„Astăzi ni s-a născut Mântuitorul,

Domnul nostru Iisus Cristos”.

Aceasta este minunea pe care o celebrăm în Noaptea Sfântă,
minunea unui Dumnezeu care se face OM,
mai mult, devine un Copil, un Prunc.
 Oamenii au dorit să fie aproape de Dumnezeu. Această dorință
a devenit realitate odată cu venirea lui Iisus în lume. Putem spune
că suntem aproape de El pentru că Dumnezeu este aproape de noi.
 Înainte de toate
ieslea ne spune
faptul că Dumnezeu
ne iubește
și vrea iubirea noastră;
 pentru aceasta trebuie
să-I mulțumim,
să-I cântăm,
să binecuvântăm numele Lui,
să ne bucurăm
și să vestim tuturor
mântuirea lui Dumnezeu.
 Dar pentru a înțelege
misterul Crăciunului
trebuie să facem tăcere.
 Tăcere trăită departe
de zgomotul străzilor și de forfota cumpărăturilor.
 Crăciunul e sărbătoarea Cuvântului,
a Cuvântului care vine să ne vorbească
despre Dumnezeu,
 mai mult,
este însuși Dumnezeu,
care ne vorbește, de aceea
trebuie să facem tăcere.
Crăciunul este o declarație de iubire
pe care ne-o face nimeni altul
decât Dumnezeu,
și pentru a înțelege aceasta
avem nevoie de tăcere.
Dacă nu ne dăm seama
de aceasta,
nu putem trăi
cu adevărat
Crăciunul.
Să ne deschidem așadar inima
pentru a asculta
mesajul Crăciunului.
Să vedem ce are să ne spună Dumnezeu,
care este declarația Sa de iubire?
Nu va face această declarație cu cuvinte,
pentru că un Prunc nu poate vorbi,
ci o va face cu faptele, cu prezența Sa,
cu viața, cu modul său de a se prezenta.
 La sfârșit va trebui
să răspundem DA sau NU
declarației sale de iubire,
pentru că unei astfel de declarații
trebuie să-i dăm un răspuns,
nu putem rămâne indiferenți.
Rămânem uimiți și ne întrebăm
cum poate Dumnezeu
să iubească o astfel de lume,
așa cum este lumea noastră?
Cum a putut să-și piardă capul,
așa cum spunem de unul
care este îndrăgostit,
și să iubească o astfel de lume?
O știe numai El.
 Aflăm cum, în zilele acelea, a venit un decret din partea
împăratului August ca să se facă recensământ peste tot pământul. (Luca 2, 1-7)
Împăratul Cezar îşi luase şi numele de Augustus care,
în greceşte, (Sebastos) înseamnă „vrednic de adoraţie".
 Apoi vine Quirinus, guvernatorul Siriei,
care execută recensământul comandat de împărat.
El este a doua persoană ca importanță.
A treia persoană menționată este Iosif.
Și el era dintr-o familie nobilă,
se trăgea din dinastia lui David.
Apoi vine Maria, soția sa, care provine
tot din neamul lui David,
dar unei categorii sociale neînsemnate.
Ultimul prezentat în această scară socială descendentă este Pruncul înfășat în scutece
și așezat într-o iesle. În realitate, această scară socială este răsturnată,
pentru că totul depinde de acest Copil.
În acest Prunc, Dumnezeu vrea să ne spună
„Eu vă iubesc și sunt dispus să devin sclav
pentru a fi aproape de voi”.
 Gândiți-vă, dacă un principe
i-ar spune unei sclave:
„Sunt dispus să devin sclav pentru tine,
atât de mult te iubesc”,
într-adevăr ar arăta
că are o iubire mare.
 Dar aici nu este vorba
de un principe oarecare,
ci de Fiul lui Dumnezeu,
care pentru a ne arăta
cât de mult ne iubește
a venit să se facă sclav.
 De obicei, oamenii mari îi fac sclavi pe ceilalți. Cezar August voia să știe
