Despre fiii lui Dumnezeu şi Uriaşi
Ediția Sfintei Scripturi (traduse în
limba română)
Biblia de la București – 1688
Biblia de la Blaj – 1796
Ediția Sfântului Sinod – 1914
Ediția lui Cornilescu – 1924
Ediția lui Gala Galaction – 1939
Ediția ÎPS Bartolomeu Anania – 2001
Bibla Sinodală – 2018
Ediția Sfintei Scripturi (traduse în
limba română)
Biblia de la București – 1688
Biblia de la Blaj – 1796
Ediția Sfântului Sinod – 1914
1
Fac. 6, 1
Şi fu deaca începură oamenii a să face
mulți asupra pămîntului, şi feate li să
făcură lor.
Şi au fost când au început oamenii a să
înmulți pre pământ, şi li s-au născut lor
feate.
Şi a fost când au început oamenii a se
înmulți pre pământ şi li s'au născut lor
fete.
Cînd au început oamenii să se
înmulțească pe faţa pămîntului, şi li s'au
născut fete,
Iar după ce oamenii au început să se
înmulţească pe faţa pământului și li s'au
născut fete,
Şi a fost că după ce au început oamenii a
se înmulţi pe pământ şi li s’au născut
fiice,
Iar după ce au început a se înmulți
oamenii pe pământ şi li s-au născut
fiice,
Fac. 6, 2
Văzînd fiii lui Dumnezău featele
oamenilor că sînt frumoase, luară-ş lor
fămei dentru toate cîte au ales.
Văzind fiii lui Dumnezeu pre featele
oamenilor (a) că era frumoase, au luat
şie muieri din toate care au ales.
Văzând fiii lui Dumnezeu pre fetele
oamenilor că erau frumoase, ş'au luat lor

Ediția lui Cornilescu – 1924
Ediția lui Gala Galaction – 1939
Ediția ÎPS Bartolomeu Anania – 2001
Bibla Sinodală – 2018
Ediția Sfintei Scripturi (traduse în
limba română)
Biblia de la București – 1688
Biblia de la Blaj – 1796
Ediția Sfântului Sinod – 1914
Ediția lui Cornilescu – 1924
Ediția lui Gala Galaction – 1939
Ediția ÎPS Bartolomeu Anania – 2001
2
femei din toate care au ales.
fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele
oamenilor erau frumoase ; și din toate
şi-au luat de neveste pe acelea pe cari şi
le-au ales.
Atunci au văzut fiii lui Dumnezeu că
fetele oamenilor sunt frumoase şi şi-au
luat de neveste, din toate, pe acelea pe
care şi le-au ales.
fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele
oamenilor sunt frumoase, şi-au luat
dintre ele soţii, care pe cine şi-a ales.
Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele
oamenilor sunt frumoase, şi-au ales
dintre ele soții, care pe cine a voit.
Fac. 6, 3
Şi zise Domnul Dumnezău: “Să nu
rămîie Duhul Mieu întru oamenii
aceştea, pentru că sînt ei trupuri, şi să le
fie zilele lor 120 de ani”.
Şi au zis Domnul Dumnezeu: “Nu va
rămânea Duhul Mieu în oamenii aceştia
în veac, pentru că trupuri sânt, şi vor fi
zilele lor o sută şi doaozeci de ani (b)”.
Şi au zis Domnul Dumnezeu: nu va
rămânea Duhul meu în oamenii aceştia
în veac, pentrucă trupuri sunt şi vor fi
zilele lor o sută şi douăzeci de ani.
Atunci Domnul a zis: “Duhul Meu nu va
rămînea pururea in om, căci şi omul nu
este decît carne păcătoasă: totuş zilele
lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”
Şi a zis Domnul: «Nu va rămânea Duhul
meu în oameni pururea, fiindcă sunt
trup. Drept aceea zilele lor să fie o sută
douăzeci de ani!»
Dar Domnul Dumnezeu a zis: „Duhul

