UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

DUMITRU STĂNILOAE

Personalități ale credinței răsplătite în

Evrei 11, 35-40.

- Lucrare de seminar la disciplina

- Noul Testament -

Coordonator:
Pr. Conf. Dr. Ilie Melniciuc-Puică Susținător:
Sandu Mădălin-Florian

IAȘI
2021
 Cuprins

Introducere ................................................................................................................................................... 3
Evrei 11, 35-40. ............................................................................................................................................. 4
35. ................................................................................................................................................................. 5
36. ................................................................................................................................................................. 7
37. ................................................................................................................................................................. 8
38. ............................................................................................................................................................... 10
39. ............................................................................................................................................................... 11
40. ............................................................................................................................................................... 12
Concluzii ..................................................................................................................................................... 13
Bibliografie ................................................................................................................................................. 14

2

 Introducere

Epistola către Evrei face parte din seria Epistolelor doctrinare ale Sfântului Apostol
Pavel. Totuși, ea este situată la sfârșitul Epistolelor pauline pentru că mult timp, chiar și în zilele
noastre, îi este contestată autenticitatea de către unii critici.
Spre deosebire de celelalte Epistole pauline, epistola către Evrei este diferită. Aceasta nu
are introducerea în care Apostolul Pavel își spune numele, comunitatea către care se adresează și
nici salutul sau binecuvântarea sa, Epistola începe direct cu tratarea problemelor fără nici o
pregătire.
Chiar dacă această Epistolă este diferită de restul Epitolelor pauline, se regăsesc și
asemănări între acestea. Astfel, Apostolul Pavel vorbește despre imperfecțiunea Legii mozaice
față de învățătura Domnului Hristos atât în Epistola către Evrei 7, 18-22 cât și în Epistola către
Galateni 3, 18-24; despre Parusia Domului și Judecata din urmă ( Evrei 10, 25, 37; I
Tesaloniceni 5, 4. ) și Preoția lui Hristos și caracterul de jertfă al morții Sale ( Evrei 10, 20;
Efeseni 5, 2 ).
Numele Epistolei dă naștere la mai multe discuții deoarece numele de ..evrei” cuprinde o
comunitate care este răspândită în mai multe orașe ale imperiului roman. Această Epistolă ,, se
adresează acelor creștini care au auzit Evanghelia din gura Mântuitorului ( Evrei 1, 2 ); primii lor
învățători au murit ca martiri ( 13, 7 ); unii dintre ei sunt în pericol de a cădea din credință, seduși
de slujbele templului ( 10, 25; 12, 25 )’’1 și cu ajutorul ei putem deduce că este vorba despre
acei evrei care au trecut la creștinism și locuiesc în Ierusalim.
În cele ce urmează, vom pune în discuție versetele cuprinse între 35 și 40 din capitolul 11
al acestei Epitole.

1Pr. Prof. Ioan Constantinescu, Studiul Noului Testament,Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 2002, p. 301.

3

 Evrei 11, 35-40.

35. Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind
izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere;
36. Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare;
37. Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au
murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi,
strâmtoraţi, rău primiţi.
38. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri,
şi în crăpăturile pământului.
39. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa,
40. Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi
desăvârşirea.

4

 35. Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi,
neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere;

