4.

PATROLOGIA – DEFINIŢIE, OBIECTUL, PERIODIZARE

„Our Father (…) is our true

patrology.”
(Arhim. Sofronie, Cuvinte duhovniceşti, ed.
Reîntregirea, 2004, p. 165)

„Părinţii se dăruiesc din adânc

acelora care li se dăruie din adânc în urma
unei îndelungi conversaţii cu dânşii.”
(Antonio Orbe, apud Cristian Bădiliţă, Pe
viu despre Părinţii Bisericii, ed. Humanitas,
2003, p. 114)

Încercarea de a defini un anume lucru, situaţie, obiect de studiu, ne aruncă în zona

convenţionalului, a descripţiei incomplete, a omisiunilor de ordin semantic şi, mai ales, plasarea
în spaţiul unei terminologii abstracte şi aride, fără acoperire existenţială. Cu toate acestea
necesitatea definirii unui anume lucru, situaţie, obiect de studiu ne ajută la o înţelegere mai bună
a intenţiei cu care ne apropiem de acestea. Prin urmare, definirea Patrologiei, deşi convenţională,
se impune de la sine.
Patrologia este disciplina teologică care studiază, analizează şi valorifică, din punct de
vedere duhovnicesc, teologic şi socio-cultural istoric, viaţa, operele şi doctrina Sfinţilor Părinţi
şi Scriitorilor Bisericeşti în vederea aprofundării şi asimilării acelui phronema patristic, a
descoperirii şi recuperării dinamice a modului de gândire şi vieţuire duhovnicească al acestora.
Este important să subliniem că prin termenul de „patrologie” nu înţelegem numai
manualul de Patrologie, care constituie doar un preludiu, o prefaţă la Patrologie, ci toată
cercetarea teologică legată de operele şi doctrina Sfinţilor Părinţi şi a Scriitorilor bisericeşti.
Intenţia precisă a Patrologiei nu este de a ne livra date istorice şi culturale stufoase, care sigur au
darul de a suprima duhul viu încorporat în textele patristice, ci stârnirea dragostei şi fascinaţiei
faţă de credinţa vie, autentică, deplină şi dumnezeiască a Sfinţilor Părinţi. Fără contactul viu,
noetic şi kardiac cu duhul Părinţilor, Patrologia nu-şi justifică importanţa.
Ramurile actuale ale ştiinţei teologice, precum Dogmatica, Morala, Pastorala, Istoria
Bisericească, Ermineutica biblică şi Omiletica, sunt însumate de Patrologie. Orice poziţionare
dogmatică, morală, misionară, istorică, biblică şi omiletică presupune, în chip obligatoriu şi
necesar fundamentarea, pe textele Sfinţilor Părinţi în vederea stabilirii autenticităţii şi
1
conformităţii exacte ale acestor discipline teologice cu tropos-ul gândirii şi vieţuirii ortodoxe al
Sfinţilor Părinţi. Distanţarea şi poziţionarea pe o altă orbită decât cea patristică riscă să
transforme teologia (citeşte disciplinele teologice) într-un obiect de studiu arid, despuiat de viaţă,
raţional şi abstract, deliciu al minţii, fără perspectiva clară a trăirii împărăţiei lui Dumnezeu încă
de pe acest pământ.
Patrologia este regina ştiinţelor teologice. Lipsa de pathos pentru studierea operelor
Sfinţilor Părinţi are drept efect „scolasticizarea” adevărului revelat. Sfinţii Părinţi întrupează
idealul de înduhovnicire şi comuniune cu viaţa treimică. Doctrina lor nu este o cugetare rece şi
anemică, ci reflexul fidel al vieţii lor în Duhul. Cum le era fapta, vieţuirea, aşa le era şi gândul şi
cugetarea. Teologhisirea se desprinde din teologia vieţii lor, adică teologia înţeleasă ca asumare
şi pătrundere în modul de vieţuire treimic.
Termenul Patrologie a apărut prima dată ca titlu al operei teologului luteran Johannes
Gerhard (†1637), publicată în 1653: Patrologia, titlu care acoperea istoria literaturii teologice
creştine până în Evul Mediu, sau chiar până la Reformă.
Răsăritenii preferă mai mult termenul de Patrologie, pentru că descrie cel mai bine din
punct de vedere semantic obiectul de cercetare al acestei discipline. Ba mai mult, developează şi
sugerează faptul că această disciplină teologică ne plasează în lumea vie a Sfinţilor Părinţi.
La antipod, termenul de Istoria vechii literaturi creştine (utilizată mai mult de
protestanţi) sau cel de Istoria vechii literaturi bisericeşti (utilizată mai mult de catolici)
presupune doar un studiu istorico-filologic al doctrinei Părinţilor, fără a presupune (în chip
necesar) vreo implicare de ordin afectiv şi duhovnicesc în cercetarea învăţăturii patristice. Se are
în vedere doar traiectul gândului şi al ideii dogmatice, neglijând, astfel, viaţa care le-a zămislit.
Patrologia este asociată, ba chiar confundată cu Patristica. Termenul provine din
sintagma Theologia Patristica, prin care dogmatiştii secolului al XVII-lea desemnau corpusul
doctrinar al operelor Sfinţilor Părinţi. Patrologia implică ideea de generalitate, pe când
Patristica reclamă ideea de concreteţe, specificitate.
Patristica se ocupă cu studiul, analiza, individualizarea curentului de idei teologice,
depistarea și interiorizarea gândului dogmatic și duhovnicesc, regăsite în operele Părinţilor
Bisericii.
Diferenţa dintre Patrologie şi Patristică se identifică cu diferenţa dintre general şi
particular. Acestea se află într-o deplină interconexiune. Una o presupune pe cealaltă. Aşa cum
generalul se defineşte în raport cu particularul şi invers, tot aşa şi Patrologia se defineşte în
conexie cu Patristica, formând un tot unitar.
Obiectul Patrologiei îl constituie orice text patristic care este ecoul gândirii, experienţei
şi frământării sufleteşti al Sfinţilor Părinţi şi Scriitorilor bisericeşti. În acest sens nu pot fi