câte persoane îi sunt supuse, pe câți îi poate comanda, câți soldați poate avea,
câte taxe are de perceput; el numără oamenii.
Dumnezeu, în schimb,
se lasă numărat
printre cei din urmă,
se face El însuși sclav.
Iată, aceasta este prima declarație de iubire.
În acest Prunc, Dumnezeu vrea să ne spună
„Eu vă iubesc și sunt dispus să devin sclav
pentru a fi aproape de voi”.
 Iată, Dumnezeu nu este așa
cum ni-L imaginăm noi de obicei,
este cu totul altfel
decât ceea ce credem noi că este.
 În schimbul unui Dumnezeu puternic, legislator,
care ne distruge cu atotputernicia Sa,
un Dumnezeu care stă departe de noi pe un tron măreț,
așa cum credem noi că este,
ne apare acum un Prunc,
un Copil,
care are nevoie de ceilalți,
are nevoie de mângâierile
unei mame.
 Acesta este doar începutul
declarației de iubire,
începutul revelației Sale de iubire,
pentru că iubirea
Îl va purta mult mai în jos.
Această declarație
de iubire trebuie
ascultată în tăcere
pentru a ne putea
bucura de ea.
Iisus a venit să schimbe lumea împreună cu noi.
Dacă Dumnezeu ar fi voit să schimbe lumea fără noi,
trebuia să se nască ca Fiu de împărat,
să aibă puterea de a face legi,
să poruncească lumii întregi,
trebuia să dispună de armată,
și astfel ar fi putut să schimbe lumea.
 În schimb, Dumnezeu a voit
să se nască într-o familie din Nazaret,
pe care nimeni nu o cunoștea.
 Iată a doua declarație
de iubire a lui Iisus:
valorile lui Dumnezeu nu sunt
asemănătoare cu cele ale noastre,
măreția lui Dumnezeu
nu corespunde cu a noastră.
El nu ne înspăimântă cu forța Sa; vrea ca lumea
să-L accepte pentru că a înțeles faptul că,
fără El, nu ar putea fi fericită.
Nu cere să răspundem
DA din frică,
ci pentru că am înțeles
faptul că numai El
ne poate face fericiți.
 De aceea s-a născut astfel. De un Copil nimănui nu-i este frică,
nimeni nu trebuie să se teamă nici atunci când va crește acest Copil,
pentru că așa este Dumnezeu, El este numai iubire.
 A treia declarație de iubire este făcută
cu vorba, dar, firesc, nu o face Pruncul,
ci îngerii o vestesc.
Această declarație de iubire, de data aceasta, o aud păstorii.
Ei stăteau de pază, își păzeau turmele în timpul nopții.
Păstorii cunoșteau Tora, Legea, numai că nu o practicau.

De aceea, aceștia nu se bucurau de o reputație bună.

Erau marginalizați de farisei, care nu cumpărau nimic
de la ei pentru că erau hoți, păcătoși,
oameni îndepărtați de Dumnezeu.
 Păstorii erau conștienți de starea lor,
știau faptul că atunci când va veni Mesia,
îi va despărți pe cei păcătoși de cei buni,
așa cum spune și Psalmul.
De aceea, păstorii nu doreau
să vină Mesia,
se temeau că la venirea
Lui vor fi nimiciți.
 Dar îngerul le spune:
„Nu vă temeți, căci, iată,
vă vestesc vouă bucurie mare
care va fi pentru tot poporul”.
A luat sfârșit frica de Dumnezeu;
tocmai voi, care sunteți ultimii păcătoși,
trebuie să nu mai aveți frică.
 Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut
Mântuitorul care este Cristos Domnul”.
Aceasta este cea de-a treia declarație de iubire
în tăcerea nopții,
făcută celor mai desconsiderați oameni.
Fragment din Noaptea de Crăciun – pr. Nicolae Fărcaș
Muzica: Christmas Moments Instrumental - Silent Night
andonia_lifecare@yahoo.com