Apare o d a i a p e l u n a
• **+*+*+****4++**++^--+++**+?*+^<^^
ANUL I. — No. 7.
Crt
In puterea Duhului Sîânt
REVISTA
ABONAMENTE:
In ţară . , lei 50
In America dolar 1
£,3 <•,,. J E S C ;T-MSW»W.
1) Semne şi minuni pe Madagascar.
2) In luptă cu trei duhuri.
3) Este voinţa lui D-zeu ca un creştin să rămână
bolnav ?
•^••••••••••••••••^^•^••••^•^^•«^••••••••••••••••••w* : : ^ * < > V V ^ ^ ^ # # # ^ * ^ * * # ^ ^ ^ ^ * > * ^ ^ ^ ^ * ^ ^ * ^ * ^ * ^ V V ^ N K ^ V 4 > - »
Madagascar e o insulă pe coasta de răsărit a A-
fricei. Lucrarea în această ţară, este rodul rugă­
ciunilor cu lacrimi ale unor sfinţi, cari deja sunt
duşi acasă, (trecuţi din viaţă) Convertiţii au abzis
dela vechile lor indeledniciri religioase idolatrice,
însă salvarea prin rugăciune o primesc numai a-
ceia, cari sunt convinşi că Dumnezeu ascultă ru­
găciunea.
Astăzi poate să îie lăţită vestea îmbucurătoare,
deoarece Dumnezeu a deschis ferestrele, şi a gă­
sit o redeşteptare minunată, prin minuni şi semne,
şi aduce mântuirea multor suflete care sunt ostenite
şi împovărate de păcate.
Ar îi bine ca îiecare cetitor al acestui articol,
care este extras din scrisorile unui martor ocular,
care a participat la minunata lucrare a Duhului
Sîânt, să îngenuncheze înaintea Domnului, înce­
pând a se ruga după astîel de Har. Rugaţi-vă ca
prin prezenţa sfânta a lui Dumnezeu, această lu­
crare şi evanghelizare să aibe lăţire şi înaintare
pentrucă cerurile să îie deschise mai larg, iar mun­
ţii greutăţilor să se topească, „pentru ca Numele
Său să îie cunoscut între popoare".
Cavela, o îemee de aproape 60 ani, încetând din
viaţa a îost dusă într'o Biserica, mai înainte de a
îi îmormântată; nu într'un scriu, ci înîăşurată în­
tr'o pânză cum se obicinueşte în general prin Ma­
dagascar. In timpul ce se cânta o cântare de laudă,
spre uimirea celor prezenţi, moarta se deşteaptă,
rămânând complect bine. Din acel timp şi până
astăzi ea e recunoscută ca „înviata" aşa o numea.
In scurt timp după aceasta Domnul a botezat-o
•* +++**>++++++++*++**++++++^^
8 PAGINI IULIE, 1932.
RELIGIOASA
Nu nouă, Doamne, nu nouă ci Numelui Corespondenţa şi comenzile se adre­
Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, sează Eug. Bodor. Bulevardul Regele
pentru credincioşia Ta ! Ps. 115 : 1. Ferdinand No. 16 Burdujeni-Suceava.
S U M A R U L :
4) Practicile Vech. Test. în lumina Noului Test.
5) Cercaţi Duhurile.
6) Isus Hristos răstignit.
7) Pocăinţa unui comunist.
cu Duhul Sîânt, şi i-a dat însărcinarea de a măr­
turisi pe Isus, compatrioţilor săi. La început ea
a reîuzat spunâud: „Scumpe Mântuitorule, eu nu
pot vorbi, eu sunt prea neputincioasă pentru acea­
sta". Insă El a vorbit iarăş îa inima ei. „Dute pre­
dică în Numele Meu, şi vindecă pe bolnavi".
Deatunci ea a plecat, şi în simplitate şi tăcere
mărturisind pe Isus, şi prin rugăciunea credinţei
vindeca pe bolnavi. Minunat s'a descoperit Dumne­
zeu prin ea, atât pentru mântuirea şi salvarea su-
îletelor, cât şi prin vindecarea bolnavilor. Chiar
însuşi cazuri de nebunie şi demonizaţi au îost vin­
decaţi prin simpla ei credinţă şi rugăciune.
Totuşi înainte de a-se ruga cu bolnavii, ea punea
unele întrebări: „V'aţi pocăit voi de păcatele voa­
stre? Şi promiteţi voi că veţi lepăda idolii voştri?"
într'o zi a îost adus la ea de către doi prieteni
un om legat cu îunii spre a se ruga pentru el.
La îel întreabă Ravela pe cei doi oameni. După
ce au răspuns întrebărilor ei, ea s'a rugat pentru
bolnav şi pornnei să-l deslege ca să umble. Şi a-
cest om, era întocmai ca demonizatui depe vremea
Domnului Isus, căci ori ce-i cădea în mână nimi­
cea şi strica; totuşi a îost vindecat momentan.
Astăzi, după 2 ani este încă sănătos şi în com­
plectă raţiune.
După aceea ea a primit promisiunea că pentru
lucrul ei misionar, care mereu era în dezvoltare,
va găsi conlucrător, şi nu mult după aceea a în­
tâlnit un om numit,
Majaofera. Ea a cunoscut în dată că acesta e
chematul lui Dumnezeu, şi apoi îi zise lui: „Dum-
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
nezeu rni-a arătat că tu îmi vei ajuta în această
lucrare, şi în timp ce ea şi-a pus mamele peste el,
a repetat de două ori: „Dute în Numele Domnu­
lui, roagă-te şi aşteaptă-L pe El".
După o zi sau două, pe când şedea în odăiţa lui,
s'a pogorât Duhul Sîânt peste el. şi câteva zile a
îost inundat de această putere şi plinitate.
Când a îăcut cunoscut soţiei sale că el a primit
o chemare clară şi hotărâtă, de a vesti Evanghelia
în întreg cuprinsul insulei a găsit-o şi pe ea aşa
de pregătită pentru aceasta prin harul lui Dumne­
zeu, căci îără nici cea mai mică împotrivire ea a
îost cu totul de acord, ca să-l lase să plece din
mijlocul îamilieilor cea numeroasă, ori ce i-ar costa.
îndată după această întâmplare, Rajaoîera se aîla
în drum spre satul său natal, când pe cale îi iese
un orb înainte, cu rugămintea să se roage pentru el.
O clipită de ochi a durat după aceasta. „Dacă
te rogi pentru el" i şoptea vrăşmaşul, „şi el nu
se vindecă, atunci te vor râde". O altă voce însă
îi zise: „Lucrează in puterea Domnului". Atunci
el s'a rugat, şi omul şi-a căpătat vederea.
