Apare odaia pe lună
^ > » ^ » » » ^ » M v v H * > * ^ / * ^ ^ » » ^ ^ ^ » ^ ^ ^ K » # * # ^ ^ » ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ : : >»^»>>»»^^'»^^^^^>»>y^»>^»»»»»»»##^^#^»~»>»^»^»»^»^M^»»#^^^»#»^»#^^
ANUL I. — No. 8
Credinţa Apostolică
In puterea Duhului Sîânt
REVISTA
mmwtjmna.:^. ..r.-.a»_a
ABONAMENTE:
In ţară lei 50
In America . . . . . . dolar 1
1. Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă.
2. Practicile Vechiului Test. în lumina Noului Test.
3. Trebue se fie şi partide.
4. Minunata vindecare a D-rei Munday.
•**#*****#*********<Î<*W**
POPORUL MEU PIERE DIN LIPSĂ DE CUNOŞTINŢĂ
In călătoria ce am făcut-o în această lună prin
ţară, am avut ocaziunea sa întâlnesc felurite în­
făţişări sufleteşti printre copiii lui Dumnezeu, cu
care m'am întâlnit. Starea în care zac multe su­
flete din Biserica Domnului, m'a dus la conclu-
ziunea citatul din profetul Osia: „Poporul piere
din lipsa de cunoştinnţă", apoi poporul mai piere
şi din lipsa de patere.
Aceste două lucruri sunt aşa de tare simţite în
Bisericile lui Dumnezeu, că trebue să ai inimă
de piatră să nu simţi starea dureroasă a poporu­
lui lui Dumnezeu. Profetul zice: „Fiindcă ai lepădat
6
cunoştinţa şi Eu te voi lepăda '. Da cred că po­
porul lsrail era aşa, dar poporul Domnului din
care facem noi parte n'a avut-o. Cele dintăi suflete
întoarse la Dumnezeu acum câţiva ani, au făcut
de cunoscut poporului şi Bisericilor ceia ce au în-*
ţeles şi cunoscut ei; acum ei sau golit, după altă
cunoştinţă n'au mai stăruit, şi poporul piere. Da
ceva şi mai mult e că unii ne mai având ce în­
văţa poporul, l'a împins la felurite forme care Ia
rândul lor sunt lipsite de Duh şi viaţă şi astfel
Biserica este foarte lipsită atât de cunoştinţă cât
şi de putere.
Care e cunoştinţa de care Biserica lui Dumne­
zeu are nevee? Cunoştinţa de care Biserica lui
Dumnezeu are nevoe, e a cunoaşte învăţătura a-
postolică şi lucrarea puterilor Duhului Sfânt prin
darurile sale. învăţătura Bisericii e aceia care au
dat-o înscris prin epistole, apostolii către Biseri­
cile primitive şi către unele persoane. Planul de
mântuire şi salvare al Bisericii are trei trepte :
1) Evanghelia. Prin Evanghelie, Domnul Isus a che­
mat şi cheamă lumea la pocăinţă. Ea este vestea
harului Divin, trimisă de Dumnezeu prin glasul
8 PAGINI AUGUST, 1932
RELIGIOASĂ
Nu nouă, Doamne, nu nouă ci Numelui Corespondenţa şi comenzile se adre­
Tău dă slavă pentru bunătatea Ta, sează Eug. Bodor. Bulevardul Regele
pentru credincioşia Ta ! Ps. 115 : 1. Ferdinand No. 16 Burdujeni-Suceava.
S U M A R U L
5. Cu 22 ani în urmă.
6. Pentru Femeile Creştine.
7. Curierul misionar.
8. Diferite.
»*»»»»•» :: » » M » » » ^ ^ » # ^ ^ » » » » » » # » » » » ^ » » » » » » » W ^ ^ W » ^ » » » ^ / » » » * A ?
Osia 4 : 6 .
Fiului Său. Miile de suflete care se trezesc, se
desprind de lume, fug de păcate şi în jertfa de
pe Goigota află scăpare. Aceste suflete salvate,
curăţite şi sfinţite formează poporul sfânt, Bise­
rica. A doua treaptă e Faptele apostolilor. In con­
ţinutul acestei minunate cărţi, noi găsim îmbră-
carea Bisericii în slava şi puterea Duhului Sfânt,
organizare şi pornirea ei în lucrarea de misiune,
la care a chemat-o Domnul Isus. I Petru 2 :9. Fap­
tele apostolilor sunt una din cele mai importante
cărţi Nou-Testamentale ale Bisericii. In această
carte se oglindeşte în chipul cel mai clar, trăsătu­
rile adânci şi sigure ale Duhului Sfânt, precum şi
elanul de desfăşurare al apostoliei minunată între
iudei şi păgâni. Cine a ajuns să cerceteze această
carte şi să-i pătrundă puterea ei duhovnicească,
a înţeles care a îost voinţa şi intenţia lui Dum­
nezeu cu privire la Biserică, şi cum a lucrat de
minunat Duhul Sîânt, că într'o perioadă relativ
scurtă, Evanghelia prin apostolie a ajuns la mar­
ginile lumii cunoscute. Iar a treia treaptă este cul­
tura spirituală dată prin epistole apostolice. In aşa
chip sunt alcătuite epistole apostolice, că ele cu­
prind cu chibzuinţă toată învăţătura Bisericii pen­
tru toate vremurile, cazurile şi împrejurările.
Că lucrarea apostolică a înaintat aşa de repede,
că între apostolii nu s'au produs discuţiuni pe te­
meiul învăţăturei şi cunoştinţei, a fost tocmai acest
privilegiu, că ei au înţeles intenţia Domnului şi au
cunoscut bine planul de mântuire. Cineva poate ar
zice: „Cum, că doar şi apostolii erau numai nişte
oameni simpli?"Da,chiar unii ar fi cutezat să spună
că ei sunt mai pregătiţi ca apostolii. Asta nu e a-
devărat. Prin Matei 28:28, noi găsim că Domnul
a făgăduit că El va rămâne cu ei. Acesta e secre-
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
tul ce lucrătorii viei de azi, nu l'au înţeles. Acesta
e cela ce a zis în ev, Ioan 15: „îără Mine nu pu­
teţi îace nimic".
Biserica lui Dumnezeu piere din lipsă de cunoş­
tinţă. Cunoştinţa ce i se dă e îără puterea de care
erau conduşi apostolii Domnului. Ba pot spune că
poporul Domnului e descurajat şi desnădâjduit
Am întâlnit şi aşa suîlete cari sunt desorientate.
De ce ? învăţătura şi cunoştinţa care s'a dat ne
fiind însoţită şi de puterea faptică, a rămas nu­
mai o teorie moartă sau sectara. Şi de aceia po­
porul a pierdut încrederea în învăţătura cea pri­
mit-o şi cunoştinţa care a avut-o şi o are, că ea
nu-I ajută la nimic.
Ce e de făcut ? Fără întârziere Biserica trebue
să înceapă să stărue după p u t e r e a de sus, Bi­
serica să stărue ch*pa o nouă revărsare a Duhu­
AOTICELEIIECHIULUI TESTAmENT EH LUDIIH
— însemnătatea spălării
u r m a r e de E. Bodor
Peutru mulţi credincioşi ai Bisericii Nou Testa­
mentale, chiar spălarea picioarelor e o problemă.
