Sunteți pe pagina 1din 17

1

PACEA POATE EA DURA


Poate garanta religia o pace durabilă?

Cine este „Fiara care era, nu este, și totuși este?” (Apocalips 17:8)

Cine va fonda pacea durabilă, și când?

Răspunsurile cu explicația deplină sunt date în această broșură.

- EDITORII
DREPTURI DE AUTOR, 1942 ȘI PUBLICATĂ DE SOCIETATEA TURNUL DE VEGHERE, BIBLII ȘI TRACTURI, INC.

Asociația internațională a Studenților Bibliei Brooklyn, N.Y., USA.

Când „cei patru călăreți” și-au început călătoria prin lume în 1914,
națiunile și popoarele au simțit dureros copitele de oțel ale calului roșu.
Galopul lui nebun a fost prezis în Apocalipsa în aceste cuvinte: „Și a ieșit un alt
cal, roșu; și celui ce ședea pe el i-a fost dat să ia pacea de pe pământ și ca ei să
se ucidă unii pe alții; și i-a fost dată o sabie mare.” (Apocalipsa 6: 4). Această
călătorie, ce a adus războiul mondial sângeros, părea că se va sfârși în 1918, iar
sabia a fost băgată în teacă în pace. Acum se poate vedea că pacea a fost doar
un armistițiu, un armistițiu prelungit. Calul roșu șarjează din nou furios pe
pământ și pacea este luată de un război total care micșorează ca magnitudine și
distrugere războiului mondial. Visele duioase a păcii durabile au fost spulberate
de o trezire proastă. De ce?
Oamenii de afaceri vorbesc despre acesta ca despre un război pentru
dominația mondială. Este o ciocnire violentă între părți care stabilesc două idei,
idei care nu pot funcționa pentru totdeauna pe acest pământ. Ele sunt
ireconciliabile și, prin urmare, creează o casă divizată a omenirii. Având în
vedere ceea ce se întâmplă în lume, nu face bine nimănui ca să ascundem de
noi înșine adevărul, cu gândul că prin ascunderea adevărului calea poate fi
întinsă pentru strângerea în pace. Marele strigăt al națiunilor care luptă
împotriva agresiunii totalitare este pentru LIBERTATE. Marele „Prinț al păcii” a
spus: „Adevărul vă va face liberi”. De dragul libertății să nu ne temem să
înfruntăm adevărul. Atunci adevărul sincer este că religia se află la baza
necazurilor lumii. Acest fapt este reliefat în mod clar tuturor celor care doresc
să vadă adevărul și să le recomande un curs bun. Nu numai libertatea, ci și viața
sunt implicate.
Studenții atenți ai istoriei sunt de acord că de la așa-numita „mișcare de
reformă” de acum patru secole, a existat și a fost inițiată condiția care trebuia
2
în cele din urmă, să izbucnească într-un război general pentru dominația
mondială. Ca rezultat al acestei Reforme, organizația religioasă din Anglia, până
atunci legată de Roma papală, a fost naționalizată, iar Marea Britanie a devenit
o națiune religioasă independentă de Vatican. După aceea a urmat înființarea și
expansiunea Imperiului Britanic până la marginile pământului. Acesta a fost un
imperiu protestant și, împotriva lui, imperiile catolice ale Spaniei și Franței s-au
izbit cu invidie în zadar. În plus, în 1776 s-a născut națiunea americană, o
democrație revoluționară care fixa o separare a religiei și a statului și, prin
urmare, era o republică ne catolică. Legăturile sale cu Imperiul Britanic au fost
naturale și, în ciuda unor dezacorduri, aceste legături au devenit mai puternice
în timp și în evoluțiile lumii. Astfel, civilizația pe care a cunoscut-o Pământul în
ultimii trei sute de ani a fost ținută împreună și dominată de două puteri
mondiale protestante și ne catolice cu idealuri democratice. Din acest motiv,
democrația a fost asociată cu protestantismul și clerul a provocat mari
prejudecăți împotriva lui în ținuturile catolice.
Până la Reformă, civilizația catolică a dominat singură, a cărei metodă de
viață și conducere a fost marcată de absolutism, guverne autocratice susținute
și binecuvântate de clerul unei ierarhii totalitare. Acel sistem totalitar religios a
cerut ascultare incontestabilă și supunerea față de voința ierarhiei, și nu a
permis nici o democrație și libertate de închinare, conform celor scrise Cuvântul
lui Dumnezeu. Aceasta explică acțiunea conducătorului Vaticanului în 1849
când a chemat armatele francezilor ca să răstoarne republica pe care au creat-o
la Roma italienii iubitori de libertate în acel an. Explică tranzacțiile clandestine a
Vaticanului prin nunțiul său în Germania, acum papă, prin care șeful nazist, un
catolic botezat, a fost manevrat la putere ca dictator în Germania, un concordat
cu Vaticanul a fost făcut și Republica germană a fost distrusă. De asemenea,
explică de ce Vaticanul și ierarhia sa în Spania și în America a aprobat înălțarea
unui rebel ca să răstoarne Republica Spaniolă cu ajutorul dictatorilor naziști și
fascişti care au relații de concordat cu orașul Vatican. Aceasta explică și mai
mult de ce, după ce japonezii și-au început atacul, în 1937, pentru cucerirea
Republicii Chineze, Vaticanul a trimis instrucțiuni misionarilor săi în China
pentru a-i convinge pe chinezii să se supună controlului japonez. Aceasta
explică de ce Republica Franceză a fost vândută, în 1940, iar un membru
devotat al organizației religioase a fost făcut șef de stat, desființând „Libertate,
egalitate și fraternitate” și a ridicat un stat fascist.
Mai mult, explică de ce influența religioasă a fost în spatele războiului
civil din 1861, iar Vaticanul a făcut propuneri oficiale șefului Confederației,
ajungând la un punct culminant șocant prin asasinarea lui Abraham Lincoln,
care nu aparținea nici unei organizații religioase, dar ținea tare la Biblie. În
sfârșit, explică motivul declanșării intoleranței religioase în America, în anul

