Copelta gi viziunea grafici: COIECTIA ( DREAPTA EUROPEANA D

Doina DUMITRESCU

Sigkt edrturii:
,,inger" de Vasile GORDUZ Konstantin Leontiev

B)ZANTIN ISY U L
SI LIJ|YEA SLAVA

Traducere de
Editor: Sorin DUMITRESCU
Elena P1RVU

Cu un cuv2nt introductiv de
Konstafltln I€ontlev
Claudio MUTTI
Bizantinisno e rn'onilo slauo
Edizioni all'insegna del Veltro,
P^trJJ,, 1987

Eibllolcc:"ASTRA"i
-slBl
O ANASTASIA 1999
 Cuudnt introductiu

Printre .,nenumiralii scriitori. lilosofi si ganditori " care

sunt comparali cu lbn Haldun - autorul Muqadd'i'
^celei rnai im-
mAc re, dupd Arnold Toynbee, constituie ,,cea
portanta opere de acest gen pe care cineva a scris-o vreo-
dati"' - ni aparc cital numele rusului Konstantin Leontiev.
$i totugi Vizantiniznx i Slaujanstuo, a cirei unici versiune
occidentali a in 1987 in il^li^nd3, a vi.zut lumina
in 1875, deci cu^pdrut
aproape 40 de ani inainte de spengleria-
nr;J {lntergang des Abendlandes, cea mai faimoasi dintre
lucririle care, dupd Ibn Haldun, au fost dedicate abordlrii
morfologice a istoriografiei.
LlLtLll6S inainte ca Spengler, anunlnnd declinul Occidentului,
si fi opus conceplia unei multipliciteli a ciclurilor cultu-
rale trufaEei gi iluzoriei reprezengri istoriografice a euro-
centrismului, care cu schema sa ,Sntichitate - Ev Mediu -
Epoca moderni li contemporane" reducea la ciYllizatri^
occidentali raliunea existentei gi viziunea supremi a de-
venirii umane, Leontiev observase deja, cu o privire pi-
trunzitoare, nafterea gi declinul diferitelor forme istorice

1. Vincent Monteil, prefafe la Ibn Khaldon, Dis'cours s..r I'Hktoite

u.niLe6elle, Paris, 1978, vol. I, p. )oo(V. A se vedea, in limba romand,
temeinicul studiu lui Gabriel Conslantinescu. Filosort1 arabd a k-
toriei. Ibn HaMun,^lEdirura Anasrasia, Bucurelti, 1996.
2. ArnoldJ. To)'nbee, A StudJ/ of History, ed. a II-a, vol III, Londra,
793i, p. 322. A se vedea li recenta editie romaneasci in doud volu-
me, Stud.iu. asupra istoriei, :jad. Dan A. Lazirescu, Editura Humanitas,
0 Ilucureirti, 1998.
3. TraducitorL italian, Aldo Fe.rari, este i;i autorul eseurilor la
U{d Terza Ron| $ La rinascita del nazionalismo n6so, Edizioni all'in-
segna clel Velrro. l'arma, 1986 si 1969. care ne oferi o rasli p:rnumtni
a gandirii si operei lui Leontiev. Cele doua eseLlt i ale autorLdui italian
sunt in curs de apa lie la Editura Anastasia, intr-un !'dum intitulat,4
n'eia. Romd. Renasterea natiallalisnttthri nls (trad. Flenx Pir!1r).
 fi convins de iminenta extinclie a
9i religioase, pane la a
civiliz"atiei .toop"n. in urma procesului degenerativ al
burgheziei gi democraliei.
i"nainte ca Spengler, repudiind eurocentrismul
qi re-
pu.rand in drept.,J" lor iulturile extraeuropenen, si fi
netezit calea pentru ceea ce Gu6non avea si numeasca
,,preludecata ilasici", Leontiev prezenta civilizalia
Per'siei
zntice intr-o alti rnanieri tle cutn era ea prezentlta ln
qcolile rusegti ale secolului al XX-lea 9i de cum- mai este
ii ".te"i p."r"","ti in toate gcolile europene, gub din ;9m1$
Ori-
unei retorici a ,,libertilii" care rezervd,,barbarilor
ent" numai disPrelul.
Dar o dilerenta relevantd intre Spengler 5i Leontiev
rezidd in valorificarea unei civilizatii care pen[nl lnva[arul
rus constituie un obiect privilegiat de cercetare: cea bi-
zantina. Aldo Ferrari avea dreptare sd observe ci "9tiin!a
istorici europeand a considerat vreme de secole Bizantul
Jou, .n p" o neoriginali si sterili supravieluire a lumii
sreco-latine , aservita pe deasupra (pecat capital tn ocnlul
inui istoric liberal l) unui ideal ,.retrograd' reljgios si mo-
,rrrhi.. C".t"tr;ii de invelali 9i de cititori occidentali au
Dromovat neincetat o mulqime de preiudecdli asupra Bi-
iantrului. care, neseminlnd nici cu civilizalia clasica nici
.., E.,.opu modernd, ar fi fost c t^cleiz l prin ,,bigotism'
cruzims qi ingusdme sPirituale"t.
Acelagi Sp-engler, dicn pe de o parte face se reintre
lumea bizantina-i n ,yara" icelei Kultur pe care el, cu- o
J"iiniti" atat de in;lite, o numeqte,,areba, pe. de alta
pane, vede in..bizantinism un fenomen de Ziuilisaliovf '
4. Valabilitxtea cetoNa intuilii {le lLri SPengler cu
privire la ciyili
z:rtia islafllic,r a fost stlstinuti recent de Hichem Dj'tit' in L'h[oPe et
L'IsLcnn, Pais.197ti, cap . os\\'nld spengler", Pp 92-101i
i. Ferrari. Lr't Teiza Rona. ed' cit' P. 36
A.
i. o. sp"t.tglat, Il trannnto clell'occicleitc. e'l a Il-x \lilllno'
195:. p. l9i.
6
adici de secdtuire gi incremenire culturald. Leontiev, in
schimb, reluind sistematizarea tipologica a civilizaliilor
fdcuti de Danielevski, ajunge la zece cicluri istorico-cultu-
rale, cuprinse, conform acestei sistematizdri, intr-un al
unsprezecelea ciclu: cel brzantin, inleles ca un tip cultural
particular si autonom, av2nd propriile lui caractere dis-
tinctive gi propriile lui principii generale'-.
Bizantinismul, pentru Leontiev, nu e doar un simplu
ciclu istoric: e o idee-fo4e, un principiu universal, singu-
rul in stare si modeleze gi se otganizeze elementul ,,de-
motic" al ariei geografice supr:se jurisdicliei sale, interve-
nind asupra aqestuia in felul in care forma aclioneazd,
asupra m leiei.
in aceasti privinte, Nikolai Berdiaev a observat bine
ci, in viziunea lui Leontiev, ,,adevirul 9i frumuselea po-
porului rus nu se manifestau in geniul maselor, c2t in
rinduielile bizantine cne otganizeazi qi conformeazi
acest geniu dupi propriul lor chip"3. Elementul popular,
prin urmare, se dovedegte mai deschis declt cel burghez
influenlei formal6 are a ldeiibizantine: ,,Pe mujic - adaugi
Berdiaev - el era gat^ sd-l ide^lizeze, daci nu din alt motiv,
micar pentru ci era opusul unui mic-burghez [...] in
Balcani, in Turcia, in Rusia, aspectul pitoresc gi popular
al vielii ii capta atenlia [...] Vedea in comunitatea rurali
un principiu in mdsuri se combate arneninlarea proleta-
riatului"e. $i tot Leontiev mlrturisea: ,,Poporul 9i nobili-
mea, cele doud gxtlsrns, mi-au fost intotdeauna mai pll-
cute decnt raediile burgheze ale profesorilor gi scriitorilor
pe care eran nevoit si-i frecventez la Moscova"ro.
7. Bizantinisllttl si hrntca slau.i. ca?.I.
13. Nicolas lleldiacfl Cotstaltin leol iefl. Parjs, 1926, p.244.
9. Ibtdcn4 p.243.
llt. IbidcnL p. 4t.
 eliberarea cregtinilor, ci sclavia, opresiunea 1or"'r. $i inci:
Nationalismul qi panslavismul nu plltealr' deci'
sd-i
ale ,,Veclea in ideea alungirii turcilor o idee nici ruseascd, nici
rd;;;;;i;prtiie,'pentru cl este vorba de aspecte
de multi slavi, ci una europeani, democraticd gi liberali"'6; ,,cre-
care
-"a.iui oroa., de .lernocratizare liberate tnarilor lumi dea cI Constantinopolul nu ar putea sd fie decirt rusesc
;;;;;;' ;:;;;'" si lucreze la distrugerea egali- sau turcesc; dar ctr, de ar fi fost si cadi in mXinile slavi-
alJ occidentulul . Egalitate a persoanelor'
";i;; Ior, ar fi devenit un focar revolulionar"'-. intr-adevir,
;;;;;ir;;i"., egalitate (adiid uniformitate) a provincii- acelagi Leontiev scrie cd a inleles, in timpul Sederii sale
i;;;i;;;,t""id e$e vorba mereu de acelaqi proces"l''
co'nunitdlii spili' in Turcia ca ambasador al Jarului, ci, ,dacd, multe ele-
-nab, ntfi"n" Leontiev ii opune ideea din urme in rcr-
ILila. rnente slave gi ortodoxe sunt inci vitale in Orient, aceasta
sr:s\irrand superioritatea acesteia li se datoreazd turcilor"'o.
;; "t;i"",j si Provocdtori: ,Episcopul ortodox cel-mai
(oricirei rase i-ar 2panrne' Numai lumea ortodoxd s,i cea musulmand au, dupi
crud. ba chiar cel mai pdcatos Leontiev, perspectiva unui mare viitor. Rusia, ln particu-
;*;i ;i;;.tgol botezat). ar trebui sr preruiasca mai
lar, are menirea de a salva vechea Europi, deja obositi;
*"f,"i" ".ttii no"s. tri dec2t doudzeci de demagogi 9i pro- dar, pentru a-qi putea indeplini aceasti funclie, Rusia tre-
eresisti slavi"". buie si se intoarci la ideea bizantini gi se se uneasci ,,cu
""tr'*i"ri"-rf , chiar clnd face structural apel la solida- popoare asiatice qi de religie necregtine [...1, pentru sim-
,itriea c..sti.rito, impotriva ,.jugului iurcesc"' nu-i
altceva
provenlte plul fapt cd in snnul acestora n-a pitruns incd iremedia-
decat un vehicul ai mentaliletii anti-traditionale
bil spiritul european modern"'e.
li" e"-p" -"aerni impotriva acestui asalt dizol.uanr' Se pare ci recent opera lui Leontiev ar fi stat in cen-
;;;",b;'fui.; o dubld tarieri: ortodoxia ei Islamul' trul dezvoltirilor doctrinare ale anumitor cercuri sovietice
Berdiaev'
;;ilt nu era un slavofil, ci un turcofil"'J' zice neoficiale gi ci gnndirea sa ar fi fost ,,analizatd cu griji 9i
el 'iugul rurcesc im-
fi;i;, pli; J" indig"u"' ce pentruscufunde definitiv in interpretate din perspectiva actualitelii"'?u. Aceasta ar
li"Jrcr'i"o""t"le b-alcanice se se putea constitui o probi a fecunditalii acestei opere, in
Iuttri i c.lemocretic e uropean Leontie-v .consi- ciuda posibilelor rezerve ideologice.
"i.it"*r,
dera acest-iug ca fiind unul salutar' deoarece
inlesnea
;;;;;;"; r"echii onodoxii in orient'''a' Si Berdiaev
Claudio Mutti*
;;;;i;;;,-;' aleea5i indgnare: "Face apel la violentra
bucurd de.cea a
i"'tottiva cehjloi aga cum se
"i-iif"t
turciior impottiua slavilor din Balcani' ca
nu cumva llrmea
Nu nizuia
ri^"j J tJ i-r"rghezeascd pentru totdeauna 16. Ibtdem, p.250.
17. Ibidem, p. 251.
cap ll' la. Ibidenx, p. 250
11.. Bizalxtinisnul ti hlrnea sLctud'
19. Bizatltiltisllxul ti lu. rca. slaud, cLtp. V.
12. N. llercliaeff, op cit. P 251'
20. Alexander Yrno\,, Tbe Rlssian Netu Riglrt, Berkele)., 1978, p. 6-3.
13. lbi.lefl, PP zil-zi2. o Edit()rul itaiian al cl.tii cle fa[i, cirrix ii ntlfLunim pentlLl spri-
14. Ibi.lenL, PP tii ti6.
iin!rl xc(ndilt:rcestei edi[ii rom,rne$li (n. ecl- r()n].)
1.i. lbi.dent, P.90
 ,CAPITOLIJL I

VrcHlur BIZANTINISM

Ce este bizantinismul ? in primul rind, bizantinismul

este un tip cultural particular Si autonom, cu caractere
distinctive gi specifice, evidente 9i pe deplin comprehen-
sibile, cu principii generale proprii; in fine, bizantinlsmul
a condus la consecinge istorice bine definite.
Slavismul, considerat in ansamblul siu, este inci o
enigmi, un sfinx.
Ideea abstracd de bizantinism este extrem de limpede
gi de comprehensibili. Aceasti idee generali este com-
pusi din cdteva idei pa4iale: religioase, statale, morale,
filosofice gi artistice.
Este imposibil sd apard ceva aseminitor in interiod lu-
mii slave. Reprezentandu-ne mental slavismul, vom obline
doar o imagine amorfi, elementari, neorganic5 - ceva
asemindtor aspectului unor nori uriagi gi indepertafi care,
pe misuri ce ne apropriem de ei, pot forma cele mai vari-
ate figuri.
Dimpotrivi, reprezentandu-ne mental bizantinismul,
in fala noastri va apdrea planul sever, clar al unui edificiu
vast $i solid. De exemplu, Ftim ca, in plan politic, bizan-
tinismul inseamne autocrafie; ca acestuia ii corespunde,
in plan religios, un creqtinism care se deosebegte, sub di-
verse aspecte, de Biserica occidental,, de erezii gi de
schisme. in plan moral, qtim ce idealul bizantin nu cu-
noaqte conceptul elevat gi, in multe c zxri', exagerat al
personalitilii terestre a omului, concept introdus in istorie
de feudalismul germanic. Avem cuno$tinli 9i de incli-
natia idealului moral bizantin spre deziluzie in tot ceea
'ce
este pemantesc, de scepticismul siu in ceea ce prive5te
fericirea, fermitatea purit'itii personale, atitttdinea noas-

ll
ti fale de atingerea peffecliunii morale aici, pe pemant.
Mai gtim ci. bizantinismul (9i, in general, creqtinismul) re-
fttzi. orice spefanta in bunistarea universali a popoarelor
9i ci, dimpotrivl, acesta constituie cea rrrai r^dicald anti-
Lezl a ideii cosmopolite in,telese in sensul de eg lit^te
universali. pdm nte nS,, libertate universald pimdnteana,
perfecfiune gi satisfatie universald pemanteane. Tot atat
de clare sunt imaginile oferite de bizantinism in plan
artistic gi, in sens mai larg, estetic: arhitecture, L,
modi, obiceiuri, gusturi. Iatd de ce este ugor. ^rtizan
se re-
cunoagtem un stil mai mult sau mai pulin btzantin.
Cultura bizantini a inlocuir-o pe cea greco-romana $i
a precedat-o pe cea romano-germ iicd. Urcarea pe tron
a lui Constantin poate fi considerati inceputul triumfului
deplin al bizantinismului (secolul al IV-lea d.H.). in
schimb, urcarea pe tron a lui Carol cel Mare gi incorona-
rea s c^ impirat de citre insugi Papa pot fi considerate
primele tentative ale Europei romano-germanice de a-gi
diferenqia propri^ civtliz fie de ceabizantind., cireia ii fu-
seseri supuse pand atunci, fie gi numai spiritual, toate
naliunile occidentale...
Ca urmare a destidmerii artificialului imperiu carolin-
gian, se contureazl tot m i pregnant acele caractere care
alci.tuiesc, in ansamblul lor, tabloul distinctei civilizalii
europene, a acestei iulturi universale care atunci era ta-
niri. Incep sA se contureze cu mai mare claritate viitoa-
rele granip ale statelor occidentale gi ale culturilor ltaliei,
Franfei Fi Germaniei de rnai tnrziu. Se apropie splendida
epocd a cavalerismului, a acelui feudalism gerrnanic ce
sle, L^ b^z^ supraevaluirii moderne a individului (suprae-
valuare care - transmilandu-se, intr-o primd etapi, din
invidie gi prin imitafie, burgheziei - a produs revolulia
derrocratici gi a generat toate fraze\e actuale despre ne-
numiratele drepturi ale individului si care, ajungind apoi
pnni la nivelurile inferioare ale societdtii, a fdcut din fie-
12
care muncitor qi din fiecare cizmar o fiin1l desfigr-rratl de
propriul sentiment nevrotic al demnitilii personale).
in scurt timp incep sI risune primele acorduri ale poe-
ziei cavaleregti, se rispindegte arhitectura gotice, apare
poemul catolic al lui Dante Si aga mai departe. De-a lun-
gul acestei perioade puterea papale se intaregte neincetat.
Domnia lui Carol cel Mare reprezintd, in fapt, mo-
mentul aproximativ in care Occidentul incepe sd-qi afir-
me propria cl'villzatie gi propriile forme statale. Din acest
secol, civilizalia brzantind pierde orice influenti asupra
vastelor gi populatelor giri ale Occidentului, dar atrage
de partea sa, la nord gi la est, slavii mefidionali qi Rusia.
Secolele al XVlea, al XVIlea 9i al XV[-lea vid depli-
na inflorire c:wiliz tier europene gi prlbugirea definitivi
- cel pulin ^acolo unde se niscuse gi se dezvoltase - a
fomei statale bizantine.
Secolul al XVJea, in care incepe inflorirea Europei,
este secolul primei consolidiri a Rusiei, secolul alungarii
titarilor, al transplantarii, mai puternice decat in trecut,
datoriti consoliddrii autocraliei, a culturii bizantine, al unei
mai puternice dezvoltlri spirituale a clerului local 9i al
afirmirii uzanlelor, obiceiurilor gi gusturilor specifice in
jurul unei singure cu4i. Este timpul lui Ivan al IIIJea 9i al
lui Ivan al lV-lea, al ocuparii Kazanului gi al cuceririi Sibe-
riei, al construirii bisericii Sf. Vasile, constructie stranie,
dar de o extraordinari originalitate, revelatoare, mai mult
decnt olicare alta, a stilului arhitectonic specific rusesc, un
stil care unegte policefalia indiani cu principiile bizantine.
TotuSi, pentru motive asupra cirora nu consider ne-
cesar sd md opresc prea mult acum, spre deosebire cle
Europa renascentiste ce ii era contemporand, Rusia nu a
intrat atunci lntr-o perioadl de complexi inflolire $i de
creatie mr-rltiform,r si armonioas:i. X,li Yoi lifirita cloar la o
scufi2i prezentare.
13
 Altrngate, de citre furtuna turceasc'i, la vest qi la nord,
fragmentele bizantinismului au cizut pe doui terenuri
diferite. in Occident au gAsit deja trasate toate elementele
unei noi gi originale culturi romano-germanice ln Euro-
pa, totul era deja elaborat, bogat qi dezvoltat. Noua apro-
piere de Bizan! qi, prin intermediul acestuia, de lumea
anc'cl, a condus imediat Europa la acea strelucitoare
epocd pe care suntem obignuifi si o numim Renagtere,
dar pe iate ar fi preferabil sd o numim epoca de complexti
inflorire'a, Occidentului. Epoci comparabile cu Rena$terea
lntr-adevir, in toate statele 9i in toate culturile;
^,, ""i.tut,
epoci cle dezvoltare profundi gi multilaterali, concreti-
z te inlj'-o elevate unitate spirituald 9i politice a ansam-
blului qi a pi4ilor componente.
Meclo-persanii au cunoscut acest rnoment dupi ce au
venit in contact cu lumea muribundi a caldeenilor 9i a
egiptenilor; a fost epoca lui Cirus $i a lui Czimbise 9i, mai
ales, a lui Darius Istaspe. in cazul grecilor, aceaste epoca
a coincis cu perioada razboaielor persane 9i cu anii ime-
diat urnitor. Romanii au triit-o dupi rizboaiele punice
9i pe toata perioada primilor cezari. Bizantinii, in anii
lui
Thiodosiu gi ai lui Iustinian gi, in sens mailatg, in-perioa-
cla rdzboaieior impotriva barbarilor 9i a ereticilor. in caztrl
nostru, al rugilor, zceasta perioadi a inceput in timpul lui
Petm cel Mare.
Ajung2nd in Rusia secolului al XVlea, bizantinismul a
gasit aici imaturitate gi simplitate, nepregetire si sir'icie $i
iocmai din aceste motive el nu s-a putut modifica, asa
curn s-a intimplat in Occident, ci a fost absorbit ' in carac-
terele sale generale, fird obstacole 9i cu n-nre perfecliune
Epoca noastrd renascentisgt, secolul nostnt al XVlea,
lnceputul unei infloriri tnai complexe 9i mai organice,
:Lnititea noastrd. in r.arietate, pentru a ne exprima astfel,
trebuie ciutzrte in secolul al XVII-lea, in perioada lui Pe-
tru I $i. poite. chiar in rtnele sclipiri ele ultin.rilor ani cle
1.1
domnie ai tatilui siu. Influenlele elrropene (poloneze,
olandeze, suedeze, gerfirane gi franceze) din secolele al
XVII-lea si al XVIII-lea au iucat un rol iclentic (actionind
ins'i mult mai profund) cu cel al Bizantului qi al elenis-
n'rului antic in Europa secolelor al XVlea qi al X\4Jea.
in Europa occidentald, bizantinismul originar - in pfin-
cipal, latura religioasi a acestuia - a trebuit sd fie, repede,
proftrnd reelaborat cle intensele r.aloli proprii spiritului
germanic (feudal qi gotic, qi nescutit de unele influenle
arabe). Mai tarziu, aceleapi vechi principii ale bizantinis-
rnului, chiar dacd profund reinnoite de lunga perioadd de
neintelegere qi uitare, s-au intois pe solul european - de
acum extrem de complex - al secolelor al XV-lea si al
XWJea gi au dus la o inflorire deplind a tot ceea ce se as-
cLrndea inca in miruntaiele lumii romano-germanice.
Observim ci bizantinisffrul, cizdnd din nou pe tere-
nul occidental, a action t de d^ta sta nu atat cu com-
ponentele sale religioase (cele mai ^ce
specific bizantine), ci
oblic, mai cu seamd cu tradiuile sale artistice greceFti qi
cu cele juridice romane, pe care Bizantpl le conservase,
dar care nu erau cele mai proprii principii ale sale. Eu-
ropa occidentali int-^dever o viale religioasa au-
tonomi gi incomparabil^yea rnai puternice.
A inceput atunci sd se consolideze in intreg Occidentul
- chiar daci. nu in egali mdsura pesre tot - puterea mo-
narhici, ce se va impune, in cele din uflrri, in faqa vechiu-
lui feudalism germanic. Armatele au cipitat pretutindeni
un caracter statal de tip roman, dictatorial gi monarhic,
mai mult decat aristocratic Ai regional, cum se intamplase
anterior. Gnndirea qi arta s-au reinnoit profund;i, in-
spirnndu-se din n.rodelele clasice gi bizantine, au reahzat
crea-tii de o fi'umusele noui gi neobiEnuitd.
Toate aceste elernente, elaborate intr-o maniera abso-
lut original'i de catre Enlop:r, au fost prir.nite bine si la noi,
incir din tirlpul h,ri PetlLr. Rusia igi pier-cle foarte repecle,
l5
 vprcape v:dzdnd cu ochii, infiligarea bizantin';. insl nu in
totalitate, pentru ci bazele existenlei noastre, atat statale
cat $i cotidiene, rimin intim legate de bizantinism. S-ar
putea chiar demonstra, dacd locul 9i timpul ne-ar permite,
c, lo r,^ cre li^ noasffA afi.isdie este, in cele mai bune ex-
prirniri ale sale, profund pitrunsi de bizantinism. Dar
pentru ci discursul meu se referd ?n mod aproape exclu-
siv la problemele politi('e. imi voi permite si amintesc
doar faptul ci palatrrl reg:rl din \loscova, chiar daci nu
este terlninat, estc ir.t rrl(rrl intcntionat mai original decit
Palatul de larnd gi nt fi gi m:Li hr-rrnos decXt acesta dacd ar
fi pictat mai variat - nlr alb, ctun a fost la inceput, $i nici
de culoarea nisipului, cum este acum. Diversitatea s,i cu-
loarea Moscovei (mult mai biz^ntind, decnt Sankt Peters-
burg-ul) ii incXnti pe toli streinii. Cyprien Robert afirmd
cu entuziasm ce Moscova este singurul oras slau care exis-
ta in lume. in schimb, Ch. de Mazade susfine cu ardoare
ci infi,tigarea Moscovei este, in realitate, striine de
schemele municipale 9i feudale ale Occidentului. Care
dintre ei are dreptate ? Eu cred ci amir'doi - ceea ce, de
fapt, este foarte bine.
Voi aminti, de asemenea, cA afia afgintiriei, icoanele
gi mozaicurile noastre (toate, crealii ale bizantinismului
nostru) sunt, pini acum, singura salvare a orgoliului es-
tetic nalional in expoziliile din care, fdta acest biznli-
nism, ar trebui si fugim, acoperindu-ne cu mlinile. Voi
spune, foarte rapid, s,i ci toli marii noptri poeli 9i scriitori
- Pugkin, Lemontov, Gogol, Kollov, amindoi conlii Tol-
stoi (Lev $i Aleksei) - au plitit un tribut important acestui
bizantinism sau unuia dintre aspectele sale: celui statal
sau celui religios, celui sever sau celui afectuos.
insd mereu este aprirlsd
candela. ld.ranuhLi
in fata icoanei Maicii Danmului' . clictatoriald si Lln caracter citadin Fi electi\r.
16
Iat,l bizantinismul rus; ia. spiritul invectivei lui Pugkin
nu este diferit:
Este, poate, nepLttincins cuu^ntul lantlui rus ?
Este, poate, un lucru nou pentru noi sd tnfruntdm Eu-
ropa ?
SunL poate, ru;ii putini ?
Familia ? Ce este familia fdrd religle? Ce este familia ru-
sd fi.rd cregtinism ? Ce este, in fine, creqtinismul, in Rusia,
fdld bazele gi flri formele bizantine?
Voi evita si mi opresc asupra creafiei estetice a rugilor
qi asupra vielii lor familiale. in schimb, voi vorbi mai con-
cret despre org noastre politici qi despre disci-
^izarea
plina noasffe statala.
Am afirmat anterior cA Rusia a absorbit, inci din epoca
lui Petru cel Mare, multe elemente elaborate de clvilizagia
europeani, p2nd la punctul de a-gi pierde aproape com-
plet nu numai vechea infigigare blzantirld, ci 9i unele din-
tre cele mai substangiale aspecte ale spiritului siu. Am
spus insi cd sti, transformare nu a fost integrali. De-
^ce cum mdrgiluiegte garda noastri in uni-
sigur, observnnd
forma-i europeani pe C2mpul lui Marte la Sankt Peters-
burg, nu ne ducem deloc cu gXndul la legiunile bizantine,
nici nu observirn vreo aseminare intre ftinclionirii nosffi
qi palatinii, pretorienii gi eunucii lui Theodosiu 9i ai lui
Ioan Tzimiskes'?. $i totufi aceqri soldagi gi acegti funclionari
(care ocupi aproape toate functiile politice gi administra-
tive) sFrvesc aceeagi idee autocratici, consolidati la noi
incd din timpul celor doi Ivani, sub influenqa bizantind.
De altfel, qarisrnul rus s-a afirmat mult mai ferm declt
cezarisn-rul bizantin, gi asta din motive istorice uqor cle re-
constituit: Cezarismul bizantin avea, intr-adevd.r, o origine
1-
 Cinciruatus, Fabius, Nlaxirnus $i lulilrs Caesar au tl€-
cut incet si legal in Augustus, Traian 5i Dioclefan 5i, prin
urmare, in Constantin, ILlstinian gi Ioan Tzimiskes. in Ro-
rna piglnd, dictatura a a\ut mai intii un caracter iegal,
dar temporar; era vorba, intr-adevir, de o putere absolu-
ti, conferiti tempofar de oragul sacru unui singur om;
mai tXrziu, cu o altd simulare iuridici, atunci cXnd acest
lucru i-a fost impus de circllmstanle, oragul sacru 9i-a
transmis toate puterile unni dictatof-impirat ales pe viali.
in secolul al lVlea, cre$tinismul s-a sefl/it de aceasti
putere deja existentA gi fanriliari poporului, a gisit ln ea
suslinere Qi aparare gi a conferit mirul Ortodoxiei domniei
acestui dictator roman pe viali. Caracterul acestei puteri
era atat de puternic Ai obignuinla popoarelor cu ea atat de
mare incit, sub autoritatea dictatorilor sAi consacrali gi
binecuvantali de Bisericd, Bizanpl a supravietuit cu circa
1100 de ani Romei pigine, atingand astfel limita maximi
de existentd acordald, formelor statale ale popoarelor. (Is-
loriz ne ca nici un sistem politic nu a trdit rnai mult
de 1200 ^r^td
de ani; multe au triit mult mai pufln).
Sub influenla cregtinismului, legile s-au schimbat in
diverse puncte. Noul stat rornan, care 19i pierduse deja,
inainte de donrnia lui Constantin, apro pe lo te c r^cte-
risticile substantiale ale veahiului sdu caracter aristocratic
$i constitu{ional, s-a transforrrrat, pentru a folosi termino-
logia actuald, intr-un stat centrabzat, birocratic, autocratic
$i ,,democmtic" (nu pentru ca in Bizant puterea venea de
jos, ci pentru cd poporul era foarte nivelat; poate ar fi mai
bine si vorbim de egalitarism).
Dela Diocletrian - predecesorLll lui Constantin fi ultimul
impdrat adversar indirlit al rirspindirii crestinisrnlllui - a
fost constrans, pentrll a intiri clisciplina statali, sa organi-
zeze sistematic un corp de funcqionari, adici o noua scari
de puteri care si vini clirect de la ?mpdlat (in Histrtit"e cle la
citilisaliolt a h:i Gr:izot se poate grisi schema acestol pLF
teri c'.lre s-rlr [)r"rs, hept2rt. in -sefl iciul l]oii oldini).
t8
Odatir cu venirea pe tron a imparrafilor creqtini, acestor
noi puteri democratice li s-a adiugat un alt instrument de
disciplind statali, incomparabil mai puternic: plrterea Bi-
sericii, puterea 9i privilegiile episcopilor. Roma anticir nu
posedase Lln asemenea instrument, ii lipsise o astfel de
clasi sacerdotalA privilegiate. Acest nou gi extraoldinar de
eficace instrument de disciphna a ap'imt ln Bizanlrl cregtin.
Cezarismul bizantin avea, ?n realitate, rnultd vitalitate
Si o natura adaplald circurrlst2tnlelor Si necesitalilor tim-
pultri. El se baza pe doud forle: pe noua religie (pe care
;i cea mai mare parte a necregtinilor din l.remea noastrii,
adici a ateilor gia deiltilor,.o recunoaqte ca fiind cea mai
br-rni. dintre religiile existenter) si pe vechiul drept statal
roman, mult mai dezvoltat decat toate celelalte cunoscute
noui. (mai mult, de exemplu, decnt cel egiptean, caldeean,
persan, spartan gi atenian).
Aceaste fericitl combinalie a unor principii antice (dic-
tatura qi municipalisrnul roman), consolidate cu noul gi
fascinantul creqtinism, a pemis primului stat cre$tin se du-
reze de mult pe un teren nesigur 9i tr,rlbure, qi in cele
^tat
mai nefavorabile circun.]stanle. Cezarii erau abandonali,
substituili sau uciqi, dar sensul sacru al cezarismului nu a
fost pus niciodatd in disculie. Se schimbau oamenii; insi ni-
meni nu s-a gnndit vreodati sA inliture bazele sistemului.
in ceea ce prive$te istoria biz ntinl, este important de
notat cd noliunile despre Bizanl, risp2ndite in rlndurile
publicului nosmr clrlt, sunt incredibil de false, absurde, uni-
laterale gi superficiale. 9tiinla noastre istorici este gi acurn
imature si lipsitd de autonomie.
Scriitorii occidentali ar,r suferit indelung (adesea in mod
incongtient) de simpatie pentrr-r republica sau pentru feu-
dalisr-n, ori pentru catolicisrn salr pentrlr protestantism. Bi-
zanllrl - autocrat, ortoclox si nefer"rdal - ntt le-a trczit insd
niciod;rti rrici c<:r rrrai rricir silnllJlic.
19
 Existd in fiecare societate - in principal dtn catza ori-
entirii generale a instruirii gi a multor lecturi superficiale -
obignuinta de a arita, fdrd. prea multe reflectare, simpatie
fali de unele fenomene istodce $i aproape repulsie fa.ti
de altele. De exemplu, o cantitate enorme de ronlane, ar-
ticole ti opere poetice ne-au fdcut pe noi toli si citim, la
qcoali, cu fiori de entuziasm, despre faptele de la Ma-
raton, Salamina si Platea gi si ne indreptam toate simpatia
cetre grecii republicani, privindu-i, in schimb, aproape cu
urd 9i disprel pe pergi.
Imi amintesc ce am citit intr-o zi, din intimplare (gan-
difi-ve, intr-o lucrare a lui Herzen !), despre cnliva nobili
persani care, in timpul unei furtuni, s-au aruncat din pro-
prie rcintd in mare, pentru a uSura nava qi aJ salva astfel
pe Xerxes; inainte de a sdri peste bord, ei s-au apropiat de
rege $i i s-au inchinat unul dupi celilalt. imi amintesc gi
ci, citind acest episod, am devenit ginditor qi mi-am spus
(gi de cXte ori, din prima tinerete Si pani la rnaturitate, mi
s-'a intors iar gindul Ia rdzbolul clasic dintre greci 9i per-
s'ani !) in sinea mea: ,,Herzen are perfecti dreptate de-
finind acest act drept Temopilele persane. Este vorba de-
spre un gest mai teribil 9i mai uriag dec2t acela de la
Termopile, un gest in care se reveE fo4a unei idei qi a unei
convingeri chiar mai mari decat acelea ale .tovardgilor lui
Leonida. Este, intr-adevir, mai ugor se-!i oferi capul in ar-
doarea unei bi.tilii decat sd te decizi - \a rece, deci perfect
congtient, qi fdrd a fi con$rans in vreun fel - a te sinucide
in numele unei idei religioase $i politice". Mirturisesc ci,
din acel moment, am inceput si pfivesc Persia antici alt-
fel de cum fusesem inviqat de gcoala anilor '40:50, de
poezie gi de cea mai mare parte a operelor istorice. Consi-
der ci rnul! oameni au asemenea arnintiri. Cred ci mo-
ti\ruI principal al acestei atitudini consti in faptul c'i Persia
nll a lesat opere literare comparabile cu acelea ale Gre-
ciei. Grecii all $tilrt s?i reprezinte diversele aspecte lrle
lr)
vielii .mai tangibil 9i cu mai mzrre claritate decAt vecinii si
contemporanii lor; gi din acest motiv noi ii cunoagtern gi ii
iubim mai mult decat pe oricare alt popor, chiar in pofida
ruturor viciilor si defectblor lor.
Lini$tea nu este ?ntotdeauna semn al sdriciei culturale.
George Sand definea foane bine drept les grands muets
pe acei oameni dotali cu spirit qi inteligenld, d lnc pa-
bili sd-si exprime viafa interioarA. Scriitoarea includea
prinfie oamenii de acest tip gi pe celebrul savant Saint-Hi-
laire, care inqelegea Ei prevedea cu mai mare profunzime
decat prietenul qi colegul siu Cuvieq dar care nu a putut
niciodatl si se impune in fala acesfuia in disculii. $tiinta
insd i-a dat dreptate lui Saint-Hilaire in multe cazuri.
Poate $i Persia era, in comparalie cu Gfecia, o astfel de
grande muette.
Daci observim viala Rusiei, din vremea lui Petru I gi p2-
nd in zilele noastre, nu ne apare ea oare, prin complexitatea
formelor sale, mult mai dta:fi ticd, mai poetice qi mai bo-
ga6 decat uniforma $i, in acelagi timp, volubila istorie
fnncezi, a secolului al KX-lea ? $i totu$i Franfa secolului al
)O(-lea vorbeste fdri incetare despre sine, in timp ce Rusia
nu a invdlat inci si faci acest lucru cu abilitate gi inteligen-
1.i, continunnd, in schimb, sd.-gi atace propriii ftinctionari gi
si se friminte pelvu bunhtarea uniuetsald.
Roma, Europa medievali gi, mai ales, cea modemi au
produs o literatura de bog td s.i de v ri^td ?ncit sen-
timentele, suferinqele, ^tat
gusturile, acliunile gi chiar viciile ve-
chilor romani, ale cavaleriloq ale oamenilor Renagterii qi
ai Reformei, ai pudratului secol al X\4IIlea gi ai revolu-
tiei frznceze $i aga mai departe, ne sunt perfect cunoscll-
te qi apropiate qi deci mai mult sau mai pulin simpatice.
incepind din vremea lui Pisistratos sau chiar de Ia raz-
boiul Troiei, plni la Bismalck gi la cucerirea Sedan-uhri, ne
trec prin fald o mulgime de indivizi atr:igitori sau ne-
pldculi, norocogi sau nefericigi, r,icioqi sau virtlrosi - instr
intotdeauna vii 9i perfect inteligibili pentru noi. Avem
simpatie pentru unul sau altul dintre aceste personaje,
putem si adtnirim caracterul unei naliuni aristocratice
sau si ne entuziasmem pentru demagogia sa, putern si
iubim Anglia din vremea Elisabetei sau Roma in apogeul
splendorii sale, Atena lui Pericle sau Franla lui Ludovic al
XIV-lea sau a Conr.enfiei. Insi, in orice c z, penltu cea
mai mare pafie a publicului cr.rlt, viala tuturor acestol so-
cieteti este inteligibile fragmentar, dar intotdeauna in
mod clar.
in schimb, repet, societatea biz nlind a suferit de in-
diferenla gi de ostilitatea scriitorilor occidentali 9i, de
asemenea, de imaturitatea seculard a culturii fllsegti. Bi-
zantul apare multora arid, plictisitor, clerical qi meschin.
Se consideri frecvent ci intre caderea Romei pdg2ne 9i
epoca Renagterii europene nu a existat decnt barbarie
profundi gi ignoranld. Literatura istoricd nu s-a folosit
inci de c2teva opere magnifice care populeazd progre-
siv, cu umbre 9i figuri vii, acest abis Plictisitor. Ala sunt,
de exemplu, cirqile lui Am€d€e Thierry.
Istoria civilizafiei europene a lui Guizot a fost scrisi 9i
publicatd deja de mul! ani; in aceasti operi exista. foafte
pulina naraliune qi cotidian s,i totuqi migcarea ideilor qi
dezvoltarea fortei interioare a vielii sunt reprezentate clr
mare putere gi genialitate. Aten[ia lui Guizot era indrep-
tatl in special spre Occident; totusi, vorbind despre Bi-
serica cre$tini, el a fost constrans - fdrd sd vrea, dar in
permanenta - si aminteasca idei gi interese, oameni 9i
evenimente decisive pentru lumea occidentali exact in
aceeagi misurA cat Ei pentru lumea cregtine orientali in-
tr-adevdr, daci este inleleasd in sensul de cruziffre, siln-
plitate gi absenli a congtiintei cle sine, barbaria nu exista
cleloc in acea epoci in care, dimpotrivi. risplndirea ci-
vilizatiei bizantine clepisea de clepafie graniiele stalului
bizantin. Cultur-a elcni depl5ise la fel granileic Greciei;
22
iar in zilele noastre cultura europeani ar.anseazl ire-
zistibil clincolo de limitele sale geografice originare.
Existi gi alte opere care pot umple lacunele informa-
ti\.e pe care le au r.respecialigtii care vor sd abordeze pro-
blema istorici a Bizantului. insd cei pasionali sunt foarte
putini si plne cirnd printre noi. rusii, nrr se tor gisi oa-
meni cu un talent aftistic comparabil cu al lui Thierry,
Macaulay gi Granovski, care si se declice studiului bizan-
tinisrnului, nu vorn putea avea un progres viu qi real in
acest dolreniu. Ar [i srrficient ca cine\a si rescrie sau
doar si traduci ln limba moderni, insi cu simplitate gi
rafinament, Vielile sfinlilor sau vechea Ceti Minej' l\i
Dmitri Rostovski - pe care toti o cunoagtem, dar pe ^care
nu o citim niciodatd - Fi deja acest lucru ar fi suficient
pentru a inlelege sinceritatea, cildura umani. poezia gi
eroismul lumii bizantine.
Bizangul nu este Persia lui Zoroastru; existi numeroase
surse pentru a-l cunoaFte, surse extrem de apropiate noua,
insi pini acum au lipsit cercetitorii care si fi qtiut se ne in-
drepte imaginagia gi inima care formele acelei lumi care
daci pe de o pafie s-a indepdrtat definitiv, pe de alti parte
ne apare contemporane inci gi, mai ales, organic legati de
liata noasL.re spirituala si starala.
Prefa.ta la una dintre cirqile lui A. Thieny (Derniers
temps de l' Empire d'Occid.ent) contine un regret semni-
ficativ pentru neglijenla scriitorilor occidentali fali de lu-
me biz nttnd. Thierry atribuie, printre altele, o impor-
tanfi insemnate jocuh"ri de cuvinte lipsit de conlinut din
Bas-Empire (Imperiul Tdrzit, dar 5i irnperiul rneschin,
demn de dispret) si definegte drept incompetent si nea-
venit (malencorttreux) pe cronicarul care a impirlit pen-
tru prina dat,i istoria romani in istoria Imperiului Vechi
(italic) si istoria In.rperiului Nou (grec).
Nu trebuie s'i uit,lm, afirmi Tl-riern', cri tocrnai Bizan-
tlrl a clxt ulnanitatii cea nzri desi\lr5iur clintre religii:
cre$tinismul. Bizanlul a rlsplndit creqtinismul, l-a intirit CAPITOLT]L II
gi l-a unificat. ,,Printre locuitorii Bizanlului", mai spune
Thierry. .au exislat oarneni de care orice epocd sau orice BrzeNrIxrsIrUL IN RUSIA
societate ar putea fi mindrd".

