APOCALIPSA

Florin Laiu

Structura septipartita a Apocalipsei ( de Florin Laiu).

Pentru ntelegerea Apocalipsei este necesara o imagine a structurii ei literare, care sa tina
seama de alcatuirea ei din serii dramatice ( pe care le vom numi aici sectiuni) care cuprind
viziuni, scene profetice si alte elemente secundare. nainte de toate vom diviza Apocalipsa n
sectiunile ei majore, apoi n viziunile si scenele componente. Confruntati schema de mai jos
cu Biblia si delimitati partile componente, pe capitole si versete.
I
Cele sapte
biserici
Prolog
1:9-3:22
1:1-8

II
III
Cele sapte Cele
peceti
sapte
4:1-8:1
trmbite
8:2-11:19

IV
V
VI
Marea
Cele
sapte Judecata
lupta
si plagi
mileniala
conflictul 15:1-19:10
19:11-20:15
final
12:1-14:20

Evenimente ntre prima si a doua venire a lui Iisus Profetia

Christos
centrala

VII
Inoirea
finala
21:1-22:5

Epilog
22:621

Evenimentele finale

Viziune de
fond
7 scrisori:
1.Efes

Viziune de Viziune Femeia si Vziune

de Infrngerea si Viziunea
fond
de fond balaurul
fond (+ scena pedepsirea
noului
din
cer
biruitorilor)
celor
doua
fiare
pamnt
7 scene:
7 scene:
Pecetea I
Trambita
I
Plaga 1
2.Smirna Pecetea II
Plaga 2
ntemnitarea
Coborrea
balaurului
Noului
3. Pergam Pecetea III Trambita Fiara din Plaga
3
Ierusalim
II
mare (666) Plaga 4
4. Tiatira Pecetea IV Trambita
Plaga
5
Descrierea
III
Plaga 6
Ultimul asalt al Noului
Trambita
lui
Satan Ierusalim
5. Sardes
Plaga 7
IV
Pedeapsa finala
Trambita
Judecata celor
V
rai
6.
Trambita Fiara din Judecata
Filadelfia
VI
pamnt
Babilonului
Cei 144000 Nunta
cu
7
Pecetile VNoul
Cei
trei
Ierusalimul
Laodiceea VI
paradis
ngeri
(+ viziune
2
paranteza) Trmbita Cele
recolte
Pecetea VII VII

Apocalipsa

lui

Cap.12;1
14:20
Sectiunea centrala : Marea controversa asupra inchinarii.

Cadrul istoric cu Domitian

Dominus ac Deus !- Crestinii
1

Ioan

Conflictul

final

schema
de Centrul teologic al cartii: Crucea = Biruinta vesnica
raului
structura
literara asupra
Vezi
textul
central
(cheie)
al
Apocalipsei:
Apoc.
chiastica - prof.
12:10-12
Florin Gh. Laiu
Tema principala a cartii: Biruinta prin sangele
Mielului
"Trinitatea iadului" (parodiind pe Dumnezeu) si
trioul
ingeresc
in
opozitie
Semnul, chipul, numele si numarul Fiarei, sau
sigiliul,chipul, Numele si numarul lui Dumnezeu
/
Mielului
?
Mesajul central: Inchinati-va Creatorului ! Nu va
inchinati
creaturii
!
Scena centrala: Cei 144.000 de biruitori in jurul
Mielului ( Apoc. 14:1-5)
Compara
cu cele 7
Vai, vai, vai ! ( 8:13, 9:12, 11:14) zile
ale
Raul
Eufrat Creatiei
Abisul
si
Fiara
din
abis
Altarul
vorbeste
(9:13) Aici
este
Mania Neamurilor si mania lui rasturnarea
Dumnezeu
Creatiei si
Templul lui Dumnezeu deschis pedeapsa
Legea lui Dumnezeu se razbuna pentru
(11:19)
respingerea
Ingerul Domnului indentificandu-se creatorului
cu solii Lui ch.10)
Cap.8:2
7 ingeri

cu

trambite

11:19
judecati

Cap.4:1
8:1
Dupa primul Advent, Mielul deschide sulul in
vederea
Judecatii

O
usa
deschisa
in
cer
Tronul
lui
Dumnezeu
- cap
4
Cartea Mielului care a fost junghiat
Calaretul victorios inainteaza spre victoria
finala:
cununa,
arc.
Moartea si Infernul domnesc in timpul
pecetii
a
patra
Sufletele martirilor striga dupa judecata si
razbunare
Judecata sfintilor morti (reabilitati in cap.6
Comp.
cu
Dan
8:13-14)
Judecata sfintilor in viata: numarati,
sigilati

in timp de stramtorare.
Un tip al vremii lui Antihrist.
Ioan primind Apocalipsa intr
o zi a Domnului - o cheie a
intelegerii rolului Sabatului in
conflictul
final.
Inchinarea gresita ( repetata !)
a lui Ioan este un tip si o
avertizare pentru cei alesi.
(Antihristul va apare ca inger
de lumina !)

Cap.
15:1
19:10
7 ingeri cu 7 potire - 7 judecati finale

Vai,
vai,
vai
!
(18:10.16.19)
Raul Eufrat ( plaga a 6-a)
Abisul si Fiara din abis ( cap. 17)
Altarul
vobeste
(16:7)
Mania lui Dumnezeu (15:1.7.8,
16:1.19)
Templul lui Dumnezeu deschis (15:5)
Legea lui Dumnezeu se razbuna (15:56,16:20-21)
Ingerul Domnului identificandu-se cu
solii Lui (18:1)
Cap.
19:11
20:15
Dupa al doilea Advent, Judecata mileniala. cartile
deschise

Cerul
deschis
Tronul
cel
mare
si
alb
Cartea
vietii
(Mielului
injunghiat)
Calaretul victorios cu multe coroane si
sabie
Moartea si Infernul aruncate in "iad"
Sufletele martirilor domnind cu Chistos
Judecata
pacatosilor
morti
Judecata (executiva) a pacatosilor in viata

Cap.1:9
Biserica

luptatoare,

3:22
pe

pamant

Israelul lui Dumnezeu in Diaspora: 7 biserici

in
7
cetati
F agaduinte pentru biruitori: pomul vietii,
tronul,
etc.
Cetatea Dumnezeului Meu care are sa
coboare
din
cer
Templul
lui
Dumnezeu
7 lampi

Cap.
Biserica
noul

21:1
triumfatoare

in

cer

22:5
si
pe
pamant

Israelul lui Dumnezeu repatriat: o singura

Biserica
intr-o
singura
cetate
Rasplata biruitorilor: pomul vietii, tronul, etc
(21:7,
22:1-4)
Cetatea
sfanta
coboara
din
cer
Nici o lampa ( Dumnezeu este lumina )

Nu toti comentatorii concep structura Apocalipsei asa cum reiese din schema de mai sus.
Unii introduc prologul si epilogul n descoperirea propriu zisa. Altii mpart Apocalipsa n opt
sectiuni. Exista si ncercari de a o diviza n trei parti. Cititorul poate verifica validitatea
divizarii de mai sus si poate ncerca o varianta mbunatatita sau una cu totul originala. Dar
nainte de a face acest lucru, cineva trebuie sa fie foarte bine familiarizat cu textul Apocalipsei
n
toate
detaliile
lui.
Reprezentantii teologiei noastre moderne au observat si argumentat structura chiastica a
Apocalipsei. ntelegerea acestui lucru poate ajuta la descifrarea mesajului spiritual sau istoric
al cartii. Termenul "chiastic" provine de la litera greceasca "X" (chi sau hhi) si este un tip de
corespondenta ncrucisata ( n forma de X) a ideilor, simbolurilor, subiectelor sau a altor
elemente. Dupa acest tipar clasic care apare n poezia ebraica (si n care elementele poetice
apar sub forma A B B' A', ca n cazul rimei mbratisate) se pot face comparatii si se pot trage
concluzii. n cazul structurii propuse mai sus, chiasmul se poate verifica prin corespondenta
unor elemente din prima coloana (I) cu elemente din ultima coloana (VII). De exemplu, n
scrisorile adresate bisericilor se subliniaza ideea de biruinta si se promite biruitorului accesul
la pomul vietii, nemurirea, domnia cu Christos. Aceleasi elemente pot fi gasite n a VII-a
sectiune (noirea tuturor lucrurilor - cap. 21-22). Apoi elemente din coloana a II-a trebuie sa-si
aiba corespondente n coloana a VI-a, s.a.m.d., III corespunde cu V, iar coloana a IV, fiind
centrala, trebuie sa fie inima Apocalipsei n care sa se regaseasca mesajul ei principal.
Tema cartii este biruinta, versetul cheie fiind n centru: Apoc.12:11. Personajul central, ca
si n cartea lui Daniel, este Domnul Christos, sub diferite imagini, nume si simboluri de cele
mai multe ori ( de 32 de ori!)este numit "to arnion" (Mieluselul - greaca). Si nu este de mirare,
fiindca Ioan, autorul Apocalipsei, L-a cunoscut de la nceput n aceasta calitate profetica si
soteriologica (soteriologia este doctrina mntuirii; de la gr. soteria, salvare) nca de cnd era
ucenic al lui Ioan Botezatorul (Ioan 1). n ciuda impresiei populare care vede n aceasta carte
mai mult monstrii si dezastrele, este o carte plina de ngeri (de 50 de ori cuvntul "nger"),
plina de cele mai scumpe promisiuni divine care alterneaza cu cele mai grozave amenintari
profetice. Tablourile de groaza alterneaza cu scene pline de lumina si de cntari ceresti
cutremuratoare. De la nceput pna la sfrsit, "Descoperirea lui Iisus Christos" este patrunsa
de tema biruintei Mielului care a rascumparat omenirea prin jertfa Sa si de sentimentul
permanent si tot mai puternic al iminentei sfrsitului acestei lumi. Sfrsitul lumii este vazut
aici ca o catastrofa suprema pentru miliardele lumii nepocaite, dar si ca o unica speranta
pentru crestinul constiincios si oprimat de puterile lumii. Centrul de greutate al tuturor
scenelor este Sanctuarul ceresc, palatul lui Dumnezeu, cartierul general al Domnului ostirilor.
3

Apocalipsa contine 7 scene de liturgica cereasca (liturgica este sistemul (si doctrina)
serviciilor divine ( de la gr. leiturghia, slujba, ritual) (I.4:8-11, II. 5:8-14, III. 7:9-12, IV. 11:1518, V. 14:1-5, VI. 15:2-4, VII. 19:1-8) si 7 fericiri, toate fiind legate de timpul sfrsitului si de
destinul asteptatorilor revenirii lui Iisus Christos (1:3, 14:13, 16:15, 19:9, 20:6, 22:7, 22:14).
Cartea este scrisa ca o epistola, dar este, n realitate, o evanghelie scrisa n limbaj
apocaliptic, referitoare la suveranitatea lui Christos si calauzirea Bisericii dupa naltarea
Mntuitorului. Din punct de vedere al limbajului si imaginilor, Apocalipsa este ca o mare n
care se varsa toate celelalte ruri - carti ale Bibliei, prin fluviul care izvoraste n Geneza si
trece
prin
cartea
lui
Daniel.
nca de la aparitia ei, Apocalipsa a ntmpinat ostilitate. Pastorii de tipul lui Diotref din
Corint ( vezi 4 Ioan), care nu se supuneau lui Ioan si batrnilor conducatori, nu puteau
accepta asemenea descoperiri. Multi au contestat cartea n primele secole, dar recunoasterea
ei n canon este definitiva. n timp ce alte carti ndragite de crestinii vechi au ramas n afara
canonului, Apocalipsa ncoroneaza Biblia, trasnd "istoria viitorului" Bisericii si ncheind
Scripturile
pe
o
nota
de
triumf
si
de
slava.
Primele ncercari de intepretare a Apocalipsei ramase pna astazi apartin episcopilor
Meliton de Sardes (150-200) si Vicorinus de Poetavium (+300). nca de atunci s-a stabilit un
mod de interpretare care a ramas traditional, desi nu toti comentatorii l-au mpartasit.
Victorinus a nteles ( sau a mostenit aceasta ntelegere) ca seriile de "sapte" ale Apocalipsei
sunt benzi paralele ( 7 biserici, 7 peceti, 7 trmbite...), deci sunt viziuni care acopera aceeasi
perioada de timp, ca n cartea lui Daniel. Doar cele 7 plagi finale au fost vazute ca fiind strict
legate de timpul sfrsitului. Desi traditia interpretarii are o oarecare autoritate, noi credem ca
autoritatea suprema a oricarei interpretari este aceea amintita n marele imn protestant:
"Sa
nu
se-atinga de
Cuvnt,
Sa-l lase cum e-n Carte;
Cuvntul si cu Duhul Sfnt
Ne sunt a noastra parte..."
Prolog (1:1-8). Ioan a dat Apocalipsei acest nume:" Descoperirea lui Iisus Christos" ( greceste,
"apocalypsis Iesu Christu"), care ne arata ca, de fapt, cartea nu este un mister ocult, ci o
revelatie a lui Dumnezeu. Aici este aratat lantul descoperii care ncepe cu Dumnezeu si are
sapte verigi: 1.Dumnezeu Tatal; 2. Domnul Iisus; 3. ngerul lui Iisus (Gabriel, vezi Dan.10); 4.
Profetul (apostolul Ioan ); 5. Predicatorul ( cel ce citeste n biserica, v.3); 6. Ascultatorul ( v. 3);
7.
Dumneavoastra
si
cu
mine,
cititorii
de
astazi
(3:22)
Iisus Christos este vazut n Apocalipsa nu numai ca Mntuitor ci si ca fiind Dumnezeul
Creator, Atotputernicul, Cel Vesnic. Explicati v.8 n lumina v.7 si 11-12. Salutul si fagaduinta
profetica din v.4-7 arata principalele impresii cu care a ramas Ioan dupa ce a vazut aceste
scene si s-a apucat sa scrie epistola sa apocaliptica. n aceste cuvinte este concentrat mesajul
Apocalipsei.

Christos Si cele Sapte biserici luminatoare (1:9 - 3:22)

Viziunea de fond (1:9-20)
4

Autorul, locul, mprejurarile si timpul descoperirii. (v.9-10a) Ioan apostolul, numit si

presbiterul (pentru ca era presbiter al Bisericii generale si pentru ca era n vrsta, poate
singurul ramas n viata dintre apostoli), nu se recomanda ca parinte al crestinilor, ci ca frate,
partas
la
necaz
si
la
mparatia
lui
Iisus.
Locul primirii descoperirii este insula Patmos. Scriitorii vechi ai Bisericii ne arata ca aceste
lucruri s-au petrecut pe vremea cezarului Domitian (81-96 e.n.), un mparat despotic,
invidios si orgolios care ura cultele orientale. ntre anii 85-86, Domitian a cerut evreilor sa
plateasca fiscus iudaicus, un impozit religios care nu era dect o deturnare a vechiului impozit
pentru Templu hotart de legea lui Moise. Acum templul nu mai exista (Titus, fratele lui
Domitian l distrusese), dar Domitian voia sa continue acest impozit pentru un templu pagn.
Iudeii s-au revoltat, n-au acceptat ideea. n aceste mprejurari, Domitian repune n functiune
cultul cezarului, se numeste pe sine DOMINUS DEUS (Domn si Dumnezeu) si cere testarea
loialitatii fata de cezar prin onoruri de cult cuvenite zeilor. n special n provincia Asia
romana (fostul regat al Pergamului n care erau cele sapte biserici amintite aici) unde acest
cult fusese propus de catre pergamenieni nca din timpul lui Augustus, deasemenea la Roma,
au avut loc pe la anul 95 persecutii anticrestine. n Roma sunt condamnate si doua dintre
rudele mparatului: Flavius Clemens si Flavia Domitilla, pentru "cai iudaice" si pentru
ateism". Acuzatiile acestea sunt specifice, pentru ca romanii nu distingeau pe crestini de
evrei la nceput (deoarce practicile si nu crezul sunt ceea ce iese n evidenta), iar modul de
nchinare la crestini si evrei (fara acceptarea unor imagini) era interpretat ca ateism
(necredintan zei). Persecutia aceasta l loveste pe Ioan printre primii, n calitate de lider.
Potrivit relatarii traditionale crestine, Ioan a fost condamnat la moarte si aruncat ntr-un
cazan cu ulei clocotit, dar spre uluirea calailor care voiau sa se distreze, batrnul n-a fost
afectat deloc de acest tratament. Superstitiosi, romanii nu l-au omort, dar l-au trimis n exil
printre condamnatii la munci silnice la carierele de piatra de pe insula Patmos, undeva nu
departe de tarmurile Asiei. Aici si n aceste mprejurari a avut loc Descoperirea lui Iisus
Christos. n ncercari sunt cele mai bune conditii ca Iisus sa ni se descopere.
Timpul descoperirii este aratat n v. 10 ca fiind ziua domneasca" (
- he
kyriake hemera). Comentatorii crestini vad n aceasta zi a Domnului" o duminica, altii vad
ziua Domnului n sens eschatologic, vazuta de Ioan n viziune. Se pare ca ultima varianta nu
merge, deoarece Ioan indica n acest context (mprejurarile, locul, etc), timpul n care a avut
loc viziunea. Este cea mai naturala explicatie, fara a forta textul. Ce nseamna ziua
domneasca"? De multa vreme n crestinatate, odata cu accentuarea sarbatoririi nvierii
Domnului (la nceput n paralel cu sabatul, apoi n mod exclusiv), prima zi a saptamnii
biblice a fost numita domneasca" (n greaca, pna astazi este numita
- kiriaki, iar n
latina si n limbile romanice: dominicus, domenica, duminica, domingo, dimanche etc).
ntrebarea este: ce ntelegea Ioan prin aceasta zi a Domnului? Era, oare, vorba de o zi
nchinata cezarului care se numea pe sine Dominus"? Ioan n-ar fi avut nici o simpatie pentru
o asemenea pomenire. Daca era o frumoasa duminicuta, de ce nu apare nicaieri n scrierile lui
obiceiul sarbatoririi nvierii? Dimpotriva, ziua nvierii este numita de el ziua nti a
saptamnii" de lucru, potrivit Bibliei si obiceiului iudaic (Ioan 20:1.19), n timp ce ziua a
saptea, lasata de Dumnezeu de la geneza lumii si confirmatan Decalog ca zi de repaos
saptamnala (Gen.2:1-4, Ex.20:8-11), este numita de Ioan sabat (Ioan 9:14).
A numi sabatul "ziua Domnului" era un lucru obisnuit la evrei, potrivit poruncii a patra.
Iisus S-a recunoscut pe Sine ca Domn al Sabatului (Mc 2:27-28) ca unul care are toata
autoritatea de a interpreta pazirea poruncii n spiritul ei si nu n interpretarea plina de
contorsiuni a rabinilor. Oare este posibil ca, dupa Ce Ioan evreul care pazise ntotdeauna
5

sabatul, care fusese un martor al obiceiurilor lui Iisus (Luca 4:16), care era printre cei
condamnati pentru "cai iudaice", care a vazut n viziune originalul ceresc al decalogului (
Apoc.11:19), care repeta foarte des n scrierile lui valoarea ascultarii de poruncile lui
Dumnezeu, care ne spune ca ramasita Bisericii din timpul sfrsitului, sfintii lui Dumnezeu,
sunt cei ce pazesc "poruncile lui Dumnezeu" si "marturia lui Iisus / credinta n Iisus", sa fi
numit
o
zi
obisnuita
ca
fiind
ziua
Domnului"
?
Se stie din istoria Bisericii din acele timpuri ca chiar sarbatorirea traditionala a Pastelui
printre crestinii din Asia se facea ntr-un mod apropiat de iudei: se tinea odata cu pastele
evreiesc (la 14 Nisan, indiferent de ziua saptamnala n care cadea) si se accentua mai mult
moartea lui Iisus dect nvierea. Schimbarea semnificatiei si datarii pastelui traditional
rasaritean s-a realizat la Roma dupa anii 130 si s-a accentuat nvierea, nu doar ca celebrare
anuala, ci si saptamnala. Frumos, n aparenta, dar acest obicei intervenit pe lnga sabat a
reusit n cteva secole sa desfiinteze porunca lui Dumnezeu n favoarea datinei omenesti
pentru majoritatea lumii crestine. Degeaba Ma cinstesc ei!" zicea Iisus (Mc.7:6-13).
Aceasta descoperire a Apocalipsei ntr-o zi de Sabat, ziua lui Christos Dumnezeul Creator si
Mntuitor, este elocventa n favoarea ntelegerii conflictului final descris n sectiunea a IV-a,
ntre semnul lui Dumnezeu si semnul fiarei.

Viziunea aparitiei Christosului glorificat ( v.10b-17a)

Iisus este recunoscut de Ioan. Aceasta descriere este, practic, identica cu aceea a lui
Michael din Daniel cap 10, ceea ce identifica pe Michael cu Christos. Iisus este mbracat aici
ca Mare Preot n haine lungi si cu bru la piept. Comparati efectul asupra lui Ioan cu reactia
lui Daniel.

Iisus vorbeste (v.17b - 20 continuate cu cap.2 si 3).

Iisus este Dumnezeul cel Viu. El are Viata n Sine nsusi. De aceea El este Marele
Preot, singurul Suveran Pontif purtator al cheilor Paradisului si Infernului. Aceasta imagine
este fundamentala pentru ntelegerea identitatii Antichristului din Apocalipsa. Apocalipsa nu
ne aduce altceva dect cartea lui Daniel. Este doar o mbogatire, n lumina crucii si a
sigurantei
victoriei
lui
Messia.
Iisus este reprezentat ca supraveghetor al bisericilor Lui, n timp ce comunitatile crestine
sunt reprezentate prin niste sfesnice (lampadare, candelabre) . Aceasta arata valoarea
Bisericii naintea Lui, iar lumina fiind rolul misionar al Bisericii. Cele sapte biserici pomenite
aici nu erau singurele biserici crestine, nici macar singurele din provincia Asia romana
(Colosse, Ierapole si altele erau vecine cu ele sau printre ele), ceea ce ne sugereaza ca aceste
sapte biserici au fost selectate ca simboluri ale totalitatii Bisericii, potrivit semnificatiei
numarului sapte n Apocalipsa. Este vorba de totalitatea Bisericii n spatiu dar si n timp,
perioada dupa perioada istorica, fiindca att Ioan ct si Iisus se refera la ele n aceeasi ordine.
Identitatea Bisericii nu se confunda cu identitatea istorica. Nu criteriul apartenentei la o
traditie sau confesiune este aici simbolul sfesnicului luminator. Singura succesiune,
apostolica la care fac referinta apostolii este succesiunea spirituala, nu perfectiunea lantului
hirotonirii si nici posibilitatea dovedirii unei continuitati evanghelice pure de la apostoli si
pna
astazi.
Identificarea celor sapte biserici apocaliptice cu sapte perioade ale Bisericii universale
6

apare n principiu la Victorinus (+303). Apoi la Beda (673-735), nvatat catolic britanic.
Sistemul a fost preluat de Haymo (sec.IX), episcop catolic de Halberstadt; Bruno de Segni,
episcop catolic italian (+1113), Beranger de Tours, nvatat francez (sec.XI), Albert cel Mare
din Colonia, savant german (+1280), Walter Brute, savant wiclefit de la Oxford (sec. XIV),
dupa care se ntlneste n mod frecvent printre protestanti. n Miscarea Millerita aceasta a
fost o pozitie standard. Noi credem n aceasta aplicatie pentru ca fiecare mesaj se potriveste
nevoilor spirituale ale timpului. Ellen White a confirmat aceasta interpretare n cartea Istoria
Faptelor
Apostolilor".
Toate mesajele urmatoare sunt adresate ngerilor bisericilor. Nu trebuie trecut cu
usurinta peste acest amanunt. Cuvntul grecesc (anghelos) are aceeasi semnificatie ca si n
ebraica VT din Mal.2:7b, si nseamna sol (mesager, trimis). Omul care are raspunderea
spirituala, la crestini episcopul (supraveghetorul) sau presbiterul (batrnul"), echivalentul
pastorului n sens protestant, este solul (ambasadorul, trimisul, mesagerul) lui Dumnezeu.
Solia se adreseaza liderilor religiosi pentru ca ei raspund de biserica si pentru ca exemplul si
nvatatura lor sunt decisive n fata poporului. Totodata, semnificatia mesajului nu este
exlusiv aplicabila ngerului". Chiar daca ngerul unei biserici este un ambasador ireprosabil
al lui Dumnezeu, el primeste mesajul ca unul care are rolul de reprezentant si transmitator
(vezi si Ex. 33:1 a. 3 b). El este si primul care are obligatia de a-l aplica la sine.
O aplicatie care sa-l ocoleasca pe nger sau sa se adreseze cu prioritate bisericii si nu
ngerului, nu ndeplineste cerintele exegetice ale textului sacru. Atentie, ngeri! Dumnezeu
tine n mna Lui stelele Bisericii, si nimeni nu le poate smulge (Ioan 10:28). Dar ele pot cadea,
se pot smulge singure si sa devina ngeri ai celui rau. Aceasta este marea tragedie a
crestinismului (Is. 14:12, Apoc. 12:1.4, Iuda 13). Si nu trebuie sa treaca neobservata mustrarea
credinciosului nger care a refuzat categoric nchinarea lui Ioan, ct si slabiciunea
credinciosului de a se nchina reprezentantului lui Christos, chiar si dupa ce fusese mustrat o
data (Apoc. 19:10, 22:8-9). Acest incident repetat este mentionat n Apocalipsa n legatura cu
testul final din sectiunea centrala a Apocalipsei: nchinarea la Dumnezeul Creator sau
nchinarea la o creatura (fiara cu numar de om)? naltarea omului (a solului lui Dumnezeu) n
Biserica este incriminata n cartea lui Daniel (Dan 11:36-37 comp. cu 2 Tes 2)
Fiecare dintre cele sapte epistole apocaliptice au la nceput un destinatar si un expeditor,
dupa care urmeaza aprecieri, mustrari, avertizari si o exortatie (ndemn) urmata de o
fagaduinta pentru cei ce si nsusesc mesajul. Faceti un tablou n care cele sapte mesaje sa fie
reprezentate n paralel, observnd ce lipseste la unele sau ce este n plus. Deasemenea, lund
ca etalon pe cei care nu sunt mustrati si notndu-i cu nota 10, dati note si celorlalte n asa fel
nct sa respectati diferenta dintre ele. Observati cum Iisus se adreseaza fiecarei biserici cu
una din caracteristicile descrierii Lui din viziunea de fond (cap.l). Observati si explicati
legatura strnsa care este ntre mesaj pe de o parte si modul de prezentare a Expeditorului si
fagaduinta finala pe de alta parte.

ngerului din Efes (2:1-7)

Biserica din Efes este principala biserica din Asia pe timpul lui Ioan, sediu apostolic" (daca
se poate spune ca apostolii au avut sedii", fiind cunoscuti mai degraba ca unii care circula n
interesul misiunii dect ca niste statui episcopale. Istoria ntemeierii acestei biserici se gaseste
n Fapte 18-20 si se pot gasi informatii despre ea n Efeseni si 1-2 Timotei.
Biserica din Efes este imaginea bisericii apostolice contemporane cu Ioan, ntre anii 31100. Semnificatia numelui cetatii (daca acest lucru trebuie aplicat spiritual) este acela de
7

avnt, lansare, misiune. O biserica ce avea un trecut si un prezent plin de statornicie, de truda
evanghelica si rezistenta contra ereziilor. Dar este ciudat ca, n timp ce ura fata de erezie
creste, iubirea fata de Christos si faptele dinti, ale credintei si iubirii, intra n eclipsa.
Tragedia bisericii apostolice a fost aceea ca pe masura ce iubirea dinti s-a scurtat, necazul
despre care se spera ca nu va dura mai mult de o generatie , s-a lungit (Mat.24:12-14.21.34).
Se poate vorbi despre generatia primului avnt misionar (31-70) si, dupa caderea
Ierusalimului, de o a doua generatie crestina care pe timpul lui Ioan, nu mai reprezenta exact
iubirea dinti". Daca racirea dragostei dinti nseamna cadere si necesita pocainta, n ciuda
calitatilor crestine enumerate aici, atunci cta apostazie si nevoie de pocainta este acolo unde,
calitatile tipic efesene au disparut. S-a pocait Biserica Efeseana? Poate ca generatia care a
primit acest mesaj l-a luat n serios. Dar ce putem spune despre urmasii efesenilor apostolici?
Christos a hotart mutarea sfesnicului primei biserici n caz de nepocainta. Dupa cum
romanii au luat din templul Ierusalimului sfesnicul pe care l-au mutat la Roma, simboliznd
pierderea preeminentei poporului ales, la fel avea sa se ntmple si cu crestinatatea care-si
pierdea iubirea crestina. Acest principiu al iubirii este esenta legii lui Dumnezeu. Ortodoxia
teologica
fara
iubirea
dinti
este
un
sfesnic
fara
lumina.
Nicolaitii (2:6) erau o secta eretica de orientare gnostica, (Gnosticismul a fost un amestec de
filozofie greceasca neoplatonista si de idei persane, un fel de teosofie, de curent esoteric si sincretist, un
fel de New Age". Patrunderea acestui curent n Biserica n primele cinci secole a dus la serioase
modificari teologice si spirituale, la reinterpretarea Evangheliei ntr-un mod alegoric, spiritist, si
antiiudaist. Unii gnostici aveau chiar idei sataniste). n ce priveste moralitatea si stilul de viata,
gnosticii erau fie asceti extremisti, fie libertini. Libertinii se mai numesc si antinomieni
(mpotriva legii morale). Comentatorul baptist John Sweet spune despre nicolaiti ca ei
sustineau, scutirea crestinilor de cerintele legii morale. Victorinus este citat adesea spunnd
despre nicolaiti ca erau niste nselatori turbulenti care, folosindu-se de numele lui Nikolaos
unul dintre cei sapte diaconi (Fapte 6:5), nvatau ca alimentele jertfite idolilor puteau fi
exorcizate si apoi mncate, si ca oricine ar comite desfru poate primi pace n ziua a opta".

ngerului din Smirna (2:8-11).

Biserica din Smirna nu mai este pomenita n alt loc biblic. Nu stim cine a ntemeiat-o. Se stie
nsa ca, n sec. II a fost o persecutie anticrestina n Smirna, cu care ocazie a fost martirizat
episcopul Policarp, un pastor care-l cunoscuse pe Ioan. Numele cetatii nseamna mir (rasina
amara si parfumata). Biserica Smirneana este tipul Bisericii dintre anii 100-313, o perioada
plina de tot felul de primejdii din afara si dinauntru, perioada de persecutii si framntari.
Pedeapsa obisnuita pentru crestini era confiscarea averii, de aceea bogatii erau mai nclinati
spre compromis si apostazie. Declinul teologic si moral al Bisericii devine evident n aceasta
perioada n care unii stiu sa ramna statornici cu orice pret, n timp ce altii au mijloace sa-si
cumpere libertatea si dreptul la o viata trecatoare cu pretul constiintei.
Sinagoga Satanei pomenita aici se refera la sinagoga evreiasca din timpul lui Ioan. Dar n
aplicatie secundara la perioada lungilor persecutii anticrestine, sinagoga Satanei reprezinta
pe cei ce zic ca sunt iudei si nu sunt ci mint". Daca evreii din Smirna nu erau considerati de
Christos ca fiind adevarati iudei (Rom.2:25-29), cu att mai putin crestinii care urau pe fratii
lor si neglijau poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus, urmnd interpretarile unor
nvatatori ametiti de filozofie si spirit pagn. Aceia urau pe evrei si sustineau ca ei nsisi sunt
adevaratii evrei, dar minteau pentru ca nu erau evrei nici n sens fizic si nici n sens spiritual.
Satan este vazut n acest mesaj ca fiind patronul evreilor anticrestini, al crestinilor care urasc
8

pe iudei si pe fratii lor iudaizanti", si al romanilor care urau iudaismul si crestinismul,

condamnndu-le deopotriva (v.10). Politica divide et impera a fost aplicata de romani n
relatiile dintre Sinagoga si Biserica. Si, n lupta dintre tendintele iudaizante si cele
antiiudaiste n Biserica, a nvins un neopagnism roman universal cu fata crestina.
Persecutiile romane au fost mai nti sporadice si locale pna la anii 250. ntre anii 250260 au fost sistematice si generale, lovind mai ales n conducatorii Bisericii. Dar ntre anii 303313, cezarii au lansat o ofensiva disperata, un adevarat razboi de exterminare a Bisericii.
Acestea sunt cele zece zile" de necaz, dupa interpretarea lui Walter Brute, nvatatul wiclefit
din secolul al XlV-lea.

ngerului din Pergam (2:12-17).

Numele cetatii nseamna fortareata nalta, acropola. Biserica pergameniana, despre care NT
nu mai spune nimic n alta parte, este simbolul rezistentei spirituale crestine dintre anii 313538,) n Biserica cezarilor si a episcopilor care au tradat evanghelia. Nu este de mirare ca n
aceasta perioada a compromisului, a secularizarii Bisericii si crestinarii lumii, Iisus vede
locuinta lui Satan vecina cu Biserica. Dupa cum Pergamul, n calitate de centru al cultului
imperial, putea fi numit pe drept, tronul lui Satan" (vezi v.10), tot astfel Biserica anilor 313538 a locuit ntr-o perioada a imperiului n care Satan era prezent ntr-un mod foarte
semnificativ, ca nselator stralucit (2 Cor 11:2-4). n sec.XI, filozoful francez Beranger a afirmat
ca
Roma
este
tronul
Satanei".
Dupa exemplul profetului apostat Balaam care devenise ghicitor si ispititor al poporului
lui Dumnezeu, de dragul banilor si a parvenirii, o multime de episcopi si nvatatori libertini
au influentat Biserica n aceasta perioada (Numeri 22-25, 31:8, 2Petru 2:15-22). Balaam
nseamna (n limba ebraica) stricaciunea poporului" sau nimicirea poporului", iar numele
grecesc Nikolaos (patronimul nicolaitilor) nseamna biruinta poporului". Se pare ca aici este
un joc de cuvinte semnificativ. Balak nseamna pustiitor" si poate reprezenta foarte bine
Roma cezarilor (vezi Dan.9:26-27). Aceasta doctrina nicolaita care se infiltrase de mult n
Biserica si acum cauta sa dicteze, era exact opusul Sinodului apostolic (Fapt 15:19-21) care
confirma n crestinism legile iudaice despre modul n care trebuie jertfite animalele curate,
ferirea de snge, de desfru si de lucruri jertfite idolilor, respectul fata de sabat (Fapt 15:19-21,
16:12-13. 20-21). Prin urmare, sinodul apostolic luase hotarri destul de iudaizante". Iar
acesti nicolaiti, fiind gnostici si libertini, urau aspectele iudaice ale crestinismului, voind sa se
debaraseze de ele. La iudei n-a existat un cult al mortilor. Mortii cu mortii!"- zicea Iisus. Dar
poporul nselat de Balaam participa la cultul mortilor (Ps. 106:28.35-36.39-41) care este un cult
al
demonilor
(1
Cor
10:20).
njosirea sabatului biblic ca fiind o superstitie iudaica si un semn al blestemului, a
favorizat patrunderea pagnismului. Se pare ca banchetele idolatre de la temple se faceau n
ziua soarelui", ziua pe care crestinii ametiti de gnosticism o nchinasera Domnului sub
pretextul ca este ziua luminii si ziua a opta a circumciziei crestine, ziua nvierii Domnului.
Pe lnga pericolul coruperii crestinismului, persecutiile fusesera o adevarata binecuvntare.
Obiceiuri si conceptii pagne au nceput sa fie tolerate n Biserica, inovatii si explicatii noi au
nceput sa apara si n scurt timp, crestinismul de moda veche a devenit intolerabil, fiind pus
la index mpreuna cu iudaismul si cu pagnismul. Biserica tolerata a devenit, destul de
repede, intoleranta. Odata cu aceste simptome, ea nu-si mai merita numele de crestina. Asanumita succesiune apostolica devenea o vorba goala si trecea odata cu mutarea sfesnicului",
asupra celor ramasi credinciosi, ca si dreptul de nti-nascut al lui Esau (Evrei. 12:15-17.229

23).
Crestinismul adevarat a fost sustinut de catre cei ce au ncercat sa se opuna valului de
pagnism care invadase Biserica. Avem relatari istorice despre clerici ca Vigilantiu de
Barcelona, Iovinian si Elvidiu din Roma, Bonos de Sardica, Udo din Mesopotamia, care au
condamnat ierarhia corupta si nclinata spre practici pagne, cultul mortilor, goana dupa
moaste si obiecte sfinte", monahismul, pelerinajele, priveghiurile si multe alte obiceiuri care
ncurajau mentalitatea pagna n Biserica. Afara de aceste personaje istorice urte de Biserica
imperiala, au existat grupe de crestini care se separasera de Biserica sau care traiau prea
departe de sediile principale crestine pentru a fi influentate si subordonate. Asa au fost
crestinii din Orient, din Irlanda si nordul Italiei care au mai rezistat un timp.
Sabia din v.12 si 16 este o aluzie la pedeapsa lui Balaam (Num.21:31-33, 31:8, Apoc.l:16,
19:21).Invaziile barbare au mplinit n sens istoric si partial aceasta profetie. Dar adevarata
rasplata
se
lasa
nca
asteptata.
Antipa, un martir din Pergamul contemporan cu Ioan, este simbolul primelor victime ale
bisericii dreptcredincioase" imperiale. Predicarea violentei mpotriva donatistilor din Africa,
executarea lui Priscillian din Spania mpreuna cu tovarasii lui, sunt primele ispravi de acest
gen. Mai trziu, ispravile au fost si mai mari. Ura confesionala dintre ortodocsi si arieni,
dintre diofiziti (diofizit=crestin care sustine doctrina celor doua naturi distincte, divina si
umana ale lui Iisus) si monofiziti (monofizit= crestin care sustine o singura natura n Iisus, o
combinatie a celor doua), amestecata cu ura rasiala si culturala dintre romani si barbari,
dintre greci si lati ni, au fost ocazii n care cruzimea si-a facut loc n Biserica. Sfntul Atanasie
cel Mare daduse tonul punnd la cale n secret uciderea nvatatei pagne Hypatia din
Alexandria. n ura fata de tot ce nu era ortodoxie sinodala si nu se supunea nomocanoanelor,
printre evrei, pagni si eretici, adevarul cadea sub aceleasi acuzatii. Aceste practici au
culminat
pe
timpul
lui
Iustinian
la
Constantinopol
Observati specificul fagaduintei date Bisericii din acest timp. Mana este un simbol al grijii
lui Dumnezeu, al lui Iisus pinea vie si al testului spiritual al pazirii sabatului (Ex 16, Ioan
6). Ceea ce este sabie pentru vrajmasi, este mana pentru credinciosi. Pregatita de ngeri si
ascunsa lnga cele zece porunci n Sfnta Sfintelor, mana este simbolul Cuvntului lui
Dumnezeu care nu vine prin mijlocirea preotilor, ca pinea din Sfnta. Totodata, mana este
simbolul alimentatiei simple, necarnate, venind n opozitie cu stilul de viata al nicolaitilor
care, n lacomia lor dupa carne, calcau instructiunile lui Moise si ale apostolilor (Ex 16:4,
Num 11:4-10, Ex. 15:26, Ps.78:18, ICor 10:5-6.11-12.20. Iuda 12, 2Petru 2:13). Pentru a ntelege
slobozenia" de care faceau uz nicolaitii, cititi cu atentie epistolele lui Iacov, Iuda, 2 Petru 2-3
si
epistolele
lui
Ioan.
Piatra alba este un simbol antic al eliberarii din sclavie, al achitarii, al onorarii. Oferirea
unei pietre negre era gestul condamnarii. Adevaratii crestini au fost nfierati ca eretici si
condamnati. Dar Iisus le da un nume nou pe care falsii crestini nu-l pot cunoaste fiindca el
reprezinta nfierea.

ngerului din Tiatira (2:18 - 29)

Despre comunitatea crestina din Tiatira nu stim nimic altceva. Se poate ca ea sa fi fost
nfiintata n urma misionarismului Lydiei, negustoreasa crestinata de Pavel n Filipi (Fapt
16:14). Pe timpul lui Ioan, o femeie adepta a doctrinei nicolaitilor se da drept profeteasa n
aceasta biserica si are destul succes. ngerul", ocupat cu evanghelizarea si cu alte activitati
pastorale, nu este destul de vigilent si este mustrat ca fiind tolerant fata de coruptie. Iisus o
10

compara cu Izabela, regina pagna a lui Israel care promova cultul solar al lui Baal.
Biserica din Tiatira reprezinta pe crestinii din perioada 538-1517, din noaptea spirituala a
evului mediu. Numele Tiatira nseamna jertfe grozave. Falsa profeteasa reprezinta ierarhia
romana care pretinde ca este mater et magistra, mama si nvatatoarea tuturor oamenilor si
care s-a abatut de la nvatatura apostolilor, permitnd sub un val subtire de ascetism si
disciplina,
un
libertinism
analog
cu
al
nicolaitilor.
Numele de Izabela pe care i-l da Domnul este foarte semnificativ. Izabela a promovat un
cult pagn n Israel, nlaturnd cultul traditional al lui Yahwe. A numit preoti si a construit
temple idolatre, a lansat o persecutie teribila mpotriva disidentilor care nu acceptau cultul ei,
n primul rnd au fost ucisi profetii lui Dumnezeu. Regele Ahab era influentabil si, cu toate
ca uneori era impresionat de oamenii lui Dumnezeu, de regula era posedat de spiritul
Izabelei.
Aceasta istorie reprezinta un foarte limpede tip al evului mediu crestin n care o Biserica
puternica, mai puternica dect mparatul si dect regii europeni, a cautat sa nlature urmele
crestinismului vechi, descurajndu-i prin tot felul de mijloace omenesti sau exterminndu-i
pe adeptii crestinismului evanghelic. Si dupa cum pe timpul lui Ilie, perioada de seceta a
durat 1260 de zile (Lc 4:25, vezi si Apoc. 11:3-6, 12:6), n crestinatate a domnit papalitatea
timp de 1260 ani (538-1798; vezi explicatiile de la Dan.7: 25). n acest timp, oamenii lui
Dumnezeu erau adesea siliti sa se ascunda n locuri pustii, n pesteri sau n tari mai
departate, asemenea lui Ilie si profetilor ascunsi de majordomul Obadia. Dar n ciuda
aparentei nfrngeri a cauzei lui Dumnezeu, au existat nu doar personalitati proeminente ca
Ile si profetii, ci si oameni de rnd, anonimi si linistiti, prefigurati prin cei 7000" care nu
frecventau
liturghia
lui
Baal.
Prin Jzabela, Inspiratia ne prezinta aici o imagine a marii mparatese prostituate Babilon
din cap. 17. Lux, pretentii imperiale, blasfemii incredibile, un potir de aur si, n acelasi timp,
desfru, spurcaciune si varsare de snge. Imaginea este elocventa. Apocalipsa nu ar avea
nevoie de nici o explicatie, daca cititorii stiu putina istorie. Expresia i-am dat vreme sa se
pocaiasca" subliniaza lungimea rabdarii lui Dumnezeu, faptul ca a suferit timp ndelungat
aceasta situatie. Un necaz mare" a venit peste popoarele crestine n masura n care s-au lasat
manipulate de aceasta Biserica Izabela. Versetul 23 este un ecou sigur la Ez 23:48 (vezi
contextul) n care Ierusalimul si Samaria sunt comparate cu doua femei necredincioase
sotului
lor.
Ceilalti din Tiatira, adica oponentii Izabelei, reprezinta pe crestinii evanghelici medievali
care, n masura cunostintei mostenite sau primite din putinele Scripturi care erau la
dispozitie, au transmis cu eroism flacara crestinismului adevarat. Ei erau acuzati ca oamenii
diavolului, dar Iisus ntoarce mpotriva partizanilor Izabelei aceasta acuzatie. Fie ca s-au
numit culdei. valdenzi sau albigenzi, lollarzi, husiti sau altfel, fie ca erau n Biserica sau
separati de ea, acesti oameni care au nfruntat cele mai aspre persecutii si au rezistat
secolelor, au facut o lucrare de diseminare a nvataturii evanghelice, progresnd att de mult
nct au dovedit ca persecutiile favorizeaza misionarismul n loc sa-l stinga (v.19 b). Fara
lucrarea lor preliminara, Reforma din sec.XVI n-ar fi avut mare efect. Omenirea nu-si da
seama ct de mult datoreaza acestor oameni modesti care au pastrat vie flacara credintei si a
dragostei
crestine.
Iisus promite ca va rasplati fiecaruia dupa faptele lui (v.23 b) si nu dupa crezul
marturisit, nici dupa apartenenta eclesiastica, nici dupa zelul n depistarea ereticilor, ci dupa
faptele lui. Acest standard al judecatii are ntotdeauna un sens moral (vezi Mat
25:31.40.45.46). Tot ce ai facut sau n-ai facut aproapelui este considerat ca fiind atitudinea
11

personala fata de Christos. Si cine este aproapele ? Chiar si ereticul si sectantul ? Iisus a
raspuns
afirmativ
n
Lc.
10:25-37.
Printre cei care au identificat Biserica Tiatira cu perioada medievala a crestinatatii, au fost
si catolicii Ratton si Holzhauser. Ei se refera la acest mileniu (sec.VI-XVI) ca la o epoca
stralucita si nu ntunecata, desi luxul dadea nastere uneori, pacatelor Izabelei...Ei identifica
acest mileniu cu acela din cap.20, pretinznd ca diavolul ar fi fost legat. Dar daca diavolul a
fost legat, de ce au fost torturati si ucisi cu salbaticie, timp de secole, attia credinciosi pe
motiv ca sunt agenti ai diavolului si eretici ?

ngerului din Sardes (3:1-6)

Despre ntemeierea Bisericii din Sardes, deasemenea nu stim nimic. Numele cetatii este de
origine lidiana si nu-i cunoastem sensul. Mesajul scrisorii se potriveste foarte bine crestinilor
din perioada Reformei si Contrareformei, ntre 1517-1798 (ntre nceputul Reformei lui Luther
si lovitura data papalitatii dupa Revolutia Franceza). Exista un secret al aprecierii pe care o
face Iisus. Biserica din Efes era plina de calitati, dar a fost mustrata pentru faptul ca mergea n
regres. Biserica din Tiatira n-a fost destul de vigilenta contra ereziei, dar faptele ei mergeau n
progres. Biserica din Sardes nsa, este plafonata spiritual, lipsita de vigilenta, imperfecta n
fapte, cu hainele mnjite si nu-si mai aminteste de principiile Evangheliei asa cum le-a primit.
Este moarta spiritual, dar n mod paradoxal i merge faima de biserica vie... n timp ce
catolicul Ratton a recunoscut n Biserica Sardes catolicismul dintre anii 1545-1850 (prin
prisma persecutiilor anticatolice!), protestantul Dr. Th. Gill (1748) a aplicat mesajul scrisorii la
timpul sau, aratnd ca epoca aceasta a nceput n sec. XVI si se apropia de sfrsit. Cei mai
multi interpreti protestanti nsa, preferau sa vada n crestinatatea Reformei, Biserica din
Filadelfia careia nu i se aduc reprosuri. Chiar aceasta preferinta este suspecta.
Nu comparam Bisericile Reformei cu Biserica Romana. Dar n comparatie cu rezistenta
de secole si progresul miscarilor prereformatoare medievale, protestantismul s-a plictisit de
Reforma destul de repede. Dupa ridicarea spectaculoasa a unor personalitati ca Luther,
Zwingli, Calvin, Knox si altii (care au fost ncepatorii unei reforme evanghelice si parintii
unor biserici reformate nationale si internationale), urmasii au batut n cuie crezuri ca si
bisericile istorice, s-au multumit cu un crestinism formalist, o religie de stat mai convenabila
dect jugul papist. Iisus era naltat n crezuri dar absent din viata. Deaceea a fost necesar sa
apara alti reformatori n interiorul Reformei, care sa continue opera revenirii la crestinismul
apostolic. Asa au aparut Menno Simmons, Oswald Glait, Ludwig Spener, contele
Zinzendorf, baptistii si alti credinciosi englezi, fratii Wesley si multi altii. Miscarile
ntemeiate de ei au fost persecutate n interiorul Reformei. Acestia, la rndul lor, desi au venit
cu o mai mare masura de toleranta si iubire de adevar, si-au construit crezuri-standard care
au nghetat nainte de a se ajunge la o unitate crestina sau la credinta curata predicata de
apostoli. n ciuda principiului sola Scriptura, protestantismul a tolerat n practica si chiar n
credinta datini romane dintre care, cele mai raspndite sunt: serbarea duminicii n locul
Sabatului biblic, credinta n nemurirea naturala a sufletului si n chinurile vesnice ale iadului,
credinta n predestinatie, unirea bisericii cu statul, persecutarea disidentilor si altele.
Nu toate curentele protestante manifesta toate carentele amintite mai sus. Unele s-au
corectat cu timpul, altele si-au parasit principiile si viata de la nceput. n orice caz, spre
sfrsitul sec. XVIII, protestantismul era ros de rationalism, misticism, deism, secularism si
lncezeala spirituala. Totusi, unele din cele mai frumoase capitole din istoria Bisericii au fost
scrise de protestanti, att n sec.XVI ct si mai trziu. Biserica Romana a ncercat deasemenea
12

sa se reformeze, dar Reforma ei a fost ndreptata mpotriva Reformei evanghelice, denumita

astfel
Contrareforma.
Pentru a ntelege aprecierea Mntuitorului, este necesar sa comparam faptele ngerului
din Sardes cu ale celui din Tiatira (2:19, 3:2). Cel din Tiatira a progresat n fapte bune, cel din
Sardes are fapte nedesavrsite (Iacov 2:26, Ev 9:14). Textul grecesc spune ca faptele ngerului
din Sardes nu sunt depline naintea lui Dumnezeu. Teoria ndreptatirii strict forensice, (doar
socotit neprihanit, nu si facut neprihanit!) este aici mustrata prin referirea la hainele albe
nemnjite. Cine va fi ndreptatit la judecata divina? Cel ce va birui! Este cineva predestinat la
mntuire? Nu, chiar si cei scrisi n cartea vietii pot fi stersi de acolo, daca nu vor fi gasiti
printre biruitori. ngerul sardian este mort spiritual. Nume de mort n cartea vietii! Iata, aici,
necesitatea judecarii casei lui Dumnezeu", lucru pe care cei mai multi protestanti nu-l admit
(v.4-5).

ngerului din Filadelfia (3:7-13)

Despre Biserica Filadelfiana din timpul lui Ioan nu stim nimic n afara de cele scrise aici. Dar
aceasta scrisoare reflecta perfect conditia adevaratilor crestini din perioada 1798-1844 (de la
umilirea papalitatii pna la nceputul Judecatii). Filadelfia nseamna, n greceste, iubire
frateasca. Aceasta este perioada marilor treziri evanghelice moderne, perioada nfiintarii
societatilor misionare, a societatilor biblice; perioada miscarilor de temperanta, a reformelor
n educatie si a trezirii interesului pentru profetia din Dan. 8:14. Este biserica unei singure
generatii care, fiind impresionata de o serie de semne cosmice, politico-religioase si sociale, a
crezut ca revenirea lui Isus va avea loc n acea generatie si s-a pregatit pentru acest eveniment
prin pocainta, viata crestina si un misionarism activ. Solia filadelfiana subliniaza ideea
revenirii lui Iisus. Acest lucru este o dovada n plus asupra justetei aplicatiei celor sapte
biserici
la
perioadele
istoriei
bisericesti
universale
(v.ll)
O serie de oameni ai lui Dumnezeu, pastori, evanghelisti sau laici din diferite biserici au
fost impresionati n mod deosebit de faptul ca perioada profetica cea mai lunga din Dan.8:14,
referitoare la Judecata, urma sa se mplineascan ctiva ani. Aceasta ntelegere i-a determinat
sa se scoale si sa trezeasca si pe altii, chemnd sufletele la pocainta. A fost o miscare
interconfesionala n care Spiritul lui Dumnezeu a facut lucruri mari. Daca Reforma sec. XVI a
ramas mai proeminenta n istoria Bisericii dect redesteptarile adventiste din sec. XIX, acest
lucru se datoreaza faptului ca oamenii sunt nclinati sa laude mai mult ceea ce are stralucire
pamnteasca. Reforma fusese n acelasi timp o miscare politica, fusese sustinuta de
personalitati politice si guverne pamntesti si a atras n mod natural populatiile din diferite
state care au trecut la reforma n masa. Cam la fel cum s-a facut crestinarea unor triburi si
popoare n secolele IV-VI. n plus, Reforma nu se adresa individului ca persoana cu vointa
libera. Botezul pruncilor si confuzia dintre biserica si stat/natiune determina un crestinism
popular lipsit de acea pietate ceruta de Noul Testament. Nasterea din nou si libertatea de
constiinta sunt domenii practic necunoscute ntr-un asemenea tip de crestinism. Prin contrast,
trezirile din sec. XIX au adus exact ce lipsea perioadei sardiene (protestante): faptele
desavrsite, faptele credintei (v.8.10). Desi are putina putere si este dispretuit de crestinii cu
numele,
crestinul
filadelfian
pazeste
cuvntul
Domnului.
Istoria trezirilor din aceasta perioada este prea bogata pentru a fi descrisa aici. Amintim
doar faptul ca aceste treziri au avut loc n special n bisericile protestante americane, britanice
si europene, avnd unele influente si asupra unor zone catolice sau din orientul necrestin si
n coloniile engleze. Bisericile cele mai miscate de aceste treziri au fost tocmai cele care, n
13

perioada anterioara reprezentasera variante mai profunde si mai personale ale Reformei:
baptistii, pietistii si metodistii. Credinciosii acelei perioade au nteles ca traiau n epoca
filadelfiana. Pe continent, nvatati protestanti asemenea lui Gaussen, Jung-Stilling,
Hentzepeter; n Britania, Edward Irving si altii; n America, o serie de pastori dintre care cei
mai proeminenti au fost: baptistul William Miller, Joshua Himes [cit. Giosua Haimz] din
biserica Christian Connection", metodistul Charles Fitch, episcopalianul Henry Dana Ward
etc. au fost n acelasi timp interpreti ai profetiei din Dan.8:14 si predicatori ai redesteptarii
spirituale.
Dar
multi
predicatori
din
acel
timp
au
fost
laici.
Miscarea a fost puternic influentata de Spiritul Sfnt. n Suedia a aparut ca un fenomen
social neobisnuit. Adolescenti, copii ai unor credinciosi pietisti care fusesera arestati pentru
ca se abateau de la normele bisericii de stat (luterane), predicau pretutindeni, continuu si fara
sa poata fi opriti, cu un zel nemaintlnit. Ei se refereau la sfrsitul iminent al lumii, la
judecata lui Dumnezeu si la pocainta. Efectul era foarte puternic: adesea crciumarii si
transformau localurile n ceva mai util si se ntorceau la Dumnezeu. Acest fenomen despre
care presa suedeza a acelui timp a facut multa vlva a fost cunoscut sub numele de maladia
predicarii", deoarece medicii au observat ca adolescentii predicatori erau nsotiti de unele
fenomene fizice neobisnuite si controlati de o putere pe care ei n-o puteau explica
n toate
aceste miscari de mai sus, s-a accentuat importanta sfrsitului celor 2300 ani din Dan. 8:14 ca
fiind timpul Judecatii de apoi. Pe atunci toata lumea protestanta credea, ca si astazi, ca
Judecata are loc odata cu venirea lui Christos. De aceea, acesti credinciosi care asteptau
venirea lui Christos au fost numiti (n America) adventisti. n afara americanului Miller au
fost multi altii care, fie ca erau de acord cu adventistii, fie ca aveau alte opinii, au accentuat
sfrsitul celor 2300 zile din Daniel n jurul anului 1844. Unii nsa prevedeau alte evenimente
pentru aceasta data (convertirea lumii si nceputul mileniului nainte de venirea lui Iisus) iar
altii credeau ca mai este posibila pocainta si n timpul mileniului, dupa venirea lui Iisus n
1844. De aceea, predicarea lor nu a fost destul de eficienta. n miscarea millerita nsa, nu se
astepta o a doua sansa mileniala pentru crestini sau pentru evrei. Aceasta facea ca predicarea
pocaintei sa fie eficienta. Multi necredinciosi si crestini lumesti s-au alaturat bisericilor
americane
n
urma
predicarii
lui
Miller
si
a
asociatilor
lui.
Bisericile au fost favorabile, la nceput, acestui curent, dar n anii 1843/1844 s-au opus
categoric adventismului, excomunicnd pe adeptii lui Miller. Cnd n anii 1843/1844 a avut
loc acea mare si repetata dezamagire, cnd Iisus n-a venit asa cum astepta acea prima
generatie de adventisti, lumea protestanta a nceput sa ridiculizeze tot mai mult aceasta
miscare. Pna astazi istoricii protestanti o privesc ca pe o miscare fanatica, o falsa profetie.
Dar de ce am blama pe acesti oameni care asteptau pe Iisus n generatia lor, cnd nsusi Iisus
promisese revenirea n aceeasi generatie (Mat.24:34), si cnd Biblia arata ca adevaratii crestini
asteapta si grabesc revenirea lui Iisus care este conditionata tocmai de aceasta predicare a
iminentei reveniri a lui Iisus (Mat.24:14, 2 Petru 3:12)? . Si daca Miller este blamat ca profet
fals pentru ca a prezis ca n anul 1843/1844 va veni Iisus si profetia nu s-a realizat, ce se poate
spune despre teologii protestanti care asteptau convertirea lumii si nceputul erei pacii n acel
an? Faptul ca speranta celor din urma nu s-a realizat, n-a scandalizat pe nimeni. Deosebirea
este ca predicarea lui Miller implica pocainta, n timp ce calculele altora (deasemenea corecte,
dar
gresit
aplicate)
nu
cereau
pocainta.
Cnd esecul ntelegerii omenesti a venit, blamul a cazut asupra celor mai lipsiti de
aparare. Au fost expusi n fata contemporanilor si a istoriei ca niste nselatori. Calculul lui
Miller fusese gresit... Prin urmare, adeptii lui Miller se pocaisera degeaba!"...Aceasta
atitudine ostila fata de adventismul anilor 1840-1844 este vazuta n profetie ca venind din
14

sinagoga Satanei, de la cei ce ziceau ca sunt crestini sau protestanti si nu erau, de la cei ce
ramasesera
cu
faima
de
crestini
plini
de
viata,
dar
erau
morti.
Iisus deschide aici, n fata filadelfienilor, n calitate de Mare Preot, usa Sanctuarului
ceresc (comp. v. 7-8 cu Apoc.4:1, 11:19). El este Cel Sfnt si Adevarat, Stapnul Judecator din
Apoc. 6:10-11. Comparati asemanarea izbitoare dintre Apoc.6:10-11 si Dan.8:13-14. Este clar
ca judecata nceputa n 1844 este n favoarea poporului lui Dumnezeu si mpotriva celor ce
zic ca sunt iudei si nu sunt". Prin usa deschisa n Sfnta Sfintelor, crestinilor din timpul
sfrsitului li se poate da mai multa putere. Cheile pe care le tine n mna Marele Preot Iisus,
sunt acel (drept) necurmat de Mijlocitor si Judecator pe care nici un papa nu i le poate smulge
cu
adevarat.
Rabdarea din v.10, potrivit limbii grecesti, ar trebui nteleasa ca statornicie, perseverenta,
staruinta, nu numai ca rabdare. Deci pazirea cuvntului rabdarii lui Iisus" nseamna pazirea
poruncii lui Iisus de a rabda si a persevera. Expresia te voi pazi de ceasul ncercarii", este
aici o traducere gresita. Ar trebui tradus Iisus n-a fagaduit nimanui scutirea de ncercari, ci
ajutorul de a iesi cu bine din ele. Aceasta propozitie ar trebui sa se traduca: te voi pazi n
ceasul ncercarii". Aceasta ncercare care va veni peste ntreaga lume, nu poate fi dect
necazul cel mare care precede imediat revenirea lui Iisus. n limbajul lui Ioan si al lui Iisus,
acest eveniment era asteptat sa aiba loc n curnd (Apoc. 1:1.7, 22:7.10-12.20). Cununa din v.
11 este pentru cei ce au iubit adventismul, solia revenirii lui Iisus (2 Tim 4:7-8).

