“Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”(Mt.

4,4)

M ERINDE P ENTRU S UFLET

Apare cu binecuvântarea PS Părinte Episcop Siluan,
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Foaie de învățătură duhovnicească și cateheză a Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei

A NUL 12 N °1 S ERIA SĂPTĂMÂNALĂ 1 IANUARIE 2021

C UVÂNTUL D OMNULUI
(†) T ĂIEREA -Î MPREJUR CEA DUPĂ T RUP A D OMNULUI
†) S F . I ERARH V ASILE CEL M ARE , A RHIEPISCOPUL
C EZAREEI C APADOCIEI
Coloseni 2, 8-12
Fraţilor, luaţi aminte să nu trupeşte, toată plinătatea dumne- trupul cărnii, întru tăierea împre-
vă fure minţile cineva cu filozofia zeirii şi sunteţi deplini întru El, jur a lui Hristos. Îngropaţi fiind
şi cu deşarta înşelăciune din pre- Care este cap a toată domnia şi împreună cu El prin botez, cu El
dania omenească, după înţelesuri- stăpânirea. În El aţi şi fost tăiaţi aţi şi înviat prin credinţa în lucra-
le cele slabe ale lumii şi nu după împrejur, cu tăiere împrejur nefă- rea lui Dumnezeu, Cel ce L-a în-
Hristos. Căci întru El locuieşte, cută de mână, prin dezbrăcarea de viat pe El din morţi.

Luca 2, 20-21; 40-52

În vremea aceea păstorii s
-au întors, slăvind şi lăudând pe
Dumnezeu pentru toate câte auzi-
seră şi văzuseră, după cum li se
vestise. Şi, când s-au împlinit opt
zile, ca să-L taie împrejur, I-au
pus numele Iisus, cum a fost nu-
mit de înger mai înainte de a Se
zămisli în pântece. Iar Pruncul
creştea şi Se întărea cu duhul,
umplându-Se de înţelepciune, şi
harul lui Dumnezeu era asupra
Lui. Şi părinţii Lui în fiecare an se
duceau de sărbătoarea Paştilor la
Ierusalim. Iar când a fost El de
doisprezece ani, s-au suit la Ieru-
salim, după obiceiul sărbătorii. Şi
sfârşindu-se zilele, pe când se în-
torceau ei, Copilul Iisus a rămas
în Ierusalim şi părinţii Lui nu
ştiau. Şi, socotind că este în ceata
călătorilor, pe drum, au venit cale
de o zi, căutându-L printre rude şi
printre cunoscuţi. Însă, negăsindu
-L, s-au întors la Ierusalim
căutându-L. Iar după trei zile L-
au aflat în templu, şezând în mij-
locul învăţătorilor, ascultându-i şi
întrebându-i. Şi toţi care Îl auzeau
se minunau de priceperea şi de
răspunsurile Lui. Deci, văzându-
L, rămaseră uimiţi, iar Mama Lui
a zis către El: Fiule, de ce ne-ai
făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi
eu Te-am căutat îngrijoraţi.
Atunci El a zis către ei: De ce era
să Mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că în
cele ale Tatălui Meu trebuie să
fiu? Dar ei n-au înţeles cuvântul
pe care l-a spus lor. Şi a coborât
cu ei şi a venit în Nazaret şi le era
supus. Iar Mama Sa păstra în ini-
ma ei toate aceste cuvinte. Şi Iisus
sporea cu înţelepciunea şi cu vâr-
sta şi cu harul înaintea lui Dum-
nezeu şi a oamenilor.

Iubiţi credincioşi,
Se cuvine, mai înainte de
orice cuvânt, să aducem
mulţumiri lui Dumnezeu, din
adâncul sufletelor noastre, pentru
că ne-a ajutat să păşim cu pace în
noul an şi mai ales, să fim în
biserică la acest ceas de Liturghie.
T ÂLCUIRI
Mărturisim prin această
prezenţă dragostea noastră de a
începe cu rugăciune prima zi a
anului, chiar dacă acum suntem,
poate, mai obosiţi ca de obicei. În
componenţa vieţii moderne a
intrat, cu sau fără voia noastră, un
eveniment devenit tradiţional,
necreştin prin implicaţiile lui, dar
care nu poate fi negat ca realitate:
revelionul.
Suntem şi noi trăitori ai
vieţii moderne, dar în duh creştin.
La miezul nopţii trecute, când
orologiul a marcat trecerea din
vechiul în noul an, noi, împreună