In acest timp slujba sa a îost Însoţită de vinde­
cări minunate. Peste 30 de cazuri, orbi au căpătat
vederea, dintre care 7 copii dintr'o îamihe, care
din naştere se născuseră îări vedere,
Uu om în urmă cu 14 ani pe îrontul îrancez,
şi-a nimicit complect vedere? prin gazele otrăvi-
toare. El era dus de mână c< pe orice orb, până
la Biroul Guvernatorului, pentru aşi lua pensia; a-
cesta era îoarte bi ie cunoscut le Guvernatorul
general şi de toate persoane: marcante. într'o a-
dunare pe care o ţinea Rajaoîera, Domnul Isus s'a
îndurat de acest om, şi i-a dat ochi noui. Atunci
ei s'a dus la Biroul Guvernatorului şi-a spus că nu
mai are nevoe de pensie, deoarece acum poate sin­
gur să muncească spre aşi agonisi existenţa.
Cazul a îost adus la cunoştinţa Ministrului
Coloniilor în Paris, spre a hotărî asupra omului
care îşi căpătase vederea. Ministru Fa îelicitat, şi
şi»a exprimat dorinţa ca şi alţi să aibe îericirea
de un aşa privilegiu. Iar în ce priveşte pensia, ea
s ă i iie dată şi mai departe în mod regulat.
Acum încă un caz al unei vindecări renumite.
Un om care avea un picior ţeapăn, din care cau­
ză un an întreg petrecuse în spital, abia putea
merge în sprijinul unui băţ, a venit la adunarea
lui Rajaoîera, pentrucă să se roage pentru el. Ra­
jaoîera i-a pus întrebarea: „Ai lepădat tu idolii
tăi? Acesta i-a răspuns că da. Rajaoîera a mers
şî mai departe. T i ai încă doi idoli ascunşi! Să-i
aduci mâine aicea dacă vrei să aparţii Domnului
Isus, şi numai Lut să te rogi".
După aceasta Rajaoîera s'a pogotât după Plat­
formă, şi s'a rugat împreună cu el, apoi i-a po­
runcit să umble ncoace şi în colo îără băţ. Cu
mare nevoe şi chiar sub dureri mari, ascultă omul,
pe când Rajaoîera îl ajuta. Toată asistenţa între
timp cânta o cântare. Paralizia piciorului, precum
şi durerile au trecnt imediat şi omul putu să um­
ble. Prin aceasta, îiinţa lui a îost schimbată şi
aparenţa îeţii a îost luminată ca şi cum o suflare
sîântă a venit peste el.
Adunarea a îost pătrunsă până la lacrămi de
această întâmplare şi toţi măreau pe Dumnezeu,
cu glas tare. Rajaoîera zise atunci unui asistent
în limba îranceză: „Poţi să iai D*ta băţul acesta
acasă", iar către cel vindecat zise: Deacum să te
sprijineşti pe Isus".
Limba maternă este cea malaică. înainte de a
îi botezat cu Duhul Sîănt, Rajaoîera nu cunoştea
limba îranceză. Insă Duhul Sîânt i-a dăruit acest
dar minunat, aşa că nu poartă la sine numai N.
T. în limba malaică, ci şi în limba îranceză, căci
sunt ocaziuni când se cere ca şi vizitatorilor eu­
ropeni, să li se vorbească clar, calea vieţii.
Mai departe vedem încă cazuri cum sufletele
găsesc eliberare de îanatism.
Aci este, C a b e l a z e , o răsleaţă conducătoare în.
rugăciuni către Zeităţi în satul ei, şi proprietara
unui bolovan căruia i sau închinat 4 generaţii
dearândul şi îl adorau cu multă slavă. Ea mai
avea şi o trompetă cu care îi chema la băuturile
spirtoase, la petreceri şi dansuri drăceşti, până
ce ajungea în delir, (nebunie).
Această vrăjitoare a îost inîormată prin svo-
nuri, despre adunările ce le ţinea Rajaoîera, şi a
venit să participe şi ea, cu o neexplicabilă înfo­
metare sufletească.
Duhul Sîânt a pătruns inima ei, şi ea şi-a re­
cunoscut păcatele, plângând apoi şi-a mărturisit
vinovăţia servitorului lui Demnezeu, ca să se
roage pentru ea. Deasemenea i s'au pus şi ei ne­
clintitele întrebări: „Te căeşti tu? Vrei tu să te
predai lui Isus? „ D a " a răspuns ea. „Vrei să le­
pezi idolii tăi? Ea a consimţit, apoi Rajaoîera i-a
mai zis: „Să-mi aduci bolovanul aici".
La început tăgădui că ar îi ea stăpâna bolo­
vanului, însă Rajaoîera, stărui şi îi zise că sa­
tul întreg se închină acestui bolovan cu smere­
nie şi plecăciune, mai bine de 200 de ani. Ea era
stăpâna lui. In sîârşit, ea se duse ca să aducă bo­
lovanul. Când s'a întors a plâns cu amar păca­
tele ei.
Rajaoîera o puse şi mai mult la probă. El o mai
întrebă: „Unde e trompeta cu care chemai tu oa­
menii la petreceri şi la băut? Vrei tu să te pocă-
eşti într'adevăr cu sinceritate?"—„Da!" „Bine, a-
tunci adă trompeta aici".
După ce ea predase totul şi a venit acasă fără
bolovan şi îără trompetă, a apucat-o puterea
vrăjmaşului cu mare îurie şi i-a poruucit să rea­
ducă bolovanul şi trompeta. Biata îemee, care de­
veni sub stăpânirea deavolului, a venit noaptea*
la locuinţa lui Rajaoîera ceeace nu era [îngăduit
unei îemei malaice. „Dă-mi bolovanul şi trompeta"
i-a zis ea. Insă Rajaoîera s'a rugat serios şi lung
timp, pentru această sărmană îemee stăpânită de
demon. Deodată a scos un strigăt mare, şi-a fost
eliberată.
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
Ah, cum s'a b u c u r a t ea d u p ă aceasta, despre
Liberatorul ei minunat, Isus.—De atunci ea n u
mai sună din t r o m p e t ă la strângeri p e n t r u bău­
turi şi petreceri, ei se a u d cântări de l a u d ă spre
mărirea lui D-zeu.
C â n d Rajaoîera se roagă, se simte imediat că
el are legături cu Dumnezeu. Cu î a ţ a î n d r e p t a t ă
cu totul în sus şi plină de strălucire, el îşi v a r s ă
suîletul său lui Dumnezeu. C â n d el vorbeşte, lasă
ca vocea lăuntrică a D u h u l u i Sfânt să-i s p u n ă ce
trebue să vorbească şi le-o spune asta tuturor,
că t r e b u e să asculţi în totul de ceia ce D u h u l
Sîânt îi spune. Chiar d a c ă ar îi împotriva voinţei
lui. Predicile lui Rajaoîera, sunt t o t d e a u n a simple,
ioarte clare, corecte şi însutite de o m a r e p u t e r e
Dumnezeească. Oamenilor le şi dovedeşte vino­
văţia şi rezultatul e că ei, mărturisesc liber pă­
catele. In ultimul timp s-au înfăptuit sute de vin­
decări şi minuni, cari cu uşurinţă se p o a t e cerceta şi
dovedi realitatea ior. T r e b u e ca din pieptul nostru
să isbucnească p e n t r u aceste î a p t e măreţe, p e
care D-zeu le îace şi în zilele noastre, cântări
de l a u d ă şi mulţumiri către Tronul Celui P r e a
î n a l t ; totodată cititorii noştri să înţeleagă însem­
n ă t a t e a acestor lucruri m ă r e ţ e care se înîăptuesc
pe întreaga î a ţ ă a pământului, prin p l o a e a t â r ­
z i e (botezul cu D u h Sîânt şi îoc) şi care îoc Du­
mnezeesc a r d e şi pe insula Madagascar.
tr. din „Meher Lieht" de Eugen Bodor
In luptă cu trei Duhuri
Efeseni 6:12
Este de netăgăduit că vremurile prin care ne
strecurăm sunt de îngrijorat. Cei ce n u trec nepă­
sători prin î a ţ a acestor vremuri, îşi p u n des, îel
de fel de întrebări şi caută lămurirea sau isvorul
acestui şir de necazuri.
