Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
An Şcolar 2019-2020
Argument
Şcoala Gimnaziala „Anastasia” este o instituţie de învăţământ al cărei specific se doreşte a fi perspectivă
general a pedagogiei creştin-ortodoxe asupra educaţiei. Spiritul pedagogiei creştine îl constituie
pregătirea pentru o viaţă de responsabilitate creştină faţă de învăţătura evanghelică a Mântuitorului
nostru Iisus Hristos. O viaţă trăită împreună cu Hristos, printr-o perpetuă renaştere spirituală, printr-o
permanentă exersare a virtuţilor faţă de cei din jurul nostru.
Urmărim atingerea idealului pedagogiei creştine în general, acela de a educa sufletul omenesc a-i cultiva
aspiraţiile după voinţa lui Dumnezeu, pentru a-l transforma într-un suflet de adevărat creştin. Această
imprimare a voinţei divine se face respectând liberu arbitru, cât particularităţile sufleteşti existente ale
fiecăruia.
Idealul pedagogiei creştine dirijează către o şcoală formativă în mod esenţial, nu numai informativă,
anume către o şcoală activă, creatoare de caractere creştine în viaţa socială, pregătind sufletele
încredinţate spre educaţie pentru a fi vrednice de primirea harului Duhului Sfânt şi de Împărăţia cerurilor.
Ţinând cont de particularităţiile de vârstă ale elevilor şi de obiectivele generale vizate în această perioadă,
propunem ca scopul acestui opţional să fie consolidarea deprinderilor de comunicare orală, prin alegerea
unor conţinuturi adecvate vârstei.
În plus, prin alegerea unor ilustraţii potrivite textelor propuse şi a modului de prezentare, urmărim
atingerea unor obiective din ariile curriculare. Arte (educaţie plastică) şi Limbaă şi comunicare (Limba şi
Literatura română). Prin îmbinarea ideilor transmise, al sentimentelor exprimate în textele alese, sprijinind
imprimarea şi în felul acesta în sufletul copiilor nu numai a dragostei de frumos în sine, ci şi a dorinţei de
a pune în practică cele aprofundate.
Faptul că am fost creaţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Lui scoate în evidenţă acea tânjire a
omului lăuntric după ceva ce uneori nu îţi poţi explica. Există un gol lăutric în fiecare om, gol ce nu îl
poate umple nici bogăţiile, nici distracţiile, ci numai Dumnezeu.
– Este foarte simplu! Am văzut interesul elevilor faţă de Dumnezeu şi faţă de prietenii Lui sfinţii. Când le
vorbeam despre dragostea lui Dumnezeu, despre purtarea Lui de grijă faţă de noi, când le citeam din
vieţile sfinţilor, din minunile făcute de ei se făcea o linişte de nedescris şi mă priveau cu nişte ochişori ce
sclipeau de fericire şi parcă mă pătrundeau. Şi cei neastâmpăraţi elevi, care nu erau atraşi de nimic,
ascultau cu „guriţa căscată”, iar când se termina, exclamau fericiţi „Ce frumos a fost! Când ne mai citiţi?”.
Văzând această „foame” spirituală la aceşti copii, m-am hotărât să-i „hrănesc”.
Cercetările ştiinţifice de psihologie şi pedagogie au arătat că valoarea educaţiei din copilărie pune o
ampretă pe care persoana o poartă taotă viaţa. De aceea, prin intermediul acestui opţional, aş dori să le
pot pune o temelie solidă privitoare la morala creştină (indiferent de religie).
Nici o acţiune sau constrângere nu-l poate determina pe copil să acţioneze pozitiv în fiecare domeniu al
vieţii, aşa cum îl poate determina puterea divină, împlantantă în fiinţa lui din fragedă copilărie. În faţa
nimănui nu ne simţim atât de ocroţiţi de iubiţi, de iertaţi, de eliberaţi şi de încredinţaţi ca în prezenţa lui
Dumnezeu.
De aceea, noi, cei maturi, avem obligaţia creştină de a le oferi copiilor noştri privilegiul de a gusta şi de a
vedea cât de bun este Domnul nostru, în aşa fel încât cunoştinţele religioase dobândite de elevi să
contribuie la schimbarea comportamentului lor.
Un astfel de opţional este foarte util într-o lume secularizată, în care familia nu are timpul necesar sau
dispoziţia de ai învăţa credinţa străbună. De multe ori copii devin în familie „mici apostoli”, trasmiţând
învăţătura Bisericii şi celor mari.
Reforma învăţământului românesc presupune o mai mare autonomie acordată unităţilor şcolare. Ea se
referă nu doar la gestionarea resurselor materiale şi umane, ci şi la disciplinele studiate, la numărul de
ore pe care factorii decizionali centrali le-au lăsat la dispoziţia şcolilor. Prin urmare, s-au introdus, în
învăţământul preuniversitar, discipline opţionale propuse de fiecare şcoală şi supuse liberei alegeri a
elevilor. Şcolii îi revine răspunderea de a veni cu oferte viabile, pe linia intereselor elevilor, în pas cu noile
cerinţe, ceea ce necesită un plus de modernitate şi o pregătire multilaterală.