2
excluse apocrifele şi textele ereticilor. Stylianos Papadopoulos precizează: „Referirea la eretici,
gnostici şi filosofi înlesneşte până la un anumit nivel înţelegerea Părinţilor şi scriitorilor
bisericeşti, din moment ce desigur, cei din urmă au scris adesea ca să răspundă celor dintâi,
aşadar la problemele pe care le-a creat prezenţa lor. Astfel, putem spune că Sfântul Irineu de
Lyon, de exemplu, nu poate fi înţeles fără a cunoaşte mai întâi pe gnosticul Valentin, teologii
alexandrini fără interpretarea iudeului Filon din Alexandria, Sfântul Atanasie cel Mare fără
analizarea teologiei lui Arie şi Părinţii Capadocieni fără filosofia lui Plotin. Desigur, Patrologia
nu trebuie transformată în introducere la erezii sau la gnosticism sau în filosofie, dar nici nu va
reuşi să-şi împlinească scopul în afara legăturii ei cu aceste literaturi, la care se face numai
referirea necesară”.
Limitele temporale ale Patrologiei au constituit subiectul multor dezbateri. Teologii
apuseni decretează drept limite temporale ale Patrologiei: în Apus cu Sfântul Grigorie cel Mare
(†604) sau Isidor de Sevilia (†636), iar în Răsărit cu Sfântul Ioan Damaschin (†749). Ne putem
da seama foarte uşor că aceste delimitări sunt discreţionare, incorecte, exclusiviste şi extrem de
relative. Prin urmare, din perspectivă ortodoxă, perioada patristică nu are limite, aşa cum nu are
limite nici Tradiţia Bisericii (Styliannos Papadopoulos, Patrologie, vol. I, p. 76). Perioada
patristică se identifică cu Tradiţia Bisericii, care este vie şi dinamică. În acest fel nu putem
extrage concluzia absurdă că Sfinţii Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama şi Siluan Athonitul
nu fac parte din generaţia patristică a Părinţilor.
Periodizarea sau împărţirea materiei. Trebuie menţionat faptul că aproape toate
manualele de patrologie au folosit drept criteriu de periodizare sau împărţire a materiei pe cel
istoric. Prima perioadă: sfârşitul secolului I până în 325. Este percepută ca fiind perioada
începuturilor de naştere a literaturii patristice şi a genurilor ei literare. Perioada aceasta se
dezvoltă sub patru impulsuri principale: a. atmosfera imediată post-apostolică; b. gnosticismul; c.
şcoala catehetică din Alexandria şi persecuţiile. Perioada a doua 325-451, anul în care a avut loc
Sinodul (IV) de la Calcedon. Această perioadă este considerată ca fiind epoca de aur sau clasică
a literaturii artistice. Perioada a treia: 451 până la Sfântul Ioan Damaschinul (†749). Este numită
pe nedrept perioada de decadenţă a teologiei patristice. Concluzia care se impune este că această
periodizare este exclusivistă şi, prin urmare, irelevantă. Este o periodizare care poartă amprenta
raţionalismului apusean. Teologia apuseană nu intenţionează să depăşească graniţa acestei
periodizări, adică secolul VIII, pentru a nu se întâlni cu Sfinţii Părinţi care au polemizat, au
decodificat, depistat ereziile doctrinare pe care le-a asumat această teologie. În teologia patristică
apuseană nu face obiectul unei cercetări ştiinţifice sau nu se va bucura (în curând) de o ediţie
critică Sfântul Grigorie Palama sau Fotie Patriarhul, care au intrat în coliziune frontală cu toate
inovaţiile Apusului creştin.