Cezarismul roman, intirit de cregtinism, a oferit noii Ro-

me (Bizantul) c p^crtatea de a supraviefui anticei Rome ita-
lice un intreg mileniu, perioadi care constituie norma de
longevitate a unei unititi politice de tip imperial.
Premiselq larisfirului ortodox rus au fost s,i mai favo-
rabile. Transplantat pe solul rusesc, bizantinismul nu a
gesit ceea ce intnlnise pe coastele Mediteranei, sate rive-
rane mici .ti foarte populate, nici neamuri extenuate de o
civilizaiie antica... A gesit, in schimb, o l^rd sirlbaticd,
noud, vasta gi greu accesibilA, locuiti de un popor sim-
plu, tandt lnci lipsit de experienge istorice, sincer gi in-
genuu in credingele sale. in locul unui dictator ales pe
viagd, bizantinismul l-a glsit la noi pe Marele Principe al
Moscovei, domn patriarhal gi ereditar al pdmAntului ru-
sesc. in bizantinism domina o idee juridici abstracte,
care in Rusia s-a intrupat intr-o stirpe imperiali sacri in
ochii poporului. inniscutul sentiment monarhic, acest
puternic legitimism nobil rusesc, s-a adresat mai intai di-
nastiei Rurikizilor gi apoi celei a Romanovilor.
Sentimentul national, aat de puternic in Occident in
elementul aristocratic al societifii (qi mult mai pulin in
clasa noastre corespondenti), a gasit, in Rusia, princi-
pala sa exprimare in fidelitatea fa;d de monarhie. Ca ur-
mare a caracterullli sau inilial patrimonial, statul,nostru
s-a dezvoltat intr-o asemenea manieri inc2t sentimentul
nalional rus cipdtat foarte repede o valoare statali. in
Rusia, statul a^ apirut mereu rrrai puternic, mai profund Ei
rnai elaborat nu numai decat aristocralia, ci gi declt fa-
milia. &ldrturisesc faptul ci nu-i inqeleg pe cei care exaltl
spiritul far:rilial al popofl"Llui nostr-u. A1n \.izlrt mlrlte po-
poare $i, ca atatia allii, am citit mr"llt. Lnpreslile rnele din
Climeea, Ucraina, Turcia, Germania $i Allstria au fost in-
totdeauna concordante: aproape toate popoarele striine,
nu numai germanii si englezii (acest lucru este destul de
€tiut), ci fi ucrainenii, grecii, bulgafii, sarbii qi, poate,
(daca trebuie si dlm crezare ceftilor si povestirilor), Si
lAranii qi provincialii frarcezi., ba chiar gi turcii der.non-
streaze un sentiment farnilial mai intens decit noi, ruqii.
Se considerd, in general, cd familia turca nu este o
farnilie adevdratd. Este o afirmalie superficiala qi lini$ti-
toare; ar trebui, dimpotrivi, sd spunem ci idealul far -
lial crestin este mai elevat decXt cel islamic. Acest fapt
este, firi nici o indoiald, adevdrat qi, intr-adevir, la po-
poarele cregtine la care principiul familial este innascut,
sau derivat din istoria lor, acest sentiment s-a manifestat
cu o fo4i gi o frumusele in alte parte necunoscute. Este
cazul englezilor gi al germanilor. Pentru a ne convinge
de acest lucru, este suficient sa ne gandim la farmecul
incomparabil al scenelor familiale din romanele lui Dic-
kens gi Walter Scott Fi, cu mai pulini fo4i ti genialitate,
ale atitor altor scriitori englezi, sau la filosofia morala ger-
mand, care a dezvoltat cu seyeritate ideea familiei ca ,,da-
torie pentru datorie", chiar dincolo de porunca religioasi.
Este oare posibil si ne imaginim un mare scriitor rus
capabil si creeze inaintea germanilor o asemenea ima-
gine a familiei qi sa o reprezinte cu tot ataa farmec ai ori-
ginalitate ? Sd fim sinceri qi se admitem ce, oricat de trist,
acesta este adevdrul.
in ceea ce priveste reprezentarea artistici, penfru a
ne convinge de afirmaliile mele, este suficient se-i conl-
parim pe scriitorii nogtri cei mai clotati cu cei englezi.
Este oare posibil si con.rparim scenele casnice ale con-
telui L. N. Tolstoi cu zrcelea ale lui Valtel Scott 9i. mai
ales, cu:rle lui Dickens? Este oare cdlclura umani din
Copilh'i;r 5t Adolesceuta. elreli cr-r aceea din DaL'id Cop-
t{l
petfield Si accesibili pasionatului lirism al romanului en-
glez ? Sunt oare comparabile, prin abunclenta forlei qi a
frnmuselii idilice, \'ia{a familiali din Rd.zboi ;i pace s u
accentele de idilisn.r casnic (de altfel, foarte putin com-
plexe) prezente in operele lui Turgheniev cu scenele fa-
miliale din literatura englezd? Este oare posibil sd ne
imagindm un poet rus capabil se scrie Clopotul lui
Schiller? $i, in fine, sunt cu adevdrat puternice. (in com-
paratie cu cele ale popoarelor gerrnanice, se inlelege)
sentimentele farniliale ale lui Pugkin, 191m61161t gi chiar
ale ,,1iranului" Kollov ?
Nu avea, dimpotrivi, dreptate Belinski atunci c2nd a
pus ca epitaf al prefelei sale la poeziile lui Kolqov urmd-
toarele versuri ale lui Apollon Grigoriev ?
Nu a;a, din pd.cate, este uia.lct. ruseascd !
Sd. uorbeascd slauofilii, sd. exalte
fdrd odibnd spiritul familial
al popon tlu.i n$ . . .
ELl, md. ierta , de nu,tlt titnp nu ud.d.
tn el ceua familial.
Din ce motiv Piterscik, risipitorul lui Pisemski, 9i taci-
turnul 9i nefericitul, din punct de vedere familial, Birjuk
al lui Turgheniev au apirut tuturor mai adevirali gi mai
naturali decit idilicii tirani d. la Sarzd ai lui Grigorovici ?
Grigorovici cunogtea bine limba liranilor gi a prezentat,
fari indoiali, cu fidelitate multe tipuri umane; puterea
sentimentului siu este de netegaduit, dar el s-a pierdut
pe calea fals'i a unr-ri spirit familial solid gi afectuos care,
vai, nu face pafte din soafta poporului rus I
Stiu bine ci pentrlL multe persoane nobile qi elevate
monrl rr fi dureros si asculte :rscr))eneil clr\inte. $tirt ci
a le consiclera acle\',i1'ate este dificil... Eu insumi sufirr din
2-
 c^uza aceasta, dar cui ii foloseste si ascundem acest lu-
cru noue ingine gi celorlalli ?
Daci acest lucru este ceva rdu (gi sigur este un l1rare
rau !), atunci este necesar siJ pomenim neincetat, pentn.r
a putea si i ne opunem cu cea mai mare energie posibili.
Iar a ne mulpmi cu puterea sentimentului nostru familial,
numai pentru ci gi la noi existd ici 9i colo familii care trl-
iesc in armonie $i care au pdncipii morale severe, ar echi-
vala cu a susline cA organizarea sociald a Rusiei este prc-
nuntat feudald, tntrucAt ;i Ia noi existd case princiare ;i
boiererti pluriseculare $i a existat (Si, trx parte, exktd tncd)
o nobilinxe bogatd ;i cultLi, piiailegiatd, p6.nd nu cu mult
timp in urmd, fald de celelalte clase ale poporului. Aceste
observa[ii sunt, fdre indoiali., exacte. Dar pentru a judeca
corect un organism social este necesar sal compardm cu
alte organisme de acelagi tip. in cursul vieqii lor istorice,
popoarele germanice au dezvoltat modele aristocratice
extraordinare, pe de o parte, qi, pe de alta, un spirit fami-
lial atat de puternic, incXt ne constrang sd admitem ci
suntem foarte departe de ei in ambele privinle !
Daci studiem o veche familie in intregime ruseasce
(in care nici tatel nici mama nu au singe german sau
grec ai nici micar ucrainean sau polonez), solidi 9i ele-
v^t^ moral, notem ce o astfel de familie este suslinute, in
esenfe, de Ortodoxie, de Bisericd, de religie, de bizanti-
nism, de Decalog gi de congtiinla picatului, iar nu de un
sentiment etic situat dincolo de religie sau care a supra-
vie$it acesteia. Familiei ruseqti li este, intr-adevdr, strain
acest principiu al datoriei abstracte, sentiment care, chiar
nerecunosc2nd nici picatul, nici Decalogr"rl, nu admite
nici eudemonismul liberal 9i estetic qi refuzi cu disprel
toleranla reciproci atat de drage nobilimii occidentale
din secolele al X\4l-lea si al XVIII-lea.
. Pe de altl parte, ce voi;r si predice Cernigevski in ro-
rnanul sirrL Ce-i de.fcicttt ? Acest rorrran, clezgust:itol clin
28
punct de vedere artistic, grosolan gi nereu$it, a desfigu-
rat, intr-un rnod deosebit, o acliune pe cnt de utild pe
atat de detestabild: a dezviluit cu claritate ce vor cu ade-
varat oamenii de acest fel. $i in ei se manifeste, in parte,
caracterul rusesc, chiar daci numai in aspectele sale cele
mai negative Fi mai distructive.
in realitate, orice principiu, daci este impins cu o co-
erenfi unilaterald pdnd la consecintele sale extreme,
poate deveni nu numai ddunitor, ci ti sinuciga$. Astfel,
de exernplu, extinz2nd pnnd la exces ideea libertilii in-
dividuale. se va ajunge, printr-o anarhie extreme. Ia un
despotism extremist comunist, la o lungi violenli juridi-
ci a tuturor impotriva individului gi, de asemenea, la
sclavia personald. Permitefi oamenilor si se vnndd ca sa-
lariati perpetui in schimbul lini$tei $i al unei intretineri si-
gure qi veli vedea citi sclavi, sau pe jumitate sclavi, s-ar
int2lni in vremea noastri: la discretie !
Fragilitatea sentimentului familial rusesc se reveld cu
clafitate in operele nihiligtilof noqtri. Nihiligtii au incercat
si alenleze gi impotriva statului, in apd.rarea cdruia s-au
ridicat insd din toate pi4ile forle nenumarate 9i etero-
gene; ?n schimb, in apd,rarca familiei s-au ridicat numai
unele voci nobile gi ?nzestrate, dar nu forle feale 9i ac-
tive... Eu cer doar se observim cu atenlie gi coerenfi via-
!a noastre gi literatura noastre aftisticet.
Daci, de exemplu, unii slavofili cunosculi au allt no-
rocul si creascd in familii ruse9ti realmente solide, aceasta
a depins in primul lind de faptul ci aceste familii erau pro-
fund ortodoxe; In orice caz, nu avem dreptul logic si cre-
dem cd tot ceea ce iubim Fi apreciem se inr?lnegte intot
deauna si la ceilalli. Tn aceste sens ma intrebam eu, rus in
totalitate: Ce este familitt fdrd religi.e ? Ce este relig,ia fdni
crestinism ? Ce este cre$tinismul, tn Rusia, fdrd regulile,
forntele 5i uzanlele ot"todoxe - adicdfdrd bizantinism ?
in realitate, celui care vrea sI intdreascd familia rr"rsi
trcbr"rie si-i lie drag tot ceea ce se referd la Biserica noas-
tra ! Se dea Domnul ca eu sa greqesc afirn.rind cI Ia noi
plincipiul familial este foarte slab ! Ag fi cu adevirat feri-
cit daci o statisticd oarecare ar demonstra gregeala mea gi
m-ar constrnnge sa recunosc ci am fost extrern de pesi-
mist in ceea ce privegte spiritul familial al rugilor. Dar
panl cand toate acestea nu imi vor fi demonstrate, eu voi
rdmXne convins de ceea ce am declarat qi \.oi continua se
consider cd nu nurnai la popoarele germanice qi la cele
latine, influentate de spiritul geflnanic, ci gi la ucraineni,
la greci, la slavii de sud gi chiar la turci, principiul familial
este mai profund ;i rnai solid decat la noi, ruqii.
in ceea ce-i prive$te pe turci, trebuie si obserudm cd
idealul islamic al familiei este inferior celui cregtin, dar
ce temperamentul lor $i condifiile speciale ale dezvoltirii
lor sociale au ficut astfel ca ei si-€i iubeasci cu intensi-
tate familia, rudele, neamul qi ciminul. Exista in ei o im-
portante predispozilie spre idila domestic'i.
La rugi, in schimb, spiritul familial s-a manifestat mult
mai slab decdt la alte popoare. Acelagi lucru se poate afir-
ma despre principiul aristocratic. intr-adevdr, istoria a d!
rijat toati fo4a sentimentului nostru nalional cltre putb-
rc stalald, citre monarhie Si cetre larism.
Este necesar si inlelegem ci eu folosesc expresia
principiu aristocratic ifl sensul siu cel mai general. inge-
leg foarte bine ce vrea si spuni cei care afirmi ci in Ru-
sia nu a existat niciodati o aristocralie, insd consider ci
aceasti formulare nu este intru totul corecte, nll epui-
ze zd in totali:late fenomenul istoric. in Rusia, ca ?n orice
alt loco, a existat un principiu aristocratic; insd caracterele
nalionele gi individuale s-au exprinat mult mai slab dec2t
la aristocra.tiile feudale europene qi la cele olisenetti ale
patricienilor qi ale nobililor arntici romani.
Oamenii privilegiati, pr-ltelea personali, familia, aso-
ciatiile cle dir.erse tiprlfi, con.runitilile au exitat pretlltin-
dcni, pentlr-r cri sunt fofie reale 5i cornponente indispen-
.iu
sebile ale tuturor olganisnelor sociale. Dar aceste elemente
se combina in forme diferite Si sunt puternice qi clare in
rnod diferit, in funcgie de naliuni qi de limp. in orice caz,
nu cred ci md inqel afinnind cI la inceputul oricirei dez-
voltiri stzrtale predomini un anumit princ4)iu aristocratic.
Apoi, citre jumitatea vielii statale, apare tendinla de
unificare a puterii, uneori in forma unei prepeclinlii, a
unei dictaturi temporare, a unei demagogii personalizate
sau a unei timnii, cum s-a intamplat la greci in pelioada cla-
sici. in fhe. in pelioada bitrinetii muribuncle domind spi-
ritul democratic, egalitarist pi liberal. Cred ci obsen Xnd
ce nuante gi ce forgd reali domind un popor sau altul,
ne-am da seama cA toate celelalte apar impregnate gi
pitrunse de acestea.
in Rusia, larismul nostru innAscut gi ereditar a fost atat
de puternic incit, sub presiunea lui, principiul aristocratic a
cipetat un caracter admiriistrativ gi'pu1in legat de amintirile
familiale gi locale, un caracter in orice caz incomparabil mai
mult statal dec2t efectiv feudal sau oripenesc. Este cunoscut
cd mestnicestud avea un sens esenlialmente administrativ,
funclioniresc gi statal. Boierii nu se mindreau cu vechinea .'
neamului lor, nici cu personalitatea lor qi nici cu oragul sauT
cu castelul de care erau legate puterea gi neanul lor, ci nu-
mai cu serviciul statal prestat de strdmogii lor. Eforturile Ro-
manovilor 6i chiar transformirile raclicale fi.ute de Petru nu
atr schimbat decit in parte aceasd situatie. Rangurile intro-
duse de Petru au democratizat, cel putin aqa pare la prin.n
vedere, chiar principiul noblegei. intr-adevir, orice om liber'
putea si obfini un rangJ servindu-l pe lar - aciicd statul.
in realitate s-a intnrnplat ci nobilimea s-a clistantat gi
mai mult de popor qi, cel pulin in straturile sale cele mai
eler rte, a de\ enit Jlistocratici.
ir-rainte de Petrll, in realitatea noastri socizlli exista o
r)tili r)t:lre rn ifoIrn itlttc,, o rnai nt'.r[c ltscrttina[(j ir]lIe pl'lr-
L
liie conrponente; trlterior-. cLun se stie, Pctlr a ir-rtirjt scla\ i:r.
,31
Ca urmare a acestor reforme, nobilimea noastri s-a gesil
intre influenla active a larismului gi cea pasivi a asociatii-
lor taraneqti (mlr3) supuse ei; a inceput. atunci sI-Si per-
fecqioneze culnua gi puterea, chiar dacd, era in continuare
supusi larismului.
A fost suficient: aparilia Ecaterinei a II-a pentru ca in
viala sociali sd apard un gust mai rafinat (gfalie Ei faptu-
lui cd nobilimea fusese pa4ial redusi de apisdtorul ser-
viciu statal), o noue creafie intelectuald $i sentimente
mai elevate. in sensul acelei diferenlieri sociale de care
am vorbit anterior, despotismul lui Petru a fost progresist
$i aristocratic. Liberalismul Ecaterinei a avut exact acelaSi
caracLer- Ea a condus Rusia spre inflorire, mirire gi crea-
{ie. Ecaterina a intirit inegalit^lea, fiind meritul
siu cel mai m te. E^ a menfinut servitlrtea^cesl^ (integritatea
rnir-.ului gi a comunitililor agricole), introducind-o gi in
Ucraina. Pe de al6 parte, Ecaterina a acordal privilegii
nobilimii gi i-a micgorat dependenla faqi de serviciul
statal, sporindu-i astfel caracteristicile realmente aristo-
cralice, adicd. conqtiinta orgolioasd a propriei individua-
litali. Gratie Ecaterinei a II-a, nobilimea a inceput si de-
vini tot mai independentd fa@ de stat, continuand insa,
ca gi in trecut, sd domine celelalte clase ale societilii.
Nobilimea a ajuns, in sf2rgit, si se deosebeascd de popor,
sd se individualizeze, 9i a intrat in perioada de inflorire
care i-a niscut, in ordine, pe Deriavin, Jukovski, Batiuskov,
Puqkin, Gogol 9i aga rnai departe.
Ludovic al XIV-lea qi Petru I au fost aproape contempo-
rani; in ciuda acestui fapt, autocra(ia lui Ludovic aIXIY-lea a
nivelat profund Fmnta Si a Fters ultimele urme ale vechii gi
foflnidabilei inclependenle feudale. Franta secolului urmitor
s-a indreptat rapid spre democratie gi spre confuzie politici.
in schimb, autocratia lui Petru a cliferentiat mai puter-
nic decXt in trecut statul rus Si a pregetit terenul mult mai
aristocrzrticelor Fi mai variatelor epoci din vremea Ecate-
rinei l Il-x si a lui Alcxanclrtr l.
\2
Cu trecerea timpului, fragila gi dezrldicinata noastri
aristocratie, terminindu-i-se ciclul vital, a fost din nou
privati de condiiia sa privilegiati care, daci ar fi fost
pistrati ulterior, ar fi putut provoca o violente revoltd a
celor de jos.
Rolul aristocratic al nobilimii a incetat nu atat datoritd
reducerii drepturilor gi libefiatilor sale, cat datoriti con-
feririi de drepturi $i libertAti celorlalte clase. Oricum,
aceasti inevitabild nivelare s-a incheiat din cauza unui
proces natural de dezvoltare. in plus, caracterul pacific
al niveldrii despre care vorbim s-a datorat fo4ei $i soli
ditetii inndscutului nostru qarism eredirar si magnificei
educafii istorice pe c te primit-o de Ia acesta.
^mintahit trei putemice principii:
intr-adwir, in {arism s-au
cezarismul roman, disciplina cregtind (care predici res-
pectul fagi de putere) 9i concentrarea in famtlia impeiald a
intregii fo4e a principiului nostru nalional, altfel slab in
ceea ce privegte familia, nobilimea ti, poate, chiar obcind.
incl de la inceputul istoriei noastre se pot observa
combinalii stranii de fo4e reale care nu seamind nicide-
cum cu cele greco-romane, bizantine gi europene.
Sistemul nostru al udelt-lor'" corespunde (daci privim,
prin analogie, la inceputurile tuturor statelor cunoscute in
istorie) aristocraliei primitive - simpld ca mod de viata gi
dezvoliare culturah $i totuti deosebiti de popor - care se
intilnegte la inceputul oricirui stat; asemdnitoare cu
patricienii grosolani ai Romei antice (gi, in mod verosimil,
cu ceva similar existent la celelalte popoare italice), cu
nobilimea germanice primitivi gi as,a mai departe.
Aceasti aristocratie primitivA a undelt-lor se caracteriza
prin mobilitate in ceea ce priveqte loctrl, prin imobilitate
gi constringere in ceea ce prive9te na$terea, prin sr.rperi
oritatea principiului nalional fie asnpra celui individual,
fie asupra celui electir-ordgenesc, reprezent^t de uecea
populari a oragelor. Acesta cra sistemul rrdelilor - dacl il
33
considerem o folma prirnitivi de organizare aristocratici.
Era un slstem care ?nchidea in sine un profund potenlial
monarhic, tocmai pentru cd, in afari de atnt de nufflero-
sul neam al lui Rurik, nu exista nici o ald aristocralie pu-
ternici qi otg nrzald.
Structurile oriqenegti erau prea egalitariste in ceea ce
privegte spiritul pentru ca rezistenta lor in fala puterii cen.
ttalizate a Moscovei si fie eficace; mai ales c'i, aSa cllm s-a
obsewat destul de limpede, nobilimea ruseasci nu era
nici feudali (cu alte cuvinte, cu Lln puternic sentiment al
propriei demnititi indi!iduale), nici oriseneascd, ci avea
un caracter exclusiv statal qi de sen'iciu. Aristocrafia noas-
trd a cdpdtat atunci un caracter pur birocratic 9i din acel
moment sistemul gradelor de serviciu (cinounicestuo) a
devenit familial ti ereditar. Serviciul statal conferea, intr-a-
devir, drepturi ereditare. Principiul originii familiale, pe
care istoria l-a extirpat din aristocralie, s-a rispindit, in
schimb, in alte pe4i ale societilii ruseqti, a pitruns in rnn-
durile categoriei negustorilor qi a generat in rindurile
clerului un leuitism ereditar, necunoscut Bizangului.
Sub acqiunea dugmanilor externi 9i sub aceea fraterne
a bizantinismului, aristocralia de sXnge a udelt-lor a de-
cizut gi s-a amestecat cu noi nearrruri in nobilimea sim-
pli de serviciu.
Datorite tuturor acestor schimbiri gi transformiri, via-
!a Rusiei s-a dezvoltat intr-o manierd originali. Educat de
bizantinism, Iarismul centralizatot s-^ interit gi Rusia a
crescut gi s-a maturizat firi intrerupere.
in concluzie, principiile ori;eneqti, cele aristocraticGere-
ditare gi chiar gi cele familiale au fost intotdeauna tlai
slabe in Rusia decAt la celelalte poioare. Doar trei lu-
cruri sunt la noi puternice €i de mare eficacitate: Orto-
doxia bizantin;I, inniscuta $i nelimitata noastri au-
tocralie $i comullifatea noastrit ruralir. Cel pugin aceasta
este pirelea multota despt'e obcittt noastti. A$a cr-ecl
j,1
slavofilii apiritori ai Ortodoxiei gi ai autocratiei, precllm
Ei o personalitate total opusd acestora: socialistul spaniol
Emil Castellar. Dar nu doresc si md ocup aici de obcind,
scopul acestei lucriri fiind cu totul alttrl.
Vreau se spun cd larismul, de benefic gi de cre-
ator pentru ^lat
noi, s-a intirit sub influenla Onodoxiei bi-
zantine, a ideilor bizantine qi a culturii bizantine. Ideile
qi sentimentele bizantine au unit semi-silbatica Rusie ?n-
tr-un singur corp.
Bizantinismul ne-a dat fo4a de a suporta invazia ta-
tari gi lunga dominafie ce a urmat, i^t ico n biz^ntind
Mantuitorului a fost cea care a iluminat steagr:rile arma-^
tei pline de incredere a Marelui Principe Dmitri pe cam-
pul de batelie, unde am aratat pentru prima datd, tdtarllor
ce Rusia Moscovei nu mai era Rusia divizate 9i sfnqiati
din trecut ! Tot bizantinismul ne-a dat putere in lupta cu
polonezii gi cu suedezii, cu Franta gi cu Turcia. Sub stea-
gul siu, daci ii vom rimine credinciogi, vom fi capabili
sd rezistd"m asaltului intregii Europe confederate, dacd
sl^ indrdzni - dupi ce va fi distrus definitiv ceea
^cea creat
ce ^r nobil in interiorul siu - sd ne prescrie si noui
duhoarea gi putreziciunea noilor sale legi referitoare la
mizerablla fericire pdmnnteasci gi la radicala vulgarizare
universald !
in aceasta privinfa, este interesant si vedem ce consi-
derd ca fiind esenlial caracterului nalional rus un cerce-
tetor ucrainean de indubitabil talent care este Kostoma-
rov. Ajunge si deschidem lucrarea sa, Istoria epocii
tulburdril.or (ntl-mi amintesc daci acesta este chiaf tithll
exact), pentru a ne convinge cat de important este pen-
tru noi bizantinismul, in. dublul sAu aspect: de tsisericl qi
de autocratie nalionalzi.
Polonezii erau la Nloscova, larul nll exista sau apirezru
impostori, unul dtrpa altnl. ln rnai multe locuri. Boierii
tridau, ezitalr sau erzlu ticuti.:i neplLtincio$i. in comuni-
3i
titile sAtegti domnea o profundi discordie. insi a fost su-
ficient ca un polonez sA intre in biserici cu pillria pe
cap, nerespectand deci Ortodoxia, pentru ca patriotismul
rus si se inflicdreze intr-o clipi in mod patima$. ,Atunci
numai Ortodoxia i-a unit pe ru9i", afirmi Kostomarov.
Sentimentul religios gi supunerea fali de putere (de-
prinderi de origine bizantini) ne-au salvat qi in 1812.
Este cunoscut cd, intr-un prim moment, mulU larani (de-
sigur, nu to!i, dar mai ales aceia surpringi de invazie) au
aritat foane pulin spirit patriotic. Au jefuit proprietelile
nobililor, au complotat irrpotriva aristocraliei gi au ac-
ceptat bani de Ia francezt. Dar clerul, nobilimea gi negus-
torii s-au comportat cu totul altfel inci din primul mo-
rnent. Iar cind liranii rugi i-au vezut pe francezi profanind
icoanele gi instalindu-9i caii in biserici, s-a schimbat radi.
cal totul. Poporul a luat foc. Atunci gi puterile secundare
au rispuns diferit 9i au Stiut se reprime ffui ezitari zqix-
nile necugetate. Principiul ciruia i se supuneau aceste
fo4e secundare nu era altul decit larismul nostru semi-
bizantin. intr-adevlr, de cine fuseseri educate $i suslinute
aceste puteri de jos, dacd nu de lunga disciplini ierarhicd
a Rusiei noastre semibizantine ? Ce anume, daci nu or-
todoxia, ne-a permis si ne unim cu Ucraina ? in afari de
Ortodoxie, in Ucraina, de la tradiqii la educalia istorici,
totul este diferit, deci foane puqin sau deloc aserninitor
Moscovei. Numai pestrarea, de cdtre popoarele Bieloru-
siei qi ale Rusiei Meridionale, a formei bizantino-orien-
tale a crestinismului ne-a dat fo4a Si sentimenttrl interior
al dreptului, care au decis, in cele din urmd, soarta pro-
blernei poloneze.
$i nr"r a fost oare bizantinismul cel care a definit rolul
nostru ?n problemele orientale de irnportanqd mondiali ?
Plni 9i schisma[ noastrd ruseascd poarte amprenta
unui profund bizantinism. O parte a poporului rus s-a
suparat pe Bisericai si pe €iul'ern, fiincl impotriva inolaqii-
36
lor s,i a progresului, din cauza unei presupuse coruplii a
acestei Ortodoxii bizantine. Schismaticii nogtri se consi-
deri mai bizantini decit Biserica dominanti. $i mai im-
portant este faptul (evident pentru toti cei care s-au ocu-
pat de aceisti schismi) ce schismaticii noFtri nu-gi
recunosc dreptul la opozifie politici; bine instruigi in
ceea ce privegte literatura religioasi veche, schismaticii
gisesc in aceste scrieri bizantine un imbold constant
spre supunere fati de puterea constitlliti. Acest fapt a
fost descris cu o luciditate neegalatd de V. Kelsev, de a
cirei exactitate a afirmagiilor m-am convins, deoarece, ca
pi el, am ueit h Dunire.
ExcluzXnd din seria eterogenilor no9tri sectari pe pulin
numerosii molokant pi, duhobor;i care nu mai au aproape
nimic din bizantinism, principalii exponenli ai schismei
par a fi, dincolo de adeptii vechii credinfe, misticii precum
hlistt qi skoppt'z. Acegtia nu s-au distanlat in totalitate de
Oftodoxie; dimpotrive, ei o respecti in maioritate, consi.
dernndu-se chiar mai avansali in credinli, mai iluminatri qi
mai inspirafi. in orice caz, nu pot fi considerafi protestanli.
Gn cadd islamului, dervigii se afli intr-o stare de spidt
foarte asemenatoare; ei nu sunt deloc sectari separali, ci
ceva intermediar intre misticii noqtri, oameni ai lui Hristos
s,i ai lui Dumnezeu, qi eremifii ortodocgi).
Spiritul bizantin, principiile gi influentrele biz^nrine
cuprind, precum lesutul complex al sistemului nervos,
intregul organism social al Rusiei. Chiar gi insurecqiile
noastr€ nu au avut niciodate un caracter protestant sau
liberal-democratic, ele purt2nd, dimpotrivi, pecetea pse-
udo-legitimismului, adicd a principiului monarhic nagio-
nal care a determinat merimea noastri statala. Re1'olta lui
Stenka Razin a luat sfargit imediat ce adeptii sei s:au con-
vins ci tarul nu-l aproba pe atamanul lor. $i tocmai de
aceea Razin a incerc:rt firi incetare sa arate ce el nu Lrp-
ta impotriva familiei imperiale, ci numai impotriva nobi-
lilor si a clerr-rlui aliat acestor:r.
37
 Pugaciov a trebuit sI fie qi mai viclean pentru a lupta
. impotriva guvernului Ecaterinei, a cirei fortd era incom-
parabil superioard, aceleia a Rusiei de dinaintea lui Petru;
el a inqelat poporul folosindu-se tocmai de acel legiti-
misrr rus de care am vorbit anterior.
Ceva asemindtor voiau si faca ti dnerii nogtri iacobini
europenizanli din anii '20. Sunt destui cei care afirme cd
mulii sectari intrelin gi astizi echivocuri monarhice ase-
manetoare. La te aspirl acest discurs ? Principiul sewegte
qi de drapel al revoltei ! Exact aqa; iar acest lucru nu re-
prezlntd, de fapt, nici o nenorocire. Fird mari schirnbiri
nu poate exista un mare popor. insd existi schimbiri cu
semnifica{ii gi valori diferite. Existe tulburiri qi revolte
care au loc la momentul potrivit - sunt deci oportune -
si altele tardive, inoportune gi distrugaroare. Primele
contribuie la actul creator; celelalte gribesc ruina.
Roma a intrat in perioada sa eroici dupi revolta ple-
bei. Dupi revoltele militare qi pretoriene, Roma s-a pri-
bugit. Revolta protestante din Anglia a al'ut loc intr-un
moment propice ti, intirindu-i structura aristocratica, i-a
determinat grandoarea. Revolugia iacobind fr^ncezilor,
avnnd loc intr-o epbci de declin, le-a grebit^ruina. Dupe
rdzboiul religios gi civil de 30 de ani, in Germania au api-
rut Frederic al Il-lea, Goethe, Schiller 9i Humboldr. Dupi
insignifiantul gi chiar ridicolul an 7848, numai Btichner,
Biichner qi iar Btichner ! Nu este acesta un declin ?
in ceea cel priveSte pe genialul Bismarck, nu se gtie
incd dacd. el este un real regenerator al Germaniei sau
doar una dintre acele figuri luminoase gi mari care apar in-
tr-un popor in ajunul pribugirii lui, pentru a aduna ti, in
cele din urrli., a imprAqtia in mod iremediabil forqele re-
zidu^Ie nafiunii. Eu cred ce aceaste problemd gene-
^le numai pentru un sfert de secol; ne putem,
reazi. incloieli
prin umare, intreba daci epoca lui Bismarck coresplrnde
cpocii lui NapoJeon I seu eceleir.:r Jrri Nupoleon:rl Ilt-lee.
3rl
Consider cA a dolra ipotezi este mai credibile. Germania
nu este mai tdndfi decit Franla, nici ffrai in vnrsti; nici
ca spirit, nici ca organizare. Nici Prusia nu trebuie sd fie
mult mai tdniri, altfel nll s-ar afla in situatria actuali.
Pdnd toate revoltele nrsegti au avut loc in mo-
^stdzi, gi, tocmai grafie caracterului 1or pseudo-
mente prielnice
legitimist, ne putem convinge ci sufletul rdsculatilor nog-
tri era dominat de profunde sentimente conservatoare.
Pe de alti parte, nu existe nimic nefircsc in aceasta. Cand
un anurrrit principiu este atat de puternic - cum este la
noi, in Rusia, cel monarhic - incat sA cuprindi profund
toatd, lr'l,,l^ na1lonali5 este de inieles ci, uneori, sub influ-
enla unor circurnstanfe diverse;i trecetoare, acest prin-
cipiu poate si se altereze sau chiar se degenereze.
in realitate, riscoalele pselldolegitimiste ruse9ti de-
monstrezi fo4a $i vitalitatea neobignuiti a inniscutului
nostru tarism, strans $i indisolubil legat de Ortodoxia
bizantind. indrdznesc si afirm, fdri nici o ezitare, ce nici
o revolti poloneze gi nici o pugaceuscindl nu pot sa-i
diuneze Rusiei atat cat ar putea si-i dduneze o consti-
tulie democratici, pacifice qi legali.
De constitufiile democratice ma voi ocupa ceva mai
departe; acum ag vrea sd md refer pe scurt la musulmani.
Este curios ci musulmanii turci, de cXnd au inceput
se ne cunoasce mai indeaproape, atat pe noi cat gi Occi-
dentul, dovedesc o simpatie mai mare -: atat din punct
de vedere uman cat 9i statal, in ciuda rizboaielor gi a ri
valitililor profunde care ne separi - pentru noi, rugii,
declt pentru europenii occidentali. Caracterul religios al
imperiului nostru provoacd respectul turcilor, care vid in
acest aspect multe afinitAli cu spiritul nalional al poporu-
lui lor. Disciplina noastrd, ddruirea $i supunerea de care
dim dovadi it fzrscineazi profund, clin acest motiv dln-
drr-ne chial ce exernplu de urnrat, ceer ce inselrnnr'i ci
aceste caracteristici ale poporului rus constituie, dr-rpd
pirrerea mea, fb4a noastra.
19
 Daci guvernul turc ar fi expulzat din Bosfor'gi daci
nu toti turcii ar abandona Peninsula Balcanici, aceptia,
fdrd indoiali, ar apela la noi si-i apirim de inevitabilele
perseculii s,i ofense pe care ar trebui si le suporte de la
vechii lor supugi, de la greci pi de la slavii de sud - po-
poare cam primitive gi crude. Turcii ne preferi, efectiv,
bulgarilor, grecilor 9i sirbilor. Functionarii noEtri din Ori-
ent, cdlugirii de la Muntele Athos qi raskolnicii de la Du-
nire (care sunt, cum se Ftie, supugi turci) sunt apreciafi
de turci mai mult decnt supugii lor slavi 9i greci.
Din motive de spaqiu, sunt constrans se aman pentru
o ahd, ocazie expunerea detaliatd a unof conversalii
unice, referitoare la Rusia, avute cu un foarte informat
pagi turc Ai cu doi simpli 9i semiasiatici vechi-credin-
ciogi. Acegtia din urmi erau uimiU de afacerea Neciaev'a
gi vorbeau cu indignare despre cei care vor si introduci
republica in Rusia. ,,Iertat se ne fie", mi-au spus cu pute-
re ?n glas gi in privire,,,dar toli trebuie se se ridice in
^pelarea
fafului. Este dureros pentru noi si ascultim
aceste lucruri, cu toate ci reim in Turcia". L^ vceasta
scenl erau prezenli doi cilugdri abia sosili din Rusia.
Unul dintre ei a zis; ,,Este surprinzi.tor ci printre acegti ti-
neri domni existe gi doi de origine burghezi. Dacd nigte
tineri nobili s-ar fi supirat pe lar din cavza ellberfuii \d-
ranilor, totul ar fi explicabil. insi in acest caz, ce inseam-
ni acea.sla?" Din rnotive politice, nu am considerat
necesar si le explic faptul cd ,,domnii" 9i ,,nihili9tii" nu
au nimic in comun. (Este vorba, in realitate, de un echi-
voc foarte util, deoarece impiedici apropierea poporului
de anarhiqti.) in ceea cel priveSte pe inteligentul pagi,
care il citise pe Gogol intr-o traducere ftancezd qi care
rnsese mult citindu-I, in-ri aduc aminte cA el a inceput si
expuni foarte serios icleea ci in toti ercii comici ai lui
Gogol existd ceva interesant Si bun, adici respectul lor
pentru cei superiori in gracl gi rang. pentrul autorit:iti $i
10
aga rnai departe. ,,Statul vostru trebuie si fie cu adevirat
puternic, a addugat. Daci un Cicikov este aga, cum sunt
oamenii inteligenli Si one$ti ?". ,,Oamenii onegti, dragi
pa9i, am rispuns, sunt uneori mai rei decat cei necin-
stifi. Se intampH, uneori. Onestitatea personale gi o mo-
ralitate liberi qi autonomi. pot si placi in plan personal
Si sa genereze respect; dar in aceste f irtuti nu existi nimic
politic s,i organizatoric. Oamenii onegti provoace adesea
pagube foarte mari statului, daci educalia lor politici nu
este corecta; Cicikov gi provincialii lui Gogol pot fi une-
ori incomparabil mai utili colectivitelii (pour I'ensemble
politique)." Paga a fost de acord cu cele afirmate qi a
spus gi alte lucruri subtile gi interesante despre rugii, de-
spre raskolnicii gi despre ucrainenii pe care ii cunogtea.
,,Ces bons bobols ! Je les connais bien, ces bobollJ, a zis
pas , nxais les lipouanel6 russes sont encore mieuJc. Ik me
plaisent dauanta.ge. Sunt ceuleni perfecqi, mult mai buni
decnt grecii 9i bulgarii; atat ucrainenii cit gi lipovenii
sunt exclusiv preocupali de religia lor. Grecii 9i bulgarii,
in schimb, nu au in minte decit maimu;ireli politice,
constitufii gi alte lucruri de acest fel. Credefi-mi, Rusia va
fi puternici atat timp clt nu va avea o constitulie. Eu md
tem pedtru Rusia gi nu vi ascund acest lucru. Din punc-
tul de vedere al patriotismului meu, imi doresc din toati
inima se vi facegi o constitulie. insi mi tem ca oamenii
vo$tri politici sunt prea inteligenli gi ci acest lucru nu se
va intnmpla niciodati. Iate o eventualitate foarte ingrito-
rAtoare pentru noi, turcii. '
La opiniile pagei gi ale celor doi vechi credinciogi voi
adiuga ;i cuvintele dedicate poporului rus de profundul
gnnditor care este Carlyle. ,,in ceea ce mi priveqte", scrie
el intr-o scrisoare cetre Herzen, ,,mifturisesc faptul ci nu
2rm apreciat niciodatd - iar acum mai pu[in chiar decat in
trecut - \.otul universal gi oscilatiile sale. Binele care
poate rezulta din aceasta este comparabil cu acela al r"urei
41
pneumonii aperute in cLlrsul unei maladii mortale. Prefer
de departe larismul - qi chiar pe sultanul turc - anarhiei
pure (cum consider eu, spre nenorocul meu, votul uni-
versal), elocinlei parlamentare, libefielii presei gi alege-
rilor. Am respectat intotdeauna marea dumneavoastri
pafiie (adicd Rltsia) ca pe un vlistar gigantic, obscur 9i
enigmatic al Providenlei, al cirui sens este inca necu-
noscut 9i foarte cleparte de a se fi manifestat. RLlsia pas-
treaztr incd o virtute in care exceleazi 9i care ii conferd o
fo4d mult superioare aceleia a celodalte naliuni, o virttl-
te necesare tuturor larilor +i tuturor fiingelor, absolut ne-
cesard, pentru a evita pedepsele sevete: este vorba de
virtutea supunerii - in ale pi4i demodate, mai ales in zi.
lele noastre."
Nu numai supunerea, ci 9i alte calitili au fost dezvol-
tate de poporul nostru gralie lungii discipline statale la
care a fost supus.
Nu cu mult timp in urme, mi s-a intnmplat se intal-
nesc intr-o revistA ofiodoxi urmitoarea observalie: ,,Din
cauza completei absenle a libeftelii Si a autonomiei in viata
sociale gi politice, a fost natural pentru poporul nostru si
incerce sd se refaci printr-o autonomie unica a vielii
spirituale qi a spiritului de iniliative in sfera gnndirii 9i a
sentimentului"l'.
Este adeverat c6, aceasli atitudine a condus la schis-
me gi erezii, dar qi la creatria poetici 9i la indiferenla fald
de problemele propriu-zis politice. in aceasti atitudine igi
are originea marea slibiciune a poporului rus pentru
spiritul demagogic, apropiinduJ astfel de ceea ce cteqti-
nismul afirmi prin cuvintele: ,,impirilia Mea nu este din
lumea aceasta".
O asemenea atitudine este favorabill, in egali m'isuri,
a0t inlelepciunii practice a popoarelor, cat si dezvoldrii
inclinatiilor 1or poetice. inlelepciunea politicd a popoare-
lor consti tocmai in a nu cituta puterea politica, pentru a
42
se in-rplica in afacerile statului cnt mai pulin posibil. Cu cat
este rnai limitat numirul persoanelor care se ocupd de po-
litici, cu std politicd este mai puternici gi mai
chibzuitl, ^tat ^ce
iar oan-renii, fitai gi mai inteligenli.
in concluzie, putem ^lreg^tori
afirma ci, indiferent de aspectul
sub care vom privi viafa qi statul rus, vorrr vedea cd bi-
zantinismul - adici Biserica gi Tarul - patrunde inlotdea-
una, mai mult sau mai putin direct, in profunzimea, in
miezul organismului nostru social. Fo4a noastri, disci-
plina, istorja culturii, poezia $i tot ceba ce este viu in Ru-
sla apar organic legate de monarhia noastre nationalA Fi
binecuvantate de Onodoxie, cereia ii suntem urmaqi di-
recfi gi reprezentanti in lume. Bizantinismul ne-a organi-
zat. Sistemul ideilor bizantine, unindu-se cu principiile
noastre simple gi patriarhale gi cu deja bitrnnul material
etnic slav, crear mareti^ noasffe. Tridand,. chiar in cele
mai secrete^ proiecte ale noastre, acest bizantinism, vom
cauza, inevirabil, ciderea Rusiei, pentru ca $i aceste pro-
iecte pot gisi, mai devreme sau mai tarziu, ocazla. unei
concretizari practice.
DesfitXndu-ne atit cu himera rece gi ingelitoare a unui
nou gi demn de disprel bine universal, c2t gi cu grosolane
gi unilaterale sentimente rasiale gi nafionaliste, noi putem
distruge - prematur gi ireparabil - organismul regatului
nostru, un organism puternic, dar supus totugi, ca odce
lucru de pe pim2nt, bolii 9i chiar qi unei lente dezagregiri.
Ideea binelui universal, religia avantaiului colectiv,
este cea mai indiferenti gi mai prozaicd Si, in acelagi
timp, cea mai incredibili gi mai nefondati dintre religii.
in toate religiile pozitive, dincolo de imensa lor poezie gi
de infinitele lor capacitlli organizatorice, existe ceva real
qi tangibil. in ideea binelui universal nu existl insd nimic
concret. in toate religiile mistice, credinciogii sr.rnt de
acord cel pLllin asupra unor principii generatoare: ,,Hris-
tos, Fiul 1ui Dumnezeu, este Nlantuitor'ul''; ,,Rornzr este
4j
 Cetatea sfdnti gi eterne a lui Marte"; ,,Existi un singur ruseascir dec2t articolele lui Gogol scrise in rusi. A iubi
Dumnezeu gi Mahorned este profetul siu,,; ,,papa este neamul pentru neam este o minciune gi o absurditate.
infailibil cdnd vorbegte ex-catbedra" . Discursul este total altul dacd un grup etnic aseminitor
Insi binele universal, daci reflectim putin, (ceea ce, in noui impafiapeqte, cel pulin in parre, ideile Si sentimen-
legituri cu binele. qi cu urilul, se intamph arareori), esre tele noastre cele mai inridecinate.
ireal qi irealizabil. in realitate, este vorba-numai cle o aridi Ideea nationahtitilor, atdt de la modd acum gi introdusa
abslr ctiz^re care nu conduce la nimic bun sau pozitiv. in politicl de Napoleon al IIJea, nu este dec2t un alt as-
Cineva consideri ci binele conste in alternarea sufe- pect al aceltri proces de democratizare liberald care lu-
rinfei Si a starii de liniste, deci in a ne ruga lui Dumne- creazi, tleia de multi vreme pentru distrugeree marilor lumi
zeu; altcineva crede ce binele consti in echilibrul intre culturale ale Occidentului. Egalitatea intre persoane; ega-
munce Si plecere, fArd a crede in cwa ideal; un altul vede litatea intre clase; egalitatea (adicd uniformitatea) intre
binele numai in plicere. Cum sd. punem de acord toate provincii qi naliuni ! Este vorba mereu de acelagi proces.
acestea intr-o manieri utili (in sensul comtn de pldcut, in concluzie, nimic altceva decnt egalitate universald, liber-
gi nu in cel religios de saluator) pentru tofi indivizii ? tate universale, cngtig universal, bine universal, anarhie
Daci. binele universal gi cosmopolitismul nu sunt acum universali 9i, in sfnrqit, plictiseald pagnici gi universald.
nimic altceva decdt fraze desttnale sA suscite plictiseala $i Ideea, pur gi simplu rasiali' a nagionalitililor, care a
disprepl, nu acelagi lucru se poate spune despre sen- aperut in secolul al Xxlea, este, in realitate, o idee ab-
timentul etnico-na[ional. O umanitate satisficuti gi uni- solut cosmopolita, antistaral, qi antireligioasa, plind de
forrn organizatd nu este dec2t un mirai care, in realitate, fortp distructive, total sterile gi anticulturale. Cultura, intr-a-
nu este nici frumos nici atregitor; neamul, in schimb, este devdr, nu este altceva decXt originalitate'3. Dar in zilele
ceva foarte real. Din acest motiv, sentimentele gi simpa- noastre originalitatea este pretutindeni pe punctul de a
tiile nalionale apar dintr-o dati extfem cle naturale gi de se stinge, in principal drn cauza libeftefii politice. gi asta
pentru ca individualismul ucide pretutindeni individual!
inteligibile. Cu toate acestea, gi in ele existd multd super-
stilie gi multa retorici. necugetate. tatea oamenilol a natiunilof gi a regiunilor Franla a fost
deja definitiv ruinati de acest principiu gi, nu peste mult
Ce este neamul firi sistemul ideilor sale religioase 9i
timp, va fi rnndul Germaniei, cdtei lauri sunt inci verzi,
statale ? Pentru ce si-l iubim ? Pentru snnge ? Nimeni, in ^i mai taniri dec6.t Franla.
dar care,ln realitate, este pulin
redlitate, nu are snnge put si numai Dumnezeu qtie ce
Este de inteles ci un radical declant apreciazi ideea
singe iubim in cel pe care il considerim a ne fi cu ade-
nalionale in acest sens pur etnic, deoarece ea nu este
vd,rat rudd,. $i apoi, ce insemni sdnge pur? Numai steril!
decnt o versiune ipocriti a distructivei idei cosmopolite.
tate spirituali ! S2ngele tuturor marilor naliuni a fost in-
in schimb, cel care nu este radical ar face bine si ieflec-
totdeauna amestecat.
teze in mod adecvat la cele afirmate aici.
Limba? Dar ce este limba ? ! Limba este prelioasi nu-
mai ca expresie a ideilor si a sentimentelor scumpe noud gi
intime. Scanteietoarele invective antieuropene ale lui
Herzen, citite in lirnba francezi, procluc o impresie rnai

,t4
 CAPITOLIJL Itr

CE rsrE srevrsuur ?

La aceaste intrebare nu existi un raspuns.

