i^^^^^^^s^^^^^i^^^^fe^^^^^^j

ANUL I. No. 3
t^T*fo&&

Cuvântu
i ade\
trebue
a 24,
ia 38,
:>an 3î
grăia
K 12,
I, 25.
>et..l, EEVISTA BELI&IOASA
Conilo
§aP)onafrien!ul 80 Lei pe an APARE ODATĂ PE* Re
străinătate dublu
America 2 Dolari Redactor responsabil: l o t Braili[a, Slr.
nttă
ii împ întrucât mai apare şi o altă revistă religioasă cu titlul „Glasul Adevărului, spre a evita
it para
ta veş orice confusiune, schimbăm titlul nostru în acela de „ C u v â n t u l A d e v ă r u l u i " .

Iar Sing

lânc STJ1£ A K U L
1) l a luptă ! 6) Dărnicia 11) Rugăciunea lui Isus
Oame 2) Vechiul şi Noul Adam 7) Lecţîimi biblice 12) Ah, Domnul meci, era împrumutat
biciun( 3) Puterea Adevărului 8) învierea 13) Beţia
e a lu
4) Ispita 9) Patru mari puteri în lume 14) Uitarea rugăciunii, e pricina căderii
5) Doamne, când privim.. 10) Isus e*Nrfu 15) Locuri seci...

LA LUPTA!
Frate scump ! Frate iubit I
Cel ce din somn te-ai trezit,
Pune mâna acum pe armă;
Căci în Juru'fi s'a iuit,
O oaste de negândit,
Cere face mare-alarmâ.
III
Mâna deci pe armă pune,
Şi arată aici în lume,
Că tu serveşti pe Hristos,
Prin zile rele şi bune,
Nimic nu te va răpune,
Ci vei fi victorios.

II
B. G. Este oastea cea vicleană,
Cea din tabăra duşmană.
Care-q pornit la resbel.
Eu te rog, asta-fi înseamnă,
Ca să nu crezi la satana,
Or cunţ sar preface el.
IV
Arma ta, cea mai cumplită,
Este Biblia, iubită,
Al lui Dumnezeu Cuvânt;
Cartea care-i părăsită,
Şi explicată greşită,
De mulfi oameni pe pământ

Tu, peaceastâ armă o ia,

Prin vreme bună şi rea,
Şin Kuh sfânt, sâ te îmbraci ,
Przgâiindu-ţi inima,
Ua să-fi ardă candel
Şi'n duşmani groază %ă bagi.
rticole
t se p B, G.
i artid

edacţi ^£&i\
SE: 3 ^ S:
 Cuvântul Adevărului
ui Adarn
im... este o icoană preînchipu IA are
u „Căci n'avem nici o putere imp(r*
jelui ce avea să vină . Rom. 5, 14
b.'tnn^ cvedinţaţi că iubiţi! noştri! cetitori cu-
storia vieţii lui Adam, căt şi pe a Dom-
şi Mântuitorului nostru Isus Hristos. Credem
insă că nu toţi cunosc şi nu toţi ştiu cum putea
Adam să fie „icoana preîncnspuitoare" a Domnu­
lui, Pentru acea după cât Duhul sfânt, ne-a "umi-
nat, voim să lămurim acesta chestiune.
Dumnezeu, a uaî lui Adam, o femeie trupească;
p e Eva. Gen. 2, 20—25. Tot Dumnezeu, a dat
Domnului Isus o femeie duhovnicească; Biserica
Apoc. 21, 9. II Cor. 11, 2. Eva, era os şi carne
din oasele şi carea lui Adam. Gen. 2. 23. Bise­
rica, este os şi carne din oasele şi carnea Dom-
nuhp£3ujr* Efec. 5, 30. Eva, a fost binecuvântată în
Adam, mai înainte de a fi formată. Gen. 1,27—
28. Biserica, deasemenea a fost binecuvântată în
Domnul isus, mai înainte de fi formată. Efes. 1,
3—4. Bunul Dumnezeu, a lăsat să cadă asupra
lui Adam un somn adânc, şi atunci a făcut pe
Eva, din coasta sa. Gen. 2, 21—22. Tot bunul
Dumnezeu, a lăsat ca asupra Domnului Isus, să cadă
un somn adânc, şi atunci a formai Biserica, a formal
din coasta Sa. ev. Ioan 19,33—34. îs. 53,5. Adam
era capul femeii sale. I Cor. 11,3. şi Domnul Isus,
este capul Bisericii. Colos. 1,18. Eva, era un corp
cu Adam. Gen. 2,24. Şi Biserica, este un Duh
cu Domnul. 1 Cor. 6,17.
Prin Adam, a venit păcatul şi moartea. Rom.
5,12. Prin Domnul Isus, a venit sfinţenia, ev. Ioan
17,19 viaţa 14,6 şi nemurirea. II Tim. 1,10. Toţi
cei ce sunt în Hristos sunt nişte mântuiţi, îndrep­
taţi la viaţă. Rom. 5,18—19. Toţi oamenii în Adam,
mor; şi toţi oamenii în Hristos învie. I Cor. 15,22.
Adam, s'a făcut cu suflet viu; iar Domnul cu duh
dătător de viaţă. I Cor. 15, 45. De este
cineva în Adam, este om vechiu. Rom. 6,6. Iar de
este cineva în Hristos este făptură nouă. II Cor.
5,17. In care din aceşti doi oameni te afli tu iu­
bite cetitorule ? B. G.
Când nu este nici o descoperire dumnezeească,
poporul este fără frâu ; dur ferice de poporul care
păzeşte legea. Prov. 29, 18.
* va mai suferi una vecinică. Daniel, 12,2.
Orice cuvânt al Lui Dumnezeu este încercat. El
este scut pentru cei ce se încred în El. Prov. 30, 5.
Puterea A d e v ă r u l u i
ntre
ui ]
adevărului ci pentru adevăr*'. II Cotlă, d<
Inmulţindu-se minciuna, înmulţindu-se fărădeieL A
când totul se credea pierdut şi când satana, a l
deja stâpârire asupra întregei lumi, Luca 4, 5*
Dumnezeu trimite în lume marele şi puternicul
devăr; pe Fiul Său Isus Hristos. Galat. 4,4 ev, \}^?