3
1940, marele an al lui Hitler și gloatele violente îmboldite de declarațiile
religioniștilor împotriva martorilor lui Iehova, care cred în principiile drepte ale
Constituției acestei republici și care expun schemele și eforturile combinației
religios totalitare pentru dominația mondială.
Aceasta este vital pentru continuarea democrației, de aceea, ca urmare
conducătorii națiunilor să aibă în minte adevărurile de mai sus când ascultă de
cuvintele unui arhiepiscop remarcabil din America care vorbește pentru orașul
Vatican. Vorbind la Columbus, Ohio, în februarie 1942, pe subiectul: „Cum
poate veni pacea în lume?" acest purtător de cuvânt al Ierarhiei a spus:
„Duşmanul cel mai temut al dictatorilor națiunilor și al tuturor guvernelor
totalitare este biserica catolică. Democrațiile lumii nu au motiv să se teamă de
biserică. Istoria nu le dă nici o justificare pentru neîncredere... împreună cu
profeticul papă Leo XIII să spunem: Cristos, Domnul nostru trebuie să fie
reinstalat drept conducător al societății. (Cincinnati Times-Star, 24 februarie,
1942) Scripturile sacre și faptele istoriei dovedesc că Cristos Isus nu a mai fost
însă niciodată „conducătorul societății umane”. Prin urmare „reinstalarea”
propusă înseamnă în realitate reinstalarea dominației mondiale a capului
religios din orașul Vatican, care pretinde a fi „viceguvernatorul lui Cristos”.
Politica constantă și scopul celei mai puternice organizații religioase, inima ei,
este DOMINAȚIA LUMII prin acesta ca fiind necesară pentru salvarea lumii, pentru
că el pretinde a fi reprezentantul vizibil a împărăției lui Cristos. Mijloacele ne
creștine violente, folosite de această organizație religioasă pentru a-și câștiga
poziția dominației mondiale „nu au lăsat niciodată acest pământ să se bucure
de o pace durabilă.”
Profeția inspirată a lui Daniel, capitolul unsprezece, a prezis acest conflict
actual ca pe un război între totalitarul „rege al nordului și democraticul „rege al
sudului”. Ea arată puterea mondială totalitaristă drept agresor în a apuca
pentru controlul mondial în „timpul sfârșitului”. Din 1914, lumea a fost în
„timpul sfârșitului”, cu SFÂRȘITUL FINAL încă în față. Tocmai, cât de mult furia
războiului total va continua, Scripturile nu par a arăta. Acest război a fost numit
„Armaghedon” de către unii religioși. Alții, observând că teatrul luptei se
apropie de Megiddo în Palestina, au întrebat: „Ne confruntăm cu
Armaghedonul?” Scripturile arată clar că lupta finală de la Armaghedon este
una mult mai uimitoare decât o luptă între „regele nordului” și „regele
sudului”; este un război universal, o luptă între lumi. În acesta lumea rea
prezentă a răului va fi distrusă cu totul și noua lume a dreptății pe care
Dumnezeul Cel Atotputernic o crează prin Cristos Isus va aduce pacea,
prosperitatea și viața pe acest pământ chinuit de război. Prin urmare, acest
război internațional nu este „bătălia zilei celei mari a Dumnezeului
Atotputernic”. - Apocalipsa 16: 14-16.

4
Înainte de a veni Armaghedonul, Scripturile arată că trebuie să vină
pacea. Prin urmare, este corect că problemele unei astfel de păci vor fi acum
analizate. Problemele războiului absorb în prezent atenția națiunilor și nici un
adevărat creștin nu va merge pe calea celor implicați. Dar războiul precede
pacea; și într-o adresare radio la Philadelphia, difuzată în întreaga lume,
referitoare la conducerea post război, procurorul general din Statele Unite a
spus (3 iulie 1942): „Mi se pare un lucru bun că oamenii se gândesc în 1942 la
modalități de a câștiga pacea, și acționează după gândurile lor - da, chiar și
acum, în timp ce războiul încă trebuie câștigat. Înseamnă că, în cele din urmă
înțelegerea, a ajuns la noi că acel război mondial și pacea mondială nu pot fi
disociate ca părți ale aceleiași mari transformări. Problemele de pace și de
război sunt interdependente ”. (New York Times, 4 iulie 1942) La puțin timp
după aceea fostul președinte al națiunii a spus la o emisiune din San Francisco:
„Oricaree ar putea fi modificările punctelor de vedere ale asociaților noștri din
război, americanii vor avea formulat genul de pace pe care o vor. EI trebuie să-
și transforme mințile ÎNAINTE ca războiul să se încheie; în caz contrar alții vor
face pacea și nu noi " (New York Times, 13 iulie 1942) Iar în cartea sa recentă,
intitulată „Problemele Păcii durabile”, este scris: „Scopul acestui război, cel mai
teribil de trei secole, este de a face o pace durabilă. Mai întâi trebuie să
câștigăm războiul. Dar nu vom câștiga pacea durabilă decât dacă ne pregătim
pentru aceasta. Și putem să ne pregătim numai printr-o discuție publică
deschisă cu totul și discuții publice libere, printr-o analiză chirurgicală la rece”.
În luna mai s-a descoperit că treizeci și cinci de agenții guvernamentale au fost
după aceea angajate în planificarea de după război. (Declarat de T. E. D., 9 mai,
1942) Discuții internaționale, și de asemenea forumuri publice, sunt organizate
pe probleme postbelice.
Prin urmare, întrebarea este una oportună și urgentă, „Pacea - poate ea
dura?” Răspunsul depinde de modul în care se rezolvă problemele păcii. Cel
mai mare conducător religios din „Creștinătate” susține că este dreptul său de
a deține dominația mondială și acționează să-și exercite puterea și influența la
conferința de pace, chiar oferindu-se ca aceasta să se țină la Vatican. Din cauza
concordatului său cu dictatorul fascist născut în 1929, el este acum un
conducător temporal, precum și unul religios. Ierarhia și populația religioasă pe
care o conduce ca un dumnezeu declară că Tratatul de pace din 1919 nu a
reușit deoarece Papa nu a participat la el. Acum apare într-un rol al păcii,
împodobindu-se pe sine pentru un loc potrivit sau ca voce în următoarea
conferință de pace. Dacă el îl câștigă, și dacă Tratatul de la Viena din 1815 este
urmat în ceea ce privește întâietatea reprezentanților diplomatici, atunci el sau
reprezentantul său oficial ar trebui să prezideze ca „vicarul” tuturor
conferențiarilor. Spune un arhiepiscop american: „Singura pace durabilă care va

