FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

„JUSTINIAN PATRIARHUL”

BUCUREȘTI

Catehetică
- LUCRARE DE SEMINAR -

„Importanța orei de religie în școala românească

după 1989”

COORDONATOR STUDENT

Pr. Lect. Dr. Vasile CREȚU Ioan STAN

BUCUREȘTI

2024

1
 După o jumătate de secol de ateism impus de regimul comunist, începând din 1989
România a recâștigat libertatea religioasă, ceea ce a avut ca rezultat reintroducerea
disciplinelor religioase în programa școlară. Reintroducerea disciplinei nu este așadar nimic
nou, ci o revenire la norma înainte de venirea comuniștilor la putere. După revoluția din
1989, autoritățile post-comuniste au fost puse sub presiune, pentru a introduce educația
religioasă în școlile publice, oferind o educație de fond, acordarea de sprijin financiar
seminariilor și redarea acestora un rol în activitatea socială prin plasarea clerului în spitale,
azile și închisori.
Legătura liberă și conștientă a omului cu Dumnezeu, îmbracă două aspecte:
cunoașterea și adorarea lui Dumnezeu. Există multiple argumente care susțin legitimitatea
includerii educației religioase în curriculumul școlar. Acestea se întemeiază pe considerații
istorice, morale, culturale, teologice și pedagogice. Fiecare dintre aceste argumente contribuie
la înțelegerea profundă și benefică pe care această dimensiune a educației o aduce în ceea ce
privește valoarea individului uman. Prin intermediul educației religioase, capacitatea umană
de a se dezvolta și regenera în plan afectiv, al atitudinii și voinței este încurajată în diverse
contexte temporale și culturale.
În aproape toate țările, cu excepția Franței, statul consideră că includerea educației
religioase în sistemul educațional nu contravine principiilor laicității și recunoaște valoarea
sa ca investiție în viitor și ca parte esențială a umanității. Părinții aspiră la o educație
religioasă care să transmită valorile autentice ale umanității, în timp ce copiii caută
înțelegerea mesajului religios prezent inclusiv în operele literare și artistice, precum și
modele care să-i ghideze în explorarea mai profundă a naturii umane și a lumii în ansamblul
său. În majoritatea țărilor europene, educația religioasă este inclusă în curriculumul școlar
cu un număr de ore variabil, de exemplu: Anglia și Țara Galilor - 1 oră, Austria - 2 ore,
Belgia - 2 ore, Danemarca - 1 oră, Germania - între 56 și 62 de ore pe an, Grecia - 2 ore,
Islanda - 1 oră, Irlanda - 92 de ore pe an, Italia - 1,5 ore, Luxemburg - 3 ore, Malta - 2 ore,
Norvegia - 78 de ore pe an, Portugalia - 1 oră, Spania - 1,5 ore, Suedia - 1 oră. 1
Educația religioasă este căutată de părinți ca un instrument pentru promovarea
valorilor și consolidarea unei educații robuste în contextul propagării nonvalorilor morale
din ultimul timp. Mai mult, educația religioasă oferă copiilor o perspectivă asupra
moralității și a echilibrului în fața violenței și imoralității promovate insistent de mijloacele
moderne de comunicare. Studiile și sondajele realizate pe tema necesității și dorinței
elevilor și a părinților de a primi o educație religioasă mai intensivă în școlile publice au
1
Silviu Dascălu, „Reintroducerea orei de religie este o revenire la normalitate”, Ziarul Lumina, 07 Iunie 2010;