3
 Periodizarea pe care o propunem are drept criteriu problematologia (problemele
teologice majore abordate de Sfinţii Părinţi) teologiei patristice (cf. Prof. Dr. Stylianos G.
Papadopoulos, Patrologie (I), Bucureşti, Editura Bizantină, 2006, p.83:
- secolul II – problema ierarhiei, mistagogiei liturgice, a fidelității și acurateții credinței
fața de revelația biblică, precumți asumarea ethosului Tradiţiei.
- secolul III – autenticitatea Bisericii.
- secolul IV – problema „omousiei” Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh (teologia
niceeană).
- secolul V – problema relaţiei dintre cele două firi în Hristos (teologia calcedoniană).
- secolul VI – problema legăturii celor două voinţe şi lucrări în Hristos.
- secolul VIII – problema relaţiei dintre icoane şi persoanele dumnezeieşti, dintre chip
şi prototip.
- secolul IX – problema relaţiei dintre Fiul şi Duhul Sfânt (pnevmatologie)
- secolul XI – problema theosisului.
- secolul XIV – problema energiilor necreate.

I.2. ISTORIA PATROLOGIEI ŞI INSTRUMENTARIUL PATRISTIC

(colecţii, manuale, ediţii critice, dicţionare, resurse on-line)
a. Primul patrolog nesistematic este istoricul bisericesc Eusebiu de Cezareea (†339).
Materialul patrologic este consemnat în capitole speciale ale cărţilor III-VII ale Istoriei sale
bisericeşti (traducere românească P.S.B. 13).
b. Prima lucrare propriu-zisă de Patrologie este cea a Fericitului Ieronim, intitulată De
viris illustribus (Despre bărbaţi iluştri), scrisă la îndemnul prefectului pretoriului Dexter, în anul
392-393 la Betleem. În această lucrare sunt cuprinşi 135 de scriitori, printre care eretici, iudeii
Filon din Alexandria, Iosip, grecul Seneca şi însuşi Fericitul Ieronim, care a avut ca exemplu
lucrarea omonimă a istoricului grec Suetoniu (sec. al II-lea) şi sursă primară pe Eusebiu de
Cezareea. De viris illustribus este publicată în P.L. 23, col. 601-720. Fericitul Ieronim a dorit să
demonstreze păgânilor prin redactarea acestei lucrări faptul că şi creştinii pot ocupa un loc de
frunte în peisajul culturii. Tratatul a fost tradus în limba greacă de Sfântul Sofronie al
Ierusalimului.
c. A doua lucrare de Patrologie este aceea a presbiterului Ghenadie al Marsiliei,
intitulată tot De viris illustribus şi care, datează, probabil, din 480.
d. A treia lucrare de Patrologie, intitulată cu numele consacrat De viris illustribus este cea
a lui Isidor de Sevillia. Lucrarea are două versiuni: una scurtă, care cuprinde 33 de capitole şi
4
una mai lungă, în sensul că cele 33 de capitole sunt precedate de alte 12 capitole şi o prefaţă.
Isidor de Sevillia se ocupă cu predilecţie de scriitorii şi teologii spanioli. Se poate spune, după
cum preciza Părintele Ioan G. Coman, că Isidor este creatorul istoriei literare spaniole, precum
este şi părintele vizigoţilor, vandalilor şi suevilor.
e. A patra lucrare de Patrologie este aceea a arhiepiscopului Ildefons de Toledo, intitulată