5
restaura lumea la sănătate și la un sentiment al demnității personalității
umane este pacea Papei Pius al XII-lea”. Iar un monsenior într-o reprezentare
radio din Washington, D.C., spune: „El [adică, Pacelli] al cărui nume este
înrădăcinat în pace, va fi cel care va restaura pacea lumii; pentru că devreme ce
care pacea aceasta va veni, nu în modul așteptărilor sau al intențiilor lumești,
dar într-un mod absolut nebănuit.” - Mgr. F. J. S., 8 februarie, 1942.
O telegramă United Press din 15 iulie, de la Vichy, Franța, a fost, prin
urmare, de interes special pentru americanii care cred numai în pacea prin
victorie, și nici o pace negociată cu un gangster, telegramă care redă: „Cercurile
diplomatice au spus azi noapte că Vaticanul a pregătit o enciclică de pace, care
urmează să fie publicată la jumătatea lunii august, definind ideile Papei Pius al
XII-lea ca bază pentru negocierea păcii și planificarea postbelică mondială.” O
telegramă anterioară a United Press de la Vichy, care aparent a avut unele
legături cu acest raport, a fost complet cenzurată cu excepția afirmației că
„acolo a fost recent” o remarcabilă apropiere a Vaticanului și a puterilor ne
catolice. (New York Times, iulie 16,1942) Pe cine includ aceste puteri „ne
catolice” poate fi ghicit, atunci când acest fapt este amintit, că în ciuda rupturii
dintre Italia și Statele Unite ale Americii, secretarul reprezentantului personal al
președintelui acționează între timp în calitate de reprezentant al acestei țări la
Vatican.
De asemenea, oamenii de stat politicieni ai lumii privesc în perspectivă
pacea, îngrijorați. Unii se tem de pace mai rău decât de război, temându-se de
o mare criză postbelică, de șomaj, dezorganizarea industriei, colapsul
comunicațiilor, complicarea datoriilor internaționale, anarhie și revoluții în
diferite locuri, foamete, ciumă și alte rele. Ei speră că greșelile și erorile
grosolane din 1919 și ani care au urmat nu se vor repeta. O mare sforțare este
prevăzută pentru a „ridica standardele de viață de la o margine acestei planete
la cealaltă. „Dictatorul nazist a condus hoardele în agresiune mondială cu
promisiunea, să-l cităm, „unui stat social care trebuie și va fi un model de
perfecțiune în fiecare sferă a vieții”; iar papa a publicat în lume un program în
cinci puncte pentru pacea mondială.
Cei cu o gândire democratică speră după o Uniune a Statelor lumii, o
„familie a națiunilor”, o „uniune mondială” bazată pe Organizația Națiunilor
Unite, inclusiv o „legiune mondială”. Un purtător de cuvânt spune: „O
constituție internațională și un guvern va fi o necesitate postbelică”. Alții
pledează pentru „Drepturi Mondiale”. Alții spun că dovezile arată că speranțele
lumii sunt pentru o Ligă Națiunilor din nou; și un institut oficial spune că o Curte
Mondială pentru arbitrajul internațional trebuie să devină cheia într-o Ligă
reînviată. Unul dintre membrii propriului cabinet al președintelui spune: „O

6
organizație mondială, cu Națiunilor Unite ca bază a acesteia, va stabili pacea și
lumea de după război va fi controlată de puterile aliate.
Vicepreședintele declară: „Secolul... care va urma după acest război
poate și trebuie să fie secolul omului de rând”, iar un alt membru al cabinetului
îl prevede ca „secolul poporului”. Un profesor de economie spune că noua
lume pe care oamenii speră să o construiască va fi „lumea omului obișnuit”. Cu
o gândire asemănătoare sunt cei care vorbesc despre o „revoluție democratică”
în întreaga lume. Alții avertizează cu privire la mari dificultăți în calea „oricărei
încercări de a forța libertatea personală și guvernele reprezentative asupra
națiunilor”. Faptele incontestabile vorbesc cu voce tare prin a fi de acord că
marele obstacol în calea dominației mondiale pe calea democratică a vieții este
sistemul religios totalitar cu sediul la Vatican. În ansamblu, tendința națiunilor
este în mod clar față de federalizarea tuturor într-un guvern mondial, care va fi
mai puternic decât oricare dintre părțile sale, cu puterea de a aplica dreptul
internațional și de a garanta pacea și securitatea pretutindeni printr-o poliție
internațională.
Acești conducători și reprezentanți ai poporului, însărcinați cu obligația
de a organiza condițiile postbelice au o responsabilitate extraordinară, nu
numai în fața poporului, ci și în fața marelui Conducător Universal, Iehova
Dumnezeu. Destinul națiunilor și al popoarelor este legat de aceasta. În mod
corect, oamenii sunt interesați și profund îngrijorați; ei nu vor să fie dezamăgiți
în pacea care va fi făcută. După ce au luptat și au îndurat greutățile și
privațiunile războiului, au dreptul să știe la ce să se aștepte. Ea recunoaște că
pacea de lungă durată și „garantarea siguranței permanente de după război”
sunt făgăduite și în mod cinstit dorite și planificate de oameni sinceri cu
autoritate. Dar cine poate să ofere o siguranță neîntreruptă că pacea făcută de
oamenii imperfecți va lucra și va conduce la realizarea tuturor speranțelor
stabilite cu optimism?
Există doar un singur răspuns autoritar la această chestiune vitală. Este
propriul răspuns infailibil al lui Iehova Dumnezeu. Răspunsul său este
înregistrat în Biblia sfântă, Cartea care se ridică mai presus, însă ne consultată
de bărbații lumii în toate propunerile și planurile pentru pace. Cu privire la
acest mers Scriptura spune: „Cel rău se va întoarce în iad, și toate națiunile care
uită pe Dumnezeu.” (Psalm 9:17) Și: „este o cale care pare dreaptă pentru un
om, dat sfârșitul acesteia sunt căile morții.” - Prov 16:25.
Prin spiritul Domnului Dumnezeu, răspunsul său este făcut clar pentru
pentru lămurire în acest timp al sfârșitului, cu scopul ca oamenii cu bună voință
să potă fi conduși într-o pace fără sfârșit și să poată evita capcanele distrugerii.
Nimic nu poate fi mai presant pentru noi decât să analizăm acum răspunsul
Domnului, înainte să fie prea târziu. Apostolul îl numește pe Iehova