Unii cred că dacă nu s'ar săvârşi la Cina Dom­
nului spălarea picioarelor, ei nu pot să fie mân­
tuiţi ; iar alţii o tăgăduesc cu desăvârşire. Pe a-
cest temeiu se nasc discuţii se ridică chiar împo­
triviri din partea unora asupra celorlalţi. Cu acest
prilej doresc, ca să cercetăm în Cuvântul lui Dum­
nezeu rostul spălării Vechi-Testamnetale, precum
şi spălarea picioarelor pe care a săvârşit Domnul
Isus în ev. Ioan 13: 1-17.
In Vechiul-Test., spălarea picioarelor îşi are o-
bârşia chiar de la Avram şi Lot, vezi I Moise
18:4; 1 9 : 2 ; 24:32; 43:24. Avram şi Lot obici-
nuiau la primirea oaspeţilor lor, ca printre cele
necesare unui călător, alături de buna voinţă de
primire, mâncare şi altele să le ofere şi un lighian
cu apă, pentru ca să-şi spele sau să li-se spele
picioarele. Ei nu erau obligaţi de vreo lege la a-
ceasta, pentrucă nici nu exista, deoarece Avram
a trăit prin credinţă, iar Legea a fost dată mai
târziu prin Moise. Atunci se naşte întrebarea:
„Cum de au ajuns ei la această întrebuinţare pri­
elnică pentru oaspeţi ?" E foarte simplu. In Me-
sopotania ca şi în ţările deprinprejur sunt călduri
covârşitoare, aşa că oamenii umblă prea puţin
îmbrăcaţi şi din această cauză poartă ca încăl­
ţăminte sandale. La orice călătorie mică sau mare,
oamenii sunt expuşi ca să li se prăîuească sau
să li-se murdărească picioarele. Atunci devine o
necesitate, ca călătorul ajungând la ţintă sau un
adăpost să-şi spele picioarele, ca ceva absolut ne­
cesar ; cum ne spălăm şi noi pe îaţă, pe mâini şi
chiar pe picioare ori de câte ori avem nevoe. Tot
odată aceasta era şi un gest de dragoste şi uma­
nitate îaţă de călător. Spălarea picioarelor la oas­
peţi avea un alt rol; pe lângă că le spălau de
lui Sîâut, Biserica să ceară ca însuşi Domnul să-i
dea învăţători, păstori şi cârmuitori plini de ere"
dinfă şi d e D u h S f â n t . Fapte 6: 5. Acesta e un
drept al Bisericii ci nu o pretenţie absurdă. Şi
până ce Biserica nu va ajunge după tipul Biseri­
cilor primitive, până pretinşii conducători nu vor
îi după modelul şi împuternicirea celor din înce­
put, noi nu ne putem aştepta la mai bine. Până
Bisericile nu vor îi curăţite de îormalism, fana­
tism şi păreri deosebite, va fi zadarnicăJorice în­
cercare.
Iubiţi fraţi şi surori. Voiţi o schimbare în viaţa
spirituală a Bisericei? începeţi a stărui din nou ca
la început. Faceţi strângeri mici de stăruinţă, ru­
gaţi-vă cu sfinţenie şi credinţă, că Domnul va face
o nouă împrospătare a legământului Său cu noi,
şi ne va înviora din nou, Amin. I. Bododea
STINEHT
picioarelor
praf sau de noroi, ei le şi răcoreau în urma unei
călătorii pe drumurile îerbinţi ale răsăritului.
Deci aceasta nu se îăcea nici de cum ca un obicei,
ci în acele părţi era o absolută necesitate, după
cum şi astăzi în asemenea împrejurări e la fel.
Mai târziu Moise primeşte porunci, prin care se
regulează diîerite spălări, ce pildă: a corpului a
veşmintelor a vaselor etc...., pentru ca să se men­
ţină curăţenia trupească absolut şi cari orândueli
au rămas obligatorii pentru îiecare Israelit înparte.
Vezi Ebrei 9 : 1 0 ; Lev, 15: 5-8. Numeri 19:7 etc.
Acest lucru se repetă şi în Noul Testament, când
Domnul Isus spală picioarele ucenicilor Săi. ev.
Ioan 13:1-17. Aici se naşte următoarea întrebare:
„Dacă spălările îşi au obârşia din Vechiul-Test.,
atunci dece a spălat Domnul picioarele la ucenici ?
I a t ă c a u z a ! Domnul Isus în misiunea Sa, pe
pământ, a venit nu să desîiinţeze Legea, ci s'o îm­
plinească. Matei 5:17. Prin urmare Legea a ră­
mas în vigoare, chiar în timpul predicării Evan­
gheliei, măcar că predicarea era însoţită de multe
minuni şi vindecări, până la răstignirea Domnu­
lui Isus pe cruce, unde a şters zapisul şi a răs­
tignit Legea poruncilor cu orânduirile ei. Colo­
seni 2 : 1 4 ; Efeseni 2:15. Voesc să citez în această
privinţă câteva cazuri de pildă : „Deci dacă (i-ai
a d u c e darul l a a l t a r şi acolo ţi-ai aduce a-
minte, că fratele tău are c e v a împotriva ta, la-
să-ţi d a r u l a c o l o î n a i n t e a altarului, şi mergi
întâi, împăcate cu îratele tău, a p o i vino şi a-
dufi darul". Mat. 5:22-24. De a aduce daV la
altar, ţapi, berbeci, tauri, viţei etc. sunt lucrurile
şi îaptele Legii. Domnul nu le dasîiinţează prin
vorbirea Sa, ci atrage atenţiunea, ca ele să fie a-
duse în mod conştiincios.
La fel este cazul în Matei 8: 1-4 cu vindecarea
leprosului. Domnul singur Fa vindecat şi-l trimite
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
la preot ca să aducă darul orânduit prin Moise
şi aceasta, ca să le slujească spre mărturie că El
e un împlinitor al Legii. A! treilea caz l'avem în
Matei 23:2-3, când Domnul vorbeşte gloatelor şi
către ucenici, ca ei să facă şi să păzească tot ce
îi învaţă cărturarii, numai să nu facă după fap­
tele lor că ei zic, dar nu îac. In toate cele amin­
tite mai sus, am putut să vedem clar, că Domnul
Isus până la răstignirea Sa a păzit şi a învăţat
pe alţii ca să îacă cele orânduite de Lege. Cu
toate că aceste lucruri sunt scrise în Noul Test.,
şi pronunţate de însuşi gura Domnului, ele nu
sunt şi nici nu pot îi ca normă de conduită pen­
tru Biserica Nou-Test., deoarece ea nici nu exista
pe atunci, ci ea a îost înfiinţată la Rusalii, şi a-
ceste lucruri se reîeră către noroadele lui lsrail
şi către ucenici, pe când se aîlau încă sub Lege.
Noi suntem deslegaţi acum de aceste lucruri de
Domnul pe cruce, căci EI este sîârşitul legii.
Rom. 10:4.