14,6. Gura cea sfântă şi plină de mângâieri,
toţi cei „osteniţi şi împovăraţi" a spus m faţa|
Pilat: „Eu pentru aceasta M'am născut şi am
în lume, ca să mărturisesc despre adevăr* Ori
este din adevăr, ascultă glasul Meu" ev. Ioan l i
Iubite cititorule I Dă-rr»i voie puţin ca sâ înfl
spre tine trei mici întrebări: Eşti tu în adefl
Umbli tu în adevăr? Cunoşti tu adevărul? •
ca mulţi la întrebările mele vor răspunde tocnS
ca Pilat: „Ce este adevărul?'< ev. Ioan 18,38.1
devârul, este cea mai puternică armă a lui ţ
nezeu, pe care El ne-a dăruit-o prin Fiul Saul
Hristos* ev. Ioan 1,17. De adevăr, Satana nu Q j r
folosit, nici nu se va folosi niciodată, ev. Ioan^ o n
Ţinta lui de căpetenie a fost şi este, d i s t r u g e a ţ i
devărului şi înlocuirea lut prin minciună. Rom,l e ş j e
Adevărul, a fost prigonit şi persecutat. Adevărt jvju
fost încununat cu spini, scuipat, bătut, legat şi : a r e
puns de suliţa soldatului. Adevărul, a fost pihima
pe cruce înmormântat, sigilat, astupat cu o^£ r g
mare şi în fine păzit de baionetele soldaţikg n i
nici odată sâ nu mai poată eşi la suprafaţa* (^piţa
se credea că minciuna şi ura satanei a trîuniljje 0 ,
când adversarii adevărului se bucurau răsuîlây m o
şuraţi, că au redus la tăcere sincerul adevar:a(j^
care-1 credeau pe veci îngropat, iată numai ciJ0j }
puternicul adevăr învie. In faţa Lui, sigilul, set^^j-
peatra se prăvăleşte, soldaţii se fac ca morţii ^CSL
ionetele lor stau neputincioase. Adevărul a triuo p r
El, a înviat! sol,
Adevărul nu-i din lumea aceasta şi pentru v a ţ 0 1
El şi în ziua de astă-zi are o asemenea soar£|jn (
Ioan 17,14. El însă îşi croeşte calea şi drumdj e a
a-i păsa de spini şi bulgări cari îi stau în contrţ) urn
devărul* poate fi încolţit în toate chipurile, 4>ăca
la strâmtoare ţ în greaua cumpănă dar nu J23) (
dăjduit ţ prigonit dar nu părăsit; trântit jos, <Lj s £
omorât. II Cor. 4,8—9. Atunci, când adversarţSpjtj
stau liniştiţi, crezându-1 îngropat, Adevărul mome
toată splendoarea Lui. El nu se sperie de k v a j,
bătăi, închisori, baionete, nici chiar de moarteB
cerea Lui, tocmai din contră e, a trece prin acip rec
II Cor. 1240. Vai însă acelui suflet care îndrâ^g
a lupta contra Adevărului, căci acela se lupţi g (
Dumnezeu, cel neînvins, Fapte 5,39. Un atarye ş
flet după ce suferă aici ruşinea înfrângere! P s . p r e i
Scumpul meu cetitor! Voeşti tu să cunoşt g
u m b l i , să t r ă e ş t i şi să te . rM ş t i in]
priu
Adevăr? Dacă voeşti predâ-te chiar astă-zi înU
0re<=
 Cuvântul Adevărului 1
UI| eeluiaceia
Mântuitor şi roaga-L să te facă
cari cunosc Adevărul şi pe
a fi unul
cari Ade-
mai bună deslegare a problemei: ...Toată nedrep­
tatea este păcat... este păcat spre moarte şi este
ipotri i-a făcut liberi de ori ce patimă, de ori ce păcat nu spre moarte". I. Ioan. 5, 17.
fonîJde o r * c e răsbunare. ev. Ioan 8,32. Pentru că Domnul ştie a scăpa pe cei pioşi de ispită, iar
f Ui vrei, ori nu vrei, trebue odată să apari în pe cei nedrepţi a-i pedepsi. II. Pet. 2, 9.
«Aceluia, care te va judeca, după Ade ăr, Rom. D. S.
^ p îşi din faţa căruia nu va scăpa nici un mincinos
depsit. Prov. 19,5* Deci lasă ca întreaga ta fi­
?uf să fie străbătută de acest Adevăr sublim, ca
'. IO â să te poţi bucura şi tu cu toţi aceia cari sfin-
D o a m n e , c â n d privim
pen I Adevăr ev. Ioan 17,17. vor sta la dreapta i.
Imnului. Mat. 25,33. ducând o viaţă vecinică, D o a m n e c ă n d privim noi mila,
ve im, 2,7 în bucurii şi desfătări fără sfârşit. Ps. 16,11.
ci:iDomnul să-ţi ajute a fi şi tu acolo. Amin C e p e s t e noi a căzut,
Prin jertfa d e p e Golgota,
B. G.
ndrq C e fericire a m primit!
evăr
Poal ISPITA ii.
Tu ne-ai înoit viaţa,
:mai Text: Nimeni când este ispitit sâ nu zică: Dându-ne Duhul T ă u sfănt,
i8, „Sunt ispitit de Dumnezeu" că Dum­
Şi ai făcut mărturisire,
nezeu nu poate fi ispitit ca sâ facă
Di râu şi El însuşi nu ispiteşte pe ni­ D u p ă al T ă u iubit cuvânt.
iu menea". Iac. 1, 13.
nu Cine nu ştie că ispita de ce şi cum se prezintă III.
,n8, om? La această întrebare ca să putem răspunde, In limbi străine a m vorbit,
:rea bue să ştim mai întâi ce e ispita şi la ce ser­ Şi p e Tine T e - a m mărit,
i. l] ie ea ? f
Te-anp mărit, mărturisit,
arul Mulţi vor fi crezând că acest fenomen nevăzut D u p ă c u m Tu ai grăit.
şi | re în mod destul de pronunţat se zemisleşte în
pir ima omului (Iov. 15, 35.) şi care rare-ori dispare IV.
ră rezultat, este chiar păcatul; noi, însă spunem D o a m n e , c ă t r e Tine, strigăm,
ilor, nu e păcatul! E numai ispita. Ce este ispita ? înaintea T a ne p i e c ă m ,
C; pita este solul păcatului. Dumnezeu a avut grijă Sufletul nostru şi inima,
nfat e omenire, care a fost sortită să se mişte într'o P e Tine a-Te ruga.
land ilmosferă păcătoasă, ca omul nu în mod direct să
ăr, V.
ia în păcat, ci mai întâi să fie avizat de acest
că , numit «ispită», pe care o atrage la sine pofta C a prin a T a bunătate,
serui menească, apoi pofta coneepând, naşte păcat, iar Duhul Tău, nu mi-l lua.