cu familiile noastre am rostit mai
întâi o rugăciune pentru ca
Dumnezeu să ne ajute întru
înnoirea râvnei pe calea mântuirii,
cerând de la El un nou început
bun al mântuirii, după aceea n-am
zăbovit prea mult, ci ne-am retras
spre odihnă pentru a fi treji la ora
venirii la Sfânta Biserică.
Noi ştim că însuşi
cuvântul revelion poate fi înţeles
în sens creştin: „réveiller” (de la
care vine românescul revelion) în
franceză înseamnă „a trezi, a se
deştepta din somn”. Iată-ne,
aşadar, aici, în Casa Domnului,
unde toţi cei care se numesc
creştini ar trebui să fie la aceasta
oră.
Iubiţi fraţi de credinţă,
Calendarul nostru
menţionează, precum ştiţi, trei
sărbători pentru ziua de azi:
Tăierea împrejur a Domnului,
Sfântul Vasile cel Mare şi Anul
Nou. Despre fiecare vom face, în
cele ce urmează, câteva scurte
referiri.
Tăierea împrejur a de lucrări teologice, omilii,
pruncului Iisus s-a făcut a opta zi
după naştere, precum citim în
Sfânta Evanghelie după Luca (2,
21-24), când I-au pus şi numele,
după rânduiala veche consemnată
de Moise în Levitic cap. al XII-
lea. Pentru a afla mai pe larg
despre acest sfânt eveniment, vă
îndemnăm să citiţi acasă din
Scriptură, când veţi dispune de un
ceas de linişte, atât la Luca, cap. al
II-lea, cât şi la Levitic, cap. al XII-
lea. Dacă ar întreba cineva de ce
astăzi noi, creştinii, nu mai tăiem
pruncii împrejur, răspundem:
tăierii împrejur din Vechiul
Testament i-a luat locul Botezul
creştin, în Noul Testament. Acum
spunem şi noi, o dată cu Sfântul
Apostol Pavel: „Tăierea împrejur
este aceea a inimii, în duh, nu în
literă” (Rom. 2, 29).
T ÂLCUIRI
Sfântul Vasile cel Mare,
trăitor în veacul al IV-lea, a cărui
pomenire astăzi săvârşim, ne este
cunoscut prin câteva fapte cu
totul remarcabile: este autorul
unei Sfinte Liturghii, numită în
cărţile noastre Liturghia Sfântului
Vasile cel Mare, ce se săvârşeşte
de zece ori pe an, inclusiv astăzi;
este autorul unui însemnat număr
epistole etc., după care învăţăm şi
astăzi, minunându-ne de înălţimea
cugetării sale; a rămas în istorie ca
şi ctitor al unui aşezământ social
de binefacere, intitulat Vasiliada,
după care s-au inspirat până în
ziua de astăzi nenumărate centre
de caritate. Nu în ultimul rând, s-a
remarcat printr-o viaţă de
sfinţenie exemplară.
Om al rugăciunii, ne-a
lăsat şi Molitfele, cunoscute sub
numele său, pe care le-am rostit şi
noi astăzi în genunchi. S-a dovedit
biruitor peste patimi, după cum
însuşi numele lui sugerează. Căci
Vasile vine de la grecescul
„basileos”, care înseamnă
„împărat”.
Citim, de pildă despre un
caz asemănător, în Patericul
egiptean, cum Avva Iosif a spus
PAG. 2
odată ucenicilor: „Eu sunt
împărat astăzi, că am împărăţit
peste patimi!”, adică, „le-am
biruit!”. Aşa şi Sfântul Vasile, s-a
dovedit biruitor peste cele
lumeşti, dobândind sălaş în ceruri,
unde şi astăzi se roagă pentru noi.
Cu privire la marcarea
Anului Nou, noi trebuie să vedem
creştineşte acest prag: să ne facem
un bilanţ sufletesc a ceea ce am
realizat sau nu în anul precedent,
cât am lucrat la mântuirea noastră
şi a aproapelui, totodată să cerem
ajutor de sus pentru un nou şi
bun început în calea mântuirii. Să
nu ne mire acest cuvânt „început
bun”. Chiar dacă suntem mai
înaintaţi în vârstă, în cele ce
privesc mântuirea trebuie să ne
considerăm mereu începători.
Căci spune un proverb sugestiv:
„În fiecare zi, din nou, de la
început!”. Sau cum citim în acelaşi
Pateric egiptean: „Odată Avva
Arsenie a fost auzit de către
ucenici, care stăteau afară,
strigând din chilie: Dumnezeule,
nu mă părăsi! Nimic bun n-am
făcut înaintea Ta, dar dă-mi după
bunătatea Ta să pun început!”.
Iubiţi ascultători,
Mulţumind lui Dumnezeu
pentru binefacerile care au fost
asupra noastră în anul care a
trecut, păşim cu nădejde în noul
an, în dorinţa de a fi mai buni,
mai iertători, mai harnici, mai
aprinşi de dragoste pentru Sfânta
Biserică. Vă apreciem în chip
deosebit pe toţi care aţi dovedit şi
astăzi dragoste faţă de legea
noastră creştină şi aţi venit aici.
Tuturor vă dorim sănătate
şi ani mulţi întru Domnul! Cu
deosebire, celor care purtaţi
numele Sfântului Vasile, vă
adresăm binecuvântările noastre
părinteşti de tot binele, felicitându
-vă pentru faptul că aţi început
ziua onomastică în Biserică.
 PAG. 3