7
„Dumnezeul păcii”. (Rom 16:20) Prin Iubitul său Fiu, a cărui „nume va fi numit...
Prințul Păcii”, Iehova Dumnezeu dă un răspuns direct în ultima carte a Bibliei,
carte despre care Dătătorul spune că: „arată lucrurile care trebuie să se
întâmple în curând.” (Apocalips 1:1) Aceasta arată marele obstacol pentru
pacea durabilă, însă și cine va stabili pacea dorită prin înlăturarea obstacolelor
vechi de secole a acesteia. Cu privire la partea dominantă a lui Dumnezeu
pentru zidirea păcii, Cel Atotputernic declară, la Isaia 45:7: „Eu formez lumina,
și creez întunericul; Eu fac pacea, și creez răul [calamitatea]; Eu sunt Iehova,
care fac toate aceste lucruri.” (Am. Rev. Ver.) Nu poate fi pace durabilă cu
excepția aceleia care este făcută și aprobată de El. A fost și va fi din nou greșala
oamenilor cu vederea scurtă, plini de sine ca să 'strige Pace'; „când nu este
pace.” - Ieremia 8:11.
Marea chestiune, care se ridică mai presus de toate celelalte în
importanţă, este cea DOMINAȚIEI UNIVERSALE. Adică spus: Cine este suprem în
univers și cine-l va conduce? Cine este Cel Preaînalt și Atotputernicul
Dumnezeu? Acea Chestiune a fost ridicată de marele rebel și adversarul lui
Iehova Dumnezeu care este numit din acest motiv „Satan Diavolul”. Chestiunea
de hotărât a fost ridicată de el din zilele Edenului și în legătură cu omul perfect
de pe pământ. Acum, de la 1914, prin aruncarea lui Satan și a organizației sale
demonice din pozițiile lor cerești, jos pe pământ, chestiunea a fost încetinită
artificial și împinsă spre o rezolvare dreaptă aici pe pământ. Așadar pe pământ
marea bătălie a Armaghedonului va fi luptată. Din această cauză, acea bătălie
este mai grandioasă decât un simplu război total între națiuni, iar destinul
națiunilor va fi hotărât pentru totdeauna prin locul sau de a cui parte stau ele în
acel conflict universal. Această „bătălie a acelei mari zile a Atotputernicului
Dumnezeu” va pune capăt la toate disputele cu privire la cine va conduce
pământul, Iehova Dumnezeu sau Satan Diavolul.
Potopul din zilele lui Noe a fost o expunere despre ceea ce Dumnezeu
poate face la bătălia Armaghedonului, iar Fiul lui Dumnezeu a spus că: „la fel
cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi în zilele Fiului Omului.” (Matei 24:37-39)
Potopul a făcut o curățare, măturând pe toți cei răi de pe pământ. De ce atunci
pământul nu a rămas drept? Deoarece Diavolului și oștirilor sale demonice le-a
fost permis să rămână; și Dumnezeu a permis aceasta cu scopul să încerce
integritatea oamenilor față de El. Prin urmare, când rasa umană a început să se
înmulțească, Diavolul a cauzat ca răscoala să izbucnească printre oameni prin
sfidarea legii Teocratice a Creatorului omului. Organizația conducătoare în acea
pornire de desprindere de supunerea față de legea lui Dumnezeu a fost
Babilonul religios, care a fost o organizație totalitară fondată de Nimrod, regele
ei. Babilonienii l-au salutat și l-au idolizat ca pe unul mai puternic decât Iehova.
Însemnătatea naturală a numelui Babilon sau Ba-byl, este „poarta spre

8
Dumnezeu”, referindu-se drept urmare la Satan Diavolul în calitate de rival
împotriva dominației universale a lui Iehova. Dar Iehova Dumnezeu a numit
organizația „Ba-bel”, care înseamnă „confuzie”.
De la început, Babilonul a fost organizat de Satan, „prințul acestei lumi”,
și a fost dușmanul Dumnezeului Cel Prea Înalt, Iehova. Prin urmare Babilonul a
fost și este folosit în Biblie ca un simbol al întregii organizații a lui Satan, care
este necredinciosul Lucifer. Împotriva conducătorului invizibil a acelei
organizații rele, profetul lui Iehova, Isaia, a fost inspirat să scrie. „Tu vei duce
acest proverb împotriva regelui Babilonului, și vei spune,... Cum ai căzut din cer
Lucifer, fiu al dimineții, cum ești retezat la pământ, cel care ai slăbit națiunile!
Fiindcă ai spus în inima ta: Eu mă voi înălța la cer, îmi voi ridica tronul deasupra
stelelor lui Dumnezeu, voi ședea de asemenea pe muntele adunării, în părțile
de nord; Eu mă voi înălța deasupra înălțimilor norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt.” -
Isaia 14:4, 12-14.
Temelia vechiului Babilon pe pământ a fost religia și religia a fost
proeminentă acolo, după cum arătau mărețele temple ale acestuia.
Conducătorul lui a fost practicant devotat al demonismului și a unit în el însuși
religia și statul. Din acest motiv, Babilonul a fos de asemenea folosit ca simbol
al aceluia care este legătura principală sau liantul de fixare între demonii
invizibili și oamenii de pe pământ, anume, religia organizată, care este
demonism. Newman, faimosul cardinal britanic, în al său Eseu al Dezvoltării,
declară sincer că organizația sa religioasă a preluat ca să „transforme
instrumentele și ajutoarele închinării la DEMONI pentru o folosire evanghelică”
și că multele formalisme și ornamente, ne menționate în Biblie „sunt de origine
păgână și sfințite prin adopția lor în Biserică [romano catolică]” Sistemele
protestante din vestul Europei și America recunosc acea religie organizată ca
„mamă” a lor, și așa vorbesc. În Scriptură Babilonul este simbolizat drept o
femeie necurată și prin urmare același simbol se aplică la „religia organizată”.
Scopul Babilonului antic a fost dominația lumii și găsim împlinirea lui măreață în
zilele regelui Nebucadnețar, mărețul practicant și patron al religiei. Care
organizație religioasă puternică este astăzi cea care are acest scop declarat al
dominației lumii și poruncește tuturor oamenilor să fie supuși capului religios al
acestei organizații pentru salvarea lor? Este un singur răspuns, iar acela este:
Cea care este cea mai puternică organizație religioasă din „Creștinătate” și de
pe întreg pământul. Prin urmare „religia organizată” a „Creștinătății”, atât
sistemul mamă cât și fiicele acesteia, caută să ocupe poziția prezisă la Apocalips
17:18, 15, care redă: „Și femeia pe care tu ai văzut-o este acea mare cetate,
care domnește peste regii pământului... Apele pe care tu le-ai văzut, pe care stă
curva, sunt oameni, mulțimi, națiuni și limbi.”

