PREA SFINŢITULUI PĂRINTE

GALACTION

EPISCOPUL ALEXANDRIEI ŞI
TELEORMANULUI

,,TÂLCURI VECHI” SPRE ÎNNOIREA

Ierodiacon VIEŢII

Visarion Iugulescu ,,Mergeţi în toată lumea şi

propovăduiţi Evanghelia la toată
făptura”.

PREDICI (Marcu XVI, 15)

LA Propovăduirea Evangheliei este o

poruncă dată direct de Mântuitorul.
DUMINICILE Episcopii, dar şi preoţii şi diaconii,
ca ajutători ai celor dintâi, având
ºI toţi instituire apostolică, din
SÃRBÃTORILE poruncă dumnezeiască, pe lângă
celelalte îndatoriri ce le-au primit,
DE PESTE AN precum aceea de iconomi ai
Tainelor prin care sfinţesc toate
evenimentele vieţii creştine, au şi
îndatorirea expresă de a preda
învăţătura Mântuitorului şi de a o
TIPĂRITE CU BINECUVÂNTAREA explica în aşa fel încât să clarifice,
1
să lumineze prin cuvânt, calea care
duce la mântuire. Astăzi, predica preotului trebuie să
fie la curent cu vremea sa, cu
Astăzi, mai mult ca oricând, civilizaţia şi cultura, cu operele
învăţătura despre Dumnezeu - literare şi artistice, cu poezia şi
teologia - nu mai poate rămâne între filosofia, cu ştiinţa din toate
ziduri de şcoli şi între scoarţe de domeniile şi numai în contextul lor,
cărţi. Se cere transformată în hrană să plaseze explicarea Sfintei
duhovnicească pentru poporul Lui Evanghelii, fără teama că aceasta ar
Dumnezeu, în ,,pâine şi apă pentru fi anacronică şi că el vorbeşte
suflet”, cum zice autorul despre lucruri pe care nu le poate în
,,Predicilor” de faţă, pe linia fapt apăra; să ştie spre ce se
sintagmei patristice, conform căreia îndreaptă interesul credincioşilor ca
,,să dai fiecărei părţi din tine ceea să răspundă acestui interes nu prin
ce i se cuvine”. predici abstracte, despre lucruri
asupra cărora credincioşii nu sunt
Punând la inimă cuvintele marelui informaţi şi nu au mijloacele de ale
Mitropolit şi ilustru predicator Antim înţelege, ci prin predici luminate,
Ivireanu, care spunea: ,,Este mare plasate în contextul trebuinţelor
ticăloşie când se află tăcere în oamenilor în vremea noastră şi a
Biserica lui Hristos, au din lenevie, capacităţii lor de înţelegere.
au din neînvăţătură”, recunoaştem
că reeditarea unei cărţi de predici
nu este de prisos. Pentru aceasta însă, nu trebuie uitat
cuvântul Scripturii: ,,Omul cel bun
Este îndeobşte recunoscut faptul că scoate din vistieria inimii sale vechi
o predică sinceră şi entuziastă a şi noi”.
învăţăturii creştine izvorâtă din
inima tuturor preoţilor, are darul să În aparenţă predicile părintelui
învioreze viaţa religioasă şi să Visarion Iugulescu ar părea acum
fortifice convingerile pe care trebuie ,,vechi” şi inactuale. Noi însă
să le aibă fiecare creştin despre considerăm că prin reeditarea lor
religia sa. nicidecum nu se pune ,,vin nou în
2
burdufuri vechi”, ci, dimpotrivă,
,,tâlcurile vechi” ajută şi conduc
spre înnoirea vieţii duhovniceşti.
Aceasta pentru că, încă şi acum
Cuvântul prea cuvioşiei Sale este
vibrant şi magnetic, aprinde în
suflet flacăra credinţei dinamice,
regeneratoare şi setea inepuizabilă
după divin. Stilul înaripat şi
profunzimea duhovnicească a
mesajului te plasează chiar lângă
picioarele Bunului Mântuitor, care
vorbeşte prin aleşii Săi ,,cu putere
multă”, cum spunea Prea Sfinţitul
Irineu Bistriţeanul. (Revista creştin-
ortodoxă, 1992, ianuarie, p.2).
Gustând din ,,pâinea şi apa pentru
suflet” oferită de autor,
recunoaştem astfel adevărul
mântuitor conform căruia ,,nu
numai cu pâine va trăi omul, ci cu
tot cuvântul care iese din gura lui
Dumnezeu”, (Matei IV, 4), neuitând
că ,,cerul şi pământul vor trece”, dar
actualitatea şi puterea mântuitoare
a Cuvântului Lui Dumnezeu este
pururea nouă.
Cu arhiereşti binecuvântări,
† GALACTION
Episcopul Alexandriei şi
Teleormanului

Aşadar, considerăm cartea de faţă,

parafrazând titlul vestitei cărţi de
predici a părintelui Ştefan Slevoacă,
,,altă rază din lumina lui Hristos”,
care trebuie să lumineze ,,pe tot 25 martie 2005
omul ce vine în lume”.
La Praznicul Bunei Vestiri
Socotim că în cuprinsul ei se
găsesc, prin selecţie, învăţături ce
pot alcătui un îndreptar în păzirea
dreptei credinţe, în apărarea
acesteia în faţa iureşului sectant,
pentru liniştirea şi stabilitatea
firească a credincioşilor noştri.

3
 ,,Iar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe
Care-L va trimite Tatăl în numele
Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă
va aduce aminte despre toate cele
ce v-am spus!” (Ioan 14, 26)

F r a ţ i c r e ş t i n i,

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă

prăznuieşte astăzi Pogorârea
PREDICI Duhului Sfânt, venirea în chip de
limbi de foc a Duhului Sfânt peste
LA sfinţii ucenici, care erau adunaţi, cu
uşile încuiate, în acelaşi loc unde
DUMINICILE OCTOIHULUI,
serbaseră Paştile cu Învăţătorul lor.
Acolo, în acea sală minunată se
TRIODULUI ªI aflau ucenicii, Fecioara Maria -
Mama lui Iisus, şi celelalte sfinte
PENTICOSTARULUI femei, şi cum stăruiau cu toţii în
rugăciune şi cântări sfinte din
psalmii lui David, deodată, fără de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET veste, s-a făcut sunet din cer, ca de
7 o suflare de vânt ce vine repede, şi
a umplut toată casa unde şedeau.
În acelaşi timp ei văzură în aer
oprindu-se peste fiecare dintre ei
limbi de foc. Aceste limbi de foc i-au
PREDICĂ LA POGORÂREA făcut să înceapă a vorbi într-alte
DUHULUI SFÂNT limbi, precum le dădea Duhul Sfânt
a grăi. Repeziciunea sunetului
Duminica Rusaliilor aceluia a făcut să alerge în grabă la
4
acea casă un mare număr de iudei
din toate ţările, care se găseau
adunaţi în acel timp în Ierusalim,
pentru sărbătoarea cincizecimii. S-
au adunat acolo din Persia, din
Mesopotamia, din Iudeea, din Frigia,
din Grecia, din Egipt, Libia şi Roma,
dintre toate neamurile ce se aflau pe
pământ. Toţi s-au înspăimântat şi s-
au mirat, auzindu-i pe apostoli
vorbind cu mare înlesnire în toate
limbile lor, aşa de diferite.
Ziua când s-a săvârşit această
minune era ziua duminicii, a zecea
zi de la Înălţarea Mântuitorului, şi a
cincizecea de la Paşti. În această zi
evreii serbau şi ei sărbătoarea legii
decalogului, adică ziua când
Dumnezeu i-a dat tablele legii lui
Moise pe Muntele Sinai. În aceeaşi
zi, Sfântul Duh se coboară peste
ucenici, să întărească Legea cea
nouă - Legea Harului şi a iubirii,
care pune sfârşit legii vechi. Zi de
bucurie, de recunoştinţă şi de
iubire, pentru toată creştinătatea
este ziua cincizecimii, fraţilor!
8 PREDICI
Iată dar, pentru ce trebuie să
cunoaştem însemnătatea acestei
5
mari sărbători şi s-o cinstim cu
vrednicie! Pentru a putea şi noi să
ne împărtăşim de luminile Sfântului
Duh, ce s-au pogorât atunci peste
sfinţii apostoli.
Mai înainte de această sărbătoare,
Duhul Sfânt S-a mai arătat în diferite
feluri şi iată cum: la Botezul
Domnului nostru Iisus Hristos,
Sfântul Duh apare în chip de
porumbel - simbolul curăţeniei, al
blândeţii şi al rodniciei, arătând că
cel botezat se curăţă de păcate,
iertându-i-se toate pedepsele
păcatului, devine blând şi rodeşte
prin fapte bune, făcându-se fiu
adoptiv al lui Dumnezeu. La
Schimbarea la Faţă a Domnului,
Sfântul Duh se arată sub forma unui
nor luminos, ceea ce înseamnă că
potriveşte totdeauna după puterea
şi capacitatea noastră luminile
înţelepciunii Sale, darul iubirii Sale
şi mişcările Harului Său. După
Învierea Domnului Hristos, Duhul
Sfânt este dat Apostolilor prin
suflare, când le zice: ,,Luaţi Duh
Sfânt, cărora veţi ierta păcatele se
vor ierta, şi cărora le veţi ţine, vor fi
ţinute!”
În ziua de astăzi, a cincizecimii,
Sfântul Duh se arată sub două
simboluri: un mare sunet şi limbi de
foc. Prin acest sunet mare Sfântul
Duh arată că lucrarea Sa nu va fi
restrânsă numai într-un colţ al
pământului, cum a fost până atunci,
ci va străluci în toată lumea, va
răsuna. Apostolii îmbrăcaţi cu
putere de sus vor face să răsune
din toate părţile propovăduirea
Evangheliei.
Până la această sărbătoare a
Pogorârii Duhului Sfânt, apostolii
aceştia erau plini de scăderi, de
slăbiciuni, greoi la înţelegere şi
zăbavnici în credinţă, nesimţitori,
preocupaţi de gânduri de mărire
pământească, după cum ne spun şi
Sfintele Evanghelii. Iată că ei nu
prea L-au înţeles pe Învăţătorul lor
în vremea celor trei ani şi jumătate
de pregătire. Dovada cea mai bună
că nu L-au înţeles este faptul că
atunci când Iisus a fost prins de
soldaţi să fie judecat şi ucis, ei,
ucenicii, L-au părăsit, au fugit şi s-
au ascuns, înfricoşaţi. Doar doi
dintre ei au avut curajul să meargă
după Învăţătorul până la curtea
arhiereului: Petru şi Ioan, dar până
6
la urmă şi Petru s-a lepădat de
Domnul, de frica unei slujnice.
Iată deci cum erau apostolii, înainte
de venirea Sfântului Duh! Dar îndată
ce S-a pogorât Duhul Sfânt peste ei,
în ziua cincizecimii, îi curăţi de toate
defectele acestea la care erau
supuşi până atunci şi le sădi în
inimă toate virtuţile opuse acestor
defecte. Înainte erau plini de
mândrie şi ambiţie, grabnici a se
răzbuna şi zăbavnici a crede; după
primirea Sfântului Duh, ei se făcură
smeriţi, blânzi şi răbdători, ca şi
Învăţătorul lor, Iisus, şi fericiţi,
fericiţi a suferi pentru El.
Credinţa pătrunse aşa de adânc în
sufletul lor, că ei nu avură o dorinţă
mai mare decât a-L vesti, a-L
propovădui în lume. Duhul Sfânt
aprinse în inima lor
o iubire aşa de arzătoare
pentru credinţă, că pentru a o
răspândi, ei au fost gata să îndure
cu dragoste sudorile călătoriilor,
lipsurile, batjocurile, ocările,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
9
prigonirile şi mucenicia. pe cruce. Pe acest Iisus ei L-au
propovăduit înaintea împăraţilor
Sfântul Duh, după ce le-a curăţit păgâni, suferind cu bucurie
inima, le-a luminat înţelegerea, le-a chinurile şi moartea, ceea ce
umplut mintea şi sufletul de o dovedeşte că Sfântul Duh le-a
lumină mai presus de fire, care i-a împărtăşit o iubire nestrămutată,
făcut să cunoască atât de clar, toate pentru Dumnezeu şi pentru
tainele mari pe care trebuiau să le mântuirea sufletelor omeneşti.
propovăduiască ei în lume. Deodată
ei au înţeles cele proorocite de Oraşe întregi se unesc împotriva
prooroci, învăţăturile Mântuitorului lor, războaie sângeroase, animale
şi toate tainele religiei celei sălbatice, sabia şi focul îi ameninţă,
adevărate; au devenit nişte însă toate sunt zadarnice. Ei nu se
propovăduitori plini de adevărata înspăimântă! Fără arme se luptă cu
ştiinţă, capabili de a închide gurile legiuni întregi. Oameni fără nici o
marilor cărturari şi fariseilor, de a învăţătură îndrăznesc şi se măsoară
înfrunta şi chiar de a ruşina pe marii cu o mulţime de oratori, de sofişti,
filozofi ai vremii - filozofii păgâni. filozofi, şi-i dărâmă, biruindu-i cu
învăţătura lui Hristos, întemeind
Sfântul Duh le insuflă un curaj creştinismul în lumea întreagă.
contra tuturor ispitelor şi o putere
cu totul divină. Înainte de Această revoluţie morală, cea mai
cincizecime ei erau slabi şi fricoşi, mare şi minunată din câte cunoaşte
căci stăteau ascunşi cu uşile istoria, datează din această sfântă zi
încuiate de frica iudeilor. Petru se - Duminica Cincizecimii, a Pogorârii
lepădase de Domnul, la glasul unei Sfântului Duh. Ca o garanţie a
servitoare şi acum iată-l că el Îl Sfântului Duh că este totdeauna în
propovăduieşte în public pe Iisus biserica Sa, avem cuvintele lui Iisus
Cel răstignit; el mărturiseşte solemn Hristos pe care le-a zis către
înaintea poporului şi a sinedriului apostoli: ,,Voi ruga pe Tatăl şi alt
şi-i acuză pe faţă că s-au făcut Mângâietor vă va da vouă, care să
ucigaşii lui Iisus Nazarineanul, Fiul rămână cu voi în veac!” şi cu
lui Dumnezeu - Mesia, răstignindu-L adevărat, Sfântul Duh este în
7
biserică precum sufletul în trup. Un ascultători de poruncile lui Iisus şi
trup fără suflet nu mai foloseşte arătându-ne calea smereniei.
nimănui, trebuie aruncat că
putrezeşte, se împuţeşte. Duhul Atunci când Sfântul Duh se pogoară
Sfânt e dătător de viaţă, El mişcă în suflet este ca soarele când apare
biserica, o învaţă, o încălzeşte, o pe cer, răspândind lumina şi
conduce, o întăreşte. căldura sa. Duhul Sfânt este ca un
împărat în statul său care conduce,
Ceea ce este mai mângâietor pentru guvernează; Duhul Sfânt este ca un
noi şi ceea ce trebuie să ne rămână grădinar în grădina lui, ca s-o
în minte din această sărbătoare este cultive; Duhul Sfânt este Cel care ne
că Sfântul Duh se pogoară în fiecare mângâie toate suferinţele noastre -
zi în sufletele noastre, pentru a le da pentru aceasta poartă numele de
viaţă şi a le sfinţi prin Harul Său, Mângâietorul, Duhul Adevărului.
pentru a ne feri de atâtea curse
întinse pretutindeni, din partea Darul cel mai de căpetenie al
rătăcirii şi a minciunii. El Sfântului Duh este acela de
înflăcărează inimile, El ne întăreşteMângâietor, de Sfinţitor, care merită
şi El este Cel care ne face să-L din partea noastră cea mai mare
căutăm pe Dumnezeu. El recunoştinţă, căci într-adevăr noi
împărtăşeşte zelul şi curajul în avem aşa de mare trebuinţă de
suferinţe. De la El vin mila, mângâiere în această lume, fiindcă
mângâierea şi binefacerea. Pentru oriîncotro ne-am duce, nu vedem şi
uşurarea necazurilor omeneşti, de nu auzim decât dureri, plângeri,
la El ne suspinări şi necazuri: dureri la
pierderea unui părinte - tată, mamă -
10 PREDICI a soţiei, a unui copil, dureri în
trădarea prietenilor noştri, dureri în
vine mângâiere, de la Sfântul Duh calomniile vrăjmaşilor noştri şi
ne vine puterea de răbdare, chiar în invidioşilor, dureri ale sufletului,
mucenicie şi tot El lucrează în dureri ale trupului în boală, în
sufletele noastre, făcându-ne accidente, dureri în nesiguranţă şi
în neştiinţă. Dureri pretutindeni şi
8
totdeauna, acestea sunt pe pământ, Mulţi dintre creştinii care stau
şi unde poţi afla leacul la atâtea pregătiţi cu lumânările, aşteptând
rele?! Unde poţi găsi o mângâiere la Sfânta Lumină, sunt cuprinşi de
atâtea dureri, decât la Dumnezeu, mare evlavie în momentul când
Duhul Mângâietor pe care L-a apare şi se pomenesc cu lumânările
făgăduit Domnul Hristos apostolilor aprinse în mână. Această minune se
Săi?! repetă în fiecare an, ca un semn că
Mântuitorul este viu şi vine să ne
Coborârea Duhului Sfânt a fost încredinţeze şi pe noi, pe toţi
împlinirea spuselor Mântuitorului. O creştinii, de prezenţa Lui acolo,
minune asemănătoare cu aceea din unde S-a răstignit, unde a fost
ziua Rusaliilor, când S-a Pogorât îngropat şi de unde a înviat.
Duhul Sfânt în chip de limbi de foc,
se face şi astăzi la Ierusalim, în Nu-i aceasta o minune?! Şi ţineţi
fiecare an, la Paşte. Mulţi creştini seamă că numai la noi, la ortodocşi,
povestesc cu înflăcărare din cele ce se face această minune. Au voit
au văzut în Biserica Învierii, de catolicii să vină şi la ei şi i-au dat
Paşte. Acolo vine Sfânta Lumină de afară într-un an pe ortodocşi din
la Dumnezeu, în fiecare an. O Biserica Sfântului Mormânt, zicând
lumină albă, frumoasă, care întâi că: ,,de ce numai ortodocşii? Să
apare ca nişte norişori albi şi slujească şi ei acolo.” S-au dus şi
luminoşi; timp de zece minute ortodocşii afară în curte, au făcut
oricine poate ţine în mână această slujbă
lumină, căci zece minute nu frige - o
ţin în mână, o bagă prin sân, e o PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
bucurie mare pentru cei care au 11
apucat-o în mână, în acel timp.
Oricine poate ţine în mână această acolo şi s-au rugat, iar Sfânta
lumină şi numai această lumină Lumină, Duhul lui Dumnezeu, a
luminează. După zece minute apoi, venit acolo, a spart zidul şi a venit la
începe să şi frigă. ei afară, la ortodocşi, lăsându-i pe
catolici plângând înăuntru că n-a
venit la ei Lumina. Şi ţineţi seamă
9
că religia catolică este foarte mult limbi pe faţa pământului, de la
apropiată de religia noastră amestecarea aceea. Până atunci nu
ortodoxă! Dar ce să mai zicem de era decât o singură limbă pe
celelalte secte cărora nu le trebuie pământ, limba pe care au învăţat-o
nici biserică, nici preoţie?! Vedeţi?! Adam şi Eva.
Domnul Hristos ne-a încredinţat că
aceasta este credinţa cea adevărată Altădată se arătă Dumnezeu în
- ortodoxia - şi pe aceasta trebuie săchipul a trei Îngeri la stejarul din
o ţină creştinii. Mamvri, lui Avraam patriarhul. El
când Îi văzu pe Îngeri, I-a numit pe
Ca să cunoaştem că Duhul Sfânt toţi ,,Domn”, zicând: ,,Doamne, de
este Unul din Feţele Dumnezeieşti, am aflat dar de bunătate înaintea Ta,
să deschidem Sfânta Scriptură - nu trece pe robul Tău!”. Pentru ce a
Biblia, şi vom găsi la început, la zis Avraam la toţi trei: ,,Doamne!”,
Facere (cap.1, 28), că atunci când l- ca la unul?! Pentru că Tatăl, Fiul şi
a făcut Dumnezeu pe om S-a sfătuit Sfântul Duh Una sunt - un
cu Fiul şi cu Duhul Sfânt şi Dumnezeu, nu sunt trei dumnezei,
a zis: ,,Să facem om după ci un singur Dumnezeu, în trei feţe
chipul şi asemănarea Noastră!”; a proslăvit, Care a binevoit să Se
vorbit Tatăl cu Fiul şi cu Duhul descopere omului, pe care l-a zidit
Sfânt. cu mâna Sa.

Altădată, după potop, oamenii s-au Deci, Acesta este Dumnezeul

sfătuit să facă un turn care să
ajungă până la cer şi dacă va mai fi
alt potop, să nu mai moară înecaţi,
ci să se urce pe turnul acela să se
salveze. Văzând Dumnezeu nebunia
lor, a vorbit cu Fiul şi cu Duhul
Sfânt, zicând: ,,Veniţi să Ne
pogorâm şi să amestecăm limbile
lor!”, şi i-a risipit Dumnezeu peste
tot pământul. De atunci sunt atâtea
10
nostru: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt -
Sfânta Treime, într-o fiinţă şi
nedespărţită. Tatăl este numit
Creatorul, Fiul se numeşte
Mântuitorul - căci El ne-a mântuit -
şi Duhul Sfânt, Mângâietorul,
Sfinţitorul. Acesta este Dumnezeul
nostru, Căruia trebuie să I ne
închinăm, să-I aducem cinste, să-L
slăvim, să-I aducem jertfe şi să ne
jertfim pe noi înşine, cu toată fiinţa roadele Duhului Sfânt în el, adică:
noastră, a sufletului şi a trupului, dragostea, bucuria, pacea,
pentru că Îi suntem datori mai îndelunga răbdare, bunătatea,
presus de orice fiinţe cereşti şi facerea de bine, credinţa, blândeţea,
pământeşti, din pricina înfrânarea poftelor, curăţia. ,,Dacă
răscumpărării cu Scumpul Sânge al trăim cu Duhul” - zice Sfântul Pavel
lui Iisus Hristos. - ,,să şi umblăm cu Duhul!” adică să
umblăm după sufletul cel care este
Oricât am face noi de mult, chiar nemuritor, după Duhul lui
viaţa de ne-am da-o pentru Dumnezeu şi cu Duhul lui
mărturisirea numelui Său, tot nu Dumnezeu să începem şi să facem
este mult, pentru că mai întâi El Şi-a toate.
dat viaţa pentru noi şi niciodată nu
putem să-I răsplătim. Cei care aţi citit cărticica ,,Oglinda
inimii omului” aţi văzut imaginea cu
Începutul tuturor rugăciunilor şi al Duhul Sfânt în chip de porumbel,
slujbelor bisericeşti se face cu înconjurat de raze de lumină, în
mijlocul inimii. Acel om Îl are în
12 PREDICI inima lui pe Vistierul bunătăţilor, de
aceea scoate din inimă atâtea
rugăciunea către Duhul Sfânt: bunătăţi şi revarsă în lume raze de
,,Împărate ceresc, Mângâietorule, mângâieri şi lumină. Trupul acestui
Duhul Adevărului, Carele om pe bună dreptate, se numeşte
pretutindeni eşti şi toate le plineşti, biserica Duhului Sfânt, cum zice
Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de Sfântul Pavel: ,,Nu ştiţi că trupul
viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru vostru este templu al Duhului
noi şi ne curăţeşte pe noi de toată Sfânt?! Că aţi fost răscumpăraţi cu
spurcăciunea şi mântuieşte Bunule preţ!? Slăviţi dar pe Dumnezeu în
sufletele noastre!” trupul vostru şi în duhul vostru,
care sunt ale lui Dumnezeu!”
Iată, deci, că Duhul Sfânt este
Vistierul bunătăţilor; omul care Îl Tot în cartea ,,Oglinda inimii
are în inima lui pe Duhul Sfânt are omului” vedem o imagine cu duhul
11
diavolului: diavolul stând pe un
scaun ca împărat în inima omului
stăpânit de toate patimile, cele
şapte păcate de moarte, duhurile
cele necurate, păcatele de moarte
împrejurul lui: mândria,
desfrânarea, lăcomia, invidia,
mânia, lenea şi zgârcenia. Diavolul
împărăţeşte în inima celui stăpânit
de aceste păcate de moarte. O sticl
ă cu aripi se vede acolo, ce
reprezintă spiritul cel rău, duhul
diavolului, care stăpâneşte peste
omul cel beţiv, fiindcă de la beţie
pornesc toate relele şi distrug
sufletul şi trupul omului.
Păcatele îndreptate împotriva
Duhului Sfânt sunt cele mai grele
căci a zis Domnul Hristos: ,,Orice
păcat şi orice hulă se vor ierta
oamenilor, dar hula împotriva
Duhului Sfânt nu se va ierta nici în
veacul de acum, nici în cel ce va să
fie!”. Aceste păcate împotriva
Duhului Sfânt sunt: nepăsarea faţă
de Dumnezeu, de Dumnezeul cel
slăvit în Sfânta Treime, necredinţa
cu ură împotriva lui Dumnezeu,
deznădejdea în marea milostivire a
lui Dumnezeu, dar şi încrederea
prea mare în bunătatea lui
Dumnezeu, când omul face păcate
12
fără contenire şi fără să se
împotrivească păcatului şi
diavolului, crezând mereu că îl iartă
Dumnezeu, fără pocăinţă, fără
îndreptare. Acela păcătuieşte
împotriva Duhului Sfânt şi într-o
bună zi îl aruncă Dumnezeu de nu
se vede şi nu mai poate să facă
nimic pentru suflet. De aceea sunt
mulţi care nu pot ajunge la dreapta
credinţă, fiindcă s-au împotrivit
Duhului Sfânt.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
13
Păcatul împotriva Duhului Sfânt îl
săvârşesc acei hulitori care zic
despre Domnul Hristos că a fost un
înşelător şi că minunile Lui n-au
fost de la Dumnezeu, ci de la cel
rău. Păcatul împotriva Duhului Sfânt
îl săvârşesc toţi necredincioşii, toţi
rătăciţii, sectanţii - hulitori ai
Duhului Sfânt - pentru că
propovăduiesc greşit şi mai ales că
s-au lepădat de sfânta biserică şi de
sfinţenia ei, unde este harul Duhului
Sfânt şi unde se lucrează şi se
sfinţesc toate.
Diavolul caută pe toate căile să-i
facă pe oameni nesimţitori la
porunca lui Dumnezeu, la legea Lui,
să nu ia seama şi să părăsească
păcatele, ca să se îndrepte. Grija
aceasta o are diavolul: să nu-l lase
pe om să se poată îndrepta, să
poată veni la calea adevărului. Pe
alţii îi împinge necuratul la
deznădejde şi se sinucid, se
otrăvesc, se spânzură, se aruncă
înaintea trenului - la sinucidere
trupească, dar şi sufletească; cei
care se aruncă în braţele sectanţilor
sunt mai de plâns decât cei ce se
aruncă înaintea trenului; cei care se
iau după toţi mincinoşii, după toţi
escrocii, care umblă după bani, nu
să le câştige sufletul, ci să le
câştige banii, sectanţii şi o seamă
de prooroci mincinoşi, aceia sunt
mai de plâns decât cei ce se
spânzură; tot aşa de grozave sunt şi
păcatele celor care trăiesc în
necredinţă totală.
Domnul nostru Iisus Hristos a
rânduit ca Sfânta Biserică să fie
condusă mai departe de Duhul
Sfânt în chip nevăzut, prin episcopi,
preoţi şi diaconi. Aceştia au primit
Duhul Sfânt prin taina hirotoniei şi
numai aceştia au dreptul să
conducă corabia plutitoare -
Biserica lui Hristos. Ei au dreptul să
13
vorbească, să slujească sfintele
Taine, să-i ajute pe credincioşi pe
calea mântuirii, nu oricine. De aceea
să nu credeţi aşa, pe oricine, că au
intrat mulţi lupi în turmă.
Iată ce spune Sfântul Apostol Pavel:
,,Luaţi aminte de voi înşivă şi de
toată turma întru care Duhul Sfânt
v-a pus pe voi episcopi, ca să
păstoriţi biserica Domnului, pe care
a câştigat-o cu Însuşi Sângele Său;
căci eu ştiu că după plecarea mea,
vor intra între voi lupi îngrozitori,
care nu vor cruţa turma şi vor căuta
să-i atragă pe ucenici de partea
lor!”. Şi aşa a şi fost, căci în multe
rânduri diavolul trimitea oameni
vicleni, după ce pleca Sfântul
Apostol Pavel dintre ei, să-i înveţe
pe credincioşi fel de fel de rătăciri şi
mai ales aceşti lupi îl vorbeau de
rău pe Sfântul Apostol Pavel în faţa
credincioşilor, ca să nu mai aibă
încredere în el şi în învăţăturile lui.
Totdeauna diavolul s-a luptat în
felul acesta cu ucenicii Domnului,
care au vorbit adevărul. Găsea
diavolul câte o slugă de-a lui
mincinoasă şi o trimitea în câte un
loc ca să-i vorbească pe ucenicii
Domnului de rău, să nu fie ascultaţi;
şi pe Sfântul Petru, şi pe Sfântul
Ioan, pe toţi ucenicii, i-au vorbit de
rău şi i-au urmărit aceşti prooroci
mincinoşi. Aceasta e lucrarea
diavolului.
Poate ne întrebăm ,,De ce
Dumnezeu îngăduie aşa?!”. Iată de
ce! Tot pentru
14 PREDICI
mintea slabă, tot pentru mintea care
se clatină a unora, că nu ţin drept
drumul şi nu au încredere în
adevăratul apostol şi ucenic care le
vrea binele şi mântuirea. Totdeauna
s-au găsit oameni vicleni, care au
umblat nu să câştige sufletele
oamenilor pentru Împărăţia lui
Dumnezeu, ci au umblat după
interesele lor pământeşti, după bani
şi după slavă deşartă. Avem şi
astăzi destui înşelători, care umblă
după acestea.
Ce le-a spus Mântuitorul
ucenicilor?! ,,Băgaţi de seamă, să
nu vă înşele cineva! Când veţi auzi
că e acolo sau dincolo, să nu vă
duceţi, să nu-i ascultaţi!” Auziţi!?...
Poruncă… Pe asta n-o ascultă, nici
n-o aud. Eu cred că citesc mulţi în
14
Biblie; e o poruncă mare aici: ,,să
nu te duci, să nu-i asculţi!”, zice
Iisus Împăratul. Parcă n-ar spune-o
pentru noi?... ei se duc şi ascultă.
Le place, sunt curioşi şi cad cu
capul în jos, în prăpastie, şi pe aici
şi pe dincolo. Păziţi-vă, dacă vreţi
să scăpaţi!
De aceea Sfântul Apostol Pavel îi
îndemna pe credincioşii de atunci,
dar şi pe noi, cu cuvintele acestea:
,,Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui
Dumnezeu, ca să puteţi sta
împotriva uneltirilor diavolului,
împotriva duhurilor răutăţii, ca să
puteţi sta împotrivă în ziua cea rea
şi toate biruindu-le, să rămâneţi în
picioare! Staţi deci tari, având
mijlocul vostru încins cu adevărul şi
îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii,
şi încălţaţi picioarele voastre, gata
fiind pentru Evanghelia păcii! În
toate luaţi pavăza credinţei, cu care
veţi putea să învingeţi toate săgeţile
cele arzătoare ale vicleanului! Luaţi
şi coiful mântuirii şi sabia Duhului,
care este Cuvântul lui Dumnezeu!”.
Iată ce fel de arme trebuie să aibă
creştinul! Iată ce fel de sabie trebuie
să poarte creştinul! Sabia Duhului
Sfânt, sabia Cuvântului lui
Dumnezeu. Pentru aceasta a zis
Mântuitorul: ,,Cel ce n-are sabie, să- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
şi vândă haina şi să-şi cumpere!”, 15
atât este de trebuincioasă această
sabie, pentru că numai cu ea putem această sfântă sabie, care este un
lupta împotriva păcatelor şi a dar de la Dumnezeu, prin care vei
duhurilor necurate. Cuvântul lui surpa pe vrăjmaşi!”. Biblia ne spune
Dumnezeu e numit şi sabia Duhului că iudeii au biruit cu sabia cea de
Sfânt. Ce numire potrivită! Prin El aur, ce li se arătase din cer, de la cel
taie Duhul Sfânt şi lucrează prin el; Atotputernic.
prin Cuvânt ne vin toate darurile
cerului, de sus; prin Duhul Sfânt Ce istorie mult grăitoare este
vine şi puterea ce o are Cuvântul lui aceasta pentru orice creştin luptător
Dumnezeu. Fără sabia aceasta nu şi biruitor! Armele luptei noastre nu
se pot purta lupte şi biruinţe de sunt omeneşti, ci puternice pentru
mântuire sufletească. că sunt de la Dumnezeu. În lupta
noastră cu marele vrăjmaş, care
Ce frumos ne spune despre acest este diavolul, căruia i s-a dat să facă
adevăr, o istorisire din Biblie, din război cu cei din seminţia femeii de
Vechiul Testament. Evreii erau la Apocalipsă, cu sfinţii, de fapt
puţini, neînarmaţi şi strâmtoraţi din creştinii, cu preoţii, cu călugării, cu
toate părţile de vrăjmaşii lor, care tot soborul creştinesc. E dat şi
erau mulţi şi tari. Atunci se sculă un diavolului - balaurul - să facă război
viteaz al lor, Iuda Macabeul, care a cu aceştia.
început a încuraja poporul zicând:
,,Nu vă temeţi! Am avut un vis de la Sabia aceasta a Cuvântului lui
Dumnezeu. L-am văzut în vis pe Dumnezeu este de foc. Ea nu suferă
Onia, cel ce fusese arhiereu, om răul şi păcatul, ea taie fără cruţare,
bun, cuvios şi se ruga cu mâinile face prăpastie între bine şi rău, între
întinse pentru noi. După aceea s-a virtute şi păcat, între lumină şi
arătat Ieremia proorocul, care şi-a întuneric, între minciună şi adevăr.
întins mâna dreaptă şi mi-a dat o Mare prăpastie! Viaţa creştinilor
sabie de aur, zicând: ,,Ia noştri de astăzi e plină de obiceiuri
15
păgâneşti şi de atâtea datini urâte, aprins de mânie. Atunci a aruncat
măcar că pe afară se arată a fi cele două Table pe care i le dăduse
purtători de sabie. Aceşti creştini n- Dumnezeu şi le-a sfărâmat sub
au lăsat sabia Duhului Sfânt să taie munte.
şi să omoare omul cel vechi,
dimpreună cu toate obiceiurile lui Moise, văzând că poporul acesta
păcătoase. este neînfrânat, în urma acestui
mare păcat, le-a zis: ,,Aşa zice
O altă istorisire mult grăitoare Domnul Dumnezeul lui Israel: «să-şi
găsim în Vechiul Testament, la încingă fiecare dintre voi sabia sa la
Ieşire, în capitolul 32; cei care aveţi şold, şi străbătând tabăra de la o
Biblia să-l citiţi tot. intrare până la cealaltă, înainte şi
înapoi, fiecare să omoare pe fratele
În acest capitol este vorba de său, pe prietenul său şi pe
abaterea evreilor de la Dumnezeul aproapele său cu sabia!»”; şi au
cel adevărat, Care-i scosese din ţara făcut aşa după cuvântul lui Moise.
Egiptului prin mâna lui Moise şi, În ziua aceea, au căzut 3000 de
după o vreme s-au răzvrătit şi au oameni morţi din popor. Iată, în
cerut lui Aaron să le facă un urma acestui păcat, ce s-a ales şi ce
Dumnezeu. Aaron le-a făcut un viţel a trebuit să iasă!
de aur din cerceii, brăţările şi inelele
femeilor şi a aşezat acest viţel de Numărul acesta de oameni morţi
aur, ca să se închine poporul corespunde cu cele 3000 de suflete,
înaintea lui, zicând că acesta este care s-au întors la prima predică a
Dumnezeu: ,,Iată, Israele, Sfântului Apostol Petru, după
dumnezeul care te-a scos pe tine Pogorârea Duhului Sfânt.
din ţara Egiptului, din robie!”. Ce Întâmplarea din Vechiul Testament
înşelăciune!.. Când a venit Moise - cu poporul cel răzvrătit, cu viţelul
că el fusese în muntele Sinai să cel
primească Tablele Legii - când a
venit cu Tablele Legii şi s-a apropiat 16 PREDICI
de tabără, văzând viţelul şi jocuri
împrejurul lui, că juca poporul, s-a
16
de aur şi cu jocurile poporului, care sabie a Duhului Sfânt! Vai de cei ce
s-a întors la idolatrie, era un semn urăsc Cuvântul lui Dumnezeu! Vai
simbolic, arătând că aşa se vor de cei ce prigonesc Cuvântul lui
răzvrăti împotriva lui Dumnezeu, Dumnezeu! Vai de cei ce caută să
chiar şi cei credincioşi şi se vor rupă sabia Cuvântului lui
apuca de obiceiuri păgâneşti; vor Dumnezeu!
face idoli din patimile lor şi-L vor
părăsi pe Dumnezeu, pentru jocurile S-au găsit mulţi ticăloşi, care au
şi patimile lor. făcut ţigară din foiţele din Noul
Testament - din Biblie şi aşa i-a ars
Şi oare nu este aşa?!... Aşa este; Dumnezeu, cum s-a ars foiţa aceea
acesta este adevărul! Petrecerile, cu Cuvântul lui Dumnezeu, căci au
jocurile şi toate blestemăţiile ars, le-au explodat buteliile, au fost
acestea, care le-au intrat în sânge la luaţi pe front, au fost tăiaţi, au fost
popor... mulţi nici nu se gândesc că chinuiţi şi amărâţi. Vai de ei!
ar putea trăi fără ele. S-au
îndepărtat de Dumnezeul cel Îmi amintesc de o bună
adevărat, de aceea nu pot veni la credincioasă, o creştină, care nu
lumină; au căzut în idolatrie. Ferice lipsea de la biserică: ,,Eu nu vreau
de cei care sunt toţi de aceeaşi să lipsesc de la biserică, în nici o
părere într-o casă! Vai de cei care duminică! Ştiu că duminica e ziua
sunt unii ,,hăis” şi alţii ,,cea”! Acolo lui Dumnezeu şi eu vreau s-o petrec
cu adevărat este război - război la în casa lui Dumnezeu!”; şi venea în
cataramă, vorba românească. sfânta biserică mereu. Bărbatul o
tot certa; ceartă azi, ceartă mâine,
Ferice de cei care-l omoară pe omul iar într-o zi îi zise: ,,Măi, femeie, uite
cel vechi cu sabia Duhului! Fiecare ce e! Dacă nu ţi-oi tăia mâinile de la
avem omul acesta vechi, care coate, când vei veni odată de la
totdeauna caută cele rele. Ferice de biserică!... Am să-ţi tai mâinile de la
cei care au tăiat cu ea şi pe alţii şi i- coate!”. Ea a tăcut din gură şi şi-a
au vindecat! Adică au tăiat păcatele. văzut de drum. ,,Eu mă duc la
Dar vai celor ce se poartă cu Dumnezeu, eu mă rog la Dumnezeu,
nepăsare şi cu ură faţă de această eu mă duc la casa Lui şi vreau să-L
17
ascult pe El, nu pe tine! Pe tine te acestea vom mai auzi şi aţi mai
ascult acolo unde e de ascultat, dar auzit şi dumneavoastră destule. Toţi
nu aici!”. cei ce dispreţuiesc şi se poartă cu
nepăsare faţă de Cuvântul lui
A răbdat biata femeie şi într-o bună Dumnezeu şi de chemările Lui, vor
zi, când venea de la biserică şi a cunoaşte în ziua judecăţii pe Cel
intrat pe străduţa ei - e fapt Care are în gura Lui sabia ascuţită
adevărat, petrecut aici în Bucureşti - cu două tăişuri, pe Fiul lui
i-au ieşit vecinele înainte şi au Dumnezeu, Care-i va osândi pe veci
întrebat-o: ,,Ce face domnul atunci, pe cei necredincioşi şi
Gheorghe? Cum se mai simte?”. potrivnici.
,,Ce să se simtă… cum?”, ,,Păi de
unde vii?”. ,,Eu vin de la biserică.”. Să nu stăm îmbrăcaţi ca de paradă
,,Păi nu ştii nimic?!”. ,,Nu ştiu!”. şi încinşi cu sabia numai de fală; să
Explodase butelia şi i-a rupt mâinile, punem mâna să mânuim cu multă
i le-a tăiat de la coate, aşa cum i-a îndemânare sabia Cuvântului lui
zis el femeii lui, căci o aştepta cu Dumnezeu, ca să fim şi noi vrednici
cuţitul să-i taie mâinile de la coate. luptători ai Împăratului Slavei, ai lui
Atunci s-a mirat şi s-a închinat: Iisus Hristos… şi la vremea potrivită
,,Doamne, mari sunt minunile tale!”. ne va încununa şi pe noi, cu
De acum plângea el şi-i spunea: ,,Ce succesele biruinţei.
să fac, păcătosul de mine?! Acum te
rog să mă ierţi, să mă ţii aşa, că
depinde de tine, de ţi s-o urî cu
mine; să mă ierţi, că am greşit, Rugăciune

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Doamne, Dumnezeul nostru, trimite

17 Duhul Tău cel Sfânt peste noi şi
zideşte în noi inimi curate, inimi
am păcătuit!”. supuse voinţei Tale şi Legii Tale;
trimite Duhul Tău să ne înveţe să
Sunt multe minuni pe care le face facem numai ceea ce este bine şi
Dumnezeu să arate şi altora! Despre plăcut înaintea Ta - Duhul
18
Adevărului şi Duhul Sfinţeniei - să
ne povăţuiască pe calea fericirii
celei veşnice, ca să fim şi noi cu
Tine, în vecii vecilor! Amin!
18 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA ÎNTÂI
DUPĂ RUSALII
Duminica tuturor sfinţilor
,,Minunat este Dumnezeu întru
sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel!”
datorită acestui mare şi bogat
praznic al tuturor sfinţilor, căci nu
prăznuim o mie sau zece mii de
sfinţi, ci milioane de milioane de
sfinţi, care L-au iubit pe Dumnezeu,
L-au propovăduit chiar cu preţul
vieţii lor şi au murit în această lege
binecuvântată de Dumnezeu.
Calendarul nostru bisericesc este
ca o salbă de mărgăritare, pe care
se înşiră pietrele preţioase ale
sfinţilor din toate zilele. Este cu
neputinţă a vorbi despre viaţa
fiecăruia într-un timp aşa de scurt,
dar vom aminti de câţiva sfinţi care
au trăit pe pământul ţării noastre la
începutul creştinismului şi care au
fost martirizaţi şi număraţi în cetele
primilor sfinţi.

(Ps. 67, 36) Mulţi dintre credincioşi se întreabă

de ce pământul românesc nu a rodit
F r a ţ i c r e ş t i n i, mai multe chipuri de sfinţi, cuvioşi,
ierarhi, martiri, cum au rodit
Sfânta noastră Biserică Ortodoxă celelalte ţări ortodoxe. Oare ţara
prăznuieşte astăzi Duminica tuturor noastră nu a avut aceeaşi credinţă
Sfinţilor, adică pe toţi sfinţii care dreaptă din primele veacuri?! Oare
sunt trecuţi în calendar, în sinaxar poporul nostru a fost mai puţin
şi pe toţi aceia care încă nu sunt credincios ca celelalte popoare
cunoscuţi de noi până în momentul ortodoxe?! Nu! Nu a fost mai puţin
credincios decât celelalte popoare,
de faţă. Duminica aceasta se mai căci avem destule dovezi care
numeşte şi ,,duminica mare”, mărturisesc cu tărie că pământul
19
nostru strămoşesc a fost încreştinat precum şi moaşte de sfinţi care ne
chiar din primul veac creştin. confirmă cele ce spune istoria. S-au
aflat inscripţii pe morminte cu
conţinut creştin, unde scrie: ,,Tibi
Istoria Bisericii Române ne spune terna levi!”, care înseamnă: ,,Să-ţi
că Sfântul Apostol Andrei a venit fie ţărâna uşoară!”.
din hotarele Sciţiei, intrând în
Tracia, unde a fost răstignit pentru S-a descoperit în comuna Basarabi
Hristos. Istoria ne spune că Dacia a o mică biserică săpată în stâncă de
fost colonizată în întregime de calcar, cu iniţialele ,,Iis Hs” şi un
romani, după înfrângerea lui miel, precum şi alte multe semne,
Decebal, la anul 105 după Hristos. care datează din timpul
Astfel, sămânţa Sfintei Evanghelii a persecuţiilor creştine din secolele II
pătruns în ţara noastră din două şi III. În centrul oraşului Constanţa
părţi: din părţile Mediteranei şi din s-a descoperit mozaicul unei mari
părţile Dobrogei, prin biserici creştine, care datează din
epoca de aur
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET a creştinismului. O altă
19 mărturie nepieritoare o avem la
Turnu-Severin: un piedestal de
negustorii greci, care s-au stabilit piatră pe care sunt săpate în limba
aici şi au întemeiat câteva cetăţi - greacă cuvintele: ,,Bucură-te
oraşe vestite - anume: Tomis - Hristoase!”
Constanţa, Istria sau Mangalia şi
altele. Un mare scriitor creştin pe nume
Tertulian, care a trăit între anii 160-
Avem dovezi că religia creştină a 240 după Hristos, cunoscut drept
pătruns pe pământul ţării noastre în cel mai însemnat bărbat al Bisericii
primul veac după Hristos şi în Creştine şi care totodată ocupa
scurtă vreme a ajuns la o mare înalte funcţii civile în Roma, într-una
înflorire, căci găsim în zilele noastre din scrierile lui aminteşte o mulţime
multe urme şi ruine de biserici de popoare, care au crezut în
vechi, morminte şi pietre funerare, Hristos atunci, printre care
20
pomeneşte şi de ţara dacilor, Iată mai departe scrisoarea lui
germanilor şi a sciţilor. Pliniu despre care este vorba: ,,Eu
La Mănăstirea Cocoşu din am datoria, doamne, de a recurge la
Dobrogea se află patru sicriaşe, înţelepciunea voastră în toate
unde sunt puse osemintele a patru cazurile de îndoieli ce le am. În
sfinţi mucenici, care au primit anchetele făcute contra creştinilor,
moarte mucenicească în primul nu ştiu ce să întreb şi nici pe cine
veac al creştinătăţii. Acestea s-au să pedepsesc. Nu ştiu dacă trebuie
găsit în satul Niculiţel în anul 1971, a avea aceeaşi măsură de pedeapsă
ascunse în pământ, iar numele pentru copii ca şi pentru tineri şi
sfinţilor sunt: Zoticos, Atalos, bătrâni, dacă merită iertare căinţa şi
Camasis şi Filipos. dacă cineva se face vinovat numai
pentru că poartă numele de creştin.
La Sinodul de la Niceea din anul 325
găsim că a luat parte şi episcopul 20 PREDICI
Goţiei, căci în actele acestui Sinod
se află iscălit: Teofil, episcop al Pe cei ce mi-au mărturisit de două
Mitropoliei Goţiei. Lui Teofil îi şi de trei ori că sunt creştini şi au
urmează ca episcop al goţilor, Ulfila,persistat în această mărturisire, am
creştin de origine din Capadocia. poruncit să fie omorâţi. Pe cetăţenii
romani, pe care i-am găsit culpabili
Pentru a dovedi cât de răspândit era de această manie religioasă, am
creştinismul în tot Imperiul Roman, dispus să-i trimit la Roma, dar
chiar pe timpul lui Traian împăratul, acuzaţiile se înmulţesc cu fiecare zi.
ascultaţi în rezumat, scrisoarea lui Am primit scrisori anonime în care
Pliniu cel Tânăr, guvernatorul foarte mulţi sunt acuzaţi că sunt
Bitiniei din Asia Mică, către creştini. Pe cei care au negat
împăratul Traian precum şi formal, au adus sacrificii zeilor şi s-
răspunsul lui Traian, relativ la au închinat statuii voastre i-am
modul cum trebuie să procedeze eliberat.
acest Pliniu, în persecuţia ordonată
contra creştinilor. În aceste anonime sunt numele
unor persoane care au fost cândva
21
creştini, dar de douăzeci de ani şi
mai bine nu mai sunt creştini.
Aceştia adoră statuia voastră şi îi
vorbesc de rău pe creştini. Singura
vină a creştinilor este că se adună
înainte de a se lumina de ziuă şi
cântă în mod alternativ imnuri,
cântece în onoarea lui Hristos, ca
unui Dumnezeu. În slujbele lor
religioase nu săvârşesc fapte
culpabile, nu comit furturi sau
desfrânări, nu-şi calcă cuvântul
niciodată şi nu ascund ceea ce li s-a
încredinţat. Despre toate acestea m-
am încredinţat chiar de la două
femei sclave, care au servit în acele
adunări şi n-am descoperit la ei
altceva decât existenţa unor
superstiţii de necrezut.
De aceea am lăsat lucrul, până vă
voi consulta şi cred că această
chestiune vă va interesa, având în
vedere marele număr de persoane
ce se numesc creştini, de toate
vârstele, de amândouă sexele şi de
toate condiţiile sociale. Această
credinţă
a lor a cuprins nu numai
oraşele, dar şi satele şi câmpiile şi
este foarte puţin sigur, că ei vor mai
umple vreodată templele noastre,
care au rămas goale şi că vor mai
22
aduce vreodată sacrificii zeilor,
sacrificii ce de mult au fost
întrerupte!”.
Iată acum şi răspunsul înţelept al
împăratului Traian, la această
scrisoare: ,,Tu ştii, scumpul meu
Pliniu, ce conduită trebuie să ai faţă
de cei ce sunt
acuzaţi că sunt creştini. Căci nu se
poate stabili aceeaşi regulă care să
poate fi aplicată egal în cazuri atât
de diferite. Nu trebuie să faci nici o
cercetare contra creştinilor, dar
dacă ei sunt denunţaţi formal şi se
dovedeşte că sunt creştini, trebuie
să-i pedepseşti. Aceia care
mărturisesc că nu sunt creştini şi
probează aceasta, aducând jertfe
zeilor noştri, chiar dacă ar fi bănuiţi,
să-i ierţi. Scrisorile anonime să nu
le ţii în seamă orice fel de acuzaţii ar
cuprinde, fiindcă ar fi un exemplu
rău şi cu totul nedemn pentru
secolul nostru”.
Din scrisoarea lui Pliniu şi
răspunsul înţelept al lui Traian
împăratul, se constată că religia
creştină era foarte mult răspândită
în Imperiul Roman chiar din veacul
I. Apoi tot din istorie aflăm că ţara
noastră a fost călcată de toate
popoarele asiatice, timp de aproape
1000 de ani, începând cu hunii, Dacianus - era ostaş în armata
avarii, gepizii şi terminând cu tătarii romană din garnizoana Silistra din
- spaima creştinilor. Dobrogea; fiind creştin pe ascuns şi
nevoind să jertfească zeilor a fost
În timpul acestor zece secole, cine chinuit cumplit, apoi i s-a tăiat capul
ştie câte jertfe au dat strămoşii la 20 noiembrie, anul 303 pe vremea
noştri, cât sânge nevinovat s-a împăratului Diocleţian. Mai târziu
vărsat şi câţi martiri români n-au moaştele lui au fost duse în Italia şi
murit pentru credinţa creştină! Cine se păstrează în catedrala din
se putea ocupa atunci în acele Ancona; pe mormânt se află scris:
vremuri, să ţină seama de toţi şi să-i ,,Aici odihneşte Sfântul Martir
Dacius, adus de la Silistra”.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
21 Îi avem apoi pe preotul daco-roman
numit Montanus din Singifumus şi
scrie măcar pe fiecare după numele pe soţia sa Maxima care au pătimit
lor?! Nu mai vorbim despre viaţa în Serbia, fiind înecaţi în râul Sava
fiecăruia în parte. Cu toate acestea la 26 martie, anul 304. În aceste
au existat mulţi martiri români, şi persecuţii au fost omorâţi mulţi
călugări, care s-au nevoit, fie în creştini în oraşul Tomis - Constanţa
hotarele ţării noaste, fie în hotarele de azi - printre care: Macrobius şi
altor ţări, fie prin mănăstiri sau ca Corbianus; în Isaccea un oarecare
pustnici în singurătatea munţilor Flavian; în Cernavodă - Sfântul
noştri. Chiril; în Silistra - Iulius Veteranus,
Pasicap, Marcian şi alţii; în Siştov -
Nu puţini martiri a dat poporul Sfântul Mucenic Lupu; în Mitoviţa,
nostru din Ardeal: Sfântul Sava episcopul Irineu şi diaconul
Brancovici, Mitropolitul Ardealului, Demetrius.
Sfântul Ilie Iorest, Oprea Miclăuş,
Visarion de la Cioara, care au Între barbarii care au primit
pătimit pe la anul 1700. Avem sfinţi, creştinismul, goţii nu s-au convertit
care au suferit în diferite părţi din sincer, dar cei convertiţi au sigilat
ţara noastră în primele veacuri: credinţa cu sângele lor. Atanaric,
23
regele goţilor, văzând că se măreşte
pe fiecare zi numărul credincioşilor,
a aprins focul unei persecuţii
violente împotriva creştinilor. Nu se
ştie însă numele tuturor celor care
au fost martirizaţi; din mitologiile
greceşti reiese că ar fi fost vreo 51,
dar cei mai însemnaţi viteji ostaşi ai
lui Hristos au fost Nichita şi Sava.
către altul: ,,Omul acesta este
nevinovat, de ce să nu-l lăsăm să
plece unde vrea, căci ighemonul nu
va şti nimic!?”, dar Sfântul Sava
care-i asculta cum vorbesc, le zise:
,,Grăbiţi-vă! Grăbiţi-vă iubiţilor să
faceţi cum
22 PREDICI

Sfântul Sava Stratilat a trăit în Dacia v-a poruncit, căci iată eu văd
Traiană, pe vremea împăratului dincolo de râu ceea ce voi nu puteţi
Aurelian la anul 274. Când acest vedea! Văd pe cei ce au venit să
împărat a ordonat să treacă primească sufletul meu şi să-l ducă
armatele peste Dunăre, Sfântul Sava la locul măririi; aşteaptă numai
refuză spunând că el este creştin şi momentul când va fi despărţit
că preferă mai bine să rămână cu sufletul de trup.”
fraţii săi din Dacia Traiană. Când
regele goţilor porni persecuţia Soldaţii îl cufundară atunci în apa
contra creştinilor, generalul acesta, Buzăului, cu un fel de osie de fier
Sava, primi chinuri grele şi pentru amestecată cu lemn, pe care i-au
că nu a vrut să mănânce din legat-o de gât şi astfel Sfântul Sava
cărnurile jertfite idolilor a fost lovit
- generalul Stratilat - şi-a dat sufletul
de unul din sclavii lui Atanaric cu în acea apă. Soldaţii i-au scos trupul
lancea aşa de tare, că toţi cei ce şi l-au lăsat pe mal fără să-l
erau de faţă credeau că l-a omorât, îngroape, dar creştinii din acel loc,
dar Sfântul Sava, i-a zis celui care-l împreună cu ducele Sciţiei, un mare
lovise: ,,Crezi oare că m-ai creştin, l-au trimis în Capadocia -
omorât?!” ţara sa natală - împreună cu o
scrisoare unde se istoriseşte
Văzând aceasta, porunciră să fie dat chinuirea sfântului şi locul unde şi-a
morţii. Soldaţii care erau însărcinaţi dat sufletul. Scrisoarea trimisă de
cu această poruncă ziceau unul
24
Biserica din Goţia către cea din creştinilor, iar Sfântul Nichita
Capadocia are următorul cuprins: mustrându-l pe călăul acesta,
pentru chinurile cu care muncea pe
,,Aveţi grijă să săvârşiţi Sfânta creştini a fost omorât prin chinuri
Jertfă a Liturghiei în ziua când prea grele şi el de acel nelegiuit. De
fericitul martir Sava a fost încoronat atunci până astăzi credincioşii
de Dumnezeu. Faceţi cunoscut prăznuiesc cu mare laudă ziua
celorlalţi fraţi din toată Biserica morţii lui la 15 septembrie.
universală, apostolică, să
binecuvânteze pe Domnul care a Biserica Creştină Ortodoxă mai
binevoit să preamărească pe prăznuieşte, în ziua de 29
servitorii Săi!”. Noi, românii, să-L septembrie, pe marele martir
lăudăm pe Dumnezeu că a Eustaţie Plachida. Acesta locuia în
binecuvântat ţara noastră prin Roma şi era unul dintre cei mai
martirizarea acestui sfânt, care a vestiţi generali ai romanilor. Pe
pătimit într-o localitate din când era păgân, a luat parte la
apropierea râului Buzău, războaiele pornite împotriva
săvârşindu-şi viaţa în acel râu din evreilor, din Palestina, împreună cu
ţara noastră. împăratul Tit. Atunci când romanii
au dărâmat şi au dat foc templului
Sfântul Nichita - ce se tâlcuieşte din Ierusalim a fost şi el. În timpul
,,biruitor” - fiind un vrednic ostaş al lui Traian a luat parte la războaiele
lui Hristos, s-a luptat împotriva împotriva dacilor. Deşi bogat şi
vrăjmaşilor Sfintei Cruci şi a dreptei închinător la idoli, avea inimă bună,
credinţe, căci el a fost luminat cu era foarte milostiv, făcea fapte bune
sfântul botez, în numele Sfintei creştineşti: sătura pe flămânzi,
Treimi, de Teofil, episcopul goţilor. îmbrăca pe cei sărmani şi multe alte
Sfântul Nichita era de neam mare şi fapte bune.
slăvit, şi în pământul dacic pe mulţi
i-a adus la credinţa lui Hristos. După Ieşind într-o zi la vânătoare, după
câtăva vreme, Atanaric, luând iarăşi obiceiul său, văzu înaintea lui un
stăpânirea goţilor, a pornit o cerb şi pe când se pregătea să-l
cumplită prigoană asupra omoare, auzi o voce zicându-i:
25

,, - De ce mă prigoneşti
Plachido?”. El nedumerit întrebă:
,, - Cine eşti tu, care îmi
grăieşti?”
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
23
,, - Eu sunt Hristos, Fiul lui
Dumnezeu Celui viu pe care-L
prigoneşti, fiindcă eşti închinător la
idoli!”. Atunci el zise:
,, - Rogu-mă Ţie, Doamne,
învaţă-mă ce să fac!” şi i se
răspunse:
,, - Să mergi împreună cu
soţia ta şi cu cei doi fii ai tăi la un
preot creştin şi acela te va învăţa ce
trebuie să faci!”.
Întorcându-se acasă, povesti soţiei
sale ce i s-a întâmplat, iar aceasta îi
spuse că şi ea, în noaptea trecută, a
avut un vis şi a auzit zicându-i-se:
,,Tu, bărbatul tău şi fiii voştri mâine
veţi veni la Mine şi Mă veţi cunoaşte
pe Mine, Iisus Hristos, adevăratul
Dumnezeu!”.
26
Nemaizăbovind, ei se duseră la un
preot din Roma pe nume Ioan şi
îndată se botezară. Plachida primi la
botez numele de Eustaţie, soţia sa
se numi Teopista, iar fiii lor, unul
Agapie şi celălalt Teopist. După
botez, urmând ei Evangheliei,
împărţiră averea la săraci şi plecară
din Roma în altă parte, spre a se
întări mai mult în dreapta credinţă.
Era pe vremea când Traian pornise
război împotriva dacilor şi ştiindu-l
pe Plachida cel mai bun şi mai
viteaz general a trimis doi soldaţi
de-ai lui, anume Antioh şi Acachie,
să-l caute în toate părţile imperiului
şi să-l roage să se întoarcă în ţară,
căci patria lor este în pericol.
Venind în Roma, lui Eustaţie i se
încredinţă de Traian comanda
legiunilor şi pornind asupra dacilor,
a ţării noastre de atunci, ieşi
biruitor, căci l-a biruit pe Decebal.
Tot astfel a fost trimis el şi-n alte
expediţii. Murind însă Traian şi
urmându-i Aurelian la împărăţie, pe
când Eustaţie se întorcea dintr-o
expediţie biruitor la Roma, i se
porunci de împăratul Aurelian să
aducă jertfe în templu, pentru
biruinţa câştigată.
El însă, fiind creştin şi nevoind a
mai jertfi idolilor păgâni, a rămas
afară din templu împreună cu soţia
sa şi cu cei doi fii ai lor, care erau
tot militari. Împăratul observând
aceasta îl întrebă:
,, - Dar pentru ce nu intri în
capişte să mulţumeşti zeilor?”
Eustaţie răspunse:
,, - Eu, împărate, împreună cu
ai casei mele suntem creştini şi
numai Dumnezeului nostru celui
viu, Iisus Hristos, trebuie să-I
mulţumim pentru izbânda câştigată,
căci El ne-a întărit, nu idolii făcuţi
de mâini omeneşti!”. Împăratul,
mâniindu-se asupra lui că persistă
în credinţa sa, porunci să i se ridice
viaţa prin fel de fel de chinuri, atât
lui, cât şi soţiei şi copiilor lui. Astfel
s-a sfârşit acest martir în veacul al
doilea, anul 117, iar Biserica
Creştină îi serbează pomenirea sa, a
soţiei şi a fiilor săi în ziua de 20
septembrie a fiecărui an.
Alt martir, tot din Dacia Traiană,
este Sfântul Mercurie. Acesta era
fiul lui Gordian, de origine scit
romanizat. El a servit ca ofiţer într-
una din legiunile aduse de Traian în
Dacia, şi anume în legiunea
27
,,martensienilor” sau a lui Marte.
Fiind trimis de împărat într-o
expediţie şi ieşind biruitor a fost
înaintat la gradul
24 PREDICI
de general. Împăratul roman,
pornind persecuţia împotriva
creştinilor şi aflând că şi Mercurie,
generalul său, este creştin, îl
supuse chinurilor spre a se lepăda
de credinţa creştină. Acesta nu s-a
lepădat de credinţa creştină pe care
o primise de la tatăl său şi, fiindcă
era foarte mult iubit de soldaţi, a
fost trimis de împărat de teamă să
nu se facă răscoală printre soldaţi,
tocmai în Cezareea Capadociei,
unde i s-a tăiat capul, în veacul al
treilea, în anul 251, ziua 25
noiembrie. Biserica noastră îi
prăznuieşte pomenirea în ziua de 25
noiembrie, odată cu Sfânta
Muceniţă Ecaterina.
Din descrierea pe scurt a vieţii
acestor sfinţi martiri din Dacia
Traiană reiese în chip învederat că
era destul de răspândit creştinismul
la noi, chiar pe timpul stăpânirii
romanilor, iar puţin mai târziu au
ajuns în număr mare, căci aveau
episcopi şi preoţi, care preferau mai
bine moartea de martiri decât să-şi
trădeze credinţa strămoşească.
Să amintim acum câţiva sfinţi
români din veacurile mai de pe
urmă, care au trăit în ţara noastră,
prin sfintele mănăstiri şi au murit în
sfinţenie, adeverindu-ne prin minuni
şi tămăduiri că au fost prieteni ai lui
Dumnezeu şi au avut viaţă curată,
trăită după poruncile lui Dumnezeu:
Sfântul Leontie de la Rădăuţi este
pomenit de un teolog rus care scrie
aşa: ,,În Rădăuţi, în Episcopie,
Sfântul Leontie făcătorul de minuni,
zace cu trupul întreg nestricat”; a
trăit între anii 1400-1450; Sfântul
Vasile de la Moldoviţa; Sfântul
Gavriil de la Neamţ - a fost stareţ al
mănăstirii în secolul al XV-lea;
Sfântul Rafael de la Agapia - a trăit
în mănăstirea Agapia Veche pe la
anul 1600; Sfântul Ioan de la
Prislop, pe la anul 1762; Sfântul
Iosif cel Nou de la Partoş, fost
mitropolit al Timişoarei; pentru
minunile săvârşite la mormântul lui
a fost trecut în rândul sfinţilor;
Sfântul Iosif de la Bisericani, Sfântul
Chiriac de la Taslău, Sfântul
Epifanie de la Voroneţ, Sfântul
Partenie de la Agapia, Sfântul Ioan
28
de la Râşca, Sfântul Ioan Românul
care a fost omorât de turci la 1662 şi
căruia i se mai zice şi Ioan Valahul,
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica,
Sfântul Antipa pe la 1882, Sfântul
Daniil Sihastrul, duhovnicul lui
Ştefan cel Mare - el este numit sfânt
în trei documente ale mănăstirii
Voroneţ, unde a fost stareţ;
Cuvioasa Teodora de la Schitul
Sihla ce s-a nevoit lângă schitul
acesta într-o peşteră, în post şi
rugăciuni, pe la 1760 - moaştele ei
au fost luate la Orlov în Rusia în
1835.
Maica Nazaria de la Muntele
Ceahlău; Maica Mavra tot în Muntele
Ceahlău; Sfântul Nifon de la Schitul
Prodromul din Athos; Sfântul
Ieronim Costin, ce se află în Italia,
ca un mare făcător de minuni.
Apoi cine ar putea spune câţi
dreptcredincioşi creştini au murit şi
s-au jertfit, ca eroi şi martiri, ai
dreptei credinţe ortodoxe,
vărsându-şi sângele ca să-şi
păstreze credinţa, neamul şi ţara?!
Aşa au fost domnitorii noştri
creştini, mai ales
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
25
Ştefan cel Mare căruia i se zicea şi
Ştefan cel Sfânt, căci înainte de a
pleca la război postea, se ruga, se
spovedea şi se împărtăşea, apoi,
după izbândă, înălţa o biserică sau
o mănăstire drept mulţumire lui
Dumnezeu.
Sfântul Constantin Brâncoveanu a
preferat moartea de mucenic, el şi
copiii lui, decât să se lepede de
credinţa creştinească, fiindcă îl
sileau turcii să treacă toată ţara la
religia mahomedană, turcească.
Acum nu ne sileşte nimeni să ne
lepădăm şi totuşi s-au găsit destui
care şi-au vândut sufletul pe un blid
de linte. O mulţime de fete creştine,
care nu mai ţin la legea
creştinească, ortodoxă, s-au vândut
străinilor pe nimic. Vai de sufletul
lor! Constantin Brâncoveanu
suferea pentru credinţă şi când îi
jupuiau pielea de pe corp zicea:
,,Câini păgâni şi liftă rea / De-aţi
mânca şi carnea mea / Să ştiţi c-a
murit creştin / Brâncoveanu
Constantin!”.
29
Cine ştie câţi plăcuţi ai lui
Dumnezeu în cursul vremurilor s-au
nevoit sau au suferit mucenicia de
la atâţia păgâni şi necredincioşi ce
au trecut prin ţara noastră?! Fie că
s-au nevoit prin mănăstiri sau în
peşteri, în singurătate, Domnul
Hristos îi are scrişi pe toţi în Cartea
Vieţii Veşnice. Pe cei care nu aţi citit
vieţile sfinţilor, vă îndemn cu toată
seriozitatea să căutaţi să citiţi, să nu
vă lipsească cunoştinţa vieţii nici
unui sfânt mai important, căci nu se
poate să nu găsiţi în viaţa vreunui
sfânt modelul de urmat.
Citiţi să vedeţi luptele lor, răbdarea
lor, cum au dispreţuit ei
deşertăciunile lumii acesteia, cum
au răbdat ei cele mai groaznice
chinuri, ca să nu se lepede de
credinţa în Dumnezeu, când în faţa
lor se aflau cazanele cu smoală
topită, cu răşină topită, cu plumb
topit, grătare cu jăratec,
spânzurătorile, crucile, fântâni
părăsite cu târâtoare otrăvitoare -
şerpi, scorpii, foamea şi
închisoarea, închisorile strâmte, cu
mulţi la un loc, fără pic de aer,
băuturi otrăvitoare, fel de fel de
cuvinte insultătoare şi ighemonii
care nu le cereau nimic altceva
decât să spună un singur cuvânt: că
se leapădă de credinţa lui Hristos.
Un singur cuvânt dacă-l spuneau şi
jertfeau zeilor erau scăpaţi de toate
aceste primejdii care-i aşteptau.
iubit prin fapte pe oameni - semenii
lor. Ei şi-au jertfit odihna, sănătatea,
libertatea, chiar şi viaţa, şi orice le
oferea lumea aceasta, pentru
adevăr, pentru dreptate.

Sfinţii erau aşa de tari însă, aşa de Iată deci cum au crezut ei, cum au
hotărâţi în caracterul lor, căci o trăit şi cum au fost următori ai lui
singură dată au zis sus şi tare Hristos!
cuvântul: ,,DA!” la chemarea lui
Dumnezeu şi şi-au deschis inimile O mare parte însă din lume are
pentru Harul divin, ca să colaboreze o părere greşită despre sfinţi,
cu ei Duhul Sfânt şi toată viaţa după căzând chiar într-o rătăcire de a
ce L-au cunoscut pe Mântuitorul, L- crede că sfinţii sunt sfinţi, pentru că
au mărturisit prin viaţa de fiecare zi,s-au născut aşa - sfinţi. Nu, iubiţilor
cu tot sufletul lor, din toată inima lor
creştini, sfinţii au ajuns sfinţi,
şi au zis tot aşa de tare: ,,NU!” pentru că au trăit viaţa în sfinţenie!
pentru diavolul, ca să nu mai facă Cheia sfinţeniei lor nu este un har
niciodată voia lui. aparte, ci cuvintele Evangheliei de
astăzi, care zice: ,,Cine ţine la viaţa
De au fost din neam nobil sau dintre lui, o va pierde, iar cine-şi pierde
cei săraci, de au trăit în pustie sau viaţa pentru Mine, o va găsi!”
în lume, de au fost căsătoriţi sau în Aceste cuvinte le-au înţeles sfinţii.
feciorie, clerici sau mireni, robi sau Ei au înţeles că Mântuitorul a vrut
liberi, viaţa sfinţilor a fost o să ne spună prin aceste cuvinte, să
Evanghelie trăită cu adevărat. Ei au nu mai trăim noi cu păcatele
fost sfinţi pentru că în toate noastre, ci El să trăiască în noi cu
împrejurările mai presus de orice L- sfinţenia Sa - Iisus. Acelaşi lucru pe
au iubit pe Dumnezeu şi în al doilea care îl spune şi Sfântul Apostol
rând i-au Pavel despre sine: ,,Nu mai sunt eu
care trăiesc, ci Hristos este care
26 PREDICI trăieşte în mine!” şi acelaşi lucru
pentru care ne rugăm noi: ,,Facă-se
30
voia Ta, precum în cer aşa şi pe
pământ!”. Să ascultăm şi noi deci,
îndemnul Sfântului Apostol Pavel,
care ne zice să ne aducem aminte
de mai marii noştri, care ne-au grăit
nouă Cuvântul lui Dumnezeu şi ne
sfătuieşte să privim cu luare aminte,
cum şi-au încheiat ei viaţa şi să le
urmăm credinţa.
Pildele sfinţilor ne mişcă şi ne
încurajează să ne îndeplinim cu
credinţă datoriile noastre. De va fi
vorba de răbdare, de înfrânarea
poftelor, de smerenie sau de curajul
de a-L mărturisi pe Hristos în timpul
prigoanei, exemplele sfinţilor sunt
ca nişte faruri şi călăuze de mare
preţ. Pildele sfinţilor fac să
amuţească cârtirile celor ce spun că
Sfânta Evanghelie pretinde prea
multă jertfă, că e mai presus de
puterile omului şi că poruncile lui
Dumnezeu sunt prea grele.
Să nu uităm că sfinţii au fost şi ei
oameni, vase de lut şi mulţi dintre
ei, mai la începutul vieţii, înainte de
a se întoarce la Dumnezeu, înainte
de a spune DA pentru Dumnezeu şi
NU pentru diavolul, au greşit şi ei
mult, au căzut unii chiar în păcate
grele. E de ajuns să ne gândim ce a
31
fost mai întâi Apostolul Pavel, ce a
fost mai întâi Maria Magdalena,
Maria Egipteanca, Sfânta Teodora,
Sfânta Pelaghia, Fericitul Augustin,
Varvar tâlharul, dar când s-au întors
la Dumnezeu, cu adevărat au
terminat-o cu păcatele şi au început
o viaţă curată şi sfântă şi aşa şi-au
sfârşit viaţa.
De aceea Sfântul Apostol Pavel ne
spune să luăm aminte cum au
sfârşit-o ei cu viaţa, nu cum au
început-o, că majoritatea oamenilor
încep bine şi termină prost, iar alţii
încep rău viaţa, dar o termină bine,
îi apucă moartea pregătiţi, sfinţiţi,
pe drumul cel bun al mântuirii.
Câţi părinţi nu spun şi plâng de
copiii lor, că atunci când erau lângă
ei, când erau mici, mergeau la
biserică, se rugau, erau buni, iar
acum nici nu vor să mai
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
27
audă, căci s-au rătăcit cu totul şi
aduc amărăciuni mari părinţilor! Vai,
de părinţii care au copii
necredincioşi, vai şi de ei şi de
părinţii lor!
 Doamne Dumnezeul cerului şi al
Să ne facem socoteala fiecare şi să pământului, Cela ce prin sfinţii Tăi
vedem, dacă ar veni moartea zilele tot pământul luminezi, trimite Duhul
acestea şi ne-ar despărţi de lumea Tău ceresc, să sufle peste noi şi să
aceasta, am încheia cu viaţa ne încălzească sufletele cele reci şi
aceasta, cum ne aflăm noi cu amorţite de păcate, să ne ridice spre
sufletul acum?! Suntem gata pentru lauda Prea Sfântului Tău nume!
împărăţia cerului, suntem împăcaţi Primeşte rugăciunile sfinţilor Tăi,
cu Dumnezeu sau suntem tot în care se roagă pentru noi şi
întunericul păcatelor; slujim îndreptează viaţa noastră ca să
păcatelor, poftelor, demonilor ajungem şi noi a Te lăuda după
printr-o trăire urâtă, proastă, cuviinţă şi a împlini poruncile Tale
murdară, înaintea lui Dumnezeu, aşa cum au făcut şi înaintaşii noştri,
fără biserică, fără credinţă, fără ca împreună cu ei să Te slăvim şi
faptele credinţei, fără viaţă, noi în ceruri, în vecii vecilor! Amin!
necununaţi, nespovediţi,
neîmpărtăşiţi?
28 PREDICI
Dacă ştim că viaţa noastră nu este
după voia lui Dumnezeu, să ne
întoarcem astăzi, nu mâine; astăzi
să zicem: ,,DA, Doamne, vin să fac
voia Ta!” Să fim împlinitori ai PREDICĂ LA DUMINICA A II-A
poruncilor lui Hristos, să ne predăm DUPĂ RUSALII
inima noastră, voinţa noastră;
Mântuitorul nostru Iisus Hristos să Alegerea Apostolilor
ocupe inimile noastre, locul cel
dintâi să-L aibă în inima noastră. ,,Şi le-a zis: «Veniţi după Mine şi

vă voi face pescari de oameni»”

Rugăciune
(Matei 4, 19)

32

F r a ţ i c r e ş t i n i,
Convertirea lumii la credinţa
creştină ne-o înfăţişează Sfânta
Evanghelie de astăzi prin imaginea
unei pescuiri minunate. Două
corăbioare erau legate la ţărmul
lacului Ghenizaret sau Marea
Galileii. Pescarii care ieşiseră din
ele erau ocupaţi să-şi spele şi să-şi
dreagă mrejele. Mântuitorul i-a
chemat pe aceşti pescari şi le-a
făgăduit că-i va face pescari de
oameni, adică îi va trimite să
cucerească lumea în chip moral şi
intelectual.
Această mare este lumea - mare
furtunoasă, tulburată şi înfuriată de
viforul ispitelor, în care oamenii
plutesc duşi de toate vânturile şi se
sfâşie unii pe alţii, întocmai ca
înspăimântătoarele animale ce
trăiesc în valurile mării. Şi bisericile
noastre sunt construite în forma
unei corăbii îndreptate către limanul
ceresc, spre a ne face să înţelegem
că totdeauna trebuie să ne gândim
la acest liman lin al mântuirii.
Biserica creştină pluteşte pe apele
33
cele furtunoase, pe oceanul
vremurilor, unde toate patimile,
toate vânturile, învăţăturile străine,
toate voinţele răzvrătite se ridică
necontenit, ca nişte furtuni,
împotriva ei.
Noi să nu uităm niciodată că
suntem în corabia sfântă, care are
ca far credinţa, ca ancoră nădejdea,
ca busolă dragostea şi pe
Dumnezeu la cârma ei, care va şti
totdeauna să o cârmuiască aşa cum
a condus-o de 2000 de ani! Şi pe noi
ne va cârmui şi ne va izbăvi, dacă
vom asculta de porunca Lui, care ne
cheamă cum i-a chemat şi pe cei
patru ucenici despre care ne-a
vorbit Sfânta Evanghelie de astăzi.
Să ascultăm dar cu luare aminte,
mai întâi diferitele împrejurări, ce au
însoţit această minune şi să
medităm asupra învăţăturilor
mântuitoare, pe care le desprindem
din Sfânta Evanghelie de astăzi.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
29
După ce Domnul nostru Iisus
Hristos a fost izgonit din Nazaret de
către farisei şi cărturari, din pricina
invidiei şi a mândriei de care erau Domnul Hristos, ieşind într-o
stăpâniţi, căci voiau chiar să-L dimineaţă şi umblând pe lângă lacul
omoare, S-a depărtat de locul Său Ghenizaret, văzu pe ţărmul lacului o
natal Nazaret, unde trăise 30 de ani mare mişcare; corăbii multe de
şi lucrase ca dulgher lângă bătrânul pescari erau trase la ţărm. Pescarii
Iosif, unde suferise ca om sărăcia, coborâseră din ele şi îşi spălau şi-şi
ca să se împlinească ce s-a zis în dregeau mrejele. Era o zi frumoasă;
Scripturi că: ,,…ai Săi nu L-au noaptea însă fusese grea, căci
primit!”. Atunci S-a dus în marea care a fost tulburată de
Capernaum şi S-a aşezat acolo, vântul care bătuse cu furie, făcuse
făcând din acest oraş cetatea Sa, ca pescarii să nu poată prinde nici
cum spune Sfânta Evanghelie. un peşte.
Acest oraş era locuit în mare parte Iisus se opreşte şi începe a învăţa
de pescari, căci apele erau bogate poporul care îi asculta setos
în mult peşte, iar pământul învăţătura. Poporul se îngrămădeşte
producea fructe şi cereale. Oraşul împrejurul Său să-L asculte; toţi vor
era închis cu un zid fortificat şi aveasă-L vadă. Iisus zări două corăbii
o vamă şi o garnizoană romană. goale lângă ţărm care erau ale lui
Simon Petru şi Andrei. S-a suit în
În locurile acestea Mântuitorul era corabia lui Simon şi l-a rugat s-o
bine cunoscut, căci vindecase de la depărteze puţin de la ţărm şi astfel
distanţă pe fiul unui ofiţer începu să înveţe poporul, care
împărătesc din casa lui Irod. Cea stătea pe mal şi-L asculta cu mare
dintâi grijă a Mântuitorului, după ce atenţie. După ce sfârşi cuvântul de
a sosit în Capernaum, a fost să învăţătură, Hristos se sculă şi se
pună temeliile Împărăţiei Sale, prin pregăti să dea poporului o dovadă
alegerea acestor patru ucenici, de vie de încredinţare, prin minunea pe
care vorbeşte Sfânta Evanghelie de care urma s-o facă.
astăzi, care vor lucra şi vor dezvolta
lucrarea lui Iisus, în cele din urmă, După aceea îi zise lui Petru:
după ce Domnul se va Înălţa la cer. ,,Depărtează corabia mai în larg şi
aruncaţi mrejele voastre spre
pescuire!”, iar Petru I-a zis:
34
,,Doamne, toată noaptea ne-am acestor vietăţi şi îndată peştii se
trudit, ne-am ostenit şi n-am prins supun, după cum ne dovedeşte
nimic, dar după cuvântul Tău voi Sfânta Evanghelie.
arunca mreaja!”. Făcând ascultare,
Petru a prins aşa de mult peşte, că Fapta este minunată şi sfinţii
era gata să se rupă mrejele. Le-a apostoli rămân uimiţi şi înfricoşaţi,
făcut semn tovarăşilor săi Ioan şi iar Petru zice: ,,Doamne, ieşi de la
Iacob, fiii lui Zevedei, care erau mai mine că om păcătos sunt!”. Ei au
departe în altă corabie, să vină să le cunoscut şi s-au încredinţat că Iisus
ajute. La vederea acestei minuni, nu este un om simplu, un muritor de
Simon Petru împreună cu tovarăşii rând, ci L-au recunoscut ca Mesia,
săi au fost cuprinşi de mare frică, ca Fiul lui Dumnezeu, Care trebuia
dar Mântuitorul i-a îmbărbătat, să vină. Sfinţii apostoli ştiau prea
zicându-le: ,,Veniţi după Mine şi de bine ca orice iudeu, că Mesia va
acum vă voi face pescari de întemeia o Împărăţie mare asupra
oameni!”, iar ei lăsând toate au lumii întregi. De aceea când le-a
mers după Dânsul. spus Mântuitorul că-i va face
vânători de oameni, ei au înţeles că
Pescuirea aceasta este cu adevărat Iisus îi cheamă să-i facă ucenici ai
fapta puterii dumnezeieşti. Este o Săi şi să-L ajute la întemeierea
minune pe care a săvârşit-o Împărăţiei Sale. Această Împărăţie
Mântuitorul ca să dovedească lumii era toată nădejdea evreilor. Sosirea
că El este Stăpânul ei era slava şi împlinirea
proorociilor care o vestiseră demult.
30 PREDICI Pentru un evreu a intra în această
împărăţie era un loc de căpetenie,
naturii întregi şi că toate I se supun un rang mare şi ales, era cinstea
Lui. Dintre toate vietăţile care sunt cea mai mare.
pe faţa pământului, peştii nu s-au
supus stăpânirii omului căzut, dar Apostolii aceştia: Petru, Andrei,
Domnul nostru Iisus Hristos - Omul Iacob şi Ioan erau mai de mult
cel nou, Adam cel nou - ia în mână ucenici ai lui Iisus; ei L-au auzit
sceptrul de rege şi porunceşte vorbind şi mai văzuseră şi alte
35
minuni ale Lui până atunci, dar nu noapte de mai bine de 5000 de ani -
renunţaseră la tot; încă îşi mai şi nu prinseseră nimic, deşi au avut
aveau casa lor, barca şi mrejele lor. minunate momeli ca să atragă
Odată cu săvârşirea acestei mari lumea: geniu, ştiinţă, averi imense
minuni, a pescuirii peştilor, aceşti şi bani, căci nimic nu le lipsea. Ei n-
apostoli au fost insuflaţi de Harul lui au putut prinde în noaptea aceasta
Dumnezeu şi şi-au adus aminte de sufletele oamenilor, ca să-i schimbe
prooroci şi de Mesia şi îndată au într-o viaţă mai bună.
lăsat toate: corăbii, mreje, părinţi,
familie şi I-au urmat pentru Iată însă, minunea cea mai mare ce
totdeauna lui Hristos, hotărâţi de a s-a făcut pe pământ, că aceşti
nu se mai despărţi de El niciodată. pescari simpli, după porunca
Mântuitorului, au aruncat mrejele ca
Pescuirea minunată i-a făcut să să pescuiască oameni în cetăţile
părăsească lacul Ghenizaret ca să cele mari, în palate, în colibe şi
umble pe marea lumii, să trăiască îndată s-au prins în ele învăţaţi şi
într-o muncă şi o tulburare neînvăţaţi, împăraţi şi supuşi
neîntreruptă, pe valurile mult mai întocmai cum se prinseseră în
tulburate ale acestei lumi. Minunea mrejele lor peştii din
la care au fost martori sfinţii
apostoli, această pescuire minunată PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
era icoana unei pescuiri mult mai 31
minunate, pe care aveau s-o facă
apostolii în Biserica creştină de la lacul Ghenizaretului.
început.
Părinţii noştri bisericeşti fac o
Iată ce minune mare! Nişte pescari deosebire între vânătoarea de
simpli au cucerit o lume întreagă, animale şi pescuirea peştilor.
fiindcă L-au avut pe Dumnezeu şi au Vânătoarea este opera forţei şi a
ascultat de glasul Lui. Până atunci, silei; vânătorii dau roată unei
filozofii şi învăţaţii lumii, întocmai păduri, închid drumurile, bat
ca pescarii din Ghenizaret, se tufişurile şi crângurile, silesc
osteniseră mult toată noaptea - o vânatul, pricinuiesc fiori,
36
pretutindeni nu e decât vărsare de
sânge, groază şi ucidere. Pescuirea,
dimpotrivă, este opera blândeţii şi a
atragerii. Pescarul nu prinde decât
peştii pe care-i atrage la sine sau
care de bună voie se lasă a fi prinşi,
şi se aruncă singuri în mrejele lor,
în undiţele lor. Pescarul nu-i sileşte,
nu caută să-i îngrozească.
Aşa se prind sufletele: prin blândeţe
şi răbdare şi se prind vii, nu moarte.
Sfânta Evanghelie de astăzi e plină
de învăţăminte şi de pilde
folositoare pentru noi. Sfântul
Apostol Petru zice: ,,Doamne, toată
noaptea ne-am trudit şi n-am prins
nimic, dar după cuvântul Tău, voi
arunca mreaja!”. Aşa suntem şi noi
nevoiţi să zicem de multe ori, pentru
că în lucrările noastre nu ne
conducem după învăţăturile cele
mântuitoare ale Domnului Hristos şi
astfel ne lipsim de sfinţenia Harului
Său.
Dacă vrem ca munca noastră să nu
fie zadarnică, să lucrăm după
cuvântul Domnului, să ne supunem
voinţei lui dumnezeieşti şi
Dumnezeu să fie călăuza paşilor
noştri; altfel vom fi asemenea unor
călători care, umblând noaptea
37
printr-o pădure fără drumuri, fără
lumina stelelor, s-ar găsi dimineaţa
în revărsatul zilei, după atâta trudă,
tot acolo de unde au plecat.
Într-adevăr câţi creştini, în loc de a
merge după lumina lui Iisus Hristos,
după învăţătura Bisericii noastre
creştine Ortodoxe, în loc să asculte
glasul apostolilor, după cuvântul
Evangheliei Sale, după morala
creştină, umblă după mincinoasa
lumină a lumii acesteia şi în toată
vremea vieţii lor trăiesc într-o
noapte lungă. Se trudesc şi
priveghează făcând noaptea zi; se
istovesc, dar până la urmă nu prind
nimic sau, cel mult unii, dar şi
aceştia foarte puţini, prind ceva
bogăţii, ceva onoruri trecătoare,
ceva plăceri deşarte, adică tot nimic
şi la sfârşit, la ieşirea sufletului,
ajung la tribunalul lui Dumnezeu cu
mâinile goale, căci acestea pe care
le strânge omul pe aici nu-l însoţesc
dincolo de mormânt.
Ce le-au rămas, de pildă, celor mai
vestiţi cuceritori ai lumii din atâta
sânge pe care l-au vărsat pe
pământ?! Ce le-a rămas? Un
mormânt şi cel mult un nume de
care se înfricoşează sau pe care îl
compătimesc mul ţi. Ce i -a rămas
desfrânatului din viaţa plină de om bogat, dar necredincios. Acesta
desfrânări, de plăceri, când a sunat din cauza supărărilor din partea
pentru el ceasul cel de pe urmă?! copiilor s-a îmbolnăvit rău de o
Ceea ce rămâne dintr-un vis când te boală grea, de moarte, căci unul
deştepţi din somn. dintre copii s-a spânzurat, altul a
Câţi părinţi nu şi-au cheltuit averea căzut în patima beţiei şi şi-a stricat
şi sănătatea să-i facă oameni mari casa, altul a făcut o crimă şi zăcea
pe copiii lor şi într-adevăr au în puşcărie pe viaţă, două fete şi ele
absolvit facultăţi şi au ocupat din cauza avorturilor, una s-a
posturi bune, dar pentru că au trăit îmbolnăvit de cancer şi a murit, iar
în noaptea necunoştinţei de alta zăcea într-un spital de nebuni.
Dumnezeu şi nu le-a fost arătată Singurul copil, cel mai mic, rămas
credinţa cea adevărată acestor lângă tatăl său, suferea şi el pentru
copii, şi au mers după sfatul inimii toate aceste întâmplări.
lor, după poftele
În ultima zi din viaţa sa, tatăl
32 PREDICI acestor copii nenorociţi îi strigă pe
toţi pe nume, să le spună că el
trupului. Prin căsătorie nechibzuită pleacă în cealaltă lume şi lasă
s-au însoţit cu câte o lumea aceasta pentru totdeauna,
necredincioasă sau fata cu un beţiv, dar nu se apropie de patul lui decât
cu care a născut copii şi din cauza copilul cel mic, rămas acasă. Acesta
lipsei de cunoştinţă creştinească, nu pricepea ce spune tatăl despre
încetul cu încetul n-au mai putut cealaltă lume, căci el nu auzise
suporta viaţa aceasta cu noaptea ei nimic decât numai despre lumea
neagră şi s-au prăbuşit, aceasta, aşa cum fac de altfel mulţi
împrăştiindu-se cu toţii în toate părinţi, care nu spun copiilor că
părţile şi alegându-se cu nimic. există o viaţă veşnică a sufletului,
nu numai aceasta a trupului, care se
O mulţime de cazuri sunt în lume, sfârşeşte curând.
care de care mai dureroase, din
cauza lipsei cunoştinţei de Atunci copilul îşi întrebă tatăl:
Dumnezeu. Aşa era într-un sat un ,,Tăticule, dar unde te duci acum, ai
38
tu acolo altă casă, ai şi acolo moşie,
ai şi altă avere, tată?” Întrebarea
copilului străpunse inima tatălui şi
în clipa aceea îşi văzu zădărnicia
vieţii şi osânda ce-l aştepta în iad,
dar acum era prea târziu, prea
târziu. Peste câteva clipe îşi dădu
sufletul şi plecă într-o lume unde nu
avea nimic, căci cele strânse pe
aici, le lăsa pentru totdeauna. În
zadar cheltuise cu aceşti copii ca
să-i facă oameni mari, cu multă
carte, în zadar le-a dat din toate cele
pământeşti, dacă nu le-a dat averea
cea mai scumpă, credinţa în
Dumnezeu, morala creştină.
În zadar trăieşte în această lume
omul care nu-L cunoaşte pe
Dumnezeu! În zadar se trudeşte în
noaptea acestei vieţi omul care
trăieşte departe de Cuvântul lui
Dumnezeu, de Biserica lui Hristos şi
de învăţătura Lui; acela e un om
pierdut, un om care consumă în
zadar aerul lui Dumnezeu, apa,
lumina Lui şi toate bunătăţile Lui.
Trimiterea apostolilor în lume să
propovăduiască Evanghelia lui
Hristos a fost de cea mai mare
importanţă pentru mântuirea
noastră. Ei, apostolii, şi mai pe
39
urmă urmaşii lor, arhiereii, preoţii şi
diaconii au fost trâmbiţele ce au
răsunat în toate veacurile Cuvântul
Evangheliei Păcii. De aceea nu este
pace pe faţa pământului, pentru că
lumea s-a abătut de la învăţătura
Evangheliei Păcii. Nici în casă nu e
pace între copii şi părinţi, pentru că
nu le-au propovăduit părinţii şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
33
copiilor Evanghelia Păcii adusă de
Cuvântul Care s-a întrupat din
Fecioara Maria şi s-a făcut Om ca să
ne mântuiască.
În Vechiul Testament avem pilde vii
care închipuie această
propovăduire a ucenicilor, până la
sfârşitul veacurilor. Preoţii
Vechiului Testament care ţineau pe
umeri Chivotul legii au înconjurat
cetatea Ierihonului şi când au
început să sune din trâmbiţele lor s-
au dărâmat zidurile cetăţii şi a căzut
cetatea în stăpânirea evreilor.
Domnul Hristos a dat poruncă
ucenicilor Lui: ,,Iată, vă trimit să
biruiţi toată lumea! Mergeţi în toată
lumea şi propovăduiţi Evanghelia la
toată zidirea!”. Această poruncă au lui Dumnezeu este viaţă, este suflet,
îndeplinit-o ucenicii şi urmaşii lor. este învierea celor ce-L ascultă.
Singura putere pe care a ,,Adevăr grăiesc vouă” - zice
întrebuinţat-o Dumnezeu, pentru Domnul - ,,că va veni ceasul şi
distrugerea păgânismului, pentru acum este, când morţii vor auzi
întemeierea Bisericii a fost glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce-
predicarea Evangheliei. L vor auzi vor învia!”. Aşa spune
Domnul Hristos în Evanghelia Sa,
Cuvântul lui Dumnezeu este atât de iar Apostolul Pavel zice: ,,Cuvântul
puternic, că prin el s-a făcut cerul şi lui Dumnezeu este viu şi lucrător!”
pământul, s-a zidit toată firea şi Deci Cuvântul Evangheliei este
toate cele văzute şi nevăzute. viaţă şi lucrare; El pe cel mort îl
Această putere nemărginită a înviază, pe cel rătăcit îl întoarce la
dumnezeiescului Cuvânt a arătat-o calea cea dreaptă, pe cel întunecat îl
Dumnezeu proorocului Iezechil, luminează, pe cel bolnav îl
când i-a zis: ,,«Du-te afară la câmp tămăduieşte şi pe cel împietrit la
şi acolo vei vedea câmpia plină de inimă îl înmoaie, fiindcă Cuvântul lui
oasele morţilor!»; şi Duhul Dumnezeu este viu şi lucrător.
Domnului m-a dus în mijlocul
câmpului şi câmpul era plin de oase Aşadar, fraţi creştini, veniţi să
omeneşti. «Ca să înţelegi puterea ascultaţi Cuvântul lui Dumnezeu!
Cuvântului dumnezeiesc» - a zis Primiţi-L cei bolnavi şi vă veţi
Domnul - «propovăduieşte şi învaţă tămădui, primiţi-L cei învrăjbiţi, cei
şi vei vedea oasele cele uscate fără pace şi veţi primi pace în casă
îmbrăcându-se în trup, luând duh şi şi între voi, soţi şi copii; primiţi-L şi
făcându-se oameni vii! Prooroceşte hrăniţi-vă cu El!
peste oasele acelea zicându-le lor:
O, oase uscate, ascultaţi Cuvântul Creştinii trăitori în Biserică trebuie
lui Dumnezeu!»”. să se hrănească cu Cuvântul cerului
cum s-au hrănit evreii cu mană din
O, ce minune, oasele cele moarte şi cer. Hrana evreilor în pustie a fost
fără simţire în ele îndată au luat mană din cer, iar hrana creştinilor
viaţă şi au înviat, deoarece Cuvântul trebuie să fie Cuvântul lui
40
Dumnezeu. Acesta este pâinea
îngerilor cu care trebuie să se
hrănească sufletele flămânde ca să
aibă viaţă în ele. Nu este o altă
pedeapsă mai mare din partea lui
Dumnezeu, pe faţa pământului,
34 PREDICI
ca aceasta: să ne trimită foamete,
nu de pâine, ci de Cuvântul lui
Dumnezeu. Dacă în Biserică nu se
aude Cuvântul lui Dumnezeu, dacă
nu se găseşte această mană
a cerului, sufletele tânjesc,
flămânzesc şi mor. Această moarte
distruge şi sufletul şi trupul;
aceasta este munca iadului,
pedeapsa pe care ne-o trimite
Dumnezeu pentru păcatele noastre.
Urgie mare şi pierdere de suflete.
Mântuitorul Hristos în grija Sa
părintească a voit ca acest lucru
mântuitor să se săvârşească mereu
pe pământ. De aceea Iisus a rânduit
în Biserica Sa, mai întâi pe apostoli,
apoi pe urmaşii lor, episcopii şi
preoţii ca să continue lucrarea Sa
între oameni. Aşa că numai slujitorii
Bisericii sunt înzestraţi cu puterea
de a învăţa. Această autoritate a
întărit-o Mântuitorul ucenicilor Săi,
41
când a zis: ,,Drept aceea, mergând
învăţaţi toate neamurile! Cine vă
ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă,
şi cine se leapădă de voi, de Mine
se leapădă!”.
Iată clar, răspicat, toţi cei ce se
leapădă de preoţie, de Biserică,
aceia se leapădă de Dumnezeu! Toţi
sectanţii cărora nu le trebuie preot,
nu le trebuie Biserică, nu le trebuie
spovedanie şi împărtăşanie -
Sfintele Taine - s-au lepădat de
Dumnezeu şi sunt în înşelăciune;
diavolul i-a primit în gheare. Păziţi-
vă de aceştia, fugiţi şi îmbrăţişaţi
Biserica şi pe ucenicii Domnului -
preoţii!
Astfel de reprezentanţi n-a dobândit
neamul omenesc niciodată, decât în
preoţia religiei creştine. Darul
preoţiei pe pământ este foarte mare,
căci Domnul Hristos le-a dat
preoţilor şi puterea aceasta de a
dezlega păcatele omeneşti; a ştiut
Dumnezeu că oamenii sunt
neputincioşi şi cad în păcate, şi de
aceea a lăsat darul preoţiei pe
pământ, să li se ierte păcatele, când
vin cu lacrimi şi plini de căinţă la
spovedit. Şi a zis Domnul: ,,Luaţi
Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele,
iertate vor fi, iar cărora le veţi ţine, şi să dispreţuiască toată tagma
vor fi ţinute!”. preoţească şi

Să te ferească Dumnezeu să mori PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET

blestemat, să mori sub blestemul 35
preotului, căci mai mare este acesta
ca blestemul de părinţi! Să te s-au înstrăinat chiar şi de Biserică
ferească Dumnezeu să mori zicând, că nu le mai trebuie nici un
neiertat, prin spovedanie la preot, fel de sfinţenie, nici spovedanie şi
nu cum zic unii să spui păcatele împărtăşanie. Acesta este un lucru
unul altuia, cum fac sectanţii, că şi foarte trist. Din nenorocire este
ei îşi spun unii altora păcatele şi adevărat că unii preoţi au căzut de
cred că sunt iertaţi! Nu! E greşită la înălţimea chemării lor, s-au
această înţelegere a lor. amestecat cu pământul şi cu
Iată, dar, iubiţi creştini, care sunt slăbiciunile plăcerilor lumeşti,
păstorii de care trebuie să ascultaţi! umbrind grozav religia creştină.
Iată care sunt cei ce au Darul
Duhului Sfânt de a propovădui, de a Trebuie însă, să ţinem seama de un
ierta păcatele, de a săvârşi toate lucru important: şi între îngeri s-a
Sfintele Taine! Nu oricine se poate găsit o parte care a căzut - Lucifer şi
numi păstor, căci oile sunt oi, iar ceata lui care s-au mândrit şi au
păstorii sunt păstori şi păstoresc căzut; şi între apostoli s-a găsit un
oile. Păstorii au primit darul Duhului Iuda, care L-a trădat pe Învăţătorul
Sfânt prin hirotonisire şi aceştia Hristos. Aşa şi în tagma preoţească
sunt: arhiereii, preoţii şi diaconii. Ei
sunt unii care au căzut de la
trebuie ascultaţi şi urmaţi în înălţimea chemării lor, alunecând în
credinţa cea dreaptă, trebuie patimi, dar aceasta nu înseamnă să
onoraţi, fiindcă sunt slujitorii se nesocotească toată preoţimea,
Domnului pe pământ. să-i pună pe toţi într-o oală, zicând
că toţi sunt la fel şi astfel să
Ştim însă foarte bine că unii creştini ocolească biserica şi să se
s-au smintit din pricina purtării unor lipsească de slujbe şi de Sfintele
preoţi şi de aici au ajuns să urască Taine, de spovedanie şi
42
împărtăşanie, căci, oare cine va
dispreţui oştirea pentru că uneori se
află şi dezertori în rândurile ei?! Poţi
să zici că toţi sunt dezertori?! Nu!
Sau cine îşi pierde încrederea în
ştiinţa medicală pentru că se
îmbolnăvesc doctorii şi mor şi ei?!
Preoţia în sine, rămâne
dumnezeiască, sfântă şi scumpă,
vrednică de toată dragostea şi
preţuirea şi ea are putere să nască
pe pământ suflete vii pentru
Împărăţia cerului. Întocmai ca o
mamă care căzând prin înşelăciune
în păcatul desfrânării, totuşi prin
naştere de prunci, aduce pe lume
copii cu pecetea fecioriei întregi.
Deşi ea a ajuns o desfrânată, copiii
se nasc însă feciorelnici. Aşa şi în
cazul preoţilor: pot să aibă orice
păcate, dar să ştiţi că Taina
Botezului, Taina Împărtăşaniei şi a
Spovedaniei şi toate tainele
săvârşite de ei sunt pecetluite cu
Duhul Sfânt şi valabile pentru orice
creştin. Preotul nu este decât un
vas prin care se pogoară în lume şi
se împart harurile Duhului Sfânt;
dacă vasul e de aur, de argint, de
aramă, sau de lut, nu are multă
importanţă. Important este ceea ce
creştinii primesc din vas. Deci, chiar
43
dacă un slujitor al altarului este
nevrednic, lucrarea pe care o
săvârşeşte el are valoare, e sfântă.
De aceea cinstiţi taina preoţiei fraţi
creştini, cinstiţi şi, mai mult, rugaţi-
vă pentru preoţi, fiindcă e grea
sarcina şi au mare răspundere
înaintea lui Dumnezeu pentru oile
pierdute! Rugaţi-vă să ne întărim în
duh, în cuvânt şi în dragoste!
Rugaţi-vă să fim faruri de călăuzire
către ceruri, să fim stâlpi de temelie
ai credinţei şi să aducem sufletele
cele pierdute la picioarele Crucii lui
Iisus, la mântuire! Potrivnicul
nostru al tuturor este diavolul, el
umblă ca un leu răcnind şi căutând
pe cine să înghită. Păzitorii turmei
sfinte, ai creştinilor sunt dascălii,
preoţii, predicatorii Evangheliei,
care strigă şi alungă lupii să nu se
apropie de turmă.
Sfântul Vasile cel Mare spune că
iepurele nu se teme atât de trăsnet,
cum se teme satana de predicatorii
Evangheliei. Satana, când aude că
se predică
36 PREDICI
Cuvântul lui Dumnezeu, tremură, păzitori, fără preoţi, fără predicatori
fuge departe şi piere. El însă se ai Evangheliei Tale!
sileşte prin toate mijloacele să facă
să înceteze propovăduirea Păzeşte-o de toate cursele
Cuvântului lui Dumnezeu, şi astfel diavolului, că Tu eşti Păzitorul şi
oamenii să se îmbolnăvească, Mântuitorul nostru şi noi vrem să
slăbind mereu în credinţă şi să fim ai Tăi în vecii vecilor! Amin!
moară în neştiinţă şi în păcat. Când
un om s-a îmbolnăvit, ştim că
acesta are nevoie de a-şi schimba PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
hrana şi de un tratament serios 37
pentru refacere. Pentru creştini,
tratamentul şi hrana sunt Cuvântul
lui Dumnezeu. Să ne hrănim zi de zi
şi vom scăpa de orice boală
sufletească şi trupească şi vom fi vii PREDICĂ LA DUMINICA A III-A
pentru Împărăţia cerurilor! DUPĂ RUSALII

Luminătorul sufletului
Rugăciune
,,Căutaţi mai întâi Împărăţia lui
O, Unule Născut, Fiule şi Cuvântul Dumnezeu şi dreptatea Lui şi
lui Dumnezeu, Tu, Care Te-ai celelalte se vor adăuga vouă!”
pogorât de la Părintele ceresc şi ai
primit a Te face om să aduni oile (Matei 6, 33)
cele pierdute în Biserica Ta cea
Sfântă; Tu cel ce Ţi-ai vărsat
sângele pentru răscumpărarea oilor
Tale cele cuvântătoare, caută din F r a ţ i c r e ş t i n i,
cer spre această turmă şi
cercetează Doamne oile Tale, nu Învăţăturile minunate, pe care le
îngădui Doamne ca să rămână fără desprindem din Sfânta Evanghelie
de astăzi, pot fi socotite ca un
44
balsam vindecător pentru o
cumplită boală sau ca o cană de apă
rece într-o zi fierbinte de vară.
Cuvintele Domnului nostru
Iisus Hristos sunt cuvinte care
răcoresc şi vindecă sufletele
bântuite de o mulţime de boli, dar
mai ales de boala aceasta a
îngrijorării pentru ziua de mâine.
Îngrijorarea este un semn de
necredinţă faţă de Dumnezeu. De
aceea zice Domnul Iisus Hristos:
,,Căci păgânii sunt îngrijoraţi şi le
caută numai pe acestea
pământeşti”.
Trebuie, însă, să ţinem seama că
una este îngrijorarea şi alta este a
ne îngriji. La cea dintâi privire s-ar
părea că Evanghelia de astăzi ar
cuprinde un puternic îndemn la
trândăvie şi neprevedere; s-ar părea
că după sfatul Mântuitorului,
creştinul ar trebui să stea cu mâinile
în sân, să nu lucreze nimic şi să
aştepte liniştit, mură în gură, adică
să-l hrănească şi să-l îmbrace
Dumnezeu. Oricine înţelege aşa,
înţelege foarte greşit. Cartea Sfântă
nu ne învaţă nicăieri la trândăvie, ci,
dimpotrivă, ne îndeamnă să
muncim. Dovadă pentru aceasta ne
stă viaţa Mântuitorului Însuşi, Care
45
a muncit până la vârsta de 30 de ani
la aspra meserie de dulgher, iar din
pildele Lui vedem că ne îndeamnă la
muncă: pilda cu talanţii, pilda cu
semănătorul, cu lucrătorii ieşiţi dis-
de-dimineaţă la săpatul viei şi altele.
Mărturie preţioasă în această
privinţă ne stă Sfântul Apostol
Pavel, care lucra la facerea
corturilor ca să îşi câştige pâinea şi
să nu cadă greutate nimănui. El a
spus şi o învăţătură ce nu se va uita
niciodată: ,,Cine nu lucrează, nici să
nu mănânce!” Cum rămâne atunci
cu sensul cuvintelor Mântuitorului,
Care zice: ,,Nu vă îngrijoraţi!”? Ce
vor să spună aceste cuvinte?
38 PREDICI
Mântuitorul, cu înţelepciunea Sa
dumnezeiască, ne face să înţelegem
că îngrijorările peste măsură îl duc
pe om să cadă în unele ispite
nesăţioase, de a îngrămădi mai mult
decât îi trebuie pentru existenţa
vieţii de toate zilele. Când ne invită
să privim la păsările cerului, vrea să
ne sporească încrederea în
Dumnezeu. El nu zice să nu ne
îngrijim deloc, ci ne spune să
căutăm, mai întâi de toate, Împărăţia
lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, iar să li se mărească norma de muncă,
celelalte ni se vor adăuga, căci ştie a poruncit să li se dea ocupaţie
Tatăl nostru cel din ceruri ce ne după ocupaţie, ca să nu le mai ardă
trebuieşte. de jertfe şi de rugăciuni. Astfel
lucrul acesta dublat, nu le mai
Dar ce face omul?! Face tocmai dădea răgaz să se mai gândească la
invers: mai întâi aleargă în goana Dumnezeu şi la cele sfinte.
nebună după cele pământeşti şi
uită, încetul cu încetul, de Împărăţia La un astfel de rezultat ajung şi
lui Dumnezeu. Aproape tot timpul îl creştinii noştri, care pentru
cheltuieşte numai pentru cele trebuinţele vieţii trupeşti, se
trecătoare, iar de Dumnezeu, de împovărează peste măsură cu grija
legea Lui, de dreptatea Lui, nici nu mâncării, a îmbrăcămintei şi a zilei
vrea să mai audă, să mai ştie. Nu de mâine. Îşi pierd sufletul prin
mai are timp nici de cea mai mică grijile cele multe care năpădesc
rugăciune. Îşi jertfeşte toate mintea omului, şi iată cum: când
puterile, îşi dă toată osteneala vrem să ne închinăm, atunci se
pentru dobândirea veacului îmbulzesc în mintea noastră mii de
acestuia trecător şi astfel grijile gânduri lumeşti şi rugăciunea în loc
vieţii acesteia îl robesc pe om, îl facsă se înalţe la cer, cade la pământ,
un fel de hamal, zi şi noapte, aşa parcă ar fi de plumb. Când vrem să
cum erau evreii în robia din Egipt, mergem la biserică, interesele şi
căci Faraon îi punea la cele mai plăcerile lumii ne împiedică şi nu ne
grele corvezi. lasă. Dacă vrem uneori să ne
gândim la Dumnezeu, la veşnicie, la
Într-o zi au venit la dânsul proorocii pocăinţă, atunci parcă şi ispitele se
Moise şi Aaron şi l-au rugat să dea dublează şi nu ne mai dau pace să
voie poporului să meargă în pustie, ne îndeplinim sfintele datorii faţă de
să aducă jertfe şi să se închine lui suflet.
Dumnezeu, însă, Faraon ce a
făcut?! Văzând că evreii nu şi-au Iată, deci, că din această robie vrea
uitat credinţa şi că le mai arde să se să ne scoată Domnul Hristos, când
închine Dumnezeului lor, a poruncit ne zice în Sfânta Evanghelie de
46
astăzi: ,,Nu vă îngrijoraţi!”. Prin
aceste cuvinte Mântuitorul ne învaţă
să nu îngăduim materiei să ne
subjuge. Dacă ar fi să trăim pe
lumea aceasta în veci de veci,
atunci interesele vremelnice ar
trebui să ne stăpânească inima
întreagă, dar de vreme ce suntem
nişte călători prin lumea aceasta,
atunci locul cel de căpetenie în
inima noastră, în mintea noastră,
trebuie să-l dăm sufletului, lui
Dumnezeu.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
39
Sufletul, deci, să stea mai presus de
orice, nu trupul; Dumnezeu mai
înainte de toate, nu grijile acestei
vieţi trecătoare. Cele mai multe din
grijile şi frământările noastre sunt
zadarnice, fără rost. De ce? Fiindcă
ni le facem privind numai la puterile
noastre şi uităm de ajutorul ce vine
de sus, de la Dumnezeu; uităm că
fără puterea lui Dumnezeu, noi nu
putem ridica un pai de jos. Aşa că la
fiecare pas trebuie să ne cunoaştem
nimicnicia noastră şi să vedem că
toate atârnă de puterea Celui
Preaînalt şi, mai ales, să fim
47
recunoscători şi mulţumitori pentru
ce ne-a dat până în prezent.
Dacă-I mulţumim cu vrednicie,
pentru atâtea daruri pe care le-am
primit, Dumnezeu ne mai dă, iar
dacă noi nu-I mulţumim nici pentru
cele ce ne-a dat şi nu venim la
biserică, acasă la El, la Tatăl nostru
cel din ceruri să-I aducem laudele şi
cinstea noastră, cum să ne mai dea
ceva?! De aceea pune biciul pe noi
şi ne dă pe spinare, şi vin asupra
noastră fel de fel de necazuri şi
suferinţe grele.
Cine fuge de biserică, cine n-o
iubeşte, cine nu vine să se roage,
cine o înjură, nu-L are pe Dumnezeu
de tată şi se află ca un străin gol,
sărac, fără de părinţi - un fiu
pierdut, căzut între hoţi şi tâlhari,
fără nici un sprijin. De aceea ajung
aceşti nemulţumiţi de se sinucid,
punându-şi ştreangul de gât sau
otrăvindu-se, fiindcă îngrijorările
pentru lucrurile acestea pământeşti
şi plăcerile nelegiuite îl aduc pe om
la starea de orbire sufletească. Într-
adevăr, toate neînţelegerile dintre
oameni: invidia, ura, războaiele
răsar din poftele acestea ale
lăcomiei, ale mândriei, din alergarea
nemăsurată după lucrurile cunoscut că noi nu suntem orfani
trecătoare. pe lume; avem un Tată sus în ceruri
Care ne iubeşte şi are grijă de noi.
Un filozof grec a zis că prin El vrea să ne spună că noi suntem
îngustimea minţii şi egoism, foarte importanţi în ochii lui
oamenii degenerează în bestii şi Dumnezeu. Aşa de preţioşi încât din
devin lupi, tigri, unii faţă de alţii, iubire pentru noi, Tatăl L-a trimis în
balauri şi fiare înveninate care se lume pe Unicul Său Fiu, să ne
urmăresc unii pe alţii cum se asigure fericirea cea vremelnică şi
urmăresc aceste fiare prin munţii şi cea cerească.
pustiurile din Africa. Însă e prea
puţin spus despre om, căci el a 40 PREDICI
decăzut mai rău, fiindcă animalele
sunt periculoase numai atunci când Dumnezeu se îngrijeşte de noi, ne
sunt flămânde; după ce s-au săturat cunoaşte pe nume, cunoaşte toate
ele se odihnesc liniştite şi nu atacă nevoile şi necazurile noastre şi
pe nimeni. Dar omul căzut în orbirea poate să ne îndeplinească toate
aceasta sufletească, devine mai dorinţele noastre, căci numele Său
periculos atunci după ce s-a este iubire. Dacă hrăneşte păsările
săturat, atunci când are mai mult, care zboară prin aer şi toate
căci cine au fost urmăritorii vieţuitoarele, dacă poartă grijă şi
creştinilor de-a lungul veacurilor?! împodobeşte florile câmpului, cu
Cei înfometaţi, cei însetaţi şi goi?! cât mai mult va purta El grijă de noi,
Nu, dimpotrivă! Bogaţii şi împăraţii oamenii!? Noi, care suntem zidiţi
care dispuneau de toate bunătăţile după chipul şi asemănarea Sa! El,
şi nu le lipsea nimic, pentru că se care hrăneşte toate vietăţile, şi cel
năşteau în inimile lor alte pofte mai mic viermişor care aleargă
nesăţioase şi în mândria lor se grăbit sau se află pe fundul mărilor
socoteau dumnezei, având pretenţii şi al oceanelor!
de la oameni să le aducă jertfe.
Iată una din purtările de grijă ale
De aceea Mântuitorul, în Sfânta Tatălui ceresc pentru fiinţa
Evanghelie de astăzi, ne face omenească! De când pruncul s-a
48
născut pe pământ, Dumnezeu i-a
pregătit şi hrana trebuitoare, laptele
mamei, pe care trebuie să-l sugă să
crească mare. Ce ar însemna dacă
n-ar fi pregătit Dumnezeu această
uşoară hrană, şi totuşi, plină de
puteri, care să-i asigure existenţa?!
Iată, dar, purtarea de grijă a lui
Dumnezeu! El, Tatăl nostru cel din
ceruri, S-a îngrijit de noi chiar de
când eram în pântecele maicii
noastre şi ne-a pregătit hrana
trebuitoare ca să creştem.
Cu cât mai mult se îngrijeşte El
acum, când suntem împresuraţi de
o mulţime de ispite! Numai să-L
cunoaştem pe El de Tată, să
alergăm la ajutorul Lui, nu la
diavolul, la vrăji, la descântece; să
căutăm Împărăţia lui Dumnezeu şi
dreptatea Lui. În toate zilele şi în
toată clipa să căutăm să fim în
strânsă legătură cu Dumnezeu prin
rugăciune şi meditaţii creştineşti,
sfinte şi să aşteptăm de la El să ne
facă dreptate în necazurile şi
suferinţele noastre, căci ne va face
dreptate, dar atunci când va voi El,
căci poate merităm să ispăşim vreo
pedeapsă, ceva păcate.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne
mai spune în Sfânta Evanghelie de
astăzi că luminătorul trupului este
ochiul: ,,Dacă ochiul tău este curat,
tot trupul tău este luminat, iar dacă
ochiul tău este rău, tot trupul este
întunecat. Deci dacă lumina, care
este întru tine, este întuneric, dar
întunericul, cu mult mai mult!” Prin
aceste cuvinte, Mântuitorul se
referă la ochiul sufletului, care este
conştiinţa.
Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu
în sufletul nostru, este ochiul lui
Dumnezeu în sufletul nostru. Nu
există om fără conştiinţă, chiar dacă
se spune câteodată că un om nu are
conştiinţă; aceasta vrea să spună
că el nu vrea să ţină socoteală de
dictatele conştiinţei, dar nu că ea n-
ar exista. Mulţi oameni din popor au
expresia aceasta: ,,aşa-mi dictează
mie conştiinţa”, alţii zic: ,,aşa îmi
spune mie cugetul”, şi deoarece
conştiinţa morală face deosebire
între bine şi rău, între ce este
permis şi ce nu este permis, i se
mai spune şi simţ moral.
Conştiinţa se manifestă ca o lumină
şi un sentiment lăuntric; cele dintâi
licăriri ale sale nu se câştigă prin
49
experienţă, nici prin învăţătură, ci bogatul şi săracul, şi cel învăţat şi
este înnăscută în sufletul nostru, cel neînvăţat, şi cel sănătos şi cel
este sădită de Dumnezeu în suflet bolnav. Această fericire sufletească
ca lege a Sa, ca un ecou al dreptăţii se mai numeşte şi mulţumire
veşnice, ca un semn neîndoios al sufletească, căci omul numai atunci
asemănării omului cu Dumnezeu. poate fi fericit, când are mulţumire
Aşa cum luminătorul trupului este sufletească.
ochiul, tot asemenea, luminătorul
Mulţumirea sufletească n-o pot avea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET decât cei ce-L cunosc pe Dumnezeu
41 şi ascultă cu dragoste învăţăturile
Lui, trăind într-o viaţă curată, de
sufletului este conştiinţa. sfinţenie. Cele mai frumoase
exemple de fericire ni le dau sfinţii
Conştiinţa îndeplineşte în suflet şi mucenici, martirii creştini care
în viaţa omului un întreit rol. Înainte răbdau cu fruntea senină cele mai
de a săvârşi omul o faptă, bună sau cumplite chinuri în timpul cărora
rea, conştiinţa îl sfătuieşte s-o facă, cântau imnuri de laudă lui
sau să n-o facă, deci ea este un Dumnezeu şi-l salutau fără nici o
sfătuitor; în timpul când omul ură pe împăratul din a cărui poruncă
săvârşeşte fapta, conştiinţa este ca erau prigoniţi şi omorâţi. Ei
un martor, iar după ce omul sufereau cu conştiinţa împăcată
săvârşeşte fapta, conştiinţa este ca pentru credinţa lor în Domnul
un judecător. Hristos, Care îi făcea să nu mai
simtă durerile chinurilor şi sufereau
Mulţumirea sufletească ce simţim chiar cu dragoste.
după săvârşirea binelui, se numeşte
satisfacţia conştiinţei. Dacă această Este o greşeală mare să creadă
satisfacţie, prin săvârşirea binelui, cineva că oamenii nelegiuiţi, care
devine permanentă, ea se numeşte fac tot felul de răutăţi şi care trăiesc
fericire. Aceasta este singura înotând în tot felul de păcate grele
fericire adevărată în viaţa sunt fericiţi. Chiar dacă le merge
pământească pe care o pot gusta şi bine, au bani, au de toate, sunt
50
slăviţi şi lăudaţi de oameni, trăiesc mustrarea cugetului. Exemplu din
şi se lăfăiesc în bunătăţi, să ştiţi că Sfânta Scriptură îl avem pe Cain,
mulţumire sufletească nu au, fiindcă care şi-a omorât fratele - prima
în fundul inimii lor, roade ca un
vierme neadormit mustrarea 42 PREDICI
conştiinţei pentru păcate, pentru
crime, pentru nedreptăţi, pentru moarte pe pământ - căci Cain, după
pârâciuni şi pentru sângele pe care uciderea fratelui său, Abel, nu-şi
l-au vărsat în diferite chipuri. mai găsea liniştea nicăieri; alerga
din loc în loc, văzându-şi mereu
E destul să ne aducem aminte mâinile pătate de sânge, iar mirosul
din istoria omenirii de tragicul sângelui îl mustra în cuget. Acest
sfârşit şi de viaţa zbuciumată a unor ochi dumnezeiesc îl urmărea peste
monştri morali, cum au fost tot şi nefericitul Cain nu mai avea
împăraţii romani: Tiberiu, Caligula, linişte.
Nero, Diocliţian, Maximilian, Irod -
care a omorât cei 14.000 de prunci Alt personaj din Sfânta Scriptură
la Naşterea Domnului nostru Iisus este Iuda Iscarioteanul care, după
Hristos, Irod celălalt, care a tăiat ce L-a vândut pe Domnul Hristos, a
capul lui Ioan Botezătorul, Ana şi fost mustrat aşa de tare de
Caiafa, precum şi o mulţime de călăi conştiinţa din sufletul său, căci n-a
şi criminali de care istoria putut să mai aibă nici o linişte, până
pomeneşte cu multă groază. nu s-a dus la mai marii poporului
evreu, pe care i-a găsit adunaţi în
Întristarea, ruşinea şi remuşcarea biserică şi cărora le-a aruncat banii
ce le simţim pentru săvârşirea pe care-i primise - cei 30 de arginţi -
răului se numesc mustrarea strigând în gura mare: ,,Am vândut
conştiinţei şi constituie cea mai sânge nevinovat!”. Apoi s-a dus,
mare nefericire în viaţa aceasta. Nici nemaiputând suferi mustrarea
o nenorocire nu ne poate lovi, nu ne conştiinţei, şi s-a spânzurat, dându-
poate face să ne simţim aşa de se în ghearele satanei.
nefericiţi ca mustrarea conştiinţei
sau, cum se zice în popor,
51
Multe exemple avem din cărţi şi mai colegă are fata ei şi unde avea
ales din întâmplările din zilele locuinţa, nu ştia unde s-o caute. Dar
noastre. Când cineva face o crimă, iată că în prima noapte, sufletul fetei
este imposibil să nu se descopere, i se arată în vis şi-i spune exact
cât de târziu. Sângele celui mort unde se află, zicându-i: ,,Mamă, te
strigă răzbunare la Dumnezeu. Mulţi rog vino în strada cutare, la numărul
au făcut crime omorându-şi soţia ori cutare şi mă scoate de aici, pentru
copiii şi, imediat, mustrarea că sunt în beci tăiată!”. Femeia,
conştiinţei a fost aşa de gravă, căci îngrijorată, a luat un poliţist şi s-a
pe loc şi ei şi-au luat viaţa dus pe strada aceea, la numărul pe
împuşcându-se sau înjunghiindu- care i-l spusese fata în vis de trei
se. ori, căci nu s-a încrezut de prima
dată femeia. S-a dus cu poliţistul şi
Aşa s-a întâmplat într-o localitate, o a găsit, la numărul acela, cu
crimă descoperită misterios. Un adevărat, fata tăiată în beciul acelui
cetăţean văduv avea o singură fată, cetăţean, care se pregătea să o
iar aceasta avea o prietenă cu casa ducă undeva departe ca să nu se
mai departe, în oraş, amândouă afle.
fiind la liceu. Foarte des venea fata
s-o ia pe colega ei de acasă şi Iată deci şi în această întâmplare,
mergeau împreună la şcoală. Odată ochiul lui Dumnezeu Care nu
venind fata, tatăl fetei celeilalte a doarme, cum descoperă o faptă aşa
primit-o în casă fără să-i spună că de murdară şi de grozavă! Aici mai
fata lui a plecat mai înainte şi după descoperim şi existenţa sufletului în
ce a încuiat uşa, a batjocorit-o, apoi, om, căci pe când acel om credea că
ca să nu se afle, a tăiat-o în bucăţi şi a distrus totul omorând-o, şi nu se
a băgat-o în beci, aşteptând va afla nicăieri, iată că sufletul fetei
momentul potrivit s-o scoată într-un îşi ia zborul ca o pasăre şi o anunţă
sac şi s-o arunce undeva. pe mama ei, să vină s-o scape!

Mama fetei care era atât de Apoi, femeile care avortează copii,
îngrijorată, fiind şi ea singură şi nu există să nu aibă mustrare de
văduvă, neştiind nici ce fel de conştiinţă
52

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
43
cât de târziu. Mai ales pe patul de
moarte, dacă n-au ştiut prin
pocăinţă adevărată, să se împace cu
Creatorul; nu mai vorbim de copiii
care le fac părinţilor zile fripte, mari
supărări: nu-i ajută, nu-i îngrijesc,
se leapădă de ei la bătrâneţe şi îi
necăjesc în diferite chipuri. Să ştie
toţi aceştia că nu vor scăpa de
mustrările conştiinţei şi de ochiul
lui Dumnezeu, cel Atotvăzător, care
îi va urmări tot timpul cât trăiesc pe
pământ, oriîncotro vor merge şi mai
ales pe patul morţii lor.
Aşa îmi povestea un preot cum a
fost chemat odată să împărtăşească
un bolnav chinuit de remuşcările
conştiinţei, dar până să ajungă
preotul, omul a căzut în comă.
Femeia şi copiii luară o lingură şi cu
putere i-au căscat gura bolnavului,
care trăgea să moară, punându-i un
căluş în gură, apoi l-au poftit pe
preot să-i toarne în gură Sfânta
Împărtăşanie, să nu moară
neîmpărtăşit. ,,Dragii mei” - le zise
preotul - ,,această taină nu se ia
aşa, oricum, ci trebuie o pregătire
sufletească; Iisus aşteaptă să-I
53
deschidem noi de bună voie uşa
inimii noastre, cât suntem pe
picioare şi în viaţă, căci la moarte
iată, de, e prea târziu!”.
Aşa se întâmplă cu mulţi care stau
toată viaţa nespovediţi şi
neîmpărtăşiţi, iar pe patul morţii,
chinuiţi de remuşcările conştiinţei şi
de vedenii îngrozitoare, cheamă
preotul, dar, prea târziu … Alţii de
se mai împărtăşesc la Paşti şi la
Crăciun, în aceeaşi zi cu
Împărtăşania în gură, în corp înjură,
cântă cântece lumeşti, fumează, se
îmbată pe la cârciumi şi astfel se
împărtăşesc şi din paharul
demonilor, după cum zice Sfântul
Apostol Pavel: ,,Nu puteţi bea
paharul Domnului şi paharul
dracilor!” şi cum ne spune şi
Domnul Hristos în Evanghelia de
astăzi: ,,Nu puteţi sluji lui
Dumnezeu şi lui mamona!”.
Nu se poate sluji la doi domni!
Creştinii noştri cred că aşa e bine:
să slujească la doi domni, să bea şi
paharul Domnului, să se ducă şi la
cârciumă, să bea, să se îmbete, să
urle ca fiarele, să-i judece pe cei
care nu fac ca ei, zicând că aceia
sunt sectanţi, nu sunt creştini
ortodocşi. Ce rătăcire şi întuneric militarului, alta a negustorului. După
mare în capul lor! Ce creştini rătăciţi cărţile bune sau rele pe care le citim
avem în veacul de pe urmă! sau le-am citit la vârsta copilăriei,
după felul de viaţă cinstită sau
Acest ochi sufletesc, fraţi creştini, destrăbălată ce duce omul, se
poate să fie întunecat sau luminat, deosebeşte şi conştiinţa lui.
după felul cum am practicat noi
credinţa în Dumnezeu în toate zilele O conştiinţă adevărată,
vieţii noastre. Educaţia, mediul dreaptă şi sigură o are acela care
social, religia, cărţile citite, socoteşte bun ceea ce într-adevăr
ocupaţia, felul de viaţă influenţează este bun şi socoteşte rău, ceea ce
în chip felurit asupra formării într-adevăr este rău. Omul a cărui
conştiinţei, la diferiţi oameni şi chiar conştiinţă vede ca bun ceea ce este
la popoare întregi şi fac conştiinţa rău şi vede ca rău ceea ce este bun,
să nu acţioneze la fel în toţi. Cu alte are conştiinţă eronată, falsă,
cuvinte, există mai multe feluri de rătăcită, greşită. Mai este o
conştiinţă. conştiinţă la unii oameni, care
consideră păcatele grele sau
O educaţie îngrijită şi un abaterile grave ca foarte uşoare;
mediu social sănătos vor contribui această conştiinţă se cheamă laxă
la formarea unei conştiinţe drepte, sau slabă. Alţi oameni au o
pe când lipsa de educaţie şi un conştiinţă care consideră ca oprit
mediu social nesănătos vor falsifica ceea ce este permis şi exagerează
conştiinţa. Religia şi ocupaţia fac, anumite obligaţiuni; la aceasta se
de asemenea, conştiinţa să difere la zice scrupuloasă. Unii nu ştiu cum
oameni. Una este conştiinţa să califice o faptă; o astfel de
păgânului, alta este a evreului, alta conştiinţă se numeşte dubioasă sau
a mahomedanului, alta a creştinului îndoielnică. Sunt oameni care au
adevărat. Una este conştiinţa conştiinţa trează; aceştia se
preotului, alta a pronunţă fără şovăire în calificarea
faptelor şi ei văd pe loc care faptă
44 PREDICI este bună sau care este rea.

54
Dar cei mai mulţi oameni au Ochiul cel luminat sau întunecat de
conştiinţa adormită şi nu iau seama care ne spune Mântuitorul, mai
la cele ce se petrec cu sufletul lor. înseamnă şi ochiul conştiinţei
Aceştia sunt întocmai ca un om părinţilor în familie. Tatăl şi mama
care îşi acoperă ochii să nu mai să vegheze asupra copiilor şi să-i
vadă lumina soarelui; ei ferească de rele, de păcate, de vicii.
îngrămădesc plăceri peste plăceri, Vai de copiii care nu au ochiul
păcate peste păcate, griji peste grijipărinţilor veghetor asupra lor, care
ale vieţii acesteia trecătoare, ale n-au părinţii cu conştiinţa dreaptă,
trupului, ale lui mamona, de care curată şi trează, căci acolo este
ne-a vorbit Mântuitorul astăzi; şi întuneric mare în casa aceea! Dacă
astfel ochiul conştiinţei se întunecă ochiul conştiinţei părinţilor este
şi omul ajunge un sclav, un slujitor întunecat, şi copiii lor sunt
supus al materiei. întunecaţi şi umblă tot prin
întuneric, tot prin cârciumi, tot beţi,
De aceea zice Mântuitorul că nu se tot cu aceleaşi blestemăţii de
poate sluji la doi domni, nu se poate păcate, cu înjurături, cu drăcuieli şi
sluji şi lui Dumnezeu şi diavolului. cu desfrânări; la fel fac şi copiii,
În Orient, mamona este socotit căci şi ei umblă prin întuneric ca şi
banul, iar noi românii zicem că părinţii lor. De aceea au atâta
banul este ochiul diavolului, fiindcă necredinţă şi răutate în capul lor.
pentru bani a fost vândut
Mântuitorul şi pentru bani s-au făcut PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
multe vânzări ale sufletelor şi ale 45
vieţilor omeneşti. Nu mai vorbim de
mulţimea nedreptăţilor, a crimelor, a Ochiul conştiinţei trebuie să-l aibă
furturilor şi a celor mai multe luminat şi preotul în Parohia lui, să
păcate. Când fariseii i-au arătat lumineze şi ochii celorlalţi, ai
Mântuitorului un ban, arătându-i copiilor săi sufleteşti; şi profesorul
chipul de pe el, Domnul Hristos nici în şcoala lui, să lumineze tot trupul,
n-a vrut să se atingă de el, aşa i-a adică şi pe ceilalţi, pe elevi. În toate
fost de scârbă de bani. locurile şi la toţi, ochiul conştiinţei
trebuie trezit din adormire, luminat
55
cu Cuvântul lui Dumnezeu, cu
învăţătura sănătoasă a Bisericii. De
aceea o mare datorie au părinţii cei
duhovniceşti să trezească în suflete
ochiul conştiinţei cel adormit al
copiilor, iar părinţii cei trupeşti, să-i
formeze pe copii din frageda vârstă
şi să-i crească într-o conştiinţă
dreaptă.
La formarea conştiinţei, însă, după
părinţi, ajută în primul rând Biserica
Creştină Ortodoxă; pentru aceasta
trebuie să-i aduceţi aici, la biserică;
apoi să le arătaţi exemple frumoase
de viaţă morală, văzute sau citite, să
vă daţi silinţa de
a le imita. Contactul cu
oamenii credincioşi, cu viaţă
frumoasă, care urmează la biserică,
îi ajută foarte mult pe copii şi mai
mult îi ajută evitarea, depărtarea
definitivă, de a nu avea legături de
prietenie cu oameni vicioşi,
pătimaşi, adică plini de tot felul de
patimi urâte, de beţivi, de
desfrânaţi, de tutunari, de hulitori,
bătăuşi, criminali, hoţi şi alţii.
Dacă tineretul şi copiii vor creşte cu
o conştiinţă dreaptă şi curată,
atunci vor fi de folos societăţii şi
statului, vor face numai bucurii
56
părinţilor şi vor fi şi ei fericiţi.
Părinţii vor scăpa de mari necazuri,
chiar în lumea aceasta şi nu vor mai
plânge cu lacrimi amare de pe urma
lor. Iar ei vor avea aici în lumea
aceasta o mulţumire sufletească, o
conştiinţă împăcată, o fericire
sufletească şi trupească şi vor
moşteni şi fericirea cea cerească pe
care o va da Dumnezeu numai celor
ce ascultă de învăţătura Sa, de
Cuvântul Său.
Rugăciune
Doamne, Dumnezeul nostru,
trezeşte ochiul conştiinţei noastre şi
fă-ne să înţelegem cum să Te iubim
pe Tine mai mult ca pe orice şi să
facem numai voia Ta, Doamne; că
Tu ştii cele ce ne trebuie nouă şi ne
vei dărui şi bunătăţile cele
vremelnice şi cele veşnice, Stăpânul
nostru, Tatăl nostru Cel din ceruri!
Amin!
46 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A IV-A
DUPĂ RUSALII
Vindecarea slugii sutaşului
,,Şi a zis Iisus sutaşului: «Mergi şi
cum ai crezut, fie ţie!» Şi s-a
tămăduit
sluga lui, în ceasul acela.”
(Matei 8, 13)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
În Sfânta Evanghelie de astăzi
observăm un lucru de mirare, şi
anume faptul că Mântuitorul lumii,
Domnul nostru Iisus Hristos, în loc
de a-Şi atribui minunile pe care le
săvârşea ca un Dumnezeu
Atotputernic, le atribuia, de obicei,
credinţei oamenilor. El, puternic în
fapte şi în cuvânt, dezleagă pe cei
stăpâniţi de duhuri necurate,
vindecă pe cei bolnavi, învie morţii,
porunceşte mării şi vânturilor şi cu
toate acestea, în loc de a-Şi însuşi
slava acestor minuni, le atribuia
57
toate numai credinţei, ca şi cum
numai credinţa singură ar fi
săvârşit prin El ceea ce El făcea
mulţumită credinţei.
,,...Cum ai crezut, fie ţie!” - îi zice
sutaşului, care ceruse să-i vindece
sluga bolnavă şi acelaşi este
răspunsul Său într-o mulţime de
împrejurări. El se miră de credinţa
sutaşului, zicând că nici în Israel n-a
găsit atâta credinţă; El se miră de
credinţa cananeencei care era tot o
păgână, ca şi sutaşul, şi-i zice: ,,O,
femeie, mare este credinţa ta!”,
pretutindeni admirând credinţa,
pretutindeni lăudând credinţa,
pretutindeni vestind puterea şi
folosul credinţei şi lăsând să se
înţeleagă că nimic nu se poate
refuza credinţei. Pentru aceasta, să
ascultăm cu luare aminte ca să
putem înţelege mai bine efectele
credinţei în legătură cu mântuirea
noastră.
Domnul Iisus Hristos se afla în al
doilea an al vieţii Sale publice, timp
în care propovăduia şi făcea multe
minuni. Toată lumea Îl admira, chiar
şi păgânii, căci învăţătura Sa, deşi
era simplă, era luminoasă, raţională;
puterea Sa era supraomenească. El
întindea mâna, rostea un cuvânt şi
marea cu vânturile ei Îl ascultau.
Peştii apelor, lepra, frigurile,
paralizia, moartea, se supuneau la
gestul şi la glasul Său; dar mai
presus de toate Iisus era bun, milos
către cei în suferinţă, îngăduitor cu
cei slabi, milostiv cu cei săraci.
Pentru toate aceste minuni, poporul
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
47
Îl numea trimisul lui Dumnezeu -
Mesia. Păgânii Îl priveau pe tânărul
profet ca pe un om extraordinar, de
la Care puteau să ceară minunile
cele mai uimitoare.
Aşa vedem în Evanghelia de astăzi
că un sutaş, un căpitan roman, ce
staţiona în Capernaum cu oastea
sa, apelează în mod public la Iisus,
rugându-L să-i vindece sluga, care
era grav bolnavă.
Iată împrejurările: Iisus, după ce
termină predica de pe munte, se
sculă şi trecu prin mijlocul mulţimii
urmat de ucenicii Săi, se pogorî de
pe munte şi veni în Capernaum:
Sutaşul acesta, auzind că vine
58
Domnul Hristos în Capernaum şi
ştiind câte minuni săvârşise, s-a
adresat unor oameni ai poporului
evreu, desigur dintre fruntaşii
evreilor, să-L roage ei pe Iisus să-i
vindece servitorul. Aceştia au mers
la Iisus şi-L rugară, zicând: ,,Acest
om merită să-i faci ce cere, căci el
iubeşte neamul nostru şi a zidit şi
sinagoga noastră!”.
Iisus plecă împreună cu ei şi când
era aproape de casa sutaşului,
acesta i-a ieşit întru întâmpinare,
zicând: ,,Doamne, nu te osteni, căci
nu sunt vrednic să intri sub
acoperişul meu! Pentru aceea nu m-
am socotit vrednic a veni eu la Tine!
Ci zi numai cu cuvântul şi se va
vindeca sluga mea! Că şi eu sunt
om sub stăpânire, având sub mine
slujitori şi-i zic acestuia: «Mergi!» şi
merge; altuia: «Vino!» şi vine; şi
slugii mele: «Fă aceasta!» şi face”.
Acest căpitan păgân, cu o
îndrăzneală şi sinceritate cu totul
militară, declară că nu se simte
vrednic de a primi o personalitate
aşa de înaltă în casa sa. Smerenia
acestui om era mare, dar ceea ce
era şi mai mare era credinţa lui. Din
Sfânta Evanghelie de astăzi este
uşor a cunoaşte fizionomia regilor, Împăratul întregului univers;
căpitanului din Capernaum. El este eşti Generalul Şef al universului
unul dintre acei păgâni care înţelege întreg; bolile sunt supuse Ţie şi nu
cu inima şi-L adoră pe Dumnezeul ai nevoie să fii de faţă ca să
lui Israel. Cu banii săi a zidit marea porunceşti! Toată natura de la
sinagogă din Capernaum, ceea ce distanţă, Ţi se supune!”
dovedeşte că era bogat şi
întrebuinţa bine bogăţia sa, făcând 48 PREDICI
multe milostenii, fapte care erau
rare pe atunci. Smerenia acestui sutaş păgân
încununează toate virtuţile lui. El se
Din aceste fapte s-a născut în inima socoteşte un mare păcătos şi de
lui bunătatea către oameni. El îl aceea se crede nevrednic de a se
iubeşte pe sclavul său şi-l îngrijeşte prezenta în faţa Mântuitorului. Iisus
la boală, pe când alţi păgâni îi admiră credinţa lui şi-i aduce laudă
priveau pe sclavi ca pe nişte vite. mare în public: ,,Amin, zic vouă!
Sutaşul trebuie să-L fi cunoscut pe Nici în Israel n-am aflat atâta
Mântuitorul cel puţin din auzite, căci credinţă!”
aici în Capernaum, unde locuia el,
într-o singură zi, Iisus tămăduise un Mântuitorul admiră şi laudă credinţa
îndrăcit, o însănătoşise pe soacra sutaşului ca să-i înfrunte pe evreii
lui Petru şi-i vindecase pe toţi cei îngâmfaţi, să-i facă să roşească
bolnavii din cetate. Lumina care i-a de ruşine în faţa păgânilor,
orbit pe iudeii pizmaşi, luminase pe deoarece credinţa păgânilor o va
credinciosul păgân roman. El crede întrece pe a evreilor. De aceea, cu
în puterea Mântuitorului şi această ocazie, le mai zise: ,,Şi zic
recunoaşte în El pe Cel ce deţine vouă că mulţi de la răsărit şi de la
puterea dumnezeiască. De aceea apus vor veni şi se vor odihni cu
zice cu credinţă şi hotărâre: ,,Eu nu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în
sunt decât un ofiţer sub stăpânire şi Împărăţia cerurilor, iar fiii împărăţiei
cu toate acestea când zic unuia vor fi goniţi întru întunericul cel mai
dintre oamenii mei: «Vino!», el vine. dinafară, acolo unde va fi plânsul şi
Dar Tu, Doamne, Tu eşti Regele scrâşnirea dinţilor!” Iată cum
59
Mântuitorul îi mustră pe
necredincioşii evrei de atunci, care
nu voiau să recunoască şi să
creadă că El este Fiul lui Dumnezeu,
El este Mesia cel proorocit de
proorocii lor, că El este Acela care
trebuia să vină şi venise.
Un fapt vrednic de luat în seamă
este acela că, în Noul Testament,
ofiţerii au jucat un rol onorabil. Pe
Golgota, tot un sutaş păgân mişcat
de minunile Mântuitorului, Care
murea răstignit pe cruce, şi înfiorat
de semnele ce se petreceau în acel
timp când Iisus Îşi dădea duhul,
văzând el cum soarele se întunecă,
cum se face întuneric peste tot
pământul, cum se cutremură
pământul şi pietrele se despică,
cum fulgerele şi trăsnetele sfâşie
văzduhul, iar morţii din morminte
înviau, acest sutaş numit Longhin a
strigat plin de credinţă: ,,Cu
adevărat acesta a fost Fiul lui
Dumnezeu!”.
În Cezareea Palestinei, cel dintâi
păgân care a fost întors la credin ţă Dumnezeu în suferinţe, să răbdăm
de Sfântul Apostol Petru a fost tot
un ofiţer - centurionul Cornelie.
Despre el se spune că era evlavios, altora despre Dumnezeu, despre
foarte milostiv şi temător de
Dumnezeu. Făcea multe milostenii
şi se ruga Domnului. Pe Sfântul
Apostol Pavel de două ori l-a scăpat
de la moarte sigură un general,
numit Lisias şi tot un căpitan păgân
i-a scăpat viaţa când călătorea spre
Italia, de aceea şi el îi laudă şi le
zice: ,,Bunii mei ofiţeri!”
L-am auzit şi pe Mântuitorul nostru
Iisus Hristos, în Evanghelia de
astăzi, cum a lăudat credinţa
sutaşului, căci dacă nu ar fi avut
credinţă, smerenie şi fapte bune, nu
s-ar fi tămăduit sluga lui, care era
grav bolnavă. De aceea, credinţa
este o virtute dintre cele mai mari,
fără de care nu se poate mântui
nimeni, căci prin credinţă ne facem
fii ai Împărăţiei cerului, prin credinţă
facem faptele cele bune, cele
sufleteşti şi trupeşti.
Credinţa ne face să-i iubim pe
vrăjmaşii noştri, credinţa ne face să
urâm plăcerile lumeşti, credinţa ne
face să uităm insultele vrăjmaşilor,
credinţa ne face să ne rugăm lui
lipsuri şi să alegem viaţa înfrânată.
Credinţa ne face să spunem şi
viaţa veşnică şi despre osândirea
60
păcătoşilor în iad. Credinţa ne dinafară; acolo va fi plângerea şi
învaţă să fim smeriţi, scrâşnirea dinţilor!”.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Poporul cel ales până la Mântuitorul

49 a fost neamul evreiesc - poporul
evreu. De la Mântuitorul încoace
să fugim de slava deşartă, să fugim Dumnezeu nu mai ţine seamă din ce
de oamenii gâlcevitori, invidioşi şi naţiune face parte un creştin
vicioşi. Credinţa ne face să ne iubim adevărat. Toată creştinătatea
unii pe alţii, să avem o viaţă botezată în numele Sfintei Treimi şi
înfrânată, o pocăinţă sinceră prin ascultătoare de biserică şi de
lepădare de sine. apostolii lui Iisus, care sunt preoţii,
toată turma aceasta creştinească de
Noi, prin vechimea credinţei pe întreg globul pământesc, se
noastre, prin nenumăratele numeşte Noul Israel, poporul cel
binefaceri primite de la Dumnezeu, ales al lui Dumnezeu - creştinii care
ne putem numi cu adevărat fiii au credinţa cea adevărată în
Împărăţiei, dar să vedem dacă viaţa Domnul Dumnezeu - Tatăl, Fiul şi
noastră şi faptele noastre sunt la Sfântul Duh.
înălţimea credinţei pe care am
moştenit-o de la Sfinţii Părinţii Sunt mulţi însă care se laudă că au
noştri. Să vedem dacă viaţa noastră credinţă, dar faptele lor îi dovedesc
se potriveşte cu viaţa înaintaşilor că sunt mincinoşi, deoarece
noştri şi dacă nu cumva ne credinţa fără fapte bune este
asemănăm şi noi cu poporul evreu moartă, după cum trupul fără suflet
din vremea Mântuitorului pe care L- este mort. Sufletul credinţei sunt
a mustrat Domnul cu acele aspre faptele. Pe creştin îl cunoaştem că
cuvinte în faţa sutaşului păgân care are credinţă după fapte, aşa cum
îi întrecuse cu credinţa lui, zicând cunoaştem pomul după roade.
că: ,,Vor veni de la răsărit şi de la Credinţa este pomul cu crengile lui,
apus şi se vor odihni în Împărăţia dar faptele sunt roadele. Aşa cum
cerurilor, iar ei, fiii Împărăţiei, vor fi un om nu se mulţumeşte să aibă un
goniţi în întunericul cel mai pom numai cu frunze şi umbră, nici
61
Dumnezeu nu e mulţumit de
creştinul fără fapte bune.
Faptele bune ale credinţei sunt
multe, dar mai principale sunt
acestea:
- mergerea la biserică în
duminici şi sărbători; să se stea în
sfânta biserică, la slujba Sfintei
Liturghii, cel puţin aceste 2-3 ore de
la 9 la 12, să se ia parte la această
jertfă a Domnului Hristos;
- spovedania şi împărtăşania,
păzirea posturilor, rugăciuni şi
milostenii;
- să crezi şi să te foloseşti de aceste fapte, nici celelalte rugăciuni
cele 7 sfinte taine ale Bisericii;
- să spui şi altuia despre
Domnul Hristos;
- să cinsteşti sfinţii cu
prinoase;
- să cinsteşti sfintele icoane înfioară”. Oare nu ştiu ei cine i-a
şi să le ai în casă, să te închini şi să făcut? Dar faptele lor sunt drăceşti,
tămâi înaintea lor;
- să ajuţi biserica cu tot ce
are ea nevoie, să cinsteşti
persoanele bisericeşti;
- să-ţi faci semnul Sfintei
Cruci drept pe faţă.
Nu poate spune cineva că are
credinţă, dacă nu are aceste fapte.
Când
50 PREDICI
pronunţăm cuvântul acesta:
,,credinţă”, să ne gândim că de el
sunt legate toate aceste fapte ale
credinţei. Creştinul trebuie să mai ia
parte şi la masluri, să se
spovedească şi să se
împărtăşească, căci dacă nu face
nu îi sunt primite. Credinţă spun în
gura mare că au şi sectanţii şi toţi
rătăciţii care s-au lepădat de
Biserică, de Sfintele Taine şi de
preoţi, dar nu au aceste fapte bune,
aceste fapte ale credinţei drepte.
Sfânta Scriptură spune şi mai
lămurit: ,,Credinţă au şi dracii şi se
rele şi nu vor să aibă smerenie să
se întoarcă la Dumnezeu, să-şi
recunoască greşeala.
62
Păcatele împotriva credinţei sunt supună legii Lui, să vină la
mai multe, dar cele mai însemnate Dumnezeu.
sunt acestea:
Al cincilea păcat este apostazia sau
Primul păcat - tăgăduirea existenţei lepădarea de credinţa ortodoxă şi
lui Dumnezeu sau necredinţa totală. trecerea la altă religie. Acest păcat
Acesta este cel mai greu păcat şi este foarte mare pentru că omul
cad în el cei ce duc o viaţă stricată, leapădă adevărul luminii depline şi
desfrânată, precum şi cei ce citesc îmbrăţişează întunericul minciunii şi
cărţi cu conţinut imoral, romane sau al rătăcirii.
reviste pornografice şi alte feluri de Al şaselea păcat este schisma sau
cărţi potrivnice religiei. dezbinarea, adică nerecunoaşterea
autorităţii bisericeşti.
Al doilea păcat este credinţa falsă
sau greşită, cum o au popoarele cu Al şaptelea păcat este erezia sau
religii deosebite ca: budiştii, abaterea de la unul sau mai multe
mahomedanii, evreii de azi şi mulţi dintre adevărurile de credinţă
alţii care nu cred în Domnul Hristos creştină. Ereziile au produs mari
şi care au rămas tot în păgânism. tulburări în viaţa Bisericii.
Al treilea păcat împotriva dreptei
credinţe este indiferentismul, adică Al optulea păcat este bigotismul:
indiferenţa sau nepăsarea omului credinţă tare, dar neluminată, care
faţă de problemele credinţei. pune preţ pe forme şi pe lucruri
secundare şi neglijează fondul şi
Al patrulea păcat este scepticismul lucrurile principale. Aşa cum sunt
sau îndoiala în materie de credinţă. unele persoane, care-i învaţă pe alţii
Aceasta este o boală sau o multe neorânduieli, chiar şi în
trândăvie sufletească ce nu Biserică.
îngăduie celui atins de ea să ia
hotărâri temeinice faţă de credinţă. Al nouălea păcat este fariseismul
Ei zic: ,,am credinţă, cred în sau ipocrizia, făţărnicia, adică
Dumnezeu, dar nu vreau să am de-a aparenţa de
face cu el!”. Nu vor adică să i se
63
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET luăm aminte să nu ni se pară lucru
51 de glumă, că diavolul a întins multe
curse celui ce vrea să creadă drept,
bună credinţă, dar în schimb nu au ca să nu se poată mântui, să cadă
nici o credinţă, ci numai se prefac. într-una dintre aceste curse. Iată de
ce creştinilor noştri de astăzi nu le
Al zecelea păcat sunt superstiţiile, ascultă Dumnezeu rugăciunile! Iată,
adică credinţe şi practici care nu au pentru că mai întâi se târăsc în fel
nici de fel de rătăciri şi n-au credinţă
întemeiată în Dumnezeul minunilor,
o bază raţională. Ca de Dumnezeul creştinilor - Iisus
exemplu: mulţi cred că le merge rău Hristos - aşa cum a avut-o sutaşul
dacă au plecat din casă şi au călcat din Evanghelia de astăzi! El a crezut
cu piciorul stâng întâi; ori dacă au temeinic, cu încredere neclintită, în
uitat ceva şi s-au întors înapoi; dacă Mântuitorul Iisus Hristos că va
le-a ieşit cineva în cale cu un vas de putea să-i facă sluga sănătoasă. El
apă gol; dacă le-a ieşit un iepure a venit cu smerenie, deşi era o
sau o coţofană, dacă le-a ieşit personalitate pământească, căci nu
preotul în cale; sau cum cred unele s-a socotit vrednic să intre Iisus în
femei că e păcat să lucreze joile casa lui şi mai mult, nici n-a
după Paşti, marţile după Rusalii, îndrăznit să dea ochii cu El. El a
răpotinii, filipii, foca, păliile şi alte avut fapte, dar ce fapte mari! Căci
multe obiceiuri şi sărbători făcuse o biserică în cinstea lui
păgâneşti. Dumnezeu, unde mergeau evreii şi
se închinau; cât despre credinţa lui
Al unsprezecelea păcat împotriva s-a mirat şi Mântuitorul, cu câtă
credinţei adevărate este ocultismul, încredere a venit la El un păgân, iar
adică magia, vrăjitoria, necromanţia noi creştinii ne tăvălim în toate
- ghicitul în palmă, ghicitul în cafea rătăcirile.
şi cu bobii şi multe altele.
Foarte mulţi din cei ce se bat cu
Acestea toate sunt păcate împotriva pumnul în piept că se duc pe la
credinţei adevărate. De aceea să biserici şi că sunt credincioşi, când
64
li se întâmplă vreo nenorocire sau o
boală, mai întâi aleargă la vrăjitoare
şi la descântece, să le toarne
cositorul, mai întâi se îndoapă cu
tot felul de spurcăciuni, se mânjesc
cu vrăji diavoleşti din tălpi până în
creştet, spurcându-şi şi trupul şi
sufletul, arvunindu-le pe amândouă
pentru iad. După ce fac toate
acestea, vin apoi pe la biserică,
zicând: ,,Să încercăm şi prin
slujbe!”.
Ajungând la biserică, în loc să
întrebe preoţii şi oamenii bisericii ce
trebuie să facă, se lasă iarăşi
înşelaţi de diavolul, căci tot el le
iese înainte prin câte o babă
vrăjitoare, fără credinţă şi fără frică
de Dumnezeu, chiar şi în biserică,
şi-i pun la cale să aprindă
lumânările cu vârful în jos în
sfeşnic, să meargă pe la 9 biserici şi
să pună numele vrăjmaşilor în
pomelnicul de morţi, să se roage
pentru pierzarea şi distrugerea
acelora ce le-au făcut rău şi o
mulţime de învăţături greşite, că, în
loc să le facă Dumnezeu dreptate şi
să le asculte rugăciunile, se încarcă
de păcate şi vin relele mai mult
asupra lor.
52 PREDICI
65
Mare greşeală fac şi cele ce învaţă
aşa şi cei ce ascultă de ele, fiindcă
rugăciunile acestora se fac spre
păcat. Pentru ca Dumnezeu să ne
asculte rugăciunile noastre, trebuie
ca şi noi să îndeplinim unele
condiţii, şi iată care:
Prima - rugăciunea să izvorască din
credinţă neclintită.
A doua - să fie făcută cu inimă
smerită, nu cu mândrie ca fariseul.
A treia - să nu cerem lucruri
nedrepte sau vătămătoare altora.
A patra - rugăciunea să fie
stăruitoare, ca a femeii din
parabola
judecătorului nedrept.
A cincea - rugăciunile şi darurile nu
le sunt primite acelora care poartă
supărare, duşmănie pe cineva şi nu-
l pot ierta.
A şasea - să se ştie că rugăciunile
nu le sunt primite celor necununaţi
la biserică, cu binecuvântarea
religioasă de către preot, fie chiar şi
acasă, dar cununia religioasă, nu
cea de la sfat. Cei ce nu au cununie îndrăzneală să se roage la icoanele
religioasă trăiesc în desfrânare şi din faţa Sfântului Altar, în faţa
păcatul acesta este egal cu sfintelor uşi împărăteşti, fiindcă se
idolatria. Acestora nu le sunt fac o mare sminteală bărbaţilor.
primite faptele ce le fac, până nu se
cunună religios: nici postul, nici A noua - rugăciunile nu le sunt
rugăciunea, nici ajunarea, nici primite femeilor care şi-au spurcat
lumânarea sau coliva, nimic nu le bărbaţii, punându-le în mâncare sau
este primit. Sunt femei care băutură fel de fel de spurcăciuni, de
ajunează vineri după vineri, de li se la vrăjitoare şi descântătoare: apă,
usucă gura de post, şi nu vor să se lături de la mort, piedici de la morţi,
cunune; să caute să se cunune cât ouă descântate, ţărână din locuri
mai curând, căci nu le este primită părăsite, din răspântii, din
osteneala. încăierarea câinilor şi multe alte
spurcăciuni, pe care aceşti oameni
A şaptea - nu sunt primite mâncându-le, şi-au spurcat vasul
rugăciunile părinţilor pentru copiii trupului şi sufletului, s-au depărtat
care au murit în vreuna din religiile de Duhul Sfânt.
rătăcite şi nici copiii nu pot face
ceva pentru părinţii care au murit Acea femeie care a făcut aceste
rătăciţi la vreuna dintre secte, lucruri, nici să nu creadă că mai
lepădându-se de Biserică, de preot, poate trăi în casă cu un asemenea
de Sfintele Taine, de sfintele icoane.
om spurcat. Să nu gândească că
mai are vreo iertare fără spovedanie
A opta - nu sunt primite rugăciunile sinceră şi mai ales fără un canon
femeilor care se roagă cu capul mare şi serios, pe care să-l facă cu
descoperit, vopsite, fardate, cu lacrimi toată viaţa, căci dacă o
fustele scurte, cu pantaloni, apucă moartea aşa, cu păcatele
parfumate, înzorzonate; acestea se acestea grele, o
roagă cu mândrie şi sunt o scârbă
înaintea lui Dumnezeu. De PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
asemenea nu sunt primite 53
rugăciunile acelor femei care vin cu
66
aşteaptă plângerea şi scrâşnirea părăsire; sufletul, care e cel mai
dinţilor în întunericul cel mai scump, este ca un om neputincios,
dinafară, cum a spus Domnul bolnav şi paralitic, ca sluga
Hristos în Sfânta Evanghelie de sutaşului care zăcea spre moarte.
astăzi. Aceea nu se mai poate numi Sufletul este înfometat şi însetat
creştină, nici păgână nu se mai pentru că el caută altceva, o hrană
numeşte, nici animal, căci ele nu fac şi o băutură sfântă care este
aşa ceva. Cuvântul lui Dumnezeu şi dacă nu
găseşte această hrană, se
Ce înşelăciune grozavă este în îmbolnăveşte, suferă şi moare.
lumea aceasta, fraţi creştini! Cum Totuşi această hrană mântuitoare
se mai străduieşte omul din toate există; ea se găseşte în Sfânta
puterile să strângă, să aibă mult, să- Biserică, dar oamenii sunt aşa de
şi împodobească trupul cu fel de fel întunecaţi, aşa de rătăciţi şi cu
de îmbrăcăminte scumpă şi mintea împărţită, că parcă nu aud,
modernă, să se distreze prin chefuri nu văd, nu simt să vină în locaşul
şi păcate, căci mulţi şi-au vândut Domnului să se hrănească, să
sufletul diavolului, numai să poată prindă viaţă şi putere mântuitoare.
câştiga aceste lucruri trecătoare.
Aşa a fost o tânără care s-a vândut Îmi aduc aminte de o istorioară, de
demonului, căci a cumpărat un unde putem trage o frumoasă
vrăjmaş, un duh rău, s-o facă învăţătură. Se spune că doi călători,
bogată, să se mărite cu cine vrea, rătăcind printr-o pustietate, au
să facă ce vrea în lumea aceasta. ajuns în primejdia de a muri de
Acum nu mai poate scăpa de el şi foame şi sete. Deodată în zare se
nu numai de el, ci de o droaie de iveşte un pom înalt, cu umbră
duhuri necurate; întreabă plângând deasă. Când au ajuns lângă el, bieţii
ce să facă, fiindcă sunt luni de zile călători cu bucurie observară că au
de când nu mai poate dormi. găsit o traistă de la alţi călători. Plini
de bucurie, crezând că vor găsi
Iată cum se lasă lumea înşelată de ceva de mâncare în ea, au desfăcut
duhurile necurate pentru lucruri în grabă traista, dar vai!... În ea nu
trecătoare! Sufletul este lăsat în găsiră decât aur, iar aurul acela nu
67
putea să le ajute, să le astâmpere nostru şi sfinţi trebuie să fim şi noi;
foamea şi setea şi au murit de să nu zicem ca necredincioşii: ,,dar
foame lângă traista cu aur. Puţin ce te duci aşa des la biserică, că
mai departe se găsea un izvor cu doar nu o să te faci sfânt?!” Sfinţi
apă limpede, dar ei neştiind şi fiind trebuie să ne facem, căci acolo la
fără putere au murit acolo. Dumnezeu este sfinţenie; este
curată grădina raiului şi sfântă şi
Aşa se întâmplă şi cu noi în pustiul dacă vrem să locuim şi noi cu
acestei lumi. Lumea aceasta nu are sfinţii, sfinţi trebuie să ne facem.
nici o hrană pentru suflet, e un Cine vrea să locuiască cu demonii
pustiu fără apă, fără pâine în iad, să trăiască în păcate, să se
sufletească. Vai, câte suflete mor de întineze mereu, că la ei vor ajunge.
foame şi de sete lângă bogăţiile şi
averile lumii acesteia trecătoare! Ei Să trăim în sfinţenie, fraţi creştini, şi
nu cunosc izvorul acesta limpede în viaţă curată! Să ne lepădăm de
care este Sfânta Biserică. Ei nu au toate păcatele care ne spurcă
credinţă şi nu vin să se adape şi să sufletul şi trupul! Astăzi este ziua
se hrănească în Casa lui Dumnezeu, când trebuie să ne hotărâm, până
mor de foame lângă traista cu bani. când nu e prea târziu, căci dacă ne
Bani destui, dar sufletul e pustiu, e va apuca moartea în păcate grele,
flămând, sufletul este în pierzarea ne va trimite şi pe noi în plângerea
morţii şi dacă nu se întorc la şi scrâşnirea dinţilor, şi acolo în
Dumnezeu, vor pieri în blestem zadar vom striga să ne miluiască
dumnezeiesc. Dumnezeu.

Să ne silim cu toţii să reparăm Atunci îi vor blestema părinţii pe

trecutul nostru, să avem o credinţă copii căci şi-au pierdut sufletul
vie în pentru ei alergând să le
agonisească fericirea pe pământ.
54 PREDICI Atunci vor blestema copiii pe părinţi
şi vor scrâşni cu dinţii asupra lor
Dumnezeul cerului şi al pământului, zicându-le: ,,Blestemaţi să fiţi voi,
că Sfânt este Domnul Dumnezeul părinţilor, că nu ne-aţi arătat calea
68
cea dreaptă a credinţei şi ne-aţi
lăsat să ne tăvălim în noroiul
plăcerilor păcătoase; nu ne-aţi oprit
de la păcate şi nu ne-aţi învăţat
credinţa, să mergem şi noi la
biserică, să ne spovedim; nu ne-aţi
sfătuit şi pe noi să ne cununăm, nu
ne-aţi spus cât de greu este păcatul
avorturilor şi să nu mai facem, iar
acum ne chinuim aici în veci!”.
Atunci vor scrâşni cu dinţii soţiile
împotriva soţilor şi vor zice:
,,Blestemaţi să fiţi voi, că ne-aţi pus
la cale să ne omorâm copilaşii în
pântece şi ne-aţi împiedicat să
mergem la biserică! Nu ne-aţi dat
voie să postim, să ne spovedim, să
ne îndreptăm; Ne-aţi pus fel de fel
de piedici să nu ne întoarcem la
Dumnezeu!”.
Aşa se vor chinui, vor plânge şi se
vor tângui în întunericul cel
groaznic împreună cu diavolii şi cu
toţi cei înşelaţi de ei, pe vecii
vecilor. Să scuturăm somnul şi
solzii cei negri de pe ochi şi să ne
întoarcem la Dumnezeu, cât mai e
timp, căci atunci nimeni nu ne va
mai scăpa, dacă nu vrem acum să
strigăm la Dumnezeu, cu pocăinţă şi
cu smerenie, ca să luăm iertare!
69
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul Cel adevărat, Fiul lui
Dumnezeu Cel viu, Cel ce ai venit în
lume să vindeci toată boala şi
neputinţa, zi-le Tu un cuvânt
dumnezeiesc acestor suflete ce s-
au adunat aici în Sfântă Casa Ta; fă,
Dumnezeul cerului, să se
tămăduiască toţi de bolile cele
sufleteşti şi trupeşti!
Deschide ochii sufletului tuturor
celor ce Te caută pe Tine şi care au
venit aici şi ajută-ne la toţi ca în ziua
cea de apoi să ne odihnim şi noi în
sfântă Împărăţia Ta, cu toţi aleşii Tăi
cei din veac! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
55
PREDICĂ LA DUMINICA A V-A
DUPĂ RUSALII
Vindecarea demonizaţilor din
Gadara
,,Şi iată că toată cetatea a ieşit în
întâmpinarea lui Iisus, şi cum L-au
văzut, L-au rugat să plece din
ţinutul lor.”
(Matei 8, 34)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Sfânta Evanghelie de astăzi ne
istoriseşte o mare minune, pe care a
făcut-o Domnul Hristos în ţinutul
Gherghesenilor. Acolo a vindecat
doi îndrăciţi foarte furioşi, că nimeni
nu îndrăznea să treacă pe
drumul acela de frica lor. În această
latură a Gherghesenilor locuiau şi
evrei şi păgâni, mai ales în oraşul
Gadara, care era destul de mare.
Locuitorii acestui ţinut erau cuprinşi
de mare frică din cauza acestor
îndrăciţi care locuiau în morminte şi
în care sălăşluia o legiune de draci,
ceea ce însemna după
numărătoarea romanilor vreo 6.000
de demoni, aşa că aceşti doi oameni
erau culcuşul atâtor mii de demoni.
Unul dintre ei nu purta nici veşminte
pe el şi nimeni nu putea să-l ţină
legat, căci sfărâma cătuşele şi
lanţurile. Duhurile necurate îl mânau năşteau cu
prin pustie, rătăcind ziua şi noaptea
prin munţi şi prin morminte,
scoţând ţipete îngrozitoare şi
lovindu-se de pietre. Acesta era mai
cunoscut localnicilor, pentru crizele
îngrozitoare şi pentru nebunia lui şi
pentru vechimea suferinţelor lui,
căci numai în el locuia o întreagă
legiune de 6000 de diavoli.
Şi în vremea Mântuitorului mulţi
nenorociţi erau stăpâniţi de diavol,
mai ales în ţinutul acesta, unde erau
şi păgâni care se închinau la idoli,
nu lui Dumnezeu, dar nici unul nu
era aşa de chinuit ca îndrăcitul din
Gherghesa. De aceea, şi Mântuitorul
l-a ales pe el ca să-l tămăduiască
întâi, fiindcă acesta era cel mai
înfricoşător, deşi evanghelistul
Matei vorbeşte de doi îndrăciţi.
Duhurile necurate îi dădeau o
putere supraomenească, de aceea
Mântuitorul Iisus l-a trimis, după ce
l-a tămăduit, să facă cunoscută
vindecarea lui acestor oameni din
ţinutul Gherghesa, care erau
stăpâniţi de o mulţime de păcate
grele.
Păgânismul de atunci arunca la
câini şi în canale pe copiii care se
70
56 PREDICI Lăcomia la băutură îl face pe om
beţiv şi cade în boală porcească, se
vreo defecţiune trupească. Pe sclavi tăvăleşte prin şanţuri, în noroi,
îi înecau, să îngraşe peştii cu ei, pe căzând în rândul animalelor. Bine
bătrâni îi lăsau fără ajutor şi fără zice un înţelept creştin că mai mulţi
milă îi duceau departe de lume, să sunt cei ce se îneacă în pahar decât
moară de foame şi de sete, să fie în mare. La fel şi cu mâncarea: să
mâncaţi de animalele sălbatice. mânc ăm cât trebuie, cumpătat, ce-i
trebuie corpului şi când trebuie.
Mai pe placul demonilor era faptul Dacă ne lăcomim şi mâncăm peste
că aceşti oameni trăiau o viaţă măsură, mâncăm carne şi alte
porcească, se tăvăleau în patimi, bunătăţi în posturi şi în zilele oprite,
cum se tăvălesc porcii în noroi, cădem în păcatul de moarte al
lenevind şi lăcomindu-se peste lăcomiei.
măsură la mâncăruri şi băuturi, căci
de aceea creşteau turme de porci ca Aşa de mult s-au îndepărtat creştinii
să se sature chefuind cu băuturi, noştri de la adevăr, încât
fripturi peste măsură, iar din aceste majoritatea oamenilor au un fel de
două păcate mari, le făceau şi pe crez al lor, spunând că nu ar putea
celelalte păcate de moarte şi mai trăi fără carne, vodcă şi tutun. În
ales păcatul desfrânării. zilele noastre mulţi oameni au
servicii mai uşoare, mulţi lucrează
Cei care v-aţi uitat în cartea în fabrici, în birouri, în spitale şi
,,Oglinda inimii omului”, aţi văzut policlinici, având o muncă mai mult
că, printre celelalte animale, este şi intelectuală decât fizică. De aceea
porcul în inima omului, cu diavolul corpul devine mai lenevos, mai
călare pe el. Porcul este simbolul a greoi în mişcările lui şi se cere,
trei păcate de moarte: beţia, lăcomia deci, o mâncare mai uşoară ca să-i
şi lenea. Beţia este tot un fel de fie bine. Dar cum se face că tocmai
lăcomie la băutură. Dumnezeu nu aceştia se lăcomesc mai mult,
zice ca omul să nu bea, să nu dispreţuiesc posturile şi nu au o
mănânce, dar una este a bea şi alta viaţă cumpătată, fiind stăpâniţi de
este a te lăcomi şi a te îmbăta.
71
toate la un loc: lăcomia, beţia şi alunge, bietul om e pierdut, căci îl
lenea, adăugând apoi şi distracţiile. aruncă, nu în mare, ci în suferinţe
fără de sfârşit, iar la urmă îi duc
Iată materialul cel mai bun pentru sufletul în văpaia focului de veci. Să
focul desfrânărilor, căci ce este vedem acum care sunt urmările
benzina pentru foc, aşa sunt păcatului desfrânării.
acestea pentru trup: ţuica, lăcomia
de mâncare multă - mai ales carne, Sfântul Apostol Pavel spune că cine
lenevirea şi distracţiile păcătoase desfrânează păcătuieşte împotriva
cu jocuri şi cântece lumeşti, pofta sufletului şi a trupului său. Mare
ochilor prin ce se poate vedea în adevăr cuprind aceste cuvinte.
filme, televizoare, reviste, la teatre Desfrânatul este duşmanul
şi chiar pe stradă, căci sunt femei propriului său trup. Tâlharul fură
care depăşesc buna cuviinţă şi lucruri străine, mincinosul înşală pe
umblă mai mult goale decât altul, dar cel ce desfrânează se fură
îmbrăcate. Toate acestea aţâţă pe sine însuşi, fiindcă îşi ruinează
poftele, irită nervii, înfierbântă puterile cele de mare preţ ale
sângele, aprind întreg trupul, cum trupului său.
se aprinde benzina de la foc.
Cei care se lasă târâţi de plăcerile
Dacă cineva vrea să fugă de patima desfrânării vor plăti clipele de
desfrânării, să se depărteze de toate plăcere cu un îndelung chin de
acestea, căci grozave sunt urmările durere trupească şi sufletească,
desfrânării. Când păcatul acesta căci pe unde trece păcatul acesta,
ajunge stăpân pe fiinţa omenească, omul se ofileşte, feţele se
îl chinuie pe om fără cruţare ca şi schimonosesc, şira spinării se
diavolii pe îndrăciţii din Evanghelia îndoaie, voioşia dispare, intră
de astăzi şi dacă nu intervine tuberculoza, bolile lumeşti, bolile de
puterea dumnezeiască să-i nervi, bolile de sânge, cancerul şi o
mulţime de boli nevindecabile,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET cărora nu li s-a găsit încă leacul. O,
57 dacă ar striga aceste boli din atâtea
trupuri unde se ascund să spună
72
câţi tineri şi tinere n-au stricat ele, îngerilor pământeşti - a oamenilor -
câte vieţi în floare n-au doborât la o cădere fără putinţă de sculare.
pământ! O, dacă ar vorbi Vrem să spunem că toţi cei care se
mormintele, câte ne-ar spune coboară şi se tăvălesc în noroiul
despre atâtea nenorociri în adâncul desfrânării, nu se mai pot ridica
cărora s-au rostogolit atâţia prea de duhovniceşte. Ei nu se mai pot
timpuriu! ridica, fiindcă pierd aripile credinţei.
Câtă vreme omul este curat şi
Sfântul Grigorie ne spune că dintre neîntinat, el găseşte credinţa bună,
toate păcatele, desfrânarea este frumoasă, vrednică de urmat.
pricina cea mai de căpetenie a
osândirii sufletelor în focurile Cel ce este stăpânit de acest diavol
chinurilor de veci. Să vedem mai de al cărnii, al desfrâului e un om
aproape cum se explică acest lucru. pierdut. Dacă boala este veche şi
vrea uneori să se întoarc ă la
Un poet irlandez, într-o fabulă a lui, Dumnezeu, să iasă din mocirlă, să
numită Căderea îngerilor, ne se îndrepte, să se pocăiască, e de
povesteşte că o parte dintre îngeri, ajuns o ispită şi diavolul iarăşi îl
sătui de fericirea paradisului, s-a trânteşte la pământ, şi astfel bietul
coborât pe pământ ca să se om ajunge cu paşi siguri, din rău în
însoţească cu fiicele oamenilor. mai rău. Într-adevăr foarte rar
Curând îşi dădură seama de vedem cazuri, când unii se întorc cu
căderea lor. Poetul ni-i înfăţişează adevărat de la acest păcat. De cele
cu feţele schimonosite, cu sufletul mai multe ori, însă, cum se iveşte
sfâşiat de cele mai crude remuşcări. un prilej a şi căzut în păcat. Câte
Zadarnic au încercat îngerii să se
înalţe înapoi la cer, căci nu mai 58 PREDICI
puteau, fiindcă aripile lor se
tociseră şi nu mai aveau cu ce să femei singure, despărţite, cu câte
zboare. un copil, doi nu au şi câte un
prieten - zic ele - cu care trăiesc în
Desigur, aceasta este o fabulă, dar desfrânare şi fac avorturi,
prea adevărată este căderea distrugându-şi trupurile, pierzând
73
atâta sânge de ajung albe ca varul, De aceea zice prorocul Solomon că:
anemiindu-se şi împleticindu-se fără ,,vinul şi femeile iau minţile omului.”
nici o putere. Se înfricoşează pentru Iar Sfântul Apostol Pavel spune clar
un timp, se spovedesc, dar nu trece că: ,,desfrânaţii nu vor intra în
mult şi iarăşi fac la fel, căci păcatul Împărăţia cerului!” De aceea vedem
acesta este ca otrava aceea care se oameni intelectuali, cu facultăţi, cu
pune la muşte, pe care scrie: stare bună, cum ajung de râsul
,,atrage şi omoară”. lumii, pentru desfrânare. Îşi risipesc
agoniseala cu divorţul şi-şi ruinează
Acest păcat este o primejdie mare şi sănătatea pentru acest păcat urât şi
pentru suflet, pentru că stă în murdar. Pentru nici un păcat nu se
legătură cu celelalte păcate de face omul aşa de râs, ca de acesta,
moarte; este chiar un izvor al atât de iubit de diavolul, iar de
tuturor păcatelor şi iată de ce: Dumnezeu şi de toţi sfinţii urât şi
pentru desfrâu criminalii varsă blestemat, pentru că a spurcat
sânge omenesc, pentru pofta templul Duhului Sfânt, căci trupul
desfrânării femeia omoară pruncii în omului este biserică a Sfântului
pântece, pentru desfrânare se rupe Duh.
inelul cununiei şi rămân copiii pe
drumuri, pentru acest păcat se Da, fraţi creştini, am fost făcuţi după
trădează prieteniile şi se calcă chipul lui Dumnezeu, am fost
jurămintele sfinte în picioare. Cel ce răscumpăraţi cu preţul cel scump al
cade în păcatul acesta ajunge într-o Sângelui Fiului Său, iar prin Sfântul
stare de nebunie şi nu mai ştie ce Botez am devenit temple ale
face; nu-i mai e dragă soţia lui cu Duhului Sfânt. Cum să pierdem
care este cununat şi are copii, nu această lumină şi demnitate?! Cum
mai ascultă sfaturile părinţilor şi ale să-l lăsăm pe diavol să ne târască în
nimănui, nu-i mai e milă de copiii noroi?! De ce să facem din trupul
lui, de toată truda şi de viaţa lui, ci nostru locaş al duhurilor necurate,
merge ca un orb în prăpastie, ca o prăvălia dracilor, templu al idolilor
vită la abator. şi cocină a porcilor?!

74
Aţi auzit din Sfânta Evanghelie de trecătoare. Este un Dumnezeu care
astăzi că nici porcii nu i-au suferit mă vede. ,,Cum să iau eu bărbatul
pe draci, când au intrat în ei şi au alteia, cum să las copilaşii fără tată,
preferat mai bine să se arunce în cum să sparg eu o casă, să risipesc
mare şi să se înece, decât să o familie?!” - aşa trebuie să zică
încălzească în corpul lor aceste femeia creştină. Tineretul să-şi
duhuri necurate, şi aşa s-au înecat aducă aminte de ochiul lui
vreo 2.000 de porci. Dumnezeu Care vede toate şi să nu
îndrăznească să trăiască fără
Creştinilor, gândiţi-vă la suflet, cununie religioasă la biserică, căci
aduceţi-vă aminte de moarte, numai aceasta este valabilă înaintea
aduceţi-vă aminte de judecata lui lui Dumnezeu. Cei ce trăiesc
Dumnezeu! Oricât ar fi de mare necununaţi, trăiesc în desfrânare.
ispita, nu vă lăsaţi învinşi şi mai
ales fugiţi de ispită, ca Iosif din faţa
Opriţi-vă, că mare rău vă aşteaptă în
femeii lui Putifar! Alungaţi, lumea aceasta, iar dincolo, focul cel
îndepărtaţi toate pricinile de nestins! Va fi vai de voi şi de copiii
sminteală, căci altfel nu veţi putea voştri pe care îi zămisliţi în
birui acest balaur periculos! desfrânare! Spovediţi-vă şi hotărâţi-
vă să urmaţi calea cea bună şi să
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET reparaţi ce se mai poate din trecutul
59 vostru trist şi întunecat! Privegheaţi
şi vă rugaţi ca să nu cădeţi în ispită
Să ziceţi hotărât: ,,Nu vreau să-mi şi ziceţi: ,,Tatăl nostru, nu ne lăsa
mai spurc trupul, nu vreau să mai pe noi să cădem în ispită, izbăveşte-
cobor în rândul porcilor; sunt ne de cel rău şi viclean, nu ne
creştin şi nu vreau să-L mai supăr lepăda de la faţa Ta, Doamne!”
pe Dumnezeu; înapoia mea, satano, Tineri şi bătrâni, fugiţi de păcatul
cu poftele tale, cu porcii tăi, cu desfrânării, că prea mult s-a
plăcerile tale de o clipă!” răspândit acest grozav păcat, ca o
molimă foarte periculoasă!
Nu vreau să cumpăr focul iadului, al
osândei de veci, pentru o poftă
75
Aduceţi-vă aminte cei care aţi căzut
în acest păcat; ce v-a folosit şi cu ce
v-aţi ales, cât a ţinut plăcerea şi cu
ce v-a săturat?! Deschideţi ochii
conştiinţei şi vedeţi că nimic altceva
nu aţi câştigat decât o mustrare de
cuget, o iscălitură în catastiful
dracilor cu cel mai greu păcat,
mânia lui Dumnezeu şi aprinderea
focului de veci care vă aşteaptă
dacă nu vă întoarceţi şi nu vă
îndreptaţi! Ca să vă îndreptaţi,
ascultaţi cu luare aminte o
istorioară, din care veţi înţelege ce
să faceţi, ca să scăpaţi de această
patimă otrăvitoare.
Se spune, într-o carte veche, că un
om şi-a cumpărat o casă de la un
oarecare cu numele Pepelea. Acest
Pepelea i-a pus o condiţie
cumpărătorului: să-i dea voie să
aibă şi el un cui bătut în casă. ,,Că,
de - zicea el - casa mea e de la
părinţi şi ca amintire vreau să mai
am şi eu acolo măcar un cui!”.
,,Bine - zise cumpărătorul - un cui,
cu ce mă poate păgubi?”, şi făcură
actele, încheind contractul, iar omul
stătea liniştit. După o bucată de
vreme, însă, apăru Pepelea să-şi
mai vadă cuiul, zicând că i s-a făcut
dor de tatăl său.
76
Altădată, veni Pepelea să vadă cuiul
că i s-a făcut dor de maică-sa,
altădată de bunicu-său şi aşa
începu să-i bată şi noaptea în uşă
să-i deschidă, spunând că l-a
apucat dorul ba de maică-sa, ba de
taică-su…
- Păi bine, măi Pepelea, tot
noaptea te apucă dorul, să-mi
tulburi somnul?!
- Ce te priveşte pe dumneata?
răspunse Pepelea. Cuiul este al meu
şi fac ce vreau cu el. Uite, am venit
să-mi pun pălăria în el şi am să mai
vin!... şi de atunci
60 PREDICI
Pepelea venea şi de câte trei ori pe
noapte să-şi pună pălăria în cui.
Pe bietul cumpărător îl apucase
groaza. Pepelea îi tulbura somnul în
toate nopţile. Într-o noapte veni şi
agăţă în cuiul lui o traistă plină cu
murdării; casa se umplu de miros
greu, încât bietul cumpărător fu silit
să iasă afară. Cuiul lui Pepelea i-a
pricinuit omului atâta necaz, încât,
până la urmă, şi-a părăsit de bună
voie casa cumpărată şi, nu după - păcatul onaniei, malahiei. Acest
mult timp, a murit de această păcat este răspândit foarte mult; să
supărare. Astfel, pentru un cui, aveţi grijă de copii! L-am întrebat
omul şi-a pierdut liniştea, casa şi dacă-i plac filmele de amor, l-am
viaţa, iar Pepelea a rămas stăpân întrebat ce-i place mai mult la
mai departe în ea. De atunci a rămas televizor şi mi-a spus băiatul că-i
vorba: ,,Să te fereşti de cui străin înplac jocurile de balet, jocurile
casa ta!”. olimpice feminine, patinajul pe
gheaţă al fetelor. Din vorbire am
Aşa este şi păcatul, precum cuiul lui înţeles că păcatul prinsese rădăcini
Pepelea; îi laşi numai un pic de loc adânci în el. L-am întrebat dacă
în casa sufletului tău şi pe urmă îţi acasă are reviste cu femei goale.
răpeşte casa sufletului şi mântuirea.
Pepelea e diavolul; te sfătuieşte să-i - Da, zise el, am dar le ţin
laşi şi lui un cui mic, să aibă şi el ascunse de părinţi.
unde să-şi pună pălăria şi traista cu
murdării. Când te-ai întors la - Vrei să te îndrepţi şi să te
Dumnezeu, Pepelea, diavolul, vindeci sufleteşte şi trupeşte?
pândeşte să-ţi mai laşi o mică
patimă, să-ţi mai laşi un mic păcat, - Da! - mi-a răspuns
care ţi-a fost mai drag. Şi dacă nu plângând, căci era într-o stare de
bagi de seamă şi primeşti cuiul lui plâns, anemiat, galben, cu ochii
Pepelea, ţi-ai pierdut casa, ţi-ai duşi în fundul capului, vânăt pe la
pierdut mântuirea, ai pierdut tot, ochi, slab şi fără pic de putere.
pentru că satana se foloseşte de Bietul copil!
acest cui, zi şi noapte, ca şi
Pepelea. I-am spus să se spovedească şi să
pună pe foc revistele şi toate pozele
Aşa veni la mine un băieţaş de vreo care îl aţâţau la păcat şi să se
15 ani şi cu lacrimi în ochi, mă ruga ferească de toate celelalte rele. Mi-a
să-i spun ce să facă să scape de un promis şi aşa a făcut. După vreo
păcat urât şi murdar, care pusese două luni, vine băiatul foarte vesel
stăpânire pe trupul şi pe sufletul lui şi mai îndreptat la faţă. Mi-a părut
77
foarte bine. Dar n-a trecut mult timp Părinţilor, aveţi grijă de copii!
şi iarăşi a venit plângând, Ajutaţi-i să-L cunoască pe
spunându-mi că s-a împrietenit cu Dumnezeu; luaţi-le otrava din mâini,
nişte băieţi şi aceia i-au dat o luaţi-le arma cu care se distrug
revistă străină şi au mai văzut şi la singuri, că veţi da seama pentru ei!
televizor un film de dragoste şi, din Noi avem datoria să vă spunem, să
acestea, iarăşi a căzut în acelaşi arătăm şi să scoatem rădăcina
păcat urât, murdar. păcatului, căci altfel iarăşi
încolţeşte şi creşte, şi omul
Iată, deci, cum Pepelea - diavolul - a niciodată nu se va vedea curat.
bătut cui în inima lui şi iarăşi l-a Până nu scoateţi din suflet, din casă
agăţat, aşa că zadarnice au fost spurcăciunile, lucrurile diavolului,
sfaturile mele, zadarnică a fost care-l duc pe om, pe copil la păcat,
spovedania lui, căci dacă nu veţi reuşi să-l îndreptaţi.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Să fim atenţi că în Evanghelia de

61
n-a renunţat la lucrurile satanei, nu
s-a putut îndrepta. De aceea se
spune în lepădările de la botez:
- Te lepezi de satana şi de
toate lucrurile lui?, şi se răspunde:
- Mă lepăd!
Acestea sunt lucrurile satanei.
Băiatul de care am vorbit nu s-a
îndreptat şi nu se va îndrepta
niciodată, până ce nu va lepăda
lucrurile satanei.
astăzi întâlnim două rugăciuni
adresate Domnului Hristos: una
făcută de draci şi una făcută de
oameni.
Cei 6.000 de draci Îl rugau pe
Domnul Hristos, să nu-i chinuiască
înainte de vreme, ceea ce înseamnă
că ei ştiu că vor fi chinuiţi, şi tare le
este frică demonilor de chinuri. Cu
cât mai mult trebuie să ne
înfricoşăm noi de muncile iadului!
Dacă diavolii se înspăimântă şi se
cutremură de chinurile care sunt
acolo, cu cât mai mult trebuie să ne
înspăimântăm noi?! Dacă nu ne

78
îndreptăm şi nu ne întoarcem la
Dumnezeu, e vai de noi!
Oamenii din Gherghesa Îl rugau pe
Domnul să plece de la ei.
Acum, Domnul aşteaptă să vadă ce
răspundem noi; am înţeles noi ce
vrea să spună minunea din Sfânta
Evanghelie de astăzi?! Pornim noi
să îndeplinim ce ne spune El sau ne
împotrivim şi-L izgonim, că ne-a
bătut porcii păcatelor?! Păcatele
trebuie lovite din plin, trebuie
scoase şi aruncate, că mai e puţin şi
cine nu le-a aruncat se va duce cu
ele într-o mare de flăcări, de unde
nu-l va mai scăpa nimeni. Vine
noapte mare şi grea şi nu se va mai
putea face nimic pentru suflet şi le
vom lăsa pe toate câte le-am strâns
şi ne vom duce la judecata cea de
veci, ori la bine şi fericire, ori la iad,
la osândire. Să-L rugăm pe Domnul
Hristos aşa:
Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul duhurilor şi Stăpânul
lumii, alungă Tu, Doamne, duhurile
necurate şi porcii lenevirii, ai
lăcomiei şi ai beţiei, porcii
desfrânării şi toate fiarele
înveninate şi urâte de la zidirea Ta,
79
ca să fim curaţi ca o biserică sfântă
şi să-Ţi aducem jertfele laudelor
noastre, curate, în altarul sufletului
nostru, în vecii vecilor! Amin!
62 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A V-A
DUPĂ RUSALII
(a doua)
Vindecarea demonizaţilor din
Gadara
,,Dracii rugau pe Iisus şi ziceau:
- Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne
voie să ne ducem în turma aceea de
porci!”
(Luca 17, 17)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Grozave trebuie să fie muncile
iadului, dacă şi demonii se tem şi se
înfioară. Cumplite trebuie să fie
chinurile acelora în care se
încuibează demonii. Iată aceşti doi
nenorociţi, doi îndrăciţi în care În primul rând vedem că şi ei L-au
cunoscut că este Fiul lui Dumnezeu
locuiau o mulţime de demoni, nu-şi Cel Preaînalt. Ei L-au cunoscut, dar
mai găseau locul nicăieri, căci erau lumea nu L-a cunoscut, şi nici chiar
fugăriţi de spurcaţii aceia şi locuiau ucenicii Lui nu L-au cunoscut de la
în morminte şi prin munţi; dar erau început că este Fiul lui Dumnezeu.
aşa de fioroşi că nimeni nu Vedem chiar din minunea care se
îndrăznea să mai treacă prin locurile petrecuse atunci cu puţin mai
acelea. înainte, căci ucenicii erau în corabie
şi s-a pornit un vânt puternic ce
Sfânta Evanghelie de astăzi ne-a ameninţa corabia să se scufunde;
arătat o parte din cutremurătoarea Iisus s-a ridicat, a certat vântul şi
viaţă a acestor doi îndrăciţi. Aceste marea s-a liniştit. Văzând aceasta,
suflete nenorocite nu mai locuiau în ucenicii Lui au zis între ei: ,,Cine
case, ci în morminte. Din morminte este Acesta de care ascultă şi
au ieşit şi L-au întâmpinat pe Iisus. vântul şi marea?” Deci ei nu L-au
Nimeni nu putea să-i ţină legaţi, nici
chiar cu lanţuri; de multe ori PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
fuseseră legaţi cu picioarele în 63
obezi şi cu cătuşe la mâini, dar au
rupt şi cătuşele, au sfărâmat obezile cunoscut de la început că este Fiul
şi nimeni nu-i putea domoli, şi nici lui Dumnezeu; de farisei şi cărturari
nu se încumeta să treacă cineva nici nu mai vorbim, căci aceştia L-
prin locul acela. Demonii, când au au dispreţuit de la început, şi până
simţit că se apropie Fiul lui la urmă ştim ce au fost în stare să-I
Dumnezeu, au început să strige: facă, cum L-au batjocorit şi
,,Ce legătură este între noi şi Tine, răstignit, omorându-L pe Cruce. A
Iisuse Fiul lui Dumnezeu; ai venit trebuit să-L propovăduiască chiar
aici să ne chinuieşti înainte de demonii iadului şi să-L descopere
vreme?” Ce descoperim din aceste tuturor ca Fiu al lui Dumnezeu.
cuvinte ale demonilor, care vorbeau
prin gura îndrăciţilor?!
80
În al doilea rând, observăm că Din rugăciunea pe care o adresează
demonii aceştia au făcut şi ei demonii Mântuitorului vedem cu ce
rugăciune către Fiul lui Dumnezeu, obrăznicie se roagă, căci zic: ,,Ce
rugându-L să nu-i chinuiască. În al legătură este între noi şi Tine, ai
treilea rând, descoperim că şi dracii, venit aici să ne chinuieşti mai
care sunt duhuri necurate, se tem înainte de vreme?” Aşa cum se
de chinuri, de suferinţe; ceea ce ne roagă mulţi oameni, care se pretind
dă să înţelegem clar că şi sufletele creştini, se roagă cu mândrie şi
noastre vor simţi din plin toate obrăznicie, cerând de la Dumnezeu
suferinţele din iad, dacă nu ne lucruri nefolositoare. Unii chiar au
îndreptăm. Nu cum spun unii, în ajuns să-L insulte pe Dumnezeu,
glumă, că ai murit, eşti mort şi că nu zicând: ,,Dacă ar fi Dumnezeu m-ar
există suflet, nu există diavol, şi că auzi şi pe mine şi mi-ar împlini
după moarte nu mai simţi nimic. rugăciunile mele!”; alţii zic: ,,Dacă
există Dumnezeu de ce mă lasă să
Iată deci că duhurile necurate, în sufăr, de ce nu mă aude când Îl rog,
lumea aceasta îi asupresc pe să-mi dea şi mie ceea ce vreau?”, şi
oameni, îi învaţă la rele, chinuindu-i multe alte hule şi insulte pline de
în diferite feluri. Demonilor le face mândrie şi îngâmfare rostesc la
mare plăcere să-i vadă pe oameni adresa lui Dumnezeu.
căzuţi în cele mai mari necazuri de
pe pământ, să-i vadă umblând goi şi Cu puţin timp în urmă, au venit
fără sprijinul dumnezeiesc, să se două tinere care mi-au spus că au
târască precum şarpele pe pământ, colindat pe la toate bisericile cu
dar lor însă le este frică de suferinţă pomelnice, să se căsătorească, şi
şi de chinurile iadului, pe care le vor Dumnezeu nu vrea să le audă, să le
moşteni după ziua judecăţii. Şi mai dea şi lor o soartă. Erau revoltate că
au frică demonii şi de copiii lui au cheltuit bani şi nu le-a venit
Dumnezeu, de sfinţi, căci şi ei au soarta. Dacă am început să le iau la
primit putere de la Domnul, ca să îi întrebări despre păcate, care sunt
scoată, alungându-i din oameni. pricina a tot răul în lume, şi care fac
un zid gros de despărţire între noi şi
Dumnezeu, încât Dumnezeu nu vrea
81
să ne asculte din cauza acestor
păcate, foarte greu au ascultat, dar
am descoperit destule păcate grele
la aceste tinere, pe care le purtau
peste tot, cu pomelnicele în mână,
dar nu le spovedeau la nici un
preot. Amândouă aveau câte doi-trei
prieteni şi avorturi destule, căci
ziceau ele: ,,de n-o fi unul, o fi
altul”, şi aşa se va hotărâ poate
vreunul. V-am spus acest caz
pentru că acele tinere nici nu au mai
venit pe aici, pentru că le-am spus
care este calea cea adevărată, le-am
64 PREDICI
arătat drumul cel drept şi n-au vrut
să vină să-l urmeze. Dacă le-am
invitat la Biserică, se scuzau cât
puteau că nu au timp şi că ele nu
vor să ajungă să creadă aşa în
Dumnezeu, cum cred fetele acestea
care vin îmbrobodite.
M-am mirat de atâta lipsă de
cunoştinţă şi mi-am adus aminte de
nişte ologi, care cerşeau într-un
oraş şi s-a dus vestea în oraşul
acela, printre lume, că vine acolo un
sfânt părinte şi-i va vindeca şi pe ei.
Când au auzit ologii care cerşeau în
stradă au fugit cu toţii ca să nu se
82
vindece, căci se învăţaseră cu
cerşitul. Aşa şi aceste tinere se
învăţaseră cu păcatul, cu
desfrânarea şi nu puteau nici o clipă
să se lase de acest păcat.
Sunt mulţi creştini care s-au învăţat
să cerşească mereu la Dumnezeu
să le dea, să le dea toate câte vor ei,
de aceea de multe ori la unii ca
aceştia, le mai dă Dumnezeu şi pe
spinare ca să aibă de ce să se
plângă.
În Sfânta Evanghelie de astăzi mai
observăm că demonii ştiu sigur că
se vor chinui după ziua judecăţii în
iad; ei se tem, se înfricoşează de
hotărârea aceea pe care o va da
Domnul nostru Iisus Hristos atunci,
iar creştinii noştri stau nepăsători,
fac chiar glume despre rai, despre
iad, râd cu toţi necredincioşii şi
batjocoresc cele sfinte. Despre
chinurile iadului, să ştiţi că toate
religiile pământului vorbesc, nu mai
vorbim de Sfânta Scriptură - Vechiul
şi Noul Testament. La ziua judecăţii
Domnul Hristos va spune unora:
,,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor,
în focul cel de veci, care este gătit
diavolului şi îngerilor lui!”; apoi în
toate pildele Mântuitorului găsim
existenţa chinurilor din iad: bogatul
nemilostiv care cere o picătură de
apă să i se răcorească limba, sluga
care n-a vrut să ierte pe datornicul
său, sluga leneşă şi mulţi alţi
făcători de rău, aruncaţi în
întunericul cel mai dinafară. Tot aşa
ne învaţă şi Sfinţii Apostoli, Sfinţii
Bisericii noastre Ortodoxe,
Sinoadele, că păcătoşii vor primi
pentru faptele lor pedepse cumplite
în iad, pe veci de veci.
Mai departe, spune Sfânta
Evanghelie, că era acolo o turmă
mare de porci şi dracii L-au rugat pe
Iisus să le dea voie să intre în porci
şi El le-a îngăduit. Atunci toată
turma de porci s-a repezit de pe
deal, în mare şi s-a înecat. Păstorii
văzând ce s-a întâmplat au fugit şi
au dat de veste prin cetate.
O, ce nesuferită este răutatea şi
spurcăciunea drăcească că nici
porcii n-au putut să-i sufere, şi când
au intrat în ei, au fost nevoiţi să se
arunce în apă şi mai bine să moară
decât să sufere acea spurcăciune a
duhurilor necurate în ei. Dracii au
avut şi scopul acesta ca să facă
mare pagubă cetăţenilor, prin
înecarea porcilor, şi astfel să-i facă
pe aceştia să se revolte împotriva
83
lui Iisus şi să-L alunge din hotarele
lor sau chiar să-L omoare.
Despre răutatea drăcească este cu
neputinţă a se vorbi, pentru că nu
sunt cuvinte îndestulătoare pentru a
descoperi toată răutatea lor. Pe cât
este de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
65
departe cerul de pământ, pe cât este
bunătatea lui Dumnezeu şi mila Lui,
bunătatea şi dragostea
dumnezeiască, îndelunga Lui
răbdare, blândeţea şi toate
bunătăţile cereşti, pe atât sunt de
mari răutăţile demonilor. În primul
rând la ei nu există milă, ci numai
răutate şi pururea un izvor de rele,
cu care vor să înece toate sufletele
oamenilor. Nici turma de porci, cea
înecată, n-a putut suferi răutatea lor.
Icoana chinurilor veşnice
întotdeauna a mişcat inimile
credincioşilor. Dacă privim cu ochii
cei duhovniceşti, cu mai multă
atenţie la această icoană a
veşnicelor chinuri, ale demonilor
celor cumpliţi ce chinuiesc sufletele
în iad, ea ne poate vorbi cu mai
multă convingere, pentru îndreptare orice primejdie, folosim orice leac,
şi pentru un rod mai bogat de renunţăm la orice plăcere, ţinem un
pocăinţă; căci nici bunătatea lui regim serios, cheltuim pe la doctori,
Dumnezeu, nici mila Lui, nici căutăm medicamente cât mai bune
dragostea Lui nu ne pleacă inima ca şi dăm oricât ar costa numai să ne
frica de groaznicele ispăşiri ale facem sănătoşi, să ne fie bine, să ne
vieţii de după moarte. Pentru păstrăm viaţa aceasta trecătoare.
aceasta au fost o mulţime de Dar moartea tot nu o vom putea
suflete, care s-au hotărât, din ocoli şi de ea să fim siguri că nu
vechime, să se lepede de păcate. vom scăpa niciodată, şi rău ar fi
dacă moartea nu şi-ar face datoria
Din descoperirile pe care le-au avut atunci când omul ajunge în
de la Dumnezeu, despre iad şi chinurile groaznice ale cancerului
muncile de acolo, despre greutatea sau altor boli grele, căci altfel ar
păcatelor - cât este de supărătoare începe chinurile iadului chiar din
înaintea lui Dumnezeu, s-au convins lumea aceasta.
pe deplin toţi creştinii de la început.
De aceea s-au hotărât foarte mulţi şi Judecaţi acum singuri dacă nu-i mai
au umplut pustiurile şi mănăstirile, importantă ca oricare alta, treaba
au luat o viaţă aspră, au jertfit averi, aceasta: asigurarea vieţii de
au renunţat la libertate, la viaţa dincolo, de după moarte şi grija să
aceasta, numai să-şi asigure nu pierim în osânda cea de veci.
sufletul, să nu ajungă în ghearele Dacă aici pe pământ, o clipă nu
satanei. putem suferi să ne atingem palma
de jăratec sau să stăm nemâncaţi şi
Tot aşa să ne gândim şi noi, cu mai însetaţi câteva zile, sau durerea
mult interes sufletesc, cu mai multă unei măsele într-o noapte, cum vom
atenţie la chinurile veşnice şi să putea răbda în iad, în flăcările
facem tot ce ne stă în putere, numai veşnice, să ne chinuim mereu fără
să nu ajungem în acel loc înfricoşat, mângâiere, fără uşurare şi fără
căci pentru păstrarea vieţii trupeşti, nădejde?
care este aşa de scurtă, nici o grijă
nu ne pare de prisos; ne ferim de
84
Pentru a scăpa de aceste chinuri prin lacrimi, printr-o spovedanie
avem o singură cale: să-L ascultăm curată, printr-o întoarcere sinceră la
pe Dumnezeu. Dar vai, nu vrem, nu
vrem acum să ne pocăim, stăm
66 PREDICI nepăsători, pasivi la cuvintele
dumnezeieşti şi ni se par glume.
Dumnezeu şi să ne ferim de păcate. Această împietrire a inimii vine de la
Să ne înălţăm o clipă cu gândul la cel rău, de la demonul care nu ne
acei nefericiţi care se află acum în lasă să auzim cu sufletul, să
osânda cea cumplită; ce n-ar face ei înţelegem şi să facem voia lui
dacă s-ar putea răscumpăra, câte Dumnezeu.
nu ar îndura aici, în lumea aceasta
dacă s-ar mai putea întoarce aici! Zadarnic strigă la noi semnele
Câte nu ar da pentru ispăşirea cereşti, urgiile dumnezeieşti; nu
păcatelor lor şi ce n-ar face ca să auzim, nu vedem, nu ne mişcă
scape?! Ar renunţa la orice ale lumii nimic. Ne îngrijim de mii de
acesteia, n-ar mai spune că e greu nimicuri, făurim mii de planuri, ne
să se lase de drăcuit, de înjurat, de temem de mii de primejdii ce ni le
blesteme, de desfrânări, de poate aduce viitorul, dar iadul nu ne
vrăjitorie. Nu le-ar mai fi greu să înspăimântă, soarta noastră în
trăiască fără distracţii, fără chefuri veşnicie nu ne preocupă. Viaţa se
şi fără atâtea plăceri lumeşti scurge, moartea se apropie pe
păcătoase. Dar pentru dânşii e prea nesimţite şi noi stăm nepăsători şi
târziu, soarta lor e pecetluită în iad, mergem spre prăpastie cu ochii
zadarnic se roagă. Rugăciunile lor legaţi.
nu mai sunt ascultate pentru că o
prăpastie mare este între cer şi iad. Fraţi creştini, unde vă duceţi?
Sunteţi creştini; unde vă este
Dar noi, noi mai putem face ceva, credinţa cea adevărată, dacă sunteţi
pentru acei nefericiţi şi pentru noi. oameni după credinţă, unde vă este
Ne putem repara trecutul nostru plin mintea? Când veţi cugeta la
de păcate, noi putem stinge flăcările veşnicie, dacă nu azi, când mai
ce ne aşteaptă acolo prin pocăinţă, aveţi vreme?!... În viaţa cealaltă?...
85
Dar atunci va fi fără de folos, va fi
prea târziu. Ascultaţi cuvintele
Sfântului Înţelept Sirah: ,,Aveţi milă
de sufletele voastre, nu le pregătiţi
pieirea printr-o nepăsare de
neiertat, nu vă înşelaţi cu nădejdi
mincinoase, împăcaţi-vă cu
Dumnezeu cât mai este vreme!”.
Căiţi-vă pentru păcatele pe care le-
aţi făcut, spălaţi-le cu Harul apelor
bisericii şi fugiţi de păcate! Trăiţi în
sfinţenie, păziţi-vă curaţi, făcând
fapte bune! De câte ori vin ispitele
asupra voastră, opriţi-vă şi ziceţi:
,,Înapoia mea, satano, există iad şi
chinuri veşnice; mă tem şi nu vreau
să mai păcătuiesc, vreau să slujesc
lui Dumnezeu ca să fiu al Lui în
viaţa cea de veci!...”
Iată ce mai observăm în Evanghelia
de astăzi: duhurile necurate îi
făceau fioroşi pe îndrăciţii aceia, că
nimeni nu se încumeta să treacă
prin locurile acelea. Aşa se întâmplă
şi cu unii oameni îndrăciţi din cauza
beţiei, a desfrânărilor şi a altor
patimi rele. Vai de casa unde
locuieşte un beţiv de meserie! De
multe ori mi s-a întâmplat să aud cât
sunt de violenţi, căci aruncă, sparg,
rup tot ce întâlnesc în cale, încât
86
ceilalţi - soţia şi copiii - sunt nevoiţi
să fugă disperaţi, să sară gardul,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
67
porţile şi să se ascundă ca de o
fiară cumplită. Cred că aproape toţi
aţi avut ocazie să auziţi de astfel de
cazuri. Oare nu sunt aceştia
îndrăciţi, n-au aceştia pe duhul cel
rău, pe demonul, în ei? Demonul
acela nu îi face pe aceştia fioroşi,
violenţi?
Duhurile necurate îi ţin încătuşaţi în
ghearele lor şi îi fac foarte
îngrozitori, alungându-i prin locuri
pustii, adică în locuri cu păcate şi
unde se simt necuraţii mai bine, de
aceea a reuşit satana să facă multe
rele, căci pe femei le-a dezbrăcat de
îmbrăcăminte şi umblă goale, pe
bărbaţi i-a dezbrăcat de caracter şi
au înnebunit, pe unii îi ţin legaţi ca
în lanţuri pe stadioane, pe alţii îi ţin
legaţi în obezi prin cârciumi şi
bodegi, pe alţii îi îndrăceşte,
făcându-i să-şi bată soţia şi copiii şi
aşa o cumplită urgie e pe capul
multora, că trăiesc pe pământ, ca în
iad. Câte familii nu s-au despărţit,
câte soţii cu copii n-au plecat numai
din cauza acestui păcat, a acestei
patimi urâte a beţiei! Zadarnic au
case mari, condiţii bune, dacă nu au
pace şi linişte, nu au mulţumire
sufletească, pentru că nu-L au pe
Dumnezeu în casa lor, în mintea şi
în gura lor; sunt căzuţi în ghearele
satanei, sunt îndrăciţi şi împătimiţi,
frământaţi de tot felul de pofte şi de
aceea nu pot veni la Sfânta Biserică
şi nu pot jertfi nici cel mai puţin
timp pentru suflet.
Când auziţi pe cineva că nu poate
suferi biserica, preoţii, rugăciunea
şi sfinţenia din biserică, să ştiţi că
acela este necurat, este legat în
lanţuri şi are obezi la picioare. Iată
ce spune Sfânta Scriptură despre
răutatea demonilor: ,,De când
satana a căzut din cer, de atunci
duhul rău a devenit stăpânitorul
lumii acesteia. El e pricina căderii
oamenilor… diavolul împiedică
planurile bune ale omului”. Duhul
cel rău ispiteşte pe om; a îndrăznit
şi a ispitit chiar şi pe Mântuitorul.
Demonii împiedică răspândirea
Evangheliei, demonii se prefac în
îngeri de lumină, duhurile necurate
fură Cuvântul lui Dumnezeu din
inima omului; de aceea unii nu mai
ştiu nimic când ajung acasă.
87
Demonii îi fac pe unii să se lepede
de credinţă, demonii îi îndrăcesc şi
îi chinuiesc pe oameni, demonii
sunt potrivnicii lui Dumnezeu şi a
tot binele. Ei nu se bazează decât pe
răutate. Duhurile necurate sunt
mincinoase, răutăcioase, mândre,
înşelătoare şi ucigaşe. Duhurile
necurate sunt ca păsările răpitoare,
duhurile necurate seamănă neghina
în lume, în grâul semănat de Iisus;
duhurile necurate sunt ca leul care
răcneşte şi caută pe cine să înghită.
Oamenii pătimaşi care găsesc
plăcere în aceste păcate şi patimi
sunt prietenii necuratului, sunt
slugile duhurilor rele. Sfânta
Scriptură spune mai departe, că
aceştia sunt fiii diavolului, care fac
voia lui şi sunt înşelaţi şi stăpâniţi
de el. Diavolii ispitesc şi prigonesc
pe creştini, că de multe ori mai cad
şi unii din creştini, dar este o mare
deosebire între cei credincioşi care
nu iubesc păcatul şi nu se împacă
deloc cu el şi între necredincioşii
care fac păcatele cu multă plăcere.
Toţi cei care iubesc păcatele cele de
moarte, patimile: beţia, curvia,
invidia,
68 PREDICI aleargă repede ca porumbelul, să se
spele prin pocăinţă cu lacrimi, cu
duşmănia, răutatea, uciderea, sunt spovedanie şi să se sfinţească prin
prietenii necuratului. Ia să se lase Sfânta Împărtăşanie. Dar când cade
omul de ele şi să vadă: cum a necredinciosul, el se simte bine în
stricat prietenia cu el, câte rele mocirlă, în patimi, în păcate şi nu-i
încep să i se întâmple. Chiar în vine să mai plece din ele, să se
biserica noastră am avut câteva lase; de aceea se duc la iad într-un
cazuri, când unii creştini s-au lăsat număr foarte mare.
de rele, au trăit multă vreme
necununaţi şi după ce s-au cununat, Spun sfintele cărţi că unui episcop i
după ce şi-au îndreptat viaţa, ei s-a arătat un suflet din iad şi l-a
credeau că o să le fie mai bine, dar întrebat: ,,Prea sfinţite mai sunt
le-a fost mult mai rău, pentru că oameni pe pământ?”… fiindcă el a
Dumnezeu a îngăduit ca să nu crezut că toată lumea de pe pământ
cerem întâi cele ce nu ne sunt de s-a dus acolo în temniţele iadului,
folos, ci să ne ispăşim de păcatele din cauza mulţimii pe care a văzut-o
făcute, că am avut prietenie cu că vine în iad. Să căutăm şi noi deci,
diavolul. să ne luptăm împotriva duhurilor
necurate ca să n-ajungem în iad; să
Aşa se întâmplă între oameni, ca şi luăm armele Duhului Sfânt, pe care
între animale. O oaie dacă o bagi ni le recomandă Sfânta Biserică.
într-un noroi, caută în toate părţile Dacă vrem să biruim, să nu mai
să fugă, să scape de acolo; bătătorim calea care duce la iad, să
porumbelul, când se murdăreşte, nu mai mergem în locurile unde
aleargă repede la apă şi se spală, nu sunt adunate toate duhurile
poate suferi necurăţia, dar porcul, necurate, să ne însoţim acolo cu
când ajunge în noroi, se tăvăleşte şi ele, să înlăturăm toate cauzele care
se lăfăieşte în el cu plăcere; aceasta ne duc la prăpastie, la păcat.
e lumea lui şi plăcerea lui, să se
tăvălească în mocirlă. Şi omul Sfânta Evanghelie de astăzi ne mai
credincios are clipe de cădere şi se spune că oamenii din Gadara au
murdăreşte câteodată, dar el venit repede să vadă cele povestite
88
de păzitorii porcilor. Păzitorii PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
porcilor mai închipuie pe acei 69
ticăloşi care-i pârăsc pe credincioşi,
care caută să-i împiedice pe cei calea cea adevărată sunt alungaţi
credincioşi; aceştia, cum ai părăsit dintre ei, duşmăniţi şi prigoniţi, aşa
porcii lor, cum te-ai lepădat de cum a fost şi Domnul nostru Iisus.
unele păcate şi te-ai întors la
Dumnezeu, încep să bată toba că te- Spune Sfânta Evanghelie că toată
ai pocăit, că te-ai rătăcit, că ai lumea care venise acolo, să vadă
înnebunit, că ţi-ai pus ţolul pe cap,cele întâmplate L-a rugat pe Domnul
că dacă o ţii aşa cu Biserica şi cu Iisus Hristos să plece de la ei, căci îi
credinţa nu te mai măriţi niciodată. cuprinsese frică mare. Dar ce fel de
Ei urlă, ţipă, se frământă ca nişte frică aveau oamenii aceştia? Cred
îndrăciţi, dar cei credincioşi nici nu-
că o frică ca a unor necredincioşi,
i aud, ei se bucură că şi-au înecat care atunci când aud tunete,
porcii păcatelor lor prin lacrimile trăsnete şi văd fulgere, fac şi ei
pocăinţei şi s-au îndreptat, şi s-au semnul Crucii şi chiar zic şi ei:
alipit de Stăpânul Hristos, s-au ,,Doamne, apără-ne, scapă-ne,
împrietenit cu cerul şi cu îngerii, au
păzeşte-ne, Doamne!”, pe moment,
devenit adevăraţi fii ai lui Dumnezeudar nu recunosc puterea lui
şi ai Bisericii. Dumnezeu cât este de mare şi nu
vor să se întoarcă la El, să se
Lumea din Gadara închipuie lumea smerească şi să vină la credinţă, la
necredincioasă, materialistă, Biserică, la mântuire. Iată ce
lacomă şi avară unită cu păzitorii rugăciune, au făcut oamenii aceştia
porcilor. Lumea şi cu păzitorii din Gadara! L-au rugat să plece de
porcilor Îl alungă pe Domnul Hristos la ei, din ţinutul lor că le făcuse
din ţinutul lor. Lumea în care pagubă mare Iisus prin moartea
locuiesc duhurile necurate nu poate porcilor. Aşa cum fac şi unii
să sufere învăţătura Domnului creştini, când le merg treburile bine,
Hristos. Cei ce caută mai serios să mai vin pe la biserică, mai cred şi se
urmeze mai apropie să mai aprindă o
lumânare, două, măcar la Paşti şi la
89
Crăciun, mai fac o rugăciune acasă
înaintea icoanelor, o închinăciune,
dar dacă dau de o pagubă, sunt în
stare să hulească pe Dumnezeu în
chipul cel mai barbar.
Aşa s-a întâmplat cu nişte grădinari,
din apropierea Bucureştiului, acum
câţiva ani. Era timpul când trebuiau
să culeagă şi ei roşiile şi celelalte
legume din grădinile lor; îşi făcea
socoteala fiecare că ar fi avut de
câştigat sume mari de bani de pe
urma acestor zarzavaturi. Unii
ziceau că îşi cumpără maşini mici,
alţii că îşi construiesc case cu etaj,
şi fel de fel de planuri pământeşti.
Dar tocmai atunci când trebuia să le
culeagă, să le ducă la vânzare, le-a
bătut Dumnezeu cu grindină, cu
piatră aşa de mare că n-a rămas mai
nimic în grădinile lor. Le-a risipit
toate planurile lor, dar ei, în loc să
se smerească, să ceară iertare şi să
judece drept, să-şi aducă aminte că
toate duminicile şi sărbătorile lui
Dumnezeu le-au muncit, atât de răi
au fost, că şi-au scos icoanele din
casă în mijlocul curţii şi le-au dat
foc.
Iată îndrăciţi, iată răutate! Îndrăcire
din lăcomie. Dumnezeu le-a arătat
că fără El nu se poate face nimic.
90
Chiar dacă ajunge omul într-o stare
pământească mai bună, când vrea
Dumnezeu îl dărâmă şi-l coboară
până în fundul iadului. Într-o mare
rătăcire şi necredinţă au ajuns şi
ţăranii noştri, creştinii de pe la ţară,
căci au părăsit bisericile, s-au luat
de băuturi, se duşmănesc, se
pârăsc, se încaieră şi se omoară, s-
au luat la întrecere în modă, cu
orăşenii şi i-au întrecut de mult. Nu
le mai trebuie credinţa şi biserica,
mor îmbătrâniţi de zile, nespovediţi
şi neîmpărtăşiţi. Ei, care alergau
primii la sfintele slujbe şi nu lipseau
duminica de la biserică. Acum şi din
aceştia, mulţi cred că e de ajuns să
te duci la biserică numai o dată, de
două ori pe an, să faci o rugăciune.
Să nu ne înşelăm, să ne aducem
aminte de Sfânta Evanghelie de
astăzi, care ne spune că şi dracii s-
au rugat! Astfel de rugăciuni, cum
mai zic unii că mai bine
70 PREDICI
se roagă ei acasă, nu sunt primite la
Dumnezeu, aşa cum zice şi Domnul
Hristos: ,,Că nu oricine îmi zice
Doamne, va intra în Împărăţia
cerurilor, ci acela care va face voia
Tatălui Meu!”. Cei mai mulţi dintre întâmplat acum de curând, să ştiţi!
creştinii noştri şi-au făcut şi ei un A rămas doar bărbatul şi o
drum al lor, greşit; de aceea pe persoană mai tare în credinţă, care
foarte mulţi nu-i scoţi din ideile lor. mi-a povestit şi mie. În ultimele
Creştinii de la început se deosebeau clipe striga la bărbat zicând: ,,Ţine,
de ceilalţi; acum nu se mai cunosc Nicule, patul, ţine patul că au venit
creştinii adevăraţi dintre cei să mă ia!” Grozave sunt clipele
lepădaţi, fiindcă fac aceleaşi păcate morţii, pentru cei necredincioşi, dar
păgâneşti, vrednice de condamnat. mai grozave sunt chinurile iadului
De aceea, la începutul care aşteaptă sufletul nepregătit!
creştinismului, când ajungeau cei
credincioşi pe patul morţii, Să ne trezim, fraţi creştini, să ne
spovediţi şi împărtăşiţi, veneau în trezim până nu e prea târziu, cât mai
întâmpinarea lor sfinţii îngeri, putem face ceva pentru suflet! Să
apărea Domnul Hristos şi câte vă rugaţi la Dumnezeu să nu vă ia
cineva din sfinţii, din patronii lor şi mila aceasta pe care o aveţi acum -
se bucurau, mureau uşor şi cu Sfânta Biserică - care vă hrăneşte,
zâmbetul pe buze îşi dădeau vă încălzeşte şi vă lămureşte în
sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Nu aceste probleme grele! Să ne
cum aud acum despre unele cazuri, trezim, căci fiecare vom răspunde
când pe patul morţii răcnesc cât îi de faptele noastre! Să facem numai
ţine gura şi spun fel de fel de bine pe lumea aceasta aproapelui
cuvinte de se îngrozesc cei din jur. nostru, în orice fel de faptă de bună,
să fim blânzi, fără de răutate, fără
Aşa a văzut o femeie, care toată vicleşug. Să fim plini de milă şi de
viaţa a dispreţuit biserica şi credinţa ajutorare către toţi, ca să semănăm
şi râdea de cei credincioşi; când să- şi noi cu sfinţii care s-au mântuit şi
i iasă sufletul s-a umplut casa de cu adevăraţii creştini, căci ei,
duhuri necurate, iar ea a început să creştinii adevăraţi, se străduiau să
ţipe îngrozitor şi să spună că au facă cât mai mult bine altora.
venit dracii să o ia. Când a auzit
lumea care se adunase acolo, a Rugăciune
fugit de frică. Acest lucru s-a
91
Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru Cel Preabun şi
Milostiv, cu adâncă recunoştinţă
pentru toate binefacerile Tale. Îţi
mulţumim că ne-ai tămăduit sufletul
de vrăjmaşii noştri demoni, Îţi
mulţumim pentru Harul Tău pe care
L-ai revărsat din belşug peste noi
toţi şi astăzi! Tămăduieşte, Doamne,
pe toţi cei ce n-au ajuns să Te
cunoască până în clipele acestea,
alungă toate duhurile necurate,
îneacă toţi porcii păcatelor şi fă-ne
pe toţi ca să Te slăvim cu o inimă şi
cu un gând, pe Tine Tatăl, Fiul şi
Duhul Sfânt! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
71
PREDICĂ LA DUMINICA A VI-A
DUPĂ RUSALII
Vindecarea slăbănogului din
Capernaum
,,...Îndrăzneşte, fiule! Iartă-se
ţie păcatele tale!”
92
(Matei 9, 2)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Omul din Evanghelia de astăzi este
şi slăbănog şi păcătos. El are o
îndoită patimă: păcătos la trup şi la
suflet; pe de o parte este aproape
de moarte, iar pe de alta, aproape
de iad, aflându-se în
primejdia de a-şi pierde şi viaţa şi
mântuirea.
Observăm din Evanghelia de astăzi
că Domnul, dacă i-a iertat păcatele
slăbănogului, acesta s-a făcut şi
sănătos trupeşte şi a putut să
meargă pe picioarele lui la casa sa.
Acel slăbănog care nu mai avea nici
chip de om, arătând ca un mort
neîngropat, un cadavru viu, care
încă abia mai suflă, la cuvântul
iertării Domnului s-a ridicat şi, ca
unul care nici n-a avut vreo
suferinţă, mergea slăvind pe
Dumnezeu. Greutatea bolii era
păcatul şi uşoara tămăduire a lui era
iertarea păcatelor lui.
Să vorbim puţin despre greutatea
păcatelor. Nu se poate face o
explicaţie îndeajuns despre ce este
păcatul, fiindcă nimic nu se face
mai uşor ca păcatul. Din cele ce
spun Sfinţii Părinţi, înţelegem că
păcatul este o greutate nemărginită
şi o insultă adusă lui Dumnezeu.
Din Sfânta Scriptură, de la
Apocalipsă, cunoaştem că diavolul,
care este primul care a săvârşit
păcatul, este înfăţişat de Cartea
Sfântă ca un balaur cu şapte capete
şi zece coarne. Acest balaur
apocaliptic caută să-i distrugă
sufleteşte şi trupeşte pe toţi
creştinii de pe faţa pământului.
Cele şapte capete ale lui sunt cele
şapte păcate de moarte, iar cele
zece coarne sunt îndreptate
împotriva celor zece porunci. Iată
dar, cine este cel ce ispiteşte
neamul creştinesc şi neîncetat
caută să-l facă pe omul nou să
alunece! Păcatul este un rău fără
margini şi numai puterea
nemăsurată a lui Dumnezeu şi cu
voinţa omului pot să-l izbăvească.
Toată sfinţenia îngerilor, toate
faptele drepţilor, ostenelile
apostolilor şi chinurile mucenicilor, poruncile lui Dumnezeu, sfidând
toţi sihaştrii munţilor, toată sfinţenia bunătatea Lui cu nepăsare şi
cerului şi a pământului nu atârnă
mai greu ca păcatul, fiindcă nici
93
72 PREDICI
îngerii şi nici sfinţii nu pot ierta
păcatul, fără numai Mielul lui
Dumnezeu, Care ridică păcatele
lumii.
Această puternică otravă a
păcatului, această greutate de
neînchipuit, mai întâi este o insultă
faţă de Dumnezeu, o cădere din
Harul divin, o prevestire a iadului,
care este fără de sfârşit. Diavolul
are grijă să-i pună în minte omului
ca după ce a păcătuit să nu i se
pară că a făcut nici un lucru rău sau
să găsească chiar de bine ceea ce a
făcut, că numai aşa îl poate ţine
mereu în dulceaţa păcatului. Sfinţii
ne spun că în ceasul când săvârşim
păcatul mai bine ar fi să piară
soarele din faţa ochilor noştri sau
să crape pământul sub picioarele
noastre, să ne înghită de vii, fiindcă,
în minutul acela, Îl ocărâm pe
Dumnezeu, Ziditorul şi Mântuitorul
nostru, insultăm dreptatea Lui prin
obrăznicia noastră şi călcăm
nemulţumire faţă de binefacerile
Lui; călcăm Sângele Lui în picioare,
întărâtăm judecata Lui, aprindem
mânia Lui şi cădem în dizgraţia Lui, spunând că nu sunt proşti ca alţii şi
fiindcă lepădarea şi depărtarea de că dacă vin se fac una cu cei proşti.
Dumnezeu sunt cele mai grele
chinuri pentru sufletului păcătos. Dacă unii dintre aceşti îngâmfaţi,
plini de mândrie, ajung din
Nu este oare acesta răul cel mai întâmplare şi în sfânta biserică la
mare dintre toate relele pe care le diferite ocazii: la cununii, botezuri
poate avea un păcătos: să fie sau înmormântări, fiind invitaţi de
lepădat de Dumnezeu şi aruncat în neamuri, îi vezi cum stau cu mâinile
focul veşnic?! De aceea, iubiţi la spate în sfânta biserică, privind
creştini, închipuiţi-vă înaintea cu aroganţă pe pereţi, privind
ochilor dumneavoastră o fiară preoţii cu sfidare, stând ca pe
uriaşă cu şapte capete: pe unul din mărăcini în casa lui Domnului de
capete stă scris - mândria, pe altul - parcă i-ar frige sub tălpi, iar slujba
desfrânarea, pe altul nu o bagă în seamă, ci abia aşteaptă
să iasă din biserică. Dacă se
- lăcomia, pe altul - lenea, pe întâmplă să se ţină vreo predică
altul stă scris - mânia, pe altul stă încep cu îngâmfare în capul lor, să
scris - zavistia, iar pe altul - facă fel de fel de comentarii, că
zgârcenia. Ce dezastru grozav fac trebuia să zică aşa sau aşa şi că a
aceste păcate de moarte!... fost cam lungă predica sau să facă
fel de fel de deosebiri între oameni.
Să privim peste mândria lumii şi să
vedem câţi zac de această boală şi Apoi câţi nu se mândresc, zicând că
în câte feluri se schimbă ea, căci sunt din neam mare, că provin din
atinge toate părţile sufleteşti şi oameni cu stare, căci de multe ori
trupeşti. O mare parte din lume, auzi când întrebi pe câte cineva
cred că nici n-ar putea trăi fără să despre copii, cum încep să se laude
se mândrească; ori cu haine făcând cu multă mândrie: ,,Am copii foarte
lux, ori cu bani şi avere, ori că au o buni, părinte. Au
cultură înaltă. Pentru aceasta unii
nici nu vin la Sfânta Biserică, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
73
94

terminat facultatea, au servicii bune,
fiecare cu apartamentul lui, au
maşini mici, au de toate… Sunt
fericiţi!”, dar că nu-l au pe
Dumnezeu, că nu le trebuie
spovedanie, împărtăşanie şi
biserică, că nu cunosc credinţa cea
adevărată care să îi facă fericiţi cu
adevărat, la aceasta nu se gândesc.
Iată ce spune Sfântul Vasile cel
Mare că: ,,dacă părinţii le-ar da
copiilor orice avere pe pământ, bani
şi aur şi nu le dau credinţa în
Dumnezeu, mai bine nu i-ar fi
născut! Fiindcă i-au născut pentru
iad.” Aceasta este deci zestrea pe
care trebuie să o dea părinţii
copiilor - credinţa în Dumnezeu,
învăţându-i legea Domnului. De
aceea, iubiţi creştini, să ne temem
de Dumnezeu şi să fugim de acest
păcat al mândriei, care îl coboară pe
om în fundul iadului, ca şi pe
Lucifer, diavolul, şi să învăţăm cum
să zburăm spre cer, prin faptele
smeritei cugetări.
Alt păcat, alt cap înveninat este
păcatul curviei. Acest păcat a
întrecut orice măsură în vremurile
noastre moderne. Trebuie să fim
95
conştienţi că de acum 2000 de ani,
Domnul nostru Iisus Hristos a spus
că în timpul din urmă va fi ca în
zilele lui Noe şi ca în Sodoma şi
Gomora, care au fost arse cu foc şi
pucioasă. Acest duh modern al
satanei, al desfrânării a cuprins şi
bărbaţi şi femei, a pătruns în familia
creştină. Ce prăpăd face acest
păcat, iubiţi creştini! Ce multe
lacrimi se varsă din cauza lui! Câţi
copii rămân fără tată! Câte mame
fără soţi! Tribunalele sunt pline de
pe urma acestui păcat al desfrânării,
că se miră şi judecătorii,
nemaiştiind ce să mai facă şi cum
să-i mai împace, să-i mai unească
iarăşi.
Trec ani de zile, se fac cheltuieli, se
pierde timp, se distrug nervii, se
îmbolnăvesc sufleteşte şi trupeşte
şi unii şi alţii, şi diavolul desfrânării
triumfează. Nu se poate spune
îndeajuns ce urmări grele, ce urme
adânci lasă acest păcat al
desfrânării. Cât a trebuit să plângă
proorocul David, căci şi pe el l-a
înşelat diavolul, şi cât a trebuit să
sufere de mult de pe urma păcatului
săvârşit, fiindcă însuşi fiul său,
Abesalom, s-a ridicat cu război
împotriva lui. Trei zile a văzut David
cum au murit 70.000 de bărbaţi din lasă pe toate. Omului lacom i-a zis
împărăţia lui pentru acest păcat pe Dumnezeu în Sfânta Evanghelie:
care îl făcuse. Toată viaţa, însă, s-a ,,Nebunule!”, pentru că cel ce se
rugat, a postit şi s-a căit din inimă, lăcomeşte, strângând mereu numai
pentru cele ce a făcut. aici pe pământ, acela se desparte de
Dumnezeu prin necredinţă,
Nenorocirea însă este că păcătoşii devenind un necredincios şi acestor
din veacul de acum nu se căiesc, două feluri de oameni le zice
nu-i lasă diavolul nici să se căiască Dumnezeu nebuni: lacomilor şi
de ce au făcut, ca şi când nu au celor care nu cred în Dumnezeu. Cei
făcut cine ştie ce mare rău şi ori care se îngrijesc numai pentru viaţa
stăruie înainte în păcat, ori îi ţine aceasta trecătoare se aseamănă cu
diavolul fără nici o grijă departe de un om fără de minte, nebun, fiindcă
sfinţenie, de Dumnezeu. Să fugim acestea într-o bună zi le lăsăm toate
iubiţi creştini de această gură a aici şi plecăm în veşnicie goi, fără
iadului, de acest cap înfierbântat al de ele, numai cu faptele.
păcatului desfrânării, că adâncă
este rana pe care o poate lăsa Alt cap veninos al diavolului este
păcatul acesta şi cu greu se lenea. Lenevosul se va osândi în
vindecă, dar mai grozavă este focul iadului pentru că îşi omoară
durerea ce o lasă această rană! de aici sufletul cu necredinţa, adică
se leneveşte a veni la sfânta
Alt cap tot aş a de încornorat şi ră u biserică. Diavolul îi dă gând rău
este lăcomia. Omul lacom îşi când e câte un timp mai ploios sau
distruge sufletul şi trupul prin acest mai friguros şi-l ţine legat de pat să
păcat de moarte: lăcomia de avere, nu vină la sfânta biserică să-L
de bani, de mâncare şi băutură, de a slăvească pe Dumnezeu, să-I
strânge zi şi noapte fără a se gândi mulţumească pentru cele ce i-a dat
că într-o bună zi le şi să asculte Sfânta Liturghie. Îi
pune diavolul în gând, şoptindu-i că
74 PREDICI ţine prea mult slujba, că stă prea
mult nemâncat şi aşa îl
îndepărtează, prin lene, de sfânta
96
biserică. Tot diavolul nu-l lasă să câte ori o zicem, să ne aducem
citească sfintele cărţi, şi astfel se aminte s ă fim iertători, să nu ne
leneveşte şi chiar îl plictisesc cărţile mâniem decât pe noi înşine, să ne
sfinte şi predicile, dar în altă parte condamnăm pe noi, văzându-ne
ar sta zi şi noapte să privească şi să neputinţa noastră şi toată meteahna
facă fel de fel de lucruri păcatelor noastre. Cei ce ţin mânie
nefolositoare. Astfel diavolul nu-l şi nu iartă nu se mântuiesc orice ar
lasă să se închine, să facă rugăciuni face, orice faptă bună; dacă nu-i
şi metanii, căci îi e greu să facă iartă din inimă pe cei care i-au greşit
două, trei metanii, dar pierde nopţi lui, nici Dumnezeu nu-l iartă pe el.
întregi jucând până îşi rupe De aceea să ne stăpânim iuţimea
încălţămintea. mâniei şi să judecăm înainte de a
vorbi, ca să nu ne facem duşmani.
Cei care nu vor să muncească şi le
place să stea să cerşească, fiind Al şaselea cap veninos al diavolului
sănătoşi, tot de acest păcat al lenei este zgârcenia. Omul prins în acest
sunt stăpâniţi. E bine să ne uităm şi păcat nu este niciodată pregătit să-
cui îi dăm câte ceva de pomană, să şi deschidă mâna pentru cei săraci,
nu-l încurajăm pe cel trândav, pentru cei lipsiţi, pentru cei căzuţi în
oricine ar fi, că se poate găsi de nenorocire. La toate este gata să
lucru, după puterea şi sănătatea răspundă când e vorba de cele
fiecăruia. pământeşti, la chefuri şi beţii, dar
pentru cele sufleteşti se scumpeşte
Al cincilea cap otrăvitor al şi face socoteala, se târguieşte mult
diavolului este mânia. Omul care până face şi el cea mai mică jertfă
cade în păcatul acesta se aseamănă de milostenie, chiar
cu un nechibzuit care şi-a zidit casa
pe nisip sau mai bine zis, fără să-şi PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
dea seama, casa lui se află pe un 75
vulcan; oricând este în primejdie şi
se poate pierde pe veci. De aceea pentru sufletul lui. Aşa că diavolul
Domnul Hristos ne-a pus învăţătura după ce îl pune la cale pe om să
Sa în rugăciunea Tatăl Nostru, ca de facă toate relele, nu-l lasă măcar să
97
facă milostenie după putere şi după acest păcat grozav - zavistia - îl
avere, că cel ce are mult, mult i se descoperim în Sfânta Evanghelie de
cere să dea, fiindcă prin milostenie astăzi. De aceea aceşti cărturari
ar atrage mila lui Dumnezeu şi i s-ar făţarnici, care ziceau că Domnul
ierta şi lui din păcate. De aceea îi huleşte, din făţărnicia lor, mai
vedem pe cei zgârciţi că nici pomeni degrabă ei Îl huleau fiindcă Acest
şi parastase nu mai fac pentru cei Iisus Hristos, pe Care Îl vorbeau de
ce au adormit, tot din zgârcenie, sau rău, avea putere, Dumnezeu fiind,
dacă le fac, le fac de ochii lumii, să să ierte păcatele slăbănogului. Ei,
nu fie judecaţi de lume că nu şi-a din cauza făţărniciei şi mândriei, nu
adus aminte de părinţii şi de morţii puteau să-L recunoască pe Domnul
lor. Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu. Otrava
Să luăm aminte fraţi creştini şi să zavistiei lor o transmiteau şi
punem mâna pe arma milosteniei, poporului neştiutor.
căci cu aceasta sfărâmăm capul
acesta veninos al balaurului diavol Ce este zavistia, fraţi creştini, decât
care este zgârcenia şi să zicem şi păcatul împotriva adevărului. Acest
noi cu sfinţii părinţi că: ,,Cine dă, lui
păcat l-a făcut diavolul mai întâi în
îşi dă!”, ,,Cine dă milostenie cer. L-a zavistuit mai întâi acolo pe
împrumută pe Dumnezeu!” şi Dumnezeu şi a zis că de ce să fie
Dumnezeu îi dă însutit şi aici în Dumnezeu mai mare şi de ce n-ar fi
lumea aceasta, şi în cea veşnică. şi el ca Dumnezeu!? Diavolul, fiind
aruncat din cer şi căzând aici, pe
Al şaptelea cap înveninat al pământ, i-a zavistuit pe toţi oamenii
diavolului este zavistia. Zavistia sau de la Adam şi Eva, pe toţi moşii şi
gelozia sunt cele mai periculoase strămoşii noştri cu scopul călcării
arme ale diavolului. Vedem în poruncii lui Dumnezeu. A pus
Sfânta Evanghelie de astăzi cum zavistie în inima lui Cain, sfătuindu-l
Mântuitorul Iisus Hristos a fost să-şi omoare fratele şi astfel a fost
zavistuit de unii din cărturari, care prima moarte pe pământ.
ziceau în inimile lor că Domnul
huleşte!", când a zis slăbănogului: Aşa i-a ispitit acest cap al zavistiei
,,Iertate sunt păcatele tale!”. Tocmai şi înainte de Domnul Hristos şi după
98
Domnul Hristos pe mulţi oameni, ca ar mai trage omul câte un folos
să-i facă să se otrăvească de trupesc şi anume: trufaşul vrea să
păcatul zavistiei, al geloziei, să se se mărească, lacomul să se sature,
pornească unii contra altora şi să se leneşul să se odihnească,
omoare între ei. Totdeauna fariseii desfrânatul să-şi facă poftele lui,
şi cărturarii făţarnici căutau să-I mâniosul să se răzbune; zavistia,
găsească vreo vină Domnului şi însă, nu se uită la folosul ei, ci
aşa, din invidie, din zavistie, să-L numai la răul vecinului, la răul
poată răstigni. altuia, să-l vadă pierdut pentru
totdeauna. Nu sunt cuvinte
Să ia aminte unii creştini care cred îndeajuns să se spună ce rău mare
că e bine să ţină răutatea zavistiei în este acest păcat al zavistiei, al
inima lor, fiindcă se aseamănă geloziei, mai ales acolo când intră în
întocmai cu jidovii, care L-au sânul familiei, între soţ şi soţie, între
răstignit pe Domnul Hristos! De fraţi, între copii şi părinţi, sau mai
aceea, iubiţi creştini, zavistia este rău, chiar în Sfânta Biserică.
începutul prigonirii diavolului Nenumărate sunt victimele care s-
împotriva lui Dumnezeu. Zavistia au prăbuşit în pierzare vremelnică şi
este mama neascultării, cauza veşnică din cauza geloziei.
morţii, rădăcina tuturor răutăţilor.
Zavistia este părerea de rău pentru Aţi auzit, iubiţi creştini, cât sunt de
binele, fericirea şi grele şi otrăvitoare aceste păcate şi
cât de uşor se fac, dar Milostivul
76 PREDICI Dumnezeu a lăsat pe faţa
pământului mila Lui, darul acesta
propăşirea aproapelui. dat apostolilor, preoţilor, până în
timpul cel din urmă ca tot aşa de
Această fiară otrăvitoare are cea uşor să putem scăpa de ele prin
mai puternică otravă şi cel ce este taina sfintei spovedanii. Preoţii
otrăvit de veninul ei nu are nici un bisericilor au deci această cheie să
folos, decât să-şi sature plăcerea, lege, să dezlege şi să ierte orice
văzând nenorocirea aproapelui. De păcat, căci lor le-a zis Domnul:
la toate celelalte păcate de moarte ,,Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta
99
păcatele, iertate vor fi şi cărora le păcatele tale, să iei dezlegare
veţi ţine, ţinute vor fi!” pentru ele.