Insă ceia ce pentru mulţi e o mare nedumerire,
e îaptul petrecut în Ioan 13 prin spălarea picioa­
relor de către Domnul la ucenici. Deaceia să ne
ocupăm de această chestiune, pentru lămurirea
unora dintre îraţi care poate din nepricepere să
judece lucrurile greşit.
Era înainte de praznicul Pastelor Vechi-Testa-
mental, şi apostolii îiind de naţiune Evrei, se pre­
găteau cu toată grijea după litera Legii. Evreii
sunt obligaţi ca la Paşte să nu ţie în casele lor
aluat dospit sau ceva necurat. In acest scop se
scaldă peste tot corpul, spală vasele, lucrurile de
gătit şi tot ce au, pentru ca în înţelesul literii să
fie curaţi de tot. Dovadă despre acest lucru a
vem în Ioan 13, când apostolii erau scăldaţi pe
corp cu apă curată. Această clatină sau formă a
Legii, e orânduită prin Moise. Evreii ţineau aşa
de cu tărie la litera Legii, încât casă poată mân­
ca Pastele şi să nu se spurce, nu au voit să intre
nici în Pretoriu» Vezi Ioan 18:20.
Pecând erau seara la cină, Domnul, care a iubit
pe ai Săi până la capăt, s'a sculat dela masă, s'a
încins cu un şervet şi după ce a turnat apă în
vasul de spălat, a început să spele picioarele uce­
nicilor Săi. Era oare necesar ca Domnul să le
spele ucenicilor picioarele ? Şi dacă da, atunci
cum, ca datină sau ca pildă ? Era absolut nece­
sar. Mai întăi Domnul ca Rege al regilor se pleacă
până la picioarele ucenicilor, cari era oameni de
rând, pescari, vameşi etc, şi pentru ei a fost o
mare surpriză şi mirare, cum Fiul şi Hristosul
Dumnezeului celui viu se pleacă să le facă cel
mai umilit serviciu. Mirat de această umilinţă a
Domnului, Petru s'a simţit nevrednic ca să-i spele
Domnul picioarele şi nu se lasă zicând: „Nici odată
nu-mi vei spăla picioarele". Desigur că Petru ca
şi ceilalţi avea numai ochi trupeşti, deaceia Dom­
nul îi şi zice lui Petru: „Ce îac Eu tu nu înţelegi
acum, dar vei înţelege mai târziu". Ei vedeau
limpede forma exterioară a spălării şi o şi înţe­
legeau, pentru care cauză, Petru chiar a şi re­
fuzat ca Domnul să-l spele. Insă ca să nu-şi pi­
ronească ochii şi inima la forma literală a spă­
lării, Domnul le arată că ei încă nu pricep ce face
El. Aici e un secret, o taină, pe care şi azi mulţi
n-o înţeleg. Petru, evreu, ca şi ceilalţi s'a scăleat
cu apă pe corp, pentruce le mai spală Domnul
încă odată picioarele? Oare când s'au scăldat,
picioarele le-au rămas nespălate ? Nu! Atunci şi
ca formă sau obicei e d e prisos. Aici Domnul le-a
vorbit ceva mai adânc prin spălare, zicându-le:
„Voi sunteţi c u r a ţ i dar n u t o ţ i " . E acesta un
verset trupesc sau spiritual ? Starea spirituală a
lui Iuda era anormală, şi ca Domnul Isus s-o
poată mai bine evidenţia (arate clar) pentrucă să
nu se întineze şi ceilalţi de pornirile lui de tră­
dare, s'a îolosit de acest mijloc aşa de simplu, şi
totuşi care nouă astăzi ne vorbeşte aşa de mult —
de spălarea picioarelor, ca pildă. Spălarea în sine
ca îormă exterioară, nu era altceva decât o com-
plectare a scăldării Vechi-Testamentale şi aceasta
se explică îoarte simplu. Acesta însă era mijlocul
aşa de potrivit pentru Domnul, ca prin spălarea
ce le-a îăcut-o lor, să-l dea pe îaţă pe Iuda că e
necurat. Lor li s'a spălat picioarele trupeşti de
întinăciunile trupeşti, dar în aceasta se oglindea
necurăţia suîleteascăa lui Iuda, asupra cărei Dom­
nul îace chiar aluzie. „Voi sunteţi curaţi dar nn
toţi". Acesta îiind cel mai umil act al Domnului
apostolii au putut îi luminaţi, dar Iuda nu s'a
jicnit. Pe altă parte Petru însă se socoteşte ne­
vrednic ca să îie spălat de Domnul, pe când Iuda
primeşte cu indiîerenţă să-i se spele picioarele
îără ca în el să se producă vreo mustrare cu pri­
vire la păcatul ascuns de care era stăpânit.
Cari sunt lucrurile pe cari Petru nu le-a înţe­
les în timpul sau cu ocazia spălării picioarelor ?
Domnul a intenţionat ca Petru să înţeleagă mai
multe lucruri nu numai unul. Aceasta o vedem
îoarte clar în versul 17 când zice : „Dacă ştiţi a-
ceste lucruri, îerice de voi dacă le îaceţi". Ca for­
mă vizibilă Domnul le-a făcut un singur lucru:
le-a spălat picioarele, însă de fericit îi fericeşte
pentru mai multe lucruri, şi aceasta numai dacă
le înţeleg să le înfăptuiască. Sigur că aceste lu­
cruri ca să îie înţelese e cu mult mai greu ca spă­
larea, pentrucă ele trebuesc practicate şi trăite
dinlăuntu. Aceasta e iubirea cu fapta şi chiar pană
acolo să-ţi pui viaţa pentru îraţi, după cum şi
Domnul şi-a pus viaţa pentru noi pogorându-se
până în mormânt, ceia ce este mai greu şi mai
jos ca picioarele nostre. Petru n'a înţeles şi deaceia
Domnul S-a îăcut singur pildă, şi anume: pildă
de umilinţă până la picioarele ucenicilor Săi. Cel
mai mare să îie cel mai mic şi cel ce cârmueşte
să îie ca cel ce slujeşte. Luca 22:26, Matei 23:11-12.
Domnul s'a îolosit şi de alte mijloace asemănă­
toare ; de pildă când se născuse între ucenici gân­
dul după întâetate şi mărire, Domnul s'a îolosit
de un copilaş punându-1 în îaţa lor ca exemplu.
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
Marcu 9 : 33-37; 10: 45. Insă prin celelalte exem­
ple ei n'au înţeles cum'să slujească unul altuia şi
să se umilească ca prin spălarea picioarelor, care
le-a îost dată cu drept cuvânt ca pildă.
Se naşte întrebarea următoare : „Dacă Domnul
n'a intenţionat să introducă o formă a spălării,
atunci de ce îi zice lui Petru: „Dacă nu te spăl
Eu n'ai parte cu mine ?" Desigur, că Domnul Isus
prin spălarea picioarelor a avut un plan bine sta­
bilit şi mai de mult întocmit, care colabora la mân­
tuirea nu numai a apostolilor ci şi la a noastră,
pentru ca acelaşi exemplu ce trebuia să-l ia apos­
tolii, trebue şi noi să-l luăm şi dacă Petru ar îi
ieşit aîară din rândul celor 12, pentru ca lui să
nu i se spele picioarele, atunci el ar îi zădărnicit
puterea acestui exemplu. Şi sentinţa pe care i-o
dă Domnul în caz că nu se lasă să-i spele picioa­
rele, mai întâi tae pornirile omeneşti ale lui Petru
şi al doilea ar îi dat o dovadă ele complectă ne­
supunere îaţă de Domnul său şi aceasta e o aba­
tere îoarte gravă. Cineva poate însă să zică : „Dacă
Domnul a spus-o lui Petru nu e oare şi pentru noi?"