tot ca şi celelalte. Continuând lucrările anterioare, acest manual nu prezintă decât biografiile a 14
persoane, dintre care numai 8 sunt scriitori.
f. O etapă importantă în istoria Patrologiei o constituie lucrarea Myriobiblon sau
Biblioteca patriarhului Fotie (†891), scrisă la îndemnul fratelui său Tarasie, care şi-a dorit să
lase ceva sigur despre autorii şi operele citite. Se presupune că această lucrare a făcut obiectul
unor cursuri universitare ale lui Fotie cu studenţii lui de la Universitatea din Bizanţ. Myriobiblon
cuprinde 281 de scriitori bisericeşti şi din cultura profană. Oferă date biografice despre scriitorii
analizaţi şi extrase din opere puţin cunoscute (P.G. 103-104).
g. Material patrologic găsim în Lexiconul lui Sonda, publicat către jumătatea secolului
X.

II.2. a. Colecţii, manuale, ediţii critice, dicţionare şi resurse on-line

Începând cu secolul al XVI-lea asistăm la o intensificare a interesului pentru textele
patristice. În acest sens au fost editate, analizate din punct de vedere filologic şi istoric
numeroase opere ale Sfinţilor Părinţi.
Dintre aceste colecţii, ediţii critice, vechi şi noi, amintim:
- Marg. de la Bigne, Biblioteca Sanctorum Petrum, 8 volume, Paris, 1575.
- Acta Sanctorum, Bruxelles, 1643 (editată de către monahii bolondişti).
- Luc D’Achery, Spicilegium, 13 tomuri, 1655-1677.
- J. Mansi, Sanctorum conciliorum nova et aglissima collectio, tipărită la Veneţia, 1757.
- J.P. Migne, Patrologiae Cursus completus, series latina, Paris 1844-1855, 221 tomuri +
4 volume de index. Cuprinde autori până la Inochentie III (†1216).
- J.P. Migne, Patrologiae cursus completus, series graeca, Paris, 1857-1866, 161 de
tomuri. Colecţia patrologică a lui J.P. Migne constituie un punct de referinţă importantă în
peisajul editării textelor patristice. Ediţia e însoţită de un considerabil material critic şi istorico-
literar. Seria greacă este completată cu trei indici: 1. D. Scholarios, Kleis patrologias (Cheia
patrologiei), Athena, 1879; 2. F. Cavallera, Migne, Patrologiae cursus completus indices
digessit¸Paris, 1912; 3. Th. Hopfnen, Migne, Patrologiae cursus completus. Series graeca. Index
locuple tissimus, Paris, 1928-1945, 2 volume.
5
 - Corpus Scriptorum ecclesiaticorum latinorum, editat de Academia din Viena, 1866.
- Corpus scriptorum christianorum orientalium, Paris, 1903 (au fost editate peste 400 de
volume).
- Patrologia orientalis (fondată de R. Graffin – F. Nau), Paris, 1907.
- Corpus christianorum, Series latina, Turnhout – Paris, 1954.
- Biblioteca Sfinţilor Părinţi, editată de Apostoloki Diakonia, Athena, 1955 (au fost
editate 85 de volume).
- Santos Padres epanioles, I-III (ediţie critică de J. Campos I. Roca – V. Blanco, Madrid,
1971).
- Oxford Early Christian texts (H. Chadwick), Oxford, 1971.
- Părinţi greci ai Bisericii, 1972 (au fost editate peste 400 volume).