ngerului din Laodicea (3:14-22)

Biserica laodiceeana a fost ntemeiata, dupa ct se pare, de Epafroditos (Epafras), un
colaborator al lui Pavel, care a evanghelizat si Colosse si Ierapole (Col. 1 si 2:1-4). Pavel
trimisese laodiceenilor o epistola, dar liderii lor au pretuit-o" att de mult nct nu s-a
pastrat pna astazi (Col.4:16), ceea ce s-a ntmplat si cu alte epistole. Un mesaj foarte potrivit
le-a fost transmis apoi prin Epistola catre Coloseni. Efectul ? Nu-l cunoastem. Dar, peste o
generatie, acest ultim mesaj inspirat pe care-l transmite Iisus prin Ioan i gaseste ntr-o
situatie spirituala mizerabila. Dintre toate cele 7 scrisori, aceasta este cea mai plina de
reprosuri
si
lipsita
de
aprecieri.
Pe
cine
reprezinta
?
Cuvntul grecesc
este format din
- laos (popor, multime) si
- dike =
regula, obicei, dreptate, justitie, drept, proces, sentinta, judecata, pedeapsa, razbunare. Lasam
cititorilor placerea de a descoperi, printre aceste cuvinte, sensul cel mai potrivit pentru
conditia Bisericii din timpul sfrsitului. Cnd Miller crezuse ca venirea timpului judecatii n
1844 nseamna revenirea lui Iisus, el se nselase asupra revenirii lui Isus, dar nu se nselase cu
privire la calcularea sfrsitului celor 2300 zile-ani n 1844, nici cu privire la venirea judecatii.
Un singur lucru nu era nteles n lumea crestina, cu privire la aceasta judecata: ca faza ei
decisiva, care pronunta sentinta asupra destinului vesnic al tuturor, se desfasoara nainte de
revenirea lui Iisus. Cnd El va veni ca mparat si Salvator al alesilor Lui, El va aduce
rasplatirile hotarte n timpul judecatii (Apoc.22:12. vezi si explicatiile de la Dan. 7si 8).
Biserica laodiceana este o prefigurare a Bisericii moderne. Ea reprezinta pe crestinii
purtatori de lumina din timpul sfrsitului, de la nceputul Judecatii n cer si nceputul
miscarii adventist-sabatiste pe pamnt (1844) si pna la revenirea lui Iisus. Este timpul
judecatii n cer si timpul vestirii Evangheliei vesnice si a Judecatii pe pamnt (Ap 14-6-11), cel
mai critic si mai solemn timp din istoria Bisericii universale. Timpul n care Dumnezeu a dat
Bisericii cele mai largi posibilitati; si totu si este un timp de mediocritate spirituala, de
compromisuri, de secularizare, apatie, dublate de o fatala multumire de sine. Se refera acest
15

tablou numai la crestinii din bisericile populare? Nu! Ingerul-stea si biserica sfesnic sunt aici
purtatorii de lumina ai lui Dumnezeu. Aceste simboluri se refera la crestinii care sustin
nvatatura Bibliei si o raspndesc altora, care alcatuiesc confesiuni, biserici, societati, miscari
si alte institutii, sau apartin unor biserici traditionale care nsa sunt moarte spiritual, se lauda
ca sunt bogati n cunostinta, experienta, spiritualitate, dar nu-si cunosc adevarata stare. Unii
dintre crestinii actuali recunosc ca ei sunt Laodicea, ultima biserica". Dar aceasta
recunoastere implica si raspunderea cercetarii de sine si a primirii mesajului acestei scrisori
unice. Nici un alt mesaj nu poate nlocui solia scrisorii laodiceene pentru crestinii de astazi.
Unii dintre noi ar dori sa restrnga aplicabilitatea mesajului n exclusivitate la AZS. Permiteti,
va rog si altora sa se vada asa cum sunt: saraci, mizerabili, orbi si goi. ngerul" purtatorii
de cuvnt ai lui Dumnezeu din orice confesiune au n egala masura nevoie de redesteptare si
reforma
n
spiritul
filadelfian
si
chiar
mai
mult
dect
att.
Ellen White care a aplicat n mod constant solia laodiceana la Biserica pe care a servit-o
toata viata, a declarat ca aceasta solie trebuie proclamata si altor biserici... tuturor celor ce
pretind a fi crestinii....si oriunde Providenta deschide calea (6 T 77, 7BC964)." Fara a confunda
biserica laodiceana cu Babilonul, este clar ca Laodicea reprezinta nu numai pe poporul lui
Dumnezeu care a iesit din Babilon", credinciosii ntreitei solii ngeresti" din Apoc.14., ci si
pe aceia care nca nu au iesit din Babilon. Acestia lumineaza si ei acolo unde sunt, n
Babilonul confesiunilor ratacite. Ellen White arata ca, n ciuda ntunericului spiritual n care
au cazut aceste biserici, majoritatea adevaratilor urmasi ai lui Christos se aflancan ele,"... cea
mai mare parte, n diferitele confesiuni protestante" si un mare numar n bisericile catolice"...(GC
390,
383.
3SM
386).
Iisus se prezinta ca fiind Amin (adevarat, credincios) fata de promisiunea Lui solemna de
a reveni si fata de toate promisiunile (Ap. 1:7, 22:20, 2 Cor 1:20). Calitatea de martor
credincios face aluzie la judecata, dar si la marturia Lui pentru Biserica (Apoc.l2:17,
Apoc.l9:10 up). El este Principiul creatiei lui Dumnezeu (
- arhhe= origine, principiu,
principe, capetenie, cauza, temei, temelie). Inspiratia nu vrea sa ne spuna ca Iisus ar avea un
nceput, deoarece El are viata n Sine nsusi (Ev 7:3, Apoc :8), ci El este Acela prin care a fost
creata lumea si care este capul ntregii creatii, Capul Bisericii si Capul universului ntreg (Col
1:15-20,
Ef
1:20-23).
Prin simbolul apei caldute sunt reprezentati cei ce ramn multumiti cu propria
temperatura spirituala. Ei cred ca au stat suficient la flacara comuniunii cu Iisus si nu vor sa
sporeasca n clocot spiritual. Sau au fost cndva plini de efervescenta iubirii dinti, asemenea
efesenilor, dar s-au mai racit. Ei poate gndesc ca merg pe drumul echilibrului spiritual,
ferindu-se de zelul fanatismului sau de raceala spirituala a lumii, dar confuzia lor ntre
analiza psihologica si cea spirituala poate fi fatala. Adjectivul caldicel (ncropit) implica
senzatia de voma pe care o da apa calduta. Aceasta nseamna lipsa de consacrare, indiferenta
spirituala, formalism, iubire de lume, necredinta, experienta religioasa lipsita de viata si de
gust. Iisus pronunta o sentinta sigura asupra celor ce se multumesc cu crestinismul lor, fara
sa se osteneasca sa nteleaga si sa aprecieze n practica religia lui Christos. Cei ce ramn n
aceasta mediocritate spirituala vor fi varsati din gura" Domnului, adica atunci cnd numele
lor va veni la judecata, Iisus nu va putea mijloci pentru ei si numele lor va fi sters din cartea
vietii. Acest lucru se va da pe fata n timpul manifestarii vizibile a lui Antichrist (2 Tes 2:1012, Apoc 13:8-10) Dintre cele zece fecioare din parabola, cinci ramn afara n noapte.
Poporul lui Dumnezeu va fi ncercat n cuptorul de foc... si marea parte a acelora care par
acum autentici si veritabili, se vor dovedi atunci ca metal de rnd"
Adjectivul rece se refera la cei straini de Evanghelie, fara speranta si fara Dumnezeu n
16

lume, necredinciosi. Ellen White spune ca lui Dumnezeu I-ar fi placut mult mai mult ca
falsii credinciosi sa nu fi primit niciodata numele Lui, dect sansele si pe credinciosi si pe
necredinciosi" (1T180). Constatarea ca exista mai multa speranta de schimbare pentru cei ce
n-au cunoscut niciodata pe Dumnezeu dect pentru cei ce se plictisesc de Evanghelie, este
cutremuratoare. Aceasta cercetare n lumina vesniciei si n claritatea evidentei Legii lui
Dumnezeu, care este mai presus de constiinta noastra, aceasta topire de sine n lumina crucii
de pe Calvar si a privilegiilor spirituale acordate, este un serviciu divin care nu mai are astazi
cautare.
Descrierea ngerului laodicean ne aduce n minte ecouri din alte locuri biblice, dintre care
cel mai tipic caz este al tnarului bogat care se mndrea cu bogatia lui si cu pazirea tuturor
poruncilor, din copilarie, creznd ca nu-i mai lipseste nimic. Dar nu avea desavrsirea care se
afla n spiritul legii, n iubire. Semnificativ este si faptul ca Iisus l-a privit cu iubire (Mc 10: 1722). Toate aceste elemente se regasesc n solia laodiceana. Orice crestin care nu pazeste nici
macar litera celor zece porunci amintite de Iisus, ar trebui sa se priveasca n oglinda acestei
scrisori si sa se ntrebe daca recunoasterea propriei saracii spirituale este suficienta. Dar daca
cineva crede ca le pazeste pe toate si a uitat spiritul legii, daca crede ca Iisus accepta ceva mai
putin dect primirea neprihanirii Lui si consacrarea totala, se nsala. Iisus n-a cerut tuturor
crestinilor sa-si vnda averile. Dar celor pe care i-a chemat ca apostoli ai Lui, le-a cerut sa lase
totul si sa-I urmeze. Iisus a cerut acestui tnar fariseu, lider al poporului iudeu, sa dea tot,
pentru ca voia sa-i ofere totul. De aceea l-a privit cu iubire. Dar el a iubit mai mult bunurile
pamntesti si s-a multumit cu sfintenia proprie. El a plecat de la care cel mai tipic caz este al
tnarului bogat care se mndrea cu bogatia lui si cu pazirea tuturor poruncilor, din copilarie,
Iisus. A plecat cu parere de rau, dar pentru totdeauna.
Textul grecesc ar trebui tradus
astfel: Si nu stii ca tu esti acel nenorocit, jalnic, sarac, orb si gol..." Prin urmare, ngerul
laodicean este obisnuit cu o asemenea solie, dar o aplica altuia, altora. Pastorul este foarte
dispus s-o aplice unei majoritati vagi, membrii sunt grabiti sa aplice mesajul la pastor,
crestinii si acuza preotii si preotii acuza pe toata lumea. O confesiune acuza pe alta. n fine,
cine e gata sa fie cntarit n balanta acestui mesaj ? Nici nu mai conteaza pentru cine a fost
scris.
Nu
stii
caTU
esti
acela!".
Acest repros divin asupra Bisericii moderne va putea fi ridicat numai de Spiritul Sfnt.
Dar Spiritul lui Christos nu va veni asupra celor nepocaiti, care se autojustifica. Cnd flacara
persecutiilor si a ultimului test profetizat n Apocalipsa va veni, cnd caldura, clocotul unei
Cincizecimi finale se va manifesta n Biserica, unind n Christos pe toti cei atrasi de crucea
Lui, atunci Biserica va fi iesit din starea laodiceana. Unii vor ramne pentru totdeauna
prizonieri ai Babilonului lumii, altii vor ramne scrisi n cartea vietii ca cetateni ai
Ierusalimului ceresc. Mielul ceresc Se va casatori cu mireasa Lui, Ierusalimul, iar rivala
Babilon,
falsa
pretendenta,
va
primi
cele
sapte
urgii.
n ciuda teribilei mustrari si a sentimentului de dezamagire care se degaja din cuvintele
Martorului Credincios, nimeni nu trebuie sa creada ca lucrarea lui Dumnezeu se va prabusi.
Asa slaba si defectuoasa, Biserica este singurul obiect de pe pamnt asupra caruia
Dumnezeu si ndreapta ntr-un sens deosebit, suprema Sa iubire " (AA 12). Laodicea este,
totusi, ultimul sfesnic care lumineaza lumea si ngerul ei este ultima stea. Este steaua
Evangheliei
judecatii.
Te sfatuiesc. Aceasta soapta a iubirii lui Christos, un sfat dat n aceasta conditie,
dovedeste ca exista speranta pentru Biserica moderna, daca este dispusa sa primeasca oferta
lui Christos de mpacare si de acceptare a adevaratelor valori. Desi valorile spirituale si viata
17

vesnica sunt att de scumpe nct nu se pot cumpara cu nimic, credinciosul este invitat sa le
cumpere, adica sa cheltuiasca ceva pentru ele (Mat. 13:44-46, 25:9-10, Is 55:1). Ct anume sa
dea? Dumnezeu vorbeste aici n limbajul omenesc. Cetatenii laodiceeni erau n mare parte
comercianti de textile si colir frigian, multi erau colonisti evrei si sirieni priceputi n comert.
Umil si rabdator, ncarcat cu vesminte de un alb sclipitor, cu aur si colir ceresc, Negutatorul
divin asteapta si bate la usa ngerului laodicean. Ce valoare au marfurile Lui si ct vrea pe
ele?
Aurul curatit prin foc este n Biblie un simbol al credintei si iubirii, sau al credintei care
lucreaza prin iubire (1 Pet 1:7, Gal 5:6, 2 Pet 1: 4-9). De circa 17 ori credinta si iubirea se gasesc
alaturate n scrierile lui Pavel. Focul este, n acest caz, simbolul ncercarilor care curatesc
sufletul (1 Pet 4:12-14, Mal 3:3-4). Ele nu trebuie cautate, fiindca vin ca o reactie a lui Satan si
a celor nepocaiti atunci cnd ne consacram lui Christos. Daca refuzam pe Christos si ocolim
ncercarile lund-o pe un drum strmb, vom ramne lipsiti de bogatia caracterului ceresc.
Pentru
aceste
valori
trebuie
sa
cheltuim
din
noi
nsine.
Hainele albe sunt simbolul dreptatii lui Christos, al nevinovatiei, sfinteniei, desavrsirii
Lui pe care ne-o ofera prin credinta. Celor ce se ncred n El, Iisus le da nevinovatia Lui
nepatata, socotindu-i ca si cum n-ar fi pacatuit niciodata si ntarindu-i mpotriva pacatului
prin prezenta Spiritului Sfnt. (Iov 29:14, Gal 3:27, Fi 3:9, Gen. 3:7.21, Is 59:6, 64:6). Rusinea
goliciunii spirituale, a constiintei vinovate trimite la episodul din Gen.3. Pacatul aduce
goliciune spirituala care nu poate fi acoperita de nici o tesatura omeneasca. Moralismul si
legalismul nostru, ritualismul si crestinismul nostru de doua parale, onorabila noastra etica si
eticheta, cumsecadenia noastra de toate zilele, nu vor putea acoperi goliciunea unui singur
pacat.
Colirul oferit de Isus este pentru privirea spirituala, pentru vindecarea constiintei orbite
de pacat si de sublinierea standardelor proprii (Mat 6:22-23). Numai ntelepciunea si
discernamntul care vin din studiul Cuvntului lui Dumnezeu si iluminarea Spiritului Sfnt
pot vindeca ochii constiintei noastre pentru a distinge clar binele de rau. Standardele
societatii sau ale emotiilor personale sunt facute pe masura pacatoseniei umane, sunt
coborte
la
nivelul
omului
pacatos.
Pe aceia pe care-i iubesc i mustru Eu si-i pedepsesc." Accentul cade n textul grecesc
pe cuvintele subliniate mai sus. Astfel Mntuitorul arata ca aceasta scrisoare att de amara
pentru constiinta crestinului modern este o manifestare sigura a iubirii Lui. De aceea mustra
pentruca iubeste. Pentru iubire, Iisus foloseste aici verbul (
) - fileo care se refera la iubire
afectiva, prietenie, dragoste, sarut. Este vorba de mustrarea duioasa si ndurerata a unui
parinte (Ev 12:5-11). Fii plin de zel (de clocot spiritual) n a te pocai! Mntuitorul nu se
refera aici la o pocainta caldicica. Asa ceva s-a mai facut. Termenul
- metanoia
(pocainta) a ajuns sa nsemne metanie (de aici, matanii), o temenea care sa minta constiinta. O
pocainta, doua pocainte, trei, patru,... Pocainta nu este o pedeapsa disciplinara, canonica, nici
un exercitiu emotional, ci o ntoarcere decisiva si definitiva de la pacat cu ajutorul Aceluia
care Si-a nceput misiunea predicnd:"S-a mplimt vremea! Pocaiti-va si credeti n
Evanghelie, caci mparatia cerului s-a apropiat!" (Mc 1:15). ngerilor din bisericile anterioare li
s-a spus, simplu: Pocaieste-te! Dar laodiceanul este sfatuit sa faca o pocainta zeloasa, fiindca
el e multumit cu pocainta facuta. Exista o pocainta de care trebuie sa ne pocaim"spunea
Ellen
White.
Eu stau la usa si bat. n timp ce Iisus a pus n fata credinciosilor din timpul sfrsitului o
usa deschisa (v.7-8), ei i pun nainte o usa nchisa... Cheile usii de sus sunt numai la El, dar
cheile usii de jos, cheile bisericii noastre, ale familiei noastre, ale inimii noastre, sunt la noi.
18

Daca aude cineva... Celelalte biserici fusesera o singura data atentionate cu privire la auzirea
cuvintelor lui Iisus. Dar laodiceenilor li se spune de doua ori: Daca aude cineva" si Cine are
urechi sa auda ce zice bisericilor Duhul". Cuvintele subliniate arata adresa finala a soliei. Cui
se adreseaza mesajul? Oricui l aude. Tuturor bisericilor care sunt sensibile la glasul Spiritului
Sfnt. Iisus bate, dar nu deschide. Tu trebuie sa-I deschizi. Intrarea lui Iisus n viata noastra
este descrisa aici n limbajul unei comuniuni de familie. Se apropie noaptea lumii si Iisus
doreste sa ia masa de seara n casa laodiceanului. Ce-I poti oferi? Ce-ti poate oferi? (Ioan
14:23,
Cnt
7:13).
Versetul 21 pronunta fagaduinta Marelui Biruitor pentru luptatorii laodiceeni. A birui
cum si Iisus a biruit, nseamna a ajunge la tronul lui Dumnezeu, dupa cum si Iisus a ajuns
(Mat 19:27-30, Lc 28:22-30, Apoc.2:26-27, 5:5, 6:2, Ioan 17:33, Rom.8:17-37, Ioan 15:10).
ndrazniti, Iisus a biruit lumea! El a pornit biruitor si ca sa biruiasca. Si cei chemati, alesi si
credinciosi, care sunt cu El, deasemenea vor birui (Apoc 17:14).

Mielul si cartea cu sapte peceti

Viziunea de fond ( cap.4-5)
a. Descrierea tronului lui Dumnezeu in Sanctuar ( cap.4)
V.l. O usa deschisa, intrarea n Sfnta" . Vezi prezenta sfesnicului" (cu cele sapte
candele) n v.5. Cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu" sunt un simbol al Spiritului Sfnt n
toata plinatatea Lui si n diversitatea darurilor si manifestarilor Lui. Duhul lui Ilie, Duhul lui
Elisei, Duhul lui Christos, sunt acelasi Spirit Sfnt. Sanctuarul lui Dumnezeu nu are dect
aceasta
lumina.
Nu
primeste
lumina
din
afara.
Curcubeul, simbolul legamntului (Gen 9:13, Is 54:9-10, Ez 1:28). Difractia luminii n
picaturile de ploaie, simbol al manifestarii dreptatii lui Dumnezeu n har (Ed 115, COL 148).
Cei 24 de prezbiteri. Dupa tipul capeteniilor preotesti sau al muzicienilor sefi de la
templu? (1 Cr 24:4-19, 25:1.31). Referinta eschatologica - Is.24:23. Identificarea cea mai
probabila: sfintii care au inviat odata cu Iisus (Mat.27:52-53, Ps.68:11, Ev 1:9). De la Abel pna
la Ioan Botezatorul. Numarul 24 este simbolic aici, ca si numarul celor sapte duhuri sau al
celor patru heruvimi. Numarul atrage atentia asupra rolului lor ca preoti reprezentanti ai
tuturor sfintilor de pe pamnt care sunt, la rndul lor, preoti (Apoc 1:6, 5:8)
Cele patru fapturi vii. Simbolul ngerilor acoperitori care sunt strajerii tronului lui
Dumnezeu. Comparati cu Ez 10:20, Ez 1:5-14, Is 6:1-2. Observati deosebirile. In mod evident,
sunt viziuni diferite ale aceleiasi realitati invizibile. Realitatea nu imaginea exacta a viziunii.
Limbajul viziunii este simbolic. Nu exista fiinte inteligente create altfel dect dupa chipul lui
Dumnezeu" (Gen. 1:25-26). Viziunea cereasca ni le prezinta ntr-o imagine simbolica, ntr-un
limbaj cunoscut n antichitate. Chivotul-tron din Sfnta Sfintelor era aparat" de doi (mai
trziu patru) heruvimi de aur, ca si poarta paradisului din Eden, si era purtat de patru preoti.
Tronurile regale, la fenicieni, erau sustinute de imagini artizanale ale unor fiinte mitologice
numite kerub (identic cu termenul ebraic pentru heruvim!). La asiro-babilonieni, anumite
fiinte din mitologia lor erau reprezentate prin tauri naripati cu chip de om sau combinatie de
leu, om si vultur. Acelasi limbaj mitologic este reprezentat de sfinxul egiptean. In mitologia
greaca, strajerul zeilor (Argus) este o fiinta fantastica cu o suta de ochi simbolul vigilentei. Nu
19

este greu sa vedem ca, prezentnd aceasta imagine, Dumnezeu a vorbit oamenilo intr-un
limbaj omenesc cunoscut de ei. Asemenea chivotului din Sanctuar, tronul lui Dumnezeu este
descris ca fiind mobil si portabil (1 Cr. 28:18). Heruvimii si serafimii nu trebuie ntelesi ca
fiinte de natura diferita (prin numarul aripilor, al ochilor, sau prin nfatisare), ci sunt descrieri
diferite ale spiritelor slujitoare" ale lui Dumnezeu n favoarea oamenilor, numite, de regula,
ngeri (soli) Ev 1:14)
Numarul patru este aici un indiciu asupra rolului lor si, totodata un
simbol al universalului. Heruvimii reprezinta pe ngeri ca model misiologic, eclesiologic si
liturgic al Bisericii. ngerii" bisericilor sunt purtatori ai tronului, ai slavei Domnului pe
pamnt, asa cum trebuie sa fie solii Lui omenesti de pe pamnt (Num 10:33). Mai mult,
ngerii conduc misiunea Evangheliei vesnice pe pamnt. Solii omenesti nu au nevoie de a
inventa o organizatie originala, ci doar sa se ncadreze n spiritul si structura celei ceresti.
Altfel, unii ar duce chivotul ntr-o directie si altii ar trage n directie divergenta, sau l-ar lasa
n
seama
boilor,
asemenea
lui
Uza.
Cele sase aripi sunt doua care simbolizeza zborul, rapiditatea mplinirii misiunii; si
patru care simbolizeaza manifestarea respectului n nchinare (Is.6:2). Este inutil sa mai
comentam aplicatia. Doxologia acestor heruvimi-serafimi sarbatoreste, nca nainte de
realizare, triumful final al cauzei lui Dumnezeu pe pamnt (Ap. 4:8, s. 6:3, Apoc 18:1, Ez
43:2-3, Rom 9:28, Is 11:9, Hab 2:14). In viziunea aceasta, Dumnezeu este slavit ca fiind Cel
Sfnt, Cel fara nceput si fara sfrsit. Cei 24 de prezbiteri, prosternati naintea tronului Lui, l
adora ca fiind Creatorul si sustinatorul universului creat. Tema creatiei apare att de
pregnanta n Apocalipsa, nct nici un cititor al Bibliei nu se poate ndoi de adevarata
identitate a zilei Domnului" din cap. 1:10 si a sigiliului (semnului) lui Dumnezeu implicat n
conflictul final cu privire la adevarata nchinare.
b. Biruinta Mielului rascumparator ( cap.5)
Cartea cu sapte peceti - sul rulat si sigilat dupa obiceiul antic, reprezentnd un document
de valoare. Din motive de economie de material si lipsa de spatiu datorita multimii
informatiilor, uneori se scriau ambele parti (opistograf). Prezenta celor sapte sigilii reprezinta
sigilare completa si absoluta. Sigiliul indica atestare (confirmare), proprietate (apartenenta),
imutabilita-te (neschimbare), dar si inviolabilitate (protectie). Apocalipsa ne vorbeste despre
o singura carte ca fiind cartea vietii Mielului njunghiat" (Ap. 13:8, 17:8). Ar putea fi acelasi
lucru cu testamentul (legamntul) sigilat prin moartea Domnului? (Ev 9:15-17, Zah 9:11.13-14,
10:3). Pe timpul lui Ioan, la romani exista o lege prin care un testament trebuia atestat si
sigilat de sapte martori (cinci martori traditionali si doi pretorieni). Pretorienii trebuiau sa
confirme, n cazul ca mostenitorul propus nu erau fiul testatorului, ca acesta era vrednic de
mostenire, fiind n bune relatii cu legile celor 12 table de bronz afisate n Forum.
Imaginea acestui document apocaliptic trimite si la procedeul iudaic al zapisului de
rascumparare (Lev.25, Ier 32). Rascumpararea include izbavirea de pacat (Tit2:14, Ps 130) si
este completa la a doua venire a lui Iisus (Rom. 8:21.23. 2Cor 5:4-2). Ea implica judecata si
razbunare (Pr 23:10-11, Ier 50:33-34). Termenul ebraic goel (
) rascumparator sau
razbunator n calitate de cea mai apropiata ruda (Lev 25:49, Num 35, Rut 4, Is 54, Os2).
Deaceea cartea nu este deschisa de Dumnezeu Tatal, ci de Acela care a devenit om pentru a fi
Reprezentantul nostru, singurul Arhiereu (Ev 4:15, 5:1) care are, n calitate aceasta, un drept
necurmat de rascumparare (Lev25:32b). Putem vedea aici cum temele judecatii si
rascumpararii se suprapun. Aceasta ar putea fi necurmatul" la care a atentat Antichristul din
viziunile
lui
Daniel
20

Aceasta ne trimite la ziua judecatii finale. De observat nsa, ca desigilarea cartii se face
treptat si dramatic, tensiunea crescnd pna cnd se rupe ultimul sigiliu si se face tacere
mormntala n cer (vezi cap.6-8). Numai desigilarea ei completa poate aduce ziua judecatii, a
razbunarii.
Observati relatia dintre tema rascumpararii din cap. 5 si scenele care apar la ruperea
sigiliilor n cap.6-7. Secretul sulului cu sapte sigilii si legatura dintre acest document si
scenele care apar n cap.6-7 n-au fost studiate de nimeni n mod suficient. Faptul ca Ioan a
plns cnd a vazut ca nici o fiinta nu era vrednica sa deschida cartea, este o dovada ca el a
nteles identitatea ei. Poate ca scrierile lui contin cheia ntelegerii. In orice caz, trebuie sa ne
imaginam ca numai dupa ruperea tuturor sigiliilor se poate deschide documentul si poate fi
citit. Ideea ca n el ar fi scrise evenimentele care apar n cap. 6-7 nu este credibila, fiindca
documentul este deja sigilat cnd are loc scena din cap.5. Si cnd are loc aceasta scena?
Faptul ca nu se gasea nimeni n cer, pe pamnt, sub pamnt" vrednic sa deschida cartea,
este foarte semnificativ, deoarece domeniile amintite reprezinta universul creat (comp. Ex
20:4). Prin urmare Mielul nu este o creatura aici, ci este (n corp uman) Dumnezeul Creator pe
care-l
proslaveste
sabatul
biblic.
Sarbatoarea triumfului din cap. 5 are loc imediat dupa naltarea lui Iisus, la tronul lui
Dumnezeu dar cntarea de lauda este vesnica .
Leul din Iuda
- simbolul puterii imperiale mesianice este vazut aici ca un miel. Si nca unul tocmai
junghiat.Termenul grecesc care numeste Mielul n Apocalipsa este un diminutiv de la
aren, (
- arnion, mielusel, mielut). Ioan foloseste numai n Apocalipsa si n Ioan 21:15
acest cuvnt care accentueaza caracterul blnd, gingasia si simpatia pentru aceasta faptura a
lui Dumnezeu. Puterea de Judecator si Domn a lui Iisus nu sta n forta, ci n blndete,
nevinovatie, frumusete de caracter si jertfa. Ce fiinta poate fi mai slaba si mai neajutorata
dect un miel junghiat? Si totusi, cnd cartea pecetluita (care cuprinde destinele vesnice ale
tuturor oamenilor si rezolvarea problemei raului n univers) a trebuit sa fie deschisa, nu s-a
putut gasi un nvingator mai puternic. Nici Dumnezeu nsusi n-o putea face mai bine.
Cele sapte coame si sapte ochi ai Mielului reprezinta Persoana Spiritului Sfnt n
diversitatea si plinatatea manifestarilor si darurilor (vezi si Zah 3:9, 4:5.10). Prin El, Christos
vede tot ce se ntmpla pe pamnt, n El este puterea desavrsita a Dumnezeirii. El este
Spiritul lui Christos" n aceeasi masura n care este Spirit al lui Dumnezeu] .
Sarbatorirea victoriei lui Christos. Heruvimii si sfintii rascumparati l adora pe Christos
ca Dumnezeu. Alauta (gr.
- kitharra = lira) este simbolul bucuriei si laudei, iar
potirele cu tamie reprezinta rugaciunile credinciosilor. Potirele de aur sunt rugaciunile, si
nu tamia nsasi. Tamia este simbolul meritelor jertfei ispasitoare a lui Iisus. Vezi si Apoc
8:3.4.
Dimineata si seara, universul ceresc priveste la fiecare familie care se roaga si ngerul cu
tamia aceea care reprezinta sngele ispasirii, meritele Mntuitorului rastignit si nviat,
gaseste intrare naintea lui Dumnezeu." (E. G. White-Ms. 15, 1897)
Cntarea noua se
refera la o experienta noua, biruinta recenta a Mntuitorului rastignit si nviat. El este vazut
aici ca Goel al tuturor neamurilor. Poporul Lui adunat din toate neamurile pamntului este
descris n termenii legamntului, ca un adevarat Israel (Ex 19:6, 1 Petru 2:5.9, Dan. 7:27).
Numarul ngerilor din v.11 este poetic si nu aritmetic. Observati lauda nseptita din v.12: a
Lui este puterea, bogatia, ntelepciunea si posibilitatea, numai Lui se cuvine cinstea, slava si
21

lauda.

In

v.13,
aceasta
lauda
ia
proportii
universale
si
vesnice
Ruperea
sigiliilor
cartii.
Apar
scene
profetice.
Scenele care apar n mod succesiv la ruperea sigiliilor actului de rascumparare, au fost
considerate ca reprezentnd evenimente pe care le traverseaza Biserica pna la revenirea
Rascumparatorului ceresc. Incepnd cu Victorinus de Poetavium (sec.III), Andreas de
Cezarea Capadociei ( sec VII) nvatatii crestini au nteles succesiunea acestor scene ca fiind
paralela cu aceea a celor sapte biserici din cap. 1-3. Desi acest lucru se dovedeste a fi corect n
linii mari, o corespondenta exacta ntre cele sapte perioade ale Bisericii si cele sapte scene
profetice nu poate fi facuta. Un motiv este si acela ca primele patru scene nu sunt complet
descifrate Cititorul poate sa vada aici mai multe directii de cercetare. Nu putem fi dogmatici
n asemenea amanunte. Poate ca, dintre variantele prezenta te mai jos, ar trebui sa alegem pe
aceea care mplineste cel mai bine semnificatia deschiderii acelui document sigilat.
Dintre cei patru calareti, identificarea primului cu Iisus Biruitorul, este cea mai sigura si
mai raspndita explicatie. Prezentnd adevarul altora, este necesar sa subliniem elementele
sigure si christocentrice ale Apocalipsei si sa nu fim dogmatici asupra celor discutabile.
Cei patru calareti
Varianta A. Episcopul Bruno de Segni (sec.XII), staretul Joachim de Floris (sec. XII) si,
mai trziu, protestantii, ncepnd cu Th. Bibliander, au vazut n scenele primelor patru peceti
descrierea decaderii Bisericii. La fel au nteles comentatorii protestanti Pierre Agier, Henry
Drummond,
Louis
Gaussen,
Amzi
Armstrong.
Primul calaret l reprezinta pe Iisus n calitate de conducator al Bisericii n era apostolica.
Limbajul simbolurilor ne trimite la Apoc 19:11-14, 5:5, 2:1-3, Hab 3:8-9, Zah 9:13-14, Ps.45:2-7
si altele. Calul ca simbol al poporului lui Dumnezeu, al Bisericii care-L poarta n lume pe
Christos, apare n Zah 10:3-5 si Is.63:13, Nu Biserica nsasi aduce biruinta, ci Acela care o
conduce. Exista si cai naravasi care nu se lasa condusi. Iisus a preferat magarusul pasnic,
atunci cnd a fost vorba de pozitia sociala, pamnteasca, dar aici ne aflam n contextul luptei
(pentru victoria finala, pentru cucerirea n fapt a mostenirii rascumparate). El a biruit la
Cruce n mod complet si decisiv. Jertfa lui este atotsuficienta si irepetabila. El a zdrobit capul
sarpelui. Dar adversarul nu s-a lasat intimidat, astfel nct controversa continua si este
necesar un argument final, o biruinta a lui Christos prin Biserica, vechea promisiune si tinta
data
Bisericii:
Rom.
16:20.
Calul rosu reprezinta Biserica persecutata de mparatii romani ntre anii 100-313,
perioada paralela cu Smirna". Calul negru este un simbol al Bisericii imperiale dintre anii
313-538, cnd albul credintei apostolice s-a ntunecat prin compromisuri si traditii pagane.
Balanta calaretului subliniaza criza de hrana spirituala, dar o criza limitata. Calul livid este
simbolul Bisericii medievale condusa de papalitate. Aceasta este cea mai adnca decadere a
Bisericii. Culoarea calului reprezinta teroare, moarte, morbiditate si putrefactie. Numele
calaretului si a escortei lui aminteste de pasajul din Hab 2:4-12 n care lacomia mparatului
Babilonului este comparata cu moartea si cu locuinta mortilor De observat ca fiecare scena
este introdusa de o invitatie facuta de unul dintre cei patru heruvimi. Heruvimul leu este
simbolul autoritatii si puterii, heruvimul vitel este simbolul jertfirii, heruvimul vultur este
simbolul naltimii, perspicacitatii si rapiditatii, heruvimul om este simbolul ratiunii si al
libertatii morale. Trebuie sa existe o legatura ntre aceste patru fapturi vii si invitatiile lor
specifice adresate celor patru calareti. Multe manuscrise grecesti, printre care cele mai vechi,
nu contin dect invitatia Vino!", fara adaugarea si vezi". In acest caz invitatia este adresata
22

calaretilor, nu lui Ioan. Dupa altii, invitatia ar fi adresata lui Iisus, ca n cap.22:17.20.1
Varianta B. Primul calaret este Iisus Biruitorul, conducatorul Bisericii, nu doar n primul
secol, ci pna la victoria finala. Acest calaret continua lupta sub ochii nostri, ea nu s-a
ncheiat. Urmatorii trei calareti reprezinta nenorocirile care guverneaza pe aceia care nu
capituleaza n fata Evangheliei primului: razboaie, revolutii, foamete, epidemii, fiare
salbatice, moarte. Cei care sustin aceasta interpretare atrag atentia asupra faptului ca acest
capitol este o descriere a apocalipsei lui Iisus de pe Muntele Maslinilor (Mat.24) unde ni se
vorbeste despre razboaie, foamete, ciuma, tradare, n paralel cu raspndirea Evangheliei;
dupa care urmeaza scena caderii stelelor, ngerii care aduna din cele patru vnturi pe
credinciosii sigilati, revenirea neasteptata a lui Iisus. Aceasta paralela nu poate fi
ntmplatoare si merita un studiu mai profund. Se poate ca n Mat.24 sa avem cheia
Apocalipsei
si
a
cartii
lui
Daniel.
Varianta C se inspira din profetiile lui Zaharia n care apar cai (1:8-11 etc, 6:1-8), cele patru
vnturi ale cerului (6:5) si alte expresii paralele cu viziunea lui Ioan (Zah 1:10, 3:9, Zah 4: 23.10). Propunerea aceasta nu este studiata suficient, nici nu poate fi respinsa n acest caz.
Exista vreo legatura simbolistica ntre cei patru heruvimi, cei patru cai, cei patru ngeri care
tin patru vnturi n cap.7:l ?
Pecetea a 5-a. Sangele martirilor striga dupa judecata divina.
Aici nu mai apare nici o relatie directa cu cei patru heruvimi. Patru calareti au fost destui, ca
si cei patru heruvimi; patru este numarul universalului (cele patru puncte cardinale)
Altarul de jertfa pe care au fost junghiati martirii, nu trebuie confundat cu altarul de aur
al tamierii din alte locuri din Apocalipsa. Altarul jertfelor se afla pe pamnt. In sanctuarul
ceresc nu se aduc jertfe de animale, iar Mielul lui Dumnezeu a fost junghiat aici pe pamnt.
Pamntul nostru este curtea templului ceresc. La Ierusalim, sngele jertfelor era varsat la
picioarele altarului (Lev 4:7). Mai trziu a fost facuta o canalizare din curtea templului spre
prul Kidron. Imaginea nu arata, asa cum vor unii sa argumenteze, ca sufletele dreptilor,
sau ale martirilor s-ar duce sus la Dumnezeu si stau arestate n altar, nsetate dupa razbunare.
Totul nu este dect un simbolism, o personificare a unei idei. Dupa cum altarul nu reprezinta
un adevarat altar, dupa cum celelalte elemente din viziune sunt simbolice, si strigatul
sufletelor aici este simbolic. Sufletul, n sens biblic, nseamna viata, persoana sau sngele unei
fiinte: Ex 1:5, Gen 9:4-5. Nu constienta post mortem a sufletelor, nici locul unde sunt
depozitate n rai, se are n vedere aici, ci se foloseste un limbaj simbolic, potrivit expresiei
poetice din Gen 4:10, Hab 2:11-12, Iacov 5:4, Ev 12:24. Asemenea sngelui lui Abel, sngele
(imaginat ca fiind scurs sub altar) al tuturor martirilor, striga la Dumnezeu. Striga din
pamnt.
Altarul
fiind
pe
pamnt,
sub
altar"
nseamna
n
pamant".
Pna cnd ? Strigatul martirilor, de la Abel pna la Ioan Botezatorul si de la diaconul
Stefan pna la victimele cruciadelor si inchizitiilor Bisericii, cere o judecata dreapta. Acest
pasaj cheie trebuie nteles n legatura cu Dan.8:13-14, 12:6-12, 7:21-22, Ps 94:1-15, Ecl 3:16-17.
Este strigatul continuu al tuturor oamenilor lui Dumnezeu, al tuturor oprimatilor, al ntregii
naturi (Rom 8:19-23). Persecutiile inspirate de Biserica s-au redus mult n jurul anilor 1770,
continund n anumite zone pna la 1848. Dar ele n-au ncetat niciodata n mod total si
definitiv, ncontinuu sunt persecutati si ucisi oameni pentru motive religioase. Sub ochii
nostri, n tarile musulmane si pagne, chiar si n tari crestine, sunt junghiate suflete. Martirii
se adreseaza Domnului ca fiind Cel Sfnt si Adevarat (detinatorul cheilor Sanctuarului
ceresc: Apoc 3:7-8, 11:19). Stapnul (aici
, despotes, ca n Lc 13:25), este Domnul
23

Casei, singurul Suveran detinator al cheilor istoriei. In mod clar, sngele victimelor cere
judecata
si
razbunare.
Adica o cercetare a cazurilor dupa standardele justitiei ceresti si o aplicare a dreptatii asupra
vinovatilor.
Indreptatirea credinciosilor la Judecata (v.11). Fiecaruia din ei i s-a dat o
haina alba. Iertarea si ndreptatirea data de Dumnezeu n mod gratuit, pacatosului pocait,
prin credinta, este un act instantaneu al lui Dumnezeu, conditionat numai de marturisire,
pocainta si credinta. Dar n sens final si oficial, n fata ntregului univers, este necesara o
ndreptatire a celor drepti si o | condamnare a celor nedrepti. Judecata care ndreptateste pe
sfinti, condamna pe pacatosi; iar razbunarea sngelui lor, razbunarea Sanctuarului ceresc,
este aplicarea aceleiasi dreptati asupra celor ce au refuzat mpacarea cu Dumnezeu calcnd
n picioare" sngele Mielului (Ev 10:29-31). Din comparatia cu Dan.8:13-14 este clar ca aceasta
este Judecata casei lui Dumnezeu sau Judecata preadventa (pe care noi o numim Judecata de
cercetare"), care este n curs ncepnd cu anul 1844
Putina vreme este timpul scurs de la
nceputul Judecatii ceresti (1844) si pna la venirea lui Iisus cnd are loc razbunarea Mielului
(v.17). Profetia arata destul de clar ca pna la varsarea teribilelor judecati ale lui Dumnezeu
asupra lumii, nca se va varsa snge de martir. In special) sub ultima persecutie a lui
Antichrist, gustul intolerantilor dupa snge se va redestepta (Apoc.13:15, 16:4-6, 17:6, 18:1-5,
19:2, 20:4, vezi si comentariul de la Dan 12:7 u.p). Nu este nimic figurat sau simbolic cu
privire la sensul martirajului de aici (omorti ca si ei"). Fratii si tovarasii de slujba ai
martirilor din trecut, eu sau dumneavoastra, vom mai trece printr-un fluviu de snge.
Ultimul
din
istoria
lumii.
Aplicatia traditionala pe care au facut-o comentatorii nostri la pecetea a cincea, este o
paralela cu biserica Sardes", perioada Reformei protestante care a reabilitat, prin activitatea
ei, pe martirii prereformatori medievali. Aceasta aplicatie este nsa destul de slaba. In primul
rnd, Reforma a fost incompleta si nu a naltat principiul libertatii de constiinta. Dimpotriva,
ea a facut destui martiri din rndurile anabaptistilor,: baptistilor, catolicilor si dintre alti
disidenti. Ea a fost doar putin ajutor" dat Evangheliei. Si chiar daca aceasta ar suna ca o
minimalizare, proclamatiile ei nu pot fi confundate cu judecata lui Dumnezeu. Ar nsemna
un nou papism... Martirii au cerut judecata si razbunarea lui Dumnezeu, nu o reabilitare
sociala post mortem. Iar raspunsul Judecatorului Suprem este elocvent: fiecaruia i s-a dat o
haina alba. O asemenea reabilitare pe nume nu sta n puterile Bisericii. Numai Dumnezu
cunoaste pe cei care sunt ai Lui (2Tim 2:19). Singura legatura cu perioada protestanta este
aceea ca protestantismul a avut de sapte ori mai multi martiri dect a facut, si a primit o
fagaduinta divina care se refera la aceeasi ndreptatire n Judecata a celor drepti
(biruitori):Apoc
3:5.
Pecetea a 6-a. Semnele revenirii lui Iisus si "ziua maniei".
O mplinire - poate numai preliminara - a acestor semne prezise si n Mat. 24:29 etc, a
avut loc ntre anii 1755-1833, deci n ajunul zilei judecatii care avea sa nceapa n 1844.
Cutremurul a avut loc la 1 noiembrie 1775, avnd epicentrul la Lisabona. A fost cel mai
extins cutremur cunoscut, cu cel mai mare impact spiritual asupra credinciosilor. A zguduit
trei continente. Orasul Lisabona a fost distrus complet, si chiar localitati departate au fost
afectate.
Contemporanii
au
recunoscut
n
el
semnul
prezis
de
Iisus.
Ziua ntunecata si nrosirea lunii au avut loc la data de 19 mai 1780 pe o uriasa ntindere
a coloniilor nord americane unde erau cei mai multi credinciosi. De la orele 10 ziua si pna
noaptea trziu, atmosfera s-a umplut de un ntuneric dens, ca ntr-o noapte nnorata. Cnd
24

ntunericul s-a mai risipit n timpul noptii, luna a aparut pe cer ca o pata de snge. Savantii nau reusit sa explice fenomenul care n-a fost o eclipsa. Pna astazi nu se cunosc cauzele, s-au
facut doar presupuneri. Contemporanii care studiau Biblia au recunoscut n acest fenomen al
doilea
semn,
n
ordine
cronologica.
Caderea stelelor, n singurul sens real n care poate avea loc un asemenea fenomen, a
fost impresionanta ploaie de meteoriti din noaptea de 12-13 noiembrie 1833, vazuta deasupra
statelor estice ale Americii de Nord. Savantii au dovedit ca este vorba de un curent meteoric
(al Leonidelor) prin care pamntul trece la interval de circa 33 de ani. In 1766, fenomenul
fusese observat n zona sudamericana a Atlanticului. Pe la 1866 a fost vizibil deasupra unor
ntinderi din Europa si Asia. Istoria a mai nregistrat ploi meteoritice, dar se pare ca niciuna
nu se poate compara cu aceea de la 1833. Evenimentul observat de aceeasi generatie martora
a semnelor anterioare, a ncurajat mult redesteptarile religioase de tip adventist n America si
a dat un plus de credit predicarii evangheliei judecatii de catre William Miller si asociatii lui.
Acestea au fost mpliniri istorice care au impresionat pe contemporani si i-au condus la
Dumnezeu. Dar ele au fost reduse ca ntindere; lumea de pe toate continentele nu a fost
avertizata prin ele si generatiile ulterioare, chiar n America, nu si mai amintesc" de ele.
Apocalipsa ne arata ca aceste semne se vor realiza n final la scara mondiala si cu un plus de
manifestari v.14-16. Cutremurul din Apoc. 16:18-20 va face ca munti si insule sa se cufunde si
alte locuri sa se ridice. Un ntuneric va acoperi ntreaga lume (Apoc 16:10). Poate va mai avea
loc o uriasa ploaie de meteoriti, dar este sigur ca va fi o teribila ploaie cu grindina: Apoc
16:21.
Biblia descrie n multe locuri solemnitatea acelei zile: Is.2:10-21, 13:9-13, Zaf 1:14-18. Lc.
23:30. Lumea din ziua revenirii lui Iisus arata ca si cum ar fi surprinsa n timpul unui conflict
armat. Toate categoriile sociale si toate partile implicate n conflicte si dau seama ca a sosit
ceasul n care sa dea socoteala de viata lor, ca adevaratul lor conflict este cu Acela care i-a
creat si S-a jertfit pentru ei... Nu mnia Leului este ceea ce apasa constiinta locuitorilor
pamntului n ziua aceea, ci mnia Mielului. Harul Lui incomparabil, preaiubirea Lui
rabdatoare si activa, au fost calcate n picioare. Unde sa mai gasesti scapare cnd ai dispretuit
mpacarea oferita de Dumnezeu n Christos? Cine din aceasta ultima generatie poate sta n
picioare? Aceasta ntrebare capitala vine prea trziu . Acum ar trebui sa stim ce-i de facut
pentru a putea sta n picioare n ziua aceea (Is 33:14-16, Mal 3:2, Le 21:26-36, Ef 6:10-18).
Capitolul 7, asezat ca ntr-o paranteza nainte de ruperea ultimei peceti a cartii, raspunde la
aceasta ntrebare. Prin urmare este foarte important sa ntelegem mesajul spiritual al viziunii
din
cap.
7,
chiar
daca
nu
putem
ntelege
toate
aspectele.
Cei ce vor putea sta n picioare naintea tronului lui Dumnezeu (cap. 7).
La ntrebarea Cine poate sta n picioare?" din finalul cap. 6, ni se raspunde prin doua
scene profetice: I. Sigilarea celor 144.000 de israeliti, n timp ce necazul cel mare este nca
tinut n fru (v.1-8). II. Triumful unei mari multimi din toate neamurile naintea tronului lui
Dumnezeu
(v.9-17)
Cei 144.000 (v.1-8). Furtuna universala (comp. cu Daniel 7:2). Ultima generatie de
pamnteni sta sub amenintarea unui pericol global. Aici se poate ntrevedea o stare de razboi
generala si, n acelasi timp, varsarea ultimelor judecati ale lui Dumnezeu. Pna si vegetatia
este aici amenintata. Cei patru ngeri reprezinta aici un numar simbolic, deoarece este
reprezentat pericolul universal prin cele patru vnturi" si cele patru colturi ale
pamntului". Ingerii lui Dumnezeu, sub conducerea Domnului Christos, detin controlul
asupra problemelor lumii (vezi comentariul de la Dan. 10). Ei tin n fru furtuna", iar cnd
25

sunt ndreptatiti sa n-o mai retina, au libertatea de a permite fortelor raului sa obtina
controlul. Harul lui Dumnezeu are limite n timp.
Ingerul cu sigiliul apare chiar n
momentul n care cei patru "sunt gata sa" slobozeasca furtuna asupra lumii. De drept, timpul
sigilarii a nceput odata cu Judecata lui Dumnezeu la 1844, dar de fapt, el ncepe n momentul
n care Dumnezeu este gata sa permita furtunii sa sufle peste lume. Inainte de strmtorarea
cauzata de judecatile mniei lui Dumnezeu, o strmtorare vine asupra credinciosilor prin
evenimentele descrise n ultimele versete ale cap. 13. Isaac Newton a observat ca sigiliul lui
Dumnezeu de aici este n contrast cu semnul fiarei din cap. 13-16. Si nu este nevoie sa fim
mari fizicieni ca sa observam acelasi lucru. "Chipul fiarei este marele test la care va fi supus
poporul lui Dumnezeu, test prin care se va hotari soarta lor vesnica. Aceasta este proba pe
care trebuie s-o treaca poporul lui Dumnezeu nainte de a fi sigilat (Scris. 11/1890)''. Prin
urmare, acel scurt timp de strmtorare n care se mai poate face sigilarea, este n paralel cu
ultima mare persecutie si are loc nainte de necazul cel mare care va fi cauzat de cele sapte
plagi (Apoc.16)". Inainte de a trimite pedepsele Sale grozave asupra Babilonului apocaliptic,
Dumnezeu face un ultim apel la cei ce mai sunt sensibili la chemarea Spiritului Sfnt, de a iesi
afara
din
cetatea
religiilor
false
(Apoc.18:1-4).
Ingerul cu sigiliul este personificarea ultimei avertizari pentru lume si a ultimei lucrari
facute de Dumnezeu pentru pregatirea Bisericii. In antichitate, cel ce purta sigiliul (care era
montat ntr-un inel) avea toata autoritatea celui pe care-l reprezenta. De regula, fiul purta
inelul cu sigiliul tatalui. Ingerul vine din rasarit, asemenea soarelui, asemena lui Iisus. In cap.
18, tot pamntul se lumineaza de slava lui...(vezi si Ez.43:2, s 60:1, Osea 6:3, Mal 3:20)
Aceasta este Slava Domnului si este dificil de aplicat simbolul la altcineva dect la Christos si
la Spiritul Lui. Ingerul poate reprezenta si pe agentii omenesti care transmit mesajul, dar
aceasta numai n masura n care ei sunt mediul prin care vorbeste Spiritul Sfnt.
Sigiliul Dumnezeului cel Viu trebuie sa fie n legatura cu calitatea de Creator si
Mntuitor a lui Dumnezeu. El este numit Dumnezeul cel Viu n contrast cu zeii falsi si
subliniind calitatea de Creator (4:9.11, 10:6). Apocalipsa subliniaza des calitatea de Creator a
lui Dumnezeu si, n opozitie cu semnul fiarei, se aminteste de Acela care a facut cerul,
pamntul, marea..." (Apoc.l4:7.12), adica exact ceea ce indica sabatul poruncii a patra
(Ex.20:8-ll) despre care Dumnezeu spune ca este semnul distinctiv al Lui si al poporului Lui
(Ex 31:16-18). Acest simbolism este obisnuit cititorilor Bibliei, deoarece sarbatorile si legile lui
Dumnezeu sunt comparate cu niste semne pe mna si pe frunte (Ex 13:7-9.16, Deut 6:6-8).
Dupa cum sarbatoarea Pastelui, cu semnul de snge pus pe usiorii usii, reprezenta un semn
de ocrotire pentru israeliti n timpul ultimei plagi turnate asupra Egiptului, tot astfel sabatul
biblic, parasit de crestinatatea apostata, va deveni un test si un semn distinctiv, de ocrotire, n
timpul
strmtorarii
(comp.
cu
Ez.
9).
Un sigiliu este semnul unei autoritati si reprezinta confirmare (atestare, recunoastere,
ntarire), apartenenta (proprietate), imutabilitate (neschimbare), inviolabilitate (protectie),
garantie (gir). Elementele unui sigiliu sunt: numele autoritatii, titlul sau calitatea persoanei si
domeniul stapnirii. Toate aceste elemente se gasesc n textul poruncii a patra din decalog.
Semnul lui Dumnezeu contine numele Lui (Apoc 14:1). Fiind sigiliu al legii morale (fiindca
acolo este subliniata calitatea fundamentala a lui Dumnezeu, aceea de Creator), sabatul
devine sigiliul celui ce are legea lui Dumnezeu n el (Evrei 8:10). Spre deosebire de sabatele
legii ceremoniale (care au fost o umbra trecatoare), spre deosebire de semnul circumciziei
care a fost un semn intim si numai carnal, sabatul dat omului din Paradis este un semn
vesnic, distinctiv si vizibil (pe frunte"). I ntr-o societate n care se tinde spre forme de
totalitarism anticrestin sau crestin", cine poate ascunde sabatul sub obroc ?
In acelasi
26