T ÂLCUIRI
Aceleaşi gânduri cu frăţiile voastre, pentru întreg Amin. (Pr. Vasile Gordon; sursa:
creştineşti pentru familiile neamul nostru românesc. La Doxologia.ro)
dumneavoastră şi în comuniune mulţi ani în ogorul Domnului!

G RĂIT - AU P ROOROCII
Arătatu-s-a Domnul lui
Avraam, şi i-a zis lui : Eu sunt
Dumnezeul tău, fă plăcere înain-
tea Mea şi fii fără prihană, şi voi
pune legătura Mea între Mine, şi
între tine şi te voi înmulţi foarte.
Şi vei fi tată a multe neamuri, şi
nu se va chema numele tău
Avram, ci va fi numele tău Avra-
am; că tată a multe neamuri te-am
pus. Şi te voi creşte foarte foarte,
şi te voi pune întru neamuri, şi
împăraţi din tine vor ieşi. Şi voi
pune legătura mea între mine şi
între tine, şi între seminţia ta după
tine, întru neamurile lor, întru le-
gătură veşnică. Şi le voi fi lor
Dumnezeu. Şi a căzut Avraam pe
faţa sa şi s-a închinat Domnului.
Şi a zis Dumnezeu lui Avraam :
Iar tu legea Mea să o păzeşti, tu şi
seminţia ta după tine întru nea-
murile lor. Şi aceasta este legea
care să o păzeşti între mine şi în-
tre voi, şi între seminţia ta după
tine întru neamurile lor. Şi se va
tăia vouă împrejur toată partea
bărbătească. Şi veţi tăia împrejur
marginea trupului vostru, şi va fi
întru semn de legătură între Mine
şi între voi, şi între seminţia ta
după tine, întru neamurile lor. Şi
pruncul de opt zile se va tăia vouă
împrejur, toată partea bărbătească
în neamurile voastre. Şi partea
bărbătească, care nu-şi va tăia îm-
prejur marginea trupului său, în
ziua a opta, pierde-se-va sufletul
acela din neamul său, că legea
Mea a stricat. (Facere 17, 1-14)
Domnul m-a întemeiat
început căilor Sale, spre lucrurile
Lui, mai înainte de veac m-a
întemeiat, întru început. Mai
înainte de facerea pământului, şi
mai înainte de facerea adâncurilor,
mai înainte de curgerea izvoarelor
apelor. Mai înainte până ce nu se
înfipsese munţii; Mai înainte de
toate măgurile m-a născut.
Domnul a făcut laturile şi pustiile,
şi marginile lumii sub Cer. Când
gătea Cerul, cu Dânsul eram. Şi
când şi-a osebit luişi scaun pe
vânturi. Şi când întărea norii cei
de sus, şi ca nişte tării punea
izvoarele cele de sub Cer. Când
punea mării hotar, şi apelor, ca să
nu treacă ţărmurile sale; şi tari
făcea temeliile pământului. Eram
la Dânsul asemenea. Eu eram de
care se bucura în toate zilele, mă
veseleam înaintea feţei Lui în
toată vremea. (Pildele lui
Solomon 8, 22-30).
Gura dreptului izvorăşte
înţelepciune, iar limba nedreptului
va peri. Buzele oamenilor drepţi
socotesc cele plăcute, şi gura celor
necuraţi se răzvrăteşte.
Cumpenele viclene urâciune sunt
înaintea Domnului, iar cumpăna
dreaptă primită este Lui. Oriunde
intră înălţarea, acolo şi ocara, iar
gura smeriţilor se învaţă
înţelepciune. Săvârşirea drepţilor
va îndrepta pe dânşii; şi
împiedicarea călcătorilor de lege
va prăda pe ei. Nu vor folosi
averile în ziua mâniei; iar
dreptatea va mântui de la moarte.
Murind dreptul lasă grija, iar
pierirea necuraţilor este urâtă şi
grabnică. Dreptatea nevinovatului
îndreptează căile, iar cel necurat
întru necurăţia sa cade. Dreptatea
oamenilor drepţi va scăpa pe ei; şi
întru răutatea lor se prind cei
fărădelege. Sfârşindu-se omul
drept, nu i se va împuţina
nădejdea, iar lauda necuraţilor va
peri. Dreptul din cursă va scăpa,
şi în locul lui se va da cel necurat.
În gura necuraţilor, laţul
cetăţenilor, iar chibzuirea
drepţilor cu bună sporire. Întru
bunătăţile drepţilor, se va îndrepta
cetatea, şi întru pierirea
necuraţilor bucurie; întru
binecuvântarea drepţilor, se va
înălţa cetatea, şi cu gura
necuraţilor se va scăpa.
Batjocoreşte pe cetăţeni, cel lipsit
de minte, iar omul înţelept linişte
aduce. (Pildele lui Solomon 10,