Nici ştiinţa, nici medicina, nici filozofia, nici so­
ciologia şi chiar nici cea m a i abilă m e t o d ă sau
ştiinţă n u ne pot ajuta, pentrucă mijloacele lor
sunt mărginite. Mai este un mijloc ajutător, şi a-
cesta este Biblia. Obiectivul acestui ochiu d u m n e ­
zeesc este a t â t de bine fixat, încât nici o anorma­
litate îie în lume, îie în Biserică, n u r ă m â n e nedes­
coperită; nici chiar cel mai mic eveniment. Abia
acum d u p ă a p r o a p e 2000 ani es la iveală adevă­
rurile vorbite şi scrise de apostolul Pavel, Biseri­
cii din Efes. Biserica lui D u m n e z e u d u p ă Sî. Scrip­
t u r ă sau apostolică iiind o unitate cârmuită de pu­
terea Duhului Sîânt, la r â n d u l ei e a t a c a t ă în mer­
sul ei tot de puteri duhovniceşti ale duhurilor rele.
F ă r ă ca cineva să îie înzestrat cu d a r u l descer-
nerii duhurilor, un m i n u n a t a p a r a t de control al
puterilor streine de Dumnezeu, poate observa că
ne aîlăm în luptă cu 3 duhuri.
1) Duhul lui Mamon. Cine nu~şi aduce aminte
de căldura şi însufleţirea de care e r a u cârmuiţi
tk* - xjr
cei ce a c u m 7-8 ani stăruiau cu toată p u t e r e a d u p ă
botezul cu D u h u l Sfânt? Una din virtuţile ce-i
deosebea de viaţa veche era jertfa, p e n t r u c ă mi­
n u n a t a lucrare să ajungă cunoscută la mai multe
suîlete. Şi chiar în scurtă vreme s'a realizat mi­
n u n a t e biruinţi. Ce este astăzi ? Chiar acei ce e r a u
atunci umpluţi cu D u h u l Sîânt şi îmbrăcaţi cu pu­
tere de sus, azi sunt plini de duhul îngrijorărilor
vieţii (mamona) şi îmbrăcaţi cu h a i n a chipului
veacului acestuia. D u h u l lui Mamon cu p u t e r e a lui
draconică a stins în cei mai mulţi copii ai lui D u m ­
nezeu r â v n a credinţei depline, şi i-a îăcut robi.
E d r e p t că ei vin la a d u n a r e , conlucrează la aşa
zisa lor chemare, însă î ă r ă dragoste şi î ă r ă r â v n ă .
D u h u l lui Mamon este o a d e v ă r a t ă lepră în Bi­
serica lui Dumnezeu. El paralizează chiar p e cei
m a i jertîelnici m a r t o r i ai Evangheliei. Criză—e pri­
mul glas al mamonei, şi acesta e vorbit chiar şi
de copiii lui Dumnezeu. Şi chiar când ajung au îace
ceva p e n t r u Dumnezeu, ei îac cu m u r m u r şi silă.
Toţi acei copii ai Domnului îie ei botezaţi cu D u ­
hul Sîânt sau îie că stărue d u p ă El, d a r care tot
m u r m u r ă şi se plâng că a r îace şi ei d a r n u pot
sunt cuprinşi de vicleana putere; a duhului lui ma­
mon. D u m n e z e u n u cerşeşte la p o a r t ă sau p u n g a
nimănui, ci cei ce ajută lucrul Său o îac din cre­
dinţă şi dragoste.
2) Duhul gingăşiei (sensibilităţii). Acest duh, d e
o r a r ă îineţă îşi a r e u n rol îoarte i m p o r t a n t în
lucrarea de nimicire h o t ă r â t ă de deavolul în con­
tra Bisericei. Atât credincioşii Bisericii cât şi oa­
menii din lume, n u vor mai suferi î n v ă ţ ă t u r a să­
nătoasă. II Timotei 4:3-4 în legătură I Timotei
3 : l-5j—par a îi o clară ilustrare a vremurilor din
zilele noastre. Oameni, h a i să zicem credincioşi,
nu sufere nici u n î n d e m n sau m u s t r a r e spre în­
d r e p t a r e . P e n t r u orice caz, fie mic îie mare, ei
caută motive de desvinovăţire, p â n ă acolo că u-
nele motive sunt chiur n e a d e v ă r a t e . P r i n u r m a r e
dacă chiar credincioşii n u sufere î n d r e p t a r e sau
mustrare, duhul gingăşiei cucereşte tot m a i multe
inimi însă, n u de cele sfinte ci din cele întinate.
Acestea îiind întinate şi amare, întinează şi ama­
rase şi p e altele, şi astîel nelegiuirea progresează
înmulţindu-se, iubirea se răceşte, oamenii devin
aprinşi, mânioşi, supărăcioşi, d u c o viaţă ambiţi­
oasă şi nesîântă, p e n t r u c ă nu se lasă a îi îndrep­
taţi şi astfel opera lui satan e strălucită. Ce ră­
m â n e n e a t ă c a t de d u h u l lui Mamon, duhul gin­
găşiei e h o t ă r â t a nu-l lăsa sănătos.
3) Duhul desbinării. Acest d u h este o puternică
lucrare lui anticrist. Este stabilit că orice unitate,
societate, alcătuire, popor sau naţiune, n u se pot
mai uşor nimici, decât atunci când e î m p ă r ţ i t ă
sau desbinată. Acţiunea d u h u l u i desbinări e aşa d e
clară, că chiar cel mai simplu m e m b r u al Bise­
ricei o poate cunoaşte. Bineînţeles d a c ă e treaz
şi d a c ă duce o viaţă sfântă.
Zdruncinul, zavistia şi frământarea popoarelor
chiar a aeelor bine aşezate, este a t â t a de neliniş-
•'
;
' -*>:S,...
 IOM
CREDINŢA APOSTOLICĂ
titoare. însuşi cel mai mare institut de împăciuire
„Liga Naţiunilor", care vrea să menţină echilibrul
păcii, n'are câteodată soluţii aşa de convingătoare
ca să liniştească pe desbinaţi şi învrăjbiţi.