Bibla Sinodală – 2018
Ediția Sfintei Scripturi (traduse în
limba română)
Biblia de la București – 1688
Biblia de la Blaj – 1796
Ediția Sfântului Sinod – 1914
Ediția lui Cornilescu – 1924
Ediția lui Gala Galaction – 1939
Ediția ÎPS Bartolomeu Anania – 2001
3
Meu nu va rămâne pururea în oamenii
aceştia, pentru că ei sunt numai trup;
aşadar, zilele lor vor fi o sută douăzeci
de ani!”
Dar Domnul Dumnezeu a zis: «Nu va
rămâne Duhul Meu pururea în oamenii
aceştia, pentru că sunt numai trup. Deci
zilele lor să mai fie o sută douăzeci de
ani!»
Fac. 6, 4
Şi uriaşii era pre pămînt în zilele acealea
şi, după aceaea, deaca întra înlăuntru fiii
lui Dumnezău cătră featele oamenilor şi
le năştea lor, aceia era uriaşii cei den
veaci, oamenii cei numiţ.
Și era uriiaşi pre pământ în zilele
acealea și după aceaea, când întra fiii lui
Dumnezeu la featele oamenilor şi le
năştea lor, aceia era uriiaşi, din veaci
oameni numiți (v).
Şi erau uriaşi pre pământ în zilele
acelea; şi după aceia când intrau fiii lui
Dumnezeu la fetele oamenilor şi le
năşteau lor, aceia erau uriaşi, din veci
oameni numiţi.
Uriaşii erau pe pămînt în vremurile
acelea, şi chiar şi după ce s'au împreunat
fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, şi
le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii
cari au fost în vechime, oameni cu
nume.
Iar în vremea aceea erau pe pământ
Uriaşii, mai ales după ce fiii lui
Dumnezeu intrară la fiicele oamenilor şi
le născură fii. Aceştia sunt vitejii cei
vestiti din vechime.
În zilele acelea erau pe pământ uriaşi, şi

Bibla Sinodală – 2018
Ediția Sfintei Scripturi (traduse în
limba română)
Biblia de la București – 1688
Biblia de la Blaj – 1796
Ediția Sfântului Sinod – 1914
Ediția lui Cornilescu – 1924
Ediția lui Gala Galaction – 1939
Ediția ÎPS Bartolomeu Anania – 2001
4
chiar după aceea, când fiii lui
Dumnezeu au intrat la fiicele oamenilor
şi acestea le dăruiau fii: aceştia sunt
uriaşii din vechime, oamenii cei vestiţi.
În vremea aceea s-au ivit pe pământ
uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui
Dumnezeu începuseră a intra la fiicele
oamenilor şi acestea începuseră a le
naşte fii: aceştia sunt vestiții viteji din
vechime.
Fac. 6, 5
Şi văzînd Domnul Dumnezău că s-au
înmulțit răutăţile oamenilor pre pămînt
şi fiestecarele cugetă întru inima lui cu
nevoinţă spre răutăţi în toate zilele,
Şi văzind Domnul Dumnezeu că s-au
înmulțit răutăţile oamenilor pre pământ
şi cum că fieştecarele cuget în inima sa
cu deadinsul spre răutăți în toate zilele,
Iară văzând Domnul Dumnezeu că s'au
înmulțit răutăţile oamenilor pre pănânt,
şi cum că fiecare cugetă în inima sa cu
deadinsul la răutăţi în toate zilele,
Domnul a văzut că răutatea omului era
mare pe pămînt, şi că toate întocmirile
gîndurilor din inima lui erau îndreptate
în fiecare zi numai spre rău.
Şi când a văzut Domnul că s'a înmulţit
răutatea oamenilor pe pământ şi că toată
închipuirea cugetelor inimii lor este
numai şi numai spre răutate, în toată
vremea,
Dar Domnul Dumnezeu a văzut că
răutatea oamenilor s’a mărit pe pământ
şi că toată închipuirea din gândul inimii
lor era fără’ncetare numai spre rău.
Bibla Sinodală – 2018
Ediția Sfintei Scripturi (traduse în
limba română)
Biblia de la București – 1688
Biblia de la Blaj – 1796
Ediția Sfântului Sinod – 1914
Ediția lui Cornilescu – 1924
Ediția lui Gala Galaction – 1939
Ediția ÎPS Bartolomeu Anania – 2001
Bibla Sinodală – 2018
Ediția Sfintei Scripturi (traduse în
limba română)
Biblia de la București – 1688
Biblia de la Blaj – 1796
Ediția Sfântului Sinod – 1914
5
Văzând însă Domnul Dumnezeu că
răutatea oamenilor s-a mărit pe pământ
şi că toate cugetele şi dorinţele inimii lor
sunt îndreptate la rău în toate zilele.
Fac. 6, 6
Şi Să mîhni Dumnezău căci făcu pre om
pre pămînt şi cugetă
l-au părut rău lui Dumnezeu că au făcut
pre om pre pământ şi S-au căit.
l-au părut rău lui Duinnezeu că au făcut
pre om pre pământ, şi s'au căit.
I-a părut rău Domnului că a făcut pe om
pe pămint, şi S'a mîhnit în inima Lui.
I-a părut rău lui Dumnezeu că a făcut pe
om pe pământ și s'a mâhnit în inima sa.
Şi S’a căit Dumnezeu că l-a făcut
pe om pe pământ, şi S’a mâhnit întru
inima Sa.
I-a părut rău şi s-a căit Dumnezeu că a
făcut pe om pe pământ.
Fac. 6, 7
Şi zise Dumnezău: “Stinge-voiu pre om
care l-am făcut de pre fața pămîntului,
den om pînă în dobitoc, şi den tîrîtoare
pînă în pasările ceriului, pentru că M-am
căit căci i-am făcut pre ei”.
Şi au zis Dumnezeu: “Piiarde-voiu pre
omul pre carele l-am făcut de pre faţa
pământului, de la om până la dobitoace,
şi de la ceale ce să târăsc până la
pasările ceriului, pentru că-Mi pare rău
că i-am făcut pre ei”.
Şi au zis Dumnezeu: pierde-voiu pre
omul pre care l-am făcut de pe fața