timp, sabatul este doar manifestarea exterioara, distinctiva, a sigilarii, deoarece a purta
numele lui Dumnezeu nu nseamna a-l purta numai cu numele", ci a avea imprimat |n
suflet caracterul lui Dumnezeu. Astfel ca sigilarea din Apoc.7 este o lucrare a Spiritului Sfnt
care imprima n caracter credinta, iubire si ascultare (Ef. 1:13-14, 4:30). Fruntea, simbolul
gndirii, trebuie sa primeasca aceasta amprenta divina. Sabatul biblic nu este doar o alta zi (a
saptea) dect zilele alese de traditia omeneasca ci este un semn al ndreptatirii prin credinta,
al odihnei n Christos. pe care o experimentam atunci cnd ne luam gndul de la lucrarile
noastre (Ev 4:9-11).Nu doar faptele noastre rele ne mpiedica sa ne odihnim n harul lui
Christos, ci si faptele bune, preocuparea pentru sfintire si desavrsire. Nu putem gasi odihna
n cercetarea de sine, n cntarirea faptelor bune, n judecarea continua a atitudinii noastre, n
activitatile noastre. Noi suntem mntuiti, ntr-adevar, prin fapte, nu prin altceva. Dar nu prin
faptele noastre proprii, nici prin faptele naintasilor sau contemporanilor, ci prin faptele lui
Dumnezeu. Sabatul comemoreaza faptele lui Dumnezeu. Si daca Christos este Creatorul, asa
cum afirma Biblia (Col 1:16-17), sabatul este singura zi care se poate numi a Domnului
Christos, singura "zi domneasca" (Apoc. 1:10). Sabatul este adevarata "duminica" (dies
dominicus = ziua domneasca).. Invierea Domnului o sarbatorim prin botezul crestin si printro viata noua (Rom. 6:3-12). Dumnezeu n-a cerut si nu poate admite ca noi sa modificam legea
Lui, pretinznd ca pe calea aceasta onoram pe Fiul Sau. Iisus nu este un Mntuitor n opozitie
cu Tatal, ci este manifestarea desavrsita a slavei de Creator si Mntuitor, a Tatalui. Pentruca
este Creator, Dumnezeu poate fi si Mntuitor. Si Iisus a devenit Mntuitorul nostru, pentruca
El este Creatorul nostru. Deaceea, tema sabatului nu este o vechitura evreiasca, ci tine de
calitatile fundamentale a lui Dumnezeu. Sarbatorind pe Creator, noi sarbatorim toate faptele
Lui.
Am auzit numarul... Ioan n-a vazut pe cei sigilati n aceasta prima scena, ci doar pe cei
patru ngeri. Aici doar a auzit. Care este numarul? Este de mirare ca multi tin mortis la
aspectul literal al numarului, n timp ce cred ntr-un Israel spiritual (!). Numarul 144.000 nu
are nici un sens aritmetic n sine, el este un alt fel de a spune cte 12.000 din fiecare dintre
cele 12 semintii ale lui Israel." Israelul de astazi nu mai are cele 12 triburi. Evreii din diferite
triburi s-au amestecat ntre ei prin casatorie, nct de-a lungul secolelor au devenit o singura
semintie. Nici pe vremea lui Ioan nu mai existau toate aceste semintii. Majoritatea lor erau
din tribul lui Iuda (iudei). Preotii si levitii erau din tribul lui Levi, iar o parte dintre iudei
erau, de fapt, beniamiti (de exemplu, apostolul Pavel). O singura mentiune se face despre o
femeie din tribul lui Aser (Lc 2:36). Se stie ca semintiile regatului din nord fusesera de multa
vreme deportate si pierdute" n exilul asiro-babilonian. Cu cteva rare exceptii, acestia nu sau
mai
ntors.
Israelul lui Dumnezeu sau cele 12 semintii" este un nume spiritual dat Bisericii din
vremea apostolilor, n care evreii si pagnii, sfintiti de Christos, au format un singur corp
(Ioan
11:52,
Gal 6:16, Iac 1:1, Apoc.2:9). Israelul lui Dumnezeu nu este n sens sectar si exclusivist, Biserica
noastra (Biserica Advenstista de Ziua a Saptea). Este un nume spiritual, nu pamntesc. Este
biserica invizibila", biserica celor nti nascuti care sunt scrisi n cer"
Dumnezeu este indurator fata de aceia care au fost dusi n ratarire si nu sunt n stare sa
nteleaga tot adevarul. Harul lui acopera pe crestinii confesiunilor ratacite, tot asa cum
acopera pe cei care apara sabatul, dar nu sunt sfintiti prin adevar. A venit nsa si un timp al
crizei, al ultimei avertizari, al ultimului test. Nu tot Israelul este sigilat ca sa poata trece prin
necazul cel mare, ci numai cte 12.000 din fiecare semintie". Unii fug de legea lui
Dumnezeu, considernd ca vor afla mai mare har. Dar apostolul Pavel spune ca acolo unde
27

vine legea, pentru a se nmulti gresala, acolo sporeste si harul (Rom 5:20-21). Numai aceia n
care harul a lucrat credinta, iubire si ascultare desavrsita, numai aceia din Israelul spiritual
care nu urmaresc doar iertarea divina si specularea harului, numai cei ce accepta dreptatea
lui Christos n toata plinatatea desavrsirii ei si punt gata sa dea totul pentru Christos, vor fi
sigilati (Mat 5:44-48). In rest, chiar si pazitori ai sabatului vor cadea si nu vor rezista nici
macar
n
pazirea
sabatului.
Scena sigilarii sugereaza pregatirea pentru o lupta. Numele lui Israel nseamna
Dumnezeu lupta". Lista celor 12 semintii apare peste tot ncepnd cu Ruben. Numai cnd
era vorba de lupta, Iuda avea ntietatea, ca n lista aceasta (Ju 20:28, Num 2:3.5.7, 1 Cron
12:24). Si Leul din Iuda este Biruitorul ! Deasemenea, numarul de 12.000 este un numar
militar reprezentnd niste luptatori alesi pentru o misiune speciala (Num 31:5, 1 Imp 4:26,
Jud 21:10, 2 Sam 17:1). Numai israelitii care sunt n perfecta armonie cu masurile morale ale
Noului Ierusalim, vor locui acolo (Apoc 21:15-17). Repetarea aparent inutila a acestui numar
n dreptul fiecarei semintii, sugereaza o numaratoare a ostirii nainte de lupta, ceea ce indica
Judecata casei lui Dumnezeu (a generatiei care este gasita n viata la revenirea lui Iisus). Lipsa
semintiei lui Dan simbolizeaza pe cei ce zic ca sunt iudei si nu sunt, ci mint", adica pe falsii
credinciosi, semintia Ini Antichrist. Semintia lui Dan este simbolul violentei si apostaziei,
prima care a cazut n idolatrie. Ea a fost nsa una dintre cele patru semintii conducatoare, deci
reprezinta o categorie proeminenta. Numele semintiei lui Efraim nu apare, pentru aceleasi
motive.
Dar
Efraim
este
prezent
sub
numele
tatalui
sau,
Iosif.
Cei 144.000 sunt crestini (evrei sau pagni crestinati). Ei umbla cu Christos (Apoc. 14:1) si
au pe frunte numele Lui. In acest numar pot ncapea ct de multi accepta conditiile puse de
Christos, dar numai din ultima generatie. Pna acum Ioan a auzit vorbindu-se despre ei, dar
n
v.9
i
vede
si-i
descrie.
O mare multime (v.9-17). Cele doua tablouri reprezint aceeasi multime a biruitorilor. In
prima scena ei sunt nca pe pamnt, n a doua scena ei sunt n cer. In prima scena sunt nainte
de timpul strmtorarii, n a doua scena sunt tocmai iesiti din necazul cel mare. In prima scena
se vorbeste despre ei n simboluri si n limbaj figurat, asa cum cere contextul simbolic al
retinerii furtunii; In a doua scena se explica vorbirea simbolica: Israelul Iui Dumnezeu, cu
cele 12 semintii, este explicat ca fiind o multime din orice neam si din orice semintie; daca n
prima scena sunt numarati, n a doua scena ni se spune ca numarul lor real este att de mare
nct nimeni nu este tentat sa numere. In prima scena, nu sunt vazuti, ci doar se vorbeste
despre ei; n a doua scena sunt vazuti si descrisi. In prima scena sunt pregatiti prin sigilare, n
a doua scena sunt vrednici sa stea naintea lui Dumnezeu pentruca si-au spalat hainele n
sngele Mielului si sunt mbracati n haine albe (neprihanirea vie a Domnului Christos).
Cineva i-a identificat (v.3-17). Unul dintre prezbiterii din jurul Tronului ne-a explicat
suficient cine sunt acestia. Ei sunt cei care trec prin necazul cel mare, adica prin acel timp al
judecatilor lui Dumnezeu neamestecate cu har, cnd va fi foamete si arsita si lacrimi (v.
14.16.17 comp. cu Apoc 16:8-9 si Is 49:10). Batrnul Ioan i-a privit si a vazut ca sunt oameni
mntuiti, dar n-a putut raspunde batrnului ceresc pentruca, desi stia ca ei sunt din toate
neamurile, nu stia exact cine sunt ei. Aici avem un raspuns precis. Ei sunt aceia care trec prin
necazul cel mare. Astfel, a doua scena din cap.7 se alatura primei scene, raspunznd la
ntrebarea Cine poate sta n picioare n ziua aceea? Cine va putea vedea pe Christos
revenind si sa reziste slavei aparitiei Lui ? Daca numai cei 144.000 pot cnta acea cntare a
biruintei din cap. 14, ceea ce nseamna ca numai ei supravietuiesc celor 7 plagi si vad pe
Christos venind si sunt transformati fara sa vada moartea; si daca gloata cea mare este
multimea celor ce vin din necazul cel mare si pot sta naintea lui Dumnezeu, nu exista dect o
28

concluzie logica: cei 144.000 de israeliti simbolizeaza ostirea nenumarata a lui Christos din
ultima generatie, care va da lupta cu fiara" si va "zdrobi capul sarpelui"
Aceasta concluzire exegetica are si o aplicatie omiletica foarte practica. Nu este cazul sa
fugim de darul biruintei si al desavrsitii morale pe care Dumnezeu vrea sa ni-l dea, prin
credinta, asa cum ne ofera si iertarea, fara plata. Nu trebuie sa credem ca batalionul celor
144.000 reprezinta pe cei ce au fost n stare sa ia examenul spiritual cu nota 10, n timp ce
lenesii care se straduiesc pentru nota cinci si-ar putea gasi loc ntr-o gloata nenumarata de
credinciosi care n-au fost dispusi sa poarte crucea. Sunt multi, prea multi, care ar dori sa se
asigure de iertare, de harul divin, fara a tnji dupa eliberarea de pacat.
Nu avem pretentia ca am explicat toate problemele acestui capitol. Am precizat doar
cteva elemente principale.
Pecetea a 7-a. Tacere in cer.
Tacere n cer. Tensiunea dramatica creste pe masura ce Mielul ajunge la ruperea ultimei
peceti a cartii. Daca acest document priveste realizarea rascumpararii, daca el trebuie sa stea
ca martor la judecata, atunci se ntelege ca deschiderea cartii nseamna inceputul celei de-a
doua faze a judecatii, judecata mileniala (Apoc.20:4.11-15). Unii au interpretat aceasta tacere
ca fiind o pauza dramatica ntre doua acte ale viziunii. Ea este drarnatica, ntr-adevar, dar nu
doar n scenografia Apocalipsei, ci si n scenariul viitorului apropiat. Victorinus spunea ca
desigilarea cartii introduce odihna vesnica n mparatia lui Christos. Dar aici nu este vorba de
o
tacere
vesnica.
Inspiratia a facut o precizare care nu admite nici o explicatie vaga. Pauza cereasca are o
durata foarte exacta de circa "jumatate de ora". Ioan era n viziune la tronul lui Dumnezeu
cnd s-a facut tacere. El era obisnuit sa auda ncontinuu, zi si noapte" (Apoc 4:8 b), cntarile
de slava ale ngerilor. Dar s-a facut o pauza pe care el a masurat-o. Ce eveniment ar putea
determina o asemenea, tacere masurata ? Pecetea a sasea se sfrsise cu semnele cosmice si
asteptarea plina de groaza din ziua aceea" a revenirii Domnului, dar aparitia Lui nu fusese
descrisa. Iar nceputul judecatii mileniale debuteaza cu o tacere masurata...
Daca n cer nu este niciodata tacere, deoarece prezenta ngerilor nseamna o continua
proslavire a lui Dumnezeu, nseamna ca numai prin plecarea tuturor ngerilor din cer s-ar
putea face, tacere. Ideea poate parea stranie si excentrica, dar Iisus ne-a spus ca va face exact
acest lucru, cnd va veni spre pamnt: va goli cerul de ngeri si-i va lua pe toti cu Sine spre
pamnt (Mat 25:31, Iuda 14). Acest eveniment, se ntelege ca este prea mare pentru a ncape
ntr-o jumatate de ora, dupa cum si necazurile Bisericii de-a lungul secolelor au fost prea
mari pentru a ncapea n numai trei ani si jumatate. Daca aplicam nsa si n acest amanunt
semnificativ, principiul o zi pentru un an" (Ez. 4:6 u.p.), vom ajunge la un rezultat foarte
surprinzator. Daca o zi profetica nseamna un an istoric, atunci o ora profetica nseamna a 24
parte dintr-un an, adica 15 zile si cteva ore... In acest caz, o jumatate de ora" profetica ar fi 7
zile si jumatate. Dar Ioan nu spune "jumatate de ora" ci "cam jumatate de ora", deci de
intentioneaza sapte zile in capat. Aceste sapte zile nu pot fi ntmplatoare aici, pentruca ne
aflam la sfrsitul istoriei acestei lumi vechi care a inceput tot cu sapte zile; pentruca si la
Potopul lui Noe au fost sapte zile de asteptare (Gen.7); pentruca Mielul a desigilat pecetea a
saptea care inaugureaza (vorbind n limbajul unei cronologii aproximative) al saptelea
mileniu al lumii: pentruca sigiliul Dumnezeului Creator de pe fruntea biruitorilor care pot sta
n picioare n ziua ruperii celui de-al saptelea sigiliu al cartii, este sabatul zilei a saptea.Daca
IisusCreatorul este Acelasi cu Iisus Rascumparatorull nu trebuie sa ne miram ca revenirea
29

Lui, care va goli cerul de ngeri, ar avea loc ntr-un sabat, asa cum si aceasta aparitie a Lui n
viziune a onorat aceeasi zi domneasca. Pentruca poporul lui Dumnezeu va fi persecutat si
condamnat tocmai pentru pastrarea acestui sabat considerat nvechit si care se opune
inovatiilor slabanoage ale traditiilor omenesti, nu este de mirare ca Iisus alege sa vina n
apararea lor ntr-un sabat. Multe atacuri ale vrajmasilor mpotriva israelitilor din antichitate
au avut loc n sabat. fagnii an speculat aceasta slabiciune" a iudeilor si au intrat cu sabia in
ziua pacii. Nu stim ce zi vor alege pentru ultimul atac mpotriva Israelului lui Dumnezeu, dar
stim ca va interveni la timp si putem ntelege ca ziua n care Mntuitorul va apare pe nori
mplinindu-Si promisiunea, va fi un sabat si ca urmatorul sabat va fi prima zi din cer. Venirea
lui Iisus spre pamnt nu are nevoie de timp; chiar si ngerii pot calatori cu viteze care ntrec
orice imaginatie. De aceea nu este nevoie sa ne nchipuim ca ar fi necesare trei zile dus si trei
zile ntors. Totul se va desfasura n favoarea omului: norul Slavei va putea veni spre pamnt
n cteva clipe, va ntrzia n atmosfera noastra o zi, facandu-se vizibil de pe toate
continentele, dupa care mpreuna cu multimea dreptilor nviati sau vii va calatori o
saptamna
pna
la
portile
Noului
Ierusalim.
Contrar parerii populare, cnd Iisus va veni i va lua pe credinciosii Lui la cer, n casa
Tatalui" (Ioan 14:1-3). Ei vor domni cu Christos, ntr-adevar, dar Apocalipsa nu spune ca vor
domni pe pamnt n timpul mileniului, ci vor domni cu Christos. Ellen White a vazut ntr-o
viziune calatoria astrala a poporului lui Dumnezeu, de la pamnt la cer, timp de sapte zile
(Exp.& Viz. 25-26). Descriind ceea ce a vazut n acea viziune, ea nu arata nicaieri vreo
legatura cu profetia din Apoc.8:1, ceea ce este si mai interesant. Calatoria de o saptamna nu
este necesara din punct de vedere al distantelor, ci ea face parte din rasplatirea mntuitilor.
Pentru a da ct mai multa importanta ntlnirii cu Iisus si a face ca bucuria ntoarcerii acasa"
sa fie ct mai mare. Pentru a observa, ntre, timp, minunile universului creat de Christos,
Domnul.
Sabatul si revenirea lui Iisus sunt realitatile cele mai straine de crestinismul actual. Ele
sunt de nedespartit, deoarece ne descopera pe Acela care este Alfa si Omega pentru noi,
Creatorul si Eliberatorul nostru. Dar crestinii au aruncat sabatul la spate ca fiind prea vechi si
au exilat Parusia (Adventul, Revenirea) Lui ntr-un viitor nedefinit si nedorit. Este interesant
ca Biblia numeste ambele zile, (sabatul si ziua revenirii) ca fiind "ziua Domnului". Ambele
reprezinta un timp n care nu se mai poate face nimic, un timp n care este lasat numai
Dumnezeu sa actioneze. Una aduce odihna saptamnala, cealalta aduce odihna vesnica
inaugurata
de
domnia
mileniala.
La prima vedere, cititorul obisnuit are impresia ca scena descrisa n cap.8:2 etc. face parte
din pecetea a saptea. Dar toate scenele care urmeaza se refera la timpul unor judecati
preliminare ale lui Dumnezeu, timp care se ncheie cu mparatia mileniala a lui Iisus. Aceasta
arata ca cele sapte trmbite si implicit viziunea de fond prin care sunt introduse n cap.8:2-6,
sunt paralele cu cele 7 peceti sau, oricum, sunt anterioare chiar si celor sapte plagi finale.
Impartirea in capitole reflecta parerea unor invatati medievali (care au facut aceasta divizare
si numerotare pentru nlesnirea studiului) si nu reprezinta intentia autorilor Bibliei. Ioan a
vazut scenele n mod succesiv si le introduce, de regula, cu cuvintele si am vazut", dar
aceasta nu nseamna ca acel si" leaga scenele profetice in aplicatia cronologica. Adesea,
prepozitia (kai = si) este redata de traducatori cu "apoi" sau "dupa aceea", , ceea ce este la fel
de corect n greaca Noului Testament (De exemplu, cap. 12 este introdus prin cuvintele "kai
semeion mega ofthe = si un mare semn s-a aratat. Aceasta nu nseamna ca evenimentele
prevazute n cap. 12 urmeaza dupa cele prevazute de finalul cap. 11). Se pare ca teologii
(aproape n unanimitate) prefera aceasta divizare a textului, deoarece acea tacere de numai
30

aproape jumatate de ceas" nu le spune mare lucru, sau nu are o greutate finala. Aceasta
tacere, ntr-adevar, asteapta ceva, dar nu trmbitele unei noi istorii a razboaielor si
nenorocirilor. Este de mirare ca lucrul acesta nu este observat.

Altarul si cele sapte trambite ingeresti (cap. 8:2- 11:19)

Viziunea de fond (8:2-6)
Cei sapte ngeri, dupa ct se pare, sunt ngerii judecatilor, ca si n cap.15:1.
Altarul de aur dinaintea Tronului este echivalentul altarului tamierii din Sfnta
templului din Ierusalim. (Ex.30:l-10). In cap.4-5, totusi, el nu apare naintea Tronului, de fapt
nu apare nicaieri; ceea ce nseamna ca limbajul viziunii foloseste asemenea elemente
simbolice pentru instruirea noastra spirituala, si nu trbuie sa credem ca n Sanctuarul ceresc
exista altare, sfesnice si cadelnite . Sa nu facem din adevaratul Sanctuar o simpla copie a ,
umbrei "(Ev 10:1), doar o reflectare grandioasa a umbrei de pe pamnt. Realitatea este
spirituala, iar elementele ei fizice nu ne sunt cunoscute. Desigur, pentru a ntelege lectia
spirituala, Apocalipsa ne vorbeste n limbajul acelei umbre, pentru ca odata cu imaginarea
scenelor n limbajul sanctuarului pamntesc, sa putem ntelege mesajul.
Ingerul cu cadelnita reprezinta pe Domnul Christos ca Preot Mijlocitor. Este obisnuita
reprezentarea Fiului lui Dumnezeu ca nger (Sol al lui Dumnezeu), att n VT ct si n
Apocalipsa. Cadelnita se folosea la templu pentru serviciul de ispasire mijlocitoare (Num
16:46-48. Num 16:46). Tamia nu reprezinta rugaciunile credinciosilor, asa cum este parerea
populara, ci ea este ceva care, se nalta mpreuna cu rugaciunile sfintilor (v.3. vezi si explicatia de
la cap 5:8) Aici nu este vorba doar de strigatele martirilor din cap. 6, ci de rugaciunile tuturor
sfintilor. Cnd NT spune sfinti se refera, de regula, la credinciosi n calitate de consacrati lui
Dumnezeu. Ei sunt imaginati aici ca nchinatori n curtea Sanctuarului, adica pe pamnt,
dupa modelul serviciului de la templul din Ierusalim: n timp ce preotul de serviciu era intrat
n sanctuar ca sa aduca tamie pe altarul de aur, poporul se nchina cu fata la pamnt n curte
(Le
1:8-10).
Scaunul de domnie amintit aici este echivalentul acelui car al heruvimilor", capacul
ispasirii (tronul harului) de deasupra chivotului legii morale (Ev 9:5, 4:16, 1 Cron 28:11).
Legea este temelia tronului lui Dumnezeu (Ps 97:2). Observati legatura strnsa ntre harul
(iubirea) si legea (dreptatea) lui Dumnezeu. Ellen White spune ca natura lui Dumnezeu,
esenta caracterului Lui este iubirea. Dreptatea nu este dect manifestarea iubirii, iar harul
este
o
prelungire
a
iubirii
mai
mult
dect
dreptatea...
Focul de pe altar provenea de la Dumnezeu si era ntretinut continuu (Lev.9:24, 10:11,
16:12). n timp ce tamia se nalta ncontinuu pe altarul de aur, ngerul-preot umple cadelnita
cu focul sacru al dreptatii, cu jaraticul razbunarii si-l arunca pe pamnt. Focul acestei mnii
nsa nu este revarsarea ultimei mnii a lui Dumnezeu (cap. 15:1) ci o serie de judecati
preliminare, amestecate cu har, pedepse partiale care au loc n timp ce Iisus nca mijloceste n
templul ceresc. Expresiile a treia parte" si a zecea parte", n cazul pedepselor trmbitelor
(8:8-12, 9:18, 11:13) arata o pedeapsa pastiala, disciplinara; o triere facuta de Dumnezeu (Ez
5:1-4. 11-13, Zah 13:8-9) In timpul acestor pedepse, oamenii se mai pot pocai (11:13) , dar n
timpul ultimelor 7 plagi, nimeni nu se va mai pocai (16:9.11.21).
Semnificatia trmbitarii.
In sens general, sunetul trmbitei este o avertizare, o atentionare. Uneori este semnal de
razboi (Ex 23:20-23). Glasul lui Dumnezeu de pe Sinai este nsotit de trmbita Arhanghelului
31

(observati descrierea din v.5 n limbajul proclamatiei de pe Sinai si prezenta tronului-chivot).

Sarbatoarea trmbitelor (anul nou) inaugura perioada sarbatorilor de toamna si anunta ziua
ispasirii (ziua judecatii) Lev 23:24-26. Trmbita iudaica este, n realitate, un corn de berbece,
numit sofar si are un sunet care inspira solemnitate. Anul jubiliar care marca eliberarea si
remproprietarirea, ncepea odata cu ziua ispasirii, la interval de 49 de ani (Lev 25:9-10).
Trmbitele aveau si rol liturgic, se foloseau n serviciul ceremonial si muzical de la templu.
Aici nsa avem sapte trmbite, ceea ce ne reaminteste de caderea Ierihonului (Iosua 6) si de
ntronarea Domnului la Ierusalim (vezi 1 Cron 15:24, 2 Cron 23:13 comp. cu Apoc 11:15).
Unele dintre pedepsele descrise n aceasta viziune seamana cu plagile venite asupra
Egiptului. Exista anumite asemanari si cu cele sapte plagi. Anumite elemente din cele sapte
trmbite si cele sapte plagi corespund cu cele sapte zile ale creatiei (Gen 1), ceea ce ne atrage
atentia
asupra
dreptatii
Dumnezeului
Creator.
Imaginile folosite pentru descrierea pedepselor divine sunt, de obicei, neexplicate, ceea
ce face ca viziunea trmbitelor sa fie mai dificil de nteles. Sunt combinate imagini si metafore
profetice din VT, cu multe simboluri. Incepnd cu Victorinus de Poetavium (sec. III) aceste
scene au fost interpretate ca fiind paralele cu cele sapte biserici" si cele sapte peceti".
ntelegerea aceasta a fost dezvoltata de multi nvatati medievali si a devenit obisnuita printre
protestanti si milleriti. Desi aplicatia scenelor la evenimente istorice n-a fost uniforma si
unanima, s-a cristalizat opinia ca ele reprezinta pedepsele lui Dumnezeu trimise mpotriva
crestinatatii decazute, prin invaziile barbare n Occident si prin blestemul islamic n Orient,
iar scenele din cap. 10-11 au fost ntelese n comparatie cu cap. 13-14. Aceasta interpretare
clasica a fost sustinuta si de savantul Isaac Newton. In teologia adventista, ea este expusa de
Uriah Smith.
Primele patru trambite
Deoarece interpretarea trmbitelor este controversata nca, si nu avem o pozitie dogmatica
asupra acestei profetii (cu exceptia viziunii din cap. 10-11), vom reda schematic variantele
cele
mai
serioase:
Dupa

Uriah

Smith:

Trmbita I.(v.7). Invazia vizigotilor sub Allaric (395-410), prima lovitura barbara data
Imperiului de Apus. Contemporanii (Ieronim, Augustin, poetul Salvian zis Ieremia") au
recunoscut n invazia barbariilor, pedeapsa lui Dumnezeu. Vizigotii au atacat pe uscat si au
acaparat
teritorii
largi.
Trmbita II (v. 8-9). Invazia vandalilor pe mare (406-455). Jefuirea Romei, ocuparea
zonelor
maritime.
Trmbita III (v. 10-11). Atila, flagellum Dei (biciul lui Dumnezeu"), care a atacat
Occidentul
pe
vaile
rurilor
(445-454).
Trmbita IV (v.12) Stingerea puterilor civile ale Romei (mparatul-476, consulatul-541,
senatul-552).
Dupa interpretari recente:
Intr-un comentariu foarte erudit asupra Apocalipsei, publicat n 1982, Desmond Ford
vede n aceste patru trmbite, judecati divine, calamitati sociale si spirituale venite asupra
iudeilor, romanilor si crestinilor apostati. In 1987, ntr-o teza de doctorat de 500 de pagini,
32

care analizeaza numai primele patru trmbite (!), teologul adventist Jon Paulien si expune
concluziile si tentativele de interpretare, care sunt, n esenta, identice cu ale lui D. Ford. Este
cel mai impresionant studiu asupra acestui subiect, care s-a facut pna n prezent. Concluziile
nu sunt foarte precise n detaliu, autorul intentionnd doar sa acumuleze informatii ct mai
bogate si sa le evalueze, ca ajutor pentru alti interpreti care ar fi interesati de identificarea
istorica
a
acestor
trmbite.
Trmbita I: O calamitate care loveste pamntul. Pamntul (tara") un termen referitor la
Tara Sfnta. Judecatile lui Dumnezeu lovesc nti pe cei mai de aproape, pe cei carora li s-au
dat mai mari binecuvntari si le-au respins. Folosind imagini din vechii profeti, viziunea
descrie nenorocirile venite asupra Ierusalimului si a iudeilor la anul 70 si, mai complet, la
anul
135.
Vezi
si
Is.
28:2,
Ez
13:1.
Hag.
2:17.
Trmbita II. Prabusirea Imperiului Roman n apele invaziilor barbare (406-455). Muntele
nimicitor, vulcanul lumii antice este simbolul Romei numite Babilon", dupa modelul din Ier
51:24-64. Daca aceasta este interpretarea corecta, acest Anti-Sinai apocaliptic este vazut n
sensul limbajului VT, unde expresia ebraica har mashit nseamna, n acelasi timp, munte
nimicitor si munte stricat", munte al coruptiei. Aceeasi expresie este folosita pentru muntele
Pierzarii"
(al
idolatriei)
pe
care
Solomon
si
naltase
urciunile".
Trmbita III. Fara aplicatie istorica precisa. Probabil, se prevede aici aparitia ereziilor, a
alterarii Evangheliei n Biserica. Steaua cazatoare poate simboliza pe Lucifer care, prin
intermediul unor nvatatori de tipul lui Balaam (Iuda 11:13) a transformat apele Evangheliei
n
otrava.
Trmbita IV. Probabil este prevazut aici timpul de ntuneric spiritual, de obscuritate,
care avea sa vina dupa ntunecarea unor adevaruri fundamentale ale Bibliei. Pare sa descrie
Evul Mediu.
Trambitele V-VI in cap. 9
Daca primele patru trmbite sunt interpretate cu oarecare nesiguranta, comentatorii
obisnuiesc sa spuna ca trmbitele din capitolul 9 duc la disperare pe toti exegetii. In ciuda
acestui aspect, exista adevaruri esentiale care pot fi clar vazute aici, astfel nct mesajul divin
nu este zadarnic. Indiferent de aplicatia istorica mai nimerita, aceste nenorociri sunt cauzate
de forte demonice sub permisiunea lui Dumnezeu. Cei credinciosi, cei ce poarta sigiliul lui
Dumnezeu pe frunte" sunt ocrotiti (v.4). Insasi crucea lui Iisus, meritele sngelui ispasitor,
daca sunt respinse, permit slobozirea fortelor demonice asupra lumii (v.13). Pedepsele divine
sunt, adesea, finale pentru unii. Mortii nu se mai pot pocai. Dar de cele mai multe ori, nici cei
vii nu apreciaza harul supravietuirii (v.20-21). Pacatele incriminate aici de Ioan sunt aceleasi
pe care le condamnau profetii la pagni si la compatrioti. In primul rnd este condamnat
cultul imaginilor, al operelor miniilor omenesti", apoi coruptia morala care urmeaza
ntotdeauna idolatriei: uciderea, ocultismul, desfrul, furtul. Toate acestea sunt exemple de
calcare
a
celor
zece
porunci.
Referirea la sigiliul divin pe fruntea credinciosilor ne-ar tenta sa consideram Apoc 7:1-4
drept context profetic, dar prezenta celor cinci luni" (150 zile-ani ne mpiedica sa asezam
aceasta calamitate dupa 1844, daca luam n serios juramntul ngerului din cap. 10
Trmbita a 5-a (v.1-12). Steaua cazuta, care are cheia fntnii abisului, este ngerul
abisului. Numele de Apollyon si Abadon are, n ambele limbi, sensul de nimicitor",
distrugator". Dar poate sa fie si un joc de cuvinte aici. In ebraica, abadon nseamna
pierzanie", dar ab-adon nseamna parinte domn. Deasemenea, n greceste, apollyon
33

nseamna distrugator", iar apo-lyon este eliberator". S-ar putea sa fie vorba de un
intentionat joc de cuvinte aici, desi comentatorii nu mentioneaza acest amanunt. Cel mai
distructiv factor, din punct de vedere spiritual, este acela care se pretinde domn, parinte si
eliberator, care pretinde ca are cheile raiului, dar nu poate descuia cu ele dect putul fara
fund al abisului. Vom reda mai jos, variantele mai importante ale aplicatiei istoriciste a
acestei
profetii:
1. Mohamed si cuceririle islamice (?). Istoria interpretarii este bine reprezentata de
comentatori care au vazut n invazia de lacuste-scorpioni, cuceririle islamice. Islamul a fost,
ntr-adevar, o calamitate pentru crestinism, si ar fi de mirat sa lipseasca din profetie.
Adventistii milleriti si pionierii AZS au vazut aici flagelul mohamedan. Dar exista importante
diferente ntre cei ce fac aceasta aplicatie. Expunerea lui Josiah Litch din 1838, aplica invazia
la otomani, perioada celor 150 de zile-ani fiind 1299-1449 (De la asaltul lui Othman asupra
Nicomediei si pna la ntronarea ultimului mparat bizantin, cu permisiunea sultanului). Dar
aplicatia facuta de milleriti a pierdut teren. Jean Vuilleumier nu vede pe otomani aici, ci pe
arabi (sarazini), iar perioada de chinuri ncepe din zilele lui Mohamed si se ncheie prin
asezarea resedintei la Bagdad. Steaua-nger este profetul" Islamului care a ntunecat soarele
Evangheliei,
iar
groapa
abisului
este
pustiul
arab.
2. Papalitatea si cruciadele. Intr-o lucrare nca nepublicata, William Shea propune o alta
explicatie. Steaua cazuta este Antichristul papal, iar lacustele - scorpioni sunt cruciatii trimisi
n mai multe rnduri, timp de 150 de ani, mpotriva pagnilor", asadar razboaie sfinte"
pentru cucerirea, unui mormnt gol si a unor teritorii cheie. Perioada cruciadelor a durat
circa 150 ani, ntre anii 1099-1249. Prima cifra reprezinta succesul primei cruciade prin
cucerirea Ierusalimului, a doua reprezinta insuccesul ultimei cruciade care este nfrnta n
Egipt, n batalia de la Mansura. Dr. Shea vede n descrierea acestor lacuste cu casti si platose
de
fier,
o
imagine
destul
de
izbitoare
a
cavalerilor
cruciati.
Trmbita a 6-a (v. 13-21). Intelegerea acestei profetii depinde de modul n care vedem
prezenta Eufratului din v. 14: este vorba de o geografie istorica sau de o geografie
apocaliptica? (conf. cap. 17:1.5.15 si 16:12). Un alt factor determinant este si mentiunea unui
timp n v.15; este o perioada profetica n termenii principiului zi-an, nsumnd 391 ani si 15
zile (360+30+ +1+1/24 zile) , sau este un moment profetic important, subliniat prin referirea
la ceasul, ziua, luna si anul acela" ? Milleritii au urmat traducerea engleza veche (KJV) care
spune un ceas si o zi si o luna si un an", ceea ce favorizeaza aplicatia la o perioada de timp.
Dar textul grecesc indica, mai degraba, o data importanta.
Varianta Josiah Litch. Prima
aplicatie a acestei profetii n mediul adventist a fost facuta de Litch n 1838. Ea a avut un
deosebit succes la vremea ei. Astazi nu mai este sustinuta de teologii nostri, cu exceptia unor
persoane
care
sunt
preocupati
n
a
pastra
nealterate, toate vederile pionierilor credintei noastre. Dupa ce a aplicat viziunea lacustelor la
cuceririle otomane ntre 1229-1449, Litch a vazut n cavaleria pucioasa" si veninoasa din al
doilea vai", pe aceiasi otomani, de data aceast referindu-se la perioada lor de dominatie.
Timpul din v. 15 l-a nteles ca perioada profetica, prin nsumarea amintita mai sus. El a
adaugat aceasta perioada la cea anterioara care se ncheia n 1449, si a ajuns astfel la data de
1840 pentru caderea Turcului. El si-a publicat concluziile cu doi ani nainte de 1840, ceea ce a
trezit un interes deosebit, n contextul mesajului millerit care rasuna n anii 1833-1844. Avnd
nevoie de precizia ceruta de prezenta acelui ceas" care trebuia interpretat n sens apocaliptic,
ca si celelalte unitati de timp alaturate, Litch a luat din Istoria lui Gibbon data de 27 iulie 1229
34

pentru asaltul otomanilor asupra Nicomediei si, adunnd cei 391 ani la cei 150 anteriori, a
prezis ca la 11 august 1840 va avea loc un eveniment care va nsemna nlaturarea pericolului
otoman. Anii 1839-1840 au adus mai multe momente importante care pot fi luate ca sfrsit al
acestei perioade. Turcia a nceput sa se europenizeze si sa depinda de bunavointa marilor
puteri. Unul dintre aceste momente diplomatice, misiunea lui Rifat Bey, este considerata ca
fiind
ncheiata
la
11
aug.
1840.
Interpretarea lui Litch este foarte seducatoare. Dar este bine sa fim constienti de unele
obiectiuni. In primul rnd, ceasul" si ziua" aceea indica, mai degraba o data dect o
perioada. In al doilea rnd, se sustine ca data oferita de Gibbon (27 iulie 1229) este citire
eronata a izvoarelor folosite de marele istoric, de fapt, turcii calculeaza nceputul istoriei lor
din 1230 si nu din 1299. In al treilea rnd, daca perioada de 391 ani si 15 zile necesita aceasta
precizie, de ce trebuie cautat un punct precis pentru cele 150 de zile si nu pentru cele 391 de
zile? Aici este o slabiciune evidenta. Iar data de 11 august 1840 nu pare mai proeminenta
dect
alte
date
din
acei
ani
de
declin.
Varianta CM. Maxwell. O solutie aparent noua la interpretarea generala de mai sus, este
aceea pe care o prezinta si frumosul comentariu al lui Maxwell, God Cares. (Vederea aceasta
este sustinuta si de altii, printre care si William Shea). Se considera perioada de 391 de ani
ntre 1453-1844 Prima data este usor de recunoscut ca fiind cucerirea Constantinopolului, iar
a doua reprezinta momentul n care Sublima Poarta" este silita sa pronunte oficial cele de
mai jos. Citez pe Dr. William Shea care, la rndul lui, citeaza pe comentatorul Bickersteth, a
carui
lucrare
nu
ne
este
accesibila:
Sublima Poarta se angajeaza sa ia masuri eficiente pentru a se preveni de aici ncolo
condamnarea la moarte si executia acelor crestini care sunt apostati." (21 martie 1844)
De aici nainte, crestinismul nu va mai fi insultat n teritoriile mele , nici nu vor mai fi
persecutati
crestini
pentru
religia
lor."
(22martie
1844)
Ambele date sunt ispititoare, a doua coincide si cu sfrsitul celor 2300 de ani din
Dan.8:14 si cu sfrsitul celor 1335 ani din Dan. 12. Dar tratarea acelui ceas" ca reprezentnd 1
zi + 1 luna + 1 an de timp profetic, amna convingerea. Este prematur sa ne hotarm asupra
unei variante acum, dar toate merita cunoscute si, ceea ce este interesant, din punct de vedere
cronologic,
toate
subliniaza
perioada
1798-1844.
Varianta William Shea. Pornind de la observatia ca gramatica textului grecesc ar cere
mai degraba o data, un punct important, si nu o suma de segmente de timp, Dr. Shea
propune urmatoarea interpretare, dupa ce, mai nti, subliniaza probabilitatea celei de mai
sus. Pornind de la ideea ca perioada de 1260 ani ai dominatiei papale este exprimata n
contextul viziunii (cap. 11-12) , n luni (42 luni), zile (1260 zile) si ani (trei vremi sau ani, si
jumatate), Shea vede n aceasta data importanta sfrsitul celor 1260 ani ai dominatiei papale,
anul 1798. Chiar si ceasul" acela pare vizibil n cap. 11:13 (dupa textul grecesc, n ceasul
acela"). Acest ceas care reprezinta sfrsitul dominatiei papale, odata cu Revolutia Franceza si
ridicarea lui Napoleon, este nteles ca fiind momentul dezlegarii acestei ostiri apocaliptice.
Aceasta cavalerie tricolora este armata lui Napoleon si razboaiele declansate n acea perioada
au fost cele mai mari cunoscute pna atunci. Armatele franceze s-au putut lauda cu maceluri
nemaintlnite. Mentionarea Eufratului s-ar referi la Babilonul apocaliptic (Roma si statele
catolice) ; or, tocmai din principalul stat catolic, si de la Roma au nceput expeditiile lui
Napoleon n Orient si n Europa. Razboaiele napoleoniene au durat pna la dezastrul de la
Waterloo n 1815: Numarul ostirii apocaliptice este, evident, simbolic, indiferent la cine s-ar
aplica. El reprezinta acea grande armee, poate cea mai mare armata din toate timpurile pna
atunci. Cei patru ngeri distructivi, reprezinta cuceriri n toate directiile punctelor cardinale.
35

Prezenta
acestor
deloc surprinzatoare, daca

ne

capetenii"
amintim de rolul

nu
lor

Daniel

este
cap. 10

Ingerul cu profetia desigilata. Inaltarea Evangheliei in timpul sfarsitului ( 10:1 - 11:14)

(Viziune aditionala care tine de trambita a 6-a)
Desigilarea si proclamarea universala a profetiei timpului. Capitolul 10 al Apocalipsei este
una dintre cele mai clare si mai sigure profetii. Ingerul magnific nu poate fi dect Fiul lui
Dumnezeu, n calitate de Sol al Domnului si conducator al Israelului Sau. Norul si curcubeul
legamntului (simboluri ale slavei lui Yahwe), comparatia picioarelor cu stlpii de foc (care,
mpreuna cu norul, introduc tema exodului din Egipt), glasul de leu si autoritatea Lui
universala (vine din cer, se aseaza cu un picior pe mare si cu celalalt pe pamnt), fata
comparata cu soarele si picioarele ca niste stlpi de foc, amintesc de descrierea din Apoc.l si
Dan. 10. Iar juramntul din v.5-7 este comparabil cu acela al Arhanghelului (Michael) din
Dan.
12.
Racnetul de leu este n legatura cu ceasul judecatii (Ioel 3:16) si, n acelasi timp, este
simbolul avertizarii profetice (Amos 3:4.7.8, Os 11:10, s 21:8). Ca si aceasta Apocalipsa (cap.
1:1), toate descoperirile profetice vin prin Christos. Harisma profetica este o marturie a lui
Iisus
- harisma = dar, n 1 Cor 12:4-11 etc. ; vezi cap. 19:1Ou.p, 22:9)
Carticica desigilata nu poate fi documentul rascumpararii din cap. 5. Acolo era un sul
mare, pecetluit cu sapte peceti, aici este un sul mic deschis" (desfacut, desigilat). O
comparatie cu viziunea din Dan. 12:4-12 ne arata ca aici este vorba de profetia timpului (cele
2300 zile) despre care i s-a spus n mod repetat lui Daniel s-o pastreze sigilata pna la
vremea sfrsitului" cnd multi o vor cerceta si cunostinta va creste". Din studiul asupra
profetiei din Dan.8:14 reiese ca aceasta perioada care priveste timpul scurs pna la
razbunarea (curatirea) templului ceresc", s-a ncheiat n anul 1844. Prin urmare, descifrarea
si nceputul vestirii acestei profetii trebuia sa preceada data de 1844. Observati si contextul
literar si cronologic al proclamatiei ngerului: n cadrul evenimentelor din trmbita a sasea.
Or, timpul profetic din trmbita a sasea reprezinta anii 1798-1844 (indiferent ce varianta am
prefera). Este un adevar sigur ca interesul cercetatorilor pentru profetia din Dan 8:14 a
devenit major tocmai n aceasta perioada si ca majoritatea lor au nteles ca durata celor 2300
de zile reprezinta tot attia ani care se ncheie n 1843, 1844 sau 1847.
Aceasta mplinire a profetiei despre descifrarea viziunii celor 2300 de zile nu poate fi
ntmplatoare. Marile treziri spirituale din protestantism n prima jumatate a sec. XIX si
proclamarea timpului judecatii de catre multi predicatori de diverse confesiuni n Europa, n
Insulele Britanice si n colonii, n America si chiar n Asia, au fost cu siguranta o directa
interventie a Spiritului lui Christos. In ciuda limitelor omenesti, miscarile de tip adventist din
acea perioada filadelfiana", au fost o manifestare stralucita a puterii Evangheliei. Cea mai
reprezentativa din aceste miscari concomitente si aparent necorelate a fost, cu siguranta,
miscarea initiata de predicatorul baptist William Miller, desfasurata ntre anii 1833-1844, care
a influentat puternic bisericile din Statele Unite si, prin intermediul publicatiilor, si alte zone
geografice.
Daca n cartea lui Daniel ramasese un singur lucru jigilat (viziunea celor 2300 de zile), aici
ngerul vine cu acea profetie desigilata. Si singura profetie sigilata n Apocalipsa (pna cnd
?) este mesajul celor sapte tunete, care sunt ecouri ale ultimei proclamari profetice, autoritare,
a lui Iisus , pe pamnt si pe mare... Aceasta pecetluire, precum si nvaluirea ngerului ntr-un
nor si surpriza amara experimentata de Ioan care a mncat" aceasta carticica dulce, ne
36

sugereaza ca generatia aceea nu avea sa vada clar semnificatia profunda a datei profetice
1844.
Nici un alt chronos dupa cele 2300 zile-ani (v.5-7). Comparati juramntul din aceste
versete, cu juramntul aceluiasi Personaj n Dan. 12. Observati urmatoarele sapte paralele
ntre cele doua pasaje profetice:
Dan.12
1. - profetia timpului sigilata ( 2300
"zile", 457 i.e.n.- 1844)
2. - pana la vremea sfarsitului
3. - Michael - Christos jura
4. - trebuie sa treaca cele trei vremi si
jumatate ( 1260 "zile", 538 - 1798);
aceasta inseamna 1290 "zile" de la
instalarea "uraciunii" ( 508-1798)
5. - ferice de cine va ajunge la 1335
"zile" ( 508 - 1843)
6. - cand mana poporului sfant va fi
zdruncinata de tot
7. - Daniel doreste sa inteleaga profetia

Apoc. 10
1.- carticica deschisa
2. - in timpul sfarsitului
3. - Ingerul - Christos jura
4. - nu va mai fi nici o vreme

5. - profetia era dulce

6. - cu trambita a saptea se incheie taina
lui Dumnezeu
7. - Ioan mananca profetia

Nu va mai fi nici o vreme". Tinnd n mini profetia desigilata a celor 2300 de seri si
dimineti", n contextul cronologic-profetic al anilor 1798-1844, Domnul Christos jura pe
onoarea Sa de Creator ca nu va mai fi nici un chronos. Textul grecesc nu se refera la nici o
zabava (ntrziere), ci foloseste termenul
- chronos = data, perioada, termen, timp
fixat, vreme hotarta. Traducatorii, de regula, nu observa legatura dintre acest termen si
chronos-ul sigilat din Dan. 12 (care este aici desigilat si proclamat). Dar exista si traduceri
care redau termenul grecesc cu timp (vezi versiunea sinodala si Biblia cu triunghi"). n Dan.
12, ngerul Domnului jurase ca trebuie sa treaca mai nti era celor trei vremi si jumatate de
persecutii, dar sfrsitul nu va fi atunci (n 1798), ci n momentul n care mna poporului
sfnt va fi zdrobita de tot". Care este taina lui Dumnezeu? Este vorba de mesajul sigilat al
celor sapte tunete? Cnd va suna ngerul al saptelea? Sunt lucruri care merita un studiu mai
aprofundat. In orice caz, principalul eveniment pe care-l aduce trmbita a saptea este
ntronarea Domnului Christos si nceputul razbunarii legii lui Dumnezeu (11:15-19).
Profetia cea mai dulce, a cauzat amaraciune (v.8-10). Comparati cu Ier 15:16-21 si Ez 2:8
3:3. Scena care are loc n viziune este o dramatizare a ceea ce avea sa se ntmple cu
credinciosii din anii 1844 care s-au bucurat de calcularea corecta a perioadei profetice si de
asteptarea ca Domnul Iisus sa revina pe pamnt la data aceea. Ei stiau ca profetia se refera la
o judecata, dar credeau ca judecata are loc la revenirea Domnului Christos, pentruca nu
ntelegeau diferenta dintre judecata investigativa ( de cercetare) si cea executiva. Cnd Iisus
va reveni, va aduce cu sine ceea ce s-a hotart deja la judecata. El nu va veni pe pamnt ca sa
deschida sedinte ale unui tribunal universal. Va veni sa ia apararea poporului Lui, nimicind
complet lumea rebela si lund cu El, la cer, pe credinciosii pamnteni din toate timpurile
(Vezi si cele de la Apoc.3: 7-8). Cele doua dezamagiri succesive din anul 1844 au fost o
experienta amara dar binefacatoare pentru adventisti, pentruca le-a dat o lectie severa de a
37

studia mult mai serios Biblia pentru a cunoaste voia lui Dumnezeu. Cei ramasi credinciosi n
urma dezamagirii au descoperit prin studiul Bibliei o privire mai profunda n profetiile ei si
adevaruri
teoretice
si
practice
uitate
de
crestinatatea
apostata.
Un mesaj profetic universal (10:11). Ca si n cazul lui Ieremia si Ezechiel, Ioan
(personificnd pe poporul lui Dumnezeu din timpul sfrsitului), nghite cartea desigilata, nu
doar pentru propria sa hranire spirituala, ci o asimileaza pentru a o vesti altora. Mesajul
adventist de astazi, este reprezentat de rolul dramatic al lui Ioan n aceasta scena, este o
profetizare (o proclamare a profetiei cartii desigilate). Aceasta marturie profetica universala
este neaparat necesara nainte de revenirea lui Iisus. Orict de ntinsa a fost proclamarea din
anii 1840-1844, ea nu a cuprins ntreaga lume. Dar dupa efectul terapeutic al amaraciunii de
la 1844, Dumnezeu a creat o Biserica universala din nimic. In 1845 erau doar cteva zeci de
adventisti sabatisti n America, dar n deceniile care au urmat, mesajul profetic al Evangheliei
Vesnice rostit de acei pionieri, a atras persoane de diferite nationalitati n SUA, apoi a trecut
oceanul pe alte continente, ajungnd la cifra de peste 75.000 la granita dintre secole, astazi
fiind circa 7 milioane n aproape toate tarile lumii (acest comentariu a fost scris in 1994).
Putini, foarte putini, dar foarte raspnditi. Acest amanunt este o partiala mplinire a profetiei.
Cnd ramasita credincioasa a poporului lui Dumnezeu va fi mputernicita cu Spiritul Sfnt
asemenea apostolilor, aceasta ultima avertizare va rasuna n urechile fiecarui om.
Expresia cu privire la multe noroade etc." trebuie modificata n sensul de naintea
multor popoare", potrivit unei mai corecte ntelegeri a textului grecesc (vezi si versiunea
sinodala).
Notati
si
cuvntul
trebuie".
Un timp al masurarii nchinatorilor. Judecata casei lui Dumnezeu (11:1). In contextul
celor de mai sus, primul verset din capitolul 11 este elocvent. In acest loc, divizarea n
capitole este nepotrivita, dar se poate observa usor ca exista o continuitate. Ioan joaca n
viziune un nou rol dramatic. Al cui? Referitor la aceasta masuratoare, Ellen White sugereaza
ca ar fi o lucrare echivalenta cu acea cercetare a ostirii lui Israel din Apoc.7, naintea sigilarii
celor
144.000:
Marea judecata are loc si se savrseste de un oarecare timp. Acum Domnul zice:
Masurati templul si pe nchinatorii lui!.... Aduceti-va aminte ca vorbele si faptele ... va sunt
fotografiate n cartile ceresti... Lucrarea aceasta nainteaza, masurnd... ca sa se vada cine va
sta n picioare n ziua aceea. Cei ce vor ramne statornici vor avea intrare din belsug n
mparatia Domnului si Mntuitorului nostru Iisus Christos. Atunci cnd ne ndeplinim lucrul
obisnuit, sa ne aducem aminte ca este Cineva care urmareste spiritul n care lucram. .Oare, sa
nu aducem noi pe Mntuitorul, n viata noastra de toate zilele, n munca noastra
pamnteasca si n lucrarile din gospodarie? Atunci, pentru numele lui Dumnezeu, e cazul sa
lasam la o parte tot ce nu este necesar, orice flecareala si ntlnire inutila si sa ne prezentam ca
robi ai Dumnezeului cel Viu." (7SDABC, Rev 11:1). Observati referirea la Apoc.6:17si 7:3.
Standardul judecatii: o trestie"- toiag. In timpurile biblice, instrumentul pentru
masurarea lungimii era confectionat dintr-o trestie. Dar aici este vorba despre o trestiesceptru, deoarece termenul grecesc
- rrabdos, tradus n mod gresit cu prajina,
nseamna toiag, varga sau sceptru. Este simbolul autoritatii, al judecatii, al pedepsei, al
regalitatii. Deaceea cuvntul canon (regula, standard) care denumea cndva, n greceste, un
bt drept folosit ca metru, provine din termenul ebraic kane (trestie), ca si latinescul canna
(trestie). In acest pasaj, totusi, nu este folosit termenul kanon ci
- kalamos, un sinonim
cu sensul de: 1. trestie, 2. toiag, baston, 3. standard de masurat lungimea, 4. condei pentru
scribi.
Imaginea trestiei toiag ne aminteste cu durere si pietate de patimile Aceluia care S-a jertfit
38

pentru a ne elibera de vina si puterea pacatului, punnd n inima noastra, prin Spiritul Sau,
legea Sa... Cnd ostasii L-au adus pe Iisus la judecata, I-au pus pe cap o coroana de spini si n
mini o trestie asemenea unui sceptru. Ei i smulgeau sceptrul si-L loveau cu el, inspirati de
Satan sa batjocoreasca principiul mparatiei Lui, legea iubirii dupa care va judeca lumea.
Ce alt standard de masurat nchinatorii ar putea avea Dumnezeu, dect propria Lui lege
morala n care se specifica pe prima tabla: obiectul nchinarii, modul nchinarii, spiritul
nchinarii si timpul nchinarii. n viziune, Ioan preia un rol al ngerului Domnului. Asa cum
a primit cartea profetica, la fel a primit si trestia de masurat. Misiunea lui si a ngerului care
proclama timpul judecatii, pe mare si pe uscat, se confunda. n Apoc. 14:6-12, aceeasi
Evanghelie, aceeasi avertizare universala cu privire la nchinare. Poate fi, oare, ntmplator
ca, la sfrsitul acestei serii dramatice (cap. 11:19), cnd rasuna trmbita a saptea, se deschide
Sanctuarul ceresc si se vede acolo CHIVOTUL LEGAMNTULUI stralucind de fulgere si
provocnd tunete, cutremure si grindina ? Are, oare, acest lucru, vreo legatura cu timpul pe
care-l traim? Nu exista un alt standard moral dect acela descoperit n Biblie. Este un
standard spiritual, nu legalist, este o lege mparateasca" (a mparatiei cerului), o lege a
libertatii (care vine din iubire, n urma mntuirii)", nu o lege scrisa doar pe piatra si careia te
supui de teama. In fapt, adevaratul standard nu este litera moarta, ci spiritul viu al legii, asa
cum este exemplificat n Christos. El nsusi este Cuvntul lui Dumnezeu. In El, Legea si
Evanghelia sunt una. El este standardul maturitatii (desavrsirii) morale. (Ef 4:13-15).
Masurarea templului, a altarului si a nchinatorilor trebuie sa fie ntr-o strnsa legatura.
Templul de aici, nu poate fi dect cel ceresc, deoarece se vorbeste despre altarul lui, aici n
contextul trmbitei a sasea (8:3, 9:13), iar finalul impunator al trmbitei a saptea aduce n
imagine templul lui Dumnezeu care este n cer" (11:19). Daca masurarea nchinatorilor are
un sens spiritual (moral), ce este masurarea templului si a altarului? n contextul profetiei
desigilate a celor 2300 zile-ani care trebuiau sa treaca pna la curatirea (razbunarea)
sanctuarului, este posibil ca aici, templul si altarul sa fie judecate" si ele, pentru a fi
razbunate. Ziua ispasirii (ziua judecatii anuale) era ziua curatirii de pacat a sanctuarului si, n
acelasi timp, a lui Israel (Lev. 16:16.19.30). Sanctuarul din Apocalipsa este, n mod evident,
ceresc. Si nchinatorii sunt ceresti (Ef2:6). Dar n sens propriu ei sunt nca pe pamnt, unde
este altarul de jertfa (cap.6:9) n curte... Cei ce se nchina n el [altar]" este o traducere stranie,
fiindca nimeni nu se nchina n altar. Unele versiuni biblice redau expresia cu cei ce se
nchina acolo" (la templu, n curte). Dar, gramatical este corect ca acest
- en auto (n
el), sa fie tradus naintea (n prezenta) lui" sau prin el" (cu ajutorul lui). In acest fel,
adevarata nchinare este n strnsa relatie de mijlocirea acestui altar. Indiferent despre care
altar ar fi vorba aici, el reprezinta diferite aspecte ale jertfei lui Iisus si ale nchinarii noastre
spirituale (Apoc.5:8, 8:4, Rom 12:1). Fara sngele lui Iisus, orice nchinare este ca jertfa lui
Cain.
Judecata de cercetare (preadventa) nceputa la anul 1844 priveste numai pe poporul lui
Dumnezeu, pe aceia al caror nume este scris n cartea vietii, care au avut experienta iertarii
pacatelor, a cunoasterii lui Dumnezeu. Ei sunt masurati si pot fi acceptati sau respinsi,
potrivit cu dreptarul adevarului care nu este numai lege ci si Evanghelie. Judecata dupa
Evanghelie este cu mult mai severa dect judecata dupa lege, fiindca Evanghelia cunoscuta si
calcata n picioare aduce razbunarea sngelui lui Christos asupra celui vinovat (Ev 10:28-29,
Mat 27:25, 2 Petru 2:20-21, 1 Cor 15:1-2, Apoc 3:5). Tot Israelul este masurat, dar nu toti sunt
sigilati. Aceasta masuratoare este judecata divina care vine mai nti asupra casei lui
Dumnezeu (1 Petru 4:18). Multi crestini nu sunt de acord ca si credinciosul trebuie judecat.
39

