CALEA LUI DUMNEZEU ESTE IUBIRE

Cititorii noștri, temători de Dumnezeu, vor fi interesați să observe că toate

scripturile folosite în această broșură sunt luate din Ediția Catolică a Sfintelor
Scripturi. Binecunoscuta Ediție Catolică Engleză este Versiunea Douay-Rheims,
care a fost revizuită de Episcopul R. Challoner și publicată cu aprobarea Bisericii
Catolice. O altă versiune ce crește acum în popularitate și scrisă în engleza
modernă este traducerea Monseniorului Ronald A. Knox. Acestea sunt cele două
versiuni Catolice recunoscute ale Sfintei Biblii citate aici.
Veți fi încântați să ovservați cum, din aceste două traduceri ale Cuvântului
Divin, sunt arătate lucrările minunate ale lui Dumnezeu, care dovedesc asta:
„Calea lui Dumnezeu este iubire”, și veți vedea binecuvântările care sunt
înmagazinate pentru omenirea credincioasă datorită aranjamentului lui
Dumnezeu. Cu Sfânta Scriptură în mână, dacă aveți o copie, citiți lectura tipărită
aici, așa cum este oferită de președintele Societății Turnul de Veghere la o
adunare publică de înștiințare și, în același timp, transmisă de o bine cunoscută
stație de radio din New York.

-EDITORII

La citarea versetelor noi am dat prima dată numele cărții Bibliei, apoi numărul capitolului, apoi
numărul versetului și la sfârșit numele traduceri din care am citat.
Întrebările din partea de jos a paginii sunt pentru studiul individual sau al grupei.

DREPT DE AUTOR, 1952

SOCIETATEA TURNUL DE VEGHERE & TRACTE BIBLICE DIN PENSYLVANIA

EDITORI

Societatea turnul de veghere și Tracte Biblice din New York, Inc.

Asociația Studenților intenaționali ai Bibliei, Brooklyn, New York, S.U.A.

Tipărită în Statele Unite ale Americii

1
 CALEA LUI DUMNEZEU ESTE IUBIRE

„Dumnezeu este iubire” - 1 Ioan 4:16, Knox.

Dumnezeul Preaînalt, care a creat omenirea, ne-a dat Cuvântul Său scris,
Sfintele Scripturi, și a făcut multe promisiuni în ele. Aceste profeții au prezis că, în
timp, va fi adus un Sfânt pentru a binecuvânta toate familiile pământului. Cel
promis a fost Isus Cristos. Astăzi omenirea, concepută în nelegiuiri, concepută în
păcate, se întreabă de ce există atâtea dificultăți, de ce există atâta durere, boală
și întristare printre oameni, de ce există atâta egoism și nemulțumire pe acest
pământ, la atâta timp după ce a fost adus pe lume Acela promis, Isus Cristos.
Omenirea vrea și caută binecuvântări. Așa că ei întreabă: „Dacă Isus Cristos este
Sămânța promisă a lui Dumnezeu și el va aduce binecuvântări care vor afecta
oamenii din toate națiunile, de ce nu se face ceva în privința asta acum?” Vreți să
continuați să citiți și să înțelegeți de ce din Sfintele Scripturi?
2)
În urmă cu peste nouăsprezece secole, Isus Cristos s-a născut la Betleem.
S-a născut dintr-o femeie foarte favorizată de Dumnezeu, fecioara Maria. Unul
dintre cele mai minunate lucruri care s-au petrecut vreodată pe pământ a fost
această minune, un bărbat-copil născut dintr-o fecioară. Atotputernicul
Dumnezeu din cer a fost cel care, prin spiritul Său sfânt, a transferat viața Fiului
Său ceresc în pântecele fecioarei și, la vremea potrivită, a născut Sămânța
făgăduită. Profetul lui Dumnezeu, Isaia, prezisese aceasta: „De aceea, Domnul
Însuși vă va da un semn. Iată, o fecioară va va concepe și va naște un fiu și numele
lui va fi Emanuel”. (Isaia 7:14, Douay) Mama lui Isus era din neamul regelui David
și astfel și-a putut aduce moștenitorul regal. Ea a fost fecioara aleasă să aducă
Sămânța făgăduinței. Ea știa despre asta pentru că îngerul Domnului, Gavril, a
venit și i-a vorbit, așa cum spune relatarea din Sfânta Biblie:
3)
Atunci îngerul i-a zis: Mariei: nu te teme; ai găsit favoare înaintea lui Dumnezeu. Și
iată, vei concepe în pântecele tău și vei naște un fiu și-i vei numi Isus. El va fi mare și oamenii îl
vor cunoaște ca Fiul Celui Prea Înalt; Domnul Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David și va
domni peste casa lui Iacob în veci; Împărăția lui nu va avea sfârșit niciodată. Dar Maria a zis
îngerului: Cum poate fi așa, de vreme ce nu am cunoștință despre bărbat? Și îngerul i-a răspuns:
Spiritul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Prea Înalt te va umbri. Astfel, ființa sfântă
care se va naște din tine va fi cunoscută drept Fiul lui Dumnezeu. - Luca 1:30-35, Knox.
4)
Acest miracol minunat a fost îndeplinit ca împlinire a promisiunii lui
Dumnezeu, o fecioară născând pe Fiul lui Dumnezeu, și mai mult decât atât
promisiunea Lui va avea și împlinire: „Împărăția lui nu se va sfârși”. Atunci, de ce a
fost născut Fiul lui Dumnezeu în acest mod? În primul rând pentru a face de

2
cunoscut numele, Cuvântul și Împărăția Dumnezeului Cel Preaînalt, Tatăl lui din
cer. Isus chiar ne-a spus acest lucru în serviciul lui: „Nici un om nu l-a văzut pe
Dumnezeu; dar acum Fiul său unic născut, care locuiește la sânul Tatălui, el însuși
ne-a adus un mesaj clar.” (Ioan 1:18 Knox) Da, acest Fiu care a locuit cu Tatăl său
în existența sa preumană, a fost transferat din cer pe pământ și a fost făcut „mai
neînsemnat decât îngerii” pentru a ne da un mesaj clar de la Tatăl său. El îl
cunoștea pe Tatăl său, și noi am ajuns să-l cunoaștem pe Tatăl deoarece Fiul a fost
cu Tatăl. De aceea Fiul a spus în rugăciune către Tatăl:
„Eu ți-am înălțat gloria pe pământ, înfăptuind sarcina pe care mi-ai dat-o să o fac; acum, Tată
înalță-mă la tine, la acea glorie pe care Eu am avut-o la tine înainte de începutul lumii. Eu am
făcut numele tău cunoscut oamenilor pe care tu mi i-ai încredințat, alegându-i din lume.” (Ioan
17:4-6 Knox) Astfel scopul fundamental al lui Isus pe acest pământ a fost să facă de
cunoscut numele Tatălui său, Cuvântul și Împărăția. Scopul său secundar a fost să
furnizeze jertfa de răscumpărare pentru omenire.
5)
Cele două scopuri împlinite de Isus sunt mari binecuvântări care ne
afectează pe toți. Deci, acest dar al lui Dumnezeu, această trimitere a Fiului său în
lume pentru aceste scopuri, arată marea iubire pe care Dumnezeu o are pentru
noi și dovedește că a lui Dumnezeu cale este iubire. Din nou și din nou el și-a
manifestat iubirea față de omenire și în mod constant face aranjamente pentru
binecuvântarea lor, chiar dacă astăzi omul crede că Dumnezeu este încet în a face
asta. Dar suntem noi destul de răbdători pentru a afla în continuare ce a făcut
Dumnezeu, face și încă va face pentru noi? Atunci să citim.
6)
Apostolul Ioan, din umblarea cu Isus, ne spune că „Dumnezeu este
iubire”, ce înseamnă că a lui cale, în ghidarea și tratarea cu omenirea, este iubire.
„Cum poate omul care nu are iubire să aibă vreo cunoștință despre Dumnezeu, de vreme ce
Dumnezeu este iubire? Ce a descoperit iubirea lui Dumnezeu, în ce ne privește, este că el l-a
trimis pe Fiul unic născut în lume, și astfel noi să putem avea viață prin el. Acea iubire nu stă în
arătarea noastră a vreunei iubiri a lui Dumnezeu, ci în arătarea lui a iubirii pentru noi, când el l-a
trimis pe Fiul său pentru a fi o ispășire pentru păcatele noastre. Preaiubiților, dacă Dumnezeu a
arătat astfel de iubire față de noi, de asemenea, noi trebuie să ne iubim unii pe alți. Nici un om
nu a văzut vreodată pe Dumnezeu; dar dacă ne iubim unul pe altul, atunci Dumnezeu locuiește
în noi, și iubirea lui Dumnezeu și-a atins dezvoltarea deplină în viețile noastre.” - 1 Ioan 4:8-13,
Knox.
7)
Văzând ce a făcut Dumnezeu în împlinirea propriei sale profeții din
Scripturi, prin trimiterea în lume a unicului său Fiu născut pentru a ajuta omul să
înțeleagă și să ajungă informat despre Creatorul său, cu siguranță noi trebuie să
spunem că Dumnezeu este iubire. Din modul cum ne-a învățat Isus și din modul
cum Sfânta Scriptură inspirată ne învață, putem realiza că Dumnezeu este IUBIRE.
Dar ce diferență există când se ajunge la lucrurile pe care oamenii ne învață astăzi