şi catul făptuindu-se aduce moartea, (Iac. 1, 15). C a s ă fim scăpaţi d e moarte,
umfi Prin urmare, omul trebue să lupte întâi cu acest Prin m a r e iubirea Ta.
I, ca să poată învinge păcatul. Adeseori, oameni VI.
i ace loroşi bisericei cad dela îndurarea lui Dumnezeu,
irtă in cauza lipsei de educaţie, ce ar trebui să se D o a m n e , n e ţine în unire,
ui, >a pentru cunoaşterea acestui sol, ca omul lui Prin Duhul Tău, n e condu,
Ltra. umnezeu, să nu se afle pe neaşteptate în faţă cu C a Ia a T a m a r e venire,
dar ăcatul, fiindcă păcatul se termină în moarte, (Rom. 6, S â eşlm înaintea Ta.
deşt 23) ci când ispita se va prezenta, să o poată cunoaşte P. Yasilie
dar ia măsurile de combaterea ei, fiindcă nici o
arii ită nu este care să nu fie potrivită cu puterea
nvk bmenească Şi Dumnezeu, care este credincios, nu
lanţti ^a îngădui să fie cineva ispitit, peste puterea sa,
te.
A V I
ji încă ceva mai mult, împreună cu ispita a
acest pregătii şi mijloacele necesare pentru scăpare ca Rugăm pe iubiţii noştri abonaţi care ne trimit pre­
*ăzn« să poată suferi. (I. Cor. 10, 13. II. Pet. 29). ţul abonamentului şi pe cei ce trimit sume de bani
ptă E drept că sunt şi greşeli, însă acestea nu se servesc la revistă să arate pe contra-pagina mandatului,
ire de sol (ispită), fiindcă o greşeală nu e făptuită cu care e scopul sumei trimisă ţ ca noi să o putem re­
s. 1 premeditare, ci este o mişcare ce se pronunţă în mod partiza. Apoi numele şi adresa exactă a trimiţătoru-
surprinzător, care nu atinge simţul sfielii omului. lui spre a nu se face greşeli, căci sunt unele man­
oşti, Este deosebire între greş si păcat; greşul pro­ date greu de descifrat numele exact ale celui ce le-a
n ac priu zis nu e păcatul, iar păcatul făptuit nu este trimis*
î bn în acest SCOD Apostolul Ioan ne mai dă o REDACŢIA
 Cuvântul
DĂRNICIA
,Să riu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci
lui Dumnezeu jertfe ca aceste îi plac". Ebr, 13,16.
Prin aceast articol noi voim a arăta iubiţilor no­
ştri cetitori voinţa bunului Dumnezeu, în privinţa
dărniciei. Scopul nostru nu este altul, decât a lămuri
adevărul sfintei Scripturi, aşa după cum Cuvântul şi
Duhul Domnului, ne învaţă. Pentru ca fiecare ceti­
tor al acestei reviste, sâ nu se poată apăra în ziua.
judecaţii, că el ar fi urmat adevărul, dar nu 1-a ştiut
şi sângele lui să nu fie cerut din mâinele noastre.
Ezech. 3, 18-19. Că cineva va îndeplini voia Dom­
nului ori nu o va îndeplini, sufletul lui, va da sea­
ma înaintea Domnului. Mat. 25, 24-30.
Fiinţa omului este strâns legată, de cele pe cari
le stăpâneşte. Lucrul acesta îl ştie foarte bine bunul
nostru Părinte ceresc, dar îl ştie şi satana. Pentru
aceea când satana nu mai poate ţine persoana în
puterea sa, îi dă drumul dar în mod condiţionat.
„Du-te tu, averea însă mi-o lasă mie, căci lui Dum
nezeu, nu-i trebue averea ta". Satana, ştie foarte
bine c ă : că „unde-ţi este averea, acolo îţi este şi
inima". Mat. 6,21. In această cursă a tras el pe
femeia lui Lot. A lâsat'o să plece, dar inima i-a
oprit-o în Sodoma. Şi ştim ce i s'a întâmplat. Ge­
neza. 19,12-26. In această cursă a voit el să tragă
— prin Faraon — şi pe Moise. Insă Moise omul
lui Dumnezeu, nu s'a lăsat ademenit ci a zis: „ T o t
trebue să meargă cu noi şi să nu rămână o unghie
din ele; căci din ele vom lua ca să slujim Dom­
nului Dumnezeului nostru. Exod. 10,20
După înţelesul sf. Scripturi, toţi oamenii nu sunt
pe acest pământ decât numai nişte străini şi călători
Ebr. 11,13, cari n*au adus aici în lume nimic ; şi
cari nu vor duce din ea nimic. I Tim. 6,7. Averea
noastră, e a Domnului. I. Cor. 10,26. Şi noi sun­
tem datori ai da Lui, partea ce i se cuvine. Mat.
22,21. A trage partea ce se cuvine Domnului, pen­
tru trebuinţele noastre, însemnează» a înşela pe
Dumnezeu. Malahi 3,8-9. Iar a-I da oarbe, oloage,
bolnave şi de acele pe cari noi nu le putem folosi
înseamnă a ne bate Joc de El. Malahi. 1,13.
Vor fi însă unii cari vor întteba * „Cât e de mare,
partea ce se cuvine Domnului ?" Noi răspundem cu
Cuvântul lui Dumnezeu, că aceia atâta e de mare,
câ f de tare suntem noi ai Domnului. II Cor. 8,3 şi
cât voim să secerăm. II CovT%6 Pentrucă dacă noi
suntem în căutarea unei patrii, Ebr. 11A 4, Şi mai
mult dacă suntem cetăţenii acelei patrii Filip, 3.20,
şi dacă numele nostru figurează scris în cărţile ace­
lei patrii. Ebr» 12,23. Atunci desigur ne şi silim ca
să ne adunăm o avere în acea patrie; Mat. 6,20. şi
ceea ce Domnul, ne-a dat aici nu vom întrebuinţa
pentru lume şi Satana, decât numai pentru lucrul
lui Dumnezeu. I Cron. 29,14. dovedind prin aceasta
că dragostea noastră este sinceră şi curată II Cor.
8,8.
