de stejar şi se va pune în vânzare numai prin orga- Mareşalului Antonescu şi al regimului comunist.
nizaŃiile şi debitele legionare.” MărŃişorul se MărŃişorul va fi şi alinare în temniŃe, dar şi capăt de
prezenta sub formă de medalion, în centru se afla o acuzare şi motiv de condamnare.
10 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019

Dreptul la Memorie: donaŃii. PreŃul abonamentului este de 70 lei/ an pentru abonaŃii din Româ-
nia, respectiv 50 euro/ 60 dolari/ an pentru abonaŃii din străinătate.
AbonaŃi-vă la revista „PERMANENłE” Revista apare lunar şi se expediază prin poştă pe adresa abonaŃilor.
Dragi prieteni, Revista noastră, „PermanenŃe”, a intrat în 2019 în al 21-lea Contravaloarea abonamentului sau donaŃiile se pot achita cash la sedi-
an de existenŃă. ÎnfiinŃată în 1998 de supravieŃuitorii temniŃelor carliste, ul FundaŃiei „Profesor George Manu”, prin mandat poştal pe adresa:
antonesciene şi comuniste, cu apariŃie lunară neîntreruptă, “PermanenŃe” a Militaru Carmen Daniela, O.P. 37 Ghişeul 2 – C.P. 14, 024280
rămas singura revistă naŃional-creştină care mai apare în Romania, în for- Bucureşti sau prin virament bancar pe coordonatele următoare:
mat fizic, în mod constant. Avem dreptul la memorie, la adevăr, la istorie, FundaŃia „Profesor George Manu”,
la demnitate. Avem obligaŃia să ducem mai departe moştenirea primită de la Banca Transilvania,
seniorii pătimitori în temniŃele carliste, antonesciene, comuniste. swift code: BTRLRO22XXX
Revista „PermanenŃe” face parte din această moştenire. Costurile mari gen- USD - IBAN: RO17BTRL04102205797941XX
erate de tipărirea şi distribuirea unei reviste de acest fel au cauzat dispariŃia EUR - IBAN: RO80BTRL04104205797941XX
multor publicaŃii de gen apărute după 1990. Şi noi ne confruntăm cu aceeaşi LEI - IBAN: RO34BTRL04101205797941XX
problemă, dar suntem hotărâŃi să continuăm. Pentru a face asta, avem Vă invit să mergem înainte, împreună!
nevoie şi de ajutorul vostru.
Vă rog - pe toŃi cei care puteŃi şi doriŃi - să ne sprijiniŃi, abonându-vă, reîn- Cezarina Condurache,
noind abonamentul pe care îl aveŃi deja la revista „PermanenŃe” sau făcând Preşedinte FundaŃia „Profesor George Manu”

La mormântul unui Sfânt:


cu sufletul curat ca lacrima: Corneliu NiŃă, Con-
stantin Oprişan, Gherasim Iscu. Aşa au fost toŃi cei

Corneliu NiŃă
ce s-au jertfit în închisori pentru Hristos şi pentru
neam, lamura neprihănită a poporului român. Deşi
nu sunt scrişi încă în calendare, ei sunt sfinŃi la
Dumnezeu şi în inima neamului nostru. Vocea care
l-a făcut mai întâi sfânt pe Ştefan, marele voievod,
a fost vocea poporului. Aşteptăm cu răbdare clipa
pomenirea Sfântului Mucenic Corneliu NiŃă, ucis în care Biserica românilor va asculta această voce.
în închisoarea din Piteşti, la doar 23 de ani, una din Cât de mult va spori ea atunci, cât de mult vor
victimele reeducării organizate şi orchestrate de mijloci pentru noi rugăciunile sfinŃilor noştri în
regimul comunist. Acest copil nevinovat a fost acest veac al pierzaniei!
bătut cu bâta de călăul Eugen łurcanu, unealta sin- Domnul spune: „Şi veŃi cunoaşte adevărul, iar ade-
istră a odiosului regim, până ce şi-a dat sufletul, vărul vă va face liberi” (Ioan 8:32).
pentru că avusese curajul să spună adevărul. Nicio instanŃă lumească nu ne poate lua dreptul la
Au slujit preoŃii Ioan Şişmănian de la Mănăstirea adevăr, dreptul de a ne cunoaşte trecutul, aşa cum a
Petru Vodă şi IonuŃ Roşu de la Hemeiuş, Bacău. Pe fost şi vom fi liberi cu adevărat abia atunci când
pomelnic au fost trecute, alături de numele lui Cor- vom avea curajul să mărturisim tot adevărul despre
neliu NiŃă, şi numele multor altor martiri ai neamu- trecutul nostru.
lui românesc şi sfinŃi mărturisitori, majoritatea foşti
membri ai Mişcării Legionare. S-a citit apoi Acatis- Profesor GRUIE PITICAR
tul SfinŃilor Mărturisitori ai temniŃelor comuniste
de către părintele Ioan şi un fragment din mărturia
lui Gheorghe Andreica, evocând înfricoşătoarea
moarte a Mucenicului Corneliu NiŃă. În cuvântul
său final părintele a subliniat faptul că sfinŃii măr-
turisitori sunt vii, iar noi să avem parte de rugăciu-
Dacă s-ar face puŃină tăcere în lumea asurzită de nile lor; suferinŃa lor, a adăugat părintele, a fost
zgomote deşarte, am mai putea încă să auzim calea către adevărata lumină şi adevărata biruinŃă,
picurând pe pardoseala umedă şi murdară a tem- fiindcă singurul mod de a trăi în Hristos este iubirea
niŃelor sângele sfinŃilor mărturisitori ai lui Hristos, şi jertfa pentru El şi pentru aproapele.
zdrobiŃi de cumplitele lovituri ale torŃionarilor. Am La sfârşit domnul Vasile Ungureanu a făcut
putea să ne trezim cu toŃii din somnul conştiinŃei şi prezenŃa simbolică a celor pomeniŃi, iar vocile din
să înŃelegem că numai acest sânge curat are puterea asistenŃă au răspuns „Prezent!”. Câtă vreme vom
de a ne spăla de urâciunea şi ticăloşia vieŃii în care răspunde aşa, martirii vor fi întotdeauna cu noi.
trăim.
La acest eveniment au participat şi elevi şi profesori
Pe 26 februarie, la Cimitirul Central din Bacău, de la Colegiul NaŃional Ferdinand I, fostul liceu
câŃiva dintre noi, cei ce nu vrem să uităm, am făcut teoretic ai cărui absolvenŃi erau cândva nişte tineri
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019 PERMANENÞE 11

Flori de aur din Maramureş (58)


Astfel mă luptam cu boala şi trebuia s-o înving.
Primele raze ale primăverii se făceau simŃite.
Începusem să mă mişc prin casă cât mai mult,
pentru a mă antrena în vederea plimbării, sub
cerul liber. Într-o zi, m-am apropiat de uşa de la
ieşire, o deschid, fac un pas spre trepte, mă odi-
inŃe provocate de închisoare!... Deşi nu eram în hnesc, îmi reglez respiraŃia şi cobor cu greu cele
spatele gratiilor, nu eram în stare să ies din casă, 8 trepte ce dădeau spre curte. Aerul proaspăt de
nici măcar până în curte. NopŃile erau atât de afară a fost prea greu pentru mine. Am ameŃit -
lungi şi grele, parcă nu voiau să se sfârşească, să nici nu ştiu cum am reuşit să mă întorc în casă.
apară dimineaŃa, cu zâmbetul îngrijorat, dar cald Mi-am dat seama că această îndrăzneală era
al soŃiei şi al băiatului. pentru mine o aventură prea grea.
Nu puteam dormi, din cauza durerilor. Mă mis- Dar razele soarelui continuau să mă îmbie insis-
tuia febra, mă cu-tremurau gândurile negre, iar, tent, prin geam. După câteva zile de antrena-
ca să scap de ele, începeam să număr, cu miile, ment prin cameră cu geamul deschis, reiau ten-
cu zecile de mii, privind la ceasul care pentru tativa. Ajung până în curte, fără a fi prea epuizat.
mine nu voia să se mişte mai repede. Recitam de Dar mă opresc, mulŃumindu-mă cu puŃinul real-
multe ori Rozariul, care, prin succesiunea rugă- izat. Puteam privi copacii care înmuguriseră. E
ciunilor, devenea la un moment dat monoton şi, bine şi atât! Ai mei mă urmăreau cu îngrijorare,
Sub acest generic oferim cititorilor întâmplări în sfârşit, mă cuprindea somnul. dar şi cu speranŃă.
de viaŃă din istoria recentă a Maramureşului, ca Mi-a trebuit o săptămână pentru ca, progresiv,
dovezi eroice de credinŃă şi iubire creştină. (M. Dar nu aveam voie să cad pradă disperării. Dacă
V.) în teroarea de la Piteşti, când nu mai puteam să ajung până la ieşirea din cartier. Prelungind
rezista, îmi ziceam: „Doamne, ia-mă la Tine!”, din ce în ce traseul, după alte două săptămâni
acum trebuia să trăiesc pentru familia pe care am ajuns în parcul din centrul oraşului. Eram ca
Eram din nou bolnav (1980), şi încă bolnav atât de mult mi-am dorit-o, familia ce voia să un copil ce învaŃă să meargă, bucurându-se de
grav. Oare a câtea oară trebuia să mă confrunt cu rămân în mijlocul ei, aşa cum eram şi a cărei fiecare pas în plus…
boala? De parcă nu erau de ajuns celelalte sufer- dragoste îmi întreŃinea dorul de viaŃă. (Aurel Vişovan, Dincoace de gratii)