Pe tărâmul religios acest duh face aceleaşi, ba
şî mai mari ravagii. Chiar în cefe mai închegate
Biserici, fie într'un chip, fie în altul, duhul desbi-
nării îşi îace loc. El lucrează chiar între copiii lui
'O e. ui nezeu, şi îşi ia ca subiecte lucruri dm Sfânta
Scriptură. Urmele lucrării acestui duh le găsim şi
în Bisericile primitive. De pildă în Biserica Co­
rintenilor, Galatenilor, Filipenilor, Efesenilor etc.
Duhul desbinării îşi găseşte minunate intrări în
Bisericile lui Dumnezeu pe două uşi: 1) Forma şi
2) Convingerea. Biblia este una, planul de mân­
tuire este unul. Dar credinţele să zicem aşa—cele
creştine, sunt cu sutele. Deodată te pomeneşti cu
câte unul, că îşi ia câte un verset, îie din punct de
vedere al îormei, îie al convingerii, îşi îace din
el un steag şi pleacă. In nebunatica lui pornire
nu se mai uită la nimic. Cine nu îace ca el e ră­
tăcit, e îiul ghenei etc. Şi vezi pe unii sărmanii
„ F a c ă - s e v©ia T a " . Mat, 6, 10.
„ D a c ă v a v r e a D o m n u l " . îac. 4,ţ£.
in timpuri de boală, când medicii şi medicina
nu mai pot salva, omul caută refugiu la susnu-
mitele citate biblice. In timp, ce aşa multe şi va­
riate piedici stau în calea vindecării divine, tre­
buie prin urmare să lămurim.
Cineva se poate întreba, cum pot să ştiu, dacă nu
cumva este voinţa lui Dumnezeu, ca eu să rămân
bolnav? Atâta vreme, cât aceasta e o întrebare,
liberă, cum pot pentru aceasta să mă rog eu cu
credinţă ?—Aici paie, că se ating Adevărul şi ră­
tăcirea. Dacă nu sântem siguri, care e voinţa lui
D~zeu, e imposibil de a ne ruga cu credinţă. Ci­
neva poate zice: „Eu mă pot ruga cu stăruinţă
înfocată lui D-zeu, ca el să facă tot ce e mai bine
pentru mine, prin care cred, că El mă va vinde­
ca, dacă voieşte". Câtă vreme ne rugăm astfel,
ne rugăm cu o deplină predare, însă aceasta nu
e „rugăciune cu credinţă". Aceasta e într'adevăr
cu putinţă, numai dacă eu sânt sigur, că rugăciu­
nea mea e după voia Domnului. Este o mare ră­
tăcire de a cugeta în ce priveşte vindecarea, că
un copii al lui D-zeu nu trebue să ştie, care e
voinţa Părintelui ceresc cu el.
Pentru ca să ştim aceasta, trebuie să ne lăsăm
conduşi de Cuvântul lui D-zeu. E Cuvântul Său,
care ne promite vindecare. Promisiunea din Iacob
5 e aşa de sigură, încât nu se poate tăgădui. Ea
confirmă numai alte citate biblice, cari deasemeni,
sânt la fel de puternice, şi ne arată, că Isus Hristos
ne-a răscumpărat din toate boalele noastre şi toate
că îae aceste lucruri sub cârmuirea unei puteri
care socotesc ei că ar îi dela Dumnezeu. Dar de
unde? Ea e puterea duhulni desbinării. Ei pot îi
prinşi cu Iacob 3 : 13-16. E foarte interesant că
sunt unele răsvratiri aşa de pocite, că ai crede
că nu-şi vor căpăta aderenţi, şi totuşi oamenii săr­
mani care nu vor să intre în ceruri prin uşa care
e Isus, cad în mreja acestor soi de robi ai duhu­
lui desbinării.
Toţi nemulţumiţii, ingânfaţii, doritori de a stă­
pâni peste alţii şi de a îi şi ei ceva, toţi doritorii
•
de mărire deşartă şi viţioşi, sunt cei mai predes­
tinaţi a cădea în cursa duhului desbinării.
Scumpe frate şi soră! Bagă bine de seamă şi
te cearcă în faţă Duhului lui Dumnezeu, şi vezi
dacă nu cumva şi tu eşti cuprius de unul din a-
ceste duhuri. Ele nu sunt duhuri călătoare, ci du­
huri de luptă şi nu se lasă până nu îac robi pe
cei slabi şi ne sfinţi. Domnul Isus să dea Biseri­ V
cilor Sale darul Inţelepciunei şi al cunoaşterii du­ :••'
hurilor ca să poată descoperi la vreme intenţia
sau lucrarea acestor duhuri rele, I, Bododea
olm?.
Pe Andrew Muray
durerile noastre le-a luat asupra lui.—Mat. 8,16-17.
Pe aceasiă promisiune avem un drept, ca să că­
pătăm în Hristos prin credinţă vindecarea cor­
'î
pului nostru, căci ea este o parte din mântuirea
noastră şi noi trebuie să o aşteptăm cu precizie.
Sfânta Scriptură spune, că boalele sânt mijloace
în mâna lui D-zeu, pentru a corecţiona pe copiii
Săi, însă de îndată, ce copilul lui D-zeu, recu­
noaşte păcatele sale şi se lasă de ele, mustrarea
încetează. Nu este aceasta o dovadă vie, că D-zeu
foloseşte boale, pentru a readuce pe copii Săi din
rătăcire ?
Creştinilor, cari sânteţi suferinzi! Deschideţi Bi­
blia voastră şi veţi găsi în coloanele ei, că boala
e o prevenire, de a păcătui. Mărturiseşte păcatele
tale, scăpate de ele şi vei găsi în Isus ertare şi
vindecare. Aceasta e o promisiune a Domnului în
Cuvântul Său. Dacă Domnul ar avea în vedere
alt ceva cu copilul Sau, decât al vindeca, prin
care vrea săti aducă aeasă la El, atunci El îi va
descoperi prin Duhul Sfânt, şi îi va pune în ini­
ma Lui o dorinţă vie de despărţire de corp. In
genere, Cuvântul totuşi ne promite vindecarea, la
rugăciuuea îăcută cu credinţă.
Negreşit, cineva poate zice: „Nu ar îi totu-şi
mai bine, ca aceste lucruri să îie lăsate pe seama
Domnului? Aşa sânt duşi mulţi creştini, cari aşa
zis, vor să îorţeze pe D-zeu, de a le asculta ru­
găciunile lor, îără să adauge: „Facă-se voia Ta".
Rugăciunile acestora rămân însă neascultate. Sau
vor zice: „Nu cumva e mai bine bolnav ca să­
nătos?" Insă bagă de seamă, ca prin această ru-
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
găciune nu îorţezi pe D-zeu, ci e o încredere cre­
dincioasă, bizuită pe Cuvântul Său cel neclintit.