Lucrul lui Dumnezeu, întotdeauna a fost susţinut
Adevărului
de credincioşi» Domnul Isus, în timpul misiunei»
a fost ajutat de femeile credincioase Luca 8,2»
pe timpul Lui, se făcea strângerea ev. Ioan Jţ
Ap. Pavel, a lucrat Fapte 20,34 însă când lip
nu-i era de ajuns pentru susţinerea lui, a cal
plata. II Cor. IUS* Ceilalţi apostoli au trăit di».
vanghelie. I. Cor. 9,6-14. Insă astă-zi se spune Cu (
T
timpuri e sunt critice şi oamenii sunt săraci şiproap
pot ajuta lucrul Domnului. Domnul însă nu cefctregi,
nu are parte la acele persoane cari sunt mai săi învia
decât văduva din Evanghelie. Mar* 12,44. II (jviere
8,12. Un lucru este însă vederat, că nu sărăciftântes
zgârcenia ne împiedecă ca să nu putem da Donului €
lui, partea ce i se cuvine. Fapte 5,3. Se poatteesc,
Domnul, de multe ori să ne fi dat roadă dinbeiternă
sau sănătate ca să ne putem agonisi bunuri şi n^, 7—l
nu ne fi adus aminte de El, decât să fi Ii Fapl
planuri ca bogatul nebun, ca să ne facem mai i«ai si
grânarele, Luca 12,16-21. Deut. 8,10-18.' saucaele pi
lalt bogat sgârcit să ne îmbrăcăm în mătase. L|at mc
16,19-31. Din cauza această se pote ca Domnule sti
se întoarcă împotriva noastră să ne sufle avtjereze
Hagai. 1,9 şi să ne trimită „lăcusta rozătoare" l o b i e i .
hi 3,11. »ste o
Ap. Pavel zice',: Dacă avem dar cu ce să ne la învi
nim şi cu ce să ne îmbrăcăm ne va fi de ajun; La
I. Tim. 6,^* Deci vai acelui servitor al Evanghf rur *
care nu-i mulţumit cu hrana şi îmbrăcămintea, k i
umblă ca din banii Domnului să-şi facă comori ^ u n o ş
mânteşti şi să se îmbrace în lux. Acela, nu-i j p r i r
ceva, decât un hoţ de cele sfinte, ev. Ioan Ifcută s
Şi vai de acel suflet pe care Domnul 1-a lumii* Coi
şi pentru care El, s'a făcut sărac, dându-şi cP 1 0 ™
viaţa şi care totu-şi voeşte al înşela* a trage penPi1111^
sine partea ce i se cuvine Lui. (Domnului) t £ e i o r
25,41-46. w ...Di
„Cine are urechi de auzit, să audă". Mat. Uînviat
o Dui
r
suntei
L E C T I U N I BIBLICE [sus*
vor ii
7 APRILIE 1929 în a
1 * *r»
Lecţia Ev. Ioan 3, 1-21. Cuvânt de a u r i . Ioan3, a s e
Asi
14 APRILIE 1929 { e r m i
Lecţia Ebrei. 9, 1-28. Cuvânt de aur. Ebrei l3,înviin
I. Ce
21 APRILIE 1929
Lecţia Fapte 2, 37-47. Rom. 6, 1-11. Cuvânt de a r
Marc 16,1 r
28 APRILIE 1929
Lecţia II Petru 1, 1-9; Efes 4, 11-16. Cuvânt i 4 , ş i
a u r #
Ebrei 6, (Bibi
 Cuvântul Adevărului
iei Ss
8,2-31 ÎNVIEREA
t 13,
lu T e x t : „„.Dar D-zeu i-a înviat, d e s l e g â n -
du-i legaturile morţii, p e n t r u c ă
ăpăi n u e r a c u putinţă s ă fie ţinut d e
in ea". Fapt. 2, 24.
ŢcuvSSukii lui Dumnezeu, r/uterea Bibliei a fost este
e Cu ocaziunea serbării învierii Domnului Isus, / ~ŞÎ~va"^"Tre^drorrc^^
i
et,e
proape toate ziarele şi revistele sacrifică coloane
itregi, în semn de bucurie anunţând că „Cristos
ăralînviat". Este adevărat că a înviat, dar în această
oLiere a Lui, noi vedem mărirea în care omul pă-
*a Aântesc va ii înzestrat. I. Cor. 6,14. învierea Dom-
mi
4iliii este deci nu numai un fapt simplu dumne-
0 t e
ftesc, ci este un fapt aducător de binecuvântare
i eJştpernă celor ce au păzit credinţa în El. II. Tim.
nou ,7-8.
i făo Faptul învierii Domnului Isus, este dovada cea
ai m ai sigură care ne arată că, după ce a depus ma-
t ca celule preţ pentru răscumpărarea noastră, a degra-
1
LuA| moartea ca prin moarte să surpe pe cel ce
nul, sLe stăpânirea morţii, adică pe Diavolul, şi să eli- <gj
averAreZe pe toţi cei ce prin frica morţii erau supuşi
(
MalAoHei, Ebr. 2, 14-15. Rostul învierii Domnului Isus,
Iesle o chezăşie a celor hotărâţi spre a lua parte
i e h » învierea cea dintâi. (Apoc. 20, 6).
ajunşi ^ învierea d-lui Isus, s'au petrecut aceleaşi lu-
ighel» "
ru c a
*
a na
Şl
ere
'? martori cereşti şi martori pă­
ci î^nteşti, au convenit împreună să mărturisească
"petrele eveniment divin, care avea să fie adus la
o r i
Pmonoştinţe celor ce iubesc venirea lui
•*-* al» prin învierea Domnului Isus ni se face cunos-
12,fciă strivirea neamicului celui mai mare : moartea
uminACor. 15, 26. Mântuitorul Isus, când a eşit din
chia şormânt, în semn că este învingător au urmat mi-
jnunişi semne dela Dumnezeu, care a găsit cu cale
pentri
să cutremure pământul şi să entuziasmeze inimile
i Matl celor devotaţi prin îngerul care a zis femeilor:
„„.Duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor lui că a
13.9, înviat dintre cei morţi..." Mat, 28, 7.
i
Dumnezeu a înviat pe acest Isus căruia noi toţi
>• G .
ntem martori. Fapt. 2, 32, esenţa credinţei noas-
este strâns legată de această înviere a D-lui
us, căci după cum toţi mor în Adam tot aşa toţi
m invia în Christos. I. Cor. 15. 22. (dar fiecare
în a sa rânduiala). I. Cor. 15, 23. Datorită faptu-
lui învierii Domnului Isus, s'a dat ocazie omului de
i n 3 , « ese renaşte. I. Petr. 1, 3.