Dar judecata lui Dumnezeu este o lucrare cereasca n favoarea celui credincios. Cine ramne
n Christos nu are de ce sa fie ngrijorat.
Curtea lui Israel si curtea "neamurilor" (v.2)
Templul de la Ierusalim avea doua curti principale, circumscrise sanctuarului: curtea lui
Israel, cea apropiata de altar, si curtea neamurilor, adica a pagnilor (neevreilor), sau curtea
de afara. Intre cele doua curti, iudeii zidisera un zid de despartire (la care face aluzie Pavel n
Ef. 2:14). In zilele noastre s-a descoperit placa pe care era gravata interzicerea accesului celor
necircumcisi, sub pedeapsa cu moartea. Daca templul din Ierusalim este doar o proiectie
pamnteasca a adevaratului Sanctuar din cer, care este Palatul mparatului mparatilor si al
Dumnezeului dumnezeilor, daca Israelul lui Dumnezeu este definit ca fiind adevaratii
nchinatori, cei ce se nchina prin jertfa lui Iisus, aducnd ca dar sacrificiile lor, atunci curtea
pagnilor este simbolul celor ce nu se nchina la acelasi altar, care n-au nici o mpartasire cu
templul ceresc: necredinciosi si falsi credinciosi, vrajmasii poporului lui Dumnezeu. Ambele
curti sunt n lumea noastra. Distinctia dintre cei ce sunt Israel lui Dumnezeu si cei ce sunt
pagni, nu este facuta dupa criterii omenesti, ci dupa dreptarul lui Dumnezeu (Gal 6:15.16).
Dumnezeu iubeste pe toti oamenii si a jertfit totul pentru ca si cei mai pacatosi sa poata fi
salvati, daca accepta conditiile legamntului sfnt. Dar cei ce cauta o alta cale spre cer dect
crucea lui Isus, cei care traiesc n razvratire fata de voia lui Dumnezeu, cei ce n-au
experimentat niciodata mpacarea cu Dumnezeu, nu pot fi numiti copii ai Lui. Ei sunt pagni,
indiferent de rasa, nationalitate sau religie. Numele lor nu a fost niciodata scris n cartea
vietii si ei se lasa animati de spiritul cel rau. Aceasta curte de afara nu este masurata n timpul
judecatii casei lui Dumnezeu. Curtea de afara este lasata afara. In textul grecesc este folosita o
metafora mai dura si, oarecum, enigmatica, cu care traducatorii nu stiu ce sa faca. Daca am
traduce exact, ar trebui sa spunem: curtea de afara izgoneste-o afara si n-o masura". Se
foloseste acelasi termen care peste tot are sensul de a da afara, a alunga, a excomunica, a
exclude din sinagoga. Nu este doar o lasare deoparte. Cei ce nu s-au mpacat cu Dumnezeu
nu vor fi judecati n acest timp; cazul lor va fi judecat n timpul mileniului (1 Tim 5:24,
Apoc.20:11-15)
Cele 42 de luni ale neamurilor". Calcarea n picioare a Ierusalimului ceresc (v.2 b).
Durata celor 42 de luni (1260 zile, v.3) este acelasi timp de necaz profetizat de Daniel (7:25,
12:7) la care Apocalipsa va mai face referire (cap. 12:6.14, 13:5). Este vorba despre timpul
dominatiei papale (538-1798), o dominatie n care s-a dat pe fata spiritul Romei, spiritul
caracteristic pagnismului universal. Ierusalimul ceresc a fost calcat n picioare n sens
figurat, prin persecutarea cetatenilor lui ceresti (Dan 8:10-13, Ef2:19, Gal 4:26, Le.21:24) , n
acelasi sens n care se poate calca n picioare legea si Christos (Ev 10:28-29). Calcarea n
picioare nu nseamna doar persecutie ci si profanare. Un serviciu divin care accentueaza
ritualismul ca un paravan al pacatelor si faradelegilor, este etichetat ca fiind o calcare n
picioare a curtilor" templului (Is 1:12 n textul ebraic, vezi Biblia cu triunghi").
Auditia profetica despre "cei doi martori" ( v.3-13).
Este foarte util pentru cititor sa observe ca scenele descrise n v.3-13 nu sunt vazute de
Ioan n viziune, ci sunt descrise profetic de catre ngerul Domnului din cap. 10 sau de catre
glasul lui Dumnezeu din cer (Apoc. 10:8.11, 11:1.3). Oricum, cel ce vorbeste este Dumnezeu,
nu o creatura, altfel n-ar putea vorbi despre cei doi martori ai Mei". Daca viziunea ngerului
40

cu profetia desigilata are loc n contextul trmbitei a sasea, aceasta profetie despre cele 1260
zile-ani nu apartine de trmbita a sasea, ci este descoperita de Dumnezeu lui Ioan nainte de a
se mplini, facndu-se aici o incursiune ntr-un viitor anterior aceluia ilustrat de viziunea
ngerului si a marii avertizari despre care am vazut ca urmau sa se realizeze n perioada 17981844). Motivul acestei incursiuni ntr-un trecut profetic este, mai nti, nevoia unei digresiuni
retorice, a unei paranteze care sa descrie n detaliu care este pacatul neamurilor care tin de
curtea de afara, cea nemasurata; si n acelasi timp, nevoia de a arata cauzele aparitiei unei
asemenea
treziri
religioase
prevazute
n
cap.
10.
Identitatea celor doi martori. Multi au vazut aici pe Enoh si Ilie care sunt n cer si care ar
fi asteptati sa revina pe pamnt pentru a chema lumea la pocainta. Dar Iisus a aratat ca daca
cineva nu crede Scriptura, n-ar crede nici daca ar nvia cineva din morti (Le. 16:29-31) . Pe de
alta parte, Ilie a si venit, dar oamenii au facut cu el ce au vrut (Mat 17:10-13). Si daca
Botezatorul mplinea profetia despre venirea lui Ilie ca sa pregateasca pe poporul lui
Dumnezeu pentru ziua Domnului (Mal.4:6), mplinirea nu este completa, fiindca ziua
Domnului, n sensul deplin al cuvntului, este nca n viitor, iar nevoia de pocainta este astazi
mai mare ca oricnd. Daca ar mai veni nsusi Iisus, nca odata dezbracat de slava divina, cu
Evanghelia Sa si cu minuni puternice, ce soarta ar avea n crestinatate? Oridecteori au fost
persecutati indivizi pentru motive de constiinta, (pentru a fi salvate natiuni!) la ndemnul
caiafelor erei crestine, oridecteori crestinii fac sau nu fac ceva unui nensemnat fratior al lui
Iisus, acel act reprezinta atitudinea reala fata de Fiul lui Dumnezeu. Si oridecteori au existat
oameni sau miscari religioase de trezire, de chemare la pocainta, acolo a fost Ilie. Iisus si-a
trimis apostolii cte doi; si acest model al cuplului misionar a fost urmat de vechii crestini, de
fratii
valdenzi
si
lollarzi
din
Evul
Mediu
si
de
multi
altii.
Aici este vorba despre niste martori care au o autoritate neobisnuit de mare (v.3-6). Ilie a
putut invoca focul ceresc asupra vrajmasilor lui, a putut ncuia si descuia cerul; Moise a putut
preface
apele
n
snge.
Dar
cheile
lui
Ilie
nu
erau
altceva
dect
cuvntul Domnului (1 mp 18:1) primit ca urmare a rugaciunii credintei, deoarece Ilie erau un
om la fel de uman ca si noi (Iacov 5:17-18) . Iar Moise a avut n mini cheile aceleiasi
autoritati: asa vorbeste Domnul!" (Ex 7:17). Ce martori ai lui Dumnezeu ar putea avea
autoritatea de a aduce judecati divine asupra pamntului oridecteori vor voi"? Si nca n
era crestina! Iisus a mustrat pe apostolii care doreau o asemenea autoritate (Le 9:54-56). Si a
afirmat ca doar Cuvntul Evangheliei predicate de solii Lui, daca este respins, aduce judecati
(Mat 10:14.15; observati contextul trimiterii celor 12, doi cte doi n v. 1-4). Glasul lui
Dumnezeu identifica pe acesti doi martori cu simboluri din cartea lui Zaharia (4:3.11.14). Si
pentruca nici Zaharia nu ntelegea, ngerul Domnului i-a explicat ca aceasta este o metafora
pentru autoritatea si puterea cuvntului lui Dumnezeu n contrast cu slabiciunea sau puterea
omeneasca (Zab 4:4-6) . Este profetia si porunca restaurarii templului lui Dumnezeu, n ciuda
oricarei
opozitii.
O ntelegere corecta a identitatii celor doi martori a aparut nca din sec. XII, de la
episcopul catolic Bruno de Segni care a vazut n cei doi martori Scripturile Vechiului si
Noului Testament personificate. Vederea aceasta a fost preluata si de protestanti, printre
care luteranii Mathias Flaccius (sec. XVI) si Johannes Funck. Marele matematician englez
John Napier, un pasionat al Apocalipsei, a dat aceeasi explicatie cu doua secole n urma.
Adventistii mostenesc aceasta opinie veche de la miscarea millerita. Si nca nu s-a descoperit
una mai plauzibila. Cuvntul lui Dumnezeu este ceea ce ne lumineaza (Ps 119: 105.130) fiind
un organ al Spiritului Sfnt. Cuvntul testament vine de la latinescul testis (martor). Prin
urmare, cei doi martori sunt Biblia cu cele doua marturii ale ei. Este obisnuita denumirea
41

cuvntului lui Dumnezeu ca marturie. Att decalogul, ca act oficial al legamntului, este
numit marturie (Ex 25:2; n Apoc 11:19 este numit testamentul lui Dumnezeu (gr.
diatheke, iar n cap. 15:5 (
- martyrion, marturie). In contextul judecatii, cele doua
marturii ale VT si NT amintesc de regula judiciara stabilita de Dumnezeu din Deut 19:15.
Biblia este o dovada suficienta n fata instantei constiintei. Cei doi martori-profeti sunt
comparati cu doi mari ministri si ambasadori care stau naintea Suveranului ntregului
pamnt . Asemenea lui Petru si Ioan, asemenea misionarilor valdenzi care mergeau doi cte
doi, unul mai n vrsta si altul mai tnar, pentru a evangheliza cu riscul vietii lor, VT si NT au
profetizat mbracati n sac" (n semn de umilire si doliu) n timpul dominatiei papale
Moartea si invierea celor doi martori (v.7-12)
Asemenea lui Ilie care, dupa cei trei ani si jumatate de seceta, a fost condamnat la
moarte dar Dumnezeu l-a naltat la cer, asemenea lui Iisus care a profetizat timp de trei ani si
jumatate, apoi a fost omort si totusi a nviat, S-a naltat si a fost glorificat prin succesul
Evangheliei, Cuvntul scris a repetat n istorie acest model. Biblia era destul de rara n Evul
Mediu si citirea ei nu era ncurajata. Aparitia tiparului si a Reformei a dezlegat Biblia din
lanturile Bisericii Romane dar n tarile catolice si ortodoxe a continuat n principiu, situatia
medievala. Insa nici tarile protestante n-au naltat Biblia la adevarata ei pozitie, ca fiind
pinea vietii pentru fiecare om. Biblia a ramas legata n lanturile crezurilor protestante; orice
interpretare si publicare a nvataturilor ei altfel dect nvatau bisericile de stat, erau
descurajate La sfrsitul celor 1260 de ani de marturisire umilita, adica n ultimii ani ai acelei
perioade, ceva "mai groaznic avea sa se ntmple. O noua putere iesita din putul aceluiasi
abis descris n Apoc.9:1, dar n fond aceeasi fiara (ngerul pierzarii), avea sa se lupte cu ei, sai nvinga si sa-i omoare. Acest eveniment straniu este descris ca avnd un caracter local.
Cetatea de aici este numita Sodoma si Egipt. Ambele toponime biblice sunt locuri peste care
au venit judecatile lui Dumnezeu si din care credinciosii au trebuit sa iasa.
Egiptul este simbolul ateismului, al naturalismului ocult si al sclaviei (Ex 5:2.7-9) , Sodoma
este
simbolul
celei
mai
josnice
imoralitati
(Gen
13:13,
19:5)
.
Care loc (dintre cele vizitate de cei doi martori) era n mod distinct plin de necredinta, de
opresiune si imoralitate, pe la sfrsitul sec. XVIII ? Ce noua putere satanica a aparut atunci ?
Orice cunoscator al istoriei moderne poate ntelege ca aici este descrisa atitudinea Revolutiei
Franceze fata de religie, cnd, din acel haos si mare cutremur social-politic, a iesit un guvern
anticrestin, aproape ateist, declarnd razboi Bibliei. Timp de trei ani si jumatate (3,5 zile
profetice!), .din nov. 1973 pana in iunie 1797, prin asa numita descrestinare si prin
ulterioarele masuri opresive, crestinismul a fost condamnat n tara cea mai catolica. Chiar si
dupa ce s-a introdus o constitutie care garanta libertatea religioasa a continuat aceasta
situatie, deoarece, libertatea cultului se aplica numai cultelor anticrestine inventate de
revolutionari: cultul Ratiunii, cultul Fiintei Supreme, 'cultul republican, teofilantropia, toate
fiind
de
sorginte
deista,
ostile
Bibliei.
Este demna de observat relatia dintre cei trei ani sj jumatate profetici (1260 zile-ani) si cele
trei zile si jumatate ale descrestinarii revolutionare. Este o corespondenta de tip faptapedeapsa, care mai apare n istoria si profetia biblica, subliniind principiul zi-an (Num 14:34,
Ez 4:4-6). Cu alte cuvinte. Biserica dominanta, care a umilit Biblia si pe credinciosii ei,
primeste prin Revolutia Franceza o pedeapsa. Sabia se ntoarce mpotriva Bisericii intolerante
chiar n tara care a sprijinit cel mai mult papismul si care a varsat cel mai mult snge de
crestin necatolic. In acest fel s-a mplinit si profetia ca martorii au fost ucisi n cetatea Sodoma
42

si Egipt unde a fost rastignit si Domnul lor. Iisus a fost rastignit aici n persoana acelor foarte
nensemnati frati ai Lui: albigenzi, valdenzi, hughenoti etc. (vezi si Fapt 9:4-5). Nu poate fi
vorba despre Ierusalim aici, cum cred unii, pentruca Ierusalimul era distrus deja pe vremea
lui Ioan, iar pe timpul Revolutiei Franceze era sub dominatie otomana. Dar mpreuna cu
Sodoma si Egipt, Ierusalimul este un tip al crestinatatii false care a condamnat pe urmasii
lui Iisus. Lepadnd Evanghelia, locuitorii Ierusalimului au devenit jucaria spiritelor rele si au
declansat acea revolta a zelotilor care s-au mncat ntre ei pna au fost nvinsi de romani. Si
n acest caz, poporul lui Dumnezeu a iesit nainte de a veni potopul judecatilor divine.
Franta, deasemenea, fusese n buna masura parasita de protestanti, care se refugiasera n
Elvetia, Olanda si America, con- tribuind la prosperitatea acelor tari, prin talentele lor
industriale,
si
saracind
Franta
de
cel
mai
valoros
element
social.
Descrierile din v.9-10 se refera la influenta internationala a Revolutiei care nu s-a privit
pe sine ca fiind doar o problema nationala, ci europeana si chiar mondiala. Ideile ei erau deja
raspndite n alte tari. Existau iacobini n Ungaria, n Anglia si n alte locuri, iar deistii si
rationalistii erau nca mai raspnditi, pna n America. Toti cei care simpatizau cu ideile ei:
francmasoni, filozofi rationalisti, saraci care si imaginau ca exemplul Frantei ar putea aduce
izbavire, si altii, aveau toate motivele sa se bucure de programul Revolutiei Franceze.
Confundnd religia Bibliei cu religia Bisericii, oamenii si-au nchipuit ca sunt chinuiti de
cuvntul lui Dumnezeu. Pentru omul care doreste libertatea carnala si eliberarea de sub
autoritatea legii morale a lui Dumnezeu, auzirea Legii si Evangheliei este o tortura a
constiintei. Dupa aceasta descrestinare si ostilitate fata de Biblie, dupa cei trei ani si jumatate
n care cruzimile, delatiunile si destrabalarea au ajuns, poate, cea mai nalta cota a istoriei,
obosita de pacat si ngrozita de sine, Franta decreteaza deplina libertate religioasa n iunie
1797.
A urmat un adevarat reviriment spiritual (conf. v. 11). Frica mentionata n acest verset are
un sens spiritual. Ea denumeste un sentiment de veneratie, reverenta, respect. Generatia care
a trait aceste evenimente a fost si martora reabilitarii Bibliei. In timpul dominatiei catolice si a
altor biserici de stat , Biblia marturisise n umilinta. Revolutia s-a dovedit un si mai mare
vrajmas, dorind nlaturarea completa a Bibliei.Dar ncheierea Revolutiei Franceze, care a dat
si o lovitura mortala papismului, a favorizat Biblia si libertatea religioasa. Chiar din acest
timp dateaza primele societati biblice. Pe lnga Anglia, SUA si alte tari, Franta a ntemeiat si
ea
o
societate
biblica.
Intre anii 1804-1840 au aparut n lume, ntr-o evolutie incredibila, circa 63 de Societati
Biblice diferite, dintre care, cea mai importanta este Societatea Biblica pentru Britania si
Strainatate (1804). Au urmat apoi altele: elvetiana (1804), suedeza (1809), indiana (1911),
finlandeza (1911), daneza (1814), germana (1815), islandeza (1815), americana (1816),
norvegiana (1816), valdenza (1816), franceza (1818, la Paris), greaca (1819), rusa (1826),
belgiana (1834). Aceasta naltare a Bibliei a dus la marea redesteptare interconfesionala de tip
adventist dintre anii 1798-1844. Vrajmasii Bibliei, care se bucurasera de descrestinare au
putut fi martori la triumful celor doi martori.
In ceasul acela s-a facut un mare cutremur de pamant (v.13)
Cu mult timp nainte de Revolutia Franceza, unii nvatati ca Thomas Goodwin (1639), Drue
Cressener (1689), Robert Fleming (1701) si nu putini printre reformatii francezi (numiti
hughenoti ), vazusera n acest capitol apocaliptic si n acest cutremur, o revolutie anticrestina
care va avea loc n Franta si care va pedepsi papismul. Este o realitate istorica faptul ca
43

hughenotii (calvinistii francezi) cei mai persecutati dintre protestanti, desi n-au fost de partea
Revolutiei, au asteptat mplinirea profetiei acesteia ca pe o eliberare. Potrivit acestei
ntelegeri, ora din acest verset s-ar situa dupa naltarea martorilor, ci o descriere simbolica a
Revolutiei. Moartea si nvierea lui Iisus a fost marcata de un mare cutremur. Tot astfel este
marcata si moartea si nvierea celor doi martori. Acest cutremur social face parte din al doilea
vai (trmbita a sasea), potrivit v. 14. Dar prabusirile aduse de acest cutremur au fost doar de
zece ori mai slabe dect vor fi n timpul strmtorarii (Ap. 16:18-19, 17:1.16-18) Aceasta
prabusire partiala care prevesteste o prabusire totala, arata ca fiara care a iesit din abis,
ateismul militant, avea sa-si continue activitatea n lume. Cei 7000 de oameni care au pierit n
acest cutremur social nu reprezinta un numar real, ci sunt, foarte probabil, un simbol al
nchinatorilor anonimi ai lui Dumnezeu (Rom 11:3.4). In afara de protestantii refugiati sau
ascunsi asemenea lui Ilie si altor profeti, Dumnezeu avusese ntre catolicii francezi oameni
care, au pierit pentru ca n-au vrut sa tradeze crestinismul pentru cultul republican, n timp ce
o mare parte ngenunchea n fata baalilor Revolutiei. Dupa o explicatie traditionala nsa, n-ar
fi vorba de persoane ci de 7000 de titluri (nobiliare si eclesiastice) care au fost desfiintate de
revolutie. Textul grecesc, este adevarat, spune 7000 de nume de oameni", dar expresia se
refera la persoane, ca si atunci cnd se spune suflete de oameni".
Efectul spiritual al cutremurului trmbitei a sasea. Spre deosebire de acei locuitori ai
pamntului din cap 9:20-21 care fusesera crutati de urgia cavaleriei demonice, aici cei ramasi
s-au pocait. Evident, nu poate fi vorba de o pocainta a tuturor celor ce n-au pierit n timpul
Revolutiei. S-ar putea ca cei ramasi" din acest verset sa fie o denumire a ramasitei" lui
Dumnezeu din perioada 1798-1844. In orice caz, termenii grecesti din ultima parte a v. 13,
sunt aceeasi ca si n cap. 14:7. Observati urmatoarea paralela:

Apoc.10-11
1. Un inger coborand din cer
2. Carticica deschisa... Cel viu in vecii
vecilor...
3. Trebuie sa profetizezi din noi, in fata
multor popoare, neamuri, limbi si
imparati
4. S-au temut de Dumnezeul cerului
si I-au dat slava
5. Scoala-te si masoara templul,
altarul...
6. si pe inchinatorii lui
7. Care a facut cerul... pamantul...
marea...

Apoc 14
1. Un alt inger, zburand prin mijlocul
cerului
2. Cu o evanghelie vesnica
3. ca s-o vesteasca... oricarui neam,
oricarui trib, oricarei limbi, oricarui
popor
4. temeti-va de Dumnezeu si dati-I
slava
5. caci a venit ceasul Judecatii Lui
6. inchinati-va Celui care
7. a facut cerul, pamantul, marea si
izvoarele

Este posibil ca v. 12-13 sa necesite un studiu exegetic mai profund. Evenimentele

Revolutiei Franceze au deschis o era noua, aceea a secularismului, a anticrestinismului n
44

crestinatate. Dupa 1844, aparitia evolutionismului si marxismului, miscarile revolutionare

care au continuat marele seism francez, au concurat cu raspndirea tot mai larga a
Evangheliei n lume. Acolo unde conditiile spirituale si sociale au creat teren favorabil,
Antichristul revolutionar a manifestat aceeasi atitudine fata de Biblie. Incepnd cu Revolutia
Rosie din Imperiul Tarist, sistemul socialist-comunist a creat un lagar enorm, un Egipt
modern n care s-au instaurat ateismul si sclavia. In cartea sa, Odihna divina pentru neodihna
omeneasca, Dr. Samuele Bacchiocchi afirma ca leninistii au ncercat chiar si nlocuirea
saptamnii cu decada, ca si Revolutia franceza. Acest amanunt este interesant si pentru faptul
ca revolutia bolsevica s-a considerat continuatoarea Revolutiei Franceze. Si nca un amanunt:
nainte de a fi preluat ciclul saptamnal de la orientali (caldeeni, evrei), egiptenii mparteau si
ei luna n decade...
Ingerul al saptelea ( al treilea "vai"). v.15-19
Evenimentele trmbitei a saptea sunt prezentate de catre Ioan n doua tablouri:
a). Venirea judecatii si mparatiei lui Dumnezeu. Sarbatorirea ntronarii lui Iisus. (v.1518)
b).
Deschiderea
templului
ceresc
si
razbunarea
legii
(v.19).
Cheia ntelegerii pasajului s-ar putea afla n studierea relatiei dintre cele doua scene
profetice. Pionierii nostri au nteles ca v. 19 indica Ziua Ispasirii (a Judecatii, a curatirii
Sanctuarului, conf. Lev 16), deoarece numai atunci se putea deschide sala Tronului", accesul
spre chivotul legii deasupra caruia se manifesta slava Domnului". Frumusetea, solemnitatea
si profunzimea acestor simboluri nca n-au fost ntelese complet. Teologia noastra are nevoie
de un studiu mai serios si urgent al acestor aspecte fundamentale si distinctive.
Ellen White aplica v. 19 la nceputul zilei ispasirii n 1844, n cartea Marea Lupta
(Tragedia Veacurilor, la nceputul cap. 25). ntr-o nota aditionala din 7SDABC la Apoc 11:19
(CBAZS) ea aplica acelasi verset la un moment din plaga a VII -a. Legea lui Dumnezeu va
apare pe cer si va fi vazuta de vrajmasii ei. Se poate ca unul din cele doua cazuri sa fie o
aplicare
secundara,
omiletica,
a
Ellenei
White.
Faptul ca trmbita a saptea declanseaza n cer laude Celui care tocmai a primit mparatia,
n timp ce deschiderea Sanctuarului este vazuta dupa aceea, sugereaza ca trmbita a saptea
n-ar suna de la 1844, ci nca este asteptata sa sune. Daca, totusi, v. 19 se aplica la nceputul
judecatii n 1844, trebuie explicat motivul pentru care nu apare nti scena deschiderii
Sanctuarului si apoi scena ntronarii lui Iisus. Nu ncurajam controverse asupra unor lucruri
care sunt mai importante n sine dect oricare alta preferinta si motivatie, dorim doar sa
aratam ca pasajul necesita nca studiu. Este posibil ca a mai ramas ceva din dulceata si
amaraciunea profetiei desigilate de ngerul Domnului pentru anul 1844. Daca si alte
adevaruri au fost ntelese treptat, necesitnd oarecare corectari si mbogatiri ale teologiei
noastre, de ce am pretinde ca adevarul cu privire la deschiderea si curatirea Sanctuarului ar fi
complet nteles? Nu ne temem ca studiul ar nlatura acest stlp doctrinal, el fiind prea bine
nfipt
n
Cuvntul
lui
Dumnezeu.
Scena din v. 15-18 are la baza Psalmul 2. Ellen White (n Exp & Viz 42) arata care era
ntelegerea pionierilor nostri. Momentul primirii mparatiei de catre Domnul Christos,
momentul tranzitiei de la mparatia harului (odata cu nchiderea timpului de har), la
mparatia slavei, marcheaza un raspuns la mnia neamurilor. Aceasta mnie a neamurilor ar
fi conflictele din mijlocul neamurilor si, n acelasi timp, opozitia lor fata de Christos. Dupa
45

1844, revolutiile din Europa (1848), razboaiele mondiale si alte revolutii si razboaie locale, au
mplinit aceasta profetie care nca mai are sa se mplineasca. In ordine succesiva, urmeaza
mnia lui Dumnezeu, care se va revarsa prin cele sapte plagi, n timpul strmtorarii, dupa
ncheierea timpului de har {(Apoc 14:9-10, 15:1, 18:6). Judecata si rasplatirea de aici s-ar referi
la evenimentele celor 1000 de ani din cap. 20, dupa revenirea lui Iisus, iar distrugerea celor ce
distrug pamntul este cea prevazuta pentru sfrsitul judecatii mileniale (20:11-15).
Evenimentul dominant si care apare ca nceput al celor cuprinse n trmbita a sasea este,
totusi, momentul primirii mparatiei de catre Domnul Christos. Acest eveniment ceresc are
loc naintea revenirii Lui pe pamnt si se mai numeste nunta Mielului" (Apoc 19:6-7). Scena
este echivalenta cu cea din Dan. 7:13-14 unde este organic legata de timpul judecatii. Nunta
sau primirea mparatiei are loc nainte de revenirea Domnului (conf.Lc 19:12, 12:36, Mat
22:10-12). Nu trebuie confundata nunta cu ospatul nuntii. Una este primirea mparatiei de
catre Iisus, nainte de venirea Sa; cealalta este sarbatorirea triumfului si a comuniunii la
sosirea mntuitilor cu Christos n cer. Aici merita subliniat faptul ca, n aceasta metafora
apocaliptica a nuntii, mireasa nu este simbolul Bisericii, ci al Ierusalimului ceresc, capitala
mparatiei (Apoc.21:2'.9-11). Exista o relatie strnsa Intre Ierusalimul ceresc si 'Biserica de pe
pamnt,
dar
aici
se
cere
sa
nu
le
confundam.
Manifestarile din v.19 au avut loc la Sinai (Ex 19:16-19) si la Golgota (Mat 27:45.50-51) ,iar
aici descriu ceea ce se va ntmpla n timpul plagii a saptea (Apoc 16:17-21) cnd decalogul va
apare scris pe cer (conf. Ps 97). Toti cei ce n-au crezut Evanghelia vesnica a mntuirii si
judecatii, care au sfidat poruncile lui Dumnezeu, care nu s-au temut de Dumnezeu ca sa-I dea
slava la timpul potrivit, vor tremura la sfrsit marturisindu-si zadarnic pacatele la munti si la
stnci.
Tema persecutarii martorilor lui Dumnezeu timp de 1260 de ani, tema mniei neamurilor
si a interventiei salvatoare a lui Dumnezeu, sunt preluate si dezvoltate n sectiunea
urmatoare (12:6.12.17, 13:5 etc).

MAREA CONTROVERSA. CONFLICTUL FINAL SI

VICTORIA BISERICII (cap.12-14)
Monstruoasa coalitie trinitatea iadului: balaurul, fiara si falsul profet (cap 12-13).
Vrajmasia dintre Sarpe si Femeie (cap. 12). Este usor de observat in spatele acestei viziuni,
pasajul
din
Gen.3:15.
Dar
exista
si
alte
teme
subordonate.
Femeia cereasca este un simbol al Bisericii, dar nu al unei organizatii istorice din trecut sau
din prezent. Ea reprezinta pe adevaratul Israel al lui Dumnezeu, Biserica celor scrisi n cer
(Ev. 12:23). Este Biserica legamntului vesnic. Ea cuprinde pe credinciosii evrei sau neevrei
dinainte de Christos si din era crestina. Ea este mama lui Iisus (v.5) dar si biserica persecutata
dupa naltarea Lui (v. 6.13). Identitatea spirituala si nu pamnteasca a acestei Biserici este
subliniata de Iisus n Mat. 12:46-50, Lc 8:21. Descrierea ei aminteste de pasajul din Cnt 6;4.10.
si de Gen.7:9 (visul lui Iosif, care reprezenta familia lui Israel). Ea este toata lumina acestei
lumi, lumina de zi si de noapte, constelatie calauzitoare n noaptea lumii. Slava cu care este
mbracata este cea pierduta n Eden si recstigata prin Christos (Dan. 12:3, Mat 13:43). Pozitia
femeii, imaginata ca stnd pe scaunul de nastere, avnd luna ca piedestal si o diadema de 12
stele pe cap (vezi cap.21:12.14), este o magnifica subliniere a adevaratei ei origini mparatesti.
46

Ea este vazuta n (pe) cer si nconjurata de simboluri ceresti pentru a arata statutul ei
naintea lui Dumnezeu. Dar este posibil ca aici sa vedem mai mult. Daca ngerii numesc pe
luptatorii spirituali de pe pamnt fratii nostri" (v.10), si daca ura balaurului contra ei ncepe
n cer, n-ar 6 fi imposibil sa vedem n aceasta femeie un simbol care sa cuprinda nu
numai pe acei cetateni ai cerului care sunt n peregrinaj pe pamnt, ci si pe aceia care locuiesc
n cer: Moise, Ilie, Enoh, cei 24 de prezbiteri si toti ngerii si toate fiintele inteligente care
sunt de partea lui Dumnezeu, ngerii sunt frati si colaboratori ai colaboratori ai credinciosilor
(Apoc. 19:10). Daca balaurul reprezinta att pe Satan ct si puterile pamntesti prin care
lucreaza, n-ar fi de mirare ca femeia sa reprezinte toata ostirea care este de partea lui
Dumnezeu.
Chinurile nasterii s-au mplinit n istorie prin necazurile crescnde
ntmpinate
de
poporul
lui
Dumnezeu
pna
la
nasterea
lui
Iisus.
Dragonul ceresc (v.3-4). Acest balaur monstruos care este numit si sarpe (v.lS), este clar
indicat ca simbol al lui Satan (v.9). Acest simbol complex (deoarece prin capetele si coarnele
lui reprezinta si mparatiile lumii), apare n VT ca personificare a neamurilor vrajmase
(Ps.87:4, Is.51:9). El se numeste n ebraica tanin sau liwiathan, dupa modelul reptilelor
gigantice create de Dumnezeu (Gen. 1:21, n ebr. balaurii cei mari", Ps 104:26, 148:7, Iov 41), si
dupa modelul dragonului cu sapte capete Lawthan din mitologia canaanita. In greceste este
numit
drakon,
n
latina
draco,
de
unde
vine
cuvntul
drac".
In mitologia greaca apare sub numele de hydra avnd mai multe capete. In basmele
romnilor apare ca balaur cu mai multe capete sau ca zmeu (cuvnt slav care nseamna
balaur). La toate popoarele pagne, balaurul sau sarpele ocupa un loc central n mitologie sau
ca simbol viu. Este simbol al binelui si al raului, al stiintei... n special este simbolul oracolului
necromantic (consultarea mortilor, spiritismul antic). Sarpele era adorat la babilonieni,
egipteni, pergamenieni. La greci exista vestitul oracol din Delfi, unde o profeteasa-medium,
numita Pythia, tinea n sanctuar un sarpe piton. La daco-romani, sarpele este simbolul
spiritelor stramosilor. El apare si ca balaur la romani si la daci.l ntlnim apoi la indieni,
azteci (Quetzalcoatl - sarpele cu pene) si incasi, la chinezi, japonezi, persi, scandinavi etc.
ntre sectele gnostice din antichitatea crestina, existau si unele n mod direct sataniste: ofitii
(naasenii,
serparii),
adorau
sarpele
din
Geneza
3,
recunoscnd n el pe Cain si pe Iuda. Este interesant ca termenul ebraic
- nahas nseamna
si sarpe si vrajitor, iar
- saraf (serafim) apare ca un atribut al serpilor care au muscat pe
israeliti
(
[serpi]
arzatori,
nfocati).
Culoarea rosie reprezinta foc si sngeucidere. El de la nceput este ucigas". Sapte
capete ncoronate reprezinta, mai nti, dezbinare, anarhie, diversificarea si desavrsirea
raului n spatiu si timp (Prov.28:2, 6:16-19, 26:24-26, Lc 8:2, 11:26, Deut 7:1). Pe fiecare cap
poarta o diadema regala, aratnd ca el este domnul lumii acesteia (Ioan 14:30, Lc 4:6, 2 Cor
4:4), 1loan 5:19). Textul din Apoc. 17:9-12 ne nvata ca aceste puteri trebuie ntelese nu numai
ca simbol al tuturor puterilor lumii, - ca si n cazul celor 7 biserici -, ca o succesiune
cronologica. Pentru identitatea acestor sapte puteri profetico-istorice vezi explicatiile de la
cap.
17:3.9-12.
Stelele atrase de balaur sunt ngerii pe care i-a nselat (v.4.7.9). Diavolul are numai doua
metode de convingere pe care le folosesc toate puterile si toti indivizii inspirati de el: violenta
(constrngerea, amenintarea cu moartea, tortura) si minciuna (amagire, diplomatie, farmec,
aparenta rationala). Acestea sunt simbolizate prin culoarea rosie si prin coada. El este de la
nceput
un
ucigas
si
un
mincinos.
Prin ispitele sale continue si prin puterile lumesti inspirate de el, Satan a luptat contra
poporului lui Dumnezeu. Si el a asteptat Copilul, l-a pndit n fiecare generatie. Prin Egipt, el
47

a ncercat sa anihileze natiunea israelita, sa ucida pe orice baiat. Asiria a invadat tara si a
cucerit cea mai mare parte din ea, a luat n robie pe Israel si a ncercat sa doboare dinastia
davidica. Babilonul a distrus si Ierusalimul si templul si a detronat dinastia lui David; a
deportat poporul, transformndu-l n sclavi. Persii au ncercat sa stearga de pe pamnt pe
iudeii din imperiu, pe timpul lui Haman. Grecii au fost cei mai ndrazneti persecutori pe
timpul lui Antioh Epifanes, apoi au venit romanii. Irod cel Mare, care era un edomit, un om
al Romei, desi juca rolul de rege iudeu, cnd a auzit de nasterea unui posibil Messia, a dat
ordin
sa
fie
ucisi
toti
pruncii
de
sex barbatesc... Observati si adversitatea interna fata de linia genealogica a lui Messia (1 Sam
19:9-10, 2 mp 11:1-3). Dar niciodata aceasta adversitate n-a fost mai mare dect n timpul
vietii lui Iisus. n toate acestea se poate observa insistenta diavolului de a mpiedica
mplinirea planului lui Dumnezeu si de a nsela sau distruge pe Israel. Preocuparea lui Satan
fata de Copilul care urma sa se nasca este de nteles daca citim v.5. Messia, ca mparat si
judecator suprem, avea sa aduca pedeapsa asupra tuturor vrajmasilor lui Dumnezeu si ai
poporului
Lui
(Ps
2:9,
Apoc
19:15).
Referitor la identitatea Copilului nu exista nici un dubiu. nca din timpul lui Hipolit si al
lui Victorinus, teologii crestini au nteles ca este vorba despre Iisus Christos.
Refugiul adevaratului Israel. Pustia este locul ei [al Bisericii]" n lume (v.14), un loc
pregatit de Dumnezeu". Observati aici tipul Ilie care este prezent si n cap. 11 mpreuna cu
perioada
de
1260
zile.
Razboi n cer. Scenele din v.7-9 explica originea conflictului. Copilul nu este un oarecare
rege evreu, este ntruparea Fiului lui Dumnezeu, numit n VT ngerul Domnului sau Michael,
comandantul suprem al tuturor ngerilor (Arhanghelul. Vezi si cele de la Dan. 10 si 12). V.17
care reprezinta culminatia razboiului n faza pamnteasca, ne sugereaza tintele adversitatii
lui Satan: legea lui Dumnezeu si pozitia lui Christos. Natura acestui razboi cosmic este, n
esenta, spirituala, fara sa ne miram ca prezenta diavolului ar putea implica momente mai tari.
Descriind
ceea
ce
i
se
aratase
ntr-o
viziune,
Ellen
White
spune:
...Atunci Satan a aratat triumfator catre simpatizantii lui - care cuprindeau aproape jumatate
dintre ngerii cerului - si a exclamat: Acestia sunt cu mine! Vrei sa-i izgonesti si pe acestia si
sa faci un att de mare gol n cer?. Apoi a declarat ca este pregatit sa reziste autoritatii lui
Christos si sa-si apere locul n ceruri prin forta; forta contra forta... Atunci a avut loc un
razboi n cer. Fiul lui Dumnezeu, Printul cerului, mpreuna cu ngerii Sai loiali, s-au ngajat n
conflict cu Arhirebelul si cu cei ce i se alaturasera. Fiul lui Dumnezeu mpreuna cu ngerii
credinciosi si loiali au nvins, iar Satan mpreuna cu simpatizantii lui au fost alungati din cer."
(The
Story
of
Redemption,
p.
18-19).
Prin rebeliunea lor nebuneasca, nerusinata si ingrata, prin respingerea mpacarii si
staruinta n razvratire, aceste fiinte extraterestre rebele si-au sigilat soarta (Mat.25:41).
Respingnd autoritatea Domnului cerului si a legii Lui, ei au respins cetatenia cerului, au
parasit cerul. n Iuda 6 ni se spune ca acesti ngeri se facusera vinovati de faptul ca nu-si
pastrasera slujbele date, ci si parasisera caminul ceresc, alegnd autoritatea lui Lucifer. Prin
mndrie a cazut Lucifer ca un fulger din cer" (Prov 16:18, Lc 10:18) devenind dumnezeul
lumii acesteia" (2 Cor 4:4, Ioan 14:30) dupa ce a atras de partea lui si pe protoparintii omenirii
(v.
9
face
aluzie
la
Gen.
3).
Termenul grecesc
-diabolos nseamna dezbinator, calomniator, acuzator, brfitor,
adversar, un invidios care instiga la ura. n limba ebraica se numeste Satan
si are n primul
rnd sensul de mpotrivitor, adversar, potrivnic. Aceste cuvinte nu se aplica n textul original
numai diavolului, ci si unor oameni. Ele sunt cuvinte obisnuite (2 Tim 3:3 diaboloi =
48

clevetitori; Num 22:22.32 - Domnul se aseaza ca mpotrivitor - satan n calea lui Balaam).
Aruncarea pe pamnt a lui Satan nu este n momentul alungarii din cer, deoarece
cntarea ngerilor din v. 10-11 ne spune ca pna la aceasta aruncare a lui Satan pe pamnt el
acuza pe credinciosii pamnteni naintea lui Dumnezeu. Stim ca el facea acest lucru pe
timpul lui Iov, pe timpul lui Moise si pe timpul lui Zaharia (Iov 1 si 2, Iuda 9, Zah 3:1-4). Ceea
ce a determinat sfatul veghetorilor ceresti sa nu mai permita lui Lucifer accesul la cer a fost
Crucea de pe Calvar. Crucea care fost instrumentul naltarii Domnului Christos a fost n
acelasi timp instrumentul aruncarii la pamnt a lui Lucifer (Ioan 3:14, 8:28, 12:31-32, 16:11). n
cest mod, ngerii rasculati au fost aruncati n Tartar, n lanturile ntunericului" (2 Petru 2:4
dupa textul grecesc, Iuda 6), ceea ce simbolizeaza o conditie de arest pna la ncheierea
judecatii, o restrngere a libertatii, fata de care ei protesteaza (Mat 8:29-32, Mc 5:9-10, Le 8:31).
Abisul si Tartarul sunt expresii mprumutate din mitologia populara (asa cum a mprumutat
Iisus limbajul din Lc 16:19-31 !) pentru a desemna ntemnitarea" lui Satan pe aceasta planeta
a rebelilor. Biblia spune clar ca a fost aruncat din cer si ca aceasta este o calamitate pentru
pamnt si mare" (v.9). Prin urmare el nu se afla nlantuit ntr-un infern subteran, ci este
destul de liber pe pamnt daca este vai de lumea aceasta si daca este numit dumnezeul
veacului acestuia". Temnita n care este aruncat Diavolul cu ngerii lui este lumea noastra
(Apoc 18:2, 1 Petru 3:19-20, Is 42:6.7. 21-22.). El este domnul puterii vazduhului" (Ef 2:2)
demonii lui cei din Tartar locuiesc n atmosfera lumii noastre (Ef 6:12). Daca diavolul ar fi
ntr-un iad real subteran, n-ar mai fi iad pe pamnt, iar crestinul n-ar avea de luptat cu el
(Iacov
4:7,
1
Petru
5:8).
Aruncarea pe pamnt a demonilor si pedepsirea lor are mai multe faze:
1.Excluderea
din
cer
n
urma
razvratirii
si
nepocaintei,
2.
Localizarea
lor
pe
pamnt
n
urma
nselarii
primilor
oameni,
3.nfrngerea completa si interzicerea accesului la cer ca reprezentant al lumii, n urma Jertfei
lui Iisus Christos, 4.Restrngerea totala a libertatii asupra oricarui om prin rapirea sfintilor la
cer si prin nimicirea pacatosilor, la revenirea lui Iisus, cnd pamntul devine pustiu si gol" un
abis
(Apoc
20:1,
5 . Judecarea lor n timpul mileniului (n cer, 1 Cor 6:3). Se pare ca abia la revenirea lui Iisus
este oprit definitiv si total accesul lui Satan n alte lumi (vezi Ef. 6:12 si Exp& Viz p. 261).
6. Pedepsirea lor n focul divin al mortii a doua mpreuna cu toti supusii lor pamnteni (Apoc
20:4-10.14).
Strigatul de pe cruce S-a sfrsit! a fost sentinta de moarte a lui Satan. Marea lupta s-a
ncheiat atunci, desfiintarea finala a pacatului ramnnd astfel asigurata n mod definitiv."
(Marea Lupta 455.644-650).
Cntarea de sabat a mntuirii (v. 10-12)
In sabatul care a urmat imediat mortii lui Iisus, n timp ce discipolii stateau ascunsi,
tristi si descurajati, n timp ce vrajmasii pregateau funii, sigilii si garzi pentru mormntul lui
Iisus, Cerul era n sarbatoare, asteptnd nvierea Mntuitorului. Acest imn ceresc n care pna
si ngerii lauda pe Dumnezeu ca obiecte ale salvarii, fiind scapati de prezenta rebelilor, este
exact centrul Apocalipsei, pasajul central din sectiunea centrala. Versetul 11 care, la nceputul
acestui comentariu, a fost ales ca verset cheie, deoarece rezuma tema cartii, este asezat la
mijlocul Apocalipsei. Putem numara 206 de versete nainte si 208 versete dupa acesta.
Diferenta este lipsita de importanta daca stim ca divizarea Bibliei n versete este arbitrara si
conventionala. (Ca simplu cercetator al Apocalipsei am ales Apoc 12:11 drept cheie a cartii,
49

cu 11 ani nainte de a fi informat de faptul ca el reprezinta si mijlocul literar al Apocalipsei).

Ceea ce este si mai important, aici avem cheia biruintei noastre, n biruinta Domnului
nostru. Prin sngele Mielului si prin marturisirea Lui cu orice pret, chiar cu pretul vietii.
Marturisirea gurii ntareste credinta proprie si inspira altora credinta. Acest pasaj ne nvata ca
si celor dinainte de Cruce le-a fost data biruinta si salvarea, pe temeiul aceleiasi Jertfe, ca
aceasta Biserica cuprinde pe credinciosii dinainte de Christos si chiar pe locuitorii cerului (Ef.
1:10).
Putina vreme, de la Calvar la al doilea Advent (v.12). Aici este descrisa acea turbare
specifica diavolului, care totusi nu-i ia mintile. Spre deosebire de multi crestini, el a nteles
foarte bine ca sngele lui Iisus i-a smuls mparatia si ca din acel moment sunt pregatite toate
conditiile pentru venirea judecatii si mparatiei lui Christos. Si Iisus si apostolii aratasera ca
timpul Revenirii (eveniment numit n crestinatatea rasariteana Parusia si n cea occidentala
Advent) este conditionat de evanghelizarea lumii si pregatirea Bisericii (Mat 24:14.36, 2
Petru 3:11-12). Se pare ca Satan a nteles acest aspect conditionat al timpului revenirii lui Iisus
{Mat. 16:28 si 24:34.) si s-a apucat de treaba, n timp ce crestinii au ramas n expectativa, apoi
au gasit alt sens istoriei: o venire spirituala a lui Christos, o mparatie a Lui pe pamnt prin
Biserica, etc. mi pot imagina ca Diavolul studiaza Apocalipsa cu mai mare zel si interes dect
o fac crestinii. Pentru el este o chestiune de viata si de moarte. El crede profetiile si se
nfioara" (Iac 2:19, Mc 5:7-10). Ca urmare, manifestarile lui n era crestina au fost mai subtile
si
mai
teribile
dect
nainte
de
Cruce.
Urmarirea femeii (v. 13-14)
Urmarirea femeii reprezinta ispitire si persecutie (2 Cor 11:3-4.14-15, 1 Cor 15:9). Prin
legalismul iudaizant si prin influente pagne, prin gnosticism, prin erezii si prin
compromisurile facute cu pagnismul dupa ce Biserica devine partenera politica a
Imperiului, Satan a reusit sa corupa crestinatatea mai mult dect prin persecutiile iudaice,
romane sau barbare. Cel mai grozav timp a fost acela al dominatiei Antichristului papal, cei
1260 de ani sau 1290 de ani (vezi Dan. 12) ntre 508/5381798, n care timp, acelasi spirit care
controlase Roma cezarilor, s-a instaurat n lumea crestina, dndu-se drept Spiritul lui
Christos. Exista cteva tipuri biblice care stau n spatele acestei imagini a refugiului femeii
ceresti n pustie: Israel iesind din Egipt, urmarit de balaurul faraonic, este hranit de
Dumnezeu cu mana si purtat pe aripi de vultur"(Deut 32:10-12) n timp de 42 de stationari;
Ilie se refugiaza n pustie dinaintea regalitatii israelite apostate, unde este hranit de
Dumnezeu, durata secetei fiind de trei vremi (ani) si jumatate; n timpul persecutiei lui
Antioh Epifanes, multi hasidimi s-au retras n pustie (Ev 11:37-38). Refugierea n locuri mai
greu accesibile sau mai ferite de privirile idolatrilor a fost o practica obisnuita a Bisericii n
era crestina. Dar, evident, nu se poate vorbidespre o retragere fizica a Bisericii spirituale (sau
chiar a unei biserici istorice) pentru 1260 ani ntr-o pustie reala. Toate elementele din acest
tablou sunt simbolice. Pustia este starea de restriste, de strmtorare si de peregrinaj a
Bisericii
n
lume,
analoga
purtarii
de
sac
din
cap.11.
Adevaratii credinciosi ai lui Dumnezeu din acea perioada puteau fi gasiti printre vechile
biserici nca nesupuse Romei (culdeii sau iro-scotienii din Irlanda, stramosii valdenzilor din
nordul Italiei) printre albigenzi, valdenzi, pasagini, lollarzi, husiti, fratii moravi, sabatarieni;
n bisericile Reformei (luterani, reformati, anglicani), printre radicalii protestantismului
(anabaptisti, mennoniti, baptisti, sabatarieni, independenti), printre miscarile de tip pietist
(pietisti, hernhutieni, fratii germani si moravi, metodisti). Dar nu putini credinciosi au existat
50

n bisericile rasaritene separate de multa vreme (printre nestorieni si monofiziti, printre

crestinii lui Toma din India si etiopieni). Deasemenea au existat crestini constiinciosi din
snul Bisericii Romane care au fost persecutati de propria Biserica, de pagni sau de falsi
protestanti. Acelasi lucru se poate spune despre bisericile ortodoxe, despre evrei sau despre
sectele pauliciene, bogomile si catare.
Atacuri indirecte ale Romei (v. 15-16).
Rul de apa varsat de balaur (fiind, mai degraba, o varsatura acida si plina de fiere) se
poate referi la toate expeditiile armate si misiunile evanghelistice" trimise de Roma
mpotriva coloniilor de credinciosi necatolici. Bizantul - Noua Roma - si Armenia crestina au
facut la fel cu paulicienii si ierizii. Rurile de apa reprezinta, de
regula, ostiri (Is 59:19, Dan 11:10.22). Zeci si sute de mii de oameni nevinovati au pierit n
ocazii
repetate,
nsumnd
n
final
cifre
incredibile.
Imperiul si Biserica apostata s-au folosit de sabia francilor si a bizantinilor mpotriva
ereticilor arieni, apoi Roma a trimis hoardele anglo-saxone mpotriva vechilor crestini
britanici (culdei) . Acelasi diavol a trimis ordine calugaresti care sa converteasca pe rataciti,
sau daca nu, sa-i dea la pierzare. Au fost initiate inchizitii si cruciade mpotriva valdenzilor si
albigenzilor, au fost trimise armate mpotriva husitilor si, dupa Reforma lui Luther, Roma
conduce actiunile continue ale Contrareformei, trimitnd ruri de iezuiti cu aparenta de sfinti
si cu inima de sarpe, n toata Europa si n toata lumea, pentru a controla si pune la punct
problema protestantismului si a oricarei opozitii. Dragonadele, acele expeditii militare ale
dragonilor francezi pentru convertirea" hughenotilor, cum ar putea fi ntelese dect ca
actiuni ale dragonului? Este o minune ca dupa secole de urmarire si pustiire, crestinismul
curat
a
ramas
nca
viu.
Dar pamntul a dat ajutor femeii. Aici se vede o reactie naturala fata de aceste
persecutii. Aceasta prapastie care apare ca o falie creata de un cutremur teribil, aceasta
pedeapsa ce aminteste de soarta lui Core care voia sa fie pontif n locul lui Aron (Num 16:32),
poate reprezenta Revolutia Franceza si revolutiile care au urmat. Toate acestea au fost
ngaduite de Dumnezeu care a permis secularismului si ateismului sa umileasca Biserica
apostata, ca sa creeze un timp de libertate pentru poporul Lui.
ntelegerea traditionala
mostenita de la pionierii nostri este ca pamntul din acest verset reprezinta continentul
american, ca si n cap. 13:11. Descoperirea unor pamnturi peste ocean si aparitia Statelor
Unite cu libertatile caracteristice, crearea acestui camin permanent si refugiu al celor
persecutati, a fost un ajutor pentru Biserica. Interpretarea este la fel de potrivita, doar ca nu
explica n ce mod aceasta descoperire a Americii si crearea unei democratii autentice a
reprezentat o nghitire a rului draconic. n interpretarea traditionala, rul reprezinta
nvataturi, dar nu este usor de vazut n ce fel descoperirea Americii sau aparitia SUA cu acea
Constitutie unica a nghitit nvataturile balaurului. Realitatea istorica este ca balaurul se simte
la
el
acasa
si
n
Statele
Unite.
Semnificatia acestui verset, totusi, necesita un studiu mai aprofundat. O alta interpretare
posibila ar fi si aceea ca, dupa ce Satan n-a reusit sa distruga Biserica prin persecutiile
medievale, acelea fiind mai degraba o conditie de pastrare a curatiei Bisericii (pustia = locul
ei !), a ncercat s-o distruga prin rurile nveninate ale secularismului si ateismului modern,
n special prin comunism. Dar Dumnezeu a permis ca valul ateismului sa fie nghitit n
revolutiile anticomuniste desfasurate n zilele noastre.
51

Ultimul atac al balaurului (12:17)