„Căci rugăciunea făcută cu credinţă, va însănă-
toşa pe bolnav". Iac. 5,15. Aşa e voinţa lui D-zeu,
ca sănătatea omului lăuntric să aibă o bogată
reacţiune asupra corpului nostru, şi prin prezenţa
lui Isus în omul nostru lăuntric, care e sufletul,
să fie întărită sănătatea trupului nostru. Şi dacă
tu cunoşti această voinţă a Lui cum poţi vorbi şi
in adevăr să spui, că Ieşi toiul pe El ? Noi nu lă­
săm totul pe El, dacă folosim tot felul de mij­
loace pentru vindecare, în loc să ne sprijinim nu­
mai pe promisiunea Lui. Insfârşit, pretinsa pre­
dare nu e altceva, decât o trândăvie spirituală,
în cele, ce D-zeu te-a însărcinat să lucrezi. La în­
trebarea, dacă e mai bine să fii bolnav ca sănă­
tos, să nu zăbovim de-a răspunde, că recăpătarea
sănătăţii în urma îndepărtării păcatului şi prin
predare şi părtăşie cu D-zeu, este nesfârşit mai
bună, decât a îi bolnav, deoarece aceasta e vo­
inţa lui D-zeu siinţirea voastră.—I. Tess. 4,3- Şi
D-zeu întăreşte Adevărul acestor cuvinte prin vin­
decarea trupului nostru. Isus ia stăpânire asupra
corpului, şi-l vindecă pe o cale minunată, însă
trebuie veghere, căci sănătatea recăpătată poate
rămâne în noi, numai prin părtăşia neîntreruptă,
zilnic cu Domnul. Fără îndoială, boala ne poate
învăţa o predare deplină îaţă de Domnul, însă
vindecările nemijlocite, divine, ne aduc într'un ra­
port intim cu Domnul, şi ne învaţă cu tot dina­
dinsul să ne încredem în EL Alături de aceasta,
pregăteşie pe credincios, ca să suporte înaintea
Domnului sarcini şi mai preţioase.
Creştinele bolnav ! Te interesează într'adevăr,
ca să cunoşti voirţa lui D-zeu, atunci nu te lăsa
înîluienţat de prejudecăţile tale sau ale altora, ci
ascultă, ce are de spus Cuvântul lui D-zeu. Cer­
cetează, dacă vindecările divine nu sânt o parte
din planul de mântuire a lui Hristos, şi că toţi
credincioşii au un drept îa aceasta. Vezi, dacă Cu­
vântul lui D-zeu nu promite fiecărui copil al Său
aceasta binecuvântare, şi dacă sănătatea e resta­
bilită prin puterea Duhului Sfânt, nu este aceasta
o pricină, prin care Biserica şi lumea să slăvească
pe D-zeu ? Studiază Cuvântul şi vei găsi, că boala,
e o corecţiune dumnezeiască o urmare a păcatu­
lui : însă viudecarea, prin rugăciunea făcută cu
credinţă, e o mărturie a harului Său, că El iartă,
sfinţeşte şi ne eliberează de păcat.
¥r. d e Eugen Bodor.
Practicile Vechiului Testament
în lumina noului Tastamet
(urmare)
Am întâlni în viaţa de creştin şi aşa oameni,
cari dau câte un ajutor „pentru Domnul" şi când
am cerctat deaproape felul ajutorului, era câte o
monedă ştearsă şi eşită din circulaţie, sau o mo-
nedă-hârtie aşa de sdrenţoasa, că cel ce o da, o
da ca să scape de ea, şi pe de altă parte, să se
îndreptăţească că a ajutat lucrul Domnului. Unii
credincioşi întreabă de ce lipsesc binecuvântările,
puterile Duhului Sîânt, şi darurile ; de ce nu se
ascultă rugăciunile, de ce nu e în Biserică o stare
îerbinte de Har, ca în cea din primii secoli ? Răs­
punsul îl dă ap. Pavel în Gălăţeni 6:7. »>Mu v ă
înşelaţi, D u m n e z e u n u se l a s ă batjocorit".
Inima noastră îiind închisă îaţă de El, ceia ce
se înţelege: sgârcenia, lăcomia, risipirea egoistă,
iubirea de argint care este rădăcina tuturor re­
lelor. I Timotei 6:10, sunt adevăraţi idoli pe ca­
re-i păstrăm în inimă şi din cauza cărora e necins­
tit şi batjocorit Dunnezeu.
Daruri b e n e v o l e din i n i m ă . Am cetit într'o
scrisoare creştină despre un credincios, care era
văxuitor de ghete, că s'a hotărât în inima lui, ca
clin ceia ce câştigă să cinstească pe Domnul cu a
z e c e a p a r t e din venitul său. Dumnezeu l'a bine­
cuvântat de îndată. El a devenit imediat comer­
ciant. Atunci s'a hotărât, ca în schimpul acestei
binecuvântări să cinstească pe Domnul cu 20 la
sută din avutul său. Lucrurile au mers tot mai
bine, şi atunci el a ajuns să dea pentru Domnul
30 la sută din venitul său. Şi astăzi e cel mai mare
comerciant în oraşul său; cu toate greutăţile şi
criza, el cinsteşte pe Domnul cu 30 la sută, şi
astîel se împlineşte cele vorbite de Domnul, prin
prof. Maleachi 6:3-10.
Un alt caz s'a întâmplat cu un suflet credincios.
El a început a da Domnului 10 la sută. Lucrurile
au mers aşa de bine, până ce omul acela da din
venitul său 50 la sută pentru Domnul, ceia ce în­
seamnă că da jumătate din venitul său, şi totuşi
îi rămânea jumătate, clin care avea de prisos
pentru nevoile sale. Aşa se desfundă isvorul de
binecuvântări cereşti.
Când eram îără Dumnezeu în lume, risipeam
toate veniturile noastre pe îumat, băut, petreceri,
pela ospeţe, cumetrii, nunţi, baluri, teatre, parfu­
muri, pudre, creme pentru sulemenit faţa, mode
de haine, rochii, podoabe e t c , de care azi suntem
scutiţi a plăti aceste tributuri g r e l e .
Pe lângă aceasta având viaţa orânduită după
Evanghelie, suntem scutiţi de incidentele lumeşti,
ca bătăi, boale, pentru care trebuia să cheltuim
mult, şi de judecăţi pentru care deasemenea pes­
te puterile noastre risipeam. Câte avantaje avem
astăzi în Hristos? Nu le putem număra! .
Şi acum te întreb iubite suflete, ce faci tu pen­
tru Domnul ? Cu cât îl cinsteşti tu din avutul tău ?
In II Cor. 8:2-3, găsim că Biserica Macedoniei de
şi erau ei în sărăcie lucie, totuşi au ajutat lucra­
rea Evangheliei peste puterile lor: exemplul vă­
duvei din Evanghelie care a dat tot ce a avut.
Acum în Noul Test., Dumnezeu nu ne impune
o zeciuială, dar cere un lucru foarte simplu. Să-
ţi deschizi inima în faţa Lui, şi să faci ceia ce
faci din bună voe şi cu bucurie, „ c ă EI i u b e ş t e
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
p e d ă t ă t o r u l v o i o s " . Nu este scris că El iubeş­
te pe cel ce nu dă ; prin urmare sileşte-te şi tu
iubite suflete asupra lucrurilor de mai sus, şi ce­
iace nu înţelegi, rog a te duce la El să-ţi desco­
pere, şi El văzând năzuinţa ta spre a sprijini lu­
crul Lui, te va învăţa c u m , c u cât» p e c i n e şi
u n d e să ajuţi.