Vom cduta in zadat trlsdturi clare gi distincte, caliteli
precise Si istoric evidente, comune tuturor slavilor. Sla-
r.ismul poate fi inleles doar ca abstracgie etnografica sau
ca idee de s2nge comun (dar nu pur) Si de limbi inrudite.
Slavismul, intr-adevdr, nu oferd o abstraclie istorici in ca-
re sd cuprindem, ca inr-o chintesenle, toate elementele
distinctive - religioase, artistice, consuetudinare gi iuri-
dice - care alcituiesc, in ansamblul lor, tabloul istoric, viu
gi complet, al oricd.rei culturi cunoscute.
Putem vorbi despre cultura chinezi gi despre spiritul
chinez - Fi toli vor avea o idee mai mult sau mai pufin
clari despre aceste concepte. Putem vorbi despre civili-
z^tia ettope nd qi, in ciuda complexitetii istoriei europe-
ne occidentale, existi, intr-adever, caracteristici comune
tuturor epocilor Occidentului, caracteristici aI cdror an-
samblu poate servi clasificirii istorice; cu alte cuvinte,
pentru a stabili cu exactitate punctele in care se deose-
bea gi se deosebegte cultura romano-germanicd, luati in
ansamblul si.u, de toate celelalte, dispdrute sau inca vii,
de cea sino-japonezi gi de cea islamicd, de cea egipteani,
caldeeani., persani, greaci, romani gi bizantini.
Tot atXt de u$or este sd definim fiecare civilizatie eu-
ropeani in pane dupi caracterele sale distinctive. Fiecare
dintre aceste cil'.tliz^\ii individuale avea gi are o literaturd
proprie, o formi politici proprie, contufati inci de la in-
ceputul infloririi sale, $i o religie (catolice sau protes-
tante) intim legati de destinele sale istorice. Fiecare din-
tre ele avea si are scoli de picturd, stiluri arhitectonice $i
rnuzicale, orientari filosofice originale pi bine definite,
clare Fi perfect accesibile studir-rlui.

tt
 In acest mod, diversele cultr-rri nalionale (cea germa-
ni, cea anglosaxoni, cea francezd,, cea spanioll, cea ita-
liani din timpul lui Danre, Leon al XJia, Rafael etc.),
ideile abstracte ale diverselor cultr,rri nalionale nu numai
ce sunt corespunzetoare unor cadre istorice bine definite,
dar, mai ales, ele fac si. apard, din aceasti confruntare o
idee generali, tangibild qi definiri, despre civiliza;ia eu-
ropeani, in opozilie cu bizantinismul gi cri elenismul, cu
Roma etc.
Un om de credinfa necregtind, dar obiectiv Si elevat
spiritual, care s-ar apuca si cerceteze Europa in dezvol-
tarea sa istorice, trecute $i prezentd, ar trebui si recu-
noasci. fa1d. de el ?nsuEi ci nu a vd.zut niciodatd si nicaieri
o putere religioasi (cu consecingele sale politice) com-
parabili cu aceea a clerului catolic din oragele meridio-
nale gi o religiozitate a6t de fierbinte 9i de vie in rindul
regilor qi al popoarelor; cA. nu a vd,zut niciodati un stil
atnt de sobru 9i totus,i a6t de rafinat, de grandios gi de
solemn in construclia templelor; 9i nici ci a intilnit o
idee atat de elevati, 9i chiar exagerati, despre demnitatea
umani a individului gi despre onestitatea gi moralitatea
sa; persoana despre care vorbim ar ri.mine sigur sur-
prinsd de amabilitatea gi de respectul europenilor fa1i. de
femeie. $i toate acestea, la inceput, ?ntr-o singurd clasi.;
apoi in toate. Acest ipotetic cercetetor ar obsgrva apoi
un ateism pe car'e nu l-a cunoscut niciodatd; o demago-
gie mai rea decnt cea ateni^nl.; in unele locuri, persecu-
lia clerului, cdndva atdt de puternic; ar mai observa apoi
descoperiri stiinfifice ti invenfii mai inainte de neimagi-
nat. !^td, deci, ci imaginea generali a civilizatiei europe-
ne este foarte clari gi corespunde in mod efectiv unui
cadru istoric perfect reconstruibil.
Unde existi insi o irnagine tot atat de clari si de ge-
nerali a slavismuh,ri ? Unde existi Lln tablou istoric, viu si
clistinct, care si corespur.rclzi acestei idei ?
48
Diversele t;rblotLr-i istorice ale slat'ilor sunt destul de
clare (chiar daci, sub multe aspecte, sunt mai plllin stri,
lucitoare qi mai plrlin bogate ln continuturi originale de-
cdt acelea ale Frantei, Germaniei, Angliei si Spaniei); dar
nnde este, cu oricate aten[ie arn cerceta, legitura comuni
tuturor acestor tablouri ? in fealitate, aceaste legeturd se
pierde in timplrrile legendare ale dinastiilor Hostornisl si
Piasti, Asparul-r Si Liubllga',.
Istoria vechilor state bulgare si sXrbe este cat se poate
de nesemnificative $i nu prezinri nici o trasiturA specific
slavd; ele au intrat foarte repede sub influenla cir.ilizatiei
bizantine , fdrd a ldsa secolelor nici o gdndire fructuoasd,
nici o capodoperd literard. Prdbusirea statului biz^ntil a
intrerupt Si autonomia lor politici, niciodata ajunsi, de
altfel, la o m tLrrizare culturali originald.
Ceirii ? Este loarte dificil sd vorbesri in Rusia despre cehi.
De fapt, la noi se respecta cu scrupulozitate regula de a ne
referi la ei exclusiv cu adulatii de tot felul; scriitorii nogtri
considerd ci este o datorie sd-i situeze in mod constant
pe cehi deasupra rugilor. Din ce car:zi ? Poate .pentru c;
poporul acesta este mai instruit decat al nostru; sau poate
pentru cd nobilul Hus si cumplitul Zizka at fost cehi, iar
acum se pot liuda cu eruditii $i ihqnilRieger gi pzJacfu?
Cehii srrnt, firi, indoiald,, fratii nogtri; si sllnt si utili, nu
neg asta, nu slavismului (deoarece, cum am spus, slavis-
rnLrl nu exisla ). ci Iunrii slave, adica ansamblului elnic al
slavilor. Cehii sunt utili ca avanpost al lun.rii slave, desti-
nat si supofie primele lovituri ale germanismului.
Totusi, din punctui de veclere al acelor tlisituri cultu-
rale clespre care zrm vorbit anterior, nlt este oare posibil
si-i clefinirn pe cehi czr r.tn magnific instrument al fabricii
germane, srruls de slar.i gernanilor si apoi lntnr-s, abia
rcvopsit in culoare slavi, ilnpotril'a Gerntaniei ? Nu este
()are potrivit. tinincl sear.na cle obiceirrr-ile, cle cleprir-rcler.ile
/+9
si chiar de calitetile lor, si-i consider{m germani tradugi
in limba slavi ? pentru ce aceasta infricogeaz| A]uslti^. Pe scurt, totul este
Dacd cehii ne sunt, intr-adever, frafi, de ce si. folosim
cu nigte frafi aceasti" eternl diplomafie, aceasti formalitate
umani. care ne irnpiedicd si spunem lucrurilor pe nume ?
Cehii actuali au, cu siguranfe, o anumiti autonomie,
dar sunt total lipsiti de originalitate. O instruire deosebite
constituie, fdrd indoiald, o fo4i importand, dar nu este
vorba, desigur, de o fo4i exclusiv slavi. Instruirea poate
contribui la cercetzrea gi la ingelegerea vechilor principii
originale ale slavilor; dar de la inlelegere a cee ce
cut 9i a disp;rut, pXni,la creagia perioadei acruale gi ^tre-
pani
la aceeagi conservare exi$e un intreg abis de neputinld.
Mulqi sunt de pdrere ce instruirea populafi este, in mod
indiscutabil, un bine; totugi nu este cu posibil si
afirmim ci acest bine este o invenlie a^de.l]d'";t
slavilor $i ce este
rnai u$or pentru ei, decat pentru alte popoare, a-l obfine.
Manuscrisul lui Kraledvor, Judecata lui Liubu$a etc.
sunt lucruri magnifice; dar aceste bijuterii arheologice au
foarte puline in comun cu o fare suprapopulati, organ!
zald dupd modelul european qi ?n care, in lipsa unei aris-
tocratii indigene (care, degi supravieluind, s-a germani-
zat complet), spiritul nafional este dominat total de o
burghezie europenizata.
Liubuqa nu gi-ar mai gisi loc intr-o asemenea tari !
Chiar 9i prin calitilile lor, cehii ii amintesc, intr-o mA-
surA insemnad, pe germani - chiat dacd in mai plecuh
lor varianti meridionali. Cehul este modest, solid 9i rib-
ditor, cu inclinalii muzicale $i destul de ordonat in viala
de familie'zo.
Politica lor istorice i-a ficut pe cehi prudenqi gi ex-
trem de abili in jocurile diplomatice; sunt realmente ma-
es,tri ai artei, in intfegime europene, de a organiza con-
grese qi demonstratii in momentele cele mai potrivite,
firi s.i rifte vreodatd revolte directe.
50
Cehii nu r.or si aparfini Rusiei, dar o apreciazi enorm
in reguld printre ei, totul este otg niz t dupl moda pre-
zentului. Voi mai spune ce cehii sunt catolici gi cd atunci
clnd il celebreaze pe Hus, aceaste manifestare are un ca-
racter rnai rnult politic decit religios.
Dar nu vreau si afirm ci toate acestea sunt diund-
toare lumii slave. Se poate totuqi admite ce o profundi
germanizare - dacd nu a sentimentelor Qi a aspiratiilor
politice, cel putrin a obifnuinfelor 9i a structurii mentale -
era indispensabili cehilor in lupta lor politice impotriva
germanismului. Pulin numeroasei natiuni cehe, inserate
in oceanul germanic, ii era necesar se se inarmeze jra-
qu'aux dents cu toate acele fo4e in care era, deia de
foarte mult timp, bogat acest ocean; riminind fideli, in
mare misuri, obiceiurilor qi spiritului vechilor slavi, ce-
hii nu ar fi reugit, poate, se supravieluiasci in faga mai
maturelor 5i mai complexelor resurse germanice.
Deoarece subiectul principal al acestei ce.4i tr^te^zd
nu despre ceea ce este bun sau riu in cazul slavilor, ci
numai despre ceea ce au ei propriu, original gi caracte-
ristic, ni se poate permite aceasta meditalie: dacl infrnn-
gerea husiti, bdtali^ de la Muntele Alb qi cucerirea Pra-
gdi nu fi zdrobit naliunea cehd, supunnnd-o pentru
^r
atatea secole catolicismului Si germanilor (adicd Euro-
pei), din fuziunea aspiraliilor - in acela$i timp semiorto-
doxe gi semiprotestante - ale husitismului cu comunis-
mul taborililor $i cu puterea aristocrafiei locale s-ar fi
putut elabora, poate, ceva extrem de original $i in mod
autonom slav, in mdsura in care o asemenea conciliere
Si fuziune a socialismului cu bizantinismul gi cu feudalis-
rnul nu se verificase niciodati.
Totuqi istoria a decis aldel Si cehii, intrati inaintea celor-
lalli slavi in orbita cililizxtiei romano-gerrnanice. arr ajuns
la o conqtiinti livresci a slavismului etnic; tocmai ei care,
5i
 incongtient sau din naivitate, au conservat, mai putin decat
toti ceilalli, solida si tangibila subsranli a spiritului slav.
Cehii searnani cu un bdtrnn care gi-a pierdut toate
forqele creatoare, dar nu qi curajul si inflicdrarea. Crecl ci
ei ar fi creat cu entllziasm ceva propriu, dacd. aceasta Ie-ar
fi stat in putinfi si daci simpla instruire si studiul princi-
piilor pi al calitltilor slavilor ar fi fost suficiente pentru
crealie si organtzare. Dar din pdcate, nu este a$a!
Foarte cultul consul austriac Han a transcris. in cursul
lungii saJe sederi in Epir multe cintece vechi grecesri si
albaneze, ba chiar si cele mai recente cantece epice ale
epiroFlot dar nu le-a creat el ! Le compuneau, in schimb
(9i le compun inci ?n prospelimea lor naivi), muntenii
greci (palicarii) 9i arniulii, tdran|. an lf^beti primirivi in
lustaneie Ior grosolane I
Originalitatea creariei populare deriva (cum ne arata
intreaga istorie) din combinalia acdva a unor idei conqti-
ente $i a unor idei neg2ndite, lignite din viala insisi, din
necesitate, din pasiuni, din gusturi, din sentimente si
chiar din ceea ce, de obicei, numim ignorantd. in acest
sens, putem si afinndm cd,, p6,n6, in zilele noastre, cu-
noagterea gi ignoranla au fost factori echivalen! ai dez-
voltidi istorice. Dezvoltarea, intr-adevd.r, nu trebuie inle-
leasi, in mod superficial (cum cred mulli, din neStiinle),
ca o simpli instruclie, ci ca un proces complex al viegii
populare, un proces in mare misuri incongtient gi, pand
asti.zi, neinleles pe deplin de gtiinla sociali.
La cehi, repet, exista o puternica constiinli slavd., dat
nu intXlnim nici in Boemia, nici in &Ioravia, bogdlia gi ener-
gia unor vechi sall, dimpotrivd, a unor noi gusturi, opere
gi obiceiuri pur slave 9i cehe. Totul este eufopean ! Aga-
dar, nu qtiu daci existi intr-adevar cineva care sd-mi
poati contesta afilmalia ci naliunea cehd este un instru-
ment al fabricii germane, 2rctualmente inclreptat de slavi
impotri\.a gennanisrnulu i.
i2
Dar unde este slavismul in toate acestea ?
Si vorbim acum despre bulgari. Bulgarii au fost edu-
cali de greci in acelagi sens in care au fost educafi cehii de
gerrnani. Bulgarii au aceeagi credinri ca grecii si obiceiuri
foafte asemanetoare; concepliile lor religioase erau, pnni
nu cu mult timp in trrmd, absolut identice. in ceea ce pri-
vegte obiceiurile rurale, credintele gi tmdi.tiile populare, exis-
ti cateva diferente intre aceste dorri poporre. dat atat de
rnici (in afara limbii), lnclt, sub multe aspecte, intre un
cretan $i un epirot, intre Lrn grec din Tracia gi unul din
Calcedonia existi o deosebire lmai mare de obiceiuri gi de
mentafitali Gdlci, de personalitate) decit intre un grec din
Tnci^ gi un bulgar din aceeagi regiune, sau intre un bul-
gar gi un grec macedonean. Aceaste situalie este valabile
$i pentru populaliile rurale, care se deosebesc ?ntre ele in-
tr-o mesure mai mare decit cele de la orag.
Pulin dupi sosirea mea in Orient, am fost in misuri
si deosebesc, dupi fizionomie, dupi maniere gi dupi
haine (iar m i tarziLt gi dupi caracter), un grec din Tracia
de un epirot sau de un insular. Grecul din Tracia, in
comparalie cu ceilalli, este timid, prudent gi greoi, de
obicei nici frumos, nici cu ten inchis. Insularul (cretanul,
de exemplu), in schimb, este rafinat, frumos, indriznei,
orgolios, subtil, dar in acelagi timp cordial; nu numai ca
aspect, ci qi pentru sentimentele sale, insulaml este mult
mai romantic dec2t grecul din Tracia sau din Epir; el este
gi un adevirat marinar. Albanezul sau epirotul, in general,
nu este frumos; el este palid qi slab, pasionat qi plin de
amor propriu, vivace gi rizbornlc p2ni la nebunie; ro-
mantismul siu este doar rizboinic, latura sentimentald
lipsindu-i in totalitate. Cretanul se indrigosteqte, epirotul
niciodatd. Cantecele populare din Creta sllnt impregnate
de erotisl.n, cele epirote sunt intotcleauna severe Si rdz-
boinice. Este o rnare difercntir !
 in scl.rirnb, nici chiar <lupi zece ani nu arr reugit sd
reclrnosc un bulgar din Tracia. Dacd este din vina rnea
sau^ din alte callze, nu ag gti sa spun.
In ceea ce privegte populalia urbani care alcituiegte
aga-numita intelectualitate - negustori, artizani, nedici,
profesori fi comercianli - nu existe nici o diferenll intre
greci si bulgari. Aceleagi obiceiud, aceleagi gllsturi, ace-
leasi calitdli qi aceleaqi defecte. Un plrternic qi, mai mult
sau nmi pulin, sever spirit familial; indepirtarea femeilor
din viala sociali; o religiozitate care, chiar daci este sin-
ceri., are un caracter mai mult ritualic decat romantic $i
care, in general, nu este foarte profundi. De aceea, foarte
adesea, aceastd religiozitate este total formali gi ipocritd,
indreptati doar spre a susline Biserica nagionall. Trebuie,
de asemenea, remarcat la aceste popoare o rnare hdrni-
cie, o ribdare unici, o zgircenie care adesea se transfor-
mi in avarilie, o absenqi aproape totali a spiritului cava-
leresc si o inclinaqie scazute spre generozitate.
Spiritul demagogic al grecilor si al bulgarilor a fost
educat in primul rlnd de caracterul nefragmentat in cla-
se al Turciei (chiar gi Turcia veche era insuficient impir-
lite in clase, cel pulin in comparalie cu realitatea ruseas-
ci) Fi de dragostea obsesivd pentru libertate, care se
dezvoltd in mod bolnivicios la popoarele invinse ce nu
se amesteca cu cuceritorii lor.
in general, atat la brilgari, cat gi la greci, se observi o
tendinti contemporana citre aga-zisul progresism in
problemele politice gi un spirit foarte conservator in tot
ceea ce privegte familia. Se poate afirma cd, pentru spiri-
tul lor dernagogic, in plan politic gi statal, grecii gi bulgarii
se apropie in mare mdsurd de francezi; iarin ceea ce pri-
l'e$te problemele far.niliale, suft foarte asel.nenatori po-
pozrrelor €lermanice. Grecii 9i bulgarii au foarte mlrlte
tris?ituri cor.nune clin aceste puncte cle \.eclere $i consti,
tuie xntitez,:t psilrologicir totalA a caracterLrlui rusesc.
Sub aspect statal, datorite bunului lor sirn! qi spiritului
de disciplini, rugii au avut, pini acum, multe in comun
cu vechiul spirit german, in timp ce in problemele do-
mestice, prin impetuozitate $i coruplie, se aseamdni mai
curind cu popoarele latine - pe care cea m i. mare parte
a rugilor continue si le simpatizeze tocmai pentru aceste
r.notive, in ciuda tuturor sfatlrrilor gi a indemnudlor oa-
rnenilor integri din punct de vedere moral.
Prin urmare, din punct de vedere psihologic, bulgarul
este asemendtor solidului, greoiului Si prevezetorului
german gi total diferit de veselul, vivacele, mai coruptul,
dar 9i mai generosul rus; bulgarul a fost educat de greci,
deci grecegte, Si este un produs al muncii greceqti (aga
cum cehul este un produs al muncii germane), fapt pen-
tru care este impotriva migcirii neogrecegti (exact aSa
cum cehul se opune germanismului). Exisd 9i o alti afi
nitate intre cehi gi bulgari. Cehii sunt catolici, dar catoli
cismul nu constituie elementul principal al orienErii lor
politice, spre deosebire de ceea ce se intample, de exem-
plu, in cazul polonezilor. Pentru mulli dintre ei, catolicis-
mtrl plstreazi incd, fo4a obiceiurilor din adincul congti-
in1ei, insi este o fo4d pur religioasl, firi nici o suslinere
politici, pentru ci, dimpotrivi, este strans legat de amin-
tiri amare pentru orgoliul nalional al cehilor, precum exe-
culia lui Hus, bdtali^ de la Muntele Alb gi inumanele mI-
suri legislative ale impiratului Ferdinand al Illea, in anii
'20 ai secolului al XWI-lea.
in Cehoslovacia, manifestarile in onoarea lui Hus, care
a fost adversar al catolicismului, au o semnificalie politicd.
$i in cazul noilor bulgari, exact ca in cazul actualilor cehi,
religia constiinlei individuale nu coincide intotdeauna cll
religia intereslrlui national, lvlajoritatea bulgalilor nr,r in!e-
lege inci, din ignoranqir, acest adevir - de altfel prea pn[in
clar chiar 9i in mintea conclucltorilor -siri poiitici.
 Exact aia cu1lt cehii ies din viata medievali sub stea-
gurile anticatolice aie protestantismului qi ale husitismu-
lui, tot aga bulgarii isi lncep noua lor istorie cu un con-
flict nu numai ?mpotriva grecilor, ci gi impotriva Bisericii
ortodoxe care le-a educat natiunea. Bulgarii se lupta nu
numai cu puterea greace a Patriarhatului de la Constanti-
nopol, ci 9i cr.r inviolabilitatea legilor fundarnentale ale
Bisericii oltodoxe.
Privind aceaste problemd din punct de veder.e rusesc,
descoperim o diferenlir intre bulgari gi cehi, in sensul ci
migcarea cel'rilor in favoarea husitismulti ii aproprie, de-
gi foarte putrin, de atAt de preliosul, pentru noi, bizanti-
nisrn universal, in timp ce acliunea bulgarilor ameninli,
daca nu vom fi atenli, sl ne indepirteze gi pe noi, rusii,
de bizantinism.
Cateva sirbitori populare in amintirea lui Hus si cnteva
conversiuni la Ortodoxie nu demonstreazi, desigur, cd
cehii inclind cd.tre o apropiere generali de Biserica orto^
doxi. Nu avem clreptul si credem orbegte in realizarea a
tot ceea ce ne dorim. Una este sI sperem, altceva si cre-
dem. in ciuda acestui fapt, este corect sA recunoagtem
acestui popor slav, cu o culture atat de veche, o anumitd
simpatie, chiar daci neinsemnati, pentru principiile
nolsrre fundarnentale. Nu trebuie, in nici un caz, sa dis-
perim. Dimpotrivi, la bulgari intnlnim un caracrer total
opus bazelor noastre rusegti.
Cel mai inapoiat, ultimul dintre popoarele slave care
s-^ ftezit, este, in acest caz,9i cel rnai de temut pentrll noi,
deoarece numai in istoria sa recentd - gi nu in cea polo-
nezd. s).tbi sau cehi - au ajuns in conflict cele doui fo4e
cu care noi, ruqii, :rm trait si treim inca: elementul etnic
slar, $i bizantinismul. Din cauza bulgarilor, ne gisim
acurl in fata acestui Rlrbicon.
Pentr-Ll a aprecia ce poate pre\.esti si plnii r.rncle poate
:rjunge o natiLrne intr-o anLrmiti perioada a istoriei sale,
56
este necesar sa luam in considerare nu moderatii, ci ex-
tremistii, in m2inile cirora ajung de obicei popoarele in
mor.nentele cele mai decisive. Moderafii se impafi, ln ge-
neral, in doui. categorii: cei care resping excesele numai
teoretic $i cei care le refuzd gi in practici. Eu cred cd ge-
fii rnoderali ai br"rlgarilor sunt astfel numai in practici,
dar in idealurile lor sunt aproape toti extremigti falA de
greci si de Patriarhat. Poporul bulgal este sirnplu (ceea
ce nu inseamna, cum credearr grecii, ca esfe prost. nici,
ala culn se crede in Rusia, cI este naiv gi generos; acest
popor este, pur gi simplu, pulin dezvoltat). Pe l2ngd
aceasta, poporul bulgar nu este religios in mod pitimas
qi curajos. Bulgarii sunt, in realitate, foarte. putin emotivi
$i, repet, principala 1or caracteristice este simplitatea ex-
tremd, mai ales in rnndul populagiei rurale.
in ciuda acestui fapt, puqin numeroasa intelectualitate
bulgard este iscusiti, solidi qi destul de uniti; ea a fost
instmid de greci, de ruSi, de europeni 9i chiar de turci,
exacl atal cnt trebuie pentru a avea succes intr-o disputd
diplomatici cu caracter nalionalist. Este vorba despre o
disputa srict iuridicd, de naturi si. nu ceari, daci nu se
ajunge la arme, nici o dezvoltare filosofici sau o elevata
instruire moderni, nici imaginatie, nici, in sfargit, gusturi
gi sentimente nobile qi eroice.
ASa cum intelectualitatea neogreace este foarte departe
de a ocupa primul loc ln lume in ceea ce privegte pose-
darea acestor calitili (cu excep(ia sentimentului patriotic),
tot a$a cea bulgarl se afld' din catza imaturitalii sale gi a
consistenlei sale reduse numeric, gi mai jos; dar aceasti
sitriaiie nu-i face cauza nai dlficili,, pentru cA este o situa-
[ie care prezina atat avant^je, cat gi dezavantaje. insiqi
simplitatea tiranilor este, dupi pirerea rnea, un atu pen-
tru cauza bulgali']'.
Poporul l:ulgar, simplu ri neexperimentat din punct
cle vedere politic, este totr-rSi rnult mai plrtin leligios cle-
cat poporul rus. in Orient toata lumea este cle zrcord cu
acest lucru. Intelectllalitatea
bulgari este insi ribddtoare,
vicleani, arnbilioasi, prudenti si tenace. Un exemplu: in
iarna lui 1871, ingelegnnd cd, gr^lie eforturilor diploma-
tiei ruse (mulli dintre moderalii bulgari adfrit ca adeve-
nle ace^sti versiune), litigiul dintre Patriarh si bulgari se
indrepta spre concesii reciproce si gtiind ci patriarhul
ecumenic Anoim avea faima de a fi foarte favorabil bul-
garilor sau, cel putin, favorabil impicirii, conducdtorii
partidului exremist bulgar - doctorul Ciomakov (probabil
un materialist), un anumit poet Slaveikov gi caliva dintre
acei bogali Qi sollzi star;int , foarte influenri arat prinrre
greci clt si printre slavii de sud, din cauza absengei unei
aristocralii nationale - au org nizat un complot gi i-au
constrlns pe caliva cunosculi episcopi bulgari - Ilarion,
Narapet gi allii - si se rdz,rdteascd. in mod deschis impo-
triva Patriarhului ecumenic Ai sa rupi orice legituri cu
acesta. In noaptea de 6 ianuarie, au cerut Patriarhului
permisiunea de a celebra, in dimineaqa Epifaniei, o litur-
ghie specific bulgari, ca dovadtr a independenlei eclesi-
astice. Previ.zuseri cI grecii il vor impiedica pe Patriarh
sa permite acest lucru gi ci, in orice caz, noaptea ;i in
grabd, ar fi fost dificil sd ia o hotir2re atXt de gr^vd. ca
ea de a acorda o asemenea permisiune unor episcopi^ce- in-
depeftati anterior de Biserici. si supuqi politic unor for;e
ostile acesteia. Ciomakov Si tovara;ii sii gtiau deci ci vor
fi refuzali, dar pretindeau cu insistenfi luarea unei deci-
zii, pentru ca in ochii poporului dezinformat toati vina
si. cadi asupra grecilor: ,,Grecii nu ne acordd libertatea;
de ce suntem vinovati ?".
Cu aceastd pretentrie gribitd, Ciomakov si tovardgii sii
sperau siJ pune pe Pariarh inrre Scylla si Chary.bda. Da-
cd, irnpotriva oricerei asteptari, Patrialhul ar fi cedat pre-
siunii, prin aceasta ar fi fost aprobat de Bisericd 9i firma-
nul'i sultanului - sitltatia fiind oricum cle natlu 2i sit sltscite
58
noi discordii. Iar daci Patriadrul ar fi refuzat, atunci ar fi
avut loc un coLQ d'6tat popular, ,,Dlrrrmezeu vrea acest
lucru" 9i schisma !
Dupi cum se gtie, Patriarhul a refuzal. Partidul extre-
migtilor bulgari doar asta aqtepta; ace9tia inlelegeau bine
multe lucmri 9i erau con$tienli de faptul ci nll ar fi reugit
si influenieze in mod direct experta diplornatie rusi. $tiau,
pe de alti p fie, pdni,la ce punct se ingelau grecii in a-i
considera incapabili sa aclioneze fdri dispozigii din par-
tea rugilor. $tiau foarte bine qi cd grecii i-ar fi considerat
pe rugi responsabili de toatd intXmplarea.
Extremigtii bulgari previzuseri mania pe c rc ar fi
provocat-o in rindul grecilor acliunea din 6 ianuarie ;i
ce certuri ar fi apd,rut, ca urmare a zcesleia,lntre greci gi
ruFi. Agitatorii bulgari previzuseri gi dificultatea in care
s-ar fi gisit sinodul gi diplomagia ruse Fi se gindiseri ci
Turcia ar fi apreciat toate aceste disensiuni.
Ce posibilitili au grecii si-gi suslini cauza in Rusia ?
Numai caliva negustori 9i calva cdlugiri care aduni bani
locuiesc ec zion l in Rusia qi este vorba de persoane
putin populare. in schimb. aici se gisesc numerosi stu-
denf gi profesori bulgari, oameni mult mai apropia!, de-
cdt rivalii lor greci, de presa mseasci, de aga-numita so-
cietate ganditoare, de progres, de modi gi de femeile
Moscovei ! Studenlii pling m?hnirea poporului lor opri-
mat gi suFerind, cel mai bun Ei mai simplu care existi in
lurne. Divergi Zinzifov gi Drinov, fere o inteligenle spe-
ciali, dar cu un tact recunoscut, fac publici catza lor.
Grecii ii declard atunci schismalici pe bulgari gi le re-
prcgeazd, ruqilor cd i-au abandonat. Ruqii le rdspund cu
cluritate. Turcii se adreseaz; sur2zitori cdnd unora, cdnd
altora, situalie foarte utili bulgarilor. ,,Nu ar.em (ziceau
ir-rtre ei bulgarii) fo4i suficientl sd actionirn in mod di-
lect asupl'a diplomaliei si sinodului ftlsesc; ne vom folosi
rni.ri bine cle opofiunitrliilc noastre. ac[ionancl zrsuplr so-
 cietd{ii - naivi., nu pfea con$tienti gi putin precauta. Iar
apoi, aceaste societate va acl,rona asupra curtii, asupra
sinodului gi asupra diplomatiei. Cind nu esti suficient de
puternic, te serveFti de o p2rghie." Aga gindeau gi a;a
g2ndesc inci demagogii bulgari; viitorul ne va spune da-
ce s-au gandit la toate sau dacd succesul lor este doar
unul temporar.
Dar demagogii br-rlgari nu s-au ingelat prea mult, cred
eu, Fi aceasta datorid unei cunoaqteri perfecte a situatiei.
in primul rXnd, erau foarte con9tienli de faptul ce, actu-
almente, ideea nalionald este mult mai la modi decat se,
veritatea sentimentelor religioase. $tiau de asemenea ci
in Rusia orice om, oricnt de simplu, va scrie gi I'a inlelege
mult mai u$or un articol jurnalistic ce vorbegte despre
,,suferinlele seculare ale fratilor nogtri slavi sub jugul cle-
rului fanariot" decAt un articol care, dimpotrivi, dezvolia
urmi.toarea idee: ,,Dorinla bulgarilor de a depinde - ori-
unde se gd.sesc ci.teva familii bulgare - nu de cel mai
apropiat episcop grec, ci de un episcop bulgaq numai
pentru faptul ci este bulgar, este prin sine insigi o dorin-
td de schismd gi de rupere, o supunere totali a legilor
eclesiastice celui mai inventiv fanatism nationalist".
Aceastd dorinti i-ar pune pe bulgari intr-o situafie spe-
ciald fali de greci, intr-o situafie comparabili cu aceea a
armenilor, a catolicilor, a protestanlilor si a vechilor cre-
dinciogi. La Soluna, Bitolia, Adrianopol gi in alte orage nu
pot exista, ln acelagi timp, confonn legilor cre$tine antice,
doi episcopi ortodocgi, dar pot exista unul orodox gi unul
armean sau catolic. Ciomakov qi tovarisii sii cunosc bine
aceste legi; sunt vicleni ca qerpii ;i nu se sinchisesc deloc
cle integritrtea ortodoxjei. Dac:i o tnrecixzi intr-o oare-
care m'isurd, este nurnai pentrLl cj. in r.2ndul popot.ului
au gzisit ace..lsti religie si nu alta. A schimba, la lumina
soarelui, o religie este dificil; ar plrte2L s:i apari scindir-i in
60
rindul poporului, iar bulgarii nu sunt foarte numerogi: cu
totul, cinci milioane.
$i astfel, poporul bulgar, adulat gi, in parte, inqelat de
capii sii, isi incepe noua istorie cu un rizboi nu numai
impotriva grecilor, ci, printr-o coincidenld absolut intnfr-
platoare, 9i impotriva Bisericii gi a legilor. acesteia.
Toate amintirile istorice ale grecilor sunt legate de Orto-
doxie. Ca produs istoric, bizantinismul apartine grecului;
iar acesta, chiar recunoscind ci la crearea iniliali a Bise-
ricii au contribuit persoane de diverse neamuri (italieni,
spanioli, slavi, oameni originari din Siria, Egipt 9i Africa),
iqi amintegte bine ci, in principal, in limba greacd qi cu
ajutorul civilizaliei grecegti s-a constituit rrrarele gi com-
plexul edificiu al dogmei, al ritului gi al canoanelor creq-
tine; mai gtie ce fare aceasta complexitate (care s-a dove-
dit capabllit si satisfacd. exigenlele cele mai eterogene)
ar fi fost poate imposibil sd se uneascd intr-o singura re-
ligie qi intr-un spaliu atat de vast elemenre etnice, sociale
Ei intelectuale atat de diferite.
Renagterea succesivd a spiritului grec gi revoluqia din
anii '20 s-au realizat in egald misuri sub semnul Ortodo-
xiei. Toate acestea li sunt explicate copilului grec incd din
ptancie. Dia tou Hristou tin pigin tin baghian ! A$ cil\td
grecul, penfu care cregtinismul, credinta sfanti in Hristos
(pistis bagbia tou Hristou), nu este o morali ieftini, goali
qi aridi care urmereste bunistarea poporului $i a aga-zisei
umanitili. Pentru grec, cregtinismul inseanmi. Ortodoxie,
dogrne, canoane Si dturi, intelese ca o unitate indivizibild.
Chiar si grecul necredincios tine foarte mult la aceste iu-
crLrd, pe care le gtie a fi simboluri ale poporului siu.
in schimb, arnintirile istorice ale bulgarilor sunt legate,
rurircar pe jumatate, de lupta irnpotriva bizantinisfiruiui si
in.rpotriva grecilor ortoclocgi. in camera patriotilor bulgari
cste uFor st vezi, alaturi de icoana sfintilor o*odocsi Chiril
ii trletodie. czrre i-au insLuit pe ltulgari in scrierea nlriiona-
6l
li slavd (doaf acest lucru este important pentru un patriot
bulgar, nu conveftirea poporului la creqtinisrn), pe larul
pigin Krum, ciruia ii este adus intr-o spadi capul unui
lar ortodox grec.
Licurg, episcop al Siriei, vizitand in anul 1873 Muntele
Athos, s-a dus gi la ministirea bulgari, Zografu, ai cirelt
cilugdri nu voiau sa intrerupi relatriile cu Patliarhul gi se
strecurau foarte abil printre comitetele bulgare qi ierarhia
Constantinopolului. in ciuda acestui fapt, Licurg a vazut
in holul mindstirii lor portretele episcopilor bulgari in-
depirtali de Biserici. La intrebarea: ,,De ce ii onorali pe
acegti oameni?", cilugirii au rispuns sec: ,,Ace9tia au
pentru noi o profundl semnificaqie naqionald".
Aceasta este opozitia istorice existeng intre greci 9i
bulgari in ceea ce prive9te Ortodoxia. Pentru greci, toate
istoria mdregiei lor, a prdbugirii, a suferinlelor 9i a renag-
terii lor, este legati de amintirile Ortodoxiei qi ale bizanti-
nismului. Pentru bulgari, acest lucru este adevirat doar in
parte; o alti parte a amintirilor, cea mai recente, cea mai
vie gi mai la modi, va fi 1ega6, pentru viitoarea generalie,
de o educa;ie sceptici, de rena;terea n tion ld, rc liz^td.
ca urnare a conflictului cu Biserica gi cu acea autoritate
bizantind care constituie, privind cu atenfie, aproape sin-
gura forti conservatoare sohdi din toata EuroPa orientale
$i dintr-o parte considerabild a Asiei.
OLrservnnd cu o privire de ansamblu toate aceste
popoare secundare 9i pulin sernnificative - atat pe acelea
aperute in mod fericit in secolul al )CXlea, c2t gi pe ace-
lea care au aperut in zadar - vom vedea ci nici unul din-
tre ele - nici cehii, nici sarbii, nici polonezii, nici grecii,
nici ungurii - nu manifesti un sens atat de negativ gi de
progresist ca acesribUlgari primirili si naivi.
inceputurile oricirei istorii nalionale pun intotdeauna
o pecete, ce nu poate fi qtealsi, asupra intregii dezvoltiri
ulterioare a acelrLi popor; fiecnre element, poate neim-
62
poftant Si neevident la inceput, creqte treptat, cipitnnd,
cu trecerea timpului, un aspect tot mai ameninletor. Pen-
tru noi, rugii, acest element, aceasti panicularitate organi-
ci a istoriei neobulgare, este cu atat mai important cu cat
bulgarii, dintr-o int2rnpldtoare Si, pentru cea mai mare
parte dintre ei, neaSteptau. lntoarcere, all intrat in con-
flict nu cu o autoritate oarecare, ci tocmai cu autoritatea
Bisericii ecumenice, ale cirei legi qi al cirui spifit au cfeat
intreaga fo4i ruseasce, toate mirelia destinului nostrLt
nalional 9i statal.
Este lipsit de importanli se stabilim dacd bulgarii au
pornit pe acest drum, negativ $i ruinitor, in mod congti-
ent sau incongtient. Mana de oameni care ii conduce a
declarat in sinea sa, in deplind cunogtinli de cauzd, rar
acum proclami in mod deschis: ,,Pdnd cdnd tot popod
nostru - de la Dunire pane h ultimul sat macedonean -
nu va fi reunit, noi nu vom ceda nimdnui gi nu va fi pace.
Nimeni nu ne este necesar, cu exceplia sultanului ! Vom
rimdne mereu drvtz^li dacd vom ceda de fiecare dati !".
Cea mai mare parte a bulgarilor este, in realitate, exal-
tati 9i inselate de acegtia gi nu poate nici micar si-qi
imagineze consecintele unei desprinderi, atat de nefiregti,
de Biserica ecumenice. Presupunem, de asemenea, cd ma-
joritatea nu e$e vinovati; dar problema nu consti in libera
responsabilitate morali, ci in incongtienta 9i dificil de co-
rectat tendinli politici a vielii sociale. Poporul se supune
conducitorilor sei $i este, h rnndul siu, responsabil; in
caz contr^r, ar fi imposibil se se poarte rizboaie 9i si se
calmeze revoltele. Aceasta este adevdrata problemd !
Iati motivele pentru care, pini acum, nu vid in bul-
gali nimic concret Si creativ slav. ci numaj o negare care
creqte odati cu trecerea tirrpului. $i afirrn iar cd rteg li^
bulgard se referi. tocmai la acea autotitate care guver-
neazi, cle multe secole, cea rnai rnare forqi a lurnii slave:
imperitLl rus.
63
 . Ce s-ar intAmpla cu toti acegti slavi doqi gi liberali. cu
toti ace$ti oratori Ei profesori, cu ace$ri Rieger qi Palacki,
cu acesti Ornladin sarbi Fi doctori bulgari, dacd pe fonclul
tabloului nu s-ar ziri, in enigmatica dep:anare, zdpezile
ruse$ti, lancile cdzdcegti gi securea birbosului mujic orto-
dox, condus, in mod linigtit $i solemn, de larul nostru se-
mibizantin ? Ce s-ar int2.rnpla, firi aceaste lance 9i fird
aceaste secure, cu toti acegti docti si liberali propagatori ai
progresului burghez ?
Pentru existenla slavilor este necesare fofia Rusiei. For-
!a Rusiei este indisolubil legatd de bizantinism. Cine pre-
jtJ.diciazi, bizantinismul, isi taie - poate fdri se aiba con-
gtiinla acestui f^pl - craca de sub propriile picioare gi de
sub temeliile statuiui 1r.rs. Cine luptd impotriva bizantinis-
mului pune in pericol - indirect 9i, poate, fdrd sd qi dea
seama - intreaga lume slavi. intr-adevir: ce este lumea
slavd, in afara, unui concept abstract al slavismului ? Nimic
altceva dec2.t o masi anorganicd, ugor fragmentabili gi asi-
milabili Europei republicane a viitorului. insi slavismul
abstract trebuie, intr-un mod sau altul, si se uneascd cu
bizantinismul. Eu cred ci, de fapt, nici nu existi un alt
principiu care si poat; organiza cu fermitate divizatele
popoare slave. Ne place sau nu, bun sau riu, acest prin-
cipiu bizantin constituie singura posibilitate de salvare nu
numai pentru Rusia, ci gi pentru intreaga lume slava.
CAPTTO!,T'L IV
Cn rsrn sLAVTsMUL?
(continuare)
Arn vorbit despre cehi gi despre bulgari; mai rirnnn
slotecii. slrbii, polonezii Si ruFii.
De obicei, din punct de vedere etnografic, slovacii
sunt considerafi cz naliunii cehe; insi, din
punct de vedere istoric, ^p^qinlnd
ei sunt legali de unguri gi de des-
tinele regatului ungar. Din punct de vedere cultural, sunt,
firi indoiald, atat de patrun$i de obiceiurile gi de menrali-
tefile unguregti, inc?t pot fi definigi c unguri tradu;i in
Iirnba slaud, exact a9a cum cehii, prin toatd organizarea
lor, sunt tradu;i din germand, iar bulgarii, prin educafia
lor seculart, sunt tradu5i din greacd in grai slav:a.
Acum sd vorbim despre snrbi. Nici unul dintre popoa-
rele slave nu este atat de fragmentat, politic ai cultural,
ca poporul snrb. Bulgarii forme^zd o r^ia a sultanului qi se
consideri toti ortodocAi; tori, pand nu cu mult timp in ur-
rnd, au fost educali de greci, in stil grecesc. Polonezii
sunt tofi catolici $i roli fii ai specificei, dar dispirutei civi-
lizalii poloneze gi ai formei sale statale. Oric2t de divizati
politic intre diverse state, toli aceia care nu s-au germani-
zat sau rusificat (adici marea majoritate) - magnatul, mi-
cul nobil qi Pranul - au primir aceeasi educxlie istorice;
nobilul 9i tdranul sunt, poate, diferiri inrre ei; insd tleahtdi
care locuiegte in Rusia este sirnilari celei din Austria, iar
tiranii polonezi sunt, to!i, pe to^td intinderea vechii Po-
lonii, mai mult sau mai putin similari intre ei.
Edr-rcalia istoricd a cehilor este destlrl cle asemindtoare
cu cea a moravilor in ceea ce-i priveqte pe sirbi,6, notin.r,
nlai intai, ci, din punct de I'edefe politic, sunr impifiiti in
patru se€amente: 1) regatul inclepenclent al Serbiei; 2) l\4un-
tenegru; 3) posesiunile turce$ti (Bosni:r. Hc'rtegor.ina si
65
vechea Serbie); 4) posesiunile austriece (Slovenia, Clo-
atia, Dalmatia etc.).
Dupi religie, s2rbii sunt ortodocgi s,i musulmanl. Sirr'-
bii ortodocqi au doui dinastii conducdtoare: una la Ce-
tinje, cealalu la Belgrad.
Neamul lor este impe4it destul de echilibrat gi din
punct de vedere geografic: la nord-est de Dunire, sArbii
austrieci; la sud-est, sirbii ttrrci.
Sarbii austrieci sunt in-rpa4ili 9i de istorie. Din punct cle
r.'edere politic, croatii apa4in Ungariei (iar acurn, cu dua-
lismul, qi mai sEans decat inainte), in timp ce slovacii gi
dalmalii se afli, cel pulin in plan administrativ, sub puter-
nica influentd germane. Educaqia istorici a croalilor este
puternic maghiari, chiar daci, prin rol gi caracter, sunt
mult mai putin aristocrati decit poporul maghiar. Dalmalii
au fost supu+i indelung influentei culturale italiene gi se
afli inci in aceasti situafie. Populaqiile de frontieri au, in
obiceiurile gi in organizarea lor, ceva din caracterul cizd-
cesc. in cadrul lor s-a pistrat pini in zilele noastre ve-
chea obcind (zadruga sirbd).
Din cauza acestui caracter eterogen, absolut dispro-
po4ionat in raport cu numlrul lor, s2rbii nu numai ci nu
au putut elabora noi elemente culturale slave (juridice,
religioase, artistice etc.), autonome s,i caracteristice, ci, in
ultimul tirnp, au inceput si piardi, qi acele r.echi particu-
lalitili slave pe care le mai aveau. in loc sd devini crea-
tori ai unei culturi neoslave, sirbii apar acum slabi pis-
retori ai propriilor traditii. Sarbii nu mai sunt satisfacuti
de vechea lor skupscina tnicamerall; acum doresc si in-
roduci cloui camere legislative, dupd modelul democra-
tic occidental. Hainele gi dansurile trecutului sunt total
uitate: militarii se imbraci in stil austriac, iar funclionarii si
femeile, cl-rpd cea mai obignuiti rnodi eulopeani.
llbicini scria cleja, ctr mr,rlt timp in urmir. cd, in rindul
supu5ilor shr i clin Tulcia, asocialiile comuuitare ruritle
&.t
(zactrugD se descompun tfeptat sub influenla individua-
lismului democratic ai a eliberirii continue a persoanei
de toate obstacolele restrictive - situatie citre care tinde'
de la jumitatea secolului al XVIII-lea, intreaga lume
europenizate.
in Austria, comunismul conservator al grinicerilor s-a
menlinut aproape pini in zilele noastre numai in virtu-
tea intereselor guvernului rnonarhic german. Pe misurl ce
Austria inainta pe calea dezagregirli universale Si a con-
fuziei liberale, 9i aceastd insemnati comunitate slave a
inceput si se firdmileze in mod iremediabil.
Germanii au fost mult timp - evident cd numai in apa-
rarea intereselor lor - cei mai buni conservatori ai caracte-
relor vechi-slave. Ca gi in cazul cehilor, nu voi afirma cd
trebuie si vedem in aceasta un rdu radical. Mi limitez doar
la a stringe date care sd-mi suEind ideea generald despre
faptul ci - o, da ! - exis6 o lume slavi; dar ce shvismul,
i4eles ca edificiu cultural autonom, nu mai existi sau nu
e].js1e deocamdanzi Slavismul sau a pierit pentru totdeauna,
dispirind din cauza slibiciunilor sale 9i a excesivei sale
I simplitili originare, zdrobit de acliunile combinate ale
:; catolicismului, bizantinismului, germanismului, rnaghiaris-
mului, islamismului etc., sau, dimpotrive, nu 9!a spus incd
ultimul cuvint pi se ascunde, ca focul sub cenugd, ln masa
I
etnici amorfl a lumii slave. in acelaqi fel este invizibil ochiu-
,l lui liber embrionul din gilbenuqul de ou - cu toate ci el
existi acolo, prezent 9i activ
Probabil cd gi acest lucru este posibil ! Dar cine poate
ghici astAzi forma specific'i a acestei viitoare lumi slave,
organizrle qi in acelagi timP pitrunse de idei proprii 9i
generale ?
Pani astdzi nu am descoperit aceste idei autonome Si,
inilial, generale, gralie clrora sla'i'ii s-ar deosebi in rnod
evident de celelalte neamuri 5i lumi culturale Am desco-
perit, nrai curlnd, ceva nc€iati\' $i incert, foafte aseminitor
o
 civilizaliei rornano-germanice, insd infinit mai slab $i mai ie slavii sunt destinali pentru ceva pozitiv (cu alte cuvinte,
sirac. Sunt observatii amare gi deloc plicute, dar, din pI- creirii unei lumi culturale noi gi autonome), fie ci, dim-
cate, intemeiate. Noi am descoperit aspiratrii comune qi, potrivi, acegtia nu vor fi altceva decit o parte a civilizaliei
in parte, interese gi acliuni comune; dar nu am vizut de- europene, fo4a le este necesari in ambele cazuri.
loc idei originale gi unificatoare care, aperute din sent! I^r foqa $^ald face parte din destinul ru9ilor. Ruqii tre-
mentul etnic, sd treaci dincolo de el, pentru o otg niz re buie si pdstreze aceaste fo4i ca pe un gai istoric sacru.
mai elevati gi mai clari a sa gi a restului umanililii. Nu numai penru ei ingiqi, ci 9i pentru independenla in-
Lumea slavi exista qi consistenla sa numerici este rregii lumi slave. Poate Si pentru a salva Europa de lenta
foarte mare. Slavismul insi nu existe, sau este ince foarte anarhie care o devoreazl. in acest din urmd czz, misiunea
slab gi foarte confuz. S-ar putea obiecta ci sentimentul noastri ar fi una in sluiba intregii umanitili.
etnic al lumii slave, apropiindu-i cultural 9i politic pe
slavi ?ntre ei, poate contribui la elaborarea acestui slavism
cultural, a acestui sistem organic de idei originale care si
fie dincolo gi deasupra intereselor locale, pa4iale gi per-
sonale, qi totuqi legate profund de aceste interese. Voi
rispunde ci acest lucru este nu numai posibil, dar gi de
bun augur; ar fi, intr-adevir, foarte pugin ademenitor si
continuim si fim ceea ce au fost p2nd acum toli slavii,
inclusiv rugii gi polonezii, adictr ceva mediocru gi negativ,
ifl totalitate secundar qi inferior, spiritual, celodalli. Existe
multe exemple c re aratd cA o asemenea negativitate de-
vine adesea prernisa unor acfiuni extrem de pozitive in
ansamblul lor, tocmai in virtutea absenlei unor elemente
prea caracteristice si deci rigide. Si dea Dumnezeu !
Problema insi este aceasta: care slavism se va contufa
deasupra lumii slave ? Care anume idei juridice 9i politice
se vor pune in slujba apropierii qi a viitoarei unificiri a
slavilor ? Oare aceste idei slave comune vor fi avanta-
joase pentru statul rus ? il vor intiri ele sau ii vor provoca
ruina ? Acest edificiu secular, ridicat cu prelul suferinlelor,
al singelui;i al lacrimilor noastre, va iegi intArit ? Sau se
va dizolva, aproape firi si lase urme, ln palicla 9i fragila
confuzie a modernei, incoerentei lumi slave ?
Sunt probleme foarte importante care, privite atent, se
dovedesc a fi dor"ri fete clistincte ale aceleiagi realititi. Fie

