Sunteți pe pagina 1din 17

RÂUL

(Ezechiel cap. 47)

Iehova s-a îngrijit de o dovadă îmbelșugată pentru întemeierea deplină a


credinței tuturor celor care îl iubesc pe el. La aceștia el le descoperă adevărul său,
care este asemenea unui izvor de viață, care niciodată nu-și va împuțina
aprovizionarea. El continuă să împrospăteze și să-i zidească pe cei care beau
adânc din aceste izvor. El permite acum rămășiței sale credincioase de pe pământ
să se bucure de aceste ape ale adevărului. (Isaia 12:3) Iehova a făcut ca această
regulă să fie anunțată de Moise: „Prin gura a doi martori sau prin gura a trei
martori să fie întemeiat un lucru. Această regulă a fost scrisă pentru beneficiul
urmașilor lui Cristos Isus, este făcută sigură de faptul că Isus a citat-o discipolilor
săi. (Deut. 19:15; Mat. 18:16). Iehova aplică această regulă în ce privește scopul
său descoperit oamenilor credincioși. El a făcut pe un profet să scrie și pe un alt
profet să scrie ca să-l confirme pe celălalt. În Apocalips, scrisă de Ioan la dictarea
lui Isus Cristos, este dată o descriere a râului vieții. În profeția lui Ezechiel, scrisă la
dictarea mesagerului ceresc trimis de Iehova, clasei Ezechiel i se spune despre
același râu al vieții pe care Iehova în bunătatea sa iubitoare la prevăzut pentru
folosul tuturor creaturilor sale care ascultă de el.
Ezechiel a fost condus sau îndrumat de mesagerul ceresc trimis prin tot
interiorul templului, de fapt, toate lucrurile din interiorul zidurilor care înconjoară
curtea exterioară. Acum lui Ezechiel îi este arătat că Iehova zidește templul său
sfânt pentru justificarea numelui său sfânt și că aceste rezultat este benefic
pentru toate creaturile sale care-l iubesc, care include și poporul care ar locui pe
pământ. „După aceasta m-a dus din nou la uşa casei; şi, iată, ape ieşeau de sub
pragul casei spre est, pentru că faţa casei dădea spre est şi apele curgeau de sub
partea dreaptă a casei, în partea de sud a altarului.
Ezechiel a fost dus la ușa casei. Templul și sanctuarul au avut două uși. Una
din acestea a fost ușa de la Sfânta și cealaltă a fost ușa de la Sfânta Sfintelor
templului. Ele au fost uși batante, sau ceea ce în limbajul modern noi numim „uși
duble”. „Și ușile aveau două canate fiecare, două canate turnante (batante); două
canate pentru o ușă și două canate pentru cealaltă ușă. Și erau făcuți pe ele, pe
ușile templului, heruvimi și palmieri.” (41:23-25). Cuvântul „ușă” folosit aici este la
fel cu evreiescul cuvânt folosit ca să desemneze ușa de la tabernacolul din pustiu.
(Exod 26:36) Stând la ușă, Ezechiel e văzut că „ape ieșeau de sub pragul casei.” Pe
această casă, Iehova o numește „locul tronului meu.” Și el mi-a spus: Fiu al
1
omului, locul tronului meu și locul tălpilor picioarelor mele, unde voi locui în
mijlocul copiilor lui Israel pentru totdeauna și numele meu sfânt, casa lui Israel nu
îl va mai pângării, nici ei, nici împărații lor, prin curvia lor, nici prin trupurile
moarte ale împăraților lor pe înălțimile lor. (43:7) La dovada că doi martori,
Ezechiel și Ioan, au vorbit în calitate de profeți ai lui Iehova și ca să se confirme
unul pe celălalt, în Apocalips 22:1 este scris: „Și el mi-a arătat un râu pur cu apa
vieții, curat ca un cristal, curgând de la tronul lui Dumnezeu și al Mielului.”
Acestea sunt ape dătătoare de viață care vin de la tronul lui Iehova
Dumnezeu. În 1914 Iehova Dumnezeu la trimis pe Fiul său iubit să domnească și
după aceea el a pus tronul său peste lucrurile care aparțin de pământ. În 1918
Domnul a venit la casa sau templul lui Iehova. Apele găsindu-și sursa în templu;
prin urmare noi trebuie să concluzionăm că apele descrise de profet au început să
curgă de la și după 1918. Apele au izvorât din casa Domnului în curțile interioare
și după aceea în partea de sud a altarului. Curțile interioare se mărgineau exclusiv
la preoți, fii lui Țadoc. Aceasta arată că preoția regală unsă vor fi primii care vor
avea acces la ape și să primească folos din ele. Acești unși cunosc sursa apelor și
sunt bucuroși deoarece ei sunt organizația lui Dumnezeu. „Este un râu, ale cărui
izvoare vor înveselii cetatea lui Dumnezeu, locul sfânt al tabernacolului celui
Preaînalt. (Psalmi 46:4). Rămășița unsă pe pământ văd templul lui Dumnezeu și
apele adevărului curgând de acolo, înalță un cântec de laudă, scris de David cu
mult timp în urmă, adică:
„Laudă te aşteaptă în Sion Dumnezeule, şi ţie îţi va fi împlinită promisiunea.
Tu cel care asculţi rugăciunea, toată făptura va veni la tine. Nelegiuiri mă
stăpânesc, tu vei îndepărta fărădelegile noastre. Binecuvântat este omul pe care
tu îl alegi şi ţi-l apropii, ca să locuiască în curţile tale; ne vom sătura cu bunătatea
casei tale, sfântul tău templu. În dreptate ne vei răspunde prin lucruri
înfricoşătoare, Dumnezeul salvării noastre, care eşti încrederea tuturor marginilor
pământului şi a celor ce sunt departe pe mare. Care prin tăria lui întemeiază
munţii, fiind încins cu putere. Care linişteşte zgomotul mărilor, zgomotul valurilor
lor şi tumultul popoarelor. De asemenea cei ce locuiesc în cele mai îndepărtate
părţi se tem de semnele tale, tu faci ca ieşirile dimineţii şi ale serii să se bucure. Tu
cercetezi pământul şi îl uzi, îl îmbogăţeşti mult cu râul lui Dumnezeu, care este
plin de apă, tu le pregăteşti oamenilor grâne, după ce astfel te-ai îngrijit de el. Tu
adăpi brazdele lui, îi aşezi bulgării; îl înmoi cu ploi, îi binecuvântezi încolţirea. Tu
încoronezi anul cu bunătatea ta şi cărările tale picură grăsime. Ele picură peste
păşunile pustiei şi colinele se bucură de fiecare parte. Păşunile sunt îmbrăcate cu

