Altarul si cele sapte trambite ingeresti Viziunea de fond (8:2-6)

Cei sapte ingeri

Cei sapte ngeri, dupa ct se pare, sunt ngerii judecatilor, ca si n cap.15:1. Altarul de aur dinaintea Tronului este echivalentul altarului tamierii din Sfnta templului din Ierusalim. (Ex.30:l-10). In cap.4-5, totusi, el nu apare naintea Tronului, de fapt nu apare nicaieri; ceea ce nseamna ca limbajul viziunii foloseste asemenea elemente simbolice pentru instruirea noastra spirituala, si nu trbuie sa credem ca n Sanctuarul ceresc exista altare, sfesnice si cadelnite . Sa nu facem din adevaratul Sanctuar o simpla copie a , umbrei "(Ev 10:1), doar o reflectare grandioasa a umbrei de pe pamnt. Realitatea este spirituala, iar elementele ei fizice nu ne sunt cunoscute. Desigur, pentru a ntelege lectia spirituala, Apocalipsa ne vorbeste n limbajul acelei umbre, pentru ca odata cu imaginarea scenelor n limbajul sanctuarului pamntesc, sa putem ntelege mesajul. Ingerul cu cadelnita reprezinta pe Domnul Christos ca Preot Mijlocitor. Este obisnuita reprezentarea Fiului lui Dumnezeu ca nger (Sol al lui Dumnezeu), att n VT ct si n Apocalipsa. Cadelnita se folosea la templu pentru serviciul de ispasire mijlocitoare (Num 16:46-48. Num 16:46). Tamia nu reprezinta rugaciunile credinciosilor, asa cum este parerea populara, ci ea este ceva care, se nalta mpreuna cu rugaciunile sfintilor (v.3. vezi si explicatia de la cap 5:8) Aici nu este vorba doar de strigatele martirilor din cap. 6, ci de rugaciunile tuturor sfintilor. Cnd NT spune sfinti se refera, de regula, la credinciosi n calitate de consacrati lui Dumnezeu. Ei sunt imaginati aici ca nchinatori n curtea Sanctuarului, adica pe pamnt, dupa modelul serviciului de la templul din Ierusalim: n timp ce preotul de serviciu era intrat n sanctuar ca sa aduca tamie pe altarul de aur, poporul se nchina cu fata la pamnt n curte (Le 1:8-10). Scaunul de domnie amintit aici este echivalentul acelui car al heruvimilor", capacul ispasirii (tronul harului) de deasupra chivotului legii morale (Ev 9:5, 4:16, 1 Cron 28:11). Legea este temelia tronului lui Dumnezeu (Ps 97:2). Observati legatura strnsa ntre harul (iubirea) si legea (dreptatea) lui Dumnezeu. Elle White spune ca natura lui Dumnezeu, esenta caracterului Lui este iubirea. Dreptatea nu este dect manifestarea iubirii, iar harul este o prelungire a iubirii mai mult dect dreptatea... Focul de pe altar provenea de la Dumnezeu si era ntretinut continuu (Lev.9:24, 10:11, 16:12). n timp ce tamia se nalta ncontinuu pe altarul de aur, ngerul-preot umple cadelnita cu focul sacru al dreptatii, cu jaraticul razbunarii si-l arunca pe pamnt. Focul acestei mnii nsa nu este revarsarea ultimei mnii a lui Dumnezeu (cap. 15:1) ci o serie de judecati preliminare, amestecate cu har, pedepse partiale care au loc n timp ce Iisus nca mijloceste n templul ceresc. Expresiile a treia parte" si a zecea parte", n cazul pedepselor trmbitelor (8:8-12, 9:18, 11:13) arata o pedeapsa pastiala, disciplinara; o triere facuta de Dumnezeu (Ez 5:1-4. 11-13, Zah 13:8-9) In timpul acestor pedepse, oamenii se mai pot pocai (11:13) , dar n timpul ultimelor 7 plagi, nimeni nu se va mai pocai (16:9.11.21).

Semnifica tia trmbitarii. In sens general, sunetul trmbitei este o avertizare, o atentionare. Uneori este semnal de razboi (Ex 23:20-23). Glasul lui Dumnezeu de pe Sinai este nsotit de trmbita Arhanghelului (observati descrierea din v.5 n limbajul proclamatiei de pe Sinai si prezenta tronului-chivot). Sarbatoarea trmbitelor (anul nou) inaugura perioada sarbatorilor de toamna si anunta ziua ispasirii (ziua judecatii) Lev 23:24-26. Trmbita iudaica este, n realitate, un corn de berbece, numit sofar si are un sunet care inspira solemnitate. Anul jubiliar care marca eliberarea si remproprietarirea, ncepea odata cu ziua ispasirii, la interval de 49 de ani (Lev 25:9-10). Trmbitele aveau si rol liturgic, se foloseau n serviciul ceremonial si muzical de la templu. Aici nsa avem sapte trmbite, ceea ce ne reaminteste de caderea Ierihonului (Iosua 6) si de ntronarea Domnului la Ierusalim (vezi 1 Cron 15:24, 2 Cron 23:13 comp. cu Apoc 11:15). Unele dintre pedepsele descrise n aceasta viziune seamana cu plagile venite asupra Egiptului. Exista anumite asemanari si cu cele sapte plagi. Anumite elemente din cele sapte trmbite si cele sapte plagi corespund cu cele sapte zile ale creatiei (Gen 1), ceea ce ne atrage atentia asupra dreptatii Dumnezeului Creator. Imaginile folosite pentru descrierea pedepselor divine sunt, de obicei, neexplicate, ceea ce face ca viziunea trmbitelor sa fie mai dificil de nteles. Sunt combinate imagini si metafore profetice din VT, cu multe simboluri. Incepnd cu Victorinus de Poetavium (sec. III) aceste scene au fost interpretate ca fiind paralele cu cele sapte biserici" si cele sapte peceti". ntelegerea aceasta a fost dezvoltata de multi nvatati medievali si a devenit obisnuita printre protestanti si milleriti. Desi aplicatia scenelor la evenimente istorice n-a fost uniforma si unanima, s-a cristalizat opinia ca ele reprezinta pedepsele lui Dumnezeu trimise mpotriva crestinatatii decazute, prin invaziile barbare n Occident si prin blestemul islamic n Orient, iar scenele din cap. 10-11 au fost ntelese n comparatie cu cap. 13-14. Aceasta interpretare clasica a fost sustinuta si de savantul Isaac Newton. In teologia adventista, ea este expusa de Uriah Smith.

Primele patru trambite

Deoarece interpretarea trmbitelor este controversata nca, si nu avem o pozitie dogmatica asupra acestei profetii (cu exceptia viziunii din cap. 10-11), vom reda schematic variantele cele mai serioase: Dupa Uriah Smith: Trmbita I.(v.7). Invazia vizigotilor sub Allaric (395-410), prima lovitura barbara data Imperiului de Apus. Contemporanii (Ieronim, Augustin, poetul Salvian zis Ieremia") au recunoscut n invazia barbariilor, pedeapsa lui Dumnezeu. Vizigotii au atacat pe uscat si au acaparat teritorii largi. Trmbita II (v. 8-9). Invazia vandalilor pe mare (406-455). Jefuirea Romei, ocuparea zonelor maritime. Trmbita III (v. 10-11). Atila, flagellum Dei (biciul lui Dumnezeu"), care a atacat Occidentul pe vaile rurilor (445454). Trmbita IV (v.12) Stingerea puterilor civile ale Romei (mparatul-476, consulatul-541, senatul-552). Dupa interpretari recente: Intr-un comentariu foarte erudit asupra Apocalipsei, publicat n 1982, Desmond Ford vede n aceste patru trmbite, judecati divine, calamitati sociale si spirituale venite asupra iudeilor, romanilor si crestinilor apostati. In 1987, ntr-o teza de doctorat de 500 de pagini, care analizeaza numai primele patru trmbite (!), teologul adventist Jon Paulien si expune concluziile si tentativele de interpretare, care sunt, n esenta, identice cu ale lui D. Ford. Este cel mai impresionant studiu asupra acestui subiect, care s-a facut pna n prezent. Concluziile nu sunt foarte precise n detaliu, autorul intentionnd doar sa acumuleze informatii ct mai bogate si sa le evalueze, ca ajutor pentru alti interpreti care ar fi interesati de identificarea istorica a acestor trmbite. Trmbita I: O calamitate care loveste pamntul. Pamntul (tara") un termen referitor la Tara Sfnta. Judecatile lui Dumnezeu lovesc nti pe cei mai de aproape, pe cei carora li s-au dat mai mari binecuvntari si le-au respins. Folosind imagini din vechii profeti, viziunea descrie nenorocirile venite asupra Ierusalimului si a iudeilor la anul 70 si, mai complet, la anul 135. Vezi si Is. 28:2, Ez 13:1. Hag. 2:17. Trmbita II. Prabusirea Imperiului Roman n apele invaziilor barbare (406-455). Muntele nimicitor, vulcanul lumii antice este simbolul Romei numite Babilon", dupa modelul din Ier 51:24-64. Daca aceasta este interpretarea corecta, acest Anti-Sinai apocaliptic este vazut n sensul limbajului VT, unde expresia ebraica har mashit nseamna, n acelasi timp, munte nimicitor si munte stricat", munte al coruptiei. Aceeasi expresie este folosita pentru muntele Pierzarii" (al idolatriei) pe care Solomon si naltase urciunile". Trmbita III. Fara aplicatie istorica precisa. Probabil, se prevede aici aparitia ereziilor, a alterarii Evangheliei n Biserica. Steaua cazatoare poate simboliza pe Lucifer care, prin intermediul unor nvatatori de tipul lui Balaam (Iuda 11:13) a transformat apele Evangheliei n otrava. Trmbita IV. Probabil este prevazut aici timpul de ntuneric spiritual, de obscuritate, care avea sa vina dupa ntunecarea unor adevaruri fundamentale ale Bibliei. Pare sa descrie Evul Mediu.