Mnia balaurului este aceeasi furie descrisa n v.12, cu aceeasi motivatie. Razboiul este cel
nceput n cer (v. 7), desfasurat n timpul Evului Mediu (Dan. 7:25) si, n ultima faza, cel
descris n Apoc 13:7, 16:14, 17:14 Capitolul 13 descrie n detaliu, modul n care va actiona
balaurul prin intermediul puterilor politico-religioase pamntesti. n timpul sfrsitului (dupa
anul 1798), Biserica spirituala, universala a lui Dumnezeu este nca prezenta. Satan a urmarit
aceasta biserica, mai nti pentru a nimici pe Messia, iar dupa naltarea lui Messia, tinta
atacului a fost Biserica. Acum, tinta atacului sunt ultimii reprezentanti ai Bisericii, ultima
generatie de credinciosi. Samnta femeii" (n ebr.
zera - samnta = urmas, urmasi,
posteritate) este Messia care trebuia sa zdrobeasca capul sarpelui (Gen 3:15), dar exista si o
ramasita a urmasilor Femeii apocaliptice care au rolul de a birui pe balaur n felul n care a
biruit Iisus. Ei sunt adevaratii crestini romani (Rom 16:20): biruitorii din Laodicea (Apoc 3:21).
Poruncile lui Dumnezeu si marturia lui Iisus. Legea si marturia" reprezinta un
standard sigur, n opozitie cu oracolele spiritiste (s. 8:16-20) . Aceasta profetie se aplica la
Biserica Adventista dupa 1844, deoarece ambele semne distinctive - recunoasterea tuturor
celor zece porunci si prezenta Spiritului (darului, charismei) profetiei, care este o marturie
din partea lui Iisus (Apoc 19:10, 22:9) - se manifesta ntr-un mod unic n teologia si viata
adventistilor: prin respectarea poruncii a patra, printr-o viata crestina distinsa si prin
manifestarile darului supranatural al profetizarii. n ce priveste acest dar, Biblia nu spune ca
este dat fiecarui membrual Bisericii, ci este daruit Bisericii prin aceea ca este dat unor
persoane alese de Spiritul Sfnt. Noi recunoastem unele manifestari profetice sporadice n
redesteptarile adventiste dintre anii 1840-1844, n persoane ca americanii William Foy si
Hazen Foss, si n acea epidemie a predicarii" (cum a numit-o presa timpului) aparuta
printre adolescentii pietisti din Suedia. Dar ntr-un mod permanent si, cuprinznd mai
multe daruri dect al profetiei, noi am fost martori ai vietii si ai activitattii unice a Ellenei
Gould Harmon-White (1827-1915) singura persoana dintre adventisti careia noi i-am
recunoscut autoritatea profetica (desi n-au lipsit alti candidati, chiar din rndurile noastre ! Mat 7:15-20). Biblia arata ca Dumnezeu a dat Bisericii diverse daruri si ca, ntre altele, acest
dar este cel mai important; el va fi necesar si n zilele sfrsitului (Ioan 15:26-27, Ef 4:11-15, 1
Cor 1:6-8, 14:1.3, Fapt 2:16-18.39, Ioan 16:12-15). Noi credem ca scrierile ei mplinesc astazi
acest rol, si ca mplinirea completa a acestei profetii, att n ce priveste pazirea poruncilor lui
Dumnezeu" ct si prezenta vie a marturiei lui Iisus" n Biserica se va manifesta n timpul
revarsarii ploii trzii" a Spiritului Sfnt (Fapte 2:15-18. 37-39. Apoc 18:1), dupa ce va fi
ndepartat blestemul" starii laodiceene (asa cum l numeste E.G.White).
AZS (adventistii de ziua a saptea) nu socotesc scrierile E.G.White ca fiind canonice (ca
o adaugire la Biblie sau ca un standard universal egal cu Biblia) sau inerante (lipsite de
greseli omenesti). Dar ele sunt mesaje ale lui Dumnezeu, la fel de divine ca si ale scriitorilor
Bibliei. Totusi, ele sunt, asa cum spunea nsasi Ellen White, o mai mica lumina care sa ne
calauzeasca la lumina mai mare a Bibliei". Scrierile ei, att cele adresate Bisericii ct si cele
adresate tuturor crestinilor sau lumii, nalta n mod unic persoana si caracterul lui Iisus n tot
ce ele nvata. Ele sunt printre cele mai raspndite carti din lume si multi s-au ntors la
Dumnezeu
si
la
Biblie,
citindu-le.
Aceasta profetie despre ramasita Bisericii (sau Biserica-Ramasita) nu s-a mplinit, totusi,
n profunda si directa ei semnificatie. Aici este vazuta ultima generatie a biruitorilor, despre
care se va vorbi n cap. 14:1-5.12. AZS au crezut ntotdeauna ca ei sunt ultima generatie, si
52

aceasta conceptie este corecta, dar nu trebuie sa uitam ca sfrsitul timpului sfrsitului" este
conditionat (vezi explicatia de la v. 12).
Apoi [balaurul] s-a asezat pe nisipul marii (13:1 a)
Textul grecesc ar trebui tradus mai degraba cu s-a asezat" dect cu m-am asezat". n acest
caz,
propozitia
continua
versetul
anterior: Balaurul....s-a dus sa se razboiasca apoi s-a asezat pe nisipul marii". Editiile actuale
grecesti chiar ataseaza aceasta propozitie la 12:17. Nu stim daca se intentioneaza o aplicatie
simbolica a acestei expresii, dar Ioan l vede n viziune pe balaur asezndu-se pe plaja
Mediteranei, asteptnd sa ncredinteze fiarei autoritatea lui si misiunea de a nfrnge pe aceia
care au fost desemnati de cer sa zdrobeasca capul sarpelui...
Am vazut ridicndu-se din mare o fiara (13:1-2).
Descrierea fiarei are asemanari esentiale cu balaurul. Aceleasi sapte capete si zece coarne.
Trebuie sa fim consecventi si sa recunoastem aceeasi identitate a acestor puteri, indiferent
daca este vorba de balaur, de fiara din cap. 13 sau de cea din cap. 17. Descrierea fiarei, n care
se combina aspecte ale celor patru fiare din Dan.7, ne obliga sa observam aici aceleasi puteri
istorice n cele sapte caiete. Balaurul avea cte o coroana pe fiecare cap, subliniind astfel ce
era esential n toate (satanismul si pagnismul puterilor lumesti), dar nu avea coroane pe
coarne. Fiara, n schimb, nu are nici un cap ncoronat, ci poarta zece coroane pe cele zece
coarne. Deoarece n Daniel 7 cele zece coarne apar pe capul roman, si aceeasi fiara reprezinta
Roma n toate fazele ei (pagna si crestina, unitara si divizata), nu este cazul sa numaram aici
un cap roman pagn si un alt cap papal. Ba nca unii numara nca un cap ca simbol al
papalitatii renviate n timpurile noastre. nsa comparatia cu Daniel 7 este suficient de clara si
Romei (pagna si crestina, republicana si imperiala, romana si barbara, junghiata si
vindecata)
i
ajunge
un
cap:
principalul
cap
al
fiareifiara".
Prezenta celor zece coarne ncoronate arata ca, spre deosebire de balaur, care reprezinta
controlul lui Satan asupra tuturor mparatiilor lumii, fiara aceasta reprezinta acea putere care
detine controlul n timpul existentei statelor crestine. Celelalte sase capete sunt prezente
numai pentru a arata legatura organica, nrudirea spirituala dintre puterile istorice ale lumii
(ca si n cazul chipului din Dan.2) si pentru a sugera ca aceasta fiara este o reflectare a
imaginii balaurului. Complexitatea simbolului si aparenta confuzie a identitatii balaurului si
fiarei sunt intentionate. Ei sunt doi si totusi unul singur. Ei sunt o parodie a unitatii dintre
Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul. Toti interpretii crestini antici au aratat ca aceasta fiara
este Antichristul din Dan.7. Or Antichrist este Diavolul nsusi, dar si omul faradelegii" care
este chipul si asemanarea sa (lloan 2:18, 5:19-2). Christos este Adevarul (Ioan 14:6) iar
Antichrist este Minciuna personificata (2 Tes 2:11-12). Dupa cum Tatal a dat Fiului toata
autoritatea Sa, tot astfel si Satan, tatal minciunii si-a ales un reprezentant pamntesc cu
influenta mondiala care sa-l reprezinte n toata subtilitatea si stralucirea lui, n toata
ndrazneala rebeliunii lui si a pretentiilor de nlocuitor al lui Christos.
Acest Antichrist roman este, n mod sigur un crestin, deoarece apare ca rezultat al unei
decaderi n Biserica (2 Tes 2:3, 1 Ioan 2:19) si se numeste fiul pierzarii". Acest titlu funest mai
este dat n Scriptura numai lui Iuda Iscariotul, apostolul politician care l-a vndut pe
Mntuitorul lumii pentru treizeci de arginti (Ioan 17:12). Iuda vnzatorul nu este altcineva
dect un apostol n care a intrat Satana chiar la masa euharistica (Ioan 13:27). Este posibila
53

aici si o comparatie cu Cain. Acesta era fratele mai mare al lui Abel, deci avea dreptul de
nti-nascut (patriarh = preot, profet si print). Si-a ucis fratele din invidie si ura. Singura
controversa dintre cei doi a fost cu privire la sensul si forma nchinarii. Pacatul uciderii
pndea ca o fiara la usa inimii lui Cain si el ar fi putut sa-l tina afara, prin puterea lui
Dumnezeu (Gen 4:7), dar fiara a fost lasata sa intre si a luat controlul asupra ntregii fiinte,
facnd din fratele mai mare, o fiara care l-a ucis pe Abel (tipul tuturor martirilor). Cain a
primit si el un semn care aminteste de harul lui Dumnezeu dar si de crima lui de care nu s-a
pocait.
Obiectiile aduse prin texte ca acelea din 1 Ioan 2:22-23 si 4:2-3 nu pot fi acceptate. Este
adevarat ca episcopii Romei au fost chiar primii n a recunoaste divinitatea si umanitatea lui
Iisus, ca teologia romana este, n esenta, corecta. Dar aceasta negare a lui Christos cel ntrupat
nu se refera la o dogma oficiala, ci la viata, la manifestarea reala. Din punct de vedere al
marturisirii de credinta si diavolul crede (Iac 2:19), ba nca demonii fac uneori exces de zel n
a proclama pe Christosul adevarat, n scopuri diversioniste (Mc 1:24.34). Fiul lui Dumnezeu
S-a ntrupat ca sa fie Mntuitorul si Mijlocitorul nostru atotsuficient si Exemplul suprem de
umilinta pentru orice fiinta omeneasca, Or, papalitatea s-a asezat pe sine ca Mare Preot si ca
Vicar al Aceluia care este Dumnezeu adevarat, poftind, ca si Lucifer, autoritatea si puterea
lui Christos, dar nu si exemplul Lui de umilinta si jertfire. n timp ce Petru n-a vrut sa
semene cu Christos n ce priveste onoarea, nici macar pe cruce (cernd sa fie rastignit cu
capul n jos!), papalitatea care se pretinde succesoare a lui Petru, a construit pe locul unde
s-a jertfit Petru ! o fortareata imperiala si un tron al lumii", jertfind orice si pe oricine
pentru pastrarea acestui res rapienta" (lat. lucru de apucat Fii 2:5-11).
Balaurul i-a dat puterea lui, tronul lui si o mare autoritate. Pagnismul a cedat locul
falsului crestinism. Satan a dat lui Antichrist tronul sau. Pontifii romani au fost succedati de
cardinali, pontiful suprem a fost urmat de papa. Zeii inferiori au cedat locul sfintilor si al
Mariei, templele au devenit biserici. Legile romane si barbare au devenit legi crestine,
imperiul a cedat locul lui Bisericii universale. mparatii romani au cedat papilor titlul de
pontifex maximus.Constantin a cedat papei Silvestru palatul Lateran; acesta era vechiul palat
al cezarilor, locuinta unor monstri de felul lui Nero si Diocletian. Acest palat a fost locuinta
papilor pna n Evul Mediu trziu, chiar daca din sec. VI a aparut resedinta de lnga biserica
Sf Petru din Vatican. Ispita pe care Iisus a biruit-o n pustie, aceea de a accepta stapnirea
ntregii lumi, cu conditia sa faca un compromis cu diavolul n ce priveste nchinarea, l-a biruit
pe acela care si nchipuie ca-I tine locul. Asadar Sf. Scaun", oficiul papal, nu este altceva
dect scaunul de domnie al Satanei" asezat n crestinatate n perioada pergameniana (313538). Pretinzndu-se succesor al lui Petru, corifeul apostolilor (Mat 16:15-16.22-23)., vicar al
lui Christos si cu autoritate superioara celei civile, papa nu este altceva dect fantoma lui
Petru ncoronata cu diadema vechilor cezari." ( Stim astazi ca spiritele demonilor sunt acelea
care
vorbesc
n
numele
umbrelor
celor
morti...
)
Multimea capetelor fiarei nu trebuie sa ne distraga atentia; fiara are un singur cap
ncoronat. Nici coarnele nu reprezinta totul, fiindca adevarata putere care le controleaza, fiara
propriu-zisa, are numarul unui om" (v.18). Prin urmare este o autoritate monarhica. Dar nu
este prezenta printre cele zece coarne politice. n Dan.7, papalitatea era reprezentata printr-un
corn diferit de celelalte coarne, deoarece se sublinia originea, puterea regala si timpul
aparitiei ei. Aici nsa, papalitatea nu apare ca putere distincta de Roma pagna. Ea are
succesiunea spirituala a dinastiei cezarilor si pontifilor romani. Unul din capetele fiarei parea
junghiatt, ranit de moarte. Expresia junghiat, folosita n textul original, parodiaza pe Christos
Mielul junghiat. Dupa cum Iisus a activat public timp de trei ani si jumatate (42 de luni),
54

dupa care a fost junghiat" dar a nvins moartea si atrage la Sine pe toti oamenii, tot astfel
Antichristul a activat 1260 zile (ani), de la 538 la 1798, dupa care acest oficiu politico-religios a
fost lovit de sabie, asteptndu-se sfrsitul lui. Dar, ntr-un mod neasteptat de contemporanii
Revolutiei Franceze si ai lui Napoleon, Roma papala si-a revenit. Amanuntul acesta ne arata
ca, vorbind despre fiara, avem n vedere acel cap care a fost ranit si s-a vindecat.
n perioada de dupa junghiere, apare urmatoarea declaratie blasfematoare a cardinalului
Manning: ...'Astfel fiindca Biserica pare slaba si VICARUL FIULUI LUI DUMNEZEU
noieste patimile Maestrului sau pe pamnt, noi gasim pricina de poticnire in ele si ne
ntoarcem tata de la el..." (CardinalH.E.Manning, The temporal Power of The Vicar of Jesus
Christ. London 1862), Observati aluziile blasfematoare la expresii din Isaia 53. (Sublinierile
noastre).
n anul 1929, prin concordatul dintre guvernul lui Mussolini si scaunul papal, s-a
restaurat Statul Papal care guverneaza Biserica Romana. Imediat, tonul catolicilor devine
triumfator. n 1930, J.Bernhart publica (Ed. Payot, Paris) lucrarea sa cu un titlu semnificativ:
Vaticanultronul lumii", iar n 1957 H.Fraser, deasemenea un catolic, va scrie: Sfntul Scaun
pe care materialistii l dispretuiau ieri ca pe o simpla fosila a lumii sociale, este astazi mai naltat n
stima
lumii
de
cum
n-a
fost
niciodata,
de
pe
vremea
cruciadelor."
Desi cu o mica putere si suferind nca n urma loviturii de sabie, Vaticanul s-a straduit cu
rabdare si cu o schimbare de strategie, sa influenteze lumea moderna, sa vorbeasca limbajul
lumii actuale. ncepnd cu pontificatul lui Ioan XXIII si deschiderea Conciliului Vatican II
(1960) la care se raporteaza catolicismul contemporan, papalitatea a facut si mai mari
progrese, implicndu-se tot mai mult n controlul asupra vietii Bisericii, n activitati de
subsapare a lagarului comunist, n legaturi diplomatice cu Statele Unite si n dezvoltarea
strategiilor pentru unire cu Roma. Spre deosebire de timpurile medievale, papii de astazi ies
din palatul lor si viziteaza lumea, fiind aclamati ca niste megastar-uri.
Tot pamntul se mira urmnd fiarei (3 b - A)
Expresia descrie admiratia lumii fata de Antichrist care reflecta slava lui Lucifer, tatal lui.
Admirnd papalitatea si nchinndu-se ei, oamenii se nchina, de fapt, lui Satan. Profetia
aceasta este pe cale de mplinire. ntrebarea retorica pusa de cei ce se mira este o blasfemie la
adresa
lui
Dumnezeu
(Ex
15:11,
Ps
89:6).
Blasfemii pe capete, blasfemii n gura. Fiecare cap al fiarei (v-1) este o putere
blasfematoare. Divinizarea omului, cultul imperial a existat la toate celelalte puteri mondiale.
Cezarii romani - care erau n acelasi timp pontifi supremi ! - au fost adorati ca zei. Dar aceasta
divinizare atinge forma cea mai subtila si, n acelasi timp, mai ndrazneata, n timpul Romei
papale. Papii romani au purtat acea ntreita diadema imperiala (tiara) care se numeste
triregnum ( (ntreita regalitate) deoarece reprezinta domnia sa asupra cerului, pamntului si
infernului. / Cel putin, aceast este interpretarea clasica, mentinuta pna trziu n timpurile
moderne: Astfel I papa este ncoronat cu o ntreita coroana, ca mparat al cerului, al
pamntului
si
al
infernului."]
(Lucius
Ferraris.
P.B.
1772,
Venetia)
In zilele noastre, Biserica Romana interpreteaza aceasta domnie ntreita n niste termeni
aparent mai modesti. Ioan Paul II nu poarta pe cap tiara. Dar aceste noi atitudini nu sunt
dect chestiuni de suprafata. Vaticanul n-a renuntat la pretentiile lui traditionale asupra
sensului acestui oficiu: papa este singurul cap legitim al Bisericii universale (Ef 4:15), singurul
Vice-Christos. Cteva din afirmatiile istorice ale papilor sau despre papi (citate n 8
SDABCSource Book) sunt edificatoare:
55

Noi tinem pe pamnt locul Atotputernicului Dumnezeu" (Leon XIII - 20 iunie 1894)
Tu esti Pastorul, tu esti Vindecatorul, tu esti Directorul, tu esti Stapnul casei, n
sfrsit, tu esti un alt Dumnezeu pe pamnt." (Chr. Marcellus - predica la Conciliul V
Lateran, sesiunea IV 1512) veziEx.20:3.
Parintele si nvatatorul tuturor crestinilor" (Conciliul de la Florenta, 1439) Mat
23:8-J2
Papa este purtatorul cheilor si deschizatorul usii; el formeaza un singur
consistoriu (sfat) cu Dumnezeu; si nu se poate face apel la cineva mai sus dect papa.
Nu se poate intra n legatura cu Dumnezeu si n viata vesnica fara mijlocirea
lui."(Augustinus Triumphus) Apoc 3:7-8, Ioan 10:30)
Papa are o att de mare autoritate si putere nct el poate modifica, explica si
interpreta chiar legile divine, fiindca puterea sa nu este a unui om, ci a unui
Dumnezeu, si el actioneaza n locul Iui Dumnezeu pe pamnt, cu deplina putere de a
lega si dezlega oile sale." (Lucius Ferraris, Venetia, 1772) vezi Dan 7:25, Mat 5:17-19
Noi, mai mult, proclamam, declaram si ne pronuntam ca este deasemenea
necesar pentru mntuirea oricarei fiinte umane, sa fie supus Pontifului Roman."
(Bonifaciu VIII-1302) Fapt 4:12
Cea mai mare putere n lume. VICARUL FIULUI LUI DUMNEZEU ntrupat,
a luat loc n tribunalul sau" (H.E.Manning- Puterea temporala a Vicarului lui Iisus
Christos, Londra 1862) Ioan 5:27, Dan 7:13
La ceremonia ncoronarii .Primeste tiara cu cele trei coroane si sa stii ca tu esti
Parintele printilor si regilor. Conducatorul lumii, Vicarul Mntuitorului nostru Iisus
Christos!" I(P.Hutchinson. 20 secole de crestinism" 1959. New York) Ev 1:6 "
De oameni vnator [i.e. pescar de oameni] dumnezeiesc, Hristos pe tine te-a
facut, ncredintndu-ti turmele Bisericii Sale"....mai mare dect apostolii".... puietor
de lege"...Petre slavite" .verhovnic pururea slavit ca soarele ceresc" (Marturiile
cartilor bisericesti ortodoxe despre papaPr.Dr.I.Stanciu, ed.II 1937, Craiova).

Prezenta triregnului si a cheilor ca emblema sau stema pe steagul Vaticanului este

elocventa. Papa a fost considerat nca din sec. VI judecator suprem care nu poate fi judecat
de nimeni. Cu timpul s-a cristalizat, n mod natural si parerea ca n el se concentreaza
nealterata, invatatura corecta. Dar abia in timpurile moderne, la anul 1870, papalitatea a
decretat dogma infailibilitatii: atunci cnd papa vorbeste ca magistru al Bisericii ( ex
cathedra"), n conformitate cu Sf. Scriptura si cu traditia, el este infailibil ( nu poate gresi!).
Aceasta credinta se ntemeiaza pe parerea ca Domnul a dat (prin Petru!) Bisericii, Spiritul
Sfnt si prin aceasta o asigurare ca, orice s-ar ntmpla, ea nu va rataci si nu va cadea. Att
ortodocsii ct si catolicii si, uneori chiar biserici protestante, nu pot vedea ca fagaduinta lui
Iisus este conditionata (Rom11:17-22). n ciuda tuturor evidentelor, aceasta credinta este
confesiunea fundamentala a papismului. Papa se pretinde asemenea lui Christos pe pamnt si Roma s-a zbatut din cele mai vechi timpuri pentru recunoasterea lui Christos ca Dumnezeu
!. Dar adevarata origine a acestei autoritati supreme sta, mai degraba, n tirania traditiei si a
multimii. Papalitatea a demonstrat ca poate desfiinta anumite porunci ale lui Dumnezeu si
56

poate porunci lucruri care n-au trecut niciodata prin mintea Domnului, dar el nu poate face si
o schimbare inversa: renuntarea la o inovatie omeneasca n favoarea poruncii lui Dumnezeu
care a fost neglijata.
Timpul activitatii42 de luni (v.5)
Referirea la aceasta perioada (care apare de sapte ori, sub diferite forme, n profetiile
apocaliptice: de 2 ori n Daniel si de 5 ori n Apocalipsa) este o dovada evidenta n favoarea
identificarii acestei fiare-Antichrist cu cornul nelegiut din Daniel 7. Cele 42 luni (1260 zileani) reprezinta aparitia primului stat papal n Italia, cu ocazia eliberarii Romei de ostogoti
(538), pna la desfiintarea puterii temporale a papilor de catre armata republicana franceza
(1798). Versetele 5-8 nu reprezinta evenimente care urmeaza sa se ntmple dupa cele din v.4.
Expresia repetata i s-a dat" din v.5 trebuie nteleasa n relatie cu autoritatea data de balaur n
v.2. Deasemenea, v.5-7 trebuie ntelese n lumina profetiei din Daniel 7:25.
Aici avem nca o confirmare ca aplicatia dominanta a profetiei despre cornul din Dan.
8:10-11.24-25 si 11:36-39 vizeaza papalitatea si ca profetia lui Pavel din 2 Tes.2 se refera la
aceeasi realitate istorica. Blasfemia sau hula este un pacat care nseamna rostirea unor
pretentii ndraznete, arogarea unor atribute divine (Mat 26:64-65) sau, n general, vorbire
abuziva, defaimare, insulta. Roma si-a atribuit titluri si puteri divine, ea a defaimat pe toti
opozantii ei ca fiind antichristi si eretici, condamnndu-i. Ea a decretat tot felul de siboleturi
teologice n numele lui Dumnezeu si se considera cetate eterna", punnd n umbra cetatea
lui Dumnezeu (Apoc 21:3). Cortul" (resedinta) lui Dumnezeu se numeste, totusi, Noul
Ierusalim si nu Noua Roma. ntre cele doua exista o prapastie de netrecut. Considerndu-se
de aceeasi autoritate cu Christos, papalitatea insulta pe ngerii care se socotesc robi ai lui
Christos. Razboiul din v.7 poate fi acea stare de razboi timp de 1260 ani mpotriva ereticilor"
din Dan.7:25 sau se poate referi la razboiul declansat de balaur n cap 12:17. Fiara Antichrist
este agentul si reprezentantul principal al balaurului. Autoritatea data lui Antichrist n v.7 s-a
mplinit n suprematia istorica asupra popoarelor Europei si asupra altor popoare catolice. Ea
a crescut n timpurile moderne. A doua parte a cap. 13 ne arata cum va ajunge ea universala,
pentru
ca
si
popoarele
necatolice
s-o
recunoasca.
Toti locuitorii pamntului i se vor nchina (v.8-10). Versetul 8 prezinta o dificultate pe
care am dori s-o evidentiem comparnd acest verset cu un text paralel din Apoc. 17:8 b.
Observati paralela n textul grecesc si n traducere [dati click pe imaginea mica pentru a o
vedea la dimensiune normala]:"Si i se vor inchina [fiarei] toti locuitorii pamantului [fiecare] al
carui nume n-a fost scris in cartea vietii Mielului junghiat de la intemeierea lumii".
Topica frazei n textul original permite doua traduceri posibile, depinznd de puctuatie:
1 .al caror nume n-a fost scris n cartea vietii Mielului junghiat, de la ntemeierea lumii"
2. al caror nume n-a fost scris n cartea vietii Mielului junghiat de la ntemeierea lumii"
(vezi
si
1
Petru
1:19-20)
De dragul simplificarii am putea alege a doua varianta, dar este bine sa stim ca ea nu
rezolva problema n mod satisfacator. n Apoc. 17:8 b, tradus direct cu respectarea topicei
frazei, textul suna asemanator:
Apoc.17
Si se vor mira
locuitorii pamntului

Apoc.13
Si i se vor nchina toti
locuitorii pamntului
57

al caror nume n-a fost [fiecare] ai carui nume

scris n cartea vietii de n-a fost scris n cartea
la ntemeierea lumii. vietii Mielului
junghiat de la
ntemeierea lumii.
Asemanarea dintre cele doua texte este izbitoare. Dar n cel din cap. 17 lipseste
referirea la Mielul junghiat. Si totusi urmeaza expresia de la ntemeierea lumii". Este dificil
sa ntelegem n cap. 17 cartea vietii de la ntemeierea lumii", pentruca n textul grecesc ar
trebui sa apara nca odata articolul definit: cartea vietii cea [care este] de la ntemeierea
lumii". Cum acest articol sau un pronume relativ lipseste, gramatica ne sileste sa punem o
virgula dupa cartea vietii" si sa ntelegem ca numele [n-]au fost scrise... de la ntemeierea
lumii". Pentru consecventa ar trebui sa introducem aceeasi punctuatie si n cap. 13. n acest
caz ne lovim, nsa, de o dificultate teologica. Probabil ca dificultatea este determinata de
ignoranta noastra. Nu stim prea multe din Biblie cu privire la aceasta carte a vietii. Ellen
White nu pretinde ca ne-a spus totul despre acest subiect. Avem la ndemna lumina mai
mare a Bibliei pe care nca n-am cuprins-o. David pare sa se refere la o scriere a numelor
tuturor oamenilor n cartea lui Dumnezeu nainte ca ei sa se nasca: Ps 139:16. Oricare ar fi
momentul (sau momentele !) nregistrarii n aceasta carte si Ellen White arata ca si faptele
bune sunt trecute acolo! (Exp.& Viz. 56 si 261) acesta nu poate fi un argument al
predestinatiei nominale si selective, deoarece Apocalipsa arata la fel de clar ca, n timpul
judecatii divine, unele nume vor fi sterse din cartea vietii (Apoc3:5,
Este interesant sa observam evenimentul din VT care sta la baza acestui pasaj: Ex 32:46.32. Cei ce s-au nchinat chipului facut de pontiful Aron si-au pus n pericol numele lor din
cartea lui Dumnezeu. Pontiful Aron a ncercat sa mascheze si sa justifice aceasta idolatrie prin
crearea unei noi sarbatori n cinstea lui Iahwe (numele Domnului Christos n VT)".
Este interesant ca, n timp ce sabatul zilei a saptea este un exemplu divin al odihnei
spirituale n Christos, caruia i corespunde momentul astazi (Ev 4:7-11), apostazia lui Aron a
creat o sarbatoare idolatra, tot n cinstea Domnului, al carei moment este mine. Astazi este
semnul ascultarii prompte, n timp ce mine este simbolul amnarii, iar amnarea nu este
dect o respingere mascata a invitatiei lui Dumnezeu. Or, ziua n care epistola lui Pavel se
citea n Biserica era sabatul, nsasi ziua care exemplifica aceasta odihna. Situatia este
asemanatoare cu predica lui Iisus la Nazaret ntr-un sabat (Lc 4:16-21), cnd a zis: Astazi sau mplinit cuvintele acestea..." (In lucrarea sa Odihna divina pentru neodihna omeneasca",
S.Bacchiocchi comenteaza legatura dintre sensul mai imprecis al lui astazi - acum, n zilele
acestea - si sensul propriu si concret - chiar n aceasta zi care este sabat).
Aceeasi idee pare confirmata de cuvintele v.9 (Cine are urechi sa auda!") care sunt
paralele cu textul din Ev 4:7 (Astazi, daca auziti glasul Lui...). In acelasi timp, acest apel se
adreseaza bisericilor din partea Spiritului Sfnt, de sapte ori (cap. 2-3) iar n solia laodiceana
este dublat (Apoc 3:20.22).
La robie si sabie... sau la credinta sfintilor ? (v.9-10).
Primele doua parti ale v.10 sunt redate n textul grecesc ntr-o forma mai neclara, dar
textul apare ca o citare libera a sentintei din Ier 15:2, 43:11: Cine este pentru robie, merge la
robie. Cine [trebuie] sa fie ucis cu sabia, sa fie ucis cu sabia." Aceste cuvinte se refera la
58

poporul lui Dumnezeu care are numai doua alternative n aceasta ncercare: sa mearga n
aceasta ultima robie babiloneana (n timp ce altii fug din Babilon"!) sau sa ramna statornici.
Ultima parte a versetului trebuie nteleasa deasemenea n sensul termenilor grecesti: Aici
este [se dovedeste, se vede] statornicia si credinta sfintilor!" (
- hypomone- staruinta,
perseverenta, statornicie, rabdare;
- pistis - credinta n sens reciproc, relatie de credinta:
ncredere si credinciosie. Relatia de credinta este o ncredere reciproca). Adevarata credinta
este cheia statorniciei. Ideea este att de importanta nct se repeta n Apoc. 14:12
Fiara care se ridica din pamnt (falsul profet), v. 11-18
A doua fiara are rolul unui profet si face minuni extraordinare, deaceea este numita n
urmatoarele capitole falsul profet". Un profet este omul care vorbeste n favoarea si n
numele unui dumnezeu, un interpret al zeului (Ex 4:16). Un adevarat profet sustine pe
adevaratul Christos, n timp ce falsii profeti proclama falsi messia, falsi mntuitori
antichristi (Mat.24:23-25, 2 Petru 2:1.15, 2 Cor 11:4, Deut 13:1-5). Spre deosebire de fiara
Antichrist care se ridica din mare, a doua fiara se ridica din pamnt. Pionierii nostri au nteles
marea ca fiind Lumea Veche (Europa, plus zone din Asia si Africa), cu multimea ei de
civilizatii succesive si natiuni care au fost mereu n conflict. Prin contrast, pamntul a fost
nteles ca fiind o zona geografica relativ putin populata si mai linistita, ceea ce ar corespunde
continentului
american
din
sec.
XVI-XVIII.
Am putea vedea n acest pamnt limanul, uscatul unde se poate locui, tarmul dorit de cei
ce calatoresc pe mare. Oricare ar fi explicatia, este de dorit sa avem o simbolistica unitara si
consecventa n toate viziunile Apocalipsei. Pentru un evreu, marea era n primul rnd
Mediterana (Marea cea mare), simbol al lumii bntuita de razboaie (Dan 7:1-3), iar pamntul,
tara, nu putea fi altceva dect Canaanul, tara minunata, tara promisa. Si carei alte zone
geografice i s-ar potrivi un asemenea simbol, daca nu Americii de Nord, patria celor mai
sfinte libertati, limanul visat de toti napastuitii lumii, principalul bastion al crestinismului
protestant?
Statele Unite au fost un refugiu al celor oprimati. America a fost supranumita bastionul
libertatii religioase. Dumnezeu a facut mai mult pentru aceasta tara dect pentru oricare alta
tara asupra careia straluceste soarele. Ea a fost n mod miraculos pastrata..." (RH 03p.41)
Observnd contextul, putem stabili timpul aparitiei acestei fiare pseudo-profetiste: dupa
dominatia istorica a fiarei Antichrist, ea apare din pamnt, ca prin minune, pentru a-i vindeca
rana. N-a mai fost vorba despre aceasta putere pna acum. Daca observam ca profetia se
refera la fiare ca fiind puteri mondiale care joaca roluri importante n istoria poporului lui
Dumnezeu, atunci nu putem gasi n timpul sfrsitului (afara de Roma cu coarnele ei
occidentale si afara de taratul" ateist cu toti satelitii lui), o alta putere mondiala dect SUA.
Revolutia Americana apare la sfrsitul dominatiei papale, odata cu Revolutia Franceza. Aici
ncepe paradoxul: Apocalipsa a prevazut ca lovitura de sabie va fi data papalitatii de catre
cea mai catolica tara, din fruntea Europei, iar vindecarea acestei rani avea s-o faca tocmai
SUA care este cea mai reprezentativa creatie pamnteasca a protestantismului...
Statele Unite au aparut ca o constelatie de colonii engleze pe continentul nordamerican
(New England, Noua Anglie) si s-au dezvoltat n urma luptei pentru independenta (17761789) ca fiind cea mai tnara, mai puternica si mai umana dintre marile puteri ale lumii.
Avnd la temelie o Constitutie , cu principii unice, naltnd drepturile si libertatile sacre ale
individului, ea s-a privit pe sine ca fiind destinata sa inaugureze n lume o noua ordine a
veacurilor (asa cum apare scris pe sigiliul ei, n limba latina: NOVUS ORDOSAECLORUM).
59

n contrast cu anticrestinismul Revolutiei Franceze, America si-a luat ca motto expresia care
apare pe fiecare dollar. adevaratul secret al puterii ei: IN GOD WE TRUST n Dumnezeu
ne ncredem. O tara care si-a ales credinta n Dumnezeu si supravegherea respectarii
drepturilor omului ca program si destin. La origine, aceste colonii engleze erau tot att de
intolerante pe ct erau de crestine (protestante). Catolicii, disidentii, evreii si vrajitoarele
aveau un statut aparte, ntre convertire si spnzuratoare. Principiul dreptului si libertatii de
constiinta a fost aplicat, mai nti n colonia Providence ntemeiata de baptistul separat Roger
Williams (1636). Este demn de admiratie faptul ca, desi aceasta colonie a fost privita la
nceput ca o ciudatenie neviabila, ea a devenit modelul politic al Americii. Nu putina
influenta la conceperea acestui sistem constitutional au avut deistii americani. Dar ideea
separarii bisericii si statului sustinuta de deisti, si are originea n doctrina anabaptistilor
pasnici,
n
aripa
radicala
a
Reformei
Protestante.
Cresterea din pamnt a acestei puteri este o descriere foarte exacta. Ea rasare si creste
usor ca o planta. In primul rnd prin munca si cinste, avnd la radacini o credinta pentru care
a curs mult snge n Europa, ea s-a dezvoltat, si-a cstigat independenta, a primit o infuzie
continua de inteligenta si curaj prin imigrari din Lumea Veche, a fost n stare sa cumpere
suprafete uriase de la alte popoare (Louisiana, Florida, California, Arizona, New Mexico,
Alaska),
n
timp
ce
un
stat
ca
Texas
s-a
alaturat
voluntar.
Dar ridicarea din pamnt spune si altceva. Singurul loc din Biblie unde ni se vorbeste
despre un profet sculndii-se din pamnt, este descrierea unei sedinte antice de spiritism n
care apare o fiinta divina" care vorbeste ca si cum ar fi profetul Samuel (1 Sam 28:13-14).
Acest caracter nselator se reflecta n contrastul dintre cornitele de miel si glasul de balaur.
Prin comparatie cu alte fiare, pare a fi crestinismul personificat. Dar modul n care vorbeste
lumii n versetele urmatoare este glasul unui balaur. Fiindca doar balaurul este preocupat sa
dea o att de mare autoritate Antichristului papal. Si balaurul este acea putere care a inspirat
persecutiile si ura contra celor ce pazesc poruncile lui Dumnezeu. Este, oare, un lucru
ntmplator ca America este n acelasi timp patria spiritismului modern si a teosofiei curente
care sunt adevaratul suflet al miscarii New Age (era noua)? Balaurul, simbolul lui Satan, nu
este, oare, spiritul pagnismului? Si care este esenta pagnismului universal daca nu
ocultismul ? Prin urmare, fiara pseudoprofet este America protestanta controlata de
spiritualism
si
catolicism.
Fiara aceasta nu este descrisa. Ea nu este miel, are doar cornite de miel. Nu este nici
balaur, dar are glas de balaur. Este un fals profet, un prezicator al viitorului lumii, un facator
de minuni extraordinare. Minunile acestui fals profet sunt asemanatoare cu ale lui Ilie. Dar
ele nu dovedesc altceva dect ca o putere extraterestra interesata controleaza pe falsul profet
care descopere lumii vointa dumnezeului acestui veac". Si care este vointa lui? O noua
ordine mondiala ! Suna att de frumos o noua ordine" . Dar v. 14 arata ca minunile falsului
profet sunt amagiri pentru a accepta ca ordine mondiala o imagine a vechii fiare. Nu e nimic
nou sub soare. Proiectul noii ordini mondiale are ca cheie instaurarea unui totalitarism
crestin, ecumenist, dupa chipul si asemanarea sistemului medieval catolic. n acest scop,
America va lucra cu toata autoritatea fiarei dinti si, prin masurile ei politice va determina
lumea sa adopte un tip de crestinism care va favoriza catolicismul si nu protestantismul
biblic.
Este evident ca nu o imagine fizica a primei fiare este aici prevazuta. Daca fiara
reprezinta un organism politico-religios, o putere istorica, imaginea fiarei trebuie sa fie o
copie a aceluiasi organism politico-religios. Dar imaginea fiarei Antichrist nu este vie la
nceput, este doar un proiect care va fi animat de catre America de astazi (v. 15). Nu stim
60

exact cum vor decurge lucrurile, dar anumite partide si miscari politico-religioase americane
urmaresc o schimbare a Constitutiei desfiintnd principiul separarii bisericii de stat si
ncercnd o uniformizare religioasa, un gen de teocratie ecumenista. Miscarile acestea sunt
ndreptate mpotriva secularismului si ateismului, mpotriva invaziei pagnismului si a
sectelor salbatice, urmarindu-se o ntarire a crestinismului si o descurajare a imoralitatii.
Fiindca buruienile diavolului s-au dezvoltat foarte bine pe solul primitor al Americii libere.
Dar modificarea Constitutiei americane n acest punct va duce, n mod inevitabil, la
persecutarea minoritatilor crestine constiincioase, asa cum a fost ntotdeauna.
.
Cornitele de miel ale fiarei americane reprezinta blndete, tinerete, atitudine pasnica.
Spre deosebire de coarnele fiarei Antichrist, cornitele de miel nu reprezinta puteri politice
vrajmase omului. America are doua elemente care au facut din ea o putere favorabila omului:
un stat fara rege si o biserica fara papa, n politica si mostenirea protestanta n religie. Cele
doua entitati sunt separate si astfel statul serveste fericirea individului. Glasul de balaur se
refera la evenimentele profetice care sunt n curs si care implica o combinatie a celor doua
puteri de tip fier si lut" ca n profetia din Dan.2. Referinta la profetia lui Daniel trebuie sa ne
determine sa vedem n chipul de aur din cap.3, obligatia de a se nchina toate popoarele si
limbile, dimensiunile idolului (60 x 6) si prezenta cuptorului pentru intimidarea
nonconformistilor, o
prefigurare
istorica
a
evenimentelor
din
Apoc.
13.
Autoritatea mondiala cu care vorbeste acest pseudo-profet arata ca Organizatia
Natiunilor Unite, Conciliul Mondial al Bisericilor (Ecumenismul) si alte foruri mondiale si
agentii oficiale si secrete, vor contribui n mod eficient la exportarea imaginii fiarei, a noii
ordini n toata lumea. Fiind vorba de redesteptarea unui crestinism totalitar, de o teocratie
ecumenista n care constiinta individului este strivita, acest lucru nu este o noutate n Europa.
Lumea veche este fiara istorica Roma cu coarnele ei crestine". Aici, o revenire la
timpurile vechi este de asteptat, chiar si fara influenta americana. America a fost aceea care a
inspirat Europei, prin mijlocirea stngace a Revolutiei Franceze, ideile moderne de
democratie, libertate si respect fata de drepturile omului. America este aceea care a vegheat
ca ele sa fie respectate pretutindeni si, n multe locuri nu s-ar fi aratat zorii democratiei fara
influenta diplomatiei americane. Dar cnd America nsasi va da un exemplu de alterare a
principiului constitutional, nu va mai fi pe pamnt nici o putere care sa ia apararea celui
oprimat. Lumina lumii se va stinge si Unchiul Sam", strajerul libertatii, va deveni asa cum se
poate ntrevedea, profetul si jandarmul unui crestinism corupt si intolerant.
Acesta este un vis urt, dar se va mplini. Profetiile neplacute trebuie considerate mai
credibile (Ier 28:7-9). Cum se poate ajunge la o situatia att de rasturnata n comparatie cu
pretentiile actuale ale Americii? Mai nti trebuie avut n vedere ca protetantismul american
este de multa vreme ntr-o stare de criza. Apoi trebuie observat ca procentul actual al
catolicilor n SUA este foarte ridicat. nvatamntul a fost separat de ndoctrinarea religioasa
(potrivit constitutiei!) dar nu si de alte forme de ndoctrinare cu dogme si traditii de esenta
umanista, anticrestina. Imoralitatea si violenta este foarte de ridicata n anumite clase, iar
ocultismul este omniprezent. Gustul dupa senzatii tari, tematica satanista n muzica si film,
nstrainarea tinerilor de valorile crestine traditionale, au facut din America ultimei generatii
locul cel mai plauzibil al nceputului sfrsitului". Deja s-au restabilit relatiile diplomatice
dintre Casa Alba si Vatican (ceea ce America nu visase n deceniile anterioare !) si
catolicismul are n America cel mai puternic front.[Ac.comentariu a aparut in 1994]. Cnd
influenta curentelor pagne, de inspiratie spiritista, va nsela pe americani sa dea crezare
mesajelor primite din cealalta lume" prin intermediul fantomelor, atunci este deschisa calea
pentru
orice.
61

America are deja o traditie de intoleranta mostenita de la maica ei, Marea Britanie.
Statele federatiei americane pastreaza nca n constiinta lor politica, n legile lor, un articol
special care cere respectarea duminicii de toti cetatenii. Numai Constitutia Federala este
aceea care blocheaza aceste blue laws" (legi albastre) care nu mai au (sau nca nu au"!)
putere. Dar ele erau cndva foarte serioase. Dintre toate statele catolice, Anglia a impus
pazirea cea mai stricta a duminicii pe care a numit-o sabat. Reforma engleza care a dus la
crearea Bisericii Anglicane, nu a schimbat cu nimic aceasta atitudine. Ba nca, influenta
calvinismului puritan (cu acel accent pus asupra Decalogului si cu interpretarea poruncii a
patra dupa marele filozof catolic Toma d'Aquino) a accentuat ideea sanctificarii duminicii.
Calvinismul a fost n Occident principala forta a modelarii moral-sociale a oamenilor; cele
mai frumoase aspecte ale sistemului capitalist (cultul muncii si al cinstei, prosperitatea
materiala, gradul de civilizatie) fiind datorate calvinismului. Or, cele mai multe biserici
americane sunt pur calviniste (prezbiterieni, congregationalisti) sau mostenesc doctrina
calvinista (anglicani, baptisti, etc). Prezenta acelor legi albastre n constitutiile statelor
federale s-a dovedit deja nefasta ntre anii 1870-1888, cnd guvernele voiau sa puna la punct
progresul AZS, condamnnd pe aceia care lucreaza duminica si tin smbata, sub motivul ca
America este o natiune crestina" si nu poate ncuraja obiceiurile evreiesti. (Acest spirit
nationalist-crestin", care a devastat Europa, sta si la temelia miscarii Ku Klux Klan, o
organizatie americana aproape terorista, de tip fascist, care si manifesta ura fata de negri,
catolici, imigranti si evrei. Asemenea voci de balaur se aud si n nenorocitul nostru Est
salbatic").
Ca reactie fata de acele izbucniri care pareau sa fie o declansare a ultimului conflict din
Apoc 13, AZS au ntemeiat la 21 iulie 1889 Asociatia Libertatii Religioase, Dar efectele
legilor duminicale au continuat, o noua izbucnire avnd loc ntre 1892-1895. Dupa anul 1900
aceste tendinte au slabit, dar n generatia noastra au renviat. In 1961 Curtea Suprema a emis
patru decizii de lege duminicala ntr-o singura zi. Pe atunci majoritatea Statelor Unite aveau
legi duminicale si numai 12 dintre ele aveau scutiri pentru sabatisti, n timp ce doua curti
federale dadusera decizii contradictorii. Au aparut dispute ntre juristii americani cu privire
la legalitatea legilor duminicale. Unii le considera ca avnd un caracter civil, altii le considera
de origine si esenta religioasa, pentruca ele lovesc pe aceia care nu mpartasesc convingerile
majoritatii. Criza energetica din 1973 a determinat un nou val de interes pentru redresarea
moral-religioasa a americanilor, trezire care ntotdeauna este vazuta ca pornind de la
obligativitatea sfintirii universale a duminicii. De aceea Dumnezeu pedepseste America,
pentruca exista atta neglijare a religiei, iar aceasta neglijare este ncurajata de exemplul
anticrestin" al celor ce nu respecta duminica... ntr-o crestinatate care se scalda n
prosperitate si confort, unde se discuta cu ntelegere despre drepturile" homosexualilor si
unde zeul suprem este, totusi, dolarul, o criza economica serioasa ar putea determina o
reforma care sa impuna uniformizarea duminicala. ntr-o tara n care toata lumea crede ca
prosperitatea este semnul aprobarii divine, iar criza economica este dovada neplacerii lui
Dumnezeu, cei ce sunt interpretati ca fiind cauza nenorocirii publice (profanatorii
duminicii!) vor fi, cu siguranta, indicati ca tapi ispasitori. Acolo unde ultima generatie a
primit pecetea destrabalarii si violentei, a satanismului si a placerii pentru o cultura
morbida", saturata de animalismul si terorismul inspirat de muzica rock si de
cacurghiile(nelegiurile) produse la Hollywood, inima omeneasca poate fi mult mai cruda
dect la polul ateist al lumii, Si nu trebuie sa uitam ca pecetea americana se poate observa n
toate tarile crestine (si chiar necrestine). Nimeni nu este interesat de valorile care definesc
traditia americana (misionarismul protestant, cultul pentru drepturile individului etc), dar
62

toata lumea maimutareste pe americani n ce este mai ridicol si mai daunator. Viciul
dezgustator si ofensiv al fumatului, originar din America, a invadat Europa, ajungnd n
scurt timp pna n Rusia Tarista, fara sa poata fi oprit de cele mai dure legi; cultul
imoralitatii, al drogurilor si al unei muzici pentru care nu poti gasi epitete, are cea mai mare
penetratie la scara mondiala. Pna si obiceiul de a rumega" si clefai guma necurmat", arata
ca exemplul americanilor, n anumite domenii, poate afecta pe ultimul cetatean al lumii. Ce
credeti ca se va ntmpla atunci cnd americanii vor renunta la principiul separarii bisericii
de stat? Europa si celelalte parti ale lumii sunt intolerante prin traditie...
Apocalipsa este clara asupra faptului ca trinitatea iadului va lucra n unire: balaurul
ocultismului renviat, fiara romana vindecata si falsul profet al lumii moderne
(protestantismul american apostat) se vor uni n spirit (Apoc 16:13-14). Babilonul apocaliptic
este format din trei sectoare (Apocl6:19) . Ceea ce leaga aceste puteri apostate care, n mod
natural se resping, este prezenta spiritelor rele (Apoc. 18:2-3). Pentru a ilustra ce mesaje aduc
spiritele demonilor care se dau drept spirite ale mortilor, cu privire la aceste lucruri, vom cita
cteva titluri si propozitii notate n graba dintr-o carte spiritista franceza care se poate gasi la
Biblioteca Nationala (cota I 6686). n traducere, titlul ei este: Clerul catolic, spiritismul si
pacea universala prin evolutia morala a popoarelor" (J.L.P.Bonsens) :
IV. Catehismul catolic n fata doctrinei spiritiste. V. Spiritismul este complementul
crestinismului. Se recomanda Colegiului Sacru [al cardinalilor] sa reflecteze asupra
dictonului biblic: litera omoara dar spiritul da viata. 74. Toate popoarele vor accepta
crestinismul prin intermediul spiritismului. 80 Credinta comuna ntre popoare va pune capat
flagelului razboiului. 86. Sfrsitul flagelului razboiului prin spiritism. VI. 121 Care sunt
puterile si institutiile ce pot influenta cel mai bine evolutia care conduce lumea la pacea
universala? 1. Rolul Sfntului Parinte. Prima dorinta, fuziunea tuturor crestinilor. 126-127.
Marele gnd al unui papa de geniu va fi de a pune la punct o doctrina care sa fie n mod
necesar acceptabila tuturor crestinilor. Este imposibil? Nu, fiindca pe de o parte adevarurile
religioase demonstrate se impun tuturor, pe de alta parte Iisus este acceptat si venerat de toti.
Aceasta doctrina comuna ar cuprinde: .... Evanghelia lui Iisus cu sacramentele necesare care
decurg si cele zece porunci. Acestea ar forma un catechism pe care un misionar, ntr-un elan
retoric, ar putea sa-l numeasca Farul Romei luminnd omenirea pentru a o conduce, secol
dupa secol, la fericire, prin adevar; caci numai adevarul poate duce la fericire."
Acest cult universal nu pare sa fie nchinat n mod direct papismulni. Lumea nu va fi
silita sa devina catolica. Dar onornd inventiile papale si aratnd reverenta (sau, cel putin
mirare! Apoc 17:6-8) fata de aceasta institutie eterna", te nchini fiarei.. De fapt,
Apocalipsa arata ca falsele obiecte de nchinare sunt, n acest context: fiara sau imaginea
fiarei, acceptarea semnului fiarei pe frunte sau pe mna, acceptarea numelui fiarei sau a
numarului numelui ei.
Semnul, numele si numarul fiarei romane
Nu este nevoie sa apelam la metode oculte, cabalistice pentru a descoperi semnul fiarei
romane. Biblia vorbeste n limbajul religios al lumii contemporane cu Ioan. nchinatorii zeilor
si faceau semne pe corp (n special pe frunte si pe mna), se tatuau cu simbolurile zeului
preferat pentru a-si exprima nchinarea si slujirea. Era ceva analog stigmatizarii sclavilor. Si
n zilele noastre se poarta semne religioase. Unii initiati hindusi au un semn pe frunte. Evreii
ortodocsi poarta filacterii ca simboluri ale Legii (pe frunte si pe mna) n timpul rugaciunii.
Israel era oprit de Dumnezeu sa adopte practicile altor popoare cu privire la acest tip de
63

semne (Lev 19:27-28, 21:5). Unele simboluri pagne preluate si omologate de crestini au
ramas pna astazi, cu o semnificatie diferita, dar tratate cu aceeasi veneratie mistica. Ele
slujesc un cult al superstitiei, un fel de magie alba n care se invoca numele lui Christos si ale
sfintilor. Dumnezeu dispretuieste simbolurile care sunt venerate ntr-un spirit pagn,
orict de sigura ar fi provenienta lor crestina. El Si-a aratat dezaprobarea fata de practicile
pagne n poporul Sau, Israel (Ps 74:3-9, Ez 20:16, Is 57:8). n schimb, El a aratat ca semnele
distinctive ale israelitilor ca nchinatori ai adevaratului Dumnezeu sunt respectarea
sarbatorilor si a legii Domnului (Ex 13:9.16, Deut 6:8). n mod deosebit, sabatul a fost dat ca
semn distinctiv si vesnic al legamntului celor zece porunci (Ex 31:13).Toate acestea sunt
comparate de Dumnezeu cu niste semne pe mna sau pe frunte. N-avem dect sa le
ntoarcem pe dos si vom afla semnul fiarei. n Dan 7:25 ni se spune despre Antichristul papal
ca a ndraznit sa schimbe vremile (sarbatori) si Legea n timp ce Iisus declara ca El n-are de
gnd sa schimbe Legea lui Dumnezeu (Mat 5:17-20). Or, tocmai Biserica Romana se lauda cu
asemenea schimbari devenite astazi practici universale, acceptate si n rasarit si n lumea
protestanta. Cea mai spectaculoasa dintre aceste schimbari este transferarea treptata a
sfinteniei sabatului biblic asupra unei inovatii omenesti, sfintirea primei zile a saptamnii de
lucru, pe care toti crestinii o cinstesc ca zi a Domnului.
Odata cu schimbarea datei vechiului Paste care se practica n rasarit, odata cu trecerea
accentului de la comemorarea mortii la comemorarea nvierii, sarbatorirea nvierii nu s-a
oprit la o data anuala, ci a nceput sa se practice saptamnal, n aceeasi zi n care romanii
aveau ziua soarelui. La nceput nevinovat si mergnd n paralel cu sabatul, fara salnlocuiasca, acest obicei a intrat n competitie cu adevarata zi domneasca". Ziua nti a fost
numita ziua Domnului" pentru diferite pretexte teologice (crearea luminii, circumcizia
spirituala a zilei a opta si alte alegorizari deplasate, de inspiratie gnostica), iar sabatul a fost
tot mai mult neglijat si dispretuit ca un semn distinctiv al evreilor, ca fiind semnul lui Cain
etc. Mai nti a fost transformat ntr-o zi de post, un fel de protest mpotriva poporului evreu
care l-a rastignit pe Christos, apoi a devenit o zi de cult particular. In schimb, inovatia
episcopilor si teologilor avangardisti de la Roma a ramas ca zi de cult public n care toata
atmosfera trebuia sa fie de bucurie (se interzicea ngenuncherea si postul!).
Acest destin paralel al celor doua sarbatori saptamnale n crestinatate poate fi observat
pe o perioada destul de lunga (aproximativ ntre anii 135-538), iar la unele biserici orientale
(etiopieni, nestorieni) pna n timpurile moderne. In spiritul sfatului apostolic din Romani
14, cinstirea nvierii, n sine, nu putea fi interzisa. Dar ceea ce a fost permis a nceput sa
devina obicei general, apoi lege obligatorie, concurnd ziua lui Christos (Creatorul). Timp
de cteva secole, sabatul Domnului a mai fost tolerat, pna cnd Biserica a nceput sa-l
condamne, iar duminica, ziua liturghiei publice, care fusese doar o zi de lucru n care se tinea
o adunare de dimineata, a nceput sa primeasca o cinstire sabatica. Decretul lui Constantin
cel Mare din anul 321 oprea pe locuitorii cetatilor sa lucreze n venerabila zi a soarelui" (asa
cum o numeste el), iar sinoadele din sec. VI vor sabatiza total duminica, poruncind si
taranitor sa se opreasca de la lucru.
Crestinii de astazi ar trebui sa se ntrebe: Daca aceasta schimbare a fost legitima,
(indiferent cine a facut-o!), daca a trebuit parasit sabatul n favoarea unei zile mai crestine",
de ce s-a cautat acoperirea acestui transfer, numerotndu-se duminica drept asaptea zi a
saptamnii? Cine a urmarit o asemenea confuzie si cnd s-a facut? Daca adevaratul motiv a
fost nevoia de a celebra nvierea, de ce nu s-a dovedit suficient Pastele ? Iar daca
evenimentul a meritat o comemorare mai frecventa dect cea anuala, de ce a fost nlaturat
sabatul pentru a face loc acestei inventii pe care NT nu o cere? Si daca sabatul fusese
64