România şi sfârşitul Europei (23)


VinovăŃia profundă însă este a camarilei regelui
Carol al doilea care, prin abuzuri crescânde, a con-
fiscat total statul român, menŃinându-se la putere
doar teroarea generalizată a anilor 1938-1940. În
politica externă dictatura carlistă a ignorat total
evoluŃiile europene, provocând în mod gratuit şi
Mihail Sturdza (1886-1980) a fost un diplomat de greşeală din partea lui Hitler (pe care Germania a
repetat Germania şi obligând-o să-şi mute simpatia
prestigiu, ministru de externe al României în plătit-o scump) de a pedepsi România fiindcă
spre vecinii revizionişti ai României.
perioada Statului NaŃional-Legionar (1940-1941) şi această încercare dăduse greş - prin aceasta au fost
a Guvernului NaŃional de la Viena (1944-1945). ignorate toate izvoarele de energie naŃională care
Lucrarea sa „România şi sfârşitul Europei” con- existau în Ńara noastră. Dar a fost o crimă din
stituie un izvor documentar de excepŃie. partea lui Carol şi a miniştrilor lui de a-i da
„Pactul Ribbentropp-Molotov s-a încheiat la 23 prilejul să comită o asemenea greşeală.”
august 1939. Călătoria lui Gafencu la Berlin, Paris, (pag.147 si 148)
Londra şi Roma avusese însă loc cu cinci luni mai Mihail Sturdza atinge aici cel mai sensibil moment
înainte. Pierderea nu numai a Basarabiei şi a unei al istoriei interbelice - prăbuşirea României Mari în
părŃi din Bucovina, dar şi a inimii Ardealului a fost 1940, prin pierderea Basarabiei şi Bucovinei şi Ńin-
consecinŃa directă a activităŃii ministrului nostru de utului HerŃa (în favoarea Uniunii Sovietice), a Tran-
externe, în timpul acestei călătorii - dezastru. silvaniei de nord (în favoarea Ungariei) şi a Cadri-
Fuhrerul ştia că în războiul inevitabil cu Rusia sovi- laterului (în favoarea Bulgariei). Aceste lovituri
etică el nu putea avea aliat mai important din punct grave date României au avut acordul explicit sau
de vedere militar şi economic decât România. Nici implicit al lui Hitler, ceea ce - spune Sturdza - con-
Italia nici Ungaria nu ar fi putut înlocui cei 800.000 stituie o mare greşeală, pentru că astfel tabăra
de combatanŃi pe care România întreagă îi putea naŃionaliştilor europeni a pierdut marea rezervă de
oferi, nici bogăŃiile miniere şi agricole. Interesul său energie românească în lupta anticomunistă, marea
era vădit de a da „factorului român” toată valoarea masă a românilor pierzând simpatia pentru Germa- Grigore Gafencu, Ministrul de Externe
sa. O ultimă încercare în această privinŃă a făcut-o nia nazistă (alături de care vor lupta totuşi până la
cu prilejul călătoriei lui Gafencu. A fost o mare urmă, dar cu incomparabil mai slab entuziasm). februarie 1939 - iulie 1940

Nicolae Roşca - 6 ani de la trecerea în eternitate


Şase ani se împlinesc zilele acestea de la care ne veghea şi ne îndruma, în prezenŃa dânsului
despărŃirea (fizică) de domnul Nicolae Roşca, per- ne simŃeam în siguranŃă, ne simŃeam încurajaŃi să
sonalitate de prim rang a Mişcării Legionare din perseverăm...
exil şi unul dintre principalii organizatori ai activ- Domnul Nicolae Roşca este pentru noi o sursă de
ităŃii din Ńară după ’90, membru activ şi preşedinte LEGITIMITATE... funcŃiile de răspundere înaltă
al FundaŃiei „Profesor George Manu”. DespărŃire pe care le-a îndeplinit zeci de ani în Mişcarea
DOAR fizică, deoarece sufleteşte îl simŃim prezent Legionară, dar mai ales prezenŃa sa constantă ală-
în toate activităŃile noastre prin care îi continuăm turi de Comandantul Horia Sima ne-au făcut pe cei
misiunea, îl simŃim prezent în principiile pe care mult mai tineri să ne simŃim conectaŃi la cel mai
încercăm să le punem în practică. înalt nivel şi integraŃi în istoria legionară. Prin dis-
Domnul Nicolae Roşca este pentru noi în primul cursuri şi prin scris, prin prezenŃa fizică şi munca
rând un MODEL fiind un exemplu de trăire stator- organizatorică, atât în România, cât şi în Spania,
nică şi demnă a idealului îmbrăŃişat în tinereŃe şi Nicolae Roşca a continuat opera Comandantului,
niciodată abandonat, nici în temniŃe, nici în batal- dând mesajului legionar un viitor, cu toate obsta-
ioanele de exterminare de pe front, nici în exil... În colele prezentului.
momentele de succes, acelaşi ideal era afirmat Îndemnăm pe cei şi mai tineri decât noi să-i
sobru, niciodată triumfalist sau superficial, cu car- citească cărŃile şi articolele şi vor găsi un om tânăr,
acterul unui luptător care ştie că lupta e lungă... plin de entuziasmul credinŃei şi adevărului, un neo-
Domnul Nicolae Roşca este pentru noi un bosit mărturisitor şi împlinitor al valorilor creştine
PĂRINTE.... aşa l-am perceput... şi diferenŃa de şi naŃionale.
vârstă, fără îndoială, a contribuit la aceasta, dar mai pagină realizată de
Nicolae Roşca - PREZENT!
ales calmul şi distincŃia (dar şi umorul discret...) cu Preot prof. MARIUS VIŞOVAN
12 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019