Iată deci, că toţi sectarii care s-au Aici, pe pământ, dezleagă şi iartă
lepădat de preoţie Îl hulesc şi pe preotul, iar acolo, în cer, iscăleşte
Domnul Hristos, cum au hulit pentru iertarea ta Duhul Sfânt. Mare
fariseii, Îl hulesc prin necredinţa lor,minune se săvârşeşte prin acest act
prin depărtarea de preoţie şi de al sfintei spovedanii! Creştinul
Sfânta Biserică! Iată, ce simplu şi trebuie să meargă la spovedanie
uşor se poate curăţi omul de hotărât să nu mai greşească. Cu
păcate, numai să vrea! adevărat de multe ori păcătosul
cade în mare deznădejde şi nu
Tu, frate creştine, eşti bolnav, crede că ar mai putea scăpa de
păcătos, cu un picior în groapă şi cutare sau cutare păcat. Obiceiul
unul afară, eşti aproape de iad şi practicat multă vreme, mai ales
încă nu alergi la pocăinţă ca să iei păcatul desfrânării cu femeile
iertare. Boala ta atât de grea uşoare, a devenit un lanţ de fier
Dumnezeu vrea să ţi-o cureţe; îţi care îl ţine legat şi fermecat,
trebuie voinţă puternică şi să vii să ferecându-l, şi-i pare cu neputinţă
te arăţi preotului, să arăţi doctorului să se despartă de
rănile tale şi Dumnezeu în chip
nevăzut te va vindeca. Nu te trimite PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Dumnezeu în pustie să suferi de 77
foame, singurătate şi lipsuri, nu-ţi
pune Dumnezeu o cruce în spate ca femeia care l-a prins în mrejele ei.
a Domnului de grea, s-o duci, s-o
urci pe dealul Golgotei, nu zice Ştii bine că este o împărăţie a
Domnul să nu mai mănânci deloc, cerurilor! Ştii bine că păcat mare
nu a rânduit Domnul îngeri să te este ce faci! Dar lacrimile femeii,
mărturiseşti, să te spovedeşti la ei, dragostea şi vorbele ei dulci te
ci foarte uşor te trimite să te arăţi opresc; făgăduielile ei te ţin în loc.
preoţilor, să arăţi rănile tale, Iată creştine, iată că de tine nu-ţi
este milă! Tu eşti cu un picior afară
100
şi cu celălalt în casa ei. Pleci, dar să te întorci şi nu vrei să vii la
iarăşi te întorci; o urăşti, dar iarăşi o
pocăinţă, la spovedanie, la
iubeşti; inima ta este împărţită în mântuire, ţine seama că va veni o
două: o parte o ţine ea şi cealaltă vreme - poate cât de curând - când
parte, preotul duhovnic. În lupta vei vrea tu să te pocăieşti, vei vrea
aceasta lăuntrică nu ştii ce să faci, tu să te îndrepţi, dar nu vei mai
nu ştii ce să crezi şi nu ai nici o putea şi poate nici nu vei mai avea
putere. unde. Atunci va fi prea târziu, căci
te vei pomeni în fundul iadului,
Iată ce trebuie să faci! Iată ce unde nu mai este pocăinţă, nu mai
trebuie să zici! Zi din toată inima cu este iertare, ci chin veşnic şi
mare voinţă: ,,Vreau să mă căiesc! aşteptarea judecăţii celei de apoi,
Vreau să mă despart de păcatele când va răsplăti Dumnezeu prin
cele rele şi de toată răutatea! Vreau cuvintele cele înfricoşate, tuturor
să-mi mântuiesc sufletul meu! păcătoşilor: ,,Duceţi-vă de la Mine în
Vreau să tai toate păcatele mele! focul cel veşnic, care este pregătit
Vreau, fiindcă eu sunt un păcătos, diavolului şi îngerilor lui!”.
nu sunt un creştin adevărat, sunt
departe de Dumnezeu, departe de Să ne trezim cu toţii, că poate este
mărturisire, departe de Preacuratele clipa de pe urmă! Să ne îndreptăm
şi Sfintele Taine, departe de biserică şi să ne apropiem de Dumnezeu cu
- maica mea - departe de Părintele toată nădejdea, dragostea şi
meu Ceresc - de Dumnezeu. Sunt credinţa, că El ne primeşte, ne iartă,
un fiu dezmoştenit şi voi fi osândit ne ajută şi ne mântuieşte, că ne
de viu pe vecii vecilor în iad! Vreau! vrea. Dar acum! Să nu mai amânăm,
Vreau fără să pierd vremea!” să nu mai întârziem!

Fă aceasta fără să aştepţi ziua de Rugăciune

mâine, ceasul cel din urmă, fiindcă
ai auzit: dacă poţi acum şi nu vrei
să te pocăieşti, dacă acum ai încă
puţină vreme şi puţine zile poate au
mai rămas pentru tine să te îndrepţi,
101
O, Dumnezeule Milostive, Cel ce ai
făcut cerul şi pământul, marea şi
izvoarele apelor, îndreaptă şi paşii
noştri pe căile cele bune; hotărăşte
Tu inima noastră şi dă-ne putere să
zicem din tot sufletul: ,,Vreau acum
să mă pocăiesc Doamne şi să vin la
Tine, să mă lepăd de toate relele
mele!”. Ajută-ne Stăpâne să fim ai
Tăi, în vecii vecilor! Amin!
78 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A VI-A
DUPĂ RUSALII
(a doua)
Despre slăbănogirea sufletească
,,...Îndrăzneşte, fiule! Iartă-se ţie
păcatele tale!” (Matei 9, 2)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Nemărginita bunătate a lui
Dumnezeu o putem cunoaşte şi din
minunea de care ne vorbeşte Sfânta
Evanghelie de astăzi. Un nenorocit
zăcea de mult timp pe un pat de
durere, lipsit de toate
bucuriile vieţii. Uda în fiecare zi
patul cu lacrimile sale. În sânul
102
familiei sale, în mijlocul lumii, el era
străin de fericirea pe care o gustau
alţii; locul său se părea că este
printre cei ce se pogoară în
mormânt. Singurul lucru ce-i
rămăsese era o credinţă fără
margini. El cere să fie dus cu patul
său înaintea dumnezeiescului Om -
Iisus Hristos.
Paralizia acestui om era urmarea
unei purtări rele în viaţă. Conştiinţa
era încărcată de multe greşeli, dar
credinţa bolnavului, lacrimile şi
umilinţa sa au mişcat inima bunului
Învăţător. El se plecă asupra
bolnavului şi-i zise: ,,Îndrăzneşte,
fiule! Iartă-se păcatele tale!”. În
acest moment toate greşelile lui i s-
au şters şi sufletul s-a făcut curat.
În această Sfântă Evanghelie,
Domnul nostru Iisus Hristos ne dă
trei dovezi puternice despre
dumnezeirea Sa:
Prima dovadă este iertarea
păcatelor paraliticului, căci nimeni
nu putea să ierte păcatele decât
Dumnezeu. Dumnezeu fiind, a putut
să zică: ,,Fiule, iartă-se păcatele
tale!”.
A doua dovadă este faptul că a
descoperit gândurile cele ascunse
ale cărturarilor şi fariseilor, căci A treia dovadă a fost aceasta:
Domnul nostru Iisus Hristos a văzut Mântuitorul numai cu cuvântul l-a
ce gânduri rele umblau în capul şi în tămăduit pe slăbănog. Cine putea
inima lor, şi le-a zis: ,,Pentru ce să facă o asemenea minune, dacă
cugetaţi cele rele în inimile nu Dumnezeu, numai cu cuvântul!
voastre?! Ce este mai lesne a zice
acestui paralitic: «Iartă-se ţie Să ne silim să înţelegem cu iubire
păcatele!» sau: «Scoală-te, ia-ţi toate acestea şi să-L slăvim din
patul tău şi umblă!»? Să ştiţi, dar, adâncul sufletului, recunoscându-L
că Eu - Fiul Omului - am putere a şi noi pe Domnul nostru Iisus
ierta păcatele.” Şi întorcându-se Hristos ca Dumnezeu Atotputernic
către slăbănog, i-a zis: ,,Eu îţi şi Mântuitorul sufletelor noastre.
poruncesc: Scoală-te, ridică-ţi patul Era spre sfârşitul primului an de
tău şi mergi la casa ta!”, iar el propovăduire al Mântuitorului. După
sculându-se ce propovăduise şi făcuse multe
minuni în Galileea, Iisus S-a dus
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET într-un loc pustiu, spre răsărit de
79 lacul Ghenizaret, şi a stat puţin
retras acolo, iar după aceea, venind
îndată s-a dus la casa sa. în Capernaum, a izgonit demonii din
oameni şi a vindecat multe boli ale
Mare mirare i-a cuprins pe toţi câţi oamenilor. Pe unde umbla, mişca
au văzut şi-L slăveau pe Dumnezeu sufletele lor şi peste tot nu se
că a dat putere oamenilor, să facă vorbea decât de Făcătorul de
asemenea minuni. Iată ce minte minuni, de Profetul Iisus Cel Sfânt.
îngustă, sărmanii de ei, căci Într-adevăr El nu arăta privirilor
Dumnezeu era cu ei şi nu-L oamenilor decât curăţie, lepădare
cunoşteau; Îl socoteau numai om! de sine, facere de bine şi bunătate.
De aceea spune Sfânta Carte că-L
lăudau pe Dumnezeu că a dat Iisus era Doctorul cel Mare, mai
putere oamenilor să facă asemenea învăţat decât toţi doctorii, mai
minuni. cunoscător decât toţi învăţaţii, mai
puternic decât toţi profeţii, căci nici
103
Ilie, nici Elisei, nici Moise n-au Bolnavul era prietenul lor sau
vorbit cu atâta autoritate şi n-au vecinul lor sau chiar părintele lor.
poruncit cu aşa stăpânire naturii Doreau să li se dea voie să-l pună la
duhovniceşti şi trupeşti. Iisus, picioarele lui Iisus să fie vindecat,
Domnul nostru, era blând, bun şi dar le era peste putinţă. Au pus
compătimitor către toţi şi îndeosebi patul jos descurajaţi şi nu ştiau cum
către cei bolnavi. Niciodată nu l-a să-şi ajungă scopul. Iisus era în
jignit pe păcătosul căruia îi părea casă, propovăduia şi învăţa
rău de greşelile, de păcatele lui. Cu poporul. Casa lui Simon Petru avea
copiii se purta blând ca o mamă, îi un singur etaj.
strângea în braţele Sale, îi săruta şi-
i mângâia cu binecuvântări. Astfel 80 PREDICI
era atmosfera dintre popor şi
Blândul Iisus. Deasupra acoperişului era un fel de
terasă unde se urca după apusul
Când a venit Domnul în cetatea Sa, soarelui, să respire un aer curat; la
Capernaum, în câteva ceasuri mijloc avea o deschizătură pe unde
întregul popor era în picioare. pătrundea aerul şi lumina, iar jos în
Străzile se umplură de o mulţime casă se afla Domnul înconjurat de
voioasă, care se îndrepta către casa popor.
lui Simon Petru. Oamenii pătrund
înăuntru, umplu casa şi curtea şi În primele locuri şedeau oamenii
aşteptau cu nerăbdare să audă ceva mai importanţi, persoane mai de
sau să vadă vreo minune. Deodată, cinste din popor; aceştia erau din
prin mulţime se aude zgomotul unor secta fariseilor, cărturarilor -
oameni, care strigau să le facă loc. învăţătorii legii lui Israel. Toţi ochii Îl
Aceştia purtau pe un pat un sărman priveau pe Iisus şi toate urechile Îl
slăbănog paralizat, ale cărui ascultau. Deodată se deschide
membre erau înţepenite. Oamenii oblonul din tavan şi pe această
vroiau cu orice preţ să ajungă cu el deschizătură, un pat susţinut de
în faţa Mântuitorului Iisus. frânghii cu un paralitic înţepenit pe
el a fost coborât şi aşezat drept la
picioarele lui Iisus. Nenorocitul
104
bolnav ridică mai întâi ochii şi, cu o părintesc, căci deodată s-a
privire rugătoare, cere să fie îmbolnăvit şi pe loc a murit. Şi
vindecat. Sufletul său, însă, este astăzi plânge biata mamă; plânge şi
mai bolnav decât trupul. Conştiinţa îl doreşte; a zis într-o vreme de grea
şi memoria lui îi pun în faţă tabloul încercare, dar l-a ajuns repede
unei vieţi vinovate. El nu se mai blestemul.
gândeşte la suferinţele trupului său,
ci cugetă la necurăţiile sufletului Câte mame nu sunt chinuite, câţi
său şi se căieşte cu amar. părinţi nu sunt chinuiţi de copii,
făcându-i să-i blesteme? Dar şi fără
Când Iisus îi iertă păcatele, tot să-i blesteme părinţii, să fiţi siguri -
trupul lui se simţi uşurat ca şi cum că aşa ne spun sfintele cărţi - pe
s-ar fi dezlegat de un lanţ gros de copiii neascultători îi ajung
fier care-l înfăşura de la tălpi până la blestemele dumnezeieşti, de sus, pe
creştet. Aceste lanţuri au ţinut copiii care nu-şi ascultă părinţii cei
trupul încătuşat, dar cu mult mai credincioşi, nu cei necredincioşi,
mult păcatele l-au ţinut pe suflet. care-i duc la rele. Aceştia să nu fie
Slăbănogul acesta a avut şi el ascultaţi! Multe păcate ajung să
păcatele lui. Poate a trăit în facă oamenii - copii, tineri şi bătrâni
necumpătare, fără post, fără - şi neştiind că sunt aşa de mari, vin
înfrânare de la unele patimi, de la asupra lor blesteme dumnezeieşti,
diferite gusturi trupeşti sau din din care cauză se îmbolnăvesc de
cauza unor păcate mari a căzut sub boli grele, nevindecabile şi suferă,
blestem dumnezeiesc şi părintesc. murind în suferinţe grele.

Aşa s-a întâmplat cu un ticălos care Paraliticul, din Sfânta Evanghelie de

şi-a bătut mama şi aceasta în astăzi, se ridică îndată în văzul
plângerea ei, cu lacrimile în ochi, i-a tuturor, după ce i-a iertat Iisus
zis: ,,Să fii şi tu bătut, maică, de păcatele, şi-a strâns repede patul, la
Dumnezeu şi să înţelegi şi tu cât cuvântul lui Iisus, şi plecă pe
este de rău să nu asculţi de mama picioarele lui la casa sa. Minunea
ta!”. Nu după multe zile l-a ajuns aceasta, fraţi creştini, pe care a
blestemul dumnezeiesc şi văzut-o cu ochii o mulţime mare de
105
popor, se propovăduieşte pe întreg
pământul, de aproape 2000 de ani.
Ea a deschis ochii multora să
cunoască şi să înţeleagă că Iisus,
cu adevărat, a fost Dumnezeu
întrupat. Numai fariseii şi cărturarii
au
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
81
rămas orbi, ca la toate minunile lui
Iisus, şi din cauza invidiei nu au
vrut să recunoască în El pe Fiul lui
Dumnezeu.
Păcatul mândriei i-a îndepărtat, ca
şi pe alţii, de-a lungul veacurilor, şi
i-a făcut să ajungă departe, chiar la
hule mari împotriva lui Dumnezeu şi
să nu creadă în minunile pe care le-
a făcut Iisus. Este o nebunie - spun
Sfinţii Părinţi - să te duci să plângi
mortul altuia şi să laşi mortul din
casa ta neplâns. Ne înspăimântăm
şi noi, dacă privim printre creştinii
noştri, că un număr aşa de mare de
creştini sunt slăbănogi, paralizaţi
sufleteşte. Sufletul este paralizat, nu
poate să se ridice, nu poate să facă
voia lui Dumnezeu. Câţi oameni
sunt astăzi care umblă cu adevărat
pe picioarele lor, în calea
106
mântuirii?! Mulţi creştini slăbănogi
sufleteşte au ajuns într-o stare
aproape de moarte sufletească şi
sunt disperaţi de mântuirea lor.
Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, l-a
tămăduit pe slăbănog şi i-a întins
mâna sa părintească; El şi astăzi
întinde mână de ajutor atâtor
slăbănogi şi disperaţi, prin Biserica
Sa, prin persoana preoţilor
evlavioşi, care-i cheamă să vină la
spovedanie, să li se ierte păcatele,
să li se lumineze sufletele şi să se
tămăduiască de toate bolile
sufleteşti şi trupeşti.
Dar, unde sunt păcătoşii paralizaţi,
care au credinţă în Dumnezeu, să
alerge după exemplul
slăbănogului?! Unde sunt şi
oamenii care să-i ajute pe
slăbănogii aceştia şi să-i ia cu patul
să-i ducă înaintea Domnului, căci
suntem datori să întindem mâna şi
să-i salvăm sufleteşte şi trupeşte.
Câţi creştini adevăraţi îndeamnă pe
alţii, pe care-i văd păcătuind,
,,silindu-i” să vină la Iisus, luându-i
în braţele lor şi aducându-i aici, în
casa lui Iisus, la picioarele Lui, să
se tămăduiască?! Cei mai mulţi îi
îndepărtează şi-i trimit tot la rele, tot
la diavolul, la păcate mai mari: la
vrăji, la descântece şi la câte altele. 82 PREDICI

Dacă vedem în faţa noastră pe Sale, prin Sfintele Taine care

cineva care se îneacă şi ne cere curăţesc păcatele, şi mai ales atunci
mână de ajutor, nu este un păcat când îţi dă să întâlneşti câte o
mare să nu-i întindem mâna să-l persoană care te cheamă la biserică
salvăm?! Aşa este omenirea: în şi te învaţă Cuvântul Adevărului.
primejdia de a-şi îneca sufletul, iar
noi suntem datori să întindem mâna Dacă nu iei seama când îţi întinde
spre a-i salva pe cei ce ne cer Dumnezeu mâna prin toate acestea
ajutor. Dar, oare, nu este o nebunie să te ridici, să te lepezi de păcate şi
ca Dumnezeu să-ţi întindă mâna şi să iei drumul cel drept, poţi să pierzi
tu să refuzi ajutorul Lui?! Tocmai fericita ocazie de a-ţi mântui
acest lucru îl fac cei mai mulţi dintre sufletul, căci Dumnezeu s-ar putea
creştinii noştri. să nu te mai cheme niciodată. Se
poate să-ţi meargă treburile bine, să
Dumnezeu îi întinde mâna omului fii sănătos, să ai serviciu bun şi
să-l scoată din pierzare sufletească, toate să-ţi meargă bine, dar te
să-l scape de păcate în diferite aşteaptă focul cel nestins şi
feluri: unuia îi dă boală, altuia îi dă muncile iadului, care se apropie din
pagubă, unuia îi trimite moarte în zi în zi, pentru păcatele cele mari de
casă, altuia închisoare, şi în multe la care nu te opreşti, pentru
feluri îngăduie Dumnezeu satanei să ticăloşiile nespovedite.
se atingă de casa şi de familia
omului, de trupul lui, ca de trupul lui Sunt atâtea case şi locuinţe în care
Iov, ca omul să se trezească, să se este mai mult întuneric decât
dezmeticească din vraja păcatului şi lumină, dar pentru acest lucru nu-i
să întindă mâinile către Dumnezeu de vină soarele, ci sunt de vină cei
la rugăciune, ca slăbănogul din ce au făcut casa, să nu primească
Evanghelia de astăzi. Mai întinde lumina soarelui. Sunt atâtea suflete,
Dumnezeu mâna, în Biserica Sa, atâţia oameni, care trăiesc în
prin mila cea bogată a învăţăturilor întuneric mare sufletesc, dar pentru
107
aceasta, nu poate fi de vină Bunul multe pe aici, pe lumea aceasta; şi-
Dumnezeu, ci-i de vină omul. Fiul lui au umplut casele cu mobilă şi-au
Dumnezeu a venit în lume ca umplut şifonierele, curţile cu fel de
Lumina lumii să lumineze tuturor, fel de lucruri şi au de toate, dar pe
dar oamenii urăsc lumina şi iubesc Dumnezeu nu-L mai au. Sufletul
întunericul, fug de lumină şi aleargă zace murdar şi nespălat, paralizat
la întunericul păcatelor. ca slăbănogul din Evanghelie şi nu
are nici o putere să vină la
Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Dumnezeu; nu se poate lăsa, nu se
Aur: ,,Când pierde cineva un cal, un poate ridica din patimi, din păcate
lucru oarecare sau chiar un câine, grele.
cu multă stăruinţă aleargă în toate
părţile să-l găsească; dar când De aceea, e bine să facem şi noi ca
pierde Împărăţia lui Dumnezeu, cei patru bărbaţi care l-au purtat în
doarme, glumeşte şi râde mai spate pe bietul slăbănog şi l-au
departe”. E de mirare că toţi se adus la Iisus, adică să întrebuinţăm
ruşinează, dacă în treburile lumeşti tot ce ne stă în putinţă din sfintele
sunt numiţi neglijenţi: un şcolar învăţături, din sfintele îndemnuri
care nu-şi învaţă lecţiile, un pentru sufletele slăbănogite şi
muncitor care întârzie la serviciu, o necunoscătoare. Să le spunem că
mamă care nu-şi îngrijeşte copiii, o nu este altă cale de a se vindeca de
femeie care nu ştie să se îmbrace, toate necazurile vieţii, de toate
un bărbat care neglijează să se bolile sufleteşti şi trupeşti, şi că nu
spele, toţi se ruşinează dacă li se vor afla pace
spune de către cineva că sunt
neglijenţi. Dar sunt atâţia şi atâţia PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
care nu se ruşinează a-şi neglija 83
mântuirea sufletului.
sufletelor lor rătăcite pe căile
Lumea întreagă pune mai mult preţ pierzării, până când nu vor ajunge
pe lucrurile trecătoare ale acestei în faţa lui Iisus, cum a ajuns
vieţi. Se silesc să ajungă să câştige slăbănogul cel bolnav de astăzi; să
şi iar să câştige, să aibă cât mai le spunem că mândria, desfrânarea
108
şi beţia sunt lucrurile diavolului, de ce mi-e rău?! De ce mă sperii?!”
care ne-am lepădat odată la botez, Păi, dacă vine urâtul în casă,
pentru care au răspuns naşii în spurcatul, satana, că l-ai chemat şi
locul nostru, când am fost întrebaţi: i-ai dat lui, dacă-i dai lui, cum să nu
,,Te lepezi de satana şi de lucrurile vină!? Vine să ia, vine să scrie
lui?” Cine nu se leapădă şi de toate păcatul deocamdată şi te sperii că
lucrurile lui, de păcatele lui, n-a el vine cu duh rău, cu spurcăciune
stricat prietenia cu el - e tot prieten şi sufletul simte lucrul acesta. Nu
cu diavolul, cu satana. Vrăjitorii şi mai ziceţi vorba aceasta urâtă, nu-i
ghicitorii fac lucrurile demonului şi mai daţi lui, daţi mai bine lui
de el vor avea parte. Dumnezeu! Obişnuiţi-vă să nu mai
ziceţi, căci nu se poate şi cu
Să le spunem că cei ce înjură, cei ce rugăciunea şi cu hula şi cu
drăcuie, cei ce blesteamă sau în blestemul şi cu toate.
orice chip hulesc numele lui
Dumnezeu şi al sfinţilor, se duc în Mai dureros este faptul că auzim cu
focul iadului şi-i mănâncă tartarul. urechile noastre şi vedem cu ochii
Cei care îşi dau sufletul demonilor - noştri, zi de zi, cum mulţi copii
că sunt mulţi care au obiceiul de zic trăiesc într-o mare neascultare de
să-i ia diavolul şi astfel intră satana părinţi şi, în multe forme, ei sunt
în ei... vai de sufletul lor! În gheara gata să împlinească ce spune
lui se zbat toţi aceştia. Cei care dau Sfântul Apostol Pavel, că: ,,…în
diavolului au împrumutat gura lui, şi zilele din urmă, copiii vor fi
iadul cu muncile de acolo îi neascultători de părinţi!”. Cei care
aşteaptă pe toţi. locuiesc cu părinţii în casă nu vor
să facă ce li se spune, ci fac numai
Păziţi-vă şi nu mai ziceţi vorba ce vor ei. Când îi întreabă cineva,
aceasta cu diavolul! Mulţi copii, răspund obraznic, se irită, se ceartă,
tineri şi bătrâni au obiceiul acesta strigă la mama şi la tata, îşi dau
de a da diavolului câte ceva când se aere că sunt cineva, că ei ştiu mai
necăjesc şi mai fac şi rugăciuni, iar mult decât părinţii lor, au învăţat
pe urmă se miră şi zic: ,,Da, de ce mai multă carte şi pretind ca ei să
sar din pat?! De ce visez urât?! De fie ascultaţi şi să li se facă voia lor.
109
 de tineri fugiţi de acasă, care au
Mii şi mii de părinţi pot mărturisi cu ajuns ca vai de ei, părăsiţi, netunşi,
durere această împlinire a Scripturii. murdari, nespălaţi, îmbrăcaţi în
E trist, dar adevărat. Nici puii zdrenţe, plini de păduchi, căutându-
fiarelor sălbatice nu se poartă aşa şi hrana în lăzile cu gunoi, ca fiul cel
cu părinţii lor cum fac unii tineri, pierdut. Sunt leneşi şi rebeli faţă de
care se îmbată, îşi bat părinţii, autorităţi şi faţă de orice bună
părăsesc casa, fură, desfrânează, rânduială. Unii au devenit alcoolici,
ajung în puşcării. Părinţii plătesc alţii drogaţi, alţii maniaci, anormali,
amenzi de pe urma lor şi au parte de hoţi, criminali, puşcăriaşi şi mulţi s-
zile grele, că pe mulţi i-am auzit au sinucis.
zicând că nu mai pot suporta viaţa
aceasta şi că le vine să-şi curme Pe toată faţa pământului satana a
zilele… nu mai pot suferi. Aceşti reuşit să-i tulbure şi să facă din ei
tineri au sufletul zdrenţuit de nişte sclavi ai păcatului, ai
păcate, pentru că sunt zămisliţi la patimilor, ai iadului. La unul din
întuneric, adică din părinţi festivale, într-o ţară îndepărtată, îmi
necununaţi la biserică, în posturi şi povestea cineva că s-au adunat
sărbători, în strigăte şi chiote de vreo 400.000 de tineri, pe un teren
desfrânare, în cântece şi beţii. Ei de 600 de hectare. După două zile
sunt de ploaie - căci a plouat mult - s-a
desfundat terenul acela şi a devenit
84 PREDICI o băltoacă de noroi. Toţi umblau
prin mocirla aceea, murdari pe trup
rodurile neascultării de Dumnezeu a şi pe suflet, excitaţi de droguri şi de
părinţilor lor, care astfel îşi iau plata ritmul muzicii nervoase; umblau
vremelnic, dar şi veşnic, dacă nu se goi, trăiau în desfrâu deschis ca
pocăiesc. vitele în turmă, căci, la un moment
dat, o tânără şi-a lepădat hainele pe
Aceşti copii rătăciţi părăsesc casa scenă şi a dansat complet goală,
părintească după o ceartă la cuţite dezlănţuind cele mai ruşinoase şi
cu ei, trântesc uşa şi se duc. Alţii sălbatice scene în ochii tuturor.
pleacă pe furiş, căci sunt sute şi mii
110
Cum s-a întins peste tot această
molimă! Ce fel de cultură este
aceasta?! Se mai pot numi aceştia
oameni?! Căci mulţi au învăţat carte
şi mai toţi aceia care s-au dus acolo
se pretind oameni civilizaţi, cu carte
multă. Ce fel de civilizaţie este
aceasta?! Ce fel de cultură este
aceasta?! Se mai pot numi aceştia
oameni civilizaţi?!... Dar cauzele
sunt multiple: tineretului i s-a luat
ceea ce îi este mai necesar -
învăţătura lui Hristos, care este
Lumina lumii. Fără El nu se poate
nimeni mântui, nu poate nimeni să
se lase de păcate, de patimi. Numai
El este Cel Care poate să ne dea
putere, să ne întărească şi să ne
izbăvească. De aceea trebuie să
venim la El, de aceea trebuie să
ajungem la El, aici, acasă la El, în
Sfânta Biserică.
Sărmanii tineri, dacă nu vin aici, în
sfânta biserică cad în primejdia
tuturor păcatelor. Dacă peste tot li
s-a spus că nu există Dumnezeu şi
că omul se trage din animal, de ce
să nu trăiască şi ei ca animalele?
Acestea nu sunt vorbe, ci realităţi
triste ce au frânt multe inimi de
părinţi. Vai de părinţii care au copii
acum!
111
De aceea, copii, veniţi la Dumnezeu,
veniţi la picioarele lui Iisus şi El vă
va dărui tot ceea ce este de folos
sufletului şi trupului! Nu refuzaţi
mâna care stă întinsă să vă scoată
de la înec! Întindeţi mâna şi strigaţi
din adâncul sufletului să vă scape
de atâtea patimi urâte, care vă
copleşesc sufletul, căci păcatele vă
paralizează sufletul şi trupul mai rău
ca pe slăbănogul din Evanghelia de
astăzi.
Pentru a şti ce să faceţi, să purtaţi
duşmănie păcatului şi să struniţi
trupul
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
85
acesta care este ca un animal
neînfrânat, căruia îi trebuie un frâu
în gură - postul şi rugăciunea -
trebuind pedepsit câte o dată când
ne duce la prăpastie, ascultaţi o
istorioară:
Turcii au cucerit Constantinopolul
şi au luat în robie, printre alte femei,
şi pe Irina, o femeie foarte
frumoasă, de neam bun, dar
desfrânată. Ostaşii lui Mahomed au
socotit să o aducă împăratului lor.
Cum a văzut-o împăratul, aşa de
mult s-a îndrăgostit de ea, încât
tiranul şi-a potolit mânia, a lăsat
armele şi pofta de a mai cuceri o
nouă împărăţie şi a devenit robul
roabei Irina; şi-a pierdut minţile din
cauza frumuseţii ei şi nu mai avea
altă grijă decât să-şi mulţumească
trupul cu dragostea ei.
Dar după cum cele mai mici fapte
ale împăraţilor sunt vădite în ochii
poporului şi, după cum ei îi judecă
pe toţi, aşa, la rândul lor, sunt
judecaţi de toţi, au început ostaşii,
pe ascuns, să cârtească, ba chiar pe
faţă să vorbească de rău împotriva
împăratului. La toţi le părea rău,
când îl vedeau pe împăratul lor
viteaz, biruitor şi nebiruit de nimeni,
că este stăpânit de frumuseţea unei
roabe, unei femei.
Împăratul, auzind grăirea de rău a
oamenilor, stă şi se socoteşte, iar
frământarea lui este un groaznic
proces de conştiinţă. Se războieşte
în el patima trupului cu mărirea lui
împărătească. ,,Cum, - zice el pe de
o parte, - eu rob unei femei?! Mai
sunt eu vrednic să mă numesc
împăratul Constantinopolului?!” Pe
de altă parte însă, îşi zicea în sine:
112
,,Da, dar frumuseţea Irinei plăteşte
cât o împărăţie. Vorba de rău şi
judecata poporului mă coboară, dar
şi dragostea Irinei îmi răneşte inima.
Dacă o ţin lângă mine, toată mărirea
şi strălucirea armelor mele le-am
pierdut; dacă o părăsesc, pierd
plăcerea poftelor mele, pierd
dragostea mea. Ce să fac?! Să stau
să mai dezleg nodul?! Nu, nu mai
pierd nici o clipă! Sabia, sabia!” - a
zis în cugetul său împăratul - şi,
îndată se scoală, aleargă, o găseşte
pe Irina, se uită la ea, şi o înjunghie
cu sabia.
Irina nu se aştepta la o nenorocire
ca aceasta. Împăratul se întoarce; îi
citeai pe faţă toată mânia dar şi
toată durerea. Apoi a zis: ,,De n-aş fi
făcut aşa, niciodată nu m-aş fi
izbăvit. Să înveţe de la mine tot
poporul, toată lumea, căci cu vitejia
cu care biruiesc cetăţile, cu aceeaşi
vitejie îmi biruiesc şi patimile! Eu
sunt împăratul
Constantinopolului!”.
Iată, fraţi creştini, cum a procedat
acest împărat păgân, căruia legea
lui îi dădea voie să aibă femei câte
vrea! Dar ca să scape de vorba
lumii, să-şi păstreze prestigiul său,
s-a hotărât într-o zi să termine cu te muncesc şi nu poţi dormi; sari
pofta trupului şi să lupte împotriva din pat, strigi şi nu ştii ce-ţi lipseşte.
patimilor ce-l stăpâneau! Diavolul îţi dă târcoale să-ţi
răpească sufletul în orice clipă;
Dar tu, cine eşti frate creştine?! Tu iadul te aşteaptă cu gura căscată să
eşti creştin şi ai o lege care nu-ţi te înghită, să te chinuiască în munci
permite decât o singură femeie, pe şi tu încă mai aştepţi, te îndoieşti şi
care ţi-o dă Biserica şi Dumnezeu. nu ştii ce să faci să te îndreptezi.
Un creştin trebuie Amâni mereu pocăinţa, spovedania
şi cununia: că o faci la anul, că o
86 PREDICI faci la vară, şi, aşa, te duce ucigaşul
până când nu vei mai putea să mai
să fugă nu numai de vorba lumii, faci nimic. Dacă faci mereu
dar şi de muncile iadului; un creştin asemenea socoteli şi stai pe
trebuie să-şi păzească sufletul şi gânduri, niciodată nu ai să dezlegi
trupul curat şi să nădăjduiască în nodul, n-ai să te laşi de patima care
Împărăţia cerului. Pentru o femeie te ţine legat: fie fumatul, fie
desfrânată, pentru un bărbat desfrâul, fie băutura. Astăzi se
desfrânat, pentru toţi cei ce trăiesc iveşte o piedică, mâine alta şi
fără cununie, părinţii voştri sunt diavolul strânge mereu nodul, ca să
trişti, rudele vă urăsc, duhovnicii vă nu poţi niciodată să-l dezlegi.
mustră, lumea vă vorbeşte de rău vă
faceţi de poveste şi de ocara Hotărăşte-te, frate creştine, chiar
tuturor, de râsul lumii şi al acum, în clipa aceasta! Hotărăşte-te,
demonilor şi de batjocura lor. soră şi frate creştine, şi zi din
adâncul sufletului: ,,Vreau să mă
Biserica se scârbeşte de tine, o, îndrept, vreau să mă despart de
frate creştine, şi nu-ţi dă să te desfrânare, să nu mai stau
împărtăşeşti cu Sfintele Taine. necununat, de mândrie, de beţie, de
Îngerul păzitor stă trist şi te-a zavistie; vreau să mă spovedesc
părăsit; este scârbit de nelegiuirile curat de păcatele mele, vreau să mă
şi murdăriile tale. Duhurile necurate lepăd de toate lucrurile satanei!
îşi fac culcuşul în inima ta. Vise rele Vreau să mă împreunez cu Hristos,
113
cu biserica Lui şi să nu mai lipsesc
de la biserica Lui duminica! Vreau
să-L am pe Dumnezeu de Părinte
Ceresc! Vreau să nu mai pierd
vremea, să nu mai amân de azi pe
mâine, căci poate este ceasul din
urmă!” şi pune mâna pe sabia
aceasta a Cuvântului lui Dumnezeu,
cu voinţă din inimă, şi taie fără milă
tot putregaiul. Roagă-te cu foc şi cu
lacrimi; roagă-te, cazi în genunchi la
picioarele lui Iisus şi scoate toată
patima şi toată răutatea din suflet şi
din trup! Nimeni să nu mai
pornească la drum cu diavolul!
Tinerii să nu se mai se lase amăgiţi,
căzând în păcatul desfrânării înainte
de cununie, încrezându-se că vor
face cununie la anul sau cine ştie
când, după ce fac câţiva copii,
ajungând de se roagă unul de altul
să se cunune şi nu mai vor. Diavolul
îi ţine aşa şi tot mereu amână că se
vor cununa mai târziu. De aceea
intră în casa lor vaiul şi toate relele,
căci aduc pe lume copii îndrăciţi,
bolnavi, suciţi, necredincioşi, răi, cu
mintea sucită, care nu înţeleg cele
ce trebuie să înţeleagă şi dacă acum
nu vor să se îndrepteze prin
pocăinţă, nu vor să se hotărască, să
114
ţină minte că va veni vremea odată,
când vor vrea, dar nu vor mai putea.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
87
Vei vrea atunci, când vei ajunge
paralizat, cu gura încleştată şi nu
vei mai putea spune un cuvânt,
când alţii vor trebui să-şi facă milă
de tine şi să te mute din aşternutul
tău, să te spele, să-ţi dea să
mănânci şi să te îngrijească. Vei
vrea atunci, dar va fi prea târziu şi
nu se mai poate face nimic.
Treziţi-vă, fraţilor! Haideţi să
mergem la Iisus! Iată-L, ne aşteaptă
cu braţele deschise să ne ierte
păcatele, să ne primească pe toţi, să
ne facă fii şi părtaşi ai Împărăţiei
cerurilor! Lepădaţi-vă de toate
lucrurile satanei, căci acestea sunt
cauza tuturor bolilor sufleteşti şi
trupeşti! Cine vrea să se
tămăduiască cu adevărat, să
observe ce piedici îi stau în cale de
nu poate primi tămăduirea, ce
patimă îl ţine legat, şi să se lepede
cu desăvârşire până nu e prea
târziu. Nu mai avem timp de pierdut.
Cei care mai pierd timpul cu altceva,
fără să se limiteze la cele necesare
trupului şi vieţii acesteia, nu au înainte de a veni ziua aceea, de
minte sănătoasă, sunt bolnavi, au iertarea păcatelor, ca slăbănogul
mintea paralizată. Vai de mintea, de din Evanghelia de astăzi.
trupul şi de sufletul lor!

Cel care n-a înţeles şi nu poate să

înţeleagă aceste lucruri, va fi greu Rugăciune
de sufletul lui. Nu mai avem timp de
pierdut; răscumpăraţi vremea, aţi Doamne Iisuse Hristoase,
pierdut destul timp, destui ani. Câte Dumnezeule care ai făcut pe om, Tu
nopţi pierdute la baluri, la chefuri, la
ştii neputinţele noastre,
petreceri! Câte metanii nu ai fi putut slăbănogirea sufletului şi a trupului
face într-o noapte pe care ai nostru. Vindecă Tu cu mila Ta şi cu
petrecut-o jucând toată noaptea de puterea Ta dumnezeiască pe toţi ce
ţi-ai rupt încălţămintea! cei iau hotărâri temeinice de a urma
Calea Ta, de a se lepăda de păcate,
Ia vedeţi, câte metanii aţi făcut şi fă-ne pe toţi fiii Împărăţiei Tale. Zi-
pentru diavol şi câte aţi făcut pentru ne, Doamne, ca slăbănogului din
Dumnezeu, pentru suflet, că nu are Sfânta Evanghelie de astăzi: ,,Fiilor,
Dumnezeu nevoie de noi, de iertate sunt păcatele voastre,
metaniile noastre; noi avem nevoie mergeţi cu pace la casele voastre!”
de Dumnezeu, noi avem nevoie de Amin!
iertarea Lui, de mila Lui, de
bunătatea Lui şi pe aici, şi mai ales 88 PREDICI
când va veni ziua cea din urmă, ziua
judecăţii, când va trebui să dăm
seama de toate câte am făcut.

Să ne trezim, că nu e vreme de PREDICĂ LA DUMINICA A VII-A

pierdut! Stăpânul e la uşă, gata doar DUPĂ RUSALII
să bată, şi să ne strige pe cei ce am
înţeles. Să înţeleagă orice suflet că Despre clevetire
e gata plecarea şi să-L rugăm, mai
115
,,Şi fiind scos demonul, a vorbit
mutul!”
(Matei 9, 33)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
doi orbi şi un mut îndrăcit - spune
Sfânta Evanghelie de astăzi - au fost
vindecaţi de Mântuitorul nostru
Iisus Hristos într-o casă. Cei doi
orbi strigau în urma Lui: ,,Ai milă de
noi, Fiul lui David!”. Iisus
le-a zis: ,,Credeţi că pot face
aceasta?”. ,,Da, Doamne!”, i-au
răspuns ei. Atunci
Iisus S-a atins de ochii lor, zicându-
le: ,,Fie vouă după credinţa
voastră!”, şi îndată li s-au deschis
ochii. Încă o dată auzim de o
credinţă puternică şi neclintită la
aceşti doi orbi, ca la sutaşul cu
sluga bolnavă, ca la femeia
cananeeancă sau alţii. Credinţa
acestor doi orbi a fost mare, a fost,
fără îndoială, din adâncul sufletului.
Au crezut cu mintea, cu inima şi cu
sufletul, de aceea au fost tămăduiţi
pe loc de Doctorul Cel Mare - Iisus
Hristos.
116
Cei doi orbi, în înţeles duhovnicesc,
mai închipuie sufletul şi trupul.
Fericit este creştinul care crede cu
toată fiinţa sufletului şi a trupului în
Dumnezeu şi în existenţa lucrurilor
nevăzute; nefericit este omul, chiar
în lumea aceasta, care nu poate să
creadă în Dumnezeu şi în existenţa
vieţii veşnice, căci un astfel de om
este ca un orb pe care îl conduce un
alt orb şi aşa cad amândoi în
prăpastie.
Când mintea omului este
întunecată, tot trupul lui este
pătimaş; vai de sufletul acela! Când
sufletul este condus de un trup
pătimaş şi orbit de pofte şi păcate,
cad amândoi în prăpastia iadului.
Dacă cei doi orbi n-ar fi crezut
amândoi, nu s-ar fi vindecat, sau se
vindeca numai cel ce a crezut. Când
omul este orbit la suflet şi la trup de
fel de fel de păcate, devine un sclav
al păcatului; pe un astfel de om îl
auzi gemând sub greutatea
patimilor şi a păcatelor. Tot trupul şi
sufletul este legat în lanţuri şi nu
poate să facă nici o mişcare spre
bine. De aceea, îi vedem şi-i auzim
pe mulţi zicând: ,,Am încercat, dar
nu pot să mă las de păcate; am
încercat, dar nu pot să mă las de
băutură, nu pot să mă las de femei,
de jocuri, de înjurat şi drăcuit, de poftele şi păcatele şi acum le e greu
clevetit, de chefuri, de lux, de să se lase de ele.
farduri!”
Iisus Hristos, prin puterea Sa
Un astfel de om nu poate spune un dumnezeiască, a dezlegat limba
cuvânt despre Dumnezeu, el nu unui mut şi l-a făcut să poată vorbi.
poate face nici cea mai mică Zadarnic voia să închidă gurile celor
rugăciune; este mut, fiindcă doi orbi, cărora le redase vederea,
demonii îl stăpânesc. Sunt multe căci orbii răspândiră vestirea
vindecării lor în tot ţinutul acela. Ei
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET făceau un lucru bun, căci vesteau
89 minunea vindecării lor de către Fiul
lui David, Fiul lui Dumnezeu. Pentru
femei şi bărbaţi care au îmbătrânit această recunoştinţă a lor şi-au
şi nu ştiu nici rugăciunea principală, mântuit sufletele, că au făcut ceea
cea mai însemnată rugăciune - Tatăl ce trebuiau să facă, aşa cum trebuie
nostru - pe care ne-a lăsat-o şi ne-a să facem şi noi, pentru atâtea
învăţat Însuşi Domnul Hristos. Un binefaceri, pe care le-am primit de la
astfel de om, care nu ştie nici Dumnezeu.
această rugăciune este mut şi nu
poate deschide gura să-I cânte lui Majoritatea creştinilor, însă, mai
Dumnezeu şi să-I mulţumească ales femeile, nu au nici o
pentru binefacerile Lui. dezvinovăţire când nu-şi înfrânează
gura, vorbind şi dând la iveală
Un astfel de om este mut, ca mutul metehne ale oamenilor, ale
din Evanghelia de astăzi, stăpânit semenilor lor, ca să strice bunul lor
de demon şi nu se va lumina, nu va nume. Acest obicei urât este
vorbi până nu vor ieşi duhurile păcatul clevetirii, despre care vom
necurate - demonii patimilor din el. vorbi astăzi. De mare trebuinţă este
Mulţi au îmbătrânit şi au îmbătrânit să ne oprim asupra acestui păcat,
şi demonii patimilor şi ai păcatelor pentru că clevetirea este năravul cel
în ei. O viaţă întreagă i-au hrănit cu mai des întâlnit în lumea noastră.
Este ca un focar de infecţie pentru
117
suflet şi trup. Ştim că nu toată popa, preoteasa, cu copii lor?”, şi
lumea fură sau desfrânează dar, începe să clevetească ce
credem că nu greşim spunând că a auzit şi ea de la altă
toţi clevetesc: mari şi mici, bărbaţi clevetitoare, cu născociri, exagerări
şi femei, la oraşe şi la sate, aproape sau adevăruri spuse numai pe
toţi îi vorbesc de rău pe alţii, toţi jumătate, minciuni spuse de-a
clevetesc. Clevetirea creşte ca o binelea, şoptiri strecurate la urechi.
buruiană; năravul acesta este atât
de primejdios, fiindcă în ochii lumii 90 PREDICI
pare a fi cel mai uşor păcat.
Aceasta este meseria clevetitorului,
Ascultaţi, însă, câte urmări ca şi a diavolului, că şi diavolul
nenorocite are acest păcat. A cleveteşte şi pârăşte pe toţi creştinii
cleveti, a defăima sau a ponegri, la Dumnezeu, aşa spune Sfânta
înseamnă a te face judecător fratelui Scriptură.
tău, aproapelui tău, a da în vileag
scăderile sale şi a-i murdări numele După ce ne învaţă el, spurcatul, să
lui bun, a-l osândi, fie din invidie, facem toate relele, ne prinde şi ne
din ură sau numai din simpla scrie în cărţile lui păcatele şi
plăcere de a spune flecării, răutăţile pe care ne-a învăţat să le
otrăvindu-te singur. facem şi, apoi, dă fuga la Dumnezeu
şi ne pârăşte: ,,Ia să vezi, Doamne,
Spre exemplu, spun mai ales ce fac creştinii tăi!” şi spune şi
femeile: ,,Ştii ce-am auzit despre citeşte toate păcatele pe care le
vecinu' ?!... Că în fiecare zi îşi bate facem noi pe aici. Aşa şi
nevasta; şi închipuie-ţi dragă, că şi clevetitorul: când defaimă pe
cutare se îmbată în mereu; şi-am să- cineva, nu i se pare că face vreun
ţi mai spun ceva, dar să rămână rău, ci doar că face puţin haz, ca să
vorba între noi: vecina noastră e o mai râdă şi să treacă timpul; aşa zic
zgârcită de n-are pereche.”, sau unii. Iată, însă, ce spune Sfânta
altele şi mai grave: ,,Ce te mai duci Scriptură - Biblia; ne arată clar că
dragă la biserică? Ştii ce a făcut ne înşelăm cumplit: ,,Haideţi să-l
ucidem cu vorba!”, se sfătuiau
118
duşmanii proorocului Ieremia, acum la bătrâneţe, plătea păcatul
fiindcă nu-l mai puteau suferi. clevetirii ei pe care-l făcuse în
tinereţe, căci am întrebat-o dacă a
Limba clevetitorului este asemenea vorbit şi ea pe cineva de rău
unei săgeţi sau săbii ascuţite, vreodată şi pe loc şi-a adus aminte
spune la Proverbele lui Solomon, iar de când era tânără, că a pârât-o pe
Apostolul Iacob zice că limba o vecină a ei la bărbat că îl înşală,
clevetitorului este plină de otravă de din care cauză aceea lua bătăi şi
moarte. Într-adevăr, ca nişte săbii certuri şi până la urmă s-au
sunt limbile cele înveninate ale despărţit.
clevetitorilor. Cine ar putea spune
câte nenorociri, câte certuri şi Iată, deci, să nu ne jucăm cu păcatul
mânii, câtă tulburare între oameni, clevetirii, căci cât de târziu a ajuns-
câtă vrajbă şi duşmănie între vecini, o, la bătrâneţe, şi a trebuit să
între soţi, între părinţi şi copii, între plătească greu. De aceea, şi dracii
maici şi surori, între preoţi şi au aşezat acest păcat, al clevetirii,
credincioşi, câte divorţuri, câtă la prima vamă; ştiţi că sunt 24 de
suferinţă şi câte crime, din cauza vămi în văzduh. La prima vamă sunt
acestui păcat al clevetirii şi al opriţi clevetitorii şi bârfitorii, toţi
vorbirii de rău?! Câtă lume nu s-a vorbitorii de rău. Aici sunt întrebaţi
certat, s-a bătut şi chiar s-a omorât de toate vorbele putrede, de toate
din cauza acestui păcat al clevetirii. bârfele şi, dacă ar ascunde cineva
Săptămâna trecută mi-a venit o ceva, le arată în catastifele scrise de
femeie bătrână, bătută şi alungată ei şi ora când le-au făcut, când le-au
pe drumuri de bărbat; îmi spunea cu zis, căci diavolii scriu imediat vorba
şiroaie de lacrimi că bărbatul o grăită de rău ce ne-a ieşit din gură,
izgoneşte şi nu poate să o sufere, ori de am clevetit, ori de am bârfit,
că i-a spus lui cineva, că mai în ori de am glumit. De aceea Cartea
tinereţe, ea a greşit cu cineva. Sfântă nu ne dă voie să facem
Vedeţi, după atâţia ani de căsnicie, glume, căci nu sunt bune.
tocmai acum s-a găsit o gură
clevetitoare să le strice pacea la Ascultaţi acum câte rele şi câte
bătrâneţe. De altfel, femeia aceasta, nenorociri pot ieşi din păcatul
119
acesta al clevetirii! Prin acest păcat
poţi răpi cinstea omului; prin
păcatul clevetirii se poate lua viaţa
cuiva sau îl poţi băga la puşcărie.
Mulţi, din cauza păcatului clevetirii,
a învaţă lumea o religie în care se
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
91
pârâciunilor, au fost daţi afară din
serviciu sau din vreo funcţie
oarecare. Multe femei cinstite au
ajuns la despărţire cu soţii lor din
cauza clevetirii, că le-au pârât fie
cumnatele, rudele sau chiar părinţii
la bărbaţii lor că-s aşa, că-s pe
dincolo, că nu fac de ei, să le lase
că nu-s bune de nimic şi aşa ajung
clevetitorii să-i despartă, de rămân
copiii pe drumuri plângând şi
amărâţi. Mulţi clevetitori îi vorbesc
de rău pe ucenicii Domnului, pe
preoţi, pe propovăduitorii care
vestesc Cuvântul Adevărului.
Aproape toţi au suferit de pe urma
acestui păcat, cum au suferit şi
Sfinţii Apostoli şi, mai ales, Sfântul
Apostol Pavel. Un adevărat dezastru
sufletesc fac clevetitorii în ogorul
Domnului, iar diavolul culege roade
mari şi bogate. Exemple avem
120
destule din Sfânta Scriptură şi din
Vieţile sfinţilor. Sfinţii Apostoli erau
clevetiţi de păgâni, de oamenii răi la
împăraţii păgâni de pe vremea
aceea, că răzvrătesc poporul şi
ascund mari urgii şi că se lucrează
contra legilor împărăteşti.
Majoritatea creştinilor care făceau
minuni - sfinţii - erau pârâţi la mai-
marii cetăţilor, cum că minunile nu
le săvârşesc cu ajutorul lui
Dumnezeu, ci că sunt vrăjitorii. Aşa
cum aţi auzit şi din Sfânta
Evanghelie de astăzi, că poporul se
mira de aceste minuni pe care le
făcea Iisus, iar cărturarii şi fariseii
ziceau, că-i scoate pe demoni cu
domnul demonilor. Hulă grozavă
împotriva lui Dumnezeu, a Duhului
Sfânt, hulă fără de iertare; de aceea
nu au putut să primească iertare şi
se află în fundul iadului toţi acei
clevetitori şi bârfitori.
În vremea Sfinţilor Apostoli şi a
sfinţilor făcători de minuni,
clevetitorii erau crezuţi de păgâni şi
de toată lumea, iar creştinii nu erau
crezuţi, ci erau daţi la chinuri
îngrozitoare. O mulţime de
clevetitori avea şi Sfântul Apostol
Pavel, care se luptau cu toţii să nu să se îndoiască în credinţă şi să-l
fie crezut şi ascultat de cei cărora le îndepărteze de persoana care l-ar fi
vorbea. Spuneau la adresa lui fel de putut ajuta.
fel de bârfe şi chiar calomnii
grozave, ca nimeni să nu-l mai Nu se poate spune prin cuvinte ce
creadă niciodată. Aceasta s-a grozav este păcatul acesta al
întâmplat multor vestitori ai clevetirii. Aşa
adevărului, căci vorbele pline de
veninul urii îndreptate împotriva lor 92 PREDICI
i-au făcut pe mulţi să se clatine din
credinţă şi chiar să cadă pentru după cum aţi auzit că la prima vamă
totdeauna în necredinţă, în pierzare sunt opriţi clevetitorii şi toţi
sufletească. vorbitorii de rău, ascultaţi acum din
Vieţile sfinţilor, despre o sfântă,
Sunt atâtea guri mincinoase pornite numită Cristina - «fecioara
împotriva adevărului, dar Dumnezeu admirabila» - ce chinuri grozave a
le-a astupat pe multe, căci mulţi s- văzut ea în iad şi cum a văzut că
au îndrăcit, a intrat necuratul în ei şi sufereau sufletele care au avut până
îi chinuieşte şi astăzi, fiindcă aşa la moarte urâtul obicei de a cleveti
este îngăduit de Dumnezeu să şi de a bârfi pe cineva.
plătească cu chinuri grozave şi să
se mântuiască poate până la urmă Această sfântă a murit la vârsta de
şi ei sau măcar unii dintre ei, că 32 de ani, după o viaţă de sfinţenie.
sunt creştini. Diavolul a băgat de Când
seamă că mult câştig îi aduce limba
clevetitorului. De aceea să fiţi atenţi a fost adusă în biserică să i se
şi niciodată să nu daţi crezare facă slujba înmormântării, fiind
clevetitorilor, căci mulţi şi-au aşezată într-un coşciug deschis, în
pierdut sufletul pentru că au crezut mijlocul bisericii, un mare număr de
vorbele lor cele măgulitoare. credincioşi se rugau pentru sufletul
Vrăjmaşul sufletelor noastre, tot e ei, aşa cum este obiceiul la
mulţumit, chiar dacă nu a reuşit să înmormântare. În timp ce se cânta:
dărâme pe cineva, ci numai să-l facă ,,Cu sfinţii odihneşte, Hristoase
121
sufletul adormitei roabei Tale...”, acelea erau chinuite de demoni în
moarta se sculă din sicriu şi zbură felul următor: pe unele le agăţau de
ca o pasăre spre tavanul bisericii, limbi în nişte cârlige, ca pe vite la
aşezându-se pe un baldachin, la o măcelărie; la altele le turnau în gură
arcadă. Lumea când a văzut spurcăciuni împuţite, la altele
aceasta, a fugit afară de frică, smoală fierbinte, iar altele erau aşa
rămânând lângă coşciug numai o de bolnave şi de slabe, cum sunt
soră a ei mai mare şi preotul care, cadavrele morţilor, galbene şi
văzând cele întâmplate, a rugat-o pe prăpădite. Printre ele umblau şerpi
sfântă să coboare. Ea ascultă glasul mari care se încolăceau şi le
preotului, coborî ca un fulg de strângeau foarte tare, iar ele
zăpadă şi se duse cu sora, cu răcneau ca vitele la abator şi
preotul şi cu alţii acasă, unde scoteau viermi pe gură, din limbă,
povesti la toată lumea care se pe nas şi pe urechi.
adunase acolo, următoarele:
Nemaiputând suferi să văd acele
,,Când s-a despărţit sufletul meu de chinuri îngrozitoare, am fost dusă
trup, am fost înconjurată de o imediat înaintea tronului ceresc.
mulţime de îngeri, care m-au dus Aici am fost întrebată dacă mi-a fost
într-un loc întunecos şi groaznic. milă de sufletele acelea din iad. Eu
Acolo erau o mulţime de suflete în am spus cu lacrimi că tare mi-a fost
chinuri şi suferinţă, pe care nici o milă şi mi s-a spus că mila aceea a
limbă de om nu le poate spune cu fost de la El, de la Dumnezeu ca,
de amănuntul. Printre cei ce venind eu în lume iarăşi, să
sufereau le-am cunoscut pe unele mărturisesc şi să spun că, în iad,
femei de la noi din sat, care nu cele mai multe suflete se chinuiesc
muriseră de mult, şi erau în viaţă din cauza limbii neînfrânate”.
foarte glumeţe, râzătoare, bârfitoare
şi clevetitoare. Această sfântă a mai trăit 42 de ani
printre păcătoşi, unde zilnic îi învăţa
Văzându-le în ce stare de plâns se şi cu lacrimi îi sfătuia, să se lase de
află, am întrebat ce loc este acolo şi clevetire, de bârfire şi de tot felul de
mi s-a spus că este iadul. Sufletele păcate. Ziua îi învăţa, iar noaptea
122
fugea spre păduri, în locuri Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne
sălbatice, să se roage şi să plângă porunceşte zicând: ,,Feriţi-vă să nu
pentru ei. Mulţi martori oculari ai defăimaţi!”, iar în altă parte zice:
faptelor ei, fiind cuprinşi de frică, s- ,,Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!”.
au convertit şi şi-au schimbat viaţa. Undeva, într-o carte numită
Unii s-au retras prin mânăstiri şi s- ,,Prolog”, am citit cum un sfânt
au călugărit; alte fete tinere părinte a văzut un suflet care a fost
dus de îngeri în faţa Domnului
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Hristos. Acesta era plin de tot felul
93 de păcate, dar numai păcatul acesta
al clevetirii, de a judeca pe alţii, nu l-
şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu, a făcut niciodată. Atunci Dreptul
păzindu-şi fecioria şi limba de la Judecător, văzând că în toată viaţa
clevetiri şi bârfiri. De aceea, frate şi lui nu a judecat pe nimeni, i-a zis:
soră creştină, când ai ceva pe ,,Întrucât n-ai judecat pe nimeni, nici
fratele tău, mustră-l în faţă, că e mai Eu nu te judec, aşa după cum am
bine. Dar şi mai bine este aşa cum spus în Evanghelia Mea; luaţi-l şi-i
ne învaţă Domnul Hristos: ,,Felul deschideţi porţile raiului!”.

vostru de vorbire să fie da, da, şi Tot în acea carte se spune de un

nu, nu! Ce trece peste aceste
cuvinte vine de la cel rău!”. Vorbirea
creştinului nu trebuie să fie nici
poruncitoare, ca la slugi, nici cu
dispreţ, nici cu linguşiri
măgulitoare, nici cu aroganţă, ci
fiecare să-l sfătuim pe fratele nostru
cu smerenie şi cu dragoste, căci
păcatele clevetirii şi bârfirii ies din
mândrie, din invidie, din lene şi
răutate.
123
suflet care făcuse multe fapte bune:
postea, se ruga, făcea închinăciuni,
făcea metanii fără număr, dar, ce
folos, că nu ţinea seama de
rugăciunea aceasta scurtă a lui
David, care se zice de fiecare dată la
vecernie: ,,Pune, Doamne, strajă
gurii mele şi uşă de îngrădire,
împrejurul buzelor mele!” Acesta
era totdeauna cu clevetirea în gură,
cu bârfiri flegmatice şi-i judeca pe
toţi, ca şi când numai el era bun pe
faţa pământului. Când a ajuns în
faţa Domnului Hristos a fost osândit mare… un război aprig unii contra
cu cărturarii şi fariseii şi cu toţi cei altora, neştiind ce fac din cauza
care au strigat la răstignirea întunericului nopţii. Abia dimineaţa,
Domnului: ,,Răstigneşte-L, când răsărea soarele şi se lumina
Răstigneşte-L!” şi cu toţi aceia care de ziuă
L-au răstignit pe Domnul Hristos.
94 PREDICI
Să luăm aminte, că această cădere
este mare; să ne vedem de păcatele observau cumplita greşeală. În
noastre, să smulgem buruienile şi întunericul nopţii şi al pădurilor de
spinii din propria noastră grădină, brad se războiseră fraţii şi se
să nu purtăm grijă de ceea ce se omorâseră; tot locul era plin de
petrece în grădina vecinului, căci sânge, de morţi şi de răniţi. Aceste
Dumnezeu, Care ştie inima întâmplări adevărate au un adânc
fiecăruia, va cumpăni drept la ziua înţeles sufletesc pentru noi
judecăţii. Până atunci suntem cu creştinii.
toţii aici, în noaptea acestei vieţi, în
întunericul cel greu al ispitelor de Oare, noi, creştinii de astăzi nu
tot felul. Creştinii noştri au ajuns facem tot aşa?! Nu ne războim noi
într-o stare rea, de plâns; se unii contra altora, în noaptea
războiesc unii contra altora în invidiei şi a urii de fraţi?! Nu loveşte
diferite chipuri; au făcut limba şi omoară cu pietre bârfitoare frate
praştie şi aruncă cuvinte grele cu pe frate, român pe român, de râd
ea, unii împotriva altora prin străinii de noi?! Nici o naţionalitate
clevetire şi bârfire. nu este dezbinată ca noi, în credinţă
şi dragoste. Oare nu sunt în situaţia
În războaiele care s-au petrecut s -a aceasta acele neamuri, sau chiar
întâmplat ca noaptea, din greşeală, părinţii care distrug căminul copiilor
să se războiască între ei soldaţi ai lor, despărţindu-i prin fel de fel de
aceleiaşi armate, din diferite unităţi. vorbe şi bârfe. Nu mai vorbesc ce
Toată noaptea erau în luptă război crâncen se dă între creştini,
crâncenă, frate cu frate, de aceeaşi în toate privinţele. O noapte
naţionalitate, fiindcă era întuneric grozavă, cu lupte de clevetire între
124
fraţi, este viaţa creştinilor noştri deastăzi de care se folosesc demonii
astăzi; nu se mai ţin de neamuri, se iadului, în diferite feluri pentru
urăsc şi se duşmănesc, se judecă şi pierzarea sufletelor celor care se
ajung la omor. întorc la Dumnezeu. Dacă
clevetitorii cu limba deschid uşile
Abia la sfârşitul vieţii va vedea iadului şi ajung în cele mai cumplite
fiecare şi va plânge cu amar chinuri, apoi nici cei ce ascultă de
cumplita greşeală în care a trăit. ei, nu ajung în altă parte, decât tot
Când va răsări Soarele, Iisus în acele locuri de jale şi de plâns - în
Hristos, pe norii cerului şi se va iad. Întocmai cum Lucifer a greşit, a
face ziuă, atunci în zadar vor mai păcătuit, s-a mândrit şi a căzut, şi
căuta îndreptare, căci nu vor mai din luminat s-a făcut întunecat, iar
putea face nimic. îngerii care au ascultat de el au
căzut cu el în prăpastia iadului. La
E momentul cel mai potrivit să fel şi creştinii noştri.
lăsăm această diabolică armă a
clevetirii, a bârfirii, a vorbelor De aceea spune o vorbă
îndoielnice şi să strigăm şi noi prin bătrânească despre gura lumii că n-
întunericul lumii acesteia ca cei doi o astupă decât pământul şi deci nu
orbi din Evanghelia de astăzi, în e bine să ne luăm niciodată după
urma Mântuitorului: ,,Miluieşte-ne gura lumii. Se observă în lume că,
pe noi, Iisuse, Fiul lui David! Scapă- cu cât unii oameni sunt muţi pentru
ne pe noi de orbirea aceasta Dumnezeu, pentru credinţă, pentru
sufletească, Fiul lui Dumnezeu, căci biserică, pentru cele sufleteşti, pe
nu mai putem suporta întunericul atât sunt de vorbitori, de bârfitori,
acestor păcate şi luminează-ne de hulitori de aproapele şi buni de
ochii sufletului să vedem şi noi toate poznele, snoavele şi de toate
frumuseţea feţei Tale, lumina vorbele cele putrede. Sfântul
Evangheliei Tale!”. Apostol Pavel spune că vom da
seama de ele înaintea lui
Pentru că tot e vorba de mutul care Dumnezeu.
a vorbit, după ce a ieşit demonul, să
vorbim acum puţin de gura lumii de
125
Aşa se povesteşte într-o carte oameni pe care-i întâlniră începură
veche, că un tată şi cu fiul său se a le zice: ,,Ia, uitaţi-vă, ce oameni
duceau la târg să vândă un măgar. tirani! Două matahale de oameni
Tatăl şi fiul mergeau pe lângă sănătoşi merg călare pe un biet
măgar, pe jos, când s-au întâlnit cu măgăruş!”.
primii oameni pe drum, care i-au şi
luat în primire, zicându-le: ,,Ce ,,Ascultă, măi fiule - zise tatăl - cu
oameni proşti, oamenii aceştia nu o scoatem la
capăt! Hai să mai încercăm una!”.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Se coborâră amândoi de pe asin, au
95 luat o prăjină de lemn şi, legând
măgarul de câte două picioare, îl
îşi rup încălţămintea şi picioarele să ridicară în spate şi porniră cu el în
nu strice potcoavele măgarului!”. spate la drum. Când se întâlniră cu
Atunci tatăl se sui pe măgar şi alţi călători, aceştia începură să
plecă. Curând se întâlniră cu alţi râdă de ei ca de nişte nebuni, că n-a
călători, care i-au luat şi aceia în mai fost chip, se spune în povestire,
râs: ,,Ce tată fără pic de inimă! Uite, şi, de supărare, s-au dus şi au
că nu are milă de copilul lui; îl lasă, trântit măgarul într-o râpă, într-un
sărmanul, să bată drumul pe jos!”. râu şi s-au întors acasă fără el
Tatăl se dădu jos şi îl sui pe măgar numai să scape de gura lumii.
pe copilul său. S-au întâlnit apoi cu
alţi călători. ,,Poftim!” - grăiră Această istorioară ne arată ce
aceştia. ,,Se mai cheamă acesta păţeşte omul când se ia după gura
copil cu creştere bună? Iată, lumii. Gura lumii este pusă în slujba
bătrânul lui tată merge pe jos şi el lui satana; gura lumii se amestecă
călare pe măgar!”. şi în mântuirea sufletului şi în toate
treburile omului. Gura lumii e cea
,,Ce-i de făcut, măi, cu oamenii dintâi armă pe care o ridică diavolul
aceştia?” - zise tatăl. Se suiră contra mântuirii unui suflet. Îndată
amândoi pe măgar, cu nădejdea că ce te laşi de răutăţi şi urmezi calea
vor astupa gura lumii. Da, de unde! Domnului, gura lumii nu te mai
Abia făcură câţiva paşi şi alţi scoate din ţicnit, smintit, habotnic,
126
fanatic, mironosiţă, pocăită, considere că e păcat a trăi
sectantă şi multe alte vorbe necununat, să nu considere că e un
inspirate de duhul cel necurat. mare păcat să facă crimele acestea -
avorturile, să nu considere că e
Oriunde se hotărăşte un suflet păcat să se căsătorească rudenii, să
pentru Dumnezeu, acolo aleargă şi meargă la vrăjitoare, să se îmbete,
gura lumii, şi te miri de unde scoate să fumeze. Mai ales
răutăţile ei şi mai ales te miri de
oameni, cât de uşori sunt la minte şi 96 PREDICI
se lasă convinşi de răutăţile din
gura lumii. Dar, să nu ne mirăm prea când le spui că e păcat să te îmbeţi,
mult, pentru că gura lumii e, de fapt, să fumezi, să te ţii de tot felul de
gura diavolului, iar oamenii ascultă petreceri şi câte altele, imediat
de gura aceasta mai mult decât de începe gura lumii să vorbească
Sfânta Biserică, de sfintele cărţi, de afirmând că aceasta nu e o biserică
Sfânta Evanghelie, de Cuvântul lui bună, e o biserică sectantă; fiindcă
Dumnezeu. numai sectanţii nu se îmbată, nu
fumează, nu dansează. Va să zică,
E destul să spună gura lumii pentru a fi creştin ortodox trebuie
despre un preot că a făcut cine ştie neapărat să te ţii de aceste păcate şi
ce greşeală mică, căci diavolul să le faci mereu, că te iartă
scoate până la urmă acea mică Dumnezeu.
greşeală egală cu o crimă vrednică
de condamnat la moarte. E de ajuns Aşa s-a întâmplat cu un băiat tânăr:
să spună gura lumii că într-o având serviciu aici în Bucureşti, se
biserică se condamnă toate rătăcise, aşa cum s-au rătăcit mulţi
păcatele şi lucrurile diavolului şi băieţi şi fete, trăind în desfrânare şi
imediat scoate vorbe că acea păcate de tot felul. Se rătăcise şi el
biserică nu e ortodoxă şi că e o sărmanul, cu totul. Băiat venit de la
biserică sectantă. ţară, de acuma se îmbăta, fuma,
Aşa au ajuns creştinii noştri de înjura şi se apucase de multe rele.
întunecaţi, mai rău ca orbii din Cineva l-a adus la biserică şi atât de
Evanghelia de astăzi: să nu mai mult i-a plăcut bietului băiat, că s-a
127
lăsat de rele, dar plecând câteva zile creştinii adevăraţi ai Bisericii
acasă, în concediu, tatăl lui l-a Ortodoxe!
certat că s-a rătăcit, că nu e bine ce
face, iar băiatul a renunţat de a mai Soră şi frate creştine, dacă vrei să-ţi
merge la biserică. mântuieşti sufletul, nu asculta de
gura lumii! Ai apucat pe calea
Să ne mai mirăm de ce-i bat copiii mântuirii!? Mergi cu îndrăzneală şi
pe părinţi?! Să ne mai mirăm de ce cu fruntea sus pe această cale
le fac fel de fel de necazuri?! Ce sfântă, pe care au mers apostolii,
merită acest tată?! Mai e el tată?! sfinţii părinţii noştri, moşii şi
Nu e un ucigaş de copil?! Iată de ce strămoşii noştri şi toţi martirii şi
ajung copiii în blestem mucenicii noştri, căci Mântuitorul
dumnezeiesc: din cauza acestor pe aceştia îi fericeşte când zice:
părinţi întunecaţi, orbi şi rătăciţi, ,,Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî şi
spurcaţi, care nu au milă de copiii vă vor prigoni şi vor zice tot
lor. Aceasta este milă?! Copiii, cuvântul rău împotriva voastră,
tineretul care merg la biserică şi minţind pentru Mine!”
învaţă credinţa adevărată a bisericii
noastre ortodoxe nu ajung în Auziţi, când trebuie să ne bucurăm!
puşcării, nu fac violuri, nu ajung în Când suntem ocărâţi şi prigoniţi,
casa de nebuni, nu ajung bolnavi şi când suntem necăjiţi, că atunci
prăpădiţi. Sunt fericiţi şi au câştigăm, atunci Îl îndatorăm pe
mulţumire sufletească şi le aduc şi Dumnezeu să ne plătească pentru
părinţilor bucurii, dacă îi lasă să că suferim şi noi cum a suferit El şi
urmeze calea adevărului. sfinţii Lui. N-ascultaţi de gura lumii!
Să ne gândim că omul din istorioara
Iată, iubiţi creştini, de unde pleacă de mai sus şi-a pierdut măgarul
răutăţile şi cine sunt autorii răului la ascultând de gura lumii, căutând să
copii şi la tineret! Să nu vă înşelaţi, facă poftele lumii. Dar noi, dacă
căci noi nu vă spunem din capul ascultăm de gura lumii, ne pierdem
nostru! Citiţi cărţile sfinte ale sufletul şi trupul, aşa cum se pierd
bisericii şi auziţi că nu aşa au trăit atâţia şi atâţia, care trăiesc în
rătăcire, în beţii, în fumat, în toate
128
răutăţile şi înfundă puşcăriile şi aducem în viaţa noastră cu
spitalele de nebuni. Valoarea unui adevărat, să n-ajungem să ne
om se măsoară după voinţa lui. lepădăm de Dumnezeu, că e gata
Voinţa este făcută pentru bine de lepădarea de credinţă.
Dumnezeu, dar omul nu ia aminte.
Lumea se leapădă de mult, dar vine
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET în curând mare lepădare de
97 credinţă. Nu ştiu câţi vor scăpa, dar
imediat, spune Cartea Sfântă -
Luminarea voinţei noastre se face Biblia, după ce se vor lepăda vine
prin studierea şi cunoaşterea mai sfârşitul. Aşa că luaţi aminte,
bine a datoriilor noastre creştineşti. aşadar, că zadarnic este tot ce aţi
Întărirea voinţei se capătă prin făcut până acum dacă vă veţi lepăda
practicarea virtuţilor, a faptelor de credinţă, chiar numai atât cât a
bune. Cei care cedează patimilor îşi făcut Sfântul Petru. Cum s-a lepădat
pierd libertatea, devin nişte sclavi el?!... A spus numai atât, că nu-L
urâţi şi murdari, cu obiceiuri urâte, cunoaşte pe Iisus: ,,Nu-L cunosc pe
lipsiţi de curaj şi răbdare. De aceea, Omul Acesta!”. După ce a spus de
Mântuitorul ne recomandă multă trei ori că nu-L cunoaşte a cântat
răbdare: ,,Întru răbdarea voastră vă cocoşul şi şi-a adus aminte că-i
veţi mântui sufletele voastre!”- le spusese Domnul că se va lepăda în
zice El ucenicilor Săi. noaptea aceea.

Fără răbdare nu s-a mântuit nimeni; Aşa şi nouă, nu ne trebuie mult,

mai ales când ne gândim la
mulţimea martirilor, căci toţi prin
răbdare au trecut în veşnicie. De
aceea, să-L rugăm şi noi pe
Dumnezeu să ne întărească în
răbdare, în smerenie şi ascultare de
dreapta credinţă, să ne facă să
înţelegem şi să cunoaştem bine
sfânta credinţă, ca s-o iubim, s-o
129
decât o iscălitură: ,,Nu sunt creştin!
Nu merg la biserică! Nu-mi trebuie
Dumnezeu!”. Să spui, să scrii, şi
atât îţi trebuie că te-ai ars pentru
totdeauna. Aşa spune Mântuitorul:
,,Cine se va lepăda de Mine înaintea
oamenilor şi Eu mă voi lepăda de el
înaintea Tatălui Meu!”. Examenul
acesta se apropie. Să ne ferească
Dumnezeu şi să ne ferim şi noi! Să
ne rugăm cu lacrimi, cu metanii, cu
credinţă şi cu căinţă tare ca să-l
trecem cu bine.
Rugăciune
Doamne, Dumnezeul minunilor, Cel
ce ai luminat ochii orbilor şi i-ai
făcut să vadă marea Ta iubire de
oameni, deschide şi ochii sufletelor
noastre ca să putem vedea adevărul
învăţăturilor Tale; Cel ce ai deschis
gura mutului şi ai alungat demonii
din el, deschide şi gurile noastre,
spre slava Numelui Tău, ca şi noi
să-Ţi mulţumim, să-Ţi cântăm şi să
Te preaslăvim, să Te mărturisim
înaintea oamenilor pe Tine,
Stăpânul şi Împăratul nostru al
creştinilor.
Alungă demonii de la zidirea
mâinilor Tale, Doamne, şi nu-i lăsa
să ne mai facă să clevetim, să
bârfim, să-l judecăm pe aproapele
nostru. Pune, Doamne, pază gurii
mele şi uşă de îngrădire împrejurul
buzelor mele! Amin!
98 PREDICI
130
PREDICĂ LA DUMINICA A VIII-A
DUPĂ RUSALII
Despre Sfânta Împărtăşanie
,,... Şi luând Iisus cele cinci pâini şi
cei doi peşti, căutând la cer, a
binecuvântat şi, frângând, le-a dat
ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor. Şi
au mâncat toţi şi s-au săturat şi au
luat rămăşiţele de fărâmituri,
douăsprezece coşuri pline.”
(Matei 14, 19-20)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Printre multele minuni pe care le-a
făcut Mântuitorul au fost şi două
mari minuni săvârşite asupra
lucrurilor neînsufleţite, ca să arate
ucenicilor şi lumii întregi că El nu
este numai om, ci şi Creatorul
tuturor lucrurilor şi Dumnezeu
adevărat. O dovadă a puterii Sale
dumnezeieşti este şi minunea
despre care ne vorbeşte Sfânta
Evanghelie de astăzi.
Am auzit cum Mântuitorul a săturat
cu cinci pâini şi doi peşti cinci mii
de oameni, afară de femei şi copii.
Înmulţirea aceasta a pâinilor a fost
tot aşa de minunată ca şi prefacerea
apei în vin la nunta din Cana
Galileii, pe care bându-l nuntaşii, s-
au mirat cu toţii de bunătatea, de
dulceaţa şi de gustul cel plăcut al
acelui vin, făcut de Mântuitorul din
apă. La fel şi aici în pustie: când
Mântuitorul
,,Ce semn faci Tu, ca să credem în
Tine?” Auziţi!...
Văzuseră minunea cu pâinile şi
întrebau ce semn le arată să creadă
în El, că este Fiul lui Dumnezeu!
Domnul Hristos le spune şi lor şi
nouă că El este pâinea care S-a
pogorât din
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
99

a binecuvântat pâinile şi le-acer, că Îşi va da Trupul Său spre

dat ucenicilor, iar ucenicii viaţa lumii, că cine va mânca Trupul
poporului, dulceaţa şi bunătatea Său şi va bea Sângele Său va avea
pâinii i-a îndestulat pe toţi, căci s-au
viaţă veşnică şi că Trupul Său este
mirat de puterea Lui dumnezeiască cu adevărat o hrană, iar Sângele
şi toţi, hotărâţi într-un gând, voiau Său este cu adevărat o băutură, şi
să-L pună împăratul lui Israel, mai spune că: ,,Cine mănâncă
fiindcă se îngrijea de nevoile lor şi-i
Trupul Meu şi bea Sângele Meu,
vindeca de toate bolile. rămâne în Mine şi Eu rămân în el;
după cum Tatăl, Care este viu, M-a
Domnul Iisus Hristos însă, le spuse: trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin
,,Lucraţi nu pentru mâncarea ce Tatăl, tot aşa cine Mă mănâncă pe
piere, ci pentru mâncarea ce Mine va trăi prin Mine! Astfel este
rămâne pentru viaţa veşnică şi pe pâinea care s-a coborât din cer, nu
care Eu - Fiul Omului - o voi da!”. ca mana pe care au mâncat-o
Oamenii, văzând că Domnul Hristos părinţii voştri şi au murit! Cine
îi trimite la muncă şi că minunea cu mănâncă pâinea aceasta - Trupul
cele cinci pâini şi cei doi peşti era Meu - va trăi în veac!”.
spre învăţătură, pentru a crede în Unii dintre ucenicii care-L urmaseră,
cuvintele Lui, L-au întrebat zicând: auzind aceste cuvinte, au zis:
131
,,Cuvintele acestea sunt prea greu vedea cu ochii carne şi sânge de
de înţeles!” şi L-au părăsit. Discuţia om şi să spună că nu poate mânca
de atunci, însă, se face şi astăzi, şi din această pricină, ne-a dat să-I
cât va fi veacul acesta, fiindcă mâncăm Trupul şi Sângele Său sub
oamenii fără credinţă nu pot forma pâinii şi a vinului. A ales
înţelege minunile Lui, deoarece nu- Dumnezeu aceste două materii cu
L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu, care omul este obişnuit. De aceea,
nu cunosc credinţa, spre paguba aceste două mari minuni pe care le-
lor, şi vor pieri în osânda veşnică. a făcut Mântuitorul au închipuit
minunea minunilor care se
Dar noi, pe care ne-a miluit Bunul săvârşeşte la Sfânta Liturghie în
Dumnezeu să putem crede în Iisus fiecare Duminică şi sărbătoare,
Hristos şi în cuvintele Lui, să fim cu adică transformarea pâinii şi a
băgare de seamă ca nu cumva să ne vinului în Trupul şi Sângele
înşele ispititorul, şi să ajungem să-L Domnului nostru Iisus Hristos.
părăsim şi noi pe Domnul Hristos.
Să zicem şi noi ca Sfântul Apostol Prefacerea apei în vin la nunta din
Petru: ,,Tu, Doamne, ai cuvintele Cana Galileii a fost prima minune pe
vieţii veşnice şi noi am crezut şi am care
ajuns la cunoştinţa că Tu eşti
Hristos, Sfântul lui Dumnezeu! Unde a făcut-o Mântuitorul în faţa
să ne ducem de la Tine?!”. ucenicilor Săi, căci zice Sfânta
Evanghelie: ,,…şi au crezut ucenicii
Domnul Iisus Hristos, dându-Şi Săi într-Însul”, iar minunea înmulţirii
Trupul şi Sângele Său spre viaţa pâinilor a fost săvârşită în al doilea
lumii, nu ni L-a dat să-L mâncăm ca an al propovăduirii Sale, într-un loc
pe o bucată de carne şi să ne pustiu, unde nu se putea cumpăra
săturăm pântecele, ci spre sfinţirea nici o pâine, nu mai vorbim de
trupurilor şi a sufletelor noastre, ca săturarea a cinci mii de oameni.
în ziua învierii de obşte să ne facem
părtaşi bunurilor cereşti. Ştiind Domnul Iisus Hristos, înainte de a fi
slăbiciunea firii omeneşti, ca nu răstignit pe cruce pentru păcatele a
cumva cuiva să-i fie greaţă când ar toată lumea, în seara zilei de joi a
132
înfiinţat această taină mântuitoare a şi nu veţi bea sângele Meu, nu veţi
frângerii pâinii spre iertarea avea viaţă în voi!” şi că: ,,Cine va
păcatelor. Sfânta Evanghelie spune mânca Trupul Meu şi va bea
că, pe când mâncau ei, Iisus a Sângele Meu va avea viaţă
veşnică!”. Despre acest trup şi
100 PREDICI sânge transformate prin rugăciune
din pâine şi vin este vorba. Această
luat o pâine şi, după ce a minune a transformării pâinii şi
binecuvântat-o, a frânt-o şi a dat-o vinului în Trupul şi Sângele
ucenicilor Săi, zicând: ,,Luaţi, Domnului a făcut-o întâi chiar
mâncaţi, acesta este Trupul Meu!”; Domnul Hristos în prezenţa
apoi a luat un pahar şi, după ce I-a apostolilor Săi, pe care i-a şi
mulţumit lui Dumnezeu, l-a dat lor, împărtăşit, iar ei au crezut că este în
zicând: ,,Beţi dintru acesta toţi! realitate Trupul şi Sângele
Acesta este Sângele Meu, Sângele Domnului Hristos.
legii noi, care se varsă pentru mulţi
spre iertarea păcatelor!”. Domnul Iisus le-a poruncit apoi
ucenicilor Săi ca şi ei să continue
Observaţi cum a zis?! Acesta este această transformare a pâinii şi
Trupul Meu şi acesta este Sângele vinului în Trupul şi Sângele Său,
Meu! N-a zis Domnul Hristos că până va veni El a doua oară, şi
pâinea închipuie, simbolizează fiindcă ucenicii nu aveau această
Trupul Său sau vinul Sângele Său, putere dumnezeiască atunci,
ci că ,,este Trupul Meu”, adică Trup Domnul Iisus Hristos le-a dat-o
adevărat; deci prin rugăciune se imediat după scularea Sa din morţi,
transformă pâinea şi vinul în Trup şi chiar în ziua întâi a săptămânii -
Sânge, chiar dacă în chip văzut îşi duminică seara - când S-a arătat
menţine forma pâinii şi a vinului. ucenicilor Săi şi le-a zis: ,,Pace
vouă! Precum M-a trimis pe Mine
Despre acest Trup şi Sânge ne Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi!”.
vorbeşte Domnul Hristos în După aceea
Evanghelia de la Ioan, cap. VI, când
zice: ,,De nu veţi mânca Trupul Meu
133
a suflat peste ei şi le-a zis:
,,Luaţi Duh Sfânt, celor ce le veţi
ierta păcatele, vor fi iertate şi celor
ce le veţi ţine, ţinute vor fi!”, iar
ucenicii au transmis această putere
harică altor creştini prin rugăciune
şi punerea mâinilor şi aşa, până în
ziua de astăzi, aceşti ucenici şi
apostoli, lucrători ai tainelor lui
Hristos, pregătesc în altarul bisericii
hrana cea cerească pentru viaţa
veşnică şi pentru iertarea păcatelor,
mâncarea cea scumpă şi sfântă -
Trupul şi Sângele Domnului Hristos
- pentru cei ce vor să se
mântuiască.
Mulţi necredincioşi, între care intră
şi sectanţii, care s-au despărţit de
dreapta credinţă ortodoxă, spun că
Sângele lui Iisus Hristos vărsat
atunci, când a fost răstignit pe
Golgota, numai acel Sânge ne
mântuieşte sufletele, iar nu Sfânta
Împărtăşanie, Care este Trupul şi
Sângele Domnului, pe Care O fac
preoţii în altar, episcopii dimpreună
cu diaconii; ei spun că frângerea
pâinii sau Sfânta Liturghie
simbolizează aducerea aminte de
patimile şi moartea Domnului şi că
nicidecum nu-i adevărat că pâinea
134
şi vinul se transformă în Trupul şi
Sângele
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
101
Domnului. Ei nu cred aşa cum
credem noi creştinii ortodocşi.
De aceea Sfântul Apostol Pavel
întăreşte aceasta spunând: ,,Vă
vorbesc ca unor oameni cu
judecată, judecaţi voi singuri:
Paharul pe care-l binecuvântăm nu
este el împărtăşirea cu Sângele lui
Hristos?! Pâinea pe care o frângem
nu este ea împărtăşire cu Trupul lui
Hristos?!”. Iată, nu spune nici
Sfântul Pavel că vinul şi pâinea
slujite de apostoli închipuie sau
simbolizează Sângele şi Trupul lui
Hristos, ci sunt cu adevărat Trupul
şi Sângele Domnului Hristos.
După capul cel rătăcit al sectanţilor
ar însemna ca toţi creştinii să
binecuvânteze, să frângă pâinea ca
şi preoţii, şi să se împărtăşească
singuri. Aceasta ar fi o mare
rătăcire! Însă, Apostolul Pavel nu
zice: ,,…pe care-l binecuvântaţi
voi”, ci spune: ,,Paharul pe care-l
binecuvântăm”, adică noi, apostolii.
 biruit tot prin Sângele Domnului
Să vedem cum se împărtăşea lumea Hristos, împărtăşindu-se foarte des.
creştină în vremea sfinţilor apostoli
şi cum se împărtăşesc creştinii de Jertfa Mielului Pascal din legea
astăzi, după aproape 2000 de ani de veche era doar o închipuire a jertfei
creştinism. Istoria ne spune că, la de pe Cruce a Mielului lui
început, creştinii se împărtăşeau cu Dumnezeu. Prin Sângele lui Iisus
Trupul şi Sângele Domnului Hristos Hristos s-a făcut împăcarea tuturor
în fiecare duminică şi sărbătoare, de celor de pe pământ şi a celor din
către sfinţii apostoli. Lucrul acesta cer. De ce credeţi că mai înainte
pentru cei care nu ştiu pare ca o creştinii erau în stare să moară
minciună, iar pentru cei ce cred este oricând pentru Hristos?! Fiindcă
de mirare. Cauza este că atât de erau pregătiţi şi des împărtăşiţi cu
mult s-au îndepărtat şi se Sângele lui Hristos. Ei luau parte la
îndepărtează tot mereu creştinii de Sfânta Liturghie şi se împărtăşeau;
Sfânta Împărtăşanie, încât foarte Duhul Sfânt este Cel Care
mulţi, neştiind ce este Sfânta transformă pâinea şi vinul,
Împărtăşanie, ce mare valoare are, o prefăcându-le în Trupul şi Sângele
nesocotesc şi pleacă din lumea Domnului Hristos.
aceasta nemântuiţi, umplând iadul
cu suflete de creştini, pentru care O picătură din Sângele
Domnul Hristos a murit pe Cruce. Domnului şi o mică părticică din
Trupul Lui, dacă le primim şi ne
Sfinţii Apostoli au umblat cu împărtăşim cu ele, ni se iartă toate
Domnul Hristos, au văzut minunile păcatele, ne sfinţesc şi ne unesc cu
Lui, au auzit propovăduirea, au Dumnezeu. Să nu avem pretenţia ca
crezut şi tot a trebuit să fie această sfântă mâncare de taină să
împărtăşiţi. Vedeţi?! Nu le era de ne umple gura şi pântecele, căci o
ajuns numai credinţa în Iisus, ci singură picătură este de ajuns să ne
trebuiau şi împărtăşiţi ca să fie sfinţească şi
vrednici de Împărăţia Cerului, de
Iisus Hristos. Sfinţii Mucenici au 102 PREDICI

135
să ne cureţe de păcate, aşa cum o cei ce sunt sfinţiţi dintr-Unul sunt
picătură de otravă, dacă am lua-o în toţi; de aceea nu se ruşinează să-i
apă sau mâncare, ar fi de-ajuns să numească pe ei fraţi, fiindcă s-au
ne ucidă trupul; cu atât mai mult făcut părtaşi Trupului şi Sângelui lui
când luăm din sfinţenia lui Hristos”. Ştim iarăşi toţi că un vas
Dumnezeu ni se sfinţeşte toată firea de aramă spoit şi întrebuinţat, din
noastră sufletească şi trupească. când în când trebuie iarăşi curăţat,
spoit, căci prin întrebuinţare se ia
Dacă aţi privit vreodată la cei ce spoiala şi iarăşi cocleşte şi
spoiesc vasele de aramă, aţi văzut rugineşte. Aşa şi omul împărtăşit:
cât de puţin cositor pun şi cu el trăind în lume mai greşeşte cu câte
spoiesc un vas foarte mare, ceva şi se ia sfinţenia de la el şi
făcându-l bun de treabă, încât să se trebuie iarăşi împărtăşit.
poată fierbe în el, sau să se pună
ceva curat pentru păstrare. Aşa La fel şi creştinul: cu cât este mai
sunt şi corpurile noastre omeneşti: des împărtăşit, cu atât este mai bine
ca nişte vase de aramă nespoite, de el, fiindcă devine întotdeauna un
pline cu otravă de cocleala vas bun pentru slujbă, pentru treaba
păcatelor, în care nu poţi face lui Dumnezeu, ca să locuiască în el
mâncare, căci s-ar otrăvi mâncarea Duhul lui Dumnezeu cu toate
şi ar muri cei ce ar mânca, dar darurile lui. De fapt aceasta este
spoindu-le bine, se face mâncarea una dintre poruncile Mântuitorului:
gustoasă şi sănătoasă. Aşa este şi să mâncăm Trupul Lui şi să bem
firea omenească plină de otrava Sângele Lui ca să avem viaţă în noi
păcatului, coclită de atâtea patimi şi să moştenim viaţa veşnică.
urâte şi murdare.
Am auzit până acum că a ne
Dar Meşterul Cel Mare - Dumnezeu - împărtăşi este o poruncă şi bine
ne-a dat să mâncăm Trupul şi este să ne împărtăşim cât mai des
Sângele Fiului Său, cu Care ne cu Trupul şi Sângele Domnului,
spoieşte pe dinăuntru şi pe dinafară aceasta fiind de mare folos atât
şi ne sfinţeşte toată fiinţa. De aceea, sufletului cât şi trupului. Dar ce ne
zice apostolul: ,,Cel ce sfinţeşte şi facem că se ridică o mulţime de
136
probleme, căci diavolul nu vrea să-l murdăria gândurilor rele care ies
lase pe om să se folosească de din inimă, de unde - zice Domnul -
darurile lui Dumnezeu, spre ies şi uciderile, preacurviile,
mântuire?! De aceea, el se luptă să furtişagurile şi mărturiile
ne rătăcească în diferite chipuri mincinoase. Dacă acestea sunt în
încât să nu mai ţinem seama că, mai inima celui ce vrea să se unească
înainte de a ne împărtăşi cu Sfintele cu Hristos, apoi poţi să te
Taine, ni se cade să facem o împărtăşeşti de mii de ori, că este în
pregătire cât mai serioasă a vasului zadar.
nostru, pentru a putea primi spoiala
cea frumoasă şi trebuincioasă a Vasul de aramă necurăţat şi
Împărtăşaniei. neîncălzit bine nu prinde spoiala;
aşa nu se lipeşte Sfânta
De aceea se cade să reamintim de Împărtăşanie de cel necurăţat de
vasul cel de aramă coclit şi murdar. răutăţi, de gânduri urâte şi spurcate,
Mai întâi, să ştiţi că meşterul îl de fapte murdare, nu se lipeşte de
freacă bine, apoi îl pune pe foc, pe cel care nu este bine încălzit în
cărbuni aprinşi şi, când s-a încălzit focul rugăciunilor, în focul pocăinţei
de-ajuns, topeşte spoiala pe însuşi cu lacrimi, care să curgă şiroaie
vasul încălzit şi aşa intră spoiala în pentru iertare, căci apa tare sunt
porii vasului lipindu-se şi făcându- lacrimile.
se una cu el; de nu va fi vasul bine
curăţit şi încălzit, nu prinde spoiala, Se povesteşte în cartea
nu se lipeşte. Tot aşa şi cu omul bisericească numită ,,Pateric”,
care vrea să despre un frate creştin care s-a dus
la un părinte şi, plin de mâhnire
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET sufletească, i-a spus cu lacrimi că îl
103 ispitesc nişte gânduri urâte, nişte
păcate învechite şi nu-l lasă deloc,
se împărtăşească cu Trupul şi rugându-l să-l povăţuiască ce să
Sângele lui Iisus Hristos: pentru a facă, să-i spună cum să se cureţe
se lipi de el sfinţenia lui Dumnezeu, de ele. Sfântul părinte i-a spus
trebuie, mai întâi, să se cureţe de
137
o pildă foarte minunată şi se cerceteze pe sine şi apoi să
plină de adevăr, ca să-l facă să mănânce Trupul şi Sângele
înţeleagă, şi el şi noi, pricina Domnului, pentru că cine mănâncă
acestor gânduri rele şi de unde vin, şi bea cu nevrednicie nu spre
şi anume pentru că s-a răcit în iertarea păcatelor se împărtăşeşte,
credinţă, pentru că s-a dat lenevirii, ci spre adăugirea păcatelor!”.
nemaiarzând de dragoste
creştinească pentru Dumnezeu. I-a Iată, deci, că Sfânta Împărtăşanie nu
zis sfântul părinte: ,,Ai văzut, frate,putem s-o luăm aşa oricum, ci
când căldarea cu mâncare fierbe pe trebuie să ne cercetăm bine viaţa
foc nu se apropie de ea muştele şi noastră, să vedem ce fel de păcate,
nici o gânganie, dar, de îndată ce nu ce fel de rugină şi cocleală avem în
mai arde focul, se răceşte mâncarea vasul nostru, în mintea noastră şi,
şi atunci toate muştele şi gângăniile mai ales, să mergem la spovedanie!
se apropie de vas, intră chiar şi în Acolo să luăm canon potrivit pentru
mâncare, murdărind vasul şi frecarea ruginii şi a coclelii, apoi, cu
mâncarea!”. ajutorul focului ceresc - cu
rugăciunea fierbinte - şi cu apă tare,
Aşa şi noi, dacă nu suntem fierbinţi care sunt lacrimile, să curăţim vasul
în rugăciuni pentru Dumnezeu şi nu încât să se poată lipi de el spoiala
facem faptele cele bune cu credinţă, aceea albă, curată şi frumoasă -
cu pocăinţă, se apropie muştele Sfânta Împărtăşanie.
cele negre, muştele cele verzi şi
scârboase, duhurile cele necurate şi A ne cerceta, după cum zice Sfântul
ne murdăresc vasul sufletului Apostol Pavel, înseamnă a ne uita în
nostru: trupul, mintea, inima şi toată
fiinţa trupească şi sufletească, prin 104 PREDICI
fel de fel de gânduri şi pofte,
otrăvindu-ne şi molipsindu-ne viaţa. inima noastră să vedem: am luat noi
hotărâre temeinică ca să urâm
Sfântul Apostol Pavel ne învaţă cum păcatele şi gândurile şi poftele
trebuie să fim când vrem să ne pământeşti, trupeşti, grija cea
împărtăşim şi ne spune: ,,Fiecare să lumească?! Am fugit noi de
138
clevetiri, de a judeca pe altul, de a s-a dus şi L-a vândut pe Domnul
ne mândri, de a minţi, de a ţine Hristos.
mânie pe cineva?! Am fugit noi de
descântece, de farmece?! Oricât de păcătos ar fi cineva,
Dumnezeu îl primeşte dacă se
A te cerceta, frate creştine, hotărăşte să se lepede de păcate,
înseamnă să vezi dacă ai lepădat căci Dumnezeu pentru păcătoşi a
beţia, desfrâul, cearta şi vrajba, să venit, dar şi păcătoşii trebuie să-şi
te împaci cu cel ce te-a mâhnit, să recunoască păcatele, să plângă şi
nu mai dai nimic şi pe nimeni să se întoarcă cu hotărâre şi cu
diavolului, să nu mai huleşti statornicie, nu aşa… de formă;
înjurând; femeia să-şi asculte soţul, altfel, mai mare osândă va lua cel ce
cum spune Evanghelia şi bărbatul se împărtăşeşte şi se ţine mereu de
să-şi iubească soţia ca pe el însuşi! păcatele cele grele pe care le-aţi
auzit. Aceştia - zice Dumnezeu - că-
Să se cerceteze fiecare, dacă nu L răstignesc din nou pe Iisus
cumva este abătut de la dreapta Hristos, Domnul Slavei; din nou îi
credinţă ortodoxă! Cu nevrednicie dau scuipări, batjocuri.
se împărtăşeşte cineva când n-a
lepădat năravurile şi relele pe care Unii cred că numai evreii sunt
le-a spus la spovedit sau pe care le- vinovaţi de răstignirea Domnului,
a avut mai înainte. Şi Iuda s-a dar mai vinovaţi sunt creştinii care
împărtăşit chiar atunci la Cina cea se ţin de şirul păcatelor grele, că se
de Taină, dar nu i-a folosit, căci în vor osândi ca şi evreii. Sunt o
inimă avea otrava lăcomiei de bani, mulţime de creştini care au căzut în
vicleşugul, invidia, mândria şi rătăcire, din cauza neştiinţei, şi
vânzarea Stăpânului, trădarea uneori din cauza lipsei de duhovnici
Împăratului nostru. El, în loc să-L iscusiţi, cu frică de Dumnezeu,
primească, prin împărtăşire, pe călăuziţi cu adevărat de Duhul
Domnul Hristos, Trupul şi Sângele Sfânt, ca să tămăduiască, să
Lui, l-a primit pe diavolul în sufletul vindece sufletele cele bolnave.
lui; aşa spune Sfânta Carte: după ce Sfintele canoane opresc pe oricine
s-a împărtăşit a intrat satana în El şi de a se împărtăşi un timp pentru
139
anumite păcate grele: poate ani, şi făcând fapte bune înaintea lui
luni, săptămâni sau zile, căci şi Dumnezeu.
păcatele sunt împărţite având
fiecare greutatea şi canonul lor: De aceea spune Domnul Hristos:
păcate strigătoare la cer, păcate ,,Care tată sau mamă căruia îi cere
împotriva Duhului Sfânt, păcate de copilul pâine îi dă piatră?! Sau cere
moarte, păcate mai uşoare şi peşte şi-i dă şarpe?! Dacă voi, care
greşeli. Greşelile sunt greşeli; una e sunteţi răi, ştiţi să daţi lucruri bune
să greşeşti şi alta să faci păcatul fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl
intenţionat. vostru Cel din ceruri, Care este
numai bunătate, milă, dragoste,
O mare deosebire se află între iertare şi vrea să ne mântuiască?!”
aceste feluri de păcate. De aceea,
preotul este dator şi obligat, ca un Unii duhovnici au căzut într-o altă
judecător din partea cerului, să mare neorânduială şi rătăcire, căci
rânduiască fiecăruia, după păcatele s-au apucat să-i spovedească pe
lui, canonul şi sfaturile de trebuinţă,creştini în comun şi să-i îndemne să
ca să se poată mântui. Există o se împărtăşească cât mai des; aţi
mare deosebire între preoţii auzit şi astfel de cazuri. Ei nu mai
duhovnici, căci unii aplică ţin seama de canoane şi au uitat
canoanele cu toată asprimea lor, sau, poate nu au ştiut niciodată că
dezlegarea ce se dă la spovedanie,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET se face în baza canonului dat
105 creştinului, căci trebuie să-i
rânduiască un canon, după
fără să ţină seama că Domnul greutatea păcatelor pe care le-a
Hristos, Împăratul Slavei, le-a dat şi auzit la spovedit. Noi trebuie să
cheia dezlegării, nu numai a legării, facem o deosebire între viaţa
şi chiar a graţierii pentru unele creştinilor din timpul nostru şi viaţa
suflete care dovedesc pocăinţă, creştinilor din timpul apostolilor,
stăruinţă şi care s-au oprit de la fiindcă păcatele pe care le fac astăzi
păcate, căindu-se cu lacrimi amare creştinii nu le făceau nici păgânii
din vremea apostolilor. De aceea
140
trebuie spovedanie amănunţită, căci o viaţă întreagă n-au vrut să
cei ce se spovedesc în comun nu se ştie de spovedanie şi împărtăşanie,
pot numi spovediţi şi împărtăşania de biserică, de preoţi şi pe patul
pe care o primesc nu este valabilă. morţii cheamă preotul în grabă să-l
spovedească, să-l împărtăşească.
Sunt unii creştini care caută Să se ştie clar că împărtăşania
duhovnici care să nu-i oprească de acestor oameni nu este garantată
la Împărtăşanie, iar alţii nu spun de nici un sfânt părinte, adică nu
păcatul aşa cum l-au făcut, de poate fi pentru mântuire. De aceea,
teamă să nu fie opriţi de la Sfânta se zice: ,,Cine va cădea peste piatra
Împărtăşanie. Mare greşeală fac aceasta se va sfărâma, iar peste
aceştia, căci se înşeală singuri. Alţii, cine va cădea ea îl va spulbera!”.
mai ales femeile, ascund la spovedit
unele păcate mari, de moarte, de Noi, însă, ca să nu îngrămădim
ruşine sau de teamă să nu fie opriţi păcat peste păcat şi foc peste foc,
de la Sfânta Împărtăşanie. Astfel, să alegem viaţa cu Hristos, spre
dacă se împărtăşesc cu mântuirea sufletului, căci
nevrednicie, vin peste ei boli grele Dumnezeu vrea să ne mântuiască,
şi mulţi cad pradă morţii, în chinuri
îngrozitoare, aşa cum spune Sfântul 106 PREDICI
Apostol Pavel că: ,,…din pricina
aceasta sunt între voi mulţi însă fără voia noastră nu ne
neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini mântuieşte. Fiecare este liber să
mor!”. aleagă ce vrea.

Sunt şi cazuri când cineva a zăcut Îmi povestea un preot: «Am fost
multă vreme în boală grea, apoi chemat să împărtăşesc un bolnav.
spovedindu-se şi împărtăşindu-se Când mă duc acolo… ce bolnav?!...
s-a însănătoşit, ridicându-se din că bolnavul era căzut în comă. Când
patul unde zăcuse multă vreme. am văzut, am căutat să mă retrag,
Iată, minunea Sfintei Împărtăşanii! dar vreo câţiva oameni mi-au zis:
Mai greu este de cei ce ,,Părinţele, staţi puţin, de ce să
moară neîmpărtăşit? Staţi puţin că
141
punem noi mâna, îi căscăm gura cu
forţa, îi punem un căluş în gură şi-i
torni acolo Împărtăşania, ca să
moară împărtăşit”. ,,Măi oameni
buni, nu se împărtăşeşte aşa!
Trebuie o pregătire pentru
împărtăşanie, nu se împărtăşeşte în
felul acesta!”», şi a căutat să-i
lămurească.
Avem printre creştini, cred că aţi
auzit şi dumneavoastră, oameni
care nu pun bază pe Sfânta
Împărtăşanie şi pe spovedanie. Ei
plâng şi strigă: ,,Vai, a murit fără
lumânare!”, dar dacă moare fără
spovedanie şi fără împărtăşanie nu
prea pun la inimă, nu-i interesează.
Mai presus de toate pun lumânarea.
Poate să moară cu o sută şi o mie
de lumânări în braţe, dacă nu se
spovedeşte şi nu se împărtăşeşte,
vai de el! E greu de sufletul lui;
focul iadului îl aşteaptă! Aşa că, ori
de veţi mânca Trupul Domnului şi
veţi bea Sângele Lui în chip
nevrednic, ori de nu veţi mânca
Trupul şi nu veţi bea Sângele Lui,
tot acolo mergeţi - la osândă. Dar de
ce să iubim păcatul?! De ce să nu-L
iubim pe Domnul Hristos şi
poruncile Lui?!
142
Să ne apropiem de El cu frică şi cu
cutremur, ca nu cumva să ne apuce
moartea nepregătiţi cum i-a apucat
pe mulţi; să căutăm să ţinem seama
de porunca lui Dumnezeu, Care
zice: ,,De nu veţi mânca Trupul Meu,
nu veţi avea viaţă de veci!” Pentru a
primi Sfânta Taină a Împărtăşaniei
cu mai multă pregătire, trebuie mai
întâi o spovedanie bună, adică să
spunem toate păcatele, fără ocolire,
să luăm canon, să-l facem şi să ne
lăsăm de păcatele mari.
De aceea, preotul trebuie să
oprească de la împărtăşanie
persoanele cu păcate mari, măcar
un an de zile, să vadă dacă s-au
oprit de la păcate şi să aibă timp să
facă şi canonul primit la
spovedanie. Persoanele care nu
dovedesc pocăinţă în acest timp şi
nu se opresc de la păcate, mai ales
cele care trăiesc în concubinaj şi nu
s-au lăsat de aceste păcate, cele ce
fac avorturi, vrăji, femeile care
spurcă bărbaţii şi cele ce fac
sodomie şi alte urgii, numai la
moarte să se împărtăşească dacă
au ştiut cât de greu este păcatul şi l-
au mai făcut. Cine nu a ştiut, să ia
agheasmă mare în posturi şi apoi,
cu aspră pocăinţă, să se apropie de binecuvântarea preotului şi fără cel
Sfânta Împărtăşanie. puţin trei zile de post, fără înfrânare
de la poftele lumeşti, cei căsătoriţi
Ascultaţi acum câteva sfaturi pentru de la poftele trupeşti, măcar trei zile.
cei care sunteţi nelămuriţi pentru a Femeile nu au voie să se
şti cum trebuie să vă păziţi ca să nu împărtăşească cu capul descoperit,
greşiţi şi să vă puteţi împărtăşi cu fardate şi nici cele ce ţin duşmănie
Trupul şi Sângele Domnului: pe cineva şi nu-l iartă din inimă; la
fel cei care nu postesc şi ar putea
În primul rând trebuie să ştiţi că să postească - nu cei care nu pot,
preotul duhovnic este cel care care sunt bolnavi - precum şi cei
trebuie să necununaţi la biserică.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Creştinul trebuie să împlinească

107 acestea şi altele asemenea dacă
vrea să nu meargă la pierzare, căci
rânduiască fiecăruia canonul şi ,,grozav lucru este a cădea în
durata lui după putere, de la caz la mâinile Dumnezeului celui viu!”. Ne
caz, căci aproape fiecare creştin are vine poate şi nouă rândul să
cazul lui deosebit: unii sunt bolnavi, plecăm, aşa cum le-a venit la mulţi.
alţii bătrâni, alţii copiii. Fetele şi Fericită este moartea omului care
femeile tinere n-au voie să se pleacă pregătit, spovedit şi
împărtăşească în timpul rânduielii împărtăşit. E bine să plângem, să ne
lunare, ci numai după ce s-au curăţim vasul bine şi să găsim cât
curăţit. De aceea, trebuie să aibă mai multe momente de acestea; de
grijă să se pregătească mai înainte aceea Sfinţii Părinţi îi îndemnau pe
sau mai pe urmă, ca să nu se creştini la început şi chiar le dădeau
lipsească de Sfânta Taină, măcar de canon, mai ales celor tineri, să
patru ori pe an, în cele patru meargă la înmormântări, să meargă
posturi. să vadă ce e omul, să-şi aducă
aminte că urmează şi plecarea lor şi
Nu au voie să se împărtăşească să plângă, să verse lacrimi, ca să-şi
mirenii fără spovedanie, fără cureţe păcatele. Nu să ne săturăm
143
numai de râs, de glume, de prostii şi
de toate relele, ci să ne mai săturăm ,,Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!”
şi de plâns, să curăţim sufletul şi
trupul, şi aşa ne va primi Domnul şi (Matei 14, 27)
vom fi poporul Lui, iar El va fi
Dumnezeul, Tatăl şi Mântuitorul F r a ţ i c r e ş t i n i,
nostru şi ne va mântui şi pe noi.
Sfânta Evanghelie de astăzi ne-a
istorisit o întâmplare minunată şi
plină de cel mai preţios înţeles.
Rugăciune
Într-o noapte, apostolii pluteau cu o
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui corabie pe Marea Galileii. Iisus
Dumnezeu Cel viu, Care eşti pâinea rămăsese în munte să se roage, iar
vieţii, Tu, Care eşti mana cea târziu, în noapte, iată că ucenicii
cerească, izvorul bunătăţilor, văd plutind pe suprafaţa apei o
învredniceşte-ne şi pe noi să ne făptură albă şi, crezând că este o
apropiem de Tine, de Sfintele Tale nălucă, s-au înspăimântat, dar Iisus,
Taine cu frică şi cu cutremur, cu căci El era, îndată le-a grăit:
pocăinţă adevărată cu pregătire ,,Îndrăzniţi, Eu sunt! Nu vă temeţi!”.
sufletească şi trupească, ca să fim Când au văzut ei că Învăţătorul lor
şi noi cu Tine, şi aici şi sus, în se apropie de dânşii, păşind pe
ceruri, în vecii vecilor! Amin! mare ca pe uscat, Petru a zis:
,,Doamne, de eşti Tu, porunceşte-mi
108 PREDICI să vin la Tine pe apă!”. ,,Vino!” i-a
răspuns Iisus şi, după câteva clipe,
iată-l pe Petru păşind şi el pe
deasupra mării.
În noaptea aceea, însă, vântul era
PREDICĂ LA DUMINICA A IX-A împotrivă şi bătea cam tare; valurile
DUPĂ RUSALII se ridicau învolburate în sus şi în
jos. Văzând Petru acestea şi că se
Corabia pe valuri depărtase de corabie, iar până la
144
Iisus era încă de mers, îl cuprinse o
frică mare, îşi pierdu cumpătul şi Petru, se scufundă în valuri.
îndată începu să se scufunde. Călătoresc pe o mare bântuită de
,,Doamne, mântuieşte-mă!” - strigă furtună şi stau gata, gata să piară
el îngrozit. Iisus se apropie de el, îi înghiţiţi de ea. De ce să piară atâta
întinse mâna şi ridicându-l, îi zise: mulţime de popor?! De ce să se
,,Puţin credinciosule, pentru ce te-ai scufunde în valuri atâţia credincioşi
îndoit?” şi după ce au intrat în ,,zişi”?!... Fiindcă au pierdut
corabie, vântul a stat şi marea s-a credinţa adevărată în Iisus Hristos,
potolit. fiindcă vor să-şi aranjeze viaţa
aceasta pământească numai cu
Această zguduitoare pagină din puterile lor proprii, fără puterile
Evanghelie are două înţelesuri. credinţei, fără învăţătura lui
Înţelesul cel mai apropiat ne arată o Dumnezeu şi a Fiului Său, Iisus
întâmplare adevărată petrecută pe Hristos, Care a venit Lumină în
Marea Galileii - salvarea lui Petru lume.
din valuri, dar Sfânta Evanghelie de
astăzi mai are un înţeles tainic, care Ei bine, fraţi creştini, soarele vieţii
nu-şi pierde valoarea niciodată şi noastre, puterea şi reazemul acestei
anume faptul că atunci când cineva vieţi este credinţa în Dumnezeu.
pierde credinţa în puterea ,,Fără de Mine nu puteţi face nimic!”
izbăvitoare a lui Iisus şi se reazemă - le-a zis Mântuitorul ucenicilor Săi,
numai în puterile lui, se prăbuşeşte, iar Duhul Sfânt, în psalmii lui David,
piere, fiindcă singura scăpare, zice: ,,Dacă Dumnezeu nu zideşte
singurul liman de izbăvire, rămâne casa, în zadar se ostenesc
de-a pururi Hristos, Fiul lui ziditorii!”. Nu putem zidi fără
Dumnezeu. Hristos; mintea noastră este prea
săracă şi fără lumina Evangheliei nu
Adevărul acesta are o mare valoare putem şti care este rostul vieţii
pentru noi, creştinii, căci mulţi, ca şi noastre şi nu putem deosebi binele
de rău.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
109
145
Trebuie să ne temem de Dumnezeu necazurile şi întristările ei, iar altă
şi să fim conştienţi că vom da parte cu ispitele şi păcatele. Despre
seama înaintea Lui de toate faptele furtuna necazurilor şi a suferinţelor
noastre. Pentru a ne îndrepta avem cunosc toţi: se tem de suferinţe şi
nevoie de Iisus Hristos, de fug, se feresc cât pot, însă, nu
Evanghelia Lui, de Biserica Lui, de cunosc oamenii cealaltă parte:
preoţii Lui, de dragostea şi mila viforul ispitelor, al patimilor lumeşti,
Mântuitorului Hristos şi de toată al păcatelor şi nu ştiu că păcatul
bunătatea lui Dumnezeu; dar dacă este pricina a tot răul în lume. Puţini
oamenii nu vor şi Îl nesocotesc pe se înspăimântă, puţini umblă să
Dumnezeu, nu numai că se vor scape de păcate, de patimi, de vicii
scufunda în valuri grele, dar vor rele; aceasta din cauza necredinţei
deveni şi de nesuferit unii faţă de în Dumnezeu sau a puţinei credinţe
alţii. sau a îndoielii de existenţa lui
Dumnezeu şi a vieţii veşnice, că e
Toată civilizaţia, cultura şi progresul de ajuns numai să te îndoieşti că
omului nu sunt decât vorbe goale, există Dumnezeu şi tot acolo ajungi;
case zidite pe nisip, ce se vor risipi pentru aceasta vedem atâtea răutăţi
fără piatra de granit - temelia cea în lume, atâtea suferinţe şi lacrimi.
sfântă, care este credinţa în
Dumnezeu, fiindcă nimeni nu poate Una dintre marile suferinţe pe care
scăpa în viaţa aceasta fără furtuni şi o întâlnim foarte des este că
necazuri. Nimeni nu este scutit aici aproape nu
fie învăţat sau neînvăţat, sărac sau
bogat, căci la toţi le intră în casă e casă, nu e familie în care
necazul, sabia, moartea, paguba şi părinţii să nu se plângă de copiii lor.
multe lipsuri şi nenorociri. Vremea Copii neascultători, răi, obraznici, le
vieţii noastre trece mai mult cu nori fac greutăţi mari părinţilor, în fel de
negri decât cu cer senin, mai mult în fel de chipuri.
furtună decât în linişte.
110 PREDICI
Sunt două feluri de valuri şi furtuni
pe marea vieţii noastre: o parte cu
146
În altă parte lipseşte pacea dintre
soţi: certuri, bătăi, până la urmă
despărţiri. Iată corabia învăluită de
valuri; iată corabie izbită din toate
părţile de viforul necazurilor! În altă
parte furtuna morţii s-a abătut şi a
smuls din rădăcini pe unul din soţi,
rămânând celălalt în haina neagră a
tristului doliu.
Pricina tuturor relelor este păcatul
şi depărtarea de Dumnezeu,
căderea omului în necredinţă. De
aceea îngăduie Dumnezeu să vină
asupra noastră vânturi potrivnice,
să se înfurie marea cea sălbatică cu
ură şi să urle lovind cu greu în
corabia vieţii noastre, în casa
noastră, ca noi, îngroziţi de cele ce
vedem, să strigăm la Dumnezeu, ca
Petru, să-L căutăm pe El şi să I ne
rugăm Lui cu mai mult foc şi cu
credinţă arzătoare, aşa cum
observăm la Sfântul Petru că, atunci
când a văzut că se scufundă, a
strigat cu toată puterea: ,,Doamne,
mântuieşte-mă că pier!”
Aşa şi noi, iubiţi creştini, trebuie să întâmplă cu fiecare în parte, dar ne
strigăm în durerile şi necazurile
noastre numai la Dumnezeu, căci
numai El poate să ne scoată din ele depărtarea de El, căci numai faptele
şi să liniştească marea cea înfuriată noastre cele rele ne depărtează de
şi tulburată a vieţii noastre. La El
trebuie să strige soţia când vede că
soţul ei iubit de altă dată nu mai
trage acasă cu aceeaşi dragoste, nu
se mai roagă lui Dumnezeu, nu mai
merge la biserică, iar copiii sunt
dezbinaţi, înrăiţi şi învrăjbiţi, când
simte că se scufundă corabia vieţii
lor, casa lor este în primejdie de a
se îneca în valuri, toate bucuriile lor
sunt spulberate şi viaţa lor
ameninţată de a se nărui cu totul.
În această situaţie, să strigăm la
Dumnezeu din adâncul sufletului:
,,Doamne, casa mea se scufundă în
adâncul mării! Doamne, copiii mei
sunt în pierzare şi norii negri ai
nenorocirilor s-au abătut înfuriaţi
asupra vieţii noastre! Scapă-ne,
Doamne, că ne scufundăm!”. Aşa să
strige părinţii pentru copiii lor, aşa
să strige copiii pentru părinţii lor. În
toate felurile de supărări, de greutăţi
şi necazuri să-L strigăm plini de
credinţă pe Dumnezeu, fiindcă nu
este departe de noi; El este lângă
noi, ne aude şi ştie tot ce se
lasă, în primul rând, să ne
recunoaştem vina, necredinţa şi
147
mila şi de bunătatea Lui. Să ridicăm
glasul nostru atunci cu multă
încredere şi să simţim prezenţa
dumnezeirii Lui lângă noi şi printre
noi păcătoşii, şi să avem şi
răbdare… să aşteptăm, căci poate
vrea să pună la încercare credinţa
noastră. Să avem răbdare, să ne
gândim că de-atâtea ori El a strigat
la noi şi n-am voit să-L auzim, n-am
vrut să-L ascultăm, să răspundem
cu bucurie.
Viaţa noastră este o corabie prinsă
de furtună în mijlocul mării, dar
dacă trăim o viaţă cu Domnul, dacă
suntem împăcaţi cu Dumnezeu, nu
avem de ce să ne temem în toate
furtunile acestei vieţi, căci apare
Stăpânul Hristos, scăparea noastră,
şi se face lumină în întunericul
nopţii, izbăvindu-ne de vifor.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
111
Când vine vreme rea, când se face neclintită în Tatăl nostru cel ceresc,
noapte în viaţa ta creştine, când toţi că El va cârmui bine corabia vieţii
te părăsesc, să ştii că se iveşte
Domnul, Mântuitorul tău şi-Ţi strigă: legitimi ai Lui, copii cu dragoste
,,Nu te teme! Nu te înspăimânta,
căci Eu sunt cu tine să te scap!”,
aşa cum le-a zis ucenicilor în
Evanghelia de astăzi: ,,Nu vă temeţi!
Eu sunt! Îndrăzniţi!” şi atunci frate
creştine, ce uşoară va fi viaţa ta
când Îl vei avea cârmuitor pe
Mântuitorul, pe Fiul lui Dumnezeu,
căci El este calea spre ţărmul
mântuirii noastre; El ştie când vine
furtuna şi El singur ştie s-o
liniştească. Lasă-te tu cu credinţă,
cu dragoste în mâinile Lui, să
conducă El cârma vieţii tale şi
îndată vei scăpa de toate grijile,
necazurile şi primejdiile!
Am citit undeva că pe o vreme de
furtună toţi călătorii unui vapor erau
cuprinşi de groază şi de spaimă;
numai un copilaş stătea liniştit şi
zicea: ,,E tata la cârmă, nu mă
tem!”. Era copilul căpitanului de
vapor. Toţi călătorii au rămas
mişcaţi, încremeniţi de credinţa pe
care o avea copilul în tatăl lui, care
cârmuia vaporul.
Aşa şi noi: să avem încredere
noastre, dar şi noi să fim copiii
înflăcărată de El şi cu încredere
neclintită în puterea Harului Său şi
să avem grijă să nu-L părăsim pe
148
Domnul pentru poftele şi plăcerile Cei mai mulţi numai pe patul de
noastre, căci atunci suntem în cea moarte se trezesc că au uitat de
mai mare primejdie, căci foarte suflet, dar atunci e prea târziu;
mulţi s-au aruncat în prăpastie şi în atunci, pe patul morţii, văd mulţi că
pierzare din cauza poftelor şi a s-au înşelat, când vin asupra lor
păcatelor lor. demonii cei urâţi şi cumpliţi să-i
ducă în chinurile iadului.
Într-un sat a izbucnit un incendiu şi Aşa au venit demonii la unul, pe
au început să ardă câteva case; la patul de moarte. Acesta toată viaţa
una din case s-a întâmplat să fie şi nu crezuse că există diavoli; când îi
un copil mic într-un leagăn. Mama spunea câte cineva, râdea de el şi
lui s-a grăbit să care din casă nu-l credea, dar acum când se
lucrurile ce le avea: banii, hainele, zbătea cu în ghearele lor, şi-i vedea,
vasele şi altele, dar pe copil l-a uitat spunea el în gura mare: ,,Iată că au
în leagăn dormind. Târziu şi-a adus venit demonii să mă ia! Iată-i ce
aminte, când focul cuprinsese totul; urâţi sunt! Daţi-i afară, daţi-i afară!”
un ţipăt înfiorător s-a auzit Dar
dinlăuntru - copilaşul ardea. Ţipete
disperate scoase şi mama de afară, 112 PREDICI
dar totul era prea târziu… nu mai
putea să facă nimic. Aşa fac cei mai cei adunaţi în jurul lui, căutau să-l
mulţi creştini cu sufletul lor - încurajeze spunându-i că nu-i
copilaşul din noi, scânteia din adevărat: ,,Nu există diavol! N-ai zis
Dumnezeu, comoara cea nepreţuită tu toată viaţa că nu există diavol?!”,
- pentru care a trebuit să Se dar el zbiera cât putea cu părere de
jertfească Însuşi Fiul lui Dumnezeu, rău şi-i părea tare rău când vedea că
căci nu se putea cumpăra cu nimic nu-l crede nimeni şi aşa şi-a dat
de pe pământ şi din cer. sufletul în ghearele demonilor,
gemând în disperare. În zadar a
Aleargă omul în sus şi în jos, crezut atunci, căci a fost prea târziu.
strânge, fură, minte, înşeală, dar
sufletul - copilaşul, îl lasă să ardă în Iată iubiţilor, să ne trezim mai
focul păcatelor şi al pieirii veşnice. înainte de timpul acela, să ne
149
apropiem smeriţi de Dumnezeu şi nu mi-am îngrijit de suflet!”. Fiecare
să-I închinăm Lui cât mai mult din dintre noi poate ne aducem aminte
timpul nostru, din clipele noastre, de câte o primejdie din viaţa noastră
din repaosul nostru, căci numai şi poate am întâlnit pe câte cineva,
acest timp este cu adevărat spunându-ne cu foc că era gata-
câştigat, numai această vreme gata să plece; ba din accident, ba
petrecută în biserica Lui, în din boală şi din câte şi câte.
rugăciune, în lucrarea Lui, acest
timp este de preţ înaintea Domnului Despre apostolul Petru ştim că au
şi acest timp este scump pentru venit peste el, mai târziu, şi alte
sufletul nostru, dacă îl întrebuinţăm feluri de valuri; când se afla în
cu folos... Că aşa de repede se curtea arhiereului s-a lepădat de trei
scurge, trece pe lângă noi şi ne ori de Stăpânul Hristos, tot de frică,
pomenim la sfârşitul vieţii fără de frica unei slujnice ca să nu-l
roade, înşelaţi. Să luăm aminte că cunoască. Din acest somn al
atunci e prea târziu! lepădării l-a deşteptat un cocoş. De
câte ori cădem şi noi în vreun păcat,
Un învăţat din Anglia s-a gândit să ne cântă şi nouă un cocoş; acest
strângă răspunsuri de la mai mulţi cocoş este conştiinţa noastră, este
oameni care scăpaseră din gheara glasul cel dinlăuntru care ne mustră
morţii, şi-i întreba la ce s-au gândit pentru lepădările noastre. Cum ai
ei în clipele acelea, când s-au văzut săvârşit păcatul, mai curând sau
în faţa morţii. Optzeci la sută din cei mai târziu, cocoşul acesta îţi va
întrebaţi au răspuns că în clipele cânta creştine! Oriunde te-ai duce,
acelea, când s-au văzut în faţa de glasul lui nu vei scăpa. Acest
morţii, s-au gândit cât de rău şi-au cocoş al conştiinţei tale nu va tăcea
cheltuit viaţa şi cât de puţin au decât cu o condiţie: să plângi cu
lucrat pentru sufletul lor. amar, ca Petru, şi să te întorci
plângând la Dumnezeu cu pocăinţă.
,,În faţa mea” - spune unul - ,,nu Ferice de cei care se trezesc la
vedeam decât faptele mele cele rele; cântarea acestui cocoş, ferice de
simţeam că mă topesc sub cei ce stau treji toată viaţa până la
groaznica mustrare a conştiinţei, că
150
ultima suflare; vai celor care nu se nu vrei să mori. Şi atunci Petru s-a
trezesc nici până-n ultima clipă! întors la Roma şi a murit răstignit
pe cruce, cu capul în jos, fără să-i
Să fim atenţi că pierzarea cea mai mai fie frică. Şi-a adus aminte că de
cumplită vine din cauza fricii! Din moarte nu scăpăm; nimeni nu
această cauză era să se scufunde scapă. Ferice de cine moare şi
Petru, că i-a fost frică de valuri, de suferă pentru Dumnezeu, pentru
vântul cel tare care sufla; s-a numele Lui!
lepădat apoi de trei ori, de frica unei
femei slujnice ca să nu sufere ceva, Am luat noi palme pentru
Hristos?!... că El a luat. Am stat noi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET undeva la închisoare pentru numele
113 Lui?!... că El a stat. El a fost hulit,
batjocorit şi răstignit între tâlhari,
să nu fie luat şi el cu Iisus, la bătăi socotit vrăjmaş, răzvrătitor,
şi la închisoare, la suferinţă şi la mincinos şi păcătos… El, Creatorul
cruce. Din această cauză Îl sfătuia cerului. Şi noi ne supărăm de o
Petru pe Domnul Hristos să fugă de vorbă şi ne lepădăm de un cuvânt,
cruce şi de moarte: ,,Să te ferească spus de cineva aiurea. Şi mai ne
Dumnezeu, Doamne, să nu Ţi se batem şi cu pumnul în piept că
întâmple aşa ceva, să mori în suntem creştini, ucenici ai lui
suferinţele acestea de care ne Hristos. Să nu ne apuce moartea cu
spui!”. păcate de acestea, că vai de noi va
fi! Să ne aducem aminte că de multe
Tradiţia spune că fiind Petru la ori am trecut prin groaza morţii şi
Roma, în timpul celei mai grele atunci când am trecut, fiecare ne
prigoane, a fugit de frică, însă pe gândeam la păcatele noastre, la
drum L-a întâlnit pe Domnul Iisus nepregătirea noastră, la nepăsarea
Hristos mergând spre Roma, şi L-a noastră, la timpul care s-a scurs şi
întrebat: ,,Unde te duci, Doamne?”. n-am făcut nimic pentru suflet,
Şi i-a răspuns Domnul: ,,Mă duc, pentru copilaşul acesta sfânt, care
Petre, să Mă răstignesc iarăşi, în va zbura să-şi ia plata acolo, la
locul tău, că tu fugi”, adică ţi-e frică, Creatorul lui.
151
 Său! Să nu ne mai târâm pe pământ,
Am purtat grijă de trup, de lucrul că-l lăsăm curând. Să ne sfinţim
acesta trecător şi muritor; pentru el mintea şi inima, tot
muncim şi lucrăm zi şi noapte, iar
sufletul rămâne neglijat, neîngrijit, 114 PREDICI
nespovedit, neîmpărtăşit,
nepregătit. Ne mirăm când auzim trupul şi toată fiinţa noastră, ca să
pomenindu-se prin biserici: Ion, fim gata la glasul trâmbiţei, când va
Maria, Gheorghe, Constantin suna Împăratul pentru a ne aduna la
nespovediţi, neîmpărtăşiţi, morţi El.
fără lumânare, fără pregătire. Ce de
suflete mai apucă iadul! Ce roade Ne amintim, poate, cu toţii de
bogate are diavolul! groaza cutremurului care a fost.
Câţi nu şi-au pierdut atunci banii,
Să ne trezim fraţi creştini, să fim bijuteriile, case, copii; pe unii soţi i-
gata în tot momentul! Deşteptaţi-vă! a despărţit Dumnezeu că trăiau
Treziţi-vă, fiţi gata! Stăpânul este la poate în păcate porceşti, păcatele
uşă; Stăpânul nostru Hristos. Ne sodomiei, păcatele cele mari şi
cheamă la El. Vine ca să-Şi ia copiii, grele. Şi care eram atunci în
ucenicii, fecioarele cu candelele momentele acelea, cine nu s-a
aprinse, şi le va lua pe acelea pe trezit, cine nu se tânguia, cine nu-şi
care le va găsi cu candelele aprinse; aducea aminte, cine nu zicea:
pe cele nebune, nechibzuite, care în ,,Doamne, Doamne acum plec şi n-
prostii şi -au cheltuit viaţa, vai de am făcut nimic pentru suflet!
fecioria lor trupească, că nu de Doamne, acum mă înghite
aceasta este vorba, ci de fecioria pământul, şi n-am făcut nimic!”? Să
sufletului, de înflăcărarea credinţei, ne aducem aminte şi să ne
de focul acesta sufletesc, încredinţăm viaţa noastră în mâinile
creştinesc, dumnezeiesc pe care Stăpânului Hristos. Să-L rugăm şi
trebuie să-l purtăm în noi. noi, ca ucenicii, să nu ne lase
singuri, căci valurile sunt mari, ne
Să fim întotdeauna înflăcăraţi îngrozim de hulele celor
pentru Dumnezeu, pentru numele necredincioşi, celor răi.
152

Ştiţi cine are cei mai mulţi
duşmani?!… Ştiţi cine este cel mai
înjurat?!...
Dumnezeu! Dumnezeu este înjurat
mai mult ca noi păcătoşii,
Dumnezeu este hulit, El care ne dă
nouă de toate, El care ne hrăneşte
şi ne miluieşte; El e hulit, El are cei
mai mulţi vrăjmaşi. Dacă suntem
păcătoşi, că nu e nimeni fără de
păcat, nu e cumplit să mai fim şi
vrăjmaşi ai lui Dumnezeu?! Ce vor
face vrăjmaşii Lui în clipele
plecării?!
Să călătorim şi noi pe marea vieţii
acesteia tulburate de tot felul de
ispite şi necazuri, şi să-L rugăm cu
credinţă statornică, cu credinţă
înflăcărată, să fie cu noi în toate
zilele şi noi să fim cu El în toate
clipele.
Rugăciune
Stăpânul nostru şi Mântuitorule
Iisuse, caută din înălţimea sfântului (Matei 17, 18)
Tău locaş spre toţi creştinii aceştia,
care s-au adunat aici să asculte
cuvântul Tău, şi linişteşte marea
cea învolburată şi înfuriată din
casele lor, din sufletele lor!
Celor care nu au pace, dă-le pace
Stăpâne; zi Tu un cuvânt pentru ei,
iartă-le păcatele, zi cum ai zis
slăbănogului: ,,Iertate să fie
păcatele tale!”, întăreşte-i în
credinţă. Pe cei bolnavi îi
tămăduieşte şi-i miluieşte pe toţi cu
Darul, cu bunătatea Ta şi cu mila Ta,
ca să Te slăvim şi în viaţa aceasta,
câte zile mai avem, şi acolo, în
ceruri, în vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
115
PREDICĂ LA DUMINICA X-A DUPĂ
RUSALII
Despre existenţa diavolului
,,Şi Iisus a certat demonul, care a
ieşit afară din el, şi copilul s-a
tămăduit chiar în ceasul acela!”
F r a ţ i c r e ş t i n i,
153
Dureros lucru este să aibă cineva neam necredincios şi pornit la rău”
un singur copil şi acela să fie - a răspuns Iisus - ,,până când voi fi
bolnav de o boală fără leac. Orice ar cu voi, până când vă voi suferi pe
face părinţii unui astfel de copil, voi?! Aduceţi-l la Mine!”.
supărarea le apasă mereu sufletul
şi-i face nefericiţi; orice bucurie Domnul Hristos era în ultimul an al
predicării Sale, cu puţin înainte de
ar avea în viaţă, gândul lor se duce patimile şi moartea Sa pe Cruce. De
mereu la copilul bolnav. Dar câte nu aceea le-a zis neam necredincios şi
fac părinţii ca să-şi salveze copilul?! pornit la rău. Ştia Sfinţia Sa ce are
Nu e leac de care să audă şi să nu-l să-I facă acest neam viclean şi
încerce; cheltuiesc oricât de mult cu desfrânat cât de curând; totuşi, mila
nădejdea că se va face sănătos. Sa nemărginită întrecu răutatea lor
şi le zise: ,,Aduceţi-l aici, la Mine!”
Un astfel de tată nenorocit ne şi l-a tămăduit, scoţând demonul
înfăţişează Sfânta Evanghelie de din copil.
astăzi. Acest tată avea un singur
copil, care era stăpânit de un duh Astăzi vă vorbesc despre existenţa
rău; diavolul îl chinuia îngrozitor, diavolului şi să nu vă miraţi că
aruncându-l când în foc, când în folosesc cuvântul acesta ,,drac”,
apă. Multe mijloace o fi încercat pentru că aşa îi este numele lui
bietul om, numai să-şi vadă copilul adevărat. Cuvântul acesta
sănătos, dar în zadar. înseamnă: ,,vrăjmaş”, ,,potrivnic” şi
nu este păcat a-l pronunţa, ci e
Auzind, însă, de multele minuni ale păcat a-i da lui ceva, cum veţi auzi
Domnului Hristos, a alergat grăbit din această predică.
să-L întâlnească şi să-L roage să-i
vindece copilul. Iată-l ajuns în faţa 116 PREDICI
blândului Iisus! A căzut în genunchi
înaintea Lui şi I-a zis: ,,Doamne, ai Când citim despre chinul acestui
milă de fiul meu, că este lunatic şi copil şi al altor îndrăciţi despre care
pătimeşte rău! De multe ori cade în ne vorbesc Sfintele Evanghelii,
foc şi de multe ori cade în apă!”. ,,O, constatăm că niciodată puterea
154
satanei nu s-a arătat mai cei necredincioşi, în fiii neascultării
înverşunată ca atunci, pe vremea de legea şi învăţătura lui Dumnezeu,
Mântuitorului. Diavolii se cum lucrează meseriaşul în atelierul
încuibaseră în oameni şi-i chinuiau lui, folosindu-se de înclinarea
în diferite feluri. În unii era câte un omului spre păcat. Satana lucrează
diavol, în alţii erau mai mulţi, iar în cu mare iscusinţă ca să nu fie băgat
unii chiar câte o legiune, adică 6000 în seamă de oameni, ca ei să nu
de draci. creadă că există drac şi astfel să
poată lucra netulburat, dar oricât ar
Acestor duhuri necurate le-a vrea să-şi ascundă existenţa,
îngăduit Dumnezeu să intre în oamenii, chiar şi necredincioşi, mai
trupurile lor, pentru că erau zămisliţi bagă de seamă că există. Când văd
în posturi şi sărbători, în chefuri şi răutatea faptelor lor, zic unii: ,,Iată
beţii, în vremea când nu este cum şi-a băgat satana coada!” sau:
îngăduit bărbatului să se apropie de ,,Iată ghearele diavolului, duhul
femeie, căci soţii nu mai păzeau necurat!”.
legea pe care i-o dăduse Dumnezeu
lui Moise, aşa cum nici astăzi nu Sunt beţivi care îşi dau seama că
mai ţin seama de sărbători, de merg la prăpăd şi la moarte sigură
posturi şi zămislesc copii în dacă mai beau, dar nu se pot opri. O
fărădelegi şi mari păcate. Dumnezeu putere vrăjmaşă îi ţine încătuşaţi. Să
îi părăsise şi îngăduise demonilor nu fie, oare, demoni ai beţiei?! Nu
să-i chinuiască în diferite feluri pe se poate! Sunt oameni care
mulţi copii şi oameni din vremea fumează, tuşesc din greu, doctorii îi
aceea. opresc să mai fumeze că se distrug
singuri, iar ei, deşi ştiu bine acest
Satana lucrează şi astăzi în lume cu lucru, nu se pot opri, lăsându-se
multă putere şi cu mare dibăcie. apucaţi în ghearele pierzării. Aceşti
Sfânta Scriptură vorbeşte despre oameni sunt ca fluturii de noapte,
duhul necurat care lucrează în fiii care-şi pârlesc aripile la flacăra
neascultării; aceşti fii sunt toţi lumânării sau a lămpii, dând buzna
oamenii care trăiesc numai după în flacără până cad morţi sau ca
poftele lor. Diavolul lucrează în toţi muştele care sorb din otrava ce le-o
155
pune omul, căci fiind atrase de
dulceaţa acelei otrăvi se întorc să
soarbă iară, până când mor lângă
ea. Sunt mulţi oameni împătimiţi
care se distrug prin băuturi
alcoolice, tutun, droguri şi altele. Să
nu fie oare diavoli?! Nu se poate!
Sfânta Scriptură spune că satana de
la început a fost ucigaş. El a învăţat-
o pe Eva să mănânce din pomul
oprit; el l-a învăţat pe Cain să-şi
omoare fratele; el l-a învăţat pe Noe
să se îmbete, el l-a învăţat pe Ham,
fiul lui Noe, să râdă de tatăl său; el l-
a învăţat pe David să desfrâneze; el
a învăţat lumea până la potop să nu
asculte şi să nu creadă în
Dumnezeu; el i-a învăţat pe oamenii
din Sodoma şi Gomora să facă
sodomie, desfrânare, malahie şi tot
felul de păcate
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
117
şi tot el - satana - învaţă lumea la
rele şi la tot felul de păcate şi acum. mergând pe o străduţă întâlni un
Sunt unii oameni liniştiţi şi aşezaţi cămăşuţă ruptă pe el, murdar, slab
la vorbă, însă sunt alţii atât de
spurcaţi la gură, că-ţi vine să zici că
nu ei vorbesc, ci diavolul vorbeşte
prin gura lor. Sunt unii aşa de
furioşi, că sparg farfuriile cu
mâncare, rod paharele în gură,
dărâmă mese, scaune şi sunt în
stare să facă chiar omor, căci aşa
vrea nimicitorul, diavolul. Cine a
văzut un om rău ca acesta nu-l mai
uită şi zice îngrozit: ,,Acesta e
dracul gol!” - cred că aţi auzit şi
poate aţi şi zis unii dintre
dumneavoastră. Duhurile necurate
s-au încuibat în aceşti oameni de
când au fost mici, poate chiar din
pântecele maicii lor, pentru multele
păcate pe care le-aţi auzit - călcarea
legii lui Dumnezeu - şi pentru urâtul
obicei al înjurăturilor prin care se
dau necuratului pe ei şi pe copiii lor.
Unii copii au crescut în casă, auzind
numai blesteme, înjurături şi
drăcuieli.
Cutremurătoare este povestirea
unui profesor pe care am citit-o într-
o carte. El povesteşte cum, fiind în
plimbare prin mahalaua unui orăşel,
unde se mutase de curând, şi
copil la vreo cinci anişori, într-o
şi buburos.
156
- Al cui eşti tu, mă?, îl întrebă părinţii săi, aşa a învăţat el de la
profesorul. mama lui, că pe tatăl lui îl cheamă
dracul, pe el satana, şi ei trăiesc în
- Al dracului, răspunse iad. Iată ce groaznice urmări poate
copilul. avea pentru un copil educaţia
primită în casa părintească! Iată
- Cum te cheamă, măi? isprăvile necuratului!

- Satana! Părinţi, aveţi milă de copilaşi, că

veţi răspunde de ei în faţa Dreptului
- De unde vii, mă? Judecător! Daţi-vă pilde bune de
urmat, învăţaţi-i rugăciuni, cântări
- Din iad, răspunse copilul. sfinte şi rugaţi-vă împreună cu ei, ca
să le fie şi lor bine, şi aici şi dincolo!
Profesorul rămase uimit de
răspunsul acestui copilaş de cinci În altă parte, o familie liniştită
ani şi cercetă să vadă unde intră, la petrece în dragoste, îşi iubeşte
ce casă locuieşte. Profesorul află copilaşii, dar deodată, ca din senin,
astfel, de la cineva, că mama intră ura şi dezbinarea între ei,
copilului se certa foarte des cu tatăl ajung la ceartă, la bătaie, divorţ; s-a
lui, care era beţiv şi-i zicea: ,,Ce ai spulberat iubirea şi ajung la
făcut, drace, ai venit iar beat pe despărţire de se miră o lume
capul meu?!”, la care el îi întreagă de
răspundea cu înjurături şi
ameninţări. Atunci copilul, speriat, 118 PREDICI
fugea în braţele mamei, dar ea îl
alunga zicând: ,,Fugi, satano, nu mă acea familie care altădată era aşa de
mai necăji şi tu, că sunt eu destul bine şi zic: ,,Vai, cum şi-a băgat
de necăjită de când trăiesc în acest satana coada în casa oamenilor
iad de casă!”. acestora!”, şi aşa este: el şi-a băgat
coada şi gheara. Oare, nu este
Astfel de cuvinte a auzit acest copil diavol?! Cine face toate lucrurile
până atunci. Aşa a învăţat de la acestea?
157
 Aşa aflăm din Vieţile sfinţilor că
Ca să cunoaşteţi cu adevărat că sfântul mucenic Ciprian, înainte de
există diavol şi că el lucrează în a deveni creştin, când slujea idolilor
multe feluri, ascultaţi o preţioasă făcea mari minuni cu ajutorul
povestire a Sfântului Ciprian dracilor; până acolo ajunsese că
filozoful din Antiohia Siriei. Acesta, schimba văzduhul, pornea vânturi,
înainte de a se converti la slobozea tunete şi ploi, tulbura
creştinism, a fost unul dintre cei valurile mărilor, aducea vătămări,
mai mari vrăjitori de pe timpul răni şi boli oamenilor. Ca vrăjile lui
împăratului Deciu. Iată ce le spune să aibă şi mai multă putere, mânca
creştinilor, cu lacrimi, Sfântul după apusul soarelui ghindă de
Ciprian, după ce s-a convertit la stejar. Atât a fost de puternic în vrăji
creştinism şi a ajuns episcop: şi năluciri, că făcea să vorbească
morţii din morminte. Pe mulţi i-a
,,Să mă credeţi pe mine, fraţilor, să învăţat să zboare prin văzduh, pe
mă credeţi pe mine ca pe acela care unii să înoate cu luntrea prin nori,
l-am văzut pe diavolul, pentru că i- pe alţii i-a făcut să umble pe ape ca
am adus lui jertfe şi l-am rugat pe el pe uscat. Mulţi veneau la el cu
şi l-am sărutat, am vorbit cu dânsul necazurile, cu supărările lor, să le
ca şi cu un prieten şi cu acei care ajute cu drăceasca putere de care
erau mai mari cu el acolo. Şi el m-a era cuprins.
iubit mult şi mi-a lăudat
înţelepciunea şi ascultarea mea de Prin farmecele lui s-a prefăcut în
el. O ceată de draci mi-a dat chipul unei fecioare, numită Iustina,
scaraoschi ca să-mi slujească. şi s-a dus la un tânăr care, văzând
Capul lui era încununat, chipul lui şi chipul Iustinei, a sărutat-o zicând:
al celorlalţi era în diferite culori, iar ,,Bine ai venit la mine,
când se întorcea încoace şi încolo preafrumoasă Iustina!”. S-a
se cutremura tot locul acela şi mulţi transformat Ciprian şi în femeie şi în
demoni stăteau lângă scaunul lui, pasăre aducând ispite mari asupra
cu diferite rânduieli de treburi”. Iustinei şi asupra vecinilor şi
rudeniilor ei, că pe unii îi lovea cu
boli, le făcea necazuri, le omora
158
dobitoacele şi le rănea trupurile. Pe diavolul, pe o scară foarte mare, să
Sfânta Iustina a îmbolnăvit-o aşa de practice spiritismul, care este atât
tare, încât zăcea în pat şi plângea de periculos şi nu oricine poate să
maica sa pentru dânsa, crezând că cunoască rătăcirea, deoarece
moare. Toate aceste rele le făcea spiritismul se învăluie într-o mantie
Ciprian cu duhurile drăceşti, înainte de lumină.
de a fi creştin. Iată, existenţa
diavolului! Diavolul atacă şi tăgăduieşte religia
prin spiritism. Iată cum: spiritiştii
Dacă citim vieţile sfinţilor, fac adunările lor în anumite case, pe
observăm că toţi sfinţii au fost care nu se feresc să le
ispitiţi într-un fel sau altul de către împodobească chiar cu icoane,
satana; până acolo au mers candele, cruci. La începutul
necuraţii, că au îndrăznit să-L şedinţelor aprind lumânări, ca şi
ispitească şi pe Domnul Hristos. când s-ar face un parastas, se fac
Acest ucigaş de oameni - satana - n- rugăciuni, chiar se tămâie, îşi fac
a încetat niciodată să înşele lumea semnul crucii, ţin post pentru ziua
prin fel de fel de chipuri. El are şi de şedinţă. Vedeţi cum diavolul
astăzi o mulţime de vrăjitori şi îmbracă haina de lumină?!... adică
vrăjitoare. sub forma acestor lucruri sfinte,
cheamă spiritele morţilor, rudelor şi
Dacă în lumea noastră de astăzi aşa îi înşeală diavolul şi pe cei
sunt atâtea răutăţi, se despart atâţia credincioşi, care zic că dacă nu ar fi
soţi, lucru curat, n-ar avea cruce, n-ar
avea icoane, candelă, tămâie, n-ar
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET face rugăciuni. De aceea, creştinul
119 trebuie să fie foarte atent, să nu
caute ajutorul nicăieri, decât la
nemaifiindu-le milă de copii, căci Dumnezeu, prin slujbele bisericii.
soţul sau soţia îi lasă şi pleacă,
aceasta se datorează şi acestor Am citit într-o carte ortodoxă că la o
vrăji, acestor duhuri necurate, care şedinţă de spiritism din Franţa,
sunt în lume. Pe mulţi i-a învăţat cineva i-a pus însuşi lui satana
159
întrebarea: ,,Ce trebuie să creadă ei mare, s-au arătat 40 de diavoli cu
despre existenţa diavolului?” şi cununi pe capete şi au zis către
răspunsul a fost dat pe loc, în dânsul: ,,Noi suntem cei 40 de
şedinţă: ,,Nu exist!”; iscălit: satana. mucenici şi am venit să-ţi dăm
Acest răspuns l-a dat în multe putere asupra dracilor!”. Sfântul
locuri. O altă întrebare adresată a Grigorie, cunoscându-i cu darul lui
fost dacă mai există altă lume şi Dumnezeu, i-a certat şi s-au făcut
răspunsul a venit pe loc: ,,Nu se află nevăzuţi.
altă lume!”; a fost întrebat apoi:
,,Dacă nu se află altă lume, tu, care Sfântului Simion Stâlpnicul i s-a
ne vorbeşti şi ne răspunzi, de unde arătat într-o noapte o căruţă de foc
vii?!” Tăcere... cu cai de foc, care venise să-l ia la
Dumnezeu, pentru bunătăţile lui, ca
l-a înfundat, n-a mai ştiut să spună pe Sfântul Ilie, şi necunoscând
nimic. Altădată, chemând un spirit, înşelăciunea vrăjmaşilor, a zis şi el
l-au întrebat dacă nu cumva este cu umilinţă: ,,Doamne, facă-se voia
trimis de dracul şi a răspuns că: Ta cu mine, păcătosul!” şi, făcând
,,Nu!”. Atunci au mai întrebat dacă semnul Sfintei Cruci, a ridicat
religia ortodoxă este bună de urmat, piciorul să păşească în şareta care
dacă preoţii trebuie ascultaţi. venise, dar deodată s-a stins
Răspunsul a fost scurt: ,,Nu!” Iată diavolul împreună cu căruţa şi caii
existenţa diavolului! Iată tatăl de foc.
minciunii - diavolul - care i-a înşelat Unui alt sfânt, cu numele Iacov, care
pe mulţi creştini şi chiar pe unii era plin de bunătăţi duhovniceşti, i
sfinţi mari, cum vedem scris în s-a arătat diavolul şi l-a sfătuit să
vieţile lor! aprindă candela, lumânări, să
Sfântului Grigorie Decapolitul i s-au tămâie ca să-L
arătat diavolii în multe feluri.
Veneau la el în chip de şerpi, de 120 PREDICI
diferite lighioane, care-l muşcau de
picioare. Odată, chiar în noaptea de primească pe Domnul Hristos, căci
8 martie spre ziua sfinţilor 40 de va veni în noaptea aceea să-i
mucenici, strălucind de lumină răsplătească pentru multele
160
osteneli. Pe la miezul nopţii a venit credincios, cu frică de Dumnezeu, şi
la el Antihrist - diavolul - cu îi zise în bătaie de joc: ,,Auzi măi,
strălucire multă şi Iacov, Vasile, departe e iadul, căci aş vrea
deschizând uşa chiliei, s-a închinat să ajung până acolo la ora 12 şi tu,
lui, dar diavolul, lovindu-l în frunte,
de!… trebuie să ştii, cu cărţile tale!”
a fugit înapoi şi s-a stins. A doua zi,
,,Dumnezeu să te ferească de calea
Iacov, spovedindu-se la un bătrân, aceasta, Ioane, că de acolo nu mai
acela i-a spus că l-a batjocorit vii niciodată acasă cu sufletul! Dar
satana. Plângând mult greşeala sa să ştii că la moarte ai să vezi şi tu
s-a dus la o mănăstire să-şi facă cam cât este până la iad, dacă ai să
canonul. mori în necredinţa asta!”.
Batjocoritorul se duse în pădure şi
Sfintele cărţi ortodoxe sunt pline de se apucă să taie un copac mare.
exemple care ne dovedesc existenţa Copacul căzu însă peste el şi pe loc
diavolului, dar oamenii aşa s-au îl omorî. Exact la ora 12 ajunsese în
obişnuit, aşa au ajuns de nesimţitori iad, aşa cum a dorit, pentru că astfel
şi reci, căci o parte nu cred că de batjocoritori şi necredincioşi,
există duhuri necurate şi spun că prin moarte, fără nici o judecată şi
nu există diavol, deşi cu gura, prin fără nici o ocolire, ajung drept în
înjurături, propovăduiesc mereu iad, ca şi cei spânzuraţi, ca toţi care
existenţa lor. Aşa au ajuns bieţii îşi iau singuri viaţa.
oameni într-o necredinţă vrednică
de plâns, că nu mai cred nici că Mare pericol e necredinţa şi
mor; întocmai ca dobitoacele pentru batjocura celor necredincioşi.
tăiat, care văd lemnele, văd focul Aceştia se numesc vrăjmaşi ai lui
aprinzându-se, căldarea fierbând cu Dumnezeu şi, după ce că suntem
apă, cuţitele ascuţindu-se şi nu le păcătoşi, să mai fim şi vrăjmaşi ai
vine să creadă că pentru ele se lui Dumnezeu?! Grozavă pedeapsă
pregătesc toate acestea. îi va ajunge! Cine poate să scrie cu
de-amănuntul toate ispitele,
Aşa era un necredincios care, vicleşugurile, amăgirile şi
mergând cu căruţa în pădure la înşelăciunile satanei?! Noaptea şi
lemne, îl întâlni pe Vasile, un om ziua el ispiteşte şi împleteşte curse,
161
căci, duh fiind, ajunge îndată în
orice timp şi în orice loc căutând să-
i înşele şi pe drepţi şi pe păcătoşi;
de aceea ne-a lăsat Dumnezeu loc
de adăpost Sfânta lui Biserică, cu
toate darurile de sfinţenie.
Dacă omul nu vrea să vină la sfânta
biserică, ajunge de cade în ghearele
spurcaţilor demoni, care-l învaţă să
facă tot felul de rele şi astfel, starea
de pe urmă a omului se face mai rea
ca cea dintâi, căci diavolul mai îşi ia
în ajutor încă şapte duhuri rele şi
vine asupra omului aceluia şi în mai
mari păcate îl aruncă şi cu lanţuri
grele îl leagă, ca astfel să nu mai
poată face nici o mişcare către
Dumnezeu.
Prizonierii sunt, de obicei, mai bine
păziţi, iar satana ştie să-şi p
ăzească supuşii, fiind cu mare
băgare de seamă să nu-i scape nici
unul din mâini. Iată un lucru la care
trebuie să ne gândim cu grijă toţi şi
să ne controlăm viaţa ca nu
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
121
cumva să ne aflăm sub legăturile
vreunui păcat şi, astfel, să fim
162
prizonierii lui. Copilul îndrăcit din
Evanghelia de astăzi n-a venit
singur la Iisus, ci a fost
adus de tatăl lui. Şi astăzi, ca să
vină un om la Dumnezeu, la Biserica
Lui, are nevoie de ajutorul altuia. De
aceea, părinţi, aduceţi-vă copiii la
Iisus, iar voi, fraţi şi surori, trudiţi-vă
ca şi acest tată nenorocit, să
aduceţi cât mai multe suflete la
Dumnezeu. Ştim că e nevoie de
multă răbdare şi stăruinţă, dar
aceasta este fapta cea mai plăcută
înaintea Domnului. Făcând aceasta
ascultăm şi împlinim cuvântul
Domnului care a zis atunci acelora:
,,Aduceţi-l aici la Mine!”
Aceasta nu înseamnă că, dacă l-am
adus o dată în sfânta biserică, i-am
spus de credinţă sau l-am îndemnat
la vreo faptă bună, să credem că ne-
am făcut datoria şi nu mai avem ce-i
spune! Trebuie mereu să-i spunem,
să-l aşteptăm şi să-l aducem până
când se tămăduieşte. Acesta era
lucrul de căpetenie pe care avea să-
l primească acel copil îndrăcit, căci
nu este destul să fie cineva chemat
la o masă, ci mai trebuie să şi
mănânce din ce este pe masă; nu
este destul să vină cineva la doctor,
ci trebuie să ia şi doctoria care i se
dă.
De aceea, cei care sunt aduşi mai
de curând la Dumnezeu au nevoie
de un tratament mai bogat şi
întotdeauna trebuie ajutaţi, fiindcă
împotriva omului credincios pune
diavolul tot felul de piedici şi
asmute toţi câinii lui să sară, să nu-i
scape nici unul. Atunci încep robii
lumii şi ai păcatului să se agaţe de
cel credincios; îl iau întâi cu glume,
apoi îl poftesc pe la petreceri şi aşa
necredincioşii îi urmăresc pe
credincioşi, cum îi urmăresc câinii
pe iepuri. Diavolul îi pune înainte
omului care vrea să se îndrepte
ispite şi mai mari ca altădată; el
toarnă atâta foc în patimile care îl
stăpâneau până atunci, încât bietul
om poate să fie trântit mai rău ca
înainte.
Abia a ajuns să zică: ,,N-am să mai
beau!” şi vine acasă mai beat ca
oricând, sau: ,,N-am să mai fumez!
N-am să mai cumpăr ţigări!” şi
atunci întâlneşte unul care-i întinde
gratis pachetul cu ţigări, pus de
vrăjmaşul, de satana. Apoi încep să
i se ridice în suflet îndoieli, chiar
ocări faţă de adevăratul Dumnezeu,
163
gânduri urâte şi spurcate cum n-a
avut până atunci. Câţi credincioşi
nu se plâng: ,,Până n-am cunoscut
credinţa, nu erau în capul meu
atâtea gânduri urâte şi murdare! Dar
acum m-am speriat, părinte! Nu ştiu
ce să mă fac!”
Câte gânduri îndoielnice îi pune
necuratul în cap omului; câteodată
îi şopteşte: ,,Nu te mai duce astăzi
la biserică! Mai bine fă şi tu o treabă
pe acolo prin curte, mai calcă, mai
fă şi tu mâncare, că te duci la
serviciu mereu!”. Altădată îi zice:
,,Eşti prea păcătos, nu te mai iartă
Dumnezeu, degeaba te duci; mai
bine distrează-te, fă şi tu ca toată
lumea!”, sau: ,,Eşti prea bătrân!
Dacă n-ai fost când erai mai tânăr,
când mai puteai face şi tu o
metanie, o rugăciune, acum ce să
mai cauţi la biserică?... Mai râd şi
alţii de tine!”. Celui tânăr îi zice: ,,Ai
122 PREDICI
vreme să mergi la biserică, când vei
fi bătrân mai încolo!”
Celor care urmează mai des la
biserică şi şi-au schimbat viaţa,
diavolul are grijă să le pună oameni
răi pe cap, care să le spună că s-au
rătăcit şi s-au făcut pocăiţi. Cu toate
vicleşugurile diavolului, omul care a
învăţat să desluşească lucrurile
minunate ale mântuirii vede că
acestea sunt zvârcoliri ale satanei
ca să nu-i scape prada din mâini.
Diavolul vede lucrul acesta şi latră
la el, cum latră un câine noaptea la
lună, când prin unul, când prin altul.
Oriunde îl veţi auzi pe satana
lătrând, să ştiţi că acolo este un om
al lui Dumnezeu, care face fapte
bune, face lucrurile lui Dumnezeu şi
merge bine pe calea credinţei. De
aceea latră satana, că este iadul în
primejdie. Când el urlă mai tare, să
ştiţi că pentru noi e un semn bun.
Bucuraţi-vă, că tot aşa i-a lătrat el şi
pe sfinţi, pe primii creştini! Ar fi mai
rău dacă n-ar lătra, ar însemna că
suntem prinşi undeva cu vreun
păcat, cu vreo patimă şi el ne are în
gheare. Tace ca şi cum ar spune:
,,Tăceţi din gură, că e al nostru!”
Ştim cu toţii că atunci când
mergeam cot la cot cu lumea
necredincioasă nu ne zicea nimeni
nimic. Cum am rupt legăturile
păcatelor, ale viciilor, a şi început
lătratul diavolului prin uneltele lui.
Are şi el uneltele lui care nu te lasă,
164
te urmăresc mereu, te clănţănesc
mereu zicând, când prin unul, când
prin altul, că nu mai faci ce face
lumea, că ai ieşit din rândul lumii,
căci adesea auzim: ,,Dar ce
înseamnă asta să te duci chiar
mereu la biserică?! Înţeleg şi eu să
te duci, dar nici chiar aşa în toate
duminicile la rând.”
Va să zică, de lume să ne fie ruşine,
să ne fie frică, iar de Dumnezeu, nu.
Iată diavolul, existenţa lui! Iată cum
latră! Latră câteodată chiar prin
gura celor din casa ta. Nu mai
vorbesc câte unelte are el în lume,
că cei mai mulţi nu te învaţă decât la
rău, nu la bine.
Câţi sunt care învaţă lumea la bine?
Foarte puţini!... Dar la rău, pe toţi îi
auzi: ,,Ia şi bea, ia şi mănâncă! Hai
la distracţii, hai la păcate, du-te la
avorturi, înjură şi tu că toţi înjură!”.
Se învaţă unul pe altul la rele, cum îi
învaţă diavolul în ascuns şi aşa-i
prinde moartea pe mulţi.
Să ia seama fiecare şi să-şi vadă
starea sufletească, pentru că
diavolul a băgat de seamă că mulţi
creştini se feresc de păcatele mari,
iar pe cele mici le nesocotesc, le
primesc ca pe o mică glumă, dar
tocmai printr-o greşeală mică se
strecoară necuratul. E destul să intri
într-un anturaj rău, că iarăşi faci
toate relele ca la început; e destul
să-ţi găseşti prieteni de glume, de
păcate; e destul să vezi o revistă
pornografică şi ţi-ai spurcat mintea
căzând din zbor de pe cerul senin şi
curat, ca o pasăre care a fost
împuşcată în aripi.
Vânătorul acesta dibaci - diavolul -
îşi ia ţintă de împuşcare aripile
păsărilor, adică mintea şi inima
creştinilor - acestea sunt cele două
aripi. El este un mare şi iscusit
vânător de astfel de păsări, care
zboară sus, şi pe acestea le
urmăreşte, să
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
123
le arunce jos. După creştinii cei vii
aleargă el, cei care au aripi şi se
ridică sus, la înălţimi, prin
rugăciuni, prin cântări, meditaţii şi
fapte bune. El nu umblă după păsări
moarte sau după cele rănite; pe
acestea le lasă, că ştie sigur că le
are în gheare. De aceea, el caută
mereu să-i vâneze pe adevăraţii
165
creştini, când prin ispitele
plăcerilor, când prin ispitele
durerilor, necazurilor.
Creştinii care se roagă sau fac fapte
bune, cu scopul să le meargă bine
pe aici, se poticnesc când văd că nu
li se împlinesc rugăciunile şi, mai
ales, atunci când văd că au parte de
pagube şi supărări, tocmai ei, care
vin la biserică, se roagă şi postesc.
Foarte puţini creştini ştiu că în urma
unei spovedanii bune primesc, prin
îngăduinţa lui Dumnezeu, un fel de
canon prin diferite supărări, boli,
pagube, vrăjmaşi care se ridică
asupra lor.
Odată, a venit cineva la biserică să
dea nişte slujbe pentru binele casei,
dar când s-a întors acasă a pierdut
poşeta cu banii şi actele. Altuia,
după ce s-a spovedit, nefiind până
atunci spovedit niciodată, în
noaptea următoare i-au spart hoţii
casa şi i-au luat tot. Iată ispită,
îngăduită de Dumnezeu!
Unora, după ce au luat hotărâri de
întoarcere la Dumnezeu, s-au lăsat
de păcate şi de patimi rele, li s-au
întâmplat diferite ispite, căci au avut
necazuri pe la serviciu; au fost daţi
afară sau mutaţi dintr-un loc bun în
altul unde nu le-a convenit şi au
trebuit să plece. Pe alţii i-au supărat
copiii cu neascultarea, căci ori s-au
căsătorit fără voia părinţilor, ori nu
le place să muncească şi umblă în
păcate mari, ori n-au reuşit pe la
şcoli sau facultăţi.
Ispite!... S-au întors la Dumnezeu, s-
au rugat, s-au spovedit şi se
întreabă: ,,De ce oare?! Tocmai
noi?! Tocmai nouă să ni se întâmple
aşa ceva?” Aceste ispite sunt
îngăduite de Dumnezeu să ne vadă
credinţa. Pe ce să ne dea
Dumnezeu, dincolo, raiul şi
fericirea? Se vede clar că tocmai cei
care sunt mai bine pe aici, pe lumea
aceasta, se îndepărtează de
Dumnezeu. Celor cu bani mulţi, cu
posibilităţi mari, cu servicii bune, nu
le trebuie Dumnezeu, nu le trebuie
biserică, n-au de ce să se plângă.
Raiul!?… Cine ştie dac-o mai fi
ceva, zic ei. Vedeţi necredinţa!...
Iată câte feluri de curse are
ispititorul, diavolul! Pe unii îi
ispiteşte într-un fel, pe alţii în alt fel,
dar peste tot e gheara lui şi lumea
zice că nu există diavol, nu există
iad. Sărmana lume, legată la ochi,
166
ţinută în întuneric! Şi din cauza
neştiinţei şi a necredinţei, dar nici
nu vrea să audă, nici nu vrea să
ştie.
În Sfânta Evanghelie pe care am
ascultat-o astăzi, Mântuitorul ne
spune nu numai că există diavol, ci
că sunt mai multe soiuri de draci.
Vedeţi!? Mântuitorul Însuşi spune
că aceste soiuri de draci nu se scot
decât cu post şi rugăciune,
deoarece aruncă sufletul şi trupul
omului în focul ispitelor, apoi îl
călesc în apa uitării de Dumnezeu,
să se afunde astfel şi mai mult în
păcate, în necredinţă şi în
deznădejde şi să nu creadă că va
mai putea vreodată să se ridice din
păcate, să se
124 PREDICI
lase vreodată de ele. De aceea,
Domnul Hristos ne recomandă
postul şi rugăciunea ca arme
împotriva lor.
Iisus Mântuitorul ne aşteaptă să
venim la El cu toate necazurile şi
ispitele noastre, şi să-L rugăm şi noi
să ne ajute, cum i-a ajutat tatălui
nenorocit din Sfânta Evanghelie de
astăzi, primindu-i rugăciunea şi
tămăduindu-i singurul copilaş pe
care îl avea. Şi noi avem un singur
copilaş - sufletul - pe care dacă l-am
pierdut, mai bine nu ne mai
năşteam.
Grozav lucru este să stăm o
veşnicie în iad, cu spurcaţii aceia,
cu urâţii aceia, că ţi se urăşte în
viaţa aceasta câţiva ani, dacă ai un
soţ rău, beţiv, ticălos, murdar la
gură şi nu-l poţi suferi; bagi divorţ
şi fugi şi nu ştii unde să-ţi mai bagi
capul. Unde să-şi bage atunci capul
creştinii care nu cred, care n-au
grijă de suflet, de copilaşul din noi,
să-l tămăduiască prin rugăciunile,
prin slujbele, prin cuvintele sfinte
ale lui Dumnezeu, din biserică?!
Să ne trezim, fraţi creştini, şi să
credem din adâncul sufletului că
există diavol, exisă iad, există
chinuri veşnice care îi aşteaptă pe
toţi păcătoşii! Să nu ne înşelăm cu
vorba aceasta că ,,Dumnezeu e bun
şi ne iartă!”. Dumnezeu e bun, dar e
şi drept; de aceea ne şi pedepseşte
mai înainte, ca pe copilul cel rău şi
neascultător, de aceea, ne trimite
necazuri, supărări, boli şi tot felul
de suferinţe să ne trezească, să ne
167
înţelepţească, să facem voia Lui.
Dar dacă nu voim să ne trezim nici
din unele, nici din altele, ne va da pe
mâna demonilor celor spurcaţi şi
urâţi, că iadul şi chinurile lui sunt
făcute pentru ei, aşa cum spune
Mântuitorul, dar cu ei se vor duce şi
creştinii care nu ascultă de legea şi
de cuvântul Domnului.
Creştini, să ne trezim! Nu vă luaţi
după lume, n-ascultaţi lătratul
demonilor prin uneltele lor! Ţineţi
drumul drept! Ţineţi drumul
credinţei, al bisericii! Spovediţi-vă,
împărtăşiţi-vă, rugaţi-vă! Puţin ne-a
mai rămas; rugaţi-vă şi nu ziceţi ca
necredincioşii: ,,O, de când se
spune că vine sfârşitul şi n-a mai
venit!”
E gata să vină! Semnele le
vedem şi toate ne spun că Stăpânul
e la uşă, e gata să vină să plătească
fiecăruia după faptele lui.
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeule, Cel ce ai venit să
mântuieşti neamul omenesc din
robia satanei, ceartă Tu duhurile
cele necurate care ne ispitesc şi ne
îndeamnă la rele şi dă-ne credinţă
tare, Doamne, să putem şi noi să-Ţi
urmăm Ţie şi să Te slăvim aici în
viaţa aceasta, câte zile ne-au mai
rămas şi dincolo să fim cu Tine în
vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
125
PREDICĂ LA DUMINICA A XI-A
DUPĂ RUSALII
Robul nemilostiv
,,Rob viclean, Eu Ţi-am iertat toată
datoria! Nu se cădea oare să ierţi şi
tu pe tovarăşul tău?!”
(Matei 18, 32-33)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Omare indignare ne-a cuprins
inima, când am auzit de purtarea
neomenească a datornicului din
Evanghelia de astăzi. El datora
stăpânului său 10.000 de talanţi, o
sumă enormă în banii noştri şi
168
fiindcă nu avea cu ce să plătească,
stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe
el, pe nevasta lui, pe copii şi tot ce
avea, ca să-şi plătească datoria.
În grozavă nenorocire era să cadă
toată familia aceasta, dacă stăpânul
nu-i ierta! A fost de ajuns, însă, ca
sluga aceasta să facă o mică
rugăciune, să cadă în genunchi, cu
lacrimi, la picioarele stăpânului său
şi acesta, plin de milă şi de
bunătate, să-i ierte toată datoria şi
s-o slobozească. Iată, însă, că, pe
când mergea el liniştit spre casa sa,
şi încă nu i se uscaseră bine
lacrimile cu care ceruse iertare, încă
nu i se scuturase bine praful de pe
genunchi, întâlneşte pe un tovarăş
al său, care îi datora 100 de dinari -
o sumă foarte mică în banii noştri.
Se repede la el, îi pune mâna în gât
sugrumându-l şi zicându-i:
,,Plăteşte-mi tot ce-mi eşti dator!”.
La strigătul acesta neomenos şi
crud, nenorocitul acela zadarnic
cerea răgaz, căci el fără de milă şi
surd la rugăciunea lui, uitând de
binele făcut de stăpânul său, nu ştia
altceva decât să strige: ,,Plăteşte-mi
tot! Plăteşte-mi cei 100 de bănuţi!”.
 mântuim sufletele, avem o singură
Vai, ce privelişte revoltătoare! Bine cale: iertarea aproapelui nostru.
a făcut stăpânul său când l-a
chemat înapoi şi l-a ocărât pe Unul dintre sfinţii părinţi, din
netrebnic, aruncându-l în temniţă, Pateric, spune că sunt trei feluri de
să stea acolo toată viaţa, să se iertări pe pământ:
chinuiască fără încetare, uitucul şi
nerecunoscătorul acela care-şi 1. Oamenii care au ajuns la
merita pedeapsa. Să nu ne mirăm, înălţimea de a-i ierta pe vrăjmaşi şi
însă, prea mult de răutatea robului de a-i iubi, se numesc fiii lui
nemilostiv, să nu-l osândim prea Dumnezeu, căci se aseamănă cu
aspru, fiindcă ne osândim pe noi Mântuitorul Care i-a iertat pe
înşine, că şi noi suntem ca el, ba vrăjmaşii săi;
chiar mai răi ca el, căci în vreme ce
dânsul avea o datorie iertată de un 2. Oamenii cei ce nu pot ierta
stăpân oarecare, noi avem sau ţin minte răul se numesc fiii lui
sumedenii de fărădelegi, trecute cu Adam;
vederea de Însuşi Dumnezeu.
3. Cei ce nu se pleacă cu nici
126 PREDICI un chip şi stau învârtoşaţi şi
înţepeniţi de mândrie şi îngâmfare
De vreme ce sluga aceea cerea se numesc fiii celui viclean, aşa
numai banii săi înapoi, noi am vrea cum i-a zis Mântuitorul robului
şi sufletul semenilor noştri, care ne- neiertător din Evanghelia de astăzi -
au greşit cu ceva. Pentru o lovitură, ,,rob viclean”. Toţi aceştia îşi pierd
dăm zece lovituri; pentru o sufletul dacă îi va apuca moartea în
nedreptate, zeci de răzbunări; vicleşug, în vrăjmăşie şi duşmănie.
pentru o jignire, ani de mânie şi de
învrăjbire. Să nu ne amăgim! Împăratul din Evanghelia de astăzi,
Înfricoşată va fi pedeapsa care a vrut să se socotească cu
stăpânului şi de vrem să avem parte robii săi, este Bunul Dumnezeu,
de mila Lui, de sus, de vrem să ne Împăratul Slavei, al cerului şi al
pământului. Robul care-i datora
169
10.000 de galbeni suntem noi, am venit şi goi plecăm! Plângând
fiecare pământean, toţi care am am venit, poate plângând plecăm!
primit din mâna Celui Preaînalt Cu toate acestea, omul netrebnic şi
atâtea bogăţii, atâtea daruri, atâta nerecunoscător vine şi el o dată pe
avere, încât nu se poate spune prin an la biserică, dă şi el o mică
cuvinte valoarea lor. liturghie, face şi el o închinăciune, o
mică rugăciune şi i se pare că a
Ne-a dat cerul, soarele, luna şi făcut mult, că a făcut prea mult
stelele, norii cu ploile, lumina şi pentru Dumnezeu. Deşi are atâtea
căldura, aerul şi apele; ne-a dat daruri, pe care Dumnezeu i le-a dat
pământul cu toate bogăţiile de pe el, în stăpânire Dumnezeu, omul, atât
bunătăţile şi toate florile, animalele de netrebnic şi nerecunoscător este
şi păsările, peştii apelor şi tot ceea că, s-a apucat să hulească
ce există pe pământ, în ape şi în aer. împotriva lui
Toate le-a dat în stăpânire omului; i
le-a dat omului ca o zestre, ca o PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
avere, să-i fie de folos. Apoi cât de 127
frumos l-a înzestrat Dumnezeu pe
om: l-a îmbogăţit cu ochi să vadă, Dumnezeu, să cârtească împotriva
cu urechi să audă, cu gură să Lui, căci aşa s-au învăţat mulţi să se
vorbească, picioare să umble, mâini vaite că sunt săraci, că le trebuie
să lucreze, minte să gândească şi multe, şi, de fapt, se plâng tot cei
să judece. Mare lucru este mintea la care au.
om! Am văzut cu toţii câte un om
fără minte - care şi-a pierdut mintea. Toţi nemulţumiţii aceştia au uitat de
Grozavă pedeapsă! marea bogăţie primită de sus, de la
Toate aceste bogăţii pe care le-a Tatăl Ceresc, de la Împăratul Slavei,
primit omul de la Împăratul Slavei, căci ce ne-ar folosi nouă, dacă am
Dumnezeu, au o valoare aşa de avea înaintea feţei noastre toate
mare, că omul niciodată n-ar putea frumuseţile lumii şi ar fi ale noastre,
plăti, de ar fi de mii de ani viaţa sa dacă n-am avea ochi să le vedem?!
pe pământ. Ce avem noi?! Cu ce am Când îţi spune cineva: ,,Vai ce
venit noi, al nostru, pe pământ? Goi frumos, ce flori, ce peisaj, ce
170
frumos!”, dacă nu le-ai vedea, n-ar fi
în zadar? Dacă ai avea mesele
încărcate cu bunătăţi, la ce ţi-ar
folosi dacă n-ai putea să le mănânci
din cauza unei boli? Sau, dacă n-ai
putea să umbli pe picioarele tale, să
te duci unde vrei; dacă nu te-ai
putea folosi de mâinile tale să
lucrezi şi să te serveşti cum îţi
place! Iată, deci, ce bogăţie mare
avem de la Dumnezeu - aceste
mădulare de care să ne servim pe
pământ, dar să le punem în slujba
Sa, nu în slujba necuratului, a
vrăjmaşului diavol!
Cu toate acestea, omul tot
îndărătnic şi nerecunoscător este.
Aude clopotul bisericii în duminici
şi sărbători, îl cheamă Dumnezeu
să-I mulţumească pentru toate
darurile Sale, dar el nu vrea să
audă. O zi pe săptămână a oprit-o
Dumnezeu pentru El - ziua duminicii
- e ziua Lui. Numele acesta -
,,Duminică” - vine de la Dumnezeu,
şi s-a lăsat această zi ca noi să
cinstim acest nume, să venim la
casa Lui, să-I aducem jertfa laudei
şi prinosul de recunoştinţă al
dragostei noastre pentru toate câte
ne-a dat nouă.
171
Cei mai mulţi, însă, nu vor să audă;
unii vin, dar vin tot cu interese
pământeşti: să ceară de la
Dumnezeu să le dea şi iar să le dea.
Dar, unde este mulţumirea pentru
cele ce ne-a dat?! Câţi recunosc că
sunt datori nespus de mult să vină
la Sfânta Lui Casă, să mai plătească
din datorii? Aleargă omul cu
maşina, cu trenul, cu avionul, ba şi
prin ţări străine, să câştige vânt,
praf şi cenuşă. Unii se întorc, alţii
nu se mai întorc de loc sau se întorc
schilodiţi, fără picioare, fără mâini,
pentru nimicuri pământeşti, pentru
praf şi cenuşă, iar Dumnezeu ne
aşteaptă mereu aici, în Casa Lui, să
plătim din datoriile noastre.
Cel care era dator 100 de dinari la
acel rob, şi care a fost băgat la
închisoare şi osândit să stea acolo
până va plăti îi reprezintă pe
datornicii noştri, fraţii noştri, greşiţii
noştri şi toţi cei ce ne supără cu
ceva sau ne datorează ceva în viaţa
aceasta. Dacă nu-i iertăm din inimă,
ci îi judecăm, îi osândim sau cine
ştie în ce fel îi păgubim, sau chiar îi
pârâm cu ceva şi suferă din cauza
noastră: amenzi, confiscarea unor
bunuri sau chiar închisoare, - să
ştiţi că acest păcat este unul din
păcatele strigătoare la cer - şi cât de bune sau rele; tot prietenii noştri
curând vine veste de la Stăpânul de mai sunt şi sfinţii patronii noştri, al
sus, să ne zică şi nouă: ,,Slugă căror nume îl purtăm fiecare sau a
vicleană, Eu ţi-am iertat toată căror icoană o avem în casele
datoria, fiindcă M-ai rugat! Oare nu noastre.
se cădea să ai şi tu milă de
tovarăşul tău, cum am avut Eu milă Aceştia toţi ne pârăsc, pe drept
de tine?!”. cuvânt, de toate câte le facem noi
aici, pe pământ, fraţilor noştri,
Atunci va fi vai şi amar de noi, căci aproapelui nostru; ne pârăsc
vor curge bătăile de la Împăratul, în înaintea lui Dumnezeu, înaintea
diferite feluri în lumea aceasta, iar Împăratului, pentru neiertarea
dacă nu ne îndreptăm, nu iertăm, nu noastră. Auzind Împăratul - spune
ne Sfânta Carte - cele spuse de
prietenii celui condamnat, l-a
128 PREDICI chemat la El pe robul acesta
nemilostiv şi i-a zis: ,,Rob viclean,
împăcăm, ne va da şi pe mâna Eu ţi- am iertat toată datoria, fiindcă
chinuitorilor, la sfârşit, şi vom M-ai rugat! Oare nu se cădea să ai şi
merge în temniţele iadului pentru tu milă de tovarăşul tău, cum am
totdeauna. avut Eu milă de tine?!...”

Mai departe, ne spune Sfânta Vedeţi, aici Domnul pune accent pe

Evanghelie, că prietenii celui închis
pentru 100 de dinari, fiindcă n-
avusese să-i dea, s-au întristat
foarte mult şi s-au dus de i-au spus
stăpânului lor toate cele petrecute.
Aceşti prieteni sunt sfinţii noştri
îngeri păzitori, căci noi nu suntem
singuri; totdeauna avem cu noi
îngerul păzitor pe care l-am primit la
botez şi el ne scrie toate faptele
172
rugăciune: ,,...ţi-am iertat toată
datoria, fiindcă M-ai rugat!...”; fără
rugăciune, fără recunoaşterea
greşelilor făcute şi fără căinţă nu
primim iertare. Atunci Stăpânul S-a
mâniat pe sluga vicleană şi a dat-o
pe mâna chinuitorilor, aruncând-o
în temniţă până va plăti tot. Iată de
ce a zis Domnul Hristos altădată:
,,Împacă-te cu pârâşul tău câtă
vreme eşti pe drum cu el!”, adică în răstignit pe lemnul crucii, auzind
timpul vieţii, până la moarte, suntem insultele şi blestemele lor, Iisus
pe drum cu pârâşul. Mântuitorul S-a rugat Tatălui
Ceresc, cerându-I să le ierte lor
Să nu ne apuce moartea neîmpăcaţi păcatul, că nu ştiu ce fac. Iată, pildă
cu cei ce ne-au greşit sau le-am de răbdare pentru noi!
greşit cu ceva, căci la moarte s-a
sfârşit drumul şi mergem la PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Împăratul să dăm seama de faptele 129
noastre. Dacă atunci Împăratul va
vedea că n-am iertat pe cei ce ne-au Cine a fost mai hulit şi batjocorit ca
greşit sau ne-au păgubit cu ceva, ne Domnul Hristos?!... El i-a iertat, căci
va da pe mâna temnicerilor iadului ştia că autorul tuturor relelor este
şi vom fi chinuiţi până vom plăti tot. diavolul, care făcuse din ei nişte
unelte ale lui, iar ei, sărmanii, nu
Domnul Hristos ne spune mai mai ştiau ce zic, nu mai ştiau ce fac;
departe că tot aşa va face şi Tatăl parcă erau îmbătaţi de răutatea
Ceresc celor care nu îi iartă din demonilor şi tot iadul se răsculase
inimă pe fraţii lor care le greşesc. împotriva lui Iisus, Care făcuse
Auziţi!... Din inimă trebuie să iertăm, numai bine tuturor oamenilor, iar ei
nu numai din gură, cum zic unii: ,,L- strigau cu toţii: ,,Răstigneşte-L!
am iertat, dar nu-l pot uita! Câte mi- Răstigneşte-L!”. De aceea Domnul
a făcut el!?... Nu-l pot uita!” Hristos ne porunceşte şi nouă să-i
iubim chiar şi pe vrăjmaşii noştri.
Domnul Hristos ne-a dat pildă de
iertare chiar cu viaţa Sa. El i-a iertat Aceasta este una din poruncile
pe toţi păcătoşii şi chiar pe Mântuitorului. De ce să-i iubim?!...
vrăjmaşii lui Dumnezeu când a fost Pentru că aceşti vrăjmaşi ai noştri
scuipat în faţă, când a fost hulit şi tocmai prin răul pe care ni-l fac pe
batjocorit, când a fost bătut cu bice pământ, ne fac cel mai mare bine.
şi condamnat la moarte, încununat Această poruncă au împlinit-o toţi
cu spini, răstignit şi socotit cu sfinţii lui Dumnezeu, primii creştini,
răzvrătitorii şi tâlharii. Când era care s-au mântuit. De aceea zice
173
Sfântul Apostol Pavel: ,,Iar mie să
nu-mi fie a mă lăuda fără numai în
Crucea Domnului Hristos, prin care
lumea s-a răstignit faţă de mine şi
eu faţă de lume!”.
Un creştin adevărat trebuie să fie
mort faţă de lume, faţă de ispitele ei,
faţă de amăgirile ei, faţă de
prigoanele ei, de suferinţele pe care
i le poate aduce un vrăjmaş al lui
Dumnezeu, o unealtă a satanei sau
chiar un prieten al său.
Aşa se spune despre un creştin
care nu înţelegea ce înseamnă
cuvintele acestea ale Sfântului
Apostol Pavel că ,,el este răstignit
faţă de lume”, şi s-a dus la un
pustnic să-l lămurească. Pustnicul,
pentru a-l face să înţeleagă, l-a
trimis într-un cimitir să ocărască
morţii. S-a dus omul acolo şi a
început să arunce cu pietre pe
morminte şi să strige: ,,Păcătoşilor,
putreziţilor! Ce de păcate aţi mai
făcut şi voi în viaţă, ce răi şi lacomi
aţi mai fost; vai vouă, nenorociţilor,
aţi ajuns acum mâncare viermilor!”
- Ei, şi ce ţi-au grăit morţii
După ce le-a zis multe şi de toate s- când îi slăveai cu vorbe frumoase?
a întors înapoi la pustnic. îl întrebă
- Ai făcut cum ţi-am spus?
174
- Am făcut, părinte. I-am
ocărât cum am vrut; le-am zis
destule vorbe de ocară.
- Şi ce ţi-au răspuns morţii?
- Ei n-au zis nimic, numai eu
am vorbit!
- Ei, acum du-te din nou la
cimitir şi vorbeşte-i de bine, laudă-i,
spune-le cuvinte cât mai frumoase!
S-a dus omul din nou şi a început
să laude morţii, zicând:
- Ferice de voi, morţilor! Ce
viaţă frumoasă aţi avut voi! Ce
frumos cântaţi voi în viaţă la
biserică! Ce frumos vorbeaţi voi
lumii despre Dumnezeu! Ce de
milostenii aţi făcut! Voi aţi fost
credincioşi, ferice de voi!
După ce i-a lăudat cum a ştiut mai
bine, s-a întors iar la pustnic şi i-a
spus că a făcut întocmai.
130 PREDICI
 să nu ne putem nici ruga, dacă nu-i
pustnicul. iertăm pe cei ce ne-au greşit nouă.

- Nimic - răspunse omul - Vedeţi, vrăjmaşii ne fac un bine!

numai eu am vorbit. Le-am zis Credem că sfinţii mucenici, care
destule bune şi numai eu vorbeam. sunt încununaţi acum în ceruri cu
aşa mare strălucire şi fericire, mai
- Ei, vezi dragul meu, dacă erau aşa de cinstiţi de îngeri, de
vrei şi tu să te mântuieşti, fă tot aşa:sfinţi şi de Dumnezeu, dacă nu erau
fă-te mort faţă de lume, adică nici acei vrăjmaşii care să-i chinuiască,
hulele oamenilor, ocările, să-i muncească, să-i vorbească de
defăimările lor, vorbele cele rele şi rău, să le facă atâta rău pământesc,
urâte să nu le primeşti, să nu le bagi trupesc?! Nu! Câţi înţeleg lucrul
în seamă şi nici laudele lor, vorbele acesta? Câţi dintre noi înţelegem că
frumoase, mângâietoare, ispititoare, vrăjmaşii ne fac un mare bine
să nu le iei în seamă, să nu le pentru suflet? Chiar şi pentru trup,
socoteşti cu nimic, să nu le primeşti că suferă pe aici, dar sufletul este
şi aşa vei călca peste toate ispitele nemuritor.
şi vei împlini cuvântul Domnului, al
iertării şi al iubirii de aproapele. O faptă foarte mişcătoare şi
frumoasă a făcut un credincios. Pe
Noi nu trebuie să ne răzbunăm pe patul morţii sale, tocmai atunci a
vrăjmaşii noştri, ci să-i compătimim, vrut să facă fapta aceasta, să ia
să-i plângem, căci merg în chinurile pildă şi ceilalţi ai casei lui. Avea un
iadului şi acolo vor plăti cu vârf şi vecin care toată viaţa îl necăjise, îl
îndesat toată vrajba şi răutatea lor. supărase în fel de fel de chipuri şi
De ce să ne mai răzbunăm şi noi, acum, la ultima răsuflare, în loc să
căci dreptatea lui Dumnezeu nu-i va zică: ,, nu-mi trebuie nici la moarte”
ierta, dacă nu se vor pocăi cerând - cum zic unii - şi să moară supărat
iertare din inimă celor cărora le-au pe el, îl chemă şi-i dădu un C.E.C.
greşit. În rugăciunea ,,Tatăl nostru” cu o anumită sumă de bani pe
ne-a legat Mântuitorul şi mai strâns, numele aceluia, pe care îi pusese
bătrânul pe când putea să umble.
175
Când văzură ceilalţi ai casei, au păgubească, râvnind la casa ta sau
rămas miraţi de fapta lui şi l-au la trupul tău şi ar vrea în orice chip
întrebat: ,,Dar de ce faci acest să ţi le ia, făcând abuz de putere.
lucru?!...”, iar el le-a răspuns: Aşa au fost, de pildă: împărăteasa
,,Vecinul meu mi-a făcut cel mai Eudoxia, pe care
mare bine! Prin necazurile pe care
mi le-a pricinuit m-a întărit în a mustrat-o aspru Sfântul Ioan
răbdare, m-a făcut să mă rog Gură de Aur, căci şi după moartea
neîncetat şi am câştigat un frumos ei a tremurat mormântul zeci de ani,
loc de fericire în Împărăţia până când s-a întors sfântul din exil
Cerească, pe care Domnul Hristos şi a iertat-o, dând pildă tuturor şi
mi l-a arătat puţin mai înainte!”. arătând cât de grav e păcatul
acesta; Isabela, care a fost mustrată
Avusese o vedenie mai înainte şi-i de Sfântul Prooroc Ilie şi multe alte
arătase Domnul Hristos locul de persoane, care au făcut nedreptăţi
fericire pe care îl câştigase prin mari.
răbdarea arătată acestui vrăjmaş. Mai ales, sunt unii vrăjmaşi care vor
Frumoasă faptă! Iată cum putem să te tragă la vreo rătăcire, sau alţii,
câştiga şi noi fericirea cea veşnică: care n-au nici o credinţă şi le place
prin răbdare şi iertare! Fără acestea să-ţi facă numai rău, să se ţină de
nu înaintăm. Vrem să ne fie numai capul tău. Sunt unii care s-au
bine pe aici, să nu ne jignească obişnuit cu iertarea cum umblă
nimeni, să nu ne zică nimeni nimic copiii cu sorcova, şi fac mereu rele;
că sărim în sus - ,,luăm foc”. acum l-ai iertat, acum îţi face alta de
nu te mai scoli. Aceştia sunt foarte
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET periculoşi; ei nu pun nici un preţ pe
131 iertare. Pentru aceştia este de-ajuns
dacă-i saluţi cu respect şi dacă ei
Sunt însă unele cazuri grele de nu-ţi răspund păcatul rămâne al lor,
iertare în viaţă. Foarte mult dacă nu vor să-ţi vorbească.
contează şi ce urmăreşte persoana
căreia îi place vrăjmăşia, răutatea şi Dacă între noi, creştinii, care
gâlceava, care doreşte să te mergem la biserică, ne spovedim şi
176
ne împărtăşim, ţinem posturile, diavolul, el este autorul tuturor
facem rugăciuni şi ne străduim să relelor.
facem bine se iveşte o neînţelegere,
Domnul Hristos ne-a lăsat nişte Altădată, spune Mântuitorul: ,,Vai de
sfaturi, zicând: ,,Dacă fratele tău a lume din pricina prilejurilor de
păcătuit împotriva ta, du-te şi păcătuire” - fiindcă nu se poate să
mustră-l între tine şi el singur! Dacă nu vină prilejuri de păcătuire - ,,dar
te ascultă, l-ai câştigat pe fratele vai de omul acela prin care vine
tău, iar dacă nu te ascultă, mai ia cu prilejul de păcătuire, căci ar fi mai
tine unul sau doi inşi, pentru ca de folos să i se atârne de gât o
orice vorbă să fie sprijinită pe piatră de moară şi să fie înecat în
mărturia a doi sau trei martori! Dacă adâncul mării!” Aceste cuvinte
nu vrea să asculte de ei, spune-l înfricoşătoare ale Mântuitorului să
Bisericii, şi, dacă nu vrea să asculte ne intre adânc în inimă, fraţi
nici de Biserică, să fie pentru tine ca creştini, căci nu ne jucăm cu
un păgân şi vameş!”. păcatul smintelii. Cine a îndrăznit să
întoarcă un creştin de la calea cea
Vameşul şi păgânul erau socotiţi la bună la păcate, la diavolul, la
fel din cauza răutăţii şi nedreptăţilor rătăcire, n-are decât să dispară
pe care le făceau. ,,Spune-l înecat în adâncul mării - ca şi când
Bisericii!” înseamnă să-l spui l-ar trimite Domnul: ,,Du-te şi te
preoţilor sau să-l pui la slujbe; să spânzură că nu mai
faci rugăciuni şi metanii, căci
Dumnezeu le va descurca pe toate. 132 PREDICI
Ne dă Dumnezeu putere unde noi
nu mai putem, dar să cerem cu ai nici o iertare!”
rugăciune tare şi cu metanii: ,,Dă-
mi, Doamne, putere să iert, cum ai Nu există păcat mai greu ca acesta
iertat Tu!”, că poate nu sunteţi unul şi când ne gândim câţi
să nu aveţi un duşman, un vrăjmaş, propovăduitori are satana, câte
ci fiecare are: mai mici, mai mari, unelte are el, care se ţin numai de
dar vrăjmaşul cel de obşte este gâlcevuri, care fac sminteli după
sminteli şi aduc mereu prilejuri de
177
păcătuire, te cutremuri de băgat de seamă că numai câinii cei
nepăsarea şi împietrirea lor. legaţi sunt periculoşi pentru noi,
Creştinii noştri, în loc să se unească însă cei mai mulţi câini erau
cu toţii împotriva vrăjmaşului de nelegaţi, umblau haimanale. Am mai
obşte, care este diavolul, împotriva băgat de seamă că sunt mai multe
păcatelor, a viciilor şi smintelilor, sesoiuri de câini şi dintre aceştia mai
duşmănesc între ei, se latră şi se mulţi sunt care latră, decât muşcă…
muşcă între ei, spre paguba şi şi vă mai spun o bucurie mare. Am
pierzania lor sufletească. văzut o altă specie de câini care se
muşcau între ei şi nu le ardea lor să
Ascultaţi cu atenţie o istorioară mult umble după lupi; aceştia se urăsc
grăitoare şi potrivită cu cele ce v-am unii pe alţii din toată inima şi îşi
spus: Se zice că, odată, lupii s-au ascut dinţii mai mult unii contra
sfătuit între ei cum să-i atace pe altora decât contra noastră, a
vrăjmaşii lor de moarte, care sunt lupilor. Aşa că… fiţi tari şi nu vă
câinii şi l-au trimis pe unul dintre ei temeţi!”
ca spion printre câini, să afle cât
sunt de tari, pe unde stau ascunşi şi Astfel le vorbi trimisul lupilor, iar
cât sunt de uniţi. După ce s-a întors toată gloata izbucni în urlete de
lupul spion din misiunea sa, toată bucurie, mulţumiţi că vor face
gloata lupilor aştepta cu gura prăpăd pe unde vor merge. Sfatul
căscată şi cu atenţia încordată, să lupilor să ştiţi că este sfatul
audă ce le va spune trimisul lor diavolilor, iar vrăjmaşii lor, câinii,
reîntors. Acesta s-a suit pe un dâmb suntem noi creştinii care nu
şi a început a le grăi astfel: prezentăm nici o primejdie pentru
lupi, pentru diavoli, deoarece
,,Fraţilor, am umblat cu bine pe creştinii noştri nu stau legaţi de
unde m-aţi trimis, aveţi cuvântul poruncile Evangheliei, nu vor să
meu şi m-ascultaţi! Să nu vă temeţi! asculte de porunca Evangheliei, nu
Vrăjmaşii noştri, câinii, nu sunt aşa stau legaţi de sfânta Biserică, de
de tari cum îi credem noi. E casa lui Dumnezeu, nu stau legaţi
adevărat că pe unde am umblat am de păstorii bisericii, ci umblă
văzut mulţime mare de câini, dar am haimanale făcându-şi poftele lor.
178
 aminte de cuvintele Sfântului
Unii mai mult latră decât muşcă; Apostol Pavel, care zice: ,,Căutaţi
adică latră unii împotriva altora cu toţii pacea şi sfinţenia, fără de
minciuni, calomnii. Alţii mai mult se care nu este mântuire!”.
muşcă între ei, decât să-l muşte pe Faptele cele bune sunt primite, dacă
diavolul prin rugăciuni, prin cântări acei creştini care le fac caută pacea,
şi fapte bune. Bieţii creştinii noştri! sfinţenia şi dragostea, trăind în
Aşa este... îşi ascut dinţii unii contra deplină armonie cu cei din jur. Cel
altora, se dărâmă unii pe alţii, prin ce iartă, cel ce iubeşte pe vrăjmaşii
fel de fel de sminteli, rătăciri şi săi are cel mai mare avantaj
păcate, iar lupii - diavolii - fac sufletesc şi iată de ce:
prăpăd în ograda noastră, în casa
noastră, între copii şi părinţi, între Întâi: împlineşte porunca
soţi şi soţii, între neamuri şi Mântuitorului care zice: ,,Iubiţi pe
pretutindeni. vrăjmaşii voştri!”.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Al doilea: primeşte şi el iertare de la

133
Să ne trezim cu toţii, până nu e prea
târziu! Să ne rugăm la Dumnezeu să
ne dea înţelepciune, să nu ne mai
sfâşiem între noi, ci să ne iubim, să
ne iertăm, să ne unim ca să-l biruim
pe duşmanul cel mare, diavolul! O
fierbinte rugăciune ne trebuie şi
nouă. Să ne aducem aminte de toate
datoriile noastre, pe care le avem
faţă de Marele Stăpân din ceruri şi
să-L rugăm cu adâncă smerenie tot
timpul vieţii noastre, fiindcă suntem
atât de datori, încât niciodată nu
vom putea plăti. Să ne aducem
179
Dumnezeu pentru păcatele lui, dacă
a iertat.
Al treilea: face multă pace şi linişte
între oameni.
Al patrulea: omul iertător arde cele
mai usturătoare bice demonilor, iar
ei fug îngroziţi de acel om, fiindcă e
smerit şi de aceea iartă; numai cel
mândru şi îngâmfat nu iartă.
Al cincilea: Dumnezeu se bucură şi
se laudă înaintea îngerilor cu un
astfel de creştin, căci se aseamănă
Fiului Său, Care i-a iertat pe toţi
hulitorii şi răstignitorii Săi, zicând: noi aşa! Nu există om, nu există
,,Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!” creştin, care să nu aibă pe câte
Al şaselea: rugăciunile lui sunt cineva care să-i fi greşit, să nu aibă
ascultate şi împlinite cât mai câte un vrăjmaş care i-a făcut vreun
curând, fiindcă sunt ascultate direct rău.
de Tatăl de sus, fără nici o piedică.
134 PREDICI
Al şaptelea: unui astfel de creştin îi
sunt primite toate jertfele şi darurile,
Să ţinem seama că nu este altă cale
pe care le aduce la sfânta biserică de urmat, dacă vrem să ne mântuim
sau pe care le dă de pomană, căci sufletul, decât iertarea din inimă, iar
poţi să vii cu toate darurile, dar pentru ca să fim scutiţi de a nu avea
dacă ţii duşmănie pe cineva, vrăjmaşi prea mulţi, să fim înţelepţi!
Domnul Hristos te trimite de aici, Să nu plecăm urechea la vorbele
din biserică, întâi să te împaci cu celunuia sau altuia, să nu luăm în
cu care eşti certat şi pe urmă să vii consideraţie orice nimicuri pe care
să aduci darul. Citiţi în carte! le auzim! Să fim şi noi înţelepţi şi
orice vorbe ne-ar veni de undeva, să
Al optulea: creştinul care şi-a cerut le trecem prin cele trei site ale
iertare de la vrăjmaşii săi înainte de înţeleptului filosof, Socrate. Aceste
a merge la spovedanie, primeşte şi trei site sunt:
el iertare de toate păcatele lui, când
se spovedeşte, altfel nu. Făcând Prima: să ai o deplină siguranţă că
astfel, când merge la biserică şi în acele vorbe sunt adevărate, nu
tot locul, rugăciunea este primită şi auzite de la unii şi de la alţii.
are multă putere la Tronul
dumnezeiesc. A doua: să te întrebi dacă vorbele
pe care le auzi îţi fac vreo plăcere,
Aţi auzit cât de multe daruri primesc sunt de vreun folos, îţi aduc vreo
de la Dumnezeu, cei ce iartă din bucurie sau vreun folos sufletesc.
inimă pe vrăjmaşii lor! Cât de mult
se îmbogăţesc şi ce mari avantaje A treia: să fii convins că este
sufleteşti şi trupeşti au! Să facem şi absolut nevoie să ştii cele spuse de
180
acela, pentru că s-ar putea să fii înreuşi să nu ne facem mulţi duşmani;
vreo primejdie şi, dacă nu le crezi, de ei tot nu scăpăm, dar mai
poţi pieri. scăpăm de unii şi, mai ales, să nu
ne facem duşmani din prietenii cei
Aşa a venit la acest filosof un om mai apropiaţi, căci aceasta
grăbit şi-i spuse: urmăreşte diavolul: pe prietenii
adevăraţi, pe prietenii cei buni, pe
- Socrate, vreau să-ţi spun ceva creştinii care se unesc şi se iubesc,
grozav despre un prieten al tău! Dar vrea să-i învrăjbească, să-i facă să
el foarte calm, îl întrebă: se mănânce între ei.

- Da, dar ai trecut tu prin cele trei Nu e mai bine: ,,Pune, Doamne,
site, toate aceste vorbe pe care vrei strajă gurii mele!” ... să tăcem?! Să
să mi le spui? tăcem, fraţi creştini, unde trebuie să
tăcem că e timp de tăcere şi unde
- Nu! zise acel om. Şi a început trebuie să vorbim, să vorbim. Să nu
Socrate, să-i cearnă toate vorbele ne temem de vrăjmaşi, însă! Să ne
lui şi-i zise zâmbind: temem de Dumnezeu, ca să nu
pierim în potopul fărădelegilor şi al
- Dacă ceea ce vrei să-mi spui nu păcatelor care sunt în lume. Să
eşti sigur că sunt adevărate, fiindcă avem frica lui Dumnezeu în inimă,
le-ai auzit de la alţii, nu eşti sigur că că de la nefrica lui Dumnezeu
sunt atât de bune şi nici de pleacă tot răul în lume. Să lăsăm
neapărată trebuinţă pentru mine, mânia, să lăsăm păcatele, să stăm
apoi, du-te dragul meu acasă, ia bine, să stăm cu frică înaintea lui
sapa şi lopata şi-ţi îngroapă bine Dumnezeu şi în Casa Lui cea
toate vorbele pe care voiai să mi le Sfântă, să alergăm la corabia Lui ca
spui, că eu nu am de ce să le ascult! să ne salvăm!

Aşa să facem şi noi cu cei ce vin cu Noi, creştinii, să lăsăm toată

linguşiri, cu minciuni, cu calomnii la răutatea şi duşmănia la o parte, căci
adresa aproapelui nostru, să ni le nu ştim ziua de mâine când ne va
spună la ureche, fiindcă aşa vom
181
despărţi de toate şi vom fi şi noi
chemaţi să dăm socoteală
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
135
înaintea Stăpânului a toate, înaintea
Împăratului cerului şi al pământului,
că nu ne mai poate suferi, nu ne mai
poate răbda; vrea să dea foc
pământului din cauza nelegiuirilor şi
păcatelor. S-a spurcat pământul şi
s-a stricat lumea mai rău ca cei
dinaintea potopului; se fac păcate
azi aşa de grozave, păcate care n-au
fost înainte de potop - mult mai
grele. Să ne fie frică şi să avem milă
de sufletul nostru, căci fiecare vom
da seama pentru noi şi vom
răspunde de păcatele noastre.
Copii şi tineri aveţi grijă de valurile
turbate care se abat asupra voastră!
Ascultaţi-vă părinţii!... cei
credincioşi, nu cei necredincioşi, că
cei necredincioşi vă aruncă în
prăpastie, în pierzare. Ascultaţi
glasul lui Dumnezeu, că vă vrea
binele. Nu intraţi în furtună că vă
veţi căi, dar va fi prea târziu atunci!
Dumnezeu vrea să vă salveze, să
plecaţi cu sufleţelul curat de aici, ca
nişte îngeri. Păstraţi-vă trupul curat!
Păstraţi-vă sufletul curat! Spovediţi-
182
vă, împărtăşiţi-vă, nu vă luaţi după
necredincioşi! Nu vă luaţi după
amăgirile necredincioşilor că veţi
suferi şi pe aici, şi vă veţi duce cu ei
în iad, în flăcări!
Ferice de voi, care aveţi părinţi
credincioşi! Ferice va fi dacă veţi
asculta şi vai va fi de nu veţi
asculta, de trei ori! Blestemul se va
abate peste voi care aţi auzit atâtea
şi n-aţi voit să ascultaţi nici de
Dumnezeu, nici de părinţii cei
duhovniceşti, nici de părinţii cei
trupeşti, care v-au voit binele. Nu vă
amăgiţi!
Să-L rugaţi pe Dumnezeu, zi şi
noapte, să vă ajute să nu cădeţi în
ispite! Toţi trebuie să ne rugăm.
Celor care aveţi ispite trupeşti vă
dau un sfat: sculaţi-vă noaptea şi
faceţi rugăciune şi metanii câte
puteţi; rugaţi-vă şi cereţi de la
Dumnezeu iertare pentru toată
lumea şi alungarea ispitelor. De
aceea a zis Mântuitorul:
,,Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu
cădeţi în ispită!”. Să priveghem
mereu în tot timpul că singuri, fără
harul şi puterea lui Dumnezeu, nu
putem să biruim atâtea valuri urâte
şi grele, care vin asupra noastră.

Rugăciune
O, Împărate al cerului şi al
pământului, al tuturor văzutelor şi
nevăzutelor, cu umilinţă cădem la
picioarele Tale şi cu zdrobirea inimii
cerem iertare pentru toate păcatele
noastre! Iartă-ne, Doamne, toate
datoriile noastre, căci nu avem
nimic al nostru, care să nu fie al
Tău! Ştim că nu merităm să fim
iertaţi, aşa cum n-a meritat nici
robul cel viclean, din Sfânta
Evanghelie de azi, dar fie-Ţi milă de
noi şi ne primeşte voinţa sinceră,
căci voim a ierta pe toţi datornicii
noştri, pe toţi cei ce ne-au supărat
în vreun fel oarecare şi chiar pe toţi
vrăjmaşii noştri, din toată inima,
acum şi pururea şi în vecii vecilor!
Amin!
136 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA XII-A DUPĂ
RUSALII Iată, însă, că într-o zi, pe un munte
frumos, într-o ţară mică din
183
Tânărul bogat
,,Bunule Învăţător, ce să fac,
să moştenesc viaţa veşnică?”
(Matei 19,16)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Cu 5000 de ani înainte de Domnul
Hristos, înţelepţii şi stăpânitorii
lumii acesteia propovăduiau prin
cuvântările lor şi ziceau cu toţii într-
un glas: ,,Fericiţi cei bogaţi, fericiţi
cei puternici, fericiţi cei veseli
şi sătui!” şi lumea îi asculta şi îi
urma, căci toţi alergau în goana
mare după averi, după plăceri, după
bani şi păcate. Cei puternici îi
zdrobeau pe cei slabi şi mici; cei
bogaţi, avuţi şi onoraţi, îi
dispreţuiau pe cei săraci, necăjiţi şi
supăraţi şi râdeau de ei. Războiul
omului contra omului era
pretutindeni, iar pacea nicăieri.
Lumea se zbătea în întunericul
patimilor şi pretutindeni satana
pusese stăpânire pe viaţa omului.
Palestina, în Galileea, se arată Fiul
lui Dumnezeu - Iisus Hristos. El
adună pe lângă Sine ţărani săraci şi
pescari de pe Marea Galileii şi aici
pe munte, deschide gura Sa sfântă
şi rosteşte cele mai minunate
cuvinte, care răsună peste veacuri:
,,Fericiţi cei săraci cu duhul! Fericiţi
cei curaţi! Fericiţi cei umiliţi! Fericiţi
cei ce fac milostenii! Iubiţi pe
vrăjmaşii voştri! Rugaţi-vă pentru
cei ce vă prigonesc! Voi sunteţi fiii
lui Dumnezeu, ai Aceluia Care a
făcut cerul şi pământul şi toate câte
există în univers! Fiţi şi voi
desăvârşiţi, după cum şi Tatăl
vostru este desăvârşit!” Cuvinte
minunate, pe care nu le mai auzise
nici o ureche omenească până
atunci, şi aceste cuvinte au
străbătut până la marginea
pământului şi au ajuns şi până la
noi.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos era
bun şi blând; o asemenea
personalitate nu se mai văzuse prin
locurile acelea şi nicăieri pe faţa
pământului. Într-o zi, după ce
binecuvântă o mulţime de copii, pe
care-i aduseseră mamele lor la
Dânsul, iată că se apropie de
184
Dânsul un tânăr frumos, îmbrăcat
bine şi-I zise:
- Bunule Învăţător, ce bine să
fac ca să moştenesc viaţa veşnică?,
iar El i-a zis:
- De ce-Mi zici bun? Nimeni
nu este bun, decât numai Unul
Dumnezeu, iar de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
137
vrei să intri în viaţă, păzeşte
poruncile! Tânărul a zis:
- Care? Iar Iisus i-a răspuns:
- Să nu ucizi, să nu
precurveşti, să nu furi, să nu minţi,
cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta
şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe
tine însuţi! Zis-a Lui tânărul:
- Toate acestea le-am păzit
din copilăria mea. Ce-mi mai
lipseşte? Iisus i-a zis:
- Dacă voieşti să fii
desăvârşit, du-te, vinde averea ta,
dă-o săracilor şi vei avea comoară
în cer; după aceea vino şi urmează- dus întristat. Iisus privindu-l cu
Mi! multă mâhnire, cum se duce de
lângă Sfinţia Sa, a zis: ,,Anevoie vor
Auzind cuvântul acesta, tânărul a intra bogaţii în Împărăţia lui
plecat întristat, căci avea multe Dumnezeu!” Tânărul s-a dus
avuţii. Tânărul acesta era o raritate întristat, căci avea multe bogăţii.
în felul său; în loc să fie ca ceilalţi Era trist pentru că i se părea o jertfă
de seama lui, uşuratici, zburdalnici, prea mare ce i se cere; era trist că
preocupaţi numai cu plăcerile şi vedea cum pierde şi viaţa aceasta şi
deşertăciunile lumii, el era pe cea veşnică. Vedeţi ce piedică
frământat de un gând mai înalt, de mare pot fi pentru orice creştin
gândul de a moşteni viaţa de veci; îl bogăţiile, banii şi plăcerile lumii
interesa mântuirea sufletului. acesteia?!