9
Notați acum răspunsul scriptural la întrebarea noastră cu privire la pace
după cum este dat de marele Descoperitor al secretelor din Apocalips, capitolul
șaptesprezece. Războiul mondial a încetat în 1918. Instrumentul care a fost
prescris și prevăzut ca să mențină pacea a fost Liga Națiunilor cu a ei Curte
Mondială, la care, în cele din urmă, s-au alăturat cincizeci și șapte de națiuni ale
lumii. Statele Unite nu s-au alăturat Ligii, dar a devenit un membru al Curții
Mondiale și de asemenea a semnat Pactul Kellog pentru pace în 1928, care
renunța la război ca mijloc de soluționare al controverselor. Liga a fost salutată
de consiliul federal Protestant al organizațiilor religioase din America drept
„expresia politică a Împărăției lui Dumnezeu pe pământ”, dar ea nu a fost
numită așa de conducătorul religios din Cetatea Vatican. Prin Tratatul de la
Londra din 1915, dintre Italia și Anglia el a fost înlăturat de la conferința de
pace și nu a avut o parte directă la crearea Ligi Națiunilor. Ea nu a fost niciodată
populară pentru șeful organizației religioase pe pământ, deoarece ea nu o
putea călări. Trecutul ei istoric arată, așadar, că orice lucru pe care ea îl putea
folosi, chiar să fi fost lucruri ale demonismului, ea le va sfinți pentru folosul ei.
Dar va sfinți ea și Liga.
Liga Națiunilor, cu putere și autoritate mondială și cincizeci și șapte de
membri, a fost o creatură politică de culoare stacojie, nouă și neobișnuită, dar
întruchipa punctul de vedere a celor șapte puteri mondiale ale istoriei umane.
A combinat de asemenea și relicvele vii ale tuturor celor șapte. Prin urmare,
este o putere mondială adăugată, cea de-a opta. În profeția lui Daniel o
creatură sau o organizație politică guvernatoare este simbolizată printr-o fiară.
În armonie cu aceasta, în Apocalipsa 17: 3, Liga Națiunilor este simbolizată ca o
„fiară de culoare roșie, plină de nume de blasfemie, având șapte capete și zece
coarne”. Nu sunt menționate coroane sau diademe pe capete sau coarne,
deoarece suveranitățile naționale separate sunt abandonate în interesul
unității mondiale.
În ceea ce privește numele de blasfemie, „blasfemie” înseamnă aici a
atribui oamenilor ceea ce aparține lui Dumnezeu sau ceea ce Dumnezeul
Atotputernic îl poate face exclusiv. În legătură cu această asociere a națiunilor,
este remarcat faptul că creatorii și susținătorii săi fac promisiunea că vor face
ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu declară în mod clar că numai Guvernul său
Teocratic sau Împărăția prin Cristos Isus va face. Astfel, acești profeți politici și
religioși falși lipesc pe creatura bestială „nume de blasfemie”. Prin aceasta, ei o
fac să „stea în locul sfânt”, „unde n-ar trebui să stea”. (Matei 24:15; Marcu
13:14) Aceasta pustiește credința oamenilor în Dumnezeu și în capacitatea sa
de a-și împlini promisiunile. Aceasta face ca oamenii să-L uite pe Dumnezeu și
să-i umple cu un dispreț pentru Cuvântul și puterea Lui. În glorificarea lor a
ajutorării de sine și în efortul lor îngâmfat de a acționa înaintea lui Dumnezeu și

10
ca să capteze gloria pentru ei înșiși, ei calcă în picioare Cuvântul Său, se pun în
opoziție cu Dumnezeu și Împărăția Sa și sunt vinovați de închinarea la creatură.
Respingând Cuvântul Domnului, ce înțelepciune este în ei? (Ieremia 8: 9) Ei nu
au o viziune despre Guvernul Dreptății a lui Iehova prin Cristos, iar rezultatul
este dezastruos pentru popor. „Unde nu există viziune, oamenii vor pieri",
spune proverbul. - Proverbe 29:18.
Liga Națiunilor a fost o creatură compozită sau colectivă, o descendentă
și o însumare a celor șapte puteri mondiale anterioare. Cu privire la aceasta,
Cuvântul lui Dumnezeu spune: "Și fiara care a fost și nu este, chiar ea este a
opta și este din cei șapte și merge în pieire”. (Apocalipsa 17:11) Acum se poate
spune că Liga „a fost și nu este”. Care este motivul pentru aceasta? Liga, așa
cum a fost, a funcționat sub dominația celei de-a șaptea puteri mondiale,
Imperiul Britanic, care este o putere mondială democratică și protestantă, așa
cum lumea n-a mai văzut niciodată. Aceea fost o conducere greșită ca să
bucure pe puternica organizație religioasă care flămânzea după o poziție de
dominare mondială. Imediat după înființarea Ligii, acțiunea catolică a fost
organizată la nivel mondial, dar mai ales în Statele Unite, care era
independentă de Ligă. Apoi, fascismul și nazismul au fost organizate și
manevrate la putere și au preluat controlul în Italia și Germania.
La șapte ani după punerea la o parte a guvernului liberal, dictatorul
fascist a semnat un acord cu Vaticanul și orașul Vatican a devenit un stat politic,
cerând recunoașterea politică de la toate națiunile de pe pământ. Patru ani mai
târziu, cu ajutorul acțiunii catolice, liderul nazist a abolit Republica Germană și a
semnat un acord cu capul bisericii sale. Aceasta a fost urmată de acte de
nesupunere la Ligă, sabotând-o. Japonia și-a început agresiunile împotriva
Chinei, membru al Ligii. Dictatorul nazist a tratat Tratatul de pace de la
Versailles ca pe o bucată de hârtie și a părăsit Liga. Dictatorul fascist a comis
atacul asupra Etiopiei, un membru al Ligii și, pentru că a fost iritat de
tratamentul Ligii, a părăsit-o. Japonia a părăsit-o de asemenea. Rusia a
renunțat la Ligă. Apoi, dictatorul nazist a atacat alți membri ai Ligii, Austria,
Cehoslovacia, Polonia și alții, inclusiv principalul pilon al Ligii, insula puternică a
Angliei. La 20 noiembrie 1940, la Viena, Puterile Axei și Japonia și Ungaria au
semnat o „nouă Ligă a Națiunilor”, iar patru zile mai târziu, Vaticanul a difuzat o
liturghie și o rugăciune pentru o pace religioasă și pentru o nouă ordine de
lucruri. Cu Elveția ca o insulă mică în mijlocul țărilor amestecate în război total
și cu amenințarea invaziei și despărțirii Elveției, Palatul Ligii de la Geneva a fost
obligat să tacă. Deși patruzeci de membri încă mărturisesc că aderă la Ligă, Liga
este ca efect într-o stare de existență suspendată și trebuie să fie reînviată dacă
va trăi vreodată din nou. Ea a mers în abisul inacțiunii și al ineficienței. Ea „nu
este”.