2
turme; văile de asemenea sunt acoperite cu grâne; da, ele strigă de bucurie şi
cântă. - Psalm 65.
Cei care au rămas credincioși Domnului prin marile încercări care au venit
asupra lor din 1917 până în 1919, care au fost așadar găsiți credincioși de Domnul
Isus și făcuți clasa sa a „servului credincios și înțelept” și sunt aduși în templu și
instruiți, sunt primii care se bucură de apele care curg din casa lui Dumnezeu. Că
aceștia vor fi primii care primesc foloase de acolo este sprijinit de cuvintele
profetului Zaharia, care a scris: „În acea zi se va deschide o fântână pentru casa lui
David (casa regală, Cel uns pentru legământul pentru împărăție, care primește
îndurările sigure ale lui David) și (după aceea) pentru locuitorii Ierusalimului (cei
născuți de spirit din organizația lui Iehova), pentru păcat și pentru necurăție
(asemenea lui Isaia, deoarece nu a cântat mai departe lauda lui Iehova).” (Zah.
13:1) Cei care au fost atinși de necurăție n Babilon, organizația lui Satan, trebuie
să fie curățiți. Iehova va da atenție celor care sunt ai lui, păzindu-i și
aprovizionându-i cu tot ce au nevoie. „Eu, Domnul o păzesc, o voi uda în fiecare
clipă, ca nimeni să nu o vatăme, o voi păzi noapte și zi.” (Isaia 27:3). „Voi, toți cei
însetați, veniți la ape, și cel care nu are bani, veniți, cumpărați vin și lapte fără
bani și fără preț.” - Isaia 55:1.
La timpul potrivit, cei din „marea mulțime”, ilustrați de leviții care au servit
în curțile interioare, trebuie să primească foloase din aceste ape. „Nu vor flămânzi
nici nu vor înseta; nici căldura nici soarele nu îi vor lovi, căci cel care are milă de ei
îi va conduce, pe lângă izvoarele de apă îi va călăuzi.” (Isaia 49:12) Națiunile
pământului, fiind în afara zidurilor care înconjoară casa regală, vor fi cei din urmă
serviți ca să beneficieze de aceste ape dătătoare de viață. Cei care cu un motiv
egoist îl servesc pe Domnul pentru un timp și după aceea devin indiferenți, nu
văd, nu apreciază, sau beneficiază de aceste ape.
Templul dădea spre este; prin urmare „ușa casei” era în linie directă cu
itinerariul „soarelui dreptății”, care vine din est. La Ezechiel 43:2 este scris astfel:
„Și, iată, gloria Dumnezeului lui Israel venea de pe drumul din est și vocea sa era
asemenea unui zgomot de multe ape: și pământul strălucea de gloria sa.” În
Apocalips 7: 2 este scris cu privire la Domnul Isus Cristos, Executorul Principal al
lui Iehova că: „Eu am văzut un alt înger suindu-se din est, având pecetea
Dumnezeului cel viu.” Apele din templu au curs prima dată în calea lui Domnului
Isus Cristos.
Viziunea lui Ezechiel arată că platforma templului este zidită mai sus decât
curtea interioară și curtea interioară este mai sus decât curtea exterioară, și
curtea exterioară este cu șapte pași decât pământul din afara zidului. „Apele

3
ieșeau de sub pragul casei.” Așadar apele vor curge în jos într-o serie de cascade.
Apele izvorâte din această sursă extraordinară și curgând pe pământul țării de
afară ar indica o secetă, și prin urmare multa nevoie de apă într-un ținut pustiu,
uscat și însetat. Acestea sunt apele vieții și Iehova este sursa vieții, iar cei care vor
trăi trebuie să ajungă la cunoștința că el este Dătătorul vieții și că iubitul său Fiu,
Isus Christos, este Funcționarul Principal Executiv, prin care el administrează viața.
(Ioan 17:3) Niciodată nu a fost în lume o secetă atât de gravă ca acum; și Iehova
Dumnezeu s-a pregătit de o provizie abundentă de adevăr dătător de viață, iar la
timpul potrivit toți vor veni în contact cu acest izvor dătător de viață. Ei trebuie
să-l cunoască pe Iehova Dumnezeu. - 1 Tim. 2:36.
Liderii din „Creștinătate” au asuprit poporul și au ascuns de ei adevărul, iar
acei oameni cu bună voință sunt prin urmare „săraci și în nevoie.” Puternicul Rege
al eternității, Dătătorul oricărui lucru bun zice: „Când săracii și nevoiașii caută apă
și nu este limba lor se sfârșește de sete, eu, Domnul, îi voi asculta, Eu Dumnezeul
lui Israel, nu-i voi părăsi. Voi deschide râuri în locuri înalte și fântâni în mijlocul
văilor, din pustiu voi face un iaz de apă; și pământul uscat, izvoare de apă.” (Isaia
41:17, 18). „Iată, voi face un lucru nou; acum se va ivi; să nu cunoașteți voi
aceasta? Voi face o cale în pustiu și râuri în locul secetos. Fiara câmpului mă va
onora, dragonii și bufnițele, pentru că eu dau ape în pustiu și râuri în deșert,
pentru a da de băut poporului meu, alesului meu.” (Isaia 43:19, 20) Poporul ales
al lui Iehova sunt cei din casa regală, cărora el le va da apele sale vii și după aceea
la toți cei care-l iubesc și-l servesc. „Pe acest popor l-am format pentru mine; vor
arăta lauda mea.” (Isaia 43:21). „Astfel zice Domnul care te-a făcut și te-a format
din pântece, care te va ajuta: Nu te teme, Iacobe, servul meu; și tu Ieșurun, pe
care l-am ales. Fiindcă voi turna apă peste cel însetat și potopurile pe pământ
uscat, voi turna duhul meu peste sămânța ta și binecuvântarea mea peste urmașii
tăi.” (Isaia 44: 2, 3). Aceste ape în final curg în „marea moartă” și dă viață la cei
care sunt cu bunăvoință și care-l iubesc și se supun lui Dumnezeu.
Notați că sursa apelor este din „partea dreaptă a casei”, sau, mai bine zis,
partea puterii, partea în care Iehova stă cu onoare în templu, a cărui Cap este Isus
Cristos. (Psalm 110:5; Isa. 41:13). „Astfel, spune Domnul unsului său, lui Cirus, a
cărui dreaptă am ținut-o, pentru a supune națiuni înaintea lui; și voi dezlega
coapsele împăraților, pentru a deschide înaintea lui cele două porți părăsite; și
porțile nu vor fi închise.” (Isaia 45:1). Aceste ape sunt de la Iehova Dumnezeu, dar
acționează prin clasa templului, Cristosul; la origine, desigur, Isus Cristos. Aceasta
marchează împlinirea cuvintelor profetice ale lui Isus, care a zis: „În ultima zi, ziua
cea mare a sărbătorii, Isus a stat în picioare și a strigat, spunând: Dacă însetează