Trambitele V-VI in cap. 9

Daca primele patru trmbite sunt interpretate cu oarecare nesiguranta, comentatorii obisnuiesc sa spuna ca trmbitele din capitolul 9 duc la disperare pe toti exegetii. In ciuda acestui aspect, exista adevaruri esentiale care pot fi clar vazute aici, astfel nct mesajul divin nu este zadarnic. Indiferent de aplicatia istorica mai nimerita, aceste nenorociri sunt cauzate de forte demonice sub permisiunea lui Dumnezeu. Cei credinciosi, cei ce poarta sigiliul lui Dumnezeu pe frunte" sunt ocrotiti (v.4). Insasi crucea lui Iisus, meritele sngelui ispasitor, daca sunt respinse, permit slobozirea fortelor demonice asupra lumii (v.13). Pedepsele divine sunt, adesea, finale pentru unii. Mortii nu se mai pot pocai. Dar de cele mai multe ori, nici cei vii nu apreciaza harul supravietuirii (v.20-21). Pacatele incriminate aici de Ioan sunt aceleasi pe care le condamnau profetii la pagni si la compatrioti. In primul rnd este condamnat cultul imaginilor, al operelor miniilor omenesti", apoi coruptia morala care urmeaza ntotdeauna idolatriei: uciderea, ocultismul, desfrul, furtul. Toate acestea sunt exemple de calcare a celor zece porunci. Referirea la sigiliul divin pe fruntea credinciosilor ne-ar tenta sa consideram Apoc 7:1-4 drept context profetic, dar prezenta celor cinci luni" (150 zile-ani ne mpiedica sa asezam aceasta calamitate dupa 1844, daca luam n serios juramntul ngerului din cap. 10 Trmbita a 5-a (v.1-12). Steaua cazuta, care are cheia fntnii abisului, este ngerul abisului. Numele de Apollyon si Abadon are, n ambele limbi, sensul de nimicitor", distrugator". Dar poate sa fie si un joc de cuvinte aici. In ebraica, abadon nseamna pierzanie", dar ab-adon nseamna parinte domn. Deasemenea, n greceste, apollyon nseamna distrugator", iar apo-lyon este eliberator". S-ar putea sa fie vorba de un intentionat joc de cuvinte aici, desi comentatorii nu mentioneaza acest amanunt. Cel mai distructiv factor, din punct de vedere spiritual, este acela care se pretinde domn, parinte si eliberator, care pretinde ca are cheile raiului, dar nu poate descuia cu ele dect putul fara fund al abisului. Vom reda mai jos, variantele mai importante ale aplicatiei istoriciste a acestei profetii: 1. Mohamed si cuceririle islamice (?). Istoria interpretarii este bine reprezentata de comentatori care au vazut n invazia de lacuste-scorpioni, cuceririle islamice. Islamul a fost, ntradevar, o calamitate pentru crestinism, si ar fi de mirat sa lipseasca din profetie. Adventistii milleriti si pionierii AZS au vazut aici flagelul mohamedan. Dar exista importante diferente ntre cei ce fac aceasta aplicatie. Expunerea lui Josiah Litch din 1838, aplica invazia la otomani, perioada celor 150 de zile-ani fiind 1299-1449 (De la asaltul lui Othman asupra Nicomediei si pna la ntronarea ultimului mparat bizantin, cu permisiunea sultanului). Dar aplicatia facuta de milleriti a pierdut teren. Jean Vuilleumier nu vede pe otomani aici, ci pe arabi (sarazini), iar perioada de chinuri ncepe din zilele lui Mohamed si se ncheie prin asezarea resedintei la Bagdad. Steaua-nger este profetul" Islamului care a ntunecat soarele Evangheliei, iar groapa abisului este pustiul arab.

nealterate, toate vederile pionierilor credintei noastre. Dupa ce a aplicat viziunea lacustelor la cuceririle otomane ntre 12291449, Litch a vazut n cavaleria pucioasa" si veninoasa din al doilea vai", pe aceiasi otomani, de data aceast referindu-se la perioada lor de dominatie. Timpul din v. 15 l-a nteles ca perioada profetica, prin nsumarea amintita mai sus. El a adaugat aceasta perioada la cea anterioara care se ncheia n 1449, si a ajuns astfel la data de 1840 pentru caderea Turcului. El si-a publicat concluziile cu doi ani nainte de 1840, ceea ce a trezit un interes deosebit, n contextul mesajului millerit care rasuna n anii 1833-1844. Avnd nevoie de precizia ceruta de prezenta acelui ceas" care trebuia interpretat n sens apocaliptic, ca si celelalte unitati de timp alaturate, Litch a luat din Istoria lui Gibbon data de 27 iulie 1229 pentru asaltul otomanilor asupra Nicomediei si, adunnd cei 391 ani la cei 150 anteriori, a prezis ca la 11 august 1840 va avea loc un eveniment care va nsemna nlaturarea pericolului otoman. Anii 1839-1840 au adus mai multe momente importante care pot fi luate ca sfrsit al acestei perioade. Turcia a nceput sa se europenizeze si sa depinda de bunavointa marilor puteri. Unul dintre aceste momente diplomatice, misiunea lui Rifat Bey, este considerata ca fiind ncheiata la 11 aug. 1840. Interpretarea lui Litch este foarte seducatoare. Dar este bine sa fim constienti de unele obiectiuni. In primul rnd, ceasul" si ziua" aceea indica, mai degraba o data dect o perioada. In al doilea rnd, se sustine ca data oferita de Gibbon (27 iulie 1229) este citire eronata a izvoarelor folosite de marele istoric, de fapt, turcii calculeaza nceputul istoriei lor din 1230 si nu din 1299. In al treilea rnd, daca perioada de 391 ani si 15 zile necesita aceasta precizie, de ce trebuie cautat un punct precis pentru cele 150 de zile si nu pentru cele 391 de zile? Aici este o slabiciune evidenta. Iar data de 11 august 1840 nu pare mai proeminenta dect alte date din acei ani de declin. Varianta CM. Maxwell. O solutie aparent noua la interpretarea generala de mai sus, este aceea pe care o prezinta si frumosul comentariu al lui Maxwell, God Cares. (Vederea aceasta este sustinuta si de altii, printre care si William Shea). Se considera perioada de 391 de ani ntre 1453-1844 Prima data este usor de recunoscut ca fiind cucerirea Constantinopolului, iar a doua reprezinta momentul n care Sublima Poarta" este silita sa pronunte oficial cele de mai jos. Citez pe Dr. William Shea care, la rndul lui, citeaza pe comentatorul Bickersteth, a carui lucrare nu ne este accesibila: Sublima Poarta se angajeaza sa ia masuri eficiente pentru a se preveni de aici ncolo condamnarea la moarte si executia acelor crestini care sunt apostati." (21 martie 1844) De aici nainte, crestinismul nu va mai fi insultat n teritoriile mele , nici nu vor mai fi persecutati crestini pentru religia lor." (22martie 1844) Ambele date sunt ispititoare, a doua coincide si cu sfrsitul celor 2300 de ani din Dan.8:14 si cu sfrsitul celor 1335 ani din Dan. 12. Dar tratarea acelui ceas" ca reprezentnd 1 zi + 1 luna + 1 an de timp profetic, amna convingerea. Este prematur sa ne hotarm asupra unei 2. Papalitatea si cruciadele. Intr-o lucrare nca variante acum, dar toate merita cunoscute si, ceea ce este nepublicata, William Shea propune o alta explicatie. Steaua interesant, din punct de vedere cronologic, toate subliniaza cazuta este Antichristul papal, iar lacustele - scorpioni sunt perioada 1798-1844. cruciatii trimisi n mai multe rnduri, timp de 150 de ani, Varianta William Shea. Pornind de la observatia ca mpotriva pagnilor", asadar razboaie sfinte" pentru cucerirea, gramatica textului grecesc ar cere mai degraba o data, un unui mormnt gol si a unor teritorii cheie. Perioada cruciadelor punct important, si nu o suma de segmente de timp, Dr. Shea a durat circa 150 ani, ntre anii 1099-1249. Prima cifra propune urmatoarea interpretare, dupa ce, mai nti, subliniaza