11
Va rămâne Liga în mormânt? Cuvântul lui Dumnezeu răspunde din nou:
„Fiara pe care ai tu văzut-o a fost și nu este și este pe cale să iasă din abis și să
meargă în pierzare, iar cei ce locuiesc pe pământ se vor mira, ei a căror nume
nu a fost scris în cartea vieții de la întemeierea lumii, când ei văd fiara, cum
aceasta a fost și nu este, însă va fi prezentă”. (Apocalipsa 17: 8, Am. Rev. Ver.,
Marg.) Asociația națiunilor lumești se va ridica din nou. Lupta dintre „regele
nordului” și „regele sudului fiind pentru dominația LUMII, face ca un astfel de
rezultat al acestui război total să fie inevitabil. Necesitățile de a face față
agresiunilor totalitare și de a le opri, le obligă pe națiuni la această confederație
finală a națiunilor pentru o nouă ordine, oricare ar fi forma ei. Un cleric
proeminent din New York a spus recent (19 iulie 1942): „Este o familie a lumii
acum sau o sinucidere colectivă. Ceva din natura lucrurilor ne obligă la asta,
ceva mai mare decât noi înșine este în spatele nostru. Oriunde va merge
cineva, acela o va vedea.” (New York Times).
Dar notați aceasta: Profețiile arată că atunci când „fiara” vine din abis la
sfârșitul acestui război total, ea vine cu femeia „Babilon” pe spatele ei, sau ea
se cațără pe spatele ei de îndată ce a ieșit. Aceasta înseamnă acea „religie
organizată”, iar de această dată organizația religioasă cu cartierul general în
cetatea Vatican, va călări și va exercita o influență conducătoare asupra fiarei
Ligii. Până în această zi Vaticanul nu a anulat concordatele ei cu dictatorii nazist
și fascist, iar în mai, în acest an* (n. tr. 1942*) ea a deschis relații diplomatice cu
atacatorii pe furiș de la Pearl Harbour și a ignorat diferitele proteste ale
Departamentului de Stat ale S.U.A. legate de aceasta. Programul în cinci puncte
al papei, solicită Vaticanul la acțiune liberă fără amestec, ca una din cerințele
„noi sale ordini fondate pe principii morale”. De asemenea, Națiunile Unite
care se opun puterilor totalitare își exprimă angajamentul despre libertatea
religiei ca fiind una dintre cele patru libertăți care trebuie asigurate atunci când
vine pacea. Strigătele și cererile repetate ale politicienilor și religioniștilor
pentru „Mai multă religie!” fac asigurări că religia va călării fiara păcii. Agentul
personal trimis de către președintele națiunii la Vatican pentru a lucra
împreună cu șeful religios pentru pace este un alt semn al curtoaziei și
considerației cu care va fi recompensată „femeia” numită Babilon, când se va
încheia războiul total. Iar relația ei cu conducătorii lumii va satisface dorințele
ei lumești și ea va declara aranjamentul păcii o „pace a creștinismului”, un altul
dintre acele „nume de blasfemie” atașat la „fiară”.
Chestiunea ajunge acum la un răspuns: Va garanta religia că pacea făcută
de om va dura? Când „religia organizată” se va cățăra pe spatele fiarei, atunci
ea este vinovată de ultimul ei act de curvie spirituală cu lumea, iar după aceea
judecata ei finală începe. Cu privire la acest lucru înregistrarea profetică spune:
„Vino aici: Eu îți voi arăta judecate marii curve care șade pe ape multe: cu care

12
regii pământului au comis curvie,... Și eu am văzut o femeie șezând pe o fiară
de culoare stacojie, plină cu nume de blasfemie, care avea șapte capete și zece
coarne. Și pe fruntea ei un nume a fost scris, MISTER, BABILONUL CEL MARE,
MAMA CURVELOR ȘI URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI.” (Apocalips 17:1, 2, 3, 5)
Indiferent ce pace impune femeia religioasă între națiuni, întrebarea vitală
este: va conduce pe conducători și pe națiuni la pacea cu Dumnezeu? Nimeni să
nu fie înșelat de susținerile și laudele „religiei organizate”; pentru că a lui
Dumnezeu Cuvânt răspunde: Nu. Ea va conduce pe timpul păcii RĂZBOIUL
împotriva Mielului lui Dumnezeu, Cristos Isus Regele; fiara „păcii” va șarja unde
ea o va conduce. Sub influența ei, conducătorii, sau cele zece coarne ale fiarei,
nu-și oferă puterea lor Mielului. Înregistrarea profetică redă: „Iar cele zece
coarne pe care tu le-ai văzut sunt zece regi care încă nu au primit împărăție
[deoarece încă nu au fost binecuvântate de femeia Babilon]; dar primesc
putere ca regi, o oră cu fiara. „Aceștia au o singură intenție, și vor da puterea și
tăria lor fiarei.” Și ce se întâmplă? „Aceștia vor face război cu Mielul, iar Mielul
îi va învinge: pentru că el este Domnul Domnilor, și Regele regilor: și cei care
sunt cu el, sunt chemați, aleși și credincioși.” - Apocalips 17:11-14.
Oameni de stat importanți ai lumii au făcut referiri publice frecvente la
bătălia Armaghedonului și că națiunile pământului sunt strânse acolo, dar au
eșuat să menționeze că înregistrarea de al Apocalips 16:14-16 spune că
DEMONII răi sunt acele puteri care fac strângerea. Cu astfel de informații
accesibile lor, națiunile se vor putea pune în gardă împotriva întregului
demonism, care este religie. Dar ele nu fac așa. Ele au eşuat și acum cer „Mai
multă religie”, iar religia este demonism și este împotriva lui Iehova Dumnezeu
și a Guvernului său Teocratic. Ce a făcut religia ca să oprească marșul națiunilor
către Armaghedon? Nimic: absolut nimic. Demonii supra umani nu sunt
conducătorii națiunilor către pace, ci către război și distrugere. Datorită
influențelor demonilor, cursul națiunilor nu poate fi nici o dată o pace
permanentă. Înaintea potopului din zilele lui Noe pământul a fost umplut cu
violență, care s-a datorat demonilor, iar după aceea pe neașteptate sfârșitul
acelei lumi vechi a venit. Este violența mai mare semnul sigur acum că
SFÂRȘITUL FINAL este aproape? Da! În lumina Scripturilor, și este timpul pentru
națiuni să ia notă că ambiția religiei, sub capul Ierarhiei Vaticanului, pentru
dominație este doar ideea demonilor și scopul ca să înăsprească controlul de pe
aceste pământ și al oamenilor lui și prin acesta să dețină controlul tuturor în,
opoziţie cu Iehova Dumnezeu și ca să conteste dominația Sa universală.
„Războiul cu Mielul” înseamnă că sub conducerea și influența „religiei
organizate” națiunile îl vor omite pe Iehova Dumnezeu și Guvernul său
Teocratic prin Isus Cristos. Ele vor alege să domnească ele însuși sub aprobarea
și binecuvântarea „femeii Babilon”. Aceasta este o urâciune pentru