Astfel creştinismul primi fiinţa Divină, care se
termină cu garanţia învierii Domnului Isus, care
13, li Înviind din morţi, se făcu pârga celor adormiţi.
ICor. 15, 20. o. s.
le aud 8
ie, "!] Patru mari puteri în lume 3-
Cele mai mari puteri care sunt în lume sunt
• ;Bfcşî anume: 1) Puterea cuvântului J u i Dumnezeu
r e i 6
'«(Biblia) 2) PutereJTSaniHuTTuTIşus, 3) Puterea ru-"
^^M<m*i Ay Puterea Duhului Sfânt.
In zilele noastre se duc multe atacuri contra
Bibliei; cu toate acestea atât ştiinţa duşmană de că­
petenie a Bibliei cât şi neştiinţa (adică necunoaşterea
preţioaselor bunuri) ce această carte le dă, n'au
putut-o răpune. Pentru ce ? Pentrucâ ea este puterea
singura este în putere
să descopere păcatele oamenilor, ea le poate şi
osândi. Ea poate să umilească pe păcătos în pulbe­
rea pământului. Ea poate să transforme din cei mai
împietriţi oameni, fiinţe noi, mhiunate creaturi di­
vine. Mulţi preoţi, păstori, confesori şi predicatori
au încercat moralizarea criminalilor şi deţinuţilor în
temniţe şi închisori dar în cele mai multe cazuri
n'au avut succes. Dar în acele locuri de osândire
unde a intrat raza plină de puterea Bibliei, duşmă­
nia setea de sânge şi ura s'au sdrobit. Trist însă, că
Biblia este servită astăzi oamenilor mai mult pentru
a fi sărutată nici decum pentru ridicarea moralei
publice N. R.
Puterea Sângelui Juiisus» .are autoritatea ca pe
cei mai mânjiţi în fărădelegi şi păcate să-i spele cu-
răţându-i în aşa fel ca să-i placă Părintelui ceresc.
Numai sângele lui Isus poate face pe cineva desă­
vârşit, într'o Duminică am vorbit eu în Chicago,
despre cuvântul scris în Rom. 8, 1. „Acum dar nu
mai rămâne nici o osândire în Hristos pentru cei
ce sunt ai săi". T o t în această zi o soră din adu­
narea noastră â mers într'o casă de moravuri şi a
invitat pe nenorocita femee din cele pierdute să vină
la adunare. Dar sărmana femeie a zis „Asta nu e
o casă pentru mine cine trăeşte aşa o viaţă cum
trăiesc eu nu poate vizita asemenea localuri. Dar
sora creştină nu se lasă convinsă de sărmana femeie
care în adevăr făcea sincere mărturisiri despre starea ei.
Şi după multă stăruinţă sărmana femee accepta să
meargă la adunare, dar deodată iarăşi îşi reveni în
vechea ei stare şi zise: „Asta este cu neputinţă I
Toţi oameni mă cunosc, până şi tineri depe stradă
îmi aruncă cuvinte de ocară. Şi dacă mergi D-ta cu
mine, atunci vor crede că eşti la fel ca mine. Mergi
D-ta înainte şi eu voi urma după D-ta". Şi aşa s'a
întâmplat. Aşa au venit amândouă. Chiar când fe­
meia decăzută a luat loc într'un colţ al adunări a
auzit cuvintele „Şi dacă cea mai decăzută persoană
din Cicago, ar fi azi aici şi dacă ar veni cu povara
şi vina păcatelor ei, sub sângele lui Isus Hristos,
atunci toate păcatele şi fărădelegile ei săvârşite până
în acest moment îi sunt ertate. Şi asemenea fiinţa
ar putea deveni o creatură, nouă în Hristos. F e
m d a a auzit vestea Evangheliei a crezut şi a fos
mântuită. Şi aceasta, datorită Sângelui puternic a
lui Isus. I Ioan 1, 7.
..„A-Jr^ia putere este rugăciunea. Rugăciunea poati
să sdrobească cea mai împetrită inimă şi sâ ajungi
la cele • mai depărtate margini ale pământului. Ea est
o putere minunată; poate reînsufleţi Biserica cea ma
somnoroasă şi s'o reînvie. Rugăciunea poate sâ clatin
lumea întreagă. Eu spun aceasta din cauză că ct
vântul lui D-zeu, o mărturiseşte şi chiar ochi mei a
 6 Cuvântul Adevărului
văzut lucrarea. In Chicago am avut de vrocâţi-va
ani adunări de rugăciune, în care ne-am rugat noi
pentru o trezire în lumea întreagă; oamenii ne-au
socotit drept fanatici, însă noi nu ne-am lăsat seduşi
de ei. Noi ne-am rugat şi mai departe. Şi ce s'a
întâmplat? Ne-şi vin veşti de trezirea din Anglia,
America, Suedia, Germania, ba chiar în Japonia,
China şi India. Cum s'a întâmplat aceasta ? Credin­
cioşii s'au rugat, Dumnezeu a auzit şi a răspuns prin
puterea rugăciuneî.
Dacă în jurul tău nu e semn de viaţă caută vina
la tine nu alerga după alţi să-i faci vinovaţi de pă­
catele tale. Nu aştepta după cutare sau cutare Evan­
ghelist, ci crede în promisiunile lui D-zeu şi în nu-
^rnele lui în rugăciune înainte.
lY A patra e Puterea Spiritului Sfânt^Ejuare auto-
v
rifâteae~ a da viaţă şi de a^schlmba viaţa. Odată
am primit o scrisoare dela un cunoscut care era un
suflet pierdut în desnădejdie şi ticăloşie. Atât de jos
îl împinsese păcatul încât într'o zi pune mâna pe
o armă să-şi curme viaţa, dar când era gata să co­
mită crima chtar cu fiinţa sa, o putere nevăzută îl
opri. Acum el predică Evanghelia în puterea spiritu­
lui Sfânt. Pe câţi cunosc eu care din cauză că pă­
catul a pus o mică stăpânire pe ei şi au căzut însă
Spiritul lui Dumnezeu i-a condus la învingere de­
plină. El are putere şi peste tine dacă îl ceri sâ te
conducă să te păzească şi să te scoată învingător
prin puterea sa.
Dr. Torrei
tradus de losif B.