68
 CAPITOLL'L V

DTN NOU DISPRE SLAVI

Despre Rusia gi Polonia ne putem permite sA nu \.or-

bim indelung: au meditat gi scris mulgi allii, in ultimul
timp, despre antinomiile dintre ele, despre relativa origi.
nalitate a organizdrii lor statale 9i despre antagonismul
lor secular, natural fi ineluctabil. Orice rus, chiar daci la
politica nu,se pricepe foarte bine, cunoas,te aceastl pro-
blemi, cel pulin in liniile sale generale.
Dintre.toli slavii, doar polonezii gi ruqii au cunoscut o
lungi independenld sratald; din acest motiv acumuland
qi consewnnd mult mai multe elemente proprii Si auto-
nome decit celelalte popoare slave. (Mdrturisesc inci o
dati ci acurn nu vreau si stabilesc daci aceste elemente
sunt bune sau rele, ci numai si enumir $i se amintesc
date reale).
Chiar qi numai existenfa in rindul polonezilor gi al ru-
gilor a, unei nobilimi nalionale este suficiente se-i distinge
net de celelalte popoare slave.. Nobilimea,rusi .de servi-
ciu gi Sleabta polonezi nu se aseaminl deloc, nici ca ori-
gine, nici ca dezvoltate; in zilele noastre au fost lipsite de
aproape toate privilegille lor In ciuda acestui fapt, conse-
cinlele educaliei lor,istorice diferite vor fi vizibile pentru
incd mult timp la descendenfii acestor clase nobile. r.
o aristocratie feudall, aseminitoare cu cea euro-
peani occiclentale, nu a existat nici in Poloniar nici in Ru-
sia. Actualment€'nici in Polonia, nici in Rusia nu mai exis-
td aristodatie, in sensul unei clase priternic privilegiate in
l?pofi cr-r celelalte. Totugi, in ciuda conflictelor gi a anti.
nomiilor lor,i aceste doui popoare au ceva in comun: o
educalie pllternic ierarhicd a natiunii, ale cirei Lrrnle sunt
rnult mai slabc fa slavii lrustrieci ii totnl absente in obice-

1l
 iurile slavilor turci. Aceasti afirrnatrie va deveni mai clad
in unna cnton'a comparafii. Clasa nobiliari poloneze, al-
cituiti din magnafi Si din Sleabtui, a reprezentat pana in
prezent intreaga na[iune, punnndu-se intotdeauna in
fruntez tuturor activitdlilor patriotice ale poporului polo-
nez. In Rusia, nobilimea a fost intotdeauna mult mai
slabi, depinznnd de monarhie exact aqa cum monarhia
polonezi depindea de nobilime. Poporul rus respecta
nobilimea numai ca gi clasi in serviciul tarului, iar nu
pentru ea insigi. Noi suntem obiqnui{i si glumim cu fri-
volitate pe seama funclionarilor administrativi, insi po-
porul nostru ii privegte ?ntr-o manieri diferiti, cu serioz!.
tate gi respect, cu un spirit nicidecum comic, ci mai
curand, eroic qi tragic. in strlinitate, numai vederea uni-
formei unui funqionar rus il inveselegte profund pe omul
nostru din popor. Atat eu car 9i multi altii am treit aceasre
experien{e. insi poporul nostru nu este dispus se se lase
condus de nobilime in orice directrie; in problemele reli-
gioase, de exemplu, acesta nu ne asculti tocmai pentru
ce noi suntem domni, oameni dintr-o alti clasi gi de o al-
tA educafie. Jiranii ru9i nu-l rccunoqteau de-al lor pe ne-
fericitul Bazarov, pentru ce acesta era nobil, in timp ce
bulgarii simpli il ascultau pe Insarov, intrucat vedeau in
el unul de-al lor, un leran bulgar ca ei, doar mai instruit $i
mai intrelept. La fel se intnmph $i h sarbi.
Aristocralia cehi nu gi-a legat numele de migcarea
populari din vremea noastri., opunXndu-se Vienei nu-
mai cind in aceasta au inceput sd predomine tendinlele
democratice. Caracterul aristocrafiei cehe este sub toate
aspectele mai mult austriac ai feudal decit propriu-zis
ceh. Conducitorii burghezi ai miqcirii neocehe apar tofi
din rindul poporului.
Slavii de -sud nec, in general, cu o LlturinFi extrcmii
de la sirnplitatea epici a mentaliH[ii si a obiceiurilor lor
patriarhale la sinlplitatea rnaximi. a burgheziei libelale
l2
moderne. To[i acestia cresc, printre altele, in cea rnai ob-
tuzi vener4ie a constituiiilor democratice gi liberale.
Slavii austrieci sunt obi$nuifi si aclioneze firi ajutorul
aristocraliei, pentru ce seniorii lor sunt intr-un loc ger-
mani, in altul maghiari, iar in altul slavi germanizati sau
maghi^riz^ti; sau, precurn ?n Galitia, aristocralia domi-
nanta este alcetuid din polonezi ostili Franilor ruteni.
Sunt obiqnuili, mai ales in afacerile pur slave, sA se hse
indnrmagi de burgheziile lor nalionale, de profesori, in-
vetetori, medici qi, in parte, chiar de preofi, care, in ase-
menea chestiuni, se deosebesc foarte pulin de laici.
in rindul slavilor supusi imperiului turc, absenla unei
educalii ierarhice este pi mai evidenti, deoarece clasa pri-
vilegiati era constihliti, qi inci este, in teritoriile care fac
parte din Imperiul Otoman, din musulmani, adicl din oa-
meni de o altd credinl.i, care nu s-au unit deloc cu cre9tinii
supugi. Firi indoiali, nivelarea s-a accentuat mult, in
comparalie cu trecutul, gi h Turcia moderni; musulmanilor
le-au rimas foarte putrine privilegii 9i chiar gi acestea vor
displrea destul de repede. Reformele actuale impuse Tur-
ciei nu constau insi in ridicarea creqtinilor la nivelul tur-
cilor, prin conferirea unor drepturi care si-i faci egali cu
acettia din urme, ci in nivelarea dintre foEtii privilegiali
musulmani gi supugii cre$tini. Aceste reforme transformi
antica monarhie descentralizati gi aristocraticd, il care to[i
turcii, egali intre ei, erau superiori cregtinilor (care erau
supuSi ace$ora qi inferiori din punct de vedere juridiQ, intr-o
monarhie certtalizatA $i egalitarista; din Persia lui Cirus $i
Xerxes, bogati in satrapii multiforme, la plata Fran@ a des-
cenden,tilor lui Napoleon ! Acesta este idealul acnral al Tur-
ciei, ideal cdtre care tinde impotriva voinlei ei, constr€nsi
fiind de presiunea circumstan[elor exleme.
in orice caz, in trecutlll qi in prezentul slavilor turci nu
existi (si, in mod verosimil, nu va exista nici in viitor) nici
o aninthe, urmat sau supozitie a unei educaqii ierarhice 5i
monarhice, chiar lnai pulin decat la slavii austrieci. in Bul-
garia domini doctorii, negustorii, profesorii $i avocatii
educali la Paris. inqigi episcopii bulgari sunt in mninile
acestei burghezii, de origine in parte ciradini Si in parte
rurali, care exploateazd, cum s-a spus, intreaga incredere
a poporuh.ri. Ace$ti doctori qi acegti negustori nu au sufe-
rit, in mod sigur, sub aspect personal dln cauza despotls-
nrului episcopilor greci. insi ei acrioneazi din rnorive pa-
tfiotice si nationaliste. Dar aceste idei patriotice, fanatismul
lor nalional, dorinqa de a juca .un rol in cadrul imperiului
5i in Europa Si, poate. in istoria mondi;rli. au ajuns si co-
incidi perfect cu resentimentul, justificabil, nutrit de pitu-
ra de jos a bulgarilor fa$ de vechea ierarhie greaci ce tr.a-
ta poporul cu severitate'3, dupi obiceiul timpului.
Timp de 15-20 de ani, doctorii, profesorii gi negustorii
bulgari au asmulit zilnic, firi. intrerupere, poporul impo-
triva grecilor; toatd noua generatie a crescut cu acest
sentirnent exagerat in mod artificial. Poporul, trezindu-se,
s-a obignr"rit sd.$e^da cA poate vedea firi greci; iar noul
cler bulgar, ales gi condus de citre burghezie, s-a dovedit,
sub unele aspecte, rnai bun decdt cel grec. Mai bun, de-
sigur, nu din cauza unei educalii morale superioare sau
a existenfei unor caracteristici psihologice slave, in mod
particular bune qi cordiale. Nu, nu pentru asta. in ochii
unui observator neutru gi onest, educatia morali a greci-
lor qi a bulgarilor apare identica (insi trebuie sd le recu-
noaFtem gfecilor un mai mare romantism $i o cdldurd
umani mai intensa). Din pllnct de vedere psihologic, nr-l
trebuie in nici un clz se ne imaginam cl incipefanatul,
solidul gi vicleanul bulgar este similar cordialului gi im-
pnrdentului tiran ms. intre aceste doui tipuri umzrne exis-
tA o asem?inafe tot atXt de miczi precrrm intre un italian
din sud gi un €ierman clin norcl, intre un poet gi un meca-
nic, intre Lorcl Bvron si Aclarn Srnith.
Clerul bulgar s-a colnportat qi se comportA fa$ de po-
por, in ansamblu, mai bine decnt a ficr"rt-o clerul grec,
doar pentru ci apa4ine acestui popor, in afara ciruia nu
are nici un punct de sprijin. Dincolo de popor, clerul rus
poate conta pe sprijinul unui gllvern Puternic. Clerul
grec din Turcia este, poate, mai liber decit al nostru in
ceea ce prive$te influentrele administrative, dar mult mai
pulin in ceea ce priveSte atractiile gi pasiunile demagogiei
Si acele greqeli pripite Ei ireparabile cdtre care sunt atnt de
inclinate, mai ales in zilele noastre, acele multimi care se
consideri pregetite Si inteligente.
Clerul grec este deprins de mult timp cu puterea 9i, pe
llngd ace sta, pe$reazA radiliile vechi $i constante ale Bise-
ricii ecumenice, pe care le respecti cu scrupulozitate; el
poate, chiar daca numai in cazuri particulare, se gaseasce
sprijin oficial in guvernul.de la Atena sau in cel turcesc,
tocmai in vi.rtutea otg nizaili sale vechi gi recunoscute.
Noul cler bulgar, neavXnd in spate un guvern ortodox
puternic gi incepandu-9i existenla tocmai cu o revoltd
impotriva tradiliilor, se afli in totalitate in mXinile poilo-
rului. Din cauza acestei dependenle de voinla populare,
clenrl bulgar se comportl fali de mttllime nu in sens ab-
solut mai bine, ci numai in manieri m i si ei,
mai liberald gi mai convenabild fald de ^v^nlajo
de ambilio-
ldran 9i
sul arhonte bulgaq decit ar permite ierarhia greaci nele-
gatl de naliunea bulgard. Daci acest lucru este bun sau
riu, este us,or si judecim din acbste exemple. Burghezia
btrlgari ii poate f^ce pe episcopii sei si-i trateze pe ti-
rani mai binevoitor decit ar face-o cei greci. Acest lucru
este, poate, un bine. Dar aceeaEi burghezie bulgari i-a
constrans pe episcopii sii sd celebreze liturghia din 6 ia-
nuarie gi sd se rizvreteasci, contrar tuturor legilor apos-
tolice fundamentale ale Bisericii, impotriva Patriarhului
ecumenic. Iar acest ltrcru este sigLrr rlu.
Ficancl aceste observalii, aq vrea si explic tllturor ci,
desi nu s-a corlstituit iucA intr-un st:tt inclepenclent gi nici
i)
 intr-o regiune cu o autonomie speciali, granilele politice
gi sociale ale na(iunii bulgare sunt, inci de pe acum, foar-
te vizibile. Fizionomia sa este democraticd pand la exces,
iar prin idei qi obiceiuri tinde, in mod intens Ei con$tienr,
citre emancipaiea burghezi. Daci. sultanul s-ar decide
se accepte dualismul r6.vnit de bulgarii cei mai extremi$ti
gi s-ar declara pe lingi sultan turc Si Sar bulga4 intreaga
regiune, de la munqii meridionali pini la Dundre, s-ar
org niz^ upor gi cu rapiditate, stabilindu-9i un consiliu
director oarecare, de origine gi de caracter burghez pi ra-
dical democratic. As,a cum se int2 mpli, astdzi in Elvetia qi
in Statele Unite, in c z nu ar rdmine nimic Ai nimeni
in afara poporulu i, ^cest
in afard de supremalia teoretici a sul-
tanului, destul de utild impotriva dugmanilor externi.
,,Aceastd soluue ar evita o dinastie straine; iar pentru ce
republica este cea mai bund formi de guvernimint, ace-
ea cilre carc tinde intreaga Europi civilizatd, o depen-
denld scurti qi amicali fald de sultan ar fi pentru noi mai
bund decit oricare altl solulie; cu timpul, poporul ar pu-
tea fi chiar instruit sa se bat; pentru sultan. De altfel, noi
gi turcii avem pe acelagi snnge, deci acest lucru nu
at reprezenta o^pro mare nenorocire. $i cine se va mai gnndi
la religie peste 10-20 de ani? Religia esre o motrenire a
ignoranlei gi va fi suficient sd instruim poporul ca si-9i
dea seama de aceasta. Sub proteclia inofensivului stin-
dard turcesc, nafiunea se va maturiza pnni h republici 9i
va deveni cea mai evoluati. gi rnai modemd naliune a Or!
entului ortodox."
Iati ce gindesc, bineintreles ci nu to(i, daq in mod si-
guq cei mai indrizneti $i rnai energici dintre bulgari. Este
probabil ca gi studenlii bulgari care frecventeaze qcolile
ruseqti sA impirtiseasci asemenea idei, deqi este necesar
si distingem ceea ce afirmi bulgarii in Rusia 9i fall de
rusi de ceer ce spun si fac in Turcia. Cu privire la Turcil
vom adi.uga ci, degi ?n ultimul tirnp circumstantele poli-
76
ticii externe qi interne i-au fost destul de favorabile, in
realitate ea este extrem de divizatd $i de slaba. Conside-
rim ci, impotri.i'a oricerei a9tepdri, dominatria turce in
Europa va cadea mai repede decat se agleapti Si se do-
regte, gi presupunem ci statele vecine nu v6r permite
bulgarilor si se constituie intr-o republici. in acest caz, ei
ar dori o monarhie absolut liberali gi dotatd cu o putere
exclusiv nominalA. Aceasta este fizionomia lor politici.
'
Sirbii sunt, indiscutabil ti firi exceplie, democrali. in
cazul lor, trecerea de la patriarhalitatea epicd la cel mai
rneschin utilitarism burghez are loc cu foarte mare ugurin-
1i. in rindul snrbilor, soldalii Fi funclionarii ocupi o pozi-
lie superioari aceleia a negustorilor, insi firi sA consti-
tuie o clasi aristocratice apta si-qi educe membrii in
spiritul unor idealuri gi responsabikeli bine definite; sunt,
intr-adevir, recrutali la intnmplare qi printre ei se gesesc
oameni de toate categoriile. Soldatul sau funcgionarul de
ieri ar putea si fie mnine un simplu cetilean, membru al
opozifiei sau agitator politic. in Serbia, funqionarii gu-
vernamentali au exact aceeagi educalie ca gi intelectuali-
tatea. Sincet nu vid absolut nici o premise pentru consti-
tuirea, intr-o astfel de !ari, a unei monarhii absolute.
Sirbii au fost incapabili se supofie pane gi puterea au-
tocratica, dar patriarhald, cu care voia si-i conduci eli-
beratorul gi eroul lor nalional, birrnnul Milos ! Legaqi incl
de o viale patriarhale in cel mai inalt grad, snrbii doreau
imediat constitulia gi s-au rezvrdtit impotriva acestei pu-
teri. Istoria ne arate cA revoltele care l-au risturnat pe Mi-
los, pentru al pune pe tron pe Aleksandr Karagheorghevic,
care, la r2ndul siu, a fost resturnat in favoarea dinastiei
Obrenovic, au fost revolte de palat gi cu caracter adminis-
tratil.; deci era Yorba cle o hrpti pentru putere qi supre-
.ma[ie intre faqiunile administrative.
Repet, la sArbi nu existl prernise pentn-r o monarhie
puternici, nici ceYa asenl';nartor Lrnei aristocmtii nalionale.
 Fiecare shr.b este nobil, se afirr.r.ri cu orgoliu in Serbia; qi
acest sentiment al demnititii individuale este rispAndit in
rnndul intregului popor. in provinciile rurcesti l;cuire cle
s?rbi a existat, pini nu cu mult timp in urmi., o nobilirne
locali rnusulrrrani, dar de s2nge slav; aceasti clasi era in-
si nesemnificatir.I numeric ai, pe de altA parte, circllm-
stanlele imping Turcia, mereu mai rrrult, ci.tre nivelarea
generali a dreptnrilor; acegti bei bosniaci, care acum in-
cep si fie mai congtienti decit in trecut de originea lor
slavi, sunt destinati si cadi foarte repede in cea mai
completi neputinla, dln cauza ciocnirii interne dintre in-
fluenlele opuse ale spiritului nalional (slav) 9i ale celui
religios (islamic) in congtiinfa gi in interesele lor. in orice
caz, acest element nobiliar, constituit din musulmani de
origine slavi, nu a avut niciodad o mare importanfa.
Muntenegrul are, pentnr slavi, o semnificafie strategica
importante in cazul unor conflicte cu Turcia sau cu Aus-
tria; inse din punct de vedere politic este atat de mic, de
simplu 9i de paftiarh^|, incnt am putea chiar si nu vor-
bim despre el. in acest teritoriu, elementul aristocratic qi
educalia legati de acesta lipsefte in totalitate; puterea
principelui este foarte limitata. Muntenegrenii sunt obiq-
nuili se ffeiasca intr-o situaFe arbitrard., care se transformd
cu u$urinle intr-o autoconducere democratici. Rizboini-
cul muntean a deyenit un burghez calculat, iar vechii iu-
,xaki Qi palican2, s-au tl'ansformat, fird sd-qi dea seama,
in demagogi burghezi. Cuibul de wltur al muntenegrea-
nului se poate transforma upor intr-un fel de Graubinden
sau de Ziirich slav.
Am observat deci urrnitoarele: 1) nici cehii, nici croatii
Fi dalmatii, nici ruqii din Galiria, nici snrbii ortodocai, nici
bulgarii, nici r.l'Iuntenegrenii nu au, actuahnente, o clasi.
nalionala privilegiati puternici; 2) in rlndul lor lipsesc,
aproape in totalitate, t[ac]itiile aristocratice puternice 9i
eclucx{ia ieralltcd a natiunii. legati cle :rcestea: 3) -slavii aus-
-u
trieci sunt conduqi in toate problemele, dar mai ales in
cele propriu-zis slavb, de burghezia nationald, de ne-
gllstori, doctori, profesori, scriitori Si aFa mai departe;
rrrarile familii ale aristocrzlliei cehe nu gi-au unit numele
gi interesele, la fel ca magnaqii Poloniei, cu cauza opozi-
[iei nationale; opozi{ia nobilimii cehe are un scop feu-
dal; slovacii s-au amestecat cu ungurii, de care este difi-
cil si-i deosebegti chiar Si spiritual, in afara unui caracter
mai accentuat democratic decXt cel prezent, de obicei, in
elementlll maghiar; aristocrafia care ii domintr pe rugii
din Galitia este alcituiti din polonezi ostili; 4) la slavii
turci, urmele principiului aristocratic s,i ale unei educalii
sociale ierarhice sunt ince mai slabe dec2t la cei supuqi
Austriei; in Turcia, toli cregtinii - 9i grecii, 9i slavii -, trec,
in general, cu o uqurinte exheme de la vi^\^ p trrarhald
la cea burghezi 9i liberali, transformnndu-se rapid din
eroi homerici in personaie ale lui Thackeray, Paul de
Kock sau Gogol; 5) in general, se poate afirma ci nici
croatii, nici sarbii, nici bulgarii nu au in caracterul lor con-
solidata experienld st^t^Id care este rezultatul existenfei
unei monarhii nafionale solide 9i strivechi; totri aceqti
slavi, chiar daci nu au incd parlament, sunt insa foarte
obi$nuili cu diplomatia parlamentatd, cu iocul manifesta-
liilor gi aga mai departe; in s2ngele tuturor acestor po-
poare au pdtnrns profund prejudecdlile qi deprinderile
aqa-numitei libertili gi ale aFa-numitei egahtei.
Se poate incheia afirm?nd cd, in ciuda diversititii isto-
riei lor trecute, in ciuda contradicliei confuze dintre inte-
resele lot in ciuda fragmentirii lor politice gi religioase,
in ciuda, in sfirgit, a inserrnatei, chiar daci ineficientei,
diversititi a legilor qi a obiceiurilor c^te caracterizeazd
\.iata lor in Alrstria gi in Turcia (includ, pentru dirnensiunea
lor redusi. Si principatele independente ale Serbiei gi
.N,Iuntenegrului), tofi slavii sud-occidentali sunt, flrzi ex-
ceptie, clemocrati Si constitutionzlli. Ceea ce ii Lrneste pe
 toti ace$ti slavi, clincolo de aparenta 9i palida lor varie-
tate, este inclinalia spre libeftate 9i-egalitate idealuri de
- tr-adevir, ultimii vor si continue se se intireasci sub
origine mai mult francezd sau americani decit englezi,
dar, in mod cert, nebizantine.
Pe slavi ii por divide mulre lucruri:
Religia: catolicismul, ortodoxia, islamul in Bosnia gi,
daci va continua, 9i schisma bulgard.
Geografia gi interesele comerciale qi economice care
derivi din aceasta: pe slavii supugi Austriei, de exemplu,
ii avantajeazl. exportul liber al produselor ausrriece fibri-
cate manual ln Turcia, care este, in schimb, combdtut de
slavii reziden! in Imperiul Otoman; aceEtia doresc un
sistem protectionist, care sd intireasci gi sd dezvolte in-
dustria locali.
Unele motteniri istorice ;i militare ale trecutuluii in
rindul sirbilor, de exemplu, ostilitatea populari se con-
cen$e zd exclusiv impotriva germanilor gi a turcilor, in
timp ce nu au nimic impotriva grecilor, despre care este,
in schimb, imposibil si discutri, in mod linigtit, cu bulgarii;
s2rbii ortodocgi din Turcia ii privesc pe gerrnani (austrieci)
ca pe cei mai periculogi dintre dugmani, in timp ce sirbii
catolici (dalmatrii 9i croalii) sunr obignuili si lupte sub
steagurile guvernului ausbiac.
Interesele de supremalie din interiorul etniei slauei
bulgarii, de exemplu, servindu-se de condilia lor de su-
pugi turci, se striduiesc sd brtlgzrizeze Vechea Serbie
(provincie turci situati la sud de Regatul independent)
prin intermediul clerului gi al profesorilor proprii. Sirbii
din Regat vor si-i apere pe conalionalii lor, care fiiiesc
in aceasti regiune turci., de bulgari, dar sunt dezavantajati,
deoarece bulgarii, in calitate de supu$i turci, sunt favori-
za{i de guvernul turc. SXrbilor.nu poate si le placi nici
mpida maturizare politicd a poporului bulgar.
In articoltrl n'rcu Panslauizm i Greki, m-afi str.iduit sd
clemonstrez ca mentinerea Turciei poate fi a\.antajoasi
80
atat pentru extremiqtii greci, cat Si pentru cei bulgari. in-
proteclia puterii inofensive a turcilot in timp ce primii ar
vrea se se uneasc'i cu turcii pentru a lezista in Bosfor
panslavisrnului.
Situalia snrbilor este diferita. Nu au, intr-adevir, disen-
siuni religioase cu grecii gi le-ar fi foarte ugor si-i nimi-
ceasci pe bulgarii inci qi astizi lipsitri de armate, de bani
Si de miniqtri expe4i. Turcii gi Turcia le sunt de mai mici
necesitate sarbilor decat bulgarilor si grecilor. Este de
inleles ci extremistul grec Ai cel bulgar, ambii din motive
practice, adici penuu pasffarea respectivelor nalionalteti,
pot se considere utiH supravietuirea puterii turcegti. Dar
impetuosul extremist snrb se abline si atace Turcia: din
prudentre, ca urnare a unor consideratiuni mai mult de
ordin militar decat politic'.
Nu pistrarea nafionaliHfii, ci congtiinp propriei slibi
ciuni militare o refine pe Serbia de la un rizboi prematur
cu Turcia. Serbia viseazi si devini un fel de Piemont slav,
atat pentru slavii austrieci, cit gi pentru cei turci. in reali-
tate, situa a Serbiei este similari sub multe aspecte cu ace-
ea a vechiului Piemont. Dimensiunile teritoriale mici in-
seamne foarte pulin doar prin ele insele; qi Roma era
mici, la fel Brandenburgul gi principatul Moscovei. Este
insi suficienti o evolulie favorabild a circumstanlelor, o
combinatrie norocoasi a fo4elor politice gi lucrurile se
schimbe. Din punctul de vedere al interesului politic
sarb, una din aceste cfucumstanle s-af putea recunoa$te
in slibiciunea militare Si in nepregetirea statali a naliunii
bulgare, atnt de aseminitoare, atat de u$or de inghitit qi
atnt de splendid situate intre Bosfor Fi gurile Dunirii. Bul-
garii intreleg toate acestea qi nu au iocredere in sirbi, exact
cum nu au incredere nici in noi, rugii; Si asta in ciuda
confirmatului dezinteres al politicii noastre in Orientil.
$i in rindul slavilor :rustrieci gisim multe interese
contradictorii-
81
 Sirbii ortodocgi au doud dinastii nagionale: cea sarbe
din Belgrad gi cea muntenegreani. Si chiar daci in rindul
lor nu se observi obignuinla congtiend a subordon,jrii ne-
condifionate fatd de dinastia na(ionali, vizibili in Rusia,
in Turcia Ei, p2nd cu putin timp in urmd, in Prusia, exisu
totufi feri indoiali, respectul qi loialitatea faqd de aceste
dinastii. Este deci greu de prevlzut care dintre aceste
doud dinastii, cea a farniliei Obrenovic sau cea a familiei
Njegos, va fi sacrificatd de snrbii ortodoc$i 9i indepen-
denli de dincolo de Dun e. Pare cd, p6,nd,9i sentimentele
de fidelitate gi monarhice, care unifici. pretutindeni po-
poarele, contribu ie la divizarea slavilor de sud.
Am terminat, astfel, de enumerat elementele Si factorii
istorici principali care pot impiedica unirea slavilor de
sud - toli inrudili, din punct de vedere etnic, cu noi, ruqii.
Am vizut ci,l^ ei fiecme lucru este diferit, contradictoriu
gi, adesea, ostil; totul pare se-i dividi: religia, ambitiile
nalionale, legatele testamentare ale vechilor glorii, amin-
tirea servirulii trecute, interesele economice. Pane $i sen-
timentele monarhice sunt adresate de unii principilor
lnuntenegreni, de algii, urmagilor lui Nlilos. Unii viseazi
coroana lui Viaceslav gi a lui Gheorghe Podebrady; altii
dedici acest sentiment - cu o mai mare riceali decXt in
trecut, este - casei de Habsburg; iar altii doresc
^d,ever,,t
nici mai mult nici mai putrin decat pestrarea temporari a
puterii turcesti.
Ce au in comun aceste popoare in afari de neam gi
de limbile inrudite ? Deja nimic, in afara unei organiziri
sociale extrerrr de democratice Si a unei inclinaqii foate
semnificative citre diplomatia constitlllionale, c2itre agi-
tatiile artificiale, citre demcnstratiile legale gi citre ror
ceea ce deri\'ii actualmente clin combinarea iubirii brita-
nice pentnr lil)e atea inditich,ralir si corporativi cr-r inex-
82
presiva egalitate in drepturi afirmati, in primul rXnd spre
propria ruini, de Franta revolulionari
Ivlulte lucffi pot si-i dividi pe slavii de sud; dar si-i pu-
ni de acord gi sl-i uneasci, fire intervenlia Rusiei' va putea
doar cetw czre sd fie dincolo de oftodoxie ;i de bizantinism,
de snrbism, de catolicism, de toate amintirile despre Gheor-
ghe Podebrady, despre Krum, despre Liubuga 9i despre
Marko Kralevic, in sfnrgit, dincolo de sperantele extrem.igtilor
bulgari. Dincolo de toate acestea se poate gfui doar ceua
extrem de clernocratic, nediferen[iat s,i negativ, con$injlional,
nu dupi modelul englez, ci dupi cel iacobin, ceua ce ptt'
^r
tea conduce la o republici federativd.
Daci, drept urmare a descompunerii Austriei qi a ex-
pulzirii turcilor din Bosfor, s-ar constitui o asemenea re-
publici, aceasta rat l^b^zi ideile care au dat na9-
^ve
iere Starelor Unite ale Americii, ci alte idei, chiar mai rele,
din punctul de vedere conservatorr2.
Oamenii care, fugigi din bdtr2na Anglie, au pus bazele
Statelor Unite erau toli indivizi extrem de religioqi, care
nu au vrut se renunle la credinla lor personali, fierbinte;
de aceea au refuzat si se supuni bisericii episcopale de
stat; nu din indiferentism Progresist, ci din cauza unei
mult mai intense religiozitali. Catolici, puritani 9i quakeri
se inteleg intre ei nu din toleranld, ci din necesitate. Aceas-
ta a fost cauza pentru care statul creat, pentru a-i pune
de acord pe toli aceqti extremitti religioqi, 9i-a gisit cen-
trul de gravitalie in afara religiei. A fost o toleranii im-
pusi de circumst^n\e, iar nu un indiferentism religios.
Daci gi popoarele slave ar reuqi si dea viagi unei
confederalii de acest tip, este sigur ci nu ar introduce in
aceasta elevatele sentimente religioase care, in vastitatea
Lurnii Noi, ii anirnau pe primii colonigti europeni ai Afle-
ricii de Norcl, ci ar intra in aceasti ltoud unitate statale in
condilii profr-rnd cliferite. Acolo, in Ametica, pentru a trzii
in armonie, er2r necesar ca oattlenii sd-5i atninteasci de
83
 perseculiile recent suferite dtn cauza credintei individu-
ale. Aici, in Austria si in Turcia, nimeni nu mai persecute
nici catolicismu.l cehilor qi al croa;ilor, nici ortodoxia snr-
bilor gi a bulgarilor. in ultimul rimp, pani gi funcgionarii
turci au inceput sa $udieze problemele noastre religioase,
intr-atnt incit sd le adreseze bulgarilor obiectrii intemeiate
de fiecare dat cdnd acegtia depegesc misura. Uneori,
pentru a salvgarda linistea imperiului, turcii sunt con-
stringi si devini aperetori ai Ortodoxiei impotriva manii-
lor agitatorilor slavi.
Nici persecugiile religioase, nici suferin;ele comune nu
ii pot uni intr-o confedera,tie democraticd pe actualii slavi
de sud, ci numai o congtiinla emici comuni, lipsite inse
de orice continut organizatoric pozitiv Si nefondate pe un
complex de idei, in principal, slave. in vremea noastrd,
oamenii sunt de acord numai in ceea ce-i prive$te pe di-
vergii Moleschott, Darwin gi Btichner. progresigtii, care
cunosc foarte bine realitatea, dar sunt constran$i sA se
arate ingeduitori faqi de poftele muliimii, por, pentru edi-
ficarea acelor compatrioli ai lor care cred inci intr-o bise-
rici sau alta, si-qi impuni si se prefaci., si meargi la li-
turghie, si se impefieqeasce, si laude vremur e lrecute
gi chiar, dar rar gi cu dificultate, si respecte postul mare.
AFa se comportd mulgi oameni influenli din Orient, atat
greci c2t gi slavi. Exisg unii care, ?n prima sdptlmane
postului mare gi in aceea a patimilor, menanci, pentru^
copii gi pentru servitori, dupi regulile postului, penrru a
intra apoi pe ascuns in restaurant, unde igi umplu cu carne
stomacurile lor iluminate gi progresiste de negustori,
profesori gi medici.
Ceva aseminitor trebuie si faci gi catolicii, pentru ci
poporul este simplu gi are nevoie de aceste lucruri. Nu
cred insi ca este necesar ca ipocrizie sd continue
qi in r.remea noastri, care ,,se^ceastd,
bucurd de rapiditatea comu-
nicaliilor, de beneficiile publiciririi :si ale insrruirii
84
populare $i care aspirA la idealul nobil 9i elevat al egali-
tIlii complete intre to[i oamenii Si toate popoarele !"
Yail Poezia patriarhald qi homericl a Orientului orto-
dox se afli intr-un proces rapid de disparifie... Iunakii 9i
palicarii qi-au jucat rolul Si nu mai sunt briganzii igno-
ranti de altidad. Obcinile cregtine nu mai sunt conduse
in mod patriarhal de neinfricatul haiduc Kara-Gheorghe,
nici de inleleptul 9i fermul Milos, nici de eroii inculli Ka-
naris gi Bozaris, nici micar de acei mitropoliti muntene-
greni care au fost capabili sA se opune turcilor gi france-
zilor. Actualul Orient crestin este deja dominat de .piciers
sceptici sau chiar atei, pentru care religia compatriolilor lor
din clasele inferioare este doar un util instrument de agitalie,
un instrument al fanatismului lor nafionalist.
Acesta este adevlrul gi nu ingeleg deloc ce drept
avem noi, rugii, principalii aperetori ai Ortodoxiei in lume,
se ne ascundem unul altuia acest adevir Si si incercim, in
mod artificial, se-l uitem !
Acum doui.zeci de ani puteam inci si sperdm cI
componentele etice ale popoarelor slave i-ar fi absorbit
pe progresfti; dar de acum inainte este imposibil si ne
mai amegim. Ideile cosmopolite, negative qi distructive,
intrupate intr-o burghezie educati aproximativ in stil eu-
. ropean, conduc toate aceste popoare ?nrudite cu noi, in-
tr-o prime etapd,la independentra polidca; dar m i tatziLt,
atunci cand toate elementele care impiedici deocamdati
cosmopolitlsmul igi vor fi pierdut strilucirea, ce se va in-
tamph ? Repet, ideea pur nagionald nu are prin sine nimic
organizator $i creator; nu este altceva decnt o deghizare
p^4i^11 v ideilor cosmopolite de egalitate universali qi
de bunistare sterili. Egalitatea claselor, a indivizilor, ega-
litatea (adicl r:niformitatea) regiunilor gi a popoarelor,
anularea tuturor lirniteloq atacarea furtunoasi sau paSnicd
$i minarea tuturor autorititilor, a religiei, a puterii claselor
care impiedici irceastzl egalitate - toate acestea nu sunt
 decdt o singuri idee, fie cI se exprimi prin vastele Si inqe- Dar, mai ales, nu trebuie si ingeldn societatea nrsi,
litoarele pretentii ale demagogiei pariziene, fie ci se re- lislnd-o intr-o plicuti ignorante, cu scopul de a urma o
veleazi, in aspiragiile locale ale vreunui popor nesemnifi- politica faka qi gre9iti.
cativ, ce vrea se obtinA drepturi statale egale cu acelea ale
altor naqiuni.
Pentru noi, rusii, cunoagterea acestor date este foarte
importaffe. Fie ci ne abandonim curentului, fie, dimpo-
trivi, ci dorim cu gelozie, neribdare qi fanatism si pds-
trim trecutul gi siJ unim organic cu tot ceea ce este in
mod creator nou, pentru indeplinirea misiunii noastre in
lume, misiune noui insine inci neclard in fiecare caz noi
-
trebuie si Ftim qi se ingelegem ce sunt realmente ace$ti
slavi pe care ii avem in fayd. yrem, confom idealului nihi-
ligtilor nogtri, si ne aflim misiunea intr-un rol progresist 9i
distrugdtor, sA depiqim rorul 9i pe toqi in cadrul celui mai
ignorant cosmopolitism, sau prefedm se seryim cu maturi-
tate idei.le organizatoare Si instructive care se situeazi in
afara satisfacfiei noastre personale, ideild obiective de Stat
9i de Biserici, de Bine concret gi de Poezie ? gi cind va so-
si, in sfar$it, ora mare gi decisivi al cirei sens il ingelegem
cu tolii, vom prefera atunci sa ne punem fo4a gi inregriratea
noastre speciald ?n serviciril celor mai bune gi mai nobile
principii ale vielii europene, in serviciul acelei Europe mari
gi strivechi fagi de care suntem atat de datori gi pe care am
putea, in^ sfarsit, si o resphtim cu pine, pdstrindu-ne fo4a
intaai ? in ambele cazui este .recesa, id in;elegem bine
ceea ce ne inconjoari..
Nu trebuie se-i minlim pe slavi, nici, si ne adresim lor
cu un surXs etern de simpatie, nu ! Trebuie, dimpotrivd,
si-i insruim; sd-i instruin, daci vom reugi, cum se instru-
iesc oamenii care, in ciuda progresismului lor si a instruirii
insenrnate a unora dintre ei, sunt inapoiati ca dezvoltare
spirituald. Instruirea in sine nu inseamni deocamdatd sal-
rare; uneori este chiar prenlsi a 'indobirocirii.

86
 CAPITOI,UT VI

Cr rsrn PRocEsuL nr onzvorreru?