desfiintat de Christos, de ce au pastrat crestinii ciclul saptamnal care nu este legat de natura
(cum sunt ziua, luna si anul) ci este dat de la facerea lumii, formnd un ntreg mpreuna cu
sabatul ?
Biblia este suficient de clara n aceasta privinta, deaceea ultimul test dat de Dumnezeu
crestinatatii este respectul fata de legea Sa si fata de sabat. Exista ceva comun cu primul test
dat omului (Gen 2:16-17). Ascultarea de Dumnezeu nu trebuie rationalizata. Chiar daca toti
pomii sunt pomi, unul a fost interzis. ntelegerea corecta vine n urma ascultarii. Nu este
nevoie sa ntelegem, mai nti, toate motivele lui Dumnezeu, pentru a crede si a asculta. Ca
argument n favoarea afirmatiei ca duminica este o inovatie a Bisericii Romane si nu a lui
Christos sau a apostolilor, avem astazi si teza de doctorat a Dr. Samuele Bacchiocchi (acum
profesor la Universitatea Andrews, USA) care a primit cele mai nalte distinctii ale
Universitatii Gregoriene de la Vatican, dupa absolvirea sa n 1977. Disertatia sa (tiparita
apoi de presa Vaticanului) cu titlul De la Sabat la Duminica" dovedeste ca duminica nu-si
are originea la Ierusalim sau n alta zona rasariteana, ci la Roma. Adventistul S.Bacchiocchi a
fost primul protestant care a reusit sa intre la Universitatea Gregoriana. Studiile facute de el
n acest domeniu al teologiei si al istoriei Bisericii sunt superioare tuturor lucrarilor care au
fost scrise pna acum n acest domeniu. Disertatia sa a ramas fara replica si ar merita
tradusa n toate limbile. Acceptarea acestei lucrari de catre teologii romani si medalia de aur
oferita absolventului de catre papa Paul VI sunt argumente clare ca papalitatea nu neaga
acest fapt, ba chiar se lauda cu el, ca fiind un semn al autoritatii ei recunoscute, indirect, si
de protestanti. Biserica Romana, a afirmat adesea ca duminica este semnul autoritatii ei.
Cardinalul american Gibbons spunea n 1895:: Duminica este semnul autoritatii Bisericii
Catolice". La fel raspunsese si Dr.Eck lui Martin Luther, la fel afirmase arhiepiscopul Fossa de
Reggio la Conciliul din Trent n 1545 ceea ce se reflecta si n Catechismul doctrinal american
al lui Keenan (1876, New York). Observati cteva afirmatii catolice din timpurile recente:
Biserica Catolica a schimbat serbarea smbetei n duminica pe baza autoritatii ei divine si
infailibile date de ntemeietorul ei, Isus Christos. Protestantii care pretind ca Biblia este
singurul lor ghid n materie de credinta, nu au dovezi biblice ca sa serbeze duminica. Din
acest punct de vedere, Adventistii de Ziua a Saptea sunt singurii protestanti consecventi."
(The Question Box. The Catholic Universe Bulletin, aug. 1942 p.2, citat de revista These Times
march
1973
p.
43)
Cu peste 1000 de ani nainte de a exista Protestantismul, Biserica Catolica a schimbat
ziua de odihna, din smbata n duminica, n virtutea misiunii ei divine ." (The Catholic
Mirror, Baltimore, sept. 23 1893, citat n These Times, march 1973, p. 42)
Duminica este semnul autoritatii noastre. Biserica este deasupra Bibliei, si aceasta
transferare a tineri sabatului este dovada acestui fapt." (The Catholic Record, OntarioCanada, 1 sept. 1923, citat de L.Tucker n The Sign ofthe Beast, p. 10)
TOTUSI, NOI NU sustinem ca crestinul constiincios care serbeaza duminica n cinstea
nvierii lui Iisus, sau ca datina bisericeasca, are semnul fiarei". Orice adventist trebuie sa
stie sa-si masoare cuvintele si sentimentele n acest domeniu. Dumnezeu nu ne-a dat
misiunea de a rani constiinta celor care nu stiu ce fac. Dar noi sustinem ca semnul fiarei este
impunerea prin lege a sabatului lui Antichrist (duminica), sfidnd principiul libertatii de
nchinare si dispretuind Cuvntul clar al lui Dumnezeu. Oricine calca n mod constient
(dupa ce a fost avertizat), sabatul legii morale a lui Dumnezeu, pentru a respecta legile
omenesti, primeste semnul fiarei. Ceea ce face din duminica semnul fiarei, nu este nici tema
nvierii, nici faptul ca este doar un obicei omenesc, ci faptul ca va fi impusa prin lege de stat
n locul sabatului, asa cum a facut Roma antica si medievala, determinnd persecutarea
65

celor care vor sa asculte de Dumnezeu. Ea nu este si n-a fost niciodata o adevarata
comemorare a nvierii Domnului. Pentru crestinul obisnuit, duminica este un simplu weekend n care este liber sa faca ce vrea, ascultnd si o liturghie sau o predica protestanta, fara ca
aceasta sa fie o zi de bucurie n Domnul si de oprire a tuturor lucrarilor si discutiilor de
fiecare
zi
(Is
58:13-14).
Daca cineva tine sabatul in acelasi stil n care se tine duminica, asemenea sarbatorilor
ceremoniale care erau o umbra (Ex 12:16, Lev 23:8 comp. cu Lev 23:3), aceasta nseamna ca el
tine sabatul sau propriu, nu sabatul Domnului. Iisus a desfiintat sabatul fariseilor ca sa faca
loc sabatului lui Dumnezeu o zi n care Creatorul este celebrat ca Tata si ca Mntuitor. Nu
interdictiile talmudice sfintesc sabatul, ci exemplul original al lui Christos la facerea lumii
(Gen.2:1-4) si n viata sa pamnteasca. Cei care nu pastreaza sabatul n spiritul lui Christos,
nu vor avea putere sa reziste persecutiei, ci vor primi semnul fiarei.
Persecutia mpotriva crestinilor disidenti va ncepe cu constrngeri economice (v.17) dar
va ajunge n final pna la varsare de snge. Cei ce se mira ca n timpurile moderne s-ar putea
petrece o asemenea barbarie, sa-si aminteasca de marile exterminari naziste care s-au petrecut
sub ochii nostri", acum numai 50 de ani, fara sa fim prea alertati de ele.
Numele fiarei
Numele fiarei este considerat de majoritatea interpretilor ca fiind Antichrist. Acest cuvnt
grecesc (
Anti-Christos) nseamna Vice-Christos". Dictionarele grecesti,
precum si Enciclopedia Catolica, recunosc ca acesta este sensul strict lingvistic al termenului.
Nu este vorba de un personaj care se declara mpotriva lui Christos, ci n primul rnd de
un uzurpator care se pretinde viceregele sau vicarul Lui. Or, titlul oficial si traditional al
papalitatii este VICARIVS CHRISTI (Vicarul lui Christos). n cazurile n care s-a urmarit
sublinierea dumnezeirii lui Christos si a originii divine a oficiului papal, s-a scris VICARIVS
FILII DEi (Vicarul Fiului lui Dumnezeu). Suma cifrelor care reprezinta literele acestui titlu
latin (V=5, I=1, C=100, I=1, V=5, I=1, L=50,I=1, I=1, D=500, I=1) este 666. Pna astazi nu s-a
gasit o explicatie mai buna. Este nevoie de o ntelepciune a Unuia mai mare dect Solomon
pentru o ntelegere completa a acestei taine. n orice caz, Solomon este singurul personaj
biblic de care se leaga numarul 666 (2Cr.9:3). Solomon care trebuia sa fie un tip al lui Christos
(Fiul lui David), a devenit un tip al lui Antichrist, prin apostazie, numarul 666 reprezentnd
recunoasterea autoritatii lui imperiale si bogatii legendare...
Triumful biruitorilor fiarei (Apoc. 14:1-5).
Scena are loc n cer, dupa cum reiese din v.2. NT arata ca Muntele Sionului este n legatura cu
(sau echivalent cu) Ierusalimul ceresc (Evrei 12:22). Cei 144.000 sunt luptatorii sigilati din
cap.7, care dau lupta cu fiara. Aici sunt vazuti n ceruri, ca biruitori, aratnd ca, n timp ce
milioanele si miliardele lumii au ngenuncheat naintea idolului papal, primind pe frunte
antisabatul lui Antichrist, vor exista multi credinciosi statornici, din toate popoarele, care vor
avea pe frunte sigiliul lui Dumnezeu. Numele comun al lui Iisus si al tatalui Sau, este acel
nume sacru pe care Fiul lui Dumnezeu Si-l descopere n Ex.3:
Yahwe, Cel ce era, este
si va fi". Noul Testament l recunoaste aici pe Acela care este una cu Tatal, Creatorul si
Mntuitorul lumii (comp Ioan 12:36^43 cu s 6:1-3. 9-10).
Numele lui Dumnezeu pe frunte este simbolul apartenentei (fiind numele de pe sigiliu)
(dar si simbolul sfintirii, al primirii caracterului lui Dumnezeu. A avea caracterul lui
66

Dumnezeu nseamna a avea legea Lui scrisa n inima si manifestata n viata, din credinta si
iubire. (Ioan.17:26). Cei 144.000 sunt primul rod dintre cei rascumparati. Si primul rod era
nchinat Domnului, ntotdeauna. De aceea ei sunt aparati de moarte (Ier 2:23).
Aceasta ramasita a Israelului universal al lui Dumneze este n mod sigur formata din
crestini, deoarece ei sunt mpreuna cu Mielul (v.1.4 comp. Apoc.7:17). Pentru explicatii
asupra identitatii, vedeti cele de la cap. 7.
Cntarea cea noua a biruitorilor (v.2-3) nu poate fi redata de nimeni din cer sau de pe
pamnt, dect de ei, pentruca ei sunt singurii care trec prin necazul cel mare". Aceeasi
cntare este numita n cap.15, Cntarea lui Moise si a Mielului", amintitnd de cntarea
eliberarii de la Marea Rosie, cu ocazia iesirii din Egiptul devastat de plagi. Ea este cntata
ntr-un sens general de mntuitii din toate neamurile (5:9) . Prin urmare, acesti 144.000, chiar
daca printre ei pot fi multi evrei, sunt ramasita unui Israel spiritual. (
kitharra =
lira, harpa de mna, nu alauta). Ei sunt rascumparati de pe pamnt [dintre cei vii] T. V. 595.
Sunt crestinii de tipul Enoh si Ilie care au fost luati la cer prin translatie (mutare directa, n
corp glorificat), crestini de tipul lui Iosua si Caleb care au intrat n tara fagaduita.
Calitatile spirituale (v.4-5). n traducere directa, textul grecesc se poate reda astfel,
cuvnt cu cuvnt: Acestia sunt cei ce nu s-au mnjit cu femei, fiindca sunt virgini". ntr-un
asemenea context simbolic nu se poate ramne la sensul propriu al acestor cuvinte. Este
adevarat ca n timpurile noastre lumea a devenit un bordel, ca libertatea sexuala este cea mai
cautata si mai proslavita libertate si cultul cel mai adorat de multime, asa nct n-ar fi de
mirare ca Dumnezeu sa aleaga floarea castitatii pentru a mpodobi cerul. (Ellen White afirma
ca acea destrabalare sacra" a lui Israel, acel sexy-cult" care s-a desfasurat n Valea Sitim, lnga
Iordan, chiar la hotarul tarii fagaduite, va deveni o situatie predominanta nainte de a doua
venire a Domnului Christos! PP 459-461). Totusi, la cei 144.000 se subliniaza virginitatea si
nu doar castitatea. Si, pentru ca Biblia subliniaza sfintenia casatoriei, ar fi ciudat ca
Dumnezeu sa aleaga numai persoane virgine. De fapt, n viziune sunt numai barbati, si nu
uitati ca virginitatea este, prin excelenta, o calitate feminina! (vezi si Mat 25:1-13).
Exista nsa un fel al lui Dumnezeu de a ne numara si masura barbatia si virginitatea, la
care poate sa aspire si cel mai decazut barbat si cea mai pacatoasa femeie pacatoasa" care
crede n Numele lui Christos spre iertare si biruinta, primind pe frunte Numele Lui. n
sensul propriu al expresiei din text, logica ar cere sa se spuna: ei sunt virgini pentruca nu sau mnjit cu femei". Dar aici se spune exact invers: nu s-au mnjit...pentruca sunt virgini".
Prin urmare, virginitatea lor nu este o consecinta a nfrnarii, a ascezei lor, ci exact invers: ei
sunt virgini si, deaceea nu s-au mnjit cu femei. Aceasta relatie nu pot s-o explic, din punct
de vedere gramatical, dect n sensul ca aici Inspiratia intentioneaza o virginitate a inimii".
n Biblie, este numita fecioara o cetate nenvinsa, necucerita, nenfrnta. n acest sens, nu doar
fiica Sionului", ci si fiica Babilonului" si fiica Egiptului" sunt numite fecioare (s 47:1, Ier
46:11). Aceasta idee se poate lega att de metafora sigilarii (unul dintre sensurile sigilarii fiind
inviolabilitatea constiintei, a caracterului, a vietii) ct si de aceea a victoriei n aceasta ultima
lupta.
n mod evident, este subliniata puritatea spirituala. Femeile din aceasta imagine sunt
ecoul unui eveniment tipic, amintindu-ne de acea cadere a israelitilor n idolatrie cu putin
timp nainte de a intra n tara fagaduita, chiar la Iordan, la hotarele Canaanului. La sfatul
falsului profet Balaam, care fusese cndva profet al lui Dumnezeu, care cunostea adevarul
dar iubea mai mult argintii, vrajmasii poporului lui Dumnezeu au desfasurat o sarbatoare
generoasa, ecumenista", la care au invitat si pe evrei. Femeile pagne au fost acelea care i-au
facut sa cada n pacat si multi au fost pedepsiti la cuvntul lui Dumnezeu (Num 25 Num
67

31:14-18). Faptul ca aceasta tragedie istorica sta n spatele expresiei apocaliptice mi se pare
evident. Exista si un alt element care subliniaza legatura: n ambele capitole din Numeri (25 si
31) sunt prezente numere sugestive: 24.000 (2 x 12.000) si 12.000 (1000 x 12), adica exact
factorii numarului 144.000 (vezi cap. 7:5 etc.).
n contextul acestei scene profetice avem deasemenea un fals profet care pregateste o
sarbatoare idolatra si care, asemenea lui Balaam (vezi si cap.2:14-16), face tot ce poate sa
atraga lumea n valea ultimei decizii: adorarea Creatorului, sau zeificarea creaturii ?. Ce rol
ar putea juca femeile n acest scenariu? Apocalipsa descrie o singura femeie curata, dar mai
multe femei usoare: Izabela, prostituata Babilon si fiicele ei (17:5). ntr-un timp n care multi
credinciosi vor fi ademeniti de bisericile prostituate ca sa se ndeparteze de legea lui
Dumnezeu si sa primeasca semnul fiarei, vor exista si unii crestini statornici, n ciuda tuturor
farmecelor
ecumeniste
si
spiritualiste
inspirate
de
Balaamii
moderni.
Merita subliniata corespondenta dintre situatia bisericii din Pergam (tipul Bisericii din
sec. IV-VI) si scenele din cap. 13-14. Nu numai prezenta unui fals profet si a ispitelor
reprezentate de prostitutia sacra" a compromisului dintre religia curata si religiile false, dar si
prezenta manei si a numelui (2:17) sunt semnificative. Mana este semnul grijei lui Dumnezeu
pentru nevoile fizice ale poporului Lui. (implicnd principiile ceresti ale alimentatiei !), ct si
un simbol al testarii credintei si ascultarii cu privire la porunca sabatului: Ex. 16:4.18.23-35. n
contextul scenei celor 144.000 este pusa greu la ncercare credinta, prin acea restrictie
economica din cap. 13:17 si printr-o lege duminicala universala. Numele cel nou apare aici
scris pe frunte. (O alta anticipare a acestei sigilari se gaseste n fagaduinta data biruitorilor
din Filadelfia: cap. 3:12. Aceste corespondente ntre elemente din cele sapte scrisori si scenele
ultimului act al marii drame arata, o data n plus, ca bisericile apocaliptice trebuie vazute nu
numai ca biserici locale sau ca perioade ale Bisericii, ci si ca reprezentnd ntreaga Biserica
spirituala a lui Dumnezeu n orice moment al istoriei, inclusiv la sfrsitul timpului).
n constrast cu cei ce urmeaza fiarei n cap.l3:3 b, dupa textul grecesc, acestia [cei
144.000] sunt cei ce nsotesc pe Miel, oriunde merge El". Participiul grecesc folosit aici arata
ca ei umbla cu Iisus la timpul trecut, la prezent si la viitor. Asemenea celor doisprezece (12!):
loan 1:36-37, 6:66, 12:12, 16:32, 17:14, 18:15-16, 21:19-24, Le 9:57-62. Ei sunt primul rod (cele
mai alese roade) ale jertfei lui Iisus, dintre toti mntuitii, fiindca au trecut prin necazul cel
mare,
pe
unde
a
trecut
si
Domnul
lor.
Astfel cei de pe urma vor fi cei dinti n mparatia lui Dumnezeu (Mat 20:1-16). Nu cei ce
se lauda cu nasterea lor, ca fariseii care se fereau sa ntlneasca un pagn, un samaritean sau
un israelit nepurificat, ci aceia care umbla cu Mielul. Cei ce n-au alta virtute dect ca s-au
nascut n credinta si n-au fost membri ai altor biserici", trebuie sa se mai nasca odata; singura
lor sansa de a intra n ostirea celor sigilati este pe aceeasi cale ca si pacatosul cel mai josnic.
Ideile fariseice cu privire la identitatea celor 144.000, tradeaza adesea laodiceanismul
Bisericii.
Versetul 5, n greceste este mai scurt: n gura lor nu s-a gasit minciuna; ei sunt fara
defect." Ei sunt ca si Domnul lor (Is 53:9 u.p. 1 Petru 2:21-22, Tefania 3:11-13). Minciuna este
tagaduirea adevarului, distorsionarea adevarului sau ascunderea lui n conditii n care
aceasta prejudiciaza (Col 3:9, Iac 3:14). loan foloseste contrastul adevar-minciuna ntr-un sens
profund care trebuie vazut si aici (loan 14:6.17, 17:17.19, 18:37-38, 3 loan 3.4.8.12). Ultimele
cuvinte spuse despre ei (
- amomoi eisin = ei sunt fara defect; de la cuvntul
momos = defect) ar trebui sa dea de gndit si sa determine un studiu serios al Bibliei pentru a
ntelege ce nseamna aceasta perfectiune morala si cum poate fi atinsa. Acelasi termen grecesc
(cu sensul de fara defect, fara repros, ireprosabil) se foloseste referitor la jertfele ceremoniale
68

(Num 6:14, 19:2), jertfa lui Iisus (1 Petru 1:19, Ev 9:14) si n alte cazuri (Ps 14:2, 17:24, Ef 1:4,
5:27,
Col
1:22,
2
Petru
3:14,
Fii
2:14.15,
Iuda
24).
Mesajul este clar. Spre deosebire de parerea populara care sustine ca nu depinde de noi
ca sa fim numarati printre cei 144.000, Ellen White spunea: Sa ne straduim cu toata puterea
pe care ne-a dat-o Dumnezeu, sa facem parte dintre cei 144.000!" 7 SDABC, nota aditionala la
Apoc. 7
Ultima invitatie a Evangheliei vesnice (ntreita avertizare) si revenirea lui Iisus (14:6-20)
n contrast si n opozitie cu tripla alianta satanica din cap.12-13 (balaurul, fiara si falsul
profet) care se unesc pentru a converti lumea la noua lor evanghelie", urmatoarele scene
prezinta alianta a trei ngeri care cvanghelizeaza lumea cu Evanghelia cea vesnica, veche dar
ntotdeauna actuala, neschimbatoare. Ea este vestea buna ca avem un Tata plin de preaiubire
si ndurare, care a dat pe Singurul Sau Fiu pentru fiecare dintre noi, pentru bucuria de a ne
avea cu El pe vesnicie. Ea cuprinde acel har, deplin si adnc iertator, pe care nu-l putem
explica dar l putem primi prin credinta. Ea cuprinde acea atribuire a dreptatii vesnice si
desavrsite a lui Iisus n dreptul celui care crede. Ea ofera mpacarea cu Dumnezeu prin
meritele exclusive ale Aceluia care a fost judecat pe Calvar n locul nostru pentruca noi sa
putem fi ndreptatiti la judecata lui Dumnezeu. n ea se cuprinde toata frumusetea si gratia
caracterului ndurator si sfnt al lui Dumnezeu, dar si slava Legii si a dreptei judecati a lui
Dumnezeu si oferirea unei ultime ocazii de har" pentru a scapa de mnia divina.
Dupa scena ultimei avertizari apare scena revenirii lui Iisus, n care lumea este surprinsa
mpartita n doua mari recolte: lanul de gru (cei ce au sigiliul lui Dumnezeu) si via
pamntului (cei ce au stigmatul fiarei). Scena celor doua recolte este n legatura cu
Sanctuarul ceresc si n ea apar deasemenea trei ngeri. Trei ngeri pentru avertizare, trei
pentru judecata. Imaginea ngerilor din aceasta pericopa aminteste de profetia lui Iisus din
Mat 24:31.
ntreita solie ngereasca (14:6-13). Ultima avertizare a lumii este descrisa sub simbolul
unor ngeri care zboara prin mijlocul cerului", la zenit. Nici un comentator nu asteapta niste
serafimi cu aripi de fulger care sa avertizeze lumea strignd printre nori. Toti vad aici
interventia lui Dumnezeu prin trimisii lui de pe pamnt. Ei sunt, totusi, soli ceresti",
deoarece mesajul si misiunea lor sunt ceresti (2 Cor. 5:20, Gal 4:14 u.p.
Interpretii de-a lungul timpului au vazui n acesti trei ngeri pe unii reformatori medievali
sau protestanti (ca Valdo, Wicleff, Hus, Luther, Calvin, Spener, si altii). Dar este destul de clar
ca avertizarile lor, orict de importante au fost, n-au reprezentat nici desavrsirea Reformei,
nici ultima avertizare a lumii. n redesteptarile din sec. XIX si n marea Miscare Adventa
dintre anii 1840-1844, primii doi ngeri au fost identificati cu acele treziri si evanghelizari.
Interesant este ca, n Miscarea Millerita, care sustinea ca reprezinta primul si apoi al doilea
nger, nimeni nu a vorbit despre semnificatia celui de-al treilea nger. Abia dupa 1844, cnd
unii adventistii au descoperit sabatul biblic si identitatea sigiliului lui Dumnezeu si a
semnului fiarei. ngerul al treilea a fost identificat n misiunea Adventistilor de Ziua a
Saptea.
Primul nger (v.6-7)
Multe manuscrise vechi grecesti omit cuvntul
(un alt), spunnd, n mod simplu: Si am
vazut un nger". Oricum, n aceasta viziune a marii lupte, n ultimele scene, Ioan nu mai
69

vazuse vreun nger. Evanghelia vesnica este aici un ecou la avertizarea lui Pavel despre o
alta evanghelie" (Gal 1:6-9, Ev 13:8). Evanghelia lui Pavel avea sa fie speculata si gresit
nteleasa n timpul sfrsitului (2 Petru 3:11-18. 3-4). n realitate, apostolul n-a nvatat nici
evanghelia harului ieftin pe care o predica unii crestini care nu stiu ce spun, nici evanghelia
moralizarii lumii prin masuri politice crestine" (incluznd si revolutii !). Pavel include n
Evanghelia sa fagaduinta noului legamnt pentru mplinirea integrala si spirituala a legii
morale (Rom 2:13.16.26, 8:4, Ev 8:10). De altfel, acest nger care tine n mna sulul
Evangheliei, invita omenirea la pocainta fata de Dumnezeul Creator si Judecator, iar ceilalti
doi ngeri care se alatura, rostesc n spiritul aceleiasi Evanghelii vestea (buna sau rea?) a
caderii Babilonului si avertizarea cu privire la semnul fiarei...
De fapt, cele trei mesaje ale ngerilor formeaza o singura predica evanghelica, o chemare
la adevarata nchinare, ncheindu-se cu motto-ul adventismului: poruncile lui Dumnezeu si
credinta n Iisus (v. 12). Daca Legea Morala are un loc n Noul Legamnt, atunci ea nu poate
fi doar porunca buna sau sfat bun . Ea este si veste buna, pentruca n Christos ea este
fagaduinta. Cu alte cuvinte, vestea cea buna nu contine doar iertarea (achitarea) noastra si
eliberarea de pedeapsa vesnica. Harul lui Dumnezeu este supraabundent pentru a ne elibera
de pacatele si defectele de caracter, de a ne si face drepti (nu numai de a ne socoti drepti). Din
nefericire, chiar n rndurile noastre, evanghelia lui Pavel nu este nteleasa si primita n toata
plinatatea ei. Daca cineva scapa de fariseismul ndreptatirii legaliste si moraliste, sau de
teroarea stradaniilor solitare pentru sfintire si desavrsire, adesea cade n cursa teologica a
unei ndreptatiri ieftine si neputicioase pe care o predica unii evanghelici: ndreptatit = iertat
si att. Dar unde este acea eliberare de puterea pacatului prin locuirea Spiritului Sfnt
despre care nvata Pavel n Romani 8 si n alte locuri? Nu este cazul sa alegem ntre Lege si
Evanghelie, nici sa le amestecam fara ntelegere, ci trebuie sa ntelegem relatia dintre ele asa
cum o nvata Biblia. Abia atunci vom vedea si experimenta frumusetea Evangheliei. Ellen
White a scris:
ngerul care proclama Evanghelia vesnica, proclama Legea lui Dumnezeu; caci
evanghelia mntuirii aduce pe oameni la ascultare de lege, prin care caracterele lor sunt
formate dupa chipul si asemanarea divina.. Christos este att legea ct si evanghelia." (2SM.
106, Ms.32. 1896)
Christos a prezentat oamenilor lectii prin care sufletele lor erau aduse n comparatie cu
legea lui Dumnezeu, nu ntr-o lumina legalista, ci n lumina Soarelui Dreptatii, pentru ca
omul, privind, sa poata fi schimbat dupa chipul divin." (3ST162, nov. 5, 1884)
Slava lui Christos este caracterul Sau si caracterul Sau este o expresie a legii lui
Dumnezeu" (4ST443) Legea si Evanghelia sunt att de strns legate, nct adevarul nu poate
fi prezentat asa cum este el n Iisus, fara a mpleti aceste subiecte n armonie perfecta. Legea
este evanghelia lui Christos acoperita; evanghelia lui Iisus nu este nimic mai mult sau mai
putin dect legea definita, aratnd principiile ei atotcuprinzatoare." (RH27.05. 1890)
Vrajmasul a lucrat ntotdeauna ca sa desparta legea de evanghelie. Dar ele merg mna n
mna." Mesajul ngerului este o chemare la pocainta asemenea aceleia a lui Ioan Botezatorul
care a pregatit calea pentru prima aparitie a lui Christos (Lc 1:76-79). Aici este evidenta
aceeasi misiune din Apoc. 10:2-3.10-11, unde se proclama ceasul judecatii" (sfrsitul
perioadei din Dan.8:14 n 1844) . n ambele locuri ngerul are n mna o carte, n ambele locuri
este vestit ceasul judecatii". Acolo ngerul reprezinta pe Christos si pe trimisii Lui, aici apar
trei ngeri uniti care reprezinta o tripla miscare de trezire religioasa, avnd trei mesaje care
se combina. Expresia temeti-va de Dumnezeu (venerati pe Dumnezeu) si dati-I slava" este
aceeasi ca si n cap.11:13 u.p. si ambele sunt ecouri la Mal 3:16 u.p. (...pentru cei ce se tem de
70

Domnul si dau slava Numelui Lui"). De fapt, ntreaga profetie a lui Maleahi este n spatele
acestui nger apocaliptic. Maleahi (al carui nume nseamna solul Meu", ngerul Meu") se
adreseaza ramasitei" iesite din Babilon, este ultima solie de redesteptare si reforma din
Vechiul Testament, fagaduieste venirea unui sol (=nger) al lui Dumnezeu (Mal.3:1), a unui
Ilie (Mal 4:5-6) care sa pregateasca poporul pentru venirea Domnului Christos (ngerul
legamntului, Yahwe, Soarele Dreptatii), pentru rasarirea Soarelui Dreptatii (Mal. 4:2).
ngerul Domnului (Messia, Domnul cel asteptat) vine mai nti pentru o judecata, intrnd pe
neasteptate n Templul Lui si curatindu-Si poporul (Mal.3:1-15). n aceasta judecata, poporul
este separat n doua clase: 1. cei rai si trufasi care au obiectii mpotriva lui Dumnezeu si care
vor fi mistuiti n ziua mniei (Mal.3:15, 4:1.2) si 2. cei care slujesc pe Dumnezeu ca fii, care se
tem de El si-I dau slava, a caror amintire este pastrata n cronicile ceresti si care vor fi alesi
ntr-un fel deosebit, (sigilati) ca un tezaur unic si pretios, naltati ca judecatori ai celor rai
(Mal.3:16-18, 4:2-3). ntreaga carle a lui Maleahi respira acest suflu al Evangheliei vesnice,
ncepnd cu acele cuvinte pline de dor si de iubire ranita (V-am iubit"- zice Domnul...) si
pna la sfrsitul ei n care venirea lui Messia spre judecata si rasplatire este precedata de un
sol al ndurarii, care pregateste calea Domnului, atragnd atentia asupra celor zece porunci
uitate.
Un alt loc biblic care sta la baza avertizarii evanghelice a primului nger si a celui de al
treilea este Ecl. 12:13-14, unde avem urmatoarele expresii semnificative: ...oricarui om...,
...leme-tc de Dumnezeu...., ...judecata..., ...pazesteporuncile Lui... Aceasta concluzie trzie dar
nteleapta a vietii nebunesti a lui Solomon este adusa n aceasta imagine ca o concluzie a
istoriei unei omeniri ratacite si fara speranta. O evanghelie din care lipseste aceasta concluzie
nu-i
poate
pregati
pe
oameni
pentru
ceasul
judecatii.
Cuvintele ngerului atrag atentia asupra adevaratei nchinari adorarea Creatorului.
Miscarea Adventista a aparut n urma izbucnirii necredintei moderne si n paralel cu
darwinismul si marxismul. n acest context este foarte semnificativa referirea la Dumnezeul
Creator. Cuvintele ngerului repeta la litera tema poruncii a patra din Decalog: ...Celui care a
facut cerul, pamntul, marea..." (Ex 20:11, Ps 146:6) . Comparnd aceste cuvinte cu solia celui
de-al treilea nger care avertizeaza mpotriva semnului fiarei si atrage atentia la poruncile lui
Dumnezeu, ntelegem ca nchinarea adusa lui Dumnezeu se manifesta printr-o viata de
credinta si ascultare al carei semn vizibil este respectarea sabatului ca memorial al
Creatorului. Faza millerita a evanghelizarii facuta de adventisti ntre 1840-1844 n-a cuprins si
aceasta ntelegere. Abia astazi vedem mai complet sensul celor trei solii ngeresti si legatura
dintre ele. Judecata de care avertizeaza ngerul este nceputa n 1844 cu cei morti, si ultimei
generatii i se vesteste acest adevar nu pentru a fi informata ca Dumnezeu judeca niste morti
(!), ci pentruca aceasta generatie trebuie masurata, cernuta, cntarita, judecata...n timpul
vietii. Si aceasta implica ultimul test al loialitatii fata de Dumnezeu: sigiliul Creatorului sau
stigmatul fiarei ?
Si un alt nger, al doilea, s-a alaturat" (v.8).
Verbul grecesc folosit aici (
= ekoluthesen; de aici provine cuvntul acolit)
nseamna a nsotit pe.., a acompaniat pe.., s-a alaturat, a urmat lui..., a mers mpreuna cu....
nseamna a urma cuiva, nu a urma la rnd dupa cineva. Acest amanunt arata relatia dintre
cei trei ngeri. Ei formeaza o unitate, o singura misiune. Mesajul celui de-al doilea anunta
caderea Babilonului apocaliptic cetatea cea mare, care a adapat toate neamurile din vinul
pasiunii (mniei) desfrului ei". Identitatea acestei cetati a lui Lucifer (vezi Is 14:4.12-13..) va fi
71

explicata mai pe larg n cap. 17. Aici este suficient sa observam legatura evidenta dintre
mesajul celui de-al doilea si al celui de-al treilea nger: n timp ce prostituata Babilon mbata
lumea cu vinul mniei ei, al treilea nger avertizeaza ca nchinatorii fiarei si ai chipului ei
(adica aceia care accepta semnul sau numarul ei) vor bea si din vinul mniei nepotolite a lui
Dumnezeu... Acest lucru arata ca cetatea Babilon cuprinde toate institutiile si puterile care
vor concura la promovarea sistemului si cultului de tip papal, prin impunerea legii
duminicale
n
locul
Legii
Creatorului.
Semnificatia expresiei repetate a cazut" poate fi nteleasa printr-un studiu al locurilor
biblice care stau la baza acestei imagini apocaliptice: Is 21:9, Ier 51:8. Anuntarea anticipata a
caderii (nfrngerii) Babilonului implica mai nti o cadere spirituala care este condamnata
aici. Si anuntul implica un apel adresat israelitilor" care sunt n captivitatea babilonica: iesiti
din ea, poporul Meu, ca sa nu fiti loviti cu urgiile care vor cadea peste ea ! (s 48:20, 52:11, Ier
50:8,51:6.9.45, Zah 2:7). Dupa cum iudeii au fost prizonieri n Babilon timp de 70 de ani si s-au
repatriat la timpul aratat n profetie, dupa decretul lui Cyrus, n doua mari valuri succesive,
tot astfel Marea Redesteptare Adventista (Millerita), la sfrsitul ultimelor perioade profetice
(1798, 1843/1844) a nceput sa predice, din vara anului 1844, separarea celor credinciosi de
bisericile apostate. Aceasta decizie neobisnuita a venit n urma atitudinii ostile pe care au
luat-o,
pe
neasteptate,
bisericile
americane.
De fapt, anul 1844 reprezinta un moment de rascruce si separare n interiorul
protestantismului american. Largi biserici (prezbiterieni, baptisti, metodisti etc.) s-au scindat
n acest an pe tema atitudinii fata de sclavie. Iar sclavia este unul din pacatele Babilonului
(Apoc 18:13 u.p). Initial aceste biserici fusesera favorabile fata de evanghelizarea adventista.
Adventismul era pe atunci o miscare interconfesionala, o trezire religioasa aparuta simultan,
n mai multe biserici, n urma predicilor baptistului William Miller si ale celorlalti predicatori
colaboratori ai lui. Miller fusese autorizat ca predicator de catre baptisti, iar ceilalti
predicatori milleriti erau, n majoritate, pastori care apartineau trup si suflet diferitelor
biserici (metodisti, baptisti, discipoli, episcopali etc). Adventistii nu intentionasera
ntemeierea unei noi biserici prin schisma (separare). Dimpotriva, bisericile americane
crescusera n urma evanghelizarii adventiste. Predicatorii adventisti erau invitati de toate
bisericile, si nimeni nu avea alta grija dect pocainta si pregatirea pentru ceasul judecatii" si
al
revenirii
lui
Iisus.
Dar faptul ca majoritatea membrilor bisericilor erau lumesti, n frunte cu majoritatea
pastorilor lor, a dus la o crestere a manifestarilor ostile fata de adventisti pe masura ce se
apropia anul 1844. n perioada 1843-1844, unele biserici americane au luat decizia oficiala de
a exclude din rndurile lor pe toti cei care mpartaseau erezia adventista". Astfel ca,n vara
anului 1844, n ciuda reticentei lui Miller si a multor conducatori adventisti, s-a aplicat
bisericilor lumesti titlul de Babilon si s-a publicat n presa adventista invitatia: Iesiti din ea,
poporul Meu! (conf. Apoc 18:1-4). Aproape 100.000 de persoane n America au ascultat
apelul, formnd confesiunea separata a adventistilor. Acel moment decisiv a fost marcat n
istoria protestantismului si de alte semne ale decaderii: parasirea istoricismului n
interpretarea profetica (parasirea principiului zi-an, scotnd astfel papalitatea din profetie),
miscarea puseyista (sacramentarista) printre anglicani (orientare spre catolicism!), acceptarea
liberalismului teologic si a darwinismului, o scadere tot mai mare a spiritualitatii si chiar a
religiozitatii (confuzia dintre biserica si lume), parasirea reformelor ncepute n anii
precedentii
n
domeniul
sanatatii
publice
si
al
educatiei
etc.
Emblema adventistilor fusese o reprezentare n zbor a primului nger din Apoc 14.
72

ncepnd cu vara anului 1844 s-a adaugat emblemei un al doilea nger. (Dar nimeni dintre ei
nu s-a gndit Ia ce ar putea nsemna al treilea nger). Aplicarea profetiei despre caderea
Babilonului la protestantism, a fost facuta de adventisti mai mult ca o avertizare dect ca o
incriminare. Protestantismul nca nu era Babilon de-a binelea; abia n urma unei apostazii
mai adnci urmate de proiectul chipului fiarei" si al impunerii semnului" duminical,
protestantismul devine, cu adevarat, Babilon. Restul crestinatatii" era, deja, de multa vreme
Babilon o cetate care pretindea a fi a lui Dumnezeu, dar nu era dect o continuare
cosmetizata a puterii spirituale" a Romei pagne. n timp ce primul si al treilea nger striga
cu glas tare n acest capitol, ngerul al doilea vorbeste fara sa strige. Acelasi mesaj este repetat
n Apoc. 18:1-2 pentru ultima data, ntr-un timp n care bisericile sunt complet decazute,
pline de imoralitate si controlate de spirite necurate.... Abia atunci se anunta, cu strigat
puternic si luminnd tot pamntul cu slava, caderea Babilonului si somatia de a-l parasi.
Pna atunci ar fi bine sa aplicam ct mai putin si cu cea mai mare atentie epitetul de Babilon
bisericilor protestante. De la 1844 pna astazi, datorita multor copii ai lui Dumnezeu care
sunt nca n ele, aceste biserici au promovat raspndirea Bibliei si evanghelizarea crestina,
straduindu-se cu mari dificultati sa pastreze vie flacara crestinismului. Ellen White i numeste
crestini pe protestanti, iar pe ceilalti credinciosi i mparte n doua: catolicii si lumea.
Un alt nger, al treilea..(v.9-12)
Mesajul celui de-al treilea nger este de o severitate extrema, si totusi el nu este dect o
acompaniere a celui de-al doilea si a primului nger care tine Evanghelia Vesnica. Adevarata
Evanghelie nu este aceea care-i lasa pe oameni sa piara n pacatele lor neavertizati, ci aceea
care ia n consideratie pacatul si pedeapsa lui cu toata seriozitatea. Evanghelia spune ca
Mntuitorul a fost pedepsit n locul nostru si a nviat ca sa ne ofere puterea nvierii Lui,
puterea biruintei asupra pacatului. n lumina acestei Evanghelii, tolerarea pacatului n viata
personala sau n viata Bisericii este un fapt mult mai grav dect ceea ce se ntmpla n
sectorul pagn al Babilonului. Prin solia celui de-al treilea nger, Evanghelia atinge culmea
ndurarii lui Dumnezeu prin faptul ca, ntr-o generatie plina de apostazie si faradelegi, cu
urgiile lui Dumnezeu stnd gata sa se verse asupra ei, Cerul mai gaseste resurse pentru a
ntrzia o clipa ziua mniei, ferind nca o zi de har, mprumutata din vesnicie. Numele acestei
zile este astazi!".
Al treilea nger avertizeza lumea cu privire la cultul fiarei (al papismului) si al imaginii
fiarei (al bisericii de stat), numind legea duminicala semnul fiarei", marca si stigmatul
Anlichristului roman. O asemenea avertizare nu poate fi auzita rostindu-se cu glas tare"
dect n urma unei redesteptari ca aceea descrisa n Apoc.10 si Apoc. 14:6-7 si odata cu
mplinirea profetiei despre legea duminicala. Adventistii de Ziua a Saptea au prevazut si au
avertizat prin voce si prin scris ca se va da o lege duminicala n SUA si apoi se va generaliza.
Toate evenimentele duc spre o crestere a rolului Americii si Vaticanului pe glob,
concomitent cu o crestere a presiunilor interne americane pentru o crestinare" a Constitutiei.
Ne ndreptam spre un nou ev mediu", incomparabil mai scurt si incomparabil mai dificil.
Orict ar parea de sectara, de fanatica si de stranie aceasta avertizare, ea trebuie data lumii cu
orice pret, nainte de revarsarea dreptei razbunari a lui Dumnezeu. Cine respinge sigiliul lui
Dumnezeu, va primi semnul fiarei. Cine bea din vinul Babilonului va bea si din vinul
mniei lui Dumnezeu.
Avertizarea despre pedeapsa se refera la cele sapte urgii (Apoc. S:1. 16:1.., 19:1-2) dar si la
pedeapsa vesnica a pacatosilor (Apoc.20:10).
73

Imaginea torturii fara sfarsit in foc si pucioasa si descrierea fumului arderii care se inalta
in vecii vecilor, zi si noapte... este, in mod evident, o hiperbola. Contextul este simbolic
(nger, semn, fiara, potirul mniei prostituatei, potirul mniei lui Dumnezeu, secera, gru,
cosor, struguri, cetatea Babilonului, cetatea Domnului, etc). Toate scenele din cap 14 sunt
simbolice. De ce, atunci, chinurile vesnice sa fie o realitate literala? Babilonul a desfiintat
poruncile lui Dumnezeu pentru a nalta inventiile proprii si, pentru a determina pe muritori
sa ngenunche n fata acestor inventii omenesti, nu s-a multumit sa ameninte cu pedepse
bisericesti si civile, ci a inventat sperietoarea cumplita a iadului vesnic n care diavolii i
fierb pe rebeli n smoala, miliarde si miliarde de ani, fara sfrsit. Originea satanica a teoriei
este. evidenta, deoarece ea da demonilor rolul lor favorit de tortionari, n timp ce Iisus
spune ca tocmai pentru ei a fost pregatit iadul (Mat 25:41). n spatele acestei scene profetice se
afla imaginea distrugerii Sodomei (Iuda 7. Gen 19:24.28) tipul distrugerii altor cetati si tari , si
al distrugerii finale. (Deut 29:23-24. s 13:19, 34:9-11) Focul nestins al Gheenei (valea idolatriei
si a gunoaielor din afara Ierusalimului) este pus n constrast cu permanenta sabatului (Is
66:23-24) , este pedeapsa pentru profanarea sabatului (Ier 17:27) . Cei ce resping odihna lui
Dumnezeu care este ilustrata si confirmata saptamnal prin sabat, nu vor avea odihna nici zi
nici noapte, mistuindu-se n compania fiarei al carei semn l-au ales (14:11). Nu ntmplator,
cele sapte plagi sunt razbunarea Legii lui Dumnezeu (Apoc 11:19) si numarul de sapte al
plagilor este o replica la saptamna Creatiei.
Acest iad al pedepsei finale nu este n strafundurile vulcanice ale pamntului, cum si
imagina antichitatea pagna, ci este instalat" n urma judecatii, naintea ngerilor si naintea
lui Iisus (14:10). Va puteti imagina un rai n care sa predomine imaginea continua a torturarii
pacatosilor ? Oare, cu aceasta scena se va delecta Mntuitorul, ngerii si sfintii, toata vesnicia?
O asemenea pedeapsa care sterge diferenta dintre rai si iad, nu poate fi imaginata de o minte
sanatoasa. A face din aceste imagini poetice, hiperbole si simboluri niste realitati literale este
o adevarata crima umanitara si o insulta la adresa onoarei lui Dumnezeu. Biblia vorbeste
despre pedeapsa istorica a Sodomei n limbajul unui foc vesnic, descrie pedeapsa
Ierusalimului de pe vremea lui Ieremia print aceeasi imagine a focului vesnic, profetizeaza
distrugerea Edomului si a lumii vrajmase lui Israel prin aceeasi imagine a rului sau a lacului
de foc, smoala si pucioasa, la care se adauga un fum gros care se nalta n vecii vecilor fara sa
se stinga vreodata... (Iuda 7, Ier 17:27, Is 34:9-11). Nu avem motive sa credem ca Dumnezeu Sa schimbat ntre timp. Fiul Sau a luat asupra Sa pedeapsa vesnica, pedeapsa meritata de
pacatos. Dara pedeapsa lui Iisus a avut un sfrsit prin moarte, inseamna ca pedeapsa
meritata de cei ce resping Jertfa nlocuitoare a lui Iisus nu poate fi mai infinit maj mare decat
pedeapsa luata de Iisus asupra Sa. Dar tocmai de aceea este grozava mnia Mielului" (Apoc
6:16-17). Nu exista chin mai mare dect al constiintei celui care vede cu ochii, aproape poate
atinge vesnicia de fericire pe care a pierdut-o prin nebunia respingerii Evangheliei.
Gndul ca pedeapsa este irevocabila si ca nu mai exista o.alta viata, un alt timp de proba, ca
ai pierdut totul, pentru totdeauna, desi ti s-a oferit totul, n mod gratuit, pe un pret platit
scump de Fiu lui Dumnezeu... este un gnd pe care nici macar o imaginare anticipata nu-l
poate suporta. Dar ce va fi atunci cnd constiinta se va trezi n fata sentintei definitive a
Dreptului Judecator? Pedeapsa fizica va fi usoara fata de gndul despartirii pentru totdeauna
de Dumnezeu, singurul izvor al vietii. Repetnd aproape cu aceleasi cuvinte cele spuse
despre ramasita" poporului lui Dumnezeu n cap. 12:17, al treilea nger striga: Aici e
statornicia sfintilor..." (vezi cele de la cap. 13: 10 u.p.). Cartea lui Daniel i numeste sfintii
Celui Prea nalt" sau poporul sfintilor" pe credinciosii care au rezistat Antichristului roman.
Noul Testament i numeste sfinti" (dedicati, consacrati Lui Dumnezeu), pe membrii
74

bisericilor crestine. Dumnezeu a ales ca semn distinctiv, ca marca a adevaratei sfintiri, sabatul
(Ex 31:13-18), tocmai pentru faptul ca adevarata sfintire consta n ascultarea de legea
Creatorului, de Cuvntul lui Dumnezeu (Ioan 17:17) si nu n exercitiile mistice si mecanice
ale ceremoniilor romano-bizantine, nici n exaltarile emotionaliste ntlnite n falsele treziri
protestante sau perfectioniste. Sfintenia nu este o psihoza sau un spasm care-l scutura pe
omul lui Dumnezeu, nici un fluid divin contagios ai carui agenti sunt preotii. Sfintenia nu
este o vraja care sta n apa, n lemne vechi, n oase, crpe si lumini, nici chiar n aur si
diamante. Adevaratul crestinism si adevarata sfintenie este definita aici ca fiind tinerea
(pazirea sau pastrarea) a celor doua principii fundamentale: poruncile lui Dumnezeu si
credinta n Isus Legea si Evanghelia. Acestea sunt cele mai vechi si ntotdeauna actuale.
Sanctuarul mozaic ilustra tocmai aceste doua mari principii. Pe de o parte, Decalogul asezat
n locul cel mai sfnt, ca temelie a tronului lui Dumnezeu, n asa fel nct toate ceremoniile
care se faceau priveau relatia cu aceasta Lege. Pe de alta parte, posibilitatea jertfei
nlocuitoare si a serviciului preotesc (ambele reprezentnd slujba unica a lui Christos),
continua varsare de snge si tamiere, indicau credinta n Mielul lui Dumnezeu care iarta
pacatul.
De regula, n textul ebraic al VT, cele zece articole ale Decalogului nu se numesc porunci
si nici lege. Ele se numesc cuvintele legamntului" , marturia" sau legamntul". Prin
Lege, evreul ntelegea ntreaga descoperire data de Dumnezeu prin Moise, iar porunci erau
numite toate cele poruncite de Dumnezeu n Tora (Legea), indiferent daca erau n Decalog
sau numai n cartea Legii. n mod deosebit, cnd Biblia vorbeste despre porunca se refera la
principiul fundamental al iubirii si ascultarii sau la fiecare porunca n parte (Deut 6:1-9 ebr.:
porunca, nu poruncile. 1 Ioan 3:22-24). Acest lucru subliniaza ascultarea fata de toata vointa
descoperita a lui Dumnezeu. Dar contextul din Apoc. 14, (care se refera la chestiunea
sabatului) precum si cazuri ca acela n care Iisus vorbeste tnarului bogat (tipul
laodiceanului Lc. 18:20) arata ca Ioan se gndeste aici la cele zece porunci ale
legamntului (cap. 11:19). Daca n vechiul legamnt ele erau doar pe table de piatra, n noul
legamnt ele apartin Evangheliei Vesnice, fagaduintei lui Christos de a le grava n inima, pe
frunte si pe mna.
Credinta n Iisus" (
- pistis Iesu) este o constructie genitivala care, din punct
de vedere gramatical, se poate traduce si credinta n Iisus" si credinta lui Iisus". Este
adevarat ca Iisus ne-a lasat un exemplu si o nvatatura de urmat, o credinta a lui Iisus, n
contrast cu credintele lumii. Totusi, credinta pazita de El a fost mplinirea vointei Tatalui,
ascultarea perfecta de poruncile lui Dumnezeu; si acest lucru se afirma n prima caracteristica
a sfintilor. Nu poate exista, nsa, o adevarata sfintenie lund pe Iisus doar ca exemplu de
credinta traita. Iisus nu este doar Lege. El este si Evanghelie. Aproape peste tot n NT
credinta este Evanghelia mntuirii prin sngele lui Christos. Se numeste credinta pentru ca ea
cere n primul rnd credinta si ofera totul numai prin mijlocirea credintei personale n
Christos. n Fil. 3:9, Pavel reda tot la genitiv (
) = pistis Christu, lit. credinta lui
Christos) ceea ce traducatorii redau cu credinta n Christos. Aceasta este, n mod evident,
credinta aceea care duce la ndreptatire. (NIV spune remain faithful io Jesu's = ramn
credinciosi lui Iisus. Luther a tradus: den Glauben an Iesum"= credinta n Iisus). Daca
trebuie, totusi, sa ntelegem expresia n sensul de credinta lui Iisus", de ce sa nu staruim mai
mult asupra termenului credinta care nu nseamna fapte si porunci. nsusi Iisus a trait prin
credinta n Dumnezeu si a deschis astfel pentru pacatos o cale de mpacare cu Tatal prin
credinta n Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii". Dupa cum El a trait prin Tatal,
tot asa trebuie sa traim si noi prin Iisus (Ioan 6:29.57.69) . Este foarte probabil ca Ioan vorbeste
75

aici despre acelasi principiu evanghelic pe care-l expune n prima lui epistola si n Evanghelie
(1loan 5:10-13). (De fapt prima lui epistola vorbeste foarte mult si de poruncile lui
Dumnezeu, n contrast cu nvatatura antichrista...)
Daca nceputul soliei primului nger a fost ntre anii 1830-1844 si cel de-al doilea s-a
alaturat n vara anului 1844, solia celui de-al treilea nger este identificata de noi cu misiunea
Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea. Acest mesaj se alatura celor doua anterioare si sunt
prezentate mpreuna n evanghelizarea noastra. Al treilea nger striga cu glas tare, zburnd n
zenit mpreuna cu ceilalti doi si formnd emblema noastra actuala. A treia faza a Miscarii
Adventiste de la 1844 a fost patrunderea printre adventistii milleriti a unei noi nvataturi
biblice careia nainte nu-i dadusera importanta. Chiar nainte de dezamagire, una din
comunitatile adventiste n frunte cu pastorul ei Robert Wheeler din Washington NH, a primit
doctrina sabatului n urma interventiei unei surori baptiste de ziua a saptea (Rachel Preston).
Dupa dezamagirea de la 22 oct. 1844, pastorii milleriti John Preble, Joseph Bates si altii au
publicat aceasta doctrina. O mica parte dintre adventisti au primit-o ca fiind o reforma
necesara naintea revenirii lui Iisus si un test universal pe care l-au nteles n legatura cu
Apoc.7 si Apoc. 13-14. Cei mai multi adventisti au respins sabatul si au nceput sa lupte
mpotriva celor ce au sustinut poruncile lui Dumnezeu. Dar. n timp ce adventistii de ziua
nti" n-au progresat, ba nca s-au scindat n mai multe gruparidintre care unele au pierit
deja iar altele s-au transformat radical, alternd Evanghelia (de ex. studentii Bibliei, martorii
lui lehova) adventistii sabatistii, care nu numarau atunci nici o suta de persoane, reprezinta
astazi o forta spirituala care ncercuie globul.
ngerul a| treilea n-a nceput sa strige cu glas tare de la 1844. Intre anii 1844-1848 abia sau cristalizat doctrinele noastre distinctive (sanctuarul, sabatul, starea inconstienta a
mortilor. Spiritul Profetiei). Pe la anii 1860-1863 s-a organizat Biserica, numindu-se
Adventista de Ziua a Saptea, pentru a se distinge de ceilalti adventisti care nu acceptau
sabatul. Tot atunci s-a primit doctrina reformei sanitare. Evanghelizarea adventista era
limitata la Statele Unite si abia spre sfrsitul secolului ncep marile misiuni externe. Un
eveniment crucial n formarea teologica si reformarea spirituala a miscarii adventiste a fost
descoperirea si proclamarea adevaratei ntelegeri a doctrinei ndreptatirii prin credinta, solia
lui Jones si Waggoner care au fost sprijiniti n primul rnd de Ellen White, cu ocazia
Conferintei Generale de la Minneapolis n 1888.. Aceasta lumina respinsa de unii (chiar
dintre vrfuri) si nenteleasa de multi, a avut un impact profund asupra istoriei noastre. Din
nefericire, multi au preferat sa se nvrteasca n continuare n jurul muntelui favorit, privind
ca pe ceva straniu aceasta bataie a lui Iisus la usa Bisericii. Timpul marii strigari a ngerului al
treilea a venit prin ncoronarea doctrinei adventiste cu principiul ndreptatirii prin credinta
n Iisus. Dar realizarea deplina a profetiei se aplica Ia timpul revarsarii n fapt a ploii trzii"
a Spiritului Sfnt, cnd evanghelizarea lumii sub un complet control supranatural va
mplini profetia din Apoc. 18:1. Zborul ngerului al treilea a facut progrese, pentru ca el
reprezinta sfnta lucrare a lui Dumnezeu n lume. Dar numai primirea deplina a Spiritului
Sfnt (conditionata de primirea dreptatii lui Iisus) si atacul Babilonului prin proclamarea legii
duminicale, va face ca acest nger sa apara sus, n zenit, stralucind pamntul ca soarele si
fiind auzit bine de toti locuitorii pamntului.
Ferice... de acum ncolo ! "(v.l3). Nu
Toti cei care au murit n Domnul sunt fericiti, fiindca sunt sfinti si au parte de prima nviere
(20:6). Dar aici este o fericire speciala, rezervata celor care mor n Domnul de acum ncolo".
76

Este vorba de privilegiul unei nvieri speciale, imediat nainte de ziua venirii Domnului, a
celor care au murit n Domnul n credinta adventista(de la 1844 ncoace). Observati cele de la
Daniel 12:2. Aceasta referire la cei ce au adormit n Christos de la 1844 ncoace arata ca fusese
prevazuta o ntrziere a venirii Domnului dupa 1844, n harul lui Dumnezeu, spre pocainta
multora (2 Petru 3:9-12). Porunca data lui Ioan de a scrie subliniaza acest adevar care a fost de
mare mngiere pentru toti cei care si-au jertfit confortul unei vieti tihnite si s-au ostenit
pentru Evanghelie asteptnd si grabind venirea Lui, dar au murit fara sa vada revenirea
Domnului. Desi la prima vedere ar parea sa fie vorba de odihna mortii, aici este vorba despre
odihna mntuirii. Moartea nu este dect o oprire n loc a ceasului memoriei, pentru o clipa,
indiferent de lungimea obiectiva a timpului. Aceasta clipa nu este dect pragul odihnei. Cei
care s-au odihnit n Christos si au respectat odihna sabatului Lui sunt pusi aici n contrast cu
cei din v.11 care nu vor avea odihna nici zi nici noapte. Faptele credinciosilor i urmeaza. n
slava, nu n moarte. Dai mai nti ele trec pe la judecata pentru a fi martore n favoarea
credintei n Christos a faptuitorului.

Recoltele venirii lui Iisus (v.14-20).

