1

„Într-adevăr, Eu îți spun ție astăzi, tu vei fi cu mine în paradis” - Luca

23:43

DE LA PARADISUL PIERDUT LA PARADISUL RECÂȘTIGAT.

2
 PENTRU CITITOR

Există multe cărți religioase vechi pe pământ. Ați văzut vreodată

cartea numită Biblia? Ați citit vreodată Biblia?
De ce vă punem aceste întrebări? Este din cauză că Biblia a fost
redactată în mai multe limbi decât orice altă carte de pe pământ.
Probabil a fost redactată în limba pe care o vorbești. Multe exemplare
ale Bibliei au fost scrise sau tipărite. Omul a tipărit mai multe exemplare
ale Bibliei decât o altă carte pe care omul a scris-o vreodată. Știți de ce
este așa? Aceasta se datorează faptului că Biblia este cartea lui
Dumnezeu și ne spune lucrurile bune pe care Dumnezeu vrea să le
cunoaștem. Biblia este singura carte de pe pământ care ne spune cum a
fost pierdut primul paradis al omului și cum va fi adus înapoi paradisul
pe acest pământ și cum puteți trăi în el pentru totdeauna în fericire.
Noi vrem să știi ce ne spune Biblia despre Dumnezeu și despre
lucrurile bune pe care dorește să ni le dea dacă noi îi mulțumim. Atunci
când citești Biblia însuși, vei înțelege mai ușor ceea ce spune. Nu te
simți rușinat dacă nu ați văzut niciodată o Biblie sau nu ai citit-o
niciodată. Mulți, mulți oameni care trăiesc astăzi nu au văzut-o
niciodată sau n-au citit-o. Unele persoane care au o mare putere au
încercat să împiedice oamenii să aibă Biblia și să o citească. De
asemenea, Biblia nu a fost încă dusă la toată lumea. Sperăm că ai deja o
Biblie sau că după ce ai citit această carte vei obține o Biblie.
Mulți oameni cunosc religia locului în care trăiesc. Dar ei nu
cunosc poporul despre care vorbeşte Biblia. Ei se fac că nu știu ce au
spus și au făcut acești oameni. Nu știu ce Dumnezeu însuși a spus și a
făcut. De aceea, această carte trebuie să fie foarte simplă și clară când
vă vorbește despre acești oameni de mult și despre lucrurile bune pe
care le-a făcut Dumnezeu și le-a promis.
Limba simplă a acestei cărți nu este pentru că nu ești un bărbat
sau o femeie matură sau nu ai o minte suficient de pricepută să
înțeleagă lucrurile grele. Dar acum ai ceva nou de învățat; trebuie să afli
3
despre noul popor; trebuie să înveți lucruri noi care vor fi pentru binele
tău, dar diferite de tot ce ai auzit sau ai studiat înainte. Deci, trebuie să
cunoști aceste lucruri puțin câte puțin. În acest fel, vei înțelege aceste
lucruri încă de la început și, în sfârșit, veți putea să înțelegi chiar Biblia
atunci când o citești. În această carte, cuvintele pe care le copiem din
Biblie sunt din „Traducerea lumii noi”, dacă nu numim altă traducere.
Unele traduceri ale Bibliei folosesc cuvinte vechi, cum ar fi „thou”
pentru „tine” și „thy” pentru „tău” și „thine” pentru „al vostru” și
„thee” pentru „tu” și „saith” pentru „spune”.
Pe lângă utilizarea limbajului simplu, această carte are multe
ilustrații. Acolo sunt atât de multe lucruri bune pentru a le spune că nu
există loc suficient în această carte pentru a scrie despre toate acestea.
Vrem ca aceste ilustrații să te ajute să îți spună câteva dintre aceste
lucruri. S-a spus că o ilustrație spune mai mult decât o mie de cuvinte.
Aceste ilustraţii îți vor arată mai multe lucruri decât cele scrise. Dar
ilustrațiile nu pot spune totul. Scrisul ne poate spune multe lucruri pe
care imaginile nu le pot spune. De aceea, trebuie să scriem mai întâi
povestea și apoi să punem ilustrații alături de scris pentru a ajuta la
completarea povestirii.
În partea de jos a fiecărei pagini este o întrebare sau două. Te poți
întreba, ca să afli dacă îți amintești ce a-i citit din pagină. În acest mod
poții, nu numai să citești această carte, dar, de asemenea poți face un
studiu din ea și să înveți pe alții.
Această carte nu este destinată luptei împotriva altor religii.
Această carte
îți este adusă pentru a-ți spune în mod sincer ceea ce învață Biblia și
ceea ce a spus cu mult timp în urmă despre lucrurile care s-au petrecut
în zilele noastre sau care se vor întâmpla în anii următori. Când vedem
cum a spus Biblia despre aceste lucruri cu mult înainte de a avea loc,
atunci știm că Biblia este adevărată și că este cartea lui Dumnezeu și că
oferă ceva mai bun. Atunci putem alege dacă să acceptăm Biblia sau nu.

4
 Suntem bucuroși și recunoscători că putem să tipărim și să
transmitem această carte. Ne rugăm ca, citind-o, să te bucuri pentru că
vei cunoaște minunatele lucrări și promisiuni ale lui Dumnezeu „de la
paradisul pierdut la paradisul recâștigat". Sperăm că citirea acestei cărți
îți va deschide calea pentru a fi în acel „paradis recâștigat”.

Fiecare citat din Biblie din această carte este din Traducerea
Lumii Noi a Sfintei Scripturi, cu excepția când o abreviere arată că textul
citat sau menționat este din alte versiuni de Biblie, după cum urmează:

AS – Versiunea Americană Standard, a Comitetului American de

Revizuire
AT – O Traducere Americană, de J.M.P. Smith și E.J. Goodspeed
AV – Versiunea Autorizată (1611)
DA – „Sfânta Scriptură” a Traduceri Noi, de J.N. Darby
Ro – Biblia accentuată a Traducerii Noi de J.B. Rotherham
RS – Versiunea Standard revizuită, a Diviziei Educației Creștine a
Consiliului Național al Bisericilor lui Cristos din S.U.A.

5
 Capitolul unu

Dumnezeu creează primul paradis pentru omenire

1)
Ce înseamnă paradisul pentru tine? Pentru primul om acesta a
însemnat o grădină minunată sau un parc, un loc al păcii şi al plăcerii.
Acesta a fost numit grădina Edenului. Aceasta este ceea ce va trebui să-
ţi imaginezi în mintea ta atunci când noi vorbim de paradis, pentru că
numele „paradis” înseamnă „grădină sau „parc”.
1. Ce este paradisul?

2)
Dar tu poţi întreba: Cum a ajuns acesta să fie făcut? Cine l-a
făcut? Pentru răspunsuri adevărate la aceste întrebări este un singur loc
să mergi şi acela este Biblia. Aceasta este Cuvântul scris al lui
Dumnezeu şi este aşadar cartea adevărului. Dumnezeu este
atotputernic, Fiinţa nevăzută care a făcut toate lucrurile. El este spirit,
ceea ce înseamnă că el nu este nici pământesc, nici uman. Biblia
menţionează numele său de Iehova de peste 6800 de ori. El însuşi
spune: „Eu sunt Iehova, acesta este numele meu.” ( Isaia 42:8 AS). De
asemenea, aceasta spune că primul paradis a fost făcut de Iehova
Dumnezeu pentru om.
2) Unde trebuie să mergem pentru răspunsuri veritabile? Cine a făcut primul paradis?

3)
Cu mult timp înainte ca paradisul Edenului să fie făcut, chiar
înainte ca pământul să fie, Iehova a hotărât să facă omul şi să-i dea o
casă minunată. Deci El a început să creeze, adică, să facă lucruri care nu
au fost înainte. Chiar primele cuvinte din Biblie spune aceasta zicând:
„La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.” (Geneza 1:1)
Deoarece el are o putere şi înţelepciune mai mare decât întreaga
omenire la un loc, a fost uşor pentru El să facă cerurile şi pământul. În
orice timp atunci când te uiţi în sus la cer într-o noapte întunecoasă, şi
vei vedea stelele strălucitoare, luminând, aminteşte-ţi că toate acestea
6
au fost create de către Iehova, Atotînţeleptul şi Atotputernicul
Dumnezeu. Aminteşte-ţi de asemenea, că atunci când le-a făcut cu
mult, mult timp în urmă El a făcut de asemenea, pământul nostru.
3) Ce ar trebui să învăţăm din primele cuvinte din Biblie?

4)
Timpuriu, când pământul a fost format, acesta a fost o minge de
gaz fierbinte, şi fără îndoială arăta mai mult ca soarele astăzi.
Strălucirea lui, însă, nu a radiat mult, pentru că acolo a fost ceva care l-a
închis ca într-un înveliș mare. Se crede că acest mare înveliș mare a fost
din cauza unui nor mare de praf gros, care a reţinut strălucirea
pământului şi a blocat lumina de la soare şi de la alte stele .
4) Descrie ce a fost pământul la început?

5)
După un timp foarte lung pământul a început să se răcească. Şi
cum acesta s-a răcit încet s-a schimbat dintr-o minge de foc gazoasă
într-o minge de lichid fierbinte. Foarte încet s-a format o crustă peste
acest lichid, care s-a întărit pe măsură ce timpul a trecut. Am putea
compara crusta, după crusta rezistentă ce se formează peste o tăietură
din carne ta. Deoarece pământul a continuat să se răcească, crusta a
devenit din ce în ce mai groasă. Astăzi această crustă formează solul pe
care noi umblăm.
5) Cum a ajuns să fie făcut solul?

6)
După ce pământul s-a răcit pentru un timp îndelungat , mii şi mii
de ani, crusta încet a ajuns să fie acoperită cu apă, deocamdată acolo
nefiind nimic, ci marele ocean era peste tot. Aceasta a însemnat că
pământul nu mai era fierbinte, şi prin urmare nu mai strălucea cum o
făcea odată. Acesta era foarte întunecos. Chiar lumina de la soare nu
mai putea cădea peste acesta din cauza norului de praf dintre ele. De
aceea Biblia spune: „Pământul era fără formă și pustiu, iar pe suprafața
adâncului de ape era întuneric.” - Geneza 1:2.
6) Cât timp a trecut, până când să se acopere suprafaţa pământului?

7
 7)
Timpul a sosit să înceapă pregătirea pământului pentru
animalele și oamenii care vor trăi mai târziu pe acesta. Deci, a început o
perioadă pe care Biblia o numește „ziua întâi”. Aceasta nu era o zi de
douăzeci și patru de ore, ci, în schimb, era lungă de 7000 de ani.
7) Care a fost „prima zi”, și cât de lungă a fost?

8)
În timpul primei zile de creație norii de întuneric au fost luați
dintre pământ și soare. Din acest timp pământul a primit lumina
strălucitoare a soarelui. Această lumină a soarelui venea să strălucească
prin vaporii ce înconjurau pământul, după cum Dumnezeu a poruncit:
„Și Dumnezeu a spus: Să fie lumină. După aceea a fost lumină.” – Gen.
1:3.
8) Ce a avut loc în prima zi de creație?

9)
Lumina soarelui deocamdată nu cădea pe apele care acopereau
crusta pământului. Ea era împiedicată de nori groși de vapori de apă
care s-au format în jurul pământului în timpul când acesta era răcit.
Deci totul era întunecat acolo, așa cum este pe mare într-o noapte
înnorată, fără lună. Lumina soarelui cădea numai pe partea superioară
sau suprafața externă a norilor de apă. Iehova Dumnezeu a vorbit
despre această manta de apă când el a întrebat: „Unde erai tu când am
întemeiat pământul?... când i-am pus norul ca veșmânt și bezna groasă
ca scutec?” - Iov 38: 4, 8, 9.
9) De ce lumina soarelui nu atingea oceanul?

10)
Pe măsură ce pământul acoperit de nori s-a învârtit în lumina
soarelui, ziua și noaptea au apărut. Dacă iei o piatră rotundă și o ții într-
un fascicul de lumină, vei vedea cum acest lucru a fost așa. O parte are
lumină, dar cealaltă este în întuneric. Acum întoarceți piatra cu
degetele de la stânga la dreapta, astfel încât suprafața ei să continue să
treacă prin lumină. În acest fel, pământul se întoarce, sau se rotește în
lumina soarelui. Aceasta este ceea ce Dumnezeu a provocat în prima zi
creatoare când lumina soarelui a căzut pentru prima dată pe pământul
8
înnorat. „Dumnezeu a văzut că lumina era bună și Dumnezeu a separat
lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina Zi, iar întunericul l-a
numit Noapte.” – Geneza 1:4,5.
10) Cum au apărut ziua și noaptea?

11)
Norii de vapori de apă s-au sprijinit pe suprafața oceanului ca o
ceață umedă și grea. Dar în timpul zilei a doua a creației de 7000 de ani,
Iehova Dumnezeu a făcut o despărțire între ocean și nori. Acest lucru a
format un mare spațiu aerian între cele două. Norii au format o
acoperitoare peste ocean, asemenea unui mare acoperiș sau cupole.
Astfel exista apă pe pământ ca lichid, și apă deasupra pământului ca
vapori. „Dumnezeu a făcut întinderea și a separat apele care erau
dedesubtul întinderii de apele care erau deasupra întinderii. Și așa a
fost.”(Geneza 1:7) Dar între ele, atmosfera pământului nu era încă prea
clară, și acest lucru a ajutat ca să nu lase lumina soarelui să nu ajungă la
oceanul dedesubt. Totul era întunecat acolo.
11) Ce a făcut Dumnezeu în ziua a doua?

12)
Acum, în scopul ca pământul să devină o casă paradis pentru
om, trebuia să existe pământ uscat. Deci, în a treia zi de creație
Dumnezeu a făcut ca pământul uscat să apară. Crusta de pe pământ a
început să se încrețească asemenea unei prune, făcând astfel ca zonele
de uscat să se ridice din fundul oceanului și să răzbată prin suprafața
apelor. Atunci apa s-a scurs de pe aceste zone de uscat în văile sub
marine care se formaseră. „Și Dumnezeu a mai zis: „Să se adune la un
loc apele de sub ceruri și să apară uscatul!“ Și așa a fost. Dumnezeu a
numit uscatul Pământ, iar apele adunate le-a numit Mări.” – Geneza
1:9,10
12) Cum a apărut zona de uscat?

13)
Deoarece acum exista zonă de uscat sub apele de sus, de
deasupra pământului, timpul a sosit pentru ca plante vii sau vegetația
să fie făcută. „Și Dumnezeu a mai zis: „Să dea pământul iarbă, plante cu
9
sămânță, pomi roditori care dau rod cu sămânță în el, după specia
lor, pe pământ!“ Și așa a fost. Pământul a început să dea iarbă, plante
cu sămânță după specia lor și pomi care dau rod cu sămânță în el, după
specia lui. Și Dumnezeu a văzut că lucrul acesta era bun.” – Geneza
1:11,12.
13) Ce a creat Dumnezeu acum?

14)
Iehova Dumnezeu a pus în fiecare plantă mijloace prin care ea
putea produce mai multe exemplare, prin semințele ce le producea.
Exemplarele, în schimb, puteau produce mai multe exemplare, și astfel
planta își va reproduce soiul. Prin mijloacele de a se reproduce, planta
vie se răspândea pe toate zonele de uscat, chiar așa cum Dumnezeu
propusese.
14) Ce a făcut Dumnezeu posibil pentru fiecare plantă să facă?

15)
Planta vie urma să fie foarte importantă pentru animalele care
urmau să vină. Va furniza hrană și protecție pentru ele, precum și
păstrarea aerului curat. Și, deoarece, de hrană aveau nevoie și
creaturile marine, Dumnezeu a creat plante care vor crește în mări. În
acest fel, în mod înțelept vegetația era prevăzută dinainte și într-o
cantitate mare, deoarece nici o creatură vie nu poate trăi fără această
vegetație.
15) De ce era vegetația importantă?

16)
Deoarece temperatura corectă este foarte importantă pentru
creșterea plantei vii, Dumnezeu a plasat pământul la o distanță corectă
de soare. Dacă ar fi mai îndepărtat condițiile ar fi prea reci, dacă ar fi
mai apropiat, condițiile ar fi fost prea fierbinți. Deci, pe măsură ce
pământul își făcea călătoria anuală în jurul soarelui, nu era nici prea
departe, nici prea aproape, ci la distanța potrivită pentru ca acesta să
devină o grădină sau un paradis frumos.
16) De ce este importantă distanța pământului de la soare?

10
 17)
În timpul celei de-a patra zile atmosfera pământului s-a rarefiat
suficient pentru ca soarele, luna și stelele mai strălucitoare să poată fi
văzute vag, încețoșat, de pe uscat. „Și Dumnezeu a mai zis: „Să fie
luminători pe întinderea cerurilor ca să separe ziua de noapte, să
servească drept semne și să arate anotimpurile, zilele și anii!  Ei să
servească drept luminători pe întinderea cerurilor ca să lumineze
pământul!“ Și așa a fost. Și Dumnezeu a făcut cei doi mari luminători,
luminătorul mai mare ca să stăpânească ziua și luminătorul mai mic ca
să stăpânească noaptea, precum și stelele.” (Geneza 1:14-16) Acest
lucru nu înseamnă că soarele, luna și stelele au fost create în acest
timp. În schimb, ele doar au fost făcute să apară în spațiul aerian al
cerurilor de deasupra suprafeței pământului, strălucind neclar prin
cupola de apă. Mai târziu, când omul va trăi, ele vor fi mijloacele prin
care el va își va măsura zilele, lunile, anii și anotimpurile .
17) Ce a făcut Dumnezeu în a patra zi de creație?

18)
Datorită cupolei de apă din jurul pământului, căldura soarelui
nu părăsea pământul când era întuneric și așa nopțile nu erau reci. De
fapt, nici un loc de pe pământ nu era rece în acele zile. Chiar partea
nordică a pământului a fost călduroasă, cu plante tropicale și copaci ce
creșteau pe zonele de pământ din jurul ei. Acest lucru este dovedit de
rămășițele plantelor tropicale care sunt găsite acum în pământul din
aceste secțiuni nordice ale pământului.
18) Au fost anumite părți ale pământului reci?

19)
Deoarece razele soarelui nu izbuteau să cadă direct pe
suprafața pământului, ele nu erau înzestrate să formeze nori de ploaie.
Acest lucru înseamnă că nici o ploaie nu cădea pe pământ în acel timp.
Așa că Dumnezeu a făcut ca plantele vi să fie udate prin intermediul
vaporilor de apă care se ridicau de pe pământ. „Dar un vapor se urca
continuu de pe pământ și uda întreaga suprafață a pământului.”
(Geneza 2:6) Dar totuși nu exista paradis.
19) Cum a fost udat pământul?

11
 20)
Când a patra zi a pământului s-a încheiat, 28.000 de ani au
trecut de când Dumnezeu a zis: „Să fie lumină”, și de atunci Dumnezeu
a început pregătirea pământului pentru creaturi vii. Zonele de pământ
erau acum acoperite dens cu toate felurile de plante și copaci, iar
oceanul avea multe plante foarte mici în apele lor, precum și cele mai
mari care cresc pe fundul lor. Cu această mare provizie de hrană,
pământul era acum pregătit să primească primele feluri de animale vii,
primele suflete pământești. Suflete? Da, Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia
numește toate animalele „suflete”.
20) Descrieți pământul cum era acesta la sfârșitul celei de-a patra zi de creație?

21)
Aceste suflete au apărut în timpul celei de-a cincea zi de
creație, când Dumnezeu a făcut animalele din apă și păsările. „Și
Dumnezeu a mai zis: „Să mișune apele de o puzderie de suflete vii și să
zboare creaturi zburătoare deasupra pământului, pe fața întinderii
cerurilor!“ Și Dumnezeu a creat monștrii marini uriași și tot felul de
suflete vii care se mișcă și de care au început să mișune apele, după
specia lor, și tot felul de creaturi zburătoare, înaripate, după specia lor.”
(Geneza 1:20,21) Deci au fost suflete de carne pe pământ cu mult
înaintea omului.
22)
La fel ca plantelor, fiecărui animal viu i-a fost dată puterea de a-
și reproduce soiul. Astfel, după ce a trecut timpul, s-a ajuns să fie multe
creaturi marine, că ele au fost fără număr, la fel ca nisipul de pe malul
mării. De asemenea, păsările au ajuns să fie multe și au umplut pădurile
cu strigătele și cântecele lor. Asemenea unei case nou-nouță, care este
la început goală și tăcută, dar apoi este plină de viață și mișcare, așa și
pământul era acum plin de activitate, în timp ce creaturile marine
înotau prin apele sale și păsările zburau printre copacii săi.
21,22) Ce a făcut Dumnezeu în ziua a cincea?

23)
Până la începutul zilei a șasea de creație animalele nu au fost
create. „Dumnezeu a făcut animalele sălbatice ale pământului după
specia lor, animalele domestice după specia lor și toate celelalte
12
creaturi care se mișcă pe pământ, după specia lor.” (Geneza 1:25) De
asemenea și acestora le-a fost dată puterea să nască alte animale
asemănătoare lor și așa să se reproducă.
23) Când au fost create animalele pământești?

24)
Toate aceste suflete vii își vor naște propriul fel. Vacile nu ar
naște niciodată cai; câinii nu ar naște niciodată pisici; și leii nu ar naște
niciodată maimuțe. Dumnezeu a hotărât o lege care face imposibil
pentru animalele de diferite feluri să se amestece. Totuși, el a permis
diferențe sau varietăți în fiecare fel. Felul câinelui, nu va naște numai
câini mici și câini mari, ci și câini cu păr lung, păr scurt, urechi lungi,
urechi scurte, cozi lungi și cozi scurte, pătați sa nepătați și așa mai
departe. Ar naște de asemenea lupi, coioți, vulpi, șacali și hiene. Toți
aceștia sunt din familia sau felul câinelui. Această varietate
neschimbată a fost de asemenea posibilă și la alte feluri de animale pe
care Dumnezeu le-a făcut.
24) De ce orice animal naște numai unul la fel ca el?

25)
Aceste multe suflete diferite sunt dovada minunată a marii
înțelepciuni a lui Iehova Dumnezeu, Creatorul lor. Un om care a văzut
acest fapt a fost Regele David, și aceasta este ceea ce el a spus: „Cât de
mari sunt lucrările tale, O Iehova! Toate tu le-ai făcut cu înțelepciune.
Pământul este plin de opera ta.” – Psalm 104:24
25) Deoarece sunt așa de multe feluri diferite de suflete vii, despre ce este acest lucru o
dovadă?

26)
Acum că zonele pământului și apele au fost umplute cu tot felul
de creaturi animale, a sosit timpul pentru pregătirea unui loc pentru
om. Așa că Dumnezeu a ales o secțiune a pământului numită Eden și
acolo a plantat o grădină minunată, în partea de est a ei. Era într-adevăr
un parc care acoperea multe, multe mile pătrate.
26) Ce a pregătit Dumnezeu acum pentru om?

13
 27)
Dumnezeu știa ce hrană va plăcea gustului omului și ce va fi
bine pentru el. Deci el a plantat în grădină multe feluri de copaci
roditori din care omul să mănânce. Deoarece era mai mult decât
îndeajuns pentru om, el nu ar fi ajuns niciodată flămând.
27) De ce nu i-ar fi fost omului niciodată foame în grădina Edenului?

28)
Pentru ca aceasta să fie o grădină a plăcerii, Dumnezeu a făcut
multe feluri de flori să crească acolo, precum și mulți copaci minunați și
frumoși. Multele flori colorate vor fi încântat ochii omului precum și
nasul său. Ele vor fi umplut aerul din grădină cu un miros minunat.
Astfel omul ar găsi plăcere nu numai în ce vedea dar chiar și în aerul pe
care el îl respira. Despre mulțimea copacilor din grădină, Biblia spune:
„Iehova Dumnezeu a făcut să crească din pământ tot felul de pomi
plăcuți la vedere și buni de mâncat.”- Geneza 2:9
29)
De asemenea, multele păsări colorate ce zburau printre copaci
vor fi fost ceva ce ar fi adus bucurie omului. Cântecele lor minunate vor
fi încântat urechile lui, și culorile lor strălucitoare și formele diferite vor
fi încântat ochii lui.
28,29) De ce ar fi adus grădina Edenului plăcere omului?

30)
Deoarece animalele de pe tot pământul au trăit din vegetația
lui, a fost pace în grădina nou creată. De aceea Dumnezeu a spus: „Și
tuturor animalelor sălbatice ale pământului, tuturor creaturilor
zburătoare ale cerurilor și tuturor sufletelor care se mișcă pe pământ și
în care este viață le-am dat ca hrană toate plantele verzi”. (Geneza
1:30) Acest lucru includea animale ca leii și leoparzii, care acum
mănâncă carne. Deci nu numai că aceste animale pașnice, cu formele
lor diferite și marcaje frumoase, făceau interesantă viața în grădina
Edenului pentru om, dar prietenia lor ar fi fost o sursă de fericire pentru
el.
30) Ce fel de hrană au mâncat animalele?

31)
Dumnezeu, în toate felurile, a făcut grădina unde omul ar fi trăit
un loc al păcii, fericirii și plăcerii. Din această cauză a fost numită
14
grădina Eden, de vreme ce numele înseamnă „grădină a plăcerii”. Acest
loc minunat a fost paradisul lui Dumnezeu creat pentru om. Deoarece El
i-a fost Creator, a fost numit și „grădina lui Iehova” (Geneza 13:10; Isaia
51:3, AS) Era o mică ilustrație despre cum va fi întregul pământ la
timpul fixat de Dumnezeu, pentru ca creaturile perfecte umane să
trăiască pentru totdeauna și întotdeauna în bunăstare perfectă, bucurie
și mulțumire, închinându-se și servind pe Creatorul și Conducătorul lor,
Iehova Dumnezeu.
31) De ce a fost primul paradis al omului numit grădina Edenului?

15
 Capitolul doi

Dumnezeu crează primele suflete umane

CÂND DUMNEZEU a terminat de făcut grădina Edenului, a sosit

timpul pentru ultima și cea mai măreață creație a sa. Era timpul să pună
în acest parc minunat pe cel pentru care acest parc a fost făcut.
1) Când a făcut Dumnezeu măreața sa creație?

2)
Aceasta a fost aproape de sfârșitul zilei a șasea de creaţie. Acest
lucru înseamnă că au trecut aproape 42.000 de ani de când Dumnezeu
a spus: „Să fie lumină”. Cinci zile de creație, de 7000 de ani fiecare, au
trecut și acum a șasea zi era aproape de încheiere. Sfârșitul zilei sau a
perioadei a șasea, va însemna că Dumnezeu va înceta facerea lucrurilor
pentru pământ. Prin urmare Biblia spune: „Până în ziua a șaptea
Dumnezeu a terminat lucrarea pe care a făcut-o și în ziua a șaptea a
început să se odihnească de toată lucrarea pe care a făcut-o.” – Geneza
2:2.
2) Cât de mulți ani au trecut de când Dumnezeu a început pregătirea pământului pentru om?

3)
Odihna nu înseamnă că Iehova Dumnezeu era obosit. El nu
obosește sau nu se epuizează niciodată. „Nu ai știut? Nu ai auzit?
DOMNUL este Dumnezeul veșnic, Creatorul marginilor pământului. El
nu-și pierde puterea și nu obosește.” (Isaia 40:28, RS) Deci odihna sa
înseamnă că El a încetat crearea lucrurilor pentru pământ. De aceea El
nu a făcut lucruri naturale noi aici de la sfârșitul zilei a șasea de creare,
de acum aproape șase mii de ani; și El va continua să se odihnească de
la lucrări creative până la sfârșitul celor o mie de ani care au rămas din a
șaptea sa zi.
3) Explică ce specifică Biblia când spune că Dumnezeu s-a odihnit?

16
 4)
Dar când sfârșitul zilei a șasea se apropia, era timpul pentru ca
Iehova Dumnezeu să facă omul și să-l bucure cu toate lucrurile care le-a
făcut pe pământ. „Și Dumnezeu a continuat să spună: „Și Dumnezeu a
mai zis: „Să facem om după chipul și asemănarea noastră; ei să
stăpânească peste peștii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor,
peste animalele domestice, peste tot pământul și peste toate celelalte
creaturi care se mișcă pe pământ“.” – Geneza 1:26.
4) Ce a spus Dumnezeu aproape de sfârșitul zilei a șasea de creație?

5)
Când Dumnezeu a spus: „Să facem om” el vorbea cu cineva din
cer. Cu cine? Cu o creatură spirit pe care Dumnezeu a creat-o cu mult
înainte de a începe crearea pământului. Prin această creatură spirit
Dumnezeu crease toate lucrurile. Ioan 1:2,3 spune: „El era la început cu
Dumnezeu. Toate lucrurile au venit în existență prin el și fără el n-a
venit nimic în existență”. Și Coloseni 1:16 spune: „Prin el toate celelalte
lucruri au fost create în cer și pe pământ, lucrurile vizibile și lucrurile
invizibile.” Deci acestei creaturi spirit, care mai târziu a devenit Isus
Cristos, Dumnezeu i-a spus: „Să facem om după chipul nostru.”
5) Cu cine vorbea Dumnezeu, și cum l-a folosit Dumnezeu?

6)
Fiind făcut după chipul lui Dumnezeu înseamnă că omul va fi fiu
pământesc al lui Dumnezeu. El va avea unele din calitățile pe care
Dumnezeu le are, la fel ca creaturile spirituale, fii cerești ai lui Iehova.
Deci corpul omului nu va trebui să fie în forma lui Dumnezeu pentru ca
el să fie făcut în asemănarea lui Dumnezeu. Ci, întrucâtva, el va fi făcut
cu aceste calități evlavioase pe care animalele nu le au.
6) Cum a fost făcut omul după chipul lui Dumnezeu?

7)
Nu trebuie să facem greşeala de a gândi că prietenia ce o poate
arăta un animal unei persoane este dragoste. Biblia ne spune care este
adevărata dragoste, și din ce spune, putem vedea că animalele nu sunt
în stare să o arate. „Dragostea este îndelung răbdătoare și amabilă.
17
Dragostea nu este geloasă, nu sfidează, nu se laudă, nu se poartă
indecent, nu privește după interesele sale, nu devine provocatoare. Nu
tine cont de răniri. Nu se bucură de nedreptate, dar se bucură de
adevăr.” (1 Corinteni 13:4-6) Animalele nu sunt capabile să facă aceste
lucruri; așa că ele nu au această calitate evlavioasă a dragostei. Nici nu
au înțelepciune și o dispoziție a justiției. Ele au tărie dar nu are puterea
ce o are omul, pentru că el este capabil să le omoare. Deci omul a fost
făcut după chipul lui Dumnezeu, fiindu-i date unele calități pe care
Dumnezeu le are, calități care nu au fost date animalelor.
7) Au animalele calitățile care le are omul?

8)
Acum, cu mintea umană și puterea ei de a raţiona, el va fi
capabil să obțină cunoștință și să se închine lui Dumnezeu. Astfel el va fi
mult mai bun decât animalele și va fi capabil să facă lucruri pe care
animalele nu le pot face. Ca fiu pământesc al lui Dumnezeu, el va trebui
să privească la Dumnezeu ca Tată al său. Și așa cum un fiu trebuie să
asculte de tatăl său, și omul va afla că este bine să asculte de
Dumnezeu. Prin această ascultare el va arăta dragoste pentru Tatăl lui
ceresc.
8) Cum va arăta omul dragoste pentru Dumnezeu?

9)
Dar cum a fost făcut acest fiu pământesc? El a fost făcut din
țărâna pământului, din casa sa a paradisului. Dumnezeu a luat multe
lucruri din ţărână, le-a pus la un loc și le-a format într-un corp de carne.
Era un corp minunat. De fapt era perfect, deoarece toate lucrările lui
Dumnezeu sunt perfecte.
9) Din ce a fost făcut omul?

10)
Dumnezeu i-a dat un spate și două picioare puternice, ca omul
să poată merge drept, să alerge și să sară. I-a dat două brațe, ca omul
să poată ridica și căra lucruri. I-a dat două mâini cu patru degete și un
deget mare, pentru ca omul să poată tine lucruri, să poată strânge
obiecte și să fie capabil să facă lucruri. I-a dat ochi, urechi, un nas, un
18
simț al gustului și o dispoziție de a simți, ca omul să poată învăța lucruri
și să aibă plăcere în lucrurile pe care Dumnezeu le-a creat. I-a dat un
creier ca să poată judeca și să strângă o mare cantitate de informatții. I-
a dat o gură ca să poată vorbi despre lucrurile care le-a învățat. Și i-a
dat puterea prin care se putea îngriji când se rănea. Deci corpul pe care
Dumnezeu l-a făcut era un lucru minunat care i-a adus lui onoare,
Creatorului. De aceea un om a spus odată: „Te voi lăuda deoarece eu
am fost făcut într-un mod ce inspiră teamă. Lucrările tale sunt
minunate.” – Psalm 139:14.
10) De ce corpul omului aduce onoare lui Dumnezeu?

11)
În acest corp Dumnezeu a pus aceleași puteri de viață pe care el
le dăduse animalelor, o viață care este păstrată prin respirație. Astfel,
când noi vorbim despre om și animale, este corect să spunem, la fel
cum o face Eclesiastul 3:19: „Toți au doar un spirit (sau respirație)” Prin
urmare nu este nici o diferență între om și animal când vine vorba
despre respirația vieții.
11) În ce fel nu este nici o diferență între om și animal?

12)
Punând această respirație a vieți în corpul pe care l-a făcut,
Dumnezeu a făcut ca acesta să devină un suflet viu. „Atunci Dumnezeu
a făcut pe om din țărâna pământului și a suflat în nările lui respirația
vieții, și omul a devenit un suflet viu.” (Geneza 2:7) Astfel, când corpul
pe care Dumnezeu l-a făcut din țărâna lipsită de viață a început să
respire iar sângele a început să circule prin el, acest corp era un suflet
viu. Putea gândi, simți, auzi, vedea și vorbi. Era acum capabil să stea și
să privească prin paradisul pe care Dumnezeu l-a făcut. Era capabil să
vadă iarba verde, mulți copaci minunați și păsările colorate. Era capabil
să miroase prospețimea aerului și parfumul florilor. Ceea ce odată era
un corp lipsit de viață era acum în viață. Era un suflet viu deoarece era o
creatură vie care respira.
12) Ce este un suflet?

19
 13)
Acest fiu pământesc al lui Dumnezeu a fost numit Adam și el a
devenit un suflet aproximativ acum șase mii de ani în urmă. (Luca 3:38)
Pare o perioadă foarte lungă de timp, dar când ne gândim că pământul
a fost aici cu mult timp înainte, atunci nu mai pare așa de lungă.
13) Care a fost numele primului om?

14)
Dar ce va găsi de făcut acest om perfect în minunatul parc pe
care Dumnezeu l-a făcut pentru el? Dacă urma să stea întins și să nu
facă nimic în fiecare zi ar fi devenit plictisit de viață, deoarece viața ar fi
devenit monotonă și neinteresantă. Ei bine, nu era voia lui Dumnezeu
ca acest fiu pământesc să nu facă nimic. El voia ca el să lucreze,
deoarece ar fi fost spre binele propriu al omului. El știa că omul va găsi
fericire în muncă. Apoi, de asemenea, lui Dumnezeu nu-i plac leneșii.
Deoarece el lucrează, și toții fii săi spirituali lucrează, de asemenea, va fi
drept că și omul va trebui să lucreze.
14) A vrut Dumnezeu ca omul să nu facă nimic?

15)
Munca care i-a fost dată lui Adam era cea de îngrijire a casei
sale minunate. A fost o sarcină dată de Dumnezeu. Deci el trebuia ca în
mod înțelept și iubitor să se îngrijească de ceea ce Dumnezeu i-a dat.
„Și Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului să o cultive și
o îngrijească:” – Geneza 2:15
16)
De asemenea, Adam avea sarcina de a domni peste toate
celelalte creaturi de pe pământ. Păsările, animalele și peștii au fost puși
sub autoritatea sa, adică, sub puterea sa. Acest lucru nu însemna că el
putea fi crud cu ele, și nici nu înseamnă că el le putea provoca durere
sau să le facă să sufere doar pentru a-și petrece timpul. Nu trebuia să
caute plăcere în chinuirea acestor creaturi. În schimb, el trebuia să le
arate bunătate și să le conducă cu dragoste. El nu trebuia să fie lipsit de
milă, la fel ca o fiară sălbatică de astăzi. El trebuia să arate dragoste
pentru animale și să dovedească astfel că era făcut după chipul lui
Dumnezeu.
15,16) Care a fost lucrarea pe care Dumnezeu i-a dat-o lui Adam?

20
 17)
Nici unul dintre animale nu se temea de Adam când el se
plimba prin casa sa paradis. Nu era motiv ca ele să se teamă de el,
deoarece el nu le vâna pentru a le ucide. Plantele vii era ceea ce
Dumnezeu i-a dat lui să mănânce. „Dumnezeu a mai zis: „Iată că v-am
dat toate plantele cu sămânță de pe fața întregului pământ și orice pom
care dă rod cu sămânță. Acestea să vă servească drept hrană.” –
Geneza 1:29.
17) De ce nu se temeau animalele de Adam?

18)
Deoarece Adam nu a vânat animale și animalele nu s-au vânat
unele pe altele, era pace în grădina Edenului. Acest lucru însemna că
Adam putea să umble printre animale fără nici o teamă de a fi rănit de
ele. El putea sta lângă un leu și să-și plimbe mâna prin blana lui. Sau se
putea plimba cu un leopard și să-i scarpine urechile. Sau putea
mângâia gâtul unei antilope. Multe animale sălbatice și păsări de pe
pământ erau prietenii lui.
18) Ce l-au lăsat animalele să le facă?

19)
În timp ce Adam se plimba prin parc, Dumnezeu a făcut ca
animalele și păsările să vină la Adam, așa că el le putea numi. „Și Iehova
Dumnezeu făcea din pământ orice animal sălbatic al câmpului și orice
creatură zburătoare a cerurilor și le aducea la om ca să vadă cum le va
numi pe fiecare; și cum numea omul fiecare suflet viu, așa îi era
numele. Omul a pus deci nume tuturor animalelor domestice,
creaturilor zburătoare ale cerurilor și tuturor animalelor sălbatice ale
câmpului.” – Geneza 2:19,20.
19) A numit Dumnezeu animalele?

20)
Deși animalele erau prietenii lui, Adam era singur. Nu era nici o
altă creatură de felul său care putea să vorbească cu el și să-i arate
dragoste. El era singurul om de pe tot pământul. Deoarece Dumnezeu
știa că nu este bine pentru Adam să fie singur, a văzut de bine să-i facă

21
un ajutor. „Și Iehova Dumnezeu a mai zis: „Nu este bine ca omul să
rămână singur. Am să-i fac un ajutor care să i se potrivească“.Atunci
Iehova Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc peste om și, în timp
ce acesta dormea, a luat una dintre coastele lui și apoi a închis carnea la
loc.  Și, din coasta pe care a luat-o din om, Iehova Dumnezeu a făcut o
femeie și a adus-o la om .” – Geneza 2:18,21,22.
20) Cum s-ar putea spune că omul era singur, când el avea ca prieteni animale lângă el?

21)
Astfel, în timp ce Adam era într-un somn adânc Dumnezeu a
luat una din coastele sale și a format un corp uman femeiesc din ea.
După aceea a pus suflarea vieții în acesta și l-a făcut să devină un suflet
viu. Aici era un ajutor pentru Adam din propriul său fel, cineva care
putea vorbi cu el și să-l iubească, iar el, în schimb îl putea iubi.
22)
Adam a numit acest nou suflet uman viu „femeie” deoarece ea
a fost făcută dintr-o parte a omului. „Atunci omul a zis: „Aceasta este,
în sfârșit, os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi
Femeie pentru că a fost luată din bărbat“.” (Geneza 2:23) În ebraică
cuvântul pentru „femeie” înseamnă „om de sex feminin.”
21,22) Cum a făcut Dumnezeu un alt suflet uman, și cum a numit-o Adam pe ea?

23)
Dumnezeu a făcut corpurile acestor două suflete umane în așa
fel ca ele să poată naște copii. În acest mod puteau să se înmulțească și
în timp să umple pământul cu suflete umane. Acesta era un lucru
minunat și arăta puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu și aducea
onoare numelui său. Nimic din ce este omul capabil să facă, nu poate
naște copii din el însuși și să se înmulțească, așa cum pot sufletele vii pe
care Dumnezeu le-a făcut.
23) Ce le-a dat lor Dumnezeu putere să facă?

24)
Prima căsătorie a avut loc când Dumnezeu a adus femeia la
Adam și a unit-o cu el ca soț și soție. Acest lucru arată că căsătoria este
ceva ce a fost început de Iehova Dumnezeu. Din această cauză nimeni
nu ar trebui să se gândească la aceasta în mod nesemnificativ. De
22
asemenea, notați că Dumnezeu i-a dat lui Adam numai o soție. Dar
deoarece nu a fost cazul, nici un bărbat nu ar trebui să creadă că este în
regulă să aibă mai mult de o soție în viață.
24) Ce putem noi să învățăm din prima căsătorie?

25)
A fost voința lui Dumnezeu că omul trebuia să-și iubească soția
și că soția trebuia să-și iubească soțul. El trebuia să fie bun cu ea și
blând cu ea, iar ea, în schimb, trebuia să privească la soțul ei ca și
conducător și cap al ei. De aceea Biblia spune: „Soțiile să fie supuse
soților lor ca pentru Domnul”. „În acest fel soții ar trebui să-și iubească
soțiile ca pe propriile lor corpuri. Cine își iubește soția se iubește pe
sine, pentru că nici un om nu și-a urât vreodată propria carne, ci el o
hrănește și o îngrijește.” – Efeseni 5:22,28,29.
25) Cum a vrut Dumnezeu ca omul să-și trateze soția, și ce trebuie soția să facă?

26)
Acum, Dumnezeu, a dat acestui prim soț și acestei prime soții
porunca să se înmulțească. „Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu a
spus: fiți roditori, înmulțiți-vă, umpleţi pământul și supuneți-l.” (Geneza
1:28) Acesta era scopul lui Dumnezeu pentru om. El dorea pământul
umplut cu oameni perfecți asemenea primului bărbat și al primei femei.
Era voința sa ca toți să fie drepți și ca ei să se închine lui ca Dumnezeu a
lor, să asculte de el ca Tată a lor și să-i servească ca Conducător al lor.
27)
Era, de asemenea, scopul lui ca după ce omenirea creștea ca
număr, ei vor face frumoasa grădină a Edenului din ce în ce mai mare,
până întregul pământ va deveni în timp o mare grădină, un paradis
minunat. Și când pământul va ajunge să aibă suficienți oameni pe el, El
dorea ca ei, cu toții, să trăiască împreună în pace, arătând iubire unul
pentru altul. Acesta era scopul lui Dumnezeu pentru om și pentru
pământ la început. Și acest scop va fi împlinit. „Așa va fi cuvântul care
va ieși din gura mea, nu se va întoarce la mine gol, ci va împlini ceea ce
eu am hotărât și va prospera în lucrul pentru care îl trimit.” – Isaia
55:11, RS.
26, 27) Ce scop a dat Dumnezeu omului?

23
 28)
În timp Adam și-a numit soția cu numele Eva, care înseamnă
„cea vie”, deoarece ea urma să devină mama tuturor celor vii. Acest
lucru înseamnă că fiecare suflet uman care va trăi vreodată va veni prin
ea. Dumnezeu a dat bărbatului și femeii suflarea vieții și puterea să o
transmită la alții prin intermediul nașterii de copii. Și aceștia ar
transmite-o la alții, și ar fi continuat așa atâta timp cât ar fi dorit
Dumnezeu.
28) Ce nume i-a dat Adam soției sale și de ce a făcut el așa?

29)
Deoarece suflare vieții va fi transmisă în acest mod, nu se poate
spune că copii lui Adam și ai Evei vor fi fii ai lui Dumnezeu în mod direct.
Prin naștere ei vor fi fiii lui Adam și așa suntem noi astăzi. Viața noastră
a fost transmisă de la Adam.
29) Ar fi fost copii lui Adam fii ai lui Dumnezeu?

30)
Spre deosebire de ce a făcut El cu animalele, Dumnezeu nu a
stabilit limite vieții lui Adam. El și soția lui puteau continua să trăiască
veșnic în casa lor paradis, iar corpurile lor nu ar fi niciodată epuizate sau
să îmbătrânească.
30) Când Adam și Eva au fost făcuți, a stabilit Dumnezeu numărul anilor care ei i-ar fi trăit?

31)
Deoarece ei erau perfecți, n-ar fi ajuns niciodată bolnavi, și nici
n-ar fi suferit durere. Din această cauză Eva n-ar fi avut durerile nașterii
când ar fi născut copii. Dar, pe lângă că aveau libertatea de aceste
lucruri, ei vor fi avut și libertatea de poftă, deoarece Dumnezeu a făcut
să crească pentru ei, în paradisul Edenului, hrană mai mult decât
suficientă. El avea să se asigure că această provizie de hrană să nu se
epuizeze niciodată și să moară. Omul se va bucura și de libertatea de
frică, așa că nimic nu i-ar pune vreodată în pericol viața, casa sau familia
sa.
31) Care au fost unele din libertățile pe care le avusese această primă pereche?

24
 32)
Această viață a libertății și fericirii era ceea ce Dumnezeu dorea
ca sufletele umane să aibă. El dorea ca să aibă și viață fără sfârșit într-
un paradis pământesc. Astfel, în calitate de copii pământești ai lui
Dumnezeu, Adam și Eva aveau un timp minunat înaintea lor. Tot ce
Dumnezeu le-a cerut era dragostea, închinarea și ascultarea lor.
32) Ce fel de viață a dorit Dumnezeu să aibă omul, și ce a cerut el de la Adam și Eva?

25
 Capitolul 3

Cum a fost pierdut primul paradis pământesc

IEHOVA Dumnezeu i-a dat lui Adam libertatea să umble într-un

mod bun sau într-un mod rău. Dar cum putea Adam să știe ce era bine
și ce era rău? Ei bine, acest lucru nu era lăsat la latitudinea lui.
Dumnezeu este judecătorul a ceea ce este bine și a ceea ce este rău.
Ceea ce este drept în ochii lui Dumnezeu este bine; ceea ce este rău în
ochii lui Dumnezeu este rău.
1) Cum putea Adam să știe ce este bine și ce este rău
2)
Dacă Adam alegea cale bună el ar fi putut trăi veșnic în paradisul
care Dumnezeu l-a făcut pentru el. Dar dacă alegea calea rea el ar fi
pierdut această casă a paradisului, pentru că el și-ar fi pierdut viața.
Adam știa la ce sfârșit l-ar fi condus fiecare cale și era liber să aleagă
orice cale. Dumnezeu nu l-a forțat să umble pe o cale sau pe alta.
Această libertate de alegere este arătată în Biblie când ea spune:
„Acum, dacă este rău în ochii voştri să serviți lui Iehova, alegeți voi
înșivă astăzi cui veți servi.” – Iosua 24:15.
2) Putea Adam să aleagă liber fie calea bună, fie calea rea?

3)
Dacă Adam alegea calea rea n-ar fi putut servi pe Iehova,
deoarece Dumnezeu nu poate fi servit prin acte de neascultare. Acest
lucru n-ar fi putut arăta iubire pentru el, iar Dumnezeu iubește numai
pe cei care-l iubesc. Acum, dacă Adam se dovedea a fi neascultător,
cum putea Dumnezeu să-i permită să trăiască veșnic în paradisul
26
Edenului? Acea grădină minunată era făcută numai pentru sufletele
umane care ar fi ales calea bună a ascultării.
3) În ce fel n-ar fi arătat Adam iubire pentru Dumnezeu.

4)
Lui Adam trebuia să-i fie dată șansa să facă o alegere. Prin
acțiunea lui proprie el trebuie să dovedească iubirea sa pentru
Dumnezeu. El trebuia să treacă o probă a ascultării. „Și Iehova
Dumnezeu i-a dat omului următoarea poruncă: „Din orice pom din
grădină poți să mănânci pe săturate. Dar din pomul cunoașterii binelui
și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, în mod
sigur vei muri.” – Geneza 2:16,17.
4) Ce trebuia să dovedească Adam?

5)
Prin această poruncă Dumnezeu a făcut clar față de Adam că o
anumită cale era rea și urmarea acelei căi va însemna moarte pentru el.
Acest lucru însemna că va înceta din a fi un suflet viu și va deveni un
suflet mort. El va ajunge ca atunci când el nu a fost.
6)
El nu va mai fi capabil să gândească, să miroasă, să vadă, să
audă, să vorbească sau să se miște. El nu va mai ști nimic, chiar așa cum
țărâna nu ştie nimic. Fiindcă cei vii sunt conștienți că vor muri, dar cei
morți nu sunt conștienți de nimic.” (Eclesiastul 9:5) „Spiritul (sau
suflarea) lui iese, el se întoarce în țărâna lui, în aceiași zi gândurile lui
pier.” (Psalm 146:4) Deci dacă Adam alegea să meargă pe calea rea prin
mâncatul din pomul despre care Dumnezeu i-a spus să nu mănânce, el
va muri. Suflarea vieții îl va părăsi, așa cum părăsește animalele când
ele mor, și la fel ca ele, el nu va mai trăi.
5,6) Ce va însemna dacă Adam alege calea rea?

7)
Dumnezeu nu a făcut posibil pentru animale să aibă viață fără
sfârșit așa cum a făcut pentru om. Din această cauză Adam putea vedea
unele din ele murind și, prin urmare, el, din ceea ce vedea, știa ce era
moartea. Desigur, nu era greu pentru el să înțeleagă ce pedeapsă
teribilă era moartea, deoarece era un om perfect cu o minte perfectă.
7) Era Adam capabil să știe ce era moartea?
27
 8)
Această probă a ascultării, a lui Adam, nu era grea. A nu mânca
dintr-un anumit copac din paradisul Edenului nu însemna că va
flămânzi, deoarece existau mulți alți copaci din care să mănânce în mod
legal. Din acest motiv era un lucru ușor pentru el să asculte porunca lui
Dumnezeu. Prin urmare Dumnezeu nu era nedrept și nu cerea prea
mult de la Adam. Era o probă simplă pentru a hotărî dacă Adam va fi
devotat și credincios lui Dumnezeu.
8) Poate fi spus că lui Adam i-a fost dată o probă grea?

9)
Calea cea bună a ascultării era ceva spre ce Adam trebuia să
țintească. Pentru el a o pierde, printr-un act de neascultare, ar fi păcat.
Prin urmare, păcatul este o călcare a legii lui Dumnezeu. Este pierderea
semnului credinței neîncetate față de Dumnezeu. Acest lucru însemna
că proba dinaintea lui Adam era fie că el va asculta, fie nu va asculta de
Dumnezeu.
9) Ce este păcatul?

10)
Nu era nimic în pomul sau în rodul în sine care va aduce
moartea lui Adam și el nu va fi rănit dacă atinge fie pomul fie rodul lui.
Ce va aduce moartea pentru el va fi actul neascultării prin a face ceva
ce Dumnezeu îi spusese să nu facă. Deoarece era sarcina ulterioară a lui
Adam de a-i spune soției lui lucrurile care Dumnezeu i le-a spus, ea va
învăța despre acest pom. Ea va ști că va fi greșit să-i mănânce rodul.
10) Va aduce fructul în sine moartea lui Adam?

11)
Ei bine, într-o zi Eva a fost singură în grădină. Soțul ei era în altă
parte a ei. Atunci s-a întâmplat un lucru ciudat. Unul din animalele din
grădină i-a vorbit ei. „Șarpele era cel mai prudent dintre toate
animalele sălbatice ale câmpului pe care le făcuse Iehova Dumnezeu. El
i-a zis femeii: „Este adevărat că Dumnezeu a spus să nu mâncați din toți
pomii din grădină?- Geneza 3:1
12) Ce s-a întâmplat într-o zi când Eva a fost singură?

28
 12)
Când a obținut șarpele puterea de a vorbi? Dumnezeu nu i-a
dat această putere când l-a făcut. Acest lucru putea însemna doar că
cineva vorbea prin intermediul șarpelui și l-a făcut să pară a fi unul care
vorbea. Cine altcineva putea fi în afară de una din persoanele nevăzute
sau îngerii pe care Dumnezeu i-a făcut cu mult timp înainte de crearea
pământului?
12) De ce a fost șarpele capabil să vorbească?

13)
Unul din acești îngeri a devenit plin de mândrie datorită
frumuseții și puterii sale. (1 Timotei 3:6) El a început să gândească că ar
trebui să fie un conducător asemenea lui Dumnezeu; să fie egal cu
Dumnezeu. Dar pentru a deveni un conducător avea nevoie de cineva
peste care să domnească. Așa că a plănuit să provoace neascultare în
mijlocul fiilor lui Dumnezeu. El a crezut că prin această metodă putea
strânge multe persoane în jurul său și să le facă să-i servească lui, în loc
de a-i servi lui Dumnezeu.
13) Ce a gândit unul din îngeri să facă?

14)
El a început să-și ducă la îndeplinire planul său rău, mergând la
cel mai nou și cel mai slab dintre copii lui Dumnezeu, pentru a o păcăli
să calce legea lui Dumnezeu. Dacă o putea face să nu asculte de
Dumnezeu, i-ar da un punct de pornire pentru a-i face pe alții să facă la
fel. Deci, când a văzut-o pe Eva singură, i-a vorbit prin intermediul
șarpelui. A făcut pomul interzis interesant pentru Eva, întrebând-o
despre porunca lui Dumnezeu de a nu mânca din el. Ca răspuns la
întrebarea șarpelui ea a spus: „Putem să mâncăm din rodul pomilor din
grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a
spus: Să nu mâncați din el, nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți.”
– Geneza 3:2,3.
15)
Este posibil că ea nu s-a gândit, până atunci, să mănânce din
acest pom. Dar acum îngerul rău a dorit ca ea să se gândească la acesta.
El a dorit să-i sădească o dorință rea în inimă, o dorință de a mânca acel

29
rod. Și așa a ridicat el problema cu privire la porunca lui Dumnezeu,
pentru a o face să se gândească la pom.
14,15 Cum a încercat îngerul rău să provoace neascultare
16)
Odată ce ea avea mintea la rodul interzis, următorul lui pas era
să o facă să-l dorească. El a făcut acest lucru prin vorbe mincinoase:
„Atunci șarpele i-a zis femeii: „În mod sigur nu veți muri. Căci
Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide
ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.“ – Geneza 3:4,5.
17)
Aceasta a fost prima minciună. Era împotriva a ceea ce
Dumnezeu spusese, și asta a făcut-o minciună, deoarece Iehova
întotdeauna vorbește adevărul. El nu poate minți. De aceea este scris
despre el: „Cuvântul tău este adevărul.” (Ioan 17:17) Deci, când șarpele
vorbit împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, a mințit. Era o calomniere a
lui Dumnezeu, deoarece era o nedreptățire a numelui sau a reputației
lui Dumnezeu. Datorită acestui lucru îngerul rău, care vorbea prin
șarpe, a fost numit Diavol, care înseamnă „calomniator”. De asemenea,
el a fost numit Șarpe, deoarece a înșelat-o pe Eva. Și din cauză că s-a
răsculat împotriva lui Dumnezeu a fost numit Satan.
16,17) Care a fost prima minciună și cum a fost numit îngerul rău datorită acesteia?

18)
Acest rău făcea să pară a fi un înger de lumină; adică, un înger
al adevărului. El a dorit ca Eva să gândească că el i-a vorbit adevărul, dar
Dumnezeu nu. Chiar de atunci el a încercat să facă să apară a fi ceea ce
nu era. De aceea spune Biblia: „Și nu-i de mirare, fiindcă și Satan se
preface într-un înger de lumină.” – 2 Corinteni 11:14.
18) Ce a făcut Diavolul să pară despre el?

19)
Prin această minciună Satan i-a dat Evei o gândire rea. El a
condus-o să creadă că prin mâncatul rodului interzis ea va deveni
asemenea lui Dumnezeu și va fi în stare să judece pentru ea însuși ce
este bine și ce este rău. Ea nu va mai fi nevoită să respecte ceea ce
Dumnezeu i-a spus că este bine sau rău. Cu cât mai mult se gândea la
această putere, o dorea mai mult. Acest lucru a fost o greșeală. Ea nu ar
30
fi trebuit să păstreze acest gând în cap, ci ar fi trebuit să-l scoată din
minte. Acest gând nu o putea conduce decât la pierderea semnului
credincioșiei față de Dumnezeu, ceea ce ar fi păcat. Și că, în schimb, va
însemna moartea pentru ea. „Ci fiecare este încercat, fiind atras și
ademenit de propria lui dorință. Apoi dorința, când devine roditoare, dă
naștere păcatului, iar păcatul, odată săvârșit, aduce moartea. ” – Iacob
1:14,15.
19) Care a fost greșeala făcută de Eva?

20)
Așa s-a întâmplat cu Eva. Ea a fost amăgită. Asta înseamnă că a
fost atrasă de rodul interzis, de dorința ei de fi asemenea lui Dumnezeu.
Ea nu și-a izgonit dorința, ci s-a gândit la ea și a lăsat-o să crească. În
ochii ei rodul părea acum foarte bun și bun de mâncat. Dorința sau
pofta pentru el era mai puternică ca niciodată. Era așa de puternică că
ea nu s-a mai gândit la porunca lui Dumnezeu împotriva mâncării lui.
Acum tot ce părea important pentru ea era să aibă acel rod. Deci s-a
întins, a rupt un rod și l-a mâncat. „Atunci femeia a văzut că pomul era
bun de mâncat și că încânta ochii, da, pomul era de plăcut de privit. A
luat deci din rodul lui și a mâncat.” (Geneza 3:6) Dorința ei a devenit
fertilă, dând naștere păcatului.
20) Cum a păcătuit Eva?

21)
Dar păcatul ei nu s-a oprit acolo. Când soțul ei a venit, ea, de
asemenea, a dorit ca el să fie neascultător de Dumnezeu. Eva, deci, i-a
oferit unul din roadele pe care le-a rupt. În loc de a nu lua, ci să-i spună
că a făcut un lucru greșit, el ce a făcut? „Apoi i-a dat și soțului ei, când a
fost cu ea, și el a mâncat  Atunci li s-au deschis ochii amândurora și și-
au dat seama că erau goi. Au cusut frunze de smochin și și-au făcut
învelitori pentru coapse. Mai târziu au auzit glasul lui Iehova Dumnezeu,
care umbla prin grădină la ceasul din zi când adie vântul. Și omul și soția
lui s-au ascuns dinaintea feței lui Iehova Dumnezeu printre pomii din
grădină.” – Geneza 3:6-8.
21) I-a spus Adam Evei că acțiunile ei au fost rele, sau ce a făcut?

31
 22)
Conștiința lor, sau partea interioară a cunoștinței despre ceea
ce era drept, le-a vorbit că erau vinovaţi de neascultare. Acest lucru a
fost arătat prin simţirea nevoii de a-și acoperi goliciunea. Deoarece nu
mai erau inocenți sau liberi de vină, un gând din mintea lor vorbea
acum împotriva lor. Era un simț al vinovăției. Și de aceea au dorit să se
învelească. De asemenea, acest lucru a fost arătat de ascunderea lor de
Iehova printre pomii din grădină. „ Și Iehova Dumnezeu l-a chemat pe
om de mai multe ori și i-a zis: ‘Unde ești’? ‘În cele din urmă el a
răspuns: Ți-am auzit glasul în grădină, dar mi-a fost frică deoarece eram
gol și m-am ascuns’.” – Geneza 3:9,10.
22) Cum și-au arătat Adam și Eva vina?

23)
Aici, pentru prima dată, frica era simțită în paradisul Edenului.
Și notați că nu a început printre animale, ci cu omul. A venit asupra
omului deoarece nu a ascultat de Dumnezeu, și el știa că făcuse ce era
rău. Astfel, prin acțiunile rele ale lui Adam și ale Evei, păcatul a venit în
lumea dreaptă.
23) Cum și-a avut frica începutul în paradisul Edenului?

24)
Înainte de rostirea sentinței, Dumnezeu a dorit ca ei să-și
recunoască fapta rea. Din această cauză i-a spus lui Adam: „Cine ți-a
spus că ești gol? Ai mâncat din pomul din care ți-am poruncit să nu
mănânci?  Și omul a răspuns: „Femeia pe care mi-ai dat-o să-mi fie
alături, ea mi-a dat din rodul pomului și am mâncat“. Atunci Iehova
Dumnezeu i-a zis femeii: „Ce-ai făcut?“ Și femeia a răspuns: „Șarpele m-
a amăgit și am mâncat“.” – Geneza 3:11-13.
25)
Amândoi au încercat să se elibereze de vină. Adam a spus că
Eva l-a făcut să facă așa, iar Eva a trecut vina pe șarpe. Dar acestea nu
au fost motive bune pentru a nu asculta de Dumnezeu. Ei știau care a
fost porunca lui Dumnezeu. Datorită acelei cunoștințe ei ar fi trebuit să
întoarcă spatele pomului și să plece fără să-i atingă roadele. Dar în
schimb să dea ascultare poruncii, ei au ales să facă ce Dumnezeu le
32
clarificase ca fiind rău. În acest mod ei au eșuat să arate iubire pentru
Dumnezeu și au eșuat în trecerea probei de ascultare și credincioșie.
24,25) Cum au încercat Adam și Eva să se elibereze de vină?

26)
După aceea Dumnezeu i-a judecat drept călcători ai legii sale și
i-a condamnat să se întoarcă în țărâna din care au fost făcuți. Lui Adam
i-a zis: „Pentru că țărână ești și în țărână te vei întoarce.” (Geneza 3:19)
Adam și Eva nu au mai avut în față o viață fără sfârșit. Trebuiau acum să
aștepte moartea la timpul potrivit al lui Dumnezeu. Viața este o
binecuvântare de la Dumnezeu, însă ei arătaseră, prin acțiunile lor, că
nu erau demni de acea binecuvântare. Din această cauză suflarea vieții
le va fi luată, și ei se vor întoarce în țărâna lipsită de viață.
26) La ce pedeapsă i-a condamnat Dumnezeu?

27)
De asemenea, Diavolul nevăzut, care a mințit-o pe Eva prin
șarpe, a fost judecat și condamnat. „Voi pune dușmănie între tine și
femeie, între sămânța ta și sămânța ei. El îți va zdrobi capul și tu îi vei
zdrobi călcâiul.” (Geneza 3:15) Dumnezeu, spunând șarpelui că îi va fi
zdrobit capul, a arătat că Satan va fi distrus. Și distrugerea va fi făcută
de cel pe care Dumnezeu îl va alege. Acela era Sămânța femeii. Femeia
nu era neascultătoarea Eva, ci mai degrabă organizația cerească a lui
Dumnezeu a creaturilor spirit credincioase. Despre această organizație
se vorbește în Biblie ca despre o femeie, și Dumnezeu spune, în aceste
cuvinte către ea, că el este soțul ei: „Pentru că Făcătorul tău este soțul
tău; Iehova al oștirilor este numele său.” – Isaia 54:5 AS.
27) Ce a arătat Dumnezeu, spunând că capul șarpelui va fi zdrobit?

28)
Fiul principal al acestei mame sau organizații cerești este Isus
Cristos. El este sămânța care-l va distruge pe Satan la timpul numit de
Dumnezeu. Până atunci trebuie să fie dușmănie (adică, ură) între cei
care servesc lui Dumnezeu și cei care servesc lui Satan.
28) Cine-l va distruge pe Satan?

33
 29)
Când Dumnezeu l-a avertizat pe Adam împotriva mâncatului din
pomul interzis, el a spus: „În ziua când vei mânca din pom vei muri
negreșit.” (Geneza 2:17) Acest lucru nu a însemnat că Adam va muri în
timpul celor douăzeci și patru de ore după mâncatul din rod. La Petru
3:8 este scris că: „o zi este la Iehova ca o mie de ani.” Așa că, în loc să
trăiască veșnic, Adam va muri acum în timpul unei perioade de o mie de
ani, despre care se vorbește ca fiind o zi. Și el a făcut așa, pentru că a
murit la vârsta de 930 de ani.
29) Cum a murit Adam în ziua în care a mâncat din fruct?

30)
Deoarece Adam și Eva au păcătuit, nu mai puteau rămâne în
paradisul Edenului. Dumnezeu plantase acel parc frumos pentru
persoane ascultătoare, nu pentru cele neascultătoare. Prin urmare,
Dumnezeu i-a scos afară din parc, pentru a-și câștiga traiul cu sudoare și
muncă grea dintr-un pământ blestemat. Dumnezeu i-a spus lui Adam:
„„Fiindcă ai ascultat de glasul soției tale și ai mâncat din pomul despre
care îți poruncisem: Să nu mănânci din el, blestemat să fie pământul din
cauza ta! Cu trudă îi vei mânca roadele în toate zilele vieții tale.Spini și
mărăcini îți va da și vei mânca plantele câmpului. În sudoarea feței tale
îți vei mânca pâinea până te vei întoarce în pământ, căci din el ai fost
luat.” (Geneza 3:17-19) Astfel ei au trăit afară din paradisul Edenului și
au găsit hrană cum au putut ei mai bine.
30) De ce i-a scos Dumnezeu pe Adam și Eva din grădină și ce a spus?

31)
Deoarece Adam și Eva și-au pierdut perfecțiunea, copii lor
trebuie să se nască într-o condiție imperfectă. La fel cum părinții de
astăzi adeseori transmit boala copiilor lor, tot așa Adam și Eva au
transmis păcatul și moartea asupra copiilor lor. Copiii lor erau necurați
în ochii lui Dumnezeu. „Cine poate face să se nască o ființă curată dintr-
una necurată? Nimeni.” (Iov 14:4) „Printr-un om păcatul a intrat în
lume, și moartea s-a răspândit asupra tuturor oamenilor deoarece ei
toți păcătuiseră.” – Romani 5:12.
31) Ce au transmis ei copiilor lor?

34
 32)
Astfel a pierdut Adam pentru sine și pentru sufletele umane
care vor veni după el, perfecțiunea, viața veșnică și paradisul Edenului.
El a pierdut toate aceste lucruri prin neascultare de Dumnezeu. Și așa,
conform cu legea lui Dumnezeu care spune „sufletul care păcătuiește
va muri”, primul suflet uman a murit. (Ezechiel 18:4, RS) Unica speranță
a omenirii de a obține ceea ce Adam și Eva au pierdut, unica speranță
de a recâștiga paradisul este printr-un act de bunătate nemeritată prin
Iehova Dumnezeu.
32) Ce a pierdut Adam? Numai cum poate fi redobândit?

35
 Capitolul patru

Cum a supraviețuit omul unui potop peste tot pământul.

PRIMUL fiu al lui Adam i-a urmat exemplul lui rău. În loc să facă
ceea ce este bine, Cain a ales să facă ceea ce este rău în ochii lui
Dumnezeu. El a fost egoist și nu a avut iubire pentru fratele său păstor,
Abel. Într-o zi Abel a oferit un animal jertfă lui Iehova Dumnezeu, dar
Cain a prezentat un dar vegetal lipsit de sânge. Când Dumnezeu a fost
încântat de jertfa lui Abel dar nu a privit cu aprobare darul lui Cain, Cain
a devenit foarte mânios. Dumnezeu i-a spus lui Cain cum poate fi înălțat
sau ridicat în ochii lui Dumnezeu și să aibă astfel aprobarea sa: „Dacă
faci binele, nu vei fi oare înălțat? Dar, dacă nu faci binele, păcatul
pândește la intrare și dorința lui se ține după tine. Tu însă îl vei
stăpâni?” - Geneza 4:7.
1) Ce fel de om a fost Cain, și ce avertisment i-a dat Dumnezeu?

2)
Acesta era un avertisment pentru Cain că îl pândea păcatul,
deoarece el nu poseda modul de corect a privi la favoarea arătată față
de fratele său. Cain va fi câștigat perfecțiunea sau controlul gândurilor
sale pentru a le opri din a-l conduce la un păcat teribil. Dar Cain nu a
ascultat avertismentul. Inima sa era rea și el a plănuit să-și ucidă fratele.
„După aceea, Cain i-a zis lui Abel, fratele său: „Hai să mergem pe
câmp!“ Și, când erau pe câmp, Cain s-a aruncat asupra lui Abel, fratele
său, și l-a omorât.” – Geneza 4:8.
2) Ce lucru rău a făcut Cain?

36
 3)
Pentru această crimă Cain a fost blestemat de Dumnezeu. Soția
sa, în treacăt fie spus, a fost sora lui. Dumnezeu până atunci nu dăduse
o lege pentru o căsătorie așa de apropiată.
3) De unde și-a luat Cain soție?

4)
Abel a fost primul dintr-un mare număr de martori ai lui Iehova
a căror sânge a fost vărsat pe pământ deoarece ei au încercat să facă
ceea ce este drept în ochii lui Dumnezeu. Lumea a tratat pe acești servi
credincioși ai lui Dumnezeu în aceiași manieră, așa cum a spus Isus
odată: „Iată, eu vă trimit profeți, înțelepți și învățători publici. Pe unii
dintre ei îi veți ucide și îi veți răstigni, pe alții îi veți biciui în sinagogile
voastre [case de adunare] și-i veți persecuta din cetate în cetate; ca să
poată veni asupra voastră tot sângele drepților vărsat pe pământ de la
sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe
care l-ați ucis între sanctuar și altar.” – Matei 23:34,35.
4) Din care clasă a fost Abel primul?

5)
Deoarece Abel era mort și Cain a fost judecat de Dumnezeu ca
făcător de rele, linia familiei omenirii a continuat acum prin Set, un alt
fiu al lui Adam. Biblia nu spune ce fel de om a fost Set, dar ne spune
doar cine au fost fii săi și că a trăit 912 ani. Asta a fost cu mult mai mult
decât trăim noi astăzi. Acest lucru a fost posibil deoarece omul la
început a fost făcut să trăiască veșnic. Dar când Adam a păcătuit, viața
omului a fost scurtată la mai puțin de o mie de ani. Și apoi peste 1650
de ani a fost scurtată puțin câte puțin la mai puțin de două sute de ani.
Iar acum puțini oameni trăiesc până la o sută de ani. Metusala a trăit cel
mai mult dintre toate sufletele umane, fiindcă a ajuns la marea vârstă
de 969 de ani.
5) Cât de mult au trăit oamenii în acele zile

6)
Aproximativ la cinci sute de ani după moartea lui Abel, s-a
născut un om al credinței remarcabile. Numele lui a fost Enoh.
Deoarece el a urmat calea care era bună în ochi lui Dumnezeu, Biblia
spune că el „a continuat să umble cu (adevăratul) Dumnezeu.” (Geneza
37
5:24) Această ascultare i-a fost plăcută lui Iehova. Enoh a prezis, sau a
profețit, despre un timp când Dumnezeu va veni cu mai mult de zece
mii, sau mai multe miriade, de îngeri sfinți pentru a distruge pe cei răi.
„Da, al șaptelea om de la Adam, Enoh, a profețit, de asemenea cu
privire la ei, când a spus: Iată! Iehova a venit cu miriadele sale sfinte, ca
să execute judecata împotriva tuturor și să-i condamne pe toți cei
neevlavioși cu privire la faptele lipsite de evlavie pe care le-au făcut
într-un mod lipsit de evlavie și cu privire la toate lucrurile respingătoare
pe care păcătoșii lipsiți de evlavie le-au vorbit împotriva lui.” (Iuda
14,15) Când acest timp va veni, va însemna sfârșitul răutății pe pământ
și recâștigarea de către om a paradisului. Deci, profeția lui Enoh a oferit
speranțe oamenilor credincioși că va veni o nouă lume în care va locui
dreptatea.
6) Ce a prezis Enoh?

7)
Pe măsură ce timpul a trecut omenirea a devenit foarte rea. Ei
au urmat exemplul rău lăsat de Cain. Și au fost ajutați pe această cale
rea de îngeri cerești neascultători, care s-au materializat; adică, ei s-au
îmbrăcat cu corpuri de carne. Aceste persoane spirit aveau puterea să
facă așa în acele zile. Deci au luat corpuri umane și au umblat printre
oameni. Ei chiar s-au căsătorit cu fiicele oamenilor. „S-a întâmplat,
atunci când oamenii au început să se înmulțească pe suprafața
pământului și fiice li s-au născut, că fii lui Dumnezeu au început să
observe fiicele oamenilor, că erau frumoase, și au mers să-și i-a soții
pentru ei dintre toate pe care și le-au ales.” – Geneza 6:1,2
7) Ce au făcut îngerii răi?

8)
Acest lucru nu a fost drept. A fost rău în ochii lui Dumnezeu. El
nu a vrut ca ei să se amestece cu omenirea. Deoarece aceste persoane
spirit au făcut acest lucru și nu au stat în cerurile de unde ele
aparțineau, au fost judecate ca rele. De atunci încolo ei au lucrat cu
Satan, primul înger neascultător.
8) De ce a fost greșit pentru îngeri să se căsătorească cu fiicele oamenilor?

38
 9)
Fii acestor îngeri materializați s-au dovedit a fi oameni înalți care
au iubit răutatea. Ei au fost numiți nefilimi, și au umplut pământul cu
violență. Propria lor influență rea, precum și cea a părinților lor, a ajutat
să facă ca fiecare gând al omului să fie rău tot timpul. „Iehova a văzut că
răutatea omului era foarte mare pe pământ și că orice înclinație a
gândurilor inimii lui era tot timpul numai spre rău.” – Geneza 6:5.
9) Cine au fost nefilimii?

10)
La șaptezeci de ani după moartea lui Enoh s-a născut Noe. El s-a
dovedit un om care a umblat cu Dumnezeu, fiind ascultător. Chiar dacă
el a trăit în acea lume rea timp de 599 de ani, el nu a făcut niciodată
lucrurile rele pe care acea lume le-a făcut. El era un om care l-a iubit pe
Dumnezeu, la fel cum au făcut Abel și Enoh, și a făcut ceea ce era bine
în ochii lui Dumnezeu. „Noe era un om drept. El era ireproșabil în
mijlocul contemporanilor săi. Noe umbla cu (adevăratul) Dumnezeu.”
(Geneza 6:9) Iubirea sa a ceea ce este bine în ochii lui Dumnezeu l-au
făcut pe el diferit de contemporanii săi; adică, cei care au trăit în același
timp cu el.
10) Cum a fost Noe diferit de alți oameni în acel timp?

11)
Iehova Dumnezeu nu era orb la marea răutate din acea lume.
Lui nu i-a plăcut ce a văzut. „Și pământul s-a stricat sub privirile
[adevăratului] Dumnezeu și pământul s-a umplut de violență. Atunci
Dumnezeu s-a uitat spre pământ și iată că era stricat, căci orice carne își
stricase calea pe pământ.” (Geneza 6:11,12) Cât de diferite erau acum
lucrurile de timpul când Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva! Acea
lume a păcii, cu un bărbat drept și o femeie dreaptă, s-a stricat prin
neascultare. Iar lumea care era acum, era departe de a fi bună. Oamenii
care trăiau în această lume și-au stricat calea prin răutate. Deoarece
Dumnezeu urăște răutatea nu-i putea permite să continue.
11) A fost Dumnezeu orb la răutatea acelei lumi?

39
 12)
Așadar, el ales un timp când va aduce acea lume la un sfârșit. „A
venit timpul să nimicesc orice carne, căci pământul s-a umplut de
violență din cauza lor, și iată că îi voi nimici împreună cu pământul.”
(Geneza 6:13) Astfel Dumnezeu lăsa să fie cunoscut că el avea de gând
să distrugă acea lume rea în mai puțin de o sută de ani.
12) Ce a zis Dumnezeu că va face?