V
IQespre necurăţia femeii,«Oricine este for­
malist şi vrea să introducă forme sau obiceiuri în
viaţa individuală, familiară sau Biserica lui Dum­
nezeu, care e botezată în Duh Sîânt sau stărue
după el cu credincioşie, se poate folosi foarte uşor
de obiceiurile sau datinile vechi-testamentale, as­
tăzi evreşti, susţinându-le ca principii ce atârnă
de mântuire. In acest senz ne vom ocupa de în­
trebarea următoare:
Devine f e m e i a c r e d i n c i o a s ă p r i n n a ş t e r e
d e fii o a r e n e c u r a t ă ?
In vechiul Testament găsim orânduit prin Moisi
reguli speciale pentru femeile israelite, cari vor
naşte fii sau fiice. Femeia, care va naşte băiat să
îie necurată 33 de zile plus 7, ia un loc 40 de zile,
iar îemeia, care va naşte îată să fie necurată 66
de zile plus 14, la un loc 80 de zile, vezi III. Moisi
12,1-5. In acest timp al necurăţiei era interzis fe­
meilor de a se atinge de unele lucruri sau a mer­
ge în anumite locuri. Această rânduială a legii
privea pe fiecare femeie israelită în parte.
Astăzi întimpinăm credincioşi, cari se silesc a
impune aceleaşi reguli şi femeilor eştine. Ba ceva
şi mai mult, unii au devenit aşa fanatici, că nu
se mulţumesc numai cu împiedecarea femeilor de
a participa la ore de rugăciuni, servicii divine, e-
vanghelizări, botezuri în apă, Cina Domnului, etc,
ci în vată prin adunări şi chiar poruncesc, ca fe­
meile îehuze nici să atingă sau să pună mâna pe
Biblie sau vre-o revistă religioasă, căci e păcat.
Această regulă vechi-testamentală era uu adevăr
pentru femeile israelite, iar menţinerea sau apli­
carea ei femeilor creştine, e o complectă rătăcire.
Noi nu putem vedea clar această chestiune, dacă
avem în vedere în această privinţă litera vechi.
Test., de oarece el a îost numai un îndrumător
spre Hristos,—Gal. 3,24, şi p r i n instituirea Noului
Test. cel vechi a îost înlocuit.—Ebr. 8,13. Mântui­
rea noastră nu atârnă de faptele legii vechi-Tes-
tamentale, ci în credinţă.—Gal. 2,21; 4,<4_.
In N. T. lucrurile sunt cu totul schimbate şi a-
ceastă schimbare nu o îacem noi, ci e făcută de
Hristos. Rom. 10,4 Astfel citim în I. Cor. 7,14 •
„Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin ne­
vasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este
sfinţită prin fratele, altfel copii noştri ar fi necu­
raţi dar acum sunt sfinţi". La fel şi I. Tim. 2,15:
„Totuşi ea (îemeia) va îi mântuită prin naştere de
fii, dacă stărueşte cu smerenie în credinţă, în dra­
goste şi în sfinţenie". Cercetând ambele texte ci­
tate mai sus, vedem clar, că prin naştere femeia
credincioasă nu devine nici decum necurată su­
fleteşte.
E natural, ca în urma naşterei să fie un timp
scurt sau mai lung bolnavă în corpul ei, şi pe
altă parte necurată în firea ei, care necurăţie nu
are nimic comun cu starea sufletească/ In această
privinţă chiar, clacă unul clin soţi e necredincios
se sfinţeşte prin cel credincios, aşa că copiii nu­
mai sânt necuraţi, ci sfinţi. In n. Test. curăţia sau
necurăţia nu atârnă de starea trupească, ci de
cea sufletească. De pildă : sânt părinţii credincioşi
sau măcar unul din ei, copiii lor sânt sfinţi; sânt
părinţii necredincioşi, copiii lor sânt necuraţi.
O necurăţie şi chiar crimă e împiedecarea naş­
terilor cu difeitele metode moderne şi neuzabile
din cauza timpurilor grele, în cari trăiau şi chiar
uriciune înaintea Domnului—Gen. 38, 9-10. Dim­
potrivă, îemeia se mântuieşte prin [naşterea de
îii, numai dacă stăruieşte cu smerenie în credinţă,
în dragoste şi în sîinţenie. Insă nu sânt învinuite
îemeile, cari din îire sânt sterpe. Femeia credin­
cioasă poate să citească cât de mult Biblia şi
cărţi, reviste sau tractate religioase şi să se roage,
cât timp e bolnavă în pat. Iar după ce s'a îăcut
bine sănătoasă, fără să ţină seama de zile anu­
mite poate veni la adunare, la orele de rugăciuni,
să participe la Cina Domnului după ce se cerce­
tează pe sine, etc.
Dovadă că D-zeu nu se ţine de litera v. test.
avem un caz în părţile noastre, când o soră a
dat naştere unui copil, şi după câteva zile Dom­
nul a botezat'o în Duh sîânt şi pe urmă a luat'o
la sine. Aceasta s'a petrecut în Com. S. jud. B.
şi personal m'am dus însoţit şi de îr. I. B. spre
a cerceta cazul. Faptul a îost adeverit întocmai
de soţul ei, de îraţi şi surori, cari au îost de îaţă
când Domnul a botezat'o cu Duh sîânt şi a mă­
rit pe Domnul în alte limbi, cântând duhovni­
ceşti şi pe urmă Domnul a luat'o la Sine, Aleluia.
Aceasta e o vie dovadă, confirmată de Domnul
prin botezul în Duh sf.
Atunci se naşte întrebarea: „Care e necurăţia,
despre care scrie Ap. Pavel în Gel. 5, 19 ?" Dacă
soţ şi soţie se împărtăşesc în dreptul lor de soţi
în timp şi femeie e în sorocul firei ei, sau un alt
incident al îirei, aceasta e o necurăţie. De necu­
răţie se poate îace vinovat şi fiecare soţ în parte.
La îel e o necurăţie şi chiar desîrânare [întrebu­
inţarea dreptului de soţ nenatural. Toate acestea
sânt abateri de la calea naturală a îirii, instituită
de Creator în om, deci iată necurăţiile, desfrână-
rile şi păcatul. Acestea sânt îaptele vrednice de
osândit şi cari într'adevăr, împiedică pe făptaş
de a se împărtăşi cu Cina Domnului, iar nici decum
naşterile, cari sânt naturale şi fireşti. Din această
cauză şi scrie Ap. Pavel în Ebr. 13,4.: „Căsătoria
să fie ţinută în toată cinstea şi patul să fie ne­
spurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvar şi
pe prea curvar".