3
despre Dumnezeu! Din punctul de vedere a acestor învățături ale oamenilor și
văzând ce a făcut așa de mult Dumnezeu pentru binecuvântarea noastră veșnică,
în minte, suntem conduși să întrebăm: Dacă Dumnezeu este iubire, cum ar putea
exista un loc al chinului veșnic, numit iad, unde se spune că merg miliarde de
creaturi umane în asemănarea lui Dumnezeu după moartea corpului? Se spune că
acolo focul și pucioasa ard pentru veșnicie și că sufletele condamnate rămân
acolo fără eliberare, în chinuri conștiente. Cum ar putea exista chiar un astfel de
loc ca „purgatoriu”, unde se spune despre suflete că îndură dureri chinuitoare în
timp ce își aşteaptă eliberarea, pentru a fi luate în ceruri? De ce ar trebui să fie
voința lui Dumnezeu ca marea majoritate a oamenilor să trăiască și să sufere în
astfel de mizerie și necaz, astfel încât mulți oameni să spună că omul își are iadul
său aici pe pământ? Cum poate fi iubirea lui Dumnezeu armonizată cu astfel de
idei și învățături ale oamenilor? Când oamenii temători de Dumnezeu din Berea
au învățat anumite lucruri chiar de la apostolul Pavel, ei „zilnic cercetau
scripturile, dacă aceste lucruri erau așa.” (Fapte 17:11 Douay) Noi putem fi chiar
așa de nobili, cum erau acei bereeni, făcând același lucru.
8)
În condiția ei prezentă omenirea este nefericită. Ce om nu este îngrijorat?
El trăiește câțiva ani, și după aceea merge în moarte. După aceea, potrivit
anumitor învățături religioase, dacă nu a fost un om bun, trebuie să meargă în
chin veșnic, în focul iadului. Răbdătorul Iov, un om care l-a iubit și l-a servit pe
Dumnezeu, a spus astfel: „Omul, născut de femeie, trăind pentru puțină vreme,
este plin de necazuri.” (Iov 14:1, Douay) Nu apare că omul are destul necaz pe
pământ fără a trebui să meargă într-un loc al chinului veșnic, după ce el moare, cu
scopul de a experimenta nefericire mai multă și mai rea? Deci, noi ascultăm mai
departe cu interes la ce a spus Iov:
„Un copac are speranță. Dacă este tăiat, crește verde din nou, și crengile lui înmuguresc. Dacă îi
este bătrână rădăcina în pământ, și trunchiul îi este mort în țărână; la simțirea apei, va răsări, și
va produce frunze, ca atunci când a fost plantat prima dată. Dar omul când va fi mort, nimicit și
mistuit, te întreb, unde este el?” (Iov 14:7-10, Douay)
Un copac este minunat; este creația lui Dumnezeu, dar nu este inteligent.
9)
Omul este inteligent, în asemănarea lui Dumnezeu, și să credem noi că
Dumnezeu iubește un copac mai mult decât un om, că un copac după ce este tăiat
va răsări și va crește din nou, dar omul - nu; chiar dacă el a trăit în nefericirea lui
aici, Dumnezeu îl chinuie mai mult după moarte? Nici unuia dintre noi nu-i place
moartea. Noi ar trebui să înmugurim din nou așa cum face un copac verde, și ne-
ar plăcea să trăim într-un ambient vesel, dacă am ști cum. Dar, a întrebat Iov,
după moarte unde este omul? A crezut Iov că era într-un iad arzător, un
purgatoriu incandescent, sau chiar într-un prag al iadului?

4
 10)
Ce a știut Iov despre acest subiect al „iadului”? În acel moment Iov era
acoperit cu furuncule datorită unei boli aduse asupra lui de Satan Diavolul. El era
cu adevărat un om în nefericire pe pământ. Deci, din punctul de vedere al
învățăturii populare despre iad” nu este ciudat ca Iov să-i spună acest lucru lui
Dumnezeu: „Cine îmi va oferi aceasta, să-mi oferi protecţie în iad, să mă ascunzi
până Îţi va trece mânia şi să-mi fixezi un timp când îţi vei aminti de mine”? (Iov
14:13, Douay) Aici Iov, în nenorocirea sa, îl roagă pe Dumnezeu din cer să-l
ascundă în iad. Vă puteți imagina dorința lui de a merge acolo, dacă iadul este un
loc al teribilului chin conștient? Desigur, Iov avea suficient necaz și nu dorea să
sară dintr-o tigaie de gătit în foc. Nu, nu a vrut. Dar pentru a evita contradicția
aparentă unii și-au imaginat că trebuia să existe o parte a iadului care este
binecuvântată și o altă parte pentru chin. Din contră, Iov s-a rugat așa cum a
făcut-o deoarece el cunoștea aranjamentul lui Dumnezeu și știa ce înseamnă
„iadul” din Sfintele Scripturi. El știa că într-o zi, în viitor, Dumnezeu își va reaminti
de toți cei care au mers în acest „iad” scriptural, și le va da o oportunitate într-un
nou sistem de lucruri, „în care dreptatea va locui”. (2 Petru 3:13, Douay) Așadar,
ce este acest „iad”?
11)
Unul dintre scriitorii Psalmilor a avut de spus acest lucru:
„Auziți aceste lucruri, voi toate națiunile: dați urechea, voi toți, locuitori ai lumii. Toți care
sunteți muritori și voi fii oamenilor: bogat și sărac la un loc. Ei sunt duși în iad la fel ca oile:
moartea se va hrăni cu ei. Și cel drept va avea stăpânire asupra lor dimineața: iar ajutorul lor va
putrezi în iad departe de gloria lor.” (Psalm 48:2,3,15)
Oile nu sunt în iad, însă oile sunt junghiate cu milioanele. De asemenea, într-un
astfel de număr mare, oamenii mor și merg în „iadul” Scriptural. Psalmistul spune
că acolo moartea se hrănește cu ei și ajutorul lor putrezește , însă adaugă: „Dar
Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din mâna iadului, când el mă va primi” -
Psalm 48:2,3,15 Douay)
12)
Alt scriitor al Psalmilor spune: „Cine este omul care să trăiască și să nu
vadă moartea: care își va elibera sufletul din mâna iadului?” (Psalm 88:49, Douay)
Prin nici un mijloc uman, al său propriu sau al altui om, nu poate vreo persoană
vie de pe pământ să scape de „iadul” Scriptural. Că omul a fost obligat să vadă
moartea este deoarece a fost născut ca păcătos datorită păcatului primilor noștrii
părinți, Adam și Eva, în „paradisul plăcerii”. „Plata păcatului este moartea. Dar
grația lui Dumnezeu, viață veșnică în Isus Cristos, Domnul nostru.” (Romani 6:23,
Douay) Întrucât toți au fost obligați să meargă în „iadul” Scriptural, a fost cu
scopul de a-și avea sufletele torturate în vreun fel? Cum putea să se întâmple asta
sufletelor păcătoase, când Dumnezeu zice la Ezechiel 18:4 (Douay) acest lucru:
„Iată, toate sufletele sunt al mele, așa cum este sufletul tatălui, așa și sufletul

5
fiului este al meu: sufletul care păcătuieşte, acela va muri”? Deci, din Sfintele
Scripturi, omul se stinge din viață când merge în „iad”, pentru că sufletul lui
moare, făcând imposibil pentru sufletul lui să fie chinuit pentru un timp sau
pentru o veșnicie.
13)
Dacă cineva dorește să argumenteze că iadul este un loc al chinului
conștient în foc, atunci trebuie să argumenteze, de asemenea, că Isus Cristos, Fiul
lui Dumnezeu, cel născut din fecioara Maria, a mers, de asemenea, într-un loc al
chinuirii sufletului pentru a lua locul omenirii păcătoase. Vorbind despre învierea
lui Isus, apostolul Petru a spus:
„Pentru că David zice despre el … Fiindcă tu nu vei lăsa sufletul meu în iad; nici nu vei permite ca
Cel Sfânt al tău să vadă putrezirea … el vorbeşte despre învierea lui Cristos. Pentru că el nici nu
a fost lăsat în iad: nici carnea sa nu a văzut putrezirea. (Fapte 2:25-31, Douay)
Iadul Scriptural în care Isus a fost în părțile a trei zile este mormântul comun al
omenirii și din acest mormânt Tatăl său ceresc l-a înviat a treia zi. Ca dovadă a
acestui lucru, traducerea monseniorului Knox nu folosește cuvântul „iad” așa cum
face Versiunea Douay, dar redă:
„Tu nu vei lăsa sufletul meu în locuința morții sau nu vei permite ca servul tău
credincios să vadă putrezirea. Despre Cristos a spus el, prevăzând învierea lui, că
el nu va fi lăsat în locuința morților și că al său corp nu a văzut putrezirea.”
14)
Sfintele Scripturi vorbesc despre morți ca fiind adormiți, nu ca suferind
chin conștient. Morții nu puteau fi chinuiți mergând în „iadul” din Scriptură,
pentru că acest cuvânt este tradus în limba română din cuvântul ebraic „sheol” în
Vechea Scriptură și din cuvântul grecesc „ha'des” în Noua Scriptură. Din cele 65
de ori în care cuvântul ebraic sheol apare, Versiunea Douay îl traduce de 63 de ori
cu „iad”, odată cu „mormânt” și odată cu „moarte.” (Iov 17:16; Osea 13:14,
Douay) Dar la Iov 14:13, citat mai sus (par. 10), monseniorul Knox traduce sheol
„mormânt” în loc de „iad” și îl traduce „mormânt” în loc de „iad” și în alte locuri.
(Geneza 37:35; 42:38, Knox) Astfel învățătorii catolici recunosc că „iadul”
Scriptural este mormântul comun al omenirii.
15)
Deci, când cineva moare și merge în iad, simte el ceva? Are el vreun simț
care-l va face să fie supus vreunui chin? Cuvântul lui Dumnezeu, nu cuvântul
omului, răspunde:
„Pentru că cei vii știu că vor muri, dar morți nu mai știu nimic. Nici nu mai au vreo răsplată:
pentru că memoria lor este uitată. Orice este mâna ta în stare să facă, fă cu toată convingerea:
pentru că în iadul spre care te grăbești nu va fi nici lucrare, nici rațiune, nici înțelepciune, nici
cunoștință.” ( Eclesiastul 9:5,10, Douay)
În această scriptură, Monseniorul Knox, traduce sheol ca „mormânt” în loc de
„iad”. Cu siguranță, dacă o persoană era vie în purgatoriu sau în iad, el trebuie să