Din convorbirea pe care a avut-o cu Apoi Mântuitorul, ca să întărească

Mântuitorul, deducem că tânărul era
evlavios, cu frică de Dumnezeu,
căci păzise din copilărie poruncile
legii. Întreaga lui înfăţişare era
plăcută, simpatică şi cuviincioasă,
aşa încât tânărul cuceri îndată inima
Domnului, căci Sfântul Evanghelist
Marcu spune că: ,,Domnul s-a uitat
ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: «Îţi
lipseşte un lucru. Dacă vrei să fii
desăvârşit, du-te şi vinde tot ce ai,
dă la săraci şi vei avea comoară în
cer! Apoi vino şi urmează-Mi!»”
Când îi ceru Mântuitorul să împartă
averile la săraci, tânărul nostru a
pierdut pofta de mântuire, a lăsat
capul în jos, a întors spatele şi s-a
185
şi mai mult cuvântul Său, a zis
iarăşi: ,,Zic vouă: că mai lesne este
să treacă cămila prin urechile
acului, decât să intre un bogat în
Împărăţia cerurilor!”. Dacă stăm să
cugetăm mai adânc la aceste
cuvinte, spuse de Mântuitorul Iisus
Hristos, vom vedea şi noi cât adevăr
cuprind ele. Mai întâi să împărţim
bogăţiile în două: bogăţiile
materiale - vremelnice, şi bogăţiile
sufleteşti - veşnice. De la început se
vede că bogăţiile materiale sunt o
mare piedică pentru mântuire, căci
foarte puţini bogaţi s-au mântuit,
faţă de numărul mare al celor
săraci.
De ce oare?! Pentru că bogăţia îl
îngâmfă pe om, îl face să se
mândrească, să se laude şi să
devină surd la glasul săracilor.
Bogăţia îi dă omului cele mai mari
posibilităţi de a-şi satisface toate
poftele şi plăcerile trupeşti;
chefurile, bancheturile nu lipsesc
din casele bogaţilor, de unde curg o
mulţime de păcate
138 PREDICI
îngrămădite.
Biserica trebuie să spună adevărul.
Adevărul acesta este că bogăţie nu
se face fără înşelătorie cât de mică,
fără nedreptate, camătă şi vicleşug.
Ori înşeală la cântar, ori pune apă în
vin sau lapte, ori ia dobândă la banii
împrumutaţi sau prin cine ştie câte
feluri de înşelăciuni şi nedreptăţi.
Avocaţii, judecătorii, procurorii şi
alţi oameni ai legii care se
îmbogăţesc de pe urma proceselor
nedrepte, cei care au servicii mari,
funcţii înalte şi primesc mită sau
storc banul săracului prin fel de fel
de înşelăciuni, aceştia toţi au
mâinile mânjite de sânge - aşa ne
spune Sfânta Carte; ei mănâncă cea
mai murdară pâine.
186
Vai de copiii care moştenesc astfel
de averi de la părinţii lor, făcute prin
nedreptăţi şi cu înşelătorii! Ei nu pot
veni la calea adevărului, la calea
mântuirii, nu se pot mântui, dacă nu
se trezesc la credinţa cea adevărată
sau, mai bine zis, nu sunt primiţi în
lucrarea mântuirii până nu dau
săracilor cele luate de la ei, căci ale
lor sunt. De aceea a zis Domnul că
mai lesne trece cămila prin urechile
acului, decât să intre un bogat în
Împărăţia cerului.
Acum să vedem care sunt bogăţiile
cele sufleteşti. Orice creştin, fie
bogat sau sărac, poate să se
îmbogăţească şi chiar să-şi facă în
cer comoară, dacă este atent şi-L
iubeşte pe Dumnezeu mai presus de
orice şi pe aproapele său ca pe sine
însuşi. Cu ce poate să se
îmbogăţească creştinul? Cu faptele
cele bune, cu faptele milei sufleteşti
şi trupeşti. Să avem milă de semenii
noştri care se zbat în lipsuri şi în
suferinţă şi să nu-i neglijăm, mai
ales pe cei ce stau în întunericul
necredinţei, al necunoştinţei de
Dumnezeu, căci aceştia sunt în
pericol de a-şi pierde sufletul.
Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-a iubim lucrurile din lumea aceasta
amintit tânărului bogat doar câteva trecătoare.
porunci din cele zece şi el ar fi putut
să se mântuiască pentru că le Iată că tânărul nostru tocmai aici s-a
păzise din copilărie. El urmase încurcat, în păzirea celei dintâi şi
poruncile, dar nu în spiritul lor, ci mai
numai în literă, de aceea Domnul îl
pune la o încercare, când îi zice: PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
,,Vinde toate câte ai, împarte 139
săracilor şi vei avea comoară în
ceruri!”. Dacă L-ar fi cunoscut pe înalte porunci: ,,Să iubeşti pe
Mântuitorul Iisus că este Dumnezeu Domnul Dumnezeul tău din tot
adevărat şi ar fi crezut în El, I-ar fi
sufletul tău, din toată virtutea ta”,
ascultat sfatul şi ar fi făcut întocmai
căci a iubit mai mult averea, banii şi
şi dacă L-ar fi iubit pe Dumnezeu cu plăcerile, decât pe Dumnezeu, cu
tot sufletul lui, n-ar mai fi stat latoate că a păzit celelalte porunci: n-
îndoială şi s-ar fi supus sfintelor Lui
a preacurvit, n-a omorât pe nimeni,
învăţături, dar dragostea lui faţă den-a minţit, n-a furat, i-a cinstit pe
Dumnezeu era mai prejos decât tatăl său şi pe mama sa, s-a ferit de
dragostea pentru avuţiile sale. păcatele tinereţii, s-a ferit şi nu s-a
îmbolnăvit cu sufletul de buboaiele
De aceea a zis Mântuitorul altădat ă păcatelor care rod sănătatea
c ă: ,,Oricine iubeşte pe tată, pe trupului şi a sufletului tinerilor din
mamă, mai mult decât pe Mine nu toate veacurile. Păzirea acestor
este vrednic de Mine!” sau ,,Oricine porunci i-a fost de mare folos
iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult pentru viaţa aceasta trecătoare, dar
decât pe Mine nu este vrednic de pentru viaţa veşnică, trebuia ceva
Mine!”. Dacă nici pe tatăl tău, pe mai mult.
mama ta, nu trebuie să-i iubeşti mai
mult ca pe Dumnezeu, cu cât mai Ca să ajungă omul la desăvârşire,
mult trebuie să fugim de lumea cea aşa cum ne învaţă Mântuitorul,
vrăjmaşă lui Dumnezeu şi să nu trebuie să se lepede de sine, nu
numai de bogăţii, însă lucrul acesta
187
este greu. Câţi studenţi nu veneau
pe la biserică şi se rugau, mai ales
înainte de examene, dar după ce au
ajuns doctori, ingineri, în servicii
mari şi au dat de bani şi s-au
îmbogăţit, nu-şi mai fac nici măcar o
sfântă cruce la culcare. S-au
îngâmfat, s-au depărtat tot mai mult
de Dumnezeu şi au ajuns de nu mai
cred în El. Indiferenţa, răceala şi
depărtarea de Sfânta Biserică, de
harul dumnezeiesc, i-a făcut pe
mulţi să cadă într-o viaţă
dezordonată, murdară şi nenorocită,
căci s-au luat de beţii, de curvii, de
multe vicii rele, de care nu mai pot
scăpa.
Aşa se povesteşte despre un oraş
din America care a existat pe la
1875, numit Mexico cel Nou, făcut
de cei mai mari bogătaşi. El se
numea oraşul libertăţii depline. Cei
care veneau să se aşeze în el erau
oameni bogaţi, cu mulţi bani şi cu
păcate multe, plini de pofte şi
plăceri lumeşti. În acest oraş nu
exista nici o religie, nici o lege, nici
o biserică, nici o şcoală. Nu aveau
duminici şi sărbători; fiecare era
liber să trăiască cum voia.
188
Ce credeţi că s-a întâmplat, însă, cu
oraşul acesta după câţiva ani?
Oamenii de acolo s-au îndobitocit
cu totul; în primul rând s-au înmulţit
beţiile, hoţiile, crimele, într-un chip
înspăimântător, căci i-au silit pe
mulţi să plece. 40% din oameni au
trebuit să-şi vândă averile la licitaţie
şi să plece în altă ţară. Peste 50 de
ani oraşul era o ruină de ziduri şi de
suflete distruse. Aşa vor păţi toţi cei
care caută fericirea fără Dumnezeu,
fără legea Lui, fără Biserica lui
Hristos.
Tânărul din Evanghelia de astăzi era
plin de bogăţii şi, cu toate acestea,
îl interesa şi viaţa veşnică, fericirea
sufletului şi mântuirea lui. Dar
tineretul nostru care este bogat mai
mult în păcate, decât în avuţii, îşi dă
oare seama ce dureri şi suferinţe
are de tras din cauza mulţimii
păcatelor şi mai ales din cauza
păcatului desfrânării şi al beţiei?!
Ce uşor se încurcă tinerii în păcatul
acesta de la care pleacă şi celelalte
păcate, căci după desfrânare fac şi
ucidere, fiindcă omoară pruncii;
urmează apoi minciunile, căci multe
fete îşi mint părinţii şi spun că sunt
cinstite. Nu ascultă nici
140 PREDICI De aceea aceşti copii devin o
povară greu de purtat pentru părinţi,
de părinţi, necinstindu-i, făcându-le căci toată viaţa aceşti părinţi se vor
fel de fel de nedreptăţi şi de ruşini lupta cu ei, fiindcă se nasc
în lume, îndepărtându-se de epileptici, îndrăciţi, bolnavi cu
spovedanie, de împărtăşanie, trăind capul, cu nervii şi cu sângele
în păcate, fără cununie religioasă, şi stricat. Iată casă zidită pe nisip de
aşa ajung în mari nenorociri, părinţi fără înţelepciune, totdeauna
prăbuşindu-se în pierzare expusă valurilor înfuriate, bolilor,
sufletească şi trupească. suferinţelor pe care le vor plăti şi,
dacă nu se întorc la Dumnezeu, le
Oamenii chibzuiţi, cu multă plătesc în iad, cu suferinţă veşnică.
judecată, când vor să-şi clădească o
casă se gândesc bine, să-şi pună o Mama care a născut copii fără
temelie durabilă, din material cununie religioasă să ştie că acei
sănătos, ca să fie casa fără igrasie, copii s-au născut fără cununie; să
să străbată lumina soarelui, să nu nu se mai întrebe de ce nu se mărită
plouă sau să cadă acoperişul peste fata la timp, de ce nu se însoară
ei. Dar tocmai lucrul acesta cel mai băiatul. Nu cum spun babele că ,,au
important pentru tineret, chiar cununiile legate”; nu sunt cununiile
pentru viaţa aceasta trecătoare - legate, ci s-au născut fără ele; s-au
căsătoria - cei mai mulţi n-o mai fac zămislit în desfrânare, fără cununie
după voia lui Dumnezeu, n-o mai fac şi de aceea nu se pot mărita şi
cu binecuvântarea dumnezeiască, însura la timp. Dumnezeu îngăduie
pentru că tineretul închide ochii, nu să sufere acele mame care n-au
vrea să ştie, nu vrea să audă de avut grijă să se căsătorească cu
sfânta învăţătură a Domnului binecuvântarea lui Dumnezeu şi a
Hristos. Pleacă fără cununie părinţilor. Iată deci, rădăcina relelor
religioasă, zămislesc copii în unde se află! În păcatul acesta al
posturi şi sărbători, în chefuri şi desfrânării.
beţii, în cântecele şi jocurile cele
mai diabolice. Mai înainte fetele nu plecau de
acasă fără binecuvântarea
189
părinţilor. De aceea aveau pace în
casă, copii buni, sănătoşi,
credincioşi în Dumnezeu, cu ruşine
şi respect, fiindcă aveau
binecuvântarea mamei şi a tatălui,
şi binecuvântarea de sus, de la
Dumnezeu - cununia religioasă.
Tineretul nostru şi multă lume
necredincioasă umblă, însă, printr-
un mare întuneric pierzător de suflet
şi prin mijlocul a multor curse
periculoase, distrugătoare de suflet
şi de trup.
Am găsit scris într-o carte veche că
un călător, într-o noapte, pe o vreme
de furtună a intrat să se
adăpostească într-o casă părăsită,
căci nu avea unde să-şi plece capul,
fiindcă ploua, tuna şi fulgera. În
fuga mare a intrat bucuros în acea
casă părăsită, dar tocmai când se
aşeză bucuros în acel adăpost, un
fulger a luminat încăperea şi a văzut
o privelişte îngrozitoare: un şarpe
mare se târa spre el, alţii mai mici
se urcau pe pereţi, ochii unei
bufniţe străluceau dintr-un colţ, iar
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
141
190
în celălalt colţ, stătea o lighioană cu
gura deschisă şi pe jos mişunau fel
de fel de jivine. Călătorul îngrozit,
cu părul vâlvoi în cap, fugi repede
din acest cuib de şerpi şi lighioane
spurcate.
În chipul acestui călător, care prin
întuneric se adăpostea în casa
părăsită plină de şerpi şi lighioane,
sunt toţi acei tineri şi tinere care
sunt orbi sufleteşte, trăind într-o
stare înspăimântătoare; ei trăiesc
într-un sălaş sufletesc plin de
lighioane fioroase ce stau gata să-i
sfâşie. Aşa este casa unde locuiesc
cei necununaţi la biserică, cei care
nu vor să cunoască credinţa cea
dreaptă, cei nespovediţi şi
neîmpărtăşiţi. Când se văd însă,
sfâşiaţi de fiarele cele periculoase,
de păcatele cele grozave care le
rănesc sufletul de moarte, abia
atunci aleargă unii şi cer ajutor;
pentru mulţi însă, e prea târziu, căci
rănile sunt atât de adânci şi
distrugătoare, aproape fără leac.
Această depărtare de lumina
Evangheliei lui Hristos, de morala
credinţei noastre creştine ortodoxe,
aduce peste ei cele mai mari
nenorociri sufleteşti şi trupeşti. De
aceea sunt neliniştiţi, bolnavi şi
chinuiţi şi n-au pace în casele lor,
căci fără Dumnezeu nu se poate
pace. Unii sunt aşa de orbiţi şi
întunecaţi, căci cu toată suferinţa pe
care o îndură de pe urma păcatelor,
tot nu vor să iasă din casa cea
blestemată şi otrăvitoare plină de
şerpi şi de jivine periculoase, adică
din poftele cele deşarte, din beţie,
din curvie, din păcatele ce otrăvesc
sufletul şi trupul.
Una din poruncile legii vechi, pe
care i-a spus-o şi Domnul tânărului
bogat de astăzi, este ,,să nu minţi”.
Cei ce n-au citit Sfânta Scriptură nu
ştiu că diavolul este tatăl minciunii;
el i-a minţit pe Adam şi Eva în rai, el porunci, foarte importantă şi de
a minţit lumea până la potop,
făcând-o să-L supere pe Dumnezeu,
iar Domnul i-a înecat cu apă. El a
minţit lumea în cursul veacurilor şi
a reuşit diavolul, acest tată al
minciunii, să-şi facă pe pământ o
mulţime de fii, căci s-a umplut
pământul de mincinoşi şi mulţi
părinţi se tânguiesc de copiii lor,
căci nu ştiu cum să se mai poarte
cu ei că-i mint în multe feluri.
Câtă lume nu suferă din cauza
acestui păcat mare al minciunii!
191
Sunt unii care şi-au clădit casa
sufletului pe temeiul minciunilor,
căci au furat, au omorât, au pârât,
au făcut să se încaiere oamenii, le-
au luat serviciul cu minciunile, i-au
băgat la închisoare cu minciunile şi
se cred fericiţi şi tari. Nu va merge
mult şi se va spulbera, se va
scufunda casa lor, a mincinoşilor, a
celor care au mâinile mânjite de
sânge.
Unul din păcatele mari pe care îl fac
copiii şi tinerii - că despre ei este
mai mult vorba astăzi - este
necinstirea părinţilor. Această
poruncă scrisă cu degetul lui
Dumnezeu este una dintre cele zece
mare folos pentru viaţa aceasta
pământească, căci Dumnezeu zice:
,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama
ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti
ani mulţi şi fericiţi pe pământ!”
Iată deci că binele copiilor constă în
păzirea acestei porunci, în cinstirea
142 PREDICI
părinţilor, adică să-i asculţi când te
învaţă la bine şi te îndeamnă să
crezi în Dumnezeu, să-i asculţi când
îţi spun să mergi la biserică, să faci cu cine au vrut, fără ştirea şi voia
fapte bune, să-i iubeşti făcându-le părinţilor, aşa fac şi fetele lor, iar pe
bucurii, să-i miluieşti şi să-i urmă, când văd, nu le convine şi ar
îngrijeşti când sunt bătrâni, bolnavi vrea să fie cum trebuie, dar abia
şi neputincioşi, să-i respecţi, să nu- atunci văd că nu au făcut bine. Unii
ţi fie ruşine cu ei, să le porţi de grijă
din tineri au mers mai departe cu
şi după ce au plecat din viaţă, răutatea, căci au ridicat mâna
făcându-le parastase, sărindare, asupra părinţilor, i-au bătut, i-au
pomeni şi milostenii pentru sufletul chinuit, iar alţii chiar i-au omorât.
lor. Alţi copiii după ce le-au murit
părinţii, n-au avut grijă şi n-au vrut
Dar ce vedem la tinerii noştri?! să-şi aducă aminte de ei să le facă
Copiii şi tineretul îşi necinstesc parastase, pomeni şi sărindare.
mult părinţii, căci sunt unii cărora le Pentru această nerecunoştinţă şi
este ruşine cu părinţii lor, fiindcă, uitare a lor, Dumnezeu îngăduie să
de!… ei au ajuns oameni mari, cu vină peste ei fel de fel de greutăţi,
carte, iar părinţii sunt nişte ţărani supărări şi necazuri.
săraci şi proşti şi le e ruşine cu ei. Să nu ne jucăm cu blestemul
Unii nici nu le mai zic pe nume, ci îi părintesc! Voi tineri şi tinere, care
poreclesc în multe feluri, îi supără mai aveţi părinţi în viaţă, străduiţi-vă
îngrozitor cu neascultarea, să le faceţi cât mai multe bucurii.
obrăznicia şi răutatea lor, încât unii Numai atunci sunteţi scutiţi de
părinţi ajung să-i blesteme. Dumnezeu să nu-i ascultaţi pe
părinţi, când vă vor învăţa să nu
Mulţi tineri nu ţin seama să-i întrebe urmaţi credinţa cea dreaptă, să nu
pe părinţi când se însoară sau se vă duceţi la biserică, să nu ascultaţi
mărită şi astfel, în loc de poruncile lui Dumnezeu; atunci
binecuvântarea părintească, îi ajung când vă vor învăţa fapte rele, când
blestemele şi când nu se gândesc, vă vor învăţa să vă omorâţi pruncii
le plătesc cu vârf şi îndesat, căci în pântece - că multe mame îşi
aşa le vor face şi lor copiii lor, cum învaţă fetele şi chiar le ajută să-şi
le-au făcut ei părinţilor lor; cum au omoare pruncii - când te învaţă să-ţi
plecat făr ă cununie şi s- au măritat laşi soţia cu care eşti cununat la
192
biserică. În aceste cazuri să nu-i râd cu aceştia şi-i ascultă se fac
ascultaţi, că nu greşiţi. părtaşi la păcatele lor.

Mare păcat fac acei părinţi care se Diavolul, acest mare vânător de
bagă în casa copiilor lor cununaţi suflete, a reuşit să distrugă multă
religios să le strice căsnicia - celor lume, mai ales tineretul, cu o armă
cununaţi religios, ţineţi seamă! Pe foarte puternică şi anume cântarea.
părinţii aceştia îi aşteaptă pierzarea Cântecele lumeşti şi drăceşti nu
şi suferinţă mare pe lumea aceasta lipsesc astăzi aproape din nici o
şi va fi greu de ei şi la ieşirea casă, dar cântarea religioasă,
sufletului. creştinească n-o mai au în gură, în
minte şi în inimă creştinii noştri şi
Domnul Hristos i-a mai spus n-o mai cântă cum cântau primii
tânărului din Evanghelia de astăzi: creştini: ,,Sfinte Dumnezeule”,
,,Să nu furi!” ,,Preasfântă Născătoare de
Dumnezeu”, ,,Vrednică eşti cu
E bine să ştie tot creştinul adevărat” şi o mulţime de pricesne
lucrul acesta, că tot furt se numeşte şi cântece, imnuri duhovniceşti din
şi când furi cinstea cuiva prin biserică ce se pot cânta şi pe acasă
vorbele şi prin minciunile tale. Tot cu mintea, cu inima, cu sufletul,
furt se numeşte când furăm ziua atunci când îţi faci treburile.
Domnului - Sfânta Duminică. În loc
să o păstrăm cu credinţă şi Cântările lumeşti, imorale,
sfinţenie, mergând zgomotoase nu lipsesc nici după
Taina Sfintei Cununii, nici după
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Taina Sfântului Botez şi nici la
143 sărbătorile sfinţilor mari, la
onomastici. Atunci parcă este hulit
la biserică, pierdem timpul în locuri mai mult Dumnezeu, prin cântările
unde se necinsteşte numele cele diabolice, lumeşti, imorale, căci
Domnului: în localuri pline de fum cei răi, necredincioşi şi fără frică de
de tutun, între beţivi şi hulitori, între Dumnezeu au scos cântece
batjocoritori de cele sfinte. Cei care murdare prin care îşi bat joc de
193
creştini şi de cei care sunt petrecerile lumii să fie acoperite şi
încreştinaţi. întrecute de petrecerile cele
duhovniceşti, desfătările lumii să fie
De aceea cad pradă tuturor ispitelor întrecute de desfătările şi bucuriile
şi le slăbesc puterile sufleteşti, căci duhovniceşti. Oriunde cântă lumea,
tineretul se lasă vrăjit de aceste să cântăm şi noi în mintea şi în
momeli, întocmai cum se spune sufletul nostru. Mulţi fac caz de
într-o legendă din istoria vechilor cântările creştineşti pe care le mai
greci, care au avut de înfruntat cântă unii creştini prin casele lor,
primejdia sirenelor. Aceste sirene zicând că numai în biserică trebuie
erau un fel de zâne încântătoare, cântate, ca şi când numai în
care prin cântecele lor vrăjite îi biserică ar fi Dumnezeu, de parcă
ademeneau pe trecători, le furau atunci când ieşim din biserică,
voinţa, provocându-le un fel de încuiem uşa şi pe Dumnezeu
beţie dulce şi făcându-i să sară în înăuntru, să nu ne mai audă, să nu
valurile mării, unde-şi aflau moartea ne mai vadă câte rele facem noi pe
şi mormântul. afară, în tot locul. E o greşeală mare
aceasta!
Trecând odată pe lângă insula
aceasta a sirenelor, Iason, un mare Să-I cântăm lui Dumnezeu în tot
şi vestit conducător de oşti, i-a locul, aşa cum se scrie în psalmi, cu
poruncit lui Orfeu să cânte din harfa credinţă
lui. Când a început Orfeu să cânte
cântările lui, le-a întrecut pe sirene, 144 PREDICI
a acoperit glasul şi cântările lor, iar
ele de ciudă, văzându-se bătute cu şi cu dragoste, ca să prefacem şi
propria lor armă - cântarea, au sărit noi sirenele în stânci. Să rămână
de pe insulă în mare şi s-au prefăcut mute sirenele cele de suflet
în stânci. pierzătoare din lumea aceasta şi să
nu mai cadă nici un suflet în
Să biruim şi noi lumea cu armele pe ghearele demonilor şi ale rătăciţilor
care le foloseşte ea: cântările ei să de tot felul, că şi sectanţii au nişte
fie copleşite de cântările Domnului, cântece atrăgătoare ca ale sirenelor
194
şi mulţi creştini adevăraţi, trecut prin spurcăciuni şi fel de fel
ortodocşi, sunt vrăjiţi de ele şi se de spurcăciuni şi vrăji. După ce i-au
duc acolo pentru cântecele lor. spurcat, bine nu mai poate fi între
ei, căci tot necuratul unelteşte pe
Feriţi-vă de ei şi cântaţi cântarea urmă certuri, bătăi până la
bisericii şi pe acasă, căci ea vă despărţire şi pace nu va fi. Ai
sfinţeşte şi vă face limba cheie să spurcat bărbatul, vasul tău cel
descuiaţi raiul! Să vâslim şi noi pe curat, pe care trebuie să-l ai curat în
marea aceasta învolburată, ca Iason casă, ai terminat cu pacea. Trebuie
şi Orfeu, către patria cerească şi să-ţi iei drumul pribegiei, fiindcă
nimic nu ne va mai fura mintea şi diavolul mai multă putere are
voinţa noastră; duhurile necurate se asupra lui atunci şi-l face nebun, nu
vor stinge şi nu ne vor mai arunca te mai ascultă şi mai rău va fi.
în valurile pieirii sufleteşti şi
trupeşti. Să nu ne înşelăm, copii şi tineri! Să
nu-l lăsăm pe diavolul să râdă de
Mulţi tineri au căzut în aceste trei viaţa şi de sufletele noastre. El este
patimi rele: beţia, curvia şi fumatul. un mare înşelător şi vrea să ne
O parte dintre femei s-au luat şi ele prindă pe toţi în ghearele lui cu
de aceste patimi, iar majoritatea au momelile plăcerilor, pe care le-a
un păcat blestemat şi greu pe care născocit în fel de fel de chipuri. El
bărbaţii nu-l au: păcatul vrăjitoriei, vrea să distrugă sufletul şi trupul
al descântecelor. Diavolul a reuşit creştinului. Diavolul nu are nici un
să le înşele pe femei, ca şi pe Eva în pic de milă, lui nu-i e milă nici de
rai, să-l asculte şi să-i ceară ajutorul copiii care rămân pe drumuri, nici
lui prin vrăji, prin descântece, prin de soţia care plânge, lui nu-i pasă
ghicitul în cărţi, în cafea, în bobi. Le că se îmbolnăveşte cineva, că
învaţă necuratul să-şi spurce ajunge la închisoare sau în spital, ci
bărbaţii cu aceste vrăji şi atunci el se bucură. Diavolul este un
spurcăciuni. mare ucigaş de suflete şi de trupuri
omeneşti.
Auziţi!... Să le pună în mâncare apă
de unde a scăldat mortul, peşte
195
Îmi aduc aminte despre Vlad Ţepeş:
se spune că odată i-a strâns la
curtea lui pe toţi cerşetorii din ţară
şi le-a dat un ospăţ plin de toate
bunătăţile. O zi şi o noapte a ţinut
veselia acestui ospăţ. Au mâncat,
au băut şi au petrecut cerşetorii ca
niciodată în viaţa lor, dar pe urmă
ce s-a întâmplat?!... Un lucru
groaznic. Vlad Ţepeş, căruia i se
mai spune şi Vlad Dracul, i-a strâns
pe toţi cerşetorii, i-a băgat într-un
fel de magazie mare şi le-a dat foc.
Aşa au plătit de scump bieţii
cerşetori, cu viaţa lor.
La fel este şi cu desfătările lumii
acesteia. Diavolul - voievodul
întunericului,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
145
ucigătorul sufletelor omeneşti - îi
cheamă pe toţi la ospăţul
desfătărilor. El le spune: ,,Suflete
bea, mănâncă şi te veseleşte, căci
aici e raiul şi iadul. N-asculta tu de antrenament, n-ar putea lua
vorbele popilor!”, iar oamenii
ascultă de glasul diavolului,
strângându-se grămadă, ca oile, la facem şi noi şi mai ales tineretul, ca
ospăţul lui. Dar, vai! Amarnic vor
plăti acest ospăţ, ca şi cerşetorii lui vrăjilor sirenelor! Dacă au voinţă şi
Vlad Ţepeş, căci vor fi poftiţi pe
urmă în focul iadului! Diavolul, care
i-a poftit şi i-a ospătat, îi va pofti pe
urmă în focul şi în temniţele iadului,
în chinurile cele veşnice, de unde
nu vor mai ieşi niciodată.
De aceea, luaţi aminte tineri creştini,
că nu degeaba zice Domnul Hristos:
,,Nu se poate sluji la doi domni!”, şi
că: ,,Nu oricine Îmi zice Doamne,
Doamne, va intra în Împărăţia
cerului, ci cel care face voia Tatălui
ceresc!” Siliţi-vă să cunoaşteţi
tainele mântuirii, pe care le învăţaţi
din Biserica Creştină Ortodoxă, de
la slujitorii altarului, din cărţile
Sfintei noastre Biserici.
Aceste sfinte învăţături trebuie puse
în practică, fiindcă nu e de ajuns
numai să le ştim. Nu se mântuieşte
cel ce ştie, ci cel ce face, zice
Domnul şi dacă nu vrem să ne
antrenăm cu astfel de învăţături, nu
putem intra în viaţa veşnică.
Sportivii dacă n-ar face
medaliile la jocurile olimpice.
Iată ce antrenament trebuie să
să nu ajungă pradă ispitelor şi
196
dragoste reuşesc şi înving toate
greutăţile. Dacă aceşti sportivi fac
atâta osteneală, atâtea
antrenamente pentru o cinste şi
pentru lucruri trecătoare, cu atât
mai mult trebuie să ne antrenăm
duhovniceşte noi, cei care dorim să
câştigăm Împărăţia Cerului, cea
nepieritoare şi veşnică!
Tânărul din Evanghelia de astăzi
trebuia să renunţe la avuţie ca să-I
placă Domnului; să ne întrebăm şi
noi fiecare şi să vedem, nu cumva
avem şi noi ceva la care să
renunţăm? Chiar la biserică dacă
venim, nu cumva trebuie să
renunţăm şi noi la nişte zorzoane, la
parfumuri, farduri, ca să ne fie
rugăciunea primită şi Dumnezeu să
ne dea cele ce sunt de folos?! Poţi
renunţa tu, frate creştine şi tinere,
dacă vii la biserică, la aceste mode
care Îl supără pe Dumnezeu?! Căci
în loc să te miluiască, te încarci cu
păcate, dacă nu vii cuviincios şi
cum trebuie la biserică.
La biserică să venim curaţi, smeriţi
şi modeşti, pentru că ne prezentăm
înaintea Domnului să ne dea iertare a
păcatelor, să ne ajute să ne lăsăm
de patimi şi ispite. Poţi renunţa tu, Să nu plecaţi nici unul de aici
frate creştine, la tutun, la băutură, la
vorbe porcoase şi înjurături?! Poţi
renunţa tu tinere la o mulţime de
păcate, vicii şi patimi înveninate,
care te stăpânesc?! Poate niciodată
de când e pământul, lumea nu a fost
aşa de bogată în păcate ca acum.
Să ştiţi că nici înainte de potop nu
s-au făcut păcatele care se fac
acum pe pământ!
Noi suntem creştini; ne-am botezat
în numele lui Hristos, ne-am lepădat
de satana, şi am jurat că-L iubim pe
Dumnezeu mai mult ca orice din
lume. De aceea
146 PREDICI
să fim gata oricând să ne dăm viaţa
chiar, pentru dragostea Lui şi nimic
să nu fie în stare să ne oprească în
loc.
Tânărul bogat din Evanghelia de
astăzi a plecat cu capul în jos, s-a
întristat de cuvintele Domnului, căci
a iubit mai mult bogăţia, banii şi
toate cele lumeşti;
făcut din ele dumnezei, la
care să se închine până la sfârşit.
197
întristaţi şi îngânduraţi cum a plecat
el; să nu vi se pară grele cuvintele
pe care le-aţi auzit, căci unde nu
vom putea noi, Dumnezeu ne va
ajuta.
Acum ni se pare greu. Cum să laşi
tu tutunul, când o viaţă întreagă te-
ai ţinut de el şi l-ai fumat?
Dumnezeu, însă, te ajută. Harul Lui
cel ceresc ne va înfierbânta, ne vom
da chiar viaţa şi nu ne va părea rău,
că ne va ajuta Dumnezeu, căci la El
toate sunt cu putinţă. De aceea
trebuie să-i cerem Lui şi lucrul
acesta: ,,Doamne, ajută-ne Tu unde
noi nu putem!” şi El ne ajută. Nu
există patimă, nu există păcat de
care să nu ne putem lăsa, dacă Îi
cerem ajutorul lui Dumnezeu, căci
El este Tatăl nostru şi ştie mai
înainte ce ne trebuie. Să-L iubim,
să-L ascultăm, să ne sfinţim, căci
aşa devenim copii ai Lui. Dacă
suntem fiii Lui, ne va face şi
moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor,
căci avem pe frunţile noastre
pecetea Fiului Său, Iisus Hristos,
pecetea botezului, dar să renunţăm
şi noi la bogăţia păcatelor.
Dacă ne interesează cu adevărat
mântuirea sufletului, ca pe tânărul
198
din Evanghelia de astăzi, să ne
lepădăm de lucrurile satanei, care
sunt păcatele şi să urmăm cu
bucurie învăţăturilor lui Iisus, să
mergem pe urmele paşilor Lui, căci
El ştie calea şi ne duce ca un Păstor
Bun şi Blând la grădina fericirii,
acolo unde nu este plângere,
întristare şi suspinare, cum vedem
că e pe lumea aceasta.
Vremea vieţii noastre trece mai mult
cu nori negri, mai mult cu supărări,
cu necazuri, cu suferinţe de tot
felul, decât cu zile senine şi
frumoase. Zilele se duc şi vine
bătrâneţea; s-ar putea ca noi să nu
avem parte nici de o groapă. Să ne
facem cu mâna noastră ce ar trebui
să ne facă alţii în urmă! Să-L rugăm
pe Bunul Dumnezeu să facă El să
rodească sămânţa Evangheliei Lui,
să aducă rod însutit şi tot creştinul
să fie treaz şi viu pentru Dumnezeu
şi mort pentru lume, pentru păcate.
Rugăciune
Doamne Iisuse, Dumnezeule
Preabun şi Scump Învăţător, trimite
Harul Tău cel ceresc peste toţi
credincioşii! Izbăveşte-ne de toate
ispitele vicleanului, întăreşte-ne în
sfânta şi dreapta credinţă, Doamne,
şi ajută-ne să ne dezlipim de toate
lucrurile nefolositoare ale acestei
lumi, ca să ajungem şi noi în
Împărăţia Ta cea cerească şi acolo
să Te slăvim în vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
147
PREDICĂ LA DUMINICA A XIII-A
DUPĂ RUSALII
Pilda vierilor
,,…Pe cei răi cu rău îi va pierde…”
(Matei 21, 41)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Pe pământ se află o instituţie
duhovnicească, o societate a
sufletelor, care dăinuieşte de
aproape două mii de ani, iar
Întemeietorul ei este Împăratul Iisus
Hristos. Această asociaţie a
sufletelor, care are preoţia
199
sa şi altarele sale, învăţătorii săi, fiii
şi ucenicii săi, se numeşte Sfânta
Biserică. Prin credinţă trăieşte
această Biserică, prin nădejde şi
dragoste. Patria
acestei asociaţii este cerul;
pământul nu e pentru ea decât locul
de trecere către ceruri, în adevărata
viaţă, care este veşnică. Aceste
fiinţe scumpe şi fericite înaintea
Domnului, Îl au ca Părinte pe
Împăratul cerurilor, Care este Iisus
Hristos. Această Biserică luptătoare
şi călătoare pe acest pământ cântă
numai tainice cântări, care o
întăresc şi o mângâie. Ea e în lumea
aceasta pentru mântuirea tuturor,
ea menţine siguranţa popoarelor şi
ziua şi noaptea se roagă lui
Dumnezeu; are obârşie divină şi se
sprijină pe Sfânta Cruce. Necontenit
întâmpină străini, indiferenţi şi chiar
duşmani neîmblânziţi.
Biserica a întâlnit în calea sa, de-a
lungul veacurilor, fel de fel de
împăraţi şi călăi care au dus un
război crâncen sau diplomatic
împotriva ei, voind să înăbuşe în
inimile oamenilor iubirea de
Dumnezeu, de dreptate şi de pace,
să răstoarne legile divine şi să sape
temeliile creştine, s-o distrugă, dacă
împrejmuit-o cu un gard, a săpat un
le-ar fi fost cu putinţă. Toţi aceştiteasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a
răufăcători sunt urmaşii fariseilor şi
dat-o unor vieri şi a plecat în altă
cărturarilor, care L-au calomniat şi ţară”. Cine era omul gospodar care
pe Domnul nostru Iisus Hristos, a sădit vie?! Omul gospodar era
răstignindu-L pe cruce, între doi Dumnezeu Tatăl, Care a scos din
tâlhari. Aceşti noi r ăstignitori ai lui
pământul Egiptului poporul evreu şi
Iisus, care sunt răspândiţi prin toate
l-a dus în ţara Canaanului, sădindu-l
colţurile pământului, sunt acolo ca pe o vie aleasă. Aici a
adevăratele şi supusele slugi ale luiîmprejmuit via cu un gard, care este
anticrist. legea pe care le-a dat-o, îngrădindu-
i cu ea, să nu greşească, să nu
Pilda Evangheliei de astăzi ne arată poată nici un duşman să le facă rău,
destul de lămurit ce e în stare să să fie apăraţi întocmai ca de un gard
facă mândria, invidia, răutatea şi de duhurile necurate şi de păgânii
nerecunoştinţa oamenilor robiţi care se închinau idolilor. Teascul
păcatului. Domnul Hristos ştia că era învăţătura ce curgea din gura
vrăjmaşii Săi se hotărâseră să-L profeţilor, care vorbeau cu
omoare. Mai ştia că voiau să-i pună Dumnezeu şi din învăţătura Sa le
o mulţime de întrebări cu vicleşug, propovăduiau, curgând ca dintr-un
ca să-L poată prinde în cuvânt, teasc vinul adevărului.
căutând cel mai mic motiv să-L
omoare, căci se apropiase ziua şi Turnul cel zidit în vie era Biserica
ceasul. De aceea le-a pus în faţă lor, unde se adăposteau păzitorii
Domnul, mai înainte de moartea Sa, care trebuiau să apere şi să
această minunată pildă pe care am îngrijească via. Via era lumea, ca şi
astăzi în Biserica lui Hristos: via
148 PREDICI este lumea, turnul este Biserica şi
Biserica mai este şi Sionul de care
auzit-o în Evanghelia de astăzi. se spune în psalmii lui David: ,,Cei
ce urăsc Sionul să se ruşineze şi să
Şi a zis Domnul: ,,Era un om, un se facă precum iarba mai înainte de
gospodar care a sădit o vie, a a se smulge”.
200
 Iisus Hristos, era Însuşi Sfinţia Sa -
Vierii, cărora le-a dat via în pază, Fiul cel iubit şi unic al Tatălui
sunt preoţii, cărturarii şi bătrânii ceresc. De aceea a şi spus pilda
Vechiului Testament, care trebuiau aceasta, să audă toţi duşmanii Săi
să lucreze via şi să dea roadele la din gura Lui, că El este Fiul lui
vremea lor. Când a venit vremea Dumnezeu şi să ştie că este trimis
roadelor, stăpânul l-a trimis pe unul de Părintele Ceresc poporului pe
dintre slujitorii lui să ia rodul viei, care vrea să-l mântuiască. Tatăl a
dar ei l-au bătut şi l-au trimis cu voit să se ţină de făgăduinţa dată
mâinile goale. Iarăşi a trimis altă patriarhilor Vechiului Testament şi
slugă, şi pe aceasta bătând-o cu să aibă milă de sufletele
pietre, i-au spart capul şi au trimis-o credincioase, care aşteptau
ocărând-o ca şi pe cea dintâi. Iarăşi împlinirea acestor făgăduinţe.
a trimis a treia oară pe altul, pe care
l-au scos afară din vie şi l-au Lucrătorii, zice Domnul Hristos,
omorât. Şi aşa au făcut la mulţi: pe văzând că vine Fiul, au zis între ei:
unii bătându-i şi pe alţii omorându-i. ,,Iată moştenitorul! Veniţi să-L
Vedem cât de clar le arată aici omorâm şi să stăpânim moştenirea
Domnul Iisus Hristos purtarea Lui!”, şi scoţându-L afară din vie L-
necredincioasă a acestui popor au omorât; adică Domnul Hristos a
înrăit, căci Dumnezeu a trimis fost scos afară din oraşul
proorocii, unul câte unul, şi pe rând
au fost prigoniţi, bătuţi cu pietre, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
necinstiţi şi omorâţi. 149

Dar stăpânul viei, continuă Domnul Ierusalim, din mijlocul lumii şi dus
Hristos, avea un fiu unic şi iubit al în vârful Golgotei să fie răstignit pe
său şi a zis întru sine: ,,Ce voi cruce. În momentul când Domnul
face?! Trimite-voi pe Fiul Meu cel Hristos le spunea pilda aceasta,
iubit, ca văzându-L pe Dânsul se vor aceşti nelegiuiţi
ruşina de El!” Aici, iubiţi creştini,
poate să înţeleagă oricine că cel din farisei, cărturari şi saduchei se
urmă trimis, de care vorbea Domnul pregăteau să-L dea afară cu răutate
201
din via Sa, să-L târască afară din făcut aceasta şi este minunată în
cetatea sfântă, să-L omoare pe ochii noştri!»”.
Golgota, căci ziceau ei toţi: ,,Dacă Îl
mai lăsăm mult pe Iisus să continue Aceste cuvinte din Psalmii lui David
opera Sa, minunile Sale, tot poporul le dovedeau iarăşi că El este Mesia,
se va duce după El şi noi în zadar piatra aruncată la început de
mai stăm aici!”. Domnul însă vorbea ziditori, de farisei, şi de cărturari. El,
de apropiatul Său sfârşit cu atâta Iisus este Mesia în Persoană şi în
sânge rece şi-i arăta cu degetul pe lucrurile Sale. Evreii pot să-L
ucigaşii Săi, care tăceau şi respingă pe Hristos şi Biserica Sa,
scrâşneau din dinţi. dar totuşi va rămâne piatra cea din
capul unghiului şi cel ce va cădea
O tăcere se făcu. Deodată Iisus luă pe piatra aceasta se va sfărâma -
iarăşi cuvântul şi le zise: ,,Ei bine, zice Iisus - şi peste care va cădea
ce credeţi că le va face Stăpânul viei ea îl va spulbera, după cuvintele
lucrătorilor acelora?”, iar poporul a sfântului prooroc Isaia, care L-a
răspuns: ,,Va pierde pe lucrătorii comparat pe Mesia cu o stâncă, de
aceia, va lua via şi o va da altor care se vor izbi şi se vor sfărâma
lucrători care vor da rodul ei la toţi necredincioşii pământului.
timp!”. Răspunsul acesta era
înţelept, venit de sus, dar din Va veni vremea când se vor împlini
mulţime se auzi în acelaşi timp un cuvintele proorocului Daniil: ,,Piatra
glas zicând: ,,Să nu fie!”, ca şi cum se va dezlipi din munte, va cădea
ar fi zis: arhiereii nu vor fi capabili peste vrăjmaşii lui Dumnezeu şi-i va
să săvârşească o crimă ca aceasta. zdrobi”. Apoi Iisus încheie cu
Iisus, aruncând o privire asupra aceste cuvinte: ,,Amin, zic vouă, se
mulţimii, de unde se auzise acel va lua de la voi Împărăţia lui
glas, zise: ,,Nu va fi?! Au n-aţi citit Dumnezeu şi se va da neamurilor,
în Scriptură ce însemnează aceste păgânilor care vor da roadele la
cuvinte?! «Piatra pe care n-au vremea lor!”.
socotit-o ziditorii, aceasta s-a făcut În cele zise până aici am văzut cum
în capul unghiului; de la Domnul s-a Fiul lui Dumnezeu se descoperea pe
Sine, cum că El este Acela Care
202
trebuia să vină să-i mântuiască, să-i şi Lucifer, diavolul: păcatul
salveze din robia diavolului, pe mândriei. Mândria, slava cea
evrei şi întreg neamul omenesc. Dar deşartă
ei, măcar că vedeau în toate zilele a veacului acestuia, veninul
minunile Lui cele mai presus de fire, răutăţii diavolului i-au orbit şi n-au
pe care nimeni altul nu le făcuse, putut să-L cunoască şi n-au
precum şi marea înţelepciune de a cunoscut nici timpul când i-a
le descoperi tainele Sfintei Scripturi cercetat Dumnezeu, prin Fiul Său,
şi locurile cele greu de înţeles, pe Răsăritul cel de sus, deşi
care nimeni altul nu le putea Mântuitorul le făcuse înainte şi
descoperi atât de lămurit, încât se această mustrare, zicându-le:
uitau unii la alţii, şi se întrebau ,,Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o
zicând: ,,De unde ştie Acesta carte, deosebiţi, dar vremea aceasta cum
căci n-a învăţat nicăieri!? Nu este de nu o deosebiţi? Şi pentru ce nu
Acesta feciorul Mariei şi al lui judecaţi şi voi singuri ce este
Iosif?” drept!?”
Deci, la prima venire a Domnului în
Odată când au trimis nişte iscoade lume oamenii legii, oamenii învăţaţi,
să-L prindă pe Domnul Hristos, nu L-au cunoscut, nu L-au primit.
acestea au venit înapoi la farisei şi Cu cartea în mână L-au judecat pe
le-au spus că niciodată nu au auzit Iisus Hristos şi scoţându-L afară din
pe cineva să vorbească vie, din cetate, L-au răstignit pe
Cruce, pe Golgota. L-au părăsit pe
150 PREDICI Domnul şi L-au mâniat pe Sfântul lui
Israel. Popor îndărătnic şi încărcat
aşa de frumos şi de înţelept cum a de păcate!... Până acolo au fost
vorbit Iisus. înşelaţi şi orbiţi, încât au strigat cu
gura lor: ,,Sângele lui Iisus să cadă
De ce erau ei atât de orbiţi? Ce i-a asupra noastră şi asupra copiilor,
făcut pe ei atât de nesimţitori, încât copiilor noştri!” şi astfel au fost
să nu-L recunoască pe Domnul pedepsiţi de Dumnezeu. Le-a ridicat
Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu? Iată harurile de care abuzaseră ei şi sunt
ce: cel dintâi păcat pe care l-a făcut rătăcitori şi astăzi în toată lumea.
203
Au fost izgoniţi din ţara lor, li s-a să ştiţi: toate sectele care s-au
dărâmat turnul - biserica, li s-a depărtat de Sfintele Taine şi învaţă
surpat gardul, căzând la pământ - poporul minciuni şi rătăciri. Aceştia
legea lor, şi aşa, fără ţară, fără luptă din afară şi aruncă în Biserica
biserică, fără jertfe şi fără lui Hristos cu ce nimeresc, dar mai
Dumnezeu au rămas pe pământ. periculoşi sunt vrăjmaşii care sunt
înăuntrul Bisericii, adică cei care
Cât de aspră este pedeapsa mâniei pretind că ţin cu Biserica.
lui Dumnezeu, că ne face să
tremurăm! Via lor a fost luată şi dată Alţi vrăjmaşi ai Bisericii sunt toţi cei
altor lucrători. Aceşti lucrători ce sub forma aceasta de creştini
cărora li s-a încredinţat via de către care merg la biserică, atrag în
Dumnezeu sunt: arhiereii, preoţii şi rătăcire pe unii printr-un fel de
diaconii - clerul conducător al misticism bolnăvicios. Ei zic că au
credinţei ortodoxe, Biserica vedenii, cad pe jos, înţepenesc - îi
Creştină Ortodoxă, care în chip înţepeneşte diavolul; spun că e
tainic este condusă de Duhul Sfânt. păcat să tai pâinea cu cuţitul, să nu
Biserica a avut totdeauna de luptat se lucreze vinerile, nici lunile, ei
cu toate răutăţile venite din toate spun că e bine să
părţile, fiindcă diavolul nu s-a
mulţumit numai cu relele pe care le PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
făcuse prin ei Fiului lui Dumnezeu, 151
ci i-a urmărit mai departe pe
ucenicii şi creştinii Săi şi-i va urmări
posteşti sâmbetele, duminicile,
mereu până la a doua venire a lui învaţă lumea să stea în biserică
Hristos, când va judeca toate numai în genunchi în zile de
seminţiile pământului. duminică şi sâmbete şi multe alte
feluri de rătăciri; o mulţime de
Diavolul, care niciodată nu doarme, învăţături greşite contrare sfintelor
a reuşit să ridice împotriva Bisericii canoane, căci cine face ca ei cade
lui Hristos o mulţime de vrăjmaşi, sub afurisenia şi anatema Sfinţilor
care o sapă la temelie şi vor să o Părinţi. De aceea vă îndemnăm să
dărâme. Şi care sunt aceştia?! Întâi, nu vă luaţi după oricine. Întrebaţi
204
preoţii bisericii şi învăţaţi dreapta
credinţă, nu vă luaţi după babe care Iată că Dumnezeu i-a auzit
vin odată pe an la biserică şi cu rugăciunea şi-i dă lui un vis cu mult
interese pământeşti, păcătoase. tâlc: Parcă muriseră amândoi şi
mergeau pe o pajişte verde, undeva
Vrăjmaşi sunt şi cei ce înjură departe, dar cu o iuţeală
Biserica, pe Dumnezeu şi lucrurile nemaipomenită. Mergând aşa mereu
sfinte, cei ce sparg bisericile şi le şi tot urcând prin locuri
fură, şi tot atât de păcătoşi şi necunoscute, au ajuns la porţile
blestemaţi sunt cei ce nu vor să unei cetăţi foarte frumoase, care
vină duminica la Sfânta Biserică. deodată s-au deschis şi a apărut un
Aceştia nu vor avea parte de raiul înger luminat. Îngerul o pofteşte pe
lui Dumnezeu şi vor fi alungaţi când soţie înăuntru, iar pe el, când a vrut
vor sfârşi cu viaţa aceasta să păşească, l-a oprit zicând: ,,Nu e
trecătoare. Unii cred că, dacă merge nevoie să mai intri şi tu, că intră
unul din casă la Sfânta Biserică, îi soţia şi pentru tine aici! Tu pleacă
iartă Dumnezeu şi pe ceilalţi care n- de aici!”, şi a închis porţile.
au putut să meargă, dar se înşeală
amarnic. Când s-a văzut singur, omul a
început să plângă şi să se zbată de
Aşa era într-un sat o creştină care necaz că a pierdut raiul; şi-a dat
nu lipsea duminica de la biserică, seama că acolo era grădina raiului.
dar soţul ei nu voia să meargă, deşi În acest zbucium s-a trezit, s-a
era un om cumsecade; se ferea să închinat şi a zis: ,,Bine că n-a fost
nu facă rău la nimeni, se ruga şi el chiar aşa!” A sculat-o pe soţie, i-a
acasă. Când îi zicea soţia să meargă povestit visul şi de acum nu mai
şi el la biserică, îi răspundea: ,,Nu te zicea să se ducă ea şi pentru el, ci o
duci tu şi pentru mine, la ce să mai grăbea să se ducă amândoi mai de
merg şi eu?!”, dar ea, cu durere dimineaţă la sfânta biserică. De
mare, se ruga lui Dumnezeu cu multe ori el era primul în biserică.
lacrimi şi cu metanii să-l întoarcă şi
pe el la biserică, să meargă Iată cum Bunul Dumnezeu, când
amândoi pe acest drum luminos. vrea să audă rugăciunea celui care
205
se roagă cu tărie, i-a ajutat şi zicându-ne: ,,Aceasta este Casa lui
acestui om de s-a întors printr-un Dumnezeu şi poarta cerului!”
vis simplu. Când ne gândim câte
femei creştine au durerea aceasta Şi într-adevăr ce este în cer şi nu
mare în suflet, că nu vin şi soţii lor este în biserică?! În cer Dumnezeu,
la biserică, nu vor să ajungă şi ei la aşezat pe tronul măririi, aici Iisus
casa lui Dumnezeu, ca să nu cadă Hristos - Dumnezeu - Om şi în
sub blestemul dumnezeiesc, să se acelaşi timp Dumnezeu, aşezat pe
topească şi să se sfărâme, cum zice masa Sfântului Altar. În cer îngerii,
Sfânta Carte! Sau câţi soţi, căci sunt arhanghelii înconjoară măreţia
cazuri şi invers că vin soţii la dumnezeiască, iar aici, pe pământ,
biserică şi soţiile lor nu vor; dau chipurile sfinţilor zugrăviţi pe pereţii
drumul la radio, la televizor şi acolo bisericilor. Îngerii şi sfinţii în chip
pierd vremea, în timpul Sfintei nevăzut iau parte cu noi la Sfânta
Liturghii. Liturghie; îngerii noştri păzitori,
care ni s-au dat la Sfântul Botez, vin
152 PREDICI cu noi şi în chip nevăzut se roagă
împreună cu noi; cântă împrejurul
Fraţi creştini, în biserică ne rugăm nostru, săvârşesc sfânta jertfă a
lui Dumnezeu, Îi cântăm laude şi ne Liturghiei, împreună cu noi înălţând
împărtăşim cu Sfintele Taine. rugăciuni către Tatăl ceresc.
Mântuitorul Iisus este de faţă în
biserică la fel ca şi în cer. Intrând în O, câtă putere binefăcătoare ar avea
biserică, noi ieşim din lumea asupra noastră venirea constantă la
aceasta de toate zilele, pentru a biserică! Câte învăţături sfinte n-am
intra într-o lume nouă. Câtă linişte şi învăţa, câte lucruri plăcute n-am
pace găsim aici! Lumina tainică din auzi, căci aici ne-am cunoaşte pe
ea ne înalţă gândul sus, veşmintele noi înşine, ne-am vedea toate
şi toate podoabele din sfânta slăbiciunile noastre şi am lua
biserică ne fac să uităm că mai hotărâri de bine pentru viitor. Tot
suntem pe pământ. Parcă ne-am aici, în Sfânta Biserică, învăţăm că
găsi la poarta cerului, parcă auzim toţi oamenii sunt fraţii noştri, că
şoapte îngereşti la urechile noastre, acelaşi Sânge dumnezeiesc a curs
206
pentru toţi, mici şi mari, învăţaţi şi mai mare rău pe care îl fac creştinii
neînvăţaţi, iar dacă venim aici să nu este că lipsesc de la sfânta biserică
stăm ca lemnele nesimţitoare, ci să sau cum fac unii: vin la început,
ne deschidem inimile şi gurile stau puţin apoi pleacă, ori vin la
noastre pentru slava Domnului, sfârşit când se termină slujbă,
pentru a-i jertfi laudele noastre cu apucând foarte puţin din ea. Şi unii
inimă smerită. Dacă preoţii sunt şi alţii se află în înşelăciunea
datori să arate şi să amintească diavolului.
datoriile pe care legea creştinească
le pune pe umerii celor ce vor Cei care vin târziu se înşală cu
mântuirea, tot aşa, şi creştinii sunt aceste cuvinte, zicând: ,,Nu spune
datori să asculte şi să primească Domnul că
învăţăturile din partea lor.
este primit şi cel din ceasul al
Omul, care duminica aceasta sau unsprezecelea?!”, dar aici e vorba
cealaltă n-a reţinut nimic din Sfânta de altceva: nu e
Evanghelie ce s-a citit, n-a înţeles
nimic de la Apostol, de la cazanie, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
pierde firul învăţăturilor sfinte şi de 153
la o vreme devine surd şi
nesimţitor, căci diavolul vine şi îi vorba de venirea la biserică, e vorba
înfundă urechile mai tare, încât că noi toţi suntem nu în ceasul al
ajunge de nu-i mai place să vină la unsprezecelea, ci în ceasul al
biserică. Cu cât nu vine, cu atât n-ar doisprezecelea. Puţin mai este şi
mai veni. trebuie să vină Judecătorul să
judece viii şi morţii, cum zicem în
Diavolului atât îi este mult, până îl Crezul.
scoate pe om din biserică, din Casa
lui Dumnezeu, căci ştie el atunci Bătrânii noştri nu aveau atâtea cărţi
unde să-l ducă: la cârciumă, la să citească, aşa cum avem noi. Cel
jocuri, la învăţăturile cele stricate, îl mai mult erau răspândite nişte
aruncă în fel de fel de bârfeli, îl cărticele mici: ,,Epistolia Domnului
învaţă multe răutăţi şi păcate. Cel Hristos” şi ,,Visul Maicii Domnului”
207
şi acolo, cu multă frică, citeau unde bărbatul, ea să se oprească mai în
se spune că nu este îngăduit spate, să-i dea bărbatului lumânarea
nimănui de a nu veni la biserică, ci şi prescura s-o aducă la altar; aşa e
numai bolnavilor care sunt atât de cinstit şi după învăţătura sănătoasă
greu bolnavi, încât de va arde casa, a bisericii creştine, din vechime.
să-i scoată alţii afară din casă. Nici
nu se poate spune prin cuvinte cât În Sfânta Evanghelie citim că
este de mare păcatul nevenirii la Domnul Hristos a fost atât de blând,
biserică. de bun şi iertător, că pe toţi
păcătoşii i-a iertat, dar când a fost
Pe cât este de trebuincioasă venirea vorba de cei ce făceau neorânduială
la biserică, pe atât trebuie să aibă în biserică, de cei ce profanau
grijă creştinul să fie cât mai smerit biserica, cu multă mânie i-a scos
şi mai modest, ca să se poată afară, bătându-i cu un bici de
milostivi Dumnezeu spre sufletul lui ştreanguri. De aceea şi noi să ne
şi să-i dăruiască milă şi iertarea temem de dreapta mânie a lui
păcatelor. Creştinul trebuie să Dumnezeu când venim la sfânta Lui
cinstească Sfânta Biserică prin biserică, pentru ca nu cumva, în loc
prezenţa lui, nu s-o profaneze de milă şi iertarea păcatelor, să
printr-o purtare zgomotoasă sau primim bice şi blesteme
printr-o ţinută imorală; partea dumnezeieşti, ca evreii care L-au
femeiască să nu vină în biserică răstignit.
pentru a-şi arăta hainele cele
luxoase sau goliciunea trupului, că ,,Pe cei răi, cu rău îi va pierde!” -
mare păcat fac. zice Sfânta Carte - şi aşa li s-a
întâmplat şi vremelnic şi veşnic
De aceea Sfinţii Părinţi n-au unora. După ce Domnul Hristos i-a
îngăduit, la început, ca femeia să aşteptat pe evrei 40 de ani de la Înăl
aibă dreptul să se închine în faţa ţarea Sa la cer şi tot nu s-au întors,
altarului, adică aici la icoanele din nu şi-au recunoscut păcatul
faţa altarului; femeile nu au voie să răstignirii Lui Dumnezeu, atunci şi
treacă să se închine aici. Dacă Dumnezeu a trimis peste ei mari
femeia vine la biserică împreună cu pedepse, căci romanii i-au trecut
208
prin foc şi sabie şi i-au împrăştiat pe
tot pământul ca sclavi. Mari au fost
suferinţele lor în toate ţările, până în
ziua de astăzi, şi se vor chinui şi în
focul iadului cei care nu-L vor
recunoaşte pe Domnul Hristos, Care
este piatra din capul unghiului, care
leagă Biserica Vechiului Testament,
de cea a Noului Testament, piatra
din Sion, care este Biserica de
astăzi.
Aşa îi va pierde Dumnezeu şi pe
creştinii care nu vor lua aminte să
se îndrepte mai înainte de moarte,
de ziua sfârşitului, căci parcă a şi
început să vină sfârşitul.
154 PREDICI
Nici un an nu mai avem fără
surprize din partea cerului, atâtea
nenorociri se întâmplă pe pământ.
Să se lase fiecare de păcatele sale,
să se întoarcă la pocăinţă, că
Dumnezeu nu va lăsa nepedepsită
nici o faptă rea, chiar în lumea
aceasta.
O tânără foarte
necredincioasă, destrăbălată şi
hulitoare de cele sfinte a fost
sfătuită de nişte fete credincioase,
209
astfel: ,,Julieta, tu n-ai să sfârşeşti
bine cu necredinţa ta şi Dumnezeu
te va pedepsi!”. ,,Ba!...” - răspunse
ea cu obrăznicie - ,,Cine a venit din
lumea cealaltă să-mi spună ce se
petrece pe acolo?!” După opt zile a
fost găsită moartă şi cum nimeni nu
s-a îndoit de moartea ei, o aşezară
în sicriu şi o îngropară.
A doua zi, groparul, săpând o altă
groapă lângă mormântul ei, auzi
zgomot care venea dintr-acolo şi,
apropiindu-şi urechea, auzi o voce
sufocată ce striga: ,,Ajutor, ajutor!”
Au fost chemate autorităţile şi au
deschis mormântul, constatând că
Julieta a fost îngropată de vie. Cu
părul în neorânduială şi faţa plină
de sânge, scoase deodată un
suspin adânc şi, deschizând ochii,
zise: ,,Dumnezeule, Îţi mulţumesc!”.
Apoi după ce îşi reveni puţin,
povesti cum s-a trezit abia atunci
când a fost îngropată şi s-a pus
pământ peste coşciug. A început să
strige, să lovească cu capul în
coşciug, lovindu-se şi julindu-şi
faţa.
,,Când am văzut că totul este
zadarnic - zise ea - şi că moartea
vine cu toate grozăviile ei, nu vă pot
explica prin cuvinte ce frică
groaznică am avut! Mă gândeam tot
mai tare la pedeapsa pe care o voi
lua în iad, pe bună dreptate. O,
bunătate dumnezeiască!” - zise ea
plângând - ,,Ţi-am dispreţuit
adevărurile credinţei, dar m-ai adus
iar la viaţă să mă pocăiesc şi să mă
îndrept. De acum vreau să trăiesc
numai pentru Tine, Dumnezeule!
Lumea-i moartă pentru mine, iar eu
moartă pentru ea, în inimă Doamne
Sfinte, numai Tu loc vei avea!”.
Aşa se vor trezi în iad, în iad nu în
groapă, mulţi necredincioşi, mulţi
atei, mulţi desfrânaţi şi ticăloşi care
nu vor să se întoarcă la Dumnezeu,
dar va fi prea târziu; acolo vor plăti
fără iertare toate relele dimpreună
cu necredincioşii şi cu toţi vrăjmaşii
Bisericii lui Hristos, Fiul lui
Dumnezeu. Rugaţi-L pe Dumnezeu
să facă să audă urechile cele
sufleteşti ale tuturor, ca nimeni să
nu cadă în iadul cel veşnic, pentru
totdeauna.
Rugăciune
Doamne al milei şi Împărate al
Slavei, Care pentru noi Ţi-ai vărsat
scumpul Tău Sânge să ne
210
răscumperi din robia păcatelor, căci
noi, nemulţumitorii, n-am priceput
dragostea Ta cea mare, iartă-ne de
tot ce Ţi-am greşit şi ajută-ne, căci
numai prin Tine vom putea fi
salvaţi! Fără de Tine nu suntem
nimic, nu putem nimic. Fii ajutorul
nostru mai departe şi învaţă-ne
voile Tale! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
155
PREDICĂ LA DUMINICA A XIV-A
DUPĂ RUSALII
Nunta Fiului de Împărat
,,... Prietene, cum ai intrat aici fără
haină de nuntă?” (Matei 22, 12)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Domnul şi Mântuitorul nostru, Iisus
Hristos, ne înfăţişează multe pilde
pentru a ne pregăti cât mai bine şi a
ne curăţi sufletul pentru Împărăţia
cerului. Una dintre acestea este şi
pilda cu ,,Nunta fiului
de împărat”, pe care am auzit-o din
Sfânta Evanghelie de astăzi.
Aceasta a fost rostită cu patru zile
înainte de moartea Sa, marţi, în
săptămâna cea mare.
Să fim cu luare aminte, ca să nu
pierdem folositoarele învăţături ce
le desprindem din frumoasa pildă.
Pentru a putea fi primiţi la ospăţul
de nuntă al Fiului lui Dumnezeu nu
e de ajuns a fi numai botezat şi a
avea credinţă, ci trebuie să fie omul
îmbrăcat cu harul sfinţilor, adică să
aibă sfinţenia şi dragostea creştină.
De aceea trebuie să ştim care e
haina cu care se cuvine să fim
îmbrăcaţi ca să intrăm la ospăţ; şi
mai trebuie ştiut cum să ne
agonisim o astfel de haină curată şi
împodobită pentru nunta
dumnezeiască; mai mult, trebuie să
ştim că această haină, după ce am
agonisit-o, se poate murdări, se
poate fura, se poate pierde şi
tocmai când va fi vremea să ne
prezentăm la nunta Fiului de
Împărat, ne vom afla ori cu ea
murdară, ori cu ea ruptă, ori fără de
ea, adică goliţi de orice bine.
De aceea să înţelegem bine rostul
vieţii creştineşti pe pământ, ca să
211
nu ne aflăm atunci înşelaţi.
Împărăţia cerurilor înseamnă
Biserica lui Hristos. Împăratul care
pregăteşte nunta Fiului Său este
Dumnezeu. El, Dumnezeu,
împărăţeşte în cer cu slava Sa, jos
pe pământ cu Harul Său şi în iad cu
dreptatea Sa. Acest Fiu al
Împăratului ceresc este Cuvântul
Tatălui - Iisus Hristos, care s-a unit
cu natura omenească întrupându-se
din Fecioara Maria.
El s-a unit apoi cu Biserica Sa şi cu
fiecare suflet credincios în parte,
printr-o însoţire duhovnicească,
care începe prin credinţă, se
întăreşte prin dragoste şi se
perfecţionează prin fapte bune.
Tatăl ceresc îi cheamă pe toţi
oamenii la nunta Fiului Său, la acest
ospăţ, la Sfânta Biserică. Aici se
găseşte tot ce poate fi folositor
pentru suflet pe pământ: învăţături
sfinte, harul Sfintelor Taine, Sfânta
156 PREDICI
Împărtăşanie - Care este Însuşi
Trupul şi Sângele lui Iisus Hristos -
propovăduiri, îndemnuri şi exemple
nenumărate ale sfinţilor din Vechiul
şi Noul Testament, virtuţi ale
apostolilor, luptele mucenicilor, aceste nelegiuiri, au fost şefii
curăţia fecioarelor, sudorile şi naţiunii evreieşti, arhiereii şi fariseii,
lacrimile pustnicilor şi toate virtuţile cărturarii Anna şi Caiafa, dimpreună
şi podoabele sfinţilor; acestea toate cu Irod. Ei i-au dat morţii pe Ioan
le găsim aici, în Casa Tatălui Botezătorul, pe Sfinţii Apostoli
Ceresc, la nunta Fiului Său. aruncându-i în temniţă; pe Iacob şi
Ştefan i-au omorât şi neîncetat i-au
Împăratul - Dumnezeu Şi-a trimis urmărit pe toţi ucenicii şi trimişii
slugile Sale să cheme poporul la Împăratului - Dumnezeu.
nuntă. Cei trimişi întâi au fost
proorocii de la Adam, care au Împăratul, auzind acestea, s-a
chemat mai întâi poporul evreiesc. mâniat şi, trimiţând oştile Sale, i-a
A doua oară a trimis Dumnezeu alte pierdut pe ucigaşii aceia şi cetatea
slugi, pe Ioan Botezătorul, pe sfinţii lor a ars-o cu foc. Într-adevăr,
apostoli să-i invite la nuntă să aceste cuvinte de proorocie ale
primească învăţătura pentru Mântuitorului s-au împlinit întocmai,
mântuirea sufletului. Dar iudeii, mai căci peste 40 de ani au venit
toţi au fost neascultători, ocupaţi cu romanii comandaţi de Vespasian şi
interesele lor materiale, cu plăcerile Tit, sau, mai bine zis, sub comanda
şi desfrânările şi n-au ţinut seama Împăratului Ceresc
de chemarea Împăratului, n-au voit - Dumnezeu pentru că El a
să vină la nuntă. binevoit să se întâmple aşa.
Ierusalimul, cu poporul ce se afla în
Puţini au fost aceia care au ascultat, el, a fost distrus şi nu a mai rămas
adică au intrat în această veselie piatră pe piatră, aşa cum spusese
dumnezeiască a dreptei credinţe Domnul când plângea: ,,Ierusalime,
creştineşti. Ceilalţi n-au avut decât Ierusalime, tu care ucizi cu pietre şi
un singur scop pe pământ, să omori pe cei trimişi la tine, de câte
strângă averi, să se îmbogăţească ori am vrut să adun pe fiii tăi în ce
cât mai mult; din contră au făcut şi chip adună găina puii sub aripi şi n-
mai rău, au pus mâna pe cei trimişi, ai vrut! Iată, se lasă casa voastră
i-au batjocorit şi i-au omorât, spune pustie”. Şi aşa a fost, că de multe
Sfânta Carte. Aceştia, care au făcut
212
ori au vrut evreii să se refacă şi n-au şi cu oameni buni şi credincioşi, şi
putut. cu oameni nedrepţi şi păcătoşi.

Văzând Împăratul că cei poftiţi la Mai departe spune Sfânta

nuntă n-au venit, le-a zis slugilor Evanghelie că a intrat Împăratul să-i
sale: ,,Mergeţi, deci, la răspântiile vadă pe cei ce şedeau la masă; pe
drumurilor şi pe câţi veţi găsi, când privea, a văzut acolo un om
chemaţi-i la nuntă”. Servitorii Săi - care nu era îmbrăcat în haină de
apostolii - au mers la răspântiile nuntă. Când l-a văzut, i-a zis:
drumurilor, adică pe tot pământul să ,,Prietene, cum ai intrat aici fără
cheme şi să propovăduiască haină de nuntă?” El însă a tăcut.
Evanghelia la toate popoarele, căci
popoarele păgâne aveau religii Să vedem acum care este haina de
deosebite, cu diferite răspântii, fără nuntă cu care vrea Dumnezeu să
adevărul credinţei creştineşti. fim îmbrăcaţi. Cu această haină
Umblau în căile înşelăciunii şi aveau trebuie să fim îmbrăcaţi când venim
legi şubrede, fără folos pentru la Sfânta Biserică, ca să luăm parte
mântuirea sufletului. Atunci la Sfânta Jertfă a Liturghiei şi când
servitorii i-au strigat pe toţi câţi i-au
vom pleca din lumea aceasta şi ne
găsit, răi vom prezenta în faţa Dreptului
Judecător. Mulţi cred că la biserică
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET se vine oricând şi oricum. Să ştiţi că
157 şi diavolul vine la biserică şi are şi
el credinţă, dar în zadar, căci tot
şi buni, şi s-a umplut casa nunţii de iadul îl aşteaptă. Domnul Hristos şi
oaspeţi şi de atunci şi până astăzi sfinţii apostoli ne spun că trebuie să
slugile lui Dumnezeu cheamă mereu fim deosebiţi de cei ce merg în
la nunta Fiului Său ca să se locuri blestemate unde se huleşte
veselească în Biserica lui Hristos, numele lui Dumnezeu.
Mântuitorul lumii. Astfel, Biserica lui
Hristos, Casa de nuntă a Sfântul Apostol Pavel ne spune să
Împăratului - Dumnezeu s-a umplut ne îmbrăcăm ca nişte aleşi ai lui
Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, întru
213
milostivirile îndurărilor, în bunătate
şi smerenie, în blândeţe şi
îndelungă răbdare, iar în altă parte
zice: ,,Împodobiţi-vă cu smerenia!”.
Deci, celelalte virtuţi sunt
îmbrăcăminte pentru creştinul
adevărat, iar smerenia este ca o
podoabă pe deasupra, întocmai
cum sunt decoraţiile pentru ofiţeri,
crucile pentru arhierei. Acestea
toate sunt pentru împodobirea şi
îmbrăcămintea sufletului.
Când mergem la Sfânta Biserică
trebuie să spălăm şi trupul acesta,
să-l îmbrăcăm cu hainele cele mai
curate şi cuviincioase, mai ales
partea femeiască să nu vină
îmbrăcată ca la teatru, cu capul
descoperit şi fardată. Nu au voie să
vină la biserică cei care nu sunt
cununaţi religios; acestora nu le
sunt primite rugăciunile, nici faptele
bune, ci se osândesc. Când venim
în casa Împăratului, la nunta Fiului
Său, să stăm cu frică şi cu
smerenie, să nu smintim pe alţii, să
nu vorbim în timpul slujbei, ci să ne
rugăm zicând ca vameşul:
,,Dumnezeule, milostiv fii mie
păcătosul!”. Înainte de toate
acestea, omul care merge la
biserică trebuie să aibă haina
214
botezului, adică să fim botezaţi în
numele Sfintei Treimi, unde primim
şi înger luminat de pază.
Cu timpul, această haină a botezului
cu toţii am murdărit-o, am pătat-o
cu fel de fel de păcate, unele mai
mari altele mai mici, unii chiar au
zdrenţuit-o; alţii au fost înşelaţi şi
au vândut-o sau li s-a furat prin
înşelăciune. Haina botezului toţi am
murdărit-o cât de puţin, dar cei ce
au haina botezului zdrenţuită sunt
cei care se află sub păcate de
moarte, adică cei necununaţi, cei
care trăiesc în desfrânări,
158 PREDICI
cei mândri, cei care fac cele şapte
păcate de moarte, precum şi
păcatele strigătoare la cer:
nedreptăţile, asuprirea săracilor,
văduvelor şi orfanilor, uciderea
pruncilor - avorturile.
Cei care au fost înşelaţi de şi-au
vândut haina de nuntă, haina curată
a botezului sunt cei care s-au
lepădat de Biserică, de Sfintele
Taine şi au trecut la secte:
adventişti, baptişti, inochentişti,
tremurători, evanghelişti,
penticostali şi o mulţime de secte
care au împânzit pământul. Vai de
ei, sărmanii, că de aceea se zice la
Apocalipsă: ,,Fericiţi cei ce şi-au
spălat hainele ca să aibă drept la
pomul vieţii şi să intre pe porţi în
cetate. Afară de cetatea aceasta” -
care este Ierusalimul ceresc - ,,mai
sunt: câinii, vrăjitorii, desfrânaţii,
ucigaşii, închinătorii la idoli şi toţi
cei ce lucrează şi iubesc minciuna”.
Aici nu e vorba de câinii de pe
stradă, ci de oamenii cu inimă rea,
de fiară, care nu au milă.
Să vedem cu ce se poate spăla
haina sufletului, căci în nici un caz
nu se spală cu apă şi săpun sau cu
alte chimicale. Creştinii mai
cunoscători ştiu că această curăţire
se face numai prin Sfintele Taine. Şi
care sunt aceste Sfinte Taine puse
special pentru iertarea păcatelor?!
Principale sunt acestea:
spovedania, sfântul maslu şi sfânta
împărtăşanie.
Creştinul să caute cu toată
seriozitatea să-şi mărturisească
păcatele la duhovnic, oricât de grele Împărat, unde va cina şi se va veseli
şi multe ar fi ele, să nu se teamă că-l cu Dumnezeu şi cu toţi sfinţii Lui.
opreşte de la Sfânta Împărtăşanie.
Dacă duhovnicul nu aude toate
215
păcatele, omul se păgubeşte pe
sine şi nu poate fi curăţit. Preotul,
neştiind toate păcatele, îl dezleagă
pentru împărtăşit şi împărtăşindu-se
cu nevrednicie se osândeşte şi în
lumea aceasta şi dincolo. Să caute
fiecare să se spovedească cât mai
grabnic, fiindcă aceste păcate mari
stau în calea rugăciunii lor de a
ajunge la Dumnezeu. De aceea
umblă mulţi din biserică în biserică,
ducându-se apoi la vrăjitori,
spunând că au fost şi pe la biserică,
dar nu s-au folosit cu nimic. Mai
înainte de toate să-şi spele păcatele
fiecare, să-şi spele sufletele.
Canonul pe care îl dă preotul:
metanii, milostenii şi orice altă faptă
bună are puterea de a spăla haina
sufletului, iar prin Sfântul Maslu se
pogoară Darul Duhului Sfânt ca un
balsam cu miros plăcut ca să cureţe
ce a mai rămas din mirosul greu al
păcatelor. Apoi, după pocăinţă, se
îmbracă cu haina luminii prin Taina
Sfintei Împărtăşanii. Acest creştin,
care s-a văzut curăţit de păcate, are
dreptul să ia parte la nunta Fiului de
Creştinii care trăiesc în nepăsare
sau iau în râs Sfintele Taine şi nu
vor să se spovedească, trăiesc în
lume fără haina cea curată a
botezului, şi dacă îi va găsi moartea
cu această haină murdară, vor fi
scoşi şi aruncaţi în întunericul cel
mai dinafară.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
159
Aşa era într-un oraş un tânăr creştin
care se obişnuise să se roage
numai de formă, să meargă la
biserică din obicei, să se
spovedească cam în bătaie de joc,
căci spunea păcatele râzând, fără
nici o căinţă, încât preotul într-o zi a
fost nevoit să-l oprească şi să stea
de vorbă cu el mai serios. Tânărul
abia terminase liceul. Preotul îl
întrebă ce vrea să facă el mai
departe.
- Vreau să termin o facultate,
răspunse acesta.
- Şi apoi ce vrei să mai faci?
- Vreau să mă căsătoresc.
216
- După ce te vei căsători, ce
vei face?
- Vreau să am un apartament
bun, o maşină mică cu care să mă
plimb în toată ţara, să cunosc cât
mai multe şi să fiu cât mai fericit.
- Bine, zise preotul, dar eşti
sigur că vei ajunge să le ai pe toate
acestea? Ştii tu ce se va întâmpla
până la urmă cu tine?
- Nu ştiu ce se va întâmpla,
zise tânărul.
- Iată, îţi spun eu, dragul meu:
s-ar putea să te îmbolnăveşti şi să
nu poţi a-ţi ajunge scopul; poţi
învăţa, dar printr-o căsătorie greşită
îţi vei da peste cap toată învăţătura
ta şi toată agoniseala. Un lucru ţi-l
pot spune sigur: dacă vei continua
să trăieşti aşa nepregătit, nepăsător
de mântuirea sufletului şi te va
apuca moartea nespovedit cum
trebuie, să ştii că vei fi osândit şi vei
arde în iad. Dacă ai putut să-ţi baţi
joc de mine crezând că mă înşeli
printr-o spovedanie falsă, pe
Dumnezeu nu-L poţi înşela. De
aceea îţi dau un canon: du-te acasă
şi în fiecare seară, timp de o
săptămână, să zici aşa: ,,Într-o zi va prin pocăinţă, spovedindu-se cu
veni timpul şi voi muri, dar nu-mi lacrimi şi cu cutremur.
pasă. După moarte voi fi judecat,
dar nu-mi pasă. După judecată voi fi Trezindu-se tânărul din înfricoşatul
osândit, dar nu-mi pasă. Chiar de vis, s-a dus în graba mare la preotul
voi arde în focul veşnic al iadului, duhovnic, şi-a spovedit păcatele
nu-mi pasă”. tremurând, cu şiroaie de lacrimi. S-a
îndreptat, ducând o viaţă sfântă şi
Tânărul nostru s-a dus acasă şi a sta numai cu gândul la grozăviile pe
început să-şi facă canonul pe care i care le văzuse şi
l-a dat preotul. Dar preotul făcea
rugăciuni pentru sufletul lui rătăcit. 160 PREDICI
Canonul, împlinit cu rugăciunile
preotului, L-au milostivit pe simţise cu sufletul său.
Dumnezeu, Care trimise un înger în
vis să-i ia sufletul şi să-l ducă în iad. De aceea, fraţi creştini, să umblăm
Acolo, mergând şi văzând de cu frică şi cu cutremur ca să nu
departe flăcările iadului, tânărul îl murdărim haina sau să ne-o fure
întrebă pe înger unde-l duce. Îngerul cineva ori s-o pierdem prin
îi spuse că-l duce să-l osândească nepăsarea noastră. După cum am
acolo, în flăcări. ,,Pentru care spus la început, haina aceasta de
păcate?”, întrebă tânărul. ,,Pentru nuntă, haina botezului, o murdărim
păcatul nepăsării. N-ai zis tu că nu-ţi sau o putem pierde. Ştim din Sfânta
pasă nici de focul iadului. Acum Scriptură că mulţi au pierdut
poţi vedea şi tu dacă există sau nu.” această haină ca să ne slujească
Ajunşi în faţa cuptorului l-au luat nouă de pildă, de mărturie. Şi Iuda a
demonii şi l-au aruncat în văpăi. fost lângă Domnul Hristos şi L-a
Îngerul sta şi privea la el să vadă urmat vreo trei ani şi jumătate, dar
dacă mai poate spune că nu-i pasă, într-o noapte s-a îmbătat şi L-a
dar tânărul striga în gura mare la vândut pe Domnul Slavei pe 30 de
înger să-l scape şi să-l scoată de arginţi, iar acum se află în braţele
acolo, căci toată viaţa lui nu va mai satanei din fundul iadului.
spune că nu-i pasă şi se va îndrepta
217
Arhierii, preoţii şi cărturarii
Vechiului Testament veneau şi ei la
biserică, aduceau daruri şi jertfe,
făceau multe fapte bune, dar,
nefiind curaţi la suflet, în cele din
urmă au pierdut tot şi acum se
chinuiesc în iad împreună cu toţi
păcătoşii, pentru că n-au primit
sfatul de a veni la nunta Împăratului
ceresc şi n-au voit să se supună
Fiului Său.
Demonii iadului au fost şi ei îngeri,
au trăit în fericire cerească lângă
Dumnezeu, dar din cauza mândriei
şi a ascultării de tatăl minciunii -
Lucifer - au pierdut fericirea şi
frumuseţea şi, din luminaţi cum
erau, au ajuns cei mai întunecaţi,
urâţi şi mai spurcaţi demoni, iar la
urmă vor fi judecaţi şi osândiţi
iadului împreună cu toţi păcătoşii
care au ascultat de ei.
Mulţi creştini au devenit sfinţi prin
viaţa lor, dar pentru o mică
nepăsare şi neatenţie şi-au risipit
într-o clipă toată agoniseala de o
viaţă întreagă. De aceea să
tremurăm şi să fim atenţi cu
mântuirea noastră, căci diavolul nu
se sperie că am început bine
credinţa, el tot nădăjduieşte să o
218
sfârşim prost, să ne prindă în
ghearele lui tocmai prin două lucruri
care ni se par mici şi uşoare, dar
sunt atât de grele, fiind printre cele
mai periculoase arme ale lui:
plăcerile şi nepăsarea. Diavolul se
luptă neîncetat să ne strice
hotărârea luată de a urma cum
trebuie sfintele porunci ale lui
Dumnezeu.
Sfânta Evanghelie de astăzi ne
spune că a zis Împăratul către
slugile sale să-l lege de picioare şi
de mâini pe cel ticălos care a intrat
fără haină de nuntă în casa veseliei
şi să-l arunce în întunericul cel mai
dinafară; acolo va fi plângerea şi
scrâşnirea dinţilor. Domnul Hristos
ne arată ce înseamnă întunericul cel
mai dinafară: întunericul cel veşnic
este departe de Dumnezeu, acolo
este numai durere, plângere
nemângâiată, jalnică tânguire şi
scrâşnirea dinţilor. Acesta este
iadul unde se chinuiesc cei ce mor
în necredinţă, fără fapte bune şi fără
pregătire sufletească.
Cine poate spune prin cuvinte
tânguirea şi părerea de rău a unui
astfel de suflet, mai ales când îşi
aduce aminte că şi el a fost chemat
pentru că era credincios, mai Mulţi nu se pot împăca cu ideea
mergea şi el pe la biserică şi mai aceasta şi chiar nu cred că ar exista
cânta şi el la sfânta slujbă. Totuşi a acest loc de pedeapsă pentru
fost osândit pentru că nu avea sufletele necredincioase,
faptele cele bune care împodobesc nepregătite. Aceşti necredincioşi
sufletul celui credincios. care tăgăduiesc iadul se pot
asemăna cu hoţii care nu cred că
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET există închisori şi judecătorii. Aşa
161 era odată un tâlhar care, fiind
ameninţat cu judecata şi cu
Să ţinem seama că toţi câţi s-au închisoarea, în mândria lui zicea:
botezat sunt chemaţi la nunta ,,Nu există judecătorie, nu există
Mielului, la nunta Fiului de Împărat, închisoare!”. Nu apucă bine să
la Iisus Hristos, dar numai aceia sfârşească vorba şi cineva îl bătu
sunt aleşi care se împodobesc cu pe umăr: ,,În numele legii eşti
haina de nuntă, cu faptele cele arestat!” A fost luat şi închis într-o
bune, cu sfinţenia din biserică şi cu temniţă întunecoasă ca să-şi
podoaba cea aleasă de Dumnezeu, ispăşească hoţiile şi crimele. Aşa va
care este smerenia. De aceea, veni o zi, când toţi necredincioşii
trebuie să ne temem de Dumnezeu vor vedea existenţa iadului şi vor fi
şi să facem ce-i este plăcut Lui, căci siliţi să recunoască aceasta, dar va
mulţi dintre cei ce vin la biserică se fi prea târziu.
vor osândi în iad şi mulţi ce se
împărtăşesc cu nevrednicie se Necredinciosul care tăgăduieşte
osândesc chiar şi în lumea aceasta, iadul se mai aseamănă cu struţul.
căci vin peste ei mari nenorociri şi Această pasăre, când este urmărită
unii cad pradă morţii, iar alţii vor fi de vânători, îşi bagă repede capul în
legaţi de mâini şi de picioare la ziua nisip şi stă nemişcată crezându-se
judecăţii de apoi şi aruncaţi, cum la adăpost de orice primejdie,
zice Domnul, în întunericul cel mai pentru că nu mai vede nici un
dinafară, în chinurile iadului. duşman, dar curând este străpunsă
de suliţă şi apucată de vânători. Aşa
este şi cu oamenii aceştia
219
necredincioşi care nu cred că există
iad şi chinurile veşnice. Îşi bagă
capul în treburile pământeşti, îşi bat
capul cu fel de fel de probleme ale PREDICĂ LA DUMINICA A XV-A
vieţii acesteia trecătoare şi uită că îi DUPĂ RUSALII
urmăreşte moartea şi vânătorul cel
negru, care este diavolul. Şi aşa, Cea mai mare poruncă din lege
într-o bună zi, se află prinşi în
ghearele lui şi apoi duşi în temniţele ,, ... Învăţătorule, care este cea mai
cele înfricoşate ale iadului.
mare poruncă din Lege?”
De aceea, creştini, daţi un semnal
de strigare pentru toţi nepăsătorii, (Matei 22, 36)
adormiţii şi încremeniţii în somnul
păcatelor, poate se va mai trezi
vreunul şi va scăpa şi el de
întunericul cel mai dinafară, de F r a ţ i c r e ş t i n i,
plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
După cum boala cancerului este cea
Rugăciune mai cumplită boală care distruge
trupul, tot aşa mândria, slava cea
Dumnezeule veşnic şi Împărate a deşartă este păcatul care distruge
toată făptura, dă-ne minte înţeleaptă sufletul. Din cauza mândriei se
ca să ştim cum să ne împodobim întunecă mintea şi vin asupra
mai bine haina cea de nuntă, ca
atunci când vom veni la nunta Fiului sufletului o mulţime de păcate, de
Tău, să fim împodobiţi cât mai boli sufleteşti, prin care se desparte
frumos ca să ne putem veseli şi noi omul de Dumnezeu. De această
cu Tine, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi boală şi de multe suferea neamul
cu toţi sfinţii, în vecii vecilor! Amin! evreiesc în vremea Mântuitorului
Hristos. Sfânta Evanghelie de astăzi
162 PREDICI ne vorbeşte tocmai de această
boală a mândriei, a făţărniciei şi a
220
invidiei de care suferea şi acest
învăţător de Lege care a venit la
Domnul Hristos să-L ispitească.
Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu,
Înţelepciunea cea de sus de Care se
cutremură şi se sfiesc îngerii, a avut
blândeţea şi răbdarea să vorbească
chiar şi cu oamenii vicleni şi
amăgitori care au venit la El cu
vicleşug să-L ispitească. Unii au
venit la Domnul ca să-L prindă în
cuvânt, întrebându-L dacă se cade
să plătească dajdie Cezarului sau
nu; saducheii, care nu credeau în
învierea morţilor, L-au ispitit şi ei,
iar fariseii au trimis pe unul care li
se părea lor mai înţelept, un doctor
în ştiinţe şi mai mare cunoscător al
Legii, întrebându-l cu vicleşug:
,,Învăţătorule, care poruncă este
mai mare din Lege?”. Domnul
Hristos, văzând vicleşugul lui, i-a
arătat prima poruncă a lui
Dumnezeu: ,,Să iubeşti pe Domnul
Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu
tot cugetul şi cu tot sufletul tău.
Această poruncă este cea dintâi şi
cea mai mare.”
Acum să vedem cum trebuie să
împlinim şi noi această poruncă.
Omul cu dragoste din inimă este
221
gata în fiecare clipă să moară
pentru dreptate, pentru că dreptatea
este Însuşi Dumnezeu. Omul cu
dragoste adevărată de Dumnezeu
trebuie să-şi ferească inima de
păcate mari, de desfrânare, de
ucidere, de furtişaguri, de mânie şi
de toate păcatele de moarte.
Adevărata iubire de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
163
Dumnezeu înseamnă să-L iubim cu
voinţa, înţelegerea şi gândul nostru.
Omul este dator să-şi întoarcă
mereu voinţa către Dumnezeu şi să-
L cunoască cu înţelegere, să
gândească pururea la Dumnezeu.
Puterea gândului este mintea.
Mintea este şi ochiul sufletului.
Dacă Dumnezeu va fi iubit de cineva
cu gândul şi cu sufletul, acela
totdeauna va căuta către Dânsul cu
ochiul sufletului, cu mintea, după
cum zice David: ,,Văzut-am pe
Dumnezeu înaintea mea pururea ca
să nu mă aplec spre păcat în veci”.
Se cade să-L iubim pe Dumnezeu
nu cu o parte de trup sau de suflet,
cum înţeleg unii care rătăcesc
mereu drumul, ci cu tot sufletul şi pentru noi face să crească şi să
cu tot trupul. Omul este alcătuit din rodească toate răsadurile
trup şi suflet, de aceea trebuie să-L pământului. În slujba omului a pus
iubească pe Dumnezeu cu toată Dumnezeu toate vietăţile, animalele
inima, cu tot sufletul şi gândul lui. şi păsările, pentru noi a
Aici pe pământ avem o mulţime de înfrumuseţat Dumnezeu pământul şi
îndatoriri: de a iubi pe binefăcătorii a dat universul în stăpânirea
noştri, de a iubi ţara şi conducătorii,omului. Cu toate acestea, omul n-a
de a iubi învăţătorii, pe părinţii cei fost recunoscător şi, în loc să-I
duhovniceşti şi trupeşti. mulţumească pentru toate
binefacerile Sale, s-a îndreptat ca
Acum să vedem ce a făcut un nemulţumit şi ticălos către
Dumnezeu pentru noi, ca să ştim de diavolul şi a început să-l asculte pe
ce trebuie să-L iubim mai mult ca el.
orice şi ca pe oricine din lumea
aceasta şi din cer. În primul rând Diavolul l-a învăţat pe om să nu-L
Dumnezeu este Creatorul nostru, mai recunoască pe Dumnezeu drept
Tatăl nostru, Care ne-a zidit după Creator al său, ci să-şi facă o
chipul şi asemănarea Lui. A pus în mulţime de dumnezei din lemne şi
trupul acesta o piatră scumpă din piatră, în care se ascundeau duhuri
coroana măreţiei Sale, care este necurate şi-l îndemnau să li se
sufletul cel nemuritor din noi. El ne- închine lor în locul lui Dumnezeu.
a iubit mai înainte de oricare altul, Astfel făcând, oamenii s-au
de aceea ne-a pregătit de la început îndobitocit cu totul. Atât se
hrană trebuitoare ca să creştem, ne- distrusese chipul omenesc, căci nu
a hrănit, ne-a miluit şi ne creşte mai era cu putinţă o refacere, ci
mereu cu toate bunătăţile de pe faţa trebuiau nimiciţi. Aşa se
pământului. încuibaseră boala, cancerul, încât
nu mai era chip de vindecare înainte
De la El consumăm apa, lumina şi de potop. Aşa că, prin potopul lui
căldura, de la El ne vin pâinea şi Noe, au fost înecaţi, pierduţi,
vinul, untdelemnul, de la El vin toate nimiciţi, dar Dumnezeu i-a păstrat
fructele şi dulceţurile pământului, pe cei ce au respectat Legea Lui,
222
salvându-i prin corabia lui Noe.
Astfel, bunul Părinte ceresc i-a lăsat
să se înmulţească pe faţa
pământului şi li S-a arătat făcându-
Se cunoscut lui Moise, proorocul,
căruia i-a dat Tablele Legii, cu
această
164 PREDICI
mai mult ca orice din lume. Această
dragoste a lui Dumnezeu este fără
margini, căci Şi-a dat pe singurul
Său Fiu la moarte pe cruce pentru
salvarea noastră. În afară de aceste
mari binefaceri, pe care ni le-a făcut,
Bunul Părinte ceresc ne-a pregătit
şi un loc fericit, o viaţă veşnică
pentru sufletul nostru. Iată ce

primă poruncă: ,,Să iubeşti pe a făcut El pentru noi,

Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi Împăratul cerului şi al pământului,
dumnezei afară de Mine”. Creatorul văzutelor şi nevăzutelor!

Lumea tot n-a ascultat şi încetul cu Spăimântează-te, omule, şi vezi cine

încetul s-a întins iar răutatea, este Cel Care te-a miluit şi te
necredinţa şi păcatul. S-au miluieşte, şi recunoaşte, ticălosule,
îndepărtat de Dumnezeu prin că eşti dator să-I aduci mulţumiri şi
neascultare de poruncile Sale, şi-au să-L iubeşti pe Dumnezeu din tot
făcut din nou idoli şi le slujeau lor. sufletul, din toată inima ta şi din tot
cugetul tău. Dumnezeu nu are
Tatăl nostru cel ceresc, văzând nevoie de noi şi nu cerşeşte
pierzarea omenească şi vrând să-l dragostea noastră, dar Îi este milă
salveze pe om, L-a trimis pe Fiul de noi şi vrea să ne scoată din robia
Său cel Unul Născut la noi, păcatelor şi a demonilor. Dacă El a
întrupându-se din Fecioara Maria, făcut atâtea binefaceri pentru noi,
ca să ne înveţe mântuirea. După ce noi de ce să nu-I răspundem cu
şi-a îndeplinit misiunea, a trebuit să aceeaşi dragoste fierbinte? Noi
plătească pentru păcatele noastre avem nevoie de El şi în viaţa
prin jertfa Sa pe Crucea de pe aceasta vremelnică şi în cea
Golgota, vărsându-Şi Sângele ca veşnică.
preţ de răscumpărare. Iată de ce
trebuie să-L iubim pe Dumnezeu
223
Să vedem cum au înţeles primii
creştini şi cei dinainte de Domnul
Hristos, porunca aceasta a
dragostei de Dumnezeu. În Vechiul
Testament găsim o seamă de
oameni luminaţi, aprinşi de
dragoste pentru Dumnezeu care se
unesc cu El prin focul rugăciunilor.
Moise şi Ilie, care cu post şi
rugăciune s-au înălţat mai sus de
lumea aceasta, toţi profeţii
Vechiului Testament au prezis
naşterea Mântuitorului şi L-au
propovăduit cu înflăcărare pe
Dumnezeu. Mai mult decât atât, ei
şi-au dat viaţa fiind martirizaţi de
împăraţii păgâni, căci aşa au înţeles
ei că trebuie iubit Dumnezeu, mai
presus de orice.
Sfântul Apostol Pavel aminteşte
evreilor despre aceşti martiri şi le
aduce aminte de David, de Daniil, de
Samson, de Samuel, de Ghedeon şi
de alţii, zicând: ,,…au suferit
batjocuri, lanţuri şi închisoare, au
fost ucişi cu pietre, tăiaţi cu
fierăstrăul, ucişi cu sabia; au
pribegit prin pustietăţi, au fost
prigoniţi şi chinuiţi”. Aşa L-au iubit
ei pe Dumnezeu cu preţul vieţii lor.
Apoi, cine poate spune, după jertfa
Mântuitorului, cum L-au iubit primii
224
creştini pe Dumnezeu, începând cu
apostolii, mucenicii, cuvioşii,
pustnicii,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
165
ierarhii şi toţi mărturisitorii; cum au
renunţat ei la lume, la plăcerile ei, la
rangurile lor şi cum au îmbrăcat
haina cea săracă a călugăriei, cum
s-au jertfit unii părinţi apărând
creştinismul, ajutându-i pe oameni
să cunoască, să înţeleagă credinţa
şi să-L iubească pe Dumnezeu. Aşa
au fost: Sfântul Vasile cel Mare,
Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul
Grigorie, Sfântul Grigore de
Nazianz, Sfântul Ambrozie, Fericitul
Augustin, care petreceau în
mănăstiri în viaţă călugărească,
singuratică.
Aceştia, văzând primejdia în care se
aflau sufletele creştinilor, au lăsat
pustiul şi mănăstirea şi au venit
înarmaţi cu credinţă, să predice
Cuvântul lui Dumnezeu în lumea
care se zbătea în neştiinţă şi
necredinţă. Aşa au înţeles ei să
împlinească porunca întâi, să-L
iubească pe Dumnezeu, şi porunca
a doua, care este asemenea celei
dintâi, să-l iubească pe aproapele Sunt o mulţime de farisei făţarnici,
lor ca pe ei înşişi. ca şi legiuitorul din Evanghelia de
astăzi, care sunt uniţi în gândurile şi
Dar cine poate spune prin cuvinte în treburile lor împotriva
cu câtă dragoste L-au iubit adevăraţilor credincioşi. Ei îi
mucenicii şi muceniţele! Fii şi fiice ispitesc când cu unele, când cu
de împăraţi au lăsat tronurile, s-au altele, îi poreclesc, îi fac habotnici,
lepădat de părinţi, de mărirea mistici, legându-se de rugăciunea şi
lumească, au aruncat coroanele, au de postul lor, de biserică şi de
lepădat toată cinstea şi averile preoţi spunându-le în gura mare că
pământeşti, şi înfierbântaţi de prea mult şi prea des se duc la
dragoste puternică pentru biserică. Sunt unii care ar trebui să
Dumnezeu au primit moarte de înveţe după lege sfânta credinţă,
martiri. Luptele apostolilor, sângele dar tocmai ei se luptă să dărâme
mucenicilor şi sudorile pustnicilor hotărârile cele mai bune ale celor
au întărit creştinismul, au slujit la mai vrednici şi adevăraţi creştini.
binele aproapelui şi L-au slăvit pe Aceştia nu-L văd pe Dumnezeu aşa
Dumnezeu cu dragoste adevărată. cum L-au văzut şi L-au mărturisit
La ziua judecăţii aceştia pot dovedi apostolii, un Dumnezeu viu şi
cât de mult L-au iubit pe Dumnezeu adevărat, Care există în cer şi pe
şi pe aproapele. pământ, un Dumnezeu care
miluieşte şi pedepseşte, un
Dar noi, cei de astăzi, să observăm Dumnezeu care există în Biserică,
cât de departe e viaţa noastră de pe masa Sfântului Altar, în Trupul
adevărata vieţuire cu Dumnezeu! cel mistic şi Sângele Său, Care se
Dragostea noastră faţă de jertfeşte pentru noi la fiecare
Dumnezeu este mincinoasă, pentru Liturghie, un Dumnezeu care vede
că noi căutăm mai întâi interese toate faptele noastre în fiecare clipă,
pământeşti şi slavă deşartă. De aici aude toate vorbele noastre şi va
pleacă şi lupta împotriva celor care răsplăti fiecăruia după faptele lui.
sunt bine intenţionaţi şi fac ceva
mai mult spre slava lui Dumnezeu. 166 PREDICI

225
Cei ce fac toate ale sufletului şi ale place, să nu faci aproapelui tău, să
credinţei numai de formă, numai de nu râvneşti nici femeia lui, nici
ochii lumii sau pentru unele agoniseala lui, nici vitele lui, nici
avantaje pământeşti, ar vrea ca copiii lui, să nu-l întristezi cu ceva,
toată lumea să facă aşa, ca omul să să nu-l pârăşti, să nu-i faci vreun
nu ia în serios mântuirea, să nu-L rău sau să-l năpăstuieşti cu ceva.
iubească pe Dumnezeu. O, cât de
mulţi sunt astfel de ispititori! Şi cât Aceasta este dragostea pentru
de multă lume au înşelat! Mulţi cred aproapele tău şi încă nu numai atât;
că dacă şi-aduc aminte de-o ţi se cade
rugăciune din când în când, merg la
vreo liturghie sau aprind vreo a şi muri pentru dânsul, căci
lumânare, au făcut prea mult pentru şi Dumnezeu ne-a arătat această
Dumnezeu. E de plâns dragostea dragoste când a murit pe Cruce,
noastră, a creştinilor din veacul când a murit şi pentru prieteni şi
acesta. pentru vrăjmaşi, şi pentru cei buni
şi pentru cei răi. Mai mult decât
A doua învăţătură, asemenea celei oricine, creştinul este aproapele
dintâi, este să-l iubească omul pe nostru, fiindcă avem cu toţii un Tată
aproapele său ca pe sine însuşi. - pe Dumnezeu în cer - şi ne-a
Pentru ce o numeşte Domnul născut aceeaşi Maică - Sfânta
Hristos ,,asemenea”? Pentru că Biserică - prin botez şi am crescut
cine îl iubeşte pe aproapele, acela Îl într-o casă - Sfânta Biserică - unde
iubeşte şi pe Dumnezeu. ,,Cine zice ne-am şi hrănit din aceeaşi pâine şi
că Îl iubeşte pe Dumnezeu şi îl am băut din acelaşi pahar Trupul şi
urăşte pe aproapele, este Sângele lui Hristos.
mincinos”, afirmă Sfântul Ioan
Teologul. De nu îl iubeşti pe O masă avem cu toţii - pământul, un
aproapele pe care îl vezi, cum Îl poţi acoperiş - cerul, şi o lumină -
iubi pe Dumnezeu pe care nu-L soarele şi luna. De aceea suntem
vezi? Dragostea de aproapele datori să ne iubim, căci suntem fraţi
trebuie să fie aşa cum s-ar iubi omul apropiaţi, copii ai aceluiaşi părinte.
pe sine, adică ceea ce ţie nu-ţi Această învăţătură a fost şi în Legea
226
Veche scrisă şi dată de Dumnezeu, Lui?” Şi nu puteau să-I mai
iar în Legea Nouă a întărit-o Domnul răspundă cuvânt şi din ziua aceea
Hristos, zicându-le ucenicilor: n-a mai îndrăznit nimeni să-I pună
,,Aceasta vă zic vouă, să vă iubiţi întrebări. Iată ce păcat grozav este
unul pe altul!”. Această dragoste de păcatul mândriei!
aproapele i-a mărturisit Domnul
Hristos acestui fariseu făţarnic, care După atâtea minuni, după atâtea
cunoştea Legea, dar nu voia să o semne şi arătări, ei puteau să
împlinească, căci, dacă L-ar fi iubit cunoască că este Fiul lui Dumnezeu
pe Dumnezeu, L-ar fi iubit şi pe Fiul şi una cu Tatăl ceresc, dar mândria,
Său Iisus Hristos. invidia şi răutatea din ei nu i-a lăsat
ca să-L cunoască. Mântuitorul le-a
Domnul l-a lăsat şi pe acesta ruşinat arătat şi cu cuvintele, şi cu faptele,
şi întristat ca şi pe ceilalţi dinaintea şi cu minunile că este una cu
lui. Apoi, văzând Iisus că s-au Dumnezeu Tatăl, de aceea le-a pus
adunat fariseii şi se ceartă între ei, această întrebare din Psalmul 109 al
s-a apropiat şi le-a pus o întrebare lui David, că al cui Fiu este? Şi dacă
foarte importantă, din Sfânta ei au zis că al lui David, le-a arătat
Scriptură, care se referea la Sfinţia că nu este fiul lui David, ci este
Sa: ,,Ce vi se pare vouă, ce credeţi Domn din aceeaşi fire şi din aceeaşi
voi de Hristos, al cui fiu este?” Zis- dumnezeire cu Tatăl.
au ei Lui: ,,Al lui David!”. ,,Da! Dar
cum David Îl numeşte Domn pe Domnul Hristos nu S-a lepădat să
Dânsul, zicând: Zis-a nu fie fiul lui David trupeşte, căci S-
a născut din Preacurata Fecioară
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Maria, care este din neamul lui
167 David după trup. Dar pentru că
fariseilor li se părea că Hristos este
Domnul Domnului Meu, şezi de-a un om de rând, ca şi ceilalţi oameni
dreapta Mea până ce voi pune pe născuţi din seminţia lui David cu
vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor trupul, de aceea le-a arătat acel loc
Tale? Deci, dacă David Îl numeşte din psalmi, ca să înţeleagă din
pe Dânsul Domn, cum este, dar, Fiul proorocia lui David şi să se
227
lămurească că El este Fiul lui Pe toţi îi iartă şi-i primeşte, şi
Dumnezeu, Mesia cel aşteptat, una învăţătura Lui nu se potriveşte cu
cu Părintele ceresc. învăţătura noastră, pentru că
dispreţuieşte sâmbăta, vindecând
Acestea toate le-a arătat Domnul bolnavii. Nu poate să fie Acesta de
Hristos fariseilor şi învăţătorilor la Dumnezeu! Pe lângă toate
Legii din vremea aceea, cu puţin acestea, nu ştie nici carte! Pe
înainte de a merge spre moartea cea acesta să-L credem noi Mesia, Fiul
de bună voie, ca să sufere pentru lui Dumnezeu, noi care suntem
mântuirea noastră pe Cruce. De oameni învăţaţi, care avem la bază
aceea le-a zis atunci să-şi deschidă filozofia, teologia?! Nu se poate!”
ochii ca să vadă şi să cunoască
faptul că Îl vor omorî pe Domnul lui Aceste gânduri umblau prin capul
David, pe Împăratul lui David, pe fariseilor şi cărturarilor făţarnici
Împăratul cerului şi al pământului, fiindcă erau mândri şi îngâmfaţi şi
pe Iisus, pe Mesia pe care ei n-au de aceea nu au putut să-L
vrut să-L recunoască. cunoască, să-L creadă, ca să se
mântuiască şi ei. Vedeţi că mândria
Dar vedeţi, iarăşi mă întorc la nu-i lasă pe oameni să se
păcatul acesta al mândriei, care i-a mântuiască.
orbit atât de mult pe farisei şi
cărturari, căci nu i-a lăsat să-L 168 PREDICI
cunoască pe Fiul lui Dumnezeu.
Mintea lor îngâmfată gândea: ,,Cum Grozav este păcatul acesta! În multe
poate să fie Acesta Mesia, un tânăr chipuri şi în multe feluri se
sărac, fiul dulgherului din Nazaret? mândreşte omul: cu cartea, cu
Iată-L cum umblă desculţ, cu capul averea, cu banii, cu neamurile, cu
descoperit, înconjurat de câţiva hainele, cu câte şi mai câte şi
pescari săraci şi neştiutori de carte! diavolul pune în capul şi în mintea
N-are nici armată, nici bogăţie, nici lui că el este cineva, că nu există
slugi, este un sărac care ţine cu altul ca el. Să ne ferim şi să ne
săracii. Pe cei bogaţi îi dispreţuieşte ferească Dumnezeu, că grozav este
şi mai este şi prieten cu păcătoşii! păcatul acesta! Dacă lumea de
228
astăzi nu se întoarce la Dumnezeu, mulţi. Noi, aproape toţi pretindem
se datoreşte acestui păcat împuţit că-L iubim pe Dumnezeu, ne
pe care Dumnezeu nu-l poate suferi. mulţumim să-L adorăm fără să-L
imităm, Îi cinstim Crucea, dar fără s-
Dumnezeu n-a suferit nici pe îngerii o purtăm. Unul se roagă, posteşte,
din cer când au făcut acest păcat, merge la biserică, dar în schimb
dărâmându-i şi făcându-i draci este avar, aspru, fără milă pentru
întunecaţi. Aşa sunt şi unii care cei săraci.
trăiesc viaţă drăcească, viaţă cu
păcate urâte şi împuţite din cauza Altul nu este nici nedrept, nici avar,
mândriei! Oamenii alunecă din dar este răzbunător, poartă invidie,
cauza acestui păcat în desfrânare şi este duşmănos, nu iartă, nu caută
în toate relele, cu toate că au făcut pacea. Unul pare că este foarte
atâtea facultăţi. Şi aici trăiesc ca-n credincios către Dumnezeu, e bun
iad şi se vor duce şi dincolo tot în şi drept către aproapele său, dar în
fundul iadului. Să-L rugăm pe schimb este sclavul unei patimi
Dumnezeu să ne ferească de urâte, ori beţiv, ori cine ştie ce
păcatul acesta! patimă murdară are. Altul este curat
de astfel de patimi, dar are o limbă
Dar să-i lăsăm pe toţi făţarnicii şi să de viperă; el sfâşie pe aproapele
ne cercetăm sufletele noastre. Să său prin minciuni şi calomnii. Iată
vedem dacă noi, care ne numim deci că tuturor le lipseşte dragostea
creştini, Îl iubim cu adevărat pe adevărată de a-L iubi pe Dumnezeu
Dumnezeu din toată inima şi păzim mai mult ca orice din lumea aceasta
cu credinţă poruncile Lui. Să ne şi din cer.
examinăm, să ne ispitim şi să
vedem cum iubim noi pe Dumnezeu De unde vom cunoaşte noi că un
şi pe aproapele nostru? E de ajuns creştin Îl iubeşte pe Dumnezeu cu
să ne aruncăm o privire peste acea dragoste de felul celei dintâi,
mulţimea creştinilor din veacul care I se cuvine numai Lui? Iată de
nostru şi să vedem cât de departe unde! Din faptele şi din răbdarea
este dragostea cea adevărată şi creştinului, zice Sfântul Grigorie
cum s-a stins cu totul din cei mai Dialogul: ,,Dacă nu lucrăm lucrul cel
229
bun întru răbdare nu este dragoste; ocărâţi, atunci se termină cu evlavia
atunci arde focul dragostei către şi cu credinţa lor. Ei încep să dea
Dumnezeu în inima noastră, când afară din ei atâta răzbunare şi
păzim poruncile”. De aceea a zis răutate, de parcă niciodată aceşti
Domnul Hristos lămurit: ,,Cel ce are creştini n-au fost la biserică, n-au
poruncile Mele şi le păzeşte pe ele, auzit nimic de-ale credinţei; Îi
acela este care mă iubeşte pe hulesc chiar pe Dumnezeu şi îşi
Mine”. Iată secretul! De aceea, cel pierd toată râvna de a mai merge la
care nu păzeşte poruncile lui biserică sau de a se ruga lui
Dumnezeu, măcar că merge la Dumnezeu.
biserică, măcar că face multe
rugăciuni, plânge cu şiroaie de Unii ajung chiar la o mare
lacrimi în timpul rugăciunilor şi al necredinţă, deschid gura şi zic că,
predicilor, dacă nu păzeşte de ce Dumnezeu, dacă există, i-a
poruncile, tot nu dă semne că-L lăsat să sufere aşa? Aceştia sunt
iubeşte pe Dumnezeu mai presus de întocmai ca o găleată dogită,
orice. crăpată, care stă afundată în
fântână. Ea e plină mereu cu apă
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET atât timp cât este scufundată, dar
169 dacă o tragem puţin în sus din apă,
începe să curgă apa din ea până
Atunci putem să arătăm dragoste de rămâne goală. Aşa se întâmplă şi cu
Dumnezeu când avem răbdare în creştinii aceştia care trăiesc în
necaz, la vreo supărare, o belşug, n-au nici o supărare, toate
nenorocire, să nu te răzvrăteşti treburile le merg bine, sunt
împotriva lui Dumnezeu. Să ştiţi că sănătoşi, au de toate. Astfel de
fără încercări, fără ispite şi supărări oameni îi iubesc pe semenii lor la
nu putem să dovedim îndeajuns arătare şi cu făţărnicie. Dar cum e
adevărata dragoste de Dumnezeu. scos afară câte unul din mijlocul
Sunt unii care se socotesc creştini bunătăţilor în care înoată, atunci
adevăraţi, cinstiţi, drepţi şi cu mare poţi vedea ce vas dogit la minte
evlavie, dar când sunt necăjiţi de este acela, când începe să curgă tot
cineva, nedreptăţiţi, bătuţi, chinuiţi, din el.
230
 credinţa noastră când vom avea
În Sfânta Scriptură avem ca pildă de încercări şi ispite, când suntem
dragoste către Dumnezeu întru bolnavi, când vom fi în cine ştie ce
răbdare pe sfântul şi dreptul Iov. suferinţe, fiindcă din ele vom dovedi
Acest Iov, care L-a iubit pe cât de mult Îl iubim noi pe
Dumnezeu când era în bogăţie şi Dumnezeu.
nu-i lipsea nimic, L-a iubit şi când a
rămas sărac lipit pământului, fără Avem atâtea pilde, atâţia sfinţi şi
copii, fără avere, fără vite, fără casă, sfinte care şi-au dat viaţa pentru
în suferinţă, grav bolnav zăcând pe Dumnezeu, căci de aceea a zis
o grămadă de gunoi, părăsit de toţi Domnul Hristos: ,,…cel ce iubeşte
şi chiar de soţia lui. Aceasta se pe tată sau pe mamă mai mult decât
răzvrătise împotriva lui Dumnezeu pe Mine, nu e vrednic de Mine!”. Nu
şi-i zicea lui Iov să-L hulească pe zice să nu iubim, ci să nu iubim pe
Dumnezeu, căci i-a făcut altcineva mai mult decât pe
nedreptate. Dar el le-a suferit toate Dumnezeu. Dacă încalci porunca lui
cu dragoste şi smerenie şi-i zicea Dumnezeu, te
femeii: ,,Măi femeie, cum am primit
noi pe cele bune, de ce să nu 170 PREDICI
primim şi pe cele rele! Domnul a
dat, Domnul a luat, fie numele aşteaptă, ca pe toţi necredincioşii,
Domnului binecuvântat!” pe toţi dispreţuitorii şi călcătorii
Legii dumnezeieşti, blestemul cel de
Văzând Dumnezeu dragostea lui sus. O hotărâre cumplită venită de
adevărată, că nu l-a părăsit în sus şi adusă de apostolul Pavel din
aceste grele încercări şi că tot Lui I- al treilea cer, zice aşa: ,,Cel ce nu
a slujit şi I s-a închinat - căci iubeşte pe Domnul Hristos să fie
îngăduise satanei să-l ispitească - anatema”.
atunci i-a dat Dumnezeu şi pe aici,
pe pământ, alte bogăţii şi bunătăţi şi Biserica nu dă anatema pe cei
l-a fericit şi în viaţa cea veşnică îndărătnici, răi şi neplecaţi, ci pe cei
împreună cu drepţii. Iată dar şi noi, ce-L dispreţuiesc pe Dumnezeu, pe
să nu ne împuţinăm dragostea şi cei ce-L preţuiesc pe Dumnezeu mai
231
puţin decât alte lucruri, care Îl pun
în cumpănă pe Dumnezeu cu o
mână de ţărână. Dacă i-a luat
copilul, nu mai crede în Dumnezeu,
dacă s-a îmbolnăvit, nu mai crede în
Dumnezeu. Dumnezeu a fost bun
numai când i-a dat. Să ne ferim de
greutatea acestei hotărâri, să-L
iubim pe Dumnezeu mai mult ca
orice şi pe aproapele ca pe noi
înşine, căci în aceste două porunci
se cuprind Legea şi proorociile.
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul iubirii, Care Te-ai
întrupat pentru noi, luând chip de
rob, aprinde Tu inimile noastre cu
fructul dragostei Tale cereşti, căci
fără Tine nu putem face nimic.
Aprinde-ne, Iisuse, inimile noastre,
să ardem de dragoste pentru Tine şi
arde şi spinii păcatelor noastre! Şi
fă-ne curaţi ca să-Ţi slujim Ţie în
toate zilele vieţii noastre şi acolo în
veşnicie, în vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
171
232
PREDICĂ LA DUMINICA A XVI-A
DUPĂ RUSALII
Pilda talanţilor
,,… Luaţi deci de la el talantul şi
daţi-l celui ce are zece talanţi!”
(Matei 25, 28)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Sfânta Evanghelie de astăzi ne pune
în faţă câteva învăţături foarte
folositoare, pe care e bine să le
adâncim cât mai mult în sufletul
nostru. Domnul nostru Iisus
Hristos, pentru mila Sa, ca un
milostiv,
blând şi mângâietor, El, Dumnezeu
adevărat, se numeşte pe Sine Om şi
ca un om cu slujitorii Săi petrece pe
pământ.
Slugile Lui suntem noi, oamenii, de
la cei mai mari până la cei mai mici.
Talanţii Lui sunt tot binele şi cinstea
ce o dă pe lumea aceasta Aşa spune Sfânta Evanghelie, că la
oamenilor, toate darurile cele ziua judecăţii va cere Dumnezeu
sufleteşti şi pământeşti, adică: viaţa socoteală slugilor Sale, ca să vadă
aceasta, mintea cu înţelepciunea ei, cum a cheltuit fiecare darurile lui,
toate meseriile, toate talentele, dacă le-a împărţit şi altora sau
precum vocea, sănătatea, numai el însuşi s-a folosit de
priceperea de a descoperi, de a darurile lui Dumnezeu.
lucra, de a chivernisi bine, precum
şi toate bogăţiile pământeşti, adică: Cei ce au luat cinci talanţi sunt
aurul şi argintul, dobitoacele patriarhii, arhiereii, preoţii şi
pământului, păsările şi peştii apelor. diaconii, pentru că aceştia au cea
Toate câte le are omul i-au fost mai mare răspundere de sufletele
împărţite, i-au fost date de celorlalţi, ca unii ce trebuie să
Milostivul Dumnezeu, după puterea
fiecăruia, ca Unul ce ştie puterile 172 PREDICI
noastre. El, care este Creatorul
cerului şi al pământului, a ştiut ce poarte grijă, să înmulţească şi să
face şi toate le-a făcut cu marea Sa aducă la Stăpânul Hristos toată
înţelepciune. lumea care nu-L cunoaşte şi nu este
botezată în numele Sfintei Treimi.
Când a dat unora mai mult şi altora Cei ce au primit doi talanţi sunt
mai puţin, nu înseamnă că cel ce a stăpânitorii şi conducătorii ţărilor,
primit mai puţin a fost necinstit de mai-marii oraşelor şi satelor, care
Dumnezeu, căci tot acelaşi Stăpân a au mai mare cinste decât oamenii
dat şi unuia şi altuia. Dar Milostivul de rând şi au răspundere pentru
a ştiut cât poate să ducă şi unul, şi treburile pământeşti. Iar alţii, cei mai
altul, şi mai ales ca oamenii în de jos, care au răspundere mai mică
lumea aceasta să fie trebuincioşi - lumea de rând care stă sub
unii altora, căci dacă ar fi fost toţi la ascultarea altora - au numai un
fel, atunci n-ar mai fi trebuit să se talant.
ajute unul pe altul şi nici dragoste
n-ar mai fi fost între oameni. După cum aceştia care au numai un
talant, dacă-l vor înmulţi, vor avea
233
plată şi cinste mare de la date de Dumnezeu, ca să fie de
Dumnezeu, aşa şi cei cu cinci folos aproapelui.
talanţi, dacă nu-i vor înmulţi, vor fi
aruncaţi în muncile iadului, după După cum vedem şi în lumea
cum spune Sfânta Evanghelie aceasta că cei mari plătesc celor
despre sluga aceea, care a luat un mai mici după vrednicia lor, să ne
talant şi nu a lucrat cu acesta, ci l-a păzim şi noi să nu fim slugi rele şi
îngropat, iar Domnul a poruncit să-l viclene ale Domnului nostru. Să nu
lege de mâini şi de picioare şi l-a cheltuim bunătatea Lui numai
aruncat în focul nestins, după ce i-a pentru trupul nostru, mâncând,
luat talantul spre a-l da tot celor bând şi alte cheltuieli rele făcând, ci
lucrători. să împărţim talantul, cum zice
Domnul, să-l dăm neguţătorilor. Iar
Aşa vor păţi şi slujitorii Bisericii de neguţătorii sunt bisericile, săracii şi
nu vor învăţa poporul legea lui lipsiţii care, dacă iau ajutor, încep
Hristos, ca să-l câştige pentru să aducă laude lui Dumnezeu,
Împărăţia Lui. Aşa vor păţi mulţumindu-I. Cel ce îngroapă
dregătorii lumii, de nu vor face talantul este cel ce se îngrijeşte
dreptate asupriţilor, năpăstuiţilor, numai de binele său. Aceştia sunt
nedreptăţiţilor, pârâţilor. Aşa vor egoiştii, cărora le place să stea
păţi bogaţii, de nu vor ajuta pe comozi, lăfăindu-se, chefuind şi
săraci şi pe văduve, pe orfani şi pe cheltuind darurile lui Dumnezeu
neputincioşi. Aşa vor păţi toţi numai pentru ei şi familia lor.
înţelepţii de nu vor da sfat bun şi Aceştia sunt şi vicleni, şi cu
drept şi învăţătură sănătoasă spre nedreptate caută să înghită munca
folosul sufletelor şi al trupurilor. altora. Această lăcomie este
Aşa vor păţi şi cei ce au putere şi nu pământul în care îngroapă sluga cea
vor să-i sprijinească pe cei mici şi vicleană talantul Domnului său.
slabi. Aşa vor păţi meseriaşii care
nu-i vor învăţa meseria lor şi pe alţii. După multă vreme, zice Sfânta
Aşa vor pătimi în muncile iadului Evanghelie, a venit domnul slugilor
toţi aceia care nu-şi pun în lucru acelora şi le-a cerut socoteală de
talantul lor, talentul lor, darurile cele ce au lucrat cu talanţii. Tot aşa
234
va face şi Dumnezeu cu noi la talentele pe care le-au avut şi care
judecată. Acum Dumnezeu ne se văd până în zilele noastre. Căci
aşteaptă, ne rabdă răutăţile noastre într-adevăr, fraţi creştini, pentru nici
şi nădăjduieşte de la noi să ne un împărat sau cuceritor al lumii nu
întoarcem la pocăinţă până va veni s-a lucrat mai mult şi nu s-a vorbit
El. Dar noi greşim şi Sfinţia Sa tace mai mult, ca pentru Împăratul
ca şi cum n-ar şti. Noi nu ne oprim Slavei, Domnul nostru Iisus Hristos.
de la păcate şi nu vrem să lucrăm El a fost proslăvit de înaintaşii
pentru mântuirea sufletului nostru; noştri, strămoşii noştri creştini, prin
stăm în lenea aceasta sufletească şi arhitectură, construind cele mai
măreţe biserici de închinare Prea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Sfântului Său Nume. Numai în ţara
173 noastră avem o mulţime, printre
care cele cinci ,,perle”, numite astfel
trupească ce este păcat de moarte. de străini, cele cinci mănăstiri din
Moldova, care au o valoare imensă.
Vremea cea multă, în care a lipsit
stăpânul din mijlocul slugilor, este Deci, cei mai mari arhitecţi ai lumii,
timpul de când S-a înălţat la cer cu pentru Domnul au lucrat. Cei mai
trupul şi până la ziua judecăţii, când mari pictori ai lumii, pentru Domnul
va veni El. Atunci se va arăta cu au lucrat. Cei mai mari sculptori,
mare slavă şi cu toţi sfinţii îngeri şiscriitori şi poeţi ai lumii, pentru
va începe judecata cu slugile Sale, Domnul au scris. Pe El L-au cântat,
pentru talanţii pe care i-a dat L-au adorat, şi aşa şi-au înmulţit
fiecăruia. Cei ce au lucrat bine şi au talanţii lor, pentru binele suprem,
făcut neguţătoria bună înmulţindu-I mântuirea sufletului şi folosul
talanţii, fericiţi vor fi şi plată mareomenirii. Cine a vizitat marile muzee
vor lua de la Stăpânul Hristos. ale lumii a putut vedea cele mai
valoroase lucrări de arhitectură,
Atunci se vor apropia fericitele pictură, sculptură, care au fost puse
suflete cele dintâi, care au lucrat cu în slujba Domnului Hristos.
multă râvnă pentru Împărăţia lui
Iisus şi L-au slăvit pe El, prin toate
235
Toţi străinii care ne vizitează ţara dorind salvarea trupului, nu a
vin cu dorinţa aceasta, de a vedea sufletului.
aceste monumente de artă
religioasă. Tot aşa şi noi, dacă vrem 174 PREDICI
să vizităm cu adevărat ceva frumos
în alte ţări, punctele cele mai Dacă cineva ar fi spus mai înainte
importante, locurile cele mai unor copii, care nu ştiu ce înseamnă
valoroase de pe pământ ar fi cutremur de pământ, că într-o zi,
Ierusalimul, oraşul lui Hristos, cum pământul acesta atât de greu, pe
şi toate locurile sfinte din Palestina, care s-au construit atâtea blocuri,
cele legate de viaţa şi activitatea cu atâta greutate a munţilor de pe
Mântuitorului. Apoi, Sfântul Munte el, cu pădurile şi cu toţi copacii de
Athos, toate mănăstirile cu istoricul pe el, se va cutremura câteva
lor, cu frumuseţea lor şi cu bogăţia secunde şi va răsturna multe, cred
sfintelor moaşte ce se află acolo, în că cei mai mulţi copii n-ar fi crezut
această ţărişoară a Maicii Domnului. şi ar fi zis că li se spune o poveste.
Dar iată că le-au văzut, le-au simţit
În Grecia şi Italia şi în toate ţările de şi s-au îngrozit, încât mulţi au rămas
pe pământ se găsesc aşezăminte cu mare spaimă de atunci. Tot aşa,
din primele veacuri, închinate mulţi nu cred despre existenţa lui
Domnului Hristos, Împăratul tuturor. Dumnezeu, despre puterea Lui cea
Mai peste tot până acum, în veacul mare, despre chinurile iadului ce-i
acesta, nu exista oraş sau comună, aşteaptă pe păcătoşii care nu se
să nu aibă ca cea mai înaltă întorc la calea cea dreaptă a
instituţie şi cea mai frumoasă credinţei, a Bisericii.
arhitectură Sfânta Biserică. Acum
într-adevăr, s-au clădit multe În Sfânta Scriptură, Domnul Hristos
turnuri, căci este vremea, cum vorbeşte despre cele nouă fericiri,
spune Domnul Hristos, a hărniciei din care curge tot noianul
fără El, a zidirii turnului Babel, căci frumuseţilor şi fericirii veşnice. Şi
lumea este apucată de frica pieirii tot Sfânta Scriptură ne descoperă 9
trupeşti, nu sufleteşti. Însă cu feluri de chinuri, de pedepse din
sufletul înoată în potopul păcatelor,
236
care izvorăsc celelalte nesfârşite păcate grele. Scrâşnesc cu dinţii
suferinţe. împotriva lor şi de durere scot
răcnete sfâşietoare.
Primul chin este arderea în foc, cum
zice Domnul Hristos: ,,Duceţi-vă, A treia pedeapsă este putoarea,
blestemaţilor, în focul cel veşnic!” împuţiciunea, un loc unde sunt
Acest foc este cumplit, nu se toate împuţiciunile şi necurăţiile din
aseamănă cu focul pământesc, este lumea aceasta, de la atâtea trupuri,
nematerial, nestins şi niciodată nu toată murdăria de pe faţa
scade. Vaiul şi ţipetele sufletelor pământului. Tot acolo există şi
păcătoase care ard acolo sunt mulţime de diavoli care produc şi
îngrozitoare. De mii de ori ar răbda mai mare năduşeală şi miros greu în
pe pământ orice temniţă, foame, acel loc nesuferit. Aşa de mare
sete, decât cuptorul acela nestins. împuţiciune este că, dacă ar veni
Numai atât să ne gândim: când cineva din osândiţii aceia pe
dogoreşte vara căldura soarelui, pământ, s-ar molipsi aerul şi ar muri
cum mai fugim şi alergăm la umbră, lumea de mirosul acela.
sau când suntem bolnavi şi avem
temperatură mare, cum ne mai Într-o sfântă carte a bisericii se
întoarcem şi ne zvârcolim în toate povesteşte că erau doi fraţi, care
părţile şi nu ne mai găsim locul în aveau acelaşi duhovnic. Acesta le
pat. spunea mereu despre muncile
iadului; unul dintre ei s-a făcut
A doua pedeapsă este gheaţa călugăr, iar celălalt a rămas în
şi frigul. Dracii îi vor scoate pe necredinţă şi trăia mereu în felurite
păcătoşi din foc ca să-i arunce în păcate, distracţii şi plăceri lumeşti.
tartar, unde este o baltă mare plină După puţini ani, acesta din urmă s-a
cu apă şi gheaţă. Aceasta este şi îmbolnăvit şi a murit, iar călugărul
scrâşnirea dinţilor de care vorbeşte se ruga mult lui Dumnezeu să-i
Sfânta Evanghelie. Acolo îşi aduc arate unde se află sufletul
aminte păcătoşii de toţi aceia care i-
au îndemnat la rele sau care i-au PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
înşelat pe pământ, ducându-i la 175
237
 aceea. Fugeau în toate părţile
fratelui său. Şi iată că într-o noapte neliniştiţi şi până când nu s-au dus
s-a arătat sufletul fratelui său, în alt loc unde şi-au făcut altă
spunându-i că se află în mari mănăstire, n-au putut să mai
chinuri. Călugărul a întrebat zicând: trăiască în locul acela, aşa de
grozavă a fost împuţiciunea aceea.
- Te rog, frate, spune-mi
adevărul, dacă în iad sunt aşa de A patra pedeapsă este cea a vederii,
înfricoşate chinurile, cum zic cărţile un loc unde sunt adunate toate
noastre sau le-au scris numai aşa duhurile schimonosite ale dracilor
ca să ne înfricoşeze pe noi? Atunci şi atât de înfricoşate şi urâte sunt,
mortul i-a răspuns: încât dacă s-ar arăta unul aici pe
- O, să ştii fratele meu, că de pământ şi ar fi în faţa noastră o
mii de ori sunt mai grele decât zic prăpastie mare sau un cuptor
cărţile şi nici o limbă omenească nu aprins, ne-am arunca acolo de frică.
poate să povestească aceste
chinuri! Călugărul iarăşi l-a întrebat: A cincea pedeapsă este foamea cea
- Dar voi putea şi eu să simt cumplită şi setea nesăturată, cum
cât de puţin, ca să mă încredinţez zice la Apocalipsă: ,,vor mânca
de adevăr? I-a răspuns lui: limbile lor de foame şi de
nemăsurată durere şi vor flămânzi
- Da. Cu care simţ vrei să ca şi câinii; vor dori o picătură de
înţelegi? apă ca să-şi răcorească limba cea
arsă de sete, dar nimeni nu le-o va
- Eu sunt prea fricos şi mă da.”
tem să nu mor, dacă văd cu ochii
sau voi pipăi cu mâinile. Dar fă în A şasea pedeapsă este viermele cel
aşa fel ca să miros cât de puţin. neadormit. Toate păcatele pe care
le-a săvârşit fiecare suflet cu
Atunci fratele a scuturat haina cu dulceaţă pe pământ, vor trece prin
care era îmbrăcat şi a ieşit atâta faţa lui şi se vor transforma în
împuţiciune, încât nu mai puteau viermi, care într-una vor roade din
trăi ceilalţi călugări în mănăstirea sufletul lui şi-l vor chinui.
238
 acum se fac unele păcate ce nu se
A şaptea pedeapsă este întunericul făceau înainte de potopul lui Noe şi
cel mai dinafară, legarea mâinilor şi nici în Sodoma şi Gomora, cetăţile
a picioarelor, cum spune Sfânta arse cu foc şi pucioasă de sus, de la
Evanghelie de astăzi: ,,Legaţi-i Dumnezeu. Dumnezeu a descoperit
mâinile şi picioarele, luaţi-l pe el şi-l unor aleşi ai Lui şi alte locuri de
aruncaţi în întunericul cel mai din chin pentru unele păcate mai noi.
afară”.
A opta pedeapsă este O sfântă a văzut în iad o
deznădăjduirea şi mâhnirea cea femeie care făcuse şapte avorturi şi
veşnică pe care o au osândiţii, fără era închisă într-un fel de grotă bine
vreo nădejde de a mai ieşi din acel ferecată, cu şapte draci la un loc,
loc jalnic. Acolo vor striga şapte balauri care sugeau din ea şi
neîncetat, blestemând şi hulind ziua şapte grămezi de carne din care o
în care s-au născut. îndopau demonii mereu şi carnea
A noua pedeapsă este tânguirea cea aceea nu se mai termina, chinul
neîncetată cu lacrimi nefolositoare. fiindu-i veşnic. În alt loc, a văzut un
În acel loc de mare spaimă sunt cuvios părinte, într-un fel de arenă
şerpi, viermi şi demoni nemilostivi. ca de circ, dar foarte murdară şi
Toţi aceşti ticăloşi osândiţi, fără nămoloasă, o mulţime de suflete
nădejde de scăpare, strigă ziua şi care aveau trup de om, iar capetele
noaptea zicând: ,,Mai bine erau de jivine, de fiare sălbatice de
pe pământ. Unele aveau cap de
176 PREDICI balaur, altele cap de tigru, altele cap
de pisică, altele cap de câine, altele
era de mii de ori să fi murit când de porc şi de lup, şi tare se mira
eram mici şi să nu ne fi născut pe acest părinte şi se îngrozea de cele
faţa pământului, să facem păcate”. ce vedea şi nu ştia ce păcate au
făcut pe pământ aceste suflete.
După cum pe pământ s-a înmulţit
păcatul şi a apărut câte un păcat Dar povăţuitorul lui, care era un
mai nou, aşa şi în iad s-a înfiinţat un sfânt înger, i-a spus că aceia sunt
loc de chin şi osândă; pentru că
239
cei care au mâncat carne de om. Şi
a întrebat cuviosul:
,,- Cum au mâncat carne de om?”
Iar îngerul i-a spus:
,,- Unii au vândut pe bani suflete
nevinovate, care au fost băgate la
închisoare şi au murit din cauza lor,
alţii au pârât şi au stat împotriva
celor credincioşi, încât creştinii au
suferit de pe urma pârâciunii lor,
alţii au fost mânioşi ca nişte tigri, au
sfâşiat suflete nevinovate,
chinuindu-le în multe feluri ca să
trăiască de pe urma lor şi să le ia
avutul. Altele, acelea cu capete de
balaur, sunt sufletele împăraţilor
păgâni care au persecutat creştinii
şi i-au dat morţii în diferite chinuri,
iar cei care au capete de lup sunt
sufletele mai marilor sectelor, care
au dus în rătăcire şi au sfâşiat
turma Stăpânului Hristos. Să ştii că
la ziua judecăţii aceştia vor fi
repartizaţi de Stăpânul Hristos
Dumnezeul nostru în cele mai
cumplite munci ale iadului. Ia
aminte şi spune tuturor, că nu în
zadar se vorbeşte în Sfânta Carte de
chinurile ce-i aşteaptă pe trădătorii
drepţilor creştini şi pe toţi păcătoşii
ce-i apucă moartea nepregătiţi! În
240
iad nu mai este pocăinţă. Numai cât
trăieşte omul poate să aibă grijă să-
şi îndrepte faptele şi să vină la
Sfânta Biserică să-şi spovedească
toate păcatele şi să trăiască mereu
aproape de Cuvântul lui
Dumnezeu.”
Şi aşa, fraţi creştini, spun sfintele
cărţi, că în iad sunt fel de fel de
munci, chinuri şi locuri de osândă,
jale şi tânguire. De aceea şi noi să
nu fim leneşi ca sluga cea vicleană
din Evanghelia de astăzi, care a
îngropat talantul stăpânului său!
Numai unul a avut şi pe acela l-a
îngropat. Să ne dăm silinţa, să
înmulţim
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
177
zilnic osteneală după osteneală,
fapte bune de tot felul, căci fiecare
avem de la Dumnezeu câte un dar.
Unul are darul îndemnării şi
îndeamnă pe alţii la bine, să vină la
biserică, să facă fapte bune. Altul
are voce bună. Puneţi-vă talentul
acesta, în slujba Domnului şi cântaţi
Creatorului în Biserica cea sfântă a
Lui, nu creaturilor, nu ,,foaie verde
salcie”! Că mulţi au voce şi cântă mare ca cineva să-i oprească pe alţii
pentru lume, pentru viaţa aceasta, de a cânta Domnului.
tot felul de cântece, iar pentru
Dumnezeu, când vin la Sfânta Aşa era odată o femeie care
Biserică, nu pot să zică nici obişnuia să-i descurajeze pe tineri
,,Doamne miluieşte” sau mai bine zicându-le să nu mai meargă la
zis nu vor să zică. biserică să cânte, că acolo trebuie
să cânte numai babele. Această
Deschideţi gura şi cântaţi, pentru că femeie întorsese multe suflete din
sfinţii din cer vin între noi şi cântă calea aceasta bună. Venind însă
împreună cu noi şi sfinţii îngeri! timpul să se căsătorească şi să aibă
Sfinţiţi-vă limba cu cântece şi copii, a născut nouă copii, însă toţi
rugăciuni sfinte, căci cu limba erau muţi; nici unul nu putea să
noastră deschidem raiul şi tot cu vorbească şi tare se întrista şi
limba, dacă nu vrem să ne rugăm şi plângea, că ar fi vrut măcar atât să
să cântăm Domnului, deschidem poată auzi şi ea din gura lor că îi
iadul, căci limba se face prin zic: ,,MAMĂ”.
cântece şi rugăciuni cheie a raiului,
iar prin cântece lumeşti, glume Dar copiii s-au făcut destul de mari
proaste şi cuvinte de hulă împotriva şi de la nici unul nu a putut auzi
credinţei şi a lui Dumnezeu, se face cuvintele acestea: ,,mamă şi tată”.
cheie pentru iad, aşa cum spune Ea, însă, uitase păcatul făcut în
cântarea: ,,Evreii au ascuns Viaţa în tinereţe şi nemărturisit şi se întreba
mormânt, iar tâlharul cu limba a mereu de ce-o fi pedepsit-o
deschis raiul”. Nimeni să nu Dumnezeu aşa de rău, ca toţi copiii
îndrăznească să vă oprească de la să-i fie muţi? Iar într-o noapte i-a
fapta aceasta bună de a-I cânta adus aminte, într-un vis, un tânăr
Domnului, pentru că toţi cei ce se frumos, îmbrăcat în haine albe,
vor mântui, această treabă o vor spunându-i: ,,Să ştii, femeie, că tu
avea în rai: să cânte cu îngerii nouă suflete ai întors cu vorbele
neîncetat cântări de slavă lui tale rele din calea bisericii, unde
Dumnezeu. De aceea, este un păcat mergeau să-L slăvească pe
Dumnezeu! Le-ai întors la calea cea
241
rea a demonilor şi s-au pierdut! Iar atunci, fericiţi vom fi dacă am
Pocăieşte-te de păcatul acesta şi adus Stăpânului măcar un suflet în
mai spune şi altora ca să nu-ţi pierzi plus, decât să-l fi îngropat şi pe al
şi fericirea raiului!”. nostru cu trup cu tot în noianul
fărădelegilor. Căci de vom da
Aşa că, fraţi creştini, să nu ne Stăpânului suflete lămurite,
plecăm urechea la lumea aceasta, convertite pe calea cea bună, ne va
care umblă în întuneric şi să nu ne număra şi pe noi cu cei dintâi care
lăsăm amăgiţi de şoaptele au făcut mari isprăvi, adică cu sfinţii
demonului, care vorbeşte prin ea, şi cu drepţii.
că nu toate muştele fac miere, nu
toţi viermii fac aripi să zboare la
înălţimi, nu tot ce zboară se Rugăciune
mănâncă, şi nici toate animalele nu
sunt curate! De aceea, să ştim de ce Doamne, Împărate al dreptăţii,
nu pot unii să vină la biserică, să seStăpâne Iisuse Hristoase, mai
roage, să-I cânte lui Dumnezeu, să înainte de ziua venirii Tale, revarsă
facă Harul Tău peste robii Tăi şi învaţă-
ne să nu fim leneşi pentru
178 PREDICI mântuirea noastră şi pentru binele
aproapelui nostru, cel sufletesc şi
fapte bune, pentru că nu sunt curaţi trupesc!
la suflet şi nu fac parte din cei ce Dă-ne sârguinţă să iubim lucrarea
vor moşteni binele cel veşnic. Să Ta cea sfântă, dă-ne minte şi
adâncim bine în sufletele noastre înţelepciune ca să fim de folos
toate cuvintele Domnului şi plini de fraţilor noştri, iar la venirea Ta să
hărnicie sufletească ca nişte auzim şi noi glasul Tău cel dulce:
vrednici lucrători şi neguţători ai ,,Bine, slugă bună şi credincioasă,
Stăpânului, să lucrăm acum, până intră întru bucuria Domnului Tău!”.
nu vine ziua cea mare a judecăţii, ca Amin!
să ne plătească fiecăruia după
lucrul nostru.

242
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
179 Această Sfântă Evanghelie ne-o pun
înainte sfinţii părinţi, ca să învăţăm
de la această femeie păgână
stăruinţa ei în rugăciune şi mai ales
smerenia şi credinţa înaintea lui
PREDICĂ LA DUMINICA A XVII-A Dumnezeu şi, mai cu seamă, să ne
DUPĂ RUSALII întărească în nădejdea izbăvirii.
Căci, dacă Domnul Hristos a primit-
Femeia cananeancă o şi a ajutat-o pe această femeie
păgână, cu atât mai mult vom fi
… ,,O, femeie, mare este credinţa ajutaţi noi, cei care avem pecetea
Botezului în numele Sfintei Treimi.
ta, fie ţie după cum voieşti!” Să vedem acum cine era femeia
cananeancă şi ce păcate făcuse, de
(Matei 15, 28) ajunsese să intre diavolul în copila
ei.
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Fenicienii, de mai multe sute de ani,
Rugăciunea şi credinţa femeii deveniseră un popor vestit prin
cananeance, din Sfânta Evanghelie comerţul lor şi îngrămădiseră cele
de astăzi, au fost atât de mai mari bogăţii în oraşele acestea,
mişcătoare, de stăruitoare şi pline Tir şi Sidon, unde vedem că locuia
de smerenie, că îl vedem pe Însuşi această femeie cananeancă.
Mântuitorul Hristos mirându-Se şi Locuitorii din aceste oraşe duceau
o viaţă de lux şi desfrânări. Luxul,
zicând: ,,O, femeie, mare este ca întotdeauna, a adus după el
credinţa ta!”. Pentru rugăciunea ei desfrânarea cea mai grozavă. Cultul
fierbinte şi pentru stăruinţa cu oficial al fenicienilor era păcatul cel
smerenie, Dumnezeu face zadarnică mai ruşinos, desfrânarea. Zeiţei
puterea iadului şi o vindecă pe fiica Astarte îi erau închinate cele mai
ei, alungându-l pe demonul care desfrânate şi mai criminale fapte.
chinuia biata copilă. Regii şi prinţii erau primii, iar
243
poporul după ei, întrecându-se cu
toţii a îndeplini astfel de fapte, care
Mântuitorul era foarte bine
nu erau altceva decât cele mai cunoscut acolo, după cum ne spun
necurate urgii. sfinţii evanghelişti, că abia apucase
să treacă peste hotar şi vestea
Din templele acestor zei, de unde sosirii Făcătorului de minuni se
pleca religia lor, aceste scârboase răspândi în tot ţinutul acela. Şi iată,
păcate s-au răspândit în toată lumea o femeie plecă să-L întâmpine. O
civilizată şi au făcut din ea haznaua durere mare îi strângea inima.
tuturor viciilor. Aşa se strică Trăsăturile adânci de pe faţa ei,
popoarele pe calea progresului figura ei slăbită de o suferinţă
material fără frâul moral, fără îndelungată, ochii roşii şi umflaţi de
Dumnezeu; numai adevărata religie lacrimile vărsate şi de alte lacrimi
descoperită de Dumnezeu le va care curg mereu lasă să se
putea ţine în înţeleagă că are o mare nenorocire.
Ea se grăbeşte, se apropie şi de
180 PREDICI departe strigă: ,,Miluieşte-mă,
Doamne, Fiul lui David, fiica mea
frâu, cu mâna Celui de Sus. rău se îndrăceşte!”

Prin înrudirea fiilor lui Israel cu Sărmana mamă!... Toate suferinţele

regele din Tir, divinităţile şi
moravurile fenicienilor pătrunseră
în Ţara Sfântă şi îndată se înălţară,
în oraşe şi pe dealuri, înalte temple
şi arbori sacri, focare de idolatrie şi
desfrânare. Astfel, încetul cu
încetul, scârboasele destrăbălări ale
cultului siro-fenician au pătruns şi
la Ierusalim, pătând Templul lui
Dumnezeu Cel Preasfânt. Aşa era
ţara unde vedem azi că a intrat Iisus
cu ucenicii săi.
244
fiicei sale le simte inima ei, şi
iubirea ei de mamă îi înnoieşte
amărăciunea şi necazul, căci vede
suferind pe aceea pe care
o iubeşte; de aceea ea strigă
mereu: ,,Fie-ţi milă de mine,
Doamne!”. Femeia recunoaşte că nu
are nici un drept să fie ascultată;
numai bunătatea şi milostivirea lui
Iisus pot s-o ajute. Durerea şi
nenorocirea ei peste măsură de
mari, acestea sunt singurele motive
să fie ascultată. Cu toate acestea, Iisus nu dă nici o
atenţie sărmanei mame; femeia
,,Doamne, Fiul lui David!”, zise ea - însă, fără să se descurajeze, cerea
deci se ştia în ţinutul fenicienilor că mereu: ,,Miluieşte-mă, Doamne!”
iudeii aşteptau un profet mai mare Iisus mergea înainte, vorbind cu
decât toţi profeţii, un liberator, un ucenicii Săi. Nenorocita mamă
Mesia, care va fi din neamul lui striga neîncetat în urma Lui:
David şi femeia cananeancă îl ,,Miluieşte-mă, Doamne!”. Ucenicii
recunoştea pe Iisus din Nazaret a fi rămân uimiţi… niciodată Învăţătorul
acest profet trimis de Dumnezeu - lor n-a
,,Doamne, fiica mea, singura mea
copilă, singura mea mângâiere PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
pentru care mai trăiesc, este rău 181
chinuită de vrăjmaşul cel fără de
milă, de autorul tuturor relelor, respins rugăciunea cea umilită a
satana!”. unui suflet zdrobit de durere.
Totdeauna a fost de ajuns un
Iisus, care ştia că peste câteva luni, cuvânt, o lacrimă ca să deschidă
tot prin uneltirile satanei, va trebui inima Lui şi să curgă o ploaie de
să sufere şi El cele mai grozave Har binefăcător. ,,Doamne,
chinuri şi chiar moartea pe Crucea slobozeşte-o pe ea, că strigă în
de pe Golgota, în aceste momente urma noastră!” - ziseră ucenicii, dar
privi durerea, lacrimile şi Iisus răspunde: ,,Nu sunt trimis fără
deznădăjduirea sărmanei femei; nu numai către oile cele pierdute ale
se poate ca această imagine să nu fi casei lui Israel!”
deşteptat în inima lui Iisus durerea
şi lacrimile sfintei şi iubitei Sale Misiunea Cuvântului întrupat
mame pe care parcă o vedea stând cuprindea două părţi: prima parte,
lângă Crucea Lui, a unicului ei Fiu, vestirea Evangheliei evreilor şi,
Care-şi dădea sfârşitul pentru după aceea, păgânilor din lumea
eliberarea neamului omenesc de întreagă. Partea întâi trebuia s-o
tirania satanei. împlinească El însuşi, iar a doua
245
parte, apostolii Săi şi următorii lor. şi ale lui Baal se numeau căţele. Dar
În acest moment Iisus intră în casă cuvântul acesta atât de greu al
împreună cu ucenicii Săi; intră şi Mântuitorului, care l-ar fi revoltat pe
femeia, pătrunde până la Iisus, cade orice păgân, sărmana mamă îl
în genunchi, atinge pământul cu primeşte cu smerenie şi găseşte un
fruntea, varsă şiroaie de lacrimi şi răspuns plin de cea mai umilitoare
zice: ,,Doamne, ajută-mă!”. La credinţă zicând cu inima zdrobită de
aceste cuvinte, Iisus răspunde: ,,Nu durere: ,,Adevărat, Doamne, dar şi
este bine a lua pâinea copiilor şi a o câinii mănâncă din fărâmiturile ce
arunca câinilor!” cad de la masa stăpânilor lor. Da,
Doamne, iudeii sunt fiii Tăi şi eu,
Sărmana femeie! Nu putea cunoaşte sărmana păgână, nu sunt decât o
gândul Mântuitorului. Ea vedea în străină, locul meu întru Împărăţia Ta
aceste cuvinte dispreţul cel mai este locul câinilor de sub masa
mare pe care-l au iudeii pentru stăpânilor lor; fă şi cu mine tot aşa,
păgâni şi pe care-l arată prin acest liberează pe fiica mea de duhul cel
proverb: evreii sunt fiii lui necurat, aceasta este numai o
Dumnezeu, iar păgânii sunt câini. fărâmitură din belşugul minunilor
Evreii şi acum se consideră numai Tale, Doamne!”
ei fii şi aleşi ai lui Dumnezeu; ceilalţi
oameni sunt păgâni, chiar câini îi O umilinţă şi o credinţă mai
numesc pe unii şi numai religia lor mare ca acestea, nimeni n-a mai
este bună şi adevărată. Religia văzut până atunci. Iisus o priveşte
creştină este o rătăcire mare pentru din nou şi, plin de admiraţie, îi zice:
ei, pentru că nu L-au cunoscut pe ,,O, femeie, mare este credinţa ta;
Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. fie ţie după cum voieşti!” Fericita
mamă a crezut şi nu mai stătu la
În Orient, câinii sunt simbolul îndoială nici un moment; se sculă
desfrânării. În Fenicia se numeau veselă, mulţumi binefăcătorului său,
câini oamenii plăcerilor. I se închină şi plecă la casa ei, unde
curtezanele, desfrânatele, care şi-a găsit fiica liniştită, veselă şi pe
cârduri, cârduri se duceau la templu deplin sănătoasă. Mare-i minunea
şi în pădurile sacre ale zeiţei Astarte Ta, Doamne!
246
 Sfântul Apostol Pavel spune însă că
Să aruncăm acum privirile noastre în vremurile de pe urmă oamenii nu
la mulţimea mamelor creştine din vor mai condamna aceste orgii, ci,
vremea noastră şi să vedem de ce dimpotrivă, le vor găsi bune şi-i vor
s-au îndrăcit şi s-au îmbolnăvit prigoni pe cei ce vor vrea să
mulţi copii - tineri şi trăiască în dreapta credinţă. Să se
ştie clar că Biserica nu este
182 PREDICI împotriva cântecelor sau chiar
jocurilor, pe care le-au cântat moşii
tinere, care suferă de cele mai şi strămoşii noştri creştini, căci
grozave boli sufleteşti şi trupeşti, de acelea erau plăcute, inspirate chiar
îndrăcire - şi mamele lor plâng şi din evlavie, şi-i legau pe creştini mai
cer ajutorul la Biserica Domnului. strâns de Biserică, de patrie şi de
Aproape în toate cărţile sfinte se toate obiceiurile bune şi morale.
vorbeşte despre închinarea la idoli
şi mai toţi sfinţii au suferit pentru că Acele cântece - doinele noastre
nu s-au supus spre a se închina lor. româneşti şi cântecele cele vechi
ale strămoşilor noştri - erau scoase
Aşa cum am văzut la început, din suflet de creştini şi cântate cu
popoarele păgâne aveau aceste lacrimi şi cu bucurii neprihănite. Dar
obiceiuri de care erau legate: mai târziu au pătruns străinii cu
desfrâul, luxul, crima, minciuna şi cântecele şi jocurile atât de
toate păcatele. Idolii moderni ai blestemate, căci prin ele nu se
vremurilor noastre sunt tot aceia, poate să nu-i prihănească pe
numai că şi-au schimbat unele creştini. Jocurile acestea, scornite
forme, dar au îmbrăcat altele mai de necuratul, îi fac pe tineri de
diabolice, mai ascunse de ochii bâţâie din cap, întorc ochii pe dos,
necunoscătorilor. Pentru aceasta se strâmbă în toate chipurile din
sfinţii părinţi condamnă toate viciile mâini şi din picioare, că nu e nici o
şi patimile acestea, fiindcă prin ele deosebire între cei epileptici,
satana îşi face loc în sufletele îndrăciţi şi aceşti dansatori bolnavi.
oamenilor. Plăcerile acestea blestemate îi fac
pe tineri să fie sălbatici, li se
247
îndrăceşte trupul şi diavolii pun
stăpânire pe toate simţurile lor, pleacă fără să le spună părinţilor şi
făcându-i neascultători de părinţi. trăiesc în păcatul desfrânării cine
ştie unde! După o vreme
Diavolul îi face să urască sfaturile îndelungată îşi dau seama că au
bune, să urască Biserica şi greşit, dar pentru mulţi e prea
sfinţeniile. Sunt o mulţime de mame târziu.
îndurerate care vin, cu lacrimi pe
obraz, şi ne spun necazurile lor: Aşa veni o femeie acum câteva zile
,,Părinte, fiica mea tare mă şi mi se plânse că nu şi-a ascultat
chinuieşte cu neascultările ei!… Fiul părinţii. A luat bărbatul pe care nu l-
meu, nu mai vrea să ştie de au vrut ei, bărbatul cel plin de
credinţă, nu mai vrea să audă de patimi; părinţii îl cunoşteau, dar ea
biserică!… Părinte, copiii mei s-au a fugit cu el şi după un timp, când s-
rătăcit cu totul, nu vor să mai audă a întors acasă, tatăl ei a
de Dumnezeu! Când vine preotul cu îngenuncheat şi a spus aşa:
botezul sau să-mi facă vreo ,,Pentru că nu ne-ai ascultat şi ai
sfeştanie în casă, copiii mei pleacă făcut de capul tău, să dea
şi nu vor să se întâlnească cu el. Dumnezeu, tată, să fii numai bătută
Parcă i-ar ţine cineva, părinte, şi nu şi să umbli pe drum plângând, şi
mai vor să ştie de credinţă şi de aşa să-ţi facă şi ţie copiii tăi, cum
rugăciune!” ne-ai făcut tu nouă!”.

Îi ţine cineva?!… Cineva acesta este Greu blestem! Plângea femeia cu

diavolul, acela care-o ţinea şi pe
fiica cananeencei legată şi o
chinuia. Acela îi ţine şi pe aceştia ca
să nu se întâlnească cu biserica, cu
preotul, cu credinţa, cu spovedania,
cu sfinţenia. Apoi, câţi copii
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
183
248
lacrimi amare şi spunea că întocmai
aşa i se întâmplă: ,,Aşa mi se
întâmplă părinte, căci de 20 de ani
sunt bătută şi chinuită, iar acum,
băiatul meu a plecat şi el de-acasă
cu o fată, fără ştirea noastră, şi este
într-o mare tulburare şi
neînţelegere; soţul meu mă bate
acum şi mai des şi mă ameninţă cu
moartea, iar eu nu-mi găsesc
liniştea şi pacea nicăieri.”
Iată, păcat strigător la cer! -
Neascultarea de părinţi, dispreţul şi
răutatea din necredinţa copiilor. Iată
roadele necredinţei, iată minunile
satanei! Vai de părinţii care au astfel
de copii îndrăciţi! Vai de copiii,
crescuţi fără Dumnezeu, fără
Biserică şi fără credinţă! Căci pe
aceştia satana îi conduce la toate
relele şi când vor muri îi va lua cu el
în iad. Aceşti copii, care au crescut
cu ochii în televizor şi pe la
cinematografe, caută să imite pe
,,sfântul” lor din filme, să imite pe
,,sfinţii” lor de la jocurile olimpice,
căci poate seară de seară sunt unii
care urmăresc aceste programe;
atât de mult le-au intrat în sânge şi
la copii, şi la bătrâni, aceste
ceremonii idolatre, că odată am
auzit un copil mic în braţele mamei
lui prin oraş, zicându-i: ,,Hai, mamă,
repede acasă, că pierdem serialul!”
De aceea ştiu copiii toate prostiile
de mici şi mulţi părinţi fără minte se
bucură de isteţimea lor, dar mai
târziu vine timpul, cum a venit
pentru mulţi, să plătească cu lacrimi
amare aceste grele păcate; de
249
aceea, este vai de astfel de tineri,
care ajung la căsătorie împătimiţi,
înrăiţi şi îndrăciţi, căci n-au ştiut
altceva până în ceasul nunţii decât
muzică, dans, băutură, ţigară şi tot
felul de prostii. Tinerii nu ştiu nici ei
nimic de-ale gospodăriei şi fetele
nici atât. Nici o mâncare nu ştiu să
gătească, de aceea se iau la ceartă,
ajung la bătaie, la despărţire. Vai de
ei, că se alege praful de casa şi de
toată agoniseala lor! Vai şi de
părinţii lor, căci vor privi cu durere
toată prăbuşirea acestor copii
nelegiuiţi!
Vedeţi!? Aceasta este o îndrăcire
mai periculoasă decât chinurile
fiicei femeii cananeence, din
Evanghelia de astăzi, căci satana îi
chinuieşte pe mulţi din jurul lor.
Părinţii să aibă mare grijă de copii,
căci din cauza necredinţei şi a
depărtării de sfinţenie aceştia se
îmbolnăvesc şi trupeşte şi
sufleteşte. Copiii aceştia
184 PREDICI
necredincioşi devin molatici la
treburi şi incapabili la serviciu,
fiindcă seară de seară stau cu ochii
în televizor, până aproape de miezul
nopţii, iar a doua zi nu mai sunt
buni de treabă, nu mai pot lucra cu Cei ce mănâncă munca aproapelui
capul limpede. Apoi, nu mai cei ce prin minciuni câştigă
vorbesc câte boli grozave se procese, cei ce sunt în măsură să
încuibează în ei, căci devin anemici facă dreptate, dar pentru bani se
şi neputincioşi din cauza pierderii vând, aceştia mănâncă cea mai
timpului, a odihnei, a somnului, căci murdară pâine şi sunt urmăriţi de
are nevoie trupul acesta şi de blestemul dumnezeiesc şi curând îi
odihnă. Însuşi Dumnezeu - spune ajunge pedeapsa vremelnică şi
Sfânta Carte - după ce a lucrat 6 veşnică. În aceştia îngăduie
zile, în a 7-a zi S-a odihnit. Dumnezeu să intre diavolul, iar în
Dumnezeu, Care ţine toate cu mâna unele cazuri păcatele făcute de
şi ne-a creat; nu doar pentru că a părinţi cad pe copiii lor.
obosit Dumnezeu, ci ca să ne dea
pildă să ne odihnim şi noi a 7-a zi, în Oamenii care nu au frică de
ziua duminicii, să ne odihnim Dumnezeu sunt în stare să facă
sufletul şi trupul. orice rău, nu se ţin de cuvânt şi fac
păcatele mari şi grele cu multă
Acum să vedem, pentru care păcate uşurinţă. Spre exemplu: o mamă
mai îngăduie Dumnezeu pe satana, văduvă a fost îndemnată să-şi
ca să intre în unii oameni şi chiar în vândă căsuţa ei şi să dea banii
copiii lor. Am văzut până acum că unuia din copii, care s-o ia la el şi s-
pentru păcatele acestea moderne, o îngrijească. După ce a cheltuit
ale idolatriei, ale plăcerilor vinovate, banii, copilul ei a dat-o afară,
necuratul îşi face loc în inima trimiţând-o printre străini, fără nici
oamenilor şi a copiilor lor. Dar să un rost. Iată păcat strigător la cer!
ştiţi că Dumnezeu îngăduie Cum să nu se îndrăcească aceştia
diavolului să intre în unii şi pentru şi copiii lor?!
păcatul nedreptăţii, al lăcomiei, al
asupririlor, în aceia ce asupresc pe Altul face acte pe casă unui nepot,
văduve, pe orfani, pe neputincioşi şi fiindcă el nu putea, iar acela, după
lipsiţi, în cei ce jefuiesc cinstea, puţin timp, s-a făcut stăpân pe toată
avutul, soţiile altora. casa şi a început să-i asuprească pe
250
bieţii bătrâni; acum se judecă el,
nepotul, cu ei, ca să-i dea afară pe
drumuri şi prin martori mincinoşi
reuşeşte să câştige procesul. Iată
nedreptate! Cum să nu îngăduie
Dumnezeu pe satana ca să intre în
aceşti nelegiuiţi?!
Altul împrumută pe cineva cu o
sumă mare de bani, iar acela după
ce-şi face treburile, nu mai
recunoaşte şi nu mai vrea să-i dea
banii înapoi. Şi sunt o mulţime de
oameni lacomi şi nedrepţi, care
înşală, mint şi fură şi trăiesc din
astfel de nedreptăţi şi asupriri.
Păcatele acestea grozave se vor
răscula asupra lor şi îi vor chinui şi
aici şi în veşnicie. Să nu li se pară
că i-au înşelat pe oameni, ci s-au
înşelat pe ei amarnic.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
185
Aceste păcate foarte bine se
aseamănă cu viperele unui italian,
pe care le prinsese ca să ia bani pe
ele; dar să vedeţi ce s-a întâmplat
până la urmă. Acest om iscusit în
prinderea viperelor, după ce a
adunat vreo sută cincizeci, ca să le
ducă la farmacie, noaptea la culcare
251
a pus vasul cu viperele în
dormitorul lui. Ele, învârtindu-se
încoace şi încolo mereu prin vas, au
ridicat capacul vasului şi au ieşit
una câte una, trăgându-se spre
căldura din pat şi lipindu-se de
trupul omului. Când se deşteptă
bietul om, simţind fiorii reci de la
aceste vietăţi, s-a înspăimântat şi
nu ştia cum să scape, căci orice
mişcare putea să-i aducă moartea.
Chemând însă un copil cu un vas cu
lapte cald lângă pat, aburii au atras
viperele şi astfel omul a putut să
scape de primejdia mortală. Ce
deşteptare grozavă a avut acest
om!?
Aşa se vor trezi şi aceşti nelegiuiţi,
avari, lacomi şi asupritori, când se
vor vedea în ghearele necuratului
şi-i vor chinui îngrozitor, ca pe mulţi
îndrăciţi, pe care i-am văzut şi eu cu
ochii şi mulţi dintre dumneavoastră.
Unii dintre ei au avut fericirea să se
tămăduiască, dacă păcatele n-au
fost prea grele şi s-au putut plăti,
dând înapoi cele ce au luat cu
nedrept, dar alţii nu se tămăduiesc
până la moarte, sunt lăsaţi în
chinuri ca să plătească aici toată
nedreptatea.
Unul dintre păcatele grele pentru
care intră satana în unii este şi
calomnia. Cunoaştem din vieţile
sfinţilor cum era calomniat câte un
sfânt că a făcut desfrânare cu
cineva şi nu era adevărat. Atunci
Dumnezeu îngăduia să se
îndrăcească persoana aceea care
spunea minciuni şi nu se tămăduia
până nu spunea în gura mare că a
minţit şi că nu este adevărat ce a
vorbit. Astfel de cazuri am văzut şi
eu. Să ne ferim de acest grozav
păcat, că vai de sufletul şi de trupul
acelora. Cei ce fac păcatele acestea
negre şi împuţite şi stau lipiţi de ele
şi nu se spovedesc cu sinceritate şi
cu hotărâre să nu le mai facă,
pentru că se aseamănă exact cu cei
din întâmplarea pe care o voi
povesti.
În timpul revoluţiei franceze, cei
care erau condamnaţi la moarte
erau legaţi cot la cot, gură la gură,
nas la nas, cu cadavre omeneşti
intrate în putrefacţie, aproape
descompuse. Era cumplit şi
groaznic de greţos, pentru fiecare
osândit, ca să stea legat, strâns lipit
de acel cadavru putred. Această
cumplită soartă o au toţi cei plini de
păcate de moarte, toţi cei ce trăiesc
252
necununaţi, căci vieţuiesc în păcate
putrede. Sufletele lor stau înnegrite
de răutăţi într-un trup putrezit de
mulţimea păcatelor grele,
nespovedite.
Să-şi cerceteze fiecare adâncul
sufletului şi să vadă dacă nu cumva
a făcut unul din păcatele acestea
amintite până aici şi altele
asemenea. Dacă a făcut astfel de
păcate păgâneşti, dobitoceşti, să
plece capul la pământ, ca femeia
cananeancă din Evanghelia de
astăzi, şi cu smerenie să se închine
înaintea lui Dumnezeu, să-I ceară
iertare şi să recunoască ca şi ea,
zicând: ,,Doamne, am făcut fapte
câineşti,
186 PREDICI
am făcut fapte porceşti, păgâneşti,
sunt o păgână despărţită de
Dumnezeu; nu sunt vrednică de
mila Ta dumnezeiască Doamne, nu
sunt vrednică să primesc vreun
răspuns bun din partea Ta, sunt
vrednică de bătaie, de chinuri şi de
pedeapsă!” şi să ude pământul cu
lacrimi, să spovedească păcatul cu
hotărâre de
a nu-l mai face, orice s-ar Mi-amintesc de o povestire foarte
întâmpla. Şi văzând Domnul dureroasă a unui om bătrân, rămas
smerenia, rugăciunea şi întoarcerea văduv cu un copil. Acesta, copilul,
noastră de la păcate, va asculta şi ajunsese şi el la vârsta de 40 de ani
rugăciunea ucenicilor, Se va şi încă nu-l cunoştea pe tatăl său,
înduioşa, şi ne va răspunde cu milă căci era bolnav mintal, nu judeca,
şi cu îndurări, că e bun şi milostiv. iar sărmanul tată l-a îngrijit cu multă
dragoste; el îi dădea să mănânce, el
Cea mai mare greşeală o fac unii îl spăla, îl îmbrăca, îl îngrijea, ca un
părinţi că nu-i învaţă pe copii adevărat tată, dar în schimb acest
sfintele rugăciuni. Mulţi copii destul copil nu i-a zis niciodată tată.
de mari nu ştiu nici rugăciunea ,,Părinte - zise bătrânul - mi se rupe
,,Tatăl nostru”; ştiu fel de fel de inima când mă gândesc că atâţia ani
poezii cu căţeluşi, cu pisicuţe, fel de au trecut şi el nu ştie cine sunt eu,
fel de povestiri destul de lungi, dar nu mă cunoaşte şi nu mi-a zis şi nu-
,,Tatăl nostru” nu i-a învăţat nimeni, mi zice niciodată «tată»”.
nici părinţii lor. De multe ori am
întrebat câte un copil dacă ştie Aşa este şi cu lumea aceasta, lumea
rugăciunea ,,Tatăl nostru'' şi mi-a noastră de astăzi: copii, tineri,
răspuns că nu ştie. De unde să ştie bătrâni nu cunosc dragostea Tatălui
bietul copil, dacă nici mama lui nu-l Ceresc, Care ne îngrijeşte cu iubirea
ştie? Nu mai cunoaşte lumea pe lui de Tată, căci toţi suntem copiii
Tatăl nostru Cel Ceresc, nu mai Lui, toţi consumăm aerul, lumina
cunoaşte lumea pe Tatăl care ne Lui, apa şi toate bunătăţile Lui. Dar
hrăneşte, ne îndulceşte, ne cei mai mulţi nu vor să înţeleagă,
luminează şi ne încălzeşte, ne dă să-I aducă mulţumiri, nu vor să-L
atâtea bunătăţi, atâtea daruri. Atât recunoască de Părinte pe
întuneric se află în lume că mulţi nu Dumnezeul cel Ceresc şi Creatorul
mai văd aceste bunătăţi, care ne vin nostru. Iată minte bolnavă, bolnavă
de la Dumnezeu, de la Tatăl Ceresc de tot! De ce oare se întâmplă acest
şi nu vor să-I mulţumească pentru lucru grozav?! Pentru că au mintea
ele. bolnavă cu păcate îngrămădite,
păcate de la părinţi, păcate
253
adăugate şi de ei, fărădelegi de care Domnul Hristos cu evlavie şi cu
am vorbit până acum. lacrimi şi veniţi la biserica Lui, căci
aici Îl găsiţi, şi ziceţi ca femeia
Cum să mai aibă mintea curată şi cananeancă: ,,Doamne, fiica mea s-
nervii la locul lor când le urlă în cap a îndrăcit! Doamne, fiul meu a
toate aparatele şi televizorul ore şi înnebunit! Doamne, copiii mei sunt
nopţi întregi?! De unde să mai stea stăpâniţi de duhuri necurate, s-au
nervii la locul lor şi mintea curată? îmbolnăvit la minte, a intrat satana
De aceea au ajuns şi ei să bâţâie în ei! Doamne ajută-mă,
mereu din cap şi din picioare, ca tămăduieşte-i, Doamne, întoarce-i la
epilepticii cei îndrăciţi şi nu se vor calea Ta cea luminoasă, linişteşte-le
vindeca până când nu vor părăsi simţurile sufleteşti şi trupeşti şi fă-i
aceste să cunoască şi ei sfânta credinţă şi
dă-le pacea şi mulţumirea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET sufletească, Doamne!”
187
Atunci veţi auzi blândul glas al
focare de infecţie, aceşti idoli Mântuitorului nostru Iisus Hristos,
periculoşi. pe care L-a auzit şi femeia
cananeancă din Evanghelia de
Cei care aveţi copii şi observaţi la ei astăzi: ,,O, femeie, mare este
simptomele bolilor acestora: îi veţi credinţa ta; fie ţie cum voieşti!”. Şi
vedea scuturând din cap şi din se vor tămădui copiii şi casa se va
picioare, îi veţi vedea că nu vor să lumina, întunericul se va risipi,
vină la biserică, nu le place să se pacea şi liniştea vor dăinui acolo,
roage, să citească sfinte cărţi, nu idolii se vor sfărâma, necredinţa va
suferă icoana şi candela în casă, să înceta şi Dumnezeu va lucra în
ştiţi că aceştia sunt îndrăciţi, inimile acestor suflete tămăduite,
stăpâniţi de duhurile necurate ca sfinţite şi înnoite cu Harul Său cel
fiica femeii cananence de care ne-a ceresc.
vorbit Sfânta Evanghelie.
Alergaţi atunci cu credinţă la
Dumnezeu, alergaţi părinţilor la
254
Rugăciune
Dumnezeul milei şi al îndurărilor,
Care voieşti mântuirea sufletelor
noastre, primeşte Doamne
rugăciunile ucenicilor Tăi, alungă
toate duhurile cele necurate de la
toţi aceştia care s-au adunat aici şi
de la toţi cei care au primit Sfântul
Tău Botez şi scapă-i de toate bolile
sufleteşti şi trupeşti!
Fă cu mila Ta cea mare, ca să Te
cunoască pe Tine, Tatăl nostru Cel
Ceresc, toţi cei ce s-au adunat aici,
şi să Te slăvească pe Tine, Cel
Slăvit în Sfânta Treime, Tatăl, Fiul şi
Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în
vecii vecilor! Amin!
188 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A XVIII-A
DUPĂ RUSALII
Pescuirea minunată
,,Şi trăgând corăbiile la uscat, au
lăsat totul şi au mers după El.”
255
(Luca 5, 11)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
În cuvintele Evangheliei simţim
dumnezeirea, ceea ce nu simţim în
nici unul din cuvintele omeneşti,
parcă îl vedem pe Dumnezeu
vorbind. Ori de câte ori citim cu
atenţie o pagină de Evanghelie,
suntem înălţaţi pe alt tărâm,
picioarele noastre parcă se
desprind de pe pământ şi plutim în
văzduhul minunilor dumnezeieşti.
Într-o dimineaţă de vară, Domnul
Iisus Hristos se duse lângă lacul
Ghenizaretului, căruia i se mai zicea
şi Marea Galileii. Acolo a văzut două
corăbii, iar pescarii coborâseră din
ele şi-şi spălau mrejele. Ei toată
noaptea se trudiseră să prindă
peşte, dar nu prinseseră nimic.
Deodată, Domnul Iisus Hristos se
urcă în corabia lui Simon Petru şi-l
rugă s-o depărteze puţin de la
uscat, apoi, după ce sătură
mulţimile cu sfintele Lui învăţături,
din corabie, îi zise lui Simon să
meargă cu corabia mai în larg şi să
lase mrejele în apă ca să
pescuiască. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
189
,,Învăţătorule, - răspunse Simon -
toată noaptea ne-am trudit şi n-am Mântuitorul Iisus Hristos a fost
prins nimic, dar după cuvântul Tău, Dumnezeu adevărat, căci cine putea
voi arunca mrejele în apă!”, şi să fie Acesta, de care ascultau
făcând aşa, prinseră mulţime mare marea, vânturile şi peştii, decât
de peşti, că li se rupeau mrejele. Creatorul tuturor văzutelor şi
Atunci, a făcut semn tovarăşilor din nevăzutelor? Peştii cei
cealaltă corabie ca să vină să le necuvântători, când au simţit
ajute. Şi au venit şi au umplut deasupra apei în corabia lui Petru
amândouă corăbiile, încât erau gata pe Ziditorul lor, au venit cârduri,
să se scufunde. cârduri, să-L vadă şi să-I asculte
cuvântul şi aşa s-au lăsat să fie
Minunea aceasta văzând-o ucenicii, prinşi în mrejele apostolilor şi scoşi
i-a cuprins o mare frică, iar Petru, afară la uscat, la porunca
căzând în genunchi la picioarele lui Stăpânului Hristos.
Iisus, I-a zis: ,,Du-Te de la Mine,
Doamne, că sunt om păcătos!”, că Această minune a fost
spaima îl cuprinsese pe el, şi pe toţi înfricoşătoare pentru ucenici; ei s-
ceilalţi, de pescuitul atâtor peşti. au temut şi au simţit dumnezeirea
Domnul Iisus a zis către Petru: ,,Nu- Lui Iisus. De aceea Petru, plin de
ţi fie frică, de acum înainte vei fi spaimă, a îngenuncheat înaintea Lui
pescar de oameni!” şi trăgând şi, cu frică, L-a rugat să se
corăbiile la uscat, au lăsat totul şi depărteze de la el, că e plin de
au mers după El. păcate. Nimeni nu mai făcuse o
asemenea minune, ca cea făcută de
Din această Sfântă Evanghelie Domnul, că niciodată în viaţa lor nu
desprindem câteva învăţături foarte prinseseră atâţia peşti, mai ales
folositoare pentru mântuirea după o noapte de trudă zadarnică.
sufletului nostru. În primul rând, Această minune i-a speriat şi i-a
descoperim că convins să creadă că numai
256
Dumnezeu a putut să facă ceea ce a adevărul cel tainic cuprins în
făcut. predicile şi pildele Lui. De aceea
ziceau înspăimântaţi: ,,Niciodată n-a
Ucenicii au înţeles că de glasul Lui vorbit cineva ca Omul acesta!”.
toate ascultă, toate se supun,
deoarece El este Domnul cerului şi Domnul Hristos a venit să ni-L arate
al pământului, Creatorul şi pe Tatăl ceresc, pe Dumnezeu, dar a
Mântuitorul sufletelor noastre, şi că trebuit să procedeze aşa de
fără de El nu pot face nimic. De minunat, ca să-l facă pe om să
aceea au lăsat toate şi au mers înţeleagă, fără să-şi piardă mintea
după El şi au fost martori şi la alte sau lumina ochilor ori să se ardă de
minuni, care mai de care mai puterea focului dumnezeirii Sale,
înfricoşătoare şi mai mari. Ei şi-au fiindcă nimeni n-a putut vreodată şi
dat seama că umblă Dumnezeu pe nu va putea să-L vadă pe Dumnezeu
pământ îmbrăcat în trup omenesc, în toată măreţia şi puterea
tăinuit de ochii omului şi, din când dumnezeirii Sale; aceasta este cu
în când, îi înspăimânta puterea neputinţă. De aceea Petru s-a temut
dumnezeirii Sale. De aceea, văzând când a văzut o asemenea minune,
spaima lui Petru, Iisus îi zise: ,,Nu-ţi ca şi pe Tabor, când s-a
fie frică, de acum vei fi pescar de înspăimântat de puterea luminii ce
oameni!”. Oamenii erau atraşi de izvora din trupul lui Iisus şi a căzut
frumuseţea Lui şi de frumuseţea cu faţa la pământ, împreună cu
cuvintelor Lui, demonii fugeau Iacob şi Ioan, neputând suferi acea
îngroziţi, morţii erau sculaţi la viaţă lumină orbitoare.
şi tot iadul era înfricoşat, neştiind
ce să creadă despre puterea cea O mare greşeală fac unii
mare care ieşea din Dumnezeul Om oameni, care au pretenţia să-L vadă
- Iisus Hristos. pe Dumnezeu. Ei nu ştiu cât sunt de
mici şi neputincioşi faţă de măreţia
Fariseii şi cărturarii, bătrânii şi puterea
poporului şi mai ales invidioşii,
rămâneau încremeniţi de 190 PREDICI
frumuseţea învăţăturilor Lui şi de
257
dumnezeiască; ei nu-L simt pe fiindcă sunt unele furnici care au
Dumnezeu din minunile Lui, fiindcă aripi şi zboară. Din cauza mândriei
nu le citesc, nici din cartea cerului nu poate vedea şi nu poate citi nici
şi a pământului, nici din cărţile stelele de pe cer, nici minunile Lui
Bisericii, nici din cartea cărţilor - de pe pământ.
Biblia - unde se vorbeşte despre El.
Ei citesc numai ziare, reviste şi cărţi Iată ce ne povesteşte Sfântul
de poveşti imorale; de aceea, au Augustin! El spune că a vrut să
orbit şi nu mai văd soarele scrie o dată o carte despre
dogoritor de pe cer, nici luna şi Dumnezeu şi zice: ,,N-am putut să
stelele, lucrul mâinilor lui scriu decât atât: «Despre
Dumnezeu şi nu simt nici prezenţa Dumnezeu», şi m-am muncit să
Lui, în tot locul stăpânirii Lui. încep mai departe şi n-am putut.
Atunci am plecat pe malul mării
Mulţi nu vor simţi niciodată, ci întristat şi îngândurat. Acolo am
numai pe patul morţii, când se vor găsit un copilaş, care făcuse o
vedea înconjuraţi de duhurile gropiţă în nisip şi, cu un ciob în
necurate ale iadului, care vor veni mână, căra apă din mare şi o turna
să le apuce sufletul cel nepăsător şi în acea gropiţă. L-am întrebat:
să-l ducă cu ei în tartar, în chinurile
veşnice. Cum poţi tu, vierme orb, - Ce faci aici, măi, copilule?
cum poţi tu, care te târăşti pe
pământ, să vezi pe Acela care a - Iată, car apă din mare, şi
creat aştrii cereşti? Poţi tu măcar să vreau s-o torn pe toată în această
priveşti mai mult în soare? Căci gropiţă!
dacă ar lăsa El soarele puţin mai
jos, ar arde tot pământul. Omul, în M-am mirat mult de naivitatea
mândria lui, crede că dacă a ajuns acestui copilaş şi am zis în mintea
să zboare prin văzduh cu mea: ,,Iată, Augustine, aşa vrei să
maşinăriile lui, el este totul, el este faci şi tu! Să scrii în cartea ta toată
dumnezeu, nu-i mai trebuie Altul, măreţia, minunile şi puterea lui
dar dacă ar avea smerenie s-ar Dumnezeu. Aceasta este cu
vedea atât de mic cât o furnică, neputinţă; aşa cum este cu
258
neputinţă să mute copilul toată apa de poftele lor, de ambiţiile lor, de
mării în acea gropiţă mică, aşa nici neascultarea şi de dispreţul faţă de
tu nu vei putea să scrii toată Dumnezeu, n-au putut să facă ceva
măreţia, frumuseţea şi puterea în viaţa aceasta. Căci pe mulţi i-am
dumnezeiască în cartea ta”. văzut mergând bine, sporind cu
treburile, dar deodată, se prăbuşesc
Cu atât mai mult, nu va putea cineva în cea mai grea mizerie şi li se
să-L vadă pe Dumnezeu în toată spulberă şi se risipeşte toată truda
puterea Slavei Sale, căci se va arde, şi agoniseala în câteva clipe, fiindcă
va orbi şi se va nimici, pentru că nu şi-au pus nădejdea în Dumnezeu,
mintea omului este limitată şi n-au vrut să asculte de cuvântul Lui,
puterile lui sunt mărginite, întocmai de biserica Lui, de ucenicii Lui.
ca ale unui vierme neputincios. Mai
departe ne arată Sfânta Evanghelie Ascultarea lui Petru din Evanghelia
că Apostolul Petru îi spune de astăzi l-a făcut fericit şi l-a
Domnului că toată noaptea s-a învrednicit să-L cunoască pe Fiul lui
trudit şi n-a prins nimic. Dar, la Dumnezeu, prin marea şi neuitata
cuvântul Domnului, a făcut minune a mulţimii peştilor ce s-au
ascultare şi a lăsat mrejele în apă, prins atunci. Acesta era un semn
pentru pescuit. pentru el, ca atunci când va
propovădui lumii Cuvântul lui
În zadar se trudeşte omul singur, Dumnezeu, să aibă puterea
numai cu înţelepciunea lui în convingerii şi să-i aducă pe oameni
noaptea păcatelor, ca să facă ceva. de la întuneric la lumină, de la
Trudă degeaba! Fără ascultare de minciună la adevăr, de la puterea
glasul lui Dumnezeu şi de poruncile satanei la Dumnezeu. La prima lui
Lui, omul nu face nimic, aşa cum cuvântare, pe care a ţinut-o la
mulţi oameni, ce s-au lăsat târâţi Ierusalim, s-au convertit trei mii de
suflete deodată. Şi nu mai vorbim
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET de mulţimile celelalte, care se
191 întorceau cu sutele şi cu miile. Iată
că, într-adevăr, Domnul Iisus
Hristos îl făcuse pescar de oameni,
259
după cum îi spusese: ,,Nu-ţi fie Aşa a făcut unul: şi-a luat copilul şi
frică, de acum înainte, vei fi pescar a plecat la furat porumb şi
de oameni!” zarzavaturi, cu el de mână. Înainte
de a intra în porumb, se uită în
Dar Apostolul Petru avea frică de stânga, se uită în dreapta şi vru să
Dumnezeu, el se simţea păcătos, intre, dar băieţelul îi zise: ,,Tată, te-
simţea distanţa cea mare dintre om ai uitat în toate părţile, dar în sus nu
şi Creatorul său. Frică de Dumnezeu te-ai uitat, nu vezi că de acolo ne
trebuie să avem şi noi în tot locul şi vede cineva, ne vede Dumnezeu!?”
în tot timpul, nu numai atunci când
suntem în primejdie, când vedem Aşa se fac toate păcatele, fără frică
moartea în faţa ochilor, căci cine are de Dumnezeu; de aceea, la urmă, va
frică de Dumnezeu capătă fi greu şi va fi vai de părinţii aceia
înţelepciune şi află calea cea care nu se îndreaptă, nici după
adevărată şi dreaptă şi, mai ales, se mustrarea copiilor căci, în multe
fereşte de păcate în tot locul. familii, datorită unor copii
credincioşi se mai abţin părinţii de
Omul care are frică de Dumnezeu la unele nelegiuiri mari, mai ales
ştie că ochiul cel neadormit al lui atunci când părinţii se bat, se înjură,
Dumnezeu îl poate vedea oriunde, se dau diavolului în faţa lor, şi-şi zic
căci deasupra noastră, sus, este fel de fel de vorbe rele. Urât obicei,
ochiul Lui cel senin şi priveşte să rea pildă!
vadă căile noastre. Dar omul
nelegiuit, orbit de păcat, nu are Mulţi creştini au o părere greşită
simţul acesta bun şi folositor pe despre religia creştină. Ei zic că
care l-au avut Petru şi ceilalţi Domnul
ucenici, nu-L simte pe Dumnezeu şi
n-are frică de El. Omul fără frică de 192 PREDICI
Dumnezeu n-are nici milă, nici
ruşine de aproapele şi se face pildă Hristos făgăduieşte oamenilor
rea şi faţă de copiii lui. fericirea numai în viaţa cea de
dincolo, nu şi aici pe pământ, dacă
păzesc şi ascultă poruncile lui
260
Dumnezeu şi că în viaţa aceasta, primească însutit, acum în viaţa
oamenii sunt chinuiţi, necăjiţi şi aceasta cu prigoniri!”.
suferă chiar dacă ascultă sau nu
ascultă de cuvântul lui Dumnezeu. Cel ce crede în Dumnezeu să fie
Aşa zic unii; aşa că mai bine să nu încredinţat că Dumnezeu se ţine de
asculte, că nu se ştie dacă mai cuvânt şi împlineşte ce a spus,
există viaţă veşnică şi fericire numai că omul este necredincios şi
veşnică, şi mai bine să se lupte să se abate la păcate, cade în
trăiască aici bine şi fericiţi pe neascultare de poruncile lui
pământ, căci dincolo nu se ştie. Dumnezeu şi atunci, în loc de
binecuvântare de la Domnul, vine
Cu greşeală vorbesc aceşti oameni, mânia şi blestemul şi-l urmăreşte
căci dacă citim în Sfânta Carte a lui blestemul dumnezeiesc, pentru
Dumnezeu, Sfânta Scriptură, găsim păcat, în tot locul. Căci unii nu-şi
promisiunile făcute de El de la mai găsesc locul şi pacea nicăieri.
începutul lumii şi vedem că acestea Şi fiindcă e vorba de neascultarea
se împlinesc chiar sub ochii noştri, omului de cuvântul lui Dumnezeu,
că aşa zice Dumnezeu prin să pornim puţin pe firul acestei
proorocul Isaia: ,,Dacă veţi vrea şi neascultări şi să vedeţi cum încep
Mă veţi asculta, atunci bunătăţile unii să-şi clădească fericirea pe
pământului veţi mânca, iar dacă nu neascultare, mai ales tineretul.
veţi vrea şi nu mă veţi asculta, sabia
vă va mânca pe voi!”. Iar prin Din cele ce observăm noi astăzi,
proorocul David, Duhul Sfânt a zis: mai mult la cei tineri, ne dăm seama
,,Cu lungime de zile îl voi umple pe în ce mare întuneric se află şi cât de
el şi-i voi arăta lui mântuirea Mea.”, întunecată este mintea unora, că nu
iar Mântuitorul Iisus Hristos a spus: vor să mai ţină seama de
,,Amin grăiesc vouă, nu este nimeni binecuvântarea din partea părinţilor
care să-şi lase casă sau fraţi sau şi a lui Dumnezeu.
surori sau tată, sau mamă ori Şi iată cum! O fată s-a îndrăgostit
femeie, ori copii sau avere pentru de un băiat pe care l-a întâlnit în
Mine, pentru Evanghelie şi să nu cine ştie ce localuri de petreceri şi,
nu după mult timp, nespunând nici
261
unul nici altul părinţilor lor fug de atunci află că nu se poate face
acasă, pleacă în altă parte să cununia, pentru că e post. Când
trăiască fără cununie, fără aud, sar în sus de supărare şi spun:
binecuvântarea lui Dumnezeu, a ,,Păi, ce să facem, părinte, că am
mamei şi a tatei. Când aud părinţii tocmit muzica, am arvunit
ce a făcut fata lor, strigă îndureraţi, restaurantul, am făcut cheltuieli cu
îi zic fel de fel de vorbe, o blestemă, alimentele şi ni se strică?”
o dau necuratului şi amândoi uniţi îi
trimit vorbă că n-are ce să mai caute Preotul, fiind şi el constrâns de
în casa lor niciodată. Trece timpul aceste lucruri, ca şi părinţii lor, îi
şi, mai de dorul fetei, mai de milă, trimite la Episcopie ca să ceară
lasă bieţii părinţii la o parte toate, şi-
dezlegare. Când aud şi cei de acolo
i trimit vorbă să se întoarcă acasă despre toate acestea, şi mai ales că
că o primesc şi aşa. deja trăiesc în păcatul curviei, ce să
mai facă? Le dau o hârtie la mână
Astfel vine acasă, dar neascultarea ca să poată preotul să-i cunune şi
se ţine lanţ. Părinţii îi îndeamnă să atunci, măcar că e post. Şi astfel,
se cunune şi acceptă şi tinerii, dar din neascultare în neascultare,
când vor ei, mai târziu. Hotărăsc o zi calcă legea neascultând nici de
când le place mamă, nici de tată, nici de preot,
nici de episcop, nici de canoane, de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET legea lui Dumnezeu, ajungând sub
193 blestem dumnezeiesc şi astfel vine
mânia lui Dumnezeu peste ei.
lor, tocmesc întâi muzica, fac
cheltuială mare cumpărându-şi Se miră şi ei şi se întreabă: ,,Ce-oi fi
târguielile pentru nuntă, aranjându- făcut eu, Doamne?” atunci când
şi treburile cele deşarte şi fixând începe să trosnească biciul lui
ziua cununiei fără să întrebe mai Dumnezeu în casa lor, în diferite
întâi preotul, dacă se poate sau nu, chipuri: pagube mari, boli grele,
căci poate e post, poate-i o zi oprită ceartă şi bătaie, despărţiri, copii
de canoane, iar ei n-au ţinut seama. bolnavi, suciţi, paralitici, îndrăciţi şi
Şi când vin să spună preotului, abia neascultători de părinţi mai rău ca
262
părinţii lor, şi tot felul de răutăţi. Se
mai întreabă: ,,Ce-oi fi făcut eu,
Doamne?!” Iată ce-au făcut! Au
pornit-o rău de la început, cu
blestemul şi cu neascultarea târâş
după ei. Am văzut cu ochii mei
multe cazuri: copii care-şi bat
părinţii, pentru că şi aceştia i-au
bătut pe părinţii lor, copii care-şi
lasă părinţii să se chinuiască de
foame şi neîngrijiţi, pentru că la
rândul lor şi ei i-au lăsat pe părinţii
lor să moară de foame şi au murit
neîngrijiţi.
Aşa era într-un sat un băiat, care
avea armă de vânătoare, şi într-o zi
s-a încăierat cu tatăl său care era
bătrân, de au sărit toţi vecinii, iar el
i-a dat cu ţeava puştii pe spate şi a
rupt ţeava de la puşcă pe spatele
lui. Au fost luaţi amândoi la
cercetări de autorităţi şi, când a fost
întrebat bătrânul cum s-a întâmplat
lucru acesta, el a zis: ,,Nu-l
pedepsiţi pe fiul meu, căci a venit
timpul să-mi iau pedeapsa pentru
păcatul meu! Ia uitaţi-vă bine la
ţeava puştii, că a fost lipită, pentru
că, mai întâi, eu am rupt-o pe
spinarea tatălui meu!”.
263
S-au mirat cu toţii de judecăţile lui
Dumnezeu şi mulţi s-au îndreptat
văzând cu ochii lor că Dumnezeu
răsplăteşte cât de târziu pentru
păcatul făcut. Aşa că nimănui să nu-
i pară glumă, căci păcatul nu
rămâne nepedepsit niciodată; el
trebuie ispăşit în lumea aceasta prin
pocăinţă sinceră, adică să te căieşti
de răul pe care l-ai făcut cuiva, cu
atât mai mult părinţilor care te-au
zămislit şi te-au născut, care ţi-au
dat viaţă, au cheltuit, te-au învăţat
carte şi au suferit într-un fel sau
altul pentru a te vedea ,,om mare” şi
fericit în viaţă. De aceea zice
porunca lui Dumnezeu Tatăl:
,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama
ta, ca să-ţi fie ţie bine şi să
194 PREDICI
trăieşti ani mulţi şi fericiţi pe
pământ!”.
Nu va fi bine de copiii care nu-şi
cinstesc părinţii, nu-i respectă, mai
ales pe părinţii cei credincioşi, că
sunt şi părinţi necredincioşi cum
am spus mai înainte, părinţi care-i
învaţă pe copii la rele - pe aceia să
nu-i ascultaţi! Cei care nu ascultă
pe părinţii cei credincioşi, când îi
îndeamnă la bine, astfel vor primi şi înainte de moarte de toate păcatele,
ei de la copiii lor, supărări după de toate nedreptăţile, de toate
supărări. neascultările pe care le face omul în
Aşa am citit într-o carte veche, că viaţă şi, cu căinţă la spovedanie, să
într-un sat de munte un tânăr le spună înaintea lui Dumnezeu, ca
rămăsese numai cu bătrânul lui tată. nimeni să nu moară neispăşit şi cu
Fiind necăsătorit a făcut cunoştinţă canonul neîmplinit.
cu o tânără, care i-a spus că nu se
căsătoreşte cu el, pentru că nu vrea Să ia aminte tineretul nostru şi
să ajungă să îngrijească şi de tatăl copiii să nu-şi supere părinţii, să nu
său. Dar tânărul i-a promis că-l va plece fără binecuvântarea lor, căci
lua pe părintele său şi-l va duce de mare este darul binecuvântărilor pe
acasă, unde va vedea cu ochii, ca care-l au părinţii pentru copiii lor.
să nu le strice fericirea. Zis şi făcut, Mai înainte, copiii cereau
căci într-o dimineaţă tânărul nostru binecuvântarea părinţilor chiar de
îl ia pe bătrânul său tată de braţ, îl mici. După ce-şi făceau rugăciunile
scoate binişor din sat şi-l duce spre de seară, ziceau: ,,binecuvântează-
întinsele păduri ale dealurilor, să-l mă, mamă şi tată!”. Sărutau mâna
rătăcească, să-l mănânce fiarele părinţilor şi mergeau la somn.
sălbatice. Cu ochii înlăcrimaţi Dimineaţa la fel şi plecau la treabă
bătrânul mergea înainte şi suspina. sau la şcoală. La plecare sau la
venire cereau binecuvântarea
Deodată, tânărul se opreşte şi voi mamei şi, mai ales, cereau
să se despartă de el, să se întoarcă binecuvântarea părinţilor înainte de
acasă, dar tatăl lui îi zise cu ochii în căsătoria lor, ca să le fie bine în
lacrimi: ,,Fiul meu, vezi, colo mai viaţă şi să trăiască fericiţi pe
sus este o piatră mare; te rog, du- pământ, cum a zis Dumnezeu.
mă până acolo, căci până acolo am
dus şi eu pe tata!”. Şi plângea, De aceea nu mai e fericire între
plângea mereu. Şi-a adus aminte tineretul nostru, în căsătoriile lor,
abia atunci de marele păcat pe care- pentru că sunt nelegiuite şi pleacă
l făcuse când era tânăr. Ce bine ar fi fără binecuvântarea lui Dumnezeu
să-şi aducă aminte fiecare mai şi a părinţilor. O, ce fericită ar fi
264
lumea dacă ar avea copii buni, cu
frică de Dumnezeu, credincioşi şi
respectuoşi! O, ce fericiţi ar fi şi
copiii dacă ar avea părinţi cu frică
de Dumnezeu, cu ascultare de
Dumnezeu şi de Biserica Lui, cu
trăire în rugăciuni şi cântece
duhovniceşti, cu obiceiuri frumoase
creştineşti. Nu vicioşi, gălăgioşi,
hulitori, nu să-i dea diavolului pe
copiii lor şi pe ei înşişi, nu părinţi
beţivi şi tutunari, nu părinţi care
înjură pe Dumnezeu şi lucrurile
sfinte, nu părinţi care vorbesc vorbe
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
195
porcoase în faţa copiilor şi care îi
învaţă la tot felul de răutăţi, căci
aceştia nu se mai pot numi părinţi;
aceştia sunt criminali, fiare
apocaliptice pe care-i va spulbera
Dumnezeu ca pleava în vânt.
Când vedem şi auzim de astfel de
nelegiuiţi, să nu ne mirăm prea
mult, ci mai bine să ne înfricoşăm,
că se împlineşte sub ochii noştri un
semn al vremii de apoi despre care
ne vorbeşte Sfântul Apostol Pavel.
El spune că, în vremurile din urmă,
se va arăta fiul pierzării, omul
265
păcatului, lepădatul anticrist şi că,
înainte de a veni sfârşitul, va veni
lepădarea de credinţă. În multe
feluri şi în multe forme se vor
lepăda oamenii de Dumnezeu şi de
dreapta credinţă şi numai bine, că
după ce s-au lepădat, iată şi focul,
iată şi sfârşitul, ca să-şi ia plata
fiecare!
Vai de întunericul din mintea
creştinilor, că nu se trezesc măcar
acum în ultima clipă! Toţi cei ce nu
vor să înveţe credinţa cea dreaptă
aşa cum au propovăduit-o sfinţii lui
Dumnezeu, toţi cei ce refuză să se
spovedească, să se împărtăşească
şi să vină la biserică, toţi cei ce cred
numai de formă şi n-au un fond
sănătos de creştin adevărat şi nu
sunt convinşi de ajuns de existenţa
lucrurilor nevăzute, precum şi cei
ce-şi tăvălesc sufletul şi trupul prin
toate poftele vinovate ale plăcerilor,
aceştia toţi au ajuns în prima fază a
lepădării de Dumnezeu, prima fază a
cancerului sufletesc.
Să ne trezim, fraţilor şi surorilor! E
timpul să ne trezim şi să tragem şi
noi corăbiile la uscat. Să lăsăm şi
noi totul, ca ucenicii Domnului, şi să
mergem după El, aşa cum ne spune
mai departe Sfânta Evanghelie de
astăzi. Să mergem după El
înseamnă să mergem după
poruncile Lui, să ascultăm glasul
Său cel dumnezeiesc şi să împlinim
cu orice risc voia Lui. Să mergem
după El, după El, nu după noi, nu
după poftele noastre, nu să ne
îndreptăţim păcatele noastre, nici
după orice glas înşelător,
ademenitor al lumii şi al profeţilor
mincinoşi.
Sfânta Evanghelie ne spune că
ucenicii au lăsat totul; eu mă
gândesc să lăsăm şi noi tot ceea ce
ne împiedică de a-L urma pe
Domnul, tot ceea ce ne leagă de
păcat, tot ceea ce ne împinge spre
pierzare sufletească şi trupească,
tot păcatul, toată patima, toate
viciile rele, tot ceea ce nu-I place
Domnului Dumnezeu.
Haideţi să lăsăm şi noi toate, să
pornim de azi înainte hotărâţi de a
urma Domnului Hristos. Lăsaţi
înjurăturile, lăsaţi drăcuielile, lăsaţi
blestemurile, lăsaţi-vă de vrăji, de
vrăjitoare, lăsaţi-le toate şi veniţi
după Domnul, că după El
e bine! Să cinstim sfânta
duminică, să venim la sfânta
biserică şi să ascultăm Sfânta
266
Liturghie, că aici în corabia lui
Dumnezeu ne vorbeşte Fiul Său
Iisus Hristos şi ne hrăneşte cu
sfintele Lui învăţături, ca şi pe
poporul de pe marginea lacului
Ghenizaret.
Aici cereţi ajutorul lui Dumnezeu cu
încredere, când aveţi supărări şi
necazuri, căci vai de cei ce merg la
spiritism, la vrăjitoare, la
descântece, fiindcă
196 PREDICI
se depărtează Harul lui Dumnezeu
de aceia care merg acolo şi se
apropie duhurile necurate de ei, se
ţin scai după ei şi se duc cu ele
acasă şi vai de casa aceea unde
intră aceste duhuri. Fugiţi, dacă
vreţi să scăpaţi!
Să stăm bine, să stăm cu frică, să
luăm aminte, să păstrăm sfânta
credinţă, să-L rugăm pe Domnul să
ne mai înmulţească credinţa, dar să
depunem şi noi cât mai mult efort
pentru a ne îmbogăţi sufletul prin
fapte bune! Să-L rugăm pe
Dumnezeu să depărteze de la noi
orice duh de nepăsare, orice duh de
amânare a pocăinţei, orice lenevire
în a lucra fapte bune, orice duh de
mândrie şi silnicie! Să stăm
neclintiţi în ascultare de cuvântul lui
Dumnezeu, lăsând şi noi totul, ca
ucenicii Lui şi să mergem după El
de astăzi înainte până la sfârşitul
vieţii noastre, căci atunci ne va lua
şi pe noi acolo unde sunt sfinţii Lui,
în veşnica fericire, în viaţa cea de
veci!
PREDICĂ LA DUMINICA A XIX-A
DUPĂ RUSALII
Iubirea vrăjmaşilor
,, … şi răsplata voastră va fi mare
şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt.”
(Luca 6, 35)

F r a ţ i c r e ş t i n i,

Rugăciune Felul de judecată al lui Dumnezeu

se deosebeşte radical de felul de
Dumnezeul minunilor, Doamne judecată al nostru, al oamenilor.
Iisuse Hristoase, Cel ce ai umplut Morala şi desăvârşirea creştină sunt
mrejele pescarilor, Cel ce ai plouat cu totul altceva decât morala şi
mană în pustie poporului Tău Israel, desăvârşirea făurite de mintea
revarsă Tu Duhul cel Sfânt să
lumineze mintea noastră şi să ne omului. Legile Împărăţiei lui
hotărască inima pentru a porni pe Dumnezeu au cu totul alte temelii
drumul Tău cel drept şi luminos şi a decât legile noastre lumeşti.
merge pe urma paşilor Tăi, până la
sfârşitul vieţii noastre! Amin! Sfânta Evanghelie de astăzi ne arată
felul de judecată al lui Dumnezeu şi
morala creştină cu legile Împărăţiei
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET cereşti, pe care Mântuitorul nostru
197 Iisus Hristos ne invită să le punem
în practică întocmai, şi de aceea
zice: ,,Precum voiţi să vă facă vouă
oamenii, faceţi şi voi lor asemenea!”
Această nouă poruncă a lui
267
Dumnezeu este cu totul deosebită
de poruncile Vechiului Testament,
fiindcă nu numai că ne opreşte să
săvârşim răul, dar ne porunceşte şi
ne obligă să facem tot binele care
ne stă în putere pentru aproapele
nostru.
Ca să ajungem creştini desăvârşiţi
nu este suficientă numai
respectarea legii
- oprirea de a face răul sau
respectarea învăţăturilor omeneşti
care spun: ,,Ceea ce ţie nu-ţi place,
altuia nu-i face!” - ci este necesară
îndeplinirea acestei porunci noi, de
a face în lume şi în întreaga noastră
viaţă tot binele care s-ar putea
înfăptui pentru semenii noştri,
pentru aproapele nostru. Aşa
trebuie făcută fapta bună, întocmai
cum ne-ar plăcea să ni se facă şi
nouă. Dacă noi vrem ca viaţa
noastră să nu fie primejduită,
trebuie mai întâi ca noi să trăim şi
să ne purtăm astfel, încât să nu
periclităm cu nici un chip viaţa
aproapelui nostru.
Dacă tu, creştine, ţii la cinstea ta şi
la onoarea casei tale şi nu doreşti
câtuşi de puţin ca cineva să ţi le
268
vatăme, atunci trebuie să fii foarte
sever cu tine însuţi şi să respecţi tu
mai întâi cinstea şi onoarea altora.
Dacă tu, creştine, vrei să nu fii de
nimeni nedreptăţit, trebuie ca mai
întâi de toate tu să nu faci nici un fel
de nedreptate nimănui în lume.
Dacă tu, creştine, iubeşti bunurile
ostenelilor tale şi
198 PREDICI
ţii la casele, grădinile, vitele, hainele
şi podoabele tale şi nu voieşti ca
cineva să ţi le distrugă sau să ţi le
răpească, atunci şi tu trebuie să
respecţi avutul altuia şi să nu
pofteşti niciodată nimic din ceea ce
nu este al tău.
Această dreptate creştină este
temelia; ea este cea dintâi treaptă
de urcare a omului spre desăvârşire
şi fără de ea nu se poate face nici
un pas înainte spre Dumnezeu. Fără
această sfântă dreptate nu putem
nicidecum să păşim pe treapta
a doua care duce la
desăvârşirea creştină. Morala
religiei noastre nu este o listă de
oprelişti, ci este o seamă de legi şi
virtuţi, de datorii şi pilde care
trebuie trăite şi urmate, nu numai
discutate. Morala creştină izvorăşte
din învăţăturile de credinţă ale
Bisericii Ortodoxe, e morala
credinţei în Dumnezeu, morala
legilor Dumnezeieşti, morala
sfinţeniei, a conştiinţei şi a
fericirilor de pe munte.
Morala creştină este morala
raporturilor evanghelice dintre
Dumnezeu şi oameni, dintre părinţi
şi copii. Este morala frăţiei şi a
iubirii, a desăvârşirii, a mântuirii şi a
nemuririi. Morala creştină e morala
vieţii lui Iisus Hristos în trupul
nostru muritor. Prin viaţa şi
Evanghelia Sa, Mântuitorul ne
învaţă iubirea, iertarea, simplitatea,
milostenia, blândeţea, pacea,
sinceritatea, sfinţenia şi
desăvârşirea. De aceea Domnul
Hristos, ca să ajungem la
desăvârşire, ne zice: ,,Iubiţi pe
vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe
cei ce vă blesteamă, faceţi bine
celor ce vă urăsc pe voi şi vă rugaţi
pentru cei ce vă supără şi vă
prigonesc! Iertaţi şi vi se va ierta,
faceţi bine şi daţi împrumut, nimic
nădăjduind, şi plata voastră va fi
multă şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt;
căci El este bun şi cu cei
nemulţumitori şi cu cei răi!”.
269
Iată pe cine fericeşte El, Iisus
Hristos: ,,Fericiţi cei blânzi, că aceia
vor moşteni pământul! Fericiţi cei
cu inima curată, că aceia vor vedea
pe Dumnezeu! Fericiţi făcătorii de
pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se
vor chema!” Şi toate fericirile şi
îndemnurile pe care le-a spus în
predica de pe munte: ,,Fiţi milostivi,
precum şi Tatăl vostru este
milostiv! Fiţi desăvârşiţi, precum şi
Tatăl vostru Cel din ceruri este
desăvârşit!”
Morala creştină trăieşte mai mult
din fapte decât din vorbe. Ea
garantează cele mai bune raporturi
între oameni şi între neamuri. Numai
prin morala creştină se poate face
viaţa fericită şi pe pământ şi în cer.
Ea ne arată că virtuţile care ne
asigură fericirea în cer, tot acelea
ne-o garantează şi pe pământ. În
schimb imoralitatea, sub orice
formă, este cea mai urâtă pată, cea
mai mare ruşine pe obrazul şi pe
sufletul unui om. Fără respectul
moralei creştine legăturile dintre
oameni sunt false, mincinoase şi
aducătoare de mari dezastre
sufleteşti şi trupeşti.
Oamenii imorali îşi îmbolnăvesc dobândirea cununii la sfârşitul
mintea şi ajung în spitalele de acestei vieţi.
nebuni, în temniţe şi în mormânt.
Tot ce urmăreşte morala creştină Fericirea cea adevărată este cea
este în interesul sănătăţii şi fericirii lăuntrică, cea sufletească. Oamenii
omului, a familiei şi a societăţii, însă caută
chiar aici pe pământ. Oamenii
imorali o fericire lumească,
pământească, o fericire ce pleacă
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET din afară de noi. Se trudesc oamenii
199 să se facă mai întâi bogaţi, să se
umple mai întâi de bani, de plăceri
nu pot suferi adevărurile sfintelor şi de mărire lumească, crezând că
învăţături. E vai de familia unde vor fi fericiţi. Fericirea după care
unul din soţi duce o viaţă imorală. umblă cei mai mulţi oameni este
Copiii lor sunt în pericol sufletesc şi dorinţa de a avea spor la averi,
trupesc şi când ajung mari imită belşug şi sănătate. Sunt bune şi
imoralitatea părinţilor şi o dublează, acestea şi au şi ele rostul lor, dar nu
făcând şi mai rău ca ei. valorează nimic, n-au nici un preţ,
dacă nu sunt puse toate în slujba
Să ne privim şi noi viaţa în oglinda mântuirii sufleteşti.
moralei creştine, să ne dăm seama
cât suntem de departe de virtuţile ei Lumea doreşte o fericire
şi, ca fiul cel vinovat, să ne pământească, care nu are nimic cu
întoarcem la Tatăl, acasă, cu mântuirea sufletului, ci dimpotrivă,
sinceritate. Să imităm bunătatea, e foarte primejdioasă pentru
mila, dragostea, sfinţenia, toate aceasta. Câţi săraci nu s-au
virtuţile şi desăvârşirea Tatălui îmbogăţit şi au uitat cu totul de
nostru Cel ceresc, ca să fim şi noi fii suflet! Când umblau cu pantalonii
buni şi morali ai Săi, căci nu vom cârpiţi, cu opinci în picioare şi
regreta niciodată, nici chiar în viaţa trăiau în căsuţe sărace, în modestie
aceasta, nu mai vorbim despre şi sărăcie, mergeau la biserică, se
rugau lui Dumnezeu, erau blânzi,
270
liniştiţi, ruşinoşi şi temători de tâlhari, unde se adunau toţi
Dumnezeu. Aşa îşi creşteau şi copiii desfrânaţii, beţivii şi tutunarii si aşa
lor, dar de îndată ce au dat de bani şi-a petrecut câţiva ani, înşelând şi
s-au pus pe chefuri, au început să alte suflete cu păcatele şi poftele ei.
umble după moda lumii, cei care au Dar deodată, într-o zi, se pomeneşte
reuşit de şi-au cumpărat case şi cu nişte junghiuri în piept. Cheamă
maşini s-au ţinut lanţ de mai multe cineva salvarea, o duce la spital şi
dorinţe lumeşti. Fiindcă, de!... acolo îi găseşte cancer. Nu după
casele mari trebuiau mobilate cu multă
mobilă scumpă, covoare persane, şi
toate acestea i-au făcut să-L uite pe 200 PREDICI
Bunul Dumnezeu şi astfel atât s-au
îndepărtat, că nici nu-şi mai aduc vreme de chinuri îngrozitoare, se
aminte c-au fost şi ei odată la sfârşeşte chemând în ajutor mila lui
Biserică şi că au fost creştini. Dumnezeu. Iată ce ticălos este
omul! Are de toate, nu-i lipseşte
Câte femei sărace au rămas văduve, nimic şi se depărtează de
de tinere, şi necazurile acestea le-au Dumnezeu făcând păcate, în loc să
adus la Dumnezeu. Erau nelipsite fie mai recunoscător şi să facă mai
de la Biserică, citeau Psaltirea şi mult bine.
Paraclisul şi mergeau foarte bine cu
credinţa. Vedeţi ce bună este suferinţa?! De
Îmi aduc aminte de una, care după aceea creştinii dintâi, când vedeau
ce a îngrijit o doamnă bătrână, după că trupul, lumea şi demonul îi duc la
ce a îngropat-o, i-a rămas o păcate, cereau de la Dumnezeu
moştenire mare: o sumă mare de boală, cereau suferinţă în
bani, o casă bogată, cu destule rugăciunile lor, ca să se poată
lucruri scumpe. Dar femeia aceasta, mântui. Femeia aceasta n-ar fi murit
în loc să-i mulţumească lui în aceste chinuri grozave, dacă şi-ar
Dumnezeu, a aruncat Psaltirea şi fi trăit viaţa ca la început, cu
cărţile de rugăciuni, a părăsit rugăciuni, cu simplitate, în curăţie,
Biserica şi s-a pus pe păcate. A în credinţă şi sfinţenie. Poftele
făcut casa aceea o peşteră de păcătoase şi desfrânările însă,
271
fumul de tutun şi băuturile i-au păcatele!”, zice Psalmul 31 al lui
scurtat viaţa, ca la multe şi multe David. De aceea a mai zis Domnul
numite creştine. Iată că lumea nu ne Hristos ucenicilor Săi: ,,Fericiţi sunt
poate face fericiţi. Averile şi banii, ochii voştri că văd şi urechile
chefurile şi distracţiile din palatele voastre că aud!”. Fericiţi sunt cei
bogaţilor nu pot mulţumi sufletul care au ochi sufleteşti şi urechi
omului. sufleteşti care aud tainele mântuirii
sufletului!
Sufletul doreşte şi însetează de
Dumnezeu. Sufletul îşi are nevoile Nu cei săraci sunt nefericiţi, nici cei
sale, el nu se satură cu lucruri bolnavi, nici cei batjocoriţi şi
pământeşti, căci el nu este chinuiţi, nici cei neînvăţaţi, ci
pământesc; el este veşnic, adevăraţii nefericiţi sunt cei care au
nemuritor şi dacă nu este ascultat ochi şi nu văd, au urechi şi nu aud,
se mâhneşte, se tulbură şi de aceea sunt orbi şi surzi pentru mântuirea
omul devine nemulţumit. Fericirea sufletului lor, căci nu văd starea
adevărată o poate da numai Domnul grozavă şi nenorocită în care
Dumnezeu. Fericirea adevărată o trăiesc. Fericirea pe care o dă lumea
vor avea numai oamenii care vor este nestatornică; ea se poate
căuta să pună în practică cuvintele schimba de seara până dimineaţa.
Mântuitorului din predica de pe În câte case nu este astăzi fericire,
munte: ,,Fericiţi făcătorii de pace, că iar mâine plângere mare?!
aceia fiii lui Dumnezeu se vor
chema!” Aşa îmi povestea cineva despre o
mare profesoară tânără, renumită,
Adevărata fericire o pot avea numai care a trebuit să ţină o conferinţă
copiii lui Dumnezeu. Iisus împotriva misticismului, a credinţei
Mântuitorul, care a adus în lume în Dumnezeu, şi prin cuvinte a
fericirea cea adevărată, El, Fiul lui negat existenţa lui Dumnezeu,
Dumnezeu, El ridică sarcina insultând Majestatea dumnezeiască.
păcatelor de pe sufletul nostru. După terminarea conferinţei s-a dus
,,Fericiţi sunt cărora s-au iertat acasă liniştită, s-a culcat fără nici o
fărădelegile şi cărora s-au acoperit grijă, dar dimineaţa nu s-a mai
272
sculat din pat, căci i-a paralizat o
parte a corpului împreună cu gura,
care a rămas mută pentru totdeauna
şi în scurt timp a murit chinuită de
remuşcările conştiinţei şi de
vedeniile înfiorătoare pe care le-a
văzut înaintea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
201
sfârşitului ei.
Iată omul: în goana de a-şi face
viaţa fericită pe pământ se ia la
luptă cu Dumnezeu şi astfel ajunge
într-o stare de plâns, în ghearele
necuratului şi se pierde pe veci.
Prin urmare fericirea pe care o dă
lumea nu se potriveşte cu fericirea
dumnezeiască. O, ce fericire dulce
şi scumpă dă Mântuitorul celor ce
trăiesc viaţa după poruncile
Evangheliei Lui! Lumea însă caută
fericirea în afară de Mântuitorul, de
aceea le zice Domnul în Evanghelie:
,,Vai de voi, cărturari şi farisei
făţarnici, vai de voi bogaţilor, pentru
că v-aţi primit aici mângâierea!”
Altă treaptă spre desăvârşire, de
care ne vorbeşte Domnul în
Evanghelia de astăzi, este iubirea
273
vrăjmaşilor. ,,Iubiţi pe vrăjmaşii
voştri - zice El - binecuvântaţi pe cei
ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce
vă urăsc, rugaţi-vă pentru cei ce vă
fac vouă strâmbătate, pentru cei ce
vă ocărăsc şi vă năpăstuiesc! Că de
iubiţi pe cei ce vă iubesc pe voi, ce
dar este vouă, că şi păcătoşii iubesc
pe cei ce-i iubesc pe dânşii?! Şi de
faceţi bine celor ce vă fac vouă
bine, ce dar este vouă, căci şi
păgânii tot astfel fac?! Şi de daţi
împrumut celor de la care nădăjduiţi
a lua, ce dar este vouă, căci şi
vameşii şi păcătoşii împrumută la
fel?! Fiţi milostivi, fiţi buni, fiţi
desăvârşiţi precum desăvârşit este
şi Tatăl vostru cel ceresc, Care face
să răsară soarele şi peste cei buni
şi peste cei răi şi varsă ploaia Sa
binecuvântată şi peste cei drepţi şi
peste cei păcătoşi!”
Iată ce minunate cuvinte, iată ce
frumoase porunci şi concepţii pe
care nici o minte omenească până
la Domnul Hristos n-a putut să le
exprime! Aceste cuvinte cuprind în
ele taina imitării lui Dumnezeu Tatăl
şi această taină este calea spre
desăvârşire, este iubirea omului de
către om, iubirea prietenului şi a
duşmanului, iubirea celui cunoscut
şi a celui necunoscut, iubirea celui te pârăşte, te insultă, te fură, te
bun şi a celui rău, a celui drept şi a minte şi caută în tot momentul chiar
celui greşit.
202 PREDICI
Iată judecata lui Dumnezeu cea
dreaptă şi morala creştină! Tocmai să-ţi ia viaţa!?... Greu lucru, dar
aceste porunci dumnezeieşti se tocmai în aceasta constă fapta
pare că ar fi cel mai greu de realizat noastră, ca să avem ce ierta. Dacă
şi chiar imposibil de împlinit. nu ne-a făcut nici un rău, n-avem de
Oamenii au mers înainte şi au ce să-l iertăm; şi Mântuitorul ne
avansat în multe treburi pământeşti, spune mai mult: nu numai să-i
dar partea aceasta importantă a fost iertăm, ci chiar să-i iubim. Pentru
lăsată uitării. Am trecut şi trecem că, într-adevăr… noi nu vedem
peste aceste învăţături care ne duc binele pe care ni-l fac ei, binele cel
la desăvârşire şi care sunt tocmai sufletesc, căci datorită acelor
cele mai importante pentru necazuri, acelor supărări, acelor
mântuirea noastră. Este adevărat că pagube pe care ni le fac primim noi
dacă n-am ajuns pe culmea aceasta răsplată de la Dumnezeu, dacă le
înaltă, cei care frecventăm mai des răbdăm pe toate. Altfel, pentru ce să
locaşurile Domnului, cei care ne plătească Dumnezeu?!
suntem înaintaţi în cunoştinţa de
Dumnezeu, cei care trebuie să fim De aceea ne zice Mântuitorul: când
pilde vii de imitat, cercetaşii şi vrăjmaşii noştri ne blesteamă, noi
înaintaşii spre împărăţia cerească, să-i binecuvântăm, adică să le
ce să mai vorbim de ceilalţi care nu răsplătim cu bine; când ne fac
cunosc mai nimic despre mântuirea strâmbătate, noi să ne rugăm pentru
sufletului lor?! ei; când ne ocărăsc, ne
năpăstuiesc, noi să le facem bine şi
De aceea, e greu să poată înţelege să-i iubim din toată inima, căci
cineva, să-l iubească pe acela care-i numai aşa vom dovedi că suntem fii
face rău. Să-l iubeşti tu pe ai Tatălui ceresc. Avem pildă pe
vrăjmaşul care stă de capul tău zi Mântuitorul care a fost prigonit,
de zi, să-ţi facă rău, te duşmăneşte, ocărât, batjocorit, El, Fiul lui
274
Dumnezeu Cel viu; El s-a rugat aceasta, dar numai prin ea se poate
către Tatăl ceresc zicând: ,,Tată, ajunge la desăvârşirea creştină.
iartă-i că nu ştiu ce fac!”. Aici este
adâncul înţelepciunii lui Dumnezeu Mai departe ne spune Evanghelia de
şi taina mântuirii. Cei ce vor să astăzi să fim milostivi, precum şi
ajungă la desăvârşire, să caute Tatăl nostru este milostiv şi zice:
împlinirea acestor porunci, prin ,,fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl
dragoste şi sfinţenie. vostru este milostiv!”. În cultul
divin, noi creştinii avem o mulţime
Dar de fapt omul nu se gândeşte de rugăciuni, mai lungi sau mai
decât la el, nu se iubeşte decât pe scurte prin care cerem mila şi
sine. Încet, încet, abia izbutesc unii ajutorul lui Dumnezeu: ,,Doamne,
să-şi iubească pentru un timp miluieşte-ne! Doamne ai milă de
nevasta şi copiii, să-şi iubească noi! Dumnezeule, milostiveşte-Te
prietenii de plăceri lumeşti. Dar spre noi! Uşa milostivirii deschide-o
mulţi nu-şi mai iubesc nici părinţii, nouă! Milă şi iertare de păcatele
nici chiar fraţii între ei nu se mai noastre, sfârşit creştinesc vieţii
iubesc, nu mai vorbim de rudeniile noastre de la Domnul să cerem!”, şi
mai îndepărtate, căci nici nu se mai noi răspundem: ,,Dă -ne, Doamne!”.
cunosc. De aceea Mântuitorul ne Toate aceste rugăciuni sunt strigăte
porunceşte să-i iubim pe vrăjmaşii din inimi îndurerate, care se
noştri pentru a ne schimba din îndreaptă către Tatăl din ceruri şi-L
temelie, pentru a smulge din chemăm în ajutor pe Dumnezeu
rădăcini, din sufletul nostru, pentru că El e Milostivul,
buruiana iubirii de sine, fiindcă din Dumnezeul îndurării cel milostiv,
iubirea de sine pleacă toate îndelung-răbdător, bun şi adevărat,
nenorocirile, crimele, nemilostivirile Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a
şi toate relele. De aceea a pus toată mângâierea, care-i miluieşte
Domnul Iisus Hristos în locul iubirii pe toţi.
de sine iubirea vrăjmaşilor -
porunca cea potrivnică firii. Grea PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
treaptă de urcat este iubirea 203

275
În marea Sa milostivire, Dumnezeu milosteniei trupeşti şi ale
are milă de făpturile care suferă şi le milosteniei sufleteşti.
miluieşte. Ajută săracii, ocroteşte
nefericiţii şi mângâie pe toţi Faptele milosteniei trupeşti sunt: a
necăjiţii. Aşa trebuie să fim şi noi, sătura pe cel flămând, a adăpa pe
fiii lui Dumnezeu, milostivi unii către cel însetat, a îmbrăca pe cel gol, a
alţii, chiar şi către vrăjmaşii noştri, primi în casă pe cel străin, a căuta
dacă voim să ne răspundă la pe cel bolnav, a cerceta pe cei din
rugăciunile noastre când cerem şi temniţă, a îngropa pe cei morţi; iar
noi milă de la El. faptele milosteniei sufleteşti sunt: a
îndrepta pe cel ce greşeşte, a învăţa
Mila aceasta dumnezeiască - sau pe cel neştiutor, a sfătui pe cel ce
milostenia cum se numeşte - trebuie stă la îndoială, a ne ruga lui
să fie una dintre virtuţile creştinului Dumnezeu pentru aproapele, pentru
adevărat, una din cele mai frumoase prieteni şi vrăjmaşi,
podoabe, una dintre cele mai
bogate fântâni din care izvorăsc a mângâia pe cel întristat, a
apele fericirii. Milostenia trebuie răbda asupririle şi a întări în răbdare
neapărat să o aibă creştinul, ca să pe cei asupriţi, a ierta celor ce ne-au
semene cu Tatăl cel din ceruri şi cu greşit, căci ,,de nu veţi ierta
Fiul său Iisus Hristos, dimpreună cu oamenilor greşelile lor, nici Tatăl
Duhul Sfânt. Faptele de binefacere vostru nu va ierta vouă greşelile
sunt cele mai răsplătite: dai bunuri voastre!”.
pământeşti şi dobândeşti comori
cereşti; faci bine trupului şi se După cum sufletul e mai mare decât
răsplăteşte sufletul; ajuţi omului şi trupul, tot aşa şi faptele milosteniei
împrumuţi pe Dumnezeu. Nimeni n- sufleteşti, faţă de cele trupeşti, sunt
a ajuns om sărac făcând milostenii; mai scumpe înaintea lui Dumnezeu
dimpotrivă, milostenia face din şi agonisesc o mai mare comoară în
sărac bogat şi din bogat om bun. ceruri.
Virtutea milosteniei se arată în Creştinul adevărat trebuie să fie
faptele iubirii creştine: în faptele capabil de a face milostenii, ca să
poată fi găsit bun şi de jertfă.
276
Fiecare creştin e dator să fie darnic lenevire şi chiar în păcate mari. Nu
ca pământul care întoarce înmulţite risipiţi şi nu încurajaţi astfel de
seminţele primite, să fie milostiv ca oameni fără rânduială!
Dumnezeu care plouă peste cei
drepţi şi peste cei nedrepţi - ca şi lui
Dacă vorbim despre milostenie, se
Dumnezeu să-i fie milă de el, - să fie înţelege că trebuie să avem milă
un om bun care să-l iubească pe sufletească şi trupească, acolo
aproapele cu fapta şi cu adevărul, unde e nevoie, acolo unde e lipsă,
să dea cu inimă curată, fără mâhnire să dăm ajutor în nevoile omului,
sau cu silă, căci Dumnezeu îl însă trebuie căutaţi astfel de
iubeşte pe dătătorul de bună voie. nevoiaşi care au trebuinţă de cele
Pentru cel ce nu face milă, judecata trupeşti. Cea mai mare nevoie pe
lui va fi fără milă pentru el. Cu cei care o are lumea astăzi este hrana
milostivi şi Dumnezeu va fi milostiv. sufletească. Pe cât este de mare
Se spune cu dreptate că mâna cea fapta milosteniei, pe atât de mult
mai frumoasă este aceea care face diavolul caută să tragă el foloase în
milostenii, după cum spune Domnul urma acestei mari fapte. Şi iată
Hristos: ,,să nu ştie stânga ce face cum: sunt unii care dau bani cu
dreapta!”. împrumut unora care sunt
constrânşi de cine ştie ce necazuri,
Când vorbim de fapta milosteniei, cerându-le în schimb dobândă, o
să nu înţelegem că numaidecât sumă de bani. Mare nenorocire îşi
trebuie să dăm bani la toţi cerşetorii bagă în casă acel om care
care stau cu mâna întinsă pe la împrumută bani cu dobândă!
biserici, să-şi facă rost
Vedeţi de ce spune Domnul Hristos
204 PREDICI în Evanghelia de astăzi ca să
împrumutăm fără să nădăjduim să
de bani pentru băutură şi tutun şi de luăm ceva de la ei?! Altfel care mai
câte alte păcate - toate este fapta noastră bună?... Că am
destrăbălările. Că sunt mulţi din stors pe nenorocit de ultimul bănuţ
aceştia care nu vor să muncească şi ca să adăugăm la ceilalţi ai noştri!?
cer sau fură ca să trăiască în Iată ce păcat mare este acesta: a
277
profita de pe urma săracului,
necăjitului. Vai de sufletul acela
care săvârşeşte asemenea păcate
mari: al luării de dobândă, al luării
de mită pentru o facere de bine,
care este tot un păcat foarte mare!
Unde este mila aici? Vede cineva
vreo milă în această faptă? În
aceste cazuri nu se văd decât
profituri ale acestor nelegiuiţi;
profituri pământeşti, păcate
îngrămădite, strigătoare la cer, care
se întorc asupra lor când nu se
gândesc, ca nişte săgeţi arzătoare,
iar ei ţipă în gura mare şi strigă:
,,Ce-oi fi greşit, ce-oi fi făcut eu,
Doamne?!”
Alţii au obicei să-şi facă o mulţime
de fini, cununând şi botezând. Bun
lucru ar fi, dacă n-ar nădăjdui să
profite de pe urma lor bunuri
pământeşti. De aceea, în multe
cazuri auzim de certuri mari între
naşi şi fini, bătăi, judecăţi, se
blesteamă unii pe alţii, îşi blesteamăgândească că după atâta cheltuială
cununiile, lumânările pe care le-au
ţinut în mână la cununie şi face
diavolul din toate acestea o mare
bucurie pentru iad.
Unii caută să-şi găsească naşi
bogaţi, tot cu scopul de-a avea nişte desfrânaţi.
profituri. Şi bine ar fi dacă naşii
aceştia ar fi bogaţi sufleteşte,
fiindcă de datorie, naşii ar ţine loc
de al treilea rând de părinţi
sufleteşti; după legea noastră
creştinească ei trebuie să fie foarte
credincioşi, plini de fapte bune şi de
viaţă curată, ca să fie în stare să-i
povăţuiască pe finii lor, care le
devin nişte fii sufleteşti. Dar nu cum
auzim noi astăzi, fel de fel de cazuri
grele: că unii naşi nici nu cred în
Dumnezeu, nu le trebuie biserică,
nu sunt nici ei cununaţi, râd de cele
sfinte şi batjocoresc preoţii; sunt cu
totul contrar acestei fapte sufleteşti,
pe care vor s-o facă. Ei cunună
numai de formă şi pentru a profita
de nişte bucurii trecătoare, a se făli
în
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
205
faţa lumii că sunt cineva, fără să se
nu se folosesc nici unii, nici alţii, ci
profitul cel mai mare îl are diavolul
care râde de ei şi de credinţa
noastră. Nimeni să nu îndrăznească
să-şi caute naşi care nu sunt
cununaţi, pentru că aceia sunt
278
 presară deasupra lor cenuşa
Mulţi naşi şi-au lepădat finii pentru iadului, zicând plini de bucurie: ,,şi
că nu se mai duc cu ei la stricăciuni, voi, şi voi sunteţi ai noştri!”. Şi, cu
la păcate, la fărădelegi. Mare rău şi- atât mai mult, creştinii n-au voie să
au făcut sufletului lor, căci nu vor mănânce ceva din pomana
vedea lumina lui Hristos; în zadar acestora. Să fim atenţi, că sunt
au făcut astfel de cheltuieli! multe pe care trebuie să le mai ştim!