de 1260 ani ai dominatiei papale este exprimata n contextul viziunii (cap. 11-12) , n luni (42 luni), zile (1260 zile) si ani (trei vremi sau ani, si jumatate), Shea vede n aceasta data importanta sfrsitul celor 1260 ani ai dominatiei papale, anul 1798. Chiar si ceasul" acela pare vizibil n cap. 11:13 (dupa Trmbita a 6-a (v. 13-21). Intelegerea acestei profetii textul grecesc, n ceasul acela"). Acest ceas care reprezinta depinde de modul n care vedem prezenta Eufratului din v. 14: sfrsitul dominatiei papale, odata cu Revolutia Franceza si este vorba ridicarea lui Napoleon, este Ingerul de o profetia desigilata. Inaltarea Evangheliei in timpulnteles ca fiind momentul dezlegarii cu geografie istorica sau de o geografie sfarsitului apocaliptica? (conf. cap. 17:1.5.15 si 16:12). Un alt factor acestei ostiri apocaliptice. Aceasta cavalerie tricolora este (10:1 - 11:14) determinant este si mentiunea unui timp n v.15; este o armata lui Napoleon si razboaiele declansate n acea perioada (Viziune aditionala care tine deprincipiului zi-an, nsumnd 391 au fost cele mai mari cunoscute pna atunci. Armatele perioada profetica n termenii trambita a 6-a) Observati si contextul literar maceluri nemaintlnite. ani si Desigilarea si proclamarea universala a profetiei 15 zile (360+30+ +1+1/24 zile) , sau este un moment franceze s-au putut lauda cusi cronologic al proclamatiei timpului. Capitolul 10 al Apocalipsei este una dintre cele mai ngerului: n Eufratului s-ar referi din trmbita a sasea. Or, profetic important, subliniat prin referirea la ceasul, ziua, luna Mentionareacadrul evenimentelor la Babilonul apocaliptic clare si mai sigure engleza veche timpul si statele catolice) ; or, tocmai din principalul stat catolic, si anul acela" ? Milleritii au urmat traducerea profetii. Ingerul (Romaprofetic din trmbita a sasea reprezinta anii 1798-1844 magnific o poate dect ceea ce (indiferent ce au nceput prefera). lui Napoleon n Orient (KJV) care spune un ceas si o zi sinu luna sifiun an", Fiul lui si de la Romavarianta am expeditiileEste un adevar sigur casi n Dumnezeu, n calitate de Sol al favorizeaza aplicatia la o perioada de timp. Dar textul grecesc interesulRazboaiele napoleoniene au durat pna la a devenit Europa. cercetatorilor pentru profetia din Dan 8:14 dezastrul Domnului si conducator al Israelului majorWaterloo n 1815: Numarul ostirii apocaliptice lor au indica, mai degraba, o data importanta. Varianta Josiah de la tocmai n aceasta perioada si ca majoritatea este, Sau. Norul si n mediul adventist a curcubeul legamntului nteles ca durata celor 2300la cine s-ar aplica. tot reprezinta Litch. Prima aplicatie a acestei profetii evident, simbolic, indiferent de zile reprezinta El attia ani (simboluri ale slavei lui Yahwe), care grande armee, poate cea mai mare fost facuta de Litch n 1838. Ea a avut un deosebit succes la acea se ncheie n 1843, 1844 sau 1847. armata din toate comparatia picioarelor cu stlpii de Aceasta atunci. Cei patru ngeri distructivi, reprezinta vremea ei. Astazi nu mai este sustinuta de teologii nostri, cu timpurile pna mplinire a profetiei despre descifrarea viziunii foc (care, mpreuna cu pastra celor 2300 de zile nu poate fi ntmplatoare. Prezenta acestor exceptia unor persoane care sunt preocupati n anorul, introduc cuceriri n toate directiile punctelor cardinale.Marile treziri tema exodului din Egipt), glasul de leu si autoritatea Lui spirituale din protestantism n prima jumatate a sec. XIX si capetenii" nu este universala (vine din cer, se aseaza cu un picior pe mare si cu proclamarea timpului daca ne de catre multi predicatori de deloc surprinzatoare, judecatii amintim de rolul lor n Daniel celalalt pe pamnt), fata comparata cu soarele si picioarele ca diverse confesiuni n Europa, n Insulele Britanice si n colonii, cap. 10 niste stlpi de foc, amintesc de descrierea din Apoc.l si Dan. n America si chiar n Asia, au fost cu siguranta o directa 10. Iar juramntul din v.5-7 este comparabil cu acela al interventie a Spiritului lui Christos. In ciuda limitelor omenesti, Arhanghelului (Michael) din Dan. 12. miscarile de tip adventist din acea perioada filadelfiana", au Racnetul de leu este n legatura cu ceasul judecatii (Ioel fost o manifestare stralucita a puterii Evangheliei. Cea mai 3:16) si, n acelasi timp, este simbolul avertizarii profetice reprezentativa din aceste miscari concomitente si aparent (Amos 3:4.7.8, Os 11:10, s 21:8). Ca si aceasta Apocalipsa necorelate a fost, cu siguranta, miscarea initiata de predicatorul (cap. 1:1), toate descoperirile profetice vin prin Christos. baptist William Miller, desfasurata ntre anii 1833-1844, care a Harisma profetica este o marturie a lui Iisus - harisma influentat puternic bisericile din Statele Unite si, prin intermediul = dar, n 1 Cor 12:4-11 etc. ; vezi cap. 19:1Ou.p, 22:9) publicatiilor, si alte zone geografice. Carticica desigilata nu poate fi documentul rascumpararii Daca n cartea lui Daniel ramasese un singur lucru jigilat din cap. 5. Acolo era un sul mare, pecetluit cu sapte peceti, aici (viziunea celor 2300 de zile), aici ngerul vine cu acea profetie este un sul mic deschis" (desfacut, desigilat). O comparatie cu desigilata. Si singura profetie sigilata n Apocalipsa (pna viziunea din Dan. 12:4-12 ne arata ca aici este vorba de cnd ?) este mesajul celor sapte tunete, care sunt ecouri ale profetia timpului (cele 2300 zile) despre care i s-a spus n mod ultimei proclamari profetice, autoritare, a lui Iisus , pe pamnt si repetat lui Daniel s-o pastreze sigilata pna la vremea pe mare... Aceasta pecetluire, precum si nvaluirea ngerului sfrsitului" cnd multi o vor cerceta si cunostinta va creste". ntr-un nor si surpriza amara experimentata de Ioan care a Din studiul asupra profetiei din Dan.8:14 reiese ca aceasta mncat" aceasta carticica dulce, ne sugereaza ca generatia perioada care priveste timpul scurs pna la razbunarea aceea nu avea sa vada clar semnificatia profunda a datei (curatirea) templului ceresc", s-a ncheiat n anul 1844. Prin profetice 1844. urmare, descifrarea si nceputul vestirii acestei profetii trebuia Nici un alt chronos dupa cele 2300 zile-ani (v.5-7). sa preceada data de 1844. Comparati juramntul din aceste versete, cu juramntul aceluiasi Personaj n Dan. 12. Observati urmatoarele sapte paralele ntre cele doua pasaje profetice: Dan.12 1. - profetia timpului sigilata ( 2300 "zile", 457 i.e.n.- 1844) 2. - pana la vremea sfarsitului 3. - Michael - Christos jura 4. - trebuie sa treaca cele trei vremi si jumatate ( 1260 "zile", 538 - 1798); aceasta inseamna 1290 "zile" de la instalarea "uraciunii" ( 508-1798) 5. - ferice de cine va ajunge la 1335 "zile" ( 508 - 1843) 6. - cand mana poporului sfant va fi zdruncinata de tot 7. - Daniel doreste sa inteleaga profetia Apoc. 10 1.- carticica deschisa 2. - in timpul sfarsitului 3. - Ingerul - Christos jura 4. - nu va mai fi nici o vreme 5. - profetia era dulce 6. - cu trambita a saptea se incheie taina lui Dumnezeu 7. - Ioan mananca profetia