13)
Pentru ca dreptul Noe și familia sa să poată supraviețui acelui
sfârșit al lumii, Dumnezeu i-a spus să facă o mare arcă sau ladă de lemn.
Aceasta va trebui să le salveze viețile, deoarece lumea urma să fie
distrusă de un mare potop de ape. Dumnezeu a spus: „Și iată că eu voi
aduce potopul de ape pe pământ ca să nimicesc orice carne de sub
ceruri în care este forță de viață. Tot ce este pe pământ va pieri.”
(Geneza 6:17) Dumnezeu a vrut să spună că toate sufletele vii de pe
pământ și din aer vor muri, cu excepția celor care vor merge în
interiorul arcei salvării.
13) Cum se va salva Noe pe el și pe familia sa?

14)
Noe și fii lui au ascultat porunca lui Dumnezeu și au început
construcția arcei. Ei au urmat conducerea lui, construind-o cu trei nivele
și camere suficiente pentru familia sa, pentru animalele care i s-a spus
să le ia înăuntru și pentru toată hrana de care vor avea nevoie.
Deoarece arca nu a fost făcută să se miște prin apă, ci doar să
plutească, arca nu era asemenea unei corăbii. Ea nu avea o față
ascuțită. Nu era nimic altceva decât o mare ladă impermeabilă. Acolo
unde pereții s-au unit cu acoperișul, a fost lăsat un spațiu de jur
împrejurul arcei pentru lumină și aer. În afară de asta, în arcă era doar o
deschizătură – o ușă mare într-o parte.
14) Cum a fost construită arca?

15)
Voința lui Iehova era că Noe trebuia să aducă în arcă două
exemplare din fiecare soi de animal care trăia pe pământul uscat și
două exemplare din fiecare soi de pasăre. Totuși, anumite animale,
despre care Dumnezeu a spus că erau curate, trebuiau să fie aduse
40
șapte: „Și eu voi face legământ cu tine și tu trebuie să intri în arcă, tu și
fii tăi și soția ta și soțiile fiilor tăi împreună cu tine. Din orice creatură
vie, din orice carne, să aduci câte două în arcă pentru a rămâne în viață
împreună cu tine. Să fie un mascul și o femelă.” (Geneza 6:18,19) „Din
fiecare animal curat să iei cu tine câte șapte, mascul și femelă; din
fiecare animal care este necurat doar două, mascul și femelă.” –
Geneza 7:2.
15) Ce trebuia să aducă Noe în arcă pe lângă familia sa?

16)
În timpul anilor în care Noe și fii lui căsătoriți au lucrat la arcă,
Noe a predicat oamenilor din acea lume și i-a avertizat. De aceea Biblia
îl numește un „predicator al dreptății”. Dar oamenii nu-l vor asculta.
Inimile lor erau mișcate să facă ceea ce era rău în ochii lui Dumnezeu.
16) De ce este numit Noe un „predicator al dreptății”?

17)
În sfârșit a venit timpul când Dumnezeu i-a spus lui Noe să ducă
în arcă animalele alese și pe membrii familiei sale. Despre asta citim:
„Iehova i-a spus lui Noe: intră în arcă, tu și toată casa ta,  căci am văzut
că ești drept înaintea mea, în mijlocul acestei generații. Căci peste
numai șapte zile am să fac să plouă pe pământ patruzeci de zile și
patruzeci de nopți și voi șterge de pe fața pământului toate
viețuitoarele pe care le-am făcut.“(Geneza 7:1,4) Noe a făcut cum i-a
poruncit Dumnezeu. Și după ce toate sufletele vii care au fost alese au
fost duse în arcă la sfârșitul săptămânii, ușa a fost închisă și încuiată cu
putere de Dumnezeu.
17) Ce a făcut Noe când timpul potopului s-a apropiat?

18)
Acel mare potop a început în luna noiembrie a anului 2730,
înainte de Cristos, care al șase sutelea an al vieții lui Noe. Ploaia a
început să cadă peste tot pământul. Ea a venit dintr-o mare boltă de
apă care a fost mult deasupra pământului de pe vremea când se făcea
pământul. „În al șase sutelea an al vieții lui Noe, în luna a doua, în a
șaptesprezecea zi a lunii, în ziua aceea s-au rupt toate izvoarele
imensului adânc de ape și s-au deschis zăgazurile cerurilor. Și ploaia
41
torențială a căzut pe pământ patruzeci de zile și patruzeci de nopți.” –
Geneza 7:11,12.
18) De unde au venit apele potopului?

19)
Această cădere abundentă de apă peste tot pământul, pentru
patruzeci de zile și patruzeci de nopți fără încetare, a făcut ca toată
suprafața pământului să fie acoperită de apă. Apele au trecut chiar
peste vârfurile munților înalți din acel timp. Acest lucru a făcut
pământul un ocean mare.
19) Cât de mult a fost acoperit pământul cu apă?

20)
Întreaga omenire rea a fost ucisă de apele potopului, iar asta i-a
inclus pe fii uriași ai îngerilor materializați. Nici unul din afara arcei nu a
mai trăit, în afară de îngerii răi. Apele potopului nu-i putea răni
deoarece ei au încetat să trăiască în corpuri de carne și s-au reîntors la
corpuri spirit. Nu era acesta timpul pe care Dumnezeu l-a ales pentru ei
să fie distruși. Cu privire la distrugerea acestei lumi rele, Biblia spune:
„Orice viețuitoare în ale cărei nări era suflarea forței de viață, adică tot
ce era pe uscat, a murit. Astfel, Dumnezeu a nimicit toate viețuitoarele
de pe fața pământului, de la om până la animal, până la creatura care
se mișcă și până la creatura zburătoare a cerurilor: toate au fost
nimicite de pe pământ; numai Noe și cei care erau cu el în arcă au
supraviețuit.” – Geneza 7:22,23.
20) Au fost supraviețuitori în afară de Noe și familia sa?

21)
Apele potopului au acoperit pământul timp de cinci luni înainte
de a începe să scadă. După o vreme, după ce ele au scăzut, arca a ajuns
să stea pe lanțul muntos al muntelui Ararat. În cele din urmă, Noe a
deschis „fereastra arcei” și a lăsat un corb să zboare afară. Dar pentru
că pământul era încă acoperit de ape, corbul și-a continuat zborul afară
până ce pământul s-a uscat. Între timp Noe a trimis un porumbel de trei
ori, pentru a vedea dacă toată apa potopului s-a retras de pe pământ. A
doua oară când acesta s-a întors avea o frunză de măslin în coic, dar a

42
treia oară când a fost trimis nu s-a mai întors deoarece apele se
retraseră.
21) Ce a făcu Noe când arca a ajuns la odihnă pe lanțul muntos al muntelui Ararat?

22)
A sosit timpul pentru ca toate sufletele vii din arcă să iasă. Așa
că Noe a deschis ușa și a pășit pe pământ uscat. El a stat în arcă un an
lunar și zece zile, care este un an solar. În timpul acestui timp multe
lucruri s-au schimbat pe pământ datorită apelor potopului. După ce ele
s-au retras de pe pământ ele au săpat văi și canioane adânci în pământ
precum și pe fundul oceanelor. Marea greutate a apelor au adus, de
asemenea, schimbări prin scufundarea pământului în unele locuri și
prin ridicarea lui în altele.
22) Cât de mult a durat potopul, și ce schimbări a cauzat?

23)
Pentru prima dată Noe și familia sa au avut o vedere clară a
soarelui în gloria lui deplină, deoarece marea boltă de apă care a fost în
jurul pământului pentru o lungă perioadă de timp căzuse sub formă de
ploaie. Nu a mai fost doar o pată de lumină difuză pe cer. Și când au
privit în întuneric și au văzut stelele nenumărate strălucind clar pe un
cer clar, gândiți-vă cât de mult trebuie să fi fost ei umpluți cu mirare.
Niciodată înainte nu au fost binecuvântaţi ochii lor cu o astfel de
priveliște. Deoarece ei au fost iubitori de Dumnezeu, ei vor vedea în
stele, lună și soare o reamintire tăcută despre măreția, înțelepciunea și
gloria lui.
23) Ce priveliște nouă a făcut, pentru Noe și familia lui, să fie o reamintire despre măreția și
înțelepciunea lui Dumnezeu?

24)
La terminarea potopului, cu supraviețuitorii lui stând din nou pe
pământ uscat, a sosit timpul pentru ca Dumnezeu să facă un legământ
cu ei. Un legământ este o promisiune sau o declarație despre scopul
unei persoane. Acest legământ este numit legământul curcubeului,
deoarece Dumnezeu a făcut ca un curcubeu să apară pe cer, la timpul
când el a făcut legământul: „Pun curcubeul  meu în nor și el va servi ca
semn al legământului dintre mine și pământ. Curcubeul va apărea în
43
nor și, când îl voi vedea, îmi voi aduce aminte de legământul
veșniciei dintre Dumnezeu și orice fel de suflet viu de pe pământ.”
(Geneza 9:13,16) Deci, când noi vedem un curcubeu în cer, el ne va
reaminti despre promisiunea lui Dumnezeu că niciodată nu va aduce alt
potop peste pământ care va distruge toată carnea.
24) Care a fost legământul curcubeului?

25)
Curcubeul va trebui să ne reamintească, de asemenea, că sub
acest legământ omului i s-a spus să nu ucidă, să nu omoare animale
fără motiv și să nu mănânce sânge. Dumnezeu nu a vrut ca omul să se
gândească în mod josnic la viaţa umană, la fel cum au făcut oamenii răi
dinaintea potopului. Viața umană este de o mare valoare, iar
Dumnezeu vrea ca omul să-și reamintească asta. „Dacă cineva varsă
sângele omului, și sângele lui va fi vărsat de om, căci Dumnezeu l-a
făcut pe om după chipul său.” – Geneza 9:6.
25) Ce lucruri importante ar trebui să ne reamintească potopul?

26)
După potop a avut loc o schimbare în relația omului cu
animalele, deoarece omului acum îi era permis să le vâneze pentru
hrană. Dumnezeu a spus: „Și teama de voi și groaza de voi va continua
peste toate creaturile vii de pe pământ și peste toate creaturile care
zboară în ceruri, peste cele care se târăsc pe pământ și peste toți pești
mării. În mâna voastră sunt date. Toate animalele care se mișcă, care
sunt vii, vă pot servi ca hrană. Vi le dau pe toate, ca pe iarba verde.”
(Geneza 9:2,3) Dar când omul mânca animalele, Dumnezeu nu a vrut ca
el să mănânce sânge. „Numai carnea cu sufletul ei - sângele ei – să n-o
mâncați.” – Geneza 9:4.
26) De ce s-a schimbat relația omului cu animalele?

27)
Dacă vreun suflet uman mânca sânge, ucidea animale fără
motiv sau omora un alt om, el va fi fost călcător al legământului
curcubeului. El va fi ales calea care este rea în ochii lui Dumnezeu.
Deoarece acest legământ veșnic este obligatoriu pentru întreaga
omenire, nimeni nu este liber să-l nesocotească.
44
 27) Este cineva liber să nesocotească legământul curcubeului?

28)
Când Noe a ieșit din arcă el a oferit o jertfă lui Dumnezeu, și
atunci Dumnezeu i-a binecuvântat pe el și pe fii lui și a spus: „Fiți
roditori și înmulțiți-vă și umpleţi pământul.” (Geneza 9:1) Această
poruncă a fost împlinită într-un mod minuscul în timpul a șaptezeci de
generații care au fost născute din fii lui Noe. Deoarece omul Noe nu a
murit în potop.
28) Ce poruncă a dat Dumnezeu fiilor lui Noe, și cum a fost ea împlinită?

45
 Capitolul Cinci

Dumnezeu i-a promis prietenului său binecuvântarea tuturor

familiilor umane

ÎN ascultare de porunca lui Dumnezeu de a se înmulți și de a

umple pământul, fii lui Noe și soțiile lor au început să nască copii. Astfel,
după ce a trecut timpul, pământul a început să aibă din ce în ce mai
mulți oameni pe el. Dar în timp ce ei au crescut ca număr, închinătorii la
Iehova au fost mai puțini. Oamenii au pierdut din vedere exemplul bun
de credință și devotament al lui Noe și al fiilor lui. Ei au ales să urmeze
calea care a fost rea în ochii lui Dumnezeu. Desigur, acest lucru a fost
pe placul Diavolului nevăzut și a altor îngeri neascultători. De fapt, ei au
ajutat omenirea să meargă pe calea rea.
1)După potop a urmat omenirea exemplul lui Noe?

2)
Deși aceste spirite rele nu au fost distruse la potop, ele nu au
mai fost capabile să se materializeze sau să se îmbrace cu carne așa
cum au fost odată capabile să o facă. Dumnezeu le-a luat acea putere,
deoarece ei au folosit-o greșit. Și deoarece ele nu au mai fost o parte
organizației cerești a lui Dumnezeu, au devenit demoni, servii lui Satan.
Acest lucru l-a făcut pe Satan prinț al demonilor. Și așa, Satan și
demonii săi, îngerii neascultători, au lucrat să întoarcă pe oameni de la
Dumnezeu. Toți care s-au întors au fost folosiți de ei să formeze o
organizație pământească vizibilă care a fost sub controlul lor.
2) Cui au servit spiritele rele după potop, și ce au făcut ele?

3)
Prima dovadă a acestei organizații a fost cetatea rea pe care
oamenii au început să o construiască aproximativ la 130 de ani după
potop. Ei au ales ca loc al ei o vale netedă în țara Șinear, care este astăzi
în țara Irak. Lucrarea de construire a fost făcută sub conducerea lui
Nimrod, un nepot al lui Noe. El s-a dovedit a fi un om foarte rău care s-a
46
opus lui Dumnezeu, și care a vânat oameni și animale sălbatice în
neascultare față de legământul curcubeului. „Lui Cuș i s-a născut
Nimrod. Acesta a fost primul care a ajuns puternic pe pământ.  El a fost
un vânător puternic în opoziție cu Iehova. De aceea se zice: „Ca Nimrod,
un vânător puternic în opoziție cu Iehova.” – Geneza 10:8,9.
3) Care a fost prima dovadă a organizației vizibile a lui Satan?

4)
Sub conducerea sa, oamenii au început construirea unui turn-
templu, pe care au plănuit să-l folosească în închinarea la zeii falși.
Speranța lor era că acest turn religios îi va ține pe ei împreună. Ei nu au
vrut să se disperseze sau să meargă în diferitele părți ale pământului și
să nu mai fie sub domnia politică și religioasă a cetății lor. „Ei au spus:
Haide! Să ne construim o cetate și, de asemenea, un turn cu vârful în
ceruri, și să ne facem un nume remarcabil, de teamă ca noi să nu fim
împrăștiați pe suprafața întregului pământ.” – Geneza 11:4.
4) De ce au zidit oamenii un turn?

5)
Lui Dumnezeu nu i-a plăcut acest plan. Pentru a-i înfrânge el a
oprit construirea turnului. Cum? Făcând brusc ca oamenii să vorbească
limbi diferite, în loc de una. Acest lucru a creat o mare confuzie printre
oameni, și de aceea cetatea a ajuns să fie numită Babel sa Babilon,
nume care înseamnă „Confuzie.”
6)
Cu limba încurcată, oamenii au încetat lucrarea la Turnul Babel
deoarece ei nu se mai puteau înțelege unul pe altul. Nu a mai fost
posibil pentru ei să locuiască și să trăiască împreună. Deci ei și-au strâns
zeii de familie și au plecat din Babilon. „Astfel, Iehova i-a împrăștiat de
acolo pe toată fața pământului și, în cele din urmă, au încetat să mai
construiască cetatea. De aceea i s-a pus numele Babel, pentru că acolo
Iehova încurcase limba întregului pământ și de acolo Iehova îi
împrăștiase pe toată fața pământului.” (Geneza 11:7-9) Acesta a fost
modul în care omenirea s-a schimbat din vorbitul unei limbi în vorbitul
mai multora. După trecerea timpului aceste limbi s-au schimbat și unele
noi s-au format; până acum noi avem în lume aproximativ 2796.
47
 5,6) Cum i-a oprit Dumnezeu din terminarea cetății?

7)
Din cetatea Babilonului religia falsă a fost dusă în toate părțile
pământului. Din cauza influenței rele a acestei religii închinarea a
aproape tuturor oamenilor nu este plăcută lui Dumnezeu. Religiile lor
sunt pentru el la fel ca duhoarea cărnii putrezite sub un soare arzător.
Acest lucru este din cauză că închinarea lor a fost pătată de religia rea a
Babilonului, care a fost transmisă de-a lungul secolelor pentru această
lume modernă.
7) De ce nu este plăcută lui Dumnezeu închinarea a aproape toți oamenii?

8)
Deși mulți oameni s-au întors de la Iehova Dumnezeu la
închinarea la zeii falși, au fost unii care nu au făcut-o. Avraam a fost
unul dintre aceștia. El s-a născut la 352 de ani după potop, între
închinătorii la lună din Ur. Acest era o cetate din cărămidă, construită
pa malul de vest al râului Eufrat, în apropierea golfului Persic. Avraam a
ținut tare la adevărata închinare la Iehova și astfel a urmat exemplul
fiului lui Noe, Sem, care a fost strămoșul lui.
8) Cum a fost Avraam diferit de mulți oameni din timpul său?

9)
Pentru a-i încerca credința, Dumnezeu i-a spus lui Avraam (sau
Avram, după cum era numit atunci) să părăsească casa sa din orașul Ur
și să plece într-o țară necunoscută, care îi va fi arătată. Acest lucru era o
încercare a credinței și a ascultări lui Avraam față de Dumnezeu.
„Iehova i-a zis lui Avram: „Ieși din țara ta, dintre rudele tale și din casa
tatălui tău și du-te în țara pe care ți-o voi arăta.” – Geneza 12:1
9) Cum a fost încercată ascultarea lui Avraam?

10)
Dacă Avraam va asculta această poruncă, Iehova îi promitea să
facă o marea națiune din el și să binecuvânteze toate familiile
pământului prin intermediul lui. „Voi face din tine o națiune mare, te
voi binecuvânta și îți voi face un nume mare, iar tu să fii o
binecuvântare pentru alții. Îi voi binecuvânta pe cei ce te
binecuvântează și îl voi blestema pe cel ce te blestemă și prin tine se

48
vor binecuvânta toate familiile pământului.” (Geneza 12:2,3) Printre
alte lucruri asta însemna că ei, la un moment dat, vor recâștiga
paradisul pierdut.
10) Ce promisiune i-a oferit Dumnezeu lui Avraam?

11)
Această învoială este numită legământul avraamic, deoarece a
fost o promisiune făcută lui Avraam. Când traversa râul Eufrat și intra în
țara care Dumnezeu i-o va arăta, aceasta îi va aparține lui Avraam.
Împlinirea acestei promisiuni se odihnea așadar pe ascultarea lui
Avraam. În acest mod el era sub încercare. Va alege el calea care era
bună în ochii lui Dumnezeu sau calea care era rea?
11) Cum a fost această promisiune numită?

12
Avraam s-a dovedit a fi un om asemenea lui Noe, deoarece el a
ales calea ascultării. El și-a strâns la sine familia și tot ce-i aparținea și a
plecat din casa sa din orașul Ur. De asemenea, el a luat cu sine pe tatăl
său Terah precum și pe nepotul lui, Lot.
12) Ce curs a ales Avraam?

13)
Ei s-au îndreptat către nord vest. Și după ce au călătorit
aproximativ șapte sute de mile au ajuns în cetatea Haran, unde s-au
oprit pentru o vreme. Aici tatăl lui Avraam a murit la vârsta de 250 de
ani. Deși a stat în această cetate pentru o vreme, Avram nu a uitat
porunca lui Dumnezeu. Deci, a sosit timpul când Avraam a strâns încă o
dată bunurile familiei sale și s-a pregătit să plece mai departe. El era
acum în vârstă de șaptezeci și cinci de ani și fără nici un copil. „Avram a
luat pe Sarai, soția sa, pe Lot, fiul fratelui său, și toate bunurile pe care
le strânseseră și sufletele pe care le obținuseră în Haran și au plecat în
țara Canaanului.” – Geneza 12:5.
13) A făcut Avraam din Haran locuința lui?

14)
Când, în sfârșit, Avraam a ajuns în Canaan, Dumnezeu i-a spus:
„Seminței tale îi voi da această țară.” (Geneza 12:7) Și el a făcut așa,

49
aproximativ 470 de ani mai târziu, când i-a adus în ea pe descendenții
lui Avraam, națiunea lui Israel, sub Iosua.
14) Ce promisiune i-a făcut Dumnezeu lui Avraam, când acesta a ajuns în țara Canaan?

15)
După ce Avraam a fost pentru o vreme în țară, i-a sugerat lui
Lot ca ei să se separe, pentru a evita necazul între păstorii lor. Așa că
Lot și-a mutat familia în partea de sud a văii Iordanului, deoarece, în
acel timp, acea vale era bine udată și foarte frumoasă. El şi-a pus cortul
aproape de cetatea Sodomei.
15) Unde s-a dus Lot după ce ei au fost în ținut pentru o vreme?

16)
Sodoma era o cetate foarte rea. Oamenilor nu le păsa deloc de
Dumnezeu sau de curățenia morală. De aceea Lot era foarte supărat cu
privire la lucrurile care le-a văzut în timpul anilor care i-a trăit acolo.
„Pentru că acel om drept prin ceea ce a văzut și a auzit în timp ce locuia
în mijlocul lor, zi de zi își chinuia sufletul drept din cauza faptelor lor
rele.” – 2 Petru 2:8.
16) De ce nu i-a plăcut lui Lot cetatea Sodomei?

17)
În timp Dumnezeu a trimis doi îngeri să distrugă Sodoma,
precum și cetatea învecinată a Gomorei. Ei au materializat corpuri
omenești și au mers al Lot să-l avertizeze. Când oamenii răi din Sodoma
i-au văzut pe acești străini frumoși, au dorit să aibă relații sexuale cu ei
și astfel să facă ceva ce era foarte rău în ochii lui Dumnezeu, care a
spus: „Tu nu trebuie să trăiești cu un bărbat la fel cum trăiești cu o
femeie. Este un lucru detestabil.” (Levitic 18:22) Prin încercarea de a
face acest lucru rău, oamenii au arătat că ei erau demni de distrugere.
Oamenii au eșuat să dărâme ușa casei lui Lot și să intre, deoarece
îngerii i-au făcut să orbească. În dimineața următoare îngerii i-au luat
pe Lot, soția sa și pe cele două fiice de mână și i-au grăbit afară din
cetate. „Și, imediat ce i-au scos la marginea orașului, unul dintre ei a zis:
„Scapă-ți sufletul! Nu te uita în urmă și nu te opri nicăieri în ținutul
Iordanului! Fugi în regiunea muntoasă, ca să nu pieri!“!” – Geneza
19:17.
50
 17) Ce i-a trimis să facă Dumnezeu pe îngerii săi?

18)
Brusc acolo a fost o mare explozie, cu sulf incandescent și sare
sărind sus în aer, care după aceea a plouat peste tot ținutul. În acest
mod toate ființele din cetate și din ținutul din împrejurul lor au fost
distruse. Deoarece ținutul a fost lăsat acoperit cu sare, nici o singură
plantă nu a mai crescut în ținut din acea zi. „Atunci Iehova a făcut să
plouă peste Sodoma și peste Gomora sulf și foc de la Iehova, din ceruri.
Și a distrus aceste cetăți, da, întregul Ținut, pe toți locuitorii orașelor și
plantele de pe pământ.” – Geneza 19:24,25.
18) Cum au fost distruse cetățile Sodomei și Gomorei?

19)
Deoarece Lot și cele două fiice al lui au ascultat de îngeri, fugind
din Sodoma, fără să se oprească vreun moment, au scăpat de
distrugere. Totuși, soția lui Lot nu i-a ascultat pe îngeri, întorcându-se să
privească înapoi. Din cauză că a făcut acest lucru a fost prinsă de o
ploaie de sare fierbinte. „Soția lui Lot, care era în urma lui, s-a uitat
înapoi și s-a făcut un stâlp de sare.” (Geneza 19:26) Din nou, aici vedem
că Iehova îi salvează pe cei care-l ascultă, dar îi distruge pe cei ce nu o
fac.
19) Ce învățăm noi din faptul că Lot și fiicele sale au fost salvate?

20)
După ce Avraam se mutase din loc în loc în ținutul Canaanului
timp de douăzeci și patru de ani, Dumnezeu i-a spus ceva ce la uimit. A
fost promisiunea că va avea un fiu. Acest lucru părea imposibil,
deoarece Avraam era în vârstă de nouăzeci și nouă de ani și soția lui era
în vârstă de optzeci și nouă de ani. Ea era trecută demult de vârsta de a
naște copiii. Dar, totuși, Dumnezeu a spus: „O voi binecuvânta și îți voi
da prin ea un fiu; o voi binecuvânta și din ea vor ieși națiuni. Din ea vor
ieși regi ai popoarelor.” (Geneza 17:16) Într-adevăr, acest lucru era o
promisiune uimitoare, dar Avraam avusese credinţă în această
promisiune. Și el nu a fost dezamăgit. Prin puterea uimitoare a lui
Dumnezeu, Sara a avut un fiu la vârsta ei înaintată. El a fost numit Isaac

51
și a fost iubit cu toată seriozitatea de Avraam, pentru că acesta era
unicul fiu pe care Sara i l-a născut.
20) Ce a promis Dumnezeu lui Avraam și Sara, ce părea imposibil?

21)
Mulți ani mai târziu, Dumnezeu la pus pe Avraam la o încercare
foarte dificilă a credinței. Era o încercare la care nici un alt om n-ar fi
putu fi supus. Ce era acea încercare? Ei bine, Dumnezeu i-a spus lui
Avraam să-l i-a pe unicul lui fiu, Isaac, la muntele Moria, și acolo să-l i-l
ofere ca o jertfă arsă. Ce încercare mai mare putea fi dată unui tată? A
ascultat Avraam de Dumnezeu și l-a jertfit pe unicul său fiu? Sau, acum,
după o viață întreagă de serviciu credincios nu ascultă? Ei bine, ascultați
ce spune Biblia: „ Astfel, Avraam s-a sculat dis-de-dimineață, a pus șaua
pe măgar și i-a luat cu el pe doi dintre slujitorii săi și pe Isaac, fiul său, și
a spart lemnele pentru jertfa arsă. Apoi s-a ridicat și a pornit la drum
către locul pe care i-l arătase Dumnezeu.” (Geneza 22:3) Astfel noi
vedem că Avraam a ascultat de Dumnezeu mergând la muntele Moria
pentru a-și jertfi acolo unicul fiu.
21) Cum a fost încercat Avraam într-un mod în care nici un alt om n-ar putea fi vreodată
încercat?

22)
Când au ajuns aproape de munte le-a spus robilor săi să
aștepte, în timp ce el și Isaac au mers singuri. Ajungând în vârful
muntelui, el a zidit un altar din pietre și a pus lemne în scopul jertfirii. El
l-a legat pe Isaac și l-a pus pe lemne. „Apoi Avraam a întins mâna și a
luat cuțitul de înjunghiat ca să-și omoare fiul. Însă îngerul lui Iehova l-a
chemat din ceruri și a zis: „Avraam! Avraam!“, iar el a răspuns: „Iată-
mă!“  Și îngerul a continuat: „Nu întinde mâna asupra băiatului și nu-i
face nimic, căci acum știu că te temi de Dumnezeu, fiindcă n-ai ezitat să
mi-l dai pe fiul tău, pe singurul tău fiu.” – Geneza 22:10-12.
23)
Deoarece nu era voia lui Dumnezeu ca Avraam să trebuiască să-
l ucidă pe Isaac, el l-a oprit pe Avraam când cuțitul a fost ridicat. Dar în
scopul ca jertfa să poată fi completă, Dumnezeu s-a îngrijit de un
berbece, făcând ca berbecele să fie prins de coarnele lui într-un tufiș
52
care creștea în apropiere. Când a văzut berbecele, Avraam l-a luat și l-a
ucis, iar apoi l-a oferit ca o jertfă arsă pentru Iehova, în locul fiului său.
22,23) Ce s-a întâmplat când Avraam și și fiul său au ajuns pe muntele Moria?

24)
Avraam și-a dovedit credința față de Iehova prin ceea ce a făcut
aici, și a devenit demn de a fi numit „prietenul lui Dumnezeu”. „Prin
credință, Avraam, când a fost pus la încercare, l-a oferit drept jertfă, ca
să spunem așa, pe Isaac. Și cel care primise cu bucurie promisiunile a
încercat să-l ofere ca jertfă pe fiul său unic-născut, deși i se spusese:
„Ceea ce se va numi sămânța ta va veni prin Isaac“. Dar el a considerat
că Dumnezeu putea chiar să-l scoale din morți; și, în mod simbolic, de
acolo l-a și primit.” - Evrei 11:17-19.
24) De ce a fost numit Avraam prietenul lui Dumnezeu?

25)
Acum, era mai mult în această experiență, decât să fie doar o
încercare a credinței lui Avraam. Arăta către un mare lucru ce urma să
vină. Din acest motiv Dumnezeu a spus ceva în plus despre legământul
lui cu Avraam: „Și îngerul lui Iehova l-a chemat din ceruri pe Avraam a
doua oară și a spus: „Pe mine însumi jur, zice Iehova, că, întrucât ai
făcut lucrul acesta și n-ai ezitat să mi-l dai pe fiul tău, pe singurul tău
fiu, te voi binecuvânta și îți voi înmulți sămânța ca stelele cerurilor și ca
firele de nisip de pe țărmul mării și sămânța ta va lua în stăpânire
poarta dușmanilor săi. Prin sămânța ta se vor binecuvânta toate
națiunile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu.” – Geneza
22:15-18.
25) Ce a promis Dumnezeu, deoarece Avraam a fost ascultător?

26)
Ce s-a întâmplat atunci pe muntele Moria era o ilustrație a ceva
ce va avea loc cu multe mii de ani mai târziu. În ilustrație, Avraam a stat
pentru Iehova Dumnezeu și Isaac a stat pentru Fiul unic născut al lui
Dumnezeu, Isus Cristos. Sara, soția lui Avraam, era un simbol al
organizației cerești a lui Dumnezeu, care va naște, la timpul potrivit,
Sămânța promisă, Isus Cristos. Astfel, Cristos este sămânța lui Avraam
prin intermediul căruia oamenii națiunilor vor fi binecuvântați. „Deci
53
promisiunile i-au fost făcute lui Avraam și seminței lui. Nu spune: „Și
semințelor“, ca și cum ar fi mai multe, ci ca și cum este una singură: „Și
seminței tale“, care este Cristos.” – Galateni 3:16.
26) Pe cine au ilustrat Avraam, Isaac și Sara?

27)
Jertfirea lui Isaac a arătat spre timpul când Iehova îl va jertfi pe
propriul său Fiu, așa ca rana păcatului lui Adam să poată fi îndepărtată
de la omenirea ascultătoare. Acest lucru va deschide calea prin care
paradisul, precum și și viața veşnică, să poată fi recâștigate de omenire.
Așadar, ce a făcut Avraam, a fost o profeție foarte importantă despre
ceva ce va implica pe toți cei care vor arăta credința lui Avraam.
27) Ce a fost prezis prin jertfirea lui Isaac de către Avraam?

28)
Sămânța lui Avraam este „sămânța femeii” care a fost
menționată în Eden, în timpul când Șarpele a fost judecat. Aceasta este
sămânța care a fost promisă pentru a distruge capul Șarpelui; adică; el îl
va distruge pe Satan. Acest mare Distrugător al Șarpelui este Cristos
Isus, iar Avraam a fost binecuvântat prin a-l avea pe acest mare Unic
născut în linia sa de descendenți.
28) Ce va face Sămânța lui Avraam?

29)
În legământul cu Avraam, Dumnezeu a promis că națiunile vor fi
binecuvântate prin sămânța lui Avraam. Această binecuvântare nu vine
de la sine. În schimb, oamenii trebuie să se binecuvânteze prin sămânța
binecuvântării, Isus Cristos. Cu alte cuvinte, ei trebuie să facă ceva în
legătură cu asta. Ei trebuie să-și obțină binecuvântarea prin punerea
credinței în Fiul unic născut al lui Dumnezeu; trebuie să fie doritori să
vorbească despre această credință altora; și trebuie să urmeze același
curs al ascultării, pe care Avraam l-a urmat. După aceea ei vor fi
binecuvântați cu viață veșnică în perfecțiune umană când paradisul este
recâștigat.
29) Cum vine binecuvântarea oamenilor din toate națiunile?

54
55
 Capitolul șase

Când Dumnezeu a eliberat o națiune pentru propia lui posesie

„EU te voi face o mare națiune.” (Geneza 12:12) Aceasta a fost

promisiunea lui Dumnezeu făcută prietenului său Avraam. Dumnezeu
își ține întotdeauna promisiunile. Cum și-a ținut promisiunea față de
Avraam? Dumnezeu și-a ținut promisiunea de a face din Avraam o
națiune, când a eliberat israeliții din sclavia Egiptului.
1) Ce promisiune i-a făcut Dumnezeu lui Avraam?

2)
Dar ce au avut Israeliții de-a face cu Avraam? Ei bine Avraam
avusese un fiu numit Isaac, Isaac a avut un fiu numit Iacob, și după
aceea Iacob a avut doisprezece fii. De asemenea, Iacob a fost numit
Israel; așa fii lui și copiii lor au fost numiți israeliți. Ei au format națiunea
Israel, și Avraam a fost strămoșul acestei națiuni. Deci israeliții au fost o
națiune care eu venit din Avraam, chiar așa cum a promis Dumnezeu.
2) Cum au fost israeliții înrudiți cu Avraam?

3)
Națiunea lui Israel a fost alcătuită din douăsprezece triburi, fiecare
din cei doisprezece fii ai lui Iacob sau Israel fiind capul unui trib. Fiecare
trib a fost cunoscut prin numele fiului care i-a fost cap. Iacob a murit în
Egipt, și chiar înainte de moartea lui el și-a binecuvântat pe cei
doisprezece fii, fiecare obținând o binecuvântare separată de la Iacob.
Către fiul său Iuda, tatăl Iacob a spus: „Fiii tatălui tău se vor prosterna
înaintea ta.  Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda, nici toiagul de
conducător dintre picioarele sale, până va veni Șilo; și de el vor asculta
popoarele.” – Geneza 49:8,10.
3) Ce binecuvântare i-a dat Iacob lui Iuda?

4)
Ce a însemnat această binecuvântare dată lui Iuda? A însemnat că
domnia regală a națiunii lui Israel va veni din tribul lui Iuda. Aceasta va
fi așa „până Șilo va veni”. Ce înseamnă Șilo? Unul al cărui drept
56
definitiv va fi să conducă lumea. Este același despre care noi am citit la
Geneza 3:15, unde se spune că acest puternic urna să vină și să
zdrobească sau să strivească capul Șarpelui cel rău, Satan Diavolul.
Ascultarea tuturor oamenilor va aparține Acestuia care îl zdrobește pe
Satan. În Geneza 49:10 acesta este numit Șilo, dar în alt loc Biblia îl
numește Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
4) Ce înseamnă această binecuvântare dată lui Iuda?

5)
Dar când Iacob i-a spus lui Iuda că regii din Israel vor veni din tribul
lui Iuda, israeliții erau oaspeți în Egipt. Cum au ajuns israeliții oaspeți în
Egipt? În timp ce israeliții trăiau încă în țara Canaan, a fost o foamete
foarte rea. Ei aveau să moară dacă nu obțineau hrană, dar singurul loc
unde era hrană era în Egipt. Acest lucru a fost așa, deoarece unul din fii
lui Iacob, Iosif, a fost luat în Egipt cu ani înainte, și lui Iosif, Dumnezeu i-
a făcut de cunoscut venirea lipsei de hrană. Iosif i-a spus lui Faraon,
conducătorul Egiptului, iar Faraon l-a făcut pe Iosif funcționarul lui
principal și a ordonat ca multă hrană să fie înmagazinată, înainte ca
foametea să vină. Ca rezultat „foametea s-a răspândit în toate
ținuturile, dar în toată țara Egiptului se găsea pâine.” – Geneza 41:54.
5) De ce era hrană în Egipt pe când în alte ținuturi nu?

6)
„Și în Egipt au venit oameni de pe tot pământul ca să cumpere
alimente de la Iosif, căci foametea apăsa greu asupra întregului
pământ.” (Geneza 41:57) De asemenea, Israeliţii au mers în Egipt după
hrană. Ei au rămas în Egipt să trăiască, și deoarece erau rudele lui Iosif,
lor le-a fost arătată favoare de Faraon. Mulți ani au trecut. Un nou
conducător al Egiptului, un alt Faraon, a venit la putere. El s-a temut de
creșterea numărului israeliților. I-a făcut sclavi. Le-a făcut lucrările
foarte grele. A fost crud față de israeliți. A încercat chiar să ucidă pe toți
bebelușii de parte bărbătească, născuți de femeile israelite. Dar Faraon
a dat greș, iar israeliții au continuat să se înmulțească.
6) Cum a ajuns israeliții sclavi în Egipt?

57
 7)
O femeie israelită și-a pus bebelușul ei într-un coș și l-a ascuns
printre trestiile de-a lungul râului Nil. Sora băiatului a vegheat de la
distanță și a văzut-o pe fiica Faraonului că a găsit băiatul. Fiica lui
Faraon a numit băiatul Moise, și acest băiat a crescut la vârsta
bărbăției. Deși Moise a crescut în casa lui Faraon, el a fost un israelit și a
luptat pentru israeliți. În cele din urmă Moise a trebuit să fugă din Egipt
pentru a scăpa, deoarece Faraon urma să-l omoare. Moise a trăit în țara
Madianului pentru patruzeci de ani.
7) Cum a obținut Moise salvarea și în cele din urmă să meargă să trăiască în Madian?

8)
În timp ce Moise era în Madian crudul Faraon a murit, dar, de
asemenea, noul rege din Egipt era foarte infam față de israeliți, care
încă erau sclavi în Egipt. Era timpul pentru ca Iehova să-și elibereze
națiunea sa, Israel, din Egipt. Acum s-a întâmplat un lucru foarte ciudat.
În timp ce Moise păștea niște oi în apropierea muntelui Horeb sau
peninsula Sinai, un tufiș era în flăcări, dar tufișul nu ardea. Moise s-a
întors să privească la priveliștea ciudată, iar Dumnezeu i-a vorbit din
tufișul aprins. Iehova Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Am văzut, într-
adevăr, asuprirea poporului meu care este în Egipt și am auzit strigătul
lor pricinuit de cei ce îi obligă să muncească, deoarece cunosc bine
durerile pe care le îndură. Cobor să-i eliberez din mâna egiptenilor și să-
i duc din țara aceea într-o țară bună și întinsă, într-o țară în care curge
lapte și miere. Apoi Dumnezeu i-a zis lui Moise: „Acum vino să te trimit
la faraon și să-l scoți din Egipt pe poporul meu, pe fiii lui Israel“.” – Exod
3:7,8,10.
8) Ce i-a spus Iehova Dumnezeu lui Moise în timp ce Moise lucra ca păstor?

9)
Moise s-a întors în Egipt. Moise și fratele său Aaron au mers în fața
lui Faraon și i-au spus lui Faraon că Dumnezeul lor, al cărui nume este
Iehova, a dorit ca israeliții să iasă din Egipt pentru închinare. Faraon a
răspuns: „Cine este Iehova, ca să ascult de glasul lui și să-l las pe Israel
să plece? Eu nu-l cunosc pe Iehova și nu-l voi lăsa pe Israel să plece.“
(Exod 5:2) Faraon nu a vrut să spună că el nu auzise niciodată de
58
Iehova. El știa că Iehova era Dumnezeul Israeliților. Când Faraon a spus
că el nu l-a cunoscut pe Iehova a spus că el nu recunoștea că Iehova era
un Dumnezeu puternic/cu autoritate, care trebuia respectat. Faraon nu
l-a cunoscut sau recunoscut pe Iehova ca Dumnezeul atotputernic. El
credea că zeii falși ai Egiptului erau mai puternici decât Iehova,
Dumnezeul națiunii lui Israel. Și acest Faraon mânios a făcut lucrarea
israeliților tot mai grea.
9) Ce a spus Faraon când Moise i-a spus că Iehova a spus că Israel ar trebui să plece liber?

10)
Iehova i-a spus lui Moise: „Acum vei vedea ce îi voi face lui
Faraon”. De asemenea, Iehova i-a spus lui Moise că și-a reamintit
promisiunea pe care i-a făcut-o lui Avraam, Isaac și Iacob. Dumnezeu a
spus că el își va ține promisiunea că va elibera pe Israel din Egipt și le va
da țara Canaanului să locuiască în ea. Iehova Dumnezeu i-a zis lui Moise
să le spună israeliților: „Eu sunt Iehova și negreșit vă voi scoate de sub
asupririle egiptenilor și vă voi elibera din sclavia lor. Și într-adevăr vă voi
lua înapoi cu un braț puternic și cu judecăți mari. Și negreșit vă voi lua
ca popor pentru mine și cu adevărat mă voi dovedi a fi Dumnezeu
pentru voi și voi negreșit veți ști că eu sunt Iehova, Dumnezeul vostru,
care vă scoate de sub asupririle Egiptului. Și vă voi duce negreșit în țara
în care eu mi-am ridicat mâna cu jurământ să o dau lui Avraam, Isaac și
Iacob, și v-o dau ca proprietate. Eu sunt Iehova.” – Exod 6:1, 6-8.
10) Ce a promis Iehova acum israeliților?

11)
Deci, Iehova Dumnezeu l-a trimis pe Moise și Aaron la Faraon din
nou. Moise a făcut semne și minuni înaintea lui Faraon, lucruri pe care
oamenii nu le-ar putea face prin propria lor putere. Dar Faraon era
încăpățânat. El nu va recunoaște că Iehova era un Dumnezeu
atotputernic și nu va lăsa națiunea lui Israel să plece liberă. După aceea
Dumnezeu a adus zece plăgi sau vaiuri peste Egipt. Dumnezeu a făcut
acest lucru pentru a-și arăta puterea și pentru a-i arăta lui Faraon că
Iehova era un Dumnezeu care trebuia să fie ascultat. Darea da seamă

59
sau relatarea despre aceste zece plăgi este în cartea Biblică, Exodul,
capitolele șapte la zece.
11) De ce a adus Iehova cele zeci plăgi peste Egipt?

12)
În prima plagă Iehova a transformat apele Nilului în sânge. A doua
plagă a făcut ca broaștele să vină peste țara Egiptului. În a treia plagă
praful a devenit țânțari. A patra plagă a fost roiuri de tăuni. A cincea
plagă a fost epidemie sau boală asupra turmelor și cirezilor egiptenilor.
A urmat o plagă a buboaielor peste om și animal, și s-a întâmplat că
după această a șasea plagă Iehova i-a spus lui Faraon motivul pentru
plăgi. „Ca să știi că nu este nimeni ca mine pe tot pământul.  Dar, de
aceea te-am lăsat în viață, ca să-ți arăt puterea mea, iar numele meu să
fie proclamat pe tot pământul.” – Exod 9:14,16.
12) Care au fost primele șase plăgi?

13)
Iehova l-a întrebat pe Faraon: „Tot te mai porți cu trufie cu
poporul meu și nu-l lași să plece?”(Exod 9:17) Faraon a continuat să se
comporte cu trufie și încăpățânare; deci Iehova a trimis a șaptea plagă,
o grindină puternică care a distrus recoltele și a ucis animalele pe care
le-a prins. A urmat o plagă cu lăcuste, iar a noua plagă a fost una a
întunericului în toată țara. Înaintea fiecărei plăgi, Moise l-a avertizat pe
Faraon că plaga va veni. Când a venit fiecare plagă, Faraon l-a rugat pe
Moise să-i ceară lui Dumnezeu să o oprească. Faraon a promis că va
lăsa pe Israel să plece liber. Dar când plaga înceta, Faraon se întorcea
asupra cuvântului și nu l-a lăsat pe Israel să plece.
13) Care au fost următoarele trei plăgi?

14)
Dar când a venit a zecea plagă, Faraon i-a lăsat pe israeliți să plece
din Egipt. În a zecea plagă întâiul născut al fiecărei familii egiptene a
fost ucis și, de asemenea, întâiul născut al fiecărui animal a fost ucis. Ce
a făcut Faraon când s-a întâmplat acest lucru? Biblia spune: „Atunci
faraonul s-a sculat noaptea, el, toți slujitorii lui și toți ceilalți egipteni, și
un mare strigăt a izbucnit printre egipteni, pentru că nu era casă în care
să nu fie un mort. Noaptea, el i-a chemat imediat pe Moise și pe Aaron
60
și a zis: „Sculați-vă, ieșiți din mijlocul poporului meu, voi și ceilalți fii ai
lui Israel, duceți-vă și slujiți-i lui Iehova așa cum ați spus! Luați-vă și
turmele și cirezile, așa cum ați spus, și duceți-vă! Și binecuvântați-mă și
pe mine.” – Exod 12:30-32.
14) Ce a spus Iehova când a venit a zecea plagă?

15)
Nici unul din primii născuți ai fiilor lui Israel nu au murit din cauza
celei de-a zecea plăgi. Întâi-născuții lui Israel au fost ocrotiți deoarece
israeliții au ținut o sărbătoare specială, numită paște, despre care
Iehova le-a spus să o țină în noaptea zilei a paisprezecea din luna Nisan.
Ei au mâncat un miel fript, împreună cu ierburi amare și cu pâine care
era nefermentată. Cu alte cuvinte pâinea nu avea drojdie sau aluat. De
asemenea israeliții au luat sângele mielului și l-au stropit pe cadrul
ușilor caselor în care ei erau, iar când Iehova a văzut acest sânge pe
stâlpii ușilor a trecut pe lângă acea casă, ne ucigând pe întâiul născut
din ea. De aceea sărbătoarea este numită paște, și despre asta a spus
Iehova israeliților: „S-o țineți ca sărbătoare pentru Iehova în toate
generațiile voastre.” – Exod 12:14.
15) Au fost cruțați israeliții de a zecea plagă prin păzirea sărbătorii?

16)
Iehova le-a spus israeliților să fie pregătiți să mărşăluiască, când ei
mâncau la această sărbătoare a paștelui. El îi spusese lui Moise că
Faraon îl va lăsa pe Israel să plece după a zecea plagă, și israeliții au fost
pregătiți să mărșăluiască imediat. Ce a spus Iehova s-a dovedit a fi
adevărat. Egiptenii i-au lăsat să plece. De fapt, egiptenii i-au grăbit să
plece. Egiptenii se temeau acum de Iehova, Dumnezeul Israelului, așa
de mult că ei au zis: „Suntem cu toții ca morți!” (Exod 12:33) Egiptenii
chiar au dat israeliților mult aur, argint și haine să i-a cu ei. Iar când
israeliții au mărșăluit afară din Egipt, mulți oameni care nu au fost
israeliți au mărşăluit cu ei. Acești oameni credeau acum că Iehova era
adevăratul Dumnezeu și, de asemenea, au dorit să-i servească lui
Iehova. Trebuie să fi fost o mare mulțime din acești oameni, deoarece
Biblia spune că ei erau „o mulțime de oameni de tot felul.” (Exod 12:38)
61
Acest lucru a fost la 430 de ani după ce Avraam a traversat râul Eufrat
în țara promisă Canaanului sau în anul 1513, înainte de Cristos.
16) Ce s-a întâmplat chiar după sărbătoarea paștelui?

17)
Acum s-a întâmplat un lucru ciudat, și el chiar arată cât de
încăpățânat era Faraon. După ce israeliții au părăsit Egiptul, inima lui
Faraon s-a împietrit din nou. El a dorit să-i aducă pe israeliți înapoi. El a
vrut să recâștige toată această muncă de sclavi pe care a pierdut-o când
Israelul a părăsit Egiptul. Așa că atât Faraon cât și servii lui au strigat:
„Ce-am făcut de l-am lăsat pe Israel să plece ca să nu mai muncească
pentru noi ca sclav.” (Exod 14:5) Faraon a plecat într-o urmărire
furtunoasă cu armatele sale puternice și a ajuns la Israel, unde Israel își
avea tabăra pe malul mării Roșii. Israeliții s-au temut foarte tare, dar
Moise le-a spus: „Nu vă temeți. Rămâneți neclintiți și veți vedea
salvarea lui Iehova, pe care o va înfăptui azi pentru voi. Căci pe egiptenii
pe care-i vedeți azi nu-i veți mai vedea niciodată, nu, niciodată.” – Exod
14:13,14.
17) Cum a arătat Faraon că era încăpățânat și că avea o inimă împietrită?

18)
Iehova Dumnezeu a făcut ca aceste vorbe a lui Moise să devină
realitate. Iehova a făcut ca apele mării Roșii să se despartă datorită unui
vânt puternic și „în cele din urmă, fiii lui Israel au mers prin mijlocul
mării, pe pământ uscat, în timp ce apele erau ca un zid la dreapta și la
stânga lor”. Ce au făcut egiptenii? „și egiptenii au pornit în urmărirea
lor, iar toți caii faraonului, carele lui de război și călăreții lui au intrat
după ei în mijlocul mării”. Când Israeliții au ieșit din mare, „spre
dimineață marea a început să se întoarcă la locul ei. În tot acest timp,
egiptenii fugeau dinaintea ei, dar Iehova i-a aruncat pe egipteni în
mijlocul mării. Și apele s-au întors. În cele din urmă, ele au acoperit
carele de război și călăreții, întreaga armată a faraonului, care intraseră
după ei în mare. Niciunul dintre ei n-a rămas.” – Exod 14:22,23,27,28.
18) Cum a salvat Iehova pe Israel și a distrus armatele lui Faraon?

62
 19)
Cum s-a simțit Israel când Iehova l-a salvat? Ei au avut mai multă
credință în Iehova: „Astfel, în ziua aceea, Iehova l-a salvat pe Israel din
mâna egiptenilor, iar Israel i-a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării.
Israel a văzut mâna puternică pe care Iehova a îndreptat-o împotriva
egiptenilor. Și poporul a început să se teamă de Iehova și să creadă în
Iehova și în Moise, servul său.” (Exod 14:30,31) Națiunea a cântat un
cântec de victorie, lăudând măreția lui Iehova.
19) Cum s-a simțit Israel când Iehova l-a salvat?

20)
Așa şi-a păstrat Iehova promisiunea pe care i-a făcut-o lui Avraam:
„Să știi că urmașii tăi vor fi locuitori străini într-o țară care nu va fi a
lor. Le vor sluji, iar aceia îi vor asupri patru sute de ani. Dar eu voi
judeca națiunea căreia îi vor sluji și, după aceea, ei vor ieși cu multe
bunuri.”(Geneza 15:13,14) Israel a suferit ca sclavi în Egipt pentru un
timp, dar la final Israel a părăsit Egiptul ca națiune liberă, și cu multe
bunuri egiptene de mare valoare.
20) Deci ce promisiune față de Avraam și-a ținut Iehova?

21)
De ce a făcut Iehova acest lucru pentru Israel? „Pentru că Iehova
vă iubea și că își respecta declarația jurământului pe care-l făcuse
strămoșilor voştri. De aceea, Iehova v-a scos cu mână tare, ca să vă
elibereze din casa sclavilor, din mâna faraonului, regele Egiptului” –
Deuteronom 7:8.
21) De ce a salvat Iehova pe Israel?

22)
În acest mod a salvat Iehova o națiune pentru propria lui
proprietate, așa după cum a spus: „Ați văzut ce le-am făcut egiptenilor,
ca să vă port pe aripi de vultur și să vă aduc la mine. Și acum dacă veți
asculta cu atenție de glasul meu și dacă veți respecta legământul meu,
veți deveni proprietatea mea specială dintre toate popoarele, fiindcă
tot pământul este al meu. Veți fi o Împărăție de preoți și o națiune
sfântă pentru mine.”- Exod 19:4-6.
22) Ce a spus Iehova ca să dovedească că el a salvat pe Israel pentru sine?

63
64
 Capitolul șapte

Cum a început să fie scrisă sfânta Biblie

IEHOVA Dumnezeu a salvat națiunea sa Israel din sclavia din Egipt.

Acum, pentru ei, au început mulți ani de trăit în pustiul uscat al țării
dintre Egipt și țara Canaan. De asemenea, acum a început timpul pentru
scrierea unei dări de seamă despre comporteare lui Dumnezeu cu
națiunea s-a, Israel.
1. Ce timp a fost după ce Israel a fost salvat din Egipt?

2)
De ce trebuia această dare de seamă să fie scrisă? Ea va ajuta
națiunea lui Israel. Națiunea putea privi în urmă și să vadă cum a tratat
Dumnezeu cu membrii. Puteau privi în urmă și să vadă ce i-a plăcut și ce
i-a displăcut lui Dumnezeu. Ei putea face lucrurile care îi plăceau lui
Dumnezeu, și se puteau păzi de lucrurile care-i displăceau lui. De
asemenea, națiunea își va reaminti cum Iehova a salvat-o din sclavia
Egiptului. Sute de ani mai târziu membrii acestei națiuni puteau citi cum
Iehova a adus zece plăgi asupra Egiptului, cum marea Roșie s-a
despărțit pentru a lăsa pe Israel să treacă prin ea, dar cum apele au
acoperit armatele lui Faraon și le-a înecat. Israeliți puteau citi și își
puteau reaminti de multe, multe ori că Iehova Dumnezeu i-a pedepsit
când au făcut ce este rău și cum Dumnezeu i-a salvat când au făcut ce
este drept. Deci această dare de seamă scrisă îi va ajuta pe ei să stea
aproape de Dumnezeul lor Iehova.
2) Cum îi va ajuta pe Israel să aibă darea de seamă scrisă?

3)
De asemenea, Dumnezeu a scris această dare de seamă pentru
oameni care trăiesc acum pe pământ. Această dare de seamă, Biblia,
este numită și Scripturile. La Romani 15:4 ni se spune că Scripturile au
65
fost scrise pentru a ne instrui sau pentru a ne spune lucrurile pe care
trebuie să le știm: „Toate lucrurile care au fost scrise mai înainte au fost
scrise pentru instruirea noastră, ca prin răbdarea noastră și prin
mângâierea din Scripturi noi să putem avea speranță.” Este important
pentru noi să știm ce s-a întâmplat lui Israel și cum a tratat Dumnezeu
cu el, deoarece lucrurile acestea s-au întâmplat israeliților ca exemple
pentru noi. Noi putem învăța cum să acționăm, prin a ști ce au făcut
israeliții, ce au făcut ei bine și ce au făcut greșit. Putem fi avertizați prin
a cunoaște greșelile lor, așa cum ne spune Biblia: „Aceste lucruri s-au
întâmplat cu ei ca exemple și au fost scrise ca un avertisment pentru
noi peste care a sosit sfârșitul împlinit al sistemelor de lucruri.” – 1
Corinteni 10:11.
3) Cum este acum un ajutor pentru oamenii de pe pământ această dare de seamă a Bibliei?

4)
Așadar vedem că există multe motive bune de ce a scris
Dumnezeu darea de seamă despre aceste lucruri. Acum noi vrem să ne
gândim la altă chestiune, și acea chestiune este: Când a început să fie
scrisă această dare de seamă, Sfânta Biblie, așa cum este ea numită?
Moise a fost omul pe care Dumnezeu l-a folosit să conducă pe israeliți
afară din Egipt, și Moise era, de asemenea, cel pe care Dumnezeu l-a
folosit să conducă lucrarea de scriere a Bibliei. După ce Moise a murit,
alți oameni au scris părți ale Bibliei. De-a lungul anilor noi părți sau
scrieri au fost adăugate la Biblie, și la aproape șaisprezece secole după
moartea lui Moise Biblia a fost încheiată. După ce Biblia a fost
completă, la timp scurt după acest timp, toate aceste părți sau scrieri
au fost puse la un loc într-o carte. Acea carte este acum numită Biblia.
4) Cum a fost Biblia scrisă de-a lungul unei lungi perioade de timp?

5)
Dumnezeu însuși a început lucrarea de scriere a Bibliei, în
timpul lui Moise. Era în a treia lună după ce Israel părăsise Egiptul, în
anul 1513 înainte de Cristos. A fost în pustiul Sinaiului. Moise a mers pe
muntele Sinai, și acolo, pe muntele Sinai, Dumnezeu i-a dat lui Moise
legile și poruncile. Aceste legi și porunci au fost date pentru a arăta
66
națiuni lui Israel calea dreaptă pe care să umble și să avertizeze
națiunea să nu facă unele lucruri pe care Dumnezeu le-a urât. Au fost
date multe legi, dar primele zece dintre ele erau remarcabile. În câteva
cuvinte aceste zece legi declaraseră poruncile principale care urmau să
conducă națiunea. Ele sunt cunoscute ca cele Zece porunci. Aceste Zece
porunci au fost cele pe care Dumnezeu le-a scris pe două plăci sau table
de piatră. Când Dumnezeu a încetat să-i vorbească lui Moise pe
muntele Sinai, „i-a dat lui Moise două table ale mărturiei, table de
piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu”. „Tablele erau lucrarea lui
Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table.” (Exod
31:18; 32:16) Prin urmare, în acest mod, Dumnezeu însuși a luat parte
la scrierea Bibliei.
5) Cum a luat parte la scrierea Bibliei Dumnezeu însuși?

6)
Moise a scris sub conducerea lui Dumnezeu. Înainte de a ajunge
la muntele Sinai lui Moise i-a fost poruncit de Dumnezeu să scrie, după
cum citim: „Iehova i-a zis atunci lui Moise: „Scrie aceasta ca aducere-
aminte în carte.” (Exod 17:14) Așadar, Moise a fost cel care a început
scrierea Bibliei. Dumnezeu i-a spus. Dumnezeu l-a condus sau l-a
inspirat să scrie lucrurile drepte.
6) Ce om a început scrierea Bibliei?

7)
Moise a scris mai mult decât legile care i le-a spus Dumnezeu, pe
muntele Sinai. Moise a scris despre cum Dumnezeu a creat sau a făcut
cerurile înstelate și pământul. El a scris despre cum a făcut Dumnezeu
oceanele și pământul uscat, cum a făcut Dumnezeu plantele să crească
pe pământ și, de asemenea, despre cum a făcut animalele să trăiască
pe pământ. Și Moise a vorbit despre cum a făcut Dumnezeu primul om
și prima femeie. Moise nu a văzut aceste lucruri întâmplându-se; și el a
scris multe alte lucruri care au avut loc cu mult timp înainte ca el să
trăiască vreodată. Cum a știut Moise despre aceste lucruri care s-au
întâmplat înainte ca el să trăiască? Ei bine, primul om, Adam, știa cum
să scrie. Adam a scris lucrurile care Dumnezeu i le-a spus despre creația
67
cerurilor și a pământului. Adam a numit această scriere pe care a făcut-
o „o istorie a cerurilor și a pământului când au fost create”. De
asemenea Adam a scris lucrurile care i s-au întâmplat, a scris despre
lucrurile care i s-au întâmplat soției sale, Eva și a scris despre ce s-a
întâmplat urmașilor sau copiilor săi. Scrierea acestor lucruri Adam le-a
numit „cartea istoriei lui Adam.” – Geneza 2:4; 5:1.
7) Cum a știut Moise ce s-a întâmplat în timpul lui Adam și putea Moise să scrie în Biblie?

8)
După ce Adam a scris aceste lucruri și a murit, alți oameni au
scris lucrurile care s-au întâmplat după aceea. Chiar așa cum a făcut
Adam înaintea lor, ei au scris aceste lucruri pe table de lut. Oamenii au
salvat aceste tăblițe și așa, mulți ani mai târziu, ei puteau învăța ce s-a
întâmplat înainte ca ei să trăiască. Moise putea citi ce era scris pe
aceste tăblițe și când a început să scrie partea de început a Bibliei el a
copiat ce spuneau aceste tăblițe. El a copiat ce a scris Adam și ce au
scris alții după Adam. Așa știa Moise ce să scrie în prima parte a Bibliei
despre creație, despre potopul din zilele lui Noe și lucrurile despre
Avraam, Isaac și Iacob. De asemenea, Moise putea învăța chiar lucrurile
care s-au întâmplat cu o sută de ani înainte de nașterea sa de la tatăl
său, Amram. Și pe timpul întregii acestei scrieri prin Moise, Iehova
Dumnezeu a văzut că ce era scris, era adevărat.
8) Despre ce alte lucruri a învățat Moise de pe tăblițe de lut?

9)
Apoi, desigur, Moise a scris despre lucrurile care s-au întâmplat
în timpul vieții sale. El este cel care a scris despre ceea ce noi știm cu
privire la cele zece plăgi din Egipt și despre cum națiunea lui Israel a fost
salvată din sclavie de Dumnezeu. Moise a scris cea mai mare parte a
legilor pe care Dumnezeu le-a dat la muntele Sinai care urmau să
conducă națiunea pe calea dreaptă. Israel a călătorit prin ținutul
sălbatic dintre țara Egiptului și țara Canaanului, iar Moise a fost cu ei și
a scris o dare de seamă despre călătoria națiunii. Moise a fost cu Israel
în timpul celor patruzeci de ani în care națiunea a fost în pustiu, dar a
murit înainte ca națiunea să intre în țara promisă a Canaanului. Ce a
68
scris Moise înainte ca să moară sunt acum primele cinci cărți ale Bibliei,
o carte a Bibliei numită Iov și unul sau două cântece poetice numite
„psalmi”.
9) Cât de mult a scris Moise din Biblie înainte ca să moră?

10)
După moartea lui Moise alți oameni au scris mai multe cărți,
suluri mici sau pergamente, după cum sunt ele numite. Unele din
aceste cărți sunt o dare de seamă a evenimentelor care s-au întâmplat
națiunii Israel. Alte cărți sunt formate din poeme care laudă pe Iehova
Dumnezeu sau din Proverbele inspirate, care ne conduc pe calea
dreaptă de acțiune. Totuși, alte cărți ne vorbesc despre ce se întâmplă
în viitor, și scrierea care face acest lucru este numită „profeție”. Unele
din aceste profeții din Biblie au fost împlinite. Prin asta ne referim că
ceea spuneau aceste scrieri că se va întâmpla, a avut loc acum. Dar
multe din scrierile ce vorbesc despre viitor sunt încă în împlinire sau
urmează să se împlinească. Deci Biblia oferă o istorie sau o dare de
seamă despre evenimentele trecute. Dă legi, proverbe și sfaturi
înțelepte pentru conducerea noastră pe calea dreaptă. Atrage atenția
sau se referă la măreția, puterea și înțelepciunea lui Iehova Dumnezeu,
arătându-ne că el este adevăratul Dumnezeu și că noi va trebui să ne
închinăm și să-i servim lui. Și, de asemenea, Biblia are profeții sau scrieri
care ne spun ce se va întâmpla în viitor, în timpul care va veni.
10) Ce feluri de scrieri sau subiecte diferite sunt cuprinse în Biblie?

11)
Când Biblia a început să fie scrisă, ea a fost scrisă în limba
israeliților. Acea limbă este numită ebraică. Primele treizeci și nouă de
cărți mici ale Bibliei sunt scrise în principal în ebraică, dar unele din
aceste cărți sau părți din urmă sunt scrise în limba numită aramaică.
Deoarece primele treizeci și nouă de cărți sunt scrise în ebraică, ele sunt
numite Scripturile Ebraice. Unii oameni numesc această parte a Bibliei
„Vechiul Testament”, dar este greșit spus. Ultimele douăzeci și șapte de
cărți ale Bibliei au fost scrise în lima greacă veche, și toate aceste cărți
împreună sunt numite Scripturile Grecești. Unii oameni le-au numit
69
„Noul Testament”, dar și acest lucru este spus greșit. Când luăm cele
treizeci și nouă de cărți ale Scripturilor Ebraice și cele douăzeci și șapte
de cărți ale Scripturilor Grecești și le punem împreună, avem șaizeci și
șase de cărți mici. Împreună, toate aceste șaizeci și șase de cărți mici
formează o carte mare care este numită Sfânta Biblie.
11) În ce limbi diferite a fost scrisă prima dată Biblia?

12)
Sfânta Biblie este adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu. Ea a fost
scrisă într-o perioadă lungă de timp, o mie șase sute de ani, așa cum am
spus mai înainte. Ea a fost scrisă de oameni. Unii oameni, asemenea lui
Moise, au scris mai multe cărți ale Bibliei. Alți oameni au scris numai o
carte a Bibliei. În total, mai mult de treizeci și cinci de oameni diferiți au
scris cărțile Bibliei. Unii din acești oameni au fost instruiți să scrie și au
studiat mult, dar mulți dintre ei au fost din pozițiile sociale de jos ale
vieții. Unii au fost pescari, fermieri, păstori sau oameni de afaceri. Însă
ce au scris acești oameni nu s-a contrazis în nici un fel. Ce au scris ei a
fost adevărat, iar când toate scrierile lor au fost puse la un loc noi am
obținut Biblia întreagă sau completă, adevăratul Cuvânt al lui
Dumnezeu.
12) Ce feluri diferite de oameni au scris Biblia?

13)
Dar cum putem fi siguri că este Cuvântul lui Dumnezeu?
Deoarece acești oameni nu și-au scris ideile lor. Ei nu au scris doar ceva
ce era în mintea lor. Însuși scriitorii se grăbesc să spună acest lucru.
David era un om credincios pe care Dumnezeu l-a folosit să scrie părți
ale Bibliei, iar David a spus că atunci când a scris scrierea Biblică, de fapt
Iehova Dumnezeu era cel care a vorbit cuvintele pe care el le-a scris. El
a spus acest lucru la 2 Samuel 23:2: „Spiritul lui Iehova a vorbit prin
mine și cuvântul lui a fost pe limba mea.” Spiritul lui Iehova este o forță
activă pe care omul nu o poate vedea, dar această forță activă poate
face oamenii să vorbească, să scrie sau să acționeze în modul în care
Dumnezeu dorește ca ei să o facă. Ea este asemenea vântului. Noi nu
putem vedea vântul, dar totuși acesta este puternic și poate împinge
70
sau mișca sau sufla lucrurile din jur. Și spiritul lui Dumnezeu este o forță
care noi nu o putem vedea, dar ne poate mișca să facem, să spunem
sau să scriem ce vrea el să facem noi. Deci spiritul lui Iehova a fost cel
care l-a făcut pe David să scrie cuvintele lui Dumnezeu.
13) Cum putem fi siguri că Biblia este cuvântul lui Dumnezeu, de vreme ce oameni l-au scris?

14)
De asemenea, același spirit al lui Iehova a făcut ca ceilalți
oameni care au scris părți din Biblie să scrie exact ceea ce dorea Iehova
să scrie. De exemplu unul din scriitori Bibliei, numit Luca, a scris despre
Iehova Dumnezeu: „El a vorbit prin gura profeților săi sfinți din
vechime.”(Luca 1:70) Oamenii care au scris profeții, acele scrieri care
spun ceea ce urmează să se întâmple în viitor, au fost numiți „profeți”.
Dumnezeu a vorbit prin ei. El a pus cuvintele lui în gura lor. Oamenii nu
puteau spune ce urmează să se întâmple înainte să se întâmple. Dar
Dumnezeu putea, și a făcut-o, punând cuvintele lui în gura acestor
oameni pe care el i-a folosit ca profeți. Un om nu va putea pur și simplu
să vrea sau să decidă să profețească din propria voință. Ce el spune în
acel mod nu va ajunge să se împlinească în viitor. Adevărata profeție
vine când spiritul lui Dumnezeu arată omului ce să spună. Asta este
ceea ce a înțeles scriitorul biblic Petru când a spus: „Nici o profeție din
Scriptură nu provine dintr-o interpretare personală. Căci profeția nu a
fost adusă niciodată prin voința omului, ci oamenii au vorbit de la
Dumnezeu fiind purtați de spiritul sfânt.” – 2 Petru 1:20,21.
14) Cum știm că spiritul lui Dumnezeu a fost cel care i-a făcut pe profeți să scrie?

15)
Deci toată Scriptura, toată Biblia scrisă, este Cuvântul lui
Dumnezeu, chiar dacă l-au scris oamenii. Dumnezeu i-a făcut să scrie ce
a vrut el, iar el a făcut acest lucru folosind spiritul său asupra acestor
oameni, pentru a-i mișca să facă voința sa și să vorbească și să scrie
cuvintele lui. Și deoarece, toată Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu,
este bine pentru noi să-l studiem. Acesta ne va învăța ce este drept. El
ne va arăta când acționăm greșit. Ne va face capabili să-i servim lui
Dumnezeu. Toată această Scriptură va face posibil pentru noi să facem
71
lucrări bune. Biblia ne spune toate aceste lucruri: „Toată Scriptura este
inspirată de Dumnezeu și folositoare ca să învețe, să mustre, să
îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui
Dumnezeu să poată fi deplin competent, complet echipat pentru orice
lucrare bună.” – 2 Timotei 3:16,17.
15) Cât de bună este Biblia pentru noi?

16)
„Cuvântul vorbit de Iehova durează veșnic”, spune Biblia la 1
Petru 1:25. Acest lucru înseamnă că a lui Dumnezeu Cuvânt durează.
Este adevărat. Niciodată nu se dovedește a fi fals și aruncat deoparte ca
lipsit de valoare. Prin urmare, ne putem baza pe ce ne spune Cuvântul
lui Dumnezeu, Sfânta Biblie. Va trebui să-l studiem, să-l credem și să-l
ascultăm. Atunci noi vom rămâne veșnic. Dumnezeu ne va da viață
veșnică dacă ascultăm de Sfânta Biblie.
16) Cât de mult va dura Biblia?

72
 Capitolul opt

Cum a dat Dumnezeu națiunii sale o țară în care să trăiască

DUMNEZEU i-a promis lui Avraam că sămânța urmașilor lui

Avraam vor deveni o mare națiune. De asemenea, Dumnezeu a promis
să-i de-a acestei națiuni o țară în care să trăiască. Dumnezeu i-a arătat
lui Avraam țara Canaanului și i-a zis: „Seminței tale o să-i dau această
țară.” – Geneza 12:7.
1) Ce țară a promis Dumnezeu să-i de-a seminței lui Avraam

2)
Sute de ani mai târziu Dumnezeu i-a salvat pe urmașii lui Avraam
din sclavia Egiptului. Dar pentru a ajunge în Canaan, de la granița
Egiptului, israeliții au călătorit printr-un deșert uscat. Asta le-a luat luni
să o facă. Când au ajuns la granițele Canaanului, Moise a trimis spioni în
Canaan. Când spionii s-au întors ei au spus: „Am intrat în țara în care
ne-ai trimis și, într-adevăr, în ea curge lapte și miere. Iată-i roadele.
Numai că poporul care locuiește în țară este puternic, iar cetățile
fortificate sunt mari.” Și uriașii sunt în țară, „și am fost ca niște lăuste în
ochii noștrii și tot așa am fost în ochii lor.” (Numeri 13:27,28,33)
Poporului i-a fost frică să intre în țară. Doisprezece spioni au mers în
țară. Zece spioni au fost, de asemenea, înspăimântați să intre în țară.
Dar doi spioni nu au fost înspăimântaţi de dușmanii din Canaan,
deoarece unul din spioni a spus: „Iehova este cu noi. Nu vă temeți de
ei.” – Numeri 14:9.
2) De ce au fost israeliții înspăimântați să intre în țara Canaanului?

3)
Dar poporul nu s-a încrezut în Iehova. Ei au refuzat să intre în
țara Canaanului. Dumnezeu promisese să scoată dușmanii din Canaan,
dar israeliții nu l-au crezut pe Dumnezeu și au refuzat să meargă în
Canaan. Acest lucru nu i-a plăcut lui Iehova. Pentru a-i pedepsi,
73
Dumnezeu i-a făcut să călătorească în pustiu patruzeci de ani. Dar nu i-a
lăsat fără ajutor. El a condus națiunea zi și noapte așa cum spune Biblia:
„I-ai condus printr-un stâlp de nor ziua și printr-un stâlp de foc noaptea
ca să le luminezi drumul pe care trebuiau să meargă.” (Neemia 9:12)
Dumnezeu nu i-a lăsat să înfometeze. I-a hrănit cu un fel special de
pâine numită mană: „Fii lui Israel au mâncat mană patruzeci de ani.”
(Exod 16:35) Dumnezeu le-a întreținut hainele și capabili să
călătorească. El le-a spus: „Îmbrăcămintea nu ți s-a învechit, nici piciorul
nu ți s-a umflat în acești patruzeci de ani.” – Deuteronom 8:4.
3) Cum i-a pedepsit și i-a ajutat Dumnezeu pe Israeliți?

4)
Cei patruzeci de ani au trecut. Israeliții se aflau acum la granița
estică a Canaanului. Moise murise în acest timp, dar înainte ca el să
moară a dat Israelului multe sfaturi bune pentru a fi credincioși lui
Dumnezeu. În vorbirea lui cu Israelul el a descris țara Canaanului pe
care Dumnezeu urma să o dea națiunii, spunând: „Să respecți poruncile
lui Iehova, Dumnezeul tău, umblând pe căile sale și temându-te de el.
Căci Iehova, Dumnezeul tău, te duce într-o țară bună, o țară cu văi în
care curg torente, cu izvoare și ape adânci care țâșnesc din câmpii și din
regiuni muntoase, o țară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochine și cu rodii,
o țară cu măsline pline de ulei și cu miere, o țară în care nu vei mânca
pâinea în sărăcie și în care nu-ți va lipsi nimic, o țară ale cărei pietre
sunt de fier și din ai cărei munți vei extrage aramă.” (Deuteronom 8:6-
9) Era o țară foarte bună pe care Dumnezeu avea să o dea acum
națiunii ca să trăiască.
4) Ce fel de țară era cea pe care Dumnezeu avea să o dea lui Israel?

5)
După ce Moise a murit, un bărbat credincios, numit Iosua, a luat
locul lui Moise ca conducător al națiunii. Iosua urma să conducă pe
israeliți în Canaan, și trebuia să conducă soldații în luptă, împotriva
dușmanilor care erau în țara Canaan. Dacă Iosua acționa corect,
Dumnezeu îl va ajuta pe Iosua să câștige războiul. Unicul mod în care
Iosua putea fi sigur că acționa corect era studierea legilor lui Dumnezeu
74
și ascultarea lor, chiar așa cum Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Numai fi
curajos și foarte tare și ai grijă să faci potrivit cu toată legea pe care ți-a
poruncit-o Moise, servul meu! Nu te abate nici la dreapta, nici la
stânga, ca să acționezi cu înțelepciune oriunde vei merge! Cartea a
aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; să citești în șoaptă din ea
zi și noapte și să ai grijă să faci potrivit cu tot ce este scris în ea, căci
atunci vei prospera în căile tale și atunci vei acţiona cu înțelepciune. Nu
ți-am poruncit eu? Fii curajos și tare! Nu te înspăimânta și nu te îngrozi,
căci Iehova Dumnezeul tău, va fi cu tine oriunde vei merge.” (Iosua 1:7-
9)
5) Ce i-a zis Dumnezeu lui Iosua?

6)
Dumnezeu i-a ajutat pe israeliți sub Iosua chiar de la început.
Pentru a ajunge în Canaan ei trebuiau să traverseze un râu numit
Iordan. Acesta era foarte puternic. Era în stadiul de inundație. Ar fi fost
foarte periculos pentru oameni să-l traverseze, dar acum o națiune cu
femei, copii și multe avuții sau bunuri doreau să-l treacă. Dumnezeu a
făcut acest lucru posibil. Dumnezeu a oprit apele ce curgea de sus, de
parcă râul ar fi fost îndiguit. Națiunea lui Dumnezeu a traversat albia
râului pe uscat. Preoţii lui Iehova „stăteau nemișcați pe uscat în mijlocul
Iordanului, în timp ce tot Israelul trecea pe uscat, până când toată
națiunea a trecut Iordanul.” – Iosua 3:17.
6) Cum i-a ajutat Dumnezeu pe israeliți să intre în Canaan?

