CAUZA MORȚII

IEHOVA și scopul său ar fi pentru om studiul principal. Adevărul despre

acesta este găsit în Biblie. Unul din primele lucruri pentru on să învețe este
propria relație cu Dumnezeu, Marele Creator. Biblia declară că Dumnezeu l-a
făcut pe om după propriul său chip și asemănare. Acel chip și asemănare nu se
poate referi la corp, deoarece Dumnezeu este marele Spirit, în tim ce omul este
din pământ. Biblia declară există un corp spirit și un corp uman și că omul nu
cunoaște forma corpului spiritual.
Ce se înțelege prin formarea omului după chipul și asemănarea lui
Dumnezeu? Atributele lui Iehova Dumnezeu sunt dreptate, înțelepciune, iubire
și putere, toate acționând uniform și în echilibru exact. Fiarele de pe câmp nu
posedă aceste atribute. Noi vedem că omul imperfect posedă un grad de
dreptate, înțelepciune, iubire și putere. Faptul că aceste calități sunt acum
incomplete în omul imperfect arată că omul perfect avusese aceste atribute din
plin, deoarece este scris în Biblie că primul om a făcut o creatură perfectă.
Iehova Dumnezeu are stăpânire peste întreg universul. Într-un mod
similar omului perfect i-a fost dată stăpânirea peste toate creaturile animale de
pe pământ. În această privință era o asemănare cu Creatorul. Omul este doar o
creatură pământească făcută după asemănarea lui Dumnezeu. Este o insultă
pentru inteligența omului și o blasfemiere a numelui sfânt a lui Dumnezeu să se
afirme că omul a evoluat dintr-o maimuță. Cuvântul lui Dumnezeu, care este
adevărul, declară în Geneza 2:7: „Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din țărâna
pământului și i-a suflat în nări suflare de viață; și omul a devenit un suflet viu.”
Este făcută adeseori declarația că Dumnezeu a creat omul și după aceea
i-a dat un suflet. Acea declaraţie este contrară Scripturii și falsă. Cuvântul suflet
înseamnă o creatură care trăiește și respiră. Cu mult înainte de crearea omului
animalele de rang inferior au fost create, și în Geneza 1:20, nota marginală,
acestea sunt numite „suflete”. Dumnezeu a format corpul uman din elementele
pământului și a suflat în nările acelui corp suflarea pe care toate animalele o
respiră, și omul a devenit o creatură vie, care mișcă, care este un suflet. Fiecare
om este un suflet. Nici un om nu posedă un suflet separat și distinct de corpul
său.
Este susținut de mulți că sufletul omului este nemuritor și continuă să
trăiască pentru totdeauna. Acea susținere este în întregime falsă. Nemurire
înseamnă ceea ce nu poate muri. Faptul că oamenii au fost muritori de multe
secole dovedeşte falsitatea nemuririi sufletului. În Timotei 6:16 este declarat că
la origine numai Dumnezeu avusese nemurirea. Omul perfect Isus când era pe
pământ nu era nemuritor, deoarece el a zis că una din promisiunile lui
Dumnezeu pentru el era că el îi va oferi lui nemurirea ca o răsplată pentru