În Noul Testament se vorbește de trei feluri de înviere, toate datorită puterii divine,
printre care două din acestea le regăsim și în acest verset fiind vorba de învierea omenească și
învierea de obște.
Prima parte a versetului, pune accentul pe învierea omenească și face referire la
„Proorocul Elisei și Ilie, care au înviat morți.”2 Proorocul Ilie a înviat pe fiul unei văduve din
Sarepta Sidonului, minunea este relatată în cartea biblică III Regi 17, 8-24. Această minune a
Proorocului Ilie, ,,Învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului, este păstrată sub formă de frescă
din anii 244-256 în Sinagoga de la Dura Europos din Muzeul Național din Damasc, Siria.” 3
Tot această primă parte a versetului face referire și la minunea înfăptuită de Proorocul
Elisei. Profetul îi dăruiește un fiu unei femei bogate din cetatea Șunem, care dorea ca Elisei să
stea la masă și la ea. Copilul însă are o durere de cap și moare. Elisei îi spune lui Ghehazi să
pună toiagul pe capul copilului dar acesta nu se trezește. Atunci vine la fața locului, se roagă lui
Dumnezeu, se pune cu trupul peste trupul copilului mort, cu gura pe gura lui, cu ochii pe ochii
lui, corpul copilului se încălzește, se mai pune o dată, copilul strănută de șapte ori și își revine.
( IV Regi 4, 8-37 ) De asemenea, putem aminti și Învierea fiului văduvei din Nain.
În continuare, acest verset face referire la Înaintemergătorul Ioan și la Iacov a lui
Zevedeu care au fost chinuiți de către Irod precum scrie în cartea Faptele Apostolilor 12, 2. ..Și
l-a ucis pe Iacov, fratele lui Ioan cu sabia.”
Aceste persoane exemplare din vechime s-au dovedit curajoase și credincioase în fața
dificultății și a primejdiei, datorită credinței pe care o aveau în inimă, că Dumnezeu Își va împlini
toate făgăduințele. Deci, ei erau conștienți de Darul pe care îl vor dobândi, dacă își vor îndeplini
misiunea profetică.

2 Pr. Ioan Chrisostom, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Ebrei, Traducere din limba elenă de Theodosie
Athanasiu, Editura Cărților Bisericești, București, 1923, p. 316.
3 Învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului, https:/ologia.ro/imagine/învierea-fiului-vaduvei-din-sarepta-

sidonului, Data accesării: 28.03.2021.

5

 Această „mai bună înviere” la care face referire versetul, nu este nicidecum o referire la
reîncarnare ci este vorba de învierea de obște, când toți morții din veac vor învia cu trupurile,
„care din stricăcioase se vor schimba în nestricăcioase și nemuritoare.” 4
Aceștia, chiar dacă aveau puterea să învie morții, au preferat ca și ei la rândul lor să
moară pentru a primi o mai bună înviere decât cea pe care o primise copii acelor femei căci lor
,, Le era cu putință zice de a vedea soarele, le era cu putință de a nu fi certați, și cu toate acestea
au preferat de a muri, și cei ce au înviat pe alții, au ales să moară, ca astfel se se bucure de o
mai bună înviere.’’5
Așadar, drepții despre care am vorbit mai sus, ,,ar fi putut să nu-i mustre pe împărați și pe
stăpânitori, și să fie izbăviți de moartea și de munca pe care le-au pătimit. Dar ei nu au voit
aceasta, ci au ales să-i mustre pe aceea, și pentru aceasta să fie munciți și omorâți mai bine de cât
a nu-i mustra și a scăpa de moarte.”6

4 Pr. Dr. Ioan Mircea, Dicționar al Noului Testament, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1984, p. 254.
5 Sfântul Ioan Hrisostom, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Ebrei,..., p. 317.
6 Sfântul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea epistolei către evrei, Editura Sofia, București, 2011, p.237.

6

 36. Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar
lanţuri şi închisoare;