6
fi avut ceva rațiune, ceva cunoștință, ceva simț, în scopul de a simți tortura și
durerea despre care unii învățători ne spun că o persoană o suferă acolo după
moarte. Din contră, nouă ni se spune în mod definitiv, la Psalmul 145:4 (Douay):
„Spiritul lui pleacă și el se va întoarce în pământul lui: în acea zi toate gândurile lor
vor pieri”. Și la Psalmul 6:6 (Douay): „Pentru că nu este nimeni în moarte, care
este conștient de tine: și cine va mărturisi despre tine în iad?” Conform Sfintei
Scripturi, când un om moare, el încetează să gândească și să simtă; el merge în
„iad”, iadul Scriptural, care este mormântul comun și acolo el este adormit până
la înviere. El nu se bucură de odihnă conștientă acolo.
16)
Prietenul lui Isus, Lazăr, era mort în mormânt de patru zile. Vorbindu-le
discipolilor săi despre moartea lui Lazăr, Isus a spus că el era adormit. Discipolii au
crezut că ce voia Isus să spună era că el nu era încă mort, ci doar se odihnea. Ioan
11:11-15 (Knox) ne spune:
„El le-a spus, prietenul nostru Lazăr se odihnește acum; Eu o să merg acolo să-l trezesc. Dar,
Doamne, i-au zis discipolii, dacă el se odihnește, viața lui va fi salvată. Isus le vorbea despre
moartea lui, dar ei credeau că el vorbea despre odihna care vine cu somnul. Așa că Isus le-a
spus deschis, Lazăr este mort. Și de dragul vostru mă bucur că nu am fost acolo; ca să vă ajut să
credeți. Dar veniți, să mergem la el.”
Isus avea o oportunitate minunată aici de a arăta ce înviere va fi în noua ordine a
lui Dumnezeu, prin învierea lui Lazăr, care era în prezent mort și în mormânt. La
sosirea sa, sora lui Lazăr, Marta, i-a spus lui Isus: „Dacă ai fi fost aici, fratele meu
nu ar fi murit”. Mai târziu, Iisus l-a înviat pe Lazăr din mormânt, dar nu există
nimic în Sfintele Scripturi care să arate că Lazăr a spus ceva despre faptul că ar fi
fost într-un iad de chinuri de foc sau în purgatoriu timp de patru zile sau într-un
limbo, sau că ar fi fost în ceruri cu sfinții îngeri. Desigur, dacă Lazăr ar fi fost în
orice alt loc, decât în mormânt și dacă sufletul lui plecase viu undeva prin spațiu,
el ar fi știut asta când s-a întors în Betania, orașul său natal. El i-ar fi spus
apostolului Ioan și după aceea apostolul Ioan ar fi raportat asta în Evanghelia sa
Sfântă. Dar el nu a făcut așa. Deci, Lazăr experiențase doar ce a spus Eclesiastul
9:10, că acolo nu este înțelepciune, cunoștință, simț, activitate în iadul sau
mormântul în care omul merge la moarte.
17)
Dumnezeu n-ar fi putut plănui niciodată ceva asemenea purgatoriului sau
chinului veșnic în iad. Asta ar fi cel mai îndepărtat gând de mintea lui. Dovada că
Dumnezeu nu s-a gândit niciodată la un astfel de lucru este declarată în Biblia lui
Sfântă, unde el protestează la un astfel de lucru, spunând:
„Ei au zidit locuri înalte la Tofet, care este în valea fiului lui Hinom, pentru a-și arde fii și fiicele în
foc, ce Eu nu am poruncit nici nu am gândit în inima mea.”

7
Dumnezeu nu a avut niciodată o astfel de idee pentru creaturile sale, dar totuși
cei din poporul lui apostat și-au luat fii și fiicele și i-au ars foc pentru idolii și
imaginile dumnezeilor falși. Despre acest lucru Dumnezeu a zis:
„Aici dumnezei locuitorilor din țară trebuie să aibă altarele lor pe dealuri și copiii trebuie să fie
arși ca o jertfă în onoarea lor, un ritual pe care nu l-am prescris, nu l-am poruncit și nu mi l-am
imaginat. (Ieremia 7:31, Douay; și 19:5 Knox)
Nu, un Dumnezeu iubitor nu și-ar putea niciodată închipui chinuirea creaturilor
făcute după chipul său, punerea oamenilor vii în foc ca jertfă. Cu atât mai puțin l-
ar lăsa iubirea sa să gândească o doctrină a chinului veșnic sau al chinului
purgatorial în foc al sufletelor umane după moarte.
18)
Când este menționat focul în Sfintele Scripturi, el indică distrugerea
completă, nu chinul veșnic; ca de exemplu, în acest text din 2 Tesaloniceni 1:7-9
(Douay):
„Și vouă care sunteți chinuiți, odihnă împreună cu noi, când Domnul Isus va fi descoperit din cer
împreună cu îngerii puterii sale: într-o flacără de foc, răzbunându-se pe cei ce nu-l cunosc pe
Dumnezeu și care nu ascultă evanghelia Domnului nostru Isus Cristos. Care vor suferi pedeapsa
veșnică în distrugere, departe de fața Domnului și departe de gloria puterii sale.”
„Distrugerea” aici nu înseamnă degradare sau vătămare. Când Dumnezeu distruge
sau arde ceva, el îl șterge complet din existență.
19)
Cei care îl urăsc pe Dumnezeu, el nu-i va binecuvânta. Psalmul 144:20
(Douay) declară: Domnul păzește pe toți cei care-l iubesc: dar pe cei răi el îi va
distruge”. Exprimarea lui a iubirii nu se va îndrepta spre cei ce-l urăsc; dar față de
cei ce-l iubesc Dumnezeu exercită milă:
„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, măreț, gelos, cercetând nedreptatea părinților asupra
copiilor, până la a treia și a patra generație a celor care mă urăsc; și arătând milă până la mii
celor care mă iubesc și păzesc poruncile mele.” (Exod 20:5,6, Douay)
Veți remarca că Dumnezeu își arată mânia numai față de ei care-l urăsc. El nu
arată ură împotriva oamenilor numai din cauză că ei sunt născuți de anumiți
părinți într-o condiție păcătoasă. Fiecare persoană adultă este este un agent
moral liber. El poate decide pentru sine pe cine va servi. Pe cei care-l urăsc pe
Dumnezeu și îl resping, el nu-i va iubi. El își arată mila pentru mii dintre cei care-l
iubesc. Merită să fi temător de Dumnezeu și a arăți iubire pentru Dumnezeu. Ne
ocrotește de distrugerea din partea lui Dumnezeu a celor răi prin foc.