II.2.b. Colecţii de texte patristice în traducere sau definitivate

Româneşti:
Operele patristice traduse în mod nesistematic şi disparat în secolele XVII, XVIII şi XIX
sunt semnalate de Spiru Apostol, în lucrarea Traduceri din vechea literatură creştin㸠Huşi,
1935 şi de Dumitru Fecioru, Bibliografia traducerilor în româneşte din literatura patristică¸
Bucureşti, 1937.
În secolul trecut au fost iniţiate mai multe colecţii de traduceri, dintre care unele au
încetat, altele continuă:
- Colecţia teologică, trad. de Pr. Prof. Ioan Mihăilescu, Econ. Matei Pâslaru şi Econ. C.N.
Niţu, Bucureşti, 1927-1928, 2 volume.
- Din vechea literatură creştină sub conducerea lui Cicerone Iordăchescu, Iaşi, 1931, 2
volume.
- Biblioteca Sfinţilor Părinţi Bisericeşti, sub îngrijirea Pr. Matei Pâslaru, R. Vâlcii, 1935,
4 volume.
- Izvoarele Ortodoxiei, editată de D. Fecioru şi Pr. O. Căciulă, apoi numai de Pr. D.
Fecioru, Bucureşti, 1938, 8 volume, colecţie trecută mai târziu la Institutul Biblic şi de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române.
- Filocalia sau culegere din scrierile Sfinţilor Părinţi care arată cum se poate omul
curăţi, lumina şi desăvârşi, trad. de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Sibiu, 1946-1948, vol. I-IV şi
Bucureşti 1975-1991, vol. V-XII.
- Filocalia I: Sfântul Antonie cel Mare (Învăţături despre viaţa morală a
oamenilor şi despre buna purtare în 170 de capete); Evagrie Monahul (Schiţă monahicească, în
6
care se arată cum trebuie să ne nevoim şi să ne liniştim; Capete despre deosebirea patimilor şi a
gândurilor; Din capetele despre trezvie; Cuvânt despre rugăciune); Sfântul Ioan Casian (Despre
cele opt gânduri ale răutăţii; Cuvânt despre Sfinţii Părinţi din Skkit); Nil Ascetul (Cuvânt
ascetic); Marcu Ascetul (Despre legea duhovnicească; Despre cei ce cred că se îndreptează din
fapte; Despre botez; Epistola către Nicolae Monahul); Diadoh al Foticeii (Definiţii; Cuvânt
ascetic în 100 de capete); Isaia Pustnicul (Despre păzirea minţii în 27 capete).
- Filocalia II: Sfântul Maxim Mărturisitorul (Cele patru sute capete despre
dragoste; Capete teologice (gnostice); Întrebări, nedumeriri şi răspunsuri; Tâlcuire la Tatăl
nostru).
- Filocalia III: Sfântul Maxim Mărturisitorul (Răspunsuri către Thalasie).
- Filocalia IV: Talasie Libianul (Despre dragoste, înfrânare şi petrecerea cea
după minte); Isihie Sinaitul (Cuvânt despre trezvie şi virtute); Filotei Sinaitul (Capete despre
trezvie); Ioan Carpatiul (Una sută capete de mângâiere; Cuvânt ascetic); Avva Filimon
(Cuvânt foarte folositor); Sfântul Ioan Damaschin (Cuvânt minunat şi de suflet folositor);
Teodor al Edesei (Una sută capete; Cuvânt despre contemplaţie); Teognost (Despre făptuire,
contemplaţie şi preoţie); Ilie Ecdicul (Culegere din sentinţele înţelepţilor); Teofan Monahul
(Scara).
- Filocalia V: Sfântul Petru Damaschin (Învăţături duhovniceşti); Sfântul
Simeon Metafrastul.
- Filocalia VI: Sfântul Simeon Noul Teolog (Cele 225 de capete teologice şi
practice; Capete morale ale lui Simeon Evlaviosul; Cuvântări morale [a I-a şi a V-a]); Cuviosul
Nichita Stithatul (Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire şi despre cunoştinţă; Vederea
duhovnicească a raiului).
- Filocalia V: Sfântul Petru Damaschin (Învăţături duhovniceşti); Sfântul
Simeon Metafrastul.
- Filocalia VI: Sfântul Simeon Noul Teolog (Cele 225 de capete teologice şi
practice; Capete morale ale lui Simeon Evlaviosul; Cuvântări morale [a I-a şi a V-a]; Cuviosul
Nichita Stithatul (Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire şi despre cunoştinţă; Vederea
duhovnicească a raiului).
- Filocalia VII: Mitropolitul Teolipt al Filadelfiei (Despre ostenelile vieţii
călugăreşti; Despre lucrarea cea ascunsă întru Hristos); Sfântul Grigorie Sinaitul (Capete
folositoare); Sfântul Grigorie Palama (Despre rugăciune; Despre lumina dumnezeiască; Despre
împărtăşirea dumnezeiască şi îndumnezeitoare; Tomosul aghioritic; 150 capete despre cunoştinţa
naturală, despre cunoaşterea lui Dumnezeu, despre viaţa morală şi despre făptuire).