Una dintre personalitățile credinței care a suferit batjocură este Proorocul Elisei. Acesta a
fost luat în râs de niște copii după înălțarea învățătorului său Ilie la cer. ,, Mergând el pe cale,
niște copii mici care ieșeau din cetate l-au luat în râs și i-au zis: Suie-te, pleșuvule, suie-te! ”7
Această întâmplare își are temeiul în cartea IV Regi 2, 23.
O altă personalitate marcantă a credinței care a fost batjocorită este Samson, (Judecători
15). Acesta pentru a se răzbuna pentru necazurile ce le suferise de la filisteni, prinde trei sute de
vulpi, leagă câte două de coadă și între ele câte o făclie, apoi aprinde făcliile și le dădrumul prin
grânele filistenilor aprinzând livezile de măslini, grâul nesecerat și viile.
De asemenea, acesta se împrietenește cu o femeie din tabăra filistenilor pe nume Dalila.
Aceasta află taina puterii sale, îi tunde cele șapte juvițe de păr și apoi îl dă pe mâna filistenilor.
Filistenii năvălesc asupra sa, îi scot ochii și îl duc la închisoare unde este silit să învârtească toată
ziua la râșniță. În cadrul unui ospăț, unde era dus și Samson pentru a fi chinuit de aceștia, îi cere
ajutorul lui Dumnezeu și se răzbună prăbușind casa peste mai marii lor și peste tot poporul care
era acolo. Și a spus Samson „Mori, suflete al meu, cu filistenii!” 8
Amintim și pe Proorocii care au suferit în lanțuri și în închisoare precum este Ieremia, ,,
Și a fost cuvântul Domnului a doua oară către Ieremia, și el era încă legat în ograda temniței.”
˝(Ieremia 33, 1), Miheia, Anania, Înaintemergătorul Ioan, dar și Apostolii.
Toate aceste suferințe pe care le-au îndurat sunt doar trupești și pământești. Martirii, sau
cei chinuiți pentru Hristos, au suferit trupește pe acest pământ chiar dacă inima și sufletul lor se
bucură pentru bucuria veșnică pe care au primit-o în Împărăția lui Dumnezeu. Pentru aceștea,
creștinismul era un mod de viață, nu doar o numire cum este în zilele noastre.

7 Sfântul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea epistolei către evrei, ..., p. 238.
8 ***Mica Biblie, , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990, p. 120.

7

 37. Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne,
au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de -
oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi.

Amintim întâmplarea din III Regi, 21 unde Nabot a fost acuzat prin vicleșug că l-a hulit
pe Dumnezeu și pe rege pentru că nu a vrut să-i dea via sa lui Ahab, regele Samariei. ,,... Iar ei l-
au scos afară din cetate și l-au bătut cu pietre și a murit.” (III Regi 21, 13)
Tot cu pietre a fost ucis și Zaharia, fiul lui Iehoiada preotul, deoarece se suise pe amvon
înaintea mulțimii și îi mustra pentru că l-au părăsit pe Dumnezeu. ,, Dar s-au vorbit cu toții
împotriva lui și l-au ucis cu pietre, din porunca regelui Ioaș, în curtea templului Domnului.”
(II Paralipomena 24, 21).
Asemenea lui Nabot și a lui Zaharia preotul, a pătimit și întâiul Mucenic și Arhidiacon
Ștefan. Acesta a fost scos afară din cetate și bătut cu pietre, Precum mai întâi pe Domnul Cel ce a
binevoit a pătimi afară de poartă. Arhidiaconul Ștefan, sluga Domnului cea bună și credincioasă,
în toate aceste clipe, nu a încetat să se roage înaintea lui Dumnezeu ca să primească Duhul său.
( Faptele Apostolilor 7, 58 ).
Proorocul Isaia a fost tăiat cu fierăstrăul de către împăratul Manase (Înălțarea lui Isaia
5, 1-14), ,, Și nu cu fierăstrău de fier, ci de lemn – precum zice – pentru ca schingiuirea și
muncirea să se facă mai aspră și mai îndelungată.”9
Avraam a fost ispitit de către Dumnezeu cerându-i drept jertfă pe unicul său fiu. În
momentul în care Dumnezeu îi poruncește Dreptului Avraam să împlinească acest act al jertfirii
propriului său fiu, întâlnită adesea la popoarele idolatre din Canaan, nu există nici un fel de
ezitare. Avraam pleacă imediat cu Isaac, fără a-i descoperi acestuia ce se va petrece. Însă, odată
ajuns pe munte, el îl leagă pe Isaac deasupra lemnelor și ridică inclusiv cuțitul asupra copilului
pentru a putea împlini porunca lui Dumnezeu. În acest moment i se arată îngerul Domnului lui
Avraam și îi spune să îl lase pe fiul său în pace pentru că a cunoscut credința și frica pe care o are
față de Dumnezeu. ( Facere 22 )
Acest act de credință al Dreptului Avraam, s-a mai repetat în decursul istoriei bisericești.
În unele mărturii legate de Părinții pustiei, regăsim bătrâni înduhovniciți care testau astfel