ISUSJE VIU
Frumoasa şi preţioasa zi a Pastelor, ne amin­
teşte triumful şi biruinţa Domnului Isus, asupra
morţii. Cu toată lupta vrăşmaşului neamului ome­
nesc, care a adus păcatul în bine şi prin păcat
moartea, în a treia zi după sf. Scripturi, Isus a în­
viat. Puterea morţii fu pusă sub picioarele Sale;
iar porţile iadului sfărâmate. Cu învierea Lui Isus,
lumea a luat o nouă normă de viaţă garantată toc­
mai de Acela care a fost cel dintâi înviat din morţi.
Cei patru evanghelişti, vorbesc despre felul şi
puterea Divină, sub care s'a produs învierea. Aşa
că o altă evanghelie lângă evanghelia deja stabilită
nu poate nimeni să alăture. Dar sunt unele afir-
maţiuni care dacă eşti sincer faţă de tine însuţi şi
faţă de Dumnezeu, nu te lasă fără să te întrebi;
ce a voit să zică Duhul sfânt, sub a cărui inspira­
ţie s'a scris întreaga Biblie. In sfânta Ev. după
Luca Cop. 24, 5. pe când femeile mironosiţe cău­
tau să ştie ce s'a făcut cu Isus şi erau nedume­
rite despre cele întâmplate, deodată apar doi în-
! geri, şi le întreabă. „Pentru ce căutaţi pe cel viu
între cei morţi". Răspunsul adevărat la această în-
; trebare este menit să statornicească relaţia cerce­
tării şi căutării noastre pe Dumnezeu cel viu. Pen­
tru ce căutaţi pe cel viu între cei morţi înseai
nu zz
că tot omul să-şi dea bine seama în a cui tovP^ *
n
şie merge el către Raiu. Şi astăzi sunt sufletef*
caută „învierea şi viaţa" sigur că nici un orar
voeşte să se chinue în veci; dar greşala de ca
o a m
^
tenie este că caută pe cel viu între cei mor|r
c
păcate. Ceata sfinţilor care vrea cu orice chip[^ ^
C I
moştenească viaţa de veci se deosebeşte de lir?
numai cu viaţa de toate zilele, viaţă care trePf
trăit in deplină sfinţenie, cuvioşie şi dreptate, CL: 1 1 ^ 1 *
ce ar însemna că nun^i să trăim, ci Isus Celr
să trăiască în noi. Şi atunci noi am fi în toaie
m
lele vieţii noastre ca în ziua de Paşti. Până ce *
mc c
suflet nu se curăţă de aluatul vechi, nu poate pr ^ ^
a e
nui adevăratul Paşti. Atât timp cât un suflet caută. ?
1 1 e
Isus cel viu între cei morţi nu-1 va găsi niciodf
şi până ce nu va căuta cineva să cunoască iai
se
puterii învierii Lui, nu înţelege învierea însuşi» !
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât
dat pe singurul Său fiu, pentruca oricine crede\h,
El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Ev. 1
3,16 Deci iubite suflete crezi tu în Fiul lui D-zt
Bine faci! Dar credinţa ta în El, trebue doveilntân
cu faptele şi calităţile din II. Pet. 1, 5-11. nunal
Aliluia Mărire Celui Ce a înviat din morţi £ r e îr
prin El, să căpătăm şi noi viaţă. Amin. cuire
L
. st no
dăm
Rugăciunea lui Isus site ş
Topo
A ajuns tntr'un chin ca de moarte şi d , n u * *
ceput sâ Se roage şi mai fierbinte; Ş'seric*
doarea I se făcuse ca nişte picături maţi . *i
sânge care cădeau pe pământ. Luca 22™
Din citatul de mai sus se poate vedea lămtt n să
r top
mijlocul prin care Domnul Isus a eşit biruitor. Q
era acest mijloc? Rugăciunea! ferbinte. Cei ce ,
cetit Sfânta Scriptură, vă amintiţi că în săptămf
patimilor El, îi îndeamnă pe ucenici să veghere ^
p
rug;ăciune ca să nu cadă în ispită. Luca 22, 40",'
46. Marcu 14, 38. La rugăciunea aceia de care i . V
legată hotărârea finală a destinului lumei întregii, , ..
îşi luă cu sine pe trei din ucenicii Săi. Singur, a i ,
pe cei mai destoinici care dăduseră dovezi în vil a r
de ucenicie şi apostolat că sunt apţi şi pentru i,e^ ^
grele* Dar trist; ei nu putură sâ reziste întristai. „
Presimţiseră că învăţătorul lor are să-i părăsească! ^
întristarea le copleşise inima. Cu toată grija de si j . ,,
totuş El îi cercetează şi îi îndeamnă. Dar în zad .
Trebuia să se întâmple ce spune El cu aceiaşi oC^
zie prin Ev. Marcu 14, 38. Dacă nu priveghiasî,
priveghias^ 91 ? 13
până a nu cădea în ispită, acum era prea îki iki n ~
Petru cel dintâi scoate sabia şi alt lucru se întâi1?6 > a
plă când ispita se află nepriveghînd în rugăciune. . ,.
Deci din cele de mai sus scumpe cetitor şi tL e ' *
mult din glasul Sf. Evanghelii, care este gradul f^mJ*
ruinţei tale în rugăciune ? Ori poate tu zici că n '
nevoie să te rogi cu stăruinţă, că e destul să crt e , V
cum zic unii. Atunci de ce s'a rugat Isus aşa l^ e ,
binte, de ce i-a îndemnat pe apostoli să se roage1 p u *
 Cuvântul Adevărului 7

ufiu cadă în ispită, de ce apostolii se rugau în ţători ai Adevărului şi au ajuns vestitori minciunei.
11114
i tov㪠Fapte 4, 24. Că rugăciunea făcută în con- Au fost profeţi Duhului Sfânt şi au ajuns profeţi
lete c9P ^
[ z CU
Sfânta Scriptură nu se mai potriveşte falşi şi rătăcitori; au împrăştiat lumina şi după
e
om P^dlor ^ astăzi, asta să nu te mire. Nu urma aceia au adus întunericul şi noapte! Au lucrat la
le :ap toameni, ci urmează pe Isus şi atunci vei eşi bi- casa lui Dumnezeu cu mâinele şi mai târziu
0 jj ior» Vrei ca să birui şi tu prin minunata putere au început a o strica şi cu mâinele şi cu picioa­
eh D Pgăciunei atunci predă-te în rugăciune cu totul în rele. Dece suflet iubit? Pentru că nu iei în seamă !