O faptă de milă sufletească o facem Să avem grijă să potrivim milostenia

şi atunci când mergem să noastră acolo unde este nevoie şi
conducem un mort la groapă. Ne să facem această milă aşa cum se
folosim şi noi, căci vedem ce este cuvine, să-i dai omului şi ceea ce
viaţa noastră, acolo lângă coşciug, are el nevoie, nu ceea ce vrei tu şi
lângă mort, lângă groapă; vedem că când vrei. Arunci la repezeală doi,
suntem trecători şi primim dar de la trei lei la un cerşetor pe stradă şi
Dumnezeu, căci am condus un frate crezi că ai scăpat, ai făcut mare
al nostru dimpreună cu cetele lucru. Caută văduva care n-are
nevăzute ale îngerilor şi îngerul pensie, care trăieşte în sărăcie şi n-
păzitor, care vin la înmormântarea are gaz, n-are şi ea o lumină, n-are
celor credincioşi. Vărsăm lacrimi cine-i plăti lumina! Caută casa unde
din ochii noştri, ne spălăm de sunt bolnavi! Vezi un bătrân
păcate şi într-adevăr ne folosim, darneputincios că abia stă pe picioare
numai atunci când conducem un şi dă-i locul tău din tramvai sau
creştin care a avut grijă şi el în viaţă
maşină, căci şi aceasta e tot o milă;
să-şi facă o pregătire sufletească. vezi o bătrână neputincioasă care
se luptă cu o greutate, ajută-i să o
Cu nici un chip nu avem voie noi, ducă. Mergi în locuri mai depărtate
creştinii, să luăm parte la şi vezi unde e nevoie de lemne
înmormântările sinucigaşilor. Cei pentru foc; cercetează şi vezi de ce
care merg la astfel de înmormântări are trebuinţă săracul acela, necăjitul
se însoţesc cu demonii iadului, care acela, şi dacă îl scoţi din sărăcie,
conduc şi ei prin văzduh trupul dacă îi linişteşti necazurile lui şi a
celui spânzurat la groapă. Şi simţit cu adevărat mila ta creştine,
279
să nu te lauzi, să taci şi să nu te ştie acela n-aţi şti cum să mânuiţi mai
nimeni, să nu ştie stânga ce a făcut repede cu mâinile voastre averile şi
dreapta, cum a zis Domnul Hristos. banii şi să le daţi la săraci, lipsiţi şi
necăjiţi, să plătiţi sărindare pe la
Milostenia s-o facem acum, cât toate mănăstirile îndoit şi întreit
suntem în viaţa aceasta; să nu numai ca să îmblânziţi dreptatea şi
aşteptăm ceasul morţii, căci atunci mila lui Dumnezeu şi să scăpaţi de
le laşi pe toate şi nu mai poţi lua cu veşnicele chinuri.
tine nimic, iar copiii şi rudeniile te
vor uita cu totul. Rudele şi copiii vor Dar, de… e prea târziu acum. De
veni să-ţi fure ce a mai rămas, aceea trebuie să facem noi acum, să
moştenitorii nu-ţi vor îndeplini n-aşteptăm în iad, să ne facă cei
dorinţele tale, aceia cărora le-ai rămaşi ca să ne scoată de-acolo. De
încredinţat averea ta nu se vor mai ce să ajungem noi în iad şi să nu ne
îngriji de sufletul tău. Câţi bogaţi au facem cu mâna noastră pregătirea
murit fără să facă de acum? E şi timpul cel mai
potrivit s-o facem, căci s-ar putea ca
206 PREDICI nouă să n-aibă cine să ne mai facă
nici măcar o groapă, nu mai vorbim
fapte de milostenie cu mâna lor, de slujbe şi pomeni. Deci, împreună
nădăjduind că le vor face copiii şi cu credinţa, să facem şi faptele ei,
neamurile, şi acum sărmanii de ei fraţi creştini! Să trăim o viaţă de
sunt în focul iadului, cu demonii şi sfinţenie, ca să împlinim voia lui
cu toţi cei nemilostivi! Dumnezeu, aşa cum ne-a spus
Sfânta noastră Evanghelie de astăzi.
Pe aceştia, dacă ar fi cu putinţă, aş
vrea să-i întreb şi eu o vorbă: ,,Voi,
bogaţilor nenorociţi care ardeţi în
foc, ia spuneţi, dacă Dumnezeu v-ar Rugăciune
învia din nou pentru un ceas, să
veniţi pe pământ, în casele voastre, Dumnezeule Cel milostiv, Părintele
la averile voastre, ce-aţi face voi în îndurărilor şi Doamne al milei, nu
acel ceas?” Eu cred că în ceasul suntem vrednici să ne numim fiii
280
Tăi, căci n-am făcut voia Ta. Faptele Apostolul Luca care era şi pictor. Ea
noastre sunt rele; noi nu-i iubim pe ne inspiră multe învăţături
vrăjmaşii noştri, noi nu facem binele duhovniceşti prin minunea pe care
cum trebuie făcut şi nu avem milă a făcut-o Mântuitorul.
adevărată ca să semănăm şi noi cu
Tine. Într-o cetate numită Nain, moartea
nemiloasă răpise sufletul unui
Ajută-ne cu Harul Tău ca să trăim o tânăr, singurul copil al unei mame
viaţă morală, plină de sfinţenie, prin văduve. Cine ar putea să spună
care să ajungem la Tine, să Te durerea ce sfâşia inima acestei
slăvim acolo în vecii vecilor! Amin! mame? Strigătele ei de durere şi
rugăciunile cele fierbinţi storceau
lacrimi şi din inimile cele mai
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET împietrite. Această mamă îndurerată
207 îşi dusese pe acelaşi drum spre
cimitir şi pe iubitul ei soţ, iar acum
pe unicul său fiu aflat în primăvara
vieţii. Cufundată în plâns mergea în
PREDICĂ LA DUMINICA A XX-A urma lui, către mormântul care
DUPĂ RUSALII trebuia să-l primească.

Învierea fiului văduvei din Nain Nimic nu e mai jalnic în Orient decât
acest fel de ceremonii. În frunte
,, … Tânărule, ţie îţi zic, merge un rabin, apoi urmează femei
scoală-te! Şi a şezut mortul drept şi îndoliate care merg înaintea
a început a vorbi.” coşciugului şi conduc convoiul
funebru, căci aşa zic rabinii:
(Luca 7, 14) ,,Femeia care a adus moartea în
lume prin păcat, tot femeia să
F r a ţ i c r e ş t i n i, conducă la mormânt pe victimele
morţii”. La înmormântare, mai ales a
Sfânta Evanghelie de astăzi este tinerilor, vin femei în număr mare,
minunată, fiind scrisă de sfântul cu părul despletit, în dezordine, ca
281
lovite de adevărate dureri. Unele
sunt plătite să jelească şi să scoată
ţipete ascuţite şi înfiorătoare; ridică
mâinile spre cer, îşi bat pieptul,
plâng cu lacrimi fierbinţi, izbucnesc
în suspine, îşi sfâşie veşmintele, îşi
smulg sau dau semne că îşi smulg
părul. Oamenii plâng, cântăreţii cu
flautul şi multe instrumente scot
sunete ascuţite, care întărâtă nervii.
La această înmormântare era şi mai
dureros fiindcă mama mortului,
fiind şi văduvă, îl ducea la groapă
pe singurul ei copil. Deodată, în
faţă, pe acelaşi drum, se arată un alt
cortegiu tot aşa de numeros, însă
cu totul deosebit. Bucuria strălucea
pe toate feţele; toate privirile erau
aţintite asupra unui om, care
mergea înconjurat de ucenicii Săi.
Era Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
În al doilea an al propovăduirii Sale,
în vremea Cincizecimii, Iisus venea
din Capernaum unde îl vindecase
pe fiul sutaşului şi se întorcea în
Ierusalim pentru sărbătoare.
Cetatea Nain se găsea în calea care
trece pe la poalele muntelui Tabor,
drumul ducând prin Samaria spre
Ierusalim.
208 PREDICI
282
Era o zi de primăvară, către apusul
soarelui, când cele din urmă raze
ale sale luminau colinele păduroase
şi pitoreşti ale Galileii. Ţăranii se
întorceau de la muncile câmpului.
Iisus, împreună cu ucenicii şi cu o
mare mulţime de popor se apropia
de poarta cetăţii Nain. Deodată se
aud ţipete lungi de durere; plângeri
pătrunzătoare se apropiau din ce în
ce mai mult de urechile celor din
ceata Mântuitorului. Deodată
cortegiul vieţii înaintează în contra
cortegiului morţii şi se întâlnesc.
Iisus nu dă nici o atenţie mulţimii. O
nenorocită mamă suferea amar şi
această suferinţă atrage inima
bunului Mântuitor.
Această sărmană femeie văduvă nu-
l mai avea decât pe acest fiu de care
moartea o despărţea aşa de crud.
Azi toată lumea o compătimeşte şi
mâine poate nimeni nu se va mai
gândi la ea. Iisus nu-i cere credinţă
ca sutaşului, nici nu aşteaptă să fie
rugat. Nici femeia nu cere nimic;
nimeni nu mijloceşte pentru ea. Ea
plânge, plânge cu lacrimi amare.
Iisus vede lacrimile ei şi Îi este
destul; aruncă
o privire dumnezeiască
asupra ei, apoi cu un ton plin de
blândeţe şi compătimire, cu puterea
autorităţii Sale îi zice: ,,Nu plânge!”,
şi El, Care este Stăpânul vieţii şi al
morţii, merge şi se atinge de pat, iar
cei care-l duceau se opresc miraţi.
Cântăreţii cu flautul şi plângătorii au
tăcut şi ei şi într-o tăcere profundă
se aude o voce, vocea Stăpânului
lumii care zice: ,,Tânărule, ţie îţi zic,
scoală-te!”, şi deodată aceste
urechi pe care moartea le astupase
pentru totdeauna la zgomotul de pe
pământ, auziră porunca dată de
Glasul cel ceresc. Tânărul,
ridicându-se, a şezut drept şi a
început să vorbească. Iisus l-a luat
de mână cu blândeţe şi l-a dat
mamei sale.
Ce bucurie mare avu această mamă
când a văzut pe fiul său că s-a
coborât din sicriu în picioare, pe
pământ şi, dus de mână de Iisus,
vine şi se aruncă în braţele sale. O,
ce minune mare a fost aceasta, fraţi
creştini, căci toţi ştiau bine că
tânărul murise cu adevărat, pentru
că se duceau să-l îngroape; toţi l-au
văzut viu pe urmă, pentru că
mergea şi vorbea. Astfel, toţi
283
împreună cu ucenicii şi locuitorii
din Nain - poporul care urma după
Iisus - au fost cuprinşi de frică şi
plini de bucurie Îl slăveau pe
Dumnezeu zicând: ,,Profet mare S-a
sculat între noi!”, şi că: ,,Dumnezeu
a cercetat pe poporul Său!”.
Aveau dreptate să se bucure şi să
zică aceste cuvinte, căci Marele
Profet, Marele Tămăduitor era Fiul
lui Dumnezeu, era Însuşi Dumnezeu
întrupat. Neamul omenesc trebuia
să fie izbăvit de vrăjmaşul său, de
satana. Învierea trupească a
tânărului din Nain era vestirea
înainte-mergătoare a învierii morale
a omenirii, aurora unei vieţi noi,
razele luminii care alungau
întunericul şi sigiliul morţii, viciilor
şi păcatelor.
Prin învierea fiului văduvei din Nain,
Iisus a arătat lumii că este Stăpân al
morţii, că este Dumnezeu. Învierile
săvârşite de Mântuitorul au fost trei:
tânărul din Evanghelia de astăzi,
Lazăr, fratele Martei şi Mariei şi
fetiţa de 12 ani a lui Iair,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
209
mai-marele sinagogii. Dar la fiecare
în parte învierea a avut loc în
momente deosebite. Pe fiica lui Iair
a înviat-o chiar în ziua când a murit.
Pe fiul văduvei din Evanghelia de
astăzi îl duceau la groapă şi l-a
întors la viaţă de pe drumul ce
ducea la mormânt; aceasta putea să
fie cam a treia zi, iar pe Lazăr l-a
strigat şi l-a adus chiar din iad, căci
el murise de patru zile şi începuse
să putrezească, după cum ne spune
Sfânta Evanghelie. Sufletul lui
ajunsese în temniţele iadului,
fiindcă până la Mântuitorul toţi - şi
buni şi răi - mergeau în iad, iar după
ce Lazăr a înviat, spune clar Sfânta
Evanghelie că Marta şi Maria au
pregătit o cină Mântuitorului, iar
Lazăr era unul dintre cei ce şedeau
cu El la masă. Deci a mâncat şi
Lazăr în văzul tuturor cu Mântuitorul
şi a trăit mult, căci a fost pus
episcop al Ciprului, iar Maica
Domnului i-a dăruit un omofor. Aşa
ne arată sfintele cărţi.
Aceste minuni ale învierii făcute de
către Mântuitorul n-au fost în
aparenţă, numai nişte închipuiri de
scurtă durată, cum zic mulţi
necredincioşi, căci Evanghelia
spune clar că tânărul a început să
284
vorbească şi a fost dat maicii sale,
iar din tradiţie reiese că el a trăit
mult şi a propovăduit minunea ce s-
a făcut cu el. La fel şi despre fetiţa
lui Iair, spune Sfânta Evanghelie că
Mântuitorul a poruncit să-i dea să
mănânce; şi tot din tradiţie reiese că
ea şi părinţii ei au fost
recunoscători şi au propovăduit
minunea învierii.
Cine putea să fie Acesta, Care
numai cu cuvântul atotputerniciei
Sale i-a înviat pe toţi, decât numai
Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus
Hristos? El i-a zis tânărului de
astăzi: ,,Tinere, scoală-te!”, El i-a zis
fiicei lui Iair: ,,Copilă, scoală-te!”, El
i-a zis lui Lazăr: ,,Lazăre, vino
afară!”, şi toţi au înviat la glasul
puterii Sale.
Minuni ale învierii au mai făcut şi
unii prooroci, unii apostoli sau alţi
sfinţi, dar când făceau aceste
minuni, ei nu porunceau morţii, ci
se aşezau în genunchi, se rugau şi-
L chemau într-ajutor pe Dumnezeu,
pe care-L recunoşteau ca autor al
minunii; dar Mântuitorul le-a
poruncit şi cei morţi au înviat.
Domnul nostru Iisus Hristos Maria, Iisus Hristos, Domnul nostru,
lucrează cu totul altfel, El nu se Împăratul creştinilor.
roagă, ci porunceşte: ,,Tânărule,
scoală-te!”. Puterea de a scula Dar vai, fraţi creştini, pe acest
morţii din mormintele lor nu-i Binefăcător al omenirii şi al
aparţine decât lui Dumnezeu. De sufletelor noastre L-am uitat, L-am
aceea, Domnul Hristos, Fiul lui dispreţuit, L-am înjurat şi L-am
Dumnezeu, este deopotrivă cu Tatăl urmărit noi, creştinii, care ne-am
Său şi El înviază morţii, aşa cum botezat în numele Său, mai rău ca
spune destul de clar Sfânta evreii care L-au răstignit; căci noi Îl
Evanghelie: ,,Tatăl Meu lucrează şi răstignim în toate zilele cu păcatele
înviază morţii; aşa şi Eu, Fiul, înviez
noastre, măcar că auzim în toate
pe aceia pe care voiesc.” zilele de atâtea nenorociri şi vedem
cu ochii noştri cum moartea îi
Aceste minuni se propovăduiesc de desparte pe unii părinţi de copii
aproape 2000 de ani de către Sfânta lăsând în urmă lacrimi şi întristări,
Biserică şi sunt mărturii clare că pentru că pe pământul acesta
Iisus a fost Dumnezeu, nu un om moartea este mai tare şi astăzi o
învăţat, mai deştept ca alţii, cum mulţime de tineri sunt răpiţi de
spun necredincioşii. El a făcut toate ghearele ei, răpiţi de vrăjmaşul şi de
minunile în prezenţa ucenicilor şi a diavolul, căci se sinucid, se aruncă
lumii care-L înconjura, de aceea de la etaj, se otrăvesc, se spânzură
nimeni n-a putut să înăbuşe şi vai de sufletele lor.
niciodată aceste adevăruri care au
existat. Datoria noastră este de a În vara aceasta o mamă văduvă se
cădea în genunchi înaintea Lui şi de plângea că singurul băiat pe care-l
a ne închina acestui Om, care este avea, în vârstă de 20 de ani, s-a suit
Dumnezeu. Acest Om există, este într-un tei să culeagă flori ca să-i
membru al omenirii noastre, acesta facă bucurie mamei sale, dar a
este Fiul Preasfintei Fecioare căzut de acolo şi pe loc a murit.
Cine poate spune durerea cea mare
210 PREDICI a bietei femei!

285
De asemenea, într-un sat, o fată
studentă la medicină în ultimul an,
mai avea puţin să termine, dar a
terminat cu viaţa aceasta, căci o
boală nemiloasă i-a curmat zilele.
Cum o mai jeleau părinţii, căci
numai pe ea o aveau, cum îşi mai
smulgeau părul şi cădeau leşinaţi,
şi când unul, când altul ziceau
,,fetiţa noastră, pe cine mai
aşteptăm noi să vină în vacanţă,
unde să ne mai ducem noi să te mai
vedem, cum vom mai auzi noi
cântecele tale duioase, cuvintele
tale blânde şi dulci, cum vom mai
vedea noi frumuseţea feţei tale?
Scoală fetiţa noastră, nu vezi cum
plâng colegii tăi? Iată, au venit la
tine să te conducă şi să-ţi aducă
flori!”. Dar îngerul morţii parcă le
zicea la toţi: ,,fiţi liniştiţi, că aşa voi
veni şi vă voi lua şi pe voi, unul câte
unul!”
Nu va scăpa nimeni, toţi trebuie să
plecăm. Şi aşa, dragi creştini,
moartea pune capăt la toate, căci
orice ştiinţă omenească este slabă
în faţa ei şi nu poate zvânta nici o
lacrimă, pentru că orice are sau
strânge omul, îi foloseşte numai
până la groapă. Aici s-a terminat şi
cu facultăţile ce le-a făcut, şi cu
286
banii şi cu mândria omenească, şi
trupul merge în pământ, iar sufletul,
dacă n-a auzit glasul Mântuitorul
Iisus Hristos pe pământ, glasul
Evangheliei, ca să trăiască după
legea Lui, merge în fundul iadului.
Părinţii, rudele şi prietenii au în grija
lor să facă o înmormântare cât mai
plăcută lumii, cât mai pompoasă şi
bogată, să îngroape rămăşiţele
pământeşti, trupul pe care-l
mănâncă viermii, într-un coşciug
cât mai frumos. Pe unii morţi încă
au ajuns chiar să-i parfumeze şi să
le dea cu pudră şi roşu, ca să fie
frumoşi la vedere şi morţi. Mare
păcat şi mult rău le fac acestor
suflete. De asemenea aduc lăutari
ca să-i petreacă cu muzică până la
groapă, unde-i aşteaptă un cavou
scump, ca tot trupul acesta păcătos,
şi stricăcios şi trecător să fie cinstit
şi lăudat de lume. Părinţii şi lumea îl
plâng pentru că a murit nedistrat
de-ajuns, nepetrecut, cum se zice
pe la ţară, de aceea au şi grijă
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
211
mare să-i facă cele după obiceiuri
pământeşti, ca să aibă acolo şi
băutură şi mâncare şi de toate, dar
nu ştiu că dacă a murit nepregătit
se duce în fundul iadului.
Cei mai mulţi nu dau nici o
importanţă regulilor stabilite de
Sfinţii Apostoli şi de Sfinţii Părinţi viaţa cea trupească şi sufletească,
pentru sufletele răposaţilor. Şi aşa,
când mergi în cimitir, vezi pe fiecare Mântuitorul lumii care venise să ne
cruce scris: ,,Aici odihneşte robul
lui Dumnezeu cutare, aici îşi
aşteaptă învierea robul lui
Dumnezeu cutare” şi alte cuvinte
frumoase pe crucile mormintelor.
Odată un copil, umblând prin cimitir
cu mama lui, citea pe crucile
morţilor şi se tot mira că peste tot
vedea scris: ,,robul lui Dumnezeu,
roaba lui Dumnezeu, robii lui
Dumnezeu”, şi o întrebă cu mirare
pe mama lui: ,,- Mămico dragă, văd
că aici sunt îngropaţi numai oamenii
buni, dar oamenii care înjură, care
fură, care se îmbată, care fac
gâlcevuri, oamenii cei răi unde sunt
îngropaţi?” Iată ce întrebare la un
copil, dar care are un mare înţeles.
Să stăm să ne gândim noi mai
adânc, dacă suntem robii lui
Dumnezeu sau robii păcatului, ai
viciilor, ai tuturor patimilor.
287
În Sfânta Evanghelie de astăzi
vedem că Domnul Hristos l-a
întâmpinat pe tânărul acesta pe
care-l duceau la groapă, şi cu
puterea Sa dumnezeiască l-a întors
din moarte la viaţă. El a fost adus la
pentru că nu-L cunoscuse pe
mântuiască. De moartea aceasta
trupească nu scapă nimeni. Mai
târziu sau mai curând trebuie să
murim, căci aici suntem călători.
Domnul Hristos nu a venit ca să ne
scape de moartea cea trupească,
cea vremelnică, fiindcă însuşi
Sfinţia Sa a primit moarte şi încă
moartea cea mai grea, răstignirea
pe cruce; El a venit să ne scape de
moartea cea sufletească, de
păcatele cele grele care omoară
sufletul şi-l aruncă în pieirea
veşnică. De aceea judecăţile Lui
sunt necuprinse de mintea noastră,
că de multe ori vedem că unor
familii le mor copiii de mici, la unii
le rămâne câte unul din cinci-şase,
iar în alte locuri nu le lasă nici unul.
Aşa se plângea o mamă căreia îi
muriseră doi copii pe neaşteptate.
În deznădejdea ei se revolta chiar
cu cuvinte grele contra lui
Dumnezeu. Dar într-o noapte avu un 212 PREDICI
vis grozav. Se făcea că într-un oraş
se anunţase spânzurarea a doi copii şi până la urmă ajung să
ucigaşi fioroşi. O lume întreagă se moară pe mâinile străinilor,
strângea să vadă, iar în mulţimea neavând nici o milă de la nici unul. Îi
aceea era şi ea. Toţi aşteptau cu cresc cu mare grijă, cheltuiesc cu ei
răsuflarea oprită să-i vadă pe cei doi făcându-i fericiţi, dar până la urmă
osândiţi. ,,Iată-i că se arată!”, strigă tot în singurătate mor bieţii părinţi.
cineva. Dar când se uită ea bine,
scoase un strigăt de groază. Erau Aşa a înţeles şi mama aceasta din
tocmai copiii ei care-i muriseră, şi povestire, că fiii ei dacă trăiau
de acum crescuseră mai mărişori, ajungeau nişte criminali şi astfel ar
căci trecuseră ani. Sub spaima fi murit spânzuraţi. Vedem şi-i
acestui vis mama se trezi din somn auzim pe mulţi părinţi plângându-se
şi a înţeles că a fost mustrarea amarnic pentru copiii lor, fiindcă
Cerului de sus, ca să nu-şi mai tinerii noştri nu mai merg pe drumul
blesteme zilele şi să nu se mai certe vieţii, după Domnul Iisus Hristos, ci
cu Dumnezeu de ce i-a luat merg cu paşi repezi pe drumul
copilaşii. morţii şi al pieirii sufleteşti, pe
drumul plăcerilor, al păcatelor. O
Dumnezeu care ştie toate şi mare decădere sufletească vedem
cunoaşte pe fiecare din pântecele la tineretul nostru creştin. Chiar şi
maicii lui, lucrează în aşa chip ca copiilor li s-au alterat sufletele şi
unii dintre părinţi, care-şi pun trupurile cele plăpânde, pentru că
încrederea în copii, să fie pedepsiţi născându-se într-o lume îmbătrânită
în chip tainic, iar alţii să fie scutiţi în rele, s-au amestecat cu atâtea
de mari necazuri în viaţa lor, din forme de rătăciri, căci credinţa
partea copiilor. De aceea îi ia multora s-a răcit, iar candelele
Dumnezeu mai de mici, ca să nu-i ia simţirii mistice s-au înţepenit.
satana şi pe ei şi pe părinţi din
cauza păcatelor. Câţi părinţi nu sunt Chiar din pătura cultă cei mai mulţi
care cresc câte cinci, şase îşi au religia lor proprie, o religie
foarte liberă, personală şi foarte
288
superficială. Unii dintre cei mai
vârstnici abia îşi mai aduc aminte
din copilărie de unele idei
religioase, care au fost înăbuşite de
buruienile unui veac materialist,
căci cei mai mulţi pun în cântar cele
dumnezeieşti cu cele pământeşti,
iar cele pământeşti le pun deasupra,
din care cauză se duc pe o linie
moartă.
Alţii, subjugaţi ştiinţei profane, au
căzut atât de mult în necredinţă,
încât se situează sub nivelul de
viaţă spirituală al păgânilor. În
pretenţiile lor ei vor să
experimenteze totul în laborator, să
măsoare totul cu metrul, să
cântărească totul cu unitatea de
greutate, ca să se convingă dacă
există sau nu Dumnezeu. Ei judecă
tot ce nu înţeleg şi tăgăduiesc tot ce
nu cunosc, dar aceşti oameni culţi
şi atât de puţin înţelepţi, care surâd
cu un aer de superioritate, când e
vorba de mântuirea sufletului, uită
că în domeniul credinţei unităţile de
măsură nu mai sunt cele materiale,
ci cele duhovniceşti, spirituale.
Aceşti oameni necredincioşi
ironizează toate datele şi mărturiile
Sfintei Scripturi, precum şi
289
cuvintele Sfinţilor Părinţi,
socotindu-le o literatură învechită,
bună pentru prostime. Cât despre
semnele, minunile şi vestirile prin
care Dumnezeu cheamă omenirea la
mântuire, ei nu vor să audă, nu vor
să vadă şi nu vor să ştie nimic.
Încrezători numai în ei, măsoară
veşnicia după mintea lor limitată.
Nepăsători de soarta sufletelor lor,
fără nici o tresărire în faţa marilor
taine care ne învăluie, ei rămân la
toate pasivi, netulburaţi în tihna lor
trupească, asemenea unor
dobitoace fără raţiune.
Una din piedicile cele mai mari pe
care le întâmpină omul în calea
mântuirii lui este măgulirea faţă de
propria lui persoană, căci îl
nesocoteşte pe Dumnezeu. Şi pe
Dumnezeu nu-L putem afla decât
prin umilinţă, prin smerenie, nu prin
mândrie, prin aceasta-L pierdem,
oricine-am fi noi. Ca să iubim
învăţăturile creştineşti trebuie mai
întâi să le cunoaştem, să le gustăm,
dar dacă nu vrem să le
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
213
cunoaştem, să le urmăm, aceasta nevindecată? Căci mulţi care nu se
arată nebunie şi îndrăcire. spovedesc cu anii, nici când fac
ultima mărturisire nu o fac cum
Să ne întoarcem deci cu toţii la cele trebuie, nu spun păcatele aşa cum
simple, la cele drepte, la cele se cere, ori din neştiinţă, ori din
veşnice, să ne întoarcem la necredinţă, ori din ruşine.
Dumnezeu, să ne regăsim pe noi
înşine şi să ne regăsim rostul De ce iubim atât de mult
adevărat, căci ne-am schimonosit împodobirile trupului, gătirea
chipul lăuntric, asemănarea cu caselor, iar faptele cele bune şi
Dumnezeu şi am rătăcit calea. virtuţile sufleteşti le trecem cu
Trăgând mereu la plugul vieţii cu vederea? De ce ne întristăm când
gândul spre cele pământeşti, nu le ne pătăm hainele şi nu plângem
mai vedem pe cele cereşti. când ne pătăm sufletul cu fel de fel
Preocupaţi de mijloacele existenţei, de păcate? De ce ne înşelăm şi ne
uităm de scopurile ei; umblând duşmănim pe noi înşine, prin ceea
după poftele trupului pierdem ce avem mai scump şi nemuritor,
sufletul şi cu cât trăim pentru noi sufletul? De ce ne înşelăm cu o
înşine, ne îndepărtăm de Făcătorul credinţă de suprafaţă fără să păşim
nostru, de Dumnezeu. în adâncul dumnezeirii şi să trăim
ca adevăraţi creştini? Să ne curăţim
Să ne oprim puţin din drumul de întinăciunile trupeşti şi sufleteşti,
frământărilor noastre şi să ne să ne sfinţim prin darurile sfintei
întrebăm cu toată sinceritatea, de ce biserici!
ne iubim mai mult trupul, care este
vremelnic şi supus putrezirii, decât Să deschidem ochii sufletului şi să
sufletul care este veşnic şi este cel auzim glasul Mântuitorului când ne
mai mare dar cu care ne-a înzestrat strigă să ne întoarcem de pe drumul
Dumnezeu, şi care are o valoare ce morţii la viaţă! Căci şi astăzi glasul
nu se poate răscumpăra cu tot aurul aceluiaşi Mântuitor ne strigă pe toţi
şi toată bogăţia lumii întregi? De ce de pe drumul morţii ca să ne
ne îngrijim cu atâta interes de boala întoarcem la viaţă. Să nu zicem şi
trupului, iar boala sufletului o lăsăm noi ca necredincioşii: ,,ce păcate
290
am făcut, că doar n-am pus foc la nici profesorii. Desfrânarea se
nimeni, n-am omorât pe nimeni?…” practică pe o scară întinsă, că cei
mai mulţi tineri nu aşteaptă să se
Să privim trecutul nostru şi să cunune la biserică, nu întreabă pe
vedem cum stăm noi cu sufletul faţă nimeni, nici pe mamă, nici pe tată, ci
de legea lui Dumnezeu şi dacă ne trăiesc în păcate, ca dobitoacele,
facem socoteala mai amănunţit, aşa cum au văzut prin filme şi la
vedem că şi aceste păcate, care televizor, şi după ce zămislesc şi
sunt atât de grele, se fac aşa de nasc copii fără cununie, le vine
uşor de către majoritatea creştinilor. rândul şi copiilor şi tot aşa fac şi ei,
Căci chiar de n-ai pus foc cu ba şi mai rău. Văzând că nu se
chibritul la casă, dar câte case înţeleg şi că răul intră între ei,
poate n-ai aprins cu limba, prin diavolul îi împinge la alt păcat, tot
vrajbă, prin invidie, prin iscodiri, aşa de mare, să alerge la vrăjitoare,
prin fel de fel de minciuni şi la descântătoare, la cărţi, la ghicit,
clevetiri?! Câte suflete n-au suferit la spiritism şi altele; şi prin acestea
şi nu suferă, şi poate chiar sunt la vrea să-i despartă de Dumnezeu, să-
închisoare din cauza limbii, a i spurce cu totul, ca să nu mai aibă
pârâciunilor şi a minciunilor Duhul lui Dumnezeu loc în sufletele
unora?! Iată, câte suflete n-ai şi trupurile lor. Aşa apasă pe umerii
smintit şi pe câţi, poate, nu i-ai făcut multor creştini o mulţime de păcate
să se certe, să se ia la bătaie, să-L grele. Vai de casele acelea unde se
hulească pe Dumnezeu, să se află o femeie care merge la
judece, să fie amendaţi sau descântece, la vrăji!
condamnaţi la închisoare şi câte
alte rele nu se pot face cu chibritul Mulţi părinţi îşi smintesc copiii
acesta, cu limba noastră?! proprii prin neruşinarea faţă de ei.
Se duc pe la staţiuni şi umblă
214 PREDICI dezbrăcaţi în faţa copiilor lor, fac
chiar glume proaste în faţa lor sau
Apoi avorturile care au ajuns să se dorm amestecaţi şi fără de nici o
facă până şi de fetele de şcoală! Că grijă, fără să gândească ce gânduri
nu au ce să le mai facă nici părinţii, urâte şi viclene încolţesc în mintea
291
şi inima acestor copii. Nu este
îngăduit părinţilor să doarmă cu
copii trecuţi de 7 ani; unei mame
nu-i este îngăduit să doarmă în pat
cu fiul ei, nici unui tată cu fiica sa
de la vârsta aceasta. Nici fraţilor şi
surorilor nu le este îngăduit să
doarmă împreună de la vârsta
aceasta, ba încă şi mai mici de
şapte ani, deoarece copiii veacului
acestuia au simţurile foarte
dezvoltate şi ajung la păcate grele,
pentru care părinţii vor da seama
înaintea lui Dumnezeu.
Mare dezastru sufletesc a reuşit
diavolul să facă în sufletul
tineretului prin împodobiri, prin
goliciunea trupului şi prin fel de fel
de distracţii ce le văd în filme, la
teatre şi în fel de fel de reviste
imorale, că diavolul le-a învăţat pe
unele femei să-şi vândă trupul pe
bani, să se lase fotografiate şi puse
în reviste ca să arate lumii
frumuseţea trupului lor. Mare păcat
fac aceste femei şi sunt sigur că
majoritatea nu s-au spovedit
niciodată. Unele nici nu ştiu că ceea
ce fac este păcat. Tot un mare păcat
este să ţineţi în casă astfel de
reviste, tablouri cu nuduri, căci
acestea sunt icoanele curvarilor. Vai
292
de casa aceea, acolo rugăciunea nu
e primită! În casa unde se află astfel
de tablouri cu femei dezbrăcate nu
ascultă Dumnezeu rugăciunea, dacă
vrea cineva să o facă.
Iată idolii moderni ai veacului de pe
urmă! Multe mame vin cu copiii
speriaţi, damblagiţi, plini de bube,
slăbiţi şi cu lacrimi în ochi îmi spun
că aşa mărişori cum sunt copiii lor,
la 14 - 15 ani, încă nu se pot stăpâni
şi urinează în pat. De unde le vine
această boală, această frică?! Mulţi
părinţi nu se gândesc că acestor
copilaşi li se face frică atunci când
rămân pe întuneric, în casă, şi apar
la televizor anumite animale, diferite
lighioane cu ochii cât pumnul,
scoţând ţipete sinistre, şi copiilor li
se transmite un duh de frică, de
spaimă şi unii chiar ţipă când văd
prima dată. Chiar
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
215
dacă vor să ascundă că le e frică,
mai târziu frica tot se arată, şi tot
apare duhul necurat. Femeile
însărcinate n-au voie să privească
asemenea ciudăţenii, că de aceea
se nasc copii cu duh de frică, şi unii
chiar îndrăciţi, căci dacă ne speriem Mulţi creştini cred că pot scăpa
noi, oamenii mari de aceste urâţenii, foarte uşor de aceste păcate, pe
cu atât mai mult copilaşii cei mici. care le fac, scoţând bani şi plătind
Vreţi să le faceţi un bine, dar în câte un pomelnic sau aprinzând
schimb le faceţi cel mai mare rău, lumânări. E foarte uşor să facă omul
căci îi distrugeţi dumneavoastră lucrul acesta, mai ales acum când
singuri. Mulţi tineri şi tinere şi-au toată lumea are bani, dar să nu ne
îmbolnăvit trupul, şi-au otrăvit înşelăm singuri; să audă toată
sufletul cu astfel de blestemăţii pe lumea că nu există mântuire fără
care duhurile necurate le-au scos la pocăinţă, fără întoarcere de la
iveală pe faţa pământului. Acestea păcat, fără oprire de la fărădelegi.
sunt cursele lui, undiţele lui ca să De aceea s-au rânduit sfintele
atragă tineretul din vârsta cea mai canoane, ca să fie aplicate
fragedă. păcătoşilor spre îndreptare. Dacă
nu ne căim din inimă şi nu plângem
Să ia aminte părinţii, căci vor da păcatele noastre, încă nu suntem
seama de sufletele copiilor în faţa întorşi de pe calea morţii şi a pieirii
lui Dumnezeu! Tineretul a ajuns veşnice. Sufletul nostru merge tot
bolnav cu trupul şi mort cu sufletul, pe drumul iadului.
de la aceste urâte păcate care-l
frământă şi-l chinuiesc tot timpul. Să ne grăbim şi să ne întoarcem
De aceea îşi mint părinţii, îi înşală, înapoi la mama noastră, care este
chiar îi fură şi multe neplăceri le fac Sfânta Biserică, şi să ascultăm
lor şi celor din jur. Aşa sunt o glasul Mântuitorului care ne strigă
mulţime de păcate grele, de care e tuturor: tineri şi bătrâni, femei şi
bine să se ferească fiecare creştin copii, sculaţi-vă, veniţi la viaţă!
şi să-şi pună sufletul la adăpost prin Lăsaţi ispita şi păcatul şi veniţi la
întoarcerea desăvârşită din drumul Dumnezeu! Lăudaţi numele Său
pierzării, din calea morţii, prin câte zile mai aveţi, până nu apucă
pocăinţă sinceră şi dreaptă, lespedea de piatră şi pământul
spovedanie curată şi împărtăşanie. trupul vostru şi până nu ajunge
sufletul în temniţele iadului, căci
atunci va fi prea târziu!
293

Rugăciune
Doamne şi Stăpânul vieţii noastre,
Cel ce l-ai înviat pe fiul văduvei din
Nain, milostiveşte-Te şi înviază şi
sufletele noastre cele omorâte de
păcat! Zi-le Tu, cu cuvântul Tău cel
dumnezeiesc: sculaţi-vă tinerilor,
sculaţi-vă bătrânilor, sculaţi-vă
copiilor, din drumul morţii, din
drumul păcatelor şi al viciilor; veniţi
ca în ziua cea mare să înviem cu
toţii pentru viaţa veşnică! Amin!
216 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A XXI-A
DUPĂ RUSALII
Pilda Semănătorului
,,Şi ucenicii Lui Îl întrebau:
- Ce înseamnă pilda
aceasta?... Iar Iisus le-a zis:
- Sămânţa este Cuvântul lui
Dumnezeu!”
294
(Luca 8, 9-10)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Domnul nostru Iisus Hristos a vorbit
de multe ori în pilde despre
Împărăţia cerului, cum vedem şi în
Sfânta Evanghelie de astăzi. El a
luat asemănări de pe pământ, ca
ucenicii Lui să le tâlcuiască şi să
descopere din aceste pilde
minunate multe învăţături pentru
sufletele noastre. Pilda
semănătorului, care s-a citit astăzi,
este prima pildă pe care o spune
Mântuitorul înaintea ucenicilor Săi
şi totodată le-o şi explică pe scurt.
În această parabolă ni se descoperă
marea taină a Cuvântului lui
Dumnezeu. Sămânţa aceasta
dumnezeiască poartă în sine lumina
adevărului şi acest adevăr este
singurul care ne poate ajuta la
mântuire. Dar atârnă şi de felul cum
îl va primi omul în cugetul său sau
mai bine zis de mintea şi inima
omului în care cade Cuvântul lui
Dumnezeu - sămânţa cerească.
Sămânţa este începutul fiecărei
plante, aşa precum Cuvântul lui
Dumnezeu este începutul vieţuirii
cre ştine pentru fiecare om. Fără de
sămânţă pământul rămâne sterp şi
pustiu, aşa precum fără Cuvântul lui
Dumnezeu, inima omului e stearpă,
goală şi pustie. Sămânţa se
încredinţează oricărei categorii de
pământ, aşa precum Cuvântul lui
Dumnezeu se adresează tuturor
inimilor ascultătorilor, tuturor
neamurilor pământului, claselor
sociale, tuturor generaţiilor.
Cuvântul lui Dumnezeu Cel Puternic
îl găsim în Sfânta Scriptură.
Sfânta Scriptură sau Biblia este
Cartea Vieţii, constituţia Împărăţiei
lui Dumnezeu în care se cuprinde
adevărul, cuvântul cel bun, cuvântul
credinţei, cuvântul mântuirii, al vieţii
veşnice, cuvântul Domnului Hristos,
cuvântul lui Dumnezeu. Mare este
puterea acestui cuvânt! Prin
Cuvântul lui Dumnezeu s-a creat
lumea şi tot prin Cuvântul lui
Dumnezeu se va judeca lumea.
Cuvântul Sfintei Scripturi are duh şi
viaţă, e viu şi lucrător, are puterea
de a îndrepta, de a
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
217
295
renaşte. Cuvântul lui Dumnezeu
întăreşte în răbdare şi mângâie în
nădejde, luminează, învaţă şi
asigură viaţa veşnică. Cuvântul lui
Dumnezeu nu se învecheşte, are
tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără
de moarte, pentru că vine de sus, de
la Cel veşnic, de la Dumnezeu, prin
insuflare divină.
Toată Scriptura este insuflată de
Dumnezeu. Despre insuflarea
dumnezeiască
a cărţilor biblice avem multe
temeiuri în Vechiul Testament, cât şi
în Noul Testament.
În Vechiul Testament întâlnim
numeroasele expresii: ,,Aşa zice
Domnul!”, ,,Aşa grăieşte Domnul!”,
sau ,,Fost-a Cuvântul Domnului
către mine!”, iar în Noul Testament:
,,Cercetaţi scripturile - zice Domnul
Hristos - că acelea mărturisesc
despre Mine!” sau în altă parte: ,,Vă
rătăciţi, neştiind scripturile!”. Sfânta
Scriptură este opera Duhului Sfânt
şi Duhul Sfânt nu se poate
contrazice. Sfântul Apostol şi
Evanghelist Ioan aşa începe
scrierea sa: ,,La început era
Cuvântul şi Cuvântul era la
Dumnezeu şi Dumnezeu era pe cei vii? Sfânta Scriptură este mai
Cuvântul”. mult decât învierea unui mort, e
Cartea Vieţii eterne, cartea
Despre roadele învăţăturilor biblice înţelepciunii lui Dumnezeu, averea
ne vorbeşte Mântuitorul în parabola cea mai scumpă a Bisericii.
semănătorului de astăzi. Ele depind
totdeauna de calitatea pământului Cineva a asemănat Sfânta Scriptură
inimii în care cad şi de căldura şi cu o farmacie, din care se pot lua
convingerea cu care se predică. tot felul de leacuri pentru orice
Însă despre însemnătatea şi boală, dar şi otrăvuri, cum au luat
valoarea Sfintei Scripturi ne sectanţii atâtea învăţături greşite şi
vorbeşte Mântuitorul în parabola şi-au otrăvit sufletul în loc să şi-l
bogatului nemilostiv şi a săracului tămăduiască. Un alt creştin a
Lazăr. Omul pătimaş, nepăsător de asemănat-o cu o pădure în care ştii
cele sfinte, nelegiuitul şi cum să intri, dar nu mai ştii cum să
necredinciosul, mai întâi de toate ieşi. Dar Sfânta Scriptură sau Biblia,
pofteşte să învieze cineva din morţi, cum i se mai spune, e mai mult
ca să creadă el în Cuvântul lui decât o farmacie sau decât o
Dumnezeu şi să se pocăiască. Dar pădure, e ca şi natura întreagă, e
cine nu crede ce scrie în Sfânta cartea deschisă a naturii cu grădini
Scriptură, nu va crede nici în mănoase, cu văi şi coline, cu dealuri
cadavrele înviate ale morţilor. şi stânci, cu munţi şi cu flori, cu
plante de tot felul şi pomi roditori şi
Dacă gândim mai adânc, după conţine toate frumuseţile ideilor
adevăr, iată, toţi oamenii vin din înalte şi ale virtuţilor
cealaltă lume - nou-născuţi, din
lumea de dincolo de moarte şi de 218 PREDICI
materie şi nu-i cred necredincioşii -
căci fiecare naştere este o minune morale.
tot aşa de mare şi neînţeleasă ca şi
minunea unei învieri din morţi - şi Prezenţa Evangheliei în mijlocul
atunci cum vor crede pe un om Bisericii Îl închipuie pe Însuşi
înviat din morţi, când nu-i crede nici Domnul nostru Iisus Hristos, care e
296
cu noi până la sfârşitul veacurilor,
aşa cum a spus El. Cuvântul lui
Dumnezeu din Sfânta Evanghelie şi
din întreaga Biblie este sămânţa pe
care a aruncat-o în ogorul inimii
noastre şi pe întreagă faţa
pământului Însuşi Fiul Său, Iisus
Hristos. Fericiţi sunt toţi aceia care
ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l
păzesc pe el!
O legendă veche ne spune că
pe când zăcea Adam pe patul de
moarte l-a trimis pe fiul său Sit la
poarta raiului, ca să-i aducă un rod
din pomul vieţii, iar heruvimul care
era la poarta raiului i-a spus că nu
are voie să dea nimănui roade din
pomul vieţii, dar, fiind mişcat de
rugămintea nevinovată a copilului,
heruvimul i-a dat câteva frunze din
pomul vieţii. Când i le-a adus lui
Adam şi acesta a simţit miros din
rai, i s-a luminat toată faţa ca de o unor oameni, unde nu prinde nici
rază de nădejde şi apoi a murit cu
aceste mângâieri.
Aşa sunt şi frazele Bibliei: ca
frunzele din pomul vieţii, care au
miros din rai, din patria vieţii celei Partea cea mai mică din această
adevărate şi veşnice. Iată deci cu ce învăţătură cade pe pământ bun, în
trebuie să ne hrănim, cu Cuvântul
lui Dumnezeu, ca să avem viaţă
întru noi şi să învieze sufletul
nostru! Sfânta Evanghelie de astăzi
ne-o lămureşte Însuşi Domnul
Hristos, mai pe scurt, şi ne lasă pe
noi să cugetăm mai adânc la
înţelesul ei şi să dezvoltăm
învăţătura pe care o scoatem dintr-
însa, căci de aceea le-a zis
ucenicilor: ,,Vouă vă este dat să
cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui
Dumnezeu, dar celorlalţi în pilde”.
Explicarea acestei pilde este
aceasta: plugarul este cel ce
propovăduieşte Cuvântul lui
Dumnezeu; el seamănă din destul în
Biserica cea sfântă a Lui. O parte
din această învăţătură cade în
sufletul unor oameni care nici
măcar nu o bagă în seamă, ba chiar
o dispreţuiesc şi de aceea dispare
cu totul din sufletul lor. O altă
învăţătură cade în inima de piatră a
rădăcină, dar să mai facă roade.
Altă învăţătură cade în inima unor
oameni a căror viaţă este plină de
grijile lumeşti, iar sămânţa
Evangheliei rămâne fără nici un rod.
sufletele evlavioase, care o primesc
cu bucurie şi o păstrează cu multă
297
grijă, făcând roade întru răbdare de cei stricaţi care socotesc viaţa
mântuire. aceasta ca pe o jucărie. Ei
dispreţuiesc învăţăturile cele
Care sunt aceşti oameni, în al căror serioase şi se dedau la tot felul de
ogor sămânţa Cuvântului lui plăceri păcătoase. În zadar le-ar
Dumnezeu a căzut ca pe drum şi vorbi cineva de Dumnezeu, de legea
păsările cerului au mâncat-o? Sa cea sfântă şi de soarta lor după
Aceştia sunt cei care şi-au bătătorit moarte, căci ei calcă în picioare
mintea şi inima cu fel de fel de acest cuvânt sfânt şi în urma lor se
învăţături lumeşti, pământeşti. târăşte şarpele, duhul întunericului,
Oamenii care şi-au cultivat capul cu care le răpeşte sămânţa cea bună.
învăţăturile acestea au învăţat ce
trebuie să facă, să trăiască bine Câţi creştini de-ai noştri care vin în
numai în lumea aceasta, să-şi biserică şi aud Cuvântul lui
mulţumească numai trupul, dar Dumnezeu, chiar după ce ies din
sufletul lor se află ca într-o temniţă biserică nu mai ştiu nimic, căci la
întunecoasă. Capul acestora se află unii le răpeşte ispita imediat
plin de învăţături de prin romane, de sămânţa. Cuvântul lui Dumnezeu nu
prin reviste şi fel de fel de cărţi, şi rămâne în mintea şi în inima lor,
nu se mai află fiindcă au mintea împrăştiată şi n-au
reuşit să ascundă sămânţa
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET dumnezeiască în inimă, să treacă
219 repede de la minte la inimă. Aceasta
înseamnă ce spune Mântuitorul că
loc şi pentru Cuvântul lui Dumnezeu au mâncat-o păsările, fiindcă au
în mintea lor. O mulţime de găsit-o pe drum. Alţi creştini
învăţături greşite le-au îndreptat reuşesc să meargă până acasă cu
paşii multora spre pierzarea învăţăturile cuvântului dumnezeiesc
sufletului şi a trupului. luate din biserică, numai în minte, şi
ajungând la ai lor, povestindu-le
Dar pe cine mai reprezintă acest celor ce n-au fost sau venind cineva
drum, această cale pe care a căzut în vizită pe la ei şi vorbindu-le
sămânţa?! Ea înfăţişează oamenii despre Cuvântul lui Dumnezeu şi
298
acelora, acei oameni caută ori să-i adică sămânţa nu a prins rădăcini,
contrazică ori să-i dispreţuiască fiindcă nu a fost udată mereu. Noi
râzând de ei, fiindcă aceia nu sunt ştim că orice sămânţă, orice plantă
vrednici de acest Cuvânt al lui dacă vrem să crească trebuie s-o
Dumnezeu şi nu trebuie să li se udăm la timp. Udarea aceasta
vorbească pentru nevrednicia lor, înseamnă lacrimile vărsate la
iar dacă li s-a vorbit, iată că s-a cântare şi rugăciune, la predică şi
împlinit cuvântul Domnului, tot din fapte bune şi în diferite împrejurări
această pildă care zice că trecătorii duhovniceşti, amintindu-ne mereu
au călcat sămânţa în picioare. de ziua plecării şi de ceasul
judecăţii noastre.
Sămânţa rămasă în drum este acea
învăţătură care rămâne numai în Oricât am fi de înflăcăraţi trebuie să
minte. Dacă învăţătura o punem în ţinem seama că focul trebuie
inimă, atunci cu adevărat am întreţinut
îngropat sămânţa dumnezeiască în
inima noastră şi nu mai pot s-o 220 PREDICI
răpească nici păsările şi nici s-o
calce oamenii în picioare. Plugarul cu lemne ca să nu se stingă. De
înţelept are ca datorie să ascundă aceea trebuie să punem mereu şi
sămânţa cât trebuie în pământ. noi lemne pe foc, ca să avem lumină
Creştinul înţelept trebuie să facă şişi căldură, să putem creşte sămânţa
el acesta, deşi e cam lung drumul dumnezeiască în ogorul inimii
de la minte la inimă. La inimă noastre. De aceea cei care nu se
trebuie să ajungă Cuvântul lui hrănesc cu ce trebuie nu prind
Dumnezeu. rădăcini, ei cred numai până la o
vreme, iar în ceasul ispitei se
Altă parte de sămânţă a căzut în loc leapădă.
pietros şi dacă a răsărit s-a uscat
pentru că nu avea umezeală. Aici se Cuvântul lui Dumnezeu poate să
închipuie oamenii aceia care, auzind răsară de multe ori în inimile
Cuvântul lui Dumnezeu, îl primesc oamenilor, dar fiind împietriţi la
cu bucurie, dar ei nu au rădăcini, inimă şi din cauza lenevirii şi
299
trândăvirii lor, această sămânţă nu
poate prinde rădăcini şi nici nu se
întăreşte inima lor. Pentru aceasta
în vreme de pace şi de linişte când
nu au nici o ispită sunt credincioşi
sau mai bine zis par
a fi credincioşi, dar când vin
ispitele, prigoanele şi primejdiile,
atunci aceştia care nu au rădăcini
se leapădă uşor de credinţă. Un
mare rău au în inimile lor acei
oameni care au inima împietrită; pe
ei nu-i mişcă nimic. Vin necazuri şi
supărări care mai de care mai grele,
le moare cineva din familie, le
pleacă tata sau mama de lângă ei,
dar inima lor împietrită parcă nu
simte nimic; orice s-ar întâmpla ei
stau cu bolovanii în inimă şi
Cuvântul lui Dumnezeu nu poate
prinde rădăcini.
O altă parte de sămânţă a căzut
între spini. Această categorie de
oameni sunt cei care aud Cuvântul
lui Dumnezeu, dar umblă sub
povara grijilor, a bogăţiilor şi a
plăcerilor vieţii; de aceea se
înăbuşesc şi nu aduc roade.
Sămânţa căzută între spini a răsărit,
a crescut, dar n-a adus roade.
Aceasta înseamnă că un om poate
să ajungă să cunoască destul de
bine credinţa în Dumnezeu, poate
300
să ştie Cine este şi de ce a venit
Domnul Hristos de sus la noi, şi cu
toate acestea să fie departe sufletul
lui de Dumnezeu, de mântuire.
Sunt destui oameni care ascultă
predicile şi cazaniile din biserici,
dar totuşi nu pun nici un preţ pe
această minunată învăţătură şi
trăiesc departe de adevărul
mântuirii. Câţi nu vin şi pe-aici de
ani de zile şi totuşi ei trăiesc ca şi
când nu au auzit niciodată nimic. De
unde vine răul acesta? Nu de la
sămânţă, ci de la pământ, adică de
la inimă. Pământul inimii lor a fost şi
este încă plin de spini. Păcatul este
stăpân în această inimă, patima; ori
ca să ajungi în cer ţi se cere o
cunoştinţă, o credinţă şi o viaţă
serioasă potrivită cu credinţa, viaţă
plină de fapte bune. Ca să ajungi în
iad, n-ai decât să te laşi în voia
patimilor, pornirilor inimii tale şi te
pomeneşti într-o zi, când va ieşi
sufletul, în fundul iadului.
Spinii care erau ascunşi şi aveau
rădăcini în pământ au crescut o
dată cu grâul, ba chiar au luat-o
înaintea grâului, sugându-i hrana,
iar mai târziu au ajuns să acopere
grâul, i-au luat şi lumina şi aerul şi
astfel l-au înăbuşit şi l-au făcut să Alţi spini sunt înşelăciunea bogăţiei.
nu aducă rod. Aşa se întâmplă cu Bogăţia este înşelătoare, aşa cum
multe inimi: Cuvântul lui Dumnezeu spune Domnul, pentru că nu dă
nu pătrunde în ele, pentru că ceea ce aşteaptă lumea de la ea.
păcatul se află mai în adâncul Merge vorba că cine are bani are de
inimii; păcatul o ia înainte şi creşte toate, dar nu este aşa. E drept că
până acolo că înăbuşă credinţa cu dacă ai bani poţi să faci rost de
totul. multe lucruri, dar nu de toate. Cu
bani poţi să cumperi de-ale
Să vedem acum ce nume poartă mâncării, dar nu poţi cumpăra şi
aceste păcate, care se află în pofta de mâncare. Poţi să cumperi
adâncul inimii, pat, saltele şi perne moi, dar nu poţi
cumpăra şi odihna somnului. Poţi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET să ajungi să înveţi multă carte, poţi
221 să fii înconjurat de multe lucruri, dar
nu şi de bucuria de a le avea. Poţi
având rădăcini adânci. Ni le spune să-ţi faci viaţa mai uşoară, dar pace
Însuşi Domnul Hristos astăzi: grijile s-ar putea să nu ai. Poţi să-ţi faci
lumii acesteia, înşelăciunea multe cunoştinţe, dar nu şi
bogăţiilor, plăcerile vieţii acesteia şi adevăraţii prieteni. Cu bani cumperi
multe alte pofte. O, câte griji nu-şi coaja lucrurilor, dar nu şi miezul lor.
fac oamenii! Unii se vaită de unele,
alţii de altele şi îngrijindu-se mereu Bogăţia poartă cu ea multe
de cele pământeşti ale trupului uită primejdii, mai ales primejdia că
cu desăvârşire de cele ale ucide credinţa. Când un credincios
sufletului. De aceea mulţi nu mai vin începe să se îmbogăţească, să te
la biserică, nu se mai spovedesc, rogi mai mult pentru el, fiindcă se
nu-şi mai fac timp nici de rugăciune, găseşte în mare primejdie. Un mare
nu mai au frică de Dumnezeu, nu înţelept creştin avea o rugăciune a
mai gândesc la rai şi la iad, ci mai lui care zicea aşa: ,,Să nu-mi dai
multă frică le e că vor muri de Doamne nici sărăcie, nici bogăţie;
foame. dă-mi pâinea care-mi trebuie, ca nu
cumva în belşug să mă lepăd de
301
Tine şi să zic: « Cine este Domnul?! îmbogăţesc ajung ei robi ai averii,
», sau ca nu cumva în sărăcie să fur alergând ziua şi noaptea ca nişte
şi să iau în deşert numele hamali ai pământului, să se
Dumnezeului meu”. îmbogăţească şi mai mult, căci nu
se satură niciodată. Bogăţia este
Bogăţia te ajută să duci un trai mai înşelătoare, fiindcă e cu neputinţă
lesnicios - e adevărat - dar tot ea dă
putinţa împlinirii unor pofte 222 PREDICI
păcătoase, îmbogăţindu-te şi în
păcate. Băieţii şi fetele de la ţară să nu se fi amestecat în ea furtul şi
când vin la oraş sunt mai ruşinoşi, înşelăciunea. Dintr-o sută de bogaţi,
mai sfioşi, mai aşezaţi, mai cuminţi. dacă ar zice cineva să ridice mâna
Cum ajung să facă rost de bani în sus cine n-a făcut nici o
încep să cadă în stricăciuni. Bogăţia nedreptate, nu ştiu dacă s-ar găsi
n-ar fi rea şi periculoasă, dacă ar şti unu la sută. Afară de aceasta
omul cum s-o întrebuinţeze. Dar trebuie să ştim că bogăţia ori te lasă
tocmai aici e neştiinţa, aici ne vine când o pierzi, când ţi-o ia sau ţi-o
necredinţa, căci mulţi care s-au fură, ori sigur o laşi când mori.
îmbogăţit şi-au cumpărat case noi, Nimeni nu poate să ia cu el ceva;
maşini şi după aceea au pierdut alţii, în urmă, de se vor îndura să-i
credinţa, s-au zăpăcit, şi-au pierdut dea ceva de pomană.
mintea şi au căzut în desfrânări şi în
toate păcatele mari. Alţi spini sunt plăcerile vieţii
acesteia şi multe alte pofte. De
O vorbă bătrânească spune că multă vreme lumea a început să se
bogăţia este bună ca slugă, dar nu cam ţină de nişte obiceiuri rele, căci
ca stăpân, adică nu ea să-i fiecare vârstă îşi are poftele şi
poruncească omului, să-l plăcerile ei. Aceste pofte şi plăceri
stăpânească, ci omul s-o înăbuşă Cuvântul lui Dumnezeu şi
stăpânească, punând-o în slujba lui sunt mari piedici pentru primirea
Dumnezeu, căci astfel făcând îşi acestui Cuvânt dumnezeiesc.
face comoară în cer. Dar cea mai
mare parte a oamenilor care se
302
Aşa îmi povesteau unii că, mai la
începutul venirii lor la biserică, nu
auzeau şi nu înţelegeau nimic din
predici. De-abia aşteptau să se
termine să plece acasă sau să se
oprească în cârciumi, în restaurante
şi în alte locuri fără de folos. ,,Tot
timpul, spuneau ei, cât stăteam în
biserică, ne gândeam în alte locuri,
ne gândeam la cine ştie ce
mâncăruri, băuturi, ne gândeam la
distracţii, ne părea rău că n-am luat
mai bine un bilet la film, la circ, ne
părea rău că am mai venit la
biserică şi de ce nu ne-am dus şi
noi în altă parte”. Dacă nişte pofte
ca acestea sunt piedici în calea
mântuirii, câte piedici rele şi câte
pofte păcătoase nu-i ies omului în
cale, întocmai ca nişte spini care
sufocă sămânţa şi de aceea nu
poate să aducă roade! Şi dacă spinii
nu sunt cunoscuţi şi înlăturaţi
înăbuşă credinţa şi aceşti oameni
rămân numai cu numele de creştin,
aşa cum sunt astăzi cei mai mulţi,
creştini numai cu numele, dar
faptele lor sunt păgâneşti.
Cum şi-ar putea închipui cineva că
ar mai face roade pentru mântuire,
dacă se tot ţine mereu de chefuri,
de muzică, de băuturi, căci diavolul
303
a avut grijă să-i înveţe pe oameni şi
să-i facă să nu se mai sature,
lăcomindu-se din toate poftele
acestea păcătoase, căci unii nu s-ar
mai opri din chefuri: la nunţi
chefuri, la botez muzică şi lăutari, la
cununia civilă băuturi şi lăutari, la
cununia religioasă beţii şi lăutari,
când taie moţul copiilor alte chefuri,
la zile onomastice muzică şi jocuri,
la zile de naştere tot petreceri şi s-
au obişnuit oamenii aşa că şi la
înmormântări şi parastase fac tot un
fel de petreceri între neamuri şi, în
loc să se roage pentru cel răposat,
spun glume proaste şi râd de
păcatele lui. Ce folos pot să aibă
aceşti oameni, decât o mare pagubă
sufletească?
Iată cum spinii aceştia au năpădit
sămânţa cuvântului dumnezeiesc şi
de aceea nu-l mai pot auzi, însă
aceşti spini ai păcatelor au început
să facă răni adânci în multe familii
şi în sufletul copiilor. Majoritatea
părinţilor se plâng cu lacrimi amare
de copiii lor, copii care au luat căi
greşite şi nu vor să mai ştie de
sfatul părintesc; trăiesc în mari
păcate, departe de Dumnezeu şi de
Cuvântul Lui. Dar ce să mai vorbim
de cei mici, când întâlnim oameni în vreau s-o fac, dar iată, n-am de ce
vârstă şi chiar bătrâni să mă ţin, căci eu mi-am pus
încrederea în lucrurile pământeşti şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET în poftele trupeşti, dar acestea toate
223 acum mă părăsesc, în zadar mai
încerc acum să fac ceva, căci toată
cu astfel de buruieni crescute în viaţa mea n-am făcut nici o faptă
inimile lor, căci au îmbătrânit şi ei şi bună, n-am venit nici la biserică, nu
buruienile cele rele, fiindcă vin după m-am îngrijit de suflet, am făcut
a patra sau a cincea căsătorie şi tot voia trupului şi a diavolului. Acum e
mai caută să se căsătorească la 60 prea târziu şi nu mai pot face
şi chiar 70 - 75 de ani. Aceştia n-au nimic.”, şi
înţeles nici acum şi nu vor înţelege
niciodată credinţa, însă acei spini a murit în chinuri groaznice,
ajung odată foarte dureroşi, căci în faţa acelui creştin, strâmbându-
atunci când vor fi întinşi pe patul se la vedeniile înfiorătoare, căci
morţii vor sta înfipţi şi spinii pe demonii veniseră să ia sufletul lui
perna pe care omul îşi sprijineşte fără roade, fără pocăinţă şi fără de
capul. Ce chin şi ce durere vor iertare.
pricinui atunci aceste buruieni,
aceste patimi, aceşti spini acelor De aceea, fraţi creştini, să cercetăm
oameni care n-au avut urechi să fiecare adâncul sufletului nostru şi
audă niciodată Cuvântul lui să vedem ce fel de mărăcini, ce fel
Dumnezeu! de bălării, de buruieni se află în
Aşa îmi povestea un creştin despre inima noastră. Dacă am avut
vecinul lui bătrân, că l-a chemat vreodată spinii băuturilor, beţiilor,
când era pe patul morţii. S-a dus, spinii fumatului, buruienile
dorind să-l vadă şi cum se zbătea el desfrânării, bălăriile luxului, vrăjilor
în chinuri cu moartea, creştinul şi descântecelor şi alte feluri de
acesta, ca să-l încurajeze îi zicea patimi şi apucături rele, şi dacă le-
mereu: ,,Ţine-te bine, ţine-te bine, am smuls cu ajutorul lui Dumnezeu
nu te descuraja, ţine-te bine!”. şi cu credinţă şi am lăsat să crească
Atunci el zise: ,,Tocmai aceasta grâul cel curat, sămânţa Cuvântului
304
lui Dumnezeu, mare bine ne-am Căci aşa zic Sfinţii Părinţi: ,,a cădea
făcut sufletului nostru şi am lucrat în vreo greşeală este omeneşte, iar
înţelepţeşte; căci cine dintre noi, a ne ridica din păcate este
dacă s-a înţepat vreodată din îngereşte”.
greşeală, intrându-i o aşchie în
mână sau un mărăcine în picior, le-a Dacă vom rupe mereu buruienile
lăsat acolo, fără să le scoată? Cred care caută iarăşi să încolţească şi
că oricât de fără minte ar fi cineva, dacă ne vom hrăni cu Cuvântul lui
n-ar suferi să le ţină mult în picior Dumnezeu din Sfânta Biserică, care
sau în mână până nu le scoate este maica noastră, ne vom face
afară. Sau cine se împiedică şi cade, pământ bun, prielnic pentru a da
poate chiar în noroi, şi nu se ridică roade şi atunci vom fi fericiţi şi în
să meargă mai înainte pe drum?! lumea aceasta şi în veşnicie. Cei
Stă acolo-n noroi?!... Nu cred să fie care nu vor să ţină legătura strânsă
atâta neînţelepciune în mintea cu Sfânta Biserică, care este maica
omului. noastră sufletească, şi nu vin
duminicile să se hrănească din
Aşa să facem şi cu păcatul: să nu-l masa cea bogată a învăţăturilor
putem suferi, să-l scoatem afară dumnezeieşti, acele suflete sunt
prin spovedanie, să turnăm pe răni căzute în primejdia pierzării,
apa cea vie a pocăinţei, lacrimile întocmai ca pruncul din pântecele
care să izvorască din ochi cu căinţă mamei, căruia dacă i se întrerupe
pentru păcatele săvârşite, să nu legătura cu mama este în primejdie
rămânem în ele, să ne ridicăm din şi moare.
cădere şi să umblăm cu grijă ca să
nu ni se mai întâmple. Să cădem în Tot aşa de importantă este şi
mărăcini şi în ţepii puşi de diavol pe legătura noastră cu Sfânta Biserică.
cale şi să nu sărim, să nu ieşim la Creştinul care nu ţine legătura cu
lumină?!... aceasta, cu învăţătura ei, cu slujbele
ei, se pierde şi tocmai lucrul acesta
224 PREDICI îl urmăreşte diavolul; să-l facă pe
om să rupă legătura cu mama, cu
Sfânta Biserică, căci ştie sigur că
305
acela putrezeşte şi nu se mai poate
hrăni să vină la viaţă. După ce
Domnul Hristos a spus pilda
aceasta, a strigat tare: ,,Cine are
urechi de auzit să audă!”. Oare nu
ştia Domnul că toţi au urechi? El
însă a vorbit urechilor celor
sufleteşti, pe care toţi trebuie să le
deschidem, căci vai de cei ce nu vor
asculta acum cât mai este timp,
fiindcă la sfârşit va fi prea târziu şi
în iad în zadar vor auzi. Să ne sune
în urechi cuvintele Domnului şi să
luăm aminte să nu fim nici drum,
nici piatră, nici spini, ci să fim un
pământ bun, un pământ pentru
sămânţa aceasta curată şi sfântă a
Cuvântului lui Dumnezeu, care ne
aduce atâta binecuvântare
sufletească şi trupească, care ne
poate face fericiţi chiar pe lumea
aceasta, dacă împlinim voia lui
Dumnezeu.
Rugăciune
O, Cerescule Semănător, Unule Bogatul nemilostiv
Născut, Fiule şi Cuvântul lui
Dumnezeu, Tu eşti pâinea îngerilor, ,,… Fiule, adu-ţi aminte că ai primit
Tu eşti hrana sufletelor celor ce cele bune ale tale în viaţa ta, şi
flămânzesc după Tatăl, după
306
Împărăţia cerească; Cela ce Ţi-ai
vărsat sângele pentru
răscumpărarea oilor Tale, ca să ne
aduni şi să ne faci o turmă a
Bisericii Tale, caută din cer spre
turma aceasta mică şi să nu Te
depărtezi niciodată de noi; Duhul
Tău Cel Sfânt să lumineze mintea
noastră şi să se coboare în inimile
noastre, ca să ne înveţe cele de
folos!
Seamănă de-a pururea sămânţa cea
dumnezeiască în inimile noastre ca
să nu pierim şi fă să cadă numai pe
pământ bun, ca să aducă rod
însutit, spre slava Tatălui şi a Fiului
şi a Sfântului Duh! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
225
PREDICĂ LA DUMINICA A XXII-A
DUPĂ RUSALII
Lazăr pe cele rele; iar acum aici el bogaţi şi puternici ai zilei, care-L
se mângâie, iar tu te chinuieşti!” priveau din înălţimea situaţiei lor, cu
(Matei 16, 25) un fel de mândrie personală,
precum şi mulţi săraci, amărâţi şi
F r a ţ i c r e ş t i n i, necăjiţi, - Mântuitorul zugrăveşte
prin cuvinte minunate tabloul vieţii
Parabola despre bogatul nemilostiv unui bogat şi a unui sărac, tabloul
şi săracul Lazăr este bine bogăţiei, al măririi şi confortului şi
cunoscută. Bogatul, lacom şi tabloul sărăciei, al necazurilor şi
zgârcit, petrece şi se veseleşte suferinţelor. Iată deci, două vieţi,
zilnic dezmierdându-şi trupul cu două trăiri deosebite foarte mult
cântece, băuturi şi mâncăruri alese, între ele! Blândul Iisus începe a
în vorbi cu glas rar şi dulce:

timp ce săracul, plin de bube şi ,,- Era un om bogat care se îmbrăca

flămând, suferă la uşa lui.
Predica Mântuitorului nostru Iisus
Hristos începuse să capteze
mulţimile din toate părţile
Palestinei. Se răspândise
pretutindeni zvonul că un om
nemaiîntâlnit face minuni; vindecă
tot felul de dureri, tămăduieşte
neputinţele şi vorbeşte într-un chip
atât de minunat, cum n-a mai vorbit
nimeni până atunci. Toată lumea
alerga să-I vadă chipul strălucitor şi
să-I asculte cuvântul fermecător.
Într-una din zile, pe când era
înconjurat de o mulţime de
ascultători - între care erau oameni
307
în porfiră şi în vison, veselindu-se în
toate zilele în chip strălucit. Iar un
sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea
porţii lui plin de bube, poftind să se
sature din cele ce cădeau de la
masa bogatului; dar şi câinii venind,
lingeau bubele lui.”
Tablourile acestea ne
impresionează puternic şi cred că
nici cea mai împietrită inimă
omenească nu poate să rămână
nesimţitoare faţă de nenorocirea şi
mizeria în care se zbătea săracul
Lazăr. Dar iată că într-o zi a murit
săracul şi sufletul lui a fost luat de
îngeri şi dus în grădina raiului, în
sânul lui Avraam.
 Dar trebuie să recunoaştem că
226 PREDICI bogăţia este o mare piedică pentru
mântuirea sufletului. Însuşi
Moare şi cel bogat, iar demonii îl Mântuitorul zice: ,,Cât de anevoie
duc în flăcările iadului. vor intra în împărăţia cerului cei ce
au avuţii!” Mai uşor se mântuieşte
Iată, deci, un sărac proslăvit în cer cel sărac, cel lipsit, fiindcă nădejdea
şi un bogat îngropat în iad; un sărac lui este întemeiată pe Împărăţia
în mâinile îngerilor şi un bogat în cerului, pe fericirea veşnică a
ghearele demonilor. Acest tablou ar raiului. El are mintea mai luminată şi
fi o mare descurajare pentru cei vede cum cu fiecare zi ce trece din
bogaţi şi o mare îngâmfare pentru viaţa lui, se apropie de grădina
cei săraci. Aceasta s-ar părea la fericirii veşnice. De aceea nădejdea
prima vedere, dar lucrurile nu stau lui este întemeiată şi nu pune nici
aşa. Dacă sunt bogaţi în iad, fără un preţ pe lumea aceasta
îndoială că sunt şi săraci şi dacă trecătoare.
sunt săraci în cer, negreşit că sunt
şi bogaţi. Să nu căutăm în altă parte Dar au fost şi bogaţi care s-au
dovada decât în Sfânta Evanghelie mântuit, căci au folosit banii şi
de astăzi. Îl vedem pe săracul Lazăr averea pentru slava lui Dumnezeu şi
dispreţuit, flămând şi gol, cum pentru binele aproapelui. Aşa au
îngerii l-au dus în sânul lui Avraam, făcut ei biserici şi mănăstiri întru
care a fost un om bogat, că ştim din slava lui Dumnezeu, au făcut
istoria sfântă a Vechiului Testament spitale, şcoli şi orfelinate, pentru
că acest slăvit patriarh avea cirezi binele aproapelui. Alţii au scris cărţi
de vite şi mari bogăţii când a trăit pe şi le-au împărţit gratuit pentru
pământ. luminarea poporului. Pe toţi aceşti
oameni bogaţi, care au făcut o
Iată, dar, în împărăţia cerului un mulţime de fapte bune, Dumnezeu i-
bogat şi un sărac! Aceasta o spun a numărat cu Avraam, Isaac şi
ca cei săraci să nu osândească pe Iacov, în Împărăţia cerească.
cei bogaţi, iar cei bogaţi să nu
piardă nădejdea în mântuirea lor.
308
Două lucruri sunt pe care le împarte
Dumnezeu oamenilor în această
lume: Harul Său şi bunurile
vremelnice. Prin Harul Sfânt pe
care-l primim prin Sfânta Biserică şi
Sfintele Taine, Dumnezeu se
îngrijeşte de nevoile sufletului, iar
bunurile vremelnice le dă pentru
trebuinţele trupului. Prin urmare, nu
ne este iertat să nu deschidem ochii
la nevoile şi necazurile aproapelui
nostru, pentru că dacă avem, nu de
la noi avem, ci sunt de la
Dumnezeu. El ne-a dat în ţelepciune
şi sănătate şi tot El ne-a înzestrat cu
daruri nenumărate. De aceea nu
sunt ale noastre şi trebuie să le dăm
mai departe aproapelui nostru.
Poate fiecare dintre noi întâlneşte
un Lazăr plin de bube sufleteşti şi
trupeşti.
Să nu facem ca bogatul din
Evanghelia de astăzi care nu vede
nimic din cauza orbirii desfătărilor,
a petrecerilor şi a luxului. Mare
facere de bine e să stai la căpătâiul
unui bolnav şi mare mângâiere
simte acesta când vii cu un cuvânt
de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
227
309
încurajare. Căci omului căzut în
dureri i se spulberă nădejdea şi de
aceea trebuie să mergem acolo
unde este durerea şi suferinţa, să-i
căutăm noi, căci aceasta este fapta
cea îngerească şi creştinească.
Bogatul din Evanghelia de astăzi s-a
dus în flăcările iadului pentru
nepăsarea lui, pentru împietrirea
inimii la suferinţa lui Lazăr cel gol,
nemâncat şi bolnav, de la uşa casei
lui. Această împietrire şi
nemilostivire i s-a născut din
mândrie, din gătelile şi zorzoanele
pe care le punea pe el. Sfânta
Evanghelie ne spune mai departe,
că bogatul fiind în flăcările iadului şi
văzându-l pe Lazăr fericit, l-a rugat
pe părintele Avraam să-i fie milă de
el şi să-l trimită pe Lazăr să-şi
înmoaie vârful degetelor în apă şi
să-i răcorească limba, căci grozav
se chinuieşte în văpaia aceea.
Groaznic trebuie să fie focul iadului
şi grozavă suferinţa celor ce ajung
acolo, în acel loc de chin! Dar
dreptul Avraam i-a răspuns: ,,Fiule,
adu-ţi aminte că ai primit cele bune
ale tale în viaţa ta, şi Lazăr,
asemenea, pe cele rele; iar acum
aici el se mângâie, iar tu te
chinuieşti!”. Aşadar, la ce i-au
folosit bogatului puţinele zile pe
care le-a trăit în desfătări şi chefuri,
în beţii şi lăcomii? La ce i-a folosit
mândria vieţii acesteia, slava cea
deşartă a lumii, dacă a câştigat prin
ele focul cel nestins al iadului?
Toate s-au spulberat într-o clipă şi
cele ce nu-i venea să creadă când i
se spunea, le-a văzut, dar acum e
prea târziu.
Aşa sunt mulţi îngâmfaţi şi
necredincioşi, cărora dacă începi să
le spui ceva despre Dumnezeu şi
suflet, te întrerup, căci nu pot suferi
nici să audă de numele lui
Dumnezeu. Nu mai vorbim de atâţia
care şi-au pus toată nădejdea în
viaţa şi fericirea aceasta trecătoare,
care zic că aici este raiul şi iadul şi
dacă ai bani şi avere eşti în rai, iar
de nu le ai, eşti în iad. Aşa sunt
mulţi care şi-au pus nădejdea în
lucrurile acestea trecătoare.
Astfel povestea un preot că avea un
prieten ce trăia într-o splendidă
situaţie materială. Locuia într-un
palat înconjurat de o grădină ca un
adevărat paradis. Am încercat, zicea
preotul, să-i vorbesc prietenului
310
meu despre Dumnezeu şi despre
cele sufleteşti, dar acesta mă
întrerupse cu alte cuvinte, grăindu-
mi cu sfidare: ,,Dragul meu, mie în
zadar îmi vorbeşti despre aceste
lucruri, căci raiul meu iată-l, acesta
este!” - şi-mi arătă casa şi grădina
cea frumoasă.
Peste cinci ani, l-am vizitat din nou
pe prietenul meu, dar vai, ce
schimbări grozave! Grădina era
uscată, prăpădită, casele ruinate, iar
prietenul meu zăcea bolnav de
aproape patru ani. Un copil îi murise
înecat, fata eşuase în căsătoria ei,
iar tatăl se îmbolnăvise de supărare.
Mai avea o fată pe care am auzit-o
întrebându-şi părintele bolnav:
,,Tată dragă, eu merg până în oraş,
ce-ai dori să-ţi aduc de acolo?”
Chinuit de boală, bătrânul
răspunse: ,,Un ştreang să-mi aduci,
un ştreang să-mi termin zilele, căci
nu mai pot”.
228 PREDICI
Iată deci, că în decursul celor cinci
ani, raiul prietenului meu devenise
un adevărat iad. Aşa este cu raiul
acesta vremelnic, pământesc;
umbră şi vis, deşertăciunea
deşertăciunilor. Câţi nu sunt care
prin căsătorie şi-au agonisit de
toate, şi-au văzut multe visuri
împlinite cu ei şi copiii lor şi au
ajuns fericiţi. Totul a mers bine
până la o vreme, dar deodată ca din
senin au căzut în mari nenorociri.
Căsătoriile copiilor s-au spulberat,
au suferit diferite accidente, boli, a
intrat moartea în casele lor şi în
scurt timp s-a terminat cu raiul lor.
Aşa este fericirea aceasta scurtă, ca
un vis frumos, iar după ce te
trezeşti din el nu mai rămâne nimic,
nici nu-ţi mai aduci aminte exact
cum a fost visul. De aceea primii
creştini şi toţi sfinţii nu puneau nici
un preţ pe fericirea pământească şi
renunţau la toate, chiar şi la viaţa
aceasta ca s-o câştige pe cea
veşnică, fiindcă ei credeau cu
adevărat în nemurirea sufletului, nu
numai aşa de formă, cum cred unii
şi cum a crezut şi bogatul din
Evanghelia de astăzi.
Esenţa învăţăturii din pilda Sfintei
Evanghelii de astăzi este existenţa
sufletului şi nemurirea lui. Vedem
cum Lazăr a lăsat aici trupul cel
buburos şi flămând cu care a
suferit, iar sufletul lui s-a dus în
311
fericirea din rai. Vedem cum şi
bogatul a lăsat trupul cel îmbuibat,
distrat, îmbrăcat şi împodobit, tot
aici în lume, într-o groapă spre
mâncarea viermilor, în timp ce
sufletul lui a fost dus de către
demoni în flăcările iadului. De acolo
din foc, Dumnezeu a voit să-l vadă
el, bogatul, pe Lazăr fericit şi nu aşa
cum îl ştia el flămând, fără putinţa
de a se înfrupta nici din fărâmiturile
de la masa lui.
Religia creştină şi întreaga cultură a
omenirii se întemeiază pe aceste
două adevăruri mari: nemurirea
sufletelor şi învierea trupurilor.
Amândouă sunt adevăruri
chinuitoare şi întrebări care au
muncit mintea şi conştiinţa
oamenilor. Este suflet în trup şi
viaţă după moarte?... La întrebarea
aceasta necredincioşii răspund
scurt: ,,Nu!” Nepăsătorii care nu se
cutremură de nimic răspund: ,,O fi,
n-o fi!” Îndoielnicii, bazaţi pe
îndoiala altora, răspund şi ei: Poate
da, poate nu! Dar creştinii adevăraţi
mărturisesc hotărâţi: ,,DA! Sufletul
există liber şi nemuritor.”
Despre nemurirea sufletului ne
încredinţează Sfânta Scriptură chiar
de la început. În Cartea Facerii se
spune că omul a fost făcut de
Dumnezeu cu trup din pământ şi cu
suflet viu. Când moare, trupul se
întoarce în pământul din care a fost
luat, iar sufletul se întoarce la
Dumnezeu care l-a dat. Sufletul este
duh creat de Dumnezeu, scânteie
din dumnezeire, nemuritor, care
preţuieşte mai mult decât valoarea
lumii întregi. Nu ne putem închipui
religie creştină fără credinţa în
suflet, în nemurirea veşnică.
Creştinul are religia învierii şi
Evanghelia nemuririi. Învăţăturile
Domnului nostru Iisus Hristos ne
asigură fericirea veşnică. Chiar
pilda bogatului şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
229
săracului Lazăr de astăzi ne arată
clar că există suflet şi viaţă veşnică,
fericită pentru cei drepţi. În ceea ce-
i priveşte pe cei răi, nici sufletele lor
nu mor, ci trăiesc veşnic, dar se
chinuiesc în iad. Existenţa sufletelor
şi nemurirea lor este dovedită şi
garantată de Mântuitorul, căci după
ce i-a înviat pe alţii, El Însuşi a
înviat.
312
Sufletul este duh imaterial, care nu
se poate nimici şi este înzestrat cu
funcţii şi puteri nemateriale. El are
raţiune, voinţă şi sentiment. Sufletul
se foloseşte de trup ca de un
instrument, aşa cum se foloseşte
artistul de vioară ca să cânte
melodiile ce-i plac. După cum
păsările călătoare se conduc după
instinct şi pleacă spre ţările calde,
tot aşa ne spune şi nouă inima că
suntem nemuritori şi trebuie să
plecăm de aici într-o altă lume, în
altă patrie veşnică. Sufletul se
întoarce la Cel ce ni l-a dat, la
Dumnezeu Creatorul, ca un
porumbel călător ars de sete.
Mulţi creştini sfinţi şi-au cunoscut
ora plecării lor de aici din lume.
Fericitul Augustin zice: ,,Ne-ai făcut
pentru Tine, Doamne, şi neliniştit
este sufletul nostru, până ce se va
odihni în Tine!”. Aşadar există
suflet şi este nemuritor. Casa
sufletelor este cetatea lui
Dumnezeu, locuinţa din cer după
care suspinăm. Fără suflet am fi
călători fără ţintă, păcătoşi fără
mântuire şi muritori fără speranţă.
Dacă n-am avea suflet, am fi nişte
făpturi care n-am şti ce rost avem în
viaţă; n-am şti de unde venim şi Aceşti necredincioşi însă n-ar crede
unde mergem după moarte. Dar prin chiar dacă ar învia şi morţii, după
suflet simţim, cunoaştem şi cum nici evreii n-au crezut atunci
aşteptăm cu încredere. când Mântuitorul a înviat-o pe fiica
lui Iair, pe fiul văduvei din Nain sau
Bogatul nemilostiv din Evanghelia pe Lazăr cel mort de patru zile. În
de astăzi, îngrozit de chinurile loc să ia aminte la toate minunile
iadului îl roagă pe părintele Avraam acestea, ei L-au batjocorit şi L-au
să-l trimită pe Lazăr acasă la tatăl răstignit pe cruce. În timpul
său, că mai are cinci fraţi, să le răstignirii, Dumnezeu a făcut ceva şi
spună şi lor despre chinul lui, să-i mai mult, căci i-a înviat pe mulţi
înveţe credinţa, ca să nu vină şi ei morţi din mormintele lor, după cum
tot acolo la el, în iad. Avraam le-a spun Sfintele Scripturi, iar aceştia
răspuns: ,,Au pe Moise şi pe umblau prin Ierusalim şi vorbeau cu
prooroci, să asculte de ei!” Dar prietenii lor, spunându-le ce au
bogatul a zis: ,,Nu, părinte Avraam, văzut pe dincolo. Toate acestea se
ci dacă cineva dintre morţi se va păstrează în Sfânta Tradiţie şi
duce la ei, se vor pocăi!”. astăzi, dar necredincioşii evrei au
rămas
Iată deci cum bogatul se îngrijeşte
de fraţii lui, îi e milă de ei, dar cât a 230 PREDICI
fost în viaţă nu l-a interesat. El ar fi
vrut ca Lazăr să învieze, ca astfel tot împietriţi şi înrăiţi la inimă,
fraţii lui, văzând un mort înviat, să fiindcă duhurile necurate intraseră
creadă cu adevărat că există suflet în ei. Cerul se întunecase, pământul
şi să se întoarcă la credinţă. Ceea se cutremura, pietrele se despicau,
ce spune bogatul nemilostiv poate mormintele se deschideau, iar ei nu
am auzit şi noi la unii necredincioşi vedeau, nu auzeau şi nu simţeau
care zic că n-a venit nimeni de nimic.
dincolo şi dacă ar învia cineva
poate ar crede şi ei. Iată, aşa se întâmplă cu cei care se
leapădă de Dumnezeu, devin
nesimţitori şi nu cunosc calea de
313
urmat; deci aceia care vin numai de
formă la biserică, nu cu scopul bine
întemeiat de a-şi mântui sufletul şi
de a pune la inimă Cuvântul lui
Dumnezeu. Acestora, spune Sfânta
Scriptură că li se propovăduieşte ca
să le fie de mărturie la ziua judecăţii
şi să nu se scuze că nu le-a spus
nimeni. Grozav lucru este a avea ca
martor în ziua aceea mare atâtea
pilde şi predici, atâtea învăţături şi
minuni pe care ni le-a arătat
Dumnezeu, iar noi să fi rămas tot în
păcat, tot în necredinţă până la
moarte.
Sfânta Carte ne spune că în zilele
cele din urmă lumea va fi
necredincioasă şi nestatornică,
fiindcă nu caută Împărăţia lui
Dumnezeu, ci numai plăcerile
lumeşti şi trecătoare ale acestei
vieţi, ca bogatul nemilostiv din
Evanghelia de astăzi. Unora poţi să
le spui orice le-ai spune; poate să
se răstoarne pământul, pot să
învieze morţii, ei nu vor alt rai, nu
vor altă viaţă veşnică, ci o vor pe
aceasta vremelnică, raiul acesta
care se spulberă fără nici un folos.
Toată lumea vrea să trăiască pe
lumea aceasta ca într-un adevărat
314
rai, dar nu se poate, fiindcă
bucuriile trupeşti sunt fără de folos
sufletului şi chiar trupului. Câţi nu
s-au lăcomit în mâncăruri şi băuturi,
distrugându-şi trupul şi sufletul?!
Numai un om cumpătat poate să
guste mai mulţi ani din bucuriile
pământeşti şi tot se sfârşeşte, căci
viaţa aceasta trebuie s-o lăsăm, să
dăm pământului trupul şi sufletul
cerului care ni l-a dat.
În legătură cu raiul acesta
pământesc, mi-aduc aminte de o
istorioară unde se spune că o vulpe
a văzut o grădină încărcată cu toate
bunătăţile, dar grădina era
împrejmuită de jur împrejur cu un
gard de zid înalt, iar vulpea nu putea
sări. Umblând ea de jur împrejurul
grădinii, văzu o spărtură în gard, dar
era prea îngustă ca să se poată
strecura prin ea. Tot gândindu-se şi
judecând ce să facă, îşi zise: ,,Ştiu
ce voi face, voi răbda câteva zile de
foame, voi slăbi şi atunci voi putea
intra cu uşurinţă!” Zis şi făcut. După
trei zile de foame, vulpea se
strecură şi intră în grădină, apoi
începu să mănânce cu lăcomie.
După câteva zile îşi aduce aminte că
trebuie să iasă. Însă acum alt necaz,
că se îngrăşase şi nu mai putea
pătrunde pe unde intrase. Ce-i de
făcut? N-am cum să scap de aici,
zise vulpea, decât să fac iarăşi
foamea ca să slăbesc. Răbdă iarăşi
trei zile şi, slăbind, se strecură
afară. Când se văzu scăpată, privind
spre grădină zise: ,,Frumoasă mai
eşti tu grădină şi dulci sunt roadele
tale, dar ce folos am avut eu? Cât
am mâncat, atât am răbdat şi cum
am intrat, aşa am ieşit!”
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
231
Ce istorioară plină de înţeles
sufletesc, fraţi creştini! Aşa se
întâmplă şi cu noi, căci cum am
intrat în lumea aceasta, aşa vom ieşi
din ea şi nimic nu vom putea duce
cu noi. Lume, lume, cât de dulci
sunt roadele şi amăgirile tale, dar ce
folos ne rămâne nouă din ele?! De
câte ori nu am văzut poate pe
cineva gras, frumos, voinic şi tare,
iar după o vreme în urma unei boli
aceeaşi persoană o vezi slăbită,
uscată şi de nerecunoscut. Aşa e
viaţa aceasta trecătoare şi dacă nu
ne îngrijim de suflet pierdem tot.
315
Bogatul nemilostiv de astăzi şi
săracul Lazăr închipuie trupul şi
sufletul omului. Trupul este bogatul
care se lăfăie în bunătăţi şi-şi face
toate voile şi plăcerile sale, căci
fiecare are grijă mai mult de acest
bogat, de trup. Toată ziua şi toată
noaptea aleargă pentru el. Săracul
Lazăr închipuie sufletul care stă plin
de bube, slăbit şi nemâncat, bolnav
şi părăsit la uşa trupului. Bubele
sunt patimile şi viciile cele rele lipite
de suflet şi de trup, iar câinii sunt
demonii cărora le place să lingă
patimile şi să adâncească rănile.
Să ne fie milă de Lazăr - de sufletul
nostru - şi să începem cu mai multă
stăruinţă să-l hrănim, să-l adăpăm,
să-l spălăm de răni şi să-l îngrijim!
Cât mai bine să-l îngrijim, că ne va
cere Domnul Hristos socoteală de
el. Hrana, băutura şi îngrijirea
sufletului le constituie Cuvântul lui
Dumnezeu, rugăciunile, cântările,
predicile şi citirea sfintelor cărţi
religioase ortodoxe. Rănile
păcatelor se spală cu lacrimi, prin
pocăinţă sinceră şi se ung cu
untdelemnul faptelor bune, al
milostivirii către toţi lipsiţii
sufleteşti şi trupeşti, ca să aflăm şi
noi milă în ziua judecăţii.
 Despre iad
Să fim gata şi noi, spălaţi şi curăţaţi
de toate bubele, de toate păcatele ,,... Şi-L rugau pe El să nu le
noastre, că numai aşa vom putea
intra şi noi în sânul părintelui poruncească să meargă în adânc.”
Avraam, în grădina fericirii.
(Luca 8, 31)

F r a ţ i c r e ş t i n i,
Rugăciune
Sfânta Evanghelie de astăzi ne
Doamne Dumnezeul nostru, Părinte prezintă o scenă cutremurătoare în
al îndurărilor şi al milostivirii, trimite care vedem cum Domnul nostru
Harul Tău cel ceresc peste noi ca să Iisus Hristos a vindecat un om
deschidă urechile noastre, să îndrăcit în care se încuibase o
pătrundă Cuvântul Tău în inimile legiune de demoni. Şi spune Sfânta
noastre şi să ne facă să înţelegem Evanghelie că
voia Ta, ca să ne întoarcem la Tine,
mai înainte de a veni sfârşitul acest om îşi avea locuinţa prin
nostru, ca atunci să fim găsiţi pe morminte.
drumul cel bun al credinţei, să ne iei
şi pe noi şi să ne duci la locul cel Nimeni nu-l putea ţine legat, nici
fericit, în sânul părintelui Avraam, chiar în lanţuri şi de multe ori
cu toţi sfinţii Tăi! Amin! fusese legat cu picioarele în obezi şi
cu cătuşe la mâini, dar sfărâmase
232 PREDICI totul. El stătea mai mult printre
morminte, alerga gol, striga şi se
lovea cu pietre, aşa că nimeni nu se
încumeta să mai treacă pe drumul
acela. Dar deodată demonii simt că
PREDICĂ LA DUMINICA A XXIII-A se apropie Fiul lui Dumnezeu şi-l
DUPĂ RUSALII scot pe om afară din groapă, care
răcnind Îl întâmpină pe Iisus cu glas
316
puternic zicând: ,,Ce ai cu mine, ei în chinurile iadului pentru
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui păcatele lor.
Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui!”
Iisus l-a întrebat pe demonizatul de
Ce descoperim în aceste cuvinte ale astăzi: ,,Care-ţi este numele?” Iar el
demonilor care vorbeau prin gura a zis: ,,Legiune”, căci demoni mulţi
îndrăcitului?... În primul rând, intraseră în el. Sărmanul om era
vedem că ei L-au cunoscut că este încătuşat de vreo 6000 de draci,
Fiul lui Dumnezeu; în al doilea rând, căci atâta înseamnă o legiune. Deşi
observăm că demonii fac şi ei o erau atât de mulţi, la puterea
rugăciune către Fiul lui Dumnezeu,
căci vedem cum se roagă ca să nu-i PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
chinuiască; în al treilea rând, 233
descoperim că şi dracii, care sunt
duhuri necurate, se tem de chinuri dumnezeiască a lui Iisus, s-au
şi de suferinţe, ceea ce ne face să cutremurat şi L-au rugat să nu le
înţelegem că există iad şi chinuri poruncească să meargă în adânc,
veşnice şi că sufletele oamenilor adică să nu-i trimită în întuneric, în
păcătoşi se vor chinui acolo tartar, în iad, căci locul acesta este
împreună cu demonii în veci şi nu păstrat pentru demoni ca să fie
cum spun unii că nu există iad, că judecaţi în ziua judecăţii. Ei se
nu există suflet şi că după moarte rugau ca să nu fie trimişi în acel loc
nu mai simţi nimic, deoarece totul unde sunt mulţi demoni legaţi,
se pierde. pentru că se temeau mult de chinuri
şi nădăjduiau să mai facă şi alte rele
Iată deci că duhurile necurate îi între oameni.
asupresc în lumea aceasta pe
oameni, îi învaţă la rele, îi chinuie în Toate popoarele pământului au
diferite feluri şi le face plăcere să-i credinţă despre chinurile veşnice
vadă căzuţi în cele mai mari ale iadului şi învaţă că după moarte
necazuri şi să se târască ca şarpele pe cei răi îi aşteaptă aceste chinuri
pe pământ lipsiţi de sprijinul înfricoşătoare. Dar dintre toate
dumnezeiesc, iar apoi să meargă cu religiile, credinţa ortodoxă ne
317
descoperă clar din Sfânta Scriptură,
existenţa chinurilor veşnice ale
iadului de care pomeneşte însuşi
Mântuitorul în Sfânta Evanghelie
zicând: ,,Duceţi-vă de la Mine,
blestemaţilor, în focul cel de veci
care este gătit diavolului şi îngerilor
lui!”.
Existenţa diavolului se poate vedea
din pilda bogatului nemilostiv, care
îi cere săracului Lazăr o picătură de
apă să-şi răcorească limba, ca şi din
parabola datornicului nemilostiv
care a fost aruncat în întunericul cel
mai din afară. Existenţa iadului se
poate deduce şi din rugăciunea
demonilor din Evanghelia de astăzi
care Îl rugau pe Domnul Hristos să
nu le poruncească să meargă în
adânc, precum şi din multe alte
locuri din Sfânta Scriptură.
Iadul n-a fost niciodată tăgăduit,
nici de eretici, nici de evrei, nici de
mahomedani şi înşişi păgânii au
avut o credinţă despre iad. Sunt
însă oameni în zilele noastre care
râd când aud despre iad, îl pun la
îndoială, iar alţii zic cu toată
convingerea că nu există. Sărmanii
oameni se lipsesc de suflet pentru
comoditatea trupului. Unii
318
tăgăduiesc doctrina despre iad
pentru c ă sunt nedestoinici în
materie de religie, sunt străini de
această parte a ştiinţei, şi nu
cunosc nici cele mai elementare
chestiuni ale catehismului.
Mulţi caută să combată cu
încăpăţânare existenţa iadului ca să
convingă cât mai multă lume, ca să
aibă cu cine să se încurajeze şi să
facă păcate fără frică. De aceea ar
dori să nu mai existe iad şi o ţin aşa
cu tărie. Dacă un hoţ ar fi nebun şi
nu ar crede că există închisori, oare
închisoarea ar înceta să mai existe,
şi cei condamnaţi nu s-ar mai face
părtaşi acelor locuri de amar? Dar
oare trebuie să vină cei din închisori
să ne spună că într-adevăr există
închisori? Căci aşa pretind mulţi
necredincioşi, că n-a venit nimeni
de dincolo de mormânt care să
vorbească despre iad! Dar e nevoie
ca osândiţii din iad să vină şi să ne
vorbească?
Cu toate acestea, Dumnezeu a
îngăduit unora să vină de dincolo şi
să ne vorbească despre cele văzute
pe acolo cu sufletul. Domnul
Hristos ne vorbeşte despre bogatul
pe care-l vedea în focul iadului şi
care cerea o picătură de apă ca să răsuflau uşuraţi, stăteau liniştiţi, nu
se răcorească. Sunt apoi cele trei se mai păzeau şi astfel uitau uşile
suflete pe care le-a întors descuiate. Atunci hoţul nostru ieşea
Mântuitorul înapoi în viaţa aceasta: din ascunzătoare şi făcea cele mai
fiul văduvei din Nain, fiica lui Iair şi grele prădăciuni. Jefuia şi omora,
Lazăr. Despre ei spun sfintele cărţi lăsând în urmă numai chin şi jale.
că sufletele le-au fost aduse pe
pământ din iad şi au mai trăit mult În felul acestui hoţ acţionează şi
diavolul, fraţi creştini. Astfel, el îi
234 PREDICI pune pe anumiţi necredincioşi să
spună în lume că nu există diavol şi
timp învăţând şi spunând în lume nici iad. Cei cu credinţă puţină cred
cele ce-au văzut pe acolo. Dar această minciună. Astfel slăbesc în
diavolul care vrea să înşele pe toată rugăciune, nu mai vin la biserică, nu
lumea cu vicleşugurile lui, se le mai este frică de păcate, amână
ascunde şi nu vrea să se dea pe spovedania şi împărtăşania, se
faţă, nelăsându-i pe oameni să aşează pe petreceri şi trăiesc fără
creadă că există el şi înşelăciunea grijă de moarte. Aşa pe negândite îi
lui. prinde moartea nepregătiţi şi
diavolul înfige ghearele în sufletele
Aşa se povesteşte că de multă lor şi astfel ajung în muncile
vreme trăia un hoţ foarte periculos veşnice ale iadului.
şi viclean. El folosea vicleşugul ca
şi diavolul, ca să-i poată prăda pe Aşa că, fraţi creştini, cum credem
oameni. Lumea era speriată şi căuta că există Dumnezeu, rai, îngeri şi
fiecare să se apere, închizând suflet, să credem că există şi iad şi
ferestrele şi uşile, ca să nu poată demoni care vor chinui sufletele,
pătrunde acest hoţ fioros în casele căci nu în zadar spune Mântuitorul
lor. Dar ce făcea hoţul? O vreme, el că tot pomul care nu face roadă
nu mai făcea nici o spargere şi bună se taie şi se aruncă în foc. În
plătea oameni pe care-i trimitea prin altă parte tot Mântuitorul spune că
sate să spună că a murit. Auzind va trimite Fiul Omului pe îngerii Săi
vestea, oamenii se bucurau, şi-i vor aduna din împărăţia Sa, pe
319
toţi cei care fac sminteli şi veşnică fără un picior, decât să te
fărădelegi, care vor fi aruncaţi în duci cu amândouă picioarele în
cuptorul cel de foc, unde este focul cel nestins! Şi de te sminteşte
plânsul şi scrâşnirea dinţilor. ochiul tău, scoate-l, căci mai bine
este să intri cu un ochi în Împărăţia
Tot în Evanghelia Sa, Domnul lui Dumnezeu, decât să fii aruncat
Hristos mai zice: ,,Că mulţi vor veni cu doi ochi
de la Apus şi de la Răsărit şi se vor
odihni cu Avraam şi cu Isaac în PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Împărăţia cerurilor, iar fiii Împărăţiei 235
se vor arunca în întunericul cel mai
din afară; acolo va fi plângerea şi în gheena focului, unde viermele nu
scrâşnirea dinţilor!”. În altă parte ne doarme şi focul nu se stinge!”.
spune că intrând împăratul, a văzut
între cei ce şedeau la masă un om În Apocalipsă, se spune că a fost
ce nu era îmbrăcat în haină de prinsă fiara şi cu ea proorocul
nuntă şi i-a zis: ,,Prietene, cum ai mincinos care a făcut semne
intrat aici fără haină de nuntă?” înaintea ei cu care i–a amăgit pe cei
Atunci a zis împăratul slugilor: care au luat semnul fiarei şi care s-
,,Legaţi-i mâinile şi picioarele şi au închinat chipului ei. Aceştia au
aruncaţi-l în întunericul cel mai din fost trimişi într-o mare de foc, care
afară; acolo va fi plângerea şi arde cu piatră şi pucioasă. Iată,
scrâşnirea dinţilor!”. deci, că mintea omenească poate fi
convinsă de existenţa iadului şi de
Nu în zadar Mântuitorul mai spune: învăţătura sfintei noastre Biserici,
,,De te sminteşte mâna ta, tai-o; căci despre suferinţele care-i aşteaptă
mai bine este să intri în viaţa pe păcătoşi acolo.
veşnică fără o mână, decât cu
amândouă mâinile în gheenă, în Pentru a ne imagina cât de puţin,
focul cel nestins, unde viermele nu iadul şi chinurile lui, să privim cu
doarme şi focul nu se stinge! De te atenţie cu ochii sufletului la bietul
sminteşte piciorul tău, taie-l, căci om din Evanghelia de astăzi,
mai bine este să intri în viaţa încătuşat de 6000 de demoni, care-l
320
duceau prin morminte şi pustietăţi demoni care aşteaptă sufletele
chinuindu-i şi sfărâmându-i în neîndreptate în viaţa aceasta. E cel
diferite chipuri trupul gol. Domnul mai folositor lucru pe care trebuie
Iisus, care-l cunoştea, a voit să facă să-l facem fiecare, căci nimeni nu va
milă cu el şi să alunge duhurile scăpa de moarte şi de judecată.
necurate, căci de aceea a venit în
ţinutul acela. Odată cu ieşirea sufletului vom
vedea lucruri îngrozitoare, căci
Demonii, când L-au văzut, s-au sufletul îşi va păstra toate darurile
înspăimântat, iar cel mai mare supranaturale, precum şi cele cinci
dintre ei, vorbind în numele tuturor simţiri ale trupului: auzul, văzul,
demonilor încuibaţi în bietul om, Îl gustul, mirosul şi pipăitul. Tot aşa
ruga pe Iisus să nu le poruncească se vor păstra cele trei puteri
să meargă în adânc. Iată, deci, câtă sufleteşti: judecata, voinţa şi
frică au demonii de acest iad aducerea aminte.
înfricoşat, căci vedem cum se tem
de mânia şi blestemul dumnezeiesc, Acolo, în iad, ne vom aminti toată
iar noi nu purtăm nici o grijă de viaţa noastră, toate faptele pe care
salvarea sufletului nostru. Este le-am făcut, toate locurile unde am
adevărat că fiecare om în viaţa petrecut. Ne vom aminti de părinţi şi
aceasta se gândeşte mai mult la rudenii, de fraţi, surori şi de toate
fericire, mâncăruri şi băuturi alese,
dezmierdările lumii în acel loc
distracţii şi tot felul de plăceri dulci,
depărtat de Dumnezeu. Grozav va fi
frumoase, aromate şi gustoase. chinul, când îţi vei aminti toate
acestea! Un dor nebun va chinui
Dar să ne oprim o clipă şi să sufletul copiilor pentru părinţi, al
cugetăm mai adânc la viaţa noastră părinţilor pentru copii, al fraţilor de
care se sfârşeşte cu fiecare zi ce surori şi al soţilor între ei. Plângere
trece şi să vedem cum ne apropiem nemângâiată va cuprinde sufletul,
de înfricoşata zi a morţii, de iar chinul va fi fără de sfârşit. Cu
judecata lui Dumnezeu ca să dăm auzul vor auzi hulele, înjurăturile şi
seama pentru faptele noastre; să toate batjocurile demonilor, precum
vedem cum ne apropiem de iadul cu şi răcnetul celorlalte suflete
321
chinuite. Vor auzi trosnetul focului aceste simţuri! Dar durerea mare
veşnic şi şuierăturile balaurilor care este că sufletul va avea dezvoltate
se apropie de ei. toate simţurile acestea care vor
lucra cu putere şi mai multă.
Cu văzul vor vedea toate acestea;
vor vedea cum clocotesc sufletele Toate acestea, fraţi creştini, trebuie
întocmai să ne sfâşie sufletul când le auzim,
căci sunt mai grele decât durerile
236 PREDICI trupeşti. Atunci copiii îi vor
blestema pe părinţi căci nu i-au
ca bucăţelele în oala ce fierbe la foc. învăţat calea cea bună, vor
Acolo vor fierbe sufletele în smoală blestema pântecele care i-a purtat şi
şi apă fierbinte. Vor vedea diavolii în laptele pe care l-au supt. Atunci
toată urâţenia lor; vor vedea focul şi mulţi îi vor blestema pe prietenii
viermii cei neadormiţi; vor vedea şi care i-au îndemnat la păcate şi
vor cunoaşte pe mulţi cu care s-au plăceri vinovate. Vor blestema
distrat pe pământ, vor gusta băuturile, mâncărurile, muzica şi
spurcăciunile demonilor şi carnea dansurile, desfrâurile şi toate
pruncilor avortaţi. Vor gusta din plin plăcerile pe care le-au gustat în
amărăciunea şi putregaiul iadului. viaţă şi care acum s-au sfârşit şi le
Vor mirosi cele mai scârnave pricinuiesc atâta amar.
mirosuri ale duhurilor necurate. Vor
mirosi toată putoarea iadului şi tot Gândiţi-vă la îndrăcitul din
puroiul sufletelor stricate de Evanghelia de astăzi, care fierbea
mulţimea păcatelor. Vor pipăi de mânie întocmai ca o fiară
capetele balaurilor încolăciţi şi sălbatică şi care, dacă ar fi putut, şi-
viermii cei neadormiţi pe care îi vor ar fi scos şi ficaţii din el ca să-i
avea de aşternut. mănânce. Gândiţi-vă la răutatea şi
Vai de sufletul păcătos, căci de mii spurcăciunea dracilor, că nici porcii
de ori ar fi fost mai bine să nu se nu i-au putut suferi şi au preferat să
nască decât să ajungă în aceste se înece, decât să-i primească.
locuri! O, ce bine ar fi ca odată cu Gândiţi-vă la chinurile unui bolnav
ieşirea sufletului să dispară şi de cancer pe patul morţii, care-şi
322
varsă plămânii şi fierea pe gură şi spune şi osândiţii iadului cu mare
care-şi rupe carnea de durere, amărăciune, când vor vedea cum au
strigând şi blestemând. trecut

Gândiţi-vă la usturimile celui care a PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET

fost ars de foc sau opărit, cum 237
curge carnea de pe el în dureri
sfâşietoare. Gândiţi-vă la durerea plăcerile vinovate pentru care au
unei măsele şi la toate durerile pierdut fericirea veşnică şi sufletul.
trupeşti care te chinuie zile şi nopţi
întregi. Cât este de greu! Dar Un sfânt părinte spune că cel mai
acestea sunt trecătoare. Însă chinul greu va fi pentru nefericiţii din iad,
iadului pentru suflet nu se mai când vor vedea că sunt osândiţi
sfârşeşte niciodată. Când vor trece acolo pentru nişte păcate pe care
mii şi milioane de ani, chinul iadului puteau uşor să le ocolească şi să-şi
este tot la început. Râuri de lacrimi salveze sufletul, câştigând fericirea
dacă se varsă, acolo nu mai este cerească.
pocăinţă, nu mai este iertare.
Sfântul Ioan Damaschin, povestind
Se spune că regele Lisimah după ce viaţa prinţului Ioasaf care a fost
a fost învins de sciţi, aceia au încreştinat de pustnicul Varlaam,
astupat toate fântânile, iar el era spune că acest prinţ, pe când se
chinuit groaznic de sete. Nu mai afla expus la ispite violente, se ruga
putea suferi arsura setei şi simţea cu lacrimi lui Dumnezeu ca să-l
cum i se aprind plămânii. Bietul scape. Rugăciunea fiindu-i
rege se predă duşmanilor, iar aceş ascultată, a fost răpit cu sufletul şi
tia îi dădură o cupă mare cu apă ca condus într-un loc întunecos, plin
să-şi potolească setea. După ce o de groază cu vedere înfiorătoare.
bău regele zise: ,,Vai, ce repede Era în faţa unui lac de pucioasă şi
trece plăcerea pentru care mi-am smoală cu foc, în care se găseau
pierdut tronul şi libertatea!” A fost nenumărate suflete cufundate
luat apoi, legat şi dus în temniţele acolo, pradă flăcărilor şi usturimilor
închisorii pentru executare. Aşa vor mistuitoare. În mijlocul urletelor şi
323
strigătelor de deznădejde auzi o într-o groapă adâncă, să fie astupat
voce cerească care-i zise: ,,Aici şi nimeni să nu îndrăznească să-l
păcatul îşi primeşte pedeapsa, aici scoată, pentru că un astfel de
plăcerea unui moment e pedepsită împărat nevrednic de viaţă şi de
cu o veşnicie de suferinţă!”. împărăţia lui trebuia îngropat de viu.
Această vedenie îi dădu puteri noi,
iar sfântul Ioasaf învinse toate După puţin timp, Zenon împăratul
ispitele demonului. se trezeşte din beţia lui, în acel
cavou întunecos. Vede întunericul,
Noi auzim însă şi ştim că există iad, simte unde se află şi spaima îl
dar cu toate acestea mergem pe îngrozeşte. Începe să bată, să
calea care ne duce la chinurile lui. strige, să plângă şi să se înfurie, dar
Cine se pocăieşte cu adevărat? nimeni nu îndrăzneşte şi nu i se
Cine se îndreaptă? Cine se întoarce face milă de el ca să-i deschidă.
din calea pierzării? Cei mai mulţi se Piatra de pe uşa gropii era grea, iar
lasă în nădejdea că Dumnezeu este ticălosul împărat îngrozit de fiorul
bun şi ne iartă, dar uită că morţii a început să răcnească ca
Dumnezeu e drept şi pedepseşte fiarele sălbatice, să strige şi să se
după dreptate. Ca să înţelegeţi cât bată cu capul de pereţi, încât s-a
de puţin suferinţa iadului, ascultaţi zdrobit şi aşa în chinuri groaznice
încă o întâmplare adevărată. şi-a lepădat sufletul, căci după
dezgropare a fost găsit sfărâmat cu
Împăratul Zenon al Ţarigradului a totul.
împărăţit ca un nevrednic şi păcătos
peste supuşii lui. Din cauza vieţii lui De la acest mormânt să ne ducem
scandaloase, a petrecerilor şi cu gândul la sufletul păcătos,
beţiilor a fost urât de popor, de osândit în întunericul dinafară. Câtă
boieri, de armată şi chiar de soţia lui jale şi frică se simte în întunericul
Adriana. Ascultaţi ce i-a făcut într-o acela! Icoana aceasta
zi împărăteasa: după una din
petreceri împăratul s-a îmbătat aşa a veşnicelor chinuri din iad s-
de rău, încât a căzut jos ca un mort. o avem totdeauna în faţa ochilor
Împărăteasa a poruncit să fie băgat noştri, fraţi creştini, şi să ne gândim
324
şi cu mult mai mult interes de pofte viclene şi scârboase şi nu
sufletesc, cu mai multă atenţie, la pot jertfi nici cel mai puţin timp
mântuirea sufletului nostru. Să pentru suflet.
facem tot ceea ce ne stă în putere
numai să nu Auzim multe persoane tânguindu-se
şi spunând că se simt aşa de
238 PREDICI singure şi deznădăjduite, încât
unele ajung până acolo să spună că
ajungem în acel loc înfricoşat, căci sunt gata să-şi ia viaţa. Într-adevăr
pentru păstrarea vieţii trupeşti aceste persoane sunt singure, căci
facem orice. Ne ferim de orice dacă L-ar avea pe Dumnezeu, ar
primejdie, folosim orice leac, avea totul, dar aşa zadarnic au
renunţăm la orice plăcere şi celelalte lucruri trecătoare. Iată deci
ce trebuie să facă: să-L caute pe
ţinem chiar un regim riguros numai Dumnezeu în casa Lui, în Sfânta
să ne facem sănătoşi. Cheltuim pe Biserică, să asculte cuvântul şi să
la doctori, căutăm medicamente cât împlinească poruncile şi voia Lui,
mai bune, numai să ne păstrăm să-L iubească pe Dumnezeu mai
viaţa aceasta trecătoare. Dar mult ca orice pe lumea aceasta şi
moartea tot nu putem să o ocolim şi atunci vor găsi liniştea sufletească
de ea să fim siguri că nu vom şi nu se vor mai simţi singure.
scăpa. Judecaţi acum singuri dacă
nu-i mai importantă ca orice Când auziţi pe cineva că nu poate
asigurarea vieţii de dincolo de suferi biserica, preotul, rugăciunea,
moarte, dar o cumplită urgie apasă icoana, să ştiţi că acela e necurat, e
pe capul multora, că trăiesc pe legat în lanţuri de demoni, e
pământ ca în iad. Zadarnic au case stăpânit de vrăjmaşul. Pentru
mari şi maşini mici, dar n-au pace, asemenea suflet se cer rugăciuni
n-au linişte, n-au mulţumire puternice, cu jertfă, post şi
sufletească, fiindcă n-au pe milostenii, cu metanii şi ajunări. Din
Dumnezeu, sunt căzuţi în ghearele păcate s-au înmulţit astfel de cazuri,
satanei. Mulţi sunt îndrăciţi, că aproape nu există casă în care să
împătimiţi şi frământaţi de tot felul nu fie cel puţin unul pe care satana
325
îl ţine şi nu poate veni la biserică, ascultate, pentru că o prăpastie
întocmai ca îndrăcitul din mare este între cer şi iad.
Evanghelia de astăzi.
Numai noi, aceştia de pe pământ,
Multe lacrimi varsă unele mame cât suntem în viaţă mai putem face
pentru copiii lor care suferă de şi repara din trecutul acestor
necredinţă. Multe soţii sunt chinuite nefericiţi. Noi putem stinge şi
de soţii lor care le opresc să mai flăcările care ne aşteaptă pe noi
vină la biserică, pentru patima
păcatului, căci nu se pot înfrâna PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
niciodată, ca să se păstreze curaţi 239
cu trupul şi să poată primi
sfinţeniile din biserică. Nu se mai înşine dincolo, în iad, prin lacrimile
ţine seama de sărbători şi de sfânta pocăinţei, prin spovedanie sinceră,
duminică. prin fapte bune şi viaţă curată. Dar
vai, stăm nepăsători, pasivi la
Dar să înălţăm o clipă gândul nostru cuvintele dumnezeieşti care ni se
la cei nefericiţi care se află acum în par glume. Această împietrire a
osânda cea cumplită a iadului. Ce n- inimii vine de la demonul care nu ne
ar face ei dacă s-ar mai putea lasă să auzim, să înţelegem şi să
întoarce iarăşi pe pământ?! Ce n-ar facem voia lui Dumnezeu. Zadarnic
da ei să se poată răscumpăra?! strigă la noi semnele cereşti, urgiile
Câte n-ar îndura ei, aici în lumea dumnezeieşti, căci nu auzim, nu
aceasta numai ca să scape?! Ar vedem şi nu ne mişcă nimic, ci ne
renunţa la orice, n-ar mai spune că făurim mii de planuri pentru viitor.
e greu să se lase de drăcuit, de Iadul nu ne înspăimântă, soarta
înjurat şi blestemat, de desfrânări şi noastră în veşnicie nu ne preocupă,
de fumat. Nu le-ar mai fi greu să iar viaţa se scurge, moartea se
trăiască fără distracţii, chefuri şi apropie pe nesimţite şi noi stăm
atâtea plăceri păcătoase, dar pentru nepăsători mergând spre prăpastie
dânşii e prea târziu; soarta lor e cu ochii legaţi.
pecetluită în iad. Zadarnic se roagă;
rugăciunile lor nu mai sunt
326
Fraţi creştini, treziţi-vă din somnul rău, ca să stingem focul iadului care
păcatelor! Unde vă duceţi? Sunteţi ne aşteaptă, dacă nu ne îndreptăm.
creştini! Unde vă e credinţa? Unde De câte ori vin ispitele, opriţi-vă şi
vă e mintea, oameni buni? Când veţi ziceţi:
cugeta la veşnicie? Dacă nu auziţi
acum, cât mai aveţi vreme, în viaţa ,,Înapoia mea, satano! Există iad şi
cealaltă va fi prea târziu. Ascultaţi chinuri veşnice, mă tem şi vreau să
cuvintele înţeleptului Sirah, care nu mai păcătuiesc, vreau să ascult
spune să aveţi milă de sufletele de Dumnezeu şi să mă las de toate
voastre, căci dacă voi nu aveţi milă păcatele! Vreau să slujesc
cine să aibă şi să vă scape? Nu vă Domnului meu, Stăpânului meu
pregătiţi pieirea printr-o nepăsare ceresc!”
de neiertat. Căiţi-vă de păcatele pe
care le-aţi săvârşit, cât mai este Rugăciune
vreme! Fugiţi de păcat şi trăiţi în
sfinţenie, păstraţi-vă curaţi făcând Dumnezeule Prea Drepte, ca să
fapte bune, iar când vă spovediţi pedepseşti păcatele noastre pe care
cereţi canon pentru păcate, fiindcă le-am făcut, trimite-ne aici în lumea
ele trebuie ispăşite, ori aici, ori înaceasta, boli, necazuri şi suferinţe
iad! De aceea vin suferinţe grele pe care le merităm, după voia Ta
peste unii chiar spovediţi, pentru că cea sfântă! Ştim că după puţină
nu fac canon pentru păcate. vreme ele se vor sfârşi. Dar să nu
ne pedepseşti Doamne în iad cu
Iată de ce trimite Dumnezeu înaintea chinuri veşnice, fără de sfârşit!
sfârşitului vieţii noastre suferinţe
grele, anii durerilor, ca să ne Fie-Ţi milă de noi păcătoşii şi dă-ne
ispăşim de păcate şi să ne minte ca să înţelegem voia Ta cea
întoarcem la El. Să nu cârtim, ci mai sfântă, să Te iubim pe Tine, mai
bine să ne recunoaştem vina, şi să mult ca orice în lumea aceasta şi să-
plângem cu lacrimi amare, să Ţi slujim Ţie acum şi pururea şi în
plângem că de multe ori am râs de vecii vecilor! Amin!
câte ceva chiar cu lacrimi. Să
vărsăm deci lacrimi cu părere de 240 PREDICI
327
 moartea i-o răpise fără veste.
Despre această moarte grabnică şi
nemiloasă doresc să vorbim astăzi.

PREDICĂ LA DUMINICA A XXIV-A Fraţilor şi surorilor, noi suntem în

DUPĂ RUSALII lumea aceasta vremelnică ca într-o
vale a plângerii, fiindcă în toate
Despre moarte zilele vedem cum nemiloasa moarte
scurtează firul vieţii la tineri şi
,,… Nu mai supăra pe bătrâni, bărbaţi, femei şi copii,
necăutând la faţa nimănui. Nimic nu
Învăţătorul, fiica ta a murit!” vedem mai des decât moartea, şi
totuşi nimic nu credem mai anevoie
(Luca 8, 49) decât moartea. Recunoaştem că
suntem muritori, dar trăim în aşa fel
F r a ţ i c r e ş t i n i, ca şi cum am fi nemuritori şi ne
înşelăm amarnic, căci trăind şi
Nimic nu este mai dureros în lumea murind în păcate, ne alegem cu o
aceasta, decât să vezi plângerea pagubă îndoită: pierdem nădejdea
părinţilor pentru unicul copil pe şi nu mai câştigăm nici mântuirea.
care îl răpeşte moartea din faţa Dacă nu crezi când vezi frumuseţea
ochilor lor. Se risipesc într-o clipă în mormânt şi nici atunci când calci
toate speranţele şi toate peste mulţimea mormintelor, apoi
să ştii că ai cu adevărat inima
ostenelile lor, singura lor nădejde la împietrită şi nu vrei să-L crezi pe
bătrâneţe şi bucuria dragostei lor Dumnezeu care spune că tu, omule,
din tinereţe. cu moarte vei muri. Iată, crezi
amăgirea diavolului care-ţi şopteşte
În această primejdie se afla casa în fiecare clipă că nu vei muri!
fruntaşului sinagogii din Ierusalim
de care ne-a vorbit Sfânta Dragostea cea mare pentru viaţă ne
Evanghelie de astăzi, căci el avea o face să nu ne mai amintim de
singură fiică de 12 ani, pe care moarte, dar veniţi să vedem în
328
cimitir mormintele pline de diavolească?! O amăgire care a
întuneric, oseminte de oameni în cauzat cea mai groaznică prăbuşire,
ţărână cu miros greu şi înţelegeţi căci din cauza acestei rătăciri a
căci cu adevărat există moarte şi minţii lor au pierdut nemurirea şi
cum se veştejeşte floarea, aşa se va raiul, au pierdut graţia divină şi
veşteji şi floarea vieţii noastre gloria lui Dumnezeu. Aşa i-a amăgit
trecătoare. vicleanul diavol pe toţi fiii şi urmaşii
lui Adam din toate veacurile,
Când i-a zidit Dumnezeu pe Adam şi făcându-i să meargă din rău în mai
Eva şi i-a aşezat în grădina Raiului, rău. Dacă n-ar fi lăsat Dumnezeu
le-a moartea să le predice din când în
când şi să ia pe câte unul dintre ei,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET ducându-l în fundul unei gropi din
241 marginea satului, ar ajunge oamenii
să se mănânce unii pe alţii, să se
dat voie să mănânce din toţi pomii, rupă între ei, din cauza lăcomiei şi
numai din pomul cunoştinţei binelui nesăturării de plăceri.
şi răului să nu mănânce, căci în
clipa când vor mânca, vor muri. Iată Dar iată că Dumnezeu, Care ştie
că Dumnezeu de la început i-a toate şi a ştiut şi ce va fi omul în
ameninţat pe cei dintâi oameni cu stare să facă din împietrirea inimii
moartea, dar ei nu au crezut, ci l-au lui, a rânduit de la început pe cel
ascultat pe diavolul, care i-a minţit mai puternic predicator ca să
spunându-le că nu vor muri. Au vorbească lumii, să-i vorbească
mâncat din pom şi astfel a intrat omului, să-l urmărească şi să-l
moartea în lume. ameninţe. Acest predicator este
,,Moartea”. Ea nu ţine seamă de
Mare lucru este acesta, fraţilor! nimic şi de nimeni, nici de împărat,
Dumnezeu le spune că vor muri şi nici de viteaz, nici de bătrân şi nici
nu cred, iar diavolul le spune că nu de copil, nici de bogat şi nici de
vor muri şi cred. Deci, moartea este sărac, căci toţi şi toate cad pradă
în faţa ochilor lor şi nu le este frică. morţii pe nesimţite. Când nu se
Nu este aceasta oare o amăgire gândeşte omul, acest predicator
329
înfricoşat şi puternic vine peste el,
căci domneşte peste lumea
întreagă.
Moartea îşi are locul în toată lumea
şi vorbeşte tuturor popoarelor în
orice limbă de pe faţa pământului.
Vorbeşte săracilor şi bogaţilor,
învăţaţilor şi neînvăţaţilor şi
vorbeşte cu atâta putere, că face pe
toată lumea să plângă. Nu este
inimă care să nu se fi mişcat, sau
ochi care să nu fi vărsat lacrimi în
faţa acestui predicator care este
moartea. Acest predicator
încăpăţânat nu vrea să ţină seama
de nimic, ci năvăleşte cu predica lui
acolo unde nu este poftit şi
aşteptat, şi răstoarnă planurile
oamenilor, pândind pe la toate uşile
şi ferestrele.
Moartea are o cheie cu care poate
descuia orice casă, orice palat şi
orice ascunziş. Nu este pe faţa
pământului vreo încăpere în care să
nu poată intra. Veniţi să vedeţi casa
cea liniştită unde se găsea un
singur fiu. Câte planuri frumoase nu
aveau părinţii pentru el! Alergau din
zi până în noapte să-l facă fericit şi-l
îndemnau la învăţătură, văzând în el
copilul de nădejde al bătrâneţilor
330
lor. Câte gânduri frumoase de viitor
aveau părinţii pentru băiatul lor de
15 ani şi ce mulţumiţi ar fi fost să-l
vadă în viaţa aceasta cât mai fericit!
Dar într-o zi moartea deschide uşa
unde se afla tânărul şi-i răpeşte
sufletul, lăsându-i trupul rece ca să
fie cărat la cimitir, unde moartea îşi
are vistieria. Iată ce repede
242 PREDICI
moartea a risipit planurile părinţilor
şi fericirea casei!
Veniţi să vedeţi în alt loc o maşină
ce s-a izbit de un stâlp de beton,
unde s-a zdrobit întreaga familie:
părinţii şi cei trei copii. Moartea le-a
ieşit înainte şi s-au spulberat toate
năzuinţele şi bucuriile lor. Cine ştie
cât a trebuit să muncească, să
economisească ca să poată
cumpăra acea maşină, sau cine ştie
cât a trebuit să înşele şi să mintă, să
înjure şi să-i fure pe oameni şi pe
Dumnezeu ca să aibă acea maşină.
Veniţi să vedeţi în casa lui Iair din
Evanghelia de astăzi, ce plângere şi
bocete, ce mulţime de popor s-a
adunat în jurul copilei de 12 ani care
a murit.
Ştim cu toţii că de moarte nu va
scăpa nimeni, dar foarte mult
contează cât de pregătiţi ne va afla
moartea şi unde ne va apuca. Spun
aceasta, deoarece una este să mori
în biserică şi alta e să mori la teatru.
Aşa s-a întâmplat într-un oraş din
Franţa, într-o sală de teatru. Era în
ziua de 24 martie, în postul Paştelui
şi avea loc o reprezentaţie
strălucită. Se adunaseră 1500 de
suflete. Clădirea avea uşi înguste,
iar când se ridică cortina, izbucni un
incendiu şi aprinse într-o clipă toată
scena.
Toată lumea striga şi din toate
colţurile sălii se auziră explozii.
Lemnăria trosnea sub flăcările
focului, iar artiştii umblau buimăciţi
prin fum, cuprinşi de mare spaimă.
Pierduţi şi nebuni căutau cu toţii
prin flăcări vreo uşă de scăpare.
Publicul se năpusti pe scările
întortocheate, dar mulţi înăbuşiţi de
fum căzură pe jos. Femeile şi copiii
erau călcaţi în picioare. Se auzeau
ţipete de spaimă şi deznădejde de la
cei ce se luptau să-şi scape viaţa
din ghearele morţii. Târziu, când
pompierii au putut străbate în
interior, s-au îngrozit de ce au
văzut. Un morman întreg de oameni
331
fumegând, negri şi hidoşi. Pe
scările înguste atârnau unii de alţii,
bărbaţi, femei şi copii. Ce scenă
sfâşietoare şi groaznică avu loc în
câteva minute!
La ora 3 dimineaţa cadavrele au fost
duse la o sfântă biserică. Pe
chipurile lor se putea citi moartea
groaznică de care au avut parte.
Oare aceşti nenorociţi erau pregătiţi
de moarte? Vai, nu la teatru se
pregăteşte cineva de moarte! Dacă
aceste victime carbonizate ar fi ştiut
ce soartă le aşteaptă acolo, ar fi
renunţat la orice plăcere. Dar iată
cum se înşeală biata lume,
pierzându-se în astfel de locuri
pustii.
De asemenea la cutremur câţi n-au
suferit spaimă grozavă
înghesuindu-se pe scările de la
blocuri. Unii s-au aruncat de la etaj,
iar alţii au fost îngropaţi de vii între
dărâmături, unde au stat câteva zile
până au fost scoşi de acolo. Ce frică
au putut suferi aceştia! Şi cu toate
acestea la puţin timp au uitat de
moarte şi de suflet, iar când va veni
pentru ultima dată să-i ia moartea, îi
va găsi tot nepregătiţi, tot în pofte şi
păcate, nespovediţi şi neîmpărtăşiţi.
Iată pericolul cel mare care
pândeşte pe toată lumea! Nimeni nu poate scăpa de predicile
morţii şi nimeni n-o poate alunga.
Dar şi moartea este deosebită în Poţi să râzi de predica ei, să iei în
lucrarea ei de la caz la caz. Grozavă râs învăţăturile şi chemările ei; poţi
este să fugi de biserică şi de Cuvântul lui
Dumnezeu, poţi să rupi în mânia ta
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Biblia, care este Cartea Sfântă, dar
243 acest predicator încăpăţânat -
moartea - rămâne tot biruitor şi ca
moartea vrăjitoarelor. Cumplită este mâine ea ştie că va vorbi şi de pe
moartea femeilor ce mor din avort. marginea mormântului tău.
Înspăimântătoare este moartea
zgârciţilor, lacomilor, desfrânaţilor Ce predici puternice spune
şi beţivilor. Una este să mori pentru moartea! Când moare un bogat, un
dreptate şi adevăr şi alta este să nesătul de averi, ea se suie pe
mori pentru minciună, vicii şi hambarele şi casa lui şi strigă cu
păcate. Moartea nu se fereşte. Ea dă glas tare: ,,Ia uitaţi-vă şi priviţi pe
buzna şi în locurile unde se fac cel ce nu se mai sătura de averi!
chefuri, schimbând dintr-o dată Iată, cum le lasă pe toate şi pleacă
petrecerea într-o predică înfricoşată din lume gol şi sărac de fapte
căci ajung din bătaie la cuţite şi din bune!”. Când moare cineva care şi-a
râs pornesc în hohot de plâns şi cheltuit viaţa în desfătări lumeşti,
astfel îi adună moartea la cimitir. moartea merge cu el la groapă şi
Acolo fiecare ridicătură de pământ strigă de răsună toate uliţele: ,,Iată
slujeşte de amvon pentru moarte şi cum se sfârşesc plăcerile şi poftele
acolo vorbeşte ea cu multă lumeşti! Veniţi cu toţii şi-l vedeţi pe
îndrăzneală, căci se strâng mereu cel ce şi-a cheltuit viaţa în zadar!”.
tot mai mulţi ascultători. Moartea le Când moare beţivul căzut în şanţ,
predică de pe marginea gropii otrăvit şi nebun de alcool, moartea
despre deşertăciunea acestei lumi strigă de răsună satele: ,,Iată ce
şi despre nesiguranţa acestei vieţi face beţia! Iată-l pe cel ce-şi chinuia
trecătoare.
332
soţia şi copiii, că s-a sfârşit pentru morţii, cum ţi s-a părut Adame?”
totdeauna!” Căpăţâna răspunse iarăşi: ,,O, mi s-
a părut aşa de amar, Doamne, că
O, ce înşelătoare este lumea nici până azi nu mi-a
aceasta, fraţilor, şi cum ne mai
pierdem timpul pentru lucruri de 244 PREDICI
nimic. Câţi nu sunt care colindă tot
pământul, se duc prin ţări străine, ieşit amărăciunea din oasele gurii
vin încărcaţi cu de toate, se mele”.
îmbogăţesc, dar într-o bună zi cad
jos şi se termină cu viaţa şi cu toateGrozav lucru şi grozavă este clipa
cele strânse pe pământ. Erau atât ieşirii sufletului! Vai, câtă luptă are
de fericiţi şi nu se gândeau la nimic sufletul când se desparte de trup!
altceva şi iată în câteva clipe li s-au
Vai, cât lăcrimează atunci şi nu are
spulberat toate bucuriile cine să-i ajute! Către îngeri îşi ridică
pământeşti, căci moartea pune ochii, către oameni se uită, dar
capăt la toate acestea. Aşa de nimeni nu-l poate ajuta. Grozav este
repede trece timpul, încât nu ne ceasul morţii, fraţilor! În psalmii lui
dăm seama! David citim: ,,Cumplită este moartea
păcătosului”, şi ,,Scumpă este
Se păstrează din tradiţie şi se spune înaintea Domnului moartea
că pe când Domnul Hristos cuviosului Lui”. De aceea nu mor
călătorea cu ucenicii Săi, a găsit pe toţi oamenii în acelaşi chip. Avem
un câmp căpăţâna strămoşului mărturii din sfintele cărţi bisericeşti
Adam, care murise cu vreo şi din cele ce am văzut cu ochii
5000 de ani înainte. Apropiindu-se, noştri în lume. Mulţi au avut o
Domnul o atinse uşor cu toiagul şi o moarte frumoasă şi s-au dus cu
întrebă: ,,Cum ţi s-a părut, Adame, sufletul în iad, iar alţii au avut o
viaţa acestei lumi?” Căpăţâna a zis: moarte grea şi s-a descoperit unora
,,Aşa de scurtă, ca şi cum am intrat că sunt la bine. Cine a luat parte la
pe o uşă şi am ieşit pe cealaltă, moartea unui copil a observat cât
Slăvite Doamne”. Iar întrebă de greu îi iese sufletul. Se întâmplă
Domnul Hristos: ,,Dar paharul aceasta şi la moartea unora care au
333
fost credincioşi şi au făcut fapte
bune. Cum se explică deosebirea
aceasta?
După cuvântul de lămurire al
sfinţilor părinţi şi după cum spune
Sfântul Apostol Pavel că plata
păcatului este moartea, s-ar putea
ca aceştia să-şi fi ispăşit prin acele
suferinţe grele unele păcate făcute
din neştiinţă, sau spovedite şi cu
canonul neîmplinit de la duhovnic.
În ce priveşte copiii care mor greu,
aceasta se întâmplă din cauza
păcatelor părinţilor, care i-au
zămislit în zile oprite, în sărbători şi
în posturi, sau înainte de cununia
religioasă, în desfrânare.
Cel ce se ţine mereu de şirul
păcatelor şi poftelor va muri cu o
moarte înfricoşată. Satana îşi repetă
vicleşugul şi cu noi, dar în alt chip.
El nu ne mai spune că nu vom muri,
pentru că i-am arăta imediat că toţi
oamenii mor. Dar el ne atrage altfel
în cursă şi ne face să nu luăm nici o
măsură în vederea sfârşitului vieţii
noastre. Aşa ne şopteşte el cu
vicleşug: ,,Nu vei muri curând, nu
vei muri azi, nici mâine, nici la anul,
nici după 10 ani, ci la adânci
bătrâneţi, aşa că mai ai de trăit”.
334
Astfel ispititorul reuşeşte să ne
încânte, zicându-ne că suntem tineri
şi că nu-i nici o grabă acum ca să
ne pregătim şi să ne îndreptăm. Noi
ne încredem în el şi în această
nenorocită încredere nu facem
nimic. Trăim liniştiţi, mereu
păcătoşi, mereu neîndreptaţi, ba
mai mult, nu numai că nu ne gândim
la moarte, dar ne supărăm când
cineva ne vorbeşte de ea. Nu
suferim acest gând nici când
suntem cu un picior în groapă.
Când eşti pe patul suferinţei, tocmai
atunci şi cei din jur sunt făţarnici ca
şi cum s-ar fi înţeles cu diavolul să
te piardă. Eşti pe patul de moarte,
starea e destul de gravă, totul
merge rău, iar prietenii şi cei din
casă spun: ,,Merge bine, eşti tare, ai
să scapi, iată doctorii fac minuni!”.
Cu mare greutate se trimite după
preot, iar de sfântul maslu nici nu
se aduce vorba, deşi această sfântă
taină pe mulţi i-a sculat de pe patul
morţii şi i-a făcut sănătoşi, dar unii
nu vor să audă de el, căci le-a intrat
în cap că taina sfântului maslu
odată săvârşită cuiva, acesta
moare.
Iată ce viclean e diavolul, fraţi fecioare înţelepte. Să avem toată
creştini! Chiar şi atunci când este noaptea candelele aprinse cu
chemat untdelemn, cu untdelemnul faptelor
bune, adică cu o viaţă cât mai
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET curată, trăită în biserică, în
245 rugăciuni şi în sfinţenie. Să nu fim
ca fecioarele cele nebune care nu s-
preotul, cei din casă şi vecinii te au îngrijit şi au pierdut dreptul de a
îndeamnă să n-ai nici o frică, să nu intra cu Mirele la desfătarea nunţii.
te pregăteşti că nu-i nici o
primejdie. Astfel moartea e în odaie, Cea mai mare orbire a lumii este că
ascunsă în mii de chipuri şi totuşi nu se pregăteşte pentru ceasul
motivul de îndreptare este morţii. La toate se gândeşte omul,
îndepărtat. Dacă aceasta este de toate are grijă. Se interesează de
greşeala, să vedem acum care este tot ce priveşte viitorul lui, de avere,
mijlocul de îndreptare. de moştenire, de planuri, de fel de
fel de afaceri, de însuratul şi
Cel dintâi mijloc şi cel de pe urmă măritatul copiilor, al nepoţilor, al
este cuprins într-un singur cuvânt, nepoatelor şi chiar al vecinilor. Mulţi
iubiţilor: ,,Privegheaţi, că nu ştiţi bătrâni au focul acesta că nu li se
ziua şi nici ceasul!”, a spus Domnul căsătoresc copiii. Ce pericol mare!
Hristos. În această scurtă poruncă a Ei nu văd însă pericolul din sufletul
Mântuitorului se rezumă întreaga lor, cum îşi pierd sufletul şi lasă
înţelepciune creştină, mântuirea astfel singura faptă importantă a
sufletului. Oricine am fi şi oricât de acestei vieţi, la voia întâmplării.
învăţaţi, noi nu vom putea şti
timpul, locul sau felul morţii noastre Oare ce înseamnă priveghere?! Să
niciodată. Noi nu ştim dacă vom amâni îndreptarea pentru vremea
muri uşor, în mai multe zile sau pe bătrâneţii? Să ţii ură împotriva
neaşteptate. De aceea trebuie duşmanului? Să stai în braţele
priveghere, adică să veghem în desfrânării? Să nu te spovedeşti cu
orice clipă asupra vieţii noastre şi anii? Aceasta înseamnă pregătire şi
să fim pregătiţi ca cele cinci veghere?! Să nu fim copii la minte!
335
Să nu credem că Dumnezeu este
numai milostiv şi că ne iartă! Pentru
a muri creştineşte, nu înseamnă să
gândeşti la moarte abia atunci când
ea bate la uşă. Trebuie să te
gândeşti mult şi să te pregăteşti mai
dinainte.
Câţi sunt acum în iad care plâng şi
se chinuiesc fiindcă n-au vegheat şi
şi-au pierdut vremea pe aici cu
nepoţii şi nepoatele, cu rudele ş i cu
petrecerile, în loc să vină la
biserică?! Ce n-ar da acum să se
poată întoarce, să se poată
îndrepta, să se poată spovedi şi
împărtăşi? Nu le-ar mai trebui nimic
din lumea aceasta. Ar socoti
nimicuri plăcerile şi înşelăciunile
lumii acesteia. Dar ca şi fecioarele
cele nebune, multe suflete şi-au
pierdut timpul. Mulţi creştini cad în
greşeala acestor fecioare care au
amânat să-şi cumpere untdelemn
pentru candelele lor, iar atunci când
s-au dus, uşa s-a închis şi în zadar
s-au rugat ele să li se deschidă, căci
au auzit aceste cuvinte înfricoşate:
,,Nu vă cunosc!”
Aşa amână mulţi creştini
îndreptarea de la post la post, de la
an la an. Puterile
336
246 PREDICI
slăbesc şi se trezesc deodată
sufocându-i moartea şi
nemaiputând să spună nimic la
spovedit, sau să mai primească
Sfânta Taină a Împărtăşaniei. E prea
târziu, căci Mirele a sosit, iar
moartea le ridică sufletul. Se închid
uşile milei dumnezeieşti, iar Domnul
le spune că nu-i cunoaşte. Acum
este timpul, fraţi creştini, timpul cel
mai potrivit să ne facem noi cu
mâna noastră milostenia, să ne
facem rugăciunea, privegherea şi
venirea la biserică, căci doar auzim
cu urechile noastre ce moarte
periculoasă pândeşte întreaga
omenire. Cartea Sfântă spune că la
sfârşit moartea va secera mii şi
milioane de suflete prin războaie,
foamete, boli, cutremure şi multe
altele. Când va suna trâmbiţa de
judecată, să fim şi noi pregătiţi. De
aceea să ne facem tot ce ne trebuie,
de acum din viaţă, că nu se ştie
dacă ni le va mai face cineva.
Pe cei care aţi ascultat astăzi aceste
cuvinte aş dori să vă întreb: Cum
staţi cu această pregătire pentru
moarte? Vă frământă măcar uneori
acest gând al obştescului sfârşit?
V-aţi pregătit? Sunteţi gata? V-ar
conveni să muriţi în starea Rugăciune
sufletească în care vă găsiţi acum şi
să vă înfăţişaţi înaintea scaunului Doamne Iisuse Hristoase, Stăpânul
judecăţii? Ferice de cel ce ar putea vieţii şi al morţii, la Tine este toată
răspunde: DA! nădejdea noastră. Tu eşti bucuria şi
scăparea noastră. Când moartea va
De obicei omul moare aşa cum veni să despartă sufletul nostru de
trăieşte. De trăieşte în păcat, în trup, când gura va amuţi, iar
păcat moare. S-a învăţat cu păcatul sudorile morţii se vor arăta pe
precum câinii cu lătratul. Cel ce-şi fruntea noastră, te rugăm fierbinte
petrece viaţa în frică de Dumnezeu, Stăpânul nostru, ca atunci să vii
în frică de Dumnezeu îşi dă sufletul. lângă căpătâiul nostru ca să
Această pregătire nu constă în linişteşti sufletul tulburat de griji,
planuri, ci în fapte hotărâte. Învăţaţi- necazuri şi păcate! Să ne mângâi cu
vă să vă dezlipiţi încet, încet de tot privirile Tale cele dulci, ca să putem
ceea ce vă face robi ai lumii bea paharul cel amar cu uşurinţă şi
acesteia. Feriţi-vă de păcate, să ne treci şi pe noi în Împărăţia Ta
spovediţi-vă şi împărtăşiţi-vă cât cea veşnică, ca să ne veselim cu
mai des. Citiţi cărţi ziditoare de Tine în vecii vecilor! Amin!
suflet, faceţi milostenie şi orice aţi
lucra, gândi sau grăi, închipuiţi-vă PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
că faceţi aceasta pentru cea din 247
urmă dată.

Dacă moartea ne va găsi pregătiţi

creştineşte, fericiţi vom fi pentru că
am trecut de la moarte la viaţă şi de PREDICĂ LA DUMINICA A XXV-A
pe pământ la cer, unde ne aşteaptă DUPĂ RUSALII
Împăratul şi Mântuitorul Iisus
Hristos, să ne bucurăm cu El în Samarineanul milostiv
veşnicie.
337
,,Dar un samarinean, care era în a cărei tâlcuire o vom auzi cu
călătorie, a venit în locul unde era ajutorul harului dumnezeiesc.
el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă
de el…” Omul căzut între tâlhari este Adam
cu tot neamul omenesc. Ierusalimul
(Luca 10, 33) este raiul, fericirea cea veşnică, şi
cuvântul Ierusalim mai înseamnă şi
F r a ţ i c r e ş t i n i, ,,suire”. Ierihonul este lumea
aceasta pământească, şi cuvântul
Au trecut aproape 2000 de ani de Ierihon înseamnă ,,coborâre”.
când Mântuitorul nostru Iisus Aşadar Adam, pentru neascultarea
Hristos a spus această parabolă, a lui, a fost scos din rai, din fericire şi
omului căzut între tâlhari. Şi totuşi, coborât în această lume între
de atunci şi până astăzi, o mulţime tâlhari, adică între puterile
de oameni au căzut şi cad diavolului, căci tâlharii sunt demonii
iadului. Aceste puteri diavoleşti l-au
mereu între tâlharii cei sufleteşti şi dezbrăcat pe om de fericirea de care
trupeşti. se bucura în rai. Dar nu numai atât,
ci i-au făcut răni peste răni, adică l-
Mulţi creştini nu înţeleg cuprinsul au cufundat pe om în fel de fel de
acestei Sfinte Evanghelii. Pe mulţi îi păcate grele, căci precum rana sapă
duce în rătăcire nepăsarea în trupul omului, tot aşa păcatul
preotului, care a trecut pe lângă răneşte sufletul omului.
omul lăsat de tâlhari aproape mort,
şi mulţi zic că, dacă un preot a putut Preotul care a trecut pe lângă cel
să fie fără de milă faţă de un biet bătut şi rănit, şi nu i-a păsat, n-a
nenorocit, atunci ei cu atât mai mult avut milă de el, este preotul legii
se pot purta astfel cu semenii lor. vechi, preotul Vechiului Testament,
Dar în această Sfântă Evanghelie nu care n-a putut să-l mântuiască, să-l
este vorba de nici un preot ajute pe om, fiindcă nu avea har. De
nemilostiv sau de Ierusalimul sau aceea, după cuvântul adevărului,
Ierihonul acesta pământesc, ci cu nici nu se putea numi preot, pentru
totul altul este înţelesul Evangheliei, că nu se arătase Harul şi Adevărul
338
pe care le aducea Iisus Hristos, Fiul O, adâncul smereniei lui Dumnezeu!
lui Dumnezeu. Moise, Aron şi marii O, milostivirea şi bunătatea Fiului
lui Dumnezeu! Cum a putut El, Fiul
248 PREDICI lui Dumnezeu, cel Unul Născut să
se asemene cu samarineanul?!...
preoţi ai evreilor n-au putut mântui Samarinenii erau socotiţi de evrei
lumea din robia tâlharilor demoni. spurcaţi şi sectanţi, nişte lepădaţi,
care nu trebuiau băgaţi în seamă,
Levitul care a trecut după preot şi a dar Hristos a venit plin de milă din
făcut la fel ca el, adică a lăsat rănitul ceruri, de la Tatăl, a legat
în drum, îi reprezintă pe proorocii dumnezeirea Lui de trup, luând trup
Vechiului Testament, căci nici ei nu din Fecioara Maria şi S-a pornit să
l-au putut mântui pe om, n-au putut vindece rănile omenirii.
să-l ajute şi ,,au trecut pe alături”.
Dar iată că pe drumul unde zăcea El, Fiul lui Dumnezeu, a venit în chip
omul tâlhărit trece un samarinean, de om, de samarinean smerit, ne-a
care era în călătorie, adică în legat rănile cu fâşiile albe ale
misiune, şi când îl vede pe cel bătut botezului, a turnat pe ele untdelemn
şi rănit, i se face milă de el, toarnă şi vin - taina Sfântului Maslu şi a
repede untdelemn şi vin peste răni, i Sfintei Împărtăşanii - apoi, punându-
le înfăşoară cu pânză albă, apoi îl ne pe asinul său ne-a dus la un han
ridică, îl pune pe asinul său şi - adică a luat toată greutatea
porneşte la drum ca să-l ducă la o păcatelor noastre în spatele Său,
casă de oaspeţi, la un han. Aici, l-a căci
dat în primire hangiului, scoţând doi
dinari şi dându-i, ca să cheltuiască a purtat Crucea cea grea, a
din ei, spunându-i că ce va mai suferit chinuri grele până a dus-o pe
cheltui în plus îi va da înapoi la Golgota şi după ce a trecut pe
întoarcere. acolo, ne-a dus la un han.

Să vedem acum cine este Hanul este Biserica, iar hangiul este
samarineanul acesta milostiv!... preotul. Cei doi dinari sunt Vechiul
şi Noul Testament, sau Biblia şi
339
Sfânta Tradiţie. Din acestea este
dator preotul să hrănească bolnavii
ca să se tămăduiască de toate
bubele şi rănile păcatelor pricinuite
de demoni, de duhurile necurate, de
toate bolile sufleteşti şi trupeşti. Şi
ce va mai cheltui, peste ce i-a dat,
peste cei doi dinari, adică alte
cuvinte folositoare şi cu ce îi va sta
în putinţă fapte bune sufleteşti şi
trupeşti pe care le va mai face el ca
să-i aline şi să-i vindece suferinţele
bolnavului - ale lumii, îi va răsplăti
Domnul la întoarcere, adică la ziua
cea mare a judecăţii de pe urmă,
ziua cea înfricoşată, când va plăti
fiecăruia după faptele sale.
Până aici am aflat din Sfânta
Evanghelie patru sfinte taine
mântuitoare şi anume: botezul,
maslul, împărtăşania şi preoţia. Pe
lângă acestea am aflat şi ce este
biserica. Iată ce învăţătură înaltă ne
dă Sfânta Evanghelie de astăzi! Ea
ne spune de ce a venit Mântuitorul,
Samarineanul Milostiv, la noi, aici
pe pământ; ea ne spune că numai
prin El ne putem mântui, că legea
lui Moise nu era de ajuns spre a-l
mântui pe om. Ascultăm noi oare de
Domnul Iisus Hristos, ca să ne
putem
340
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
249
mântui? În această pildă pe care am
ascultat-o, am auzit că ne îndeamnă
la milă, la dragoste, la iubire mare
faţă de orice om. Dar în loc să ne
iubim unii pe alţii, aşa cum ne
învaţă Domnul, ne urâm ca fiarele;
în loc să alinăm suferinţele celor
nevoiaşi, le mărim, transformând
viaţa multora într-un adevărat iad.
De ce oare? Oricare ar fi motivul
sau scuzele, cred că cel mai sigur
lucru este acesta: duhul Evangheliei
n-a pătruns îndeajuns în adâncul
inimilor şi cunoştinţelor creştine,
spre a le mlădia după poruncile
Mântuitorului. Creştinii noştri n-au
gustat şi nu vor să guste învăţătura
sănătoasă, din Evanghelie, a
Bisericii creştine, a Mântuitorului.
După aproape 2000 de ani suprema
jertfă de pe Golgota, săvârşită de
Fiul lui Dumnezeu pentru neamul
omenesc, nu este înţeleasă şi
urmată. Lumea este încă stăpânită
de instincte animalice, de vanităţi
oarbe, de acţiuni deşarte şi
criminale. Gama mizeriilor omeneşti
a luat proporţii înspăimântătoare,
datorită îndepărtării omului de
învăţătura de sus a Fiului lui Sfintele canoane ne spun că preoţii
Dumnezeu, de învăţătura Bisericii, a care nu predică să se caterisească,
Bibliei. Atunci, cine ar trebui să fie să li se ia harul. Aşa pedeapsă
cei dintâi care să înveţe lumea, să o mare, zic sfinţii părinţi că trebuie să
convingă, să o lumineze, să o ridice primească, preoţii care nu
din drum, din praf, din necaz, din propovăduiesc. Dar ei, preoţii, fac
această cădere grozavă? Nu trebuie lucrul acesta, nu sectanţii trebuie
să fie cei dintâi preoţii?!... Căci gurasă-l facă! Aşa că preoţii care ies în
preotului trebuie să păzească ştiinţa faţa Sfântului Altar să
şi din gura lui se aşteaptă propovăduiască, nu ies aşa ca să-şi
învăţătură, deoarece ,,el este un sol, arate ei înţelepciunea, vocea sau
un înger al Domnului oştirilor”, veşmintele şi ce-au învăţat, nu ies
după cum spune proorocul Maleahi aşa ca să arate că unul a învăţat mai
la cap. 2, v.7. Auziţi ce mare este mult sau că e mai deştept ca
darul preoţiei?! Un înger al celălalt, ci preotul se simte dator
Domnului oştirilor... înaintea lui Dumnezeu şi vrea să-şi
facă misiunea care i s-a încredinţat
După ce a înviat Domnul Hristos din de Domnul Hristos, vrea să asculte
mormânt şi S-a arătat ucenicilor, de Cuvântul Lui, adică să
prima poruncă pe care le-a dat-o, a propovăduiască.
fost aceasta: ,,Duceţi-vă în toată
lumea şi propovăduiţi Evanghelia la Arhiereii, preoţii şi diaconii sunt
orice făptură; cine va crede şi se va urmaşii apostolilor, care au primit
boteza, va fi mântuit, iar cine nu va Harul Duhului Sfânt prin punerea
crede, va fi osândit!”. Nu i-a trimis mâinilor, în taina sfintei preoţii. În
Domnul pe ucenici să facă minuni, această taină intră
nu i-a trimis să ţină slujbe lungi; i-a
trimis să propovăduiască, să înveţe 250 PREDICI
lumea, pentru că din cauza
neştiinţei se fac atâtea păcate mari numai aceste trepte: arhieria,
şi grozave, care-L supără pe preoţia şi diaconia. Apoi cei ce
Dumnezeu. trebuie să ajute preoţimea, să
341
colaboreze cu preotul la zidirea măcar că vin în biserică, tot în
sufletească a poporului sunt: rătăcire umblă, fiindcă merg după
cântăreţii, preotesele, paraclisierii, capul lor, luându-se după
îngrijitorii şi îngrijitoarele. Aceştia învăţăturile unor babe rătăcite şi nu
au o mare răspundere înaintea lui vor să asculte adevărul.
Dumnezeu, fiindcă poporul cu ei
intră în vorbă mai întâi şi dacă nu În parabola Evangheliei de astăzi
ştiu cum să vorbească sau îi găsim mult îndemn la milă şi iubire.
smintesc cu cine ştie ce abateri Dumnezeu este dragoste, iubire.
rele, e vai de biserica aceea şi de ei. Acest izvor nesecat de iubire l-a
Apoi toţi creştinii au datoria să ajute făcut pe om după chipul şi
biserica, fiecare cum poate mai asemănarea Sa, adică şi omul la
bine. rândul său să fie focar de iubire.
Acesta este rostul cel mai înalt al
În multe locuri însă, e lipsă mare vieţii - iubirea. E de ajuns să ne
duhovnicească de duh de credinţă. întrebăm: ce ar însemna viaţa fără
Ştim cu toţii că toate slujbele, toate iubire? Ce ar fi căminul fără iubire?
tainele, toate lucrările din biserică Ce ar fi prietenia fără iubire? Ce ar fi
se fac prin Duhul Sfânt. Fără Duhul patria fără iubire? Ce ar fi
Sfânt, zice un sfânt părinte, nu este umanitatea fără iubire? S-ar putea
nici biserică, nici preot, nici predică, închipui toate acestea fără iubire?!
nici taină, nici slujbă. Să ne rugăm Iar dacă ele nu ar însemna nimic
lui Dumnezeu să trimită creştinătăţii fără iubire, atunci unde mai este
oameni plini de Duh Sfânt, care să rostul vieţii pe pământ? De ce ne
înveţe şi să zidească cu amândouă mai naştem, de ce mai trăim pe
mâinile, căci cine învaţă zideşte cu pământul acesta, fără iubire, fără
o mână, iar cine învaţă şi dragostea adevărată?
împlineşte, dându-se pildă bună,
acela zideşte cu amândouă mâinile; Cu siguranţă că, dacă n-ar fi iubire
cine învaţă şi se dă pildă rea, acela nu s-ar mai naşte oameni pe
cu o mână zideşte şi cu cealaltă pământ. Iubirea este marele sens al
dărâmă. De aceea găsim atâtea existenţei, fără de care toate pier şi
suflete dărâmate şi altele rătăcite; nici nu pot fi concepute. Dar poate
342
zic unii: de ce atâta ură în lumea vorbeşte despre iubire, despre
aceasta, atâta duşmănie, atâta dragoste. Toată Evanghelia este
urâciune, atâtea păcate? Da, este scrisă din ţesătura dragostei, a
multă lipsă de iubire în viaţa iubirii. La orice pagină am deschide,
oamenilor - tot acesta este aflăm cuvintele iubirii, mireasma ei,
răspunsul. Această lipsă de iubire, puterea ei, nădejdea ei, balsamul ei
urmată de atâtea suferinţe, mântuitor şi cu totul deosebit în
dovedeşte mai întâi că este o stare parabola samarineanului de astăzi.
anormală a vieţii, că a pătruns un
vierme care roade la rădăcina iubirii Ce anume putea să-L facă pe
şi acesta este păcatul - viermele Mântuitorul - pe Fiul lui Dumnezeu -
lăsat de diavolul. Păcatul ramificat să lase cerurile, pe Tatăl şi
în mii şi mii de înfăţişări, ţine în frumuseţile de acolo şi să vină la
ucigătoarele lui braţe întreaga viaţă Crucea cea grea, la suferinţă, la
a omenirii şi luptă mare se dă fiere, la amărăciune, la durere, decât
pentru distrugerea iubirii, pentru că iubirea, dragostea cea mare, mila
rezistenţa vieţii este iubirea, Lui cea mare, pentru a ne salva ca
dragostea. să nu pierim în vecii vecilor?!
Iubitor şi milostiv este Dumnezeu.
Pentru aceasta a venit Iisus, El a aprins focul iubirii pe pământ,
Mântuitorul - Samarineanul cel acest foc pe care Iisus Mântuitorul
Milostiv - ca să restatornicească doreşte să-l vadă arzând şi în
iubirea, drept cel mai necesar lucru inimile noastre.
pentru viaţă. El a zis:
În această parabolă a Domnului
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Hristos descoperim o mulţime de
251 învăţături pentru sufletul nostru, dar
mai ales înţelegem clar din ea cum
,,Poruncă nouă vă dau vouă, să vă să împletim mila cu iubirea, fără de
iubiţi unii pe alţii!”, iar în altă parte care nu este mântuire. Fiecare
zice: ,,Iubiţi pe vrăjmaşii voştri!”, şi întâlnim în calea noastră o mulţime
în tot Noul Testament, pe care ni l-a de oameni bătuţi, loviţi, chinuiţi
lăsat El, de la un capăt la altul, se sufleteşte şi trupeşte. Să întindem
343
mâna şi să-i salvăm. Bubele şi bolile Fiului lui Dumnezeu - care a venit
cele mai grele sunt cele sufleteşti; din milă pentru noi, cum I-a răsplătit
sufletul este lovit şi suferă cel mai Lui poporul evreu, poporul Său
greu. Să ne fie milă de ei şi cu iubire căruia îi făcuse atâta bine. Am auzit,
să-i ridicăm pe umerii noştri, chiar în Săptămâna Patimilor, ce I-au
dacă după ce se vor face sănătoşi, făcut. În locul multelor faceri de
ne vor bate ei pe noi, ne vor omorî, bine ce le făcuse, în loc să-L
aşa cum s-a întâmplat în multe iubească şi să-L preţuiască pentru
locuri, în chip adevărat. I-au primit că-i scăpase de tâlharii demoni, L-
bieţii creştini în casă, ca să-i au răstignit între doi tâlhari. În loc
găzduiască, cu milă şi cu dragoste, de pâine şi vin L-au adăpat cu fiere
şi peste noapte le-au furat ce au şi oţet. Pentru că i-a vindecat de
avut mai scump şi au fugit bolile lor cu bice L-au bătut şi L-au
mişeleşte. rănit. Şi mulţi dintre aceia pe care i-
a vindecat, pe care i-a scăpat de
Iată lovitură pe care o dă diavolul demoni, de suferinţe grele, atunci
iubirii, dragostei şi milei creştine! strigau în gura mare: ,,Să se
Altul a păţit mai rău, sărmanul: se răstignească! Să se răstignească!”
bătuseră doi tâlhari pe pradă, ca să Aşa I-a răsplătit
ia unul tot; cel bătut, rănit, aproape
mort, a rămas pe marginea 252 PREDICI
drumului. Tocmai pe acolo trecu şi
un creştin căruia i se făcu milă de poporul cel nemulţumitor. Aşa am
el, neştiind ce se întâmplase. Îl luă, observat, poate mulţi dintre noi, că
îl duse în casa lui şi după o îngrijire acela căruia îi faci un bine, nu trece
de două, trei zile s-a făcut sănătos, mult timp şi-ţi face un rău, la care
iar drept recunoştinţă, acesta îl nu te aşteptai. Probabil că aşa se
omorî pe binefăcător şi-i fură toate plăteşte pe pământ: binele cu rău.
câte-i găsi mai de preţ prin casă.
Am auzit la începutul Evangheliei că
Iată cum se răsplăteşte binefacerea! învăţătorul acesta al legii vechi s-a
Aşa cum i-au răsplătit şi apropiat de Iisus să-L ispitească.
Samarineanului Milostiv şi Iubitor - Mare păcat este şi acesta al ispitirii,
344
al iscodirii. Acest păcat este
răspândit mult în lume. Sunt
persoane care nu stau decât de aşa
ceva: vor să ştie ce ai în casă, ce ai
în şifonier sau în frigider, ce
mănânci, unde ai fost, de unde vii,
ce ai de gând să mai faci, şi aşa,
prin fel de fel de ispitiri, vor să te
prindă cu ceva, ca să aibă ce lătra
mai departe, ca să umple lumea cu
minciuni. Mulţi ispititori şi iscoditori
a mai avut şi Domnul Hristos -
Samarineanul Milostiv - dar toţi
aceştia au pierit şi se află în iad, în
temniţele iadului.
Feriţi-vă, fraţi creştini, de acest
groaznic păcat, că de aici, de la
nişte lucruri care nouă ni se par
mici, pornesc nenumărate păcate
mari, şi anume: de aici pornesc
certuri, bătăi, judecăţi, puşcărie,
boală, despărţire între soţi, moarte,
iad. Se duce omul la spovedit şi
dacă este întrebat: ,,ce-ai mai făcut,
ce-ai mai greşit?”, răspunde:
,,mărunţişuri de-astea, părinte!”.
Dar mărunţişurile astea, păcatele
acestea mici atrag după ele o
mulţime de păcate mari şi grele,
greu de purtat.
345
La sfârşitul Evangheliei de astăzi,
după ce Domnul Hristos istoriseşte
pilda cu samarineanul milostiv
acestui ispititor şi învăţător al legii,
îi spune: ,,Du-te şi fă şi tu la fel!”,
adică: dacă vrei să te mântuieşti,
dacă vrei să intri în rai, trebuie să ai
milă de aproapele tău, să ai iubire,
dragoste adevărată. Orice milă,
orice faptă bună, fă-o, mai ales,
când îţi iese în cale. Mai mult, ar
trebui să căutăm noi cu de-
amănuntul văduve, orfani, săraci,
nenorociţi, bolnave şi bolnavi la
căpătâiul cărora nu are cine să stea,
să le dăm o cană de apă, să-i
încurajăm o oră, două, să le dăm un
strop de nădejde, de mângâiere,
căci este mare lucru.
Domnul Hristos a spus să-l iubeşti
pe aproapele tău ca pe tine însuţi.
N-am vrea şi noi să ni se facă tot
aşa de către aproapele nostru, de
către cineva, când am fi în suferinţă
grea, pe un pat de durere, uitaţi într-
un spital, bolnavi sau părăsiţi de
toţi? N-ai vrea să te ajute cineva, nu
te-ai bucura când ţi-ar veni cineva şi
ar sta la căpătâi, şi te-ar încuraja, te-
ar întări cu Cuvântul lui Dumnezeu?
Aşa trebuie să facem noi mai
înainte, ca să ni se facă la fel şi
nouă. Domnul Hristos îl trimite pe Pateric, a unui cuvios părinte stareţ.
învăţătorul legii să meargă, dacă Acest părinte stareţ se ruga lui
vrea să se mântuiască, să facă milă, Dumnezeu ca în viaţa cea veşnică
să ajute, să-şi iubească aproapele. să fie şi ucenicii lui cu el la un loc,
să se bucure împreună, aşa cum au
La fel ne trimite şi pe noi, pe fiecare fost pe pământ şi cum s-au iubit pe
după puterea sa, aşa cum am spus pământul acesta. Rugându-se el
mai sus: întâi preoţimea - căci acest mereu, Dumnezeu i-a descoperit că
învăţător de lege era un teolog al i-a auzit rugăciunea, în felul
religiei vechi, un om care era obligat următor:
de lege mai mult ca oricare să
înveţe poporul şi să trăiască legea - La o mănăstire din împrejurimi se
şi apoi ceilalţi: călugării, maicile, prăznuia hramul, iar stareţul de
cântăreţii, preotesele, îngrijitorii şi acolo l-a invitat şi pe stareţul acesta
îngrijitoarele, iar apoi mirenii, cu să vină cu ucenicii lui. Dar el nu
smerenie, cu dragoste, cu milă şi cu prea voia să se ducă, ci numai să-i
iubire, dacă trimită pe ucenici. Peste noapte, o
voce în vis i-a zis să meargă şi el
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET după ucenicii lui. Pe când mergeau
253 ucenicii, pe la jumătatea căii, văd în
marginea drumului un tânăr care
vrem şi noi să ne mântuim şi să fim zăcea şi se văita. Atunci ei l-au
la fericire cu înaintaşii noştri, cu întrebat care este pricina, de se
primii creştini care aşa au făcut, aşa vaită aşa, iar el le-a zis:
s-au ajutat, căci ei erau o familie.
Creştinătatea e un trup, trupul lui - Mergeam călare pe un cal şi
Hristos, care trebuie să fie unul, şi aici m-a trântit şi a fugit. Mă doare
noi toţi trebuie să fim una, într-o rău tot corpul şi n-are cine să-mi
credinţă, într-un Domn, într-un ajute! Iar ei i-au zis:
Botez.
- Ce să-ţi facem, omule? Noi
Ca să întăresc cuvântul acesta vă suntem pe jos şi ne grăbim să
voi istorisi o descoperire din mergem la praznic! L-au lăsat acolo
346
văitându-se şi s-au dus ucenicii.
După puţin timp, ajunge şi Aplecându-se l-a luat în spate şi
mergând cu el, la început stareţul l-
stareţul lor în acel loc şi l-a aflat pe a simţit greu în spate, ca pe un om
cel căzut, suspinând în drum şi i-a mare şi greu, apoi se făcea mai
zis: uşor, mai uşor, mai uşor, încât se
minuna şi stareţul că nu mai simţea
- N-au trecut pe aici nişte aproape nici o greutate. Apoi acela
călugări şi nu te-au văzut aşa? din spatele lui s-a făcut nevăzut,
căci era îngerul Domnului, şi un
- Da! Au trecut nişte călugări, glas s-a auzit zicând: ,,De când te
dar când le-am spus necazul şi rogi tu pentru ucenicii tăi să fie şi ei
durerea mea, mi-au spus că ei se cu tine întru Împărăţia cerului!? Iată,
grăbesc să meargă la praznic şi n- ţi-a descoperit Dumnezeu acestea,
au cum să mă ajute. Atunci stareţul ca să le spui, să-i înveţi, că atunci
i-a zis: când vor face şi ei cele ce faci tu,
- Poţi să te ridici puţin şi să vor fi cu tine acolo! Ai grijă şi-i
mergem? învaţă ca

- Nu pot! 254 PREDICI

- Vino, dar, să te iau în spate să se ostenească şi ei ca şi tine!”, şi

şi Dumnezeu ne va ajuta şi vom a plecat îngerul care fusese trimis
merge! Iar el i-a de Dumnezeu să-l lămurească pe
bătrânul stareţ. Aţi auzit ce-i
zis: porunceşte îngerul stareţului? Să-i
înveţe şi pe ucenicii săi să facă ce
- Cum poţi atâta depărtare să face el şi numai aşa vor fi cu toţii la
mă duci în spate? Mai bine du-te şi adevărata fericire.
te roagă pentru mine!
Îndemnurile acestea să răscolească
- Nu, nu! Nu te voi lăsa cu nici fiinţa noastră, iubiţi creştini, să
in chip! radieze iubirea lui Dumnezeu în
347
adâncul inimii noastre şi astfel să Tu ai dreptate!”, zise regele, şi se
vrem şi noi să fim un samarinean schimbă şi mai mult în viaţa de
iubitor şi milostiv, gata oricând a creştin, se puse să facă mult bine şi
sări în ajutor la toate nevoile şi multe fapte bune, să urască toate
suferinţele lumii. Să facem aşa cum faptele rele, toate păcatele şi viciile
am vrea să ne facă nouă alţii. Să care îl îndemnau la rău, să citească
avem multă milă, dragoste şi Cuvântul lui Dumnezeu, să se roage
răbdare, că şi noi, în ceasul şi să trăiască cât mai apropiat de
suferinţelor noastre, când ne va Dumnezeu, să nu fie zi să nu facă
veni rândul şi vom sta înţepeniţi pe ceva pentru sufletul lui, pentru
patul durerilor, tot aşa am vrea să pregătirea lui, pentru viaţa cea de
fim întâmpinaţi de un samarinean dincolo.
milostiv, bun, blând şi iubitor. De
această zi, cea de pe urmă a vieţii Sfântul Apostol Pavel ne spune că
noastre, ne apropiem mereu şi ar fi dintre toate virtuţile cea mai mare
o mare nenorocire pentru sufletul este iubirea, dragostea. Poţi să ai
nostru dacă n-am făcut ce trebuie toate faptele bune, dacă nu ai
pentru el. dragoste nu-ţi folosesc la nimic. De
aceea şi zice: ,,…chiar dacă mi-aş
Un rege credincios al Franţei i-a împărţi toată averea la săraci şi mi-
întrebat odată pe trei învăţaţi din aş da trupul să fie ars, dacă nu am
ţara lui care-i cea mai mare dragoste, nu-mi foloseşte la nimic!”,
nenorocire din lumea aceasta. Unul iar în altă parte: ,,Să nu datoraţi
dintre ei zise că bătrâneţea este cea nimănui nimic, decât să vă iubiţi
mai mare nenorocire, altul a zis că unii pe alţii, că cine iubeşte pe alţii a
boala şi sărăcia. Al treilea învăţat împlinit legea!”
grăi tare şi răspicat: ,,Cea mai mare
nenorocire e să ai moartea în faţă şi Mare lucru este dragostea! Şi pe noi
să ştii că ţi-ai cheltuit viaţa în ce ne-a adunat aici?! Nu tot
ticăloşii şi păcate, că eşti dragostea aceasta de Dumnezeu, pe
nepregătit, eşti nespovedit, care a sădit-o în inimile noastre?
neîmpărtăşit. Aceasta-i cea mai Iată, deci, cât de mare este
mare din toate nenorocirile!”. ,,Da! dragostea pe care am învăţat-o din
348
Sfânta Evanghelie de astăzi, de la întâmplare chiar: Un om a visat într-
samarineanul milostiv, de la Fiul lui o noapte că venise moartea la el şi
Dumnezeu, dragostea din fapte, nu când l-a văzut dormind în pat, i-a zis
din gură şi din vorbe. plină de mirare: ,,Cum, aici eşti?!”,
şi a dispărut. Când s-a trezit omul,
Drumul Ierihonului este plin de nu mai putea de spaimă. Toată ziua
sufletele lovite şi bătute, de suflete a stat sub frica acestui vis. Când s-a
sfâşiate de tâlharii demoni. Haideţi făcut seară şi-a zis: ,,Ia să mă duc
să-i ajutăm! Opriţi-vă puţin în loc şi eu la cumătru în satul vecin să scap
întindeţi mâna dragostei, a milei, de visul acesta urât!” A încălecat pe
căci se apropie moartea şi trebuie cal şi a plecat. Pe când zorea calul
să plecăm din lumea aceasta, să meargă mai tare, calul s-a
împiedicat, s-a prăbuşit cu el într-un
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET şanţ, şi-a spart capul şi aici a murit.
255 Când îşi dădea sufletul iată că se
iveşte şi moartea şi-i zice: ,,A, da,
să le lăsăm pe toate cele pământeşti iată, aici trebuia să te găsesc!”.
şi să plecăm numai cu cele
sufleteşti, cu faptele cele bune. Iată cum vine moartea fraţi creştini!
Toate celelalte rămân aici. Dacă vor La unii într-un fel, la alţii în alt fel.
vrea urmaşii, de-or mai rămâne şi ei, Dar câţi n-au murit chiar în vis,
să ne mai dea ceva, să ne mai pună subit, fără nici o pregătire. Cam aşa
ceva în coşciug. De moarte nu se moare acum, în ultimii ani: ori de
putem scăpa; oricât ne-am feri, inimă, ori de ulcer perforat, ori de
oricât am căuta să fugim, ea ne încurcătură de maţe, ori te calcă o
găseşte oriunde şi nimeni n-a maşină sau un tren.
scăpat. Ferice de cei ce au fost cu
adevărat robii lui Dumnezeu! Nu Am rămas mirat când mi-a povestit
robii păcatului, nu robii demonilor, cineva despre o altfel de moarte
vrăjmaşului, ai iadului. care a venit tot printr-un vis.
Această întâmplare s-a petrecut în
În privinţa aceasta, am găsit undeva Bucureşti. Unei femei i s-a arătat în
o istorioară mult grăitoare, o vis bărbatul, care îi murise şi cu
349
care trăise necununată ani de zile,
spunându-i să se ducă dimineaţă la
ora 8, la ceasul de lângă spitalul
Brâncovenesc, că va veni şi el
acolo; se vor întâlni amândoi, apoi
se vor duce acasă, unde va chema
preotul şi se vor cununa ca să fie şi
el bine. Femeia nu ştia ce înseamnă
visul acesta, dar de curiozitate şi-a
zis: ,,Ia să mă duc, poate văd ceva
de folos!”, şi… a văzut moartea.
Când s-a coborât din tramvai, vrând
să traverseze linia tramvaiului, prin
spate, o maşină a venit repede şi a
făcut-o praf. Şi astfel s-a dus să-i
ţină de urât bărbatului în iad, fiindcă
păcatul acesta acolo duce, la iad, la
demoni.
Acolo se vor duce toţi care trăiesc
necununaţi, şi-i apucă moartea aşa,
dacă nu vor să se cunune, nu vor să
fie în legea lui Dumnezeu. Iată,
moartea şi diavolul îi pândesc pe
oameni, şi-i amână mereu până îi
apucă moartea, fără acte de drumul
veşniciei, nepregătiţi. Citesc preoţii:
nespovediţi, neîmpărtăşiţi, fără
lumânare.
Cine garantează scăparea, salvarea
şi mântuirea lor? Nimeni nu poate Rugăciune
să garanteze, dacă omul nu se
350
pregăteşte, nu vrea să ia aminte şi
să-şi pună sufletul la adăpost. Iată
ce bine este să ne pregătim mai din
timp! Să ne facem timp cât mai
mult, pentru o pregătire serioasă, să
nu ne jucăm cu credinţa, căci nu e
de
256 PREDICI
glumă. Să nu credem că păcatele se
plătesc cu bani. Trebuie pocăinţă
adevărată, din inimă. Când facem
pocăinţă adevărată, atunci ne sunt
primite toate faptele pe care le
facem, cu tot fondul şi formele lor.
E timpul cel mai potrivit să ne
trezim, căci pe toţi ne pândeşte
moartea; ea planează asupra
omenirii şi plecarea noastră ar
putea să fie într-o clipă. Trebuie să
se împlinească Apocalipsa. Înainte
fraţi şi surori, înainte cu Dumnezeu,
prin toate greutăţile vieţii! Să privim
la Stăpânul nostru şi să mergem pe
urmele paşilor Lui, pe care au mers
şi primii creştini, sfinţii părinţii
noştri!
Doamne Iisuse Hristoase, Mila şi
Iubirea cea întrupată pentru
mântuirea noastră, noi niciodată nu
avem cu ce să-Ţi mulţumim pentru
toate facerile Tale de bine!
Primeşte-ne Doamne puţina noastră
osteneală, ajută-ne să ascultăm şi
să împlinim Sfintele Tale învăţături
şi iartă-ne că n-am făcut mai mult!
Iar la sfârşit, când sufletele noastre
vor suspina, să ieşi înaintea noastră
ca un Samarinean Milostiv şi să ne
duci în locaşurile Tale cele cereşti,
ca să fim şi noi pururea cu Tine şi
să Te slăvim în vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
257
PREDICĂ LA DUMINICA A XXVI-A
DUPĂ RUSALII
Bogatul lacom
,,Nebunule! În noaptea aceasta vor
cere sufletul tău de la tine. Şi cele
ce ai strâns ale cui vor mai fi?!”
351
(Luca 7, 20)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Dumnezeiasca şi Sfânta Evanghelie
a Domnului nostru Iisus Hristos,
cuprinde în ea comori ce niciodată
nu se sfârşesc. Cuprinsul ei este ca
o livadă plină de roade bogate
pentru toată
lumea. Ea este izvor de apă curată,
cristalină pentru mii şi milioane de
suflete însetate; este făclie de
lumină pentru toate veacurile. Un
lucru trebuie să ştim însă, că
bunătăţile ei trebuie să fie gustate,
cunoscute, iar învăţăturile ei
urmate. Iată, aşa este Sfânta
Evanghelie de astăzi, o bogăţie de
învăţături preţioase şi înţelesuri
sfinte pentru sufletul nostru. Să
stăm deci liniştiţi şi să gustăm din
roadele ei.
Era toamnă, era linişte… noaptea se
coborâse peste sat, iar oamenii se
odihneau tăcuţi. Ce dulce este
somnul când aşternutul ţi l-ai făcut
din osteneală! Era în satul acela un
om bogat a cărui moşie rodise în
acel an mai mult ca oricând, iar el
nu mai putea să doarmă. Avea casă
mare cu odăi multe, cu lux mare în frământa în miez de noapte zicând:
toate odăile, aşternuturi scumpe, ,,Ce voi face?”
paturi moi, găteli orbitoare şi totuşi
nu putea să doarmă. Saltelele de În loc să-I mulţumească Milostivului
lână păreau că sunt pline cu ghimpi, Dumnezeu pentru prisosul de avuţii
camera unde stătea părea că e prea ce se revărsase peste el, în loc să
strâmtă. doarmă tihnit de atâta belşug venit
pe negândite, bogatul vorbea
Lungă pare noaptea când nu poţi să singur, resemnându-se într-o
dormi şi amar este chinul când singură întrebare: ,,Ce voi face?”
somnul te părăseşte! Omul bogat Târziu de tot, îi veni în minte un
nu putea să doarmă, îl rodea un gând care-l linişti şi îşi zise: ,,Ah!
gând şi gândul acesta îi răpea Ştiu ce voi face! Voi strica grânarele
somnul. Se răsucea în pat ca pe o şi voi zidi altele mai mari. Acolo voi
vatră de jăratec. Îl muncea ceva... strânge toate roadele mele, toate
Singur în noapte, fără nimeni în bunătăţile mele şi voi zice sufletului
preajma lui, ca şi când n-ar fi avut meu: Suflete, ai multe bunătăţi
nici soţie, nici copii, nici servitori, strânse pentru mulţi ani! Odihneşte-
bogatul vorbea cu el însuşi: ,,Ce voi te, mănâncă, bea şi te veseleşte!”.
face, că nu mai am unde să-mi pun
roadele mele?” Ce se întâmplase!? Sărmane bogat, vorbirea ta te arată
Moşia bogatului rodise mai mult ca că eşti aşa de sărac, încât ne
oricând în anul acela. Se milostivise cuprinde mila de rătăcirea în care
Bunul Dumnezeu cu ploaie şi că te-a dus pofta de avuţii nesfârşite!
ldură, cu toate la vreme potrivită, Nu bagi tu de seamă că vorbeşti
aşa încât câmpurile au rodit mai singur, ca nebunul?! Ţi-ai pierdut
mult ca totdeauna. Şi omul bogat, mintea din pricina averii, ţi-ai
ale cărui roade s-au pierdut prietenii, soţia, copiii din
pricina averii sau, dacă pe aceştia îi
258 PREDICI ai, îi ai ca şi când nu ar exista nici
unul; ţi-ai pierdut capul din pricina
arătat mai frumoase decât îşi robiei în care te-ai prăbuşit. De ce
putuse închipui vreodată, se vorbeşti singur?
352
 creat dumnezeu, i-a pus stăpâni
Sărmane bogat, vorbirea ta peste toate frumuseţile raiului şi
nebunească te arată că tu eşti făpturile pământului. Ce voia Adam
numai ţărână; după tine şi pentru mai mult decât atât? S-a mulţumit el
tine sufletul este trup care cu ce i-a dat Dumnezeu?! Nu! Nu s-
mănâncă, trup care bea şi se a mulţumit şi a vrut până la urmă să
veseleşte. Sărmane bogat! Tu nu fie şi el egal cu Dumnezeu. Aşa a
mai vezi pe nimeni, tu nu mai poftit bietul Adam, căci a mâncat
preţuieşti decât un singur lucru - din pomul oprit ca să fie dumnezeu,
averea ta. Tu şi averea umpleţi toată după cum îi spusese diavolul. Şi în
lumea. Dincolo de voi nu mai există loc să fie dumnezeu, a căzut în cea
nimic pe pământ şi nimic în cer. mai jalnică pieire, căci a fost izgonit
Pentru tine cerul este pământ, iar afară din fericirea raiului.
pământul este moşia ta. Hambarele,
moşiile, mâncărurile, băuturile, iată Oare pe noi, fiii lui Adam, nu ne
ce-ţi umplu golul vieţii tale! Toate urmăreşte tot acest păcat al
acestea se învârtesc în jurul tău, la lăcomiei, al neînfrânării şi al
toate acestea te închini pentru că mândriei? O, lăcomie - început şi
ele sunt dumnezeul tău. Şi totuşi, izvor al tuturor răutăţilor -
toate acestea nu-ţi dau nimic din
cele ce-ţi făgăduiesc. Tu nu vezi cât PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
de înşelătoare sunt?! Te frămânţi cu 259
gândul în miez de noapte ca să faci
hambare, să clădeşti casă lângă pentru tine a pierdut Adam
casă, să faci magazii lângă magazii paradisul!
şi pătule lângă pătule, fără să bagi
de seamă că într-o zi, pe negândite, Să ascultăm acum noi, toţi fiii lui
le vei părăsi pe toate. Adam, ce zice Duhul Sfânt prin
proorocul Isaia: ,,Ţeseţi urzeală,
O, ce mare este păcatul acesta al pânză de păianjen, dar urzeala
lăcomiei, fraţi creştini! El este voastră nu va fi pentru voi
moştenit de la strămoşi, de la Adam îmbrăcăminte, osteneala voastră
şi Eva, căci pe aceştia, după ce i-a este o nelegiuire!”. Fraţilor, nici o
353
vietate nu lucrează cu mai multă peste blestem, fiindcă munca fără
trudă şi meşteşug ca păianjenul. Se Dumnezeu este blestemată.
distruge lucrând, fiindcă ţesătura lui
este cea mai subţire ţesătură, căci Ce este mai greu şi vrednic de
iese din toate măruntaiele lui. Nişte plâns, este pieirea multora prin
savanţi au urmărit cu atenţie lupta moartea cea grabnică, căci fără să
aprigă a unui păianjen, care voia să se gândească, fără de veste, într-o
oprească cu pânza lui limbile unui clipă le vine chemarea ca bogatului
ceas mare. De 480 de ori a început din Sfânta Evanghelie de astăzi.
şi reînceput munca înverşunată, în Poate fiecare dintre noi am auzit fel
timpul celor 25 de zile fără să se de fel de cazuri de moarte
hrănească. Toţi erau curioşi să vadă năprasnică. Pe unul l-a călcat o
cât va mai rezista fără hrană. maşină, altora le-a explodat butelia
şi au ars cu toţii, alţii s-au prăbuşit
Aşa este şi munca omului lacom, cu avionul, alţii au murit din
avar şi fără Dumnezeu, căci nu va cutremure, alţii înecaţi. Unul şi-a
avea nici un folos de pe urma ei. făcut casă nouă şi când să se mute
Ţesătura păianjenului este făcută cu în ea, s-a mutat la cimitir pe veci.
scop rău şi toată truda lui este Altul a ieşit la pensie, ce bucurie!
zadarnică. Aşa şi omul lacom: se Dar până să-i vină primii bani a
osteneşte zi şi noapte, aleargă, murit şi astfel cu banii din prima
minte, fură, înjură, se pune în pensie l-au îngropat ai casei.
primejdii, înşeală, omoară, se
aruncă la închisoare şi când scapă Deci când nu ne gândim, când nu
iarăşi, face şi mai rău. Omul lacom ştim nimic, ne poate veni glasul
dispreţuieşte sărbătorile, Îl chemării de sus şi ne desparte pe
necinsteşte pe Dumnezeu şi veci de toate acestea pe care le-am
duminicile, îşi petrece timpul cu fel strâns pe aici. Atunci ale cui vor mai
de fel de îndeletniciri. Aşa ţese omul fi acestea, pentru care ţi-ai distrus
cu păcatul acesta al lăcomiei zi şi viaţa şi ţi-ai jertfit sufletul?! Iată
noapte, an de an, împletind la pânză pânza de păianjen fără de folos! Şi
de păianjen, adăugând blestem cum se face că această chemare
vine noaptea, ca şi la bogat! Am
354
auzit cum i-a spus glasul cel de sus: nepregătiţi, neîmpărtăşiţi şi fără
,,Nebunule în noaptea aceasta, se lumânare.
va cere sufletul de la tine!”, adică în
noaptea păcatelor, în întunericul Îmi vine să cred că diavolul este
lăcomiilor, desfrânărilor, beţiilor şi îngrijorat, ca bogatul din
fărădelegilor. Acest timp îl pândeşte Evanghelie, că nu mai are unde să
şi diavolul, ca să-l prindă pe om mai bage atâta ,,roadă”, atâtea
nepregătit. O, ce roadă bogată are suflete câştigate de el pentru
diavolul! Atâtea suflete sunt temniţele iadului. S-a umplut iadul
înşelate de el că tot le amână mereu cu suflete de creştini, nu de păgâni,
să nu se spovedească, să nu se creştini botezaţi, suflete care au
cunune, să nu vină la biserică, să plecat fără pregătire. De aceea ne
nu se lase de păcate, să zice Domnul Hristos: ,,Să vă rugaţi,
că nu ştiţi ziua, nici ceasul!”
260 PREDICI
Pe când bogatul din Evanghelia de
nu se întoarcă la Dumnezeu. astăzi fierbea în toiul nopţii,
împresurat de grijile pe care le dau
Când era tânăr omul, îi spunea avuţiile, glasul lui Dumnezeu se
diavolul că la bătrâneţe să vină la strecoară în inima lui şi-i grăieşte
biserică, că de… acum e tânăr şi cuvinte de foc: ,,Nebunule, chiar în
trebuie să se mai distreze şi el. noaptea aceasta ţi se va cere
Când era în serviciu, îi spunea că la sufletul înapoi, iar lucrurile pe care
pensie să se întoarcă la Dumnezeu, le-ai adunat cui vor rămâne?
că atunci va fi mai liniştit. După ce Nebunule, iată, ţi-a sunat sfârşitul!”
iese la pensie vede că nu-i ajung Nu-i deloc plăcută chemarea
banii şi ar mai munci ca să-şi mai aceasta pentru o persoană bogată,
cumpere cine ştie ce lucruri. Şi aşa pentru un om învăţat, pentru un om
niciodată nu-l lasă diavolul pe om în mare cinste şi care nu e obişnuit
să vină la credinţă, să se întoarcă la să fie jignit de cineva.
Dumnezeu şi să-şi vadă de suflet ca
să se mântuiască. Aşa-i apucă Da, sărmane bogat! Acesta este
sfârşitul pe mulţi oameni bătrâni: sfârşitul tuturor frământărilor tale.
355
Moartea îţi bate la uşă; ea va intra în voi nesăţioşilor că înlăuntrul vostru
mijlocul comorilor, al banilor şi al se zbate
visurilor tale, şi-ţi va răpi sufletul
care va fi dus la Judecătorul cel o fiinţă mult mai de preţ, pe
Drept şi atunci vei putea oare să iei care tot aurul din lume şi nici o altă
cu tine hambarele, casele, banii şi bogăţie n-o poate mulţumi?! Nu
toate câte ai strâns? O, mare simţiţi voi cum se zbate un suflet
nebunie a omului robit de pofta flămând şi însetat în voi?
averii! Să nu cugeţi tu decât la
îmbrăcăminte, la case, la băuturi, la PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
aur, la maşini şi să uiţi că toate 261
acestea nu sunt decât pulbere, praf
pe care îl va spulbera vântul într-o Nu vedeţi că el caută altă hrană şi
clipă. suspină după alte bucurii? Iată deci,
ce nu trebuie să lăsăm la o parte!
Chipul bogatului zugrăvit în Sufletul acesta scump care a fost
Evanghelia de astăzi ne este răscumpărat cu preţul cel mare al
cunoscut, fiindcă îl întâlnim adesea. Sângelui vărsat pe Cruce de Iisus
O mulţime de oameni zic şi astăzi Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Căci de
sufletului lor: ,,Suflete ai multe preţul cel mare al sufletului
bunătăţi strânse pentru mulţi ani, vorbeşte Domnul Hristos, cel
odihneşte-te, mănâncă, bea şi te întrupat şi chinuit pe cruce,
veseleşte!” Iată că aceştia au ca vorbeşte mulţimea sfinţilor şi a
dumnezeu pântecele, averea, banii îngerilor din cer care se roagă
şi ca Evanghelie să bea şi să pentru sufletele noastre. De preţul
mănânce. Paradisul lor este lumea acesta mare al sufletului nostru
aceasta cu miile de distracţii, de vorbeşte şi diavolul, căci el prin
amăgiri şi pofte deşarte. atâtea osteneli şi ispite vrea să-l
câştige, să-l aibă, să-l ducă cu el.
O, oameni vrednici de plâns, cum
uitaţi de suflet şi-i gătiţi pieirea! O, Numai noi, purtătorii de suflet, nu
lăcomie fără de margini! Nu simţiţi vrem să-i recunoaştem acestuia nici
un preţ. Preţuim mai mult ca orice
356
trupul, ambalajul acesta, cadavrul
acesta trecător, temniţa aceasta
murdară care se va strica curând.
Cunosc oamenii numele tuturor
actorilor şi campionilor, cunosc
toate filmele şi localurile de
petrecere, ştiu toate parfumurile şi
umblă după toate plăcerile,
schimbându-se în fel de fel de
haine, înşelând şi lăsându-se
înşelaţi. Se foiesc ca păunii în
saloane de zi şi noapte, căci
aceasta este suprema lor fericire. Îşi
găsesc plăcerea în această viaţă
uitând de suflet, pentru că nu-i
cunosc valoarea. Aşa s-au perindat
în istoria omenirii mulţi cuceritori
care au pierit cu toată fala şi
lăcomia lor.
Se spune de Alexandru Macedon
care pornise să cucerească lumea,
că ar fi ajuns şi în Persia. Acolo a
poruncit să-i aducă pe mai marii
ţării la el, pe filozofii şi învăţaţii
locului. Adunându-i înaintea lui le
zise:
- Cereţi de la mine orice şi vă dar şi adevăr pentru el şi plecă
voi da!
- Să ne dai împărate, viaţă
fără de moarte aici pe pământ,
ziseră filozofii.
- Aţi cerut o nebunie, zise
împăratul, căci cine dintre oamenii
pământului ar putea scăpa de
moarte? Vă credeam nişte oameni
învăţaţi, dar văd că sunteţi nişte
nebuni. Nu ştiţi ce cereţi!
- Apoi dacă nimeni nu poate
scăpa de moarte îţi facem o
întrebare împărate: oare vei muri şi
tu vreodată?
- Acesta este lucrul cel mai
sigur, răspunse împăratul.
- Atunci dacă eşti aşa de
sigur că vei muri, de ce trăieşti aşa
ca şi când n-ai muri niciodată? De
ce nu-ţi mai ajung împărăţiile,
comorile, averile şi bunătăţile
pământului?
Împăratul înţelese înţelepciunea
filozofilor care s-a arătat ca un mare
îngândurat.
De aceea zice şi Domnul Hristos, în
Evanghelia de astăzi, că este o mare
357
nebunie a nu ne gândi la moarte şi a
strânge mereu aici pe pământ, fără Veniţi acum toţi bogaţii pământului
să ne îmbogăţim sufletul pentru şi ascultaţi ce trebuie să faceţi ca să
Împărăţia cerului. Dacă bogatul vă îmbogăţiţi în Dumnezeu, deşi cea
căruia îi rodise ţarina ar fi zis în mai mare parte a lumii este bogată
cugetul său: toate prisosurile mele mai mult în păcate decât în avere.
şi chiar mai mult să treacă în Dar totuşi, fiecare are posibilitatea
hambarele săracilor, el ar fi dovedit să-şi facă comoară în cer, unde nici
că are milă de oameni şi conştiinţă furii nu o fură, moliile nu o strică şi
faţă rugina nu o roade. Nu vei putea să
faci singur o biserică, dar vei putea
262 PREDICI să dai nişte bănuţi, cât de puţini, să
se repare o biserică săracă, să
de Dumnezeu. Aceasta i-ar fi adus cumperi un lucru de trebuinţă la
pace în suflet la miezul nopţii, nu vreo biserică. Nu vei putea să faci
tulburare şi neodihnă. Atunci şi un spital, un azil, dar poţi să te duci
sfinţii îngeri ai celor necăjiţi, săraci la căpătâiul unui bolnav, poţi să stai
şi flămânzi ar fi venit să străjuiască un ceas, două să-l îngrijeşti şi să-l
împrejurul patului său veghindu-i încurajezi.
somnul, iar el ar fi dormit ca-n
paradis. Cât de sărac să fie omul şi tot
găseşte pe altul mai sărac decât el,
Ce mare binecuvântare este averea, mai nevoiaş, mai lipsit. Căutaţi
dacă se fac cu ea binefaceri pe văduve fără pensie şi copii orfani.
pământ şi ce blestem cumplit sunt Căutaţi pe cei lipsiţi ce nu au
avuţiile, banii unui om fără suflet, căldură, lemne de foc, încălţăminte
fără inimă, fără Dumnezeu. De şi îmbrăcăminte, mâncare şi cele de
aceea zice Domnul Hristos mai trebuinţă. Căutaţi case unde sunt
departe: ,,Tot aşa este şi cu cel ce- orbi, şchiopi şi neputincioşi care n-
şi adună comori pentru el pe au nici un ajutor, dar mai ales
pământ şi nu se îmbogăţeşte faţă de căutaţi-i pe cei rătăciţi pe căile
Dumnezeu, nu-şi face comoară în pierzării şi aduceţi-i la cunoştinţa de
cer.” Dumnezeu, căci aceştia sunt mai de
358
plâns ca oricare dintre ceilalţi săraci, la văduve şi orfani. Nu mai
necăjiţi. vorbim de câţi îşi clădesc

După cum sufletul este mai de preţ PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
decât trupul, tot aşa şi faptele 263
sufleteşti sunt mai de preţ decât
cele trupeşti. Cine a reuşit să aducă cavouri scumpe prin cimitire, ca să
suflete la lumina Evangheliei lui bage acolo cu cinste tot hoitul
Hristos, să le întoarcă de pe acesta de trup care a ştiut numai să
drumurile pierzării, mare comoară mănânce, să bea şi să se distreze,
şi-a făcut în cer, comoară de să înjure şi să fumeze, să-L
briliante, bijuterii din cel mai curat hulească pe Dumnezeu, să trăiască
aur. Lumea este înşelată de diavol, în păcate şi în desfrânare. Iar bietul
cum am spus, foarte mult suflet sărac şi lipsit va plânge în
îmbogăţită în păcate, orbită, nebună temniţele iadului de unde nu va mai
după păcatele cele trupeşti, dar ieşi niciodată.
săracă şi lipsită de Dumnezeu. Dacă
s-ar gândi omul mai mult la suflet, i- Să nu trecem cu vederea
ar pregăti şi lui în ceruri un loc îndemnurile Sfintei Evanghelii de
fericit, câştigat prin împlinirea astăzi şi să ne apucăm serios de
faptelor bune. Dar pentru suflet, el faptele cele bune şi mai ales de
nu vrea să facă nimic. Mare orbire! milostenia sufletească. Să avem
Cumpără mobilă scumpă, de sume milă de sufletele rătăcite şi de cele
mari de bani, dar pentru suflet nu e ce sunt în suferinţe de tot felul, căci
în stare să dea câţiva bănuţi, la o mila biruieşte judecata şi Dumnezeu
biserică săracă. prin multele Sale chipuri de a ne
întoarce la El, nu ne va lăsa nici pe
Pe la sate şi oraşe şi cel mai sărac noi dacă vom avea milă de
om şi-a cumpărat televizor. Cât bine aproapele nostru. Aşa cum s-a mai
nu şi-ar fi putut face sufletului cu întâmplat şi cu alţii în alte vremuri,
aceşti bani, căci poate în toată viaţa care au făcut milă sufletească şi
lui n-a putut să dea milostenie la trupească.