M INUNEA VINDECĂRII UNUI LEPROS DE CĂTRE S F . V ASILE

Într-una din zile, Cuviosul
Părintele nostru Vasile, strălucit
fiind de darul cel dumnezeiesc, a
zis către clericii săi: „Veniţi, fiilor,
după mine ca să vedem slava lui
Dumnezeu şi împreună să proslă-
vim pe Stăpânul nostru”. Şi au
ieşit din cetate, neştiind nimeni
unde voieşte el să meargă. Iar un
preot cu numele Anastasie, care
vieţuia într-un sat, avea femeie cu
numele Teogonia cu care patru-
zeci de ani a petrecut în feciorie şi
de mulţi se socotea că Teogonia
este neroditoare, pentru că nimeni
nu ştia de fecioria curăţiei lor cea
păzită în taină. Şi avea Anastasie,
pentru viaţa sa sfântă, Duhul lui
Dumnezeu şi era bărbat înainte-
văzător. Că întru acea vreme,
văzând el mai înainte cu duhul că

Vasile avea să-l cerceteze pe el, a
zis către soţia sa, Teogonia: „Eu
mă voi duce la câmp ca să lucrez
pământul, iar tu, sora mea, să
împodobeşti casa şi în ceasul al
nouălea din zi aprinzând lumânări
să ieşi întru întâmpinarea
Sfântului Vasile arhiepiscopul, că
vine să ne cerceteze pe noi
păcătoşii”. Iar ea, mirându-se de
cuvintele bărbatului său, a împlinit
porunca.
Şi nu departe fiind Sfântul
Vasile de casa lui Anastasie, l-a
întâmpinat pe el Teogonia şi i s-a
închinat lui. Iar Vasile i-a zis:
„Cum te afli, doamnă Teogonia?”.
Iar ea, auzind că pe nume o
cheamă, s-a înspăimântat şi a zis:
„Sănătoasă sunt, stăpâne sfinte”.
Iar fericitul i-a zis: „Unde este
domnul Anastasie, fratele tău?”.
Iar ea a răspuns: „Nu frate, ci
bărbat îmi este şi s-a dus la câmp
să lucreze pământul, dar mă voi
duce să-l chem.” Iar Vasile i-a zis:
„A venit şi în casă este, nu te
osteni.” Aceste cuvinte auzind de
şi mai multă spaimă s-a umplut,
că toată taina lor Sfântul mai
înainte a văzut-o şi, tremurând, a
căzut la picioarele Sfântului şi i-a
zis: „Roagă-te pentru mine,
păcătoasa, Sfinte al lui
Dumnezeu, că mari şi minunate
lucruri văd la tine.”
Iar Sfântul se ruga pentru
dânsa. Şi intrând în casa preotului,
l-a întâmpinat însuşi Anastasie şi,
sărutând picioarele Sfântului, a
zis: „De unde mie aceasta că a
venit arhiereul Domnului la
mine?" Iar arhiereul i-a zis: „Bine
că te-am aflat, ucenice al lui
Hristos; să mergem la biserică şi
să facem dumnezeiască slujbă.”
Căci se obişnuise preotul acela să
postească în toate zilele, afară de
sâmbătă şi de Duminică, şi nu
gusta nimic, fără numai pâine şi
apă. Iar când au mers în biserică a
MINUNI
poruncit Sfântul Vasile lui
Anastasie ca să slujească
Liturghia. Iar el se lepăda zicând:
„Ştii, stăpâne, ce zice Scriptura:
Cel mai mic de la cel mai mare se
blagosloveşte.” Iar Vasile a zis
către dânsul: „Cu toate lucrurile