Acum este necesar se-i abandonez pe slavi gi bizanti-

nismul nostru rusesc Ai se md indepdnez mult de obiecti
vul principal. Voi incerca, pe cat imi va sta in putin[e, se
fiu scurt.
Mi intreb mai intai ce inseamni cu exactitate cuvan$l
dezuoltare, cuvXnt folosit - 9i nu intnmphtot - firi' ince'
tare in zilele noastre. in aceastd privinfe, inteligenla uma-
ne este pe calea cea buni: aplicd, intr-adevir, cu multi fi-
delitate, la viatra psihicd Fi l^ vi4a istorici a individului 9i
a sociedtii, o idee elaborati de $tiinfele nahtrale. Se spune
neincetat: d.ezwltarea intelectuald, popor tn curc de d.ez-
tnltare, om dezwhat, dezuoltarea instruirii, legile dez-
uoltdrii istorice, dezwltarea ulterioard a i tituliilor erc.
Toate acestea sunt foarte frumoase, dar conduc ade-
sea la echivocuri . O analizd atente dezviluie, intr-adevdr,
ce termenul d.enoltare esle folosit frecvent pentru a ex-
prima procese Si situalii complet eterogene. De exemplu,
expresia om dezuoltat se folose6te frecvent cu sensul de
om cull, instntit Si rafinat.ln realitate insi, conceptul de
om cult, care s-a format gi dezvoltat in mod original, nu
coincide cu exactitate cu acela de orn insttuit- Faust al lui
Goethe este un om dezvoltat, ?n timp ce \fagner al siu
este instruit, dar total nedezvoltat.
Un alt exemplu. Dupi pirerea mea., expresia dezwl-
tarea instruirii populare este absolut improprie. Ar tre-
bui, dimpotrivi, si se vorbeasci clespre rdspdndirea in-
struirii. Rispnndirea instruirii, rispnndirea beqiei,
risplndirea holerei, rispnndirea bunei purti.ri, a sobrie-
tilii, a prudentei, risplndirea cdii ferate ;i apa mai de-
parte. Toate aceste fenotnene nu sunt altcera decit rds-
 pindirea a_ ceva simplu, comun ,i univoc. in schimb,
ideea de dezuoltare corespunde in stiintele naturale,
-
dln care a tost preluati pentru a fi transplantati in sfera
istoricd - Llnui proces extrem de complei care, destul cle
des, este total opus gi chiar ostil celtti de rdsp ndire.
. CercetAnd de aproape fenomenele vietii organice, din
investigarea cireia a fost extrasd aceaste idee de dezvol_
tare, se poate observa ci procesul de dezvoltare nu este
altceva_decit ascensiunea gradatd de la treapta cea mai
simpli la cea rrui complexd, o individualizare o izolare
9i
grad.atd fald de lumea inconjurdtoare si de organismele
similare si inrudite. de toare fenomenele similaie gi inru_
dite. Un marg gradat de la srerilitare gi simplitate la origi-
nalitate gi complexitate. O cregtere progresivi a compleii-
tafii pA4ilor componente, o cregrere bogdtiei inteiioare
qi, ^ a unititii.
in acelaqi timp, o intirire progresivi
Se poate afirma cd. gradul cel mai inalt de dezvoltare,
nu numai in cazul corpurilor organice. ci gi in cazul nrruror
lenomenelor lumii organice, constd in gradul cel mai
lnalt de complexitate, din urmi fiiid unificati de
^ceasta
o unitate interni despoticd.
Insegi cregterea ierbii, a copacului gi a animalului este
o cre$tere a complexititii, chiar daci spunnnd cregtere
privilegiem, de obicei, aspectul cantitativ fali de cel cali_
tativ, schimbafea dimensiunilor fiind mai evidentd decnt
cea a formei. ln realitate, ca urmare a cregterii, conginutul
devine, calitativ, mai complex. Iarba, de exemplu, o datd
crescute, nu di nici flori, nici fructd, dar s_a iniltrat, a
crescut; 9i, pentru ci gi-a multiplicat cantitatea cel,rlelor
9i a fibrelor, avem dreptul si afinnlm ci iarba a devenit
mai complexi, chiar daci nu am observat, nici cu ochiul
liber, nici Ia analiza microscopica, o creFtere a complexi_
tAfii si o schimbare morfologici. Un stuclill mai ateni arati
cd in procesul de clezr.oltare existi intotcleauna o schim_
bare continui a formei, atat in cornponente (in mirime.
90
de exemplu, sau in aspectul fibrelor gi al celulelor), cnt Ei
in ansamblu (in tabloul general al organismului aP r ttd'
saturi anterior absente).
La fel se int2mpli in dezvoharea corpurilor animale,
in dezvoltarea organismului uman 9i chiar in dezvoltarea
spiritului gi a caracterului uman. Cum am spus deja, nu
numai organismele inregi, ci toate procesele organice gi
toate pi4ile organismelor 9i, in definitiv, toate fenome-
nele organice sunt supuse acestei legi. Sl luim ca exem-
plu rabloul cltorva maladiiir.
Pneumonia, de exemplu, incepe, in cea mai mare pzLrte
a cazurilor, intr-o manieri atdt de simplS, incat h inceput
este dificil si o deosebim de o rdce d obi9nuitd, de bron-
s,iti' de pleurite sau de o aki sumi de alte maladii, unele peri-
culoase, altele nesemnificative. Stare proasti generald,
febri, dureri in piept qi Fold, tuse. Daca, in aceastd perioa-
di a bolii, omul ar muri din vreun alt motiv (daci, si pre-
supunem, ar fi impugcat), plim2nii sii s-ar deosebi foarte
putrin de unii perfect senitoii. intr-adevdr, boala nu este
ince nici dezvolt^td, nici compls(a, ea fiind ince pulin in-
divld]ualizattr Fi deloc puternice (nu este inci influenti,
pericllloase, mortale). Cu cXt devine mai complex tabloul
bolii, cu atdt apar mai multe elemente caracteristice; tabloul
se clarifici, se prccize za gi, intlrindu-se, devine tot mai
influent in organism. Primele simptome - febra, durerea,
sufocarea, sllbiciunea, tusea - reman, iar acestora li se
adaugd altele, precum expectoralia de diverse culori, in
functie de cazwi, de la galben la rogu cirimiziu. Ascultatia
reveleazi acum acel speciltc roncbus crepitans. Urme zd
morrrente in care tabloul dwine gi mai complex: de exem-
plu, intr-o parte a pliminilor apare acel roncbus sub-
crepitans simph asemindtor cu fognetul care se produce
adngand ugor pirul lXngd urechi. intl-un al treilea moment,
ascultalia piepnrlui reveleazd, o respiralie bronhiald, souffle
tubaire, cue aminte$te suflatul intens intr-o tr-ompetl;
91
 este momentul de inchidere a plim2nilor, aerul nu mai
pitrunde in ei. pe langd toate acestea, se poate produce
un abces gi in acest caz vom observa alte noi fenomene gi
ne vom gi.si in fata unui tablou gi mai complicat. Aceleagi
lucruri ne-ar fi revelate gi de autopsie: fo4a; .omplexi-
tate"i]'/jtdvidu Liz^rea.
Dacd. acest proces s-ar termina cu restabilirea organis_
mului, tabloul bolii s-ar simplifica; daci, dimpotriii, ar
prevala boala, atunci, pe neagteptate sau lent, s-ar sim_
plifica tabloul organismului. Daie boala se rermind cu
restabilirea organismului, complexitatea Si varietatea
simptomelor care alcituiesc tabloul clinic se reduc treptat.
Expector4ia devine tot rnai normali (mai pulin individua_
lizatd), horciiturile incep si semene din nou cu acelea
ale tusei obignuite, febra scade, inchiderea pldm2nilor
dispare; iar plim2nii redevin uniformi gi normali. Daci,
dimpotrivi, survine moartea, incepe procesul de simpli_
ficare a organismului. Ultimele ore de dinaintea mortii
sunt, in cazul tuturor muribun zllor, rnai uniforme si mai
simple decnt acelea ale fazei centrale a bolii. Urmeazi
de.ci moartea care, s-a spus cu foarte mult timp in urmi,
ii face pe toli egali. Tabloul unui cadairu este-mai puEin
complex decit acela al unui organism viu. intr-un cadavru,
totul se topeste 9i se prelinge; lichidele se coaguleazi,
lesuturile solide se flegciiesc, toate culorile corpului se
amesteci intr-un verzui inchis. pe scurt, va fi dificil sd
deosebim un cadavru de un altul. in continuare, prelun-
gindu-se amestecul gi simplificarea pi4ilor componente,
creqte, firi oprire, procesul de descompunere, dezagre-
gare Ei anulare, pini la absorbirea completi in elemen-
tele inconiuritoare. Pi4ile moi ale corpului , dezagregin-
du-se si dizolvlndu-se in cornponentele lor chimlce,
ajung la extrema simplitrte anorganici a cal.bonului, a
Jridrogenului si a oxigenului. dezagregindu-se gi dizol-
vindu-se in rnediul inconjur:-rtor. Oasele, gratie fortei
92
mai mari de coeziune interna a calciului, care constituie
baza Ior, dtreazd mai mult; dar gi ele, in prezenla unor
condilii favorabile, se dizolvi rapid, mai intni in frag-
mente, apoi in rdmegile pAmantegti anorganice, imposi-
bil de deosebit.
Oricare ar fi lrrcrul dezvoltat ce s-ar lua in considerare
- boali (proces organic complex Si individual) sau un
o
corp viu ti infloribr (organism complex gi individual) -
vo-m vedea ce m()artea gi descompunerea celui de-al
doilea (a organismglui) $i anularea primului (a Procesului)
sunt pfecedate, intariabil, de urmitoarele fenomene: sim-
plificarea pd4ilo? componente, diminuarea semnelor ca-
racteristice, slabirea unitetii gi a formelor gi, in acelas,i
timp, amestecarea $i confuzia. Totul se reduce progresiv,
se amestece qi se confundl $i, in sfargit, se dizoke gi dis-
pare, transformandu-se in ceva nedeterminat. inaintea
pd$tlor com-
concluziei definitive, individtsalizarea,
^tat ^
ponente cat Si a ansamblului, sbbegte. Tot ceea ce dis-
pare devine mai unifom in interior s,i mai asemenetor
lumii inconjurato^re, m i apropiat de fenomenele simi-
lare gi aseminitoare (devine, prin urmare, n:r,i liber).
in acelagi fel, olulul femeii - aseminetor cu toate cele-
lalte celule p{imitive ale lumii animale Si vegetale - este
pulin complex in interior $i mai aproPiat de organismul
mamei decat va fi embrionul. Divergii embrioni animali
sunt diferti fale de celule 9i indici importante varietiti mi-
croscopice, fiind diferili 9i intre ei. Roadele uterine mature
sunt inca mai diferentiate qi rnai distincte; sunt mai com-
plexe Si mai individualizate, adici mai dezvoltate. Copiii
sunt $i mai complec$i gi mai diferenliali; 9i inci mai dez'
voltali sunt tinerii gi adu\ii, pani la inceputul declinului
fiziologic. Existe in ei o mereu mai mare (ca dimensiuni 9i
grad de dezvoltare) complexitate gi unitate internd gi deci
mai multe elemente caracteristice, mai mtrlti diferen;iere
gi independenli fall de lumea inconjuritoare, rnai multi
 originalitate fi autonomie. Ial. acest lucru, repet, se referd
nu nurlai la organisme, ci si la perfile lor constitr-rtive, la
sisteme (nervos, circulator etc.), la aparate (drgestiv, respi-
rator etc.); se referA h procesele normale qi la cele pato-
logice gi cl-riar qi la unitdlile ideale, qriinlifice gi colective,
pe care le nurnim specii, genuri gi clase.
Intr-adeviq cu cnt este mai putemice $i mai dezvoltata
specia, genul sau clasa, cu atat sunt mai variate pdrtile
componente, chiar fiind ansamblul lor absolut natural gi
unitar. Cainele domestic este, de exemplu, un animal pe
deplin dezvoltat gi, din aceasti cauzi, specia de mamifere
cunoscuta sub numele de cAine domestic este neobignuit
de bogati in repfezenranfi diferiqi. Speciile pisicilor (in
sens larg), ale cvadrumanilor (maimu[ele) gi, ln general,
ale vertebratelor prezinti, in ciuda enormei lor varietigi, o
exceptionali unitate. Este vorba de specii de animale pe
deplin dezvoltate care posedi un conlinut zoologic extra-
ordinar de bogat in semne individuale gi caracteristice.
Aceleagi observaqii se pot face cu privire la organis-
mele vegetale, la procese, Ia otgate, in cadrul clasificarii
veletale in clase pi in unirZli coiective.
Totul este simplu la inceput, apoi devine mai complex,
pentru ca dupi aceea sd se simplifice din nou, ca urinare
a unui proces de nivelare gi de amestecare internd. Sepa-
rarea pi4ilor componente gi o descompunere generali
conduc toate ltrcrurile la o anotganicd. Nirvana.
Extinzand ulterior meditatia de fatri, se va vedea cd
acest proces trifazic se poate referi nu numai la lumea
propriu-zis organicl, ci la tot ceea ce existe in timp $i in
spafiu: la corpurile cere$ti, la istoria dezvoltirii inveliqului
lor mineral; poate Si la caracterele umane.
Acest proces este foarte vizibil in dezt'oltarea artelor,
a gcolilor figurative, muzicale Si arhitectonice, a sistemelbr
filosofice si a religiilor gi, in sf?rgit, in Via;a popoarelor, a
animalelor si a lr:milor cr:ltur;rle cornplete.
9r
Nu pot sd-rni dezvolt acum ideea pnnd la capit; mi
voi limita la citeva exemple Si explicafii. Si considerim
evolulia corpurilor ceregti: a) o perioadi de simplitate
primitive: un corp ceresc incandescent, uniform gi plat;
b) o perioadi centrald, o situatie pe carc am plrtea-o de-
fini ca una de complexitate infloritoare: o planeti incon-
jurati de un invelig mineral de ape, continente Si vegetafie,
posibil de locuit gi transforrnat; c) o perioadd de simpli-
tate secundara: un corp ricit sau, ca ufmare a unei catas-
trofe, din nou incandescent.
Acelagi proces este observabil gi in istoria artelor: a) o
perioadi de simplitate primitive: construcfiile ciclopice,
mormintele conice ale etruscilor (care au servit, este
verosimil, ca nodel pentru cupole qi, in general, liniilor
evoluatei arhitecturi romane), izbele tdranllor ruqi, stilul
doric ai aga mai departe; in literaturd, poemele epice ale
popoarelor primitive, lnsoqite uneori de muzica specifici;
pictura primitiva, sBmpele populare ruseqti; b) o perioadi
de complexitate infloritoare: Partenonul, templul Dianei
din Efes (in care p6.nA. fi coloanele erau statui), catedra-
lele din Reims, Strasbourg Ei Milano, Sfnnul Petru Ei San
Marco, rnarile edificii romane, apoi Sofocle, Shakespeare,
Dante, Byron, Rafael, Michelangelo etc; c) o perioadi de
confuzie, de trecere la simplificarea secundari, la imitaiie
gi la declin: toate edificiile epocilor de $^nzitrie, stilul ro-
man (de la sfnrgitul celui romanic l^ celui gotic),
toate construcliile utilitare a,cfilale, ^paiti^
cazirmile, clinicile,
gcolile, gdrile etc-
in arhitecturi, unitatea este dati de ceea ce numim stil.
in epocile de inflorire, constructiile sunt ertrem de variate,
dar intotdeauna in limitele unui stil detenrrinat; lipseqte atit
amestecitula eclectici, cXt gi sobra sirnplitate primitivl.
in literaturd, Eschil, Sofocle.'i Euripicle apargin acelu-
iasi stil; in continuar€, totul se confuncli in rnod eclectic
5i rece, decacle .ti clispare.
 Ca exemplu, in plan literar, al simplificirii tuturor sti-
lurilor europene precedente, poate seni realismul mo-
dern. Existi in el ceva eclectic (adicd amestecat) gi clemn
de dispref; stilistic, realismul este plat qi degradat. Repre-
zenlantii tipici ai marilor stiluri poetice sunt extraordinar
de diferili unul de cehlalq ei arate un foafte frare continut
interior, multe elemente caracteristice gi individuale, po-
sednnd intr-o misuri elevati cee ce apartine timpu-
lui lor (conlinurul), cnt qi ceea^tdt
ce este numii al lor si cire
de ei este introdus in varietatea conlinutului. in aceasfd
situalie se afli Dante, Shakespeare, Corneille, Racine,
Walter Scort. Byron, Goethe si Schiller.
In vremea noastre, mai ales dupi anul 1848, totul este
amestecat Si total lipsit de originalitate; stilul dominant nu
este altul decXt banalitatea absenlei stilului gi a spiritului
obiectiv, a iubirii 9i a sentimentului. Dickens, in Anglia,
gi George Sand, in Franla (in primele lor opere), oricdt
de diferili unul de celilalt, au fost ulrimii repiezentanli ai
unei unitili complexe, alc;tuite din fo4i, bogalie ti cel-
durd. Realismul observaliei nude este infinit mai simplu
qi mai serac, pentru ce in el lipsesc autorul, personalita-
tea ii insphalia. Pentru toate aceste motive, realismul este
mai vulgar, mai democratic Ai mai accesibil oricirui nerod
care este capabil si scrie gi si citeascd. Universal risp2n-
dit, actualul realism obiectiv gi impersonal nu este altce-
va decnt eclectism - simplificarea secundari care inlocu-
ieste obiectivitate a caldA a lui Goethe, Walter Scott, Dickens
Fi pe cea a lui George Sand din prima etape.
Odele banale qi usor de prins dupi ureche, madriga-
lurile gi epopeile din secolul trecut au.reprezentat o de-
gradare corespunzdtoare a clasicismului francez, a marelui
clasicism al lui Corneille, Racine gi Molidre.
Ceva analog are loc ln istoria filosofiei: a) simplitatea
initriale: maximele simple ale inqelepciunii populare, sis-
temele arh:rice sin.rple (Thales etc.); b) cornplexitatea in-
96
floritoare: Socrate, Platon, stoicii, epicureii, Pitagora,
Spinoza, Leibniz, Descartes, Kant, Fichte, Schelling, Hegel;
c) simplitatea secundari, amestecarea si declinul; apar
eclecticii, amestecitori impersonali ai tuturor epocilor
(Cousin); adici realismul fenomenologic, ce refuzi filo-
sofia abstracti 9i metafizica, apoi materiali$tii, deigtii si
ateii. Realismul este extrem de simplu, nu este nici rni-
car un sistem, ci numai o metode, un instrument. Materia-
lismul, in schimb, este, in mod indiscutabil, un sistem,
insd cel mai simplu dintre sisteme, pentru cd nu existi
nimic mai grosolan, mai simplist gi mai superficial decat
afirmatia ce totlll este materie si cA nll existi Dumnezeu,
spiritul qi sufletul nemuritor, deoarece noi nu vedem
aceste lucruri, nici nu le atingem cu mana.
in vremea noastrd, aceastd simplificare secundard a fi-
losofiei este accesibild nu numai tineretului instruit gi se-
minarigtilor cu pretendi, ci gi muncitorilor parizieni Si oa-
menilor de serviciu din clrciumi.
Materialismul se intovereqeqte aproape intotdeauna
cu realismul, chiar daci realismul, singur, nu dd nici un
drept nici ateismului, nici materialismului. Realismul res-
pinge orice sistem Si orice metafizice, realismul inseamni
disperare gi automutilare, deci simplificare ! insd nu justi-
fici in nici un fel concluziile materialiste. Materialismul
este, in schimb, ultimul sistern al ultimei epoci; domneste
pani in momentul in care realismul reugegte si-l clatine
puternic cu cuvdntul sAu sceptic. Scepticismului gi realis-
mului ii urmeazi, solitari, o rena$tere spirituald: unii re-
incep si elaboreze sisteme idealiste, la altii apare o con-
vertire pasionatd la religie. Ata s-a intamplat in antichitate,
aqa a fost gi la inceputul secolului nostru, cllrpe realismul
secolului al X\rIII-lea.
in orice caz, metafizic 9i religia vor ramane fo4e re-
ale si concrete; ele sunt necesitati neeliminabile ale spi-
rituhri uman.
 . Acestei legi ii sunt supuse, in fine, organisrnele statale CA.PITOLTJL 1'II
.pi intregi lumi culturale, deoarece qi in cadrul acestora
sunt evidente cele trei perioade: 1) simplitatea primidve; Drspru ToRMELE srArALE
2) complexitatea infloritoare; 3) amestecul 9i simplifica-
rea secundari. Despre acest aspect voi vorbi, pe larg, in
urmitoarele pagini. Am terminat capitolul precedent vorbind de procesul
in trei etape: 1) simplitate primitivi; 2) unificare gi com-
plexitate infloritoare; J) simplificaie $i amestecare secun-
dari. Acestui proces ii este suitusi, ca tot ceea ce exi$i, gi
viaga societillo1, a statelor gi a unor intregi lumi culturale.
' Dezvoharea oricdrui stat este insotite intotdeauna de

individualizarea formei politice proprie acestuia; pribu-

$irea fiecerui stat exprime dezintegrarea acestei forme gi o
afiniute merite cu lumea inconjuritoare.
in primul rdnd, md intteb: Ce este forma ? in general,
forma este expresia ideii inchise in materie (continut).
Forma este momentul ne^gativ al fencjmenului, in timp ce
materia este cel pozitiv. In ce sens ? Sticla, sA zicem, este
o materie determinate; paharul, recipientul cilindric gol
in inrerior, este forma fenomenului; acolo unde se terrl1ina
sticla incepe aed inconjuritor sau lichidul din interiorul
paharului; m teria sticld, daca vrea si se mentini fideli
ideii fundamentale a cilindrului siu concav, daci nu vrea
si inceteze si fie un pahar, nu poate meige mai depane,
nu incearcd.
Forma este despotismul ideii interne care impiedici
materia se se impreflie. Rupnnd legiturile acestui despo-
tism natural, fenomenul dispare.
O formi sferici sau oval5,, care confine, in conditii de-
terminate, un lichid, este o formi, este despotismul unei
idei interne. CrlstaLizarea este despotismul unei idei in-
terne. O substanli cunoscute trebuie, in condifii deter-
minate, s'; se cristalizeze, rirn2nnnd ea insdgi, in prisme,
o alta in octaedre Ei a$a mai departe. Nu ar putea fi alt-
fel, pentru ci ar pieri, s-ar dizoh'a.
 Nlorfologia vegetald gi animali nu este altceva decnt
gtiinla care studiazi cufir un mislin nu incearci si devini
stejar, cum stejarul nu incearci si devini palmier 9i aga
mai departe; acegti arbori sunt destinali, inci din simin;i,
si aibi anumite frunze gi nu altele, anumite flori gi fructe
9i nu altele.
Cel care sculpteaza in pia:;-d sau toarne in bronz (ser-
vindu-se totusi de rraterie) statuia unui om, care qlefuiegte
o sferi de fildeg sau face o floare artificiali din bucd! de
stofi, introduce din exterior in materie o idee care ii este
sugeratl de naturi. Construind o magini, face acelagi lu-
cru. Magina se supune, slugarnic, ideii inserate in ea de
gnndul uman qi, simultan, unei legi interne proprii, unor
structuri fizice fi chimice proprii 9i unei idei fizico-chi-
mice fundamentale proprii. Este imposibil, de exemplu,
si obfnem din gheali o magini tot atnt de solidi precum
cea oblinuti din cupru 9i fier; imposibil si oblinem din
pietre o floare la fel de apropiati de natural pecum cea
pe care o modelim din muselini sau din catifea.
Cel care vrea sA fie realist acolo unde este intr-adever
necesaf, trebuie sI priveasci ;i societifile umane din
acest punct de vedere. insi, de obicei, acest lucru nu se
intnmpli. Libertatea, egalitatea, bunistarea (mai ales bu-
nistarea !) sunt considerate drept dogme ale credinlei gi
se pretinde ce toate acestea sunt rafonale gi gtiinlifice !
Dar cine a verificat vreodatS, dacd acesta este adevirul ?
$tiinla sociali abia s-a nascut, iar oamenii, nelunnd in
seame experienla secolelor gi exemplele acelei naluri
atat de respectate asti.zi, nu vor si inleleagi faptul ce htfe
progresista migcare egalitaristi 9i liberald qi ideea de
dezvoltare nu existi, din punct de vedere logic, nimic
aseminitor gi ci, dimpotrivi, acest proces este antiteza
cea mai radicall a procesului de dezvoltare. in acesta
din urml, ideea internl line cu putere materialul social
in mAna sa organizatoare 9i despoticd, Iimitandu-i astfel
tcndintele clispersir c si distnrcrive.
100
Progresul, in lupta impotriva oricirui despotism al
claselor, al corpora{iilor, al minestirilor si chiar qi al bo-
gitiei, nu este altceva decit un proces de clezagregare
care conduce la acea simplificare secundad a ansamblului
qi a pi4ilor componente despre care am vorbit anterior,
un proces de nivelare a caracteristicilor morfologice, de
anulare a tuturor particularitefilor, organic (adicd despotic)
Iegate de corpul social.
Fenomenele procesului egalitarist sunt similare cu fe-
nomenele combustiei, ale purefacqiei 9i ale topirii ghelii
(in care apa se elibereazi de legiturile cristalizirii). Sunt
similare, de exemplu, cu fenomenele procesului pus in
migcare de holera care transformd treptat oameni, la in-
ceput total diferili unul de celilalt, in cadavre uniforme
(egalitate), apoi in schelete identice (egalitate) 9i, in fine, in
elemente absolut libere (in raport, firegte, cu natura lor):
azot, hidrogen, oxigen etcr{.
in toate aceste Procese - de putrefaqie, combustie,
topire gi chiar Ei in procesul declangat de holeri - se ob-
serve intotdeauna aceleagi fenomene: 1) pierderea pani
cularitigilor care deosebeau anterior copacul, animalul,
gesutul qi cristalul, considerate in integritatea formei lor
despotice, de elementele similare Si vecine; 2) cre$erea
asemenerii dintre pe4ile componente, merirea egalitiui
interne, o mai mare uniformitate structurale; J) disparilia
caracteristicilor morfologice mai inainte severe: totul se
amestece, totul devine mai liber gi egal. Care este, in rea-
litate, raportul dintre gtiinia istorici Pozitivi 9i Privaliuni,
necesitifi, despotism 9i suferinle ? La ce servesc toate
aceste sentimentalisme neqtiin;ifice, atat de rdspnndite in
timpul nostru gi atit de meschine Ei de prozaice ? Care
este raportul dintre aceste probleme gi gemetele omenirii ?
Ce drept gtiinlific avem se ne g?ndim la cauzele finale, la
scoplrri si la bunistare, inainte de a fi fdcut o cercetare
severi ;i impa4iali 7 Existit cll ader.irat aceste cercetlri
101
 cu rezultate impa4iale $i indiscutabile, 9i chiar pentru
aceasta imorale, in ochii progresi$tilor qi, io acelagi timp,
oneste din punct de vedere gtiingific ? Unde sunt ele ?
Eu cred ci existi, chiar daci imperfecte, dar cred ca sunt
total ineficiente pentru democrali gi progresigti. intr-ade-
vir, ce importangd pot avea, intr-o cercetare mai mult sau
mai pulin absrracti, nu numai suferinlele altuia, dar chiar
gi cele doar ale mele ?
Pe de o parte, statul este ca un copac destinat si ajun-
gi la inillimea sa deplini, sd infloreasci Si se dea frucre,
supundndu-se unui ordin.secret si independent de voinla
noasre, care derivi din ideea inchisd in el. pe de alti
pane insi., statul este o magini semiincongtienE , realizatA
de oameni care, in acelagi timp, ii sunt angrenaje compa-
rabile cu rolile, parghiile qi atomii; in sfnrgit, starul este o
maqlni care elaboreazi, 9i formeazd. oameni. Omul este
in acelaqi timp creator, component si produs al organis-
mului social.
Orice stat, antic sau modem - acest lucru se poate les-
ne observa - va avea intotdeauna, la inceputurile sale, mai
multi simplitate gi mai multi uniformitate, mai multd egali-
tate Qi mai multi libertate (liberrate de fapt, chiar daci ne-
afirmatl juridic) decat in perioada succesivi. inchizind o
c fie 1^ capitolul al doilea sau al treilea, vom vedea ci
toate inceputurile sunt destul de asemi.nitoare , chiar dacd
nu in totalitate. Observind o plantA abia ieqiti din pnmdnt,
nu este posibil sd Stim cu siguranle ce va deveni, pentu cA
se deosebegte foarte pugin de toate celelalte.
Se observi apoi o intAlire mai mult sau mai pu{in in-
tense a puterii, o impe4ire din ce in ce mai conturati (in
rapoft cu structura primitivi) in clase, o cregtere a diver-
sitetii obiceiurilor, obignuinlelor gi caracterelor regionale.
Pe lnngi aceasta, are loc o cregtere sin-lultani a sdrAciei $i
a bogetiei, distracliile si plicerile devin mai variate, inse
rafinzrmentul qi clir.ersificarea senzziliilof si a necesitdtilor
102
genereazd mai multe suferintre gi mai multd tristete, mai
multe erori Ei fapte, mai multi poezie 9i mai mr"rlt haz.
Faptele oamenilor civilizali - Temistocle, Xenofon gi
Alexandru - ne apar rnai pregnante gi mai atrdgetoare
decdt faptele simple gi primitive ale lui Ulise pi Ahile. A"par
Sofocle gi Aristofan, stri€iatele lui Corneille gi risul lui Mo-
lidre. Apoi, Sofocle gi Aristofan, Comei.lle gi MoliEre se con-
topesc in Shakespeare gi Goethe.
in toate aceste epoci de complexi inflorirb, a'existat
o anurniti aristocralie politici, uneori privilegiati juridic,
alteori legitimati doar de puterea sa. Eupatrizii in Atena,
satrapii feudali in Persia, nobilii la Roma, marchizii in
Fr^t\a,lorzii in.Anglia, castele nobiliare in Egipt, nobilii
spartani in Laconia, nobilimea in Rusia, panii in Polonia,
beii in Turcia. in acelagi rimp se manifestd, din necesitatea
internd de unitate, tensiunea concentririi puterii intr-o
singuri persoani, concentrare c re,,ralificatd de legi sau
numai de evenimente, se interegte in mod constant in epo-
cile de inflorire complexi.
Apar dictatorii mari gi semnificativi, imperalii, regii $i
chiar qi marii demagogi ti tirani (in sensul grecesc al cu-
vnntului), divergii Temhtocle gi Pericle. intre Pericle, dic-
tator numai de facto, qi un autocrat legalizat dd. drepturile
ereditare qi de religie exi$a o scart coinplexe a diverselor
puteri personale; in orice caz, necesitatea absoluti a aces-
tor puteri se simte in epocile infloritoare gi complexe, pen-
tru a unifica toate componentele qi fo4ele sociale.real-
mente vii gi fertile. in aceste perioade, provinciile sunt
intotdeauna variate in ceea ce prive;te obiceiurile, drep-
turile Si legile. Artrorele s,i-a demonstrat in mod desavargit
ideea morfologice internl-..
Dar suferinlele ? Suferinlele insolesc, in egald rndsuri,
atAt procesul de cregtere Ei de dezr.oltare, cat gi pe cel cle
descompunere. Totul suferi in arborele vielii umane. Su-
feri griul la prima lui incoltile, suferi, in creqtere, firul de
r03
 iarbi si ramurile, este suferinii dezvoltarea frunzeloq iar
deschiderea florilor somptuoase (aristocra!ie gi ani) este
insotiti de gemere si |acrimi. Este suferinqd ttat ritpidul
proces egalitarist de putrefacfie, cat,i procesul le;r de
stagnare gi uscare ce precedi adesea miscarea egalitaristi.
(Apa s-a intnmphr, de exemplu, in Spania "Republica
9i in
Veneliani; in general, in toati Italia secolelor at l;Vtt-lea
9i al _X\{II-lea, stagnarea a prececlat descompunerea din
secolul al KX-lea).
Pentru $tiinta sociali, suferinqa este semnul cel mai pu_
lin semnificativ gi clasificabil; ea este, intr-adevdr, totaliu_
biectivi gi o statistici demni de luat in seami a suferinte_
lor Si a senrimenrelor va ramane imposibili pAnd, in zin
in care va fi descoperiti o reprezentare grafica oarecare
a sentimentelor de bucurie, indiferenll gi durere, un crite_
riu obiectiv de evaluare care si. fie dezvdluit lumii pe ne_
aSteptate, aga cum a fost, de exemplu, analiza spectrald
czrre determind compozitia chimici a corpuriloi cereqti
infinit indeperrare de noi.
Deschided cdrtile de medicini, priereni reali$ri ! Veli
descoperi pnni la ce punct rnisura muzicale sublectivn
,i
a durerii este consideratd mai pufin importante dec2t su_
macelodalte semne plastice 9i bbiective. Tabloul organis-
mului care sti in fala medicului fiziolog, numai ;cesta
este important ! $i nu sentimentele unui bolnav incon$t!
ent $i- extenuat ! Nevralgiile cumplite care ii duc pe oa_
meni la disperare nu-i impiedici si triiasci 9i sd activeze
indelung, in timp ce o cangreni uqoari gi aproape nedu_
reroasd. ii duce in mormnnt in cateva zile.
in loc si ne adresim, cu naivitate sau incorect. dar in-
totdeauna in vederea unui oarecare bine final, unor idei
preconcepute de diverse orientiri cornuniste, dernocra_
- faptelor; ne vom intreba, in sf2rsit. dace existe legi univer-
tice sau liberale - ar fi mult mai $tiintific si supunen pre_
ventiv fiecale lucru unei investi[iarii impartiale .si corelte.
Iirr daca :rceasta s-ar incheia ir.r far.oarea pozitiilor cor.ner_
104
vatoare gi ierarhice sau a celor liberale qi antiierarhice,
singura responsabili ar fi doar gtiinla.
Nu €xist'i, in realitate, nici o statistici in stare si evalu-
eze fericirea subiectivi a fiecirui individ; nimeni nu Stie
sub care guv€rn reiesc oamenii mai bine. Riscoalele qi
revolugile inseamni foarte pulin; mulli oameni obln be-
neficii din revolte. Cretanii no$tri contemporani triiau, de
exemplu, mult mai bine decnt bulgarii 9i decit grecii din
Tracia fi intr-un mod incornparabil mai bun decit locuito-
rii siraci ai marilor orage. Un om responsabil, inteligent,
necorupt de politici Si atent ar fi impresionat de aspectul
infloritor al cretanilor, de frumusegea 9i sinitatea lor, de
aspecnrl locuinlelor lor, de viala lor familiah onesti 9i affA-
gitoare, de orgoliul nobil gi de demnitatea manierelor lor.
$i totusi cretanii, simfiodu-se umilifi de starea lot s-au rdz-
vretit inaintea tuturor celorlaltri supugi turci; in timp ce bul-
garii $i grecii din Tracia, care treiau totuti mult mai reu 9i
suportau mult mai multe iigniri gi violenie personale din
partea optuzei polilii turce gi chiar din p fte star;inilar
lor, nu au incercat nici micar si se riscoale; startiniibul-
gari au dat chiar informalii sultanului qi au ajuns si-i ofere
arme pentru al susline in rizboiul impotriva cretanilor.
Nu existe nici o statisticd in stare si demonstreze ci,
intr-o republici, indivizii ffeiesc mai bine decit intr-o mo-
narhie, intr-o monarhie constitulionah mai bine dec2t in-
tr-una absoluti, intr-un stat egalitarist mai bine decit in-
tr-unul ierarhic, intr-unul bogat mai bine decnt intr-unul
sirac. Refuzind, din acest notiv, criteriul binelui subiec-
tiv, in masura in care nu este inci (9i poate nu va fi nici-
odati) accesibil qtiintei sociale, ne vom indepArta in mod
gradat de eloare qi ne vom putea adresa obiectivitl[ii gi
sale gi foarte simple care sd reglernenteze dezr'oltarea $i
cleciclerea societirtii Lrmane. Ne.,stiincl dacd este Posibil
xtu nt regalul tntiz:enal al bineh r, r'om incerca tnilcar si
t0;
 inlelegem, dupi posibilitnfle noasrre, ce esre uril penrru
binele acestrri sau acelui stat.
Pentru a gti ce este cu adevi.rat util unui organism tre_
buie, in primul rand, se cunoa$tem bine acesiorganism;
pentru igiene qi ffatament este necesari, inainte dL toate,
fiziologia.
(curn am spus anterior) reprezinta
. , l9r*u exprimarea
ideii interne in suprafala continutului. Ideea de s?eri con_
$e, de exemplu, in echidistanta fata de centru a tuturor
punctelor unei suprafete. Nu este oare aceasu ideea care
se exprimi in suprafaqa sferei, nu este oare aceasta ideea
care. di formi osului, copacului, piceturii, unui corp ce-
resc incandescent gi, in general, conlinutului, matiriei ?
Se inlelege ci acest lucru este extrem de clar in cazul unui
fenomen simplu, precum sfera. Dar in cazul unui fenomen
complex, precum societatea umani, nu este tot atat de lim_
pede; cu toale cd. baza este identice gi pentru
stat, gi pentru sferd. 'Jletafizicd
Orice naliune, orice societate posedi o formi statali
proprie; aceaste forrni este constanti pani h sfarqit, in ceea
ce pdvqte baza sa pnncipali, dar se poate maturiza mai
mult sau mai pulin rapid gi profundin pd4ile compo-
nente. Aceasta formi nu este elaboratd pe nea9teptat;9i
nici, intr-un prim moment, in mod congtient; nu eite vizi_
bild imediat, insi se limpezegte doar ?n epoca centrali de
complexitate mai mare gi de unitate mai elevati, perioadi
cirei^ il, Ltrme zd. in mod inevitabil, dereriorarea rapidi a
acestei fome gi, prin urmare, descompunerea
9i moanea.
Forma statali. a Egiptului antic consta intr-o monarhie
rigid impi4itd in clase, puternic controlati de aristocratia
sacerdotalA gi, in general, de legea religioasi.
Persia avea un caracter in rnod evident mai feudal si
nui cavaleresc; acest caracter feudal era insd conseffat d;
o putere monarhici, reoretic nelimitatd, expresie pimin_
teasc:i a binelui, a h:i Onnuzd.
106
Istoria Greciei qi a Romei este mult mai complexi qi
mai conturata. in perioada de cea mai mare inflorire, Ate-
na gi.a elaborat forma statald caracterisuce, adice o repu-
blici democratici condusi de numeroase privilegii (eupa.
trizii, censul nonetar etc.), bazati, in mod rigid pe sclavie
gi, in fine, tinzand cdtre dictatura empirice, Ilegald 9i fragiliL
a divergilor Pericle Ei Temistocle. Aceastd formi, ale cirei
premise naturale se conservi in legi 9i in obiceiuri, a fost
elaborati in perioada de inflorire complexi, de la Solon la
rdzboiul Peloponesului. in timpul acestui rizboi a inceput
deteriorarea, a inceput procesul egalitarist. Chiar 9i fdri
acesta, exista deja multi libertate in Atena, dar s-a vrut
mai multi egalitate.
Sparta; de la Licurg pnnd la umilAea ce i-a fost aplicata
de tebani, a elaborat o forrni proprie de guvernare, coer-
citive 9i despotice, dar exrem de originali: un fel de comu-
nism republican aristocratic cu doi regi ce pot fi defini{ ca
pre$edinti ereditari. Aceasti formd era incomparabil mai
opresive gi mai despotici decit cea ateniani. Din acest
motiv, viata gi crealia artistictr au fost mult mai intense in
Atena; insi Sparta a fost mai putemica gi a durat, politic,
mai mult.
Toate celelalte state greceqti oscilau intre forma doricd
a Spartei Si forma ionice a Atenei. Necesitatea formeloq a
restricfiilot a despotismului gi a disciplinei era atdt de ma-
re in aceasta nestipaniti gi fragmentate hme greacd, incat
in multe state cu caracter democratic (in mod verosimil, in
acelea in care structurile ierarhice erau mai slabe) s-a ela-
borat tirania, adici disciplina unei puteri personale (Poli-
crate, Poliandru, Diogene siracuzanul gi allii).
in Grecia gi la Roma, feudalismul rural, agricol gi cava-
leresc, a fost total absent. Aristocraliile din Grecia gi din
Roma au a\.ut intotdeauna origine gi caracter citadin.
Istoria Macedoniei este foarte sS.race Si cuno9tintele
noastre despre organizarea primitivl a regatuh"ri macedo-
107
 nean sunt inci foarte limitate. Unii istorici presupun ci la
macedoneni elemenrul feudal il depagea pe cel municipal
(gi, in realitate, oragele macedonene erau aproape nesem-
nificative: istoria rnacedoneand. est€ istoria regilor macedo,
neni gi a discipolilor lor inarmali, generutiilui Alexandru).
Extenuata lume citadini a Greciei, unindu-se cu pri-
miti\ruI Si pulin dezvoltatul stat macedonean, a aiuns ia o
efemeri unificare polirice, sub Filip gi Alexandru gi numai
atunci a cipitar fo4a de a-gi rispindi civilizalia p2ni in
India qi pini in indepirtata Africi. Cre9rerea intdderii $i
fo4ei derivar Si in acest caz dintr-o complexitate mai
^mare a formei,
^ din imbinarea monarhiei cu aristocralia.
Perioada de inflorire a Romei antice trebuie stabilite,
cred eu, intre rdzL>oaiele punice Si perioada Antoninilor.
Tocmai in aceasti perioade a fost elaborati acea dictaturd
citadini gi electivi, imperiul, care a disciplinat pentru ata-
ta vreme Roma gi apoi Bizanpl.
In ceea ce privegte statele europene, nu se poate obser-
va nimic deosebit.
Italia, niscuti din ruinele Romei, gi.a manifestat, in epo-
ca Renagterii gi inaintea tuturor celorlalte state europene,
forma statali. proprie in anrit€za dintre doui principii opu-
se: de o parte papalitatea, fo4i statali sever centralizaioa-
re care unea, rnult dincolo de granitrele Italiei, intreaga lume
catolici; de cealalti, ea insigi, o forml extrem de descen-
traliz2:ti,, constituita din mici state in
continu,; ^ristoct^tico-citadine,
oscilafie intfe oligarhie (Venelia qi Genova) qi
monarhie (Napoli, Toscana etc.).
Forma statali proprie Spaniei a devenit vizibili ceva
mai tarziu. Era vorba de o rlonarhie autocratice $i aristo-
crariczi, insi pulin cenrralizata, imbogdlitn de libertitile si
privilegiile locale, atit citadine cat si nobiliare; un sisteln
la lr.rmdtatea distantei dintre Italia qi Franga.
Forma stzrtali a Fmnfei era o nronarhie extrcm de cen-
nalizatir, ieradricit Si aristocratici. Aceasti form:i s-a afir.mat
lotl
in mod decisiv sr.rb Ludovic :rl Klea, Francisc I, Richelieu
qi Ludovic al Kv-lea, fiind distrusi in 1789.
Forma statali a Angliei era (qi, in parte, este gi astizi)
o monarhie constitulionala, la origine mai pulin stmtifi-
cate decat cea francezi, 9i descentralizati sau, cum pre-
ferd unii, o republici aristocratici ce are un preqedinte ere-
ditar. Aceastd formi s-a afirmat aproape in acelagi timp
cu cea din Franla, in timpul lui Henric al \{Illea, al Elisa-
berei gi al lui Vilhelm de Orania.
Forma statali a Germaniei (inainte de Napoleon I 9i
de anii'48 Si'71) era urrnitoarea: o uniune de rnici state
independente, ierarhice gi, mai mult sau mai pulin, auto-
cratice, supuse, teoretic, unui impirat electiv (de origine
nu citadini, ci feudali).
Toate aceste forme politice clar conturate au inceput
si se modifice in mod gradat, unele in secolul al X\{il-lea,
altele in secolul al XIXlea. in toate s-a verificat procesul
tiberal 9i egalitarist. Se poate, probabil, gXndi ci din acest
proces va apirea un avantai pentru umanitate, in ansam-
blul siu, dar sigur nu reprezinti un bine pentru conser-
varea acestor lumi statale distincte.
Reacliunea greSeste, dar nu pentru cd nu inlelege reali-
tatea ! Reacliunea imuie$te pretutindeni, chiar dacd adesea
empiric, adevirul; in realitate, fiecare celuli, fibrele, lesu-
turile gi organele care alcdtuiesc organismul au devenit mai
puternice, in impulsurile lor egalitariste, decdt puterea ideii
otganiz^Lome interne. Atomii sferei nu mai vor si formeze
o sferi ! Celulele Ei fibrele arborelui tiiat ii uscat ard intr-un
loc, in altul putrezesc; pretutindeni se amesteci pi exalti
simplitatea noii organiziri iminente, firi a inlelege cl acest
amestec este momentul teribil al trecerii la simplitatea anor-
ganici, la libertatea apei, la moartea oaselor, la fdrimit3,rea
9i la topirea serii necristalizate.
Pa.ni in vremea lui Cezar, Alrgustlrs, Constantin, Fran-
cisc I, Ludovic al Xl\/-lea, \\iill.relm cle Orania. Pitt, Frede-
109
 ric al Illea, Pericle, inainte de Cirus gi Darius Istaspe 9i
aga mai departe, progresi$tii imping natiunea 9i statul ce-
tre inflorire gi cregtere, in timp ce conservatorii, in mod
eronat, nu cred nici in cregtere, nici in inllorire, sau nu le
iubesc ai nu le inleleg. insi dupi epoca de inflorire - in-
dati ce incepe procesul de simplificare secundare $i de
tulburare a elementelor morfologice, proces de nivelare
a caracteristicilor regionale, de amestecare a claselor, de
imobilitate sau de instabilitate a puterilor, de declin al re-
ligiei, de nivelare educative etc., indate ce despotismul
procesului morfologic shbegte - progresigtii, degi trium-
find in practici, incep sa gregeasci, pentru ce pricinuiesc
pagube statului. Gregesc pentru ce distrug; chiar daci. ei
cred ci imbuni.ti;esc. Triumfi in practici. deoarece se li-
mite zd se. urmeze cu u$urin(a. curentul qi si alerge pe
un plan inclinat. Progresi$tii triumfi fi obtin un rriumf
zgomotos; dar, de la inceputul procesului de simplificare
gi de amestecare secundari, numai conservatorii gi reac-
lionarii sunt cei care au dreptate din punct de vedere te-
oretic, pentru ci ei vor si insinetoseasci ti se intereasce
organismul statal. Nu sunt vinovali de insucces, nu sunt
vinovag de faptul ce naliunea nu mai Stie se blereze dis-
ciplina ideii statale abstracte, contrinute in interiorul sd.u.
Ei igi indeplinesc totugi datoria si incetinesc, pe cit posi-
bil, descompunerea inevitabih, indreptind naliunea, une-
ori prin fo4i, cetre cultul sistemului statal creat de ea.
inainte de zilele infloririi esle necesarA o veli sau un ca-
zan cu aburi; dar, stribetut acest timp irecuperabil, tre-
buie si existe o ancore sau o f€ni, pentru a opri popoa-
rele care se pribugesc in abis, adesea in mod naiv gi onest,
cu strigete de triumf gi speranle impetuoas; - pini in
momentul in care Sedan, Cheroneea sau Arbela, sau un
Alaric, un Mahomed al ll-lea sau un Paris incendiat de
petrol Si spintecat de dinamite arate tuturor cum $e exact
siruatir. care sr-rnt flptele leale.
110
Am luat in considerare o posibile obieclie; mi s-ar pu-
te arlr: ca, spre sfargitul vieqii culturale gi politice a unui
stat, arrlestecul este mult mai evident decat simPlificarea,
atat in antichitate, cat Si in prezent.
in primul rind, chiar amestecul este un tip sPecial de
simplificare a tabloului, a structurii iuridice 9i a diversite$i
sociale. Amestecul tuturor culorilor di nagtere albului sau
griului. Acesta este punctul fundamental.
Mi intreb: sunt simpli actualii copli, urmagi ai vechilor
egipteni, sau arabii din Siria ? Erau simpli p^ganii,
^dicd
idolatrii rurali care au supravieluit indelung dupi cdderea
gi clisparilia culturii ti a religiei greco-romane din sferele
cele mai inalte ale societafii ? Erau simpli grecii cre$tini
sub fugul turcesc inainte de anii'20? Erau simpli ghe-
brii'5, rimesile ale acelei lumi culturale medopersane, de-
dicate venerarii focului ?
Firi nici o indoiah, oamenii, comuniteile ;i rimigitele
etnice enumerate mai sus erau incomparabil mai simple
dec2t au fost acegti oameni, aceste comuniteli $i aceste
popoare in epoca de inflorire a Egiptului, a Califatului, a
civilizagiei greco-romane, a Persiei din timpul lui Darius
Istaspe Fi a Imperiului Bizantin din timpul Sfanului Ioan
Guri de Aur.
Personalitatea acestor oameni este mai simpli in ceea
ce privegte gindurile, gusturile, cunoqtintele gi necesitd-
!ile; aceste comunitali 9i rnmnqile etnice sunt mai simple
pentru ci toli cei care h,iesc in cadrul lor seamini intre
ei, sunt doar pufin individualizali.
Mai intai se verificd amestecul 9i o anumitZ descurajare
secundari (adici o simplificare cantitativd), apoi dispare
cultura originali in rnndul claselor superioare (nu intotdea-
una din cauza pribugirii statului) 9i, in sfirgit, nu r)mine
altceva dec?t simplitatea secundari a rimiqitelor nationale
qi religioase care suprzvieluiesc propriului sistem statal.
111
 Secolul al XIXlea ne oferi aceasti boale pevestitoare CAPTTOLTJL }'Itr
de moarte ca ideal al igienei viitorului ! Idealul lui proud-
hon qi Cabet este cea mai totali uniformitate a oamenilor, DEspu, LoNGEVITAuA srArELoR
uniformitate in ceea ce privegte condifia sociali, educatia
etc.; existi oare un ideal mai simplu ?
Md intorc acum la problema la care m-am referit in
treac,.t in primul capitol, adicd la longevitatea statelor 9i
a culturilor.
Afirmasem ci longevitatea organismelor statale nu
depigegte L000 sau, cel mult, 1200 de ani. in general, cul-
turile supravietuiesc statelor de care sunt legate. AEa, de
exemplu, literatura gi religia Greciei au luptat cu cre$tinis-
mul plni ln vremea impiralilor bizantini, in timp ce ulti-
mele rimigile ale sistemului statal grec au dispdrut inain-
tea erei cre$tine - in parte, in perioada triumviratului
roman, in parte, chiar mai inainte. La fel, religia indienilor
qi modul lor de viatri legat de aceasta supravieluiesc de
secole firi spriiinul unei forrne statale indigene, 9i nici
azi nu cedeazi. englezilor. Bizanlul a incetat se existe ca
stat cu mult timp in urmi; 9i totuEi legile, conceptele, gus-
turile gi obiceiurile de origine bizantirfi fimAn credincioa-
se lor insegi dupi secole de dominalie turceasce gi rezisti
asaltului europenismului cosmopolit. in viala familiali,
in conversatii, in literaturd gi in arhitecturA, in imbrici-
minte gi in conceplia despre tinuti existe inci urult bi-
zantinism in Orient. Respectul pentru renume, pentru
funcgiile publice $i pentru pozilia social.; este mai mare
decnt respectul fag de originea farniliali, aproape fdr:a
diferentrI intre turci, greci, slavi gi anneni, Numai la al-
banezi sentimentul feudal al personalitetii qi al neamului
este mai intens.
Chiar in ceea ce privegte problemele eclesiastice, daci,
llslncl la o parte pasiunild gi intelesele, se consiclerd oa-
menii si natiunile ca instrurnenre ale icleilor' 9i principii-
lor, se va vedea cit in acc'asti disputl grecii reprezinti prin-