7)
Cetate dușmană a Ierihonului era aproape. Era o cetate
puternică, cu ziduri mari, de jur împrejur, pentru a o proteja. Era prima
cetate din țara Canaan pe care Israel trebuia să o preia sau să o
captureze. Cei care trăiau în cetate erau înspăimântați din cauza
israeliților. S-au închis în cetatea lor, în spatele zidurilor cetății. Dar
Dumnezeu lupta pentru Israel. Timp de șapte zile israeliții au mărșăluit
în jurul cetății. În a șaptea zi israeliții au strigat, preoții au sunat din
trâmbițe iar Dumnezeu a făcut să cadă zidurile cetății. Biblia spune: „Și
îndată ce poporul a auzit sunetul trâmbiței și a scos un strigăt puternic
75
de luptă, zidul a căzut la pământ. Apoi poporul a urcat în cetate, fiecare
drept înainte, și au cucerit cetatea.” – Iosua 6:20.
7) Cum a dat Dumnezeu israeliților prima victorie în Canaan?

8)
Mai târziu, altă bătălie a fost dată. Dumnezeu îl va face pe Iosua
învingător. Când a început lupta, cei ce luptau cu Israel au fost confuzi și
au început să piardă bătălia. Ei au început să fugă. În timp ce fugeau,
Dumnezeu a aruncat peste ei pietre mari de grindină, „și cei care au
murit din cauza pietrelor de grindină au fost mai mulți decât cei pe care
i-au omorât cu sabia fii lui Israel”. (Iosua 10:11) În această bătălie s-a
întâmplat ceva ce a fost o mare minune. Era ceva ce nu s-a întâmplat
niciodată înainte, și arăta că Dumnezeu era cu siguranță ajutorul
națiunii lui Israel. Ziua se scurta și Iosua avea nevoie de lumina zilei
pentru a vedea și să poată continua lupta cu dușmanii. Acum Iosua a
spus soarelui și lunei să stea pe loc. Și au stat. Biblia spune: „soarele s-a
oprit în mijlocul cerului și nu s-a grăbit să apună aproape o zi întreagă.
Și n-a mai fost nici o zi ca aceea, nici înainte de ea, nici după ea, în care
Iehova să fi ascultat de glasul unui om, căci Iehova însuși lupta pentru
Israel.” – Iosua 10:13,14.
8) Ce minune mare a făcut Iehova ca să dea lui Israel altă victorie?

9)
De ce l-a ajutat Iehova pe Israel să câștige? Dumnezeu l-a ajutat
pe Israel din două motive. Primul motiv a fost că Dumnezeu îi
promisese lui Avraam să dea țara seminței sau urmașilor lui Avraam.
Dumnezeu deține întregul pământ și el deține tot ce este pe pământ.
Deci Biblia spune: „Lui Iehova îi aparține pământul și ceea ce-l umple,
ținutul roditor și cei ce locuiesc pe el.” (Psalm 24:1) Deci, Dumnezeu
poate da țara oricui vrea el, iar el a dorit să dea această parte a
pământului lui Israel. El promisese să facă acest lucru.
9) Care a fost primul motiv pentru ca Dumnezeu să ajute pe Israel să câștige bătălia?

10)
Al doilea motiv de ce l-a ajutat Dumnezeu pe Israel să învingă în
război, era pentru a scoate pe oamenii deja în Canaan afară din țară.
Acești oameni din Canaan erau foarte răi. Erau cruzi, imorali și foarte
76
răi. Ei serveau dumnezeilor falși. Ei s-au împotrivit lui Iehova,
adevăratul Dumnezeu. Ei îngenuncheau în fața idolilor. Serveau
imaginilor. Au făcut lucruri care erau foarte necurate. Religia lor era
falsă și plină de minciuni. Era necurată și îi făcea necurați pe oamenii
care o urmau, iar ei făceau țara în care trăiau necurată. Deci Iehova
Dumnezeu urma să curețe țara prin alungarea acestor oameni răi, afară
din țară. Deoarece poporul era necurat, Dumnezeu a spus: „De aceea
este țara necurată și eu voi aduce asupra ei pedeapsa pentru
nelegiuirea ei, iar țara își va vărsa locuitorii.” (Levitic 18:25) Moise i-a
spus lui Israel: „din cauza răutății acestor națiuni le alungă Iehova
dinaintea ta.” – Deuteronom 9:4.
10) Care a fost al doilea motiv pentru care Dumnezeu a ajutat pe Israel să învingă?

11)
Dumnezeu a spus israeliților să-i izgonească sau să-i ucidă pe
toți acești oameni răi din țară. Dumnezeu a spus națiunii să nu facă nici
o învoială cu acești oameni răi. Israeliţii nu trebuiau să se căsătorească
cu vreunul din acești oameni răi. Israel trebuia să dărâme idolii acestor
oameni care serveau dumnezei falși. Dumnezeu a poruncit poporului
său să facă acest lucru pentru propria lui siguranță: „tu trebuie să
nimicești toate popoarele pe care ți le dă Iehova, Dumnezeul tău.
Ochiul tău să nu aibă milă de ele și să nu le servești dumnezeilor lor,
fiindcă aceasta va fi o cursă pentru tine.” (Deuteronom 7:16) A locui
alături de acești oameni răi ar fi fost o cursă sau o capcană pentru a
prinde pe Israel. Dacă acești oameni răi rămâneau în țară ei ar fi lucrat
rău, iar israeliți ar fi început să-i copieze și, de asemenea, să înceapă să
facă rău. Acest lucru îi va face pe Israel necurat, și țara va deveni din
nou necurată, iar atunci Dumnezeu va scoate pe Israel din țară pentru
a curăța țara. Deci, pentru a-l menține demn pe Israel și țara curată,
oamenii răi trebuiau să fie îndepărtați din țară.
11) De ce era bine pentru Israel să ucidă poporul rău din Canaan?

12)
Dumnezeu a luptat pentru ca Israel să scape de acești oameni
răi. Dumnezeu i-a dat multe victorii lui Iosua. Israeliții au preluat mult
77
din țară, iar țara a fost împărțită între cele douăsprezece triburi ale lui
Israel. Dar Iosua a îmbătrânit și încă era mult ținut de luat de la
dușmani. Iosua a spus lui Israel că dacă continua credincios față de
Dumnezeu, atunci Dumnezeu va sfârși alungarea tuturor națiunilor. De
asemenea, Iosua a spus că dacă israeliții nu stăteau credincioși pentru
Dumnezeu, ci începeau să se lipească de aceste națiuni rele, atunci
aceste națiuni rele „vor deveni o capcană și o cursă pentru voi, un bici
peste șoldurile voastre și niște spini în ochii voştri până veți pieri de pe
acest pământ bun, pe care vi l-a dat Iehova, Dumnezeul vostru.” – Iosua
23:13.
12) Ce se va întâmpla dacă Israel nu va rămâne credincios față de Dumnezeu?

13)
Când a fost timpul ca Iosua să moară, el a vorbit tuturor
israeliților. Le-a vorbit despre trecut. Le-a reamintit despre faptul cum
Iehova a fost cu ei, i-a ajutat și i-a dus în țara sa promisă. Le-a spus că
puteau alege cui doreau să servească. „Dar, dacă este rău în ochii voștri
să-i serviți lui Iehova, alegeți astăzi cui vreți să-i serviți”. Însă Iosua a
spus: „dar eu și casa mea îi vom servi lui Iehova! Atunci poporul a
răspuns și a zis: „Departe de noi gândul să-l părăsim pe Iehova ca să le
servim altor dumnezei!” (Iosua 24:15,16) Iosua a spus israeliților să
continue alungarea națiunilor rele. Dumnezeu îi va ajuta dacă ei îi
serveau lui. Israeliții au promis să facă acest lucru.
13) Ce alegere a pus Iosua pe Israel să facă?

14)
Dar Israeliții nu și-au ținut promisiunea. După ce a murit Iosua
ei nu au rămas credincioși lui Dumnezeu. Ei au servit Dumnezeilor falși.
Și Dumnezeu nu l-a ajutat pe Israel să alunge poporul rău din țara
Canaanului. Acei răi au stat în țară pentru o lungă perioadă de timp.
Iehova i-a lăsat să rămână ca probă pentru națiunea sa Israel, pentru a
vedea dacă Israel va servi pe adevăratul Dumnezeu, Iehova sau pe
Dumnezeii falși ai acelor națiuni. Iehova i-a vorbit lui Israel acest lucru,
spunând: „Pentru că națiunea aceasta a încălcat legământul pe care l-
am poruncit strămoșilor lor și n-au ascultat de glasul meu, nici eu nu voi
78
mai izgoni dinaintea lui niciuna dintre națiunile pe care le-a lăsat Iosua
când a murit, ca să-l încerc prin ele pe Israel și să văd dacă vor păzi
calea lui Iehova, umblând pe ea așa cum au păzit-o părinții lor, sau nu.”
– Judecători 2:20-22.
14) De ce nu au fost națiunile rele alungate repede?

15)
La sute de ani de la moartea lui Iosua, un rege credincios al lui
Israel a venit și a preluat pe deplin țara promisă lui Avraam. Numele
acestui rege era David. Era un om foarte umil și îl iubea foarte mult pe
Dumnezeu. David a fost, de asemenea, un războinic curajos. El s-a
încrezut în Iehova, iar lui David nu i-a fost frică să lupte cu cei care nu
erau de partea lui Iehova. David a luptat împotriva acestor oameni răi
care erau încă în țară. Și David a câștigat, pentru că Iehova Dumnezeu l-
a ajutat să câștige. În cele din urmă, toți dușmanii au fost înfrânți. Pe
vremea când fiul lui David, numit Solomon, conducea Israelul în locul
tatălui său David, toată țara Canaanului era în mâinile lui Israel. Toți
împărații națiunilor rele care erau încă în țară erau sub stăpânirea lui
Solomon. Biblia spune: „Și el a ajuns să conducă peste toți regii, de la
râu până în țara filistenilor și până la hotarul Egiptului”. (2 Cronici 9:26)
Așadar, în acest fel, Dumnezeu și-a ținut promisiunea față de Avraam,
de a da seminței lui Avraam țara Canaanului, „o țară în care curge lapte
și miere”. (Exodul 3:8) Întrebarea la care trebuia să se răspundă acum
era: oare se vor dovedi ei vrednici să trăiască în acea țară dată de
Dumnezeu? Aceasta depindea de închinarea lor la Dumnezeu în
adevărata religie pe care el le-a dat-o.
15) Cum a ajuns în cele din urmă țara promise sub conducerea lui Israel?

79
 Capitolul Nouă

Religia pe care Dumnezeu a dat-o națiunii sale alese

IEHOVA Dumnezeu a salvat națiunea sa, Israel, din sclavia

Egiptului. Dumnezeu a dorit ca Israel să facă ceea ce este drept. Dar
Israeliții erau doar oameni, iar Biblia spune: „Nu depinde de om când
umblă să-și îndrepte pașii”. Și, „este o cale care este dreaptă înaintea
unui om, dar căile morții sunt sfârșitul ei după aceea.” (Proverbe 14:12)
Iehova Dumnezeu este Cel care știe ce este drept. Deci „încrede-te în
Iehova cu toată inima ta și nu te bizui pe propria ta înțelegere. În toate
căile tale ține seama de el, și el însuși îți va netezi cărările”. Cum ne
conduce Iehova? Prin cuvântul său, Biblia: „Cuvântul tău este o lampă
pentru picioarele mele, și o lumină pentru cărarea mea.” – Proverbe
3:5,6; Psalm 119:105.
1) Cum pot oamenii merge pe calea dreaptă

2)
Biblia ne arată calea dreaptă pe care să mergem. De asemenea,
Biblia ne arată cum Dumnezeu a dat adevărata religie poporului său,
Israel. Ne va arăta chiar ce fel de religie a fost.
2) Cine ne va arăta adevărata religie?

3)
În luna a treia, după ce Israel a părăsit Egiptul, Israel și-a pus
tabăra lângă muntele Sinai. Acolo Dumnezeu a dat legea sa și poruncile
lui Israel. Dumnezeu a dat Legea lui Moise la muntele Sinai. Marele
Dumnezeu al gloriei era pe munte, și din această cauză muntele se
cutremura. Acolo au fost tunete, fulgere și nori groși. Israeliții erau
înspăimântați, dar Moise era pe munte pentru a auzi ce spune
Dumnezeu. Biblia ne vorbește despre acest lucru, spunând: „au fost
tunete, fulgere și un nor gros pe munte și s-a auzit un sunet foarte
puternic de trâmbiță, astfel că tot poporul din tabără tremura. Atunci
80
Moise a scos poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu și ei s-au
oprit la poalele muntelui. Tot muntele Sinai fumega, pentru că Iehova
coborâse pe el în foc; și fumul se ridica ca fumul unui cuptor și tot
muntele se cutremura foarte tare. În timp ce sunetul trâmbiței devenea
tot mai puternic, Moise a început să vorbească, iar Dumnezeu îi
răspundea printr-o voce. Astfel, Iehova a coborât pe muntele Sinai, pe
vârful muntelui și Moise a urcat.” – Exod 19:16-20.
3) Ce s-a întâmplat când Iehova a dat legea sa lui Moise?

4)
Primele legi pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise au fost cele
Zece Porunci. Aceste porunci pot fi citite la Exod 20:2-17. Este bine
pentru noi să știm care au fost aceste porunci, deoarece ele spun în
câteva cuvinte care au fost cele mai importante părți ale legii lui
Dumnezeu. Prima este forte importantă. Ea era: „Să nu ai alți
Dumnezeu în afară de mine”. Acest lucru înseamnă că cineva nu trebuie
să pună alți dumnezei înaintea lui Iehova. Iehova trebuie să fie primul.
Noi trebuie să ne închinăm numai lui Iehova. Noi trebuie să ne închinăm
acestui Dumnezeu atotputernic și adevărat.
4) Care era prima din cele Zece porunci?

5)
A doua poruncă este, de asemenea, foarte importantă. Ea
spune: „Să nu-ți faci chip cioplit sau imaginea vreunui lucru care este
sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele de sub pământ. Să nu te
pleci înaintea lor și să nu te lași convins să le servești, fiindcă eu, Iehova,
Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu care pretinde devoțiune exclusivă”.
Mulți oameni fac imagini și se închină înaintea acestor imagini.
Dumnezeu ne spune să nu o facem. Noi ar trebui să ascultăm de
Dumnezeu. Nu ar trebui să folosim imagini în închinare. Noi n-ar trebui
să urmăm religiile care folosesc idoli.
5) Care a fost a doua poruncă?

6)
„Să nu folosești în mod nedemn numele lui Iehova, Dumnezeul
tău”. Aceasta este a treia poruncă. Înseamnă că atunci când primim
numele lui Dumnezeu și spunem că noi vom fi martori sau vom vorbi în
81
numele lui, atunci trebuie să facem doar asta. Noi trebuie să trăim
pentru lucrurile bune pentru care stă numele său. Trebuie să vorbim
despre gloria, puterea, înțelepciunea, bunătatea și iubirea sa. Dacă
spunem că suntem unul din martorii lui Iehova trebuie să mărturisim
sau să vorbim pentru Iehova. Dacă nu vorbim pentru Dumnezeu și
onoarea lui, folosim numele lui într-un mod nedemn. Noi călcăm
porunca lui.
6) Care era însemnătatea celei de-a treia porunci?

7)
A patra poruncă era că poporul lui Iehova nu trebuia să lucreze
în ziua a șaptea a săptămânii. A cincea poruncă era despre onorarea
tatălui și a mamei. A șasea poruncă spunea că nu trebuie să ucizi pe
cineva. A șaptea spunea că actul sexual urma să fie folosit numai între
soț și soție. A opta spunea lui Israel să nu fure. A noua spunea să nu
spui nimic neadevărat despre alt om. A zecea spunea lui Israel să nu
dorească lucrurile care aparțineau altcuiva. Dumnezeu însuși a fost cel
care a scris cele Zece Porunci pentru Moise. Dumnezeu le-a scris pe
două table sau plăci netede de piatră. Biblia spune: „Tablele erau
lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe
table.” – Exod 32:16.
7) Ce spuneau restul celor zece porunci?

8)
Dar aceste Zece Porunci erau numai o mică parte a legii pe care
Dumnezeu i-a dat-o lui Moise pe muntele Sinai. Moise a fost o lungă
perioadă de timp pe munte pentru a primi legea. Biblia spune: „Și a
rămas acolo cu Iehova patruzeci de zile și patruzeci de nopți. N-a
mâncat pâine și nu a băut apă.” (Exod 34:28) Dumnezeu i-a spus lui
Moise multe legi pentru a arăta cum trebuia să acționeze poporul.
8) Cât de mult timp a fost Moise pe muntele Sinai pentru a primi legea de la Dumnezeu?

9)
Această religie pe care Dumnezeu a dat-o lui Israel îi vorbea lui
Israel să înalțe un cort sau un tabernacol. Dumnezeu i-a spus lui Moise
doar cum acesta trebuia făcut. Trebuia să aibă un altar, un loc pentru
oferirea jertfelor lui Iehova Dumnezeu. Preoților acestei religii
82
adevărate le-a fost spus să ofere aceste jertfe. Unele jertfe trebuiau să
fie jertfe de animale; altele trebuiau să fie daruri din grâu. Jertfele și
darurile erau de diferite feluri, pentru a arăta diferite lucruri. Cartea
Biblică, numită Leviticul, vorbește despre aceste jertfe foarte mult.
Leviticul 7:37 vorbește de diferitele feluri de jertfe: „Aceasta este legea
privind jertfea arsă, darul de cereale, jertfa pentru păcat, jertfa pentru
vină, jertfa de investire și jertfa de comuniune”. Unele dintre aceste
jertfe și daruri au arătat iubirea și serviciul complet pentru Iehova,
unele au arătat darea mulțumirilor și laudelor lui Iehova, altele
recunoșteau sau țineau seamă de bunătatea lui Iehova prin oferirea la
oameni a lucrurilor de care aveau nevoie să trăiască, iar unele jertfe au
arătat că cei ce le ofereau știau că erau păcătoși și aveau nevoie de
iertarea” și mila lui Dumnezeu.
9) Ce fel de jertfe și daruri trebuia Israel să ofere lui Dumnezeu?

10)
De asemenea, Dumnezeu i-a spus lui Israel să țină trei mari
sărbători în fiecare an la acest cort pe care Israel l-a înălțat. Una era
paștele, numită și sărbătoarea turtelor nedospite. A doua era
sărbătoarea săptămânilor sau al recoltei grâului (numită și Pentecost).
A treia era sărbătoarea strângerii, când alte recolte de pe câmp erau
adunate. Porunca pentru a celebra sau ține aceste trei sărbători este
dată la Exod 23:14-17: „De trei ori pe an să ții o sărbătoare pentru
mine. Să ții sărbătoare Turtelor nedospite. Să mănânci turte nedospite
șapte zile, așa cum ţi-am poruncit la timpul fixat, în luna Abib (sau
Nisan), căci atunci ai ieșit din Egipt. Nimeni să nu se prezinte înaintea ta
cu mâinile goale. Să ții Sărbătoarea Secerișului primelor roade coapte
din munca ta, din ce ai semănat pe câmp, și Sărbătoarea Recoltei, spre
sfârșitul anului, când vei strânge de pe câmp rodul muncii tale. De trei
ori pe an toți bărbații tăi să se prezinte înaintea feței Domnului Iehova.”
10) Care au fost cele trei sărbători care i-au fost spuse lui Israel să le țină?

11)
Diferitele jertfe și daruri reaminteau israeliților despre nevoia
lor de a privi la Dumnezeu pentru toate lucrurile. Sărbătorile le
83
reamintea despre salvarea lui Dumnezeu și eliberarea lor din Egipt și că
Dumnezeu face ca hrana să crească din pământ. Jertfele pentru păcat
ținea poporul treaz cu privire la faptul că nu erau perfecți și că aveau
nevoie de mila și iertarea lui Dumnezeu. Exista o zi specială, ziua
ispășirii, care arăta israeliților că aveau nevoie de o jertfă pentru
păcatele lor. Levitic, capitolul șaisprezece, vorbește despre acest lucru.
Un taur tânăr și un țap erau jertfiți, și marele preot îi folosea pentru a
ilustra cum poporul putea fi curățit de păcatele lui. Levitic 16:30 spune:
„În această zi se va face ispășire pentru voi, ca să fiți declarați curați.
Veți fi curați de toate păcatele voastre înaintea lui Iehova.”
11) Pentru ce au fost jertfele din ziua ispășirii?

12)
Aceste jertfe au arătat către ceva în viitor. Au ilustrat ceva ce
avea să se întâmple mai târziu. Aceste jertfe erau o parte a legii lui
Dumnezeu pentru Israel, și datorită acestor jertfe un scriitor al Bibliei a
scris acest lucru multe secole mai târziu: „Legea are o umbră a lucrurilor
bune viitoare, dar nu realitatea acestor lucruri”. Aceasta înseamnă că
jertfele despre care se vorbește în Lege erau umbrele unor lucruri care
urmau să vină mai târziu. Această jertfă ce va veni, va fi lucrul real,
realitatea reală care va curăța omenirea. Această jertfă ce va veni va
face într-adevăr pe oameni capabili să fie curățați de păcatele lor
împotriva lui Dumnezeu. Această jertfă este omul Isus Cristos.
Dumnezeu i-a dat un corp uman perfect pentru a fi jertfit. Când Isus a
venit, Dumnezeu nu a mai dorit jertfe și daruri animale, așa cum a spus
Isus: „Tu nu ai vrut jertfă și dar ci mi-ai pregătit un corp”. Și iertarea
adevărată a păcatelor de către Dumnezeu urma să vină nu prin jertfe
animale, ci „prin ofranda corpului lui Isus Cristos o dată pentru
totdeauna.” (Evrei 10:1,5,10) Spre această jertfire a vieți umane a lui
Isus este ceea ce au arătat de fapt jertfele Legii.
12) Către ce au arătat jertfele din lege?

13)
Deci Legea dată lui Israel va continua să reamintească Israelului
de această jertfă ce va veni. Legea va continua să-l facă pe Israel să
84
privească la venirea lui Isus, care este și Mesia, Cristosul, sau Cel uns.
Legea îl va conduce pe Israel la Cristos, dacă Israel va continua să
urmeze Lege în mod credincios. Și dacă Israel arăta credință și încredere
în Cristos, atunci Dumnezeu va spune că Israeliții au fost credincioşi.
Galateni 3:24 ne spune: „Legea a devenit tutorele nostru care ne
conduce la Cristos, ca să fim declarați drepți datorită credinței.” Deci,
dacă Israel va păzi Legea, aceasta va fi asemenea unui tutore sau
învățător pentru a conduce pe Israel la Cristos Isus. Atunci Israel va fi
salvat de jertfa lui Cristos.
13) De ce a fost dată Legea lui Israel .

14)
Deci, Dumnezeu a dat această lege bună israeliților. Moise este
cel care a spus aceste legi și decrete națiunii lui Dumnezeu, Israel. Israel
a fost de acord să păzească aceste porunci. Israel nu trebuia să adauge
la aceste legi și nu trebuia să scoată nimic din aceste legi. Legea era
foarte bună, și dacă Israel păzea Legea, națiunea ar fi dus-o foarte bine.
Această lege era mai bună decât legile pe care alte națiuni le aveau:
Moise a vorbit despre aceste lucruri la Deuteronom 4:1,2,6-8: „Acum,
ascultă o Israel dispozițiile și hotărârile judecătorești pe care vă învăț să
le împliniți ca să trăiți și ca să intrați să luați în stăpânire țara pe care v-o
dă Iehova, Dumnezeul strămoșilor voştri. Să nu adăugați nimic la
cuvântul pe care vi-l poruncesc și să nu scoateți nimic din el, ca să
respectați poruncile lui Iehova, Dumnezeul vostru, pe care vi le dau.
Respectați-le și împliniți-le, fiindcă în aceasta stă înțelepciunea și
priceperea voastră înaintea ochilor popoarelor care vor auzi de toate
aceste dispoziții și vor spune: „această națiune mare este negreșit un
popor înțelept și priceput”. Căci ce națiune marea are Dumnezeu care
să-I fie aproape, cum este Iehova, Dumnezeul nostru, ori de câte ori îl
chemăm? Și ce națiune mare are dispoziții și hotărâri judecătorești
drepte, cum este toată legea aceasta pe care o pun astăzi înaintea
voastră.”
14) Cum trebuia Israel să acționeze față de această lege pe care Dumnezeu i-a dat-o?

85
 15)
Israel trebuia să învețe această lege. Era sarcina preoților să
învețe pe israeliți această religie adevărată. Această lege trebuia să fie
ascultată. Prin darea acestei legi lui Israel, Dumnezeu dădea lui Israel
adevărata religie. Israel trebuia să o păzească. Nu trebuia să aibă alți
dumnezei sau să urmeze alte religii. Când Israel va intra în țara Canaan,
acolo vor fi alte națiuni în jurul lor, cu diferite religii. Aceste religii
diferite erau rele, iar Dumnezeu i-a spus lui Israel să stea deoparte de
aceste religii false. Legea lui Israel era diferită, era mai măreață și mai
bună, și legea lui Israel ar fi fost alterată dacă falsitățile altor religii erau
amestecate în ea. Așadar, Israel nu trebuia să adauge nimic la cuvintele
lui Dumnezeu sau să scoată din cuvintele lui. Dacă Israel păzea legea,
naţiunea ar fi fost binecuvântată, dacă Israel urma religiile altor națiuni,
ar fi fost prins într-o cursă sau capcană: „Să nu serviți dumnezeilor lor,
deoarece asta va fi o cursă pentru voi.” – Deuteronom 7:16.
15) De ce nu trebuia Israel să amestece adevărata religie, dată de Dumnezeu, cu religiile false
ale altor națiuni?

16)
Dumnezeu i-a spus lui Israel că el ura sau detesta lucrurile pe
care aceste națiuni le-au făcut. El a spus poporului său să nu imite
aceste națiuni când Israel mergea în țara Canaanului. Aceste națiuni au
făcut lucruri foarte rele. Ei s-au amestecat cu demoni sau cu spirite rele
și chiar și-au ars copiii ca o jertfă pentru zeii lor falși. Cât de rău a fost!
Iată ce i-a spus Dumnezeu lui Israel: „Când vei intra în țara pe care ți-o
dă Iehova, Dumnezeul tău, să nu înveți să faci lucruri dezgustătoare așa
cum fac națiunile acelea. Să nu se găsească la tine nimeni care își trece
fiul sau fiica prin foc, nimeni care ghicește, nimeni care practică magia,
nimeni care caută semne prevestitoare, niciun vrăjitor, nimeni care
leagă cu farmece, nimeni care consultă un medium sau un prezicător,
nimeni care întreabă morții. Fiindcă Iehova detestă pe oricine face
aceste lucruri și din cauza acestor lucruri dezgustătoare le alungă
Iehova, Dumnezeul tău, dinaintea ta. Să fii fără vină față de Iehova,
Dumnezeul tău.” – Deuteronom 18:9-13.

86
 16) Care au fost unele dintre lucrurile rele pe care religiile altor națiuni le-au permis sau le-au
poruncit?

17)
Așa a dat Dumnezeu Israelului o religie dreaptă. Ea arăta
Israelului calea pe care Dumnezeu dorea ca Israel să umble. Arăta cum
dorea Dumnezeu ca Israel să stea departe de lucruri rele. Ea era o
lumină sau un ghid pentru ei. Atât timp cât Israel urma această religie
dreaptă, ar fi fost în siguranță. Și, de asemenea, această religie dreaptă
i-ar fi condus să-l accepte pe Cristos Isus, când venea. Jertfele din lege
au arătat către Isus. Aceste sacrificii arătau că Israeliții aveau nevoie de
jertfa lui Cristos. Dacă acceptau jertfa lui Cristos, atunci ar fi câştigat
viața veșnică. Spre viață veșnică - acolo i-ar fi condus pe Israeliți religia
care Dumnezeu a dat-o națiunii sale alese, dacă ascultau de ea. Moise i-
a spus lui Israel să aleagă această religie dreaptă, spunând: „Alege viața
ca să rămâi în viață, tu și urmașii tăi, iubindu-l pe Iehova, Dumnezeul
tău, ascultând de glasul lui și alipindu-te de el; căci de el depinde viața
ta și lungimea zilelor tale.” – Deuteronom 30:19,20.
17) Ce va face religia dreaptă pentru Israel?

87
 Capitolul zece

Națiunea aleasă a lui Dumnezeu obține o linie de regi

CÂND națiunea aleasă a lui Dumnezeu a fost salvată din Egipt nu

avea un rege uman peste ea. Alte națiuni aveau oameni ca regi. Dar
Israel nu avea ca rege un om. Israel avea oameni ce acționau ca
judecători. Acești oameni decideau în cazurile care puteau apărea între
doi israeliți. Acești oameni rezolvau conflictele sau dădeau decizii în
legătură cu ce era drept și ce era rău. Dar ei nu erau regi. De fapt,
Iehova Dumnezeu era Regele lor nevăzut.
1) De ce a avut Israel judecători în loc de regi vizibili?

2)
Aproximativ trei sute cincizeci de ani, după ce Israel a intrat în
țara Canaan, Israel a fost condus de judecători. Iosua este considerat a
fi primul dintre acești judecători. După moartea sa au fost timpuri când
Israel nu a avut judecători credincioși. Biblia spune despre acest timp
din istoria lui Israel: „În acele zile nu era rege în Israel. Fiecare făcea ce
era drept în ochii lui.” – Judecători 17:6
2) Cum a acționat poporul în timpul judecătorilor

3)
De multe ori națiunea înceta să facă ceea ce era drept și începea
să facă ceea ce era rău. Israeliții aveau să se întoarcă de la religia
adevărată a lui Iehova și aveau să înceapă să urmeze religiile false ale
oamenilor răi din țara Canaan. Israeliții aveau să ofere închinarea și
serviciul lor Dumnezeilor falși. Când Israeliții făceau acest lucru, Iehova
Dumnezeu nu mai avea grijă de ei. Dumnezeu nu mai proteja pe Israel
de dușmanii lui. Atunci națiunile tratau pe Israel în mod rău și îi cauzau
o mulțime de necazuri. Israel avea să strige la Dumnezeu după ajutor,
iar Dumnezeu avea să trimită un judecător credincios pentru a elibera
pe Israel din necaz. Dar mai târziu Israel avea să aibă din nou necazuri și
din nou Dumnezeu avea să trimită un judecător credincios să-l elibereze
88
pe Israel. Așa că acest lucru a continuat să se întâmple în timpul în care
judecătorii au domnit asupra Israelului.
3) Când au ajuns israeliții sub controlul crud al altor națiuni?

4)
Biblia ne spune de acest timp la Judecători 2:11-14,18,19: „Și fiii
lui Israel au făcut ce este rău în ochii lui Iehova și le-au servit Baalilor. L-
au părăsit pe Iehova, Dumnezeul părinților lor, care îi scosese din țara
Egiptului, și au urmat alți dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor din
jurul lor, și s-au plecat înaintea lor, astfel că l-au mâniat pe Iehova. L-au
părăsit pe Iehova și le-au servit lui Baal și chipurilor lui Aștoret. Atunci
Iehova s-a aprins de mânie împotriva lui Israel și i-a dat în mâinile
prădătorilor, care i-au prădat. I-a vândut în mâna dușmanilor lor
dimprejur și n-au mai putut să le țină piept dușmanilor lor.  Când Iehova
le ridica judecători, Iehova era cu judecătorul acela și-i salva din mâna
dușmanilor lor în toate zilele judecătorului, căci lui Iehova îi părea rău
când auzea gemetele pe care le scoteau din cauza asupritorilor lor și a
celor ce-i împingeau de colo, colo.  Dar după ce judecătorul murea, ei
se întorceau și făceau ce este rău mai mult decât părinții lor, umblând
după alți dumnezei ca să le slujească și să se plece înaintea lor.”
4) Cum descrie sau cum ne vorbește Biblia despre acest timp?

5)
Aici sunt unele exemple despre cum a folosit Dumnezeu
judecători pentru a salva națiunea sa aleasă de dușmani. La un moment
dat Israel s-a întors la dumnezeii falși, iar Iehova i-a lăsat să cadă în
mâna crudului rege al Moabului. Atunci Iehova l-a ridicat pe Ehud ca
judecător. Ehud însuși l-a ucis pe Eglon iar moabiții au fost bătuți în
război, zece mii de soldați moabiți fiind uciși. De altă dată Iehova l-a
folosit pe Barak, pentru a-l salva pe Israel de regele Iabin din Canaan.
Iabin avea nouă sute de care de fier. Cuțite lungi de fier ieșeau din roțile
acestor care. Chiar și așa, israeliții, sub Barak, au bătut armata lui Iabin.
Dumnezeu l-a ajutat pe Barak să câștige. Îngerii lui Dumnezeu au luptat
împotriva armatei lui Iabin, și Dumnezeu a adus brusc o ploaie
puternică care a înecat armata lui Iabin și carele de război s-au
89
înțepenit în noroi. După aceea a fost un timp când Iefta a fost folosit de
Dumnezeu să-l salveze pe Israel de amoniții care tratau pe Israel foarte
rău.
5) Care sunt unele exemple despre cum Dumnezeu a folosit judecători?

6)
Un judecător foarte bun a fost Ghedeon. Iehova l-a folosit
pentru a-i elibera pe israeliți de o sută treizeci și cinci de mii de
madianiți. Dumnezeu i-a dat victoria lui Ghedeon, făcându-i pe
madianiți să lupte împotriva lor însuși și să se ucidă unii pe alții. Acești
dușmani au devenit așa de confuzi încât forțele lui Ghedeon i-au bătut
ușor. Israeliții au fost așa de încântați că au vrut să-l facă rege pe
Ghedeon peste ei. Priviți la ce a spus Ghedeon despre acest lucru:
„Guvernează peste noi, tu, fiul tău și nepotul tău, pentru că ne-ai salvat
din mâna Madianului“. Dar Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi guverna peste
voi și nici fiul meu nu va guverna peste voi. Iehova va guverna peste
voi“. (Judecători 8:22,23) Ghedeon a văzut că Iehova era Regele
nevăzut al Israelului. El nu a vrut ca un om să i-a locul lui Dumnezeu ca
rege.
6) De ce a refuzat Ghedeon să domnească ca rege peste Israel?

7)
Au exista multe alte momente când judecători au fost folosiți
pentru a-l salva pe Israel, dar cel mai cunoscut judecător a fost Samson,
puternicul om cu părul lung. Spiritul lui Iehova a fost cel ce l-a făcut pe
Samson așa de puternic. La un moment dat când spiritul lui Dumnezeu
a venit peste Samson, el a ucis un leu cu mâinile goale. „El a sfâșiat leul
în două, cum ai sfâșia în două un ied, cu toate că nu avea nimic în
mână.” (Judecători 14:6) Altă dată, duşmanii lui Samson, filistenii l-au
legat. Ascultați ce s-a întâmplat: „Și spiritul lui Iehova a început să
acționeze asupra lui, iar frânghiile de pe brațele lui au devenit ca firele
de in pârjolite de foc și legăturile de pe mâini i s-au topit. El a găsit o
falcă de măgar încă neuscată, și-a întins mâna, a luat-o și a ucis cu ea o
mie de bărbați.” (Judecători 15:14,15).
7) Ce a făcut Samson ca să-și arate puterea?

90
 8)
Samson a ucis mulți dușmani ai lui Dumnezeu și ai lui Israel în
timp ce el trăia. Dar la moartea sa a ucis chiar mai mulți decât a ucis în
cursul vieții sale. O femeie l-a înșelat pe Samson, și acest lucru a făcut
posibil pentru filisteni să-l i-a prizonier. Filistenii l-au orbit și l-au pus să
lucreze în închisoare. Într-o zi trei mii de filisteni au mers într-o clădire
pentru a jertfi dumnezeului lor fals, Dagon. Ei spuneau că Dagon era cel
care i-a făcut capabili să-l i-a pe Samson prizonier. Ei l-au adus pe
Samson în clădirea în care erau. Ei voiau să-și bată joc, să-l ironizeze și
să facă glume cu Samson. Orbul Samson l-a pus pe băiatul care-l
conducea să-i pună mâinile pe stâlpii care susțineau clădirea. Cum
părul lui crescuse din nou, „Samson l-a chemat pe Iehova și a zis:
„Domn Suveran Iehova, adu-ți aminte de mine, te rog, și dă-mi putere,
te rog, doar de data aceasta, o, Dumnezeule adevărat, și lasă-mă să mă
răzbun pe filisteni, să mă răzbun pentru unul dintre cei doi ochi ai mei“.
Apoi Samson s-a proptit de cele două coloane din mijloc care susțineau
casa și le-a apucat, pe una cu mâna dreaptă și pe cealaltă cu mâna
stângă. Și Samson a zis: „Sufletul meu să moară împreună cu filistenii“.
Și s-a aplecat cu putere, iar casa a căzut peste domnitorii aliați și peste
tot poporul din ea, astfel că atunci când a murit a ucis mai mulți oameni
decât a ucis în timpul vieții lui.” – Judecători 16:28-30.
8) Cum a fost Samson în stare să ucidă mai mulți dușmani la moartea sa decât în timpul vieții
sale?

9)
Ultimul judecător în Israel a fost Samuel. În timp ce Samuel era
judecător, Israel a obținut un rege. Când a fost bătrân, Samuel a spus
celor doi fii ai săi să lucreze ca judecători. Dar acești doi fii erau răi, și
Israel nu i-a vrut să fie judecători peste Israel. Așa că bătrânii din Israel
au venit la Samuel și au spus: „Iată că tu ai îmbătrânit, iar fiii tăi nu
umblă pe căile tale. Acum, numește peste noi un rege, cum au toate
națiunile, ca să ne judece.” – 1 Samuel 8:5.
9) Ce au cerut israeliții ultimului judecător să facă?

91
 10)
Lui Samuel nu i-a plăcut acest lucru. Iehova era regele nevăzut
al Israelului. Era rău pentru israeliți să ceară ca un om să domnească
peste ei. Dar Iehova i-a spus lui Samuel: „Ascultă glasul poporului în tot
ce-ți spun ei, căci nu pe tine te resping, ci pe mine mă resping ca să nu
mai fiu rege peste ei. Așa cum au făcut în toate din ziua în care i-am
scos din Egipt până în ziua aceasta, căci m-au părăsit și le-au servit altor
dumnezei, așa fac și cu tine. Acum ascultă de glasul lor. Numai să-i
avertizezi în mod serios și să le vorbești despre drepturile regelui care
va domni peste ei“. – 1 Samuel 8:7-9.
10) Ce a spus Iehova despre cererea lui Israel a unui rege?

11)
Cu mult înainte ca acest lucru să se întâmple, Iehova a spus că
se va întâmpla. El i-a spus lui Moise despre asta, însă i-a spus lui Moise
că regele trebuie să studieze Cuvântul lui Dumnezeu și să-l urmeze.
Numai în acel mod putea regele face ceea ce ar fi fost drept. Noi citim
despre acest lucru la Deuteronom 17:14,15, 18-20: „Când vei intra în
cele din urmă în țara pe care ți-o dă Iehova, Dumnezeul tău, ca s-o iei în
stăpânire și să locuiești în ea și vei zice: ‘Vreau să pun un rege peste
mine, ca toate națiunile care sunt în jurul meu’, atunci să pui peste tine
un rege pe care-l va alege Iehova, Dumnezeul tău. Dintre frații tăi să pui
un rege peste tine. Nu-ți este permis să pui peste tine un străin, care
nu-ți este frate.  Iar când se va așeza pe tronul Împărăției sale, să-și
scrie într-o carte o copie a acestei legi, după cea care este dată în grija
preoților, a leviților. Aceasta să rămână la el și s-o citească în toate
zilele vieții sale, ca să învețe să se teamă de Iehova, Dumnezeul său, și
să respecte toate cuvintele acestei legi și aceste dispoziții, împlinindu-
le,  și ca să nu i se înalțe inima deasupra fraților lui, să nu se abată de la
poruncă nici la dreapta, nici la stânga și să aibă zile multe în Împărăția
sa, el și fiii lui, în mijlocul lui Israel.”
11) Ce trebuia regele să facă în scopul de a merge pe calea dreaptă?

12)
Acum, așadar, Israel cerea un rege, iar Iehova i-a spus lui
Samuel să continue și să le lase un rege. Dar mai întâi Dumnezeu i-a
92
spus lui Samuel ce va face regele. El va lua pe fii lui Israel și îi va duce în
armatele sale. Pe unii din ei regele îi va face plugarii și secerătorii săi.
Unii vor lucra pentru el ca să facă articole. Pe fiicele lui Israel le va lua să
gătească pentru el. Altele vor face alte feluri de lucrări pentru rege.
Regele va lua de la Israeliți unele dintre câmpurile, viile și livezile lor de
măslini. Regele va lua o parte din recolta lor, o parte din cirezile lor și o
parte din robii lor. După aceea Samuel i-a avertizat pe israeliți: „Și în
ziua aceea veți striga din cauza regelui vostru, pe care vi l-ați ales, dar
Iehova nu vă va răspunde în ziua aceea“. Însă poporul a refuzat să
asculte de glasul lui Samuel și a zis: „Nu, ci să fie un rege peste noi! Să
fim și noi ca toate națiunile! Regele nostru să ne judece, să iasă în
fruntea noastră și să lupte pentru noi!“. – 1 Samuel 8:18-20.
12) Ce avertisment a dat Samuel Israelului?

13)
Omul ales pentru a fi primul rege al Israelului a fost Saul. Saul
era din tribul lui Beniamin. După ce Saul a fost făcut rege, Samuel a
reamintit Israelului păcatele sale. În acel moment era timpul cald al
secerișului. În Canaan nu ploua în acel timp al anului. Dacă ploua va fi
un semn de la Dumnezeu. Așa că Samuel i-a spus lui Israel: „Nu este
astăzi secerișul grâului? Eu voi striga către Iehova ca să dea tunete și
ploaie. Și veți ști și veți vedea ce mare este răul pe care l-ați făcut în
ochii lui Iehova când ați cerut un rege pentru voi“. Iehova a trimis
tunete și ploaie. Oamenii au fost foarte speriați și au recunoscut: „la
toate păcatele noastre am mai adăugat un rău, cerând un rege pentru
noi“. Dar Samuel a spus: „Iehova nu-și va părăsi poporul, de dragul
numelui său cel mare, fiindcă Iehova a hotărât să facă din voi poporul
său.” – 1 Samuel 12:17,19,22.
13) Ce a făcut Dumnezeu pentru a arăta că lui nu I –a plăcut cererea lor a unui rege?

14)
Saul s-a transformat într-un rege rău. El a adus necazuri în
Israel, chiar așa cum a spus Dumnezeu. Mai târziu Dumnezeu a ales un
rege pentru Israel. Dumnezeu a ales un om după propria inimă a lui
Dumnezeu. Numele său a fost David. David era doar un băiat când
93
Dumnezeu l-a ales, dar David nu a ajuns rege până nu a murit Saul. Dar
în tot acest timp Dumnezeu a fost cu David Dumnezeu i-a dat lui David
multe victorii în bătălii. O victorie este bine cunoscută. Un uriaș numit
Goliat a sfidat pe Dumnezeu și a dorit ca unul din soldații lui Israel să
vină și să se lupte cu el. Soldații israeliți erau înspăimântați. David era
doar un băiat păstor, dar numai cu o praștie și câteva pietre el a mers să
lupte cu acest filistean greu înarmat. Uriașul Goliat a desconsiderat
acest băiat ce venea să lupte cu el. Goliat s-a simțit insultat. Dar David a
ieșit și i-a spus lui Goliat că Dumnezeu îi va da lui David victoria, în ciuda
faptului că Goliat avea o sabie și o suliță, iar David nu. David a spus: „Și
oamenii de pe tot pământul vor ști că Israel are un Dumnezeu. Și toată
adunarea aceasta va ști că Iehova nu salvează nici prin sabie, nici prin
suliță, căci lupta este a lui Iehova și el vă va da în mâna noastră“. (1
Samuel 17:46,47) David a aruncat apoi o piatră cu praștia. Piatra a lovit
puternic și s-a scufundat în fruntea uriașului. Uriașul a căzut cu fața la
pământ, mort. Aceasta a fost prima mare victorie a lui David.
14) Ce a arătat că Dumnezeu era cu David?

15)
După ce David a devenit rege peste Israel, el a câștigat multe
bătălii. El a bătut toți dușmanii care erau încă în țara Canaanului. El a
cucerit întreaga țară pe care Dumnezeu a promis să o dea lui Israel.
David a fost un rege care i-a plăcut lui Iehova foarte mult. David a fost
primul rege al lui Israel care a stat într-adevăr pentru Dumnezeu și l-a
reprezentat în mod potrivit. De asemenea, David a fost din tribul lui
Iuda. Acela era tribul din care Dumnezeu a spus că regele lui Israel
trebuia să vină. Deoarece David a vrut să construiască o casă solidă de
închinare pentru Iehova, Dumnezeu i-a promis lui David că linia regilor
lui Israel o să continue în familia lui David până Fiul lui Dumnezeu, Isus
Cristos, va veni pentru a domni ca Rege veșnic.
15) În ce moduri l-a binecuvântat Dumnezeu pe David ca rege?

16)
Acea promisiune se numește legământ și acesta este felul în
care Iehova Dumnezeu i-a spus regelui David: „Când ți se vor împlini
94
zilele și vei adormi alături de strămoșii tăi, voi ridica sămânța ta după
tine, pe acela care va ieși din coapsele tale, și-i voi întări Împărăția. El
este cel care va construi o casă pentru numele meu, iar eu îi voi întări
tronul împărăției sale ferm pentru totdeauna. Eu îi voi fi tată, iar el îmi
va fi fiu. Când va face ce este rău, îl voi mustra cu nuiaua oamenilor și
cu loviturile fiilor lui Adam. Nu-mi voi retrage bunătatea iubitoare de la
el, cum am retras-o de la Saul, pe care l-am înlăturat dinaintea ta. Casa
ta și împărăția cu siguranță vor fi întărite pentru totdeauna înaintea ta.
Tronul tău va fi întărit ferm pentru totdeauna“ (2 Samuel 7:12-16)
Tronul lui David era tronul lui Iehova. Când fiul lui David, Solomon, a
stat pe el, noi citim. „Solomon a început să stea pe tronul lui Iehova ca
rege. Astfel a început linia de regi pentru națiunea aleasă a lui
Dumnezeu.
16) Ce promisiune sau legământ a făcut Dumnezeu cu David?

95
 Capitolul unsprezece

De ce s-a rupt națiunea lui Dumnezeu în două împărății

DAVID a fost un rege bun, dar la un moment dat el a făcut o

greșeală rea. Dar lui întotdeauna i-a părut rău și s-a întors la Iehova
Dumnezeu și i s-a închinat numai lui. Înainte ca David să moară el a
început să strângă multe lucruri, pregătindu-le pentru zidirea unui
templu minunat pentru Iehova la Ierusalim.
1) De ce a fost David un rege bun?

2)
Când David a fost foarte bătrân, Solomon, fiul lui, a devenit rege
peste tot Israelul. La început Solomon a fost un rege foarte bun și
înțelept. Oamenii l-au plăcut, deoarece el era bun cu ei și deoarece era
pace în toată țara. Iehova Dumnezeu a binecuvântat pe Solomon și
poporul, făcând solul așa de roditor, că acesta producea din abundență
grâu și orz, struguri și smochine și alte feluri de hrană. Biblia spune că în
țară curgea lapte și miere, ceea ce însemna că exista mai mult decât
îndeajuns din toate. Poporul lui Dumnezeu purta haine fine și locuiau în
case bune. Sub guvernarea înțeleptului Rege Solomon întreaga țară a
lui Israel părea asemenea unei grădini a paradisului. Poporul din Israel
era foarte fericit.
2) Cu ce s-a asemănat Israel sub guvernarea lui Israel?

3)
În al patrulea an al domniei lui Solomon ca rege, el a început să
construiască templul lui Iehova. Acest templu i-a luat șapte ani pentru
a-l zidi. Când a fost terminat era cea mai frumoasă clădire, nu numai în
Ierusalim, ci în întreaga lume. În acest templu iubit poporul lui Israel se
închina lui Iehova Dumnezeu. Închinarea lor i-a plăcut lui Iehova foarte
mult.
3) Când a început Solomon zidirea templului, cât de mult timp i-a luat să-l construiască și
pentru ce era folosit?

96
 4)
Dar după ce anii au trecut, Solomon a început să se căsătorească
cu multe femei care nu erau închinătoare israelite la Iehova. Aceste
femei rele au întors inima lui Solomon departe de Iehova, așa că el s-a
închinat la alți dumnezei. Acest lucru i-a displăcut lui Iehova foarte
mult. De fapt, așa de mult că Iehova i-a spus lui Solomon că el avea să
despartă împărăția lui Israel și va lăsa alți oameni să domnească peste
cele mai multe triburi ale lui Israel. Unicul motiv pentru care Iehova nu
a luat toate triburile de la necredinciosul Solomon a fost datorită
promisiuni lui Iehova față de Regele David, pe care l-a iubit.
4) De ce avea să despartă Iehova națiunea lui Israel?

5)
Când Solomon s-a întors de la Iehova, prin închinare la
dumnezei falși, el nu a mai tratat poporul lui Israel cu bunătate. A
devenit foarte crud. A făcut poporul să lucreze din greu și l-a plătit puțin
sau cu o plată săracă. Poporul și-a pierdut iubirea pentru Solomon.
Chiar prietenii și servii apropiați nu l-au mai iubit. Dar era un serv al lui
Solomon pe care poporul l-a iubit foarte mult. El era un om puternic și
un luptător adevărat. Numele lui era Ieroboam.
5) Cine era Ieroboam?

6)
Într-o zi când Ieroboam a părăsit Ierusalimul, Ahiia, un profet al
lui Dumnezeu l-a întâlnit. Ahiia a luat haina nouă pe care Ieroboam o
purta și a rupt-o în zece bucăți. După aceea i-a spus lui Ieroboam: „Ia-ți
zece bucăți, căci așa a spus Iehova, Dumnezeul lui Israel: Iată că rup
împărăția din mâna lui Solomon și ție îți voi da zece triburi. Iar un trib va
rămâne al lui, de dragul servitorului meu David și de dragul
Ierusalimului, cetatea pe care am ales-o din toate triburile lui Israel.” –
1 Regi 11:31-39.
6) Ce a spus profetul Ahiia lui Ieroboam?

7)
Când Solomon a auzit ce i-a spus profetul lui Dumnezeu lui
Ieroboam, s-a mâniat foarte tare. Solomon a vrut să-l omoare pe
Ieroboam. Dar Ieroboam a fugit în Egipt. Ieroboam a locuit acolo până a
murit Solomon.
97
 7) De ce a fugit Ieroboam în Egipt?

8)
După moartea lui Solomon, fiul lui, Roboam, a fost făcut rege.
Roboam a fost un guvernator aspru. Poporul se temea de el. Ei i-au
cerut lui Ieroboam să se întoarcă din Egipt, pentru a vorbi cu regele
Roboam pentru ei. Ieroboam era încântat să facă acest lucru pentru
popor. Așa că el s-a întors din Egipt cât de repede a putut. După aceea
Ieroboam și toată adunarea lui Israel a mers și au început să-i spună
regelui Roboam: „Tatăl tău ne-a îngreunat jugul. Acum, tu fă-ne mai
ușor serviciul greu impus de tatăl tău și jugul apăsător pe care l-a pus
peste noi și îți vom servi“. Iar regele le-a spus: „Duceți-vă și întoarceți-
vă la mine peste trei zile“. Și poporul a plecat.” – 1 Regi 12:4,5.
8) Cine a devenit rege după moartea lui Solomon și ce i-a spus poporul?

9)
În timpul următoarelor trei zile regele a întrebat pe bătrânii
înțelepți ce ar trebui să facă. Bătrânii înțelepți au văzut că poporul nu
era fericit; așa că ei i-au spus regelui: „Dacă astăzi vei fi un servitor al
acestui popor și le vei servi, atunci le vei răspunde și le vei spune
cuvinte bune, iar ei vor fi servii tăi pentru totdeauna“. Dar acest sfat nu
i-a plăcut regelui de loc. Atunci Roboam a chemat pe unii tineri care au
crescut cu el. Acești oameni doreau să câștige favoarea regelui. Deci,
când Roboam i-a întrebat ce ar trebui să facă, ei au râs și au spus: „Iată
ce să spui acestui popor care ți-a vorbit, zicând … Tatăl meu v-a
împovărat cu un jug apăsător, dar eu voi adăuga la jugul vostru. Tatăl
meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni”. Acest sfat
i-a plăcut regelui foarte mult. – 1 Regi 12:7,10,11.
9) Cum l-au sfătuit bătrânii și tinerii pe Roboam?

10)
A treia zi, când regele urma să dea răspunsul, mulțimi mari de
israeliți s-au strâns la palatul regelui să-l audă vorbind. Regele Roboam
era pregătit să le răspundă. Atunci, cu vocea sa aspră, Roboam le-a spus
cuvintele crude ale tinerilor săi sfătuitori. Poporul a fost șocat. Cu
capetele plecate, au plecat foarte triști. Ei știau că nu puteau aștepta
dreptate și milă de la noul rege. Așa că ei au început să se îndepărteze
98
de Roboam pentru a alege un nou guvernator. În foarte scurt timp zece
triburi din Israel l-au părăsit pe regele Roboam. Ei l-au numit pe
Ieroboam să fie regele lor. Numai tribul lui Beniamin și al lui Iuda au
rămas credincioase lui Roboam, chiar așa cum Iehova promisese.
10) Care a fost reacția la vorbirea lui Roboam?

11)
Când regele Roboam a văzut că zece triburi l-au părăsit, el a
strâns la un loc o armată mare și a vrut să lupte, pentru a le face să vină
înapoi. Dar Șemaia, un om al lui Dumnezeu, i-a spus lui Roboam: „Iată
ce a zis Iehova: „Nu urcați să luptați împotriva fraților voștri, fiii lui
Israel! Întoarceți-vă fiecare la casa lui, căci eu am făcut să se întâmple
lucrul acesta“. Așa că ei au ascultat de cuvântul lui Iehova și s-au întors
acasă. Din acel moment au existat două împărății, Israel în nord și
împărăția lui Iuda în sud.- 1 Regi 12:24.
11) De ce nu a luptat Roboam împotriva lui Israel?

12)
Dumnezeu i-a promis lui Ieroboam că, dacă el va asculta și-I va
servi așa cum a făcut David, atunci împărăția lui, a celor zece triburi, va
fi binecuvântată cu pace și abundență. Dar Ieroboam nu s-a încrezut în
Iehova Dumnezeu. Ieroboam se gândea mai mult la a fi rege decât de a-
i plăcea lui Dumnezeu. Regele Ieroboam și-a spus, „Dacă poporul meu
se coboară la Ierusalim pentru a se închina lui Iehova, în curând, ei vor
dori să devină o națiune din nou. Ei nu vor mai vrea să fiu regele lor. Ei
poate chiar vor vrea să mă ucidă. Trebuie să-I opresc să mai meargă la
Ierusalim pentru a se închina în templul lui Iehova.”
12) De ce nu a vrut Ieroboam ca poporul să se coboare la Ierusalim?

13)
Pentru a-și îndeplini planul lui rău, Ieroboam a făcut un lucru
teribil. El a făcut imaginea a doi viței de aur și a pus una în sud la Betel
și pe cealaltă în nordul îndepărtat, în cetatea lui Dan. Apoi a spus
poporului. „Este prea mult pentru voi să urcați la Ierusalim. Israel, iată
Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului”! Atunci poporul a
început să meargă în cetatea lui Dan și la Betel și acolo să pretindă a se

99
închina la Iehova, înaintea imaginilor din aur ale vițeilor. Acest lucru i-a
displăcut lui Iehova foarte mult. – 1 Regi 12:28.
13) Ce lucru teribil a făcut Ieroboam?

14)
Datorită acestei închinări false la vițel, pe care Ieroboam a
stabilit-o, Iehova nu a binecuvântat împărăția celor zece triburi.
Întotdeauna au existat războaie și sentimente amare între Israel și Iuda.
Iehova i-a spus răului rege Ieroboam: „Pentru că te-am ridicat din
mijlocul poporului tău ca să te fac conducătorul poporului meu, Israel,
și am smuls Împărăția de la casa lui David și ți-am dat-o ție, iar tu n-ai
devenit ca servitorul meu David, care a respectat poruncile mele și m-a
urmat din toată inima, făcând numai ce este drept în ochii mei, ci ai
acționat mai rău decât toți cei ce au fost înaintea ta și te-ai dus și ți-ai
făcut alt dumnezeu și chipuri turnate ca să mă mânii, iar pe mine m-ai
aruncat înapoia ta, de aceea iată că aduc nenorocirea asupra casei lui
Ieroboam și voi nimici orice bărbat din casa lui Ieroboam, chiar și pe cel
neputincios și neînsemnat din Israel, și voi mătura cu totul casa lui
Ieroboam, așa cum se mătură baliga, până nu mai rămâne nimic. Pe
acela din casa lui Ieroboam care moare în oraș, câinii îl vor mânca, iar
pe acela care moare pe câmp, păsările cerurilor îl vor mânca, fiindcă
Iehova a vorbit. Și între Roboam și Ieroboam a fost întotdeauna război.”
– 1 Regi 14:7-11,30.
14) Ce a avut Iehova de spus lui Ieroboam și casei lui?

15)
Închinarea falsă a făcut ca împărăția celor zece triburi să devină
o țară a crimelor și a violenței. Nici o familie nu a domnit tot timpul.
Omri, servul regelui, a zidit cetatea Samariei pe un deal și a făcut-o
cetatea capitală a împărăției celor zece triburi. El era un rege foarte rău,
dar fiul său Ahab a devenit chiar mai rău. Ahab a servit dumnezeului
fals Baal, care era un simbol al Diavolului însuși. Pentru a-l onora pe
Baal, el chiar a ars copii în foc. Iehova a spus că ei făceau astfel de jertfe
prin foc, „pe care Eu nu le-am poruncit, nici în minte nu mi-au venit.” –
Ieremia 7:31, AS.
100
 15) Ce fel de regi au fost Omri și Ahab, și ce au făcut fiecare?

16)
Regele Ahab s-a căsătorit cu Izabela, o femeie foarte rea. Ea a
încercat să ucidă toţi profeții lui Dumnezeu din Israel, însă a dat greș.
Datorită crimelor ei sângeroase ea a murit de o moarte violentă. Proprii
ei servi au aruncat-o de la o fereastră și câinii sălbatici de pe stradă i-au
mâncat carnea și i-au lins sângele.
16) Cine a fost Izabela și în ce mod și-a aflat sfârșitul?

17)
După 257 de cea mai rea guvernare, Iehova dus împărăția celor
zece triburi la sfârșit. Cum a făcut acest lucru? Deoarece poporul lui
Israel nu se mai închina lui Iehova ca Dumnezeu al lor, Iehova a lăsat ca
națiunea Asiriei să se ridice împotriva lor. Iar în anul 740, înainte de
Cristos, armatele Asiriei au venit împotriva lui Israel și a distrus cetatea
capitală a Samariei. Ei au luat mulți israeliți din țară și i-au făcut sclavii
lor. Iehova i-a avertizat că acest lucru se va întâmpla. El a spus: „Eu voi
face Samaria ca o movilă pe câmp, și ca loc pentru plantatul viilor; și îi
voi rostogoli pietrele în vale, și îi voi dezveli fundațiile. Și toate imaginile
ei cioplite vor fi sparte în bucăți și toate darurile ei vor fi arse cu foc și
toți idolii ei îi voi lăsa pustii.” Așa s-a dovedit religia falsă a fi prăbușirea
Israelului. – Mica 1:6,7, AS.
17) Cum și când a dus Iehova împărăția lui Israel la sfârșit?

18)
Dar cum rămâne cu împărăția celor două triburi din sud,
împărăția lui Iuda și a lui Beniamin? Cum au mers lucrurile cu ea? După
ce frații lor din nord au căzut în mâna Asiriei, împărăția lui Iuda a mai
continuat încă 133 de ani. Promisiunea lui Dumnezeu față de David a
fost ținută, că ele nu vor fi niciodată fără un bărbat din familia lui David
să stea pe tron în Ierusalim.
18) În ce fel și-a păstrat Iehova promisiunea față de David cu privire la împărăție?

19)
Totuși, nu toți regii lui Iuda au fost asemenea lui David. De fapt
au fost numai câțiva. Mulți dintre ei nu au fost. Dumnezeu i-a tot
avertizat pe regi și pe popor să vegheze cum i se închinau lui, pentru că

101
dacă ei refuzau să țină poruncile lui și mergeau după alți dumnezei,
atunci el va aduce pedeapsă asupra lor, așa cum adus-o asupra
împărăției celor zece triburi. Dar poporului nu a părut să îi pese.
Închinarea la Iehova nu a fost păstrată curată. Minunatul templu al lui
Iehova, pe care Solomon l-a zidit, a fost făcut necurat cu imagini de
orice fel. Multe din comorile prețioase care au fost păstrate în templu
au fost luate pentru folosire greșită. Lucrurile au mers așa de rău, că un
rege a bătut ușile templului în cuie.
19) Ce este de spus cu privire la închinarea pură din Iuda?

20)
Au existat câțiva regi în Iuda care au încercat să aducă poporul
înapoi la închinarea curată a lui Iehova. Când acești regi guvernau,
împărăția celor două triburi prospera, deoarece Iehova îi binecuvânta.
El chiar lupta în războaiele lor. În timpul regelui Asa, Iehova s-a arătat
puternic și măreț. Peste un milion de etiopieni au venit să lupte
împotriva lui Iuda. Regele Asa s-a rugat la Dumnezeu: „O, Iehova, când
este nevoie de ajutor, pentru tine nu contează că sunt mulți sau că sunt
fără putere. Ajută-ne, o, Iehova, Dumnezeul nostru, căci pe tine ne
bizuim și în numele tău am venit împotriva acestei mulțimi! O, Iehova,
tu ești Dumnezeul nostru! Să n-aibă omul muritor putere în fața ta!“
Iehova a auzit această rugăciune sinceră a regelui și i-a răspuns, dând
poporului său victoria asupra dușmanilor lui. – 2 Cronici 14:11.
20) Cum s-a arătat Dumnezeu regelui Asa?

21)
Iosafat a fost alt rege a lui Iuda care a crezut în Iehova. Când
armatele a trei națiuni, Amon, Moab și Muntele Seir, au venit să lupte
împotriva micuței Iuda, Iosafat s-a rugat lui Dumnezeu, iar Iehova i-a
spus: „Nu vă temeți și nu vă îngroziți din cauza acestei mari mulțimi,
căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu”. Și așa a fost, pentru că
iudeii nu au făcut altceva decât să mărșăluiască la luptă în spatele
cântăreților lor din templu. Dumnezeu i-a făcut pe dușmani să se
omoare între ei. – 2 Cronici 20:15-21.
21) În ce mod i-a răspuns Iehova regelui Iosafat?

102
 22)
Cele douăsprezece triburi ale lui Israel ar fi putut trăi
întotdeauna ca un singur popor fericit dacă ar fi continuat să se închine
lui Iehova în mod corect. Dar, după cum am aflat, regele Solomon a ales
cu neînțelepciune să nu asculte de Iehova, închinându-se unor
dumnezei falși. Primul rege al împărăției celor zece triburi nu a făcut
mai bine. Ieroboam a înființat închinarea la vițel în Israel și i-a făcut pe
oameni să păcătuiască prin închinarea la imagini. Răul rege Ahab a ars
de vii copii mici pentru zeul fals Baal, căruia i s-a închinat. Închinarea
falsă a făcut ca oamenii să fie atât de răi, încât Israelul ca națiune nu era
demnă de salvare. Prin urmare, Dumnezeu a lăsat pe dușmanii lor să-i
nimicească pentru necredincioșia lor.
22) De ce a permis Iehova dușmanilor să distrugă pe Israel?

23)
Iehova s-a dovedit întotdeauna un Dumnezeu al cuvântului lui.
El a arătat că merită să punem credință și încredere în el ca Dumnezeu.
Dar cei care se îndreaptă către dumnezei falși vor fi cu siguranță
pedepsiți, așa cum a fost Israelul necredincios. Toți cei care vor câștiga
viață în noul paradis pământesc al lui Iehova vor fi oameni cu credință.
Vor fi oameni care se închină lui Iehova ca unicului Dumnezeu Viu și
Adevărat, Regele eternității.
23) Ce fel de oameni vor fi cei care vor trăi în noul paradis pământesc?

103
 Capitolul doisprezece

Distrugerea Cetății sfinte și a Templului lui Dumnezeu

CETATEA din vechime a Ierusalimului era una din cele mai

frumoase cetăți ale lumii. Înainte ca regele David să trăiască în cetate,
Ierusalimul era casa unui popor foarte rău, numiți iebusiți. Ei nu au fost
închinători ai lui Iehova Dumnezeu. Dumnezeii lor erau făcuți din piatră,
lemn, metal și lut.
1) Cărui popor din vechime i-a aparținut odată cetatea Ierusalimului?

2)
Cu ajutorul lui Iehova, regele David a izgonit pe iebusiții cei răi
din Ierusalim. Din fortăreața puternică, de pe înălțimea unui munte
numit Sion, David și-a făcut casa. Deoarece regele a locuit acolo,
cetatea a ajuns să fie numită cetatea lui David. Cu mare bucurie și
fericire, David a mutat chivotul lui Iehova din casa lui Obed-edom. El a
adus chivotul în Sion, așa că el putea fi aproape de acesta.
2) Unde și-a făcut David casa, și de ce a dus chivotul lui Iehova acolo?

3)
Aici, sus, pe acest deal al Sionului, ce domina tot Ierusalimul,
bătrânul rege David a aranjat ca fiul său Solomon să construiască
frumosul templu al lui Iehova pe Muntele Moria. Despre acest templu,
care a luat peste șapte ani pentru a fi construit, se vorbea în lumea
antică. Numai aurul cu care Solomon a acoperit Sfânta Sfintelor a fost
evaluat la șase sute de talanți, sau 26 496 000 de dolari. La templu se
afla acum chivotul sacru al lui Iehova, unde preoții lui Dumnezeu
serveau și aduceau jertfe și unde poporul lui Iehova venea să se închine.
Templul a fost numit casa lui Dumnezeu. Deoarece Iehova a ales
Ierusalimul și a fost încântat să-și pună numele acolo, cetatea a devenit
cunoscută drept Cetatea Sfântă.
3) De ce era templul numit casa lui Dumnezeu?

4)
Poporul lui Israel era foarte încântat de cetatea lor sfântă. Ei
chiar au cântat cântece despre ea, spre lauda lui Iehova: „Mare este
104
Iehova și foarte demn de laudă în orașul Dumnezeului nostru, pe
muntele său sfânt! Frumos în semeția lui, marea bucurie a întregului
pământ este muntele Sion în nordul îndepărtat, orașul Marelui Rege.” –
Psalm 48:1,2.
4) Ce psalm arată că Iehova iubea Ierusalimul?

5)
Cu mulți ani înainte de acest lucru, profetul Moise a avertizat
poporul despre uitarea lui Iehova, Dumnezeul lor, dacă obțineau
bogăție materială. El a spus: „Ai grijă ca nu cumva să-l uiți pe Iehova,
Dumnezeul tău, și să nu respecți poruncile sale, hotărârile sale
judecătorești și instrucțiunile sale, pe care ți le dau astăzi… Dacă însă îl
vei uita vreodată pe Iehova, Dumnezeul tău, și vei umbla după alți
Dumnezeu, le vei servi și te vei pleca înaintea lor, depun astăzi mărturie
împotriva voastră că veți pieri cu desăvârșire. Ca națiunile pe care
Iehova le distruge dinaintea voastră, așa veți pieri, fiindcă n-ați ascultat
de glasul lui Iehova, Dumnezeul vostru.” Poporul nu a luat la inimă
acest avertisment. – Deuteronom 8:10-20.
5) Despre ce a avertizat Moise cu mulţi ani în urmă?

6)
În timp poporul a uitat pe Iehova, Dumnezeul lor. Ei au călcat
legile sale și nu au păzit poruncile sale. Ei s-au căsătorit cu oameni care
se închinau dumnezeilor falși. Guvernatorii din Ierusalim au făcut
înțelegeri cu guvernatorii păgâni. Ei chiar au făcut dumnezei falși din
piatră, lemn și lut și s-au închinat acestora ca dumnezeu al lor. Acest
lucru l-a făcut pe Iehova foarte mânios. El și-a trimis profeții pentru a-i
avertiza despre fărădelegea lor. Dar israeliții necredincioși nu aveau să
asculte de ei. Ei aveau să se râdă de profeți când îi auzeau vorbind. De
fapt aveau să arunce cu pietre în unii din ei. Pe alții aveau să-I pună în
închisori murdare. Iar pe unii dintre profeți i-au ucis.
6) Cum a tratat poporul avertismentul lui Iehova?

7)
Poporul lui Iuda a ajuns să fie atât de rău încât Iehova a spus că
va lăsa babilonienii păgâni din țara de nord să intre și să distrugă
Ierusalimul și frumosul ei templu de pe Muntele Moria. El a spus că va
105
tulbura sau va răsturna împărăția lui Iuda din cauza religiei lor false.
Numai în schimbul întoarcerii lor la adevărata religie le va arăta Iehova
milă și-i va ierta pentru multele rele făcute împotriva lui.
7) Numai cum se putea slava poporul de la pedeapsă?

8)
Dar mulți din popor n-au mai crezut ce spusese Iehova și profeții
săi. Ei s-au încrezut în imaginile lor. Ei credeau că dacă trăiau în Cetatea
Sfântă împreună cu templul ei iubit și cu un mare zid de pietre care
înconjura cetatea pentru a-i proteja, nimeni nu avea să distrugă
vreodată cetatea – nici chiar Iehova. De ce ar vrea Iehova să distrugă
această cetate? întrebau ei. Nu și-a pus el numele aici? Nu va lupta el
pentru a-și salva numele și poporul? Nu este Ierusalimul cetatea sa? Nu
este templul, cu toate pietrele lui prețioase și cu aurul lui, casa lui? Nu
este aici locul unde preoții și poporul său se închină? Cu siguranță,
Iehova niciodată nu va lăsa pe babilonieni să ne distrugă, necontând cât
de răi suntem. Așa credea și vorbea poporul.
8) De ce nu a crezut poporul că Iehova va distruge cetatea?

9)
Poporul greșea. Iehova nu are plăcere în închinarea falsă. El a
urât imaginile și idolii lor. Lui nu-I păsa de jertfele lor de animale. Ce
dorea Dumnezeu era un spirit blând, o iubire a dreptății și o inimă
blândă și smerită. El voia oameni care să I se închine lui și nu
dumnezeilor falși.
9) În schimbul închinării la imagini și idoli, ce a vrut Iehova?

10)
Pentru că Iehova nu i-a distrus repede pentru greșeala lor,
poporul credea că lui Dumnezeu nu a văzut sau nu i-a păsat de ceea ce
fac. Dar Iehova a dovedit că vedea și că îi păsa. Ascultați la felul cum îl
roagă pe poporul său:  „Întoarceți-vă, fii renegați“, zice Iehova. „Căci eu
sunt un soț pentru voi: eu vă voi lua, pe unul dintr-un cetate și pe doi
dintr-o familie, și vă voi aduce în Sion. Vă voi da păstori după inima
mea, iar ei vă vor păstori cu înțelegere și cunoștință.” – Ieremia 3:14-18,
AS.

106
 10) Ce dovadă există pentru a arăta că, de fapt, lui Iehova îi păsa de felul cum se închină
poporul?

11)
Dar poporul necredincios al lui Iuda nu va asculta de Iehova.
Armatele puternice sub conducerea regelui Nebucadnețar au început să
se rostogolească. Dintr-o singură lovitură, au zdrobit Asiria în 633
înainte de Cristos. Apoi s-au mutat spre sud, sfărâmând armatele
Egiptului în 626 înainte de Cristos. Acum singura putere care se punea
în calea Babilonului de a deveni o putere Mondială era Ierusalimul.
11) În ce mod armatele Babilonului s-au arătat o ameninţare pentru Ierusalim?

12)
O, cât de mult ura Diavolul Ierusalimul! El îl ura deoarece era un
simbol al religiei adevărate. Deoarece cetatea era acum abandonată de
Dumnezeu din cauza religiei false, acum era o șansă pentru distrugerea
ei. El a știut că atât timp cât Iehova a vegheat asupra Ierusalimului
aceasta era puternică. Dar Iehova nu mai era acolo. Aceasta era șansa
sa. Dacă el distrugea Ierusalimul și templul din aceasta, el se va face pe
sine mai mare decât orice prinț din Ierusalim. El va deveni asemenea
Dumnezeului Cel Preaînalt peste întregul pământ. Îl va lăsa Dumnezeu
să facă acest lucru? Profetului său Ezechiel, Dumnezeu îi arată de ce îl
va lăsa:
12) De ce a vrut Diavolul să distrugă Ierusalimul?

13)
„Fiu al omului ai văzut ce fac ei? chiar marile urâciuni pe care
casa lui Israel le comit aici, că eu să mă îndepărtez de sanctuarul meu?
Dar întoarce-te din nou și vei vedea alte mari urâciuni.” Așadar, Iehova
i-a arătat lui Ezechiel o cameră interioară a templului unde toate toate
formele de reptile și animale urâte au fost pictate pe ziduri, iar înaintea
acestor imagini dezgustătoare șaptezeci de bătrâni israeliți, cu
influență, ardeau tămâie. Șocant! Această închinare falsă se petrecea în
interiorul templului lui Iehova. La poarta templului lui Dumnezeu erau
femei ce plângeau și se tânguiau după demonicul dumnezeu
babilonian, Tamuz. Dar asta nu era totul! În curtea interioară a
templului, Ezechiel a văzut șaptezeci și cinci de bătrâni israeliți cu
107
spatele la templu. Ei erau cu fața spre soare, spre est, și i se închinau, la
fel cum au făcut babilonienii și egiptenii păgâni. – Ezechiel 8:15-18, AS.
13) Ce lucruri șocante erau înfăptuite în Ierusalim?

14)
Acești oameni, care pur și simplu se închinau la idoli, au fost
mai buni decât babilonienii, pentru că se aflau în templul lui Iehova?
Nu, deloc. Idolii lor au făcut templul lui Iehova nepotrivit pentru
închinarea pură. Cu căile lor rele și închinarea falsă, ei L-au forțat pe
Dumnezeu să iasă din casa lui. Ei au transformat-o într-o peșteră de
diavoli și tâlhari. De aceea Dumnezeu nu o va salva. Era ca un copac
putred care așteaptă să fie tăiat și ars.
14) În ce a transformat religia falsă casa lui Iehova?

15)
În anul 620 înainte de Cristos, regele Babilonului a venit din
nord cu marea sa armată pentru a aduce împărăția lui Iuda sub
controlul său. Fără Iehova de partea ei, Iuda nu se putea măsura cu
Babilonul. Regele Ioiachim a devenit rapid servul Babilonului, dar numai
pentru trei ani. Apoi s-a întors împotriva Babilonului și mai târziu a
murit, iar fiul său Ioiachin a devenit rege în Iuda. Dar Ioiachin nu era mai
bun decât tatăl său. Și el a făcut ceea ce era rău în ochii lui Iehova.
15) Care au fost primii doi regi care au devenit supuși Babilonului?

16)
În timpul domniei scurte a lui Ioiachin armatele Babilonului au
venit imediat la Ierusalim și au așezat asediul împotriva acesteia. În
curând Ioaiachin s-a predat. Nebucadnețar a mers în cetatea
Ierusalimului și a dus de acolo toate comorile din casa lui Iehova și a
tăiat în bucăți toate uneltele din aur pe care Solomon le-a făcut pentru
templul lui Iehova. „A dus în exil tot Ierusalimul, pe toți prinții și pe toți
bărbații puternici și viteji — zece mii a dus în exil —, precum și pe toți
meșteșugarii și pe toți constructorii de bastioane. N-au mai rămas decât
cei de condiție umilă din poporul țării”. De asemenea, i-a luat pe regele
Ioiachin, pe mama sa, pe soțiile sale, oficialii de la curtea sa și oamenii
de frunte din țară, printre care a fost Daniel, cei trei însoțitori ai săi, și
profetul Ezechiel. Ei au devenit servi în Babilon. – 2 Regi 24:13-16.
108
 16) Ce a făcut Nebucadnețar în timpul domniei lui Ioiachin?