Şi se poate că neîăcând spălarea picioarelor la
Cina Domnului, să nu avem parte de loc cu El.
Noi am relatat prin expunerea noastră pe larg
intenţiile ce le-a avut Domnul prin spălare. Nu
îorma exterioară ci exemplu de viaţă trăită unul
fată de altul. Această hotărâre se referea direct
3
iui
iu Petru, pentru atitudinea ce o luase îaţă de
D omnul. Această hotărâre se poate întoarce şi îaţă
de noi, dacă noi am căuta să luăm aceiaşi atitu­
dine ca şi Petru, anume: dacă noi am căuta să
tăgăduim puterea spirituală a acestei pilde din
îoan 13, şi ne-am folosi de ea ca de o formă ex­
terioară sau un obicei sîânt la Cina Domnului. Ar
ii mult mai uşor pentru noi dacă Domnul ne-ar îi
obligat să îacem numai o spălare exterioară, care
în sine nu-i altceva decât o îorma moartă şi lip­
sită de orice putere. Mulţi se folosesc numai de
o formă a evlaviei prin spălare literară, tăgădu-
iiidu-i astîel puterea ei. Şi socotim că prin acea-
ceasta ei scot pe Ioan 13 aîară din Evanghelie,
i
pentrucă nu urmăresc voinţa Domnului, ci se mul­
ţumesc cu un obicei, pe care-! alătură la Cina
Domnului,
Noi când ne împărtăşim eu pâinea pe care o
îrângem, oare nu ne împărtăşim cu trupul Dom­
nului, şi când ne împărtăşim cu paharul binecu-
tării, oare nu ne împărtăşim cu Sângele Domnu­
lui ? Desigur că da. Obiceiul spălării picioarelor
Ia Cina Domnului nu are nimic comun cu Cina
Domnului.
Unii au ajuns până acolo să creadă, că dacă
cineva nu înţelege să îacă spălarea picioarelor la
Cina Domnului, nu este vrednic de a se împăr­
tăşi şi chiar e socotit ca de o altă credinţă. A-
ceastă închipuire e îalşă cu totul şi nu are nici
cel mai mic temei biblic. Credinţa noastră nu se
întemeiază pe altceva, decât în Tatăl, Fiul şi Du­
hul Sîânt. Spălarea sau nespălarea, nu e altceva
decât o părere. De acest lucru nu se poate lega
credinţa şi nu există nici cea mai mică deosebire
de credinţă, dacă cineva e copilul lui Dumnezeu,
botezat cu Duhul Sîânt, îie că spală sau nu, picioa­
rele la cina Domnului. De oarece Domnul botează
cu Duhul Sîânt pe temeiul unei vieţi predate şi
sîinte şi a stăruinţei în rugăciuni, neţinând seamă
de aceasta, pentrucă acesta e un lucru prea mic
pentru Domnul, ca să-L împiedice de a boteza cu
Duhul Sîânt. Căci botezul cu Duhul Sîânt e toc­
mai primul îapt dumnezeesc pe care se razima
Biserica primitivă.
Totuşi cineva se poate întreba în sine, ce vrea
să spună Domnul prin cuvintele: „Deci dacă
Eu, Domnul şi învăţătorul vostru, v'am spălat pi­
cioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioa­
rele unii altora. Pentrucă Eu v'am dat o p i l d ă
ca şi voi să îaceţi cum am îăcut Eu", Ioan 13:14-
15. Pilda nu e poruncă. P i l d a î n s e a m n ă s ă t e
pui tu în slujba celuilalt. Domnul zice uceni­
cilor : „Voi Mă numiţi, învăţătorul şi Domnul, şi
bine ziceţi, că sunt". Exemplul acesta al Domnu­
lui a îost mare pentru ucenici, ca Domnul să-i
slujească la cel mai umil act şi deci le spune că
şi ei la rândul lor să se slujească unii pe alţii. E
întrebarea: în înţeles trupesc sau spiritual ? Ei tre­
bue să se slujească unii pe alţii şi trupeşte şi du­
hovniceşte. Duhovniceşte ei trebue să se iubiască
până la capăt, să se supună unii altora cu umi­
linţă. Iar trupeşte, ei trebue să-şi spele picioarele
unii altora atunci când e nevoe, neîăcând din a-
ceasta un obicei sau o datină goală, de oarece prin
aceasta nu ne împlinim o datorie; iar când ne­
voia cere ca să spălăm picioarele unui călător sfânt,
în urma unei călătorii obositoare fie de arşiţa zilei,
fie pe jos, atunci cu drept cuvânt ne împlinim o
datorie faţă de el. A c e a s t a e s p ă l a r e a picioa­
r e l o r c e a a d e v ă r a t ă şi de folos. Această spă­
lare a intenţionat-o apostolul Pavel când scrie in
I Timotei 5:9-10. In care pretinde ca văduva să
fi crescut copii în toată rânduiala, să îi îost pri­
mitoare de oaspeţi, să îi spălat picioarele sfinţi­
lor, etc. Copiii se cresc acasă, oaspeţii se primesc
acasă, dar unde să le îi spălat picioarele ? Tot a-
casă. Dacă şi astăzi s-ar înţelege rostul aceste spă­
lări adevărate, am obţine mai multe binecuvân­
tări dela Părintele luminilor. Cu toate că cei mai •
mulţi lucrători şi misionari nu călătoresc desculţi,
totuşi această spălare se poate practica în ade­
văratul ei înţeles. Dacă cineva nu are nevoe să-şi
spele picioarele, totuşi i se pot spăla ciorapii sau
alte lucruri, care sunt de trebuinţă zilnică unui
călător.