4
cineva, să vină la mine și să bea. Cel ce mă crede pe mine, după cum a spus
scriptura, din lăuntrul lui vor curge râuri de apă vie.” (Ioan 7:37, 38) Această
profeție a lui Isus nu a fost împlinită până la revărsarea spiritului sfânt, după cum
este arătat în aceste cuvinte: „Dar spunea aceasta despre spiritul sfânt, pe care
cei ce îl cred pe el urmau să-l primească; pentru că spiritul sfânt nu a fost încă dat,
pentru că Isus nu fusese încă glorificat.” Aceasta confirmă mai departe concluzia
că a doua revărsare a spiritului sfânt urmează la venirea Domnului Isus la templu.
Altarul templului care i-a fost prezentat lui Ezechiel stătea în curtea
interioară, la care doar preoții serveau. Apele curgeau în partea de sud (prin
urmare partea dreaptă) a altarului. Din moment ce altarul arată spre marele
sacrificiu răscumpărător al lui Isus, aceasta arată că răscumpărarea este direct
legată de apele dătătoare de viață a Împărăției lui Dumnezeu. Cei care neagă
valoarea sângelui vărsat al lui Cristos Isus nu vor bea niciodată din aceste ape.
Preoții serveau la altar, apropiindu-se cu sacrificiul pe poarta de nord a curții
interioare; deci apele ce curgeau în partea de sud a altarului nu împiedicau calea
lor curată către altarul pregătit prin puterea divină. - 40: 35- 43; 43:12- 17.

APELE MĂSURATE

Ezechiel a fost condus după aceea afară pe poarta de nord al curții


exterioare și la poarta curții exterioare a privit spre est: „Apo m-a dus pe calea
porții dinspre nord și m-a condus împrejurul curții din afară până la poarta
exterioară spre calea care dă spre est; și, iată curgeau ape pe partea dreaptă.”
(Ezech. 47:2). Aceasta arată că Ezechiel nu a trecut peste sau nu a trecut prin
apele din curtea interioară. Acest verset de asemenea arată că apele nu au curs
prin poarta de est, ci prin cea din sud sau partea dreaptă a acesteia. Când Ezechiel
a ajuns în acest punct el a văzut acolo un om care a început să măsoare
adâncimea apelor. „Și când bărbatul care avea frânghia în mână a ieșit spre est, a
măsurat o mie de coți și m-a trecut prin ape; apele erau până la glezne.” (47:3)
Acest om cu frânghia de măsurat a urmat cursul apelor înspre est și Ezechiel a
mers înainte cu el; și aceasta ne reamintesc cuvintele psalmistului: „El mă
conduce lângă ape liniștite.” (Ps. 23:2). Poporul lui Dumnezeu merge pe această
cale: „Ei vor veni cu plâns, și cu cereri îi voi aduce; îi voi face s umble pe lângă
râurile de ape, într-o cale dreaptă, pe care nu se vor poticni, pentru că eu sunt
Tată lui Israel; și Efraim este întâiul meu născut.” - Ier. 31:9.
Era la poarta de est acel om care a început să măsoare apele. Unitatea de
măsură de o mie de coți folosită pentru acel scop nu sugerează domnia de o mie

5
de ani ai lui Cristos. O mie este o măsură principală folosită în mod regulat de
Iehova ca să arate o unitate de măsură concretă și remarcabilă în a trata și în a
vorbi cu poporul său ales. (Ex. 20:6; Ps. 50:10; 68:17; 84:10; 90:4; 91:7; Isa. 60:22;
Mica 5:2; 6:7). La prima măsurare apele au fost adânci până la gleznă. Aceasta
arată un debit relativ mic la început. Începând cu 1919 a fost un debit mic al
descoperirii adevărului pentru poporul lui Dumnezeu pe pământ. Credincioșii sau
bucurat de însă de acesta. „Cine a disprețuit ziua începuturilor mici?” (Zah. 4:10).
După organizarea lucrării în 1919 pentru ducerea mesajului adevărului la oameni,
debitul acestuia era mic de ceva timp, prefigurat prin curgerea slabă menționată
adineaori. Forțele împotrivitoare au fost atunci așa de mari, că ei priveau aproape
ca și când ar fi fost în stare să se abată sau să înfrâneze curgerea adevărului spre
oameni. Credincioșii s-au menținut fermi, totuși, iar Domnul i-a binecuvântat.
Ezechiel l-a urmat pe omul care a măsurat apele și care a mers spre est pe
cursul apelor. „Din nou a măsurat o mie și m-a trecut prin ape; apele erau până la
genunchi. Din nou a măsurat o mie și m-a trecut; apele erau până la coapse.
(47:4). Când măsurătorile au fost făcute, Ezechiel din nou a trecut prin șuvoiul de
apă după cum a mai făcut deja, pe care l-a găsit a fi mai adânc. Aceasta nu poate
simboliza măsura de viață, ci mai degrabă simbolizează publicarea mesajului
dătător de viață al adevărului care curge de la tronul lui Dumnezeu. De asemenea
măsoară cunoștințele generale din adevăr, obținute de poporul devotat al lui
Dumnezeu. Ea corespunde cu creșterea fulgerelor de lumină, care au ajuns la
poporul lui Dumnezeu. La fel, profetul Daniel scrie: „Cunoștința va crește”;
aceasta s-a realizat și s-a apreciat de poporul ales al lui Dumnezeu în special din
1924. (Ap. 10:7) Acum taina lui Dumnezeu s-a sfârșit, iar poporul său merge pe
lângă apele binecuvântării.
Următoarea măsurătoare s-a făcut, și Ezechiel a mers prin ape, care au fost
până la coapse. Cei fricoși, timizi, leneși și nerecunoscători vor afla că este greu să
meargă acum, iar împotrivitorii nu pot să treacă deloc. Creşterea adâncimii apelor
simbolizează creșterea cunoștinței adevărului și creșterea oportunităţilor de a
servi și a răspândi pretutindeni adevărul la alții. Domnul a împlinit minunat
profeția sa asupra poporului său, în special din 1924. La sfârșitul anului 1931,
înregistrările arată că de la 1919, martorii lui Iehova au fabricat și au plasat în
mâinile oamenilor mai mult de o sută zece milioane de cărți și broșuri care conțin
mesajul Domnului cu privire la Împărăția sa, care este simbolizat de ape. Acum, în
1932, când aceste rânduri sunt scrise, mai mult de trei sute de stații radio anunță
adevărul prin aer în fiecare săptămână spre gloria lui Dumnezeu. Poporul său este
în bucuria Domnului.

