LIBERTATE

ÎN LUMEA NOUĂ

Lumea liberă vine numai din mâna Atotputernicului Dumnezeu. Ea este la

ușă, și nici o putere din cer sau de pe pământ nu poate întoarce mâna atot
puternicului Creator de la zidirea și oferirea ei în toată gloria sa creaturilor
demne. Trebuie să fie cu desăvârșire o lume a fiilor lui Dumnezeu, unde
Paternitatea lui Dumnezeu va fi adevărată față de toate creaturile cu bună
voință. Casa sa este o familie a creaturilor libere, fiecare dintre ele în
asemănarea Tatălui lor dătător de viață, care nu este în robia nimănui.
Adevărata libertate, în deplinătatea ei, este și va fi pentru totdeauna cea a fiilor
lui Dumnezeu. Tatăl lor atotputernic va face acest pământ liber pentru viața
veșnică și bucuria copiilor săi. Nu este voința sa că fiii săi trebuie să fie supuși
tiranilor sau dictatorilor, ci ca toți trebuie să fie membrii ai organizație sale
libere, toți recunoscând dominația universală a Dumnezeului Preaînalt.
Lumea liberă care Dumnezeu o crează nu vine fără preț de sânge, sângele
prețios al marelui iubitor de libertate care a umblat vreodată pe acest pământ.
Acel preț plătit face lumea nouă o perspectivă sigură, deși există încă mulți
dușmani pe cale. Lumea libertății perfecte va veni, așadar, deși nu fără
zgomotul unei bătălii gigantice și vărsarea a încă mai mult sânge, sângele
tuturor dușmanilor umani ai libertății, în „bătălia zilei celei mari a
Atotputernicului Dumnezeu Atotputernic”, război care pune capăt tuturor
războaielor.
Această lume prezentă nu este liberă. Ce-i de mirat, deci, că întreaga
creație suspină! În disperare ea se luptă să se elibereze prin propriile eforturi și
planuri, dar până în ziua de azi toate acestea au dispărut. Apăsarea asupra
întregii rase devine mai grea. Pe măsură ce persoanele gânditoare observă
calea lungă a istoriei omenirii presărate cu promisiunile încălcate ale
politicienilor, mângâierea falsă și nesatisfăcătoare a religiei, care merge
întotdeauna împreună cu politicienii, și blocarea și înșelarea continuă a tuturor
încercărilor omului de reformare și îmbunătățire a omenirii, ei își întorc
speranțele de la oamenii de lut. În disperarea lor, ei au încredere că există un
Dumnezeu al dreptății și că El vede condițiile și va acționa în justiția dreptății și
va aduce o alinare de durată.
Un om care a fost un campion al libertății fiilor lui Dumnezeu și care a
avut o parte în scrierea acelei mari Cărți a Libertății și Cartă a Libertății, Biblia,
descrie cu competență lunga experienţă a creației umane când el a scris: „Într-
adevăr, așteptarea arzătoare a creației tânjește după descoperirea fiilor lui

1
Dumnezeu. Pentru că creația a fost supusă slăbiciunii, (nu de bună voie, ci prin
intermediul celui care a supus-o), în speranța că chiar și creația însuși va fi
eliberată din robia corupției, în LIBERTATEA gloriei copiilor lui Dumnezeu.
Pentru că noi ştim că întreaga creație suspină împreună și se trudește împreună
în durere până în timpul prezent.* Nu toți oamenii sunt într-o astfel de
așteptare și nu tânjesc după acea lume liberă, deoarece nu orice om crede în
eliberare pentru toți oamenii care trăiesc, nici orice om nu tânjește din inimă
după o lume dreaptă, deoarece nu toți oamenii doresc să practice dreptatea.
Mulți preferă ca prezenta lume să continue, pentru propria lor autosatisfacție.
Astfel de urâtori ai libertății și dreptății trebuie și vor fi curățați. În ciuda lor,
ziua este aproape când creația pământească își va înceta suspinatul, deoarece
libertatea glorioasă a fiilor lui Dumnezeu va fi fost adusă.
*Citat din epistola lui Pavel către romani (8:19-22), conform cu versiunea Emphatic Diaglott.
Vedeți de asemenea și traducerea Moffat

Chiar faptul că oamenii de stat ai lumii și iubitorii democrației vorbesc în

permanență de pre „Patru libertăți” pentru toate națiunile dovedesc că lumea
este în lanțuri. Totuși, nu faceți greșeli. Libertățile de închinare și de vorbire, și
libertățile de frică și lipsă, nu este tot ce este necesar pentru a crea o lume
liberă unde dreptatea locuiește. Va fi nevoie mai mult decât acest război global
și configuraţia internațională postbelică pentru a stabili chiar și acele patru
lucruri de dorit. Nu este vocea pesimismului și a defetismului în a spune că
mâinile omenești nu pot aduce acel cvartet de libertăți din întreaga lume și nu
pot aduce un mileniu de pace pentru toți oamenii și națiunile. Este vocea
încrederii curajoase în Dumnezeu și scopul său. Este vocea cunoștinței
adevărului Său; pentru că astfel de cunoștință face o persoană liberă de
nebuniile și imaginaţiile zadarnice a oamenilor ignoranți. Spre nici un om nu va
merge meritul pentru zidirea unei lumi noi și pentru libertatea care înconjoară
globul de care se vor bucura atunci oamenii cu bunăvoință. Oamenii care-și
imaginează că ei pot îndeplini aceste lucruri prin meritul lor și partidul lor
politic și secta religioasă, în realitate se pun în calea scopului lui Dumnezeu. În
ciuda tuturor intențiilor lor bune, dacă există, ei devin împotrivitorii
Atotputernicului Dumnezeu, și cel mai mare obstacol pentru bunăstarea
durabilă a omenirii.