Memento:
George Popescu Glogoveanu
(1919-2012)
CONSTANTIN MIHAI

Pe 17 martie 2019 s-au împlinit 7 ani de la trecerea la alte nume ale rezistenŃei anticomuniste: Pr. Liviu
la Domnul a lui George Popescu Glogoveanu, unul Brânzaş, Dr. Nae Nicolau, Doamna Viorica Căli-
dintre recordmenii temniŃelor antonesciano-comu- nescu, Domnul Mircea Nicolau, Domnul Alexandru
niste – a stat 23 de ani neîntrerupŃi (1941-1964), o Ştefănescu, viitorul Monah Atanasie de la Petru-
adevărată „performanŃă”, dacă se poate numi astfel Vodă, Doamna Aspazia OŃel Petrescu, Pr. Chesarie George Glogoveanu (dreapta), alături de Ilie Tudor
un teribil experiment recluzionar. În plus, anul aces- Gheorghescu, fără a-l omite pe unchiul meu, Ghe-
ta, pe 7 mai, se împlinesc 100 de ani de la naşterea orghe Mihai, deschizătorul de drumuri.
domnului George Popescu Glogoveanu, moment Din prima clipă când l-am cunoscut pe nea Bebe, în cipiile enunŃate. Domnia sa a înŃeles să-şi apropie şi
important pentru a readuce în atenŃia publicului o vechiul sediu al AsociaŃiei, din proximitatea Teatru- să încurajeze generaŃia tânără studioasă, fiind con-
figură exemplară a rezistenŃei anticomuniste, una lui NaŃional Craiova, am simŃit acea adecvare de ştient că misiunea românească în plan cultural şi
din lungul şir al iluştrilor necunoscuŃi care au punc- structură interioară, datorată nu numai ascendentu- spiritual nu poate fi continuată decât de elemente
tat decisiv istoria recentă a României prin martirajul lui meu familial – faptul că proveneam dintr-o fami- viguroase, bine pregătite vremurilor tulburi care vor
lor cuminecător. lie care luptase împotriva regimului comunist: fra- veni. Bucuria generozităŃii cu care ajuta pe cei din
A încerca să scriu despre personalitatea domnului tele cel mare al tatălui, Ion Mircea, care căzuse în jur devenise exemplară, gesturile sale de altruism
George Popescu Glogoveanu este o sarcină extrem luptele împotriva ruşilor din 1944, unchiul Gheor- dând măsura caracterului său. NobleŃea sa sufle-
de dificilă, mai ales ca nu pot practica decât un exer- ghe Mihai, ce trecuse prin 17 ani de detenŃie, plus tească venea în prelungirea unei tradiŃii aristocrati-
ciŃiu al smereniei, al modestiei şi al bucuriei, deopo- traseul tatălui de luptă permanentă împotriva bolşe- ce trăite organic, firesc, fără nici o urmă de ostenta-
trivă, în cazul Domniei Sale, un adevărat prieten de vismului –, ci şi unei afinităŃi sufleteşti, a unei rezo- Ńie, tradiŃie la care am încercat mereu să mă rapor-
suflet căruia îi datorez atât de multe. De aceea, nu nări interioare greu de explicat prin cuvinte. Apro- tez. Trebuie să depun mărturie pentru toată investi-
mă pot apropia în această modestă tentativă de res- pierea sufletească faŃă de nea Bebe s-a cimentat Ńia, sprijinul acordate mie de către Domnia sa căru-
tituire a chipului său esenŃial decât printr-un exerci- treptat, transformându-se într-un raport de filiaŃie ia nu am cuvinte de mulŃumire, bucuriei generozită-
Ńiu de cinstire a memoriei sale, de revelare a unor interioară profundă. Întrevederile zilnice cu Dom- Ńii de a dărui. Cu adevărat, dânsul întrupează princi-
trăsături sufleteşti profunde care alcătuiesc profilul nia sa mi-au oferit revelaŃia Omului, a fiinŃei pe care piul patristic major: dăruind vei dobândi.
omeniei plenare. o căutam de mult şi în care mă regăseam plenar, cu De aceea, încercarea mea modestă de aducere în
Făcând un arc peste timp şi încercând să fixez toate trăirile, aspiraŃiile şi împlinirile mele. Omenia atenŃia publicului a unei figuri importante a rezis-
momentul acestei întâlniri providenŃiale cu domnul structurală şi firească a lui nea Bebe creionează pro- tenŃei anticomuniste, precum cea a domnului Geor-
George Popescu Glogoveanu, nu pot omite un deta- filul său major, al fiinŃei creştine, legată organic de ge Popescu Glogoveanu, se circumscrie unui exer-
liu semnificativ: în perioada liceului, prin anii 1992- Predanie, ca reper de dezvoltare normală a învăŃătu- ciŃiu de memorie ca singură posibilitate de a depăşi
1994, veşnicul de pomenire, unchiul meu Gheorghe rii christice. antrenamentul de uitare la care e supus poporul
Mihai, unul dintre fondatorii AFDPA (AsociaŃia Pe acest fond am avut bucuria de a descoperi ade- român de mai bine de 50 de ani de ciuma roşie.
Foştilor DeŃinuŃi Politici Anticomunişti) din Craio- văratul chip al creştinului practicant, al rezistentului Identitatea românească se recompune din toate
va şi preşedintele acesteia, pentru o perioadă, care anticomunist branşat la dimensiunea axiologică aceste nume semnificative ale conştiinŃei umane
aproviziona familia cu noutăŃile publicistice şi cele interbelică pe care comunismul a încercat din răs- care au marcat peremptoriu, prin martiriul lor, isto-
editoriale privind literatura concentraŃionară, atunci puteri să o distrugă. Prin contactul cu un asemenea ria recentă a României. Identitatea ca memorie sau
restituită marelui public, ne vorbea de un coleg şi om s-au demontat toate stereotipiile propagandei memoria credinŃei ca reînviere identitară reprezintă
prieten extraordinar, domnul George Popescu Glo- bolşevice referitoare la rolul nefast al Mişcării mijloacele de recuperare a rezistenŃei anticomunis-
goveanu, Nea Bebe, pentru cei apropiaŃi, cu care Legionare în istoria contemporană a României. te, de restaurare a demnităŃii româneşti. Recursul la
făcea o echipă perfectă, în munca de zi cu zi de la Dimpotrivă, am avut fericita posibilitate de a tradiŃia culturală şi spirituală autentică este salvarea
AsociaŃie. De altfel, aveam să mă conving de acest cunoaşte legionarul par excellence, cel care întru- noastră de la un dezastru evident, prin restituirea
lucru în timpul studenŃiei mele craiovene, fiind real- pează virtuŃile creştinismului: altruism, generozita- adevăratelor modele: generaŃia SfinŃilor Români din
mente echipa care ducea greul AsociaŃiei, aceasta te, smerenie, delicateŃe, discernământ, bună măsură, temniŃele comuniste.
pentru a nu o exclude şi pe Doamna Viorica Căli- bună cuviinŃă, modestie, nobleŃe, curaj, cinste, com-
nescu, furnica vie care era peste tot în Ńară. Mai târ- petenŃă, calităŃi pe care duhul malefic nu avea cum
Bebe Popescu Glogoveanu
ziu, prin toamna anului 1995, aveam să aflu de la să le preŃuiască. Cunoscându-l pe Nea Bebe şi pe
fratele meu, Nicolae Mihai, proaspăt student la Isto- cei din generaŃia sa de mucenici am înŃeles de ce

- Seniorul Băniei
rie, o serie de aspecte extraordinare despre nea comunismul şi neocomunismul au urât şi urăsc
Bebe. Mărturisesc că abia aşteptam să ajung şi eu în Mişcarea Legionară, întrucât aceasta era, înainte de
Craiova, să-l cunosc personal, să pot sta mai mult toate, o şcoală a prefacerii interioare, a caracterelor,
lângă dânsul, mai ales că descoperisem şi o pasiune aşa cum cerea şi Biserica. Nu era vorba de vreo La începutul lunii martie 2019 a avut loc la
comună: Şcoala lui Nae Ionescu şi generaŃia’27, suprapunere între Biserică şi Mişcare, ci de un Craiova pomenirea de 7 ani pentru fostul deŃin-
preocupări pe care le-am început din ultimele clase punct comun, împlinit în planuri diferite: legiona- ut politic George Popescu Glogoveanu.
de liceu şi cărora aveam să ne consacrăm atât dân- rismul urmărea formarea omului interior pe care
sul, cât şi eu, inclusiv prin cărŃile scrise. Biserica urma să-l înduhovnicească. Nu întâmplă- Bebe Popescu s-a născut la PleniŃa/Dolj în
tor, Mişcarea Legionară a dat procentul covârşitor 1919. Arestat în 1941, sub regimul Antonescu,
În toamna anului 1997, intrând ca student la Litere, pentru activitate legionară, va pătimi timp de 23
avea să se producă fericita şi providenŃiala întâlnire de jertfă din România contemporană, luptând nu
pentru vreun ideal politic, cum greşit se vehiculea- de ani (preluat de regimul comunist în 1944) în
cu Nea Bebe care mi-a marcat semnificativ traseul temniŃele Craiova, Alba Iulia, Văcăreşti,
existenŃial. După ce cu câteva luni în urmă, îl cunos- ză ideea, ci pentru păstrarea credinŃei creştine.
Târgşor, Noua Culme, Jilava, Periprava, Aiud.
cusem pe domnul Gheorghe Stănescu, o altă figură Prin intermediul lui nea Bebe am regăsit superbia
a rezistenŃei anticomuniste, urma să se producă lumii interbelice, a valorilor sale cardinale. Discu- Activ şi neobosit, se va implica în activităŃile
această a doua întâlnire esenŃială. Spun întâlniri pro- Ńiile prelungite despre Şcoala lui Nae Ionescu, des- foştilor deŃinuŃi politici din 1990 şi până la
videnŃiale, pentru că de atunci şi până acum am pre Criterion şi implicaŃiile sale majore în cultura mutarea sa în veşnicie, în 2012. Autor a
această fermă convingere că ele au fost rânduite cu română, despre fenomenul martiriului românesc din numeroase lucrări istorice şi memorialistice,
un scop de către Dumnezeu, cu atât mai mult cu cât temniŃele carlisto-antonesciano-comuniste sau des- Bebe Popescu a fost un adevărat cavaler al
totul nu se produce întâmplător, fără voia Sa. În pre Mişcarea de RezistenŃă Armată din MunŃi mi-au creştinătăŃii în secolul XX.
timp, am început să înŃeleg rostul acestor întâlniri, revelat figura unui om de o complexitate extraordi- Cu ajutorul lui Dumnezeu, pomenirea a avut loc
bucuria pe care Cel de Sus mi-a dăruit-o şi căruia nu nară, un trăitor creştin completat de un intelectual sâmbătă, 2 martie, la Biserica Sfântul Gheorghe
am cuvinte suficiente pentru a-I mulŃumi: punerea rafinat, original, fecund, scrutător, pe linia învăŃă- din Craiova şi la mormântul său din cimitirul
în contact cu o generaŃie de mărturisitori, de jertfel- mântului naeionescian. CărŃile sale de istorie inte- Sineasca. În veci pomenirea lui!
nici şi de martiri la care trebuie să ne raportăm, de lectuală, rodul unor preocupări solide şi al unor dez-
la care trebuie să învăŃăm şi a cărei moştenire esen- bateri permanente, sunt elocvente în acest sens.
Ńială avem datoria să o ducem mai departe. Aceste Pasiunea sa pentru cultura română interbelică se RedacŃia
întâlniri au continuat să sporească, extinzându-se şi grefa pe un modus vivendi natural, în acord cu prin-
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019 PERMANENÞE 13