6
Ezechiel a mers mai departe cu omul cu frânghia de măsurat care a măsurat
adâncimea râului: „După aceea a măsurat o mie; și era un râu pe care nu-l puteam
trece, pentru că apele crescuseră, ape de înotat, un râu care nu putea fi trecut.”
(47:5). Este de un mare interes să notăm că lui Ezechiel însuși i-a fost cerut să
măsoare creșterea adâncimii apelor. Cu siguranță, el nu a măsurat adâncimea
râului cu frânghia de măsurat, dar la fiecare interval regulat al măsurării a o mie
de coți, el a măsurat adâncimea apelor, traversând apele de la un mal la celălalt și
făcând așa el s-a folosit pe sine ca un mijloc de măsură. Aceasta sugerează că
poporul uns al lui Dumnezeu de pe pământ va păstra un raport și un control
despre fiecare creștere de lumină și adevăr pe care Iehova li-l dăruiește prin Capul
templului său și la care ei îi vor arăta aprecierea lor pentru aceasta. În plus,
sugerează că înregistrările progresului distribuirii adevărului va fi păstrat și la
intervale regulate de timp, vor fi făcute comparații cu lucrarea care a fost făcută
anterior.
A patra măsurătoare a fost ultima făcută și sugerează măsurarea de la
punctul complet al încercării. Aceasta ar indica măsurarea limitei „măsurii staturii
plinătății lui Cristos Isus” și spre unitatea în Cristos când toți unșii vor vedea ochi
către ochi și împreună vor înălța vocile și vor cânta, proclamând adevărul spre
gloria lui Dumnezeu. - Ef. 4:13; Isa. 52:8.
Rămășița unsă știe că apele adevărului provin de la Dumnezeu, iar ei nu
privesc la om pentru instruire. Ce a văzut Ezechiel a fost un miracol săvârșit de
Domnul, deoarece apele au izvorât din casă dintr-un izvor subțire. Nici o fântână
de ape nu a fost vărsată în râu în timp ce trecea, ca acesta să crească, iar volumul
de apă a continuat să crească până ce acesta a ajuns un râu puternic. A fost
Iehova singur, cel care a dat creșterea și apele au „crescut cu creșterea lui
Dumnezeu.” (1 Cor. 3:6; Col. 2:19) Numai patru mii de coți mari, sau aproape
șapte mii de picioare, mai puțin de o jumătate de milă, de la izvorârea lui,
curentul de apă care a început de la adâncime gleznelor când a fost măsurat
prima dată, a devenit un râu mare, și aceasta înainte ca să ajungă în deșert și în
mare. Astăzi, după cum adevărul lui Iehova este descoperit rămășiței
credincioase, adâncimea lui crescut astfel încât rămășița exclamă: „O, adâncul
bogățiilor, deopotrivă ale înțelepciunii și cunoașterii lui Dumnezeu! Cât de
nepătrunse sunt judecățile lui și peste putință de găsit căile lui!” - Rom. 11:33.
Evident, îngerul care a Domnului care a făcut măsurătoarea a vorbit puțin
sau deloc cu Ezechiel deși ei au înaintat de-a lungul cursului de apă, dar acum,
miracolul fiind îndeplinit, el i-a atras atenția lui Ezechiel la acesta: „Și mi-a spus:
Fiu al omului, ai văzut aceasta? Apoi m-a dus și m-a făcut să mă întorc la marginea

7
râului. (47:6) De la 1918 îngerii Domnului au avut de-a face cu expunerea
adevărului pentru clasa Ezechiel și făcând așa ei acționau sub conducerea lui
Cristos Isus, Capul templului. Marile adevăruri au fost expuse pentru rămășița din
această parte a vălului și din acest sector al Armaghedonului. Chestiunea este
acum anunțată clar în atenția rămășiței prin cuvintele rostite de profet: „Ai văzut
aceasta”, de la Iehova? Ezechiel era acum pe punctul de a i se arăta ceva de pe
malurile râului. El este acum pe punctul să vadă că oriunde curgea acest râu
forme roditoare de viață apăreau de-a lungul lui. „Acum, când m-am întors, iată,
pe malul râului erau foarte mulți pomi pe de o parte și pe cealaltă. (47:7). Copacii
sunt „băutori de apă.” Este scris: „... toți aceia (copacii) care sunt hrăniți de ape...
Eu voi opri râurile acestuia, și apele mari au fost oprite;... și toți copacii de pe
câmp au fost înfometați din cauza acesteia.” (Ezechiel 31:14, 15 Lesser) Aceasta
dovedește că copacii beau apă ca să trăiască. Copacii arată unde trebuie să fie apă
și ei stau ca invitații sau semne, oferind o invitație la cei însetați să vină să bea. În
scopul de a bea, oamenii trebuie să meargă unde sunt copacii; prin urmare ei
trebuie să meargă unde Domnul Dumnezeu a plantat copacii: „Ca ei să poată fi
numiți copaci ai dreptății, ei vor locui în țară pentru totdeauna, lăstarul sădirii
mele, lucrarea mâinilor mele, ca eu să pot fi glorificat.” (Isa. 60:12) Acești copaci
prin urmare ilustrează pe sfinții reînviați ca membrii ai trupului lui Cristos și pe
rămășița credincioasă încă pe pământ. Ei sunt reprezentanții lui Iehova și martorii
săi și ei invită oamenii care însetează „să vină și să ia apa vieții fără plată.” - Apoc.
22:17.

APE VINDECĂTOARE

Îngerul Domnului l-a instruit după aceea pe Ezechiel cu privire la scopul


acestor ape: „Apoi mi-a spus: Aceste ape ies spre țara de est și coboară înspre
deșert și se varsă în mare, când se vor vărsa în mare, apele se vor vindeca.” (47:8)
La început pentru folosul celor care sunt „pe calea Domnului” Isus Cristos,
Conducătorul lui Iehova, se apropie din est și face din este și din vest calea lui. Cei
care au așteptat și au privit la Domnul sunt cei dintâi care beneficiază. Dar sunt și
alții care vor primii foloase din aceste ape. Apele au venit spre țara de est și după
aceea au fost făcute să „meargă în deșert”, adică, în araba, și să transforme
sterilitatea moartă a țărânei uscate într-o grădină roditoare pentru Domnul.
„Pustiul și locul uscat se vor veseli pentru ei; și deșertul se va bucura și va înflorii
ca trandafirul.” (Isa. 35? 1) Iehova știe unde este nevoie de apele vii, și el le
trimite acolo. Prima dată clasa templului lui Iehova primește mesajul adevărului,