Ediția lui Cornilescu – 1924
Ediția lui Gala Galaction – 1939
Ediția ÎPS Bartolomeu Anania – 2001
Bibla Sinodală – 2018
pământului, dela om până la dobitoc și
dela cele ce se târăsc până la pasările
cerului, pentru că'mi pare rău că i-am
făcut pre ei.
Şi Domnul a zis: “Am să şterg de pe faţa
pămîntului pe omul pe care l-am făcut,
dela om pînă la vite, pînă la tîrîtoare şi
pînă la pasările cerului; căci Imi pare
rău că i-am făcut.”
Atunci a rostit Domnul: «Nimicivoi, de
pe faţa pământului, pe omul pe care l-
am zidit, şi pe om şi dobitoacele şi
tîrîtoarele şi păsările cerului, căci îmi
pare rău că le-am zidit».
Şi a zis Domnul: „Şterge-voi de pe
faţa pământului pe omul pe care l-am
făcut, de la om pân’ la dobitoc şi de la
târâtoare pân’ la păsările cerului, căci
Mă căiesc că le-am făcut”.
Şi a zis Domnul: «Pierde-voi de pe fața
pământului pe omul pe care l-am cut!
De la om până la dobitoc şi de la râtoare
până la păsările cerului, tot pierde, căci
Îmi pare rău că le-am făcut».

I. Sensuri diferite ale versetelor

Față de celelalte Biblii, în ediția Bibliei de la Blaj și cea a Sfântului Sinod
din 1914, Cartea Facerii, cap. 6, versetul 3, începe cu sintagma “Și au zis” ceea ce
arată față de celelalte variante prezența Sfintei Treimi!
Tot la cap. 6:3, observăm că toate textele exceptând ediția Cornilescu,
folosesc cuvântul “trup”. Traducerea lui Cornilescu folosește termenul de “carne
păcătoasă”.
De asemenea în cap. 6:4, tot ediția Cornilescu folosești această expresie
“aceștia erau viteji cari au fost în vechime, oameni cu nume”, iar în celelalte ediții
se spune “că erau uriași, oameni numiți”.
Cornilescu pare să aibă o traducere eronată sau mai greu accesibilă. Toate
celelalte ediții arată și lasă să se înțeleagă că uriașii au apărut din împreunarea

6
fiilor lui Dumnezeu cu fetele oamenilor, însă traducerea lui Cornilescu sună diferit,
prin folosirea sintagmei “și chiar și după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu
fetele oamenilor”.
Probabil ediția Cornilescu e mai corectă, deoarece arată că uriașii erau
oameni renumiți, cu nume mare și nu defapt că erau numiți “oameni” cum se
înțelege din celelalte traduceri!
Aceeași expresie de “oameni cei vestiți” o găsim și la Bartolomeu Anania,
chiar dacă una este după textul masoretic și cealaltă după textul Septuagintei.