7
 - Filocalia VIII: Calist şi Ignatie Xantopol (Metoda sau cele 100 de capete);
Calist Patriarhul (Capete despre rugăciune; Capete care au lipsit); Calist Angelicude
(Meşteşugul liniştirii); Calist Catafygiotul (Despre unirea dumnezeiască şi viaţa contemplativă);
Sfântul Simeon Noul Teolog (Metoda sfintei rugăciuni şi atenţiuni); Din viaţa Sfântului Maxim
Cavsocalivtul; Din istoria isihasmului în Ortodoxia Română; Cuvânt înainte sau călăuză ale
Sfântului Vasile de la Poiana Mărului; Sfântul Gheorghe de la Cernica.
- Filocalia IX: Sfântul Ioan Scărarul (Scara dumnezeiescului urcuş); Avva
Dorotei (Diferite învăţături de suflet folositoare; Epistole).
- Filocalia X: Sfântul Isaac Sirul (Cuvinte despre sfintele nevoințe)
- Filocalia XI: Sfinţii Varsanufie şi Ioan (Scrisori duhovniceşti)
- Filocalia XII: Sfântul Isaia Pustnicul (29 de cuvinte duhovniceşti).

Alte colecţii (în format mic sau mare):

- Pagini alese din Sfinţii Părinţi, trad. de Pr. Prof. D. Fecioru, Bucureşti, 1943-
1944.
- Biblioteca Viaţa nouă, Bucureşti, 1935.
- Veniţi la Hristos, Sibiu, 1935.
- Părinţi şi scriitori bisericeşti (P.S.B.), iniţiată de Patriarhul Justin, cu intenţia de
a traduce operele de seamă ale majorităţii Sfinţilor Părinţi; în prezent colecţia este preluată de
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (au apărut aproximativ 45
de volume). Această colecţie a fost reluată, în serie nouă, în anul 2007, sub binecuvântarea
Patrirahului Daniel.
- Seria Filocalica, traduceri de diac. Ioan Ică jr., Sibiu, Editura Deisis; până în
prezent avem traduse tratate integrale sau parţiale din: Sfântul Simeon Noul Teolog (integral);
Sfântul Teolipt al Filadelfiei (integral); Sfântul Grigorie Palama (parţial); Sfântul Isaac Sirul
(integral) şi alţi autori filocalici.

Greceşti:
- Biblioteca Sfinţilor Părinţi grec (VEPES), editată de Apostoliki Diakonia (peste 83 de
volume).
- Părinţi greci ai Bisericii (EPE), iniţiată de P. Hristou, Thesaloniki.