8
după aceea ei trebuie să-l poarte la oricare dintre popoarele la care Domnul îi
conduce și le poruncește. Cei credincioși îl duc la oamenii care sunt însetați după
adevăr.
Estul Ierusalimului este un ținut deșert, și marea Moartă este în acea
direcție. Aceste ape vindecătoare merg mai departe în „marea Moartă.” O apă
vindecătoare este de mare trebuință acolo. Nici un pește nu trăiește acum în
marea Moartă, dar când aceste ape „se vor vărsa în mare, apele (acestora) se vor
vindeca. După aceea peștii pot răi în aceasta, și „marea”, care a fost multă vreme
moartă, va fi făcută un furnicar de creaturi vii. Marea Moartă ilustrează oamenii
pământului, morți în greșeli și păcate, în care nu este viață cu adevărat. Pentru
multe secole, apele râului Iordan au curs în marea Moartă dar nu au vindecat-o;
însă apele menționate în această profeție provin de la Dumnezeu și curg înspre
oamenii din lume care sunt morți în greșeli și păcate, iar după aceea astfel vor fi
vindecați. „Iată, Eu le voi aduce sănătate și vindecare, și îi voi vindeca și le voi
descoperi abundența păcii și adevărului.” (Ier. 33:6; Isa. 33:24) Iehova a prefigurat
această vindecare prin Moise cât și prin Elisei. (Ex. 15:23-25; 2 Regi 2:21, 22)
Rămășița poporului lui Dumnezeu de pe pământ fac acum lucrarea Elisei de
ducere a mesajului adevărului la oameni, astfel permițându-le să vadă cum ei pot
fi vindecați prin mâna Domnului Dumnezeu. Curând, Mai marele decât Moise va
face ca ei să vadă cum pot fi complet vindecați, și astfel vor fi vindecați pentru
totdeauna.
Oamenii din lumea blestemată de păcat au căutat după viață dar nu au
găsit-o, deoarece ei au urmat învățăturile omului. Râul vieții, curgând de la tronul
lui Iehova Dumnezeu, dă viață la toți care vor primii și vor asculta adevărul. „Și se
va întâmpla, că orice lucru care trăiește, care se mișcă, oriunde râurile (marg.
Două râuri; potrivit cu Lesser, izvoare duble) vor curge, va trăi; și va fi o mare
mulțime de pești, pentru că aceste ape vor curge până acolo, fiindcă aceștia vor fi
vindecați; și orice lucru pe unde va curge râul va trăi.” (47:9). Oamenilor le va fi
dată cunoștința adevărului și le va fi oferită oportunitatea ca să trăiască. „Și
aceasta este viața veșnică, ca ei să te poată cunoaște pe tine, singurul Dumnezeu
adevărat, și pe Isus Cristos, pe care tu l-ai trimis.” (Ioan 17:3). Nu este altă cale
dată sub ceruri prin care oamenii să trăiască. Acest adevăr este deplin confirmat
de Psalmul șaizeci și cinci, citat până acum. Oamenii trebuie să dorească adevărul
și să se bucure să-l primească când ei au o oportunitate. Aceste ape vii ale lui
Dumnezeu, curg în marea rasei umane depravate. Toți, prin urmare, vor avea
oportunitatea să cunoască adevărul și să trăiască. Clasa Ezechiel, rămășița, știe

9
acum că acesta este adevărul și este privilegiul lor să-i mângâie pe cei care
suspină și plâng, dorind să cunoască calea lui Dumnezeu de salvare.

PESCARI DE OAMENI

Ocupația cu pescuitul este un mijloc de a asigura lucruri pentru susținerea


vieții. Când Isus a văzut pe unii evrei credincioși angajați în pescuit el le-a zis:
„Urmați-mă, și Eu vă voi face pescari de omeni.” (Mat. 4:19). Fără îndoială, Isus a
avut în minte cuvintele pe care Iehova l-a făcut pe profetul să le scrie: „Și se va
întâmpla, că pescarii vor sta în picioare pe el (R.V. prin el), de la En-Ghedi chiar
până la El- Eglaim; vor fi un loc pentru a întinde plase; peștii lor vor fi conform cu
felul lor, ca peștii mării celei mari, peste măsură de mulți.” (47:10). Rămășița lui
Dumnezeu acum pe pământ sunt pescari de oameni; iar în timpul
Armaghedonului și după el pescuitul nu se va mai face. Martorii lui Iehova, stau în
apele mării lumii pentru a pescui oamenii, prin atragerea atenției lor spre adevăr,
apele vii ale lui Dumnezeu, care curg în ea. Ei fac asta, nu pentru câștig egoist, dar
pentru onoarea numelui lui Iehova și pentru binele celor care doresc să trăiască.
Textul arată: „de la En-Ghedi chiar până la En-Eglaim va fi un loc pentru
întinsul plaselor.” (R.V.) Acestea au fost nume de locuri de pe malurile mării
Moarte. (Ios. 15:61, 62) Viile erau mari la En-Ghedi. (Cânt. 1:14) La ambele nume
silaba „En” înseamnă „izvor, fântână, sursă.” En-Ghedi înseamnă „sursă de iezi sau
turme.” „En-Eglaim” înseamnă „sursa a două vițele.” Iezii și vițelele au fost
folosite regulat în sacrificiile poporului antic sau tipic al lui Dumnezeu. Dumnezeu
a făcut aceste două fântâni sau surse de ape vii, iar pescarii săi stau între ele ca să
atragă atenția oamenilor la calitatea vindecătoare a adevărului și să pescuiască
acolo oameni în numele lui Dumnezeu. Ei pescuiesc cu plase, care arată că
Dumnezeu dă rămășiței mijloace de a-i prinde cu mesajul adevărului.
Adevărul este mesajul de judecată și separare: „Din nou, Împărăția cerului
este asemenea unei plase, care a fost aruncată în mare și care strânge de orice
fel: care, când a fost umplută, ei o trag la țărm și au stat și au strâns în vase ce
este bun, dar au aruncat ce era rău.” (Mat. 13:47; 48) Martorii lui Iehova aduc
mesajul adevărului și-l proclamă, iar Domnul prin îngerii săi face lucrarea de
separare. „Astfel va fi la sfârșitul lumii; îngerii vor ieși și vor reteza pe cei stricați
din mijlocul drepților.” (Mat. 13:49) Lucrarea îl identifică pe cel curat de cel
necurat după cum este prevăzut de legea lui Dumnezeu. „Și tot ce nu are
aripioare și solzi în mări și în râuri, din tot ce mișcă în ape și din orice viețuitoare
ce este în ape, acelea să vă fie o urâciune; da să vă fie o urâciune; să nu mâncați