Sinaxarul DemnităŃii Româneşti


† 24 martie 1974
Generalul Platon Chirnoagă –
Şeful Armatei NaŃionale de la Viena
CEZARINA CONDURACHE

guvern român în exil şi a unei armate române care


să lupte împotriva bolşevicilor. În urma mai multor
discuŃii şi întâlniri cu autorităŃile germane, acestea
hotărăsc să susŃină decizia lui Horia Sima. Acesta
mobilizează toŃi legionarii aflaŃi în exil şi alături de
ei încearcă să capteze cât mai multe energii
româneşti care ar putea ajuta la formarea Guvernu-
lui. Eforturile lui Horia Sima conincid cu sosirea
Generalului Chirnoagă în prizonierat.
La 1 noiembrie 1944 Generalul primeşte în lagăr
vizita lui Vasile Iasinschi care îl pune la curent cu
planul lui Horia Sima. Chirnoagă îşi dă acordul de funcŃionarea corespunzătoare a Armatei se orga-
colaborare de la această primă întâlnire, urmând să nizează şcoli militare speciale. Cea dintâi şcoală
plece la Viena pentru o discuŃie directă cu Horia specială s-a înfiinŃat la Breithenfurt, cea de-a doua,
Sima, de îndată ce autorităŃile rezolvă ieşirea sa din la Korneuburg, ambele fiind în apropiere de Viena.
lagăr. Câteva zile mai târziu cei doi stabileau la Primul regiment (Döllersheim) pleacă să lupte pe
Viena structura viitoarei Armate NaŃionale. front pe 15 februarie 1945, în luptele de pe Oder,
În data de 10 decembrie 1944, Horia Sima unde va rezista cu brio până la 8 mai 1945, când
proclamă înfiinŃarea Guvernului NaŃional Român Germania capitulează. După acest act se destramă
de la Viena, sub conducerea sa. Generalul Platon şi Armata NaŃională.
Chirnoagă este numit Ministru de Război în cadrul Generalul Chirnoagă se refugiază la Bad Gastein.
nou constituitului Guvern şi Şef al Armatei În 25 septembrie 1945, o parte a corpului diplo-
NaŃionale de la Viena. Armata comandată de matic al Ńărilor din Est a fost arestat şi internat în
Chirnoagă se va constitui din prizonieri de război lagărul pentru „criminali de război” de la Glasen-
Platon Chirnoagă s-a născut pe 24 octombrie 1894,
români, din legionarii aflaŃi în exil, din elevi ofiŃeri bach, o localitate lângă Salzburg. Între cei arestaŃi
în localitatea Poduri, Bacău. Familia Chirnoagă –
şi subofiŃeri aflaŃi în şcolile din Germania. Armata se află şi Genealul Chirnoagă care va rămâne în
Gheorghe învăŃător şi Olimpia casnică – a fost
va lupta pe front împotriva bolşevicilor, dar se acest lagăr până în aprilie 1947, când va fi eliberat.
binecuvântată cu 8 copii. Platon urmează liceul în
hotărăşte ca aceasta să nu fie trimisă niciodată să Arestarea a fost făcută la solicitarea Tribunalului
Iaşi, apoi Şcoala militară de artilerie şi geniu
lupte împotriva românilor. InternaŃional de la Nürnberg care demarase proce-
(1913-1915). În Primul Război Mondial este
sublocotenent de artilerie în Regimentul 17 Chiar în ziua proclamării Guvernului se emite sele criminalilor de război. Eliberarea lui şi a celor-
Obuziere. Ajunge cu frontul în Transilvania şi decretul de înfiinŃare a Armatei NaŃionale de la lalŃi s-a făcut după ce Comisia Instructorie de la
Moldova (1916-1918), apoi în 1919 participă la Viena. InstrucŃia unităŃilor se face la centrul Döller- Nürnberg a scos din cauză entităŃile legate de Miş-
operaŃiunile din Ungaria. După încheierea războiu- sheim, aşezat la 90 km nord-vest de Viena, sub carea Legionară: Guvernul NaŃional şi Armata
lui, urmează Şcoala de aplicaŃie a artileriei şi atenta supraveghere a Generalului. La câteva zile NaŃională.
Şcoala Superioară de Război (1923-1925). În 1928 după constituirea Guvernului NaŃional Român, Generalul va locui iniŃial în Austria, apoi în FranŃa,
este cooptat în cadrul Marelui Stat Major. Va acti- primul regiment organizat la Döllersheim, format în 1968 stabilindu-se definitiv în Germania, la
va ca profesor (1938-1939) şi comandant al Şcolii din câteva sute de membri, a depus jurământul de Stuttgart. În perioada 1947-1974, Platon Chirnoagă
de aplicaŃie a artileriei (1939). credinŃă. De la înfiinŃare şi până în decembrie 1944 se va evidenŃia ca o personalitate luminoasă a
regimentul număra peste 8000 de luptători! exilului românesc, participă la toate manifestaŃiile
Al Doilea Război Mondial îl găseşte în poziŃia de
sub-şef al Statului Major al Armatei a III-a. Luptă În lunile ianuarie şi februarie 1945 s-a format al româneşti, scrie şi publică articole şi cărŃi. Între
în campania din Rusia, 1941-1944, ajunge cu fron- doilea Regiment al Armatei NaŃionale şi s-a acestea se remarcă drept lucrări de referinŃă „Isto-
tul în Bucovina, nordul Basarabiei, Nistru, început organizarea celui de-al treilea. Pentru ria Politică şi Militară a Răsboiului României con-
Transnistria, Sevastopol, Crimeea, Kuban şi la tra Rusiei Sovietice” şi „Istoria Daciei şi Continu-
Cotul Donului. În timpul războiului devine itatea Daco-Romană”.
Comandant al Brigăzii 4 de Artilerie, din Diviz- În 24 martie 1974 sufletul Generalului începe să
iunea 4 de Infanterie, şi primeşte gradul de Gener- urce vămile văzduhului. A fost înmormântat în
al. Neuer Friedhof Buchrein, în apropiere de Stuttgart,
Imediat după 23 august 1944, primeşte comanda slujba fiind oficiată de preoŃii Dumitru Emanoil
Diviziei a IV-a Infanterie. La 20 octombrie 1944, Popa, Vasile ZăpârŃan şi Florian Muller.
cea mai mare parte Diviziei va fi capturată de tru- Regimul comunist nu iartă „trădarea” Generalului
pele germane, la Szolnok (Ungaria). Între pri- şi mai ales asocierea lui cu Mişcarea Legionară şi
zonierii de război se numără şi Generalul Horia Sima. În 21 februarie 1946 Platon Chirnoagă
Chirnoagă. Acesta va fi purtat pe la diverse coman- este judecat în lipsă de Tribunalul Poporului
damente ale armatei germane. La fiecare interoga- Bucureşti şi condamnat la moarte. În acelaşi pro-
toriu luat de autorităŃi, Generalul îşi afirmă aversi- ces, Mitropolitul Visarion Puiu primeşte aceeaşi
unea faŃă de bolşevici şi dorinŃa de a lupta împotri- sentinŃă. Chirnoagă, Puiu şi ceilalŃi inculpaŃi (11 la
va lor. În octombrie 1944 ajunge în lagărul de pri- număr), vor fi etichetaŃi drept „criminali de
zonieri Buckenwald, în apropiere de Berlin, lagăr război”, etichetă pe care o poartă şi astăzi, din
rezervat ofiŃerilor români prizonieri. păcate.
Generalul Chirnoagă decide să ceară nemŃilor
dreptul de a forma o divizie română care să lupte Statul român – aproximativ liber şi teoretic demo-
împotriva sovieticilor. Dar statutul său era acela de crat – nu a fost capabil să anuleze, din 1990 până
prizonier şi nici nu ştia cum să intre în legătură în prezent, aceste sentinŃe politice, dictate de bolşe-
directă cu autorităŃile germane. vici. Mai mult, din 2015 avem şi legea 217 care
readuce în actualitate şi legitimează senŃintele
Între timp, comunismul se instaurase oficial în politice date de comunişti...
România. Imediat după 23 august 1944, Horia
Sima, aflat la Viena, ia decizia alcătuirii unui
În veci pomenirea Generalului Platon Chirnoagă!
14 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019