Totuşi noi nu vrem să rămânem aici, ci voim
să cercetăm cuvântul lui Dumnezeu şi mai de­
parte. Biserica primitivă a luat îiinţă numai în
ziua de Rusalii. Noi găsim că Domnul Isus a dat
poruncă ucenicilor, ca ei să boteze în apă pe cei
ce se întorc la Dumnezeu, în Numele Tatălui, Fi­
ului şi Duhului Sîânt. In mai multe citate ne a-
:;-™*rr^jii'j^|J5J| -Jj
'£3*4
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
rată clar că ucenicii au botezat in apă pe cei ce
au crezut şi chiar pe cine au botezat i-au numit
şi câţi a botezat, etc... dar nu găsim în nici un
l îoc amintit că ar fi făcut spălarea picioarelor. La
fel găsim că Domnul Isus a instituit Cina, porun­
cind apostolilor s-o facă şi ei îa fel. Găsim că Bi­
serica primitivă stăruia zilnic în f r â n g e r e a p â i ­
n e ! , iar că ei ar fi practicat spălarea pieioarelor
la Cină nu găsim nici un singur cuvânt. Nu gă­
sim că apostolii ar fi practicat spălarea picioare­
lor întrei ei, nici că ar fi practicat-o vre-o bise­
rică oarecare, nici că s'au desbinat unii de alţii
pe acest temei, nici măcar să fi discutat în acea­
( stă privinţă. Aceasta e o vie dovadă că spăla­
rea nu a fost în uz în primele biserici creştine,
pentrucă apostolii au înţeles adevăratul scop al
învăţăturei, care Domnul li-a dat-o prin această
pilda. Găsim că ei aveau neînţelegeri în acele vre­
muri pe temeiul tăerii împrejur, din care cauză
s'au şi adunat la Ierusalim toţi bătrânii şi pres­
biterii, ca să vadă ce e de făcut. După o convor­
bire mai lungă dau următorul comunicat către
cei credincioşii dintre neamuri: „Căci s'a părut ni­
merit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem
peste voi nici o altă greutate decât ceia ce trebue
şi anume: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor,
de sânge, de dobitoace zugrumate şi de curvie;
lucruri de care dacă vă veţi păzi va fi bine de
voi. Fiţi sănătoşi» Nici Duhul Sfânt şi nici apos­
tolii n-au pus peste cei dintre neamuri greutăţi.
Toate impunerile Legii ca să fie practicate în Bi­
serici ca, tăerea împrejur, serbarea zilei Sabatu­
lui şi altele erau socotite de apostoli ca un jug
pentru ucenicii dintre neamuri. Ne întrebăm dacă
şi spălarea picioarelor ar fi un jug sau greutate.
Dacă cei 3000 cari s'au pocăit într'o singură zi ar
fi făcut ei spălarea picioarelor, ar fi fost un lucru
mult mai greu ca botezul în apă, şi fără rost. Ce
ar fi făcut mai târziu zecile de mii care s'au po­
căit în Ierusalim? Căci pentru practicarea ace­
stui lucru trebue mult timp; numai la 100 de
persoane le trebue aproape 2 ore. Ce s'ar putea
astăzi face în adunările care posedă peste 10.000
de membrii? Şi chiar cu cele mai mici ca zece
mii. S'ar cere o instalaţie şi un serviciu complect.
Ar fi nevoe să se care cu maşina apă. Nu este
aceasta o greutate şi în zilele noastre ? Un alt caz,
când fraţii sunt persecutaţi şi pentru ca să poată
frânge pâinea între ei, sunt nevoiţi de a se retra­
ge câte unul pe furiş în locuri pustii, poduri, etc.
Şi în asemenea cazuri spălarea dogmatică devine
o foarte grea sarcină şi chiar o imposibilitate. Spă­
larea, în înţeles formal şi literal, nu e ceva care
ne poate îmbogăţi sufleteşte, ci e o smerenie şi
asprime faţă de trup, o închinare voită, o înfăţi­
şare de înţelepciune, care piere odată cu întrebu­
inţarea ei, şi nu are nici o putere a schimba sta­
rea noastră lăuntrică, iar totuşi unii, spre a-şi face
voinţa lor cu credincioşii, o impun forţat. Colo­
seni 2:18-23. Spălarea nu e principiu de mântuire,
după cum susţin unii, de oarece ea nu face parte
din nici o grupă a virtuţilor impuse de viaţa de
credincioşie. Galat. 5 :22-23. II Petru 1:5-8. Ba dim­
potrivă Pavel scrie următoarele în Evrei 9:10, că
spălările caşi alte lucruri nu erau decât nişte porunci
pământeşti date până la vremea de îndreptare şi
această vreme de îndreptare a fost tocmai pe cruce.
Dacă spălarea picioarelor ar avea vre-un sim­
bol care să ne curăţe sufleteşte, după cum zic
unii, că cine nu-şi spală picioarele nu e curat de
tot, atunci sângele lui Isus Hristos nu mai are nici
o valoare. Nu este aşa. Sângele lui Isus Hristos
ne curăţă de orice păcat. I. Ioan 1:7. Pe când
spălarea nu l-a curăţit nici pe Iuda de păcatele
sale, ci numai l-a dat pe faţă că e necurat, şi a-
ceasta numai prin ochiul a tot pătrunzător al Dom­
nului Isus. Acum e întrebarea : „A fost Iuda curat
de tot dacă i s-a spălat picioarele ?". N u ! Pentru
ce să facem din spălare un steag ? A avut oare
Domnul Isus intenţia de-a introduce în Biserici 1
forma literală a spălăm când zice: „Vai de voi
Cărturari şi Farisei făţarnici. Pentrucă voi cură­
ţiţi partea de-afară a paharului şi blidului, dar
înlăuntru sunt pline de răpire şi necumpătare".
Mat. 23:23. Oare nu e vorba aici de spălarea ex­
terioară a corpului ?
Noi nu voim ca prin această expunere să jignim
întru nimic încredinţarea cuiva, că chiar dacă ci­
neva e de altă părere, Dumnezeu îl va lumina şi
în această privinţă. Punctul culminant al chemării
noastre e dragostea din inimă unul îaţă de altul
şi nu numai atât, ci dragostea este chiar o po­
runcă către toţi credincioşii. Să ne întoarcem deci
la dragostea cea dintăi pentrucă sfeşnicul Duhu­
lui Sfânt să nu fie luat din mijlocul nostru pentru
neîmplinirea poruncei de dragoste. Ioan 13:34-35.
Acum ce mai rămâne de făcut ? Nimic altceva
decât să mergem pe urmele Bisericii primitive,
s ă s t ă r u i m în î n v ă ţ ă t a r a apostolilor, în le­
gătură frăţească, neştirbită cu nimic din cauza pă­
rerilor, în frângerea pâinei şi în rugăciuni. Fapte
2:42. Mai departe să ne predăm din nou Dom­
nului cu o inimă curată, stăruind după botezul
Duhului Sfânt, după puterea de slujbă a Duhului
Sîânt şi după darurile Duhului Sfânt, neeesităţi ab­
solute pentru zidirea Bisericii şi'desăvârşire asfiuţilor;
Comentariu.—Intru cât socotim că explicaţia
asupra spălării picioarele şi însemnătatea ei, dată
în expunerea de mai sus e suficientă,^credem, că
orice discuţie pe această temă va lua sfârşit. Ţinta
tuturor copiilor Iui Dumnezeu este sfinţenia fără
de care nimenea nu va putea intra în odihna veş­
nică. Orice discuţie asupra acestui subiect, cât şi
a altora, în ce priveşte forma exterioară nu au
altă menire decât a tulbura unitatea frăţiască cât
şi liniştea suîletească a membrilor Bisericii, şi noi
nu ne luăm răspunderea asupra pagubelor venite
pe această cale.
Cine are urechi de auzit să audă.
(va urma) Redacţia „Credinţa Apostolică"

CREDINŢA APOSTOLICĂ
TREBUE SĂ FIE ŞI PARTIDE...