10
din carnea lor și trupurile lor moarte să va fie o urâciune. Orice nu are aripioare
nici solzi în ape, să vă fie o urâciune.” (Lev. 11:10-12). Chiar acum rămășița are o
parte în lucrarea de judecată a declarării adevărului.
În timpul prezent „peștii săraci” sunt victimele jefuitorilor și al opresorilor,
așa după cum este scris: „Ochii tăi sunt prea puri ca să privești răul și nu te poți
uita la nelegiure; de ce te uiți atunci la cei care lucrează perfid și îți ții limba când
cel stricat mănâncă pe cel mai drept decât el? Și îi faci pe oameni ca pe peștii
mării, ca pe târâtoarele ce nu au conducător peste ele? Ei îi ridică pe toți cu
cârligul, îi prin în plasa lor și îi adună în năvodul lor: de aceea se bucură și se
veselesc. De aceea ei sacrifică în cinstea plasei lor și ard tămâie în cinstea
năvodului lor, fiindcă prin ele partea lor este grasă și carnea lor, multă. Își vor goli
astfel plasa și nu vor continua să ucidă națiunile fără cruțare?” (Hab. 1:13-17)
Martorii lui Iehova atrag atenția oamenilor la adevăr, iar unii dintre ei acum
ascultă. Mulți vor auzi mai târziu și „marea” care este moartă va fi transformată la
o condiție de prospețime și viață. Oamenii națiunilor vor vedea copacii stând
lângă ape, invitându-i, și vor veni la ei. „Atunci vei vedea și vei curge de bucurie și
inima ta se va teme și se va lărgii; deoarece plinătatea mării se va întoarce spre
tine, forțele neamurilor vor veni la tine.” - Isa. 60:5.
Scripturile arată că va fi o clasă de oameni care nu vor accepta și asculta de
Cuvântul lui Dumnezeu al adevărului. Pe aceasta profetul Ezechiel o numește
„locurile noroioase” și „mlaștini”; prin urmare ei sunt necurați. „Dar locurile ei
noroioase și mlaștinile ei nu vor fi vindecate; (și aceea care nu va fi vindecată,
marg.); vor fi date pentru sare.” (47:11) Aceasta este dovada faptului că aceștia
vor merge într-o distrugere veșnică. Nimic nu va crește în apa mării Moarte sau în
ținutul sării; și „dându-i pe ei pentru sare” înseamnă că ei sunt dați sterilității și
morții. Următoarea scriptură dovedește aceasta: „Și Abimelec a luptat împotriva
cetății toată ziua aceea; și a luat cetatea și a ucis poporul care era în ea și a
dărâmat cetatea și a presărat-o cu sare.” (Jud. 9:45). „Și că toată țara este
pucioasă și sare, arzând, că nu este semănată, nici nu rodește, nici nu crește vreo
iarbă în ea, ca dărâmarea Sodomei și Gomorei, Admei și Țeboimului, pe care le-a
dărâmat Domnul în furia sa și în mânia sa.” (Deut. 29:23). „De aceea, precum eu
trăiesc, spune Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel, negreșit Moabul va fi ca
Sodoma și copii lui Amon ca Gomora, locul înmulțirii urzicilor și ocnelor de sare și
o pustiire veșnică, restul poporului meu îl va prăda, și rămășița poporului meu îl
va stăpânii.” - Țef. 2:9.
Această judecată corespunde cu următoarea declarație: „Cel care este
murdar, să fie în continuare murdar.” Soția lui Lot a fost transformată într-un stâlp

11
de sare. Sunt unii care au fost parțial vindecați în timpul prezent, care sau întors la
condiția lor murdară și sunt încântați în ea: „Și scroafa scăldată (s-a reîntors), la
tăvăleala ei în mocirlă.” (2 Pet. 2:22) Aceasta este clasa care merge în moartea a
doua, din care nu mai este nici o oportunitate de viață. „Astfel spune Domnul:
blestemat să fie omul care se încrede în om și care își face carnea braț al său și a
cărui inimă se depărtează de Domnul. Fiindcă el va fi ca un rug într-un loc uscat, și
nu va vedea când vine binele; ci va locui în locurile arse ale pustiei, într-un pământ
sărat și nelocuit.” - Ier. 17:5,6; Ioan 12:39-41; Isa. 6:10.

COPACI RODITORI

Iehova Dumnezeu a făcut pregătiri pentru fiecare necesitate a oamenilor, și


aceste lucruri dătătoare de viață vor fi păstrate pentru ei: „Și lângă râu, pe malul
lui, de o parte și de cealaltă parte, vor crește tot felul de pomi pentru hrană, a
căror frunză nu se veștejește, nici rodul lor nu va fi mistuit; el va aduce rod nou
(fruct principal sau primele roade) conform cu lunile lui, pentru că apele lui au
ieșit din sanctuar; rodul va fi pentru hrană și frunza lui pentru medicament.”
(47:12). Iehova s-a îngrijit prin Împărăție de adăpostirea și protejarea poporului
său și de medicamente să-i vindece boala, nu unul care va fi administrat de
vrăjitori sau de excroci profesioniști, dar va fi administrat sub serviciul marelui
Doctor, Cristos Isus. Deoarece această profeție se împlinește acum, rămășița o
poate lua ca pe o asigurare că dacă de acum înainte ea continuă credincios să-l
servească pe Domnul, ea nu va fi mai mult împiedicată sau oprită de organizația
lui Satan în a duce roadele Împărăției lui Dumnezeu la oameni. „Și eu voi mustra
de dragul vostru pe cel care devorează, și el nu va distruge roadele pământului
vostru; nici via voastră nu își va lepăda rodul înainte de vreme, zice Domnul
oștirilor.” (Mal. 3:1) Nu vor fi mai mult timpuri neroditoare pentru acești „copaci
ai dreptății, plantația Domnului”: „Și el va fi ca un pom sădit lângă râurile de apă,
care își dă rodul la timpul său; frunza sa nu se va veșteji; și tot ce face va
prospera.” - Ps. 1:3; Ier. 17:7,8.
Acești „copaci ai dreptății” beau apele susținătoare de viață care curg de la
tronul lui Dumnezeu; și „rodul acestora vor fi pentru hrană, și frunzele lui pentru
medicament.” Ei vor avea o rezervă neschimbătoare de apă dulce să bea, iar ei o
beau cu credincioșie. Acesta este secretul rodniciei. Deoarece „frunzele lor nu se
veștejesc”, este o asigurare despre sursa continuă și veșnică disponibilă de
medicament „pentru vindecarea națiunilor.” (Ap. 22:2) Nici o creatură nu pune
medicamentul în frunze. Este pregătirea tămăduitoare a lui Iehova, și el pune

12
pune medicamentul acolo unde acesta va fi folosit spre gloria lui. Cei bolnavi și cei
afectați vor fi obligați să-și aplice medicamentul prin exercitarea credinței și prin
exprimarea supunerii față de Domnul. Aceasta este acum vestea bună de mare
bucurie care va fi pentru toți oamenii. (Luca 2:10). Profeția lui Ezechiel și cea a lui
Ioan, Descoperitorul, pe deplin se confirmă una pe alta; deci Iehova, prin aceste
două mărturii stabilesc acum acest mare adevăr cu privire la râul vieții. Cele două
luate împreună, constituie o viziune glorioasă despre pregătirea grațioasă a lui
Iehova pentru creaturile sale, toate acestea fiind o justificare a numelui său sfânt.