17)
Nebucadnețar, din Babilon, l-a făcut pe Zedechia rege peste
Iuda. Ieremia, profetul credincios al lui Dumnezeu, i-a spus lui Zedechia
să nu se opună guvernării Babilonului. Dar Zedechia nu-l va asculta pe
profetul lui Iehova. El a început să lupte împotriva regelui din Babilon.
Nebucadnețar a devenit foarte furios. În acest timp el va distruge
Ierusalimul complet. Regele Nebucadnețar a venit la Ierusalim cu toate
armatele sale. Cât de departe puteau vedea ochii acolo erau soldații săi
și echipament de război. Armatele sale au făcut un cerc de fier în jurul
Ierusalimului, așa că, timp de optsprezece luni nici un om nu putea
pleca sau intra. Poporul din interiorul zidurilor Ierusalimului au fost
înfometați până la moarte.
17) Al cui sfat bun a respins Zedechia spre paguba sa?

18)
În 1 și 2 iulie, în anul 607 înainte de Cristos, soldații Babilonului
au străpuns zidurile din piatră ale Ierusalimului. Toți bărbații pentru
război ai lui Iuda au fugit noaptea. Chiar regele Zedechia a încercat să
fugă, dar a fost prins de soldații dușmani. Zedechia a fost dus la „la
regele Babilonului, la Ribla, ca să-l judece. Și fiii lui Zedechia au fost
înjunghiați sub ochii lui, iar lui Zedechia el i-a scos ochii, iar apoi l-a
legat cu obezi de aramă și l-a dus în Babilon.” – 2 Regi 25:6,7.
18) Ce pedeapsă a suferit Zedechia?

19)
În 3 și 4 august bărbații Babilonului au început să ardă casa lui
Iehova, casa regelui și toate casele din Ierusalim, și casa fiecărui
aristocrat a fost arsă cu foc. După aceia ei au dărâmat zidurile
Ierusalimului. Cetatea a fost lăsată în ruine.
19) Când a fost lăsată cetatea Ierusalimului în ruine?

20)
Unii din evreii săraci au fost lăsați pentru a lucra ținutul lui Iuda,
dar pe alții Nebucadnețar i-a luat captivi în Babilon, ca sclavi. Regele din
Babilon a dat apoi poporului sărac a lui Iuda un guvernator cu numele
de Ghedalia, care era un evreu. Guvernatorul a spus conducătorilor,

109
dintre cei lăsați în urmă să locuiască în țară, să servească regelui
Babilonului și va fi bine pentru ei. În loc să fie buni cu noul lor
guvernator, o bandă de Evrei s-au strâns la un loc și l-au ucis pe
Ghedalia.
20) Cine a fost Ghedalia și ce crimă s-a comis împotriva lui?

21)
Când a auzit poporul ce au făcut acești evrei răi lui Ghedalia, s-
au temut pentru viața lor. Ei au simțit că sigur Nebucadnețar îi va
pedepsi pe ei pentru această crimă. Așa că, tot poporul, de la mic la
mare și conducătorii militari s-au sculat și au plecat în Egipt. Acest lucru
a avut loc aproximativ la 1 Octombrie, anul 607, înainte de Cristos. În
acea zi „timpurile numite ale națiunilor” au început și urmau să dureze
2520 de ani. – Luca 21:24.
21) Aproximativ la ce dată a fost golit Iuda de toți evreii?

22)
Împărăția lui Iuda, care era o dată la fel de încântătoare ca și
paradisul Edenului, era acum un pustiu surprinzător. De ce i s-a
întâmplat acest lucru lui Iuda? Dacă evreii citeau și credeau cuvintele lui
Moise, ar fi știut de ce, deoarece Moise i-a avertizat: „Dar dacă nici așa
nu mă veți asculta și dacă vă veți împotrivi mie, atunci și eu mă voi
împotrivi vouă cu înverșunare, da, eu însumi vă voi pedepsi de șapte ori
pentru păcatele voastre. Astfel, o să mâncați carnea fiilor voștri și o să
mâncați carnea fiicelor voastre. Vă voi sfărâma locurile sacre de pe
înălțimi, vă voi distruge altarele pentru tămâie și voi pune stârvurile
voastre peste stârvurile idolilor voștri de baligă, și sufletul meu se va
dezgusta de voi. Vă voi da cetățile pradă sabiei, vă voi pustii sanctuarele
și nu voi mai mirosi miresmele voastre odihnitoare. Voi pustii țara, iar
dușmanii voștri care vor locui în ea vor privi înmărmuriți lucrul acesta.
Iar pe voi am să vă împrăștii printre națiuni și am să scot sabia din teacă
după voi. Țara voastră va ajunge o pustietate şi cetățile voastre vor
ajunge niște ruine părăsite.” – Levitic 26:27-33.
22) Cât de precis a prezis Moise această întâmplare?

110
 23)
Religia falsă, da, închinarea la demoni și idoli era cea care i-a
întors pe evrei de la adevăratul Dumnezeu. Închinarea lor falsă a făcut
cetatea Ierusalimului necurată; a făcut templul lui Iehova nepotrivit
pentru închinarea pură, așa că Iehova l-a dedicat distrugerii. Ținând
minte această lecție, noi întrebăm: Va salva închinarea falsă, închinarea
la demoni și la imagini, această lume de la distrugere prin Dumnezeu?
Nu. Grăbește distrugerea lumii.
23) Cine a fost în spatele căderii Ierusalimului?

24)
Chiar dacă evreii au fost sclavi în Babilon, Iehova Dumnezeu nu
i-a părăsit. El i-a ajutat să facă multe lucruri minunate. Care au fost
acele lucruri vom vedea.
24) Cum s-a dovedit Iehova Dumnezeu pentru ei chiar și în Babilon?

111
 Capitolul treisprezece

Martorii lui Dumnezeu în țara străină a Babilonului

CU Ierusalimul distrus, împărăția Babilonului a devenit mai

măreață decât toate celelalte împărății ale pământului. Cetatea capitală
a acestei împărății era numită „Babilonul cel mare”. În Biblie, Babilonul
a devenit un simbol al întregii organizații a lui Satan. Martorii lui
Dumnezeu au devenit sclavi în această mare împărăție diavolească.
1) De ce a fost Babilonul un simbol?

2)
Ce speranță exista ca ei să fie eliberați vreodată din Babilon?
Babilonul conducea lumea. Cu toate acestea, Dumnezeu a promis prin
profetul său Ezechiel că neamurile, adică națiunile ne evreiești, nu vor
conduce pământul pentru totdeauna. Iehova i-a spus ultimului rege al
lui Iuda: „Și tu, prinț rău și nesfânt al lui Israel, a cărui zi a venit, timpul
pedepsei tale finale, așa vorbește Domnul DUMNEZEU: Îndepărtați
turbanul, și luați coroana; lucrurile nu vor rămâne așa cum sânt; înălțați
ceea ce este jos, și umiliți ceea ce este înălțat. O voi face o ruină, o
ruină, o ruină; și nu va mai fi o urmă din ea până vine cel al cărui drept
este; și lui i-o voi da.” - Ezechiel 21:25-27, RS.
2) Care era promisiunea lui Dumnezeu față de Ezechiel?

3)
Dar când va fi împlinită promisiunea lui Dumnezeu? Și, de
asemenea, cum va elibera Dumnezeu pe poporul său din puternica
prinsoare a Babilonului? Acestea și alte întrebări și-au pus Daniel și cei
trei prieteni evrei ai săi, Hanania, Mișael și Azaria, când se apropiau de
cetatea Babilonului, unde mergeau în anul 618 înainte de Cristos,
pentru a fi prizonieri.
3) Ce întrebări își puneau martorii lui Dumnezeu, înainte să ajungă în Babilon?

4)
După ce au ajuns în cetate ei au văzut că Babilonul era, într-
adevăr, mare. Cetatea în sine era de paisprezece mile pătrate. Acolo era
112
ziduri imense de piatră, toate în jurul orașului. Un zid avea 344 de
picioare înălțime și 86 de picioare lățime. Prin cetate curgea frumosul
râu Eufrat. Flancând râul, de fiecare parte a cetății erau douăzeci și cinci
de porți de bronz. Aceste porți duceau la un debarcader, unde vasele își
descărcau încărcăturile. Prin aceste porți, mândrul rege al Babilonului și
nobili săi intrau și ieșeau din cetate. De-a lungul malurilor râului erau
palate splendide. La intrări erau figuri mari din piatră care aveau trupuri
de tauri, aripi de vultur și capete de oameni. De-a lungul ambelor
maluri erau faimoasele grădini suspendate din lume. Acestea erau
rânduri de terase, zidite una deasupra alteia pe cupole din cărămidă, în
fiecare crescând cele mai minunate flori și cei mai minunați copaci. Într-
adevăr, Babilonul era mare!
4) Descrieți pe scurt ceva din măreția Babilonului?

5)
Babilonieni erau un popor foarte mândru și foarte religios. Ei
credeau în mulți dumnezei. Ei au zidit mulți idoli și multe temple în
onoarea dumnezeilor lor. Templele lor erau turnuri pătrate, zidite pe
etaje, fiecare etaj mai mic decât cel dedesubt. În partea de sus a
fiecărui templu se credea a fi casa unui dumnezeu. Dumnezeul principal
dintre dumnezeii lor era Merodac. Chiar și regele Nebucadnețar de
închina înaintea lui, pe care el l-a numit „șeful suprem al dumnezeilor”,
„regele cerurilor și al pământului”. În anul 607 înainte de Cristos
Nebucadnețar a distrus Ierusalimul.
5) Ce formă aveau templele religioase din Babilon, și care era dumnezeul lor principal?

6)
Oamenii din Babilon au privit cu mândrie la Iehova, Dumnezeul
lui Daniel. Ei spuneau că el era un Dumnezeu slab, incapabil să-și
salveze poporul. Nu era Ierusalimul cetatea Marelui Rege, Iehova? Nu a
distrus dumnezeul lor Merodac Ierusalimul și templul ei de pe muntele
Moria? Nu dovedea acest lucru că Merodac era un dumnezeu mai
puternic decât Iehova? Babilonienii râdeau în timp ce puneau sclavilor
lor evrei aceste întrebări. Ce nu știau ei era că dumnezeul lor Merodac
nu era altul decât Satan Diavolul însuși. Și alt lucru pe care ei nu l-au
113
știut, era că Iehova i-a lăsat să distrugă Ierusalimul și să-i i-a poporul
captiv ca o pedeapsă pentru poporul lui. Ei gândeau că ei au făcut acest
lucru datorită armatelor lor și prin puterea Dumnezeilor lor.
6) De ce au crezut babilonienii că dumnezeul lor era mai măreț decât Iehova, dar, de fapt, cine
era el?

7)
Dar martorii lui Iehova știau de ce erau în Babilon. Ei știau că
păcătuiseră și lucraseră rău. Acum ei simțeau părere de rău în ce
privește păcatele lor împotriva lui Iehova. Zi și noapte ei se rugau și
plângeau cu speranţa că Iehova le va auzi rugăciunile și îi va ierta. Un
psalm vorbește despre profunda lor părere de rău în acest mod:
7) De ce au fost făcuți israeliți sclavi în Babilon?

8)
„Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat. Și am plâns când
ne-am adus aminte de Sion. În plopii din mijlocul lui ne-am atârnat
harpele. Căci acolo, cei ce ne țineau captivi ne cereau cântări și cei ce își
băteau joc de noi, veselie: „Cântați-ne una dintre cântările Sionului”!
„Cum să cântăm cântarea lui Iehova pe pământ străin? O, fiică a
Babilonului, care vei fi jefuită, fericit este cel ce îți va plăti, purtându-se
cu tine așa cum te-ai purtat tu cu noi! Fericit este cel ce îi apucă și îi
zdrobește de stâncă pe copiii tăi!” – Psalm 137:1-4,8,9.
8) Cum descrie întristarea evreilor din Babilon Psalmul 137?

9)
Când Daniel și cei trei prieteni ai săi au ajuns primii la Babilon,
oamenii regelui i-a găsit a fi de o mare înțelepciune. Deci, regele i-a
trimis pe ei la o școală specială de instruire pentru trei ani. După ce și-
au încheiat școlarizarea, regele le-a dat un test foarte greu. El i-a găsit a
fi de zece ori mai înțelepți decât toți oamenii înțelepți din Babilon.
9) Ce au aflat oamenii regelui despre Daniel și cei trei însoțitori ai săi înainte și după ce au fost
trimiși la o școală specială?

10)
Aproximativ la doi după ce regele Nebucadnețar a distrus
Ierusalimul, el a avut un vis care l-a tulburat foarte tare. El a încercat
din greu să-și amintească visul, dar nu a putut. În cele din urmă el a
114
chemat înaintea lui pe toți oamenii înțelepți din Babilon, pe toți
magicienii și vrăjitorii lui înțelepți și pe toți sfătuitorii lui religioși.
‘Spuneți-mi visul și explicaţi-mi însemnătatea lui”, a spus regele, „sau
muriți.”
10) De ce a fost regele foarte tulburat?

11)
Oamenii înțelepți au tremurat de frică. „Nu există nici un om pe
pământ care poate împlini cererea regelui”, au spus ei, „pentru că nici
un rege mare și puternic nu a cerut un astfel de lucru vreunui magician,
vrăjitor sau caldeean. Lucrul pe care îl cere regele este dificil, și nimeni
nu-l poate arăta regelui în afară de zei, a căror locuință nu este
împreună cu a muritorilor”. Aceste cuvinte l-au făcut pe rege foarte
furios. El a poruncit ca toți înțelepții să fie omorâți. Acest ordin a fost
atât de vast încât i-a cuprins chiar și pe Daniel și pe cei trei însoțitori ai
săi.” –Daniel 2:10,11, RS.
11) Cum au răspuns înțelepții din Babilon regelui?

12)
Când Daniel a auzit despre porunca regelui el a cerut
conducătorului armatei regelui să nu-i ucidă pe înțelepți. El a spus că va
putea face cunoscut regelui visul și explicația acestuia. În acea noapte
Daniel și prietenii săi s-au rugat la Iehova pentru a le dezvălui visul și
însemnătatea acestuia. Rugăciunilor lor li s-a răspuns printr-o viziune
pentru Daniel.
12) Datorită cui a ajuns Daniel să știe visul și însemnătatea lui?

13)
Înaintea regelui Daniel a dat o bună mărturie. El l-a lăudat pe
Iehova spunând: „Nici un înțelept, vrăjitor, magician sau astrolog nu
poate arăta regelui misterul pe care l-a cerut regele, dar există un
Dumnezeu în cer care descoperă misterele și el a făcut de cunoscut
regelui Nebucadnețar ce va fi în zilele din urmă”. În acest mod l-a arătat
Daniel pe Iehova a fi mai măreț decât toți dumnezeii babilonienilor. –
Daniel 2:27,28, RS.
13) În ce mod l-a înălțat Daniel pe Iehova mai presus de toți dumnezeii babilonienilor?

115
 14)
Cu o voce clară Daniel a vorbit: „Tu ai visat un chip teribil, o
rege”. Acest chip era lovit de o piatră din cer, care a distrus chipul cu
totul. Chipul reprezintă o organizație lumească. Piatra care a venit din
cer este Împărăția lui Dumnezeu care va sparge în bucăți și va consuma
toate aceste împărății rele. Iar ea va rămâne pentru totdeauna.
14) Care a fost visul și interpretarea?

15)
Atunci regele i-a spus lui Daniel: „Într-adevăr, Dumnezeul tău
este Dumnezeul Dumnezeilor și Domnul regilor, un descoperitor al
misterelor, pentru că tu ai fost în stare să descoperi acest mister”. După
aceea el i-a dat lui Daniel multe daruri și l-a făcut guvernator peste toți
oamenii înțelepți din Babilon. De asemenea, la cererea lui Daniel, cei
trei prieteni ai lui au obținut servicii importante în Babilon. – Daniel
2:47-49 RS.
15) Cum au fost răsplătiți Daniel și cei trei prieteni ai lui?

16)
Numele celor trei tovarăși ai lui Daniel au fost schimbate în
Șadrac, Meșac și Abednego. La un moment dat ei au fost puși la o mare
probă a credinței lor în Iehova. Într-un moment special toată lumea
trebuia să îngenuncheze în fața unui chip aurit, pe care regele l-a
construit. Oricine nu îngenunchea înaintea chipului aurit urma să fie
aruncat de viu într-un cuptor de foc.
16) Cu ce mare probă s-au confruntat cei trei copii evrei?

17)
Cei trei evrei știau porunca regelui, dar nu s-au temut. Ei se
închinau lui Iehova și nu au îngenuncheat înaintea chipului regelui. În
mânia și furia sa regele a poruncit ca cei trei să fie aduși înaintea lui.
„Cutezați să nu ascultați porunca regelui”? a strigat el. „Nu știți că pot
să vă ard de vii”? „O, Nebucadnețar”, au spus cei trei tovarăși ai lui
Daniel, „nu trebuie să-ți răspundem la această chestiune. Dacă va fi așa,
Dumnezeul nostru, căruia îi servim, va fi în stare să ne salveze din
cuptorul de foc, și ne va elibera din mâna ta , o rege. Dar dacă nu va fi

116
așa, să știi, o rege, că noi nu vom servi dumnezeilor tăi și nu ne vom
închina imaginii aurite pe care ai făcut-o.” – Daniel 3:16-18, RS.
17) Cum au răspuns ei regelui la această problemă?

18)
Regele a strigat cu mânie. „Încălziți cuptorul de șapte ori mai
mult decât a fost înainte! Vom arăta acestor evrei cine este Dumnezeu
aici”! a continuat el să strige. ‘Legați-i și aruncați-i în cuptorul de foc
odată’! Bărbații puternici care i-au aruncat pe cei trei evrei în cuptor au
fost uciși instantaneu de căldura flăcărilor. Dar acolo, în mijlocul
flăcărilor, stătea evreii, nevătămați.
18) Ce s-a întâmplat cu oamenii care i-au aruncat pe evrei în foc?

19)
Regele a fost uimit de ce a văzut. El a zis: „Nu am aruncat trei
oameni legați în foc?”, a întrebat el. „Adevărat, o rege”, au zis oamenii.
„Dar eu văd patru oameni liberi, umblând în mijlocul focului, și ei nu
sunt chinuiți; iar înfățișarea celui de-al patrulea este asemenea unui fiu
al zeilor”, a spus regele. – Daniel 3:24,25, RS.
19) De ce a fost regele uimit?

20)
Regele s-a apropiat de cuptorul de foc și i-a chemat pe martorii
credincioși din foc: „Servi ai Dumnezeului Preaînalt, ieșiți, și veniți aici”!
Când prietenii lui Daniel au ieșit din cuptor, regele și înțelepții săi au
văzut că nici un fir de păr de pe capul lor nu era ars; „nici un miros de
fum nu venea de al ei”. Atunci regele a lăudat pe Iehova pentru că a
schimbat porunca regelui și a protejat martorii. De asemenea, el a făcut
o lege că, orice om sau națiune ce spunea lucruri rele împotriva
Dumnezeului evreilor urma să fie pus în moarte. Astfel Iehova și-a făcut
un nume pentru sine în Babilon, prin credincioșia martorilor săi.- Daniel
3:26,27, RS.
20) Cum și-a făcut Iehova un nume pentru sine în acest moment?

21)
Anii au trecut. Regele Nebucadnețar a murit, și mai târziu
Belșațar a devenit rege în Babilon. Într-o zi, regele Belșațar a făcut un

117
mare ospăț pentru o mie dintre nobilii săi. În timpul ospățului, regele a
poruncit servilor săi să aducă vasele sfinte pe care Nebucadnețar le
luase din templul din Ierusalim. Regele și și toți nobili săi au băut vin din
aceste vase sfinte ca laudă pentru dumnezeii lor de aur, de argint, de
bronz, de fier, de piatră și de lemn.
21) Ce lucru teribil a făcut Belșațar?

22)
În timp ce râdeau, beau și îl minimalizau pe Iehova Dumnezeu,
degetele unei mâini omenești au apărut înaintea regelui. El a icnit de
frică. Mâna a scris lucruri ciudate pe zidul palatului: MENE, MENE, TEKEL și
PHARSIN.
22) Cum l-au minimalizat regele și nobilii săi pe Iehova și ce a făcut Iehova să se întâmple?

23)
Regele s-a așezat neputincios pe scaun, bolnav de frică. Fața sa
era albă. Buzele sale au tremurat și genunchii i s-au izbit. Toți înțelepții
au venit și au încercat să citească scrierea de mână de pe perete, dar
nici unul nu putea. Atunci regina și-a reamintit de Daniel. „O rege, să
trăiești veșnic”! a spus ea. „Există în împărăția ta un om în care este
spiritul dumnezeilor sfinți.” – Daniel 5:10,11, RS.
23) De cine și-a reamintit regina că putea citi scrierea?

24)
Cât de repede puteau, ei l-au adus pe Daniel înaintea regelui.
„Tu ești acel Daniel, unul din exilații din Iuda”, a zis regele. Daniel a
încuviințat că el era. „Eu am auzit de tine că spiritul Dumnezeilor sfinți
este în tine și că lumină, înțelegere, și înțelepciune minunată se găsesc
la tine”, a spus regele. „Acum, dacă tu poţi citi scrierea și să-mi faci de
cunoscut interpretarea, vei fi îmbrăcat cu purpură, vei avea un lanț de
aur la gât și vei fi al treilea guvernator din împărăție”. „Darurile tale să
fie pentru tine, și dă răsplata altcuiva”, a zis Daniel cu îndrăzneală;
„negreșit voi citi scrierea pentru rege și-i voi face de cunoscut
interpretarea.” – Daniel 5:13-17, RS.
24) Cum l-a întâmpinat regele pe Daniel, și care a fost răspunsul lui Daniel?

118
 25)
Daniel a început să vorbească: „Tatăl tău, Nebucadnețar, era un
om mare. Dar când a devenit crud, gloria i-a fost luată. Tu, fiul lui, O
Belșațar, nu ai servit Domnului cerurilor. În schimb, tu ai luat vasele
sfinte din templul lui și ai băut vin în onoarea dumnezeilor tăi de aur,
argint și bronz.”
25) Ce a spus Daniel mai întâi despre Nebucadnețar și după aceea despre Belșațar?

26)
Regele tremura de frică în timp ce Daniel mărturisea fără frică:
„Scrierea de mână de pe perete, O rege, spune că Dumnezeu a numărat
zilele împărăției tale și a adus-o la un sfârșit. Dumnezeu te-a pus pe o
balanță ca să vadă dacă este ceva bun în tine. Ai fost găsit insuficient.
Împărăția ta va fi împărțită și va fi dată Mezilor și Perșilor.”
26) Ce a explicat Daniel că însemna scrierea de pe perete?

27)
Chiar în acea noapte regele Belșațar a fost ucis. Darius, medul, a
preluat împărăția Babilonului. S-a întâmplat chiar așa cum Iehova a
spus că va avea loc. În anul 539 înainte de Cristos Babilonul era în
mâinile mezilor și perșilor.
27) S-a dovedit adevărat cuvântul lui Iehova cu privire la Babilon?

28)
În timpul domniei regelui Darius, Daniel a avut altă șansă de a
purta mărturie pentru măreția lui Iehova Dumnezeu. Oficialii statului
erau foarte geloși de poziția lui înaltă înaintea regelui. Așa că ei au
plănuit să-l ucidă pe Daniel. Ei l-au păcălit pe rege să formuleze o lege
care spunea că dacă vreun om se ruga la alt dumnezeu sau om, cu
excepția lui Darius, trebuia să fie aruncat într-o groapă cu lei. Când
Daniel a auzit că regele a semnat legea, el a mers în casa lui și, după
cum era obiceiul lui de trei ori pe zi, înaintea unei ferestre deschise,
îngenunchea în rugăciune către Iehova.
28) Cum au plănuit oficiali să-l ucidă pe Daniel în timpul domniei lui Darius?

29)
Oamenii regelui l-au acuzat pe Daniel de călcarea legii. Când
regele a văzut ce au făcut oamenii săi, i-a părut rău că a semnat legea,

119
deoarece îl plăcea pe Daniel foarte mult. Dar legea nu pute fi
schimbată. Regele i-a spus lui Daniel: „Poate Dumnezeul căruia îi
servești neîncetat să te salveze”! Noaptea regele nu a putut dormi. El a
postit și s-a rugat ca Dumnezeul lui Daniel să nu permită ca leii să-l
mănânce pe Daniel.- Daniel 6:16, RS.
29) Cum a arătat regele însuși părere de rău pentru semnarea legii rele?

30)
Devreme, în dimineața următoare regele a alergat la groapa
leilor. „O Daniel, serv al viului Dumnezeu”, a zis el, „a fost Dumnezeul
căruia tu îi servești neîncetat, în stare să te elibereze de lei”? Din
groapa leilor a venit vocea lui Daniel: „O rege, să trăiești veșnic!
Dumnezeul meu a trimis pe îngerul său și a închis gura leilor, iar ei nu
m-au rănit”. Daniel s-a dovedit un martor credincios, iar regele s-a
bucurat. Cât despre cei ce au plănuit împotriva lui Daniel, regele i-a
aruncat pe ei , pe soțiile lor și pe copii lor în groapa leilor, unde ei au
fost mâncați. – Daniel 6:19-24, RS.
30) În acest moment cum și-a făcut Iehova un nume pentru el însuși, și în ce mod a răsplătit
regele conspiratorilor?
31)
Iehova Dumnezeu a găsit martori credincioși în Babilon. Aceștia
s-au rugat la Iehova să-i elibereze din Babilon și să-i trimită înapoi la
Ierusalim. Va răspunde Iehova rugăciunilor lor pentru eliberare? Profeții
credincioși au spus că o va face, dar când?
31) După acești mulți ani, ce era în continuare în inima martorilor credincioși ai lui Iehova din
Babilon?

Capitolul paisprezece
120
 Câțiva credincioși se întorc să construiască templul

ȘAIZECI ȘI OPT de ani au trecut de când Ierusalimul și Iuda au fost

distruse. Puternicul imperiu al Babilonului nu mai era. El a căzut în fața
armatelor mezilor și perșilor. Darius medul și Cir, regele Persiei, erau
acum conducătorii din puternicul Babilon. Acești regi au gândit bine
despre poporul lui Iehova din Babilon. Totuși nu era la vedere vreun
semn al eliberării.
1) Cine au devenit acum conducătorii puternicului Babilon?

2)
Era prea mult să aștepți milă de la Babilon. Babilonieni nu aveau
bunăvoință pentru prizonieri. Ei i-au tratat asemenea animalelor de
lucru. În ce privește sclavii, Babilonul era cunoscut că nu i-a eliberat
niciodată. Pretutindeni, despre regele din Babilon se spunea că „nu a
lăsat prizonierii să plece acasă”. Acum exista o schimbare de guvernare.
Puteau evreii spera acum să fie eliberați din sclavie? – Isaia 14:17, RS.
2) De ce nu avuseseră evreii speranțe de a fi eliberați?

3)
Într-o zi, Daniel, care era acum un om foarte bătrân la ai săi
nouăzeci de ani, în timp ce citea unele din scrierile profetice ale lui
Ieremia, a tresărit de bucurie. Acolo, în fața lui, stăteau cu litere clare,
cuvintele lui Iehova către Ieremia, prezicând exact numărul de ani în
care Evrei vor fi sclavi în Babilon. Acest lucru era ceea ce Daniel era
doritor să știe. Acesta era lucrul în care spera, la care privea și pentru
care se ruga. Acum, cu o înțelegere a însemnătății lor, el citea cuvintele
lui Iehova către Ieremia:
3) Ce vești i-au descoperit lui Daniel scrierile lui Ieremia?

4)
„Astfel spune Iehova al oștirilor, Dumnezeul lui Israel, tuturor
captivilor, pe care Eu i-am făcut să fie duși departe din Ierusalim în
Babilon: ... După ce șaptezeci de ani sunt împliniți pentru Babilon, Eu vă
voi vizita și voi împlini cuvintele mele bune pentru voi, făcând să vă
121
întoarceți în acest loc. Și vă voi găsi, zice Iehova, vă voi schimba din nou
captivitatea voastră, vă voi strânge din toate națiunile și din toate
locurile unde v-am dus, zice Iehova; și vă voi aduce din nou în locul de
unde Eu am făcut să fiți duși captivi.” – Ieremia 29:4,10,14, AS.
4) Cu privire la timpul eliberării ce are profeția de spus?

5)
Daniel a fost foarte fericit să citească aceste cuvinte ale lui
Iehova. El s-a simțit cu totul sigur că a sosit timpul pentru ca Iehova să-
și ducă poporul înapoi în patria lor, Palestina. Pe lângă ce i-a spus
Iehova lui Ieremia, Daniel fără îndoială știa ce a scris Isaia despre
Iehova, „care spune despre Cir, el este păstorul meu, iar el va împlini
scopul meu; zicând despre Ierusalim, „ea va fi zidită”, și despre templu,
„temelia ta va fi pusă”. Cir era prezent, dar el nu avea putere asupra
Babilonului. Ce nu a știut Daniel era că în mai puțin de doi ani Cir va fi
unicul guvernator al Babilonului și al Medo - Persiei. – Isaia 44:28, RS.
5) De ce era Daniel sigur că a sosit timpul pentru ca ei să fie eliberați?

6)
Un lucru care Daniel l-a știut era acela că dacă Evreii doreau
favoarea lui Iehova ei trebuiau să se arate umili și cu o condiție dreaptă
a inimii înaintea lui Iehova. El știa că ei trebuiau să facă așa cum a spus
cu mult timp în urmă Solomon în rugăciune către Iehova: „Dacă vor
păcătui împotriva ta (căci nu este om care să nu păcătuiască)  și te vei
mânia pe ei și-i vei da în mâna dușmanului, iar cei ce îi vor lua captivi îi
vor duce în țara dușmanului, fie îndepărtată, fie apropiată, dacă își vor
veni în fire în țara în care au fost duși captivi  și se vor întoarce și îți vor
cere favoare în țara celor ce i-au luat captivi, zicând: Am păcătuit și am
umblat în rătăcire, am făcut ce este rău, dacă se vor întoarce la tine cu
toată inima și cu tot sufletul lor în țara dușmanilor lor care i-au dus
captivi și ți se vor ruga întorcându-se spre țara lor, pe care ai dat-o
strămoșilor lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am
construit-o pentru numele tău, ascultă din ceruri, din locul stabil în care
locuiești, rugăciunea lor și rugămintea lor pentru favoare și fă-le

122
dreptate! Iartă-l pe poporul tău, care a păcătuit împotriva ta.” – 1 Regi
8:46-50.
6) Ce trebuiau să facă evreii pentru a câștiga favoarea lui Iehova?

7)
Deci, indiferent de ce puteau face alți evrei, Daniel, la un
moment dat a început să urmeze cale trasată de Solomon pentru ei,
pentru a câștiga favoarea lui Dumnezeu. Daniel a spus despre el însuși:
„Atunci eu mi-am întors fața către Domnul Dumnezeu, căutându-l prin
rugăciuni, implorări cu post și sac cu cenuşă.” De asemenea el și-a
deschis inima înaintea lui Iehova în rugăciune și a mărturisit păcatele lor
și l-a implorat pe Iehova să arate milă: „O DOAMNE (Iehova), auzi; O
DOAMNE, iartă; O DOAMNE, dă ascultare și acționează; nu întârzia, de
dragul tău, O Dumnezeul meu, deoarece cetatea și poporul tău sunt
chemați cu numele tău.” – Daniel 9:3-19, RS.
7) În ce mod a urmat Daniel sfatul lui Solomon?

8)
Într-o zi, în timp ce Daniel se ruga, îngerul Gabriel a venit la el. El
i-a spus lui Daniel că prizonierii evrei urmau să fie eliberați și că
Ierusalimul și templul ei vor fi zidite din nou. Într-adevăr, aceasta era o
veste bună pentru Daniel la vârsta lui înaintată. Rugăciunilor lui i s-a
răspuns.
8) Cum i s-au răspuns rugăciunilor lui Daniel?

9)
În anul 538 înainte de Cristos, Darius medul a murit și Cir, regele
Persiei a preluat guvernarea asupra Babilonului. Cir a crezut că Iehova
era Dumnezeul evreilor și că templul lui a fost în Ierusalim, așa că el a
poruncit ca închinarea la Iehova să fie restaurată acolo. Fără îndoială,
Iehova a pus acest lucru în inima lui, pentru a face așa, deoarece chiar
Cir însuși a spus la tot poporul: „Iată ce a spus Cir, regele Persiei:
Iehova, Dumnezeul cerurilor, mi-a dat toate regatele pământului și m-a
însărcinat să-i construiesc o casă la Ierusalim, în Iuda.  Oricine dintre voi
este din poporul său, Dumnezeul lui să fie cu el. Să urce la Ierusalim, în

123
Iuda, pentru a reconstrui casa lui Iehova, Dumnezeul lui Israel — el este
adevăratul Dumnezeu, — care era în Ierusalim.” – Ezra 1:2,3.
9) Cum arată cuvintele lui Cir că Iehova era în spatele întoarcerii evreilor?

10)
Regele Cir s-a arătat el însuși bun față de evrei. El a dat înapoi
toate vasele sfinte care au fost luate din templul lui Solomon. Datorită
vârstei înaintate, bunăstării, fricii și a altor motive, nu toți evreii puteau
merge înapoi în patria lor sau nu au dorit să meargă înapoi. Cei care au
rămas în Babilon au dat bani și animale domestice celor care urmau să
plece. Numărul celor care au părăsit Babilonul era de 42 360 de evrei.
Despre ei se vorbește ca despre „o rămăşiţă a lui Israel.” (Isaia 10:20-
22) Cu ei au mers 7337 de servi și servitoare; de asemenea și 200 de
cântăreți speciali. Toți la un loc erau 49 897 de bărbați și femei, oameni
devotați care au înfruntat călătoria grea de patru luni până în patria lor
din Palestina.- Ezra 2:64.
10) Cine erau printre cei care s-au întors la Ierusalim, și cât de mulți au fost?

11)
Un om cu numele Zorobabel a fost făcut guvernator. El era din
tribul lui Iuda, un descendent al regelui David. De asemenea,
Zororbabel era însărcinat cu rezidirea templului. Pentru a-i ajuta în
lucrarea templului, cu el era marele preot Iosua. Toți au lucrat așa de
bine că exact în luna anului în care pustiirea completă a țării a început
cu șaptezeci de ani înainte, că un nou altar a fost făcut în anul 537
înainte de Cristos, chiar pe locul unde altarul templului lui Solomon a
stat. Iehova și-a ținut cuvântul său și promisiunea sa.
11) Cum a dovedit Iehova că este un Dumnezeu al cuvântului său?

12)
De îndată ce rămășița evreilor a început rezidirea templului din
Ierusalim, oamenii care trăiau în apropiere și care nu erau evrei au
început să acuze. Ei spuneau că evreii încercau să răstoarne guvernul
din Persia. Desigur, acel lucru nu era adevărat, dar lucrarea lor la
templu, oricum a fost oprită.
12) De ce a fost oprită construirea templului?

124
 13)
Timp de șaisprezece ani după aceea nici o lucrare nu se făcuse
la templu. După aceea, Iehova a ridicat doi profeți, Hagai și Zaharia.
Acești profeți i-au spus guvernatorului Zorobabel și marelui preot Iosua
să continue zidirea templului și să nu asculte la ce urma să spună
ceilalți. Ei spuneau cu tărie că templul era casa lui Iehova și că trebuie
să fie zidit. Deci lucrarea a continuat.
13) Când s-a reluat zidirea templului?

14)
Dușmanii din nou au încercat să oprească lucrarea, dar rămășița
evreilor a dovedit în mod legal că lucrarea lor nu era în împotriva
statului. Ei au arătat oamenilor cu autoritate din guvern că regele Cir le-
a spus să construiască templul. După o lungă căutare în arhivele vechi,
s-a aflat că evreii aveau dreptate. Deci după multe luni de lucrare grea,
zidirea templului a fost în sfârșit terminată. Templul a fost dedicat cu
multă bucurie de cei care s-au întors din Babilon. Închinarea adevărată
la Iehova a fost restaurată pe deplin în țară. Noul templu era dovada că
oricine putea vedea măreția unicului Dumnezeu adevărat, Iehova.
14) Aveau evreii dreptul să construiască templul?

15)
Nu la mult timp după această ocazie minunată, s-a întors din
Babilon un preot levit, pe nume Ezra. El era un copiator al legii lui
Iehova. Cu Ezra au venit și alți evrei. Ezra a adus cu el o scrisoare
specială de la Artaxerxes l, regele Persiei. Scrisoarea arăta cum oamenii
trebuiau să ofere sprijin templului. De asemenea arăta că cei care
lucrau la templu nu trebuiau să plătească taxe. – Ezra 7:1-28.
15) Cine era Ezra, și ce a adus cu el din Babilon?

16)
Din timpul lui Ezra, mai departe, a existat o mulțime de copii a
cărților evreiești a Bibliei. Însuși Ezra a făcut copii ale cărților Bibliei. De
asemenea, din acest timp Biblia a început să se răspândească
pretutindeni.
16) Ce s-a întâmplat din timpul lui Ezra cu Biblia?

125
 17)
Deoarece zidurile din jurul Ierusalimului nu erau rezidite,
oamenii din cetate nu s-au simțit în siguranță. Ei se temeau să doarmă
noaptea din cauza tâlharilor și din cauza raidurilor dușmanilor. Un
evreu tânăr, pe nume Neemia, a auzit de necazul lor. El era un servitor
al regelui Artaxerxes l în palatul din Susa. Într-o zi regele a văzut că
Neemia era foarte trist. Așa că l-a întrebat de ce era trist. Neemia i-a
spus regelui totul despre cum cum poporul său suferea în Ierusalim.
17) Cum a ajuns Neemia să conducă rezidirea zidurilor Ierusalimului?

18)
Așa că regele i-a dat lui Neemia dreptul să ducă porunca la
Ierusalim și să construiască din nou zidurile. Această poruncă Neemia a
primit-o de la rege în anul 455 înainte de Cristos?
18) În ce an s-a dat porunca pentru rezidirea zidurilor?

19)
De îndată ce a primit porunca, Neemia a pornit spre Ierusalim.
Când a ajuns, primul lucru care l-a făcut a fost inspectarea zidurilor
pentru a vedea ce putea fi făcut în legătură cu ele. Aproximativ trei zile
mai târziu lucrarea la ziduri a început.
19) Cum s-a dovedit însuși Neemia un om de acțiune?

20)
Dușmanii din nou au încercat să oprească lucrul. Dar Neemia
era un luptător. El și-a înarmat oamenii și le-a zis: „Nu vă temeți de ei!
Aduceți-vă aminte de Iehova, Cel mare și de temut! Luptați pentru frații
voștri, pentru fiii și fiicele voastre, pentru soțiile voastre și pentru casele
voastre!“ – Neemia 4:14.
20) Ce poruncă a dat Neemia fraților săi în fața împotrivirii?

21)
Cât l-au urât dușmanii pe Neemia! Chiar au încercat să-l omoare
dar el era prea înțelept față de ei. Când le-au eșuat toate planurile, ei
au încercat să oprească lucrarea, zicând că rezidirea zidurilor era o
crimă împotriva statului. Dar Neemia nu a lăsat ca asta să-l oprească.
Le-a spus oamenilor să continue să construiască. Oamenii au continuat
să lucreze din greu și nu s-au oprit din zidit până nu au terminat zidul.

126
Nu le-a luat decât cincizeci și două de zile pentru u a face această
lucrare foarte grea.
21) În câte zile au fost sfârșite zidurile?

22)
Cu un zid puternic în jurul Ierusalimului, israeliții s-au simțit
protejați de toți dușmanii lor. Neemia a devenit guvernatorul lor. El și
copiistul Ezra au început să învețe pe popor legea lui Iehova. Preoții
leviți și-au împlinit sarcinile lor. Sărbătorile lui Iehova au fost ținute de
popor. Oamenilor li s-a spus să nu se amestece cu cei care nu erau
evrei. Adevărata închinare la Iehova a fost restaurată în țară. Oamenii
erau fericiți, totuși lucrurile nu erau la fel ca înainte ca ei să meargă în
captivitate. În rugăciunea către Iehova, Neemia ne spune de ce:
22) În ce mod a fost închinarea adevărată restatornicită?

23)
„Acum, o, Dumnezeul nostru, Dumnezeul cel mare, puternic și
de temut, care ții legământul și bunătatea iubitoare, să nu pară puțin
lucru înaintea ta toate necazurile care s-au abătut peste noi, peste regii
noștri, peste prinții noștri, peste preoții noștri, peste profeții noștri,
peste strămoșii noștri și peste tot poporul tău, din zilele regilor Asiriei
până în ziua aceasta. În tot ce a venit peste noi, tu ești drept, căci ai
acționat cu credincioșie, dar noi am făcut ce este rău… Iată că astăzi
suntem sclavi! În țara pe care le-ai dat-o strămoșilor noștri ca să-i
mănânce roadele și bunătățile, iată, în ea suntem sclavi, iar roadele ei
îmbelșugate sunt pentru regii pe care i-ai pus peste noi din cauza
păcatelor noastre. Ei stăpânesc după bunul lor plac, peste corpurile
noastre și peste animalele noastre, și suntem în mare strâmtorare.” –
Neemia 9:32-37.
23) De ce nu erau în Iuda lucrurile la fel ca înainte de captivitate?

24)
Chiar dacă rămășița evreilor era în propria lor patrie, ei erau în
continuare sclavi, deoarece asupra lor domneau regi neevrei. Numai
Regele promis, sămânța lui Avraam, îi putea elibera pe ei din această
robie sub care erau ei.
127
 24) Numai cine îi putea elibera pe ei din această robie?

25)
După rezidirea zidurilor Ierusalimului, a existat un profet special
al lui Dumnezeu care a apărut în mijlocul poporului lui Iehova. Acel
profet era Maleahi. El le-a vorbit despre venirea Seminței promise,
zicând: „Iată, Eu îl trimit pe mesagerul meu, iar el a pregăti calea
înaintea mea: și Domnul pe care îl căutați, deodată va veni la templul
meu; și mesagerul legământului pe care îl doriți, iată, el vine, zice
Iehova al oștirilor.” (Maleahi 3:1, AS) De asemenea, Maleahi a predicat
că poporul lui Israel va trebui să devină curat în obiceiuri și
comportament, deoarece ei urmau să intre într-o perioadă de judecată.
25) Ce profet al lui Iehova a apărut după ce au fost rezidite zidurile Ierusalimului, și ce a
profețit?

26)
Peste patru sute de ani după timpul lui Maleahi nu a existat
vreun profet al lui Dumnezeu în țară. În timpul acestei perioade
Scripturile Ebraice, de la Geneza la Maleahi, au fost traduse în limba
geacă. Aproximativ prin anul 280 înainte de Cristos versiunea grecească
Septuaginta a cărții lui Moise (de la Geneza la Deuteronom) a fost
făcută și depusă în faimoasa bibliotecă din Alexandria, în Egipt.
26) După timpul lui Maleahi ce lucru important a avut loc?

27)
Deci au trecut anii. În sfârşit, venise timpul pentru ca nişte vești
foarte incitante să izbucnească. Îngerul Gabriel i-a spus profetului
Daniel că în şaizeci şi nouă de săptămâni de la porunca de a reconstrui
zidurile Ierusalimului, va apărea Mesia, Prinţul, care este Sămânţa
făgăduinţei. Acel timp era aproape. Se va împlini la timp Cuvântul lui
Dumnezeu, așa cum a făcut-o în profeția de șaptezeci de ani a lui
Ieremia? Erau mulți evrei care așteptau cu nerăbdare să vadă.
27) Ce profeție era aproape de împlinire și despre ce chestiune se întrebau unii evrei?

128
 Capitolul cincisprezece
Naștererea și copilăria Fiului lui Dumnezeu

CÂND vedem literele A.D. sau C.E. lângă data unui an, ce
înseamnă? Acest lucru: A.D. stă pentru cuvintele latine „Anno Domini”,
care înseamnă „în anul Domnului”. C.E. stau pentru „Era Creștină”.
Deci, o dată marcată în oricare dintre aceste moduri înseamnă că în
urmă cu atâția ani, un om cu numele lui Isus Cristos s-a născut pe
pământ. Conform descendenței mamei sale, el era din sămânța lui
129
Avraam, din tribul lui Iuda și din familia regală a lui David. Învățăturile
sale au ajuns să fie numite creștinism. B.C. lângă o dată înseamnă
„înainte de Cristos”. B.C.E. înseamnă „înainte de era creștină [sau, era
comună]”.
1) În legătură cu anul nașterii cui sunt marcate multe date, și cum?

2)
Noi învățăm despre Isus din primele patru cărți ale Scripturilor
Grecești Creștine, numite Evanghelii, cuvinte care provin din limba
greacă și înseamnă „lucruri bune” sau „vești bune”. Viața lui Isus este o
veste bună pentru noi deoarece „el este Cel decretat de Dumnezeu să
fie judecător al celor vii și al celor morți. Despre el depun mărturie toți
profeții și spun că oricine crede în el primește iertarea păcatelor prin
numele său“. – Fapte 10:42,43.
2) De unde învățăm noi despre Isus și de ce a fost viața lui o veste bună?

3)
Noi putem ajunge la anul exact al nașterii lui Isus de la ceea ce i-
a spus îngerul Gabriel profetului Daniel despre „șaptezeci de
săptămâni”; fiecare săptămână este de o lungime de șapte ani. (Daniel
9:24-27, AV) El a spus că șaizeci și nouă de săptămâni de ani (sau 483 de
ani) vor trece din momentul când a fost dată porunca de rezidire a
zidurilor Ierusalimului până la timpul când Isus va deveni Mesia sau
Prințul. Anul când s-a dat porunca a fost anul 455 înainte de Cristos. De
atunci, până în anul 29, anul Domnului, au fost 483 de ani. În toamna
anului 29, anul Domnului, Isus era în vârstă de treizeci de ani. În acel an
el a fost uns cu spiritul lui Dumnezeu, devenind Mesia, Cristosul. Dacă
Isus era în vârstă de treizeci de ani în anul 29, anul Domnului, nașterea
sa trebuie să fi avut loc cu treizeci de ani mai devreme, sau aproximativ
pe la întâi Octombrie, anul 2, înainte de Cristos. În acest timp Palestina
ajunsese sub puterea Romei, din Italia.
3) Aproximativ în ce zi și în ce an s-a născut Isus, și cum ajungem noi la această dată?

4)
În anul 3 înainte de Cristos, trăia într-un mic sat de țară, în
Nazaret, din Galileea, Palestina, un bărbat și o femeie, pe nume Iosif și
130
Maria. Ei erau logodiți pentru a se căsători. Într-o zi îngerul Gabriel a
venit la Maria și i-a spus: „Pacea să fie cu tine, femeie căreia i s-a arătat
o mare favoare! Iehova este cu tine“. Maria s-a înspăimântat. Ea nu a
înțeles acest salut ciudat. – Luca 1:28.
4) Cum a salutat-o îngerul pe Maria?

5)
Deci îngerul i-a spus: „Nu te teme, Maria, căci ai găsit favoare la
Dumnezeu!  Iată că vei concepe în pântecele tău și vei naște un fiu,
căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare și va fi numit Fiul Celui
Preaînalt, iar Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său. El va
domni peste casa lui Iacob pentru totdeauna și Împărăția său nu va
avea sfârșit“. – Luca 1:30-33.
5) Care a fost mesajul lui către ea?

6)
Maria era o fecioară. Cum urma să aibă ea un copil? Prin
urmare, ea i-a spus îngerului: „Cum se va face aceasta, de vreme ce n-
am relații intime cu vreun bărbat”? Atunci îngerul i-a spus: „Spiritul
sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va acoperi cu
umbra sa. Astfel, și cel ce se va naște va fi numit sfânt, Fiul lui
Dumnezeu”. Maria s-a bucurat! „Iată”! a zis ea, „Iată sclava lui Iehova!
Să mi se facă după cuvintele tale“. Când ea a spus asta îngerul a plecat.
– Luca 1:34-38.
6) De ce a fost Maria uimită și cum i-a explicat îngerul problema?

7)
În anul 2 înainte de Cristos, când Iosif a descoperit că Maria
urma să aibă un copil, el nu a vrut să o i-a de soție. Dar îngerul lui
Dumnezeu a mers la el și i-a spus: „Iosif, fiu al lui David, nu te teme să
iei pe Maria soția ta acasă, pentru că ce s-a găsit la ea este prin spiritul
sfânt. Ea va da naștere unui fiu, iar tu îi vei pune numele Isus, pentru că
el va salva pe poporul său de păcatele lui”. Atunci Iosif a făcut așa cum
i-a spus îngerul. El a luat pe Maria, soția sa, acasă. „Dar el nu a avut
relații cu ea până după ce ea a dat naștere unui fiu.” – Matei 1:20-25.
7) Cum a reacționat Iosif când a descoperit că Maria era însărcinată, dar de ce a luat-o să fie
soția lui?
131
 8)
Cu puțin timp înainte ca fiul să fie născut, împăratul din Roma a
decretat ca toți oamenii din Palestina vor trebui să fie înregistrați în
cetatea părinților lor. Deoarece Iosif și Maria erau descendenții lui
David, al cărui loc de naștere era Betleem, amândoi au mers acolo
pentru a fi înregistrați.
8) De ce au mers Iosif și Maria la Betleem?

9)
Era aproximativ, la întâi Octombrie, în anul 2 înainte de Cristos,
când Iosif și Maria au mers în Betleem. Ei au găsit cetatea plină de
oameni. Nu era loc pentru ei ca să rămână. Toate locurile din casele de
închiriat erau ocupate. Ei au fost obligați să găsească adăpost într-un
staul, care era folosit ca un staul pentru vite și animale pentru povară,
urât mirositoare. Aici, între animalele din Betleem, Maria a „născut pe
fiul ei, întâi născut, și ea la înfășat cu scutece și la pus într-o iesle.” –
Luca 2:5-7
9) În ce loc a fost născut Isus și de ce acolo?

10)
Că acest copil să fie născut de o fecioară în Betleem, într-un
staul, nu a fost un accident. Cu peste șapte sute de ani înainte, Profetul
Isaia a scris acest lucru: „Iată, o femeie tânără va concepe și va naște un
fiu, și-i va pune numele Emanuel.” ( Isaia 7:14) Mica a spus despre locul
lui de naștere: „Dar tu, O Betleem Efrata, care ești mic pentru a fi între
clanurile lui Iuda, de la tine va veni la mine cel care urmează să fie
domnitor în Israel, a cărui origine este din vechime, din zilele de
odinioară.” (Mica 5:2, RS). Acesta a fost un semn pentru Israel ca ei să
poată cunoaște pe Mesia când va veni el.
10) De ce putem spune că toate acestea nu au fost un accident?

11)
În noaptea nașterii lui Isus, păstorii vegheau asupra turmelor
lor. „Deodată, îngerul lui Iehova a stat lângă ei și gloria lui Iehova a
strălucit în jurul lor, iar ei s-au înfricoșat foarte tare. Dar îngerul le-a zis:
„Nu vă temeți, căci iată că vă anunț vestea bună despre o mare bucurie
132
pe care o va avea tot poporul, fiindcă în orașul lui David vi s-a născut
astăzi un Salvator, care este Cristos Domnul. Iată care este semnul
pentru voi: veți găsi un prunc înfășat și culcat într-o iesle“. Deodată,
îngerului i s-a alăturat o mulțime din armata cerească, lăudându-l pe
Dumnezeu și zicând: „Glorie lui Dumnezeu în înălțimi și pace pe pământ
printre oamenii bunăvoinței!“ – Luca 2:8-14.
11) Cum au auzit păstorii despre nașterea lui Isus?

12)
De îndată ce îngerii s-au întors de la ei în cer, păstorii au început
să zică unul către altul: „Să mergem imediat la Betleem și să vedem ce
s-a întâmplat acolo, după cum ne-a spus Iehova“. Fără întârziere și-au
dus turmele la Betleem. Acolo ei „au găsit pe Maria, pe Iosif și pe prunc
culcat în iesle. Când l-au văzut, au relatat ce li se spusese despre acest
copilaș.  Toți cei care auzeau se mirau de cele ce le spuneau păstorii,
dar Maria păstra toate aceste cuvinte și se gândea la ele în inima ei.
Apoi păstorii s-au întors, glorificându-l și lăudându-l pe Dumnezeu
pentru toate lucrurile pe care le auziseră și le văzuseră, așa cum le
fuseseră spuse.” (Luca 2:15-20) Totuși ei nu i-au spus răului rege Irod
din Ierusalim, deoarece el nu era evreu.
12) După ce îngerii au plecat, ce au făcut și ce au spus păstorii?

13)
Când astrologii din răsărit și-au făcut calculele după o stea pe
care ei au susținut că o văd, au călătorit multe mile să-l vadă pe cel
născut pentru a fi rege. Astrologii sau magii, totuși, nu erau închinători
la Iehova Dumnezeu. Ei erau cititori în stele sau închinători la idoli.
Neștiind unde a fost născut Isus, ei au mers prima dată la regele Irod,
gândind că el știa cât de cât.
13) Cum au știut astrologii din răsărit de nașterea lui Isus?

14)
Regele Irod a început să se teamă că-și pierde tronul. Tot
Ierusalimul a început acum să vorbească despre noul rege. Crudul Irod a
plănuit să pună capăt la toată această vorbire prin uciderea pruncului
Isus. El a aflat de la preoții și scribii evrei de profeția lui Mica cu privire
133
la locul nașterii. După aceea a chemat astrologii înaintea lui, dar nu le-a
spus ce era în inima lui. El i-a trimis la Betleem și le-a spus: „Duceți-vă și
căutați cu atenție copilașul, iar, când îl veți găsi, să-mi dați de știre, ca
să merg și eu să mă plec înaintea lui“. – Matei 2:8
14) Cum a plănuit Irod să pună capăt la vorbirea despre regele nou născut, și ce le-a spus
astrologilor să facă?

15)
Astrologii l-a părăsit și au călătorit în sud, la Betleem. Acolo „l-
au văzut pe copilaș cu Maria, mama lui, și, căzând în genunchi, s-au
plecat până la pământ. Apoi și-au deschis tezaurele și i-au oferit daruri:
aur, tămâie albă și smirnă. Totuși, pentru că primiseră în vis un
avertisment de la Dumnezeu să nu se întoarcă la Irod, s-au dus în țara
lor pe alt drum.” – Matei 2:11,12.
15) Unde l-au găsit astrologii pe Isus, dar de ce nu s-au întors la Irod?

16)
Zi după zi, Irod aștepta cu nerăbdare pe astrologi să se întoarcă.
Când a văzut că nu se întorceau a devenit foarte mânios. Pentru a se
asigura că nici un băiat din Betleem nu va crește pentru a-i revendica
tronul, a poruncit ca toți pruncii de parte bărbătească de la vârsta de
doi ani în jos să fie junghiați. Mamele își plângeau cu amărăciune fii.
16) De ce s-a ajuns să se plângă cu amar în Betleem?

17)
Junghierea cu cruzime a copiilor mici de către Irod a fost
zadarnică, deoarece tânărul copil Isus nu a fost ucis. Într-un vis, îngerul
lui Iehova îl avertizase pe Iosif: „Scoală-te, ia copilașul și pe mama lui și
fugi în Egipt. Stai acolo până îți voi spune eu, fiindcă Irod are de gând să
caute copilașul ca să-l omoare“. Așa că Iosif și familia lui au fugit în Egipt
la timp. Profeția s-a adeverit „ca să se împlinească ce spusese Iehova
prin profetul său, când a zis: „Din Egipt l-am chemat pe fiul meu“. –
Matei 2:13-15.
17) Cum a scăpat Isus să nu fie ucis?

134
 18)
După moartea regelui Irod, îngerul lui Iehova i-a spus lui Iosif:
„Scoală-te, ia copilașul și pe mama lui și du-te în țara lui Israel.” Și ei s-
au întors „și au venit să locuiască într-un oraș numit Nazaret, ca să se
împlinească ce se spusese prin profeți: „El va fi numit Nazarinean“. –
Matei 2:20,23
18) Când s-a întors Isus în țara lui Israel, și unde și-a făcut casă?

19)
Cetatea din Nazaret nu a avut un nume sau o reputație bună.
Isus nu a așteptat nimic bun din Nazaret. Mulți păgâni sau neevrei
trăiau acolo. Poporul era sărac. Cei mai mulți dintre ei locuiau în case
mici, cu un etaj, cu acoperiș plat, construite din lut și pietre. Pe străzile
înguste se jucau mulți copii murdari și gălăgioși; femeile măcinau
cereale sau țeseau pânză; bărbaţii se ocupau cu vânzarea turmelor și a
cirezilor. Într-un mediu atât de simplu a crescut copilul perfect Isus.
19) De ce Nazaretul nu a avut un nume bun, dar ca ce fel de copil a crescut Isus?

20)
Era Isus un copil perfect? Da, era. Isus era unicul copil născut
vreodată dintr-o femeie, pentru a fi perfect sau fără păcat. Perfecțiunea
lui Isus era absolut necesară dacă el urma să acționeze ca Salvator al
omenirii. „Pentru că”, a spus îngerul, „el își va salva poporul de păcatele
lor.” – Matei 1:21.
20) De ce era necesar pentru ca Isus să fie născut ca un copil perfect?

21)
Isus s-a născut perfect, sfânt, fără păcat, nu pentru că mama sa,
Maria, era fără păcat sau imaculată, pentru că ea nu a fost așa. Maria
era o descendentă a omului imperfect Adam. La fel ca regele David,
strămoșul ei, Maria a fost concepută în păcat și născută în greșeală.
(Psalm 51:5) Întreaga Scriptură inspirată este împotriva învățăturii că
Maria, mama lui Isus, a fost concepută într-un mod imaculat, cu scopul
de a da naștere lui Isus. Vorbind despre toți urmașii lui Adam, inclusiv
Maria, apostolul Pavel spune: „Pentru că toți au păcătuit și sunt lipsiți
de gloria lui Dumnezeu.” – Romani 3:23
21) Isus s-a născut perfect deoarece Maria era perfectă?

135
 22)
Deci cum a fost Isus născut perfect de o mamă imperfect? A
fost așa deoarece Isus a fost conceput de un Tată perfect, fără păcat, de
Iehova Dumnezeu. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei că cel născut de ea
„va fi numit sfânt, Fiul lui Dumnezeu.” – Luca 1:35.
22) Cum a fost posibil pentru ca Isus să se nască perfect?

23)
Când părinții se întâlnesc pentru a avea copii, sămânța vieții
vine de la tată. Această sămânță de viață face ca oul din mamă să
prindă viață, iar luni mai târziu, ea dă naștere corpului urmașilor ei.
Copilul perfect Isus nu a primit viață umană de la păcătosul Adam, ci a
primit doar un corp omenesc prin descendenta lui Adam, Maria. Viața
lui Isus a venit de la Iehova Dumnezeu, Cel Sfânt.
23) Ce a primit Isus de la Iehova și ce a primit de la Maria?

24)
Înainte ca Isus să fie născut pe pământ, ele era un Fiu ceresc,
întâiul născut și Fiul unic născut de Dumnezeu, numit „Cuvântul”. Fiind
prima Creație a lui Dumnezeu, el a fost cu Tatăl său de la începutul
întregii creații. Iehova Dumnezeu l-a folosit pe el la crearea tuturor
lucrurilor care au fost create. – Ioan 1:1-4; Coloseni 1:15-18; Apocalipsa
3:14
24) Cine a fost Isus înainte de nașterea lui umană, și cum a fost el folosit?

25)
Pentru a ajunge să fie născut de Maria, Fiul ceresc a pus
deoparte poziția și toată gloria sa cerească. La timpul potrivit al lui
Dumnezeu ca Fiul său unic născut să devină om, Iehova a luat viața
perfectă a Fiului său unic născut și a transferat-o din cer în celula ou din
pântecele fecioarei necăsătorite Maria. Prin puterea sa atotputernică,
Dumnezeu era capabil să ia personalitatea Fiului său unic născut,
modelul său de viață, și să pună această personalitate în puterile
micului mănunchi de energie vie pe care l-a pus în pântecele Mariei.
Astfel , Fiul lui Dumnezeu a fost conceput sau i s-a dat un început ca
creatură umană. Era un miracol. Sub puterea sfântă a lui Iehova,
136
conceput în acest mod, s-a dezvoltat în pântecul Mariei până la punctul
nașterii.
25) Ce a fost capabil Iehova să facă prin puterea sa atotputernică?

26)
Astfel, copilul Isus a fost născut cu toate calitățile minunate ale
dreptății în el, chiar așa cum un copil moștenește calitățile de la Tatăl
său. Având ca sursă a vieții un Tată perfect, Isus nu a moștenit
imperfecțiune de la mama sa imperfectă, Maria. Deci, când a sosit
timpul pentru ca această naștere miraculoasă a Fiului său să aibă loc pe
pământ, Iehova i-a spus îngerului din cer să anunțe acest eveniment
binecuvântat la astfel de oameni care ar fi fost martori demni. După
aceea alți îngeri s-au arătat acestor păstori, glorificându-l pe Dumnezeu
și vorbind despre pace între oamenii cu bunăvoință.
26) De ce nu a moștenit Isus imperfecțiunea de la mama sa?

27)
Isus a crescut deci într-o casă foarte religioasă. Luca, doctorul
învățat, ne spune că Iosif și Maria „au făcut toate lucrurile potrivit legii
lui Iehova”. Deci, când Isus era în vârstă de opt zile el a fost circumcis la
fel ca toți băieții evrei. Luca spune că Isus „a continuat să crească și să
se întărească, fiind umplut cu înțelepciune, iar favoarea lui Dumnezeu
era peste el.” – Luca 2:39,40.
27) Cum l-au crescut Iosif și Maria pe Isus?

28)
Când Isus era în vârstă de doisprezece ani, Iosif și Maria l-au
luat la Ierusalim pentru a participa la sărbătorirea paștelui. Biblia spune:
„Când el avea doisprezece ani, ei au urcat acolo după obiceiul sărbătorii
și au rămas acolo până la încheierea sărbătorii. Dar, la întoarcere,
băiatul Isus a rămas în Ierusalim, iar părinții lui n-au băgat de seamă.
Crezând că era printre cei cu care călătoreau, ei au mers cale de o zi și
apoi au început să-l caute printre rude și cunoscuți. Dar, pentru că nu l-
au găsit, s-au întors la Ierusalim și l-au căutat peste tot.  După trei zile l-
au găsit în templu, stând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și

137
punându-le întrebări. Toți cei care îl ascultau rămâneau uimiți de
priceperea și de răspunsurile lui.”
28) La vârsta lui Isus de doisprezece ani, ce s-a întâmplat la călătoria la Ierusalim?

29)
„Când l-au văzut, au rămas uluiți, iar mama lui i-a zis: „Copile,
de ce te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl tău și cu mine te-am căutat
îngrijorați“. Dar el le-a zis: „De ce a trebuit să mă căutați? Nu știați că
trebuie să fiu în casa Tatălui meu?“ Neînțelegând ce vorbea el, Maria,
mama lui, „păstra cu grijă toate aceste cuvinte în inima ei.” – Luca 2:41-
51
29) Ce răspuns a dat el părinților lui?

30)
Isus a locuit în Nazaret cu părinții lui. A fost un fiu bun,
deoarece „a continuat să le fie supus” (Luca 2:51) În timp ce creștea a
învățat meseria de tâmplar. Poporul spunea: „Nu este acesta este
tâmplarul, fiul Mariei și fratele lui Iacob, Iosif, Iuda și Simon? Și surorile
lui nu sunt aici, printre noi?” – Marcu 6:3
30) Ce a dovedit că Isus era un fiu bun și ce meserie a învățat?

31)
Alături de frații și surorile lui vitrege, Isus s-a bucurat, în
Nazaret, de zilele copilăriei sale perfecte. El „creștea în înțelepciune, în
statură și în favoare înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor”. Când a
ajuns un om în vârstă de treizeci de ani, o nouă viață s-a deschis
înaintea lui. Și această nouă viață, despre care noi vom citi, l-a făcut cel
mai măreț om care a trăit vreodată. – Luca 2:52.
31) Alături de cine s-a bucurat Isus în zilele copilăriei sale și în care an al vieții sale s-a deschis
pentru el o viață cu totul nouă?

138
 Capitolul Șaisprezece
Ce a învățat și ce a făcut Fiul lui Dumnezeu pe pământ

CÂND va veni Mesia? Aceasta este întrebarea pe care și-o puneau

evreii de sute de ani. Deci, ca evreii să fie pregătiți să-l accepte când el
venea, Dumnezeu a trimis un profet, Ioan Botezătorul, chiar așa cum
Dumnezeu a prezis: „Iată, Eu trimit pe mesagerul meu, iar el va pregăti
calea înaintea mea.” (Maleahi 3:1, AS) Și din nou: „Vocea celui care
strigă, Pregătiți în pustiu calea lui Iehova.” – Isaia 40:3, Marcu 1:1-3.
1) Pe cine a trimis Iehova pentru a pregăti pe evrei pentru Mesia al lor, și cum a fost prezis
acest lucru?

2)
Ioan era fiul preotului Zaharia. El a crescut în pustiu și era un
bărbat solid și puternic. Era îmbrăcat „cu o haină din păr de cămilă și o
curea de piele încinsă în jurul coapselor sale; de asemenea, hrana sa era
lăcustele și mierea sălbatică”. Când Ioan era în vârstă de treizeci de ani,
139
în primăvara anului 29 (A.D.), a început să predice. Și care era mesajul
său? „Pocăiți-vă că Împărăția cerurilor este aproape.” – Matei 3:4,2.
2) Ce fel de om era Ioan și când a început să predice?

3)
Timp de mai multe luni Ioan a predicat în pustiu pe malul râului
Iordan. Cuvântul despre el s-a răspândit peste tot. Deci „Atunci
Ierusalimul, toată Iudeea și tot ținutul din jurul Iordanului au ieșit la el
și oamenii erau botezați de el în râul Iordan, mărturisindu-și deschis
păcatele.” –Matei 3:1,5,6.
3) Ce efect a avut predicarea lui Ioan, și cum a botezat el?

4)
Într-o zi când Ioan era singur, Isus, vărul lui, a venit la el să fie
botezat. Dar Ioan a obiectat; el nu voia să-l boteze pe Isus. El știa că Isus
nu era un păcătos. Dar Isus i-a spus lui Ioan: „Lasă de data asta, fiindcă
așa este potrivit să îndeplinim tot ce este drept.“ (Matei 3:15) Deci Ioan
a încetat să obiecteze și l-a botezat pe Isus. După ce Isus a ieșit din apă,
Ioan a văzut ceva extraordinar, spiritul lui Dumnezeu coborându-se
peste Isus sub forma unui porumbel. Și în același timp el a auzit o voce
din cer, spunând: „Acesta este Fiul meu, preaiubit, pe care eu l-am
aprobat.” – Matei 3:17.
4) De ce nu a vrut Ioan să-l boteze pe Isus, și ce a avut loc când a făcut-o?

5)
Da, acest Isus era Fiul lui Dumnezeu. Dumnezeu însuși era Tatăl
lui, nu Iosif, soțul Mariei. Ca Ioan să poată fi sigur de acest lucru,
Dumnezeu i-a spus: „Cel peste care vei vedea spiritul coborând și
rămânând este cel care botează cu spirit sfânt”. „Și eu am văzut lucrul
acesta” spune Ioan și am depus mărturie că acesta este Fiul lui
Dumnezeu.”
5) Al cui Fiu era Isus?

6)
De ce a venit Isus, Fiul lui Dumnezeu, la Ioan pentru a fi botezat
când el nu avea păcate de mărturisit? Deoarece botezul lui Isus va
însemna altceva. Și ce era acest lucru? Că de acum înainte va face
lucrarea pentru care Dumnezeu l-a trimis pe pământ. Botezul lui arăta
140
că el i-a spus lui Dumnezeu. „Iată! Eu vin să fac voia ta”. Îngroparea lui
Isus sub apă ilustra că el murise față de propriul lui curs al vieții lui
trecute pe pământ. Iar ridicarea lui de sub ape ilustra că a fost adus la
viață pentru a face voia Tatălui său. – Evrei 10:9
6) De ce i-a cerut Isus lui Ioan să-l boteze?

7)
Când Isus a venit pentru a fi botezat, era în vârstă de treizeci de
ani. Aceasta era vârsta când preoții evrei începeau să servească pe
deplin la templu. Deși Isus nu a aparținut tribului preoțesc al lui Levi, el
a avut o lucrare preoțească sau sfântă să facă. Și când Isus a fost
botezat, în toamna anului 29 A.D., era exact timpul în care profeția lui
Daniel 9:24-27 a prezis că Mesia va veni.
7) De ce a cerut Isus să fie botezat?

8)
Isus, chiar după botezul său, a fost condus de spiritul lui
Dumnezeu în pustiu. Acolo, timp de patruzeci de zile, el și-a fixat mintea
la lucrarea pe care Dumnezeu i-a pus-o înainte, neavând nici chiar timp
să mănânce. Și deși era singur cu animalele sălbatice, nu a fost rănit de
ele. La sfârșitul celor patruzeci de zile, Isus, în mod natural s-a simțit
flămând. Satan a folosit acest fapt pentru a-i ispiti pe Isus să facă ce
este rău.
8) După ce Isus a fost botezat, unde a mers el, de ce, și pentru cât timp?

9)
Ispitindu-l pe Isus, Satan a spus: „Dacă ești fiul lui Dumnezeu,
spune-le acestor pietre să se facă pâini“. Dar Isus știa că era rău pentru
el să folosească în acest mod puterea lui Dumnezeu dată lui. Așa că el i-
a spus lui Satan: „Este scris: ‘Omul să nu trăiască numai cu pâine, ci cu
orice cuvânt care iese din gura lui Iehova’.” – Matei 4:3,4
9) Cum a răspuns Isus la prima ispită a lui Satan?

10)
Apoi, Satan l-a ispitit pe Isus să dovedească că este Fiul lui
Dumnezeu, sărind de pe vârful templului. Din nou, Isus a văzut pe delin
silința lui Satan de a-l ucide și i-a răspuns așa: „Este scris: „Să nu-l pui la
încercare pe Iehova, Dumnezeul tău”. – Matei 4:5-7.
141
 10) Ce răspuns i-a dat Isus lui Satan la a doua ispită?

11)
După aceea, Satan i-a oferit lui Isus toate împărățiile lumii dacă
Isus făcea doar un act de închinare înaintea lui Satan. Acest lucru l-a
mâniat pe Isus, pentru că citim că el i-a spus lui Satan: „Pleacă, Satan!
Căci este scris: „Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini și numai
pentru el să îndeplinești un serviciu sacru“. Cu asta Satan l-a lăsat pe
Isus, iar îngerii au venit și au început să-I servească lui Isus – Matei 4:8-
11.
11) Ce ofertă a lui Satan l-a mâniat pe Isus, și de ce?

12)
După asta, Isus s-a întors în provincia Galileei, unde s-a născut,
și a început să învețe în sinagogile lor sau în casele locale de închinare.
După aceea Isus a auzit că Ioan a fos aruncat în închisoare. Așa că acum
a reluat vestea bună și a predicat: „Pocăiți-vă, pentru că Împărăția
cerurilor este aproape.” – Matei 4:17
12) Când numai a început Isus să predice vestea bună a Împărăției?

13)
Venind la casa din orașul Nazaret, el a mers în sinagoga de
acolo. Acolo a citit cu voce tare din profeția lui Isaia: „Spiritul lui Iehova
este peste mine, pentru că el m-a uns să le anunț săracilor vestea bună,
m-a trimis să le predic captivilor eliberarea și celor orbi recăpătarea
vederii, să-i pun în libertate pe cei zdrobiți și să predic anul de
bunăvoință al lui Iehova“. Apoi le-a spus celor ce-l ascultaseră: „Astăzi s-
a împlinit acest cuvânt din Scripturi pe care tocmai l-ați auzit.“ – Luca
4:18-21.
13) Cum a prezis Isaia lucrarea ce o va face Isus?

14)
Isus știa că el avea o mare lucrare de făcut și că trebuia să
continue după ce el părăsea pământul. Deci, de vreme, în predicarea sa
el i-a invitat pe alții să I se alăture. Aceștia au devenit cunoscuți ca
discipoli sau învățăcei. Dintre aceștia, el a ales doisprezece pentru a fi
apostoli sau trimiși în mod special.
14) De ce a ales Isus și pe alții pentru a I se alătura lui în predicare?
142
 15)
Acești apostoli erau oameni umili și cinstiți, cu teamă de
Dumnezeu și harnici. Ei aveau puține învățături sau bogății lumești.
Printre ei se numărau patru pescari, Petru și fratele său Andrei, Iacov și
fratele său Ioan. Și unul era un colector de taxe umil pe nume Matei sau
Levi. În timp ce Isus mergea din oraș în oraș propovăduind vestea bună
și vindecând oamenii, cei doisprezece au mers cu el.
15) Ce fel de oameni au fost apostolii?

16)
Timp de aproape trei ani și jumătate Isus a predicat, nu numai
în Galileea și Iudeea, ci, de asemenea, în locurile îndepărtate din
apropierea Tirului și Sidonului. După instruirea apostolilor, la o vreme,
el i-a trimis într-o călătorie de predicare cu scopul ca mai mulți oameni
să poată fi mângâiați și vindecați. Și într-un alt moment el a trimis
șaptezeci de evangheliști, sau aducători de vești bune, pentru a face
aceiaşi lucrare. Cât s-au bucurat toți aceștia de această lucrare! – Luca
9:1-6; 10:1-20.
16) În ce regiuni a predicat Isus, și ce a făcut el ca mai mulți oameni să audă vestea bună?

17)
Isus a învățat oamenii pe malul mării, pe versanții muntelui și
pe câmpii deschise. De asemenea, el i-a învățat în sinagogile lor și în
minunatul lor templu de la Ierusalim. Și, în mod special, i-a învățat în
casele lor proprii. El era mereu pregătit să predice și să învețe, fie pe o
persoană, fie pe mai multe mii. O dată el le-a spus ucenicilor: „Veniți cu
mine deoparte, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin”. Dar oamenii
auzind de acest lucru au alergat înaintea lui; și, când a ajuns acolo, în
loc să se odihnească cu discipolii lui, el „a început să-i învețe multe
lucruri.” – Marcu 6:31-34.
17) În ce locuri diferite a predicat Isus, și cât de ocupat era el?

18)
Care erau unele dintre lucrurile pe care Isus, Fiul lui Dumnezeu,
le învăța? El i-a învățat adevărul din Cuvântul Tatălui său, deoarece el i-
a spus lui Dumnezeu: „Cuvântul tău este adevăr”. Mai târziu el i-a spus
143
guvernatorului roman, Pilat: „Pentru acest scop m-am născut eu, și din
această cauză am venit eu în lume, ca să port mărturia despre adevăr”.
Și el i-a învățat că acest „adevăr vă va face liberi”. (Ioan 17:17; 18:37;
8:32) El niciodată nu a pus deoparte Cuvântul lui Dumnezeu pentru
învățăturile oamenilor, așa cum au făcut liderii religioși din timpul său.
18) Care a fost scopul lui Isus pentru venirea pe pământ, și ce a spus el despre adevăr?

19)
Isus îl cunoștea pe Tatăl său mai bine decât îl putea cunoaște
vreodată oricine altcineva. El își iubea Tatăl și era fericit să vorbească
oamenilor adevărul despre Tatăl său. El a arătat că toate lucrurile bune
vin de la Dumnezeu și că El este singurul care este bun într-adevăr. De
asemenea, că Tatăl său „a iubit lumea așa de mult că a dat pe Fiul său
unic născut, pentru ca oricine exercită credință în el să nu poată fi
distrus ci să aibă viață veșnică”. – Ioan 3:16.
19) Ce a învățat Isus despre iubirea Tatălui său, și de ce?