113
cipiile qi ideile bizantine (supunerea poporului fall de cler
in problemele eclesiastice), in timp ce bulgarii suslin
principiul neoeuropean qi democratic al drepturilor indi-
viduale gi colective. in aceasti disputi, grecii reprezinte
autofitatea religiei organizate gi nepersonale, nu arbitrare,
iar bulgarii aperi suveranitatea poporului autosuficient.
(Cred ci lie a mea nu poate fi contestate
^cea,sli nici
nici de prietenii, ^firrn
de duqmanii bulgarilor).
Discursul, de aldel, nu se referi la culturi, in general, ci
numai la state Si la longevitatea organismelor juridice ca-
re produc qi definesc aceste culturi, fiind, in acelagi timp,
pa4ial create de acestea.
incepem din anticul Sud-Est fi vom gisi ceea ce ne
trebuie in orice manual.
L Egiptul
Egiptul antic 9i China ar putea, cu exemplul lor, dez-
minli incd de la inceput afirrnalja mea ci nici un stat nu
triiegte mai mult de 12 secole. intr-adevar, multi scriitori
atribuie. Egiptului mai mult de 40 de secole. in acest mo-
ment am la indemdnd articolul La science des religions de
Burnouf gi cafiea I' bornme selan la science lui Biichner
c te tt^le za antichitatea Egiptului, reproducind^ citate
din mulli cercetetori. Iate ce zice Burnouf despre Egipt:
D'aprds des docurnenB biEroglwbiques, les crqtances de
I'Egjpte ne semblent pas auoir 6td fixdes et s))s6mafisAes
auant La fi.n d.e la IV-e d.ynastie; elles durbrent jusqu'h. la
conquate du pay par Cambise eL A partir de ce tenxps,
elles tombdrent dans une ddcadence rapide.
Despre cele p truzeci de secole de viali slatale atribll-
ite Egiptului vom vorbi mai incolo; in orice caz, std
^ce
intindere temporare este foarte departe de a fi acceptatd
de citre toli cercetdtorii; afari de aceasta, acesti 4000 cle
ani se referir la o intreagl culturir religioasa gi nu la orga-
1t4
nisme statale distincte precum Memfis, regatul hicsogilor,
Teba gi Sais. Exemplul statului egiptean (chiar admitind
ce toate regatele care s-au succedat in aceasti lari seme-
nau mult ca formi Si structure) nu poate, in orice caz, si.
constituie o obiec;ie valabild, fa.tit de regula generali ci
statele triiesc, in mod obignuit, mai pulin de 12 secole,
reguli pe care o vom vedea, in continuare, valabili pen-
tru Persia, Grecia, Roma etc. Egiptul antic a fost multa vre-
rae singur, izolat qi lipsit de duqmani. Din aceaste cauze
este dificil si-i comparim longevitatea cu aceea a statelor
care s-au constituit unele pe ruina celorlalte, unul dupd ce-
lilalt gi aproape pe aceleaEi locuri.
DacI gtiinla ar demonstra cd, in condilii diferite de me-
diu, pterodactilii, megalozaurii Ei dinoterii trdiat foarte
mult, acest fapt nu ar insemna ci actualii elefanqi, lei 9i
boi pot trai tot atar.
Despre China voi vorbi la sfargitul acestui capitol; nici
ea insd nu este un obstacol il calea demonstrafiei mele.
II. Statele caldeene Si, tn sens mai larg, senxite
a) Antica Babilonie cu Asiria. Istoria considere, intr-a-
devir, ci, admilnnd chiar existenla semilegendarului Nim-
rod in jurul anului 2100 i.H., numai un secol m i tatziv
(in jurul anului 2000 i.H.), Babilonia ti Asiria au fost uni-
te de Ninus intr-un singur stat care a supravielurt pdnd la
moartea lui Sardanapalos (600 i.H.), timp de !394 de ani.
Nu trebuie, fireqte, si uitim ci, dill, ctuza siriciei surse-
loq acest calcul cronologic poate fi intrucaffa imprecis.
Aceasta inseamnd cd,, ftxir'd, de exemplu, existenla lui
Ninus in jurul anului 1800 i.H. (ceea ce, istoric, este po-
sibi[), de la aceasrd dard pind in anul 606 i.H., (anul ci-
derii regatului) vor putea fi atribllite acestui prim sistem
statal asiro-babilonian circa 12 secole, cAt Rotrei clasice,
exemplu elern de r-i:rli slitttl:i.
11)
 b) Noua Babilonie a durat in total 68 de ani, de la des-
compunerea definitivl a imperiului cu capitala la Ninive,
in anul 606 i.H. 9i plni la cucerirea Babiloniei de ceffe
Cirus, ?n anul 538 i.H.
c) Cartagina, 668 de ani, db la Didona paira h distru-
gerea oragului de citre romani, in anul 146 i.H.
d) Statul evreu. Exodul din Egipt trebuie situat in iurul
anului 1.500 i.H. Consider totugi cd vi^la st^t^Ii a evreilor
nu incepe in timpul vietii nomade din vremea lui Avraam
9i nici de Ia intrarea lor in Palestina. in acea .,reme, con-
dilia lor corespundea aceleia a popoarelor germanice
din vremea aga-numitei nxigralii a popoarelor, conditiei
grecilor de dinaintea rdzboiului Troiei gi a intoarcerii He-
raclizilor Ei istoriei Romei de dinaintea epocii statale. Di-
ferenla conste numai in faptul ci despre evrei gi despre
germani avem surse mai credibile decit despre primele
migciri ale grecilor gi, mai ales, ale romanilor.
Considernnd insd epoca Judecdtorilor ca inceput al
sistemului statal ebraic, se aiunge aproximativ la anul
1300 i.H. Scindarea regatului ebraic in doui regate dis-
tincte - al lui Israel gi al lui Iuda - a avut loc in anul 980
i.H., la 310 ani de la intemeierea statului. De l^ aceastd
scindare p2ni la prima captivitate asiriani,, adicd pind la
cdderea regatului lui Israel, au trecut 250 de ani; in
schimb, regatul lui Iuda a lfiit panl la a doua captivitate
babiloniani care a avut loc dupi victoria lui Nabucodo-
nosor impotriva lui Nechao, in anul 604 i.H.
De atunci, statul evreu qi-a pierdut pentru totdeauna
independenla gi Palestina a devenit doar o provincie a
Babiloniei, a Persiei, a regatelor greco-macedonene qi, in
sfirgit, a Imperiului Rornan. Calcul2nd deci din r.rernea
Judecdtorilor 9i pXnI la ciderea regatului de mai. lungi
durati al lui luda, de la anul 1300 i.H. la anul 600 i.H.,
oblinem, in lotal, 700 cle ani. A considera cd, dupi capti-
\.it2lte, elreii consen'?i o Yiali statali proprie echivzrleazri
116
cu a sustine cI naliuni ca cele din Georgia, Polonia, Boe-
mia pi Finlanda sunt ince autonome politic doar pentru
faptul c'i menlin tradilii specifice gi obiceiuri juridice lo-
cale. in ceea ce prives,te revolta Macabeilor sau cea im-
potriva romanilor, trebuie spus ce acestea au fost doar
revqlte ale supugiloq insureclii; \'ia!a statah incetase si
existe cu rnult timp in urmi.
II1. Mezii Si persanii
De la Deioces, care a eliberat poporul med de sub do-
minagia asiro-babiloniani, adici din anul 707 i.H., pXnd la
Alexandru Macedon Ei la bitilia de la Arbela sunt, in total,
376 de an de viali pentru primul stat medo-persan. Cuce-
rirea macedoneani nu a fost, evident, foarte profundi, relF
gia lui Zoroastru rimnnind suficient de puternicl. Ulterior,.
$anrl persan a reniscut chiar sub semnul acestei religii 9i
contribuliei proaspitului 9i, probabil, foarte aseme-
popor al partrilor. De la urcarea pe tron a dinastiei
r (250 i.H.) 9i pina la pribuqirea celei sasanide
d.H.) au recut, in total, 886 ani.
Unind toate sistemele statale create de mezi, persani s,i
pa4i intr-un ansamblu unic ai nepunind la socoteali efe-
mera ocupalie macedoneand, de la Deioces laYazdegetd,
in timpul caruia imperiul sasanid a fost distrus de citre .
musulmani, s:nt 1262 de
^ni.
IV. Republicile Srece$ti, regatele Sreco-macedonene,
greco-scite, Sreco-egiPtene etc.
a) Atena. De la Acostos la Filip Macedoneanul, din
1068 i.H. pind ir 33a i.H. - 730 de ani.
b) Sparta. Apirud aproape in acelagi timp cu Atena
(Acostos, intr-adevir, a fost ucis in tirnpul invaziei clorice
x Aticei $i a Peloponesului), a clurat pinil la bitilia de la
1t7
 Mantinea, in care Filopoimen, conduci.torul Ligii ahee, i_a
infrint definitiv pe sparrani, sau plni la abolire-a legislatiei
lui Licurg (188 i.H.) * maximum 8g0 de ani.
c) Teba. intemeierea statului teban i9i are originea,
probabil, in migralia dorienilor. Ciderea sa, adicA iistru-
gerea ora$ului de citre Alexandru Macedon, a alrrt lgc in
anul 335 i.H. - deci 7 33 de ani.
. d) Siracuza. A fost intemeiari in anul 935 i.H.; infrnn_
gerea sa progresive de citre cartaginezi a avut loc in seco_
lul al IIIlea i.H. Transformarea Siciliei in provincie roma_
na, dupe expulzarea cartaginezilor, a avut loc in anul
21,2 i.H. - deci, in toral, 533 de ani.
Considernnd istoria tuturor republicilor grecegti, din
timpurile legendare 9i pdni la Alexandru Micedon, adi_
ci din anul 1000-1200 i.H. 9i pnnn in anul 320 i.H., tora-
lul vielii lor statale nu depigeqte 900 de ani.
e) Regatul Seleucizilor sirieni. Din anul 323 i.H., anul
in care s-a distrus efemera monarhie a lui Alexandru, pini
it an:l 54 i.H. (distrugerea regatului de citre pompiiue)
- 259 de ani.
O Regatul Pergamului. Din 282 i.H. pini in 1Jl i.H,
(anul in care este absorbit de Roma sub numele de Asia)
- 1.49 de an|
g) Statul egiptean al prolemeilor. Din anul 323 i.H. qi
p2ni la uni.rea cu Roma, in anul J0 i.H. un total de nici
- Avem oare dreptul sd privim China, a cerei istorie ne
mlcar 300 de ani.
h) Regatul macedonean. De la inceputul siu p2nd la
moartea lui Alexandru (de la domnia lui perdicas i, in yu-
rul anului 700 i.H., p2ni in anul 323 i.H.) - 377 de ani.
Lui dex?ndru i-a supravieluit numai statul macedonean,
pnnd in anul 148 i.H., clnd a fost redus de Metellus la
condilia de provincie romani. in total, \da!a statald. a Ma-
cedoniei a clurat 552 cle ani.
Daci lulm in consiclerare toate viala statald fareco-ma-
cecloneanl, din tir.npur.ile legendare ,si pini Ia infringer.ea
118
Egiptului (adici a celui mai puternic dintre statele de cul-
turA greco-macedoneani) de cetre romani, oblinem din
nou clasica cifrd de 1200 de ani sau 12 secole.
V. Roma
in cazul acesta, calculul este simplu, fiindci nu s-au
cunoscut intreruperi, din punct de vedere statal, de la in-
temeiere gi pane la cidere. Nu a existat mecinarea qi asin-
cronia din statelor greco-macedonene gi niiri cucerirea
sraind, ca in cele medo-persane. Calculnnd de la legen-
darul Romulus pini la Romulus Augustulus gi Odoacru,
oblinem 1229 de ani (din 753 i.H. pinF' in 476 d.H.).
Considerdnd numai perioadele cele mai documentate is-
toric, vom ave circ^ 1000 de ani.
w. Bizanlul
De [a transferarea capitalei $i de la triumful cre;tinis-
mului pini la cdderea orasului sub turci, adicd din 315
pind in 1,453, Imperiul Bizantin trdit 1128 de ani.
^
inainte de problema na$terii statelor euro-
pene moderne,^ consider
^botda necesar si spun cateva cuvinte
despre China.
este ince destul de necunoscuti, doar ca un stat care a
:Jdit fefi intrerupere catefa mii de ani ? Este mai corect,
cred eu, si considerdm China ceva mai mult dec2t un
simplu stat, s-o considerim, cu alte cuvinte - impreuni
cu Japonia gi cu alte tiri invecinate - drept o lume cultu-
rali autonomi, o lume istorici speciali care, spre deose-
bire de statele din bazinul Mdrii Nlediterane, nu se afi in
calea tuturbr popoarelor gi care, din acest motiv, a plltt-lt
si-qi consen'e, in mocl neobignuit cle lung, propria indi-
vidualitate Si pllritate.
r19
 La aceasta tlebuie adlugat ci qi in China au avut loc,
destul de frecvent, schimbiri statale; insa este vorba de
procpse istorice pt4in inteligibile pentru noi, deoarece nu
prezintl acele antiteze gi acele contraste cu care suntem
obignuili in tabloul statelor $i al civilizafilor apirute in
jurul bazinului nostru mediteranean. Acolo, in profunzi-
mile Asiei orientale, a reit multe secole - cand lini$tit,
cdnd furtunos - mereu acelagi neam. Aici insa, in Euro-
pa, s-au infruntat o mullime de popoale apartinand unor
rase $i neamuri diferite: arieni, semili, hamili, turcmeni,
mongoli etc.
Este posibil, repet, ca gi foarte lunga istorie a civiliza-
tiei chineze si. se poati subimpl4i, studiind-o cu mai
multi atenlie, in cnteva perioade distincte, cu durata de
1000-1200 de ani. Cei $ase mii de ani care sunt atribuiti
Chinei de cltre unii cercetetori se pot referi la amintiri
comune, dar nu la viala culturali 9i politicl bine contu-
r^tA, czjle este obiectul acestei ci4i. Atribuind vielii poli-
tice Si culturale chineze chiar gi patru milenii, este posibil
si subimpe4im ste. cifre in cdteva perioade statale
cu durata normali ^cede o mie de ani fiecare.
Despre Egipt am vorbit deia mai inainte, dezvoltind
aproximativ aceeagi tezi. Consider, ?ntr-adevir, ci nici
Egiptul antic, nici China de astdzi nu-mi pot contesta, din
cauza izolirii lor, afirmalia conform cireia nici un stat, cel
pufin in Occident (dar la fel se int2mpld 9i in Egipt, dupi
aparilia unor rivali demni de luat in seami precum calde-
enii gi medo-persanii), nu triiegte mai mult de 12 secole.
Multe state au tr;it mult mai pugin. Republicile democrati-
ce triiesc mai puun decit cele aristocratice - Teba mai
pulin decat Sparta. Monarhiile puternic ierarhice sunt mai
solide decit cele egalitariste $i i$i revin cu rnai mare uqurih-
!I din toate infrlngelile. De exemplu, Persia Ahernenizi-
lor a rendscut clupd invazia macedoneand si a supra\/iefllit
multe secole inling'itorilol sdi efemeri.
aPltolul nr
DBSPNE VARSTA STAIELOR EUROPENE
Care este secolul pe care il vom considera ca inceput
al formirii statelor europene ? Vom incePe istoria Franlei
de la Clovis, adici din sicolul al V-lea ? in ^ce* caz, F:.an'
ta ar fi probabil singurul dintre statele europene care a
existat neintrerupt din acea vreme 9i parrd asli,'zi Getm^--
nia se afla .at..r.tii intt-o sinatie haoticl ti neorganizatul
regat al golilor arieni ocupa o parte considerabili^a sa' In
e;elia, esben a luat tirlul de rege al Angliei nr-rmai in seco-
lul"al ix-iea. in Spania au dominat indelung arabii si vii-
torii cregtino-spanioli se aflau in cea mai rnare neputinle'
in ttalia,'dupe infrangerea vandalilor, urmau go[ii lui Odo-
acru, Teod;ric Ai a9a mai departe. Urmele lui Attila erau
pretutindeni proaspete. Roma occidentale a cezut nu cu
muhi ani inainte de botezul lui Clovis. Acesta era un franc
pa,r; rat ta realizase incd acea fuziune cu elementele ga-
io-romr.te care ste h baza istoriei Frangei.
intotdeauna este dificil sI propunem date semnificative
din punct de vedere istoric. Datele, limitele 9i granfiele ca-
." a" ,"op definirea ePocilor, a neamurilor, a claselor
"r, etc. ;unt intotdeauna semne mai mult sau mai
sociale
puJin artificiale. opofiunitatea unui asemenea procedeu
este legati de tact;[, ca si zicem a$a, artistic al celui care
," de el. Acelaqi lucru se intnmpll in Stiinlele
".ru'"gt"
naturale16.
in baza acestei scrupulozititi istorice, consider ci
toati perioada istoriei europene de dinaintea lui Carol
cel Mire se Poate considera corespunzdtoare istoriei gre-
ce$ti din timPurile eroice ale rzizboiului troian qi ale cili-
toiiei u.gonrttlilor, Perioacla Nibeltrngilor corespuncle
aceleia i tr-ri Horner ;i, in ceea ce priveqtc istoria romani'
"t?l
 epocii cle dinaintea intemeierii oragului sau, daci prefe-
rim, intregii perioade de gestatie a primilor regi. Dife_
ren[a con$e numai in nivelul diferit de verosimilitate a
evenimentelor. Posedim, intr-adevir, o cantitate relativ
insemnate de rninurii, mai mult sau mai pulin verosimile,
referitoare Ia istoria perioadei tulburi de-gestalie a Euro_
pei. In schimb, in ceea ce prive$te perioada <le gestalie a
Greciei avem numai adevirul poetic al versur Jr lui Ho-
1e1ar desple istoria primitive a Romei, inci gi mai pu-
!in. Extinzand in continuare analogia, consider cd per!
oada istoriei ebraice, care merge de ia Moise laJudecitori,
corespunde exact acestei perioade de migragii, invazii gi
conflicte. In acest caz eKisti, ca gi pentru istoria europea_
ne, mefiurii pe care unii consideri potrivit se le conteste,
dar care sunL, cel pu1in, limpezi gi coerente.
$i situalia nu este oare similard in cazul caldeenilor
din vremea lui Nimrod gi al iranienilor de dinaintea lui
Astiage gi Cirus ? Toata diferenla conste, repet, in nivelul
diferit al verosimilirelii istorice a mirturiitr pe care le
avem despre aceste epoci de gestatrie gi in cintitatea gi
calitatea arninuntelor ajunse pAni la noi; dincolo de
aceasta, se poate determina incd de la inceput caracterul
intim Si eseniial pe care fiecare popor sau fiecare neam
il va ardta in cursul vietii lui istorice. ASa, de exemplu,
caracterul teocratic, sacerdotal gi puternic impregnai de
conqtiinta etnici predomina la poporul evreu; cel ;itadin,
la greci gi romani; iar sentimentul originii familiale gi spi_
ritul rural-aristocratic Ai feudal erau specifice europeniior
Si, Poate, popoarelor iraniene.
In Europa, monarhia gi aristocralia au cepetat un carac-
ter puternic feudal, mai ales in tirile in care ereditatea
Romei era mai slabi, in Gennania 5i in Anglia. Chiar pute-
rea temporald a papei si forla sa spirituald s-au difinit
prin infltrcnra feud:rlismului gerrnanic.
722
Genialul Guizot, in Istoria ciuilizalier, 9i Pichler, in
Papalitatea ;i bisericile Orietztului, dezvolti, intr;o mani-
eri foarte asem.dnitoare, ideea ci in Orientul cregtin exista
un singur imperat ti ci nobilimea era slabA, in timp ce
centralizatea era puternice. Prin urmare, ?ntr-o asemenea
situatie, biserica se putea baza pe impdrat Ce ar fi putut
insi face episcopul Romei, asediat de o multitudine de
principi $i regi, pe jumltate domni Si pe iumetate banditi,
in afari de a-Fi interi mai intai propria independenli po-
Idce printr-un serviciu dezinteresat faF de Biserici, iar
apoi de a tinde catre putere gi supremafie ?
intirirea puterii papale, ruptura cu Orienrul bizantin,
luarea de citre Carol cel Mare a titlului imperial qi inva-
ziile normande (ultimul episod, cel pulin in Occident, al
aga-ziselor migralii ale popoarelor), iatd epoca in care
incepe si se profileze cu claritate fizionomia Europei oc-
cidentale avdnd la bazl, pe de o parte, haosul adminis-
tratiei germanice gi, pe de alta, amprenta bizantind, co-
muni intregului cre$tinism primitiv.
Europa, credndu-Si un impirat dupi aseminarea celui
bizantin, dar ?mpotriva acestuia, s-a ?ndreptat, poate fdrd
si binuiasci, pe un drum total diferit. De aceea este po-
trivit si luim secolele al IXJea 9i al XJea gi nu secolul al
Vlea ca inceput al acelei forrne statale in sens propriu
europeani care a definit, progresiv, chiar caracterul cul-
turii occidentale, al acestei noi civilizatii universale care
a urmat culturii greco-romane, celei bizantine gi fragilei
civilizatii a arabilor.
Civiliz4ia europeani s-a format in urma contopirii
cregtinismului bizantin, a feudalismului german, a filoso-
fiei Si a esteticii greces1i (la care Europa a recurs nu nu-
n.rai o datl pentru a se reimprospita din punct de vedere
cultural), a principiilor iuriclice $i municipale ale Romei.
Confruntarea acestor patru principii se verific'i si acum
t23
in Occident. Principiul municipal .:i ciradin (burghezia) a
triumfat, din secolul trecut, impotriva tuturor celorlalte qi
a denaturat (sau doar a transformat) caracteml crestinis-
mului, al individualisrnului germanic, al cezarisrnului ro-
man 5i al tradiqiilor arristice si filosofice grece$ri.
In locul rnetafizicii cre$tine qi a ascetismului a aparut
utilitarismul pimintesc ai practic; g2ndul nu se mai in-
dreapti cdtre dragostea penffu Durnnezeu, citre salvarea
sufletului gi citre unirea cu Hristos, ci nurrrai catre res-
pandirea universald a bunistirii materiale. Cregtinismul
actual nu se mai prezinte ca o invd.gituri divind, teribili qi
consolatoare in acelaqi timp, ci ca un bnlbnit infantil, o
alegorie, o povestire morali care trebuie interpretati cu
intrelepciune in cadml utilitarismului economic Ai moral.
inclinaliile aristocratice gi somptuoase citre o senzua-
litate rafinati' celre morbida filosofie abstactd Si cdtre
nociua perfeclionare a unei aftefoarte id.eale, toate aces-
te aspecte ale vielii occidentale, luate direct din Grecia
sau prin intermediul RoqEifui-Lgcg uF..ti*HgeeliU,
pieftlul*Llhdterul lor ahfir di3rirri'bErrtrtr i?oUanai
mai democratic qi accesibil tuturot un caracter in mod
inevitabil mai vulgar, mai grosolan gi chiar dezastruos
pentru structura anticl.
Drepturile personale ale individului Si aspirafia cetre
bundstarea universali. (degenerare, democratizare a indi-
vidualismului germanic ai transformare a caritafii perso-
nale a creqtinului intr-un utilitarism profilactic, arid gi im-
personal) au $i in acest caz rolul [or.
$i eu am aceleasi drepturi, strigi rofi, oit^nd c^ quod
licet Joui, non licet boui, adic:a, ceea ce este bun pentru
Ludovic al XIVlea nu este bun 9i pentru Gambetta $i
Rournestan.
'in
OcciclenL, purerea rnonerhici, rezultat:i din fuzirrnea
feudalisr.lului german cu cezarismul rofllan, a fost pretu-
tindeni sllibitar si limitatd de lturghezia citaclinir. in ceea
t24
ce priveste individualismul gelmanic - atat de intens incit
germanii, inci din timpul lui Tacitus, preferau moartea
unei pedepse corporale - trebuie observat ce acest prin-
cipiu, candva un util instrurnent de disciplini pentru Eu-
ropa (era, intr-adevir, rnonopolul catorva, puqi sa-i do-
mine pe toti ceilalli), a devenit de acum un bun al
fieciruia qi de aceea fiecare strigd: Motzsieur ! Tor'r les
bornmes ont les nxAmes droits ! (Dal oare este vorba de o
dogml de credinle sau de o afirmare a gtiinlei ?) Trebuie,
in orice caz, sd observim ca, incepincl din secolul al lXlea
gi aproximativ pdni in secolele al XV-lea, al XVI-lea 9i al
X\{I-lea 9i, in pafie, al XVIII-lea, Europa se dezvolti in
mod multilateral Ei inegal. incepind din secolul al lX-lea,
din vremea lui.Carol cel Mare, care a unit sub sceptrul
siu aproape toate Europa continentali (cu exceplia
celor mai nordice qi a celor mai sudice regiuni), se defi-
nesc mai distinct decit in trecut viitoarele grani;e ale fie-
carui stat european in parte. Se deslvnrqeqte schisma
catolice gi, imediat dupi moartea lui Carol cel Mare, apar
acei normanzi a ceror intruziune in Anglia, Italia 9i Franla
a contribuit la conturarea definitive a formelor politice
ale acestor teri. Normanzii (scandinavii din nord), absenli
in imperiul lui Carol, 9i-au ficut ei inqi$i aparilia in sud
pentru a remedia aceasii lacunA, pentru a lega, prin in-
truziunea 1or, intreaga Europi intr-un spirit unic, din re-
giunile polare la Marea Mediterane. Din acel moment,
fiecare stat european in Parte gi civiliz^\i^ europeanl in
ansamblul ei se dezvolti in mod mai clar gi mai semni-
ficatir'. Dupi civiliza\ia rnedo-persani unitare, a dominat
in lume fragmentara culturi greco-macedoneane; aceasta
a fost inlocuitd de cultura unitard a Rornei; in partea sa
orientali, civilizalia bizantini a reprezentrt continuarea
fomrei statale Lrnitare a Romei, insi in regiunile sale occi-
dentale se pregltea o noui culturl europeanri, fi'zrgmen-
t:u?i precum cee greacd, 5i totusi in ?ntreginle ofigir.rald.
1l<
 UniU in spirit gi in idealurile culturale pi familiale, dar
diviz^td de interesele statale, Europa era in acelagi timp
extraordinar de multiformd gi extraordinar cle armo_
nioasi; armonia, intr-adevi.r, nu este un unison pacific,
ci o lupti crearive qi fertile, chiar dacd destul de deJ crudi.
ASa este gi armonia naturii neumane la care se silesc rea-
liptii si reconduc^ vi^la ln]/ind. Nu am intentia sa insist
in ce privegte varietatea iuridici, religioasi, regio_
_ceea
nali, sociali, ernograficd gi arrisrici a Europei din eplca
Rena$terii p2ni la iumitatea secolului al XWII-lea. Este
vorba de lucruri universal recunoscute $i, pentru a le
aminti intr-un mod mai potrivit, este suficient sd des-
chidem orice lucrare de istorie contemporani: Bebel,
Prdvost-Paradol etc. Toli istoricii sunt de acord in a re_
cunoagte aceastd varietate, toli merturisesc fdri echivoc
aceaste bogifie de conlinut, supusd formelor despotice
gi .lisciplinatoare ale diverselor popoare.
In ciu& acestui fapt, mulii scriitod evzhteazd. rregativ
acest ansamblu pentru cI nu se gisesc pe teritoriul solid
al unui studiu obiectiv, ci abordeazd. isioria din puncttrl
de vedere abstract gi preconceput al liberei gandtl, al
bunistirii, al democraEiei 9i al umanitarismului. Acegtia
din urmi abordeazi. problema intr-o manieri. nesriinfiiice
si, in calitate de veritabili sceptici, nu se preocupi de
consecinple atitudinii lor; ei judeci fiecare lucru prin
prisma unui scop si a unei cauze finale (iar acest lucru
este interzis reali$tilor din aceeagi ttiinli) Si sunt ,,tenden-
giopi"; insi faptele rimin fapte gi, oricare ar fi pasiunile
scriitorilor, istori, td. intotdeauna, chiar gi in cazul Eu_
^t
ropei, acelagi fenomen, acelagi proces de cregtere gra-
dati a complexitefii rabloului, atar a celui europeu.,io-
mun, cnt gi a tablourilor individuale ale Franrei, Italiei,
Angliei, Germaniei etc.
Protestrnrul 9i consen atorul Guizot. Iiberalul si ratio-
nalisrul Bokl si esterul Nlecaulal. sunt conlplel de ecorcl
126
asupra acestui punct. Aceasti concluzie ne este oferite
nu numai de istorici, ci 5i de romancieri, de cei buni ca
qi de cei mai pufin buni, de poeti qi de publicigti, de
manualele cele mai concise, de monografiile cele mai
voluminoase qi de schilele istorice de orice fel. Cdtre
aceaste concluzie ne orienteazi cu obiectivitate \iralter
Scott gi Shakespeare, Alexandre Durnas-tatel si Goethe,
John Stuart Mill, Proudhon pi Von Humboldt, greoaia
monografie a lui Pichler despre impd4irea bisericilor gi
toate manualele bune.
Din secolele al )CVlea-al XVJea s,i pnnl in secolul al
XVII-lea (in unele locuri pini l^ jumdt^tea secolului al
XVII-lea), Europa a crescut fere intrerupere in complexi-
tate qi fo4i, extinzandu-se in America, Africa qi Asia. Du-
pd. aceea, expansiunea a continuat pe spezele complexi
tijii. incep amestecul fi pierderea contururilor morfologice
precise ale trecutului, anlilezele religioase se atenueazA,
regiuni gi nafiuni intregi devin tot mai asemenetoare,
clasele se niveleazd, diversitatea de educa;ie, condilii Fi
caractere peleqte, teoriile proclami in primul tdnd les
droits de I'bornme aplicate cu violenli, in anii '89 pi '93,
in Franla gi apoi, pagnic ai gradat, in secolul al KX-lea,
in restul Europei. ln continuare, sistemul a declarat insu-
ficiente aceasti egalitate politice (simplificare) 9i a pretins
eg lit^tea economici, intelectuald gi sexuali totali. Am-
bitiile teoretice ale acestei simplificiri secundare extre-
me s-au scindat, in final, in doui idealuri diferite: de o
parte, idealul lui Proudhon, anarhic sub aspect statal, dar
despotic in cadrul familiei; de cealalti, idealul lui Cabet
qi al comuniqtilor, libertin din punct de vedere sexual, dar
foane despotic in ceea ce privegte organizarea sla,t^Ld,.
Europa a supravieluit amestecului politic qi social;
vom vedea imediat curn va supofia tentativele noului gi
definitivului an-restec simplificator (economic, intelectual,
educatir, $i sexual). Este, in orice caz, interesant de not2rt
cA nici Proudhon, nici comuniStii nu au putut si se lip-
seasci., nici micar in teorie, de o anunriti formi (adici
de despotisnr); primul ar fi dorit si acopere tot pimintul
cu mici nuclee familiale, in interiorul cirora sopl - patri-
arh - ar conduce, ca pe.ni$te sluiitori laici, pe sotie $i pe
copii, nefiind subordonat nici unei influenle externe
(statale). in schimb, comunigtii ar fi vrut sI distribuie uma-
nitatea in structuri comunitare si utilitariste in care ar
avea cale liberi vointa sexuald, sub conducerea unei oare-
clfe convenlii atee gi atotputernice. ln ambele cazuri ar exis-
ta o intoarcere la disciplini. Ies efiremes se toucbent !
lncepnnd din secolul al XVIII-lea, toate Europa se
niveleazi in mod progresiv, precipitandu-se in amestecul
secundar; ea era simpli gi amestecate in secolul al IX-lea
gi aga vrea si redevini in secolul al XIX-lea. Europa a
triit de acum o mie de ani gi nu mai vrea morfologie !
Tinde, prin acest amestec, cdtre idealul simplitilii celei
mai uniforme gi, neffind foarte departe de acest obiectiv,
va trebui si cadi repede gi si lase altora locul siu !
Inilial destul de aseminetori intre ei, celto-romanii,
celto-germanii gi romano-gemanii au creat, cu mult timp
in urmi, organisme statale variate 9i dezvoltate, iar acurn
viseazi sd, redevini schelete asemdnitoare. Stejarul, pinul,
mirul, plopul sunt nesatisficugi de acele diferenle care,
create intre ei in cursul perioadei de complexitate inflori-
toare, confereau atata varietate tabloului general al somp
tuoasei gridini occidentale. Gem toli laolaltd fiindci existi
inci un invelig unificator qi pentru ci mai triiesc frag-
mente ale vechilor gi prea greoaielor fiunze, ale inutilelor
flori ale trecutului; ei ra\nesc se se uneasci intr-un singur
arbore, clegenerat gi simplificat.
Organizarea inseamnd ntferinld si con$rAtxgere ! Nu
mai ureln reiriclii, nxt t72.ai u?tn c) orga,xizare tnu.ltifor-
rn ri./ Pretutincleni acelea:,;i constitu!ii clemocratice. Pre-
tutincleni l:l[idralisnltrl gennan, 1;seuclolilxrlarel bdtdnice.
I 2j.l
egalitatea francezi,, coruplia italianl sau fanatismul spaniol
tinzand cetre chiar aceasti coruPtie. Pretutindeni casetoria
civild, perseculia catolicilor, pretutindeni dispretul fati de
ascetism, ura fatl de ierarhii qi putere (nu fagi de cea pro-
pde, ci doal fali de a altuia), pretutindeni sperante oarbe
in fericirea pim2nteasci qi in egalitatea pfin2ntesci totali !
Pretutindeni o orbire fatah., de neinleles ! Pretutindeni gti-
inla pozitivi gi pretutindeni increderea nestiintifice in pro-
cesul democratic nivelator gi umanitar.
in loc sd se convingi, folosindu-se de exemplul anilor
'70, ce democratia este distrugitoare, Prusia aristocratici
gi pietistl se dizolve nebuneqte in Gennania liberali, sim-
plfficatd, amestecata gi necredincioasl, uit2nd cI, dacd di-
viziunea putea uneori si dduneze unftelii ordonate, era
totlr$i un obstacol in calea unitilii anarhice. Temperamen-
tele uniforme qi organismele similare igi transmit rnai us,or
aceeagi boald !
Complexitatea maSinilor, complexitatea administraliilor
gi a stmcturilor juridice, complexitatea necesita{ilor me-
tropolelor, complexitatea acliunilor qi a influenlelor lu-
mii intelectuale gi jurnalistice, cornplexitatea evolutiei 9ti-
intei - toate acestea nu dezmint in nici un fel lez fire .
Toate aceste lucruri nu sunt decat instrumente ale ames-
ecului, sunt fo4ele finale care ii precipiti pe toli 9i totul
in groapa unica a vulgaritdlii gi a prozei pseudo-umanitare,
toate acestea fac parte dintr-un procedeu algebric com-
plex, ce tinde si-i readuci pe toli Si totul la un unic numitor
Ciile procesului egalitarist sunt complexe, insi scopul
lor este grosolan, simplu ca ;i concePtie, idealuri 9i influ-
enge. Scopul siu este omul mediu, burghezul satisficut
printre milioane de alqi oameni medii asemdndtori lui 9i
tot atat de satisficuti.
 capitolul x

DiN Nou DISPRE ACELA$r suBrBcr

. Una dintre prejuclecilile cele mai puternice ale tim-

pului nostru este convingerea ca cenlrahzarea este, prin
sine inslgi, inevitabil ddunitoare. De obicei se ia ca tinte
centalizarea Franlei. in lealitate; inconvenientul nu con-
sti in cenffalizarea puterii, ci in amestecul fonnelor Yita-
le, in egalitatea drepturilor, in uniformitatea idealului sr-r-
biectil. Si eudemonist gi in ciocnirea de interese provocat';
de toate acestea.
Cu cit sunt mai uniforme temperamentele, cu atat sunt
mai periculoase bolile contagioase gi mai aseminitoare
necesitatile !
Ara.lizdnd problema nu din punctul de vedere al bu-
nistirii generale, ci din acela al conservirii statale gi al
ordiniil se va vedea ci nici vechea centralizare a Franlei,
nici fragmentarea Germaniei gi a Italiei, nici libertilile lo-
cale din vechea Spanie, nici descentralizarea statelor bri-
tanice, nici variata stratificare oizont^\^ (corporativi) a
intregii Europe din trecut nu au impiedicat diferitele state
europene si fie indelung neatinse gi sd creeze o cantitate
enorml de opere elevate gi nemuritoare, in folosul intregii
urnan itiIi.
Centralizarea, prin sine insaqi, nu este daundtoare di-
verselor state; dimpotrivd, ea este benefici. atat timp cat
puterea care i se supune este multiforrnd; incongtientlrl
sau semiincongtientul diuide et im.pera este, intr-adevir,
o lege a nattrrii gi nu, cum gnndesc mul1i, indice ai iezui-
tismului si al decdderii moralurilor.
Atet timp cat existi clasele 5i provinciile lsi con-sen d
inclir.idr,ralitatea, cnt educaqia este deosebitr. la diversele
nir-elur-i ale societilii si ellrl)itiile oatl]cnilo| nu sunt uni
 fomizate, atat timp cnt neamurile ;i religiile nu sunt ni-
velate intr-un indiferentism universal, pllterea, mai mult
sau mai pulin cent:alizati' este o necesitater CAncl toate
acesle culori lncep si peleasce Si sd se xntestece, centrr-
lizarea puterii este, in orice caz, singura sah'are provizo-
rie de la democratizarca ukeioafi, a vielii qi a intelectului.
Spania nu a cunoscut niciodati o centralizare asema-
nitoare aceleia franceze; o:rre situaqia sa actuald este mai
buni ? Dar Italia ? Este oare Italia puternici ? Este oare spi-
ritul siu fecund ? insl este clar ci aparenta sa ordine eite
suslinutI nu cle spiritul seu interior, ci numai de circum-
stanlele parriculare ale politicii internationale. Cercetind
impa4ial banalitatea, prozaicul gi sterilitatea spirituali a
acestei Italii pseudorisorgimentale, nu ne dim oare sea-
ma ci unificarea sa s-a realizat nu ca rezultat a1 dezvoltd-
rii unui complex $i individualizat spirit neoitalian, ci nu-
mai ca urmare a slibirii contemporane a Frantei Oi a
Austriei Si a dezagregd,rii definitive a fo4ei conservatoare
a papalitltii? in orice caz. miscarea risorgirnenrald itali-
ane constituie o inaintare ulterioari citre amestecul uni-
versal 9i cdtre simplificarea Occidentului. Italia, ca urmare
a acestei miqciri, a devenit asemdnitoare Frantei lui Lu-
dovic-Filip gi nimic mai mult. Ba chiar mai slabi, in ceea
ce privegte productivitatea intelectuale, pentru cd s-a
acordat Ia ceea ce este deja vechi in restul Europei ! in
afard, de asta, in Italia existi multi socialiFti, gi acest lucru
este periculos; perioada votbdrea\d $i visetoare a socialis-
nrului a apus gi aceasta inseamni doar cd. de acum
inainte se va cuibiri tot mai adXnc in mullimile ignorante,
dar puternice !
Un lucru este clar: Europa secolului al XIX-lea a de-
piqit pragul fatal al celor o mie de ani de viatd statali. Ce
s-a int2r.nplat in ea ? Europa, repet, s-a amestecat in as-
pectul siu general, p.irtile care o conlplln au devenit
mult mai asemiiniltoare decat in trecut, adic..I nrzri r:nifor-
t32
rne, qi complexitatea fenornenelor procesullli progresist
este asimilabiE aceleia a unui oarecare teribil proces pa-
tologic care conduce, firi oprire, un organistrt complex
cltre sirnplificarea secundari a cadavrului, a scheletului
gi a prafului ! in locul organizirii variate, se respandeqte
tot mai mult descompunerea in uniformitate ! Acest fapt
mi se pare indiscutabil.
Rezultatul acestui proces poate ft nesigur, nu neg acest
lucru; dal comparand tabloul fenomenului contemporan
cu acelea ale tuturor statelor din momentul de dinaintea
clderii lor, ne dem seama cd un singur lucru uneqte sflr-
qitul Atenei, al Spartei, al intregii lumi grecegti, al Egiptu-
lui, al Bizanplui Si al Romei: nivelarea, degradarea mo-
I:ald generale, amestecul; pietre $lefuite gi consumate de
timp qi de contactul reciproc inlocuiesc cristalele cu con-
tururi precise; lemne gi seminle utile altor noi lumi pen-
tru a se incilzi $i a se hreni, dar acum incapabile si pro-
duci flori Si fructe.
Actualul proces nu este un proces de dezvoltare, ci
de simplificare gi de amestecare secundari; este un pro-
ces de descompunere atat pentru popoarele in cadrul
ctrrora s-a niscut cat gi pentru acelea al cdror stipin a
devenit ulterior... Se pare ci trebuie sa se extindi in toate
lumea... $i Japonia, de exemplu, se europenizeaze (se
descompune).
Ce s-a intimplat, in interiorul statelor europene, odate
depiqit mileniul fatal ?
Toate, fdrd excepfie, dar intr-o misuri diferiti, au des-
figurat, la nivelul componentelor gi al ansamblului, for-
ma politici de ele insele elaborati in perioada de com-
plexitate infloritoare. Toate au hedat, in mod progresiv,
sistemul ideilor abstracte puse mai presus de satisfactia
personali qi subiectir.i, iclei elabolate in epoca morfolo-
gici qi inilfate la lang de stindarcl sau de ghicl. Din seco-
lul trecut 5i de la inceputul secollrlui nostru, continentul
lf t)