„Istoria Religiilor” este o astfel de ofertă, un opţional care presupune studierea unui domeniu atractiv şi de
interes, în cadrul extracurricular la dispoziţia şcolii.
Disciplina de faţă nu este o istorie a creştinismului, deşi aceasta ocupă teme extinse. Disciplina „Religiile
lumii” încearcă să ofere elevilor răspunsuri la câteva întrebări fundamentale pentru cultura generală,
familiarizându-i cu cele mai importante sisteme religioase ale lumii.
Abordând un domeniu care a cunoscut şi cunoaşte numeroase controverse, disciplina îşi propune să
cultive toleranţa şi dorinţa de înţelegere a celuilalt. Se are în vedere prezentarea iyvoarelor, a
principalelor texte religioase şi înţelegerea valorilor moarale promovate de acestea.
Disciplina de faţă marchează o expunere a noţiunilor generale şi a limbajului specific unui domeniu în
care există o amplă bibliografie. Stimularea interesului elevilor pentru lectura individuală este un alt
obiectiv atent urmărit.
Nu există o definiţie a religiilor în termeni categorici şi definitivi, deşi ele au însoţiti societatea umană pe
toate treptele evoluţiei. Etimologia cuvântului este latină: fie din „religio”, „-nis” („legătură”), fie, aşa cum a
propus Lactantius, unul din primii autori creştini, din „religare” („a lega”). Ambele etimologi proiectează
religiile ca legături între lumea oamenilor şi cea divină.
Religiile sunt, în egală măsură, reflectări ale conştinţei casnice, deoarece ele încadrează, diferenţiat, dar
continuu, societatea umană în Univers. Pentru profesorul Jean Delumeau, „ştiinţa şi religia reprezintă cele
două mari deschideri asupra misterului care ne înconjoară (…). Religia este legătura omului cu sacrul şi
legătura care îl împiedică să se simtă pierdut în mijlocul unei lumii pe care nu o va stăpâni niciodată
complet” (Jean Delumeau, Religiile lumii, Editura Humanitas Bucureşti, 1996).
O religie este un sistem curent de credinţe şi practici ritualice (cultice) care fixează conduita individului în
societate, raporturile acestuia cu divinul, îi jalonează timpii vieţii (naşterea, căsătoria, moartea), îi satisfac
nevoia de a-şi şti rosturile pe Pământ. Putem vorbi despre religiie atunci când anumite credinţe şi ritualuri
se încheagă într-un sistem unitar, cu o doctrină care dă răspunsuri unor întrebări fundamentale, între
care: cum trebuie să trăim pentru a fi în armonie cu oamenii şi divinitatea; de unde venim şi cum s-a
născut Lumea şi Universul; ce se întâmplă după moarte?
Istoria este inseparabilă de religie, ea nu poate fi completată ca ştiinţă fără a include şi acest aspect
fundamental. Religiile au avut un rol important nu doar în ceea ce priveşte credinţa şi dezvoltarea culturii,
ci şi în organizarea societăţii. Comunităţile umane se diferenţiază cel mai adesea pe criterii religioase.
În Antichitate se poate face chiar o suprapunere între istoria socială şi cea religioasă, adesea religia
oferind modelul de organizare politică. Evul Mediu a fost cu precădere religios, ca şi perioada modernă,
iar astăzi se înregistrează o cunoaştere generală a credinţei, spre ea îndreptându-se tot mai mulţi
oameni. Fenomenul este mai pregnant în ţara noastră şi în Europa de Est, care a traversat o jumătate de
veac de ateism impus.
Disciplina opţională propusă nu intră într-o dezbatere amănunţită, ci încearcă să ofere elevilor răspunsuri
la câteva întrebări fundamentale pentru cultura generală, familiarizându-i cu clel mai importante sisteme
religioase ale lumii, din această cauză denumirea corectă a disciplinei ar trebui să fie „Introducere în
istoria religiilor”
II. A. Obiective cadru pentru opţionalul „Vieţile Sfinţilor” (clasele pregătitoare – a IV-a):
– Educarea atitudinilor de acceptare, înţelegere şi respect faţă de cei de alte credinţe şi convingeri;
– Cunoaşterea învăţăturii Sfintelor Scripturi prin intermediul povestirilor biblice, accesibile vârstei copiilor,
precum şi prin povestiri, cântece, poezii cu mesaj moral – creştin.
– Lărgirea orizontului cunoaşterii şi găsirea unor răspunsuri la întrebări fundamentale pentru cultura
generală;
– Explicarea unor fenomene ale lumii contemporane şi evenimente ale epocilor trecute;
5. Educarea atitudinilor de acceptare, înţelegere şi respect faţă de cei de alte credinţe şi convingeri