PIERDEREA LIBERTĂȚII

Libertatea copiilor lui Dumnezeu a dispărut prima dată de pe pământ cu

șase mii de ani în urmă, datorită agresiunilor unui uneltitor pentru dominația
universală, Satan Diavolul. Adam „a fost fiul lui Dumnezeu.” (Luca 3:38) Iehova
Dumnezeu a întemeiat o lume liberă pentru acest „fiu al lui Dumnezeu”, dându-
2
i atunci o soție, și așezând asupra lor atât mandatul divin pentru a-și înmulți
soiul cât și umplerea pământului cu un vlăstar drept și liber. Imediat Satan
Diavolul a apucat după controlul controlul absolut al rasei umane de la izvorul
ei original. Pentru a face așa el trebuia să îndepărteze libertatea lor ca copii ai
lui Dumnezeu și să-i facă supușii săi. Libertatea și însăși existența lor au fost
condiționate de supunerea lor perfectă față de legea teocratică a Creatorului
lor. Făcându-i călcători ai legii, ca Satan, i-ar forța să iasă din familia copiilor lui
Dumnezeu și să iasă de partea Diavolului. Prin urmare, trebuia folosită
înșelăciunea. Apărând ca un înger de lumină, Diavolul le-a promis o libertate
mai mare decât o aveau. Dar ce însemna? Citiți și studiați relatarea ispitei, în
Geneza, capitolul trei, și veți vedea că a fost prin intermediul religiei.
Acceptarea a ceea ce neagă Cuvântul lui Dumnezeu și apoi acționarea în
nesupunere față de Cuvântul și porunca lui Dumnezeu este religie. Diavolul a
introdus religia pentru Adam și Eva pentru a-i face, așa cum a spus el, „înțelepți
și asemenea dumnezeilor”; dar prin îmbrățișarea lor a religiei au rezultat altele.
Deoarece aici s-a ridicat problema dominației universale, Iehova Dumnezeu nu
i-a lipsit pe Adam și Eva de libertatea religiei și a vorbirii care îi ocărau numele
lui Iehova. Primii noștri părinți și-au pierdut imediat libertatea de frică și de
lipsă, fiind alungați din grădina paradisului Eden ca religioși și rebeli, urmași ai
lui Satan, „tatăl minciunii”.
Măsurați acum ce mare pierdere a libertății a suferit întreaga familie
umană. Primii noștri părinți au renunțat ușor și ieftin la mai mult decât
libertatea de frică și lipsă. Ei au încurajat pierderea a ceea ce este imposibil
pentru puterile politice, comerciale religioase a acestei ere moderne să
înlocuiască sau să restaureze. Ei au participat la libertatea păcatului și pedeapsa
lui, și anume, moartea cu accesoriile ei a imperfecțiunii, pasiunii, bolii, truda,
accidentul, bătrânețea și mormântul. Ei au pierdut servirea lui Dumnezeu
împreună cu organizația lui liberă și au devenit servii păcatului și ai marelui
asupritor, dușmanul lui Dumnezeu. Absolut sigur de puterea sa asupra
omenirii, Satan a ocărât pe Dumnezeu ca fiind incapabil să pună un om pe
pământ care sub probă în mâinile lui Satan ar alege să-l servească pe Iehova
Dumnezeu și să-i rămână credincios. O astfel de provocare a prevestit
exercitarea intoleranței religioase prin Satan și amăgiții lui religioși de pe
pământ, și că ei ar respinge, pe cât posibil, libertatea oricui față de închinarea la
Iehova Dumnezeu în spirit și adevăr. Prima victimă a intoleranței religioase a
fost Abel, care a murit ca primul martor al lui Iehova.
O lume coruptă a fost zidită atunci. Suveranul invizibil al omului, Satan, a
atras alte creaturi spirit de partea sa și le-a organizat într-un corp puternic de
demoni pentru a lupta împotriva domniei universale a lui Iehova, pentru a ajuta
lui Satan la controlarea rasei umane. În a treia generație de la Adam religia a

3
fost organizată, când oamenii au început să se numească pe sine sau dumnezeii
falși cu numele Domnului. Amestecul demonic în treburile omenirii a urmat;
rasa contaminată a fost înființată; lipsa de evlavie a crescut împreună cu
excesul vulgar al mâncatului și băutului, căsătoriei și a altor activități, și
indiferența era arătată față de mesajul martorilor lui Iehova. O domnie a
violenței s-a răspândit peste pământul corupt. Puterea umană era cu totul
insuficientă pentru a întrerupe apăsarea cerurilor demonice asupra
pământului. Nici un eliberator uman nu putea elibera vreo parte ce putea fi
salvată din acea lume veche lipsită de evlavie și să-i transfere pe membrii ei în
condiții drepte și pace. Numai distrugerea acelei lumi puterea atotputernică a
lui Dumnezeu a oferit omenirii o nouă naștere în libertate. Doar opt persoane
au fost socotite ca fiind drepte în ochii lui Dumnezeu și nu în serviciul lui Satan
și religie. Acei opt, Noe și casa sa, au fost trecuții vii prin sfârșitul „lumii care era
atunci.” - 2 Petru 2:5; 3:6.
Acea lume veche avea aproximativ o mie șase sute cincizeci și șase de
ani, când puternicul Potop a pus capăt corupției ei, violenței ei și defăimării
numelui lui Iehova Dumnezeu. O altă lume a urmat. A fost mai bună decât
prima? Astăzi este mai veche în degenerarea umană. Trecând patruzeci și trei
de secole de la Potop, este mai lungă darea ei de seamă despre religia aliată cu
politica și practica comercială. De pe multe buze se ridică acum strigătul pentru
libertate și pentru o lume mai frumoasă și mai bună. Către cine este cum
îndreptat strigătul? Către liderii politici ai națiunilor, către clerul religios și către
magicienii comerciali și economici. În toate cazurile numai către oameni! Un
cleric proeminent din New York city a spus recent cu privire la nevoile de după
război: „Lumea epuizată de război așteaptă ca RELIGIA „să înceapă ceva”;
probabil o cruciadă a lumii moderne.” - New York Times, 14 Iunie, 1943
Strigă oamenii pentru distrugerea acestei lumi rele prezente, a politicilor
ei, a comerțului ei egoist și a religiei ei? Nici gând; ci simplu pentru
„transformarea acestei lumi vechi încât să nu fie recunoscută”, după cum
spunea cineva. Va aduce omenirii o astfel de transformare făcută de oameni
libertatea fiilor lui Dumnezeu? Va scăpa o lume veche căptușită sau va evita
distrugerea pentru care este sortită? Simplul raționament omenesc, bazat pe
istoria trecută a omului trebuie să răspundă, Nu! Cu o mai mare convingere,
credința în Dumnezeu, al cărui Cuvânt oferă explicația corectă a stării prezente
dificile a omului și a unicului remediu, răspunde Nu! O „nouă ordine mondială”
făcută de om cu promisiunile ei ademenitoare despre libertățile garantate de
om se vor dovedi a fi o decepție. Pur și simplu va pune și mai deplin oamenii
sub puterea „dumnezeului acestei lumi”, Satan, și-i va reține să se păzească
împotriva celei mai catastrofale distrugeri care va veni vreodată pe pământ.
Fiul lui Dumnezeu, Cel care și-a vărsat sângele pentru Lumea Nouă și care este