european a fost inlaclat in n-rod echi\.oc de idei cr:nstitr-r-
tionale d( , ,rigine rnglosrxun:i.
Spania cra o monarhie autocratic'i, clar descentralizatir;
se trlrdesc acum si. o faci liberali 9i constitr,rlionala, si
slabeasci puterea gi si intireasci reprezentare?r popnlarh.
Apropiinclu-se Spania de tipul statal pser:clobritanic. s-:r
simplificat din nou tabloul juridic global al Europei. $i ce
mai vedern ? Franla ? De ce continurim sl vorbim despre
atat de cunoscutaJ trnnsparenta ;i instrllcti\.zr istorie fran-
cezd.'l Forma sa politici era aceea a Lrnei nonarhii cen-
tr alizate, aristocratice si catolice. inqelitoarea,'.trz;Jtoar e^
mirelie a anului 1789 a trddat toate acestea. De atunci,
Franta s-a afirestecat gi nivelat neincetat pind c2nd anul
1871 a demonstrat ci printre mullii sii cetA[eni nu existd
oameni, nici conducitori de o oarecare valoare. Desigur,
nu parlamentarismul creeazi adevdralii conducatori, ci
numai libertatea rcald, adicd o libertate care in ochii mll-
tora este arbitari. Trebuie si fim capabili pentru a con-
duce cu curaj !
Trebuie notat ca, de indatd ce partidul meschinului
Jules Favre qi el meschinilor sii tovarasi a inceput si trea-
ci inainte, de ?ndati ce au inceput sd-l impiedice pe Na-
poleon al III lea se ac[ioneze, imediat s-au imnullit ero-
rile qi nenorocirile. Dar de aceasta nu este responsabili
puterea, ci nesupunerea cetalenilor I
Actualmente, Franla este extren'I de amestecati Si de
simpli; este o republici democratice. Este oare solidi ?
Ce face Gerurania ? Amintim, in prirnul rnnd, ci, sub
aspect politic, au mr-rr-it deja toate statele Germaniei cen-
trale gi meridionale, adici ecelea ln care se rispnndiseri
intr-o trrarsurd mai mare, mai ales ch:pi 18'i8, rationalis-
nrul, egalit:ltea si lil)efiatea (Rhiel a descris clr o n)iiiestrie
extraorclinirr:i aces[ !,ll.neslec cc s-zr Verificat in Getnlania
ccntlal:r). Nr,rmei I'i;n'ltr-i'.t r r.ttolic i maj clli senutc- clc viati.
I.ti
gmlie nrai ales originalitatlii si inapoierii sale (tot in Rhiel
ie gisesc pxgini magnifice clespre tiranii bavarezi)'
Peste tot si tolte a biruit Prtlsia, care ayea: 1) un rege
religios iii aproape atotputernic; 2) o constitulie ',rea", adi-
ci ineficace, inirr.rcXt pemitea pllterii si acqioneze firi
oiedici; J) o clesz nobilirtlrl pril ilegiitri 'si rdzl)oinici ln
concluzie, tot cee:t ce i-a lipsit Gernlaniei centrirle in
1866 si Frantei in anii '70. Ce se Ya intirnpla in viitor cr"l
I'rusia ?' Renan care, dupi cit se pare, era liberal nr-rmai
in ceea ce privegte religia (9i nu existi nimic mai riu),
dr-rpi infringerea clemocratriei franceze (care fdri il]pirat
s-, rcoperii'de ru$ine $i mai mtLlt clecit ctl el), a excla-
mat cu clisperare ci statul nll poate trai flre aristoffalie;
dar pentru ci nu ne putem intoarce de unde am plecat,
Frania sA continlre, totugi, zice Renan, pe calea plrtrefac-
pe vecinii
liei iernocratice ! Vom incerca si ne rdzbunim
nogtri contaminandu-i chiar cu boala noastri ! Putin timp
clupd aceasta, ziarul Times a publicat urtnitorul articol:
Rizbrmarea Frantei se realizeazd. Btitt"1na Ptusie se de-
mocratizeazd.
InflLlenta aristocraliei pntsace ln districtele administra-
tive e$e reduse la zero; biserica 9i partidul catolic sunt per-
secutate intr-2tat incit chiar clentl protestant este nelini,stit
(acest neptltincios protestantism !); se introduce cds';toria
civild, caie nu este altceva decXt un concubinaj legal'
in ceea ce priveqte instructia generali - serviciul rnili-
tar obligatoriu, stand:rrclizarea 5i rispindirea ciii ferate -
este vo;ba, dupi rnine, de arme cu doud t'iiguri: a$azi uti-
le menqinerii ordinii, ial miine urciucitoare de distrugere'
Toate aceste lucluri contrillttie, in orice caz, la sirrplifi-
c.rrea sccttndarlt.
Politica externe este stransi in mcnghind cle slavi $i
de francez.i. Op()zitia si flazele liberalilor sunt Plrternice
numai in tirttp ilc pace. Libelalii secolLrlni al X\rllllen
iltcilu n)l'lcitr iclci rloi. rechi llrutsittni si intelc'sc ectltto-
i.-ti
 mice, asenl'inetoare in parte cu acelea ale poporuh.ri. Se
mai intampli astfel in cazul liberalilor actuali ?
Austria, infr2.nti la Sadowa, a intrat cu convingere in
noua erd a libertitii Qi a egalirelii qi s-a scindat in doui.
pd4i, temandu-se ci, de la o zil^ va trebui si se im-
parta in cinci sau sase. ^h^,
$i Turcia abla rezisti,, ti nu datoritl fortelor proprii, ci
doar gmlie circumstanlelor politice externe gi discordiilor
interne ale supugilor cregtini. De cat timp se afle Turcia in
situafia aceasta ? Cred ci din momentul in care a inceput
sd. niveleze, impotriva rnodelului din trecut, conditiile $i
drepturile supugilor de credinli diversd.; deci din momen-
tul in care a inceput si se democratizeze in felul slu.
Daci Turcia, aga cum ar vrea englezii pentru a anula in-
fluenga Rusiei asupra sultanului autocratic, si-ar alege un
parlament Ei ar adtruga dezordinea liberali sldbiciunii
egalitariste, ea nu ar supraviefui decat pentru caFva ani.
Rim2ne doar Anglia. Aici procesul egalitarist nu s-a
exprimat inci intr-un mod prea distrugetorr?. Liberalis-
mul, inleles in sens strict consti[ufional $i politic, era de-
ja de mult timp inerent organizdrii nanlrale a acestei !ari.
Daci extindem ulterior conceptul de liberrate, ya
^cesta
aiunge si coincide, sub unele aspecte, cu acela de egali-
tate. Dar acest tip de libertate nu exista inaint€ in Anglia;
intr-adevdr, nici disidengii, nici catolicii, nici irlandezii, nici
clasele si.race engleze nu ptrreau fi definire in rotalirare
libere din punct de vedere politic. Pana cu foarte pulin
timp in urmi., liberele institutii englezegti erau strnns le-
gate de privilegiile bisericii anglicane.
in E"ul Nlediu, in Anglia exisra initial o egalitate mai
urzue decXt in Franfa; dar apoi, tocmai pe misura apropie-
rii epocii de inflorire (Elisabeta, clinastia Stuaft, Wilhelm de
Orania ;i George I), lihmitrile reale gi juriclice au scizut
ogresi\r.
pr
lf6
$i Anglia, ca orice stat, na{iune sau organism 9i, nici
mai mult, nici mai pufin, ca orice lucru existent in spa[iu
Oi in con$tiinli
(ca un copac, un om, ca sistemele filosofi-
ce qi stilurile arhitectonice), este supusi legii universale a
dezvoltirii, care conste intr-o creEtere progresivl a com-
plexitalii unui conlinut suslinut temporar de despotisrnul
unei forme; lege conform cireia orice lucru mai intni se
individualizeazi (adici tinde la uniatea maximi in varie-
tatea qi originalitatea maxim;), iar apoi se inclini, ames-
tecindu-se qi sinplificnndu-se din nou p2nl cXnd se de-
terioreaze. se fragmenteaze $i, in sflrsit, piere. inci de la
prima plivire, se vede cd Anglia a fost mai norocoasi de-
cat celelalte state europene; insi privind cu atenlie, acest
privilegiu nu trebuie supraevaluat. Anglia a oblinut sigur
un profit mare din faptul ci a putut si-9i vitdd marta it
vastele colonii. Anglia s-a democraliz^l pe un sol nou,
acela al Statelor Unite ale Americii.
Statele Unite se raporteazd in spafiu la Anglia aga cum
Franla secolului al XIXlea se t^pofle^zd in timp la cea a
secolului al X\rlllea. America lui Washington 9i Lincoln 9i
Frantra lui Napoleon I gi a lui Napoleon al IIIlea sunt in
mod egal ldri democratice Si amestecate,
doud din procesul de simplificare secundare: ^plrtfie ^man'
prima, din
Anglia Elisabetei, a lui litrilliam al IIIlea ti Pitt; a doua, din
Franla lui Francisc I gi a lui Ludovic al ) Vlea$.
Despre procesul de simplificare Si de amestecare se-
cundare mi se pare ca deja am vorbit: inainte de pribugi-
rea lor completi sau de o supuriere definitivi, nafiunile nu
se intorc niciodatd cu totul la siricia gi la simplitatea tim-
purilor primitive, insi conservd intotdeauna, pani la
sfarsil cateva elemente ale perioadei lor de inflorire. Spar-
m i-a pistrat pnni la sfirgit pe cei doi regi ai sei, iar Roma
- dictatura legali a impira$lor sei qi chiar o umbri a sena-
tllllli. Atena a pierit sub conducelea a cloi clen.ngogi itrbili,
Dernostene ii Focion. Bizantul a cizut pe zidurile Noii
.impretrni
Rome, cu cezarul sirlr ortodox.

in scopul cle a-l con.r'inge clefinitiv pe cititor ci nLrme-
roasele exemple cilnte - extrase nu nllrnai din t.iala poli-
tic21, ci si clin fenomenele naturii gi clin istoria spiritr-rlui
LrDran - nu au fost folosite de mine ca sirniiitudini retorice,
ci numai in incercarea de a explica, cu legi reale ;i gene-
rale, istoria dezvoltlrii si mai ales a clderii statelor, mi
voi referi acurn la faptul ci acest fenomen se intalneste
in tot ceea ce exista. Veclem, intr-adevir, cd in tinipul
procesului cle clesconpunere qi de rnoarte se mentin,
pana in ultimul moftlent, unele trisituri care s-au contu-
rat in perioada de inflorire gi complexitate.
Astfel, ernbrionii tllturor animalelor sunt destul de
asemenitori intre ei, foarte simpli gi unifonni; fetii ruturor
mamiferelor sunt ini[ial uniformi $i foarte aseminitori;
iar resturile diverselor animale apar inca suficient cle in-
dividualizate pani in momentul in care se transfonni in
pulbere (de exemplu, scheletul intern al vertebratelor,
invelisul extern al articulatelor, cochiliile molugtelor gi aga
mai departe).
La fel, copacii r,rscali si firi frunze pd.streazi incd urme
org nlzfuii lor anterioare: sunt mai simpli, rnai uniformi
;i^Iemai pulin complecgi decat inainte, dar ochiul expert
reu$este se distingi, dupi liniile scoar[ei, dupd conturu-
rile generale ale trr-rnchiului gi ale ramurilor 9i dupd inil-
qime, daci este vorba de r:n stejar, sau de un piop, sar,r
de un maslin.
La fel protestantismul, care nu este altceva deci.t o
simplificare secunclari a catolicisrnulu i, consen'd inci in
sirre rrnelc triisiruri rrle Bis<ricii rorntrne.
incheir.rd nceste ol)sen'atii neqesare, miL intorc la isto-
ri:r anglosaxon:i. ldeea rtrea este ca lvlarea Britxnie. xlnes
tecin([r-se si chiar simplificlnclu se clincolo cle oceln. u
rcLrsit pe l))()lrcnt s;.r cr ite e.rpLoziilc inte le f i o clcnrocl'lr-
lrs
tizxre fortati a lirii. Despa{irea violenta de simplificata
Anglie de dincolo cle ocean a avut loc aproape in acelaqi
tir.r.rp cu ilnestecul intern fo4at al Franlei. Arnbele eveni-
flrente se situeaza la jr.rmitatea secolttltti al XV'lIlea.
Devenincl stirpAnl a Indiei, a Australiei qi a celorlalte
colonii, cucerind Canada, Giblaltatrl, N{alta 9i insulele din
llarea Ionici, Anglia a compensat pierclerea Americii cu
o noua si exoticd l,arietate 9i, dupd asemanarea Rofilei
antice, degi simplificAndu-se fi amestecandu-se in interior,
€aratie cuceririi acestor tari indepdltate 5i ofiginale, gi-a
intre nut indelung existenla.
Legea varialiei in cadrul unititii se arata 5i in acest caz
in toati fo(a sa. O data ce in interiorul unui stat a inceput
procesul de amestecare secundari, cucerirea de noi gi
originale liri este salvarea unici, opoftuni-
incepind din anii '20 $i '30, procesrrl democratic a in-
ceput insi 9i in Anglia. Au aplrut atunci radicalii, care, in
scopul de a simplifica ?iitorul (irii lor apropiind tipul statal
britanic de acela al continentului european, s-au dovedit
adesea centralizatori. (Iar printrc ace$tia, pentrlr clteva as-
pecte care pot fi enumerate, se afla chiarJoi.rn Stuart Mill).
Caracteristicile originale Ei singtrlare ale organizirii
blitanice se apl^tize^za treptat, dispar obiceiurile antice
5i stranii, iar viala din diferitele prorrincii devine tot mai
uniformi. Catolicilor le-au fost acordate drepturi egale
cu acelea ale supugilol protestanti qi in toati Anglia unifor-
mizarea eclucaliei gi a gusturilor este nult mai mare de-
cat in trecut. Lorzii nu mai detestd sd devinir directori de
binci; de mr,rlt timp deja, clasa rijlocie a trecut inainte,
exact ca in restul Europei. Dar suprematia clasei de mij-
Ioc inse'.rr.r.u.rir, inevitabil, sirnplificare pi amestecare, de-
oarece chiel csenta sa tincle si co.](lllce totul la t\)ul co-
murr al asa-zisulul ..burghez". Tocurli clin accst nloti!
['r'<rrrcllron, sir.r.rplificrrtorul par c.tcellettca. lfirt.t.t:i ct-t '.tr-
cloare cir scOl;uL isloliei conslit in trllltsfofl)lilrce tLlttlfol'
tjq
 oamenilor in burghezi modegti, uniformi spirirual, satis-
ficuli gi activi in mod curnp.itat. Vom.fi extremisti in
aceste eforturi ale noastre, exclamd proudhon, ca sd
aiungetn cAt mai repede la omul mediu, creat initi.al de
starea a treia din Franla !
Intr-ade\.et un ideal nobil ! Din picate, toate celelalte
liri europene au mers pe urmele Frantei. gtiri recente din
Anglia rel^teazd, de exemplu, ci. un anume Mr. Bright a
manifestat in discursurile sale o indignare nerdbditoare:
Chnd ua deueni ;i Anglia o tard liberd ? Esre curios sd
comparim asemenea discursuri ale progresigtilor englezi
cu tdnguirile dictate de descurajare ale unor francezi, firi
indoiali inteligenli, ca Renan, 9i este penibil si.-i vedem
pe englezi mustrati in cunogtinfe de cauzd, de exponengi
ai necugetatei nafiuni franceze ! Si dea Dumnezeu ca
pesimismul meu si fie exaget^ll
Migcarea pagnicZ gi gradxd a procesului egalitarist tre-
buie, ipotetic, si exercite. asupra viitorului apropiat al nag-
unilor o influengdt diferiid de aceea provoiati de schim-
biriie furtunoase care au loc in numele aceluiaqi proces
egalitarist. Totu$i eu cred ci, intr-un viitor mai indepertat,
efectul va fi identic. Mai ?nt?i un amestec pagnic qi apoi
distrugerea disciplinei qi rispindirea arbitrarului individual
gi social. Egalitatea in drepturi qi o uniformizare rnai mare
decat in trecut a educaliei gi a conddiilor sociale nu anu-
leazd, in realitate, antagonismul intereselor; dimpotrivi, il
intiregte, pentru ci face necesitilile gi pretentiile mai ase-
menebare. Se gtie ;i ci, spre sfnrqitul unui sistem statal,
inegahtetile economice se intiresc in paralel qi contempo-
ran cu afirmarea egalitilii politice gi civile. in aceasti fazd.
suferintrele umane nu sunt mai mici decat inainte, insi.
sunt diferite, noi $i poate mai intens percepute pe misura
nivellrii secundare a ideilor, a gLlsturilor gi a necesitiEilor
care incepe la sflrsittrl perioadei de inflorire cornplexi a
f ietii -statale.
140
Ipoteza simplificirii Si a irmestecului secundar, pe care
incerc sd o proplln, are sigur un sens mai mtrlt semiologic
decit cauzal (sau etiologic). Simplificarea $i amestecul se-
cundar sunt, intr-adevir, simptome $i nu cauze ale des-
compunerii statale. Motivul fundamental trebuie cdutat,
cred eu, in psihologia umanl. Omul este in mod nesdlios
avid de libertate. Capul uman nu este, in realitate, plat in
partea posterioard, in direcgia sentirnentelor qi a pasiu-
nilor, 9i profund dezvokat in fa1i, in direclia ra[iunii. Din
cauza acestei den'oltiri a pd4ii posterioare a creierului
nostru, rispdndirea ralionalismului ln r2ndul maselor so-
ciale (cu alte cuvinte, risplndirea, mai fiiare decit in tre-
cut, a pretenliilor unei amegitoare ingelegeri) conduce la
trezirea pasiunilor distructive, in loc si ducl la repri-
marea lor de citre autoritili. intr-adevlr, la o privire aten-
td, omul naiv qi supus autoritelii apare mult mai aproape
de adevdr decat cetdleanul satisfecut gi ingnmfat al unei
societali nivelate gi inform liberale.
Rusul analfabet, dar religios, Si liranul supus sunt, s-ar
putea spune, mai aproape, empiric, de adevirul profund
al vieqii decnt orice liberal ralionalist, convins in mod
merginit cI, intr-un viitor apropiat, toli oamenii vor fi feri-
cili, sublimi, inteligenli Si inlelepli.
Realigtii ntr ar trebui oare si batjocoreasci pe oricine
ar incerca se-i convingl ci unghiurile drepte erau egale
numai din cauza unei erori a stremosilor noFtri, dar ci, de
acum inainte, pe acest plmant nenorocit va fi totul diferit ?
Manevrele inteligente ale celor puternici qi ale claselor
dominante au ficut astfel incat pani acum plrnantul si
se miFte in jurul soarelui, dar acest lucru nu mai convine
majoritetii. Si facern atunci in a9a fel lncat, de acum
lnainte, pdmnntul si se migte in jr,rrul stelei Sirius !
Progresul distm€ie toate legile fr"u-rclar.nentale ale naturii.
Animalele vor gindi cu ficatul, r'or digera mancarea cll
pi:inlnii )i vor r.ncrge in cap. Toate celulele, tolte lesLr-
f .il
turile vor fi egale, toate organele vol indeplini aceleagi
funclii 9i in deplini armonie (nu antitezd, ci acord).
Daca procesul de simplificare s-a conturat de acum gi
in Anglia, ne putem doar dori din toati inima ca miqcarea
ulterioari. a acestlli ploces si. se efectueze cdt mai lent
posibil, pentru ca exemplul seu instrucriv de complexi-
tate gi conserval€ sd mai sllpravieluiasce putin. Dar cum
si ne convingem ci Anglia lui Brigl.rt si a lui. Gladstone
este inci identici cu Nlarea Britanie a hli'Pitt Si cltiar a lui
Robert Peel ? (R. Peel era un lllare om de stat care s-21
oplls cu incepelanare procesului de amestecare gi de
nivelare, Spre deosebire de mulli dintre politicienii nogtri,
el nu se bucura de acest proces, dar spunea: Nu mai cred
in opottunitatea de a continua lupta.)
Afirm din nou: roare statele Occidentului aLr fost initial
sirnilare; apoi au devenit foane diferentiate si destul de
complexe in interior; acum tind toate si se niveleze rar
pe terenul desf€ului democratic. Caracterul psihic serios
gi solid al nalillnii nu mai este de ajutor. Substanlele
rigide si grele, lovindu-se in dezordine, interactioneaze
mult mai distructiv decXt acelea fragile si usoare.
Totul se topeste, totul se risipegte.
CAPITOLL'I- XI
CoMPAMTTE iNrng EunoPe
9I STIT|ELE ANTICHITATII
Edificiul culturii europene a fost, de departe, mai mare
5i mai bogat decat toate civilizatiile precedente.
in viala europeani exista mai multd varietate, mai mult
lirisn'r, mai multi constiintd, rnai multd ralionalitate gi rnai
multi pasiune decit in viala lumilor istorice care au mLlrit.
Nr.rmirul monumentelor arhitectonice sublime, al oameni-
lor extraordinzrri, al sacerdofllor, al cilugirilor, al rizboini-
cilor, al artigtilor, al poelilor a fost cel mai mare; fizboaiele
au fost mai inspeimandtoare; filosofia, mai profundi, iar
religia, incomparabil mai pasionatd (decXt cea greco-ro-
manl, de exemplu); aristocrafia, mai bine conturata decat
cea romane etc. in general, principiile ca:'e slele D labaza
formei statale europene erau mult mai complexe decXt
cele ale antichitatii.
Pentru 2r ri$uma (a se vedea, pentru aceste argumente,
pdrerea lui Guizot, in lucrarea sa Istoria ciuilizalieD \n
edificiu atAt de complex qi atat de rnare gi de unic, au fost
necesare mijloace nult rnai puternice decnt acelea sufi-
ciente in trecllt. Statele antichitefii se simplificau aproape
intXrnplitor, empiric, s-ar putea spune; statele europene
moclerne se simplifici in mod congtient, ralional fi sistema-
tic. Statele trecutului nu profesatt in mod conftient religia
progresului; eliberau indivizii. clasele qi popoarele de le-
gitllrile create in perioadele de ?nflorire, dar in n-nre parte
impotriva voinlei 1or', impotriva idealului lor care, cle obi-
cei, ere foafie conservator din principiui'.
Pentrlr il-si apletiza pieptLrl nobil gi uriag, Europe a cte-
ztrt ir.r procesul dernocr.rtic nu cloat cll intro treaptlt spre o
nor.rir inegllit:ttc si o nouli orgtltizxte, -spt'c tttt rtou 5i bc-
lii
 nefic despotism al fonnei, nu ! Europa a crezut in demo-
cratie, in amestecare si in ni.r..elare ca in niqte ideah-rri ale
Structura Atenei, pufin aristocratici inci din uemea lui
organizirii statale I
Solon, a cipitat apoi un caracter in mod decisil' egalitarist
Europa a confundat cildura produsi de o febrd epui-
z^ntd ctt aparitia dinlilor la copii. Europa a crez\rt cd, 9i liberal, mai ales dupi moartea lui Pericle.
^- Spafia a urmat o cale diferiti. A fost mai sd,racl, dar mal
ceasti febra prevestea o renaStere statali care isi avea ori-
puternice din punct de vedere spiritual; ea a cllnoscut un
ginea, fdri nici un arutor extern, chiar in interiorul sdu !
destin comparabil cu acela al actualei Prusii: un stat sarac,
Tocmai pentru aceasta, antichitatea nu poate prezenta ima-
sever Si aristocratic invinge un stat mercantil mai bogat gi
ginea unui amestec sistenxltic si ralional gi o simplificare
democratic, insi este contaminat rapid de bolile acestuia.
secundard, s-ar putea spune, intreprinsi in mod qtiintific,
comparabili cu aceea oferitd de statele europene, in-
la sfXrsitul existenlei sale, Sparta a tredat trdsetura cea mai
caracteristicd a constitutiei sale, a abandonat forma con-
cepnnd ctr secolul al XVIIIlea. in antichitate, aceasta miq-
stricdvA a acelui comunism aristocratic Si de ca$e, in care
care a fost mai pulin clati, mai pulin netd si mai pulin
toli membrii claselor inegale pe ofizofi^ld enu egale in in-
definitivd. Nu este insi dificil si ne convingem ca totuqi,
teriorul respectivelor clase. Au apirut in Sparta o mai mare
in toate statele antichirdtii, sirnplificarea secundari a ta-
egalitate politici s,i o mai mare inegalitate economice. Spre
bloului istoric, slibirea sau politica de expectative a pu-
anii 4OO-350 i.H., pdmdnturile din proprietatea statului au
terii, feramitarea castelor $i succesiva dezorganrzare a oa-
fost privatizate ca in orice alt loc Ai toti au devenit liberi sd.
menilor, a neamurilor 9i a religiilor, cu atat mai mult o
dispund de ele dupe plac, togi au avut, de atunci, dreptul
nivelare simtritor mai mare decnt in trecut a structurii regi-
se se imbogiteasci gi si. siliceascd. Otganizarea Sparrei,
unilor, au precedat cdderea gi disparilia.
forma sa doricl, a degenerat;i a inceput si se apropie,
in unele cazuri, trecutul r.*egte .u exemplu gi expli- progresiv, de acel tip mediu cetre carc tindea, incongtient,
catie pentru prezent; in ahe cazui, prezentul este cel care,
intrega Grecie a acelui timp. Reaclia regilor Agis 9i Cleo-
cu limpezimea gi clantatea sa, ne deschide ochii asupra
menes in fzvoarea legilor lui Licurg a eguat exact cum
unor evenimenle tulburi gi neclere ale trecutului. Sub-
e$uase reaclia tiranilor atenieni.
stanfa fenomenului este aceeaqi; fo4a si expresivitatea sa
pot varia in funclie de timp $i spafiu.
in ceea ce privegte istoria generali a decadentei gre-
cegti, lucrul cel mai bun este se reproducem citeva cu-
Amintim, pe scurt, cum s-a incheiat existenla catoffa
vinte din lucrarea lui Bebel, pentru cd. in asemenea pro-
state ale antichiteii.
bleme cel mai valoros sprijin sunt manualele obiqnuite.
Statul atenian a fost distms de demagogi. Acesta este
intr-adevir, in ele se admite numai ceea ce este admis de
un fapt at2t de cunoscnt, incdt un elev de girnnaziu care
toli cercetitorii qi de toatl qtiinta istorice.
nu ar Sti nimic despre Cleon, clespre spiritul reactionar al
Am udzut, zice Bebel, cd splrttlt l grec a anulat Si a
cornediei ltri Aristofan, despre tentativele inutile operate
de spartani, de Critias;i de cei 30 de tirani, de Lisandrr,r si fragmentat progresiuformele seuere granilele tngLtste ale
organizdrii orientale (nu ale celei orientale, cred eu, ci
de alli inci, in scopul de a rcstaura un gll\,em aristocratic
ale organizirii grecesti origin.Lle), a rdspArtdit libeftatea
in Oragul de acurn analhic, ar llterita nota cea rl:ri mic.i. intliuidualci 5i egctlitalea bt dt'eptLui a cetcitenilor pknd lcr