(va urma)

CREDINŢA APOSTOLICĂ
CERCAŢI DUHURILE
Una din multele greutăţi cu care Biserica Iui Dum­
nezeu are a se lupta, este stabilirea identităţii şi felul
lucrării duhurilor. Acolo unde este o lucrare duhov­
nicească din Duhul lui Dumnezeu, ea e urmărită de
duhurile amăgitoare şi atacată. Din sfintele Scripturi
noi vedem că aceste lucruri nu sunt noui, ci au fost
în V. Test., în vremea sf. Apostoli, şi noi le întîlnim
şi astăzi. In epistola I Ioan 4 : 1—3, noi găsim în­
demnul ap. Ioan, şi chiar ne atrage atenţia că: „ n u
d a ţ i c r e z a r e ora c ă r u i d u h " ' — c u alte cuvinte se
poate că un duh să lucreze printr'o persoană, şi to­
tuşi el să nu fie dela Dumnezeu. Atunci el trebue
cercetat şi cunoscut. Cum această lucrare este foarte
grea de adus Ia îndeplinire, mai ales în cazul lipsei
Darului cercetării duhurilor, noi fie că o lucrare ade­
vărată o bănuim, cri o lucrare de amăgire o apro­
băm. Ce-i de făcut? Apostolul Ioan în textul citat mai
sus dă indicaţia că : „ O r i c e d u h , c a r e m ă r t u r i ­
seşte c ă Isus Hristos a v e n i t în trup e d e l a
D u m n e z e u » şi dacă nu face această mărturisire, nu
e dela Dumnezeu. Insă se vede că cu cât mergem
către sfârşit, deavolul luptă cu mai multă înarăsneală
spre a tulbura lucrarea Iui Dumnezeu, şi a o discre­
dita. Au fost şi aşa cazuri când cineva a făcut măr­
turisire : „Isus Hristos a venit în trup" însă nici prin
Duhu sfânt nici printr'un alt duh strein ci spre a se
potrivi cu I Ion 4 : 1—3, a făcut mărturisirea prin du­
hul său (al persoanei) aşa că, până acolo a mers în­
drăsneala.
Noi în ce priveşte lucrarea darurilor Duhului Sfânt
păstrăm atitudinea Noului Testament. I Cor. Cop. 14
1 Tesal. 5 : lg—22 ca şi exactitatea descoperirilor fă­
cute în Fapt. de prof. Agab I I : 27—30: 2 1 : 10—11.
Greutatea cuvintelor din prima descoperire a fost aşa
de vădită, că ucenici imediat au procedat Ia strânge­
rea de ajutoare. Iar al doilea caz, deasemenea n'a
rămas nimic neîmplinit.
Ştim că educaţia în ce priveşte minunata lucrare a
darurilor a fost insuficientă şi aşa de sucită, că în u-
nele locuri s'au atins cu totul iar în alte părţi s'au
vârât erezii pe această cale. Tocmai din această acea­
stă cauxă suntem datori a atrage atenţia cum am şi
mai făcut, celor ce au căpătat unele daruri, ca să lu­
creze în strictă conformare cu Romani 12: 6. Apoi
se va avea în vedere o viaţă ia înălţimea chemării,
aceluia care se socoteşte că D-zeu lucrează prin el ;
adică o viaţă sfântă şi fără defecte. In acelaş rând
Bisericile sunt îndemnate să fie cu mare veghere a-
supra lucrurilor ce se produc pe această cale. O Bi­
serică Apostolică trebue să fie după modelul prime­
lor Biserici creştine, însă numai pe calea lucrurilor a-
devărate şi reale. Nu suntem împotriva Iucrărei de-
piine, că doar o mărturisim; însă, nu ne împărtăşim
sub nici un cuvânt sau nu protejăm sub nici un mo­
tiv lucrările de rătăcire sau care nu vin de la
Dumnezeu. In ce ne priveşte, dorinţa noastră este ca
IV
şi a lui Moise ; ca poporul lui Dumnezeu să fie nu­
mai din prooroci, adică acei oameni cari au deasă le­
gătură cu puterea cerească a Părintelui, dar când lu­
crurile nu merg pe această cale şi când ele nu aduc
nici una din acele patru calităţi de învăţătură duhov­
nicească descrise în I Cor. 14: 6, atunci este nevoe
de o cercetare de sine a celor prin care se produc,
şi îndreptare cu cuvântul lui Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu ne va ajuta vom căuta să dăm
din literatura streină spre publicare o interesantă şi
preţioasă broşură „Darurile Duhului Sfânt şi adevă­
rata lor întrebuinţare". Până atunci rămânem Ia I Ioan
4 : 1—3. I Cor. 12: 1—2. I Cor. 14. Ev. loan. 14:
15—26.
Ion Bododea
Isus Hristos răstignit
ICor. 2:2.
Apostolul Pavel este aducătorul Neamurilor la
m â n t u i r e . Corintenii e r a u u n a din Bisericile pri­
mitive în c a r e a lucrat el. P a r t e a cea m a i m a r e
dintre îraţi e r a u Greci care alături de Iudei pri­
mise cuvântul Evangheliei. Mult a avut d e îndu­
r a t apostolul cu această Biserică d a t o r i t ă felurite­
lor stări sufleteşti, culturale şi naţionale din c a r e
era formată.
Aveau d e t o a t e : oameni învăţaţi, d a r u r i duhov­
niceşti, p u t e r i p e n t r u slujbă, însă ceia ce lipsea
la temeiul Bisericei, e r a tocmai icoana n e m u r i t o a r e
a Domnului Isus.
In citatul d e m a i sus se v e d e clar, că ceia ce
a r fi vrut să fie între Corinteni, e r a I s u s H r i s ­
tos, şi EI r ă s t i g n i t . Desigur că într'o Biserică a^
apostolică u n d e în inima membrilor ei lipseşte Isus
Hristos în poziţia Sa p e cruce, acei m e m b r i a u
uitat p u t e r e a d e r ă s c u m p ă r a r e p r i n cruce. Credin­
cioşilor le-ar place ca şi Măriei, ca D o m n u l să fie
în mijlocul lor ca învăţător, ca oaspe, h a i să zi­
cem şi ca D o m n . D a r n u p r e a le place ca El să
fie răstignit. D e ce ? P e n t r u c ă în faţa Aceluia c a r e
a murit p e n t r u tine şi p e care-L vezi adesea ca
jertfă vie care se chinueşte în locul tău, n u m a i ai
nici voe şi nici v r e m e a t r ă i decât o viaţă plină
d e recunoştinţă, sfinţenie şi temere. Căci chipul şi
p u t e r e a patimilor Sale în m o d tainic îţi i m p u n e
aceasta.
Totuşi sunt şi a ş a credincioşi, c ă r o r a n u le toc­
m a i place a t r ă i în faţa Crucei p e care Isus este
răstignit. Ei doresc ca m a i r a r să se prezinte în
î a ţ a sdrobitoarei înfaţişeri fiindcă ea, cum a m a-
r ă t a t mai sus, le cere mai multă evlavie şi umi­
linţă. D a r p e n t r u a d e v ă r a ţ i i mântuiţi, r ă s c u m p ă ­
raţi şi salvaţi, nicăeri n u e u n loc m a i fericit, m a i
d ă t ă t o r d e pace, m a i zdrobitor d e inimă ca ace­
l a : „sub Crucea Celui răstignit". Oh, a ştiut a-
postolul Pavel ce le-ar trebui Corintenilor. D a c a
L'ar fi a v u t ei p e El şi chiar răstignit, n u s'ar fi
despărţit în 4 categorii, căci Crucea lui Hristos
p e lângă multele binecuvântări ce le a d u c e co-
8 CREDINŢA APOSTOLICĂ
piîlor lui Dumnezeu, ea m a i e şi u n chiag puter­
nic de unitate.