le iujfciie Lui. Stărue ferbînte fără să desnădăjdueşti şi Pentru că-ji apleci urechea la şoapta diavolului
l r e u l â o neputinţă te-ar apăsa şi atunci stăruie ferbinte când vrea sâ te ridice şi tu-1 crezi. O, el nu te
te cel! ^ * ^ *
n m u te v a n r
^ ^ ^ Luca 22, 43. ridică aşa cum crezi tu. El te ridică o zi, două
U
Cel \P P* P^ittia biruinţă ce vei căpăta-o prin rugă- trei să zicem o săptămână, dar după aceia te sco-
c ve n e e r
t o a t e r ' * * t k g P eţiosul ajutor al ei în viaţă şi boară pe veşnicie în infernul cel de foc. Fereşte-te
00 ce e m a re oase
ă ce I * ' * P t' momente din viaţa ta vor să nu pierzi ce ai primit.
ce ve e t r e c e e
te prii^k* ^ * P P genunchi în cămăruţa Iţi mai dau un exemplu şi mai lare să le con­
; a u g j în legătură cu Mântuitorul Isus. Domnul să ajute vingi. Şti pe cine? S a m s o n ! ]ud. 16, 19. Uriaşul,
iciodaxhinătorilor cei adevăraţi să înţeleagă mijlocul de omul care dusese spaima şi groaza în Filisteni.
ă aii închinai llie Comloşan
Puternicul neînvins cade se prăbuşeşte. Pentru c e !
îşi. Pentru că se lăsă să doarmă câteva clipe pe poala
incat Dolilei (lumea) şi ea îi retează câteva şuviţe de
r păr în care stă puterea Nazareat şi apoi în 16,
^de ih, domnul meu, era împrumutat" 21. Filistenii îl atacă îi scot ochi şi apoi îl pun la
iv. Ici răşniţă, simbolul ruşinii şi ocării. Şi apoi se nimici
n Regi 6 5
D zel ' ' cu ei sub dărâmăturile terasei de sărbătoare a
ovedi|| n |â m plarea de care mă voi ocupa este foarte Filistenilor.
>rţi animată; ea nu e numai un caz mic şi fără prea Deci iubit şi scump suflet care eşti botezat cu
c
|ere însemnătate. Ci toporul împrumutat îşi are Duh sfânt. Păzeşte-te şi fii treaz ca nu cumva dea-
şcuire şi simbol asupra lucrurilor sfinte ce ne-au volu! să te orbească să-ţi fure puterea, să te ar-
I nouă împrumutate cu condiţia ca la vreme să bească şi apoi să te pună la cele mai ruşinoase
dăm înapoi nu ruginite nici stricate ci bine fo­ lucruri ale sale. Păzeşte-te, fii treaz. Nu da loc dia­
ile şi cu produs. volului şi încredinţează-te în paza sângelui sfânt
oporul fiilor proorocilor e simbolul darurilor al Domnului Isus.
şi a i.
e ; şi hui Sfânt, ce le-a împărţit unora din membrii
i mari ricei lui D-zeu. Nu sunt din ei, nici ale lor ci
i 22,
t împrumutate. Fiii proorocilor plecaseră la Ior-
iămui să tae lemne să-şi facă surlă (casă de bârne) BEŢIA
^ t t f toporul nu era al lor. Din care cauză şi De oare ce ţinta acestei Reviste este a com­
ce a| r putea zice fără greş că din nebăgare de seamă bate toate păcatele, eu cu ajutorul D-lui şi prin a
amâni porul sare din coadă şi cade în apă. Un fior
JBCU prin inima tăetorului de lemne. „Ah! domnul lui voinţă voi scoate aici unele citate din Sfânta
leu, era împrumutat! Dacă ar fi fost al lui sau scriplură despre Beţie. gj: 3 ^
40
lor, nu era aşa greu dar când îşi aducea aminte
ire erl Beţia e oprită Luca Mrttr Rom. 13 v 13.
rM trebuia să-1 dea înapoi se spăimânta.
a a l e l ' u ^ e s u ^ e * e căruia, ţi-a împrumutat Dumnezeu Epos. 5.18 I Tes 5 v 6-7 1 Timot 3v8 Tit 2.v3.
" i dar sau mai multe ca să lucrezi la îmfrumuse- Beţia e lucru firi pământeşti Galat. 5, 19 şi 21.
Jlrea măreţului edificiu care e Biserica Dumnezeului Beţia e oprită I. Timot. 3. v 2-3 Tit. 1, 7.
u
*îstariir'
u
* ^ i u ' ^ u m ^ foloseşti tu? II mai ai tu sau Eugifi de societatea beţivilor Prov. 23. v 20
isc sfr s v ^ n > a s a r * t dela u n e P e c a n d n u e r a * treaz? l C o r . 5. v 11.
™h! ce trist va fi pentru tine când ţi-1 va cere cel
^e sini ţ \\ l'a împrumutat. Ia seama să nu cumva să-i Beţia duce la sărăcie Prov. 21. 17. 23. 21.
zadar] lerzi sau să nu-1 foloseşti potrivit voinţii şi scopul Befio duce la ceartă Prov. 20 v 1 23 v 29-30.
}i o apânului tău. Beţia duce la stricăciune Prov. 23 v 31-33
liaser, In 1 Timotei ap. Pavel scriu în cop. 4, 14. „Nu
Rom. 13, 13.
iârzi
[nepăsător de dorul care este în tine Da y cel Be{ia duce la nedreptate Prov. 31 v 5 Avacum2,5
întâm!
ii tare şi iscusit lucrător poate să cadă în nepă- Beţia duce la cruzime Isaia 28 v 7 Osia 4 v 11.
xne
trejdin nepăsare să adoarmă somnul păcatului şi
şi m Befia duce la despretuirea lucrurilor lui D-zeu
Sşmaşul să vină şi să-i fure unelta de luptă
ui st Isaia, 5 v 12.
tarul) şi să-i pună o alta şi când se va trezi să
ă n Befia duce la pierderea cerului, I Cor 6 v 10
pte va avea la el o uneltă care va fi tocmai din
ere; Gal 5 v 21.
Irmele vrăşmaşe pe care el nu ştie s'o mânue.
JH putini au păţit. Au fost prin Duhul Sfânt învă­ Cei nepioşi se dau la beţie Isaia 22 v 13 56 v 12
 Cuvântul Adevărului
Ozia 7 v 5.1 Cor. 6 v 10. I Pet. 4 v 3.
Ameninţări pentru Beţie Dentron 21 v 20-21
Isaia 5 v 11 şi 22 şi 24 28 v. 1. loil 1 v 5 Naum.
1, 10 Mat. 24 v 49-51. Luca 12 v. 45-46.