tale cele bune să ai şi ascultare.”
Şi, când slujea Anastasie,
în vremea sfinţirii
înfricoşătoarelor Taine, a văzut
Sfântul Vasile şi ceilalţi care erau
vrednici pe Preasfântul
Duh pogorându-Se în chip de
foc şi pe Anastasie înconjurându-
l. Iar după săvârşirea
dumnezeieştii slujbe, au intrat în
casă şi a pus preotul masă
Sfântului şi clericilor lui. Şi
mâncând a întrebat Sfântul pe
preot: „De unde îţi este averea şi
ce fel este viaţa ta, spune-mi mie!”
Răspuns-a preotul: „Eu,
arhiereule al lui Hristos, om
păcătos sunt şi mă aflu sub dajdia
poporului şi am două perechi de
boi. Cu una lucrez eu însumi, iar
cu alta slujitorul meu şi din
roadele lucrului acesta o parte este
spre primirea străinilor, iar altă
parte spre darea dajdiilor şi se
osteneşte cu mine şi femeia mea,
slujind străinilor şi mie.” Şi a zis
Vasile către dânsul: „Să o numeşti
pe ea sora ta, precum şi este; dar
spune-mi mie bunătăţile tale.”
Răspuns-a Anastasie: „Eu
nimic bun n-am făcut pe
pământ.” Atunci Vasile a zis: „Să
ne sculăm şi să mergem
împreună”. Şi sculându-se au
mers la un bordei şi a zis Vasile:
„Să-mi deschizi mie uşa aceasta”.
Iar Anastasie a zis: „Nu, Sfinte al
lui Dumnezeu, să nu voieşti a
intra, că nimic nu este acolo, fără
numai cele de trebuinţă pentru
casă”. Iar Vasile a zis: „Eu pentru
trebuinţele acestea am venit”. Iar
preotul nevrând să deschidă uşa, a
deschis-o Sfântul cu cuvântul şi
PAG. 4
intrând a aflat acolo pe un om
foarte rănit de lepră, căruia mai
multe mădulare putrezind îi
căzuseră. Şi nu ştia de dânsul
nimeni, fără numai singur preotul
şi sora lui. Deci a zis Vasile către
preot: „Pentru ce ai voit să
tăinuieşti de mine această
comoară a ta?”.
Răspuns-a preotul: „Omul
este mânios şi ocărâtor, stăpâne,
şi pentru aceasta m-am temut să ţi
-l arăt, ca să nu greşească cu vreun
cuvânt împotriva Sfinţiei tale”.
Atunci a zis Vasile: „Bună
nevoinţă alegi. Dar să mă laşi şi pe
mine întru această noapte să-i
slujesc lui, ca şi eu să fiu părtaş la
plata ta”. Drept aceea a rămas
fericitul Vasile singur cu cel
bolnav şi închizându-se toată
noaptea a petrecut în rugăciune şi
dimineaţa l-au scos pe cel bolnav
întreg şi sănătos. Iar preotul şi
sora sa şi toţi cei ce erau acolo,
văzând o minune ca aceea, au
proslăvit pe Dumnezeu. Şi s-a
întors apoi Sfântul Vasile la casa
sa.
(Sfântul Ierarh Vasile cel
Mare, Din cuvintele duhovnicești ale
Sfinților Părinți, Editura
Arhiepiscopiei Sucevei și
Rădăuților, Suceava, 2003, p. 132)
Gândul zilei
„Dumnezeu nu se uită la fapte,
ci la dragostea cu care au fost
făcute. Nu e nimic mult, când
oamenii iubesc puţin, aşa cum
nu este puţin, când oamenii iu-
besc mult”.
Sf. Vasile cel Mare