2
evidențiat că majoritatea respondenților nu doar consideră religia ca fiind esențială, ci și își
doresc ca această disciplină să fie parte a curriculumului. Aceasta propune valori constante,
revelate, care, odată interiorizate, au și rolul de a unifica toate valorile cuprinse de
conștiința omului.
Acest tip de educație trebuie asigurată copilului din primii ani de viață: „Dacă nu
plouă primăvara, degeaba va ploua mai târziu” 2. Nu religia, ci lipsa acesteia este o viață
artificială pentru copil, deoarece sufletul copilului se înrudește structural cu realitatea
religioasă: „Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va
intra în ea”3. Educația religioasă afirmă sufletul copilului și, în același timp, îl înalță prin
iubire.
Există voci care, sub pretextul libertății de conștiință, militând pentru eliminarea
religiei din curriculumul școlar, propun soluții „creative” precum excluderea sa din
trunchiul comun sau înlocuirea orei de religie cu alte cursuri opționale. Astfel de inițiative
ignoră atât tradiția educațională românească, cât și practica europeană, neglijând în același
timp influența benefică pe care educația religioasă o poate avea asupra dezvoltării elevilor
în prezent. Prin intermediul orelor de religie, se promovează onestitatea, valorile morale și
iubirea față de Dumnezeu. Aceste aspecte lasă amprente profunde în mintea și sufletul
tânărului care începe să-și contureze personalitatea: devine un individ bun, ascultător,
harnic, răbdător, iubitor de dreptate și adevăr.
Consider ca un copil credincios, va fi un adult mai bun, mai corect, mai empatic,
mai tolerant. Este important să subliniem că educația religioasă este esențială pentru
cultivarea unui caracter integru și pentru completarea câmpului informațional al individului
pe o scară cât mai amplă, contribuind astfel la dezvoltarea unei personalități culturale
complexe. Mai mult, prin studiul religiei:

„avem șansa de a recupera acele căi spirituale oferite tinerilor în perioada interbelică, de
a recupera acea dimensiune morală a educației ce i-a conferit forță elitei intelectuale din
perioada interbelică. Perioada interbelică ne-a dăruit savanți, eroi, martiri și mai ales
caractere. Un factor important care contribuie la formarea individului, la implicarea lui
responsabilă în viața activă a societății și a Bisericii, îl constituie educația religioasă. Este

2
Vasile Băncilă, "Inițierea religioasă a copilului", Ed. Anastasia, anul 1996, pag. 21;
3
Ed. Institutului biblic și de misiune ortodoxă, cu aprobarea PF. Părinte Patriarh Daniel și a Sfântului Sinod,
„Biblia sau Sfânta Scriptură”, Marcu (10-15), București, anul 2013, pag. 1151;

3
bine cunoscut faptul că divorțul dintre religie și viață constituie sursa dezordinii spirituale,
dezordine care astăzi se face simțită din ce în ce mai mult” 4.

Educația religioasă reprezintă una dintre chestiunile fundamentale ale societății în

general și ale politicii educaționale în special. Tineretul este extrem de receptiv la
influențele exterioare, dar și la cele interioare, care izvorăsc din inimă. Mulți oameni
greșesc interpretând educația religioasă ca o încercare de impunere a unei anumite credințe.
Întrucât România este o țară predominant creștină, informațiile transmise în cadrul
educației religioase țin în principal de creștinism. Școala românească contemporană se
bazează pe o paradigmă predominantă a cunoașterii științifice de tip iluminist, iar
introducerea religiei în peisajul educațional a adus o nouă perspectivă asupra înțelegerii
umane. Această schimbare a generat numeroase controverse în privința rolului educației
religioase, provocând opinii diverse cu privire la locul religiei ca disciplină de studiu în
școli. Într-o societate secularizată, fundamentată pe o viziune predominant științifică și
pozitivistă asupra lumii și a ființei umane, școala oferă în prezent un cadru limitat pentru
dezvoltarea și cultivarea spiritualității copiilor.
În societatea pluralistă, liberală și democratică în care ne aflăm, o pedagogie a
dialogului este esențială, iar predarea religiei necesită o relație empatică și prietenoasă între
educator și elev, îmbinată cu flexibilitate și deschidere pentru a reflecta cu acuratețe spiritul
autentic al creștinismului, ca religie a iubirii. Dacă în cadrul catehezei bisericești metodele
și subiectele abordate se bazează pe credința personală și acceptarea liberă a învățăturilor
revelate, iar catehetul se concentrează pe încurajarea unei practici religioase active și
eficiente, la ora de religie, abordarea temelor religioase are o nuanță mai informativă,
ținând cont de posibilitatea existenței necredinței sau a respingerii conceptelor revelate.
Astfel profesorul are datoria de a manifesta un tratament special față de toți, în duhul
dragostei lui Dumnezeu, Care „face să răsară soarele Său și peste cei buni și peste cei răi
și face să plouă și peste cei drepți și peste cei nedrepți” 5.
Totuși, este necesar să facem o distincție clară între educația religioasă prezentată în
școală și catehizarea desfășurată la biserică, mai ales pentru a clarifica o lacună importantă
întâlnită în argumentele celor care contestă prezența orei de religie în școlile publice și
propun mutarea acesteia în cadrul locașurilor de cult. Deoarece mulți oameni confundă în
4
Dr. Vasile Timiș, „Religia în școală: valențe eclesiale, educaționale și sociale”, Ed. Presa Universitară
Clujeană, anul 2004, pag. 30;
5
Ed. Institutului biblic și de misiune ortodoxă, cu aprobarea PF. Părinte Patriarh Daniel și a Sfântului Sinod,
„Biblia sau Sfânta Scriptură”, Matei (5-45), București, anul 2013, pag. 1102;