13
Atotputernicul Dumnezeu, deoarece este în opoziție cu El. Cum va face această
„urâciune a pustiiri” un război cu Mielul? Prin continuarea persecuției și a urii ei
față de cei care sunt cu el, adică, de partea sa, anume, cei „chemați, aleși și
credincioși”. (Fapte 5:38, 39) Aceasta înseamnă că, în timp ce garantează
religia, ele se vor opune adevăraților Creștini. Ele vor continua să acționeze
împotriva martorilor lui Iehova și a însoțitorilor lor care anunță Împărăția lui
Iehova sub Christos și care refuză să se așeze de partea „fiarei păcii” și să
călărească împreună cu religia. Înfuriate de persistenta proclamare a Împărăției
lui Dumnezeu și deoarece aceasta arată poziția falsă, ipocrită a religioasei „Noii
ordini mondiale”, fiara împreună cu toate capetele și coarnele ei și cu „femeia”
Babilon care o impulsionează, vor face o încercare disperată să i-a în coarne și
să zdrobească până la moarte proclamarea Împărăției. Prin forță aceasta va
izbuti să stopeze predicarea acesteia. Dar Cristos Isus a avertizat că atunci când
această lucrare de mărturie este terminată și când Atotputernicul Dumnezeu
permite ca să fie oprită de „femeie” și „fiară”, „atunci sfârșitul final” va veni
pentru ei. - Matei 24:14.
Cu martorii lui Iehova puși sub o interdicție totală pentru că tulbură
sensibilitățile religioase și pe oamenii de stat totalitari, conducătorii „noii
ordini” vor striga „Pace”; "dar nu va fi pace, adică nici o pace cu Iehova
Dumnezeu și cu Mielul Său, „Împăratul împăraților”. Cuvântul lui Dumnezeu
avertizează: „Când ei vor spune, Pace și siguranță; atunci brusc distrugerea va
veni peste ei, la fel ca durerile nașterii peste o femeie însărcinată; însă ei nu vor
scăpa.” (1 Tesaloniceni 5: 3) Încă o dată punem întrebarea principală: "PACEA -
Poate Ea Dura?" și răspunsul definitoriu al lui Dumnezeu este: Nu! Pacea
umană sub „binecuvântarea” religiei va fi foarte scurtă, iar regii și conducătorii
politici nu se vor bucura mult de ea. Înregistrarea spune că ei „primesc putere
ca împărați O ORĂ cu fiara”. „O oră”, la Dumnezeu, denotă un timp foarte scurt;
și deodată cele zece coarne și fiara vor merge la pierzare, nu în mod pașnic, ci
violent, la bătălia Armaghedonului. De data aceasta, fiara, capetele și coarnele
sale vor merge nu în „groapa fără fund”, ci în „iazul de foc și pucioasă”, pentru
a fi complet mistuite și distruse. - Apocalipsa 19:20; 20:10.
Dar ce se va întâmpla cu „femeia Babilon”, „religia organizată”, care
călărește fiara? La sfârșitul acelei „o oră” a conducătorilor cu fiara, ei vor fi
forțați să vadă ipocrizia religiei și că ea i-a înșelat cu speranțe false și i-a condus
într-o poziție fără speranță, cu distrugerea, ca singurul rezultat. Cuvântul
profetic spune: „Și cele zece coarne pe care le-ai văzut și fiara vor urî curva și o
vor face pustie și goală și îi vor mânca carnea ei și o vor arde cu totul în foc.
Pentru că Dumnezeu pune în inimile lor să-i împlinească gândul, să ajungă la o
singură gândire și să dea împărăția lor fiarei, până se vor împlini cuvintele lui
Dumnezeu”. (Apocalipsa 17: 16,17, Am. Rev. Ver.) Vor lua aminte religioniștii și