9 Sfântul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea epistolei către evrei...,, p. 240.

8

credința celor care doreau să intre în monahism. Unul dintre ei, pentru a descoperi puterea
credinței unui om mai în vârstă care dorea să intre în mănăstire, i-a cerut să împlinească acest
act, și văzând intenția acestuia și credință pe are o are în sufletul său, îl oprește.
Saul a vrut să pironească cu sulița pe David ( 1 Regi 19, 10 ; Ieremia 2, 30 ). Într-o luptă
cu filistenii, David, în haine de cioban, l-a ucis pe Goliat, cel mai puternic bărbat care făcea parte
din armata filistenilor. Drept urmare, Saul îl ia pe David la el la cort și se interesează de familia
și de rădăcinile sale. Însă din invidie, Saul începe să-l prigonească pe David pentru că avea mai
multe victorii decât el. Chiar dacă David a avut de două ori ocazia să-l ucidă pe Saul, acesta nu a
făcut-o, drept urmare și ,,Saul a încetat să-l mai prigonească pe David.”10
Amintim și pe Ilie, Elisei și Ioan Botezătorul, care din lipsa hainelor purtau cojoace din
blană de oaie și din piei de capră iar din cauza lipsei de hrană pe care o duceau, primeau hrană de
la felurite femei, Ilie a fost hrănit de către văduva din Sarepta iar Elisei de către Sunamiteancă.
Remarcăm, că toți acești oameni care au primit diverse chinuri, nu și-au adunat averi și
comori sufletești care sunt trecătoare, ci au ales să își adune aceste comori în împărăția lui
Dumnezeu ca să se poată bucura de ele în veșnicie.

10 Saul, https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Saul, Data accesării: 28.03.2021;



9

 38. Ei, de care lumea nu era vrednică,
au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului.

Acest verset debutează cu nevrednicia poporului evreu. Poporul evreu, nu era vrednic de
trimiterea profeților cât nici de mila Lui Dumnezeu. Asemenea poporului evreu, suntem și noi
astăzi, nevrednici de Întruparea, Răstignirea și Învierea Fiului Său. Dacă aceste minuni nu ar fi
avut loc, ne-am fi asemănat cu Sodoma și Gomora care au fost pedepsite, în istorie de către
Dumnezeu pentru nelegiuirea locuitorilor lor și a păcatelor trupești ,„împotriva firii” ( Romani 1,
24-27; Iuda 7.), și tot împreună au fost nimicite prin foc și puciosă. „Dacă Domnul Savaot nu
ne-ar fi lăsat o rămășiță, am fi ajuns ca Sodoma și ne-am fi asemănat cu Gomora.” ( Isaia 1, 9 )
De asemenea, acest verset face trimitere și la ,, măritul Ilie, precum și la Elisei,
moștenitor al harului acesta, precum și mulțimile proorocilor care nu aveau casă, ci, tăind lemn,
își construiau colibe.”11
Acest verset mai face referire și la cei o sută de prooroci care au fost ascunși în două
peșteri și hrăniți de către Avdie. „Căutând în acea vreme Isabela, împărăteasa cea fără de lege, ca
să ucidă pe toți proorocii Domnului, Avdie a luat o sută de bărbați prooroci și i-a ascuns câte
cincizeci în câte două peșteri, hrănindu-i pe dânșii cu pâine și cu apă în vremea foametei ce a fost
în zilele Proorocului Ilie.”12
Înțeleptul Teodorit zice că cei mai mulți dintre prooroci nu aveau nici case, ci tăiau lemne
și își construiau colibe, iar acestă afirmație este întărită pe baza capitolului 6 din cartea biblică
IV Regi. ,, Atunci au zis fiii proorocilor către Elisei: ,, Iată, locul unde trăim aici la tine e strâmt
pentru noi. Să mergem dar la Iordan și să luăm fiecare de acolo câte o bârnă și să ne facem
locuință acolo.”
Nici în pustiu, ,,nu erau iertați să locuiască cu odihnă și cu încăpere acești de trei ori
fericiți, ci și de acolo fugeau de frica celor ce îi goneau și rătăceau într-o parte și-ntr-alta. Însă
sufereau toate acestea având credința că vor lua de la Dumnezeu veșnică mângâiere în ceruri.” 13