EXPRESIILE IUBIRII
20)
Orice a făcut și va face Dumnezeu în viitor este determinat de iubire. Nu
poate fi altfel, deoarece „Dumnezeu este iubire”. Chiar existența noastră este o
expresie a iubirii sale. El ne-a creat, dându-ne viață. „Pentru că la tine este izvorul
8
vieții.” (Psalm 35:10 Douay) El este cel ce există prin sine. Nu este bine să încerci
să-ți imaginezi când a început el, pentru că el nu are început: el este fără început
și, de asemenea, fără sfârșit. Înainte ca el să înceapă crearea, era singur. Dar el
avea o mare bucurie și fericire în aducerea în existență a creaturilor de toate
felurile, astfel încât astăzi să vedem în jurul nostru minunile creație sale. Toate
lucrurile pe care le creează îi aduc laudă și onoare atunci când se supun regulilor
sale, și așa trebuie să fie. El a produs o rasă de creaturi pământești inteligente,
creaturile umane. Este natural pentru ei să dorească să trăiască, deoarece
Dumnezeu le-a dat viața și dorința de a o păstra. Doar a trăi nu este complet în
sine, dar a trăi în fericire, a trăi cu oportunitatea de a-l lăuda pe Creator, aduce
bucurie completă pentru creatura umană.
21)
Când privim în jurul nostru, vedem că întreaga natură dovedește că
Creatorul este un Dumnezeu al iubirii. El a făcut toate lucrurile pentru plăcerea
omului. Priviți la generozitatea lui din natură. El a furnizat toate felurile de hrană
pentru om: fructe, legume, nuci cereale, boabe, pe lângă apa care ne
împrospătează. În măsura în care lucrurile de care avem nevoie pentru viața
noastră sunt implicate, el a dat omenirii o supraabundenţă. Cineva doar trebuie să
călătorească în diferite părți ale pământului pentru a vedea diferite feluri de
hrană folosite de popoare diferite, toate hrănindu-i, toate plăcute de mâncat. De
asemenea, Dumnezeu se gândește și la mijloacele noastre de îmbrăcăminte și
adăpost. El a adus în existență animale care produc lână, iar pe câmpuri plante cu
bumbac și fire, materiale care pot fi transformate în haine și copaci care produc
lemn, ramuri și frunziș pentru adăpost. Chiar pieile animalelor pot servi pentru
îmbrăcăminte; așa că noi putem avea hainele necesare și protecție pentru
corpurile noastre, toate într-o astfel de abundență. Tot ce trebuie omenirea să
facă este să-şi folosească abilităţile şi să întrebuinţeze potrivit aceste lucruri.
22)
Gândiți-vă la acest corp pe care ni l-a dat Dumnezeu și vedeți ce poate
face omul cu el. El poate să vadă, uitându-se cu privirea la semenii săi,
contemplând toată creația vie și minunată a lui Dumnezeu și, natura neînsuflețită.
El poate pipăi, spunând dacă lucrurile sunt calde sau reci, determinând forma
lucrurilor atingându-le cu degetele, chiar dacă nu le va putea vedea. Dumnezeu
ne-a dat un minunat simț al gustului. Indiferent de ceea ce mâncăm, putem să
distingem, chiar dacă există doar o ușoară nuanță de diferență de gust între
această mâncare și cealaltă. El ne-a permis să auzim, surprinzând muzica în
melodia păsărilor, în valurile care se agită, în mișcările diferite și audibile ale
vântului. El ne-a acordat auzul pentru a putea asculta vocile iubite, cele ale fraților
și surorilor noastre, ale părinților și mamelor noastre și ale prietenilor noștri.

9
Putem detecta ce vor să spună și ce vor să ne exprime. Dumnezeu ne-a dat și
simțul mirosului. Cu el ne putem bucura de mireasma florilor grandioase pe care
le-a creat, de parfumurile naturale care umplu aerul, de mirosul alimentelor
plăcute pe care le mâncăm.
23)
Toate aceste simțuri, Dumnezeu ni le-a dat ca pe un dar prețios, pentru a
ne spori plăcerea de a trăi, nu pentru a experimenta chinuri acum sau în viitor.
Aceasta arată că și-a iubit creaturile de la bun început. Cât de mult pot exprima
viața pe pământ creaturile sale! Omul poate să meargă, să alerge, să se cațere, să
înoate, da, să zboare, nu cu aripi naturale ca păsările, ci folosind mașinării, pe care
darurile mentale pe care Dumnezeu le-a făcut omului i-au permis să le facă,
pentru a se ridica în aer prin aplicarea legilor lui Dumnezeu pentru natură. Toate
acestea ni le-a dat Dumnezeu. Noi nu suntem creaturi autodezvoltate de evoluție.
Nu am ajuns aici din întâmplare. Am fost făcuți, creați prin puterea lui Dumnezeu,
și toate aceste lucruri pe care le posedăm sunt darurile Sale, binecuvântări de la
un Dumnezeu iubitor. Chiar dacă suntem imperfecți acum, omul se bucură de cele
cinci simțuri ale sale și se bucură de casă, pământul. Dacă lucrurile ar fi perfecte și
pașnice, omul ar fi mulțumit să trăiască pentru veșnicie pe pământ. Acum, nu-i
așa?
24)
Tu chiar nu ai ști că ești în viață dacă nu ar fi fost creierul pe care
Dumnezeu ți l-a pus în cap. Ce organ este acesta! Ce înregistrări face! Ce impresii
sunt puse pe el în timpul scurtei noastre vieți actuale! Câte lucruri ne putem
reaminti prin el! Ce imaginație are pentru a concepe lucruri! Cum poate raționa!
Există voință în acest creier, care ne îndeamnă la acțiune, ne face să urmăm
anumite căi. Acest creier al nostru are o conștiință care poate fi antrenată în
deptate. Se pare că nu există nicio limită în măsura în care creierul nostru poate fi
folosit. Acesta poate fi direcționat spre studiul unor chestiuni științifice,
astronomie, matematică, inginerie. Poate studia amenajarea de mari structuri și
clădiri pentru adăpostirea și munca oamenilor de pe pământ. Poate studia,
concepe și dezvolta limbi străine. Am putea continua la nesfârșit să ne gândim la
ceea ce poate face creierul uman, pentru că avem oameni pe tot pământul astăzi
care își folosesc creierul în atât de multe moduri diferite, unele pentru
binecuvântarea oamenilor și, din păcate, altele pentru răul oamenilor. Indiferent
de modul în care omul căzut îl folosește, Dumnezeu ne-a dat creierul și, cu
siguranță, acest lucru în sine este o expresie a iubirii Sale.
25)
Un alt lucru important: Dumnezeu i-a dat omului însușirile sale.
Atributele lui Dumnezeu sunt iubirea și înțelepciunea, dreptatea și puterea. Pe
acestea le-a pus în primul om, Adam, atunci când l-a creat, căci Dumnezeu l-a

10
făcut pe Adam după chipul său. „Dumnezeu este iubire”. (1 Ioan 4:8, Knox) „Toate
sunt făcute de Dumnezeu; ale Lui sunt înțelepciunea și puterea.” (Iov 12:13, Knox)
„Priviți unde șade El, ... dreptatea și justiția sunt stâlpii tronului Său.” (Psalmul 96 :
2, Knox) „Nu o dată, ci de două ori am auzit glasul de avertizare al lui Dumnezeu;
toată puterea este a lui Dumnezeu”. -Psalmul 61:12, Knox.
26)
Aceste câteva scripturi mărturisesc că este un Dumnezeu al înțelepciunii,
al iubirii, al dreptății și al puterii. Dacă toți oamenii ar urma aceste atribute, așa
cum au fost puse în primul om, în perfecțiune, acest pământ ar fi acum un loc
măreț în care să trăim. Prin interesul său plin de iubire față de om, Dumnezeu i-a
dat acestuia puteri directive pentru responsabilitățile sale în îngrijirea animalelor
inferioare și în relațiile cu toată familia umană:
Și Dumnezeu a zis: „Să facem pe om, după chipul și asemănarea noastră; să-l punem în fruntea
peștilor din mare și a tot ce zboară prin aer, a vitelor, a întregului pământ și a tuturor
târâtoarelor care se mișcă pe pământ.” (Geneza 1:26, Knox)
Dumnezeu a fost generos, iubitor, prin faptul că l-a luat pe om și l-a pus în fruntea
tuturor acestor lucruri.
27)
Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a pus în grădina lui a plăcerii, ca s-o lucreze și s-o
îngrijească. Și iată porunca pe care Domnul Dumnezeu i-a dat-o omului: „Poți să mănânci tot ce
vrei din toți pomii din grădină, afară de pomul care aduce cunoașterea binelui și a răului; dacă
mănânci vreodată din acesta, sentința ta este moartea.” (Geneza 2: 15.17, Knox)
Apoi, Dumnezeu i-a dat omului o soție perfectă și frumoasă, ca ajutor al său și
pentru popularea pământului.
Și Dumnezeu a pronunțat binecuvântarea Sa asupra lor: Creșteți și vă înmulțiți și umpleți
pământul și faceți-l al vostru; stăpâniți peștii din mare și tot ce zboară prin aer, și toate ființele
vii care se mișcă pe pământ. (Geneza 1:28, Knox)
O altă expresie a iubirii lui Dumnezeu! El nu a făcut doar un bărbat și o femeie și
nu i-a așezat acolo într-o casă paradisiacă și nu i-a lăsat să trăiască împreună cu
animalele. Nu! El a prevăzut o viață de familie fericită între oameni, ca mijloc de
populare a pământului. El a spus: „Acum, înmulțiți-vă, umpleți acest pământ cu
semenii voștri și supuneți-l”. Faceți copii și lăsați-i să crească și să devină oameni
ca voi și lăsați-i să se înmulțească din nou până când tot acest pământ va fi plin de
creaturi umane. În același timp, faceți din acest pământ un paradis perfect.
Aceasta este casa voastră”. Cu siguranță, Creatorul a dat dovadă de iubire
făcându-l pe om și așezându-l într-un paradis terestru al plăcerilor.