Ierusalimului, a doua reprezinta insuccesul ultimei cruciade care este nfrnta n Egipt, n batalia de la Mansura. Dr. Shea vede n descrierea acestor lacuste cu casti si platose de fier, o imagine destul de izbitoare a cavalerilor cruciati.

Nu va mai fi nici o vreme". Tinnd n mini profetia desigilata a celor 2300 de seri si dimineti", n contextul cronologic-profetic al anilor 1798-1844, Domnul Christos jura pe onoarea Sa de Creator ca nu va mai fi nici un chronos. Textul grecesc nu se refera la nici o zabava (ntrziere), ci foloseste termenul - chronos = data, perioada, termen, timp fixat, vreme hotarta. Traducatorii, de regula, nu observa legatura dintre acest termen si chronos-ul sigilat din Dan. 12 (care este aici desigilat si proclamat). Dar exista si traduceri care redau termenul grecesc cu timp (vezi versiunea sinodala si Biblia cu triunghi"). n Dan. 12, ngerul Domnului jurase ca trebuie sa treaca mai nti era celor trei vremi si jumatate de persecutii, dar sfrsitul nu va fi atunci (n 1798), ci n momentul n care mna poporului sfnt va fi zdrobita de tot". Care este taina lui Dumnezeu? Este vorba de mesajul sigilat al celor sapte tunete? Cnd va suna ngerul al saptelea? Sunt lucruri care merita un studiu mai aprofundat. In orice caz, principalul eveniment pe care-l aduce trmbita a saptea este ntronarea Domnului Christos si nceputul razbunarii legii lui Dumnezeu (11:15-19). Profetia cea mai dulce, a cauzat amaraciune (v.8-10). Comparati cu Ier 15:16-21 si Ez 2:83:3. Scena care are loc n viziune este o dramatizare a ceea ce avea sa se ntmple cu credinciosii din anii 1844 care s-au bucurat de calcularea corecta a perioadei profetice si de asteptarea ca Domnul Iisus sa revina pe pamnt la data aceea. Ei stiau ca profetia se refera la o judecata, dar credeau ca judecata are loc la revenirea Domnului Christos, pentruca nu ntelegeau diferenta dintre judecata investigativa ( de cercetare) si cea executiva. Cnd Iisus va reveni, va aduce cu sine ceea ce s-a hotart deja la judecata. El nu va veni pe pamnt ca sa deschida sedinte ale unui tribunal universal. Va veni sa ia apararea poporului Lui, nimicind complet lumea rebela si lund cu El, la cer, pe credinciosii pamnteni din toate timpurile (Vezi si cele de la Apoc.3: 7-8). Cele doua dezamagiri succesive din anul 1844 au fost o experienta amara dar binefacatoare pentru adventisti, pentruca le-a dat o lectie severa de a studia mult mai serios Biblia pentru a cunoaste voia lui Dumnezeu. Cei ramasi credinciosi n urma dezamagirii au descoperit prin studiul Bibliei o privire mai profunda n profetiile ei si adevaruri teoretice si practice uitate de crestinatatea apostata. Un mesaj profetic universal (10:11). Ca si n cazul lui Ieremia si Ezechiel, Ioan (personificnd pe poporul lui Dumnezeu din timpul sfrsitului), nghite cartea desigilata, nu doar pentru propria sa hranire spirituala, ci o asimileaza pentru a o vesti altora. Mesajul adventist de astazi, este reprezentat de rolul dramatic al lui Ioan n aceasta scena, este o profetizare (o proclamare a profetiei cartii desigilate). Aceasta marturie profetica universala este neaparat necesara nainte de revenirea lui Iisus. Orict de ntinsa a fost proclamarea din anii 1840-1844, ea nu a cuprins ntreaga lume. Dar dupa efectul terapeutic al amaraciunii de la 1844, Dumnezeu a creat o Biserica universala din nimic. In 1845 erau doar cteva zeci de adventisti sabatisti n America, dar n deceniile care au urmat, mesajul profetic al Evangheliei Vesnice rostit de acei pionieri, a atras persoane de diferite nationalitati n SUA, apoi a trecut oceanul pe alte continente, ajungnd la cifra de peste 75.000 la granita dintre secole, astazi fiind circa 7 milioane n aproape toate tarile lumii (acest comentariu a fost scris in 1994). Putini, foarte putini, dar foarte raspnditi. Acest amanunt este o partiala mplinire a profetiei. Cnd ramasita credincioasa a poporului lui Dumnezeu va fi mputernicita cu Spiritul Sfnt

tot ce nu este necesar, orice flecareala si ntlnire inutila si sa ne prezentam ca robi ai Dumnezeului cel Viu." (7SDABC, Rev 11:1). Observati referirea la Apoc.6:17si 7:3. Standardul judecatii: o trestie"- toiag. In timpurile biblice, instrumentul pentru masurarea lungimii era confectionat dintr-o trestie. Dar aici este vorba despre o trestie-sceptru, deoarece termenul grecesc - rrabdos, tradus n mod gresit cu prajina, nseamna toiag, varga sau sceptru. Este simbolul autoritatii, al judecatii, al pedepsei, al regalitatii. Deaceea cuvntul canon (regula, standard) care denumea cndva, n greceste, un bt drept folosit ca metru, provine din termenul ebraic kane (trestie), ca si latinescul canna (trestie). In acest pasaj, totusi, nu este folosit termenul kanon ci - kalamos, un sinonim cu sensul de: 1. trestie, 2. toiag, baston, 3. standard de masurat lungimea, 4. condei pentru scribi. Imaginea trestiei toiag ne aminteste cu durere si pietate de patimile Aceluia care S-a jertfit pentru a ne elibera de vina si puterea pacatului, punnd n inima noastra, prin Spiritul Sau, legea Sa... Cnd ostasii L-au adus pe Iisus la judecata, I-au pus pe cap o coroana de spini si n mini o trestie asemenea unui sceptru. Ei i smulgeau sceptrul si-L loveau cu el, inspirati de Satan sa batjocoreasca principiul mparatiei Lui, legea iubirii dupa care va judeca lumea. Ce alt standard de masurat nchinatorii ar putea avea Dumnezeu, dect propria Lui lege morala n care se specifica pe prima tabla: obiectul nchinarii, modul nchinarii, spiritul nchinarii si timpul nchinarii. n viziune, Ioan preia un rol al ngerului Domnului. Asa cum a primit cartea profetica, la fel a primit si trestia de masurat. Misiunea lui si a ngerului care proclama timpul judecatii, pe mare si pe uscat, se confunda. n Apoc. 14:6-12, aceeasi Evanghelie, aceeasi avertizare universala cu privire la nchinare. Poate fi, oare, ntmplator ca, la sfrsitul acestei serii dramatice (cap. 11:19), cnd rasuna trmbita a saptea, se deschide Sanctuarul ceresc si se vede acolo CHIVOTUL LEGAMNTULUI stralucind de fulgere si provocnd tunete, cutremure si grindina ? Are, oare, acest lucru, vreo legatura cu timpul pe care-l traim? Nu exista un alt standard moral dect acela descoperit n Biblie. Este un standard spiritual, nu legalist, este o lege mparateasca" (a mparatiei cerului), o lege a libertatii (care vine din iubire, n urma mntuirii)", nu o lege scrisa doar pe piatra si careia te supui de teama. In fapt, adevaratul standard nu este litera moarta, ci spiritul viu al legii, asa cum este exemplificat n Christos. El nsusi este Cuvntul lui Dumnezeu. In El, Legea si Evanghelia sunt una. El este standardul maturitatii (desavrsirii) morale. (Ef 4:13-15). Masurarea templului, a altarului si a nchinatorilor trebuie sa fie ntr-o strnsa legatura. Templul de aici, nu poate fi dect cel ceresc, deoarece se vorbeste despre altarul lui, aici n contextul trmbitei a sasea (8:3, 9:13), iar finalul impunator al trmbitei a saptea aduce n imagine templul lui Dumnezeu care este n cer" (11:19). Daca masurarea nchinatorilor are un sens spiritual (moral), ce este masurarea templului si a altarului? n contextul profetiei desigilate a celor 2300 zile-ani care trebuiau sa treaca pna la curatirea (razbunarea) sanctuarului, este posibil ca aici, templul si altarul sa fie judecate" si ele, pentru a fi razbunate. Ziua ispasirii (ziua judecatii anuale) era ziua curatirii de pacat a sanctuarului si, n acelasi timp, a lui Israel (Lev. 16:16.19.30). Sanctuarul din Apocalipsa este, n mod evident, ceresc. Si nchinatorii sunt ceresti (Ef2:6). Dar n sens propriu ei sunt nca pe pamnt,