La División Azul (15)


ce tăia penetrările spre vest ale sovieticilor. Acolo
s-au menŃinut până pe data de 14, zi în care au fost
înlocuiŃi de către germani. La acea dată pierderile
făcuseră ca contigentul să se reducă la 60 de

Ilmen - O călătorie către „Zero Absolut” (2)


oameni. Adică două plutoane. Imediat cerură să li
se permită să-şi îndeplinească misiunea iniŃială,
salvarea Vsvadului. Superiorii germani le-au
promis că li se va permite la momentul oportun.
Spaniolii s-au întors spre nord şi în ziua de 16,
CĂLIN GABOR, Spania întăriŃi cu 40 de letoni, se lansau la atac, ocupând
pe rând satele Maloye Utschino, Bolshoie Utschi-
no şi Schiloj Tschernez. Sovieticii, speriaŃi
divizia. deoarece forŃele ce asediau Staraia Russa dinspre
10 ianuarie, nouă şi jumătate seara. Muñoz nord se puteau vedea încercuite, au reacŃionat ener-
Grandes către Ordás: garnizoana din Vsvad rezistă gic, contraatacând în ziua de 17 în Schiloj Tsch-
vitejeşte... Este absolut necesar să-i salvaŃi. Ne ernez şi Bolshoie Utschino cu care de luptă şi
obligă onoarea Spaniei şi spiritul fraternităŃii schiori. Din cei 36 de spanioli ce luptau în primul
poporului nostru cu cel german. sat, 16 au murit şi 13 au fost răniŃi. Un alt pluton
(23 de oameni) întărit cu 19 germani, s-a fortificat
11 ianuarie, ora două dimineaŃa. Muñoz Grandes în Maloye Utschino, unde inamicul îi încercui în
către Ordás: ziua de 19. În această ocazie, după o luptă extrem
- SunteŃi mândria neamului nostru. AveŃi credinŃă de dură, doar cinci spanioli au reuşit să se replieze
în Dumnezeu şi atacaŃi ca spanioli. în propriile linii. În aceeaşi zi, pe data de 19, ger-
manii încercuiŃi în Vsvad deciseseră să rupă cercul,
Continuară. După un marş ce părea interminabil, retrăgându-se spre vest, pe gheaŃa lacului. NemŃii i-
în care cele opt ore planificate se transformaseră în au permis redusului contigent spaniol onoarea de a
douăzeci şi două, compania de schiori a ajuns pe ieşi în căutare şi efectiv, în zorii zilei de 21, fugarii
malul sudic al lacului, lângă Ustrika. Două san- germani au dat nas în nas cu un mic pluton format
tinele de la Divizia 81 observau neliniştite cum se din şapte soldaŃi spanioli având misiunea de a-i
apropia o coloană de soldaŃi de postul lor. Una din- salva pe gheaŃa lacului.
tre santinele se chinuia să vadă ceva. Se întoarse
spre tovarăşul său, care tremura într-o haină de Misiunea originală fusese îndeplinită, însă luptele
Căpitanul Ordás blană trimisă de vreo onorabilă doamnă pentru nu s-au terminat aici. Din contigentul spaniol mai
„băieŃii de pe front”, şi murmură: „vin roşii”. S-au rămăsese doar un pluton, dar în ziua de 24 acesta s-
Compania se puse din nou în marş. Caii ruseşti, în desfăşurat, un sergent şi doi soldaŃi. Apropiindu-se a alăturat unei companii germane care, cu sprijinul
general rezistenŃi la oboseală, se arătau din ce în ce umbrele în lumina dimineŃii, sergentul strigă: carelor de luptă, a fost trimisă să recucerească Mal-
mai puŃin activi. Prea încărcate, săniile derapau pe «Stoj!» oye Utschino şi Bolshoie Utschino.
coaste şi alunecau în crăpăturile gheŃii. Grupurile O voce răspunse cu întrebarea: „german?” Şi încă 25 ianuarie, 01.40: Muñoz Grandes către Ordás:
însărcinate cu recuperatul echipamentului trebuia o dată: „German?” - Spune-mi câŃi viteji Ńi-au mai rămas.
să-l adune de pe gheaŃă sau să-l caute prin zăpadă.
Timpul trecea. Coloana se întindea de la un orizont - ScuzaŃi-mă, domnule sergent! strigă un soldat. Nu 18.45: Ordás către Muñoz Grandes:
la celălalt şi, militar vorbind, devenea tot mai vul- trageŃi. Sunt spanioli. Apoi se auzi o altă voce în
germană, de pe lac: - Am mai rămas doisprezece.
nerabilă. Frigul monstruos începea să facă victime.
Era un miracol faptul că până acum oamenii îi - Nu trageŃi! Suntem camarazi. Divizia Albastră Episodul companiei de schiori şi a efortului lor
rezistaseră. Majoritatea nu-şi simŃeau de ceva spaniolă. Sunt sergentul Klein, interpret. Şi Klein pentru salvarea Vsvadului figurează alături de alte
vreme picioarele şi începeau să înŃeleagă pericolul alergă spre compatrioŃii săi, pentru a evita o even- fapte eroice înregistrate în oricare parte, în Cel de
ce-i păştea când conştientizau lipsa completă de tuală eroare. al Doilea Război Mondial. Singuri, o insulă span-
sensibilitate. Apelurile se înmulŃeau, nu întotdeau- iolă într-o mare de străini, aceşti viteji au luptat şi
na ascultate, sugrumate parcă de ceaŃă. Spaniolii au fost conduşi la ceea ce pentru ei părea şi-au câştigat un loc nemuritor în istorie.
a fi un palat: o mică isbă de lemn cu o sobă. Şi
- Sanitar!... Sanitar!.. aveau şi ceai cald! Ordás, Otero, ceilalŃi ofiŃeri şi Generalul Schopper i-a trimis un mesaj personal
sergentul Klein au aflat că Vsvad rezista încă şi că camaradului său în Grigorov şi a acordat 32 de
Aceştia alergau de la unul la celălalt cu pachete cu Cruci de Fier spaniolilor. Franco distingea cu
comprese sintetice, cu unguente şi cu alcool. rămâneau sub comanda temporară a Diviziei 81,
grupată de-a lungul malului lacului Ilmen. Medalia Militară colectivă compania de schiori.
Oamenii cu degerături de gradul doi nu mai păşeau
şi se aşezau pe sănii, mărindu-le greutatea. Uneori Silezienii generalului Erich Schopper erau aproape (va urma)
se auzea un Ńipăt de groază: încercuiŃi şi plănuiau să contraatace într-o încercare
disperată de a supravieŃui şi a restabili frontul. Bibliografie:
- Mi-am pierdut o mănuşă! Acesta era condamat la Compania de schiori era o întărire binevenită, chiar
pierderea mâinii. Minus cinzeci şi trei de grade şi dacă avea capacitatea slăbită. Ordás trebuia să Españoles contra Stalin- La División Azul en El
temperatura părea să scadă. Ruşii făcuŃi prizonieri Frente de Voljov- Carlos Caballero Jurado
evacueze urgent 102 oameni cu degerături. Opt-
de către D.A. spuneau că nu mai trăiseră aşa ceva. sprezece dintre ei, cu amputări duble. La División Española de Hitler - La División Azul
Şi bunicii lor spuneau acelaşi lucru. en Rusia - Gerald R. Kleinfeld y Lewis A. Tambs
11 ianuarie, ora 10.10: Ordás către Muñoz La División Azul - Saint Loup
- Trebuie să aveŃi mare grijă, să nu respiraŃi pe Grandes.
gură. Aerul introdus direct în plămâni este extrem
de periculos, le spunea medicul Pedro Sánchez - După depăşirea a şase mari bariere de gheaŃă şi
Bejarano oamenilor pe care îi adunase în jurul lui, traversarea uneori cu apa până la brâu în locurile în
într-o altă oprire. RaŃiile de alimente pentru cele care gheaŃa s-a fisurat, am ajuns la Ustrika.
trei zile luate, reprezentau în realitate necesarul 10.3: Muñoz Grandes către Ordás:
pentru trei zile de supravieŃuire imaginate de către
specialiştii Wehrmachtului, pentru unităŃi izolate: - Cunosc greutăŃile cu care v-aŃi confruntat pe dura-
carne uscată de grison, bucăŃi de pâine ambalate ta marşului vostru... Garnizoana din Vsvad rezistă
ermetic, biscuiŃi, margarină sărată, caramele cu încă. Trebuie să-i ajutaŃi, oricât ar costa, chiar de-ar
gust de chimicale şi de alcool. fi să îngheŃaŃi cu toŃii în lac. Trebuie să continuaŃi,
chiar şi singuri dacă e nevoie, până la moarte. Tre-
- „Doicii” au fost prea generoşi, pentru a spera că buie să ajungeŃi la Vsvad şi să muriŃi alături de ei.
asta se va sfârşi cu bine. Insinuau, în glumă, o posi- În numele patriei, vă mulŃumesc! Nu vă pierdeŃi
bilă intenŃie de otrăvire din partea nemŃilor, volun- curajul. Am încredere în voi.
tarii spanioli. Le numeau „raŃii de fier”. Carnea
uscată şi mezelurile erau tăiate cu fierăstrăul, Din Ustrika, spaniolii au cerut permisiunea de a
pâinea împărŃită cu toporul, iar coniacul le ardea continua drumul pe malul lacului până în Vsvad, cu
buzele. scopul de a-şi atinge obiectivul. Însă comandamen-
tul Diviziei 81 avea alte preocupări mai urgente,
- Coniacul îngheaŃă la zero absolut? întrebă deoarece schiorii sovietici se infiltraseră în vestul
ingenuul soldat. Staraiei Russe şi dacă întrerupeau şoseaua şi calea
Varela se prezentă în mod regulamentar, cum îi ferată ce ducea spre ei, era imposibilă menŃinerea
plăcea „Prusacului”. controlului asupra oraşului. Astfel că în loc să se
îndrepte spre est, spaniolilor li s-a ordonat să înain-
- Te-aş îmbrăŃişa, Varela, dar mă tem că ne-am con- teze spre sud, către Vereskov şi Schismorov, ceea
gela reciproc... Bine că ai ajuns. Fă-mi legătura cu
ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019 PERMANENÞE 15
Nicolau, o figură interesantă şi cât se poate de

