Elemente

de
Iconografie
Clasa a XI a
 Icoana (gr. EICON, chip, înfăţişare) este o reprezentare a unei
realităţi  spirituale nevăzute, însă existentă, adică lumea
duhovnicească, cu ajutorul elementelor materiale, lumeşti. Ea nu
este un tablou religios, ci reprezintă un obiect  de veneraţie,
fiind totodată un mijloc de întâlnire a omului.
 Cinstirea icoanelor nu este idolatrie, pentru că noi nu cinstim
icoanele ca pe Dumnezeu, nu vedem în ele un dumnezeu, nu
cinstim materia din care sunt confecţionate icoanele, ci pe sfinţii
care sunt zugrăviţi pe ele, după cum, la rândul lor, prin sfinţi îl
cinstim de fapt pe Dumnezeu, singurul Căruia I se cuvine cea
mai mare cinstire.
Sfânta Scriptură nu numai că n-a condamnat icoanele, dar a
arătat că Dumnezeu însuşi le-a îngăduit. Astfel, El a născut pe
Fiul Său, Care, după cuvântul Scripturii, e icoana naturală a
Tatălui (Evr. 1, 3), apoi a făcut pe om după chipul şi asemănarea
Sa (Fac. 1,26).

Iisus Hristos Pantocrator. Icoană a fost pictată

prin anul 1394 de Andrei Rubliov
 Potrivit credinţei ortodoxe, icoana este un loc în care Hristos sau
sfinţii se află prezent în chip tainic, haric. Creştinul se roagă
icoanei lui Hristos ca înaintea lui Hristos însuşi, fără să considere
icoana ca fiind idol. Uitându-se la icoană, privirea creştinului se
îndreaptă în mod spiritual spre Hristos, aşa cum mama, privind la
fotografia fiului ei, vorbeşte cu el, deşi ea nu confundă fotografia
fiului cu fiul însuşi.
De aceea, Sinodul al VII-lea Ecumenic, care a stabilit cultul
sfintelor icoane, afirmă că închinarea acordată icoanei trece la
persoana reprezentată pe ea, la modelul viu al ei:
 Cinstirea icoanei trece la original şi cel ce se închină icoanei, se
închină persoanei pictate.
Primele icoane au fost făcute de Sfântul Evanghelist Luca, iar
prima icoană nefăcută de mână omenească a fost mahrama pe care
s-a imprimat chipul Mântuitorului, ştergarul cu care s-a şters în
drumul său spre cruce, care a aparţinut Sfintei Veronica.
 Icoana are mai multe funcţii. în primul rând, ea stabileşte o legătură între chipul lui Hristos şi
realitatea Lui personală, legătură stabilită prin actul de sfinţire al icoanei. Minunile despre
care mărturiseşte Biserica că se săvârşesc prin anumite icoane, sunt o confirmare a acestei
legături, căci nu imaginea, icoana în sine face minuni, ci forţa harului divin care lucrează prin
ea. Aceasta se numeşte funcţie harică.
De asemenea, icoanele au un 3 roluri:
 latreutic, pentru că sunt folosite în cultul divin,
 pedagogic, fiind o „Biblie" în imagine, mai ales pentru cei neştiutori de carte
 estetic, împodobesc lăcaşul de cult.
 Icoanele ortodoxe (în majoritate, bizantine) au anumite trăsături, care le fac unice:
 -absenţa realismului (nu sunt păstrate proporţiile logice);
 -mărimea fiecărui personaj din icoană, în comparaţie cu celelalte este determinată de semnificaţia şi importanţa fiecăruia:
 -culorile nu sunt alese la întâmplare, având o simbolistică (albul este simbolul curăţiei, al păcii, dar şi al atotştiinţei
dumnezeieşti, roşul simbolizează jertfa, iubirea, dar şi focul nestins al iadului, negrul semnifică moartea, maroul este
semnul smereniei, al sărăciei, auriul simbolizează harul divin, verdele, renaşterea spirituală, albastrul deschis este credinţa,
întinderea cerului, iar cel închis simbolizează taina petrecerii dumnezeieşti a Sfintei Treimi);
 -accentul nu cade pe frumuseţea trupească, ci pe cea duhovnicească, exprimată prin chipul personajelor, care sunt
transfigurate;
 -anatomia este deformată într-un mod voit (domină faţa sfântului; ochii, oglinda sufletului, sunt mari, exprimând puritatea
sufletească, dar şi vederea lui Hristos pe care sfinţii au dobândit-o: gura. în schimb, fiind mică, arătând faptul că sfinţii s-
au distanţat de plăcerile materiale); iar aureola sau nimbul simbolizează prezenţa harului divin.
            Biserica Ortodoxă consideră icoanele drept imagini sacre, canal al harului
 dumnezeiesc, mijloace de propovăduire, de apărare şi întărire a dreptei credinţe.
Sfantul Apostol Luca - zugravul Maicii Domnului
ICOANA CU CHIPUL MAICII DOMNULUI PICTATA
DE SFANTUL EVANGHELIST LUCA
 Bibliografie:
 Material bibliografic: Biblia sau Sfânta Scriptură,  Isidor TODORAN, Ioan
ZĂGREAN, Dogmatica Ortodoxă, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2000, pp. 265-
266; Ene BRANIŞTE, Ghenadie NIŢOIU, Gheorghe NEDA, Liturgica Teoretică,
Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,
2002, pp. 107-109; Ene BRANIŞTE, Ecaterina BRANIŞTE, Dicţionar enciclopedic
de cunoştinţe religioase, Editura Diecezană, Caransebeş, 2001, pp. 201-206.
 https://www.google.com icoana+sfanta+mahrama
 https://www.crestinortodox.ro/liturgica/pictura/sfantul-apostol-luca
Material realizat de Doamna Profesoara : Parniu Cristina
Liceul Tehnologic Administrativ si de Servicii ,,Victor Slavescu” Ploiesti