urechile fiecarui om. nchina n el [altar]" este o traducere stranie, fiindca nimeni nu Expresia cu privire la multe noroade etc." trebuie se nchina n altar. Unele versiuni biblice redau expresia cu cei modificata n sensul de naintea multor popoare", potrivit unei ce se nchina acolo" (la templu, n curte). Dar, gramatical este mai corecte ntelegeri a textului grecesc (vezi si versiunea corect ca acest - en auto (n el), sa fie tradus sinodala). Notati si cuvntul trebuie". naintea (n prezenta) lui" sau prin el" (cu ajutorul lui). In acest Un timp al masurarii nchinatorilor. Judecata casei lui fel, adevarata nchinare este n strnsa relatie de mijlocirea Dumnezeu (11:1). In contextul celor de mai sus, primul verset acestui altar. Indiferent despre care altar ar fi vorba aici, el din capitolul 11 este elocvent. In acest Curtea lui Israel si curtea loc, divizarea n capitole reprezinta diferite aspecte ale jertfei lui Iisus si ale nchinarii "neamurilor" (v.2) este nepotrivita, dar se poate observa usor ca exista o noastre spirituale (Apoc.5:8, 8:4, Rom 12:1). Fara sngele lui TemplulIoanla Ierusalim avea un nou rol dramatic. Al cui? Aceasta curte de afara nu este masurata n timpul judecatii de joaca n viziune doua curti principale, continuitate. Iisus, orice nchinare este ca jertfa lui Cain. circumscrise sanctuarului: curtea lui Israel, cea apropiata ca ar casei lui Dumnezeu. Curtea de afara este lasata afara. In textul Referitor la aceasta masuratoare, Ellen White sugereaza de Judecata de cercetare (preadventa) nceputa la anul 1844 altar, si curtea neamurilor, acea cercetare a ostirii lui Israel din grecesc este folosita o metafora mai dura si, oarecum, fi o lucrare echivalenta cu adica a pagnilor (neevreilor), sau priveste numai pe poporul lui Dumnezeu, pe aceia al caror curtea de afara. Intre cele doua curti, iudeii zidisera un zid de enigmatica, cu care traducatorii nu stiu ce sa faca. Daca am Apoc.7, naintea sigilarii celor 144.000: nume este scris n cartea vietii, care au avut experienta iertarii despartire (la care face aluzie Pavel n Ef. 2:14). unzilele In oarecare traduce exact, ar trebui sa spunem: curtea de afara izgonesteMarea judecata are loc si se savrseste de pacatelor, a cunoasterii lui Dumnezeu. Ei sunt masurati si pot fi noastre s-a descoperit placa pe caretemplul si pe interzicerea era gravata nchinatorii o afara si n-o masura". Se foloseste acelasi termen care peste timp. Acum Domnul zice: Masurati acceptati sau respinsi, potrivit cu dreptarul adevarului care nu accesului celor necircumcisi, vorbele si faptele ... va sunt Daca tot are sensul de a da afara, a alunga, a excomunica, a exclude sub pedeapsa cu moartea. lui!.... Aduceti-va aminte ca este numai lege ci si Evanghelie. Judecata dupa Evanghelie templul din Ierusalim ceresti... Lucrarea aceasta nainteaza, din sinagoga. Nu este doar o lasare deoparte. Cei ce nu s-au fotografiate n cartile este doar o proiectie pamnteasca a este cu mult mai severa dect judecata dupa lege, fiindca adevaratului ca sa se vadacer, caresta n Palatul mparatului Sanctuar din cine va este picioare n ziua mpacat cu Dumnezeu nu vor fi judecati n acest timp; cazul lor masurnd... Evanghelia cunoscuta si calcata n picioare aduce razbunarea mparatilor si al Dumnezeului dumnezeilor, daca Israelulbelsug va fi judecat n timpul mileniului (1 Tim 5:24, Apoc.20:11-15) lui aceea. Cei ce vor ramne statornici vor avea intrare din sngelui lui Christos asupra celui vinovat (Ev 10:28-29, Mat Dumnezeu este definit si Mntuitorului nostru Iisus Christos.se Cele 42 de luni ale neamurilor". Calcarea n picioare a n mparatia Domnului ca fiind adevaratii nchinatori, cei ce 27:25, 2 Petru 2:20-21, 1 Cor 15:1-2, Apoc 3:5). Tot Israelul nchinacnd jertfa lui Iisus, lucrul obisnuit, sa ne aducem aminte Ierusalimului ceresc (v.2 b). Durata celor 42 de luni (1260 prin ne ndeplinim aducnd ca dar sacrificiile lor, atunci Atunci este masurat, dar nu toti sunt sigilati. Aceasta masuratoare curtea pagnilor este simbolul celor cen carenchina la acelasi zile, v.3) este acelasi timp de necaz profetizat de Daniel (7:25, ca este Cineva care urmareste spiritul nu se lucram. .Oare, sa este judecata divina care vine mai nti asupra casei lui altar, care n-au pe Mntuitorul, n viata noastra de toate zilele, 12:7) la care Apocalipsa va mai face referire (cap. 12:6.14, nu aducem noi nici o mpartasire cu templul ceresc: Dumnezeu (1 Petru 4:18). Multi crestini nu sunt de acord ca si necredinciosi si falsi credinciosi, si n lucrarile din gospodarie? 13:5). Este vorba despre timpul dominatiei papale (538-1798), n munca noastra pamnteasca vrajmasii poporului lui credinciosul trebuie judecat. Dar judecata lui Dumnezeu este o Dumnezeu. Ambele curti sunt n lumea noastra. Distinctiao o dominatie n care s-a dat pe fata spiritul Romei, spiritul Atunci, pentru numele lui Dumnezeu, e cazul sa lasam la lucrare cereasca n favoarea celui credincios. Cine ramne n dintre cei ce sunt Israel lui Dumnezeu si cei ce sunt pagni, nu caracteristic pagnismului universal. Ierusalimul ceresc a fost parte Christos nu are de ce sa fie ngrijorat. este facuta dupa criterii omenesti, ci dupa dreptarul lui calcat n picioare n sens figurat, prin persecutarea cetatenilor Dumnezeu (Gal 6:15.16). lui ceresti (Dan 8:10-13, Ef2:19, Gal 4:26, Le.21:24) , n acelasi Dumnezeu iubeste pe toti oamenii si a jertfit totul pentru ca sens n care se poate calca n picioare legea si Christos (Ev si cei mai pacatosi sa poata fi salvati, daca accepta conditiile 10:28-29). Calcarea n picioare nu nseamna doar persecutie ci legamntului sfnt. Dar cei ce cauta o alta cale spre cer dect si profanare. Un serviciu divin care accentueaza ritualismul ca crucea lui Isus, cei care traiesc n razvratire fata de voia lui un paravan al pacatelor si faradelegilor, este etichetat ca fiind o Dumnezeu, cei ce n-au experimentat niciodata mpacarea cu calcare n picioare a curtilor" templului (Is 1:12 n textul ebraic, Dumnezeu, nu pot fi numiti copii ai Lui. Ei sunt pagni, vezi Biblia cu triunghi"). indiferent de rasa, nationalitate sau religie. Numele lor nu a fost niciodata scris n cartea vietii si ei se lasa animati de spiritul cel rau.