4
Fundația ei sigură, spune. „Așa cum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi la
venirea venirea Fiului omului. „Fiindcă, aşa cum a fost în zilele dinainte de
potop, mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe
în arcă, și nu au ştiut, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi; aşa va fi şi
venirea Fiului omului.” - Matei 24:37-39.
În zilele dinainte de potop, oamenii s-au convins că structura lucrurilor
religioase, sociale și guvernamentale era fixă și permanentă. Așa că ei au râs la
avertismentul despre sfârșitul lumii așa cum era transmis de Noe, martorul
credincios al lui Iehova, și de însoțitorii lui, casa sa. Istoria se va repeta. În
„noua ordine” după acest război total, propaganda oficială care se va răspândi
din partea sprijinitorilor aranjamentului postbelic va convinge poporul de rând
că lumea mai bună și mai frumoasă va fi atunci inaugurată pentru a dura; că
mâinile omeneşti au creat-o, și că mâinile omenești o vor ocroti, cu o forță
internațională de poliție. Mari vor fi perspectivele lumii libere care care va fi
oferită, iar religia va revendica că aceasta este lumea nouă la care oamenii au
visat îndelung, că aceasta are binecuvântarea religiei și trebuie să dureze. Dar
opriți-vă și întrebați-vă: De ce a izbucnit brusc trâmbițarea și propaganda
despre o lume nouă creată de politicieni și religioniști, în special din anul 1918
A.D.? și cine este în spatele ei?
Când dictatorii naziști și fasciști au încheiat concordatul lor cu capul
religios din Vatican în 1929 și respectiv în 1933, ei și-au lansat programul lor
unit de agresiune a lumii prin declararea scopului lor dea întemeia o nouă
ordine a lumii, pentru a dura o mie de ani. De asemenea, pontiful Roman s-a
rugat că o nouă ordine de lucruri trebuie să fie înființată, rugăciune pe care
puterile Axei au acceptat-o ca însemnând că pontiful religios a înțeles aspirațiile
și scopurile lor. (24 Noiembrie, 1940) Agresiunile puterilor Axei au condus la
război total. Puterile care au rezistat curajos agresorilor s-au unit sub un slogan
contrar: zidirea unei lumi noi în care Patru Libertăți vor guverna pământul.
Propaganda pentru o astfel de lume democratică este formulată în mijlocul
căldurii războiului total, și prin această propagandă oamenii mobilizați sunt
îndemnați la un efort total pentru victoria care va câștiga pacea ce urmează.
Profeția din Daniel, capitolul doisprezece, a prezis acest conflict mondial purtat
de totalitarul „rege al nordului” și aliații săi împotriva democraticului „rege al
sudului” și națiunile sale unite. Profeția inspirată declară că acest lucru
dovedește că lumea este în al ei „timp al sfârșitului”, sfârșit care include
distrugerea conducerii totalitare, din partea lui Satan și demonii săi până la
oameni.

JOACA CU LIBERTATEA OMULUI

5
 Observați că, „Creștinătatea”, datorită unei crize a înălțat steagul
eliberării pentru popor, printr-o lume făcută de om de model nou. Vor fi
realizate speranțele stârnite ale oamenilor? Istoria sacră, care a fost scrisă
demult pentru învățătura și conducerea oamenilor credinței peste care sfârșitul
lumii trebuie să vină, răspunde cu un exemplu de avertizare. „Creștinătatea”
religioasă, în acest „timp al sfârșitului”, reflectă în mod exact Ierusalimul din
vechime în timpul când răzbunarea lui Iehova împotriva ipocriziei ei religioase
era declarată împotriva acelei cetăți necredincioase, sentința ei era pecetluită și
sfârșitul ei era vizibil. Regele Zedechia a făcut un efort disperat pentru a liniști
poporul și să-l păstreze pentru el. El „a făcut un legământ cu toți oamenii cere
erau în Ierusalim, să le proclame libertatea.” Aceasta nu indica schimbarea
inimii în conducătorii și stăpânii economici și religioși ai poporului. De ce nu?
Deoarece, imediat după acea eliberare, care era datorată poporului potrivit
legii lui Dumnezeu, conducătorii: „s-au întors, și au făcut ca servii și slujitoarele
pe care i-au lăsat să plece liberi, să se întoarcă, și i-au adus în supunere ca servi
și slujitoare.”
Acela era o faptă perfidie împotriva intereselor poporului și comisă
împotriva numelui lui Dumnezeu din partea combinației politico religioase. Prin
urmare, Iehova Dumnezeu, prin martorul său Ieremia, le-a trimis un mesaj:
„Astfel vorbește DOMNUL, voi nu m-ați ascultat, proclamând libertatea, fiecare
fratelui său, și fiecare om aproapelui său: iată Eu proclam o libertate pentru voi,
zice DOMNUL, A SABIEI, A BOLII ȘI A FOAMETEI; și voi face să fiți mutați în toate
împărățiile pământului... Îi voi da chai în mâna dușmanilor lor, și în mâna celor
care le caută viața.” (Ieremia 34:1-22) Ierusalimul religios, în mod ipocrit, a
înșelat evreii cu programul lor al libertății, dar degeaba. Imediat ea a a fost
distrusă complet pentru justificarea numelui sfânt și a dreptății lui Iehova.
„Creștinătatea la fel ca Ierusalimul, pretinde a fi în relație cu Dumnezeu.
În loc de a păstra legământul cu el prin a se ridica la înălțimea legii sale și
pruncilor stabilite în Biblie, adevărata carte a libertății, „Creștinătatea” practică
religia. Ea se dedică și sprijină religia pentru binecuvântarea planurilor ei pentru
dominație mondială. Martorii lui Iehova i-au vestit mult timp că timpul erei
Împărăției libertății pentru oamenii cu bunăvoință este aici, potrivit legii și
numirii lui Dumnezeu. Războiul global prezent, Războiul Mondial l precedent și
foametea, bolile, cutremurele de pământ și persecutarea martorilor lui Iehova
dovedesc asta. De ce? Deoarece împlinesc profeția Fiului lui Dumnezeu și
mărturisesc că sfârșitul final al „Creștinătății” asupritoare și al întregii
organizații a lui Satan este aproape. Distrugerea acesteia va veni din mâna
gloriosului Dumnezeu al Libertății, Iehova, pentru a curăța calea pentru a sa
Lume Nouă cu Cristos Isus ca Rege Teocratic. De ce, atunci, „Creștinătatea”,
care pretinde a-l reprezenta pe Dumnezeu, trebuie să-și elaboreze propriul ei