11 Fericitul Teodoret al Cirului, Tâlcuire la epistolele Sfântului Apostol Pavel, Volumul I, Tradusă din limba Greacă
veche de Iulia Cărare și Constantin Crețu, Editura Doxologia, Iași, 2015, p. 308.
12 Viața Sfântului Prooroc Avdie, https://doxologia.ro/viața-sfant/viata-sfântului-prooroc-avdie, Data accesării:

19.04.2021.
13 Sfântul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea epistolei către evrei,..., p. 243.

10

 39. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă,
n-au primit făgăduinţa,

Avraam, Isac, Iacov, patriarhii evreilor, au murit fără să vadă realizarea dorințelor lor, dar
nădejdea lor nu s-a dezmințit. ,, Nici unul din Sfinții și drepții ziși mai înainte, deși au fost
mărturisiți prin credința lor că au bine-plăcut lui Dumnezeu, nu au primit totuși bunătățile cele
făgăduite în ceruri, deși unii dintre dânșii le-au primit pe acelea făgăduite pe pământ. Așa au fost
David, și Iisus a lui Navi. Dar nu aceasta e ceea ce se caută, findcă ,,făgăduințele” lui Dumnezeu
sunt bunătățile din ceruri.”14
Gândiți-vă și voi dar câtă deosebire este, și cum Avraam și cu Apostolul Pavel stau încă
și așteaptă, ca tu să te sfârșești, pentru ca atunci să poată lua plată. Dacă nu ne vom duce și noi,
nu le va da plata Mântuitorul ,,cum un tată iubitor de fii nu le dă să mănânce copiilor celor
silitori și care și-au sfârșit treaba, până ce nu vor veni și frații lor.”15, tot așa si Tatăl Ceresc, nu
va da făgăduința.
Una din marile și prețioasele făgăduințe la care suntem chemați noi creștinii, este aceea
de a ne face sau de a deveni ,,părtași ai dumnezeieștii firi” a lui Dumnezeu ( II Petru 1,4 ) sau a
ne îndumnezei, a deveni „Dumnezei prin har" sau „prin participare”.
Remarcabilă este trimiterea din acest verset cu privire la „făgăduința Parusiei”, sau a celei
de a doua Veniri a lui Hristos ( II Petru 3,4 ) a cărei împlinire va fi la sfârșitul veacurilor, când
El va veni ca Împărat biruitor și Drept Judecător atât al celor vii cât și al celor adormiți.

14 Sfântul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea epistolei către evrei,..., p. 243.
15 Sfântul Ioan Hrisostom, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Ebrei,..., p. 325.

11

 40. Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun,
ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.

Desăvârșirea este un proces sinergetic, în care omul conlucrează cu harul lui Dumnezeu,
căci, după răscumpărare, este și ajutat să atingă desăvârșirea creștină. In această privință,
desăvârșirea poate fi considerată ca un alt nume pentru îndreptare, mântuire sau îndumnezeire.
Dumnezeu, a rânduit ceva mai bun pentru cinstea omenească și cu acest motiv nu a
acordat Drepților această desăvârșire pentru a nu se putea vorbi de întâietate, ci această
desăvârșire să fie la ,,una și aceiași vreme, aceea a sfârșitului întregii lumi, întru care ne vom
încununa cu toții.”16
Așadar, chiar dacă aceste lupte au fost atât de felurite, nu s-a primit răsplata biruinței
pentru că ,,Dumnezeul tuturor așteaptă luptele altora”17 să-i poată răsplăti pe toți purtătorii de
victorie odată.
Aceast verset face referire și la comuniunea dintre oameni. Până la venirea
Mântuitorului, Drepții din Vechiul Testament nu se învredniceau de a locui în Rai, aceștia ,,au
apucat înaintea noastră în privința luptelor, nu însă și în privința cununelor.18”