I Cor. 11:19
Nu spune apostolul aceste cuvinte ca şi când des-
binarea ar fi ceva ce nu se poate înlătura, ci spune
că în anumite cazuri „partidele", cern şi aleg pe cei
uşuratici, nestatornici şi neînţelegători de o parte, iar
pe cei grei şi hotărâţi de alta.
v
Biserica Corintenilor a fost una din cele mai încer­
cate biserici apostolice. Deşi a fost de prima dată în­
fiinţată şi condusă de cel mai destoinic dintre apos­
toli, această biserică a fost bântuită de toate încercă­
rile diavolului. Era ce-i drept o biserică în care se a-
flau toate darurile duhovniceşti până acolo că nu du­
ceau lipsă de nici un dar. 1 Cor. 1:7. Cu toate aces­
tea, apostolul află că în Corint sunt desbinări şi par­
tide. Aşa că începând cu capitolul 1 : 12, el le scrie
cea dintăi epistolă, în care pe calea cea mai clară
combate starea lor.
Dacă cercetăm cu deamănuntul isvorul desbinărilor
şi disputelor din primele biserici, vedem că bisericile
dintre iudei se disputau şi se desbinau pe temei de
formă, iar cele dintre păgâni pe temei de convingere.
Mai era şi un alt temei de desbinare, acela cu privire
la talente şi virtuţi fireşti, din cauza căruia Corintenii
s'au împărţit. După Cuvântul Sui Dumnezeu, nici una
nici alta nu sunt îngăduite, deoarece desbinarea şi se­
paraţia în acelaş corp, duc la nimicire.
Domnul Isus a văzut aceste lucruri mai înainte de
a fi Biserica în fiinţă, şi El zice : „E cu neputinţă să
nu vină scandale între voi, dar vai de acela prin care
vin. Ar fi mai bine să i se lege o piatră de moară de
gât, şi să-l arunce în mare". Luca 17: 1-2.
în aceiaş linie de idei, apostolul Neamurilor, Pavel,
a avut o priveghere deosebită asupra integrităţii Bise­
ricii, şi el a căutat pe orice cale ca unitatea să fie de­
săvârşită, iar neînţelegerile spulberate: „Unitatea Du­
hului în legătura păcii", era steagul apostolului în a-
ceastă privinţă, şi „Faceţi-mi toată plăcerea şi aveţi cu
toţii o inimă, un simţ, un gând şi un suflet". Filipeni
2 : 2 . „Iar în cele ce suntem de o părere să umblăm
la fel". Filipeni 3:16. Ar fi fost o mare nenorocire ca
acest mare architect şi întemeetor al atâtor Biserici,
să le fi dat o învăţătură cu două înţelesuri, şi cari să
fi înclinat unele la formă, iar altele la convingere.
Nu ! Nicidecum ! Apostolul Pavel ca şi ceilalţi apos­
toli au avut o atitudine clară şi precisă în toate învă­
ţăturile ce le-au dat.
In cartea Faptelor Apost., noi găsim că nişte creştini
iudei s'au apucat a învăţa în Biserica din Antiochia
(biserică dintre păgâni) că trebue să fie ţinută Legea
lui Moise. întâmplarea a făcut ca la această tendinţă
sectară să fie de faţă şi ap. Pavel şi Barnaba. Cu toate
că erau iudei de baştină, n'au voit ca crucea Iui Hris­
tos să fie zădărnicită, căci ea este un punct perfect de
mântuire, şi s'au împotrivit cu toată tăria, formalismului
mort al Fariseilor. Lucrurile n'au rămas numai la atâta
ci a trebuit ca să ajungă la judecata Bisericii din Ie­
rusalim. In timpul discuţiei, Petru se ridică şi explică
lucrarea lui Dumnezeu între păgâni, iar cele scrise în
i
Fapte 15 : 8 , pune capăt intenţiei unora de a aduce
lucrarea cea nouă a Duhului Stânt, la vechiul „bur­
duf" al formelor Legii lui Moise. Prin urmare chezăşia
că cineva e primit d e Dumnezeu, nu e un rit sau
o formă exterioară, ci e darul Duhului Sfânt, pe care
nimeni nu-l poate primi, până ce mai întâi nu e primit
şi sfinţit de Dumnezeu.
Mai departe ia cuvântul apostolul Iacob, care sus­
ţine ca creştinilor dintre păgâni să nu li se împovă­
reze viaţa cu alte lucruri din Lege, afară de cele scrise
în Fapte 15:29. Constatându-se că aceste practici ar
fi dăunătoare şi corpului şi sufletului.
Convingerea, se formează în om pe urma unei în­
văţături. Fie o învăţătură sănătoasă, fie O învăţătură
greşită.
Noi găsim în Coloseni 2 :18-23, un pasaj care cla­
rifică îndrăzneala unora d e a-şi impune învăţăturile
lor, cu chip umilit sau evlavios, pe când în schimb ea
e dată din mândrie sau fanatism, pornite din firea şi
gândurile pământeşti, care nu-i altceva decât părerea
unora contra libertăţii altora. Iar versetul 22-23, spul­
beră orice argumentare şi arată că orice lucru care
atinge partea deafară, nu poate opri gâdilarea firii
pământeşti care trebue complect robită de Dumnezeu
spre a-L servi fără făţărnicie.
In Romani 14:13-23, găsim explicarea pricinilor de
desbinări pe tema convingerii. Insă chibzuinţă aposto­
lului e aşa de desăvârşită că el nu dă loc cu nici un
chip Ia desbinări şi la temeiuri de discuţie cu privire
la slăbiciunea unuia faţă de tăria altuia. El atât pe
unul cât şi pe altul îi socoteşte abătuţi dela cele scrise
în Coloseni 2 : 1 9 , când nu lucrează în dragoste.
Şi astfel se produc desbinările, certurile de partide,
care în sine sunt o sămânţă rea semănată în ogorul
bun al Bisericii, şi care la vreme îşi dau nenorocita
lor roadă, desbinarea.
învăţătura Bisericii lui Dumnezeu care e dată prin
Duhul Sfânt este dată în chip complect şi desăvârşit.
Prin urmare nouă nu ne este îngăduit a ne vârî în
în ea părerile noastre, gândul nostru sau intenţiile
noastre, chiar atunci când ni s'ar părea că ele sunt
bune, căci n'au loc.
„Nu fiţi mulţi învăţători", a zis ap. Iacob. Şi dacă
s'ar ţine seamă de aceasta, mulţi ar fi scutiţi de sen­
tinţa Domnului Isus, ca pentru scandalele provocate
să li se lege piatra de moară de gât.
Domnul Isus să binecuvinteze pe copiii Săi şi să-i
ferească de învăţăturile care duc Ia desbinare, şi ast­
fel unitatea frăţească va fi totdeauna neştirbită, dar
chiar cei răsleţi vor fi aduşi la matcă.
mmm__m__mmmmmm
!• Bododea
CURIERUL MISIONAR
In sectorul de misiune Moldova şi Bucovina au fost botezate
în apă cam la 40 suflete între care au* fost şi botezate cu Du­
hul Sfânt.
Viul Dumnezeu să înrădăcineze în via Sa nouile plante, ca
vântul prigonirilor sdli ispita păcatului să nu le desrădăcineze.
O puternică lucrare a deschis Dumnezeu prin Duhni Sfânt
în căt. Negrea jud. Covurlui unde la 40 suflete au fost botezate
în apă între care cele mai multe botezate în Duhul Sfânt.