Auditia profetica despre "cei doi martori" ( v.3-13).

Este foarte util pentru cititor sa observe ca scenele descrise n v.3-13 nu sunt vazute de Ioan n viziune, ci sunt descrise profetic de catre ngerul Domnului din cap. 10 sau de catre glasul lui Dumnezeu din cer (Apoc. 10:8.11, 11:1.3). Oricum, cel ce vorbeste este Dumnezeu, nu o creatura, altfel nar putea vorbi despre cei doi martori ai Mei". Daca viziunea ngerului cu profetia desigilata are loc n contextul trmbitei a sasea, aceasta profetie despre cele 1260 zile-ani nu apartine de trmbita a sasea, ci este descoperita de Dumnezeu lui Ioan nainte de a se mplini, facndu-se aici o incursiune ntr-un viitor anterior aceluia ilustrat de viziunea ngerului si a marii avertizari despre care am vazut ca urmau sa se realizeze n perioada 1798-1844). Motivul acestei incursiuni ntr-un trecut profetic este, mai nti, nevoia unei digresiuni retorice, a unei paranteze care sa descrie n detaliu care este pacatul neamurilor care tin de curtea de afara, cea nemasurata; si n acelasi timp, nevoia de a arata cauzele aparitiei unei asemenea treziri religioase prevazute n cap. 10. Identitatea celor doi martori. Multi au vazut aici pe Enoh si Ilie care sunt n cer si care ar fi asteptati sa revina pe pamnt pentru a chema lumea la pocainta. Dar Iisus a aratat ca daca cineva nu crede Scriptura, n-ar crede nici daca ar nvia cineva din morti (Le. 16:29-31) . Pe de alta parte, Ilie a si venit, dar oamenii au facut cu el ce au vrut (Mat 17:10-13). Si daca Botezatorul mplinea profetia despre venirea lui Ilie ca sa pregateasca pe poporul lui Dumnezeu pentru ziua Domnului (Mal.4:6), mplinirea nu este completa, fiindca ziua Domnului, n sensul deplin al cuvntului, este nca n viitor, iar nevoia de pocainta este astazi mai mare ca oricnd. Daca ar mai veni nsusi Iisus, nca odata dezbracat de slava divina, cu Evanghelia Sa si cu minuni puternice, ce soarta ar avea n crestinatate? Oridecteori au fost persecutati indivizi pentru motive de constiinta, (pentru a fi salvate natiuni!) la ndemnul caiafelor erei crestine, oridecteori crestinii fac sau nu fac ceva unui nensemnat fratior al lui Iisus, acel act reprezinta atitudinea reala fata de Fiul lui Dumnezeu. Si oridecteori au existat oameni sau miscari religioase de trezire, de chemare la pocainta, acolo a fost Ilie. Iisus si-a trimis apostolii cte doi; si acest model al cuplului misionar a fost urmat de vechii crestini, de fratii valdenzi si lollarzi din Evul Mediu si de multi altii. Aici este vorba despre niste martori care au o autoritate neobisnuit de mare (v.3-6). Ilie a putut invoca focul ceresc asupra vrajmasilor lui, a putut ncuia si descuia cerul; Moise a putut preface apele n snge. Dar cheile lui Ilie nu erau altceva dect

cuvntul Domnului (1 mp 18:1) primit ca urmare a rugaciunii credintei, deoarece Ilie erau un om la fel de uman ca si noi (Iacov 5:17-18) . Iar Moise a avut n mini cheile aceleiasi autoritati: asa vorbeste Domnul!" (Ex 7:17). Ce martori ai lui Dumnezeu ar putea avea autoritatea de a aduce judecati divine asupra pamntului oridecteori vor voi"? Si nca n era crestina! Iisus a mustrat pe apostolii care doreau o asemenea autoritate (Le 9:54-56). Si a afirmat ca doar Cuvntul Evangheliei predicate de solii Lui, daca este respins, aduce judecati (Mat 10:14.15; observati contextul trimiterii celor 12, doi cte doi n v. 1-4). Glasul lui Dumnezeu identifica pe acesti doi martori cu simboluri din cartea lui Zaharia (4:3.11.14). Si pentruca nici Zaharia nu ntelegea, ngerul Domnului i-a explicat ca aceasta este o metafora pentru autoritatea si puterea cuvntului lui Dumnezeu n contrast cu slabiciunea sau puterea omeneasca (Zab 4:4-6) . Este profetia si porunca restaurarii templului lui Dumnezeu, n ciuda oricarei opozitii. O ntelegere corecta a identitatii celor doi martori a aparut nca din sec. XII, de la episcopul catolic Bruno de Segni care a vazut n cei doi martori Scripturile Vechiului si Noului Testament personificate. Vederea aceasta a fost preluata si de protestanti, printre care luteranii Mathias Flaccius (sec. XVI) si Johannes Funck. Marele matematician englez John Napier, un pasionat al Apocalipsei, a dat aceeasi explicatie cu doua secole n urma. Adventistii mostenesc aceasta opinie veche de la miscarea millerita. Si nca nu s-a descoperit una mai plauzibila. Cuvntul lui Dumnezeu este ceea ce ne lumineaza (Ps 119: 105.130) fiind un organ al Spiritului Sfnt. Cuvntul testament vine de la latinescul testis (martor). Prin urmare, cei doi martori sunt Biblia cu cele doua marturii ale ei. Este obisnuita denumirea cuvntului lui Dumnezeu ca marturie. Att decalogul, ca act oficial al legamntului, este numit marturie (Ex 25:2; n Apoc 11:19 este numit testamentul lui Dumnezeu (gr. - diatheke, iar n cap. 15:5 ( martyrion, marturie). In contextul judecatii, cele doua marturii ale VT si NT amintesc de regula judiciara stabilita de Dumnezeu din Deut 19:15. Biblia este o dovada suficienta n fata instantei constiintei. Cei doi martori-profeti sunt comparati cu doi mari ministri si ambasadori care stau naintea Suveranului ntregului pamnt . Asemenea lui Petru si Ioan, asemenea misionarilor valdenzi care mergeau doi cte doi, unul mai n vrsta si altul mai tnar, pentru a evangheliza cu riscul vietii lor, VT si NT au profetizat mbracati n sac" (n semn de umilire si doliu) n timpul dominatiei papale

Moartea si invierea celor doi martori (v.7-12)