6
program al lumii noi făcute de om pentru eliberarea poporului de asupritorii
lor? Este în scopul de a păstra speranța poporului fixate asupra oamenilor,
oameni care au eșuat, și pentru a orbi poporul în continuare și să-l țină departe
de „noile ceruri și noul pământ” pe care Atotputernicul Dumnezeu le-a promis
în Cuvântul său cu mult înainte de acest război global. – Ieremia 34:1-22.
La fel ca regele Ezechia și nobilii săi sub presiunea războiului, noua ordine
mondială propusă, despre care multe promisiuni atractive sunt acum făcute,
vor începe cu eforturile și aranjamentele actuale pentru libertățile omenirii. Dar
la fel de sigur cum Satan este „dumnezeul acestei lumi”, o lume liberă prin
mâna omului nu se va realiza. Cuvântul lui Dumnezeu servește în mod clar
înștiințarea că această creatură internațională postbelică care se va ridica nu va
aduce libertate din organizația demonică a lui Satan. Organizația sa este
simbolizată de „Babilon”, și este reprezentată în mod vizibil pe pământ de
consilierul spiritual al „Creștinătății”, „religia organizată”. Din Eden mai departe
religia a fost instrumentul dușmanului pentru ținerea poporului în robia
păcatului și a morții. Când creatura „noii ordini” își face debutul la încheierea
ostilităților internaționale, atunci religia organizată va „începe ceva”. Potrivit
planurilor ei prezente ea se va așeza ca stăpână pe acea creatură colorată în
roșu. Există o organizație religioasă care domină toate organizațiile religioase
ale pământului. Cu șiretenie și abilitate născută de secole, ea își va folosi
influența pentru a face noua ordine una totală. Apocalips, capitolul
șaptesprezece a prevestit acest lucru, și nu va eșua, deoarece Cuvântul lui
Dumnezeu nu se va întoarce la el gol și neîmplinit.
Religia și aliații ei politici și comerciali vor încerca să-și întindă la nesfârșit
dominația lor a pământului, în sfidarea Noi Lumi a dreptății care este timpul
numit al lui Iehova să o stabilească. Nimic altceva nu așteaptă popoarele care
se încred în noua ordine decât să fie aduși într-o mai mare robie față de
„dumnezeul acestei lumi” și față de păcat, ceea ce înseamnă împotrivire față de
Iehova Dumnezeu. Libertățile așteptate nu cor fi realizate nici durabile,
deoarece acel înlocuitor pentru Împărăția lui Dumnezeu prin Cristos nu va avea
binecuvântarea lui Dumnezeu. Singura libertate pe care el o va proclama
pentru aceasta este, așa cum este declarat: „o libertate pentru voi, spune
DOMNUL, a sabiei, a bolii și a foametei”; care a fost soarta groaznică a
Ierusalimului din vechime. Atunci vaiul se abate asupra religiei! Profeția din
Apocalips este acum înțeleasă, că înainte de sfârșitul final al ordinii postbelice,
elementele conducătoare politice, militare și comerciale se vor trezi pentru a
realiza că religia organizată a fost o cursă mortală pentru ei și că i-a atras în
lațul ei pentru distrugere la Armaghedon. Cu amărăciune și dispreț ei se vor
întoarce împotriva religiei și o vor expune și vor rupe în bucăți organizația ei
ipocrită. Înnebuniți ei vor continua lupta lor împotriva lui Iehova și împotriva

7
Regelui său al Lumii Noi. Toți oamenii, cu excepția relativ a câtorva care cred
promisiunea lui Iehova și privesc către el pentru Lumea Nouă a vieții și
libertății, vor fi înregimentați în război împotriva Conducătorilor Drepți ai lumii,
Iehova Dumnezeu și Cristos Isus. Nici unul din acești împotrivitori ai Teocraticei
Lumi Noi nu vor supraviețui. Conștienți de acel sfârșit sigur al susținătorilor noi
ordini făcute de om, acum oamenii cu bunăvoință să fie acum atenți la propria
lor cale. – Apocalips 17:12-18; 19:19-21.

SINGURA PROMISIUNE DEMNĂ DE ÎNCREDERE

În trecutul îndepărtat Domnul Dumnezeu a prezis zidirea Lumii Noi și

libertățile ei binecuvântate, iar oamenii credinței din vechime au crezut în
venirea ei. Ei nu au estimat că Dumnezeu era încet în ceea ce privește
promisiunea sa. Prin urmare, nu au presupus că promisiunea lui i-a autorizat să
ia chestiunea în propriile lor mâini, ei înșiși să întemeieze lumea promisă și să
primească gloria, lauda și cinstea. Nu, ei au așteptat după timpul numit al lui
Dumnezeu, când el o va zidi. Până atunci ei au trăit pregătindu-se pentru acea
lume glorioasă a dreptății și au acționat ca martorii ai lui Iehova, purtând
mărturia despre venirea ei. Între astfel de oameni au fost Avraam, Isaac și
Iacob, iar despre ei este scris: „Prin credință (Avraam) a călătorit în țara
promisă, ca într-o țară străină, locuind în corturi cu Isaac și Iacob, moștenitori
împreună cu el a aceleiași promisiuni: pentru că ei au privit după o cetate care
avea fundații, a cărei ziditor și făcător este Dumnezeu. Aceștia toți au murit în
credință, neprimind promisiunile, ci văzându-le de departe, au fost convinși de
ele, le-au primit și au mărturisit că ei erau străini și călători pe pământ. Pentru
că cei care spun astfel de lucruri declară „fără îndoială că ei caută o patrie. Și
într-adevăr, dacă ei nu au uitat țara din care au ieșit, ei poate au avut ocazia să
se întoarcă. Dar acum ei doreau o patrie mai bună, adică, una cerească: de
aceea Dumnezeu nu se rușinează să fie numit Dumnezeul lor; pentru că el a
pregătit pentru ei o cetate.” – Evrei 11:9,10,13-16.
Apostolul Petru a fost un altul care nu a fost înșelat de promisiunile
ademenitoare pe care oamenii le fac cu privire la această lume, în ce privește
reforma și îmbunătățirea despre care ei pretind că lucrează. Atrăgând prima
dată atenția la soarta lumii de odinioară care a pierit în Potop, iar după aceea la
destinul acestei lumi, iar la sfârșit la lumea nouă promisă a lui Dumnezeu,
apostolul scrie: „Prin care lumea care a fost, fiind înecată cu apă, a pierit, iar
cerurile și pământul care sunt acum, sunt păstrate prin același cuvânt, fiind
rezervate focului pentru ziua judecății și pierzării oamenilor neevlavioși. Totuși,
noi, potrivit promisiunii lui (Dumnezeu), așteptăm ceruri noi și un nou pământ
în care va locui dreptatea.” (2 Petru 3:6,7,13) Din acest motiv Petru nu a intrat