20)
De asemenea, Isus a învățat pe oameni cum să se roage, că ei
trebuie să se roage în continuu și că dacă cereau cu credință și în
numele lui Isus, Dumnezeu le va răspunde rugăciunilor lor. El ne-a dat
un model de rugăciune: „Tatăl nostru care ești în ceruri, să fie sfințit
numele tău. Să vină Împărăția ta. Să se facă voința ta, precum în cer,
așa și pe pământ. Dă-ne astăzi pâinea noastră pentru ziua de azi, și
iartă-ne datoriile, așa cum și noi le-am iertat datornicilor noștri. Și nu ne
duce în ispită, ci eliberează-ne de cel rău.” – Matei 6:9-13; Ioan
14:13,14; 16:24.
20) Ce a învățat Isus despre rugăciune?

21)
Isus tot timpul l-a onorat pe Tatăl său. El a spus: „Eu nu pot face
nici un lucru de la mine.” (Ioan 5:30) El a pus numele Tatălui său pe
primul loc. El știa că cel mai bun lucru pe care îl putea face era să aducă
onoare numelui Tatălui său. La sfârșitul lucrării sale pe pământ el a fost
calificat să se roage lui Dumnezeu: „Te-am glorificat pe pământ, am
sfârșit lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac”. – Ioan 17.4.
144
 21) Care a fost cel mai important lucru din viața lui Isus?

22)
De asemenea, Isus a avut multe de spus despre Împărăția lui
Dumnezeu și despre importanța acesteia. Și-a învățat discipolii să se
roage pentru ea și le-a spus: „Continuați, deci, să căutați mai întâi
Împărăția”. ( Matei 6.33) Pentru a-i ajuta să înțeleagă el a făcut ilustrații
de cuvinte, arătând cum Împărăția era asemenea unui semănător ce
seamănă sămânță, sau cu o comoară găsită într-un câmp, sau cu un
pescar sau cu multe alte lucruri. Și le-a arătat ce le cere Dumnezeu celor
care vor obține o parte în acea Împărăție.
22) Ce a avut de spus Isus despre Împărăția lui Dumnezeu?

23)
Isus a arătat importanța cunoștinței când el a spus despre
Dumnezeu: „Aceasta înseamnă viața veșnică: să asimileze cunoștință
despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, și despre cel pe care l-ai
trimis tu, Isus Cristos”. (Ioan 17:3) Și a arătat că cele mai mari două
porunci erau să: „iubești pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta,
cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta”, și pe
aproapele tău ca pe tine însuți.” (Marcu 12:30,31) Isus a învățat și că :
„există mai multă fericire în a da decât în a primi.” – Fapte 20:35.
23) (a) Isus a spus că a câștiga cunoștință despre cine înseamnă viață veșnică? (b)
Ce a spus el că
sunt cele mai mari două porunci, și în ce era mai multă fericire?

24)
Isus a văzut că oamenii de rând erau asemenea oilor fără păstor
și așa el a devenit păstorul lor cel bun, iubitor și blând. Celor care erau
trudiți și împovărați el le-a spus: „Veniți la mine, … și eu vă voi înviora!
Luați jugul meu asupra voastră și învățați de la mine, căci eu sunt blând
și am o inimă umilă, și veți găsi înviorare pentru sufletele voastre.
Pentru că jugul meu este plăcut și sarcina mea, ușoară.” (Matei 11:28-
30) De asemenea, Isus a mângâiat oamenii cu speranţa învierii
spunând: „Nu vă mirați de lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți
cei din mormintele de amintire vor auzi glasul său și vor ieși afară: cei
care au făcut lucruri bune, pentru o înviere a vieții, iar cei care au
practicat lucruri rele, pentru o înviere a judecății.” – Ioan 5:28,29.
145
 24) Ce mesaj mângâietor a dat Isus oamenilor de rând și celor ce plângeau?

25)
Printre cele mai mângâietoare lucruri pe care Isus le-a învățat,
au fost lucrurile care au fost spuse de el în predica de pe munte:
„Fericiți sunt cei conștienți de necesitățile lor spirituale, căci al lor este
Împărăția cerurilor! Fericiți sunt cei cuprinși de jale, căci ei vor fi
mângâiați! Fericiți sunt cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul! Fericiți
sunt cei flămânzi și însetați după dreptate, căci ei vor fi săturați! Fericiți
sunt cei îndurători, căci lor li se va arăta îndurare! Fericiți sunt cei cu
inima curată, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu! Fericiți sunt cei
împăciuitori, căci ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu! Fericiți sunt cei
persecutați pentru dreptate, căci al lor este Împărăția cerurilor!” –
Matei 5:3-10.
25) Despre cine a spus Isus că erau cei mai fericiți și de ce?

26)
În acea predică Isus i-a învățat și: „Încetați să mai strângeți
comori pe pământ, unde rod molia și rugina și unde sparg și fură hoții!
Mai degrabă, strângeți-vă comori în cer”, făcând voia lui Dumnezeu. Și
„nu vă îngrijorați niciodată pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine va
avea îngrijorările ei”. În acea predică el le-a dat ceea ce oamenii
numesc „regula de aur”: „Tot ce vreți să vă facă vouă oamenii faceți-le
și voi la fel.” – Matei 6:19,20,34; 7:12.
26) Care au fost și celelalte lucruri pe care Isus i-a învățat în predica de pe munte?

27)
Liderii religioși din timpul lui Isus l-au urât deoarece le spunea
adevărul. Deoarece Isus își iubea Tatăl și aproapele, el a expus răutatea
acelor oameni. Ei făceau toate lucrurile pentru a câștiga onoare și
bogăție. Isus i-a numit călăuze oarbe care vor cădea într-o groapă,
împreună cu cei care le urmau conducerea. Odată, le-a spus chiar că
erau ai tatălui lor, Diavolul, și că aveau același spirit al minciunii și al
uciderii pe care el îl avea. – Ioan 8:44.
27) De ce l-au urât liderii religioși pe Isus, și cum i-a arătat el a fi?

146
 28)
De asemenea, ca mare profet, Isus a prezis și sfârșitul
Ierusalimului și al acestui sistem de lucruri al lumi vechi. (Matei 24; Luca
21) Tot ce a prezis el despre sfârșitul Ierusalimului s-a împlinit, după
cum vom vedea. Așa că putem fi siguri că toate cuvintele lui despre
sfârșitul acestui sistem rău de lucruri se vor împlini și ele. Da, Isus a fost
„martorul credincios și adevărat”. – Apocalipsa 3:14.
28) Ce mare profeție a dat Isus, și de ce putem fi siguri că toate acestea se vor împlini?

29)
Dar Isus a predicat adevărul nu numai prin cuvinte. El a predicat
adevărul și prin lucrările sale drepte și prin semnele și minunile sale.
Prin ele, el a dovedit că el este Fiul lui Dumnezeu și și-a arătat atât
iubirea pentru Tatăl său cât și iubirea pentru omenire. Prin urmare, el a
spus: „Lucrările care le fac în numele Tatălui, poartă mărturie despre
mine.” (Ioan 10:25) Prin aceste semne, de asemenea, el a arătat
binecuvântările pe care Împărăția sa le va aduce când voia lui
Dumnezeu se face pe pământ la fel ca în cer.
29) Ce a arătat și a dovedit Isus prin semnele și minunile sale?

30)
Isus a fost cel mai mare medic pe care omenirea l-a văzut
vreodată. El a vindecat „toți suferinzii, loviți de diferite boli și chinuri,
pe cei demonizați, precum și pe epileptici și pe paralitici”, care au fost
aduși la el. Bineînțeles, dacă doar îi atingeau hainele, erau vindecați! Și
chiar a înviat oameni dintre morți. Printre aceștia era și prietenul său
Lazăr, care fusese mort și îngropat timp de patru zile. – Matei 4:24; Ioan
11:1-44.
30) Ce fel de medic sau doctor a fost Isus?

31)
Unul din marile lucruri de care Isus a fost capabil pe pământ a
fost de a ierta păcatele. A dovedit că putea face acest lucru prin
minunile sale. După ce a spus oamenilor care îl priveau: „ca voi oamenii
să știți că Fiul omului are autoritate să ierte păcatele pe pământ“, a
vindecat un om care era paralizat, incapabil să-și miște vreun mădular.
– Marcu 2:10-12.
31) Cum a demonstrate Isus că putea ierta păcatele?
147
 32)
Isus a făcut multe alte lucrări ce au demonstrat că era Fiul lui
Dumnezeu. O dată a hrănit cinci mii de oameni, iar altă dată patru mii
de oameni, împreună cu copii și femei, doar cu câteva pâini și pești. O
dată a mers pe valurile mării și chiar a făcut ca vântul și furtuna mării să
se liniștească. Și, așa după cum am văzut deja, putea prezice ce se va
întâmpla. El avea darul profeției.
32) Ce alte lucrări puternice a făcut Isus?

33)
Cu mai mult de patru mii de ani înainte ca Isus să vină pe
pământ, omul a pierdut paradisul. Isus, atât prin ceea ce a învățat și a
făcut, ne-a dat speranța că Paradisul va fi restatornicit. Nu numai
Paradisul va fi restatornicit, dar și morții care sunt în memoria lui
Dumnezeu vor fi înviați din morminte pentru a obține viață în acel
Paradis. În acel Paradis toți cei care obțin viața vor crede în ceea ce a
învățat Isus și vor urma exemplul lui Isus. Atunci vom vedea voia lui
Dumnezeu făcută pe pământ așa cum se face în cer. Cu siguranță acesta
este un moment minunat de așteptat cu nerăbdare.
33) Ce speranță ne dau lucrurile pe care Isus le-a învățat pe pământ?

148
 Capitolul șaptesprezece
De ce a murit și a fost ridicat din nou la viață Fiul lui Dumnezeu

ISUS a vorbit despre sine ca fiind „Fiul omului”. El și-a întrebat

odată discipolii: „Cine spun oamenii că este Fiul omului”? Ei au răspuns:
„Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții Ilie, alții Ieremia sau unul dintre
profeți”. Atunci Isus și-a întrebat discipoli: „Cine credeți că sunt eu”? Ca
răspuns Petru a spus: „Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului cel viu”.
Deoarece Petru a spus acest lucru, Isus l-a numit fericit. De atunci
încolo Isus a început să le spună discipolilor că el va suferi multe lucruri,
„va fi ucis iar a treia zi va învia.” – Matei 16:13-21.
1) (a) Ce chestiuni a întrebat Isus pe discipolii săi, și cum i-au răspuns ei lui? (b)
Ce le-a spus Isus
discipolilor?

2)
Aproximativ o săptămână mai târziu, Isus i-a luat pe Petru, Iacob
și Ioan pe un munte înalt. Acolo Isus „a fost transfigurat înaintea lor”.
Adică „fața” lui Isus „strălucea ca soarele, iar hainele lui au devenit
strălucitoare ca lumina”. Atunci ei au văzut o viziune cu Moise și Ilie
vorbind cu Isus și au auzit vocea lui Dumnezeu vorbindu-le din norul
care îi acoperea: „Acesta este Fiul meu Preaiubit, pe care Eu l-am
aprobat; de el să ascultați”. După aceea, după ce au coborât de pe
munte, Isus le-a spus: „Să nu spuneți nimănui despre această viziune
până ce Fiul omului nu este ridicat din moarte”. Acest lucru le-a întărit
credința mai mult că Isus era într-adevăr Fiul lui Dumnezeu. – Matei
17:1-9.
2) Ce viziune extraordinară a fost văzută la puţin timp după aceea de Petru, Iacob și Ioan?

149
 3)
În același timp, cuvintele lui Isus le-a reamintit despre ce a vorbit
el înainte de a fi ucis de liderii religioși din timpul lui. Aceștia îl urau pe
Isus deoarece propriile lor lucrări erau rele, însă poporul de rând îl
asculta cu plăcere pe Isus. Ei trebui să fi fost capabili să vadă că Isus era
Mesia și Fiul lui Dumnezeu. Cine altcineva putea învăța astfel de
adevăruri minunate sau să facă astfel de lucrări minunate? Dar
egoismul lor i-a orbit, chiar așa cum Isus le-a spus: „Cum puteți voi
crede, când voi acceptați glorie unii de la alții și nu căutați gloria care
este numai de la Dumnezeu?” – Ioan 5:44
3) Cine au fost dușmanii lui Isus şi de ce nu puteau ei vedea că Isus era Mesia lor și Fiul lui
Dumnezeu?

4)
Acești lideri religioși l-au urât pe Isus așa de mult, că au făcut un
plan secret pentru a-l ucide. Iar acum a sosit timpul ultimelor cinci zile
ale serviciului sau servirii lui Isus. Cât de plini de acțiune erau! În prima
zi Isus a călărit în Ierusalim pe un măgar tânăr, așa cum era obiceiul
regilor din Israel. Mari mulțimi ale oamenilor de rând s-au aliniat pe
drumul său și și-au așternut hainele pe calea lui. Ei fluturau ramuri de
palmieri și l-au salutat, zicând: „Binecuvântat este cel care vine în
numele lui Iehova, chiar regele lui Israel!” – Ioan 12:13.
4) Cum l-a salutat poporul de rând pe Isus în cele cinci zile înainte de a fi ucis?

5)
În următoarea zi Isus a mers la templu. Acolo, el a „început să
alunge pe cei ce vindeau și cumpărau” animale pentru jertfe și „să
răstoarne mesele schimbătorilor de bani”. El avea dreptul să fie mânios,
pentru că, așa după cum le-a spus, ei au făcut din casa Tatălui său de
închinare „o peșteră de tâlhari:” – Marcu 11:15-17
5) Ce a făcut la templu Isus în ziua următoare și de ce?

6)
De multe ori dușmanii au încercat să-l bage pe Isus în necaz,
punându-I întrebări grele sau întrebări șirete. Una din astfel de întrebări
care i-au pus-o lui Isus în timpul acestor ultime zile era: „Este legal să

150
plătim taxe Cezarului sau nu”? Ei au chibzuit că dacă Isus spunea: Da,
poporul de rând se va întoarce împotriva lui Isus, deoarece ei urau să
plătească taxe. Iar dacă Isus spunea: Nu, ei l-ar fi băgat în necaz cu
guvernatorul roman. Dar Isus a văzut cursa lor și, deci, a cerut o
monedă și a întrebat a cui imagine era pe ea. Ei au răspuns: „a
Cezarului”. Atunci Isus le-a zis: „Prin toate mijloacele, deci, dați
Cezarului lucrurile Cezarului, dar lui Dumnezeu lucrurile lui Dumnezeu.”
– Luca 20:22-25.
6) Cum au încercat dușmanii lui Isus să-l prindă în cursă, dar cu ce rezultat?

7)
Imediat după aceea, Isus i-a arătat pe acei lideri religioși ca fiind
mândri și lacomi, hoți și ipocriți. El a spus că erau ca mormintele vopsite
în alb, care erau frumoase doar pe dinafară. De asemenea, le-a spus că
sunt șerpi și călăuze oarbe. El le zicea din nou şi din nou: „Vai de voi,
cărturari şi farisei, făţarnici!” La scurt timp după aceasta, Isus a dat cea
mai mare profeție dintre toate profețiile sale. El a spus cum Ierusalimul
și templul lui vor fi distruse și a dat Semnul care va arăta că sfârșitul
acestui vechi sistem de lucruri era aproape. – Vedeți Matei capitolele
23 la 25.
7) Apoi cum le-a vorbit Isus liderilor religioși și ce mare profeție a dat?

8)
În timpul acestor zile, în timp ce Isus era într-o casă anume, o
femeie a turnat parfum scump pe capul lui și pe picioare și i-a șters
picioarele cu părul ei. Unul dintre discipolii lui Isus, Iuda, s-a plâns
despre risipa de bani, care putea fi cheltuită pentru săraci. Isus a spus
că pe săraci îi vor avea întotdeauna cu ei, însă această femeie i-a
pregătit trupul pentru înmormântare. După acest eveniment, Iuda a
mers la preoți principali și a fost de acord să-i ajute să-l prindă pe Isus
noaptea. Pentru acest lucru ei i-au dat treizeci de piese de argint.
8) La ce a găsit Iuda vină, de ce, și ce a făcut el?

9)
Era acum a paisprezecea zi a lui Nisan, prima lună a anului
evreiesc, care începe în primăvară. După cum cerea legea lui Moise,
151
Isus și cei doisprezece apostoli ai săi s-au întâlnit, în acea noapte,
pentru a ține sărbătoarea Paștelui. Înainte de Paștele mânca Isus a
spălat picioarele apostolilor, ca o lecție pentru ei de dragoste și
smerenie. După ce a mâncat Paştele, Iuda a plecat să-l trădeze pe Isus
conducătorilor religioşi evrei.
9) Care era timpul pentru paște și ce a făcut Isus și apostolii înainte de a-i ține?

10)
Acum Isus a început ceva nou. El a înmânat apostolilor săi o
pâine nedospită de la paște să o mănânce și o cupă cu vin să bea.
Acestea, a spus Isus, erau sau stăteau pentru carnea sa și sângele său,
pe care el urma să le dea pentru ca ei și alții să poată câștiga viața. În
fiecare an, în același timp ei trebuiau să păzească această sărbătoare în
amintirea lui. Numită de apostolul Pavel „Cina Domnului”, de atunci
încolo trebuia să fie celebrată de ei în locul paștelui. – 1 Corinteni
11:20-36.
10) Ce a făcut Isus după aceea, începând ce lucru nou?

11)
Isus știa că în după masa următoare va muri. Așa că le-a dat
apostolilor săi multă mângâiere și instrucțiuni de despărțire. Da, el
urma să-i părăsească, dar nu-i va lăsa orfani. El urma să le trimită un
mângâietor sau un ajutor, pentru a-i lua locul, spiritul sfânt sau forța
activă a lui Dumnezeu. Pe lângă toate acestea, el urma să vină din nou
și-i va lua pe ei la sine. Deoarece lumea l-a urât pe el, ei nu puteau fi
mai bine primiți; el a biruit lumea. După ce a terminat, Isus s-a rugat
pentru urmașii săi. El i-a cerut Tatălui său să aibă grijă de ei și ca ei toți
să poată fi în unitate unul cu altul, așa cum era el în uniune cu Tatăl său.
Prin această rugăciune către Tatăl său, Isus nu a afirmat a fi Dumnezeu.
Toate aceste lucruri și multe altele sunt scrise la Ioan, capitolele 13 la
17.
11) Ce s-a rugat el că Dumnezeu va trebui să facă pentru urmașii săi?

12)
După această rugăciune, Isus și unsprezece apostoli ai săi au
mers în grădina Ghetsimani. Acolo, la puțină distanță de ei, Isus s-a
152
rugat, asigurându-se că ceea ce era înaintea lui era cu adevărat voia lui
Dumnezeu pentru el. Atunci Tatăl său a trimis un înger pentru a-l întări
pe Isus. Deodată a apărut o gloată înarmată împreună cu soldați.
Aceștia au fost conduși de Iuda, care a venit și l-a sărutat pe Isus pentru
a arăta care bărbat este Isus. În timp ce mulțimea l-a luat pe Isus,
apostolii lui au fugit.
12) De ce s-a rugat Isus în grădina Ghețimani și după aceea ce evenimente au avut loc?

13)
Mulțimea l-a dus pe Isus la tribunalul principal al evreilor. Acolo
ei l-au acuzat pe Isus de blasfemie, sau de vorbire împotriva lui
Dumnezeu. Deși numai martori mincinoși au vorbit împotriva lui Isus,
tribunalul a decis că el trebuie să moară. Dimineața, Isus, a fost dus la
guvernatorul roman Pilat, pentru a fi condamnat la moarte. Acest lucru
se datora faptului că guvernul roman nu le permitea evreilor să omoare
o persoană pentru încălcarea uneia dintre propriile lor legi. Dar după ce
i-a pus întrebări lui Isus, Pilat l-a găsit nevinovat.
13) Cum l-a judecat tribunalul evreiesc pe Isus, și ce a făcut Pilat?

14)
La acea vreme, Irod Antipa, conducătorul districtului roman al
Galileii, se întâmplase să fie în Ierusalim. Deci, auzind că Isus era din
Galileea, Pilat l-a trimis pe Isus la Irod. Pilat a vrut să scape de Isus, dar
Irod spera să-l vadă pe Isus făcând o minune. Dar când Isus nici măcar
nu i-a răspuns, Irod și soldații lui L-au batjocorit pe Isus și l-au trimis
înapoi la Pilat.
14) De ce l-a trimis Pilat pe Isus la Irod Antipa, și cum a acționat Irod față de Isus?

15)
După ce i-a pus lui Isus mai multe întrebări, Pilat a vrut din nou
să-L lase pe Isus să plece. Dar iudeii au spus că, dacă Pilat va face acest
lucru, nu va fi prieten cu Cezarul. Când Pilat a întrebat dacă va trebui să-
l omoare pe regele lor, ei au strigat: „Nu avem nici un rege în afară de
Cezar”. (Ioan 19:12-15) Temându-se de tumult, Pilat și-a spălat mâinile,
ca și cum s-ar fi eliberat de vină, apoi L-a predat pe Isus pentru a fi
omorât.
153
 15) Cu ce cuvinte l-au respins evreii pe Isus, și ce a făcut Pilat după aceea?

16)
Isus a fost condus la un loc numit „Căpățâna”. Acolo a fost
atârnat sau răstignit pe un stâlp mare sau pe un lemn pentru a muri.
Doi tâlhari au fost atârnaţi pe stâlpi pentru a muri în același timp. Unul
dintre aceștia a văzut că Isus nu a făcut nimic rău. El l-a rugat pe Isus să-
și amintească de el când Isus va veni în Împărăția sa. Isus i-a promis:
„Vei fi cu mine în Paradis.” – Luca 23:33,42,43.
16) În timp ce era pe stâlpul de tortură, ce l-a rugat un tâlhar pe Isus, și ce i-a răspuns Isus?

17)
La amiază a venit un întuneric peste toată țara, și acesta a durat
timp de trei ore. Isus l-a chemat pe Tatăl său ceresc cu voce tare și a
murit. Atunci marea perdea din templu a fost ruptă în două de sus în jos
şi pământul s-a cutremurat. Astfel s-a împlinit Daniel 9:24-27 despre
nimicirea lui Mesia la mijlocul celei de-a șaptezecea săptămâni a anilor,
sau în anul 33 (anul Domnului).
17) Ce s-a întâmplat când a murit Isus, și ce profeție s-a împlinit?

18)
Mai târziu în acea după-amiază, discipolii au luat trupul lui Isus
jos de pe stâlp și l-au așezat într-un mormânt nou, tăiat în stâncă.
Liderii religioși au pus apoi o piatră mare dinaintea mormântului sigilat
și au pus acolo o gardă de soldați. De ce? Ei au spus că se temeau că
discipolii lui Isus îi vor fura trupul și vor spune că a înviat din morți.
18) De ce au pus dușmani lui Isus o piatră mare și o gardă de soldați înainta intrării în
mormântul său?

19)
De ce a permis Dumnezeu ca Fiul său iubit să moară? Din mai
multe motive întemeiate. Un motiv a fost datorită chestiunii: „Cine este
conducătorul suprem al întregii creații”? Satan a spus că creaturile
umane nu pot rămâne credincioase față de Dumnezeu ca Conducător al
întregii creații. Cartea lui Iov arată că Satan a crezut că el putea întoarce
pe toți oamenii de la Dumnezeu.
19) Datorită cărei chestiuni a permis Dumnezeu ca Isus să fie pus în moarte?

154
 20)
De la Abel mai departe, mulți oameni credincioși au dovedit că
Dumnezeu este adevărat și că el are servi loiali. Niciunul dintre acești
oameni nu erau perfecți. Ei bine, putea, deci, un om perfect să-și
păstreze în mod desăvârșit credincioșia față de Dumnezeu, în ciuda a
tot ce putea face Diavolul? Isus a arătat că un om perfect putea.
Dumnezeu i-a spus lui: „Fiul meu, fii înțelept și bucură-mi inima, ca să-i
pot răspunde celui ce mă batjocorește.” (Proverbe 27:11) Isus s-a arăta
pe sine a fi un om înțelept. El a făcut ca inima Tatălui său să se bucure
prin a dovedi că Diavolul batjocoritor este un mincinos.
20) Ce a dovedit Isus prin propria lui credincioșie, și ce efect a avut asupra Tatălui său?

21)
Alt motiv întemeiat de ce a permis Dumnezeu ca Fiul său să
sufere și să moară a fost că în acest mod „el a învățat ascultarea.” (Evrei
5:8) Într-adevăr, Isus întotdeauna a fost ascultător, dar va fi el
ascultător sub o mare probă? Fiind ascultător chiar și atunci când
aceasta însemna suferință și moarte, Isus a arătat că se poate baza pe el
pentru totdeauna. El s-a arătat vrednic de locul cel mai înalt pe care
Dumnezeu l-a putut oferi oricărei creaturi.
21) Care a fost alt motiv întemeiat de ce Dumnezeu a permis ca Isus să sufere și să moară?

22)
Încă un alt motiv de ce a permis Dumnezeu ca Fiul său să moară
a fost acela ca, prin moartea lui Isus, alții să poată obține viața.
Cuvântul lui Dumnezeu arată că „printr-un singur om (Adam) a intrat
păcatul în lume, iar moartea prin păcat, și astfel moartea s-a răspândit
asupra tuturor oamenilor deoarece ei toți au păcătuit.” (Romani 5:12)
Da, Adam, prin neascultarea sa i-a vândut pe copii săi în sclavia
păcatului și a morții. Datorită acestui lucru niciunul dintre ei nu putea
„prin orice mijloc să-și răscumpere chiar pe un frate, nici să-i de-a lui
Dumnezeu o răscumpărare pentru el”. Adică, niciunul dintre copii lui
Adam nu putea plăti prețul pentru eliberarea lui și a altora din moarte.
– Psalm 49:7.
22) De ce este întreaga omenire muritoare, și ce sunt oamenii incapabili să facă pentru ei?

155
 23)
Dar nu ar fi putut un Dumnezeu iubitor să ierte pur și simplu
datoria păcatului și să-i elibereze pe oameni? Nu, nu putea. De ce nu?
Pentru că Dumnezeu spusese că plata oferită de păcate este moartea.
Pentru el să schimbe acea lege va arăta că a făcut o greșeală sau nu a
vrut să spună ceea ce a spus. În orice situație, creaturile lui Dumnezeu
vor simți că nu mai pot depinde de Cuvântul lui Dumnezeu; s-ar putea
răzgândi sau ar putea face o greşeală. Va arăta, de asemenea, că el nu a
respectat propria sa lege dreaptă, care cere „suflet pentru suflet”. –
Exod 21:23.
23) De ce nu putea un Dumnezeu iubitor să ierte pur și simplu să înlăture judecata sa și să
elibereze oamenii?

24)
Cu toate acestea, Dumnezeu ar putea aranja ca prețul să fie
plătit de un altul, care era dispus și capabil să facă acest lucru. În acest
fel, cei care au suferit greșit din cauza păcatului lui Adam vor putea
avea o oportunitate de viață. Dumnezeu i-a oferit Fiului Său singurul
născut privilegiul de a fi acela. Cu bucurie, Fiul, „s-a golit pe sine” de
corpul său spiritual ceresc „și a luat chip de sclav și a venit pentru a fi
asemenea oamenilor”. Și „așa Cuvântul a devenit carne.” – Filipeni 2:7;
Ioan 1:14.
24) Ce putea face Dumnezeu pentru omenire, și, ce a făcut Isus?

25)
Pentru că Isus L-a avut pe Dumnezeu ca Tată, el a fost un om
perfect. Ca om perfect avea dreptul la viață. Dându-și de bunăvoie viața
umană, el își va putea folosi dreptul de a-i răscumpăra pe cei demni
dintre copiii lui Adam. Și îi putea răscumpăra pe toți, pentru că toți și-au
pierdut dreptul la viață din cauza păcatului unui singur om, Adam.
25) De ce era Isus capabil să răscumpere rasa umană?

26)
Din această cauză Ioan Botezătorul a spus că Isus era „Mielul lui
Dumnezeu care ridică păcatul lumii”! Și motivul că Isus a spus că el a
venit să-și de-a viața „o răscumpărarea în schimbul multora”. Și motivul
de ce a scris Pavel că Cristos „s-a dat pe sine un preț corespunzător
pentru toți.” – Ioan 1:29; Matei 20:28; 1 Timotei 2:5,6.
156
 26) Ce Scripturi arată că Isus a cumpărat omenirea?

27)
Cineva ar putea întreba: dar de ce a permis Dumnezeu ca Isus
să moară într-un mod așa de dureros? Pentru a-i elibera pe evrei de o
datorie adăugată. Ei au fost de acord să păzească legea lui Dumnezeu
dar au ajuns sub blestemul lui Dumnezeu pentru nepăzirea ei. Acea lege
spunea că aceia care o călcau trebuiau să fie puși în moarte și după
aceea atârnați pe un stâlp ca blestemați. De aceea, Isus, prin moartea
pe un stâlp a îndepărtat acest blestem sub care erau evreii. Da, „Cristos
prin răscumpărare i-a eliberat (Evreii) de blestemul legii făcându-se în
schimb blestem” pentru ei. – Galateni 3:13.
27) De ce a permis Dumnezeu ca Isus să moară o astfel de moarte dureroasă?

28)
Totuși, Isus nu a rămas în moarte. A fost prezis că Dumnezeu nu
va lăsa „sufletul” lui Isus „în Hades”, adică în mormânt. (Fapte 2:27) Și,
așa cum le-a spus Isus discipolilor săi, Dumnezeu l-a ridicat din moarte a
treia zi. Totuși, discipolii săi au fost surprinși când ei au mers în
dimineața celei de treia zi și au găsit piatra rostogolită și mormântul gol.
Ei au văzut și doi îngeri, care le-au spus că Isus „nu este aici, ci el a fost
înviat.” – Luca 24:5,6.
28) Ce a făcut Dumnezeu pentru Isus a treia zi?

29)
În acea zi Isus a apărut la mai mulți discipoli. Și pentru ca
credința lor să poată fi întărită, că el a fost înviat, într-adevăr, din
moarte, s-a arătat ucenicilor lui, din nou și din nou, în timpul
următoarelor patruzeci de zile, o dată la mai mulți de „cinci sute de
frați.” (1 Corinteni 15:4-7) De obicei, ei nu puteau să spună la început că
era Isus, pentru că el apărea în corpuri diferite. El a apărut și a dispărut
la fel cum făcuseră îngerii, pentru că a înviat ca o creatură spirituală.
Doar pentru că Toma nu a crezut, Isus a apărut într-un trup ca cel în
care murise.
29) Cum a dovedit Isus că el a fost înviat din moarte, și cum a arătat că era acum un spirit?

157
 30)
La sfârșitul a patruzeci de zile Isus și-a condus ucenicii în
Betania, chiar în afara Ierusalimului. Acolo, după ce le-a dat instrucțiuni
de despărțire, „a fost ridicat și un nor l-a ascuns din vederea lor”. În
timp ce ei priveau, au apărut doi îngeri, care i-au asigurat că Isus va veni
din nou. – Fapte 1:9-11.
30) Ce a făcut Isus la patruzeci de zile după ce a fost înviat din moarte?

31)
De ce l-a înviat Dumnezeu pe Isus din moarte? Unul din motive
a fost pentru a-I răsplăti pe Isus pentru credincioșia lui chiar până la
„moartea pe stâlpul de tortură. Din această cauză și Dumnezeu l-a
înălțat pe el la o poziție superioară și cu bunăvoință i-a dat un nume
care este mai presus de orice nume.” – Filipeni 2:8,9.
31) Care este un motiv pentru care Isus a fost înviat din moarte?

32)
De asemenea, Isus a fost înviat din moarte și pentru ca el să
poată preda lui Dumnezeu dreptul la viață umană pe care el la păstrat
prin moartea credincioasă. Noi citim: „Cristos a intrat … în ceruri,
pentru a apărea acum înaintea persoanei lui Dumnezeu pentru noi.”
(Evrei 9:24) Omenirea putea câștiga acum viață veșnică prin Isus.
32) Care este alt motiv?

33)
Isus a fost înviat din moarte și pentru ca să poată restaura
Paradisul. Acest lucru el îl va face în timpul Împărăției lui Dumnezeu.
Atunci voia lui Dumnezeu va fi făcută pe pământ așa cum este făcută în
cer. Ca rege al lumii noi, Cristos va „domni ca Rege până Dumnezeu
pune pe toți dușmanii sub picioarele sale”. Da, el va domni până când
„moartea nu va mai fi, nici plânset, nici durere.” – 1 Corinteni 15:25;
Apocalipsa 21:4.
33) Ce va fi capabil Isus să facă pentru omenire, datorită învierii din moarte?

34)
Și mai presus de toate Isus a fost înviat din moarte ca el să
poată sprijini puterea lui Dumnezeu prin distrugerea tuturor celor răi la
timpul potrivit al lui Dumnezeu. Numai ca un puternic spirit divin poate
Isus arunca pe Satan și demonii lui în abis pentru o mie de ani. Și numai
158
ca un puternic spirit divin poate distruge pe Diavol și pe toți cei răi la
sfârșitul domniei de o mie de ani a lui Cristos. – Apocalipsa 20:1-3, 7-10.
34) Care este motivul principal de ce la înviat Dumnezeu pe Isus din moarte?

159
 Capitolul optsprezece

Începutul națiunii spirituale a lui Dumnezeu

DUPĂ ce Isus a fost înviat din moarte, el le-a spus apostolilor săi:
„Toată autoritatea mi-a fost data în cer și pe pământ.” (Matei 28:18)
Asta înseamnă puterea și dreptul de a domni în Împărăția lui
Dumnezeu. Înseamnă și puterea și dreptul de a zdrobi capul Șarpelui,
Satan Diavolul, așa cum a fost prezis de Dumnezeu în Eden. Și
înseamnă, de asemenea, puterea și dreptul de a binecuvânta toate
familiile pământul ca și sămânță a lui Avraam.” – Geneza 22:18
1) Ce i-a fost dat lui Isus la învierea lui, și ce înseamnă toate acestea?

2)
Pentru facerea tuturor acestor lucruri Isus nu va fi singur. Uniți
cu el vor fi mulți dintre discipolii lui. Nu a spus Dumnezeu lui Avraam că
cei din sămânța lui vor fi mulți, „la fel ca stelele cerului”? (Geneza
22:17) Aceștia sunt cei din națiunea spirituală a lui Dumnezeu, Israelul
spiritual, cei care vor „domni ca regi” împreună cu Isus pentru o mie de
ani. – 1 Petru 2:9; Galateni 6:16; Apocalipsa 20:6.
2) Cum a fost prezis că Isus va avea și pe alții uniți cu el?

3)
Israeliții sau evreii credeau că ei înșiși erau sămânța lui Avraam
care urma să binecuvânteze întreaga omenire. Dar numai o națiune
puternică, spirituală, putea face acest lucru. De ce așa? Deoarece
înainte ca astfel de binecuvântare să poată veni printr-o națiune,
Șarpele, Satan Diavolul, și toată sămânța lui, atât văzută cât și nevăzută,
trebuie să fie înlăturată din cale. Nici o națiune pământească nu i-ar
putea înlătura. Totuși, evreii au fost primii invitați să devină parte a
160
națiunii spirituale a lui Dumnezeu care poate și va face toate aceste
lucruri.
3) De ce nu putea națiunea lui Israel să fie națiunea spirituală?

4)
În timp ce Isus continua să vorbească despre o „Împărăție a
cerurilor”, discipolii săi credeau că aceasta va fi o împărăție
pământească. De aceea, ei l-au întrebat, chiar înainte ca el să se înalțe
la cer: „Doamne, în acest timp vei restabili Împărăția lui Israel?“ Isus nu
le-a răspuns la întrebare ci le-a spus: „Voi veți primi o putere când va
veni peste voi spiritul sfânt.” – Fapte 1:6-8.
4) Ce fel de speranță au avut apostolii despre Împărăție?

5)
Da, până ce spiritul sfânt al lui Dumnezeu, sau forța lui activă, nu
a venit peste ei, să-i facă fii spirituali ai lui Dumnezeu, discipolii nu au
putut înțelege astfel de lucruri. Și înainte ca ei să poată deveni fii
spirituală în acest mod, Cristos a trebuit să intre „chiar în cer, ca să se
înfățișeze acum pentru noi înaintea persoanei lui Dumnezeu.” (Evrei
9:24) De ce a fost așa? Deoarece Dumnezeu nu-i putea face pe
păcătoșii încă condamnați fii lui spirituală. Pentru ca el să se ocupe de
oamenii imperfecți, căzuți ca fii, păcatele lor vor trebui să fie acoperite.
Acest lucru va putea fi făcut prin valoarea jertfei lui Cristos.
5) Ce a avut loc înainte ca apostolii să poată înțelege și să devină o parte a națiunii spirituală?

6)
Cu acest lucru în minte Isus le-a spus discipolilor, aproape de
Ierusalim: „Să nu vă îndepărtați de Ierusalim, ci așteptați lucrul pe care
l-a promis Tatăl”, deoarece „ veți fi botezați cu spirit sfânt.” (Fapte
1:4,5) La zece zile după ce Isus s-a suit la cer, a sosit acel timp, la
sărbătoarea evreilor, cunoscută ca Pentecost. În acea zi 120 de discipoli
ai lui Isus erau strânși într-o cameră de sus, în Ierusalim. Printre aceștia
erau apostolii credincioși ai lui Isus, mama sa, Maria și alți fii ai ei, frații
lui vitregi mai tineri. – Fapte 1:14,15.
6) De ce așteptau discipolii la Ierusalim, și când l-au primit ei?

161
 7)
Atunci promisiunea lui Isus s-a împlinit: „ Deodată, din cer s-a
auzit un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic și a umplut toată casa în
care stăteau.  Și au văzut niște limbi ca de foc, care s-au împărțit,
așezându-se câte una pe fiecare dintre ei. Toți s-au umplut de spirit
sfânt și au început să vorbească în alte limbi.” (Fapte 2:2-4) Datorită
sărbătorii Pentecostului, erau la Ierusalim evrei „din toate națiunile de
sub cer.” Mii dintre aceștia s-au mirat foarte mult când au auzit că
discipolii le vorbesc, fiecare în limba lui. – Fapte 2:5,6.
7) Ce a avut loc la Pentecost?

8)
Acolo Petru a folosit prima dintre „cheile Împărăției cerului”, pe
care Isus i le-a dat. Sculându-se, Petru le-a vorbit oamenilor despre
ceea ce avusese loc în acea dimineață a Pentecostului. El a arătat că era
o împlinire a profeției lui Ioel: „Și în zilele din urmă, spune Dumnezeu,
voi turna din spiritul meu peste orice fel de carne, iar fiii și fiicele
voastre vor profeți, tinerii voștri vor avea viziuni și bătrânii voștri vor
avea vise”. Petru și, de asemenea alți apostoli le-au spus să asculte de
Isus Cristos și de ce le cerea Dumnezeu pentru a deveni o națiune
spirituală sau Israelul spiritual.- Fapte 2:14-40.
8) În ce mod a folosit Petru prima cheie?

9)
În acea zi națiunea spirituală a început bine, căci, pe lângă cei
120 care au primit primii spiritul sfânt, 3.000 au fost botezați și au
primit, de asemenea, spiritul sfânt al lui Dumnezeu. Predicarea a
continuat și mulți l-au acceptat pe Isus și au fost botezați. Acest lucru i-a
înfuriat atât de mult pe conducătorii religioși, încât i-au arestat pe
apostoli și le-au poruncit să nu mai predice. Dar îngerul lui Dumnezeu i-
a eliberat pe apostoli și ei au început din nou să predice. Din nou au fost
aduși în fața conducătorilor religioși. Când au fost întrebați de ce nu au
încetat să predice, așa cum li s-a poruncit, ei au răspuns: „Noi trebuie să
ascultăm mai mult de Dumnezeu ca conducător, decât de om.” – Fapte
5:29

162
 9) a)Care a fost rezultatul predicării la Pentecost? b)Ce au răspuns apostolii când li s-a spus să
înceteze să predice?

10)
Printre cei arestați mai târziu a fost discipolul Ştefan. Deoarece
el le-a spus clar adevărul, a fost omorât cu pietre. El era primul martir
Creștin, primul ce urma să fie ucis pentru credința sa creștină.
Persecuția a crescut, dar a oprit asta persecuția? Nu, deoarece „cei care
au fost împrăștiați au mers prin țară vestind veștile bune din cuvânt.” –
Fapte 8:4
10) Cine a fost primul martir creștin, și ce rezultata a avut persecuția asupra lucrării de
predicare?

11)
Printre cei mai răi persecutori ai creștinilor era Saul din Tars, un
fariseu. Dar deoarece Saul era sincer, Dumnezeu i-a arătat milă. Isus i-a
apărut lui Saul într-o lumină orbitoare, în timp ce el era pe drumul
Damascului pentru a aresta mai mulți creștini. Isus l-a întrebat: „Saul,
Saul, de ce mă persecuți?” (Fapte 9:4) Saul a fost orbit de această
lumină și a trebuit să fie condus în cetate. După câteva zile Dumnezeu
l-a trimis pe discipolul Anania la Saul. După ce acest discipol i-a vorbit
lui Saul despre Isus, Saul și-a recăpătat vederea și a fost botezat. După
aceea Saul însuși a primit darul lui Dumnezeu al spiritului sfânt. Saul a
devenit apostolul Pavel și, astfel, el a luat locul lui Iuda, devenind unul
din cei „doisprezece apostoli ai Mielului”. El a devenit cunoscut ca
„apostol al națiunilor” sau al ne evreilor. – Apocalipsa 21:14; Romani
11:13.
11) Cine a fost Saul din Tars, ce experiență a avut și ce a devenit?

12)
Apoi, în toamna anului 36, Anul Domnului, Petru a folosit a
doua cheie a Împărăției. Acest lucru a fost exact la sfârșitul săptămânii a
șaptezecea din Daniel 9:24-27. Mai întâi Dumnezeu i-a dat lui Petru o
viziune în care El îl lasă pe Petru să știe că el nu mai considera anumite
animale necurate. După aceea l-a trimis pe Petru la romanul temător de
Dumnezeu, soldatul Cornelius. După ce Petru i-a predicat lui Corneliu și
familiei lui despre Cristos, ei au exercitat credință, au primit spiritul
163
sfânt și au fost botezați. Dumnezeu își întorcea acum „atenția către
națiuni, pentru a scoate dintre ele un popor pentru numele lui”, pentru
națiunea sa spirituală. – Fapte 15:14.
12) Când a fost folosită a doua cheie a Împărăției, și care a fost rezultatul?

13)
Națiunea spirituală a continuat să crească, deoarece membrii ei
au folosit fiecare oportunitate pentru a predica. Ei au învățat „public și
din casă în casă”, în sinagogi, în piețele publice și în templul din
Ierusalim. (Fapte 20:20) Pavel și alții au fost trimiși ca misionari în alte
țări. În cetate după cetate ei au fost în stare să învingă pe evrei și ne-
evrei pentru Cristos. Adesea au fost nevoiți să plece brusc din cauza
persecuțiilor. Pavel a avut o ocazie deosebit de bună de a-i mărturisi pe
singurul Dumnezeu adevărat în Atena. Aceasta a fost la o adunare de
„înțelepți” greci pe Dealul lui Marte.
13) În ce moduri și locuri au predicat și au învățat apostolii și ceilalți?

14)
Națiunea spirituală s-a dezvoltat, de asemenea, datorită puterii
de a face semne, pe care Dumnezeu a dat-o apostolilor și celorlalți. Ei
au vindecat pe cei bolnavi, au tămăduit invalizi, au alungat demoni și
chiar au înviat morți. Despre Pavel noi citim: „Și Dumnezeu făcea lucrări
de putere extraordinare prin mâna lui Pavel, astfel încât erau duse chiar
și ștergare și șorțuri de pe corpul lui la bolnavi și bolile îi lăsau, iar
spiritele rele ieșeau.” - Fapte 19:11,12.
14) Ce lucrări puternice erau capabili primi creștinii să facă?

15)
Pe vremea aceea, de asemenea, îngerii lui Dumnezeu de mai
multe ori i-au eliberat pe apostoli din închisoare pentru ca ei să poată
continua să predice. La începutul lucrării lor, „îngerul lui Iehova a
deschis ușile închisorii” și le-a spus apostolilor să iasă și să predice din
nou. (Fapte 5:18-21) La fel, când Irod Agripa I l-a arestat pe Petru,
plănuind să-l omoare pentru a fi pe placul evreilor, îngerul lui Iehova l-a
eliberat pe Petru. Și odată Dumnezeu chiar a folosit un mare cutremur.

164
Aceasta nu numai că a dus la eliberarea lui Pavel şi a lui Sila, dar a făcut
ca temnicerul şi familia lui să devină creştini.
15) Ce eliberare minunată din închisoare au avut apostolii?

16)
Pe măsură ce tot mai mulți neevrei au devenit creștini au
apărut întrebări despre respectarea legilor lui Moise. Pentru a soluționa
astfel de întrebări, a fost ținută o întâlnire la Ierusalim între apostoli și
bătrâni. Acolo Petru, Pavel și Barnaba au povestit cum ei predicaseră
ne-evreilor. După aceea, cei adunați acolo au privit și în Cuvântul lui
Dumnezeu pentru a vedea ce avea de spus. Rezultatul a fost că ei au
văzut clar că creștinii nu se aflau sub legea lui Moise. Cu toate acestea,
creștinii vor trebui să: „se abțină de la lucrurile jertfite idolilor, de la
sânge, de la animale strangulate și de la curvie.” – Fapte 15:29
16) Ce instrucțiuni au fost trimise creștinilor ne evrei?

17)
De asemenea, pentru instruirea națiunii spirituale, Dumnezeu a
dat viziuni apostolilor Petru, Pavel și Ioan. Și a pus spiritul său pe aceștia
și pe alții pentru a scrie cărți și scrisori care au devenit o parte a Bibliei.
Patru dări de seamă despre viața lui Isus oferă dovada puternică că el
este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu. Și douăzeci și una de scrisori, scrise
de apostoli și de doi alți discipoli, sunt pline cu cunoștință despre care
este adevărata credință și adevărata lucrare. Iar Apocalipsa prezice ce
va urma să se întâmple.
17) Cum a făcut Dumnezeu ca Biblia, Cuvântul său să se dezvolte?

18)
De la Moise la Maleahi, treizeci și nouă de cărți au fost scrise de
treizeci de scriitori. Acestea au format Scripturile Ebraice. Acum, cele
douăzeci și șapte de cărți ale Scripturilor Grecești Creștine au fost scrise
de opt oameni, toți evrei. Matei a scris primul. Ioan a fost ultimul care a
scris, terminându-și Evanghelia sa în anul 98 (Anul Domnului) Deci,
înainte de anul 100 (Anul Domnului), Biblia, cu așa numitul „Vechi
Testament” și „Noul Testament” era complet. Biblia avea acum șaizeci
și șase de cărți. (39+27).
165
 18) Când a fost Biblia completată, și cât de multe cărți are acum?

19)
Spiritul sfânt al lui Dumnezeu a condus strângerea Scripturilor
Ebraice. Preotul și copistul evreu pe nume Ezra a fost, fără îndoială, cel
folosit pentru a face acest lucru. Acum, acel spirit a condus și
strângerea Scripturilor Grecești Creștine. Se pare că scrisorile lui Pavel,
în total paisprezece, au fost pentru prima dată reunite. Apoi s-au
adunat alte cărți și scrisori. Listele acestor cărți au fost făcute încă
devreme, în secolele II si III . Aceste liste ale cărților inspirate ale Bibliei
arată că acolo, în trecut, creștinii aveau unele cărți din Scripturile
Grecești Creștine, așa cum le avem noi astăzi.
19) Când și cum au fost Scripturile Grecești strânse la un loc într-o carte?

20)
Așa cum s-a încheiat scrierea cărților din Biblie, tot așa s-a
încheiat și acordarea puterii de a face semne sau minuni. Aceste semne
fuseseră date pentru a dovedi că această nouă religie creștină era a lui
Dumnezeu. Iar cei doisprezece apostoli nu numai că au avut puterea de
a face aceste fapte mărețe, ci au putut și să dea această putere și altora
prin punerea mâinilor. Când au murit apostolii, și au murit și cei asupra
cărora ei și-au pus mâinile, atunci această putere de a face minuni a
dispărut. Da, acum nu mai sunt „daruri” de vindecare, învierea morților
sau vorbirea în limbi, acum nu mai sunt eliberările îngerești și acum nu
mai sunt scrieri ale Scripturi. Scripturile erau complete. Iar celelalte
daruri nu mai erau necesare; îşi serviseră scopul. Acestea „s-au
terminat definitiv.” – 1 Corinteni 13:8,10.
20) De ce a dat Dumnezeu primilor creștini puterea de a face semen, și când a încetat această
putere?

21)
Prin ce pași poate deveni o persoană un membru al națiunii
spirituale? Mai întâi de toate, persoana trebuie să fie atrasă la Isus de
Dumnezeu, lucru pe care Dumnezeu îl face prin Cuvântul său, Biblia.
Persoana trebuie să exercite credință sau să creadă într-adevăr în Biblie
și în Dumnezeu, pentru că „fără credință este imposibil să câștigăm

166
buna sa plăcere.” (Evrei 11:6) Apoi persoana trebuie să se căiască,
adică, să simtă părere de rău pentru calea păcătoasă din trecut a
persoanei. Persoana trebuie să-l accepte pe Isus Cristos ca
Răscumpărător, pentru că „nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine”, a
spus Isus. – Ioan 14:6.
21) Ce trebuie să facă o persoană pentru a deveni parte a națiunii spirituale?

22)
Dar „credința dacă nu are lucrări, ea însuși este moartă.” (Iacob
2:17) Deci trebuie să fie o întoarcere, o schimbare din a face ceea ce
este greșit și rău în a face ceea ce este drept și bine. De asemenea,
acest lucru înseamnă promisiunea de a face voia lui Dumnezeu sau
facerea cuiva a unei dedicări lui Dumnezeu, chiar așa cum a făcut Isus.
Iar apoi dovada acestui lucru trebuie să fie oferită de botezul în apă.
Acest lucru este ceea ce poate face persoana. Restul depinde de
Dumnezeu.
22) Ce trebuie să facă în continuare persoana?

23)
Și care este partea lui Dumnezeu în facerea unei persoane un
membru al națiunii spirituale? Dacă Dumnezeu vrea, acceptă dedicarea
făcută față de el datorită credinței și declară astfel o persoană dreaptă
datorită credinței acestei persoane în sângele lui Cristos. După cum noi
citim: „Dumnezeu este cel care îi declară drepți”. „Noi am fost declarați
drepți ca un rezultat al credinței”. Și, „noi am fost declarați acum drepți
prin sângele lui.” – Romani 8:33; 5:1,9.
24)
În același timp Dumnezeu îi dă, de asemenea, unei persoane
spiritul său sfânt și o adoptă ca fiu spiritual. În acest mod cineva este
„născut din nou”. Persoana are acum o speranță de viață în ceruri. De
asemenea, Dumnezeu, consacrează persoana sau o pune deoparte
pentru o lucrare sfântă. Persoana este acum un membru a națiunii
spirituale. Ea poate spune, deci, împreună cu apostolul Pavel: „Spiritul
însuși poartă mărturie împreună cu spiritul nostru că suntem copii ai lui
Dumnezeu.” – Romani 8:16

167
 23, 24) Ce face în cele din urmă Dumnezeu pentru persoana pe care el o face un membru al
națiunii spirituale?

25)
Totuși, toate acestea sunt doar începutul. Această persoană
„trebuie să-și facă această chemare și alegere a lui de Dumnezeu
fermă.” (2 Petru 1:10) Și ce înseamnă acest lucru pentru el? Înseamnă
că trebuie să continue să studieze Cuvântul lui Dumnezeu cu grijă, și
asta zilnic. El trebuie să meargă împreună cu alții din națiunea
spirituală, pentru că fiecare are nevoie de ceilalți.. Și trebuie să fie un
martor pentru numele lui Iehova, chiar așa cum Isus a fost. – Apocalipsa
1:5, 3:14; Isaia 43:10-12.
26)
De asemenea trebuie să-și îndrepte mintea și să învețe să se
gândească la cugetările lui Dumnezeu. Trebuie să ducă o viață curată
moral. De asemenea, trebuie să se păstreze „nepătat de lume”, de
politicile ei de religiile false și planurile ei de a obține bogăție. (Iacob
1:27) Și trebuie să aducă multe roade ale spiritului, care sunt:
„dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, blândeţea,
credința, moderația și autocontrolul”. Iar „cea mai mare dintre toate
este dragostea”. (Galateni 5:22,23; 1 Corinteni 13:13) Și de vreme ce nu
poate face toate aceste lucruri prin putere proprie, trebuie să se
păstreze în contact cu Dumnezeu și spiritul lui sfânt prin rugăciune.
25, 26) Apoi, pentru a-și face chemarea și alegerea sa fermă, ce trebuie să facă o astfel de
persoană?

27)
Națiunea spirituală va fi folosită de Dumnezeu pentru a zdrobi
pe Satan și sămânța lui. Deci, Satan încearcă să distrugă pe toţi cei care
sunt o parte a acesteia prin ispitire și persecuție. Pentru mângâierea lor,
Isus a spus că ei nu vor trebui să se teamă de lucrurile care le vor avea
de suferit. „Dovedește-te credincios chiar în pericolul morții, și eu îți voi
da coroana vieții.” (Apocalipsa 2:10) Dar cât de mulți creștini dedicați se
vor dovedi credincioși până la moarte și găsiți demni să formeze Israelul
spiritual din cer? Apocalipsa 7:4 ne răspunde: „Eu am auzit numărul
celor care au fost sigilați, o sută patruzeci și patru de mii, sigilați din
168
fiecare trib al fiilor lui Israel”. De asemenea, Apocalipsa 14:1-3 ne spune
că 144.000 de discipoli vor fi cu Mielul Isus Cristos pe cerescul Munte
Sion. Toți ceilalți care vor câștiga viață în lumea Lui nouă vor trăi în
paradisul restaurat aici pe pământ.
27) Ce încearcă să le facă Diavolul acestor persoane, și ce le spune Isus pentru mângâierea și
credincioșia lor?

28)
De ce face Dumnezeu oameni imperfecți parte a națiunii lui
spirituale? El face acest lucru pentru a arăta cât de mult apreciază el
credincioşia. De asemenea, el face acest lucru pentru a arăta bunătate
nemeritată față de oamenii nedemni, făcându-i pe aceștia membrii ai
clasei numite „mireasa lui Cristos. Și Dumnezeu îi alege pe aceștia
pentru că ei vor putea avea un sentiment de prietenie pentru omenire,
peste care ei vor domni ca regi și preoți. Desigur toate lucrările lui
Dumnezeu îl arată a fi un Dumnezeu înțelept și iubitor.
28) De ce alege Dumnezeu să cheme creaturi imperfecte umane pentru a fi membrii ai națiunii
spirituale?

169
 Capitolul nouăsprezece

Ce s-a întâmplat Ierusalimului și celui de-al doilea templu al ei

IEHOVA Dumnezeu le-a spus cu mult timp în urmă israeliților că va

alege un anumit loc „pentru a-și pune numele acolo”. (Deuteronom
12:11) În acest loc trebuiau ei să-și aducă jertfele. De asemenea, ei
trebuiau să îl viziteze de trei ori pe an pentru a organiza sărbători
speciale. Acel loc s-a dovedit a fi Ierusalimul, numele însemnând
„posesiunea păcii.”
1) Pentru ce scop a spus Dumnezeu că va alege un anumit loc, și care s-a dovedit a fi locul?

2)
În timpul lui Avraam cetatea era cunoscută ca Salem și era
cetatea regelui preot numit Melhisedec. La ceva timp după asta cetatea
a fost colonizată de Iebusiții păgâni. Aceștia nu au fost curățați cu totul
din cetate până în timpul regelui David. El a făcut cetatea capitală a
națiunii precum și centru închinării adevărate la Iehova. Ierusalimul și-a
avut splendoarea măreață în timpul domniei regelui Solomon, care a
zidit un minunat templu în aceasta, pentru închinarea lui Iehova.
2) Care sunt unele lucruri interesante despre Ierusalim din zilele lui Avraam până la Solomon?

3)
Deoarece israeliții au devenit atât de răi, Dumnezeu a permis ca
Ierusalimul și templul său să fie complet distruse și poporul său să fie
dus în Babilon în 607 înainte de Cristos Apoi, după șaptezeci de ani în
care a lăsat orașul să stea în ruină, Dumnezeu a deschis calea poporului
său, israeliților sau evreilor, să se întoarcă și să reconstruiască templul
și orașul. Acum acestea au fost din nou centrul adevăratei închinări a lui
Iehova pe pământ. Această reconstruire a templului și a orașului, totuși,
nu s-a făcut fără ca dușmanii evreilor să încerce să o oprească în
repetate rânduri.

170
 3) De ce a fost distrus Ierusalimul și templul ei în anul 607 înainte de Cristos, și când și sub ce
condiții au fost ele rezidite?

4)
După aceea, soldații păgâni au invadat adesea Ierusalimul.
Odată ei au intrat chiar în templu, au oferit animale necurate pe altarul
lui și au înălţat idoli în curțile lui. Evreii au luptat împotriva acestora și,
în cele din urmă, au curățat idolii. Dar apoi evreii înșiși au făcut templul
necurat cu învățăturile lor false și cu închinarea nesinceră . Aceea era
condiția templului pe care a găsit-o Isus în zilele sale.
4) Cum a fost al doilea templu pângărit de două ori?

5)
Cu aproximativ treizeci și cinci de ani înainte de nașterea lui Isus,
regele Irod „cel Mare” a devenit conducătorul roman al Iudeii. Acesta a
fost acel Irod care a încercat să-l distrugă pe Isus, ucigând toți băieții din
Betleem și din jurul lui, după ce așa-zișii înțelepți L-au vizitat pe Isus. El
era edomit, un descendent al fiului lui Isaac, Esau, și pretindea că s-a
convertit la religia evreilor. Pentru că îi plăcea să construiască și să le
facă pe plac evreilor, s-a oferit să le reconstruiască cel de-al doilea
templu.
5) Cine era regele Irod, și de ce s-a oferit el să reconstruiască al doilea templu?

6)
Irod nu numai că a furnizat tot materialul de construcție, ci a
plătit și mii de preoți să facă treaba. Ei l-au reconstruit puţin câte puţin,
astfel încât evreii să nu rămână niciodată fără casă de închinare.
Această lucrare a început cu aproximativ cincisprezece ani înainte de
nașterea lui Isus, iar templul însuși a luat aproape un an și jumătate
pentru a fi reconstruit. A fost construit pe un deal înalt, iar fațada sa era
acoperită cu aur. În timp ce soarele răsărea și strălucea peste el,
strălucirea lui se vedea de departe. Unii spuneau că era cea mai
frumoasă clădire făcut vreodată de om.
6) Cum a fost acest rezidit templu, și ce se spunea despre el?

7)
Cu toate acestea, când Biblia vorbește despre acest templu, de
obicei nu înseamnă numai templul în sine, ci și bazele sau zona
171
templului. Aceste baze acopereau aproximativ douăzeci și cinci de acri
și constau din multe, multe clădiri. Erau depozite pentru proviziile și
instrumentele templului, camere pentru servitorii templului și pentru
predarea legii. Erau și rânduri lungi de stâlpi de marmură mari, frumos
decorați. Construcția a continuat pe aceste terenuri până în anul 64,
anul Domnului.
7) Cât de mari erau terenurile templului, și ce includeau ele?

8)
Într-una din încăperile laterale ale acestui templu, Maria și Iosif
l-au găsit pe Isus, în vârstă de doisprezece ani, vorbind cu învățătorii
legii. Cu doar câteva zile înainte de moartea sa, Isus vorbise cu evreii în
aceste baze, așa cum făcuse adeseori. Când el și discipolii lui s-au retras,
s-au mirat de clădirile mari și frumoase. Dar Isus le-a spus lor :
„Adevărat vă spun, nu va fi lăsată piatră pe piatră și să nu fie
dărâmate.” – Matei 24:2
9)
Și Isus a prezis o asemenea distrugere a cetății Ierusalimului:
„vor veni peste tine zile când dușmanii tăi vor ridica în jurul tău o
fortificație cu pari ascuțiți, te vor înconjura și te vor strâmtora din toate
părțile, te vor trânti la pământ pe tine și pe copiii tăi dinăuntrul tău și
nu vor lăsa în tine piatră pe piatră.” – Luca 19 43,44.
8, 9) Ce a prezis Isus că se va întâmpla cu al doilea templu din Ierusalim?

10)
Isus i-a avertizat pe discipolii săi cu privire la aceste întâmplări:
„Când veți vedea Ierusalimul înconjurat de armate campate, să știți că
pustiirea lui s-a apropiat. Atunci cei din Iudeea să fugă la munți, cei din
oraș să iasă din el și cei de la țară să nu intre în el,  fiindcă acestea sunt
zilele în care se va face dreptate, pentru ca toate lucrurile scrise să se
împlinească.” – Luca 21:20-22.
10) Ce i-a avertizat Isus pe discipolii lui să facă când vedeau Ierusalimul înconjurat de armate?

11)
Fără îndoială că primii creştini au făcut cunoscute acele cuvinte
profetice ale lui Isus pretutindeni. Și timp de treizeci și trei de ani au
trebuit să vegheze după semn pentru a fugi. Până când a apărut acel
172
semn, ei au continuat să folosească templul pentru a predica Cuvântul,
în special apostolii. Ultima dată când Pavel a vizitat zona templului, prin
anul 56 anul Domnului, dușmanii săi au făcut o asemenea zarvă încât
Pavel a fost arestat. Din cauza acestei arestări, Pavel a avut privilegiul
de a depune mărturie conducătorilor și lui Cezar însuși.
11) De ce au vizitat creștinii bazele templului, și ce i s-a întâmplat apostolului Pavel la ultima
lui vizită?

12)
În anul 33 după Cristos evreii se lăudaseră: „Nu avem alt rege
decât pe Cezar”. Dar pe măsură ce anii au trecut ei și-au urât jugul din
ce în ce mai mult. S-au revoltat şi au vrut să fie liberi. Irod Agripa al II-
lea, conducătorul lor roman la acea vreme, a încercat să raționeze cu ei.
Nu era soarta lor mai bună decât a multor alte popoare? Și nu era o
prostie pentru ei să se răzvrătească împotriva unei națiuni atât de
puternice precum Roma? Dar ei nu vor asculta de rațiune. Așa că Roma
a trimis o armată sub conducerea lui Cestius Gallus împotriva
Ierusalimului în anul 66 după Cristos. A înconjurat orașul și chiar a luat o
parte din el.
12) Ce i s-a întâmplat Ierusalimului în anul 66 după Cristos, și de ce?

13)
Dar apoi Cestius și armata lui au plecat brusc, aparent fără
niciun motiv. Totuși, aceasta a deschis calea creștinilor să asculte de
porunca lui Isus de a fugi în munți. Aşa că au fugit din Ierusalim şi
Iudeea și nu s-au oprit până nu au ajuns de cealaltă parte a râului
Iordan. Acolo s-au stabilit în regiunea Gileadului și mai ales în cetatea
Pella.
13) Ce i-a autorizat pe creștini să asculte de porunca lui Isus de a fugi?

14)
Apoi a venit primăvara lui A .D. 70. Un număr mare de evrei se
îngrămădiseră în Ierusalim pentru a ține sărbătoarea Paștelui. Acum
soldații romani s-au întors, de data aceasta sub generalul Titus. Ei au
ridicat un zid de țăruși ascuțiți, așa cum prezisese Isus. Era lung de cinci
mile și era îndreptat spre interior pentru a împiedica evreii să scape.
173
 14) Când s-a întors armata romană, și ce a făcut ea?

15)
Condițiile din interiorul orașului au devenit atât de proaste
încât nu pot fi descrise. Când nu se luptau cu romanii, un partid de evrei
se lupta cu un alt partid. Lipsa de alimente a devenit atât de gravă încât
mamele și-au mâncat chiar proprii copii. Era exact așa cum prezisese
Moise în Deuteronom 28:15-68 că va fi, dacă evreii se îndepărtează de
la servirea lui Iehova. Evreii prinși în încercarea de a scăpa au fost uciși
de propriul lor popor. Cei care au scăpat au fost luați captivi de romani,
care i-au ucis pe mulți dintre ei.
15) Care au fost condițiile din interiorul Ierusalimului?

16)
În august, după patru luni de asediu, romanii au luat cetatea.
Peste un milion de evrei și-au pierdut viața; prin înfometare, de către
romani, ucidere între ei sau prin sinucidere. Peste 97.000 au fost luați
captivi și vânduți ca sclavi. Clădirile din zona templului au fost
incendiate cu o torță de un soldat și, de asemenea, conform cuvintelor
lui Isus, nu a fost lăsată piatră peste piatră.
16) Ce a avut loc în anul 70 după Cristos?

17)
Toate documentele familiilor evreilor au fost de asemenea
distruse în acest moment. De acum înainte niciun evreu nu putea
dovedi cărui trib aparține. Asta însemna și că niciun evreu nu mai putea
fi preot, pentru că nu putea dovedi că aparține liniei preoțești. Nici un
evreu nu va putea pretinde acum că este Mesia. De ce nu? Pentru că nu
putea dovedi că aparține tribului lui Iuda și familiei regelui David, prin
care Mesia urma să vină.
17) Ce documente au fost distruse, și ce a însemnat acest lucru pentru evrei?

18)
O sută de ani mai târziu, cetatea Ierusalimului a fost
reconstruită, dar nu de către evrei. Astăzi, pământul lor este deținut
parțial de arabi și parțial de evrei. Templul nu a fost niciodată
reconstruit. În locul său se află un templu sau o moschee mahomedană,
Domul Stâncii, așa cum arată pagina următoare.
174
 18) Ce i s-a întâmplat Ierusalimului și locului templului de atunci?

19)
De ce a permis Dumnezeu să fie distruse Ierusalimul și al doilea
templu al său? Pentru câteva motive. Acestea au fost lucruri construite
sub legea lui Moise, lege care era „o umbră a lucrurilor bune care vor
veni”. Când au venit lucrurile mai bune, nu mai era nevoie de umbră.
Legea lui Moise a servit ca pedagog, sau îndrumător, pentru a-i conduce
pe evrei la Cristos. Și Cristos a adus împlinirea Legii și astfel sfârșitul ei.
– Evrei 10:1; Romani 10:4.
19) Care a fost un motiv pentru care Dumnezeu a permis ca Ierusalimul și al doilea ei templu
să fie distruse?

20)
Ierusalimul când a fost credincios era o ilustrație a întregii
organizații cerești a lui Dumnezeu. După cum noi citim: „Ierusalimul de
sus este liber, și el este mama noastră.”(Galateni 4:4) Ea este mama
celor 144.000 de membrii ai corpului lui Cristos, care sunt numiți Noul
Ierusalim. Apostolul Ioan a văzut, într-o viziune, „cetatea sfântă, Noul
Ierusalim, venind jos din cer de la Dumnezeu și pregătită ca o mireasă
împodobită pentru soțul ei.” – Apocalipsa 21:2.
20) Ce a ilustrat Ierusalimul?

21)
De asemenea, templul din Ierusalim a ilustrat această națiune
spirituală. Celor care sunt membrii ei Pavel le scrie: „Voi ați fost zidiți pe
fundația apostolilor și profeților, în timp ce Cristos însuși este piatra de
unghi a fundației. În uniune cu el întreaga zidire ... crește într-un templu
sfânt pentru Iehova.” (Efeseni 2:20,21) Da, deoarece Dumnezeu nu
locuiește în temple construite de mâinile omului, iar legea și-a servit
scopul prin moartea, învierea și întoarcerea lui Isus în cer, Dumnezeu a
permis ca Ierusalimul pământesc și templul ei să fie distruse.
21) Ce a ilustrat al doilea ei templu?

22)
Dar de ce a înfruntat Ierusalimul și templul ei un astfel de sfârșit
violent? Datorită necredinței și răutății evreilor. Ei îi uciseseră pe
profeții lui Dumnezeu, chiar și pe Fiul lui Dumnezeu și pe mulți din
175
discipolii lui. Isus i-a avertizat că asupra lor va veni plata pentru „tot
sângele drepților vărsat pe pământ de la sângele dreptului Abel” și până
în timpul lor. Acest lucru s-a întâmplat în anul 70 anul Domnului. –
Matei 23:35.
22) Ce motiv a oferit Isus de ce Ierusalimul și templul acesteia va fi distrus?

23)
Apoi, evreii erau cunoscuți și ca poporul lui Iehova. Numele lui
era peste ei. Dar fiind necredincioși, ei au luat numele într-un mod
nedemn, iar Dumnezeu i-a avertizat: „Iehova nu-l va lăsa nepedepsit pe
cel ce folosește numele său în mod nedemn.” (Exod 20:7). Deci din
respect pentru numele lui Dumnezeu i-a pedepsit pe evrei.
23) Din ce cauză a adus Dumnezeu pedeapsa asupra evreilor?

24)
De asemenea, Ierusalimul și templul ei a fost distrus, deoarece
liderii religioși au transformat casa lui Dumnezeu într-o „peșteră de
tâlhari”. Ei l-au jefuit pe Dumnezeu de onoarea care-i aparținea, pentru
ca ei să poată obține onoare pentru ei. De asemenea, ei l-au jefuit pe
Dumnezeu de jertfele care trebuiau să ajungă în serviciul lui. (Matei
21:13) Isus a trebuit să curețe templul.
24) În ce mod l-au jefuit liderii religioși pe Dumnezeu?

25)
Liderii religioși au atras în continuare mânia lui Dumnezeu prin
jefuirea oamenilor de rând de bani și posesiuni. Prin învățăturile
oamenilor și închinare nesinceră, i-au jefuit pe oamenii de rând de
credința lor în Dumnezeu, de libertatea lor religioasă și de pacea minții.
Ei erau „călăuze oarbe”; ei înșiși nu vor merge în împărăția lui
Dumnezeu și nu vor „permite celor ce se îndreaptă într-acolo să intre.”
– Matei 15:14; 23:13.
25) Cum au jefuit ei pe oamenii de rând?

26)
Iehova Dumnezeu este milostiv și îndelung răbdător. În
momentul când evreii l-au pus pe Fiul lui în moarte, cetatea și templul
lor au meritat să fie distruse. Dacă nu ar fi spus: „Sângele lui să vină

176
asupra noastră și asupra copiilor noștrii?” (Matei 27:25) Da, dar Iehova
le-a permis să mai rămână treizeci și șapte de ani. În tot acel timp
creștinii au predicat și i-au strâns pe cei care au iubit dreptatea din
mijlocul evreilor și neevreilor. După aceea, la timpul lui potrivit, Iehova
Dumnezeu a executat judecata. El a acționat de dragul numelui lui și
pentru a face dreptate celor nevinovaţi.
26) Cum a arătat Iehova că el a fost milostiv și îndelung răbdător?

27)
Prin aducerea distrugerii asupra Ierusalimului și a celui de-al
doilea templu Dumnezeu urma să facă în continuare o ilustrație. O
ilustrație a ce? A unei distrugeri mai mari care va veni în zilele noastre
asupra unor oameni asemenea acelor evrei și din aceleași motive. Asta
vom vedea. Acest lucru ne va ajuta să scăpăm curând de o distrugere ca
cea care a venit asupra Ierusalimului și templului său unde Isus și
apostolii săi au predicat cândva Împărăția lui Dumnezeu.
27) Despre cine a fost distrugerea Ierusalimului și templul ei o ilustrație?

177
 Capitolul douăzeci

Căderea de la credința și lucrarea adevărată

NU ar trebui să ne surprindă că a avut loc o cădere de la credința

și lucrarea creștină. Nu a căzut mai întâi Satan datorită mândriei și
lăcomiei? Și în încercarea de a se arăta egal cu Dumnezeu, nu i-a făcut
el pe Adam și Eva să cadă? Și nu a făcut el din nou și din nou, ca
aproape toată națiunea lui Israel să cadă? Întru totul adevărat.
1) De ce nu ar trebui să ne surprindă că a avut loc o cădere de la adevărata credință și lucrare
creștină?

2)
Pe lângă asta, nu a fost prezis că va avea loc o cădere de la
adevărata credință și lucrare? Da, desigur a fost prezis! Apostolul Pavel
a scris că „în vremurile din urmă unii vor renunța la credință, dând
atenție unor cuvinte inspirate care induc în eroare și unor învățături ale
demonilor,  prin ipocrizia oamenilor care spun minciuni.” (1 Timotei
4:1,2) Și într-o altă scrisoare el spune clar că ziua lui Iehova nu va veni
„până nu va veni mai întâi căderea.” – 2 Tesaloniceni 2:2,3.
2) Cum a prezis apostolul Pavel această cădere?

3)
Cum a cauzat Satan această cădere de la credința și lucrarea
adevărată? Prin folosirea a două căi sau metode. Pe de o parte se
preface „într-un înger de lumină”, așa cum a făcut când a ispitit-o pe
Eva în grădina Edenului. Iar pe de altă parte „umblă asemenea unui leu
care răcnește, căutând să devoreze pe cineva”, ca atunci când l-a făcut
pe Cain să-l ucidă pe Abel. – 2 Corinteni 11:14; 1 Petru 5:8.
3) Care sunt cele două căi sau metode pe care le folosește Satan pentru a cauza căderea?

4)
Pentru a-și îndeplini scopurile Satan folosește trei instrumente.
Mai întâi de toate el folosește spirite rele nevăzute, asemenea lui. De
aceea sunt avertizați creștinii că ei „nu luptă împotriva sângelui și cărnii,
ci împotriva guvernărilor, împotriva autorităților, împotriva
178
conducătorilor Mondiali ai acestui întuneric, împotriva forţelor
spiritelor rele din locurile cerești”, astfel de forțe fiind de asemenea
cunoscute și ca demoni. – Efeseni 6:12.
5)
În al doilea rând, Satan folosește și carnea imperfectă, aplecarea
rea a inimilor oamenilor datorată păcatului primului om, Adam. Așa a
avertizat Isus: „Vegheați și rugați-vă neîncetat, ca să nu cădeți în ispită!
Spiritul este înflăcărat, dar carnea este slabă“. De aceea creștini trebuie
să exercite „autocontrol în toate lucrurile.” - Matei 26:41; 1 Corinteni
9:25.
6)
Al treilea instrument al lui Satan este sistemul de lucruri sau
această lume rea, al cărei dumnezeu el este. (2 Corinteni 4:4) Această
lume pricinuiește persecuție, chiar așa cum Isus a prezis: „Deoarece voi
nu sunteți o parte a lumii, … ei vă vor persecuta”. Ea încearcă, de
asemenea, să-i prindă în cursă pe creștini, „pentru că tot ce este în
lume, dorința cărnii, dorința ochilor și etalarea ostentativă a mijloacelor
de existență nu provine de la Tatăl, ci provine din lume.” – Ioan
15:19,20; 1 Ioan 2:16.
4-6) Care sunt cele trei mijloace sau instrumente pe care Satan le folosește pentru a cauza
căderea de la credința și lucrarea adevărată?

7)
Căderea a început chiar în timp ce apostolii erau încă în viață.
Astfel, Satan i-a făcut pe unii să piardă din vedere speranța cerească.
Pavel avea să le scrie astfel: „Sunteți deja bogați? Ați început să domniți
ca regi fără noi?” (1 Corinteni 4:8) Petru a scris despre unii care
răstălmăceau Scripturile spre propria lor distrugere, iar Ioan a spus că
antihriştii s-au strecurat deja printre creștini.
8)
Și bunurile materiale ale acestei lumi vechi, plăcerile și bogățiile
ei, i-a făcut pe unii să cadă. Ei au început „să-și caute propriile interese,
nu cele ale lui Cristos.” (Filipeni 2:21) Alții au căzut în imoralitate. Lor li
s-a spus că „cei care practică aceste lucruri nu vor moșteni Împărăția lui
Dumnezeu.” (Galateni 5:21) Aceste persoane rele au trebuit să fie
îndepărtate, deoarece „puțină drojdie dospește întreaga plămădeală.”
– 1 Corinteni 5:6
179
 7,8) În ce moduri diferite au căzut unii în timp ce apostolii încă trăiau?