Liceenii pe Canal potrivită mediului nostru. Era de drept comun, cu


o condamnare destul de consistentă pentru a-i da

Brigada K4 - elevi
greutate în mediul lui. Tânăr – în jur de 30 de ani
– om cu carte şi cultură solidă, vorbea cursiv
franceza şi dispunea de un vocabular mult peste

Poarta Albă ’51-’52


medie, ca şi inteligenŃa sa. Tipul scăpăra. Scund şi
brunet – nu Ńigănos –, am aflat că era fiu de

DRAGU
comandor de marină. Asta explica educaŃia sa
îngrijită, dar nu şi cum a ajuns în tagma hoŃilor de
mare calibru. Întrebat, ne-a explicat.
- Am crescut în ConstanŃa şi de timpuriu m-am
amestecat în lumea portului. M-am amestecat atât
de bine, că m-am confundat în cele din urmă cu
această lume a câştigului gras, obŃinut uşor şi aşa
ION DUNCA am rămas. Aceasta este lumea mea în care mă
simt bine şi în care, foarte probabil, voi rămâne.
Ăsta sunt eu măi băieŃi, hoŃ şi cu asta am spus tot.
Am mai avut şi şansa suplimentară ca amărâtul Era hoŃ cinstit Nicolau şi cât a fost planton la noi,
Boldur să ia alte căi de afirmare pe undeva pe la ne-am simŃit bine împreună. Nici cea mai mică
o brigadă de hoŃi, unde-i era locul. În locul lui a suspiciune că s-ar atinge de ceva. Aveau hoŃii
venit altul, tot de drept comun, pe numele său nişte legi ale lor, care nerespectate atrăgeau
Dragu, Ńăran de prin Bărăgan. Acesta era un alt fel prăpădul pe capul imprudentului, printre care una
de om. Nu ştiu ce anume l-a vârât în puşcărie, dar făceau de fapt totul în „colonie”. Rareori
de bază: pentru nimic în lume nu se fură de la ajungeau brigadieri, normatori, plantoane şi alte
cu certitudine nu era hoŃ. Om plin de bun simŃ – tovarăşii de suferinŃă. Ni s-a întâmplat odată să ne
că te şi mirai cum de a ajuns brigadier – dar la „funcŃii” favorizate, fără acordul comitetului mai
fie confirmată rigoarea aplicării ei. Căci trebuie mult sau mai puŃin secret al ierarhiei superioare
dreptul comun probabil criteriile de selecŃie erau precizat că în „colonie” eram separaŃi în brigăzi,
altele şi de la bun început ne-am dat seama că era (era să spun de partid) a hoŃimii din „colonie”.
dar altfel neseparaŃi, contactele nu erau interzise, După „vizitatorii” care veneau la Nicolau, figuri
om de înŃeles. Chiar ne-am înŃeles, noi nefăcân- însă acestea erau sporadice, mai mult pe şantier,
du-i greutăŃi, iar el făcând tot ce depindea de el cunoscute şi apreciate în lumea lor, chiar temute,
dacă nimeream în acelaş punct de lucru. Altfel, ei ne-am dat seama că băiatul era cocoŃat sus de tot
pentru a evita mizeriile gratuite, care ne erau cu ale lor, noi cu ale noastre. Noi fiind cotaŃi
oferite cu atâta dărnicie de superiorii noştri deŃin- în ierarhie şi fiind el şi băiat salon, impunea
infinit mai rău decât ei. Iată întâmplarea. respect. Cu noi a fost corect şi nu am avut nici cel
uŃi. În cazul lui Dragu, nimic din toate acestea.
Nu era hoŃ, iar dacă a furat ceva, poate de la Rufele ni le spălam noi, cum puteam, la robinetul mai neînsemnat necaz, din niciun punct de
„colectivă”, dar asta nici nu mai era considerat cu apă rece din faŃa barăcii, dar aveam grijă cât se vedere. Suplimentar, era un frizer priceput şi
furt. Se cam amestecau valorile cu nonvalorile, de putea ca igiena să fie respectată. Nu era uşor, pra- îndemânatic, ceea ce ne scutea pe noi, cei ce înce-
când cu morala proletară. ful se combina tenace cu transpiraŃia, duhneam şi puserăm „să cultivăm” bărbi din ce în ce mai
nici nu mai simŃeam asta, dar bunul simŃ te obli- dese, de neplăcerile frecvente ale bărbieritului
Al doilea personaj în ierarhia oricărei brigăzi era ga să fii atent şi cu ceilalŃi. Rufele spălate – chiar săptămânal.
normatorul, cu o autoritate aproape identică cu a aşa, precar – erau puse la uscat pe nişte sârme
brigadierului. În cazul nostru şi în această periodă *
instalate paralel cu baraca. Nu am avut probleme
era un băiat care se numea Cedric Măgirescu, stu- până când unul şi-a descoperit paguba, apoi altul Am mai cunoscut în această ciudată lume a inter-
dent trecut prin reeducarea de la Piteşti. La cei şi am fost puşi pe gânduri. S-a organizat o pândă lopilor, unul mai aparte. Tipul era mai-marele
23-24 ani ai săi – cât număra probabil – acesta şi hoŃul a fost prins asupra faptului. Flagrant! zarzavaturilor care erau depozitate în pivniŃele
avea părul albit, contrastând oarecum surprinză- CorecŃia i s-a aplicat imediat şi fără formalităŃi: „coloniei”, pe măsura acesteia şi gospodărirea
tor cu faŃa-i tânără şi agreabilă, ochii umezi băieŃii l-au luat la poceală pe imprudentul care s- acestora, extrem de importantă, dat fiind faptul că
întunecaŃi, cu privirea parcă halucinată – uneori a pomenit bătut măr, că mi se făcuse milă de el, acestea costituiau baza alimentaŃiei deŃinuŃilor.
–, tot timpul speriat, temător de propria-i umbră, slab de înger fiind şi cu repulsie înnăscută faŃă de Când ne venea rândul să facem corvoadă la el,
nu prea ştiam de unde să-l luăm. Ştiam acum orice formă de brutalitate. Totuşi pagubele aces- profitam pe rupte de repectivele alimente, con-
multe despre Piteşti, destul pentru a nu-i judeca tea însemnau enorm pentru noi şi poceala era sumându-le crude, varză şi morcovi în deosebi,