In ziua de 20 Iulie a avut loc un botez în apă în com. Rudna
jud. Timiş cu 29 suflete. Aleluia lui Dumnezeu pentru toate, amin,
iun»— am
 CREDINŢA APOSTOLICĂ
Minimala winfiecare
După 14 ani sa ridică p i suprima oară
pe pici&arele ei umblă
D-ra J. Munday din Southampton, Anglia, a îost
transportată pe un cărucior de bolnavi într'o a-
dunare de redeşteptare şi evanghelizare din aceiaş
localitate, care a avut loc în sala centrală a Ves-
leienilor sub conducerea pastorului Gheorghe Ieî-
îreys. Dânsa se chinuia de 14 ani cu dureri gro­
zave, având tuberculoză osoasă la un genunchi.
Tot timpul celor 14 ani Fa petrecut în pat sau
purtată pe un cărucior. Piciorul bolnav trebuia
să-l ţină mereu pansat şi la lumina soarelui.
In mărturia ei asupra vindecării sale declară
următoarele: „Când îndepărtam pansamentul, pi­
ciorul meu era la grosime ca a unui copil slab.
Piciorul cel bolnav era cu 4Vs ţoii mai scurt ca
cel sănătos, iar după ce am îost vindecată, amân­
două picioare sunt ia îel de lungi şi la îel de tari.
Când se îăcu peste mine rugăciunea, corpul meu
a tresărit şi a tremurat din cauza puterii de viaţă
ce intra în mine. Eu am îost momental vindecată.
M'am sculat şi am părăsit imediat căruciorul meu
îără de nici un ajutor.
Pentru prima oară m'am ridicat după i4 ani
iarăşi pe picioarele mele".
Tr. din „Mehr Licht" de Eugen Bodor
Aceasta e numai o extragere pe scurt din bro­
şura, care tratează pe larg vindecarea minunată
a d-rei J. Munday, pe care dorim să o tipărim şi*
în limba noastră, dacă Domnul ne va da putere
şi mijloacele necesare pentru tipărit. Cu aceasta
voim a veni în ajutorul celor suferinzi, ca ei să
îie încurajaţi, punând astîel o încredere deplină
în Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos, care
şi astăzi este medicul trupului şi suîletului nostru.
Domnul să dea har, ca această mărturie aşa de
puternică să le slujească la mulţi spre mântuirea
corpului şi suîletului lor. Cine vrea să vină în a-
jutorul bolnavilor, să ajute tipărirea acestei broşuri.
__________ Redacţia
Pentru Femeile Creştine
UMILINŢA şi MODESTIA
Dumnezeu să binecuvînteze pe cei ce cu bună
voinţă caută să-şi agonisească cât mai multă hrană
pentru sufletele lor spre a deveni mai puternici şi
pregătiţi pentru chemarea cerească la care Dum­
nezeu, l-a chemat. Tocmai aceasta a fost şi do­
rinţa mea a contribui cu acest mic articol în care
prin mila lui D-zeu şi ajutorul Duhului Sîânt do­
resc a trata despre cele două mari şi puternice
virtuţi de care surorile noastre au mare nevoe (nici
îraţii nu sunt scutiţi la rândul lor).
Umilinţa. Pentru o femeie creştină umilinţa este
podoaba cea mai strălucitoare cu care se poate
îmbrăca. Nici e soră membră a Bisericii lui Dumr
nezeu nu va putea atinge nivelul sfinţeniei fără
această calitate a vieţii. Marile şi sfintele femei
din trecut îără pregătirea ce o au astăzi surorile
noastre, şi-au însuşit cu prisosinţă această calitate.
De exemplu: Sara soţia lui Avram, Măria mama
Domnului şi altele pe care cetitorii Bibliei le cunosc.
După Noul Testament, îemeia este în ce priveşte
morala pe aceiaş treaptă cu bărbatul, dar numai
îemeile creştine care sunt pătrunse de duhul umi-
linţii pătrund înţelesul acestei lucrări mântuitoare.
O îemeie umilită îaţă de soţul său este o îemeie
cu adevărat înţeleaptă. A nu fi cineva umilită tre­
bue să îie mândră, şi atunci rostul sîinţeniei este
pierdut. Sora care este mândră mai este şi nesu­
pusă ; ea răspunde soţului, nu caută a-1 respecta
şi de aici se iscă o sumedenie de neînţelegeri fa­
miliare, din cauză că învăţătura sî. Ap. Pavel din
Coloseni este neluată în seamă. Colos. 3,18. Ori­
care sau oricât să îie aranjat un soţ, dar dacă so­
ţia sa este neascultătoare, el niciodată nu-şi va
ajunge scopul şi îemeia va căuta prilej să-i neso­
cotească aprecierile lui şi planul de cârmuire al
casei şi îamiliei. In viaţa mea am avut ocaziune
să văd, să aud, să ascult, să întâmpin multe îemei
creştine, dar îemei umilite am întâmpinat foarte
puţiue. Dar acolo unde am întâlnit vreuna, m'am
simţit cucerit de podoaba minunată şi frumoasă a
umilinţii, ce puţine femei creştine se trudesc a o
procura. Căci a fi umilită însemnează a fi cum­
pănită în vorbă, faptă şi orice gest trebue mai în­
tâi judecat şi apoi săvârşit. Şi ca să ajungă cineva
acolo i se cere multă jertfă. Intre altele găsim pe
mama lui Lanuel împăratul, femeie care-l şîătueşte
şi care arată calităţile unei îemei cu adevărat u~
milită şi pregătită cu tot ce-i trebue spre a răs­
punde însemnatei ei meniri. Prov. 3 1 : 10-31.
Iubită soră î Cercetează-te şi vezi care este
măsura ta de umilinţă? Şi dacă vrei să fii cu a-
devărat o soră sîântă şi o femeie desăvârşită, apoi
îii umilită în casa ta, îamilia ta şi Biserica din
care îaci parte. •
Modestia. „Pâinea noastră cea din toate zilele,
dă-ne-o nouă astăzi" Luca 11, 3. „Având hrană şi
îmbrăcăminte să fim mulţumitori"; I Timotei 6, 8.
Aceste două citate ar avea menirea să lămurească
că m o d e s t i a este o virtute tot aşa de mare ca şi
umilinţa. Ba ceva şi mai mult; una prin cealaltă
desăvârşesc suîletul ce le are. Şi chiar se poate zice
că m o d e s t i a este rodul umilinţii.
Aproape în general noţiunea acestei însemnate
calităţi a dispărut mai ales dela îemei. Niciodată
îemeia n'a îost mai pretenţioasă, nesăţioasă, ne-^
mulţumită şi nesatisîăcută ca în aceste vremuri.
Cu toată criza, pasiunile, moda şi luxul au deve­
nit cele mai vădite nelegiuiri.
Numai pentru femeia creştină, membră în Bise­
rica lui Dumnezeu apostolică a rămas un mijloc
spre deosebire de femeea lumească, „modestia".