9)
Totuși, apostolii au stăvilit căderea într-o mare măsură. Astfel,
Petru i-a expus pe Anania și Safira ca fiind mincinoşi și ipocriți. Și
apostolul Pavel acționa din timp în timp împotriva celor care erau
imorali, sau blasfematori, sau împotriva celor care erau neascultători. În
asemenea moduri apostolii au împiedicat spiritul sau „misterul acestei
fărădelegi” să ia stăpânirea peste adunarea creștină și să o guverneze.
– 2 Tesaloniceni 2:7.
9) Cum au ajutat Petru și Pavel la împiedicarea căderii în timpul lor?

10)
Dar când apostolii au murit, căderea a început și această
fărădelege a devenit dominantă. Așa cum a prezi Isus: „Împărăția
cerurilor este asemenea unui om care a semănat sămânță bună în
ogorul lui. În timp ce oamenii (apostolii) dormeau (în moarte), a venit
dușmanul (Satan) lui, a semănat neghină în mijlocul grâului și a plecat.”
(Matei 13:24). Și apostolul Pavel a prezis că după moartea sa vor veni
lupi în mijlocul oilor lui Dumnezeu și că „se vor ridica oameni și vor
vorbi lucruri încurcate pentru a-i trage pe discipoli”. – Fapte 20:29,30.
10) Cum au prezis Isus și Pavel, că după moartea apostolilor va avea loc o cădere?

11)
Isus a arătat și că unii vor cădea datorită persecuției. Și timp de
mulți ani creștinii au fost persecutați de astfel de conducători romani ca
Nero și Dioclețian. Mulți creștini au fost aruncați la lei și alte fiare
sălbatice pentru a fi sfâșiați în bucăți și devorați. Alți, pe stâlpi, au fost
puși să ardă la sărbători, pentru a lumina ca torțe. În timp ce unii care
„nu aveau rădăcini adânci au căzut”, neîncetat creștini deveneau și mai
mulți ca număr. – Luca 8:13.
11) După cum a fost arătat de pilda lui Isus despre semănător, ce i-a făcut pe uni să cadă?

12)
Totuși, prin curse și ispite Satan i-a întors pe mulți. El a făcut ca
egoismul oamenilor fără credință să pună stăpânire peste adunare. Ei
au fost capabili să facă acest lucru deoarece apostolii nu mai erau
180
prezenți pentru a-i îndrepta imediat sau pentru a curăța astfel de
oameni răi.
12) Deoarece apostolii nu mei erau prezenți, ce era capabil Satan să facă?

13)
Înțelepciunea lumească a grecilor au gâdilat urechile acestor
conducători reliogioși. Ei au amestecat-o cu învățăturile Bibliei. Și, puțin
câte puțin, Cuvântul lui Dumnezeu a fost împins la o parte sau
răstălmăcit pentru a spune lucruri pe care nu le spunea sau nu le avea
în vedere cu adevărat. În astfel de moduri acești creștini căzuți sau
apostați au făcut poporul „să dea atenție învățăturilor demonilor.” – 1
Timotei 4:1
13) Cum a fost răstălmăcit Cuvântul lui Dumnezeu și făcut fără efect?

14)
Astfel, de exemplu, Biblia arată că există un singur Dumnezeu,
Cel Preaînalt, Cel Atotputernic. Și, că el este „din veșnicie în veșnicie”, și
că el este „mai măreț decât Fiul lui.” (Psalm 90:2, AV; Ioan 14:28) Și că
Fiul, ca Întâiul născut, Unicul născut și „creat de Dumnezeu”, a avut un
început. Că Tatăl este mai mare și mai în vârstă decât Fiul este
rezonabil, ușor de înțeles și este ceea ce Biblia învață. – Coloseni 1:15-
18; Ioan 3:16; Apocalipsa 3:14.
15)
Nemulțumiți de adevărurile simple ale Bibliei, acești lideri
religioși decăzuți au inventat doctrine care predau opusul unor astfel de
adevăruri. Ei au împrumutat doctrine din religiile false și le-au îmbrăcat
în limbaj creștin. Ei nu au putut explica cum ar putea fi adevărată
învățătura lor. Așa că au spus că este un mister care trebuia acceptat cu
credință în loc să fie înțeles.
14,15) Ce învață Biblia cu privire la Dumnezeu și Fiul lui, dar ce au făcut acei învățători căzuți?

16)
De asemenea, Biblia arată că Iehova este numele singurului
Dumnezeu adevărat. El apare de aproape șapte mii de ori. Dumnezeu
spune: „Eu sunt Iehova, acesta este numele meu.” (Isaia 42:8, AS) Însă
oamenii, căzând de la adevărata credință, au pus acest nume la o parte.

181
Ei l-au numit Dumnezeu sau Domnul, ca și cum el era doar un
Dumnezeu fără nume, printre mulți alți dumnezei.
16) Cum a existat o cădere de la adevărata credință în ce privește numele lui Dumnezeu?

17)
Oamenii au căzut și de la adevărul simplu al Bibliei despre
suflet. Conform cu Biblia, animalele inferioare sunt suflete. La creare
„omul a devenit un suflet viu” și Dumnezeu a zis că „sufletul care
păcătuieşte va muri.” (Geneza 2:7; Ezechiel 18:4, AV) Însă acceptând
credințele păgâne, oamenii au învățat că sufletul este în trup dar
separat de trup și că el nu poate muri, dar la moartea trupului merge să
trăiască altundeva, în cer, în purgatoriu sau în iad.
18)
Biblia învață clar că „morții nu știu nimic” și că plata păcatului
este moartea.” (Eclesiastul 9:5, AS; Romani 6:23) Dar căzând de la
aceste adevăruri simple, oamenii au învățat că după moarte omul știe
mai mult decât înainte de moarte și că plata păcatului este chinuirea
sufletului, fie într-un purgatoriu, fie într-un iad de foc.
17,18) Ce cădere a fost de la adevărul cu privire la suflet? Despre condiția morților? Despre
plata păcatului?

19)
Isus le-a spus discipolilor să nu dea nimănui titluri, pentru că
„voi toți sunteți frați”. Și, „nu numiți pe nimeni tată pe pământ, pentru
că Unul este Tatăl vostru, Cel ceresc.” (Matei 23:8-10) Dar căzând de la
adevărata credință și în această chestiune, oamenii au dat astfel de
titluri ca Tată, reverend, episcop și papă celor care au luat conducerea.
19) Ce a spus Isus despre oferirea titlurilor oamenilor, și cum a fost o cădere și de la această
chestiune?

20)
În zilele apostolilor fiecare creștin a predicat veștile bune. Satan
a cauzat o cădere și de la acest lucru. După ce unii au primit titluri, s-a
ajuns la o divizare între ei și restul. Conducătorii cu titluri au devenit o
clasă clericală sau conducătoare, în timp ce oamenii de rând au fost
cunoscuți ca o clasă laică sau condusă. Acum tot clerul predica. Alții

182
doar stăteau și ascultau. Uitate au fost cuvintele apostolului Pavel:
„Dacă declari public cuvântul cu gura ta, … vei fi salvat.” – Romani 10:9.
20) Cum a fost o cădere de la adevărata lucrare de predicare?

21)
Treptat, clerul a pierdut din vedere Împărăția cerească. Ei au
dorit acum să guverneze și să conducă ca împărăție pământească. În
anul 325 (anul Domnului) împăratul roman Constantin a făcut religia
lor, religia statului. Ei au devenit prietenii lumii. Au luat parte în
războaiele dintre națiuni. Iar acum cei ce erau o dată persecutați au
început să-i persecute pe cei care nu au crezut în același fel ca ei.
21) Ce a arătat că a existat o cădere de la speranța Împărăției?

22)
În special, episcopii Romei, au fost lacomi după onoare și
putere. Ei au pretins că adunarea creștină a fost zidită pe Petru și că ei
erau cei care au luat locul lui Petru. Ei au pretins a fi Conducătorul
Religios Principal sau Pontifex Maximus și să domnească în locul lui Isus
Cristos. Chiar au început să încoroneze și să detroneze conducători
lumești în numele lui Cristos, deși Isus a spus: „Împărăția mea nu este o
parte a acestei lumi.” (Ioan 18:36) Cât de departe au căzut ei de la
porunca dată de Isus că „oricine vrea să fie primul între voi, trebuie să
fie sclavul vostru!” – Matei 20:27.
22) În ce fel au căzut episcopii din Roma de la cuvintele lui Isus?

23)
Îndepărtarea de credința adevărată s-a manifestat și prin
formularea unor declarații de credință cunoscute sub numele de
crezuri. A existat „Crezul Apostolilor”, care nu fusese scris de apostolii
lui Isus. A existat Crezul de la Niceea, care a fost prezentat de un
împărat păgân, Constantin. A existat Crezul Atanasian, care nu a fost
scris decât după mai mult de o sută de ani după moartea lui Atanasie.
Mulți, mulți creștini au fost omorâți pentru că nu puteau accepta aceste
crezuri. Cu toate acestea, în toate acele crezuri și în alte crezuri ca
acestea, au existat lucruri care nu erau de acord cu Cuvântul lui
Dumnezeu.
183
 23) Cum s-a arătat căderea prin facerea de crezuri?

24)
Nici Isus, nici alții dintre discipolii lui nu au dat vreo onoare
specială Mariei, mama lui. Isus, după botezul lui, nu a mai numit-o
„Mamă”. Dar când creștinii au căzut, i-au dat mai multă laudă și atenție
decât i-au dat lui Dumnezeu și Cristos. Ei i s-au rugat, i-au dat multe
titluri și chiar au numit-o „mama lui Dumnezeu.”
24) Cum a fost înălțată Maria, mama lui Isus?

25)
A fost o cădere și de la porunca de a „fugi de idolatrie.” (1
Corinteni 10:14) Au fost făcute imagini lui Isus, mamei lui, Maria și altor
sfinți sau „cei sfinți”. Aceste imagini au fost foarte mult prețuite,
sărutate, închinare la ele și căutate pentru ajutor în timp de necazuri.
Ele au devenit idoli care au fost venerați.
25) În ce fel a avut loc o cădere în idolatrie?

26)
Oamenii au început să se închine și la anumite oase, bucăți de
lemn, îmbrăcăminte și altele asemenea, pe care le-au numit „relicve”.
Despre acestea s-a crezut a fi sfinte și să aibă putere, deoarece au
presupus să aparțină unuia care poate sau nu să fi fost sfânt. În toate
felurile oamenii „au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună” și s-
au închinat „mai degrabă creaturii, decât Celui care a creat.” – Romani
1:25.
26) Cum s-a văzut căderea prin închinarea la relicve?

27)
Toată această cădere de la adevărata credință și lucrare a
rezultat în formarea Bisericii Romano Catolice. În această biserică
iertarea păcatelor a ajuns să depindă de confesiunea făcută unui preot
și de facerea de penitențe prin jertfirea de sine sau prin facerea cuiva să
sufere. A existat de asemenea o prevedere cunoscută ca indulgențe.
Prin acestea, se presupunea că cineva ar putea să-și scurteze timpul în
purgatoriu, plătind pentru a fi spuse liturghii pentru el. Liturghia era o
ceremonie religioasă în care se pretindea că Isus era sacrificat din nou.
Nu e de mirare că a existat din ce în ce mai multă răutate atât în rândul
184
oamenilor de rând, cât și în rândul conducătorilor religioși sau al
clerului!
27) Ce s-a crezut despre iertarea păcatelor și ce efect a avut acest lucru?

28)
Și cruciadele și războaiele religioase din Creștinătate au arătat
cât de mare era căderea de la adevărata credință și lucrare. Pavel a
spus că „armele războiului nostru nu sunt carnale.” (2 Corinteni 10:4)
Totuși sute de mii au luat săbiile în numele Creștinismului. Scopul
acestor cruciade era pentru a recâștiga teritoriul Palestinei de la turci
sau pentru a-i distruge pe cei care refuzau să recunoască pe papă drept
conducător al lor. Acești soldați ai religiei au jefuit, au torturat și au ucis
mii de bărbaţi, femei și copiii, toți în numele lui Cristos și al lui
Dumnezeu!
29)
De asemenea a exista și groaznica inchiziție. Aceasta era un
sistem de spionaj al celor care nu credeau nimic din ceea ce Biserica
Romano Catolică învăța, și totuși se presupunea a fi catolici. Mii şi mii
au fost supuși unor procese simulate şi au fost torturaţi pentru a fi
făcuți să mărturisească sau pentru a da vina pe alţii. Multe mii au fost
arși de vii pe rug. Ni-l putea imagina pe Isus arzând pe cineva de viu?
28,29) Cum s-a văzut căderea prin cruciade și prin războaie religioase? Prin inchiziție?

30)
Căderea de la credința și lucrarea adevărată a continuat din rău
în mai rău. De nenumărate ori liderii chiar din biserică au vorbit
împotriva a ceea ce se întâmplă. Unul dintre aceștia a fost Wycliffe din
Anglia. El a tradus Biblia în engleză pentru omul de rând. Huss din
Boemia a fost altul. Pentru că a predicat împotriva credințelor și
lucrărilor decăzute ale Bisericii Romano-Catolice, a fost ars de viu pe
rug.
30) Care au fost doi din conducătorii religioși care au predicat împotriva căderii și cu ce
rezultat?

31)
Apoi s-a aflat un preot și călugăr german, Luther. Ce l-a mâniat
în mod special era vânzarea de indulgențe pentru profit. El a condus un
185
protest împotriva răutății din biserica Catolică. Papa l-a excomunicat pe
Luther, adică, la pus deoparte din biserică. Și l-a exilat pe Luther, astfel
că era legal pentru oricine să-l ucidă pe Luther. Totuși, prieteni puternici
l-au protejat pe Luther. În timpul acestei perioade de timp Luther a
tradus Biblia în limba obișnuită a oamenilor germani. Religia lui a
scindat Germania în două pentru mulți ani.
32)
Luther a scris o listă de nouăzeci și cinci de teze, puncte sau
învățături, în care a simțit că Biserica Romei a greșit. La 31 octombrie
1517, el a bătut această listă în cuie în clădirea bisericii catolice din
Wittenberg. Printre aceste puncte se numărau astfel de învățături
precum liturghia, purgatoriul și indulgențele. Ideea principală a lui
Luther a fost că creștinii au fost declarați drepți prin credința în sângele
lui Cristos și nu prin lucrări religioase. Dar, pe măsură ce timpul a trecut,
a revenit la unele dintre învățăturile sale, în speranța de a face pace și
de a câștiga prieteni. În timp ce era numită Reforma, lucrarea sa a fost
mai mult o rebeliune împotriva Papei decât o reformă prin întoarcerea
completă la Biblie.
31,32) Cine a început așa numita reformă? Cine era și ce a realizat?

33)
Cam în același timp, Biserica Catolică din Anglia, împreună cu
regele ei, s-au revoltat împotriva Romei și au înființat Biserica Angliei. În
secolul următor, sângerosul Război de Treizeci de Ani a fost purtat în
Europa între catolici și protestanți, ambele partide pretinzând că sunt
creștine. Orașe întregi au fost distruse și milioane de oameni au fost
uciși.
34)
La sfârșitul secolului următor, în 1799, Napoleon l-a luat
prizonier pe papă. De atunci papii nu au mai putut încorona și detrona
regii lumești. Deși toate aceste întâmplări nu au însemnat o întoarcere
la adevărata credință și lucrare, ele au oferit oamenilor obișnuiți mai
multă libertate.
34,35) Între secolul al XVI-lea și al XVIII-lea, ce altceva a contribuit la creșterea libertății
religioase?

186
 34)
În secolul al XIX-lea au început multe noi secte sau „biserici”, în
special în Statele Unite. Societățile biblice au răspândit Biblia
pretutindeni. Dar nici măcar asta nu a adus înapoi credința și lucrarea
adevărată. Despărțirea grâului de neghini, restabilire reală a adevăratei
credințe și lucrări încă urma să vină.
34) Ce a avut loc în secolul secolul nouăsprezece și ce urma încă să vină?

187
 Capitolul douăzeci și unu

Ridicarea martorilor la sfârșitul lumii

ISUS a vorbit despre timpul când va fi readusă adevărata credință.

De asemenea, Isus ne-a spus care va fi lucrarea pe care creștinii
adevărați o vor face. El a făcut acest lucru prin răspunsul la o întrebare.
Când discipolii lui Isus l-au întrebat: „Care va fi semnul venirii tale, și al
sfârșitului lumii?”, Isus le-a răspuns, dându-le semnul despre „sfârșitul
lumii”. Răspunsul lui Isus a subliniat că va fi făcută o lucrare de
predicare la „sfârșitul lumii”, pentru că Isus a spus: „Această veste a
Împărăției va fi predicate în toată lumea ca o mărturie pentru toate
națiunile.” – Matei 24:3,14, AV.
1) Despre ce lucrare a vorbit Isus că va fi făcută la „sfârșitul lumii”?

2)
Pentru ca o mărturie despre Împărăție să fie oferită în toată
lumea, trebuie să existe martori vii. Ridicarea acestor martori arată că
adevărata credință și lucrare va fi readusă la „sfârșitul lumii”.
2) Cum știm că va fi readusă adevărata credință și lucrare?

3)
Acești martori vor avea o mare lucrare de făcut. Ei trebuie să fie
martori pentru numele lui Dumnezeu. Asta îi va face martori ai lui
Iehova. Și Dumnezeu ne spune în Biblie: „Voi sunteți martorii mei, zice
Iehova, și servul meu pe care l-am ales; ca să puteți ști și să mă credeți
și să înțelegeți că sunt eu.” (Isaia 43:10, AS). Martorii creştini de la
„sfârșitul lumii” sunt numiți în mod potrivit martorii lui Iehova.
3) De ce sunt numiți martori ai lui Iehova?

4)
Ridicarea acestor martori la „sfârșitul lumii” a început prin anul
1870. În acel timp un mic grup de creștini s-au strâns la un loc pentru a
studia Biblia. Ei au dorit să se reîntoarcă la adevărata credință și la
adevărata lucrare învățată de Biblie.
4) Când a început ridicarea martorilor?

188
 5)
Cine erau acești oameni? Ei erau cunoscuți ca Studenți ai Bibliei.
Mai târziu ei au luat numele scriptural „martorii lui Iehova”.
5) Cine erau acești oameni care doreau să se întoarcă la adevărata credință din Biblie?

6)
De unde au venit acești oameni? Ei au venit din multe religii.
Martorii chiar au văzut că multe religii din Creștinătate nu trăiau cu
adevărat la înălțimea Bibliei. Aceste religii pretindeau că îl urmează pe
Cristos. Dar aceste religii nu făceau cu adevărat lucrarea pe care a
făcut-o Cristos. Așa că martorii au ieșit din aceste religii și apoi s-au
adunat pentru a studia Biblia. Ei au vrut să se închine lui Dumnezeu așa
cum a făcut Isus, așa cum spune Biblia că ar trebui. Și așa a început
întoarcerea la adevărata credință și la adevărata lucrare a Bibliei.
6) De ce au venit martorii din multe religii?

7)
Ce au făcut martorii? Martorii lui Iehova doreau ca alți oameni
din multe țări să știe care sunt adevărata credință și lucrare a Bibliei.
Pentru a face acest lucru, martorii au ținut public multe discursuri
biblice gratuite. Ei au scos sute de mii de cărți și broșuri care vorbesc
despre adevărata credință și lucrare a creștinilor. Cu bucurie, martorii
au mers la casele oamenilor pentru a le spune despre Împărăție, așa
cum făcuse Isus. Martorii lui Iehova doreau ca oamenii de pretutindeni
să citească și să studieze Biblia.
7) Ce lucrare au făcut martorii?

8)
Pentru a-i pe ajuta oamenii martorii au editat o nouă revistă.
Astăzi, numele revistei este „Turnul de veghere”. Primul număr al
„Turnului de veghere” a fost publicat în iulie, în anul 1879.
8) Ce revistă au editat martorii?

9)
Pentru a-i ajuta în lucrarea de predicare martorii au format
Societatea Turnul de Veghere și Tracte Biblice. Ei au constituit

189
Societatea Turnul de Veghere în anul 1884. De atunci martorii lui
Iehova au folosit această corporație ca servul și agentul lor legal.
9) Ce corporație legală au format martorii lui Iehova?

10)
Materialul de lectură pe care martorii l-au editat a fost diferit
de toate celelalte religii. De ce? Pentru că martorii au spus că anul 1914
va avea o importanță mondială. În revista „Turnul de veghe” din martie
1880, ei spuneau: „Timpurile păgâne se extin până în anul 1914, iar
Împărăția cerească nu va avea conducerea deplină până atunci”. Dintre
toți oamenii, numai martorii lui Iehova au arătat spre anul 1914 ca fiind
anul în care Împărăția lui Dumnezeu va fi stabilită pe deplin în ceruri.
10) De ce a fost materialul pe care martorii l-au editat diferit de al tuturor celorlalți?

11)
De ce au spus martorii că Împărăția cerească a lui Dumnezeu va
începe în anul 1914? Deoarece „timpurile păgânilor” trebuiau să se
sfârșească în acel an. Cuvântul „păgâni” înseamnă cu adevărat
„națiuni”, adică, națiuni care nu sunt poporul lui Iehova. Traducerea
Lumii Noi a Bibliei numește „timpurile păgânilor” „timpurile fixate ale
națiunilor”. Martorii au explicat ce înseamnă „timpurile păgânilor” sau
„timpurile fixate ale națiunilor”. Ei au arătat că a fost o perioadă de
timp.
11) De ce au spus martorii că anul 1914 a fost anul pentru ca Împărăția lui Dumnezeu să
înceapă?

12)
Fiul lui Dumnezeu ne-a vorbit despre această perioadă de timp
la Luca 21:24. El a spus: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de națiuni
până se vor împlini timpurile fixate ale națiunilor”. Ce se va întâmpla
când se vor termina „timpurile fixate ale națiunilor”?
12) Despre ce perioadă de timp ne-a vorbit Isus?

13)
A spus Isus că Dumnezeu va readuce Împărăția sa la Ierusalim,
pe pământ? Nu. Isus a spus că Împărăția, care cu mult timp în urmă a
avut un rege la Ierusalim, nu putea fi întemeiată până la sfârșitul

190
„timpurilor fixate ale națiunilor”. Când aceste „timpuri fixate” se
sfârșeau, atunci Dumnezeu va stabili împărăția în cer, unde nici o
națiune păgână sau nesfântă nu o putea călca în picioare. Împărăția
prelua tot pământul sub controlul ei. Ea își trimitea puterea din cer ca
să aducă la împlinire întreaga voință a lui Dumnezeu peste pământ.
Această împărăție cerească nu a putut începe până când „timpurile
fixate ale națiunilor” nu s-au sfârșit.
13) Care este Împărăția care urma să fie întemeiată la sfârșitul „timpurilor fixate ale
națiunilor”?

14)
Martorii lui Iehova au explicat că „timpurile fixate ale
națiunilor” sunt o perioadă de timp specială. Este perioada lungă de
timp de când națiunile păgâne sau națiunile neevreiești guvernează
pământul. Este un timp când Iehova Dumnezeu nu guvernează peste
pământ. Este un timp când Diavolul guvernează lumea fără a fi
împiedicat de Dumnezeu. Este timpul când Diavolul devine, într-un sens
larg, „dumnezeul acestei lumi.” – 2 Corinteni 4:4, AV.
14) Ce sunt „timpurile fixate ale națiunilor”?

15)
Când au început „timpurile fixate ale națiunilor”? Ele au început
când Împărăția lui Dumnezeu de pe pământ a ajuns la sfârşit. Împărăția
lui s-a sfârșit când cel din urmă rege al națiunii a fost îndepărtat de pe
„tronul lui Iehova”, la Ierusalim. (1 Cronici 29:23) Biblia folosește
„tronul lui Iehova”, deoarece, Israel era atunci națiunea lui Dumnezeu și
regele uman al lui Israel guverna pentru Iehova.
15) Cu ce întâmplare au început „timpurile fixate ale națiunilor”?

16)
Națiunea sau împărăția pământească a lui Dumnezeu s-a sfârșit
când un rege păgân a distrus Ierusalimul. Acest rege păgân a fost
Nebucadnețar, regele Babilonului. Acest rege al Babilonului l-a
îndepărtat pe Zedechia, ultimul rege al Israelului, de pe „tronul lui
Iehova”. Acum nimeni nu mai stătea pe „tronul lui Iehova”, pentru a-i

191
reprezenta pe pământ; tronul era gol. Iehova nu a mai avut o Împărăție
pe pământ.
16) Ce a făcut regele Babilonului?

17)
Regele Babilonului l-a îndepărtat pe Zedechia de pe „tronul lui
Iehova” în anul 607 înainte de Cristos și a lăsat cetatea și teritoriul lui
pustiit. Deci, în acel an Împărăţia pământească a lui Dumnezeu s-a
sfârșit. În acel an, 607, înainte de Cristos, au început „timpurile fixate
ale națiunilor”.
17) În ce an au început „timpurile fixate ale națiunilor”?

18)
Chiar înainte ca regele Babilonului să-l înlăture pe Zedechia de
pe „tronul lui Iehova”, Dumnezeu i-a trimis un mesaj lui Zedechia. Acest
mesaj spunea: „Astfel vorbește Domnul Iehova: Îndepărtați mitra și
înlăturați coroana; ce este nu va mai fi. Înălțați ce este înjosit și înjosiți
ce este înălțat. O voi ruina, o voi ruina, o voi ruina. Aceasta nu va mai fi,
până vine cel al căruia este dreptul; și Eu i-o voi da lui.” – Ezechiel
21:26,27, Da.
18) Ce mesaj i-a trimis Dumnezeu regelui Zedechia?

19)
Prin aceste cuvinte Iehova a vrut să spună că îl va lăsa pe regele
Babilonului să răstoarne împărăția lui Israel și să îndepărteze pe regele
Zedechia de pe „tronul lui Iehova.”
19) Ce au vrut să spună cuvintele lui Dumnezeu despre Zedechia?

20)
Dumnezeu a spus: „Ce este nu va mai fi.” Prin aceasta
Dumnezeu a vrut să spună că Împărăția sa, după ce a fost ruinată pe
pământ, nu va mai fi niciodată stabilită pe pământ. De ce? Deoarece el
va stabili Împărăția lui în ceruri. Spre deosebire de Împărăția
pământească a lui Dumnezeu, Împărăția cerească a lui Dumnezeu nu se
va sfârși niciodată. Învățătura principală a Bibliei este această Împărăție
pe care Dumnezeu a promis să o stabilească în cer: „Dumnezeul cerului
va întemeia o Împărăție care nu va fi distrusă niciodată, nici
192
suveranitatea ei nu va fi cedată altui popor. Ea va sparge în bucăți toate
aceste împărății și le va aduce la un sfârșit, iar ea va rămâne pentru
totdeauna.” – Daniel 2:44, RS.
20) De ce a spus Dumnezeu: „Ce este nu va mai fi?

21)
Cine va sta pe „tronul lui Iehova” în Împărăția cerească veșnică
a lui Dumnezeu? Dumnezeu a spus: „cel al căruia este dreptul”. La
această persoană Dumnezeu i-a promis: „Eu i-o voi da lui”. Cine este
acesta? Este Cristos Isus.
21) Cine are dreptul să stea pe „tronul lui Iehova” în cer?

22)
În anul 33, anul Domnului, Dumnezeu l-a ridicat pe Isus la viață
în ceruri și i-a spus Fiului său: „Șezi la dreapta mea, până voi face pe
dușmanii tăi scăunel pentru picioarele tale:” (Evrei 1:13) Deci Isus a stat
la dreapta lui Dumnezeu, aşteptând ca Dumnezeu să-i de-a Împărăția
cerească. (Evrei 10:12,13) Biblia spune ce îi va fi dat lui la timpul potrivit
al lui Dumnezeu: „Lui i-a fost dată stăpânire, glorie și o împărăție, ca
toate popoarele, națiunile și limbile să-i servească lui: stăpânirea lui
este o stăpânire veșnică, care nu va trece și împărăția lui nu va fi
distrusă.” (Daniel 7:14, AS) Când va primi Cristos această Împărăție ce
nu va fi distrusă niciodată? La sfârșitul „timpurilor fixate ale națiunilor.”
22) Pentru ce a așteptat Isus, când a stat la dreapta lui Dumnezeu?

23)
Desigur, noi vrem să știm când s-au încheiat „timpurile fixate
ale națiunilor”. Dar mai întâi trebuie să știm cât de lungi sunt aceste
timpuri. Biblia ne spune că „timpurile fixate ale națiunilor” vor fi „șapte
timpuri”. Împărăția lui Dumnezeu nu putea începe până nu treceau cele
șapte timpuri. – Daniel 4:16, AS.
23) Cât de lungi sunt cele „șapte timpuri fixate ale națiunilor?

24)
Cât de lungi sunt „șapte timpuri”? Martorii lui Iehova explică
acest lucru arătând spre Apocalipsa 12:6,14. Versetul 14 (AV) vorbește
despre „un timp, timpuri și jumătatea unui timp. Acest lucru înseamnă
193
trei timpuri și jumătate sau jumătatea a șapte timpuri. Versetul 6
vorbește despre trei timpuri și jumătate ca fiind 1260 de zile. Deci,
„șapte timpuri” ar fi de două ori 1260 de zile, sau 2520 de zile.
24) Cum explică martorii lui Iehova cele „șapte timpuri” din Biblie?

25)
Dar sunt „șapte timpuri” 2520 de zile de douăzeci și patru de
ore? La Dumnezeu fiecare zi este considerată pentru un an. La Numeri
14:34 regula lui Dumnezeu este: „o zi pentru un an, o zi pentru un an”.
Și la Ezechiel 4:6 (AS) Dumnezeu fixează „fiecare zi pentru un an.” Deci
2520 de zile devin 2520 de ani. Acest lucru face cele „șapte timpuri” ale
„timpurilor fixate ale națiunilor” lungi de 2520 de ani.
25) Câți ani durează cele șapte „timpuri fixate ale națiunilor”?

26)
Acum, de vreme ce „timpurile fixate ale națiunilor” au început
în 607 înainte de Cristos, noi trebuie să socotim în continuare 2520 de
ani. Unde ne duc pe noi? La anul 1914 anul Domnului. Acesta este anul
marcat în Biblie pentru ca „timpurile fixate ale națiunilor” să se
sfârșească. Este anul ca lui Cristos, cel al „căruia este dreptul”, să-i fie
dată Împărăția cerească.
26) Când s-au sfârșit „timpurile fixate ale națiunilor”?

27)
Deci, ceva s-a sfârșit în anul 1914 și ceva a început. Ce s-a sfârșit
sunt cei 2520 de ani sau cele șapte „timpuri fixate ale națiunilor”. Ce a
început a fost Împărăția lui Dumnezeu în ceruri cu Cristos Isus ca Rege.
27) Ce s-a încheiat și ce a început în anul 1914, anul Domnului?

28)
Deci, în anul 1914, a avut loc, invizibilă ochilor umani, a doua
venire a lui Cristos în Împărăție. Biblia unește a doua „venire” a lui Isus,
sau prezența lui”, în Împărăția lui cu „sfârșitul lumii”. Ambele lucruri s-
au petrecut în același timp. Înseamnă acest lucru că lumea s-a sfârșit în
anul 1914? Bineînțeles că nu. Dar Isus nu a spus că lumea va sfârși prin
distrugere în anul 1914. Ce a vrut să spună, deci, prin cuvintele
„sfârșitul lumii”?
194
 28) Cu ce unește Biblia la un loc a doua „venire” a lui Isus?

29)
Cuvintele lui Isus de la Matei 13:49,50 (AS) ne ajută să
înțelegem: „Așa va fi la sfârșitul lumii: îngerii vor ieși și vor separa (pune
deoparte) pe cei răi dintre cei drepți, și-i vor arunca într-un cuptor de
foc”: Cum sunt oamenii puși deoparte? Prin intermediul veștii că
Împărăția lui Dumnezeu a fost stabilită în ceruri. Această veste trebuie
să fie predicată pe tot pământul. Aceasta este lucrarea despre care Isus
a spus că martorii o vor face la „sfârșitul lumii”. Este nevoie de timp
pentru a predica vestea bună tuturor națiunilor. Deci „sfârșitul lumii”
nu înseamnă sfârșitul acestei lumi în distrugere. Dacă ar fi așa, nu ar fi
nevoie de a ridica martori pentru „sfârșitul lumii”.
29) De ce nu poate însemna termenul „sfârșitul lumii” sfârșitul acestei lumi în distrugere?

30)
Aici, termenul Biblic „sfârșitul lumii”, înseamnă o nouă perioadă
de timp, „timpul sfârșitului” al acestei lumi vechi. Această perioadă de
timp își are începutul în anul 1914; el se va încheia când această lume
sfârșește în distrugere. Deci, anul 1914 a marcat începutul „timpului
sfârșitului” pentru această lume.
30) Ce se înțelege prin fraza Biblică „sfârșitul lumii”?

31)
Noi știm că „sfârșitul lumii” înseamnă, din cele spuse de
profetul Daniel, o lungime stabilită de timp. El a numit perioada de timp
care a început în anul 1914 „timpul sfârșitului.” (Daniel 12:4, AS)
„Traducerea Lumii Noi” vorbește despre această perioadă ca
„încheierea sistemului de lucruri.” – Matei 24:3
31) Cum a numit profetul Daniel perioada de timp a „sfârșitului lumii”?

32)
Deci, în anul 1914, au început două lucruri: (1) Împărăția
cerească a lui Dumnezeu, cu Cristos întronat ca Rege și (2) „timpul
sfârșitului” pentru această lume veche.
32) Ce două lucruri au început în anul 1914?

195
 33)
Mare a fost bucuria în cer în anul 1914 când Cristos a început să
guverneze ca Rege. Biblia spune: „În cer s-au auzit glasuri puternice,
care ziceau: „Împărăția lumii a devenit Împărăția Domnului nostru și a
Cristosului său și el va domni ca Rege pentru totdeauna și veșnic!” –
Apocalipsa 11:15.
33) Cum descrie Biblia bucuria din cer când Cristos a devenit Rege?

34)
Cristos nu a început să-și distrugă duşmanii – împărățiile sau
națiunile pământești, atunci când a devenit Rege. Iehova i-a spus lui
Cristos: „Du-te și domnește în mijlocul dușmanilor tăi.” (Psalm 110:2)
Deci Cristos nu a distrus națiunile în anul 1914, când el a devenit Rege.
Dumnezeu a vrut ca Fiul lui să guverneze ca Rege în perioada scurtă de
timp, în cursul căreia națiunile încă acționează. Acest lucru a permis
timp pentru ca vestea bună că Împărăția lui Dumnezeu a fost stabilită în
ceruri să fie predicată, cu scopul unei mărturii pentru toate națiunile.
De asemenea, a permis timpul pentru ca îngerii cerești să pună
deoparte pe oamenii răi din mijlocul oamenilor drepți.
34) De ce nu a distrus Cristos națiunile de îndată de a devenit Rege?

35)
Chiar dacă Cristos nu a distrus națiunile în anul 1914, el a avut
de-a face cu dușmanii lui din ceruri. Acești duşmani sunt Diavolul și
demonii. Când a început Împărăția lui Dumnezeu, în anul 1914, Diavolul
era foarte mânios. Asemenea unui animal sălbatic uriaș, Diavolul a vrut
să înghită Împărăția și să o distrugă, în timp ce ea era încă asemenea
unui bebeluș.
35) Ce a vrut să facă Diavolul când a început Împărăția lui Dumnezeu?

36)
Cartea Apocalipsa ne spune în limbaj ilustrativ ce s-a întâmplat
în ceruri în anul 1914. Apocalipsa, capitolul 12 ne vorbește despre (1) o
femeie, (2) un copil bărbat și (3) un balaur. Ce înseamnă aceste lucruri?
36) Despre care trei lucruri ne vorbește Apocalipsa capitolul 12?

196
 37)
Femeia se referă la organizația cerească a lui Dumnezeu care
este asemenea unei soții pentru el. Copilul bărbat simbolizează
Împărăția care i-a fost dată lui Cristos Isus în anul 1914, anul Domnului.
Balaurul se referă la Satan Diavolul
37) Ce semnifică aceste trei lucruri?

38)
Să citim acum din Biblie relatarea ilustrativă a nașterii
Împărăției lui Dumnezeu și cum Balaurul, Diavolul, a încercat să o
înghită: „În cer s-a văzut un semn mare: o femeie înveșmântată cu
soarele, având luna sub picioare și o coroană de douăsprezece stele pe
cap și ea era însărcinată. Și striga în dureri și în chinurile nașterii. Și în
cer s-a văzut un alt semn și iată: un balaur mare de culoarea focului, cu
șapte capete și zece coarne … Și balaurul stătea înaintea femeii care se
pregătea să nască, pentru ca, atunci când va naște, să-i devoreze
copilul.” – Apocalipsa 12:1-4.
38) Cum descrie Biblia nașterea Împărăției?

39)
Balaurul a încercat să înghită Împărăția nou născută. Dar
Diavolul a eșuat. De ce? Biblia spune despre femeia lui Dumnezeu: „Și
ea a dat naștere unui fiu, un bărbat, care este destinat să păstorească
toate națiunile cu un toiag de fier. Și copilul ei a fost răpit la Dumnezeu
și la tronul lui.” (Apocalipsa 12:5) Ce înseamnă că copilul a fost „răpit la
Dumnezeu”? Înseamnă că Dumnezeu avenit să salveze. Cum? Prin a da
putere Împărăției nou născute. Acum, Cristos Isus, cu puterea
Împărăției lui, putea să aibă de-a face cu Balaurul, Satan Diavolul.
39) De ce a eșuat Diavolul să înghită Împărăția nou născută?

40)
Cristos a declarat război Diavolului și organizației sale. Deci a
izbucnit război în cer. Desigur, nici un om de pe pământ nu putea vedea
acest război. Dar Biblia ne spune ce s-a întâmplat. Ea ne vorbește
despre Mihail. De fapt, Mihail este Cristos Isus în cer. Apocalipsa 12:7-9
redă: „În cer a izbucnit un război: Mihail și îngerii lui s-au luptat cu
balaurul, iar balaurul și îngerii lui au luptat și ei, dar acesta n-a biruit,
197
nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. Astfel, balaurul cel mare,
șarpele cel vechi, cel numit Diavol și Satan, care induce în eroare
întregul pământ locuit, a fost aruncat jos. A fost aruncat pe pământ, iar
îngerii lui au fost aruncați împreună cu el.”
40) Care a fost rezultatul războiului din cer?

41)
Mare a fost victoria pentru Cristos, Regele. Dar a fost o umilire
pentru Diavol. Cristos îl aruncă din cer jos pe pământ pe Diavolul foarte
mânios. Înverșunat de pierderea războiului din cer, Diavolul a început
să stârnească tot felul de necazuri pentru popoarele și națiunile
pământului. „Vai de pământ” zice Biblia. De ce? „Pentru că Diavolul a
coborât la voi cuprins de o mânie mare, știind că nu mai are decât o
scurtă perioadă de timp!“ – Apocalipsa 12:12
41) Ce a însemnat pentru pământ că Diavolul a pierdut războiul din cer?

42)
Ce are loc în timpul acestei „scurte perioade de timp”, înainte
ca Diavolul și lumea sa să fie eliminate din cale? În timpul acestui timp
scurt „vestea bună a Împărăției” trebuie să fie predicată. Unde? „Pe tot
pământul locuit”. De ce? „În scopul unei măturii pentru toate
națiunile”. Pe urmă? „După aceea”, zice Isus”, „va veni sfârșitul
împlinit.” (Matei 24:14) Deci, martorii pe care Dumnezeu îi ridică pentru
„sfârșitul lumii” trebuie să vorbească altora despre nașterea Împărăției
lui Dumnezeu. Ei trebuie să vorbească altora că lumea Diavolului mai
are doar un scurt timp. Acest lucru îl fac martorii lui Iehova pe tot
pământul.
42) Ce trebuie să facă martorii lui Iehova?

198
 Capitolul Douăzeci și doi

Cum știm noi că suntem în „timpul sfârșitului”

TIMPUL sfârșitului este peste noi. Acesta a început la sfârșitul

celor șapte „timpuri fixate ale națiunilor” în anul 1914. Fiind o perioadă
de timp stabilită, „timpul sfârșitului” are un capăt stabilit. Cum se
numește sfârșitul „timpului sfârșitului”? Isus l-a numit „sfârșitul
împlinit.” – Matei 24:14
1) Cum a numit Isus încheierea „timpului sfârșitului?”

2)
„Sfârșitul împlinit” înseamnă mai mult decât sfârșitul unei
perioade stabilită de timp . Înseamnă îndeplinirea efectivă a scopului lui
Dumnezeu de a pune capăt acestei lumi rele. „Sfârșitul împlinit”
înseamnă sfârșitul complet al tuturor națiunilor. Înseamnă sfârşitul
tuturor oamenilor care nu îl iubesc şi nu îl ascultă pe Iehova Dumnezeu.
„Sfârșitul împlinit” duce la un sfârșit al „timpului sfârșitului”.
2) Ce înseamnă „sfârșitul împlinit”?

3)
Deci, „timpul sfârșitului” este o perioadă de timp stabilită, cu un
început și un sfârșit. „Timpul sfârșitului” a început în 1914; se termină
când lumea Diavolului este distrusă la „sfârșitul împlinit .
3) Ce este timpul sfârșitului?

4)
Iubitorii dreptății sunt interesați de „timpul sfârșitului”. Ei
doresc să cunoască cum știm noi că suntem în „timpul sfârșitului”. Noi
știm datorită a două motive principale: (1) cei 2520 de ani ai „timpurilor
fixate ale națiunilor” s-au sfârșit în anul 1914 și (2) semnul „sfârșitului
lumii” sau al „timpului sfârșitului”, poate fi acum văzut. Ce este acest
semn?
4) Cum știm noi că suntem în „timpul sfârșitului?

199
 5)
Semnul „timpului sfârșitului” este format din întâmplări prezise
de Biblie ca dovadă vizibilă că lumea Diavolului este aproape de
sfârşitul ei. La Matei, capitolul 24 și Luca, capitolul 21, Isus ne vorbește
despre semnul „timpului sfârșitului”. Voi puteți citi că Isus a spus că
acest semn va fi format din diferite întâmplări. Isus a spus că una din
aceste întâmplări va fi un fel diferit de război.
5) Ce este semnul „timpului sfârșitului?”

6)
Înainte de a vorbi despre acest fel diferit de război, Isus a spus:
„O să auziți de războaie și vești despre războaie; vedeți să nu fiți
înspăimântați. Pentru că aceste lucruri trebuie să aibă loc, dar sfârșitul
împlinit nu este încă.” – Matei 24:6
6) Ce a spus Isus despre războaie?

7)
Isus a vrut să spună că lumea va vedea multe războaie înainte ca
„timpul sfârşitului” să înceapă. Deci, a spus Isus, aceste războaie nu
înseamnă că „sfârșitul împlinit” este aproape. De ce? Pentru că aceste
războaie sunt războaie obișnuite; nu sunt cu adevărat diferite. Ele nu
contează ca parte a semnului. Isus a arătat că războiul pentru marcarea
„timpul sfârșitului” va fi un război diferit de toate celelalte.
7) Ce au vrut să spună cuvintele lui Isus despre „războaie și vești despre războaie”?

8)
Cum va fi acest război diferit? Prin a fi un Război Mondial! Un
Război Mondial este ceea ce a prezis Isus, când el a continuat să explice
ce va conta efectiv ca parte a semnului: „Pentru că națiune se va ridica
contra națiune și împărăție contra împărăție.” (Matei 24:7) Furia
Primului Război Mondial a dovedit că noi am pășit în „timpul
sfârșitului.”
8) Ce fel de război a zis Isus că va marca „timpul sfârșitului”?

9)
De asemenea, profetul lui Dumnezeu, Daniel, a prezis că Primul
Război Mondial va marca „timpul sfârșitului”. În profeția sa, Daniel,
compară un anumit grup de națiuni cu „regele sudului”. Daniel compară
200
un alt grup de națiuni cu „regele nordului”. La „timpul sfârșitului”
aceste două mari blocuri de națiuni vor lupta. Daniel a scris: „La timpul
fixat (regele nordului) se va întoarce și va veni în sud; dar de data
aceasta nu va mai fi cum a fost înainte. Pentru că vasele din Chitim vor
veni împotriva lui, iar el se va teme și va retrage, se va întoarce înapoi și
va acționa împotriva legământului sfânt.” (Daniel 11:29,30, RS) Acest
război nord-sud sau Război Mondial, nu a izbucnit până în anul 1914. În
acel an a început „timpul sfârșitului”.
9) Ce a spus Daniel că va marca „timpul sfârșitului”?

10)
Primul Război Mondial nu a fost un război tipic. El a fost diferit.
De aceea oamenii l-au numit „Primul Război Mondial”. El a fost un
război total. Au luptat mai mult de treizeci de națiuni. Aproximativ 93%
din toți oamenii în viață de pe pământ, sau 1.700.000.000 de persoane
au luat parte la Primul Război Mondial. Niciodată înainte toți oamenii
de pe pământ nu au luat parte la un război!
10) De ce a fost Primul Război Mondial diferit de toate războaiele anterioare?

11)
Primul Război Mondial a costat mai mult decât orice război
anterior din istorie. Dacă noi vom verifica numărul de persoane ucise
sau rănite, țările și soldații care au luptat și persoanele care au luat
parte, ce vom afla? Vom afla că Primul Război Mondial a fost mai mare
decât toate războaiele puse la un loc din timpul celor 1800 de ani
înainte de 1914! Studiul despre războaie făcut de Universitatea
Harward este mai exact. Un raport al a cestui studiu a fost tipărit în
revista „Colier’s” din 29 septembrie 1945. Acest studiu arată că Primul
Război Mondial a fost de șapte ori mai mare decât cele 901 războaie
majore (puse la un loc) care s-au petrecut în timpul celor 2400 de ani
înainte de anul 1914!
11) Cum se compară ca și cost Primul Război Mondial cu războaiele anterioare?

12)
Deci, într-adevăr, Primul Război Mondial a fost un război diferit
- războiul pe care Isus și Daniel l-au prezis să marcheze „timpul

201
sfârșitului”. Prin urmare, acest lucru înseamnă că Dumnezeu a provocat
Primul Război Mondial și chiar mai marele Război Mondial al doilea?
Nu, Diavolul a provocat aceste războaie.
12) Cine a provocat Primul Război Mondial?

13)
Noi ne reamintim că nașterea Împărăției lui Dumnezeu a fost
anunțată să se petreacă în anul 1914. Așa că Diavolul, ca Balaur atent, a
provocat Primul Război Mondial. De ce? Diavolul dorea să îndrepte
națiunile împotriva nașterii Împărăției lui Dumnezeu.
13) De ce a provocat Diavolul Primul Război Mondial?

14)
Când Cristos l-a aruncat pe Diavol pe pământ, era sigur să
urmeze „vai de pământ”. (Apocalipsa 12:12) Deci, în cursul „timpului
sfârșitului” lumea niciodată nu mai poate fi aceiași cum era înainte de
anul 1914. Niciodată această lume nu va mai fi normală și pașnică. Noi
știm că acest lucru trebuie să fie adevărat. Isus a spus așa, deoarece
Isus a numit Primul Război Mondial și vaiurile care au venit cu acesta
printr-un nume special. Care este acest nume? Isus l-a numit „un
început al durerilor.” (Matei 24:8) Deci anul 1914 marchează începutul
unei ere a războaielor mondiale și a necazurilor. Chiar mai mult, anul
1914 marchează începutul unei perioade a celor mai rele feluri de
necazuri pentru pământ.
14) Cum știm noi că această lume nu va mai fi pașnică niciodată?

15)
Mulţi sunt oamenii învăţaţi care văd că 1914 a fost „un început
al cinurilor durerii”. Un bărbat care a ajutat la fabricarea bombei
atomice a spus: „Nu am mai avut o lume pașnică din anul 1914.” 1 Un
profesor de colegiu a spus: „Într-adevăr, mai degrabă anul 1914, decât
cel al Hiroshimei [Al Doilea Război Mondial] este cel care marchează
punctul de cotitură din timpul nostru.” 2 Un oficial de la Universitatea
Oxford a spus: „Primul război a marcat o schimbare mult mai mare în
istorie [decât al doilea Război Mondial] . A închis o eră lungă de pace

202
generală și a început o nouă eră a violenței. . . . Astfel, Primul Război
Mondial marchează un punct de cotitură în istoria modernă.”3
1. Dr Harold C. Urey în Cleveland „Plain Dealer”, 9 decembrie
1951.
2. Rene Albrecht-Carrie, în „The Scientific Monthly”, iulie 1951.
3 H. R . Trevor-Roper, în „Times Magazine” din New York, 1 august
1954.
15) Ce au spus oameni învățați despre lumea de la 1914?

16)
Noi acum știm de ce Primul Război Mondial a marcat punctul de
cotitură în istorie și a adus o perioadă a violenței: în acel an a început
„timpul sfârșitului”. Acest lucru este sigur. Noi știm deoarece multe alte
întâmplări care formează semnul „timpului sfârșitului” pot fi, de
asemenea, văzute acum. De exemplu, Isus a spus că în „timpul
sfârșitului” oamenii nu vor avea suficient pentru a mânca. Isus spune:
„Va fi foamete.” - Matei 24:7.
16) Ce a spus în plus Isus că se va întâmpla în „timpul sfârșitului”?

17)
Conform cuvintelor lui Isus, lumea din 1914 a cunoscut lipsuri
de alimente neobișnuite. Niciodată înainte de anul 1914, întregul
pământ nu a fost lipsit de hrană. Dar cu siguranță războaiele Mondiale
urmau să facă hrana mai greu de găsit decât oricând înainte. La scurt
timp după Primul Război Mondial, China a avut cea mai mare foamete
pe care a avut-o vreodată, 15.000 au murit în fiecare zi și 30.000.000 au
fost afectați. Al Doilea Război Mondial a adus penurie de alimente la
nivel Mondial. Și lipsa de alimente este încă cu noi.
17) Cum a fost chiar și lipsa de hrană diferită de la anul 1914?

18)
În anul 1952, dr. Josue de Castro, președintele comitetului
executiv al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și
Agricultură, a publicat cartea sa „Geografia foamei”. În ea, expertul în
alimentație Dr. de Castro spune că în Orientul Îndepărtat, Orientul

203
Mijlociu și anumite țări din America Centrală „milioane de oameni mor
în mod regulat” și „în mod normal” de foame”.
18) Ce a spus expert în alimentație despre oamenii înfometați până la moarte?

19) Acest expert în alimentaţie al Națiunilor Unite a spus, de

asemenea: „un miliard și jumătate de oameni – două treimi din rasa
umană – suferă de malnutriție (înfometare lentă). Dr. William P.
Forrest, de la Organizația Mondială a Sănătății, într-un raport pentru
Milbank Memorial Fund, a pus cifra pe 85% din populația globului și nici
o țară nu este scutită.
19) Cât de răspândită este lipsa de hrană astăzi?

20)
Din 1914, lipsa de alimente sau foametea au afectat de două ori
mai mulți oameni decât în cei 900 de ani înainte. Biblia spune că acest
lucru se va întâmpla în „timpul sfârşitului”. Apocalipsa, capitolul 6, ne
vorbește despre cinci cai și cinci călăreți. Este important să știți ce
înseamnă acești călăreți.
20) Despre ce ne vorbește Apocalipsa, capitolul 6?

21)
Pe primul Biblia îl descrie ca „un cal alb, și cel ce ședea pe el
avea un arc, și o coroană i-a fost dată.” (Apocalipsa 6:2) Acest călăreț în
ilustrează pe Cristos Isus, după ce Dumnezeu l-a încoronat ca Rege în
anul 1914.
21) Pe cine ilustrează cel de pe calul alb?

22)
Ce urmează încoronării lui Isus în cer? Al doilea cal ilustrează
ilustrează: „Și a ieșit alt cal, de culoarea focului. Celui ce stătea pe el i s-
a dat voie să ia pacea de pe pământ.” (Apocalipsa 6:4) Acest călăreț
ilustrează războiul. Deci din anul 1914 pacea este luată de pe pământ.
Războiul trebuie să locul păcii în perioada „timpului sfârșitului”. Acesta
l-a luat.
22) Ce a luat de pe pământ cel de pe calul colorat ca focul?

204
 23)
Al treilea cal apare acum: „Iată: un cal negru! Cel ce stătea pe el
avea o balanță în mână. Și am auzit un glas care parcă venea din
mijlocul celor patru creaturi vii zicând: „O măsură de grâu pentru un
dinar.” (Apocalipsa 6:5,6). Acest călăreț ilustrează lipsa de alimente. O
măsură de grâu pentru un dinar înseamnă că hrana va fi greu de obținut
în perioada „timpului sfârșitului.” Hrana va fi deficitară! Prețurile mari!
Banii fără valoare!
23) Ce înseamnă călărețul de pe calul negru de la anul 1914?

24)
Ce urmează războiului și foametei? Moartea și mormântul. Deci
după ce au apărut calul colorat ca focul și calul negru, Biblia spune:
„iată: un cal gălbui! Cel ce stătea pe el se numea Moartea. Hadesul
(mormântul) îl urma îndeaproape. Și li s-a dat autoritate peste a patra
parte a pământului, ca să omoare cu o sabie lungă, cu lipsă de alimente,
cu boli ucigătoare.” – Apocalipsa 6:8.
24) Ce autoritate le este dată ultimilor doi călăreți?

25)
Deci Moartea și Hadesul trebuie să călărească în cele patru
părți ale pământului. Ei îi revendică pe cei care i-au parte în război și
suferă de lipsa de alimente. Și încă mai multă autoritate le este data
Morții și Hadesului! În perioada „timpului sfârșitului” ei trebuie să ucidă
oamenii cu „boli ucigătoare”.
25) Pe lângă război și foamete, ce altceva trebuie să ucidă oameni în perioada „timpului
sfârșitului?

26)
A exista o „boală ucigătoare” după izbucnirea Primului Război
Mondial? Da, într-adevăr! Din anul 1917 până în anul 1919 o boală
numită „gripa spaniolă”, a pus la pat aproximativ 500.000.000 de
oameni pe tot pământul, în Africa, în Europa, în Asia și în America. Acea
boală a ucis aproximativ 20.000.000 de persoane. Aproape fiecare
familie a pierdut o rudă sau un prieten în Moarte și Hades. Cei doi
călăreți simbolici au ucis mai mulți oameni cu „boli ucigătoare” decât au
fost uciși prin lupta din Primul Război Mondial.
26) Ce boală mortală a urmat după izbucnirea Primului Război Mondial?
205
 27)
Deci, din anul 1914, bolile aducătoare de moarte au continuat
să ucidă milioane de persoane, în ciuda științei medicale moderne.
Acest lucru nu este ciudat. Isus a spus că „timpul sfârșitului” va vedea
„molime”. O molimă este o boală care ucide multe persoane. Și destul
de adevărat, din anul 1914 boli, în mod special tipuri de boli cum ar fi
cancerul, au ucis milioane. Boli de inimă, ale sângelui, de ficat, etc, chiar
sunt în creștere. Era sigur că va fi așa; deoarece Isus, ca o parte a
„timpului sfârșitului, a prezis: „Vor fi mari cutremure de pământ și
molime dintr-un loc în altul.” – Luca 21:11.
27) Cum știm că cuvintele lui Isus despre „molime” s-au adeverit?

28)
Acum învățăm că, împreună cu boala, Isus a menționat mari
cutremure de pământ. Din anul 1914 cutremurele au fost mari. La
Marcu, 13:8, Fiul lui Dumnezeu a spus: „vor fi cutremure de pământ
dintr-un loc în altul.” Este adevărat; din anul 1914 cutremurele au avut
loc mai des decât oricând înainte. Din anul 1914 cutremurele au luat mii
de vieți, cum ar fi cutremurul din Japonia din 1923, care a ucis 99.331
de persoane. Din anul 1915 până în anul 1955, cutremurele au ucis
aproximativ 850.000 de oameni.
28) În afară de boală, ce altceva a spus Isus că va avea loc în „timpul sfârșitului”?

29)
Isus a prezis, de asemenea, teama în întreaga lume pentru
„timpul sfârşitului”. Pacea a fost luată de pe pământ. Să semneze
națiunile tratate de pace! Să aibă națiunile discuții de pace! Nu va fi
pace reală. În vremuri de pace reală, oamenii nu se tem. Dar astăzi
întreaga lume se teme. Oamenii se tem de un război atomic. Oamenii
se tem de guverne. Oamenii se tem de prețuri mari sau de inflație. Le
este frică de frică. Națiunile se tem una de alta. Toată această frică și
angoasă a națiunilor face parte din semnul „timpului sfârșitului”.
Despre acest timp Isus a spus că va fi: „pe pământ neliniște a națiunilor,
care nu vor ști ce să facă din cauza mugetului mării și a agitației ei, în

206
timp ce oamenii vor leșina de frică și în așteptarea lucrurilor care vor
veni asupra pământului locuit.” – Luca 21:25,26.
29) Ce a spus Isus despre oameni și națiuni la „timpul sfârșitului”?

30)
Un motiv de ce se tem oameni astăzi este că există o creștere a
criminalității și a fărădelegii. Oamenii sunt răi pe tot pământul. În multe
părți ale pământului nu este siguranță pentru femei și chiar pentru
bărbaţi pentru a umbla singuri noaptea. Din acest motiv mulți oameni
răi umblă pe pământ astăzi. Ei fură, ucid și încalcă toate felurile de legi.
Este toată această fărădelege o parte a semnului „timpului sfârșitului”?
Da, este. Isus a spus că „timpul sfârșitului” va vedea „creșterea
fărădelegii.” (Matei 24:12) După cum a fost prezis, cel mai grav val de
criminalitate din lume este acum.
30) De ce lumea are cel mai rău val de criminalitate astăzi?

31)
Oamenii nu doar că încalcă legile, dar acționează atât de rău,
atât de egoist, atât de rușinos. De ce? Deoarece noi suntem în ruina
morală din „zilele din urmă”. Diavolul este de vină. Este fapta lui. „Zilele
din urmă” sunt zilele din urmă ale lumii Diavolului. Deci zilele din urmă
înseamnă „timpul sfârșitului.”
31) Ce a prezis Biblia despre „zilele din urmă?”

32)
Iată cum a prezis Biblia că vor fi oamenii în „timpul sfârşitului”:
„În zilele din urmă vor fi timpuri critice, cărora cu greu li se va face
față. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, aroganți,
trufași, blasfematori, neascultători de părinți, nerecunoscători, neloiali,
fără afecțiune naturală, refractari la orice acord, calomniatori, fără
stăpânire de sine, cruzi, neiubitori de bine, trădători, încăpățânați,
umflați de mândrie, mai degrabă iubitori de plăceri decât iubitori de
Dumnezeu. (2 Timotei 3:1-4) Așa sunt oamenii în perioada acestui
„timp al sfârșitului.”
32) Cum descrie Biblia oamenii care trăiesc în „zilele din urmă”?

207
 33)
Chiar copiii sunt răi. Copiii fură. Distrug proprietăți. Se luptă și
ucid alți copii. Mulți copii nu ascultă de tații și mamele lor; unii chiar se
luptă cu părinții lor. Criminalitatea juvenilă este mai rea decât oricând
înainte. Ciudat? Nu, acest lucru, de asemenea, fost prezis. Biblia spune
că în „zilele din urmă” copiii vor fi „neascultători de părinți.” – 2 Timotei
3:2.
33) De asemenea, cum vor fi copiii în „timpul sfârșitului”?

34)
A fost prezis, de asemenea, despre oamenii „zilele din urmă” ca
„având o formă de devoțiune sfântă, dar negându-i puterea.” (2
Timotei 3:5) Acest lucru înseamnă mulți creștini falși. Este așa deoarece
există așa de multe religii creștine false astăzi. Isus a spus chiar înainte
de „timpul sfârșitului”: „Vor veni mulți în numele meu, spunând: „Eu
sunt Cristosul”, și vor înșela pe mulți.” (Matei 24:5) Deci, multele religii
false creștine sunt o parte a semnului că noi suntem în „timpul
sfârșitului.”
34) Ce spune Biblia despre religiile creștine din „timpul sfârșitului?”

35)
În mod clar, multe întâmplări alcătuiesc semnul „zilelor din
urmă” – cel puțin treizeci și nouă de întâmplări diferite. Unul sau chiar
mai multe dintre aceste întâmplări nu alcătuiesc marele semn. Toate
trebuie să se întâmple în aceeași perioadă de timp asupra unei
generații. Din 1914 se petrec.
35) Ce fapte învățăm despre semnul „zilelor din urmă”?

36)
Cea mai mare întâmplare care formează semnul „timpului
sfârșitului” este lucrarea de predicare prezisă de Isus la Matei 24:14:
„Această veste bună despre Împărăție va fi predicată pe tot pământul
locuit pentru scopul unei mărturii la toate națiunile, și după aceea
sfârșitul împlinit va veni.” Aceasta este predicarea pe care martorii lui
Iehova au făcut-o. În mai mult de o sută de limbi și în mai mult de 160
de țări și insule ale mării, martorii lui Iehova au predicat vestea bună că
Împărăția lui Dumnezeu a fost stabilită în cer.
208
 36) Ce lucrare ce se face astăzi este cea mai măreață din toate întâmplările care formează
semnul?

37)
Dar celor mai mulți oameni nu le pasă să asculte vestea bună a
Împărăției. Majoritatea oamenilor râd la vestea că Împărăția lui
Dumnezeu a fost stabilită în ceruri. Ei batjocoresc semnul „timpului
sfârșitului”. Ei râd la avertismentul că „sfârșitul împlinit” este aproape.
Ei cred că predicarea martorilor lui Iehova este o glumă. Ei râd . Dar
râsul lor în sine este un semn sigur că ne aflăm în „timpul sfârșitului”.
De ce? Pentru că Cuvântul lui Dumnezeu spune: „în zilele din urmă vor
veni batjocoritori cu batjocurile lor, care vor umbla după dorințele lor și
care vor zice: „Unde este promisa lui prezență? De fapt, din ziua în care
strămoșii noștri au adormit în moarte, toate lucrurile continuă exact ca
de la începutul creației.” – 2 Petru 3:3,4.
37) Conform semnului „timpului sfârșitului”, ce vor crede mulți oameni despre vestea bună
predicată de martorii lui Iehova?

38)
Dar lucrurile nu sunt la fel. Din anul 1914 lumea s-a schimbat.
Cei 2520 de ani ai „timpurilor fixate ale națiunilor” s-au încheiat.
Întâmplările care formează semnul zilelor din urmă a lumii Diavolului
poate fi acum văzut. Nu există nici o îndoială că noi suntem în „timpul
sfârșitului”! Acum „sfârșitul împlinit” se apropie.
38) Cu „timpul sfârșitului” asupra noastră, ce se apropie?

209
 Capitolul douăzeci și trei
Strângerea ultimelor persoane din națiunea spirituală a lui Dumnezeu

TIMP de 1900 de ani, Dumnezeu și-a zidit națiunea spirituală,

„turma mică” care va domni împreună cu Cristos în Împărăția lui
cerească. Cu mult timp în urmă, Iehova a hotărât că acei creștini care
vor alcătui această națiune spirituală vor fi foarte puțini la număr.
Dintre cei care alcătuiesc națiunea spirituală a lui Dumnezeu (Israelul
spiritual), Biblia spune că ei sunt „o sută patruzeci și patru de mii, care
au fost cumpărați de pe pământ”. (Apocalipsa 14:3) Așadar, dintre
oameni, doar 144.000 de oameni vor merge vreodată în cer.
1) Care este numărul acelor creștini care formează națiunea spirituală a lui Dumnezeu?

2)
Când a început „timpul sfârșitului” în anul 1914, numărul întreg
de care era nevoie să formeze națiunea spirituală a lui Dumnezeu nu
era încă complet. Mulți trebuiau să fie strânși. Acest lucru însemna
predicare. În mod corect, cei care vor face această predicare trebuie să
fie martori ai lui Iehova. Acești martori trebuie să predice vestea despre
Împărăția cerească în toată lumea. Prin intermediul acestei predicări,
ultimele persoane care erau necesare pentru a întregi numărul națiunii
spirituale a lui Dumnezeu vor fi strânse din toate națiunile.
2) Când a început „timpul sfârșitului”, de ce a fost nevoie de mai multă predicare?

3)
Dar, în loc să continue să predice, martorii lui Iehova au ajuns în
cele din urmă aproape tăcuți în timpul Primului Război Mondial. Ce s-a
întâmplat? Martorii au murit într-un mod spiritual. Dumnezeu l-a lăsat
pe Diavol să oprească mărturia. Dumnezeu era supărat pe martorii săi.
3) Ce s-a întâmplat martorilor în perioada dintre anul 1914 – 1918?

4)
De ce a devenit Iehova mânios pe cei din urmă din națiunea lui
spirituală? Deoarece martorii lui au ajuns să se teamă de om. Acest
lucru era rău. A te teme de oameni este un păcat în ochii lui Dumnezeu.

210
„Frica de oameni întinde o cursă, dar cine se încrede în Iehova va fi
ocrotit.” (Proverbe 29:25) Deci Biblia ne spune că ar trebui să ne temem
de Iehova Dumnezeu și nu de om.
4) De ce a devenit Iehova mânios pe martorii lui?

5)
Martorii ar fi trebuit să fie asemenea apostolilor lui Cristos după
Cincizecime. Apostolii nu s-au temut de oameni; ei s-au temut de
Dumnezeu. Adevărat, apostolii s-au supus legilor din țările în care au
trăit. Acest lucru este potrivit. Dumnezeu dorește ca noi să ascultăm
legile națiunilor în care trăim. Unul din apostolii lui Cristos a spus: „Eu
fac încontinuu eforturi ca să pot spune cu o conștiință curată că n-am
greșit nici față de Dumnezeu, nici față de oameni.” (Fapte 24:16) Dar
când oamenii au făcut legi care erau împotriva legilor lui Dumnezeu,
atunci apostolii au ales să asculte mai degrabă de Dumnezeu decât de
acele legi făcute de oameni. Așadar, când oamenii le-au spus apostolilor
să înceteze predicarea despre Cristos, ce au făcut apostolii? Au încetat
ei predicarea? Nu! Voia lui Dumnezeu era ca ei să predice. Așa că
apostolii au continuat predicarea despre Cristos și le-au spus oamenilor
care doreau să-i oprească: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de
Dumnezeu, ca conducător, decât de oameni.” – Fapte 5:29.
5) Ce exemplu drept au stabilit apostolii?

6)
În timpul Primului Război Mondial unii dintre martorii lui Iehova
nu au fost credincioși în poziția lor pentru Împărăție; aceștia se temeau
mai mult de om decât de Dumnezeu. Când oamenii le-au spus
martorilor să înceteze predicarea despre Împărăția lui Cristos, în timpul
Primului Război Mondial, mulți dintre ei au făcut-o. Unii dintre martori
au mers în armatele națiunilor, dar nu pentru a ucide. Martorii erau
aproape tăcuți în timpul apogeului acelui război; ei au predicat puțin
sau nu au predicat pentru strângerea ultimelor persoane din națiunea
spirituală a lui Dumnezeu din toate națiunile. Dumnezeu avea un motiv
să fi mânios. Așa că Dumnezeu l-a lăsat pe Diavol să oprească lucrarea.
6) De ce avea Dumnezeu un motiv să fie mânios pe martorii lui?
211
 7)
Pentru a-i opri pe martori, Diavolul a folosit națiunile acestei
lumi. Guvernele războinice au interzis cărțile și literatura biblică folosită
de martori. Oamenii agitați de război i-au hărțuit pe martori.
Guvernanții i-au pus pe martori în închisoare și pe unii i-au forțat în
armate. În multe țări guvernanții au închis centrele Societății Turnul de
Veghere. În America, guvernanții i-au dus pe oficialii Societății Turnul de
Veghere la închisoare pe baza acuzațiilor false. Martorii lui Iehova erau
acum asemenea trupurilor moarte, ei nu vorbeau, nu vorbeau despre
Împărăția lui Dumnezeu.
7) Cum a oprit Diavolul lucrarea martorilor?

8)
Biblia a prezis această condiție asemănătoare morții, ca o
închisoare pentru martori. Am aflat deja cum regele Nebucadnețar al
Babilonului a distrus Ierusalimul în 607 înainte de Cristos. Acest rege a
luat mii din israeliții rămașii în Babilon ca prizonieri. Acei israeliți care
au fost forțați să meargă în Babilon ca prizonieri au ilustrat cum și
ultimele persoane din națiunea spirituală a lui Dumnezeu vor merge în
robie. Dar starea de închisoare a martorilor era una spirituală. Din 1914
până în 1918, martorii lui Iehova au fost prizonieri în Babilonul spiritual
sau Babilonul modern. Babilonul este un nume pe care Biblia îl
folosește pentru a ilustra această lume rea sub controlul Diavolului.
8) Cum ilustrează Biblia condiția de închisoare a martorilor?

9)
Alt mod în care Dumnezeu a prezis că martorii lui vor merge
într-o stare spirituală asemănătoare morții se află în Apocalipsa,
capitolul unsprezece. Acolo noi citim despre „fiara sălbatică”. „Fiara
sălbatică” înseamnă organizația pământească a Diavolului. Ce le face
„fiara sălbatică” martorilor lui Dumnezeu?
9) Cine este „fiara sălbatică” din Apocalipsa, capitolul unsprezece?

10)
„Fiara sălbatică” ucide pe cei „doi martori” ai lui Dumnezeu.
Biblia descrie în acest mod: „Când își vor termina mărturia, fiara care se
212
ridică din abis va porni război împotriva lor, îi va învinge și îi va omorî,
iar cadavrele lor vor fi pe drumul cel mare al marelui oraș care, în sens
spiritual, se numește Sodoma și Egipt, unde și Domnul lor a fost țintuit
pe stâlp.” (Apocalipsa 11:7,8) Acești „doi martori” care au devenit
asemenea trupurilor moarte i-au ilustrat pe martorii lui Iehova care au
ajuns morți în mod spiritual în anul 1918.
10) Cum ilustrează Apocalipsa, capitolul unsprezece, starea asemănătoare morții a martorilor?

11)
Încă un alt mod pe care Dumnezeu l-a prezis că martorii lui vor
merge într-o stare spirituală asemenea morții, este prin valea de oase
uscate. Dumnezeu a pus o viziune puternică sau o ilustrație în mintea
profetului său Ezechiel. Biblia ne spune ce a văzut Ezechiel: „Mâna lui
Iehova era asupra mea, și m-a pus în Spiritul lui Iehova și m-a pus în
mijlocul văii; și aceasta era plină de oase. Și m-a făcut să trec printre ele
de jur împrejur: și, iată, erau foarte multe în valea deschisă; și, iată,
erau foarte uscate.” – Ezechiel 37:1,2, AS.
11) Ce viziune i-a dat Dumnezeu profetului Ezechiel?

12)
Dumnezeu i-a spus profetului Ezechiel că aceste oase
simbolizează „întreaga casă a lui Israel”. Deci oasele au ilustrat întregul
grup al israeliților spirituali în anul 1918. Ce speranță este pentru oasele
uscate? Nici una. Și așa era cu israeliții spirituali; toate speranțele
păreau pierdute pentru martori. Speranța strângerii celor din urmă ce
trebuiau să formeze întreaga națiunea spirituală a lui Dumnezeu părea
la fel de tristă ca o grămadă de oase uscate. – Ezechiel 37:11, AS.
12) Cum au fost martorii asemenea oaselor uscate din anul 1914 până în anul 1918?

13)
Se vor întoarce vreodată martorii la viață spirituală și vor începe
să predice din nou? Da. Cristos Isus a spus că ei se vor întoarce. Isus a
spus că în perioada „timpului sfârșitului” el îi va readuna pe ultimii din
națiunea spirituală a lui Dumnezeu. Vorbind despre timpul când el va
deveni Rege, Cristos a spus că : „el își va trimite îngerii cu sunet

213
puternic de trâmbiță și ei îi vor aduna pe aleșii săi din cele patru
vânturi, de la o margine la alta a cerurilor.” – Matei 24:31.
13) Cum știm noi că martorii vor începe să predice din nou?

14)
Cum va fi făcută strângerea ultimelor persoane din națiunea
spirituală a lui Dumnezeu? Sub conducerea îngerilor lui Cristos și prin
intermediul unui „puternic sunet de trâmbiță”. „Sunetul trâmbiței”
înseamnă o predicare pe tot pământul a vești bune despre Împărăție.
Pentru ca această predicare și lucrare de strângere să fie făcută, Iehova
a făcut un lucru neobișnuit.
14) Ce este „sunetul de trâmbiță” cu care Isus a promis să-i strângă pe aleșii lui?

15)
Ce a făcut Dumnezeu? El a scurtat acțiunea de război provocată
împotriva organizației Diavolului în anul 1914. Dacă Dumnezeu avea să
ducă până la capăt războiul din cer, provocând distrugerea organizației
Diavolului, nici un om nu va fi trăit prin necaz. Pentru că Dumnezeu era
mânios chiar și pe martorii lui. Și dacă nici un om nu era lăsat pe
pământ, cum puteau fi strânși cei din urmă din națiunea spirituală a lui
Dumnezeu? Așa că Dumnezeu nu a fixat ca „sfârșitul împlinit” să
urmeze chiar după războiul din cer.
15) Ce lucru neobișnuit a făcut Dumnezeu?

16)
Isus a explicat de ce a scurtat Dumnezeu zilele marelui necaz a
organizației Diavolului. El spus: „zilele acelea vor fi zile ale unui necaz
cum n-a mai fost de la începutul creației lui Dumnezeu, până acum, și
nici nu va mai fi. De fapt, dacă Iehova n-ar fi scurtat zilele, nicio carne n-
ar fi salvată. Dar, de dragul celor aleși și pe care el i-a ales, a scurtat
zilele.” – Marcu 13:19,20.
16) Cum a explicat Isus de ce nu a distrus Dumnezeu organizația Diavolului imediat după
războiul din cer?

17)
Isus ne spune că Dumnezeu a scurtat zilele marelui necaz care a
început peste organizația Diavolului pentru un motiv special: de dragul

214
„celor aleși”. „Cei aleși” sunt ultimii de pe pământ care completează
numărul celor 144.000 de membrii ai națiunii spirituale a lui
Dumnezeu. Dumnezeu a scurtat acțiunea de război împotriva
organizației Diavolului, pentru ca mulți dintre „cei aleși” să poată fi
strânși pentru a forma numărul complet de 144.000.
17) Cine sunt „cei aleși”?

18)
Deoarece „cei aleși” încă pe pământ sunt ultimii din națiunea
spirituală a lui Dumnezeu, sunt numiți și „rămășița”. Cuvântul
„rămășiță” înseamnă o mică parte rămasă; se referă la ultimii rămași pe
pământ din cei 144.000 de israeliți spirituali.
18) Cine este „rămășița”?

19)
Noi am învățat că în timpul Primului Război Mondial martorii lui
Iehova a ajuns morți în mod spiritual. Ei au încetat predicarea. Dar ei
încă îl iubeau pe Dumnezeu. Doreau să facă voia lui Dumnezeu. S-au
rugat lui Dumnezeu să-i elibereze din Babilonul modern și să-i trimită
din nou ca martori ai săi. Dumnezeu i-a auzit. A avut milă de ei.
Dumnezeu i-a eliberat de frica de om. Sub conducerea lui Dumnezeu, în
anul 1919, funcționarii Societății Turnul de Veghere au fost eliberați din
închisoare, iar mai târziu curățați de toate acuzațiile false. Și în anul
1919 rămășița națiunii spirituale a lui Israel s-a întors la viață. Martorii
lui Iehova au început să predice din nou. Acest lucru era în împlinirea
promisiunii lui Dumnezeu: „În mânia mea te-am lovit, dar în favoarea
mea am avut milă de tine. Scoală-te, strălucește, pentru că lumina ta a
venit și gloria lui Iehova se înalță peste tine.” – Isaia 60:10,1, AS.
19) Ce s-a întâmplat în anul 1919 în împlinirea promisiunii lui Dumnezeu?