359
Pe la anul 1802 trăia într-un sat din pocăinţă aici pe pământ, pentru
Italia un om tânăr cu multe obiceiuri păcatele mele. Şi acest dar, această
urâte. Era stăpânit mai ales de milă, am căpătat-o pentru puţinele
păcatul desfrânării, însă avea şi mele fapte de milostenie pe care le-
obiceiul acesta frumos să facă am făcut şi eu pe pământ, pentru
multe fapte de milostenie. Făcea şi sărindarele şi rugăciunile preoţilor”.
rugăciuni, sărindare, fiind însă
copleşit de păcatul desfrânării, S-au întors cu toţii din drum spre
după ce făcuse el spovedanie, a casele lor şi multă lume de atunci
căzut iar în acest urât păcat. Atunci şi-a schimbat viaţa, mulţi s-au lăsat
dintr-o dată s-a îmbolnăvit aşa de de păcate şi s-au apropiat de
greu, căci n-a durat mult şi a murit. Dumnezeu, iar el a devenit un om
După trei zile, ca de obicei, îl nou. Făcea mare pocăinţă şi
scoaseră preoţii şi popor mult ca povestea la toţi cu lacrimile şiroaie
să-l ducă la groapă. Pe la jumătatea ce a văzut el acolo. Nu mai mânca
drumului spre cimitir, mortul a zile întregi, făcea rugăciuni, umbla
înviat. S-a ridicat şi stătea privind desculţ prin spini şi bălării, trăia
galben şi sfârşit spre mulţimea care numai cu apă şi pâine uscată, iar tot
fugea speriată, de frica lui. El însă ce mai câştiga prin munca lui
cu o voce stinsă proprie dădea la săraci. Când îi
zicea cineva să nu mai facă atâta
a început să-i strige să stea osteneală, să nu moară, să nu se
fără frică pentru că are să le spună mai chinuiască aşa de mult, el le
ceva, şi începu: răspundea: ,,Am văzut iadul, am
văzut cu ochii mei şi am simţit focul
,,Ştiţi cu toţii viaţa mea cea stricată! iadului. Dacă aţi fi
Ştiţi şi aţi auzit de păcatele mele! Să
ştiţi că pentru acele păcate ale mele 264 PREDICI
eram osândit să ard în chinurile
iadului, într-o mare nesfârşită de văzut şi voi ce am văzut eu, n-aţi
foc, dar mila lui Dumnezeu mi-a dat mai zice nimic şi aţi face la fel ca
răgaz, m-a înviat ca să vă spun şi mine!”
vouă, să mă spovedesc şi să fac
360
Să ne ferim de păcate, fraţi creştini,
că pe noi nu ne mai înviază
Dumnezeu ca să mai facem
pocăinţă aici pe pământ. Nu ne mai
întoarce sufletul înapoi. Vai de
sufletul pe care-l va prinde moartea
nespovedit, fără pocăinţă,
nepregătit! Sfânta Evanghelie de
astăzi vrea să ne ferească, să ne
trezească, şi să ne smulgă din
somnul morţii, din ghearele
demonului şi ale iadului, din somnul
păcatelor şi al înşelăciunilor
pământeşti. De aceea ne aminteşte
că moartea vine pe neaşteptate şi
că toate nădejdile legate de pământ
se vor stinge ca fumul.
Să căutăm acum să ne îmbogăţim
sufletul, să-l hrănim şi să-l creştem
cât mai frumos pentru Împărăţia lui
Dumnezeu, ca la plecarea de aici,
când va fi chemarea glasului lui
Dumnezeu, să meargă sufletul
nostru curat, sfânt, ispăşit, plin de
milă şi plin de lumină, ca să-l aşeze
Părintele Luminilor şi pe el între cei
aleşi şi sfinţi ai Săi.
Rugăciune
361
O, Părinte ceresc, Tatăl îndurărilor,
revarsă peste noi Harul Tău, ca să
cunoaştem că în lumea aceasta nu
suntem decât nişte călători! Fă-ne
să înţelegem, Doamne, că în curând
sau mai târziu va trebui să ne
întoarcem la Tine, cu roadele ce am
strâns pe pământ, şi atunci ne vei
plăti la fiecare după munca noastră
şi după osteneala fiecăruia!
Ajută-ne acum să facem numai bine,
să stăm treji pe calea luminii Tale,
ca să fim şi noi ai Tăi, în vecii
vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
265
PREDICĂ LA DUMINICA A XXVII-A
DUPĂ RUSALII
Femeia gârbovă
,,Femeie, eşti dezlegată de
neputinţa ta!”
(Luca 13, 12)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
 Dumnezeu, adevărata bunătate şi
Cea mai mare şi cea dintâi dovadă umanitate, cu mare iubire, nu numai
că Iisus Hristos a fost Fiul lui faţă de cei perfecţi şi virtuoşi, ci faţă
Dumnezeu o cuprind cărţile şi de păcătoşi. El i-a iubit şi i-a
proorocilor de la început şi apoi se ajutat plin de milă şi pe cei curaţi,
arată în minunile pe care le-a drepţi şi pe cei păcătoşi pentru care
săvârşit în timpul vieţuirii Sale pe venise ca să-i ridice.
pământ. O
Multele minuni, pe care le săvârşea
mulţime de profeţi din neamul Iisus, îi ajutau să-L cunoască şi mai
evreiesc au pregătit omenirea până mult, dar numai pe cei curaţi cu
la Domnul Hristos, ca Evanghelia să inima, pe cei săraci şi smeriţi.
fie crezută când se va arăta El, şi să Ceilalţi, deşi vedeau cu ochii lor
poată fi cunoscut după minunile toate minunile, deşi cunoşteau
săvârşite de El. proorociile şi viaţa lui Iisus, cea
trăită dumnezeieşte în mijlocul lor,
Timp de 4000 de ani, neîncetat şi din pricina invidiei, închideau ochii
fără schimbare, proorocii, unul şi stăteau împotrivă. Invidioşii,
după altul, au prezis această mândrii şi îngâmfaţii erau orbi la
Persoană dumnezeiască. Un popor toate minunile lui Iisus, după cum
întreg L-a anunţat şi chiar cu preţul vedem şi din Sfânta Evanghelie de
vieţii L-a mărturisit - atât erau de astăzi.
siguri de venirea Fiului lui
Dumnezeu în lume. Iată că odată cu Domnul Hristos se duce într-o
apariţia Sa, a început să radieze sâmbătă la sinagogă şi acolo învăţa
bunătatea dumnezeiască poporul credinţa cea adevărată,
necunoscută oamenilor până atunci tainele mântuirii. Pe când vorbea
pe pământ, căci oamenii se poporului cuvintele vieţii veşnice, a
obişnuiseră să tremure în faţa unui văzut acolo o femeie bolnavă de un
tiran, înaintea cezarilor pământeşti duh de neputinţă, care era gârbovită
şi a zeilor născociţi de ei. Dar prin de spate de 18 ani. Cine poate
bunătatea nesfârşită a lui Iisus, S-a număra lacrimile şi suspinele ei,
descoperit omului adevăratul nopţile cele nedormite, junghiurile
362
şi toate durerile de zi şi noapte? DarMedicina a căutat fel de fel de
ea nu s-a deznădăjduit; mergea leacuri ca să curme durerea şi răul
întotdeauna la biserică şi se ruga cu din trupul omului, dar mai ales a
credinţă, să-i ajute căutat şi caută mereu să şi
găsească rădăcina din care ies
266 PREDICI atâtea suferinţe în lume. Desigur, s-
au găsit atâtea leacuri pentru multe
Dumnezeu să se tămăduiască. Mulţi boli, în multe cazuri s-a găsit şi
dintre toţi cei ce o întâlneau, o rădăcina, izvorul de unde pleacă
dispreţuiau, o ocoleau, dar ea se atâta suferinţă, dar cuvântările şi
obişnuise şi cu dispreţul oamenilor sfaturile doctorilor sunt tot aşa de
şi cu suferinţa de atâţia ani. În dispreţuite şi neluate în serios, ca şi
această zi de sâmbătă, când a învăţătura Domnului Hristos, pe
văzut-o, Iisus a chemat-o şi i-a zis: care o propovăduim noi, slujitorii
,,Femeie, eşti dezlegată de altarului.
neputinţa ta!”. Şi-a întins mâinile
peste ea şi îndată s-a îndreptat, s-a Doctorii spun mereu cu gură de foc
însănătoşit şi-L slăvea pe şi au scos chiar cărţi, unde arată că
Dumnezeu. alcoolul, tutunul, avorturile sunt
izvoare ale bolilor, ale suferinţelor.
Domnul Hristos îi cunoscuse De aici pleacă cele mai multe boli
sufletul ei răbdător în boală, fără leac: leucemia, ciroza, cancerul
nădejdea şi aşteptarea ei cu generalizat, TBC-ul, sifilisul care
credinţă şi mai ales Mântuitorul l-a duc la distrugerea nervilor şi a
văzut pe satana care o ţinea legată sângelui, având urmări şi asupra
pe această fiică a lui Avraam, de 18 copiilor, întrucât copiii ce se nasc
ani. Biata femeie, de atâta amar de din astfel de părinţi dobândesc
ani mergea încovoiată de spate ca alcool, nicotină şi alte otrăvuri în
şi cum ar fi dus o greutate mare, în sânge. Dar cine-i ascultă pe medici,
fiecare clipă. Ce grozavă este cine caută să facă ce spun ei?! Abia
suferinţa şi în câte feluri macină ea când se văd neputincioşi, când văd
omenirea pe faţa pământului! că boala i-a pus la pat, încep să mai
rărească de a se îndopa cu astfel de
363
otrăvuri. Merg la spitale, dar cum se
ameliorează boala încep din nou
acelaşi mod de viaţă, poate chiar
mai rău.
Medicina a descoperit aceste
izvoare ale suferinţei mai pe urmă,
după Evanghelia şi învăţătura
Mântuitorului Hristos, propovăduită
de Sfânta Biserică Ortodoxă, care
arată cât de grozav este păcatul,
viciul, patima şi câtă răutate şi
distrugere sufletească a adus şi
aduce păcatul în lume. Păcatul este
pricina a tot răul din lume; toate
suferinţele, lacrimile şi tulburările
îşi au rădăcina în păcate. Cine poate
spune ce rău mare provoacă într-o
familie un beţiv, la câte despărţiri se
ajunge din cauza acestui păcat, de
la care oamenii pornesc cu uşurinţă
la celelalte: la desfrânare, la ucidere
şi la despărţire de Dumnezeu. Sunt
nenumărate feluri de suferinţe pe
pământ, din cauza acestor patimi
urâte, căci poate zilnic, fiecare
dintre noi, auzim câte ceva despre
astfel de suferinţe. Sunt unele case
unde oamenii trăiesc într-un mare
întuneric sufletesc şi trupesc, din
cauza acestor vicii rele.
364
Aşa îmi povestea un preot de la ţară
un caz care m-a înduioşat până la
lacrimi. Acest preot nu cunoştea
lumea din comună, fiindcă era nou
venit în acea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
267
parohie, şi-mi spune că într-o zi a
fost chemat să spovedească şi să
împărtăşească
o femeie, care zăcea de multă
vreme.
« Când m-am dus - zice el -
am crezut că mă aşteaptă o bunică
înconjurată de fii şi nepoţi. Pe
prispă m-au întâmpinat patru copii.
Cel mai mare era o fetiţă cam de 12
ani. M-aşteptam să le văd bunica
bolnavă, dar ei mi-au deschis uşa
unei camere sărăcăcioase, unde
zăcea mama lor. Într-o albie, lângă
patul ei, era încă un copil de câteva
luni. Femeia mi-a cerut s-o
spovedesc şi s-o împărtăşesc, căci
era foarte bolnavă de inimă şi de
câteva luni nu se mai ridicase din
pat. În pat i-am făcut şi spovedania
şi împărtăşania.
Privind şi ascultând această femeie, - Mi-au dat lacrimile părinte, de milă,
cercetam cu gândul viaţa acestor mai mult pentru Lenuţa care poartă
oameni tineri: soţul ei era muncitor grijă de fraţii ei. Dacă mor, ea le
în pădure, un beţiv de prima clasă. rămâne mamă şi n-are decât 12 ani.
Venea acasă numai sâmbătă seara N-a mai mers la şcoală de când am
şi pleca luni dimineaţă. Bănişorii pe căzut bolnavă. Ce să-i faci?! N-are
care-i câştiga, îi dădea mai pe toţi cine să-i îngrijească pe ceilalţi, nici
pe băutură şi pe ţigări, aşa că acasă pe mine şi nici pe taică-său, că de…
venea cu foarte puţini bani şi fără şi el trebuie spălat şi îngrijit.
nimic de-ale mâncării. Toată - Cred că mai vin vecinele să te
agoniseala o cheltuia pe rachiu, ajute.
tutun şi juca şi rişcă. Bolnava nu se
putea da jos din pat; singurul lucru - Foarte rar, odată la săptămână
pe care mai putea să-l facă era acela trece câte una. - Rude aveţi?
de a legăna copilul de la picioarele
ei, când plângea. Toată lipsa şi oful - Părinţii nu-i mai am! Fraţii ce pot
de fiecare zi al bietei femei se să facă?! Iar cumnatele vin şi mai
strânseseră la inimă şi o puseseră rar decât vecinele.
la pat, deşi era o femeie tânără cu
dorinţa a munci şi de a-şi creşte - Lenuţa poate să facă de toate?
copilaşii. Acum însă îşi aştepta Ştie să facă de mâncare?
moartea. Era mama a cinci copii şi
simţea că-i va părăsi pentru - Nu prea ştie. Ea stă acolo lângă
totdeauna. plită şi eu îi spun, de-aici din pat, ce
să facă! - Aveţi ce vă trebuie?
Apropiindu-i Sfânta Împărtăşanie şi-
a aruncat privirile spre copii, care - Avem foarte puţin părinte: puţin
erau în spatele meu şi lacrimile îi mălai, puţini cartofi; tot Lenuţa
umplură ochii. merge să le cumpere din puţinii
bani aduşi de taică-său.
- De ce plângi în clipa aceasta? am
întrebat-o. M-am uitat în cămară şi într-adevăr
nu aveau nimic. Prin curte nici o
365
vită, nici o pasăre. Ascultând
spovedania acestei femei m-a Iată câtă suferinţă aduc într-o casă
înduioşat până la lacrimi suferinţa ei patimile şi viciile omului! De la beţie
pleacă toate, cum am mai spus, iar
268 PREDICI suferinţa se ţine lanţ ca şi la biata
femeie care zi de zi a tot oftat până
şi mila de copii. După ce am înţeles când şi-a distrus inima şi plămânii.
singurătatea şi mizeria în care trăiau Şi câte necazuri nu aduc în lume
aceşti copii şi mama lor, parcă am aceste patimi urâte pe care le
văzut şi moartea care putea să-i condamnă nu numai religia şi
vină oricând şi s-o scape de dureri. Biserica, dar şi medicina şi doctorii:
Mi-am întors privirile spre copiii unul a venit beat şi a dat foc la casă,
nevinovaţi şi m-a cuprins mila, mai altul a spart vasele şi ce a găsit prin
ales m-a impresionat fetiţa de 12 casă, altul şi-a bătut soţia de a
ani, care îngrijea de mama ei ca o băgat-o în spital, alţii au făcut crime
soră de spital, iar de fraţii ei ca o sau şi-au distrus copiii. Câţi copii
adevărată mamă. Uitasem toată nu au fugit de acasă, unde au văzut
suferinţa mamei şi măsuram povara cu ochii, din cauza tatălui lor beţiv
vieţii, care apăsa atât de greu pe şi a certurilor!
umerii unui copil care la această
vârstă ar fi trebuit să râdă, să se Iată gârbovire periculoasă, căci toţi
bucure, să zburde cu ceilalţi copii. aceştia sunt stăpâniţi de duhurile
Simţeam o datorie să înţeleg cât mai necurate, sunt legaţi de satana, ca
adânc tragedia acestor suflete, însă şi femeia gârbovă din Evanghelia de
atâta suferinţă mi se părea că ar fi astăzi! Ei poartă cocoaşă în spate,
prea trist numai s-o ascult şi am încovoiaţi de mulţimea patimilor,
plecat luând cu mine pe fratele înfăşuraţi în lanţuri de vrăjmaşul
Lenuţei, numai de 10 anişori, zicând diavol şi nu pot privi în sus, ci
că nu ştiu drumul şi vreau să mă numai în jos, la noroiul acestei lumi.
conducă, ca la despărţire să-i dau Ei nu văd cerul şi nici nu vor să-l
cele ce se cădea ca să cumpere vadă. Pentru ei cerul este închis,
câte ceva din cele de trebuinţă, viaţa lor este fără cer; sunt gârboviţi
necesare pentru hrana lor.» şi nu au simţul dragostei şi al milei
366
de aproapele, căutând numai
gâlceavă şi să facă rău. Oricând
sunt gata să-şi îndeplinească numai
aceste pofte animalice şi nu văd
cum acestea le aduc sufletul şi
trupul în starea cea mai
dezastruoasă. Sunt nepăsători la
strigătul neîntrerupt, care vine
dinspre ţărmul şi ţinutul suferinţelor
omeneşti. Îşi astupă urechile şi nu
vor să audă cuvintele Izbăvitorului
Iisus: ,,Veniţi la Mine, toţi cei
osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi
odihni pe voi!”. Ei însă nu aud şi nu
văd albastrul cerului divin.
O, ce cer închis pentru ei, ce capac
de oţel pentru sicriul vieţii lor! De
mii de ori mai tristă e viaţa lor, decât
a femeii gârbove care credea şi
aştepta. Ce înseamnă viaţa lor?! Cu
ce folos se scurg zilele vieţii acestor
oameni?! De ce mai răsare soarele
pentru ei, de ce mai rodeşte
pământul atâtea bunătăţi? De ce
atâta sublimă armonie? Se mai pot
numi aceştia oameni?! Aceştia care-
ş i chinuiesc copiii nevinovaţi cu
beţia lor, care-şi chinuiesc soţiile cu
desfrânările şi patimile lor? Aceia
care stau căzuţi în şanţuri şi înoată
în murdăriile lor? Aceia lângă care
367
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
269
nu poţi sta câteva clipe, din cauza
mirosului cel greu ce le iese din
gură şi din tot corpul, de duhoarea
rachiului, a tutunului şi murdăriilor?
Iată de ce sfintele cărţi îi pun în
rândul necuvântătoarelor, a
animalelor nesimţitoare.
Noi suntem datori să trăim pe
pământ, dar să avem fruntea sus şi
ochii aţintiţi spre cerul albastru.
Picioarele noastre păşesc pe văile
acestui pământ, dar trebuie să fie
purtate de o frunte şi de ochi care
să privească mereu spre cer. Altfel
ne asemănăm cu cârtiţele
neputincioase şi cu râmătorii care
scormonesc pământul fără de folos.
Păcatul este pricina tuturor relelor
şi a suferinţelor de pe faţa
pământului. De aceea până când nu
ne întoarcem la Dumnezeu cu toată
inima noastră, cu sinceritate, fără
interese pământeşti, suntem căzuţi
în blestemul dumnezeiesc, care este
anunţat de Dumnezeu prin sfinţii
prooroci, căci aşa zice proorocul
Maleahi: ,,Sunteţi blestemaţi - zice
Dumnezeu - câtă vreme căutaţi să
Mă înşelaţi! Întoarceţi-vă la Mine şi
Mă voi întoarce şi Eu la voi!”.
Să luăm în serios cuvintele
Domnului, căci ne păgubim singuri
şi nu e pagubă mai mare ca aceasta,
ca să vezi la sfârşit că ţi-ai pierdut
sufletul. Vai acelora, care nici acum
nu se trezesc, nu se dezlipesc de
rugina păcatelor, a plăcerilor
lumeşti, căci atunci va fi prea târziu,
când îşi vor arunca banii pe uliţe,
lucrurile şi hainele pe care le-au
agonisit în fărădelegi şi păcate, căci
se vor scufunda ca Sodoma şi
Gomora în adâncul pământului, în
fundul iadului, cu toate păcatele lor.
Acum este timpul să strigăm cu
stăruinţă şi cu credinţă la
Dumnezeu. Să venim la sfânta
biserică, să facem rugăciuni ca să
dezlege Dumnezeu legăturile
satanei, ca femeii gârbove, din
Evanghelia de astăzi, legăturile
necuratului, făcute cu învoirea
noastră. Să dezlege Mântuitorul
Iisus păcatele când ne spovedim şi
atunci se vor dezlega şi cununiile
acelora care nu se pot căsători, vor
înceta şi supărările, se vor curma
suferinţele din casa noastră, din
trupul şi sufletul nostru, din viaţa
368
noastră. Grija de suflet să fie în
fruntea tuturor celorlalte griji şi
truda cea mai de seamă să fie
pentru mântuirea sufletului.
Sfânta Evanghelie de astăzi ne
spune că atunci când a vindecat
Domnul Hristos această femeie
gârbovă, legată de satana de 18 ani,
toată lumea se mira şi se bucura de
această faptă minunată a
Mântuitorului, de binele acesta făcut
unei femei bolnave. Dar mai-marele
sinagogii şi ceilalţi farisei făţarnici
nu s-au bucurat deloc, ci au strigat
cu glas mare: ,,Şase zile sunt în
care trebuie să lucreze omul; veniţi
dar în aceste zile să vă vindecaţi, nu
în ziua sâmbetei!”.
,,Făţarnicilor - le-a răspuns Domnul
- oare în ziua sabatului, nu-şi
dezleagă fiecare dintre voi boul sau
măgarul de la iesle şi-l duce de-l
adapă?” Vedeţi!?...
Viermele acesta al invidiei rodea
sufletul mai-marelui sinagogii.
Mântuitorul i-a mustrat pe toţi acei
farisei făţarnici şi pe toţi zavistnicii,
până la sfârşitul veacurilor,
făcându-i să se ruşineze zicându-le:
,,făţarnicilor”. Păcatul acesta al
 a făcut o minune, o faptă
270 PREDICI bună, în zi de sărbătoare. Diavolul
care stăpânea trupul femeii gârbove
invidiei este grozav de mare, căci a intrat în acest fariseu şi a început
din cauza lui s-a făcut răzvrătire şi să-l zgândăre, să facă zarvă şi să
război în cer, s-a tulburat pacea ţipe găsind vină pentru o faptă
fericită pe care o aveau îngerii între bună.
ei şi a căzut Lucifer cu ceata lui în
adâncimea iadului. Ce rău făcuse Mântuitorul?
Vindecase o femeie care nu mai
Din cauza zavistiei diavoleşti au putea să-şi ridice capul de gârbovită
căzut strămoşii noştri şi au călcat şi care abia îşi ţinea sufletul. Tot
porunca dumnezeiască, pentru care poporul lăuda această faptă şi-L
au fost izgoniţi din rai, f ăcându-se slăvea pe Dumnezeu pentru mila Lui
muritori, fiind osândiţi să mănânce cea mare, dar acest fariseu făţarnic
pâine în sudoarea feţei ş i să nască zavistuieşte minunea şi–L
copii în dureri. Din cauza zavistiei cleveteşte pe Făcătorul de minuni,
diavolului, a urât fratele pe frate şi l- pe Dumnezeu Iisus. Satana, care o
a omorât, spurcând pământul cu ţinuse legată pe femeie timp de 18
sânge curat. Din cauza zavistiei ani, îl leagă acum pe mai-marele
diavoleşti s-a pornit prigoană sinagogii cu zavistia şi prin gura lui
împotriva lui Dumnezeu şi a fost cleveteşte minunea lui Dumnezeu.
răstignit Iisus pe cruce, murind în
cele mai grele chinuri. Zavistia este Iată, fraţi creştini, ce păcat otrăvitor
învăţătoarea neascultării, născă este zavistia, invidia! Astfel de
toarea uciderii de frate, pricina farisei făţarnici întâlnim şi astăzi
morţii şi ră dăcina tuturor răutăţilor. foarte des. Unii sunt pizmaşi pe noi
Zavistia demonului îl face pe mai- şi caută să ne oprească prin fel de
marele sinagogii să strige ca ieşit fel de vorbe ademenitoare, ca să nu
din minţi şi să-I găsească vină venim la sfânta biserică şi să ne
Mântuitorului, pentru că tămăduim. Alţii vorbesc de rău chiar
sfânta noastră biserică şi caută să-i
împiedice pe cei ce vor să ajungă
369
aici, ca să ia tămăduire sufletului şi sufletul lor, acei creştini care trăiesc
trupului. Alţi farisei făţarnici sunt în
sectanţii, care de asemenea ca şi
cei de demult învaţă lumea să ţină PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
ca s ărbătoare sâmbăta, nu 271
duminica, nu sfânta duminică cum
trebuie să o ţinem noi creştinii zavistie şi ură! Toţi acei creştini
ortodocşi, ziua răscumpărării care au păcatul acesta al invidiei să
noastre, prin învierea lui Hristos. Şi ştie că pot să aibă toate faptele
tot aşa o mulţime de farisei bune că tot în iad se duc, unde se
făţarnici, stăpâniţi de duhul cel vor chinui cu demonii şi cu evreii
necurat al invidiei, se luptă pe toate care L-au răstignit pe Domnul
căile să împiedice pe drept- Hristos.
credincioşii creştini ca să urmeze
pe calea adevărului, pe calea Păcatul acesta al invidiei, să ştiţi, că
bisericii, a sfinţeniei. Aşa cum nu-l putem stinge decât cu focul
rugina roade fierul, tot aşa şi dragostei de aproapele, cu milă,
zavistia aceasta roade inima acestor iertare şi smerenie, că de acestea se
oameni ticăloşi. Cea mai ruşinează spurcatul demon al
puternică otravă se află în gura zavistiei. Să ne luăm ca arme
acestei fiare blestemate care este împotriva invidiei aceste virtuţi pe
invidia. care ni le recomandă Sfânta
Scriptură. Păcatul invidiei este mai
Ce dureros lucru este când copiii şi rău decât toate păcatele, fiindcă din
părinţii nu se pot înţelege! Ce casă el se nasc alte cinci mari păcate şi
nefericită este aceea unde nu se anume: ura împotriva aproapelui,
mai termină cearta din cauza clevetirea, osândirea, bucuria de
zavistiei şi a dezbinării dintre fraţi! răul aproapelui şi necazul pentru
Ce inimă îndurerată trebuie să aibă binele aproapelui.
o mamă, când copiii ei trăiesc
zavistuindu-se unul pe altul! Vai, ce Ca să înţelegeţi mai bine lucrurile
păcat mare au faţă de Tatăl ceresc, acestea, ascultaţi o istorioară cu
faţă de maica noastră Biserica, şi de mult tâlc: Un gospodar avea o ţarină
370
foarte întinsă, dar toată era o baltă care se vor închide şi se vor lega pe
de apă şi nu rodea mai nimic. veci.
Atunci i-a venit în gând să o sece.
Astfel a început să scoată apa cu Să ne gândim mai adânc la acestea,
găleata din ea. Dar truda lui a fost că ne vine rândul şi nouă, când se
zadarnică, căci în curând apa a va sparge bâlciul vieţii acesteia
venit la loc. Atunci un om priceput înşelătoare şi va trebui să ne arunce
şi înţelept l-a sfătuit, zicându-i: ,,Ca
cineva şi pe noi într-o groapă
să scapi de apa de pe locul tău, mai adâncă. Să răscumpărăm timpul
întâi seacă izvoarele!” şi el a făcut pierdut până nu e prea târziu. Aşa
aşa. După ce i-a secat izvoarele, au făcut şi aşa fac şi astăzi
balta s-a uscat, pământul s-a făcut adevăraţii creştini, care au temelie
bun de arătură şi încă… un pământ sănătoasă şi merg după învăţăturile
foarte bun, căci toată sămânţa pe dreptei credinţe ortodoxe. Acei
care a semănat-o a rodit însutit. creştini înţelepţi se hrănesc în
fiecare zi din Cuvântul lui
Aşa se întâmplă şi cu cele Dumnezeu, nu lipsesc de la sfânta
sufleteşti. Dacă vrei să seci biserică duminicile şi sărbătorile, se
mlaştina vieţii tale, frate creştine, spovedesc şi se împărtăşesc în
dacă vrei să dai vieţii tale un duh posturi şi chiar mai des, fiindcă ştiu
nou ca să poţi face numai roade că ceea ce fac astăzi e bun făcut, iar
bune spre viaţa de veci, trebuie mai mâine nu se ştie dacă se mai poate
întâi să seci izvorul păcatelor tale: face ceva.
hulele şi băutura, glumele cele
deşarte, tutunul şi defăimările, Aşa se spune în Pateric, că un
invidia şi desfrânarea, poftele cele pustnic bătrân s-a dus odată într-o
dobitoceşti, plăcerile cele lumeşti. cetate să-şi vândă vasele pe care le
Acestea sunt izvorul răutăţilor, făcea singur şi din întâmplare s-a
acestea trebuie secate cu aşezat la poarta unui om bogat care
desăvârşire, dar astăzi, nu mâine, trăgea să moară. Şezând el acolo a
căci mâine poate fi prea târziu şi nu avut o vedenie. A văzut nişte bărbaţi
vei mai putea face poate nimic cu negri, îngrozitori la vedere, călări pe
mâinile, cu picioarele şi cu gura ta, cai negri care aveau în mâinile lor
371
nişte scuturi şi săbii de foc. Când
au ajuns la poartă au lăsat caii
afară, iar ei au
272 PREDICI
intrat înăuntru şi când i-a văzut
bolnavul a strigat cu glas mare:
,,Doamne miluieşte-mă şi-mi ajută!”
Iar ei i-au zis lui: ,,Acum când a
apus soarele, ţi-ai adus aminte de
Dumnezeu?! Pentru ce când
strălucea ziua nu L-ai căutat pe El?
Acum nu mai ai nici o mângâiere şi
nici o nădejde de mântuire!” Aşa
zicând ei, i-au smuls sufletul cu sila
şi s-au dus. Vai de sufletul pe care-l
apucă moartea nepregătit şi fără
Dumnezeu! Vai de cei ce trăiesc
necununaţi, de cei ce înjură, de cei
ce dau demonului, de toţi cei ce fug
de biserică, de credinţă şi de
rugăciune! Vai de cei pe care îi
apucă ceasul morţii gârboviţi de
legăturile satanei, de păcatele
acestea, că se vor pierde pe veci!
Singura scăpare a păcătoşilor este
Iisus Mântuitorul, învăţătura Lui,
religia şi morala Lui creştină.
Să alergăm cu mic cu mare, învăţaţi Te caută pe Tine, fără să-şi dea
şi neînvăţaţi, tineri şi bătrâni, să-L seama, Cel ce eşti frumuseţea
iubim pe Iisus, să-L ascultăm şi să întreagă şi desăvârşită. Cine
împlinim sfintele Lui porunci, căci
acestea au darul şi puterea să ne
facă fericiţi, să ne izbăvească de
toate suferinţele trupeşti şi
sufleteşti şi să ne asigure viaţa de
veci.
Iisuse, avem nevoie de Tine! Iisuse,
numai de Tine, de nimeni altul!
Singur Tu eşti Cel ce ne iubeşti
Iisuse, Tu simţi milă pentru cei în
suferinţă; Tu singur ştii ce mare
nevoie avem de Tine în această
lume. Nimeni altul dintre
nenumăraţii oameni ce sunt în viaţă
sau dintre cei ce au adormit, nu ne
poate da nouă, nevoiaşilor şi
căzuţilor în cumplita mizerie a
sufletului şi a trupului, binele cel
mântuitor.
Iisuse, toţi au nevoie de Tine, chiar
şi cei ce nu ştiu! Cei ce nu ştiu au
mai grabnic nevoie de Tine, ca cei
ce ştiu. Flămândul îşi închipuie că
umblă după pâine, dar îi e foame de
Tine, Iisuse. Bolnavul râvneşte
sănătatea sa, dar boala lui nu-i
decât lipsa de Tine. Cine caută
bunurile şi frumuseţile de pe lume,
372
urmăreşte adevărul, Te doreşte fără
voia lui pe Tine, Cel ce eşti singurul
adevăr vrednic să fie cunoscut, iar
cine se străduieşte să
statornicească pacea, Te caută pe
Tine singura pace în care nu se pot
odihni decât inimile liniştite. Toţi te
cheamă fără a şti că Te strigă, iar
strigătul lor e nespus mai sfâşietor
ca al nostru, care Te cunoaştem şi
credem în Tine. Iisuse vino la noi!
Rugăciune
Să ridicăm ochii noştri spre
Împăratul Slavei, spre Stăpânul
vieţii şi al morţii, spre Doctorul cel
Mare, Prea Bunul şi Milostivul Iisus
şi plini de credinţă să-L rugăm să ne
dezlege şi pe noi de gârbovirea
sufletului nostru, ca pe femeia din
Evanghelia de astăzi! Să aprindă şi
în noi focul dragostei Sale
dumnezeieşti, spre a-L iubi mai mult
şi a împlini cât mai bine sfintele
Sale porunci, ca să fim şi noi ai Lui,
în vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
273
373
PREDICĂ LA DUMINICA A XXVIII-A
DUPĂ RUSALII
Cina Împăratului
,,... Şi a trimis la ceasul cinei pe
sluga Sa ca să spună celor chemaţi:
Veniţi, că iată, toate sunt gata!”
(Luca 14, 17)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Mare de tot a fost neghiobia
oamenilor din pilda Evangheliei de
astăzi. După cum am auzit, un om a
făcut cină mare, a pregătit un ospăţ
bogat şi strălucit şi a poftit lume
multă ca să vină să
mănânce din el. O masă aşa bogată
ar fi trebuit să-i facă pe cei chemaţi
să alerge într-un suflet să guste din
bunătăţile ce se pregătiseră la
această cină. Dar ce vedem? . . .
Cei poftiţi, în loc să se grăbească,
nici n-au vrut să audă, căci unii s-au
dus la holdele lor, alţii la afacerile
lor, iar alţii s-au încurcat în poftele
păcatelor trupeşti, scufundându-se
în păcat. Această cină de care
vorbeşte Sfânta Evanghelie de
astăzi este masa cea bogată în
hrană duhovnicească, din Sfânta
Biserică.
Omul care a făcut cina este
Dumnezeu Tatăl. Cina Lui mai
înseamnă Împărăţia lui Dumnezeu,
împărăţia dumnezeiască în biserica
creştină, aici pe pământ şi în ceruri.
Pilda aceasta s-a împlinit în toate
timpurile cu unii oameni, căci
Dumnezeu a chemat prin slugile
Sale să vină lumea să se hrănească
din masa Lui cea bogată şi bine
pregătită în sfânta casă a Sa din
biserică. Dar, cei mai mulţi n-au vrut
să vină. Unii nerecunoscători,
răzvrătiţi ca şi iudeii, s-au dedat
plăcerilor trupeşti, s-au împietrit la
inimă, şi-au astupat urechile,
respingând chemarea, lumina şi
credinţa ca şi cei dintâi chemaţi. I-
au orbit mândria şi lăcomia, adică
grija de bogăţii, desfrânarea, adică,
desfătările lumeşti. Şi astfel, n-au
voit să asculte glasul trimişilor
Domnului, să vină să mănânce din
ospăţul mântuitor spre folosul
sufletului şi al trupului.
Să ne silim a înţelege Sfânta
Evanghelie de astăzi, iar noi
niciodată să nu căutăm scuze, care
374
mai de care mai neîntemeiate şi să
venim mereu la ospăţul cel
dumnezeiesc din casa Domnului,
din Sfânta Biserică. Acum, să
vedem în ce împrejurare a spus
Domnul această pildă.
274 PREDICI
Pe la începutul lunii decembrie din
anul al treilea al propovăduirii Sale,
Mântuitorul se ducea la Ierusalim
pentru sărbătoarea înnoirilor şi, pe
cale, unul dintre căpeteniile
fariseilor L-a invitat la masă.
Mântuitorul a primit şi, intrând în
casa fariseului, a stat la masă. Aici,
după obiceiul Său, folosindu-se de
această întâmplare, pentru a învăţa
pe cei de la masă, le vorbi de
binefacerile către cei săraci şi le
zise că aceia care-i hrănesc pe cei
lipsiţi vor fi săturaţi de Dumnezeu în
cer. La aceste cuvinte unul dintre
cei de faţă a zis: ,,Fericit este cel ce
va cina întru Împărăţia lui
Dumnezeu!” Mântuitorul,
răspunzând acestuia şi la toţi care
ascultau, le-a arătat prin pilda
aceasta că toţi pot lua parte la
această cină din Împărăţia cerului,
dar că cea mai mare parte a lumii nu
va cina în cer, pentru că ei aleg mai
mult bunurile din lumea aceasta Sfânta Liturghie căpătăm cele mai
trecătoare, uitând de ospăţul cel mari binefaceri şi dobândim
ceresc. nenumărate foloase de la
Dumnezeu. Sfinţii părinţi ne asigură
Chemarea la cină o au toţi oamenii, că atunci când participăm cu
căci Dumnezeu vrea ca toţi să se credinţă la o Sfântă Liturghie ne
mântuiască şi să ajungă la facem mai bogaţi decât tot
cunoştinţa adevărului. Dărnicia fără universul. Cine ia parte la Sfânta
de margini a lui Dumnezeu este Liturghie cu frică si cu smerenie, se
mare prin preţul cel bogat şi aşează la masă cu Sfânta Treime, cu
belşugul bucatelor ce se servesc Maica Domnului, cu Sfinţii
aici pe pământ. Casa lui Dumnezeu Arhangheli şi cu cetele îngerilor, ale
este Sfânta Biserică; bucatele care apostolilor şi ale sfinţilor părinţi.
se servesc la masa Lui sunt Trupul
şi Sângele Domnului nostru Iisus În timpul Sfintei Liturghii, Iisus
Hristos prin Sfânta Împărtăşanie, moare în chip tainic, dându-şi viaţa
adevărata Cină de mare taină pe pentru noi şi oferă Tatălui ceresc
pământ. Sângele Său pentru mântuirea
noastră, a celor care ne aflăm de
Hrana şi băutura de la masa faţă şi a celor care se pomenesc la
Domnului mai este şi Cuvântul lui Sfânta Proscomidie. În timpul
Dumnezeu, Sfânta Evanghelie, Sfintei Liturghii se petrec minuni
învăţăturile, predicile sunt o mari: în chip nevăzut, mulţi creştini
adevărată hrană duhovnicească, care-şi plâng păcatele după
sufletească. Cântările cele sfinte, spovedanie, au fericirea ca sufletele
imnurile religioase cu melodiile lor lor să fie stropite cu Sângele
dulci şi mângâietoare sunt cu Domnului Hristos, curăţite de petele
adevărat o băutură răcoritoare ce păcatului şi sfinţite. Căci sfinţii
veseleşte mintea, sufletul si inima. îngeri, în chip nevăzut, le împart
aceste daruri binefăcătoare.
Toate Sfintele Taine sunt de mare
folos omului pământean, dar mai
ales Sfânta Liturghie, fiindcă prin
375
Când luăm parte la Sfânta Liturghie,
diavolul este ţinut departe de noi, Un mare împărat, pe vremuri, avea o
iar provincie îndepărtată, şi oamenii
din acele ţinuturi au început să se
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET răzvrătească împotriva împăratului.
275 Unii îl înjurau pe faţă, iar alţii atât se
înrăiseră şi se lepădaseră de el
noi ajungem cu totul duhovniceşti zicând că dacă l-ar prinde, l-ar
şi cu puteri de a oferi şi noi jertfă omorî. Toate hulele şi necinstirile
sfântă de laudă pentru alţii. Prin ajunseră la urechile împăratului. El
participare la Sfânta Liturghie, îi adună pe toţi sfetnicii săi în divan
aducem cea mai plăcută şi începu să se sfătuiască cu ei,
închinăciune Sfintei Treimi, lui cerându-le tuturor părerea şi
Dumnezeu, cinstim Patimile întrebându-i ce să facă să-i
Domnului şi culegem roadele, liniştească pe cei răzvrătiţi. Mai
cinstim pe Maica Domnului şi ne marele oştirii îi zise:
bucurăm împreună cu ea de darurile
Fiului său. - Dă-mi oaste, împărate, şi mă
voi duce să-ţi aduc pe toţi răzvrătiţii
Participarea la Sfânta Liturghie la tine să-i pedepseşti aspru!
înseamnă a face cea mai bună şi Împăratul însă clătină din cap şi nu
frumoasă faptă. Este un suprem act aprobă. Se sculă atunci un altul şi
de credinţă care ne asigură o mare zise:
răsplată. Sunt nenumărate darurile - Voi da o poruncă aspră, ca
pe care le primim de la Cina cea de acela care va nesocoti numele tău
Taină, de la masa cea bogată la care să plătească cu capul! Altul zise:
suntem invitaţi prin Sfânta
Evanghelie de astăzi. Ca să putem - Aceluia care nu se supune
privi cu ochii cei duhovniceşti la să i se ia averea, împărate!
marea milostivire şi dragostea Împăratul clătină din nou din cap şi
Fiului lui Dumnezeu, ascultaţi o zise:
istorioară, cu un frumos şi adânc
înţeles.
376
- La ce mi-ar folosi să am o
ceată, un popor de sclavi care
tremură, dar care pândeşte mereu
prilejul ca să scape de mine şi să
mă omoare?
Atunci împăratul privi îndelung, cu
lacrimi şi cu duioşie în ochii
copilului, iubitului său fiu şi zise:
276 PREDICI

Sfetnicii toţi amuţiră. Dar iată că - Da, mergi fiul meu, şi poartă
unicul fecior al împăratului, prinţul grijă de cei căzuţi. Numai dragostea
moştenitor, se plecă înaintea tatălui ta îi va putea izbăvi, numai mila şi
său şi-i zise: dragostea ta îi va lega din nou şi-i
va aduce la adevărul cunoştinţei.
- Tată, lasă-mă pe mine să mă
duc la ei şi-i voi face să fie S-a dus departe fiul, în ţara
ascultători, întorcându-i la tine. răzvrătită, şi nu ştia de odihnă, căci
Împăratul mirat îl întrebă: zi şi noapte căuta pe cei pierduţi şi
rătăciţi ca să-i întoarcă la tatăl. Dar,
- Şi cum ai vrea să procedezi, până la urmă, preţul plătit a fost
fiule, ca să-i faci să fie ascultători? foarte scump, căci a trebuit să-şi
Prinţul grăi: dea viaţa. În felul acesta însă şi
biruinţa a fost mai strălucită. Acum,
- Tată, eu le voi povesti de ce le va face tatăl acelor nelegiuiţi şi
dragostea ta cea mare, de mila şi de nerecunoscători, pentru întoarcerea
bunătatea ta, de toate câte le-ai dat, cărora şi-a jertfit fiul? Cu ce
de toate câte le mai dai şi câte vrei pedepse va trebui să-i pedepsească
să le mai dai în împărăţia ta şi nu pe aceia pentru care şi-a dat fiul, iar
voi înceta, tată, cu iubirea mea ei i-au dispreţuit jertfa dragostei şi l-
pentru ei până când nu-i voi scoate au omorât?
din rătăcire, până ce flacăra
dragostei nu se va aprinde din nou Din această istorioară, oricine a
în sufletele lor reci. putut bănui că aici e vorba de Tatăl
ceresc, Împăratul Slavei şi de Fiul
Său care a luat asupra Sa toate
neputinţele noastre şi plin de
377
dragoste şi de milă, a venit la noi,
răzvrătiţii, înrăiţii şi păcătoşii ca să
ne aducă la Tatăl. Dragostea Fiului
lui Dumnezeu este fără margini, căci
lumea răzvrătită şi răutăcioasă L-a
omorât, răstignindu-L pe Cruce, dar
El nu Se depărtează de noi, nu ne-a
lepădat, ci arată aceeaşi dragoste
mereu, până la sfârşitul veacurilor.
Aţi auzit de câte daruri ne
învredniceşte prin Taina Sfintei
Împărtăşanii, căci El este prezent în
fiecare duminică şi sărbătoare la
Sfânta Liturghie. De aceea, cei care
nu vin duminica la biserică, la
Sfânta Liturghie, sunt consideraţi
nesupuşi, neascultători,
dispreţuitori ai Jertfei, se lipsesc de
toate acele daruri binecuvântate şi
astfel viaţa lor este în pericol.
Trăirea acestor oameni va fi numai
în întuneric, în necazuri şi supărări
şi se vor lipsi de tot binele şi
sufletesc şi trupesc. Celor care nu
iau parte la Sfânta Liturghie nu le
sunt primite nici celelalte slujbe şi
rugăciuni pe care le fac, fie în
biserică, fie acasă.
La începutul creştinismului, cei care chemaţi, nu va gusta din cina mea”,
îndrăzneau să lipsească duminica
de la slujbă erau daţi afară din
biserică sau puşi la canon aspru ca
să fie iarăşi primiţi. De la această
nepăsare şi lipsă de respect faţă de
chemarea lui Dumnezeu, mari
nenorociri se abat peste capul
oamenilor chiar aici în lumea
aceasta: multora nu le merge bine,
n-au spor în casă, n-au căsătorie
fericită, li se ruinează familia, iar
alţii chiar nu ajung la căsătorie şi
astfel se distrug sufleteşte şi
trupeşte văzând cu ochii, căci bolile
încolţesc pentru depărtarea lor de
Dumnezeu. Prin urmare trebuie să
ne înfricoşăm şi mai mult,
înţelegând că, atunci când se vor
duce în viaţa cea de dincolo aceste
suflete, care nesocotesc chemarea
la cină, prin trimişii Săi, nu vor
gusta din fericirea veşnică, din
masa veşniciei, din frumuseţea
Domnului şi din toate bunătăţile
cele cereşti.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
277
Aţi auzit pe stăpânul casei aceleia,
care a făcut cina cum a zis: ,,Nici
unul din bărbaţii aceia, care au fost
de aceea este greu pentru cei ce
mor neîmpărtăşiţi şi nu se
378
garantează mântuirea lor, mai ales găsit să-şi facă treburile pământeşti,
celor ce cheamă preotul pe patul tocmai când trebuia să se
morţii, fiindcă aceştia pleacă fără îngrijească de cele cereşti, de cele
merinde în veşnicie. Oamenii care sufleteşti. Tot aşa, vrednici de
nu vin la Sfânta Biserică şi nu osândă sunt acei creştini care din
respectă ziua Domnului - Sfânta pricina grijilor pentru hrană şi
Duminică - dau dovadă că sunt îmbrăcăminte, nu-şi fac niciodată
nişte răzvrătiţi împotriva lui timp pentru suflet.
Dumnezeu şi vor avea parte de mari
pedepse şi în lumea aceasta şi în Din constatările noastre, ca părinţi
cea viitoare. ai bisericii, observăm că cei mai
mulţi creştini care nu se spovedesc,
Trebuie să ţinem seamă că venirea nu se împărtăşesc de câte 4-5 ani,
la cina Domnului este obligatorie, dacă sunt întrebaţi de ce aşa rar, ei
aşa cum reiese din Sfânta răspund că n-au avut timp. Aceşti
Evanghelie de astăzi, căci altfel n-ar creştini nu spun că n-au avut
fi spus Domnul despre cei ce n-au credinţă ori că s-au îndoit de folosul
venit, că nu vor gusta din cina cea şi puterea Sfintelor Taine, sau că au
cerească. Pentru aceasta şi diavolul uitat pe Dumnezeu şi au lăsat
se luptă pe toate căile posibile să-l sufletul în părăsire, ci spun că n-au
împiedice pe om, ca să n-ajungă la avut timp.
cina Domnului, aşa cum vedem şi în
minunata pildă din Evanghelia de Într-adevăr s-au făcut robii trupului,
astăzi. hamalii îndeletnicirilor pământeşti.
Seara şi dimineaţa, când ar trebui
De ce oare s-a mâniat stăpânul pe să facă o cât de puţină rugăciune,
cei poftiţi?! Pentru că s-au dus să-şi duhul cel rău - diavolul - îi opreşte
vadă ogorul, sau pentru că s-au dus spunându-le: ,,Nu e timp, grăbiţi-vă
să-şi încerce boii, ori pentru că s-au şi plecaţi repede la ale voastre!” La
însurat?! Nu pentru aceasta s-a masă nu se roagă, nu-I mulţumesc
mâniat stăpânul, ci pentru faptul că lui Dumnezeu pentru binele primit,
s-au dus tocmai în ziua când dimineaţa şi seara la fel, fiindcă
trebuiau să vină la cină. Atunci şi-au duhul necurat mereu îi şopteşte
379
omului: ,,Nu ai timp!” În schimb, departe la oraş, cu gândul bun să ia
oricât de obosiţi ar fi şi oricâte parte la slujba dintr-o biserică, dar
treburi ar avea, îşi fac timp pentru adiavolul, care nu doarme niciodată,
citi romane, reviste, ziare, pentru a le iese înainte şi le aduce aminte că
sta ore întregi la palavrageală şi de au de cumpărat mai multe lucruri şi
alte preocupări nefolositoare, de astfel îi aleargă din magazin în
televizor nici nu mai vorbim. Când magazin, până-i obosesc de nu-i
vine ziua duminicii şi clopotele mai ţin picioarele. Ajung frânţi de
bisericilor îi cheamă la închinare, eioboseală şi la Sfânta Biserică, dar
zic: ,,Vom merge altă dată. Acum nu mai sunt buni de nimic, fiindcă
avem de făcut cutare şi cutare din cauza oboselii, nu mai sunt în
treabă”. stare să se roage şi să asculte cu
atenţie sfintele învăţături. Ba încă
Celor care se hotărăsc să vină la pe unii atât i-a alergat necuratul şi i-
biserică, nu se poate să nu iasă a tot dus, până când au scăpat şi
demonul înaintea lor cu vreo ispită sfânta slujbă. Să fiţi atenţi că
de-a lui încercând să-i împiedice de aceasta este o ispită foarte mare,
a ajunge la Cina Domnului. Unora le care îi biruieşte pe mulţi, căci
trimite neamurile de departe, ca să-i ajungând la sfârşitul slujbei, cina s-
reţină de a merge la a mâncat, ospăţul s-a terminat şi ei
nu s-au folosit cu nimic; au pierdut
278 PREDICI prilejul de mântuire.

biserică, alţii, căsătoriţi, procedează

Astfel o mare parte din aceşti
la fel ca omul din Evanghelia de oameni, ca nişte hamali ai vieţii
astăzi care s-a scuzat că s-a însuratacesteia trupeşti, aleargă în goană
şi de aceea nu poate veni. nebună după plăcerile trupeşti, ca
să-şi dobândească fericirea
Aşa sunt mulţi care tocmai în ziua veacului acestuia trecător. Aşa se
chemării la cină se găsesc să-şi trezesc mulţi, abia pe patul morţii,
facă poftele păcătoase, înşelaţi de demonii iadului, care
împiedicându-se unul pe altul, ca să atunci apărându-le în faţă le zic: ,,Ai
nu ajungă la biserică. Alţii vin de noştri sunteţi, căci nouă ne-aţi slujit
380
toată viaţa!”. În zadar mai cheamă Iată ce: obişnuinţa rea în viaţa
atunci preotul, când nu mai pot păcătoasă, prin care şi-au stricat
vorbi şi, mai cu seamă, nu mai au inimile cu totul, trăind în întuneric.
timp să facă pocăinţă pentru Religia noastră creştinească nu-i o
păcatele săvârşite. religie care să se învoiască cu
slăbiciunile omeneşti, cu păcatele.
Dacă s-ar putea să-i întrebăm pe toţi E aspră şi neînduplecată. La păgâni
nenorociţii care se chinuiesc acum nu era aşa. La vechii greci orice
în focul iadului despre cauza păcat se putea săvârşi fără teamă,
osândirii lor acolo, oare ar mai fiindcă orice patimă omenească îşi
spune ei tot aşa că n-au avut timp avea un reprezentant în cerul zeilor.
să vină la biserică, să se Desfrâul avea zeul lui, beţia avea
spovedească, să se pregătească? zeul ei,
Nu cred că ar putea să ne spună
vorba aceasta, şi cei mai mulţi ne-ar PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
răspunde: ,,Am ajuns aici fiindcă 279
am preţuit, pe pământ, mai mult ca
sufletul nostru, ogoarele, vitele, tâlharii îşi aveau patronii lor. La noi,
serviciile, afacerile, petrecerile, iar dimpotrivă este cu totul altfel, căci
pentru suflet n-am vrut să facem Hristos Dumnezeul nostru nu vrea
nimic. Neglijarea sufletului nostru pace cu slăbiciunile, cu patimile
ne-a depărtat de Dumnezeu şi ne-a noastre, ci pe toate le condamnă.
făcut să ne scufundăm în păcate”. Învăţătura lui Hristos osândeşte
mândria, zgârcenia, lăcomia,
Scufundarea în păcate este cel mai desfrânarea, pizma, mânia şi toate
mare izvor al necredinţei. De ce păcatele, pentru că tocmai aceste
oare se împotrivesc oamenii şi nu păcate sunt cauza îmbolnăvirii şi a
vor să guste din binefacerile necurăţiei sufletului.
mântuirii? Ce-i opreşte să se
apropie de Dumnezeu, să vină la Păcatele spurcă sufletul şi trupul şi
casa Lui, la masa Lui de aceea Domnul Hristos vrea să ne
duhovnicească, să-şi predea curăţim de ele, căci numai cel care
întreaga viaţă Stăpânului Hristos? se curăţă de păcate şi nu le mai
381
practică niciodată, devine curat la adânci în sufletele şi trupurile lor. Ei
suflet şi trup. Noi cu acestea nu înţeleg că locul acela al fericirii
suntem în luptă şi nu le putem birui din raiul lui Dumnezeu este prea
niciodată fără Harul dumnezeiesc curat, prea sfânt şi, de aceea, numai
pe care-L primim din Sfintele Taine, cei curaţi pot ajunge acolo.
de la masa cea bogată a lui
Dumnezeu, şi din toate sfinţeniile Pentru aceasta ne cheamă
din biserică. Dumnezeu la masa lui cea bogată,
la cină, ca să ne curăţim şi să ne
Iată de ce nu vin zgârciţii care se sfinţim de aici de pe pământ pentru
închină la avere, iată de ce nu vin fericirea raiului de sus. Multor
femeile care-şi înşeală bărbaţii, creştini, aşa le-ar plăcea să trăiască,
tinerii care se tăvălesc în noroiul şi în toate păcatele şi la sfârşit zic
desfrânărilor, pentru că ei iubesc unii, că măcar într-un colţuleţ din
păcatele, viciile şi nu vor să asculte grădina raiului să-şi găsească şi ei
glasul Evangheliei, care ne locul. Să nu ne înşelăm, că nimic
îndeamnă la luptă împotriva spurcat şi ruginit nu va intra în
patimilor. Cei mai mulţi ar vrea să Împărăţia Cerului. Aşa ne spune
fie şi cu Dumnezeu, dar şi cu Sfânta Carte: în raiul lui Dumnezeu
păcatele. peste tot este aceeaşi sfinţenie,
aceeaşi curăţenie şi lumină. Aceşti
Câte persoane nu vin şi pe aici, şi oameni aduc o insultă lui Dumnezeu
când aud că e vorba să se lepede de prin aceste păreri greşite, întocmai
unele păcate, nu mai vin, fiindcă aşa ca un păgân care nu se învoia deloc
sunt de legate de patimi, că li se cu credinţa noastră creştinească.
pare imposibil ca să se despartă de
ele. Spre exemplu: o femeie tânără Aşa a păţit odată un misionar
nu poate să se despartă de un creştin care căuta să convertească
prieten pe care-l are de multă pe un indian şi să-l aducă la religia
vreme. A făcut din el un zeu, un noastră creştină. Într-o zi, îi zise
idol. Nu se pot lăsa unii de băutură, indianul misionarului:
de tutun, de cărţi, de ghicit şi de
multe rele care au prins rădăcini
382
- Dumneata îmi vorbeşti
mereu de un Dumnezeu care vede şi
ştie totul, dar eu nu am nevoie de
un astfel de Dumnezeu care să
cunoască şi să ştie tot ce fac eu.
Mai lasă-mă în pace cu Dumnezeul
dumitale, că mie îmi place viaţa
aceasta, aşa cum este ea.
scornită de cei mai păcătoşi şi
nelegiuiţi oameni, de cei care au
mâncat carne de om, de criminali,
hoţi, desfrânaţi, de beţivi şi
mincinoşi. Desigur că în inimile lor
nu există Dumnezeu, nu a locuit
Dumnezeu în ei, ci necuratul, duhul
cel rău care i-a învăţat toate relele.

280 PREDICI Cei care au voit să-L cunoască pe

Dumnezeu s-au mulţumit numai să-
Vedeţi, aşa este şi lumea creştină L simtă şi să-L slăvească prin
de astăzi, aşa a ajuns, dar să ştiţi, credinţă. Şi unde L-au simţit
să fiţi siguri ce vă spun, n-a fost creştinii? În desfăşurarea vieţii
aşa. Acum este rătăcită, înrăită şi pământeşti, în mulţumirea
pierdută, cu adevărat oile cele conştiinţei lor, în trăirea fericită a
pierdute ale casei lui Israel. N-a fost păzirii poruncilor, în mijlocul naturii
aşa. Lumea creştină este strălucitoare, în lumina soarelui, în
scufundată în patimi şi păcate şi la cântecul păsărilor, în murmurul
mulţi nu le mai trebuie religia izvoarelor şi în culorile florilor, în
aceasta, care mustră păcatul, care dulceaţa fructelor şi în tot ce a creat
luptă împotriva plăcerilor vinovate. El, Milostivul şi Bunul Dumnezeu.

Creştinilor noştri ortodocşi le place Cei necredincioşi fac parte din

mai bine să stea în cârciumă, în fum
de tutun, decât în biserică şi în
mirosul cel frumos al tămâiei, la
ospăţul credinţei, la Cina Domnului.
De aceea, mulţi ar dori să nu existe
Dumnezeu, Care să-i tragă odată la
răspundere şi să-i pedepsească
pentru faptele lor rele. Ideea aceasta
că nu există Dumnezeu este
383
taberele celor nătângi, care n-au
vrut să vină la cina Domnului.
Aceştia sunt vrednici de plâns şi de
dispreţuit, nişte bieţi nenorociţi,
rătăciţi printr-o tristă pustietate,
nişte flori rupte de furtună de pe
ramura vie a Bisericii, căzuţi din
dreapta credinţă în prăpastia
deznădăjduirii şi

a pieirii sufleteşti. Aşa sunt
toţi. La fel sunt şi sectanţii, care nu
vor să înţeleagă chemarea de la
Cina Domnului din Sfânta Biserică;
aceştia toţi se lipsesc de cina cea
cerească şi nu se vor mântui. Pot să
facă toate faptele bune, pot să nu
zică vorbe rele, tot la iad se duc,
fiindcă au dispreţuit Cina Domnului,
Biserica, şi masa bisericii cu toate
tainele ei.
Cei care au fost chemaţi mai întâi,
de pe pământ, de Dumnezeu, sunt
preoţii şi cărturarii poporului evreu,
care nu s-au supus chemării
Domnului şi n-au vrut să vină la
masa mântuirii cereşti, pe care atât
de bogat o pregătise Dumnezeu de
la început prin sfinţii prooroci. Iar
ceilalţi care au fost chemaţi de pe
străzi şi din uliţe: săracii, betegii,
orbii, ologii, sunt tot evrei, poporul
cel de jos pe care l-a tămăduit
scumpul Fiu al lui Dumnezeu şi l-a
hrănit cu pâine şi peşte prin pustie,
poporul acela vindecat care a
cunoscut că Iisus este Fiul lui
Dumnezeu, dar toţi erau lipsiţi de
putere, ologiţi de puterile trupeşti şi
sufleteşti, erau orbiţi de făţărnicia
fariseilor şi cărturarilor, care îi
384
oprea să-L cunoască bine şi să
meargă
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
281
după El.
Totuşi, dintre aceştia au venit şi au
şezut la masă, iar acum sunt
mântuiţi, şi stau în ceruri la masă cu
Avraam şi cu Domnul, căci poporul
cel de jos a cunoscut că Iisus este
Fiul lui Dumnezeu şi L-a mărturisit
chiar înaintea împăraţilor păgâni şi
mulţi au murit martiri pentru
credinţa şi dragostea lor. Apoi l-a
mai trimis stăpânul încă o dată pe
robul acela, spunându-i să iasă la
drumuri şi la garduri şi să-i silească
să intre ca să fie casa plină.
Această poruncă dumnezeiască
este îndreptată către celelalte
popoare păgâne care se închinau la
idoli şi erau împresurate de fel de
fel de păcate. Iar când zice ,,să-i
silească să intre” nu înseamnă ca
să-i forţeze cu sabia, cum au făcut
turcii şi alte religii, omorând mii de
oameni, arzându-i şi distrugându-i
în multe chipuri, ca să treacă la
religia lor. Domnul Hristos vrea ca
noi să venim din dragoste la El, să
venim din convingere, de aceea
spune robului: ,,Sileşte-i, adică
convinge-i, arată-le pentru ce-i
chem şi cât bine îi aşteaptă la masa
Mea, în Împărăţia Mea”.
Domnul Hristos nu obligă pe
nimeni, de aceea mai zice: ,,Cine
vrea să vină după Mine, să se
lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-
Mi urmeze Mie!” Creştinul adevărat
trebuie să înţeleagă că de aceea
zice Dumnezeu să ne lepădăm de
toate păcatele, de toate patimile,
pentru că acestea sunt piedicile,
spurcăciunile care ne opresc, şi nu
putem să ajungem la masa
sfinţeniei nici pe pământ, în biserică
şi nici la cina cea cerească cu
îngerii în raiul desfătării. Trebuie să
ne lepădăm de toţi idolii moderni ai
veacului de pe urmă, să nu ne mai
robească nimic şi să nu ne mai
închinăm timpul şi viaţa la nici un
fel de idol. Nimic să nu ne mai
stăpânească şi să fim gata în orice
vreme a ne lepăda de toate pentru
slava lui Dumnezeu.
Mult sânge creştinesc s-a vărsat
pentru stârpirea idolatriei, dar astăzi de aur. Strămoşii lui ascunseseră în
şi demonii au devenit mai diplomaţi el o comoară. Nimicirea idolului
385
în scorniturile lor, căci au născocit
alţi idoli, ca omul creştin nici să nu
bănuiască că îşi închină viaţa unui
idol modern. Pe măsură ce veţi
cunoaşte credinţa, veţi cunoaşte
astfel de idoli periculoşi, iar unii
poate i-aţi şi cunoscut.
Îmi amintesc de o veche istorioară,
cum un misionar creştin adusese la
credinţă pe un păgân, care se
închina la idoli. Acesta nu voia cu
nici un chip, nu se îndura să spargă
un idol la care se închinase o viaţă
întreagă; îi era milă, îi era drag de el
şi nu putea să-l spargă. Bietul
creştin misionar îl sfătuia mereu să
spargă idolul:
- Iubitul meu, sparge acest
dumnezeu mincinos fără părere de
rău, că Dumnezeu îţi va da o mare
bucurie, şi ai să fii fericit atât în
lumea aceasta, cât şi în cealaltă.
282 PREDICI
Într-o zi, păgânul s-a hotărât să
spargă idolul. A luat toporul şi l-a
lovit cu putere, dar, ce să-i vadă
ochii?! Idolul acela era plin cu bani
aduse un trai fericit bietului păgân, bogată a credinţei, la masa lui
că era sărac. S-a întărit şi mai mult Dumnezeu, căci încă ne mai
în credinţă, s-a botezat, a început să cheamă!
facă fapte bune şi a devenit un bun
creştin, având mulţumire Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă dea
sufletească şi câştigând Împărăţia puteri, să învingeţi păcatul care
Cerului. stăpâneşte sufletul şi trupul. Atunci
vei găsi, frate creştine, o comoară
Iată, frate creştine, ia aminte, poate de bucurii, chiar în lumea aceasta
şi tu ai un idol la care ţii mult şi te vremelnică şi vei plânge de bucurie
închini lui de multă vreme; un idol pentru că ai găsit Împărăţia Cerului.
de plăceri, de patimi rele şi îţi Vei fi un ales şi plăcut Domnului
închipui că nu poţi trăi fără acest Dumnezeu, care te va primi cu
idol la care te-ai închinat o viaţă bucurie la ospăţul cel minunat, în
întreagă. Poate iubeşti patima ziua cea de pe urmă, în Împărăţia
beţiei, de la care pleacă toate relele. Lui cea cerească. Acolo este ţinta
Sparge idolul acesta, frate, sparge-l, noastră, a creştinilor, şi acolo
că vei găsi Împărăţia lui Dumnezeu! trebuie să meargă sufletul nostru.
Poate te stăpâneşte patima
desfrânării şi ai

o prietenă de mulţi ani şi nici

nu te cununi, nici nu te desparţi.
Sparge legătura dintre idolul acesta
şi tine, frate creştine, până nu e
prea târziu! Poate te înşeală patima
luxului şi-ţi faci trupul de seamănă
la fel cu al idolilor din vechime sau
patima fumatului, a jocurilor de cărţi
şi hulelor. Spargeţi aceşti idoli, fraţi
creştini, ascultaţi chemarea
Domnului prin robii săi, hotărâţi-vă
cu multă tărie şi veniţi la masa cea
386
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi
Cuvântul lui Dumnezeu Celui viu,
luminează Tu mintea noastră, ca să
înţelegem că numai Tu eşti Cel ce
ne-ai pregătit atâtea bunătăţi pentru
sufletul şi trupul nostru! Fă-ne să
fim gata oricând a asculta chemările
Tale şi să venim cu dragoste la Cina
Ta cea bogată, ca să fim şi noi
printre aleşii Tăi şi să cinăm şi noi
cu Tine în Împărăţia cerească în
veci! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
283
PREDICĂ LA DUMINICA A XXIX-A
DUPĂ RUSALII
Vindecarea celor zece leproşi
,,Iar Iisus răspunzând a zis:
- Au nu zece s-au curăţit, dar Învăţătorule, ai milă de noi!” A fost
cei nouă unde sunt?!” (Luca 17, 17) de-ajuns
să-I mulţumească nici măcar cu un
cuvânt. Căci ce erau aceşti oameni
înainte de vindecare? Nişte cadavre
vii, nişte nenorociţi - cum se află şi
astăzi mulţi pe pământ.
Boala leprei era o boală fără leac; ea
îi despărţea cu desăvârşire de restul
lumii, iar nenorociţii aceia erau ca
nişte lepădaţi de lume. Erau nevoiţi
să rătăcească fără nădejde şi fără
mângâiere prin locuri pustii, departe
de casă, de familie şi de prieteni,
sortiţi unei suferinţe fără de sfârşit.
Dar într-o bună zi, leproşii au avut
norocul să-L întâlnească pe
Mântuitorul. A fost de ajuns un
singur strigăt către Dânsul: ,,Iisuse,

F r a ţ i c r e ş t i n i, o singură vorbă a Domnului

Hristos: ,,Mergeţi şi vă arătaţi
Purtarea celor nouă leproşi din preoţilor!”, şi deodată leproşii s-au
Sfânta Evanghelie de astăzi e curăţit. Oamenilor acelora le-a
revoltătoare. Cum au putut oamenii răsărit soarele bucuriei; de acum ei
aceştia, care au primit vindecarea în puteau să se întoarcă să guste din
dar, de la Mântuitorul, să fie aşa de nou fericirea vieţii.
nesimţitori şi de
Atunci, care ar fi trebuit să fie cel
nesimţiţi faţă de Binefăcătorul lor?! dintâi gând al lor? Nu se cădea oare
Auziţi: să fie vindecaţi într-o clipă să vină să-I mulţumească
de grozava lor boală şi să nu vină Milostivului Doctor dumnezeiesc?
387
Nu se cădea să vină să-şi plece
feţele la picioarele Lui, în semn de Cei mai mulţi au uitat cu totul şi, în
adâncă recunoştinţă, aşa cum a loc de mulţumiri şi recunoştinţă,
făcut tovarăşul lor, care era de aleargă rătăciţi, iar unii au ajuns
neam samarinean? Dar aceşti nouă chiar vrăjmaşi ai lui Dumnezeu,
evrei au uitat îndată ce s-au văzut înălţând cu îndrăzneală glasul,
vindecaţi, şi n-au voit să se insultând şi înjurând pe Milostivul
ostenească să-I aducă mulţumire Dumnezeu şi negând existenţa
Mântuitorului. Urâtă a fost purtarea Tatălui Ceresc. Alţii, încolţiţi de boli
aceasta, căci ne simţim şi noi şi necazuri sau diferite interese, se
indignaţi când o auzim. întorc la Casa Lui, la Sfânta
Biserică, dar nu ca să-I
Totuşi, să nu-i osândim prea aspru mulţumească pentru ce au primit, ci
pe aceşti leproşi nerecunoscători, vin tot ca să-I ceară, să le dea şi iar
căci şi noi facem la fel ca dânşii: să le dea. Prea puţini sunt aceia
uităm de mulţimea darurilor pe care care recunosc că nu sunt vrednici
le-am primit de la de a mai primi alte daruri din partea
lui Dumnezeu, ci, cu adâncă
284 PREDICI smerenie, vin mereu la biserică, să-I
mulţumească şi să-L slăvească
Milostivul Părinte Ceresc, uităm să pentru ce le-a dat.
venim acasă la El, aici în sfânta
biserică să-I mulţumim pentru cele Păcatul nerecunoştinţei faţă de
ce ne-a dat până-n clipa de faţă, să-I Dumnezeu este foarte mare, fraţi
mulţumim că nu ne-a pierdut cu creştini, dar
fărădelegile noastre, să-I mulţumim
pentru bunătăţile pe care ni le-a dat, e atât de obişnuit în lumea
pentru căldura soarelui, pentru apa noastră creştină, că aproape nici
izvoarelor şi verdeaţa pământului, unul nu suntem în stare să
pentru sănătatea şi pentru aerul pe recunoaştem şi să-I mulţumim după
care-l respirăm, pentru toate cum se cuvine pentru toate
frumuseţile pe care le-am primit în bunătăţile, frumuseţile, şi darurile
dar de la Tatăl nostru Cel Ceresc. ce ni le-a dat. Dumnezeu nu cere de
388
la noi decât o ieftină răsplătire; să-L păcatului mândriei, de la Lucifer,
recunoaştem ca Stăpân, să-L care n-a vrut să vadă şi n-a
recunoaştem ca Vistier al recunoscut de unde-i venea lui,
bunătăţilor, să-L socotim izvor al când era arhanghel în cer, atâta
darurilor ce le primim; să vedem că lumină, atâta strălucire şi
de la El, de la Părintele Luminilor de frumuseţe. Tot aşa şi cei care nu-L
sus, ne vin toate darurile pe care le recunosc pe Dumnezeu ca autor a
primim şi să-I aducem laudă, cinste tot binele şi ca Stăpân al cerului şi
şi închinăciune, cu mulţumiri al pământului - Care dirijează toate
smerite. şi de la Care ne vin toate - suferă de
lepra mândriei luciferice, de aceea
Să nu zicem şi noi ca păgânii, ca n-au recunoştinţă faţă de Tatăl
necredincioşii, că nu ne pică nimic Ceresc.
din cer, ci mai bine să deschidem
ochii sufletului şi să vedem prin În Vechiul Testament, la
lumina adevărului, că de sus ne Deuteronom cap. 6, v. 8, Îl vedem pe
pică ploaia, căldura, vânturile şi Dumnezeu
zăpezile. Căci dacă n-ar pica ploaie
la vreme potrivită, s-ar face ceva?! PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Dacă pică prea multă ploaie se mai 285
face ceva?! Dacă n-ar da Dumnezeu
căldură la timp, ploi, zăpezi şi cerând recunoştinţă oamenilor, căci
vânturi potrivite, toate maşinăriile şi
zice aşa: ,,Dacă Domnul Dumnezeul
îngrăşămintele chimice pe care le-a Tău, Israile, te-a călăuzit în
inventat omul n-ar face nimic. Aşa pământul părinţilor tăi, şi dacă
că… de sus, de la Dumnezeu, ne mănânci şi te saturi, pregăteşte-te
pică pâinica şi toate bunătăţile. cu grijă să nu uiţi pe Domnul care
te-a scos din pământul Egiptului şi
De aceea, să recunoaştem şi să din casa robiei! Să nu zici în inima
venim la El de pe drumurile rătăcite, ta: puterile mele şi tăria mâinilor
şi să-I mulţumim Lui pentru toate. mele mi-au dobândit aceste avuţii,
De unde vine boala aceasta a ci adu-ţi aminte că Domnul
nerecunoştinţei? De la lepra
389
Dumnezeul tău este Acela care ţi-a Care era Fiul lui Dumnezeu, s-a dat
dat putere ca să izbândeşti!” ca pildă pentru noi, căci de multe
ori după săvârşirea minunilor, Îşi
Iată deci, că Dumnezeu le-a făcut îndrepta privirile spre ceruri şi
cunoscut mai dinainte oamenilor, rostea cuvânt de laudă către Tatăl
căci ştia Prea Milostivul Dumnezeu Ceresc, zicând: ,,Părinte, Îţi
că, mai ales, poporul acesta mulţumesc că M-ai ascultat!”. Iar
evreiesc va fi foarte nerecunoscător Apostolul Pavel îi îndemna pe
şi va ajunge foarte departe cu credincioşii vremii sale zicând:
nerecunoştinţa şi cu răutatea, după ,,Mulţumim pentru toate lui
cum vedem şi din Sfânta Evanghelie Dumnezeu, căci aceasta este voia
de astăzi că au fost zece leproşi lui Iisus Hristos, să aducem cu toţii
dintre care unul era de alt neam, de mulţumiri!”.
neam samarinean, şi doar acesta s-
a întors şi I-a mulţumit Domnului; Omul cu dreaptă judecată poate
dintre ceilalţi nouă evrei, nici unul învăţa şi din graiul făpturilor
nu s-a găsit să vină cu recunoştinţă necuvântătoare, căci toate Îl laudă
şi să-I mulţumească pe Dumnezeu: ploile şi pământul,
dumnezeiescului Doctor. văzduhul şi florile câmpului, care
răspândesc valuri de miresme spre
Ştim cu toţii din Sfintele Evanghelii Creatorul lor, păsările cu cântecul
cât de nerecunoscători au fost lor de zi şi noapte. Cu atât mai mult
evreii faţă de Fiul lui Dumnezeu, ar trebui să-L laude omul care este
căci după atâtea binefaceri pe care regele făpturilor, fiinţa cea mai
le făcuse, vindecându-i pe bolnavii aleasă, înzestrată cu minte luminată
lor, săturându-i cu pâine, înviindu-le şi cu grai cuvântător!
morţii şi mângâindu-i cu cuvinte
dumnezeieşti, în schimbul acestor Dacă omul ar avea o judecată
binefaceri, ei L-au hulit, L-au dreaptă, ar putea să vadă şi să se
batjocorit şi L-au omorât pe Cruce. recunoască pe sine zicând: ,,Eu nu
sunt nimic, prin mine însumi sunt
O, ce grozav este păcatul acesta al un fir de praf, un mic vierme
nerecunoştinţei! Însuşi Mântuitorul, netrebnic în acest mare univers;
390
puterea Ta Doamne mă înalţă, din
mila Ta Doamne trăiesc, deci Ţie se
cuvine lauda inimii mele şi a buzelor
mele”. Şi dacă va zice aşa din
străfundul inimii lui, cu adevărată
smerenie, mare câştig va avea de la
Dumnezeu, căci Sfântul Ioan Gură
de Aur zice: ,,Dumnezeu cere
recunoştinţa voastră, nu fiindcă are
El trebuinţă de ea, ci pentru ca să vă
facă vrednici de mai mari daruri din
partea Lui!”. Cine mulţumeşte, acela
câştigă mila
286 PREDICI
Domnului înzecit şi însutit.
Să vedem acum care este
recunoştinţa creştinilor faţă de
Atotputernicul. Se potriveşte cu a
celor nouă leproşi?! Iată! Într-un
sat, un creştin zace greu bolnav şi
cum sfârşitul se apropie, toate
îngrijirile nu-i ajută la nimic, doctorii
nu reuşesc cu nici o doctorie, omul
e cu un picior în groapă. Ce-i mai
rămâne omului de făcut? Să dea
fuga pe aripile credinţei la Milostivul
Dumnezeu, ştiind că ceea ce nu pot
oamenii, Dumnezeu poate. De aceea
el se roagă, plânge, trimite femeia
să plătească slujbe la biserică, i se
391
fac masluri, se spovedeşte, se
împărtăşeşte. Deodată puterea
dumnezeiască îl întăreşte, îl scoală
sănătos. Dumnezeu l-a smuls de pe
marginea mormântului, i-a mai dat
zile de trăit.
Dar ce vedem?! După ce s-a făcut
sănătos creştinul nostru, încetul cu
încetul
a uitat de credinţă, de
Dumnezeu şi de biserică, a părăsit
biserica Lui, s-a luat iar de
înjurături, de fumat, s-a dus iar la
petreceri ticăloase şi s-a prins iarăşi
în vârtejul lumii. Iată cum
mulţumeşte omul nostru! Câţi
ostaşi care au fost pe front, n-au
făgăduit că nu vor mai lipsi de la
biserică, că vor ţine sărbătorile,
posturile, că se vor lăsa de rele!?
Acolo, când vedeau cum moartea
seceră unul după altul, îngroziţi
strigau: ,,Doamne apără-ne, scapă-
ne Doamne, ajută-ne ca să ne mai
vedem şi noi copiii şi soţia, ajută-ne
Doamne, că vom aduce jertfe mari
la biserica Ta, vom dărui icoane
mari, candele de argint, scapă-ne
Doamne din iadul acesta!”. Şi
Dumnezeu i-a scăpat pe mulţi. Însă
vai, o dată cu haina militară au
lepădat şi credinţa şi promisiunile,
căci acasă s-au apucat să înjure mai
cumplit ca înainte şi în loc să
cumpere ceva prin biserică, au
început să înjure Biserica şi pe
Dumnezeu, pe Domnul Hristos şi
toate lucrurile sfinte.
Iată recunoştinţa omului! În altă
parte, într-o biserică, câteva tinere
dau slujbe să le ajute Dumnezeu să
intre la facultate. Dumnezeu le
îndeplineşte rugăciunile şi astfel
fetele noastre îşi văd mulţumite de
carte. Dar… nici pomeneală să mai
dea pe la Casa Domnului, să-I aducă
mulţumiri şi laudă, din recunoştinţă,
pentru binele făcut.
Aşa sunt o mulţime de leproşi
nerecunoscători, care s-au folosit
de darurile lui Dumnezeu, de
oamenii lui Dumnezeu, de casa lui
Dumnezeu, şi astăzi nici nu vor să
mai audă. Au căzut în această
nesimţire groaznică, pe care unii o
vor plăti la urma urmelor în iad, iar
pentru alţii va îngădui Dumnezeu să
plătească copiii lor, dacă ei s-au
dus din viaţa aceasta. Pe unii însă,
nu-i apucă moartea până când nu
vor plăti aici în lumea aceasta, ca să
392
cunoască şi ei că fără Dumnezeu n-
ar fi putut face nimic.
Aşa este omul de sucit şi de
mincinos, că astăzi este într-un fel
şi mâine într-altul. Aşa au fost mulţi
la cutremur, la inundaţii, la războaie,
în timpul foametei, au promis multe,
s-au întors pentru un timp, au venit
la biserică, însă
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
287
n-au ţinut mult toate acestea şi au
uitat cu totul căzând în mari
fărădelegi şi făcând păcate mai
grele şi mai scârboase. Lucrul
acesta se repetă zilnic sub ochii
noştri. Câtă vreme lumea este în
necaz, în nevoi, aleargă la
Dumnezeu; Îi recunoaşte puterea, Îl
roagă, dar de îndată ce trec
necazurile, iarăşi Îl uită, Îl părăsesc
şi-I întorc spatele.
Ce înseamnă toate acestea?
Neglijenţă, nepăsare, uşurătate,
nesimţirea sufletului şi a trupului;
de aceea şi Dumnezeu ne lasă să
strigăm în zadar la El, şi pe mulţi îi
lasă să strige şi nu le îndeplineşte
unora rugăciunile, că ştie Milostivul
cât sunt de îndărătnici şi în Dumnezeu. ,,Nu Doamne -
schimbul binefacerilor Sale ei vor răspunseră cele două necunoscute
deveni mari făcători de păcate, - căci pe pământ nu ne-am întâlnit
hulitori şi nerecunoscători. De niciodată!”. Dacă stăm să judecăm
aceea păcatul acesta al drept, această istorioară e plină de
nerecunoştinţei, faţă de Dumnezeu adevăr. Nu ştiu cum se face că
şi faţă de binefăcătorul nostru, de tocmai acela căruia îi faci cel mai
aproapele nostru care ne-a făcut mare bine, îţi face cel mai mare rău.
vreun bine, este atât de mare şi atât
de multă pagubă aduce, încât un Poate fiecare dintre noi cunoaşte
sfânt părinte bisericesc l-a diferite cazuri din viaţa noastră. Pe
asemănat cu un vânt pustiitor, care câţi n-am auzit şi eu: ,,Părinte, am
usucă toate izvoarele harurilor un vecin pe care l-am ajutat când
cereşti. Ba mai mult decât aceasta, era bolnav, l-am împrumutat cu
nerecunoştinţa atrage mânia lui bani, nu ştiam ce să-i mai fac, şi
Dumnezeu, asupra celor ce se fac drept recunoştinţă n-a vrut să-mi
vinovaţi de ea. mai dea banii şi mi-a devenit cel mai
mare duşman.” Apoi câţi copii sunt
Am citit într-o carte veche o nerecunoscători faţă de părinţii lor,
frumoasă istorioară, unde spunea iar unii nu-i mai recunosc de părinţi.
că odată Bunul Dumnezeu a chemat Câte mame văduve nu au pensie, iar
toate virtuţile de pe pământ la Sine copiii lor, pe care i-au hrănit la
în cer, ca să le vadă şi să le dea pieptul lor şi i-au crescut ani de zile,
sfaturi. Între cei chemaţi erau: acum le lasă să moară de foame.
adevărul, dreptatea, mila, credinţa, Câţi copii nu şi-au alungat părinţii
bunătatea. Dar tot printre aceşti de acasă să moară de foame, şi să
invitaţi erau şi două virtuţi care nu trăiască printre străini?! Câţi bărbaţi
se mai văzuseră şi nu se cunoşteau. nu mai recunosc binefacerile
Se apropiară una de alta să se soţiilor?! Soţiile care i-au iubit, i-au
recomande: ,, eu sunt binefacerea” - spălat, le-au crescut copiii şi după
zise una, ,,- eu sunt recunoştinţa” - ani de zile nu vor să le mai vadă-n
zise cealaltă. ,,Cum, voi nu vă ochi. Ce păcat strigător este şi
cunoaşteţi?!” - întrebă Bunul acesta!
393
 aşa, pe cât este cu putinţă şi în nici
Să se trezească fiecare din un caz, niciodată să nu ajungi să-i
întunericul acestui păcat, căci cel vorbeşti de rău sau să le faci vreo
care nu are recunoştinţă către nedreptate, că te-ai ars şi te stingi
aproapele, către binefăcătorul său, ca fumul şi ca ceara te topeşti.
tot în Dumnezeu loveşte, căci
dispreţuieşte legea Lui, făcându-se E destul să ne amintim de soarta
vrăjmaş al aproapelui şi al Lui poporului evreu. Cât a trebuit să
sufere din cauza acestui păcat al
288 PREDICI nerecunoştinţei faţă de Dumnezeu!
Pentru care păcate pedepsea
Dumnezeu, iar păcatul acesta nu Dumnezeu atunci, pe poporul evreu,
rămâne nepedepsit. Fiecare să ne cu boala leprei? Sfânta Scriptură ne
aducem aminte de acei cărora le arată clar că pentru păcatul cârtirii,
datorăm recunoştinţă. Ori că te-a al clevetirii, al mândriei, al lăcomiei
împrumutat o dată cu bani şi te-a şi al nerecunoştinţei. Mariam sora
scos din necaz, ori că a vegheat la lui Moise a cârtit şi a clevetit
căpătâiul tău când ai fost bolnav, ori împotriva lui, şi imediat Dumnezeu a
că a cheltuit făcându-se naş la lovit-o cu lepră. Pe Neeman Sirianul
botez sau cununie, ori că te-a băgat l-a umplut Dumnezeu de lepră
într-un serviciu bun, ori că ţi-a dat pentru mândria lui, dar după ce s-a
haine, casă, sau de-ale mâncării. Cu smerit şi a venit la proorocul Elisei
cât mai mult, întreit mai mult, acela şi a făcut ce i-a spus proorocul,
care a cheltuit zile şi nopţi ca să te îndată s-a tămăduit de boala leprei.
scoată la lumină, să te aducă la Acesta a lepădat lepra pentru
Dumnezeu, să cunoşti lumina lui smerenia şi milostenia lui, iar sluga
Hristos şi orice altă binefacere, pe lui Elisei a luat lepra, pentru lăcomia
care ţi-a făcut-o cineva, mai ales şi şi minciuna lui.
părinţii cei trupeşti şi cei sufleteşti.
Nu scapi de dreapta judecată a lui Cu această boală a leprei l-a bătut
Dumnezeu, dacă nu vei şti să-I Dumnezeu pe Ozia împăratul,
mulţumeşti lui Dumnezeu şi fiindcă a îndrăznit, în mânia lui, să
binefăcătorilor tăi în viaţa aceasta, se îmbrace cu veşminte preoţeşti şi
394
să slujească în biserica lui numi un creştin adevărat, şi nu mai
Dumnezeu ca preot. Cum a făcut poate locui printre oamenii
aceasta, s-a şi umplut de lepră şi a
fost lepădat, departe de biserică, de PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
lume şi de ai săi, petrecând toată 289
viaţa, până la moarte în această
boală, lăsându-l Dumnezeu ca pildă adevăraţi, adică în comunitatea
pentru toţi, ca nimeni să nu creştină.
îndrăznească să se amestece în
treburile preoţeşti, căci mare este De aceea să se grăbească fiecare să
taina preoţiei, după cum vedem că se spovedească cu multă încredere
Însuşi Mântuitorul o aşază la loc de în Harul Divin şi nimeni să nu se
cinste. înşele să creadă că se poate mântui
şi fără preot, căci Dumnezeu i-a
Taina preoţiei este una dintre cele lăsat pe preoţi ca pe nişte salvatori
şapte taine, fără de care creştinul ai celor ce cad în mlaştina
nu se poate mântui. Vedem că păcatelor. Nu poate omul să se
Domnul Hristos îi trimite pe cei zece salveze singur când cade într-o
leproşi să se arate preoţilor. Preoţii mlaştină, ci trebuie ajutat.
în legea veche ţineau loc şi de
doctori, şi acei leproşi care se Îmi amintesc o povestire, deşi este
vindecau trebuia să se arate un fel de minciună a unui vânător,
înaintea lor, iar ei le dădeau dreptul din care putem trage o învăţătură
să locuiască printre oameni. Pentru bună. ,,Odată” - spune vânătorul -
aceasta Mântuitorul îi trimite la ei, ,,după ce am împuşcat nişte păsări,
aşa cum trimite şi astăzi pe toţi am alergat în fuga mare să le prind
aceia care sunt loviţi de lepra şi să le scot din acea mlaştină unde
păcatelor, să meargă să se arate căzuseră; fără să-mi dau seama, în
preoţilor, adică să se spovedească fuga mea, m-am scufundat până la
înaintea preoţilor, mărturisindu-şi piept în nămol. Atunci îmi veni în
păcatele. Cel care nu se spovedeşte gând o scăpare: cum aveam părul
la preot rămâne necurăţit de lepra lung, m-am prins bine de el, şi astfel
păcatelor şi astfel nu se mai poate m-am tras în sus de păr, afară din
395
mlaştină”. Ce minciună grosolană! De aceea întindeţi mâna când vă
Cred că oricine poate vedea în strigăm, şi veniţi la spovedanie, la
povestirea lui o minciună. Dar noi Sfânta Liturghie, ca să vă salvaţi
să ne folosim de tâlc. Păcatul este o sufletele! Poate întreba cineva: ,,Dar
mlaştină grozavă; toţi cei ce intră în ce, preotul nu poate să cadă şi el în
mlaştina păcatului, se scufundă mlaştină; nu este şi el tot om, şi
văzând cu ochii şi toate eforturile atunci, pe el cine-l mai scoate?” Da,
lor de a scăpa cu propriile puteri într-adevăr, şi preotul e supus
sunt zadarnice. greşelilor, şi poate să cadă în
păcate, dar să ştiţi că şi el întinde
Toţi acei care se încred în ei şi spun mâna cerând ajutor unui coleg al lui
că nu au nevoie de ajutorul altuia, şi se spovedeşte, căci şi preoţii se
de ajutorul preotului şi zic: ,,ce să spovedesc, şi arhiereii, şi diaconii.
mă duc eu să mă spovedesc la Care doctor se îmbolnăveşte şi nu
preot, că şi el e un păcătos ca şi cere ajutorul altui doctor?! Tot aşa
mine!”, nesocotind cât de mare este şi preotul cere ajutorul lui
Harul preoţilor dat de Dumnezeu, Dumnezeu prin harul dat preoţilor.
rămân împotmoliţi, rămân pradă
morţii şi pieirii veşnice. Zadarnic se Când mergem la spovedit, noi nu
trag de părul capului, zadarnic îşi mergem la preot ca om, nu ne
bat capul cu fel de fel de mijloace, legăm de păcatele lui, ca sectanţii -
căci fără ajutorul scumpului nostru rătăciţii - care s-au despărţit de
Mântuitor, Iisus Hristos, nu se pot Biserică, de preoţie, de sfintele
salva. Fără spovedanie şi Taine, ci ne folosim şi ne apucăm
împărtăşanie, care se iau prin mâna de cheile lui Dumnezeu, pe care le
cea sfinţită a preotului, pot rămâne ţine preotul în mână, adică de Harul
mult împotmoliţi şi nu se vor salva. de a dezlega păcatele oamenilor,
Şi totuşi, cu tot Harul şi bunăvoinţa căci aceste chei sunt date lui de
preotului, dacă omul nu vrea să Domnul Hristos. Arhiereii se
întindă şi el mâna din mlaştină, spovedesc la preoţi călugări, preoţii
rămâne tot în pierzare. şi diaconii care au smerenie şi frică
de Dumnezeu se spovedesc şi ei
pentru că
396
 noastre mai sunt cazuri de lepră, pe
290 PREDICI alocuri, dar s-au îndesit alte boli tot
atât de grele ca şi lepra: cancerul,
numai aşa vor primi iertare cu toţii ciuma, holera, sida şi altele la care
din partea lui Dumnezeu. doctorii nu mai găsesc leac.

Creştinii nu au voie să se Aceste boli vin tot din cauza

spovedească la cei care n-au primit păcatelor noastre, căci omul nu mai
hirotonisirea ca preot duhovnic, nu trăieşte raţional întru toate, şi mai
au voie să se spovedească la preoţii ales pentru patimile rele, pentru
caterisiţi sau la alţii, la rătăciţi, sau
patima beţiei, a tutunului, a
cum zic unii: ,,ce să mă spovedesc desfrânării, a avortului, pentru
la preot? Mă spovedesc la un pom.” aceste mari păcate. Şi dacă atât de
Am auzit pe mulţi zicând vorba grea era această boală trupească a
aceasta. Câtă rătăcire a intrat în leprei, cât de grozavă trebuie să fie
capul unora! lepra sufletului?! Căci dacă boala
leprei trupului face să cadă ochii din
Lepra, fraţi creştini, este o boală cap, urechile, nasul, buzele, limba şi
nevindecabilă. Tot trupul mai întâi toată carnea de pe trup, tot aşa
se umple de bube, de la cap până la păcatele, lepra aceasta sufletească,
picioare, apoi, încetul cu încetul, îl aduc pe bietul suflet în starea cea
începe să putrezească, să cadă mai jalnică, în cea mai grea
carnea până la oase. Cad ochii, nesimţire de moarte.
nasul, buzele, urechile, rămânând
scheletul şi aşa bolnavul de lepră se Un sfânt părinte ne spune că dacă
sfârşeşte în chinurile cele mai noi am vedea un suflet plin de
groaznice. Această boală era păcate, înainte de spovedanie, ne-ar
pedeapsa păcatelor pe care le-aţi fi scârbă să-l privim, căci este
auzit mai sus, şi de care a pomenit întocmai ca un lepros, desfigurat;
şi Sfântul Apostol Pavel în fără ochi, fără nas, fără urechi, fără
Apostolul care s-a citit astăzi: ,,…că buze, cu dinţii rânjiţi ca moartea, cu
pentru păcatele acestea vine mânia răni curgând puroi din ele, cu
lui Dumnezeu peste noi!” Şi în zilele umflături şi vânătăi. Şi într-adevăr
397
multă putere dăunătoare are păcatul
asupra sufletului. Căci de aceea
vedem atâţia orbi şi surzi, atâţia
sluţi incapabili de a se mai ridica
din patimile cele dobitoceşti. Îi spui,
îi arăţi cuiva unde duce beţia,
curvia, tutunul şi toate celelalte
vicii, dar nu te aude, nu te vede, nu
te simte, nu simte pericolul ce-l
aşteaptă. E orb şi surd, e slut şi
mort! Vai de acele suflete dacă le
apucă moartea aşa, că vor pieri pe
veci!
Ce mai observăm din Sfânta
Evanghelie de astăzi? Că leproşii nu
erau primiţi să stea împreună cu cei
sănătoşi, cu toată dragostea de
familie, de fraţi şi surori. Ei trebuia
să fie scoşi afară, rătăcind prin
locuri depărtate. Cei sănătoşi nu-i
primeau între ei, chiar dacă le erau
frate, soră sau mamă. Aşa şi noi,
creştinii, care vrem să nu ne
îmbolnăvim de lepra păcatelor, să
luăm învăţătură; nu trebuie să ne
asociem cu acest fel de leproşi: cu
tutunarii, cu beţivii, cu cei ce-L
înjură pe Dumnezeu şi hulesc, cu
vrăjitoarele şi cu descântătoarele,
cu cei ce sunt atinşi de lepra
desfrânării, a luxului, cu cei ce sunt
398
atinşi de lepra răutăţilor şi a tuturor
stricăciunilor, că nu în
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
291
zadar e scoasă vorba aceasta prin
popor, pentru câte unul, sau pentru
câte o femeie care nu-şi îngrijeşte
copii şi bărbatul, că e o ,,lepră”. Într-
adevăr boala aceasta a leprei, este o
boală contagioasă şi de aceea cei
sănătoşi fugeau de ea.
Tot aşa să ştiţi că se ia şi lepra
păcatelor. Cum înjură părinţii, aşa
înjură şi copiii, cum dau diavolului
părinţii, cum se dau ei unii pe alţii,
aşa zic şi copiii - boala se ia şi la
copii. S-a îmbolnăvit una de lepra
modei să poarte fusta scurtă, s-a
luat boala şi la altele; şi-a pus una
fusta despicată până sus, boala s-a
luat şi la altele; s-a mânjit una cu
verde şi vopsele pe la ochi, boala s-
a întins. Lepra aceasta a modelor şi
a păcatelor a ajuns departe, până şi
în căsuţele sărace ale ţărăncilor,
afectând şi sufletele bieţilor copii!
Copii de şcoală, abia s-au ridicat, şi
se mânjesc la ochi.
Aşa a reuşit diavolul, cu lepra Să ne întoarcem deci, fraţi creştini,
păcatelor, să distrugă o mulţime de către marele nostru Binefăcător,
suflete, făcându-le incapabile de a Milostivul Dumnezeu, şi să-I
mai simţi, de a mai gândi, şi de a mulţumim pentru toate binefacerile
vedea dezastrul şi pieirea lor. Să pe care le-am primit de la El şi
fugim fraţi creştini, să fugim cu toţii pentru cele pe care le vom mai
dacă vrem să scăpăm cu sufletul primi.
curat! Să venim la Scumpul nostru
Mântuitor, Care ne-a izbăvit şi ne Rugăciune
izbăveşte de toate răutăţile.
Doamne Iisuse Hristoase,
Să fim recunoscători, că atât de Mântuitorul Cel Prea Milostiv, Care
mult a trebuit să facă El pentru noi! i-ai tămăduit pe cei zece leproşi,
Sângele şi L-a vărsat pentru tămăduieşte Doamne şi sufletele
mântuirea noastră, viaţa şi-a pus-o noastre, ale celor ce ne-am adunat
pentru noi, iar nouă unde ne este aici! Tămăduieşte-le pe toate de
recunoştinţa? Îl slăvim noi cum se lepra păcatelor, căci făgăduim ca,
cade? Îi mulţumim noi cum se prin ajutorul Tău, să nu fim
cuvine? Iată cum ne întreabă: ,,Ce nerecunoscători şi nemulţumitori ca
recunoştinţă aveţi voi pentru toate cei nouă leproşi, ci să aducem la
binefacerile Mele! Mă înjuraţi, picioarele Tale sufletele noastre
alergaţi la rele, daţi diavolului toate smerite ca să Ţi se închine Ţie până
lucrurile Mele, nu-Mi mulţumiţi! la sfârşitul vieţii noastre, până la
Veniţi mai curând, întoarceţi-vă cât ultima suflare a vieţii noastre, ca să
mai curând la Mine până nu vă voi ne duci şi pe noi acolo, în Cerul Tău
da foc, până când nu vă voi cel Sfânt, să fim cu Tine în vecii
spulbera pentru toate fărădelegile şi vecilor! Amin!
păcatele voastre, până nu vine ziua
cea de pe urmă, ca să daţi seama de 292 PREDICI
toate nedreptăţile, de toată
nerecunoştinţa voastră!”

399
PREDICĂ LA DUMINICA A XXX-A trecătoare şi va trebui s-o lase şi să
DUPĂ RUSALII plece pe un drum necunoscut în
veşnicie. El vede nesiguranţa şi
deşertăciunea acestei vieţi
Despre păzirea poruncilor vremelnice, despre care, pe bună
dreptate, afirmă Fericitul Augustin
,,Bunule Învăţător, ce să fac ca să că nici nu merită să se numească
viaţă, fiindcă este plină de necazuri,
moştenesc viaţa de veci?” de supărări, de dureri şi suferinţe de
tot felul.
(Luca 18, 18)
În fiecare zi ne confruntăm cu
F r a ţ i c r e ş t i n i, aceste suferinţe şi avem parte de
ele, şi cei bogaţi şi cei săraci; toţi
Întrebarea aceasta a fost pusă avem parte de aceste necazuri şi
Mântuitorului nostru Iisus Hristos suferinţe într-un fel sau altul, aşa
de un tânăr bogat, pe care-l interesa că, în viaţa aceasta, pe pământ, nici
viaţa veşnică. Întrebarea aceasta ar nu ne putem numi moştenitori, ci
trebui să şi-o pună fiecare om mai degrabă nişte săraci călători.
pământean, care aleargă după Sfânta Carte a lui Dumnezeu -
paradisul pierdut, Scriptura - aseamănă viaţa
vremelnică a omului cu umbra şi
după fericirea în care a fost zidit şi visul, cu suflarea şi aburul, cu
care i-a rămas în amintirea sunetul şi cuvântul, cu iarba şi
sufletului. Această frământare floarea câmpului, cu corabia pe
sufletească a avut-o şi tânărul bogat mare şi cu vulturul în zbor, căci
din Sfânta Evanghelie de astăzi. Cu toate sunt trecătoare.
toată tinereţea şi bogăţia lui, el se
grăbeşte să afle calea care duce la Să vedem acum care este viaţa
viaţa veşnică; îl interesează lucrul veşnică, şi în ce ţară se va putea trăi
acesta şi vrea să ştie ce să facă viaţă veşnică şi ce condiţii ni se pun
spre a moşteni viaţa veşnică. El ca să ajungem acolo. Noi, creştinii
vede că toată bogăţia lui este ortodocşi, mărturisim, credem şi
400
nădăjduim că după judecata de apoi cârtit. Pentru a fi cetăţeni ai acestei
urmează viaţa veşnică; de aceea împărăţii veşnice, ca să vieţuim şi
zicem în Simbolul Credinţei: să fim fericiţi acolo, nu ni se cere să
,,Aştept învierea morţilor şi viaţa fim de viţă împărătească, nici să
veacului ce va să fie!”. avem putere, ranguri şi bogăţii, ci o
prefacere sufletească. Dacă nu ne
Viaţa veşnică constă în cunoaşterea cere Dumnezeu nici bani, nici avere,
lui Dumnezeu şi a Fiului Său Iisus nici să fim de viţă împărătească
pentru a intra în viaţa veşnică din
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Împărăţia cerurilor, ne cere totuşi
293 altceva şi anume păzirea poruncilor,
aşa cum i-a spus tânărului bogat
Hristos. Această viaţă veşnică din Sfânta Evanghelie de astăzi:
începe încă de pe pământ, pentru ,,Dacă vrei să intri în viaţa veşnică,
toţi aceia care cred cu adevărat şi păzeşte poruncile!”. Prin păzirea
urmează învăţăturile Lui, adică se poruncilor dovedim şi noi că-L
leapădă de lumea cu păcatele şi iubim pe Dumnezeu. Domnul
toate fărădelegile ei. Viaţa veşnică Hristos zice: ,,Cine are poruncile
este făgăduită tuturor creştinilor Mele şi le păzeşte, acela Mă
adevăraţi şi e dată de Dumnezeu iubeşte!”.
prin Fiul Său, de aceea această
viaţă veşnică se numeşte Din sfintele porunci învăţăm cum
moştenire. trebuie să trăim pe pământ ca nişte
copii ai lui Dumnezeu, căci
Împăratul nostru, Iisus Hristos, Împărăţia Lui începe de aici, de pe
guvernează Împărăţia cerurilor în pământ, din lumea aceasta. De
care vor intra şi vor trăi sufletele aceea fiii Lui trebuie să se roage,
drepţilor în viaţa viitoare. Acolo, în zicând: ,,Vie Împărăţia Ta, precum în
Împărăţia lui Dumnezeu este ,,sânul cer aşa şi pe pământ!”, iar cele zece
lui Avraam” unde se mângâie cei porunci pe care ne spune
care au fost chinuiţi şi asupriţi în Mântuitorul, în Sfânta Scriptură, să
lumea aceasta, cei care au suferit le păzim se află la capitolul XX de la
boli, sărăcie, nedreptăţi şi n-au ,,Exod” - Ieşire. Să ne oprim deci
401
asupra lor şi să vedem cum stăm
noi cu păzirea celor zece porunci
înaintea lui Dumnezeu. Suntem noi
greşiţi? Am călcat noi vreuna din
aceste porunci?
Iată prima poruncă: ,,Eu sunt
Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi
dumnezei afară de Mine!”. Aceasta
înseamnă că Dumnezeu, Care este
nemărginit de mare şi Atotputernic,
vrea să fie Dumnezeul tău, adică
vrea să aibă legătură cu tine, ba
încă o legătură aşa de strânsă cum
este între o mamă şi copilul ei pe
care-l duce de mână. Mama zice
despre copil: ,,este copilul meu!”;
copilul zice despre mamă: ,,este
mama mea!”. Tot aşa vrea şi
Dumnezeu să fie legătura dintre El
şi noi, încât să putem zice despre El
cum se zice de atâtea ori în psalmi:
,,Tu eşti Dumnezeul meu!”.
Eşti tu în legătură cu Dumnezeu
frate creştine? Are El cel dintâi loc
în inima ta? Sau gândeşti şi spui ca
mulţi alţii: ,,Cred şi eu în Dumnezeu, au alţi dumnezei în inimile lor,
dar nu vreau să am de-a face cu El,
nu vreau să ştiu prea multe despre
El!”, sau poate tăgăduieşti pe faţă
existenţa lui Dumnezeu şi nici nu
crezi în El. Dacă este aşa, te înşeli Dumnezeu, iubite frate creştine?
402
294 PREDICI
amarnic. Mulţi au ajuns aşa departe
cu tăgăduirea lui Dumnezeu, încât le
este ruşine să mai rostească
numele lui Dumnezeu şi-L
înlocuiesc cu alte nume, că de
multe ori îi auzi: ,,Cerul să se îndure
de noi!”; ,,Natura l-a făcut aşa!”;
,,Soarta nemiloasă l-a răpit din
mijlocul nostru!” sau ,,Norocul l-a
ajutat!”. Multe astfel de nume le
rostesc oamenii înaintea lui
Dumnezeu, fiindcă le e ruşine cu El.
Ba încă şi semnele pe care le face
Dumnezeu pe cer şi pe pământ,
cutremurele de pământ - că ,,se uită
spre pământ şi-l face pe el de se
cutremură” - oamenii nu vor să le
recunoască, nu vor să vadă că El
este Atotputernicul, care face să se
cutremure pământul şi atâtea alte
semne, spre a ne face cunoscută
puterea Sa. Iată nesocotirea
numelui lui Dumnezeu! Aceşti
oameni prin acestea dovedesc că
cărora li se închină şi pe care îi
ascultă.
Ce legătură este între tine şi
Este El Dumnezeul tău? Are El locul la Dumnezeu. ,,Dumnezeul lor e
cel dintâi în gândirea ta, în inima şi- pântecele!” - scrie Sfântul Apostol
n viaţa ta? Te temi tu de El? Îi eşti tu Pavel în Epistola către Filipeni.
recunoscător, Îl asculţi, Îi eşti supus
întru totul? Poate El, Care ştie toate, Idol poate să-ţi fie bărbatul, femeia
să privească cu plăcere la trecutul sau copilul, la care ţii mai mult ca la
tău, înăuntrul inimii tale şi în viaţa ta
Dumnezeu. Domnul Hristos zice:
de acum? Privirea Lui nu descoperă ,,Cine iubeşte pe tată ori pe mamă
în tine ceva vrednic de osândit?! mai mult decât pe Mine, nu este
Gândeşte-te bine, vezi unde-ţi este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe
greşeala şi repară cât mai grabnic, fiu ori pe fiică mai mult decât pe
cerând iertare pentru toate aceste Mine, nu este vrednic de Mine”. Că
greşeli! omul iubeşte pe ai săi mai mult
decât pe Dumnezeu, se vede foarte
În a doua poruncă, Dumnezeu zice: des şi foarte uşor când, de pildă,
,,Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo unui om i- a murit copilul şi în
înfăţişare a celor ce sunt în ceruri durerea lui începe să se certe cu
sus şi pe pământ jos, şi în ape sub Dumnezeu că de ce i-a luat copilul.
pământ! Să nu te închini înaintea lor Aceasta arată că, pentru el, copilul a
şi să nu le slujeşti!” Idol este orice fost un idol.
lucru care ocupă locul Dumnezeului
Celui viu şi nevăzut în inima, în O mulţime de idoli moderni s-
mintea şi ochiul omului. Idol este şi au ivit acum pe pământ şi chiar în
banul, şi averea, când ţii la acestea casele creştinilor: filmele
mai mult ca la orice. Sfântul Apostol pornografice, revistele cu imagini
Pavel scrie în Epistola către imorale, televizorul cu toată
Efeseni: ,,Căci ştiţi bine că nici un
curvar, nici un stricat, nici un lacom PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
de avere, care este un închinător la 295
idoli, n-are parte de moştenire, în
Împărăţia lui Hristos Dumnezeu”. puzderia şi spurcăciunile, căci
Idol este şi pântecele, când ţii la tineretul îşi lipeşte pe pereţii casei
mâncare sau la băutură mai mult ca imagini cu femei goale şi bărbaţi,
403
prin care îşi spurcă mintea, inima şi
ochii. Dar cel mai rău dintre toţi
idolii este eul tău, adică tu însuţi,
când nu urmăreşti decât folosul tău,
interesul tău sau plăcerea ta, când
nu trăieşti decât pentru tine. Atunci
tu singur îţi eşti ţie dumnezeu, adică
idolul tău. Cercetează-te bine iubite
frate şi vezi încotro se îndreaptă cu
deosebire gândurile tale, grijile tale,
plăcerile tale, inima ta şi vei afla de
îndată idolul sau idolii tăi, la care te
închini.
În porunca a treia, zice Dumnezeu
aşa: ,,Să nu iei în deşert numele
Domnului Dumnezeului tău, căci
Domnul nu va lăsa nepedepsit pe
cel ce va lua în deşert numele Lui!”.
Cine cinsteşte pe un om, cinsteşte
şi numele acelui om. Tot aşa este şi
cu Dumnezeu. Numele şi Fiinţa Lui
sunt una. Dacă s-ar ţine seama
numai de atât: că Dumnezeu este
nemărginit de mare şi e de faţă în
tot locul, că El a făcut toate şi le
poartă de grijă, că El vede toate şi
judecă toate, că este Sfânt şi
înfricoşat şi tot ar trebui ca oamenii
să rostească numele Lui cu frică, cu
respect, cu recunoştinţă, cu iubire.
404
Creştinii din vechime, de câte ori
rosteau numele lui Dumnezeu, de
atâtea ori îşi luau pălăria de pe cap.
Dacă judecăm în lumina acestor
fapte, felul cum întrebuinţează
oamenii de astăzi numele lui
Dumnezeu, ne vom încredinţa cât
de mult Îl necinstesc, Îl batjocoresc.
- Ce mai faci?, întreabă
cineva pe un cunoscut.
- Slavă Domnului, bine!
răspunde celălalt, cu toate că nici
prin minte nu-i trece să-L slăvească
pe Dumnezeu. El zice aşa, fiindcă
aşa merge vorba. Dar prin aceasta
numele lui Dumnezeu este necinstit.
Ce-ai face când cineva ţi-ar striga
într-una şi fără nici un rost numele
tău, ţi-ar plăcea? Cred că mai
degrabă ai zice că îşi bate joc de
tine.
Cum zic unii la supărare: ,,Of,
Doamne, Doamne!”, ,,Of, Doamne
Dumnezeule!” sau ,,Lasă-mă în
pace, pentru numele lui
Dumnezeu!”, fără nici un gând la
Dumnezeu şi ajutorul Lui. Nu face
oare să ne întrebăm: ce caută
numele sfânt al lui Dumnezeu în
toate păcatele omului, în enervările
şi supărările lui?!
Alţii zic: ,,Pe Dumnezeul meu!”, numele lui Dumnezeu este rostit şi
,,Zău!” - cuvântul ,,zău” este un chemat şi în acele locuri care cu
cuvânt vechi românesc şi înseamnă adevărat sunt drăceşti, cum sunt:
Dumnezeu sau ,,martor îmi este descântecele, vrăjitoria, ghicitul,
Dumnezeu” - sau şi mai greu: ,,Să spiritismul şi altele.
mă bată Dumnezeu!”, ,,Să mă
trăsnească Dumnezeu din cer!” şi Iubite frate, cugetă adânc la acestea
alte jurăminte de felul acesta, ce se şi vezi: nu cumva te ţine prins vreo
rostesc fără pic de sfială sau de mreajă, vreuna din aceste ispite şi
teamă. Şi astfel Îl iau pe Dumnezeu nu poţi să scapi de ea? Gândeşte-te
ca martor la nimicurile lor, ba chiar bine, ca să nu fie prea târziu când te
la minciunile şi înşelătoriile lor. vei întâlni cu Dumnezeu în faţă, că
atunci nu vei mai avea ce spune!
Câţi n-au jurat şi nu jură strâmb
pentru un câştig păcătos! Blesteme Să vedem acum ce spune
de felul: ,,Nu l-ar mai răbda Dumnezeu în porunca a patra:
Dumnezeu!” şi altele asemenea, ,,Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca
umblă din gură în gură fără ca s-o sfinţeşti! Să lucrezi şase zile şi
oamenii să se gândească cât de să-ţi faci lucrul tău, dar ziua a
greu păcătuiesc prin aceasta. Ce să şaptea este ziua de odihnă,
mai zicem închinată Domnului Dumnezeului
tău; să nu faci nici o lucrare în ea,
296 PREDICI nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici
boul tău, nici roaba ta, nici vita ta,
de înjurăturile, pe care le auzim la nici străinul care este în casa ta!”
tot pasul, din gura celor mai mari şi Până la Domnul Iisus Hristos, ziua
a celor mici; ele sunt aşa de de odihnă era sâmbăta şi o ţineau
murdare încât nu se pot spune, nu numai evreii în cinstea lui
se pot auzi, sunt aşa de răspândite, Dumnezeu, Care-i scăpase din robia
că parcă ar fi într-o ţară care, mai Egiptului. Era mai mult o sărbătoare
mult ca oricare alta, şi-a ales să naţională evreiască, dar era şi
batjocorească numele lui simbolică. Venind însă Domnul
Dumnezeu. De foarte multe ori, Iisus Hristos, Care a fost răstignit
405
pentru noi, a murit, S-a îngropat
pentru noi şi
a treia zi a înviat, în dimineaţa
zilei de duminică, El ne-a liberat din
robia iadului, nu a Egiptului, din
ghearele satanei, nu ale lui Faraon.
Ne-a lăsat această zi la toţi creştinii,
din toate popoarele să o ţinem şi să
o cinstim, căci duminica mai
înseamnă ziua Domnului.
Şi cum trebuie să cinstim noi ziua
duminicii, ziua lui Dumnezeu? Iată
cum: să mergem la biserică, să-I
aducem închinăciuni, laude şi
mulţumiri, să-I aducem daruri,
prinoase, jertfă de laudă şi cerere, şi
să învăţăm legea Lui - ca să-L
cunoaştem pe Dumnezeu, să citim
Sfânta Scriptură cu atenţie, să citim
vieţile sfinţilor, Cazaniile, Psaltirea,
să cântăm cântări religioase, să
facem rugăciuni, să spunem şi
altora de Dumnezeu, să cercetăm
bolnavii, spitalele, azilele, şi să
facem orice altă faptă bună. Dar
cine se mai gândeşte astăzi la
aceste lucruri?
Ce au făcut oamenii din ziua
duminicii, ştim cu toţii. Dintr-o zi
care ar fi trebuit să fie cu totul
406
pentru Dumnezeu, ei au făcut o zi
pentru diavolul, pentru păcat. Într-
adevăr, dacă ar fi zis Dumnezeu:
şase zile să lucrezi, iar a şaptea să-
ţi faci de cap, tot n-ar fi fost o mai
mare necinstire a duminicii, ca cea
din zilele noastre. Pentru că
duminica pentru cei mai mulţi
înseamnă o zi de trândăvie, de
petreceri, de chefuri în beţii, în
certuri, în bătăi, omoruri, risipă,
jocuri de cărţi, dansuri, serate,
baluri, curvii, dezmăţ şi alte multe
asemenea.
Unii muncesc din greu o săptămână
întreagă şi abia aşteaptă să-şi ia
plata
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
297
pentru ca apoi, duminica să intre în
cârciumă şi să nu mai iasă de acolo
până nu şi-au băut şi banii şi
minţile. Iar a doua zi, n-au nici o
plăcere de muncă, pentru că mintea
este tulburată, capul greu şi trupul
otrăvit de băutură. Casa le este ca
vai de ea, căci trăiesc în certuri şi
neînţelegeri, înjurături, ură şi bătăi,
lipsă şi amar. Copiii văd la părinţii
lor pilde rele şi astfel li se
pregăteşte un viitor nenorocit. ,,Nu
pot să văd nelegiuirea unită cu
sărbătoarea!” - zice Dumnezeu prin
proorocul Isaia la cap. I, v.13. Alţii
lucrează duminica tot aşa ca şi în
celelalte zile din săptămână. Mulţi,
mai ales duminica, au musafiri şi
petreceri, jocuri şi dezmăţ,
bancheturi şi toate relele. De aceea,
nu greşim când spunem că această
zi, în loc să fie o zi de odihnă
trupească şi de binecuvântare
sufletească, este pentru cei mai
mulţi o zi de păcat, de ruşine şi de
pierzare. Păcatul se lăfăieşte în
această zi mai mult ca oricând, ca în
oricare zi din săptămână. Şi iată
fraţi creştini, să ne gândim mai
serios la aceste lucruri şi să ne
punem întrebarea: am sfinţit noi cu
adevărat această zi, ne-am sfinţit
noi mai mult ca în celelalte zile?!
Acum să ascultăm ce zice
Dumnezeu în porunca a cincea:
,,Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama
ta!”
A cinsti pe părinţi înseamnă: a-i
respecta şi a-i asculta, a te supune
lor, a-i ajuta, a-i preţui, a-i iubi. Ai
ascultat tu totdeauna pe părinţii tăi,
frate creştine? Nu i-ai supărat
407
niciodată? Bagă de seamă,
niciodată? Adu-ţi aminte de câte ori
le-ai fost nesupus! De câte ori le-ai
întors vorba, de câte ori i-ai amărât
cu încăpăţânarea şi îndărătnicia ta,
de câte ori i-ai făcut să suspine şi
să verse lacrimi din pricina ta! De
câte ori i-ai dispreţuit în inima ta,
socotindu-i învechiţi, rămaşi în
urmă, fără pricepere! Poate că le-ai
dorit şi moartea ca să intri mai
repede în moştenire, poate că ai
ridicat mâna asupra lor ca să-i
loveşti, poate chiar i-ai lovit, poate
că i-ai blestemat în viaţă sau după
moarte, poate că i-ai lăsat să ducă
lipsă când ai fi putut să-i ajuţi, poate
că i-ai amărât până într-atât că le-ai
coborât viaţa în mormânt.
În Vechiul Testament din Sfânta
Scriptură se spune că: ,,cine va
blestema sau va vorbi de rău pe
tatăl său ori pe mama sa, ori dacă i-
a lovit, să fie pedepsit cu moartea!”
Tot acolo, în Sfânta Scriptură, se
spune: ,,ochiul care-şi bate joc de
tatăl său şi dispreţuieşte ascultarea
de mamă, să-l scoată corbii la pârâu
şi să-l mănânce puii de vultur!”
(Proverbe cap. 30, v.17).
Din nenorocire mulţi părinţi se fac
nerespectaţi de copiii lor, când tatăl
este beţiv şi de-atâtea ori vine acasă
pe două cărări şi începe să
vorbească prostii, să înjure, să se ia
la ceartă cu soţia şi s-o bată, sau
când este hoţ, uşuratic şi stricat, ori
iute la mânie, năbădăios, ori un
batjocoritor şi fără temere de
Dumnezeu, sau când blestemă şi-şi
drăcuie copiii. Ce se va alege de
cinstea la care are drept din partea
copiilor lui? Sfântul prooroc
Iezechiel zice din partea lui
Dumnezeu: ,,Nu
298 PREDICI
poruncă faţă de părinţii noştri? Am
ascultat noi de ei când ne învăţau la
bine, când ne spuneau şi ne
dojeneau şi ne arătau calea cea
bună? Nu cumva ne mustră
conştiinţa când ne aducem aminte
de purtările noastre rele, cum îi
făceam să plângă, cum nu-i
ascultam? Să căutăm să facem
pocăinţă şi să cerem iertare de la
Dumnezeu pentru păcatul acesta,
căci rău am făcut înaintea
Domnului, neascultând de părinţii
noştri.
La porunca a şasea zice Dumnezeu:
,,Să nu ucizi!”

vă luaţi după rânduielile părinţilor Pe mulţi îi auzi în vremea noastră

voştri, nu ţineţi obiceiurile lor să nuzicând: ,,n-am omorât pe nimeni, n-
vă spurcaţi cu idolii lor! Eu sunt am pus foc la nimeni, de asta nu mă
Domnul Dumnezeul vostru; umblaţi tem!”. Dar să cercetăm mai cu de-
întocmai după rânduielile Mele şi amănuntul şi să vedem în Sfânta
împliniţi-le!”. Iar în Noul Testament Scriptură în câte feluri se poate face
porunca se reia aşa: ,,Cinsteşte pe păcatul acesta. Mai întâi trebuie să
tatăl tău şi pe mama ta!”, fiind cea recunoaştem cu durere că
dintâi poruncă însoţită de omorurile se tot înmulţesc; pe zi ce
făgăduinţă: ,,ca să fii fericit şi să trece o viaţă de om înseamnă tot
trăieşti multă vreme pe pământ!” mai puţin. Omoară hoţul care intră
în casă cu gând să fure, iar când
Iată, iubiţi creştini, să ne gândim cu vede că ar putea să fie prins,
toţii la aceste cuvinte, la această loveşte şi ucide. Alţii se omoară
poruncă! Am împlinit noi această unul pe altul din ură şi răzbunare.
408
Omoară furiosul care în furia lui
este în stare de orice. Omoară
beţivul pe tovarăşul lui de băutură,
cu care se ia la ceartă din te miri ce.
Omoară chiar tatăl pe copilul lui,
omoară feciorul pe tatăl lui, ca să
intre mai curând în stăpânirea
averii. Omoară soţul pe soţie sau
soţia pe soţ, fie din gelozie, fie din
trai rău, fie ca să se desfacă
legătura de căsătorie şi să trăiască
cu cine-i place. Omoară doctorul şi
moaşa care se ocupă cu avorturi,
omoară femeia însărcinată, care
avortează.
Dar omor nu înseamnă numai ce se
înţelege prin acest cuvânt, ci tot ce
poate să ducă la omor, sau numai
să scurteze viaţa cuiva, cum ar fi
cazul când cel bolnav de boală
molipsitoare nu fereşte pe cei din
jur, care se îmbolnăvesc şi mor sau
altele. Sunt bărbaţi care-şi
îmbolnăvesc soţiile de boli
ruşinoase şi astfel, unele din ele
rămân suferinde toată viaţa. Astfel
de bărbaţi, n-au ei nici o vină oare,
pentru acest păcat?!
Omorul se poate săvârşi şi cu
vorba: ,,Haide să-l ucidem cu
vorba!”, s-au sfătuit între ei
409
vrăjmaşii proorocului Ieremia.
Moartea şi viaţa sunt în puterea
limbii, spune Sfânta Scriptură.
Cuvintele grele sunt ca nişte săgeţi
ascuţite, ca nişte cuţite, care intră în
inimă până la prăsele. Cine
ponegreşte numele bun al cuiva
prin vorbiri de rău, adesea îi sapă
groapa. La fel cine scrie sau
vorbeşte lucruri prin care se
nimiceşte frica de Dumnezeu, căci
te ia groaza când te
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
299
gândeşti la mulţimea cărţilor rele şi
la prăpădul care-l fac ele în suflete.
Nu este nevoie să fi ajuns la faptă
ca să fii socotit ucigaş, este destul
să urăşti pe cineva, pentru ca
Dumnezeu să te socotească vinovat
de ucidere.
Iată ce scrie Sfântul Evanghelist
Ioan: ,,Oricine urăşte pe fratele său
este un ucigaş.” Ura este sămânţa
uciderii, iar uciderea este de cele
mai multe ori înfăptuirea unui gând
de ură. Dumnezeu se uită la inimă şi
vede acolo ura, acea rădăcină
otrăvită de unde iese uciderea. Dar
mult mai greu este de cei ce se are ruşine de oameni, nu are nici
omoară singuri. frică de Dumnezeu?! După ce omul
este pornit spre păcat, din firea
Iată, iubiţi creştini, câte răutăţi şi trupească, păcătoasă a trupului, mai
câte păcate se fac, şi în câte feluri! vin şi din afară tot felul de aţâţări:
Să ne întrebăm acum: oare n-am cărţi şi tablouri înfăţişând trupuri
greşit, n-am păcătuit şi noi în vreun goale de femei, în care păcatul
chip oarecare, din câte am auzit la desfrânării este zugrăvit fără perdea
această poruncă?! Sau dacă puteţi şi foarte atrăgător. Ba sunt femei
să spuneţi că nu, eu numai atât aş care se lasă să fie fotografiate aşa
vrea să vă întreb: dacă n-aţi urât goale, ca să fie puse prin reviste şi
niciodată pe nimeni, sau nu cumva împrăştiate prin toată lumea. Vai,
v-a părut bine când aţi auzit că a vai lor! Am văzut astfel de tablouri
murit cineva cu care v-aţi certat în case de oameni care se cred
vreodată; ţi-a părut bine de răul şi serioşi şi chiar morali. Apoi cum să
de moartea aproapelui tău, mai stea mintea la locul ei, inima şi
vrăjmaşului tău? Privind în lumina nervii, dacă femeile se îndoapă la
dumnezeieştii Scripturi această rând cu bărbaţii de alcool şi tutun,
poruncă, vedem că foarte mulţi o se îmbată şi aduc pe lume copii
călcăm. Să fim atenţi, căci dacă bolnavi cu mintea, epileptici şi
numai ura, duşmănia, are puterea îndrăciţi?!
să ne mânjească mâinile de sângele
aproapelui nostru, nici rugăciunile Majoritatea femeilor au întrecut
nu ne sunt primite. Să luăm în orice bun simţ şi s-au pus în slujba
serios toate aceste lucruri şi să satanei prin îmbrăcăminte şi lux,
ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu ca pentru că umblă mai mult goale, cu
să nu mai greşim. rochii scurte, strâmte, despicate şi
în multe feluri îşi arată goliciunea
În porunca a şaptea, zice trupului. Păcatul acesta este grozav
Dumnezeu: ,,Să nu preacurveşti!” de molipsitor şi se răspândeşte cu o
mare iuţeală. Aşa se înţelege de ce
Cine nu observă că în zilele noastre tinerii, şi chiar fetele, fac păcate
a pierit cu totul ruşinea, şi cine nu scârboase prin internate, cămine şi
410
pe unde sunt mai mulţi la un loc.
Din această cauză, din neruşinarea,
obrăznicia şi portul femeilor fără
frică de Dumnezeu, rămân copii şi
soţii plângând, unele familii se
despart prin divorţ, şi ies o mulţime
de răutăţi. A ajuns lumea cu păcatul
acesta ca şi cei din Sodoma şi
Gomora, pe care i-a ars Dumnezeu
cu foc şi cu pucioasă.
300 PREDICI
Cine vrea să ajungă în viaţa
veşnică, fraţi creştini, să se
ferească de aceste blestemăţii! Să
ne abatem ochii de la aceste
deşertăciuni, să nu lăsăm să ne
spurce mintea şi inima nici o
imagine atrăgătoare spre desfrâu.
Iată de ce nu e bun nici televizorul!
Să fugim ca de otravă de băuturi
alcoolice, de tutun; cine nu se
fereşte de acestea, cu nici un chip
nu va putea să se lase de păcatul
desfrâului şi nu va ajunge la viaţa
veşnică.
În porunca a opta, zice Dumnezeu:
,,Să nu furi!”
Se ştie că a fura înseamnă a lua
lucrul altuia, fie el mare sau mic. A
411
fura o sumă neînsemnată sau o
sumă mare de bani înaintea lui
Dumnezeu tot furt se numeşte.
Pornirea spre acest păcat se arată
la om încă de când este copil. Copiii
îşi fură unii altora jucăriile, păpuşile,
fură din casă dulciuri şi bani; la
şcoală, în clasă îşi fură creioane,
stilouri, caiete. Eh… nimicuri! -
poate va zice cineva. Da, dar de la
aceste mici lucruri, va ajunge la cele
mari, căci furtul însuşi este păcat,
nu valoarea lucrului furat.
Să dăm însă unele pilde de furturi
peste care oamenii de obicei trec:
când din greşeală ţi s-a dat un rest
mai mare, iar tu ai băgat de seamă
şi nu l-ai înapoiat - ai furat; când ai
văzut că vânzătorul s-a înşelat la
socoteală, iar tu ai tăcut ca să
plăteşti mai puţin - ai furat; când ai
călătorit în tren sau în tramvai fără
bilet ori ai plătit mai puţin decât se
cuvenea - ai furat; când din casa
unde ai făcut serviciu, ai luat
ciorapi, batiste, linguriţe şi alte
lucruri - ai furat; când ai cumpărat
ceva pentru cineva şi ai spus că ai
dat mai mult - ai furat. Toţi cei ce fac
cumpărături pentru alţii cu multe
furturi se mai încarcă în cugetul lor.
Tutorii fură din averea orfanilor şi
astfel ei se îmbogăţesc, iar orfanii
sunt lăsaţi săraci.
Cine înşeală la cântar - fură; cine
amestecă marfa sau dă o marfă
proastă drept una bună, luând preţ
ca pentru cea bună - fură; cine
cumpără lucru de furat - fură;
lăptarul care pune apă în lapte -
fură, pentru că ia bani pe apa care
nu-l costă nimic; croitorul care
opreşte din stofă - fură; lucrătorul
care ia de unde lucrează scule sau
materiale - fură; omul plătit cu ziua
sau funcţionarul care stă degeaba
în timpul când ar trebui să lucreze -
fură. Şcolarul care copiază la
lucrarea scrisă - înşeală şi fură; cine
se împrumută şi nu dă înapoi ce a
împrumutat - fură; cine dă bani cu
camătă - fură; cine trece pe lângă
ogorul sau ograda altuia şi ia de
acolo un ştiulete de porumb, o
păstaie de fasole, un dovleac, un
snop de grâu sau o furcă de fân -
fură; cine paşte vitele în iarba altuia,
cine intră cu coasa în cositura altuia
- fură; cine închide pasărea cuiva şi
o opreşte pentru sine - fură; cine ia
din grădina altuia fructe, pepeni,
zarzavat - fură.
412
,,Vai de cel ce strânge câştiguri
nelegiuite pentru casa lui!” - zice
Dumnezeu prin proorocul Avacum -
,,căci piatra din mijlocul zidului
strigă, şi lemnul care leagă grinda
răspunde”.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
301
Ce ziceţi iubiţi creştini despre toate
acestea? Ne judecăm noi singuri să
vedem dacă averea pe care am
strâns-o n-are ceva necurat în ea?
Nu cumva ai furat ceva şi ai pus în
podul tău, în casa ta, în grădina ta?
Nu cumva porţi pe tine vreo haină
de furat? Nu cumva în banii pe care
îi ai la bancă sau acasă ai şi nişte
bani de furat sau câştigaţi
duminica? Tot de furat se cheamă,
căci furăm ziua lui Dumnezeu. Să
fim cu luare aminte şi să ne
cercetăm bine, să ne mărturisim
bine, căci, dacă nu ne trezim mai
înainte, greu vom răspunde la urmă,
pentru că va fi prea târziu.
Să mergem mai departe. În porunca
a noua, zice Dumnezeu: ,,Să nu fii
mărturie mincinoasă împotriva
aproapelui tău!”
Domnul Hristos spune că diavolul
este tatăl minciunii. El, diavolul, a
venit cu minciuni la Adam şi Eva
când i-a înşelat şi i-a făcut să
păcătuiască. Toţi oamenii sunt nişte
mincinoşi spune Sfânta Scriptură,
iar cine ar îndrăzni să spună că el n-
a minţit niciodată, tocmai atunci
spune o mare minciună. Se spun
minciuni prin cărţi, în prăvălii, în
tribunale. Dar unde nu se minte?
Părinţii îi mint pe copii de când sunt
mici, cu basme, cu sperietori, ca să-
i facă să tacă din gură când plâng;
că vine ,,moşu”, că vine ,,bau, bau”
şi multe altele. Mint copiii şi ei pe
părinţii lor: ba că-i doare capul când
nu vor să se ducă la şcoală, ba că
nu au luat ei cutare lucru când l-au
luat, ba că n-au spart ei un vas sau
un pahar când ei l-au spart, ba că n-
au pierdut ei cutare lucru când l-au
pierdut. Omul ticluieşte minciuna şi
apoi zice: ,,ce era să fac, n-am avut
încotro, a trebuit să mint?! Mint
bogaţii care vor să pară săraci şi
mint săracii care vor să pară bogaţi,
lăudându-se. Mint linguşitorii pe
acei de la care aşteaptă ceva. Mint
cei ce exagerează lucrurile. Unii
mint pentru că se tem de oameni,
alţii mint ca să facă altora pe plac.
Tot aşa, unii mint în serios, alţii mint
413
în glumă, mint cei ce nu spun
întocmai cum s-au petrecut
lucrurile, mint cei ce răspândesc
zvonuri neîntemeiate. Mint adeseori
cei ce vorbesc de rău pe alţii, în
spate, mint toţi cei ce umblă cu
intrigi şi cu clevetiri.
Şase lucruri urăşte Dumnezeu, zice
Sfânta Carte, ba chiar şapte şi
anume: ochii trufaşi, limba
mincinoasă, mâinile care varsă
sânge nevinovat, inima care urzeşte
planuri nelegiuite, picioarele care
aleargă repede la jucat şi la rele,
martorul mincinos şi pe cel ce
stârneşte certuri între fraţi -
(Proverbe, cap.VI, v.16-19).
Dumnezeu pune păcatul minciunii
în rând cu păcatele vrăjitorilor,
curvarilor, ucigaşilor şi
închinătorilor la idoli. Aşa spune la
Apocalipsă cap. XXI, v. 8. Să ne
îngrozim şi noi de păcatul acesta,
de câte forme are şi în câte feluri îl
săvârşeşte omul şi să ne
cutremurăm până în adâncul fiinţei
noastre şi să nu-l mai facem.
Iată-ne ajunşi la porunca a zecea,
unde zice Dumnezeu aşa: ,,Să nu
pofteşti casa aproapelui tău, să nu
pofteşti soţia aproapelui tău, nici
 moştenire. Iar la împărţirea
302 PREDICI moştenirii fiecare zice despre
celălalt: ,,De ce să ia el asta şi să nu
robul lui, nici roaba lui, nici măgarul iau eu?” Gâlceavă, ceartă, procese
lui, nici vreun lucru care este al cu anii, ies adesea de pe urma
aproapelui tău!” moştenirilor. La câţi bolnavi nu le
pare rău că alţii sunt sănătoşi!?
Porunca aceasta ne vorbeşte de Adeseori chiar viaţa altuia este
pofta dinlăuntru, de pofta pizmuită. Şi aşa, o mulţime de
păcătoasă, care, dacă nu este ucisă răutăţi şi de păcate.
în inimă, ajunge omul să facă
păcatul cu fapta. Spre lămurire îţi Iată iubite frate şi soră, gândeşte-te
pun câteva întrebări: n-ai văzut la bine dacă în viaţa ta n-ai poftit casa
cineva un lucru şi ţi-a părut rău că altuia, grădina altuia, femeia altuia,
acela are acel lucru, iar tu nu-l ai? maşina altuia, vitele, păsările sau
N-ai zis niciodată despre nimeni, de lucrurile altuia. Acum mai poţi să
ce lui îi merge bine şi mie îmi merge spui că n-ai făcut păcate?! Cum zic
rău, de ce el are şi eu n-am? unii: că, dacă n-au omorât şi n-au
Trecând pe lângă o casă, nu ţi-ai zis pus foc la cineva, nu au păcate. Să
cumva în gând: ,,o de-ar fi casa recunoaştem iubiţilor, căci fiecare
aceasta a mea!” N-a fost nimeni de ne regăsim călcători ai unei porunci
care să-ţi fi părut bine când i s-a a lui Dumnezeu şi să luăm în serios
întâmplat un rău, sau să-ţi fi părut mântuirea sufletului. Iar dacă am
rău că i s-a întâmplat un bine? ajuns la cunoştinţa aceasta că
suntem plini de păcate, că am călcat
Ce pizmă, ce invidie este adesea poruncile, că suntem murdari
între şcolari - care să fie mai întâi la înaintea lui Dumnezeu, a îngerilor şi
premiu! Ce pizmă este uneori între a sfinţilor săi, apoi să ştiţi, că un
fraţi şi surori! Nici nu s-a răcit bine singur lucru mai avem de făcut:
mortul, tatăl sau mama lor moartă, pocăinţă sinceră, cu lacrimi amare,
că şi încep să dispară lucrurile de plângere până la moarte, cu căinţă
prin casă, şi nici n-a fost îngropat, mare.
că deja încep certurile pentru
414
Să avem grijă, să ne spălăm hainele
trupului şi ale sufletului de
întinăciuni cu lacrimi amare de
pocăinţă, cu spovedanie şi fapte
bune, căci e singura posibilitate pe
care o mai avem, o mai putem avea.
Căci aşa zice Dumnezeu la
Apocalipsă cap.II, v. 14: ,,Ferice de
cei ce-şi spală hainele, ca să aibă
drept la pomul vieţii şi să intre pe
porţi în cetate!” Şi în altă parte zice:
,,Nimic întinat nu va intra în
Împărăţia lui Dumnezeu, nimeni
care trăieşte în spurcăciuni şi în
minciună!”.
Gândul care trebuie să ne
cutremure pe noi muritorii este
nemurirea - nu moartea; veşnicia -
nu vremelnicia aceasta, fiindcă la
plecarea sufletului din corp acesta
va fi repartizat de Dumnezeu ori în
viaţa cea veşnică, în Grădina
Fericirii,
a Raiului din Împărăţia Sa, ori
în chinurile iadului din împărăţia
satanei, unde veşnic va fi muncit şi
chinuit. Depinde cât de curăţiţi, de
spălaţi prin pocăinţă, de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
303
415
sfinţiţi, ne va afla Domnul la moarte.
Să luăm aminte! Plata se face la
sfârşit, nu la început! Mulţi poate
gândesc că au făcut şi ei fapte bune
în viaţă, dar dacă îi află moartea în
cine ştie ce păcate grele, vai de ei,
căci greu va fi!
Vezi acum, frate creştine,
Stai şi te gândeşte bine!
Judecă cu mintea ta,
Pe ce cale-ai apuca:
Sus la Tatăl între sfinţi,
Sau unde-s scrâşniri de dinţi!
Vreau, o, Doamne-a fi în Rai,
Între toţi aleşii tăi!
Rugăciune
Doamne, Dumnezeul nostru,
Mântuitorule Preamilostive, fă-ne
parte de Împărăţia Ta cea cerească!
Iartă-ne păcatele, ajută-ne Doamne
să ne spălăm cu lacrimile pocăinţei
şi dă-ne şi nouă viaţa cea veşnică
ca să fim cu Tine şi să Te slăvim pe
Tine, Părintele nostru Cel Ceresc,
acum şi pururea şi-n vecii vecilor!
Amin!
304 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A XXXI-A
DUPĂ RUSALII
Vindecarea orbului din Ierihon
,,…Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă
de mine!
- Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a
zis:
- Doamne, vreau să văd
iarăşi!...”
(Luca 18, 38)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Domnul nostru Iisus Hristos
călătorea în vremea aceea pentru
416
cea din urmă oară spre Ierusalim.
Ca să ajungă acolo, trebuia să
treacă prin orăşelul Ierihon. Se
ducea la Ierusalim ca să pătimească
de
bună voie, pentru mântuirea
noastră.
La intrarea în Ierihon şedea, lângă
cale, un orb cu mâna întinsă cerând
milostenie de la trecători. Auzind şi
el zgomotul unei mari mulţimi de
oameni, întrebă: ,,Ce este
aceasta?”, şi probabil cineva îi
răspunse că trece Iisus din Nazaret.
Auzind el aceasta, începu să strige
în gura mare: ,,Iisuse, Fiul lui David,
miluieşte-mă!”, iar cei ce mergeau
înainte îl certau, spunându-i să tacă.
Dar el, dimpotrivă, mai tare striga:
,,Fiul lui David, miluieşte-mă!”
Domnul Iisus Hristos se opri şi
porunci să-l aducă la Sine. Apoi l-a
întrebat:
- Ce voieşti să-ţi fac?
- Doamne, fă ca să văd
iarăşi!... răspunse orbul. Şi Iisus i-a
zis:
- Vezi! Credinţa ta te-a
mântuit!
Şi îndată orbul s-a vindecat. Văzând
el pe Iisus, Doctorul cel mare, pe
Bunul Păstor şi Milostivul făcător de
bine cu multă recunoştinţă a pornit
să-L urmeze în tot locul, slăvind pe
Dumnezeu.
Acest om era vrednic de
compătimit, fiind lipsit de vedere,
sărac, străin şi singur, fără lumina
ochilor, care este lucrul cel mai
necesar. El nu se născuse orb;
cândva a putut vedea şi s-a bucurat
de lumina ochilor săi, îşi văzuse
părinţii, rudele, văzuse florile,
păsările şi toate frumuseţile
pământului. De aceea pentru el era
mai greu ca pentru un orb din
naştere. Sfânta Evanghelie nu ne
spune la ce etate a rămas orb, dar
înţelegem din cuvintele lui, când
zice: ,,Doamne, fă ca să văd iarăşi!”
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
305
Acest orb este icoana neamului
omenesc celui lipsit de strălucirea
luminii divine şi afundat în
întunericul osândirii lui, dar luminat
417
prin venirea Răscumpărătorului.
Acest orb este icoana fiecărui
păcătos dintre noi, care, orbit de
păcatele sale, nu vede nici
urâciunea răului, nici frumuseţea
binelui, este icoana omului despuiat
de toate bogăţiile duhovniceşti, care
trăieşte în cea mai aspră sărăcie,
lipsit de prietenia lui Dumnezeu, a
omului care cerşeşte plăcerile şi
bunurile atât de înşelătoare ale
lumii. Iar când le găseşte nu se
bucură niciodată deplin. El şade
ticălos pe marginea drumului
pierzării şi a morţii celei veşnice.
Bolile trupeşti, pe care le vindeca
Domnul în faţa mulţimilor, erau
simbolul bolilor noastre morale, de
care numai El ne poate mântui.
Acest orb, ai cărui ochi erau închişi
să nu vadă lumina soarelui, este
icoana celor orbi duhovniceşte care
sunt mai vrednici de plâns decât
acesta, este icoana omului păcătos,
împătimit cu fel de fel de vicii rele,
care are ochii sufletului închişi, şi
nu vede lumina ce izvorăşte din
învăţătura lui Iisus Hristos.
Cel orbit cu sufletul nu poate vedea
că binele ne vine de la Dumnezeu şi
nici nu poate deosebi binele de rău,
adevărul de minciună. Cei orbiţi
sufleteşte sunt atât de întunecaţi că
zic binelui că este rău, şi răului că
este bine, dulcelui îi zic amar şi
amarului îi zic dulce, albului îi zic
negru, şi negrului îi zic alb; pentru
ei întunericul este lumină şi lumina
întuneric - aşa a proorocit Duhul
Sfânt, prin Isaia proorocul, despre
oamenii cei vătămaţi la ochii cei
sufleteşti. Mai trist este că aceştia
nici nu vor să-L caute pe Doctorul
cel Mare, pe Mântuitorul Iisus
Hristos, nici nu vor să strige ca
orbul din Evanghelia de astăzi:
,,Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-mă!
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, vindecă
ochii sufletului meu, că am greşit
Ţie!”
Aceşti oameni s-au deprins, s-au
obişnuit să petreacă într-o noapte
plină de întuneric şi foarte
primejdioasă. Păcatele şi patimile
cele stricătoare au distrus cu totul
viaţa cea duhovnicească a
creştinilor, căci au ajuns ca nişte
sperietori de păsări într-un câmp de
semănături. Cu toţii am văzut în
câte un loc o momâie pusă într-o
prăjină, într-un câmp sau la câte un
cireş copt, ca să se sperie păsările,
să nu strice semănăturile. Ciorile şi
celelalte păsări au spaimă un timp,
418
apoi bagă de seamă că acea
momâie nu are viaţă şi putere. E
urâtă la înfăţişare, dar nu se mai
tem de ea şi încep fără frică să se
aşeze pe ea, o murdăresc şi nu le
mai pasă de chipul ei, îşi bat joc
cum vor ele şi strică, mâncând toată
sămânţa din câmpul semănat sau
fructele din cireş.
Aşa şi creştinii noştri: poartă nume
de sfinţi biruitori, dar ei sunt biruiţi
şi batjocoriţi de patimile cele rele,
de păcatele cele mai grele, căci sunt
creştini numai de formă, fără viaţă,
fără putere, fără Duhul lui
Dumnezeu. Toate duhurile cele
necurate, păsările cele stricătoare
îşi bat joc de creştinii de astăzi,
pentru că
306 PREDICI
din viaţa lor lipseşte sfinţenia
Duhului Sfânt. Trăiesc departe de
Biserică, nu vin să se hrănească şi
să se adape din sfinţeniile care se
află aici, în Casa Domnului. Nu se
spovedesc şi nu se împărtăşesc cu
anii, nu fac rugăciuni, nu iau
aghiazmă şi anafură, nu lucrează
nimic pentru suflet, ci totul pentru
trup. Iar cele ce mai fac, toate le fac Biserică, de sfinţeniile ei. Pe de o
de formă. parte au fugit de Sfânta Liturghie,
de post şi rugăciune, n-au mai făcut
De aceea, foarte mulţi creştini au sfeştanie în casele lor, nu s-au
ajuns ca acele momâi, căci fără spovedit şi împărtăşit, iar pe de altă
viaţa spirituală nu sunt buni de parte s-au împotmolit în mari şi
nimic şi trăiesc într-o stare vrednică grele păcate.
de plâns. Mulţi dintre aceşti creştini
de formă au ajuns victimele Mulţi creştini aleargă la vrăjitoare, la
duhurilor necurate, care au putere spiritism, la descântece, au devenit
asupra lor prin vrăjile şi farmecele hulitori ai lucrurilor sfinte şi iau în
ce clocotesc în lume. Pe mulţi îi deşert numele lui Dumnezeu. Unii,
auzim tânguindu-se că au găsit în măcar că văd atâtea, neagă
curte şi în casa lor diferite obiecte existenţa lui Dumnezeu şi nu cred
aruncate, fel de fel de moşmoande, că există diavol, batjocoresc pe unii
broaşte, şoareci, şopârle şi altele… preoţi - slujitorii Domnului şi din
şi de atunci nu le mai merge bine, cauza atâtor hule şi păcate se
sunt tot mereu supăraţi, certaţi, depărtează Duhul Sfânt de la ei, li se
bolnavi - că doctorii nu le mai întunecă cu totul ochii sufletului,
găsesc leacul. Multe răutăţi pot face nemaizărind nici o rază de lumină.
duhurile necurate: argintul viu care
umblă prin corp, urâciunea şi Aşa i s-a întâmplat unui preot care a
vrăjmăşia pe care o bagă între cei fost luat în râs de un grup de
tineri ca să se despartă, farmecele necredincioşi care i-au zis: ,,N-ai
la unii ca să nu se cunune, precum auzit, taică părinte, o noutate, că azi
şi altele; acestea sunt păsările cele noapte a murit dracul?!” Preotul,
negre ale iadului, care prin vrăji şi uitându-se compătimitor la ei, le
prin farmece, se aşează pe trupul şi răspunse: ,,Nu ştiam eu de ce
sufletul creştinilor şi le necăjesc. sunteţi voi aşa de trişti şi supăraţi -
sărmanii de voi - a murit tatăl vostru
Toate aceste rele vin asupra acestor şi aţi rămas orfani!” Iată un răspuns
creştini pentru că s-au depărtat pe măsură la nişte îngâmfaţi, nişte
încetul cu încetul de Sfânta orbi cu sufletul, nişte robi şi fii ai
419
celui rău, aşa cum zice şi Domnul Preotul nostru s-a rugat mult pentru
Hristos, că cei ce fac poftele satanei el, ca să nu se piardă sufletul lui în
sunt fiii lui. Grozavă este orbirea necredinţă. Şi iată că acel tânăr s-a
cea sufletească, fraţi creştini, îndrăcit! Duhul rău a intrat în el şi a
grozavă, că în multe feluri se luptă început să-l chinuiască şi să-l
diavolul cu cel orb şi-l poartă unde trântească în aşa fel că făcea spume
vrea el. la gură şi răcnea ca o fiară
sălbatică. Atunci de frică şi de
Un alt ticălos întreabă pe un bătrân durere, a alergat repede la preot să-i
preot, pe care-l întâlneşte în cale, spună, să-L roage pe Dumnezeu să-
zicându-i în râs: ,,Părinte, dumneata l ierte, că a greşit. Acum, simţind şi
te socoteşti om luminat şi slujitor al văzând pe diavolul în el, a crezut că
lui Dumnezeu; dacă există există Dumnezeu. Preotul a făcut
Dumnezeu poţi să-mi arăţi şi mie rugăciuni pentru iertarea lui, dar
unde se află?...” Preotul bietul tânăr n-a fost izbăvit aşa
curând, căci a trebuit să umble din
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET biserică în biserică, din mănăstire în
307 mănăstire, să mărturisească păcatul
necredinţei cu lacrimi în ochi, la
îl privi cu compătimire, şi-i zise: preoţi şi la multă lume. Şi după ce
,,Tinere, eşti prea orbit la suflet ca şi-a făcut un lung canon, ca să
să-L vezi pe Dumnezeu! Dumnezeu plătească această hulă, abia atunci
este pretutindeni şi preaputernic S-a milostivit Dumnezeu şi l-a
întru toate căile Sale, şi n-ai putea izbăvit de ucigaşul diavol, care-l
să rezişti şi să fii viu, dacă L-ai luase în stăpânire.
vedea în toată măreţia Sa, fiindcă tu
nu poţi să te apropii nici măcar de De acum nu mai îndrăznea nici să
soare. Dar du-te acasă tinere, că ai pomenească numele lui Dumnezeu,
să vezi pe diavolul! Eu mă voi ruga fără semnul Sfintei Cruci. Cu lacrimi
lui Dumnezeu să-ţi descopere acest în ochi şi cu multă credinţă se ruga,
ucigaş!” vorbea şi mărturisea pentru că i se
deschiseseră ochii sufletului şi a
văzut minunea lui Dumnezeu care s-
420
a făcut cu el. Aşa se întâmplă şi cu
lumea noastră creştină, care s-a
lepădat de credinţă şi de darurile
dumnezeieşti, căci oamenii nu se
lasă de fărădelegi şi păcate până
nu-i scutură Dumnezeu prin fel de
fel de necazuri şi greutăţi, până nu-l
slobozeşte Dumnezeu pe diavolul în
casele lor, să râdă de ei în tot felul,
să-şi bată joc de osteneala şi de
viaţa lor. Diavolul este slobozit de
altfel de Dumnezeu, ca să-şi facă şi
el lucrarea pe întreg pământul,
fiindcă a venit vremea lui. Sfânta
Carte zice că Dumnezeu l-a dezlegat
ca să înşele şi să amăgească pe toţi
locuitorii pământului.
Aşa că cine nu se trezeşte nici
acum, nici din aceste suferinţe şi
necazuri, cine nu se dezlipeşte de
poftele cele deşarte, de toate
desfătările şi patimile, cei care
rămân tot aşa de ruginiţi şi
împătimiţi, nu vor avea parte de
fericirea dumnezeiască, de raiul
desfătării. Vor pierde prilejul
chemării dumnezeieşti, şi va fi vai
de ei la sfârşit, dacă nu se trezesc
acum.
Iată că diavolul lucrează mereu
răutăţile lui pe faţa pământului! Unii cazuri se află şi în alte locuri pe
au ajuns într-o stare vrednică de
plâns, fără frică de Dumnezeu, căci
se despart şi trăiesc în păcate mari;
nu numai tineri, ci oameni bătrâni,
la vârsta de 65-70 de ani, îşi lasă
soţiile lor legitime şi trăiesc în
păcatul desfrânării. Nu mai au milă,
nu mai au ruşine, nici de copii, nici
de Biserică, nici de Dumnezeu. Şi
sunt o mulţime de astfel de copaci
scorburoşi, uscaţi, gata de aruncat
în focul iadului! Nu mai
308 PREDICI
vorbim de holera tineretului, de
boala aceasta a crimelor, a
avorturilor, care s-a întins peste tot
pământul.
Într-un oraş din America, când s-au
cercetat vreo 45 de vile mari, abia s-
au găsit 16 copii. În 45 de vile, de
blocuri, 16 copii! Dar prin toate erau
câini şi pisici. Într-o singură vilă s-
au găsit 10 ogari mari. Şi toate
aceste animale mâncau numai
bomboane şi prăjituri scumpe, iar
bieţii copii au fost aruncaţi la gunoi.
Iată lume orbită de satana, iată
orbire vrednică de plâns! Astfel de
421
pământ. În Germania sunt ţigări pe
care scrie: nimic fără de mine!
Adică omule, nimic să nu faci fără
să mă ai pe mine în gura ta! Iată
satana, cum a înlocuit cuvintele
Mântuitorului din Biblie care zice:
,,Fără de Mine nu puteţi face nimic!”
Şi el îndeamnă pe om să-şi pună
luleaua în gură, ţigara, şi să guste,
să tragă mereu, ca şi când n-ar
putea să trăiască fără ea. Pe
Domnul nu-L ascultă omul, nu-L
crede şi nu vrea să-L urmeze;
ascultă glasul ispitei, al poftei celei
scârboase pe care i-o dă satana,
căci îi auzi pe mulţi fumători zicând:
,,eu sunt mort fără ţigară, mai bine
mă lipsesc de mâncare şi celelalte,
dar de ţigară nu! Căci ţigara îmi ţine
de foame, de sete, de urât, şi
tutunul îmi este mai bun ca orice
prieten!”
Cât de robită este lumea de această
poftă blestemată! Într-o ţărişoară
din Europa, un grup mare de
creştini a vrut să ajute pe nişte
oameni nevoiaşi, să le împartă mai
multe ajutoare. Ajutorul era dat în
alimente: mâncare şi băutură
- de trebuinţă. Dar pentru că
nu le-au dat şi tutun, cei mai mulţi
422
au refuzat şi n-au mai vrut să
primească nimic. Atât de mult s-a
prins rugina aceasta de sufletele lor
că mai repede renunţă la altceva
folositor şi bun, decât la tutun, la
ţigară.
Acum s-au luat şi femeile de fumat;
o mulţime de femei, majoritatea
tinere, necăsătorite, care se pretind
civilizate, învăţate, nu mai pot trăi
fără ţigară. Unele au ajuns să
dispreţuiască pe bărbaţii care nu
fumează, zicând că sunt ca nişte
muieri proaste. Sărmanele de ele, ce
orbire grozavă! Astfel de oameni,
sărmanii de ei sunt sortiţi focului,
căci cine fumează tutun, nu se va
mai vedea din fum! Această lume
orbită, este lumea focului veşnic;
lumea cu focul în gură prevesteşte,
prooroceşte ceva rău, căci cer foc
cu gura lor.
Grozavă este orbirea sufletească!
Orbire la suflet au şi beţivii. Din
toate patimile periculoase şi rele
beţia e cea mai grozavă. În omul
beţiv, parcă vezi pe satana;
vorbeşte singur, când râde, când
plânge. Beţivul aruncă, sparge,
bate, răcneşte cât îl ţine gura, ca
fiarele sălbatice, chinuieşte soţia şi
copiii, roade paharul cu dinţii, Dar ce observăm la cea mai mare
sparge sticlă în gură; dacă îi zice parte a lumii? În loc să ceară lumina
ceva biata femeie, e rău, dacă tace ochilor sufleteşti, să vadă pe
şi mai rău. Oamenii beţivi nu se mai Mântuitorul, să înţeleagă credinţa,
pot numi oameni, căci satana - să vadă mulţimea păcatelor şi a
diavolul greşelilor lor, să vadă cât s-au
depărtat de sfânta învăţătură a
- este încarnat în ei, numai Domnului şi că sunt în ghearele
coarne şi coadă le trebuie. În casa patimilor şi ale pierzării sufleteşti -
unde este un beţiv, acolo este iadul, căci ei nu cer ca orbul din
acolo este întuneric şi multă Evanghelia de astăzi: ,,Doamne
plângere şi jale. Iată orbire grozavă! vreau văd! Doamne vreau să Te văd
pe Tine! Vreau să Te cunosc pe Tine
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Doamne, vreau să cunosc calea Ta,
309 să cunosc voia Ta!” - cei mai mulţi
rămân tot în drum şi cu mâna
Biata soţie… stă ca orbul în drum şi întinsă cerşesc mereu altceva:
cerşeşte milă. Dar şi mila pe care o fericire şi noroc pământesc, bani şi
primeşte de la călători este o milă avere trecătoare, mărire
trecătoare şi fără folosul adevărat, pământească, servicii mari, onoare
până când această fiinţă nu va veni de la oameni, şi fel de fel de lucruri
la Iisus Hristos, până când nu-L va pământeşti, trecătoare, vremelnice,
întâlni pe El aici, în Biserica Lui, pe care într-o zi le lasă pe toate şi
până nu va striga cu toată puterea pleacă în veşnicie cu mâinile goale.
credinţei: ,,Iisuse Fiul lui David, Fiul
lui Dumnezeu, miluieşte-mă!”, ca Aşa aleargă omul după aceste
orbul din Evanghelia de astăzi. El a lucruri vremelnice, cum aleargă
strigat cu mare glas, cu putere, bietul câine al unui vânător după
pentru că era zarvă mare în lume şi iepure; în goana mare aleargă să-l
ca să-i audă Domnul strigarea lui, a prindă, şi în momentul când e gata
zis tare. Aşa trebuie să fie şi să-l apuce, intervine vânătorul şi-i
strigarea noastră, în rugăciune, cu zice: ,,stai pe loc că iepurele este al
credinţă în Dumnezeu. meu, al tău a fost numai alergatul!”.
423
Abia atunci a văzut bietul câine că
s-a înşelat. Aşa este şi cu omul:
aleargă toată viaţa să prindă ceva;
chiar este o vorbă în lume: ,,am
împuşcat doi iepuri deodată!”
Aşa zic unii când au câştigat mai
bine şi mai mult. Dar pe patul morţii
intervine vânătorul, adică moartea
şi diavolul, şi strigă: ,,stai pe loc că
iepurele este al nostru, al tău a fost
doar alergatul!” Abia pe patul morţii
vede bietul om că a alergat în zadar,
dar atunci e prea târziu; iepurele
lăcomiei şi al plăcerilor l-a înşelat şi
şi-a pierdut sufletul.
Aşa s-au găsit doi tineri, morţi într-o
maşină mică, nouă. Bărbatul o
cumpărase cu banii soţiei -
împuşcase un iepure - şi când să
prindă şi pe al doilea,
a venit vânătorul - moartea, şi
l-a prins cu una în maşină şi au
murit asfixiaţi de gazele din maşină,
căci au adormit acolo, de căldura
cea mare, dar au adormit pe veci.
Cu multă durere a venit soţia lui
legitimă să-l scoată de acolo. Dar şi
mai îndureraţi au venit părinţii
moartei, ca să-şi ia fata de lângă
acel desfrânat, cu soţie şi copii,
care nu se mai sătura schimbând
424
când una când alta, cu maşina pe
care şi-o luase; plângeau soţia şi
copiii lui. L-a ajuns vânătorul -
moartea, chiar
310 PREDICI
în maşină cu concubina lângă el.
Câtă ruşine au trebuit să sufere acei
părinţi, până când au îngropat-o! De
aceea zice Sfântul Augustin: ,,Voi
plângeţi un trup fără suflet, dar de
ce nu plângeţi un suflet fără
Dumnezeu? Voi plângeţi un trup din
care a ieşit viaţa, dar nu vă plângeţi
pe voi, când aţi pierdut pe
Dumnezeu săvârşind păcatul!” Grea
orbire!
Sfânta Evanghelie de astăzi ne mai
spune că unii dintre cei care
mergeau în această gloată de lume
îl certau pe bietul orb şi-i ziceau să
tacă, dar el cu mult mai mult striga:
,,Fiule al lui David, fie-ţi milă de
mine!” Din aceste cuvinte să luăm
şi noi pildă de stăruinţă în
rugăciune şi cu credinţă să strigăm
către Domnul Hristos, să cerem să
ne lumineze ochii sufletului nostru,
să cunoaştem cât mai bine calea Lui
cea dreaptă, calea care duce la
ceruri, la lumină, la mântuire. Să nu
ascultăm la cei care ne ceartă şi ne
zic să tăcem, la lumea
necredincioasă, la lumea cea orbită
de duhul cel rău, care caută pe toate
căile să ne facă să tăcem, care ne
zice să nu ne mai rugăm, să nu mai
cântăm, să nu mai citim, să nu mai
venim la biserică, fiindcă această
lume e oarbă la suflet şi înţepenită
în păcate. Aceştia nu pot să
înţeleagă că spre slava lui
Dumnezeu sună clopotele
bisericilor, în numele lui Iisus,
poporul umple bisericile. Aceia care
mor credincioşi sunt îngropaţi la
umbra crucii lui Iisus. Lumea
necredincioasă trăieşte ca într-un
bâlci cu zarvă multă, dar care se va
sfârşi în curând. Fericiţi vor fi numai
aceia cărora li se vor deschide ochii
sufletului şi vor scăpa de
întunericul păcatelor, şi vor înţelege
că Iisus îi cheamă pe toţi să vină la
El, să iasă din starea lor păcătoasă,
ca să le vindece ochii sufletului, să-i
mântuiască.
Să stăruim mereu în rugăciuni - să
strigăm, să îndemnăm şi pe cei ce
sunt în jurul nostru, să vină la
Dumnezeu. Ajunge atâta necredinţă, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
atâta nepăsare de mântuire a
sufletului! Să le zicem: ,,ajunge
425
atâta plictiseală a păcatelor, veniţi la
picioarele Scumpului Mântuitor,
veniţi la Doctorul Cel Mare, veniţi la
această mare şi sfântă taină, care
este Biserica luptătoare pe pământ,
cu toată încrederea, cu toată povara
cea grea a sufletului şi a trupului!”,
căci El a zis: ,,Luaţi jugul Meu că
este bun şi sarcina Mea este
uşoară!”. Cei care au încercat şi s-
au supus, s-au convins de aceste
cuvinte ale Domnului că sunt
adevărate. Vă pot spune, cu tărie, că
nu există o altă fericire mai mare
decât să trăieşti în sfânta învăţătură
a lui Dumnezeu, să crezi şi să
propovăduieşti că Iisus a fost şi
este Dumnezeu adevărat.
Vindecarea orbului ca şi alte multe
minuni sunt o dovadă că Hristos a
fost Dumnezeu adevărat, fiindcă
cine altul putea să deschidă ochii
unui orb numai cu cuvântul, dându-i
vederea pe loc, decât Dumnezeu Cel
Atotputernic, Care a zis întâi să se
facă lumină şi îndată s-a făcut
lumină?! Domnul Hristos a zis
orbului:
311
,,Vezi!” şi îndată s-au deschis ochii
săi şi a văzut lumina. Mare este
puterea Ta Doamne Dumnezeule!
Sfânta Evanghelie de astăzi ne-a
arătat o mică parte din puterea
dumnezeirii Sale.
Orbul văzându-se vindecat, spune
Sfânta Evanghelie că a început să
slăvească pe Dumnezeu şi să
meargă după Iisus şi tot poporul
care văzuse minunea dădea slavă
lui Dumnezeu. Iată recunoştinţa
unui om care s-a făcut sănătos! El a
socotit că nu poate răsplăti cu nimic
Doctorului Celui Mare, decât să
mărturisească minunea lui
Dumnezeu. Parcă-l vedem şi noi
spunând la lume anii de suferinţă,
anii lui de întuneric, cu lacrimi în
ochi, şi ziua cea mare a bucuriei lui,
când a văzut iarăşi lumina zilei şi pe
Domnul Hristos Fiul lui Dumnezeu,
Fiul lui David, Care l-a vindecat.
Aşa şi noi iubiţi creştini! Să fim
recunoscători Preamilostivului
Dumnezeu pentru atâtea binefaceri
pe care ni le-a făcut nouă, şi să
venim aici, acasă la El, la biserică,
să-I mulţumim pentru toate. Să n-
aşteptăm să vină El acasă la noi,
426
căci avem o mare datorie de a-I
mulţumi şi de a-L slăvi în tot timpul.
Toate aceste minuni ale
Mântuitorului au răsunat de-a lungul
veacurilor şi au rămas în inimile
credincioşilor adevăraţi. În toate
veacurile, aceştia au preferat mai
bine să sufere chinuri groaznice şi
moarte amară decât să se lepede de
Dumnezeu şi de sfânta Lui
învăţătură. Ei nu s-au împăcat
niciodată cu păcatele, cu patimile.
Până şi mahomedanii, înainte
vreme, erau foarte fanatici în religia
lor - o religie care e departe de
mântuirea sufletului - dar cu toate
acestea, când mergeau în pelerinaj
la un oraş al lor numit Mecca, aşa
cum mergem noi la Ierusalim, unii
din vizitatorii credincioşi ai religiei
lor, după ce vizitau acele locuri
sfinte pentru ei, îşi scoteau ochii, ca
să nu mai vadă altceva pământesc
şi să-şi mai spurce ochii - ziceau ei -
după ce au văzut acel loc sfânt, de
unde s-a înălţat Mahomed, profetul
lor.
Domnul Hristos nu ne pretinde să
ne scoatem ochii, să ne mutilăm
trupul, pentru că vedem lucrurile
sfinte şi locurile sfinte, dar să
arătăm şi noi că-L iubim din faptele
noastre cele bune şi plăcute Lui. ,,Vezi!”. Aşa vom vedea şi noi
Domnul Hristos vrea să dovedim şi lumina mântuirii şi a fericirii
noi că Îl iubim prin păzirea veşnice.
poruncilor Lui, prin înfrânarea
ochilor, a urechilor şi
a gurii; să nu mai vedem
deşertăciunile lumii, să nu mai Rugăciune
auzim vorbele şi glumele proaste,
cântecele lumeşti, drăceşti, să nu Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
mai grăiască gura vorbe fără de David, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne
folos, minciuni, hule, înjurături şi şi ne miluieşte şi pe noi cei ce ne-
drăcuieli, şi să ne înfrânăm toate am adunat aici, în sfântul Tău locaş,
mădularele noastre de a nu mai face şi fă cu puterea Ta dumnezeiască,
cu ele păcate, ca să-L supărăm pe ca să vedem toţi lumina slavei Tale!
Dumnezeu. Deschide ochii celor ce nu Te-au
cunoscut până acum, Doamne!
Aceasta ne-o cere sfânta şi dreapta Deschide-le sufletul şi ochii cei
credinţă a lui Iisus Hristos - sufleteşti! Apără de orbirea cea
Ortodoxia! Făcând aşa, cu voinţa sufletească pe cei ce Te-au
noastră şi cu ajutorul lui Dumnezeu, cunoscut, Doamne! Dă-ne Harul Tău
vom ajunge şi noi la o viaţă curată, de a ne mărturisi cu umilinţă
sfântă şi luminată, plăcută păcatele noastre şi vindecă toate
Domnului. O lumină cerească ne va rănile noastre, Doamne!
lumina sufletul şi vom tresări de
bucurie, ca şi orbul din Evanghelia Doamne, fă ca să vedem! Fă,
de astăzi, Doamne, ca să ne învrednicim a Te
vedea şi a Te avea întotdeauna cu
312 PREDICI noi, şi aici pe pământ şi întru
Împărăţia Ta cea cerească, în vecii
care s-a luminat la glasul Fiului lui vecilor! Amin!
Dumnezeu, când i-a zis cu sfântul
Său Cuvânt:
427
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET ajunseseră la urechile lui, a căutat
313 să-L vadă şi el pe Acela Care
vindeca numai cu cuvântul şi dădea
iertare păcatelor; dar fiind mic de
statură nu putea să-L vadă pe
Domnul, mai ales că era împresurat
PREDICĂ LA DUMINICA A XXXII-A de mulţime de popor. Atunci a
DUPĂ RUSALII alergat înainte pe drumul pe care
trebuia să treacă Domnul Hristos şi
s-a suit într-un dud, de unde putea
Zaheu vameşul să-L vadă când urma să treacă.
Când a ajuns Domnul Hristos în
,,…Zahee, coboară-te degrabă, căci dreptul dudului, S-a uitat în sus şi i-
a zis: ,,Zahee, grăbeşte-te şi dă-te
astăzi în casa ta trebuie să rămân!” jos, căci astăzi trebuie să rămân în
casa ta!”. Iar el s-a dat jos degrabă
(Luca 19, 5) şi L-a primit cu bucurie.

F r a ţ i c r e ş t i n i, Iată, iubiţi creştini, că Domnul

nostru Iisus Hristos a cunoscut ca
Sfânta Evanghelie de astăzi ne un Dumnezeu ce era numele lui
vorbeşte despre un om cu numele Zaheu; i-a cunoscut şi numele şi
Zaheu, care era mai mare peste dorinţa cea aprinsă
vameşi, iar aceştia erau un fel de
perceptori. Acest Zaheu, fiind mai a inimii lui şi a văzut smerenia
marele lor, se îmbogăţise şi de bani, şi voinţa lui de a se întoarce la
şi de păcate. Auzind el de minunile Dumnezeu. Dacă stăm să judecăm
pe care le făcuse Mântuitorul şi mai puţin cât de mult s-a umilit el care
ales era plin de bani, bogat şi onorat de
lume, ne mirăm cum a putut să-şi
de minunea făcută puţin mai înainte, calce mândria în picioare şi să se
când l-a vindecat pe orbul din urce în dud ca un copil prostuţ,
Ierihon, căci toate minunile lui Iisus smerindu-se înaintea atâtor oameni.
428
Tocmai aceasta l-a adus la pocăinţă, nedreptăţii săvârşit de ei, şi mai
la mântuire, căci Domnul Hristos l-a ales din cauza păcatelor strigătoare
chemat pe nume şi a dorit să intre la cer.
în casa lui.
Păcatele acestea strigătoare la cer
Când a ajuns Domnul în casa lui, le fac aceia care asupresc pe
mulţime de farisei ziceau în inimile văduve şi pe orfani, care înşeală pe
lor că: ,,…Domnul a intrat să cineva cu cine ştie ce lucruri, care
găzduiască la un om păcătos”. Dar se judecă ca să răpească avutul
Zaheu plin de bucurie şi încredere altora - casa lor sau altceva de-al
desăvârşită în Domnul Hristos a zis: lor, cei care opresc plata lucrătorilor
,,Iată, Doamne, jumătate din averea sau fac alte nedreptăţi şi asupriri.
mea o dau săracilor, şi dacă am De asemenea, cad oamenii în grele
năpăstuit pe cineva cu ceva întorc suferinţe şi boli nesuportabile şi
nevindecabile pentru călcarea în
314 PREDICI picioare a legii lui Dumnezeu, căci
mare îndrăzneală au oamenii care
împătrit!”. nu mai ştiu de duminici şi sărbători,
furând ziua Domnului, care e Sfânta
Vedeţi, fraţi creştini, pocăinţa Duminică. În loc de a veni la Sfânta
adevărată! Iată cum a înţeles el că Biserică ca să-I aducă mulţumire lui
Dumnezeu îl poate ierta de păcatele Dumnezeu, slavă şi cinste, îşi fac de
şi nedreptăţile făcute, de călcările lucru pe acasă, se duc pe la
de lege pe care le făcuse, fără să târguieli să vândă sau să cumpere,
aibă frica lui Dumnezeu! Această neştiind că banii câştigaţi în
Evanghelie este una din cele 7 duminici şi sărbători sunt
Evanghelii care se citeşte la Sfântul blestemaţi.
Maslu. Să nu credem noi că este
pusă aşa la voia întâmplării de În casa unde intră astfel de bani,
sfinţii noştri părinţi. Ea are un mare intră focul mâniei lui Dumnezeu;
rost, pentru că multe boli grele şi acolo nu este nici un spor, fiindcă
suferinţe grozave se abat şi cad pe nu numai acei bani, ci şi alţii vor
capul oamenilor din cauza păcatului trebui plătiţi împătrit, cum a zis
429
Zaheu, o parte la doctori, o parte pe urâte, ca să te îngrozească, să te
medicamente, o parte ori se fură, ori determine să spui mai departe şi
se pierd în vreun fel sau vor trebui aşa să arzi în foc cu ea. Aşa a fost
daţi pe la avocaţi şi judecători. Nu calomniat un părinte bisericesc şi
se poate spune prin cuvinte câte când era pe patul de moarte, a venit
suferinţe mari se abat pe capul năpăstuitorul, vorbitorul de rău,
oamenilor, din cauză că nu vor să cerându-i iertare. Părintele i-a iertat
meargă la biserică în duminici şi tot, dar i-a dat drept canon să ia o
sărbători şi mai ales că muncesc în pernă cu fulgi, spunându-i să se
aceste zile sfinte, fără frică de urce
Dumnezeu. Un păcat tot aşa de greu
se face şi când cineva năpăstuieşte PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
pe aproapele său, furându-i cinstea, 315
prin fel de fel de vorbe murdare
aduse la adresa lui. Orice lucru ce l- într-un pom înalt şi acolo scoţând
ai luat cu sila sau prin înşelăciune şi toţi fulgii din pernă se le dea
prin minciuni de la cineva poţi să-l drumul, iar după aceea să se ducă
dai înapoi cât trăieşti, dar dacă să adune fiecare fulg, ca să fie iertat
năpăstuieşti prin cuvinte şi de Dumnezeu. Făcând aşa
mincinoase şi te atingi de cinstea
unei feţe bisericeşti, nu mai poţi să a început să adune, dar a fost
întorci înapoi atâtea vorbe, pe care imposibil, pentru că vântul
le-ai risipit pe la urechile lumii ca împrăştiase toţi fulgii cât mai
să-i necinsteşti bunul nume şi departe şi în locuri greu de găsit.
frumoasele intenţii.
Aşa se întâmplă şi cu vorbele care
Să fim atenţi că această ispită - ne ies din gură: foarte uşor se
boala limbii - vine foarte uşor şi se împrăştie. Dar cine mai poate
ia ca râia, şi mai ales femeile fac întoarce atâtea vorbe rele şi
acest păcat grozav. Parcă auzi pe calomnii la adresa aproapelui
câte una zicând: ,,ai auzit, dragă, ce nostru? De aceea când l-ai vorbit pe
a făcut cutare?” şi începe să-ţi cineva de rău şi l-ai calomniat, şi l-ai
înşire la vorbe, care mai de care mai degradat în faţa unora, să ştii că
430
mare rău ai făcut sufletului tău, căci ieşirea sufletului, când trag să
cu cuvântul tău care ţi-a zburat de moară, căci se chinuiesc câte o
pe buze şi pe care nu-l mai poţi săptămână de se îngrozesc cei ce
întoarce, ai făcut două mari păcate: stau la căpătâiul lor când îi văd cu
întâi ai smintit pe alţii cu vorbele limba scoasă afară de un cot şi nu
tale şi ai ponegrit cinstea aproapelui pot să moară, mai ales persoanele
şi al doilea te-ai făcut judecătorul care au vorbit de rău feţele
lui, judecându-l mai înainte de a bisericeşti, credinţa şi pe Dumnezeu
veni ziua cea mare, când ne va - hulitorii. Noi ştim că e o vorbă din
judeca Domnul Hristos pe toţi. bătrâni: ,,să fim atenţi ce vorbim, că
pe unde iese vorba va ieşi sufletul!”
Ia aminte, soră şi frate creştine, că Să ne fie milă de sufletul nostru şi
vorbele tale s-au dus, s-au scris şi să nu-l îngreuiem cu astfel de
înregistrat de îngerii lui Dumnezeu, păcate. Diavolul se luptă mereu pe
iar tu să fii sigur că te aşteaptă toate căile să-l înşele pe om şi să-l
suferinţă grea, ori aici pe pământ, ţină mereu legat cu păcatele lui, să
ca să ispăşeşti, ori o veşnică nu se poată întoarce niciodată la
osândă în iad! Tot în păcatul adevărata cale de lumină, la
năpăstuirii cad şi cei pentru a căror Dumnezeu.
gură suferă unii bătăi, închisori şi
multe suferinţe grele. Vai celor ce Se povesteşte într-o carte
prin minciuni, prin martori bisericească numită Pateric, că un
mincinoşi, pârăsc pe alţii, se judecă sfânt părinte l-a legat pe un diavol
cu ei, îi fac să sufere pe nedrept, din ce venise la el să-l ispitească, să nu
care cauză unii mor cu sufletul poată pleca până nu-i va spune
otrăvit de aceste calomnii şi unele amănunte; printre altele
nedreptăţi! Aceştia nu vor plăti sfântul părinte l-a întrebat pe diavol
niciodată nedreptatea lor, decât în şi acest lucru: să-i spună de care
fundul iadului, dacă nu se întorc cu suflete sunt mai multe în iad - femei
tot sufletul la Dumnezeu din vreme. sau bărbaţi? Diavolul i-a spus că
sunt mai multe femei şi sfântul l-a
Pe unii îi cheamă Dumnezeu să întrebat din nou: ,,Dar pentru ce
plătească pe patul suferinţei, la sunt mai multe femei în iad, că şi la
431
biserică sunt femei mai multe?”
Diavolul i-a răspuns: ,,Sunt şi la
biserică, dar unele se duc degeaba;
pentru trei feluri de păcate sunt mai
multe femei în iad.
316 PREDICI
În primul rând pentru păcatul
mândriei, căci ele sunt cele mai
bune curse ale noastre cu care
lucrăm şi le învăţăm cum să se
împodobească şi cum să atragă
bărbaţii în păcatul desfrânării.
În al doilea rând pentru că ele sunt
foarte bune de gură şi prin ele noi
facem cele mai bune certuri,
pârâciuni, spargeri de case şi tot
prin ele lucrăm cu farmece şi
spurcăm sufletele şi trupurile
oamenilor; e adevărat că de vrăji, de
descântat, de ghicit se ocupă cel
mai mult femeile şi tot ele aleargă
pe la aceste ghicitoare, căci noi le
învăţăm toate aceste lucruri.
În al treilea rând după ce au făcut
fără frică şi ruşine toate, când se
duc la spovedanie nu se spovedesc
cu sinceritate, nu spun păcatele aşa
cum le-au făcut, ci ca şi când n-ar fi
ele de vină; aruncă vina ori pe
432
bărbaţii lor, ori pe vecinii lor, ori pe
copii, ori pe altcineva, pentru că aşa
le învăţăm noi - zice diavolul - şi le
dăm ruşine ca să nu se
spovedească cum trebuie, să
rămână cu păcatele neiertate şi
chiar dublate. Iar când le iese
sufletul, vin în ghearele noastre,
căci nu s-au spovedit cum trebuie.
Iată de ce, sunt mai multe femei în
iad la noi!” - a zis diavolul.
Fraţi creştini, să luăm aminte, să nu
ne înşelăm singuri, că dacă ne-am
pierdut sufletul, am pierdut tot! Am
auzit de multe ori din Sfânta
Evanghelie, când s-a citit în cursul
anului, că Domnul nostru Iisus
Hristos a chemat la Sine tot felul de
păcătoşi: vameşi, farisei,
desfrânate, tâlhari şi i-a primit şi i-a
iertat, i-a învăţat şi i-a miluit pe toţi.
De multe ori a mers în casa lor, ori a
venit la ei sau ei au venit la El.
Odată chiar le-a spus fariseilor şi
cărturarilor că vameşii şi
desfrânatele vor intra în Împărăţia
cerurilor, iar ei, care se socoteau fiii
luminii, vor fi scoşi afară pentru
făţărnicia şi nedreptatea lor. Dacă
stăm să ne gândim cum a iertat-o
Domnul Hristos pe femeia
desfrânată, cum l-a iertat pe
vameşul smerit care a venit la Cine poate spune cu ce dragoste
biserică, cum l-a iertat pe tâlharul aprinsă şi cu ce sfântă recunoştinţă
de pe cruce, cum l-a iertat pe Zaheu Îl urma
din Evanghelia de astăzi, ne
minunăm de marea Sa bunătate şi PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
milă, pe care a avut-o şi o are 317
pentru păcătoşi.
Maria Magdalena, din care scosese
Aceşti păcătoşi iertaţi, care au 7 draci? Iată-l şi pe Zaheu, cum
primit mila Lui, toţi au dat dovadă recunoaşte şi el că trebuie să-şi
de o sinceră pocăinţă înaintea lui curăţească casa şi sufletul de
Dumnezeu, de o întoarcere nedreptăţile făcute şi hotărăşte să
desăvârşită, cu toată fiinţa lor, din întoarcă împătrit acelora pe care i-a
calea păcatului, din drumul pierzării, nedreptăţit. El a dat jumătate din
la lumina cea dumnezeiască a lui averea lui săracilor, căci a înţeles că
Iisus Hristos, Iertătorul şi aceea este adevărata milostenie: să
Binefăcătorul lor şi al nostru. Căci dai din ale tale, din munca ta, din
ei îndată au lăsat păcatul care-i agoniseala ta făcută cu dreptate, iar
stăpânea şi au început să se cele luate cu japca, cu năpăstuiri,
îndrepte prin lacrimile lor, prin cu sila, trebuie date înapoi, fiindcă
pocăinţă. Cine poate spune acelea nu sunt ale tale, ci ale
pocăinţa şi părerea lor de rău, aproapelui.
sudorile şi ostenelile lor? Căci
vameşii au călcat în picioare Sfântul Ioan Gură de Aur spune că:
mândria lor, funcţia lor, au ,,chiar prin muncă cinstită, dacă ai
dispreţuit banii şi toate bunurile mai mult decât îţi trebuie, tot ce e de
acestei lumi, dându-şi seama că prisos sunt ale văduvelor, orfanilor,
numai aşa vor putea fi vrednici să-L săracilor, tuturor necăjiţilor”. Să fim
primească pe Iisus în casele şi în atenţi şi să nu ne tăiem craca de
sufletele lor. sub picioare, gândindu-ne că facem
cine ştie ce mare lucru când dăm o
milostenie, care poate nu e chiar
aşa de curată, nu e din osteneala
433
noastră, cum fac unii şi mirarea este
că sunt creştini botezaţi. Toţi
păcătoşii din toate veacurile au fost
primiţi şi au intrat în Împărăţia
cerurilor. Dar… aceia au intrat, care
au lucrat pocăinţa, care şi-au
recunoscut păcatele şi prin dreptate
şi osteneală s-au spălat de ele; căci
fără pocăinţă nu s-a mântuit nimeni
din cei ce au căzut, mai ales în
păcate grele.
Nici creştinii de la început nu s-ar fi
mântuit, nu erau sfinţi, dacă nu
făceau pocăinţă, dacă nu se
smereau, dacă nu posteau, dacă nu
se rugau, dacă nu veneau la
biserică. Chiar Sfinţii Vasile, Grigore
şi Ioan Gură de Aur nu ajungeau
sfinţi, cărora să ne închinăm, dacă
nu erau aşa de drepţi, aşa de curaţi,
dacă nu făceau o pocăinţă atât de
mare înaintea lui Dumnezeu, cum
citim în vieţile lor. Nu cum cred unii
din creştinii noştri, care trăiesc în
fel de fel de păcate mari,
necununaţi, în desfrânări şi avorturi,
în lux şi mândrie, în chefuri şi beţii,
fără nici un fel de recunoştinţă faţă
de patimile Domnului nostru Iisus
Hristos.
434
Fără să-L recunoască pe Dumnezeu
şi fără pocăinţă tinerii ajung în
fundul iadului, iar bătrânii, chiar
dacă au îmbătrânit, unii au
îmbătrânit mai mult în păcate decât
în numărul anilor; ţărani cu
obiceiuri boiereşti şi boieri cu
obiceiuri păgâneşti, fără nici o frică
de Dumnezeu. Desfrânatele
nepocăite, tâlharii neispăşiţi de
păcate, care în loc să stea la
închisoare sunt liberi şi se ţin
mereu de aceleaşi tâlhării, fac
mereu avorturi, ucideri, în zadar
aşteaptă să se mântuiască, fără
pocăinţă. Acestora le este pregătit
focul iadului, muncile de veci îi
aşteaptă! Dar Dumnezeu îi cheamă
mereu la pocăinţă pe toţi, pentru că
pentru păcătoşi a venit, cum a spus
în Evanghelia de astăzi: pentru cei
păcătoşi, să-i ridice la pocăinţă, să
se mântuiască.
Prin pocăinţă, prin preoţi, prin
biserică, prin spovedanie la
duhovnici, prin necazuri şi supărări,
prin boli şi fel de fel de suferinţe,
prin toate, Dumnezeu voieşte ca
oamenii să se apropie de El, să se
apropie acum până când nu vor sta
la căpătâiul lor soţia, copiii,
plângând lângă patul suferinţei lor, nespovediţi şi neîmpărtăşiţi, fiindcă
iar rudele şi durerile îngrozitoare nu le mai dau
timp să cheme vreun preot, să-i
318 PREDICI spovedească măcar. Şi aşa au murit
pe patul operaţiei, fără a-şi lua
prietenii întristaţi aşteaptă sfârşitul hrana cea trebuitoare pe drumul
lor. Acum, când doctorii mai au încă veşniciei - Sfintele Taine.
nădejde de prelungirea vieţii, până
când nu se vor închide ochii şi Să fim atenţi cu sufletul nostru, să
moartea nu le va răpi sufletul. căutăm să-l ţinem treaz pe calea
mântuirii şi cu fierbinte dragoste să-
Acum este momentul cel mai L urmăm pe Domnul, străduindu-ne
potrivit, când am auzit de pocăinţa în fiecare clipă, în fiecare zi, să fim
atâtor păcătoşi; acum, când am slujitori cât mai plăcuţi şi împlinitori
auzit de schimbarea şi întoarcerea ai sfintelor Lui porunci. Atunci şi
desăvârşită a lui Zaheu vameşul; diavolul are frică de sufletele
astăzi, zice Dumnezeu să ne noastre, de sufletele acelea care
întoarcem la El. Diavolul ne amână stau gata înarmate ca nişte ostaşi
şi zice mâine, şi de mâine poimâine, cu arma în mână, ca o santinelă
şi de la post la post şi de la an la an, înţeleaptă şi vioaie ce străjuieşte
ca să ne prindă în gheare. Dar astăzi împrejurul casei sufletului său, să
este ziuă, iar mâine poate fi prea nu-i fie furată avuţia. Cu această
târziu. Câte exemple nu avem, pe ocazie, îmi amintesc de o vedenie a
care le-am văzut cu ochii noştri de unui sfânt părinte pustnic pe care
atâtea ori în viaţă, cu unele am citit-o într-o carte sfântă, veche.
persoane care au tot amânat Acest sfânt părinte a fost dus de
întoarcerea la Dumnezeu, la îngerul păzitor la uşa unei mari săli
pocăinţă, pe care i-a prins moartea subterane, unde erau adunate toate
fără să facă nici o pregătire! Câţi n- duhurile necurate, cu mai marele lor
au fost luaţi cu salvarea să fie Scaraoschi.
internaţi de urgenţă la vreun spital,
pentru vreo operaţie urgentă! Pustnicul acesta asculta cele ce
Desigur, cei mai mulţi pleacă vorbeau ei înăuntrul acelei încăperi,
435
fără să fie văzut de ei, fiindcă aşa dar nici una a fost bună. ,,Să se
era voia lui Dumnezeu. Scaraoschi ridice altul să spună!”. Se ridică
cel mare, aşa le spunea la toţi unul mai şchiop, mai chior, mai
diavolii lui: ,,Cum să facem să îndrăcit ca toţi şi spuse: ,,Se
câştigăm cât mai multe suflete înţelege că e o prostie să spui lumii
pentru împărăţia noastră că nu există Dumnezeu, nici rai, nici
întunecoasă?” Atunci s-a ridicat iad. Părerea mea e alta, să mergem
unul care a zis aşa: ,,Întunecimea cu toţii pe faţa pământului şi să
voastră, eu sunt de părere că cel stăm la pândă, şi cum vedem că se
mai bun mijloc pentru a umple iadul întoarce vreunul la Dumnezeu şi la
nostru este să mergem la cât mai dreapta credinţă cu toată
mulţ i pe pământ şi să le spunem că seriozitatea prin pocăinţă, prin
nu există Dumnezeu, că nu există spovedanie şi împărtăşanie, atunci
rai şi iad şi că pe pământ este totul; să sărim cu toţii şi să nu-l lăsăm,
dacă ai bani, avere şi de toate eşti în să-l întoarcem înapoi. Iar pe cei ce
rai, iar dacă nu, eşti în iad. Iar vor să se ocupe de aceste lucruri,
celelalte, câte au auzit pe la biserici,să-i amânăm.
să le spunem că sunt scornituri şi Celor tineri să le spunem că la
poveşti de-ale popilor, că ştii bătrâneţe să se pocăiască, atunci să
întunecimea ta, cât sunt oamenii de ia calea bisericii, sunt prea tineri
proşti şi ne vor crede cu uşurinţă!”. acum, până atunci se pot ruga şi pe
acasă, ce tot biserică, biserică?! Pot
Scaraoschi le grăi: ,,Lesne de spus să mai citească şi câte o carte
acestea, dar să nu crezi că toţi sfântă pe acasă şi să facă şi ei ca
oamenii vor fi chiar aşa de proşti, toată lumea, să nu iasă din rândul
cum crezi tu; vor simţi că-i aceasta ei, că-i râde! Iar celor bătrâni să le
treabă diavolească, de-a spunem că, dacă n-au făcut
pocăinţă până acum, cât au trăit, cât
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET au fost tineri, acum e prea târziu şi
319 nu-i mai iartă Dumnezeu, şi aşa că,
degeaba mai fac ei pocăinţă şi se
noastră, şi nu vor crede. Vreau altă mai duc la biserică, că nu mai sunt
părere!”. Şi zise unul una, altul alta, iertaţi; şi să-i dăm înapoi şi pe unii
436
şi pe alţii. Să-i tot amânăm pe toţi în biserică, nici biserica nu se
din zi în zi până când îi va apuca spurcă, dar nici câinele nu se
moartea aşa nepregătiţi!”. sfinţeşte; cei ce vin din curiozitate,
cu inimi împietrite, cu gânduri
,,Bună părere, cea mai bună - zise împărţite, şi nu sunt atenţi nici la
diavolul Scaraoschi - alergaţi cu slujbă şi nici la predici, se întorc
toţii şi aşa să faceţi, găsiţi cât mai acasă fără de Iisus, Mântuitorul şi
multe guri şi vorbiţi prin ele ca să se Ajutorul nostru, nu ca Zaheu cel ce
întoarcă înapoi cei ce au luat s-a dat jos din dud. Acolo unde se
drumul bisericii şi al credinţei ridică câte un suflet, cu hotărâre
adevărate, şi nu-i lăsaţi să vină la temeinică de a urma calea
biserică!”. Domnului, tot iadul se răscoală
împotriva lui. Dacă este tânăr sau
De aceea observăm că diavolul nu tânără necăsătoriţi, vine diavolul
se înspăimântă de creştinii care nu chiar prin părinţii lor, sau prin
pornesc pe calea mântuirii cu toată rudenii şi parcă numai grija aceasta
seriozitatea; ştie că aceştia sunt o au, să se ocupe de ei să-i silească
creştini de formă. Aşa se observă să se căsătorească; chiar le găseşte
prin Sfintele Biserici că toate cele pe câte cineva ca să-i poată cât mai
sufleteşti creştinii noştri le fac curând porni pe drumul tuturor
numai de formă. De formă se roagă, nepăsătorilor de mântuire. Dacă
de formă vin la biserică, de formă se sunt părinţi,
spovedesc, din obicei; şi aproape
toate ale sufletului le fac din obicei 320 PREDICI
şi de formă. Căci sunt mulţi… mulţi,
care nici nu ştiu de ce vin la întrebuinţează necuratul fel de fel
biserică şi care este rostul venirii la de ispite prin copii, ca să-i supere,
biserică. De aceea pleacă de la să-i facă să zică vorbe rele, să-i
biserică, dacă nu mai răi faţă de blesteme, şi să-i scoată din calea
cum au venit, nici mai buni. mântuirii. În cele mai multe familii
sunt supărări mari, din partea
Se întâmplă aşa cum a spus un copiilor că e ,,vai de părinţii aceia
sfânt părinte: că dacă intră un câine care n-ascultă de copii!”
437
 avem de luptat mai mult, cu atât
Pe toate căile şi în toate locurile un suntem mai băgaţi în seamă de
creştin adevărat, un creştin treaz, Dumnezeu şi la vreme potrivită El
care a cunoscut drept calea ne trimite ajutorul Său. Când vede
mântuirii, prin Sfânta Biserică, are că noi am făcut tot ceea ce ne stă în
de luptat în tot locul şi în tot timpul, putinţă şi nu mai putem face nimic,
cu trupul, cu lumea, cu diavolul. atunci intervine El cu puterea Sa
Aceşti trei vrăjmaşi, înfierbântaţi de dumnezeiască.
mânie pe bietul suflet, aceştia se
luptă zi şi noapte, acasă şi la Aşa s-au luptat înaintaşii noştri,
serviciu, pe stradă şi în tramvai, în sfinţii părinţi noştri, sfinţii Vasile cel
tot locul, chiar şi în Sfânta Biserică. Mare, Grigore şi Ioan Gură de Aur,
pe care-i prăznuim toţi la un loc,
Un alt sfânt părinte zice că pe unii îi sfinţii părinţi şi mucenicii. Citind
aduce chiar diavolul la biserică, ca vieţile lor, vedem cum erau pârâţi că
să-i încurce pe ceilalţi care au venit sunt creştini, omorâţi de rudeniile
să se roage, ca să-i rănească prin lor, cum au fost omorâte soţiile de
ceva, să-i facă prin cine ştie ce către soţii lor, pentru că sunt
ispite să dea înapoi, să-i facă să se creştine, surori de către fraţii lor,
lipsească şi să fie la fel cu toţi rudenii de către rudeniile lor, pentru
moleşiţii veacului care dorm în că sunt creştini adevăraţi. Au fost
păcate grele. De aceea ne cere unii împăraţi care şi-au omorât
Domnul să fim treji, să stăm cu copiii lor buni - pe câte o fiică sau
candela aprinsă, adică flacăra un fiu, pentru această dreaptă
sufletului, credinţa tare şi aprinsă, credinţă. Toţi aceşti creştini
să fim nişte suflete înflăcărate adevăraţi au biruit fiind înarmaţi cu
pentru luptă şi să nu ne temem armele duhovniceşti, pe care ni le
niciodată de jucăriile diavolului, ba recomandă nouă Sfântul Apostol
chiar să ne bucurăm că tocmai prin Pavel astăzi, în Apostolul care s-a
aceste lupte şi ispite ne încununăm citit, unde ne spune ca să fim pildă
de la Dumnezeu, primim mai multe pentru toţi credincioşii, în vorbire,
puteri şi răsplata ne e mai mare. Cu în purtare, în dragoste şi credinţă, în
cât avem de suferit mai mult, cu cât curăţie şi răbdare.
438
 dedesubtul El le-a făcut; ne vrea pe
Să ne îndemnăm dar unii pe alţii în noi, sufletul nostru e scump, e de
citirea sfintelor cărţi, de unde se valoare mare, căci El a trebuit să
poate lua învăţătură pentru sufere; El a trebuit să-şi verse
mântuire şi prin care, dacă citim cu Sângele ca să-l răscumpere.
înţelegere, ne suim cu mintea sus
deasupra lumii, de unde îl vom Oricât ar fi de mare lumânarea şi
putea vedea mai bine ca Zaheu din darul omului, dacă nu se leapădă de
dud, pe Domnul nostru Iisus păcate, tot la iad se duce! Trebuie
Hristos. Să citim mai ales vieţile mai întâi să scoatem gunoiul
sfinţilor; acolo vedem luptele lor, păcatelor din viaţa şi sufletele
răbdarea lor, suferinţele lor de tot noastre, căci s-au împuţit pământul
felul, încercările şi focul ispitelor şi văzduhul de tot felul de păcate şi
prin care s-au mântuit fiecare. Este nu ne mai poate suferi Dumnezeu
cu neputinţă ca un creştin să nu-şi mult. E gata judecata, să fim gata şi
noi!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Sunt unii cărora nu li se îndeplinesc
321 rugăciunile, pentru că nu ascultă
sfaturile bune pe care le dăm şi cad
găsească leacul trebuitor pentru într-o mai mare necredinţă, căci
suflet în aceste cărţi cu vieţi de ajung de nu le mai trebuie nici
sfinţi. biserică, nici preot, nici sfinţenie; se
leapădă de toate, zicând că dacă ar
Să nu credem şi noi, ca unii oameni, fi Dumnezeu, le-ar ajuta şi lor. Şi
că e de ajuns să te duci la biserică, tocmai pentru că le caută numai pe
din când în când şi să aprinzi o acestea pământeşti şi nu mântuirea
lumânare, sau să plăteşti o slujbă şi sufletului, Dumnezeu se
să-ţi dea Dumnezeu apoi, orice vei îndepărtează de ei. Le spui să se
cere, pentru că ai dus, de!… spovedească, să se lase de păcatul
lumânare. Lui Dumnezeu nu-i desfrânării, să se întoarcă la
trebuie lumânarea, banii noştri şi Dumnezeu, să ia calea dreptăţii; îţi
darurile noastre, că al Lui este promit atunci, dar nu se ţin de
pământul şi toate, şi cerul, şi promisiune. Se întâlnesc pe stradă
439
cu o babă, care le spune să se ducă
la 9 biserici, să plătească şi se duc.
Sfatul cel bun nu-l primesc, nu fac
ce le spunem, dar după babă se iau
şi se duc la 9 biserici. Cum să le
asculte Dumnezeu rugăciunea la
aceşti oameni, la aceşti creştini,
rugăciunea cu prihană, cu păcate
mari nespovedite, cu desfrânări, cu
ucideri, cu calomnii, cu hule? De
aceştia se depărtează Dumnezeu,
nu le ascultă rugăciunea.
Unii au suferinţe de tot felul şi totuşi
s-au întors la Dumnezeu; vin la
biserică, fac fapte bune, şi au totuşi
parte, de multe dureri şi necazuri,
de aceea rămân nedumeriţi unii.
Pentru ce sunt pedepsiţi de
Dumnezeu, dacă ei urmează calea
cea dreaptă? Aceştia să nu uite că
primii creştini şi toţi sfinţii, care au
avut darul facerii de minuni,
vindecând bolile şi prin rugăciunile
lor făceau minuni mari, înviind chiar
morţii, erau atât de drepţi şi sfinţi,
că se numeau prietenii lui
Dumnezeu; cu toate acestea,
Dumnezeu i-a lăsat şi nu i-a scăpat
de vrăjmaşii care căutau să-i
omoare, şi-i chinuiau cu fel de fel de
munci grele. Pentru ce a trebuit ca
ei să moară în chinurile acestea aşa
440
de grele? Pentru că, aşa cum aţi
auzit mai sus, aici este lupta tuturor
celor ce vor să se mântuiască! Pe
pământ e câmpul de luptă al
creştinilor.
Pe front nimeni nu se duce să-şi
îndeplinească poftele lui personale;
acolo e luptă, e moartea
întotdeauna în faţa ochilor. Aşa şi
noi aici pe pământ, să vedem
322 PREDICI
moartea în fiecare ceas în faţa
ochilor noştri, ca să nu greşim lui
Dumnezeu, să nu facem păcate şi
să nu ne lipim inima de pământul
acesta, care s-a spurcat şi va fi ars
cu foc!
Fraţi creştini, vrem şi noi să-L
vedem pe Domnul Iisus Hristos ca
Zaheu?! Să ne suim sus, mai sus de
lumea aceasta, mai sus de lumea
care se târăşte pe pământ ca
şarpele; de acolo de sus de la
înălţimea învăţăturilor dumnezeieşti,
Îl vom vedea pe Domnul desluşit şi
ne va chema şi pe noi pe nume ca
pe Zaheu, şi se va invita cu a Sa
dragoste dumnezeiască să vină în
casa sufletului nostru. Vrem şi noi
să ne pocăim ca Zaheu, să plătim şi mare bucurie se face în cer şi
nedreptăţile? Hai să ne grăbim, să multă pace în casele lor; căci
facem socoteala şi să recunoaştem Mântuitorul cu care plecaţi de aici
câţi bani nedrepţi avem în casele din Sfânta Biserică şi Îl duceţi în
noastre, pe câţi am înşelat şi am casele dumneavoastră, vă va zice
păgubit, câte duminici şi sărbători ca lui Zaheu: ,,Astăzi s-a făcut
am lucrat furând zilele Domnului mântuire casei acesteia!”.
Dumnezeu şi să întoarcem împătrit,
adică făcând tot felul de fapte bune,
ajutând săracii, lipsiţii, nevoiaşii,
bisericile sărace, căci Dumnezeu cu Rugăciune
toată dragostea vrea să ne
mântuiască şi de aceea a venit pe Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
pământ: să caute pe cel pierdut, Dumnezeu, care ai venit în lume să
oaia rătăcită, sufletele cele bolnave. mântuieşti pe cel pierdut şi rătăcit,
dă-ne şi nouă pocăinţa lui Zaheu,
Dacă vrem să-L urmăm pe Domnul, recunoştinţa lui şi întoarce-ne pe
să nu ne mai dezlipim de El calea Ta cea bună ca să fim cu Tine
niciodată, să-L ascultăm şi să şi aici şi în ceruri în vecii vecilor!
mergem cu El în toate zilele vieţii Amin!
noastre. El să fie păstorul nostru, şi
noi oile Lui cele aflate şi întoarse la PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Tatăl. Fericite suflete sunt acelea 323
cărora Mântuitorul le va intra în
casă! Acele suflete sunt înflăcărate
în credinţă, au duh de viaţă în ele,
cântă şi laudă mărirea lui Dumnezeu
şi într-un cuvânt sunt chiar de aici, PREDICĂ LA DUMINICA A XXXIII-A
de pe pământ, în culmea fericirii, în DUPĂ RUSALII
rai.
Pilda vameşului şi a fariseul
Îngerii de sus cântă de bucurie,
sfinţii se bucură de întoarcerea lor
441
,,…Luaţi jugul Meu asupra voastră
şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt Dumnezeu ne spune că cei ce
blând şi smerit cu inima şi veţi găsi înfăptuiesc toate aceste păcate,
odihnă sufletelor voastre!” dacă nu le vor părăsi, vor fi aruncaţi
(Matei 11, 29) în ziua judecăţii Domnului Hristos în
iazul cu foc, piatră şi pucioasă, iar
F r a ţ i c r e ş t i n i, osânda aceea se numeşte moartea
a doua. Dar mai mare păcat decât
Maica noastră, Sfânta Biserică, ne toate păcatele este mândria. Să ştiţi
pregăteşte în duminica aceasta a că pe toţi păcătoşii, de orice fel,
vameşului şi a fariseului pentru oricât de mari şi multe păcate ar
sfântul şi marele post; şi începe cu avea, Dumnezeu îi iartă, dacă se vor
o pildă foarte minunată, pilda pocăi, se vor îndrepta! Ba mai mult,
vameşului şi a Dumnezeu chiar îi urmăreşte pe
oamenii păcătoşi, pas cu pas, în
fariseului, în care este condamnată toată clipa vieţii lor, ca să-i întoarcă
mândria, păcatul cel mai mare şi cel la calea cea bună, la calea mântuirii,
dintâi păcat care a fost făcut mai pentru că Dumnezeu este iubire:
întâi de îngeri, de Lucifer şi apoi de ,,Că aşa de mult a iubit Dumnezeu
oameni. Nici un păcat nu este mai lumea, că a dat pe singurul Său Fiu,
nesuferit înaintea lui Dumnezeu, ca pentru ca oricine crede în El să nu
mândria, nici un păcat nu este mai piară, ci să aibă viaţă veşnică!”. Aşa
mare ca mândria. Mari păcate sunt zice Dumnezeu: ,,Spune-le, pe viaţa
înaintea lui Dumnezeu minciuna, Mea - zice Domnul Dumnezeu - că
păcatul desfrânării, al sodomiei, al nu voiesc moartea păcătosului, ci
onaniei, grozav păcat este uciderea, să se întoarcă de la calea lui şi să
batjocoritoare este beţia. Mânia lui trăiască, adică să aibă viaţă
Dumnezeu îi urmăreşte pe cei ce veşnică! Întoarceţi-vă de la calea
ghicesc, pe cei ce fac vrăji şi
descântă, mare păcat este 324 PREDICI
necredinţa, deznădejdea,
sinuciderea, chefurile, cântecele voastră cea rea; pentru ce vreţi să
lumeşti şi jocurile. muriţi, casa lui Israel, adică
442
creştinilor?” De aici vedem că cere cuiva ajutor la nevoie, nu-i
Bunul şi Atotputernicul Dumnezeu îi mulţumeşte, dar el, de va da cuiva
cheamă pe păcătoşi ajutor, pretinde să fie lăudat în gura
mare. Omul mândru în cugetul
la pocăinţă, la mântuire, pe care o inimii sale, chiar dacă crede, după
dă gratis celor ce se întorc la El. cum zice el, în Dumnezeu, chiar
Însă, o singură categorie de când se roagă ia o atitudine de
păcătoşi spre care Dumnezeu nu sfidare a lui Dumnezeu, adică un fel
numai că nu-şi întinde mila chemării de dispreţ. Omul mândru, când se
Sale la pocăinţă, dar le stă şi roagă, porunceşte lui Dumnezeu, îşi
împotrivă sunt cei mândri. De ce laudă singur calităţile pe care nu le
oare?!... Nu din cuvintele noastre are, iar gândul că ar fi păcătos… e
vom dovedi acest lucru, ci din departe de el. Omul mândru nu
cuvintele lui Dumnezeu. Cei mândri, suferă învăţătura bună; dacă-i faci o
încrezători în ei înşişi, sunt mustrare pentru a se îndrepta, el
nesuferiţi chiar celor ce-i provoacă scandal, iar dacă cere
înconjoară, măcar că nu pot să-i cuiva vreun sfat spre învăţătură,
vatăme cu nimic. Dar cât de după ce l-a auzit, începe să spună:
nesuferit trebuie să fie cel mândru ,,asta o ştiam şi eu!”
înaintea Creatorului care l-a făcut!
De aici poate oricine pricepe de ce Ne spune Bunul Dumnezeu că
le stă Dumnezeu împotrivă celor iubirea de bani este rădăcina tuturor
mândri. relelor, însă mândria este începutul
tuturor răutăţilor, căci din cauza
Să vedem ce este mândria? Mândria mândriei a fost trântit din cer satana
este încrederea omului în sine cu îngerii lui. Să vedem acum de ce
însuşi, în puterea sa, în averile sale, este aşa de mare păcatul mândriei?
în hainele sale, în frumuseţea sa, în Sfânta Scriptură ne spune că orice
înţelepciunea sa. Omul mândru cu dar bun şi orice dar desăvârşit vine
nimeni nu se împacă decât cu cei de la Părintele luminilor, adică de la
ce-l linguşesc şi-l laudă, încolo pe Dumnezeu. Va să zică noi, făptura
toţi îi vorbeşte de rău, pe toţi îi omenească, oricine am fi, orice bun
dispreţuieşte. Omul mândru de va am avea, orice calitate: fie
443
frumuseţe, fie sănătate, fie bogăţie proprietarul tuturor bunurilor ce
omenească, fie inteligenţă, fie sunt în fiecare om şi în tot
credinţă mare, fie răbdare multă universul. Ce lucru ai tu, omule, pe
pentru Hristos şi Evanghelia Sa, sau care să nu-l fi primit; şi dacă l-ai
alte fapte bune creştineşti, le avem primit de ce te lauzi, ca şi cum nu l-
dăruite de la Dumnezeu, precum ai fi primit, ci l-ai fi avut tu?
zice: ,,Căci cu privire la Hristos
vouă vi s-a dăruit nu numai să Una din poruncile lui Hristos este a
credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentrufi smerit. Şi iarăşi ne porunceşte:
El”. Va să zică orice bun am avea ,,Iubiţi-vă unii pe alţii, cu o dragoste
noi nu este al nostru, propriu, ci al frăţească, fiecare să dea altuia
lui Dumnezeu. Dacă te lauzi, te întâietate, nu umblaţi după lucrurile
mândreşti cu ce nu-ţi aparţine, înalte, ci rămâneţi la cele smerite şi
aceasta se numeşte mândrie, iar nu vă socotiţi singuri înţelepţi!”.
Dumnezeu, pe bună dreptate, le stă Dacă te abaţi de la porunca
împotrivă celor mândri. smereniei, atunci, oricine ai fi, îţi va
sta Dumnezeu împotrivă. Să
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET ascultăm pe Dumnezeu care ne
325 spune, prin Sfânta Scriptură, unde
duce mândria!
Judecaţi şi dumneavoastră, să La proorocul Ieremia, cap.49, v.16,
vedeţi că ce spun, e drept! Apucă-te zice Domnul: ,,Înfumurarea ta,
dumneata, oricine ai fi, şi spune în îngâmfarea inimii tale, te-a rătăcit!
gura mare că eşti cineva, eşti o Dar chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul tot
căpetenie şi nu eşti. Dar o ţii morţiş atât de sus ca al vulturului şi de
aşa că eşti. Unde ai ajunge, dacă acolo te voi prăbuşi, zice Domnul!”
spui mereu aşa?! Dacă nu la Vedeţi mândria inimii, vedeţi din ce
puşcărie, în cel mai uşor caz la cauză a rătăcit lumea de la dreapta
balamuc sau la spitalul de nebuni. credinţă! Să ştiţi că pricina rătăcirii
Dar Dumnezeu ce va face celor ce lumii nu se datorează atât de mult
se laudă cu ce nu le aparţine?! El îi păcatelor făcute, cât înfumurării şi
va pedepsi pe toţi cei mândri după îngâmfării inimii lor, fiindcă
dreptate, căci Dumnezeu este ,,socotindu-se singuri înţelepţi au
444
ajuns nebuni”, zice Sfântul Apostol Tot din mândrie au rătăcit unii de la
Pavel. dreapta credinţă, lepădându-se de
Biserică, de preoţie şi de toate
Lumea, întocmai ca un om nebun, a Sfintele Taine. Dacă aţi avut
ajuns pentru păcatul mândriei să vreodată ocazia să
rătăcească în gândurile ei, şi să se
întunece în inima sa. A schimbat 326 PREDICI
adevărul cu minciuna şi astfel a
decăzut până la a se închina staţi de vorbă cu vreun sectant, cu
făpturilor, în locul Făcătorului, şi un rătăcit, căci acesta e numele lor
Dumnezeu a pedepsit-o să cadă în adevărat, imediat poţi să-l cunoşti
pângărirea trupurilor lor, cu pofte de câtă mândrie, de câtă înfumurare
nesăţioase, schimbându-şi firea, şi şi îngâmfare este stăpânit. Ei,
bărbaţii şi femeile, mocirlindu-se în rătăciţii, în loc să-şi vadă bârna din
cele mai scârboase plăceri. ochiul lor, văd gunoiul altora şi
Citiţi cu atenţie tot capitolul amintit numai îi auzi zicând că ei nu mai fac
şi să nu ne mai mirăm de ce sunt păcate de când au plecat din
atâţia nebuni, de ce s-au ivit atâţia biserică şi că preoţii sunt nişte
care spun că nu există Dumnezeu şi păcătoşi, iar creştinii ortodocşi la
că nu mai este nimic după moarte. fel, că de ce nu-i dăm afară din
Iată mândria unde i-a dus, făcându- biserică pe păcătoşi, şi multe de
se şi înălţându-se ei pe ei înşişi ca felul acesta.
dumnezei! De aceea ei susţin că
omul este totul, că omul a Cum au citit câte puţin prin Sfânta
descoperit şi a făcut atâtea Scriptură şi prin alte cărţi rătăcite li
maşinării şi mari progrese. Ei uită, se pare că sunt la înălţime ca
din cauza mândriei, că toate câte le vulturul, că nimeni nu mai ştie ce
au la îndemână, fie înţelepciune, fie ştiu ei şi de aici dispreţul faţă de
materie primă, le au de la semenii lor. Ei s-au împărţit în multe
Dumnezeu. Dacă ar fi smeriţi, ar partide şi au început să aiureze
vedea că nu sunt în stare să facă un zicând că au descoperit tainele lui
fir de păr, omului. Dumnezeu, şi dacă nu vom zice şi
noi ca ei, mânia lui Dumnezeu ne
445
aşteaptă. Iată înfumurarea şi
mândria cea drăcească!
Fraţi creştini, vrând Bunul
Dumnezeu să ne ferească de
păcatul mândriei şi totodată vrând
să ne arate cât de mult urăşte pe cei
mândri, ne-a dat mai multe pilde, şi
în Vechiul Testament, şi în Noul
Testament.
În Vechiul Testament, ne dă pildă pe
un împărat, anume Iehonia, fiul lui
Ioachim, împărat al iudeilor: ,,Pe
viaţa Mea - zice Domnul - că, chiar
dacă Iehonia, fiul lui Ioachim,
împăratul lui Iuda, ar fi un inel de
pecetluit în mâna Mea cea dreaptă,
l-aş scoate şi de acolo!” Şi drept
este că acest împărat a fost lepădat
de Dumnezeu, ca să ia aminte toţi
cei mândri. Nişte inele de pecetluit
în mâna dreaptă a lui Dumnezeu au
fost apostolii cei dintâi ai lui
Hristos, şi urmaşii lor până la
sfârşitul veacurilor. Însă cei care,
dintre ei, s-au îngâmfat, s-au
mândrit în inima lor, au fost lepădaţi
de Dumnezeu, cum a fost Iuda
Iscarioteanul şi după el, până în
zilele noastre, o mulţime de preoţi şi
predicatori, de oameni pretinşi
morali, care au dispreţuit pe
semenii lor; Dumnezeu le-a stat
446
împotrivă, au rătăcit şi au fost
lepădaţi, ca nişte cârpe murdare.
Sfântul Apostol Pavel ne spune că
noi, creştinii, suntem o pecete a
apostoliei în Domnul. Va să zică
Pavel era un inel de pecetluit, iar
creştinii sunt pecetluiţi de inelele
acestea, şi dacă pe inele le leapădă
Dumnezeu, când se mândresc, cu
cât mai mult pe cei ce sunt
pecetluiţi, dacă ei cad în păcatul
mândriei. La proorocul Obadia,
cap.III, v.4, zice Dumnezeu aşa:
,,Dacă ai locui tot atât de sus ca
vulturul, chiar dacă ţi-ai aşeza
cuibul între stele, şi de acolo te voi
arunca jos!”- zice Domnul; iar la
proorocul Amos, cap.IX, v.2, zice:
,,Chiar de s-ar sui în ceruri şi de
acolo îl voi doborî!”.
Auziţi, fraţi creştini, în ceruri de s-ar
sui mândrul şi de acolo îl va arunca
Dumnezeu, Cel ce nu minte. Grozav
păcat! Cu adevărat, noi creştinii,
prin
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
327
Tainele sfinţitoare ale lui Dumnezeu,
oare nu devenim noi fii şi fiice ale
lui Dumnezeu, moştenitori ai
împărăţiei cerurilor?! Prin Sfintele
Taine ne urcăm în ceruri, însă de
vom cădea în păcatul mândriei, şi
din ceruri vom fi doborâţi, adică de
la înălţimea aceasta a sfinţeniei,
cum spune Domnul Hristos cetăţii
aceleia: ,,Tu, Capernaume, care
până la cer te-ai înălţat, până la iad
te vei pogorî!” În altă parte zice: ,,A
răsturnat pe cei puternici de pe
scaunele lor de domnie şi a înălţat
pe cei smeriţi!”
Înaintea lui Dumnezeu, orice jertfă
ar face omul mândru, oricât de mare
şi de scumpă ar fi, chiar de ar da
săracilor pomeni mari, mese întinse,
din cauza mândriei şi a neascultării
Evangheliei şi poruncilor lui
Hristos, toate acele fapte bune nu le
sunt primite la Dumnezeu; orice
bine ar face e în zadar. Este
întocmai ca atunci când pui apă
într-un vas spart şi curge jos: când
te duci să bei, e tot gol. Aşa sunt cei
mândri: lipsiţi de mila lui
Dumnezeu. De aceea, cei mândri nu
pot suferi mustrarea celor înţelepţi
pentru că sunt plini de duhul
diavolesc al mândriei.
De multe ori se întâmplă, că din cei
de jos, se ridică unii la ranguri mari
447
în lumea aceasta, mai ales în zilele
noastre. Băieţi şi fete de ţărani, de
la coada sapei, ce au purtat opinci
până ieri - alaltăieri, s-au ridicat
ajungând doctori, profesori,
ingineri, din care cauză au căzut în
mândrie, având fumuri în cap, le
e ruşine de rude, de prietenii
cu care au copilărit, s-au jucat şi le
e ruşine chiar şi cu părinţii lor. Iată
cum se văd ei, ca vulturii pe sus, la
înălţime! Mai ales prin căsătorie, îşi
aşează cuibul cât mai sus printre
stele. Dar pe mulţi îi dărâmă
Dumnezeu într-o clipă, căci ajung în
starea cea mai nenorocită şi de
plâns, ca să-şi aducă aminte de
unde au plecat şi să privească cu
suspine spre cer, la Marele Creator,
Dumnezeu. Iar pe cei care nu se
trezesc nici din astfel de nenorociri
îi aşteaptă focul gheenei, cum zice
Domnul Hristos: ,,…şerpi, pui de
năpârci, cum veţi scăpa de focul
gheenei?!”
Vedeţi dar, fraţi creştini, unde duce
duhul mândriei? La pieire veşnică.
Naţiuni mari, împărăţii puternice
care au stăpânit lumea, când s-au
mândrit, s-au prăbuşit ca şi când n-
ar fi fost niciodată, pentru că le-a
stat Dumnezeu Atotputernicul
împotrivă. Toate păcatele la un loc De păcatul mândriei se ruga
să ştiţi, nu fac cât mândria, înaintea
proorocul David să-l scape
lui Dumnezeu. De ce? Fiindcă se Dumnezeu, zicând: ,,Iartă-mi
laudă lumea cu ce nu este al ei. Doamne, greşelile pe care nu le
Mândria este un păcat direct cunosc şi păzeşte, de asemenea, pe
împotriva lui Dumnezeu, Cel ce ne robul Tău de mândrie, ca să nu mă
dă toate darurile bune şi tot ce stăpânească ea peste mine; atunci
avem noi. Dacă un om păcătuieşte voi fi fără de prihană, nevinovat de
împotriva altui om, îl va judeca păcate mari!” În altă parte zice:
Dumnezeu, dar dacă păcătuieşte ,,Inimă curată zideşte întru mine
împotriva Domnului Dumnezeu, Dumnezeule!” Aşa se rugau
cine-l va mai putea scăpa, cine se oamenii sfinţi înaintea lui
va mai ruga pentru el? Nimeni! Dumnezeu, fiindcă erau smeriţi. Nu
se socoteau buni, drepţi sau fără de
Prin păcatul mândriei, majoritatea păcate, ci cei dintâi păcătoşi.
lumii, a ajuns vrăjmaşă lui Dacă mândria este atât de
Dumnezeu. nesuferită înaintea lui Dumnezeu şi
este de osândit cu foc nestins,
328 PREDICI smerenia e aşa de mare, aşa de
plăcută lui Dumnezeu, încât
Şi… după ce că suntem păcătoşi, să Dumnezeu o numeşte podoabă. De
mai fim şi vrăjmaşi ai lui aceea zice: ,,Tot aşa şi voi, tinerilor,
Dumnezeu?! Pe cine-l mai rugăm de fiţi supuşi celor bătrâni şi toţi în
iertare, la cine mai putem striga ca legăturile voastre să fiţi împodobiţi
să ne ierte şi să ne primească?! În cu smerenie”. (I Petru, cap.V, v.5).
ochii lumii nu pare aşa de mare Da! Să ştiţi, fraţi creştini, că nimic
păcatul mândriei, de aceea nici nu-l nu e mai plăcut lui Dumnezeu ca
socoteşte, însă, după câte am auzit smerenia! Toate virtuţile creştineşti
de la Domnul, mândria este pricina sunt bune, însă fără smerenie n-au
rătăcirilor din lume şi căderea din nici o valoare. Smerenia este
Împărăţia cerurilor, de la mântuire. temelia de piatră a tuturor virtuţilor
creştineşti. Bune sunt milosteniile,
rugăciunile, mergerea regulată la
448
Sfânta Biserică, postul, spovedania
păcatelor, împărtăşirea cu Trupul şi
Sângele lui Hristos, citirea Bibliei,
propovăduirea învăţăturii
Evangheliei, dar fără smerenie n-au
nici o valoare.
Poţi să-ţi dai toată averea săracilor,
dacă o dai din slavă deşartă, ai
pierdut. Credinţa, nădejdea şi
dragostea, ca şi celelalte fapte
bune, care ies din ele, se numesc
îmbrăcăminte că ne spune Sfântul
Apostol Pavel: ,,Îmbrăcaţi-vă cu
toate armele lui Dumnezeu ca să
puteţi ţine piept împotriva uneltirilor
diavolului!” Va să zică toate virtuţile
creştineşti se numesc
îmbrăcăminte, pe când smerenia se
numeşte podoabă.
Aţi văzut vreodată la sărbători
naţionale ofiţeri împodobiţi cu
decoraţii diferite, medalii de aur şi
argint, sau diferite insigne, ca
podoabă pe îmbrăcămintea lor. Sau
aţi văzut arhierei şi preoţi
împodobiţi cu medalioane şi cruci
cu lănţişoare de aur la gât. Aşa şi
creştinilor li s-a poruncit ca
podoaba lor, pe deasupra
îmbrăcămintei cu virtuţile, cu
armele creştineşti, să fie smerenia.
Fără această podoabă creştinul nu
449
are nici o valoare înaintea lui
Dumnezeu, este ca un mormânt
văruit, este ca un fariseu făţarnic.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
329
Dacă vreţi dovadă, am auzit din
Sfânta Evanghelie de astăzi: fariseul
avea fapte bune, credea în
Dumnezeu, se ducea la biserică,
însă era mândru. Mândria, lauda de
sine, ca un foc ce arde totul, aşa
nimiceşte toate faptele bune. Dar
vameşul, deşi foarte păcătos,
credea şi el în Dumnezeu, iubea
biserica şi el ca şi fariseul lăudăros,
pentru că s-a smerit în inima sa şi s-
a recunoscut păcătos înaintea lui
Dumnezeu, s-a căit cu părere de rău
şi a făgăduit că se va îndrepta,
Dumnezeu l-a iertat. De aceea a zis
Domnul Hristos, că cine se înalţă va
fi smerit, iar cine se smereşte va fi
înălţat.
Fraţi creştini, să căutăm a ne
cumpăra şi noi această podoabă ce
ne face cinste, ce ne laudă şi ne
înalţă înaintea lui Dumnezeu. Să ne
dezbrăcăm de duhul mândriei, care
ne face lipsiţi de slava lui
Dumnezeu. Să ne agonisim
smerenia, care nu costă nici un ban.
A avea această podoabă trebuie ca
în cugetul inimii să te socoteşti că
eşti cel dintâi păcătos, aşa cum zice
Sfântul Apostol Pavel că el este cel
dintâi păcătos. Şi când împlineşti
toate poruncile lui Hristos, să zici
că: ,,sunt un rob netrebnic, am făcut
ce sunt dator să fac!”.
Dacă eşti smerit, frate şi soră
creştină, tu nu mai poţi să umbli în
felul lumii plină de mândrie, care n-a
auzit niciodată Cuvântul lui
Dumnezeu, tu nu mai poţi să umbli
cu ei, să mai faci ca ei. Ca să
dovedim smerenia, trebuie s-o
arătăm prin cugetele inimii, prin
vorbe, prin fapte, precum ne spune:
,,Nu faceţi nimic din duh de ceartă,
sau din duh de slavă deşartă, ci în
smerenie, fiecare să privească pe
altul mai presus de el însuşi.
Fiecare din voi să se uite nu la
foloasele lui, ci la foloasele altora.”
Să aveţi în voi gândul acesta, care
era în Hristos Iisus!
Aşa este smerenia - ea nu te lasă să
te socoteşti mai bun decât altul,
oricât de păcătos ar fi el, ci tu să te
socoteşti în inimă şi mai păcătos.
Smerenia nu-l lasă pe creştin să se
laude cu faptele lui şi, când ar vrea
450
să facă aceasta, îl trimite la Hristos
să-L vadă şi să audă că El, când
făcea bine, le poruncea cu
dinadinsul să nu spună nimănui.
Când Îl numea bun, răspundea:
,,Ce-Mi zici bun? Bun este singur
Dumnezeu!”
Astfel, smerenia inimii nu-ţi dă voie
să te compari cu cei mai răi din
lume, ci smerenia te trimite să te
compari cu Iisus Hristos, cu Maica
Domnului, să vezi cum s-a purtat
Maica lui Dumnezeu, cum s-a
îmbrăcat ea în lumea aceasta, ce
podoabe a pus ea pe mâini, pe cap,
în urechi. Să te compari şi să vezi:
te asemeni?! Cu apostolii, cu
feciorelnicii, care toată viaţa şi-au
înfrânat poftele trupului, cu
mucenicii şi cu toţi cei care au
plâns.
Smerenia te trimite să-i vezi în
nevoile lor pe cei apăsaţi, pe cei
bolnavi, să le speli bubele, să suferi
mirosul cel greu, să stai la căpătâiul
lor, să scoţi
330 PREDICI
murdăria de sub ei şi fără de cârtire
să-i ajuţi în toate nevoile lor, şi
tuturor celor lipsiţi, care n-au ce le
trebuie, să le sari în ajutor. Aşa este
vor suspina în zadar, şi vor vedea
smerenia. Da, fraţilor şi surorilor, să
că n-au avut dreptate, dar va fi prea
ne dezbrăcăm de lucrurile târziu! Aceasta se întâmplă tot din
blestemate, de fardurile de faţă, de pricina mândriei, căci nu pot să
mâini, de pudră şi roşu, de cercei, înţeleagă şi li se pare greu de a
brăţări şi inele, de privirile trufaşe şi
îndeplini; întocmai ca un beţiv
de toate podoabele şi modele ce obişnuit cu băuturile tari, sau ca
atrag bărbaţii în păcate, căci fumătorii cărora le-a intrat nicotina
acestea fac parte tot din mândria în sânge, aşa sunt şi femeile cele
satanei. obişnuite cu astfel de farduri şi
podoabe. E greu să le iasă din
Să gândim modest, să vorbim sânge, din cap, din suflet, din inimă,
modest, să ne îmbrăcăm modest, să păcatul acesta al mândriei - a se
fim cât mai simpli în toate: aceasta împodobi spre a atrage lumea la
este smerenia plăcută lui păcat.
Dumnezeu. Femeile să se roage cu
capul acoperit, cu ruşine şi sfială, Când într-un corp sângele e stricat,
să vorbească cu respect în faţa răsuflă în piele, în diferite părţi ale
bărbaţilor lor, nu să le poruncească. trupului. Tot aşa şi mândria nu
Femeia smerită nu trebuie să pună poate fi afară, până nu este
piciorul în capul bărbatului, dacă înăuntru, în inimă şi în minte. Astfel,
vrea să se mântuiască. Nu cu faţa după cum buboaiele sunt expresia
mascată şi fel de fel de împletituri sângelui stricat, tot aşa şi mândria
de păr! din afară este expresia gândurilor
Ştiu că nu pot înţelege toţi aceasta; dinăuntru. Dumnezeu ne spune,
li se pare un lucru greu de împlinit. învăţându-ne smerenia: ,,Nu iubiţi
Dar când se vor trezi în iad, aşa cum lumea, nici lucrurile din lume! Dacă
s-au trezit mulţi şi multe, din iubeşte cineva lumea, dragostea
cutremure şi din atâtea catastrofe Tatălui nu este în el, căci tot ce este
pe care le-a trimis Dumnezeu - că în lume: pofta trupului, pofta
drept în fundul iadului s-au pomenit ochilor, lăudăroşia vieţii, nu este de
în câteva secunde - îşi vor aduce la Tatăl, ci din lume, şi lumea trece
aminte de toate acestea, şi acolo
451
şi poftele ei. Dar cine face voia şi a fugit din lume Duhul lui
Tatălui, rămâne în veac!”. Dumnezeu. De aceea s-au încuibat
Va să zică luxul, mândria, nu e de la toate duhurile rele, toate răutăţile în
Dumnezeu, ci de la lumea lume, căci nu are cine să-i
necredincioasă, e scornitura călăuzească; nu are cine să-i
diavolilor, a duhurilor necurate, care stăpânească spre bine. Deci, e
au adus în lume răul. Această lume firesc să vedem cu ochii noştri, să
să se mândrească cât va voi; să-i auzim cu urechile, ce n-au văzut şi
lăsăm în pace, căci cu atât se n-au auzit strămoşii noştri, e firesc
mângâie, când se împodobesc şi se ca să aşteptăm din zi în zi căderea
maschează. Pentru această lume şi sfârşitul acestui veac păcătos,
necredincioasă, mândria este ca o căci din cauza mândriei va fi
hrană, mai repede se lipsesc unele doborâtă, va fi prăbuşită această
femei de mâncare bună, numai să le lume în cuptorul cu focul cel
rămână bani pentru a se împodobi, nestins.
să aibă cu ce se Deci să ne pregătim, fraţilor şi
surorilor, să întâmpinăm a doua
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET venire a Domnului Hristos, care va
331 veni ca fulgerul ce se arată de la
răsărit spre apus; să ne pregătim a-
mândri. Aşa se împodobeau în L întâmpina pe Domnul întru
haine scumpe şi în parfumuri mulţi smerenie, ca El să ne înalţe pe toţi
bogaţi; şi bogatul nemilostiv şi în slava Sa cea cerească!
petrecea zi şi noapte, în chefuri, şi Să lăsăm lumea cea deşartă, căci
la urmă a moştenit văpaia cu foc nici un folos nu vom avem de la ea,
nestins. şi, din duminica aceasta, să
începem pregătirea sufletească, ca,
Aşa ne spune Duhul Sfânt că va fi începând şi sfântul şi marele post,
lumea la sfârşitul veacurilor, când va veni, să ne împodobim cu
trufaşă, plină de mândrie şi toate podoabele smereniei şi
neascultătoare de Dumnezeu şi de hainele dreptăţii, virtuţilor spre
Cuvântul Lui. Pretutindeni, la sate şi mântuirea sufletelor noastre.
la oraşe, duhul mândriei stăpâneşte
452

Rugăciune
Doamne şi Stăpânul vieţii noastre,
Cela ce Te-ai smerit până la moarte
ca să ne înveţi pe noi căile Tale şi
să ne scapi de duhul mândriei, dă-
ne, Doamne, inimă smerită, căci
recunoaştem cât suntem de
păcătoşi înaintea Ta, că nu putem
noi să îndeplinim datoriile noastre,
pentru atâtea binefaceri pe care ni
le dăruieşti nouă, căci ne saturi din
masa Ta bogată, ne hrăneşti sufletul
şi trupul, iar noi nimic nu facem, şi
nu-Ţi aducem slava şi cinstea care
Ţi se cuvine!
Porunceşte Tu, Stăpâne, duhurilor
necurate să nu ne mai ispitească, ca
noi niciodată să nu mai cădem în
păcatul mândriei şi să Te vedem pe
Tine, înaintea ochilor noştri,
Călăuză blândă şi smerită, aşa cum
ai fost pe pământ, cu ucenicii Tăi,
arătându-ne căile Tale mai departe!
Amin!
332 PREDICI
453
PREDICĂ LA DUMINICA A XXXIV-A
DUPĂ RUSALII
Pilda fiului risipitor
,,… Mă voi scula şi mă voi duce la
tatăl meu şi-i voi zice:
- Tată, am păcătuit înaintea
cerului şi înaintea ta; şi nu mai sunt
vrednic să mă chem fiul tău! Ia-mă
ca pe unul din argaţii tăi!”
(Luca 15, 21)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
În Sfintele Scripturi nu este un alt
lucru care să se pomenească mai
des ca mila şi îndurarea lui
Dumnezeu. Am putea spune că
despre aceasta ne arată şi ne
dovedeşte aproape fiecare pagină a
Bibliei. Dar nu cred să fie o
Evanghelie mai mângâietoare
pentru noi ca aceasta pe care am
auzit-o astăzi. Evanghelia despre
fiul rătăcit ne îndreaptă privirile spre
marea îndurare a lui
Dumnezeu, de la Care nădăjduim
mântuirea sufletului. Noi toţi
suntem păcătoşi, nu este zi, nu este
ceas în care să nu-L supărăm pe
Dumnezeu. Dacă ar fi după faptele
noastre am merita să nu mai vedem
lumina soarelui, ci îndată să se
deschidă pământul şi să ne înghită
de vii, prăbuşindu-ne în întunericul
veşnic al iadului.
Această minunată pildă a fiului celui
rătăcit, risipitor sau desfrânat cum i
se mai zice, este icoana în care
fiecare dintre noi se recunoaşte cu
uşurinţă fără să mai fie nevoie de
vreo explicaţie, ci numai ascultând-
o putem zice: ,,Acest fiu risipitor
sunt eu, în cutare vreme din viaţa
mea din trecut sau în traiul meu de
astăzi, aşa am fost sau aşa sunt. Iar
pe acest Părinte bun, acest Tată
Ceresc şi eu l-am părăsit în multe
rânduri din viaţa mea; şi eu am
părăsit casa părintească, care este
biserica Lui; şi eu L-am lăsat
plângând în pragul uşii uitându-se
după mine cum mă depărtez de El şi
de casa Lui şi iată astăzi mă
cheamă la Sine. M-a aşteptat atâta
timp şi n-am voit să mă întorc. “
454
E vrednic de plâns omul acela care,
ascultând cuvintele Evangheliei, nu
simte un sentiment bun şi nici o
lacrimă nu-i pică din ochi, când
aude astăzi scrisoarea de dragoste
a Tatălui. Un astfel de împietrit la
inimă şi la suflet s-ar putea să
rămână pe veci aruncat în haznaua
pieirii veşnice. De aceea să
deschidem ochii
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
333
sufletului ca să nu pierdem prilejul
cel mai scump pentru mântuirea
noastră, să auzim glasul
Evangheliei de astăzi care este
glasul Tatălui Ceresc şi care voieşte
să cheme acasă pe toţi fiii rătăciţi,
răzvrătiţi, bolnavi şi zdrenţuiţi din
ţara depărtării, din pământul
pierzării, spre mila şi dragostea Lui,
spre casa Lui, spre ţara Lui cea
plină de bunătăţi.
Un om - zice Sfânta Evanghelie -
avea doi feciori. Acest om este
Bunul Dumnezeu, iar cei doi fii sunt
drepţii şi păcătoşii. Fiul cel mai mic
n-a vrut să se mai supună tatălui, ci
în loc să-şi iubească tatăl şi să se
supună lui, a început să asculte
sfaturile cele vătămătoare ale
oamenilor răi. Într-o bună zi a rupt
toate legăturile de respect şi
recunoştinţă şi i-a zis: ,,Tată, dă-mi
partea ce mi se cade de avuţie!”
Ispititorul, diavolul îi suflase la
urechi că e timpul să-şi fie singur
dumnezeu, să fie liber, să facă ce
vrea, să nu mai asculte de nimeni şi
să-şi întemeieze viaţa numai după
cum îi dictează mintea lui.
Majoritatea tinerilor noştri găsesc
că aşa e bine să facă şi ei.
Tatăl, spune Sfânta Carte, i-a
împărţit avuţia sa. Tânărul nostru,
mândru şi îngâmfat, şi-a luat averea
din mâna tatălui şi a plecat cu ea
într-o ţară îndepărtată, probabil într-
un oraş mare, unde putea găsi toate
desfătările şi plăcerile trupeşti. Nu
se duse într-o ţară mai apropiată, ci,
departe, în ţara uitării de tată. Acolo
trăieşte risipitorul nostru în lux şi
desfătări, căci are bani de ajuns,
înmulţeşte sărbătorile, bancheturile,
chefurile, precum şi diferite jocuri,
unde pierde zile şi nopţi şi unde
risipeşte mereu din bănuţii dăruiţi
de bunul lui tată. Cumpără haine de
moda cea nouă, ca să semene cu fiii
oamenilor mai de seamă din ţara
455
aceea şi intră în anturajul lor. Se
face şi el momeala cea mai
ademenitoare a femeilor uşoare şi
stricate.
Şi aşa, încetul cu încetul, tânărul
nostru duce o viaţă de risipă, de
plăceri şi desfrâu. Toate acestea
cereau bani şi timp, căci grozav
este păcatul desfrânării. Acest
păcat înfricoşat stăpâneşte
majoritatea lumii de astăzi, căci mai
peste tot este prezent duhul cel
întunecat al desfrânării. În secolul
nostru desfrânarea loveşte cu o
putere îngrozitoare, sparge vasele
cele mai cinstite, înşeală minţile
cele mai lăudate. Aşa îşi bate
diavolul joc de trupurile cele mai
tinere, pătează obrajii cei mai curaţi,
amăgeşte pe mamele cele mai
tinere, iar uneori umple de necinste
şi pe cele mai în vârstă.
Duhul acesta diabolic nu are milă de
pruncii cei nevinovaţi, căci face pe
părinţii lor să se despartă unul de
altul; el împietreşte inimile maicilor,
făcându-le ucigaşe de copii, duhul
desfrânării face neruşinaţi pe tineri
şi tinerele fete ca să se poarte
necuviincios: băieţii cu pantaloni
strâmţi de li se văd toate mădularele
prin ei şi fetele mai mult - unele Scriptură că au fost arse cu foc şi
purtând blugi tot aşa de strâmţi iar cu pucioasă din pricina păcatului
altele diferite acestuia scârbos! Aşa s-a întâmplat
şi în acest cămin blestemat şi sunt
334 PREDICI multe locuri unde desfrânarea a
pătruns în diferite feluri ca:
decolteuri strânse pe corp şi fuste sodomia, onania şi alte urgii.
transparente cu care vin fără de
ruşine chiar în sfânta biserică în Duhul acesta necurat al desfrânării
timpul verii. În felul acesta se poartă îi face pe tineri neruşinaţi, nu mai au
şi în faţa fraţilor lor şi a tatălui lor. ruşine nici de părinţi, nici de fraţi
sau de rudenii. Păcatul acesta de
Păcatul desfrânării a umplut de moarte a înşelat şi pe unele văduve,
necinste şi de mirare o lume chiar bătrâne, care închiriază casa
întreagă. Unii oameni au ajuns mai tinerilor desfrânaţi. Multe din aceste
rău ca animalele, care nu au raţiune, văduve au căzut chiar ele la adânci
cazând în desfrânare rudenii bătrâneţi în păcatul acesta urât şi le-
apropiate şi chiar părinţii cu copiii a apucat moartea fără pocăinţă. Vai
lor. Nu de mult mi-a venit o veste de sufletul lor, căci au mâncat
plină de mirare, de jale şi vrednică pâinea cea mai murdară, făcându-se
de plâns: trei fete mari, toate surori, părtaşe la păcatele acestea mari, pe
au căzut în păcatul desfrânării cu care le-au făcut acei tineri în casele
însuşi tatăl lor. După ce l-au lor, adică desfrânarea şi uciderea
denunţat şi s-au făcut cu toţii de pruncilor!
râsul lumii şi al diavolului, au
apucat fiecare pe drumul pedepsei Sfinţii îngeri sunt îngroziţi de aceste
vremelnice, iar dacă nu se vor nelegiuiri pe care le văd pe pământ
întoarce la Dumnezeu va fi vai de la noi, deoarece o mare parte din
sufletul lor în veci. lume a întrecut pe cei din Sodoma
şi Gomora alăturându-se
Iată, vedem că se întâmplă astăzi ca dobitoacelor şi asemănându-se lor.
şi în anticele cetăţi Sodoma şi Probabil că satana ştie că mai are
Gomora de care ne vorbeşte Sfânta puţine zile şi se sileşte cu toată
456
puterea să înşele lumea cu tot felul
de păcate trupeşti. Numai aşa se fiind consecinţa păcatului
explică de ce este aşa de răspândit desfrânării. Duhul desfrânării
acest păcat, că aproape nu este răcneşte ca un leu sălbatic şi umblă
tânăr care să nu păcătuiască mai peste tot ca să înşele pe mulţi. Îl
înainte de căsătoria cu cununie întâlneşti pretutindeni, pe toate
religioasă. drumurile se plimbă vesel,
zâmbeşte la toate răspântiile, se
Aproape că nu întâlneşti femeie odihneşte şi se răsfaţă cel mai mult
care să nu-şi fi omorât primul copil, la petreceri, înşeală ochii tinerilor şi
primul rod al pântecelui ei, şi stă neizgonit chiar în casele
aceasta de bună voie. Aproape că căsătoriţilor. Nu stă departe nici de
nu întâlneşti soţ care să-şi păstreze casele văduvelor, râde pe străzi, se
patul neîntinat şi care să nu fie răsfaţă în târguri, făgăduieşte
ameninţat cu dezbinarea şi divorţul lucruri mari, îl cheamă pe om la
din cauza acestui păcat. beţie, la glume urâte, la mâncăruri şi
Desfrânarea a devenit o plagă la întâlniri păcătoase.
socială pentru întreaga omenire, un
fel de cancer şi se pare că nu mai Duhul desfrânării bate la poarta
are nici un fel de leac, decât focul fiecărui muritor, deschide uşa
mâniei dumnezeieşti. Sfinţii părinţi multor case şi fereastra multor
numesc acest păcat turbare. Pravila inimi, înmoaie cugetele cele mai tari
veche bisericească spune, când e şi vorbeşte tuturor la ureche,
vorba de acest păcat că: ,,…s-a spunându-le că e ceva firesc şi că
turbat cineva asupra cuiva”. acesta nu este un păcat sau că este
Turbare la cap! un păcat prea mic; aşa înşeală pe
mulţi, şoptindu-le la ureche sau
Aşa se explică faptul că majoritatea chiar prin gura unor medici care
lumii s-a îmbolnăvit la cap, această afirmă că fără acest păcat nu pot
boală trăi, se îmbolnăvesc, înnebunesc.
Minciuni!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
335
457
Dar unde nu umblă el să caute al acestor părinţi! Iată fiii pierduţi,
suflete omeneşti? În care sat nu-l iată copiii pe căile rătăcite,
întâlneşti şi în ce oraş nu domneşte îndepărtaţi de Tatăl ceresc! Aveţi de
el fără nici o jenă? Umblă peste tot plâns părinţi care aveţi astăzi copii!
şi intră nepoftit, dacă omul nu are
uşile şi ferestrele zăvorâte şi Sfinţii părinţi ne sfătuiesc să fugim
încuiate cu cheile credinţei şi ale de acest păcat şi să fugim şi de
sfinţeniei din Biserică. Când intră lucrurile sau cauzele ce duc la acest
păcatul desfrânării în mintea păcat. Tot ceea ce ne întinează cele
tinerilor şi chiar a copiilor, nimeni cinci simţuri ale noastre să lepădăm
nu se mai înţelege cu ei. Aşa mi se de la noi. Fericit este cel ce nu
plângea într-o zi o mamă care avea păcătuieşte cu privirea, căci acest
un băieţel de 13 ani, că acesta i-a păcat intră mai întâi prin ochi şi
spus într-o zi maică-si că, dacă nu-l urechi, născându-se aproape
lasă să-şi aducă acasă pe fetiţa de nevăzut. Începe a stăpâni apoi
12 ani cu care vorbea de multă gândul şi imaginaţia, mintea şi
vreme şi să trăiască împreună, ei voinţa.
amândoi se spânzură. Iată duhul O copilă foarte cuminte şi cu
necurat, iată isprăvile petrecerilor! părinţi credincioşi, care au crescut-
o în frica lui Dumnezeu, a venit la
Mulţi copii, în special fete care au mine într-un hohot de plâns, cu
fost crescute de mici numai de şiroaie de lacrimi, ca să mă întrebe
mamă, despărţită de bărbat, ce să facă şi cum să scape de
ajungând la vârsta de 14-15 ani nu urmărirea unor imagini blestemate
mai ascultă de mamă, o părăsesc şi pe care le văzuse. Biata copilă a
se ataşează tatălui, care le dă voie fost prinsă într-un moment de
să-şi facă toate plăcerile, chiar cele slăbiciune şi, din
mai vinovate; până la urmă totul se
sfârşeşte cu cele mai grele urmări, 336 PREDICI
căci ajung ca cele trei fete care
trăiau cu tatăl lor de care aţi auzit curiozitate, s-a dus şi ea să vadă cu
mai sus şi vor avea o viaţă foarte una din colegele ei o revistă
dezastruoasă. Vai de sufletul lor şi pornografică venită de la aceia care-
458
şi zic oameni liberi. Cele ce a văzut tablou cu o femeie goală, un nud, pe
ea în acea revistă au trezit simţurile care l-a avut în casă acel muribund;
ei, i-au iritat nervii şi i s-a născut sunt unii oameni care ţin în casele
imediat în minte păcatul desfrânării. lor, în rame scumpe, diferite nuduri,
iar Chipul Domnului Hristos şi al
Prin vederea acelor imagini a intrat Maicii Sale, ori nu-l au deloc, ori
duhul necurat şi a pus stăpânire pe abia se vede, de mic, în câte o
mintea ei, căci nu-i mai ieşeau din iconiţă aruncată în colţul casei,
cap acele imagini stricătoare de plină de praf, iar aceştia îşi mai zic
suflet. Întotdeauna le vedea în faţa şi creştini.
ochilor. Îi tulburau şi-i spurcau
mintea. Iată cât de repede intră În multe case am văzut, când am
păcatul şi ce uşor poate fi aruncat fost cu botezul, camere întregi pline
omul în prăpastia desfrânării! Când cu fel de fel de imagini din reviste
vă spunem că revistele acestea pornografice acoperind câte un colţ
strică sufletul şi viaţa copiilor, la întreg. Aceştia şi-au făcut casa un
mulţi poate templu idolesc, la care se închină.
Mare rău în lume este acesta. Iată
vi se par glume. Când vă deci, că omul îşi arată pe faţă pe
spunem să nu daţi voie copiilor să cine iubeşte mai mult. De aceea şi
privească orice la televizor, că le necuratul vine tocmai pe patul de
stricaţi sufletul şi-i pierdeţi, nu luaţi moarte şi-i arată icoana
aminte, dar este un rău aşa de mare, desfrânatului, pe care a ţinut-o în
că nu se poate vorbi îndeajuns de casă tot timpul, la care a privit cu
răul pe care îl fac în familia creştină, plăcere şi cu care îl are la mână
aceste reviste şi filme imorale. înaintea Dreptului Judecător.