8
într-un tratat politic sau un concordat cu conducătorii imperiali, dictatoriali sau
totalitari ai acestei lumi, sau să se pună peste ei ca sfătuitor spiritual al lor și
putere supranațională, sau să convertească această lume și să o salveze de la
distrugere. Petru s-a devotat pe sine, neîmpărțit, pentru lucrarea lui Iehova
Dumnezeu a „luării din toate națiunile acestei lumi a poporului pentru numele
lui Dumnezeu”, ca aceștia să poată fi pregătiți pentru în Împărăția cerească a
Lumi Noi întemeiată de Dumnezeu. – Fapte 15:7-14
LIBERTATEA ÎN LUMEA NOUĂ este descrisă clar în Cuvântul lui Dumnezeu
și este, așadar, garantată irevocabil de El. Va fi o lume condusă de un Guvern
liber, un Guvern ceresc, și, prin urmare, va fi guvernat de sus, nu de oamenii de
pe pământul nou. Acel Guvern este „cetatea” glorioasă la care Avraam și
tovarășii săi moștenitori ai promisiunii lui Dumnezeu au privit prin credință.
Aceasta este ilustrată sub simbolul Ierusalimului ceresc. Apostolul Pavel a fost
născut de Dumnezeu Tatăl, pentru a fi un membru sau un cetățean al acelui
Guvern ceresc. Când scrie celorlalți creștini care sunt în rânduri pentru
Împărăția cerurilor, Pavel spune: „Dar Ierusalimul care este de sus este liber,
care este mama noastră a tuturor.” Ea stă în contrast direct cu Ierusalimul din
vechime, care a ajuns în robie datorită religiei, așa că ea a fost respinsă și
distrusă de Regele Lumii Noi și, prin urmare, distrusă de armatele romane
imperiale în anul 70 A.D. De cealaltă parte, Cel Uns, pe care Ierusalimul religios
l-a atârnat pe lemn pentru că a refuzat să se plece în servitute față de religia ei,
domnește acum liber ca Rege în Noul Ierusalim, care este de sus. Noul
Ierusalim nu va niciodată călcat în picioare de națiunile păgâne sau să sufere
distrugerea, ci va domni pentru totdeauna ca apărător al Lumii Noi a libertății și
dreptății. „Deci fraților”, concluzionează apostolul Pavel, „noi nu suntem copiii
femei sclave, ci a celei libere.” – Galateni 4:25,26,31.
Acel guvern formează „noile ceruri”, însă înainte „cerurile și pământul
care sunt acum” trebuie să fugă. Acel fapt garantează tuturor persoanelor cu
bunăvoință o libertate fundamentală, una pe care reformatorii umani politici și
religioși nu pot avea curajul să o garanteze sau să o stabilească. De ce așa?
Deoarece noua ordine postbelică încă va lăsa omenirea umilită sub tirania rea a
autorului păcatului și religiei, Satan Diavolul. Acel rău și hoardele sale demonice
au fost alungate din cer și de la și după anul 1914 A.D., când Iehova Dumnezeu
a întronat pe Fiul său ca Rege și Guvernul Lumii Noi a fost născut. Diavolul și
demonii săi au fost aruncați pe pământ. Deci, toate promisiunile umane despre
vremuri mai bune sub aranjamentul postbelic se vor dovedi false; deoarece
Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Vai locuitorilor pământului și ai mării! Pentru
că Diavolul s-a coborât la voi, având o mare mânie, deoarece el știe că are puţin
timp”. Atâta timp cât el este liber și deoarece nu există organizație
pământească, religioasă sau politică, cu puterea de a-l lega pe Diavol,