20)
Ridicarea martorilor la viață și lumină spirituală a fost ilustrată
în multe moduri în Biblie. De exemplu, după cei șaptezeci de ani de
pustiire a Ierusalimului, israeliților din Babilon li s-a permis să se
întoarcă în patria lor. Această rămășiță de israeliți, întoarsă la Ierusalim,

215
a ilustrat cum ultimii dintre israeliții spirituali vor fi eliberați din
Babilonul modern pentru a se întoarce la închinarea la Iehova.
20) Cum a prezis Biblia că rămășița va fi eliberată din Babilonul modern?

21)
Revenirea la viață din nou a celor „doi martori” din Apocalipsa,
capitolul unsprezece, ilustrează, de asemenea, cum se vor întoarce la
viață spirituală ultimele persoane din națiunea spirituală a lui
Dumnezeu: „După cele trei zile și jumătate, în ei a intrat spirit de viață
de la Dumnezeu și s-au ridicat în picioare.” (Apocalipsa 11:11) În anul
1919, după inactivitatea asemănătoare cu moartea, ultimele persoane
din națiunea spirituală a lui Dumnezeu au început să predice din nou. Ei
„s-au ridicat în picioare:”
21) Cum ilustrează Apocalipsa, capitolul unsprezece, reîntoarcerea martorilor la viață
spirituală?

22)
Această ridicare la viață spirituală a fost un miracol așa de
mare, că a fost ilustrat în Biblie prin oase uscate ce revin din nou la
viață. Dumnezeu i-a dat profetului său Ezechiel această viziune a văii cu
oase uscate. Ar putea oasele uscate să revină din nou la viață? Iehova
le-a spus oaselor: „Eu voi face ca respirația să intre în voi, și veți trăi”.
Deci, spiritul lui Iehova a mers și așa după cum spune Ezechiel: „A fost
un zgomot și, iată, un cutremur; și oasele s-au strâns la un loc, os cu os.
Și eu am văzut și, iată, erau mușchi pe ele, … și ele trăiau și stăteau în
picioare, o armată excepţional de mare.” – Ezechiel 37:5, 7-10 AS.
22) Ce s-a întâmplat în valea de oase uscate?

23)
Aceste oase uscate, lipsite de viață, i-au ilustrat pe martorii lui
Iehova în anul 1918. Dar în primăvara anului 1919 Dumnezeu a avut
milă de martorii lui. Spiritul lui Dumnezeu a acționat asupra lor , așa
cum a făcut-o în valea oaselor uscate din viziune. Martorii lui Iehova s-
au întors la viață. Deci, viziunea despre valea oaselor uscate este o
profeție biblică. Ea prezice cum Dumnezeu va permite ca martorii săi să
devină lipsiți de viață în mod spiritual; și prezice cum Dumnezeu îi va
216
aduce pe martorii săi înapoi la viață, făcându-i o „armată excepţional de
mare” de martori.
23) Ce înseamnă profeția despre valea oaselor uscate?

24)
În anul 1919, în 24 Septembrie, martorii proaspăt adunați au
ținut primul lor congres internaţional care a urmat Primului Război
Mondial. Ei l-au ținut la Cedar Point, Ohio, în Statele Unite ale Americii.
Acolo, președintele Societății Turnul de Veghere, a vorbit despre
subiectele „Binecuvântați sunt cei fără teamă” și „Vestiți Împărăția”.
Aproximativ 7.000 de persoane au auzit vorbirea publică „Speranță
pentru omenirea în necaz.”
24) Ce a avut loc la Cedar Point, Ohio, în anul 1919?

25)
La acel congres martorii au auzit vestea bună: pe lângă
continuarea tipăriri „Turnului de veghere”, urma să fie adăugată o nouă
revistă – „Epoca de aur” (acum numită „Treziți-vă”).
25) Ce revistă nouă au primit martorii la Cedar Point?

26)
Martorii au învățat chiar mai mult. Au învățat că ei, ca ultimii
rămași din națiunea spirituală a lui Dumnezeu, trebuie să fie o societate
de miniștrii. Martorii au învățat că, fără teamă, ei trebuie să facă
cunoscută vestea despre Împărăția lui Dumnezeu. Ei au început să facă
așa.
26) Ce au învățat martorii?

27)
Apoi, în anul 1922, crescând în număr, martorii lui Iehova s-au
întâlnit pentru a doua oară la Cedar Point. A fost cea mai mare adunare
internaţională a martorilor Împărăției de până atunci. Tema de vorbire
a fost „Vestiți Regele și Împărăția lui”! Această chemare emoționantă i-
a inspirat pe martori la o mai mare activitate.
27) În anul 1922, ce chemare de la congres i-a inspirat pe martori la o mai mare activitate.

28)
În 1922 a urmat o mare mărturie despre numele și Împărăția lui
Iehova. Tracte, broșuri și cărți au fost tipărite în câțiva ani, în tot mai
217
multe limbi. Vestea bună a împărăției lui Dumnezeu urma să ajungă
până la marginile pământului.
28) Din anul 1922 ce au făcut martorii?

29)
Pe măsură ce martorii au continuat să-și extindă lucrarea de
predicare, Dumnezeu le-a dat o înțelegere mai clară a Bibliei. Aceasta a
fost în împlinirea promisiunii Bibliei: „Dar cărarea celor drepți este ca
lumina zorilor a cărei strălucire crește până la miezul zilei.” – Proverbe
4:18
29) În împlinirea Proverbelor 4:18 ce a dat Dumnezeu martorilor lui?

30)
Unul dintre multele adevăruri iluminatoare pe care Dumnezeu
le-a dat acum martorilor săi a fost despre membrii națiunii spirituale a
lui Dumnezeu care au murit fizic. Aceasta a fost în anul 1927. În acel an,
martorii au înțeles că israeliții spirituali morți, fuseseră înviați în anul
1918 la viață în cer cu Cristos Isus. A fost o înviere invizibilă, desigur.
30) Ce adevăr iluminator au ajuns martorii să înțeleagă în anul 1927?

31)
Nevăzută de ochii omenești, ridicarea la viață cerească a
membrilor morți din națiunea spirituală a lui Dumnezeu s-a întâmplat
așa cum Biblia a prezis: „Cei care sunt morți în unitate cu Cristos vor
învia primii.” (1 Tesaloniceni 4:16) Cum sunt ei „primii”? Deoarece ei
sunt ridicați la viață cerească înaintea celor vii de pe pământ în timpul
„prezenței” lui Cristos. Și apostolul spune: „noi, cei vii, care vom
rămâne până la prezența Domnului nu o vom lua nicidecum înaintea
celor care au adormit în moarte.” – 1 Tesaloniceni 4:15.
31) În ce mod au fost înviați „primii” membrii morți din națiunea spirituală a lui Dumnezeu?

32)
Din anul 1918 înainte, când moare una dintre ultimele persoane
din națiunea spirituală a lui Dumnezeu, nu trebuie să doarmă în
moarte. La moarte, Dumnezeu îl înviază la viață în cer, așa cum spune
apostolul despre ultimii din națiunea spirituală a lui Dumnezeu care

218
trăiesc după anul 1918: „Nu toți vom adormi în moarte, dar toți vom fi
schimbați într-o clipă, într-o clipeală de ochi.” – 1 Corinteni 15:51,52.
32) Din 1918, când moare unul dintre ultimii din națiunea spirituală a lui Dumnezeu, de ce nu
trebuie să doarmă în mormânt?

33)
Mai puțin de douăzeci de mii dintre ultimele persoane din
națiunea spirituală a lui Dumnezeu au rămas acum pe pământ. Cristos
le-a folosit pentru a duce oamenilor mesajul Împărăției. Aceasta
înseamnă că Cristos folosește o singură organizație pe pământ pentru a
aduce hrană spirituală oamenilor. Isus a spus: „Cine este sclavul
credincios și înțelept pe care stăpânul lui l-a numit peste servitorii săi ca
să le dea hrană la timpul potrivit?  Fericit este sclavul acela dacă
stăpânul lui, la venire, îl va găsi făcând așa. Adevărat vă spun că-l va
numi peste toate bunurile sale.” – Matei 24:45-47.
33) Cum știm noi că Cristos folosește numai o organizație pentru a aduce hrană spirituală la
oameni?

34)
Conform cuvintelor lui Isus, Cristos i-a numit pe ultimii din
națiunea spirituală a lui Dumnezeu „peste toate bunurile sale”. Cine
este, deci, acest „sclav credincios și înțelept”? „Sclavul” nu este un om.
Nu este nici Societatea Turnul de Veghere. Este trupul unit a celor
adunați la urmă în națiunea spirituală a lui Dumnezeu. Că despre un
corp, o adunare sau o națiune de oameni se poate vorbi ca despre
„servul” lui Dumnezeu, este arătat de El în Isaia 43:10, unde spune: „Voi
sunteți martorii Mei”, o declarație a lui Iehova, „și servul meu” pe care
l-am ales”. Așadar, din anul 1919, rămășița israeliților spirituali este în
mod unit „servul” sau „sclavul” lui Dumnezeu.
34) Cine este „sclavul credincios și înțelept”?

35)
Cristos a binecuvântat foarte mult lucrarea acestor israeliți
spirituali. Drept urmare, sute de mii de oameni s-au alăturat celor din
urmă din națiunea spirituală a lui Dumnezeu. La un congres
internațional din orașul New York, în 1953, peste 165.000 de oameni l-
au auzit pe președintele Societății Watch Tower vorbind despre „După
219
Armaghedon – Lumea nouă a lui Dumnezeu”. În cursul anului 1955,
martorii lui Iehova au ținut o serie de treisprezece adunări „Împărăția
triumfătoare”, în tot atâtea orașe și în nouă țări. Oamenii care au
participat la prelegerea publică „Cucerirea lumii în curând de către
Împărăția lui Dumnezeu” au fost peste 400.000. Începând cu 3 iulie
1957, o altă serie de adunări districtuale, numite „Înțelepciune
dătătoare de viață”, au avut loc în țări din întreaga lume până în
februarie 1958. Rapoartele au arătat că un total mare de 613.599 de
oameni au participat la discuțiile publice ale acestor 129 de adunări. Cu
toții la un loc, au fost botezați în apă 15.202 oameni, pentru a-și
simboliza dedicarea lor lui Iehova.
35) Ce a rezultat din predicarea ultimelor persoane din națiunea spirituală a lui Dumnezeu, pe
tot pământul?

36)
Așa că sute de mii de oameni s-au alăturat celor din urmă din
națiunea spirituală a lui Dumnezeu. Întrucât cei care obțin viață în cer
cu Cristos sunt limitați doar la 144.000, care este speranța acestor sute
de mii de persoane care nu sunt israeliți spirituali?
36) Ce chestiune se ridică?

220
 Capitolul douăzeci și patru

Păstorul aduce alte oi împreună

CRISTOS Isus este păstorul cel drept. Isus a spus: „Eu sunt păstorul
cel drept, și îmi cunosc oile și ele mă cunosc pe mine.” – Ioan 10:14.
1) Cine este păstorul cel drept?

2)
Oile care-l cunosc pe Păstorul cel drept sunt oamenii. Ce fel de
oameni? Oameni drepți care iubesc și urmează pe Conducătorul legal al
omului, Cristos Isus, chiar așa cum animalele numite oi își urmează
păstorul lor drept. Oile se roagă ca Împărăția lui Dumnezeu, în mâinile
lui Cristos Isus, să guverneze pământul. Isus a spus că oile vor trebui să
se roage în acest mod: „Voi așa să vă rugați: Tatăl nostru care ești în
ceruri, să fie sfințit numele tău. Să vină Împărăția ta. Să se facă voința
ta, precum în cer, așa și pe pământ.” – Matei 6:9,10.
2) Cine sunt oile?

3)
Deoarece oile sunt oameni drepți, cei 144.000 care formează
națiunea spirituală a lui Dumnezeu sunt oi. Aceste oi sunt limitate ca
număr. Deci Isus le-a numit ca a sa „turmă mică”. Celor din această
„turmă mică” cerească Isus le-a spus: „Nu te teme turmă mică,
deoarece Tatăl vostru a aprobat să vă dea Împărăția.” – Luca 12:32.
3) Cu ce nume cheamă Păstorul cel Drept pe acele oi care obțin viață în cer?

4)
Dar Păstorul cel Drept are mai multe oi decât cele 144.000 de oi
ale Împărăției din „turma mică”. Păstorul cel Drept are și „alte oi”.
Aceste „alte oi” nu sunt chemate pentru Împărăția cerească a lui
Dumnezeu, însă Isus a promis să dea viață veșnică acestor „alte oi”.

221
Despre aceste oi care nu sunt din „turma mică” Isus a prezis: „Eu am
alte oi care nu sunt din acest staul; și pe acelea eu trebuie să le aduc,
ele vor asculta glasul meu și vor fi o turmă, un păstor. Și eu le voi da
viață veșnică, și ele în nici un chip nu vor fi distruse.” – Ioan 10:16,28.
4) Cui altcuiva dă viață veșnică Păstorul cel Drept?

5)
Alte oi nu primesc viață veșnică în cer. De ce? Deoarece „alte oi”
sunt cele cărora Isus le va deveni Tată veșnic, pentru a le da viață pe
pământ sub Împărăția lui Dumnezeu. (Isaia 9:6, AV) Deci alte oi vor
primi viață veșnică pe pământ.
5) De ce alte oi nu primesc viață veșnică în cer?

6)
Isus a promis că atât „turma mică” cerească cât și pământeștile
„alte oi” vor deveni „o turmă” sub un păstor. Prin urmare Cristos Isus a
strâns aceste două grupuri de oameni asemenea oilor împreună, într-o
organizație. Care este numele acestei organizații?
6) Ce a promis Păstorul cel drept să facă cu „turma mică” și cu „alte oi”?

7)
Păstorul cel Drept a adus pe „alte oi” împreună cu „turma mică”
într-o „singură turmă” sau organizație numită societatea Lumii Noi. Este
societatea Lumii Noi a martorilor lui Iehova deoarece toate oile trebuie
să fie martori pentru Regele Isus Cristos și pentru Tatăl lui, Iehova. Este
societatea Lumii Noi, deoarece creștinii sunt instruiți pentru viață
veșnică – fie viață veșnică în cer, fie pe pământ – în lumea nouă a lui
Dumnezeu.
7) Sub ce nume a adus Păstorul cel Drept pe oile sale într-o singură organizație?

8)
Din anul 1931, Păstorul cel Drept își adună „celelalte oi”. Deci
sute de mii de persoane asociate acum cu societatea Lumii Noi sunt
„alte oi”. Speranța „altor oi” este pământească; speranța „turmei mici”
este cerească. Totuși, societatea Lumii Noi nu este divizată, deoarece
este „o turmă” sub „un singur păstor”. Asta înseamnă că nici rasa, nici

222
culoarea, nici limba, nici distanța, nici orice altceva nu poate diviza
societatea Lumii Noi.
8) Divizează speranțele diferite, limbile sau rasele societatea Lumii Noi?

9)
Poate fi cineva dintre „alte oi”? Păstorul cel Drept ne dă
răspunsul. Prin intermediul unui înger, Cristos i-a dat apostolului său
Ioan o viziune despre o mare mulțime a „altor oi”: „Iată: o mare
mulțime, pe care nimeni nu putea s-o numere, din toate națiunile,
triburile, popoarele și limbile, stând în picioare înaintea tronului și
înaintea Mielului, îmbrăcați în robe albe și având ramuri de palmier în
mâini. Și ei continuau să strige cu glas tare, zicând: „Salvarea o datorăm
Dumnezeului nostru, care stă pe tron, și Mielului!“ – Apocalipsa 7:9,10.
9) Cum descrie apostolul Ioan marea mulțime a „altor oi”?

10)
În anul 1935, Iehova a clarificat înțelesul acestei ilustrații
martorilor săi. Mai întâi, remarcăm că marea mulțime nu are număr.
Este o mulțime pe care „nimeni nu putea s-o numere”, așa de mare
fiind. Această mare mulțime este formată din „alte oi”. Acest lucru, în
schimb, înseamnă că „alte oi” nu sunt limitate ca număr. Oricine poate
deveni unul din această mare mulțime de oameni, asemenea oilor,
care vor obține viață veșnică într-un paradis pământesc.
10) Cum știm că cineva poate fi din această mare mulțime de „alte oi”?

11)
După aceea, învățăm că această mare mulțime de „alte oi” vine
din toate națiunile și triburile. Acest lucru înseamnă că acești oameni
asemenea oilor fug din această lume rea. Oile știu din Biblie că triburile
și națiunile din care au venit sunt condamnate să fie distruse. Cum vin
ele din toate națiunile și triburile? În sensul că aceste persoane
asemenea oilor aud glasul Păstorului cel Drept și vin în societatea Lumii
Noi, lăsând astfel în urmă societatea lumii vechi.
11) În ce fel vine marea mulțime din toate națiunile și triburile?

223
 12)
Biblia ne spune că marea mulțime spune: „Salvarea o datorăm
Dumnezeului nostru … și Mielului”. Acest lucru înseamnă că marea
mulțime de „alte oi” își deschide ochii pentru a vedea că viața veșnică
vine numai de la Iehova, prin intermediul Fiului său. Deci, aceste oi se
întorc de la organizațiile făcute de om; ei vin la Iehova și la „Mielul lui
Dumnezeu”, singurul care le poate da viață veșnică. Mielul lui
Dumnezeu înseamnă Isus Cristos. – Ioan 1:29.
12 Ce ajunge să înțeleagă despre salvare marea mulțime de „alte oi”?

13)
Marea mulțime are ramuri de palmier în mâini. Ramurile de
palmier arată că ei sunt martori vii pentru Împărăția lui Dumnezeu în
mâinile Mielului lui, Cristos Isus. Deci, ramurile de palmier au aceiași
însemnătate ca atunci când Isus, în anul 33 Anul Domnului, a călărit în
mod regal în Ierusalim: „Marea mulțime care venise la sărbătoare,
auzind că Isus venea la Ierusalim, a luat ramuri de palmier și i-a ieșit în
întâmpinare. Și au început să strige: „Salvează, te rugăm! Binecuvântat
este cel care vine în numele lui Iehova, da, regele lui Israel!“ (Ioan
12:12,13) Marea mulțime de „alte oi” îl salută pe Fiul lui Dumnezeu ca
Rege și devin martori ai lui Iehova.
13) Ce înseamnă ramurile de palmier din mâinile mulțimii mari?

14)
Apostolul Ioan ne spune mai mult despre această mulțime
mare: „Atunci unul dintre bătrâni m-a întrebat: „Aceștia, care sunt
îmbrăcați în robe albe, cine sunt și de unde au venit?“ Imediat i-am zis:
„Domnul meu, tu știi!“ Și el mi-a zis: „Aceștia sunt cei care vin din
necazul cel mare. Ei și-au spălat robele și le-au albit în sângele Mielului.
De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu. Și zi și noapte
îndeplinesc pentru el un serviciu sacru în templul său, iar Cel ce stă pe
tron își va întinde cortul peste ei. Nu vor mai suferi de foame, nici de
sete și nu-i va mai bate nici soarele, nici vreo căldură dogoritoare,
pentru că Mielul, care este în mijlocul tronului, îi va păstori și îi va
călăuzi la izvoarele apelor vieții.”- Apocalipsa 7:13-17
14) Ce mai arată Biblia despre marea mulțime?

224
 15)
Marea mulțime „a venit din necazul cel mare”. Acesta este
marele necaz sau marea strâmtorare despre care Isus a spus că va
marca acest „timp al sfârșitului”. Acest necaz a început peste
organizația Diavolului în anul 1914, anul Domnului, când Regele lui
Iehova, nou întronat, a început acțiunea de război împotriva
dușmanului lui din cer.
15) Când a început prima parte a „marelui necaz”?

16)
Isus a spus că acest necaz va fi scurtat pentru ca unele
persoane să poată fi salvate. (Matei 24:21,22) Cum a fost scurtat? Prin
oprirea lui Dumnezeu a războiului din cer împotriva organizației
Diavolului. Așa că după ce Diavolul a fost aruncat din cer, prima parte a
„necazului cel mare s-a încheiat.”
16) Cu ce întâmplare s-a încheiat prima parte a „necazului cel mare”?

17)
În curând punctual culminant sau ultima parte a „marelui
necaz” va avea loc. Acest lucru va fi la „sfârșitul împlinit”. Ultima parte a
„marelui necaz” înseamnă distrugerea acestei lumi. Înseamnă, așa cum
a spus Isus, „necaz mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii până
acum, nu, și nici nu va mai fi.” – Matei 24:21
17) Când va avea loc ultima parte a marelui necaz?

18)
Mulțimea mare iese în timpul acestei perioade intermediare,
între prima parte și ultima parte a marelui necaz de peste organizația
Diavolului. Acum este acel timp.
18) Când iese mulțimea mare de „alte oi” din „necazul cel mare”?

19)
Marea mulțime poartă „haine albe”. Acest lucru este așa
deoarece „ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului”.
Sângele Mielului înseamnă sângele lui Isus. Prin credința în sângele
vărsat al lui Cristos, Mielul, oamenii ascultători pot fi eliberați de
păcatul transmis nouă prin Adam. Datorită credinței în sângele vărsat al
225
lui Isus, marea mulțime de „alte oi” au o înfățișare curată înaintea lui
Dumnezeu și a Mielului. Deci, se spune că ei sunt îmbrăcați în haine
albe înaintea lui Dumnezeu și a Mielului. Ei s-au dedicat pe sine lui
Dumnezeu prin Mielul lui, iar după aceea au fost botezați în apă pentru
a da mărturie despre această dedicare.
19) De ce este ilustrată marea mulțime ca fiind îmbrăcată în haine albe?

20)
Promisiunea lui Dumnezeu pentru această mulțime mare este
că Mielul, Păstorul cel Drept, „le va conduce la izvoarele apelor vieții”.
Acest fel de ape înseamnă cunoștință dătătoare de viață. Unica
cunoștință care conduce la viața veșnică este cunoștința despre Iehova
Dumnezeu și Fiul său, Isus Cristos. Însuși Păstorul cel Drept a spus:
„Aceasta înseamnă viața veșnică, ca ei să câștige cunoștință despre tine,
singurul Dumnezeu adevărat, și despre cel pe care tu l-ai trimis, Isus
Cristos.” (Ioan 17:3) Deci, oamenii pot obține viață veșnică numai prin
„apele vieții”, cunoștința despre Iehova și Fiul lui. Mielul a promis să-și
conducă oile la „izvoarele vieții”.
20) Ce se înțelege prin „apele vieții”?

21)
Conform promisiunii Mielului, mijloacele cunoștinței dătătoare
de viață curg astăzi asemenea unui râu curat de apă care continuă să
crească tot mai mare. De fapt, acesta este modul prin care Biblia
ilustrează acest torent al adevărurilor Împărăției. Apocalipsa 21:1,2
spune: „El mi-a arătat un râu cu apa vieții, limpede ca cristalul, care
ieșea de la tronul lui Dumnezeu și al Mielului și care curgea prin mijlocul
drumului mare al orașului (Noul Ierusalim). De-o parte și de alta a râului
erau pomii vieții, care făceau douăsprezece recolte, dându-și roadele în
fiecare lună. Frunzele pomilor erau pentru vindecarea națiunilor.”
21) Cum ilustrează Biblia curgerea adevărurilor Împărăției?

22)
„Râul cu apa vieții” începe să curgă de la tronul lui Dumnezeu și
al Mielului. Acest lucru înseamnă că apele adevărului vin de la
Împărăția lui Iehova și a Fiului lui. Apoi apele curg în jos prin mijlocul
226
drumului mare a Noului Ierusalim. „Turma mică” a celor 144 000 sunt
moștenitori reuniți ai Împărăției lui Dumnezeu, împreună cu Isus
Cristos, și formează „Noul Ierusalim.” (Apocalipsa 21:2,9,10) Deci apele
vieții curg din Împărăția crească întemeiată în anul 1914, Anul
Domnului”, și înviorează Noul Ierusalim.
22) De unde curg apele?

23)
Cum este adusă această apă dătătoare de viață la oamenii de
pe pământ? „Râul cu apa vieții” este ilustrat curgând în jos prin
mijlocului drumului mare a Noului Ierusalim. De asemenea, acest lucru
înseamnă că apele să curgă prin rămășiță, sau ultimii din „turma mică”
a celor 144 000 de pe pământ. Deci Dumnezeu folosește pe cei din
urmă din națiunea lui spirituală pentru a aduce apele dătătoare de viață
ale adevărului la oameni?
23) Cum sunt aduse la oameni „apele vieții”?

24)
Ce înseamnă copacii care portă roade? Ei ilustrează pe ultimii
din „turma mică” de pe pământ. Cum așa? Deoarece rămășița poartă
rod tot timpul. Aceste roade sunt „roadele Împărăției”? (Matei 21:43)
Roadele sau adevărurile Împărăției sunt în mod special pentru hrănirea
sau vindecarea mulțimii mari de „alte oi”.
24) Pe cine ilustrează copacii purtători de rod?

25)
Nu există lipsă de apă dătătoare de viață! Pentru că Dumnezeu
a promis: „Aceasta va fi vara și iarna.” (Zaharia 14:8, AS) Oile care ajung
să bea din această apă nu ar trebui să se bucure numai pentru ele. Oile
ar trebui să o împartă cu alții; nu ar trebui să fie egoiste, ci va trebui să
invite și pe alții să vină și să bea. Porunca lui Dumnezeu prin Cristos
este: „Oricine aude să zică: „Vino!“ Și oricui îi este sete să vină și oricine
vrea, să ia apa vieții fără plată.” (Apocalipsa 22:17) Marea mulţime de
„alte oi” spune „Vino!”, prin ducerea veștilor bune despre Împărăție la
alți oameni.
25) Ce poruncă a lui Dumnezeu arată că oile nu trebuie să fie egoiste cu „apele vieții”?

227
 26)
Dar nu toți doresc să bea această apă dătătoare de viață. La unii
oameni nu le place să audă despre Iehova și Împărăția lui. Cum
numește Păstorul cel Drept acești oameni care nu le pasă să audă
veștile bune că Împărăția lui Dumnezeu a fost stabilită în cer? El le
numește „capre”. Mulți oameni sunt capre.
26) Cine sunt caprele?

27)
Regele Isus Cristos numește „capră” pe oricine nu dorește să-l
urmeze pe el, ca Păstorul cel Drept. Caprele iubesc această lume rea.
Caprele doresc ca această guvernare egoistă a lumii să continue.
Caprele nu sunt pentru Împărăția lui Dumnezeu.
27) Ce iubesc caprele?

28)
Într-o ilustrație, la Matei 25:31-46, Isus ne-a spus că el va
separa oile de capre după ce el vine ca Rege. Isus a spus că atunci când
el „va sosi în gloria sa cu toți îngerii, atunci se va așeza pe tronul său
glorios. Toate națiunile vor fi adunate înaintea sa și el îi va separa pe
oameni unii de alții, așa cum separă un păstor oile de capre. Și va pune
oile la dreapta sa, iar caprele la stânga sa.” – Matei 25:31-33
28) Ce a spus Isus că va face când se va așeza pe tronul lui ceresc?

29)
Când separă Regele oamenii? Regele a sosit în gloria lui în anul
1914, anul Domnului. Atunci s-a așezat „pe tronul lui glorios”. Deci,
acum, în această perioadă a acestui „timp al sfârșitului” , Regele separă
oamenii.
29) Când separă Regele oamenii?

30)
Regele pune caprele la stânga sa. Acest lucru înseamnă că
caprele nu sunt în favoarea Regelui. Regele pune oile la dreapta sa.
Acest lucru înseamnă că oile sunt în favoarea Regelui. De care parte a
Regelui vei fi tu separat? Ilustrația lui Isus te ajută să știi.
30) Ce înseamnă să fi separat de Rege la dreapta sau la stânga?

228
 31)
Cum decide Regele, Păstorul cel Drept să pună oamenii fie la
dreapta sa fie la stânga sa? Regele se bazează în decizia sa pe modul
cum oamenii îi tratează pe frații lui spirituali și cum acceptă veștile bune
ale Împărăției pe care frații lui spirituali le predică.
31) Pe ce motiv separă Regele oamenii?

32)
În ilustrație Isus numește pe frații lui spirituali „cei mai mici
dintre acești frați ai mei.” (Matei 25:40) Cine sunt ei? Ei sunt ultimele
persoane din națiunea spirituală a lui Dumnezeu, ultimii din „turma
mică”.
32) Cine sunt frații spirituali ai Regelui?

33)
Frații Regelui duc veștile bune ale Împărăției la oamenii din
toate națiunile. Este ușor pentru Rege să decidă cine sunt oi și cine sunt
capre! Oile doresc să audă despre Împărăția lui Dumnezeu. Oile doresc
să-l urmeze pe Păstorul cel Drept, deci ele ajung în „singura turmă” a
societății Lumii Noi. Dar nu și caprele! Caprele nu doresc să aibă nimic
de-a face cu Împărăția. Pentru capre veștile bune că Împărăția lui
Dumnezeu va distruge în curând această lume sunt vești rele. Caprelor
le place această lume.
33) De ce este ușor pentru Rege să decidă cine sunt oi și cine sunt capre?

34)
Ce se întâmplă dacă oamenii sunt prea ocupați să învețe despre
Împărăția lui Dumnezeu? Ce se întâmplă dacă oamenilor chiar le place
Împărăția lui Dumnezeu, dar sunt prea ocupați pentru a intra în
„singura turmă”? Regele nu scuză oamenii prea ocupați. Acest lucru se
datorează faptului că Regele ne avertizează să nu fim prea ocupați. El
ne spune că „timpul sfârșitului” va vedea o lume prea ocupată - oameni
prea ocupați ca să mai învețe cum să trăiască pentru totdeauna. Isus
avertiza: „așa cum erau oamenii în zilele acelea dinainte de potop:
mâncau și beau, bărbații se căsătoreau și femeile erau date în căsătorie,
până în ziua în care a intrat Noe în arcă; și n-au dat atenție până a venit
potopul și i-a măturat pe toți, așa va fi și prezența Fiului omului.” (Matei
229
24:38,39) Isus ne avertizează să nu fim prea ocupați, asemenea
oamenilor din zilele lui Noe, care „n-au dat atenție până a venit potopul
și i-a măturat pe toți. Viața depinde de a-ți face timp pentru a profita de
„apele vieții” care curg acum către oamenii din toate națiunile.
34) Ce avertisment ne dă Regele?

35)
Nu există nici o scuză pentru oamenii prea ocupați, nici chiar
mâncatul, băutul, căsătoria, vânzarea sau cumpărarea. Regele însuși a
enunțat strict regula când a spus: „Cel care nu este pentru mine este
împotriva mea.” ( Matei 12:30) Oamenii prea ocupați nu sunt pentru
Împărăția lui Dumnezeu. Oamenii prea ocupați nu ajung în „singura
turmă” a Păstorului cel Drept. Deci Regele a spus că astfel de oameni
sunt „împotriva mea”. Asta îi face capre.
35) De ce sunt numiți „capre” oamenii care sunt prea ocupați pentru Împărăția lui Dumnezeu?

36)
Ce li se întâmplă caprelor? Regele le spune: „Duceți-vă de la
mine, blestemaților, în focul veșnic pregătit pentru Diavol și îngerii lui!”
(Matei 25:41) Pentru capre, „focul veșnic” este Gheena sau, după cum
arată Apocalipsa 20:10,14, „moartea a doua”. Acest lucru înseamnă că
caprele primesc o distrugere care durează veșnic.
36) Ce li se va întâmpla oamenilor asemenea caprelor?

37)
Ce li se întâmplă oilor? Oile iubesc Împărăția lui Dumnezeu; ele
iau „apele vieții”. Oile vin în „singura turmă” a Păstorului Drept. Oile își
arată iubirea pentru Rege, ajutând pe frații Regelui să dea mărturia
Împărăției pe tot pământul. Oile sunt bune cu frații Regelui. Deci Regele
le spune oilor: „Veniți voi, cei ce aveți binecuvântarea Tatălui meu,
moșteniți Împărăția pregătită pentru voi.” – Matei 25:34.
37) Ce le spune Regele oamenilor asemenea oilor?

38)
Împărăția pe care oile o moștenesc nu este Împărăția cerurilor.
Oile moștenesc ținutul pământesc al Împărăției cerurilor. Ceea ce obțin
oile este viața veșnică pe pământ. Pentru a arăta diferența între
230
sfârșitul „caprelor” și cel al „oilor”, Isus a încheiat ilustrația, spunând:
„ Și aceștia vor merge la tăiere veșnică, dar cei drepți la viață veșnică“
(Matei 25:46) „Caprele” nedrepte vor fi tăiate cu totul de la viață în
bătălia Armaghedonului, cu care această lume se va termina. Dreptele
„oi” vor fi protejate pe perioada acelei bătălii pentru a trăi în lumea
nouă a lui Dumnezeu. Într-adevăr, binecuvântată este marea mulțime a
„altor oi” pe care Păstorul cel Drept le-a adus împreună și le-a condus la
„izvoarele apelor vieții”!
38) Ce câștigă oile?

231
 Capitolul douăzeci și cinci

Cum ajunge această lume la sfârșit

ÎN CURÂND, „timpul sfârșitului” se va încheia. Atunci vestea bună

despre Împărăția lui Dumnezeu va fi fost predicată complet pe tot
pământul ca o mărturie pentru toate națiunile. Atunci toate persoanele
asemenea oilor vor fi fost aduse în „singura turmă” a Păstorului cel
Drept. Atunci toate persoanele asemenea caprelor vor fi fost puse
deoparte la stânga Regelui. Atunci sosește timpul pentru ca cei
asemenea oilor să vadă distrugerea veșnică a celor asemenea caprelor.
Pentru că atunci „sfârșitul împlinit” sosește.
1) Ce se întâmplă când se încheie „timpul sfârșitului?

2)
„Sfârșitul împlinit” înseamnă sfârșitul acestei lumi în distrugere
completă. Mijloacele prin care Dumnezeu va distruge lumea este un
război pe care el îl luptă prin Sămânța femeii sale, Isus Cristos, (Geneza
3:15) Va fi războiul lui Dumnezeu. Va fi, așa cum spune Apocalipsa
16:14, „războiul din marea zi a Atotputernicului Dumnezeu.”
2) Cum va distruge Dumnezeu această lume?

3)
În luptă, împotriva lui Dumnezeu, în acest război vor fi Diavolul și
demonii lui, ca ceruri rele. De partea Diavolului vor fi toate națiunile
pământului. Biblia ne spune cum demonii conduc „regii întregului
pământ locuit, pentru a-i strânge la un loc pentru războiul din marea zi
a Dumnezeului cel Atotputernic. Și i-au strâns la un loc în locul care este
numit în evreiește Har - Maghedon.” – Apocalipsa 16:14,16.
232
 3) Cine va lupta împotriva lui Dumnezeu?

4)
Demonii sunt cei care conduc toate națiunile la Har-Maghedon,
sau Armaghedon. Ce este Armaghedonul? Cuvântul înseamnă „muntele
Meghido”. Meghido era un câmp de bătălie în timpul din vechime. Era
în ținutul Palestinei. Bătăliile luptate acolo erau decisive. Niciodată nu a
existat vreo îndoială cu privire la partea care câștiga sau pierdea la
Meghido! Armatele care câștigau la Meghido câștigau victorii complete.
Armatele care pierdeau suferea înfrângere totală.
4) Ce era Meghido?

5)
În timpul din vechime, terenul din Meghido a devenit un simbol
al războiului decisiv; a ajuns să stea pentru înfrângerea zdrobitoare
pentru cei ce pierdeau și pentru victoria totală a câștigătorilor. Prin
urmare, Biblia numește în mod corespunzător câmpul de bătălie unde
Dumnezeu va lupta și va câștiga războiul lui prin numele de
„Armaghedon”.
5) Ce simbolizează numele Meghido?

6)
Așadar, Armaghedon nu este numele unui câmp de luptă literal;
este numele unui câmp de luptă simbolic. Terenul literal din Meghido,
în Palestina, va fi prea mic pentru a cuprinde pe toți regii pământului și
pe toate armatele lor. Războiul lui Dumnezeu va fi luptat în lumea
întreagă. Deci, Armaghedon se referă la războiul lui Dumnezeu prin care
el distruge această lume rea la „sfârșitul împlinit”.
6) Ce este Armaghedonul?

7)
Cine va lupta de partea lui Dumnezeu? Martorii lui Iehova de pe
pământ nu trebuie să ia parte la Armaghedon deloc. Iehova le spune
martorilor săi: „Bătălia nu este a voastră, ci este a Domnului.” – 2
Cronici 20:15
7) Vor lupta martorii lui Iehova la Armaghedon?

8)
De partea lui Iehova în luptă vor fi Cristos Isus și toate armatele
din cer. Cristos va conduce armatele cerești de îngeri puternici. Biblia
233
ne oferă o ilustrație a lui Cristos pe un cal alb, conducând armatele
cerului în bătălie la Armaghedon: „Și am văzut cerul deschis și iată: un
cal alb! Cel ce stătea pe el se numește Credincios și Adevărat și el
judecă și poartă război cu dreptate. Ochii lui erau o flacără de foc, iar pe
capul lui erau multe diademe. El avea un nume scris pe care nu-l
cunoaște nimeni în afară de el, era îmbrăcat cu o mantie stropită cu
sânge, iar numele cu care este numit este Cuvântul lui Dumnezeu.
Armatele din cer îl urmau pe cai albi și erau îmbrăcate în in fin, alb și
curat.  Din gura lui ieșea o sabie lungă și ascuțită, ca să lovească
națiunile cu ea, și el le va păstori cu un toiag de fier.” - Apocalipsa
19:11-15.
8) Cum descrie Biblia pe Cristos conducând armatele cerului în bătălie?

9)
Într-adevăr, senzațională este ilustrația despre Cristos și
armatele sale. Cristos este chiar în frunte. Acest lucru înseamnă că
Regele este sigur de victorie. Cristos, Regele regilor, călărește un cal alb.
Acest lucru înseamnă că a lui Cristos cauză este o cauză dreaptă, pentru
că Biblia spune despre el: „Tu ai iubit dreptatea și ai urât fărădelegea.”
(Evrei 1:9) Îngerii care-l urmează pe Cristos în bătălie sunt toți îmbrăcați
în haine albe, însemnând că acolo nu este nici o șansă ca cineva
nedrept să i-a parte la Armaghedon.
9) De ce este ilustrat Cristos călărind pe un cal alb?

10)
O sabie ieșea din gura lui Cristos. Acest lucru înseamnă că
atunci când Regele dă poruncă armatei sale să distrugă, această
poruncă va fi executată. Acțiunea după aceea va fi energică și rapidă, și
despre rezultat nu va fi nici o îndoială. Victoria este sigură.
10) Ce înseamnă sabia din gura lui Cristos?

11)
Toiagul de fier este pentru sfărâmarea lumii Diavolului. Cristos
va sparge națiunile în bucăți, chiar așa cum Biblia a prezis: „Tu le vei
zdrobi cu un toiag de fier, chiar ca pe vasul unui olar tu le vei sparge în
bucăți.” – Psalm 2:9.
11) Pentru ce este toiagul de fier?
234
 12)
Când va fi luptat Armaghedonul? Iehova, marele Ceasornicar, a
programat Armaghedonul să sosească la încheierea „timpului
sfârşitului”. Acel timp este aproape. Cât de aproape? Nici un om nu știe
ziua și ora. „În ce priveşte ziua și ora nu știe nimeni”, a spus Isus, „ci
numai Tatăl.” (Matei 24:36) Dumnezeu a stabilit data pentru ca această
lume să ajungă la sfârșit. Nici un om nu știe acea dată, dar noi știm că
va fi foarte curând.
12) Când va începe Armaghedonul?

13)
Cum știm noi că este în curând? Deoarece timpul lăsat
Diavolului, acum că Cristos la aruncat pe Diavol pe pământ, este numit
„o scurtă perioadă de timp.” (Apocalipsa 12:12) Timpul lăsat lumii
Diavolului este acum foarte scurt.
13) Cum știm că Armaghedonul este aproape?

14)
Știm că Armaghedonul este aproape din alt motiv. Isus a spus
că generația de oameni care trăia atunci când a început „timpul
sfârșitului” nu va trece înainte de izbucnirea Armaghedonului. Când a
spus Isus asta? Când ne-a vorbit despre multele părți ale semnului
„timpul sfârșitului”. Acel semn este alcătuit din diferite întâmplări.
Toate aceste întâmplări trebuie să vină peste o generație, pentru a
alcătui semnul. Din 1914 au venit. Ce înseamnă asta? Isus răspunde:
„Când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că El este aproape la uși.
Adevărat vă spun că această generație nu va trece până când se vor
întâmpla toate aceste lucruri”. (Matei 24:33, 34) Mulți sunt cei care
trăiesc din 1914, care vor fi încă în viață când va fi timpul ca
Armaghedonul să înceapă.
14) Cum știm noi că mulți oameni în viață din anul 1914, vor fi încă în viață când începe
Armaghedonul?

15)
Cum va veni Armaghedonul? Vine după ce avertismentul a fost
dat de martorii lui Iehova pe tot pământul. Dar majoritatea oamenilor

235
râd la avertismentul despre Armaghedon. Este așa cum a spus Isus: „Ei
și-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să
înțeleagă cu inima.” (Matei 13:15) Ochii lor sunt închiși. Urechile lor
sunt surde. Mințile lor sunt închise. Numai gurile lor sunt deschise -
deschise pentru a batjocori și râde de semnul „timpului sfârșitului” și de
mesajul de avertizare declarat acum. Deci Armaghedonul surprinde pe
oamenii acestei lumi chiar așa cum un hoț surprinde o familie noaptea.
Apostolul lui Cristos a spus: „Ziua lui Iehova vine exact ca un hoț
noaptea. Deci, să nu dormim cum fac restul, ci să stăm treji.” – 1
Tesaloniceni 5:2,6
15) Cum vine Armahedonul peste această lume?

16)
Cei din societatea Lumii Noi sunt treji. Ei vor ști când va începe
Armaghedonul. De ce? Pentru că chiar înainte de începerea războiului
lui Dumnezeu, Diavolul va ataca societatea Lumii Noi. Când atacul
Diavolului începe, societatea Lumii Noi va ști că Armaghedonul urmează
să înceapă.
16) De ce va știi societatea Lumii Noi când urmează să înceapă Armaghedonul?

17)
Ezechiel capitolele 38 și 39, ne spun despre acest atac al
societății Lumii Noi. Principalul atacator este numit „Gog”. Gog este
numele lui Satan Diavolul după ce acesta a fost aruncat la pământ.
17) Cine este Gog?

18)
De ce atacă Gog, Diavolul, societatea Lumii Noi? pentru că
Diavolului nu-i place creșterea societății Lumii Noi. Iehova i-a
binecuvântat pe cei din urmă din naţiunea Israelului spiritual prin
strângerea lor din toate națiunile. De asemenea, Iehova a adus sute de
mii de „alte oi” în societatea pașnică a Lumii Noi. Deci Diavolul este
invidios. Lumea Diavolului nu are pace și nu este fericită. Membrii
societății Lumii Noi sunt în pace unii cu alții și sunt fericiți. Diavolul nu
suportă să vadă această stare fericită și înfloritoare a poporului lui

236
Iehova; Diavolul vrea ca societatea Lumii Noi să fie distrusă cu orice
preț.
18) De ce vrea Gog să distrugă societatea Lumii noi?

19)
Biblia ne spune ce plănuiește Gog, Diavolul, să facă. Diavolul își
spune lui însuși: „Mă voi urca împotriva țării cu sate fără ziduri, mă voi
năpusti peste poporul liniștit care locuiește în siguranță, toți dintre ei
fără ziduri apărare și fără porți sau închizători”. De ce? „Pentru a lua
pradă și să atac locurile pustii care acum sunt locuite și pe poporul care
a fost strâns dintre națiuni.” – Ezechiel 38:11,12, RS.
19) Ce plănuiește Diavolul să facă?

20)
Gog, Diavolul, folosește națiunile și conducătorii pământului
pentru a ataca societatea Lumii Noi. Mulți din omenire vor fi de partea
Diavolului. Biblia spune despre atacul total al Diavolului asupra
societății Lumii Noi a lui Iehova: „Tu vei veni din locul tău, din părțile
îndepărtate ale nordului, tu, și multe popoare cu tine; și vei veni
împotriva poporului meu, Israel, ca un nor ce acoperă țara.” – Ezechiel
38:15,16, AS.
20) Cine va fi de partea lui Gog?

21)
Acest atac a ultimelor persoane din națiunea spirituală a lui
Dumnezeu și a însoțitorilor lor, „alte oi”, este în realitate un atac la
adresa Împărăției lui Dumnezeu. Deci atacul invită la hotărârea
chestiunii, Cine guvernează cerul și pământul? Acest atac îl provoacă pe
Iehova la cea mai mare mânie: „Se va întâmpla în acea zi, când Gog va
veni împotriva țării lui Israel, zice Iehova Dumnezeu, că mânia mi se va
sui în nări.” (Ezechiel 38:18, AS) Mânia lui Iehova se ridică în fața lui.
„Ziua mâniei lui Iehova sosește.” - Țefania 2:2, AS.
21) Ce efect are atacul lui Gog asupra lui Iehova?

22)
Stârnit la cea mai mare furie, de atacul total asupra propriului
său popor, Iehova trece la acțiune. Spune Iehova: „Eu voi aduna toate

237
felurile de grozăvii împotriva lui Gog.” (Ezechiel 38:21) Iehova îi dă lui
Cristos, Regele, porunca să distrugă lumea rea a Diavolului. Cum? Cu
„toate felurile de grozăvii.”
22) Ce-l provoacă atacul lui Gog pe Iehova să facă?

23)
Biblia ne spune care vor fi unele din aceste grozăvii. Iehova
spune: „Eu voi ploua peste el [Gog, Diavolul], și peste hoardele lui și
peste multele popoare care sunt cu el, un potop ce se revarsă și
grindină, foc și pucioasă.” (Ezechiel 38:22, AS) Mare va fi groaza la
Armaghedon. „Toate felurile de grozăvii” vor fi folosite pentru a
distruge această lume rea - ruperi de nori, ploi puternice, potopuri ce se
revarsă, cutremure, grindină gigantică și o ploaie de foc. Va fi groază pe
pământ, groază în mare și groază în aer.
23) Care vor fi felurile de groază prin care Iehova va distruge această lume?

24)
Cu o surpriză șocantă Armaghedonul va prinde pe toate acele
persoane din afara societății Lumii Noi. Vorbindu-ne despre groaza
oamenilor la Armaghedon, Biblia spune: „Ziua lui Iehova este aproape;
ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic. De aceea toate mâinile
vor slăbi, și fiecare inimă omenească se va topi; și ei vor fi îngroziți;
dureri și necazuri îi vor stăpâni; vor fi în dureri ca o femeie în durerile
nașterii; vor privi cu uimire unul la altul; fețele lor vor fi fețe ca
flăcările.” – Isaia 13:6-8, AS.
24) Cum descrie Biblia teama dintre oamenii din afara societății Lumii Noi?

25)
Teroarea înfiorătoare se va răspândi printre masele de oameni,
astfel încât aceștia își vor pierde controlul asupra lor; vor începe să se
omoare unul pe altul. „În ziua aceea, o mare panică de la Domnul
[Iehova] va cădea peste ei, astfel încât fiecare se va apuca de mâna
semenului său, iar mâna unuia se va ridica împotriva mâinii celuilalt.”
(Zaharia 14:13, RS) Atunci „sabia fiecărui om va fi împotriva fratelui
său”. (Ezechiel 38:21, AS) Dar lupta lor egoistă pentru a trăi va fi în

238
zadar. Cei care scapă de a fi uciși de vecinii lor vor fi distruși de armatele
cerești ale lui Dumnezeu.
25) În teama lor ce-și vor face oamenii unii altora?

26)
Îngerii lui Cristos vor lovi pe toți opozanții Împărăției lui
Dumnezeu și a martorilor săi cu o distrugere teribilă. O plagă ce roade
carnea va distruge pe mulți. Iehova spune: „Carnea lor va putrezi în
timp ce ei sunt încă în picioare, ochii lor vor putrezi în alveolele lor, iar
limbile le vor putrezi în gură.” (Zaharia 14:21, RS) Limbile celor ce au
batjocorit și au râs la avertismentul despre Armaghedon vor fi distruse!
Ochii celor care au refuzat să vadă semnul „timpului sfârșitului” vor fi
distruși! Carnea celor care nu vor învăța că viul și adevăratul Dumnezeu
se numește Iehova va fi distrusă! Ei vor fi distruși în timp ce stau în
picioare!
26) Ce fel de plagă va aduce Iehova asupra celor care luptă împotriva poporului său?

27)
Unde se pot ascunde oamenii de această distrugere ce vine de
la Dumnezeu? Nicăieri. Iehova spune: „Niciunul din ei nu va putea
scăpa. Chiar dacă ei coboară în Sheol, mâna mea îi va lua de acolo; chiar
dacă se urcă la cer, de acolo îi voi aduce jos. Chiar dacă se ascund pe
vârful [muntelui] Carmel, de acolo îi voi căuta și-I voi lua; și chiar dacă ei
se ascund de privirea mea pe fundul mării, acolo Eu voi porunci
șarpelui, și acesta îi va mușca.” (Amos 9:1-3, RS) Toate căile de scăpare
vor fi închise! Oriunde vor fugi ei, Dumnezeu îi va găsi și-I va distruge.
27) Când începe Armaghedonul, va fi vreo cale pentru oameni să scape de distrugere?

28)
Ruinată va fi atunci puterea banilor! Guvernele care tipăresc
bani se vor prăbuși în distrugere. Chiar dacă unele persoane au aur și
argint, acestea nu le vor putea plăti lor protecția. Dumnezeu declară:
„Nici argintul lor nici aurul lor nu vor fi în stare să-I elibereze în ziua
mâniei lui Iehova.” – Zaharia 1:18.
28) Cum știm noi că bani nu vor plăti protecție la Armaghedon?

239
 29)
Trupurile moarte vor fi pretutindeni - de la un capăt la altul al
pământului. Iehova spune: „Eu voi chema o sabie asupra tuturor
locuitorilor pământului”. Nestrânse, neîngropate, neplânse, corpurile
moarte vor fi ca mult îngrășământ pe pământ, chiar așa cum spune
Biblia: „Distrugerea lui Iehova va fi în acea zi de la un capăt al
pământului până la celălalt capăt al pământului: ei nu vor fi plânși, nici
strânși, nici îngropați; vor fi ca gunoiul pe fața pământului.” – Ieremia
25:29,33, AS.
29) Ce spune Biblia despre corpurile moarte?

30)
Cine va trăi după Armaghedon? Numai cei care ascultă porunca
Bibliei de a-l căuta pe Iehova: „Înainte ca ziua mâniei lui Iehova să vină
asupra voastră. Căutați pe Iehova, voi, toți cei blânzi de pe pământ,
care a-ți păzit decretele sale; căutați dreptatea, căutați mila: aceasta
poate vă va ascunde în ziua mâniei lui Iehova.” (Țefania 2:2,3, AS) Cum
poate cineva căuta pe Iehova și cum poate căuta dreptatea? Prin a veni
în „singura turmă” a Păstorului cel Drept. Numai cu privire la oile din
„singura sa turmă” Păstorul cel drept spune: „Ele nu vor fi distruse
niciodată.” – Ioan 10:28.
30) Cine va trăi după Armaghedon?

31)
După Armaghedon oile supraviețuitoare din societatea Lumi
Noi vor ieși și vor privi la „distrugerea lui Iehova”. Biblia spune: „Ei vor
ieși și vor privi la trupurile moarte ale oamenilor care au păcătuit
împotriva mea: pentru că viermele lor nu va muri, nici focul lor nu va fi
stins; și ei vor fi dezgustători pentru toată carnea.” (Isaia 66:24) Pentru
toți supraviețuitorii, trupurile moarte vor fi dezgustătoare, lucruri urâte.
Viermii nu vor înceta să mișune peste milioanele de trupuri până ce
ultimul trup nu este mâncat. De asemenea, animalele și păsările vor
mânca până la saturație din carnea omenească până nu mai este lăsat
nimic, doar oase albe.
31) Ce priveliște vor vedea supraviețuitorii Armaghedonului?

240
 32)
Oasele nu fac un pământ frumos. Deci timp de șapte luni
profetice supraviețuitorii Armaghedonului vor aduna oasele și le vor
îngropa. Dar oasele rămase în locuri îndepărtate? Biblia raspunde: „Ei
vor rezerva oameni să treacă prin țară continuu și să îngroape pe cei
rămași pe fața pământului, și așa să îl curețe; la sfârșitul a șapte luni ei
își vor face căutarea. Și când aceștia trec prin țară și oricine vede oasele
unui om atunci vor pune un semn pe acestea, până cei ce îngroapă le-
au îngropat.” (Ezechiel 39:12-16, RS) Pentru nici un alt motiv nu vor fi
oasele îngropate, ci pentru a curăța pământul.
32) Cum știm noi că oasele nu vor fi lăsate să murdărească pământul?

33)
Dar așteptați! Ce se întâmplă cu adevărații tulburători? Ce se
întâmplă cu Diavolul și cu demonii? Ei nu vor scăpa. După ce toți
oamenii din afara „singurei turme” au fost distruși, Cristos, Sămânța
femeii lui Dumnezeu, se ocupă de Diavol. Cristos a dat apostolului Ioan
o viziune despre ce i se întâmplă Diavolului: „Eu am văzut un înger
[Cristos] care cobora din cer cu cheia abisului și cu un lanț mare în
mână. El l-a prins pe balaur, șarpele cel vechi, care este Diavolul și
Satan, și l-a legat pentru o mie de ani. (Apocalipsa 20:1-3) În același abis
merg, de asemenea, și demonii. Abisul înseamnă o stare de inactivitate
asemenea morții, deoarece, când Isus însuși a murit, se spune că s-a
dus într-un abis. De aceea Romani 10:7 spune: „Cine se va coborî în
abis? Adică să-l aducă pe Cristos din morți”? Deci, demonii trebuie să
devină inactivi.
33) Ce se va întâmpla adevăraților tulburători, Diavolului și demonilor săi?

34)
Odată cu coborârea Diavolului în abis prin Cristos,
Armaghedonul ajunge la sfârșit. Atunci Sămânța femeii lui Dumnezeu
va fi zdrobit capul șarpelui original, chiar așa cum Geneza a spus că se
va întâmpla. Profeția lui Petru va fi astfel împlinită: „Ziua lui Iehova va
veni ca un hoț și în ziua aceasta cerurile vor trece cu un zgomot
șuierător, iar elementele, fiind foarte încinse, vor fi descompuse, și
pământul și lucrările de pe el vor fi descoperite [distruse] ... ziua lui
241
Iehova, din cauza căreia cerurile, fiind în flăcări, se vor descompune și
elementele, fiind foarte încinse, se vor topi!” – 2 Petru 3:10,12.
34) Când Diavolul este aruncat în abis, ce scriptură va fi împlinită?

35)
Armaghedonul s-a terminat. Duși sunt acum tulburătorii
invizibili! Duse sunt acum toate națiunile! Duși sunt toți oamenii
asemenea caprelor! Dusă este lumea veche – dusă pentru totdeauna! O
lume nouă începe.
35) După Armaghedon ce a trecut și ce va începe

Capitolul douăzeci și șase

Lumea nouă a cerurilor noi și a pământului nou

LA sfârșitul Armaghedonului, războiul lui Dumnezeu, tot ce este

rău va fi fost distrus. Toți oamenii de pe pământ care fac lucruri rele vor
fi fost nimiciți, iar Satana și toți demonii săi vor fi fost distruși. Vor urma
condiții bune de pace. Cât de bine va fi să trăiești pe pământ când se va
întâmpla asta! Dar cum va fi guvernat pământul curățit? Și ce va
împiedica condițiile rele să nu se mai întoarcă? Acestea sunt întrebări
importante. Să aflăm răspunsurile la ele.
1) La ce întrebări va trebui să se răspundă acum?

2)
Lumea veche a lui Satan este formată din două părți. Este
formată dintr-un cer și un pământ. Satan și demonii lui formează
cerurile rele. Oamenii care urmează conducerea rea a lui Satan
formează pământul rău. Dar Iehova Dumnezeu cu mult timp în urmă a
promis o schimbare. Prin profetul Isaia, Iehova a spus: „Pentru că iată,
Eu creez ceruri noi și un pământ nou; și lucrurile dintâi nu vor mai fi
reamintite, nici nu vor mai veni în minte.” – Isaia 65:17, AS.
2) Cine formează cerurile și pământul vechi?

242
 3)
De asemenea, apostolul Petru a scris: „Sunt ceruri noi și un nou
pământ pe care noi le așteptăm conform promisiunii lui, și în acestea va
locui dreptatea.” (2 Petru 3:13) Acest lucru înseamnă că guvernarea rea
a pământului care este condusă de Satan va fi înlocuită de o guvernare
bună care este condusă de Iehova Dumnezeu. Noile ceruri pe care
Dumnezeu le întemeiază sunt deja la lucru. Iar pământul drept este
aproape.
3) Cum arată Biblia că vor veni noi condiții?

4)
Cum știm noi că cerurile noi deja lucrează? Deoarece Împărăția
lui Dumnezeu cu Cristos Isus pe tron a fost întemeiată în ceruri în anul
1914. De atunci se poate spune că: „Împărăția lumii a devenit Împărăția
Domnului nostru și a Cristosului său, și el va domni ca rege pentru
totdeauna și veșnic.” – Apocalipsa 11:15.
4) Ce s-a întâmplat în anul 1914?

5)
Această guvernare bună a păcii va domni pentru totdeauna. Noi
știm că aceasta va dura, deoarece aceasta este guvernarea Împărăției
despre care Daniel a scris, când a spus că Dumnezeul cerului va
„întemeia o Împărăție care nu va fi niciodată distrusă, nici suveranitatea
[sau guvernarea] acesteia nu va fi lăsată altui popor; ci ea va sparge în
bucăți și va mistui toate aceste împărății [pământești], și va rămâne
pentru totdeauna.” – Daniel 2:44, AS.
5) Cum știm noi că guvernarea bună a păcii va dura veșnic?

6)
Dar domnește Cristos singur? Nu, bărbați și femei de pe pământ
au fost ridicați din moarte la viață cerească, pentru a domni cu el.
Apocalipsa 14:1,3, redă numărul lor ca fiind „o sută patruzeci și patru
de mii”. Adică atât de mulți oameni vor domni în cer cu Cristos. Această
„turmă mică” a discipolilor lui credincioși a început să fie aleasă când
spiritul sfânt a fost turnat peste primii 120 dintre ei în ziua Cincizecimii
din anul 33.
6) Cine va domni cu Cristos?

243
 7)
Când au început acești membrii ai națiunii spirituale a lui
Dumnezeu să trăiască cu Cristos în ceruri? Nu curând după ce Cristos și-
a primit puterea sa regală în anul 1914, ci ei au început să trăiască cu el
în ceruri câțiva ani mai târziu. Noi putem afla când au început acești
membrii ai națiunii spirituale să trăiască cu Cristos, acolo, privind
înapoi la unele lucruri care s-au petrecut în timpul primei prezențe a lui
Cristos pe pământ. În anul 29, Isus a fost uns cu spiritul lui Dumnezeu.
Trei ani și jumătate după aceea, sau în anul 33 [anul Domnului], el a
venit la templul din Ierusalim și i-a scos pe schimbătorii de bani afară.
Apoi, într-un timp foarte scurt, doar trei zile și jumătate după ce Isus i-a
scos pe schimbătorii de bani afară din templu, el a fost ucis și a fost
îngropat. Dar a treia zi Iehova l-a ridicat din moarte.
7) Ce perioade de timp ne ajută să aflăm când au început membrii națiunii spirituale să
trăiască în cer cu Cristos?

8)
Perioade de timp asemănătoare cu acestea sunt aflate în timpul
prezenţei a doua a lui Cristos. În anul 1914, Isus a fost încoronat ca
Rege a lumii noi. Trei ani și jumătate după aceea, sau în anul 1918, el a
curățat templul spiritual al lui Iehova. Noi știm că acest lucru s-a
întâmplat atunci, pentru că atunci creștinii care avuseseră inimi egoiste
și idei rele față de serviciul lui au fost scoși afară din organizația lui.
Deci, pentru a se potrivi cu ilustrația de acum 1900 de ani în urmă, a
fost doar la un timp scurt după curățarea templului, și încă în același an,
că învierea cerească a creștinilor credincioși morți s-a întâmplat
nevăzută pentru noi, și acești membrii ai națiunii spirituale au început
să trăiască cu Cristos.
8) Cum perioade de timp asemănătoare cu acestea sunt aflate în timpul prezenței a doua a lui
Cristos, și au de-a face cu învierea cerească?

9)
De asemenea, în Apocalipsa 11:18 aflăm că această înviere va
veni la un timp când națiunile erau furioase. Acest verset, 18, spune că
creaturile cerești vor zice lui Iehova: „Națiunile s-au mâniat și a venit
mânia ta și timpul fixat ca morții să fie judecați, ca să le dai

244
răsplată sclavilor tăi profeți, sfinților și celor ce se tem de numele tău,
mici și mari, și să-i distrugi pe cei ce distrug pământul“. Desigur,
națiunile erau furioase în mod special între anii 1914 și 1918. Ele erau
mânioase atât una pe alta cât și pe poporul lui Iehova. Acesta a fost
timpul când învierea cerească a avut loc.
9) Ce alte dovezi arată că învierea națiunii spirituală a început în anul 1918?

10)
Atunci au fost înviate toate cele 144 000 de persoane care
urmează să guverneze cu Cristos? Nu, nu puteau fi toate, deoarece
unele dintre ele erau încă în viață pe pământ. Partea acestui grup care
murise până în anul 1918 a înviat după curățarea templului. Dar câteva
dintre ele sunt încă în viață pe pământ astăzi. Ele sunt o „rămășiță”, sau
ultimii rămași din acest grup spiritual.
10) Cum știm noi dacă toți membrii națiunii spirituale au fost deja înviați?

11)
Membrii acestei națiuni spirituale, care au murit înainte de anul
1918 au dormit în moarte până au fost ridicați la viață cerească în acel
an. Dar cei care își încheie serviciul lor pământesc după anul 1918 nu
dorm în moarte. În schimb, când serviciul lor pământesc se încheie
acum, ei sunt schimbați imediat la viață cerească, spirituală.
11) Ce se întâmplă acum, când fiecare membru din „rămășiță” își încheie serviciul pământesc?

12)
Despre asta vorbește 1 Corinteni 15:51,52 când spune: „Iată! Vă
spun un secret sacru: Nu toți vom adormi în moarte, dar toți vom fi
schimbați, într-o clipă, într-o clipeală de ochi, în timpul ultimei trâmbițe.
Căci trâmbița va suna, morții vor fi înviați în neputrezire, iar noi vom fi
schimbați.”
12) Ce spune 1 Corinteni 15:51,52 despre acest lucru?

13)
De ce sunt ridicați acești membrii ai națiunii spirituale la viață
cerească: Apocalipsa 20:6 răspunde în mod clar: „Ei vor fi preoți ai lui
Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni ca regi cu el în cei o mie de ani”.
Acest lucru înseamnă că cele 144 000 de persoane care formează

245
națiunea spirituală a lui Dumnezeu vor servi cu Cristos ca parte
guvernatoare a noii lumi drepte a lui Dumnezeu. Deci, când ultimul
dintre cei 144 000 de membrii ai trupului lui Cristos de pe pământ
moare și este ridicat „într-o clipită” la viață în spirit, atunci minunata
creație a cerurilor noi drepte va fi completă.
13) Ce sarcini cerești au membrii națiunii spirituale?

14)
Acum că am aflat despre noile ceruri, cum rămâne cu pământul
nou? Când este creat pe deplin?
14) Ce vom afla despre „noul pământ”?

15)
Noul pământ a fost născut sau și-a avut puse temeliile în anul
1919. Acest lucru a avut loc când o națiune nouă a fost născută. Această
națiune nouă despre care noi am vorbit nu este o națiune politică cu o
capitală pe pământ. În schimb, este o națiune guvernată de Dumnezeu
și formată din câțiva membrii rămași din corpul lui Cristos care încă
trăiesc aici pe pământ.
15) Ce este neobișnuit cu națiunea care a fost născută în anul 1919?

16)
Isaia ne vorbește despre această întâmplare neobișnuită. El
întreabă: „Cine a auzit un astfel de lucru? Cine a văzut astfel de lucru?
Se va naște o țară într-o zi? Va fi născută o națiune dintr-o dată? Pentru
că de îndată ce Sionul [organizația lui Iehova] a avut dureri de naștere,
ea și-a născut copii.” – Isaia 66:8
16) Ce spune Isaia despre această întâmplare neobișnuită?

17)
Aceste cuvinte, „dureri de naștere”, vorbesc despre durerile pe
care Sionul, femeia lui Dumnezeu, le avusese înainte ca copiii ei să se
nască. Aici înseamnă timpul persecuției amare care au venit peste
martorii lui Iehova pe pământ între anii 1914 și 1918. În timpul acelei
perioade de timp poporul lui Iehova era înspăimântat. Deoarece era
înspăimântat în general nu-i era plăcut lui. Dar Iehova i-a primit înapoi
pe cei credincioși, pocăiți, în anul 1919, astfel încât, așa cum a spus: „Eu
246
să pot ... pune temelia pământului și să spun Sionului, tu ești poporul
meu.” – Isaia 51:16, AS.
17) Ce dureri a suferit Sionul?

18)
Temelia „noului pământ” a fost pusă când rămășița poporului
lui Iehova, Israelul spiritual, a început să fie adus înapoi, în favoarea lui,
în anul 1919 și în locul lor potrivit, în serviciul lui. Această rămășiță a
membrilor corpului lui Cristos servesc ca un centru pământesc, în jurul
căruia sute de mii de oameni cu bună voință vor fi adunați. Pe această
bază solidă a națiunii nou-născute a lui Dumnezeu a fost construită
societatea Lumii Noi, care crește rapid.
18) Ce s-a întâmplat de la nașterea acestui pământ?

19)
Apcalips 7:9 numește oamenii care s-au strâns în jurul celor
câțiva membrii rămași ai națiunii spirituale a lui Dumnezeu „o mare
mulțime, pe care nici un om nu era capabil să o numere, din toate
națiunile, triburile, popoarele și limbile”. Este spus că ei erau îmbrăcați
cu haine albe. Acest lucru înseamnă că ei sunt curați și acceptați
înaintea lui Dumnezeu. De asemenea, ei îl servesc pe Iehova Dumnezeu
la tronul lui și îl salută pe Cristos ca Rege al lui. Și ei strigă: „Salvarea o
datorăm Dumnezeului nostru, care șade pe tron, și Mielului.” –
Apocalips 7:10
19) Ce spune Apocalipsa despre această „mulțime mare”?

20)
Atât această „mulțime mare” cât și rămășița națiunii spirituale
servesc aceluiași Dumnezeu. Ambele clase se supun multor porunci
divine în acelaşi mod. Ambele clase fac aceiași lucrare. Ambele clase
îndeplinesc aceleași standarde creștine înalte. Diferența specială este că
membrii națiunii spirituale vor deveni o parte a noilor ceruri, în timp ce
marea mulțime are speranța vieții veșnice pe un paradis pământesc sub
aceste ceruri noi.
20) Care este diferența între marea mulțime și membrii națiunii spirituale?

247
 21)
Deci, nu numai rămășița spirituală, ci, de asemenea, și marea
mulțime au ascultat porunca lui Dumnezeu: „încetați să mai fiți
modelați după acest sistem de lucruri, ci să fiți transformați prin
înnoirea minții, ca să puteți constata voi înșivă care este voința cea
bună, plăcută și perfectă a lui Dumnezeu.” – Romani 12:2.
21) Ce poruncă au ascultat mulțimea mare?

22)
Acești oameni au încetat să urmeze căile rele ale lumii vechi. Ei
trăiesc conform modului drept al lumii noi. Ei au devenit creștini
adevărați. Ei sunt martori ai lui Iehova. Ei arată iubire adevărată. Ei
ascultă poruncile lui Dumnezeu. Deja ei trăiesc ca o societate a lumii
noi, chiar în mijlocul lumii rele de astăzi.
22) Cum și-au schimbat ei viețile efectiv?

23)
Deci, sunt două grupuri – o turmă mică, care domnește cu
Cristos în ceruri, și o mare mulţime, care va trăi pe pământ. (Luca 12:32)
Deoarece marea mulțime care va trăi pe pământ nu sunt o parte a
turmei mici care domnește în ceruri, Isus a numit membrii acestei mari
mulțimi „alte oi” ale sale. (Ioan 10:16) Această mulțime mare de alte oi
nu au speranță cerească. Speranța lor este de a trăi prin bătălia
Armaghedonului, pe un pământ curățat și să stea acolo.
23) Cine sunt „alte oi” și care este speranța lor?

24)
Mulți membrii rămași din „turma mică” vor trăi, de asemenea,
după Armaghedon. Dar după un timp, după Armaghedon, ultimul
membru al turmei mici își va încheia serviciul lui pământesc, va muri și
va fi luat la cer să domnească cu Cristos. Când cel din urmă membru al
acestei națiuni spirituale este schimbat astfel într-o creatură spirit
nemuritoare, atunci întregul pământ va fi lăsat mulțimii mari a altor oi
ale lui Isus. Atunci „pământul nou” va fi format numai din „alte oi”. Ele
se vor bucura de viață pe planeta noastră pământească sub guvernarea
cerurilor noi.
24) Când va fi lăsat întregul pământ pentru folosirea de către alte oi?

248
 25)
Cum va fi noul pământ guvernat din ceruri? Isaia 32:1 (AV)
foarte simplu ne arată cum: „Iată, un rege va domni în dreptate, și
prinți vor domni prin judecată.”
25) Cum ne arată Isaia 32:1 că va fi guvernat pământul atunci?

26)
Cristos este Regele. El și cei 144 000 de membrii ai națiunii lui
spirituale vor guverna din cer. Vor exista „prinții” sau „alte oi” care vor
prelua conducerea în serviciul lui Iehova pe pământ. Ei vor fi
conducători vizibili pe pământ. Acești prinți de pe pământ nu vor fi felul
de prinți pe care îi știm noi astăzi. Cu ei nu se întâmplă să moștenească
dreptul de a guverna de la părinții lor. În schimb, ei vor fi oameni buni
pe care dreptul Rege, Cristos Isus, îi va alege și-i va numi ca ajutoarele
sale pământești.
26) Cine este regele, și cine sunt prinții?

27)
Nu există nici o problemă despre faptul că acești prinți vor fi
conducători buni. Credința și supunerea lor față de Dumnezeu va fi fost
testată și dovedită. Unii dintre ei vor fi „alte oi” care trăiesc acum pe
pământ. Alții vor fi astfel de oameni din timpul din vechime ca Avraam,
Moise, David și alții, a căror credință este menționată în mod special în
Evrei, capitolul 11, și care vor fi înviați din moarte și vor deveni alte oi.
27) Cum știm noi că prinții vor fi conducători buni?

28)
Unii care vor fi prinți, au fost efectiv strămoșii lui Isus. Toți astfel
de prinți vor deveni proprii lui „fii” prin primirea vieții de la el. Deci
Psalmul 45:16 spune despre Regele Isus: „În locul părinților tăi vor
ajunge să fie fii tăi, pe care tu îi vei numi prinți pe tot pământul.”
28) Cum vor deveni strămoșii lui Isus proprii lui fii?

29)
Acești prinți buni vor deveni într-adevăr fiii Regelui Isus Cristos.
Ca fii ai lui ei vor asculta de el. Ei nu vor învăța ideile lor proprii. Ei nu
vor depinde de propria lor înțelepciune. Ei vor asculta cu adevărat de
Dumnezeu și de Regele lui. Ei vor lucra cu adevărat în serviciul lui. Ei vor
prelua conducerea în a face ceea ce Dumnezeu spune că va trebui
249
făcut. Și oamenii buni care vor trăi pe pământul curățat vor vedea acest
exemplu drept pe care prinții îl vor stabili și îl vor urma.
29) Ce metode bune vor urma prinții?

30)
Vor fi create condiții noi, strălucitoare. Apostolului Ioan i-a fost
permis să vadă cum vor fi aceste noi condiții. El a scris: „ Și am văzut un
cer nou și un pământ nou, căci cerul de odinioară și pământul de
odinioară trecuseră, iar marea nu mai era.” (Apocalipsa 21:1) Acest
lucru înseamnă că cerurile rele și pământul rău vor fi fost distruse, și că
noua lume dreaptă a lui Dumnezeu le va fi înlocuit. Înseamnă că
oamenii sălbatici, neevlavioși ilustrați prin marea care nu se odihnește
niciodată, vor fi fost distruși și că rămân numai oamenii pașnici,
evlavioși.
30) Care este însemnătatea viziuni minunate care i-a fost dată apostolului Ioan?

31)
După aceea, Ioan, a văzut „cetatea sfântă, Noul Ierusalim,
venind jos din cer de la Dumnezeu”. Și el a auzit o voce puternică de la
tronul lui Dumnezeu zicând: „Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu
oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi popoarele sale. Și Dumnezeu însuși
va fi cu ei. El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi.
Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au
trecut“. Ce condiții minunate sunt promise pentru lumea nouă a
cerurilor noi și a pământului nou! – Apocalipsa 21:2-4.
31) Ce condiții minunate vor exista în lumea nouă?

32)
Noi ne putem încrede în aceste promisiuni. Măreața Puterea
din univers, marele Creator, Iehova Dumnezeu a depus jurământul lui
că ele sunt adevărate. Deoarece el a promis aceste condiții bune de
pace, noi știm că ele vor veni. Și deoarece el a spus că ele vor dura, noi
vom ști că acestea vor fi așa. Cel care este așezat pe tronul ceresc i-a
spus lui Ioan: „Iată! Eu fac toate lucrurile noi!“ Și mai zice: „Scrie,
pentru că aceste cuvinte sunt demne de încredere și adevărate!“ -
Apocalipsa 21:5.
32) Cum știm că aceste lucruri sunt adevărate?
250
 Capitolul douăzeci și șapte

Sădirea unui nou paradis

CÂT de diferit va fi noul paradis de pe pământ. Cât de schimbate

vor fi condițiile pământești de cele pe care noi le știm acum!
Schimbarea va fi atât de mare că va fi asemenea schimbării de la
întuneric la lumină în zorii unei noi zile strălucitoare.
1) Cât de mare va fi schimbarea de la condițiile lumii vechi la cele ale lumii noi?

2)
Cu o mie nouă sute de ani în urmă, când Isus a murit pe un stâlp
de tortură, deasupra capului său era pus un semn care spunea: „Acesta
este regele Iudeilor:” Unul din tâlharii ce murea pe un stâlp de lângă
Isus a băgat în seamă acest semn și i-a spus: „Isus, adu-ți aminte de
mine când vei ajunge în Împărăția ta!“ Atunci Isus i-a spus: „Adevărat îți
spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis!“ (Luca 23:38-43) După bătălia
Armaghedonului Isus va fi în Împărăția sa fără vreun opozant în cer și pe
pământ. Prin urmare, atunci va fi timpul lui pentru a împlini
promisiunea pentru acel tâlhar și pregătește acel paradis pentru când
răufăcătorul va fi înviat din morți de către Regele Isus.
2) Ce promisiune va împlini Isus față de tâlharul care murea pe un stâlp?