RESTATORNICIREA OAMENILOR

Promisiunea din Cuvântul lui Iehova va fi pe deplin și cu credincioșie


împlinită. Din acea zi când Dumnezeu i-a promis lui Avraam, oamenii credincioși
au privit mai departe la timpul când pământul va fi locuit de cei care-l iubesc pe
Dumnezeu și aceasta ei o vor vedea limpede, deoarece timpul potrivit a sosit: „Și
Domnul i-a zis lui Avraam, după ce s-a despărțit Lot de el: Ridică-ţi acum ochii și
privește din locul în care ești spre nord, spre sud, spre est și spre vest, pentru că
tot pământul pe care îl vezi, ție ți-l voi da și seminței tale pentru totdeauna. Și voi
face sămânța ta ca țărâna pământului, astfel încât, dacă un om poate număra
țărâna pământului, atunci va fi și sămânța numărată. Ridică-te, umblă prin țară în
lungimea acesteia și în lățimea ei, pentru că ție ți-o voi da.” (Gen. 13:14-17).
Cuvintele profetului Ezechiel par clar să ilustreze împlinirea promisiunii pe care
Dumnezeu i-a făcut-o lui Avraam să binecuvânteze toate națiunile pământului.
„Astfel spune Domnul Dumnezeu: Aceasta va fi granița, în care veți moșteni țara
conform cu cele douăsprezece triburi ale lui Israel; Iosif va avea două părți.
(47:13). Cuvintele acestei promisiuni nu pot fi aplicate exclusiv la descendenții
naturali ai lui Avraam, dar aplicația trebuie să fie pentru întreaga rasă umană care
la timpul potrivit va avea și va exercita credință în Dumnezeu asemenea celei lui
Avraam. Cele douăsprezece triburi vor reprezenta așadar pe toți oamenii
pământului care vor fi supuși lui Dumnezeu. Toți trebuie să aibă o oportunitate să
vină sub termenii și beneficiile Noului Legământ, legământ pe care Iehova l-a
făcut cu Cristosul său pentru folosul oamenilor. - Ier. 31:31-34.
Lui Iosif, conform profeției, îi sunt desemnate două părți, adică, o parte
pentru tribul lui Efraim și una pentru tribul lui Manase, care au fost fii lui Iosif.
Tribul lui Levi este omis la această împărțire, deoarece Domnul a făcut o pregătire
pentru ca ei să locuiască împreună „ca dar pentru Domnul”, parte sfântă din țară.
(45:1-5: 48:12-14) Aceasta este în continuare dovada de sprijin a concluzii, bazată

13
pa Ap. 7:9-17, că clasa „mulțimii mari”, Leviții anti tipici, vor fi o clasă spirituală
care au partea lor în cer, Din această cauză, în ilustrația profetică urmații lui Iosif
au fost despărțiți în două triburi cu scopul de a prevedea ca un trib să ia locul
tribului lui Levi; astfel cele douăsprezece triburi sunt complete și ilustrează
simbolic întreaga familie de pe pământ.
Restatornicirea oamenilor de pe pământ va fi în întregime corectă și
dreaptă. „Și o veți moșteni, unul ca și celălalt, referitor la ea mi-am ridicat mâna
pentru a o da părinților voştri; și această țară vă va cădea ca moștenire.” (47:14).
Nici un trib nu este favorizat după bunul plac mai presus de altul, nici nu va fi
exclus. „Doisprezece” reprezintă caracterul complet, și Iehova tratează drept cu
toți. „(Dumnezeu) a făcut dintr-un sânge toate națiunile oamenilor, ca să
locuiască pe toată fața pământului; și le-a hotărât timpuri dinainte numite și
hotarele locuinței lor.” (Fapte 17:26). Cristos Isus, prin grația lui Dumnezeu, a
murit pentru răscumpărarea oamenilor. (1 Tim. 2:3-6; Ev. 2:9). Toți trebuie să aibă
o oportunitate să primească beneficii din acesta. Declarația profeției lui Ezechiel
„cu privire la care Eu am jurat cu mâna ridicată să o dau părinților tăi” se referă la
Avraam, Isaac și Iacob în special în calitate de părinți pentru care promisiunea a
fost făcută. Familia umană este făcută din carne și sânge, iar cu privire la aceasta
este scris: „Carnea și sângele nu pot moștenii împărăția lui Dumnezeu”; deoarece
acea împărăție este spirituală și este în cer. (1 Cor. 15:50) Dar oamenii de pe
pământ sunt sub Împărăție, iar moștenirea lor va fi pământul. Dumnezeu este cel
care hotărăște granițele rasei umane. Dumnezeu când a făcut promisiunea să-i
dea țara lui Avraam, el a hotărât granițele acesteia. (Gen. 15:18). În armonie cu
aceasta, profeţia lui Ezechiel redă: „Şi acesta va fi graniţa ţării spre latura de nord,
de la marea cea mare calea Hetlonului, precum se merge la Ţedad; Hamat,
Berota, Sibraim, care este între graniţa Damascului şi graniţa Hamatului; Haţer-
Haticon, care este lângă ţinutul Hauranului. Şi graniţa de la mare va fi Haţar-Enon,
graniţa Damascului şi la nord spre nord şi graniţa Hamatului. Aceasta este latura
de nord. Şi latura de est să o măsuraţi de la Hauran şi de la Damasc şi de la Galaad
şi de la ţara lui Israel, lângă Iordan, de la graniţă până la marea de est. Şi aceasta
este latura de est. Şi latura de sud spre sud, de la Tamar până la apele certei în
Cades, râul până la marea cea mare. Şi aceasta este latura de sud spre sud. Latura
de vest de asemenea va fi marea cea mare de la graniţă, precum vine cineva în
faţa Hamatului. Aceasta este latura de vest.” - 47: 15-20.
Aceste granițe vor fi luate din teritoriile ocupate de filisteni și samariteni,
astfel prefigurând că anti tipicii filisteni și samariteni, și toți ceilalți, de asemenea
persecutori ai poporului lui Dumnezeu și care sprijină religia Diavolului, vor fi