16 Sfântul Teofilact al Bulgariei, Tâlcuirea epistolei către evrei,..., p. 243.
17 Fericitul Teodoret al Cirului, Tâlcuire la epistolele Sfântului Apostol Pavel, Volumul I, Tradusă din limba Greacă

veche de Iulia Cărare și Constantin Crețu, Editura Doxologia, Iași, 2015, p. 309.
18 Sfântul Ioan Hrisostom, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Ebrei,..., p. 325.

12

 Concluzii

Din primul verset deducem că puterea cu care au fost învredniciți acești bărbați are ca
fundament credința în Dumnezeu. Datorită credinței pe care o aveau, s-au învrednicit cu darul
facerii de minuni și astfel au putut să învieze pe acei copii morți. Iar la baza acestei minuni nu stă
doar credința pe care au avut-o acești bărbați a lui Dumnezeu, ci a acționat și credința care își
avea sălaș în aceste femei.
Tărie în credință au dovedit doar acei oameni care au primit felurite chinuri și au fost
persecutați prin diferite forme pentru că aveau credință în Dumnezeu. În vechime, creștinismul
era un mod de viață indiferent de suferințele pe care le primeau acești oameni înduhovniciți, spre
deosebire de zilele noastre în care suntem creștini doar cu numele.
Toate aceste suferințe îndurate de acești oameni care l-au purtat pe Dumnezeu în sufletul
lor, au primit doar suferințe și patimi trupești și pământești deoarece sufletul și inima lor era
plină de Hristos. Aceștia au suferit pe pământ chinuri pentru a se putea bucura și veseli în
vesnicie în împărăția lui Dumnezeu.
Chiar dacă nu ne învrednicim pe acest pământ de toate lucrurile dorite asta nu înseamnă
că trebuie să-l acuzăm pe Dumnezeu. Patriarhii evreilor au trecut la cele veșnice fără să vadă
realizate dorințele lor și acest fapt nu i-a răzvrătit înaintea lui Dumnezeu.
În cele din urmă, toți oamenii care au primit învățătura lui Hristos au mărturisit credința
într-o viață mai bună și datorită răbdării lor, s-au învrednicit de bucuria veșnică.

13

 Bibliografie

Izvoare:
1. ***Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutul Biblic și de Misiune Ortodoxă,
București, 2013;
2. ***Mica Biblie, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1990;
3. HRISOSTOM, Ioan, Sfântul, Comentariile sau Explicarea Epistolei către Ebrei,
Traducere din limba elenă de Theodosie Athanasiu, Editura Cărților Bisericești,
București, 1923;
4. TEOFILACT, al Bulgariei, Sfântul, Tâlcuirea epistolei către evrei, Editura Sofia,
București, 2011;
5. TEODORET, al Cirului, Fericitul, Tâlcuire la epistolele Sfântului Apostol Pavel,
Volumul I, Tradusă din limba Greacă veche de Iulia Cărare și Constantin Crețu, Editura
Doxologia, Iași, 2015;

Literatură secundară:
6. CONSTANTINESCU, Ioan, Pr. Prof., Studiul Noului Testament,Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002;
7. IOAN, Mircea, Pr. Dr. , Dicționar al Noului Testament, Editura Institutului Biblic și de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1984;

Surse web:
8. Învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului, https://doxologia.ro/imagine/înviereafiului-
vaduvei-din-sarepta-sidonului, Data accesării: 28.03.2021;
9. Saul, https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Saul, Data accesării: 19.03.2021;
10. Viața Sfântului Prooroc Avdie, https://doxologia.ro/viața-sfant/viata-sfântului-prooroc-
avdie, Data accesării: 19.04.2021.

14