PROBA IUBIRII

11
 28)
Dacă omul ar fi continuat în iubirea lui Dumnezeu, lucrurile ar fi fost
diferite astăzi. Dar omul a părăsit iubirea lui Dumnezeu și a mers pe drumul său.
Deși omul a făcut acest lucru, Dumnezeu nu a părăsit omenirea. „Fiindcă atât de
mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu născut, pentru ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16, Douay) Dar unii
oameni se întreabă: „Ei bine, Dumnezeu nu a putut fi foarte iubitor punând pomul
cunoașterii binelui și răului acolo în paradis, Cum ar putea fi acest pom și
interzicerea omului de a mânca din el o expresie a iubirii divine”? Cu toate
acestea, Creatorul știe ce este mai bine pentru om. El știe care este scopul Său
prin care l-a creat și l-a așezat aici pe pământ. Fericirea și mulțumirea din partea
lui Adam și a Evei, împreună cu familia lor, depindea de aprecierea continuă a
binecuvântărilor lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu- odată ieșit din viața lor, ei nu ar
fi putut fi mulțumiți și nici nu s-ar fi putut bucura de viață, pentru că ar fi pierdut
iubirea Tatălui, iar acesta este un lucru esențial pentru a trăi. Ceea ce îl preocupa
pe Dumnezeu era ca omul să continue să trăiască în favoarea Sa, în
binecuvântarea Sa și în adevărata Sa închinare. Așadar, aceasta depindea de
iubirea, dreptatea, înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu și de punerea în
aplicare a legii lui Dumnezeu, și nu a legii omului.
29)
Dumnezeu nu a aranjat ca omul să se guverneze singur. Dumnezeu a
făcut toate aranjamentele necesare pentru a gestiona afacerile pământului și
pentru ca omul să facă lucrurile așa cum Dumnezeu știa că este mai bine ca omul
să le facă. Toate acestea pentru binecuvântarea creației. Omul ar trebui acum să
arate apreciere pentru suveranitatea lui Dumnezeu, pentru guvernarea Sa asupra
universului. Dacă nu se va arăta apreciere, în mod natural, binecuvântările se vor
pierde. Dumnezeu i-a spus omului: „Poți să mănânci pe săturate din toți pomii din
grădină, afară de pomul care aduce cunoașterea binelui și a răului; dacă mănânci
vreodată din acesta, sentința ta este moartea”. (Geneza 2:17, Knox) Acest lucru
arată că Dumnezeu îl va guverna pe om, nu prin forță sau constrângere, nu prin
teama de chinurile iadului, ci prin apelarea la aprecierea omului, la recunoștința
proprie a omului, la iubirea omului pentru Creatorul său. Dumnezeu guvernează
în iubire. Tot ceea ce a spus omului să facă a fost: Nu mânca din acel copac
anume. Ceea ce Dumnezeu dorea de la om era ascultarea.
30)
Ascultarea se exprimă prin apreciere și prin a face ceea ce dorește Cel
care te binecuvântează. Ar fi spre binele omului să facă ceea ce vrea Dumnezeu să
facă. Dacă omul era recunoscător, binevoitor și iubitor față de Tatăl său, ar face
exact ceea ce Creatorul său vrea să se facă. Ce a avut omul? Nimic în afară de
ceea ce îi dăduse Dumnezeu, iar tot ceea ce avea era pentru binele său. Prin

12
urmare, omul ar trebui să aibă iubire și apreciere față de Creatorul său. El trebuie
să respecte principiile pe care Dumnezeu le-a stabilit pentru om și să se
conformeze acestor principii. Omul trebuie să-și amintească faptul că Iehova
Dumnezeu este Cel care dă Legea, care dă indicațiile pentru cursul de acțiune pe
care trebuie să-l urmeze omul. Omul trebuie să respecte aceste legi și porunci ale
lui Dumnezeu. Așa că Dumnezeu a pus o probă simplă asupra omului. A fost una a
ascultării în ceea ce privește mâncarea sa. Prin simplul fapt de a sta departe de
pomul interzis, omul ar fi putut, cu siguranță, să arate că îl apreciază și îl iubește
pe Dumnezeu.
31)
Dar Eva și Adam nu L-au iubit pe Dumnezeu, pentru că au mâncat din
fructul acelui pom. Prin intermediul șarpelui, Satan Diavolul s-a prezentat Evei și
ea a preferat să-l creadă pe Satan, șarpele, decât pe Creator. Șarpele i-a spus Evei:
Ce este porunca aceasta pe care v-a dat-o Dumnezeu, să nu mâncați fructe din niciun pom din
grădină? La care femeia a răspuns: „Putem mânca roadele oricărui pom din grădină, în afară de
pomul din mijlocul ei; din acesta Dumnezeu ne-a interzis să mâncăm sau chiar să-l atingem, sub
pedeapsa cu moartea. Și șarpele i-a zis: Ce este această vorbărie despre moarte? Dumnezeu
știe bine că de îndată ce veți mânca acest fruct vi se vor deschide ochii și voi înșivă veți fiți ca
niște dumnezei, cunoscând binele și răul. (Geneza 3:1-5, Knox) Și șarpele a zis femeii: Nu, tu nu
vei muri de moarte." (Geneza 34, Douay).
32)
Eva nu a dat dovadă de iubire când a mâncat din fructul interzis. Adam și-
a arătat și el egoismul, mâncând. În inimile lor nu exista iubire, nu exista
apreciere, nu exista recunoștință pentru toate lucrurile minunate pe care
Dumnezeu le dăduse. Au preferat să fie neascultători, să-și facă propriile legi, să
decidă singuri ce este bine și ce este rău, fără să mai privească la marele Suveran
al universului care are toată puterea, înțelepciunea și iubirea pentru a fi
îndrumați. Nu, acum ei vor acționa inteligent, își vor face propriile legi și vor trăi
după ele, vor fi ca Dumnezeu. Ce prostie, căci pentru a se bucura de viață o
creatură trebuie să recunoască legea Celui Suprem, aranjamentul și modul de
binecuvântare, nu ceea ce creatura crede că ar trebui să se facă!
33)
Acolo, în paradisul plăcerii, primii noștri părinți s-au întors împotriva lui
Dumnezeu. Dar iubirea lui Dumnezeu nu a dat greș. El și-a exprimat modul de
iubire față de familia umană, prin această promisiune: „Voi pune dușmănie între
tine [șarpele] și femeie, între sămânța ta și sămânța ei; ea îți va zdrobi capul, iar tu
îi vei pândi călcâiul. (Geneza 3:15, Douay) Așa că Dumnezeu i-a lăsat pe Adam și
Eva să trăiască suficient de mult timp pentru a întemeia o familie mare.
Dumnezeu știa că poate câștiga iubirea acelor urmași ai lui Adam care apreciau
binecuvântările divine; dar pe cei care se dovedeau răi cu bună știință și nu voiau
să trăiască sub legea și aranjamentul lui Dumnezeu, îi va distruge. Ei nu vor fi

13
binecuvântați veșnic de Sămânța femeii lui Dumnezeu, ci vor fi zdrobiți ca și
sămânță a șarpelui.
34)
Din cauza neascultării, Adam și Eva au pierdut dreptul de a trăi pe
pământ. Și-au pierdut casa din paradisul plăcerii și au fost scoși din grădina
Edenului. Dar în ceea ce-i privește pe urmașii lor, Dumnezeu a promis că Sămânța
promisă va veni și va schimba lucrurile. Dumnezeu a intenționat ca omul să
trăiască pentru veșnicie în căminul său pământesc, așa cum acum omenirea
trăiește pentru o perioadă scurtă de timp. Acest pământ a fost menit drept casă a
omului, nu cerul, nu purgatoriul, nu un iad al chinului veșnic.
Domnul a spus asta; Domnul care a făcut cerurile și întreaga structură și formă a pământului,
modelate după voia Sa. El nu l-a creat pentru a sta nefolosit, ci l-a modelat pentru a fi casa
omului. (Isaias 45:18, Knox)
Dumnezeu spune mai departe: „Așa va fi cuvântul, care va ieși din gura mea. El nu
se va întoarce la mine fără nici un răspuns, ci va face tot ce-mi place și va prospera
în lucrurile pentru care l-am trimis.” (Isaia 55:11, Douay) Acest pământ, casa
omului, nu va fi ars și scos din existență. Dumnezeu spune că acest pământ nu va
sta degeaba și nu l-a creat pentru a sta degeaba, ci l-a făcut ca pe casa omului,
pentru a fi umplut cu oameni perfecți și pentru a fi adus la o stare paradisiacă
peste tot. Psalmul 103:5 (Douay) spune: „Tu care ai întemeiat pământul pe
temeliile lui: acesta nu va fi mutat în vecii vecilor”. Eclesiastul 1:4 (Douay) adaugă:
„O generație trece și o altă generație vine, dar pământul rămâne în picioare
pentru totdeauna”. Pământul va rămâne pentru totdeauna pentru casa omului și,
la timpul potrivit, Dumnezeu va face ca omenirea perfectă să trăiască pe el pentru
veșnicie în plăcere, în prosperitate, cu abundență. Omul Îl va lăuda atunci pe
Dumnezeu, pentru că a lui Dumnezeu cale este iubirea și El o lucrează pentru
beneficiul și binecuvântarea omului.

DARUL UNEI CĂRȚI DIN IUBIRE

35)
Toate citatele noastre de mai sus sunt din Sfânta Scriptură, Sfânta Biblie.
Această Carte a cărților este un dar al iubirii lui Dumnezeu, pentru că prezintă o
înregistrare a promisiunilor Sale. Ea arată cum a tratat cu omul în ultimii 6.000 de
ani, binecuvântând și călăuzind oamenii ascultători până în prezent. În secolul al
șaisprezecelea înainte de Cristos, Dumnezeu a început să facă să fie scrisă Biblia în
forma sa actuală. S-a început cu scrierile lui Moise. Au urmat alți scriitori inspirați,
toți scriind sub conducerea lui Dumnezeu. În cele din urmă, în jurul anului 98 e.n.,
apostolul Ioan a terminat de scris ultima dintre cărțile Bibliei.