9
supraviețuitorii războiului global, pot privi, nu la libertății mai extinse, ci la
creșterea înregimentării și la apăsarea oamenilor pentru a-i ține sub
„dumnezeul acestei lumi” și pentru a-i întoarce la ateism și religie, prin urmare
împotriva lui Dumnezeu și a Împărăției sale. Prin toate aceste reglementări ale
oamenilor și a restrângerilor progresive a libertăților lor, ținta principală a
Diavolului vor fi cei ce vestesc și stau pentru domnia dreaptă a lui Iehova prin
Cristos Isus, și anume, rămășița copiilor Ierusalimului care este de sus ți care
este liberă. Cuvântul lui Dumnezeu avertizează: „Și când balaurul a văzut că a
fost aruncat la pământ, el a persecutat femeia care a născut bărbatul copil...Și
balaurul era mânios pe femeie și a mers să facă război cu rămășița seminței ei,
care păzește poruncile lui Dumnezeu, și are mărturia lui Isus Cristos.” –
Apocalips 12:1-17.
Este sigur că lupta martorilor lui Iehova și a tovarășilor lor cu bunăvoință
pentru libertatea de închinare, serviciul și lăudarea lui Dumnezeu și a Regelui
său trebuie și va continua în noua ordine postbelică. Lupta își va atinge punctul
culminant în Bătălia Armaghedonului. Marele Înger al lui Iehova, al eliberării,
Cristos Isus, va interveni în luptă și va restrânge pe marele împotrivitor al
întregii libertăți. Așa cum Apocalipsa lui Dumnezeu descrie în simbol: „Și el l-a
prins pe balaur, acel șarpe vechi, care este Diavolul și Satan, și l-a legat o mie de
ani, și l-a aruncat în groapa fără fund, și l-a închis, ca el să nu mai înșele
națiunile, până cei o mie de ani se vor împlini: și după aceea el trebuie să fie
dezlegat pentru puțin timp”. Dezlegarea lui Satan după ce lumea dreptății a
fost în acțiune pentru o mie de ani va eșua să corupă și să biruiască noile ceruri
și noul pământ. După aceea acel rău va fi înlăturat ca prin focurile Gheenei care
arde complet toate gunoaiele și purifică universul. – Apocalips 20:1-3, 7-10.
Regele Noului Ierusalim, când a fost pe pământ ca om și cunoscut ca „Fiul
omului”, a spus: „Oricine comite păcat este servul păcatului. Și servul nu
rămâne pentru totdeauna în casă; dar Fiul rămâne pentru totdeauna. Deci,
dacă Fiul vă va face liberi, voi veți fi într-adevăr liberi.” (Ioan 8:34-36)
„Creștinătatea” postbelică nu poate, ci va eșua să elibereze poporul de păcat la
fel de sigur cum ea va eșua să elibereze națiunile de suveranul lor invizibil,
Satan Diavolul, și toți demonii lui răi. Nu contează că „religia organizată” va
călări și va conduce noua ordine și că „mai multă religie” va fi folosită.
Cum pot cei ce sunt ei însuși robi să elibereze alți robi? Religioșii și aliații
lor comerciali și judiciari sunt ei înșiși cu toții servi ai păcatului, incapabili să
biruiască păcatul în ei înșiși și, de asemenea, incapabili să legifereze păcatul și
egoismul din această lume. Fiind servi, și nu fii liberi. Ei nu vor rămâne pentru
mult timp. Speranța libertății, atât tim cât această lume durează, este
zadarnică.

10
 Regele Lumii Noi este Fiul lui Dumnezeu, cel fără păcat, și este liber. El va
„Tată Veșnic” pentru toți supușii săi ascultători, și-i va face fii și fiicele sale.
Când el îi eliberează, ei vor fi în realitate „liberi”. Cu toate că sunt născuți în
nelegiuire și concepuți în păcat ca un rezultat al descendenței lor naturale din
Adam și Eva, ei, datorită motivului bunăvoinței și devotamentului lor față de
Împărăția lui Dumnezeu, vor fi adoptați de Regele cerurilor noi și el îi va
regenera. El este mielul lui Dumnezeu care îndepărtează păcatul lumii, iar în
acea Lume Nouă el îi va elibera pe copiii săi supuși din condamnarea păcatului
de toată neputința datorată păcatului înaintea Domnului Dumnezeu. La
Armaghedon toți oamenii răi și demonii fiind îndepărtați nu va fi permis nici un
amestec în servirea lor lui Iehova Dumnezeu și ascultarea de Regele său. Orice
ajutor pentru lucrări drepte le va fi oferit. Prin procesele regeneratoare ale
„Tatălui Veșnic” ei vor fi eliberați de imperfecțiuni și de moștenirea „legii
păcatului” din membrele lor, vor birui efectiv păcatul și devin perfecți și drepți
cu adevărat înaintea lui Dumnezeu.

CONDUCĂTORI VIZIBILI PE PĂMÂNTUL NOU

Acolo nu vor fi politicieni sau uzurpatori cu putere dictatorială peste

oameni, pentru a născoci răul prin lege împotriva celor care dau lui Dumnezeu
tot ce este a lui Dumnezeu. Cezarul imperial, capitala sa Roma și aliata lui,
Cetatea Vatican, nu vor mai încălca ceea ce este a lui Dumnezeu. Ei vor
dispărea, DEFINITIV. Chiar acum „oamenii cu bunăvoință” care au devenit
tovarășii martorilor lui Iehova se unesc cu ei în repetarea cuvintelor profeției,
datorită libertății de care ei se bucură deja datorită adevărului, și mulțumind lui
Iehova eu spun: „O DOAMNE Dumnezeul nostru, tu vei predestina pacea
pentru noi; pentru că tu ai lucrat toate lucrările noastre în noi. O DOAMNE
Dumnezeul nostru, alți domni în afară de tine au domnit peste noi; dar numai
prin tine vom aminti despre numele tău. Ei sunt morți; ei nu vor trăi; ei au
decedat, ei nu se vor ridica: de aceea tu i-ai vizitat și i-ai distrus, și ai făcut toată
amintirea lor să piară.” (Isaia 26:12-14) Atunci conducătorii politici sau religioși
nu vor revendica a fi „stăpâniri înalte” ordinate de Dumnezeu. În schimb Regele
libertății va vorbi și toți profeții și patriarhii din vechime vor auzi și vor ieși
„pentru învierea vieții”, o înviere mai bună”, în perfecțiune umană. Aceștia vor
fi instalați ca „prinți pe toți pământul”. În calitate de reprezentanți vizibili ai
Regelui și Dătătorului lor a vieții, ei vor primi judecățile cerești și vor îndeplini
justiția printre oameni. „Iată, un rege va domni în dreptate și prinții vor
conduce cu judecată.” (Isaia 32:1; Ioan 5:28,29; Psalm 45:16) Datorită credinței
lor și a loialității față de Dumnezeu și dreptatea sa acei oameni din vechime au
îndurat toate categoriile de privațiuni, greutăți și chinuri din mâna religioșilor,