Un mare pictor italian a pictat un Păcatul desfrânării este cu atât mai

tablou cu ieşirea sufletului unui om periculos şi mai greu de lăsat de el,
păcătos. Printre altele, ce vedem în cu cât a trecut mai mult timp şi a
acest tablou? Dintre toţi diavolii, devenit o obişnuinţă pentru om,
unul, un arap urât, îi arată celui căci i s-a făcut ca o lege a firii lui şi-l
care-şi trage sufletul să moară, un sileşte să treacă peste orice,
459
punând stăpânire pe toate simţurile şi rugămintea ei ademenitoare l-au
lui. A fost de-ajuns până l-a făcut o biruit pe împărat şi i-a făcut pofta de
dată şi apoi nu s-a mai putut a fi stăpână, să facă tot ce vrea, dar
dezbăra de această patimă urâtă. numai pentru o singură zi.

Un părinte bisericesc ne spune o Îndată ce femeia plină de mândrie a

întâmplare adevărată, dându-ne ca
pildă şi arătându-ne printr-o
istorioară cum ajunge păcatul
stăpân pe viaţa omului chiar dacă-l
primeşte numai o singură dată.
Împărăteasa, soţia lui Nin împăratul
asirienilor a fost ispitită de duhul
mândriei că ar fi o mare fericire
pentru ea să poruncească de pe
tronul împărătesc şi să conducă şi
ea numai o zi împărăţia asirienilor.
L-a rugat pe bărbatul ei să o lase să
se bucure şi ea măcar o zi de
primit pe cap diadema
împărătească, a apucat în mână
sceptrul şi a şezut pe scaunul
împărătesc, a pus mâna pe peceţile
împărăţiei şi văzând tot poporul
gata de ascultare la poruncile ei,
ascultaţi ce a făcut! Cea dintâi
poruncă a dat-o ca ostaşii să-l lege
de mâini şi de picioare pe bărbatul
ei, pe Nin împăratul, pe făcătorul ei
de bine, iar apoi să-i taie capul,
lucru care s-a făcut cu adevărat
întocmai.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Iată cum pune păcatul stăpânire pe

337 inima şi mintea omului! Vedeţi cum
şi-a pierdut împărăţia şi viaţa acest
această mărire lumească. La împărat, pentru că a ascultat numai
început împăratul n-a aprobat o dată de femeia şireată care astfel
dorinţa femeii, spunând că este un a rămas stăpână şi împărăteasă
lucru necuviincios şi că bucuros îi toată viaţa?! Aşa este şi păcatul: îi
dă orice altceva, dar nu poate trece dai voie să intre odată, numai o zi şi
stăpânirea împărăţiei în mâinile unei ai terminat cu libertatea, cu puterea
femei. ,,Bine - răspunse ta de voinţă, ai ajuns rob păcatului;
împărăteasa - dar ce mare lucru de acum el vorbeşte, el conduce.
este o zi?!... O zi!” şi începu să Despre acest păcat vorbeşti mereu
plângă şi să-l roage, încât lacrimile cu plăcere; când te culci gândul tău
460
este până adormi tot la el, când te
scoli gândul tău se îndreaptă la
acele pofte. Nu te înduioşează
lacrimile orfanilor, nu te opresc
plângerile femeii tale pe care o laşi
şi te duci în casă străină. O singură
zi sau o singură noapte te-ai dus în
casa unei femei desfrânate şi acolo
ai rămas rob, nu mai vezi, nu mai
auzi, nu mai vrei să mai ştii nimic de
ai tăi.
Pe soţia ta cu care ai cununia
religioasă n-o mai poţi suferi, pe
copilaşii tăi al căror tată eşti îi
părăseşti şi nu vrei să mai ştii de ei,
să le aduci lor cele de trebuinţă.
Căsuţa care altădată era aşa de
frumoasă şi atrăgătoare, de acum îţi
este neagră, plină de întuneric şi nu
mai poţi intra în ea. Toată bucuria şi
dragostea ta le-ai pierdut, le-ai
risipit într-o zi, într-o noapte, într-o
clipă, ca ticălosul împărat din
povestire. Din împărat într-o clipă ai
devenit şi tu rob al unei femei
desfrânate sau roabă a unui
desfrânat. Grozave sunt ravagiile
acestui păcat, căci împreună cu
sufletul distruge şi trupul, şi-l face
pe om să cadă într-o mare
deznădejde.
461
Acolo unde unul din soţi este căzut
în păcatul desfrânării, sau unul din
copii, treburile nu mai merg bine,
toate merg de-a-ndoaselea. În casă
intră cearta şi bătaia, în curte intră
paguba, căci le mor vitele, păsările,
n-au nici un spor la bani, se
îmbolnăvesc când unul, când altul,
îşi fac între ei viaţa amară şi nu ştiu
de ce. Pe cel desfrânat îl roade
mereu viermele deznădejdii. De
aceea toţi care sunt căzuţi în
păcatul acesta greu al desfrânării, al
risipei şi al rătăcirii sufleteşti şi
338 PREDICI
trupeşti nu vor avea pace şi linişte
sufletească; la ei nu va înceta bătaia
şi supărarea, nu vor înceta
necazurile din casa şi viaţa lor până
când nu se vor întoarce ca fiul
rătăcit înapoi la Tatăl, la Bunul
Dumnezeu, la Biserică, la credinţă,
la sfinţenie.
De aceea mulţi, şi tineri şi femei,
aleargă pe la toate bisericile cu
pomelnice ca să se roage preoţii să
se îndrepte lucrurile în casa lor, dar
de păcatul acesta nu vor să se lase.
Iată de ce Dumnezeu nu vrea să-i
asculte şi rugăciunile, nu le sunt
primite şi tot mai rău le va merge! eram eu cu câţiva ani înainte?” Îşi
Să ia aminte toţi că nu e de glumă aduce aminte de libertatea lui, de
cu acest păcat! fericirea pe care o simţea lângă
părinţi, de dragostea lor, cum şedea
După ce fiul cel pierdut şi-a cheltuit cu ei la masă, cât era de preţuit şi
toţi bănişorii pe care-i dăduse tatăl onorat de toţi.
său, cu lacrimi în ochi, după ce au
trecut ani de zile şi i s-au rupt După ce arată ochilor minţii lui
hăinuţele şi încălţămintea din tabloul amintirilor trecutului, starea
picioare, iată că în acea ţară mai lui aşa de fericită, priveşte imediat
veni şi o foamete mare. Fiind şi se uită pe lângă el şi se vede în
constrâns din toate părţile, a fost tabloul prezentului cât a ajuns de
nevoit să intre slugă la un om nenorocit; vede zdrenţele care-i
bogat, iar acela l-a trimis să-i pască curg, foamea care-l chinuie, durerile
porcii în ţarinile lui, în satul lui. Aşa din şolduri şi din oase şi mai ales
se întâmplă cu atâţia fii pierduţi ai nenorocita stare în care se află să
vremii noastre, căci până nu ajung fie şi păzitor de porci, adică plin de
ei în starea aceasta de plâns, cu păcate porceşti.
sufletul şi cu trupul zdrenţuite de
păcate, ca o cârpă cu care ştergi pe Când priveşte mai departe fiul
jos, până nu cugetă serios la viaţa rătăcit, vede celălalt tablou al
lor şi nu-şi vin în fire să se viitorului, vede că dacă continuă
trezească la adevăr, nu se întorc. aşa se apropie moartea şi parcă
simte durerile sfâşietoare ale
Dar când se vede încolţit fiul rătăcit agoniei, arsurile grozave ale foamei,
din toate părţile, când se vede sărac iar din mijlocul acestor gânduri
şi bolnav, părăsit de cei dragi şi se care-l frământă mereu îi vin
mai vede şi plin de păcate, grozavele mustrări de conştiinţă. Un
înstrăinat de tot binele, de casă şi strigăt din adâncul inimii îl
de ai săi, atunci în faţa ochilor îi îndeamnă să scape de această tristă
apar trei tablouri, care sunt: soartă şi atunci îşi zice: ,,Mă voi
trecutul, prezentul şi viitorul său. scula şi mă voi duce la tatăl meu şi-i
Atunci începe să se întrebe el: ,,Ce voi zice: Tată scump, greşit-am la
462
cer şi înaintea ta şi nu mai sunt mare vrăjmaş şi trădător al
vrednic să mă chem fiul tău, dar sufletului. Toţi creştinii adevăraţi s-
primeşte-mă şi pe mine ca pe una au purtat cu asprime faţă de el,
din slugile tale!” fiindcă poftele lui sunt împotriva
mântuirii sufletului.
Îndată, plin de încredere, porneşte
la tatăl. Omul păcătos şi rătăcit se Pilda Sfintei Evanghelii de astăzi se
întoarce potriveşte tuturor muritorilor de pe
pământ; căci cu toţii am rătăcit
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET calea vieţii celei curate şi
339 neprihănite şi am preferat o viaţă de
risipă, neregulată, plină de păcate şi
la Dumnezeu şi la casa Sa, la Sfânta slăbiciuni omeneşti. Bunul
lui Biserică. Apoi plin de smerenie Dumnezeu nu ne pedepseşte pentru
şi cu lacrimi în ochi, îşi mărturiseşte că am rătăcit calea şi am făcut
păcatele cu pocăinţă înaintea păcate, deoarece El ştie cât este de
duhovnicului. Hotărârea temeinică înclinată spre rău şi supusă
de a nu mai sta nici o clipă în păcat, păcatului firea omenească, dar ne
spovedania sinceră, canonul după va osândi pentru că nu vrem să ne
spovedanie, faptele cele bune, întoarcem din calea rătăcirii la El,
mergerea la sfânta biserică, mai cum s-a întors fiul rătăcit.
ales duminicile, şi hrănirea
sufletului cu sfintele învăţături, Omul simte plăcerea să facă păcate,
cântări şi rugăciuni din biserică, iubeşte patimile cele urâte, nu vrea
toate acestea precum şi altele îl fac să renunţe niciodată la ele, nu vrea
pe om, pe fiul rătăcit să ajungă la să iasă din această stare de
Tatăl. întuneric, iar dacă trece timp prea
mult ajunge să cadă în păcatul
Păcatele trebuie plânse aici, căci deznădejdii, ca Iuda care s-a
dacă nu le plângem aici şi nu ne spânzurat, căci întristează prea mult
spălăm acum sufletul cu lacrimile pe Duhul Sfânt şi se depărtează de
pocăinţei, vom plânge în iad fără la el. O mulţime de oameni îşi iau
nici un folos. Trupul acesta este un viaţa prin spânzurare. Când auzi că
463
s-au spânzurat oameni mari,
intelectuali, directori, doctori,
profesori, te întrebi: ,,Oare ce le
lipsea oamenilor acestora de s-au
spânzurat, căci doar nu s-au
spânzurat de sărăcie?” Aceştia să
ştiţi că s-au depărtat încetul cu
încetul de credinţă, de Biserică şi de
Dumnezeu, şi aşa s-a lipit apoi
diavolul de trupul şi de sufletul lor.
Le-a dat deznădejdea şi i-a învăţat
să-şi pună ştreangul de gât. Acolo
duc păcatele îngrămădite,
nepăsarea de credinţă şi lipsirea de
sfinţeniile Bisericii. De aceea se
lipesc toate farmecele, toate vrăjile
şi duhurile necurate de cei care nu
vin la biserică cu anii, de cei care nu
se spovedesc şi nu se împărtăşesc.
Să se ştie clar că cei care nu vin la
biserică, cei care nu se spovedesc,
cei care nu se lasă de beţie, de
păcatul desfrânării şi trăiesc
necununaţi, cei care nu se lasă de
înjurat, de drăcuit şi de fumat, cei
care nu se lasă de vrăji, descântece
şi spiritism, de pârâciuni, duşmănii
şi toate păcatele, care sunt lucrurile
diavolului, aceia nu s-au întors încă
la Tatăl. Aceia nu s-au trezit la viaţă,
nu au înviat din moartea păcatelor,
464
ei stau tot în mormânt şi tot departe,
ca fiul rătăcit în ţara
340 PREDICI
uitării, păscând porcii pe care
diavolul i-a dat în primire - păcatele.
Fericiţi sunt toţi cei ce au parte de
întâia înviere, zice la Apocalipsă, în
Biblie. Întâia înviere aceasta este
fraţi creştini: să înviem din moartea
păcatelor la o viaţă nouă, trăită cu
Hristos, în Biserica Lui cea sfântă,
într-o continuă sfinţenie şi dragoste
de cele cereşti. Aceasta e învierea!
Cine nu înviază aşa nu va învia la
ziua judecăţii, când va suna
trâmbiţa, pentru fericire, ci pentru
osândire veşnică. De aceea luaţi
aminte ca aceste cuvinte să nu
treacă pe la ureche şi să vă fie de
mărturie atunci, ci să vă fie de
mântuire, de acum.
Ne spune mai departe Domnul
Hristos, în pilda pe care am
ascultat-o astăzi, că, după ce fiul
rătăcit s-a întors acasă, tatăl a
poruncit slugilor sale să aducă
haina cea dintâi, să-i pună inel în
mână, încălţăminte în picioarele lui
şi să fie jertfit viţelul cel mai gras.
Cu toţii să mănânce şi să se le distruge dacă le întrebuinţează în
veselească, a zis tatăl, pentru că rău făcând păcate peste păcate.
acest fiu al meu era mort şi a înviat,
era pierdut şi s-a aflat. Mare bucurie Roşcovele pe care le mâncau porcii
se face în cer pentru un păcătos sunt nişte fructe care întâi au un
care se întoarce la Dumnezeu cu gust dulce şi puţin aromat, iar mai
toată inima. Se bucură îngerii şi apoi lasă un gust amar, dispărând
sfinţii împreună cu Tatăl Ceresc, se toată aroma. Aşa şi păcatul, mai
bucură pentru că ales desfrânarea, nu satură, mai
mult umple viaţa de amărăciuni, fie
a întors spatele diavolului şi a bărbatului, fie a femeii. Câţi nu
s-a lepădat de păcate. Se bucură că sunt la puşcărie pentru o clipă de
a ruşinat pe satana, l-a biruit plăcere, câţi nu sunt în spitale, câte
întorcându-se la dreapta credinţă. fete tinere nu şi-au pierdut mintea,
Să nu ne batem cu pumnul în piept nu şi-au pierdut cinstea, fecioria,
şi să zicem că suntem credincioşi şi pentru o clipă de plăcere?! Câte nu
creştini, dacă se mai află la noi şi-au distrus complet sănătatea cu
acele păcate pe care le-am amintit avorturile?! Şi pentru ce toate
mai sus şi ne ţinem de ele. Să acestea?! Pentru câteva secunde de
vedem acum mai amănunţit plăcere. Iată că păcatul nu satură,
explicaţia acestei pilde. ci, din contră, lasă un gol mai mare;
Tatăl care ne aşteaptă este Bunul aşa este păcatul acesta al
Dumnezeu Care ne-a creat, desfrânării.
Ziditorul. Fiul cel pierdut suntem noi
toţi, căci toţi am rătăcit şi ne-am Viţelul cel gras şi înjunghiat este
depărtat de El. Averea, bogăţia pe Domnul Hristos, Care S-a răstignit,
care a primit-o fiul rătăcit de la tatăl S-a jertfit pentru noi şi Se jertfeşte
sunt anii şi zilele pe care le risipim mereu la Sfânta Liturghie. Haina cea
fără folos sau în scopuri rele, dar dintâi care
mai sunt şi sănătatea, frumuseţea,
înţelepciunea, puterea şi toate PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
mădularele pe care le întrebuinţează 341
omul în rău sau în bine. Pe acestea
465
se dă celui întors la Tatăl este
reînnoirea Sfântului Botez, prin
taina Sfintei Spovedanii curate. Cine
se spovedeşte bine spunând toate
păcatele cu căinţă şi cu lacrimi, cu
părere de rău, acela îşi reînnoieşte
botezul, se face ca un copil mic
botezat atunci. Inelul pe care-l
primeşte în mâna lui înseamnă
aureola nemuririi şi legătura cu
Mirele Ceresc, ca şi când s-ar
cununa cu Mirele Ceresc.
Încălţămintea din picioare închipuie
umblarea pe Calea Domnului şi
dreptul de a propovădui ce a făcut
Dumnezeu pentru el.
Feciorul cel mai mare, care era la
câmp, închipuie sfinţii care s-au
ostenit şi prin multe chinuri au
ajuns la sfinţenie şi la bucuria
cerească. Omul bogat la care a fost
slugă fiul cel pierdut este diavolul.
Domnul Hristos îl numeşte bogat
pentru că, într-adevăr, el are cele
mai multe suflete şi în iad şi aici pe
pământ. Am auzit pe unii, sărmanii
de ei, care zic că mai bine se duc în
iad, că acolo sunt mai mulţi şi acolo
în iad sunt şi cei mai deştepţi şi mai
învăţaţi, de ce să se ducă în rai cu
proştii?! Sărmanii de ei, ce-i învaţă
diavolul! Dacă ar putea suferi aici
466
pe pământ să le pună demonii
numai mâinile la frigare, atunci să
vedem!
Turma de porci e turma tuturor
păcatelor la care se angajează omul
să slujească pe pământ. Ţara
îndepărtată unde a fugit fiul rătăcit
înseamnă timpul cât a stat omul în
păcate până la întoarcerea lui la
spovedanie, la pocăinţă, căci unii au
stat 20-30 de ani până s-au
spovedit, alţii au stat 50-70 de ani,
iar alţii stau robi până la sfârşit şi
slujesc toată viaţa îngrijind bine
porcii stăpânului lor, diavolul. Abia
pe patul morţii, când li se deschid
ochii sufletului şi văd cui i-au slujit,
atunci trimit şi ei repede după preot
să-i spovedească şi să-i
împărtăşească.
Sunt şi acum mulţi părinţi şi
propovăduitori ai satanei, care
atunci când văd pe cineva, un copil,
o fată tânără, un băiat care apucă
calea aceasta mai curată şi sfântă a
Bisericii se împotrivesc şi le spun:
,,De ce acum, la bătrâneţe, încolo,
să te pocăieşti?” Iată cum îi învaţă
demonul să zică! Dar să se ştie clar
că, la toţi acei care amână pocăinţa,
pe patul morţii pot să vină şi o sută
de preoţi să-i spovedească şi să-i
împărtăşească, nimeni nu le
garantează mântuirea, salvarea
sufletului, dacă toată viaţa n-au vrut
să ştie de Dumnezeu. Dacă el e
adus atunci în biserică, pe braţe, în
patru scânduri, legat la picioare,
parcă-l aud pe Domnul Hristos: ,,De
unde l-aţi mai adus şi pe acesta? Eu
nu-l cunosc! Nu l-am văzut în casa
Mea. Luaţi-l şi daţi-l afară, aruncaţi-l
în întunericul cel mai dinafară!”
Haideţi astăzi, fraţi creştini, să ne
sculăm din păcate şi să zicem cu
toată inima: ,,De astăzi mă întorc la
Tatăl Ceresc şi vreau să las porcii
păcatelor, să nu mai slujesc
diavolului, făcând poftele lui. Vreau
de azi înainte să nu mai lipsesc de
la casa lui Dumnezeu; vreau să
merg şi să spun: «Tată scump,
greşit-am la cer şi înaintea Ta şi nu
mai sunt vrednic să mă chem fiul
Tău, primeşte-mă ca pe una din
slugile Tale!»”
342 PREDICI
Să ne întoarcem cu toată inima
astăzi, să nu mai zăbovim nici o
clipă, căci mâine poate fi prea
târziu; să ne grăbim astăzi până nu
467
se închid uşile milostivirii lui
Dumnezeu şi până nu suntem duşi
de alţii la judecata veşnică; astăzi,
până când suntem în viaţa aceasta,
până când nu vine biciul mâniei lui
Dumnezeu, până nu vine focul
urgiei Lui, astăzi, cât mai avem ziuă
şi mai străluceşte soarele
milostivirii Sale peste cei buni şi
peste cei răi, până nu vine judecata
cea din urmă, până nu ni se închid
ochii şi nu se mai poate face nimic.
Să strigăm din adâncul sufletului cu
căinţă şi cu lacrimi: O, Părinte
Ceresc, Tată scump şi bun,
Dumnezeul nostru pe care Te-am
părăsit, care eşti bogat în milă, în
bunătate şi răbdare, trimite peste
noi Harul Tău Ceresc şi peste toţi fiii
Tăi care sunt pecetluiţi cu Sfântul
Botez şi întoarce-i, Doamne, din
căile pierzării, căci ştii neputinţa firii
noastre şi cât este de mare zavistia
demonilor împotriva noastră!
Trimite, Doamne, peste noi toate
câte ştii că ne sunt de trebuinţă, ca
să ne facă să ne întoarcem la Tine şi
să-Ţi slujim în toate zilele vieţii
noastre, făcând numai voia Ta cea
sfântă şi aici şi în vecii vecilor!
Amin!

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
343
PREDICĂ LA DUMINICA
LĂSATULUI SEC DE CARNE
A Înfricoşatei Judecăţi
,,Şi iarăşi va să vină, cu slavă să
judece viii şi morţii, A cărui
împărăţie nu va avea sfârşit!”
(Simbolul Credinţei, Art. 7)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
În tot cursul anului nu există
Evanghelie mai zguduitoare ca
aceasta pe care ne-o pune în faţă
Sfânta Biserică astăzi. Această
Evanghelie ne zguduie sufletul, căci de faţă, aşteptând undeva sentinţa
ne vorbeşte despre acea cumplită
zi, care va însemna ultimul act al
istoriei omeneşti, ziua arătării Fiului pleava, cu caprele.
Omului, ziua împlinirii Împărăţiei lui
468
Dumnezeu, cum zicem şi în
Simbolul Credinţei: ,,...A Cărui
Împărăţie nu va avea sfârşit”.
Icoana aceasta a judecăţii celei din
urmă au avut-o în faţa ochilor lor
întotdeauna creştinii adevăraţi, din
toate veacurile. Ei vedeau în ea
sfârşitul tuturor vrăjmaşilor lui
Dumnezeu şi ai lor, ei vedeau în ea
pe Cel ce va răsplăti fiecăruia după
faptele lui, după osteneala lui, după
dragostea lui. De aceea şi noi să ne
ştergem mai bine ochii cei
sufleteşti, să putem vedea, şi să
desfundăm urechile, ca să auzim
bine această trâmbiţă
înaintemergătoare - această
Evanghelie, fiindcă în acele clipe
grozave, nu vom sta ca la teatru să
privim, ci ne vom descoperi pe noi
înşine în faţa judecăţii din urmă,
acolo, în faţa înfricoşatului tribunal
ceresc, în faţa miilor şi milioanelor
de îngeri, în mijlocul nesfârşitului
număr de împricinaţi. Vom sta şi noi
Dreptului Judecător, ori la dreapta
Lui cu drepţii, ori la stânga cu toată
Cel dintâi lucru pe care ni-l
descoperă Sfânta Evanghelie
despre judecata din urmă este că va dezlănţui; soarele nu va mai da
veni prin surprindere. Oamenii vor decât luciri sinistre şi încreţite; luna
mânca şi vor bea, se vor însura şi nu va mai străluci; stelele vor
se vor mărita, până ce deodată, ca cădea; fulgere şi trăsnete vor
un hoţ ce vine noaptea, va veni izbucni; vulcanii se vor înfuria şi vor
judecata ca să-i cheme pe toţi la vărsa şiroaie de flăcări; munţii de
răspunderea faptelor lor. Despre gheaţă se vor topi, oceanele şi
ziua şi ceasul acela, nimeni nu ştie, mările vor ieşi din hotarele lor şi cu
nici îngerii din ceruri, nici Fiul, fără mugete îngrozitoare vor inunda
numai Tatăl, a spus Domnul Hristos, pământul, făcând să se ciocnească
din smerenie. Nu ne-a spus luna, munţii şi dealurile
anul şi ziua, dar totuşi Domnul
Hristos a binevoit să ne descopere între ele.
semnele care vor fi înaintea
judecăţii. Şi aceste O ploaie de foc cu pucioasă va
îneca pământul şi tot ce se găseşte
344 PREDICI pe suprafaţa lui va deveni într-un
minut prada flăcărilor şi vor fierbe
semne vor fi înspăimântătoare. Va apele în mări şi în oceane cum
suna cel din urmă ceas al neamului fierbe apa în oală la foc. Îngrozite
omenesc. Sfintele Scripturi aşa ne vor ieşi fiarele şi vietăţile răcnind de
spun: credinţa se va stinge aproape durere, sfâşiind văzduhul cu ţipetele
cu totul; oamenii vor ajunge la cel lor. Astfel, nu va mai rămâne decât
din urmă grad de stricăciune; o grămadă de cenuşă fumegând, iar
Anticrist - satana întrupat - va înşela pământul va fi întocmai ca un
pe oameni prin mincinoasele lui mormânt luminat de un slab opaiţ.
minuni şi prin persecuţiile asupra Apoi, în acest întuneric va domni o
creştinilor; popoarele aproape se tăcere adâncă şi posomorâtă.
vor distruge prin războaie; ciuma şi
foametea vor pustii pământul; În această tăcere, deodată se va
cutremure de pământ vor înghiţi auzi un zgomot mai înspăimântător
oraşe şi sate întregi; echilibrul lumii decât trăsnetele cele mai puternice.
se va rupe; vânturile se vor Va fi sunetul trâmbiţei de care
469
vorbeşte Sfânta Scriptură, va fi
îngerul judecăţii care va suna în
cele patru colţuri ale lumii, va fi
glasul care va ieşi din gura Fiului lui
Dumnezeu şi va porunci neamului
omenesc zicând: ,,SCULAŢI-VĂ,
MORŢILOR, IEŞIŢI LA ÎNVIERE,
IEŞIŢI LA JUDECATĂ!” La acest
glas vor tresări toţi morţii din
pământ şi din adâncurile mării,
osemintele vechi se vor mişca,
membrele risipite se vor apropia,
ţărâna cea rece se va însufleţi şi toţi
morţii vor scutura de pe fruntea lor
ţărâna mormântului, ca să se
supună glasului Celui Atotputernic.
Oamenii care au populat universul
în curs de veacuri, se vor însufleţi,
pentru ca să se înfăţişeze în suflet
şi în trup, la judecata lui Dumnezeu.
Toţi oamenii, drepţii şi păcătoşii,
vor învia şi tremurând de frică vor fi
aduşi de îngeri în valea lui Iosafat,
unde deasupra, pe nori, vor fi
scaunele de judecată şi Judecătorul
Cel Drept şi Înfricoşat va şedea să
judece fără părtinire. Atunci în acea
zi, în acele clipe îngrozitoare, se vor
cunoaşte totuşi, cei buni dintre cei
răi, fiindcă cei buni vor fi la dreapta
păstorului, pe norii cerului luminaţi
şi slăviţi.
470
La sunetul trâmbiţei, cei care n-au
fost morţi până-n acel moment, se
vor transforma din oameni muritori
în nemuritori; cei buni vor zbura cu
îngerii pe nori, deasupra
păcătoşilor, şi-i vor pune îngerii la
dreapta Domnului. Ei vor primi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
345
din mâna Domnului cununi de laudă
şi biruinţă, pentru credinţa lor,
pentru statornicia lor, pentru
răbdarea şi pocăinţa lor şi pentru
toate faptele cele bune ce le-au
făcut în viaţă.
Vor intra mucenicii în ceata
mucenicilor, cuvioşii în ceata
cuvioşilor, ierarhii în ceata
ierarhilor, fecioarele în ceata
fecioarelor, îi vor vedea cu ochii lor
pe sfinţii pe care i-au chemat în
rugăciuni, cărora s-au închinat pe
pământ, avându-i în icoane prin
casă şi-n biserici, pe care i-au
cinstit cu prinoase în ziua
sărbătorilor lor, cărora le-au purtat
numele cu cinste şi dragoste. Mare
bucurie, cinste şi onoare vor avea
cei credincioşi, din partea sfinţilor,
căci vor sări şi vor zburda ca lor. La un loc hoţii, la un loc
mieluşeii, ca viţeii când ies din curvarii, la un loc beţivii, la un loc
grajd, spune Sfânta Scriptură, se nemulţumitorii, necredincioşii, şi
vor bucura când vor vedea alături aşa, toţi păcătoşii cu păcatele scrise
de ei pe cei mai onoraţi sfinţi. pe frunţile lor şi cu demonii fiecărui
păcat lângă ei, vor fi aduşi în Valea
Cei necredincioşi - zice Sfânta Carte lui Iosafat la judecată. Atunci vor
- vor fi ca cenuşa sub talpa sta de faţă toţi împăraţii păgâni,
picioarelor celor buni, căci atunci care i-au persecutat pe creştini şi
vor fi numai două cete: cei buni şi vor vedea pe aceia cărora le-au tăiat
cei răi. Cei de la dreapta Domnului, capul, îi vor cunoaşte bine, vor
cei care vor fi pe nori lângă El, plânge cu amar, gândindu-se la răul
îmbrăcaţi în lumină, şi cei de la pe care l-au făcut.
stânga Lui jos pe pământ. Oile - cei
buni, vor învia şi vor fi sus pe nori, Aici la stânga, adică jos pe pământ,
iar caprele - cei răi, care au zis că vor fi fără deosebire, bogaţii şi
aici e raiul şi iadul, să mâncăm, să săracii, împăraţii şi cerşetorii,
bem şi să ne veselim, vor învia şi ei, conducătorii de state lângă
dar pentru judecată. Ei nu vor putea măturătorii de stradă, savanţii lângă
să zboare alături de cei buni şi vor neştiutorii de carte. Atunci toate
rămâne pe pământul pe care şi l-au rangurile, toate titlurile vor dispărea
ales, aici în grozăvia raiului lor, în şi toţi la un loc vor fi o singură mare
întunericul cel mare şi înfricoşat, cu de capete încremenite de spaimă. În
diavolii care i-au înşelat, ce vor acel ceas înfricoşat, lacrimile,
umbla printre ei îngrozindu-i şi rugăciunile, căinţa şi strigătele de
ţinându-i în gheare pe pământ. disperare, nu vor mai folosi nimănui
la nimic. Atunci nimeni nu va mai
Iadul va slobozi şi el toate sufletele mijloci, nu se va mai ruga pentru
care au fost acolo până la acea zi, şi noi, căci rănile deschise şi sângele
vor fi aduse la locul de judecată de vărsat pentru noi - Sângele Fiului lui
demonii care le-au înşelat. Cu trupul Dumnezeu - vor cere dreptate, vor
acela cu care au păcătuit, vor fi cere să fie răzbunate. Toţi hulitorii -
aşezate cete, cete, după păcatele cei care L-au înjurat - toţi vrăjmaşii
471
lui Dumnezeu îşi vor rupe carnea de capre. Oile sunt blânde, smerite,
pe ei şi-şi vor acoperite şi liniştite; caprele
dimpotrivă, sunt iuţi la mânie şi
346 PREDICI zvăpăiate, neruşinate, căci nu-şi
acopăr ruşinea, le place să stea tot
muşca limbile de durere şi de frică. cocoţate şi sunt foarte
Atunci va fi ziua răzbunării neascultătoare, căci vai de cei ce le
dumnezeieşti. De aceea, zice păzesc! Caprele mai au şi un miros
Domnul că va veni ca un hoţ când specific al lor, un miros urât, care-i
nu ştie nimeni, ca să prindă insuportabil. Capra este simbolul
desfrânării. Care aţi văzut în cartea
pe toţi vrăjmaşii Lui în răutatea şi în ,,Oglinda inimii omului”, împreună
nelegiuirea lor, va fi întocmai ca un cu porcul, cu şarpele şi cu diavolul
Stăpân al casei, care fiind plecat se află şi capra acolo în inimă -
departe, la întoarcere găseşte hoţul simbolul desfrânării.
în casă; Stăpânul fiind cu mai mulţi
tovarăşi ai Săi înarmaţi, îl prinde, şi Domnul Hristos a ştiut că înaintea
vai de el căci îl taie bucăţi în faţa venirii Sale o mare mulţime de
poporului. Sau cum au fost multe oameni vor iubi păcatul acesta atât
cazuri, când bărbaţii au plecat de de împuţit şi de urât al desfrânării.
acasă în interes de serviciu şi, Tineretul va ajunge ca o turmă de
venind pe neaşteptate, le-au găsit capre, fără ruşine; femeile
pe soţiile lor cu alţii în casă, deşuchiate, tunse şi rujate, cocoţate
chefuind şi distrându-se. Nu vă mai în pantofi cu toc înalt şi
spun ce necaz, ce durere au pătimit neastâmpărate, jucând, sărind în
toţi. cele mai desfrânate jocuri. Grozav
este păcatul acesta al desfrânării şi
mult rău a făcut pe faţa pământului!
Mântuitorul Hristos spune că va Acesta a făcut lumea să cadă în
despărţi atunci lumea, cum dobitocia desfrânării, pentru care va
desparte un păstor oile de capre. Ce fi ars pământul cu foc şi pucioasă,
minunată comparaţie, şi adevărată! ca Sodoma şi Gomora, de care ne
O mare deosebire vedem între oi şi spune Sfânta Scriptură.
472

Să fim atenţi, că Mirele vine la
miezul nopţii, când e somnul mai
dulce şi întunericul cel mai greu,
adică atunci când ispitele vor fi cele
mai multe şi când lumea va dormi în
noaptea păcatelor celor mai grele!
Cele cinci fecioare nebune în zadar
au mai strigat: ,,Doamne, Doamne,
deschide-ne nouă!”- căci uşa s-a
închis pentru totdeauna şi ele au
rămas afară. Erau şi ele fecioare,
dar erau pentru diavolul, au trăit
pentru el. Aşa va fi şi în ziua
judecăţii lui Dumnezeu. Fiul Omului,
Iisus Hristos va găsi dou ă feluri de
oameni: oameni buni şi nebuni.
Până atunci omenirea, prin fapte,
prin trăire, prin vieţuire aici pe
pământ, se trece de bună voie la
dreapta sau la stânga.
Vai când ne gândim câtă lume şi-a
mai vândut sufletul diavolului! Când
va veni păstorul, va despărţi oile de
capre, va rosti sentinţa de judecată
şi va plăti fiecăruia după faptele lui.
De aceea, cât mai este vreme de
pocăinţă, să ne întoarcem la
Dumnezeu, să ne îndreptăm viaţa
după voia Lui şi să ne întrebăm
473
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
347
fiecare, în clipa aceasta: dacă astăzi
sau la noapte ar apărea pe norii
cerului
Domnul Iisus Hristos, să judece
pământul, cum ne-ar găsi pe noi: oi
sau capre? Aşa a prins cutremurul
pe mulţi: în petreceri, în beţii, în
desfrânări, în tot felul de păcate, cu
copiii nebotezaţi, necununaţi şi în
câteva secunde s-au pomenit în
gura iadului, şi-n ghearele
demonilor. Aşa va fi venirea
Domnului Hristos, pe neaşteptate,
când nimeni nu se va gândi; să nu
ne înşelăm şi noi, ca aceia care au
pierit din atâtea catastrofe şi s-au
dus în fundul iadului nepregătiţi.
Să nu plecăm urechea la
necredincioşii care ne spun din
necredinţă şi neştiinţă că nu va mai
veni Domnul Hristos şi că nu va fi
nici un sfârşit. Citiţi Biblia şi vedeţi
semnele! Dar şi fără să citiţi Biblia,
vedeţi şi auziţi de semne. Sfânta
Scriptură, la Apocalipsă, ne spune
că un înger a vărsat potirul lui în
mare şi marea s-a făcut sânge şi a
murit orice făptură vie chiar şi tot ce
era în mare; alt înger a vărsat potirul amar va fi în toată lumea. De frică şi
lui în râuri şi-n izvoarele apelor şi de îngrozire, se vor îmbrăca
apele s-au făcut sânge. Şi am auzit oamenii cu saci, se vor acoperi cu
pe îngerul apelor zicând: ,,Drept eşti cenuşă şi pocăindu-se, se vor văita
Tu Doamne, Care eşti şi Care erai! cu amar, nemaiputând suporta
Tu eşti Sfânt pentru că ai judecat în durerile. Atunci, după cum spune
felul acesta, fiindcă aceştia au cuvântul Evangheliei, soarele se va
vărsat sângele sfinţilor şi al întuneca, luna nu-şi va da lumina,
proorocilor; le-ai dat şi Tu să bea stelele vor cădea din cer şi puterile
sânge că sunt vrednici să bea cerului vor fi clătinate. Cu toţii aceia
sânge.” care s-au închinat lui Antihrist, vor
cunoaşte că au fost înşelaţi de
Vor urma, după aceea, cutremure viclean şi se vor tângui văzându-ş i
mari în tot pământul, cum n-au mai pierzarea lor. Va plânge cerul şi
fost niciodată de la începutul lumii, pământul de jalea oamenilor care s-
încât se vor prăbuşi munţii şi toate au înşelat de Antihrist. Stelele vor
înălţimile, stâncile şi pietrele se vor cădea din cer pe pământ, cum cad
sfărâma unele de altele şi oamenii şi smochinele verzi din pom, când
toate celelalte vieţuitoare vor muri este scuturat de un vânt puternic;
fără număr. În acele momente vor fi cerul se va strânge ca o carte de
cu toţii de-a valma, căci toţi se vor piele, pe care o faci sul şi toţi munţii
afla întru aceeaşi jale şi spaimă, şi şi toate ostroavele se vor muta din
nimeni nu se va arăta mai mare; locurile lor.
nimeni nu va mai căuta bogăţiile
lumii, se va lepăda şi aurul şi Împăraţii pământului, domnitorii,
argintul şi pietrele scumpe, ca nişte căpitanii oştirilor, cei bogaţi şi cei
gunoaie vor fi aruncate pe drumuri puternici, toţi robii şi toţi oamenii
şi nimeni nu le va lua, nici se va mai slobozi, se vor ascunde în peşteri şi
uita la ele, pentru că orice poftă va în stâncile
pieri.
348 PREDICI
În acea vreme nici frumuseţea, nici
averea, nu vor mai fi căutate, căci
474
munţilor şi vor zice lor: ,,Cădeţi voi mulţi care vin ani de zile şi ascultă
peste noi şi ascundeţi-ne de faţa glasul Cuvântului lui Dumnezeu, dar
Celui ce şade pe scaunul de după ce pleacă de aici, nu mai ştiu
domnie, de mânia Fiului lui nimic, uită cu totul şi se ţin iarăşi de
Dumnezeu! Căci a venit ziua cea păcate şi fărădelegi.
mare a mâniei Lui şi cine poate sta
în picioare?!” Se vor deschide toate Să ne fie milă de sufletul nostru şi
mormintele, de la apusul soarelui şi să facem tot felul de fapte bune, mai
până la răsărit şi vor ieşi oasele ales să avem milă unii faţă de alţii,
morţilor, şi vor sta deasupra pe tot de aproapele nostru, care este căzut
pământul, pentru înviere. Se vor în necredinţă, în necazuri, în lipsuri
aduna toate neamurile din porunca de tot felul, fiindcă această faptă o
lui Dumnezeu, în Valea lui Iosafat şi recomandă Sfânta Evanghelie de
va fi judecat pământul. astăzi. Să avem milă, să sărim în
ajutorul celui lipsit, bolnav, străin
Să nu închidem ochii ca sau nedreptăţit şi mai ales să ne
necredincioşii şi să zicem ca ei: ,,că străduim să luminăm pe cei ce nu
a mai fost aşa ceva” sau să găsim cunosc sfânta credinţă, arătându-le
explicaţii cu ajutorul ştiinţei la toate drumul cel bun şi lor.
semnele ce ni le arată Dumnezeu.
Aceste semne sunt predicatorii cei Domnul Hristos a ştiut că în
mai înflăcăraţi ai vremii de apoi, din apropierea venirii Lui nu va mai fi
Cartea lui Dumnezeu. milă pe pământ şi că oamenii se vor
înrăi, se vor face răi ca diavolii,
Dumnezeu a ştiut că în acele trăind după poftele lor, de aceea ne
vremuri se va împuţina credinţa şi la aminteşte de fapta cea mai mare, de
mulţi păstori, şi nu vor mai putea milă. Mila în general, de a-l ajuta pe
vorbi Cuvântul Adevărului şi ne-a om în toate nevoile lui, adică să-l
lăsat semnele, iar dacă nici aceste ajuţi pe om atunci când are el
semne şi urgii dumnezeieşti nu ne nevoie, căci atunci te cercetează
întorc la Dumnezeu, să fim siguri că Dumnezeu, prin el. Nu trebuie să
nimic nu ne mai trezeşte şi atunci aştepţi să vină vreo sărbătoare,
suntem pierduţi. Să nu fim uituci, ca vreo sâmbăta morţilor; binele,
475
milostenia, milostivirea şi mila se
pot face oricând.
Atunci, la ziua judecăţii, va osândi
Domnul Hristos pe copiii care n-au
avut milă de părinţii lor, care nu -i
îngrijesc la bătrâneţe, îi părăsesc;
va osândi pe mamele care-şi
omoară copiii în pântece; va osândi
pe soţii care n-au avut milă de
soţiile lor, care le chinuiesc,
lăsându-le pe drumuri; vor fi
osândiţi cei ce-şi asupresc semenii
în diferite chipuri, ca să le ia locul
de muncă, sau banii, averea ori
altceva. Vor fi osândite şi judecate
cu demonii la un loc, vrăjitoarele,
care fără milă chinuiesc mulţime de
lume, căci trimit duhurile necurate
să despartă pe soţi de soţii, să le
pună cuţitele, căci pe unii îi leagă în
diferite chipuri, pe alţii îi fac să
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
349
se târască pe pământ, îi alungă din
casele lor, îi înnebunesc, îi
desfigurează şi-i distrug în diferite
chipuri, cu duhurile necurate. Aşa
au ajuns unele femei, de s-au
vândut demonilor, cu sufletul şi cu
trupul - acestea sunt vrăjitoarele şi
476
cele ce au cumpărat demoni, ca să
le slujească pe aici, în schimbul
sufletului vândut lor, pentru iad. Vai
de aceste nelegiuite, că mai au
puţin şi se va termina şi cu ele, şi cu
libertatea, şi cu poftele şi plăcerile
lor!
Să ştim că tot omul care n-a avut
milă de cel căzut în nenorocire, nu
va afla milă atunci în ziua aceea
mare şi înfricoşată, mai ales cel
care a avut diferite posibilităţi de
ajutorare şi n-a făcut. Osândiţi vor fi
şi părinţii care n-au avut milă de
copii, şi nu i-au învăţat dreapta
credinţă, iar din cauza aceasta au
apucat căi greşite, s-au rătăcit, au
ajuns desfrânaţi, au ajuns ucigaşi şi
mari făcători de păcate grele şi
mari.
De aceea, să ne apucăm şi să
lucrăm şi noi cu Domnul Hristos, cu
sfinţii lui, pe temelia aceasta a
Mântuitorului Iisus Hristos, să
lucrăm şi să facem fapte bune, căci
faptele bune ne duc în ceruri; iar
Mântuitorul nostru Iisus Hristos, El
care este Fiul dulgherului din
Nazaret, El face fiecăruia dintre noi
în ceruri câte
o casă, dar cu materialul - Cum pentru mine!? - întrebă
nostru, pe care-l dăm de pe pământ, bogatul mirat - Acest lucru nu se
cu faptele noastre pe care le facem. poate! N-aş putea trăi un singur
minut în el!
Aşa se povesteşte într-o carte
sfântă, că un mare bogătaş a fost - Şi totuşi acesta este al tău.
luat de Sfântul Petru într-o vedenie Să ştii omule, căci aici în rai,
să-i arate locaşurile cereşti. A văzut meşterul nostru Dumnezeu,
acolo clădindu-se un palat clădeşte pentru fiecare om o casă,
strălucitor. Tot materialul ce se dar materialul îl dă omul. După ce e
folosea la zidire era de aur şi argint. gata casa, focul decide dacă va
- Pentru cine se clădeşte rămâne acea casă în picioare sau
acest palat? - întrebă bogătaşul. nu. Servitorul tău Nicolae trăieşte în
sărăcie şi-I mulţumeşte lui
- Pentru Nicolae, servitorul Dumnezeu. Are o viaţă cinstită,
tău! - răspunse Sfântul Petru. curată, merge la biserică, face fapte
bune după puterea lui şi mai ales, el
- Cum?! Servitorul meu să i-a îndemnat şi i-a luat pe mulţi la
vină aici, în aşa palat mare şi biserică, să-i întoarcă la Dumnezeu.
frumos, el care locuieşte într-un Acesta este, deci, materialul lui:
bordei?! Apostolul Petru nu aurul şi argintul ce vine de la el de
răspunse nimic. Mergând mai pe pământ. Dar tu, trăieşti o viaţă de
departe văzu cum se clădeşte un plăceri lumeşti şi nu vrei să auzi de
bordei de paie şi fân, care abia se biserică, de rugăciune, de
ţinea de şubred.
350 PREDICI
- Dar acest bordei pentru cine
se clădeşte? milostenie, tu dai materialul ce nu
poate rezista focului; tu dai paie,
- Pentru tine!”- răspunse trestie, fân, care vor fi arse cu foc la
Petru. ziua judecăţii.

477
În timp ce vorbeau ei, un trăsnet se milioane mor pe faţa pământului de
auzi - luase foc bordeiul, iar el se cutremure, de războaie, de foamete,
trezi de frică cu inima străpunsă de de boli, de inundaţii, mereu se urcă
această vedenie înfricoşată. Din în sus la judecată sufletele lor şi
acel ceas s-a întors cu toată inima Domnul judecă mereu. Ca mâine
la Dumnezeu şi a început să facă poate ne vine rândul şi nouă…
pocăinţă şi fapte bune pentru casa
cea din rai. Să ne trezim fraţilor, să fim gata, să
nu ne mai amăgim şi să ne înşelăm!
Parcă aud şi eu trosnind flăcările E timpul pocăinţei, e timpul
focului în lumea aceasta care a lacrimilor, al plângerii - să plângem
ajuns ca o pădure uscată, gata pentru ce-am făcut, nu să mai facem
pentru foc, plină de uscături, de şi astfel să întărâtăm pe Dumnezeu
păcate, de răutăţi. Semnele cereşti iarăşi; să ne scuturăm de tot ce am
şi dumnezeieşti ne spun, trosnesc făcut, de răutăţile şi păcatele pe
şi ne amintesc să ne pregătim, ne care le-am făcut până acum. Să ne
sfătuiesc să fim gata, să ne facem ridicăm, căci avem prilejul cel mai
cât mai curând gata de plecare. La bun, şi să-L rugăm pe Dumnezeu să
Apocalipsă se spune că un înger al ne învrednicească să începem
lui Dumnezeu striga prin mijlocul sfântul post cu lacrimi de pocăinţă
cerului, cu o Evanghelie veşnică în şi fapte bune, ca să fim pregătiţi
mână, zicând popoarelor: ,,Temeţi- atunci când va veni ziua aceea mare
vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă şi şi înfricoşată, ziua aceea când nu va
închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi mai fi nimeni mare şi tare, ci mare
pământul, marea şi izvoarele apelor, va fi El şi cei ce-au ascultat de El.
căci a venit ceasul judecăţii Lui!”

Parcă întocmai cum se face

plecarea unui om bătrân aşa vine şi Rugăciune
sfârşitul, nu la toţi odată, căci
Mântuitorul nostru de ani de zile Doamne al milei, Judecătorul viilor
judecă mereu gloate, noroade de pe şi al morţilor, trezeşte-ne Tu acum,
pământ; mii, zeci de mii, sute de mii, mai înainte de a veni ceasul acela
478
înfricoşat, ca să facem numai bine
şi numai voia Ta, şi atunci curaţi, ca
nişte oi curate, blânde, liniştite şi
sfinţite întru Sângele Tău Cel Sfânt,
să ne zici şi nouă: ,,Veniţi
binecuvântaţii Părintelui Meu, de
moşteniţi Împărăţia cea gătită vouă
de la întemeierea lumii!”. Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
351
PREDICĂ LA DUMINICA
LĂSATULUI SEC DE CARNE
(a doua)
A Înfricoşatei Judecăţi
,, … Fiindcă ai lepădat
cunoştinţa, şi Eu te voi lepăda!…”
(Osia 4, 6)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Despre această mare şi înfricoşată
zi a judecăţii mărturisim în fiecare
duminică, la Sfânta Liturghie, în
479
CREZUL, când zicem că: ,,…iarăşi
va să vină să judece viii şi morţii, a
Cărui Împărăţie nu va
avea sfârşit”. Mulţi însă nu cred
despre această zi că va fi odată, că
va veni această zi, că va veni acest
Dumnezeu, Iisus Hristos, Care a
fost batjocorit şi răstignit pe Cruce,
şi în zilele noastre iarăşi răstignit şi
batjocorit de creştini. Să ştiţi că va
fi! Cu adevărat, aşa cum au fost
toate cele ce s-au spus despre
Domnul, va fi şi această zi mare şi
înfricoşată.
La cap. 18, versetul 8, de la Luca,
spune aşa: ,,Dar când va veni Fiul
Omului, va mai găsi credinţă pe
pământ?” Această întrebare pe care
ne-o pune Însuşi Mântuitorul, ne
face şi pe noi, ca şi pe mulţi alţii să
ne întrebăm: ,,Oare când va veni
Domnul să judece viii şi morţii, aşa
cum zicem în Crezul, va mai găsi
credinţă pe pământ sau nu?”
Adevărul după Sfânta Scriptură îl
vom afla numaidecât cu texte
biblice, care ne vor descoperi ce fel
de credinţă va mai găsi pe pământ,
Fiul lui Dumnezeu, când va veni a
doua oară.
Până la Domnul Hristos, unul din
prooroci, Osia, în cap.4, v.6, spunea
poporului cuvintele lui Dumnezeu,
Care zicea aşa: ,,Poporul Meu piere
din lipsă de cunoştinţă. Fiindcă ai
lepădat cunoştinţa şi Eu te voi
lepăda!”. Din lipsa de cunoştinţă de
Dumnezeu, evreii, cu legea lor cu
tot, au fost lepădaţi de Dumnezeu.
Cunoştinţă de Dumnezeu au avut,
însă au lepădat-o şi Dumnezeu le-a
spus: ,,Fiindcă ai lepădat
cunoştinţa, te voi lepăda şi Eu pe
tine!”
Evreilor le-a propovăduit Domnul
Hristos Evanghelia trei ani şi
jumătate, străbătând cetăţile şi
satele lor şi învăţându-i pentru
Împărăţia Cerurilor. Le-a
352 PREDICI
dat multe semne şi minuni, i-a
tămăduit de bolile şi neputinţele lor. Dumnezeu zi de zi umbla pe străzile
Poporul se ţinea după Domnul
Hristos cu zecile de mii şi toţi
slăveau pe Dumnezeu, că i-a
cercetat pe ei Răsăritul cel de sus. poruncise Dumnezeu să le spună şi
Însă ce folos, că Domnul Hristos,
Cel ce este Dumnezeu, le ştia
răutatea şi a fost nevoit cu lacrimi
să le spună o dată: ,,Ierusalime,
480
Ierusalime, care omori pe prooroci
şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la
tine, de câte ori am vrut să-i strâng
pe fiii tăi, cum îşi strânge găina puii
sub aripi, şi n-ai vrut. De aceea, iată,
vi se lasă casa pustie!”.
Şi aşa s-a întâmplat, căci împăraţii
Vespasian şi Tit de la Roma au
poruncit oştirilor lor, să distrugă
Ierusalimul, biserica evreilor şi pe
cei ce vor fi în Ierusalim să-i
omoare. Şi i-au omorât cu măcel
mare. Numai creştinii au scăpat,
căci au fost înştiinţaţi de Domnul
Hristos mai dinainte, prin vedenii
dumnezeieşti, şi au crezut
cuvintelor Lui, şi au plecat din
Ierusalim înainte de a veni armatele
romane. Iar evreii au fost măcelăriţi
toţi în cele mai grozave chinuri.
Cu trei ani înainte de căderea
Ierusalimului, un prooroc al lui
oraşului, strigând tare: ,,Vai de tine
Ierusalime, vai de tine Ierusalime!”
Toţi îl socoteau nebun, însă lui îi
omul le spunea mereu, până când
un evreu a luat o piatră şi i-a
azvârlit-o în cap, omorându-l. Dar n-
a trecut mult şi au năvălit oştirile
romane şi s-au împlinit cuvintele
Domnului, căci a fost vai şi vai de
ei, fiindcă Dumnezeu s-a răzbunat
pe ei şi i-a risipit pe faţa pământului,
pentru că n-au recunoscut pe Fiul
Său, Iisus Hristos, ci L-au omorât pe
cruce.
Evreii nu pot spune că n-au avut
cunoştinţă, dar n-au vrut să-L
cunoască pe Fiul lui Dumnezeu,
Iisus Hristos, Care venise să
salveze întreg neamul omenesc.
Chiar ş i dup ă atâtea suferinţe, pe
care le-a îndurat neamul acesta
evreiesc, tot nu vrea să vină la
adevăr şi să-L cunoască pe Fiul lui
Dumnezeu, Iisus Hristos. De aceea
ei şi astăzi Îl urmăresc pretutindeni,
prin toate ţările şi vor cu orice chip
să dispară învăţătura Lui,
Evanghelia Lui, Biserica Lui şi
ucenicii Lui. Iar creştinii noştri, care
de asemenea sunt în ghearele
pierzării pentru neştiinţă, pentru
necredinţă, nerecunoştinţă
adevărată a dreptei credinţe, să ia
seama şi să se trezească din vreme,
pentru că este în interesul lor, al
fiecăruia, să cunoască legea
noastră creştinească, care a fost
dată o dată pentru totdeauna, de
481
Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul
lumii.
Creştinii din veacul acesta şi-au
format câte o părere proprie despre
credinţă, unii chiar şi-au format idei
fixe pe care nimeni nu le poate
scoate din capul lor. De ce acestea
toate? Pentru că nu cunosc
adevărul din izvorul Sfintei Biserici,
pe care au părăsit-o demult şi
pentru că nu au chemat apostolii
Domnului - preoţii - în casele lor,
pentru a-i sfătui şi a le arăta calea
cea dreaptă şi mai ales pentru că
pun mai presus de orice interesele
cele pământeşti, interesele trupului.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
353
Ani de zile studiază mulţi şi fac
cheltuieli mari, ca să poată avea un
serviciu mai bun şi mai uşor, căci
toată strădania şi osteneala le
îndreaptă omul numai pentru cele
trecătoare, pentru viaţa aceasta.
Dumnezeu nu este împotrivă la a ne
strădui, a învăţa pentru a ne putea
descurca mai uşor, dar să nu uităm
de lucrul cel nemuritor, de suflet,
fiindcă ştim cu toţii că toate câte le
agonisim pe aici, la moarte le
lăsăm; mergem cu sufletul şi cu altă parte, şi păcatele cele mai grele,
faptele pe care le-am făcut aici, pe căci unii fac astfel de păcate, şi alţii
pământ, să ne înfăţişăm cu ele se duc la ei ca să le facă; păcate
înaintea Dreptului Judecător. grele precum: beţia şi desfrânarea,
mândria şi minciuna, avorturile,
Cei mai mulţi creştini, ştiu câte ceva sinuciderile şi o mulţime de alte
despre credinţă şi despre desfătări, pe care le înfăptuiesc
Dumnezeu, dar ştiu aşa, după cum actualii creştini. Cu cât se apropie
şi-au format ei părerea, fără să mai mult Judecata cea din urmă,
citească sfintele cărţi creştine pieirea lumii, aşa cu mai mare
ortodoxe sau să asculte Sfânta grăbire aleargă omenirea disperată
Evanghelie şi explicaţia învăţăturilor după bani şi comori trecătoare. Nu
Bisericii. Unii cred că există mai ţin cont de sărbători, de venirea
Dumnezeu, dar prin faptele lor Îl la Sfânta Biserică, să-I mulţumească
tăgăduiesc, deşi cu gura Îl Domnului, nu mai ştiu de cinste, de
mărturisesc, ba mai fac şi semnul omenie, de nimic bun şi frumos,
Sfintei Cruci câteodată, mai ales orice sunt în stare să facă, numai
atunci când sunt în primejdii, dar, bani să iasă. Într-o stare ca aceasta,
ce folos, dacă sunt despărţiţi de vrednică de plâns, va găsi
Casa Domnului?! Nu le trebuie Înfricoşatul Judecător, Iisus Hristos,
Sfintele Taine, spovedanie, stau omenirea creştină la vremea de
necununaţi, făcând şi multe alte apoi.
fapte rele. Alţii mai îndrăzneţi,
obraznici şi vrăjmaşi ai lui Deci, va mai găsi credinţă pe
Dumnezeu, deschid gura şi-L înjură pământ?! Va găsi, dar ca aceea a
fără frică. Deci cred că există evreilor care L-au răstignit, va găsi
Dumnezeu, dar cu poftă, ca nişte ca acelora din Sodoma şi Gomora
vrăjmaşi îl înjură. pe care i-a ars cu foc, ca la cei din
timpul potopului pe care i-a înecat
Afară de aceştia sunt o mulţime de Dumnezeu cu apă, o astfel de
descântători, ghicitori, spiritişti care credinţă va găsi. Oh!… Aşa
vorbesc cu morţii şi lucrează cu credinţă, nici nu se mai poate numi
duhurile necurate, practicând, pe de credinţă; şi foarte adevărat, o astfel
482
de stare a creştinilor este arătată la
Apocalipsă, prin femeia desfrânată, a spus Domnul, va fi prigonit
adică întocmai ca o femeie şi va trebui să sufere şi el, cum a
desfrânată, creştinii şi-au părăsit suferit şi Stăpânul. Fără suferinţă,
astăzi pe Mirele Ceresc, s-au fără cruce şi necazuri, nu putem să
lepădat de El şi de lucrurile Lui, de ne mântuim, nu putem să ne
Biserica Lui, de Sfinţeniile Lui şi s- curăţim nici de păcatele noastre, şi
au împreunat cu satana făcându-i de aceea trebuie să ne înarmăm cu
toate poftele, ba încă, în unele armătura Duhului Sfânt şi să ne
lucruri, l-au întrecut şi pe diavolul în sfinţim tot mai mult. Să ne apropiem
diplomaţie şi răutate. Puţini, foarte de Dumnezeu, cu pocăinţă şi cu
puţini, vor mai fi adevăraţii lacrimi, căci se apropie ziua cea
credincioşi ai Sfintei Biserici, drept mare şi înfricoşată a dreptei
măritoare pe care-i va găsi judecăţi, când îi va plăti fiecăruia
după faptele sale.
354 PREDICI
Fraţi creştini, Proorocul Daniil şi
Mirele cu candela aprinsă, cu Sfântul Ioan Evanghelistul spun că
credinţă înflăcărată, în luptă cu în ziua judecăţii cărţile se vor
păcatul şi cu întunericul din lume; deschide; cărţile despre care
despre aceştia, spune Sfânta Carte, vorbesc ei sunt cărţile acelea în
că vor fi prigoniţi de curva cea care se găsesc scrise toate faptele
blestemată, adică de creştinii cei ce le-am făcut în viaţa noastră. Într-
lepădaţi, de ucenicii lui anticrist. una sunt scrise toate faptele cele
Durerea n-ar fi mai mare dacă te-ar rele pe care le-am săvârşit, în
prigoni un păgân, dar prigonitorii cealaltă sunt cele bune. Întâi se va
creştinilor adevăraţi sunt tocmai deschide cartea în care sunt scrise
fraţii lor, care s-au lepădat de păcatele noastre; pe faţa filei stă
dreapta credinţă. scris păcatul săvârşit, cu toată
explicaţia împrejurărilor în care s-a
În orice caz să ştiţi cu toţii, că cel ce făcut, locul, timpul şi alte amănunte.
va vrea să-şi mântuiască sufletul, Dacă, pe cealaltă faţă a foii, se va
aşa cum găsi scris că păcatul a fost
483
spovedit, mărturisit, că ne-am căit, copii au rămas fără îngrijire, femeia
şi ne-am făcut datoria ce se cade a mea văduvă, rudele mele pline de
ne-o face, cu post şi rugăciune, cu întristare şi până acum m-au plâns
milostenii ce ni s-au dat de către în zadar!”.
duhovnic, Dumnezeu, în dreptatea
Lui, nu ne va mai cere socoteală Atunci vor vedea mamele cele
pentru acest păcat, pentru că deşi ucigătoare pe prunci pe aceşti copii
este scrisă acolo datoria, se nevinovaţi, arătându-se şi zicându-
găseşte pe partea cealaltă notată şi le: ,,O, mamelor ce ne-aţi omorât şi
plata ei. Aşa vom scăpa de aţi ascuns păcatele voastre şi ne-aţi
pedeapsă, dacă ne-am pedepsit pe lipsit de amândouă vieţile şi de cea
noi aici, cât am trăit, pentru păcatele
vremelnică şi de cea veşnică,
făcute. blestemată să fie mâna aceea care
v-a dat buruiana sau doctoria,
În faţa judecăţii lui Dumnezeu, toate blestemată să fie
faptele noastre se vor vedea aşa
cum au fost făcute, fiecare în parte, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
aşa cum s-a zis şi cum s-a făcut. 355
Atunci îl vom vedea pe Iisus Hristos
cu adevărat şi îi vom vedea şi pe cei aceea care v-a dat sfatul să ne
pe care i-am nedreptăţit sau nu i-am omorâţi! Iată sângele nostru cu care
ajutat la nevoie. Atunci noi toţi, cu aţi spurcat pământul, luaţi-l şi-l beţi
toată limpezimea ochilor, vom şi vă săturaţi de pofta voastră!”.
vedea, nu în vis, ci în adevăr, pe Atunci se vor descoperi toate
acela pe care l-am omorât, fie cu gândurile noastre, toate
mâinile noastre, fie cu sfaturile vicleşugurile noastre, toate
noastre. Va ţine în mână paharul cu nedreptăţile, toate vorbele cele
sânge şi va zice: ,,Iată, fiară spurcate, toate făţărniciile şi
mâncătoare de sânge, tu m-ai răutăţile noastre.
omorât, tu cu banii tăi ai îmblânzit
judecătorii şi cu minciunile tale ai În această zi mare, a judecăţii lui
amăgit dreptatea şi moartea mea a Dumnezeu, frică mare şi cutremur
rămas fără răsplată, săracii mei va cuprinde toată făptura cea văzută
484
şi nevăzută. Închipuiţi-vă şi judecaţi
cu mintea câtă frică poate să aibă
un osândit la moarte, când ştie
sigur că a fost condamnat şi că
acum este scos să fie dus spre
locul de osândă! Cine poate spune
ce tristeţe, ce frică mare cuprinde
sufletul lui în momentul acela de
groază.
izvoarele, au tăiat copacii, au călcat
recoltele, au ars satele şi au omorât
locuitorii. Venind biruitori, au
înconjurat şi cetatea şi pe împărat în
ea. Cu toată lupta contra
vrăjmaşilor, Moab era în primejdie
din ceas în ceas de a-şi pierde
împărăţia, libertatea şi viaţa. Ce să
facă?…

Aşa vor fi toţi păcătoşii pământului Văzând că nu mai are nici o nădejde
şi mai ales vrăjmaşii lui Iisus, în din partea oamenilor, a alergat la
momentul când va apărea pe norii puterea soarelui căruia i se închina,
cerului ca judecător. Ce vor mai în loc de a I se închina adevăratului
putea face atunci, unde se vor Dumnezeu. Ca să-şi mântuiască
ascunde?... căci pocăinţă nu mai au poporul, a hotărât să aducă jertfă pe
vreme să facă. Atunci Dumnezeu va fiul său cel întâi născut, pe care îl
veni să răsplătească fiecăruia după rânduise moştenitor. Trăgându-l de
faptele sale. mână ca pe un miel spre junghiere,
s-a suit pe zidul cetăţii şi în faţa
Ca să puteţi mai uşor să vă daţi ostaşilor lui, care-l întovărăşeau
seama ce fel de răsplată va face, plângând şi înaintea vrăjmaşilor
ascultaţi cu atenţie o istorioară care care din afara zidului se uitau cu
s-a întâmplat în vremurile de spaimă. A apucat cu o mână sabia,
demult, şi se află scrisă în Vechiul cu alta copilul şi a zis uitându-se în
Testament: sus: ,,O, soare, nu te întuneca în
Trei împăraţi: Ioram al Samariei, ceasul acesta, că ai să vezi ce n-ai
Iosaf al Iudeii şi Edom s-au unit cu văzut pe pământ şi luminează mai
oaste multă şi au venit asupra mult pentru ca să vadă şi vrăjmaşii
împăratului Moab. Au intrat fără de mei! Eu nu am altă jertfă mai de preţ
veste în hotarele lui şi peste tot au decât fiul meu cel întâi născut,
semănat moarte, stricăciune, moştenitorul împărăţiei mele.
pustiire şi frică. Au astupat toate Fiindcă dragostea ce o am pentru
485
poporul meu nu mă lasă, iar ura a întins mâna, a înfipt sabia în
vrăjmaşilor s-a năpustit asupra grumajii fiului, jertfindu-l pentru
mea, primeşte sângele acesta izbăvirea poporului.
nevinovat şi împărătesc din mâinile
mele, ca să-mi trimiţi puterea ta, să Vrăjmaşii din afara zidurilor, văzând
mă răzbun pe vrăjmaşii mei şi să primejdia cea înfricoşată, s-au căit
apăr poporul meu!”. de cele ce au făcut şi au fugit
degrabă. Dar pentru ce au fugit cei
Apoi zice fiului: ,,Fiul meu, rabdă trei împăraţi?! Ce se cădea să facă
moartea aceasta, pe care ţi-o dă ei atunci? Judecaţi cu luare aminte:
însuşi tatăl tău, şi crede că astăzi cine l-a adus în starea aceasta pe
noi amândoi ne aducem o singură acest părinte încât să-l jertfească pe
jertfă - tu înjunghiat de fiul său? Cât de mare a fost
dragostea lui de împărat pentru
356 PREDICI poporul lui, pentru a-l mântui! Dar
cât a fost de mare durerea lui, când
mâna mea, iar eu înjunghiat de a dat morţii pe fiul său!? Atât a fost
durerea mea. Pe tine te cheamă la de mare şi mânia lui, ca să se
moarte fără de vreme, iar pe mine la răzbune pe vrăjmaşii lui, dar bine că
cumplită ucidere de fiu. Moartea ta au fugit din faţa lui.
este viaţa şi libertatea poporului
meu, apărarea şi cinstea împărăţiei De la pilda împăratului Moab, să
mele!. Iar voi împăraţilor” - zise venim acum la explicaţia cauzei
uitându-se spre ei de sus - ,,voi care noastre. Dumnezeu Tatăl, Cel mai
v-aţi unit asupra mea, venind cu dinainte de veci, L-a jertfit pe Fiul
război fără dreptate, vedeţi voi pe Său, Cel Unul Născut, sus pe
cine aveţi vrăjmaş, vedeţi de am Golgota, încununat cu cunună de
inimă să înjunghii pe fiul meu, voi spini, pironit pe cruce, rănit peste
avea şi alta, mai mare, să mă răzbun tot şi plin de sânge, osândit între
pentru fiul meu, iar sabia aceasta pe doi tâlhari. Ce jalnică şi înfricoşată
care o pot spăla cu sângele fiului privelişte, pe care văzând-o soarele
meu o voi spăla şi cu sângele s-a întunecat, pământul s-a
vrăjmaşilor mei!”. Şi zicând acestea, cutremurat, pietrele s-au despicat,
486
mormintele s-au deschis şi iată Fiul lui Dumnezeu se arată şi
perdeaua bisericii s-a rupt! Cine L-a strigă cu glas mare tuturor viilor şi
silit pe Dumnezeu să-L dea pe morţilor: ,,Apropiaţi-vă cu toţii,
singurul Său Fiu, ca jertfă pentru sosit-a ziua cea mare ca să
noi, să moară străpuns în coastă şi răsplătesc tuturor!”.
sfâşiat pe dealul Golgotei?
Vrăjmăşia păcatelor noastre, pentru Şi va sta Fiul lui Dumnezeu lângă
că, până la venirea Lui, eram Tatăl, cu rănile încă deschise, acolo,
vânduţi veşnicelor munci ale în faţa
iadului, dar şi mila Lui de Tată şi
dragostea Lui dumnezeiască, ca să PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
ne mântuiască şi să ne facă un 357
popor iubit al Lui. Atât de mult a
iubit Dumnezeu lumea, zice Sfântul lemnului Crucii, pe care s-a
Pavel, că: ,,a dat pe singurul Său răstignit. Şi când va vedea Tatăl pe
Fiu, ca să moară pe cruce pentru Fiul Cel iubit pe care L-a junghiat,
mântuirea noastră”. iar pe de altă parte păcatele
vrăjmaşilor Lui şi ale păcătoşilor
Veniţi acum, vrăjmaşi ai lui care nu s-au îndreptat, oare cum îşi
Dumnezeu, veniţi şi arătaţi-vă voi va arăta faţa? Va fi vreo milă
înaintea Lui! Iată că se arată pe norii atunci?
cerului, iată că ne pune înainte
semnul Fiului Său - Sfânta Cruce! Fără nici o milă va zice Tatăl:
Soarele şi-a stins lumina, luna s-a ,,Nemulţumitorilor! Viaţa Fiului Meu
schimbat, stelele au căzut, întuneric era mai de preţ decât toate vieţile
mare s-a făcut peste tot pământul, oamenilor şi ale îngerilor, şi totuşi
numai semnul Fiului Omului - am dat-o spre moarte. Sângele
Sfânta Cruce, pe care ne-o arată Fiului Meu a fost cel mai scump
Domnul, luminează, precum şi mărgăritar al raiului şi L-am vărsat
semnul cuielor şi coasta cea tot, pe pământ, pentru voi.
împunsă. Zice Sfânta Carte: ,,Şi vor Dragostea Fiului Meu era cu mult
vedea toţi păcătoşii pământului pe mai fierbinte decât toate văpăile
Acela pe care L-au împuns!” Veniţi, care sunt aprinse în inimile
487
serafimilor şi totuşi am părăsit-o. Eu striga pe Anna şi Caiafa, pe Irod şi
nu am avut nimic mai de preţ şi mai Pilat, va căuta să vadă pe toţi cei
scump, nici un lucru deosebit, decât care au fost vindecaţi şi miluiţi de El
pe Fiul Meu, şi totuşi L-am adus şi ca drept mulţumire au strigat:
jertfă şi n-a fost de ajuns ca să ,,Răstigneşte-L, răstigneşte-L!”.
înţelegeţi cât de mult v-am iubit,
câtă ură am Eu faţă de păcat şi câtă În cele din urmă Fiul lui Dumnezeu,
posibilitate v-am făcut ca să veniţi se va uita spre sfinţii Lui şi va da
înaintea Mea, fără pata păcatului, şi judecata sfinţilor. Se vor ridica toţi
iată, acum voi vă arătaţi plini de sfinţii de la toate popoarele şi vor
păcate şi de vrăjmăşie! Voi M-aţi începe să judece lumea. Din neamul
silit ca să jertfesc pe Fiul Meu, evreiesc împăratul David şi
pentru păcatele voastre şi acum Fiul Solomon, şi toţi ceilalţi împăraţi,
Meu mă îndeamnă să vă judec fără voievozi şi generali, toate
părtinire, căci Sângele Lui, rănile împărătesele cu fiii şi fiicele lor,
Lui, toată suferinţa Lui a fost pentru creştini, care au murit pentru
voi, de aceea ca un Tată vă judec, dreapta credinţă şi au crezut în
pentru moartea Fiului Meu!”. Domnul Hristos, şi vor judeca pe
toţi evreii care L-au răstignit pe
Atunci Fiul lui Dumnezeu, se va Domnul şi nu L-au crezut şi mai ales
ridica şi va striga cu glas puternic pe cei ce s-au luptat să distrugă
păcătoşilor şi vrăjmaşilor Lui: ,,Daţi- sfânta Lui învăţătură.
Mi înapoi Sângele Meu pe care L-am
vărsat pentru voi, daţi-Mi înapoi Vor lua cuvântul sfinţii noştri
viaţa Mea!”. Aceste cuvinte au fost români din ţara noastră, precum şi
auzite chiar de la început, de la domnitorii creştini: Constantin
răstignire, de soţia lui Pilat, căreia i Brâncoveanu cu fiii lui, care au fost
S-a arătat Domnul în vis, jupuiţi de vii de turci ca să-şi lase
descoperindu-i şi alte lucruri. credinţa şi n-au lepădat-o; se va
Căutaţi în Sfânta Scriptură la Matei, arăta Ştefan cel Mare, care a umplut
cap.27, v.19; cine poate spune cu Moldova cu biserici şi mănăstiri,
câtă mânie şi asprime va vorbi Mircea cel Bătrân, Neagoe Basarab
Domnul atunci vrăjmaşilor Lui! Va şi toţi domnitorii creştini. Domniţele
488
şi prinţesele creştine românce, care prin depărtarea de Sfântul Botez, de
şi ele s-au ostenit şi cu mâinile lor biserică şi de sfânta învăţătură a
au ţesut, brodat şi pictat epitafe, Domnului Hristos.
steaguri şi sfinte icoane, pentru
sfintele biserici şi mănăstiri. Cei Nu vor şti unde să-şi bage capul toţi
care aţi fost de aţi vizitat multele ateii şi toţi depărtaţii de adevăr. Mai
noastre bine era de mii de ori să nu se fi
născut. Şi aşa toţi creştinii sfinţi din
358 PREDICI fiecare popor vor judeca poporul
lor. Până atunci omenirea se alege
mănăstiri din ţară, mai ales pe cele mereu, care la dreapta, care la
din Moldova, aţi putut vedea epitafe, stânga. De acum, din această lume,
steaguri şi icoane, lucrate de se trece de bună voie, la dreapta
domniţele, creştinele noastre, pe Domnului Hristos sau la stânga Lui,
care le-a avut ţara noastră. Iar altele prin faptele ce le facem sau viaţa pe
au scris şi au tradus cărţi care o trăim. Atunci Dreptul
creştineşti şi au ajutat în tot chipul Judecător nu va sta de vorbă cu
pentru progresul dreptei credinţe. fiecare în parte, căci judecata este
făcută, ci doar se dă sentinţa de
Vor lua cuvântul pictorii, scriitorii, osândă a celor păcătoşi, şi a celor
poeţii creştini şi toţi oamenii de vrăjmaşi, şi-i va lua cu Sine pe cei
ştiinţă care au mărturisit credinţa, drepţi, să se bucure în veci cu El.
au întărit-o şi au luptat pentru
Împărăţia Fiului lui Dumnezeu, în Grozavă va fi ziua aceasta a
ţara noastră. Toţi sfinţii români se judecăţii, fraţi creştini, pentru cei
vor ridica şi vor judeca, vor care sunt lăsaţi pe pământ; toţi
condamna şi vor blestema pe cei ce păcătoşii vor face feţe, feţe,
s-au lepădat de dreapta credinţă, pe strigând disperaţi, blestemându-se,
cei ce au stricat bisericile, pe cei ce rugându-se, iar Dumnezeu cu glas
au persecutat pe credincioşii ei. Vor de tunet va face tăcere şi va da rând
fi judecaţi de toate intenţiile lor rele, sfinţilor să vorbească. Iar sfinţii, ca
vor da seama de toţi copiii, pe care nişte judecători puşi de Dumnezeu,
i-au pierdut, pe care i-au sugrumat vor zice printre altele şi acestea
489
către păcătoşi: ,,De ce n-aţi crezut
în propovăduirea noastră? De ce n-
aţi ascultat de Sfânta Biserică? De
ce n-aţi voit să vă duceţi şi voi să vă
rugaţi şi să vă întoarceţi la
Dumnezeu cât aţi fost în viaţă?
Când vi se spunea râdeaţi, luaţi în
batjocură pe cei ce vă vorbeau.
Acum s-a închis uşa milostivirii!
Dumnezeu v-a aşteptat destul! L-aţi
batjocorit destul! V-a făcut semne şi
minuni, v-a trimis prooroci să vă
strige, să vă cheme, iar voi i-aţi
batjocorit şi i-aţi nesocotit. Toate
vorbele lui Dumnezeu, le-aţi pus la o
parte.”
De aceea, fraţi creştini, spune un
prooroc sfânt că, dacă ne-am
judeca noi singuri, nu vom mai fi
judecaţi. Adică acum, în viaţa
aceasta, până va sosi ziua aceea
mare şi înfricoşată, să ne judecăm
pe noi, să ne osândim păcatele
noastre, să ne îndreptăm, să ne
mărturisim şi să ne căim de toate,
făcând fapte bune. Dar creştinii
noştri s-au apucat de răutăţi de tot
felul. Dacă vrei să-ţi faci milă cu
cineva, arată-i calea cea dreaptă,
căci aceasta este cea mai mare milă
pe care trebuie s-o faci creştine,
490
chiar dacă nu te ascultă, nu te crede
şi chiar te râde,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
359
parcă ai spune ceva de râs.
Atât este lumea de întunecată că
toate ale lui Dumnezeu, câte se
spun în sfintele cărţi şi în Sfânta
Biserică, pentru ei au ajuns ceva de
râs, ceva de dispreţuit, ceva care
trebuie aruncat, de care nu mai
trebuie să se vorbească niciodată.
Dar toate flecăriile diavolului, toate
prostiile şi nimicurile, toate jucăriile
drăceşti sunt preţuite, iubite, mai
ales de vorbele, de glumele, câte le
au ei în cap şi în inimă. Cu multă
pasiune tineretul e fascinat de
acestea, de le-ai spune zi şi noapte
poveşti, glume şi prostii, te ascultă,
te preţuiesc. Iată că de acum se
alege lumea: unii la dreapta şi alţii
la stânga!
Dacă observăm cu atenţie, vedem
cum duhul necurat lucrează prin fiii
lui pe faţa pământului; am spus fiii
lui pentru că el îi învaţă, diavolul,
fiindcă el este tatăl tuturor
răutăţilor. Îi auzi pe unii înjurând pe
Dumnezeu, pe Domnul Hristos, pe cinste, unde ar trebui să fie sfintele
Maica Domnului. De ce înjură ei pe icoane. Vedeţi idolii cei moderni, ai
Hristos şi nu înjură pe satana? De vremii de acum?! Iată deci, cui
ce îi dau diavolului toate câte au şi slujesc, cui se închină şi ce fel de
nu i le dau lui Dumnezeu? De ce credinţă au creştinii veacului de pe
înjură de Biserică şi nu înjură de urmă, acum, când trebuie să vină
cârciumă? De ce înjură de rai şi nu Stăpânul Iisus Hristos ca
înjură de iad? De ce înjură de Judecător!...
grijanie şi nu înjură de ţuică? De ce
înjură de lumină şi nu înjură de De aceea, fraţi creştini, înainte de
întuneric? De ce înjură de tămâie şi această zi mare şi înfricoşată, să ne
nu înjură de tutun? De ce le plac întoarcem la Dumnezeu, ca fiul cel
cărţile de poveşti şi nu le plac pierdut la tatăl său, şi să nu mai
cărţile sfinte, în care pot afla caleapierdem timpul care este atât de
care duce la viaţă - să se poată preţios, pentru mântuirea noastră.
mântui? De ce le plac cântecele Grija cea mai de căpetenie să ne fie
lumeşti, cu tot felul de cuvinte mântuirea sufletului, interesul
murdare şi melodii şi nu le plac principal, cel dintâi, să fie cum să
cântecele sfinte, ale bisericii şi facem şi ce să facem ca să ne
slujba din biserică? De ce le plac totîmpăcă m cu Dumnezeu. Să nu ne
felul de chipuri şi imagini imorale delăsăm înşelaţi de dulceţurile vieţii
prin diferite reviste şi nu le plac acesteia, care sunt trecătoare ca şi
sfintele icoane cu chipul Domnului, visurile, şi mereu să ne reînnoim
al Maicii Domnului şi al sfinţilor? hotărârile de a sluji lui Dumnezeu,
cu pocăinţă, pentru îndreptare. Să
Ni s-a întâmplat, de multe ori în nu zică cineva că nu are pentru ce
casele creştinilor, mai ales acolo să se pocăiască, pentru că n-a făcut
unde se află câte un tânăr sau cine ştie ce păcate! Aşa cum v-am
tânără, să nu găsim nici o icoană, îndemnat la început, căutaţi să
cât de mică; în schimb, pereţii casei cunoaşteţi credinţa, citiţi
sunt plin cu tot felul de poze,
adunate de prin reviste, aşezate cu 360 PREDICI
grijă una lângă alta şi la loc de
491
sfintele cărţi, veniţi la biserică, Împărăţia cerului în vecii vecilor!”
cereţi sfintele cărţi, şi acolo veţi Amin!
găsi şi veţi vedea cât de departe
sunt unii de adevăr şi câte păcate
sunt pe care nici nu le cunosc, şi PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
totuşi se fac din plin. Căci, 361
cunoscând din legea Domnului din
sfintele cărţi, vom cunoaşte pe
Dumnezeu şi voia Lui; de aceea zice
la proorocul Osia, cap.6, v.6 că:
,,…bunătate voiesc, milă voiesc, nu PREDICĂ LA DUMINICA
jertfă… şi cunoştinţă de Dumnezeu
mai mult decât arderile de tot!”. LĂSATULUI SEC DE BRÂNZĂ

A izgonirii lui Adam din Rai

Rugăciune,
,,Când postiţi nu fiţi ca făţarnicii, că
Doamne Iisuse Hristoase, ei îşi întunecă feţele ca să se arate
Judecătorul viilor şi al morţilor, Cela oamenilor că postesc. Adevăr
ce vei veni să răsplăteşti pe fiecare grăiesc vouă că şi-au luat plata
după faptele lui, trezeşte-ne Tu cuvenită lor!”
acum din moartea păcatelor şi fă-ne (Matei 6, 16)
să cunoaştem calea Ta şi să facem
voia Ta cea sfântă, până nu vine F r a ţ i c r e ş t i n i,
ceasul cel înfricoşat al dreptei Tale
judecăţi! Iată-ne ajunşi în pragul marelui
post: astăzi este ultima duminică
Iar atunci când vei veni Tu, să ne care ne pregăteşte pentru nevoinţa
aflăm cu toţii curaţi şi pregătiţi ca să postului, numită a izgonirii lui Adam
ne treci şi pe noi la dreapta Ta şi să şi Evei din rai. Dar pentru ce ni se
ne zici: ,,Veniţi, binecuvântaţii aminteşte tocmai astăzi de
Părintelui Meu, de moşteniţi izgonirea lui

492
Adam din rai? Pentru ca să ne arate
nouă cât de rea este neînfrânarea
de la mâncare şi ce urmări grozave
are păcatul lăcomiei. Dar izgonirea
lui Adam din rai mai are şi alt
înţeles.
Sfinţii noştri părinţi ne spun că,
după ce au fost scoşi afară din rai,
Adam şi Eva au plâns 40 de zile la
poarta raiului cu multă căinţă,
bătându-şi pieptul, făcând cu multă
jale rugăciuni, ca să li se ierte
păcatul şi să fie iarăşi primiţi
înăuntru. Am auzit şi din cântările
de la strană cum Adam se jeluia la
poarta raiului şi cu lacrimi amare
zicea: ,,Vai mie, că femeia şi şarpele
m-au amăgit, făcându-mă să pierd
fericirea raiului; vai mie ce voi face,
şi cu ce lacrimi voi plânge înaintea
Ta, Ziditorule, ca să-mi dăruieşti mie
fericirea cea dintâi?!”
Aşa şi noi, cu începerea zilei de
mâine intrăm în postul cel mare al
sfintelor patimi. Departe, departe
începe să se zărească Crucea
răstignirii. Fiul lui Dumnezeu,
Mieluşelul cel nevinovat voieşte să
se răstignească, din dragoste mare
pentru salvarea noastră. De aceea
Biserica, mireasa lui Hristos, îşi
493
dezbracă astăzi podoabele şi
veşmintele strălucitoare,
îndemnând pe toţi fiii săi şi
aducându-le aminte că au sosit
zilele înfrânării, ale înnoirii sufleteşti
ale pocăinţei, aşa cum strigă
proorocul Ioil: ,,Întoarceţi-vă la Mine
cu toată inima, cu post, lacrimi şi cu
tânguiri!”
Pe la sfintele mănăstiri, în aceste
zile se cântă o duioasă şi
mişcătoare cântare, numită ,,La râul
Babilonului”. Este vorba de psalmul
136 - 137, care aminteşte
362 PREDICI
poporului evreu de soarta
zbuciumată a trecutului său până în
zilele noastre. Acesta, din cauza
neascultării lui de poruncile
Domnului, a fost luat şi dus în grea
robie între neamuri păgâne. Două
au fost robiile principale: robia din
Egipt, care a durat 430 de ani, şi
robia din Babilon, care a ţinut 70
ani. Acolo au suferit mult, căci
împăratul Nabucodonosor îi silea să
se închine idolilor, îi punea la munci
grele, iar cei care nu se supuneau
erau aruncaţi în cuptoare aprinse cu
foc, aşa cum s-a întâmplat cu cei
trei tineri: Anania, Azarie şi Misail, morţii în pământ străin, pentru că
sau cu marele prooroc Daniil, care a mult supăraseră pe Dumnezeu.
fost aruncat într-o groapă cu lei. Aceasta s-a întâmplat înainte de
În acest timp de grea prigoană, venirea Domnului Iisus Hristos,
bieţii oameni îmbătrâneau Care S-a născut din Fecioara Maria,
aşteptând să-i scoată cineva, dar din neamul lor, ca să-i izbăvească,
nimeni nu i-a scos din mâna cea să-i mântuiască pe ei şi întreg
tare a tiranului împărat. Chinuit de neamul omenesc, fiindcă El era
dorul patriei lor, de cetatea Mesia cel aşteptat de proorocii lor.
Ierusalimului, de frumuseţile Dar ei n-au vrut să-L recunoască.
Sionului unde era zidită biserica De aceea, mai târziu, după ce L-au
Domnului Savaot, poporul evreu se răstignit şi pe Fiul lui Dumnezeu,
aduna pe malul unui râu care era omorând mai întâi o mulţime de
hotarul imperiului păgân şi acolo prooroci, au păţit-o şi mai rău, căci
plângea cu lacrimi nemângâiate, armata romană i-a trecut prin foc şi
după ţara în care s-a născut şi după sabie şi i-a împrăştiat pe tot
slava Ierusalimului pierdut. Atât de pământul, făcându-i sclavii
întristaţi erau, încât nimeni nu-i popoarelor.
putea mângâia şi opri din suspinul
lor. Uneori se apropiau de ei boierii După aproape 2000 de ani, unii
Babilonului, acolo unde plângeau, dintre ei au rămas tot în rătăcirea
şi-i rugau să le cânte măcar o dată lor, căci şi astăzi îl aşteaptă pe
din cântările Sionului - bisericii, aşa
Mesia ca să-i izbăvească şi să-i
cum cântau ei de multe ori în ţara adune pe toţi la un loc. La Ierusalim
lor, în biserica lor. Dar ei, cuprinşiei au un zid care a mai rămas din
de multă întristare, răspundeau cu vechile ruine, unde se adună şi
toţii într-un glas: ,,Cum vom cânta astăzi când şi când şi plâng ca la
cântarea Domnului în pământ râul Babilonului; acolo suspină,
străin?”. plâng şi se tânguiesc, cerând de la
Dumnezeu pe Mesia şi izbăvirea lor.
Şaptezeci de ani şi-au amestecat După atâta timp şi după ce atâţia
lacrimile cu apele Babilonului, fraţi ai lor, care au cunoscut pe
nevoiţi să trăiască şi să-şi îngroape Domnul Hristos, s-au trezit, ei Îl
494
refuză mereu pe Fiul lui Dumnezeu. chinuiţi cu tot felul de boli sufleteşti
Bine le-a spus Domnul Hristos în şi trupeşti, căci o mulţime de
faţă: ,,Mă veţi căuta voi şi nu Mă veţicreştini au ajuns să-şi lepede
mai găsi, căci unde mă duc Eu voi credinţa pentru cine ştie ce
nu puteţi veni!” nimicuri, unii au trecut la sectanţi,
iar alţii insultă cu ură şi duşmănie
Dar să-i lăsăm pe ei cu pribegia şi pe Dumnezeu, pe Fiul Său Iisus
necredinţa lor şi să ne întoarcem la Hristos, pe Maica Lui, Biserica,
neamul nostru creştinesc, căci Crucea şi icoanele, înjurând cu ură
acesta este poporul cel ales de infernală. Unii se dau necuratului în
Dumnezeu prin Fiul Său orice moment pentru lucruri de
nimic. Alţii trăiesc numai în judecăţi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET cu o ură înverşunată, iar alţii se
363 pândesc şi se urmăresc ca fiarele
prin junglă. Şi aşa, creştinii noştri
Iisus Hristos, în al Cărui Nume ne- înoată în mocirla tuturor păcatelor,
am botezat, ne-am pecetluit cu căci foarte bine ne asemănăm şi noi
botezul Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi cu poporul evreu care a fost luat în
Sfântul Duh. Cei botezaţi, toţi robia Babilonului din cauza mulţimii
creştinii de pe întregul pământ sunt păcatelor şi a îndepărtării de
poporul cel ales al lui Dumnezeu. Dumnezeu.
Acesta este noul Israel. Noi aici
însă, suntem cu toţii în ţară străină De aceea, fraţi creştini, să ne
pe pământul acesta. Aici am căzut aducem aminte că aici pe pământ
robi în fel de fel de păcate şi ne nu suntem decât călători, că avem
frământă o mulţime de griji şi un scurt popas de făcut, în timpul
gânduri rele. celor câţiva ani de zile pe care îi
trăim aici. Noi însă trebuie să
Vrăjmaşul sufletelor noastre - căutăm mereu împărăţia cerurilor,
diavolul - ne-a înstrăinat de dreptatea lui Dumnezeu, veşnica
Dumnezeu, ne-a îndepărtat de fericire a sufletului, grădina raiului
biserică şi rugăciune, de post şi cea pierdută de strămoşii noştri.
spovedanie. De aceea suntem Biserica ne cheamă astăzi să ne
495
arate ce să facem ca să ajungem în în viaţă. Cum ai început să mergi
acea ţară minunată. mai des la biserică, îi şi ridică
diavolul pe unii împotriva ta şi îi
În primul rând, să nu mai ascultăm auzi zicând, chiar pe unii din casă
de satana care ne ispiteşte şi ne cu tine, că doar ce păcate mari ai
atrage în cursele pierzării. Să păşim făcut de te duci mereu la biserică,
apoi peste râul Babilonului, adică doar n-ai
peste obiceiul cel vechi al păcatului
şi peste toate fărădelegile care curg 364 PREDICI
ca un râu înspumat pe pământ, care
să înece toată lumea. Acest râu al omorât pe nimeni, că la biserică
fărădelegilor îl formează toate merg numai păcătoşii, numai
plăcerile amăgitoare ale lumii, care desfrânaţii, acolo vrei să te duci şi
au puterea şi vraja satanică de a ne tu? Da ce, vrei să te faci călugăr? Şi
robi lui Faraon - diavolul. Dacă câte alte asemenea vorbe le spune
reuşim să trecem peste acest râu diavolul prin gura lumii!
blestemat al plăcerilor lumeşti, să
fugim cât mai departe de ţara În ziua de astăzi, cine nu ştie să
păcatelor şi de hotarul ei, ca să ne desfrâneze, să se îmbete, să joace
simţim cât mai în siguranţă. şi să cânte diavolului, să stea numai
prin restaurante şi localuri de
Drumul spre această ţară ni l-a petrecere, acela este socotit prost,
arătat Însuşi Domnul Hristos căci El un om care trăieşte degeaba sau,
a zis: ,,Eu sunt Calea, Adevărul şi mai bine zis, un om pierdut, care nu
Viaţa!”. Prin sfânta Biserică păşim ştie să petreacă. Lumea zice chiar
cu încredere şi curaj după Domnul că acel om nu este nici creştin
vieţii noastre. Într-adevăr, în drumul ortodox, ci e un sectant. Cum te-ai
nostru întâmpinăm desigur multe lăsat de păcate, nu mai eşti creştin
obstacole; diavolul, care este tatăl ortodox, eşti sectant, aşa o învaţă
minciunii, ne iese înainte şi începe diavolul pe lume. De aceea calea
să ne înfăţişeze viaţa într-o altă aceasta a lui Dumnezeu este vorbită
formă. El vorbeşte prin gura lumii, de rău. Pe omul care apucă să
care şi-a făcut o mulţime de crezuri meargă drept pe ea, cu credinţă, cu
496
nădejde şi dragoste, pe acela, în
lumea acesta, îl aşteaptă crucea şi
suferinţa, Golgota, ca pe
Mântuitorul care ne-a învăţat s-o
urmăm. De aceea Sfânta Biserică ne
cheamă astăzi să ne lămurească cu
privire la rostul şi foloasele
postului.
Noi, conducătorii sufleteşti ai
poporului, trebuie să facem, în
această zi, lucrul comandanţilor de
oştire înaintea luptelor, să vorbim şi
să arătăm însemnătatea luptei ce se
va da. Să lămurim cugetele, să
întărim inimile şi să arătăm şi
roadele biruinţei. Multă lume nu ştie
ce însemnătate are postul. Unii
spun că ar fi poruncă pusă de preoţi
şi nu face parte din poruncile lui
Dumnezeu, că de aceea a spus
Domnul Hristos: ,,că nu spurcă ce
intră în gură, ci ce iese din gură” -
pe aceasta
o ştiu toţi. Observăm chiar din
Sfânta Evanghelie de astăzi că
Mântuitorul n-a desfiinţat postul, n-a
spus să nu mai postească nimeni, ci
a arătat cum trebuie ţinut postul şi
care este adevăratul post plăcut lui
Dumnezeu. Vedem că însuşi
Mântuitorul a postit 40 de zile în
497
pustia Carantaniei, unde a fost
ispitit de diavolul, de satana.
Altădată, Domnul Hristos laudă
postul şi arată şi puterea lui, când
spune ucenicilor că unele soiuri de
draci nu se pot scoate decât cu post
şi rugăciune. De aceea sfinţii părinţi
zic că postul este poarta, iar
epitrahilul este uşa mântuirii; adică
prin poarta aceasta strâmtă de care
vorbeşte Mântuitorul vor intra toate
virtuţile sfinte în sufletul şi trupul
omului îmblânzind şi sfinţind trupul
şi sufletul. Aşa cum, de altfel, atâţia
sfinţi prooroci şi mărturisitori prin
post şi rugăciune au dobândit mari
binefaceri de la Dumnezeu. Sfântul
Vasile cel Mare spune că atât de
bătrână este porunca postului încât
ea este de o vârstă cu neamul
omenesc.
Înainte de orice altă poruncă,
Dumnezeu i-a poruncit lui Adam, în
rai, să postească, adică să nu
mănânce din pomul oprit, acela al
cunoştinţei binelui şi răului. Adam
şi Eva au stat în rai cât au păzit
porunca, dar când au mâncat, au
pierdut raiul şi veselia de acolo.
Prin călcarea acestei porunci s-a
prefăcut veselia în lacrimi, mintea s-
a îngroşat, trupul a murit şi toată
natura s-a răsculat împotriva
omului, căci a intrat moartea în
lume.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
365
Dumnezeu a creat trei feluri de fiinţe
desăvârşite care au diferite vieţi,
potrivit diferitelor însuşiri ale naturii
lor; adică: îngerul, omul şi animalul.
Îngerul este o fiinţă cu totul
duhovnicească. Animalul este o
fiinţă cu totul materială, nu are
suflet, viaţa lui e cu totul trupească.
Dar omul este o fiinţă compusă
dintr-o substanţă duhovnicească şi
alta trupească, din trup şi suflet.
Când omul trăieşte după trup,
degenerează din nobleţea sa şi cade
în condiţia animalului, aşa cum
observăm în lume la mulţi oameni,
care în zadar se numesc oameni,
deoarece se tăvălesc în noroi ca
porcii, din cauza beţiei, sau urlă
precum câinii, trăind în desfrânări.
Iată, oameni căzuţi în rândul
animalelor sau, mai rău, că nu vezi
un câine beat sau un porc.
Când omul trăieşte după duh, după
suflet, el îşi menţine demnitatea şi
se înalţă la starea unui înger. Când
498
omul urmează mişcările trupului,
ascultând de poftele lui şi
îndeplinindu-i toate plăcerile, se
zice că trăieşte ca un animal, iar
când urmează mişcările sufletului,
duhului, când se înduhovniceşte,
trăind în sfinţenie se zice că trăieşte
ca un înger. Adevărul este că viaţa
curată şi nevinovată, pe care
Dumnezeu o cere de la creştini în
timpul postului, constă în abţinerea
de la păcate, precum şi în abţinerea
de la carne şi celelalte bucate de
dulce. Acesta este postul cel
adevărat, să postească şi trupul, şi
sufletul.
Abţinerea de la păcat este postul
sufletului, iar abţinerea de la bucate
este postul trupului. Postul trupesc
nu trebuie despărţit de cel
duhovnicesc, adică, dacă omul
posteşte la mâncare, dar în schimb
înjură, minte, dă răului şi face tot
felul de păcate - un astfel de post e
ca un trup fără suflet. Abţinerea de
la păcate este, deci, sufletul
postului care-i dă tot meritul şi
desăvârşirea. De aceea Domnul
Hristos i-a mustrat pe fariseii cei
ipocriţi care posteau până li se usca
gura şi îşi posmogeau feţele de
slăbiciune, dar în schimb erau plini
de mândrie, de îngâmfare, slavă
deşartă şi de tot felul de păcate. De aceea şi Mântuitorul când a fost
ispitit de satana în pustie şi i-a zis
Adevăratul post este ca să ne să facă pietrele pâini, Domnul
abţinem de la tot felul de patimi, de Hristos i-a răspuns: ,,Nu numai cu
la vicii rele. Căci la ce ne serveşte pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul
să nu mâncăm carne, dacă osândim care iese din gura lui Dumnezeu!”
pe fratele nostru, vorbindu-l de rău,
duşmănindu-l şi pârându-l? La ce Iată deci care este secretul
ne foloseşte să nu bem vin, dacă mântuitor al sufletului şi al trupului!
vărs ăm sângele fraţilor noştri? Ce Pentru aceasta cei mai mulţi dintre
ne foloseşte dacă vom mânca creştinii noştri, la fel ca şi fariseii de
numai seara, iar toată ziua am care a pomenit Domnul Hristos în
petrecut-o pe la spectacole, la filme, Evanghelia de astăzi, se abţin de la
în procese, pe la tribunale şi în tot mâncăruri, ba unii nu mănâncă zile
felul de păcate rele? întregi, în schimb în loc să se
hrănească cu Cuvântul lui
Trebuie să ştim că şi sufletul şi Dumnezeu ca să se întărească, să
trupul au o hrană şi un post propriu. prindă aripi şi să se ridice mai sus
Trupul are postul lui prin oprire de de cele pământeşti, ei se hrănesc cu
la unele bucate, iar sufletul raţional flecăriile diavolului, cu minciuni, cu
- substanţa duhovnicească, are vorbiri deşarte, cu povestiri, spun
hrana potrivită cu natura sa. fel de fel de glume, stau numai cu
Această hrană este cuvântul lui ochii în televizor ascultând tot felul
Dumnezeu: rugăciunile, citirea de cântări lumeşti şi programe
psaltirii, cântarea sfântă religioasă. imorale, cu bârfirea pe limbă
Omul nu trăieşte numai ca animalul, crezând că-i poate mântui numai
mâncând şi bând; el cugetă, abţinerea de la bucate. Mare
iubeşte, se roagă, gândeşte. Ceea greşeală este aceasta!
ce hrăneşte cugetul lui, iubirea lui,
este Cuvântul lui Dumnezeu. Sfinţii noştri părinţi aseamănă
postul mare cu o scară cu 40 de
366 PREDICI trepte. O scară ce urcă pe om prin
499
înfrânare, de la pământ la cer. La decât celelalte fapte bune. De aceea
capătul cel de jos al scării stă el e socotit de lume şi chiar de unii
săracul Adam, omul - noi - iar de la creştini ca ceva învechit şi fără de
cel de sus priveşte Domnul Iisus folos. Cel puţin sectanţii care s-au
Hristos spre noi. Jos plângem noi despărţit de Biserică nu respectă
cu strămoşul Adam şi cu Eva, noi postul deloc. Nici o sectă nu
toţi păcătoşii, iar sus aşteaptă posteşte. Ţin şi ei, aşa, o zi când le
Milostivul Dumnezeu şi priveşte să vine lor în cap.
vadă lupta noastră, lucrarea
noastră, dragostea noastră, cum Trei sunt duşmani principali ai
urcăm noi pe aceste scări, pe postului: diavolul, lumea şi trupul.
aceste trepte ale postului. Fiecare Diavolul ne şopteşte ca şi lui Adam:
dintre aceste trepte ale scării ,,Omule, postul nu este o poruncă,
reprezintă o zi. te poţi mântui şi fără post, căci nu
spurcă ce intră în gură, n-a zis oare
În aceste 40 de zile ale sfântului Hristos aşa?!”. Al doilea duşman
post să nu fie una pe care să o este lumea care ne amăgeşte
petrecem fără de folos. Într-o zi fă zicând: ,,Nu mai posti, femeie, că te
milostenie, într-o zi fă pace între cei faci de râs, cine mai posteşte azi, fii
ce se duşmănesc, într-o zi deschide serioasă, nu te mai lua după babe!”.
ochii sufletului unui necredincios, Trupul e al treilea duşman. Auzind
în altă zi însoţeşte un mort la că este vorba de post începe
groapă; în altă zi scrie ceva de dinainte să se întristeze, să se
mână, o rugăciune, o cântare mânie asupra noastră zicând: ,,O,
sfântă, o învăţătură sfântă, şi cât o să mă chinuieşti cu bucate de
împarte cu cel neştiutor tot felul de acestea sărăcăcioase, nu vezi că
fapte bune, împreună cu postul, cu sunt bolnav, faţa mi se îngălbeneşte
rugăciunea şi cu smerenia. Şi aşa şi nu mai pot! Doar
să urcăm zi de zi pe scara aceasta
până acolo sus la Stăpânul nostru, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
unde ne vom bucura de milostivirea 367
lui Dumnezeu. Dar să ştiţi că postul
are cei mai mulţi duşmani, mai mulţi
500
sunt tânăr acum, am eu vreme să cerând anafură în gura mare, că ei
postesc mai la bătrâneţe!”. au ajunat până atunci, să ştie toată
lumea. Unele femei chiar nu mai ţin
Iată, aşa se lasă creştinii biruiţi de seama nici de rânduiala Bisericii, că
aceste ispite de la cei trei duşmani: poate în vinerea aceea a fost
trupul, lumea şi diavolul! Mai ales dezlegare în calendar, fiind harţi şi
dacă stăm şi ne gândim, câţi nu au nu trebuia să ajuneze. Ele se apucă
de întâmpinat greutăţi şi batjocuri să postească şi când nu trebuie, să
din cauza postului de la mulţi, în ajuneze sâmbăta şi duminica, şi
multe locuri. Cartea Sfântă, sfinţii părinţi spun că
acei care ajunează sâmbăta şi
Sfinţii cei mai iscusiţi ne spun că în duminica să se afurisească, căzând
trei rânduri ispiteşte diavolul pe om: sub blestem şi nu sunt primiţi de
înainte de a face binele, în timpul Dumnezeu. Să ştiţi că sunt unii
săvârşirii lui şi după ce a făcut creştini care se iau după babe fără
binele. Întâi diavolul se trudeşte în credinţă şi zic ele că postesc postul
multe chipuri să nu reuşim să facem Maicii Domnului, iar aceasta constă
fapta bună. Dacă totuşi începem să în a posti cu ajun câte o zi din
o facem, el ne întinde curse, ca să săptămână, inclusiv sâmbăta şi
facem greşit acea faptă bună, sau duminica, când nu este voie să se
amestecată cu răul şi dacă totuşi ajuneze; nu cunoaştem decât o
am împlinit făcând fapta bună aşa singură zi de ajunare a sâmbetei -
cum o cere Dumnezeu, diavolul Sâmbăta cea mare, în postul
caută să ne arunce în păcatul Paştelui, când Domnul Hristos este
mândriei şi aşa să pierdem tot ce îngropat, aşa cum ţinem rânduiala
am lucrat, cum am auzit în Sfânta noi creştinii.
Evanghelie de astăzi că acei farisei
făţarnici, care posteau de ochii Mulţi creştini fac ajunări, citesc
lumii, şi-au luat plata cuvenită lor. psaltirea şi multe fapte bune, iar
diavolul vine şi el cu mândria să le-
Mai găsim unele persoane şi între o aşeze în cap. Se apucă astfel ca
creştini care ajunează câte o vineri fariseul să se laude, cum zicea el că
până seara, apoi vin la biserică ,,dau zeciuială, Doamne, postesc de
501
două ori pe săptămână”, şi-l ştia operaţii, diabet şi unde se cere
toată lumea. Aşa mi s-a întâmplat să regim special, numai pentru aceştia
aud astfel de creştini şi chiar mâncarea este o doctorie, dar şi
oameni bătrâni, lăudându-se la alţii. aceasta cu dezlegarea preotului
Aceştia îşi iau plata pentru laudele duhovnic. Atunci pot să mănânce
lor aici pe pământ fiindcă s-au mâncărurile pe care înainte puteau
mândrit cu ele. să le mănânce şi nu le făceau rău,
dar după ce fac dezlegare la preot,
Trebuie să ţinem seama că după după ce se spovedesc, după ce se
sfânta pravilă, după canoane şi împărtăşesc şi în timpul acesta să
după învăţăturile sfinţilor părinţi, pună dragoste mare şi fierbinte
postul nu este pentru toţi la fel: pentru Domnul. Aceştia să ţină şi ei
vorbim desigur despre postul de cât pot şi în schimb să se păzească
bucate, căci în ceea ce priveşte de faptele cele rele şi să
postul duhovnicesc - oprirea de la înmulţească faptele cele bune.
păcate şi fapte rele - acesta este Ceilalţi care au stomacul sănătos şi
pentru toţi la fel. Vedem că nici n-au suferinţele pe care le-aţi auzit,
sfinţii părinţi n-au ţinut postul la fel - n-au nici o îndreptăţire ca să nu
postul de bucate - unii puteau mai postească.
mult, alţii mai puţin. Pentru aceea
postul de bucate poate fi îndulcit Trebuie să ţinem seama că dacă e
celor care sunt bolnavi de anumite vorba de post, postul este un canon
boli mai grave, nu de orice boală, şi dacă vrem să facem pocăinţă cu
cum au luat-o unii, că dacă te doare adevărat, să arătăm şi noi Domnului
puţin capul când ajunezi, când Hristos că-L iubim şi ne chinuim cu
posteşti, te descurajezi imediat şi te ceva, ne pocăim cu ceva, trebuie să
apuci să mănânci că nu poţi. Numai ne doară ceva, trebuie să suferim,
acei care să simţim ceva. Altfel nu este
pocăinţă aşa cum ar trebui. Cât L-au
368 PREDICI durut pe Domnul cuiele şi suliţa şi
toate suferinţele pe care le-a răbdat.
suferă de plămâni, de ficat, de
stomac, de anemie mare, cu
502
Cei care vor mânca legume vor creştină fără înţelepciune. Aceasta
trage cele mai mari foloase din cauza unor medicamente îşi
sufleteşti şi trupeşti, căci postul nu otrăvise o fetiţă de 6 anişori.
omoară pe nimeni. Din contră, să Doctorul i-a spus să-i dea lapte şi
ştiţi că toate bolile au ieşit în lume imediat îşi va reveni. Dar femeia,
din cauza nepostirii şi a îmbuibării. prea fixă în ideile ei despre sfântul
Mâncarea uşoară prelungeşte viaţa post, n-a vrut să-i dea lapte
omului. Omul cumpătat trăieşte copilului pentru că era într-o vineri,
mult. Citim în vieţile sfinţilor că şi copilaşul a murit chinuindu-se în
sfinţii părinţi pustnicii, care trăiau braţele ei. Iată neînţelepciune!
cu verdeţuri şi cu mâncare foarte
săracă, au avut o viaţă lungă. Aşa Să fim înţelepţi cum ne învaţă
de pildă sfântul Pavel Ieremitul a Sfânta Biserică, să avem
trăit 113 ani, sfântul Antonie cel înţelepciune, că de aceea au lăsat
Mare a trăit 105 ani, sfântul Arsenie sfinţii părinţi în Biserică, cuvântul
cel Mare, 120 de ani, sfântul Teodor, acesta care se zice prin gura
105 ani, sfântul Ioan Tăcutul, 104 preotului: ,,Să luăm aminte, cu
ani, sfântul Macarie a trăit 100 de înţelepciune!”. Să nu o luăm după
ani şi alţii. capul nostru şi după învăţături
străine. Ştim cu toţii că sunt patru
Iată o dovadă vie că a posti şi a ne posturi pe an, apoi miercurile şi
înfrâna şi a trăi în cumpătare nu ne vinerile aşa cum scrie în calendar şi
păgubeşte nici trupeşte, nici trei ajunări: ajunul Crăciunului,
sufleteşte. Când e vorba să se facă ajunul Bobotezei şi ajunul din
dezlegare la cei bolnavi, să nu se Vinerea Patimilor, precum şi a doua
înţeleagă că desfiinţăm postul, ci să zi, sâmbătă dacă doreşte cineva,
ne aducem aminte că boala lor, dar atunci, în vinerea patimilor
suferinţa pe care o poartă, poate de trebuie să se ajuneze. Mai avem
ani de zile unii, este tot un fel de
post. Mulţi o duc cu această PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
suferinţă până la moarte. Să nu 369
înţelegem postul greşit, păzirea
postului, şi să facem cum a făcut o
503
apoi zile de întristare, dar nu cu ajutăm cu cele necesare: lemne de
ajun, mâncându-se de post în orice foc, hrană, îmbrăcăminte,
zi ar cădea: ,,Tăierea Capului încălţăminte şi de toate.
Sfântului Ioan Botezătorul” în 29
august, şi ,,Înălţarea Sfintei Cruci” Să luăm aminte, trebuie bine căutaţi
în 14 septembrie. cei care merită ajutor! Nu mai daţi
nici un ban la cei care vă ies în cale
Mai departe ne aminteşte Sfânta pe la poarta bisericii şi se strecoară
Evanghelie de astăzi, zicându-ne: şi prin biserică; căci aceştia care o
,,Să nu ne adunăm comori pe fac pe nenorociţii au poate mai mult
pământ, unde le strică şi le fură decât dumneavoastră care munciţi
hoţii, ci să ne adunăm comori în din greu să vă câştigaţi existenţa.
ceruri, unde nu se strică şi nu le Tot ceea ce faceţi bun cu sfântă
poate fura nimeni; căci unde este osteneală, să faceţi cu sufletul
comoara noastră, acolo va fi şi zâmbind de bucurie şi cu multă
inima noastră”. Ne face atenţi că în flacără de credinţă şi dragoste în
acest timp al postului, avem fericita numele Scumpului nostru Mântuitor
ocazie să ne îmbogăţim cât mai Iisus Hristos, care s-a jertfit pentru
mult, să ne facem comori în noi.
împărăţia cerului. Comoara din cer
pe care o putem face de aici de pe Să ne grăbim, să facem cât mai
pământ în timpul postului, constă mult, căci viaţa noastră trece ca
din tot felul de fapte bune: osteneli, norii pe cer! Zilele alunecă grăbite
metanii, închinăciuni, citirea ca frunzele pe apă, iar noi ne
psaltirii, ajunări şi post, milostenii, apropiem de mormânt, de amurgul
cercetarea bolnavilor, îngroparea serii, de unde nu ne vom mai
morţilor care nu au pe nimeni, întoarce niciodată. Să nu uităm că
împărţirea la oamenii săraci poate mâine va suna trâmbiţa să ne
duhovniceşte cele ce sunt de adune pentru judecată. Să nu uităm
trebuinţă: o icoană, o candelă, o că Domnul Hristos ne-a
cărticică de rugăciuni, care să fie răscumpărat cu Scump Sângele
date de pomană; iar pe cei lipsiţi de Său! Să ne întoarcem înapoi, acasă,
cele trebuincioase trupului, să-i să ne întoarcem la biserica lui
504
Hristos ca fiul rătăcit, prin pocăinţă trebuie să aştepte până dimineaţa,
şi rugăciuni, căci aici pe pământ dacă vor mai ajunge această
suntem doar în treacăt! dimineaţă, deoarece noaptea umblă
tâlharii şi fiarele sălbatice şi cei mai
Sculaţi-vă să mergem la Hristos! mulţi rămaşi afară sunt aflaţi
Preoţii aşteaptă în pragul bisericilor, dimineaţa morţi, sfâşiaţi de fiare sau
clopotele sună să ne scoale din tâlhăriţi.
somn ca să venim în casa lui
Dumnezeu. Necazurile, durerile ne Aşa e şi cu mântuirea noastră.
vorbesc despre Dumnezeu, semnele Mântuitorul Hristos zice: ,,Intraţi pe
şi toate urgiile ne spun să ne poarta cea strâmtă care duce la
întoarcem înapoi la calea mântuirii viaţă - postul şi toate virtuţile!”
şi a adevărului veşnic; căci vine Intrarea aceasta trebuie să o facem
noaptea, vine moartea şi nu se mai până nu vine noaptea. Ziua este pe
poate face nimic. sfârşite, nori negri încep să apară
În Abisinia este un oraş numit pe cerul mântuirii, fiare sălbatice
Harar, foarte vechi întemeiat. Viaţa îngrozitoare se vor năpusti asupra
acestui oraş e paşnică şi simplă. În celor ce n-au vrut să vină să intre în
zorii zilei şiruri lungi de locuitori ies cetatea salvatoare. Întunericul se
pe cele cinci porţi mânând cirezi de lasă din ce în ce mai greu şi va veni
vite spre păşunile de pe dealuri şi vremea, nu e departe, când toţi cei
se înapoiază seara încărcaţi fiecare ce n-au vrut să audă strigătul de
cu câte ceva; unii cu cereale, alţii cu salvare vor rămâne afară în
lemne sau nutreţ. Dar la asfinţitul primejdia pierzării veşnice. Vor
rămâne cu ucigaşii, cu vrăjitorii, cu
370 PREDICI mincinoşii, cu fiarele apocaliptice şi
închinătorii la idoli. Atunci vor
soarelui când se apropie închiderea striga disperaţi şi ei, vor bate în
porţilor, păzitorul porţilor strigă cu zadar la porţile bisericilor, dar va fi
glas tare de răsună văile: ,,Şaile! - prea târziu, prea târziu…
Grăbiţi-vă ! Se închide poarta!” - La
puţin timp după această strigare Domnul Hristos, în Evanghelia de
poarta se închide. Cei rămaşi afară astăzi, chiar de la începutul ei ne
505
pune o condiţie foarte importantă: Tău, să punem început bun din clipa
,,Dacă veţi ierta oamenilor greşelile aceasta a vieţuirii noastre, să ne
lor şi Tatăl vostru vă va ierta putem lăsa de toate obiceiurile cele
greşelile voastre! Dacă nu veţi ierta rele, de vorbele cele proaste, ca să-
oamenilor greşelile lor, nici Tatăl Ţi urmăm Ţie în toate zilele vieţii
vostru nu va ierta greşelile noastre, Doamne! Iar atunci când
voastre!” vei veni pe norii cerului, să ne duci
şi pe noi din Babilonul fărădelegilor,
Să nu ne înşelăm că orice faptă în Ţara Ta cea Sfântă, Noul
bună, ori post, orice am face, nu Ierusalim, raiul pe care l-au pierdut
primim iertare dacă nu iertăm pe cei Adam şi Eva, fericirea cea veşnică,
ce ne-au greşit. Suntem datori să unde eşti Tu Împărat şi să fim cu
cerem iertare la cei cărora le-am Tine acolo în vecii vecilor! Amin!
greşit, sau ne-au greşit. Şi noi, dacă
am făcut gestul acesta frumos, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
smerit şi plăcut înaintea lui 371
Dumnezeu şi a aproapelui, chiar
dacă el nu vrea să ne ierte, să-l
iertăm noi din inimă şi atunci vom
primi iertare de la Dumnezeu. Să
facem lucrul acesta, să-l facem cu PREDICĂ LA DUMINICA ÎNTÂI DIN
toată inima. Acesta este lucrul POST
important din Evanghelia de astăzi
care va da valoare la toate celelalte A Ortodoxiei
fapte pe care le vom face.
,,... RABI - Învăţătorule - Tu eşti Fiul
Rugăciune lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui
Israel!”
Tatăl nostru cel din ceruri, iartă-ne
nouă greşelile noastre, căci şi noi (Ioan I, 49)
iertăm din toată inima pe greşiţii
noştri! Întoarce-ne la Tine pe căile F r a ţ i c r e ş t i n i,
Tale cele sfinte! Ajută-ne cu Harul
506
Astăzi prăznuim duminica Dar pe cine a ales Mântuitorul să-I
Ortodoxiei, adică ziua în care ne vestească numele pe pământ, s ă
aducem aminte de toate luptele şi ducă mai departe sfânta Sa
de toate biruinţele Bisericii din învăţătură şi să adune pe oameni
trecut. La acest popas duhovnicesc sub steagul Crucii împărăţiei Sale,
ne vom întoarce privirile în trecut şi,
al noii credinţe? Oare a ales vreun
de împărat ca să cucerească lumea cu
puterea armelor sale? Sau vreun
sus, de pe culmea celor aproape mare şi vestit filozof, care s-o atragă
2000 de ani de istorie glorioasă, prin vorbele lui meşteşugite? Ori a
vom trece pe dinaintea ochilor pus nişte oameni bogaţi, ca s-o
noştri sufleteşti începuturile câştige cu puterea banilor lor? Nu -
Bisericii, întărirea ei şi faptele de dimpotrivă - Dumnezeu Iisus
glorie duse împotriva duşmanilor Hristos a ales lucrurile cele simple,
săi de totdeauna şi de pretutindeni. nebune, ca să le ruşineze pe cele
înţelepte, a ales pe cele slabe ca să
Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui le ruşineze pe cele tari, a ales
Dumnezeu, S-a coborât în lume din lucrurile dispreţuite ca să le
înălţimea cerului, de la Dumnezeu nimicească pe cele ce sunt lăudate.
Tatăl. El a propovăduit o învăţătură
cum nu s-a mai auzit, a arătat un Să privim cu toţii la foişorul din
chip de viaţă cum nu s-a mai văzut, Ierusalim! De acolo s-au coborât 12
a adus jertfa de care şi îngerii s-au bărbaţi şi din vorbele lor, din
cutremurat - jertfa Sângelui Său. mişcările lor, se vede că aceşti
După ce a făcut toată lucrarea de oameni sunt săraci şi n-au un ban
mântuire a lumii, S-a înălţat de pe asupra lor, nici sabie, nici traistă,
pământ întorcându-se la dreapta nici două rânduri de haine. Unul
Tatălui din ceruri; dar lucrarea Sa singur dintre ei e un vameş, ceilalţi
mântuitoare trebuia continuată şi S- nişte pescari, oameni simpli din
a gândit să încredinţeze grija popor; vorbirea lor
lucrului Său oamenilor.
372 PREDICI

507
e cu totul neiscusită. Iată că
această ceată umilă şi săracă iese
în cele patru laturi ale lumii să facă
un lucru atât de măreţ şi uriaş!
Aceşti 12 pescari galileeni, cu
îndrăzneala şi graiurile lor, au făcut
să răsune până la marginile
pământului Cuvântul lui Dumnezeu.
În curând, Crucea Mântuitorului a
pătruns biruitoare până în palatul
împăratului roman. Vedem în Atena
templele idoleşti dărâmându-se şi în
locul lor ridicându-se altarele
Dumnezeului Celui viu - Biserica.
Vedem Evanghelia îmbrăţişată
peste tot şi neamurile păgâne
botezându-se în noua credinţă. Este
începutul Bisericii lui Hristos, este
arătarea puterii dumnezeieşti la
sădirea micului grăunte de muştar.
Într-un loc din Evanghelia de la
Matei, Mântuitorul ne vorbeşte
despre o casă zidită de un om
înţelept, peste care au venit ploile,
s-au revărsat râurile, au suflat
vânturile, dar casa a rămas tare şi
neclintită, fiind zidită pe temelie de
piatră. Casa aceasta este Sfânta
Biserică, cea zidită pe piatra din
capul unghiului, Hristos Dumnezeu,
iar puterile potrivnice amintite în
pilda Mântuitorului - ploile,
508
revărsarea râurilor, vânturile
puternice - sunt cele trei feluri de
duşmani care s-au ridicat împotriva
Bisericii în cursul vremurilor.
Ploaia însemna ura şi răutatea
poporului evreu care se dezlănţuia
ca un potop de furie asupra
ucenicilor Domnului. Cine ar putea
spune câte ponegriri şi lovituri a
avut de suferit Biserica din partea
evreilor, la început?! Tot felul de
calomnii şi pârâciuni la mai-marii
împăraţi şi dregători ai acelei vremi.
Dar precum potopul cel de 40 de
zile n-a făcut nici o stricăciune
corabiei lui Noe, aşa prigoana
evreilor care L-au răstignit pe
Domnul Hristos, n-a avut nici o
putere faţă de această corabie
sfântă - Biserica - s-o nimicească.
După ploaie s-au revărsat râurile şi
au ameninţat casa lui Hristos - râuri
de sânge nu de apă. Acestea sunt
prigoanele venite din partea
împăraţilor păgâni. Ce nu s-a folosit
împotriva închinătorilor Crucii? Tot
felul de cruzimi şi de chinuri pe care
le poate născoci mintea omenească.
Sabia şi rugul, smoala topită, dinţii
fiarelor, uciderea cu pietre, răşina
topită, arderea cu făclii, tăierea cu
fierăstrăul, închisorile cele împuţite întruparea Fiului, despre
şi pline de târâtoare veninoase, Născătoarea de Dumnezeu, despre
aruncarea în ape îngheţate, în mări Sfintele Taine, despre sfinţi, despre
şi în oceane, punerea pe roată, Sfintele Icoane. Dar nici de aceşti
chinuirea prin foame şi prin sete, vrăjmaşi Biserica n-a fost învinsă.
tăierea câte puţin din mădularele
lor, tăierea capului şi fel de fel de Împotriva ereticilor Biserica a
chinuri, care de care mai chemat soboare, a ridicat bărbaţi
îngrozitoare. puternici în cuvânt şi în faptă, care
au vorbit şi au apărat sfântul tezaur
Mii şi milioane de creştini au căzut de învăţătură al Mântuitorului. Din
pradă acestor cruzimi şi cu sângele coroana cea de pietre scumpe a
lor s-ar fi făcut o altă Mare Roşie, bisericii nu s-a pierdut nimic.
dar şi râurile s-au potolit, tiranii au Dintre toate prigoanele pornite
pierit, tronurile lor s-au dărâmat şi, împotriva Sfintei Biserici, cea mai
la sfârşitul celor trei veacuri de groaznică a fost împotriva Sfintelor
prigoană, Biserica se înalţă mai icoane, care a ţinut mai mult de o
frumoasă, mai puternică, mai sută de ani. Diavolul răcnea ca un
strălucitoare. Dar, deodată, au leu şi prin uneltele lui chinuia pe
început să sufle vânturile, adică s- sfinţi, târându-i pe uliţe, tăindu-le
au pornit împotriva ei vânturile limbile şi mâinile, băgându-i apoi în
turbate ale ereziilor. Aceste vânturi temniţe întunecoase. După moartea
au fost loviturile cele mai crude pe împăratului Teofil, căci el era
care le-a primit Biserica, fiindcă ele prigonitorul, împărăteasa Teodora,
soţia lui, a întărit dreapta credinţă la
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET sfatul Sfântului patriarh Metodie şi
373 al celorlalţi mărturisitori şi pustnici
care au rugat-o să înalţe sfintele
veneau din partea creştinilor icoane. Astfel sfânta împărăteasă
rătăciţi. Ereticii, câtă frunză şi iarbă primind cu toată dragostea sfatul
au început să otrăvească cu veninul sfinţilor părinţi, a adunat sobor şi
limbii lor învăţătura sănătoasă mai întâi dânsa a luat o icoană mare
despre Dumnezeu, despre cu chipul Prea Sfintei Născătoare de
509
Dumnezeu, s-a închinat şi a sărutat- răzvrătească împotriva sfintelor
o; apoi a strigat înaintea tuturor icoane; deci această slăvită
aceste sfinte cuvinte: ,,Cine nu se pomenire, şi de bucurie şi de
închină şi nu sărută sfintele icoane mântuire, prăznuim noi astăzi, iubiţi
cinstindu-le, nu ca pe dumnezei, ci creştini.
ca pe nişte chipuri ale persoanelor
sfinte care sunt pe ele pictate, toţi Astăzi, Biserica Ortodoxă ferice şte
aceia să fie anatema, blestemaţi!”. şi binecuvântează pe cei ce cu
credinţă se închină sfintelor icoane;
După aceea, împreună cu toată şi tot astăzi Biserica afuriseşte şi-i
ceata preoţilor, a sfinţilor leapădă pe cei ce nu le cinstesc,
mărturisitori şi cu tot poporul au căci aceştia se aseamănă evreilor
postit şi au privegheat toată care L-au răstignit pe Domnul
săptămâna cea dintâi a sfântului Hristos. Cum să nu cinstim noi
post, şi a cerut împărăteasa ca toţi sfintele icoane ce reprezintă chipul
creştinii să se roage pentru iertarea Mântuitorului, al Maicii Sale şi al
bărbatului ei, Teofil împăratul. sfinţilor care sunt prietenii lui
Dumnezeu i-a descoperit că pentru Dumnezeu, căci Însuşi
lacrimile, credinţa ei şi fapta ei cea
mare, şi pentru rugăciunile făcute 374 PREDICI
de sfinţii părinţi, a primit iertare de
la Dumnezeu şi el, împăratul. Apoi Mântuitorul ne-a lăsat chipul Său
cu toţii, ţinând în mâini Sfânta imprimat cu minune dumnezeiască
Cruce, sfintele icoane şi sfintele în trei rânduri?
Evanghelii, au strigat: ,,Doamne,
miluieşte-ne!”. După sfânta Despre aceasta aminteşte Sfânta
Liturghie, au împodobit bisericile lui noastră Biserică Ortodoxă. Prima
Hristos cu sfinte icoane şi de dată, când Însuşi Domnul Hristos I-a
atunci, în fiecare an, în prima dat chipul Său, domnitorului Avgar
duminică a postului mare se face din Edesa. Acesta fiind bolnav, Îl
pomenirea pentru acest praznic chema printr-o scrisoare pe
sfânt, ca să nu mai amăgească Mântuitorul, să vină să-l
satana pe cineva şi să-l tămăduiască şi apoi să
510
împărăţească cu el în ţara lui; dar mironosiţe; văzând că Domnul a
Mântuitorul S-a spălat pe faţă, a căzut sub greutatea Crucii şi este
cerut o pânză ca o mahramă, S-a transpirat şi plin de sânge de la
şters pe faţă cu acea pânză, coroana de spini pe care o avea pe
lăsându-şi Chipul imprimat pe acea cap, s-a dus repede cu o mahramă
mahramă. Dând-o apoi celui trimis pe care o avea şi I-a dat-o
de împărat, i-a spus că se va Mântuitorului să se şteargă pe faţă
tămădui, dar nu complet; mai târziu, de sudori şi de sânge. Ştergându-
când va primi pe un ucenic al Lui, Se, Mântuitorul Şi-a imprimat Chipul
să asculte învăţătura aceluia şi să pe ea şi i-a dat-o înapoi, iar
facă ce-i va spune, şi atunci se va Veronica a păstrat-o şi se află până
tămădui de tot. Acest Chip de pe în zilele noastre într-una din
mahramă înfăţişează numai capul bisericile creştine din Franţa.
cu ochii deschişi şi se află pictat în Această povestire se află mai pe
multe biserici pe catapeteasmă, larg în Tradiţie; de aceea sectanţii
deasupra sfintelor uşi. Cine vrea să nu o aprobă, pentru că ei nu cred în
se convingă despre această Sfânta Tradiţie.
convorbire a Mântuitorului cu
domnitorul Avgar, pe care A treia oară, Şi-a lăsat Domnul
a avut-o prin intermediul Hristos chipul Său pe giulgiul care Îi
scrisorii, să citească pe larg în acoperea faţa şi trupul când a fost
Mineiul Bisericii din luna august, îngropat cu miresme, iar ucenicii l-
ziua 16. au găsit în mormântul gol. Pe acest
giulgiu era imprimat capul
A doua oară Hristos I-a dat chipul Mântuitorului şi picăturile de sânge
Său unei tinere numită Veronica tot care curgeau pe faţa Lui. Despre
pe mahramă. Această tânără a fost acest lucru se vorbeşte în Sfânta
vindecată de Domnul Hristos, de Evanghelie la Ioan, cap. XX, v.7,
scurgerea sângelui pe care o avea unde se spune aşa: ,,... iar mahrama
de mulţi ani şi drept recunoştinţă, care fusese pe capul lui Iisus nu era
când L-a văzut urcând cu Crucea în cu fâşiile de pânză la un loc, ci
spate pe dealul Golgotei, s-a înrolat făcută sul şi pusă într-un loc
şi ea în convoiul sfintelor femei singură”. Nu se observă aşa bine, şi
511
mulţi nu o pot vedea chiar de la numită ,,Prodromiţa”. Această
început; e numai capul icoană a fost pictată în ţara noastră
Mântuitorului şi se văd picăturile de la Iaşi, printr-o minune
sânge prelingându-se pe faţă. dumnezeiască, în casa unui pictor
Această mahramă - giulgiul - se creştin. Acesta nu putea să picteze
păstrează până în zilele noastre la chipul Domnului şi al Maicii
Torino. Domnului. Rugându-se cu credinţă
într-o noapte, când s-a trezit
Tot în acele timpuri, Sfântul Luca, dimineaţa din somn, le-a găsit
evanghelistul, care era doctor şi terminate, aşa cum se află acum pe
pictor, a pictat chipul Maicii acea icoană, după care s-au pictat
Domnului pe lemn. Tot din tradiţie şi altele. Minunea terminării acestei
se ştie că avem şi în ţara noastră icoane se află, de asemenea, scrisă
una din icoanele pictate de el; se în mineiul Bisericii.
bănuieşte că la Mănăstirea dintr-un
Există icoana Maicii Domnului
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET numită ,,Axioniţa”, care şi-a luat
375 numele de la minunea când Sfântul
Arhanghel Gavriil l-a învăţat pe un
lemn ar fi acea icoană sau alta care ucenic simplu, de mănăstire,
s-a pictat după modelul aceleia. De cântarea numită axionul; tot în
asemenea ştim şi din istoria sfântul munte se află icoana Maicii
creştinismului că în catacombele de Domnului, numită ,,Portăriţa”.
la Roma s-au găsit icoane pictate Aceasta a fost găsită venind pe
chiar pe pereţii din catacombe, în mare, de călugării de la mănăstirea
primele veacuri creştine. Ivirului; într-o noapte, aceşti
călugări au văzut un stâlp de lumină
La Sfântul Munte Athos se află, de venind pe mare şi când s-au dus să
asemenea, o mulţime de icoane vadă ce este au găsit icoana
făcătoare de minuni, cu chipul aceasta şi au adus-o cu cinste în
Maicii Domnului; chiar la biserica mănăstirii.
mănăstirea românească Prodromul
este o icoană cu Maica Domnului
512
De aici a dispărut şi a fost găsită pe viaţă curată. Trebuie să ştim că
zidul porţii, la intrarea în mănăstire; toate icoanele sunt făcătoare de
când au văzut-o călugării acolo, se minuni şi ne pot ajuta, dar depinde
minunau şi nu ştiau ce minune de credinţa noastră în ajutorul lui
poate să fie aceasta. Pe când se Dumnezeu, cât este de fierbinte. Să
gândeau ei ca s-o aducă înapoi în ne aducem aminte că Însuşi
biserică, de frică să nu o fure Mântuitorul, Care era Dumnezeu,
cineva, au auzit un glas deasupra când făcea câte o minune, spunea:
lor zicându-le: ,,Nu voi mă păziţi pe ,,Credinţa ta te-a mântuit, mergi în
mine, ci eu vă păzesc pe voi, de pace!”
aceea am venit aici ca să vă păzesc
pe voi! Credeţi, faceţi rugăciuni, şi Cine poate spune câte minuni s-au
aveţi încredere în ajutorul Fiului făcut prin sfintele icoane până în
meu şi în mine căci mie mi s-a dat zilele
acest loc de linişte, pentru slujitorii
Fiului meu!”. De atunci călugării au 376 PREDICI
zis acestei sfinte icoane ,,Portăriţa”,
fiindcă s-a aşezat la poarta noastre?! Dacă citiţi cartea cu
mănăstirii, ca păzitoarea cea tare şi Minunile Maicii Domnului, veţi găsi
mare a acelei mănăstiri; ea se află şi acolo multe minuni făcute de Maica
astăzi la poarta mănăstirii Ivirului, Domnului, chiar din icoana cu
una din cele mai bogate mănăstiri chipul său. Aşa se povesteşte
din sfântul munte Athos. despre un pictor foarte evlavios,
care era iscusit în lucrul lui şi se
Altă icoană este numită silea cu multă dragoste şi credinţă
,,Miluitoarea”, alta ,,Grabnică să picteze icoana Născătoarei de
Ajutătoare”, alta ,,Dulcea Sărutare”, Dumnezeu cât mai frumos, mai
alta ,,Sfânta Hrănitoare”, toate fiind frumoasă chiar ca icoanele celorlalţi
icoane făcătoare de minuni sfinţi, iar pe diavolul îl picta aşa de
folositoare tuturor scârbiţilor; şi urât, încât nu putea cineva să vadă
aşa, sunt foarte multe icoane chipul lui şi să nu se înfricoşeze.
făcătoare de minuni împrăştiate pe Deci, acest pictor evlavios lucrând
tot pământul de pictori sfinţi, cu aşa mereu, diavolul îl ura de moarte
513
şi căuta vreme nimerită ca să-l reprezintă. Sfintele icoane au
omoare. puterea de a-l înălţa pe om cu
Iată că într-o zi când se afla sus pe mintea şi cu sufletul mai presus de
scară şi picta, la o biserică înaltă cele pământeşti şi a-l transforma
icoana Maicii Domnului, deodată într-un închinător adevărat al
apare diavolul lângă el şi-i zice: ,,De dumnezeirii, pentru că sfintele
acum nu mai poţi scăpa tu de mine; icoane, îi inspiră omului curăţie,
de ce pe mine mă faci urât şi pe sfinţenie, pace, milă, dreptate şi îl
Maria o faci frumoasă? Acum te sustrag pe om de la deşertăciunile
arunc jos de aici!”. Şi luând lumii, îi sfinţesc mintea.
necuratul lemnele pe care sta
sprijinită scara, pictorul era gata să
Cei ce nu cinstesc sfintele icoane
cadă, dar şi-a întins mâna să se nu se numesc creştini adevăraţi,
sprijine de perete, iar Maica căci creştinii ortodocşi trebuie să
Domnului din icoană i-a întins mâna aibă în casă sfinte icoane, precum
dreaptă şi nu l-a lăsat să cadă. Sta şi sfânta cruce şi să facă semnul
pictorul acolo în văzduh ţinut de crucii drept pe feţele lor, ca o
mâna Maicii Domnului din icoană pecetluire cu semnul lui Hristos.
până când i-au adus oamenii scara Prin cinstirea sfintelor icoane şi
şi aşa a fost salvat, mulţumind apoi semnul sfintei Cruci, ne deosebim
cu lacrimi Prea Sfintei Fecioare, de toţi necredincioşii, de toţi cei rău
dimpreună cu toţi cei ce au văzut credincioşi. Cine ar putea să spună
minunea şi au propovăduit-o că sfintele icoane ar cauza vreun
pretutindeni. rău cuiva sau l-ar împinge la vreo
nelegiuire? Cum ar putea să se
Să vedem acum ce folos au creştinii supere Dumnezeu pe noi că le
dacă cinstesc sfintele icoane. cinstim, că le admirăm, că le
Sfântul Vasile cel Mare zice că cei venerăm, când ele, ca o carte
care se închină sfintelor icoane, scrisă, ne arată Evanghelia în
închinăciunea lor este primită de culori?!
Dumnezeu ca şi când ar fi faţă către
faţă; căci cinstea pe care o dăm Când Îl priveşti pe Iisus răstignit pe
icoanei se mută la chipul pe care-l Cruce, imediat te gândeşti la
514
suferinţele Lui, la jertfa Lui, pentru
mântuirea noastră. Când priveşti
Naşterea Lui, Betleemul, vezi şi-ţi
imaginezi umilinţa, smerenia Lui,
vezi pe Fecioara cu mintea curată,
cu dragostea ei de mamă. În altă
parte vedem Învierea din mormânt,
în
niciodată. A mai scos diavolul o
vorbă prin lume, că nu e bine să
cumperi icoană ci e mai bine să o
primeşti în dar. Astfel unii aşteaptă
să primească de la cineva de
pomană şi stau fără icoană în casă -
păcat mare. Aceasta e o minciună
diavolească, să nu

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET o credeţi! Nu e nici un păcat

377 să-ţi cumperi icoană! Dimpotrivă, e
bine să aveţi ambiţie să vă
altă parte Cina cea de Taină, cumpăraţi fiecare icoana cea mai
Botezul lui Iisus, vindecările şi frumoasă şi mai scumpă şi s-o
minunile cele mai presus de fire, aşezaţi la loc de cinste în partea de
care sunt imagini colorate după răsărit a camerei, în locul cel mai
Sfânta Scriptură, ce au fost curat.
folositoare întotdeauna creştinilor
până în zilele noastre şi mai ales au Să faceţi metanii înaintea lor, să le
fost Biblia neştiutorilor de carte. sărutaţi cu drag, căci cu ce cinste
va cinsti omul sfintele icoane,
Nimeni să nu se lipsească de acest Sfânta Biserică, Sfânta Cruce şi
dar mare, şi fiecare creştin să aibă persoanele bisericeşti, cu aceeaşi
în casă sfinte icoane şi să le cinste va fi primit la ieşirea
cinstească cum se cuvine, să se sufletului de Dreptul Judecător. Tot
roage cu frică şi cu credinţă, să aşa, cu cinste, să purtaţi
aprindă candela în faţa lor, să le medalioane la gât, cruciuliţe; să nu
tămâie cu tămâie curată, căci le duceţi în locuri spurcate, unde
chipurile care sunt pictate, sunt vii este batjocorit numele lui
prin lucrarea Sfântului Duh, sunt Dumnezeu.
sfinţite. Creştinii care nu au icoane, Ca să vedeţi câtă ură are diavolul pe
să nu aştepte să le dea alţii de sfintele icoane, să vă spun din
pomană, că poate nu primesc Pateric ce i s-a întâmplat unui sfânt
515
părinte: acest cuvios părinte era Cruce şi de sfintele icoane s-au
bântuit zi şi noapte de duhul cel lepădat de credinţă şi sunt mai
necurat al desfrânării. Deşi era în ticăloşi decât desfrânaţii. Dar şi
pustie, nu înceta necuratul a-i aduce creştinii care au în casă icoane şi
gânduri urâte şi a-l ispiti în diferite nu le cinstesc cum trebuie fac, şi ei,
feluri. După o vreme îndelungată se un păcat şi mai mare. Vai de
prezintă diavolul la el şi-i spune: creştinii care îşi aşează
,,Vrei să nu mai fii ispitit, să nu mai
ai gânduri urâte, să te las în pace? 378 PREDICI
Vreau un lucru de la tine să faci: ia
icoana aceea de pe perete şi arunc- televizorul în faţa sfintelor icoane, în
o afară!”. partea de răsărit; căci acolo, în
televizor, apar fel de fel de scene cu
Pustnicul a fost pus într-o mare conţinut imoral, care strică sufletul
încurcătură, căci avea icoana Maicii şi mintea până şi celor mai mici
Domnului pe perete, la care se ruga copii. Să fiţi atenţi, că mare păcat
şi o cinstea după cuviinţă. El n-a este şi distrugeţi sufletul copiilor!
vrut să dea icoana, dar s-a dus la un
părinte duhovnic şi i-a spus cele ce Tot aşa de mare păcat fac şi aceia
i-a zis diavolul. Duhovnicul l-a care ţin în casă tablouri ce
povăţuit zicându-i să nu dea icoana reprezintă nuduri, femei goale în
afară din chilie chiar dacă ar cădea diferite poziţii ruşinoase, precum şi
în păcatul desfrânării, că mai mare reviste pornografice; acestea sunt
păcat este să se lepede de sfintele idoli moderni ai veacului de pe
icoane, ca păcatul desfrânării… şi urmă. Să se ştie clar, că în casa
aşa este. El a înţeles şi n-a dat unde se află astfel de tablouri şi
icoana afară, din contră, s-a rugat reviste pornografice, acolo
cu mai multă credinţă, iar Maica locuieşte diavolul; căci acestea sunt
Domnului l-a izbăvit de păcat. icoanele desfrânaţilor.

Iată deci că aceia care s-au lepădat În multe case sunt pereţii plini cu fel
de icoane au ascultat de diavolul. de fel de chipuri de prin reviste,
Aceia care s-au lepădat de Sfânta care întunecă şi aţâţă mintea
516
tinerilor la desfrâu. Din astfel de
case a fugit Darul lui Dumnezeu;
acolo locuieşte satana. Să nu vă
mai miraţi de ce duhurile necurate
vă fac fel de fel de neplăceri, de ce
sunt atâtea boli şi suferinţe în copii,
în oamenii mari, de ce sunt certuri,
de ce se lipesc vrăjile, de ce e atâta
răutate, ceartă şi neascultare de
părinţi din partea copiilor. Mamele
să ia seama la copiii lor, să le
controleze bine dulapurile şi toate
locurile, şi unde găsesc astfel de
reviste, pe foc cu ele; distrugeţi
idolii, luaţi otrava copiilor de la
gură, de la ochii lor, căci mare rău le
fac aceste lucruri. Din ele au învăţat
să facă nişte păcate urâte şi mari şi
au căzut în boli mintale. De aceea
sunt nervoşi, s-au înrăit şi
îndobitocit cu totul mulţi. Iată idolii
de care vorbeşte Sfânta Carte! Nu
sfintele icoane, cum zic sectanţii că
acestea sunt idoli. Nu chipul
Domnului, al Maicii Sale şi al
sfinţilor. Am văzut deci care sunt
icoanele cele rele, icoanele
desfrânaţilor, căci tot un fel de
,,icoane” sunt şi acestea.
Acum să vedem care sunt icoanele
beţivilor şi ale tutunarilor. Nu ştiu
dacă aţi văzut, dar mie mi s-a
517
întâmplat să văd în unele case câte
o vitrină plină cu sticle de tot felul,
unele pline, altele goale, puse
numai de frumuseţe, cu etichete pe
ele
- băuturi alcoolice, diferite
vinuri, şampanie, băuturi străine.
Iată icoana beţivilor!
În alte case am văzut câte un perete
întreg cu fel de fel de cartoane şi
etichete de la diferite ţigări scumpe.
Tabachera, luleaua, foiţele,
brichetele, scrumierele, acestea
toate sunt icoanele tutunarilor. Iată
idolii pe care trebuie să-i sfărâme şi
să-i arunce creştinul din casa lui,
din viaţa lui ca să devină un ucenic
al lui Iisus şi un fiu al împărăţiei
cerului, căci nimic spurcat, nimic
necurat nu va intra în Împărăţia lui
Dumnezeu. Pe acestea toate să ştiţi,
creştini ortodocşi, că le condamnă
Sfânta Biserică, Sfinţii Apostoli şi
toţi sfinţii părinţii noştri. Le
condamnă şi le canonisesc, pentru
că sunt idoli ai veacului de pe urmă
şi prin aceşti idoli se pierd şi se
smintesc o mulţime de suflete.
Cine a văzut vreodată pictat un
sfânt cu ţigara în gură sau cu vreo
sticlă de alcool în mână? Dar toate
aceste rătăciri au fost inventate de Aşa se lăuda o familie rătăcită că în
diavolul, satul lor, nu după mult timp, se va
strica biserica şi nu va mai avea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET nimeni icoane prin case, că îi vor
379 convinge ei pe toţi să arunce
icoanele şi să le pună pe foc. Nu
propovăduite şi înmulţite de după mult, după aceste vorbe de
oamenii vicleni şi rătăciţi, care fără hulă la adresa icoanelor, au murit
frică hulesc şi amestecă şi sfintele amândoi soţii, unul câte unul, în
icoane aici, zicând că sunt chipuri chinuri grele, iar casa lor a fost
cioplite. vândută de singurul lor copil unei
persoane care a închiriat-o unui
Ba mai mult, puzderia sectelor a pictor de icoane. Astfel casa
ajuns să înşele lumea şi cu Biblia, hulitorilor acestora de icoane a
căci au tipărit Biblii după placul lor, ajuns aşa de bogată în icoane că
sucind înţelesul unor versete ca să toţi pereţii erau plini numai cu
sune în urechile neştiutorilor greşit icoane, şi s-a umplut şi satul acela
şi să-i poată amăgi şi astfel. cu aceste binecuvântate icoane. Eu
Versetul 7 din psalmul 96, în Biblia am văzut acea casă şi nu vă spun
ortodoxă, unde scrie: ,,Sunt ruşinaţi decât adevărul.
toţi cei ce slujesc chipurilor cioplite
şi care se fălesc cu idolii lor”, a fost De aceea să nu vă înşelaţi, că
modificat de sectanţi, în Bibliile lor, Dumnezeu nu se lasă batjocorit. El
la psalmul 97, versetul 7, aşa: ,,Să îi lasă pe nebuni să se urce cu
se ruşineze toţi cei ce se închină îndrăzneala lor cât mai sus şi când
icoanelor”. Între icoane şi idoli este îi trânteşte nu se mai alege nimic de
o mare deosebire, ca de la cer la ei. Să mai ştiţi şi lucrul acesta, că
pământ, pentru că idolii şi cele sectanţii, care au lepădat Biserica,
cioplite erau tot una, fiind zeii Sfintele Taine şi sfintele icoane, au
păgânilor ciopliţi în piatră, în lemn, o moarte foarte grea. Nu le iese
pe care Biserica creştină ortodoxă i- sufletul uşor, căci în acele momente
a dărâmat şi i-a lepădat. apar demonii la căpătâiul lor, iar ei
518
îngrozindu-se, ţipă, vorbesc,
arătându-le celor din jur că văd pe
demoni. Însă predicatorii şi fraţii lor
de credinţă, dimpreună cu rudele, le
pun o pernă pe gură ca să moară
mai repede, să nu mai vorbească şi
să se sperie ceilalţi şi astfel să se
lepede de credinţa lor. Acestea mi
le-a spus un creştin care a fost mai
întâi sectant, iar pe urmă s-a întors
la credinţa ortodoxă.
Deci, fraţi creştini, fugiţi de
înşelăciune, fugiţi de oamenii
vicleni care se strecoară cu vorbe
măgulitoare ca să vă ducă în
rătăcire! Feriţi-vă de toţi sectanţii,
care fug - ca diavolii de tămâie - de
icoane, de Biserică, de preot, căci
lor nu le trebuie tămâie, nu le
trebuie biserică, preot, cruce,
icoane şi nici o sfinţenie pe care
Harul lui Dumnezeu o revarsă
asupra noastră, în sfânta biserică!
Sfintele canoane ne opresc cu
desăvârşire să stăm de vorbă cu
sectanţii. Aţi auzit atâtea adevăruri
de credinţă, pe care scrieţi-le pe
tăbliţa inimii şi nu le uitaţi niciodată,
căci e timpul de pe urmă, cum
spunea Sfântul Apostol Pavel, şi a
venit timpul lepădării de credinţă. În
519
această cursă vor cădea mulţi şi,
după cum spune
380 PREDICI
Domnul Hristos, vor înşela şi pe cei
aleşi, adică vor cădea mulţi şi dintre
cei mai credincioşi ca să se
împlinească Sfânta Scriptură.
Rugaţi-vă ca să nu cădeţi în ispită,
căci ispititorul este pe pământ şi
umblă printre noi în diferite chipuri!
Să nu trăim în nepăsare, căci
vremea este aproape; să nu
dispreţuim ceea ce ne-a rămas în
Biserica noastră ortodoxă de la
sfinţii apostoli, de la sfinţii părinţi şi
de la moşii şi strămoşii noştri, care
s-au născut creştini; căci dacă am
pierdut credinţa cea adevărată, ne-
am pierdut sufletul, şi nu mai
rămâne decât o aşteptare
înfricoşată a veşnicelor chinuri din
iad.
Să nu fim, ca unii, puţin credincioşi,
având îndoială în credinţă şi nici ca
alţii, rău credincioşi, care cred
greşit sau nu cred nimic, ci să fim
aşa cum zice Domnul Hristos: buni,
drept-credincioşi; căci pentru aceia
se roagă şi Biserica şi zice:
,,Doamne mântuieşte pe cei bine-
credincioşi!”, şi aşa, precum
Natanail cel fără de vicleşug din
Sfânta Evanghelie de astăzi, să
zicem şi noi împreună cu el:
Rugăciune
Rabi - Învăţătorule - Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui
Israel! Învăţătorule al poporului Tău
celui credincios, Iisuse Hristoase
Dumnezeul nostru, trimite îngerii
Tăi să ne călăuzească, să ne
îndemne la fapte bune, să ne
păzească de toate rătăcirile şi de
duhul cel viclean al veacului de pe
urmă, ca şi noi, smeriţi şi cu dreaptă
credinţă, să ne închinăm Ţie în toate
zilele vieţii noastre şi în vecii
vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
381
PREDICĂ LA DUMINICA A II-A DIN
POST
520
A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA
Despre Spovedanie
,,Fiule, iartă-se ţie păcatele tale!”
(Marcu 2, 5)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Dacă pe faţa pământului există fel
de fel de suferinţe, boli şi necazuri,
cauza este păcatul, după cum
observăm din Sfânta Evanghelie de
astăzi. Omenirea este slăbănogită
de o mulţime de păcate întocmai
ca bietul slăbănog din Evanghelia
de astăzi. Cei mai mulţi oameni nu
s-au spovedit din copilărie, iar alţii
nu s-au spovedit niciodată cum
trebuie, şi astfel, n-au primit iertare.
Slăbănogul de care ne-a vorbit
Sfânta Evanghelie, îndată ce a
primit iertare de la Domnul Hristos,
a luat şi putere prin tămăduire, căci
s-a întărit, şi luându-şi patul în
spate a mers vesel la casa sa.
Creştinii noştri nu cunosc greutatea
păcatului; nu ştiu cum să se
spovedească şi nici nu ştiu cât de
importantă şi necesară este taina
mărturisirii sau spovedaniei, cum îi
mai zicem. De aceea oamenii
împlinesc formal taina spovedaniei,
dar nu fac pocăinţă adevărată
pentru iertarea păcatelor.
Sunt unii oameni cărora le place
cearta şi gâlceava, care trăiesc în
vrajbă cu vecinii, cu fraţii,
cunoscuţii, cumnaţii şi când se
apropie timpul de a se spovedi şi
împărtăşi, caută să se împace; după
ce a trecut puţin timp de la
Împărtăşanie, iarăşi caută râcă şi
duşmănie, şi aşa o ţin multă vreme.
Toţi aceştia să nu creadă că-L
înşeală pe Dumnezeu. O mare
pedeapsă îi aşteaptă şi pe aici, căci
primesc foc în gura lor când se
împărtăşesc şi nu vor scăpa nici de
dreapta judecată a lui Dumnezeu.
Dacă omul nu caută pacea şi
sfinţenia, nu se mântuieşte. De
aceea zice Mântuitorul: ,,De veţi
ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va toată inima pe cei care ne-au greşit.
şi vouă Tatăl vostru cel ceresc, iar
de nu veţi ierta oamenilor greşelile Pentru aceea, frate şi soră, dacă ai
lor, nici Tatăl vostru nu va ierta
greşelile voastre!”. Iată condiţiile
iertării păcatelor! Nu putem trece
peste aceste cuvinte ale
521
Mântuitorului, nu putem închide
ochii şi să nu vedem cu ce fel de
382 PREDICI
legături ne-a legat, ca să putem
primi iertarea păcatelor, fie prin
taina Sfintei Spovedanii, fie prin
rugăciunile şi faptele bune pe care
le facem.
Toată strădania demonilor parcă
este îndreptată împotriva noastră,
ca să nu fim nici unul scutiţi de a
cădea în acest păcat de învrăjbire,
de mânie şi ceartă cu cineva, şi
astăzi, parcă mai mult ca oricând,
răul acesta s-a înmulţit: duşmănia
dintre părinţi şi copii, dintre fraţi şi
rudenii, dintre soţi şi, nu mai
vorbim, dintre vecini şi dintre
străini. De aceea, oricare ar fi
paguba materială de la cei care ne
duşmănesc, trebuie să ţinem seama
că nu există iertare, nici chiar la
spovedanie, dacă nu îi iertăm din
vrajbă cu cineva, întâi să te împaci
imediat, că altfel nici o rugăciune
sau faptă bună, sau vreun prinos
adus la altar nu e primit înaintea lui
Dumnezeu; nu te poţi împărtăşi cu Dacă ei nu înţeleg lucrul acesta şi
Sfintele Taine şi nici rugăciunea ne iau în râs sau, şi mai rău, se
Tatăl nostru n-ai s-o poţi spune, tulbură, deşi ei sunt vinovaţi,
căci atunci când zici ,,şi ne iartă datoria noastră de buni creştini cere
nouă precum şi noi iertăm greşiţilor ca noi să le facem bine şi să ne
noştri!”, ne cerem singuri osândă rugăm lui Dumnezeu pentru iertarea
de la Dumnezeu, fiindcă-I cerem să şi îndreptarea lor, că iarăşi zice
ne ierte nouă precum şi noi iertăm, Domnul: ,,Să iubiţi pe vrăjmaşii
iar dacă noi nu iertăm şi ţinem voştri şi să faceţi bine celor ce vă
duşmănie şi ură, nici Dumnezeu nu urăsc pe voi!”, şi mai mult: ,,Toată
ne va ierta. iertarea să fie din inimă, căci numai
aşa veţi fi cu adevărat ucenicii Mei,
Domnul zice să iertăm de 70 de ori de veţi avea dragoste între voi!”.
câte 7 într-o zi celor ce ne greşesc, Însuşi Mântuitorul S-a rugat pentru
adică să iertăm la infinit, aşa cum cei ce L-au pironit pe Cruce, zicând:
Dumnezeu ne iartă nouă când ne ,,Părintele Meu, iartă-le lor că nu
întoarcem cu adevărată căinţă şi ştiu ce fac!”. Dacă vom ţine seama
hotărâre de a nu mai greşi. Suntem mai întâi de toate de aceste sfinte
datori şi noi să iertăm la infinit cuvinte ale Mântuitorului, vom primi
tuturor acelora care ne greşesc şi iertare de la Dumnezeu. Iertarea
mai ales atunci când ei vin sinceri şi aceasta nu ne-o dă Dumnezeu
cu durere în suflet şi ne cer iertare. direct, ci prin Taina Sfintei
Chiar dacă ei nu înţeleg ca atunci Spovedanii, pe care trebuie s-o
când ne greşesc să vină şi cu facem sub epitrahil, înaintea unui
părere de rău să ne ceară iertare, preot duhovnic. Această Sfântă
noi, care suntem creştini şi Taină a fost proorocită mai înainte
cunoaştem credinţa mai mult, de Duhul Sfânt, prin unii prooroci ai
trebuie totuşi să-i iertăm din toată Vechiului Testament.
inima, căci ei nu ştiu ce fac; nu
numai să-i iertăm, dar noi să le Iată ce spune Dumnezeu prin
cerem lor iertare, că în felul acesta proorocul Iezechiel: ,,Spune-le: pe
ei se umilesc şi se îmblânzesc. viaţa mea,

522
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
383
zice Domnul Dumnezeu, că nu
voiesc moartea păcătosului, ci să se
întoarcă de la calea lui şi să
trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă
de la calea voastră cea rea; pentru
ce vreţi să muriţi în păcat, voi, casa
lui Israel?!” - voi, creştinilor!... Iar
prin proorocul Osia, zice: ,,Întoarce-
te Israele la Domnul Dumnezeul tău,
căci ai căzut prin nelegiuirea ta!
Aduceţi cu voi cuvinte de căinţă şi
întoarceţi-vă la Domnul! Spuneţi-i:
iartă-ne toate nelegiuirile, primeşte-
ne cu bunăvoinţă şi-ţi vom aduce în
loc de viţei, lauda buzelor noastre,
Doamne!”. De vom citi apoi psalmii
lui David, acolo se vorbeşte mult de
iertare prin pocăinţă şi pocăinţa
constă în întoarcerea la Domnul
Hristos şi la învăţătura Evangheliei
Sale, întoarcerea de la calea cea rea
la cea bună, adică pe calea Bisericii.
Pocăinţa constă în a fugi de calea
cea largă a desfătărilor şi a umbla
pe calea cea strâmtă şi necăjită.
Pocăinţa constă în părere de rău şi
căinţă pentru păcatele făcute, cu
hotărârea de a nu le mai face.
Pocăinţa constă în mărturisirea
523
păcatelor la preot, aşa cum vedem
în Sfânta Scriptură că Domnul
Hristos, după ce a înviat din
mormânt, a venit în mijlocul
ucenicilor şi le-a zis: ,,Pace vouă!
Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă
trimit şi Eu pe voi! Şi zicând
acestea, a suflat asupra lor şi le-a
zis: Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi
ierta păcatele le vor fi iertate şi
cărora le veţi ţine, vor fi ţinute!”.
Pilde de iertare a păcatelor prin
spovedanie avem destule în Sfânta
Scriptură; spre exemplu:
întoarcerea fiului risipitor,
neosândirea femeii care a fost
prinsă în preacurvie.
Apoi, mai pe scurt, Domnul Hristos
spune că a venit să caute oaia
rătăcită, a venit să-i mântuiască pe
cei păcătoşi care se pocăiesc, căci
nu cei sănătoşi au trebuinţă de
doctor, ci cei bolnavi. După ce
Domnul i-a tămăduit pe cei 10
leproşi, i-a trimis să se arate
preoţilor, adică un fel de
spovedanie. Sfântul Ioan
Botezătorul, înainte de a-i boteza în
apa Iordanului pe cei veniţi la el, îi
primea să-şi mărturisească
păcatele, deci îi spovedea.
Mai înainte, în Legea Veche, până la
marii prooroci inspiraţi de
Dumnezeu, ca să vorbească despre
pocăinţă şi iertarea păcatelor, în
Legea lui Moise nu exista pocăinţă,
ci răzbunare împotriva păcătosului.
Căci aşa scrie în Legea lui Moise:
,,…moarte pentru moarte, şi chiar
de la altar să fie scos ucigaşul şi să
fie omorât. Viaţă pentru viaţă, ochi
pentru ochi, dinte pentru dinte,
mână pentru mână, picior pentru
picior, arsură pentru arsură,
vânătaie pentru vânătaie.” Cine
purta vreo povară în spate sâmbăta,
adică muncea în ziua sărbătorii
acesteia, dacă era prins în fapt,
chiar dacă s-ar fi căit şi promitea că
nu mai face nu era iertat, trebuia
omorât. Nici foc nu avea voie să
aprindă sâmbăta în casă, căci
trebuia omorât; putea să susţină că
a avut o mare nevoie, îl aştepta
moartea. Dacă desfrâna cineva, fără
discuţie trebuia omorât. La fel şi în
alte cazuri: vrăjitoarele, ghicitoarele
şi descântătoarele trebuiau omorâte
cu pietre. Aşa era de aspră Legea
384 PREDICI
cea veche a lui Moise.
524
În legea cea nouă a lui Hristos, a
Evangheliei, aceste reguli s-au
schimbat! Dumnezeu l-a trimis pe
Sfântul Ioan Botezătorul mai înainte,
să strige: ,,Pocăiţi-vă, că s-a
apropiat împărăţia cerurilor, faceţi
roade vrednice de pocăinţă!” Cu
toate că idealul credinţei noastre
creştine este ca nimeni să nu
păcătuiască, omul este neputincios
şi foarte lesne se lasă amăgit de
vrăjmaşii mântuirii sufletului, care
sunt: trupul, lumea şi diavolul.
De aceea a lăsat Domnul Hristos
această taină, după cum aţi auzit
mai sus: spovedania - mărturisirea
păcatelor. Spovedania se face la
reprezentanţii lui Hristos, la ucenicii
Lui, care sunt preoţii, episcopii,
arhiereii. Dreptcredincioşii creştini
ortodocşi trebuie să se
spovedească la arhiereii şi la preoţii
duhovnici, care au acest dar.
Ereticii şi mulţi necredincioşi plini
de mândrie, se ridică împotriva
acestei sfinte taine a spovedaniei şi
zic: ,,La ce să mergi la preot să te
spovedeşti?! Căci ne mărturisim
direct lui Dumnezeu, prin Iisus
Hristos. Cum să mă spovedesc la
preot, care este mai păcătos ca
mine?” Alţii spun: ,,Cum să-i spun
eu preotului păcatele mele, că mi-e
ruşine?!” Iar alţii nu cred că au aşa
păcate multe şi grele de spus şi zic:
,,Dar ce păcate am făcut, ca să mă
spovedesc la preot?!”
Oamenii pătimaşi întotdeauna au
iubit întunericul nopţii, ca la
adăpostul întunericului să poată
săvârşi fărădelegea fără grija că-i
poate vedea cineva. Aceştia sunt la
fel ca fiarele răpitoare, sălbatice,
care cum se înnoptează, pleacă să
prădeze, iar când se luminează de
ziuă se retrag în culcuşurile lor. Aşa
şi cu oamenii pătimaşi: nu suferă
lumina Evangheliei, lumina
credinţei, învăţătura sănătoasă, ci
stau în întunericul păcatelor. Noi
oamenii, oricine am fi, trăind în
această viaţă nu se poate să nu
greşim cu ceva; dacă nu înaintea
oamenilor, înaintea lui Dumnezeu
toţi suntem greşiţi şi plini de păcate.
Cine zice că nu are păcate, face un
îndoit păcat, căci Îl face pe
Dumnezeu mincinos, fiindcă numai
El este fără păcat. De aceea spune
Scriptura că: ,,De zicem că n-am
păcătuit, Îl facem mincinos pe
Dumnezeu şi Cuvântul lui nu este în
noi.”
525
A ne mărturisi, a spovedi păcatele
este o virtute, o biruinţă a omului
împotriva eului său, împotriva
mândriei care este de la diavolul.
Mărturisirea păcatelor este o
biruinţă faţă de însuşi diavolul, este
una din marile virtuţi ale faptelor
bune, fraţilor!... Căci în clipa când
am primit iertare sub epitrahil de la
preot, păcatele spuse cu căinţă, cu
lacrimi, se şterg din catastifele
demonilor şi ale îngerilor păzitori.
Dacă nu spui unul din păcate,
fiindcă nu vrei să îl spui de ruşine, ţi
se dublează şi celelalte păcate şi te
faci mai rău ca la început; ori le spui
pe toate, fără să ascunzi vreunul de
ruşine, ori mai bine nu mai spune,
nu te spovedi de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
385
formă. De aceea preotul duhovnic
este dator să amintească omului,
care a venit la spovedanie cuvintele
sfinţilor părinţi din molitfelnic, după
rugăciunile de spovedanie, unde
zice: ,,Iată, fiule, Hristos este de
faţă, nevăzut, primind mărturisirea
ta cea cu umilinţă! Deci nu te ruşina
ca să ascunzi de mine vreun păcat,
ci fără sfială spune toate câte ai mare, care voia să iasă, s-a tras
făcut, ca să primeşti iertare de la înapoi şi n-a mai ieşit; atunci şi
Domnul! Iată, şi sfânta lui icoană ceilalţi şerpi de jos au intrat unul
este înaintea noastră, iar eu sunt câte unul înapoi în gura femeii.
martor ca să spun înaintea Lui toate După ce a plecat femeia, ucenicul a
câte mi-ai mărturisit, iar de vei spus duhovnicului cele ce a văzut,
ascunde de mine ceva, să ştii că iar acesta l-a trimis după ea, ca s-o
toate păcatele îndoite le vei avea! Ia aducă înapoi. Plecând ucenicul
seama, aşadar, să nu te întorci de la după ea, a găsit-o pe drum moartă.
doctor nevindecat!”. Iată deci, că prin acest păcat al
minciunii faţă de Dumnezeu şi-a
Ca dovadă că sunt adevărate aceste primit biata femeie pedeapsa
cuvinte, ascultaţi ce a văzut pierzându-se şi vremelnic şi veşnic.
ucenicul unui duhovnic de la o
mănăstire, când a venit o femeie să Vrăjmaşul diavol îi învaţă pe oameni
se spovedească. Această femeie se să nu-şi mărturisească păcatele
mai spovedise şi la alţi duhovnici, înaintea preotului şi înaintea lui
dar la nici unul nu îndrăznea, de Dumnezeu. Aşa i-a învăţat şi pe
ruşine, să spună un păcat mare pe primii oameni, Adam şi Eva, să
care-l avea. Venind şi la duhovnicul păcătuiască, să mănânce din pomul
acestei mănăstiri, în momentul oprit, iar după aceea căutau a se
spovedaniei, ucenicul acestuia, care ascunde de Dumnezeu. Dar fiind
era cu treburi prin altar, s-a uitat constrânşi, căutau să-L mintă pe
fără să vrea spre locul unde Dumnezeu ascunzându-se, căci
spovedea duhovnicul, având să-l erau goi.
întrebe ceva, şi a observat că
femeia care se spovedea sta cu Iată ce zice Sfânta Scriptură în
gura deschisă, iar din gura ei voia legătură cu căderea primilor oameni
să iasă un şarpe mare. Ieşea puţin, în păcat: «Iar când au auzit glasul
şi se trăgea înapoi, iar jos, în faţa ei, Domnului Dumnezeu, Care umbla
era o grămadă de şerpi mai mici. Pe prin rai în răcoarea serii, s-au
când preotul îi dădea dezlegare, a ascuns Adam şi femeia lui de faţa
văzut ucenicul cum şarpele cel Domnului Dumnezeu printre pomii
526
raiului. Şi a strigat Domnul va fi pământul pentru tine! Cu
Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: osteneală să te hrăneşti din el, în
,,Adame, unde eşti?” Răspuns-a toate zilele vieţii tale. Spini şi
acesta: ,,Am auzit glasul Tău în rai pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni
şi m-am temut că sunt gol, şi m-am cu iarba câmpului. În sudoarea feţei
ascuns!” Şi i-a zis Dumnezeu: ,,Cine tale îţi vei mânca pâinea ta, până te
ţi-a spus că eşti gol? Nu cumva ai vei întoarce în pământul din care
mâncat din pomul din care ţi-am eşti luat, căci pământ eşti şi în
poruncit să nu mănânci?” Zis-a pământ te vei întoarce!”».
Adam: ,,Femeia pe care mi-ai dat-o
să fie cu mine, aceea mi-a dat din Iată, fraţi creştini, primul blestem
pom şi am mâncat.” Şi a zis aruncat de Dumnezeu asupra lumii!
Dumnezeu către femeie: ,,Pentru ce Observăm că Dumnezeu a pornit cu
ai făcut aceasta?” Iar femeia a zis: blestemul de la cel care a fost
,,Şarpele m-a amăgit şi eu am pricina păcatului, de la şarpe. Pe
şarpe l-a blestemat întâi, apoi a
386 PREDICI trecut la femeie, iar mai pe urmă la
Adam, ca să ne înveţe că mai mare
mâncat.” Zis-a Dumnezeu către păcat are cel care face pe altul să
şarpe: ,,Pentru că ai făcut aceasta, păcătuiască. Diavolul, după ce-i
blestemat să fii între toate animalele învaţă pe oameni să păcătuiască,
şi între toate fiarele câmpului! Pe nu-i lasă să se spovedească cum
pântecele tău să te târăşti şi ţărână trebuie, căci la spovedanie fiecare
să mănânci în toate zilele vieţii pârăşte pe altul: soţia pe bărbat,
tale.” Iar femeii i-a zis: ,,Voi înmulţi bărbatul spune că femeia l-a făcut
mereu necazurile tale, mai ales în să zică, părinţii pe copii şi aşa mai
vremea naşterii tale; în dureri vei departe.
naşte copii, atrasă vei fi către
bărbatul tău şi el te va stăpâni!” Iar Cu acestea nu facem nimic, iar
lui Adam i-a zis: ,,Pentru că ai blestemul nu-l curmăm de la noi,
ascultat vorba femeii tale şi ai decât printr-o spovedanie sinceră,
mâncat din pomul din care ţi-am cu căinţă şi fără ocol. De aceea
poruncit să nu mănânci, blestemat creştinul este dator să facă trei
527
feluri de mărturisiri ale păcatelor în ruşine să nu le poată spune. De
viaţa lui. Mai întâi trebuie a ne aceea, aceşti oameni se aseamănă
mărturisi vina păcatelor noastre cu unii care atâta timp cât ar sta pe
înaintea lui Dumnezeu, direct prin fundul unei mări şi ar înota prin apă,
rugăciunile ce trebuie să le facem nu simt greutatea unui aşa noian de
zilnic: psalmul 50 - psalmul apă ce stă deasupra lor, dar dacă
pocăinţei, unde se aminteşte de sunt scoşi pe uscat, 50-60 kg de apă
păcat, psalmii 3 şi 87, şi alte dacă le-ar pune cineva în spate, nu
rugăciuni întocmite de sfinţii părinţi. ar putea suferi povara greutăţii
A doua mărturisire trebuie făcută acesteia.
către oamenii ce ne înconjoară,
adică să nu le spui niciodată că eşti PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
bun sau drept, ci un mare ticălos în 387
faţa lui Dumnezeu, căci de aceea
zice apostolul Iacov: ,,Mărturisiţi-vă Aşa sunt unii oameni cufundaţi în
unii altora păcatele, plângeţi-vă de adâncul fărădelegilor. Ei nu simt
păcatele voastre unii altora!” A treia greutatea păcatelor, dar când se
mărturisire a păcatelor trebuie întorc la Domnul Hristos cu inimă
făcută către episcopi sau preoţii smerită, e destul un păcat, o mică
duhovnici, păstrătorii cheilor greşeală dacă o fac, îi mustră
împărăţiei cerurilor, reprezentanţii conştiinţa şi nu pot suferi până
autorizaţi ai lui Hristos pe pământ. când nu se spovedesc la preot. Pe
mulţi, din cauza ruşinii de a
Aceste porunci, ca şi toate celelalte, mărturisi păcatele la preot, i-a
nu sunt greu de împlinit. Dar, cum apucat moartea în păcate grele şi
am spus, diavolul stă de capul acum se află în temniţele iadului, în
omului, îndemnându-l să nu-şi focul veşnic, în chinuri. Abia acum
mărturisească păcatele niciodată, au văzut ei paguba nemărturisirii
sau dacă ajunge la spovedit, să nu păcatelor şi se mărturisesc acolo,
facă mărturisirea cum trebuie. Îl cu ţipete mari, ca bogatul din
îndeamnă pe om să facă păcate cu Evanghelie, în focul cel veşnic, însă
nesaţ şi cu neruşinare, iar când e prea târziu.
merge să le mărturisească îi dă
528
Noi, cei care vrem să ne mântuim
din văpaia focului veşnic, să lăsăm
ruşinea la o parte, fraţi creştini, şi
să alergăm după iertarea păcatelor,
până nu ne mutăm din viaţa aceasta
trecătoare, căci nu ştim ziua şi
ceasul când ne va chema Domnul.
Nu se poate pocăinţă fără
mărturisire şi fapte bune, şi nici
spovedanie fără pocăinţă şi fapte
bune; căci toate acestea trei sunt
legate între ele.
Sectanţii şi mulţi creştini
necunoscători mai fac puţină
pocăinţă, ţinând post, fac rugăciuni,
fac milostenii, fapte bune, dar nu
vor să se spovedească la preot. De
aceea pierd şi osteneala postului şi
a faptelor bune pe care le-au făcut.
Poate omul să-şi dea toată averea
de pomană, să facă toate faptele
bune posibile, dacă nu vrea să se
spovedească la preotul duhovnic,
tot în iad se duce, cu toate faptele
lui bune. Căci aşa înţeleg sectanţii,
rătăciţii, cei care s-au despărţit de
biserică şi de preot, că ei să facă
fapte bune, să aibă credinţă dar nu
le trebuie preot şi spovedanie.
Alţi creştini se spovedesc, unii mai
rar, alţii mai des, dar preoţii nu le
529
dau canon pentru păcatele lor şi
nici ei nu fac nici un fel de pocăinţă.
Nu postesc, nu se roagă, nu fac
metanii, nu fac milostenii; aceştia
sunt tot în pericol sufletesc. De
aceea vin peste ei canoane de
ispăşire a păcatelor în diferite
chipuri, îngăduite de Dumnezeu,
prin mari supărări: boli, închisori,
pagubă, moarte în familie, fel de fel
de suferinţe. Nimeni să nu se înşele
crezând că dacă a făcut unele
păcate şi nu le-a spovedit, acestea
se pot ierta făcând fapte bune sau
plătind slujbe pentru ele.
Ascultaţi un astfel de caz, care se
află scris într-o carte veche a
Bisericii:
O femeie făcuse un păcat de
moarte şi nu îndrăznea niciodată să-
l mărturisească de ruşine. Însă
făcea fapte bune mereu: milostenii,
postea, se ruga, priveghea, se
spovedea de celelalte păcate şi se
împărtăşea cu Sfintele Taine,
rugându-se lui Dumnezeu cu
lacrimi, ca să-i ierte păcatul cel
mare pe care-l făcuse şi-l ţinea
ascuns. Căzând într-o boală grea,
nici atunci nu şi-a mărturisit păcatul
cel mare, ci plângând s-a împărtăşit
cu Dumnezeieştile Taine şi aşa a ascuns păcatul”. ,,Dar acum pot să
murit. te ajut eu cu slujbe, cu sărindare,
liturghii şi milostenii la săraci, ca să
După multe zile, o fată a ei se ruga capeţi iertare mamă?” Iar ea a zis:
cu credinţă în cameră şi deodată a ,,Nu mai este pocăinţă în iad, fiica
simţit un miros nespus de greu şi mea; cât am avut vreme nu m-am
nu ştia de unde vine. Când priveşte îndreptat şi acum nu-mi mai
într-o parte a camerei, vede stând foloseşte la nimic. Îndată ce m-am
deasupra patului o umbră urâtă şi despărţit de trup, m-au răpit viclenii
înfricoşată. Ea căzu jos de frică şi draci şi m-au dus la judecata lui
striga pe Dumnezeu şi Maica Hristos, Care mi-a zis cu glas
Domnului în ajutor. Atunci i-a venit înfricoşat, de tunet: ,,Du-te de la
glas de Mine, blestemato, în gheena cea
nesfârşită!”, şi deodată m-am
388 PREDICI pomenit în fundul iadului. Aşadar,
nu mai este pentru mine milă, ci
la acea umbră, zicându-i: ,,Nu te doar m-a slobozit ca să-ţi spun ţie
teme, fiica mea, eu sunt, nenorocita să propovăduieşti la toţi, să nu mai
ta mamă!”. Fata îi spune: ,,Cum este pătimească şi alţii ca mine. Spune-i
cu putinţă să fii atât de urâtă cu şi fratelui tău să-şi îndrepte viaţa, să
acest miros împuţit, maica mea, tu se lase de toate împodobirile
care erai atât de bună şi de trupeşti, să nu se mai înfrumuseţeze
îmbunătăţită în fapte bune?!”. Iar ea pe placul oamenilor şi să nu se mai
a răspuns: ,,Adu-ţi aminte, fiica ducă la distracţii, căci aici în iad
mea, că ţi-am spus eu odată că am sunt multe femei şi mulţi oameni
făcut un păcat mare, de moarte, şi care se chinuiesc cu mine pentru
nu l-am spovedit la duhovnic, multe păcate de acestea!”.
fiindu-mi ruşine; pentru acest păcat
mă chinuiesc nespus de mult!” Fata a întrebat-o mai departe şi
altele, dar ea nu i-a mai spus nimic,
,,Dar celelalte fapte bune - zise fata - zicându-i că nu are voie să-i spună
nu ţi-au folosit, mamă?” ,,Nu mi-au mai multe. Apoi s-a stins ca fumul şi
folosit cu nimic pentru că eu am a rămas atâta putoare că nimeni nu
530
mai putea intra în acea cameră. A
trebuit să-şi facă patul în altă parte,
unde a zăcut bolnavă multe zile de
frica acestei vedenii. A chemat
duhovnicul şi i-a povestit toate şi a
rămas scris într-o carte, ca să
citească toţi şi nimeni să nu se mai
înşele, să nu se spovedească din
cauza ruşinii.
Din Sfânta Scriptură vom aduce
câteva mărturii, care ne arată cum
trebuie să fie pocăinţa, spovedania
noastră. Doi apostoli dintre cei 12:
Iuda care l-a vândut pe Domnul pe
30 de arginţi şi Petru care s-a
lepădat de El, de trei ori. Petru a
primit iertare şi s-a făcut iarăşi
prieten al lui Hristos, iar Iuda a
rămas neiertat şi s-a spânzurat,
lăsându-şi ticălosul trup atârnat de
o cracă, iar sufletul în chinuri
veşnice pentru păcatul deznădejdii.
Pentru ce a rămas Iuda neiertat?!
Ce trebuia să facă? Trebuia oare să-
şi spovedească greşeala, să-şi
mărturisească greşeala lui? Da, dar
a mărturisit-o pe faţă chiar, zicând:
,,Am greşit, căci am vândut sânge
nevinovat!” Afară de aceasta, a
întors înapoi şi cei 30 de arginţi,
banii pe care îi luase, pe care i-a
aruncat în templu, în faţa arhiereilor
531
şi s-a dus. Atunci ce n-a făcut Iuda,
ca să fie iertat de Domnul? El n-a
făcut pocăinţă, fraţi creştini,
pocăinţă adevărată, nu s-a căit
înaintea Domnului, n-a plâns cu
lacrimi păcatul şi greşeala, ci a
căzut în deznădejde. El n-a făcut
cum zice Sfânta Scriptură: ,,…să
facem fapte
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
389
vrednice de pocăinţă!”. El a dat
vorbe şi bani, aşa cum majoritatea
creştinilor noştri se spovedesc
numai cu gura, spunând fel de fel
de vorbe, dar numai adevăratele lor
păcate nu le spun înaintea
duhovnicului. Pălăvrăgesc fel de fel,
vorbesc despre alţii, despre altele,
că până la urmă, ies aşa de
nevinovaţi, mai ales femeile, şi
socotesc că dacă plătesc cu bani la
spovedanie sau la alte slujbe, vor fi
iertate de Dumnezeu.
Nimeni să nu se înşele, căci fără
spovedanie curată şi dreaptă
înaintea duhovnicului, nu este
mântuire! Zadarnică a fost
spovedania lui Iuda, străină şi
mincinoasă şi fără de nici un folos;
adevărata mărturisire a fost a lui Ioan Scărarul. Că ucenicii lui ţineau
Petru, care cunoscându-şi greşeala, totdeauna la ei câte o mică
a ieşit afară din casa blestemată a cărticică, unde însemnau toate
arhiereului Caiafa, unde se lepădase gândurile, nu numai păcatele pe
de Hristos de trei ori şi a plâns cu care le spovedeau la duhovnic.
lacrimi amare. Gândeşte-te cu de-amănuntul ce
păcate ai făcut cu mintea, cu
Deci, frate creştine, când vrei să te cuvântul, cu fapta, faţă de
mărturiseşti, părăseşte şi tu casa Dumnezeu, faţă de aproapele, faţă
cea blestemată unde pentru de tine însuţi. De ai vreun vrăjmaş,
dragostea unei femei desfrânate te- iartă-l din tot sufletul, de ai în casă
ai lepădat de Dumnezeu; pleacă vreun lucru străin, întoarce-l înapoi,
definitiv din casa ei, nu numai cu de te-ai atins de cinstea cuiva, cere
trupul, ci şi cu inima şi cu mintea. iertare, înduioşează-te, umileşte-te,
Petru ieşind afară, s-a despărţit de suspină şi plângi cu amar, iar
ostaşii păgâni şi de slugile pentru toate păcatele ceartă-te pe
răutăcioase care prinseseră pe tine însuţi şi hotărăşte-te cu multă
Domnul Hristos. Fugi şi tu afară, statornicie să nu le mai faci
desparte-te de obiceiurile cele rele, niciodată. Cu inimă zdrobită şi cu
de prietenii cei răi, de calea pierzării umilinţă mergi la duhovnic şi
în care ai petrecut şi te-ai mărturiseşte-te, dar să nu duci ca
dezmierdat; căci Petru i-a părăsit pe Iuda, vorbe şi bani, ci ca Petru,
toţi, a rămas singur, s-a cutremurat fapte şi lacrimi.
şi a plâns, Petru n-a vărsat numai
două lacrimi, ci şi-a frânt inima şi cu Când stai înaintea duhovnicului,
căinţă mare s-a rugat la Domnul de întâi să ştii că spovedania să fie fără
iertare. Retrage-te şi tu, frate ruşine, al doilea, să fie fără scuze şi
creştine, un ceas la o parte, înlătură acuzări; fără să ne ruşinăm ca
toate grijile lumeşti, adună-ţi strămoşii noştri Adam şi Eva în rai,
gândurile, roagă-te lui Dumnezeu să când fugeau de la faţa Domnului, şi
te lumineze şi, adu-ţi aminte de fără să acuzăm ca ei aruncând vina
toate păcatele făcute şi scrie-le pe pe alţii, cum au făcut ei în grădina
hârtie, după cum ne învaţă Sfântul raiului: Adam a zis că Eva l-a
532
îndemnat, Eva a aruncat vina pe
şarpe şi astfel sau osândit cu toţii.
Cine ascunde păcatele sale, zice
Duhul Sfânt prin gura lui Solomon,
nu va câştiga nici un bine, ci va fi ca
un netrebnic înaintea lui Dumnezeu,
căci păcatul ascuns este ca o rană
ce putrezeşte şi rămâne fără leac
dacă nu o cunoaşte doctorul. Să
zicem şi noi ca
390 PREDICI
David, împăratul, care a făcut
desfrânare şi ucidere, şi cu toate
acestea nu s-a ruşinat şi n-a
întârziat a-şi mărturisi Domnului
păcatele sale, cum zice în Psalmul
31: ,,Am arătat fărădelegea mea
Domnului şi păcatul meu nu l-am
ascuns!”
E dator omul care se spovedeşte,
dacă-şi aduce aminte, să spună şi
de câte ori a păcătuit, mai ales
păcatele cele grele. ,,Câţi copii are
fără cununie religioasă, câte
avorturi are; e bine să spună când a
păcătuit: în posturi sau în sărbători;
e bine să spună cu cine şi ce păcat
a săvârşit, fiindcă unele păcate sunt
mai grele şi altele mai uşoare. Cel
care păcătuieşte cu femeia
533
nemăritată face desfrânare, iar cel
ce păcătuieşte cu femeie măritată,
având bărbat şi copiii, face păcatul
preacurviei; să spună dacă a
păcătuit cu rudenie sau dacă a silit
pe cineva. Şi în ce loc e bine să
spună, dacă a păcătuit în ascuns
sau la arătare, pentru că toate
acestea, îngreunează sau
micşorează păcatul. Spre exemplu,
dacă spui numai atât, păcatul
acesta: ,,am furat, părinte!”. Dar…
una este a fura un ou şi alta e a fura
un bou - vorba bătrânească. Una
este a fura de la cel bogat şi din
cauza lipsei tale şi alta este a fura
de la văduvă, de la orfani, lăsându-i
cu lacrimile pe obraz. De aceea
trebuie spus şi cam ce ai furat, şi
dacă ai furat să ştii că nu ai iertare,
chiar de te-ai spovedi la toţi
arhiereii, până nu dai înapoi ce ai
furat, în vreun chip oarecare, chiar
dacă nu mai trăiesc persoanele
acelea, să le dai la săraci, la văduve,
la copii orfani, la necăjiţi.
Alt exemplu, când spui: ,,Părinte,
am minţit!” Una este să spui o
minciună care să nu cauzeze rău
nimănui - de pildă când un beţiv îţi
cere bani pentru nişte treburi,
minţindu-te, însă ştii că el îi dă pe
rachiu, pe băutură, ca să se îmbete; duhovnici iscusiţi, că şi duhovnicii
dacă-i cunoşti intenţiile şi nu-i dai sunt ca şi doctorii, unii mai
nu faci un păcat, căci mai bine este cunoscători, alţii mai puţin
să spui că nu ai - dar în nici un caz cunoscători, iar alţii fac pe
să nu te faci martor mincinos, să cunoscătorii, dar dau un tratament
bagi pe cineva la închisoare, să greşit.
pârăşti pe cineva, să spui minciuni
despre o familie, să pătezi cinstea Mulţi creştini mă întreabă dacă e
cuiva, să-l faci de râs, să-l vorbeşti bine sau nu să schimbe duhovnicul.
de rău, căci acestea sunt păcate Ascultaţi cu luare aminte, ca să nu
care apasă sufletul şi nu vei scăpa vă mai încurcaţi şi în aceste
de osânda lui Dumnezeu, dacă nu te probleme!
spovedeşti cum trebuie. La ieşirea
sufletului vai de acela cu aşa PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
păcate, că de aceea trag unii câte o 391
săptămână ca boii la jug şi nu le
iese sufletul din cauza acestor Într-adevăr, nu este bine să se
păcate grele, minciuni, pârâciuni şi schimbe duhovnicul, ci e bine să
răutăţi. ştie un preot duhovnic toate
păcatele tale. Dacă schimbi
Din toate păcatele să iasă la iveală duhovnicul că nu ţi-a împlinit voile
adevărul, acesta trebuie să-l ştie tale, adică te-a oprit de la împărtăşit,
duhovnicul, nu vorbe goale şi sau spui unele păcate la unul şi
poveşti, cu care să-l îngreuiaţi, să-l altele la altul, cu gând să te dezlege
obosiţi în zadar. Persoana care vrea la împărtăşit, e o mare greşeală.
să se spovedească, să se prezinte
smerită, să-şi cunoască păcatele şi Se admite schimbarea duhovnicului
cu cuvinte smerite şi fără de atunci când nu ai fost mulţumit, că
minciună, fără de părtinire, să se nu ţi-a dat nici un canon, şi nu te-a
aşeze în genunchi înaintea ascultat cu răbdare ca să-i spui
duhovnicului pe care l-a ales şi, cu toate păcatele tale. Tot aşa să fugi
capul plecat să se mărturisească cu de preotul care a fost caterisit sau,
umilinţă. Este bine să căutaţi şi mai grav, să fugi de preotul care
534
are diferite obiceiuri rele, îndrăznind
fără de ruşine să vorbească glume,
dovedind că este un om neserios şi
fără frică de Dumnezeu. E bine să te
depărtezi de un astfel de om şi fără
prea multă vâlvă să atenţionezi şi pe
alţii spre a nu cădea în astfel de
ispite.
Fiecare să-şi cerceteze conştiinţa şi
să se apropie cu curaj, cu credinţă
tare de scaunul spovedaniei, cu
hârtiuţa cu păcatele scrise,
începând cu cele mai grele; să le
mărturisească cu smerenie, cu
lacrimi dacă se poate, ca să
primească iertare.
Iată, care este spovedania cea
adevărată:
În primul rând, caută să te împaci cu cu gândul, cu ochii, cu urechile, cu
toţi pe care i-ai supărat sau te-au
supărat ei.
În al doilea rând cercetează-ţi
păcatele prin rugăciune şi scrie-le
pe hârtie pentru a nu uita ceva;
În al treilea rând caută duhovnic
iscusit, care să ştie să vindece
rănile păcatelor, căci duhovnicul
caută să vindece pe cel bolnav, nu
să-l omoare; el ştie să aleagă
persoanele după funcţia pe care o
îndeplinesc, după starea materială,
după păcate, rânduindu-le canon;
celui bogat îi dă milostenie, celui
sărac îi dă metanii, celui sănătos şi
voinic îi dă post, celui slab şi
neputincios îi dă rugăciuni.
În al patrulea rând mărturiseşte
după hârtiuţă, cu smerenie, păcatele
sub epitrahil, fără să spui vorbe fără
rost.
În al cincilea rând mai înainte de a
începe să citeşti păcatele, zi aceste
cuvinte cu lacrimi: ,,Mărturisesc
înaintea lui Dumnezeu, a Maicii
Domnului şi a tuturor sfinţilor,
înaintea sfinţiei voastre, cinstite
părinte, că am păcătuit cu mintea,
picioarele, cu mâinile şi cu toate
simţirile mele trupeşti şi sufleteşti,
noaptea şi ziua de faţă şi în ascuns,
împotriva cerului şi a pământului,
împotriva aproapelui, împotriva
trupului şi sufletului meu, şi am
făcut cu voie şi fără de voie…”
cutare şi cutare păcate - citindu-le
de pe hârtie.
535
După ce v-aţi spovedit, aveţi grijă să care-şi dezbracă haina cea
împliniţi canonul! Să nu primim frumoasă, curată, scumpă şi o
canonul cu neplăcere, cu grijă şi cu aruncă în W.C. sau în alte murdării.
multă silă, ci să-l primim cu
dragoste, ca să fie primit înaintea lui
Dumnezeu. Nimeni să nu se Cei care fac cu ştiinţă aceste păcate
întristeze dacă este oprit de la mari, ca: preacurvia, desfrânarea,
Sfânta Taină pentru o vreme, să avorturile, mergerea la vrăjitoare şi
creadă că nu se mântuieşte. Dacă descântătoare, şi la toţi ghicitorii şi
se află sub canon şi-l apucă spiritiştii, cei ce se leapădă de
moartea, şi n-a mai săvârşit păcate ortodoxie şi se fac sectanţi, sau se
de moarte, mila lui Dumnezeu îl leapădă de Dumnezeu în vreun chip
primeşte şi se poate mântui. Căci oarecare, şi altele asemănătoare, să
păcatul, odată mărturisit, a şi fost se aştepte cât de târziu la pedeapsa
iertat de dumnezeiască şi aici în lumea
aceasta: adică boli grele, suferinţe,
392 PREDICI moarte, pagube, închisoare; şi dacă
vin acestea, să-I mulţumească lui
Dumnezeu prin gura preotului care Dumnezeu că nu i-a lepădat, ci vrea
zice: să-i cureţe, prin suferinţă, ca să fie
buni pentru grădinile raiului celui
,,Să te ierte pe tine, fiule sau fiică curat. Căci pe cei care nu-i ceartă
duhovnicească Dumnezeu, de toate Domnul pe aici, îi păstrează ca pe
păcatele şi fărădelegile tale!”. Să nişte uscături pentru focul veşnic al
ţinem seama că această taină este iadului.
atât de importantă, pentru că ţine
loc de al doilea după botez. Cel care De aceea e bine să frecăm mereu
se spovedeşte cum trebuie, este ca rugina păcatelor, de pe cazanul
şi când s-ar boteza din nou. Dar sufletului şi al trupului nostru prin
dacă nu te păzeşti de a mai cădea pocăinţă, fraţilor. Aşa după cât se
iarăşi în păcate de moarte, sau cere. Adică să frecăm până se ia
strigătoare la cer, sau împotriva rugina, căci omul, când păcătuieşte,
Duhului Sfânt, te asemeni cu un om rugineşte, cocleşte sufletul şi trupul
536
şi într-un astfel de vas nu se poate
pune ceva curat. Nici un om fără
pocăinţă adevărată, adică: post,
rugăciuni, metanii, osteneli diferite
de fapte bune, chiar ajunări la unii
care pot, nu se poate împărtăşi cu
Preacuratele Taine, cu Trupul şi
Sângele Scumpului Domnului
nostru Iisus Hristos.
Să fugim ca de foc de toate păcatele POST
mari, de care aţi auzit, cu riscul de a
primi mai bine moarte ca sfinţii
mucenici, decât să mai păcătuim.
Căci numai aşa vom dovedi şi noi
că-L iubim pe Dumnezeu, păzindu-
ne cât mai curaţi şi împlinind
sfintele Lui porunci.
Rugăciune,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi
Cuvântul lui Dumnezeu, primeşte-ne
şi nouă mărturisirea noastră şi ne
dă iertare; deschide mintea şi inima
tuturor celor ce au ascultat şi vor
asculta aceste cuvinte, ca nici unul
să nu fie înşelat de diavolul!
Dă-ne tărie şi putere şi fă-ne ca să
ne mărturisim drept şi cu căinţă
înaintea feţei Tale, ca să fim şi noi
părtaşi Împărăţiei cerurilor şi să ne
mântuim împreună cu toţi creştinii
şi sfinţii în vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
393
PREDICĂ LA DUMINICA A II-A DIN
(a doua)
A SFÂNTULUI GRIGORIE PALAMA
Despre dumnezeirea lui Iisus
,,Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la
casa ta!” (Marcu 2, 2)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Sfânta Evanghelie de astăzi ne
aminteşte despre un bolnav, un
slăbănog, pe care L-a vindecat
Mântuitorul nostru Isus Hristos,
tămăduindu-l şi iertându-i păcatele,
într-o casă. Aceste cuvinte au fost
spuse de Mântuitorul slăbănogului
din Evanghelia de astăzi. Cuvintele
pe care le
537
auziţi, aş dori să ridice din nevăzute era cu Fiul şi cu Duhul
slăbănogirea sufletească pe toţi cei Sfânt; când l-a făcut pe om, au
care nu cred în existenţa vorbit împreună zicând: ,,Să facem
Dumnezeului cerului şi al om după chipul şi asemănarea
pământului, şi în nemurirea noastră!” De aceea Hristos -
sufletului. Cuvântul lui Dumnezeu, întrupat din
Fecioara Maria, a putut zice: ,,Eu şi
Păgânismul şi indiferentismul au Tatăl una suntem”. Cuvântul Acesta
îndepărtat privirea multora, a S-a făcut trup, S-a făcut Om şi a
milioane de oameni de la locuit printre noi plin de har şi
Dumnezeul părinţilor lor. adevăr şi noi am văzut slava Lui ca
Modernismul, materialismul, banii şi a Unuia Născut din Tatăl.
plăcerile i-au amăgit pe mulţi,
îndepărtându-i de sfinţenie, de Şi când a locuit pe pământ între
adevăr. Oamenii se închină la altarul ucenicii Săi, cărora le vorbea foarte
lui Mamona şi-şi pierd orele lor des
libere în satisfacerea plăcerilor, prin
fel de fel de jocuri păcătoase, jocuri 394 PREDICI
de noroc şi tot felul de distracţii
care distrug şi sufletul şi trupul. De despre Tatăl Său, aşa de frumos,
aceea ei nu pot crede în Dumnezeul încât se aprindeau inimile lor de
adevărului, pentru că nu au duhul iubire ca să-L vadă pe Tatăl, şi Filip
lui Dumnezeu în ei şi nici nu mă apostolul, odată nu a mai putut să
străduiesc pentru unii, ca să-i se înfrâneze şi i-a zis Domnului:
întorc, pentru că nu se vor întoarce, ,,Arată-ne pe Tatăl şi ne va ajunge!”,
din cauza mândriei şi a păcatelor Iisus i-a zis: ,,De-atâta vreme sunt
celor multe pe care le-au făcut şi cu voi şi nu M-ai cunoscut Filipe?
pentru că au rătăcit din pântecele Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe
maicii lor, aşa spune Sfânta Tatăl, cum zici tu dar, arată-ne pe
Evanghelie. Tatăl?! Nu crezi că Eu sunt în Tatăl
şi Tatăl în Mine? Cuvintele pe care
Când a creat Dumnezeu cerul şi vi le spun Eu nu vi le spun de la
pământul şi toate cele văzute şi Mine, ci de la Tatăl Care locuieşte în
538
Mine. El face aceste lucrări, ale Lui dumnezeieşti, pe care Le-a făcut
sunt. Nimeni nu vine la Tatăl decât Fiul lui Dumnezeu pe pământ, ca să
prin Mine!” ne scape de slăbănogirea
Iată deci, iubiţi creştini, cuvintele sufletească, care este cea mai rea,
Domnului nostru Iisus Hristos, pe fiind pierzătoare de suflet.
care le găsim în Sfânta Evanghelie. Amintindu-ne istorisirile celor patru
Pentru aceasta Mântuitorul a putut evanghelişti despre minunile lui
spune slăbănogului din Evanghelia Iisus, vedem că El a vindecat nu
de astăzi: ,,Fiule, iartă-ţi-se păcatele numai bolnavi de boli obişnuite, ci
tale!”, că era Dumnezeu adevărat, şi de lepră, care nu se putea
din Dumnezeu adevărat, lumină din vindeca prin mijloace omeneşti şi
lumină şi avea puterea de a ierta observăm că bolnavii îndată ce
păcatele şi puterea creatoare prin primeau vindecarea, luau şi puterile
care slăbănogul nu numai că s-a pierdute în timpul bolii.
vindecat, dar îndată a primit putere
ca să plece pe picioarele lui, cu Oricât se vor sili necredincioşii să
patul în spate, prin mulţimea aceea explice aceste minuni, străduinţele
care era adunată. A plecat deplin lor sunt zadarnice, mai ales faţă de
sănătos, împuternicit pe loc, vesel vindecările săvârşite de Iisus în
şi liniştit. lipsa celor vindecaţi, cum a fost
vindecarea slugii sutaşului şi a fiicei
Aici este minunea dumnezeirii lui femeii canaanence care nu erau de
Iisus, dovada grăitoare că El a fost faţă, ci Iisus de la distanţă i-a
Dumnezeu adevărat, aşa ca şi în tămăduit numai cu cuvântul. Dar ce
alte Evanghelii, pe care le-au scris pot zice necredincioşii de
cei patru evanghelişti. Cei patru vindecarea celor surzi şi a celor
oameni care îl duceau pe slăbănog orbi, chiar orbi din naştere, de
la Iisus, ca să fie vindecat de vindecarea muţilor, a celor cu
slăbănogirea trupească, îi mâinile uscate, a ologilor şi
închipuiau pe cei patru evanghelişti, şchiopilor, ale căror membre erau
care ne vor purta pe braţele lor, distruse, erau ca şi moarte, pentru
desluşindu-ne drumul din Sfintele că în asemenea cazuri nu mai poate
Evanghelii şi minunile cele fi vorba nici de credinţa celor
539
vindecaţi şi neputincioşi; Spre exemplu: prefacerea apei în
neputinciosul lor corp nu putea să-L vin la nunta din Cana Galileii, unde
ştie pe Iisus, dar să mai şi creadă în ne vorbeşte Ioan, ca un martor, care
puterea vindecătoare, cazuri cum au a văzut cu ochii lui, care e unul
fost orbul din Betsaida, surdomutul dintre ucenicii cei dintâi ai lui Iisus;
şi slăbănogul din Vitezda. cele două pescuiri neobişnuite,
când peştii au ascultat glasul
Ce pot zice necredincioşii de Stăpânului şi au venit în mrejele
vindecarea îndrăciţilor? Ei, de bună apostolilor, precum şi altă dată,
seamă, îi când Domnul Hristos îl trimite pe
Petru să arunce mreaja spunându-i
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET să caute în primul peşte pe care-l va
395 prinde, căci va găsi o monedă de
aur, pe care s-o plătească dajdie
numesc pe îndrăciţi nebuni. Dar pentru Domnul şi pentru el.
chiar dacă au fost nebuni, cu ce
putere a dat Iisus iarăşi minte celor Mari sunt minunile Tale, Doamne!
nebuni? Cum pot explica Ce vom zice de săturarea celor cinci
necredincioşii învierea morţilor de mii de oameni cu cinci pâini şi doi
către Iisus, învierea fiicei lui Iair, a peşti, unde s-au mai strâns şi 12
fiului văduvei din Nain şi învierea lui coşuri cu firmituri! Atunci mulţimea,
Lazăr, al cărui trup începuse să văzând această minune, a vrut să-L
putrezească, astfel încât Marta, sora ia pe Iisus, să-L proclame rege în
lui, socotea zadarnică deschiderea Israel, peste ei. Acestea ni le
mormântului?! Iisus a strigat tare, istorisesc apostolii: Matei, Petru,
cu glas poruncitor: ,,Lazăre, vino Ioan, Iacov şi Marcu.
afară!”, şi mortul a înviat; a ascultat Ce vom zice despre potolirea
glasul Creatorului, al Ziditorului furtunii, când Iisus cu glas blând
său. vorbea cu vântul şi cu marea,
zicându-le: ,,Taci, linişteşte-te!” -
Dumnezeirea lui Iisus a făcut minuni acelei furtuni care ameninţa cu
şi cu lucrurile neînsufleţite, care nu pieirea pe apostoli. Altădată Iisus
sunt înzestrate cu minte ca omul. umbla pe apă; aceasta au văzut-o
540
cu ochii lor ucenicii, deşi la început aceste minuni ar fi fost numai
ei au crezut că este o nălucă, dar născociri şi nu ar fi fost adevărate,
când au văzut că S-a suit la ei în cum ar fi putut nişte pescari simpli,
corabie, s-au încredinţat, cu care nu ştiau nici o altă limbă în
adevărat, că este Învăţătorul lor, afară de cea
Stăpânul şi Creatorul mărilor şi
oceanelor, al cerului şi al 396 PREDICI
pământului. Amintim minunea cu
smochinul, în care Iisus a căutat aramaică, să străbată toată lumea
fructe, dar n-a găsit decât frunze cunoscută pe atunci şi să
verzi şi l-a blestemat să nu mai facă propovăduiască pretutindeni pe
roadă în veac, iar smochinul pe loc Iisus cel înviat, pe Acela Care
s-a uscat, că s-au mirat ucenicii de murise răstignit pe Cruce?! Ei au
această minune. întors mulţime de oameni la Hristos.
Dacă Iisus n-ar fi înviat, la ce şi
Mai sunt şi alte multe minuni pe pentru ce L-ar mai fi propovăduit
care le-a făcut Iisus, dar dintre ei?! La ce i-ar fi amăgit pe toţi?! Ce
toate, cea mai mare minune, i-a putut face pe ei să se lepede de
minunea minunilor, a fost învierea toate ale lumii acesteia şi să-şi pună
Lui din morţi, Care murise cu viaţa în primejdie - o minciună, o
adevărat, răstignit pe Cruce de amăgire?! O, nu, necredincioşilor!
oamenii păcătoşi şi timp de 40 de Nimeni n-ar fi putut face una ca
zile L-au văzut ucenicii şi o mulţime aceasta, ca să-şi pună viaţa în
de popor din Ierusalim şi din alte pericol fără să urmărească ceva de
localităţi. Apoi L-au văzut înălţându- preţ. Ştim că înşelătorii mai întâi
Se la cer; înaintea lor s-a înălţat de urmăresc avantajele lor personale.
pe muntele Eleonului. Apostolii însă n-au urmărit nici un
fel de interes al lor şi nu ar fi avut
Despre toate aceste minuni puterea să sufere tot felul de torturi
necredincioşii zic că n-a fost nimic şi să meargă la moarte fără nici o
adevărat şi că toate acestea sunt teamă, dacă nu erau încredinţaţi pe
născociri omeneşti. Dar nu ştiu cum deplin că Iisus este Fiul lui
pot ei să explice şi faptul că dacă
541
Dumnezeu şi că a înviat din morţi cu Examinând fiecare minune săvârşită
adevărat. de Iisus, vedem că ele au fost
săvârşite de El, în Numele Său şi cu
De aceea noi îi credem pe apostoli puterea Sa dumnezeiască, nu cum
că sunt nişte martori adevăraţi din au făcut sfinţii prooroci, când se
cei mai vrednici de credinţă, mai rugau Tatălui ceresc şi nici cum au
ales că avem până în zilele noastre făcut apostolii, care făceau minunile
o mulţime de documente care în numele lui Iisus Hristos, nu în
dovedesc existenţa minunilor Fiului numele lor. El, Iisus, când a înviat-o
lui Dumnezeu şi ale Apostolilor. Dar pe fiica lui Iair i-a zis: ,,Copilă, ţie îţi
dacă sucim aşa de liber datele vorbesc, scoală-te!” - şi fetiţa s-a
istorice, atunci de ce n-am fi sculat imediat,
necredincioşi în existenţa
împăratului Nero şi în toate torturile a înviat din morţi. Când l-a
cele cumplite îndreptate de el înviat pe fiul văduvei, pe care îl
împotriva creştinilor?! Chiar istoricii duceau la groapă, în drum spre
lui Nero explică toate slăbiciunile mormânt, aceleaşi cuvinte a zis:
acestui crud împărat, pe care le-a ,,Tinere, ţie îţi zic, scoală-te!” - şi
întrebuinţat împotriva creştinilor. băiatul s-a sculat, a înviat.
Leprosului i-a zis: ,,Voiesc să te
Trecutul istoric al omenirii ne curăţeşti, curăţeşte-te!”
vorbeşte destul de clar că timp de
300 de ani cei mai cruzi împăraţi Numai la învierea lui Lazăr s-a
păgâni i-au persecutat pe ucenicii adresat Tatălui din ceruri, Tatălui
lui Iisus, voind să înăbuşe credinţa Său, spunând lămurit celor de faţă
în El, dar tot mai mult se aprindea că a făcut aceasta pentru poporul
flacăra credinţei şi acest lucru a fost ce stătea acolo, ca să creadă că El
imposibil. Avem atâtea documente lucrează cu puterea lui Dumnezeu,
care ne istorisesc cruzimea şi nu cu diavolul cum ziceau fariseii,
răutatea îndreptate de aceşti cărturarii, mai marii poporului, ca să
canibali împotriva creştinilor. ducă lumea în rătăcire şi să o facă
să nu creadă în Iisus şi în minunile
Lui. De aceea Domnul a strigat la
542
Tatăl, şi fiind ultima minune înainte judecat de Pilat, care L-a întrebat
de răstignirea Sa, a vrut să-i dacă El este împărat, Iisus a spus:
convingă pentru ultima dată, ,,Da, sunt!... dar Împărăţia Mea nu
este din lumea aceasta!”
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
397 Evreii, care nu ştiau acestea,
aşteptau un Mesia, un salvator de
de unirea Sa cu Tatăl Ceresc, că sub jugul romanilor; ei L-au
este Fiul Lui, al Aceluia Care a creat răstignit ca să se împlinească
totul. Puterea învăţăturii lui Iisus, scripturile, că Dumnezeu ştia
cuvintele pe care le-a vorbit şi împietrirea inimii lor, ştia
tainele descoperite necredinţa, răutatea şi mândria pe
care o purtau întotdeauna. De aceea
de El ne dovedesc că nu erau şi astăzi se silesc pe toate căile să
omeneşti, căci numai Dumnezeu le înăbuşe credinţa în Fiul lui
putea şti pe toate. Aşadar, faptele Dumnezeu. O bună parte dintre ei
săvârşite de Hristos, învăţătura Lui, nu-L recunosc şi nu cred, şi chiar
viaţa şi minunile Lui mărturisesc se luptă împotriva Lui cum s-au
despre El şi dovedesc că a fost cu luptat în toate veacurile, împotriva
adevărat Dumnezeu; lumea L-a Acestui Fiu al lui Dumnezeu, Iisus
văzut pe Dumnezeu în trup şi a Hristos şi Mesia cel adevărat, Care
umblat cu El pe pământ, nu cum S-a întrupat din Fecioara Maria,
spun necredincioşii că a fost un om pentru mântuirea noastră. Minunile
genial şi de înaltă moralitate. Lui ne dovedesc, ne arată, căci cu
adevărat a fost Dumnezeu şi Fiu al
Hristos a fost nevoit să vorbească lui Dumnezeu.
de persoana Sa ca Dumnezeu,
văzând atâta necredinţă în ei. El S-a Într-o pustietate mare nişte vânători
rugat Tatălui să-L preamărească cu au pătruns până în adâncul ei, şi
slava pe care a avut-o înainte de iată că tocmai acolo, într-un loc, pe
facerea lumii. De asemenea le-a mai nisipul umed al unui lăcuşor, au
spus fariseilor: ,,Eu am fost înainte văzut urmele unei fiinţe omeneşti;
de a fi Avraam”, iar când a fost tălpile picioarelor imprimate pe
543
nisip. Când au văzut s-au bucurat nostru, urmele picioarelor Lui,
mult şi au început să caute, zicând urmele
că nu se poate să nu locuiască
acolo o fiinţă omenească. 398 PREDICI
Împrăştiindu-se cu toţii, prin pustiu,
iată că unul a găsit o pustnică, care mâinilor Lui, ochilor Lui care văd
scăpase din ghearele unor ostaşi toate, urechile Lui care aud toate.
păgâni, ce o urmăriseră şi-o Câte nu se întâmplă pe faţa
făcuseră sclavă lor. Mare i-a fost pământului, că Dumnezeu priveşte
bucuria acestuia şi mare a fost de sus, caută, ne urmăreşte pe toţi
bucuria şi a sfintei aceleia, ce se şi ne arată, ne descoperă existenţa
numea Teoctista Lesvianca şi care Lui în multe feluri, în multe chipuri,
era de acum în apropierea morţii ei, chiar prin unele întâmplări care par
de prea multa postire şi ajunare. Ea prea mici pentru unii.
s-a rugat de ei să-i aducă Sfintele
Taine ca să se împărtăşească. Ei Iată, într-un loc prin părţile
aşa au făcut şi într-adevăr, când auArdealului, un cioban trăia de multă
venit altă dată, n-au mai găsit-o; avreme cu soţia unuia dintr-un sat
fost răpită de Dumnezeu cu trup cu îndepărtat şi ei credeau că aşa o să
tot, pentru credinţa şi râvna ei. fie mereu, să trăiască în păcatul
acesta al desfrânării şi să nu-i ştie
Tot aşa şi noi suntem în lumea nimeni. Dar într-o după masă, pe
aceasta ca într-o pustie. Dar să când ei erau în păcatul acesta
deschidem ochii sufletului şi să ticălos, deodată un trăsnet a venit
vedem urmele Dumnezeului nostru, de sus şi i-a trăsnit în fapt, căci cu
că pe Dumnezeu nu-L putem vedea mare ruşine au venit copiii şi ai
în toată măreţia Sa, căci luăm foc. unuia şi ai alteia să-i ridice de acolo
Avem trup muritor, păcătos şi carbonizaţi, găsiţi în păcatul
stricăcios, şi nu putem îndeajuns desfrânării. N-a mai putut
să-L închipuim cu mintea noastră, Dumnezeu răbda această nelegiuire
pentru că avem minte limitată, dar şi le-a arătat celorlalţi, ca să vadă cu
vedem semnele Dumnezeului ochii lor, că Dumnezeu există şi
ochiul lui Dumnezeu vede toate.
544
 celelalte! Aţi auzit în noaptea Învierii
În altă parte un boier necredincios, pe preoţi strigând: ,,Veniţi de luaţi
care nu voia să ştie de Dumnezeu, a lumină!” Această lumină este
adunat icoanele şi le-a ars toate simbolul luminii lui Hristos, care
într-o zi. Dar, pe loc a rămas orb şi luminează în întunericul acestei
aşa a murit, orb, şi mare minune a lumi. Păziţi cu sfinţenie această
fost pentru tot satul acela. În altă lumină pe care aţi luat-o până acum
parte vreo patru persoane s-au şi vegheaţi cu tărie ca nimeni să nu
adăpostit de ploaie într-o troiţă v-o poată stinge, nici un vrăjmaş de
împrejmuită şi acolo au început ei zi şi de noapte, nici vântul cel turbat
să vorbească fel de fel de glume şi nici vijeliile şi toate uraganele de
proaste, unele şi la adresa lui s-ar înfuria împotriva voastră!
Dumnezeu, altele la sfinţi, la
biserică, la preoţi şi cum vorbeau ei, Sunt mulţi necredincioşi care nu pot
în toiul acesta de râsete şi de să admită părerile teologilor,
glume, de sus s-a slobozit un filozofilor, preoţilor, scriitorilor
trăsnet şi i-a făcut praf. Unul dintre creştini, care au scris în trecut şi au
ei a scăpat mai puţin atins şi l-a vorbit foarte mult despre existenţa
lăsat Dumnezeu ca să spună şi lui Dumnezeu. Dar au fost mulţi
celorlalţi ce au vorbit ei acolo, oameni de ştiinţă, care le-au dovedit
necredinţa şi răutatea lor şi să le în majoritate celor necredincioşi că
arate că există Dumnezeu. El ne pe Dumnezeu îl putem vedea din
urmăreşte pe toţi, ochiul Lui vede natură. Fizicienii, anatomiştii,
toate. geologii, astronomii, toţi cu multă
căldură, au vorbit despre existenţa
Cu toţii, când auzim de câte o faptă lui Dumnezeu.
din asta rea, iar pe urmă vine bătaia
lui Dumnezeu, zicem: ,,Dumnezeu Camille Flammarion, a scris o
nu bate cu băţul!”, şi adevărat este. celebră carte cu titlul ,,Dumnezeu în
Iată existenţa lui Dumnezeu şi în natură”,
alte feluri! Vedeţi, Dumnezeu se
descoperă şi în felul acesta pentru PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
cei ce vor să cunoască aşa, uitând 399
545
 căci sunt trei categorii de oameni pe
carte care are peste 400 de pagini. pământ: învăţaţii care au studiat sau
Ascultaţi câteva cuvinte din acea studiază totul, nu numai o parte ce
carte: ,,Dumnezeu este în natură le-ar conveni unor oameni, şi când
forţa vie şi personală, cauza zic totul, se înţelege că toate
mişcărilor atomice, legea ştiinţele filozofice şi teologice. Apoi
fenomenelor, rânduitorul armoniei, sunt o parte de oameni simpli,
tăria şi susţinătorul lumii. Natura lui neştiutori, pe care i-a iubit mult
Dumnezeu este necunoscută; Iisus pentru curăţia inimii lor şi S-a
lumina, căldura, electricitatea, arătat lor şi cărora Le-a şi
magnetismul, atracţiunea, afinitatea, recomandat credinţa, ca cel mai
viaţa vegetală, instinctul, puternic dar de mântuire; cei mai
inteligenţa, toate îşi au obârşia în mulţi care se mântuiesc sunt dintre
Dumnezeu”. Mai departe zice: aceştia. Iar cei de la mijloc nu sunt
nici învăţaţi, nici neînvăţaţi sau mai
,,Umbre ale serii ce plutiţi pe bine zis sunt nişte îngâmfaţi plini de
coastele munţilor, parfumuri ce mândrie, din care cauză, nu-L pot
coborâţi din păduri, flori plăpânde găsi pe Dumnezeu. Pe Dumnezeu
ce închideţi cu atâta gingăşie buzele nu-L pot găsi cei mândri, ci numai
voastre, zgomote tainice ale cei smeriţi, căci Însuşi Dumnezeu le
oceanului, a cărui voce nu se stă împotrivă mândrilor acestora. Ei
stinge, linişte adâncă a nopţilor sunt în cea mai mare primejdie şi
înstelate, voi mi-aţi vorbit de până când nu se vor smeri să-şi
Dumnezeu cu o elocvenţă mai vadă neputinţa, neştiinţa şi
convingătoare şi mai de neînvins mulţimea păcatelor, căci s-au
decât cărţile oamenilor!”. coborât în păcate grozave şi toate
răutăţile au ajuns în inima lor, nu
Dumnezeu este puterea şi viaţa vor vedea lumina cereştii mântuiri a
naturii. De aceea să ştiţi că nu lui Iisus.
învăţaţii adevăraţi nu cred în
Dumnezeu, ci ucenicii nepricepuţi şi Care sunt deci foloasele
nestatornici în adevărata cunoştinţă necredinţei?... Poate fi mai de folos
nu admit existenţa lui Dumnezeu, necredinţa decât credinţa în
546
Dumnezeu?! Ce va câştiga blestemul dumnezeiesc şi cel
omenirea dacă va fi lipsită de părintesc, pentru care cauză se abat
credinţa în Dumnezeu? Cine este şi se zbat în greutăţi şi necazuri de
mai bun, omul care crede în tot felul, ca peştele pe uscat, şi nu-
Dumnezeu sau cel care nu crede? şi găsesc nici o linişte.
Puteţi să observaţi cu toţii în lume,
care sunt roadele necredinţei, că au Ce înseamnă apoi atâtea divorţuri,
început cam de mult să se arate, şi atâtea crime, atâtea furturi, atâţia
pe zi ce trece se înmulţesc aceste trădători, atâta răutate în lume şi
roade ale necredinţei în Dumnezeu. multe altele, decât roadele
Că sunt unii care nu cred că există necredinţei în Dumnezeu?! Aşa cum
Dumnezeu, dar cu gura Îl înjură a spus Domnul Hristos, că la
mereu. Deci dacă nu cred, de ce Îl vremea de apoi, se va răci credinţa
înjură, de ce atâta luptă împotriva a şi oamenii se vor vinde unii pe alţii,
ceea ce nu există? Nu vedeţi gheara se vor urî unii pe alţii, se va omorî
diavolului, cum lucrează el din frate pe frate, şi nu se vor mai şti
umbră? neamuri de neamuri, din cauza
dezbinărilor şi a răutăţilor.
Aceştia nu-şi recunosc nici părinţii
din care s-au născut, căci în loc de Urmele Dumnezeului nostru Iisus
a-i cinsti, de a-i îngriji, de a-i milui, îi
Hristos le avem şi astăzi, şi le
bat, îi chinuiesc şi chiar îi omoară, vedem pe tot pământul. La
de neascultare nu mai vorbim - ei Ierusalim, unde El a venit şi S-a
sunt totul. Unii nu au ajuns până răstignit, a fost îngropat şi a înviat,
acolo, dar le e la mormântul Lui, în fiecare an, de
Paşti, e prezentă lumina lui Hristos.
400 PREDICI Creştinii care merg acolo de Paşti,
primesc sfânta lumină de la
ruşine cu părinţii lor şi nu le mai zic mormântul Domnului, lumină care
tată şi mamă, îi dispreţuiesc, vine pogorându-se de sus, de la
socotindu-i ca pe nişte animale care Dumnezeu, nu de la chibrit. Cei care
fac umbră pământului degeaba. De au fost acolo au văzut cu ochii lor şi
aceea sunt căzuţi cei mai mulţi sub mulţi dintre păgâni, căci vin şi
547
păgânii să vadă această minune, se de la Cernica, la Sfânta Paraschiva
întorc şi ei, şi se botează făcându- de la Iaşi, la Sfântul Dimitrie
se creştini ortodocşi. Basarabov de la Mitropolie, la
Sfânta Filofteia de la Curtea de
De Bobotează la râul Iordanului, Argeş?! Câte minuni nu s-au făcut
când preoţii fac slujba Bobotezei, şi se fac prin sfintele biserici, prin
de sfinţire a apei, apa Iordanului se preoţii credincioşi, prin sfintele
întoarce înapoi, aşa cum a fost când masluri, prin sfintele icoane, căci
s-a botezat Domnul Hristos, cum prin toate lucrează Dumnezeu cu
zice în Sfânta Scriptură, în Psaltire: Harul Său cel ceresc.
,,Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit? Şi
ţie Iordane, că te-ai întors înapoi?” Cine nu ştie că Sfânta Agheasmă nu
De asemenea, pe muntele Eleonului, se strică niciodată? Minunile s-au
acolo unde s-a înălţat Domnul mai bine zis semnele, despre care
Hristos, se află urma piciorului Său, spune Mântuitorul că vor fi pe cer şi
pe care o sărută cu evlavie creştinii pe pământ, şi le-am văzut cu ochii
care merg acolo. Aşa cum a spus noştri mulţi, toate acestea ne
Domnul, toate pietrele şi toţi copacii dovedesc mărirea lui
de acolo mărturisesc de existenţa
Dumnezeului nostru Iisus Hristos, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Care ne-a făcut cunoscut pe Tatăl 401
Cel ceresc.
Dumnezeu, existenţa Lui şi
Tot urmele existenţei lui Dumnezeu nemernicia noastră, care, după ce
sunt şi sfintele moaşte, trupurile că suntem încărcaţi de păcate, mai
neputrezite ale atâtor sfinţi şi sfinte, îndrăznim a cuteza a-L şi insulta
pe care le avem şi în ţara noastră; prin necredinţă. Toate aceste
aceste sfinte moaşte revarsă minuni, ca şi multe altele, care s-au
mireasmă duhovnicească din ele şi făcut pe pământ de Dumnezeu, de
fac o mulţime de minuni, tămăduind Fiul Său Iisus Hristos, de sfinţii
bolnavii de tot felul de boli, până în apostoli şi de toţi sfinţii Lui, prin
zilele noastre. Cine n-a auzit câte puterea lui Dumnezeu, sunt urme
minuni s-au făcut la Sfântul Calinic
548
care ne arată destul de clar nebun de l-ai pisa cu pisălogul în
existenţa Dumnezeului nostru. piuă şi nu scoţi nimic din el”; nu-l
poate convinge nimic. La toate
Dumnezeu lucrează şi astăzi şi face minunile, la toate semnele, la orice
minunile Sale, dar nu prea mai are el rămîne rece, el este pustiu.
cui să le facă, pentru că omenirea a
căzut într-o mare înşelăciune de Aşa a fost un împărat nebun odată,
necredinţă şi nu le mai crede; chiar care i-a chemat la el pe toţi învăţaţii
dacă ar învia în fiecare casă câte un din împărăţia lui şi le-a dat
mort, să le spună ce a văzut el pe următoarea poruncă: să îi arate şi
acolo, prin veşnicie, tot nu vor lui pe Dumnezeu, să-i spună cine a
crede. Căci oamenii, cum li se fost înaintea lui Dumnezeu şi ce
încurcă puţin afacerile, cum cade face Dumnezeu acum. Le-a dat timp
peste ei o nenorocire, o boală sau de gândire o săptămână, şi după o
orice altă durere sau supărare, nu săptămână să vină şi dacă nu vor
mai cred în Dumnezeu. Fata care se răspunde la aceste trei întrebări, la
roagă la Dumnezeu să-i ajute să ia toţi li se vor tăia capetele. Mare
băiatul care-i place şi nu-l ia, o tulburare a fost pe ei, nu ştiau ce să
nereuşită la examen, precum şi alte facă, cum să răspundă împăratului.
tulburări ale acestei vieţi, le suceşte
imediat mintea şi inima şi nu mai Trei filozofi mai cunoscuţi
cred în Dumnezeu, în ajutorul Lui. împăratului au plecat trişti şi
Aceasta pentru lipsa de cunoştinţă îngânduraţi înspre dealurile şi
adevărată, fiindcă nu cunosc şi au pădurile din apropierea oraşului lor.
rămas în urmă cu ştiinţa despre Mergând ei, au întâlnit pe o câmpie
Dumnezeu, despre credinţă, despre un ciobănaş cu sufletul curat,
suflet, despre existenţa lucrurilor păscând oiţele lui pe câmpul acela.
nevăzute. Nu vor să cunoască şi nu Acesta când îi vede aşa de trişti, îi
vor să ştie. întreabă: ,,Pentru ce sunteţi aşa de
supăraţi?” Ei îi spun supărarea lor,
Au fost mulţi în toate veacurile şi dar ciobănaşul îi domoleşte cu
vor mai fi, căci zice şi Sfânta Carte, cuvinte blânde, spunându-le că în
la Proverbele lui Solomon: ,,Pe ziua când vor trebui să se prezinte
549
la împărat, să-l ia şi pe el, să-l ducă
în faţa împăratului şi el îi va
răspunde la cele trei întrebări ale
lui.
Aşa au făcut. În ziua când s-au
prezentat toţi, l-au luat şi pe
ciobănaş. Când i-a întrebat
împăratul pe filozofi dacă au găsit
răspunsul la întrebările lui, i-au
spus că au găsit pe acel ciobănaş
care va răspunde în locul lor. Când
l-a văzut împăratul pe ciobănaş l-a
întrebat: ,,Eşti tu capabil să
răspunzi la aceste întrebări?”. ,,Da,
împărate, voi răspunde cu ajutorul
lui Dumnezeu!”. ,,Vezi - i-a
402 PREDICI
zis împăratul - că dacă nu-mi
dovedeşti, unde-ţi stau picioarele îţi
va sta capul!”. Atunci în faţa tuturor
învăţaţilor care se adunaseră acolo,
împăratul îi pune prima întrebare:
să-i arate pe Dumnezeu. Ciobănaşul
îi răspunde: ,,Împărate, nu se poate
aici în palat, că Dumnezeu este
mare; să ieşim afară ca să ţi-L
arăt!”.
Ieşind afară, în curtea palatului, îi ciobănaşul - înaintea Lui n-a fost
spune împăratului: ,,Ia priveşte în
sus împărate, priveşte bine în soare,
uită-te bine acolo!”. Împăratul se
uită şi nu putu să ţină ochii în soare,
ci îi plecă repede în jos. Ciobănaşul
îi spuse cu glas tare: ,,Priveşte bine,
împărate, în soare, că acolo Îl vei
vedea!”. Împăratul îi spuse că nu se
poate uita. Iar el îi răspunde: ,,Păi
vezi, împărate, nu poţi să priveşti la
lucrul mâinilor Lui, la o jucărie a lui
Dumnezeu, atunci cum ai să poţi
privi cu ochii aceştia muritori, pe
Acela care a făcut toate; nu te temi
că ai să fii ars desăvârşit?”
Împăratul s-a lămurit pe loc cu
prima întrebare şi a trecut la cea de-
a doua: ,,Bine, bine, dar atunci să-
mi spui cine a fost înaintea lui
Dumnezeu?” Întrebarea aceasta o
pun mulţi nebuni şi în vremea
noastră, să ştiţi. Ciobănaşul îi
răspunde împăratului: ,,Te rog,
împărate, numără până la zece!”.
Împăratul începu să numere zicând:
,,Unu, ....”. ,,A, nu aşa, împărate, zi
înainte de unu ce este?”
Atunci împăratul îi spuse că înainte
de unu nu este nimic. ,,Aşa şi cu
Dumnezeu împărate - zise
nimic!”.
550
 Dumnezeu este Duh şi foc mistuitor,
Atunci împăratul îi puse şi a treia aşa cum S-a lăsat descoperit prima
întrebare: ,,Ia spune tu, ce face dată lui Moise, în pustie, şi cum zic
Dumnezeu acum?”. Ciobănaşul îi sfintele cărţi, că: ,,…pe Dumnezeu
răspunde: ,,Dumnezeu lucrează a-L vedea nu este cu putinţă
mereu, împărate, şi creează mereu. oamenilor, spre Care nu pot privi
El a creat cerul şi pământul, soarele oştile îngereşti, dar prin
şi luna, stelele şi mările, oceanele şi Născătoarea de Dumnezeu ni s-a
tot ceea ce vedem şi nu vedem. El arătat Dumnezeu întrupat”, ca să ne
dezlănţuie fulgerele şi trăsnetele, arate ca la nişte copilaşi mici
vânturile, ploile şi apele îl ascultă şi existenţa Lui şi să ne încredinţeze
se cutremură pământul şi temeliile de puterea Lui.
lui când priveşte spre ele. El
lucrează prin îngerii săi şi prin PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
oamenii curaţi la suflet şi aleşi de 403
El. El, împărate, vorbeşte prin gura
mulţimii şi într-o zi când El nu va Să ne ajute şi nouă Bunul şi
mai vrea să fii împărat, vei fi alungat Milostivul Dumnezeu ca să-L
din scaunul tău, fără voia ta, şi cunoaştem, să-L credem, să-L
pierzarea te aşteaptă!”. urmăm şi să facem voia Lui, căci
numai cei ce-L ascultă şi fac voia
La toate acestea împăratul a rămas Lui îşi vor mântui sufletul, şi se vor
mut şi s-a mirat de înţelepciunea duce acolo unde locuieşte El, unde
unui simplu ciobănaş, care i-a e fericirea cea veşnică, în raiul cel
scăpat pe toţi filozofii şi învăţaţii din binecuvântat.
împărăţia lui de la moarte. Iar
împăratul s-a smerit înaintea
ciobănaşului şi l-a oprit cu el ca să-l Rugăciune
înveţe mai departe căile de urmat,
ale Acestui mare Dumnezeu, Care Doamne Iisuse Hristoase, Fiul şi
nu se poate pipăi cu mâna omului Cuvântul lui Dumnezeu, Care ai
pământean. După cum ne putere pe pământ ca să ierţi
încredinţează Sfânta Scriptură, păcatele, Care ai întărit trupul şi
551
sufletul slăbănogului din
Evanghelia de astăzi şi l-ai făcut pe
loc să meargă cu patul în spate
înaintea oamenilor, întăreşte-ne şi
pe noi în credinţă tare; dă-ne iertare
păcatelor şi fă-ne pe toţi care ne-am
adunat aici în Sfânt Locaşul Tău, să
umblăm numai pe calea Ta cea
sfântă şi să nu mai risipim nici un
ceas din viaţa noastră, pe drumul
celui rău, ci să slujim Ţie şi aici şi în
veşnicie! Amin!
404 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A III-A DIN
POST
A Sfintei Cruci
,,...Ce va folosi omului de va
dobândi lumea întreagă şi-şi va
pierde sufletul său?!”
(Marcu 8, 36)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
552
Aceste cuvinte, pe care le-a spus
Mântuitorul, ar trebui să fie scrise
cu litere mari pretutindeni pe unde
aleargă şi se ostenesc oamenii
purtaţi de vârtejul acestei lumi; pe la
răspântiile drumurilor, prin
pieţe şi târguri, pe pereţii caselor,
dar mai ales pe tăbliţa inimii noastre
ca să nu uităm niciodată şi să stăm
mereu cu privirea aţintită la această
importantă chemare, de a ne mântui
sufletul. Nu ştiu cum se face că
multe lucruri lipsite de importanţă
nu se uită, dar de mântuirea
sufletului uităm foarte repede, căci
zice Domnul: ,,Dacă omul va ajunge
să cucerească chiar toată lumea,
toate bogăţiile, toată slava şi
înţelepciunea lumii, nu-i va folosi
nimic dacă îşi va pierde sufletul!”.
Mântuirea sufletului este mai de
preţ ca orice lucru de căpetenie şi
suntem datori să ne îngrijim de
suflet mai înainte de toate. Dacă
aruncăm o privire asupra celor ce
ne înconjoară, vedem o mare
nepăsare şi neîngrijire vrednică de
plâns pentru mântuirea noastră.
Omul este cufundat cu totul în
lucrurile lumii acesteia trecătoare.
De la mic până la mare şi-a făurit
fiecare câte un Dumnezeu aparte. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Religia, icoana şi Dumnezeul celor 405
mai mulţi este banul şi plăcerile cele
lumeşti, iar la mântuirea sufletului umilinţelor, să răbdăm toate
nu se gândesc şi nici nu vor să se necazurile care vin asupra noastr ă,
gândească; prea mult s-a prins trebuie să renunţăm la dorinţele
rugina aceasta rea de suflet şi de nefolositoare, la plăcerile cele
trup, şi-l roade pe suflet, până la vinovate, la onorurile lumeşti. Să
distrugerea totală. Dar, oare cum călcăm mândria şi dorinţele
vom putea noi câştiga mântuirea trupului, să stăpânim mânia şi să
sufletului? fim gata să ne lepădăm de noi, de
eul nostru oricând va fi nevoie; mai
Am auzit astăzi, în câteva cuvinte ales când ni se va cere socoteală c
tari şi limpezi, ce ne recomandă ă de ce şi pentru ce credem în
Mântuitorul: lepădarea de sine, Dumnezeu, pentru ce-L mărturisim
luarea sfintei cruci şi plini de pe Dumnezeu? Cei mai mulţi nu pot
credinţă să-L urmăm cu orice preţ să înţeleagă de ce ne cere
pe Domnul slavei, chiar dacă ne-am Dumnezeu nouă aceste lucruri,
pierde trupul şi sufletul pentru zicând că Dumnezeu ne-a creat şi
Sfânta Sa Evanghelie, să-L urmăm tot El ne-a dat gusturile, instinctele
şi să-L mărturisim, căci aşa zice şi înclinările noastre, căutând aici o
Domnul Hristos în Evanghelia de nedreptate şi o contrazicere.
astăzi: ,,Cine se va ruşina de Mine şi
de cuvintele Mele, în acest neam Dar iată de ce îi cere Dumnezeu
desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului omului, lepădarea de sine! Pentru
se va ruşina de el, când va veni că omul, este mai presus de
întru mărirea Tatălui Său cu sfinţii animale, mai înalt decât toate
îngeri!”. vieţuitoarele, este înzestrat cu suflet
nemuritor care a fost dat de
Iată deci, aici în lumea aceasta Dumnezeu, pentru că este făptură
trebuie să purtăm crucea inteligentă şi raţională. Animalul nu
suferinţelor, are decât viaţa simţurilor; pentru el
o viaţă superioară nu există. Numai
553
omul posedă o îndoită viaţă, având calomnia, prigoanele şi chiar să
duh, suflet, şi trup; el are viaţă fugă din faţa numeroşilor vrăjmaşi
trupească şi sufletească şi în care căutau să-L prindă şi să-L
această lume trebuie să se omoare.
desăvârşească şi să-şi dezvolte în
bună înţelegere şi armonie toate Dar priviţi-L mai cu seamă în tristul
facultăţile de ajutorare a vieţii Său sfârşit, reamintiţi-vă chinul
sufleteşti şi trupeşti. Patimilor Sale! Să facem o călătorie
şi să le descoperim inimilor noastre
Renunţarea la cerinţele care sunt drumul cel dureros din Grădina
contra legii lui Dumnezeu este Ghetsimani - unde S-a rugat cu
obligatorie, pentru că altfel omul nu lacrimi de sânge - şi până la
se poate desăvârşi, nu se poate Golgota, cu Crucea în spate. Să ne
dezvolta sufletul lui ca să se amintim cum s-a lepădat de El unul
mântuiască. Iată de ce ne cere din ucenicii Săi, iar altul L-a vândut!
Domnul lepădarea de sine! Însuşi Cum a fost batjocorit şi supus la
Domnul a trebuit să fac ă drumul cele mai barbare chinuri, cum şi-a
acesta pe pământ în trup, luând vărsat şi cea din urmă picătură de
crucea de când a venit în lume. sânge pentru mântuirea noastră! El,
Priviţi pe acest Dumnezeu - Om, Regele regilor şi Împăratul
model al nostru, priviţi-L în ieslea împăraţilor, Creatorul cerului şi al
din Betleem, căci din iubire pentru pământului a purtat o coroană de
noi a ales ca palat o peşteră, ca mărăcini pe cap de dragul nostru,
leagăn o iesle, iar ca cetăţeni ai ca să ne răscumpere, atât de mult
palatului nişte animale fără raţiune! ne-a iubit.