Exemple, Noe Geneza 9-21. Nabal. I. Reg. 15,
36. U r i e l l . Reg. 11-13. Beltşatar, Daniil 5. v. 1-4.
Ioan. 6. v. 21-29.
Extras din călăuza Pred.
•• ILIE COMLOŞAN
Uitarea rugăciunei e pricina căderei
Veghiaţi şi vă rugaţi. Lucrul de căpetenie, pentru
viaţa noastră spirituală. Foarte mulţi creştini n'au
ajuns a înţelege ce este creştinismul şi nu pre-
ţuesc cum trebue rugăciunea. Ei cunosc multe lu­
cruri despre Hristos, dar nu cunosc pe El. Dacă
ne rugăm, vom şti cine este Isus Hristos.
Foarte mulţi II cunosc din cetirea Bibliei; ei ştiu
că este un om mare, un mare conducător sufle­
tesc. Unii, gândesc că „El este un mare profet,
dar pentrucă ei nu se roagă, nu înţeleg: că El este
un Hristos viu, care trăeşte. Ei cred că ne-a lăsat
o mare pildă de urmat, dar nu că El este un
Dumnezeu.
Omenirea a avut mulţi profeţi în diferite ţări dar
nici unul n'a putut mulţumi sufletul omenesc. După
atâţia profeţi, a trebuit lumii un mântuitor, Dum­
nezeu întrupat.
El a învăţat pe ucenicii Săi sa se roage. Viaţa
noastră sufletească este în mare primejdie, când
noi nu ne rugăm. Această primejdie nu stă numai
în săvârşirea păcatelor ci şi în ispitele spirituale.
Noi suntem ispitiţi şi omorâţi de ispită, pentru că
nu îndeplinim voiinţa lui D-zeu.
Decâteori, în viaţa sa, nu s'a gândit cu părere
de rău la pierderea acestei binecuvântări, acestei
puteri! Dacă ar fi avut această binecuvântare nici­
odată nu s'ar fi lepădat de Hristos. Cu toate că
el a lucrat mult pentru Mântuitorul, spre a scăpa
pe alţi, gândul că a tăgăduit p> Hristos trebue să-i
fi răm^s ca un ghimpe în sufletul său. Petru ap.
Când auzeam vorbind de Hristos, îl prigoneam
în fiii Săi şi-mi ziceam : Hristos a fost, fără îndo­
ială un om m a r e ; dar noi cei din India avem de-
asemenea, profeţi mari. Eu aveam nevoie de un
mântuitor. Astăzi locuitorii ţărilor creştine, cunosc
multe despre Hristos, dar ei nu-L cunosc pe El.
După ce am vizitat Anglia şi America, reîntor-
cându-mă în Indii, acolo m'au întrebat: «Ce crezi
despre creştinismul din Europa ? Hristos a zis : iu-
biţi-vă unii pe alţii şi ei se răsboesc. Creştinismul
a dat faliment în Europa» !
Eu le-am r ă s p u n s : «Nu creştinismul a dat fali­
ment, ci Europa care n'a înţeles pe Hristos». Ei
n'au putut înţelege învăţăturile Lui, căci n'au trăit
în El.
, Sunt câţi-va oameni de rugăciune cari cunosc
pe Hristos şi trăesc cu El. Aceştia ne trimit misio­
ANUi
nari, ne dau bani pentru misiuni şi cunosc I
devăr pe Isus Hristos; dar pe lângă aceştia
mulţi alţii cari văd în Isus Hristos un om mal
nu un Mântuitor. Ei nu cred că este MârilJ
pentru că nu-L iubesc cu adevărat şi nu se
Lui. Ei sunt poate buni cunoscători a filol
dar nu înţeleg nimic din lucrurile spiritual
hrănesc creerul lor, dar sufletul le este flăi
Nu creerul poate satisface sufletul, ci numai
rugăciune noi vom cunoaşte adevărata val
lucrurilor spirituale.
Un fragment din o predică ţinutăi| străil
de : Sadhou Sundar Sin^ ^ m e
Evanghelist Indian
Intri
oric
Locuri seci».
O luptă începe în trupul unui om în ziua
el ajunge la convingerea că el e un păcătos,
5, 7. Duhul robiei păcatului cedează în faţaj
rii Lui Hristos şi pleacă afară din cel înerj
de Mântuire, prin Sângele lui Isus. Ce se îi
plă însă ? Duhul cel rău caută loc de odil
le odihnaY
pustiu, locuri fără apă, şi văzând căi n o gag
se întoarce iarăşi la vechea lui locuinţi
inţă; afl
nima din care eşise. Ce se întâmplită? în i r
umblării lui prin pustiu inima a fost curăţiţii
curaţii
frumuseţată, împodobită ca o candelă unde Dfl
să-şi pună uleiul'Duhului cel Sfânt, Văzând serici
întunericul este dat afară de lumina măreajB
Evanghelii, păcatele şterse prin Sângele vărsa ^e°^
cruce şi totul înoit, el nu stă pe gânduri, c truda
leargă de mai ia încă 7 duhuri mai rele şi nu şi
şi dacă cel cu inima curată nu bagă de s« m i c - '
vrăşmaşul intră. Şi atunci v a i ! lucrurile dini
se fac de 7 ori mai rele ca cele dintâi.
Iubite suflete! Ce crezi? dece nu-i placeI
lui rău să umble prin locuri pustii? Pentruidecât
colo nu-şi află plăcerea. Nu poate lucra, nu|din B
necinsti cea mai frumoasă dintre fiinţele crea( ca s ă
Deci vine înapoi la inima de unde Isus f i
rege îl îndepărtase. Să zicem că inima ace j e m 8 j {
răţită este chiar a ta. Care ar fi starea de i unghii
în care să stai tu ca duşmanul să nu te afaimuită
vine singur dar puterea ce ai căpătat-o nu|M € S e i
mite să intre. Atunci el cere ajutor şi ia al]
cate mai rele ca acelea de cari ai fost tu si
şi dacă nu bagi de seamă, atunci te trezeşti
din nou, robit iarăşi, dar de data aceasta
pierdut pe veci dacă nu vezi să-ţi păzeşti
Unii au ajuns să creadă că satan stă pri
curi, prin peşteri şi locuri rele. O, nu... el
de aşa credinţă. El stă în inima omului
viaţa şi acolo împreună cu ochii şi ureci
face pe om unelta lui. Deci suflete, care eJj
rat, păzeşte-te şi stai gata să nu te atace.
2(
\
*fc n caz
— — _ — gerea