Franceze:
- Bibliothéque augustinienne (ed. de F. Cayre), Paris, 1936 ş.urm., (şi text)
- Sources chrétiennes, Paris, 1941n ş.urm. (au fost editate peste 450 de volume)
8
 Engleze:
- Library of the Fathers (ed. de Pussey-Keetlehewman), 1-45 vol., Oxford, 1838-1888
- The Ante-Nicene Christian Library. Translations of the Writtings of the Fathers down to
A.D. 325, editat de A. Roberts şi John Donaldson, Edinburgh, 1866-1872, 24 volume
- A select Library of Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church, Buffalo
and New York, 1886-1900, 28 volume
- Ancien Christian Writers, editat de J. Quasten, Westminster Md. 1946 şi urm.
- The Fathers of the Church, edit. de L. Sechopp, G. Walsh, R.J. Defferani, New-York,
1947 ş.u.
Germane:
- Bibliothek der Kirchenvater. Eine Auswahl patristichen Werke in deutschen
Vebersetzung, edit. de O. Bardenhewer, Kenpten, 1911-1930, 61 de volume şi 2 volume de indici

Italiene:
- La voce dei SS Padri, Milano, 1912-1932, 5 volume
- I classici cristiani, Siena, 1928
- La teologia dei Padri. Test idei Patri latini, greci, orientali, scelti et ordinati per terri,
Roma, 1974.

II.2.c. Manuale patristice, dicţionare, resurse on-line

Manuale:
- Otto Bardenhewer, Geschichte der altchristlichen Literatur, I-V, Freiburg, 1913-1932.
- J. Tixeront, Précis de Patrologye, Paris, 1923.
- A. Puech, Histoire de la littérature grecque chrétienne jusqu’a la fin du Ve siècle, I-III,
Paris, 1928-1930.
- F. Cayre, Patrologie et histoire de la théologie, 1-3, Paris, 1945-1955
- J. Quasten, Patrology, I-III, Utrecht-Anver, 1950-1960.
- C. Kern, Patrologie, Paris, 1963.
- Ortiz de Urbina, Patrologia Syriaca, Roma, 1965.

9
 - Hans von Campenhousen, Griechische Kirchenvater, Stuttgart, 1956; Lateinische
Kirchenväter, Stuttgart, 1965.
- Panayotis Hristou, Patrologie, 5 vol, Thesalonic, 1976.
- Stylianos Papadopoulos, Patrologie, 4 vol., Athena.

În limba română (traduceri sau manuale):

- Ghislan Lafort, O istorie teologică a Bisericii. Itinerar, forme, modele, traducere de
Maria Cornelia Ică jr., prezentare de diac.Ioan Ică jr., Sibiu, Deisis, 2003.
- Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I (1984), vol. II (1985), III (1987).
- Arhid. Prof. Constantin Voicu şi Pr.Conf. Nicu Dumitraşcu, Patrologie. Manual pentru
Seminariile Teologice, EIBMBOR, 2004.
- Claudio Moreschini, Enrico Norelli, Istoria literaturii creştine vechi greceşti şi latine,
vol. I, De la Apostolul Pavel la Constantin cel Mare, traducere de Hanibal Stănciulescu şi
Gabriela Sauciuc, Editura Polirom, Iaşi, 2001; vol. II/2, De la Conciliul de la Niceea la
începuturile Evului Mediu, traducere de Hanibal Stănciulescu, Editura Polirom, Iaşi, 2004; vol.
II/1, De la Conciliul de la Niceea la începuturile Evului Mediu, Editura Polirom, Iaşi 2004.
- Hans von Campenhausen, Părinţi greci ai Bisericii, traducere din germană de Maria-
Magdalena Anghelescu, Bucureşti, Humanitas, 2005.
- Idem, Părinţi latini ai Bisericii, vol. I, II, traducere de Maria-Magdalena Anghelescu,
Bucureşti, Humanitas, 2005.
- Prof. Dr. Stylianos Papadopoulos, Patrologie, vol. I, traducere de lector dr. Adrian
Marinescu, Editura Bizantină, Bucureşti, 2006
- Idem, Patrologie, vol. II/1, traducere de lector dr. Adrian Marinescu, Editura Bizantină,
Bucureşti, 2009.
- Idem, Patrologie, vol. II/2, traducere de lector dr. Adrian Marinescu, Editura Bizantină,
Bucureşti, 2012.
- Jaroslav Pelikan, Tradiţia creştină. O istorie a dezvoltării doctrinei I. Naşterea tradiţiei
universale (100-600), traducere de Silvia Palade, Iaşi, Polirom, 2004; II. Spiritul creştinătăţii
răsăritene (600-1700), traducere şi note de Pr. Prof. Nicolae Buga, Editura Polirom, Iaşi, 2005;
III. Evoluţia teologiei medievale (600-1300), traducere de Silvia Palade, Editura Polirom, Iaşi,
2006; IV. Reformarea Bisericii şi a dogmei (1300-1700), traducere de Silvia Palade şi Mihai-
Silviu Chirilă, Editura Polirom, Iaşi, 2006; V. Doctrina creştină şi cultura modernă (de la 1700),
traducere şi note de Mihai-Silviu Chirilă, Editura Polirom, Iaşi, 2008.
- Georges Florovsky, Sensul ascezei creștine. Curs de Patrologie, Editura Patmos, Cluj-
Napoca, 2009.