Priviţi-L cum străbate oraşele şi Toţi împăraţii pământului s-au fălit

satele din Iudeea, desculţ şi cu purtând coroane care mai de care
capul descoperit, răspândind mai
pretutindeni binefaceri şi primind în
schimb hulele oamenilor frumoase şi mai împodobite,
nerecunoscători şi cele mai grele locuind în cele mai măreţe palate pe
insulte! Îl vedem silit să sufere pământ, dar El, iată ce-a ales! Şi mai
554
presus de toate a ales şi Crucea,
crucea care era atunci un obiect de
blestem şi de ocară, pe care erau
spânzuraţi tâlharii şi toţi făcătorii de
rele. Pe aceasta a luat-o pe umerii
Săi Împăratul nostru Iisus şi a pornit
la drum
406 PREDICI
spre Golgota, ca prin suferinţa Sa
să plătească păcatele omenirii.
Iată deci, pe aceasta ne-o
recomandă şi nouă: prin suferinţă la
fericire, la Împărăţia cerurilor! Toţi
ucenicii lui Iisus, toţi martirii,
cuvioşii, pustnicii, toţi sfinţii au luat comoară, cu care se putea
crucea, s-au împotrivit tuturor
plăcerilor criminale şi prin chinurile
cele groaznice de tot felul, au sfârşit
drumul vieţii acesteia trecătoare.
Toţi sfinţii, chiar proveniţi din
rândul cel mai de jos al societăţii,
cum erau sclavii, au avut această
înaltă înţelepciune, prin faptul că au
avut grija cea de căpetenie, grija de
a-şi mântui sufletul. Ei au pus la
inimă aceste cuvinte ale Domnului
Hristos: ,,Ce va folosi omului de va
câştiga lumea întreagă şi-şi va
pierde sufletul?!”…
555
Într-adevăr fraţi creştini, să
presupunem că un om a avut toate
bunătăţile pământeşti în timpul vieţii
sale: bogăţii, onoruri, plăceri,
împlinirea poftelor şi altele, vreme
de 50, 60 sau 100 de ani, fără să fie
tulburat de ceva, dar când a venit
moartea, i-a apucat trupul, l-a
aruncat în mormânt, iar sufletul în
ghearele satanei. Să ne întrebăm
atunci: cum îşi va răscumpăra acest
om sufletul; ce va putea da el în
schimb pentru sufletul său lui
Dumnezeu? Ce are omul pe pământ
să-I dea lui Dumnezeu? Cum va
putea răpi sufletul său din mâinile
vrăjmaşului? Avea o singură
răscumpăra: Sângele Domnului
Hristos, Jertfa Sfintei Liturghii,
libertatea lui şi toate sfinţeniile din
Sfânta Biserică. Dar pe toate le-a
respins, le-a dispreţuit, le-a călcat în
picioare; a râs ca un nebun fără de
minte şi iată-l acum în fundul
iadului, în întunericul cel din afară,
în plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
Pierdere mare pentru totdeauna!
Dacă şi-a pierdut sufletul, a pierdut
tot, nu mai are ce pierde.
Când cei dintâi europeni care au
ajuns în pământurile Africii şi al
Americii au făcut mari afaceri cu mântuiască, să-l scoată de la
locuitorii ţinuturilor acelor osânda cea de veci, să-l
continente. Cu lucruri de nimic, au răscumpere. Dar noi, ce facem cu
pus mâna pe comori imense. Cu acest tezaur preţios?! Îl vindem şi-l
oglinzi mici şi mari, cu mărgele schimbăm pentru nimicurile şi
ieftine, cu cercei de sticlă au
cumpărat europenii aur, argint, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
pietre scumpe, fildeş şi altele. Cum 407
de au cumpărat aşa de ieftin?
amăgirile lumii acesteia, îl vindem
Iată cum: sălbaticii aceia nu ştiau pentru o plăcere de o clipă, îl
preţul cel mare al comorilor lor, aşa schimbăm pentru strălucirea averii,
cum nu ştiu creştinii noştri preţul îl dăm pentru gloria deşartă a unei
cel mare al sufletului lor; nu ştiu cât măriri trecătoare. Îl dăm pe mărgele
de mare şi cât de scump este de sticlă, pe stambe înflorate, pe
sufletul înaintea lui Dumnezeu! celofibră şi pe toate plăcerile de o
Parcă ne vine să zâmbim şi să-i clipă care înşeală ochiul, mintea,
compătimim pe acei băştinaşi auzul şi inima. Să ne întrebăm: oare
pentru naivitatea lor şi pentru nu suntem noi mai vrednici de plâns
uşurinţa cu care au fost înşelaţi. decât sălbaticii aceia din Africa?
Însă mult mai vrednici de
compătimit suntem noi, creştinii, O, câţi oameni deştepţi n-au pierit în
care nu ştim preţul cel mare, adică câteva secunde?! Câţi oameni
valoarea unui suflet înaintea lui bogaţi, plini de bani, de haine
Dumnezeu! scumpe, bijuterii şi multe alte
bogăţii pământeşti, n-au fost
Iată că Mântuitorul ne-a făcut înghiţiţi într-o clipă de ape, prin
cunoscut astăzi ce comoară mare şi inundaţii?! Pe alţii într-o secundă i-a
scumpă este înaintea Lui sufletul acoperit molozul şi s-au surpat
omului! Căci doar pentru acest peste ei pereţii blocurilor la
suflet Fiul lui Dumnezeu S-a cutremure. Şi toţi aceşti învăţaţi, toţi
pogorât la noi, S-a smerit, a pătimit, aceşti bogaţi, care zeci de ani s-au
a primit să moară, numai să-l dezmierdat şi au trăit făcându-şi
556
toate plăcerile şi poftele pământeşti,
într-o clipă le-au pierdut pe toate şi
chiar sufletul, într-o clipă au sosit în
fundul iadului. Trupurile strivite sub
dărâmături, iar sufletele în ghearele
spurcaţilor demoni. Oare pe câţi
dintre ei i-o fi aflat moartea
spovediţi şi împărtăşiţi? Nu cred că
a existat mai mult de unul-doi la mie
cu aceste pregătiri, ci mai degrabă i-
a găsit în petreceri, dănţuind, în
desfrânări şi în fel de fel de păcate
mari şi grele, ca în Sodoma şi
Gomora. Când au ridicat molozul de
peste ei, aşa i-au găsit, sărmanii!...
O, ce meşter viclean este diavolul,
fraţi creştini! Cât este el de iscusit
şi învăţat, că pe toţi învăţaţii, cât
învaţă ei de mult, îi înşeală, îi minte,
îi amână ca să-i prindă moartea în
ghearele lui! La ce le-au folosit
învăţătura, facultăţile, banii,
bijuteriile şi tot ce au strâns, dacă
şi-au pierdut sufletul?! Cu adevărat,
sunt pierduţi toţi aceştia pe care i-a
aflat moartea în aceste urgii, în
aceste păcate, fără spovedanie, fără
post, rugăciune şi împărtăşanie!
Majoritatea oamenilor trăiesc fără
pregătire sufletească şi trupească.
Şi când ne gândim, cât de scump a
trebuit să plătească Dumnezeu,
557
pentru răscumpărarea noastră din
ghearele diavolului!...
Căci L-a dat pe singurul Său fiu, a
dat tot ce a avut mai scump în cer şi
pe pământ
- Unicul Său Fiu. Nu a dat
arhanghel sau înger, heruvim sau
serafim! Iată cât de mult ne-a iubit
Dumnezeu! De aceea Fiul Lui se
numeşte Mântuitorul şi Izbăvitorul
nostru. Îmi amintesc de o istorioară
care, într-o mică măsură, ar putea
să ne facă să înţelegem Jertfa cea
mare a Fiului lui Dumnezeu.
Într-un sat sărman trăia o mamă
văduvă şi avea un singur fiu. Acesta
a căzut în păcatul furtului. Într-o zi a
furat nişte păsări şi în vremea aceea
furtul era aspru condamnat, cu
mulţi ani de închisoare. Fiind prins
şi condamnat la închisoare, mama
avea dreptul să plătească o sumă
de bani ca să fie eliberat. Biata
bătrână, neavând cu ce plăti,
muncea din zi şi până-n noapte
diferite munci grele, ca să-şi câştige
bani să-şi poată elibera feciorul de
la închisoare. Ce nu face o mamă
pentru copilul ei!? Plângea, şi cu
lacrimi şiroaie pe obraz muncea pe
la toţi străinii, ca să câştige bani.
După ce a plătit datoria, băiatul a
scăpat de la închisoare. Când a
venit acasă şi a văzut-o pe mama lui
cu lacrimi în ochi, i-a
408 PREDICI
sărutat mâinile. Când priveşte mai
bine la mâinile mamei, le vede
jupuite, cu bătături şi zgârieturi,
căci amândouă mâinile erau pline
de răni sângerânde.
Băiatul se îngrozi şi cu lacrimi în
ochi o întrebă: ,,Ce e cu mâinile tale, deschise. El ne zice: ,,Iată Eu ce am
scumpa mea mamă, de sunt aşa de
rănite?” Iar mama răspunse:
,,Mâinile acestea, băiatul mamei, au
muncit din zi până-n noapte, să
strângă bănişorii pe care i-am plătit
ca să fii salvat tu de la închisoare!” Ceea ce avem noi de făcut este să-L
Atunci băiatul, cu multă căinţă, a
căzut în genunchi şi cu lacrimi
şiroind pe obraz plângea, iar cu
mâinile lui mângâia mâinile mamei,
rănite pentru nebunia şi păcatul lui
şi zicea: ,,O, scumpa mea mamă, de
acum nu voi mai greşi şi voi fi un
copil ascultător, şi recunoscător
până la moarte!”.
558
Asemenea acestor mâini sunt
mâinile sângerânde, rănite de
piroane ale Scumpului nostru
Mântuitor, Iisus Hristos, care au fost
străpunse pentru păcatele noastre,
pentru nebunia noastră, pentru ca
să ne salveze de la închisoare, căci
eram condamnaţi pe veci în
temniţele iadului. Să facem şi noi
cum a făcut copilul acestei mame.
Să îngenunchem în faţa Crucii lui
Iisus şi cu lacrimi să-L rugăm să ne
ierte păcatele noastre. Căci El, Iisus
cel răstignit, şi astăzi stă pe lemnul
Crucii şi ne cheamă la El cu braţele
făcut pentru voi! Voi ce faceţi
pentru Mine?”, căci dacă Domnul
Hristos a făcut totul pentru
mântuirea noastră, nu înseamnă că
noi nu mai avem nimic de făcut.
urmăm, să mergem şi noi pe urmele
Lui, să-I ascultăm chemarea, căci
nu ne obligă, ci ne spune foarte
frumos zicând: ,,Dacă vrea cineva
să vină după Mine, să se lepede de
sine, să-şi ia crucea şi să Mă
urmeze!”
Lepădarea de sine şi luarea Crucii
sunt armele cele mai puternice, pe
care trebuie să le aibă orice creştin
adevărat. În lumea aceasta avem de trimite câte o astfel de cruce grea.
luptat în fiecare zi şi în fiecare clipă Dar de multe ori, Dumnezeu face ca
cu duhurile întunericului, care se printr-o suferinţă mai mică, să fie
războiesc cu noi pe toate căile, să scăpaţi chiar în lumea aceasta de
ne facă robi ai păcatului şi ai suferinţe mai mari şi mai grele, iar
iadului; şi fără cruce, fără lepădare dincolo de chinurile iadului.
de sine nu putem lupta, nu putem
să ne mântuim. Acestea sunt PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
secretele mântuirii noastre, acesta 409
este drumul care duce la ceruri, la
rai, la fericire - drumul crucii, al Crucea este de două feluri, aşa cum
suferinţelor. a fost şi a Mântuitorului, spirituală
şi materială, şi aşa după cum şi
De aceea şi Dumnezeu, pentru că fiinţa omului este alcătuită din trup
noi nu vrem să venim la El pe calea şi din suflet. Crucea este văzută şi
aceasta, ne trimite El cruci, câte o nevăzută. Văzută este mai mult
cruce la fiecare, cruce de suferinţă, simbolică, aminteşte şi vorbeşte
căci nu se pot ispăşi păcatele, fără minţii ca să fie trează în tot
pocăinţă, fără suferinţă; ceea ce a momentul, la orice suferinţă care va
făcut omul cu plăcere, trebuie să veni din partea vrăjmaşilor văzuţi şi
ispăşească prin durere. De aceea nevăzuţi. De aceea crucea trebuie s-
Dumnezeu trimite unor oameni boli o purtăm cu credinţă şi sfinţenie şi
grele, nevindecabile: ciroză, boală s-o facem dreaptă pe feţele noastre.
de nervi, cancer, peste unii pune Căci cu acest semn care ni s-a dat
Dumnezeu crucea pagubelor: le mor nouă de Împăratul nostru Hristos,
vitele, le ard casele, pierd banii, le pecetluim orice rugăciune, orice
sparg hoţii casele, le fură lucrurile cuvântare şi orice lucru bun. Prin
şi banii, iar peste alţii pune semnul acesta noi ne deosebim că
Dumnezeu crucea suferinţei, căci le suntem ai lui Hristos şi mai ales tot
mor copiii şi tocmai acelora care au prin semnul Crucii Îl mărturisim pe
câte unul, doi. Oamenii nu cunosc Dumnezeul nostru închinat în
judecăţile lui Dumnezeu, se supără Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Sfântul
şi insultă pe Dumnezeu când le Duh.
559
 semnul sfintei Cruci, ca să mai
Semnul Sfintei Cruci se află creadă în Iisus Hristos, în Sfânta
însemnat în Sfânta Scriptură de la Treime, şi să primească lepădarea.
începutul ei şi până la sfârşit în
multe locuri. Nimeni să nu se înşele, Fugiţi de rătăcire, fraţi creştini, că
să se lepede de sfânta Cruce, căci noi nu ne apucăm acum să facem o
se leapădă de Însuşi de Dumnezeu. lege nouă! Aceşti rătăciţi au apărut
Sectanţii au câteva contraziceri, acum, de câţiva ani. Noi avem lege
care nu sunt întemeiate, ci scoase creştinească, Biserica ce de două
din capul lor, ca să-i încurce pe cei mii de ani dăinuieşte, de la moşii şi
neştiutori, pe cei îngâmfaţi şi căzuţi strămoşii noştri care s-au închinat
în neascultare de Biserică şi de cu semnul crucii şi l-au iubit. Ţara
preoţi; numai pe aceştia îi înşeală, noastră este plină de cruci pictate,
pe cei care s-au lepădat de biserică cu Domnul răstignit pe la răspântiile
de mult şi nu cunosc tainele drumurilor şi lângă fântânile cu apă
adevărului. răcoritoare, ca atunci când creştinul
bea apă din fântână să înalţe
Toţi împăraţii pământului au avut şi rugăciune şi să-I mulţumească
au steagul lor ca semn al împărăţiei Stăpânului Celui răstignit pe cruce.
lor. Aşa şi Împăratul creştinilor, Nu mai vorbim de cimitirele creştine
Iisus Hristos, le-a dat ostaşilor Lui ortodoxe, care sunt pline de cruci
ca semn că sunt ai Lui: semnul pe la morminte, iar pe ele sunt
Sfintei Cruci, steagul acesta. De scrise cuvinte folositoare, cu mult
aceea spune la Apocalipsă, la tâlc.
sfârşitul Bibliei, că la sfârşit, când
va veni anticrist, va pecetlui şi Sectanţii sunt atât de orbi, că ei
acesta pe ai lui cu un semn - spun că Domnul Hristos a avut
numărul 666, ceea ce înseamnă numai crucea suferinţei. Dar oare,
lepădarea de Tatăl, Fiul şi Duhul n-a avut-o şi pe cea materială, n-a
Sfânt. Şi spurcatul acesta pune dus-o El în spate pe vârful
numărul pe fruntea omului lepădat Golgotei? El a văzut crucea mai
şi pe mâna dreaptă, să nu se mai înainte de Patima Sa, căci aceste
poată închina, să nu mai poată face cuvinte din Evanghelia de astăzi Le-
560
a vorbit cu puţin înainte de Patima
Sa. El îndemna ucenicii şi pe toţi cei
ce vor să se mântuiască să-şi ia
crucea şi să-I urmeze Lui.
Să-L iubim şi noi pe Mântuitorul,
căci nimeni nu s-a jertfit pentru noi
în afară
410 PREDICI
de El. S-au mai numit şi alţii fiii lui
Dumnezeu şi ai zeilor, cum au fost
Buda, Mahomed, dar nici unul nu s-
a răstignit pentru omenire ca să o
salveze; numai Hristos a fost Fiul lui
Dumnezeu. Aceştia au trăit în palate
şi chiar în păcate, în diferite pofte şi
ambiţii omeneşti, şi îi sileau cu forţa
pe oameni, să creadă în religia lor.
Aţi auzit ce frumos a zis Domnul
Hristos: ,,Dacă vrea cineva să vină
după Mine, să se lepede de sine, să-
şi ia Crucea şi să-Mi urmeze!”
Vedem că nu este alt drum de
urmat, decât ,,Calea Crucii”, prin
lepădarea de orice lucru care ne
duce la păcat şi, de se va cere
vreodată, chiar şi trupul acesta să-l
lepădăm, şi să îl dăm mai bine la
moarte decât să trădăm credinţa
sau să ne lepădăm de Dumnezeu;
561
mai bine să ne lepădăm de trupul
acesta prin care vin cele mai multe
ispite, căci tot ne vom lepăda odată
de el, când va veni moartea, şi le
vom lăsa pe toate, şi ne vom duce
să luăm plata pentru cele ce am
făcut cu el pe pământ.
Mulţi creştini se bat cu pumnul în
piept zicând că ei sunt foarte
credincioşi, dar nu înţeleg că fără
fapte credinţa este moartă, ca trupul
fără suflet. Ei se văd aşa de
credincioşi, părându-li-se lor că fac
foarte mult dacă se duc de două-trei
ori pe an la biserică, sau dau o mică
milostenie la un sărac, sau îşi fac o
cruce în fugă, mai mult în bătaie de
joc, căci n-o fac dreaptă pe feţele
lor. Mulţi bărbaţi îşi prigonesc
soţiile zicând că fac prea mult
pentru biserică, sau că se roagă
prea mult, prea postesc şi alte
multe. Dacă Dumnezeu a făcut atât
de mult pentru noi, atât de mult ne-a
iubit, că a dat pe singurul Său Fiu,
oare nu se cade ca şi noi să-L
iubim, fraţi creştini, mai mult ca pe
orice din lumea aceasta? Unii
înţeleg să-L iubească pe Dumnezeu,
dar până la un anumit punct.
Ce-am putea noi să avem şi să-I noi. O, ce uituci suntem! Cum mai
dăm lui Dumnezeu, sau mai bine zis uităm şi cum nu vedem dragostea
ce nu are Dumnezeu şi ar cere de la Lui, de Tată Ceresc! SUFLETUL -
noi!? S-ar ruga de noi să-I dăm, că această comoară dumnezeiască
nu are El, ca să arătăm cât de mult îl care se află pusă în lutul acesta, în
iubim?! Nu sunt oare ale lui trupul acesta
Dumnezeu toate de pe pământ? N-a
făcut El cerul şi pământul, marea şi PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
izvoarele şi pe noi, pe toţi? Un 411
singur lucru ar dori Dumnezeu să
vadă de la noi: că-L iubim mai trecător, care într-o zi va fi băgat în
presus de orice, prin ascultarea de pământ şi mâncat de viermi - îl cere
poruncile Sale şi că noi oamenii, ne de la noi. De aceea nu trebuie să
iubim unii pe alţii, nu ne urâm. Un pierdem timpul, să uităm de el, ci
singur lucru cere de la noi: sufletul să-l îngrijim mai presus de orice, ca
curat, spălat, sfinţit şi luminat ca să să fim pregătiţi pentru ziua când ni-l
poată locui în grădina fericirii, a va cere Tatăl, să se întoarcă acolo
raiului. El nu are nevoie de noi şi de de unde a fost dat, fiindcă singur
laudele noastre, El are cerul plin cu sufletul a fost dat ca scânteie din El,
sfinţi şi îngeri care neîncetat Îl laudăomului. Sufletul este o comoară, e
şi-L slăvesc. mai scump şi mai de preţ ca orice
de pe faţa pământului. Tot aurul,
Noi avem nevoie de Dumnezeu, noi toate bogăţiile, tot ce există în cer şi
trebuie să facem lucrul acesta: să pe pământ, nu valorează cât sufletul
arătăm şi noi dragostea şi nu este omului! Şi o, fraţi creştini, tocmai de
mult chiar dacă ne-am da viaţa acesta uităm, tocmai de suflet! De
pentru El, pentru că mai întâi, El, ce nu uită omul să pună ţigara în
Împăratul Slavei, Şi-a dat-o pentru gură, să mai fumeze?! De ce nu uită
noi, pentru robi, pentru sclavii când îi face cineva vreun necaz,
păcatului! Şi ce sclavi şi ce păcate vreo supărare?!… ,,Niciodată - zice -
grozave, ce nelegiuiri de păcate!... nici la moarte să nu-mi vină în
dar El totuşi a voit să-Şi dea viaţa ca casă!” De ce nu uită omul atâtea
să ne răscumpere, din milă pentru păcate şi atâtea răutăţi şi uită de
562
suflet, să-l îngrijească, să-l
curăţească, să-l aducă aici în baia
aceasta
curăţitoare care este Sfânta
Biserică, să se spovedească, să se
împărtăşească?!
Să ne trezim, că e timpul să ne
trezim! Dacă ne-om trezi în iad,
zadarnic vom
striga, zadarnic vom mai plânge
acolo şi vom mai cere iertare, că
nimeni nu ne va mai auzi.
Dumnezeu nu vrea lucrul acesta,
dar nici cu forţa nu vrea să ne bage
în rai; trebuie să vrem şi noi. Dacă
noi nu vrem să-L iubim, nu
înţelegem cât a făcut El pentru noi
şi suntem nesimţitori la dragostea
Lui, înseamnă că nu merităm
fericirea raiului, nu merităm să ne
dea Dumnezeu această mare
fericire. Acestora le va spune
Dumnezeu: ,,Duceţi-vă cu diavolul
că pe el l-aţi iubit! Aţi avut crucea la
gât şi diavolul pe limbă. Pe Mine M-
aţi înjurat şi pe diavolul l-aţi
bucurat, lui i-aţi dat toate lucrurile
Mele şi sufletul vostru; aţi înjurat
Cerul Meu, sfinţeniile Mele, Grijania,
Paştele, Crucea, icoanele!”. Iată, pe
563
bună dreptate va putea să zică
Dumnezeu atunci: ,,Duceţi-vă
blestemaţilor, voi toţi, care n-aţi voit
să M-ascultaţi, să Mă iubiţi şi să
veniţi la Mine pentru binele vostru!
Duceţi-vă spurcaţilor cu gura, cu
sufletul şi cu trupul în muncile
iadului, care au fost gătite pentru
diavolul nu pentru voi, dar pentru că
voi l-aţi ascultat pe el, duceţi-vă cu
el!”.
Fereşte-ne Doamne, Stăpânul
nostru, şi ajută-ne ca să Te
înţelegem şi să Te ascultăm! Pune
Tu aici asupra noastră câte cruci vei
vrea, să suferim aici, să răbdăm
orice ne vei da Tu: foame şi sete,
prigoană şi închisoare, bătăi şi boli,
orice suferinţă, şi dă-ne şi răbdare
să le putem duce, ca să fim ai Tăi,
să ne trezim şi să urmăm căile Tale!
Rugăciune
Doamne, armă asupra diavolului,
Crucea Ta o ai dat nouă; că se
îngrozeşte şi se cutremură,
nesuferind a privi spre puterea ei,
că morţii i-a sculat şi moartea o a
zdrobit. Pentru aceasta ne închinăm
îngropării Tale şi Învierii! Amin!
412 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A IV-A DIN
POST
A SFÂNTULUI IOAN SCĂRARUL
Vindecarea surdomutului
,,… O, neam necredincios, până
când voi fi cu voi, până când vă voi
suferi pe voi?!” (Marcu 9, 19)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
În vremea când Mântuitorul nostru
Iisus Hristos umbla pe pământ cu
ucenicii Săi, prin părţile Palestinei,
lumea era plină de duhuri necurate,
de multe feluri. Demonii iadului erau
încuibaţi în sufletul şi trupul multor
oameni, chinuindu-i îngrozitor. Aşa
ne istoriseşte Sfânta Evanghelie de
astăzi, despre suferinţele unui copil
surd şi mut, pe care duhul necurat îl
arunca în foc şi-n apă, îl făcea să
scrâşnească din dinţi, să spumege,
îl trântea de pământ unde
564
rămânea ca un mort sub povara
groaznicelor chinuri.
Toate acestea ne adeveresc
existenţa chinurilor din iad, unde
vrăjmaşii sufletelor noastre -
demonii - îi vor chinui necontenit pe
cei ce nu se vor trezi din păcate, în
viaţa aceasta, şi nu se vor lepăda de
ele. Azi, ca şi atunci, există în lume
această boală sufletească şi
trupească, de la aceste duhuri
necurate care îi chinuiesc îngrozitor
pe mulţi, din cauza depărtării de
Dumnezeu, din cauza nevenirii la
Sfânta Biserică, a nepregătirii cu
spovedanie şi împărtăşanie.
Tânărul din Evanghelia de astăzi, pe
care l-a vindecat Domnul Hristos,
reprezintă omenirea până la sfârşit,
lumea stăpânită de duhul surzeniei
şi al muţeniei, lumea care nu vrea
să audă Cuvântul lui Dumnezeu şi
nu găseşte plăcere să-şi deschidă
gura ca să laude minunile lui
Dumnezeu, căci nu este de ajuns
numai a ne minuna de puterea
Mântuitorului şi de a recunoaşte
existenţa lui Dumnezeu, ci trebuie a
ne instrui viaţa noastră şi a ne întări
în evlavie, ca să fim ascultători şi
împlinitori ai sfintelor Sale
învăţături. Numai aşa ne vom face După această mare minune,
folositori de darurile Sfintei Bisericicoborându-Se Mântuitorul cu cei
şi vom dovedi şi noi că suntem trei ucenici Petru, Iacob şi Ioan, din
adevăraţi creştini. vârful acestui munte înalt al
Taborului au ajuns în vale la poalele
Să ascultăm cu luare aminte în ce muntelui şi au văzut o mulţime mare
chip şi în ce împrejurare s-a săvârşit de oameni, zgomotoasă, întărâtată,
această minune! Era în cel din urmă împrejurul celorlalţi nouă ucenici
an al vieţii pământeşti a Domnului care rămăseseră acolo de cu seară.
Hristos şi cu aproape opt luni Printre aceşti oameni erau mulţi
înainte de patima şi de suferinţele cărturari şi farisei. Apostolii şi
cele de bună voie. cărturarii se certau între ei cu
aprindere. Apostolii erau cam
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET încurcaţi şi ruşinaţi, şi păreau
413 biruiţi, pe când duşmanii lor se
făleau cu neruşinare şi îngâmfare,
Mântuitorul nostru, vrând să arate iar mulţimea făcea mare haz de
ucenicilor puterea Sa aceasta şi-i aproba pe fariseii şi
dumnezeiască, a luat pe trei dintre cărturarii care înfundaseră, prin
ei şi S-a suit pe muntele Tabor, cuvinte, pe ucenici şi-i reduseseră
unde S-a schimbat la faţă înaintea la tăcere.
lor. Acolo le-a arătat Domnul o mică
parte din slava Sa, căci au strălucit ,,Iată învăţătorul!” - strigă un glas, şi
faţa Lui şi hainele Lui mai mult ca toate privirile s-au întors spre Iisus.
soarele, ca lumina şi zăpada, încât Mulţimea alergă înaintea Lui şi I se
ucenicii au căzut cu faţa la pământ, închină cu respect, că în sfârşit
nemaiputând privi cu ochii sosise Omul, Căruia I Se supune
pământeşti. Acolo au auzit ei glasul toată natura şi acum îi va răzbuna
Tatălui ceresc, Care a mărturisit pe ucenici şi-i va pedepsi pe
zicând: ,,Acesta este Fiul Meu cel duşmanii lor. Iisus trece prin
iubit întru care am binevoit, pe mijlocul lor şi merge drept la
Acesta să-L ascultaţi!”. cărturari şi farisei şi, arătând pe
apostoli, le zice: ,,Ce vă întrebaţi cu
565
dânşii, adică: ce le căutaţi ceartă?”. În încurcătura aceasta se aflau
Nimeni nu răspunde. Răutatea lor ucenicii acum şi nu ştiau ce să
nu poate decât să tacă. Fariseii şi răspundă. Iisus le dăduse puterea
cărturarii rămaseră încremeniţi. de a izgoni duhurile necurate şi
Mântuitorul îi ruşinase de atâtea ori, reuşiseră de multe ori, dar acum nu
deşi întrebările lor erau pregătite cu ştiau nici ei care era pricina. Mai
mult mai înainte. înainte de a răspunde nenorocitului
tată,
Iată că din mulţime iese un om, se
apropie de Iisus, cade la picioarele 414 PREDICI
Lui şi cu o voce rugătoare Îi zice:
,,Doamne, rogu-Te, caută spre fiul Iisus zise cu amărăciune şi
meu, miluieşte copilul meu, e întristare aceste cuvinte: ,,O, neam
singurul meu fiu; l-am adus la Tine necredincios şi îndărătnic, până
pentru că suferă rău, fiind lunatic şi când voi fi cu voi, până când vă voi
stăpânit de un duh mut şi surd şi suferi pe voi?!”
oriunde îl apucă pe el, îl zdrobeşte,
face spume şi scrâşneşte cu dinţii Vorbea Domnul acestui popor
săi şi se usucă! I-am rugat pe îndărătnic şi acestor făţarnici
ucenicii Tăi ca să-l scoată şi n-au farisei, care căutau numai pricini
putut.”. contra lui Dumnezeu, a Fiului Său şi
a ucenicilor Lui. Cum să nu se
Cei nouă ucenici încercaseră să întristeze Iisus, când făcuse atâtea
scoată duhul necurat din tânăr şi nu şi de data aceasta, la rugăciunea şi
au putut. Fariseii şi cărturarii, care credinţa acestui tată îndurerat,
întotdeauna pândeau astfel de Domnul nostru Iisus Hristos, cu un
ocazii, au început să râdă de ei ca ton ameninţător, cu un glas pe care
să surpe încrederea poporului în toată lumea l-a auzit, adresându-se
Învăţătorul lor, în Mântuitorul nostru diavolului, i-a zis: ,,Duh mut şi surd,
Iisus Hristos. Ei spuneau poporului Eu îţi poruncesc! Ieşi afară dintr-
că Iisus nu este Mesia cel adevărat, însul şi de acum să nu mai intri în
este un înşelător, care scoate pe el!”
draci cu puterea domnului dracilor.
566
Îndată diavolul, scoţând un strigăt să vorbească de Dumnezeu, el nu
mare, îl aruncă pe copil la pământ, îl aude glasul Evangheliei. Omul
scutură cu putere şi ieşi afară, stăpânit de duhul cel surd, duhul
lăsându-l nemişcat ca un mort. ,,E cel necurat, cel surd şi mut, este ca
mort, e mort!”-strigă lumea. Dar un epileptic muncit şi chinuit,
Iisus, apucându-l de mână, îl ridică aruncat la pământ în praful
şi bolnavul îndată se sculă vindecat. deşertăciunilor lumeşti, în noroiul
Iisus îl dete tatălui său, plin de viaţă crimelor, al viciilor şi al
şi de sănătate. Cărturarii erau desfrânărilor. Nenorocirea şi mai
învinşi, batjocurile şi cuvintele pline mare este că aceşti mutilaţi
de răutate pe care le-au spus sufleteşte suportă cu plăcere urgiile
împotriva apostolilor şi a Domnului ce-i stăpânesc şi, fără să se poată
Hristos, căzură asupra lor. Ei împotrivi duhului celui rău,
plecară ruşinaţi şi umiliţi, iar păcătuiesc mereu, până când se
mulţimea slăvea pe Dumnezeu şi pe usucă sufletul în ei şi îşi pierd toate
marele Făcător de minuni, Iisus - puterile spirituale. Ce pot să fie
Fiul lui Dumnezeu. altceva sucelile, răcnetele de la
jocurile lumeşti, decât o îndrăcire, o
Această vindecare a tânărului epilepsie sufletească a acelora care
stăpânit de duhul cel mut şi surd se simt bine în astfel de
este una din minunile cele mai împrejurări?!
însemnate ale Mântuitorului, căci
aceste nenorociri îi chinuiesc şi În timpul acestor petreceri
astăzi pe oameni şi sufleteşte şi diavoleşti, diavolul pune stăpânire
trupeşte. Această minune pe multe suflete. Nici nun ţile nu se
simbolizează lucrarea Domnului mai fac spre bucuria oamenilor şi
Hristos pentru fiecare dintre noi, ca
folosul cel sufletesc şi trupesc al
să ne aducă la mântuire; căci lor, ci mai mult diavolul şi iadul să
Domnul a tămăduit pe copil ca să culeagă o mulţime de roade bogate
cunoaştem noi minunea. de pe urma acestor nunţi
blestemate, pline de desfrânare şi
Omul stăpânit de surzenie şi de de vorbe porcoase; numai acolo nu
duhul cel mut nu găseşte cuvinte ca stă Iisus, Domnul nostru, care S-a
567
dus la nunta din Cana Galileii. Au era îngrozită de un vis foarte
început însă, să se arate roadele înspăimântător, căci se scula
cele rele ale necredinţei şi ale totdeauna tremurând din somn şi
îndrăcirii nu mai putea dormi cu nici un chip.
După ce s-a dus la doctor acesta i-a
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET dat nişte pastile de dormit, însă mai
415 rău era, căci visul acela îngrozitor,
pe care îl avea în fiecare noapte, o
sufleteşti şi trupeşti ale multora; chinuia mai rău, fiindcă nu se mai
căci foarte mulţi copii care s-au putea nici trezi din somn, din cauza
zămislit în timpul acestor pastilelor. Ea venise la prietenul
blestemate urgii s-au născut bolnavi meu, care era preot, să-i citească
cu sufletul şi cu trupul. Duhul cel rugăciuni, să nu mai viseze aşa, că
necurat şi-a făcut apariţia iarăşi în nu mai putea de frică. Şi începu să-i
lume, punând stăpânire pe sufletul povestească visul, preotului:
şi trupul multora. Aceste blestemăţii
le-au intrat ca alcoolul şi nicotina în - O visez, părinte, aşa cum
sânge multora şi nu pot crede că ar era în viaţă, dar mai ales jucând;
mai putea trăi fără otrava aceasta a cântă muzica şi lume multă
plăcerilor lumeşti. Spitalele, dansează. Nu după mult timp vin
puşcăriile şi o mulţime de locuri nişte tineri negri înalţi drept la fiica
sunt pline din cauza acestor păcate, mea, o iau şi începe fiecare să
căci o mulţime de boli mintale danseze cu ea. După un timp o pun
provin de la aceste plăceri vinovate. să joace singură, un joc ţigănesc şi
căzăceasca rusească, şi nu o lasă
Cu câţiva ani în urmă am văzut o deloc să se odihnească. Când
întâmplare foarte tristă. O doamnă oboseşte o lovesc cu bicele, până
îmbrăcată în doliu, slăbită şi când îi rup hainele de pe ea; cade
suferindă, povestea unui prieten al jos, o ridică în bătaie şi din nou o
meu durerea ei de mamă. Avusese o pun să danseze toate dansurile
singură fată care-i murise răcită de moderne în strigătele lor de bucurie.
la un bal. După ce a îngropat-o, timp Aşa o chinuiesc mereu, iar eu când
de două săptămâni, ea, mama ei, o văd aşa chinuită şi bătută, mi se
568
rupe inima, părinte. Ţip şi strig, sar, - N-a venit nici unul, deşi am
tremur din somn şi nu mai pot luat muzica şi a cântat până la
dormi nicidecum, nu mai sunt bună mormânt, cântecele care-i plăceau
de nimic. ei.
- De ce n-aţi luat un cor de la
Atunci preotul o întrebă: biserică, să cânte rugăciuni şi
cântece sfinte de iertare a
- În viaţă a dansat fiica păcatelor?
dumitale?
- A fost şi ideea aceasta
- Da, îi plăcea mult să se ducă părinte, dar n-au vrut rudele; au zis
la baluri, serate şi la toate jocurile. că: «De! Corul n-are şi tobă ca s-o
De multe ori mergeam şi eu cu ea, audă lumea!». Omul la întristare nu
numai de dragul ei; era frumoasă, ştie ce face. Nu ştiu dacă m-o ierta
învăţase carte multă şi dansa aşa de Dumnezeu, că mai mult eu sunt de
elegant, că toţi o curtau. Îi făcea vină, părinte!.
mare plăcere să joace, că îi plăcea
viaţa, părinte. Iată chinurile iadului ale acestei
tinere căzută în cursa păcatelor de
- Dar din ce cauză a murit? pe faţa pământului! Demonii o
chinuiesc pentru păcatele ei şi se
- A răcit la un bal. Eu n-am chinuieşte şi mama cea ticăloasă,
fost atunci, a dansat mult, a care n-a învăţat-o calea cea dreaptă
transpirat şi a răcit; era prea de urmat. Aşa foc şi durere
pasionată, dansa toată noaptea, era îngrozitoare era pe această tânără
tânără, părinte, când a murit acolo în iad, ca şi pe tânărul surd şi
împlinea 21 de ani! mut din Evanghelia de astăzi, pe
care-l aruncau demonii în foc şi-n
- La înmormântare au venit şi apă, făcându-l să spumege şi să se
prietenii ei de dans? usuce. Grozave sunt chinurile
demonilor şi aici pe lumea aceasta,
416 PREDICI şi mai ales acolo la ei, în iad, în
temniţele cele împuţite şi cătrănite,
569
de unde nu se mai poate ieşi Iată, fraţi creştini, cum îşi bate joc
niciodată. Vai sufletelor acelora satana de zidirea lui Dumnezeu, aşa
care ajung acolo! ca şi în vremea Mântuitorului!
Această scenă se repetă de multe
O, lume neascultătoare, ţi se spune ori în zilele noastre. Căci ce
ce să faci, dar nu vrei să asculţi, ţi vedem?! Lume răzvrătită, lume
se arată ce trebuie să faci şi nu vrei îndrăcită, strigăte de jale, plângere
să te supui poruncii dumnezeieşti! şi tânguire; diavolul râde şi se
Şi atunci când guşti rodul răsfaţă, iar biata lume înşelată şi
neascultării, te vaiţi că e amar. încătuşată de poftele lui şi
Iertător mai eşti Doamne, deznădăjduită fără nici o putere,
Dumnezeule că nu îngădui să vină suferă, dar… nu ştie ce are.
urâţii aceia negri, să danseze cu ei
aici de vii, pentru neascultările lor, Sfânta Biserică - muntele Taborului
să-i danseze tot aşa de îngrozitor - este plină de lumină, de nădejde,
până când vor auzi şi vor înţelege de viaţă, de bucurie şi sănătate. În
să asculte de poruncile Tale! ea locuieşte Mântuitorul Iisus
Hristos, Dătătorul a tot binele. Tatăl
Mi-aduc aminte, de la mănăstire, de ceresc strigă mereu să ascultăm de
un călugăr tânăr şi frumos, de neam El, de învăţătura Fiului Său, de
mare, care a părăsit lumea şi s-a poruncile Lui, ca să ne izbăvim şi să
făcut călugăr, numai pentru faptul ne mântuim sufletul de rele.
că fiind odată la horă, cum era hora Omenirea însă rămâne mută şi
pe la sate, jucând acolo, între el şi surdă la glasul Tatălui Ceresc.
altcineva care juca lângă el, s-a Aleargă în toate părţile, se zbate în
prins diavolul şi juca cu ei, şi râdea supărări şi necazuri de tot felul, n-
de ei. Toţi ceilalţi nu l-au văzut, aude, nu vede.
numai acesta l-a văzut; s-a smucit
din joc şi nu după mult timp, la PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
mănăstire s-a oprit. L-a văzut pe 417
diavol cum juca cu ei şi s-a hotărât
să trăiască pentru Dumnezeu. Clopotele bisericilor, care sunt
glasul lui Dumnezeu, în zadar îi
570
cheamă, căci nu vor să asculte. rostogolesc şi îşi rup picioarele
Tocmai în timpul Sfintei Liturghii, pentru a lovi o minge. Toţi aceşti
din duminici şi sărbători, când spectatori nu văd o faptă măreaţă,
preoţii în biserică se roagă pentru un alt act de admirat, ci pasiunea lor
ţara aceasta, pentru toate oraşele şi e a vedea cum bagă câţiva inşi o
satele, pentru cei ce cu credinţă minge într-un dreptunghi de lemn.
locuiesc într-însele, tocmai în
aceste zile binecuvântate de De aceea s-au schimbat mulţi şi în
Dumnezeu, când toată suflarea felul de a vorbi, de a se purta, şi de
trebuie să stea cu frică şi cu a gândi. Când îi auzi pe unii ţipând,
cutremur şi să vină la biserică, unde pe alţii înjurând, gesticulând în
pe Sfintele Altare Se jertfeşte Fiul diferite feluri, eu mă gândesc la
lui Dumnezeu pentru mântuirea îndrăciţii din Evanghelie; parcă îi
noastră, tineretul nostru urmează apucă furiile îndrăcirii. Unul a ros
chemării satanei, duhurilor carâmbii de la bocanci când au
necurate, care sunt slobozite pe faţa băgat un gol cei aleşi de el; altul i-a
pământului, să înveţe lumea cum smuls urechile unui prieten cu
să-L necinstească pe Dumnezeu, dinţii, de bucurie că a băgat gol
cum să-L insulte şi să nu asculte de unul care era prietenul lui; altul
voia Sa.
a spart, trântind, vase de preţ
Tocmai în acest timp ei se duc cu pentru că nu au reuşit şi nu au
miile şi zecile de mii în locuri învins cei cu care ţinea el; şi câte
periculoase pentru suflet: prin certuri, bătăi, despărţiri dintre soţi,
cârciumi, pe la teatre, din cauza jocurilor acestora
cinematografe şi în alte locuri de blestemate, jucării ale demonilor,
păcate, că ţi se rupe inima când vezi care au adus pe pământ multă
atâta tineret înghesuindu-se peste nelinişte, despărţire de Dumnezeu.
tot şi mai ales să stea ceasuri
întregi, transpiraţi de fericire şi Iată cum chinuieşte satana biata
palpitând de emoţie, în faţa câtorva lume! Iată îndrăcire sufletească,
oameni îmbrăcaţi în tricouri care vrednică de plâns, care usucă
aleargă, asudă, se lovesc, se sufletul tineretului nostru creştin!
571
Mai sunt şi altele multe, care sunt la oraş, iar acum, în cele din urmă, a
aduse de străinii păgâni sau de pătruns această plagă şi în satele
creştinii plimbaţi prin străinătate cacele mai îndepărtate. Duhul cel
fiul cel pierdut: balurile, seratele, necurat al sulemenirii le-a învăţat
ceaiurile, discotecile şi multe alte să-şi vopsească nu numai buzele,
petreceri, sunt aduse de la obrajii, ci şi unghiile de la mâini şi
popoarele străine în ţara noastră, de la picioare. Aceste păcate au
precum şi luxul, sulemenirea sau devenit atât de frecvente, căci cele
fardul cum i se zice acum în termeni mai multe femei nu cred că ar putea
mai noi. să trăiască fără aceste unsori
microbiene sau cum ziceau creştinii
Sulemenirea este o fantomă care nu din vechime - murdării ale satanei.
luminează persoana ce o primeşte,
ci din contră o umbreşte, căci Sora unei creştine, care a murit
femeilor care-şi ung buzele şi faţa dintr-o boală foarte grea, s-a arătat
cu astfel de unsori zece ani la rând, acesteia în vis şi i-a spus: ,,Vai, sora
după acest timp, faţa începe să se mea, spune şi tu să nu mai facă
zbârcească, să îmbătrânească, nimeni ca mine! Ce chinuri grozave
făcându-se ca o pungă. S-a am tras de la demoni, nu pentru alte
constatat de unii savanţi că roşul de păcate, cât pentru că m-aţi îngropat
buze este cel mai bun teren şi cel cu unghiile roşii la mâini şi picioare!
mai favorabil pentru dezvoltarea Vai, cum se agăţau şi trăgeau de ele
microbilor; aşa de repede se şi ce ace îmi băgau pe sub ele şi ce
înmulţesc, că din două în două zile chinuri am suferit!”
se fac câte cinci sute de colonii de
microbi. Atât Multe dintre creştine nu pot să se
abţină nici măcar când vin la
418 PREDICI biserică; aşa de mult a intrat în
sânge acest obicei rău, această
de mult s-a înmulţit păcatul acesta învăţătură drăcească, că şi la
care mai înainte nu exista decât la moarte au pretenţia unele, să fie
personalul de la circuri şi teatre, vopsite şi pudrate, chiar şi unii
apoi a trecut în rândul doamnelor de bărbaţi, neştiind cu câtă mâhnire şi
572
silă privesc sfinţii îngeri când văd părinţii aceia care au copii cu astfel
aceşti morţi mascaţi astfel, cu ţigarade fumuri în cap, care sunt surzi şi
în mână, în gură, cu pachetul de muţi la auzirea Cuvântului lui
ţigări pe piept în coşciug. Dumnezeu! Aceşti părinţi, acum îşi
iau plata, izbucnind în ţipete şi
Ce întuneric mare este în lume! plângeri nemângâiate, ca să
Unde e credinţa creştinilor noştri? plătească chiuiturile de la nunţi, din
Cum cred ei că se pot mântui şi ajunul posturilor şi sărbătorilor,
înfăţişa înaintea lui Dumnezeu în căci în aceşti copii zămisliţi în
halul acesta?! O, ce multă neştiinţă, posturi şi sărbători s-a încuibat
necredinţă şi depărtare de duhul cel mut şi surd, duhurile cele
Dumnezeu! Aşa râde diavolul de rele, care îi chinuie pe copii cu
lume, aşa îşi bate joc de creştini; necredinţa, şi pe părinţi ca să-şi
altădată, unde era un creştin fugeau vadă păcatele în faţă. Aceşti copii
demonii, se înspăimântau şi rătăcesc din pântecele maicii lor,
tremurau de frică, nu puteau suferi cum zice Sfânta Scriptură, căci de la
să stea acolo unde era un creştin, zămislire au fost în rătăcire.
iar acum, râd demonii de atâţia
creştini şi îşi bat joc de ei şi când Mă doare sufletul când aud aproape
sunt vii şi când sunt morţi, şi de în fiecare zi, mame spunându-mi de
trupurile şi de sufletele lor. Vai de
sufletul celor, care merg la judecată PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
în felul acesta! 419

Cine are urechi de auzit să audă,
căci va veni o vreme când demonii
le vor scoate şi ochii, căci
sprâncenele şi le-au scos ele, mai
dinainte, fiindcă toate chemările rele
le aud, le înţeleg, le urmează cu
multă pasiune, dar numai glasul
Evangheliei şi al poruncilor lui
Dumnezeu nu vor să-l audă. Vai de
573
copiii lor că nu mai ştiu cum să
facă, să-i aducă la credinţă. ,,Nu le
place părinte, nu vor să audă de
rugăciune, de biserică!”. ,,Fiica
mea, singura mea copilă, m-a înjurat
de Paşti în faţă, pe mine, mama ei
care am născut-o şi o hrănesc; când
i-am zis să vină la biserică m-a
repezit: ,,Lasă-mă în pace cu
rătăcirea ta! Te-ai trecut la sectanţi,
te-ai făcut o sectantă!”. Vorba
aceasta este foarte răspândită în
capul lumii de astăzi; cum vede un
creştin mai apropiat de Dumnezeu,
de biserică îi şi scoate vorba
aceasta că-i sectant, e pocăit.
Aceştia nici nu ştiu ce înseamnă o
sectă, un sectant, pentru că nu
cunosc credinţa adevărată, credinţa
noastră ortodoxă, credinţa pe care a
lăsat-o Domnul Iisus Hristos. Ei
vorbesc aşa, pentru că diavolul le
spune aşa, ca şi fariseilor şi
cărturarilor din vremea
Mântuitorului ca să aducă hule
împotriva lui Dumnezeu. Aceşti
copiii sunt surzi duhovniceşte,
diavolul a băgat ghearele în urechile
lor, să nu mai audă. Sunt muţi
pentru a vorbi de bine, adică
cuvinte frumoase, rugăciuni şi
cântări de slavă lui Dumnezeu.
Când e vorba de rugăciune sau de a
cânta lui Dumnezeu, au gura
încleştată, înţepenită ca la copilul
îndrăcit din Evanghelia de astăzi, şi
nu pot să zică nici un cuvânt plăcut
lui Dumnezeu, nici ,,Doamne
miluieşte!”.
Sunt mulţi care vin şi în biserica
noastră şi nu pot să zică nici
574
,,Doamne miluieşte!”, dar pentru
diavolul ştiu să cânte toate
cântecele lumeşti, toate hulele,
toate înjurăturile şi insultele. Limba
lor e un focar de cuvinte porcoase,
cheie pentru a descuia iadul;
urechile lor sunt astupate de
diavolul, care locuieşte în inimă şi
stăpâneşte tot trupul. Sunt unii care
dau şi pe la biserică şi aud cu
urechile trupeşti Cuvântul lui
Dumnezeu, dar nu toţi aud cu
urechile sufleteşti. De aceea rămân
înţeleniţi şi auzirea lor a fost numai
pe moment; când au plecat din
biserică, au uitat tot şi fac tot ce-i
învaţă duhul cel necurat, tot la acele
rele se opresc. Vor auzi o dată şi ei
glasul trâmbiţei judecăţii celei de pe
urmă, când vor fi adunaţi în faţa
Dreptului Judecător, să dea seama
fiecare de faptele ce le-a făcut. Însă
va fi prea târziu atunci şi nu vor mai
putea face nimic pentru suflet. De
aceea şi astăzi, fraţi creştini,
Domnul nostru Iisus Hristos ne zice
şi nouă, creştinilor din veacul
acesta răzvrătit şi lepădat:
,,O, neam necredincios, până când
voi fi cu voi, până când vă voi suferi
pe voi?! O, lume necredincioasă şi
îndărătnică, până când vă voi mai
lăsa Biserica Mea, până când vă voi se vor lepăda de Dumnezeu şi de
mai lăsa preoţii Mei, Sfintele Mele credinţa cea adevărată; cei mai
Taine, Darurile Mele şi tot Harul mulţi care citesc Sfânta Scriptură
Meu? Ce semne să vă mai trimit, ce sau iau cunoştinţă de Dumnezeu, o
urgii să vă mai dau, ca să vă fac pentru a fi de mărturie, ca să nu
întoarceţi la Mine, să nu pieriţi în poată zice la judecată că: ,,N-am
vecii vecilor?! Căci v-am trimis ştiut Doamne! Nu ne-a spus
foamete şi boli, războaie şi nimeni!”. Poate puţină vreme mai
inundaţii, v-am dat cu capul de toţi este, şi Dumnezeu nu ne va mai
pereţii când v-am cutremurat suferi şi va trimite peste noi urgiile
pământul, v-am făcut semne pe cer apocaliptice şi fiarele cele cu cap de
şi minuni pe pământ şi tot nu voiţi om, ca să ne pedepsească în chipul
să mă ascultaţi şi să vă întoarceţi la cel mai îngrozitor şi apoi să ne
Mine, să păziţi legea Mea! Voi, arunce în focul şi chinurile iadului,
creştini, sunteţi mai de plâns ca căci aşa merităm.
celelalte religii; căci evreii îşi ţin
legea lor, turcii îşi ţin legea lor şi Să ne trezim din păcate, fraţi
toate creştini! Acesta este glasul lui
Dumnezeu, voia Lui, să lăsăm
420 PREDICI păcatele, acum este momentul.
Sculaţi-vă din somnul cel greu! Este
popoarele păgâne îşi ţin sărbătorile momentul să ne pregătim cu toţii de
şi rânduielile lor, numai voi nu vreţi drum. Lăsaţi-vă de toate
să păstraţi legea Mea. Numai voi îmi blestemăţiile, de toate poftele
batjocoriţi sfânta mea duminică şi diavoleşti, lepădaţi-vă de satana şi
sărbătorile Mele cu tot felul de urgii de toate lucrurile lui, ca nu cumva
pe care le faceţi cu bucurie, spre să ne apuce cu ceva de-ale lui
bucuria satanei!”. vremea plecării!

Într-adevăr, fraţi creştini, să nu Veniţi la sfânta biserică cu inima

uităm că în Sfânta Scriptură stă înfrântă şi smerită, cu candela
scris că, înainte de a veni sfârşitul, credinţei aprinsă, cu rugăciune şi
vine lepădarea de credinţă. Creştinii cu post, înflăcăraţi, cu multă putere
575
şi bucuraţi-vă! Bucuraţi-vă, cei ce
aţi aflat calea cea luminată!
Mulţumiţi-I lui Dumnezeu şi
Stăpânului Hristos că v-a adus la El,
v-a luminat şi v-a deschis ochii şi
nu vă luaţi după întunecaţii
întunericului din lume, ci rugaţi-vă
la Dumnezeu şi mulţumiţi-I că n-a
îngăduit până acum să fim pierduţi
cu fărădelegile şi cu păcatele
noastre şi ne-a aşteptat să ne
întoarcem la El!
Rugăciune
O, prea Milostive şi Îndelung
răbdătorule Iisuse, Îţi mulţumim că
ne-ai îngăduit până acum şi nu ne-ai
lăsat să pierim în păcatele noastre;
Îţi mulţumim că ne-ai trezit inimile
ca să cunoaştem Calea Ta!
Alungă Tu duhurile cele necurate,
duhul cel mut şi surd de la toţi
creştinii care s-au adunat aici, de la
toţi cei ce sunt pecetluiţi cu Botezul
Tău, să audă glasul Evangheliei
Tale şi să urmeze poruncile Tale;
deschide gurile lor spre lauda Ta,
Doamne, ca să Te slăvească şi
acum şi pururea şi în vecii vecilor!
Amin!
576
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
421
PREDICĂ LA DUMINICA A V-A DIN
POST
A SFINTEI MARIA EGIPTEANCA
Despre Rugăciune
,,… Nu ştiţi ce cereţi !”
(Luca 10, 38)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, Care a venit în lume să
ne mântuiască, nu Şi-a ales ucenicii
la voia întâmplării; vedem că şi ei la
început erau lipsiţi de multe virtuţi
pe care le propovăduia
Mântuitorul Hristos, căci mai înainte
de a fi curăţiţi prin Duhul Sfânt erau
mândri, ambiţioşi, râvnitori după
onoruri şi vrednicii lumeşti. Tocmai
de aceea i-a ales Mântuitorul, ca
arătându-le pe faţă ambiţia şi
învăţându-i, să înţelegem şi noi mai înainte de sărbătoare plecau
umilinţa şi morala cea nouă, pe care mai din vreme, adică spre sfârşitul
s-o punem în practică şi să ne fie de lunii martie. În această perioadă
temei pentru mântuirea noastră. timpul era frumos, ploile din urmă
Cuprinsul Evangheliei de astăzi încetaseră şi un soare curat şi
acesta este: ,,...doi ucenici se strălucitor înveselea cu razele sale
apropie de Mântuitorul lumii şi-L cele dintâi flori de primăvară. Toate
roagă să le dea locurile cele dintâi acestea contribuiau la călătoria
în Împărăţia Sa”, dar ei nu pioasă a pelerinilor către cetatea
cunoşteau această împărăţie cea sfântă.
duhovnicească, căci credeau că va
fi o împărăţie pământească, 422 PREDICI
lumească. De aceea ambiţia şi pofta
de a se înălţa mai presus de ceilalţi, Pe când poporul lui Israel era
i-a împins să facă această cerere. cuprins de veselie, Iisus, Care
Pentru a cunoaşte cât de nepotrivită predica Evanghelia, simţea că I se
a fost cererea celor doi ucenici este rupe inima. Pentru toţi Paştile era
nevoie să ştim timpul şi viaţă, dar pentru Iisus, acest Paşte
împrejurările în care a fost făcută trebuia să fie moarte. Întrerupând
cererea. îndată predica, Iisus se hotărî să se
suie în Ierusalim pentru cea din
Luna nouă a lui Nisan se arătase pe urmă oară şi luă drumul care-L
cer. Focuri pe munţi, oameni trimişi ducea la moarte. El mergea singur
prin ţara întreagă vesteau în mod în capul cetei apostolice, iar
special că peste 14 zile Israel îşi va apostolii Îl urmau tăcuţi. Mulţimea
serba Paştile. Fiecare saluta cu nu ştia ce să creadă şi simţea că e
bucurie această veste şi se cuprinsă de spaimă. Ucenicii nu
pregătea să prăznuiască amintirea observaseră tristeţea de pe faţa
minunilor ce s-au săvârşit la ieşirea Mântuitorului; ei erau cuprinşi de
poporului din Egipt. Se formau multă bucurie şi povesteau între ei
caravane, se grupau pe familii, ca evenimentele fericite, care se vor
să ajungă cât mai curând la împlini peste puţină vreme. Ei visau
Ierusalim, iar ca să se poată curăţi onoruri, demnităţi şi funcţii înalte,
577
iar Iisus se gândea la chinurile ce-L
aşteptau la Ierusalim. Ucenicii se
întrebau care va fi scaunul lor în
împărăţia mesianică, iar Iisus saluta
mai dinainte Crucea pe care avea să
fie răstignit.
Luându-i la o parte, le spune ce are
să I se întâmple: ,,Iată, zice, ne suim
la Ierusalim şi Fiul Omului Se va da
arhiereilor şi cărturarilor şi-L vor
judeca spre moarte, Îl vor batjocori,
Îl vor scuipa, şi-L vor bate, şi-L vor
omorî pe El, dar a treia zi va învia!”.
Ascultând ucenicii aceste cuvinte,
au fost cuprinşi de groază şi s-au
tulburat în inimile lor. Li se părea cu
neputinţă acest lucru; cuvintele
Mântuitorului le dărâmau toate
ideile lor despre o împărăţie
pământească, pe care o visau şi în
care se vedeau ca nişte conducători
pe scaune înalte.
Atunci s-a apropiat Salomeea,
femeia lui Zevedei şi mama celor
doi ucenici Iacob şi Ioan. Alegând
momentul când Iisus era singur, se
apropie de El închinându-I-se şi
ceru ca cei doi fii ai ei să stea unul
la dreapta şi altul la stânga întru
împărăţia Sa. Salomeea a servit
numai ca mijlocitoare pentru
578
ambiţia fiilor ei şi, neprevăzând nici
ei şi nici mama lor unde-i duce
această pretenţie oarbă, au meritat
răspunsul cel aspru din partea
Mântuitorului: ,,Nu ştiţi ce cereţi!”
Scopul lor era ca, obţinând aceste
două locuri, să se deosebească de
ceilalţi ucenici şi să aibă autoritate
asupra lor. Pentru aceasta Fiul lui
Dumnezeu a zis foarte bine în
Evanghelia de astăzi, că aceste
locuri se cuvin celor pentru care s-
au gătit de către Tatăl Său, adică
celor ce au chemarea de la
Dumnezeu şi merită ca să le ocupe.
De aceea le-a zis întâi: ,,Nu ştiţi ce
cereţi! Eu voiesc să vă fac vânători
de oameni, iar voi doriţi să fiţi slugi
împărăteşti? Eu voiesc să vă trimit
în lume fără traistă şi toiag ca să
predicaţi Evanghelia, iar voi căutaţi
cinste trecătoare? Eu vreau să vă
fac fii ai cerului, apostoli şi părtaşi
la înnoirea lumii, iar voi cugetaţi
cele pământeşti? Cu adevărat nu
ştiţi ce cereţi!”
Cuvintele acestea spuse atunci de
Domnul Hristos ucenicilor ni se
potrivesc de minune şi nouă,
creştinilor celor de astăzi. Ucenicii
Domnului nu ştiau că toate sunt
rânduite de sus, de la Tatăl ceresc. mai prejos de ei! Ei vor ca toţi să se
Ei îşi coborau mintea tot pe pământ, plece sub puterea lor, să fie
tot la lucrurile trecătoare ale acestei respectaţi, să fie adoraţi de toţi.
vieţi, nu la împărăţia duhovnicească Câtă asprime nu întrebuinţează cel
a lui Hristos, măcar că văzuseră mândru şi ambiţios ca să-i apese pe
atâtea minuni. Simţiseră că Domnul cei mai mici, să-i umilească pe cei
Hristos era Fiul mari şi să-i necinstească! Câtă
nerecunoştinţă au cei ambiţioşi faţă
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET de cei care le datorează ceva!
423
După cum vedeţi, apucăturile
lui Dumnezeu, dar aşa a fost de omului stăpânit de păcatul ambiţiei
îndărătnică şi de uitucă firea lor, ca sunt cu totul păgâneşti, căci în
şi firea noastră, a celor de astăzi. păgânism cei mari îi tratau pe cei
mici cu multă stăpânire, pe când în
Câţi părinţi nu sunt şi astăzi, care creştinism cei mici trebuie să fie
cer în rugăciunile pentru copiii lor, trataţi cu iubire şi chiar cu respect,
ca şi mama din Evanghelia de de către cei mari. De aceea a zis
astăzi, ca fiii lor să aibă norocul să Mântuitorul că: ,,Domnii păgânilor îi
ocupe posturi înalte, fără să se domnesc pe ei şi cei mari îi
gândească dacă merită şi dacă au stăpânesc pe dânşii, dar între voi să
chemarea de sus pentru acele nu fie aşa! Pentru că Fiul Omului n-
funcţii! Câţi nu sunt care în ambiţia a venit ca să-I slujească Lui cineva,
lor lucrează numai cu răutate, ci El să le slujească lor şi să-Şi dea
nedreptate şi necredinţă, exagerând sufletul Său răscumpărare pentru
răul, micşorând binele?!... şi peste mulţi.”. În ambiţia, mândria, intrigile
toate acestea recurg la minciună şi şi toate dorinţele cele deşarte,
calomnie, numai ca să zdrobească lumeşti şi pământeşti de care am
şi să-i împiedice pe cei care ar amintit, sunt căzuţi toţi oamenii care
merita cu adevărat. Câtă aroganţă şi au părăsit complet rugăciunea,
câtă mândrie nu întrebuinţează cei rugăciunea adevărată şi legătura
ambiţioşi, căci ei nu cruţă pe nimeni strânsă cu Împărăţia cerească, pe
ci privesc cu dispreţ pe oricine e
579
care nici fii lui Zevedei nu o Ziditorului său, căci a început a
putuseră înţelege. suspina şi a se ruga cu şiroaie de
lacrimi, plângând după raiul cel
Din sfintele cărţi bisericeşti aflăm că
Dumnezeu a făcut îngeri şi oameni 424 PREDICI
cu scopul de a-L slăvi neîncetat şi
a-I mulţumi. Ce altceva fac îngerii în pierdut.
ceruri decât că-L slăvesc neîncetat
pe Dumnezeu?! Oare noi oamenii, Vedem că toate vietăţile de pe faţa
pe pământ, nu se cade să-i imităm pământului sunt mulţumite cu
pe îngeri, să fim recunoscători şi mediul lor, numai omul nu află
noi către Ziditorul şi să-I aducem mângâiere şi odihnă pe pământ.
slavă şi cinste?! Căci şi omul este Păsările cântă vesele în codri,
un fel de înger amestecat, aşa fluturii zboară liberi în aer, peştii
spune Sfântul Ioan Damaschin: că saltă în ape limpezi, oile se
în om sunt puteri îngereşti spirituale îndestulează cu iarba câmpului,
şi puteri omeneşti materiale. Omul numai omul, acest călător fără
are misiunea divină să se înalţe patrie, nu-şi află odihna sufletul
neîncetat peste hotarele firii sale, său. El ştie că nu pe pământ este
peste nevoile cele pământeşti, ca să ţara lui, el simte că în altă parte este
se facă un înger întrupat. Acest casa lui. Pentru aceasta nimic nu-l
lucru nu este uşor dacă nu va mulţumeşte în această viaţă, că
întrebuinţa rugăciunile curate, aducându-şi aminte de raiul pierdut,
virtuţile şi toate faptele bune. de fericirea cea nemuritoare, începe
Rugăciunea s-a născut în mintea şi a suspina şi a se ruga.
în inima lui Adam, chiar din
momentul când a fost izgonit afară Iată, aşa s-a născut rugăciunea în
din rai. om, aşa a ajuns ea pe pământ
împreună cu dânsul; ca un dar
Rugăciunea i-a devenit atât de dumnezeiesc s-a revărsat peste
necesară, căci toată fiinţa lui simţea spinii pământului, ca o necesitate.
nevoia de rugăciune atunci când a Ce este deci sfânta rugăciune? Mai
fost înstrăinat, izgonit de la faţa întâi este o datorie. Când toate
580
zidirile slăvesc pe Dumnezeu cum străbate acest călător străin - omul -
ar putea omul să tacă, cum ar putea calea aceasta primejdioasă, de nu
să asculte cântecul păsărilor, va avea călăuză un toiag de sprijin
murmurul apelor, adierea vânturilor pe acest drum spinos?!... şi acest
şi freamătul mărilor, iar el să stea toiag este sfânta rugăciune.
nepăsător?!
Creştinii adevăraţi s-au trezit cu
Dacă tot universul ceresc formează rugăciunea în braţele maicii lor; cu
o cântare veşnică închinată rugăciunea au crescut în viaţă, cu
dumnezeirii, dator este şi omul să rugăciunea în inimă au pornit la
se înroleze în acest univers, la luptă pentru a-şi câştiga pâinea cea
măreţul cor al zidirilor şi al naturii, de toate zilele. Cu rugăciunea se
căci afară de om, toate celelalte culcau creştinii, cu ea pe buze se
zidiri, de la aştrii cei de sus până la sculau, cu ea mergeau pe drum, cu
firele de iarbă, nu au altă grijă decât rugăciunea îmbătrâneau şi tot cu ea
să-L slăvească pe Dumnezeu. se duceau în mormânt. Cu
Fericitul Augustin pătruns de rugăciunea omul se înalţă spre cer,
adâncă recunoştinţă faţă de prin ea se întâlneşte cu Dumnezeul
Dumnezeu, după o vreme de său şi se amestecă cu îngerii.
zbucium şi nelinişte, sufletul lui se
închină, iar inima liniştindu-se, zise: Rugăciunea este sufletul
,,Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, creştinătăţii. Sfinţii Părinţi spun că
numai tu poţi da linişte sufletului rugăciunea este maica tuturor
meu, numai la Tine este liniştea şi virtuţilor şi din sânul ei toate
fericirea cea veşnică!” celelalte se nasc. Ea ridică mintea
către Dumnezeu şi reprezintă
Iată dar, că rugăciunea este dăruită vorbirea cea mai intimă a omului cu
omului ca o călăuză pe pământ de Mântuitorul lui. Rugăciunea este
Bunul Dumnezeu. Viaţa omului, de viaţa lumii, inima credinţei, cununa
la leagăn până la mormânt, este o nădejdii şi sufletul
cale foarte scurtă, plină de mulţime
de dureri, necazuri, primejdii, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
suferinţe şi lacrimi. Cum va putea 425
581

Bisericii. Rugăciunea este pacea
familiilor, bucuria soţilor, apărarea
copiilor, alinarea bolnavilor,
mângâierea văduvelor şi întărirea
bătrânilor. Fără de rugăciune nici un
suflet nu poate primi lumină, nu se
poate mântui.
Darul şi puterea rugăciunii fiind aşa
de mare, ea are şi cei mai mulţi
duşmani: satana, lumea, trupul,
plăcerile şi grijile vieţii acesteia.
Satana este cel mai mare duşman al
rugăciunii, el face orice, numai ca
omul să nu se roage, să nu ajungă
să vorbească cu Dumnezeu. Când
omul vrea să înceapă o rugăciune,
el caută să-i dea alte ocupaţii; îl
îndeamnă să vorbească, ba cu unul
ba cu altul, să citească diferite cărţi
nefolositoare, să mănânce, să
doarmă mult şi multe pofte îi
provoacă, numai să nu ajungă să se
roage. Dacă creştinul biruieşte şi
începe a se ruga, diavolul se
străduieşte să facă tulburare şi
ceartă în casă. Seara îi dă omului
somn devreme, dimineaţa lenevire,
peste zi nenumărate griji, iar în
sărbători îi dă dureri de cap sau îi
trimite pe cineva în familie: prieteni
sau rude de departe, ca să-l
582
oprească şi să nu meargă la
biserică să se roage.
Vai, câţi creştini sunt înşelaţi astăzi
de diavolul, câţi renunţă la
rugăciune de ruşinea oamenilor,
câţi nu se duc la biserică fiindcă
râde lumea, câţi nu mai găsesc timp
de rugăciune toată viaţa, pentru că
sunt robi ai acestei lumi trecătoare,
iar satana îi ţine în braţe cu plăcerile
lui! Mulţi creştini se roagă numai
când au necazuri. Alţii cer mereu de
la Dumnezeu să le dea şi iar să le
dea, iar după ce Dumnezeu le
împlineşte dorinţele, îi întorc
spatele ca evreicele care atunci
când nasc cu greu cer ajutor Maicii
Domnului chemând-o pe nume,
zicând rugăciuni: ,,Ajută-mă Marie,
uşurează-mă Marie, nu mă lăsa
Marie!”, iar după ce nasc iau
o mătură şi mătură casa,
zicând alte vorbe: ,,Acum ieşi afară
Marie, pleacă Marie!”
Aşa sunt mulţi creştini de-ai noştri
care se roagă, dar nu li se împlinesc
rugăciunile şi-i auzi de multe ori
zicând: ,,Am plătit slujbe pe la
mănăstiri, pe la biserici şi nu ştiu ce
se întâmplă că nu m-am folosit cu
nimic!”. Aceşti creştini sigur au pomelnicul de morţi pe vrăjmaşii
poveri de păcate grele, nespovedite, lor, care sunt vii, ca să-i omoare, să-
şi Dumnezeu nu vrea să asculte i distrugă Dumnezeu.
rugăciunile lor, mai ales că nici nu
ştiu ce cer. Ei nu cer mai întâi cele Rugăciunile nu le sunt primite celor
de folos pentru mântuirea sufletului, care nu vor să se spovedească cu
pentru iertarea păcatelor, nu cer anii, celor care vin în biserică
vreme de pocăinţă, nu cer tărie în îmbrăcaţi necuviincios, mai ales
credinţă, nu cer dragoste femeilor care fac sminteală cu
înflăcărată, nu cer răbdare în ispite. îmbrăcămintea, tulburând mintea şi
Cei mai mulţi cer ca cei doi ucenici liniştea bărbaţilor. Rugăciunile nu le
din Evanghelia de astăzi: mărire sunt primite femeilor care vin cu
pământească, bani mulţi, spor în capul descoperit, în biserică; nici
cele pământeşti, servicii bune, viaţă acasă nu le sunt primite rugăciunile
lungă, viitor fericit, cinste de la femeilor care se roagă cu capul
oameni, apreciere la serviciu şi descoperit. Pentru ca să le fie
altele. rugăciunea primită trebuie ajutată
de celelalte fapte bune: de dragoste
Unii, împinşi de dorinţa de a li se către săraci, către toţi oamenii
împlini rugăciunile cât mai curând, necăjiţi, de milostenii, de post;
nu mai ţin seama de nimic şi se duc trebuie să-i iubeşti chiar pe
orbiţi şi la alte religii, apelează la vrăjmaşii tăi, să fii împăcat cu toată
rugăciunile sectanţilor, lumea, să nu ţii duşmănie pe
protestanţilor, catolicilor, pe la nimeni, să ierţi din inimă pe cel ce
vrăjitoare, pe la sinagogile evreilor te-a supărat.
chiar, şi astfel amestecă păcate
peste păcate, iar rugăciunile lor se Să avem smerenie adâncă şi să
fac spre osândă. cerem mai întâi cele de trebuinţă
sufletului şi apoi cele pământeşti.
426 PREDICI Una din grijile principale ale
creştinului adevărat trebuie să fie
Alţii dau slujbe la biserici, dar cer grija de cei ce s-au mutat din viaţa
pierderea duşmanilor; îi pun în aceasta, de cei răposaţi: părinţi,
583
fraţi, surori, rudenii, cei care i-au se scoală, după ce au mâncat, nu-I
făcut vreun bine în viaţă, să le mulţumesc lui Dumnezeu, insultă
poarte de grijă atât în rugăciune, dar bunătatea dumnezeiască şi se arată
şi cu slujbele rânduite de Biserică, nemulţumiţi; la fel cei ce cârtesc ba
făcându-le parastase, plătindu-le de una, ba de alta; acestora nu le
sărindare pe la mânăstiri. Mulţi din sunt rugăciunile primite, căci
cei plecaţi stau în temniţele iadului Dumnezeu nu ascultă rugăciunile
şi aşteaptă să fie salvaţi de careva unor astfel de creştini. Sunt unii
din rudenii, iar acestea nici nu se părinţi, care se dau pildă rea
gândesc; din contră, sunt mulţi care copiilor, prin faptul că se aşează la
se ţin numai de petreceri, de masă fără să se închine, mâncând
distracţii şi păcate. De aceea vin uneori din bunătăţile lui Dumnezeu
peste ei boli grele, pagube, fără nici un respect, chiar cu pălăria
neajunsuri, despărţiri, ca să-şi sau şapca pe cap.
aducă aminte de cei răposaţi, să le
facă şi lor pomenire şi uşurare de Aşa se povesteşte într-o carte
greşeli. veche că un împărat foarte
credincios şi temător de Dumnezeu
La foarte mulţi creştini nu li se avea pe lângă el o mulţime de
îndeplinesc rugăciunile din cauză miniştrii plini de mândrie, îngâmfaţi
că nu vin duminicile la biserică, la şi fără frică de Dumnezeu. Nu ştia
masa Împăratului ceresc, aici acasă împăratul cum să mai facă, să
la El, la Dumnezeu înţeleagă şi ei că modul lor de
comportare faţă de Dumnezeu este
- căci biserica e casa lui o grosolănie nebunească şi o mare
Dumnezeu - nu vin ca să-I netrebnicie omenească. Până la
mulţumească pentru toate urmă ce credeţi că a făcut
bunătăţile primite până acum. împăratul? A
Aceştia parcă ar aştepta să vină
Dumnezeu la ei acasă, să le dea PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
după placul lor şi după poftele lor. 427
Toţi cei ce se aşează la masă şi nu I
se închină lui Dumnezeu, iar când
584
vorbit cu un cerşetor pe care l-a
chemat şi l-a învăţat să vină în ziua
următoare la ora mesei şi când el va
fi la masă împreună cu toţi miniştrii
lui, acesta să intre cu pălăria pe
cap, să vină direct şi să se aşeze la
masă; apoi, fără să zică nimănui
nimic să înceapă să mănânce, să
bea bine, după care să se scoale şi
să plece, fără să dea nici măcar
bună ziua.
Aşa a făcut cerşetorul, căci a doua
zi pe când împăratul era la masă cu
toţi miniştrii lui îngâmfaţi, iată-l că
apare! Nu zice nici măcar ,,bună
ziua”, se aşază la masă şi mănâncă
cu lăcomie, îşi pune vin în pahar,
bea şi mănâncă cât îi place, având
şi pălăria pe cap. Toţi miniştrii îşi
dădeau coate, uitându-se îngroziţi
să vadă ce zice împăratul. Mare le-a
fost mirarea şi nu ştiau ce să
creadă, căci împăratul nu zicea
nimic. Cerşetorul se sculă de la
masă şi fără să-i pese de cineva,
mâncat şi băut bine, ieşi pe uşă
afară şi se pierdu prin mulţime.
Toţi mesenii, indignaţi de
comportarea acestui om fără
respect faţă de împărat, îi ziseră
împăratului: ,,Cum ai putut să suferi bunătăţile pe care le avem, când nu
un asemenea om, împărate, fără să
zici nimic când el a mâncat şi a băut
în faţa măriei-tale fără nici un
respect, cu pălăria pe cap, şi nici
măcar nu ţi-a mulţumit la plecare?!”
Împăratul i-a lăsat să se frământe
bine, apoi a luat cuvântul, zicându-
le: ,,Aşa faceţi şi voi în faţa
Împăratului ceresc, Dumnezeu, căci
tot aşa şi voi mâncaţi din masa lui
cea bogată, pe care ne-o întinde cu
atâta dărnicie, cu atâtea bunătăţi şi
frumuseţi de tot felul, iar voi drept
mulţumire staţi înţepeniţi în mândria
voastră, ca şi când aţi mânca şi aţi
bea din cele ce faceţi voi. Voi nu
voiţi să vă supuneţi Creatorului şi
să-I daţi slavă şi cinste pentru câte
ni le dă aici pe pământ!”.
Auzind ei acestea au plecat smeriţi
capetele, au înţeles lecţia şi s-au
hotărât cu toţii să-şi schimbe viaţa,
recunoscând puterea, mila şi
dragostea lui Dumnezeu şi
îndelunga Lui răbdare ce o are
pentru toţi păcătoşii.
Oare nu facem şi noi aşa ca
cerşetorul din istorioară, faţă de
bunul Dumnezeu?! Când nu
recunoaştem de unde ne vin toate
585
facem rugăciune la masă şi nu-I trândavă, să poată mai bine să bea,
mulţumim, când nu recunoaştem că să mănânce şi să petreacă zdravăn;
toate bunurile şi sănătatea sunt altul se roagă să capete sănătatea
primite de la El, căci El ni le-a dat. pierdută, să scape de boala ce-l
Consumăm aerul, apa, lumina Lui şi necăjeşte, ca să-şi poată relua viaţa
toate bunătăţile pe care ni le întinde păcătoasă de mai înainte şi să
pe masa aceasta, pe faţa trăiască în desfrânare; altul se
pământului, căci toate sunt ale Lui; roagă să câştige un proces, ca să
dacă le luăm şi nu I ne închinăm poată răpi moştenirea unor orfani
Lui, nu ne rugăm Lui, nu-I mulţumim sau văduve, alţii să reuşească în
Lui, nu venim la biserică să-I afaceri necinstite, alţii se roagă să
aducem mulţumiri, suntem nişte câştige la jocuri de cărţi, la loterie şi
nătângi şi ticăloşi, nerecunoscători altele.
în faţa Împăratului ceresc, ca cel ce
s-a ospătat din masa împăratului şi Poate Dumnezeu să asculte astfel
n-a mulţumit cu nimic. de rugăciuni?! Desigur că nu! De
aceea zice Domnul Dumnezeu:
Unul din motivele pentru care ,,Când vă rugaţi şi întindeţi mâinile
Dumnezeu nu vrea să ne voastre, Eu îmi întorc ochii de la voi
împlinească rugăciunile este şi şi oricât v-aţi ruga nu vă ascult, căci
acesta: Dumnezeu ştie că după ce astfel de rugăciuni, sunt ca nişte
am primit darurile Lui, nu le folosim mirosuri greţoase, ce vin din
pentru mântuirea noastră şi cerem grămezile de gunoaie!”.
cu gând rău, ca să le risipim în
plăcerile noastre; aşa spune şi Sfinţii Părinţii noştri ne spun că
apostolul Iacov, la cap.IV, v.3. şi aşa atunci când citim o carte sfântă, mai
este. Spre ales Biblia, să fim atenţi, că în acel
moment ne vorbeşte Dumnezeu
428 PREDICI nouă de acolo şi ne îndeamnă să
facem cele ce ne spune El în carte,
exemplu: un om bogat Îl roagă pe adică voia Lui, iar când ne rugăm
Dumnezeu să-i înmulţească averea, noi, vorbim noi cu Dumnezeu, îi
ca să se poată desfăta într-o viaţă spunem noi Lui. Deci dacă noi
586
ascultăm şi facem ce ne spune nu se schimba nimic. Dacă-i vorbea
Dumnezeu din carte, şi El ne ascultă frumos nu era bine, dacă-i zicea
pe noi şi va face ce- i cerem noi, ceva, mai rău era şi biata femeie îşi
când ştim ce cerem şi când cererea pierduse nădejdea de a-l vedea şi
este bună, şi o cerem cu nădejde, pe el un om liniştit vreodată.
cu credinţă şi cu fapte bune.
Rugăciunea trebuie făcută cu Într-o zi, nemaiputând de tulburare,
stăruinţă şi cu răbdare, aşa cum ne plină de supărare, s-a dus la preotul
învaţă Domnul Hristos, căci pe mulţi satului şi i-a spus necazul ei:
păcătoşi i-a întors Dumnezeu de pe ,,Părinte, nu mai pot! Ce să mai
căile pierzării, prin răbdarea cuiva, fac?”. Preotul o îndemnă la
uneori chiar prin câte un vis rugăciune spunându-i: ,,Nu te
înspăimântător. deznădăjdui, mergi şi ai încredere în
Dumnezeu, şi mă voi ruga şi eu, că
Aşa s-a întâmplat cu un mare Dumnezeu poate să facă din uscat
necredincios, dintr-o comună din verde şi să-l schimbe dintr-odată,
apropierea oraşului Târgovişte, un încât ai să te miri de el dacă vei
fapt petrecut de curând. Acest avea credinţă tare!”. Femeia s-a dus
necredincios nu credea că există rai acasă şi cu lacrimi fierbinţi a
şi iad, prigonea pe cei credincioşi început să facă rugăciuni, metanii,
abuzând de funcţia pe care o avea milostenii, rugându-se lui
în satul acela, şi spunea tuturor: Dumnezeu ca să-i asculte
,,Ce Dumnezeu, eu sunt dumnezeu! rugăciunile şi să-l îndrepte şi
Eu tai şi spânzur aici, eu fac ce
vreau cu voi!”. Mai ales o prigonea PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
pe soţia lui şi o chinuia mult cu 429
necredinţa şi răutatea lui, oprind-o
ca nu cumva să se ducă la biserică; pe soţul ei care era rătăcit.
o înjura, o dădea necuratului şi o
îngrozea cu fel de fel de vorbe urâte Nu a trecut mult şi într-o noapte,
şi cu purtarea lui. Femeia nu mai după rugăciunile acestea fierbinţi,
ştia ce să facă. Făcuse şi ea pe la miezul nopţii se trezeşte biata
rugăciuni, plătise pe la biserici, dar femeie speriată de răcnetele lui,
587
căci ţipa ca o fiară sălbatică. Se
vedea că are o vedenie înfricoşată.
Deodată ţipă, se rostogoli căzând
din pat şi rămase nemişcat jos, în
mijlocul casei. Soţia lui când l-a
văzut a crezut că a murit; a aprins
repede lumânarea şi a vrut să iasă
afară să strige la vecini, să vină s-o
ajute, dar, când se uită la el, a văzut
că a deschis ochii. Atunci îl întrebă:
- Dar ce este cu tine, ce ai
visat? Ce ai făcut?, însă el nu
răspundea nimic. După ce s-a
ridicat de jos, s-a aşezat uşor pe
marginea patului, şi cu o voce
stinsă o întrebă pe soţie:
- Femeie, unde te închini
tu?… aşa de sălbatec era, că nu ştia
nici în ce parte trebuie să se închine
omul. Ea a răspuns:
- Uite acolo, în partea de
răsărit unde sunt icoanele, acolo mă
închin.
- Ce rugăciuni zici tu, femeie?
- Zic Tatăl nostru şi alte
rugăciuni.
- Învaţă-mă şi pe mine!
588
- Te învăţ eu pe urmă, dar
acum citeşte aici!
I-a dat cartea şi a citit şi el, în carte,
Tatăl nostru, că nu-l ştia; şi-a făcut
semnul Sfintei Cruci cum l-a învăţat
soţia, apoi a început să povestească
ce a visat. Şi-i zise:
«M-am pomenit că au venit la mine
doi diavoli înalţi de câte doi metri,
cu coarne şi coadă, cu păr pe ei şi
negri cum e smoala; le ieşeau văpăi
de foc din gură şi din ochi, şi aveau
priviri îngrozitoare. M-au luat cu sila
între ei şi m-au dus înaintea
Domnului Hristos, Care era într-o
lumină cerească, pe un scaun
strălucitor şi înconjurat de mulţime
de îngeri ce cântau cântări de slavă
şi au zis: ,,Dreptule Judecător, dă-
ni-l nouă pe acest păcătos că Tu îl
hrăneşti, îl miluieşti din toate
bunătăţile Tale, şi el, toată viaţa lui
numai nouă ne-a slujit, dă-ni-l
nouă!” Atunci Domnul Hristos a zis:
,,Da, ticălosul, Eu i-am dat minte să
înţeleagă ce e bine şi ce e rău, dar el
şi-a ales partea cea rea. Eu i-am dat
mădulare ca să le întrebuinţeze spre
fapte bune, iar el şi-a cheltuit timpul
numai în răutăţi, spre bucuria
voastră. De aceea luaţi-l de aici!
Luaţi-l şi aruncaţi-l în marea cea
clocotită cu smoală!”.
Demonii cei înfricoşaţi m-au luat cu
ei şi în câteva clipe am ajuns într-un
loc trist, părăsit, fără aer şi fără
verdeaţă, unde am văzut o apă, o
mare fără sfârşit, ce clocotea cu
lume în ea, cum clocoteşte cafeaua
cea neagră la foc, iar lumea ţipa cât
putea în acea smoală clocotită.
Atunci au vrut acei demoni să mă
arunce şi pe mine şi eu ţipam cât
puteam. M-au luat demonii, unul de
mâini şi altul de
430 PREDICI
picioare, şi m-au aruncat în acea
mare de smoală clocotită. În acel
momentul, eu am sărit în mijlocul
casei unde m-am trezit.»
Dimineaţa, abia a aşteptat să se
facă ziuă, s-a dus la preotul satului raiul, care poate o viaţă întreagă s-
şi s-a spovedit şi i-a spus visul pe
care l-a avut, iar preotul l-a rugat să- crezând că sunt oameni cinstiţi şi
l spună, dacă vrea, în biserică în
duminica ce urma, să audă toată
lumea. Toţi l-au ascultat cu lacrimi
în ochi şi s-au mirat de el, că nu-l
văzuseră niciodată în biserică, ci,
589
din contră, îl ştiau cât era de pornit
împotriva lui Dumnezeu, cât înjura
şi câte rele făcea.
Iată ce face Dumnezeu prin puterea
rugăciunii! Acest om trăieşte şi
spune cu gură de foc la toţi. El era
prieten cu toţi beţivii, cu toţi
miliţienii, cu toţi oamenii mai mari ai
satului şi trăia numai în beţie.
Acum, când se întâlneşte cu ei,
aceştia îi zic:
- Ce mă, te-ai pocăit?
- Dacă aţi vedea şi voi ce am
văzut eu, n-aţi mai zice nimic, aţi
plânge şi v-aţi pocăi şi voi, dar vai
de voi, că nu ştiţi!
Acum el este primul la biserică,
plânge şi spune la toată lumea.
Tâlharul de pe cruce a câştigat raiul.
Acest om s-a întors la Dumnezeu,
iată, dintr-un vis. Câţi vor pierde
au mulţumit numai cu nimicuri,
că nu fac cine ştie ce rele!
Rugăciune
Stăpâne, Împărate al cerului şi al
pământului, Care ai venit în lume să
ne mântuieşti şi să ne faci părtaşi ai
bunătăţilor celor cereşti şi negrăite,
noi n-am ştiut până acum ce cerem,
noi n-am ştiut Doamne până acum
ce vrem, dar am înţeles că Tu vrei
să ne dai, ca un Părinte bun, numai
ce este de folos, pentru sufletele
noastre!
Ajută-ne ca să ne dezlipim mai uşor
de pământul acesta trecător, şi să
nu mai dorim nimic altceva decât
numai pe Tine şi Împărăţia Ta cea
cerească, ca în ziua Ta cea mare,
când vei veni să ne judeci, cu slava
Ta, pe norii cerului, să ne aşezi la
dreapta Ta, ca să fim cu Tine în
vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
431
PREDICĂ LA DUMINICA A V-A DIN
POST
(a doua)
A SFINTEI MARIA EGIPTEANCA
590
DESPRE RAI
,,Nu ştiţi ce cereţi! Pentru a şedea la
dreapta şi la stânga Mea, nu-Mi este
îngăduit Mie a da, decât acelora
pentru care s-a gătit.”
(Marcu 10, 38)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Domnul nostru Iisus Hristos merge
la Ierusalim să se răstignească. Lui
Iacov şi lui Ioan, fiii lui Zevedei, li se
pare că merge în Cetatea
Ierusalimului, nu ca să se
răstignească, ci ca să fie împărat.
Dornici de mărire şi de cinste, o
trimit pe mama lor la Iisus, să
mijlocească pentru a fi ei
mai mari sfetnici, unul la dreapta şi
altul la stânga. Apoi pe drum chiar
ei îndrăznesc să-L roage: ,,Doamne,
am vrea ca atunci când vei fi
Împăratul lui Israel, să stăm unul la
dreapta şi unul la stânga Ta!”. ,,Nu
ştiţi ce cereţi!” le-a răspuns Iisus.
,,Eu sunt Judecător drept şi nu dau
cinste după cum vreau, nu cinstesc
nici pe prieteni, nici pe rude. Eu dau
cinste numai celor vrednici, numai
celor ce merită. În Împărăţia mea,
numai cel ce se osteneşte va fi lui Iisus pe pământ şi nu ştia ce
răsplătit, numai cel ce va lupta, vrea, dar mai târziu, când a ajuns
acela va căpăta cununa!”. vulturul teologiei şi a fost purtat de
un înger pe un munte înalt, a văzut
Împărăţia lui Hristos nu este acolo Cetatea Sfântă a Ierusalimului
împărăţia lumii acesteia, ci este ceresc - raiul, această cetate mare
Împărăţia cerurilor, fericirea lui şi înaltă, cu 12 porţi şi 12 temelii.
Dumnezeu, mărirea cea nesfârşită, Acolo mărirea dumnezeirii
viaţa cea nemuritoare, este în scurte luminează ziua şi noaptea şi nu
cuvinte raiul, al cărui nume numai asfinţeşte niciodată lumina.
pronunţându-l ni se bucură sufletul,
numai gândindu-ne la el se Apostolul Pavel spune şi el că a fost
veseleşte duhul nostru. răpit şi dus până la al treilea cer şi
acolo, în rai, a auzit şi a văzut
Despre rai vom vorbi astăzi, fraţi lucruri pe care ochii şi urechile
creştini. Să ascultăm deci, cu mult noastre nu le-au văzut şi nu le-au
interes sufletesc, deşi este cel mai auzit şi nici inima noastră nu le-a
greu de vorbit despre rai, fiindcă poftit vreodată. Acestea sunt cele
nici o limbă sau minte omenească ce a gătit Dumnezeu pentru cei ce-L
nu poate tâlcui îndeajuns iubesc. Însă aceşti doi oameni, care
frumuseţile raiului, nu poate să au văzut raiul, spun totuşi prea
descrie amănuntele fericirii din el. puţin despre el şi în chip tainic,
Din Sfânta Scriptură descoperim nelămurit, dar din spusele lor şi mai
existenţa raiului şi frumuseţea lui, ales din spusele Domnului nostru
ce nu se poate lămuri prin cuvinte, Iisus Hristos înţelegem că raiul este
de la doi apostoli care au văzut viaţă fără de moarte, viaţa cea
măreţia acestui loc minunat. veşnică, bucuria cea fără de sfârşit.

432 PREDICI Veşnic să fii fericit, să nu te temi

niciodată că ai să ajungi sărac, să
Unul dintre aceştia este nu-ţi fie frică niciodată că ai să te
evanghelistul Ioan, cel care dorea îmbolnăveşti, să nu te zavistuiască
să fie ministru apropiat al Împărăţiei nimeni, să nu te ispitească nimic, să
591
nu ţi se ofilească trupul şi iar lumina şi frumuseţea feţelor lor
frumuseţea, să nu mai mori nu se pot descrie de mintea
niciodată, pururea să fii fericit, omenească. Când vede sufletul
totdeauna să ai de toate şi fără de frumuseţea îngerilor, nu se mai
sfârşit să te îndulceşti de poate sătura şi îndată uită lumea
frumuseţile fericirii veşnice - acesta aceasta, şi nici nu ştie când iese
este raiul. sufletul din trup, aşa de repede sare
sufletul în braţele îngerilor acelora
Dumnezeu a îngăduit în viaţa frumoşi, precum la naşterea unui
aceasta, fraţi creştini, să prunc îl aşteaptă toţi cu bucurie să
întâmpinăm şi bune şi rele, adică să se nască, şi-l primesc în braţele lor
avem şi zile fericite, dar şi zile ca să-l încălzească şi să-l aşeze într-
negre, urâte, pline de tristeţe şi un loc bine împodobit.
amar, de lacrimi, suspine şi regrete,
ca din aceste amărăciuni, să ne Sufletul din braţele îngerilor vede
aducem aminte de suferinţele copiii, prietenii, rudeniile care plâng
iadului, de chinurile cele veşnice, după dânsul şi le este milă de el,
care aşteaptă sufletul cel păcătos, dar lui nici nu-i pasă de lacrimile lor,
iar din frumuseţile şi dulceţile vieţii fiindcă el vede alte frumuseţi, alte
acesteia, să ne aducem aminte de locuri, fel de fel de copaci cu frunze
frumuseţile şi fericirea raiului, pe şi flori mirositoare. Apoi merge cu
care le vor moşteni cei curaţi cu îngerul mai departe, spre locurile
sufletul şi luptători ai Împărăţiei binecuvântate ale raiului, unde vede
Cerurilor, pentru Împăratul Hristos
Dumnezeu. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
433
La ieşirea sufletului omului celui
bun, îi trimite Dumnezeu îngeri izvoare de ape dulci ca zahărul, cu
luminaţi, îmbrăcaţi în haine mirosuri plăcute, acolo vede alţi
strălucitoare, pe care scrie ,,Iisus oameni, alte păsări şi sufletul nu
Hristos Împăratul Cerului” şi aceşti poate pricepe cum a ajuns în acele
îngeri au cununi pe capetele lor privelişti prea frumoase, şi de atâta
împodobite cu aur şi pietre scumpe, veselie uită de toată lumea aceasta,
592
uită pe tată şi mamă, părinţii uită pe
copii, uită fraţii, surorile şi toate
neamurile; soţul uită pe soţie, copiii
uită pe părinţi, şi nu-şi mai aduc
aminte de nimic de pe pământ.
trimite să te veseleşti în veci!”. Şi
zice Domnul sfinţilor îngeri:
,,Duceţi-l şi pe el însă, să vadă de
unde a fost scăpat, să vadă şi iadul,
de unde L-am scăpat!”.

Sufletul cel bun zburând cu sfinţii Când merg sfinţii îngeri cu sufletul
îngeri prin locurile minunate îi vede prin temniţele iadului, văzând acele
pe sfinţii şi sfintele pe care i-a chinuri, acele suferinţe şi ţipete ale
cinstit în viaţă şi al căror nume l-a păcătoşilor se întristează, începe să
purtat, zburând împreună prin acele plângă şi cu mâinile se apucă de
grădini frumoase ale raiului, printre sfinţii îngeri, rugându-se să nu-l
mii şi milioane de îngeri şi sfinţi, lase acolo. În iad el vede în chinuri
printre cete mari de sfinţi care strigă
pe mulţi dintre cunoscuţii lui, din
cu bucurie: ,,Păşeşte în pace, rudeniile lui de pe pământ, dar nu-i
suflete, că te duci la Împăratul poate ajuta cu nimic. Acolo, în
Hristos, şi vezi ce n-ai mai văzut, şifreamătul cel mare, în ţipetele cele
la locurile pe unde n-ai mai umblat îngrozitoare vede sufletul şi pe
niciodată!”. Iar sfinţii se întreabă mulţi cărora le spunea să vină la
între ei: ,,Oare ce suflet trece prin biserică şi ei, să facă rugăciuni, să
grădina raiului, ia să mergem şi noi se spovedească şi să se
cu toţii împreună, să vedem cum va împărtăşească. Le spunea să facă
vorbi Împăratul nostru Hristos cu bine, să se lase de rele, de înjurături
dânsul, cum îl va primi?” şi de drăcuit, iar ei îl luau în râs,
batjocorindu-l cu fel de fel de vorbe
Îngerii împreună cu sfinţii îl conduc jignitoare.
înaintea Stăpânului Hristos.
Domnul, văzându-l, îl Îi mai vede sufletul şi pe unii cu
binecuvântează zicându-i: care se întâlnea la Biserică, pentru
,,Binecuvântat eşti suflete, că ai că aceştia veneau numai aşa de
ascultat glasul Evangheliei Mele şi formă, şi în loc s ă păzească
nu ţi s-au părut grele poruncile rânduielile bisericii se apucau cu
Mele! Pentru aceasta şi Eu te voi mare îndrăzneală, în sfânta biserică,
593
să facă sminteli, tulburând pacea şi ce rău se întristează când vede
liniştea celorlalţi. Se miră mult unele locuri unde a săvârşit păcate
sufletul, chiar de unele persoane sau unele persoane pe care le-a
care în viaţă îi păreau lui că sunt nedreptăţit sau le-a întristat,
oameni cinstiţi şi cu frică de jignindu-le cu câte ceva cât a trăit,
Dumnezeu şi acum îi vede în acele şi dacă nu s-ar fi spovedit, nu s-ar fi
chinuri îngrozitoare şi începe a îndreptat, întorcându-se la
plânge, că nu poate să le ajute cu Dumnezeu, amarnică i-ar fi fost
nimic şi nici să le vorbească vreun moartea şi pierzarea veşnică; atunci
cuvânt. Dar sfinţii îngeri îl mângâie vede el din ce amărăciune a scăpat.
cu cuvinte frumoase, spunându-i să Timp de 40 de zile este plimbat
nu mai plângă, că el nu va fi lăsat sufletul şi stă printre cunoscuţi, la
acolo, şi se va bucura în raiul biserică, în casa unde a locuit, prin
fericirii veşnice cu toţi sfinţii îngeri locurile unde a trăit, pe unde a
şi cu toţi aceia care, pe pământ cât muncit şi printre ai săi de pe
au trăit, au făcut fapte bune şi I-au pământ.
slujit lui Dumnezeu.
De aceea este mai bine să se facă
434 PREDICI cele orânduite de Sfânta Biserică
înainte de împlinirea celor 40 de
După ce îl scot pe suflet din iadul zile, decât pe urmă, fiindcă sufletul
cel de jale, îl duc iarăşi pe pământ şi se prezintă cu toate pomenile,
îl poartă peste tot locul pe unde a sărindarele ce i se mai fac de către
umblat în viaţa lui; îi arată şi sfinţii cei rămaşi şi cu îngerul păzitor
îngeri, dar mai cu seamă vede el înaintea Dreptului Judecător. Înainte
toate locurile unde a făcut bine sau de a părăsi definitiv pământul şi pe
rău. Ca un film trec prin faţa lui cei rămaşi din neam, îngerul îl duce
toate locurile şi persoanele cărora la cimitir, la trupul în care a locuit
le-a făcut bine sau rău. Mult se şi-i zice: ,,Ia seama bine la oasele
bucură sufletul când vede tale, că la judecată iar te vei întrupa
persoanele pe care le-a miluit, pe şi vei fi om ca şi mai înainte, şi vei
care le-a ajutat în viaţă, făcându-le merge înaintea Judecătorului, unde
bine sufleteşte şi trupeşte. Dar, o,
594
vei fi judecat de toate lucrurile tale păsări cântă, lăudându-i pe cei
şi îţi vei lua plata!”. drepţi şi zicând: ,,Fericiţi cei fără
prihană, care umblă în legea
Şi iarăşi îi zice îngerul: ,,Suflete, Domnului!”. Altele strigă fără de
sărută-ţi oasele tale şi-ţi cere iertare încetare: ,,Sfânt, Sfânt, Sfânt
de la dânsele!” Cu mare scârbă Domnul Savaot, plin este cerul şi
sufletul îşi sărută trupul, însă acesta pământul de slava Lui!”
este cel în care a locuit. Iar după ce
este iarăşi dus la 40 de zile înaintea Corurile de îngeri cântă, când vine
Dreptului Judecător, din porunca un suflet nou acolo, zicând: ,,Acesta
Domnului este dus în grădina a fost oaia cea pierdută şi s-a
raiului, să locuiască acolo până la aflat!”. În această veselie
ziua judecăţii celei de pe urmă a preafrumoasă păsărelele nu sunt
tuturor sufletelor - judecata toate la fel şi nici nu au aceeaşi
generală. Sufletul rămâne în acele culoare: unele sunt roşii, altele sunt
locuri preafrumoase, cu pomi albe, unele
înfloriţi având miresme de tot felul
în ramurile lor, cu florile cele mai PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
frumoase în mii de culori, pentru că 435
acolo şi copacii ştiu şi simt, ca şi
când ar fi însufleţiţi, având o mare galbene, altele albastre, unele
bucurie când văd că pestriţe cu tot felul de culori şi nu
poate spune graiul omenesc cât
a venit un suflet între ei şi se sunt de împodobite de Bunul
închină şi ei înaintea sufletelor celor Dumnezeu Care a voit să fie aşa.
bune. Prin pomii cei frumoşi zboară
tot felul de păsări foarte bucuroase, Acolo saltă de veselie sufletul
cântând cântări minunate, în mii de împreună cu îngerii, acolo se
glasuri frumoase, veselind pe cei bucură neîncetat, în acele veselii
drepţi şi zicând cu glas omenesc: veşnice. În aşa fel este veselia
,,Fericiţi cei cărora li s-au iertat aceea din rai, că dacă oamenii ar
fărădelegile şi cărora li s-au vedea şi ar auzi nu ar putea rezista
acoperit păcatele!”. Alte stoluri de aici pe pământ, şi ar ieşi sufletul din
595
trup într-o clipă ca să meargă în de multă bucurie şi fericire căzu jos
acele frumuseţi, întocmai ca şi-şi dete sufletul. Acum, acolo
musculiţele acelea care se apropie unde mama îşi plângea feciorul, o
de lumina orbitoare a unui bec şi plânge feciorul, pe mamă.
pentru că sunt foarte firave, iar
materia pământească arde, aşa se Putem să ne închipuim cât de mare
ard şi ele acolo, tot aşa s-ar arde a fost bucuria acelei mame? Dacă
sufletul de fericirea şi de bucuria această bucurie ar fi ţinut o zi, un
raiului, dacă ar fi să vadă cu ochii an, sau toată viaţa pentru această
cei trupeşti. mamă, oare ce fel de bucurie ar fi
fost? Câtă bucurie a simţit acea
Ştim şi am auzit cu toţii că mulţi biată mamă, când şi-a văzut băiatul
oameni au murit şi de câte o mare viu! Bucuria raiului este însă mult
bucurie; nu moare omul numai de mai mare decât aceea, este fără de
întristare, ci şi de bucurie. Aşa se asemănare. Ea ţine nu o zi, nu un
povesteşte de o biată femeie an, ci de-a pururi; este o bucurie
văduvă, care-şi aştepta fiul, singurul totală, desăvârşită.
copil, să vină din război acasă şi
când Am auzit şi alte cazuri, de asemenea
bucurii pământeşti. Îmi povestea
a venit armata în oraşul ei, cineva că într-un sat, un om a
unde trebuia să fie şi copilul ei, ea câştigat la loterie o sumă foarte
se uita cu mare grijă să-l vadă prin mare de bani, şi în clipa când s-a
mulţime, dar nu-l vedea. Întristată şi dus să-i ridice, când s-a văzut cu
necăjită, căutând cu ochii printre atâţia bani, a căzut jos, şi a murit de
ostaşi, află de la cineva că fiul ei a bucurie. Mai sunt şi alte cazuri
murit în război. Boceşte, se bate cu asemănătoare, pe care le-aţi auzit şi
pumnii în piept, plânge dumneavoastră. Chiar acum câteva
nemângâiată. Dar deodată, printre luni, îmi povestea cineva, că într-un
ceilalţi, vede că vine şi băiatul ei, oraş la noi în ţară, la Braşov, a
copilul ei drag. Aleargă la el, îl câştigat unul o maşină la loterie. El
îmbrăţişează, îl sărută, se bucură, era singur, văduv, în puterea
este în culmea fericirii bătrâna, însă vârstei, şi s-a dus să ridice maşina,
596
dar, pe loc, a paralizat. A trebuit să-l nu se desparte de cel fericit şi nici
aducă cu altă maşină acasă, unde cel fericit de Dumnezeu.
zace şi astăzi, iar maşina au luat-o
alţii, căci a trebuit s-o vândă că nu De asemenea, am găsit într-o carte
mai avea ce să facă cu ea. veche o istorioară adevărată. Un
călugăr simplu, evlavios, care trăia
Iată deci, ce înseamnă şi bucuria! într-o mănăstire departe în munţi,
Pe cât este întristarea de mare, şi păzind orânduielile creştineşti cu
aduce dureri trupului, aşa şi mare frică de Dumnezeu, nu putea
bucuriile, dacă sunt prea mari, pot înţelege cuvintele proorocului
să dăuneze trupului şi să-l distrugă. David, din Psaltire, unde zice că: ,,O
Dumnezeu însă, a rânduit în aşa fel, mie de ani înaintea ochilor Tăi,
încât oamenii să le aibă pe aici, pe Doamne, este ca ziua de ieri, care a
lumea aceasta, şi unele şi altele, trecut!”. Fiindcă acea mănăstire nu
atât cât pot ei să ducă. avea pe cineva iscusit pe care să-l
întrebe, a făcut rugăciuni către
Ne putem da seama, să judecăm ce Domnul ca să-i descopere ce
mare putere are bucuria cerească, înseamnă aceste cuvinte, şi aşa,
bucuria rugându-se de multe ori, l-a ascultat
Domnul.
436 PREDICI
Într-o zi, după ce s-a terminat slujba
raiului?! Covârşitor este că această din biserică şi s-au dus toţi fraţii la
bucurie, acolo în rai, nu ne-o poate chiliile lor, el a rămas mai mult în
răpi nimeni, nu se poate strica, nici biserică rugându-se, şi iată că
primejdii nu sunt acolo, nici boală, deodată aude un fâlfâit de aripi şi,
nici moarte, nici durere, ci numai când se uită, văzu o pasăre mare,
viaţă şi fericire; aşa cum fierul nespus de frumoasă zburând prin
înroşit în foc nu se desparte unul de biserică. Apropiindu-se de ea, el s-a
altul şi amândouă sunt una, focul veselit mult de aşa frumuseţe şi a
lipit de fier, la fel este în rai sufletul început să alerge după pasăre, ca
lipit de Dumnezeu: nici Dumnezeu să o prindă, iar pasărea a ieşit afară
din biserică şi câte puţin se lăsa în
597
jos la o distanţă mică; el alerga s-o mai înainte, că el este veşmântarul
prindă, dar pasărea zbura mai acelei mănăstiri. Toţi s-au umplut de
departe, şi aşa s-a dus după ea, spaimă şi se schimbau feţele lor
până departe în vârful munţilor, într- văzându-l cu câtă încredere
o pădure mare. Acolo, în acea vorbeşte şi cu câtă siguranţă.
pădure, a fost atras de frumuseţea Stareţul acelei mănăstiri, cercetând
ei nespusă, iar pasărea s-a aşezat dosarele cele vechi, l-a găsit scris
pe o creangă a unui copac şi a pe călugărul cel simplu, că fusese
început să cânte o cântare ce nu s-a acolo cu trei sute de ani în urmă. L-
auzit vreodată pe faţa pământului, au rugat cu toţii să le spună şi lor
nemaipomenit de frumoasă. întâmplarea şi ce fapte bune a făcut,
Această frumoasă pasăre nu era o de a fost învrednicit cu asemenea
pasăre obişnuită; ea cânta cu glasul dar, să trăiască atât de mult.
ei cel ceresc, din grădina raiului, un
heruvic ceresc, sfânt, căci era un PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
heruvim din rai, şi prin cântare l-a 437
împuternicit cu trupul atât de mult
că n-a mai simţit frigul, n-a mai După ce a început să le spună toată
simţit foamea şi nici o nevoie a întâmplarea cu pasărea, cum s-a
trupului şi ca şi cum ar fi fost în rai,
dus, cum a auzit, au înţeles ce taină
aşa s-a simţit lângă pasăre, la mare a lucrat Dumnezeu prin el şi
cântarea ei. A ascultat acolo în plângând de bucurie, l-au sărutat cu
pădure, trei sute de ani; după aceea toţii şi-l priveau ca pe un înger din
s-a înălţat pasărea la cer, iar cer, iar el după ce a slăvit pe
călugărul simplu s-a întors înapoi la Dumnezeu, a plâns mult şi a cerut
mănăstire, crezând el că a lipsit să se împărtăşească cu Sfintele
numai o oră, atât i s-a părut. Taine. După ce s-a împărtăşit cu
multă credinţă, a zis rugăciunea,
Când a ajuns la mănăstire portarul l- care se spune după împărtăşanie:
a întrebat de unde este. Mare i-a ,,Acum, slobozeşte pe robul Tău,
fost mirarea, când n-a mai cunoscut Stăpâne, după cuvântul Tău în
călugărul pe nimeni. A început să pace…”, şi îndată şi-a dat sufletul în
spună că a fost acolo cu un ceas mâinile lui Dumnezeu, zburând şi el
598
spre pasărea cea minunată, din
grădina raiului.
La un alt om al lui Dumnezeu, care
era plin de fapte bune, a venit un
sfânt înger, arătându-i-se în toată
frumuseţea lui. Acesta, când l-a
văzut cât era de frumos, spunea la
toată lumea, că dacă ar fi cu putinţă
ar fi mulţumit, chiar dacă şi-ar
pierde ochii - să nu mai vadă -
numai să-l mai vadă o dată pe acel
înger, că aşa era de frumos de nu
poate mintea omenească să-şi
închipuie. Câtă bucurie a simţit
acest creştin, numai prin
frumuseţea unui sfânt înger, dar
când se vor întâlni sufletele noastre
cu atâţia sfinţi îngeri şi cu sfinţii
care au trăit şi ei pe pământ ca noi,
când se vor întâlni cu Adam şi Eva,
cu Noe, cu Avraam şi Isaac, cu
Iacov, cu proorocii, cu împăraţii
sfinţi, cu cuvioşii şi mucenicii şi cu
sfintele fecioare, care s-au făcut
mirese lui Hristos: cu Sfânta
Varvara, Ecaterina, Irina, Cecilia, cu
Sfinţii mucenici Gheorghe şi
Dimitrie - aceşti mari generali - cu
Sfinţii Nicolae, Vasile, Ioan Gură de
Aur, cu Sfinţii Apostoli Petru şi
Pavel şi cu toţi sfinţii lui Dumnezeu,
care au avut pe pământ lupte ca şi
noi, au avut trupuri ca şi noi, au
599
avut lipsuri şi necazuri pământeşti,
dar nu le-au băgat în seamă, pe
toate le-au dispreţuit, ca să câştige
raiul.
Domnul nostru Iisus Hristos de
aceea a venit, fraţi creştini, ca să ne
dăruiască această cetate sfântă,
curată, frumoasă, veşnică şi fericită
- raiul. Dar ce vedem? El spune unui
tâlhar: ,,Astăzi vei fi cu Mine în rai!”
- tâlharului de pe cruce. Însă fariseii
şi cărturarii, oamenii care erau
luminaţi, aşa cum şi în zilele noastre
mulţi creştini, care se cred
îmbunătăţiţi şi mult luminaţi, au fost
osândiţi în iad, n-au moştenit şi nu
s-au dus în rai, pentru mândria lor,
pentru făţărnicia lor, pentru
formalism, pentru că ei au venit
numai din obicei să slujească.
Când ne amintim de viaţa sfintei
Maria Egipteanca pe care o
prăznuim astăzi, mai întâi ne
cutremurăm auzind mulţimea
păcatelor, ce fel de desfrânări, ce fel
de păcate a putut să facă această
femeie, dar apoi prin pocăinţa ei,
prin sfinţenia vieţii ei, prin lacrimile
şi îndepărtarea de păcat, a ajuns să
meargă cu trupul acela care fusese
păcătos pe deasupra apei, ca naţiunile, vin creştini botezaţi. Ei se
Domnul Iisus Hristos. Căci unesc unii cu alţii prin aceste
cântări sfinte ale bisericii şi se
a văzut-o Zosima, care se înţeleg şi cunosc ce fel de creştini
pomeneşte astăzi, mergând pe apă sunt, şi dau slavă lui Dumnezeu în
ca pe uscat şi s-a înspăimântat, el veci de veci.
care era un renumit călugăr bătrân
cu viaţă curată şi cu multă pocăinţă. Acolo deci să privim şi noi, o fraţilor
Dar mult mai mari au fost şi surorilor, fiilor şi fiicelor ale lui
suferinţele lor decât ale noastre. Ei, Adam, că acolo este oraşul nostru,
cei de patria noastră, acolo este staulul
oilor lui Hristos, acolo este odihna
438 PREDICI noastră cea adevărată. Porumbiţe
rătăcite, acolo este cuibul vostru,
atunci, au trebuit să sufere multe când veţi ajunge acolo veţi auzi
lipsuri şi să îndure multe pentru ca cuvintele: ,,Gustaţi şi vedeţi că bun
să ajungă la viaţa cea curată şi este Domnul!”
sfântă.
Pe această patrie cerească, pe acest
Dar în ce limbă vor vorbi unii cu alţii frumos oraş al nespuselor fericiri,
în rai?... se întreabă unii părinţi. pe acest lucru minunat, această
Sfântul Ieronim zice că acolo vor grădină a raiului, Dumnezeu o are
vorbi în limbajul primilor oameni, de vânzare, iar de voieşti să o
Adam şi Eva, vor vorbi limba cumperi, ai dreptul şi poţi să o
bisericii, limba cerului, limbajul cumperi. Vrei să întrebi ce preţ are?
acesta pe care noi îl învăţăm în Preţul ei ar fi după dreptate o
Biserică. Cântările acestea pe care osteneală veşnică, pentru că şi
le cântăm aici, rugăciunile acestea acelea de acolo sunt veşnice. Însă,
şi bucuriile acestea pe care le avem zice Domnul că se mulţumeşte şi
aici ne sunt ca răsplată, pentru numai cu această vremelnică şi
puţina vreme pe care o trăim. Acolo, puţină viaţă de osteneală, adică să
în raiul lui Dumnezeu, din toate te vinzi pe tine Lui, pentru ca s-o ai
părţile de pe pământ, din toate veşnic pe aceea. Nu-ţi zice să te
600
osteneşti cinci sute de ani sau zece pentru o vreme! Amar lor, căci afară
mii de ani, ci numai aceşti ani, de cetatea raiului vor rămâne, şi
aceştia pe care-i trăieşti aici pe vrăjitoarele, cu închinătorii la idoli şi
pământ. Şi mai mult, Domnul cei ce se duc la ele:
primeşte pe fiecare de la data anilor
de faţă, din momentul acesta când PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
ai luat hotărâre pentru Împărăţia 439
Cerurilor, aici pe pământ, şi vrei să
cumperi raiul lui Dumnezeu, să te femeile care-şi spurcă bărbaţii,
laşi de păcate, căci acolo, în acel care-i ung din creştet până în tălpi
loc frumos, unde locuieşte cu fel de fel de moşmoande de pe la
Dumnezeu şi sfinţii şi sfinţenia, vrăjitoare, să-i facă din oameni,
nimic spurcat nu poate să intre. neoameni. Cum cred ele că ar putea
să mai trăiască în casă cu un
De aceea se spune la Apocalipsă, în asemenea om, pe care l-au spurcat,
Biblie, că afară de Cetatea Sfântă căruia i-au stricat şi sufletul şi
vor rămâne câinii, vrăjitorii, ucigaşii, trupul? Cu sila se poate dragoste?
desfrânaţii; toţi ticăloşii pământului Bătaie de joc, diavolul râde de lume,
afară sunt din cetatea aceasta în toate felurile! Spuneţi-le, aduceţi-
curată şi sfântă. Nici nouă nu ne vă aminte de aceste cuvinte şi fugiţi
convine. Poţi să trăieşti în casă cu că s-a înmulţit acest păcat, mult de
un câine împuţit? Nu e vorba de tot, pe întreg pământul - păcatul
câini, ci e vorba de suflet, de omul vrăjitoriei!
care poartă în el un câine împuţit, că
s-a împuţit sufletul în om, de atâta Fugiţi dacă vreţi să scăpaţi de
vreme nespovedit, neîmpărtăşit, că diavolul şi de iad, dacă vreţi să
pe mulţi îi întrebi: ,,De când nu te-ai moşteniţi fericirea şi raiul cel
spovedit?”, şi auzi răspunsuri de minunat al lui Dumnezeu! Pocăiţi-
felul: ,,Niciodată!”, ,,Din vă, adică faceţi pocăinţă! Să ne
copilărie!...”. S-a împuţit sufletul de căim de păcatele pe care le-am
multele păcate, de desfrânări, de făcut, să ne plângem păcatele pe
vrăji, căci aleargă oamenii la vrăji, la care le-am făcut. Dacă nu le
descântătoare, să se tămăduiască plângem aici, plângem în iad.
601
Pocăinţa înseamnă să te căieşti de acolo şi-a veştejit, şi-a uscat trupul,
păcate, mai întâi să te hotărăşti că ajunsese ca o umbră, de s-a
temeinic că de-ai muri, de-ai crăpa, speriat Sfântul Părinte Zosima, când
să nu mai faci, să nu mai zici, să nu a văzut-o a crezut că e o nălucă. Şi
mai trăieşti o clipă în păcatul noi, ce facem? Păcate cu duiumul...
desfrânării. Pocăinţa constă în Ce lesne se mai alunecă, mai ales în
metanii, să dovedim şi noi cu un păcatul desfrânării, astăzi! Ce
mic semn înaintea lui Dumnezeu că urmări grozave mai are păcatul
ne căim de păcatele pe care le-am acesta şi trupeşti şi sufleteşti! De
făcut, să facem metanii, aceea e bine să ne pregătim ca să
închinăciuni, ajunări. nu pierdem şi noi ca Adam şi Eva
raiul pentru totdeauna, că pe noi nu
Dar ce vedem? Ce uşor se face ne mai scapă nimeni, fraţi creştini!
păcatul şi ce greu se poate omul Poate suntem pe marginea gropii cu
pocăi şi plăti pentru el! Nu cu bani toţii. Să ne pocăim şi să ne chinuim
se plăteşte de păcate! Trupul vrăjmaşul acesta de trup, ca să nu
acesta, care a primit plăcerea, pierdem această fericire veşnică a
trebuie să sufere, să plătească cu raiului, această bucurie care nu va
durere. Tot ce am făcut cu plăcere, ţine zece mii de ani, sute de mii de
să plătim cu durere. De aceea sfinţii ani, ci totdeauna.
se chinuiau, de aceea mâncau o
dată pe zi, pâine veche, uscată şi Două locuri a gătit Dumnezeu
puţină apă ca la puşcărie, ca să oamenilor, unul pentru drepţi,
chinuiască trupul acesta; de aceea pentru cei ce se îndreptează, pentru
dormeau pe mărăcini, de aceea cei ce se pocăiesc, pentru cei ce se
umblau goi, şi rătăceau prin sfinţesc - raiul, şi iadul pentru cei
pustietăţi ca să se pocăiască. care nu vor. Să ţinem seama
neîncetat că numai atâta timp cât
Aşa s-a pocăit Maria Egipteanca, de suntem
care pomeneşte Biserica Ortodoxă
astăzi. Pocăinţa ei nu se poate vii în această lume, ni se pun în
asemăna cu a multora; 47 de ani a socoteală toate faptele pe care le
trăit în pustie, de la tinereţe. Şi facem, bune sau rele. La moarte
602
vom culege fiecare ceea ce am da acelora care vor fi rânduiţi, care
semănat şi ne vom odihni unde vor lupta, care vor câştiga prin
luptele lor, prin viaţa şi trăirea lor
440 PREDICI Împărăţia cerului, raiul, fericirea cea
veşnică.
ne-am aşternut. După faptele
noastre vom fi repartizaţi la rai sau Aşa să ne luptăm şi noi ca să nu
la iad, la bine sau la rău. Să ne pierdem acest dar, acest lucru
luptăm aşa cum am auzit din Sfânta minunat. Să ne luptăm din tot
Evanghelie de astăzi, că Domnul sufletul, iar trupul nostru să-l
Hristos, Judecătorul cel drept, nu se punem la lucru, la muncă pentru
uită la faţa nimănui, nu primeşte nici suflet, pentru Împărăţia lui
banii nimănui, nu ne primeşte să Dumnezeu.
spunem noi că: ,,Doamne odată
eram şi eu credincios şi veneam la Rugăciune
biserică, şi am făcut atunci multe
milostenii, şi am dat mulţi bani şi Doamne Iisuse Hristoase, Împărate
am ajutat biserici şi am făcut şi am al Slavei şi Dumnezeul milei,
dres!”, cum poate au pretenţie milostiveşte-Te spre noi, robii Tăi, şi
mulţi. ne ajută şi nouă, tuturor creştinilor
celor ce ne-am adunat aici! Ajută şi
Dacă ne găseşte moartea în păcate, celor adormiţi în nădejdea învierii
în păcatele acestea grele de care v- veşnice, să ajungem cu toţii acolo
am spus, amar nouă! Degeaba mai în locaşurile preafericite ale slavei
trăim! Domnul Hristos nu face Tale, unde nu este nici durere, nici
deosebire, nu se uită la faţa noastră, întristare, nici suspin, ci viaţă fără
la nimic, aşa cum n-a căutat la faţa de sfârşit! Amin!
celor doi ucenici, care erau
rudeniile Sale după trup, Iacov şi
Ioan. Ei au crezut că Domnul o să le PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
facă această mare cinste pentru că 441
sunt rudenii cu El, după trup.
Domnul a spus NU - aceasta se va
603
 vestit de prooroci - Mesia,
Izbăvitorul.
PREDICĂ LA DUMINICA A VI-A DIN Astăzi, Îl vedem intrând în Ierusalim
POST ca un Împărat biruitor, călare pe un
asin smerit şi blând. El vine să
Duminica Floriilor împlinească cele spuse de prooroci;
Iisus vine să se facă cunoscut
,,Osana, bine este cuvântat cel ce poporului şi, în chipul acesta,
vine întru numele Domnului, împlinind cele spuse de proorocul
Împăratul lui Israel!” Zaharia la cap. 9, v.9: ,,Nu te teme,
fiica Sionului, că iată, Împăratul tău
(Ioan 12, 13) vine, blând şezând pe mânzul
asinei!” De aceea, Iisus intră ca un
F r a ţ i c r e ş t i n i, Împărat biruitor în Ierusalim, aşa
cum intrau altădată împăratul David
Toată temelia credinţei noastre şi împăratul Solomon când se
creştineşti stă în a crede, fără întorceau victorioşi. Aşa aveau
îndoială, că Cel ce a pătimit, S-a obiceiul toţi împăraţii în vremea de
răstignit şi a murit pe Cruce între demult, iar oamenii le ieşeau
doi tâlhari, pe dealul Golgotei, a fost înainte, în întâmpinare, cu stâlpări
Fiul lui Dumnezeu - Iisus Hristos, de finic în mâini, arătându-le cinste
pentru biruinţa lor. Acest obicei
Mântuitorul lumii. El a făcut aceasta ştiindu-l oamenii din Ierusalim şi din
de bună voie şi din mare dragoste împrejurimi, au ieşit şi ei înaintea
pentru noi, ca să ne mântuiască. Domnului Hristos, ca înaintea unui
Am auzit din Sfânta Biserică cum S- Împărat biruitor.
a întrupat, cum S-a născut într-o
peşteră săracă, în frig, cum a Dar ce biruise Domnul Hristos de a
propovăduit, şi mai ales mulţimea fost primit în acest fel de popor? El
minunilor pe care Le-a făcut, ca să biruise moartea, căci a înviat pe fiul
arate poporului Său şi cu mila, cu văduvei din Nain, pe fiica lui Iair şi
cuvântul şi cu fapta că El este cel mai ales pe Lazăr, care fusese mort
de patru zile şi a cărui pomenire s-a
604
făcut ieri; El biruise iadul şi demonii lumii. Era în cel din urmă an al vieţii
care străjuiau acolo şi pe care-i Sale pământeşti. După multele
izgonise din oameni. minuni pe care le făcuse, acum se
întorcea pentru cea din urmă oară la
Iisus străbătea Palestina, luminând Ierusalim.
sufletele şi vindecând bolnavii,
pretutindeni făcând numai bine. Vineri seara, înainte de duminica
Popoarele, încântate de învăţătura stâlpărilor, ajunge în Betania, unde
Sa şi mişcate mai înainte îl înviase pe Lazăr cel
mort de patru zile. Se hotărî să
442 PREDICI petreacă acolo sâmbăta aceea, în
casa lui Lazăr şi a surorilor lui,
de binefacerile Sale, se Marta şi Maria. Seara, spre
îngrămădeau în jurul Său, şi de duminică, s-a sărbătorit venirea
multe ori au voit să-L proclame Mântuitorului acolo, printr-o cină
împărat. Iisus, însă, a fugit mare. Locuitorii din Betania au ţinut
întotdeauna de această cinste; alta să-I mulţumească lui Iisus pentru
era împărăţia pe care voia El s-o minunile săvârşite în oraşul lor şi au
întemeieze pe pământ - o împărăţie pregătit o cină bogată, cu multă
cu totul duhovnicească şi veşnică, solemnitate, în casa lui Simon, pe
nu pământească şi vremelnică cum care-l vindecase de lepră. La
doreau evreii. această cină a luat parte şi Lazăr cu
surorile lui.
Odată cu intrarea în Ierusalim a
Domnului, El a fost recunoscut în Purtarea celor care erau în jurul
mod public ca Împărat şi Mesia - Mântuitorului, şi-L cinsteau pentru
trimisul lui Dumnezeu. Se apropia binefacerile Sale a fost ca o palmă
Paştile când adevăratul Miel trebuia peste obrazul cărturarilor şi
să fie jertfit în locul mielului care Îl fariseilor, care hotărâseră să-l
preînchipuise până atunci. Iisus se omoare pe Lazăr şi pe Iisus. Era
apropie de Ierusalim, locul unde obiceiul ca la începutul mesei să se
avea să fie jertfit, acolo unde a murit spele picioarele oaspeţilor într-o
de bună voie pentru mântuirea apă parfumată. Maria, sora lui Lazăr,
605
plină de credinţă şi dragoste sfântă vinzi, lasă acestei femei dreptul de a
pentru Mântuitorul, a luat un vas mă îmbălsăma!”.
plin cu mir de nard de mult preţ, a
intrat în sala unde se pregătise cina PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
şi, turnând mirul pe capul şi 443
picioarele Mântuitorului, le-a şters
cu părul capului ei, apoi a spart Am văzut dar că această cină de
vasul, pentru că a înţeles că s-a recunoştinţă din Betania se termină
sfârşit şi că această cină va fi un felprin trădare, căci Iuda Iscarioteanul
de adio şi că Mântuitorul nu va mai a găsit prilejul să meargă să-L
primi de aici înainte un asemenea vândă pe Hristos pe 30 de arginţi.
omagiu din partea oamenilor. Acum era şi voia lui Dumnezeu ca
Fiul Său să meargă la moarte în
Pizma şi răutatea din Iuda triumf. În această vreme, Ierusalimul
Iscarioteanul au izbucnit îndată, era plin de evrei şi de străini veniţi
zicând: ,,Pentru ce nu s-a vândut din lumea întreagă de sărbătoarea
acest mir pe 300 de dinari şi să se fi Paştelui. Toţi se întrebau dacă Iisus
dat săracilor?” Răutatea lui Iuda nu va veni de Paşti în cetatea sfântă.
putea să rămână fără răspuns din Auzind că este în Betania, mulţi s-
partea Domnului, Care i-a zis: au dus acolo, ca să-L vadă pe Iisus
,,Lăsaţi-o pe dânsa, de ce o şi pe Lazăr, pe care-l înviase din
supăraţi, că bun lucru a făcut cu morţi şi mulţi credeau în El. Printre
Mine! Pe săraci pururea îi aveţi cu cei care credeau erau şi unii dintre
voi, iar pe Mine nu mă aveţi mai marii poporului. Lucrul acesta îi
întotdeauna. Că vărsând ea mir pe supăra mult pe membrii sinedriului -
trupul Meu, spre îngroparea Mea a arhiereii şi fariseii, dar mai cu
făcut aceasta.” sau, cu alte cuvinte: seamă pe saduchei, care nu
,,Prietene, potoleşte-ţi duşmănia credeau în învierea morţilor. Toţi
puţin! Să nu-ţi pară rău de această aceştia se sfătuiră să-l omoare şi pe
ultimă mărturie de respect şi iubire Lazăr, pe care îl înviase Iisus din
ce-Mi arată această femeie, pentru morţi, ca să nu se mai pomenească
că pregăteşte înmormântarea Mea! de învierea lui, iar poporul să stea în
Dacă tu crezi că ai dreptul să mă întunericul necunoştinţei, al
606
necredinţei, ascultând de nişte să fie jertfiţi. Pentru aceasta şi Iisus
farisei îngâmfaţi şi orbi cum erau ei. a trecut prin acest loc, ca să le arate
şi lor şi nouă şi să credem cu
adevărat că El Însuşi este victima
Din Betania se răspândi vestea în cea adevărată, Mielul care trebuia
Ierusalim că a doua zi, adică în ziua să fie jertfit pentru mântuirea lumii.
pe care noi o numim astăzi El este cu adevărat MIELUL pascal,
,,Duminica Floriilor”, Iisus va intra al Cărui sânge va împăca cerul cu
în oraşul Ierusalim. Această veste pământul. Afară de aceasta, ziua de
puse în mişcare poporul şi toţi se duminică era ziua în care, tot după
pregătiră să-L primească. Într- legea veche, trebuiau s ă se ducă să
adevăr, Iisus părăsi locuinţa caute mielul care trebuia sacrificat
prietenului Său Lazăr, unde o lăsă de Paşti. Anul acesta nu mai era
pe prea iubita Sa Maică îndurerată nevoie să se ducă să-L caute, căci
şi cu lacrimile în ochi, fiindcă îi El venea blând şi umilit ca să se dea
spusese Fiului său că sufletul ei de de bună voie. Când era pe muntele
mamă presimte o mare durere şi Măslinilor, entuziasmul poporului
nenorocire pentru El şi-L rugase să luă proporţii foarte mari. Mulţimea
nu se ducă la Ierusalim. Domnul îi alerga înaintea lui Iisus purtând în
spuse: ,,Preaiubita Mea Maică, a mâini stâlpări de finic şi cântând în
venit ceasul şi trebuie să merg!”. cor: ,,Osana, Fiul lui David! Bine
După ce o încredinţă celor două este cuvântat cel ce vine întru
surori Marta şi Maria, le-a spus să numele Domnului! Osana întru cei
vină vineri toate la Ierusalim. Apoi de sus!”.
plecă cu ucenicii Săi şi ajunse în
Betfaghe, la muntele Măslinilor - 2 Cuvântul ,,osana” înseamnă
km distanţă de Ierusalim. ,,mântuieşte”, adică: ,,Mântuieşte-
ne, Fiul lui Dumnezeu! Mântuieşte-
În acest loc se păstrau mieii care ne, Fiul lui David! Scapă-ne pe toţi
erau rânduiţi pentru jertfire şi de de vrăjmaşii diavoli,
aici, cu patru zile mai înainte de
Paşti, îi aduceau la templu 444 PREDICI
împodobiţi cu panglici şi cu flori ca
607
scapă-ne de păcate, scapă-ne de cetăţii vor cădea sub loviturile
rătăcire, luminează-ne ochii romanilor şi vor adeveri răzbunarea
sufletului şi ne mântuieşte din robia şi dreptatea Fiului lui Dumnezeu, El
patimilor!” De aceea, plini de Care a fost dispreţuit de ei şi aşa va
bucurie, oamenii îşi aşterneau fi în toate vremurile; când apostolii -
veşmintele pe cale; alţii tăiau ramuri preoţii lui Iisus
de copaci şi le aşterneau pe jos.
Mulţi dintre ei fuseseră martori la - vor tăcea şi se vor da la o
minunea învierii lui Lazăr şi mare le parte de frică, vor interveni puterile
era bucuria căci îl văzuseră cu ochii îngereşti şi se vor dezlănţui asupra
lor pe Lazăr viu şi stând la masă cu omenirii pedepse şi urgii care de
Iisus după înviere. De aceea strigau care mai grozave şi mai fioroase.
,,Osana!” şi-L lăudau pe Mergând Domnul Iisus Hristos
Mântuitorul. împresurat de popor în cântece de
osanale a ajuns aproape de cetate.
Prin această mulţime, însă, se Primirea era atât de frumoasă,
găseau şi vrăjmaşi de moarte ai lui veselia şi bucuria se citeau pe feţele
Iisus, ai Domnului, care încercaseră tuturor… Numai Iisus parcă nu
să-i facă pe ucenici să tacă, dar n- auzea nimic, parcă nu simţea nimic
au reuşit. De aceea se apropiară din bucuriile lor. Sufletul Lui era
aceşti iudei pizmaşi de Iisus şi-I întristat; o tristeţe grozavă Îi apăsa
ziseră: ,,Învăţătorule, ceartă-Ţi toate mădularele. Priveşte lung din
ucenicii!”, iar Iisus le răspunse cu vârful unui deal spre oraşul
glas profetic: ,,Zic vouă, că dacă vor Ierusalim, care era strălucit de
tăcea aceştia, pietrele vor striga!”, razele soarelui şi arăta mai frumos
adică atunci când frica va închide ca oricând. În tristeţea Sa, S-a oprit
gura ucenicilor, stâncile din Golgota puţin şi a început să plângă pentru
se vor despica şi vor vesti astfel cetatea Ierusalimului zicând:
dumnezeirea Celui răstignit; când
apostolii vor fi prigoniţi în Ierusalim ,,O, Ierusalime, Ierusalime, dacă ai fi
şi nu vor putea să-L cunoscut şi tu măcar în această zi
propovăduiască pe Învăţătorul lor, cele ce sunt spre pacea ta! Dar un
atunci pietrele templului şi ale văl negru îţi acoperă faţa ta şi nu
608
vezi. O, Ierusalime, Ierusalime, vor crede şi va merge după El!”; şi
veni zile peste tine când vrăjmaşii teturbau de mânie, de invidie şi
vor înconjura cu şanţuri şi te va răutate. Astfel Mântuitorul fu
strânge în toate părţile, prăbuşindu- condus în cel mai mare triumf prin
vă la pământ pe tine şi pe copiii tăi,mijlocul Ierusalimului, până la
şi nu vor lăsa piatră pe piatră să nu templu. Când a început să urce
fie dărâmată, pentru că n-ai treptele templului, L-au întâmpinat o
cunoscut vremea când ai fost mulţime de copii în templu, cu
cercetat!” cântare, strigând: ,,Osana, Fiul lui
David, Fiul lui Dumnezeu!
El vorbea despre asedierea cetăţii Mântuieşte-ne, Împărate al lui
Ierusalimului de către romani şi Israel!”. Arhiereii şi fariseii fierbeau
distrugerea lui, despre timpul când de invidie şi iarăşi Îi ziseră
evreii vor fi luaţi ca sclavi şi Mântuitorului: ,,Auzi ce spun
împrăştiaţi pe toată faţa pământului. aceştia?”, iar Iisus le-a răspuns:
Mergând apoi Iisus mai departe pe ,,Au n-aţi citit niciodată ce zice
mânzul asinei, înconjurat de ucenici Scriptura, că din gura pruncilor şi a
şi popor în strigăte de osanale, Se celor ce sug ai săvârşit laudă?!”
îndrepta spre templu. Străinii
întrebau zicând: ,,Cine este Acesta După ce a intrat în templu, au venit
Care e primit ca un împărat, cu la Dânsul orbii, şchiopii, toţi
ramuri de finic în mâini?”, iar bolnavii şi I-a vindecat. Înainte de
mulţimea răspundea: ,,Acesta este moartea Sa, Blândul şi Bunul Iisus,
Iisus, Profetul din Nazaretul plin de milă, tămăduieşte atâţia
Galileii!”. nenorociţi în faţa mulţimii adunate
şi a vrăjmaşilor Săi care căutau să-L
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET omoare. Astfel, le dovedeşte încă o
445 dată, prin aceste minuni, că este
Fiul lui Dumnezeu - Mesia cel vestit
Fariseii şi cărturarii înfuriaţi de prooroci, însă ei erau orbiţi de
vorbeau între ei şi ziceau: ,,Vedeţi păcatul invidiei, al mândriei, căci
că nu folosim nimic?! Iată, dacă Îl răutatea stăpânea sufletul şi toată
mai lăsăm mult, toată lumea va fiinţa lor. De aceea nu-L puteau
609
cunoaşte şi căutau numai pricină de corupţi, vicioşi şi hulitori, putrezi de
ceartă şi cum să-L prindă în cuvânt, păcate până în măduva oaselor.
ca să găsească motive de a-L omorî
şi răstigni pe Cruce. Intrarea Domnului Hristos în
Ierusalim mai înseamnă şi intrarea
Aşa a fost primit Iisus în Ierusalim Lui în cetatea sufletelor noastre, în
de mulţimea poporului, cu cea mai inima noastră, în viaţa noastră.
mare bucurie, ca un Împărat blând Pentru aceasta se cuvine să
şi dătător de pace, ca un biruitor al dezbrăcăm şi noi veşmintele
morţii, al iadului şi al demonilor. noastre, adică păcatele noastre, să
Însă nu toţi L-au primit aşa. Fariseii le aruncăm la picioarele
şi cărturarii, preoţii cei mai de Mântuitorului, căci aceasta
seamă şi saducheii necredincioşi, înseamnă dezbrăcarea oamenilor de
L-au primit cu insulte, L-au primit cu veşmintele lor şi aşternerea lor pe
duşmănie, cu invidie şi cu ură de cale. Să ne dezbrăcăm de omul cel
moarte. Să cercetăm şi noi adâncul vechi şi de toate legăturile cele rele,
sufletului nostru şi să vedem în care să dezlegăm sufletul şi trupul de
ceată ne aflăm astăzi, la intrarea legăturile păcatelor, de toate
Domnului în Ierusalim?! În ceata patimile şi deşertăciunile omeneşti,
celor care şi-au dezbrăcat hainele şi de toate vorbele cele rele şi
le-au aşternut pe jos să treacă Iisus
peste ele, în această mulţime plină 446 PREDICI
de bucurie şi veselie care purta
ramuri de finic în mâini şi plină de murdare. Să lăsăm răutatea, căci
credinţă striga laude: ,,Osana, Fiul este mare răutate în lume; să lăsăm
lui Dumnezeu! Osana, mântuieşte- hulele, drăcuielile, desfrânările şi
ne, Împăratul lui Israel!”? - sau ne avorturile, vrăjile şi descântecele;
găsim printre cărturari şi farisei, să aruncăm de la noi toate păcatele
printre oamenii mândri şi îngâmfaţi, şi să aducem Stăpânului Hristos
printre invidioşii şi răutăcioşii stâlpări de fapte bune.
dornici de a bea sângele fraţilor lor,
dornici de a mânca din carnea În loc de mir, ca Maria, sora lui
fraţilor lor, iubitori de păcate şi Lazăr, să-I aducem lacrimile noastre
610
- lacrimi vărsate cu căinţă pentru schimbase hainele cele preţioase cu
păcatele noastre - şi mai ales să unele vechi numai zdrenţe, şi de
plângem în săptămâna aceasta ce acum umbla singur toată noaptea
urmează, a Sfintelor Patimi, că şi prin oraş; mai spre ziuă ajunge la
noi suntem vinovaţi de suferinţele ţărmul mării şi ostenit de atâta
cele grele şi de moartea Stăpânului trudă, se aşază pe o piatră ca să
nostru Hristos. Să plângem, că răsufle puţin. Întristat de necazul
fiecare dintre noi am dat o lovitură venit pe capul lui şi de supărarea
de bici în spatele Lui; o vorbă pierderii împărăţiei sale stă şi se
murdară, un cuvânt rău, o înjurătură gândeşte la nenorocirea lui; îşi
au fost ca un scuipat aruncat în faţa pune faţa între mâini şi plânge, şi
Lui din partea noastră. Cu toată plânge cu amar.
căinţa şi umilinţa să plângem şi să-I
cerem iertare, făgăduind că nu vom Vrăjmaşii cei neînduplecaţi, care-i
mai face niciodată. De aceea trebuie voiau cu orice preţ moartea şi-l
să plângem, pentru că şi noi L-am urmăreau pas cu pas, au ajuns la
răstignit şi L-am chinuit cu păcatele ţărmul mării. Îl văd de departe, îl
noastre pe Fiul lui Dumnezeu. Noi I- recunosc şi aleargă spre el furioşi,
am pus cunună de spini, noi I-am cu săbiile în mâini, să-i ia viaţa; se
bătut piroane în mâini şi picioare, pornesc asupra lui cu toată mânia
noi am străpuns coasta cu suliţa, ca să-i soarbă sângele. Dar când s-
prin necredinţa noastră, prin au apropiat de el şi l-au văzut singur
neascultarea, mândria şi păcatele şi fără nici un tovarăş, când l-au
noastre. văzut în hainele acelea vechi şi
rupte, fără nici o mângâiere de
Într-o ţară îndepărtată cetăţenii s-au nicăieri, fără mantia împărătească,
răsculat împotriva regelui lor. Atât fără coroana şi podoabele
erau de furioşi împotriva lui, că împărăteşti şi mai ales când l-au
după ce l-au dat jos de pe tron, văzut udând pământul cu lacrimi şi
voiau să-i ia viaţa. Bietul rege, suspine amare, s-au oprit ticăloşii
îngrozit de furia şi de răutatea aceia din mânia lor; s-au oprit, s-au
cetăţenilor lui, fuge din palat, iese înduioşat şi au început să-l mângâie
ca un necunoscut în oraş, fiindcă îşi cu cuvinte bune; l-au ridicat de la
611
pământ, au căzut în genunchi împăratului lor au cerut iertare. Oare
înaintea lui şi au început să-şi ceară nu trebuie să zicem şi noi cu inima
iertare pentru ce i-au făcut. L-au luatzdrobită la sfânta spovedanie:
apoi împreună cu ei în cetate, l-au ,,Iisuse, Mântuitorul meu, drept este
suit din nou pe tron şi i-au jurat că oare ca Tu să stai pironit pe cruce,
în viitor îl vor sluji cu toţii în iar eu să stau în păcatele
credinţă şi ascultare, şi nu vor mai desfrânării?! Drept este oare ca Tu
face niciodată relele pe care i le-au să porţi cununa de spini pe cap, iar
făcut. eu să stau cu atâtea gânduri rele şi
murdare în capul meu?! Drept este
Aşa este şi cu Împăratul nostru, să stai cu rana deschisă în coastă,
Împăratul cerului şi al pământului - iar eu să ţin duşmănie împotriva
Iisus Hristos, în numele Căruia ne- aproapelui meu?! Tu să stai cu
am botezat şi a Cărui Împărăţie mâinile şi picioarele pironite, iar eu
nădăjduim s-o moştenim. În starea să umblu în căile pierzării?! Trupul
aceasta jalnică L-au adus păcatele Tău cel curat este distrus de bătăi,
noastre, căci El a lăsat Împărăţia iar eu stau cu trupul pângărit de
cerului şi a venit la noi ca să ne atâtea păcate. Mie mi se cade să ţin
salveze; El pentru noi a plâns şi a în spate crucea aceasta, Iisuse! Eu
să sufăr atâtea patimi, eu să sufăr
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET moarte grea, că aceasta o merit
447 pentru păcatele mele! Dacă nu pot
să mor pentru Tine, cel puţin să mă
suspinat, pentru noi a primit bătăi, a pocăiesc pe cale; dacă nu pot să
fost dezbrăcat de hainele Sale, lovit vărs sângele meu, să vărs şiroaie
cu bice, încoronat cu coroană de de lacrimi ca să arăt şi eu cât de
spini, însetat şi nemâncat şi cu puţină dragoste pentru Tine!”
inima sfâşiată de durere.
Acestea să le zicem şi altele multe,
Oare nu trebuie să facem şi noi ca şi să-I jurăm credinţă şi ascultare de
acei cetăţeni din istorioară, care s- aici înainte, ca şi cetăţenii aceia
au umilit şi cu lacrimi în ochi au împăratului lor. Apoi să-L luăm pe
început să-şi ceară iertare? Înaintea Scumpul nostru Mântuitor şi să-L
612
aşezăm pe scaunul inimii noastre,
ca să împărăţească întru noi. Sfânta
Biserică, în săptămâna aceasta care
urmează, ne înlesneşte acest lucru;
ni-L pune în faţă pe Împăratul Slavei
- pe Împăratul cerului şi al
pământului, pe Salvatorul nostru -
ni-L pune în faţă bătut, chinuit şi
răstignit pe cruce. Iar noi, cu lacrimi
să ne mărturisim păcatele, să
recunoaştem toate nelegiuirile
noastre înaintea Lui, cu hotărâre
temeinică de a nu le mai face. Să-L
luăm apoi prin Sfânta Împărtăşanie,
să-L aşezăm în scaunul inimii şi al
sufletului nostru păstrându-L şi
ascultându-L în toate zilele vieţii
noastre, ca să fim cu El, şi El cu noi
în veci de veci.
Rugăciune
O, Doamne Iisuse Hristoase,
Împăratul noului Israel, vezi starea
noastră în care ne găsim! Iată-ne,
loviţi din toate părţile de o mulţime
de rele. Suntem orbi - luminează-ne!
Suntem nestatornici şi slabi -
întăreşte-ne! Ajută-ne să nu Te mai
întristăm prin păcatele noastre!
Fereşte-ne, ca nu cumva astăzi să
strigăm ,,Osana”, iar mâine să
613
zicem cu vrăjmaşii Tăi: ,,Să se
răstignească Acesta!”. Fereşte-ne,
Stăpâne, ţine-ne mintea întreagă! Tu
eşti Dumnezeul nostru, Împăratul şi
Părintele nostru şi pe Tine Te vrem
şi Te iubim, Ţie vrem să-Ţi slujim
acum şi pururea şi în vecii vecilor!
Amin!
448 PREDICI
PREDICĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI
,,Ziua Învierii, să ne luminăm,
popoare, Paştile Domnului, Paştile.
Că din moarte la viaţă şi de pe
pământ la cer Hristos-Dumnezeu
ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm
cântare de biruinţă.”
Hristos a înviat!
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Cea mai importantă zi pentru toată
lumea noastră creştină, este ziua
Învierii Mântuitorului, ziua cea mare,
ziua pe care a făcut-o Domnul.
Despre această zi şi despre
Mântuitorul s-a proorocit mult în Dumnezeu a înecat cu apă tot
Vechiul pământul. Posomorâtă a fost ziua
când la Turnul Babel s-au
Testament, şi iată că acum s-a amestecat limbile. Vrednice de
împlinit! plâns au fost cetăţile Sodoma şi
Gomora, care au pierit arse cu foc.
Omenirea întreagă a trăit în Grozave au fost zilele uciderii
curgerea veacurilor zile mari, zile de pruncilor de către Irod.
bucurie, dar şi zile de durere. Cutremurătoare a fost ziua când
Frumoasă a fost ziua când a răsărit Iisus
mai întâi soarele, mare a fost ziua
când a fost făcut omul, când Adam a fost vândut de către
a putut să vadă pentru prima dată ucenicul Său, Iuda, şi multe alte zile
frumuseţile firii şi să se închine tot aşa de triste şi posomorâte au
puterii lui Dumnezeu. Mare şi fost în cursul veacurilor.
însemnată a fost ziua când Moise
proorocul, s-a pogorât de pe munte Cea mai tristă zi din istoria omenirii
cu tablele legii, cu poruncile lui a fost ziua răstignirii Domnului, iar
Dumnezeu în mijlocul poporului. cea mai mare şi mai frumoasă
Mare şi frumoasă a fost ziua Bunei sărbătoare, cea mai înălţătoare zi, a
Vestiri, când Fecioara Maria fost ZIUA ÎNVIERII DOMNULUI, ziua
primeşte vestea că Îl va naşte pe cea mai curată a bucuriei, ziua care
Mântuitorul lumii. Înălţătoare şi a adus cele mai
sfântă a fost ziua Naşterii
Mântuitorului, când a răsărit Soarele PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Dreptăţii. Minunate au fost zilele 449
minunilor Mântuitorului, când
oamenii, uimiţi, se închinau în faţa dulci mângâieri în lume, ziua în care
sfinţeniei şi a iubirii Lui. s-a săvârşit cea mai mare minune,
ziua pe care a făcut-o Domnul să ne
Tristă a fost însă ziua căderii omului bucurăm şi să ne veselim într-însa.
în păcat, în neascultare. Pline de Din minunea Învierii Domnului a
durere au fost zilele potopului, când
614
izvorât atâta bucurie şi mângâiere,
atâta har şi mister.
Hristos e viu! Hristos trăieşte!
Hristos a înviat! Hristos este
Dumnezeu adevărat pe care-L
mărturisim împreună cu Tatăl şi cu
Duhul Sfânt! Aceasta este dogma
mântuirii noastre, dogma credinţei
noastre ortodoxe. Iată deci, că,
pentru cel credincios, Hristos este
învierea şi viaţa lui! Treziţi-vă,
săltaţi de bucurie şi nu mai locuiţi
printre morţi, nu-L mai căutaţi pe
Hristos în morminte, căci El este
viaţa noastră, tăria şi puterea
noastră şi El va învia şi trupurile
noastre, spre a fi cu El în împărăţia
Tatălui, în fericirea cea veşnică! Ar
însemna să avem o inimă de piatră,
dacă n-am simţi şi noi marea
bucurie a Învierii, mai ales când
vedem că toate vietăţile şi toată
natura se bucură. Am fi vrednici de
plâns, ca şi răstignitorii lui Iisus,
care au plâns şi s-au întristat când
au auzit de Învierea Mântuitorului.
Aceştia şi astăzi se întristează şi nu
vor nici să audă de numele lui
Hristos.
Am auzit cu toţii, din Sfintele
Evanghelii ce s-au citit în
615
Săptămâna Patimilor, ce suferinţe a
îndurat Iisus. După ce L-au răstignit,
L-au aşezat într-un mormânt, apoi
au pus o lespede de piatră
deasupra, zicând: ,,De acum s-a
sfârşit cu El! Ucenicii Lui s-au
împrăştiat de frică, iar trupul Lui
este mort.”, însă cumplit s-au
înşelat aceşti ticăloşi, căci Iisus n-a
fost numai OM, ci a fost Dumnezeu!
Era în dimineaţa zilei celei dintâi a
săptămânii, chiar înainte de
revărsatul zorilor. O dimineaţă aşa
de frumoasă, cum demult nu mai
fusese. Vântul sufla blând, călduţ ca
şi vara, picături de rouă străluceau
în iarbă, florile miroseau aşa de
frumos, iar păsărelele cântau în
dulcele lor grai. Trupul lui Iisus era
încă în mormântul rece. În jurul
locului aceluia erau adunate oştiri
de îngeri răi - demonii - căci, dacă ar
fi fost cu putinţă, Lucifer cu toată
oastea lui căzută L-ar fi ţinut pentru
totdeauna sigilat în mormânt pe Fiul
lui Dumnezeu, dar şi oastea
cerească înconjura mormântul.
Îngerii lui Dumnezeu cei puternici
păzeau mormântul şi aşteptau cu
frică să-L salute pe Domnul vieţii.
După ce Împăratul Slavei a
cutreierat iadul, l-a cutremurat, şi l-a
golit de sufletele care erau ţinute
acolo de veacuri, sufletul Său vine Pământul se cutremură la
iarăşi în mormânt şi Se uneşte cu apropierea lui, oştirile întunericului
trupul pe care-l lăsase de curând, ca au pierit, piatra de pe uşa
să învieze în mărirea slavei Sale. mormântului s-a rostogolit, iar el
coborî pe pământ. Ostaşii, când au
Un mare cutremur de pământ s-a văzut piatra aceea mare că se
făcut! Un înger al Domnului s-a îndepărtează aşa de uşor, ca o
pogorât din cer, îmbrăcat cu pietricică mică, au încremenit şi mai
puterea lui Dumnezeu, coborând pe mult. El stătu în poziţie smerită şi ca
razele strălucitoare ale slavei o slugă supusă zise către Stăpânul
dumnezeieşti. Înfăţişarea lui era ca său aflat în mormânt: ,,Fiul lui
fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca Dumnezeu, vino afară, Tatăl Tău Te
zăpada. Străjerii, de frică, au cheamă!”. Deodată ostaşii Îl văd pe
început să tremure şi au rămas ca Iisus cum iese din mormânt, se
nişte morţi. Ostaşii aceia, care aşază deasupra lui şi rosteşte
niciodată nu se temeau de ceva, aceste cuvinte pe care le spusese
atunci, în acel moment, au fost ca mai înainte: ,,Eu sunt Învierea şi
nişte prizonieri fără să poată folosi Viaţa!” Mulţimea îngerilor se pleacă
spada sau suliţa. Faţa pe care o până la pământ, închinându-se şi
priveau ei adorând pe Răscumpărătorul
omenirii cu cântări de laudă.
450 PREDICI
Un cutremur de pământ a fost în
nu era faţa unui luptător pământean, clipa când Hristos şi-a dat duhul pe
era faţa celui mai tare ostaş din Cruce, un cutremur de pământ a
oastea lui Dumnezeu, era solul mărturisit clipa când Iisus a înviat.
acela care ocupase locul celui căzut Acela Care biruise moartea şi
- al lui Lucifer - era Marele mormântul a venit afară ca un
Arhanghel Mihail, era cel care pe biruitor în timpul clătinării
dealurile Betleemului vestise pământului, a fulgerelor care
Naşterea lui Hristos în urmă cu 33 alergau în toate părţile şi a
de ani. bubuitului unui tunet. Tot aşa va
616
zgudui omenirea şi la a doua Lui Se poate mântui!”, Îl vedeau pe Cel
venire, dar nu numai pământul, ci şi pe Care-L puseseră în mormântul
cerul, toate vor tremura de frică. rece şi nou al lui Iosif, şi-L
Cerurile se vor strânge ca o carte, sigilaseră ca pe un prizonier.
se vor topi de căldură, iar pământul
va arde cu tot ce este pe el, la a Această mulţime de ostaşi,
doua venire a Sa pe norii cerului. dimpreună cu sutaşul Longhin,
când au văzut îngerii şi pe
La moartea lui Iisus, ostaşii au Mântuitorul în slavă, toţi au leşinat
văzut pământul cutremurându-se şi şi au căzut la pământ ca morţi. După
întuneric mare s-a făcut în miezul ce strălucirea cerească se depărtă
zilei. La Învierea lui Iisus, ostaşii au de la ochii lor, s-au ridicat şi ei în
văzut strălucirea unui înger care picioare şi repede, tremurând, au
lumina noaptea, şi au auzit cântări luat-o către poarta grădinii, ieşind
triumfale şi cu bucurie zicând: ca nişte oameni beţi şi spunând
,,Iisuse, Tu l-ai biruit pe satana şi tuturor pe care-i întâlneau pe cale,
puterile întunericului; Iisuse, Tu ai minunile pe care le-au văzut la
biruit iadul şi moartea!”. Toată
garda romană care-L străjuia pe PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Iisus a privit şi a văzut faţa Aceluia, 451
pe care puţin mai înainte Îl luaseră
în râs şi în batjocură; au văzut Acea mormântul lui Iisus. Au mers în
Fiinţă pe care O arestaseră, pe Cel grabă la mai marii preoţilor să le
pe Care-L duseseră în odaia de spună mai întâi lor. Aceşti ostaşi,
judecată, Căruia Îi puseseră care erau neînfricaţi altădată, acum
coroană de spini pe cap, pe Cel aveau o înfăţişare ciudată, feţele
Care a stat în faţa lui Irod şi a lui palide ca de mort; tremurând de
Pilat să fie judecat, Care Şi-a lăsat spaimă, au mărturisit înaintea
trupul să fie sfâşiat de loviturile arhiereilor că Hristos a înviat.
biciului. Îl vedeau acum pe Cel Care
fusese pironit pe Cruce şi spre Care Ei au spus adevărul, că Cel răstignit
preoţii dădeau din cap şi ziceau: a fost Fiul lui Dumnezeu, şi au zis:
,,Pe alţii i-a mântuit, dar pe Sine nu ,,Am auzit noi cum un înger Îl
617
numea Majestatea cerului, Împăratul mers în cetate şi a propovăduit că
măririi!”. Faţa preoţilor deveni ca a Hristos a înviat din morţi. Ei s-au
unor morţi. Caiafa nu mai putea zice arătat neamurilor lor şi multora,
nimic şi gura i se încleştase; pentru spunând: ,,Pe noi El ne-a înviat, ne-
moment atât a putut să spună: a sculat şi ne-a dat drumul din iad!”.
,,Staţi liniştiţi şi nu spuneţi nimănui Închipuiţi-vă ce mare a fost minunea
nimic!”. aceasta! Ar fi ca şi cum v-aţi duce
de aici acasă şi aţi găsi între părinţi
Când Iisus fusese pus în mormânt, şi între ceilalţi pe bunici, pe moşi,
satana triumfase, crezând că pe unii fraţi, pe cei care au adormit,
Mântuitorul nu-Şi va mai relua viaţa, şi i-aţi vedea cu ochii, aţi vorbi cu ei
de aceea pusese gardă în jurul şi i-aţi întreba de cele de dincolo.
mormântului, ca să-L ţină prizonier;
acum se supărase foc pe îngerii lui, Aşa a fost răspândită şi întărită şi
care fugiseră la apropierea mai mult Învierea lui Hristos. Nu
trimisului ceresc. Când L-au văzut putea să ia foc pământul acesta
pe Hristos că se ridică plin de dacă nu se făceau asemenea minuni
biruinţă, înviind din mormânt, toţi mari. Sfinţii înviaţi au mărturisit că
diavolii au fugit; în zadar îi făcuseră sunt adevărate cuvintele spuse prin
ei pe preoţi unelte ale lor, totul era prooroci, despre Iisus; învierea lor a
pierdut. Hristos înviase şi se fost o ilustrare a profeţiei împlinite.
adeverise ce spusese mai înainte: Când au auzit vrăjmaşii lui Iisus de
,,Îmi dau viaţa ca iarăşi să o iau! Am Învierea Lui s-au umplut de ruşine
putere s-o dau şi am putere s-o iau şi s-au aprins la faţă de mânie,
iarăşi!”. neştiind ce uneltiri mincinoase să
mai scornească, încât să pună
Cine era Acesta care avea capăt propovăduirii şi învăţăturii
asemenea putere, dacă nu Lui.
Dumnezeu?! La fel de cutremurător
ca şi celelalte minuni a fost faptul Amintirea acestei minuni mari ce s-
că în clipa când Hristos a înviat, au a petrecut acum aproape 2000 de
înviat cu el o mulţime de morţi. ani în Ierusalim o sărbătorim noi şi
Această mulţime de morţi înviaţi a astăzi. În aceste zile ale Învierii
618
Domnului toate săltau de bucurie şi Mare este sărbătoarea aceasta a
cerul, şi pământul, şi cele de Învierii Domnului, fraţi creştini! Să
dedesubt. Numai cărturarii şi ne închipuim o clipă că Domnul n-ar
fariseii, numai Anna şi Caiafa, fi înviat şi trupul Lui ar fi rămas sub
diavolul şi iadul se tânguiau şi lespedea mormântului din grădina
plângeau, numai aceştia nu se lui Iosif. Ce nădejde am mai fi avut
bucurau de Învierea Mântuitorului; noi astăzi de mântuirea noastră? El
ei s-au bucurat joi, vineri şi sâmbătă n-ar fi fost decât un om în istorie, un
când au pus ostaşii să-L păzească mare profet, un reformator. Dacă
în mormânt, când L-au răstignit şi Iisus ar fi fost biruit de invidia şi
răutatea vrăjmaşilor Săi, dacă n-ar fi
452 PREDICI înviat, ar fi avut tot atâta
însemnătate pentru lume, ca şi
L-au chinuit, atunci s-au bucurat Moise, Buda, Confucius, Mahomed
aceştia fără de har. sau alţi întemeietori de religii. Dar El
a făcut ceea ce nimeni n-a putut
Iată de ce, sfinţii apostoli au rânduit face, nici până la El, nici după El.
să se serbeze ziua Învierii în toate
duminicile de peste an! Fiindcă Iisus S-a sculat din morţi cu puterea
aceasta este ziua pe care a făcut-o Sa, fiindcă era Dumnezeu. Şi, dacă
Domnul, ziua cea proorocită de ştim că Hristos este Dumnezeu,
David în psalmi. În aceste zile ale cum să nu ne bucurăm noi, când El
Patimilor şi Învierii Domnului, în este Stăpânul şi Împăratul nostru, şi
poporul evreu s-a făcut o alegere: trăieşte, e viu?! Noi nu credem într-
unii la dreapta şi alţii la stânga. o zeitate mincinoasă cum credeau
Atunci au ieşit la iveală vânzătorii înainte păgânii şi cum mai cred şi
lui Iisus, trădătorii lui Iisus, cei ce s- astăzi. Tot ceea ce ne învaţă religia
au lepădat de El, dar au ieşit la noastră este adevărat. Noi creştinii
iveală şi ucenicii cei ascunşi ai Lui, credem în Dumnezeul cel adevărat,
care L-au urmat şi I-au slujit până la în Dumnezeul cel viu care S-a făcut
moarte. trup şi a locuit printre noi plin de
har şi de adevăr. Iată, deci, dacă
Iisus este Dumnezeu, atunci tot ce a
619
făcut şi a învăţat El, este de o
importanţă covârşitoare pentru noi!
Viaţa lui Iisus nu este ca a oricărei
personalităţi din istorie, cum ar vrea
unii necredincioşi să ne-o prezinte,
ci viaţa Mântuitorului Hristos este o
pildă vie care trebuie urmată de
către fiecare dintre noi. Poruncile şi
învăţăturile Sale nu sunt la fel ca ale
filozofilor lumii, pe care le urmezi
când îţi place şi le lepezi când nu-ţi
convine. Cuvintele Domnului
Hristos trebuie împlinite
întotdeauna, în orice împrejurare,
fără şovăire, oricât de greu ne-ar
veni uneori. Şi dacă Iisus este
Dumnezeu, în El găsim mereu un
sprijin şi o mângâiere fără margini.
Când zările vieţii ni se întunecă de
norii încercărilor, când necazurile
ne împresoară, să strigăm la El ca
Petru când era îngrozit de valuri, iar
Dumnezeu-Iisus ne va ajuta, căci
este Atotputernic! Când suntem
copleşiţi de povara păcatelor să
întindem mâinile noastre spre
Dânsul şi El ne va ierta! Când viaţa
noastră vedem că se sfârşeşte să
nu ne întristăm ca cei ce n-au
nădejde, ci să plecăm capetele
ostenite pe braţele Lui părinteşti,
aşteptând odihna cea veşnică şi El
620
ne va odihni, căci El este Învierea şi
Viaţa, şi tot El a zis: ,,Veniţi la Mine,
toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi Eu
vă voi odihni pe voi!”
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
453
Saltă deci şi te bucură acum,
suflete, că moartea a fost biruită,
păcatul nimicit, întunericul a trecut;
acum toate s-au umplut de lumină,
şi cerul şi pământul şi cele de
dedesubt, căci prăznuim a morţii
omorâre, a iadului sfărâmare şi
începătura vieţii celei veşnice!
Veselească-se pământul, să se
bucure şi să serbeze toată lumea
cea văzută şi nevăzută, că a înviat
Hristos, veselia cea veşnică!
Iată deci, iubiţilor, că de acum
aproape 2000 de ani creştinii
adevăraţi au trăit şi au sărbătorit
evenimentele petrecute în istoria
mântuirii noastre. Ei au trăit cu
adevărat, au simţit şi s-au înfiorat
de fiecare dată, când a trebuit să se
amintească de Patimile şi Învierea
lui Hristos. Aşa trebuie să fie şi să
simtă creştinul adevărat, fiindcă şi
noi ne-am regăsit printre
răstignitorii Lui, şi noi cu păcatele
noastre am strigat: ,,Osana!” şi Bucuraţi-vă popoare, bucuraţi-vă
apoi, plini de ură, cu mai multă ucenici, bucuraţi-vă; bucură-te Prea
putere am strigat: ,,Să se Curată
răstignească!”.
Fecioară Marie, Maica Dumnezeului
În Săptămâna Patimilor ne-am nostru!
regăsit în chipul nelegiuiţilor care
au îndrăznit să-şi atingă spurcatele Deşartă ar fi însă toată bucuria,
lor mâini de trupul cel nevinovat al rătăcit şi pierdut ar fi sufletul dacă
Domnului. În Săptămâna Patimilor am privi suferinţa lui Iisus şi
ne-am regăsit în chipul lui Iuda, care
luminata lui Înviere şi ne-am
nu s-a temut că va fi ars şi a dat mulţumi numai cu câteva lacrimi şi
sărutare cu vicleşug lui Iisus, căci cu bucuria de-o clipă şi apoi intrăm
toate păcatele noastre nu sunt iarăşi în mormântul păcatelor. Nu,
altceva decât ciocane grele care iubiţilor, noi să nu fim ca
lovesc în cuiele ascuţite, ca să necredincioşii şi ca preoţii Vechiului
străpungă mâinile şi picioarele Testament care prăznuiau numai de
Domnului. Păcatele noastre sunt formă! Să nu fim ca unii care se
spinii veninoşi care scot broboane numesc credincioşi şi care s-au
mari de sânge pe faţa lui Iisus. Da! oprit pentru un timp de la bucate şi
Ne-am regăsit, ne-am osândit şi am unele păcate, iar odată cu Învierea
plâns în Săptămâna Patimilor, iar Domnului îşi dau drumul şi
durerea ne-a fost şi mai mare când dezleagă toate patimile şi păcatele,
L-am văzut pe Domnul nostru, pentru că ei n-au temelie tare în
nădejdea noastră, dragostea şi învăţătura Domnului Hristos.
bucuria noastră, intrând în Crucea şi Învierea Lui pentru ei
mormânt. Dar, iată că astăzi rămân doar o sărbătoare istorică,
Împăratul nostru cel străjuit de care se repetă şi nu aduce decât o
ostaşi a înviat din mormânt! mică mulţumire sufletului numai pe
moment. Ba şi mai mult, unii dintre
Astăzi, Mirele nostru cel ceresc a creştini privesc învăţătura despre
ieşit din mormânt ca dintr-o cămară. Dumnezeu, despre rai, despre iad,
despre toate cele veşnice, cele
621
nevăzute de ochii cei trupeşti ca pe o îndoială de existenţa lui
nişte născociri popeşti, ca pe nişte Dumnezeu, pe aceia nu-i poate îndoi
nici păcatul, nu-i poate pune jos nici
454 PREDICI o ispită.
Prigonitorii adevăraţilor creştini
basme. De aceea nu au sufletul viu, sunt în situaţia prigonitorului Saul -
de aceea trăiesc în moarte, de aceea Pavel, care mai întâi a fost Saul -
se zbat în păcate şi în patimi, care-şi făcea renume tocmai din
neputând să se ridice mai sus. faptul că lupta împotriva lui Hristos
şi care nu credea în Învierea Lui.
Noi nu credem într-o povestire, într- Era şi el, ca şi ceilalţi farisei, orb
un basm. Pentru aceştia, spune până în clipa când Însuşi Domnul I
Sfântul Apostol Pavel, zadarnică e s-a arătat pe drumul Damascului şi
propovăduirea noastră, zadarnică şi i-a deschis ochii să vadă cât era de
credinţa lor. Cei care nu iau în orbit, ca apoi el să vorbească cel
serios Învierea Domnului şi nu cred, mai mult despre Învierea lui Hristos
nu trăiesc bucuria cea adevărată se şi să moară luptând pentru adevărul
află în situaţia fariseilor şi a tuturor acesta.
nefericiţilor sinedrişti care, deşi
erau convinşi de Învierea Domnului Sfântul Pavel a propovăduit şi în
şi nu puteau s-o combată decât faţa împăraţilor, zicându-le: ,,Cum
printr-o minciună, s-au gândit să-i am să pot eu să mă lepăd de Acela
înveţe pe ostaşi să spună poporului care Mi s-a arătat pe drum şi Mi-a
că, pe când ei dormeau, au venit spus: «Saule, Saule, pentru ce Mă
ucenicii Lui şi L-au furat. Ce prigoneşti?!»”. Vedeţi cum I s-a
minciună grosolană! arătat şi lui Mântuitorul după Înviere
şi a făcut din el cel mai înflăcărat
Cel care crede cu adevărat, simte cu apostol - ucenic şi el oriunde
adevărat, se roagă cu adevărat, nu spunea şi propovăduia Învierea lui
ca un spectator la teatru, la filme Hristos.
sau la circ; acesta este creştinul
mistic. Aceia sunt adevăraţii creştini Din cuvintele Evangheliilor care s-
care cred nu se lasă stăpânit de nici au citit în Săptămâna Patimilor am
622
putut înţelege la câtă ură şi
duşmănie, la câtă răutate îi
duseseră duhurile necurate pe
preoţii cei mai de seamă, pe
cărturari, farisei şi saduchei, care
fără un motiv cât de mic, strigau în
gura mare împotriva Blândului
Mântuitor Care le făcuse numai
bine, tot felul de hule şi batjocuri,
tot felul de minciuni la adresa
Scumpului Mântuitor: că e rătăcit,
că a înşelat poporul, că nu ţine
sâmbăta, că e om păcătos. Multe
feluri de minciuni au scornit fariseii
şi cărturarii, care erau înveninaţi de
diavolul, de duhurile necurate, să
întărâte poporul şi astfel să ducă
vestea pretutindeni, că Hristos n-a
fost decât un înşelător, dar până la
urmă toţi aceştia s-au pierdut; acei
hulitori s-au îndepărtat cu totul de
adevăr şi au pierit în necredinţa lor.
Am auzit cu toţii la slujba Sfintei
Învieri cuvinte înfricoşătoare,
cuvinte de osândire, care sunt
spuse de Duhul Sfânt prin gura lui
David: ,,Să învieze Dumnezeu şi să
se risipească vrăjmaşii Lui, să piară
cum piere fumul, cum se topeşte
ceara de la faţa focului, aşa să piară
păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu,
iar
623
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
455
drepţii să se veselească!”
Sub blestemul acesta cad toţi
necredincioşii care-şi pierd timpul
în altă parte şi nu vor să vină
Duminicile la Sfânta Biserică,
fiindcă ziua duminicii este ziua
Domnului şi nu a omului. Ar trebui
plini de recunoştinţă să venim să-I
mulţumim pentru toate cele ce ne-a
dat El nouă.
Iubiţi fraţi şi creştini, şi voi tinere şi
tineri, care vă îndulciţi de darurile
binefăcătoare ale Bisericii şi care vă
încălziţi la focul Sfântului Duh în
Casa Domnului, fericiţi sunteţi că vă
aflaţi aici să-L urmaţi pe El! Când
Domnul nostru
a fost prins şi legat în Grădina
Ghetsimani, toţi ucenicii L-au
părăsit şi au fugit de frică, lăsându-
L în mâinile soldaţilor şi servitorilor
arhiereilor, dar pe drumul ce cobora
din Ghetsimani spre Ierusalim, un
tânăr mergea după El. Cine era
acest tânăr, ce nume purta, Sfânta
Carte nu ne spune; Sfântul
Evanghelist Marcu e singurul care vijeliile şi toate uraganele de s-ar
scrie acest amănunt, dar nu dă înfuria împotriva voastră!
numele. Pentru tineretul care citeşte
Sfânta Scriptură şi se străduieşte să Sunteţi salvaţi, sunteţi luminaţi,
trăiască învăţăturile Domnului, nu sunteţi în corabie, sunteţi cu
este mai mare bucurie ca aceea de a Împăratul, Care este în mijlocul
şti că, atunci când cei vârstnici L-au nostru! Păziţi mai departe credinţa,
părăsit pe Hristos, s-a găsit un tânăr nădejdea şi dragostea şi nimic să
curajos care să meargă după El. nu fie în stare să vă întoarcă de pe
drumul cel adevărat care duce la
Se vor ridica mulţi învăţători ai viaţă! Acum este momentul să stăm
tineretului şi-i vor chema pe tineri mereu de veghe ca să nu pierdem
să-i urmeze, vor promite tot ce gura truda şi agoniseala sufletească şi
le poate vorbi; tineretul creştin are uniţi cu toţii, în rugăciunile din
însă un singur Învăţător de care Biserică, cât şi în cele de acasă, să
trebuie să asculte şi după care zicem:
trebuie să meargă - Hristos, Lumina
lumii. Fără El nu este mântuire; El a Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce ai
luminat întotdeauna sufletele pătimit şi ai înviat ca pe noi să ne
tinerilor care L-au chemat şi L-au mântuieşti, ajută-ne să sfârşim cu
rugat cu credinţă şi cu dragoste. bine zilele vieţii noastre, trăind în
dreapta credinţă şi în sfântă
Aţi auzit în noaptea Învierii pe preoţi pregătire sufletească şi trupească,
strigând: ,,Veniţi de luaţi lumină!” ca să fim cu Tine, nedespărţiţi în
Această lumină este simbolul ceruri, în vecii vecilor! Amin!
luminii lui Hristos, care luminează în
întunericul acestei lumi. Păziţi cu 456 PREDICI
sfinţenie această lumină pe care aţi
luat-o până acum şi vegheaţi cu
tărie ca nimeni să nu v-o poată
stinge, nici un vrăjmaş de zi şi de
noapte, nici vântul cel turbat şi nici PREDICĂ LA DUMINICA A II-A
DUPĂ PAŞTI
624

A Sfântului Apostol Toma
,,Răspuns-a Toma şi I-a zis Lui:
- Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
(Ioan 20, 28)
Hristos a înviat!
Ucenicul a pipăit rănile, a pus mâna
în coasta Lui, s-a convins că într-
adevăr era El - Iisus - cu trupul
acela care pătimise şi atunci plin de
emoţie şi cu lacrimi în ochi a strigat:
,,Domnul meu şi Dumnezeul meu!”,
iar Domnul i-a răspuns: ,,Tomo, ai
crezut pentru că M-ai văzut! Fericiţi
sunt însă aceia care n-au văzut şi au
crezut!”

F r a ţ i c r e ş t i n i, În toate veacurile au fost astfel de

oameni stăpâniţi de necredinţă,
Mai toţi credincioşii şi chiar astfel de urmaşi ai lui Toma, care
necredincioşii au auzit şi cunosc tăgăduiesc adevărurile despre
despre credinţa şi necredinţa Dumnezeu şi nu vor să creadă decât
apostolului Toma. Ştiu că el a lipsit în ceea ce văd, în ceea ce pot pipăi
în seara Învierii când Domnul şi măsura cu mintea lor limitată. Noi
Hristos S-a arătat celor 10 le vorbim despre un Dumnezeu
Care a creat cerul şi pământul şi
ucenici, care erau încuiaţi în casă toate cele ce există în univers, iar
de frica iudeilor şi cărora li se necredincioşii ne răspund că nu
spulberase orice nădejde în există Dumnezeu şi că lumea s-a
Mântuitorul Iisus Hristos; atunci născut la voia întâmplării şi că ea se
Mântuitorul a venit în mijlocul lor şi conduce singură după legile naturii.
le-a zis: ,,Pace vouă!”
Noi vorbim lumii despre un suflet
După o săptămână, Iisus a venit nemuritor care va trăi în veşnicie,
iarăşi în mijlocul ucenicilor şi de iar necredincioşii răspund că este
data aceasta era şi Toma cu ei, iar numai ceea ce se vede, numai trup,
Mântuitorul i se adresă lui Toma, pe numai materie, care după moarte se
care-l chemă să vadă, să pipăie spulberă şi dispare cu totul.
rănile, să se convingă şi să creadă.
625
Noi propovăduim o judecată din toate lucrurile care nu se văd, este
urmă, un sfârşit al tuturor lucrurilor, singurul izvor adevărat şi nesecat al
o zi fericirii omeneşti.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Credinţa nu este un lucru orbesc,

457 adică să închizi ochii şi să crezi.
Cine a zis: ,,Crede şi nu cerceta!” a
când fiecare-şi va primi plata: fost vrăjmaş al Evangheliei. Domnul
fericire veşnică sau pedeapsă Hristos, dimpotrivă, ne spune: ,,Vă
veşnică, după merit. Sunt atâţia rătăciţi neştiind Scripturile!”, sau în
care susţin că totul se încheie aici altă parte: ,,Căutaţi şi veţi afla!” şi
jos, că nu este nici un rai şi nici un iarăşi: ,,Cercetaţi Scripturile!”.
iad, fiindcă nimeni nu s-a întors de Tocmai acest lucru le lipsea şi
pe celălalt tărâm, ca să ne spună că ucenicilor, căci nu cunoşteau
există o viaţă veşnică. Scripturile Vechiului Testament,
cele cu privire la Mântuitorul Iisus
Toţi ucenicii lui Toma Hristos. De aceea erau nedumeriţi,
necredinciosul, de vreme ce nu pot încurcaţi şi chiar necredincioşi şi
pipăi cu mâna adevărurile de dacă mai ştiau câte ceva, uitaseră în
credinţă, nu vor să le dea nici o clipa aceea grea şi nu mai ştiau ce
crezare, ba din contră, le să mai creadă.
dispreţuiesc tăgăduindu-le şi nu
văd nici un folos din credinţa cea În Vechiul Testament sunt mai
dreaptă, în Dumnezeu. În faţa multe pilde, care închipuie pe Însuşi
acestei stări de lucruri, noi, ucenicii Mântuitorul - Mielul lui Dumnezeu -
Domnului din veacul acesta de pe care ridică păcatele lumii. Dreptul
urmă, invităm pe toată lumea Abel, care a adus jertfă prima dată
necredincioasă, nepăsătoare şi lui Dumnezeu pe pământ şi apoi a
chiar duşmănoasă, să vină să vadă, fost omorât de Cain, fratele său, din
să se convingă, să pună mâna, să pizmă, fiindcă a fost primită jertfa
pipăie cât va vrea, ca să-şi schimbe lui de Dumnezeu; el Îl închipuia pe
purtarea şi să se mântuiască, Domnul Hristos şi Jertfa Lui pentru
fiindcă credinţa în Dumnezeu şi în mântuirea noastră. Mai târziu,
626
Avraam a avut un singur fiu, pe
Isaac şi acesta a fost cerut de
Dumnezeu să fie jertfit, iar Avraam
plin de credinţă, ascultare şi
supunere a plecat cu el să-l
jertfească sus pe munte. Iată chipul
lui Iisus, în Isaac! Iată şi muntele
Golgota, unde trebuia să fie jertfit!
Dacă privim cu atenţie ş i cercetăm
Sfânta Scriptură despre viaţa lui
Iosif cel vândut de fraţii lui, aflăm că
a fost vândut de un frate cu numele
tot de Iuda, care a cerut 20 de
arginţi pe el, de la nişte neguţători
care mergeau spre Egipt. Înainte de
a-l vinde, cei 11 fraţi ai lui l-au
aruncat într-o fântână părăsită, fără
apă, cu gândul că va muri acolo.
Iată chipul lui Iisus, care mai târziu
trebuia să fie vândut de Iuda pe 30
de arginţi, iar în locul fântânii
părăsite să primească moarte şi
îngropare în mormântul lui Iosif din
Arimateea.
Mai târziu, în Vechiul Testament, se
vorbeşte despre mielul pascal, care
era tot chipul Mielului nevinovat al
lui Dumnezeu - Iisus Hristos. În
prooroci şi în
458 PREDICI
627
psalmi se află scris în multe locuri
despre Mântuitorul Iisus, cum că
aşa trebuia să pătimească, să
sufere toate şi apoi a treia zi să
învieze. Dar ucenicii erau greoi la
înţelegere şi nu cunoşteau acestea,
mai ales fiindcă erau oameni simpli
şi fără carte. De aceea şi
Mântuitorul după Înviere, îi mustră
şi le zice: ,,O, nepricepuţilor şi
zăbavnicilor cu inima a crede toate
câte au spus proorocii! Nu trebuia
oare ca Hristos să pătimească
acestea şi să intre în slava Sa?!” şi,
începând de la Moise şi de la toţi
proorocii, le-a tâlcuit lor din toate
Scripturile, cele despre El.
Iată deci, că Domnul nu ne opreşte
să cercetăm! Numai să cercetăm
cărţile care ne vorbesc despre El,
despre adevărul acesta veşnic şi,
mai ales, în timpul nostru nu avem
motiv să cercetăm, pentru că au
cercetat alţii înaintea noastră, au
pipăit, au văzut, au simţit, şi L-au
cunoscut pe Dumnezeu. Aceştia au
tot dreptul să spună şi altora, care
la rândul lor au datoria să creadă,
să asculte şi să urmeze. Pentru
aceasta a îngăduit Domnul Hristos
ca Toma, chiar acest apostol cu
această slăbiciune, să nu creadă
orice şi oricum, ca apoi să poată
spune cu gură de foc tuturor
oamenilor adevărul despre
Dumnezeu. Pentru aceasta S-a lăsat
Iisus să fie pipăit, examinat de el,
căci l-a lăsat să pună mâna în
coasta Lui străpunsă de suliţă, ca
să ne fie nouă spre încredinţare şi
să nu mai umblăm orbecăind în
întuneric, ci să credem cu adevărat
în existenţa lui Dumnezeu, să
credem că Iisus
a înviat fiindcă a fost
Dumnezeu adevărat. Dacă avem
fiecare pretenţia aceasta pe care a
avut-o Toma atunci, adică să punem
şi noi mâna pe Dumnezeu, să dăm
mâna cu El, să-L vedem faţă către
faţă, înseamnă că n-am înţeles
nimic din toată învăţătura Bisericii
şi zadarnic ne mai numim creştini,
căci suntem numai de formă.
În Sfânta Evanghelie se spune că pe
când Dumnezeu era pe pământ, L-
au văzut mulţi şi ucenicii au vorbit
cu El, dar nu-L cunoşteau. Era
Dumnezeu adevărat şi ei nu-L
cunoşteau. Sfânta Evanghelie ne
mai spune că pe Dumnezeu nu L-a
văzut nimeni. Dar ce înseamnă
aceste cuvinte?! Înseamnă că pe
Dumnezeu nu-L putem vedea în
628
toată măreţia puterii Sale, fiindcă n-
am mai putea trăi, ne-am arde şi ne-
am nimici. Cum am putea noi să-L
vedem pe Acela care a creat cerul
cu soarele şi luna, adâncurile,
pământul şi tot ce cuprinde, noi,
care suntem praf şi ţărână, nişte
musculiţe în comparaţie cu puterea
lui dumnezeiască?! De aceea nu-L
putem vedea în toată măreţia Sa şi
de aceea S-a făcut cunoscut în
persoana Fiului Său, Iisus Hristos,
Care a arătat omului calea cea
vrednică de urmat şi pe Dumnezeu
Tatăl, prin minunile săvârşite de el;
de aceea i-a spus apostolului Filip
altă dată Mântuitorul: ,,Cine M-a
văzut pe Mine, Filipe, L-a văzut pe
Tatăl!”.
Dar de unde să-L ştie şi să-L
cunoască biata lume pe Dumnezeu,
dacă nu vrea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
459
să citească cărţile Bisericii, dacă nu
vrea să vină la casa lui Dumnezeu,
care e Sfânta Biserică, să afle şi să
se adâncească în cunoştinţă despre
Dumnezeu?! Din care cărţi poate să-
L cunoască pe Dumnezeu? Din
cărţile ştiinţei laice, lumeşti, din
lecturi profane, din poveşti
mincinoase, de la cine poate afla
omul ceva adevărat despre
Dumnezeu?! De la care oameni? De
la oamenii imorali, vicioşi, de la
oamenii plini de toate păcatele şi
patimile, de la oamenii care toată
viaţa lor au fugit de sfinţenia
bisericii şi de învăţăturile ei?! De la
oamenii care au ca dumnezeu
pântecele, banii şi slava deşartă?!
De la oameni zămisliţi în posturi şi
sărbători, trăiţi prin şcoli, printre
necredincioşi?! Desigur că de la
astfel de oameni nu pot afla nimic
despre Dumnezeu, bieţii creştini!
Căci aceştia nu-L cunosc şi nu simt
nimic pentru El.
Este uşor să zici: ,,Nu există
Dumnezeu!”, dar eşti tu sigur că nu
există?! Oare ai căutat tu să
cercetezi, să te convingi, să fii sigur
că există sau nu Dumnezeu?! Eşti
tu sigur că în necredinţa ta, nu vei
merge la iad? Cercetează-te, frate
creştine, şi vezi mai întâi cât eşti de
departe de cunoştinţa aceasta
despre Dumnezeu!
Oamenii de ştiinţă creştini,
astronomii, au descoperit că galaxia
noastră cuprinde vreo 200 miliarde
629
de corpuri cereşti. Le-ai cercetat tu
pe acestea toate?! În afară de
galaxia noastră, astronomii spun că
mai sunt încă un miliard de
asemenea galaxii. Eşti tu sigur, că
nu există Dumnezeu?! Mulţi
necredincioşi stau şi astăzi pe
poziţia aceasta şi zic: ,,Cred numai
ceea ce văd!”, dar s-au făcut atâtea
descoperiri în zilele noastre, în
lumea nevăzutului.
Dumnezeu a vrut să-i facă de ruşine
pe oamenii de ştiinţă necredincioşi,
tocmai prin descoperirile ştiinţei şi
astfel s-au descoperit sunete cu
frecvenţe înalte, care nu pot fi
percepute de urechea omenească.
Deşi nu le auzim, ele există. Au fost
descoperite apoi o seamă de raze
infraroşii, raze cosmice, o seamă de
radiaţii: ultraviolete, nucleare, o
seamă de unde: liniare, medii, lungi,
scurte, plane, sferice. Au fost
descoperite vreo 30 de feluri de
materii, protoni, electroni, neutroni.
Poţi să mai zici la toate acestea:
,,Cred numai ceea ce văd?!” Eşti tu
sigur că nu există Dumnezeu?!
Adevăraţii oameni de ştiinţă au
ajuns şi mai credincioşi
descoperind acestea, şi I se închină
cu respect Creatorului şi
Atotţiitorului Dumnezeu. Numai cei primească electricitatea de care are
îngâmfaţi, ucenicii nepricepuţi ai nevoie, trebuie neapărat să fie
ştiinţei, în mândria şi nebunia lor, legată prin fire electrice de acea
susţin şi chiar propovăduiesc că nu uzină. Firul acesta este un lucru
există Dumnezeu. neînsemnat, dar dacă lipseşte el,
lumina, curentul, nu mai vine în
Să-i lăsăm însă pe ei, fiindcă acest casă. Dacă cineva taie firul de
dar mare dumnezeiesc - credinţa undeva, imediat se întrerupe lumina
adevărată şi curentul. Iată, firul acesta este
credinţa adevărată! Prin el ajungi în
- se dă în dar celor smeriţi. legătură cu comoara tuturor
Numai cei smeriţi Îl pot găsi pe bunătăţilor, cu Acela care are toată
Dumnezeu, cei îngâmfaţi şi mândri puterea în cer şi pe pământ. Pare un
nu se vor mântui. Domnul, Care ştie lucru neînsemnat acest fir, dar
inima fiecăruia, cunoaşte că tocmai fără el, fără această legătură
acestora, dacă li s-ar arăta în fiecare cu Biserica, nu-L poţi afla pe
zi să-L vadă, tot n-ar crede şi tot nu Dumnezeu, nu poţi să intri în
I-ar sluji cu smerenie. Sunt însă unii legătură cu El, nu poţi să te
dintre creştini, care au ajuns la hrăneşti, nu poţi să creşti, nu poţi
necredinţă din cauza depărtării de să ai lumină şi să vezi adevărul
izvoarele credinţei. Aceste izvoare despre Dumnezeu, eşti la întuneric.
ale credinţei Dacă vreun vrăjmaş vrea să-i facă
rău cuiva, îi poate tăia firul de
460 PREDICI legătură şi a terminat cu lumina.
Câţi nu s-au răzbunat pe vecinii lor
sunt: Sfânta Biserică, Biblia sau tăindu-le firul de la telefon şi astfel
Sfânta Scriptură, cărţile bisericeşti nu au mai putut vorbi până au băgat
şi preoţimea drept-credincioasă. de seamă şi au legat iarăşi firele.
Aceşti vrăjmaşi, care pot tăia firele
Acestea toate eu le socotesc ca o de curent, sunt foarte mulţi pentru
uzină electrică în care se află toată creştinul adevărat. Unii dintre aceşti
electricitatea ce trebuie fiecărei vrăjmaşi sunt grijile pământeşti,
case. Pentru ca fiecare casă să plăcerile cele lumeşti, proorocii
630
mincinoşi, sectele şi toţi biserică, ascultând în fiecare
propovăduitorii necredinţei. duminică explicaţia Evangheliei,
spovedindu-vă şi împărtăşindu-vă,
Credinţa dreaptă a creştinului hrănindu-vă zi de zi cu sfânta şi
ortodox se mai poate asemăna cu curata învăţătură propovăduită de
ţeava pe care vine apa de la izvor. apostoli, de sfinţii părinţii noştri şi
Nu ţeava dă apa, ci izvorul, însă fără care se află numai în biserică!
ţeavă apa nu vine până la noi. Dacă
o întrerupe cineva şi sparge ţeava, Hrănindu-vă în felul acesta, veţi
apa nu mai vine până la noi. ajunge să-L vedeţi pe Dumnezeu,
Credinţa vine în urma auzirii, iar să-L cunoaşteţi şi să trăiţi sub
auzirea vine prin Cuvântul lui umbra aripilor Lui. Mulţi dau dovadă
Dumnezeu din Biserică. Dacă de o credinţă intelectuală, civilizată.
oamenii întrerup venirea la biserică, Ei pot da o explicaţie mentală la
nu mai ţin legătura cu sfinţeniile din toate învăţăturile
Biserică, nu se mai spovedesc şi
împărtăşesc, nu mai vin să asculte PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Sfânta Evanghelie, explicaţiile şi 461
predicile, de unde mai pot auzi şi
cum mai pot să afle ce trebuie să Mântuitorului, dar pocăinţă nu vor
facă să se mântuiască?! Cum vor să facă; pocăinţa lor nu pătrunde în
mai întreba ei de Acela despre care adâncimea sufletului şi astfel viaţa
n-au auzit? Cum vor auzi despre El lor nu s-a schimbat cu nimic în mod
fără propovăduitor? Căutaţi, dar, cu fundamental.
stăruinţă să-L cunoaşteţi pe
Dumnezeu în sfânt locaşul Său şi Bisericile sunt pline de astfel de
veniţi aici să ascultaţi Sfânta oameni, care niciodată n-au simţit o
Evanghelie a Domnului Hristos! puternică dragoste pentru Hristos
Cel ce S-a jertfit pentru noi şi nici
Siliţi-vă să cunoaşteţi înţelesul ură năprasnică pentru păcat. De
cuvintelor Lui, jertfa şi dragostea aceea fac păcatul cu uşurinţă, iar
Lui cea mare, pe care Şi-a arătat-o viaţa lor este neclară, căci drumul
pentru mântuirea noastră, venind la
631
pe care merg este încă larg şi acest spun scurt că nu există nimic şi fac
drum duce la pierzare. păcatul cu plăcere. Biblia ne arată
că există viaţă după moarte, iar
Cuvântul acesta - pocăinţă - mai Solomon împăratul spune că trupul
înseamnă renunţare la păcat, nostru se întoarce în pământ, iar
schimbarea vieţii păcătoase, sufletul se întoarce la Dumnezeu
îndepărtarea de păcat şi predarea Care l-a dat.
cu toată inima şi fiinţa în mâna
Domnului Hristos. Majoritatea Dumnezeu nu este un Dumnezeu al
oamenilor nu recunosc pericolul morţilor, zice în altă parte, ci al celor
păcatului. Mulţi micşorează vii, căci pentru El toţi sunt vii.
importanţa lui, unii zic că sunt alţii Chinurile bogatului nemilostiv arată
şi mai răi, iar ei sunt buni şi deci, n- existenţa iadului; pe de altă parte,
au aşa mare nevoie de biserică, de demonii confirmă că există o altă
preot şi de mântuire, amânând din lume; apoi, frate creştine, puţin
zi în zi venirea la Dumnezeu. credinciosule, să mai ştii şi aceasta,
că fenomenele dinaintea morţii
Toată pricina necredinţei sau a dovedesc că există viaţă după
puţinei credinţe este păcatul moarte. Unii la moarte se îngrozesc,
îngrămădit şi îndepărtarea de se strâmbă şi se sucesc, alţii se
sfinţenie. Sunt mulţi oameni care bucură, râd de bucurie, se veselesc.
cred în Dumnezeu, dar nu cred în Ce deosebire mare între unii şi alţii!
Înviere şi în viaţa veşnică, de aceea
zic: ,,Cine ştie dacă mai este ceva Sunt o mulţime de probe care ne
dincolo; aici e totul, la moarte se arată că există Dumnezeu.
termină totul!” De fapt, toţi păcătoşii Dumnezeu te cheamă la slava cea
ar vrea să se termine totul la veşnică. Cei ce au primit şi ascultă
moarte. Ei nu ar vrea să fie veşnicie, chemarea Sa, se bucură pe pământ
nu ar vrea să existe viaţă după şi se bucură şi când părăsesc
moarte, nu ar vrea să existe rai şi pământul. Un poet creştin zice: ,,O,
iad, căci pentru rai ei ştiu că nu s-au pentru-această fericire şi viitor aşa
pregătit, dar nici nu ar vrea să măreţ / Nimic nu e prea mult în lume
ajungă în iad. De aceea mai repede şi nu-i prea mare nici un preţ! / Dar
632
n-am decât o viaţă, Doamne, şi-un
singur suflu pământesc / Ca-n
schimbul acelei fericite împărăţii să-
ţi dăruiesc / Şi-i prea puţin pentru o
fericire şi pentru-un veac aşa măreţ,
/ Dac-aş avea Iisuse Doamne, aş da
o mie de vieţi!”.
Noi oamenii, însă, avem un scurt
popas de făcut pe lumea aceasta.
Viaţa
462 PREDICI
noastră de 50, 60, 70 de ani se
scurge aşa de repede, căci abia am
trecut pragul copilăriei, abia ne-am
făcut un loc prin mulţimea lumii şi
îndată simţim că trebuie să părăsim
acest loc. Faţa ni se umple de
zbârcituri, puterile ne părăsesc,
simţim greutate în picioare, un
junghi în spate, o boală cât de
uşoară ne vesteşte plecarea de aici,
apropierea morţii. Şi atunci ne
întrebăm: ,,Care este scopul şi
înţelesul acestei vieţi? Pentru ce s-a
născut omul în lumea aceasta, ca să
aibă parte de osteneli şi
amărăciuni?! Să se îndeletnicească
muncind din zi şi până-n noapte
numai pentru trup?! Pentru ca să
îndoape carnea aceasta păcătoasă, majoritatea judecă cu stomacul, nu
633
pe care o vor mânca viermii, pentru
ca să îmbrace cadavrul acesta cu fel
de fel de petice pestriţe?! Care-i
înţelesul nostru pe pământ şi ce ne
aşteaptă dincolo de moarte, căci
zilele trec, săptămânile, lunile şi anii
se duc pe nesimţite?”
Să ne punem această întrebare,
fraţilor, mai devreme, căci această
întrebare este cea mai principală,
cea mai arzătoare şi cea mai
folositoare. Pentru a primi un
răspuns adevărat, trebuie să
întrebăm oamenii credinţei, fiindcă
singură credinţa religioasă ne poate
lămuri scopul şi înţelesul vieţii
omului pe pământ. Nu trebuie să
răsfoim cărţile filozofilor, ale
învăţaţilor, care trăiesc în
întunericul păcatelor, să-L aflăm pe
Dumnezeu din cărţile lor. Căci ei
cunosc anii când au domnit
împăraţii pământului, ştiu să
numere oscioarele din trupul
omenesc, cunosc o parte din stelele
cerului, dar rămân muţi când îi
întrebi: ,,de unde vin ei şi ce rost
are viaţa lor?”
Desigur că mulţi încearcă să facă o
judecată despre înţelesul vieţii, dar
cu capul; alţii cântăresc viaţa numai
după plăcerile pe care aceasta le
poate oferi. Cei mai mulţi cred că a
trăi înseamnă a mânca bine, a bea
bine şi a petrece în lux şi desfrânări.
Acesta este înţelesul şi învăţătura
morală pe care o pot da oamenii
care nu vin la Dumnezeu, la
biserică, şi nu citesc cărţile sfinte
ale credinţei noastre ortodoxe.
Răspunsul adevărat, liniştitor şi
idealul înalt al vieţii noastre ni-l dă
numai sfânta noastră credinţă
creştinească - credinţa
strămoşească. Ce ne spune această
credinţă? Ea ne învaţă că noi n-am
apărut în lumea aceasta la voia
întâmplării, ci am fost zidiţi de
Dumnezeul cel puternic, care a
creat cerul şi pământul şi toate câte
le vedem şi nu le vedem; şi că noi
pe acest Dumnezeu, Care ne
hrăneşte şi ne miluieşte, suntem
datori să-L recunoaştem de Stăpân,
să-I mulţumim pentru cele ce ne-a
dat, să-L slăvim pentru măreţia Sa
şi să-L rugăm să ne ajute să
ajungem cu sufletul la El, de unde
am plecat, căci de acolo din El este
sufletul omului, sufletul nemuritor,
scânteia aceasta este
dumnezeiască, dar omul căzut în
634
dobitocie refuză să creadă în
existenţa acestui puternic şi
Milostiv Dumnezeu şi preferă mai
bine să se numească fiul maimuţei.
Ce coborâre grozavă, ce minte
întunecată! Să nu admiţi tu să fii fiu
al Aceluia
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
463
care a creat toate frumuseţile şi să
preferi mai bine a fi fiul maimuţei
sau al altor vietăţi! De aceea s-a
umplut pământul de păcate mari,
căci nu mai ţin seama de Stăpânul
cel ceresc, iar diavolul a prins
putere şi curaj şi râde de viaţa şi de
sufletul lor. Aceştia, când dau de
suferinţe şi necazuri, devin
îngrozitori, se amărăsc, se revoltă,
strigă, ameninţă cerul cu pumnul,
blestemă ceasul în care s-au
născut, iar dacă suferinţele sunt
prea mari, aceşti necredincioşi cad
în deznădejde şi nu mai găsesc
drumul cel bun, ci singura scăpare
ce şi-o găsesc e să se spânzure sau
să se otrăvească, să se omoare.
Oameni intelectuali: învăţaţi,
directori, profesori, doctori se
spânzură pentru că nu-L au pe
Dumnezeu, nu L-au găsit, nu L-au nepăsător, ca înainte?! O, nu,
aflat. Câtă carte au învăţat şi iată nenorocitul acesta tresare speriat şi
unde au ajuns, - la spânzurătoare! caută un sprijin, caută o mângâiere.
Dar unde va afla necredinciosul
Necredincioşii când aud clopotele mângâiere pe patul de moarte?! Ce-l
bisericilor chemându-i la rugăciune, va putea mângâia atunci şi încuraja
nu vor să se supună; ei stau acasă ca să-l scape de ceasul cel
cu sufletul gol şi rece şi socotesc înfricoşat al judecăţii?! Averea sau
că e mai bine în timpul slujbei să banii lui? Acestea toate-l părăsesc
doarmă în pat, să stea la palavre cu de prima dată. Doctorii şi
vecinii, să joace cărţi, să fumeze şi medicamentele n-au nici o putere,
să bea, să joace şi să chiuie, să stea femeia şi copiii în zadar îi dau curaj
nepăsători la strigătul dulce al şi nu-l pot mângâia.
clopotelor bisericii; stau chiar şi
atunci când ele anunţă rar, plecarea O, bietul suflet necredincios, ce
unui vecin, a unui frate, a unui luptă cumplită are în ceasul morţii
cunoscut de-al lor, plecarea de aici lui! Priveşte înapoi şi viaţa lui i se
dintre noi. Stau nepăsători şi nu-şi înfăţişează ca o lungă cale rătăcită,
aduc aminte, că mâine vor pleca şi ca un om care s-a suit într-un tren
ei. Dar anii trec, şi-i vine rândul şi greşit şi fiindcă a adormit în tren şi
omului fără Dumnezeu, fără n-a întrebat nici în clipa din urmă
rugăciune, fără biserică să plece. unde merge, se trezeşte la capătul
Soarele vieţii lui se apropie de liniei, într-o lume necunoscută,
asfinţit, vederile îl părăsesc, puterile unde el nu a vrut să ajungă. Ca un
l-au lăsat, iar la suflet nu s-a gândit om care s-a înşelat cumplit, fiindcă
deloc. De Dumnezeu nu i-a păsat a calculat greşit, ca un om care a
niciodată şi acum se apropie pierdut o mare bogăţie şi care ar fi
plecarea lui la judecata veşnică. putut fi salvată cu uşurinţă - dar n-a
vrut. Priveşte înainte, se uită cu
Spuneţi-mi, fraţi şi surori, ce face atenţie, dar nu vede nici o zare de
acest om în ceasul acesta din lumină, nici o scăpare, decât zarea
urmă?! Mai stă el tot rece şi flăcărilor iadului ce-l aşteaptă
dispreţuitor?! Mai poate fi el tot pentru păcatele lui cele multe şi
635
nespovedite. Bietul necredincios
moare deznădăjduit şi nemângâiat,
ca
464 PREDICI
un câine rămas fără stăpân, care
aleargă disperat rătăcind, căutându- acestui scriitor, care şi el era un om
şi stăpânul şi nu-l găseşte. Aşa este învăţat, a căzut pe gânduri şi
necredinciosul pe patul morţii.
La moartea scriitorului francez
Victor Hugo, a venit să-l vadă un
prieten al lui, care-i fusese şi coleg
de şcoală. Acesta a ajuns la patul
lui la un ceas după ce scriitorul îşi
dăduse sufletul şi a rămas
înmărmurit şi foarte surprins, când
a văzut pe faţa mortului întipărită o
expresie de groază şi de furie, o
figură foarte fioroasă. A întrebat-o
pe una din slugile lui: ,,De ce arată
aşa de disperat?”, iar sluga i-a
răspuns:
,,Fiindcă stăpânul meu a avut un
sfârşit cumplit. Înainte de a-şi da
sufletul, stăpânul meu s-a ridicat în
sus speriat, faţa i s-a tulburat
îngălbenindu-se şi învineţindu-se
ca-n preajma unei nenorociri.
Degetele mâinilor s-au răsfirat în
deznădejde, apoi a strigat cu
grăbire de două ori: ,,aduceţi repede
un preot, aduceţi un preot!”; dar
preotul n-a mai avut vreme să vină
şi stăpânul meu s-a sfârşit cu
groaza aceasta întipărită pe faţă.
Probabil că vedea ceva în acele
clipe grele!”. Atunci, prietenul
plecând acasă şi-a zis:
,,Eu nu vreau să mor aşa, eu vreau
să mor pregătit, spovedit şi
împărtăşit, îmbisericit, eu vreau să-
mi fac cu mâna mea fapte bune, să
merg pe picioarele mele la biserică
să-L slăvesc pe Dumnezeu şi să-L
rog de iertarea sufletului meu, să
mi-l salveze!”.
Aşa şi noi, fraţi creştini, să nu dorim
să murim aşa, ci să plecăm senini şi
mângâiaţi din această lume; dar ca
să plecăm liniştiţi, să putem închide
ochii cu pace, trebuie să ne întărim
cu arma credinţei strămoşeşti, să
credem cu adevărat în Dumnezeu,
să ne aducem aminte de minunile
lui Iisus şi să credem că El a fost şi
este Dumnezeu adevărat, este viu,
este printre noi, aşa cum L-a
recunoscut Apostolul Toma
necredinciosul, devenind cel mai
636
credincios prin pipăirea rănilor Lui PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
şi mărturisind: ,,Domnul meu şi 465
Dumnezeul meu!”
Să ne întoarcem la Dumnezeu şi de
Să nu avem credinţă numai de astăzi înainte să ne schimbăm viaţa,
formă, cum zice Sfântul Apostol dacă vrem să avem sfârşit bun şi
Iacov că şi diavolii au credinţă, ba mai ales dacă vrem să ajungem în
se şi cutremură, însă rămân tot ţara minunată a fericirii raiului. Să
diavoli, nu se schimbă cu nimic, nu căutăm întotdeauna numai binele şi
se unesc prin fapte bune cu pacea aproapelui nostru; să lăsăm
Dumnezeu, nu-şi schimbă viaţa. răutatea, că mare răutate şi
Credinţa adevărată este o unire cu duşmănie este în lume. Cei
Dumnezeu; a trăi în dragostea Lui necununaţi să se grăbească să se
este o supunere, o predare în voia cunune cât mai curând, că mare
Lui. păcat este a trăi în desfrânare! Mare
păcat este să-şi lase femeia
Creştinul care are credinţă vie se bărbatul, să strice casa altora!
leapădă de păcate, nu suferă Sfătuiţi-i să se lepede de acest
păcatul ci-l urăşte, iubeşte fapta păcat, că mare rău îi aşteaptă în
bună şi ascultă cu dragoste viaţa aceasta şi dincolo, că s-a
fierbinte poruncile Mântuitorului, înmulţit mult păcatul acesta al
căci credinţa fără de fapte este desfrânării, s-au înmulţit hulele şi
moartă, ca trupul fără suflet, ca necredinţa, beţia, desfrânarea şi
pomul fără roade. Roadele credinţei avorturile!
sunt: mergerea la biserică
duminicile şi sărbătorile, Dumnezeu este supărat pe noi! Să
participarea la Sfânta Liturghie, ne întoarcem la El, să-L
spovedania şi împărtăşania, post şi recunoaştem de Stăpân! Întoarceţi-
rugăciuni, metanii, închinăciuni şi vă cu tot sufletul de pe căile
tot ceea ce ne învaţă cărţile sfinte pierzării la pocăinţă, la mântuire, ca
ale Bisericii. să ajungem şi noi acolo unde este
fericire şi lumină veşnică cu sfinţii!

637

Rugăciune
Domnul meu şi Dumnezeul meu,
Iisuse Hristoase, Care ai înviat din
morţi după atâtea suferinţe, pe care
Le-ai îndurat de la poporul cel
necredincios, noi credem că Tu eşti
Dumnezeul nostru şi de bună voie
ai răbdat toate acestea ca să ne
mântuieşti!
Ajută-ne la toţi care ne-am adunat
aici şi la toţi cei ce Te cheamă într-
adevăr şi dă-ne putere ca să fim
recunoscători şi să Te iubim pentru
dragostea Ta cea mare pe care o ai
pentru noi; dăruieşte-ne nouă
sfârşit bun, fără durere, cu pace şi
mângâiere pentru viaţa cea de veci!
Amin!
466 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A II-A
DUPĂ PAŞTI
(a doua)
638
A Sfântului Apostol Toma
,,... Nu fi necredincios, ci
credincios!”
(Ioan 20, 27)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Aceste cuvinte din Evanghelia de
astăzi sunt cele mai însemnate în
viaţa creştină şi în calea mântuirii
veşnice. ,,Nu fi necredincios, ci
credincios!”, i-a spus Domnul
Hristos apostolului Toma, când i s-a
arătat după Înviere, şi într-adevăr,
dacă noi am fi credincioşi cu
adevărat, am fi drepţi, am fi sfinţi,
am fi desăvârşiţi. Dar pentru că
suntem necredincioşi, sau puţin
credincioşi, sau cu îndoială cât de
mică de existenţa lui Dumnezeu şi a
lucrurilor nevăzute, devenim
îndeobşte vicioşi, iubitori de păcate,
stricaţi şi nelegiuiţi, rătăcind cu
totul pe căile cele mai primejdioase
ale sufletului şi trupului.
Credinţa ne insuflă râvnă, evlavie,
nădejde şi dragoste, bucurie şi
pace, sfinţenie şi apropiere de
Dumnezeu, iar necredinţa ne
pricinuieşte în sufletele şi în inimile să stăpânească sufletele ucenicilor.
noastre întunecare, împietrirea Am auzit cu toţii, în Evangheliile din
inimii, pofte deşarte, plăceri Săptămâna Patimilor, cum Domnul
pătimaşe, gânduri urâte, trândăvie îi înştiinţase de cele ce aveau să I
în a face lucruri bune, apropiere de se întâmple, însă ei nu credeau că
toate păcatele şi chiar unire cu Acela Care făcuse atâtea minuni,
diavolul. Credinţa este începutul Care înviase morţii, o să se lase
mântuirii noastre, iar necredinţa
este pricina osândirii noastre şi în PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
lumea aceasta, şi la judecata 467
viitoare, şi în veşnicie.
să fie batjocorit ca nimeni altul şi
Sfânta Evanghelie de astăzi ni-l răstignit pe Cruce între doi tâlhari,
arată pe Sfântul Toma în aceste fără a se apăra. De aceea,
două stări, a credinţei şi a descurajaţi, ucenicii s-au risipit toţi
necredinţei. El se îndoieşte de şi s-au întors la treburile lor, ba
Învierea Domnului şi Mântuitorului Petru s-a şi lepădat de El de trei ori,
Hristos şi nu a vrut să creadă ca în faţa duşmanilor Lui. Numai Ioan,
ceilalţi apostoli, dar după ce a pipăit ucenicul cel iubit al lui Iisus, a fost
coasta Mântuitorului şi semnele martorul cel mai statornic, care a
cuielor, s-a încredinţat pe deplin şi a văzut toate cele ce s-au făcut, doar
mărturisit cu credinţă ca nimeni el L-a urmat pe Domnul, fiind o
altul, zicând: ,,Domnul meu şi mare mângâiere pentru Preacurata
Dumnezeul meu!”. Mărturisirea lui Fecioară Maria, sprijin şi ajutor al ei
înfocată şi evlavioasă ne opreşte şi şi al celorlalte sfinte femei
pe noi de a mai fi necredincioşi, mironosiţe.
îndemnându-ne a fi credincioşi.
De ce erau ucenicii aşa de
De când Mântuitorul S-a lăsat să fie răspândiţi în gândurile lor, aşa de
prins, în Grădina Ghetsimani, legat fricoşi, aşa de nestatornici?! Pentru
şi dus la judecata mai marelui că toţi gândeau mai mult la cele
poporului, o mare tulburare, pământeşti, cele ale lumii acesteia.
deznădejde şi necredinţă a început Ei încă nu cunoşteau gândul
639
Mântuitorului, gândul cel înşelătoare ale lumii acesteia, de
dumnezeiesc, care vroia să-i facă şi toate plăcerile vieţii trecătoare şi, cu
pe ei să fie îndumnezeiţi şi să adevărată lepădare de sine, să-şi ia
lucreze pentru Împărăţia Cerurilor, crucea şi să-L urmeze pe Domnul.
Împărăţia cea veşnică a lui Iisus. Pentru ca ei să poată face aceasta,
Duhul Sfânt nu venise peste ei şi de trebuiau să propovăduiască o
aceea erau tot materialnici, tot minune mai mare decât toate
pământeşti în gândurile şi ideile lor. minunile, minunea Învierii
Nu se curăţiseră prin Duhul Sfânt, Domnului, care este sărbătoarea
Care trebuia să vină de la Tatăl, sărbătorilor, Duminica cea
după înălţarea Mântuitorului. binecuvântată, ziua pe care a făcut-
o Domnul, să ne bucurăm şi să ne
Ucenicii doreau viaţa pământească, veselim într-însa.
fericirea lumească şi tot ceea ce
poate oferi lumea aceasta Adeverirea dumnezeirii lui Iisus ne
trecătoare. Pentru aceasta Iuda L-a străluceşte mai întâi pe dealul
vândut, Petru s-a lepădat, Toma nu Golgotei, când Lumina lumii
L-a crezut, Filip a cerut să-i arate pe apunea, El murind pe Cruce
Tatăl şi fiecare dintre ei ar fi vrut răstignit; atunci s-a făcut întuneric
întâietate şi lucruri pământeşti. mare peste tot pământul de la al
Multele minuni pe care le făcuse şaselea până la al nouălea ceas,
Mântuitorul nu i-au transformat, ci i- pământul s-a cutremurat, stâncile
au trezit pentru moment sau pentru Golgotei s-au despicat şi
un timp foarte scurt, iar pe unii mormintele morţilor s-au deschis.
pentru timpul până la răstignire; aici Morţii înviaţi au început să umble
s-au încurcat foarte rău şi n-au mai prin cetate, arătându-se şi chiar
ştiut ce să creadă, căci li s-a vorbind cu prietenii lor. Fulgerele şi
spulberat toată nădejdea lor în trăsnetele care s-au dezlănţuit de pe
Mesia cel aşteptat, Care să-i facă bolta cerească au sfâşiat perdeaua
fericiţi aici pe pământ. din interiorul templului ca semn de
protest împotriva tuturor
Dar aşa trebuia să se întâmple ca necredincioşilor şi vrăjmaşilor lui
să-i scuture de toate visurile Iisus. Toate aceste semne
640
înfricoşate au adeverit că El a fost
Fiul lui Dumnezeu şi că suferise
pentru mântuirea noastră. Ucenicul
Ioan, Maica Domnului şi sfintele
femei l-au auzit pe sutaş spunând:
,,Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui
Dumnezeu!”
468 PREDICI
Maria Magdalena cu celelalte, l-au
auzit pe înger zicându-le: ,,Nu vă
temeţi, ştiu că voi căutaţi pe Iisus,
Care a fost răstignit! Nu este aici, a
înviat după cum zisese; veniţi de
vedeţi locul unde zăcea Domnul şi
duceţi-vă repede de spuneţi
ucenicilor Lui că a înviat dintre cei
morţi!”