14
 36)
Vorbind despre cele peste treizeci și cinci de cărți ale Bibliei scrise înainte
de apariția creștinismului, înainte de începerea bisericii, apostolul Petru scrie:
Acum, cuvântul profeților ne dă mai multă încredere decât oricând. Este un motiv bun că
acordați atâta atenție acestui cuvânt; el va continua să strălucească, ca o lampă într-o cameră
întunecată, până când se va crăpa de ziuă și steaua zilei va răsări în inimile voastre; totuși,
trebuie să vă amintiți întotdeauna acest lucru, că nicio profeție din Scriptură nu face obiectul
unei interpretări particulare. La urma urmei, nu a fost niciodată impulsul omului cel care ne-a
dat profeția; oamenii i-au dat glas, dar erau oameni pe care Dumnezeu îi sfințise, purtați, în
timp ce vorbeau, de către Spiritul Sfânt.-2 Petru 1:19-21, Knox.
37)
Or, toate aceste lucruri au fost scrise pentru folosul nostru. Dumnezeu a
avut grijă ca textul Bibliei să fie păstrat, pentru că acel text era al Său, scris sub
inspirația Sa, de aceea Cuvântul Său este un ghid perfect pentru noi toți. Ar trebui
să ne întoarcem la el și să îl studiem. El ne face înțelepți pentru obținerea salvării.
Așa i-a spus Pavel lui Timotei:
Pentru că din pruncie ai cunoscut Sfintele Scripturi, care te pot îndruma spre salvare, prin
credința care este în Cristos Isus. Toată Scriptura, inspirată de Dumnezeu, este de folos pentru a
învăța, pentru a mustra, pentru a îndrepta, pentru a instrui în dreptate, pentru ca omul lui
Dumnezeu să fie desăvârșit, pregătit pentru orice lucrare bună.-2 Timotei 3:15-17, Douay.
38)
Cu siguranță pe Biblie ne putem baza, mai mult decât pe cuvântul rostit
de un om. Ea este cuvântul lui Dumnezeu, care prezintă istoria omenirii de la
Adam până în prezent și ne spune ce se va întâmpla în viitorul apropiat, Sfânta
Biblie dezvăluie scopurile lui Dumnezeu pentru o nouă ordine. Când ne întoarcem
la Scripturi, putem auzi promisiunile lui Dumnezeu cu privire la această nouă
ordine cu binecuvântări pentru toată omenirea credincioasă. Cu mult timp în
urmă, Dumnezeu i-a promis lui Avraam: „În sămânța ta vor fi binecuvântate toate
națiunile pământului, pentru că ai ascultat de glasul Meu.” (Geneza 22:18, Douay)
Adam nu a ascultat și a adus păcatul, durerea și moartea asupra familiei umane,
dar lui Avraam cel ascultător, Dumnezeu i-a promis că binecuvântarea va veni la
toate națiunile prin Sămânța sa, care este Isus Cristos. Mai târziu, lui David,
Dumnezeu i-a promis un Conducător pentru omenire:
După tine, îți voi ridica sămânța, care va fi dintre fiii tăi: Eu îi voi întemeia Împărăția. El Îmi va
zidi o casă, și-i voi întări scaunul de domnie pentru totdeauna. Eu îi voi fi tată, și el îmi va fi fiu; și
nu-mi voi lua de la el mila, cum am luat-o de la cel dinaintea ta. Dar îl voi așeza în casa Mea și în
Împărăția Mea pentru totdeauna; și tronul lui va fi foarte ferm pentru totdeauna."-1
Paralipomena 17: 11-14, Douay.
39)
Secole după aceea Dumnezeu l-a inspirat pe Daniel să profețească:
Dar în zilele acelor împărați Dumnezeul cerurilor va întemeia o Împărăție care nu va fi distrusă
niciodată: și Împărăția sa nu va fi dată altui popor. Și ea va sparge în bucăți și va consuma toate
aceste împărății și ea însuși va rămâne pentru totdeauna. (Daniel 2:44, Douay)

15
Aceste scripturi, împreună cu multe alte profeții din Biblie, arată spre o Împărăție
pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru totdeauna pentru a binecuvânta bărbații și
femeile credincioase. Această împărăție va face ca omenirea să fie în siguranță în
casele lor:
Ei vor construi case și le vor locui, vor planta vii și vor mânca roadele lor. ... Nu vor planta și altul
va mânca... . . Lupul și mielul vor paște împreună, leul și boul vor mânca paie, iar țărâna va fi
hrana șarpelui. Nu vor răni și nu vor ucide pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul.
Mai departe, cu privire la Rege și la domnia sa, Isaia spune :
El va judeca pe cei săraci cu dreptate și va mustra cu echitate pe cei blânzi de pe pământ. . . .
Lupul va locui cu mielul, și leopardul se va culca cu iedul. Vițelul, leul și oaia vor locui împreună,
și un copilaș le va conduce. Vițelul și ursul vor paște, puii lor se vor odihni împreună; și leul va
mânca paie ca boul. Și copilul de lapte se va juca la gaura aspidei; și copilul înțărcat își va băga
mâna în vizuina basilicului. Nu vor răni și nu vor ucide în tot muntele Meu cel sfânt, căci
pământul este plin de cunoștința Domnului, ca apele care acoperă marea. - Isaia 65:21-25 și
11:4-9, Douay.
40)
Vor continua războaiele între împărății sub acea Împărăție? Ascultați-l pe
Mica în 4:3,4 (Douay):
El va judeca între multe popoare și va mustra națiunile puternice de departe; și își vor bate
săbiile în pluguri și sulițele în brăzdare. Națiune nu va mai lua sabia împotriva națiunii, și nu vor
mai învăța războiul. Și fiecare vor ședea sub vița lor și sub smochinul lor, și nimeni nu-i va
înspăimânta, căci gura Domnului oștirilor a vorbit.
Isus Cristos, Sămânța promisiunii lui Dumnezeu, este Cel care aduce toate aceste
binecuvântări familiei umane prin Împărăția pe care Dumnezeu a instituit-o cu
Isus ca Rege.
41)
Reamintiți-vă acum cuvintele îngerului către fecioara Maria:
Vei concepe în pântecele tău și vei naște un fiu și-l vei numi Isus. ... Domnul Dumnezeu îi va da
tronul tatălui său David și va domni peste casa lui Iacov în veac; împărăția lui nu va avea sfârșit.
(Luca 1:31-33, Knox)
Aceasta a fost efectuată ca împlinire a lui Isaia 9:6, 7 (Douay):
Căci un copil ni s-a născut și un fiu ni s-a dat, și guvernarea este pe umărul Lui; și va fi numit:
Minunat, Sfetnic, Dumnezeu cel Puternic, Tatăl lumii viitoare, Prințul Păcii. Imperiul Lui va
crește și nu va fi sfârșit al păcii. El va ședea pe scaunul de domnie al lui David, și peste împărăția
Lui, ca s-o întemeieze și s-o întărească cu judecată și cu tărie, de acum și până în veac. Zelul
Domnului oștirilor va face ca acest lucru să se împlinească.
42)
Isus știa că a fost chemat la această poziție înaltă, pentru a fi
Conducătorul Împărăției lui Dumnezeu. Așa că i-a învățat pe apostolii săi să se
roage pentru această împărăție, căci ei urmau să fie luați în ea împreună cu el.
Către Dumnezeu, Tatăl lor din ceruri, ei s-au rugat: „Vie împărăția Ta. Facă-se voia
Ta, precum în cer așa și pe pământ”. (Matei 6:10, Douay) Până în ziua de azi
creștinii se roagă aceeași rugăciune, dar v-ați gândit vreodată pentru ce anume v-
ați rugat? Vă dați seama că atunci când Îi cereți Tatălui din ceruri ca voia Lui să se
16
facă pe pământ la fel cum se face în ceruri, Îi cereți să distrugă tot acest
aranjament rău care există pe pământ? Căci națiunile pământești nu fac voia Lui.
Vă rugați ca ele să fie înlăturate așa cum a profețit Daniel și în locul lor să aibă
stăpânire împărăției lui Dumnezeu. Așadar, veți înceta acum să vă mai rugați
această rugăciune sau doriți Împărăția și binecuvântările ei?

RĂSCUMPĂRARE ȘI ÎNVIERE
43)
Pe pământ, Isus nu numai că a justificat numele sfânt și Cuvântul Tatălui
Său ceresc, dar a oferit și răscumpărarea de care omenirea avea nevoie, murind
ca o jertfă perfectă pe Calvar. Prin dăruirea vieții Sale umane perfecte, fără păcat,
El a îndeplinit condamnarea pe care Legea lui Dumnezeu o impunea urmașilor lui
Adam. Astfel, tot ceea ce Adam cel răzvrătit pierduse pentru posteritatea sa
nenăscută, Isus a răscumpărat de sub această sentință. Prin aceasta a făcut posibil
ca omul să câștige viața veșnică. De aceea, apostolul Pavel scrie: „Păcatul ne oferă
moartea, ca plată; Dumnezeu ne oferă viața veșnică, ca dar gratuit, prin Isus
Cristos, Domnul nostru.” (Romani 6:23, Knox) Tot ceea ce a primit Adam ca plată
pentru păcat a fost moartea, nu viața veșnică într-un iad de foc sau purgatoriu.
Dacă îl acceptăm astăzi pe Isus Cristos, darul gratuit pe care Dumnezeu ni-l oferă
prin el este viața veșnică, în noua ordine a lui Dumnezeu, a spus Isus::
Așa cum Tatăl are în El darul vieții, tot așa a dat Fiului să aibă și El în El darul vieții și i-a dat și
puterea de a judeca, fiindcă este Fiul Omului. Nu vă mirați de asta; se apropie timpul când cei
care sunt în morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși din ele; cei ale căror fapte au fost bune se
vor ridica la o nouă viață, iar cei ale căror fapte au fost rele, se vor ridica pentru a-și afla
sentința. - Ioan 5:26-29, Knox.
44)
Acolo avem promisiunea lui Isus că toți cei din morminte vor ieși la
timpul potrivit, unii la o înviere de viață și binecuvântare în noua ordine, iar alții la
o judecată care se va îndrepta împotriva unora dintre ei pentru că nu se vor pune
de acord cu Împărăția lui Dumnezeu sub Cristos în acel moment. Viața este prin
Cristos Isus; după cum citim, la 1 Timotei 2:5,6 (Knox): „Există un singur
Dumnezeu și un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni, Isus Cristos, care
este om, ca și ei, și care s-a dat pe Sine însuși ca răscumpărare pentru toți”. Primul
om, Adam, a adus păcatul în lume și moartea prin păcat, astfel încât toți urmașii
lui au murit. Omul Isus Cristos a oferit o răscumpărare pentru toți credincioșii. Isus
și-a prezentat răscumpărarea lui Dumnezeu în ceruri după învierea Sa din morți,
iar acum Dumnezeu L-a așezat pe tronul ceresc pentru a domni ca Rege al
Împărăției. Spune apostolul Pavel: „După cum știm, domnia Lui trebuie să
continue până când va pune sub picioarele Sale pe toți vrăjmașii Săi, iar ultimul