Nimeni nu are dubii cu privire la identitatea celui ce apare pe nor dupa aceasta ultima
avertizare care mparte lumea n doua cei ce au sigiliul lui Dumnezeu si cei marcati cu
semnul fiarei. ntregul tablou este plin de simboluri si trebuie sa observam ca att sentinta
favorabila ct si pedeapsa, vin din Sanctuarul ceresc (v.l5.17) si din altarul care simbolizeza
jertfa lui Iisus (v.18). Pentru unii, Crucea va pronunta ndreptatire si mntuire, pentru altii va
rosti sentinta mniei lui Dumnezeu. Imaginile din acest tablou sunt un limbaj mprumutat
din Ioel 3:13-14.
Iisus revine asa cum a promis, semnul prezentei Lui fiind acel nor al slavei divine (Apoc.
1:7, Mat 24:30). Cununa este simbolul biruintei lui finale (comp. cu Apoc.6:l-2).. El vine cu
secerea, ca sa adune rodul a ceea ce a semanat, roadele suferintei Lui
A venit vremea, secerisul s-a copt (v. 15-16). Timpul secerisului nu poate fi fixat ntr-un
calendar agricol. n limbajul biblic mprumutat din viata cotidiana a Palestinei, secerisul
depinde de ploaia timpurie (de toamna) si de ploaia trzie (de primavara). Cartea lui Ioel
compara revarsarea Spiritului Sfnt asupra poporului lui Dumnezeu cu aceste binecuvntari
naturale ale cerului (Ioel2:23.28, Fapte2:38.39, 3:19.26, Iacov 5:7-8, Os 6:2, s 32:15, 44:3-6). Iisus
a aratat ca timpul secerisului este conditionat de coacerea (albirea) holdelor de gru. Acest
adevar profund arata ca nu se poate grabi altfel venirea lui Iisus dect prin primirea
Spiritului Sfnt care ne face desavrsiti, dupa chipul lui Iisus. Evanghelizarea ntregii planete
este doar aspectul exterior si secundar al evanghelizarii ntregii inimi. Cnd caracterul lui
Iisus va fi reflectat deplin n poporul Lui, atunci El va veni sa-i ia la Sine.
Secerisul este momentul n care Iisus, venit pe nori, trimite pe ngerii Lui sa-i adune pe
credinciosi. Cei mai multi vor fi adusi la viata din morminte. Dar supravietuitorii plagilor, cei
sigilati, vor fi glorificati si translati fara sa vada moartea. (1 Tes 4:13-18). Toti mntuitii vor
alcatui un singur popor si toti vor fi sfinti (Rom 11:16) dar cei 144.000 (cei gasiti n viata, cei
de la sfrsitul istoriei, din ceasul al unsprezecelea) vor fi cei dinti. Ei sunt cele mai alese
roade ale secerisului. Ei sunt partea nchinata lui Dumnezeu ntr-un sens special. Desi
termenul
aparhe din v. 4 nseamna prga, primul rod, el nu are ntotdeauna un sens
cronologic. Credinciosii de pe pamnt sunt o prga a fapturilor lui Dumnezeu (Iac 1:18).
Marele lexicon grec-englez al lui Walter Bauer spune: aici, ca si n Apoc 14:4, accentul este
77

pus mai putin asupra secventei cronologice si mai mult asupra calitatii."
Strugurii viei pamntului sunt copti (v. 17-18). Aceasta este recolta celor pierduti, a celor
ce mai sunt gasiti n viata, dupa primele sase plagi, dintre nchinatorii fiarei. Acestia sunt
gasiti la venirea lui Iisus ca facnd razboi mpotriva Sa (Iod 3:12-17). Este interesant de
observat ca, n timp ce secerisul celor drepti este adunat de catre Christos, recolta celorlalti nu
este adunata de El; un nger este pus sa-i adune pentru distrugere (comp. cu Mat 13:39-43).
Este evident ca imaginea celor doua recolte este ntemeiata si pe parabola grului si
neghinei. Aici nsa, n loc de neghina, cei rai sunt simbolizati prin strugurii viei. ngerul
focului este cel ce transmite porunca acestei recoltari, ceea ce indica mnia divina, focul jertfei
care a fost dispretuita (comp cu cap. 8:5). 2 Petru 3:10, Apoc 19:20. Asemenea grului,
strugurii pamntului sunt culesi numai atunci cnd sunt copti. Binele si raul se coc n acelasi
timp pe pamnt (Deut 32:32-34, Iod 3:13. 19.21, vezi si Gen 15:16, Apoc 13:15, 16:16, Dan
12:17 u.p).
S-ar cere un studiu mai profund al relatiei dintre cei trei ngeri din v.6-12 si cei trei din
v.15-19. Toti striga cu glas tare. Toti ies din Sanctuarul ceresc (v. 15) , n ambele cazuri se
spune a sosit ceasul" (v.7.15). n ambele cazuri, primul nger aduce o judecata pozitiva iar al
treilea o judecata negativa (comp.7.9-11 cu 15.19). Ambele lucrari, evanghelizarea si sfrsitul
lumii, sunt comparate cu secerisul n Biblie (Ioan 4:35,Mat 9:36-38, Mat 13:40) . Exista aici o
corespondenta intentionata, ntre avertizare si pedeapsa.
Teascul cel mare al mniei lui Dumnezeu (v. 19-20) nu trebuie cautat prin Orientul
Apropiat sau n alta zona geografica. Asemenea altarului de jertfa din cap.6, el ocupa toata
suprafata terestra. Imaginea are n spate metafore din VT (Is 63:1-6, Plng 1:15, Iod 3:13) si
descrie n alte cuvinte ceea ce n cap. 16 apare ca fiind mnia lui Dumnezeu neamestecata cu
har. Dupa cum Iisus a suferit afara din cetate, ca un facator de rele (Ev 13:11-13), tot asa vor
suferi despartiti de Dumnezeu si lipsiti de cetatenia Noului Ierusalim, cei ce au preferat vinul
Babilonului. Imaginea calcarii n teasc reproduce procedeul primitiv n care strugurii erau
realmente calcati n picioare, pentru recoltarea mustului.
Aici imaginea este de o mare duritate, descriind o scena n care sngele se compara cu
mustul rosu curgnd din teasc ca un ru adnc de un metru si lung de 3000 de km (1 st =
185m). Este zadarnic sa cautam o mplinire literala ntr-un razboi viitor n Orientul Apropiat.
Cifra de 16.000 de stadii este, mai degraba, un numar simbolic, ca si celelalte numere
apocaliptice. Dupa cum 12 este numarul lui Israel si 144.000 (12 X 12 X 1000) accentueaza
aceasta idee, tot astfel 4 este numarul universalului, numarul lumii (cele patru colturi" ale
lumii). Iar 16.000 de stadii nu sunt altceva dect 4x4x1000, subliniind o distrugere catastrofala
a tuturor locuitorilor pamantului. Imaginea sngelui curgnd ca un ru trezeste o mila
adnca pentru aceasta omenire nenorocita. Ea a ajuns jucaria diavolului prin intermediul
acelora care au pus monopol pe cheile mparatiei cerului; ei nu intra, nici nu lasa pe altii sa
intre (Lc 11:52)..
Expresia snge pna la zabalele cailor" este o hiperbola ntlnita si n apocriful cartii lui
Enoh". Vezi si Ez 32:6, Ioel 3:18. Mentionarea cailor sugereaza razboi. Locuitorii lumii sunt
surprinsi ntr-un conflict cu Christos, Creatorul si Mntuitorul, Suveranul legitim al lumii
ntregi (cap. 19:18-19).
Urmatoarele sectiuni vor descrie mai detaliat modul n care vor fi pedepsiti nchinatorii
fiarei si diferitele sectoare ale Babilonului apocaliptic.

78

Cele 7 urgii. Caderea prostituatei Babilon. nunta Mielului

cu Noul Ierusalim ( 15:1 - 19:10)
Dupa cum sectiunea a patra ncepea cu un semn mare n cer", sectiunea a cincea
ncepe cu un alt semn mare si minunat" tot n cer (15:1). Ea este alcatuita din urmatoarele
scene:
Viziunea de fond (15:116:1). Interludiu (paranteza) : Triumful biruitorilor fiarei (15:2-4)
Cele sapte plagi,urgii, judecati (16:2-21)
Descriere amanuntita a evenimentelor ultimei plagi:
A. Pedepsirea Babilonului (17-18)
B. Nunta cu Ierusalimul (19:1-10)
Viziunea de fond. Cei sapte ngeri cu sapte potire (15:1.5-8, 16:1)
Viziunea de fond este concentrata asupra rolului Sanctuarului ceresc n trimiterea
acestor judecati finale, teribile, ale mniei lui Dumnezeu. Aici este acea Dies irae (ziua
mniei) Deut 32: 22, Ier 17:4, Obadia 15, Ioel 3:14). Numai doua lucruri nseamna n limbajul
profetic Ziua Domnului": sabatul si ziua executarii judecatii. n ambele cazuri omul nu-si
mai poate face lucrarea lui, ci este martor la lucrarea Domnului. Numarul plagilor, ca si
celelalte serii de sapte ale Apocalipsei, indica saptamna Creatiei, deoarece pedepsele lui
Dumnezeu vin peste cei care au respins sigiliul sabatic al legii morale si au primit semnul
fiarei. ncercati sa stabiliti o oarecare paralela ntre cele sapte trmbite, cele sapte plagi si cele
sapte zile ale facerii lumii.
Interludiu: Triumful biruitorilor fiarei pe marea de cristal (2-4)
nainte de a i se arata pedepsele grozave ale lui Dumnezeu asupra nchinatorilor fiarei,
Ioan este lasat sa-si odihneasca privirile asupra scenei de triumf a biruitorilor fiarei.
ntotdeauna scenele glorioase ale Apocalipsei, care privesc pe poporul lui Dumnezeu,
intervin n mod neasteptat, ntrerupnd scenele teribile ale rautatii omenesti si ale judecatilor
lui Dumnezeu. De fiecare data, aceste interludii vin ca o asigurare ca poporul lui Dumnezeu,
care nu este n lume, nu este numarat mpreuna cu lumea. Aici avem o viziune luminoasa, ca
si cum ne-am afla n Gosen pe timpul plagilor asupra Egiptului. n spatele acestei scene sta
acea cntare a marii" din Ex.15 care sarbatoreste interventia minunata si salvatoare a lui
Dumnezeu si manifestarea dreptatii Lui.
Cntarea lui Moise si a Mielului este cntarea eliberarii din sclavia egipteana si a
crutarii copiilor lui Israel prin sngele mielului pascal. Aici se poate vedea o corespondenta
ntre rolul semnului de snge de pe usiorii usilor si rolul sigiliului n timpul celor sapte plagi.
n profetii clasici (Isaia etc.) eliberarea din Babilon este comparata cu eliberarea din Egipt.
Atunci s-a cntat la Marea Rosie, aici se cnta la marea de cristal. Aceasta ntindere care pare
ca de sticla amestecata cu foc este n piata si pe strazile Cetatii ceresti (21:21.11.18, 22:2) dar
Ellen White a vazut o suprafata uriasa ca de cristal nainte de intrarea n Cetate (Exp&Viz26)..
La fel arata si pardoseala Sanctuarului ceresc (4:6).. Faptul ca sunt numiti biruitorii fiarei ....",
acesti mntuiti sunt aratati ca fiind aceeasi ultima generatie de credinciosi care trec prin
necazul cel mare. Cntarea Mielului este, fara ndoiala, o cntare de Paste (Mc 14:16-17.23-26).
79

Asezarea lui Moise alaturi de Christos aici, are o profunda semnificatie teologica. Cei ce ;
obisnuiesc sa aseze n conflict pe Christos cu Moise, nu stiu ce spun. Ei sunt cei doi mari
profeti si eliberatori, fiecare este numit robul Domnului" ntr-un sens special. Totusi, v. ,
Moise este doar tipul lui Christos. Primul este rob, al doilea este Fiul care S-a cobort ca rob.
Primul este creatura, al doilea nsusi Creatorul. (Fapte 3:22, Ev 3:1-6, Ioan 5:46-47).
Cntarea este formata din zece versuri care reprezinta combinatii din psalmi
semnificativi (Ps 86:8-10, 111:2.4.7-9, 145:17, ecouri la Cntarea lui Moise din Deut 32:4).
Acesti psalmi care se cntau la Paste se numesc psalmi Hallel" (de lauda) fiindca ncep cu
cuvintele Hallelu-Yah (Laudatipe Yahwe). Cntarea biruitorilor arata ca ei au primit cu
bucurie solia primului nger, Evanghelia vesnica: v.4:1 comp. cu 14:7 (Ex 15:11. 14-16, Ier 10:67). Vezi si Rom 14:11, s 66:23.24. Judecatile lui Dumnezeu sunt numite aici

dikaiomata, actiuni drepte, porunci drepte, acte de justitie.

Deschiderea templului cortului marturiei (v.5). ncepnd cu acest verset si pna la
ultimul din cap. 16, totul este o descriere largita a scenei din cap.11:19. Expresia cortul
marturiei este un ecou la Num 17:7-8 si Fapte 7:44 (Observati si contextul: v. 35-38 arata ca
Stefan numea Decalogul (cele zece cuvinte) cuvinte vii", el stia ca au fost date de Christos,
ngerul Domnului si ca Israel le nesocotea. Stefan le aminteste de Sanctuarul ceresc (v.44
u.p.49) de Legea calcata (v.53) si de Judecata (v.56). Aceasta tema va fi preluata de Pavel,
succesorul lui Stefan" primul care a fost impresionat de predica lui (Ev.2:l-3, cap 3, cap 4,
12:18-27).
Marturia de aici este deosebita de marturia lui Iisus" din cap.12:17 si 19:10. Aceasta este
o marturie a legamntului (testamentum) ca si n cap. 11:19 si reprezinta Decalogul ca un
document-martor n care sunt scrise promisiunile si conditiile legamntului (Ex 25:16, 31:18).
Este adevarat ca legamntul lui Dumnezeu este special, si ca chiar aceste conditii ale vietii
vesnice sunt mplinite tot de Dumnezeu n inima omului. Sistemul ceremonial nsa, ne
vorbeste n termeni omenesti, pentru ca prin simbolurile de piatra si de foc ale vechiului
legamnt sa ntelegem adevarurile vesnice ale noului. n timp ce pacatele au fost scrise de
Iisus pe nisip, standardul vietuirii drepte este scris n piatra (simbol al vesniciei). Chivotul a
fost facut din lemnul cel mai trainic si acoperit cu metalul cel mai scump si mai trainic. n
timp ce alte legi au fost scrise de mini omenesti, Decalogul este scris cu degetul lui
Dumnezeu (simbolul autoritatii si puterii supranaturale, creatoare si vindecatoare). n timp
ce documentele omenesti sunt autentificate cu sigilii materiale pe care tot oamenii le schimba,
legamntul lui Dumnezeu este sigilat cu sigiliul divin, cu inscriptia Creatorului, n porunca a
patra, si ratificat cu sngele unei Jertfe care l eternizeaza. Sigiliul nu permite legii sa fie
schimbata. (Dan 6:8:17, Ex 8:19). Cine ndrazneste sa violeze sigiliul celui mai sacru document
care exista ?
Aceasta deschidere a templului ceresc poate fi o aluzie la ziua ispasirii sau la ziua
ncheierii harului. n orice caz, ziua ispasirii era un timp cnd nu se mai puteau aduce jertfe
particulare. Din templu ies acum ngerii-preoti care administreaza mnia divina. Albul
vesmintelor este un simbol al dreptatii si puritatii morale a misiunii lor. n loc de tamie,
potirele cuprind mnia judecatii. ngerul harului nu mai este prezent si tamia nu mai arde
pe altar, nici n cadelnita. Se da sentinta din cap. 22:11 si nu mai exista acces n Sanctuar, nici
un pacatos nu mai poate beneficia de mpacare cu Dumnezeu. Timpul de proba, ziua milei a
trecut pentru totdeauna... Unii au fost sigilati pentru cer, altii si-au sigilat soarta prin
respingerea ultimei invitatii a harului lui Dumnezeu.
Dupa ultima evanghelizare plina de slava cereasca (cap. 18:1), dupa ncetarea mijlocirii
(Is 6:3-4, Ez 10:2-4, 43:2-5, Mica 1:3, Dan 12:1), norul Slavei Domnului umple Sanctuarul. Nu
80

norul de tamie. Slava puterii lui Dumnezeu este mistuitoare (2 Tes 1:9, Ex 40:35, 1 mp 8:11,
2Cr 5:14, Le 9:34). Accesul interzis n Sanctuar este nchiderea usii ndurarii (Lc 13:23-27, tip
Gen 7:16.10). mparatia harului a facut loc mparatiei slavei. Numai cei ce si-au gasit refugiul
pna atunci n Sanctuarul ceresc sunt salvati. Aici este interesant de mentionat ca Biblia
numeste chivot att ambarcatia lui Noe ct si scrinul n care se pastrau tablele Decalogului
(Evrei 11:7). Numai arca aliantei"(legamntului) lui Dumnezeu prin Christos, n care se
mbina dreptatea si harul, ne poate salva de potopul de foc al zilei mniei. Ideea poate fi
ntarita de faptul ca termenul grecesc naos (templu) suna aproape ca si naus (nava, corabie).
Numai cei ce au intrat deja n Locul Prea Sfnt mpreuna cu Christos prin credinta (cei ce au
intrat cu Mirele la nunta, la ceremonia casatoriei Mielului, a primirii mparatiei vezi cap.
19), snt ocrotiti de plagi (Mat 25:1-13).
Aceste ultime plagi vin n mod direct de la tronul lui Dumnezeu, din Sanctuarul care se
razbuna (16:1.17, Ier 25:35-38). Durata timpului acestor urgii este relativ scurta, deoarece ele
sunt teribile si totusi ramn supravietuitori pna la ultima plaga. Comentariile AZS arata ca
primele patru plagi sunt scrise ntr-un limbaj literal si nu sunt universale (altminteri, primele
doua ar distruge totul!). Ele au un caracter preliminar si i conving pe oameni ca au luptat
mpotriva lui Dumnezeu. Ultimele trei plagi sunt descrise ntr-un limbaj mixt (comun +
figurat) si sunt universale (vezi si TV 577). Se pare ca, dupa cum n Egipt plagile au avut o
semnificatie care sa atinga pe zeii lor, tot astfel se ntmpla si n Apoc 16.
Furtuna unei ultime conflagratii universale a fost tinuta n fru de ngerii din Apoc.7:1-3,
dar dupa ncheierea timpului de har, Dumnezeu si retrage, complet, orice putere restrictiva
asupra fortelor, raului Numai cei 144.000 (cei sigilati) sunt aparati. n acest timp, puterile
pamntului si vor pune n mars fortele lor pentru ultimul razboi..." ( Exp&Viz40.85. TV564).
Plaga I (v.2)
Un
(helkos = ulcer, rana teribila) ca si n Egipt (Ex 9:9, Deut 28:27), ca si rana lui Iov
(Iov2:7). Motivul acestei pedepse este refuzul de a primi sigiliul lui Dumnezeu si acceptarea,
de voie sau de nevoie, a semnului fiarei. Medicina clasica, medicina naturalista sau cea
oculta, se vor dovedi la fel de ineficiente n tratarea acestei rani. Unii din cei loviti de plaga
aceasta vor suferi si alte plagi (v. 10-11).
Prima tinta a plagilor sunt adventistii care au primit semnul fiarei si care apoi s-au
dovedit a fi cei mai zelosi vrajmasi ai fratilor lor de altadata. (Ez 9:6, 1 Petru 4:17) . Dumnezeu
ncepe judecata cu cei din casa Lui, deasemenea si pedepsele vin n aceeasi ordine, n ordinea
responsabilitatii. Primii raspunzatori sunt cei ce au datoria de a avertiza pe altii. Solii muti"
vor fi primii loviti, iar cei ce au apostaziat si au dus n ratacire si pe altii vor fi loviti cu mai
multe plagi succesive (Lc 12:41-48.56).
n acest timp, cei sigilati vor fi aparati de plagi. ntr-o anumita masura vor suferi si ei
(foame, sete, oboseala, frig, chinuri sufletesti, arsita soarelui etc. Apoc 7:16), dar numai pentru
ca sa straluceasca mai mult caracterul lor si sa le sporeasca credinta prin ncercari. Ellen
White vorbeste si despre faptul ca unii vor suferi ca Iov. Este discutabil daca aceasta se refera
la timpul primei plagi sau mai nainte, dar un lucru este sigur: indiferent de masura n care
cei sigilati vor avea de suferit, suferinta lor are un alt sens si este spre fericire vesnica. Sigiliul
lui Dumnezeu pus asupra lor apara de apostazie si de moarte. Ei vor supravietui plagilor
fara sa pacatuiasca. (Is 66:6, Ps.91, Ps 121, Is 33:16, Ex 11:6-7).
Timpul de ncercare si de groaza care sta n fata noastra cere o credinta care sa suporte
oboseala, amnarea si foamea, o credinta care nu va slabi chiar n cele mai aspre ncercari.
81

Dar n acest timp de cumplita ncercare, iubirea lui Dumnezeu este tot att de puternica si de
gingasa ca n zilele lor cele mai stralucite. Este necesar sa fie trecuti prin cuptor, pentru ca
firea lor pamnteasca sa fie mistuita iar chipul lui Christos sa fie pe deplin reflectat." (TV570).
Multi se ntreaba ce va fi cu copiii n acest timp. Ca si adultii, unii dintre ei vor fi sigilati,
altii vor ramne fara sigiliul lui Dumnezeu (mpreuna cu parintii lor sau n mod separat). Ce
s-ar fi ntmplat cu copiii evreilor din Egipt daca parintii n-ar fi pus semnul de snge pe usa
locuintei? Exista nsa si cazul pruncilor care nu sunt responsabili. Desi nu putem cunoaste
amanunte, Ellen White arata ca n curnd vom fi dusi n locuri de strmtorare si ncercare, si
marea parte a copiilor adusi pe lume ne vor fi luati, n ndurarea lui Dumnezeu, nainte de
venirea timpului strmtorarii" (3SM419/1899).
Plaga a II-a (v 3) Apele marii devin sange.
Este inutil sa se speculeze asupra compozitiei chimice a acestui snge. Important este
aspectul sensibil (emotional) si efectul. Pentru ca aceasta trebuie sa indice pedeapsa (snge
pentru snge). n urma primei plagi si a izbucnirii starii de razboi mondiale, lumea va fi
nvatata sa creada ca toate aceste nenorociri vin din cauza ncapatnarii sectei adventiste de a
desconsidera sfnta lege duminicala...(TV564). Deoarece toate masurile de constrngere
morala, sociala si economica au fost ineficiente mpotriva lor, autoritatile lumesti mbatate
de Babilonul religiei apostate , n disperare de cauza, vor da un ultimatum ca acela din
cartea Esterei, fixnd o data dupa care sabatistii pot fi lichidati pe orice cale, de oricine i
ntlneste. Fiara pseudoprofet, America protestanta, va lua aceasta initiativa incredibila
(cap.13:15). Dumnezeu va privi aceasta solutie finala" la care vor recurge autoritatile
pamntului, ca fiind un act mplinit, pentru ca numai interventia divina prin plaga a saptea i
va opri pe locuitorii pamntului sa-si duca la ndeplinire acel sacru masacru". Efectele celei
de a doua plagi pot fi: moartea, epidemiile, ncetarea navigatiei. Pentru sabatisti va fi
semnalul parasirii asezarilor omenesti. Credinciosii care nu vor fi n stare de arest se vor
retrage n siguranta, n locuri mai ferite, n munti ( TV 574). Dupa exemplul lui Lot, al
crestinilor din Ierusalim si al lui Ilie.
Desi nu ni se dau amanunte geografice referitoare la locul precis care va fi lovit de o
anumita plaga, putem considera ca plagile care sunt aplicabile n sens universal, sunt
universale, n acelasi timp, ele pot afecta cu precadere acele zone care au fost binecuvntate
de Dumnezeu n mod special cu binecuvntari spirituale si materiale, dar au refuzat invitatia
harului. Nu pagnii semiconvertiti la crestinism, nici ateistii care vor fi mbatati pentru o
clipa ca sa poata fi manipulati de Babilonul apocaliptic, vor fi primele tinte ale plagilor, ci
crestinii, n special protestantii care saluta papismul si, dintre acestia, n mod special
adventistii apostati. Principalul motiv al turnarii acestor pedepse nemiloase asupra faraonilor
moderni este razvratirea mpotriva legii lui Dumnezeu, manifestata prin atitudinea criminala
fata de aproapele: nerecunoasterea libertatii de nchinare (Ex 7:16-17).
Plaga a IlI-a (v.4-7). Rurile si izvoarele (apa potabila!) devin snge
Daca aceasta plaga ar fi universala, nu ar mai fi cazul pentru urmatoarea. Este de nteles,
totusi, ca o plaga nu nceteaza n momentul venirii alteia. Aceasta va aduce situatii
indescriptibile care pot provoca dezastre social-economice totale. Imaginati-va ca o anumita
zona, sa zicem occidentala, va trebui sa importe... apa. Si acest element att de elementar" nu
se mai poate gasi dect tocmai la inamicii cu care acele tari sunt n stare de razboi... Oricum
82

va fi, nu trebuie sa uitam ca aceasta binecuvntare att de ieftina si de comuna, va fi retrasa

ca urmare a dispretuirii avertizarii ngerului care invita lumea sa se nchine Celui care a
creat cerul, pamntul, marea... si izvoarele apelor" Amatorii de spirtoase si cei ce se adapa din
vinul Babilonului au aici un subiect de meditatie. Orict de drastica ar fi aceasta pedeapsa,
Biblia arata ca ea este dreapta (v.5-7). Pentru vampirii care se hranesc cu sngele ereticilor
sfinti si profeti v.6 comp. cu 10:11, 12:17, 18:24), ngerii au pregatit o bautura dupa gust.
nsasi crucea lui Iisus, batjocorita astfel de persecutorii celor mai nensemnati frati" ai lui
Iisus, este satisfacuta de dreptatea acestei pedepse (v.7). Este momentul n care ncepe
razbunarea sngelui martirilor din cap 6:11. Vezi si Is 26:21.
Plaga a IV-a (v.8-9) loveste soarele
Plaga a IV-a (v.8-9) loveste soarele, sau cel putin asa se pare. n orice caz, efectul este o
crestere a intensitatii (poate si a componentei) radiatiei solare. Deja atmosfera pamntului
este tot mai saracita de ozon, din mai multe motive, si radiatia este crescuta . n urma plagilor
anterioare se instaleaza deja o stare de criza economica teribila, de epidemie si moarte. n
zonele lovite de aceasta radiatie solara vor fi incendii, insolatie mortala, seceta fara precedent,
cu toate urmarile lor dezastruoase. Nu degeaba reactia oamenilor este subliniata. Aceasta
reactie mpotriva lui Dumnezeu arata ca nici chiar cele mai severe pedepse nu-i mai pot
aduce la pocainta, odata ce au respins ultima invitatie a harului, ultima avertizare a ntreitei
solii ngeresti. Ellen White arata ca, n urma acestor patru plagi, oamenii si vor da seama ca
lupta mpotriva lui Dumnezeu. Ca urmare multi vor ncepe sa caute pe Dumnezeu, dar nu
prin pocainta adevarata (pe care numai Spiritul Sfnt o poate da), o parere de rau n vederea
urmarilor pacatului, nu n vederea propriei vinovatii (Arnos 8:11-12). Dupa ncheierea
timpului de har nsa, nu mai exista izvor de iertare (s 26:10). Pocainta lumii pierdute este
asemenea cu a unor eroi" biblici ca Esau, Iuda Iscariot, Simei, Saul etc. Ca si faraonul
Exodului, ei vor doar sa scape de plagi. Daca pedeapsa ar nceta, ei si-ar relua viata
nepocaita. Pocainta lor nu este acea supunere totala ceruta de primul nger din Apoc 14:7. Ei
nu s-au pocait ca sa-l dea slava" asa cum au facut altii nainte de ei (cap.11:13)
Plaga a V-a (v 10-11). aduce un ntuneric egiptean"
Plaga a V-a (v 10-11). aduce un ntuneric egiptean" asupra ntregului imperiu al fiarei (Ex
10:21-23, Mat 27:45, Mat 24:29). Daca Satan, balaurul, a cedat fiarei Antichrist tronul,
autoritatea si o stapnire universala, teritoriul acestui imperiu spiritual cuprinde, n timpul
sfrsitului, tot pamntul, deoarece cultul acestei fiare devine universal prin impunerea
semnului ei. Sfntul Scaun", care a promovat n lume ntunericul superstitiei si al datinelor
omenesti n locul luminii Bibliei, va avea de suferit n primul rnd
La efectul primei plagi
dureroase; la foametea, seceta, epidemiile si dezastrele economice si sociale produse de
celelalte plagi, se adauga acum efectele unui ntuneric universal si inexplicabil. Oamenii au
ales venerabila zi a soarelui" din decretul lui Constantin cel Mare, ziua promovata apoi de
Roma papala. Ei au preferat sa se nchine fapturii n locul Facatorului, au iubit ntunericul
mai mult dect lumina. Acum a venit asupra lor bezna si negurile zilei judecatii. Dupa ce
unii au murit de caldura, acum vine un ger cumplit si o ncetare a activitatilor. Orasele,
depinznd de apa potabila canalizata, de energie electrica etc. sunt, practic, depopulate.
Supravietuitorii n-au altceva de facut dect sa mediteze, sa se nvinuie reciproc si sa njure
pna la cer.
83

Plaga a VI-a (v. 12-16) loveste Eufratul pe care este asezat Babilonul apocaliptic
Cetatea falsei religii, ierarhia clericala a tuturor bisericilor lumesti, de la comunitatile hinduse
si pna la bisericile protestante, si datoreaza existenta (si prosperitatea) unui fluviu social:
popoare, neamuri, gloate si limbi" (17:1.5.15). Daca n urma efectelor plagilor anterioare
aceste valuri de enoriasi ncep sa sece (prin nmultirea deceselor, prin retragerea sprijinului
material si moral dat bisericii), aceasta ar fi pentru biserici o calamitate mai mare dect cele
anterioare. Reactia din versetele urmatoare dovedeste ca aceasta masura divina va duce la un
atac decisiv si final mpotriva poporului lui Dumnezeu.
Secarea Eufratului pentru a permite accesul ostirilor de la Rasarit n Babilonul bine
fortificat este limbajul unui eveniment istoric tipologic: n noaptea de 12 oct. 539 .e.n.,
mparatii medo-persi din Rasarit (Cyaxares-Darius si Cyrus), n fruntea unei mari coalitii
militare, au putut intra n Babilonul ale carui fortificatii nu puteau fi distruse sau escaladate,
folosind o tactica unica. S-a ordonat soldatilor saparea unui canal prin care sa se devieze
apele Eufratului, apoi cuceritorii au intrat prin albia aproape secata a fluviului care trecea
prin cetate. Era singura cale nepazita, punctul cel mai slab. Unele profetii biblice au
prevazut acest eveniment cu mult timp nainte (Is 44:2645:2). Este relatat n detaliu de
catre istoricul Xenofon n Kyropaidia (Viata lui Cyrus cel Batrn, ntemeietorul statului
persan). n Biblie, Cyrus eliberatorul este un tip al lui Messia (Is 41:2.3.25, 44:28). Domnul
Christos, mparatul mparatilor, va veni n fruntea ostirilor ceresti, dinspre rasarit (Mat 24:27,
Apoc 19:11-16).
Multimile care vor mai ramne n viata dupa plaga a cincea, ntelegnd ca au fost nselate
de conducatorii spirituali, nu vor mai sprijini institutiile religioase. Acest fapt va duce la o
reactie finala, disperata, mpotriva sabatistilor, ceea ce va atrage interventia prompta si mult
asteptata Domnului Christos
Reactia vrajmasilor lui Dumnezeu care formeaza o tripla alianta babiloniana, este
prompta (v.14). Cele trei sectoare ale Babilonului (neopagnismul, catolicismul si falsul
protestantism) vor publica aplicarea decretului de moarte mpotriva sabatistilor, sustinnd
cu argumente specifice si prin minuni ca Babilonul are dreptate si ca Dumnezeu nu va nceta
aceste plagi pna nu vor fi distrusi cei ce sfideaza sfnta zi a nvierii Domnului tinnd sabatul
evreiesc... Aceste decretalii si circulare modiale inspirate de spirite necurate sunt comparate
cu niste broaste care si oracaie la infinit refrenul cunoscut si care arata dezgustator, datorita
multimii si ndraznelii lor, ca pe timpul plagilor Egiptului (Ex 8:1-15). n timpurile biblice, dar
si n secolul nostru, puternicii lumii aveau obiceiul de a tine pe lnga ei maestri ocultisti.
Avem toate motivele sa credem ca ocultismul sub orice forma se va dezvolta pna acolo
nct va fi socotita blasfemie orice mpotrivire fata de oracolele spiritualiste n interiorul
crestinismului. Aici se afla explicatia incredibilelor manifestari mpotriva unei minoritati
religioase din aceasta generatie apocaliptica. n spatele aparentei religiozitati si a grijei pentru
interesele publice sta acelasi balaur care a vorbit profetic prin arhiereul Caiafa: este mai util
sa moara un individ dect o natiune ntreaga". Dar moartea Aceluia care S-a jertfit pentru
fiecare individ, a atras dupa ea si pustiirea nationala. Natiunea care jertfeste individul se
dovedeste a fi o natiune fara ratiune, un neam care si amputeaza viitorul, nchinndu-se
unui trecut pentru totdeauna mort. Aceleasi pretexte politico-religioase, ridicate de preotime
mpotriva lui Iisus, vor fi aduse si mpotriva poporului lui Dumnezeu. Si lumea le poate
crede, chiar fara ajutorul minunilor. Dar n acest moment n care creditul Babilonului este la
cea mai joasa cota, n urma secarii apelor" care-l aprovizioneaza, sunt necesare semne
84

nemaipomenite (v. 14) care sa convinga si sa alerteze puterile pamntului mpotriva celor
credinciosi.
Razboiul acesta nu este unul obisnuit. Puterile pamntului sunt deja n conflict n timpul
plagilor, dar nu conflictul dintre ele intereseaza aici. Prin secarea Eufratului" s-a pregatit
calea pentru aparitia ostirilor ceresti. Aici pamntenii sunt n razboi cu Cerul. Este razboiul
zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic. Acest nume al lui Dumnezeu (grec.
Pantocrator) este n NT traducerea numelor vechi-testamentale:
Tavaot (ostiri;
puternic n lupta, Savaot) si
Sadai (Atotputernicul). Ambele variante sugereaza ca El este
implicat ntr-un razboi din care va iesi biruitor. Scena din cap. 19:14.19 arata clar ca acest
razboi este batalia finala dintre Christos si puterile lumesti conduse de Antichrist.
Eu vin ca un hot"(V./5). Acest verset ntrerupe profetia despre razboiul final,
introducnd o fericire pentru cei ce asteapta pe Domnul lor, pastrndu-se nca treji. Expresia
ca un hot", adesea repetata de Domnul Christos, este foarte potrivita aici, unde Babilonul
apocaliptic este surprins de intrarea adevaratului Christos n atmosfera planetei noastre,
dupa cum intrarea lui Cyrus n anticul Babilon a fost o teribila surpriza pentru mai marii lui
care au fost gasiti chefuind. Se relateaza ca acelasi Cyrus luase prin surprinere si Sardesul
(comp. cu 3:3-4).
"Armaghedon" (v.16)
Spiritele-broaste reusesc sa adune puterile lumii (care sunt ntotdeauna greu de adunat ntrun scop comun) asa cum au mpacat pe Irod cu Pilat n afacerea condamnarii lui Iisus din
Nazaret. n acest moment, geografia simbolica a Apocalipsei, care ne obisnuise cu toponime
figurate ca Ierusalim, Babilon, Eufrat, Sodoma, Egipt, ne arata nca un loc, pe evreieste":
Har-Maghedon (Har =munte, Maghidon =Meghido, Maghedon numele unei vai, al
unei fortarete si al unui ru de lnga muntele Carmel). Este adevarat ca n valea si la rul
Meghido s-au dat multe batalii istorice si biblice. Este adevarat ca fortareata Meghido a fost
din cele mai vechi timpuri o cheie a Palestinei. Numele Meghido nseamna ,,[locul] armatei".
Nu degeaba pe vremea romanilor purta numele de Legio (legiune). Totusi, Ioan ne invita aici
sa urcam Muntele Meghido. Peste tot n Biblie, acest munte se numeste Carmel. Ce
semnificatie are acest munte n istoria lui Israel? Acolo a locuit Ilie (n conditii austere),
nainte de a fi naltat la cer; acolo a avut loc marea confruntare cu profetii lui Baal (zeul
soare), unde omul lui Dumnezeu a nvins prin credinta, iar promotorii idolatriei au fost
junghiati. Fara a avea pretentia ca am nteles tot, putem spune ca exista o paralela izbitoare
cu ceea ce se va ntmpla n momentul revenirii lui Iisus. Credinciosii care sunt n viata, fiind
sigilati, sunt pastrati de Dumnezeu si sustinuti n mod supranatural pentru a fi naltati la cer
fara sa vada moartea asemenea lui Ilie. Cei ramasi n libertate vor fi retrasi n zone muntoase
si hraniti de Dumnezeu asemenea lui Ilie. Ei vor fi singurii sustinatori ai cultului Creatorului
n timp ce ntreaga crestinatate n frunte cu profetii ei promoveaza un cult de origine
pagna cultul introdus de Izabela care este un tip al femeii Babilon. mpotriva lor vor fi
trimise expeditii de convertire sau distrugere, cum s-a procedat cu valdenzii, credinciosii
medievali
retrasi
n
Muntii
Piemontului
Textul biblic descrie aceasta cruciada a ntregii lumi mpotriva ramasitei Israelului lui
Dumnezeu, dar nu descrie lupta si rezultatul ei. Imediat intervine ngerul al saptelea,
turnndu-si potirul asupra ntregii lumi nepocaite, astfel nct credinciosii sunt salvati. n
acest moment, anumite lupte petrecute n valea Meghido pot fi semnificative. Razboiul de
eliberare condus de judecatorul Barak (fulgerul) si de profeteasa-judecatoare Debora (albina)
85

mpotriva canaanitilor a fost cstigat de israeliti la apele Meghido, cu concursul ngerilor

ceresti (Jud 5:19). Tot n acel loc se pare ca se desfasura un cult al zeului Hadad sau Rimmon
(care sunt alte nume ale lui Baal sau Tammuz), si acolo aveau loc exercitii emotionaliste de
bocete pentru moartea zeului(Zah 12:10-11.comp. cu Ez 8:13-14) . Bocetul prezis de Zaharia
cnd aplica profetia (conditionata!) la pocainta poporului lui Dumnezeu, este preluat n
Apocalipsa si aplicat la ntreaga lume, dar nu ca fiind bocetul unei pocainte venite n urma
varsarii Spiritului Sfnt, ci jalea teribila a remuscarilor prea trzii la aparitia lui Iisus pe norii
cerului (capl:7).
Plaga a VIl-a (v. 17-21)
Desi nu poate avea dect o durata foarte scurta, evenimentele din timpul plagii a saptea au o
mare densitate de semnificatii. O parte importanta a Apocalipsei (cap. 17-19) se ocupa cu
descrierea
si
explicarea
acestor
evenimente.
Al saptelea nger si toarna potirul n atmosfera pamntului, dnd nastere la manifestari
cosmice teribile. Toate aceste manifestari, asemanatoare cu cele de pe Sinai, ies din chivotul-tron al lui Dumnezeu care este n Sanctuarul ceresc (vezi si cap 11:19). Tot de acolo, de la
tronul ndurarii, devenit acum tronul dreptei judecati, vine strigatul S-a sfrsit!". Cel care
astrigat cndva pe tronul durerii, murind si cutremurnd pamntul, striga acum de pe tronul
slavei n apararea poporului Lui si pentru a pune capat istoriei pacatului. El S-a jertfit ca sa
nimiceasca
pacatul.
Cutremurul cel mare descris n aceasta scena finala ne sileste sa-l interpretam n sens
propriu si figurat. Sensul propriu este evident n efectele acestui cutremur care scufunda
muntii si insulele marilor(v.20. cap.6:14). Dar un cutremur care mparte n trei parti Babilonul
n acelasi timp n care distruge si celelalte cetati ale neamurilor, nu poate fi dect figurat, ca n
cap. 11:13 unde naintasii nostri l-au aplicat la Revolutia Franceza. Acolo s-a prabusit doar a
zecea parte dintr-o cetate a neamurilor, o cetate mare numita Sodoma si Egipt, simbolul
Frantei de la sfrsitul secolului luminilor". Dar aici se prabusesc complet, toate cetatile
(tarile, institutiile) neamurilor, n frunte cu Babilonul. Acesta se mparte n trei parti,
(probabil n partile constituente: pagnismul, catolicismul, protestantismul), amintind de
separarea oamenilor din cauza confuziei lingvistice de la Babel. Acest cutremur-revolutie,
care este o parte din potirul pe care-l va bea Babilonul, necesita o explicatie largita pe care
inspiratia ne-o ofera n cap. 17. Grindina mare (v.21) cu boabe de aproape un talant ( 26-36
kg). n urma acestei urgii, oamenii mai au timp, ascunzndu-se zadarnic de marile blocuri de
grindina cazatoare, sa insulte pe Dumnezeu... Daca pna la plaga a saptea mai ramasesera
destui supravietuitori (probabil, cei cu mai mare putere militara si economica, mpreuna cu
slugile lor imediate), cine dintre acestia mai poate ramne n viata n urma unui cutremur
care distruge nu numai orasele, dar rupe scoarta pamntului si cufunda munti si insule? Si
daca, totusi, cutremurul nu ar ucide pe toti, aceasta teribila grindina poate desavrsi
distrugerea.
Unii cred ca anumite aspecte din timpul plagilor ar avea explicatie stiintifica, n legatura
cu forta nucleara si cu alti factori asemanatori. Nu ne putem pronunta definitiv asupra
acestui aspect. n scenele celor sapte plagi exista si elemente n care factorul uman devine un
agent al pedepsei divine, astfel nct n-ar fi de mirare ca unele efecte sa fie secerate din ceea
ce omul a semanat. Acea primejdie universala sugerata de Apoc.7:1-2 spune ceva. Harul si
Providenta divina mpiedica astazi aceasta furtuna iminenta care pare sa descrie suflul unor
uriase explozii nucleare ce pot pune n pericol pamntul, marea si vegetatia. Chiar daca nu
86

vedem n Apoc 7:1 acest pericol, l vedem nsa deasupra capului nostru n lumea n care
traim. Si daca Dumnezeu nu permite acum muritorilor sa distruga pamntul, stim ca dupa
ncheierea timpului de har si va retrage orice aparare, ocrotind numai pe cei sigilati. Daca
oamenii au avut nebunia de a construi asemenea arme n timpul harului, cine va opri cursul
nebuniei lor n timpul retragerii Spiritului Sfnt de la lume? Mnia lui Dumnezeu va veni
mpotriva celor rai, prapadind pe cei ce prapadesc pamntul" (11:18). Termenul grecesc
nseamna a strica, a corupe, a ruina moral; dar si a distruge, a nimici.
Pedepsirea marii prostituate Babilon" (cap. 17)
Vino sa-ti arat judecata marii prostituate..!". Termenul grecesc
krima nseamna
pronuntarea judecatii, sentinta. Pe scurt, sentinta pronuntata de Cer este ca amantii marii
prostituate, puterile lumesti pe care s-a sprijinit ea, sa-i aduca pieirea. De aceea capitolul este
mai mult o descriere a acestor puteri si a modului n care se vor ntoarce mpotriva stapnei
lor pe care au slujit-o. Ne intereseaza n special identificarea precisa a Babilonului si a
puterilor reprezentate prin fiara care este calarita de aceasta femeie-cetate. Capitolul a incitat
ntotdeauna curiozitatea. n el exista un singur tablou (v.3-6) si o serie de explicatii ale
ngerului referitoare la femeia Babilon si la fiara care o va pedepsi.
Identitatea femeii
prostituate. Deja ne-am pronuntat asupra identitatii ei, dar nu am adus suficiente argumente.
ngerul i-o arata lui Ioan si-i da explicatii care sunt convingatoare. Sa urmarim cum este
descrisa si ce se spune despre ea n acest capitol si n alte locuri biblice.
Femeie. ngerul spune ca simbolizeaza o cetate (v 18). Dar, de regula, explicatiile date de
ngerii interpreti nu sunt dect sugestii deschizatoare de drum pentru cercetare. n Dan.7,
ngerul spune ca fiarele nseamna mparati. Dar cnd vorbeste despre una din ele, o numeste
mparatie. Prin urmare si celelalte sunt mparatii. n capitolele anterioare am vazut ca alte
cetati sunt state si institutii omenesti. nvatatii preteristi si cei care nu cred n originea
supranaturala a Apocalipsei date lui Ioan vad aici cetatea Romei care sta pe sapte coline (v.9)
dominnd alte mparatii (v.18) si popoare multe (v. 15). Deci este Roma imperiala. Aceeasi
explicatie este data de comentatorii din primele secole si sustinuta astazi si de Biserica
Romana. Se adauga ca argument si faptul ca iudeii numeau Roma, n mod simbolic, Babilon.
La fel face si Petru n 1 Petru 5:13 (Acesta este un argument favorit al catolicilor pentru a
sublinia ca Petru a fost la Roma si a murit acolo, dupa ce a transmis faimoasele chei" ale
raiului
date
de
Iisus
urmatorului
episcop
de
Roma).
Prostituata. Nu este o cetate cinstita, fidela stapnului ei legitim. Se prostitueaza cu
mparatii pamntului. Roma facuse pe multi mparati clienti si prieteni ai ei, aducndu-i n
final sub autoritatea ei. Dar n ce sens ar fi aceste relatii o prostituare? O prostituata si vinde
trupul pentru bani, pacatuieste mpotriva propriului corp. Biblia condamna legatura
poporului lui Dumnezeu cu lumea necredincioasa si idolatra ca fiind adulter si prostitutie.
Dar cum ar putea fi ntelese ca prostitutie relatiile Imperiului Roman cu alti mparatj. Si de ce
este att de mult evidentiat acest pacat n Agocalipsa ? Fiicele Romei ar fi, n acest caz,
celelalte cetati din Imperiu, deasemenea prostituate... Dar legaturile cetatilor cu mparatii
pamntului sunt obisnuite, nu reprezinta nimic ilicit... Calificativul de prostituata ne sileste
sa vedem in aceasta cetate imperiala mai mult dect Roma. Roma este doar un tip, un indice
care ne arata de unde sa ncepe explicatia spirituala. Daca Roma pagana este o prostituata,
atunci ce este acea larga parte a crestinatatii care s-a facut un singur trup cu ea"? (1 Cor 16).
Si Biserica Romana are si fiice, biserici care au mers sau ncearca sa mearga pe urmele ei.
Acest simbol ne ajuta sa ntelegem ca Babilonul apocaliptic reprezinta Roma ca centru al
87

pagnismului, apoi ca centru al crestinismului apostaziat, Ea este mama (Biserica Catolica)

si are fiice (celelalte biserici separate de ea dar avnd chipul si asemanarea ei, mostenind
credinte,
datini,
si
practici
ale
ei).
Mister. Numele ei (Babilon) este o taina, un secret. Daca acest nume secret este prezent
aici pentru a proteja cartea fata de autoritatile romane, acest secret n-ar fi cerut o inteligenta
deosebita (v.9), deoarece, la prima vedere, cel putin pentru timpul lui Ioan, apare clar Roma
cnd citesti profetia. Dar secretul nu este nca dezvaluit. Motivul pentru care i se da numele
de Babilon este ca ea joaca, n era crestina. acelasi rol pe care l-a jucat Babilonul de pe timpul
lui Daniel. O putere care a pustiit pe poporul lui Dumnezeu, i-a luat prizonieri, i-a ucis, etc.
Pna aici totul este aplicabil Romei pagne. Dar numele Babilon este ntr-adevar, un secret
mult mai mare. nca din cartea Genezei, Babilonul apare drept tip al mparatiei lui Satan n
opozitie cu Ierusalimul, tipul mparatiei lui Dumnezeu. n razvratire fata de porunca
Creatorului (initiala, de la Creatie si repetata dupa Potop -Gen 1:28, 9:1), de a nu se nalta pe
verticala, construind cetati, ci a se raspndi pe pamnt, oamenii au zidit o cetate si un turn
(Gen 11) pentru a crea o lume a lor, independenta de Dumnezeu, o lume care sa fie mai putin
n acord cu natura si cu legile Creatorului. O societate construita ierarhic, pe verticala, ca si
turnul lor, o societate fortificata (mpotriva cui?). Primul care zidise pe pamnt o cetate fusese
Cain, iar Babilonul nu este dect reluarea acestei idei. Cetatea nseamna politica, exploatare,
razboi, confortul unora pe seama suferintei altora. Babilonul din perioada iudaica este vazut
de profeti ca fiind ntruchiparea acestei idei opuse Creatorului (s 14:21). Cetatea construita
de oameni a fost numita de ei Bab-ilu (Poarta Zeilor"), iar oamenii lui Dumnezeu au numit-o
Babel (confuzie, nentelegere), n amintirea ncurcarii limbilor". Primul ei rege a fost
Nimrod (Razvratirul"). Cetatea a ramas, prin traditie, o mama a tuturor cetatilor
pamntului. Din punct de vedere politic, istoria ei este plina de cuceriri din partea altor
popoare. Ea nu a reprezentat un mare si durabil imperiu, cea mai nfloritoare perioada de
dominatie a ei a durat 70 de ani. Pna atunci si dupa aceea, ea a fost doar o resedinta
oarecare, din punct de vedere politic, nsa din punct de vedere religios a ramas cetatea mama,
poarta zeilor", sediul principal al ocultismului, al astrologiei, al celui mai fastuos cult pagn.
mparatul Babilonului este nsusi acel spirit care s-a razvratit mpotriva lui Dumnezeu: Is 14.
Babilonul ramne n profetii clasici ai VT ca ultima putere vrajmasa lui Dumnezeu si
poporului Lui. Dupa nfrngerea Babilonului urmeaza mparatia lui Dumnezeu, un cer
nou
si
un
pamnt
nou
Descrierea Babilonului. (v.4.6). Este mbracata n purpura ca mparatii dar si n in
subtire ca preotii (18:16). Este o mparateasa-preoteasa. Roma cezarilor este si Roma
pontifilor, principalul centru religios al lumii. Babilonul oriental era un potir (Ier 51:7), n
timp ce Babilonul apocaliptic tine un potir. Aici se subliniaza contrastul, dintre aparenta
(potir de aur) si continutul potirului (lucruri dezgustatoare) cu care mbata lumea. "Aceasta"
Madona prostituata seamana mult mai bine cu Roma crestina dect cu Roma Imperiala. Aici
este o parodie a euharistiei. Ea este si preoteasa. mbata pe altii cu prostiile ei, dar si ea se
mbata, cu snge de crestin (v.6). Roma pagna s-a mbatat, ntr-adevar, dar dupa ce s-a
convertit" nu si-a continuat obiceiul? Viciul betiei nu se vindeca att de repede. Ba nca,
mbatrnind, Roma Catolica, Madona mparatilor pamntului, a poftit tot mai mult snge.
Nu ea l varsa, fiindca este preoteasa. mparatii pamantului ucideau pentru satisfactia ei.
Este mpodobita cu perle si aur, iubeste luxul. Roma pagna iubea luxul, dar a trebuit sa
cedeze
barbarilor
si
Bisericii
Romane.
Ioan se mira (v.6-7). Daca este vorba n mod strict de Roma pagna, ce este de mirare n
faptul ca era mbatata de snge? De ce se mira Ioan att de tare, nct si ngerul l ntreaba:
88

De ce te miri?"? Faptul ca Ioan nu pomeneste n Apocalipsa biserica din Roma, ci numai pe

cele din Asia, desi comunitatea romana era mult mai mare, ar trebui sa dea de gndit. Poate
el a ntrezarit apostazia viitoare a Bisericii si rolul conducator al bisericii din Roma? n orice
caz. Ioan a stiut si a nteles ce scrisese Pavel n 2 Tes cap 2.
Relatia cu cei zece mparati (v 16). Prezenta celor zece coarne este un indiciu ca aici
trebuie sa vedem Biserica apostata ntr-un moment posterior divizarii Imperiului n mai
multe regate crestine. Catolicii spun ca femeia din cap. 12 este Maica Domnului ca
personificare a Bisericii Romane. Este la moda astazi imaginea ei avnd n jurul capului
cununa celor 12 stele ale Comunitatii Europene. Dar femeia din cap. 12 este persecutata,
nevoita sa fuga n pustie, este o femeie de casa, cuminte. Prin contrast, Babilonul este o
prostituata, domneste peste mparatii pamntului. Una este o mparateasa cereasca mbracata
cu elemente naturale si retrasa n umilinta pe pamnt, cealalta este o mparateasa
pamnteasca ce-si imagineaza ca este divina, domnind peste toata lumea. Aici este
ntelepciunea. Daca cetatea lui Dumnezeu este Ierusalimul de sus, care nu domneste pe
pamnt pna nu va cobori de sus, atunci Babilonul nu este dect opusul Ierusalimului,
puterea care pretinde a fi cetatea lui Dumnezeu pe pamnt. Tema rivalitatii dintre cele doua
cetati domina aceasta parte a Apocalipsei. Amndoua aspira la domnia universala,
amndoua se pretind de origine divina, dar numai una este logodnica si apoi mireasa
Mielului. Cealalta este pedepsita. Imaginea femeii prostituate este mprumutata din profetii
VT unde se aplica la poporul lui Dumnezeu (Samaria, Ierusalimul). De ce crestinatatea ar fugi
de o comparatie asemanatoare? Necatolicii medievali (valdenzi, albigenzi, lollarzi, husiti) si
apoi protestantii, au aplicat simbolul Babilonului apocaliptic la Biserica Romana. Dar chiar si
unii catolici au vazut pe marea prostituata n Roma. Dante, de exemplu, descrie imaginea din
Apoc 17 aplicnd-o la Roma contemporana cu el Roma crestina! Pacatul Bisericii aici este,
evident, politica lumeasca si compromisul cu paganatatea. Or, tocmai acestea sunt numite de
profeti prostitutie. Roma a crezut ntotdeauna ca aceasta este ceva sacru pentru existenta ei.
Exact ca n religia babiloniana: prostitutie sacra.
Identitatea fiarei, (v.7-14)
Pna aici, Apocalipsa a descris puterile adverse poporului lui Dumnezeu ca pe niste fiare.
Simbolul fiarei nu face distinctie ntre stat si biserica. Dar aici sunt doua simboluri n strnsa
relatie: femeia si fiara.. Este necesar sa nu le confundam. n partea finala a profetiei din Dan.2
apare simbolul fier amestecat cu lut, ca fiind alianta dintre statul roman (cu statele
succesoare) si biserica crestina decazuta.
n ncercarea de a determina identitatea fiarei, vom aminti, mai multe interpretari
existente asupra acestui simbol complex, subliniind faptul ca toate acestea sunt n mare
masura plauzibile, dar adesea explicatiile se cer.... explicate. Exista anumite lucruri care ne
scapa. Asemanarea dintre v.8 si unele pasaje din cap. 13 referitoare la Roma papala, au
determinat pe multi sa identifice aceasta fiara cu cea din cap. 13. In acest caz, ideea ca fiara a
fost, nu mai este si iarasi este, ar fi n alte cuvinte aceeasi cu domnia de 42 luni, ranirea ei de
moarte si apoi vindecarea ei. Asemanarea este izbitoare si trebuie sa existe o legatura ntre
cele doua pasaje. Totusi, ideea ca a fost, nu mai este si iarasi vine, se aplica si lui Satan.
Pna la cap.20 el a fost, n cap.20 este n abis, apoi iese din abis si merge la pierzare.
Potrivit interpretarii Ellenei White la v. 13, aceasta interpretare ar merge deasemenea:
Diavolul este investit cu autoritate suprema asupra neamurilor, iar cei zece mparati
primesc puterea timp de un ceas mpreuna cu el."(7T J82). O alta vedere este ca fiara aceasta
89

trebuie sa fie cea din Apoc. 11, deoarece este rosie si se ridica din abis pentru a pedepsi
Biserica decazuta (asemenea guvernului ateist al Revolutiei Franceze). Aceasta putere aiesit
din abis la 1789-1797 si s-a ridicat din nou, cu mai mare putere, n 1917. n zilele noastre s-a
cufundat din nou n abis. Toate aceste ncercari exegetice necesita un studiu mai aprofundat.
Dar sa nu uitam ca aceasta fiara stacojie este un simbol complex ca si balaurul, ca si fiara din
Apoc. 13. Aceasta nseamna ca nu trebuie cautate raspunsuri simpliste. Enumerarea celorlalte
aspecte ale fiarei, n special identitatea capetelor, poate aduce mai multa lumina. Fiara are
sapte capete care simbolizeza sapte munti sau sapte mparati. O interpretare mai veche vedea
aici cele sapte coline ale Romei. Dar profetia indica munti nu coline. Si anume niste mparatimunti, care nu pot fi dect mparatii (Ier 51:25, Dan 7:17.23). Redam principalele ncercari de
identificare a acestor capete-mparatii:
Variante care ncep cu Babilonul, dupa
Dan.7.
1 .Babilonul, 2.Medo.Persia, 3. GrecoMacedonia, 4.Roma, 5.Papalitatea,
6.Republicanismul 7.Papalitatea
renviata.oma, 5.Papalitatea,
6.Republicanismul 7.Papalitatea renviata.
1.Babilonul, 2. Medo. Persia, 3.GrecoMacedonia, 4.Roma,
5.Papalitatea, 6. Franta Revolutionara, 7.
America n rolul din Apoc 13.
l.Babilonul, 2.Medo.Persia, 3.GrecoMacedonia, 4.Roma,
5.Papalitatea, 6. Statele Unite, 7. O.N.U. cu un
rol posibil n Apoc 13.
l.BabilonuI, 2.Medo.Persia, 3.GrecoMacedonia, 4.Roma,
5.Papalitatea, 6. S.U.A. 7. Papalitatea renviata.
l.Babilonul, 2.Medo.Persia, 3.4.5.6 .GrecoMacedonia (avnd patru capete n Dan.7). 7.
Roma si papalitatea
Variante care ncep cu puteri anterioare
Babilonului din profetiile lui Daniel:
1.Egiptul, 2.Asiria, 3.Babilon, 4.Medo-Persia,
5.Greco-Macedonia, 6.Roma 7.Papalitatea
1. Egiptul, 2.Asiria, 3.Babilon, 4.Medo-Persia,
5.Greco-Macedonia, 6.Roma pagana si papala
cu cele zece coarne crestine. 7. Ateismul
modern de la Revolutia Franceza pana la
caderea comunismului.