10
 - Claudio Moreschini, Istoria filosofiei patristice, traducere de Alexandra Cheșcu, Mihai-
Silviu Chirilă și Doina Cernica, Editura Polirom, 2009.
- Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu, Pr. Lect. Univ. Dr. Lucian-Dumitru Colda,
Patrologie I, II, III, Bucureşti, Basilica. 2015.

Dicţionare patristice:
- Enciclopedia religioasă şi morală (în greacă), 12 volume, Athena, 1962/1968.
- Dictionnaire d’histoire et de géographie ecclesiastique, Paris, 1912 ş.u.
- Dictionnaire de théologie catholique, 1-15, Paris, 1903/1951.
- Dictionnaire de spiritualité ascetique et mystique, Paris, 1932, 15 volume.
- Lexikon für Theologie und Kirche, Freiburg I. Br. 1957/1965.
- T.H. Liddel – R. Scott, A greek-English Lexicon, Oxford, 1925-1940.
- G.W.H. Lampe, A patristic Greek Lexikon, Oxford, 1961.
- The Oxford Dictionary of the Christian Church, London, 1974.
- Dizionario storia religiosa, Roma 1966.

Resurse patristice online:

- http://www.gregoiredenysse.com/ - site dedicat Sfântului Grigorie de Nyssa.
- http://nazianzos.fltr.ucl.ac.be/ - site dedicat Sfântului Grigorie Teologul.
- http://www.origenes.de/ - site dedicat lui Origen (limba germană).
- http://www.tertullian.org/ - site dedicat lui Tertulian.
- http://ccat.sas.upenn.edu/jod/augustine.html - site dedicat Fericitului Augustin.
- http://moses.creighton.edu/NAPS/napslinks/index.htm - site Asociaţiei Patristice Nord-
Americane (resurse online; un site foarte util).
- http://www.monachos.net/library/Patristics_Master_List - texte ale Părinţilor în limba
engleză (resurse online; un site foarte util).
- http://www.patristique.org/
- http://www.bibl.ulaval.ca/bd/bibp/info/ - o bază de informare patristică (în limba
franceză).
- http://www.patristicum.org/corsi.htm - siteul Institului Augustinian de Patristică.
- http://www.sources-chretiennes.mom.fr/ - siteul colecţiei patristice Sources
Chretiennes.
- http://www.corpuschristianorum.org/ - siteul colecţiei patristice Corpus
Christianorum.
11
 - http://pld.chadwyck.com/ - siteul Patrologiei latine (în format pdf.)
- http://www.ccel.org/fathers.html - un site de unde se pot downloada cărţi patristice în
traducere engleză.
- http://www.migne.fr/ - asociaţia şi editura Jacques-Paul Migne.
- http://www.ccsr.ca/csps/ - siteul Societăţii Canadiene de Studii Patristice

Bibliografie:
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, E.I.M.B.O.R., p. 11-62.
Prof. Dr. Stylianos G. Papadopoulos, Patrologie, vol. I, traducere de lector dr. Adrian Marinescu, Editura
Bizantină, Bucureşti, 2006, pp 19-105.
Arhid. Prof. Constantin Voicu şi Pr.Conf. Nicu Dumitraşcu, Patrologie. Manual pentru Seminariile
Teologice, EIBMBOR, 2004.
Arhid. Prof. Univ. Dr. Constantin Voicu, Pr. Lect. Univ. Dr. Lucian-Dumitru Colda, Patrologie I, II, III,
Bucureşti, Basilica. 2015.

12