14
îndepărtați și acestea vor fi date oamenilor care-l servesc pe Dumnezeu în spirit și
în adevăr. Granițele, într-adevăr delimitează „pământul sfânt”, iar sub Împărăția
lui Dumnezeu” tot pământul va fi sfânt pentru Domnul Dumnezeu”; deci
descrierea include întregul pământ. Iehova Dumnezeu, prin intermediul lui Isus
Cristos, va face pământul un loc potrivit să se poată trăi. El va face locul
picioarelor sale glorios, iar cei care-l vor servi cu credincioșie vor trăi pe acesta.
(Is. 66:1; 60:13). „Și astfel să împărțiți această țară între voi conform cu triburile
lui Iuda. (47:21). Domnul hotărăște împărțirea generală a pământului conform cu
propria-i voință. Nu va fi permisă ca naționalitatea omului să hotărască exact ce
ținut vor ocupa ei prin excluderea altora. Când se ajunge la împroprietărirea
familiilor din interiorul fiecărei națiuni, ilustrate prin triburi, sorții sunt aruncați, ca
să se arate că nu va fi nici o părtinire. „Sorțul este aruncat în poală, dar întregul
verdict al acestuia este al Domnului.” (Prov. 16:33) Astfel apare că Domnul va
supraveghea aruncarea sorțului, așa că orice lucru în legătură cu aceasta va fi
cinstit și drept față de toți. „Și se va întâmpla, că o veți împărți prin sorț ca
moștenire, vouă și străinilor, care locuiesc temporar în mijlocul vostru, care vor
naște copii printre voi; și ei să vă fie ca născuți în țară printre copii lui Israel; ei să
aibă moștenire cu voi printre triburile lui Israel.” (47:22) Iehova îi va avea în
vedere pe toți iudeii și toate neamurile fără părtinire, din cauză că el a promis și
Isus a murit în folosul tuturor.
Atât evreii cât și națiunile trebuie să se curețe și să exercite credință în
Dumnezeu, în Împărăția sa și în Isus Cristos marele Rege. Străinul care intra în
organizația lui Dumnezeu trebuia să fie circumcis, atât în inimă cât și în carne
(44:9) El trebuie să aibă un semn de neșters pus pe persoana sa, „sigiliul dreptății
și al credinței.” (Rom. 4:11) Aceasta este dovada că el este un copil a lui Avraam
conform cu credința și, prin urmare demn ca să intre într-o legătură cu poporul
adevărat al lui Dumnezeu prin și datorită aranjamentului templului. (Gen. 17:9-
14). Aceasta ar indica că toți cei care sunt primiți de Domnul trebuie să exercite
credință în Dumnezeu și în aranjamentul lui pentru împăcare.
Conform cu legea lui Dumnezeu dată israeliților, moștenirea fiecăruia din
țară era o moștenire și un patrimoniu de familie și din acest motiv nu putea fi
luată de la el continuu. Dacă un om își pierdea temporar moștenirea datorită
datoriilor sau din altă cauză, atunci la jubileu moștenirea sa trebuia să-i fie
restituită. Această regulă, împreună cu declarația profeției lui Ezechiel cu privire la
împărțirea pământului, justifică concluzia că sub împărăția lui Dumnezeu condusă
de Cristos, creaturilor umane cărora li se acordă viața nu li se va permite, fiecăruia
ca trib sau ca indivizi, să hotărască peste tot ce ei vreau și să împingă o altă

15
persoană din moștenirea sau prin alte mijloace să o ia de la el. Fiecare trib și
familie vor fi stabilită pe pământ după cum aceasta place Domnului și le va fi
permis și vor continua să rămână și să-și păstreze moștenirea sa. Nu pare
rezonabil că va exista vreo cumpărare sau vânzare de pământ, sau chiar vreun
schimb între familii, deoarece ar arăta cel puțin o măsură de insatisfacție și
neliniște, în timp ce tot poporul va locui în pace și dreptate sub Prințul Păcii. (Isa.
9:6,7). Rechinii imobiliari vor fi necunoscuți în Împărăție. Ei vor trebui să lucreze la
fel ca ceilalți și trebuie să fie bucuroși să facă așa. Unu care primește o repartiție
de pământ o va păstra cu încredere pentru Domnul. „Pământul este al Domnului,
și plinătatea acestuia; lumea, și cei care locuiesc în ea.” (Ps. 24:1). Domnul o va
face un loc potrivit în care să se trăiască, iar oamenii vor fi bucuroși în Domnul și
vor fi mulțumiți să locuiască în moștenirea lor pământească.
Toți cei care au murit vor veni din mormânt ca străini pe noul pământ.
Excepție de la această regulă vor fi cei care sunt aduși și făcuți „prinți pe tot
pământul.” Toți străinii vor moșteni la fel ca și copiii. Morții nu vor venii toți într-
un loc, ci în locuri diferite pe pământ. „Și se va întâmpla că, tribul în care străinul
locuiește temporar, acolo să îi dați moștenirea lui, spune Domnul Dumnezeu.”
(47:11) Străinul care intră astfel în țară trebuie să fie îngrijit, pentru că Domnul a
făcut aceasta. Străinul nu poate nu poate face propria alegere în tribul la care el
se va alătura, dar această repartizare va fi făcută conform cu regula Împărăției,
care este „prin sorț.”
Oricum, nu apare nimic în Scripturi care să arate că străinul sau oricine
altcineva va fi exclus de la călătorii pe pământ în timpul sau după Mileniu în
scopul turismului sau a vizitării acelora la care el este binevenit să-i viziteze. Cu
siguranță, celor care călătoresc nu li se va cere să aibă pașaport și vize pentru a
pleca dintr-un ținut în altul, deoarece acel fel de regulă este regula organizației lui
Satan și este adeseori foarte apăsătoare, dură și absurdă. Pare sigur că sunt acum
milioane care trăiesc și care nu vor muri niciodată. Aceştia vor fi dispersați în
diverse părți ale pământului, când marea zi a Armaghedonului a trecut. Pare
rațional că Domnul îi va lăsa acești oameni să rămână acolo unde ei sunt, dacă ei
se supun legilor Împărăției. Descendenții naturali ai lui Avraam nu vor avea nici un
avantaj peste cei care sunt de alte naționalități. Semnul circumciziei arată că
fiecare care este plăcut Domnului trebuie să fie însemnat cu semnul credinței, a
devotamentului pentru Dumnezeu și a Împărăției sale, în scopul primirii
binecuvântărilor veșnice ale Domnului.

16
17