90

Cteva explicatii sunt necesare pentru a avea un ghid n acest labirint de posibilitati.
1). Dupa profetiile lui Daniel, Roma este un singur cap (pagna si crestina, unitara si
divizata). Nu putem numara doua sau trei capete care sa reprezinte faze ale Romei. Capul
vindecat
este,
evident,
acelasi
cu
capul
lovit
de
sabie.
2) Nu trebuie sa ne cramponam de a oferi Babilonului primul loc n aceasta serie. Daniel
enumera nti Babilonul numai n primele doua profetii. n celelalte ncepe cu Persia! Dar
Apocalipsa are o deschidere mai larga dect cartea lui Daniel. n viziunea ei centrala din cap.
12, conflictul ncepe n cer, apoi continua pe pamnt, ntre mparatiile neamurilor si Israel.
Dumnezeu Si-a ales un popor ncepnd cu Avraam, Isac si Iacov. Putem observa, odata cu
nceputurile istoriei lui Israel si n profetii clasici (Isaia, Mica, Ezechiel, Naum etc), referirea la
doua mari puteri anterioare Babilonului: Egiptul care a tinut n robie pe Israel si i-a ramas
vrajmas n continuare; Asiria care a distrus regatul lui Israel, a deportat cele zece semintii si a
invadat Iudeea. Aceste doua puteri au fost mult mai dezastruoase pentru poporul lui
Dumnezeu dect Persia, de exemplu.
3) Cele sapte puteri trebuie sa se armonizeze cu
schema din v. 10. n cazul n care se ncepe cu Babilonul, se recurge la un prezent profetic
(ceea ce nu este neobisnuit, dar pare sa forteze imaginea). Daca se alege varianta care include
numararea fiecaruia din capetele fiarei grecesti din Dan.7, nu se potriveste cu
schema din v. 10. ntelegnd ca pe timpul lui Ioan (cnd domina Roma) cazusera cinci,
aceasta arata ca Roma avea sa dureze foarte mult (prin papalitate si prin coarnele succesoare),
n timp ce al saptelea cap trebuia sa dureze putina vreme (prin urmare el nu poate fi
papalitatea).
4). Pentru consecventa fata de profetia lui Daniel, fiecare din cele sapte puteri succesive
trebuie sa fi cucerit pe cea anterioara ei sau, cel putin sa-i fi dat o lovitura mortala.
5) Dupa cum Imperiul lui Alexandru cu cele patru diviziuni ale lui, sau Imperiul Roman
cu multiplele lui diviziuni formeaza un singur cap, tot astfel al saptelea cap poate fi o suma
de state coalizate sau satelite ale unei puteri centrale anterioara. Dupa cinci puteri pagne
ostile evreilor, a aparut Roma care a distrus natiunea iudaica, a rastignit pe Iisus, a persecutat
teribil pe crestini. Dupa acea cosmetica" schimbare la fata a Romei sub Constantin, ea a
devenit mult mai cruda, n special n faza medievala, dect n faza pagna. Dupa o asemenea
performanta a spiritului anticrestin (realizata n numele lui Christos"!), ce rau mai mare
putea sa apara, ce desavrsire a rului, dect o ostilitate deschisa, oficiala, mpotriva lui
Dumnezeu, mpotriva religiei n general si a celor ce o sustin?. Raul adus de o asemenea
putere mondiala nu trebuie evaluat numai dupa multimea victimelor ucise sau dupa gradul
de teroare. Rezultatele spirituale ale guvernarii ateiste pot fi mai dezastruoase dect n
cazul crestinismului fals. Caci un catolic sincer si loial fata de Dumnezeu si fata de
aproapele, potrivit cunostintei pe care o are, poate fi mntuit. Dar un ateist sincer, unul care
uraste pe Dumnezeu si religia, este pierdut cu siguranta. n timpul suprematiei papale, cei
doi Martori ai lui Dumnezeu, desi mbracati n sacul njosirii, au putut profetiza. Dar
ridicarea fiarei ateist-revolutionare i-a ucis si i-a lasat nengropati. Ateismul modern a jucat
un rol antiuman si anticrestin care nu trebuie minimalizat. Numai harul lui Dumnezeu si
un fond de educatie crestina a mpiedicat aceasta putere totalitara sa faca din toti cetatenii
niste rebuturi ale Creatiei. Daca Persia (care a facut atta bine poporului lui Dumnezeu) a
fost, totusi, o fiara (pentru ca a mncat multa carne" n setea ei de cuceriri). Taratul comunist
a fost cu att mai mult o fiara: milioane de oameni au fost dati la moarte n URSS, n China si
91

n celelalte provincii ale mparatiei Diavolului. Nu putini dintre acestia erau vinovati doar
pentru faptul ca se opuneau ateismului sau si pastrau,n mod public, religia.
Exista interpreti seriosi care vad SUA n rolul din Apoc 13 ca fiind cel de-al saptelea cap.
Ideea nu poate fi respinsa categoric. Dar daca n Apoc 13 fiara cu sapte capete iese din Lumea
Veche iar fiara americana (cu un singur cap) iese din Lumea Noua, este dificil de interpretat
ca America apostata sta n fata vechii fiare care are printre capetele ei...America. (!)
7) Identificarea celor 7 capete trebuie sa fie n armonie cu rolul si timpul celui de-al
saptelea mparat care este fiara nsasi (v. 11). Nu sunt opt capete, ci numai sapte. Daca 7
capete nseamna sapte mparatii, a opta mparatie se deosebeste de toate cele anterioare prin
faptul ca nu este doar un cap (o mparatie a lumii) ci fiara nsasi, mparatia lui Satan nsusi
care si va face aparitia pe fata si va conduce lumea n chip de Christos Acest al optulea
mparat este cel care a lucrat prin fiecare din cele sapte. Dupa ateism, ce rau mai rau putea
veni dect Diavolul n persoana, uznd de diplomatia si stralucirea lui pentru a nsela lumea.
(Dupa o alta vedere, al optulea mparat este chipul fiarei la scara mondiala, sau Roma papala
renviata).
Dupa cum n cap. 13, cnd se vorbeste despre fiara, se face referire la acel cap care a fost
ranit si apoi vindecat, este foarte posibil ca si aici sa fie indicat un cap anumit. Aici sunt
numai doua capete n vigoare la sfrsitul timpului: (6) Roma cu cele zece coarne si (7)
Imperiul ateismului (sau USA ?). Dupa cum cei credinciosi domnesc ca mparati o mie de ani
cu Christos, cei zece mparati, prin contrast, domnesc mpreuna cu fiara, timp de numai un
ceas. Aceasta domnie scurta este un timp n care ei vor judeca lumea crezndu-se n timpul
mileniului
apocaliptic.
Expresia era, nu mai este si va veni" referitoare la fiara, este o parodie la adresa lui
Christos Cel ce era, cel ce este, cel ce vine". Culoarea fiarei reprezinta snge, ucidere. Spre
deosebire de balaur (care are coroane pe capete) si de fiara romana din Apoc 13 (care are
coroane pe coarne), aceasta nu are nici o coroana. Coroana ei este Babilonul.
Aceasta fiara care subliniaza rolul puterilor civile o poarta un timp pe prostituata, se
lasa ea nsasi mnata de femeie, apoi se ridica impotriva ei si o distruge (v. 16-17). Acest
eveniment poate sa fie echivalent cu revenirea fiarei din adnc si sa exprime o situatie
asemanatoare cu cea din cap. 11 o revolutie ca aceea din Franta, dar la scara planetara. Ca
timp, evenimentul poate sa dureze chiar numai o zi. Doar semnificatia lui este aici
importanta. Ellen White arata ca n timpul plagii a saptea oamenii se vor ntoarce mpotriva
conducatorilor religiosi care i-au nselat si-i vor ucide. n acelasi spirit se poate ntelege ca va
fi o revolta globala a laicilor si a puterilor civile mpotriva reprezentantilor religiei.
Ultima avertizare (Apoc 18:1-3)
Imaginea acestui nger care aduce ultima avertizare este printre scenele cele mai pline de
speranta din Biblie. Este ultima avertizare a lumii. Dupa aceste versete nu mai apare nici un
nger
al
harului.
Toti
ceilalti
sunt
ngeri
ai
judecatii.
Scena aceasta este o ntrerupere a secventei cronologice. Dupa indicarea sentintei care a fost
rostita asupra Babilonului (cap. 17) si care este executata n timpul plagii a saptea ar trebui sa
urmeze acele vaiuri nenorocite ale prabusirii Babilonului (din cap. 18: 8-24). Dar Inspiratia a
introdus aici scena ultimei avertizari pentru a raspunde prietenilor lui Dumnezeu, care, dupa
92

citirea cap. 17 ntreaba ca si Avraam: Vei nimici Tu, oare, si pe cel bun mpreuna cu cel
rau?". Ca si n cazul trecerii de la pecetea a sasea la scena sigilarii (Apoc. 7:1), imaginea
ultimului apel se aplica la ultimele zile de pregatire, nainte de venirea plagilor. n ziua
mniei,
apelul
iesiti!"
ar
fi
prea
trziu
(v.4).
ngerul coboara din cer ca si cel din cap. 10 si ncoroneaza misiunea celor trei din cap. 14.
n cap.7 el se ridica din rasarit ca soarele, avnd sigiliul (semnul autoritatii), iar aici
lumineaza tot pamntul (ca soarele!) si, potrivit textului grecesc, are o mare autoritate.
Mesajul lui sta, mai nti, n acea slava deplina a reflectarii chipului lui Christos n Biserica Sa,
prin plinatatea Spiritului Sfnt. n afara de aceasta, el rosteste ntr-un mod accentuat si cu
voce puternica solia celui de-al doilea nger din Apoc 14. (A cazut Babilonul!")- Acest simbol
descrie ncheierea misiunii celor trei ngeri care devin unul singur sub binecuvntarea
Spiritului Sfnt, a prezentei lui Iisus n Biserica. Aceasta inundare a pamntului cu slava
cereasca este ceea ce asteapta Dumnezeu de multa vreme. (Gen 1:28, Num 14:21, Ps 72:19,
119:64, 33:5, 57:3.5.11, Is 6:3, 11:9, 52:10-11, 61:11, Mic 5:4.7.8, Hab 2:14). Imaginea are anumite
paralele n VT.Osea 6:3, Is 60:1-2, Ez 43:2, Mal 4:2. Imaginea acestui nger uneste ntr-un
singur corp pe cei trei ngeri din Apoc. 14, pentruca ei sa fie una cum Tatal si Fiul sunt una.
Fagaduinta speciala a lui Iisus este aceea a venirii Lui n persoana Spiritului Sfnt, nainte de
revenirea
Sa
personala
si
vizibila
(Fapte
3:26,
Ioan
14:16-18.21.23).
Mesajul ngerului accentueaza caderea deplina a bisericilor crestine, n mod deosebit a
bisericilor protestante (fiindca celelalte sunt cazute de foarte multa vreme) n urma lucrarii
spiritelor necurate si n urma mbatarii neamurilor cu vinul prostitutiei sacre" a Babilonului. O comparatie cu solia celor trei ngeri arata ca mbatarea neamurilor este echivalenta cu
influentarea lumii ntregi de a primi semnul fiarei. Iar initiativa aceasta o are sectorul
protestant al Babilonulu - America, misionarul si liderul lumii actuale. Caderea spirituala a
Bisericii este descrisa aici n termenii profetiilor despre ruinarea Babilonului si a Edomului (Is
34:11-17, 14:22-23).
Un glas din cer (v.4-20)
Adaugndu-se la mesajul ngerului, glasul ceresc este un apel adresat de nsusi Dumnezeu
ramasitei Israelului Sau din Babilon. Dar nu va vorbi Dumnezeu din cer la modul propriu.
De fiecare data cnd se predica Evanghelia asa cum o predica Iisus, ascultatorii aud acel glas
ceresc vorbind inimii lor. n toate sectoarele Babilonului: printre pagni, printre ortodoxocatolici si printre protestanti, Dumnezeu are inca milioane de credinciosi care, asemenea
dreptului Lot in Sodoma, isi chinuiesc sufletul din cauza nelegiuirilor care se petrec n tara, in
Biserica in in jurul lor. Cea mai mare parte a poporului lui Dumnezeu (spune Ellen White) se
afla n sectorul protestant al Babilonului. Ei vor fi invitati sa paraseasca Babilonul, inainte de
caderea
plagilor.
Acum
ei
nu
cred ca protestantismul care a sustinut libertatea de constiinta va ajunge sa persecute pe
adventisti. Dar cnd profetia se va realiza sub ochii lor, exact asa cum au vorbit si scris de 150
de ani adventistii explicnd Apocalipsa, li se vor deschide ochii si inimile.
Parasirea Babilonului nseamna, n primul rnd, parasirea spiritului si cultului
Babilonului. n al doilea rnd, aceasta implica despartirea de biserica apostata. n al treilea
rnd, dar nu mai putin important, se cere parasirea efectiva a oraselor mari si mici. Dupa
caderea primei plagi se vor parasi si satele. Aceasta retragere fizica din societate se va face
93

treptat, potrivit conditiilor locale si sub calauzirea lui Dumnezeu.Cei care sunt oile
Domnului, indiferent unde vor fi, vor recunoaste glasul adevaratului Pastor, dintre multe le
invitatii si avertizari false care li se vor adresa. Ei vor parasi bisericile apostate si vor primi
sigiliul lui Dumnezeu, unindu-si fortele cu cei ce i-au smuls din foc.
Unii au crezut ca aceasta solie din Apoc. 18 este o condamnare a Bisericii Adventiste. Dar,
indiferent ce s-ar putea spune despre starea laodiceana n care se complac multi, sau despre
adventistii care vor apostazia n timpul decretului duminical, ideea de a condamna singura
Biserica de pe pamnt care sustine adevarul lui Dumnezeu nestirbit, vine dintr-o inima care
n-a cunoscut harul lui Dumnezeu. Cei ce se grabesc sa rosteasca solia din Apoc 18, aseznd-o
n alt loc dect acolo unde a pus-o Inspiratia, ar face bine sa vada ca ngerul acesta umple
pamntul de lumina divina, de iubire si de slava, nu de critica fratricida: Barbati, femei si
copii si vor deschide buzele spre lauda si multumire, umplnd pamntul cu cunoasterea de
Dumnezeu
asa
cum
apele
acopar
albia
marii"(RH
oct
13/1904)
De-a lungul secolelor, crestinatatea a zidit un turn de pacate al carui vrf (legea
duminicala nsotita de persecutii) a ajuns pna la cer (v.5). Parasirea Babilonului si primirea
sigiliului lui Dumnezeu aduce asupra celor ce primesc avertizarea, acea dreptate care se ,
capata prin credinta, ca a lui Noe, o neprihanire care condamna lumea (Ev 11:7). Aceasta este
o adevarata razbunare asupra Babilonului, o dubla razbunare (v.6-8). Arderea n foc a
prostituatei este o pedeapsa fixata n Legea lui Moise pentru o fiica de preot care se prostitua
(Lev 21:9). Se crede, n mod traditional, ca durata plagilor venite asupra Babilonului (o
singura zi"v.8) ar fi o zi profetica (un an), din care un ceas" (v.17). ar trebui nteles tot ca
timp profetic (15 zile). Acesta ar fi timpul plagilor, culminnd cu distrugerea Babilonului.
Este foarte posibil. Dar asemenea expresii, luate separat, ntr-un context care nu vrea dect sa
accentueze rapiditatea caderii Babilonului, pot fi simple exprimari poetice, retorice (Is 47:7-9,
Iov
1:13-19).
Dupa ct se pare, cuvintele din v.8-20 sunt rostite n continuare de acelasi glas ceresc
care, pentru a impresiona pe cei ce sunt chemati sa iasa din Babilon, descrie soarta
Babilonului n imagini si bocete mprumutate din cartile profetilor. Cei ce plng ruina finala a
bisericilor prostituate sunt: mparatii (v 9), negustorii (v 11), corabierii (v 17), n trei bocete
diferite. Aceste elegii necesita un studiu mai aprofundat. Se subliniaza materialismul si
iubirea de lux a falsei biserici. O plng doar amantii ei guvernamentali si cei ce s-au
mbogatit prin marfurile pe care i le vindeau. La v.11-13 este data o lista de marfuri pe care le
puteti nsira n ordinea valorilor dupa aprecierea Babilonului. Lista ncepe cu aur si perle
(obiecte de lux), continua cu obiecte utile (dar luxoase), cu condimente si alimente, dupa care
urmeaza vitele, apoi robii (grec. trupurile") si, la sfrsit de tot, sufletele oamenilor.... Aceasta
enumerare este de un mare efect poetic, subliniind faptul ca Babilonul este biserica
materialista, care pretuieste mai mult luxul si nevoile fizice. decat valoarea sufletelor
oamenilor. Nici chiar trupurile nu ocupa un loc important, dect ca sclavi. Aceasta lista
afiseaza,
ntr-adevar,
piata
unei
prostituate.
n timp ce amantii si profitorii o bocesc, ngerii cerului mpreuna cu sfintii sarbatoresc
triumful, bucurndu-se de judecata lui Dumnezeu care a adus pieirea Babilonului (v.20).
Imperativul retoric cu care se ncheie rostirile acelui glas profetic din cer, are ca raspuns
sarbatorirea
caderii
Babilonului
si
a
nuntii
Ierusalimului
n
cap.
19.
Elegiile din cap. 18 se ncheie cu o profetie dramatizata n interiorul unei viziuni (v.2194

24). Imaginea are n spatele ei scena din Ier 51:64, cu precizarea ca aici, n locul pietrei de ru,
se atrna de gt Babilonului o uriasa piatra de moara... pentru ca biserica apostata a dus n
ratacire pe cei mici si naivi (Mat 18,6). Profetia mai arata ca, asemenea acestei pietre,
Babilonul se va neca n apele pe care sta (Ier 5 1:42, Apoc 17:1.15.16, Ez 26:3.19, 27:32.34.36).
Enumerarile poetice din v 22-24 folosesc limbajul profetilor (Is 24:8, Ez:26:13, Ier 25:10) pentru
a crea un impresionant tablou al dezolarii, al ncetarii tuturor frumusetilor cotidiene ale unei
civilizatii... ncercati sa recititi versetele, fara sa urmariti vreun sens simbolic (fiindca nu
aceasta se intentioneaza), ci numai imaginndu-va scenele, si veti ntelege mesajul acestor
prea
insistente"
enumerari
si
descrieri
poetice.
Si daca cineva ar ntreba nca odata: De ce o pedeapsa atat de grava asupra lumii
noastre, tocmai acum cand religia devine atotprezenta ? ultimele doua versete repeta vina
Babilonului: 1.pentru ca negustorii bisericii apostate devin cei mai influenti n lume, 2. pentru
ca biserica apostata amageste popoarele prin minuni oculte si 3. pentru ca ncurajeaza
persecutia.
Celebrarea nuntii Mielului si a Ierusalimului. Primirea mparatiei (19:1-10).
Scena de bucurie de aici are loc imediat dupa plaga a saptea care pedepseste Babilonul .
Este descrierea aceluiasi triumf al biruitorilor (cei 144.000) la tronul lui Dumnezeu, mpreuna
cu toti ngerii cerului. Aceasta extraordinara revarsare de lauda este singurul loc din NT
unde gasim (de patru ori!) expresia Aleluia"
halelu Ya (laudati pe Yahwe!).
Motivul cntarii de triumf este salvarea din ghearele sngeroase ale Babilonului (v. 1-2) prin
interventia dreptelor judecati ale lui Dumnezeu. Coristii acestei serbari trebuie sa fi avut mult
de suferit de pe urma Babilonului, daca izbucnesc n asemenea laude la gndul ca religia
falsa a fost zdrobita pentru totdeauna. Ei sarbatoresc raspunsul definitiv al lui Dumnezeu la
strigatele sngelui martirilor din Apoc 6:9-11. Aceasta cntare de lauda este ntr-un contrast
izbitor cu bocetele din capitolul anterior. Este un coral antifonal compus din doua imnuri si
doua raspunsuri. Motivatia si forma imnului se aseamana cu acelea din Ps 24:7-10 care are
aceeasi structura poetica si care a fost cntat pentru prima data cu ocazia ntoarcerii
chivotului la Ierusalim (PP 708), apoi a fost cntat de ngeri la nvierea Domnului (Exp&Viz
173) si apoi la naltarea Lui (ibid. 175-176 .Pentru v.3 revedeti exp licatia de la cap 14:11
Izbucnirea din v. 6, care este raspunsul antifonal la glasul anterior (v.5), reprezinta textul
magnificului cor Aleluia din Oratoriul Messa" de Georg Friedrich Haendel. Este greu de
imaginat cum ar putea suna mai frumos aceste cuvinte pe o alta muzica. Pare ca si cum
compozitorul ar fi auzit revarsarile bogate ale acestei cascade de lauda cereasca si le-a
asternut pe portativ. Tema cntarii este aceeasi ca n Apoc 11:15-17.
Inceputul mparatiei (primirea mparatiei slavei) se mai numeste n v.7 nunta Mielului".
Aceasta sarbatoare este cu ocazia ospatului nuntii ceresti (v.9). Sa nu confundam nunta
(ceremonia casatoriei) care echivaleaza cu momentul primirii mparatiei (simbolizata prin
Noul IerusalimMireasa", cap.21:2.9) cu ospatul nuntii (Exp&Viz 24. 252, TV 390). Nunta
marcheaza sfrsitul judecatii de cercetare, nceputul mparatiei slavei, nceputul timpului
plagilor, iar ospatul este sarbatoarea generala a aresteimparatii dupa naltarea la cer a celor
mntuiti. La ceremonia nuntii nu sunt prezenti pamntenii, dar la ospat sunt prezenti toti
mntuitii. Primirea mparatiei are loc nainte de revenirea Domnului (Lc 15:23, 19:12, 12:3595

38, Mat 22:1-14, 25:1-10, Dan 7:13-14). Cnd vine spre pamnt EI a fost deja ncoronat ca
mparat al mparatilor (v. 12.16).
n diferite locuri n Biblie Biserica este comparata cu femeie: mama ( Apoc 12:5),
logodnica ( Os.2:19.20), mireasa ( Cant 6:10), sotie ( Os.2:16), comparatia fiind potrivita cu
rolul pe care-l joaca. In cazul in care biserica este reprezentata prin "nuntasi" (v.9 si Mat. 22:114), prin cele 10 fecioare ( Mat.25), prin robii credinciosi ( Lc.12:35-38), ea nu poate fi, in
acelasi
timp,
mireasa.
mpodobirea miresei (v7-8). Cetatea sfnta este turnata din aurul cel mai curat si zidita
din pietre pretioase masive. Dar nu cu aceste podoabe se lauda Cerul. Adevarata podoaba a
Ierusalimului ceresc sunt cei rascumparati (cetatenii ei - Is 49:18), faptele credintei lor
nscrise n cartile ceresti. Prin judecata de cercetarea (Curatirea Sanctuarului ceresc) sunt
ndreptatiti la judecata (mbracati n haine albe) toti mntuitii (Apoc 3:5, 6:11. s 52:1-12).
Cnd din cartile cetateniei Ierusalimului sunt sterse faptele rele ale celor iertati si numele
celor care nu si-au pastrat vrednicia, atunci Mireasa este mbracata n alb, este pregatita. Noi
putem contribui la mpodobirea ei cu numele noastre si cu o pocainta desavrsita. Toti cei
ce au primit pe Christos au drept de cetatenie n Noul Ierusalim. Dar Sfnta Cetate este astazi
ncarcata cu multe nume si fapte ale celor care nu ramn credinciosi Domnului sau care
tolereaza n viata lor un caracter neplacut lui Dumnezeu. Judecata care are loc n cer curata
Sanctuarul
si
mbraca
n
alb
Mireasa
Mielului.
Metafora nuntii este o istorie a preaiubirii lui Dumnezeu. Dupa obiceiurile orientale (asa
cum sunt descrise de Roy A.Anderson), cu ocazia logodnei, tnarul plateste un pret (ebr.
mohar) tatalui fetei (Gen 29:18), apoi urmeaza pregatirile de nunta, de care raspunde tatal
mirelui. Se fac invitatii din timp. n ajunul nuntii se repeta invitatiile. Ospatul nuntii are loc la
casa parinteasca a mirelui. Ceremonia casatoriei este foarte simpla si se face pe drum, n timp
ce mirii sunt urmati de nuntasi; mirele si arunca mantaua pe umerii miresei. Urmeaza
banchetul care dureaza mai multe zile, pna la doua saptamni. Daca era o nunta regala, tatal
dadea cadou mirilor o cetate, o provincie sau mai multe. N-as dori sa rapesc cititorului
bucuria de a descoperi singur paralele ntre obiceiul nuntii orientale si istoria mntuirii.
Versetul 9 subliniaza fericirea de a fi printre cei ce au onorat invitatia mparatului Ceresc. Nu
este vorba doar de acel vis fariseic de a mnca la masa aceea" lunga mpreuna cu Avraam,
Isac si Iacov. Ar fi prea putin. Masa nuntii este gustarea bucuriei ca
Mntuitorul a primit pentru totdeauna mparatia. Numai mntuitii, cei care o anticipa astazi
prin bucuria ntronarii lui lisus n inima lor, vor putea gusta acea fericire n gloria
nepieritoare a cerului. Pentru toti ceilalti, domnia lui Christos este o pedeapsa.
Referitor la dreptul de a participa la ospatul nuntii, cititorul poate verifica daca se afla
printre cei invitati si cum se poate bucura de acea masa a comuniunii supreme cu
Mntuitorul si cu cei ce au iubit venirea Lui (Mat 22:14, Rom 8:28, Lc 14:15-24, Apoc 17:14, 1
Petru 1:10.3-11). n punctele culminante, acolo unde Tatal vrea sa vedem ct de mult doreste
El mntuirea si prezenta noastra n cer, se rosteste o fericire (vezi cele sapte fericiri, n
Introducere) sau se spune profetului: Scrie! (21:5) sau: Aceste cuvinte sunt adevarate". n
Apoc 19:9 apar toate aceste trei accente. (Apoc 22:17 se refera la aceeasi invitatie de nunta.
Este pentru oricine. Ai pe cineva caruia sa-i mpartasesti chiar acum bucuria invitatiei pentru
ca
ea
sa
creasca
si
n
inima
ta?)
Bucuria sarbatoririi nuntii a umplut n asa masura inima batrnului apostol care privea
96

extaziat scenauitnd si sa mai scrie! nct s-a prosternat n recunostinta naintea ngerului
Gabriel. Momentul este foarte interesant. Ioan cunostea prea bine Decalogul si niciodata nu
se nchinase unei fiinte omenesti afara de Iisus, Omul-Dumnezeu. Obiceiul de a saluta sau a
ruga pe cineva prin prosternare (nchinare cu fata la pamnt), nu era ceva neobisnuit n
timpurile biblic (Gen. 18:2. 23:7.12, 2 mp 2:15, 2 Imp 1:13). In lumina evidentei din versetele
anterioare este de mirare ca Mardoheu n-a vrut sa se nchine lui Haman (probabil
semnificatia nchinarii era idolatra, sau fiindca Haman era din stirpea , blestemata a lui Agag,
vrajmasul lui Israel!). Este greu de crezut ca Ioan s-a nchinat ngerului ntr-un sens special,
cuvenit numai lui Dumnezeu. Faptul ca nchinarea lui era spontana si fara motivatie idolatra,
este dovedit si de repetarea incidentului ntr-un nou punct culminant, dupa ce Ioan vede
ultimele scene ale Apocalipsei. (22:8). Dar apostolii stiau ca nchinarea la ngeri este interzisa
(Col2:18).
Totusi trebuie sa existe motive pentru care ngerul a refuzat nchinarea, ndreptnd-o
spre Dumnezeu. n primul rnd, se poate crede ca ngerul a vrut sa dea o lectie prin aceasta,
pentru ca mesajul central al Apocalipsei priveste marele test al nchinarii si pentru ca ngerul
razvratit, prefacndu-se drept Christos, va fi adorat de catre multimi (13:8). n al doilea rnd,
nchinarea lui Ioan nu era un simplu salut, era o manifestare a recunostintei pentru viziunea
si mesajele primite. Or, ngerul cu cea mai nalta pozitie cereasca n-a acceptat sa primeasca
pentru sine aceasta multumire. El s-a vazut pe sine doar ca o veriga n acest lant al slujirii, al
mijlocirii revelatiei catre noi. Autorul revelatiei era Dumnezeu, deci Dumnezeu trebuia sa
primeasca nchinarea. n al treilea rnd, ziua n care se petreceau aceste lucruri, n care Ioan a
primit Apocalipsa era Ziua Domneasca" (vezi cele de la 1:10), ziua cultului Creatorului. Era
destul de nepotrivit ca nchinarea datorata Creatorului n ziua Domnului sa fie deturnata n
cinstea altuia, aducnd recunostinta altuia. Gabriel stia din ce motive cazuse Lucifer, fratele
sau mai mare, si a reactionat prompt: Fereste-te sa faci una ca aceasta! Sunt un rob al lui
Dumnezeu, ca si tine, ca si fratii tai care pastreaza marturia lui Iisus" (Spiritul profetiei)!"
Din cele de la Apoc 12:17 stim ca marturia lui Iisus" este unul din semnele de recunoastere
ale ramasitei" din timpul sfrsitului. Gabriel vrea sa spuna ca asa cum Ioan a primit darul
spiritual de a fi profet, asa cum Biserica din timpul sfrsitului este o Biserica-profet (vezi si
10:11), el este un nger-profet. De fapt si alte mari anunturi profetice din Biblie au fost facute
de acelasi Gabriel (Dan:8:16, 9:20-25, Lc 1:19.26). n acest text biblic Gabriel nu se njoseste cu
nimic considerndu-se n aceeasi pozitie pe care o are Ioan, sau Ellen White sau cei ce pazesc
(tin) marturia lui Iisus. Mai degraba el nalta pe toti acestia, dnd totodata un exemplu de
adevarata
nchinare
adusa
Creatorului.
Odata cu scena triumfului asupra Babilonului pedepsit si a nuntii cu Ierusalimul, se
ncheie sectiunea a cincea a cartii, sectiunea timpului plagilor. Babilonul s-a pretins cetatea lui
Dumnezeu pe pamnt, poarta de intrare a Paradisului. Ea (fiindca numele unei cetati este
totdeauna de genul feminin n ebraica si n greaca NT) s-a pretins a fi mireasa lui Christos,
mparatia lui Dumnezeu pe pamnt. In realitate, ea s-a prostituat cu mparatii pamntului,
asemenea Ierusalimului pamntesc n-a fost fidela sotului legitim, a fost rivala de moarte a
Ierusalimului ceresc, persecutnd pe cetatenii ceresti care au activat pe pamnt. Dupa cum n
Babilon autoritatea suprema o are fiara Antichrist, n Ierusalimul ceresc este Mielul. Nunta
Mielului cu Ierusalimul este ceremonia primirii Ierusalimului ceresc drept capitala a
mparatiilor lumii, care, prin aceasta trec n minile lui Christos. Sectiunea urmatoare descrie
domnia si judecata mileniala a lui Christos, descoperind ce se va ntmpla cu celelalte
97

generatii care n-au primit nici pedeapsa plagilor, nici sigilarea Cum vor fi prinse puterile
vrajmase pentru a fi judecate? Ct va dura judecata si cum se va face?

Marea imparatie mileniala si judecata universala ( Apoc.

19:11 - 20:15)
mparatul legitim nfrnge rebeliunea (19:11-21).
Este descris aici evenimentul culminant al revenirii vizibile a lui Iisus (comp. v.ll cu cap.6:1417). Tema razboiului final a fost anuntata deja n cap. 16, dar aici este complet si clar
desfasurata. Acest razboi final nceput de ultima generatie a rebelilor de pe pamnt este
reluat de multimea tuturor rebelilor, sub conducerea lui Satan, dupa cei o mie de ani (20:8-9).
Scena aceasta este o alta viziune asupra evenimentului vazut n cap. 14:14-20 si are ca model
profetiile
din
Is.63:2.3,
Hab
3:8,
Ps
45:2-6,
Ex
15:3.
Numele mparatului care vine ca un razboinic arata n ce rol si n ce caracter vine
Christos a doua oara. Acesta este numele sub care Se prezinta El bisericii din timpul
Sfrsitului (3:14). El este un martor-martir credincios si adevarat. Credincios fagaduintei Lui
si, n opozitie cu Vrajmasul care s-a prezentat lumii ca Christos, El este Cel adevarat".
Christosul adevarat vine din cer,in mod vizibil si lumea este surprinsa nu nchinndu-se Lui,
ci n razboi cu El. Spre deosebire de Antichrist, de modul de a judeca si de a se lupta al
puterilor pamntesti, Iisus judeca si se lupta dupa dreptate. Tocmai acest fair-play (fer-plei
=joc cinstit) care pare sa dea mari avantaje inamicului (care si permite sa foloseasca o gama
mult mai larga si mai variata de manevre) aduce victoria lui Iisus, care este o victorie a
justitiei
Cerului,
nu
a
fortei.
Imaginea lui Iisus revenind are anumite asemanari cu cea din 6:2 si cu viziunea de fond
din 1:14, 2:18. El este descris ca unul care vine sa-Si exercite autoritatea asupra neamurilor
vrajmase. Cei ce n-au vrut sa fie pastoriti de El cu toiagul de lemn al Crucii, cu trestia-sceptru
prin care sunt masurati nchinatorii Sanctuarului ceresc (11:1-2), sunt acum pastoriti cu
toiagul de fier al sabiei si judecatii. Numele Lui, desi scris ca fiind Cuvntul lui Dumnezeu,
nu-l stie nimeni dect El singur, ca si biruitorii din Pergam (v. 12-13.16). Cuvntul prin care
Dumnezeu a creat lumea, vine acum sa judece lumea. Atitudinea lumii fata de Cuvntul lui
Dumnezeu, fata de Christos n felul si n masura n care le-a fost revelat de Providenta lui
Dumnezeu, este ceea ce-i va judeca. Oamenii au iubit mai mult minciunile traditiei omenesti
si soaptele spiritelor rele. Acum trebuie sa stea toti n fata Adevarului.
Ostirea cerului, ngerii care-l nsotesc, sunt descrisi ca si Christos. Culoarea alba
stralucitoare a hainelor si a vesmintelor subliniaza puritatea si justitia cereasca. In toata
aceasta interventie n forta", nu este altceva dect cea mai dreapta dreptate. Cerul intervine
n apararea onoarei lui Dumnezeu si a vietii sfintilor de pe pamnt care sunt tinuti ca ostatici
de catre rebeli. Provocarea ngerului din v.17-18, care se adreseaza pasarilor rapitoare,
mprumuta limbajul obisnuit n antichitate, ca n lupta dintre David si Goliat (1 Sam 18:46), ca
n razboiul mpotriva lui Gog (Ez 39:17-20). Inspiratia nu urmareste sa ne dea informatii
asupra rolului pasarilor n ultimul conflict, ci vrea sa ne spuna ca aceia care au refuzat
invitatia la ospatul nuntii Mielului vor participa, ca victime, la ospatul cel mare oferit de
98

Dumnezeu

corbilor....

ntreaga lume, este surprinsa aici ntr-un conflict deschis cu Cuvntul lui Dumnezeu. El
apare, spre deosebire de albul imaculat al ngerilor, ntr-un vesmnt... patat. Si nu doar patat,
sau stropit, ci muiat n sange. Daca n Is 63:2-3 este sngele edomitilor calcati n teasc" de
catre Yahwe, aici haina este saturata de snge, nainte de a-i calca n teasc (v. 13.15). Acela
care vine ca mparat este Cel rastignit. Spre deosebire de ngeri, El vine n aceasta purpura
imperiala. Noi ne putem albi hainele spalndu-le n acest snge (7:13, 22:14), dar pentru El,
propriul snge este distinctia unica si vesnica. Ceea ce-i va ngrozi pe nenorocitii vrajmasi
adunati
mpotriva
Lui
este
mnia
Mielului
(6:16)
Lumea este condusa la lupta de catre mparatii pamntului, n frunte cu Fiara
(Antichristul papal) si falsul profet (America Protestanta). Se reaminteste aici faptul ca
impunerea cultului fiarei, al imaginii ei politico-religioase si al semnului ei duminical este o
lupta mpotriva lui Christos cel Rastignit, mpotriva Cuvntului lui Dumnezeu care este ca o
sabie cu doua taisuri. Acest Cuvnt este cel ce ne cerceteaza profunzimile fiintei, invitndune la odihna sabatica a lui Dumnezeu (Ev.4:9-12). Ostirile pamntului sunt surprinse
pregatite pentru o batalie care nu este nicaieri descrisa n fapt. Nimeni nu mai schiteaza o
ncercare de rezistenta fata de invadatorii extraterestri. Pregatirea s-a facut, toata lumea s-a
narmat, dar cnd a venit inamicul nimeni n-a putut opune rezistenta. Fiara si falsul profet
sunt prinsi, n ciuda puterilor miraculoase pe care le manifestasera si care le dadusera curaj
sa continue acest razboi mpotriva Creatorului. Institutiile politico-religioase care au
manipulat masele sunt acum prinse. Prinse asupra faptului, demascate, luate ca prizonieri.
Fiind vorba de niste institutii si nu indivizi, nu trebuie sa credem ca n v.20 ar fi vorba de
pedeapsa vesnica a membrilor care compun sau a celor care conduc aceste institutii, ci de
institutiile n sine, care sunt nimicite pentru totdeauna la revenirea lui Iisus. Iazul de foc este
moartea a doua. Aceasta este pedeapsa fiarei hotarta la judecata divina, n sfatul
veghetorilor"
(Dan
7:11).
f.
vt
.

;
Una din revistele noastre oficiate americane sugereaza, ntr-un articol, ideea ca acest
ultim conflict ar putea sa cuprinda si aspecte mai tari". Dupa cum la sfrsitul mileniului, n
continuarea acestui razboi, Satan si ngerii lui conduc lumea ntreaga ntr-un conflict real si
armat mpotriva Ierusalimului, tot astfel, n acest moment premilenial, puterile pamntului
care sunt pregatite sa creada n razboiul stelelor" si n invazii extraterestre, au fost avertizate
de oracole spiritiste (si de Satan personificnd pe Christos) cu privire la posibilitatea unei
invazi extraterestre inamice. Identificnd pe Satan cu Christos, ei vor fi facuti sa creada ca
urmatorul val extraterestru este condus de Diavolul, patronul...,, ereticilor smbatari".
Spiritele i vor convinge sa se narmeze cu cele mai eficiente mijloace de lupta, aparatura si
armament ultramoderne, cunoscute la data aceea, pentru detectare, aparare si atac...Sa nu
uitam ca ngerii rai, desi neputinciosi n fata lui Christos, nu se sfiesc sa ameninte cu forta. Si
sa ne amintim de cuvintele Ellenei White care a prevazut ca orice forma a raului va face salt
la o activitate intensa," si ca puterile raului nu vor ceda, n ultima mare batalie, fara o
ncaierare
disperata."
(vezi
cele
de
la
Apoc
16:12-16)
Dar Biblia arata ca totul va fi fara efect, ca si garda romana de la mormntul lui Iisus.
Armele oamenilor se vor ntoarce mpotriva lor, distrugnd pamntul si contribuind la
transformarea planetei ntr-un tohu-va-bohu" (pustiu si gol), ca acel abis sau haos
99

primordial dinaintea Creatiei. Marele cutremur final, grindina aceea teribila si macelul dintre
oameni nu vor fi suficiente pentru a transforma lumea ntr-un iad viu. Ceea ce nu putea fi
crezut n generatiile anterioare este astazi o banalitate: omenirea stapneste acum cunostinte,
tehnica si armament la care nu se putea visa acum 60 de ani. Ei le-au pus n serviciul
diavolului, ca sa lupte mpotriva aproapelui si mpotriva lui Christos. Dar n final, aceste
arme se vor ntoarce mpotriva lor. Dupa cum distrugerea primei civilizatii terestre (aceea a
gigantilor) s-a facut prin combinarea apelor de sus cu acelea ale abisului de jos (Gen 7:11, 1:7),
tot astfel sfrsitul lumii noastre va veni prin combinarea focului mniei de sus cu focul
mniei de jos. Fulgerele aparitiei glorioase a lui Christos si a tuturor ngerilor, vor fi atintite
asupra pamntului cu raze mai penetrante dect laserul. Tot ce este inflamabil se va aprinde,
apoi si materia neinflamabila. Bazinele de petrol si de gaze naturale se vor transforma n
vulcani si vor avea loc incendii de proportii catastrofale. Dar ce se va ntmpla cu armele
nucleare care exista n cantitati imense, nct pot transforma planeta ntr-un peisaj selenar ?
Unii cred ca Dumnezeu nu va permite asa ceva. Dar Biblia arata ca tocmai n acest mod,
printr-un potop de foc va pedepsi Dumnezeu lumea la venirea lui Iisus (2 Petru 3:10-12).
Focul de sus se va unii cu focul de jos, transformnd lumea ntr-un iad, ntr-un pustiu.
Ultimul verset din cap. 19 arata ca nu numai fiara si profetul mincinos vor fi distrusi, ci
si restul lumii. Evident, sabia este aici simbolul cuvntului divin ca instrument al executarii
judecatii. Nu reprezinta modul precis n care va fi distrus fiecare personal. Imaginea pasarilor
care se satura din carnea victimelor este poetica si subliniaza distrugerea definitiva. n
realitate nici o pasare nu va mai putea supravietui acelei zile. Cum si imagineaza, oare, unii
crestini, ca va ramne atta lume pe pamnt nct va ncepe o domnie a lui Christos pe
pamnt, o domnie a pacii si fericirii ? Cei rai vor fi distrusi. Cei sfinti vor fi luati la cer cu
Iisus (1 Tes 4:17, Ioan 14:1-4). Ce se va ntmpla n acest timp cu pamntul? Fantezia
populara manifestata si n unele sisteme teologice, aplica o serie de profetii ale VT la acest
timp, uitnd ca acele profetii se refereau la Israelul de dupa exil si ca ele nu s-au realizat.
Fiind niste profetii conditionate, ele nici nu se vor mai realiza vreodata (Ier 18:6-11). Cap. 20
vorbeste despre mparatia mileniala, ar nu spune ca ea sfintii vor domni pe pamnt, ci vor
domni cu Christos" (20:4) o mie de ani. Unde este Christos cu sfintii dupa venirea lui Iisus?
Biblia indica spre cer. Cautati pasaje biblice din VT (asemenea celui din Is 2:10-22) sau din NT
care subliniaza distrugerea completa a lumii la revenirea lui Iisus.
Domnia si judecata mileniala ( cap.20).
Acest mileniu apocaliptic a dat nastere la cele mai fantastice speculatii si a creat multe
controverse inutile. Dar cei care studiaza acest capitol descaltati de prejudecati si de povesti
populare, pot vedea lucrurile n mod clar. Adventistii sunt singurii care cred ca n timpul
mileniului nu va exista viata pe pamnt, ca pamntul va deveni o temnita a diavolului si
numai dupa acest mileniu sabatic, dupa pedeapsa finala a diavolului cu toate ramurile lui,
pamntul
va
fi
facut
nou,
recreat.
Descrierea legarii Diavolului este numai n simboluri (v.1-3). Daca lantul, balaurul, cheia,
sunt simboluri, n-avem de ce sa credem ca abisul ar trebui nteles n sens propriu, o prapastie
adnca sau o fntna parasita, cu capac si ncuietoare... Diavolul este spirit si nu poate fi
ncatusat de niste elemente, materiale Numai cuvntul sj faptele lui Christos i pot restrnge
activitatea. (Pentru o tratare mai ampla a subiectului, revedeti explicatiile de la cap. 12:9-12).
100

Singura activitate a ngerilor rai este lupta mpotriva lui Dumnezeu, provocnd la pacat si
distrugnd pe oameni. O activitate restrnsa de Dumnezeu, n limitele dreptatii Lui, dar
eficienta, si atotprezenta n lume. nsa cnd dreptii vor fi luati la cer, iar cei rai nimiciti la
revenirea lui Iisus, Satan va fi legat n lanturi" prin acest eveniment. Abisul, ncuietoarea si
pecetea, subliniaza faptul ca nu va avea nici o posibilitate de iesire din situatie.
Credinciosii persecutati devin regi si judecatori ai lumii (v.4-6). Sufletele martirilor din
trecut mpreuna cu sufletele martirilor din timpul ultimei persecutii (13:15,6:11,16:6, 18:24)
judeca pe judecatorii lor. Este descris aici un tribunal infinit mai nalt dect cel de la
Nurnberg, n fata caruia vor fi strigate toate numele care n-au fost scrise sau au fost sterse din
cartea vietii (v.15). Acestea nu sunt spirite fara corp ale celor morti, n ciuda limbajului folosit
de Ioan. La sfrsitul versetului se spune ca sunt fiintele nviate la venirea lui Christos. Aici
sunt vazuti numai martirii ca judecatori si preoti-regi, dupa cum n alte scene de triumf sunt
vazuti numai cei din ultima generatie. Dar Biblia ne spune ca toti credinciosii vor participa la
aceasta judecata mpotriva lumii si a ngerilor rai (1 Cor 6:2-3, Ob 21, Dan 7:27). Durata de o
mie de ani nu nseamna ca domnia lui Christos si a sfintilor va avea sfrsit, ci ca Christos
mpreuna cu sfintii domnesc n acest timp, punnd capat existentei razvratirii n univers.
Dupa aceea mparatia lui Dumnezeu va continua sub o alta forma, pentru toata vesnicia (1
Cor. 15:22-25-28, Apoc 22.5). Mileniul are si un aspect sabatic. nsusi Satan va trebui sa
sabatizeze"
(Lev
25,
26:34-35,
2
Cr
36:21).
Cele doua nvieri (v.4:u.p6). Prima propozitie din v.5 trebuie nteleasa ca o paranteza,
astfel totul are sens. Exista o nviere a celor fericiti si sfinti la nceputul mileniului (inaugurat
prin venirea lui Iisus, si o nviere a celorlalti la sfrsitul mileniului. Ceilalti sunt nefericiti si
nesfinti, ei vor cadea iarasi sub puterea pacatului si a lui Satan dupa ce vor nvia (v.8-9).
Soarta lor a fost hotarta de mult, n timpul judecatii preadvente, dar n timpul acestei
judecati este hotarta rasplata fiecaruia dupa faptele lui. Judecata mileniala nu mai are de-a
face cu natiuni si cetati, ci cu indivizi. Chiar si ngerii rebeli sunt judecati ca indivizi. La
sfarsit Satan va fi dezlegat n acelasi mod n care a fost legat. Sfintii vor fi adusi napoi pe
pamnt, mpreuna cu Christos si pacatosii morti vor fi nviati. Cetatea Sfnta, capitala de
drept a ntregului pamnt, se va cobor din cer (Ev 11:10.16, 12:22, Gal 4:26, Apoc 21:2)
inaugurnd noirea lumii. Dupa cum cetatea sfnta care apare n v.9 nu a fost pe pamnt n
tot timpul mileniului ci coboara la sfrsitul mileniului, tot astfel si neamurile din v.8 n-au
trait pe pamnt n tot acest timp. Ei sunt pacatosii nviati. Aparitia lor da iarasi ocazie de
activitate Satanei. Are acum pe cine pacali. Nu-i mai poate minti ca el este Christos, dar i
convinge sa continue razboiul nceput nainte de mileniu, asigurndu-i ca dreptatea este de
partea lui, ca Christos si ntregul cer n-au dreptate,ca el i-a nviat, ca el si cu ngerii lui,
mpreuna cu inteligenta umana din toate timpurile au suficienta putere sa cucereasca Noul
Ierusalim. Razboiul lui Gog si Magog din Ez 38-39 (care nu s-a mplinit cu Israel la timpul
prezis, dupa ntoarcerea din robie, ca si profetiile din cap.36-37 si 40-48) se va mplini n acest
ultim asalt paranoic si disperat al tuturor nefericitilor lumii care s-au obisnuit sa-si lase
mintea controlata de argumentele lui Lucifer. Numarul lor...ca nisipul marii... este cea mai
tragica metafora din Biblie. Miliardele pentru care Christos a murit, trte n rebeliune de
ngerii apostati...Toti cei ce au respins invitatia lui Dumnezeu n timpul vietii, nu vor mai
avea
o
alta
sansa.
Pedepsirea celor rai are loc chiar n momentul n care asalteaza cetatea. Fara ndoiala, au
101

avut timp suficient sa se pregateasca de un atac armat. Biblia spune ca focul mniei lui
Dumnezeu, un foc supranatural i-a mistuit. Nu exista un termen mai clar si mai tare care sa
descrie pedeapsa exacta pe care o vor primi cei rai (Mal 4:1, Ob 16, Ev 10:27, Mat 10:28, Ez
28:16-19). Unii prefera sa admire flacarile si fumul vesnic din imaginea metaforica a v.10.15,
fara sa observe care este sensul metaforei (v.14, cap 21.8). Moartea a doua nseamna moartea
fara
nviere,
o
pieire
vesnica.
Ultima scena (v. 11-15) priveste aceeasi judecata finala din punct de vedere al dreptatii
desfasurarii ei: focul iadului va fi mpartit fiecaruia dupa gradul de vinovatie (v. 12 u.p.).
Focul acesta este supranatura| (Is 30:33). Numai un asemenea foc poate tortura si nimici pe
Satan si poate pedepsi n mod selectiv pe oamenii razvratiti. Scena judecatii mileniale se
deschide prin a doua venire a lui Iisus ca Judecator suprem (v. 11,).Tronul alb, ca si calul alb
(19:11) si norul alb (14:14) sunt simboluri ale dreptatii judecatii Lui. n fata acestei dreptati de
un alb nspaimntator, cerul si pamntul sunt descrise ca alergnd sa se ascunde din fata Lui.
Si nu s-a mai gasit loc pentru ele". Cine mai ramne n viata n acest timp? Toti oameni sunt
judecati ca morti, dar sunt nviati ca sa-si poata primi plata (v. 13). Nimicirea este att de
completa nct si moartea si mormntul pier mpreuna cu vaietele si durerile pentru
totdeauna (vi4, 21:4). Unde se mai poate gasi loc pentru un iad vesnic ntr-o lume n care
toate
lucrurile
devin
noi?
(21:5).
De ce nu accepta Dumnezeu si pe cei pacatosi n mparatia slavei Lui? Fiindca cei ce
sunt necredinciosi lui Iisus n aceasta viata, ar fi necredinciosi fata de El si n lumea viitoare si
ar crea o noua rebeliune n cer." (RH Sept 28, 1897). Vezi si Is 26:10.

Inoirea tuturor lucrurilor ( 21:1-22:5)

Ultima viziune a lui Ioan este aceea a noirii lumii noastre (v. 1), noire inaugurata de
coborrea Noului Ierusalim (v.2-3)care vine cu putin timp nainte de curatirea prin foc a
ntregului pamnt (20:9). Versetele 3-8 sunt cuvinte ale lui Dumnezeu referitoare la aceasta
noire totala si la conditiile cetateniei vesnice n Noul Ierusalim. Toate lucrurile vor fi facute
noi atunci (v.5), numai inima omeneasca trebuie sa se noiasca acum. Ca si noirea lumii,
noirea inimii ncepe prin coborrea din cer, de sus a tronului lui Dumnezeu si nu prin
zidirea de jos, de la pamnt la cer, a unei dreptati (religii) proprii, asa cum a facut de la
nceput Babilonul. Si dupa cum noirea lumii ncepe prin curatirea cu foc divin a tuturor
urmelor razvratirii, mistuindu-le pentru totdeauna, la fel si noirea spirituala, sfintirea vietii,
ncepe cu focul Spiritului care curateste inima de pacat (moartea omului vechi), fara sa mai
ramna n suflet vreo miasma de tortura vesnica. Toate lucrurile vor fi noi. Dar nu va mai fi o
noua razvratire. 2 Petru 3:13.
Cerul, pamntul si marea sunt domeniile Creatiei originale ale lui Dumnezeu. Aici ni se
spune ca toate se vor noi (21:1). Primele opt versete par sa reflecte cele scrise de Pavel n
Rom.8:12-23. Enumerati asemanarile. Marea nu va mai fi" nu vrea sa ne informeze ca pe
noul pamnt nu vor mai exista mari. Ele sunt o parte a creatiei originale (Gen 1:10).
Exprimarea trebuie nteleasa n relatie cu cerul dinti, si pamntul dinti. Articolul definit de
la marea, (marea aceea) arata ca autorul se refera la marea dinti, la oceanul terestru si la
marile blestemate de poluare si de plagile divine ale lumii vechi.
102

Este esential sa stim ca noua lume va fi diferita de cea de astazi. Aceasta viziune finala
nu intentioneaza sa ne dea informatii precise despre tot ce va fi si cum va fi (2 Cor 12:4).
Imaginile din Is 65 sau din alte locuri profetice, care stau ca model pentru anumite scene si
expresii din capitolele finale ale Apocalipsei, sunt niste umbre slabe, niste prefigurari ale
lumii viitoare, nu realitatea nsasi. De exemplu, Is 65:17-25 prevedea o noire extraordinara a
tarii lui Israel si a lumii, dupa pedeapsa exilului, dar acea noire nu este a tuturor lucrurilor,
asa cum vedem aici n Apocalipsa. Acolo sunt nca prezente cele mai dureroase dintre
'lucrurile vechi': moartea si pacatul.
Pentru a ntelege descrierea cetatii din cap. 21-22 este nevoie mai mult de o credinta
copilareasca dect de explicatii. Cetatea este plina de lumina aceea care a luminat lumea la
Creatie nainte de a straluci soarele (21:23, 22:5). Acolo va fi Paradisul pierdut de Adam si
pomul vietii (22:1-2; nici atunci nu vom avea o nemurire naturala- 22:14). Dar mai mult dect
stralucirea aurului strazilor si a zidirilor de diamant, mai mult dect paradisul cu toti pomii
lui (mai putin unul!), mai mult dect ntlnirea cu cei dragi, cu sfintii si cu ngerii, este
fericirea de a vedea ntotdeauna fata Tatalui' '(V. 4, Ex 33:20). Si vor mparati n vecii
vecilor" (V. 5).

103