4
mod naiv ora de religie cu cateheza bisericească, este esențial să subliniem diferența dintre
prezentarea unui conținut religios cu orientare teoretică în școală și aplicarea practică a
acestuia în cadrul grupurilor catehetice de la biserică, precum și să evidențiem distincția
dintre profesorul de religie și catehetul bisericesc. Această clarificare este necesară mai ales
în contextul unei societăți care, este extrem de tehnologizată și informată, dar în același
timp prezintă deficiențe semnificative în ceea ce privește cunoașterea religioasă și culturală.
Dintr-o ultimă perspectivă, care este cunoașterea lui Dumnezeu, educația religioasă
trebuie să fie un proces de creștere care se desfășoară în interiorul individului, fără a-i
impune sau a-i schimba forțat caracterul și structura sa interioară. Prin intermediul orelor de
religie, elevul este natural încurajat să se dezvolte în înțelegere, putere, inteligență și
empatie, deoarece întreaga artă a educației religioase poate fi descrisă ca o "stimulare a
creșterii". În clasă, această creștere poate fi facilitată doar atunci când educatorul cultivă
interesul, îndoielile, acceptarea, provocările, căutarea și rezolvarea problemelor de către
elev în cadrul lecției. Procesul de predare-învățare în orele de religie ar trebui să se axeze
pe prezentarea elevului cu o problemă adecvată nivelului său și apoi furnizarea
informațiilor necesare pentru a o rezolva. Orice metodă didactică este lipsită de sens dacă
nu implică și un efort creativ autentic din partea elevului, care să îi promoveze creșterea în
înțelegere și puterea de a înțelege realitățile vieții 6.
Pentru un copil cu o dizabilitate fizică irecuperabilă, credința poate reprezenta un
pilon de stabilitate. În absența susținerii din partea prietenilor sau a părinților și în condițiile
unei educații deficitare, credința în Divinitate poate fi sursa sa de putere pentru a-și accepta
situația, pentru a se accepta pe sine și pentru a merge înainte în limitele proprii și în
propriul ritm. Gradul lor de „pace interioară” este direct proporțional cu relația lor de pace
cu Divinitatea și în viziunea mea, este esențial pentru viața lor ulterioară. Pentru copiii mai
puțin rezistenți din punct de vedere psihic, credința îi poate ajuta să găsească forța necesară
pentru a lupta, mai întâi cu ei înșiși și apoi cu ceilalți.
Consider că educația religioasa poate fi un ajutor neprețuit, prin intermediul căreia
elevii pot dobândi nu doar cunoștințe despre credință și tradițiile religioase, ci și valori
esențiale precum empatia, toleranța, compasiunea și responsabilitatea. Aceasta oferă, de
asemenea, un cadru propice pentru reflectarea asupra sensului vieții și pentru explorarea
diversității culturale și religioase.

Bibliografie

6
Sophie Koulomzin, „Biserica și copiii noștri”, Ed. Sophia, anul 2010, pag. 50-52;

5
 Vasile Băncilă, "Inițierea religioasă a copilului", Ed. Anastasia, anul 1996;
 Ed. Institutului biblic și de misiune ortodoxă, cu aprobarea PF. Părinte Patriarh
Daniel și a Sfântului Sinod, „Biblia sau Sfânta Scriptură”, București, anul 2013;
 Dr. Vasile Timiș, „Religia în școală: valențe eclesiale, educaționale și sociale”, Ed.
Presa Universitară Clujeană, anul 2004;
 Sophie Koulomzin, „Biserica și copiii noștri”, Ed. Sophia, anul 2010;

Site-uri

 https://ziarullumina.ro/educatie-si-cultura/reintroducerea-orei-de-religie-este-o-
revenire-la-normalitate-27975.html , 15.03.2024, ora 14:53.