17
dintre acești vrăjmași de care va fi deposedat este moartea.” (1 Corinteni 15:25,
26, Knox) Domnia lui Cristos este îngrijirea lui Dumnezeu pentru omenire, ca
expresie a iubirii Sale față de ea. Dumnezeu iubește viața, nu moartea. Moartea
este plata păcatului. Iehova îl iubește pe păcătosul care se pocăiește și se întoarce
la El. Pentru că primul om a păcătuit și i s-a împotrivit Lui, asta nu L-a făcut pe
Dumnezeu să se împotrivească familiei umane. Dar Dumnezeu insistă ca noi să
fim ascultători față de legile Sale și să urmăm aranjamentele Sale, dacă ne
așteptăm să trăim.

CÂND
45)
Ei bine, spune cineva, tu vorbești despre calea lui Dumnezeu că este
iubire; atunci când se va întâmpla totul? Pentru un răspuns, consultați Matei,
capitolul 24. Acesta ne vorbește despre un semn cu multe trăsături, războaie,
molime, foamete, cutremure, creștini persecutați, care vor apărea atunci când va
începe Împărăția. Isus le-a spus acolo ucenicilor săi că atunci când creștinii vor
vedea aceste lucruri care se întâmplă împreună pe pământ, ei trebuie să știe că
acest sistem vechi de lucruri trece și că guvernarea nouă și dreaptă, Împărăția lui
Dumnezeu pentru care i-a învățat să se roage, este stabilită în ceruri. El a spus:
„Atunci mulți se vor scandaliza și se vor trăda unii pe alții și se vor urî unii pe alții”.
(Matei 24:10, Douay) Acum, nu este aceasta o descriere adevărată a situației de
astăzi de pe pământ? Egoismul domnește în mod suprem. Acest lucru duce la un
„necaz mare” cum nu a mai văzut omul și nici nu va mai vedea vreodată. Acesta
va distruge toată această răutate și națiunile care se angajează în ea. Punctul
culminant al acestui mare necaz va fi bătălia de la Armaghedon, pe care Papa a
fost determinat să o menționeze. Acea bătălie îi va scoate din existență pe toți
îngerii răi împreună cu Satan Diavolul și pe toți oamenii care slujesc această
organizație ticăloasă.
46)
Este această bătălie, atunci, o expresie a iubirii lui Dumnezeu pentru
familia umană? Da. Dumnezeu nu are plăcere în moartea celor răi, dar va fi o
binecuvântare pentru omenire ca Dumnezeu să-i distrugă pe toți cei răi.
Pe viața Mea, zice Domnul Dumnezeu, nu doresc moartea celui rău, ci ca cel rău să se întoarcă
de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la căile voastre rele; și pentru ce veți
muri, casă a lui Israel? (Ezechiel 33: 11, Douay)
Este atât de nebunesc pentru orice creatură să se îndepărteze de poruncile și de
conducerea lui Dumnezeu. De ce să mori doar pentru a-ți îndeplini propria voință
și propriul mod de viață? Pe cei care refuză să se supună poruncilor lui Dumnezeu
îi va duce la distrugere, îi va nimici, îi va anihila. Aceasta este ceea ce se va
18
întâmpla cu cei răi. (Psalmul 144:20, Douay; 2 Tesaloniceni 1:7-9) Este esențial
pentru toți oamenii care iubesc dreptatea ca cei răi să fie astfel distruși. Aceasta
exprimă iubirea lui Dumnezeu pentru dreptate și bunătatea Sa față de om să-i
distrugă pe cei răi din univers.
47)
Suveranul universului va aduce un pământ perfect, populat cu o familie
umană perfectă. De ce, atunci, ar trebui ca Dumnezeu să-i lase pe cei răi să
rămână pe acest pământ și să-l corupă? Dumnezeu este cel care urmărește să
producă o societate perfectă de bărbați și femei, toți ca expresie a iubirii sale,
aducându-le fericire, pace, belșug și mulțumire cu viața lor perfectă. Este scopul
Său de a umple acest pământ cu creaturi fericite și drepte, nu cu creaturi rele.
48)
În zilele lui Noe, potopul era un lucru esențial. Pământul era pe atunci
plin de răutate, pentru că oamenii, în general, se întorseseră împotriva lui
Dumnezeu. Excepție făceau opt persoane, familia apropiată a lui Noe, care iubea
și predica dreptatea. Oamenii au refuzat să se convertească în urma
avertismentului lui Dumnezeu prin intermediul lui Noe și să se curețe; el i-a
anihilat, inclusiv guvernele care existau atunci, pentru că Dumnezeu a regretat că
a făcut omul; era mâhnit de starea în care ei au coborât. Așa că i-a distrus pe toți.
Noe L-a iubit pe Dumnezeu și Dumnezeu l-a iubit pe Noe și familia sa, patru
cupluri căsătorite. Acestea Dumnezeu le-a adus prin catastrofă, distrugerea acelei
lumi neevlavioase. Dumnezeu a trebuit să distrugă acel sistem ticălos și pe toți
oamenii săi pentru ca Noe, soția sa, cei trei fii ai lor și soțiile lor să se bucure de
viață în fericire. Dumnezeu va face același lucru din nou. El trebuie să o facă. Așa
cum potopul a fost o expresie a iubirii sale, tot o expresie a iubirii este și faptul că
El va duce bătălia de la Armaghedon. Este esențial acum, astfel încât pentru ca
oamenii care iubesc dreptatea să trăiască în pace și unitate pentru veșnicie.
49)
Viața este plăcută în fericire numai sub Dumnezeu. Trăim astăzi - da, dar
puțini dintre oameni sunt se bucură de această viață. Omul trăiește, există, dar
atunci când oamenii sinceri ajung să-L cunoască pe Dumnezeu, să urmeze
poruncile Lui drepte și să trăiască în conformitate cu principiile Lui bune, încep să
trăiască în fericire. „Binecuvântarea Domnului îi îmbogățește pe oameni, și nu li se
va alătura nici un necaz.” (Proverbe 10:22, Douay) Împărăția lui Iehova, pentru
care ne rugăm, va fi pe tot pământul și va fi o binecuvântare durabilă pentru
omenirea ascultătoare.
50)
Și acum, înainte de Armaghedon, bătălia din „ziua cea mare a
Dumnezeului Atotputernic, această veste bună a distrugerii acestui sistem și a
instaurării Împărăției lui Dumnezeu trebuie să fie predicată în toate țările și în
insulele mării. (Apocalipsa 16:14-16, Douay; Matei 24:14) Așa cum Noe a aflat