cu asprime, cum am fi făcut-o când nu ştiam meritată. Au aflat repede „tovarăşii lui de sufer- pentru a strivi senzaŃia de foame permanentă.
nimic şi printr-un consens tacit, îi menajam cât inŃă” şi au intervenit arŃăgoşi şi puşi pe rele, dar li Acum înŃeleg că, fără să ne gândim la asta, ne-am
puteam pe aceşti nefericiŃi, străduindu-ne să-i s-a explicat imediat şi ferm cauza care a determi- vitaminizat zdravăn şi temeinic cu crudităŃile ace-
readucem la normalitate, reuşind de multe ori şi nat neprincipialul tratament. lea pe care le uram din principiu, nefiind consis-
descoperind în ei – de cele mai multe ori – nişte tente. Dar se pare că instinctul a funcŃionat corect,
băieŃi admirabili, care odată ieşiŃi – în cazul că Spre surprinderea noastră, în momentul în care s- dincolo de „raŃionamentele” noastre flămânde.
reuşeau – din obsesiile lor de infern, se dovedeau au convins de dreptatea cauzei susŃinută cu atâta
îndârjire şi nedelicateŃe, dovedită prin faptă şi Cum am spus, mai-marele sectorului era un domn
excepŃionali. Odată scăpaŃi din spaima animalică
corp delict, au întors foaia, luându-şi ei confratele Bădulescu, în jur de 30 de ani. Brunet, cu nişte
în care fuseseră cufundaŃi, deveneau vaccinaŃi şi
la păruială. Şi ce păruială! Am încercat de data ochi întunecaŃi şi ciudaŃi prin expresia lor aparte.
imuni: ei chiar nu mai ştiau de frică, nimic mai
asta să-l salvăm noi pe nefericit, dar fără succes: Se simŃea omul educat, cu carte, stilat, chiar dacă
rău nu li se putea întâmpla.
individul călcase o regulă de bază – în primul se străduia să braveze, afişând aere de „şuŃ”.
Am citit mai târziu despre un Măgirescu – dar nu rând – şi în al doilea, şi mai grav, se lăsase prins! BineînŃeles, ne-am interesat şi am aflat că era fiu
Cedric – care ar fi făcut parte din anturajul lui Ceva mă face să cred că tipul nu a mai furat în de general (fost). L-am întrebat:
Eugen łurcanu. Posibilă coincidenŃă. Al nostru puşcărie, bătaia fusese sălbatică şi tehnică în ace- - Cum aŃi ajuns aici, d-le Bădulescu?
nu s-a afirmat ca un normator tipic. Fără autori- laşi timp, indivizii ştiau să bată fără să lase urme.
tate – pe care nici nu părea să o caute sub nicio - Furt! Furt de boarfe! Sunt borfaş sută-n sută, ne-
Oricum, victima (?) nu ar fi cutezat să reclame, a edificat tipul.
formă –, îşi vedea de hârŃoagele lui, tremurând de asta însemnând a treia şi cea mai gravă încălcare
spaimă la orice posibilă neregulă şi minunându-se a regulilor: prăduială pre limba lor, turnătorie pre Fiul de general căzuse într-o patimă mai rară pe
de dezinvoltura noastră veselă, cu care le tratam limba noastră. Ceea ce ar fi atras după sine o vremea aceea, drogul. Era morfinoman. Când nu
noi pe toate şi pe toŃi. Se temea parcă şi de faptul corecŃie infinit mai drastică. a mai avut mijloacele materiale pentru a-şi satis-
că râdeam prea mult – după gustul sau spaimele face patima, a purces la furtişaguri, dar neavând
lui – dar era evident şi că nu se simŃea rău între Revenind la plantonul nostru, trebuie să mai spun pregătirea necesară pentru practicarea unei profe-
noi. Era doar chinuit de o teamă care probabil nu ceva. sii atât de pretenŃioase, a căzut repede pe mâna
l-a părăsit niciodată. Îl compătimeam şi-l mena- În lumea lor, a dreptului comun, era o ierarhie gaborilor, ajungând – impropriu – la mititica. Încă
jam, ca pe toŃi studenŃii cu care se putea sta de precis stabilită şi riguros respectată. Aveau ei o un caz de prăbuşire pe verticală. Mai erau destule.
vorbă. Oricât de puŃin, putea să fie un început. Iar elită a lor, care domina întreaga turmă, la Poarta Odată intraŃi în această lume a interlopilor şi
dacă reuşeai acel modest început, erau toate Albă numărul deŃinuŃilor de drept comun fiind în implicit în puşcărie, acolo, în puşcărie se „spe-
şansele ca omul să-şi revină. MulŃi şi-au revenit. jurul a 8000. Din toate categoriile – care erau pre- cializau” şi, prinşi în mreje, nu mai era scăpare.
Al treilea personaj important şi favorizat de cis delimitate între ele în funcŃie de specialitate – Deveneau clienŃii permanenŃi ai puşcăriilor şi se
soartă (?) era „plantonul”, care nu ieşea pe şi supunându-se numai propriilor lor „legi”. Cei pare că se simŃeau bine în această ipostază. Chiar
şantier, având importanta responsabilitate de care le încălcau erau pierduŃi. AdministraŃia nu şi declinul se pretinde a fi calificat şi consolidat.
intreŃinere a barăcii şi curăŃenia ei, ca şi măreaŃa putea face nimic în acest sens şi era perfect conş-
sarcină şi misiune de frizer. L-am moştenit de la tientă de aceasta. De aceea se folosea de vârfurile
Smokov, cu care se afla în mare prietenie, pe acestei lumi aparte, căci aceştia făceau şi des- (va urma)
16 PERMANENÞE ANUL XXII, NR. 3, MARTIE 2019

„Acei ce vor cădea dintre noi, vor avea


Vasile Croitoru era mai în vârstă decât ei, născut în 1895, oltean din
Podari/Dolj, tată a 6 copii. Nu fusese legionar, dar simpatizase cu sfânta tinereŃe

nume şi morminte de eroi”


verde. Nu înŃelegea de ce se află în arest şi era contrariat de veselia cu care îl
înconjura Milucă.
Corneliu Zelea Codreanu În timpul Statului NaŃional Legionar, în cimitirul din Huşi străjuiau 3 cruci albe
ca sufletele martirilor. În timpul comunismului crucile au dispărut aşa cum a