1
credincioșia lui. În capitolul din Filipeni este înregistrat că la învierea lui Isus,
Dumnezeu l-a înălțat pe el în mod onorabil și l-a răsplătit cu nemurirea. În
consecință Isus a spus: „Eu sunt cel care... am fost mort; și, iată, Eu trăiesc
pentru totdeauna.”
Dumnezeu i-a spus lui Adam, primul om: „În ziua în care tu păcătuiești tu
cu siguranță vei muri”. Dacă omul ar fi posedat un suflet nemuritor acea
declarație nu putea fi adevărată și noi știm că Cuvântul lui Dumnezeu este
adevărat. Adam a violat legea lui Dumnezeu și a murit, ceea ce este dovada
completă că el nu era nemuritor. Suflarea pe care Dumnezeu a suflat-o în nările
omului nu este nemurirea. Atât corpul cât și suflarea de viață sunt cerute
pentru a constitui o creatură vie sau un suflet și când suflarea este îndepărtată
moarte rezultă imediat. Întregul drept la viață provine de la Dumnezeu.
Suflarea nu posedă viața. Suflarea este cea care ține sângele în circulație, prin
care corpul este animat și viața susținută. În Deuteronom 12:23 este scris:
„Sângele este viața.” Toate animalele, inclusiv omul, au sânge și trebuie să
respire cu scopul să trăiască. Îndepărtează sângele sau a respirația și va rezulta
moartea. Ceea ce moare nu este nemuritor, ci muritor. Fiecare om este un
suflet și când el moare, sufletul este cel care moare. Este scris, în Ezechiel 18:4:
„Sufletul care păcătuiește acela va muri.” Viața omului și dreptul său la viață
depind de ascultarea legii lui Dumnezeu. Dacă omul posada un suflet
nemuritor, atunci Dumnezeu nu putea aplica pedeapsa propriei sale legi.
Dumnezeu a creat pământul cu multe secole înainte de crearea omului.
Pământul a fost prevăzut drept casa veșnică a omului perfect. În legătură cu
aceasta este scris, în Isaia, capitolul 45: „Astfel vorbește Domnul,... Eu am făcut
pământul, și am creat om pe acesta;... Dumnezeu însuși... a format pământul, și
l-a făcut; el l-a întemeiat, el nu l-a creat în zadar, el l-a format să fie locuit.”
Scopul lui Dumnezeu este ca să aibă pământul l-a timpul potrivit umplut
cu rasă perfectă și fericită. Acest mare adevăr omul îl va aprecia când el învață
de ce rasa umană este acum imperfectă și suferă mult și după aceea el învață
despre scopul lui Dumnezeu și mijloacele prevăzute pentru restabilirea celor
ascultători din omenire la perfecțiune și facerea pământului o casă paradis
pentru om.
O parte a pământului numită Eden era începutul casei paradis pentru
Adam și soția lui perfectă Eva, pe care Dumnezeu i-a dat-o lui. Acesta era un loc
al gloriei și al încântării și conține totul pentru ușurința, confortul și fericirea
omului. Adam și Eva au pierdut acea casă frumoasă și au fost scoși afară din ea
și i-a făcut să-și câștige pâinea prin muncă grea până când ei au murit. Acesta
era rezultatul unei revolte împotriva lui Iehova Dumnezeu în care ei s-au
alăturat de bună voie. Judecata împotriva lor era justă și dreaptă. Dumnezeu nu
putea avea adevărul de partea sa dacă nu l-ar fi condamnat pe om la moarte.

2
Înțelepciunea sa și bunătatea sa iubitoare, totuşi, a făcut imediat îngrijiri pentru
răscumpărarea, eliberarea și restabilirea celor ascultători din omenire.
Dreptul la viață este un dar pentru cei care ascultă legea lui Dumnezeu.
Iehova l-a făcut pe om partea încoronată a creației pământești. El i-a dat lui
viață și drept la viață și ca o compensație pentru aceasta a cerut de la om
ascultarea deplină de legea sa. O neascultare voită a acelei legi într-un fel
superficial ar arăta un motiv rău din partea omului și o tendință spre
neloialitate. Dumnezeu nu a pus un lucru mare și greu peste om, dar el i-a spus
lui clar că exista un anumit fruct în Eden din care el nu trebuia să mănânce și că
o violare a acestei porunci va rezulta în îndepărtarea vieții omului și dreptului la
aceasta. Să fim siguri, Dumnezeu ar fi putut face omul în așa fel ca el să nu
poată fi neascultător; dar el făcându-l așa ar fi îndepărtat de la om
oportunitatea exercitării libere a propriei sale voințe. Dumnezeu spune
creaturilor sale ceea ce ele pot sa nu nu pot face și să le lase să decidă ce curs
doresc ele să apuce iar după aceea să suporte consecințele.
Dumnezeu a creat omul din țărâna sau elementele pământului și
judecata sa scrisă în Biblie este că omul va muri și se va întoarce în țărâna din
care a fost luat. Acea judecată era în acord strict cu legea sa și ea îndepărta de
la om dreptul la viață, chiar dacă Dumnezeu i-a permis lui să continue să
trăiască în timpul unei mari porțiuni dintr-o zi de o mie de ani. Aplicarea
judecății sale l-a alungat pe om din Eden și omul, fiind forțat după aceea să se
hrănească din mâncarea produsă de un pământ neterminat, s-a îmbolnăvit și la
timpul potrivit a murit.
Între timpul expulzării din Eden și moartea sa, Adam și soția lui au născut
copii. Părinții neavând drept la viață, copiii au fost așadar născuți fără drept la
viață. Din acest motiv este scris în Romani 5:12: „Din această cauză, aşa cum
printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi moartea prin păcat; şi astfel
moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toţi au păcătuit.” Orice
creatură care este imperfectă este incapabilă să păzească legea lui Dumnezeu și
de aceea este din fire un păcătos. Toate creaturile umane sunt născute
imperfecte.
Dacă Dumnezeu nu ar fi făcut unele îngrijiri pentru însănătoșirea rasei
umane, în timp întreaga omenire ar fi pierit. Chiar din timpul expulzării omului
din Eden, Dumnezeu a anunțat în fraze profetice atunci neînțelese, dar care
acum pot fi înțelese, scopul întemeierii unui guvern al dreptății care ar dovedi
cuvântul său a fi adevărat și ar justifica complet acțiunea și numele său și care
ar furniza mijloacele pentru însănătoșirea și împăcarea rasei umane cu sine.
Nimic nu poate fi de o mai mare importanță pentru om decât o cunoștință a
acestor adevăruri.