19
despre potopul care urma să vină și a fost un predicator al dreptății și a predicat
vestea salvatoare în zilele sale, la fel și cei care află despre Armaghedon și despre
împărăția lui Dumnezeu trebuie să predice „această evanghelie” în toată lumea ca
mărturie. Nu există nicio modalitate de a scăpa de distrugere în bătălia de la
Armaghedon dacă oamenii nu vin la Domnul Dumnezeu și nu caută dreptatea și
nu caută blândețea, „ca prin orice mijloc să puteți fi ascunși în ziua indignării
Domnului”, la fel cum Noe și familia sa au trecut prin potop. Ei au fost ascunși În
ziua indignării Domnului împotriva acelui sistem vechi. (Țefania 2:3, Douay)
Dumnezeu nu se schimbă, El poate păstra poporul Său în toate părțile pământului
în această zi, la sfârșitul acestui sistem ticălos de lucruri.
51)
De aceea, Dumnezeu are grijă ca „această Evanghelie a împărăției” să fie
predicată pe tot pământul, ca mărturie pentru toate națiunile. După aceea va veni
sfârșitul, sfârșitul acestui sistem de lucruri. Dumnezeu și-a ridicat martorii. Acești
martori ai lui Iehova Dumnezeu sunt foarte grijulii cu privire la această chestiune.
Ei vor ca oamenii să cunoască calea lui Dumnezeu. Ei își arată aprecierea față de el
prin predicarea veștii bune a Împărăției pe tot pământul. Martorii lui Iehova își
simt responsabilitatea de a duce acest mesaj către popor. Ei nu sunt nici politici,
nici comerciali și sunt împotriva oricărei speranțe false precum comunismul ateu.
Ei Îl iubesc pe Dumnezeu din ceruri și vor să-L slujească pe El și pe Fiul Său, Isus
Cristos, Regele. Ei vor ca și alții să știe despre El și să-L servească. Ei îi încurajează
pe toți oamenii care iubesc dreptatea să dovedească prin Sfintele Scripturi toate
lucrurile pe care le predică. Oricine poate lua Sfânta Biblie, fie că este o ediție
catolică sau nu, și își poate dovedi pentru propria satisfacție ce prevederi are
Dumnezeu pentru el. Toată lumea ar trebui să se întoarcă la Sfintele Scripturi
pentru a dovedi, așa cum au făcut-o și vechii Bereeni: „Aceștia erau de o origine
mai bună decât tesalonicenii; ei au primit cuvântul cu toată râvna și au examinat
Scripturile, zi după zi, pentru a afla dacă toate acestea erau adevărate”. -Fapte 17:
11, Knox.
52)
Prin aceste Sfinte Scripturi, noi, martorii lui Iehova, credem că primul om
a păcătuit și a adus moartea asupra întregii familii umane. Dar Iehova Dumnezeu
a iubit omenirea și a aranjat răscumpărarea lor pentru ca ei să poată dobândi
viața în noua Sa ordine. El L-a dat pe Fiul Său, Isus Cristos, pentru ca păcatul lumii
să fie înlăturat.
53)
Din Sfintele Scripturi am învățat și mărturisim că învierea este una dintre
cele mai mari doctrine predate în Cuvântul lui Dumnezeu și că omenirea care se
află acum în morminte va fi înviată și va avea ocazia de a avea viața veșnică,
turma mică a credincioșilor lui Isus primind viața în ceruri ca mireasă a lui Cristos,

20
iar restul omenirii credincioase primind o moștenire în paradisul restaurat pe
pământ. Cei care dau dovadă de iubire pentru Dumnezeu și caută să facă voia lui
Dumnezeu cu credincioșie vor trăi pentru veșnicie. Cei care refuză să urmeze
legea lui Dumnezeu vor merge în moartea veșnică.
54)
Noua ordine este chiar în fața noastră. Înainte de Armaghedon ar trebui
să căutăm dreptatea și blândețea, pentru a fi ascunși în ziua indignării Domnului.
Iehova Dumnezeu nu este mânios pe cei care îl iubesc. El își va exprima mânia
împotriva Diavolului și a demonilor săi răi și a oamenilor de pe pământ care îl
slujesc pe Diavol. Pe aceștia, Sămânța femeii lui Dumnezeu îi va zdrobi din
existență.
55)
Tot ce a făcut Dumnezeu, a făcut din iubire. El și-a exprimat scopul în
Sfintele Scripturi, iar noi ne putem baza pe Cuvântul Său. Sfânta Scriptură s-a
dovedit a fi adevărată până acum, iar noi putem avea încredere în promisiunile lui
Dumnezeu pentru viitor. Pentru a obține viața veșnică în fericire, trebuie să
ajungem să îl cunoaștem pe marele Creator, Iehova Dumnezeu și pe Fiul Său. De
aceea, Isus i-a spus lui Dumnezeu: „Acum, aceasta este viața veșnică: Ca ei să Te
cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Cristos, pe care L-ai
trimis Tu”. (Ioan 17:3, Douay) Obțineți o Biblie în versiunea Douay sau o Biblie în
versiunea Knox. Citiți-o. Dovediți-vă că ceea ce ai citit aici este adevărul Scripturii.
În iubire, Dumnezeu a păstrat Cuvântul Său, Biblia, pentru voi. Așadar, citiți-o.
Învățați despre viață și despre șansa pe care o aveți pentru ea, ca dovadă că a lui
Dumnezeu cale este iubirea.

Întrebări

1. a) Cine a fost cel promis de Dumnezeu? b) Deoarece el a fost născut cu mult timp în urmă, ce
întrebări pun oamenii astăzi?
2.3. Unde și cum a fost născut Cel promis? b) Cum a știut fecioara Maria că el va fi născut de ea?
4. Pentru care două motive a fost Isus născut în acest mod?
5. Ce mare însușire a dezvăluit astfel Dumnezeu față de omenire?
6. Deci, care este calea lui Dumnezeu, și cum arătăm că-l cunoaștem pe Dumnezeu?
7. Din punctul de vedere a ceea ce învață oamenii despre Dumnezeu, în contrast cu ceea ce
învață Cuvântul său, ce întrebări suntem îndrumați să punem?
8.9. a) Datorită nefericirii prezente a omului, ce întrebare punem despre viitorul lui? b) Cum ar
avea Dumnezeu mai multă iubire pentru un copac decât pentru un om?
10. Ce a întrebat Iov cu privire la iad, și de ce?
11. Cine sunt duse ca oile în iad, și ce speranță este acolo pentru ei?
12. a) De ce a fost omul obligat să vadă moartea? b) De ce mergerea lor în iad nu putea fi în a
avea sufletele chinuite?
13. a) Dacă iadul înseamnă un loc al chinului, atunci ce trebuie noi să argumentăm despre Isus?
b) Cum arată ce este iadul compararea versiunilor Douay și Knox?

21
 14. Cum arată autoritatea catolică că „iadul” este mormântul comun?
15. Are cineva vreun simț în iad? Ce arată Scriptura?
16. Ce arată experiența lui Lazăr, pe care Isus l-a ridicat din moarte, despre cei din iad?
17. De ce nu ar putea Dumnezeu niciodată să se gândească la un astfel de lucru ca chinul veșnic
al sufletelor după moarte?
18. Ce indică focul în Sfintele Scripturi, ca la 2 Tesaloniceni 1:7-9?
19. Pe cine urăște Dumnezeu și cui arată el milă?
20. Cum este o expresie a iubirii lui Dumnezeu faptul că suntem în viață?
21. Cum dovedește întreaga natură că Creatorul este un Dumnezeu al iubirii
22,23. a) Ce simțuri ne-a dat Dumnezeu, și pentru ce scop? b) Cum poate omul să exprime viața
și de ce și-ar dori să trăiască mereu?
24. Ce poate face creierul și ce arată despre asta darul lui Dumnezeu?
25. Ce atribute a dat Dumnezeu omului?
26. În exprimarea iubirii, ce a pus Dumnezeu în sarcina omului?
27. 27. Unde l-a pus Dumnezeu pe om și cum a încercat să se îngrijească de el nu să trăiască
singur?
28. Faptul că Dumnezeu a pus pomul interzis în paradis a arătat că fericirea și mulțumirea
omului depindea de ce?
29. (a) Omul trebuia să se guverneze singur? (b) Deci, ce voia Dumnezeu să vadă în om?
30. Ce l-ar fi făcut recunoștința pe om să facă?
31. De cine a preferat Eva să asculte?
32. De ce au dat dovadă Adam și Eva lipsă și de ce?
33. Cum a arătat atunci Dumnezeu că iubirea Sa nu a dat greș pentru omenire?
34. Ce drept au pierdut Adam și Eva, dar care a rămas scopul lui Dumnezeu cu privire la căminul
omenirii?
38) 35. Ce carte este un dar al lui Dumnezeu și cum a fost produsă?
36. Ce a spus apostolul Petru despre scrierile lui Dumnezeu
Profeți ai lui Dumnezeu?
37. Deci, care este cel mai bun ghid scris pentru noi și de ce?
38, 39. (a) Ce carte descoperă scopurile lui Dumnezeu și ce a promis Dumnezeu lui Avraam,
David și Daniel? (b) Ce va va asigura Împărăția pentru omenire?
40. Cum rămâne cu războaiele dintre națiuni sub Împărăție?
41. Cum a dus împlinirea cuvintelor adresate de înger Mariei la împlinirea lui Isaia 9:6 7''?
42. Ce rugăciune i-a învățat Isus pe ucenicii Săi și ce înseamnă împlinirea ei în ceea ce privește
națiunile lumii?
43. Cum a făcut Isus posibil ca omul să dobândească viața veșnică?
43. Cum a făcut Isus posibil ca omul să dobândească viața veșnică?
44. Prin cine a venit moartea, dar prin cine vine viața și pentru cât timp trebuie să domnească
el?
45. Când se vor întâmpla toate acestea și la ce le conduc egoismul și ura pe toate națiunile?
46. Cum ar putea fi bătălia de la Armaghedon o expresie a iubirii lui Dumnezeu?
47. Cu cine va umple Dumnezeu pământul?
48. Cum arată potopul din timpul lui Noe că Armaghedonul va fi o expresie a iubirii lui
Dumnezeu?
49. Cum ajung oamenii să cunoască mai mult decât o simplă existență?
50 La ce trebuie să se ajungă acum înainte de Armaghedon și pentru ca oamenii să facă ce?
51. A ridicat Dumnezeu vreun martor și care este scopul, lucrarea și calea lor?
52. În calitate de martori ai lui Iehova, ce lucruri fundamentale credem noi?

22
 53. Ce mărturie dăm despre înviere și despre câștigarea sau eșecul de a obține sau nu viața în
lumea nouă?
54. Ce lucruri ar trebui să căutăm înainte de Armaghedon și de ce?
55. Ce carte ar trebui să ne procurăm, să citim, să studiem și de ce?

23