Scumpe suflete! Poate că în mintea ta, în ima­
ginaţia ta, în viaţa ta, ai avut sau ai multe ta­
blouri sau icoane ; însă trebue să ştii că unul este
cel m a i puternic, e acesta: „Isus Hristos crucifi­
cat". Din, sau de sub crucea Lui se revarsă valuri
d e fericire, puteri de luptă, g â n d u r i sîinte, izvor
de dragoste şi iertare, simţuri de umilinţă, şi pâ-
r a e de lacrămi. Deaceia când eşti trist, sau bu­
curos, când te b u c u r i sau plângi, când eşti învins
sau biruitor, aleargă la Crucea Celui răstignit. Şi
ceia ce nicăeri, şi dela nimeni n u poţi primi, aci
aîli desigur.
Pocăinţe unui comunist
Marele ziar englez „Daily Mail" ne aduce la cu­
noştinţă următoarele: „Un om care, până acum cât­
va timp, fiind în slujba conducătorilor comunişti ruşi
dela Moscova, câştiga o mie de lire sterline pe an,
(aproape 700.000 lei) pentru a răspândi în Anglia ide­
ile bolşevice, a dat ia iveală înaintea unui rrare nu­
măr de ascultărori adunaţi Ia Londra, lucrarea de
stricăciune care se face în ţară, prin cei 2000 de a-
genţi secreţi ai societăţei, numită „Tovarăşi de via­
ţă" sprijinită de Rusia. Este vorba despre d. Victor
T, Webb, un scoţian în vârstă de 30 de ani, înzestrat
cu o voce de 3 o putere uriaşă, desvoltată desigur cu
prilejul numeroaselor sale întruniri publice ţinute în
aer liber. Acest om instruit, a urmat timp de 7 luni
cursurile şcoalei de propagandă comunistă dela Mos­
cova, după care înapoindu-se în ţara sa, începu să
lucreze cu mult zel Iată însă că, luând parte ca as­
cultător la nişte adunări creştine unde se propovă­
duia Evanghelia, se văzu păcătos pierdut—aşa cum
sunt toţi oamenii—şi trecu, prin credinţă, de partea
Domnului Isus, spre marele necaz al celor ce-şi pu­
seseră mari nădejdi în el. Unui. redactor al sus numi­
tului ziar, d. Victor Webb i-a spus între altele: „Altă­
dată eram un om fără Dumnezeu, un ateu: însă ia­
tă doi ani de când m'am pocăit, de când am deve­
nit creştin şi am rupt orice legătură cu Moscova. A-
cum colind mai cu seamă marile oraşe industriale,
unde vestesc Evanghelia, în deosebi lucrătorilor. Eu
chem lumea la Dumnezeu şi nu mă ocup de loc de
politică!"
In adevăr, omul acesta a făcut aceea ce trebue
să facă orice om... aceea ce trebue să facă şi cetito­
rul acestor rânduri—dacă nu este încă întors Ia Dum­
nezeu—fiindcă toţi oamenii sunt la fel de păcătoşi
pierduţi!
*
La universitatea din Leningrad (fosta capitală a Ru­
siei) s'a înfiinţat un curs special de lecţiuni care ţine
doi ani, pentru câştigarea „Diplomei de Ateism" la
care curs s'au înscris până acum sute de studenţi.
Ce altceva dovedeşte ura grozavă, însoţită de atâta
[aşi—Institutul de Arte Grafice şi E d i t u r ă „BRAWO„, Str. Arcu No. 9.
trudă, a acestor bieţi oameni, decât tocmai EXISTENŢA
• -
LUI DUMNEZEU?! Dacă bolşevicii ar arăta o totală
nepăsare în privinţa Creatorului, am putea crede în
sinceritatea încredinţării lor, pe când astfel ne face
să vedem de departe că, în adâncul sufletului for
sunt încredinţaţi că în cer este C i n e v a , împotriva
Căruia se războesc. Bieţii oameni!...
din Rev. V. L.
CURIERUL MISIONAR
In ziua de 3 Iulie a. c. Biserica Apostolică d i n
Timişoara a avut o m a r e bucurie căci 11 suîlete
a u primit botezul în apă, în r â u l Timiş.
Tot a t â t a îericire a îost în n o a p t e a de 3-—4 Iu­
lie, c â n d 5 suîlete din Otelec jud. Timiş, a u pri­
mit d e a s e m e n e a botezul în apă, în canalul Bega
la p u n c t u l Uivar.
DONAŢII
Un îrate ne-a trimis 1000 lei p e n t r u o m a ş i n ă
de scris şi mulţumim Viului Dumnezeu, că aveam
m a r e lipsă d e acest lucru şi D u m n e z e u să răsplă­
tească cu viaţă vecinică p e cei ce se jertfesc pen­
t r u lucru Lui.
Un alt î r a t e ne-a d a t 1000 lei p e n t r u a j u t o r la
tipărirea Credinţei Apostolice No. 7. O soră a d a t
ca ajutor la tipărirea îoiei o acoperitoare de p a t
(covertură).
P r i n aceasta se vede că unii copii ai lui D u m ­
nezeu vin la cele scrise în Luca 8: 1—3. „Ajutau
cu ce p u t e a u p e Isus". P e n t r u toate lui D u m n e z e u
şi Fiului Său l a u d ă şi mulţumire.
Socotim ca o preţioasă colaborare a c h i t a r e a a-
b o n a m e n t u l u i p e a n u l în curs. Deci, v ă rugăm,
trimiteţi mica s u m ă d e lei 50.
D a c ă cineva voeşte să tipărească u n n u m ă r su­
plimentar la Credinţa Apostolică, noi îi s t ă m la
dispoziţie cu cel mai bogat şi interesant material.
Un n u m ă r costă 2500 lei, tipărit şi expediat.
Abonaţi p e amici, cunoscuţi şi rudele D-voastră
la „Credinţa Apostolică". Ajutaţi D-voastră şi î n ­
d e m n a ţ i şi p e alţi a ajuta „Credinţa Apostolică".
Biblii şi Noul Testament, în orice limbă m ă r i m e
şi felurite p r e ţ u r i se p o a t e c o m a n d a la fr. Eugen
Bodor, Burdujeni—Suceava.
Abonaţii noştrii în America pot trimite costul abo*
n a m e n t u l u i la fr. Nik Vlaschin 1300 Mt. Elliot.
Detroit Mich. U. S. A.
Colaboraţi cu articole şi ştiri misionare la „Cre­
dinţa Apostolică", ceia ce n e d ă u n m a r e sprijin.
Abonaţi şi răspândiţi Revista „Credinţa
Apostolică".
Redactor re$iâ>nsabil I. Bododea
na