3
 Tot necazul, suferința și moartea care s-a abătut peste rasa umană s-a
datorat păcatului. Ce este păcatul? Răspunsul scriptural este că: „păcatul este
încălcarea legii (lui Dumnezeu)”. Primul act de neloialitate față de Cel Preaînalt
a fost revolta prin Satan, revoltă care a condus la ruina omului. Această revoltă
marchează începutul suferințelor omului și a întregului necaz care a venit peste
lume. Satan a fost mereu dușmanul omului și a lui Dumnezeu. Cu o altă ocazie
dovada Scripturală va fi analizată în legătură cu originea lui Satan Diavolul,
lucrarea sa rea și ca va fi sfârșitul său.
Prietenul veșnic al omului este Iehova Dumnezeu. Un prieten adevărat
este unul care te iubește tot timpul. Dumnezeu întotdeauna și-a manifestat
iubirea sa pentru creatura om. Când omul a primit o înțelegere despre îngrijirea
lui Dumnezeu pentru însănătoșirea lui el a dorit să se închine Celui Etern.
Dușmanul Satan a ținut omul în ignoranță cu privire la adevăr, dar acum timpul
potrivit al lui Dumnezeu a sosit să lase pe om să vadă adevărul. Cei care înțeleg
și ascultă adevărul vor dovedi astfel că sunt înțelepți; prin urmare este scris în
Cuvânt (Proverbe 3:13-18): „Fericit este omul care găseşte înţelepciune şi omul
care obţine înţelegere. Căci comerţul cu ea este mai bun decât comerţul cu
argint, iar câştigul ei decât aurul fin. Ea este mai preţioasă decât rubinele.”
Rezumat pe scurt, Biblia dovedește dincolo de toate îndoielile că
Dumnezeu a creat primul om perfect și din acel om întreaga rasă umană a
răsărit; că lucrarea rea a primului om a adus pedeapsa cu moartea asupra lui;
că după aceea copiii săi au fost născuți și de aceea ei au fost născuți imperfecți
și păcătoși; că Dumnezeu în bunătatea sa iubitoare a făcut îngrijiri pentru
răscumpărarea și eliberarea omului, iar aceasta el o va împlini prin și datorită
Fiului său iubit, Regele drept al pământului; și că timpul pentru stabilirea
împărăției sale este acum aproape. Urmează așadar că timpul potrivit pentru
om să învețe adevărul a sosit. Oamenii ar fi înțelepți și ar câștiga o cunoștință
din Cuvântul lui Dumnezeu când ei pot învăța calea spre viața eternă și fericire
fără sfârșit.