Adică a se mulţumi cu puţin, şi a pretinde atât
8 CREDINŢA APOSTOLICĂ
cât înf marginile c u m p ă t ă r i i este potrivit. Orice
a b a t e r e cu privire la vorbă, h r a n ă şi î m b r ă c ă m i n t e
ce o îemee creştină a r îăptui-o se poate vedea că
este lipsită de modestie. Deci iubită soră care eşti
căsătorită n u pretinde soţului tău credincios sau
necredincios nimic ce trece peste „modestie" căci
prin aceasta s'ar p u t e a vedea nepregătirea t a pen­
tru viaţa cea vecinică, u n d e nelegiuiţii n ' a u loc.
A n u îi modestă înseamnă a li pofticioasă, lacomă
d e m â n c ă r i şi îmbrăcăminte, t o t d e a u n a nemulţu­
mitoare cu starea cu care a înzestrat D u m n e z e u
casa ta, criticătoare şi pretenţioasă. D a r aceste lu­
cruri ţi-ar s ă p a groapa şi ţi-ar pregăti pi e rzare a
vecinică. Deasemenea şi cu surorile necăsătorite
care a r pretinde şi îace aceste lucruri de m a i sus,
în îaţa părinţilor lor.
Scumpă soră ! Fii mulţumită cu ce ai şi d a c ă n u
ai destul cere Domnului, care p o a t e să dea a t â t
cât trebue. D o m n u l să binecuvinteze acele surori
care în lumina Cuvântului lui D u m n e z e u se vor
cerceta şi îndrepta, amin.
I. Bododea
CU 22 ANI IN URMA
Experienţele evanghelistei Aimee Mc.
Fersom—Los-Jl^igelos,
In urmă cu 22 de ani, credincioşii din ţara noastră
(America) stăruiau în rugăciuni după o nouă re­
deşteptare.
Rugăciunele acele au fost într'adevăr ascultate.
Răspunsul a venit, însă nu aşa după cum era aş­
teptat de ei. E una de a şedea pe bănci în adunare
şî de a cânta: „Doamne trimite puterea Ta chiar acum",
şi e alta, de a vedea, cum acea putere începe să
cadă şi cum bărbaţi şi femei sunt întinşi Ia picioarele
Domnului, eliberaţi de toate legăturile lor pământeşti
şi umpluţi cu Duh Sfânt după Fapte 2:4.
Insă această putere a căzut, după cum va cădea
întotdeauna asupra acelur fel de oameni şi femei,
cari într'adevăr se roagă fierbinte şi cu năvală, ca
Domnul să însufleţeasşă lucrul Său în orice vreme.
Peste Biserica lui Dumnezeu a venit un foc de re­
deşteptare. Ţara era inundată de adunări de rugăciuni
prin case, în cari suflete serioase se rugau pentru o
nouă revărsare a Duhului Sfânt. Staţi unele de mi­
siune de prin prejur, precum şi modernul Dom au
simţit asemenea în acel timp, eşirea la suprafaţă (e-
videnţa) acestei mişcări. In câteva luni au fost mii de
persoune botezate cu Duhul Sfânt, şi fiecare caz în
parte era dovedit prin manifestaţia vorbirei în limbi
noui, la fel cu revărsarea Duhului Sfânt în ziua de
Rusalii, din Fapte 2:1-4, în casa lui Corneliu 10:44-46,
cei 12 Efeseni 19:i-6 ş. a- m. d.
Felul revărsării şi al acestei manifestaţiuni erau tot
aşa de neaşteptate şi surprinzătoare, încât mulţimi
întregi de cercetători serioşi au intrat în experienţa
Rusaliilor, înainte ca diavolul să fi avut vreo ocaziune,
de a face ceva mei mult decât ai atinge; sau înainte
ca predicatorul lumeşte pregătit şi uimit să fi avut
Iaşi—Institutul de Arte Grafice şi E d i t u r ă „BRAWO555 Str. Arcu No. 9.
timp, ca să se fi ridicat pe avonul său pentru a.de­
nunţa şi suspecta ca ceva rău toate minunile ce în­
soţesc această redeşteptare la Rusalii.
O mare Comunitate în Anglia a fost cuprinsă de
această lucrare. Puterea Domnului a căzut şi în Los-
Angelos, în Toronto, îi Chicago, mai departe în lu­
crarea Pandita-Rama-Bai în India, şi aproape în ace­
laş timp pe întregul glob pământesc, pe ici şi colo.
Mai întâi primitorii nici nu ştiau ce poziţie sâ ia faţă
de această lucrare, totuşi o cercetare amănunţită a
Cuvântului lui Dumnezeu a desvăluit capitole aproa­
pe uitate ale zilei de Rusalii şi ale Ifelului şi modu­
lui de revărsare al Duhului Sfânt. Ca răspuns la în­
trebarea: „Ce înseamnă aceasta?" Venea răspunsul
depe buze: „Aceasta e ceia ce a fost profeţit de
profetul Ioil". Multe din Comunităţile mari, excludeau
pur şi simplu pe aceia, cari primeau botezul în Duh
Sfânt, declarându-le că ei nemulţumesc prin experienţa
lor pe alţi membri şi că timpul minunilor a trecut
deja, şi botezul Duhului Sfânt, au |ost pentru cei ce
au trăit pe vremea apostolilor.
Alţii declarau, că toţi aceia care au primit minu­
nata umplere cu Duh Sfânt în altă parte, au devenit
fanatici şi sunt stăpâniţi de un duh epileptic. Şi era
cu drept cuvânt un timp de mare fierbere. Unii că­
deau deodată sub puterea Domnului la pământ, alţii
vorbeau în limbi noui, iar alţii erau vindecaţi de boale.
Unii vesteau cu tărie măririle Domnului, şi toţi au
abzis în acelaş chip dela petrecerile lumeşti, ca teatre,
dansuri, (jocuri), fumat, romane, şi orice distracţii lu­
meşti. A fost readus în cercurile credincioşilor, adunări
de rugăciuni zilnice mai ales seara. Şi care totodată
au fost un model viu tuturora cari nu trăiau du­
hovniceşte.
împotrivirea şi excluderea parecă, n'ar fi avut nici
un efect de a păgubi în ceva această lucrare mai
mult, decât atitudinea osânditoare a preoţilor şi pre­
dicatorilor sinagogilor (adunărilor), cari pe orice cale
căutau să înjosească şi să împiedice desvoltarea şi
răspândirea învăţăturilor Domnului.
împotrivirea a fost un vânt, care a dus vestea E-
vangheliei deplină în tot largul lumii.
(va urma)
DIFERITE
Numărul 8 al acestei foi a fost tipărit din donaţia Biserici
Apostolice din Poughkeepsie. N. Y. prin Fr. A. D. Nichol.
Mulţumim lui Dumnezeu, şi contribuitorilor.
Rugăm pe pe iubiţi abonat a ne trimete costul abonamen­
tului deoarece îşi poţi închipui greutăţile ce le înfruntăm în
ceia ce priveşte cheltuiala tipăritului.
R ă s p â n d i ţ i revista „Credinţa Apostolică" singură
îoae religioasă care aduce cele m a i exacte ştiri
şi d ă cea m a i sănătoasă educaţia în ce priveşte
l u c r a r e a D u h u l u i Sîânt.
REDACŢIA.
Redactor responsabil I. Bododea