Asemenea lui Ilie care, dupa cei trei ani si jumatate de seceta, a fost condamnat la moarte dar Dumnezeu l-a naltat la cer, asemenea lui Iisus care a profetizat timp de trei ani si jumatate, apoi a fost omort si totusi a nviat, S-a naltat si a fost glorificat prin succesul Evangheliei, Cuvntul scris a repetat n istorie acest model. Biblia era destul de rara n Evul Mediu si citirea ei nu era ncurajata. Aparitia tiparului si a Reformei a dezlegat Biblia din lanturile Bisericii Romane dar n tarile catolice si ortodoxe a continuat n principiu, situatia medievala. Insa nici tarile protestante n-au naltat Biblia la adevarata ei pozitie, ca fiind pinea vietii pentru fiecare om. Biblia a ramas legata n lanturile crezurilor protestante; orice interpretare si publicare a nvataturilor ei altfel dect nvatau bisericile de stat, erau descurajate La sfrsitul celor 1260 de ani de marturisire umilita, adica n ultimii ani ai acelei perioade, ceva "mai groaznic avea sa se ntmple. O noua putere iesita din putul aceluiasi abis descris n Apoc.9:1, dar n fond aceeasi fiara (ngerul pierzarii), avea sa se lupte cu ei, sa-i nvinga si sa-i omoare. Acest eveniment straniu este descris ca avnd un caracter local. Cetatea de aici este numita Sodoma si Egipt. Ambele toponime biblice sunt locuri peste care au venit judecatile lui Dumnezeu si din care credinciosii au trebuit sa iasa. Egiptul este simbolul ateismului, al naturalismului ocult si al sclaviei (Ex 5:2.7-9) , Sodoma este simbolul celei mai josnice imoralitati (Gen 13:13, 19:5) . Care loc (dintre cele vizitate de cei doi martori) era n mod distinct plin de necredinta, de opresiune si imoralitate, pe la sfrsitul sec. XVIII ? Ce noua putere satanica a aparut atunci ? Orice cunoscator al istoriei moderne poate ntelege ca aici este descrisa atitudinea Revolutiei Franceze fata de religie, cnd, din acel haos si mare cutremur social-politic, a iesit un guvern anticrestin, aproape ateist, declarnd razboi Bibliei. Timp de trei ani si jumatate (3,5 zile profetice!), .din nov. 1973 pana in iunie 1797, prin asa numita descrestinare si prin ulterioarele masuri opresive, crestinismul a fost condamnat n tara cea mai catolica. Chiar si dupa ce s-a introdus o constitutie care garanta libertatea religioasa a continuat aceasta situatie, deoarece, libertatea cultului se aplica numai cultelor anticrestine inventate de revolutionari: cultul Ratiunii, cultul Fiintei Supreme, 'cultul republican, teofilantropia, toate fiind de sorginte deista, ostile Bibliei. Este demna de observat relatia dintre cei trei ani sj jumatate profetici (1260 zile-ani) si cele trei zile si jumatate ale descrestinarii revolutionare. Este o corespondenta de tip faptapedeapsa, care mai apare n istoria si profetia biblica, subliniind principiul zi-an (Num 14:34, Ez 4:4-6). Cu alte cuvinte. Biserica dominanta, care a umilit Biblia si pe credinciosii ei, primeste prin Revolutia Franceza o pedeapsa. Sabia se ntoarce mpotriva Bisericii intolerante chiar n tara care a sprijinit cel mai mult papismul si care a varsat cel mai mult snge de crestin necatolic. In acest fel s-a mplinit si profetia ca martorii au fost ucisi n cetatea Sodoma si Egipt unde a fost rastignit si Domnul lor. Iisus a fost rastignit aici n persoana acelor foarte

nensemnati frati ai Lui: albigenzi, valdenzi, hughenoti etc. (vezi si Fapt 9:4-5). Nu poate fi vorba despre Ierusalim aici, cum cred unii, pentruca Ierusalimul era distrus deja pe vremea lui Ioan, iar pe timpul Revolutiei Franceze era sub dominatie otomana. Dar mpreuna cu Sodoma si Egipt, Ierusalimul este un tip al crestinatatii false care a condamnat pe urmasii lui Iisus. Lepadnd Evanghelia, locuitorii Ierusalimului au devenit jucaria spiritelor rele si au declansat acea revolta a zelotilor care s-au mncat ntre ei pna au fost nvinsi de romani. Si n acest caz, poporul lui Dumnezeu a iesit nainte de a veni potopul judecatilor divine. Franta, deasemenea, fusese n buna masura parasita de protestanti, care se refugiasera n Elvetia, Olanda si America, con- tribuind la prosperitatea acelor tari, prin talentele lor industriale, si saracind Franta de cel mai valoros element social. Descrierile din v.9-10 se refera la influenta internationala a Revolutiei care nu s-a privit pe sine ca fiind doar o problema nationala, ci europeana si chiar mondiala. Ideile ei erau deja raspndite n alte tari. Existau iacobini n Ungaria, n Anglia si n alte locuri, iar deistii si rationalistii erau nca mai raspnditi, pna n America. Toti cei care simpatizau cu ideile ei: francmasoni, filozofi rationalisti, saraci care si imaginau ca exemplul Frantei ar putea aduce izbavire, si altii, aveau toate motivele sa se bucure de programul Revolutiei Franceze. Confundnd religia Bibliei cu religia Bisericii, oamenii si-au nchipuit ca sunt chinuiti de cuvntul lui Dumnezeu. Pentru omul care doreste libertatea carnala si eliberarea de sub autoritatea legii morale a lui Dumnezeu, auzirea Legii si Evangheliei este o tortura a constiintei. Dupa aceasta descrestinare si ostilitate fata de Biblie, dupa cei trei ani si jumatate n care cruzimile, delatiunile si destrabalarea au ajuns, poate, cea mai nalta cota a istoriei, obosita de pacat si ngrozita de sine, Franta decreteaza deplina libertate religioasa n iunie 1797. A urmat un adevarat reviriment spiritual (conf. v. 11). Frica mentionata n acest verset are un sens spiritual. Ea denumeste un sentiment de veneratie, reverenta, respect. Generatia care a trait aceste evenimente a fost si martora reabilitarii Bibliei. In timpul dominatiei catolice si a altor biserici de stat , Biblia marturisise n umilinta. Revolutia s-a dovedit un si mai mare vrajmas, dorind nlaturarea completa a Bibliei.Dar ncheierea Revolutiei Franceze, care a dat si o lovitura mortala papismului, a favorizat Biblia si libertatea religioasa. Chiar din acest timp dateaza primele societati biblice. Pe lnga Anglia, SUA si alte tari, Franta a ntemeiat si ea o societate biblica. Intre anii 1804-1840 au aparut n lume, ntr-o evolutie incredibila, circa 63 de Societati Biblice diferite, dintre care, cea mai importanta este Societatea Biblica pentru Britania si Strainatate (1804). Au urmat apoi altele: elvetiana (1804), suedeza (1809), indiana (1911), finlandeza (1911), daneza (1814), germana (1815), islandeza (1815), americana (1816), norvegiana (1816), valdenza (1816), franceza (1818, la Paris), greaca (1819), rusa (1826), belgiana (1834). Aceasta naltare a Bibliei a dus la marea redesteptare interconfesionala de tip adventist dintre anii 1798-1844. Vrajmasii Bibliei, care se bucurasera de descrestinare au putut fi martori la triumful celor doi martori.

In ceasul acela s-a facut un mare cutremur de pamant (v.13)

Cu mult timp nainte de Revolutia Franceza, unii nvatati ca Thomas Goodwin (1639), Drue Cressener (1689), Robert Fleming (1701) si nu putini printre reformatii francezi (numiti hughenoti ), vazusera n acest capitol apocaliptic si n acest cutremur, o revolutie anticrestina care va avea loc n Franta si care va pedepsi papismul. Este o realitate istorica faptul ca hughenotii (calvinistii francezi) cei mai persecutati dintre protestanti, desi n-au fost de partea Revolutiei, au asteptat mplinirea profetiei acesteia ca pe o eliberare. Potrivit acestei ntelegeri, ora din acest verset s-ar situa dupa naltarea martorilor, ci o descriere simbolica a Revolutiei. Moartea si nvierea lui Iisus a fost marcata de un mare cutremur. Tot astfel este marcata si moartea si nvierea celor doi martori. Acest cutremur social face parte din al doilea vai (trmbita a sasea), potrivit v. 14. Dar prabusirile aduse de acest cutremur au fost doar de zece ori mai slabe dect vor fi n timpul strmtorarii (Ap. 16:18-19, 17:1.16-18) Aceasta prabusire partiala care prevesteste o prabusire totala, arata ca fiara care a iesit din abis, ateismul militant, avea sa-si continue activitatea n lume. Cei 7000 de oameni care au pierit n acest cutremur social nu reprezinta un numar real, ci sunt, foarte probabil, un simbol al nchinatorilor anonimi ai lui Dumnezeu (Rom 11:3.4). In afara de protestantii refugiati sau ascunsi asemenea lui Ilie si altor profeti, Dumnezeu avusese ntre catolicii francezi oameni care, au pierit pentru ca n-au vrut sa tradeze crestinismul pentru cultul republican, n timp ce o mare parte ngenunchea n fata baalilor Revolutiei. Dupa o explicatie traditionala nsa, n-ar fi vorba de persoane ci de 7000 de titluri (nobiliare si eclesiastice) care au fost desfiintate de revolutie. Textul grecesc, este adevarat, spune 7000 de nume de oameni", dar expresia se refera la persoane, ca si atunci cnd se spune suflete de oameni". Efectul spiritual al cutremurului trmbitei a sasea. Spre deosebire de acei locuitori ai pamntului din cap 9:20-21 care fusesera crutati de urgia cavaleriei demonice, aici cei ramasi sau pocait. Evident, nu poate fi vorba de o pocainta a tuturor celor ce n-au pierit n timpul Revolutiei. S-ar putea ca cei ramasi" din acest verset sa fie o denumire a ramasitei" lui Dumnezeu din perioada 1798-1844. In orice caz, termenii grecesti din ultima parte a v. 13, sunt aceeasi ca si n cap. 14:7. Observati urmatoarea paralela:

Apoc.10-11 Apoc 14 1. Un inger coborand din cer 1. Un alt inger, zburand prin mijlocul cerului 2. Carticica deschisa... Cel viu in vecii vecilor... 2. Cu o evanghelie vesnica 3. Trebuie sa profetizezi din noi, in fata multor popoare, 3. ca s-o vesteasca... oricarui neam, oricarui trib, oricarei neamuri, limbi si imparati limbi, oricarui popor 4. S-au temut de Dumnezeul cerului si I-au dat slava 4. temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava 5. Scoala-te si masoara templul, altarul... 5. caci a venit ceasul Judecatii Lui 6. si pe inchinatorii lui 6. inchinati-va Celui care 7. Care a facut cerul... pamantul... marea... 7. a facut cerul, pamantul, marea si izvoarele Este posibil ca v. 12-13 sa necesite un studiu exegetic mai profund. Evenimentele Revolutiei Franceze au deschis o era noua, aceea a secularismului, a anticrestinismului n crestinatate. Dupa 1844, aparitia evolutionismului si marxismului, miscarile revolutionare care au continuat marele seism francez, au concurat cu raspndirea tot mai larga a Evangheliei n lume. Acolo unde conditiile spirituale si sociale au creat teren favorabil, Antichristul revolutionar a manifestat aceeasi atitudine fata de Biblie. Incepnd cu Revolutia Rosie din Imperiul Tarist, sistemul socialist-comunist a creat un lagar enorm, un Egipt modern n care s-au instaurat ateismul si sclavia. In cartea sa, Odihna divina pentru neodihna omeneasca, Dr. Samuele Bacchiocchi afirma ca leninistii au ncercat chiar si nlocuirea saptamnii cu decada, ca si Revolutia franceza. Acest amanunt este interesant si pentru faptul ca revolutia bolsevica s-a considerat continuatoarea Revolutiei Franceze. Si nca un amanunt: nainte de a fi preluat ciclul saptamnal de la orientali (caldeeni, evrei), egiptenii mparteau si ei luna n decade...

Ingerul al saptelea ( al treilea "vai"). v.15-19

Evenimentele trmbitei a saptea sunt prezentate de catre Ioan n doua tablouri: a). Venirea judecatii si mparatiei lui Dumnezeu. Sarbatorirea ntronarii lui Iisus. (v.15-18) b). Deschiderea templului ceresc si razbunarea legii (v.19). Cheia ntelegerii pasajului s-ar putea afla n studierea relatiei dintre cele doua scene profetice. Pionierii nostri au nteles ca v. 19 indica Ziua Ispasirii (a Judecatii, a curatirii Sanctuarului, conf. Lev 16), deoarece numai atunci se putea deschide sala Tronului", accesul spre chivotul legii deasupra caruia se manifesta slava Domnului". Frumusetea, solemnitatea si profunzimea acestor simboluri nca n-au fost ntelese complet. Teologia noastra are nevoie de un studiu mai serios si urgent al acestor aspecte fundamentale si distinctive. Ellen White aplica v. 19 la nceputul zilei ispasirii n 1844, n cartea Marea Lupta (Tragedia Veacurilor, la nceputul cap. 25). ntr-o nota aditionala din 7SDABC la Apoc 11:19 (CBAZS) ea aplica acelasi verset la un moment din plaga a VII -a. Legea lui Dumnezeu va apare pe cer si va fi vazuta de vrajmasii ei. Se poate ca unul din cele doua cazuri sa fie o aplicare secundara, omiletica, a Ellenei White. Faptul ca trmbita a saptea declanseaza n cer laude Celui care tocmai a primit mparatia, n timp ce deschiderea Sanctuarului este vazuta dupa aceea, sugereaza ca trmbita a saptea n-ar suna de la 1844, ci nca este asteptata sa sune. Daca, totusi, v. 19 se aplica la nceputul judecatii n 1844, trebuie explicat motivul pentru care nu apare nti scena deschiderii Sanctuarului si apoi scena ntronarii lui Iisus. Nu ncurajam controverse asupra unor lucruri care sunt mai importante n sine dect oricare alta preferinta si motivatie, dorim doar sa aratam ca pasajul necesita nca studiu. Este posibil ca a mai ramas ceva din dulceata si amaraciunea profetiei desigilate de ngerul Domnului pentru anul 1844. Daca si alte adevaruri au fost ntelese treptat, necesitnd oarecare corectari si mbogatiri ale teologiei noastre, de ce am pretinde ca adevarul cu privire la deschiderea si curatirea Sanctuarului ar fi complet nteles? Nu ne temem ca studiul ar nlatura acest stlp doctrinal, el fiind prea bine nfipt n Cuvntul lui Dumnezeu. Scena din v. 15-18 are la baza Psalmul 2. Ellen White (n Exp & Viz 42) arata care era ntelegerea pionierilor nostri. Momentul

primirii mparatiei de catre Domnul Christos, momentul tranzitiei de la mparatia harului (odata cu nchiderea timpului de har), la mparatia slavei, marcheaza un raspuns la mnia neamurilor. Aceasta mnie a neamurilor ar fi conflictele din mijlocul neamurilor si, n acelasi timp, opozitia lor fata de Christos. Dupa 1844, revolutiile din Europa (1848), razboaiele mondiale si alte revolutii si razboaie locale, au mplinit aceasta profetie care nca mai are sa se mplineasca. In ordine succesiva, urmeaza mnia lui Dumnezeu, care se va revarsa prin cele sapte plagi, n timpul strmtorarii, dupa ncheierea timpului de har {(Apoc 14:9-10, 15:1, 18:6). Judecata si rasplatirea de aici s-ar referi la evenimentele celor 1000 de ani din cap. 20, dupa revenirea lui Iisus, iar distrugerea celor ce distrug pamntul este cea prevazuta pentru sfrsitul judecatii mileniale (20:1115). Evenimentul dominant si care apare ca nceput al celor cuprinse n trmbita a sasea este, totusi, momentul primirii mparatiei de catre Domnul Christos. Acest eveniment ceresc are loc naintea revenirii Lui pe pamnt si se mai numeste nunta Mielului" (Apoc 19:6-7). Scena este echivalenta cu cea din Dan. 7:13-14 unde este organic legata de timpul judecatii. Nunta sau primirea mparatiei are loc nainte de revenirea Domnului (conf.Lc 19:12, 12:36, Mat 22:10-12). Nu trebuie confundata nunta cu ospatul nuntii. Una este primirea mparatiei de catre Iisus, nainte de venirea Sa; cealalta este sarbatorirea triumfului si a comuniunii la sosirea mntuitilor cu Christos n cer. Aici merita subliniat faptul ca, n aceasta metafora apocaliptica a nuntii, mireasa nu este simbolul Bisericii, ci al Ierusalimului ceresc, capitala mparatiei (Apoc.21:2'.9-11). Exista o relatie strnsa Intre Ierusalimul ceresc si 'Biserica de pe pamnt, dar aici se cere sa nu le confundam. Manifestarile din v.19 au avut loc la Sinai (Ex 19:16-19) si la Golgota (Mat 27:45.50-51) ,iar aici descriu ceea ce se va ntmpla n timpul plagii a saptea (Apoc 16:17-21) cnd decalogul va apare scris pe cer (conf. Ps 97). Toti cei ce n-au crezut Evanghelia vesnica a mntuirii si judecatii, care au sfidat poruncile lui Dumnezeu, care nu s-au temut de Dumnezeu ca sa-I dea slava la timpul potrivit, vor tremura la sfrsit marturisindu-si zadarnic pacatele la munti si la stnci. Tema persecutarii martorilor lui Dumnezeu timp de 1260 de ani, tema mniei neamurilor si a interventiei salvatoare a lui Dumnezeu, sunt preluate si dezvoltate n sectiunea urmatoare (12:6.12.17, 13:5 etc).