II. Exegeza Patristică

Sfântul Chiril al Alexandriei spune: “Desigur n-ar putea proveni omul din
împreunarea duhurilor cu totul străine de trup, cu femeia” 1. Acest pasaj
demonstrează ipoteza care spune că îngerii sau demonii s-au împreunat cu oamenii
și astfel au apărut uriașii. Cauza apariției unor astfel de anomalii sau poate
malformații este căderea în iubirea trupească. “Până ce neamul sfințit viețuia de
sine, neamestecat cu cel rău, strălucea în ei frumusețea dumnezeiască neatinsă și-i
făcea minunați. Dar când au alunecat în iubirea trupească, fermecați de chipurile
femeilor, s-au făcut apostați”2. 
Sfinții Părinți lămuresc clar aspectul expresiei “fiii oamenilor” și “fiii lui
Dumnezeu”. Iată ce spune Sfântul Grigorie Palama: “Împărțirea aceasta (a
neamurilor) s-a făcut după Cain și Set, cei din Cain numindu-se oameni, iar cei
coborâtori din Set chemându-se fii ai lui Dumnezeu”3.
Alipirea de materie grăbește moartea, pentru că au neglijat sufletul, după
cum spune Biblia: “Pentru că sunt numai trup”. Așa vine moartea întregii omeniri
căzute.
Unindu-se cei spirituali, care se închinau lui Dumnezeu, cu cei robiți
trupului, urmași lor au apărut malformați sau urâțiți, căzuți din frumusețea creată
de Dumnezeu: “femeile au născut acești monștri, Dumnezeu urâțind și frumusețile
trupurilor omenești, din pricina neînfrânării poftelor desfrânate ale celor ce se
împreunau. De aceea cei născuți erau giganți, adică sălbatici și robuști, care
pătimesc de o mare urâciune, dar sunt superiori altora prin mărimea trupurilor! De
aceea e de știut că cuvântul Scripturii obișnuiește să numească uriași pe cei foarte
robuști”4.
Deoarece omul greșește atât de mult și păcatele sunt atât de mari, Dumnezeu
decide să piardă pe om. Scriptura scrie că “i-a părut rău și s-a căit”, acest pasaj nu
1
Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Scrieri II, trad. D. Stăniloae, P.S.B. 39, E.I.B., Bucureşti, 1992, pg. 38.
2
Sf. Chiril al Alexandriei, op. Cit. II.
3
Sf. Grigorie Palama, Capete despre conştiinţa morală, F. 7., E.I.B., Bucuresşti, 1977, pg. 62.
4
Sf. Chiril al Alexandriei, op. Cit. II.

7
însemnând că Dumnezeu este schimbător sau indecis, ci arătându-ne că sfințenia
lui Dumnezeu nu poate îngădui păcatul constant.

III. Exegeza Modernă

Acești “fii ai lui Dumnezeu” au fost văzuți ca fiind fie îngeri, fie demoni.
Noi îi înțelegem ca fiind fiii lui Set, mângâierea lui Adam și a Evei, după moartea
lui Abel. Acest Set are copii care duc mai departe chemarea numelui lui
Dumnezeu. Fetele oamenilor sunt urmașele lui Cain, blestemat să rătăcească și care
nu a putut ieși din starea de ființă căzută.
Interpretările moderne aduc în lumină o nouă ipoteză, aceea că “fiii lui
Dumnezeu” au fost îngeri căzuți care și-au părăsit sfera cuvenită (Iuda, 6)
căsătorindu-se cu femei de pe pământ. Cei care susțin acest punct de vedere
subliniază că expresia “fiii lui Dumnezeu” din Iov cap. 1:6 și 2:1 înseamnă “îngeri
care au avut acces înaintea lui Dumnezeu”.
După câte știm îngerii nu se pot reproduce, lucru ilustrat la Matei cap. 22:30,
unde Mântuitorul spune: “îngerii în ceruri nici nu se însoară, nici nu se mărită”.
Însă vedem din arătarea la Stejarul Mamvri și distrugerea Cetății Sodoma și
Gomora că îngerii aveau corp uman și erau capabil de a exprima emoții.
Cealaltă ipoteză expusă în capitolul anterior este ca și afirmată, însă ridică
multe întrebări.
 Dacă îngerii au fost iei care au păcătuit,
 De ce a fost distrusă omenirea?
 De ce au fost toți bărbații din neamul lui Set, temător de Dumnezeu și
evlavioși?
 De ce toate femeile din neamul lui Cain erau nelegiuite? 
 Oare a rămas spița lui Set evlavioasă? Dacă da, de ce a fost distrusă cu
ceilalți oameni? 
 De ce din această împreunare între oameni au apărut uriași?
Merril Unger referitor la uriași ( ebr. nephilim, “cei căzuți”) explică: Mulți
cred că nefilimii au fost semizei uriași, vlăstare nefirești rezultate în urma
coabitării “fiicelor oamenilor” (femei muritoare) cu “fiii lui Dumnezeu” (îngeri).
Această unire complet nefirească, violând flagrant ordinea procreării instituită de
Dumnezeu, a fost o anomalie atât de revoltătoare încât a reclamat declanșarea unei
judecăți la scară mondială, sub forma potopului”5.

5
William MacDonald, Comentariul biblic al credinciosului, trad. Doru Motz, edit. C.L.V.