11
„neacceptând eliberarea; pentru ca ei să poată obține o înviere mai bună”.
Deci, instalarea lor în oficiile princiare pe pământ sub Teocrația cerească dă o
asigurare suplimentară că acesta va fi un pământ liber de corupție, mită,
apăsare și conspiraţie împotriva intereselor oamenilor. – Evrei 11:32-40.
Cu Cristos Isus și discipolii săi credincioși și moștenitori reuniți în
regalitatea conducerii cerești peste omenire, și cu acești prinți credincioși în
oficiu pe pământul curățat, acea lume a justiției și a dreptății va fi într-adevăr
„ceruri noi și un nou pământ în care va locui dreptatea”. Nici o campanie
electorală democratică, nicio bârfă și cheltuieli și nici o revoluție nu va cauza
tulburare în acea lume. Guvernul pe care Iehova îl întemeiază „nu va fi lăsat
altui popor, dar el va sparge în bucăți și va mistui toate aceste împărății și va
pentru totdeauna.” Iar oamenii de sub acest guvern se vor bucura și vor fi
mulțumiți. – Daniel 2:44
Acel Guvern va sta ca un paznic împotriva întregii frici. Militarismul poate
și va fi cu totul îndepărtat și nici o forță internațională de poliție nu trebuie să
fie menținută pentru a aplica decretele Guvernului și pentru a preveni un
oarecare fiu al unei organizații religioase să se ridice, să acționeze ca o „sabie a
acelei secte religioase” și să întindă mâna după dictatura și dominația lumii.
Puterile politice, diplomația, alianțele secrete și înțelegerile, nu vor mai cauza
tulburări între popoare. La bătălia Armaghedonului vor fi eliminate toate
frontierele naționale separatoare vor fi înlăturate; toate barierele și tarifele
comerciale, toate exploatațiile coloniale, toate prejudecățile rasiale, deosebirile
și inegalitățile. Pentru Regele Isus Cristos nu există onorarea persoanei;
salvarea sa este pentru toate persoanele cu bunăvoință din toate
naţionalităţile. Fiecare și toți trebuie să primească viața la fel, ca dar grațios de
la el și să devină copiii lui, familia pământească umană a Răscumpărătorului. Va
fi atunci așa cum este acum cu biserica sa adevărată; despre care se spune: „Nu
este nici grec nici evreu, nici circumcizie nici necircumcizie, barbar sau scit, rob
sau liber: ci Cristos este totul și în toți.” – Coloseni 3:11
Ce mare ajutor va fi aceasta pentru iubirea omului față de om. Acest
lucru va însemna libertatea de ură, care este crimă. Iubirea aproapelui omului,
care este conform cu a doua poruncă, va fi încununată de iubirea omului a lui
Iehova Dumnezeu cu toată inima sa, mintea puterea și sufletul; care este
comform cu prima și cea mai mare poruncă. Astfel de iubire, perfectă în inima
omului, va aluunga toată frica; pentru că frica are motiv de suferință și nu are
loc în lumea nouă a libertății. – 1 Ioan 4:17,18.
Când Satan, care este „tatăl minciunilor”, este zdrobit sub picioarele
Regelui la Armaghedon, atunci minciunile sale, care sunt baza religiei, vor
înceta împreună cu el. Perioada libierei circulații a minciunilor și a blasfemiilor
religioase împotriva lui Dumnezeu se va sfârși, și nici o minciună a clerului

12
religios și a enoriașilor greșit îndrumați nu va mai fi permisă în libertate.De ce
nu? Deoarece minciunile duc oamenii în robie, în timp ce lumea viitoare va fi
una a libertății. Licențe pentru mărturii false și neadevăruri nu vor fi acordate.
Tradițiile oamenilor, ale demonilor și ale religiei vor fi dispărut înaintea luminii
adevărului descoperit, iar acel adevăr este în Cuvântul lui Dumnezeu. Regele
lui, Cristos Isus, a spus: „Dacă voi continuați în cuvântul meu, atunci voi suteți
într-adevăr ucenicii mei; și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face
liberi.” (Ioan 8:31,32) Judecata sa cu privire la lumea nouă și Guvernul Teocratic
zice: „Fricoșii, necredincioșii, abominabilii, criminalii, desfrânații, vrăjitorii,
idolatrii și toți mincinoșii vor avea parte în lacul care arde cu focși pucioasă:
care este moartea a doua. Și acolo nu va intra în nici un chip ceva ce
profanează, nici ceva ce lucrează urâciune, sau minciună: doar cei care sunt
scriși în cartea vieții Mielului.” – Apocalips 21:8,27.
Legea care va fi atunci păzită din toată inima și în mod iubitor de poporul
liber de pe pământ este menționată astfel: „Acesrea sunt lucrurile care le veți
face: Spuneți fiecare om adevărul aproapelui său; îndepliniți judecata
adevărului și a păcii la porțile voastre.” (Zaharia 8:16,17; Efeseni 4:25)
Pământul va fi plin de adevăr, toate urechile vor auzi și toate limbile îl vor vorbi
fără cenzură și reprimare, iar eroarea nu va orbi ochii. Așa cum profetul a spus:
„Atunci ochii orbului vor fi deschiși, iar urechile surdului vor fi deschise. Atunci
omul șchiop va sălta ca un cerb și limba celui mul va fi LIBERĂ.” (Isaia 35:5,6
Douay) Școlile și seminariile religioase, „așa numita știință falsă”, și toată
ignoranța va fi imposibilă. În „bătălia zilei celei mari a Atotputernicului
Dumnezeu”, el se va ridica și va face pe toate creaturile existente să știe că el
este Iehova, este suprem și este unic în dominația universală.„Pentru că
pământul va fi plin de cunoștința gloriei lui Iehova, așa cum apele acoperă
marea.” (Habacuc 2:14, Am. Rev. Ver.) Acea cunoștință înseamnă viață veșnică
pentru toți care se scaldă în ea și sunt curățați de ea. Teama de Conducătorul
Universal și Ziditorul „lumii fără sfârșit” va fi peste întreaga omenire, cu acest
rezultat. „Ei nu se vor răni și nici nu se vor nimici pe tot muntele meu sfânt;
pentru că pământul va fi plin de cunoștința lui Iehova, așa cum apele acoperă
marea. – Isaia 11:9 Am. Rev. Ver.; Ioan 17:3.