Ion, fratele Căpitanului


dispărut şi casa familiei Codreanu - naŃionalizată în anii ’50 şi demolată. După
1990, prin grija lui Cătălin Zelea Codreanu (fratele cel mai mic), într-o parte
pustie a cimitirului Sfântul Toma din Huşi s-a înălŃat o cruce şi un mormânt pen-
tru toŃi 3. Vandalizat, incendiat în nenumărate rânduri, mormântul este înconju-
rat azi de un gard de fier şi străjuit de o cruce făcută tot din fier. O plăcuŃă met-
Cumplitul masacru anti-legionar ordonat de Regele Carol al II-lea în noaptea de alică lipită strâmb pe mijlocul crucii poartă pe ea 3 nume fără preume:
21/22 septembrie 1939 a secerat peste 250 de legionari în toată Ńara. Între ei s- Codreanu, Nicolau, Croitoru...
a aflat şi unul dintre fraŃii Căpitanului, Ion Zelea Codreanu. Alături de Emil
Nicolau şi Vasile Croitoru, Ion Zelea Codreanu a fost asasinat prin împuşcare În veci pomenirea lor!
pentru a se împlini numărul de 3 legionari suprimaŃi în fiecare judeŃ al Ńării.
Croioru, Nicolau şi Codreanu sunt jertfă legionară dată de judeŃul Fălciu - CEZARINA CONDURACHE
judeŃul Căpitanului...
Ion s-a născut în 1909, al şaselea copil din cei 8 ai familiei Ion şi Eliza Zelea
Codreanu. A urmat Liceul Cuza Vodă din Huşi, apoi Academia de Înalte Studii
Agronomice Bucureşti, devenind agronom. Ion nu a fost legionar, deşi, asemeni
fraŃilor şi surorilor sale, şi-a trăit viaŃa în credinŃă legionară, urmându-şi fratele
Căpitan în toate luptele şi durerile. Ion intră în temniŃă pentru întâia dată în
1934. Represaliile care au urmat pedepsirii lui Duca au aruncat în temniŃă toată
elita legionară, împreună cu tatăl şi fraŃii Căpitanului. Cu toŃii nu aveau evident
nicio vină şi nicio legătură cu moartea lui Duca. Pentru arestaŃii din familia
Codreanu legătura de sânge cu cel sub al cărui steag luptaseră Nicadorii a fost
suficientă pentru arestare. Ion împreună cu fraŃii Horia, Cătălin şi Decebal au
fost arestaŃi şi deŃinuŃi la Jilava până după predarea Căpitanului.
Spre deosebire de fraŃii şi surorile sale, Ion era lipsit de o constituŃie robustă,
fiind firav şi bolnăvicios, cu un ochi de sticlă, a suportat mai greu mizeria
detenŃiei, dar nu a cârtit. ViaŃa lui se scurge între studiile agronomice de la
Bucureşti şi practica făcută la moşia legionarului Teodorescu din Ilfov şi dru-
murile acasă, la căsuŃa de la Huşi.
După arestarea Căpitanului din aprilie 1938, Ion scrie un memoriu Regelui
Carol al II-lea prin care îl avertizează că va suferi consecinŃele dacă i se va
întâmplă ceva fratelui său arestat pe nedrept. A fost suficient ca să urmeze
arestarea sa. Cum memoriul era suficient pentru arestare, dar insuficient pentru
a atrage după sine o şi condamnare în instanŃă, se găseşte un capăt de acuzare
la percheziŃia făcută acasă la Huşi. O insignă legionară (o cruciuliŃă) se găseşte
uitată la reverul unei haine. Ion Zelea Codreanu primeşte la proces o con-
PERMANENÞEISSN 1453 — 9551
damnare la 7 luni de închisoare. Execută detenŃia în închisoarea ConstanŃa, ală- Editor: Fundaþia Culturalã „PROFESOR GEORGE MANU”
turi de un număr mare de legionari dobrogeni. Nu ştim data intrării în temniŃă, Str. Austrului nr. 12, Bl. 3, Sc. C, Ap. 32,
dar există o scrisoare a Căpitanului expediată tatălui său în data de 30 iulie 1938 024073, Sector 2; Bucureºti
(scrisoare care nu a ajuns niciodată la destinaŃie) în care acesta se arată îngrijo-
rat de starea sănătăŃii lui Ion aflat în temniŃa ConstanŃa, rugându-şi tatăl să îi e-mail: fgmanu@gmail.com
scrie acestuia cât poate de des. Internet: http://www.fgmanu.ro
La ConstanŃa Ion se leagă sufleteşte de Ion Caratănase, decemvirul, adus la tel. 0746 548 305; 021-252-20-41
ConstanŃa ca parte într-un proces. Starea sănătăŃii lui Caratănase era deosebit de REDACTOR ŞEF:
gravă, nu se putea Ńine pe picioare şi avea febră foarte mare. Ion se opune trans-
ferului acestuia la tribunal pentru proces şi cere insistent prezenŃa unui medic. BOGDAN MUNTEANU
Conducerea temniŃei rămâne surdă la protestele lui, Caratănase este smuls la
propriu din braŃele lui Ion care rămâne în celulă bătut şi însângerat. Va fi cata- REDACTORI:
logat drept recalcitrant şi periculos, fiind transferat disciplinar la închisoarea din PR. MARIUS VIŞOVAN PR. VASILE GORDON
Caransebeş.
La Caransebeş primeşte într-o zi vizita mamei sale... Biata femeie era nevoită CIPRIAN VOICILĂ CEZARINA CONDURACHE
să bată toată Ńara pentru a-şi vedea familia întemniŃată. Doamna Codreanu îi CORESPONDENłI STRĂINĂTATE:
aduce vestea asasinării lui Corneliu. Ion însă refuză să creadă şi să accepte. În
timpul detenŃiei la ConstanŃa, Ion inventează o nouă formă artistică: statuiete CĂLIN GABOR NICOLAE OPRESCU
din pâine şi pământ colorat frământat îndelung până la obŃinerea unei consis- DANIELA MILITARU - TEHNOREDACTOR
tenŃe asemănătoare marmurei. Tot aici în temniŃă Ion Ńinea post negru şi se
ruga... ADMINISTRAÞIE — DIFUZARE:
Este eliberat la expirarea pedepsei şi revine acasă la Huşi. Cu o sănătate puter- MILITARU CARMEN DANIELA O.P. 37 Ghişeul 2 – 14, 024280 Bucureşti
nic zdruncinată, stă mai mult la pat în cămăruŃa de vară, cea pe care o folosea
Corneliu în vizitele sale acasă. Îl veghează neobosita mamă şi tânăra soŃie cu RELAÞII CU PUBLICUL LA SEDIUL FUNDAÞIEI:
care se cununase recent. L U N I , M A R T I , M I E R C U R I , J O I , V I N E R I : 14-18
Ion a fost ridicat de acasă imediat după pedepsirea lui Armand Călinescu. A fost
asasinat prin împuşcare în centrul oraşului. După prima tură de împuşcături era
încă viu, a dat să fugă în direcŃia bisericii din apropiere, a căzut imediat secer-
at. Timp de 3 zile trupul său a stat acolo pe caldarâm spre a îngrozi trecătorii.
FUNDAÞIA „PROFESOR GEORGE MANU”
Mama, buna şi veşnic îndurerata mamă Eliza nu s-a putut apropia să-şi sărute
copilul omorât...
1994-2017
În aceeaşi zi, împreună cu el, au fost scoşi din arestul postului de jandarmi Huşi PREŞEDINłI: ACTUALA CONDUCERE:
Vasile Croitoru şi Emil Nicolau.
Emil Milucă Nicolau era prietenul cel mai bun al lui Ion. Cu câŃiva ani mai mic † NICOLAE GOGA, 1994-1995 PREŞEDINTE ONORIFIC:
decât el, au copilărit împreună pe stradă Ioan Mârza. În şcoala primară Ion şi ELISABETA IONESCU
Milucă se făcuseră fraŃi de cruce, după cum ştiau ei că făceau odată haiducii, † MIRCEA NICOLAU, 1995-2011
jurându-şi prietenie până la moarte... Aventura lor a fost descoperită de părinŃi CONSILIERI ONORIFICI:
care au văzut crestăturile în palmele celor doi. Vesel şi glumeŃ, însă suferind de † NICOLAE ROŞCA, 2011-2013 GHEORGHE GHEORGHIU
multă vreme, Milucă este cel care întreŃine atmosfera în arestul de la Huşi. VASILE AFILIE
GHEORGHE GHEORGHIU,
PREŞEDINTE:
# Redacþia îºi pãstreazã distanþa faþã de conþinutul articolelor; 2013-2015 CEZARINA CONDURACHE
responsabilitatea revine exclusiv autorilor.