14
toți ceilalți persecutori ai martorilor lui Iehova că nu martori credincioși ai lui
Iehova sunt cei care vor nimici cu violență „religia organizată”? Puterile lumii o
vor face, chiar cele cu care religia comite o curvie spirituală, făcând o cauză
comună cu ei împotriva Teocrației lui Iehova și a celor care mărturisesc despre
ea. - Ezechiel 16: 28-43; 23: 17-31.
„Religia organizată”, numită „Creștinătate”, a pretins să fie cetatea
numită după numele lui Dumnezeu a astfel i-a înșelat pe conducători și pe
supușii lor. Ce se va întâmpla cu națiunile și asociații lor pentru pacea lumii
atunci când Domnul Dumnezeu, prin Cristos Isus, începe brusc lupta
Armaghedon și separă forțele dușmanilor săi și atunci cele „zece coarne"
răstoarnă „religia organizată”? „Coarnele” nu vor acționa astfel din dragoste
pentru creștinism sau pentru Teocrație. Iehova Dumnezeu își execută astfel
judecata asupra „religiei organizate”, iar pentru distrugătorii ei, el păstrează
paharul distrugerii și spune: „Să beți negreșit: Pentru că iată, eu încep să aduc
răul asupra cetății care se numește după numele meu; și voi să fiți cu totul
nepedepsiți? Nu veți fi nepedepsiți, pentru că voi chema o sabie asupra tuturor
locuitorilor pământului, spune DOMNUL oștirilor. Astfel spune Domnul oștirilor:
Iată răul va merge de la națiune la națiune, și un mare vârtej de vânt va fi
ridicat de la marginile pământului, și cei uciși de DOMNUL [Iehova] vor fi în ziua
aceea de la un capăt al pământului până la celălalt capăt al pământului.” -
Ieremia 25: 28, 29. 32, 33.
Astfel, o dată pentru totdeauna se va rezolva chestiunea esențială: Va fi
pământul inclus în dominația universală a lui Iehova sau va continua sub
„Babilon”, care este organizația lui Satan? Satan și toată organizația lui, vizibilă
și invizibilă, va fi distrusă la Armaghedon și problema va fi închisă spre
justificarea veșnică a numelui lui Iehova. Înainte de a merge în distrugere,
națiunile vor fi făcute să știe că El este Iehova. - Ezechiel 38:23; Țefania 3:8.
Din cauza destinului expus din timp al „femeii” Babilon sau al „religiei
organizate” atât de clar în cuvântul sigur al profeției lui Dumnezeu, anunțul de
avertizare este trimis oamenilor care caută viața și pacea fără sfârșit și care
doresc să fie poporul lui Dumnezeu: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare și a
devenit locuința dracilor și locașul fiecărui spirit necurat și colivia fiecărei păsări
necurate și de urât... Ieșiți din ea. Poporul meu, ca să nu fiți părtași la păcatele
ei şi să nu primiți din plăgile ei. Pentru că păcatele ei au ajuns până la cer, iar
Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei. (Apocalipsa 18: 2,4,5) Acesta nu
este timpul să fim înșelați. Dominația religiei în pacea viitoare a așa-numitei
„noi ordini” face ca majoritatea locuitorilor pământului să se minuneze de
„fiara” organizației mondiale pentru pace. Soarta acestor persoane care refuză
adevărul și avertismentul lui Dumnezeu este menționată în aceste cuvinte: „Și
cei ce locuiesc pe pământ se vor minuna, cei ale căror nume nu au fost scrise în

15
cartea vieții de la întemeierea lumii, când privesc fiara că erau, nu este și totuși
este. (Apocalipsa 17: 8).
Martorii credincioși ai lui Iehova Dumnezeu nu se vor mira și nu vor fi
înșelați. Ei vor răzbi direct prin persecuție și opoziție, continuând să predice
Teocrația Sa prin Cristos Isus și lumea nouă a dreptății și a păcii pe care acesta o
va aduce, până când lucrarea martorilor va fi terminată și va veni sfârșitul final.
Oamenii cu bunăvoință, care țin seamă acum de mesajul Împărăției al Bunului
Păstor, nu vor fi înșelați și nu se vor minuna și nu vor admira „urâciunea
pustiirii”, care stă în mod înșelător în „locul sfânt” al Guvernului lui Dumnezeu
al Dreptății. Între alegerea dintre „fiara” călărită de „femeia” Babilon și „Miel”,
ei îl aleg pe „Mielul” lui Iehova, care este „Împăratul împăraților și Domnul
domnilor”. Ei părăsesc Babilonul, părăsind-o pe ea, „fiara” și „coarnele” ei spre
destinul lor în mâinile Dumnezeului Cel Atotputernic. Ei au ascultat fără
întârziere avertizarea și învățătura Împăratului care a prezis apariția
contrafacerii provizorii pentru pace și a spus: „Când voi veți vedea urâciunea
pustiirii, despre care vorbește profetul Daniel, stând în locul sfânt (cine citește,
să înțeleagă), atunci cei care sunt în Iudeea să fugă în munți, căci atunci va fi un
mare necaz, așa cum nu a fost de la începutul lumii până acest timp, și nici și nu
va mai fi niciodată. - Matei 24:15, 16, 21.
Numai cei care fug la „munții” desemnați de Rege vor supraviețui celui
mai mare dintre toate necazurile, Armaghedonul, și vor intra în noua lume
dreaptă a păcii fără sfârșit. Numai așa vor fi scrise numele lor în cartea vieții de
la întemeierea lumii noi. Lor, „altor oi”, Bunul Păstor și Împăratul le va spune:
„Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția [binecuvântările]
pregătită pentru voi de la întemeierea lumii”. (Matei 25:34) Singurii „munți” la
care trebuie să fugim pentru a fi protejați și pentru a supraviețui în viață
veșnică sunt Iehova Dumnezeu, marea „Stâncă a veacurilor” și Cristos Isus,
„imaginea expresă a persoanei Tatălui”. (Isaia 26: 4, Am. Rev. Ver. Evrei 1: 3)
Profeția lui Iehova făcută prin Daniel, aseamănă guvernul său teocratic prin
Cristos Isus, cu un „munte mare” care „umple întregul pământ”. Dar mai întâi
acel guvernul ceresc rupe în bucăți și îndepărtează pentru totdeauna marele
obstacol în calea păcii durabile pe pământ, și anume organizația puternică a lui
Satan și religia sa. În schimb, guvernul lui Iehova „va rămâne pentru totdeauna.
- Daniel 2: 35,44,45.
Cu privire la conducerea Teocratică a Regelui lui Iehova este scris: „Și
guvernul va fi pe umărul său: și numele său va fi numit Minunat, Sfătuitor,
Dumnezeu Puternic, Părinte Veșnic, Prinț al Păcii. Creșterea guvernării sale și a
păcii nu se vor sfârși,... Zelul lui Iehova al oștirilor va înfăptui aceasta” (Isaia
9:6,7 Am. Rev. Ver.) Despre pacea domniei sale universale este scris: „Munții
vor aduce pace la popor, iar dealurile mici, dreptate. În zilele sale cel drept va

16
înflori; și abundență de pace atât timp cât luna dăinuiește. El va stăpâni de
asemenea de la mare la mare și de la râu până la marginile pământului.”
(72:3,7,8) Despre libertatea din partea războiului, libertatea din partea
lipsurilor, libertatea de teamă cu privire la cei care supraviețuiesc
Armaghedonului și intră în lumea nouă sub Teocrație este scris: „Națiune nu va
ridica sabie împotriva altei națiuni, nici nu vor mai învăța războiul. Dar ei vor
ședea, fiecare om sub via și sub smochinul său; și nimeni nu-i va înspăimânta;
fiindcă gura DOMNULUI [Iehova] oștirilor a vorbit.” - Mica 4:3,4.
Informații mai complete privind binecuvântările păcii, a dreptății și a
vieții fără sfârșit pământ sub împărăția lui Dumnezeu veți găsi în noua carte,
lansată aici la această Adunare pentru prima data, intitulată

"LUMEA NOUĂ."

17