ASIGURARE ÎMPOTRIVA MORȚII ȘI MORMÂNTULUI

Libertatea de toate problemele șomajului vor sosi împreună cu Lumea

nouă. Mandatul divin va fi redeclarat oamenilor cu bunăvoință la începutul
domniei de o mie de ani a lui Cristot Isus. Acești supraviețuitori ai bătăliei
Armaghedonului vor răspunde în mod ascultător așa cum au făcut fii lui Noe și
soțiile lor după marele potop, și ei vor avea o parte în îndeplinirea mandatului

13
de a umple pământul cu urmași drepți. Atunci nu va fi nevoie de un program
guvernamental pentru „siguranță socială” cu asigurare „din leagăn până la
mormânt”. Cei ce împlinesc mandatul divin vor naște copii în dreptate, dar nu
pentru necaz și nici pentru pericolul invaziei morții din leagăn. Ei își vor crește
copiii în siguranță, în împrejurări drepte și sănătoase, „în educația și sfatul
Domnului.” Aceștia, continuând să umble în astfel de sfat, în serviciu bucuros
față de Dumnezeu și Regele său, nu vor experimenta îmbătrânirea sau
greutatea anilor și mersul șovăitor în cele din urmă în mormânt. Ascultarea lor
perfectă sub probă, și în mod special sub proba finală care apare pentru o
vreme la dezlegarea pentru puțin timp a lui Satan, le va asigura răsplata vieții
veșnice în perfecțiune umană din mâna Regelui, al lor „Tată Veșnic”, „Prințul
Păcii”.
Loc pentru angajarea tuturor va fi găsit în supunerea pământului și
facerea acestuia un paradis peste tot; și lucrarea mâinilor lor nu va fi zadarnică,
ci va rămâne. Cât de plăcută va fi libertatea de epuizarea datorată
imperfecțiunii umane prezente! și toți cei care în mod activ servesc pe
Dumnezeu cu credință și devotament vor petrece un sabat perpetuu, un jubileu
fără sfârșit. (Isaia 65:17-25) Regele, Cristos Isus, în timpul câtorva zile petrecute
pe pământ, i-a vindecat pe toți cei care l-au căutat cu credință. Acum, cu putere
cerească, el se va îngriji de sănătatea tuturor supușilor săi ascultători și
credincioși, copiii săi, pe pământ, cu mult peste de ceea ce orice program de
asigurare publică sau medicină subvenționată al oricărui guvern prezent ar
putea oferi sau realiza. Marele Doctor, care a murit pentru răscumpărarea
supușilor săi, le va asigura libertatea deplină de boală, bătrânețe și moartea
însuși. Nu prin chirurgie plastică sau chirurgie estetică sau alte mijloace
omenești, ci prin puterea creativă pe care el a avut-o când Dumnezeu i-a spus,
„să facem om după chipul nostru,, după asemănarea noastră”, el va vindeca
sănătatea distrusă, imperfectă, ce îmbătrânește omenirea, îi va reîntineri și îi va
înzdrăveni în frumusețea și puterea tinereței perpetue.

În timpul în care Regele a umblat pe pământ ca om, nu numai că a vindecat

bolnavi, a restaurat invalizi și a eliberat demonizați, dar, de asemenea a înviat
morți. Sub Împărăția sa împlinirea mandatului divin nu va suprapopula
pământul, nici nu va fi dincolo de puterea Creatorului pentru a porunci, „Să
apară pământ uscat.” Când mandatul divin a fost împlinit, ceea ce înseamnă
deci că paradisul va fi răspândit până la marginile pământului, atunci cei ce se
„odihnesc în moarte” în morminte vor primi beneficiile jertfei de răscumpărare.
Puterea ce lucrează miracole îi va restaura pe aceștia din morminte, și ei „vor
ieși;...cei ce au făcut răul, la învierea judecății”.(Ioan 5:28,29 Am. Rev. Ver.) Ei
vor fi judecați conform lucrărilor care ei le fac atunci pe pământ. Ascultarea va
fi pentru ei vindecătoare, întăritoare, înălțătoare, perfecționându-le serviciul
14
pentru Regele și Judecătorul lor. La sfârșitul miei de ani, când marele ispititor
este dezlegat pentru un timp scurt, dacă ei își mențin integritatea în timpul
acestei probe ce testează inima, ei vor trăi, justificare pentru viață veșnică fiind
atunci pregătită pentru ei de Judecătorul lor. Toți cei de pe pământ care
eșuează să-și mențină integritatea față de Dumnezeu în timpul acelui „timp
scurt” al probei finale vor fi pedepsiți cu distrugerea veșnică, la fel cum și Satan
va fi. – Apocalips 20:5,7-15.
Împlinirea mandatului divin și învierea morților pământești nu tulbură
sau distruge libertatea totală de lipsă a Lumii Noi. Prin aceasta nu vor fi cauzate
probleme de hrană, și nici un Birou Mondial sau Comisie Alimentară
permanentă nu va sta continuu la serviciu să emită carnete de rații și să facă
alocări de provizii alimentare în diferite părți ale pământului. Sub
binecuvântările lui Dumnezeu paradisul pământesc va produce cu spor. Lipsă,
foamete, secetă, mană, insecte, boală și epidemie, da, chiar frica de astfel de
lucruri, nu vor tulbura pământul din nou. Împărăția lui Iehova prin Cristos este
asemenea unui munte nemișcat, și în ce privește binecuvântările, că acestea au
început să picure, în această zi a lui Iehova, peste cei care vor fi locuitori liberi
ai Lumii Noi profeția divină declară:
„Și în acest munte va face Iehova oștirilor pentru toate popoarele o
sărbătoare a lucrurilor grase, o sărbătoare cu vinuri pe drojdie, a lucrurilor
grase plină de măduvă, a vinurilor pe drojdie bine rafinate. Și el va distruge în
acest munte fața învelitorii (tristeții) care acoperă toate popoarele, și vălul care
este întins peste toate națiunile. El a înghițit moartea pentru totdeauna; și
Domnul IEHOVA va îndepărta lacrimile de pe toate fețele; și ocara poporului
său el o va îndepărta de pe tot pământul: pentru că IEHOVA a vorbit. Și se va
spune în acea zi, iată, acesta este Dumnezeul nostru, noi l-am așteptat, iar el ne
va salva: acesta este IEHOVA; noi l-am așteptat, noi ne vom veseli și ne vom
bucura în salvarea sa.” – Isaia 25:6-9, Am. Rev. Ver.
„Oamenii cu bună voință” ce ajung la cunoștința adevărului nu vor
permite acum să fie înșelați de un curs greșit. Ei vor aștepta pe Iehova
Dumnezeu și Regele lui Isus Cristos. Cele mai sus menţionate nu este o Utopie
imaginară visată de unii „sfinți” religioși, ci este Cuvântul scris al lui Dumnezeu,
jurat pe propriul său nume și este adevărat. Așadar, acceptați și credeți
Cuvântul lui acum, iar acesta să fie ghidul vieții voastre, speranța și mângâierea.
Dacă faceți așa înseamnă pentru voi câştigarea dreptului legitim al vieții veșnice
și

LIBERTATE ÎN LUMEA NOUĂ

15