3)
Iehova Dumnezeu va binecuvânta pământul prin intermediul
Împărăției. El va învăța pe marea mulțime de oameni care vor fi trăit
după Armaghedon cum să aibă grijă de pământ. Acești oameni vor
251
învăța cum să sădească paradisul. Ei se vor bucura să facă această
lucrare bună. Ei vor obține o mare plăcere din a vedea ce va fi făcut.
3) Ce lucrare îi va fi dată mulțimii mari de oameni care vor trăi după Armaghedon?

4)
Primul lucru pe care oamenii care vor trăi după Armaghedon îl
vor avea de făcut este de a demola ruinele care vor fi lăsate pe pământ.
Ei trebuie să curețe orice lucru care este o parte a lucrării rele a lui
Satan. Așa de mare va fi această lucrare de curățare că Ezechiel 39:9,10
(AS) spune că timp de șapte ani „ei nu vor lua lemne de pe câmp, nici
nu vor tăia din păduri, pentru că ei vor face focul cu armele” lăsate prin
moartea dușmanilor.
4) Care este primul lucru pe care trebuie să-l facă pentru a face loc noului paradis?

5)
Ei trebuie să construiască lucruri bune pentru a lua locul a ceea
ce a fost distrus. Toți cei care trăiesc după Armaghedon vor avea o
parte în această lucrare bună. Paradisul se va răspândi pe tot pământul.
Întregul pământ va fi transformat într-o grădină. Aceasta va fi o lucrare
fericită. Toate persoanele vor face ceva bun și folositor. Nimeni nu va
lucra pentru un alt om. Fiecare persoană se va bucura de rezultatul
propriei munci și de lucrarea propriilor sale mâini.
5) Ce va face fiecare din ei?

6)
Isaia 65:21,22 (AS) oferă o ilustrație despre cum va fi aceasta:
„Ei vor zidi case și le vor locui; vor sădi vii și vor mânca rodul lor. Nu vor
zidi și altul va locui; nu vor sădi și altul va mânca: pentru că zilele
poporului meu vor fi ca zilele unui copac [pentru mult timp și roditor], și
aleșii mei se vor bucura îndelung de lucrarea mâinilor lor.”
6) Ce ilustrație oferă Isaia 65:21,22 care arată cum va fi aceasta?

7)
Când paradisul este sădit, pământul va răspunde. Pământul va fi
binecuvântat la fel cum ținutul din vechime a fost binecuvântat pentru
israeliți. Acel pământ promis era un ținut al abundenței. Era „un ținut în
care curgea lapte și miere.” (Deuteronom 27:3) Pământul curățit,
252
guvernat de Cristos, sub îndrumarea marelui Grădinar, Iehova
Dumnezeu, va fi un loc al unei abundențe chiar mai mari decât era acel
pământ promis din vechime!
7) Cum se va compara atunci binecuvântarea de pe întreg pământul cu binecuvântarea de pe
pământul promis din vechime?

8)
Grădinarul divin, Iehova Dumnezeu va îndruma sădirea
paradisului. Sub mâna sa conducătoare resădirea paradisului va fi
ajutată de felul corect de climă și de lipsa dăunătorilor distructivi.
Întreaga natură va fi adusă înapoi într-un echilibru perfect. Și nici un
război nu va mai veni vreodată pentru a distruge lucrurile bune care vor
fi făcute sub îndrumarea lui Dumnezeu!
8) Cum vor fi făcute posibile aceste condiții roditoare?

9)
Da, așa este, tot ceea ce i-a întristat pe oameni va dispărea. Tot
răul care a venit din revolta lui Satan va fi îndepărtat. Nu vor exista
bombe atomice, bombe cu hidrogen, nici nori radioactivi. Acolo nu va fi
nevoie de tunuri, tancuri sau avioane de bombardament. Chiar de arme
nu va mai fi nevoie. Pacea deplină va exista între toți oamenii. Mica
(4:3, AS) arată cât de mare va fi această pace, prin profeția pe care
martorii lui Iehova o împlinesc deja: „Națiune nu va ridica sabia
împotriva națiunii, ele nici nu vor mai învăța războiul”. Desigur, te vei
bucura să trăiești sub astfel de condiții bune.
9) Ce condiții bune de pace vor exista atunci.

10)
Acolo nu va mai exista subnutriție, nici lipsă de muncă, nici
foamete, nici groaza lipsei de apă și nici piețe ilegale unde oameni
profită de săraci. Dar în schimbul acestor lucruri rele, Isaia 9:7 (AS) ne
spune: „Creșterea guvernării [lui Cristos] și a păcii nu va avea sfârșit, pe
tronul lui David și peste Împărăția lui, pentru a o stabili și a o întemeia
cu judecată și cu dreptate de acum și pentru totdeauna. Zelul lui Iehova
al oștirilor a făcut acest lucru.”
10) Ce alte condiții rele vor fi înlocuite cu altele bune?

253
 11)
Pentru că toți care trăiesc ascultă de Iehova, nu vor exista
crime, nici greșeli, nici fărădelegi. Oameni care au vrut să facă lucruri
rele vor fi duși la Armaghedon. Numai cei care vor să facă lucruri bune
vor fi lăsați. Psalmul 37:10,11 spune: „Încă puțin și cel rău nu va mai fi,
te vei uita la locul unde era și nu va mai fi. Dar cei smeriți vor stăpâni
pământul și își vor găsi desfătarea în belșug de pace.”
11) De ce nu vor mai exista crime, greșeli sau fărădelegi?

12)
Imaginează-ți asta! Acest lucru înseamnă că vei putea ieși pe
stradă, să cauți un om rău, și nu vei fi în stare să găsești unul! Tu vei
putea striga sau chema, încercând să găsești pe cineva care chiar a
văzut un om rău, și nu vei găsi pe cineva care să fi făcut asta. Nu vei fi în
stare să găsești un om rău nicăieri, deloc, „pentru că ei răi nu vor mai
fi.” Numai oamenii care vor fi blânzi și ascultători, care vor asculta de
Cuvântul lui Dumnezeu, care-l vor crede și care fac ce spune Cuvântul
vor trăi după Armaghedon, pe acest pământ curățat.
12) Ce va însemna cu adevărat această promisiune din Psalmul 37:10, 11?

13)
Da, oamenii vor trăi în pace. Ei vor trăi în pace cu ei înșiși, cu
aproapele lor și cu Dumnezeul lor. Vor trăi în pace chiar și cu animalele.
Primului om i-a fost spus să „supună peștii mării, păsările din cer și
fiecare creatură vie care se târăște pe pământ.” (Geneza 1:28) Omul nu
are animalele supuse acum. În loc de a le avea supuse, omul este
adeseori chiar înspăimântat de ele. Dar în noul paradis va fi cu
adevărat posibil să asculte această instrucţiune. Animalele sălbatice vor
deveni blânde și vor fi supuse complet omului. Ele vor ajunge sub
guvernarea iubitoarea omului, nu pentru a rămâne duşmanii omului, ci
pentru a fi prietenii lui adevărați.
13) Cum vor fi schimbate relațiile omului cu animalele?

14)
Mai mult, veți avea o sănătate bună pentru a vă putea bucura
de viața în paradis. Nu veți fi bolnavi sau suferinzi. Amintiți-vă că Iehova
Dumnezeu este Cel care a făcut corpurile noastre. El știe exact cum

254
funcționează. El va folosi aceste cunoștințe pentru a ne arăta calea
către sănătate și viață. Isus a dovedit că acest lucru este posibil. El a
dovedit-o „vindecând orice fel de boală și orice fel de slăbiciune dintre
oameni”. (Matei 4:23) Cristos Isus, sub îndrumarea lui Iehova, va folosi
această abilitate minunată pentru a vindeca bolile și va aduce sănătate
și viață oamenilor ascultători, pentru ca ei să trăiască veșnic pe
pământul paradisiac.
14) Cum știm noi că sănătatea este într-adevăr posibilă?

15)
Vor putea oamenii să trăiască veșnic pe pământ? Da,
Dumnezeu ne-a făcut în așa fel încât să vrem să trăim, nu să murim. Și
când planurile lui Dumnezeu față de pământ se vor împlini, nu vom mai
trăi doar câțiva ani și apoi vom muri. În schimb, așa cum ne spune
Apocalipsa 7:17 despre marea mulțime: „Mielul, care este în mijlocul
tronului, îi va păstori și îi va călăuzi la izvoarele apelor vieții. Și
Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor“.Oricine își pierde viața
atunci o va pierde numai pentru că nu ar asculta de instrucțiunile
bunului Rege, Isus Cristos.
15) Explică dacă oamenii vor putea trăi veșnic?

16)
Ne putem încrede în această promisiune surprinzătoare! Isus a
spus: „Eu sunt învierea și viața. Cine manifestă credință în mine, chiar
dacă moare, va reveni la viață, și oricine trăiește și manifestă credință în
mine nu va muri niciodată.” – Ioan 11:25,26.
16) Ce a spus Isus despre acest lucru?

17)
Și ne putem încrede în promisiunea inspirată a apostolului
Pavel că Cristos „trebuie să domnească ca Rege până Dumnezeu pune
toți dușmanii sub picioarele sale. Cel din urmă dușman, moartea,
trebuie să fie distrus.” (1 Corinteni 15:25,26) Când moartea va fi
distrusă la sfârșitul domniei de o mie de ani a lui Cristos, oamenii care
continuă să asculte de Iehova Dumnezeu vor putea cu adevărat să

255
continue să se bucure pentru totdeauna de binecuvântările paradisului
recâștigat, fără să moară vreodată.
17) Cum arată Pavel că va veni timpul când oamenii vor trăi veșnic?

18)
Mai există ceva care va aduce o mare fericire oamenilor care
trăiesc după Armaghedon în lumea nouă. Atunci se vor naște copii
sănătoși. Psalmistul a spus: „ Iată că fiii sunt o moștenire de la Iehova,
rodul pântecelui este o răsplată.” (Psalm 127:3) Copiii sunt acum o
bucurie. Dar copiii sănătoși care se vor naște pe pământul curățat vor fi
o bucurie și mai mare pentru părinții lor și vor fi o adevărată
binecuvântare de la Dumnezeu.
18) Ce altceva va aduce, de asemenea o mare bucurie pe pământul curățat?

19)
Primei perechi de oameni i-a fost spus: „Fiți roditori, înmulțiți-
vă și umpleți pământul.” (Geneza 1:28) Dar înainte de a începe să facă
acest lucru, Adam a păcătuit și a fost condamnat la moarte. El nu și-a
născut copiii în dreptate și viață, ci în propria lui condiție păcătoasă, a
morții.
19) Cum a eșuat Adam în ce privește copiii?

20)
După potop Dumnezeu a repetat această poruncă. Lui Noe, și
fiilor lui Dumnezeu le-a spus: „Fiți roditori, înmulțiți-vă și umpleți
pământul.” (Geneza 9:1) Dar chiar și copiii care s-au născut din fiii lui
Noe erau încă sub păcatul lui Adam și s-au născut pe un pământ care
era încă guvernat de Satan.
20) Copiii care s-au născut după potop au fost liberi de păcat?

21)
În profeția sa despre sfârșitul acestei lumi rele, Isus a spus: „
Așa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, așa va fi și în zilele Fiului
omului.” (Luca 17:26) Așa că ne putem aștepta ca această poruncă de a
fi roditori și de a umple pământul să fie dată acelor „alte oi” care trăiesc
după bătălia de la Armaghedon. Copii fericiți se vor naște pe „noul
pământ”. Ei nu vor fi născuți în vederea morții. Dar ei se vor naște pe un

256
pământ de pe care stăpânirea lui Satan va fi fost complet îndepărtată.
Deci, dacă cineva trăiește după Armaghedon și pe pământul curățat,
acela poate avea un rol în împlinirea în dreptate a acestei porunci pe
care fiii lui Noe au urmat-o după potop.
21) Cum poate avea cineva o parte în ascultarea poruncii pe care fii lui Noe au urmat-o după
potop?

22)
Aceștia vor fi copii buni pe care părinții îi vor învăța să facă bine.
Părinții îi vor învăța pe copiii lor instrucțiunile lui Dumnezeu. Ei vor face
o treabă bună în acest sens, pentru că o vor face în modul cum a spus
Dumnezeu că trebuie făcută.
22) De ce vor fi copii buni, copiii care sunt născuți în paradisul nou?

23)
Biblia arată cum pot fi educați copiii în modul corect. La Isaia
38:19 (AS) este spus: „Tatăl va face fiului cunoscut adevărul tău”: Și la
Efeseni 6:4 este spus: „voi, părinților, nu-i iritați pe copiii voștri, ci
creșteți-i în disciplina și în sfatul competent al lui Iehova”. Aceste lucruri
sunt făcute acum într-un mod imperfect de către toți părinții cu frică de
Dumnezeu, dar ele vor fi făcute într-un mod perfect și complet sub
îndrumarea lui Dumnezeu în paradisul lumii noi.
23) Ce principii biblice vor aplica acești părinți?

24)
Niciunul dintre acești copii nu se va naște mort. Niciunul dintre
ei nu va fi schilod. Niciunul dintre ei nu va fi ucis înainte de a se naște.
După Armaghedon, Iehova va binecuvânta ascultarea cuplurilor
căsătorite care îndeplinesc porunca divină, „fiți roditori, înmulțiți-vă și
umpleți pământul.” - Geneza 9:1
24) Ce lucruri care întristează acum oamenii nu se vor întâmpla atunci?

25)
Dar din moment ce oamenii care ascultă de Dumnezeu nu vor
muri, pământul nu poate continua să aibă copii născuți pe el pentru
totdeauna. Dacă ar fi așa, va veni vremea când vor fi prea mulți oameni
pe pământ. Pentru a împiedica acest lucru să se întâmple, va veni

257
vremea când oamenii nu vor mai avea copii și nu se vor mai naște copii.
De unde știm că acest lucru este adevărat?
25) Vor naște oamenii copii mereu?

26)
Vă amintiți că Dumnezeu i-a spus lui Adam și Evei despre copiii?
Dumnezeu le-a spus să „se înmulțească și să umple pământul.” (Geneza
1:28) Ce înseamnă însă cuvântul „umple”? Ce faceți când umpleți un
pahar cu apă? Turnați atâta timp cât vă mai rămâne apă, lăsând-o să
curgă peste marginea paharului și să curgă peste marginea paharului,
jos pe podea? Nu, desigur că nu. Când cineva ne cere să umplem un
pahar cu apă, știm că vrea să ne oprim atunci când paharul este plin.
Așadar, chiar cuvântul pe care Iehova l-a folosit când le-a spus lui Adam
și Evei să „umple pământul” ne face să știm că atunci când numărul
potrivit de oameni va fi pe pământ, nașterea copiilor va înceta.
26) Cum arată porunca originală a lui Dumnezeu pentru Adam că nașterea de copiii se va
sfârși?

27)
Da, va veni timpul când pământul va fi în mod confortabil
umplut cu oameni buni. Acolo vor fi (1) oameni care au trăit după
Armaghedon, (2) copiii care le-au fost născuți și (3) alți oameni,
asemenea tâlharului de pe stâlpul de lângă Isus, care vor fi fost înviați
din mormintele lor pentru a trăi în paradisul de pe pământ. Acestora,
dacă vor continua să asculte poruncile lui Dumnezeu, le vor fi date
privilegiile de a trăi într-un paradis drept pentru totdeauna. Întregul
pământ va fi supus și, asemenea unui paradis roditor, va produce
abundență de hrană pentru toți care vor trăi în el.
27) Căror trei grupuri de oameni le vor fi date oportunitatea de a trăi în paradisul pământesc
pentru totdeauna?

28)
Toate aceste lucruri minunate sunt promise în Cuvântul lui
Dumnezeu, Biblia. Cu cât mai mult îl studiem, cu cât mai mult învățăm
despre aceste lucruri și în mod desăvârșit vom fi convinși și mai mult că
aceste lucruri sunt într-adevăr adevărate. Noi vom învăța că ne putem
încrede în ce a spus Dumnezeu și că lucrurile care el a spus că se vor
258
întâmpla, se vor întâmpla, într-adevăr, chiar în modul în care el a spus
că se vor întâmpla.
28) Cum știm noi că aceste lucruri sunt într-adevăr adevărate?

29)
În timpul domniei de o mie de ani ai lui Cristos, paradisul
promis va fi sădit, și Isaia 11:9 (AS) spune: „Pământul va fi plin de
cunoștința lui Iehova, așa cum apele acoperă marea”. De fapt, va exista
atât de multă cunoștință despre Iehova, că omul va simți, așa cum
spune Psalmul 85:11, că „credincioșiea va răsări din pământ, și
dreptatea va privi chiar din ceruri”. Pretutindeni se vor găsi lucruri
bune.
29) Ce spun Isaia 11:9 și Psalmul 85:11 despre binecuvântările care vor ajunge pe paradisul
pământesc?

30)
Noi putem trăi sub aceste lucruri minunate. Noi putem trăi sub
ele dacă luăm acum cursul care Dumnezeu a spus că trebuie să îl luăm,
cu scopul de a avea binecuvântările sale ale vieții în paradisul
pământesc, acum așa de aproape!
30) Cum putem beneficia de aceste promisiuni?

259
 Capitolul douăzeci și opt

Ridicarea tuturor morților din morminte

ESTE o declaraţie adevărată că o „mare mulțime” de oameni care

trăiesc acum nu vor muri niciodată de pe pământ. De ce este adevărată
această declarație surprinzătoare? Este adevărată deoarece noi suntem
așa de aproape de sfârșitul lumii vechi, că oamenii care trăiesc acum pe
pământ vor trăi chiar după sfârșitul lumii vechi a lui Satan, în dreapta
lume nouă a lui Iehova! Acolo, prin ascultare credincioasă față de
Împărăția lui Dumnezeu, vor primi binecuvântare vieții veșnice în pace
și fericire.
1) De ce mulți oameni care trăiesc acum, nu vor muri niciodată?

2)
Dar cum rămâne cu oamenii care au murit deja? Și cum rămâne
cu oamenii care ar putea muri de acum până în momentul în care
lumea veche a lui Satan este distrusă? Vor primi acești oameni vreun
beneficiu din noul paradis pământesc? Vom afla răspunsurile la aceste
întrebări din Cuvântul lui Iehova.
2) La ce întrebări se va răspunde aici?

3)
Cu siguranță nu toți oamenii care au murit vor beneficia de noul
paradis. Cei răi nu vor beneficia. Dar oamenii care se află în memoria lui
Dumnezeu pot beneficia de el și pot primi viață în acel paradis. Cum
260
poate fi posibil acest lucru? Acești oameni vor fi înviați din morți.
„Înviat” este un cuvânt mare, dar înseamnă pur și simplu „readus la
viață”. Oamenii care au fost păstrați în memoria lui Dumnezeu vor fi
readuși la viață din starea lor de moarte pentru a se bucura de
beneficiile lumii noi drepte a lui Dumnezeu.
3) Cum pot beneficia oamenii care sunt în memoria lui Dumnezeu de noul paradis?

4)
Sună ciudat? De fapt, nu ar trebui să sune ciudat, pentru că Isus
însuși a promis că acest lucru se va întâmpla. El a spus: „Nu vă mirați de
lucrul acesta, pentru că vine ceasul când toți cei din mormintele de
amintire vor auzi glasul său și vor ieși afară: cei care au făcut lucruri
bune, pentru o înviere a vieții, iar cei care au practicat lucruri rele,
pentru o înviere a judecății.” – Ioan 5:28,29.
4) Ce a spus Isus despre înviere?

5)
Veți observa că Isus a menționat două feluri de înviere: „învierea
vieții” și „învierea judecății”. Care este diferența între aceste două feluri
de judecată? Și care este diferența dintre oamenii care beneficiază de
ele?
5) Despre care două feluri de înviere vom învăța?

6)
Oamenii care vor primi „învierea vieții” vor fi cei „care au făcut
lucruri bune”. Ei cunoșteau instrucțiunile lui Dumnezeu și le ascultau.
Printre astfel de oameni se vor număra oamenii credincioși ai lui
Dumnezeu care au trăit înainte ca Cristos să moară și să fie înviat.
Acești oameni știau că speranța lor era într-o înviere la viață chiar aici
pe pământ. Și chiar aveau o credință puternică în faptul că vor fi înviați.
6) Cine vor fi printre oamenii care primesc „învierea vieții”?

7)
Daniel știa că speranța lui despre viața viitoare era într-o înviere
la viață pe pământ. Lui i s-a spus: „Tu te vei ridica să te bucuri de partea
ta la sfârșitul zilelor”. (Daniel 12:13, AT) Iov avea atâta încredere în
speranța învierii, încât s-a rugat să moară și să doarmă în mormânt
până când mânia lui Dumnezeu va trece. El a spus: „O, de m-ai ascunde
261
în Șeol [mormânt], … de mi-ai stabili un timp și-ți vei aminti de mine!”
(Iov 14:13) Și credința lui Avraam în înviere era așa de puternică că a
fost dispus să-și jertfească pe fiul său lui Iehova, dacă asta era voia lui
Iehova. Evrei 11:9 ne spune că Avraam „a crezut că Dumnezeu era
capabil să-l ridice [pe Isaac] chiar din moarte.”
7) Ce exemple arată că oamenii lui Dumnezeu din vechime aveau credință în această înviere
pământească?

8)
Alți oameni din vechime aveau o astfel de credință în faptul că
Dumnezeu îi va învia, că au fost dispuși să sufere mai degrabă tortura,
decât să facă ceva ce i-ar fi făcut nedemni de fi aduși înapoi la viață.
Evrei 11:35 spune: „Oamenii au fost torturați deoarece ei nu au
acceptat eliberarea prin vreo răscumpărare, ca să poată obține o
înviere mai bună”. Învierea lor este „mai bună” decât cele câteva învieri
care au avut loc în timpurile din vechime, deoarece această înviere va fi
o „înviere a vieții” sub Împărăția stabilită a lui Dumnezeu. De ce obțin ei
o înviere a vieții? Deoarece ei cunoșteau poruncile lui Dumnezeu și le
ascultau în mod credincios; ei au „făcut lucruri bune”.
8) Cum au arătat alți oameni din vechime că ei aveau aceiași credință în înviere?

9)
Dar acești bărbați din vechime nu sunt singurii oameni care vor
primi această „înviere a vieții”. De asemenea, din anul 1914, anul
Domnului, alți bărbați și femei au auzit adevărul, l-au crezut și au făcut
lucrurile bune pe care Dumnezeu a spus că vor trebui să le facă. Mulți
dintre aceștia au murit. Pentru că au făcut bine, s-au pus la rând pentru
„învierea vieții” pe pământul curățat. Deci, chiar dacă astfel de oameni
au murit acum, înainte de Armaghedon, ei vor fi aduși înapoi la
„învierea vieții” pentru a obține aceleași binecuvântări pe care le vor
primi oamenii care trăiesc după Armaghedon.
9) Cine altcineva va primi învierea vieții?

10)
Dar cine sunt oamenii despre care Isus a spus că „au practicat
lucruri rele” și care urmează să fie readuși la „o înviere a judecății”?
10) Despre învierea căror oameni învățăm acum?
262
 11)
Noi știm că aceștia nu sunt oamenii care în mod conștient și în
mod deliberat au făcut rău. Noi știm acest lucru deoarece Proverbe
10:7 spune: „Chiar și numele celui rău va putrezi”. Și Ieremia 51:57 (AS)
spune despre astfel de oameni: „Ei vor adormi un somn veșnic, și nu se
vor trezi”. Astfel de oameni nu vor fi aduși pentru a fi judecați deoarece
ei au fost judecați deja demni de a fi distruși.
11) Cum știm noi că oamenii care vor fi readuși pentru o „înviere a judecății” nu sunt oameni
care au făcut rău în mod intenționat?

12)
În schimb, „învierea judecății” este pentru acele persoane a
căror inimi poate au dorit să facă ce este drept, dar care au murit fără a
avea o oportunitate de a auzi despre scopurile lui Dumnezeu sau să
învețe despre ce așteaptă el de la oameni. Ei poate au fost sinceri în
credința lor. Dar totuși ei au practicat „lucruri rele”. Ei nu au avut o
oportunitate să învețe despre dreptatea de la Dumnezeu. Așa că ei vor
obține acea oportunitate. Ei o vor obține în „învierea pentru judecată”.
12) Cine va fi readus la „învierea judecății?

13)
Acești oameni vor fi readuși în paradisul pământesc. Ei vor fi
învăţaţi adevărul. Lor le va fi arătat ce este drept. Vor fi judecați în
conformitate cu ce fac cu privire la adevăr. Dacă ei ascultă poruncile lui
Dumnezeu, vor câștiga viață. Dacă nu ascultă poruncile lui Dumnezeu
vor merge în moartea eternă, așa cum a făcut Adam, după ce el în mod
deliberat nu a ascultat de Dumnezeu.
13) Cum vor fi judecați oamenii care vor fi readuși?

14)
În grupul care va fi înviat pentru judecată va fi răufăcătorul care
a fost ucis împreună cu Isus la Calvar. A fost ucis pentru că făcuse
lucruri rele. Totuși, el a arătat că inima lui nu era cu totul rea față de
Dumnezeu. El s-a rugat: „Isuse amintește-ți de mine când vei veni în
Împărăția ta”. Isus a răspuns: „Adevărat îți spun ție în această zi, tu vei
fi cu mine în Paradis.” (Luca 23:42,43, Rotherham; Lamsa) Acest

263
răufăcător, care a practicat lucruri rele, va fi unul din marele număr de
persoane care vor fi readuse la învierea judecății.
14) Cine va fi în acest grup?

15)
Ce dovadă există că este posibilă o înviere la viață
pământească? Isus a demonstrat că o astfel de înviere este posibilă. El a
demonstrat-o prin ridicare din moarte. El l-a ridicat pe Lazăr, care
murise și era îngropat. Patru zile mai târziu, la mormântul lui Lazăr, Isus
a strigat cu o voce puternică: „Lazăr, vino afară”! Iar Biblia ne spune:
„Omul care a fost mort a ieșit”. (Ioan 11:43,44) În cetatea Nain, Isus a
ridicat pe fiul unei văduve: „Apoi s-a apropiat și a atins năsălia, iar cei
care o purtau s-au oprit. Atunci el a zis: „Tinere, îți zic: Scoală-te!“ Și
mortul s-a ridicat în capul oaselor și a început să vorbească, iar el i l-a
dat mamei lui.” Luca 7:14,15.
15) Cum a demonstrat Isus că învierea pentru viață pământească este posibilă?

16)
Dar, desigur, cea mai importantă dintre toate învierile a fost
învierea lui Isus însuși. Învierea lui Isus, mai presus de toate învierile, a
demonstrat că este posibil pentru oameni să fie readuși din mormânt.
Apostolul Pavel a spus: „Acum dacă se predică că el a fost ridicat din
moarte, cum se face că unii dintre voi spun că nu există înviere din
moarte? Dacă, într-adevăr, nu există înviere din moarte, nici Cristos nu
a fost ridicat”. Dar faptul că Cristos a fost ridicat demonstrează dincolo
de orice chestiune de îndoială că, într-adevăr, există înviere din moarte!
– 1 Corinteni 15:12,13.
16) Care este dovada cea mai important că există o înviere din moarte?

17)
Cu toate acestea, învierea lui Isus nu a fost ca învierea pe care
Daniel, Avraam, Iov și alți oameni care au trăit înainte de vremea lui
Cristos o așteptau cu nerăbdare. De asemenea, învierea lui Isus a fost
diferită de învierea lui Lazăr și a tânărului din Nain. Învierea lui Isus a
fost un lucru nou. A fost o înviere la viața cerească, spirituală. Cristos a
fost: „pus în moarte în carne, dar făcut viu în spirit.” – 1 Petru 3:18 AS.
264
 17) Cum a fost ceva complet nou învierea lui Isus?

18)
Acest lucru, în întregime, a fost ceva ceva nou. Chiar astfel de
oameni, ca David și Ioan Botezătorul nu au primit viață în ceruri. Fapte
2:34 spune clar: „De fapt David nu s-a urcat la ceruri”. Și Matei 11:11
spune că chiar dacă nici un om nu a fost mai mare decât Ioan
Botezătorul, „o persoană care care este cea mai mică în împărăția
cerurilor este mai mare decât este el.” De ce este acest lucru adevărat?
Deoarece toți oamenii credincioși înainte de moartea lui Cristos, încă
așteaptă în mormintele lor până vor fi readuși la viață pe pământ în
lumea nouă.
18) Cum știm noi că David și chiar Ioan Botezătorul nu au mers în cer?

19)
Dar învierea lui Isus la viață în spirit, în cer, a deschis un nou
mod de speranță pentru urmașii lui. După ce Isus a murit și a fost înviat,
bărbați și femei putea fi puşi deoparte pentru a deveni „turma mică” de
144 000 de persoane care formează națiunea cerească, spirituală, a lui
Dumnezeu și care urmează să guverneze cu Cristos în cerurile noi.
Învierea lor, de asemenea, este, o „înviere a vieții” deoarece ei au făcut
„lucruri bune” pe pământ. Totuși, învierea celor 144 000 de membrii ai
națiunii spirituale este o înviere la viață în spirit în cer. Este „prima
înviere”, prima în timp și prima în importanță. – Apocalipsa 20:4,6.
19) Ce înviere nouă a devenit posibilă după ce Isus a fost înviat?

20)
Apostolul Pavel le-a scris acestor creștini: „Căci, dacă suntem
uniți cu el într-o moarte ca a lui, cu siguranță vom fi uniți cu el și într-o
înviere ca a lui.” (Romani 6:5). Și despre aceeași înviere vorbea Pavel
când spunea că în moarte, „turma mică” a creștinilor „este semănat
corp fizic, este sculat din morți corp spiritual. Dacă este un corp fizic,
este și unul spiritual.” – 1 Corinteni 15:44.
20) Ce scripturi se referă la această înviere spirituală?

21)
Are loc această înviere spirituală? Da, înapoi, în capitolul 26 noi
am aflat că această înviere a avut loc când Cristos a venit la templul lui
265
Iehova în anul 1918. Acela era timpul când a avut loc lucrul pe care
Biblia l-a prezis, când spune: „pentru că însuși Domnul va coborî din
cer cu un strigăt poruncitor, cu glas de arhanghel și cu trâmbița lui
Dumnezeu, iar cei morți în unitate cu Cristos se vor scula primii. – 1
Tesaloniceni 4:16
21) Când a avut loc învierea spirituală?

22)
Înseamnă aceasta că toți membrii acestei națiuni spirituale și-
au trăit viața și au murit până în anul 1918? Nu, o „rămășiță” sau cei
rămași dintre ei sunt încă în viață pe pământ. În următorul verset din 1
Tesaloniceni capitolul 4, Pavel ne spune că va exista un astfel de grup
de oameni care vor rămâne pe pământ când Isus va veni la templul
spiritual al lui Dumnezeu pentru o lucrare de judecată. Pavel spune:
„Apoi, noi, cei vii, care vom rămâne vom fi luați împreună cu ei în
nori ca să-l întâmpinăm pe Domnul în văzduh și, astfel, vom fi
întotdeauna cu Domnul.” – 1 Tesaloniceni 4:17.
22) Ce arată că nu toți din acest grup vor fi înviați?

23)
În 1 Corinteni 15:51-53, Pavel ne vorbește despre învierea lor.
El spune: „Iată! Vă spun un secret sacru: Nu toți vom adormi în moarte,
dar toți vom fi schimbați,  într-o clipă, într-o clipeală de ochi, în timpul
ultimei trâmbițe. Căci trâmbița va suna, morții vor fi înviați în
neputrezire, iar noi vom fi schimbați, și ceea ce este muritor trebuie să
se îmbrace în nemurire.”
23) Ce spune 1 Corinteni 15:51-53 despre acest lucru?

24)
Cei din națiunea spirituală care au murit înainte ca învierea
spirituală să înceapă în anul 1918, au dormit în moarte până atunci. Dar
alții care erau în viață pe pământ au continuat să-și trăiască viețile lor
obișnuite. Dar acum când viața uneia dintre astfel de persoane se
sfârșește, ea este înviată imediat la viață în spirit. Ea este schimbată
într-o clipă, din a mai fi o creatură umană, pentru a fi o creatură spirit în
cer, cu Isus Cristos. Este îmbrăcată cu nemurire și neputrezire.
24) Deci, care sunt cele două moduri în care această înviere spirituală are loc?
266
 25)
Dar numai 144 000 de persoane sunt o parte a a cerurilor noi
cu Isus Cristos. Dar toți ceilalți oameni? Dar oamenii cu bunăvoință care
se așteaptă să facă parte din „noul pământ”? Speranța lor, dacă se
întâmplă să moară înainte de bătălia de la Armaghedon, este într-o
înviere la viață pe pământul paradisiac. Învierea lor este o înviere
pământească.
25) Care este speranța pentru restul omenirii?

26)
În învierea pământească vor fi incluși (1) martorii credincioși ai
lui Iehova care au murit înaintea lui Cristos, (2) miliardele de alți oameni
care vor fi aduși la „învierea judecății” și (3) oamenii cu bunăvoință care
astăzi i-au poziție de partea lui Dumnezeu, dar care din cauza bolii,
bătrâneții sau a unei alte cauze se întâmplă să moară înainte ca
Armaghedonul să fie luptat.
26) Cine vor fi incluși în învierea pământească?

27)
Se crede că învierea pământească se va extinde pe o perioadă
de timp, astfel încât toți acești oameni, după ce au înviat pe pământ, să
poată fi îngrijiți într-un mod ordonat și fără confuzie. Oamenii care sunt
aduși înapoi mai devreme vor ajuta la pregătirea lucrurilor pentru
ceilalți care încă urmează să se întoarcă.
27) De ce se va extinde învierea pe o perioadă de timp?

28)
Probabil, cei care urmează să fie făcuți prinți vor fi ridicați
primii, astfel încât să poată face munca care le-a fost încredințată. De
asemenea, cei din „celelalte oi” ale lui Dumnezeu care mor acum
înainte de Armaghedon probabil se vor întoarce la scurt timp după acea
bătălie pentru a primi binecuvântările pământești la care au sperat.
Astfel, toți cei care primesc „învierea vieții” vor fi readuși, așa cum a
fost cândva prietenul lui Isus, Lazăr. Mai târziu, la timpul potrivit al lui
Dumnezeu, oamenii care primesc „învierea judecății” se vor întoarce
din mormintele memoriale.
267
 28) În ce ordine va avea loc, probabil, învierea pământească?

29)
Pentru a-i aduce pe toți acești oameni înapoi la viață, Cristos
Isus va folosi „cheile morții și ale Hadesului”, pe care le are acum.
(Apocalipsa 1:18) Cei care se întorc la viață pe pământ nu vor veni din
Hades sau din mormânt, perfecți în carne. Prin Isus Cristos, care a murit
pentru ei, Dumnezeu le va crea corpuri noi. Deși Dumnezeu le creează,
totuși ele nu vor fi corpuri umane perfecte. De ce nu? Pentru că acele
trupuri trebuie să se potrivească cu personalitățile și puterile minții
oamenilor care au înviat. Personalitățile și puterile minții lor nu erau
perfecte sau fără păcat când au murit. Așa că noile lor corpuri trebuie
să se potrivească cu tipul de persoane care sunt atunci când învie. Prin
folosirea cheilor, Isus va înlătura toată moartea care a venit asupra
noastră din cauza păcatului lui Adam. Deoarece „iadul” din Biblie este
mormântul comun, iadul nu va mai exista când va fi scoasă ultima
persoană din mormântul comun. Astfel, „iadul”, precum și moartea de
la Adam vor fi aruncate în moartea a doua, din care nu mai există
întoarcere.
29) Ce se va întâmpla cu moartea și cu iadul?

30)
Despre toate acestea se spune în Apocalipsa 20:13,14: „ Marea
i-a dat înapoi pe morții din ea, moartea și Hadesul [iadul, sau
mormântul comun] i-au dat înapoi pe morții din ele. Și au fost judecați
fiecare după faptele lui. Iar moartea și Hadesul au fost aruncate în lacul
de foc. Aceasta înseamnă moartea a doua: lacul de foc.”
30) Ce spune Apocalipsa 20:13,14 despre acest lucru?

31)
Atunci fapta lui Adam de a nu asculta de Dumnezeu nu va mai fi
niciodată cauza ca cineva să moară. Când „moartea și Hadesul” au fost
distruse, singurul lucru care va face ca o persoană să-și piardă viața va fi
propria sa răzvrătire voită împotriva lui Dumnezeu.
31) Care este singurul lucru care poate atunci face pe cineva să moară?

268
 32)
Dar toți cei care au primit aceste binecuvântări minunate vor
continua să asculte întotdeauna de Dumnezeu? O probă finală va
răspunde la această întrebare o dată pentru totdeauna. Fiecare
persoană care trece prin acea probă va fi dovedit că, într-adevăr, îi va
servi lui Iehova. Ca răsplată pentru credincioșia sa, i se va da exact ceea
ce Adam a pierdut cu mult timp în urmă, și anume, viața veșnică pe un
pământ paradisiac!
32) Ce vor fi dovedit toți cei care trăiesc după proba finală?

33)
Ce ne spune Biblia despre această probă finală? Cum va veni?
Cum va fi? Vom dori să aflăm răspunsurile la aceste întrebări
importante.
33) La ce întrebări dorim să ni se răspundă?

269
 Capitolul douăzeci și nouă

Ultima judecată a omenirii

NOI dorim ca Dumnezeu să ne judece favorabil. Timpul și efortul

pe care un om le petrece citind această carte și învățând ce așteaptă
Dumnezeu de la cineva, ar trebui să arate că acel om dorește să
primească o judecată bună de la el. Și din moment ce vrem să obținem
o judecată bună, atât acum, cât și la sfârșitul celor 1.000 de ani, vom
dori să știm pe cine a numit Dumnezeu să judece omenirea și ce fel de
judecător va fi acesta.
1) De ce este important acest capitol pentru noi?

2)
Judecătorul pe care îl numește Dumnezeu trebuie să fie un
judecător bun care să înțeleagă atât legile lui Dumnezeu, cât și
problemele omului. Cine este capabil să înțeleagă atât legile lui
Dumnezeu, cât și problemele omului? Nimeni nu ar putea face acest
lucru mai bine decât însuși Isus Cristos. El cunoaște perfect legile lui
Dumnezeu și pe pământ le-a ascultat în mod desăvârșit. Nu numai atât,
dar prin propria sa experiență ca om, el poate înțelege problemele
noastre. Deoarece este capabil să înțeleagă problemele noastre el va
putea într-adevăr să îmbine judecățile sale bune cu iubirea.
2) Cine are abilitățile pe care trebuie să le aibă un judecător bun?

3)
Da, Isus este judecătorul numit. Acest fapt este făcut foarte clar
în Biblie. În Fapte 10:42, Isus este numit: „Cel decretat de Dumnezeu să
fie judecătorul celor vii și la celor morți”. Și însuși Isus spune: „Tatăl nu
270
judecă pe nimeni de loc, ci a încredințat toată judecata Fiului.” – Ioan
5:22
3) Cum arată Biblia că Isus este judecătorul?

4)
Dar Isus este mai mult decât un judecător. El este și marele
preot al lui Dumnezeu. Acest lucru e important. În urmă cu
nouăsprezece secole, în calitate de mare preot, el a oferit jertfa umană
care-i poate curăți pe oamenii ascultători. El ne poate aduce într-o stare
dreaptă înaintea lui Dumnezeu. Numai printr-un asemenea mare preot
putem primi favoarea lui Dumnezeu. Evrei 5:9, 10 spune că Isus „a
primit ca responsabilitate salvarea veșnică a tuturor celor care ascultă
de el, pentru că a fost numit de Dumnezeu mare preot în felul lui
Melchisedec”. Cu mult timp în urmă, în zilele lui Avraam, Melhisedec
era un preot al Dumnezeului Cel Preaînalt. – Geneza 14:18-20.
4) De ce este important că Isus este mai mult decât judecător?

5)
Cristos Isus va fi un judecător bun și cinstit. Dacă ascultăm de
Dumnezeu, nu vom avea niciun motiv să ne temem de judecățile lui
Isus. Dar dacă nu ascultăm de Dumnezeu, vom avea toate motivele să
ne temem. Biblia spune despre Isus: „Plăcerea lui va fi în teama de
Iehova; și el nu va judeca după ce va vedea cu ochii lui, nici nu va decide
după ce aude cu urechile sale; dar va judeca cu dreptate pe săraci, și va
decide cu echitate pentru cei blânzi de pe pământ; și va lovi pământul
cu toiagul buzelor sale; și cu suflarea buzelor sale va ucide pe cel rău.” –
Isaia 11:3,4, AS.
5) Cine va avea motive să se teamă de judecătorul cel bun?

6)
Nu toată judecata are loc deodată. Unii oameni au fost deja
judecaţi. Au arătat că nu merită viața. Acești oameni nu vor fi înviați din
morți în lumea nouă. Adam și Eva au fost judecați nedemni de viață. Au
fost omorâţi de Iehova. Oamenii care au murit în potopul din zilele lui
Noe au primit același fel de judecată nefavorabilă. Dumnezeu a adus
potopul care „i-a distrus pe toți”. (Luca 17:27) Oamenii din cetatea
Sodomei au murit de o ploaie de foc din cer, după ce au primit o
271
judecată nefavorabilă. Alteori şi alte grupuri au primit o judecată
nefavorabilă. Ei au dovedit că nu sunt vrednici de viață și nu vor învia.
Astăzi, însă, o judecată specială este în curs.
6) Cine au fost judecați deja?

7)
Cum poate fi obținută astăzi de cineva o judecată proastă?
Poate fi obținută refuzând să asculte de Dumnezeu. O persoană poate
obține o judecată nefavorabilă continuând să fie de partea
conducătorilor religioși falși sau păcătuind împotriva spiritului lui
Dumnezeu. Isus le-a spus conducătorilor religioși mincinoși: „Șerpi, pui
de vipere, cum veți fugi de judecata Gheenei?” (Matei 23:33) Cu
siguranță nu va fi înțelept să fim de partea celor care intră în Gheena
sau în distrugerea veșnică. Și despre păcătuirea împotriva spiritului
sfânt, care înseamnă a merge direct împotriva voinței clare a lui
Dumnezeu, Isus a spus: „Orice fel de păcat și de blasfemie li se va ierta
oamenilor, dar blasfemia împotriva spiritului nu se va ierta.” (Matei
12:31)
7) Cum pot primi acum oamenii felul rău de judecată?

8)
Prin urmare, oamenii care vor fi judecaţi nefavorabil sunt
oamenii care au refuzat să asculte de Dumnezeu și care au refuzat să fie
conduși de Maestrul, Isus Cristos. Ei sunt oameni încăpățânați. Isus a
spus că oamenii de acest fel, astăzi, sunt asemenea caprelor. El a spus
că acești oameni, asemenea caprelor, „vor merge la tăiere veșnică”.
(Matei 25:46) În bătălia lui Dumnezeu de la Armaghedon, ei vor fi tăiați
pentru totdeauna din viață.
8) Ce fel de oameni vor fi jucați nefavorabil?

9)
Cei care vin la o „înviere a judecății” vor fi judecați în timpul
celor o mie de ani ai domniei lui Cristos. Toți cei care trăiesc pe pământ
vor primi mari binecuvântări în acea perioadă, dar unii dintre oamenii
care sunt înviați pentru judecată sau unii care sunt născuți ca copii ai
oamenilor care trăiesc după Armaghedon, tot pot refuza să-I servească
272
lui Dumnezeu. Oricine refuză să asculte de Împărăția lui Dumnezeu,
după o încercare destul de lungă, va fi pedepsit cu moartea. Moartea lui
nu poate fi reproșată nimănui altcuiva, ci se va întâmpla doar pentru că
el a refuzat în mod voit să asculte de Dumnezeu. Un astfel de om este
condamnat la distrugere înainte de sfârșitul domniei de o mie de ani a
lui Cristos Isus.
9) De ce vor fi judecați nefavorabil unii oameni în timpul domniei de o mie de ani?

10)
Dar judecata finală încă nu va fi venit. Judecata finală nu va veni
până la sfârșitul domniei de o mie de ani a lui Cristos. Până atunci, toți
oamenii care au continuat să trăiască pe pământ vor fi scoși din starea
lor căzută. Paradisul va fi fost complet restaurat. Toți morții din
mormintele memoriale vor fi înviați. Lucruri bune vor fi făcute.
Pământul va fi plin de oameni buni, care vor asculta cu adevărat de
Dumnezeu. Întregul pământ va fi adus înapoi în starea binecuvântată
care a existat în paradisul Edenului. Apoi, la sfârșitul celor o mie de ani,
Regele Cristos Isus îi va reda înapoi paradisul lui Iehova Dumnezeu.
Atunci Iehova va permite să vină proba finală. Atunci fiecare persoană
trebuie să dovedească dacă, asemenea lui Adam, va eșua să-l iubească
pe Dumnezeu sau dacă, asemenea lui Cristos Isus, va rămâne cu
adevărat pe calea lui Dumnezeu.
10) Ce va avea loc înainte ca judecata finală să vină?

11)
Printre miliardele de oameni care vor trăi pe pământul bun în
acel timp, vor fi bărbații și femeile care vor fi aduși înapoi la „învierea
judecății” în timpul celor o mie de ani. De asemenea, vor exista bărbați
și femei care s-au născut ca copii ai oamenilor care au trăit după
Armaghedon. Persoanele din aceste grupuri vor fi până atunci perfecte.
Ele trebuie încercate, astfel încât să poată dovedi în mod perfect că
dragostea lor față de Dumnezeu este cu adevărat autentică și că va
rezista în probă.
11) Care două grupuri trebuie să fie încercate în mod special?

273
 12)
Nu numai acești oameni, ci toți cei care trăiesc oriunde pe
pământ vor trebui să facă față acestei ultime probe, chiar și prinții
„noului pământ” și oamenii asemenea oilor, care au trăit după
Armaghedon. Toți cei de pe pământ vor fi judecați în funcție de modul
în care îndeplinesc această probă.
12) Cine altcineva trebuie supus la această probă?

13)
Cum va veni proba finală? Proba finală va veni atunci când
Satan și demonii săi, care au fost legați și întemnițați în abis la
Armaghedon, vor fi eliberați pentru puțin timp. Apocalipsa spune cum
Satan Diavolul va fi legat și întemnițat la Armaghedon și cum va fi
eliberat o mie de ani mai târziu. Apocalipsa spune:
13) Cum va veni proba finală?

14)
„Apoi am văzut un înger care cobora din cer cu cheia abisului și
cu un lanț mare în mână. El l-a prins pe balaur, șarpele cel vechi, care
este Diavolul și Satan, și l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în abis
și a închis și a sigilat abisul deasupra lui ca el să nu mai inducă în eroare
națiunile până nu se vor sfârși cei o mie de ani. După aceea va fi
dezlegat pentru puțin timp.” – Apocalipsa 20:1-3.
14) Ce spune Apocalipsa 20:1-3 despre legarea și eliberarea lui Satan?

15)
Inima lui Satan nu se va fi schimbat. Din nou, el va încerca să-i
îndepărteze pe toți oamenii de Dumnezeu. El va folosi un fel de egoism
ca armă. El va încerca să-i facă pe oameni să creadă că le va fi mai bine
dacă îl urmează, decât ar fi dacă vor fi făcut bine și vor asculta de
Dumnezeu. Egoismul este un lucru pe care Satan îl înțelege. Dorința
egoistă de a fi adorat a fost cea care l-a determinat pe Satan însuși să se
întoarcă împotriva lui Dumnezeu. Dorința egoistă a Evei de a „fi ca
Dumnezeu, cunoscând binele și răul”, a fost cea care a condus-o în
capcana lui Satan. Așa că Satan va folosi o chemare vicleană spre
egoism, la sfârșitul celor o mie de ani. Dar indiferent de metoda pe care

274
o folosește, el va face tot ce poate pentru a-i duce pe toți cu el în
distrugerea finală.
15) Cum va da Satan atacul său final?

16)
Apocalipsa 20:7-9 spune: „Când se vor sfârși cei o mie de ani,
Satan va fi dezlegat din închisoarea lui și va ieși ca să inducă în eroare
națiunile din cele patru colțuri ale pământului”. Oamenii pe care el i-a
înșelat îi vor amenința pe cei sfinți ai lui Dumnezeu, chiar așa cum a
făcut asta Gog din ținutul Magogului cu o mie de ani înainte. Atunci
oameni pe care el i-a înșelat vor fi distruși; profeția spune: „a coborât
foc din cer și i-a mistuit”. Cu această distrugere judecata lor va fi
completă! În acel mod oricine care se va răscula împreună cu Satan va fi
în mod deplin distrus cu totul.
16) Ce li se va întâmpla oamenilor care îl urmează pe Satan?

17)
De asemenea, și Satan și demonii săi vor fi distruși. Apocalipsa
20:10 spune: „Și Diavolul, care-i inducea în eroare, a fost aruncat în
lacul de foc și de sulf”. Acest lac este simbolul „morții a doua” din care
nu mai există nici o înviere. – Apocalipsa 20:10
17) Ce i se va întâmpla lui Satan?

18)
Acesta va fi sfârșitul lui Satan și va fi sfârșitul tuturor oamenilor
pe care îi va conduce la răzvrătire împreună cu el. Prin executarea
judecății după această ultimă încercare, pământul perfect va fi curățit.
Toți cei care nu vor asculta vreodată de Iehova vor fi plecați. Toți cei
care vor rămâne vor fi dovedit că vor asculta cu adevărat de Dumnezeu
pentru totdeauna. Proba lui Iehova este precisă. Și întrucât proba lui
este precisă, putem fi siguri că, atunci când spune că oricine trăiește pe
pământ este vrednic de viață, niciodată nu va mai exista nici măcar un
singur caz de răzvrătire sau neascultare împotriva lui, nicăieri pe
pământ!
18) Cum știm noi că oameni niciodată nu vor mai fi neascultători de Dumnezeu?

275
 19)
Fiecare persoană care trece această probă finală va primi cea
mai mare dintre recompense. El va fi declarat drept de marele
Judecător, Iehova. Prin urmare, numele lui va fi „scris în cartea vieții” și
i se va da dreptul la viață desăvârșită pe pământul paradis pentru
totdeauna!
19) Cum vor fi răsplătiți oamenii care trec această probă?

20)
Acum noi putem înțelege cu adevărat ce a avut Isus în gând
când a spus: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat
pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine manifestă credință în el să nu
fie distrus, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3:16) Și putem înțelege
cuvintele lui Isus spuse Martei, sora lui Lazăr: „Eu sunt învierea și viața.
Cine manifestă credință în mine, chiar dacă moare, va reveni la viață și
oricine trăiește și manifestă credință în mine nu va muri niciodată.” –
Ioan 11:25,26.
20) Ce texte arată că viața veșnică este într-adevăr răsplata pentru bărbații și femeile
credincioase?

21)
Ce lucru minunat! Scopul lui Iehova față de pământ se va
împlini atunci pe deplin. Paradisul pe care Adam l-a pierdut cu șapte mii
de ani înainte va fi recâștigat complet. Va fi extins pe tot pământul.
Binecuvântările divine se vor revărsa peste toți cei care trăiesc.
Pământul va fi plin de oameni fericiți care vor servi cu adevărat
adevăratului Dumnezeu.
21) Ce condiții vor exista atunci?

22)
Acești oameni fericiți vor avea corpuri sănătoase și minți active.
Ca grădinari experți, ei vor îngriji bine pământul. Paradisul pământesc
va fi ca o bijuterie strălucitoare în creația Tatălui lor ceresc și ei vor avea
grijă de el cu bunătate și dragoste. Viața lor va fi o încântare zilnică,
încălzită de dragostea lui Dumnezeu și plină de privilegii fericite de a-i
servi.
22) Ce lucrare fericită vor face acești oameni buni?

276
 23)
Niciodată nu va mai exista boală, întristare, războaie sau
confuzie religioasă. Toți cei care trăiesc îi vor servi lui Iehova. Toți
oamenii vor asculta poruncile lui divine. Toți oamenii care formează
„noul pământ” îl vor servi pentru totdeauna. Pacea va dura cu adevărat
pentru toate miile de milioane de ani de timp nesfârșit care urmează să
vină! Psalmistul a spus cu mult timp în urmă lui Dumnezeu: „Ei se vor
teme de tine cât timp va fi soarele și cât timp va fi luna, din generație în
generație.” – Psalm 72:5
23) Cât de mult vor dura aceste lucruri?

24)
Acum ce am învățat despre judecată? Am aflat că o persoană
poate cădea și poate fi judecată nefavorabil fie acum, fie la
Armaghedon, fie în timpul celor o mie de ani ai domniei lui Cristos, fie la
sfârșitul probei finale. Cineva poate cădea în distrugerea veșnică prin
egoism. Dar cineva poate fi printre cei care fac bine, care primesc o
judecată favorabilă și care primesc binecuvântarea vieții veșnice pe
pământul paradis pentru totdeauna.
24) Ce am învățat noi despre judecată?

25)
Își dorește cineva viață în paradisul recâștigat? Dacă da, cum
poate căutătorul vieții veșnice, în bucurie și pace, să primească această
minunată binecuvântare? El trebuie să învețe diferitele lucruri pe care
trebuie să le facă acum pentru a asculta de Dumnezeu, care îi va
binecuvânta pe cei ascultători cu viață veșnică pe pământul paradisiac.
25) Ce trebuie să învețe acum cel ce caută viața?

277
 Capitolul treizeci

Ce trebuie să faci acum pentru a câștiga paradisul.

PE măsură ce ne apropiem de sfârșitul acestei cărți, dorim să

aflăm cum putem beneficia de ceea ce am învățat aici. Dar ce am
învățat?
1) După tot ce am învățat, ce vrem să aflăm?

2)
Am aflat despre scopul glorios al lui Dumnezeu de la paradisul
pierdut la paradisul recâştigat. Primul om a fost numit Adam și el a fost
pus într-un paradis. Prin neascultarea lui Dumnezeu, Adam l-a pierdut.
Încă de pe vremea fiului lui Adam, Abel, oamenii credincioși au privit la
aducerea înapoi a paradisului. Prin bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu,
jertfa de răscumpărare a lui Isus a făcut posibil ca paradisul să fie
readus și oamenii credincioși să trăiască în el. Am aflat cum va fi
paradisul Lumii Noi. Și, spre marea noastră bucurie, am învățat că
aducerea înapoi a paradisului pe pământ de către Împărăția lui
Dumnezeu este aproape!
2) Ce am învățat deja?

3)
Ce bună este această veste! Sute de mii de oameni învață astăzi
această veste bună și o spun și altora. Ei învață ceea ce Dumnezeu
spune că trebuie să facă și o fac. Ei trăiesc acum așa cum a spus
Dumnezeu că vor trebui să trăiască și așteaptă cu nerăbdare viața pe
pământul paradisiac. Există lucruri speciale pe care acești oameni
fericiți le-au făcut și pe care trebuie să le faceți dacă doriți să obțineți
binecuvântările lui Dumnezeu și viața în paradis sub „cerurile noi”. Să
vedem care sunt aceste lucruri necesare.
278
 3) Ce curs drept urmează deja mii de oameni?

4)
În primul rând, dacă vrei să primești binecuvântările lui
Dumnezeu, trebuie să-i studiezi Biblia. Trebuie să i te supui și să o faci
ghidul tău. Biblia este atât de importantă pentru că îți spune ce vrea
Dumnezeu să se facă. Îți spune ce a spus despre religie, adevărat și fals.
Arată cum poți câștiga viață. Pavel a spus că scrierile Bibliei sfinte „te
pot face înțelept pentru salvare prin credința în Cristos Isus.” (2 Timotei
3:15) Nimic din ceea ce ai putea învăța nu este la fel de important
pentru tine ca cunoașterea Bibliei.
4) De ce studiul Bibliei este așa de important?

5)
Această înțelepciune de la Dumnezeu este mai valoroasă decât
aurul sau argintul sau oricare dintre celelalte lucruri pe care omul le
consideră atât de importante. Dacă cineva ți-ar spune: „Îți voi da
această grămadă de diamante, sau te voi ajuta să obții o bună
cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu”, ar fi chiar prostie pentru tine
să accepți diamantele în loc de cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu.
5) Care ar fi alegerea nebună dintre diamante și cunoștință?

6)
Biblia spune că acest lucru este de fapt adevărat. Ea spune: „
Fericit este omul care găsește înțelepciunea și omul care dobândește
discernământ, căci câștigarea ei este mai bună decât câștigarea
argintului și rodul ei este mai de preț decât aurul. Ea este mai prețioasă
decât coralii, și nicio altă desfătare nu se poate compara cu ea.” –
Proverbe 3:13-15.
6) Ce spune Biblia despre valoarea înțelepciunii?

7)
De ce este această cunoștință atât de valoroasă? Este atât de
valoroasă pentru că arată calea către o viață nesfârșită în fericire. Ai
cheltui toți banii pe care îi ai și chiar ai vinde tot ceea ce ai, pentru a
cumpăra alimente sau medicamente, dacă ai avea nevoie de acea
mâncare sau de acele medicamente pentru a rămâne în viață. Dacă ai
muri de foame, ai da grămada de diamante pentru mâncare. Sau dacă
279
ai muri de sete într-un deșert, le-ai oferi pentru un pahar cu apă. Dar o
cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu te va ajuta să trăiești, nu doar
câțiva ani, ci pentru totdeauna. Acesta este motivul pentru care
cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu are mai multă valoare decât toți
banii din întreaga lume.
7) De ce este o cunoaștere a Bibliei mai valoroasă decât toți banii din lume?

8)
Isus i-a spus Dătătorului vieții sale: „Aceasta înseamnă viața
veșnică: să asimileze cunoștință despre tine, singurul Dumnezeu
adevărat și despre cel pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos.” (Ioan 17:3)
Nimic de pe faţa pământului nu are mai multă valoare decât cunoștința
care face posibilă viaţa veşnică.
8) Ce a spus Isus ca să arate importanța cunoașterii?

9)
Cât de multe trebuie să știi despre Biblie? Totul, dacă poți face
asta. Dar trebuie să știi suficient despre ea pentru a o putea folosi în
mod corect. Dumnezeu știa importanța acestui lucru. El l-a pus pe
apostolul Pavel să scrie: „Să faci tot posibilul să te prezinți aprobat
înaintea lui Dumnezeu, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie rușine,
care mânuiește corect cuvântul adevărului.” – 2 Timotei 2:15
9) Ce volum de cunoștință ar trebui să avem?

10)
Pentru a putea mânui corect cuvântul adevărului, trebuie să știi
suficient despre Biblie pentru a putea învăța pe alții și pentru a
răspunde la întrebările lor despre aceasta. Trebuie să fii capabil să le
explici Biblia și, din ea, să le arăți calea corectă. Pentru a dobândi acest
tip de cunoaștere a Bibliei va fi nevoie de timp și efort din partea ta. Dar
este important să faci asta, pentru că obținerea cunoștințelor corecte
este primul dintre lucrurile importante pe care trebuie să le faci, dacă
vrei să obții favoarea lui Dumnezeu. Și trebuie să ai favoarea Lui pentru
a câștiga viața veșnică în noua Sa lume dreaptă.
10) Ce trebuie să ști pentru a fi capabil să mânuiești corect cuvântul adevărului?

280
 11)
Care este al doilea dintre lucrurile pe care trebuie să le faci
pentru a te pregăti pentru viață în noul paradis? Trebuie să te întâlnești
cu alți oameni care au aceeași cunoștință și credință, pentru că aceștia
formează astăzi o societate a Lumii Noi.
11) Care este al doilea lucru pentru care trebuie să te pregătești pentru viață în noul paradis?

12)
Apostolul Pavel le spune creștinilor: „Să ne interesăm unii de
alții ca să ne îndemnăm la iubire și la fapte bune,  fără să neglijăm
întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm unii pe alții,
și aceasta cu atât mai mult cu cât vedeți că ziua se apropie!” – Evrei
10:24,25.
12) Cum arată apostolul că acest lucru este necesar?

13)
Întâlnindu-te cu alți oameni care, de asemenea, speră în lumea
nouă, vei crește în înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu și vei fi ajutat
să rămâi puternic împotriva atacurilor lui Satan asupra credinței tale.
Două sunt scripturile care explică acest lucru și arată cum avem nevoie
de ajutor de la alții care au aceeași speranță în Lumea Nouă. Prima
dintre aceste scripturi spune: „Fierul ascute fierul. Tot așa, un om
ascute fața altui om.” (Proverbe 27:17) Acest lucru înseamnă că atunci
când doi oameni vorbesc împreună despre Cuvântul lui Dumnezeu, unul
poate învăța de la altul. A doua scriptură arată că noi avem nevoie de
acest ajutor din partea altora: „Căci, dacă unul cade, tovarășul său îl
poate ridica. Dar ce se va întâmpla cu cel singur care cade și nu este
nimeni care să-l ridice?” – Eclesiastul 4:10.
13) Care sunt cele două scripturi care arată importanța întâlnirii cu alți oameni care au aceiași
speranță?

14)
Adevărații servi ai lui Dumnezeu au recunoscut întotdeauna
importanța întâlnirii împreună. Când trei mii de vizitatori au acceptat
adevărul în Ierusalim în ziua Cincizecimii din anul 33, ei nu au spus doar:
„Ei bine, acum știm totul”, și s-au întors imediat în orașele lor natale. Ei
au putut vedea că era important să învețe mai multe de la alți oameni

281
care aveau cunoștințe mai mari decât aveau ei. Așa că, deși acești
oameni nu aduseseră suficienți bani sau mâncare pentru o ședere
lungă, au rămas chiar acolo, la Ierusalim, ca să vorbească cu alții și să
învețe de la ei.
14) Ce exemplu Biblic arată importanța întâlnirii cu alți oameni care cunosc mai mult despre
scopurile lui Dumnezeu decât cunoaștem noi?

15)
Biblia spune despre acest lucru: „Și ei perseverau în învățătura
apostolilor, împărțeau toate lucrurile între ei, luau masa împreună și
stăruiau în rugăciune”. Dumnezeu a binecuvântat acest lucru, pentru că
Biblia spune: „În același timp, Iehova îi adăuga zilnic pe cei ce erau
salvați.”
15) Cum știm că Dumnezeu a binecuvântat acest aranjament?

16)
Un alt motiv pentru care trebuie să ne întâlnim cu adevărații
servi ai lui Dumnezeu este că printre astfel de oameni puteți asculta
instrucțiunile care spun: „tot ce este adevărat, tot ce merită respect, tot
ce este drept, tot ce este cast, tot ce merită să fie iubit, tot ce este
vorbit de bine, dacă este vreo virtute și dacă este vreun lucru demn de
laudă, acestea să fie preocuparea voastră.”
16) Care este alt motiv de ce trebuie să ne întâlnim cu alți servi ai lui Dumnezeu?

17)
Unde poți reflecta la lucruri atât de bune și iubitoare? Printre
poporul lui Iehova; printre oamenii care ți-au oferit această carte. Ei
sunt oamenii care sunt preocupați de lucrurile bune ale Cuvântului lui
Dumnezeu. Nu numai atât, dar îți vor răspunde la întrebări. Îți vor arăta
calea care duce cu adevărat la viață. Ei vor studia cu tine în propria ta
casă și te vor ajuta să înțelegi lucrurile bune ale Cuvântului lui
Dumnezeu.
17) Ce bine îți va face să te întâlnești cu martorii lui Iehova?

18)
Dar vor face și mai mult. Ei vă vor duce la adunările grupei din
Sala lor a Împărăției. Acolo vei întâlni alți oameni care au aceeași
speranță în Lumea Nouă și care îi servesc cu adevărat lui Dumnezeu.
282
Există mii de astfel de Săli ale Împărăției în întreaga lume. În astfel de
săli au loc cinci întâlniri pe săptămână. Și la fiecare dintre aceste
întâlniri veți afla mai multe despre Cuvântul lui Dumnezeu, despre
lumea Lui nouă și bună și despre datoria voastră în serviciul Lui.
18) Ce bine vei obține prin a merge la sala locală a Împărăției?

19)
Te vei întâlni regulat cu acești oameni? Îi vei lăsa să te ajute? Îi
vei lăsa să-ți facă mai ageră înțelegerea și să te ridice? Vei învăța, cu
mare bucurie, mai multe de la ei? Vei analiza lucruri adevărate,
serioase, drepte, iubitoare și bune cu ei? Amintește-ți că întâlnirea cu
oamenii care studiază cu adevărat lucruri atât de bune din Cuvântul lui
Dumnezeu este un lucru pe care trebuie să-l faci pentru a câștiga
favoarea lui Dumnezeu și viața, în noul paradis!
19) De ce avantaj te vei bucura prin întâlnirea cu astfel de oameni?

20)
Al treilea lucru pe care trebuie să-l faci pentru a primi favoarea
lui Dumnezeu este să-ți schimbi modul anterior de viață cu modul de
viață al lui Dumnezeu. Trebuie să te pocăiești de lucrurile greșite pe
care le-ai făcut. Trebuie să-i ceri lui Iehova să ierte aceste lucruri
greșite. Trebuie să accepții răscumpărarea lui Cristos prin care această
iertare este posibilă. Și trebuie să-ți dedici viața lui Iehova, hotărând să-i
aparții lui și să-i servești și să faci lucrurile în felul lui.
20) Care este al treilea lucru care trebuie să-l faci pentru a primi favoarea lui Dumnezeu?

21)
A „dedica” orice, înseamnă a-l pune deoparte pentru un scop
special. Când îți dedici viața lui Dumnezeu, îți pui viața deoparte pentru
a-i servi Lui. Te hotărăști că a-i servi este cel mai important lucru din
viața ta. Decizi că vei face cu adevărat lucrurile pe care el spune că
trebuie să le faci. Și apoi spui, așa cum a făcut Isus: „Iată! Eu vin ... ca să
fac voia ta, O Dumnezeule.” – Evrei 10:7
21) Ce înseamnă să-ți dedici personal viața lui Iehova?

283
 22)
Când ai făcut această dedicare în inima ta, cu rugăciune, atunci
trebuie să arăți altor oameni că ai făcut-o. Le arăți acest lucru fiind
botezat în apă, așa cum a fost botezat Isus în râul Iordan. Fiind
scufundat sub apă și ridicându-te din nou, arăți că ai murit față de
cursul anterior al vieții tale și că ești înviat pentru a face voia lui
Dumnezeu.
22) Ce trebuie să faci ca să arăți că ai făcut această dedicație?

23)
A face această dedicare este cel mai important lucru pe care l-ai
făcut vreodată. Dar Dumnezeu este încântat să te pună să faci asta. El
cere tuturor oamenilor care doresc să primească binecuvântările lui să-i
dedice lui viața, să fie botezați și să arate altor oameni că au făcut
această dedicare. Isus le-a spus ucenicilor săi: „Duceți-vă deci și faceți
discipoli din oamenii tuturor națiunilor, botezându-i în numele Tatălui,
al Fiului și al spiritului sfânt.” – Matei 28:19.
23) Cum știm că dedicarea și botezul sunt așteptate de la creștin?

24)
Ce înseamnă a fi botezat „în numele Tatălui, al Fiului și al
spiritului sfânt”. Înseamnă că îl accepți pe Tatăl ceresc ca pe Dumnezeu
suprem care trebuie să fie adorat și ascultat. Înseamnă că îl accepți pe
Cristos Isus ca Fiul lui Iehova, ca adevăratul răscumpărător al omului și
ca adevăratul Rege al lumii noi și ca pe Cel pe care trebuie să-l urmezi.
Și înseamnă că tu crezi că spiritul sfânt este forța activă invizibilă prin
care Tatăl ceresc își îndeplinește voia și că ne dă spiritul său prin Fiul
Său Isus pentru a ne călăuzi și a ne ajuta să facem voia lui Dumnezeu.
24) Ce înseamnă a fi botezat „în numele Tatălui, al Fiului și al spiritului sfânt?”

25)
Dacă îl accepți pe Iehova ca Conducătorul suprem al întregii
creații, vei face ceea ce spune El să faci. Acest lucru poate însemna o
schimbare în viața ta. De exemplu, în unele părți ale lumii, bărbații au
adesea mai multe soții. Dar o persoană care vrea să slujească lui
Dumnezeu și să trăiască în paradisul promis poate avea o singură soție.
Biblia le spune creştinilor: „Servii auxiliari să fie soți ai unei singure soții,
284
conducându-și bine copiii și familia.” (1 Timotei 3:12) În paradisul din
Eden, Dumnezeu Creatorul i-a dat primului bărbat, Adam, o singură
soție. În armonie cu aceasta, Dumnezeu nu va permite niciunui bărbat
să trăiască după Armaghedon pentru a vedea paradisul restaurat pe
acest pământ dacă acel bărbat are mai multe soții.
25) Ce schimbare va accepta Iehova în viețile anumitor oameni?

26)
Dar voia lui Dumnezeu pentru cei care i se dedică are de-a face
cu mult mai multe alte lucruri în afară de căsătorie. Armaghedonul,
„războiul din marea zi a Atotputernicului Dumnezeu” se apropie din ce
în ce mai mult, iar Iehova Dumnezeu are de făcut o mare lucrare înainte
de a începe acel război pentru distrugerea tuturor celor răi. El le spune
celor care aparțin „națiunii sale sfinte”: „Voi sunteți martorii mei, zice
Iehova, și servul meu pe care eu l-am ales, ca voi să puteți ști și să mă
credeți, și să înțelegeți că Eu sunt acela: înaintea mea nu a existat nici
un Dumnezeu format, nici nu va exista altul după mine. Eu, chiar Eu,
sunt Iehova; și în afară de mine nu există salvator. Eu am declarat, Eu
am salvat și Eu am arătat; și nu era dumnezeu străin printre voi; de
aceea voi sunteți martorii mei, zice Iehova, iar Eu sunt Dumnezeu. (Isaia
43:10-12 AS) Din acest motiv, dacă te dedici lui Iehova, prin Isus Cristos,
și după aceea te asociezi cu „națiunea sfântă”, a lui „clasă a servului”
atunci tu trebuie să fi unul din martorii lui Iehova. Doar gândește-te la
asta, să fi unul din martorii singurului Dumnezeu viu și adevărat,
vorbind despre întregul lui scop minunat față de omenire, de la
paradisul pierdut la paradisul recâștigat! Ce privilegiu.
26) Dacă ne dedicăm lui Iehova, ce trebuie deci să fim și de ce?

27)
Ca unul dintre martorii lui noi vom vorbi despre Împărăția lui
care a fost întemeiată în ceruri în anul 1914, când el l-a instalat pe Fiul
lui, Cristos Isus ca Rege al lumii noi. Deoarece noi am studiat dovezile că
Împărăția lui a fost stabilită în anul 1914, știm că din acel an noi trăim în
„timpul sfârșitului” acestei lumi vechi. Isus a prezis o parte importantă a
voinței lui Dumnezeu pentru noi în acest „timp al sfârșitului”, când el a
285
zis: „Această veste bună a Împărăției va fi vestită în tot pământul locuit
cu scopul unei mărturii pentru toate națiunile, și atunci sfârșitul împlinit
va veni.” (Matei 24:14) Oferirea mărturiei cu privire la Împărăția lui
Dumnezeu tuturor națiunilor, înainte ca sfârșitul lumii să vină la
Armaghedon, este partea noastră de a fi un martor al lui Iehova.
Această mărturie este dată astăzi chiar așa cum Isus a prezis, și este o
mare onoare și privilegiu a avea parte în oferirea mărturiei. Dacă ne
dedicăm să facem voia lui Dumnezeu, vom dori să avem o parte în
oferirea acelei mărturii în oricare națiune unde locuim, înainte ca
sfârșitul să vină peste națiunile lumii vechi.
27) Ca unul din martorii lui ce vom dori să vorbim acum și de ce?

28)
Numai predicatorii Împărăției lui Dumnezeu pot aștepta să fie
protejați în timpul acestui sfârșit al lumii și să trăiască după
Armaghedon în lumea nouă. Noi trebuie să facem mai mult decât doar
să acceptăm mesajul Împărăției, pentru a fi salvați. Noi trebuie și să
predicăm acest mesaj pentru a arăta că noi îl credem. Noi suntem
salvați prin mai mult decât doar să credem mesajul Împărăţiei cu toată
inima noastră; trebui și să declarăm public acel mesaj al Împărăției la
alții, ca ei, la fel de bine ca și noi, să poată fi salvați în Lumea nouă a lui
Dumnezeu. Acest lucru este exact ce a spus apostolul creștin Pavel:
„dacă declari public acest ‘cuvânt cu gura ta’, că Isus este Domn, și dacă
crezi în inima ta că Dumnezeu l-a sculat din morți, vei fi salvat. Căci cu
inima se manifestă credință pentru dreptate, dar cu gura se face o
declarație publică pentru salvare.” (Romani 10:9,10) Cum ne putem
reține din a vorbi altora lucrurile minunate, care bucură inima, pe care
noi le-am citit în această carte, precum și în Biblie?
28) Pe lângă acceptarea mesajului Împărăției ce este necesar și de ce?

29)
Dacă vrei să ai dreptul să aștepți cu nerăbdare recâștigarea
pământului paradisiac, pe care primul nostru tată Adam l-a pierdut
pentru noi, atunci trebuie să devii una dintre „celelalte oi” ale
Păstorului cel Drept al lui Iehova, pentru că numai „celelalte oi” ale lui
286
se vor bucura de viață veșnică în acel paradis binecuvântat. Isus a fost
cel care a spus: „Eu sunt păstorul cel drept, și Eu îmi cunosc oile și oile
mele mă cunosc, chiar așa cum Tatăl mă cunoaște și Eu îl cunosc pe
Tatăl; iar eu îmi predau sufletul [sau viața mea] în folosul oilor. Și Eu am
alte oi, care nu sunt din acest staul; și pe acelea trebuie să le aduc și ele
vor asculta glasul meu și vor deveni o turmă, un păstor.” – Ioan 10:14-
16, marginal.
29) Pentru recâștigarea paradisului ce trebuie să devii pentru Isus, și de ce?

30)
Acum, în acest „timp al sfârșitului” este momentul când el
începe să aducă în staul aceste alte oi pentru care și-a dat viața umană.
Este privilegiul tău acum să fii adus ca una dintre celelalte oi ale sale în
singura turmă. Această carte și cel care ți-a adus-o pot face parte din
mijloacele prin care Păstorul cel Drept al lui Iehova te aduce la o unitate
cu toți cei care vor dobândi salvarea veșnică în lumea nouă a cerurilor
noi și a unui pământ paradisiac. Și când, după dedicarea ta, ești
introdus în singura turmă sub singurul Păstor, atunci trebuie să te
alături pentru a ajuta să aduceți și mai multe „alte oi” înainte ca bătălia
de la Armaghedon să vină și să distrugă toate caprele. Cu privire la
urmașii săi, Isus Cristos a spus: „Oile mele ascultă glasul meu, eu le
cunosc și ele mă urmează. Eu le dau viață veșnică și ele nu vor fi
distruse niciodată. Nimeni nu le va smulge din mâna mea.” – Ioan
10:27,28.
30) După ce devii una din ale sale alte oi ce trebuie să faci?

31)
O dragi oi, Păstorul cel Drept cheamă în aceste zile înainte ca
lumea nouă dreaptă să fie adusă și paradisul să fie restaurat. Auziți
glasul dătător de viață al acestui Păstor iubitor care și-a predat viața lui
pământească pentru voi. Urmați-l, dedicându-vă cu dragoste lui Iehova
Dumnezeu așa cum a procedat el. Lăsați-l să fie ghidul vostru prin
acestea vremuri triste, întunecate, de moarte. Atunci Tatăl Său ceresc
va șterge lacrimile de întristare și durere din ochii voştri și Păstorul Său
Drept ca Rege vă va oferi hrană spirituală dătătoare de viață și vă va
287
călăuzi la „izvoarele apelor vieții”. Prin împărăția lui el va face posibil să
recâștigați paradisul, ca să vă puteți bucura acolo de viață nesfârșită,
împreună cu toate oile salvate spre gloria nepieritoare a lui Iehova
Dumnezeu. – Apocalips 7:17
31) Ca o persoană asemenea oi, la ce este chemat cineva să facă acum, și cu ce binecuvântări
pentru sine?

288