14 i
r4-
cele mai tndephtate gr atxile ;i, fu sfAr$it, ttl lupta sa in-
potriua oriccirei linxitdn a libertdfii personale, impotriua
tradiliilor si a clreptului, impohiua legilor ;i a circul11-
stantelor, s.a pierdut inh-o cctt'tfttzie ;i o sld.bicht.ne uni-
uersald. Nu este necesar sd mai adaug altceva.
Am reprodus un fragment din lucrarea cunosclttultli
cercetetor german, dar aceste concluzii se pot gisi Si in
cartea lui Heffinius, Istoria secolului al XIX-lea. Hefi.inius
igi incepe lucrarel obsen 2nd marea aserrdnare care exis-
ti intre ultima perioadi a Greciei in declin qi situatia ELF
ropei conterlporane, triumfltoare. in ciuda acestui fapt, qi
Hervinius are increclere in vtitor Meditaliile istot'ice m-a.xt
saluat de arzd.toarele expectatiue de care nxulli sunt
cbinuili ;i tn acest fel m-au ferit de nurneroase erori; in
acelati timp, aceste meditatii m!-au fost ajutor ;i sprijin.
Acestea sunt cuvintele cunoscutului cercetetor, care nu
explicd insi ce anume i-a fost cu exactitate de aiutor:
speranla in binele universal (cdgtigat poate chiar cu preiul
cederii statelor contemporane) sau in supraviequirea de
duratl a democraliei moderne. 9i totugi inlelegerea aces-
tui punct ar fi extrem de importante. Cred, in orice caz, ci
este mai probabil si se fi referit la a doua ipoteze. Hen'i-
nius stabilegte urmitoarele aseminiri intre istoria greacl
Ei cea contemporand: Pretutinden; spune, notdm un pro'
gres cu.uenit al libeftdlii spirituale ;i ci,uile, rezeruatd Ia in-
ceput c6,torua pet"soane, apoi rdspAndit.i tntr-tm nunzdr
tot ma.i mare de oametci. Vedem insd cd. la sfdr;it, cdttd
statul t;i tncbeie parcuxul uital, din punctul cel mai inalt
a.l acestei scni desa"escdtoare de dezuoltar"e (eu ag fi vor-
bit doar de dezvoltare), tncE)e o nxi;care opLLsd tn timpul
cdreia instrLlire.t\', libeftatea si puter"ea se re$.rAng In un
nrtmd.r tnereu lnai mic cle persoane. fnaintea sfdt5ittLhti,
Elada et"a conclusci de tirani; ELn"oPa este astcizi (He]fi inrus
scli:r irr lSjir corrdtrsri de rLBiDIttti absoltttist(
Este eliclent cii istoricul se gisea sub impresir r.rrcirrii
pe tlon a lui Napoleon el III-lea 5i;t renciilrl.lii clirr Ger'-
ti (i
mania. Evenintentele ulterioare au detnonstrat ca, in rea-
litate, Napoleon al IIIlea a democ:m:trz:i Franl^ dupl acee^,
'in timp ce reacliunea monarhicit din Germania a irnpins
aceasti tara citre un identic proces de amestecare simpli-
ficatoare prin intermediul unei serii de contraste politice.
De asemenea, nu mi se pare drept sI se afirme ci tirania
era rdspindita pretutindeni in Grecia in epoca de deci-
dere. Principalele exponente ale elenismulul", Sparta 9i
Atena, au cizut in forma repr'rblicani.. Daci lnsd conside-
rirn (ceea ce este oarecum impropriu) perioada monarhici ,
rnacedoneani ca o continuare a formei statale gieceqti,
vom fi atunci consftanqi sa tragem concluzia ci, in peri-
.oadele de arnestecare nivelatoare, absoltrtismul este sin-
gura posibilitate temporari de salvare; efectul sdu nu este
insi suficient fdri afluxul unei noi varietili disciplina-
toare. Monarhiile greco-macedonene au durat foarte
pulin. Napoleon al III-lea cezJt, Fi viitorul Germaniei
^
amestecate si unificate trebuie, prin analogie, se se consi-
dere incert. in orice caz, este clar ca Hervinius depinde
de religia des grands principns de '89.
Motivele cdderii Egiptului antic nu sunt tot atat de
cunoscute c'd acelea c re au c ttzat sfarQitul statelor gre-
ceqti. Oricum, gi in acest caz s-a verificat acelaqi proces: in
perioada de inflorire, complexitate 9i unire, structura rigid
clasicd s,i despotism al forn.rei; apoi, o mare, dar efernerd,
cregtere a puterii, gratie unui neobignuit aflux de striini
(greci ;i fenicieni, sub Psarrunetic Si Nechao; circa 200 000
de rizboinici s-au transfemt ca urmare a acestui proces),
cregterea bog'i1iei, a come4ului qi a industriei qi, drept ur-
mare, o mereu mai rnare instabilitate a claselor 5i a vielii
sociale; in fine, mai intii o nivelare impefceptibili, apoi
amestecul gi confuzia gi, in cele din urrnd, ca intotcieauna,
xprcape pe nea$teptate, pribu5iea (Nechao. CanJ:ise etc ).
Ce am putea spttne despre Rotla ?' Deuocratizarea s21
plogresivir e-ste cilirlr pre.r cul.IoscLLlil Iiollla s a "lrllestecal
14j
 simplific2ndu-se de rnai multe ori. &lai intZii, in rnica Ro_
mi primitive, patricienii s-au amestecat cu plebeii, ficdn_
du-i egali cu ei. Acest fapt a conferit Romei, cum se in-
tirnpli adesea, o rnare fortd de moment, cle care ea s_a
servit pentru a cuceri toate ltalia. Gfalie acestor cuceriri,
simplificarea nivelatoare survenite a putut si profite de o
noui.. varietate - de exemplu, a obiceiuriloi regiunilor
asimilate gi a normelor noi gi inegale impuse loi Drept
urmare,.toati Italia s-a amestecat, s-a nivelat ca dreptuii,
spirit gi viali cotidiani. Au inceput cnceririle _ la sud si la
.
nord, la est si la vest - de popoare ;i de state rotal etero-
gene. Toate simplele reactii aristocratice ale lui Coriolan,
Sylla, Pompei gi Brutus au a\rlt, qi aici ca 9i in Grecia,
foarte_ pufin succes, degi acgiunea lor a contribuit sigur, in
sensul dificil de inleles al unei ponderiri a forteloi reale
ale societilii, la binele statului.
Cezar gi Augustus au democratizat gi mai mult statul;
insi au fost consffanti la aceasta de nivelul dezvoltirii is-
torice, $i nr at ayea sens sd-i condamni.m. pentru Roma,
epoca de complexitate infloritoare a fost perioada cuprin-
si, cu aproximagie, intre rd.zboaiele punice gi dinasdt An_
toninilor. Degi simplific2ndu-se 9i elibernndu-se sub multe
aspecte, Roma s-a diversificat in continuare Si a crescut
pnni cind fo4ele confuziei qi ale simplificirii le-au de-
pesit pe cele org^niz toare ale unititii gi ale complexitilii.
In secolul al III-lea d.H., Caracala a egalizat drepturile tu-
turor ceti.lenilor liberi ai imperiului. Cu Dioclegian (el in_
sugi fiul unui sclav) sunrem deia in pragul Bizanlului; el,
nemaigisind in iuml siu principii ierarhice, a introdus un
nou gi complex sistem administrativ (inspirat, in mod
verosimil, de modelele mediu-orienlale, persane gi calde-
ene; totul, intr-ader.dr, rer.ine, chiar dacd intr,o formd mo-
dificati). Dupd el, Constantin a acceptat crestinismul $i, in
locr:l Romei civico-aristocrate $i ,.constitlltionale , antice, a
apdrut Bizantul imperial, cresdn si birocr:rtic. ilnpregnar
1,is
totu$i de spiritul municipal. \'echea municipalitate greco-
romani, vechiul cezarism roman, noul cregtinism gi noua
adnrinistraqie de inspiraqie asi^tici. - i^tA bazele vietii mile-
nare a Bizantului. Ca stat, Bizanlul a trdit intotdeauna in
tpirare; dar ca civilizalie Si culturi religioasd, a condus in-
deltrng pretutindeni, cucerind intregi lumi noi, Rusia gi
ceilalli slavi.
Bizanprl nu a fost un stat taner. A ffAit o a doua viali
sau, mai bine, a dus l^ c pdl viala Romei. insi a fost
taner qi plrternic prin religia sa 9i tocrnai in sfera religioasi
trebuie ciutata ffdsetura caracteristicl a BizanFlui. Este
foarte semnificativ faptul ci spre secolul al Xlea au fost
extirpate sau absorbite toate ereziile care ddduserd, atdta
vt^ld Qi miqcare lumii bizantine.
^tltaconservatorismului simplu s-a dovedit, pen-
Triumful
tru acest stat, tot atat de diunitor cnt un proces de ames-
tecare excesiv. intregul Occident s-a distangat de biserici,
iar bulgarii ortodocsi ai lui Simeon s-au dovedit mai peri-
culoqi decit bulgarii pdgdni ai lui Krum. Imperiul a reugit
cu greutate se li se impune. Biserica, degi devenise
foarte rigidi, era, in ceea ce o prive9te, in domeniul siu:
elabora, intr-adevar, elementele principale ale dogmei,
ale ritului $i ale normei, contribuind foarte mult la diver-
sitatea timpului qi a spaliului. Yiala monli a bisericii nu
a shbit. Sfinfi eremili au coniinuat si aclioneze in Occi-
dent impotriva papalita[ii, prin exemplul lor insuflelitor;
existau inci rnartiri, iar Ortodoxia a crescut, in indepdr-
tata Rusie, sub influenla bizanttni, Si s-a indreptat spre
drumul infinit care i-a fost rezerval.
Alituli de aceastd filosofie a unei Biserici care a de-
venit rigidi in rnod congtient, continlla sI existe, mai
urvar declt ln treclrt, Lln stat prea imobil gi prea amestecat
in pa4ile sale componente. Dreptr,rrile erau nivelate intr-o
lrsenlenea nrzisurir, incit mircelari, negrLstofi si solda[i
7:,9
 simpli, de orice origine, puteau deveni ntl nllmai demni-
tari. ci chiar impirali.
in Btzant s-a verificat Un proces de sdlbi.ticire compa-
rabil cu acela al merelor domestice care, daci nu mai
sunt altoite, iqi pierd treptat diversitatea $i devin tot mai
sdlbatice si mai simple. Acest tip de simplificare secun-
dari gi de declin a existat $i in ltalia, dupd perioada re-
nascentisti., in Spania, dupl Filip al Il-lea, 9i ar fi devenir
ameninldtor gi in Franla, dupd Ludovic al XVlea, daci
valvit^ia dtn 1789 nu ar fi inlocuit stagnarea si declinul
cu amestecul impetuos al progresului, putreziciunea linis-
titA si lenti cu holera triumfitoare a democraliei $i a
bu nistarii universale !
Elementele noi sunt indispensabile; insi elementele
derivare din for-ta propriului popor seu a unui neam in.
rudit care suferi, la fel ca noi, de simplificare si de
amestec, sunt foafie putin utile. Ele indepefieazi , ffuiin-
doiali, pentru catva dmp pribugirea gi, uneori, permit o
perioadd de glorie zgomotoasi $i efemeri. Procesul sim-
plificator nu are, ln acest caz, aspectlll unei salbaticiri
lente, izvorite dintr-o conselvare unilaterali gi deci sirrr-
plificatoare, ci al unei fructificdri tardive cltei^ ii urmeaza
o putrefaclie rapida. Multd stralucire 9i p4ina soliditate.
Exemplul Frantei din perioacla republicani si a primului
imperiu, al Italiei din anli'59:60 qi, aproape fdrd indoiald,
al Germaniei din urmitorii ani, sar in ochi.
O datd simplificat din punct de vedere politic $i la
nivelul structurilor sale ierarhice, statului ii ramXn, dato-
riti cursului inevitabil al evenimentelor, doar doud cd.i:
descompunerea sau asimilarea unor elemente noi si di-
lerite, ca u[mJre .r cuccririi de tiri noi c]re consctvi inci
?n sine condilii adaptate disciplinei; oricurl, un asente-
nea stat nll trebuie si sribeasca unificzrrea intema defini,
tit..1 a ans:rrnlrlullli. pentllr :r nu cleveni prea repede, firir
1i0
efect, uniform gi simplu in structura generali qi a com-
ponentelor.
Ce ne vor spune, ?n fine, marea Persie a lui Cirus gi
puterea reinviatd a Sasanizilor ? Este Stiut ca, in ciuda tu-
turor eforturilor Ftiinlei qi a inciziilor cuneiforme, pre-
cllm $i a numeroaselor descoperiri din ultima vreme, as-
pectele particulare ale istoriei persane sunt, pentru noi,
mai pulin tangibile decnt acelea ale istoriei Greciei, Ro-
mei $i Bizantului, ajunse plni in vremea noas[a datorid
nurneroaselor docllmente. Totupi este posibil sd presu-
plrnem, inductiv, pe baza altor exemple, ce gi in acest
stat s-au verificat procese similare celor actuale - cel pufin
in ljnii generale.
inceputurile pnni h Cirus: simplitatea obiceiurilor, o
religie simpli a focului Si o structuri feudali sin.rpli. Uni-
lormitatea merelor necoaple. in continuare, gralie cuce-
ririi piminturilor Mediei $i Caldeei, ale Lidiei gi ale greci-
lor, egiptenilor gi evreilor, a apdrut o extraordinare
varietate sprijinitd, ln acelagi timp, de o puternice unitate
reg li. Fefi si cldem in erori grave, este posibil sd ne
inchipuim marea varietate de obiceiuri, religii, limbi,
drepturi gi privilegii din acest imens imperiu dupi Cam-
bise $i inainte de Darius Codomannos. Totul era unit de
persoana Marelui Rege, incarnare a binelui pe pdmant.
Satrapii cere guvernau cu o insemnata arrtonomie pro-
vinciile erau, de obicei, de origine iraniand gi feudali;
po4ile Marelui Rege rebuiau insi, pentnr a favoriza uni-
tatea imperiului, si se sprijine nu numai pe feudalii ira-
nieni, ci si pe fo4ele, mai amestecatej mai democratice $i
mai nesigure, ale celorlalte nalionalitili. Poarta Marelui
Rege, la inceput punct de sprijin al infloririi complexe,
clevine treptat surse a unei amestecari progresive gi a unei
nivellri relative a oamenilor, a neamurilor si a religiilor.
Stim cd in final au avut acces la cufie oameni de orice
fel: caldeeni, gl€ci Si evrei. Istod'.r e\irelrllri Nlardoheu gi
ur macedoneanullli Aman reprezir.rti o probi suficienta.
151
 in epoca lui Darius Codomannos 5i a lui Alexandru
cel Mare, firimiqarea democfatic.; a imperiului nu era
inci excesiv de profuncld. in ciuda aparentei victorii gre-
co-macedonene, in realitate Persia a fost cea care a tl ium-
fat. Dupd moartea lui Alexandru, din Grecia propriu-zisi.,
din Elada lepublicani, nu a mai rimas nici urini Si toate
statele macedonene au cdzut in 2 sau 3 secole sub lovi-
turile Romei, chiar inainte de Hristos. De fapt, persanii
au aclionat mult rnai mult asupra grecilor decXt grecii
asupra persanilor. Aceasta influenli a fost resimtiti pro-
fund gi de elevii grecilor, rornanii. inaintea contactelor
cu persanii, lumea greacd er^ ]frlai vati^ti decat a devenit
dupd aceea; spiritul monarhiei persane a actionat pro-
fund nu numai asupra greciloq ci gi asupra romanilor gi,
chiar mai mult, asupra bizantinilor, asirnilabili spiritual
mai mult Orientului decit Occidentului. Forma statala
greco-macedoneane a fost impinsd rapid ceffe regiunile
nordice gi occidentale al vechiului imperiu persan, in ale
cerui pe4i orientale s-a verificat afluxul treptat qi insu-
flelitor al parfilor, popor simplu, feudal, rizboinic gi,
probabil, inrudit cu vechii persani din punct de vedere
etnic. Nici micar Roma nu a putut sd infringi definitiv
acest popor sub a cirui influenld s-a ridicat un nou regat
al adofatorilor focului, care a sllpravieluit, cu aceaste re-
ligie gi cu aceste principii statale (cel pulin in linii gene-
rale), pini in secolul al VII-lea d.H. in aceSt secol, vechiul
stat a pierit drn cauza rnusulmanilor s,i chiar religia lui
Zoroastru a dispirlrt aproape in totalitate din istorie.
NLr gtiu dacd existe opere Ftiintifice r.aloroase despre
regatul sasanid; in odce caz, continlland si ne incredem
in analogie. eu crecl cal principiile simplificatoare care
actioneazA in timpul ultillilor Ahemenizi au putut acliona
inci mai negativ asLLpra ren:iscutului, clar nu r-trai tinziru-
Iui imperiu. Regii -sasanizi au fost nevoili si recr-rrgi Ia o
rrdrr rinistrlrtir' cor rl r'( \.i Pr.'r rrltr L irruiri lrr<;r sirrrplul fcu-
152
dalism palt. Un sistem administrativ complex 9i irnollil
este insi, la paritate clr toate celelalte condifii, un instru-
nent de di-sciplini pentru clasele inferioare (9i, in gene-
ral, pentru interesele contradictorii) 9i mai pulin unul al
unirii qi al echilibrului unei monarhii universal respec-
tate, cu o aristocralie ereditare. in cartea s Histoire des
Pel"ses, contele Gobineau afinni cd statul sasanid, invin-
gind feudalismul rizboinic al pa4ilof s-a constituit intr-o
democralie polietnici.
Dupe cate s-au spus, mi se par opofiune cnteva con-
cluzii.
Se pot observa diferenge notabile in ceea ce privegte
nivelul de amestecare gi de simplificare din ultimii ani de
viali ai diverselor state, ?nsi in toate glsim acest proces,
aseminitor, in ceea ce priyegte caracterul siu general,
cu progresgl egalitarist gi liberal al Eufopei moderne.
Culturile statale, care se succed una celeilalte in cur-
sul istoriei, cresc progresiv in complexitate 9i vastitate:
devin rrai intinse ca spirit gi suprafa[i, mai complexe
prin conlinutul lor: civilizafia persana este mai complexi
decit cele caldeeand., lidiani qi egipteane, pe ale cAror
ruine s-a ridicat; cea greco-macedoneana a fost, pentru
scurt timp, $i mai complexe; Roma a acoperit Qi a realiz^t
singure tot ceea ce a precedat-o.
Ci\.ilizatia europeand s-^ dezvoh^t, dincolo de orice
gt^ ttd, mai amplu, mai profund 9i mai complex decat
toate sistemele statale precedente. Jumitalile de misurd
nu ar fi putut s-o distruga; pentru 2 o amesteca qi simpli-
fica, a fost necesar un mijloc mai eroic, a fost inventat
procesul dernocratic - les grands principes de '89, elc. ln
loc sd inqeleagi progresul aga cum l-a conceput natura
lucrurilor - cu alte cuvinte ca trecere cle la nivelul cel
r.n:ri sirnplu la nivelul cel mai complex - oan]enii instruiti
ai tin-rpuh"ri nostrLr au preferat, iu nrarea lclr majoritllte, s:'l
1t3
del'ind alchirnigti preocupati de ciutarea pietrei filosofale
Si a bunistirii pemantegti universale, sau astrologi soco-
titori infantili, crelnd horoscopuri visitoare pentru viitorul
unei umaniteli steril gi prozaic nivelate. in orice caz, Occi-
dentul, simplific2ndu-se din proprie voin-ti qi arnestecan-
du-se in mod sistematic, s-a supus, in mod incongtient,
legii cosmice a descompunerii.
CAPNOLUL ]
CoNcruzm
Nu vreau totu;i sd spun ca civilizalia Europei a pierit
deja.
Nu ! Spun inci o dati ci, de obicei, civillzaliile supra-
vieluiesc statelor care le-au produs. Cil'ilizalie, culturi
idei ab.
- sunt terirleni care indicd complexul sistem de artistice,
stracte, religioase, slal^Ie, morale, filosofice 9i
elaborat de-.a lungul timpului de vl^l^inlreagd a naliunilor.
Acest sistem 4ine, ca produs, statului, insi este ali-
^p al intregji umanititi.
ment ti patrimoniu
Unele dintre aceste fructe culturale se rialttrizeazi in
epocile de.tinerete ale sistemelor sratale, altele in cele
centrale, alrele, in fine, in perioada de declin. Unele po-
poare lasi lumii o mogtenire bogat5, altele, mai sdraci;
dar to^te, trnul dupd celilalt, cresc ai dispar.
Mogtenirea Europei este eterni, bogata $i elevate inh-o
asemenea mesure, incat istoria nu oferi nimic comparabil.
MI intreb totu$i daci nu cumva problema este alta: daca,
dupi fiuctificarea lor contempordne Si concluzivi, statele
europene se vor uni intr-o republici federald 9i muncito-
reasci grosolani, nu vom ave oate dreptul si definim
acest rezultat drept prcibu;irea vechii forme statale euro-
pene ? $i cu ce pre! se va aiunge la o asemenea fuziune ?
Nu va trebui oare ca acest nou stat paneuropeafl sd, refuze,
din principiu, si recunoascd toate particularitdqile locale,
toate mo$tenirile de valoare :si, poate - cine qtie ? - si in-
cendie2e qi si distrugd principalele capitale, pentftl a
;terge de pe fala pdmnntului malile centre care au con-
tribuit atat cle multl weme la dil'izarea popoarelor occi-
dentale in tabere nalionale reciproc ostile ? Nu cu api de
tr-andafiri si cr,r zahir se pregiitesc rasturnirtile ladicale
I );
care sunt impuse umanitilii; ci dimpotrive, cu ajlltorlll
fiemlui gi al focului, al singelui si al plinsului !
Dar, in fine, int2rnpld-se ceea ce trebuie sI se intlm-
ple ! Fie ci aceasre noue republici se va nagte clin apa
de trandafiri a unor congrese erudite, fie ci va veni dupi
evenimente snngeroase, in fiecare c z Frant^, Germania,
Spania, Italia etc. vor cedea gi vor deveni regiuni ale unui
nou stat, aga curn vechiul Piemont, Toscana, Roma gi Na-
poli au devenit regiuni ale noii Italii, iar Hanovra gi chiar
Prusia ale Germaniei Llnificate; aceste natiuni vor deveni
pentru noua pan-Europi. ceea ce au devenit cAndva Bur-
gundia gi Bretania pentrlr Frantra !
Mi se va sptne; Dar aceste state nu se uor contopi
niciodatd ! Iar eu voi rispunde: Fertcft cel care crede:
toate lucnffile sunt simple pentru el pe pdmA ! ya fi un
ca9tig neagteptat pentru demnitatea lor gi pentru sigu-
r^n\a noasiJ', daci, acea,std fuziune nu va avea loc nicio-
dati. Nu avem lnsi dreptul si slibim vigilentra si sd ne
amigim cu api de trandafiri.
Cui si adt bunul siml qi ingelepciunea practici ? Esre
mai bine si stdm departe de riu Ei si reflectim asupra
naturii sale, sau si nu ne mai g2ndira la el gi sd nll imagi-
nim pe dugmanul nostru (revolufia egalitaristi) slab si
neputincios, cum gi-i imaginau francezii pe prusaci ?
in cazul unor asemenea evalulri este intotdeauna ne-
cesar se tinem seama de idealul cel mai extremist pre-
zent in societate, pentru ci oamenii sigur vor voi sdl ex-
pefimenteze. Este necesar sd amintesc ce inovatorii, mai
devreme sau mai t2rziu, triurnfi intotdeauna, chiar dacd.
nu exact in direcfia spre care tindeau in mod congtient.
Partea pozitivi a idealului lol rimine adesea un proiect
irealizabil, insa actiunea lor distructivd gi demolatoare fati
cle trecut este, din nenorocire. cat se poate de practicd gi
de erficient.-r si ol)tine intotcleauna rezr.rltatul negatir..
Li6
Pentru inliturarea ultimelor rdmaqile ale vechii orga-
nizd.ri. sl^t^\e europene nu sunt necesari barbarii, nici, in
general, invaziile striine; este suficiente continuarea ris-
p2ndirii gi intirirea nebunei religii eudemoniste care a
stabilit ca simbol al credinlei sale cuvintele: Ie bien-Otre
matAriel et moral de I' bumanit..
in Europa, rnultri doresc ftrziunea tuturor vechilor state
occidentale intr-o unice republici federali; mulli a\ii,
chiar dace nu doresc un asemenea rezultat, il consideri
inevitabil.
Pentru inliturarea puterii monarhice din Germania,
este suficient un pas gregit in politica externi, un rizboi
nefast impotriva fo4elor reunite ale slavilor gi francezilor.
Am spus ce mulfi, chiar dacd, nu doresc fitziunea ac-
tualelor state occidentale intr-o republici federald, consi-
deri ci un asefirenea eveniment constituie un reu inevi-
tabil. Aceasta este, de exempl\ pozili^ lui Thiers care,
lntr-unul din discursurile sale, mdrturisegte cd ar fi fericit
sd nu trdiascd. pdnd la nasterea acestei noi ciuilizalii.
in orice caz, consider necesar ca rebuie ca noi sa re-
flectim in mod constant la posibilitatea unei asemenea
fuziuni, a unei asemenea prdbugiri dezastruoase a state-
lor occidentale. in aceas6 optica, Rusiei i se prezinti doul
cii diferite: a) si se supuni gi in acest progres Europei;
b) si se opune qi s; persiste in propria individualitate.
Daci rispunsul Rusiei la aceaste problemd. ar fiin avan-
tajul individualitidi, ce ar fi oportun sA face ? Ar rrebui,
cred ell, sd se intireasci gi si gnndeasci mai pulin la bine
gi mai mult la fo1d.. Daci va exista fo4a, nu va lipsi nici
binele. Oare firi forfd ne vom bucura sigur de acest
bine personal gi subiectiv? in istorie au existat rnulte
1:rirbngiri: acesta este un fapt sigur. Dar unde este fericirea
in istorie. uncle este binele ?
1t7
 $i incd cei'a. Occidentul are si el in faqi doui alterna,
tive: sa se constituie in rnod durabil in aceasti nor-ri for-
rlri republicani, chiar daci aceasta ar insemna sfir'gitul
statelor europene indir.iduale; sau si se sufoce intr-o
anarhie universali, in fata cdreia anarhia terorii iacobine
a anului '48 9i a Comunei din Palis din 1871 ar apdrea
nesemnificative.
$i intr-un caz Si in celilalt, Rusiei ii.i'or fi necesare
spiritul de disciplini, o organizare solidi qi o coezillne
interna puternici. Dace acest nou Occident federativ va
fi puternic, disciplina ii va fi necesari Rusiei pentru a-fi
apira, in faga atacului siu, propria independentd Ei incli-
vidualitate. Daci, dimpotrivd, Europa va cddea in anarhie,
disciplina ne va fi necesare tocmai pentm a ajuta acest
Occident, pentru a salva tot ceea ce este inci demn de
salvat din el, tot ceea ce a contribuit la grandoarea trecu-
tului sau: Biserica, oricare ar fi ea, statul, urmele vechii
poezii Si poate chiar gtiinla ! ($tiin!a adevarate, netenden-
lionasi, mai curAnd severi si triste !)
Dace toate aceste temeri ale mele se vor dor.edi ne-
fondate pi Occidentul se va reintoarce in mod paqnic
(exernplu care nu s-a verificat niciodatd in istorie I) la
vechea ierarhie si disciplind, atunci ierarhia gi disciplina
ne-ar fi necesare noud, rugiloq pentru a nu fi mai prejos
decat acesta, mai slabi 9i mai dezorganizayi.
Gata cu aceste aga-zise drepturi gi cu acest bine imagi-
nar ! Cu atat rnai mult cu cat, in fond, aceste drepturi
rcpteztnld foarte pulin din acel bine subiectiv care con-
stituie fericirea. Toate acestea sunt un miraj !
Dar longeYitatea ? Suntem, intr-adevdr, noi, ru$ii, atat
cle tineri ? Fie ci ne incepem istoria de la Rr.rrik (862), fie
c?i punern ca inceput incoronareir lui Vladiurir' (988), vor-
rezultn 1012 ani sau 886. in printul caz nu vom fi mLrlt
rtt:ti tirtl:Lr tlcc.rt F.trr('p"r. -l ,irl i \.r.llir rslori(:l ir ;n(Ll)Lrl
tis
citre secolul al IXlea d.H. Nici cea cle-a doua cifri nu
trebuie si ne bucure prea mult, nici s?i ne linigteasca. Nu
toate statele au trait r-ln milenir-r intreg; plrtine ail depl$it
aceasti cifre, n.rulte nu au atins-o deloc.
. NIai notdm ci, in general, in zilele noastre, aristocralia
este considerzrtd un fenomen anormal 6i trecitor sau un
ornan.rent inutil al vietii, comparabil cu puful Si cu molul
colorat al pisarilor saLl cu corolele flolilor, in sensul ci
pisirile pot trii fird puf 9i ci existi plante multe Si mari
firri petale gi corole. Aceasta este nurn2li o parere demo-
craticd. La o cercetare mai atenti qi mai obiectivi rezultd
ci, dimpotrivi, tocmai lumile istorice in care, alituri de
sentimentul monarhic, exista o adstocratie de sange puter-
nice ii dezvoltati s-au dovedit mai fertile si mai solide
dec2t celelalte. Roma patricienilor gi a nobililor a trdit
mai mult decit mercantila Cartagini Si a dat mai mult
umanititii. Sparta a durat mai mult decit Atena Si a inta-
rit-o de mai multe ori cu exemplul siu. Iranul antic a fost
reficut, dupi o infrnngere completi, de pa4ii feudali qi
gratie intervenliei lor a putut s^ apara in continuare ma-
rele imperiu sasanid, a cirui culturi a acFonat profund
asupra Bizantului qi, prin intermediul acestuia, asupra
Europei, imperiu care a hait glorios pAnd I^
^parili^ ^ft-
bilor. Fo4a 9i bogilia spirituali a Europei constituie, de
altfel, o probd validd: Europa a fost creatd de feudalis-
mul care a aclionat indelung asllpra vietii sale istorice $i
spirituale.
Pimantul nostru rusesc a fost mereu mai uniform; $i
in cazul nostru a existat o cucerire straina (in ciuda
opiniei multora) - dar nu profunda 9i incisivi ca in alte
loculi.
Acest fapt nu a fost, poate, corlplet pozitiv. Ipotezz
rnea clespre conlplexitrtezr in unitate mi se pare iustificati
gi in acest caz. Avern trei exemple pozitir-e: Anglia, Trrr-
cia si Rusie. in Ikrsir (aclicir in nuclcnl sriu lus pr-opriu-zis)
1)9
 este puternicit unitatea naliunii; in Turcia existe o mai
mare varietate; in Anglia exista Lln echilibru intre aceste
doud situatii.
in Anglia, cucerirea si violenta steina au fost deosebit
de puternice gi au clat natiunii radicini conservatoare
profunde. in Turcia, cuceritorii nu s-alr amestecat cleloc
cu cregtinii; din aceastd c uzi. ar putut crea un stat com-
plex, dar nu o unicd naliune. Scazandu-i pe turci (clasa
privilegiatl a imperiului), rim2nelumai democrajia sim-
pli a cregtinilor
In Rusia cucerirea a fost slabi, iar fuziunea prea rapidi
a varegilor cu slavii nu a permis, in Rusia propriu-zisI,
formarea unei solide traditii ierarhice.
in conformitate cu acesre situatii diferite, bogetia ti
crealia spirituali a celor trei naliuni sunt foarte diferite:
mai mari in Anglia (in cea din trecut, firegte); mai mici qi
mai pulin intense in Rusia: aproape nule in Ttrrcia.
In Occident, furtunile si exploziile istorice au fost, in
general, mai zgomotoase gi mai grandioase; Occidentul
are un caracter puternic plutonic, dar eu cred ci imobili-
tatea particulare 9i profundd a solului $i a intregii struc-
tud a Rusiei valoreaze cat tunetele gi exploziile occidentale.
Spiritul conservator a fost ?ntotdeauna mai puternic in
rindul claselor europene inalte decnt printre noi, rugii, 9i
din aceasti czuzi. 9i exploziile istorice au fost mai vio-
lente. Spiritul conservator este extrem de slab in Rusia.
In general, societatea noastre este inclinate se-i imite pe
ceilalli Fi sa urmeze curentul - cine gtie ? - poate chiar
mai repede decat ceilald ! Si dea Dumnezeu ca eu si md
?nqel I
in cadrul unor asemenea reflecfii gandul se adreseazi,
involuntar, fratilor nostri slavi. Ce ne pregitesc ? O noui
varietate in unitate, o inflorire slar-i condusa de Rr-rsia ?
O formi autonoml si originala de uniune statal,i, in care
membrul incornparabil mai nure ii r.a donina organic
16t)
pe ceila\i, pentru a reahza acel consens general care a
lipsit Occidentului plni in zilele noastre ? Sau o rapidd
uniformitate: r.ltult zgontot de arme, multir glorie eferneri,
multe strigite, multe cupe gi toasruri'1 Si apoi ?... Apoi
fuziunea, amestecare?l si uniformitatea; iar in uniformitate
- moartea !
Este necesar .si Stim cum se potrivesc principiile slavilor
cu ale noastre, pentru a evalua corect claci aceastd com-
binatie este lntr-edevlr oportuni. Aceasta este problema.
Pe baza diverselor linii furnizate de nine este posibil,
cred eu, sd cotnpunem un desen geometric multiform
crre sd inchidi sru nu spatiul.
Defunctr-rl slavofil Hilferding, in prefata sa la Istoria
statului ceb (publicatd cx oc^zia aniversirii a o mie de
ani de existenld a Rusiei), s-a exprimat in acesti termeni:
Cei o mie cle ani ai Rusiei apar ca un eueniment extraor-
dinar numai tn ra,pori cu destinul celorlalte pdm1nturi
slaue. Noi, se intelege, respingem orice misticism (de ce
sd ne temem atat de misticism sau sd ne rugindm de el ?);
noi, exact ca ti citilorii no;ti, nu creclem cd cifra LOOO
poartd tn sine un sens pariicular, similar aceluia pe care
i l-au atribuit anticii romani cdnd atL atins, cu un fior
secret, cei o mie de cni ai puterii lor uniuercale.
ti totuFi, aceaste cifra reprezinte o granila niciodate
atinse de celelafte, deja pierite, state slave !
Stah,Ll ceb a trdit doar 30O de ani; cel polonez, pJJ;
cel sdrb, 800; cel bulgaq 725, dar cu diuerse tntreruperi;
cel croat, mai putin de 5 secole. $i, de asemenea: De ce
alunci pe pdmAtiL\l rarsesc acest ciclu fatal - in care s-a
integrat uiata, din leagcin pdnd Ia mormhnL a tlltlror
celorlalte state slaL)e - a fost suficient abia pentru
creslerea exterioard si perxtnt cottE)lexitatea organismu-
lui social gi, tn prcrgul cehi de al doilea tnilerrilt. L'iitonF
hri sciu ii rdmdne doar o fazri de a? ocor\tiint.i si cle alt-
to ontie itttcrirtarci t 'frebuie re.fTectat asupra ocestLti
16r
punct... l^td ce spune defunctul gi savantul nostftr com-
patriot. Eu, dimpotrivi, afirm cd trebuie nu numai sI se
reflecteze asupra acelui fior cunoscut de romani, ci gi si
se incerce al simti ! cd Austria si Turcia rczis/|d? De ce si ne temem de fuziune,
Oare este deja evident ce-i rczervd, Rusiei viitorul ?
Existi oare o probe care sd demonstreze in mod sigur ci
noi, rugii, suntem tineri ? Unii consideri ca relativa sterili-
tate intelectuala a trecutului nostru probeaza imaturitaiea
9i tinere[ea noasre. Dar este cu adevirat a9a? O lipsn
milenard a spiritului creator nu constituie, sigur, o garan,
lie valabile a unor rezultate viitoare mdrete. $i apoi, ce
inseamni iniliatiud autonontd interioard despre
^ceasIl
care se vorbe$te D^cd se inlelege in sens larg, orga-
^Lat?
nic, atunci organismul oricerui stat - chinez, sau persan,
sau de alt tip - este autonom lntrucit triiesJe in baza unor
fo4e 9i legi proprii. Dar dacd aceastd iniliatiud autonomd
se ingelege in sensul si.u actual qi strict juridic, aiungem
pe neobiervate, dar inevitabil, in plan ideal 9i in realitate,
la acel proces egalitarist 9i liberal de care trebuie si fu-
gim. $i, la fel, ce este std Autoconrtiintd interioard?
Este vorba de o expresie ^ce folositi de slavofili, care, in
mod verosimil, inseamni autocon;tiinld. panslaDd. M^g-
nific ! S-a vazut totuli ci aulocongtiinla panslavi nu in-
seamni absolut nimic; este obignuita exaltare a slavilor,
eternul servilism rusesc fali de actele arbitrare ale slavi-
lor de sud. Eu cred, in schimb, cA trebuie si lludim Si si
iubim nu slavii in sine, ci numai ceea ce au original in
comun, ceea ce ii deosebegte de Occident giit izoleazd
de Europa. Nu trebuie se-i imitdm pe slavi, ci sd le srudiem
spiritul $i si distingem in aspiraliile lor binele de rdu. N]tt
este oportun si dorim o fuziune a noastri cu slavii; dim-
potrivA, trebuie sa ceutem o combinalie avantajoasa gi
pentru noi, 9i pentru ei (si, poate, chiar qi pentru princi-
piile con-servaroare lle Europei); trebuie si caut2im,
repet, nu 2rnrestecrree 5i fuziunea incoerenti. ci trn eclri-
162
libru atent, care si menline o distinclie oportund intre
noi fi ceilalli slavi.
Si totusi de ce sA ne nelini$tim ? Nu este oare adevirat
cand ince nu edsti independenp politici a slavilor de sud ?
Mi ruginez si rispund la aceste intrebiri. Se reziste
Austria gi Turcia ! Austria nu a fost niciodati un pericol
pentru noi 9i cu adt rnai pulin poate fi astizi, cu benefi-
ca-i (pentru cine ?) amestecare democratica si cu instabili-
tatea-i liberald. Existenla Turciei - mulli inleleg acest lu-
cru - poate fi chiar avantajoasd atat p€ntru noi cnt gi
pentru cea mai mare parte a coreligionatilor nottri din
Orient (cel pulin pani clnd noi, ruqii, nu vom fi in md-
suri sd o inlocuim in Bosfor).
Dar esre oare posibil ca un stat, oricat de mare, sd de-
vine un garant etern ? Nu ne ste oare in fafe o Europa
formidabil inarmatd ? Nu am vizut, pani mai ieri, catas-
trofe mult mai neagteptate decAt dezagregarea unor puteri
in care eterogeneitatea etnici a fost suficiend pentru a
deuna unitefii de interese Si forlei comune de spirit -
puteri in care stratificarea orizontald gi ierarhice er^ ptea
slabi pentru trezi teamd. qi pentru a susiine disciplina
sociali ? ^
Se supravieluiasci Austria gi Turcia (mai ales ultima),
cu alat mai mult cu cit noui, rugilor, ne sunt necesare
cateva teoreme pregetitoare pentru ca slavismul pur etnic
qi nesocotit de simplu se nu ne surprindi nepregetili ca
pe mirele care, ajungind in miez de noapte, a dat de fe-
cioarele licnite, lipsite de harul raliunii.
Aceastl teoreme, repet, trebuie sa fie suficient de
complexi pentm a fi naturala 9i aplicabila in practici;
dar, in acelagi timp, ea trebuie si fie gi suficient de sim-
pli, pentru a fi universal comprehensibili, Si si nu pre-
tindi a pre.r'edea detaliile $i devierile pe care nu numai
atat de inratura sociologie, (lar nici Stiintele exacte nu le
pot in(li\ idullliz:r cu lnlicipati(.
163
 Unii dintre noi consideri cd sunt suficiente compasiu-
nea, contactele culturale ti crefterea spiritului slav co-
mun. Acest lucru este nu numai de dorit, dar gi inevitabil.
Aceasti cregtere deja s-a verificat; dar problema este dacl
aceastd crestere a spiritului slav este avantajoasa pentru
noi, rugii, sau nu. Sunt cu adeverat inofensive pentru
principiile fundamentale ale vietii noastre rusegti toate
migcdrile lumii slave ? Chiar trebuie se ne supunem tutu-
ror aspiraliilor slave, aga cum un conducdtor slab 9i nesi-
gur se supune pasiunilor gi proiectelor imprudente ale
supugilor si ele adeplilor sdi ?
Repet cu amereciune: mi indoiesc cu tarie ca Rusia
este cu adevirat tdniri. Noi, rugii, am trdit indelung; spi-
ritul nostru a creat mult $i acum suntem in apropierea
unei granile teribile.
Arunclnd o privire congtiente intregii lumi slave ase-
rnanetoare noud, observi.m un lucru straniu: popod cel
mai rimas in urmi, ultirna dinte naliunile slave care s-a
trezit - naliunea bulgari - a inceput lupta, la inceputul
noii sale istorii, cu traditiile 9i cu autoritatea acelui bizanti-
nism care std l^ b^za formei noastre statale, ale acelui
bizantinism care ne-a insrruit, qi ne-a incurajat, si ne-a or-
ganizat cu putere fi co€renli. Nici chiar bulgarii nu au pre-
vazut unde ii va duce dezvoltarea logicd a ciraurnstantelor
Gnndeau ci luptau nurnai irnpotriva grecilor; dar circum-
stantele i-au impins pind la ruptura cu Biserica ecumenici,
in ale cirei principii nu exisE nimic specific grec sau slav.
Bulgarii sunt slabi, sdraci ;i asuprili; bulqaii sunt tineri Si
tn dreptul lor - asta se spune in Rusia. Tineri ti, slabi.
Atenlie, zis intr-o zi Sylla referindu-se la Iulius Cezar, in
^ se ascund zece Mario (democratici).
ace$ tAnd|
Nu este periculos dugmanul striin la care privim in-
totdeauna cu suspiciune; nu este teribil rivalul plrternic
gi impetuos care, cu sinceritate, ne aftrnca in fata manusa
unei rrri antice. Nu gerrnanul, nu frencezul 5i nici rnircirr
164
polonezul, inrr-rdit ;i totlrSi ostil. l'lai de ter.t.tut decat toli
ace$tia este fratele cel mai tanar gi aproape lipsit cle
apdrare care ne poate contanlina, datoritd inpruclenlei
noastre, cll o boali ce ne poate fi fatali. Contarninarea
neprevezute gi involuntare din partea unui vecin slab gi
de compdtimit este mai periculoasd dec?t ostilitatea des-
chisi a r"rnui du5man indriznel.
Nici istoria renagterii cultutale cehe, nici tresiririle
brugte ale rdzboinicilor sXrbi qi nici macar revoltele polo-
neze nu prezintd acel caracter enigmatic 9i teribil pe care
il observim in pacifica Si pseudo-religioasa mi$care nalio-
nali bulgard. intr-adevlt in sufletul rusesc, penfiu prima
datd in toate istoria noasfte, numai in ceea ce priveSte
problema bulgari au intrat in conflict cele doua forle
care au creat forma noastri statali: originea noasha ehica
slavi ;i bizantinismul eclesiastic.
indepdrtarea, importanfa redusd qi aparenta al].dilale
a acestor probleme greco-bulgare par sa comploteze
pentru ca societatea noastra se le neglijeze sensul real 9i
importanta deosebitd, pentru ca si existe o curiozitate
mai micd in ceea ce le privegte, iar consecinlele se ne
gaseasce nepregdtili, pentru ca 9i cei mai inlelepgi dintre
noi sa-gi atenueze puterea comprehensivi a inteligenlei.
Ajunge ! Am vorbit Si mi-am descarcat sufletul !
 NorB

1, Koltov.
2. impdratul bizantin Ioan 1 Tzimiskes a domnit intre
amr 909-YlO (n.ed. ).
3. Schopenhauer preferi budismul creStinismului gi
este sus,tinut in aceasta de renumitlll Biichner. Este totuti
interesant faptul cl budismul - care, dupi spusele apA-
ritorilor sii, nu adrnite nici un Dumnezeu personal - se
apropie de creqtinism, sub multe aspecte, mai rnult decdt
oricare alti religie. De exemplu, prin lnvi"titura b12n-
defii, prin mt]]^ f^td de ceilalti si pdn ascerismul atnt de
sever fati de propia persoane.
4. Ceti Minej (Lecturi lunare): compila(ie hagiografici
alcatuite din povestiri complete, ordonati dupi zilele lu-
nii Si sfinfii corespunzatori (n.ed.).
5. Doctrina lui Proudhon, anarhicd,9i antiteista, dar
puternic impregnaE de spirit familial, a avut foarte putin
succes in r2ndurile tineretului nostru care preferi utopii
mai voluptuoase - ca, de exemplu, fourierismul, cu in-
tnlnirile sale libere in seli de cristal - severei familii atee
gi muncitoare a lui Proudhon. in realitate, Proudhon este
un francez cu educatie germana. un hegelian. Si ne amin-
tim de sectarii nogtri: ce predomini printre ei, spiritul fa-
milial sau cel comunitar (adicd ceva mai mult, asemi.-
nitor principiului statal) ? in domenitrl strict sexual, ei
oscileazi intre ascetlsmlll cel mai exagerat (scopiliD $i nfl
desfrnu extrem. Se poate concepe in Rusia un socialist
aseminitor bl2ndului german Struve (y. Trecut si gAn-
dud, de Herzen), care aprecia fidelitatea Ei virtutea vii-
toalei sale solii atXt de rnult inc2t si se adreseze unui fre-
nolog penuu alegerea consoartei ? irrci un exernplu: imi
amintesc cI am citit despre o femeie care a declarat (era
englezoaica s:ru americanci): ,DacI \or acorda esalitate
in clreptur:i fenreilor si voi avee puterea, r'oi orclona irne-

r6t
 diat si
se inchicli-r casele de joc si cafenelele, eclici tor
' ceea ce-i lncleparteaza pe birbali de casd". in schimb, in
cazul in care ar fi obtinut o asemenea egzrlitatern o feneie
sau o fati rusoaici, aceasta s-ar fi gdndit si se duci ea
insirgi in loculile mai sus amintite.
6. A existat qi in America, in persoana. proprietarilor
de terenuri $i de sclavi din Sud.
7. Mestnicestao (in rusd, nlesto inseamnd. loc)t cot11-
plex sistem ierarhic ce s-a afirmat dupd inglobarea de
citre Moscova a celorlalte state rlrseqti; in noua capitale
comuni, principilol acestora le-au fost acordate dernni-
titi si funclii in raport cu impotanqa pe care o avuseserd
in sistemul precedent. Aceastd structuri a luat sfnrqit cu
Petru I (n.ed.).
8. Cr"rv2ntul rusesc mir, dincolo de sensurile lume gi
pace, i.ndica gi vechile colecriviti.ti terene$ti in cadrul
cdrora er^ in vigoare proprietatea colective asupra pa-
mnntului. FirI a ne adXnci in vechea probleml a originilor
acestei institutiii, vom arninti cloar cd, in secolul trecut,
ea a fost in centrul unei intense 9i fundamentale dezba,
ted ideologice, ca urmare a apariliei lucrdrit Cdlcitorie tn
interiorul RLLSiei (7847), de Alrgust Von Haxthausen. in-
tr-ader.Ir, atat slavofilii cat $i populistii vedeau in comu-
nitatea lereneasci (ce era cunoscut;, in afari, de nir, qi,
sub numele de obcin,a, iar printre slavii de sud, sub
acela de zadnq t) baza ongrnald a unei dezvoltiri eco-
nomico-sociale a Rusiei, in sens capitalist (n.ed.),
9. Zad.nrya slar.ilor de sud avea Lln caracter familial
nrr:lt mai marcat decnt obcina noastrd,. in zadntga pre.
vala caracterul familial, in timp ce obcina mseascd are
Lln caracter mai nult comunitar li statal. in general. la
slavii cle snd si la greci, principiul familial 9i patriadral
precum gi cel juridic si cir.il sr,tnt mai puternice clecit in
Rr,rsia. Insist din nou: asllprir ciror icleah-rri - farniliale
sar-L rcligio;ise - s-iL concentrilt actiYilatea poetic?i a po
1 6fr
porului nostu? La ucraineni, greci ti sarbi nu existl
poezii mistice, in timp ce ruqii de cultnrd simpl'i, precum
r2rskohxicii, posedi o bogatd literaturi de acest tip.
10. in Rusia premoscovite, ttdeli erau. principatele in-
dependente glrvernate de descendenlii lui Rurik, dupl
criteriul averii patrimoniale a familiei. Era vorba de un
sistenl politic aseminitor, in parte, feudalismului occi-
dental (n.ed.).
11. Leontie\, se referi la schisrna (mskol) provocatd.
cle refuzul lalg al inovagiilor liturgice introduse in anii
rc55-1"656 de patriarhul Nikon al Moscovei. Schismaticii
. (raskolnikD se defineau drept ,,vechii cred:nciogt" (staro-
LEgD gi \ici t1'\dc r perseculiile feroce la care au fost supllgi
nu au putut sI sferame rezistenla vechii si compactei lor
comunititi (n.ed.).
1.2. Motokant, duhobor,tt, btistt, skoplt. in complexa qi
pitoreasca lurne ruseascl erczitIo! aceste secte repre-
^
zentau doui tendinle opuse: molokant (bhttorii de lapte)
qi, (lnptetorii spirituali) aveau foartd puline in
-duboborlt
comun cu ortodoxia. Dezvollxea redusi a g2ndirii lor
teologice, igoarea morald gi aspiralia la sin.rplitatea epocii
evanghelice sunt strens legate de spiritul protestant. Mai
interesanli gi, in plus, legatri de Biserica Ortodoxi (dupi
observaqia lui Leontiev) eralu hlistt (flageIalii sau, dupe o
etimologie populari care reveli inclinalia lor misticd,
,,Hristo$ii") ,i skoplt (castt^\ii), acestia din urmi fiiind inci
gi mai extremigti. Sugestiva simbolistici religioase qi an-
trenantele cerenonii orgiace ale acestor sectdri au fost
descrise intr-un mod admirabil de Andrei Belii in romanul
sdu Ponunbelul de argint (n.ed).
1J. Pugaceuscina'. lermen cu care rugii inclica eveni-
mentele legate de riscoala lui Pugacior' $i, in sens mai
larg. perioacla istoric-; in care acestea au avut loc (n.ecl.).
14. Necizrer': terorisl rus in.rbibat cle anar-l.tismr"rl nil-rilist
al ltLi Bakunin; crcatot- al unei reqele re\ olLL[ion;lfe, l)2tziltc
l,;,
 pe mici celule; adept al unui dispre! absolut fagi de or.ice
. obstacol, moral sau de alta naturA, care l-ar putea impieclica
in accederea la obiectivele sale politice; s-a ficut respon-
sabil de uciderea unui mernbru al grupului seu care ml
irnpafiegea acest extrcmism. Afacerea Neciaev, in intregul
ei, este descrisd in Demottii lui Dostoievski (n.ed.).
75. Hobok, din rusescul boboli (ci'tfi): numire dati.
frecvent ucrainenilor, datoriti. pieptaniturii lor naqionale
(n.ed.).
15. Vechii credinciogi.
17. N.L Barsov: ,,Christianskoe citenie", O russkom
prostonarodnom mistitinne (,,Lectura cregtinaa.", Despre.
mkticismul popon ui rus) (n.ed.).
18. Din acest motiv, un chinez $i un turc sunt, ln mod
necesar, mai culqi decit un belgian sau un elvelian I
19. Numele Hostomtsl apare numai in cronicile ruseqti
tarzii, incepand din secolul al XIIIlea. Ar fi vorba de un
semilegendar posa dnik impus de slavii din jurul lacului
Ilmen locuitorilor din Novgorod. Piastit prilo:r^ dinagtie
polonezd istoric cunoscuti, care a domnit incepnnd din
anul 962. Asparuh sau Isperih: han al triburilor bulgare
care s-au arezat in an]U'l 679 intre Dunire qi Balcani; din
fuziunea acestui neam turcesc cu nucleele slave preexis-
tente s-a ni.scut actualul popor bulgar (n.ed.).
20. S.-R. Taillandier: indMd cu convingeri liberale si,
prin urmare, in mod inevitabil susgindtor al aqa-numitului
tie?s Atut se arati. favorabil cehilor intr-un mod special, in-
demnnndu-i insi ulterior si se indepdrteze de despotica gi
bizantina Rllsie. ,,Voi nu sllnteli asemenitori cu polonezii
(...); voi, cehii, ati elaborat, gralie vecindtitii cu germanii,
un acle\.drat tiers etut; binefdcitorii vogtri srint toli
br.rrghezi. Aclir-inile si cllvintele necugetate vii slrnt in in-
tregime inutile. Tot etat de inutil este si aveti increclere in
X{oscovn.' A;r se aclrcsa cehilor. ln arnii '70, zrcesr tiancez,
L-0
in paginile publicaliei Reuue des deu"t ntottcles. Sunl pe
deplin de acord cu el: qi cehii ne sunt noui total inutili
21. Unele dintre aceste avantaje 9i dezalantaje au fost
enlrfirerate de mine in articolul Panslauizrtt i greki. NIi
voi limita la a adanga clteva alte consideralii: a) bulgarii
sunt toli supuqi Turciei; grecii sunt impifiili intre doui
centre, Atena gi Constantinopol, nu intotdear:na de
acorcl intre ele; b) bulgarii nu s-au risculat niciodati irl-
potriva sultanului si in rindul 1or existi un partid care vi-
seaze la un sultan turc ce ar trebrti si fie in acela5i timp
gi 1ar bulgar; inapoierea poporr:lui s-a dovedit o forli;
poporul bulgar este, intr-adevar, neindemanatic Si timid,
dar gefii sii au $tiut sd explo^leze cu foarte multe abilitate,
spre propriul av^ntaj, slibiciune; in timp ce grecii
^ceasld
igi vdrsau cu indrizneald singele in Creta, bulgarii se
stringeau cu viclenie in jurul sultanului, flcAnd astfel sd
ay^nseze cu mult cauza proprie; c) poporul bulgar este
mai plllin dezvoltat din punct de vedere intelectual decat
cel grec; datoritd vicleniei conducitorilor sii, aceasti sli-
biciune s-a tmnsformat in for'{d; este intr-adevir ugor sd-l
inqeli qi siJ faci si creadl ci schisrna nu este schisma, ce
Rusia il susline pe deplin qi cd lumea intreage este cu el;
greasl creeazi. probleme mai rnari, lipe si Sandeqte; d)
grecii sunt mult mai culli qi mai bogali, daf in favoatea
bulgarilor joacl moda liberalismului etnografic; in favoarea
lor mai sunt $i ateii, demagogii, adversarii alltoriti{ii Bise-
ricii - in concluziie toli aceia care ignori legile Bisericii
ecumenice sau sunt potrivnici spirituiui s;u (;i cati din
aceStia existi in lume !); e) in ceea ce prive;te armele,
br,rlgarii nu se tem de cele ale grecilor; impotriva lor sunt
tufcii qi, clacd ar fi nevoie, s-ar gisi si alli aliati. Temerile
bulgarilor sunt in mare parte neillstificate S-ar putea
aclatrga gi altele, dar nu 1:oi insista ( 1874). Notn clin 1884:
treclrli acesti zece ani. slrnt foarte ptrline de aclirulixl la
l 1
aceste mai \rechi obsefl.'alii ale mele, Substanta proble-
mei este aceeagi.
22. Staryint: ternen care, etimologic, indici persoa-
nele in virctir; insi ln acest context indica notabilirilile,
rnedicii, profesorii gi comercianlii popuiatiilor slave de
sud (n.ed.).
2J. Decretul fn.ed. ).
24. Iau in considerare nu simpatiile Fi antipatiile poli-
tice aie slovacilo4 ci numai caracteristicile lor cr:lturale si
familiale. Multi confundd, firi motiv, aceste doui reali-
tati. Stim, de exemplu, cd ucrainenii au atdlat ci preferi
unirea cu Rusia, uniunii poloneze, dar este imposibil si
nu acceptem cd in obiceiurile gi ln yiafa lor culturala existi
multe influente poloneze gi foarte puline rusegti.
25. Mica nobilime polonezi (n.ed.).
26. Trebuie notat ci Leontiev nurnegte sdrbi pe to.tr
actualii iugoslavi, neglijnnd auronomia istorico-culturali
a slovenilor gi a croatilor (n.ed.).
27. Skupscina era vechiul parlament s2rb (n.ed.).
28. Este totugi necesar si fac citeva observafii, nu
pentru a absolvi, in totalitate, clerul grec, ci doar pentru
a permite o mai clari inqelegere a problemei bulgare. Ve-
chii episcopi orientali aveau numeroase defecte. Ei erau,
intr-adevdr, nu numai pastori spirituali, ci qi conducdtori
temporari ai tuturor popoarelor ortodoxe din imperiul
otoman. Deci pozilia lor era dificili, adesea chiar pericu-
loasi. Ei pliteau cu o grea responsabilitate personali
onorurile ;i recompensele materiale care le erau atribllite.
Unii au plitit cu Yiata, 9i adesea fi'ri vin;a. Aqa, de exem-
plu, celebtrl Patriarh Grigori, ce a fost spanzurat de rurci
in anii'20, desi ii inclemnase de mai r-rtulte ori pe gleci si.
nu se rizvruiteasce. Este de inleles ci o astfel de situalie,
dezvoltind in episcopi foafie cunoscutele calitdti de au-
tocontrol, voinli, capacitate aclministrative si ciiplomadcA,
a clezlolat si clefcctele corespunzirtoare: arnbitit, a\.i(li-
lr2
tatea (uneori pentru pdstrarea comunitelii in vederea
nenorocirilor), duritatea. Dar aceaste duritate era adresatd
grecilor tot atat cat si bulgarilor; nu exista in ea nici md-
car o adiele de spirit nalionalisf. Severitatea cu care clerul
grec ii trata pe bulgari nu poate fi inteleasd in nici un fel
ca rezul^l al unor consideralii nalionaliste. A fost, cel
mult, o pdrere gregiti, provocati de slibiciune gi de lipsa
mijloacelor. Dace acum 50 de ani cei mai mulli dintre
bulgari ar fi fost instruili in limba greacd (atunci la cea
bulgari nu se gandea nirneni), problema bulgari nici nu
ar exista. Majoritatea bulgarilor ar fi fost anlllatl din punct
de vedere al sentimentelor gi al convingerilor.
2). Aga era.u numiti muntenii cregtini din imperiul oto-
man, adesea dedali holiilor (n.ed.).
30. Nu am fost oare profet;i in aceasti afirmalje? La
un an dupe ce am scfis acestea, sarbii s-au rlsculat. A in-
ceput ,,mi$carea" lor.
31. Nu ag vrea ca cinev^ sd considere aceste cuvinte
ale mele despre dezinteresul Rusiei o frazd" goald' sa.u
mistificatoare gi si inceteze sd aibe incredere in sinceri-
t?te^ mea. Se inlelege cd nu existi Si nu trebuie si existe
o polidce dezinteresati, pentru ce statul, spre deosebire
de individ, nu are dreptul sa se autopigubeasce. Problenu
este ca interesul flis in estul Europei conste tocrnai in dez-
interes, in serlsul ci, actualmente, noi trebuie sd fim im-
potriva oricarui tip de cuceriri 9i de unificiri in Europa,
nu din spirit urnanitar, ci pentru a szlvgarda fo4a noastre.
$i cu cat naliunile ne sunt mai aseminitoare ca snnge qi
ca limbe, ct m^i mult trebuie si le ginem la distanta,
^lal
fdrd insa a intrerupe cu totul relaliile pe care le avem cu
ele. Sper se me explic mai bine in continuare. Consider,
ln orice caz, ca pentru noi, ru$ii, unirea cu popoarele
asiatice $i de origine necreitini este mult lnai potrivita,
pentru simplul fapt ca in rXndul acestora spiritul euro-
pean moclern nu a p'ltrut-ts 'inca in rnod iremeclialtil.
173
 32. Nu va ftin zadar, sper, sa prezint acest sllbiect,
ajuns pdni la mine prin surse sigure. O personalitate rusi
bogate Fi cultd, binecunoscurd 9i in Bosfor qi in Europa,
a avltt, nu cu mult timp in urmi, o convorbire cu un tot
atat de cunoscut exponent al migcdrii populare cehe. in
aceasta disculie, activistul ceh s-a lungit si prean.dreascd
faqi cle funclionarul nostru poporul rus gi, mai ales, gu-
vernul nostru, vorbind despre simpatia sa fata cle noi si
despre respectul siu profund fali de monarhia noastrd.
,,Dar, se inlelege" , a addugat el cu o profundi convingere,
,,monarhia este o condilie trecitoare; puterea monarhici
nu mai are viitor niciieri". Uimitor I De unde le vine arl-
tor oamnei chibzuiti gi dotafi aceaste orbire, aceaste in-
credere in progresul democratic ca in ceva indiscutabil
mai bun ? Curn si. nu apreciezi atunci batjocura lui Herzen
la adresa ortodoxiei republicane ! Contrazicerile lui Herzen
in asemenea cazviii fac mare cinste.
33. Mi tem ci mi se va reproqa lungimea qi inoportun!
tale a cee ce poate pi.rea o similitudine obisnuiti. in re-
o similitudine, cu condilia sd fie scurtd gi oportuni,
^lit^te,
nu numai cd infrumusegeazd discursul, dar il gi face mai
clar gi mai accesibil. Similitudinile lungi gi obositoare
servesc doar la incurcarea gi devierea g2ndirii. De fapt, eu
lintesc spre ceva mai mult decnt spre o similitudine; in-
driznesc sA propun un fel cle ipotezi generald despre gti-
intra sociali qi istoricl Dactr m5, aflu pe pozilia potriviti sau
nu, dacd gindul meu este expus bine sau reu, aceasta este o
alti problerni. As vrea, in concluzie, sd ci scopul
meu nu este acela de a elabora o similitudine^vefiizez
retorici, ci
de a ardta ci legile den'oltlrii qi ale decdderii statelor sunt,
prin trdsi.turile lor generale, analoage nu numai cu legile
lumii organice, ci, ir general, cu acelea ale generarii, exis-
tentei gi decaderri (Enstehen, Dasein und VetEehen), c:re
pot priYi tot ceea ce existar gi ne este cLlnosclLt. Fiecare din-
trc noi rstie cj statele ruor. Dar de ce se intimpl..i acest lu-
I r-4
cru ? in ce circumstante ? Aceste circumstante fatale sunt
ele obsen abile in lumea care ne inconjoari ? Scopul meu
este sd dau un rispuns la aceste intrebiri.
34. On est ddktrdd, \.or spune mul1i; dar asta este o
alti problemi. On est ddbord€;i in ceea ce privegte ho-
lera. Dar de ce sa nu-i spunem holerei pe nume, de ce
se-i splrnem tinerele, renaqtere, dezvoltar-e qi. organiz^re?
35. ASa au fost numili, dupi cucerirea islamicd, persanii
rimaEi fideli vechii religii a lui Zoroastru (n.ed.).
36. Sisternul lui Linn€ este, de exemplu, total artificial.
in schimb, datoriti organicitiqii ansamblului, sistemul
botanistului Bernard de Jussieu este mult mai natural.
37. Reformele lui Gladstone au ficut ca gi Anglia sd
ajungi din urmd roaLe celelalte natiuni europene pe ca-
lea amestecului distructiv.
38. Stdtele Unite sunt C^fi^gin timpurilor moderne.
O civilizalie deja veche, caldeeane, afirmati in formd re-
publicani pe un sol virgin. in general, Statele Unite nu
se pot propune niminui ca exemplu. Au treit ince prea
pulin, doar un secol. Vom vedea ce vor fi ele peste 25-50
de ani. Gn ffecut exista in ele o varietate aproape com-
pleti, exista sclavia qi mai departe; acum nu existi
^ga
nimic altceva in afard de simplificare gi amestec.) Dacd
se vor extinde, imitand Roma gi Rusia, absorbind lirile
vecine gi atat de diferite (Canada, Mexicul, Antile), qi
compensand in acest fel vartetate^ care a dispirut dupi
rdzboiul civil, Statele Unite vor avea poate nevoie de o
monarhie. Mulli dinffe cei care au fost acolo sunt con-
vinsi de aceasta.
39. John Stuart Mill vorbeqte despre faptul ci toti gan-
clitorii antichitdtii erau consen-atori; numai astizi, dupd
cit se pare, s-a clescoperit cnt de benefic este progresul.
40. Nr: este oare acler-drat cd in perioada alexandrinir
r:ispiindirea cantilati\'zi a instruirii era mult mai mare decit
in cpociL cen nlai creitoare a ci\.ilizzltiei grecesti:'
1,-'
 41. Leontiev foloseste fird diferenliere expresiile e/a-
nism gi ciuilizalie greacd, pe care actualmente tindem si CTJPRINS
le distingem cu exactitate; am dorit sd rirnnnefr fideli
originalului (n.ed.).

Claudio Nltrtti: CuuAtu introdLtctiu

Capirolul l. vecbiul bizanti nisnr 5

Capitolul II. Bizantinismul tn Rusia 11
Capitolul IIl. Ce este slauismul ? 25
Capitolul IV. Ce este slauismt ? (contlnuare) 4/
Capitolul V. Din nou despre slaui ot
Capitolul VL Ce este procesul de dezuoltare ? 71
Capitolul VIl. Despre fornTele statale 89
capitolul YIII- Despre longel)itatea statelor 113
Capitolul IX. Despre uArstu statelor europene 1-21
Capitolul X. Din nou deqre udrsta
st6telor europene 73L
Capitolul ){I.Conxparalie intre
Europa ;i statele anticbitdlii 143
Capitolul XIL Concluzi.e 755

Note 157

llibliolec:,,ASflA,r
-srBlu-l
Redactor: Rdzuan CODRESCU
Corectol': Ileana BUCLTIEI
Telrnoredactor: Lam'entilr SIIEA