După ce Domnul Hristos a fost Sfintele femei au plecat repede şi au

îngropat de Iosif şi Nicodim, după dat de veste ucenicilor, dar pe cale
ce a fost pecetluit mormântul şi le-a întâmpinat Iisus şi le-a zis:
piatra cea grea pusă deasupra ,,Bucuraţi-vă!”, iar ele I s-au
mormântului, Domnul Iisus Hristos închinat şi au plecat spre oraş. Pe
a înviat, arătându-se Mariei când mergeau ele să spună
Magdalena şi ucenicilor, care erau ucenicilor, au intrat în cetate şi
încă încuiaţi de frica iudeilor. Sfânta
străjerii care păziseră mormântul,
Evanghelie ne încredinţează că au dat de veste preoţilor despre
Domnul a înviat Duminică toate cele întâmplate, spunându-le
dimineaţă, înainte de a se lumina de că a înviat Iisus. Evreii, însă, le-au
ziuă. dat bani ostaşilor învăţându-i să
spună că, pe când dormeau ei, Iisus
Sfântul Evanghelist Matei scrie a fost furat de ucenici; de aceea ei
foarte amănunţit minunea Învierii. El cred şi astăzi o minciună în locul
spune că în ziua întâi a săptămânii, adevărului. Domnul Hristos nu a
înainte de a se lumina de ziuă, s-a putut fi găsit de necredincioşi, ci
făcut cutremur mare de pământ şi numai de aceia care s-au căit de
un înger al Domnului a venit din cer, păcatele lor şi L-au recunoscut că
a prăvălit piatra de la uşa este Fiul lui Dumnezeu.
mormântului, iar străjerii tremurau
de frică şi au îngheţat ca nişte În aceeaşi zi, după ce ucenicii au
morţi. Femeile care erau acolo, auzit de la sfintele femei cele spuse
641
de înger, tot nu credeau, iar Petru a
dat fuga la mormânt şi a găsit
giulgiurile singure zăcând. Iisus
înviase, nu mai era acolo.
Spre seară, în aceeaşi zi, alţi doi
ucenici din cei 70, Luca şi Cleopa,
mergeau spre Emaus şi Domnul s-a
apropiat de ei, iar ochii lor erau
ţinuţi ca să nu-L cunoască. Au mers
vorbind împreună, Iisus adeverindu-
le din Scripturi cele cu privire la El
şi i-a mustrat pentru necredinţa şi
învârtoşarea inimii lor. La stăruinţa
lor a rămas ca să cineze cu ei, iar în
momentul când a rostit
binecuvântarea, frângând pâinea şi
dând-o lor, li s-au deschis ochii şi L-
au cunoscut, dar El S-a făcut
nevăzut dinaintea lor. Apoi cei doi
s-au dus la Ierusalim spunând şi
celor unsprezece cele întâmplate.
După Înviere Domnul Hristos s-a
arătat în mai multe rânduri
ucenicilor, ca să-L cunoască şi să
slăvească ziua Învierii Sale.
Cea mai temeinică adeverire a
Învierii lui Iisus a fost încredinţarea
apostolului Toma, după cum am
auzit din Evanghelia de astăzi.
Toate împrejurările îl sileau pe
Toma să creadă că Iisus Hristos a
642
înviat. Spusele femeilor care-L
văzuseră, mărturisirea Magdalenei
care vorbise cu El, spusele
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
469
celor doi ucenici care stătuseră cu
El la masă în Emaus, mărturisirea
celorlalţi apostoli adunaţi, în
mijlocul cărora se arătase
Mântuitorul, mormântul ce s-a găsit
gol, mărturia străjerilor care
făcuseră de gardă împrejurul
mormântului, toate acestea trebuiau
să-l convingă pe Toma despre
Învierea Mântuitorului, însă el stă
tot împietrit, trist şi îngândurat, cu
sufletul abătut şi nu crede; din
contră el spune celorlalţi că, de nu
va vedea coasta, mâinile şi semnele
cuielor şi de nu va pune degetul lui
în coasta Sa nu va crede.
Dar iată că Bunul Păstor, Care
priveghează asupra oilor Sale cele
bolnave, se apropie să vindece şi
sufletul necredinciosului Toma. El,
Păstorul cel Bun însă, a aşteptat opt
zile ca în ucenicul acesta să se
aprindă o dorinţă şi mai mare
pentru a-L vedea; şi pe când erau
adunaţi cu toţii în acelaşi foişor,
unde mâncaseră Paştile cu Domnul,
de data aceasta era şi Toma, iar
uşile erau zăvorâte de frica iudeilor.
Iisus vine în mijlocul lor şi le zice:
,,Pace vouă!”
O, cât de mare o fi fost emoţia
apostolului Toma, mai cu seamă
când Mântuitorul, luându-l de o
parte îi zise: ,,Adu-ţi degetul tău
încoace, Toma, şi vezi mâinile mele
şi adu mâna ta şi pune-o în coasta
Mea şi nu fi necredincios, ci
credincios!” Toma se apropie de
Domnul, Harul ceresc deschide
ochii acestui necredincios, el îşi
recunoaşte mândria, nerespectul,
împietrirea inimii şi îndărătnicia lui.
Lumina cerească îi goneşte
întunericul necredinţei, adevărul îl
apasă, conştiinţa îl învinovăţeşte.
Toma cade în genunchi înaintea
Domnului şi, zdrobit de emoţie,
strigă: ,,Domnul meu şi Dumnezeul
meu!”
Prin aceste cuvinte, Toma se înalţă
mai presus de el, căci mărturiseşte
dumnezeirea lui Iisus Hristos, el
este cel dintâi care spune în chip
hotărât că Iisus Hristos este
Dumnezeu. Au fost mai mulţi care L-
au recunoscut ca Fiu al lui
643
Dumnezeu, căci Petru a zis: ,,Tu eşti
Hristos, Fiul lui Dumnezeu!”,
Natanail a zis: ,,Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu!”, Marta a zis: ,,Eu am
crezut că Tu eşti Fiul lui
Dumnezeu!”, sutaşul a zis şi el: ,,Cu
adevărat Acesta a fost Fiul lui
Dumnezeu!”
Aceste mărturisiri indirecte
mărturisesc despre El, ca Fiu
natural al lui Dumnezeu, însă Toma
Îl mărturiseşte hotărât ca Dumnezeu
adevărat. De aceea şi Biserica are
ca cea dintâi dogmă fundamentală
mărturisirea lui Iisus Hristos ca
Dumnezeu. Peste o jumătate de
secol, împăratul Traian primeşte o
scrisoare de la Pliniu, în care spune
despre creştini că ei cântă imnuri de
slavă lui Hristos cel răstignit de
evrei, ca unui Dumnezeu. De aceea,
fără această dreaptă credinţă în
dumnezeirea lui Iisus Hristos,
nimeni nu se poate mântui, oricine
ar fi, oricât de luminat ar fi în
celelalte învăţături.
Dar oare este de ajuns numai a
crede în Dumnezeu? Adevărul după
Sfânta Scriptură şi după trăirea
Sfinţilor Părinţi şi a tuturor
creştinilor adevăraţi, până mai acum
un sfert de veac, ne dovedeşte că Sfântul Apostol Iacov, insuflat de
nu este de ajuns numai a crede în Duhul Sfânt, zice: ,,Dacă crede
cineva că este religios şi nu-şi
470 PREDICI înfrânează limba, îşi înşeală inima;
religia unui astfel de om este
Dumnezeu. Sfânta Scriptură spune zadarnică! Religia adevărată, curată
lămurit: ,,credinţa fără fapte este înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru,
moartă, după cum trupul fără suflet este să-i cercetăm pe orfani, pe
este mort”, scrie Apostolul Iacov. Şi văduve în necazurile lor şi să ne
tot el arată că şi dracii au credinţă păzim neîntinaţi de lume”; şi ne mai
puternică şi se înfioară, dar faptele dă un sfat folositor, zicând: ,,Orice
lor, ştim cu toţii că sunt împotriva om să fie grabnic la ascultare, încet
lui Dumnezeu. Şi zice iarăşi la vorbire, zăbavnic la mânie!”
Apostolul Iacov: ,,Suflete
preadesfrânate, nu ştii că prietenia Creştinii din vechime se sileau să
lumii este vrăjmăşie cu fie cât mai corecţi, aveau tot felul de
Dumnezeu?” Aici este vorba despre fapte bune împreunate cu credinţa
lumea necredincioasă, despre şi trăiau în cea mai fierbinte
lumea vrăjmaşă Bisericii şi dreptei dragoste de Dumnezeu. Iubeau
credinţe ortodoxe; credinţă are dreptatea, pacea şi trăiau o viaţă
multă lume, aşa după capul ei, o sfântă. În acea vreme toţi mâncau
credinţă rătăcită. de post, unii se nevoiau mai mult şi
mâncau numai seara, alţii petreceau
Credinţă spun că au şi sectanţii şi cu multă sfinţenie şi teamă de a păzi
toţi despărţiţii de Biserică. Întâlnim legea lui Dumnezeu. Nu spurcau
creştini care n-au fost la Biserică şi postul cu pofte trupeşti. Alţii se
n-au venit unii de când erau copii şi, făgăduiau lui Dumnezeu şi trăiau în
dacă-i întrebi, ei răspund că au feciorie, erau nelipsiţi de la Sfânta
credinţă, că se închină, că şi ei cred Biserică în duminici şi sărbători.
că există Dumnezeu, dar după Când nu ştiau ceva despre credinţă,
faptele lor îi vom cunoaşte, aşa cum călăuza lor era arhiereul şi preotul,
a spus Mântuitorul. care le tălmăcea cele de trebuinţă.
Când se întâlneau cântau şi
644
vorbeau despre Dumnezeu. În
duminici şi sărbători soţii nu se
culcau în acelaşi pat, ci fiecare
deosebit. Femeile nu erau pricină de
sminteală bărbaţilor, ele erau foarte
înţelepte, ştiau să se poarte cât mai
simplu şi cuviincios ca să nu
greşească lui Dumnezeu şi
oamenilor.
Iată ce scrie un preot creştin din
vremea aceea despre o cetate din
părţile Tebaidei: «Erau în cetatea
aceea foarte mulţi oameni, multe
biserici şi mănăstiri şi nu se afla
acolo nici un om de altă credinţă
sau vreun eretic; toţi erau creştini
ortodocşi, iar cei mai mulţi vieţuiau
în feciorie, în chipul călugărilor, şi
erau de acest fel ca la zece mii de
bărbaţi şi douăzeci de mii, parte
femeiască. Aceştia căutau să placă
lui Dumnezeu cu tot felul de fapte
bune în linişte, în curăţie şi
ascultare de mai marii lor. Erau
păzitori ai sfintelor sărbători şi
duminici, iubitori de străini şi se
întreceau care mai de care în fapte
bune, mai ales în fapta milosteniei.»
Dacă se întâlneau cu persoane
necredincioase, eretici, păgâni,
când mergeau
645
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
471
în altă cetate, ei nu le dădeau nici
bună ziua, aşa cum spun Sfinţii
Apostoli. Ei mărturiseau Învierea
Domnului Hristos şi se salutau cu
cuvinte de laudă şi slăvire lui
Dumnezeu, precum şi cu frumosul
salut de ,,Hristos a înviat!” Şi atâta
timp cât s-a păzit credinţa dreaptă
împreună cu aceste fapte sfinte, au
fost toate bune şi au avut pace şi
linişte şi au crescut ca nişte pomi
udaţi la vreme.
Dar ce vedem astăzi între creştinii
noştri, care numai de formă mai ţin
credinţa? Nu mai spun, că le ştiţi
prea bine. Nu mai e frică de
Dumnezeu, a pierit orice ruşine, s-
au lepădat încetul cu încetul de
dreapta credinţă şi au ajuns
creştinii noştri ca o desfrânată care
şi-a înşelat bărbatul părăsind casa,
s-a dus departe trăind în desfrânare.
Aşa se numesc aceia care s-au
lepădat de Sfânta Biserică şi s-au
depărtat de Sfânta Împărtăşanie, de
Mirele Hristos şi nu vor să ştie de
sfinţenie şi de păzirea dragostei
dumnezeieşti, deşi se laudă cu
credinţa în Dumnezeu. Să se ştie creştini să ia parte la Sfânta
lămurit de toţi, că zadarnică e Liturghie, lumea a început să se
credinţa fără faptele care sunt ducă în târguri să vândă şi să
legate de credinţa noastră. cumpere. Indiferenţa s-a înteţit şi
încetul cu încetul credinţa s-a
De unde ni se trage nouă, destrămat şi s-a pierdut, lumea a
creştinilor, atâta rătăcire, atâta ajuns să nu mai aibă frică de
necredinţă, atâta rău? Pentru că din Dumnezeu şi n-au mai păzit sfânta
cauza păcatelor s-au încuibat duminică. Evreii însă şi sectanţii ţin
duhurile necurate în trupurile sâmbăta lor, dar creştinii nu mai ţin
multora, îi chinuiesc îngrozitor şi nu duminica, ziua Învierii Domnului,
mai pot vedea adevărul credinţei. ziua eliberării noastre din robia
satanei şi a iadului. Evreii ţin
Înainte de potop, fiii lui Dumnezeu sâmbăta pentru că au fost eliberaţi
se numeau cei născuţi din Sit, al din robia Egiptului pământesc, iar
treilea fiu al lui Adam, care s-a noi, creştinii, nu vrem să ţinem
născut în locul lui Abel, cel omorât sărbătoarea sărbătorilor, care este
de Cain. Aceşti fii ai lui Dumnezeu sfânta duminică, ziua Domnului.
au luat soţii din neamul lui Cain şi
cei ce s-au născut din ei au fost Un scriitor creştin povesteşte că un
oameni uriaşi la statură, urâţi şi păgân foarte bogat, învăţat şi
mâncători de oameni. Aceştia s-au râvnitor în a păzi sâmbăta lui, avea
înmulţit, s-au înrăit şi mai mult, căci într-un orăşel un prieten creştin, şi
numai potopul le-a pus capăt, mergând acolo la dânsul, a zăbovit
stârpindu-i de pe faţa pământului. până în ziua sâmbetei. Şi, ducându-
se păgânul pentru nevoia cea
Aşa şi noi, creştinii, am primit tot trupească la WC-ul acelui creştin,
felul de învăţături şi obiceiuri din întâmplare s-a rupt podina şi a
păgâneşti anticreştine. De la străini căzut
au venit toate sectele, obiceiuri cu
fel de fel de bâlciuri în sărbători şi 472 PREDICI
zile de duminică. Când clopotele
sunau la Biserică, chemându-i pe
646
într-însul. Aşteptând, creştinul nu
ştia de ce nu mai vine şi se duse să Iată cum ţineau creştinii din vremea
vadă. Îl găseşte scufundat în aceea la credinţa lor, ce frică aveau
murdării, îi cere să-i dea mâna şi să-de Dumnezeu! Nu ca cei de astăzi,
l scoată afară, dar el refuză, zicând:care s-au vândut pentru bani şi s-au
,,Nu, nu se poate că este ziua lepădat şi de sărbători şi de
sâmbetei!”, şi a rămas acolo până a Dumnezeu. Te doare sufletul când
doua zi. vezi creştinele noastre, fete tinere,
plimbându-se şi distrându-se cu tot
felul de străini, că s-a spurcat
Trecând ziua sâmbetei, a mers pământul ţării noastre de
creştinul să vadă ce face acolo, era destrăbălările pe care le fac fetele
duminică dimineaţa şi voia să creştinilor cu toţi păgânii şi
meargă la Sfânta Biserică. L-a găsit necredincioşii, ateii şi vrăjitorii, cu
scufundat până la brâu în murdării toate naţiile şi rasele pământului.
şi ceru creştinului să-l scoată de Au făcut copii şi au rămas pe
acolo, dar şi creştinul nostru, cu pământul ţării noastre care este o
frică de Dumnezeu, înflăcărat în ţară sfântă de la strămoşii noştri
credinţă, i-a spus: ,,De ce n-ai vrut creştini. Păcatele acestea sunt
ieri să te scot? Azi e ziua Domnului foarte mari şi grele şi cei care le-au
şi cum voi putea eu să calc porunca făcut şi le fac, cad sub blestemul
Domnului meu?! Dacă tu ai fost atât dumnezeiesc al sfinţilor părinţi şi al
de nebun ca să ţii la legea ta, care moşilor şi strămoşilor noştri.
este vremelnică, cu atât mai mult
voi ţine eu la legea mea, căci n-am Sub blestem cad toţi necredincioşii
pentru ce să calc legea Sfintei care-şi pierd timpul în altă parte şi
Duminici. Şezi acolo până va trece nu vor să vină duminicile la Sfânta
şi sărbătoarea mea şi te voi scoate Biserică, fiindcă ziua duminicii este
mâine!” Şi, lăsându-l, creştinul s-a ziua Domnului şi nu a omului. Ar
dus. Luni dimineaţă, venind ca să trebui, plini de recunoştinţă, să
vadă ce face, nu l-a mai văzut venim să-I mulţumim pentru toate
pentru că se scufundase cu totul şi cele ce ne-a dat El nouă, să-L
pierise acolo. ascultăm, să mergem după Hristos,
647
Lumina lumii, căci fără El nu este
mântuire; El a luminat întotdeauna
sufletele celor care L-au chemat şi
L-au rugat cu credinţă şi cu
dragoste.
Să ne luptăm să păzim credinţa,
nădejdea şi dragostea şi nimic să
nu fie în stare să ne întoarcă de pe
drumul cel adevărat care duce la
viaţă, să stăm mereu de veghe ca să
nu pierdem truda şi agoniseala
sufletească şi uniţi cu toţii în
rugăciunile din Biserică şi în cele de
acasă, să zicem şi noi cu Apostolul
Toma:
Domnul meu şi Dumnezeul meu,
ajută-ne să sfârşim cu bine zilele
vieţii noastre, trăind în dreapta
credinţă şi în sfântă pregătire
sufletească şi trupească, ca să fim
cu Tine nedespărţiţi în ceruri în
vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
473
PREDICĂ LA DUMINICA A III-A
DUPĂ PAŞTI
648
A Sfintelor Femei Mironosiţe
,,…Maria Magdalena, Maria, mama
lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat
miresme, ca să vină să-L ungă.”
(Marcu 16, 1)
Hristos a înviat!
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Sfânta noastră Biserică prăznuieşte
astăzi duminica sfintelor femei
mironosiţe. Sfinţii părinţi au găsit de
cuviinţă ca în această duminică să
se prăznuiască sfintele femei
mironosiţe dimpreună cu Iosif şi
Nicodim, cei care au îngropat trupul
Domnului Hristos. Sunt
impresionante şi vrednice de toată
lauda curajul şi faptele acestor
credincioase femei. Faptele lor
dovedesc dragoste, devotament şi
mai mult decât orice, recunoştinţă.
Dacă pentru Domnul Hristos
Săptămâna Patimilor a fost plină de
durere şi suferinţă, şi pentru aceste
femei binecuvântate, dimpreună cu batjocuri, în cuvinte şi gesturi
Maica Sa, a fost de asemenea o împotriva lui Iisus. Unii scotea
săptămână de suferinţă, de lacrimi strigăte, alţii scoteau limbile
şi de jale. Ele au suferit în tot timpul strâmbându-se spre Iisus, iar alţii
până la Învierea Izbăvitorului din
mormânt; şiroaiele de lacrimi au 474 PREDICI
pornit din Betania, când Mântuitorul
S- a despărţit de Preacurata Sa clătinau cu capetele şi şuierau un
Maică pentru a merge la Ierusalim fel de ,,Huo!”, cum se zice la cineva
să pătimească. Însoţită de aceste care e vrednic de hulă. Niciodată
minunate femei, Preacurata omul nu s-a arătat mai rău ca
Fecioară era întotdeauna încurajată atunci. Tot iadul se strânsese în
şi mângâiată, căci Iisus o dăduse în acel loc ca să-i îndemne să-L
grija lor. hulească pe Dumnezeu. De obicei
oamenii au multă milă de cei ce
Să urmărim mai îndeaproape rolul suferă, mai ales de cei ce mor,
important pe care l-au jucat aceste oricare ar fi pricina morţii lor, dar cu
femei mironosiţe în vremea Domnul Iisus n-a fost aşa.
patimilor lui Iisus.
Într-adevăr, nu este privelişte mai
Când toţi ucenicii s-au împrăştiat de zguduitoare ca priveliştea răstignirii
frica iudeilor, ele au fost martore la Domnului Hristos. Să privim o clipă
toate cele întâmplate pe dealul mai atenţi şi noi, să ne închipuim că
Golgotei. Priveliştea răstignirii a trei suntem amestecaţi prin mulţimea
oameni era un lucru destul de aceea de pe Golgota. Uitaţi-vă la
însemnat ca să atragă o mare faţa lui Iisus care a fost lovită cu
mulţime de popor acolo. Unii pumnii, umflată, învineţită şi
veniseră din ură înverşunată, să scuipată; şiroaiele de sânge, ieşind
vadă cum scapă de cel mai mare din împunsăturile spinilor, se
duşman al lor, de Iisus; aceştia erau preling pe faţa Lui şi pe cruce. Pe
preoţii, cărturarii şi fariseii. Alţii cap poartă o cunună de spini peste
veniseră din curiozitate şi aşa, în care a fost lovit, iar spinii s-au înfipt
scurt timp, s-au unit cu toţii în adânc în pielea capului. Spatele Lui
649
este zdrelit de loviturile bicelor. întorceau acum acasă bătându-se în
Priviţi mâinile şi picioarele prinse în piept, semn că i-a cuprins o groază
piroanele care le-au străpuns! Priviţi mare. Bâjbâind prin întuneric, cu
la trupul Lui gol şi despuiat, cum frica în piept şi în suflet, coborau
atârnă între cer şi pământ! Pământul spre Ierusalim, spre casele lor.
se lepădase de El, cerul încă nu-L Femeile mironosiţe erau acolo.
primea; dar cine-I poate măsura Până în acel moment fuseseră şi ele
durerile sufletului Său?! ţinta batjocurilor lor. De aceea
stăteau deoparte şi se uitau la cele
,,Ocara îmi rupe inima!” - spune ce se petreceau. Nenumărate şi
psalmistul. Fariseii şi cărturarii îşi grele au fost asupririle, ocările,
bat joc de puterea Lui de a-i mântui scuipatul şi batjocura pe care
pe alţii şi zic: ,,Pe alţii i-a mântuit, mulţimea le arunca şi asupra lor cu
dar pe Sine nu se poate mântui!”. ură şi cu dispreţ.
Preoţii cei mai de seamă şi poporul
îşi bat joc de rugăciunea Lui când El Multe dintre aceste femei au fost
vorbeşte cu Tatăl din ceruri zicând: lovite, altele luate în crudă bătaie de
,,Eli, Eli, Lama Sabahtani?” - ceea joc, mai ales Mariei Magdalena, a
ce înseamnă ,,Dumnezeul Meu, cărei viaţă o ştiau, îi ziceau grele
Dumnezeul Meu pentru ce M-ai cuvinte de dispreţ. De altfel, au fost
lăsat?” - ei râd ironic şi zic: ,,I-auziţi,
urmărite de ochii pizmaşi şi
strigă pe Ilie, lasă să vedem dacă va răutăcioşi ai multora, de când
veni Ilie să-L mântuiască, să-L mergeau spre Golgota, când Iisus
scape!”. ducea Crucea cea grea, iar ele se
apropiau cu rândul şi cu mare
respect de El, şi-I ştergeau faţa de
De când este pământul n-a mai sânge şi sudoare cu năframele lor.
văzut aşa ceva şi s-a cutremurat; Ele nu mai voiau să ştie altceva şi
soarele s-a ascuns şi întuneric s-a nu mai vedeau nimic decât drumul
făcut peste tot pământul timp de trei durerii, Crucea şi pe Izbăvitorul
ore. Perdeaua din templu s-a rupt în lumii - Iisus; nu le păsa de
două de sus până jos. Deodată batjocurile şi de toată răutatea lor.
batjocura a încetat şi hulitorii se
650
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET După ce L-a îngropat pe Domnul
475 Hristos, a fost luat de evrei şi
aruncat într-o groapă, într-un fel de
Mai târziu Maria Magdalena, închisoare, din care l-a scos puterea
rămânând puţin timp lângă Crucea lui Dumnezeu şi l-a dus în
lui Iisus, a observat prin întunericul Arimateea, la casa lui. După ce
acela care se lăsase un bărbat Domnul Iisus a înviat i S-a arătat şi
îngenuncheat lângă ea plângând în lui, adeverindu-i taina învierii;
hohote. Acesta era Varava, tâlharul scoţându-l de acolo, de la
care a fost eliberat de Pilat în locul închisoare, i-a arătat tainele Sfintei
lui Iisus şi, astfel, pentru prima dată, Învieri şi cum a biruit El iadul.
la piciorul Crucii lui Iisus se află un
tâlhar şi o desfrânată care cer NICODIM - era unul dintre fruntaşii
iertarea păcatelor lor. evreilor care, imediat după ce a
îngropat trupul Domnului, n-a mai
După ce a plecat mulţimea, s-au fost primit în Sinagoga lor; a fost
apropiat de Crucea lui Iisus toate dat afară şi nu i-au mai îngăduit să
celelalte femei împreună cu Maica fie împreună cu ei. El însă a povestit
Lui, iar Preacurata Fecioară I-a cu de-amănuntul şi a propovăduit
acoperit cu năframa de pe cap Patimile şi Învierea Domnului
trupul Fiului său, Care era gol. Maria Hristos, pretutindeni pe unde a fost.
Magdalena a îngenuncheat în acel
întuneric în faţa Crucii lui Iisus, Femeile mironosiţe cele mai
dimpreună cu celelalte femei şi cu cunoscute au fost acestea:
lacrimi amare plângeau pentru
scumpul lor Învăţător. MARIA MAGDALENA - din care
scosese Domnul Hristos 7 demoni.
Acum să amintim pe cei care au fost Aceasta
lângă Iisus în acele momente grele
din viaţa Lui pământească: a fost cea mai înflăcărată în
credinţă, atât în timpul acela cât şi
IOSIF din Arimateea - a fost unul după aceea, iar după Învierea
dintre cei 70 de ucenici ai Domnului. Domnului a mers până la Roma, la
651
Cezarul Tiberius şi i-a spus toate A şasea mironosiţă este MARIA lui
cele ce I-au făcut Pilat împreună cu Cleopa.
arhiereii Anna şi Caiafa Domnului
Hristos, adică toată nedreapta lor A şaptea mironosiţă, SUZANA,
judecată şi cum L-au răstignit pe singura soră a marelui învăţat
Domnul pe Cruce. Tot ea, cu Gamaliel, tânără, înţeleaptă şi
puterea Domnului Hristos, l-a frumoasă, L-a cunoscut pe Domnul
vindecat pe împăratul Tiberius, căci Hristos în apropierea Patimilor Sale.
era orb la un ochi. Drept mulţumire, Toate aceste femei au fost martore
a trimis ostaşi să-i aducă pe toţi la suferinţele lui Iisus, la îngroparea
aceia, legaţi la Roma, unde şi-au Lui şi apoi la Învierea Lui din
luat toţi pedeapsa meritată. După mormânt. Ele au lucrat cu mare
aceea, propovăduind cu înflăcărare râvnă pentru Domnul, de la
şi răspândind credinţa peste tot pe începutul propovăduirii Lui, căci
unde trecea, Maria Magdalena a mergeau cu o zi - două înainte, la
murit în Efes, fiind îngropată de locul unde trebuia să vină Domnul
Sfântul Evanghelist Ioan. şi pregăteau cele ce erau de
trebuinţă pentru masă, gătind,
A doua mironosiţă este SALOMEEA. servind pe Domnul şi pe ucenicii
Ea era fata Sfântului Iosif, Săi. Sfintele femei au lucrat tot
logodnicul Maicii Domnului şi era timpul activităţii Domnului şi mai
căsătorită cu Zevedei, tatăl lui Ioan ales, în vremea Sfintelor Patimi, au
Evanghelistul şi al lui Iacob. avut un curaj nemaipomenit, căci
cele ce nu au putut să facă ucenicii,
A treia mironosiţă este IOANA, au făcut ele. De aceea, Sfinţii Părinţi
femeia lui Husa, care a fost econom le-au aşezat în rândul apostolilor,
în palatul lui Irod împăratul. întocmai cu apostolii. Sfinţii
evanghelişti vorbesc de cele mai
476 PREDICI cunoscute, dar ele au fost mai
multe.
A patra şi a cincea mironosiţă sunt
surorile lui Lazăr, MARTA şi MARIA. Aşadar, pe bună dreptate, sfânta
duminică de astăzi s-ar mai putea
652
numi şi duminica femeii creştine, voiau copii, îi luau cu sila de la
duminica diaconiţelor, a sânul mamei şi-i aruncau în râpă.
purtătoarelor de mir, de sfinte
învăţături ale Domnului Hristos. Numai Fiul lui Dumnezeu, Care a
Sfintele femei mironosiţe au purtat voit să Se nască dintr-o femeie, a
în sufletul lor toată tradiţia, redat onoarea femeii, căci El a fost
învăţătura prin viu grai a Domnului purtat de braţele unei mame, a fost
Hristos şi au învăţat lumea de alăptat din pieptul unei mame,
atunci cum să creadă şi ce să facă îngrijit şi alintat de cea mai curată
în diferite împrejurări şi ceremonii mamă - SFÂNTA FECIOARĂ MARIA.
creştineşti. Ele, mai cu seamă, au De atunci, femeia este preţuită şi
învăţat de la Sfânta Fecioară Maria respectată. Sfintele femei creştine
cu care au rămas în continuare de la început au imitat-o şi au avut-o
după Învierea Domnului şi pe care o ca pe un far luminos înaintea
ajutau să facă veşminte pentru ochilor lor pe Sfânta Fecioară Maria.
preoţi, omofoare pentru arhierei, Sfânta Elena a ştiut să-i dea fiului ei,
precum şi veşminte pentru sfintele Constantin, împăratul, o creştere
vase de cult. aleasă, căci a ieşit biruitor asupra
păgânismului, dând libertate
Femeile mironosiţe au înţeles şi au creştinismului şi declarându-l
propovăduit înalta demnitate în care religie de stat. Sfânta Antuza, mama
Domnul Hristos a pus femeia
creştină, fiindcă până atunci istoria PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
păstrează o amintire tristă pentru 477
bietul neam femeiesc, căci ele nu
erau decât nişte unelte în mâna Sfântului Ioan Gură de Aur, a dat şi
bărbatului, nişte sclave fără ea o educaţie creştinească fiului ei,
libertate şi fără drepturi; ele nu care lepădând păgânismul a devenit
puteau să cumpere sau să vândă cel mai mare stâlp al Ortodoxiei.
ceva, nu puteau hotărî nimic şi erau Rămânând văduvă, ea nu a vrut să
lipsite chiar şi de bucuria rodului se mai căsătorească, numai ca să-i
pântecelui lor, căci bărbaţii, dacă nu dea fiului ei o educaţie bună, aleasă.
Toţi păgânii admirau virtuţile
653
femeilor creştine, mamelor creştine a Iviriei am avut şi noi românii
şi ziceau: ,,Vai, ce minunate femei un mare călugăr şi cărturar de
se găsesc la creştini!”. seamă: mitropolitul Antim Ivireanul,
care, ca şi Sfânta Nina, a fost un
Sfânta Biserică face pomenirea unei mare luminător în ţara noastră. El a
sfinte care a încreştinat ţara păgână înfiinţat o tipografie la mănăstirea
a Iviriei sau Georgia. Această Snagov unde s-au scris cărţi
sfântă, întocmai cu apostolii, este religioase în câteva limbi.
sfânta Nina. Fiind de neam din
Ierusalim, dorea din copilărie să Iată cum s-a înmulţit lumina lui
răspândească învăţătura dreptei Hristos în lume prin uceniţele şi
credinţe într-o ţară unde nu era ucenicii Domnului! E nesfârşit
cunoscut Domnul Hristos. După ce numărul femeilor creştine care au
tatăl ei s-a făcut pustnic, iar mama lucrat pentru numele Domnului,
sa a ajuns diaconiţă într-o care L-au propovăduit cu viaţa şi cu
mănăstire, dorinţa ei s-a împlinit, faptele lor până în zilele noastre.
căci Sfânta Nina s-a îndreptat către Cine nu-şi aminteşte din istoria ţării
această ţară păgână, Iviria şi prin noastre de mamele creştine care au
propovăduirea despre Domnul adus pe lume prin naştere şi prin
Hristos şi prin viaţa ei îmbunătăţită creştere oameni mari, viteji şi
a cucerit inimile oamenilor de acolo sfinţi!? Mama lui Ştefan cel Mare,
şi l-a adus la credinţă pe împăratul mama lui Mihai Viteazul, mama lui
Miriam al Georgiei. Tudor Vladimirescu, mamele multor
domnitori şi voievozi care au
Acesta a trimis scrisori la răspândit învăţătura dreptei
Constantinopol să-i vină episcopi şi credinţe în ţara noastră.
preoţi şi aşa s-a botezat el cu toată Dacă femeia creştină a fost înălţată
curtea şi ţara lui. Prin îndrumările şi pusă la loc de cinste de Domnul
Sfintei Nina împăratul a ridicat în Hristos, să vedem acum şi ce
capitala ţării sale cea mai frumoasă obligaţii trebuie să îndeplinească
biserică creştină. Din această ţară ea. În primul rând, femeia creştină
trebuie să propovăduiască
învăţăturile Mântuitorului, ca şi
654
femeile mironosiţe, în toate locurile
unde se află; dacă este
necăsătorită, să-şi păzească cinstea
până la cununia religioasă, să
îndemne şi pe celelalte prietene de
vârsta ei să facă asemenea, să nu
se înşele şi să se amăgească
pierzându-şi fecioria, căci va fi vai
de casa lor.
După ce se căsătoresc, femeia
creştină şi bărbatul creştin nu au
voie să facă orice vor voi, ci numai
în ascultare de legea Domnului, de
Biserică şi de ucenicii
478 PREDICI
Domnului să păzească credinţa.
Femeia să devină mamă, căci
aceasta este menirea femeii pe
pământ, să nască toţi copiii pe care-
i dă Dumnezeu, nu să-i arunce, să-i
avorteze, să-i omoare în diferite
chipuri, căci acest păcat atrage
mânia lui Dumnezeu asupra casei
lor şi din această cauză ajung la
despărţire, la divorţ.
Trei păcate mari sapă la temelia
unei case ca s-o distrugă:
avorturile, când unul din soţi cade
655
în desfrânare şi ferirea în diferite
chipuri de a face copii. Aceste
păcate mari distrug căminul lor; de
aceea vedem astăzi în lume atâtea
divorţuri, atâtea ,,spargeri de case”,
pentru că unii soţi rup legătura cu
Dumnezeu, rup inelele cununiei, le
calcă în picioare prin aceste trei
păcate mari. De aceea, femeile, ca şi
bărbaţii, să ţină seama că după ce
s-au căsătorit pot să cadă în păcate
şi mai grele. Au vrut să scape de
păcatul desfrânării, dar foarte uşor
pot cădea în păcatul preacurviei,
luând bărbatul alteia cu copii, dacă
nu vor vrea să păzească învăţăturile
Domnului Hristos şi ale sfinţilor
apostoli, ale sfântului Pavel care
zice că: ,,femeia să aibă temere de
bărbat”, adică să-i poarte respect şi
să se păzească curată numai pentru
el.
Nu este îngăduit nici unuia dintre
soţi să privească cu pofte
păcătoase la alte persoane; de
aceea nu este bine ca femeia sau
bărbatul să plece de unul singur la
diferite distracţii, la nunţi, la staţiuni
de odihnă, fiindcă de aici pleacă
răul şi cele mai multe cazuri de
despărţire. Când într-unul dintre
soţi a intrat gelozia, bănuiala şi
neîncrederea, în casa aceea nu mai
este bine, ci începe cearta,
duşmănia, bătaia, divorţul. De aceea
femeia creştină să se lupte în
familie să păzească hotarele legii
dumnezeieşti, de care pomenesc în
rugăciunile de la cununie sfinţii
părinţi. Aceste hotare ale legii sunt:
posturile şi sărbătorile care trebuie
păzite cu curăţenie trupească şi
sufletească, căci numai astfel
făcând vor avea copii buni,
sănătoşi, cu mintea întreagă, care
vor aduce bucurii părinţilor,
Bisericii şi întregii lumi.
Copiii care se zămislesc în posturi
şi sărbători, când părinţii sunt
beţivi, desfrânaţi, neînfrânaţi,
malahişti, aceşti copii vin pe lume
cu sufletul şi cu trupul zdrenţuit de
păcate, bolnavi sufleteşte şi
trupeşte, căci unii se nasc suciţi,
strâmbi, orbi, surzi, ologi, nevoiaşi
şi chiar nebuni, iar cu sufletul
necredincioşi în Dumnezeu. De
aceea se plâng astăzi majoritatea
părinţilor de copiii lor că sunt răi,
necredincioşi, că nu le mai trebuie
credinţă şi Dumnezeu. Datorită
păcatelor părinţilor aceşti copii se
nasc necredincioşi, hoţi şi criminali,
hulitori şi desfrânaţi, beţivi şi
656
tutunari, îndrăciţi şi înrăiţi, şi fac să
sufere o lume întreagă, nu numai
părinţii şi rudeniile lor.
Să ia aminte femeile creştine, că de
aici pleacă binele sau răul în toată
lumea, mai întâi în casele lor, de la
zămislire nelegiuită sau legiuită! În
ce priveşte avortul
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
479
femeia nu trebuie să plece urechea
la şoaptele necuratului, care pot
veni din diferite părţi: ori din
îndemnul bărbatului, ori din
îndemnul altuia, ori din îndemnul
doctorilor, fiindcă are şi diavolul o
mulţime de femei propovăduitoare
ale păcatelor lui.
Să se ştie că bărbaţii care-şi
îndeamnă femeile să facă avorturi
au acelaşi păcat ca şi ele. Femeile
care dau buruieni sau fac injecţii,
ceaiuri, sau în orice chip ar îndemna
pe cineva să facă avorturi, se fac
părtaşe la păcatele lor; numai cu
cuvântul dacă ai zis: ,,fă dragă, că
de…am făcut şi eu, că să faci cu
atâţia?”, te-ai făcut părtaşă la
păcatele lor. Întocmai ca unul care
ţine pe cineva, iar altul dă până-l
omoară. Aşa se fac păcatele astăzi,
căci cele mai multe păcate se fac de
creştinii noştri aşa în clacă, în
anturaje, în vorbire, păcătuind cu
gura lor.
putea. Femeia a mers acasă şi aşa a
făcut. Într-o vineri a postit, s-a
rugat, a plâns înaintea icoanelor ca
să-l îmblânzească Dumnezeu pe
bărbatul ei şi s-o întărească şi pe ea
în răbdare, să sufere orice va fi.

Acelea care vă ştiţi că aţi greşit înÎn noaptea aceea îi dădu Dumnezeu
acest fel să nu uitaţi să spuneţi la un vis minunat, căci a fost răpită
spovedit, iar pentru că acest păcat într-un loc foarte trist. Acolo erau
al avorturilor este foarte mult nişte munţi de aramă şi nişte păduri
răspândit în lume, am să vă spun o care parcă erau de foc, iar brazii
întâmplare adevărată despre o roşii ca de jar. În marginea pădurii
femeie care era ameninţată de era un şes şi nişte copaci uriaşi de
bărbatul ei că o lasă dacă nu face foc care ardeau, iar de fiecare copac
avort. Această femeie de prin părţileera legată cu funii de foc câte o
Moldovei era însărcinată în luna a femeie goală. Din munţii aceia
treia. Bărbatul ei aranjase cu un ieşeau nişte vulturi cu ciocul de foc,
doctor să se ducă să facă avort. Ea, cu gheare de foc, care se aşezau pe
fiind credincioasă şi cu frică de pieptul acelor femei şi le mâncau
Dumnezeu, avea mustrări de sânii până se vedeau coastele, iar
conştiinţă şi nu voia să facă acest ele ţipau groaznic. După ce vulturii
lucru. aceia se săturau cu sânii lor, zburau
în acei munţi de aramă, iar femeilor
Nemaiputând trăi de gura bărbatului le creşteau imediat sânii şi după
care o ameninţa că o lasă, că o puţin timp veneau vulturii din nou
alungă de acasă, că o omoară s-a şi-i mâncau, iar ele zbierau ca vitele
dus şi ea la un preot duhovnic şi cu strigând: ,,Vai, vai nouă! Amar
lacrimi în ochi i-a povestit toată nouă!” şi aşa se chinuiau în veci.
întâmplarea. Preotul a sfătuit-o să
postească o zi şi să se roage cu ,,M-am speriat foarte tare!” - zicea
credinţă la Dumnezeu, să facă femeia - ,,Deodată, am observat un
milostenii şi închinăciuni câte va tânăr lângă mine care mi-a zis:
657
«Vezi aceste femei? Ele n-au vrut să chinurile iadului, dar sunt mai
aibă copii, n-au vrut să-i lase să multe, în diferite feluri.
sugă, aşa cum a lăsat Dumnezeu, ci
i-au omorât în pântece aşa cum era Iată un alt loc, tot atât de îngrozitor
de care mi-a povestit cineva!
480 PREDICI Această persoană a fost dusă de un
înger tot într-o vedenie să vadă o
gata să faci şi tu. Aici îţi este locul parte din chinurile iadului. Acolo a
dacă nu te hotărăşti să laşi pruncul văzut într-un loc o femeie care
să trăiască! Aceste femei se făcuse şapte avorturi cât a fost în
chinuiesc în vecii vecilor aşa. Acei viaţă. Şapte balauri erau încolăciţi
vulturi le mănâncă sânii şi durerea pe ea şi o sugeau: doi de sâni, doi
lor nu se poate spune, căci este mai de ochi, doi de mâini şi unul de
presus de minte, fiindcă Dumnezeu stomac. După ce o chinuiau un
de aceea a lăsat sânii femeii, ca să timp, apăreau şapte demoni, o luau
alăpteze pruncii, nu să-i dea la în furci şi o duceau alături unde
gunoi, cum se face la voi pe erau şapte grămezi de carne. Acolo
pământ. Bagă bine de seamă, dacă aceşti demonii o îndopau cu acea
ai să faci avort, vezi copacul acela carne şi ziceau: ,,Acesta este rodul
liber?! Uită-te bine că şi funiile te tău! Mănâncă-l, să te saturi de
aşteaptă, acolo este copacul unde sângele lor!”. ,,Mult m-am speriat de
ai să vii după ce vei muri! Maica acest loc groaznic!”, spunea acea
Domnului m-a trimis să-ţi arăt unde- creştină, dar nu voi înceta să le
ţi este locul, dacă nu asculţi!»”. spun mereu la femei, să nu mai facă
Când s-a trezit femeia din această nimeni aşa ceva, că rău mare le
vedenie, pe perna udă de lacrimi, aşteaptă.
tremurând de frică, n-a mai ţinut
seama de nimic şi s-a hotărât să-i Aşa că, femei creştine, treziţi-vă,
spună bărbatului că, chiar dacă o spovediţi-vă şi spuneţi la duhovnic
împuşcă sau o izgoneşte de acasă, cu lacrimi în ochi câte avorturi
ea nu va face această faptă rea. aveţi! Nu vă mulţumiţi numai cu
Acesta este numai un loc din spoveditul, faceţi şi canon pentru
iertarea acestor păcate grele!
658
Canonul nu constă în a cumpăra
lumânări de mii de lei sau altceva de Femeia creştină trebuie să se
genul acesta, ci mai întâi de toate deosebească de celelalte femei
trebuie îndreptare, oprire de a mai necredincioase. Ea trebuie să fie
face acest păcat, pocăinţă şi părere pildă în toate locurile unde merge,
de rău până la moarte. Pocăinţa mai ales la Sfânta Biserică. Sfinţii
împreună cu faptele bune vor ajuta Părinţii noştri ne învaţă că în
şi vor salva şi sufletele biserică nu se vorbeşte, nu se
nevinovaţilor prunci. umblă din loc în loc, iar femeile să
nu meargă să se închine în locuri
Femeia creştină trebuie să fie ca un nepermise şi, mai ales,
înger păzitor al casei; ea trebuie să- îmbrăcămintea pe care trebuie să o
şi păzească bărbatul să nu cadă în aibă femeia creştină, când vine la
păcate, să nu alunece în nici o parte sfânta biserică, trebuie să fie
rea, căci multe femei neiscusite şi- modestă.
au stricat bărbaţi buni, pentru unele
mofturi pe care le-au făcut în faţa Sfântul Ioan Gură de Aur a întâlnit o
lor. Dacă femeia este îngerul casei, femeie gătită, parfumată,
trebuie să aibă grijă mare de copii, înzorzonată şi a întrebat-o: ,,Unde
să nu fie sminteală pentru copiii ei, mergi, femeie, aşa?” Ea, foarte
să nu se dezbrace în faţa lor, căci curajoasă, îi spuse cu bucurie că
mare păcat fac acele mame care nu merge la biserică. Sfântul îi
se ruşinează în faţa copiilor lor, mai răspunde: ,,Îmbrăcămintea ta nu te
ales acolo unde sunt băieţi şi fete şi arată că mergi la biserică; poate
mama nu-i separă din timp, fiindcă mergi la nuntă sau la teatru, căci
de la neruşinare, vin mai pe urmă pentru a merge la biserică nu se
cele mai grele şi mai amare păcate, cere să fii aşa de elegantă,
care nu se pot spăla aşa de uşor înzorzonată, nu aşa se îmbracă o
femeie păcătoasă care se pocăieşte
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET şi cere iertare la biserică, de la
481 Dumnezeu! Hainele tale luxoase nu
te vor învrednici de iertare, ci mai
şi nu se pot înfrâna.
659
degrabă vor atrage asupra ta mânia
lui Dumnezeu!”. Sfântul Ambrozie zice şi el: ,,Cu cât
o femeie se arată în faţa oamenilor
Tot în acele vremuri o mamă se mai gătită, cu atât este mai greţoasă
ducea la biserică cu singurul ei şi scârbă înaintea lui Dumnezeu!”.
băieţel de mână, iar mama, din
neştiinţă şi din îndemnul diavolului, Să luăm aminte să nu ne înşelăm
după cum era obişnuită s-a singuri, crezând că, dacă venim la
îmbrăcat foarte luxos. Când au biserică şi zicem ,,Doamne,
ajuns la biserică, copilul a fixat Doamne!”, vom intra în Împărăţia
ochii la Domnul Hristos răstignit pe cerului! Dacă nu ne comportăm
Cruce şi deodată a zis: ,,Ia priveşte, smeriţi şi cuviincioşi în casa lui
mamă, la Stăpânul nostru Hristos, Dumnezeu, aşa cum ne învaţă sfinţii
că este gol şi plin de răni şi cu părinţi, vai nouă! Mai bine să nu
piroane în mâini şi picioare, iar tu vii venim să facem sminteală. De multe
la biserică îmbrăcată aşa de luxos! ori în toiul slujbei, când preotul
Oare nu ţi-e ruşine, mamă?! Bagă zice: ,,Luaţi mâncaţi… luaţi şi
de seamă, să nu cazi în focul beţi…!” când e momentul cel mai
iadului!” Mama, ruşinată de înalt de rugăciune, cel mai mare şi
cuvintele copilului, şi-a făcut o înfricoşat, vezi câte o femeie venind
haină simplă, pe care a păstrat-o care n-aude ce se zice în biserică,
numai pentru biserică şi a trăit până ce zice preotul, ci îşi vede de drum
la moarte în modestie şi rugăciune. şi se apucă să se închine şi să se
plimbe de colo până colo, cu
Sfântul Ieronim spune că femeile lumânările în mână pe la icoanele
care se îmbracă luxos şi mai ales la din
modă sunt întocmai ca femeile care
pregătesc otravă să omoare pe 482 PREDICI
cineva şi au acelaşi păcat, chiar
dacă n-a murit otrăvit cineva direct faţa sfântului altar ca să-i tulbure pe
din mâna lor. Ele păcătuiesc pentru toţi. Vai de acea lumânare şi de
că dau altora băutura ucigătoare şi-i rugăciunea ei! Să nu se mai
fac să cadă în ispită. întâmple aşa ceva!
660

Femeile să ştie că de când a început
Sfânta Liturghie nu au voie să mai
umble de colo până colo! Ai venit,
ţi-ai găsit un loc… Stai acolo şi
roagă-te cu smerenie şi credinţă,
fiindcă atragi atenţia celorlalţi şi îi
sustragi de la rugăciune! De aceea
spun Sfinţii Părinţi că pe unele le
aduce diavolul la biserică tocmai
atunci; se trezesc şi ele pe la orele
10 - 11 şi hai la biserică; le aduce
parcă necuratul atunci la urmă ca să
facă tulburare. Femeile creştine să
fie ca şi mironosiţele în ascultare de
ucenicii Domnului, ca să le înveţe şi
pe cele neştiutoare credinţa, aşa
cum ne-a lăsat-o nouă Domnul
Hristos şi sfinţii apostoli, fiindcă în
lume s-au ivit o mulţime de credinţe
rătăcite, care fac mari ravagii între
credincioşi, iar aceştia cad în
grozave păcate de rătăcire.
Spre exemplu: sunt unele femei
care învaţă spunând că nu e bine să
se facă cununii în luna mai: Auziţi
ce au învăţat ele de la diavolul, că:
,,Nu le merge bine, maică!”. Iată ce
le învaţă diavolul! De aceea îi apucă
moartea pe mulţi necununaţi fiindcă
tot amână şi umple diavolul iadul cu
ei; apoi tot ele trimit pe urmă după
661
preot când moare unul dintre soţi,
să vină repede preotul şi să-l
cunune pe cel rămas în viaţă cu
mortul care se află deja în coşciug.
Mare rătăcire! Altele învaţă să ţină
ca sărbători mari: joile verzi, marţile
după Paşti, marţile şi joile după
Rusalii, altele învaţă să ţină lumea
unele posturi care nu sunt
orânduite de Biserică, spre
exemplu: postul Sfântului Anton,
postul Maicii Domnului, sau altele
rânduite de ele, cum ar fi să ajuneze
câte o zi pe săptămână, în care intră
şi sâmbăta şi duminica. Canoanele
spun că cine ajunează sâmbăta şi
duminica să se afurisească. Nu e
voie! Unele femei sfătuiesc să nu se
facă maslu celui bolnav, spunând
că moare imediat şi nu-i lasă pe
ceilalţi de lângă cel bolnav să
cheme preotul să-i facă maslu.
Sunt multe astfel de obiceiuri
greşite care nu au nimic comun cu
învăţăturile bisericii, de la aceste
femei care învaţă rău, pentru că cel
rău, diavolul, le învaţă să vorbească
aşa. Unele femei se apucă şi împart
lumânări aprinse, să se
împărtăşească omul cu câte două,
trei, patru lumânări în mână. Nu este
bine să primiţi! Creştinul trebuie să
se împărtăşească cu lumânarea lui, fac câte un parastas şi împart
că el se împărtăşeşte. Pentru cei lumânări singure în biserică, fără să
care au murit nespovediţi, dea câte ceva, cât de puţin.
neîmpărtăşiţi şi fără lumânare sunt Lumânarea nu se împarte, fără să
alte orânduieli. dai ceva lângă ea! Ca să-i plăteşti
omului aceluia, ce face rugăciuni
Să se grăbească toţi să se împace pentru morţii tăi dă-i şi lui măcar un
cu Hristos, să vină la biserică, să se cornuleţ lângă lumânare, pentru
împărtăşească din vreme şi să se rugăciunea care o înalţă pentru
spovedească cum trebuie, că vai de morţi! Iată că sunt un şir mare de
cei care mor nespovediţi şi rătăciri care umblă prin lume, dar v-
neîmpărtăşiţi! Nu cum zic unii că: am spus numai câteva!
,,A apucat şi lumânare!...”, a apucat.
Poate să apuce o sută de lumânări, De aceea e bine să ascultaţi de
dacă a murit nespovedit şi Sfânta Biserică, să nu apucaţi vreun
neîmpărtăşit, nu-i mai garantează drum greşit, ca astfel să vă lepede
nimeni mântuirea! Vai de el! Dumnezeu şi să vă vedeţi la sfârşit
fără nici un folos. Fiţi în strânsă
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET legătură cu noi şi aduceţi-ne la
483 cunoştinţă orice abatere de la
dreapta credinţă ca să vă lămurim
Lumina este Hristos; El e Lumina şi, aşa cum v-am lămurit noi, să
lumii. Trupul şi Sângele Lui pe care propovăduiţi, să învăţaţi şi pe
Îl primim prin Sfânta Împărtăşanie ceilalţi! În felul acesta vă veţi face
ne va lumina, ne va trece peste datoria ca femeile mironosiţe care
toate vămile şi peste toate relele au ascultat de apostoli şi au urmat
până la împărăţia cerească! învăţăturile Domnului până la
sfârşit.
Mulţi creştini cred că rugăciunile
acestea pe care le fac le sunt Alergaţi, mărturisiţi, îndemnaţi şi
primite, chiar dacă nu sunt în chemaţi la casa Domnului, căci
legătură cu învăţătura frumoasă ce numai în Biserică mai este lumină!
o dă Sfânta Biserică. Mulţi sunt care Lumea vă va scoate fel de fel de
662
vorbe, vă vor porecli ca şi pe
femeile mironosiţe, vă vor zice
ipocrite, habotnice, mironosiţe,
mistice, vor râde ironic cum îi învaţă 484
demonul, dar, sus privirea, sunteţi
ucenice ale lui Iisus!
Să ne aducem aminte de sfintele
femei mironosiţe cât au suferit, de
înaintaşele noastre creştine şi nici o
clipă să nu pierdem fără folos, căci
în ochii Domnului sunteţi de mare
preţ. El vă iubeşte şi ne iubeşte pe
toţi, şi vrea cu gelozie să fim ai Lui
şi pentru El să lucrăm, pentru
Împărăţia Lui să luptăm, ca astfel să
ne câştigăm sufletul şi să ni-l
mântuim.
Rugăciune
Doamne, Iisuse Hristoase, ridică
vălurile minţii noastre ca să Te
putem vedea şi urma ca sfintele
femei mironosiţe! Vorbeşte inimilor
noastre, Doamne, şi fă-le Tu să Te
asculte şi cu lacrimi să-Ţi răspundă!
Loveşte piatra credinţei noastre ca
să curgă şiroaie de lacrimi din
dragoste şi recunoştinţă pentru
binele ce ne-ai făcut nouă, robilor
663
Tăi, ca să ne mântuim şi noi şi să Te
slăvim în vecii vecilor! Amin!
PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA A IV-A
DUPĂ PAŞTI
Vindecarea slăbănogului de la
Vitezda
,,Iisus a zis slăbănogului: «Iată că
te-ai făcut sănătos! De acum să nu
mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ţie
ceva mai rău!»”
(Ioan 5, 14)
Hristos a înviat!
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Cine nu este cuprins de milă şi de
compătimire când vede un bolnav
paralizat zăcând în pat de mulţi
ani?! Cum să nu-ţi inspire milă,
când vezi o fiinţă omenească
sfârşită de puteri, cu ochii duşi în
fundul
capului, galbenă la faţă şi tot trupul aleagă pe el din această mulţime de
numai pielea şi osul; un om care bolnavi şi să-l vindece.
aşteaptă de la alţii o mângâiere, o
încurajare, un pahar cu apă sau Bietul slăbănog, buimăcit şi
puţină mâncare. intimidat, căci se vedea în faţa unei
persoane atât de impunătoare ş i
Sfânta Evanghelie de astăzi ne-a uimitoare, a început să-şi plângă
istorisit vindecarea unui astfel de necazul înaintea Domnului:
slăbănog care zăcea de 38 de ani. În ,,Doamne, nu am pe nimeni să mă
Postul Paştelui am auzit despre arunce în scăldătoare când se
vindecarea altui slăbănog, care a tulbură apa, şi până când merg eu,
fost adus cu patul de 4 oameni altul se coboară mai înainte!”. Iată
înaintea Domnului Hristos, dar deci, că din atâţia oameni care se
slăbănogul de astăzi aştepta de 38 aflau în acel loc, nu se găsea
de ani şi nădăjduia că se va găsi nimeni, ca să-i ajute acestui
vreun om care să-l arunce şi pe el în slăbănog! Aceasta
scăldătoarea Vitezdei şi să se facă
sănătos, dar de atâţia ani nu se PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
găsise nimeni să-l ajute. 485

Iată că într-o zi frumoasă cu soare, ne arată că şi atunci erau foarte

o zi senină şi plină de lumină, se
arătă în faţa lui un om frumos şi
minunat, cu chipul blând şi dulce,
care îi zise: ,,Voieşti să te faci
sănătos?” Cine era acest om?! Era
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Văzând Iisus cum îl chinuia boala
de multă vreme şi cunoscând, ca un
Dumnezeu, păcatele acestui
slăbănog, căci pentru păcatele lui
se chinuise 38 de ani, a voit să-l
664
împietriţi oamenii, egoişti şi fără
omenie.
Scăldătoarea aceasta numită
Vitezda - care înseamnă ,,Casa
Milosteniei” - se afla în Ierusalim la
Poarta Oilor; această poartă se
numea aşa pentru că acolo se
spălau măruntaiele oilor pe care le
aduceau jertfă la templu. Împrejurul
scăldătoarei erau cinci pridvoare
sau foişoare, unde stătea o mulţime
de bolnavi aşteptând mişcarea apei,
căci un înger se cobora din când în
când în scăldătoare şi tulbura apa,
iar cel care intra întâi după
tulburarea apei se făcea sănătos
indiferent de ce boală era cuprins.
Pentru ce se vindeca numai un
singur bolnav după tulburarea
apei?! Pentru că scăldătoarea de la
Poarta Oilor închipuia scăldătoarea
cea tainică a Sfântului Botez, care
este în Biserica noastră Ortodoxă,
în Biserica lui Hristos, şi arăta că
numai un singur botez este valabil
omului. Pogorârea îngerului în
scăldătoare închipuia venirea
Harului Sfântului Duh în apa
botezului, că nu apa singură spală
păcatele, ci Harul dumnezeiesc.
Acest slăbănog de la Poarta Oilor a
trebuit să aştepte 38 de ani, ca să
poată plăti prin acest canon
păcatele făcute şi a trebuit să se
împlinească şi vremea ca să se
arate Mântuitorul, Cel ce a ridicat
păcatele lumii şi să-L vadă şi el cu
propriii săi ochi şi să se
tămăduiască. Dar pentru ce i-a zis
Mântuitorul: ,,Voieşti să te faci
sănătos?”; nu ştia oare Domnul cât
de mult dorea el să se facă
665
sănătos?! De la alţi bolnavi Domnul
cere credinţă; acestuia vedem că
Domnul îi cere voinţă, dar voinţa pe
care o cere de la el este de a se face
sănătos şi cu sufletul, să se vindece
de slăbănogirea sufletească.
Aceasta ne-o cere şi nouă: să vrem
să ne vindecăm sufletul de patimi şi
de păcate, ca să nu ni se întâmple
ceva mai rău, adică să fim osândiţi
în chinurile iadului, în vecii vecilor.
După ce nenorocitul slăbănog
termină de spus necazul lui înaintea
Domnului, Preamilostivul, Bunul şi
Iertătorul Iisus, îi zise: ,,Scoală-te,
ia-ţi patul tău şi umblă!” La porunca
lui Iisus venele trupului slăbănogit
au prins puteri, s-au întărit cu totul,
încât cel care sta înţepenit a început
să meargă. Toţi s-au mirat văzându-l
cum pleacă sănătos pe picioarele
lui; toţi priveau cu mirare cum acela
care fusese anchilozat s-a ridicat, a
început să-şi strângă salteluţa pe
care zăcuse atâţia ani şi păturica lui
cea săracă, le-a ridicat în spate şi a
pornit vesel pe picioarele lui acasă.
Mare le-a fost mirarea oamenilor
care l-au văzut, dar nu s-a găsit nici
unul să aducă slavă lui Dumnezeu,
fiindcă Dumnezeu era Acela, cu
chip de om şi numai Dumnezeu a
putut să facă o minune aşa de mare,
încât bolnavul acesta să se
întărească imediat şi să plece
sănătos pe picioarele lui.
Slăbănogul nu ştia cine este
Doctorul lui, dar după puţin timp
Domnul Hristos l-a găsit în biserică
şi i-a zis: ,,Iată că te-ai făcut
sănătos! De acum nu mai păcătui,
ca să nu ţi se întâmple ţie
486 PREDICI
ceva mai rău!”
Ziua când Iisus a făcut această
minune era într-o sâmbătă. Evreii
cei pizmaşi, plini de invidie, când l-
au văzut pe slăbănog vindecat şi cu
sarcina patului în spate au strigat la
el cu răutate: ,,Nu-ţi este îngăduit
să-ţi ridici patul, e ziua sâmbetei!”
Invidia din inima lor i-a orbit cu
totul, căci n-au mai văzut nici binele
săvârşit, nici pe Dumnezeu, Care Şi-
a făcut milă cu acest nenorocit.
Aceşti cărturari şi farisei făţarnici
care ţineau la litera legii, în loc să
vadă în Hristos puterea
dumnezeiască, Îl vorbeau de rău şi
ziceau că nu este de la Dumnezeu
pentru că nu ţine sâmbăta.
666
Iată invidia, zavistia aceasta a
diavolului, care face pe oameni să
vorbească de rău minunile lui
Dumnezeu şi pe oamenii lui
Dumnezeu! Această fiară
otrăvitoare are 7 capete, din care
aruncă otrava cea purtătoare de
moarte. Cel dintâi cap este mândria,
al doilea este iubirea de argint, al
treilea lăcomia, al patrulea lenea, al
cincilea desfrânarea, al şaselea
mânia şi al şaptelea invidia. Din
toate aceste capete varsă otravă
aducătoare de moarte pentru suflet.
Otrava invidiei este mai puternică
decât celelalte.
Toate celelalte păcate de moarte
sunt săvârşite de om pentru câte un
folos, dar invidiosul este chinuit de
otrava invidiei în suflet şi în trup,
căci îi pare rău de fericirea
aproapelui, de binele vecinului, de
progresul altuia şi mai ales de
darurile pe care le au unii de la
Dumnezeu. Invidiosul se bucură
numai atunci când aude de
nenorocirea aproapelui, a vecinului,
când aude că acestuia îi merge rău,
că îl vorbesc şi alţii de rău, că a
căzut în păcate şi dacă aude că este
la închisoare are mai mare bucurie.
De aceea când vede că-i merge bine
şi sporeşte în cele bune, invidiosul
caută să-i pună tot felul de piedici,
să-l vorbească de rău, să-l
clevetească şi mai ales, ca şi evreii
setoşi de sângele lui Iisus, să-i zică
rătăcit, să-l poreclească, să-l
desconsidere în faţa lumii, ca
nimeni să nu-l mai iubească, să nu-l
mai asculte şi să nu se mai poată
apropia de el, să nu poată progresa
în cele bune şi în cele duhovniceşti.
E prea mult de vorbit de acest cap
otrăvitor al invidiei; dar să-i lăsăm
acum pe cei ce sunt otrăviţi de el şi
să-i compătimim, fiindcă o
pedeapsă mai mare ca aceasta nici
nu se poate, căci li se rod
măruntaiele pe dinlăuntru,
distrugându-le şi trupul şi sufletul.
Sfânta Evanghelie de astăzi nu ne
spune că slăbănogul I-ar fi mulţumit
Domnului, pentru că l-a tămăduit,
dar ne spune că s-a dus şi le -a
spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a
făcut sănătos. Poate şi el, ca şi alţii,
a fost nerecunoscător, a uitat îndată
de Binefăcătorul său şi nu L-a urmat
ca să-I asculte sfintele învăţături. De
aceea Domnul Hristos a ştiut cu
cine stă de vorbă şi i-a zis: ,,Vezi să
667
nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ţie
ceva mai rău!…”.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
487
Ştia Iisus, ca un Dumnezeu ce era,
că acest slăbănog va stărui în
păcate ca şi înainte şi va face chiar
un păcat mai grozav puţin mai
târziu, căci din tradiţie şi dintr-o
carte veche a Bisericii, care se
găseşte mai mult pe la mănăstiri, se
povesteşte că acest slăbănog
vindecat de Iisus se numea Isac
Lachedem, căruia i se mai spune şi
evreul rătăcitor. Când Mântuitorul
mergea cu Crucea în spate pe
dealul Golgotei, urmat de mult
popor, hulit şi batjocorit, însetat şi
nemâncat, obosit de greutatea
Crucii a ajuns în dreptul casei
acestui Isac Lachedem, căci pe
acolo ducea drumul spre Golgota.
Acesta a ieşit şi el la poartă,
împreună cu vecinii lui şi când l-a
văzut Domnul S-a bucurat şi l-a
rugat să-i dea puţină apă, dar el i-a
zis: ,,Nu-ţi dau apă, mergi de aici!”.
Iisus iarăşi îl rugă să-I dea voie să
stea puţin să se odihnească pe
banca de la poarta lui, dar el îi zise
iarăşi cu asprime: ,,Nu-ţi dau voie
să stai, mergi de aici!” şi Îl împinse
cu mâinile să plece.
Atunci Domnul Hristos s-a întors
către el şi i-a zis: ,,De acum încolo
să mergi şi tu mereu până la a doua
Mea venire!”. Despre acest evreu
nerecunoscător, care s-a asociat cu
ceilalţi hulitori, spune acea sfântă
carte că trăieşte şi astăzi şi umblă
neîncetat, străbătând pământul în
lung şi-n lat, călătorind pe mări şi
oceane, fără să i se întâmple ceva.
Merge prin pustietăţi, prin jungle,
printre animalele sălbatice cele mai
periculoase; s-a aruncat în vulcanul
Vezuviu din Italia, pentru că el vrea
să moară, dar nu i se întâmplă
nimic, nu poate muri, căci blestemul
dumnezeiesc este peste el.
Se spune că animalele sălbatice:
leii, tigrii, vin până lângă el, îl miros,
dar aşa scârbă le este de el, că nici
unul nu poate măcar să-l atingă. Iată
că se apropie aproape 2000 de ani
şi el merge şi merge mereu pe
pământ! Acest evreu rătăcitor acum
nu mai doreşte să se facă sănătos,
nu mai cere om să-l bage în
scăldătoare, ci ar vrea cu toată
inima să se găsească cineva ca să-l
668
poată omorî, dar nimeni nu poate
să-i ia viaţa.
Oamenii fug de el şi toate vietăţile
periculoase îl ocolesc. Nici lucrurile
neînsufleţite nu-l primesc, ci toate îi
vorbesc spunându-i cuvintele pe
care I le-a spus Mântuitorului atunci
la poarta casei lui: ,,Mergi,
mergi…!”, iar el merge până când
va veni Domnul să judece viii şi
morţii. Blestemul dumnezeiesc a
căzut peste el ca şi peste toţi
cărturarii, fariseii şi preoţii cei mai
de seamă - Anna şi Caiafa -
împreună cu Pilat, care şi-au luat
plata şi ei aici pe pământ, sfârşindu-
şi viaţa în diferite chinuri, ducându-
se în focul iadului cu Iuda şi cu
demonii.
Blestemul dumnezeiesc a căzut
peste toţi cei care s-au unit să-L
batjocorească pe Domnul Slavei şi
au cerut să fie răstignit, căci au fost
împrăştiaţi pe toată faţa pământului,
au căzut în grea sclavie şi au fost
chinuiţi în diferite feluri: arşi de
sete, de foame, rămaşi fără ţară şi
fără conducător de aproape 2000 de
ani!
S-a împlinit ceea ce au cerut ei cu dumnezeiesc ca şi pe toţi
gura lor când au zis: ,,Sângele Lui răstignitorii lui Hristos, şi dacă îi
să cadă apucă moartea aşa, în astfel de
păcate, se duc şi-n fundul iadului,
488 PREDICI acolo unde se chinuiesc creştinii
care şi-au lepădat credinţa, botezul
asupra noastră şi asupra copiilor şi Sfânta Biserică. Acolo merg toate
copiilor noştri!”. De aceea i-a zis stricăciunile şi smintelile de pe faţa
Domnul slăbănogului: ,,…să nu mai pământului, toţi cei care s-au făcut
păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva pricină de sminteală altora,
mai rău!”. Domnul Hristos s-a împreună cu fariseii şi cărturarii cei
gândit la toate oile cele rătăcite ale făţarnici şi se vor chinui în vecii
casei lui Israel, când a zis aceste vecilor în tartar. Acolo se chinuiesc
cuvinte, dar s-a gândit şi la noi; să părinţii care nu-şi învaţă copiii
nu ni se pară lucru de glumă, căci sfintele rugăciuni, care n-au grijă
dacă ne ţinem tot mereu de păcate, să-i spovedească, să-i
blestemul dumnezeiesc apasă împărtăşească, să-i sfătuiască să nu
asupra noastră, asupra casei trăiască necununaţi, ci îi lasă să
noastre şi a copiilor noştri. De crească ca pe nişte buruieni
aceea vin peste noi fel de fel de otrăvitoare în casa lor. De aceea le
necazuri, greutăţi şi boli, otrăvesc sufletul mai întâi lor, cât
neînţelegeri şi despărţiri între soţi, trăiesc aici pe pământ, iar apoi, la
pentru păcatele pe care le face sfârşitul vieţii, vor moşteni cu toţii
omul, pentru repetarea păcatelor suferinţele iadului.
grele nemărturisite la timp, pentru
hulele şi insultele aduse lui O, cât de grozav trebuie să fie iadul
Dumnezeu, pentru luarea în deşert a acesta, când mă gândesc la o
numelui Său, pentru înjurături, istorioară vrednică de amintit, tot
drăcuieli şi blesteme spuse cu despre un bolnav care se chinuise
înfocare şi cu răutate. vreo 30 de ani! Suferinţele lui erau
mari şi totdeauna se ruga lui
Pe toţi cei care nu se păzesc de Dumnezeu ori să-l facă sănătos, ori
păcate îi urmăreşte blestemul să-i ia sufletul, că nu mai poate. Pe
669
când se ruga el cu încredere şi cu
multă evlavie i-a apărut un înger şi i-
a zis: ,,Iată, omule, ţi-a auzit
Dumnezeu rugăciunea, dar pentru
păcatele tale ai mai avea de suferit
încă trei ani pe pământ, de aici
înainte. Dumnezeu, însă, mă trimite
să te întreb: ,,Unde vrei să suferi:
încă trei ani aici, în lumea aceasta,
sau trei zile dincolo, în iad?” El
spuse că mai bine preferă trei zile în
iad.
Îngerul i-a luat sufletul îndată, l-a
dus în iad şi l-a lăsat acolo în tartar,
în foc. După un ceas s-a întors să
vadă ce face sufletul, numai după
un ceas. El, când l-a văzut, a strigat
cu mare glas: ,,Vai, sfinte îngere, nu
credeam să fie nedreptate la
Dumnezeu! Ai spus că mă laşi
numai trei zile şi a trecut atâta amar
de ani, că nu credeam că mai vii!”.
,,Taci, omule, zise îngerul, nu eşti
decât în prima zi; mai ai de suferit
încă două zile!”. Când a auzit, l-a
rugat pe înger să-i ducă sufletul
înapoi în trup, să se chinuiască, nu
3 ani, ci toată viaţa, şi-i va fi mai
uşor decât acele chinuri ale iadului.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
489
670
Vai, fraţi creştini, adevărat este şi
ştim cu toţii că numai o noapte dacă
te doare o măsea sau o bubă care
coace şi ţi se pare un an, dar să stai
în chinurile iadului?! Acolo, spun
sfinţii părinţi că nu rămâne nici o
părticică a sufletului să nu sufere;
întreg sufletul suferă dureri
nemaipomenite. Aici te doare o
măsea, un ochi, o mână, un picior,
unul din mădulare, dar în iad
sufletul întreg se chinuieşte. Grozav
loc este iadul!
Unul dintre sfinţii Părinţi L-a
întrebat pe Domnul să-i spună cât
de adânc este iadul. Domnul i-a
răspuns că o piatră de moară de va
merge în cădere trei ani şi jumătate
abia îi dă de fund. Trei ani şi
jumătate!...
,,Doamne - a zis Sfântul Ioan
Teologul - dacă un păcătos se duce
în fundul iadului şi nu are pe nimeni
pe pământ să se îngrijească de el cu
sărindare, pomeni şi parastase, va
mai ieşi el de acolo?!” Domnul a
răspuns: ,,O pasăre mare de se va
duce o dată pe an la o stâncă de
piatră să-şi ascută ciocul, când s-o
toci stânca va mai ieşi de acolo!”,
deci niciodată. Dumnezeu i-a rânduit omului să
treacă prin două vieţi, iar în a treia
Ştiinţa ne descoperă că dedesubtul viaţă să rămână. Prima viaţă am
pământului este foc, smoală, trăit-o cu toţii; aceasta este viaţa din
păcură, apă clocotită; ştim că pântecele maicii noastre, timpul
acestea ies din fundul pământului şi celor nouă luni în care ne-au purtat
ne dovedesc existenţa iadului. mamele noastre pe fiecare. Nimănui
Diavolul nu are nimic frumos pentru nu-i trecea prin minte în pântecele
noi: numai suferinţă, plângere şi maicii lui să creadă că îl aşteaptă
tânguire; el nu are ce să ne dea. viaţa aceasta plină de bucurii sau
Cine face voia lui, păcatele şi de necazuri şi mai toţi ne-am născut
poftele lui, acela se face părtaş şi la plângând în această lume, ca şi
chinurile iadului cu el la un loc, când am fi vrut să spunem că ne
fiindcă dedesubtul pământului este naştem într-o vale a plângerii, a
iadul cu suferinţele lui, iar sus în suferinţelor, a necazurilor.
ceruri este locaşul drepţilor,
fericirea veşnică şi odihna tuturor Tot aşa şi în viaţa de aici - a doua -
făcătorilor de bine. unde ne aflăm acum, este greu de
pătruns cu vederile noastre trupeşti
Aici, pe pământ, suntem la mijloc şi limitate viaţa veşnică, unde va
între bine şi rău, între fericire şi rămâne sufletul pentru totdeauna.
nenorocire; de aceea vedem o zi Numai prin sfintele învăţături ce se
bună, zece rele. Aici binele este revarsă de la Dumnezeu prin Sfânta
amestecat cu răul; aici este o parte Biserică va putea creştinul să se
din rai, dar şi o parte din iad. Aici lumineze şi, prin credinţă, să se
trandafirul este frumos, are miros înalţe
plăcut, dar are şi ţepi usturători.
Aici fructele sunt dulci, frumoase, 490 PREDICI
gustoase, dar au şi coji şi seminţe,
care trebuie aruncate; binele este la acele locuri veşnice. De aceea să
amestecat cu răul, aşa cum e trupul credem cu tărie şi să ne fie clar că
cu sufletul. aşa cum am venit în lumea aceasta,
671
cu trup şi suflet prin uşa naşterii, prin durere tot ceea ce s-a făcut cu
aşa va veni o zi când vom lăsa plăcere: ori în această viaţă, prin
trupul acesta pământului şi pe uşa pocăinţă sinceră, spovedanie
morţii vom trece cu sufletul în curată, ori în osânda veşnică, fără
veşnicie, în viaţa cea de veci fericită de sfârşit. Aici suferinţa se mai
sau în chinurile cele fără de sfârşit poate amâna din partea Domnului
ale iadului. pentru cei care se întorc la
Dumnezeu cu credinţă şi-şi
Bietul suflet va lua cu el bagajul recunosc păcatele, dar cei care nu
păcatelor şi faptele cele bune, dacă vor să ştie de Sfânta Biserică şi râd
le-a făcut aici pe pământ cu trupul şi de cei credincioşi, batjocorindu-i, să
se va prezenta umilit şi tremurând ştie că de îi apucă moartea aşa nu
în faţa Dreptului Judecător! Greu va mai au nici o scăpare. Pentru
fi atunci de sufletul care a avut aceasta a lăsat Dumnezeu suferinţa
posibilitatea pe pământ să se ca un bici aspru care pedepseşte pe
uşureze de păcate, prin spovedanie omul vinovat aici, ca să nu se
şi nu a făcut-o. Greu va fi atunci de piardă pe veci în iad.
toţi cei care au călcat în picioare
toate sfaturile cele bune ale Sfintele cărţi spun că înainte de
părinţilor Bisericii, căci vor vedea sfârşitul lumii vor veni anii durerilor,
atunci că nu mai au nici o scăpare. ani grei de suferinţă, anii bolilor, ai
Greu le va fi atunci celor care au războaielor, ai foametei, anii
încredinţat averile şi banii copiilor, cutremurelor, robiilor şi ai
ca să-i salveze şi să le facă cele de greutăţilor de tot felul. Cine nu va
trebuinţă după moarte - pomeni, avea ochi să le vadă, cine nu se va
parastase - iar ei nici nu se întoarce nici din acestea, pierzarea
gândesc; beau, mănâncă, petrec şi îl aşteaptă! Noi le socotim de rele pe
au uitat demult de ei şi aşa îşi va lua acestea, însă suferinţa este cea mai
plata fiecare, după faptele pe care bună doctorie pentru salvarea
le-a făcut în viaţă. sufletului; şi vindecarea bolilor se
face cu pastile amare, acre de parcă
Păcatul trebuie să se plătească te otrăveşte, se face cu cuţitul, cu
undeva, trebuie să se ispăşească tăieturi adânci să scoată coptura, să
672
scoată răul, să arunce putregaiul până voi pleca!” - aceasta este în
afară. mintea unora - rătăcire!

La fel şi pentru suflet este bună Iată ce binecuvântare revarsă

suferinţ a ca să arunce ce e rău Dumnezeu prin suferinţă: îi dă
afară. Suferinţa trebuie s-o vedem şi omului mijlocul de a se mântui!
s-o găsim de bună şi din alt punct Dumnezeu este întocmai ca o mamă
de vedere. Ea este un altar curăţitor, care, când simte că viaţa copilului ei
unde sufletele noastre se curăţă de e în pericol, îl ia în braţe, îl duce la
rugina păcatelor, se doctor să-i facă injecţii sau să fie
înfrumuseţează, se luminează şi se operat. Copilul se zbate, ţipă şi ar
pot apropia mai uşor de Dumnezeu. vrea s-o lovească pe mama lui,
fiindcă suferă, dar e salvat. Tot aşa
Suferinţa este postul sufletului. face şi Dumnezeu cu noi, căci vrea
Omului când îi merge bine, când are să ne scape sufletul, dar să vrem şi
de toate şi e sănătos uită de suflet, noi.
nu vrea să ştie de Dumnezeu şi se
leagă cu toată fiinţa lui de bani, de Un pictor francez a zugrăvit odată
plăcerile lumii acesteia, dar când îi un prea frumos tablou, intitulat
trimite Dumnezeu suferinţa, îndată ,,Valea Plângerii”. Tabloul
îşi aduce aminte de suflet, începe să înfăţişează o vale împrejmuită cu
se roage şi se duce şi la biserică. stânci, în care se află o mulţime de
Însă nici atunci toţi oamenii; o parte oameni în suferinţă; toţi au feţele
se duc şi la diavol, tot pe el îl caută, scăldate în lacrimi, asupra tuturor
se duc la apasă un jug de dureri
nemaipomenite, dar iată că între
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET nenorociţii aceştia este un bărbat
491 îmbrăcat în veşmânt alb cu o cruce
pe umeri. Este Iisus. El face semn
vrăjitoare, la descântătoare; alţii vor mulţimii să-L urmeze. Toate privirile
să bea, să mănânce mai mult că tot sunt îndreptate spre Cruce şi spre
mor - ,,mănânc, beau, şi petrec, Domnul Slavei, pe drumul strâmt şi
pietros spre care arată Mântuitorul
673
cu mâna, iar mai departe, la capătul noastre, pe drept cuvânt, dar Iisus
drumului, se zăreşte o grădină plină cu ce a greşit?! Ce sunt suferinţele
de flori strălucind în soarele de noastre în comparaţie cu patimile
primăvară. Lui?!

Prin acest tablou pictorul vrea să Astfel, privind la suferinţele

dea grai adevărului, că Iisus este Domnului, sorbim şi noi un strop de
marele mângâietor în suferinţă. Dar mângâiere cerească; o putere
prin ce mijloace îi mângâie tainică ni se strecoară în suflet şi,
Mântuitorul pe credincioşii Săi? oricât am fi de împovăraţi de
Prin cele două privelişti pe care le greutatea suferinţelor, pilda
deschide înaintea ochilor lor: Răscumpărătorului răstignit ne face
privirea spre Golgota, spre Crucea să privim, cu lacrimi şi nădejde,
Lui, spre suferinţele Lui şi cealaltă a grădina fericirii raiului care îl
vieţii veşnice, a grădinii raiului. aşteaptă pe sufletul cel răbdător
până la sfârşit. Aşa le zicea
Pe Golgota noi vedem Fiinţa Cea ucenicilor Săi: ,,Voi veţi plânge şi vă
mai nevinovată şi Cea mai sfântă veţi tângui, vă veţi întrista, însă
îndurând chinurile cele mai grozave, întristarea voastră se va preface în
Îl vedem pe Fiul lui Dumnezeu bucurie mare mai pe urmă!”.
batjocorit, răstignit şi ucis. Parcă ne
zice: ,,Priviţi voi toţi cei ce treceţi pe 492 PREDICI
cale şi vedeţi de este vreo durere ca
durerea Mea!” În faţa acestei Iată nădejdea cea mare pe care ne-o
privelişti simţim cum în inimi ni se dă Domnul pentru viaţa veşnică!
strecoară un balsam de durere şi Până atunci avem toţi parte de
mângâiere, şi văzând cât de mare a suferinţă, şi cei buni, şi cei răi; cei
fost durerea Lui, ne potolim în buni să se cureţe şi mai mult pentru
mânia noastră şi vedem cât suntem locul cel curat, iar cei răi să se
de mici în răbdare şi zicem: ,,Da, trezească şi să vină la fericire cât
suferim; suntem loviţi, înşelaţi, mai degrabă, la pocăinţă, să nu-i
dezamăgiţi, dar toate acestea le apuce moartea în păcat.
merităm, sunt plata păcatelor
674
Sfântul Augustin a asemănat viaţa
omenească cu un covor ce are două
feţe: pe una dintre feţe se văd
culorile, desenele şi florile, pe
cealaltă parte nu se vede decât un
amestec încâlcit de fire şi noduri.
Aşa e şi viaţa noastră de aici: noi
nu-i vedem decât una din feţe,
cealaltă parte o vede şi o ştie
Dumnezeu, căci în mâinile Lui sunt
toate planurile noastre şi toate căile
Lui sunt nemăsurate şi
necunoscute de mintea noastră. De
aceea Tatăl nostru Cel din ceruri,
Care este Bun Părinte, ne zice şi
nouă ca şi slăbănogului din
Evanghelia de astăzi: ,,Vreţi voi să
vă faceţi sănătoşi?! Veniţi la Mine,
urmaţi sfaturile Mele şi vedeţi să nu
mai păcătuiţi, ca să nu vă fie şi vouă
ceva mai rău în veci, în iad, în
chinurile fără de sfârşit!”.
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi
Cuvântul lui Dumnezeu, scapă-ne
pe toţi care ne-am adunat aici de
chinurile iadului şi vindecă
slăbănogirea sufletului şi a trupului
nostru!
675
Ajută-ne cu Harul Tău să nu mai
păcătuim şi să fim împlinitori ai
sfintelor Tale învăţături, nu numai
ascultători cu urechile cele trupeşti,
ca să ne mântuim şi noi Doamne
Dumnezeul nostru şi să fim cu Tine,
acolo în ceruri, în vecii vecilor!
Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
493
PREDICĂ LA DUMINICA A V-A
DUPĂ PAŞTI
A Samarinencii
,,Dacă ai fi ştiut Darul lui Dumnezeu
şi Cine este Cel ce-ţi zice: «Dă-Mi să
beau!», tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar
fi dat APĂ VIE!”
(Ioan 4, 10)
Hristos a înviat!
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Multe învăţături vrednice de luat în
seamă cuprinde Sfânta Evanghelie
ce s-a citit astăzi. Ea ne arată Parcă o vedem şi noi, gătită şi
lămurit că Iisus Hristos este împodobită frumos, să placă celor
Dumnezeu şi om. Prin iubirea Lui ce o vor vedea venind la fântână.
nemărginită şi Iisus se opri în locul acesta tocmai
ca să vâneze sufletul ei pierdut şi
smerenia cea desăvârşită a tulburat, să vâneze rodul Evei, cum
încredinţat-o pe femeia spun sfinţii părinţi în cântările
samarineancă şi pe toţi locuitorii Bisericii. Era ceasul al şaselea;
din Samaria, făcându-i să creadă şi căldura soarelui dogorea puternic.
să ia aminte, că a venit vremea să Tot la ceasul al şaselea a fost
Se arate Mesia Cel aşteptat, chiar şi aşteptată şi Eva de şarpele - diavol -
de ei - samarinenii. Să luăm aminte la pomul oprit în grădina raiului, s-o
şi noi şi să deschidem adâncul înşele prin minciună şi mândrie, să
sufletului nostru, să ne umplem de cadă în neascultare de Dumnezeu.
Harul cel ceresc, spre mântuirea
sufletelor noastre! În acest moment, Iisus găseşte
prilejul potrivit să pună lumină în
Era o zi de vară cu soare arzător pe sufletul acestei femei, care vieţuia
pământul Iudeii şi Domnul nostru în mare întuneric de păcate. Femeia
Iisus călătorea venind din Iudeea aceasta trăia în
spre Nazaret, iar drumul acesta
trecea prin Samaria. Obosit de 494 PREDICI
călătorie, fiindcă mergea pe jos, se
opreşte la fântâna lui Iacov. Stă păcatul desfrânării, fiindcă avusese
singur, gânditor şi parcă aştepta cinci bărbaţi şi nici al şaselea, cu
ceva. Ucenicii au mers în cetate să care era acum, nu era bărbatul ei
cumpere mâncare. Iisus, ca legitim. Ea se obişnuise să schimbe
Dumnezeu adevărat, ştia că la ora mereu bărbaţii până ajunsese la al
aceea trebuia să vină femeia şaselea, şi din această mocirlă a
samarineancă la fântână să scoată păcatelor îngrămădite, nimeni nu
apă. Nu trece mult şi iată că putea s-o întoarcă decât Fiul lui
soseşte! Dumnezeu, Care S-a coborât din
cer. El, Cunoscătorul inimilor, i-a
676
descoperit păcatele cele grele,
făcând-o să înţeleagă că El nu este
un om de rând, ci Mesia cel
adevărat, pe Care-L aşteptau
proorocii lor.
La începutul vorbirii ei cu Domnul o
vedem cam distrată şi încrezută în
persoana ei, căci îi spune Domnului
că n-are bărbat. Când priveşte mai
cu atenţie la Mântuitorul, rămâne
încremenită de strălucirea feţei
Sale, apoi se miră, căci din
cuvintele Lui înţelese că este de
neam evreu şi se mai miră că a
trecut peste toate şi a vorbit cu ea,
o femeie samarineancă, şi-i zice:
,,Cum, Tu, care eşti iudeu, îmi ceri
apă mie, fiind samarineancă?!”, iar
Iisus îi răspunde:
,,Dacă ai fi cunoscut tu Darul lui
Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice
dă-Mi să beau, atunci tu L-ai fi rugat
şi El ţi-ar fi dat APĂ VIE!”
,,Doamne - îi zise ea - Tu n-ai cu ce
să scoţi apă, iar fântâna este
adâncă, cum ai putea Tu, dar, să ai
apă vie?! Nu cumva eşti Tu mai
mare decât Părintele nostru Iacov
care ne-a dat fântâna?!” Iisus i-a
răspuns:
677
,,Cine va bea din apa aceasta va
înseta iarăşi, dar cine va bea din
apa pe care Eu o voi da nu va mai
înseta în veac! Ba încă, apa pe care
o voi da Eu se va preface într-un
izvor de apă vie, în viaţa veşnică”.
,,Doamne” - îi spuse femeia - ,,dă-mi
această apă ca să nu mai însetez şi
să nu mai vin aici să scot!”
,,Du-te”, - îi spuse Iisus - ,,şi
cheamă pe bărbatul tău!”.
,,N-am bărbat!”, i-a răspuns femeia.
,,Bine ai zis, «n-am bărbat» că cinci
bărbaţi ai avut şi acela pe care-l ai
acum, nu-ţi este bărbat; aici ai spus
adevărul!”.
Femeia, văzându-se descoperită şi
că Iisus citeşte în sufletul ei cel
întinat ca într-o carte deschisă,
începe a-şi mărturisi traiul ei cel
greşit pe care l-a dus până atunci,
apoi urcă pe scara rugăciunii către
Dumnezeu şi zise:
,,Doamne, văd că Tu eşti prooroc;
cum este bine să se închine omul,
după datina evreilor în Ierusalim,
sau după obiceiul samarinenilor pe
muntele Samariei?” Domnul Hristos
îi răspunse femeii cu aceste bolovanii drumului, mâinile se
cuvinte: avântă mereu înainte, pentru a da
un mers grăbit trupului, iar din ochii
,,Duh este Dumnezeu şi cei ce I se ei izvorăsc priviri care grăiesc cu
închină Lui, trebuie să I se închine tărie că în sufletul ei arde o flacără
în Duh şi Adevăr!”. nouă, plină de o putere curăţitoare.
Buzele ei din când în când şoptesc
,,Ştiu” - îi spuse femeia - ,,că are să vorbele lui Iisus: ,,Dacă ai fi
vină Mesia, Cel căruia I se zice cunoscut tu Harul lui Dumnezeu…”.
Hristos; când va veni El, ne va
spune nouă toate!”. Iat-o în mijlocul satului, făcând
chemare tuturor şi zicând: ,,Veniţi,
,,Eu sunt!” - îi zise Iisus - ,,Cel ce haideţi repede la fântâna
grăiesc cu tine!”. strămoşului Iacov, să-L vedeţi pe
Acela despre Care ne vorbesc
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET profeţii!”. Oamenii desigur la
495 început şi-au zis, ştiindu-i trecutul ei
păcătos: ,,Ce-o mai fi şi cu
Auzind femeia aceste cuvinte a fost aceasta?! S-a prostit, a înnebunit!”,
pătrunsă şi luminată până în dar ea nu s-a lăsat şi mai cu putere
adâncul sufletului, apoi cuprinsă de a strigat către ei: ,,Veniţi să-L
un avânt puternic, ca o săgeată vedeţi! Iată, mie mi-a spus toate
scăpată dintr-un arc, păcatele mele, ştie toate, citeşte în
sufletul omului, şi-i aşa de bun, aşa
a zburat spre satul ei, uitând de iertător, milos şi iubitor!”
la fântână şi găleata cu care venise,
şi lăsând acolo toată firea ei veche, Oamenii începură să facă ochii
lepădând toată fiinţa ei murdară şi mari, privindu-se între ei, şi ziseră:
plină de păcate. Nu mai vedea nimic ,,Niciodată n-a vorbit femeia aceasta
înaintea ochilor. Alergă în goana aşa ceva, iată ce lumină îi joacă pe
mare să vestească lumii din satul ei faţă şi cât îi este glasul de
pe Iisus - Mesia. Vântul îi scutură convingător!” Au început a se
părul, picioarele se izbesc de strânge mulţi în jurul ei, iar femeia a
678
început a le propovădui şi a le Hristos a învrednicit-o de apa vieţii,
spune toată convorbirea ei cu Iisus, căci a primit numele de botez chiar
de la fântâna lui Iacov. Tot poporul de la Mântuitorul, zicându-i
a crezut şi a pornit cu ea în frunte FOTINIA. Cu mare dragoste şi
spre fântâna lui Iacov şi acolo şi-au credinţă mergea din sat în sat, din
predat cu toţii sufletele în mâna oraş în oraş şi vestea Cuvântul
Celui Care potoleşte toată setea Mântuitorului.
sufletească prin Apa cea Vie, prin
Cuvântul Său dumnezeiesc. Astfel În vremea împăratului Nero al
oamenii aceştia din Samaria, care Romei, Fotinia aceasta - femeia
aveau gurile însetate şi otrăvite din samarineancă - împreună cu cele
izvoarele cele împuţite şi clocite ale cinci surori ale ei: Anatoli, Foto,
păcatelor, din poftele cele deşarte Fotis, Paraschevi şi Chiriachi,
ale desfrânărilor, lăcomiei, mândriei
şi beţiei, acolo L-au cunoscut şi ei 496 PREDICI
pe Mesia cel aşteptat; acolo au
sorbit Cuvântul Său cel şi cu cei doi fii ai ei, Victor şi Iosif,
dumnezeiesc, s-au răcorit şi s-au au îndurat trei ani de temniţă grea şi
convins pe deplin, crezând că El cele mai cumplite chinuri. Aşa şi-au
este cu adevărat Iisus Hristos, sfârşit viaţa luând cununa
Mesia cel proorocit. muceniciei, dar au lăsat în dreapta
credinţă mulţime nenumărată de
Femeia samarineancă, fiind creştini, la picioarele Mântuitorului,
pătrunsă de Darul lui Dumnezeu, a la fântâna lui Iacov, care este Sfânta
început cu multă înflăcărare să-L Biserică. Darul şi Harul
mărturisească pe Domnul Hristos în Mântuitorului, pe Care-L cunoscuse
lume. Îndată şi-a schimbat viaţa ei la fântâna lui Iacov, au ajutat-o pe
cea păcătoasă, şi-a aruncat hainele Fotinia să se ridice mai presus de
ei cele făcute după moda lumii şi cu mocirla lumii acesteia şi să-i ajute şi
chip cuviincios şi evlavios a început pe alţii.
să povestească cu lacrimi în ochi,
cum L-a întâlnit ea pe Domnul la Harul lui Dumnezeu, această forţă şi
fântâna lui Iacov şi cum Domnul putere, l-a îmbrăcat şi pe Apostolul
679
Pavel mai târziu, căci aşa zice el: Duhului pe care Dumnezeu o trimite
,,Prin Harul lui Dumnezeu sunt ceea sufletului omenesc.
ce sunt şi Harul Lui, care este în
mine, n-a fost în zadar!”. Darul lui Darul lui Dumnezeu este ajutorul
Dumnezeu sau Harul lui Dumnezeu cerului, mâna Tatălui, mila Fiului şi
să ştiţi că este tot una, aşa cum raza Duhului Sfânt prin Care se
zicem în ecteniile de la slujbe: arată iubirea lui Dumnezeu faţă de
,,Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne om. Darul lui Dumnezeu este focul
păzeşte pe noi Dumnezeule cu cel sfânt Care încălzeşte în dragoste
Harul Tău sau cu Darul Tău!”. Unii inimile creştinilor şi apa cea vie,
preoţi zic: ,,cu Harul Tău” iar alţii făgăduită de Mântuitorul femeii
,,cu Darul Tău” însă tot una este. samarinence. Darul sau Harul
sfinţeşte sufletul şi nimiceşte
Harul lui Dumnezeu este o putere păcatul, aşa după cum soarele
supranaturală, Care vine în ajutorul nimiceşte microbii. Harul e o putere
sufletului nostru bolnav ca să-l necunoscută în Vechiul Testament.
vindece şi să-l întărească. Harul lui Legea veche a descoperit numai
Dumnezeu este graţia divină, care păcatul şi neputinţa de a ne elibera
colaborează cu conştiinţa noastră, din braţele lui. Harul lui Dumnezeu
cu mintea şi voinţa noastră, ca să lucrează în Biserică prin Sfintele
ne ridice biruitori peste ispitele Taine. De aceea zice Sfântul Pavel:
materiei. Harul este o putere ,,Prin Har sunteţi mântuiţi!”. Harul
necunoscută lumii; el nu se află nici ne face liberi, Harul ne face stăpâni,
în suflet, nici în sânge, nici în carne, pentru că Harul ne face curaţi. Un
nu vorbeşte despre el nici o ştiinţă: suflet plin de Har e ca o grădină de
nici psihologia, nici fizica, nici flori, de parfum şi fructe.
chimia, nici mecanica. Despre Har
vorbeşte numai religia creştină. Un om înarmat cu forţa Darului divin
Harul e darul lui Dumnezeu care e un nebiruit, un om plin de voinţă
ajută şi desăvârşeşte natura. Darul şi de o energie puternică, ce luptă
lui Dumnezeu este energia totdeauna cu succes în războiul
spirituală, forţa sfântă şi puterea sufletului cu amăgirile, cu patimile
şi ispitele cărnii. Numai Darul şi
680
Harul lui Dumnezeu a putut face din
oameni sfinţi şi mucenici, eroi ai
credinţei, ai speranţei şi iubirii
creştine. În toţi oamenii sunt vii
patimile, dar în oamenii Harului, în
sfinţi, sunt
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
497
biruite pentru că sunt legate; este
vie patima, dar este legată. Cine
stăpâneşte peste patimi e împărat.
Dacă vrem să vină peste noi Darul
şi Harul lui Dumnezeu, trebuie să ne
ferim de păcate, în special de
păcatele mari şi de păcatele de
moarte, mai ales de mândrie, despre
care zice Duhul Sfânt prin gura
Apostolului Iacov: ,,Dumnezeu le dă
Har celor smeriţi, iar celor mândri le
stă împotrivă!”. Toţi sfinţii lui
Dumnezeu au propovăduit în lume,
învăţăturile Scumpului nostru
Mântuitor, cu multă înflăcărare din
Darul lui Dumnezeu.
Religia noastră creştină ortodoxă
nu este cunoscută, nu este
înţeleasă şi frumuseţea ei
dumnezeiască nu este apreciată.
Dulceaţa religiei noastre nu este
nici măcar gustată, nu mai vorbim
681
că trebuie mâncat din ea, din hrana
aceasta duhovnicească. Puterea ei
e neştiută, e nevoie de lucru, de
chemare sfântă, e nevoie ca lumea
să vină să vadă la fântâna lui Iacov,
să vină să pună degetul ca Toma să
se convingă şi să cunoască
adevărul religiei noastre. E bine să
pornim cu toţii la lucrul femeii
samerinence şi să începem să-i
trezim pe cei din jur din amorţeală şi
nepăsare pentru Apa cea Vie.
Treziţi-i pe membrii familiei, treziţi-i
pe prieteni şi cunoscuţi, vorbiţi-le
despre dragostea lui Hristos,
aduceţi-i în faţa Altarului, luminaţi
pe neştiutori, încurajaţi pe cei
şovăielnici, luaţi-i pe drumul binelui
şi al credinţei, căci dureros lucru
este să vezi şi să auzi numele lui
Dumnezeu hulit, al Preacuratei
Fecioare şi al sfinţilor! Sfintele
Taine sunt luate în bătaie de joc şi
pretutindeni hulitorii deschid gura
lor spurcată cu multă răutate,
împotriva lui Dumnezeu şi a
sfinţeniilor. Trebuie să se
sfârşească odată cu această ruşine
care nu se întâlneşte în nici o altă
religie. Pângăritorii trebuie înfieraţi,
defăimătorii trebuie reduşi la tăcere.
Căutaţi să apăraţi dreapta credinţă
ortodoxă când este atacată! Opriţi
răul oriunde îl întâlniţi, certaţi şi
pedepsiţi copiii când înjură şi-şi bat
joc de lucrurile sfinte! Aveţi
îndrăzneala şi vorbiţi cu convingere,
căci numai aşa veţi împlini datoria
de creştini adevăraţi, următori ai
dreptei credinţe şi vă veţi asemăna
cu samarineanca din Evanghelia de
astăzi, care a strigat poporului din
cetatea ei: ,,Veniţi şi vedeţi, L-am
aflat pe Mesia!”. Strigaţi din
convingerea inimii cu toată puterea
credinţei, căci lumea trăieşte în
întuneric ca la începutul
păgânismului. Lupta e în toi, căci s-
au încăierat: lumina cu întunericul,
adevărul cu minciuna, binele cu
răul.
Lumea este stăpânită de cele mai
sălbatice păcate, care nici în
păgânism nu se găseau. De aceea
mulţi se vor prăbuşi din nenorocire
în nenorocire şi vor pieri pentru
totdeauna. E o datorie sfântă din
partea noastră, a creştinilor care
cunoaştem credinţa, să dăm ajutor
acestor suflete care se pierd din
neştiinţă pe diferite căi. Unii cad în
ghearele sectanţilor, alţii cad în
păcatele cele grele ale
682
498 PREDICI
beţiei, avorturilor, desfrânărilor,
nedreptăţilor, alţii se duc pe căile
vrăjitorilor şi vrăjitoarelor şi ale
tuturor înşelătorilor, căci aşa au
ajuns creştinii noştri, cu credinţa şi
cu sufletul ca nişte păsări împăiate.
Cei care aţi vizitat un muzeu de
păsări împăiate aţi văzut că acolo
parcă te afli în codru. Vezi într-un
loc vulturul cu aripile întinse, parcă
stă gata să zboare; în altă parte
mierla cu ciocul deschis, gata să
cânte, în altă parte o lebădă care
pluteşte pe apă; în toate părţile fel
de fel de păsări, ce stau gata să-şi ia
zborul. Aceste păsări însă au numai
chip de viaţă, în realitate sunt
moarte, umplute cu paie.
Aşa şi creştinii noştri, au chipul de
creştini, fac unele forme creştineşti,
dar nu este duh de viaţă în ei; de
aceea s-au încuibat duhurile
necurate şi-i chinuiesc în toate
felurile. Creştinii noştri se ţin de
anumite datini, poartă nume frumos
de sfinţi, dar faptele sunt păgâneşti,
viaţa cea sufletească este moartă,
pentru că nu este duh în gura lor, în
inima şi în viaţa lor. Oamenii nu se
mai hrănesc cu Cuvântul lui
Dumnezeu, nu mai vin fântâna lui
Iacov - la Biserică - să scoată apa
cea vie, să-L întâlnească pe
Mântuitorul Iisus Hristos, aici la
Sfânta Biserică, fiindcă Biserica are
apa cea vie care-l face pe om fericit
în viaţă.
Această apă îi aduce mulţumire
sufletească, îi înviază sufletul
omorât de păcate şi îl mângâie în
toate necazurile lui, aşa cum a
primit şi s-a refăcut şi femeia
samarineancă atunci când a stat de
vorbă cu Mântuitorul, la fântâna lui
Iacov. Sufletul ei s-a schimbat
îndată; Cuvântul lui Dumnezeu i-a
pătruns în inimă, viaţa ei s-a
luminat, căci îndată s-a hotărât să
lase murdăria păcatelor şi să-I
urmeze Bunul Învăţător. Aceasta
care trăia cu al şaselea bărbat în
concubinaj, pentru că nici unul nu-i
fusese bărbat legitim, nu era
cununată, a urât viaţa ei cea
păcătoasă şi s-a întors cu tot
sufletul la Dumnezeu, la mântuire.
Nu cum fac unele creştine de ale
noastre, căci trăiesc necununate,
fiindcă bărbaţii lor nu vor să se
cunune, iar altele au divorţat de
bărbaţi, ei s-au recăsătorit şi dau
pensie alimentară, însă ţin legătura
683
şi cu fostele lor soţii, căci din când
în când mai dau pe la ele şi aşa cad
în păcatul preacurviei, şi niciodată
nu scapă de acest spurcat păcat. Ba
sunt unii care trăiesc cu câte cinci
şase femei după ce s-au despărţit
prin divorţ de prima soţie şi tot aşa,
din când în când, ca să fie bine şi cu
cea dintâi, mai dau şi pe acolo.
Astfel păcatele merg şir şi nu se pot
lăsa niciodată de ele.
Hotărâţi-vă, femei creştine! Nu vă
mai bateţi joc de credinţa voastră,
de sufletul şi trupul vostru, căci nu
mai este vreme de pierdut şi
Dumnezeu va cere socoteală pentru
atâţia amar de ani de aşteptare!
Pe Domnul Hristos şi astăzi, fraţi
creştini, Îl găsim la fântâna lui
Iacov, aici în
Biserică, şi de aici vă trimite pe cele
necununate acasă, să vă aduceţi
bărbaţii la
Biserică să vă cununaţi; El trimite
mamele să vină aici cu copiii şi
nepoţii, vă
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
499
 care şi-a uitat copilul în leagăn când
trimite pe toţi care v-aţi adunat aici îi luase casa foc! S-a grăbit sărmana
astăzi, căci fiecare aveţi de adus pe mai întâi să-şi scoată banii, hainele,
câte cineva la fântâna lui Iacov. vasele, dar copilaşul a fost uitat
Duceţi-vă şi spuneţi-le despre adormit în leagăn. Când şi-a adus
fântâna aceasta cu apă vie şi de aminte, a fost prea târziu, căci
Mesia Care ne vorbeşte Cuvântul copilul a ars cu leagăn cu tot.
adevărului! Spuneţi-le şi grăbiţi-i pe
toţi să vină acum, până nu se rupe Întocmai aşa fac cei mai mulţi
lanţul de la găleată, până nu se creştini cu sufletul lor. Aleargă în
sparge găleata, până când nu seacă sus şi în jos, se străduiesc să-şi
fântâna, până nu se închid uşile strângă bani, să-şi umple şifonierele
fântânii lui Iacov, fiindcă atunci vor cu haine, să mănânce, să bea bine
plânge în zadar, căci târgul s-a şi să chefuiască, dar bietul suflet -
închis, bunătăţile s-au vândut, iar copilul acesta din noi - e uitat şi
neguţătorii au plecat departe în ţara lăsat în focul păcatelor şi al pieirii
cea de sus. veşnice. Cei mai mulţi numai pe
patul morţii se trezesc că au uitat de
Sfinţii prooroci ne spun că, în zilele suflet, dar atunci e prea târziu.
din urmă, Dumnezeu va lua Harul Multora dintre noi ni s-a întâmplat
Său şi se vor rări învăţătorii cei să vedem pe câte cineva că moare
adevăraţi, duhovnicii cei iscusiţi, iar şi cere preotul pe patul morţii, deşi
Jertfa cea necurmată - Sfânta niciodată nu i-a trebuit biserică,
Liturghie - va înceta aproape de tot. spovedanie şi împărtăşanie.
Să ne trezim dacă vrem să ne Acestora nimenea nu le mai
mântuim, să-L imităm pe Hristos şi garantează mântuirea. Să se
urmaşii Săi, să nu fim cu două feţe, grăbească să vină până nu e prea
cu una întoarsă spre Dumnezeu şi târziu!
cu alta spre diavolul, căci un singur
suflet avem şi, dacă nu îngrijim de Cu toţii am văzut poate pe cineva
el, l-am pierdut pentru totdeauna! care a sosit prea târziu la gară şi a
Să fim atenţi cu sufletul nostru, să scăpat trenul. Aşa stând eu într-o zi
nu păţim şi noi cum a păţit o femeie pe o bancă, într-o gară mare, am
684
văzut cum un soldat întârziat alerga şcolar care nu s-ar duce mai
să prindă trenul care tocmai intra în devreme poate pierde examenul; un
staţie. Fugea bietul om abia mai bolnav care are nevoie de operaţie
putând să-şi tragă sufletul. Când a şi, din frică de cuţit sau din altă
ajuns la casa de bilete, mai, mai să pricină, amână mereu să meargă la
cadă de atâta alergare, dar a prins doctor, dar văzând că nu e chip şi
trenul. Pentru că se închisese casa durerile se înteţesc, se hotărăşte şi
nu a putut să-şi mai scoată bilet şi pleacă cu mare părere de rău însă şi
nu a apucat nici loc în vagon, dar cu multă grijă pentru că a întârziat.
totuşi a plecat acolo unde trebuia să Când ajunge la doctor află că boala
ajungă. După plecarea trenului e înaintată, şi nu se ştie cum va ieşi
soseşte în gară un alt călător, până la urmă. El se tânguieşte de ce
liniştit, cu ţigara în gură, cu mâinile n-a venit mai devreme. Operaţia se
în buzunar. Se uita liniştit în face, dar fiind prea târziu, n-a mai
depărtare, crezând că trenul a- fost chip de vindecare. Astfel, omul
ntârziat pe drum şi n-a ajuns, dar nostru, pentru că n-a venit la timp,
tocmai află că trenul a trecut. Cine s-a pierdut amânând mereu
poate spune cum se văita şi se vindecarea.
întrista. Cineva căută să-l încurajeze
şi-i zise: ,,Nu vă supăraţi aşa de Un om care nu-şi plăteşte datoriile
tare, că plecaţi şi mâine!”. ,,O, nu, la timp, plăteşte majorări sau
mâine e prea târziu, căci astăzi se amendă şi aşa cu multe probleme
judecă procesul meu! O, ale vieţii, dacă omul nu le face când
nenorocitul de mine, cu siguranţă trebuie şi le lasă până în ultima zi,
voi fi condamnat!”. poate să fie prea târziu: trenul fiind
plecat, un examen pierdut, boala
500 PREDICI înaintată, datoriile majorate. Tot aşa
şi cu cele sufleteşti, fraţi creştini, cu
Această întâmplare m-a făcut să mult mai mult adevărate. Duhurile
cuget asupra multor cazuri când, necurate atâta ne îndeamnă să tot
din pricina amânărilor pe care noi le amânăm venirea noastră la gară - la
facem mereu, pierdem trenul şi apoi biserică - mergerea noastră la
oftăm şi ne văicărim fără folos; un doctor, la duhovnic, la spovedit. Şi
685
aşa, diavolul îi spune tot mereu aici, în biserică, se revarsă din
omului la ureche că: ,,E prea mâna lui Dumnezeu! Chemaţi-L la
devreme să mergi la biserică, că n- casa dumneavoastră pe Mântuitorul
ai păcate, că te poţi ruga şi acasă, Iisus Hristos, rugaţi-L, aşa cum L-au
că mai ai mult de trăit eşti doar rugat samarinenii să rămână la ei,
tânăr, în putere; acolo, la biserică, iar Iisus, plin de milă, a rămas în
se duc doar babele!” cetatea lor două zile, spune Sfânta
Evanghelie; acolo i-a învăţat, i-a
Nu-l lasă ucigaşul acesta de demon miluit, i-a tămăduit, şi i-a săturat pe
pe om să se întoarcă la Dumnezeu, toţi cu Cuvântul adevărului,
să se lase de păcate şi să-şi Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu ne
îndrepte viaţa lui niciodată. Vede înşelăm gândindu-ne că Dumnezeu
omul pe mulţi plecând din viaţa ne iartă fără să ne întoarcem la El,
aceasta, prin moarte năprasnică şi-i fără să ne lăsăm de păcate, fără
conduce chiar el la cimitir, dar tot pocăinţă, fiindcă Dumnezeu e bun,
nu crede că într-o zi îi vine şi lui dar e şi drept. De aceea a rânduit o
rândul să-l ducă alţii acolo, că aşa zi de judecată pentru toată lumea,
este omul, ca şi o floare care se iar chinurile iadului le-a rânduit
veştejeşte şi apoi moare. Când te pentru cei care
uiţi în cimitir, vezi pe cruci scrise
numele mai multor suflete care au PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
trăit puţin pe aici. Citeşti pe câte o 501
cruce: Ion de 5 ani, Nicolae de 15
ani, Maria de 20 de ani şi rar de tot ascultă de diavolul; pentru diavoli
de 70, 80 de ani. De aceea, fraţi le-a făcut, dar sufletele care ascultă
creştini, să ne silim să nu pierdem de ei, se vor chinui acolo cu ei
trenul mântuirii noastre! Mâine împreună, pentru că au ascultat de
poate fi prea târziu. vrăjmaşul.

Veniţi la Dumnezeu, veniţi că am Să alergăm şi noi, ca femeia

aflat pe Mesia, veniţi la fântâna lui samarineancă, să spunem celor ce
Iacov ca să luaţi apă vie, să luaţ i vor să-şi salveze sufletul să vină la
Darul şi Harul ceresc, căci numai Iisus, să se întoarcă degrabă la
686
Dumnezeu, că nu se poate sluji la
doi domni! Trebuie să ne lepădăm PREDICĂ LA DUMINICA A VI-A
de satana şi de lucrurile lui, aşa DUPĂ PAŞTI
cum am făgăduit prin naşii noştri la
botez, căci numai atunci ne va da Vindecarea orbului din naştere
Dumnezeu Darul şi Harul Său
mântuitor, dacă ne lepădăm de ,,Zis-a Domnul: «Atât cât sunt în
păcate şi de satana! lume Eu sunt Lumină a lumii!»”
(Ioan 9, 5)
Rugăciune
Hristos a înviat!
Doamne, Dumnezeul Puterilor, al
milei şi al îndurărilor, trimite Harul F r a ţ i c r e ş t i n i,
Tău în noi ca să ne lumineze mintea,
să ne trezească fiinţa, să ne Nu este pe lume o soartă mai
întărească voinţa şi să ne sfinţească nemiloasă şi crudă ca soarta unui
viaţa! Duhul Tău să se coboare în orb; să trăieşti mereu într-o
noi ca să nu mai fim neputincioşi şi nesfârşită noapte, să nu poţi vedea
să slujim materiei! măreţia unui apus de soare, să nu
poţi gusta frumuseţea unei zile de
Dă-ne Doamne Harul Tău, pe care L- mai -
ai dat sfinţilor Tăi, căci fără de el,
nimeni nu s-a mântuit! Fără de Tine când totul e numai floare şi lumină,
Iisuse, nu putem face nimic! Apără- să nu vezi chipurile celor scumpi
ne, mântuieşte-ne, miluieşte-ne şi din jurul tău: un tată, un prieten, un
ne păzeşte pe noi Dumnezeule cu binefăcător, atâtea frumuseţi ale
Harul Tău! Amin! naturii, care încântă şi veselesc
inima omului. Această suferinţă e
foarte greu de răbdat de un suflet
502 PREDICI omenesc.

687
O astfel de soartă îndura orbul din
Ierusalim, despre care ne vorbeşte
Sfânta Evanghelie de astăzi. Bietul
om, se născuse fără vedere!... Se
trezise la viaţă, crescuse mare, se
făcuse flăcău, dar vai, perdeaua
întunericului nu s-a mai ridicat de
pe ochii lui, astfel că bietul orb îşi
ducea zilele negre şi amare,
frământându-se în gânduri diferite.
De ce a fost Dumnezeu atât de
nemilos cu el?! De ce i-a hărăzit o
astfel de soartă? Ale cui sunt
păcatele pe care le ispăşeşte? Iată
că într-o zi trece pe lângă
nenorocitul acesta Iisus, iubitorul
de oameni şi Lumina lumii!
Să arătăm mai întâi împrejurările în
care s-a săvârşit această minune.
Mântuitorul Iisus părăsise templul
din pricina furiei fariseilor şi
cărturarilor,
care voiau să-L omoare cu pietre,
pentru că le spusese acolo, că El
este mai înainte decât Avraam, iar
ei, plini de ură, Îi ziceau: ,,N-ai nici
50 de ani şi vrei să spui că ai văzut
pe Avraam?!” Astfel căutau să-L
omoare cu pietre, dar El, însoţit de
ucenicii Săi, S-a ferit şi trecând prin
mijlocul lor a venit la una din porţile
exterioare ale templului, unde
688
stăteau neputincioşii, ologii şi orbii
să ceară milă de la trecători.
Acolo l-a întâlnit Iisus pe acest orb
din naştere, care sta şi el cu mâinile
întinse
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
503
şi repeta mereu: ,,Orb din naştere,
orb din naştere!…”, ca să-l
miluiască lumea. Când l-a văzut
Iisus, I S-a făcut milă de el; a
scuipat jos şi făcând din pământ
alifie a uns cu ea ochii stinşi ai
orbului, apoi i-a poruncit să meargă
să se spele în apele Siloamului.
Omul s-a dus, s-a spălat, şi iată,
minunea s-a săvârşit, căci îndată şi-
a căpătat vederea! Negura
întunericului s-a îndepărtat, lumină
s-a făcut în sufletul şi trupul lui şi s-
a întors slăvind pe Dumnezeu.
Puţin mai înainte de a face minunea
aceasta, Iisus îl vindecase pe
slăbănogul de la Poarta Oilor, într-o
sâmbătă. Acea minune aprinsese
furia fariseilor şi a cărturarilor, dând
naştere la un început de anchetă din
partea lor, găsindu-I vină că nu
respectă sâmbăta şi socotindu-L
vrednic de moarte pentru aceasta. Fariseii şi cărturarii, vrăjmaşi ai lui
Ca să le dovedească totuşi că El Hristos, întărâtaţi de patimi ucigaşe,
este cu adevărat Dumnezeu, Iisus au pornit împotriva Binefăcătorului
Se hotărăşte să mai facă şi Mântuitorului Iisus cu invidia din
inimile lor, care i-a orbit şi i-a
o nouă minune, mult mai mare întunecat, căci n-au văzut adevărul,
şi tot într-o zi de sâmbătă ca astfel n-au recunoscut minunea făcută de
să dea naştere la a doua anchetă Fiul lui Dumnezeu. Pentru a se
pentru a se cerceta lucrurile cu de- convinge dacă el este orbul de la
amănuntul de către farisei şi uşa bisericii, iată ce au făcut: l-au
cărturari încât să nu fie nici o chemat şi i-au întrebat şi pe părinţii
îndoială că El este trimisul lui lui, iar aceştia le-au răspuns: ,,Ştim
Dumnezeu - Mesia cel aşteptat, iar că acesta este fiul nostru şi că s-a
toţi aceia care nu vor vrea să vadă născut orb, dar cum vede acum nu
adevărul, să nu aibă nici un fel de ştim şi nici cine i-a deschis ochii lui!
scuze. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă şi
singur va vorbi pentru sine!”.
Orbul din Evanghelia de astăzi era
un om simplu şi neînvăţat, iar Văzându-se biruiţi, fariseii şi
fariseii şi cărturarii erau învăţaţii lui cărturarii au schimbat tactica: i-au
Israel. Cu toate acestea, aceşti lăsat la o parte pe părinţii orbului şi
învăţaţi rămân într-o criminală adresându-se cu ipocrizie celui
necredinţă, iar acest sărac se umple vindecat, i-au zis: ,,Dă slavă lui
de cea mai curată lumină a Dumnezeu” - adică retrage-ţi
credinţei, devine recunoscător şi-L blasfemia - ,,nenorocitule, care ai
caută pe Iisus, I Se închină şi-I îndrăznit să-L faci pe Iisus profet!
mulţumeşte. El primeşte dreapta Noi ştim că acest om este
credinţă şi socoteşte o mare datorie păcătos.”. Atunci orbul cel vindecat,
pentru el să vestească adevărul şi mirat de aceste cuvinte ale lor, îi
binefacerea pe care i-a făcut-o întrerupse cu ironie şi în bătaie de
Dumnezeu. joc le zise: ,,De este păcătos nu
ştiu; un singur lucru ştiu că orb am
fost şi acum văd!”. Înfundaţi şi
689
nemaiavând ce să răspundă ei zic
iarăşi către el: ,,Cum ţi-a deschis
ochii tăi?” Necăjit şi mâhnit orbul
de atâta viclenie a lor le răspunde:
,,Iată, v-am
504 PREDICI
spus vouă şi n-aţi auzit! De ce voiţi
să auziţi iarăşi a doua oară?! Vreţi
să vă faceţi şi voi ucenici ai Lui?”
Când au auzit ei aceste cuvinte din
partea unui cerşetor, a unui jerpelit,
a unui desculţ s-au repezit asupra
lui ocărându-l şi zicându-i: ,,Fii tu
ucenic al Aceluia! Noi suntem
ucenici ai lui Moise; ştim că
Dumnezeu I-a vorbit lui Moise, iar
pe Acesta nu-L ştim de unde este!”.
Iată acum ce le răspunde orbul cel
vindecat şi luminat de Domnul:
,,Tocmai în aceasta constă
minunea: că voi nu ştiţi de unde
este şi El mi-a deschis ochii!
Vindecarea mea este o minune mai
mare decât minunile lui Moise, căci
niciodată nu s-a auzit să fi deschis
cineva ochii vreunui orb din
naştere! De n-ar fi Acesta de la
Dumnezeu, n-ar fi putut face
nimic!”. Fariseii se ridicară şi plini
690
de mânie îi ziseră: ,,Te-ai născut în
păcate şi tu ne înveţi pe noi?!”, apoi
se repeziră asupra lui şi-l scoaseră
afară din sinagogă.
Iată ce minunate cuvinte a fost în
stare să le zică acelor farisei orbi de
invidie şi duşmănie, acest orb
sărac, simplu şi neînvăţat! Auzind
Iisus că l-au dat afară din biserică şi
aflându-l i-a zis:
- Crezi tu în Fiul lui
Dumnezeu? El a răspuns:
- Şi cine este, Doamne, ca să
cred în El?
- Chiar Cel Care vorbeşte cu
tine, Acela este!, iar el a zis:
- Cred Doamne! şi I s-a
închinat Lui, iar Iisus a mai zis:
- Spre judecată am venit în
lumea aceasta pentru ca cei care nu
văd să vadă, iar cei care văd, să fie
orbi!.
Mari şi minunate sunt lucrurile Tale,
Doamne! Să vezi tu asemenea
minuni, cu ochii, să vezi cum orbii
se luminează, leproşii se vindecă,
morţii înviază, ologii umblă, dracii
se izgonesc, orice boală şi
neputinţă se tămăduieşte şi să
închizi ochii, să te faci că nu vezi,
nu auzi şi să nu vrei să recunoşti
minunea dumnezeiască şi că Iisus
Hristos este adevăratul Dumnezeu.
Aşa au fost acei farisei şi cărturari
făţarnici, care nu căutau decât slava
lumească, interesele lor pământeşti,
lăcomia de argint şi de aici pleca
toată invidia şi răutatea asupra
Mântuitorului. Dar să-i lăsăm că şi-
au luat plata şi şi-o vor lua şi ceilalţi
până la sfârşitul veacului, fiecare
după faptele lui.
Noi să venim la cuvântul nostru de
la început şi să-L cunoaştem pe
Iisus Hristos - Lumina lumii. Mai
întâi, Iisus le-a arătat tuturor că El
este Una cu Tatăl
- Creatorul, Cel Care a luat
pământ şi l-a făcut pe Adam, apoi a
suflat asupra lui dându-i suflet viu
din suflarea Sa dumnezeiască, iar
acum Iisus a scuipat jos, făcând
alifie din pământ şi ungându-l la
locurile unde trebuiau să fie ochii,
pe care nu-i avea deloc, şi prin
spălare orbul căpătă vedere, lumină
care i-a luminat şi sufletul şi trupul.
691
Iată Lumina lui Hristos! Căci pe orb
nu l-a vindecat noroiul sau apa, ci
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
505
puterea Fiului lui Dumnezeu - Acela
Care a putut să zică despre Sine
cuvintele acestea mari: ,,Eu sunt
Lumina lumii!” Iisus nu Şi-a dat
numele acesta pentru faptul că a
deschis ochii orbilor de care ne
istorisesc Evangheliile, ci pentru că
a adus lumină pe pământ, în cele
mai grele probleme ale vieţii noastre
omeneşti.
Iată, noi, oamenii nu putem trece
prin lumea aceasta ca o turmă de
vite, nesimţitori şi inconştienţi, cu
ochii plecaţi în pământ! Noi
presimţim că mai este
o lume afară de aceasta
văzută, lumea spirituală, lumea
sufletului. Noi avem aici pe pământ
o mulţime de suferinţe; când
păcătuim simţim mustrări de
conştiinţă, când vine moartea, nu
vine la toţi la fel. Atunci în mintea
noastră se ridică o mulţime de
întrebări: ,,Ce rost are viaţa noastră
în lumea aceasta? Cine este
Dumnezeu? Ce mai rămâne din Dacă citim istoria popoarelor vechi,
fiinţa noastră pământească după vom vedea că din tot ce este pe
moarte?” Acestea sunt marile lumea aceasta, oamenii şi-au făcut
întrebări care se zbat în adâncurile dumnezei; ei s-au închinat la soare,
noastre şi care cer să fie desluşite. idoli de piatră şi de lemn, la
animale, la statui de zei şi zeiţe.
Poate ştiinţa, filozofia să le Popoare înaintate în cultură cum au
dezlege?! Din contră, în faţa acestor fost grecii şi romanii, au decăzut
probleme oamenii rămân muţi, aşa de jos în această privinţă încât
oamenii de ştiinţă rămân au personificat până şi patimile
încremeniţi ca nişte statui de piatră, omeneşti, făcându-le altare de
cum zice psalmistul despre idolii închinare. E destul să amintim că la
din vechime că: ,,ochi au şi nu văd, Atena şi la Roma se cinstea un
urechi au şi nu aud, gură au şi nu dumnezeu al beţiei, o zeiţă a
vorbesc”. desfrânării, altă zeiţă a dansului, a
jocurilor de noroc.
La problemele acestea de mai sus
ar trebui să răspundă şi să răsune Iată că în mijlocul acestui mare
triumfătoare peste veacuri cuvintele întuneric a apărut Mântuitorul Iisus -
lui Iisus: ,,Eu sunt Lumina lumii!”. Lumina lumii - şi în locul acestor
Acum să vedem cum a fost Iisus idei greşite despre dumnezeire a
Lumina lumii şi în ce chip. Cea mai adus o învăţătură atât de frumoasă
de seamă lumină a adus-o şi măreaţă, încât numai pentru
Mântuitorul prin învăţătura Sa aceasta I s-ar cuveni numele de
dumnezeiască, învăţătură despre ,,Lumina lumii. Ce a învăţat Iisus
Dumnezeu. De când trăieşte omul despre Dumnezeu?!
pe pământ, totdeauna a căutat să-L
cunoască pe Dumnezeu, dar este Mai întâi, El a arătat că Dumnezeu
nespus de uimitor pe câte căi nu este nici piatră, nici lemn, nici
rătăcitoare a umblat omul în această altceva din cele ce există pe
căutare. pământ. ,,Duh este Dumnezeu”, a
zis El, ,,şi cei ce I se închină Lui
trebuie să I se închine în duh şi în
692
adevăr!”. El este Unul, singurul birui ispitele şi întreaga frumuseţe a
Ziditor, cultului creştin, care se înalţă spre
cer ca un miros de bună mireasmă
506 PREDICI duhovnicească.

susţinătorul şi ocârmuitorul tuturor, În al doilea rând, Iisus este ,,Lumina

punctul de mijloc al lumii de la care lumii” fiindcă El ne-a adus cele mai
vin şi spre care merg toate. Iisus a adevărate învăţături despre suflet.
învăţat apoi că Dumnezeu nu este o Până la Domnul Hristos, toţi
fiinţă depărtată de noi oamenii, de învăţaţii şi înţelepţii lumii n-au putut
lume, străină de viaţa oamenilor, ci să lămurească lumea despre
El, Dumnezeu, este Părintele, Tatăl existenţa sufletului, despre valoarea
nostru al tuturor. şi nemurirea lui, fiindcă ei înşişi
umblau în întuneric, ca bufniţele şi
Cine ar putea spune câtă liliecii cărora le place să umble
binecuvântare, câtă bucurie, numai prin locuri întunecoase.
încredere şi nădejde revarsă asupra Aceste vietăţi, deşi au ochi, nu se
vieţii noastre această învăţătură?! simt bine decât în întunericul nopţii,
Dacă Dumnezeu este Tatăl nostru, iar când apar zorile dimineţii şi când
atunci El ne iubeşte şi noi nu mai toată natura se bucură de lumină,
tremurăm de frică în faţa Lui, cum ele fug şi se ascund în locuri
tremurau păgânii în faţa idolilor întunecoase.
îngrozitori. Dacă El ne este Tată,
atunci ne pedepseşte cu milă şi cu Aşa au fost învăţaţii dinaintea
îndurări. Dacă acest Dumnezeu ne Domnului Hristos, fiindcă trăiau în
este Părinte, suntem siguri că nu ne mari fărădelegi, în patimi şi păcate;
alungă de la Sine, câtă vreme mai aşa sunt şi astăzi unii care fug de
avem o rază de iubire pentru soarele Evangheliei lui Hristos, însă
Dânsul. Aceasta este învăţătura se încred şi citesc unele cărţi care
nouă pe care a adus-o Iisus Hristos le întunecă şi mai mult ochii
şi din această învăţătură răsare sufletului, şi din cauza mândriei
toată puterea creştinismului, toata rămân orbi în faţa minunilor
morala Lui. De aici reiese tăria de a
693
Mântuitorului şi nu pot crede, ca să
se mântuiască. omului; chiar dacă se naşte bolnav
sau slăbănog nu mai este aruncat la
Iisus Hristos, ,,Lumina lumii”, ne-a râpă, cum făceau păgânii. Bolnavii,
arătat că fiecare om, sărac sau chiar cei care zac zile şi ani, în ochii
bogat, femeie sau copil, are un lui Iisus şi ai creştinilor găsesc milă
suflet nemuritor şi cu toţii suntem şi nimeni nu are dreptul să le ia
datori să îngrijim de acest suflet şi viaţa.
să-l pregătim pentru Împărăţia lui
Dumnezeu, fiindcă de ar dobândi Iisus a învăţat că nimeni nu trebuie
omul lumea întreagă, iar sufletul şi-l să aibă robi, fiindcă toţi - mici şi
va pierde, nimic n-ar folosi. mari, bogaţi şi săraci, împăraţi şi
Mântuitorul a aşezat sufletul pe cerşetori - suntem robi ai
treapta cea mai înaltă ş i i-a dat Împăratului ceresc, Dumnezeu
valoarea cea mai scumpă. L-a Creatorul. Noi toţi suntem preţioşi şi
aşezat în mijlocul preocupărilor ne simţim ca fraţii fiindcă avem
omeneşti, fiindcă el este nemuritor. acelaşi suflet nemuritor şi suntem
Sunt nenumărate foloasele care au copii ai aceluiaşi Tată - Dumnezeu.
ieşit pentru omenire din această
învăţătură. În această învăţătură s-a Iisus este ,,Lumina lumii”, pentru că
arătat valoarea vieţii omeneşti; prin ne-a arătat rostul vieţii noastre
ea s-a întemeiat frăţia între oameni, pământeşti. Pentru ce trăim noi,
fiindcă în lumea veche nu erau oamenii, pe pământ?! Ce chemare
socotiţi oameni decât cei bogaţi şi avem de îndeplinit? Ce înţeles au
puternici, iar cei săraci erau ostenelile noastre, luptele noastre,
dispreţuiţi şi nevrednici de a trăi. dorurile noastre după ceva mai bun,
mai frumos, mai înalt? La aceste
Iisus a aşezat femeia la loc de întrebări înţelepţii lumii n-au ştiut
cinste. Copilul este rodul cel mai de decât să dea din umeri sau dacă au
preţ al răspuns au pus ca ţel al vieţii
omeneşti alte năzuinţe cu totul
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET josnice: plăcerile vinovate, beţiile,
507 mâncarea şi toate viciile păcătoase.
694
A venit însă Iisus şi le-a zis: sufletului orbiţi, care nu vede
,,Ascultaţi, fiii oamenilor, ţelul vieţii prăpastia ce îi stă înainte, la
voastre nu stă nici în plăceri, nici în sfârşitul vieţii şi câtă otravă lasă
bani, nici în lăcomii şi lucruri păcatul în suflet şi în trup.
pământeşti! Voi aveţi un rost cu
mult mai înalt; voi trebuie să Cei ce s-au născut din părinţi
alergaţi cu cinste şi să vă îndepliniţi
necredincioşi, necununaţi la
datoriile pe pământ faţă de biserică, s-au născut orbi din
Dumnezeu şi de aproapele şi prin naştere, fiindcă ei nu au lumina lui
sfinţenia vieţii să ajungeţi la unireaHristos. Cei care s-au născut cu
cu Dumnezeu în veşnicie. vederi bune, din părinţi buni
creştini, dacă nu sunt atenţi în
Ce ideal măreţ! Aşadar acum ştim cursul vieţii lor şi trăiesc într-o
pentru ce noi, oamenii, umblăm cu atmosferă poluată, plină de
trupul drept şi cu fruntea înălţată. toxicitate, adică într-un anturaj rău,
Animalele umblă în patru picioare şi între necredincioşi, între vicioşi,
cu capul plecat spre pământ. De între beţivi şi tutunari, între hulitori
ce?... Pentru că pământul este şi criminali; aceştia măcar că au
singurul lor ţel, singura lor patrie. ochi, sunt ameninţaţi cu orbire
sufletească.
Noi trebuie să privim sus, către
patria cerească, unde trebuie să De aceea se plâng cei mai mulţi
ajungem cu sufletul, lângă părinţi de copiii lor şi zic că atunci
Dumnezeu Tatăl şi Creatorul nostru. când erau mici erau buni,
Iisus ne-a învăţat să ne lepădăm de credincioşi, mergeau la biserică şi-i
materia aceasta a trupului şi să ascultau, iar când s-au făcut mari şi
zburăm la locurile înalte ale au început să hoinărească prin
Împărăţiei de dincolo. Noi vedem în localuri, fie băieţi sau fete, s-au
această existenţă două lumi: o lume stricat şi
de lumină sufletească având ochii
sufletului deschişi, care a înţeles 508 PREDICI
credinţa şi trăieşte după adevărul
Evangheliei şi o altă lume cu ochii
695
nu mai recunosc binele făcut de orbi sunt tinerii care se otrăvesc cu
părinţi. Au orbit cu totul şi au ajuns poftele cele deşarte! Cu adevărat,
să facă nişte păcate îngrozitoare, că aceştia îşi distrug şi trupul şi
nu le mai trebuie nici să mai audă sufletul.
de numele lui Dumnezeu şi de
Biserica Lui. Mântuitorul Iisus Hristos, Care este
,,Lumina lumii”, nu vrea să suferim
Iată orbire sufletească, fariseică, nici în viaţa aceasta şi nici în
nebunească! Să ia aminte copiii, că veşnicie; de aceea ne învaţă şi ne
aşa zice împăratul David: ,,Cu cel spune să nu facem păcate, să nu ne
cuvios, cuvios vei fi şi cu cel ţinem de poftele diavolului, căci
îndărătnic te vei îndărătnici!”. Dacă acestea ne distrug şi sufletul şi
vii la biserică înveţi să cânţi, să te trupul. Ca să nu cădem în această
rogi, să fii bun, să te porţi frumos, orbire a inimii şi sufletului, să ne
să slujeşti lui Dumnezeu - lui Iisus ferim de trei lucruri: de fum, de foc
Hristos; dacă te duci la cârciumă şi şi de praf. Într-adevăr, fumul
între cei răi şi necredincioşi, vei orbeşte ochii trupului, dar este şi un
învăţa să urli ca şi câinii şi să te fel de fum care orbeşte ochii
tăvăleşti ca porcii pe jos, din cauza sufletului. Aceste fumuri sunt
beţiei. Iată orbirea sufletească! onorurile lumeşti, demnităţile, slava
deşartă. Îndată ce ajung prin
Orbirea sufletească, fraţi creştini, facultăţi, foarte mulţi se
este de mii de ori mai periculoasă îmbolnăvesc de fumuri la cap, la
ca cea trupească. Cei orbi cu ochii sufletului şi nu mai văd de
sufletul sunt de plâns, fiindcă de unde au plecat, nici din cine s-au
aici pleacă tot răul în lume; cel orb născut şi nu-L mai recunosc nici pe
sufleteşte face pe mulţi să sufere. Dumnezeu care i-a ajutat să ajungă
Cât de periculos este în familie până acolo. De aceea mulţi până la
bărbatul stăpânit de patima beţiei! urmă, din cauza acestor fumuri şi a
Cât de întunecată şi oarbă este o orbirii sufleteşti ajung la balamuc şi
femeie care-şi înşală bărbatul, care- nu mai pot avea nici serviciu.
şi creşte copiii în întunericul
necredinţei, fără Dumnezeu! Cât de
696
Al doilea pericol pentru ochi este se pierde sufleteşte, îşi pierde
focul. Focul orbeşte ochii trupeşti, mântuirea - Lumina lui Hristos.
dar este un fel de foc al necurăţiei
care orbeşte ochii sufletului. Un om Să ne ferim de toate aceste pricini
desfrânat este orb sufleteşte, nu de orbire sufletească, căci îndată ce
mai vede nimic, nu mai are frică de oamenii sunt robiţi de acestea, cad
Dumnezeu, nu mai are ruşine de în orbirea sufletească şi atunci,
oameni, nu mai are milă de soţia şi întunecându-li-se mintea, raţiunea
copiii lui care plâng. Mai repede şi credinţa, nici propovăduitorii cei
preferă această stare jalnică, umblă mai înflăcăraţi, nici duhovnicii cei
în întuneric ca şoarecii pe sub mai iscusiţi, nici necazurile nu mai
pământ, mulţumindu-se cu acest au ce să le facă; nimic nu îi mai
păcat turbat, urât şi murdar. poate ajuta şi toate se vor risipi în
întunericul primejdios. Nimic nu mai
Al treilea lucru care orbeşte ochii poate risipi întunericul din inima lor,
trupului este praful, dar este şi un decât un sfârşit groaznic, când se
fel de praf care orbeşte sufletul şi vor deschide ochii şi îi vor vedea pe
inima omului şi acest praf nu este demonii cei cumpliţi, iadul cel
altul decât bogăţiile lumii acesteia, cătrănit şi chinurile de acolo.
bunurile pământeşti, căci toate
acestea nu sunt altceva decât praf Pentru aceasta, fraţi creştini, să
şi pulbere. Toate cele ce agonisim luăm învăţătură de la orbul din
pe lumea aceasta sunt supuse Sfânta Evanghelie de astăzi! Să
stricăciunii şi le poate roade rugina,
întindem mâna şi noi să cerem mila
le mănâncă moliile şi putrezesc lui Dumnezeu, să ascultăm ce ne
prefăcându-se în praf. Cel învaţă Iisus Mântuitorul, Care este
,,Lumina lumii”! El a luat noroi şi a
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET pus pe ochii orbului ca să ne facă
509 să ne aducem aminte că suntem
pământ şi praf şi că trebuie să ne
orbit de acestea este un avar, care dezlipim inima de toate
nu se satură niciodată adunându-le; deşertăciunile care ne înşeală şi ne
ajungând orb din cauza acestui praf orbesc.
697
 sfânt. De acum noi nu trebuie să
Apa Siloamului, unde s-a spălat mai vedem deşertăciunile acestei
orbul când a fost trimis de Domnul, lumi; ne ardem ochii pentru ca în
este Sfânta Biserică cu Sfintele gândul nostru să-l avem mereu
Taine, izvorul harurilor cereşti, unde numai pe profetul nostru şi acest
trebuie să ne curăţim de noroiul loc sfânt. În ochii noştri numai
păcatelor, este spovedania la acestea să fie!”.
duhovnic, împărtăşania şi celelalte
sfinţenii pe care le luăm din Şi astăzi, femeile mahomedane sunt
biserică. După ce ne-am sfinţit, ne- îmbrăcate în aşa fel că nu li se văd
am curăţit, şi ne-am luminat ochii picioarele, iar pe faţă poart ă un văl
sufletului prin credinţă şi negru. Grozav obicei! Dacă aceştia
spovedanie, să ne păstrăm lumina care au o credinţă greşită, crezând
ochilor şi sufletul curat, aşa cum îşi în nişte oameni pământeşti, şi-o ţin
păstrau şi creştinii cei dintâi, sfinţii cu atâta stricteţe, cu cât mai mult ar
şi sfintele, chiar cu preţul vieţii lor. trebui să fim noi, creştinii,
Citim în vieţile lor că unele sfinte şi- împlinitori ai poruncilor
au scos ochii cu mâna lor, altele şi-
au tăiat nasul, buzele, s-au sluţit, să 510 PREDICI
fie urâte şi să nu le placă bărbaţilor
desfrânaţi, care le cereau în Mântuitorului nostru, Care s-a jertfit
căsătorie şi astfel să se lepede de pentru noi, a suferit pe Cruce ca să
dreapta credinţă. ne mântuim.

Chiar şi mahomedanii aveau un Domnul Hristos ne învaţă şi ne zice:

obicei: unii dintre cei care se ,,Dacă ochiul tău te sminteşte,
duceau să viziteze locul sfânt în scoate-l, că mai bine este să intri în
oraşul Mecca din Arabia Saudită, viaţa veşnică cu un ochi, decât să
după ce se întorceau şi se mergi cu ei amândoi în osânda
despărţeau de acel loc, îşi ardeau veşnică! Dacă mâna ta sau piciorul
ochii ca să orbească, aşa fanatici tău te smintesc, taie-le şi aruncă-le
erau. ,,Alah dumnezeu, ziceau ei, de la tine, că mai bine este să intri
ne-a ajutat să vedem acest loc în viaţa veşnică cu o mână sau un
698
picior, decât să te duci cu Să fim orbi şi surzi la chemările cele
amândouă în muncile iadului!”. Dar atrăgătoare ale lumii, căci diavolul
care este înţelesul mai exact al cu acestea ne dă război şi cu ele
acestor cuvinte ale Domnului?! vrea să ne despartă şi pe noi de
Ochiul tău, mâna ta sau piciorul tău Hristos - ,,Lumina lumii” - aşa cum a
sunt cei de aproape ai tăi, sunt reuşit întotdeauna să înşele şi să
părinţii, fraţii, surorile, copiii. Dacă orbească pe mulţi, pe care i-a făcut
aceştia te împing la păcate încât să pradă chinurilor veşnice ale iadului!
calci din cauza lor legea lui Să fugim din calea păcatelor, dacă
Dumnezeu, mai bine leapădă-te de vrem să scăpăm nevătămaţi, pentru
ei, ca să te duci fără ei în viaţa că şi Dumnezeu ne fereşte şi ne
veşnică, că altfel te vei duce cu ei în ajută dacă vede că şi noi ne luptăm
osânda veşnică, în iad. Te invită la şi ne ferim!
petreceri, la nunţi, la chefuri şi de
ruşine, de ochii lumii te-ai duce,
căci te gândeşti: ,,Ce zice lumea?!...
Dar se supără pe mine fratele meu, Rugăciune,
sora mea!...”
Doamne Iisuse Hristoase,
Câtă necredinţă! Ce puţin Îl iubim Mântuitorul nostru, Cela ce eşti
noi pe Domnul Iisus, Care şi-a dat ,,Lumina lumii”, vino Doamne în
viaţa pentru noi! Să nu ni se pară mijlocul nostru şi luminează-ne Tu
lucru de glumă că nu mai avem timp ochii sufletelor noastre! Ridică
de pierdut! Să ne trezim din negura păcatelor şi scoate-ne din
întunericul tuturor patimilor şi noaptea pierzării, ca să Te
păcatelor la viaţa cu Hristos, ca să cunoaştem pe Tine şi să urmăm
fim în lumina vieţii şi să luăm căile Tale!
hotărâre temeinică să închidem
ochii la toate deşertăciunile lumii Ajută tuturor celor ce nu Te-au
acesteia, la toate priveliştile ei cunoscut până acum, ajută-le să Te
amăgitoare! cunoască şi ei pe Tine, Lumina cea
adevărată, ca şi orbul din
Evanghelia de astăzi şi să Ţi se
699
închine Ţie şi ei, împreună cu noi
toţi, în vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
511
În acel ceas de rămas bun de la
ucenicii Săi, când fariseii Îi
pregăteau moartea, Iisus Şi-a ridicat
ochii către ceruri şi cu cuvinte
arzătoare S-a rugat aşa: ,,Părinte
Sfinte, păzeşte în numele Tău pe
aceia pe care Mi I-ai dat, ca ei să fie
una, precum suntem Una şi Noi”.

PREDICĂ LA DUMINICA A VII-A Mântuitorul, cu ştiinţa Sa

DUPĂ PAŞTI dumnezeiască, vedea întreg viitorul
Bisericii pe care o întemeiase pe
A Sfinţilor Părinţi pământ. Vedea cum Evanghelia Sa
se va vesti până la marginile
,,Părinte drepte, lumea pe Tine nu pământului, cum idolii se vor
Te-a cunoscut, dar Eu Te-am prăbuşi, vedea cum păgânii se vor
cunoscut, şi aceştia au cunoscut că converti şi generaţii după generaţii
Tu M-ai trimis!” vor primi credinţa cea adevărată.
Dar ceea ce mai vedea Mântuitorul -
(Ioan 17, 25) şi aceasta Îl îngrijora - era
dezbinarea şi zâzaniile care vor
Hristos S-a înălţat ! apărea mai târziu în Biserica Lui, în
ogorul Sfinţilor Apostoli şi chiar
F r a ţ i c r e ş t i n i, între ucenicii Săi. De aceea cerea de
la Tatăl ceresc, ca să fie păziţi şi
În neuitata noapte dinaintea uniţi aşa precum Sfânta Treime este
Patimilor, Mântuitorul nostru Iisus Una.
Hristos a înălţat o fierbinte
rugăciune către Tatăl ceresc în Această rugăciune, cea din urmă a
grădina Ghetsimani, între măslinii Domnului Hristos, este ca un
cei bătrâni care şi ei, ca nişte testament pe care l-a lăsat
martori, se plecau în faţa Ziditorului. ucenicilor ca să-l păstreze şi să-l
respecte până la sfârşitul
700
veacurilor, aşa cum un tată înaintea
morţii îşi arată ultimele dorinţe
copiilor lui. Aşa a vorbit Iisus
ucenicilor înainte de Patima Sa şi i-a
îmbărbătat, arătându-le bucuriile şi
necazurile ce aveau să vină peste
ei. S-a rugat apoi Tatălui ceresc, ca
El să-i aibă pe toţi sub ocrotirea Sa.
Să vedem acum dacă s-a păstrat
unitatea credinţei aşa cum a fost
voinţa Mântuitorului şi dacă au
respectat creştinii învăţătura Lui
întotdeauna.
512 PREDICI
Dacă cercetăm istoria primelor
veacuri creştine, constatăm că
multă vreme unitatea credinţei s-a
păstrat desăvârşită. Sfinţii Apostoli
au ascultat porunca Mântuitorului şi
au răspândit adevărul Evangheliei
pretutindeni începând cu
Ierusalimul, Iudeea, Samaria,
Galileea, continuând cu toată Asia
Mică şi Grecia. Au străbătut
aproape toate ţinuturile lumii
cunoscute până atunci,
propovăduind Cuvântul şi Împărăţia
lui Dumnezeu şi dovedind
popoarelor prin semne şi minuni că
Domnul Iisus Hristos a înviat cu
701
adevărat din mormânt şi S-a înălţat
la ceruri şi că trăieşte şi călătoreşte
cu ei în toate locurile unde erau
rânduiţi de Duhul Sfânt să predice.
Aşa de repede a străbătut
propovăduirea lor, căci nu mult
după Înălţarea Domnului la ceruri,
Evanghelia era vestită până la
marginile lumii. Din India şi până la
porţile Gibraltarului de astăzi, din
Africa şi până în ţinuturile aspre de
la miazănoapte, toţi credincioşii
Bisericii erau una în cuget şi adorau
pe Dumnezeu închinat în Sfânta
Treime, ascultând de aceeaşi
autoritate care era biserica.
Nu mult după aceste timpuri
frumoase de aur, în mijlocul
Bisericii s-au ivit certuri şi
dezbinări, s-au ridicat unii oameni
rătăciţi care au semănat neghină în
ogorul spiritual al Împărăţiei lui
Dumnezeu, pe pământ. Aceştia au
venit cu învăţături noi împotriva
adevăratei învăţături ortodoxe.
Diavolul, de la început a găsit şi el
oameni pe placul lui, răzvrătiţi şi
dornici de certuri ca să dărâme ceea
ce zidiseră Sfinţii Apostoli şi astfel
să-i facă pe creştinii de atunci să se
împartă în tabere, să nu fie uniţi într-
un gând, căci ştia necuratul că de la închisoare, aveau rănile
numai aşa va putea să răstoarne deschise pe trupurile lor, şi aşa s-au
învăţătura lui Hristos. De aceea, prezentat la acest sinod. Unii dintre
Sfântul Apostol Pavel îi îndemna pe ei aveau câte un ochi scos, alţii
ucenicii de atunci, pe creştini, şi le urechile tăiate, alţii buzele, alţii câte
zicea: ,,Să nu aveţi dezbinări între o mână, iar alţii diferite răni trupeşti.
voi fraţilor, ci să fiţi uniţi în chip Între aceşti sfinţi erau şi învăţaţi şi
desăvârşit într-un gând şi o neînvăţaţi, adică fără prea multă
simţire!”. învăţătură laică, de aceea nu uşoară
le-a fost lupta, căci se izbeau
Astfel, creştinii s-au domolit şi au
ascultat pentru o vreme, dar mai PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
târziu în unele locuri s-au ivit 513
ereziile cele mari: arienii,
nestorienii, monofiziţii, duşmanii de nişte oameni care erau pregătiţi
icoanelor şi alţii. Biserica a chemat din punct de vedere ştiinţific; chiar
soboarele din toată lumea. Sfinţii Arie ereticul studiase mult filozofia
părinţi ierarhi sub călăuzirea păgână şi avea pretenţia să fie
Sfântului Duh, au statornicit pentru ascultat.
veşnicie dogmele, regulile de
credinţă pe care noi, creştinii, Sfinţii Părinţi, luminaţi de Duhul
trebuie să le mărturisim şi să le Sfânt, dogmatizau şi combăteau
urmăm ca să ne mântuim. arătând dumnezeirea lui Iisus
Hristos şi că El este Una cu Tatăl şi
Sfinţii Părinţii noştri care s-au cu Duhul Sfânt. Alţii dintre sfinţi le
adunat prima dată în anul 325 la dovedeau prin semne şi minuni că
Niceea au fost în număr de 318. Sfintei Treimi trebuie să I ne
După ce au fost chinuiţi, au suferit închinăm, că Sfânta Treime este
temniţele cele grele de la împăraţii Una - un singur Dumnezeu în trei
păgâni până la împăratul Constantin feţe proslăvit, adică Tatăl, Fiul şi
cel Mare, care i-a eliberat, mulţi Sfânt Duhul.
dintre aceşti sfinţi, la soborul
acesta, de la Niceea, când au scăpat
702
Chiar Sfântul Spiridon, care nu avea agarenii, calvinii, luteranii şi alţii.
carte, a făcut o minune mare în faţa Toţi aceşti rătăciţi ai primelor
lor: veacuri au pierit cu sunet, iar alţii au
rămas pe linia moartă fără nici un
a luat o cărămidă şi arătându- folos; au pierit pentru că nu L-au
le că una este cărămida, dar în ea se cunoscut pe Iisus Hristos, pe care
află trei elemente, adică pământ, L-a trimis Tatăl, să aibă şi ei viaţă
apă şi foc, apoi strângând cărămida veşnică.
în mână în faţa lor, a început să
curgă apa în jos, focul se ridica în Ce frumos şi ce minunat înţeles au
sus, iar pământul îl ţinea în mână. cuvintele Domnului Hristos din
Le-a zis Sfântul Spiridon: ,,Iată aşa rugăciunea Evangheliei de astăzi,
este Sfânta Treime - Tatăl, Fiul şi unde zice: ,,…Iar viaţa cea veşnică
Duhul Sfânt - Treimea cea de o este aceasta, ca să Te cunoască pe
Fiinţă şi nedespărţită, un Dumnezeu Tine: Singurul, Adevăratul
în trei feţe proslăvit. Ruşinaţi-vă şi Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe
credeţi drept că Fiul ca şi Tatăl şi care L-ai trimis”. Înţelesul acestor
Duhul Sfânt trebuie cinstit!”. De cuvinte este acesta: oamenii,
aceea acest sfânt părinte se cunoscând pe Tatăl, Fiul şi Sfântul
pictează cu o cărămidă în mână şi Duh - Sfânta Treime - cunoscând
pentru multele minuni pe care le-a voia lui Dumnezeu descoperită prin
făcut i se mai zice şi Sfântul Fiul Său şi păzind poruncile Lui, vor
Spiridon Făcătorul de minuni. câştiga viaţa cea veşnică.
Toţi sfinţii părinţi au avut de luptat, Biserica lui Hristos pluteşte
fiecare la rândul lor, cu o mulţime neclintită pe valurile învolburate ale
de eretici, dintre care cei mai acestei lumi aşa cum odată plutea
cunoscuţi au fost aceştia: Simon corabia lui Noe pe deasupra
Vrăjitorul, Arie, Nestorie, Eutihie, munţilor ca o navă întărită de
Macedonie, Aiepie, Eunomiu, Pir, Dumnezeu. În vreme ce toate se
Serghie, Dioscur, Apolinarie, schimbă în jurul nostru, Biserica
Severian, iar mai târziu au avut de Ortodoxă este una şi aceeaşi,
luptat cu alţi eretici, tot aşa de propovăduind aceeaşi învăţătură
periculoşi: pelaghienii, iconoclaştii, mântuitoare, învăţătură care s-a
703
stabilit de cei 318 Sfinţi Părinţi la un gând; dar să vedem dacă în
sinodul de la Niceea, pe care-l vremea noastră creştinii mai au
prăznuim astăzi. Acolo s-au stabilit înfăţişarea, sau mai bine zis dacă
primele 7 articole din Simbolul mai trăiesc în adevăr, unire şi
Credinţei - Crezul - pe care-l zicem ascultare de Biserică.
în sfânta biserică: Credem Într-unul
Dumnezeu, credem în Domnul Iisus Cu durere constatăm că s-a rupt
Hristos, credem întru Duhul Sfânt, cămaşa lui Hristos cea necusută în
credem în Fecioara Maria că L-a multe părţi. Creştinii s-au împărţit în
născut pe tabere după ce s-au desprins din
trupul cel binecuvântat al
514 PREDICI Ortodoxiei; pe faţa pământului se
află o mulţime de religii creştine,
Fiul lui Dumnezeu, credem în viaţa fiecare cu învăţătura sa, cu cultul
veşnică, credem în cele văzute şi său, cu morala sa: protestanţii,
nevăzute, credem în sfânta, adventiştii, baptiştii, penticostalii şi
sobornicească şi apostolească mulţi alţii care s-au despărţit de
Biserică, credem într-un singur Biserica Ortodoxă Apostolică.
Botez, credem că Domnul Hristos Vicleanul diavol a reuşit să semene
iarăşi va veni să judece viii şi morţii. zâzania, neghina dezbinării şi a urii
ca să se împlinească ceea ce
Iată ce tărie de credinţă, iată ce spusese Mântuitorul în pilda cu
statornicie au avut primii creştini! În grâul şi neghinele.
aceste mărturisiri de credinţă să
auzim propovăduirea apostolilor, să Sunt o mulţime de rătăciţi care
auzim ecoul catacombelor, să auzim susţin că pentru a se mântui omul şi
strigătul triumfător al mucenicilor, a afla adevărul n-are decât să
să auzim şi noi glasul marilor citească numai Sfânta Scriptură, s-o
dascăli ai Ortodoxiei. Prin acest citească zic ei şi în ea va găsi ce
crez se unesc adevăraţii ucenici ai trebuie să creadă şi să facă pentru a
Domnului de peste ţări şi mări, intra în Împărăţia lui Dumnezeu. O
fiindcă toţi aşa trebuie să mare greşeală fac aceşti oameni,
mărturisim uniţi într-un suflet şi într- căci Sfânta Scriptură nu cuprinde în
704
ea toată descoperirea lui Dumnezeu Biserică este un păgân şi un
către oameni, ci e prescurtată. Afară vameş!”. De aceea nu vă lăsaţi
de Cărţile Vechiului şi Noului amăgiţi de
Testament sunt multe adevăruri de
credinţă care s-au păstrat de la PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Mântuitorul şi de la Sfinţii Apostoli 515
prin viu grai. Mântuitorul n-a scris
nimic şi nici apostolii toţi, că nu cei ce seamănă dezbinare căci este
ştiau nici carte, erau simpli pescari. un singur trup, un singur duh, este
Prin viu grai însă cele ce au auzit ei un singur Domn, o singură credinţă
de la Iisus, de la Învăţătorul, au un singur Botez.
alcătuit ceea ce numim noi Sfânta
Tradiţie. Cei care se leapădă de Biserică, de
preoţie, de Sfintele Taine cad într-un
În Sfânta Scriptură, zice Apostolul fel de vrajă şi nici nu mai ştiu ce fac,
Petru, că sunt unele lucruri greu de căci îşi leapădă botezul fără să se
înţeles pe care cei neştiutori le gândească, crezând aşa după cum
răstălmăcesc spre pierzarea lor. le spun rătăciţii aceştia că se
Vedeţi!?... Le răstălmăcesc spre botează la ei. Nu se botează, ci
pierzarea lor… Spune clar Duhul leapădă adevăratul botez pe care l-
Sfânt prin gura apostolilor. De au primit în copilărie. Iată lepădarea
aceea a rânduit Dumnezeu de credinţă şi pe calea aceasta, de
autoritatea bisericească formată din care a spus Sfântul Pavel că va fi
arhierei, preoţi şi diaconi; aceştia înaintea sfârşitului lumii.
sunt urmaşii apostolilor, iar creştinii
să fie supuşi şi ascultători, să se Să vedem acum, în timpul de faţă, o
lase conduşi de Duhul Sfânt prin ei. altă parte de oameni care au căzut
Unii s-au despărţit şi s-au rupt din într-o rătăcire destul de periculoasă
butucul viţei de care vorbea Iisus: ca şi a celor de care am amintit mai
că mlădiţa care rămâne fără sus. Oamenii noştri, creştinii noştri
legătură cu tulpina mamă se usucă ortodocşi, au şi ei rătăcire mare în
şi se aruncă în foc. În altă parte zice capul lor, unii. Ei cred că e de ajuns
Domnul: ,,Cine nu ascultă de numai să crezi în Domnul Hristos
705
sau în Dumnezeu, dar în schimb să
n-ai de-a face cu Biserica, cu
preoţia, cu credinţa, să nu te duci la
biserică. ,,Să crezi în inima ta,” - zic
ei - ,,ce trebuie să te mai duci
acolo?” Aceştia au o mare rătăcire
în capul lor şi nici ei nu se
mântuiesc, se pierd.
Oamenii nu vor să-L mai cunoască
pe Dumnezeu şi pe Iisus Hristos pe
Care Tatăl L-a trimis ca ei să aibă
viaţă veşnică; o parte dintre oameni
nu cunosc nimic şi nici nu vor să
cunoască: de toate să le spui, dar
numai de Dumnezeu să nu le spui.
Spune-le de toate prostiile din lume,
de toate glumele, vorbeşte-le
despre băutură, despre mâncare,
despre nunţi, despre tot felul de
lucruri, dar de Dumnezeu să nu le
spui că nu te ascultă. O parte
cunosc puţin şi mai mult din
obişnuinţă mai fac câte ceva din
rânduielile creştineşti, zicând că:
,,Ce să facem?! Aşa am obişnuit să
facem pomenire la morţi, să le mai
facem câte-un parastas!”.
O altă parte dintre oameni au
multă îndoială de credinţă şi nu
cred nici că există Dumnezeu, nici
că a existat Domnul nostru Iisus
706
Hristos pe pământ, fiindcă aşa le
şopteşte lor diavolul, deşi sunt
atâtea dovezi şi istoria ni-L prezintă
de la început până în zilele noastre,
însă ei se împacă mai bine cu
gândul că nu a existat Hristos şi
astfel pot să-şi vadă în pace de
păcatele lor, de poftele lor, fără să
fie vreodată traşi la răspundere.
De unde ar putea oamenii să-L
cunoască pe Dumnezeu şi să facă
voia Lui dacă nu vin la Sfânta
Biserică să asculte sfintele
învăţături? Învaţă lumea limbi
străine şi fel de fel de facultăţi, dar
nu vrea să înveţe şi sfânta credinţă;
citesc fel de fel de cărţi, care-i pot
ajuta pentru a găsi un mijloc mai
bun şi mai uşor de trai pământesc,
dar cărţile sfinte, cărţile Bisericii nu-
i interesează. De aceea lumea se
află în momentul de faţă într-o mare
neştiinţă religioasă şi nu cunoaşte
adevărata credinţă ortodoxă. Pentru
că n-au vrut să primească credinţa
cea adevărată, a îngăduit Dumnezeu
să vină lucrarea de minciună a
satanei, ca toţi aceşti îndărătnici să
primească minciuna în locul
adevărului aşa cum zice Sfântul
516 PREDICI
Apostol Pavel că: ,,vor veni la scrisoare. Trăieşte aici un om care
vremea de apoi rătăciri”. Pentru se bucură de o mare reputaţie de
aceasta cad în fel de fel de rătăciriom virtuos, anume Iisus Hristos.
şi în loc să iubească Sfânta Poporul Îl numeşte profet al
Biserică, au ajuns să o Adevărului, iar ucenicii s ăi susţin
necinstească, s-o înjure, s-o fure. că e Fiul lui Dumnezeu, adică al
Aceluia Care a creat cerul şi
Faptul că Domnul nostru Iisus pământul, şi toate cele ce există în
Hristos nu era un om simplu, cum Îl univers. Într-adevăr, o, împărate, în
socotesc unii, că învăţătura Lui nu fiecare zi se aude despre minunile
este o învăţătură omenească ci cu săvârşite de acest Iisus Hristos.
adevărat dumnezeiască şi că El a Prin unul şi singurul Său Cuvânt dă
existat ni-l arată, printre altele, sănătate bolnavilor şi viaţă morţilor.
multe dovezi rămase în istoria lumii Este de statură mijlocie şi de o
cum ar fi şi câteva scrisori frumuseţe uimitoare. Privirea Lui e
descoperite în veacul nostru la aşa de măreaţă, încât inspiră
Roma, în arhivele cezarilor, de unde respect în toţi care-L privesc şi care
se poate vedea cum era considerat se văd siliţi să-L iubească şi să se
Mântuitorul în acea vreme, chiar de teamă de El. Părul Lui are culoarea
către guvernatorul păgân Publius de alună coaptă, adică roşiatic, şi-I
Lentulus care nu avea nici un cade până pe umeri, împărţindu-se
interes să scrie astfel despre în două prin mijlocul capului, după
Dânsul. obiceiul nazarinenilor.

Fruntea Lui este lată exprimând

Iată ce scrie el într-o scrisoare inocenţă şi linişte. Nici o pată sau
adresată împăratului Tiberiu al zbârcitură nu se vede pe faţa Lui
Romei: puţin rumenă. Nasul şi gura Lui nu
arată nici un argument pentru vreo
,,Sire, am aflat că doreşti să ştii critică logică, iar barba Lui cea
ceea ce acum îţi comunic prin deasă, asemenea părului capului
această Său, este lungă şi se desparte în
707
două părţi prin mijloc. Privirea Lui e pizmaşi. Omul acesta n-a cauzat
măreaţă şi severă; are ochii nici o nemulţumire la nici un om
strălucitori. Lumina ce o revarsă vreodată. Dacă majestatea voastră
faţa Lui este ca lumina soarelui, aşa doreşte să-L vadă precum mi-aţi
că este imposibil a o privi cineva scris mai deunăzi,
îndelung. Inspiră spaimă această
strălucire; când însă povăţuieşte şi faceţi-mi cunoscut aceasta şi îndată
sfătuieşte plângând, atrage iubirea Îl voi trimite, căci sunt gata cu
şi respectul ascultătorilor. smerenie şi supunere a împlini tot
ceea ce majestatea voastră îmi va
Se spune că niciodată n-a râs, iar ordona.
ochii Lui veşnic lăcrimează. Mâinile
Lui sunt foarte frumoase; e foarte Făcută în Ierusalim, crugul al X-lea,
plăcut când vorbeşte, dar foarte rar lună nouă. Al majestăţii voastre,
iese în lume. Cât despre învăţătură prea smerit supus servitor, Publius
atrage admiraţia întregului Lentulus, Guvernatorul Iudeii.”
Ierusalim. Cunoaşte perfect toate
ştiinţele fără să fi studiat vreuna. Precum vedem din această
Călătoreşte desculţ şi cu capul scrisoare a păgânului guvernator al
descoperit. Se vorbeşte pe aici că Iudeii, reiese în mod sigur că
un asemenea om nu S-a mai văzut Domnul nostru Iisus Hristos
până acum prin locurile acestea. cunoştea perfect toate ştiinţele fără
să fi studiat vreuna şi că El adesea
Mulţi evrei Îl consideră chiar ca săvârşea minuni dând sănătate
Dumnezeu, alţii însă Îl denunţă că bolnavilor şi viaţă morţilor numai
lucrează împotriva legilor majestăţii prin unul şi singurul Său Cuvânt. Se
voastre. Mă revolt foarte mult contra mai poate îndoi cineva citind
acestor iudei această scrisoare, că Mântuitorul
lumii n-a fost Fiul lui Dumnezeu cel
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET întrupat, Cuvântul cel adevărat?!
517
Mai cutează cineva dintre
necredincioşi să afirme că Domnul
708
nostru Iisus Hristos n-a înviat din
morţi, când El avea putere
dumnezeiască de a învia pe alţii din
mormânt?! Mai poate avea cineva
îndoială despre învierea morţilor,
despre viaţa de veci care va fi
dincolo de mormânt, aşa cum
mărturisim în simbolul credinţei?!
De aceea, religia creştină ortodoxă
este cea mai dreaptă, este
adevărata credinţă, fiindcă a
întocmit-o Însuşi Dumnezeu şi a
descoperit-o prin Fiul Său, Care S-a
întrupat din Fecioara Maria.
Domnul Hristos a zis Apostolului
Filip: ,,Cel ce M-a văzut pe Mine, a
văzut pe Tatăl!”, căci pe Dumnezeu
în toată măreţia puterii Sale este cu
neputinţă să-L poată vedea cineva
aici pe pământ, după cum au lăsat
scris sfinţii părinţii noştri în cartea
Bisericii, la slujba parastasului: ,,Pe
Dumnezeu a-L vedea nu este cu
putinţă oamenilor, spre Care nu
cutează a căuta oştile îngereşti, dar
prin Sfânta Fecioară Maria,
Dumnezeu S-a făcut cunoscut
oamenilor, prin Fiul Său!”, adică
prin persoana Fiului Său Iisus
Hristos.
709
Fericitul Augustin, în mărturisirile
sale ne prezintă un tablou foarte
frumos şi plin de învăţături. Înainte
de a se încreştina, când era încă
păgân şi nu cunoştea religia cea
adevărată, trăind departe de
Dumnezeu, povesteşte că se plimba
odată pe ţărmul mării, într-o zi, pe la
apusul soarelui. De o parte se
întindea marea în toată splendoarea
ei, iar de alta, ţărmul mării
împodobit cu palmieri şi diferite
flori. Deodată Augustin, transportat
de frumuseţile naturii, zise: ,,O,
mare, mare, tu ai în adâncul tău
atâtea şi atâtea vieţuitoare! Tu care
în furia ta sfărâmi corăbii şi dai
morţii atâtea vieţi omeneşti, nu
cumva tu eşti Dumnezeul meu?! Nu
poţi da tu linişte sufletului meu?”.
Valurile însă printr-o voce
armonioasă par să-i răspundă:
,,Caut ă mai sus; nu suntem noi
Dumnezeu!” Atunci Augustin,
privind spre ţărmul mării, zise:
,,Pământule frumos, tu care răsari
din sânul tău atâtea fructe
folositoare
518 PREDICI
oamenilor şi animalelor, tu care eşti Dumnezeul meu, numai Tu poţi da
împodobit cu fel de fel de flori care linişte sufletului meu şi numai la
mai de care mai frumoase şi Tine este liniştea şi fericirea cea
mirositoare, nu cumva tu eşti veşnică!”.
Dumnezeul meu?!” Aceeaşi voce
armonioasă parcă-i răspunde: Îl găsise pe Dumnezeu. Iată deci
,,Caută mai sus!” secretul găsirii lui Dumnezeu, al
cunoaşterii lui Dumnezeu: să ne
Atunci Augustin ridică ochii spre ridicăm mai sus de această lume,
cer şi întrebă: ,,Tu soare care mai sus de ce este pământesc, să
luminezi şi încălzeşti toate fiinţele ne dezlipim de rugina păcatelor, să
omeneşti ce vin în lume, tu lună şi nu mai vedem pământul, să nu ne
voi stele care împodobiţi bolta mai târâm mintea pe pământ şi să
cerească, voi sunteţi Dumnezeul nu ne mai punem nădejdea în
meu?!” Atunci i s-a părut că aude o lucrurile cele trecătoare, căci ţara
armonie minunată şi o voce care-i noastră eternă nu este aici, patria
răspunde: ,,Nu suntem noi noastră scumpă este acolo sus
Dumnezeul tău, noi suntem unde este şi Împăratul nostru Cel
creaturile Lui, deci nu putem da noi veşnic, Cel frumos, Cel bun şi drept,
pace sufletului tău! Caută mai sus!” Iisus Hristos. El a declarat în faţa
După aceasta, Fericitul Augustin judecătorilor când a fost întrebat şi
căutând mai sus, privirile lui a zis: ,,Împărăţia Mea nu este din
pătrunseră până la duhurile care lumea aceasta”.
stăteau înaintea lui Dumnezeu. El
puse aceleaşi întrebări şi primeşte Prin botez şi noi am devenit ostaşi
acelaşi răspuns: ,,Caută mai sus, că înarmaţi ai Lui. Să ne luptăm pentru
acolo vei afla pe Cel ce te-a făcut şi a câştiga şi a ajunge la Împărăţia
pe tine şi pe noi!” Atunci sufletul Lui cea de sus. Dar acolo sus, la
său se înălţă şi mai sus, se apropie Dumnezeu, să ştiţi că nu se poate
de tronul lui Dumnezeu, dar acolo el ajunge decât pe aripile rugăciunilor,
nu mai întrebă nimic, ci se umili şi prin Harul Său, pe norii învăţăturii
se închină, căzând în lacrimi, iar adevărate a Bisericii Ortodoxe, prin
inima lui se linişti şi zise: ,,Tu eşti cunoaşterea temeinică a lui
710
Dumnezeu din învăţăturile Fiului întinată de păcate mari. Ne face
Său pe care le-a lăsat pe pământ în atenţi şi pe noi să nu ne înjugăm la
Biserica Sa. De aceea a zis Domnul acelaşi jug cu necredincioşii şi să
Hristos rugăciunea ce s-a amintit în fugim de toţi cei ce ne duc în
Sfânta Evanghelie de astăzi: ,,…şi rătăcire şi la păcate, căci numai aşa
viaţa veşnică este aceasta, să Te putem ţine legătura cu Dumnezeu,
cunoască pe Tine, singurul mai ales trăind în comuniune cu cei
Dumnezeu adevărat şi pe Iisus care sunt îndreptăţiţi de Biserică să
Hristos pe Care L-ai trimis!” şi iarăşi dea sfaturi şi învăţături adevărate
zice Domnul: ,,Eu pentru aceştia mă despre credinţa cea dreaptă, care
rog Tată, nu pentru lume mă rog, ci este Ortodoxia.
pentru cei pe care Mi i-ai dat ca să
fie ai Tăi şi ai Tăi sunt! Dar nu Aşa ţineau legătura primii creştini,
numai pentru aceştia mă rog, ci şi de aceea erau în stare să scrie, să
pentru cei ce vor crede în Mine prin compună şi să-I cânte lui Dumnezeu
cuvântul lor”. şi nu diavolului; fiecare cu talentul
pe care l-a primit de la Dumnezeu,
Iată deci că Însuşi Mântuitorul Iisus mai ales pictorii, cântăreţii, scriitorii
face o deosebire între credincioşi şi şi poeţii îşi puneau talentul în slujba
necredincioşi! El spune Tatălui lui Dumnezeu mai întâi, şi-I aduceau
ceresc că nu se roagă pentru lume. slavă şi cinste, Îl propovăduiau şi-L
Cine era lumea pentru care nu se mărturiseau cu talentul dat de
ruga Domnul Hristos?! Lumea Dumnezeu. Iată ce versuri frumoase
necredincioasă, lumea iubitoare de ne-au rămas despre Biserică de la
păcate, de plăceri, lumea iubitoare strălucitul nostru poet român şi
de certuri, de zâzanii şi de toate creştin Vasile Alecsandri: ,,Biserica
răutăţile, creştină este regină între ale lumii
neamuri mari, / Ea poartă-n frunte-o
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET stea divină, lucrând prin timpii
519 seculari. / Menirea ei e tot 'nainte,
măreţ îndreaptă paşii săi, / Ea
de desfrânări şi de toate relele, de merge-n capul altor religii, vărsând
vrăji şi de spurcăciuni, lumea în urmă lumină. / Biserica creştină e
711
o regină cu farmec dulce răpitor, / noi acolo unde locuieşti Tu, cu Tatăl
Păgânii-n cale i se-nchină şi-n şi cu Duhul Sfânt, în portul Tău cel
genunchi cad cu dor”. mare şi frumos, în veci de veci!
Amin!
Dacă Biserica creştină va aplica
întocmai şi neschimbată mereu
învăţătura Mântuitorului Hristos,
aşa cum a lăsat-o El, când va veni
ziua de judecată, când va sta faţă în
faţă cu Domnul Sfânt şi va fi
întrebată: ,,Tu ce-ai făcut pe acest
pământ?” Biserica va răspunde sus
şi tare: ,,O, Doamne, eu în lume cât
am stat, / În ochii Tăi plini de-
admirare, / Pe Tine te-am
reprezentat!”.

Rugăciune

Doamne Iisuse Hristoase, Cel ce Te-

ai înălţat de pe pământ la cer,
condu-ne Tu corabia vieţii noastre
cu Duhul Tău cel Sfânt în portul cel
minunat! Scapă-ne pe toţi din
furtuna cea întunecată care s-a PREDICI
abătut asupra corabiei Tale, Sfânta
Biserică, de toate rătăcirile care vin LA
din afară şi dinlăuntru şi luminează-i
cu Harul Tău cel luminos pe toţi PRAZNICELE ÎMPÃRÃTEªTI
conducătorii Bisericii Tale
Ortodoxe, ca să trecem cu bine prin ªI
întunericul lumii şi să ajungem şi
712
DUMINICILE PRAZNICALE
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
523
PREDICĂ LA
NAŞTEREA MAICII DOMNULUI
,,Naşterea ta de Dumnezeu
Născătoare Fecioară, bucurie a
vestit la toată lumea...”
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Ziua naşterii fiilor lui Adam şi ai
Evei era socotită ca o zi de tristeţe,
nu de bucurie, pentru cei ce se
năşteau, fiindcă erau ca nişte fii ai
mâniei, ai păcatului şi ca vrăjmaşi
chiar, ai lui Dumnezeu, ca nişte
sortiţi pieirii veşnice şi moştenitori
ai blestemului dumnezeiesc, căci
până la Mântuitorul toată lumea
mergea în iad, şi cei buni şi cei răi.
713
Odată cu naşterea Preacuratei
Fecioare Maria au început să se
ivească zorile de ziuă, să treacă
noaptea aceasta plină de întuneric
şi să se aştepte Soarele Dreptăţii,
care va lumina lumea şi o va
răscumpăra din blestemul cel greu
în care căzuse. De aceea, ziua
naşterii Preasfintei Fecioare Maria
este o zi de mare bucurie pentru tot
neamul omenesc. Pe această
Fecioară o aşteptau proorocii,
patriarhii Vechiului Testament şi tot
neamul omenesc.
Împăratul Solomon cu mulţi ani
înainte de naşterea Sfintei Fecioare
o vesteşte cu duhul zicând: ,,Cine
este această fericită făptură, care se
iveşte în calea vieţii cu atâtea
haruri? Ea este strălucitoare ca
zorile unei frumoase zile, plăcută ca
luna, aleasă ca soarele. Este
puternică şi înfricoşătoare ca
armatele aşezate în linie de bătaie,
cărora nimeni nu le poate sta
împotrivă.”
Într-adevăr, Sfânta Fecioară Maria
este înfricoşătoare pentru iad, căci
s-a născut în lume ca să zdrobească
capul şarpelui diavol şi să distrugă
împărăţia păcatelor. Pe cât este de
înfricoşătoare pentru diavol şi adâncă şi de sărăcia cea mai
îngerii lui, pe atât este de desăvârşită, pentru că ea, Regina
mângâietoare pentru sărmanii smereniei şi a sfinţeniei, trebuia să
oameni afundaţi până atunci în distrugă păcatul mândriei, care se
întuneric, în sclavie şi în idolatrie. înrădăcinase adânc în inima omului
Dar cine ar putea spune vrednicia şi şi prin exemplul ei să arate lumii că
chemarea acestei Sfinte Fecioare?! smerenia şi sărăcia vor umple de
Ea se naşte ca să devină Maică a daruri cereşti pe cei ce le urmează.
Mântuitorului, a Fiului lui Ascultaţi acum cum scrie Sfânta
Dumnezeu. Se naşte pentru a lucra Scriptură despre naşterea
la mântuirea neamului omenesc, Preacuratei Fecioare Maria:
pentru a fi Regina, Împărăteasa
cerului şi a pământului. În Palestina era un om cu numele
Ioachim, iar pe soţia lui o chema
O, cât este de slăvită Naşterea Ana. Amândoi erau de neam mare,
Sfintei Fecioare Maria! Dumnezeu - împărătesc şi arhieresc, plini de
Tatăl îşi pune în ea toată bunătate şi de multe milostenii pe
bunăvoinţa; Dumnezeu - Fiul vede care le făceau. Smeriţi şi evlavioşi,
mai dinainte în ea pe Maica Sa nu lipseau de la biserică, aducând
iubită, iar Dumnezeu - Sfântul Duh lui Dumnezeu jertfe şi mulţumiri
se odihneşte în ea şi o umbreşte ca pentru binefacerile primite, dar
pe o Fecioară şi Mamă Sfântă fără erau, însă, foarte mâhniţi, căci
de prihană. Îngerii slăvesc cu ajunseseră la adânci bătrâneţi şi nu
cântări de bucurie naşterea ei şi aveau nici un copil. În vremea aceea
cei care nu aveau copii erau socotiţi
524 PREDICI ca lepădaţi de Dumnezeu şi toţi îi
dispreţuiau, îi urau, nu mâncau cu
pământul de asemenea se bucură şi ei la masă, nici nu primeau ceva din
se luminează prin venirea ei în mâna lor. Dacă se duceau la
lume. biserică trebuiau să stea ultimii, iar
când aduceau jertfe la altar, în urma
Leagănul Sfintei Fecioare Maria a tuturor trebuiau să aducă jertfa.
fost înconjurat de smerenia cea mai
714
Într-una din zile, fiind sărbătoare
mare la evrei, s-au dus şi Ioachim
cu Ana, soţia sa, la biserică şi,
pentru dragostea ce o aveau către
Dumnezeu, au îndrăznit să aducă
jertfa mai înainte decât alţii. Atunci
preotul s-a mâniat foarte tare şi i-a
înfruntat cu cuvinte aspre, iar ei au
ieşit cu mare ruşine afară din
biserică. Mergând spre casă
Ioachim a zis către femeia sa, Ana:
,,Pe mine nu mă mai trage inima să
mai intru în casa mea, pentru că
suntem urgisiţi de Dumnezeu şi de
oameni. Du-te tu singură şi, cât poţi,
dă milostenie la săraci, fă rugăciune
în ascuns, în grădina noastră, iar eu
mă duc sus în munte la peşteră;
acolo voi posti şi voi ruga pe
Dumnezeu cu lacrimi, să se
milostivească spre noi şi să ne
dăruiască şi nouă un copil!”
Despărţindu-se unul de altul, Ana s-
a dus acasă, a intrat în grădină şi s-
a rugat lui Dumnezeu cu lacrimi
zicând: ,,Doamne Atotţiitorule, Cela
ce numai cu Cuvântul Tău ai făcut
cerul şi pământul şi toate câte se
văd, Cela ce ai zis făpturilor Tale să
crească şi să se înmulţească, Cela
ce ai binecuvântat pe Sarra soţia lui
Avraam şi la bătrâneţe a născut pe
715
Isac, dă-mi Doamne şi mie roadă
pântecelui meu, ca să scap de ocara
oamenilor şi făgăduiesc că ce voi
naşte, fie fată, fie băiat, îl voi dărui
cu toată inima să slujească Ţie toată
viaţa, în biserica Ta cea sfântă!”.
Ioachim, bărbatul ei, dacă s-a dus la
munte a început să plângă, şi cu
rugăciune şi post, ca şi femeia lui,
se ruga acolo. Dumnezeu văzând
lacrimile şi suspinurile lor a trimis
pe arhanghelul Gavriil, acolo în
munte, unde era Ioachim şi i-a zis:
,,Bucură-te, Ioachime, şi te
veseleşte; eu sunt îngerul lui
Dumnezeu,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
525
Gavriil, şi am venit la tine să-ţi spun
că vei avea o fecioară, care va naşte
întru fecioria sa pe Împăratul lumii,
pe Dumnezeu! Lasă supărarea şi
amărăciunea sufletului tău, şi du-te
vesel acasă, că a auzit Dumnezeu
rugăciunile tale! Numai să ai
nădejde şi grijă să-I mulţumeşti lui
Dumnezeu!”. Acestea zicând îngerul
s-a dus şi la Ana spunându-i şi ei
aceleaşi cuvinte.
Ioachim auzind cuvântul îngerului s- toate neamurile, pe cea mai sfântă
a dus vesel acasă şi a aflat-o şi pe dintre toţi sfinţii, pe aceea care a
Ana tot veselă, în casă, pentru împăcat cerul cu pământul, pe
spusele îngerului Gavriil. După ce Dumnezeu cu oamenii, căci prin ea,
au trecut cele nouă luni de la într-adevăr, s-au umplut de bucurie
zămislire, Ana a născut o fetiţă cerul şi pământul. De aceea Sfânta
frumoasă, curată şi sfântă, rodul Biserică cântă cu mare glas troparul
postului, lacrimilor, milosteniilor şi naşterii ei, zicând: ,,Naşterea ta, de
rugăciunilor lor, dar prin Dumnezeu Născătoare Fecioară,
împreunare trupească, aşa cum a bucurie a vestit la toată lumea; că
lăsat Dumnezeu. din tine a răsărit Soarele dreptăţii,
Hristos Dumnezeul nostru; şi
În acea vreme aveau obicei evreii să dezlegând blestemul a dat
cheme preoţii, a opta zi după binecuvântare; şi stricând moartea
naştere, ca să pună nume ne-a dăruit nouă viaţă veşnică!”.
pruncului. Aşa au făcut şi Ioachim
şi Ana: au chemat preoţii şi i-au pus Într-adevăr, prin naşterea Sfintei
numele fiicei lor Maria, care se Fecioare în Nazaret, s-a vestit
tâlcuieşte Împărăteasă, iar în sfârşitul trist al nopţii, al păcatului
limbajul elinesc se zice şi începutul zilei luminoase, căci
,,Izbăvitoare” - adică Fecioara zorile s-au arătat odată cu naşterea
aceasta ne va izbăvi din ghearele ei. Ştim cu toţii că atunci când se
diavolului şi din muncile iadului. revarsă zorile dimineţii, toată firea
se bucură. Păsărelele cântă, florile
Acest praznic îl sărbătorim noi se deschid, bolnavii simt şi ei o
astăzi, fraţi creştini, această taină o uşurare, zorile mângâietoare
preamărim şi ne închinăm vestesc oamenilor sosirea zilei, în
Preacuratei Fecioare Maria; lăudăm care va străluci soarele dreptăţii
şi pe Ioachim şi Ana, părinţii sfinţiei care va veni să lumineze lumea.
Sale, căci pe cât au fost ei de Sfânta Fecioară este vestirea
necinstiţi de oameni şi supăraţi, pe sfârşitului relelor noastre.
atât de mult i-a bucurat Dumnezeu,
dăruindu-le pe cea mai aleasă dintre
716
Maria Fecioara este asemănată în împlinit cuvântul lui Dumnezeu pe
Sfânta Scriptură cu luna care este care îl spusese şarpelui în rai, când
mai strălucitoare decât toate stelele a înşelat-o pe Eva, zicându-i:
şi luminează în timpul nopţii, ,,Duşmănie voi pune între tine şi
împrumutându-şi strălucirea de la femeie, între sămânţa ta şi sămânţa
soare. Iisus - adevăratul nostru femeii! Aceasta va zdrobi capul
Soare nu Se arătase încă, dar Maria tău!”. Într-adevăr, prin naşterea
Îl vesteşte şi începe a se risipi Fecioarei Maria diavolul a suferit
întunericul care învăluia omenirea; groază şi frică mare, de aceea
ea este încă asemănată cu însuşi Sfânta Biserică a rânduit cu mare
soarele şi este asemenea Lui prin dreptate să proslăvim amintirea
minunata strălucire a virtuţilor sale, acestei mari sărbători şi să ne
prin împărtăşirea cu lumina cea bucurăm şi noi, împreună cu sfinţii
nezidită, care e Cuvântul lui îngeri, cu proorocii, şi cu toţi sfinţii
care au cunoscut-o, care au
526 PREDICI sărbătorit-o, au iubit-o şi mai ales
aceia care au urmat-o. De aceea,
Dumnezeu, şi mai ales că iubiţi creştini, şi nouă ni se cade şi
străluceşte ca un soare între noi şi suntem datori să urmăm pildei vieţii
Dumnezeu. Iată dar despre cine şi credinţei Sfintei Fecioare Maria.
zicea Solomon împăratul insuflat de Dacă astăzi Sfânta Fecioară Maria
Duhul Sfânt: ,,Cine este aceasta stă pe un tron strălucit în cer, dacă
care se iveşte ca zorile, frumoasă ca ea astăzi este înălţată mai presus de
luna şi aleasă ca soarele?!”, căci îngeri şi de heruvimi, această stare
despre Sfânta Fecioară Maria este fericită se datorează sfinţeniei,
vorba aici. virtuţilor ei şi grijii pe care a avut-o
să rodească darurile primite de la
Naşterea Sfintei Fecioare Maria a Dumnezeu.
adus o mare amărăciune şi
deznădejde demonilor din iad; ea a Dar noi ce facem cu harurile primite
produs întristarea lui Lucifer în la botez?! Când Dumnezeu ne-a
fundul iadului şi furia supărării lui. făcut fiii săi adoptivi şi moştenitori
Prin naşterea Fecioarei Maria s-a ai împărăţiei cerurilor, nu cumva am
717
îngropat acest talant preţios, de
care o să dăm socoteală la ziua
judecăţii?! Avem noi grijă să facem
fapte de credinţă, de nădejde şi
dragoste?! Ne interesăm noi cum să
practicăm viaţa creştină, sfinţenia,
umilinţa, curăţia, fecioria,
înfrânarea, răbdarea, milostenia,
sărăcia, smerenia, dragostea?! Căci
acestea sunt semnele după care
Dumnezeu ne cunoaşte că suntem
fiii Lui.
După cum observăm în lume,
întuneric mare domneşte în inima,
mintea şi viaţa oamenilor, căci în
întuneric sufletesc şi trupesc
zămislesc şi nasc copii pe faţa
pământului. Răul acesta poartă
multe nume. Copiii aceştia se
zămislesc ca nişte fii ai
întunericului, căci se nasc în păcate
de desfrânare, deşi se nasc din
părinţi creştini. Majoritatea
creştinilor au căzut cu totul din
harul virtuţilor, căci unii după ce că
trăiesc necununaţi, fără
binecuvântarea lui Dumnezeu şi a
preotului din biserică, nu ţin
socoteală de posturi, de sărbători,
nu respectă legile dreptei credinţe
şi nici legile medicinei, ca să poată
718
ieşi ceva bun pe faţa pământului din
casele lor.
Se străduiesc oamenii să facă multe
lucruri bune în viaţa aceasta: să
aibă o casă bună, călduroasă,
condiţii bune pentru copiii lor şi le
dobândesc. Dar ceea ce este
principal, nu îndeplinesc, căci
dispreţuiesc din ştiinţă şi din
neştiinţă, şi mai ales din pofte şi
nepăsare, legile credinţei. Le
dispreţuiesc şi, în timpul beţiei şi al
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
527
chefurilor blestemate, zămislesc
copii în păcate. Vai de ei, că vor
avea de suferit şi vor deveni o mare
povară pe capul părinţilor mai târziu
şi chiar al societăţii întregi. Pe mulţi
tineri şi copii îi auzim plângându-se
că ar vrea şi ei să fie mai liniştiţi,
mai buni, să nu mai facă rele, să se
poată ruga, să iubească şi ei
biserica, să asculte pe părinţi, dar
nu pot. Mulţi mi-au spus şi mie:
,,Parcă e cineva Părinte, care nu mă
lasă şi mă împinge să fac rău!”. Da,
într-adevăr, există cineva care nu-i
lasă şi acest cineva este diavolul.
Sămânţa de la el s-a înfiripat în
trupuşorul lor, s-a zămislit odată cu să bâjbâie căutând un loc de
ei în timpul poftelor păcătoase, în salvare.
timpul trăirii fără cununie religioasă,
în timpul când părinţii au fost beţi şi Pentru aceasta, fraţi creştini, părinţii
nu au mai ţinut seama de legile lui sunt cei dintâi care calcă în picioare
Dumnezeu. Astfel diavolul a prins legile lui Dumnezeu şi autoritatea
putere şi a luat stăpânire încetul cu bisericii, dar vor apoi să fie ascultaţi
încetul asupra sufletului şi trupului şi respectaţi de copiii lor. De aceea,
omenesc, din cauza acestor multe în multe case, se ispăşesc cu
păcate practicate cu plăcere, încât lacrimi amare de către părinţi aceste
au prins rădăcini adânci în sufletul călcări ale legilor lui Dumnezeu,
şi trupul omului. De aceea mulţi nu chiotele şi râsetele de pe la nunţi şi
pot, căci nu-i lasă diavolul şi n-au de la botezuri, căci au parte de focul
putere să se ridice din mocirla ispitelor şi al suferinţelor, al
păcatelor. lacrimilor amare aici pe lumea
aceasta, şi mulţi mor cu amărăciune
Iată de ce trebuie să se ferească în suflet şi se duc în chinurile
tinerii şi copiii de orice primejdie iadului supăraţi pe copiii lor. Multe
sufletească, pe care o pot întâmpina necazuri, de tot felul, au părinţii de
la orice pas, fiindcă majoritatea pe urma copiilor.
copiilor s-au zămislit şi au crescut
în gusturile lumii şi plăcerilor ei Să ne formăm inima pentru virtuţile
păcătoase, iar acum e greu să le creştine, iubiţilor creştini, să ne
cerem să se ocupe cu lucruri împăcăm cu lipsurile, să ne
serioase. Iată de ce cei mai mulţi iau înfrânăm pornirile dobitoceşti şi să
în râs religia, vorbesc cu dispreţ şi facem cât mai multe jertfe, ca să ne
bătaie de joc la adresa slujitorilor ei, obişnuim trupul acesta care înclină
nesocotesc pe cei ce caută să pună mai mult înspre rău decât înspre
în practică bunele virtuţi şi bine, cu viaţa duhovnicească, cu
urmăresc îndeaproape sfinţenia! sfinţenia, cu legile lui Dumnezeu pe
Foarte puţini din ei, după ce ajung care ni le-a lăsat spre binele
distruşi trupeşte şi sufleteşte, încep trupului şi sufletului nostru.

719
Fericita Fecioară Maria s-a născut pruncul care este în pântece trebuie
din părinţi postitori, bătrâni, să primească din taina aceasta
milostivi, smeriţi, plini de fapte bune sfântă a Trupului şi Sângelui lui
şi rugăciuni; până la etatea de trei Hristos, să iasă un copil cu sfinţenie
ani a fost sub paza ochilor lor, în el. Alţii poate din copilărie nu s-
învăţând-o aceleaşi frumoase virtuţi au spovedit şi nu s-au împărtăşit.
ale neprihănirii, ale sfinţeniei. Parcă Apoi când li s-au născut pruncii,
o vedem pe bătrâna şi sfânta Ana copilaşii, după ce i-au botezat, nu-i
mama ei, cum îi ridica mânuţele aduc la biserică să-i împărtăşească.
spre rugăciune, învăţând-o primele Până la vârsta de 7 ani să ştiţi că
rugăciuni către Tatăl ceresc. Este trebuie aduşi copiii la biserică să fie
însă un lucru împărtăşiţi din 40 în 40 de zile. Să se
intereseze măcar bunicile lor dacă
528 PREDICI părinţii nu sunt în stare şi n-au
credinţă, fiindcă prin Sfânta
înspăimântător să vezi astăzi mame Împărtăşanie, prin Trupul şi Sângele
care nu poartă grijă de copiii lor şi-i Domnului ne sfinţim.
lasă în voia soartei chiar de mici,
căci în primii anişori nu-i învaţă Vai de părinţii care nu-şi feresc
sfintele rugăciuni, nu-i aduc la copiii de toate aceste rătăciri
biserică, nu le arată sfânta credinţă sufleteşti, căci vor avea multe de
în Dumnezeu, nu-i feresc de tras de pe urma lor, fiindcă aceşti
persoanele necinstite şi desfrânate, copii lăsaţi de capul lor vor rămâne
nu-i feresc de locurile periculoase surzi la sfaturile şi poruncile
unde se aud fel de fel de vorbe părinteşti şi nu-i vor asculta când
porcoase, căci până şi aerul pe vor vrea să-i înveţe ceva de bine!
care-l respiră îi împing la necurăţie. Aceşti copii nu vor fi în stare să se
ocupe de lucruri serioase - ale
Mulţi părinţi nu se spovedesc şi credinţei - ci vor avea un dezgust
împărtăşesc când sunt tineri că îi pentru tot binele şi nu îşi vor face
învaţă diavolul şi babele să nu se datoria nici în serviciu, nici în casa
împărtăşească deoarece sunt tineri; părinţilor. Vor fi nestatornici în
mare greşeală fac pentru că şi căsătorie, complet dezorientaţi în
720
toate problemele vieţii şi
nefolositori pentru societate. De
aceea auzim fel de fel de fapte urâte
pe care le fac tinerii şi copiii: crime,
violuri, furturi, bătăi, beţii şi tot felul
de nenorociri, pe care le aduc în
diferite feluri bieţilor părinţi. Aşa îşi
iau plata acei părinţi care n-au avut
grijă la timp să le arate copiilor
lumina învăţăturii Domnului Hristos,
şi mai au şi o altă judecată şi o
suferinţă veşnică dacă nu se întorc,
nu se îndreaptă şi n-au grijă de
copiii lor, că nu şi-au făcut datoria
de părinţi şi nu i-au ferit de pericolul
cel mare al păcatelor sufleteşti şi
trupeşti.
Sfânta Scriptură ne spune că
patriarhul Iacob a avut un vis. El a
văzut o scară lungă care lega cerul
cu pământul, iar îngerii lui
Dumnezeu se suiau şi se coborau
pe ea. Frumos vis şi de mare
importanţă pentru noi, creştinii, căci
scara aceasta pe care a văzut-o
Iacob este Preasfânta Fecioară
Maria, a cărei naştere o prăznuim
astăzi. Ea este cea care a legat cerul
cu pământul. Prin trăirea vieţii ei,
prin curăţia sufletului şi a trupului ei
L-a pogorât pe Fiul lui Dumnezeu pe
pământ şi astfel, prin ea, ne înrudim
721
şi noi cu Dumnezeu, ba chiar mai
mult, ne facem fiii lui Dumnezeu
după har. O dată cu naşterea
Preasfintei Fecioare Maria, îngerii
cerului se coboară la noi, ca să ne
ridice mai sus de pe pământul
acesta, care a primit, prin păcatul lui
Adam, blestem, lacrimi şi tânguire.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
529
Să băgăm de seamă că dedesubt,
sub scara aceasta, este şi o altă
scară care duce jos, înspre iad, iar
pe scara aceasta se suie şi se
coboară îngerii iadului - demonii.
Îngerii cerului vor să ne lege cu
cerul, să fim ai lui Dumnezeu;
îngerii iadului vor să ne lege cu
iadul, cu diavolii întunericului.
Depinde de voinţa noastră pe cine
vrem să ascultăm. În viaţa noastră
se amestecă puterile cerului, dar şi
ispitele iadului. Să ne facem
socoteala fiecare în momentul de
faţă şi să vedem de cine ascultăm
mai mult!? Să privim la viaţa
noastră şi să vedem faptele bune şi
păcatele, căci din ele putem să
înţelegem ai cui suntem în
momentul de faţă.
Să serbăm deci, cu bucurie, fraţi
creştini, sfânta zi a Naşterii Maicii
Domnului; s-o lăudăm cu cântări
duhovniceşti, să cădem în genunchi
înaintea sfintei ei icoane, s-o
binecuvântăm şi noi pe aceea pe
care îngerii o laudă în cer, s-o
venerăm cu toată evlavia, cu toată
dragostea, că prin mijlocirile ei ne
facem fii iubiţi ai lui Dumnezeu, ne
umplem de darurile cereşti şi ne
curăţim inima mărturisind-o ca
Maica lui Dumnezeu!
Să avem în ea desăvârşită
încredere, s-o chemăm în ajutor în
orice împrejurare, în timpul vieţii
noastre, căci Domnul nostru Iisus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul ei
cel Unul Născut, i-a dat cheia
comorilor milostivirii Sale, ca Maicii
lui Dumnezeu celei prea iubite; ea
are putere să ne ajute şi să ne apere
în nevoile şi în necazurile noastre.
Dar şi noi să fim recunoscători şi
mai ales partea femeiască să-i
urmeze vieţii ei curate întru totul,
sfântă şi modestă, mai ales plină de
smerenie, de dragoste şi fiecare să
înalţe mereu rugăciuni către
Dumnezeu, ca să-şi izbăvească
sufletul de ispita şi veninul şarpelui
diavol.
722
Rugăciune
O, Prea Sfântă Fecioară Maria,
Împărăteasa cerului şi a pământului,
care te-ai născut din sfinţii tăi
părinţi Ioachim şi Ana, noi nu avem
cununi de aur ca să încoronăm
fruntea sfinţiei tale şi nu putem să-ţi
înălţăm atâtea biserici şi altare după
meritul pe care-l ai, dar vrem ca
sufletul nostru să fie biserică şi
inima altar, unde să ardă tămâia
rugăciunilor noastre!
Ajută-ne să facem un tron măreţ din
virtuţile noastre, să punem pe capul
tău măcar o cunună de crini, să
lăudăm slava ta, binefacerile iubirii
tale pe care le-ai dat nouă şi
întregului neam omenesc, odată cu
venirea ta în lume, Fecioară!
Roagă-L pe Fiul tău neîncetat
pentru tot neamul creştinesc, să nu
ne lepede pe noi de la faţa Sa, să nu
Se depărteze de la noi pentru
păcatele noastre, să ne ierte şi să
ne ajute să facem şi noi voia Sa, ca
să fim în partea celor ce se
mântuiesc în vecii vecilor! Amin!
530 PREDICI

PREDICĂ LA DUMINICA
DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI
CRUCI
,,Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea,
încât pe Fiul Său, Cel Unul Născut,
L-a dat ca oricine crede în El să nu
piară, ci să aibă viaţă veşnică.”
(Ioan 3, 16)
şi învins de invidia diavolului, s-a
lăsat înşelat în grădina fericirii,
călcând porunca dumnezeiască şi
mâncând din pomul oprit. Astfel,
primii oameni s-au dezbrăcat de
toată fericirea raiului şi au fost
scoşi afară şi aruncaţi în robia
demonilor şi a patimilor. Din cauza
păcatului neascultării lor, a
mândriei, precum şi a invidiei
diavolului, tot neamul omenesc
trebuia să meargă în temniţele
iadului, în suferinţă veşnică.

F r a ţ i c r e ş t i n i, Vrăjmaşul diavol, căzut şi el mai

înainte decât Adam şi Eva, tot din
Sfânta Evanghelie de astăzi ne mândrie şi neascultare, fiind
descoperă iubirea cea mare a lui prefăcut din înger luminat în diavol
Dumnezeu pentru neamul omenesc. întunecat, a început şi mai mult să-i
Bunul Dumnezeu de la început l-a înveţe pe oameni toate răutăţile lui.
iubit pe om, căci a pus în el suflet Şi în toate veacurile, până la venirea
nemuritor şi l-a aşezat în Domnului Hristos, a făcut mare
prăpăd în lume, căci a coborât
fericirea raiului, ca să moştenească omenirea mai prejos decât
toate bunătăţile şi frumuseţile dobitoacele. O făcuse sclavă
veşnice; fiindcă omul este zidirea patimilor şi tuturor păcatelor, şi
cea mai aleasă din toate câte a făcut astfel ajunsese biata lume să nu se
şi pentru că numai în om a pus o mai închine lui Dumnezeu, îşi
scânteie din El, scânteia divină, făuriseră fiecare zeii lor, idoli de tot
care este sufletul. felul pe care îi cinsteau şi se rugau
lor.
Dar omul, profitând de marea
libertate pe care i-a dat-o Dumnezeu
723
Văzând Dumnezeu lumea de atunci
răzvrătită, nemulţumită şi
nerecunoscătoare, a zis în mânia
Sa: ,,Îmi pare rău că l-am făcut pe
om, dar am să-l pierd!”. Şi astfel i-a
înecat cu apă la potopul cel mare
care a fost, scăpând numai Noe şi
familia sa în corabia pe care o
făcuse după planul lui Dumnezeu.
După ce au fost salvaţi aceştia, au
adus jertfă lui Dumnezeu cu
mulţumiri
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
531
pentru binele făcut. Dar n-au mers
mult cu credinţa nici ei, şi după ce
Dumnezeu spălase pământul cu
apă, iată că însuşi Noe îl spurcă cu
primul păcat pe care îl face
îmbătându-se. Căci a băut vin până
s-a îmbătat, şi chiar el, omul cel
neprihănit scăpat de potop, de la
înec cu apă, iată-l acum că se
îneacă singur în paharul cu vin. Aşa
a intrat răul şi blestemul iarăşi în
lume, pentru că tot el l-a blestemat
pe fiul său Ham, care a râs de el
când l-a văzut beat şi gol înaintea
tuturor.
724
Înmulţindu-se neamul omenesc, s-
au înmulţit şi beţivii, şi apoi de la
beţie au apărut celelalte păcate:
desfrânările, crimele şi o mulţime de
fărădelegi, care au intrat chiar în
casele multor oameni aleşi de
Dumnezeu. Şi atât de mult au
îndobitocit şi au slăbit aceste patimi
neamul omenesc, că zăcea biata
lume ca un bolnav rănit şi chinuit de
nişte tâlhari. Omenirea era distrusă,
nu avea nici un chip de salvare şi
nimeni n-o putea ridica. Toţi erau
neputincioşi, chiar prorocii
Vechiului Testament, cu toate
speranţele lor, ajungeau tot în
temniţele iadului. Cine ar putea să
spună prin cuvinte ce stare
nenorocită avea lumea până la
Domnul Hristos?! Beţivii şi
desfrânaţii, idolatrii şi criminalii
făceau să curgă multe lacrimi amare
şi întunecau văzduhul şi pământul
cu răutatea şi păcatele lor.
Această stare nenorocită a durat
până S-a pogorât Fiul lui Dumnezeu
din cer şi S-a făcut Om, ca să
izbăvească neamul omenesc din
tirania diavolului. Nimeni de pe
pământ nu putea să izbăvească
lumea, fiindcă toţi erau lipiţi de
patimi şi păcate. Păcatul era veninul
şarpelui lăsat în om de diavolul, era şi hulit, iar apoi răstignit pe Cruce,
pricina a toată răutatea de pe faţa El a venit să-Şi verse tot sângele ca
pământului. Dumnezeu, din iubirea să ne împace cu Tatăl Său.
Sa cea mare, îngrijorat de starea
nenorocită în care zăcea lumea, a Iată iubire dumnezeiască! De aceea
voit să-l ridice pe om din căderea L-a trimis Tatăl, ca să ne scape de
aceasta jalnică şi S-a adresat toate răutăţile şi blestemăţiile şi să
tuturor fiinţelor cereşti: îngerilor, ne împace cu El. Pentru aceasta
heruvimilor, serafimilor, zice Mântuitorul
arhanghelilor, întrebându-i care îşi
ia asupra sa misiunea aceasta grea 532 PREDICI
de a-l salva şi a-l mântui pe om.
Cerul însă a rămas mut. Nimeni nu că: ,,nimeni nu s-a suit în cer, fără
s-a găsit să se coboare la noi să ne numai Cel Ce S-a pogorât din cer,
salveze. Fiul Omului Care este în cer!” Prin
aceste cuvinte, Iisus a arătat că este
Numai Fiul Său Cel iubit, Fiul lui Dumnezeu şi Om. Puterea de a Se
Dumnezeu, a voit să Se coboare la sui în cer şi de a Se coborî din cer
noi fiind legat în aceeaşi iubire cu numai Dumnezeu o are. El se
Tatăl şi cu Duhul Sfânt. El a primit, numeşte şi Fiul Omului, arătându-ne
pentru mântuirea noastră, să ia că este şi om şi că S-a coborât din
această misiune minunată. Iisus, cer atunci când S-a făcut om în
Fiul lui Dumnezeu, n-a venit ca să pântecele Fecioarei Maria, iar după
viziteze Ierusalimul, Betleemul sau Învierea Lui S-a înălţat la cer şi a
Nazaretul, n-a venit să viziteze ţările şezut la dreapta Tatălui.
şi oraşele de pe pământ. El a ştiut c
ă are o misiune foarte grea şi de şi Scopul venirii Domnului Iisus
venea printre ai săi, aceştia nu L-au Hristos pe pământ a fost să
cunoscut şi nu L-au primit. El a izbăvească lumea de păcate şi de
venit la paharul cel amar din muncile iadului, dar această
Grădina Ghetsimani, a venit la izbăvire cerea o jertfă foarte mare,
coroana de spini; El, Împăratul cerea viaţa Fiului lui Dumnezeu,
Slavei, a venit să fie bătut, scuipat cerea ca El să fie răstignit pe Cruce.
725
De aceea Mântuitorul zice în a zis către Moise: ,,Fă un
Evanghelia de astăzi: ,,După cum şarpe de aramă şi pune-l pe un stâlp
Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa şi oricine va privi la şarpele de
trebuie să Se înalţe Fiul Omului, aramă, dintre cei muşcaţi, nu va mai
pentru ca oricine crede într-Însul să muri!”. Moise a făcut întocmai şi
nu piară, ci să aibă viaţa veşnică!”. oricine era muşcat de şarpe, cum se
uita la stâlpul acela şi la şarpele de
Icoana aceasta a răstignirii pe el, care era de aramă, nu mai
Mântuitorului a fost închipuită de la murea de otrava lui.
început, în Vechiul Testament, de
Proorocul Moise. Minunea s-a Această icoană veche s-a repetat
petrecut astfel: când Moise atunci când a fost răstignit Domnul
conducea poporul prin pustie, Hristos pe Cruce, căci şarpele de
colindând şi rătăcind prin unele aramă Îl închipuia pe Domnul
locuri, evreii au început să Hristos, iar stâlpul Sfânta Cruce.
cârtească împotriva lui şi i-au zis: După cum Moise a înălţat şarpele în
,,La ce ne-ai scos din pământul pustie, aşa trebuia să Se înalţe pe
Egiptului, ca să ne omori în pustiu? Cruce Domnul Hristos şi să Se
Căci aici nu este nici pâine, nici apă răstignească. Şarpele din grădina
şi sufletul nostru s-a scârbit de raiului i-a înşelat pe Adam şi Eva şi
această hrană sărăcăcioasă”. i-a făcut pe amândoi să
păcătuiască, otrăvindu-i cu păcatele
Auzind Dumnezeu această cârtire, neascultării. Şarpele acesta, diavol,
S-a mâniat pe ei şi a trimis asupra care a otrăvit tot neamul omenesc,
lor mulţime de şerpi veninoşi, un fel rănindu-l cu păcatele, a fost înşelat
de ploaie cu şerpi, şi au murit mulţi şi omorât de şarpele cel de aramă
din popor otrăviţi de muşcarea Care era ridicat sus pe Cruce, adică
şerpilor. Evreii, dându-şi seama de de Domnul Hristos. El era pus la
greşeala lor, au venit fuga la Moise înălţime, în vârful unui munte înalt,
şi i-au cerut să-L roage pe numit Golgota, căci Iisus a fost
Dumnezeu ca să-i izbăvească. Iar răstignit pe Cruce să-L vadă toţi, să-
Dumnezeu L vadă toate continentele, toate
ţările şi tot pământul, să-L vadă toţi
726
evreii, grecii, arabii, romanii şi pe cel muşcat de şarpe să se uite la
păgânii de pretutindeni şi crezând cel de aramă spânzurat pe stâlp, ca
în El, să se mântuiască. Acolo L-a să se vindece, să nu mai moară
dat Tatăl Cel ceresc pe Fiul Său ca otrăvit.
jertfă, acolo, pe această înălţime a
Golgotei şi Asemenea înălţării şarpelui în
pustie, mai sunt o mulţime de
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET închipuiri din Vechiul Testament
533 care întăresc zugrăvirea şi
închipuirea icoanelor din Noul
pe altarul Crucii. Testament. După ce ne-a amintit
Domnul Hristos, în Sfânta
Icoana răstignirii Mântuitorului ar Evanghelie de astăzi, că aşa trebuie
trebui să nu lipsească din nici o să Se înalţe, adică să Se
casă de creştini, iar aceştia să răstignească pe Cruce, şi să sufere
privească cu atenţie la rănile Lui, la toate pentru mântuirea noastră, ne
piroanele şi Crucea Lui, să vadă spune mai departe că Dumnezeu
sângele vărsat pentru mântuirea aşa a iubit lumea, încât L-a dat pe
noastră. Iată deci ce greşeală mare Fiul Său, Cel Unul Născut, pentru ca
fac sectanţii care s-au despărţit de oricine crede într-Însul să nu piară,
Sfânta Biserică, fiindcă nu văd că ci să aibă viaţă veşnică. De două ori
sfintele icoane sunt semnele biblice aminteşte Sfânta Evanghelie aceste
ale lui Dumnezeu! Icoanele cuvinte: ,,să nu piară, ci să aibă
reprezintă lucrurile mântuitoare la viaţă veşnică”. Aceasta este voinţa
care trebuie să privim, să medităm lui Dumnezeu, ca lumea să se
şi cu ochii trupului şi cu ochii mântuiască prin Fiul Său, nu să se
sufletului ca să ne putem mântui. Ei osândească, dar pentru ca să se
sărmanii, ori că nu înţeleg, ori au mântuiască, trebuie să asculte şi
căzut din har şi nu pot pricepe lumea de Fiul Său, să facă ce spune
Duhul adevărat al înţelesului Sfintei Dumnezeu şi să urmeze credinţa,
Scripturi. Dumnezeu îi porunceşte împreună cu faptele ei.
lui Moise să facă acest stâlp şi
acest şarpe de aramă şi sfătuieşte
727
Dumnezeu aşa de mult a iubit
neamul omenesc, că El a dat tot ce
a avut mai scump, în cer şi pe
pământ, pe Unicul Său Fiu, Iisus
Hristos, ca jertfă de ispăşire pentru
păcatele noastre. Cine nu-şi
aminteşte de Evangheliile din
Săptămâna Patimilor? Câte
suferinţe! Cât a fost bătut cu pumnii
şi cu bicele de curgea Sângele
şiroaie, apoi durerile care au sfâşiat
trupul lui Iisus, de la coroana de
spini, de la piroanele bătute în mâini
şi picioare, durerile de la suliţa care
I-a străpuns coasta din care a curs
sânge şi apă, amăr ăciunea fierii şi a
oţetului, înjurăturile cele barbare,
scuipările şi toate hulele pe care Le-
a îndurat Scumpul nostru Mântuitor;
apoi Crucea cea grea pe care a dus-
o pe Golgota, precum şi lacrimile şi
jalea Preacuratei şi Sfintei Sale
Maici care Îi sfâşiau inima mai mult
decât celelalte dureri.
Iată, cât de scump a trebuit să
plătească Dumnezeu nebuniile
noastre, păcatele şi greşelile
noastre! Dumnezeu, Care este
iubire desăvârşită, a făcut această
mare jertfă. Pământul ţării noastre
este presărat pretutindeni cu sfinte
cruci şi troiţe pictate, care mai de
728
care mai frumoase, cu chipul
Domnului
534 PREDICI
răstignit pe ele. Pe dealuri, pe
câmpii şi în cimitire, pe la răspântii
de drumuri Îl întâlnim pe Iisus
răstignit pe Cruce, ca să ne aducem
aminte de jertfa Lui. Pe multe din
aceste Cruci scrie clar şi curat ce ne
zice nouă, ce ne spune El nouă:
,,Iată Eu ce am făcut pentru voi! Voi
ce faceţi pentru Mine?”
Să stăm o clipă şi să cugetăm
asupra acestor cuvinte ale
Domnului. Suntem noi gata să
răspundem cu aceeaşi dragoste cu
care El ne-a iubit? Suntem noi gata
să ne dăm şi viaţa pentru El sau mai
degrabă ne lepădăm de El la cea
mai mică ispită? Am auzit cu toţii
câte a suferit din dragoste pentru
noi, cum Şi-a pus sufletul pentru
noi, El Care este mângâierea
întristărilor noastre, El Care este
odihna sufletului nostru, El
prietenul cel apropiat în necazuri, El
Doctorul Cel mare şi izvorul vieţii
noastre.
Să venim la El, căci este Lumina Înainte vreme, mulţi creştini care
lumii, să ne întoarcem la El, căci El erau mai înstăriţi şi aveau avere şi
este Calea, Adevărul şi Viaţa. Să ne bani puteau răscumpăra pe cei ce
apropiem de El cu toată încrederea, erau robiţi şi pe cei care erau
că pe oricine condamnaţi chiar la pedepse cu
moartea. Cei care erau salvaţi după
a cerut de la El cu credinţă, nu aceea rămâneau recunoscători
l-a lăsat nemângâiat. Iisus le-a iertat toată viaţa.
păcatele, căci pentru păcătoşi a
murit. El şi astăzi ne cheamă pe toţi Aşa s-a întâmplat odată cu nepotul
zicându-ne: ,,Veniţi la Mine toţi cei unui sfânt părinte, care din
osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi obişnuinţă rea se apucase de furat.
odihni pe voi!”. Fiind prins, a fost condamnat pe loc
El ne cheamă mereu şi ne aşteaptă, la osândă prin spânzurătoare. Călăii
dar să ştiţi că ne aşteaptă numai care îl duceau la moarte au cerut la
până într-o zi. Când va veni clipa toată lumea adunată acolo o sumă
morţii s-a sfârşit aşteptarea Lui, s- mică, zece drahme, căci voiau să-l
au sfârşit chemările Lui. Atunci scape totuşi. Dar nu s-a găsit
urmează ziua răsplătirii, ziua când nimeni să dea aceşti bani pentru
cei care L-au iubit adevărat trebuie salvarea lui. Mergând cu el spre
să primească darurile şi cununile spânzurătoare, în drumul acela, s-a
cereşti, iar cei care şi-au astupat găsit cineva, a plătit pentru el
urechile la dragostea Lui, la drahmele şi condamnatul a fost
chemările Lui, şi i-a apucat moartea eliberat să plece sănătos. Cine
fără El, vor primi răsplata focului poate spune bucuria cea mare a
gheenei, în muncile cele veşnice acestui băiat scăpat de la moarte?
împreună cu toţi păcătoşii care au Dar a fost şi el recunoscător, căci a
călcat în picioare Sângele Lui cel rămas să slujească toată viaţa la
scump, răbdarea, aşteptarea Lui şi omul acesta cu inimă bună, care a
toată dragostea Lui cea plătit pentru el.
dumnezeiască.

729
Cu cât mai mult suntem noi datori aibă de-a face cu El; nu-i trebuie
Scumpului nostru Mântuitor, Care a biserica Lui, nu-i trebuie rugăciuni,
plătit nu-i trebuie mulţumiri către El. Altul
crede că e de ajuns să meargă la
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Biserică o dată, de două ori pe an.
535 Ce aşa, mereu...!? Pregătirea
sufletească s-o facă abia pe patul
cu viaţa Sa pentru salvarea noastră morţii, atunci în graba mare să
de la moarte, de la moarte veşnică cheme preotul să-l spovedească şi
şi de la chinurile iadului? Nimeni nu să-l împărtăşească, ca să poată
s-a găsit pe faţa pământului ca să merge şi sufletul lui în rai. Altuia i
plătească marea datorie pe care o se pare c -a dat mult de pomană,
aveam. Acum rămâne să ne vadă şi când întinde mâna la un sărac cu
El pe fiecare dintre noi; cum Îi câţiva lei ori cu nişte vechituri de
răsplătim, cât timp Îi slujim şi cum încălţăminte şi îmbrăcăminte, pe
ne facem datoria faţă de mila şi care nu le-a mai putut folosi sau cu
bunătatea Sa dumnezeiască? rămăşiţe de mâncare. Altul se
Înţelegem noi, măcar azi, cât a fost plânge că nu are timp de biserică şi
de mare dragostea Lui pentru noi? de rugăciune, de citit o carte sfântă,
Mai ales că El Şi-a arătat această dar în schimb nu-i ajunge timpul pe
dragoste mai întâi, către noi, nişte la filme, teatre, meciuri, nu se mai
păcătoşi înrăiţi, învrăjbiţi şi chiar satură ore întregi privind la televizor
vrăjmaşi ai Lui. sau stând la jocuri de noroc, iar
pentru suflet nu-şi face timp nici
Eu, din partea mea, cred că dacă aş zece minute de rugăciune şi fapte
avea zeci de mii de vieţi pământeşti bune.
şi le-aş petrece în cea mai aspră
pocăinţă şi aş face toate faptele Unii vin la biserică de la mari
bune posibile omului, tot n-aş putea distanţe, cu cheltuială, cu osteneală
răspunde cât de puţin dragostei Lui şi cu dragoste. Alţii, deşi sunt foarte
dumnezeieşti. Dar altul crede că e aproape de Biserică, nu fac nici
de ajuns atât: să creadă şi el că câţiva paşi până la ea ca să aducă
există Dumnezeu, însă nu vrea să şi ei mulţumiri lui Dumnezeu, să-L
730
slăvească pentru darurile primite.
Deşi aude clopotele bătând, pe lumea aceasta; raiul nu-l mai
chemându-l Dumnezeu la casa sa, vrea. Şi dacă-i va da ce-I cere el,
un astfel de om amână mereu, până bine, dacă nu, nu mai vine la
într-o zi, când îl vor duce alţii legat biserică şi nici nu mai vrea să mai
la picioare, în patru scânduri, ca să- creadă măcar că există Dumnezeu.
şi ia rămas bun de la toţi ai lui, şi de
la bisericuţa care-l chema şi nu voia Mulţi ar vrea ca Dumnezeu să fie
să audă această chemare dulce sluga lor, să le facă toate poftele, că
niciodată. Şi acestuia poate că i s-a nu e destul cât a făcut pentru noi şi
părut că L-a iubit destul pe cât face, că de la El primim lumina
Dumnezeu în viaţă şi i s-a părut că a şi căldura, de la El primim vinul,
făcut poate prea mult. untdelemnul, pâinica şi toate
bunătăţile, fructele şi dulceţurile iar,
Unul vine la biserică din evlavie, în schimb, nu are Dumnezeu nici o
acesta vine de dimineaţă, se roagă mulţumire din partea noastră, ba
cu credinţă, se închină frumos, face dimpotrivă, aude atâtea insulte, hule
semnul crucii drept, cântă cu şi nemulţumiri din spurcata gură a
dragoste şi stă atent la toată slujba omului nelegiuit. Şi aşa, o mulţime
din biserică două-trei ore, altul vine de oameni cu nume de creştini
din obicei - că aşa obişnuiesc unii trăiesc departe de adevărata
când trec pe la piaţă, pe la credinţă pe care ne-a spus-o Sfânta
tutungerie, pe la chioşcul cu ziare, Evanghelie de astăzi.
să treacă şi pe la biserică să
aprindă o lumânare - şi el crede că a Unii nu au credinţă deloc, alţii au
făcut lucru mare, credinţă care se aseamănă cu a
e foarte credincios, e un demonilor
creştin desăvârşit şi Îl iubeşte mult
pe Dumnezeu. Altul vine la biserică - lipsită de fapte, căci
din interes pământesc; vrea să-i mai credinţa fără fapte este moartă, aşa
dea Dumnezeu ceva, tot aici cum spune Sfântul Apostol Iacob.
Nu trebuie să înţelegem greşit, ca
536 PREDICI sectanţii, care spun că te poţi
731
mântui numai prin credinţă. biserica, pe Dumnezeu şi credinţa,
Credinţă a avut şi Iuda, dar la un nu se uneşte niciodată cu cei ce
moment dat s-a îmbătat şi s-a dus trăiesc în chefuri, în beţii şi în
de L-a vândut pe Domnul Hristos, destrăbălări, se roagă pentru
aşa cum fac şi creştinii noştri. vrăjmaşii lui, se luptă cu răbdare să-
Credinţă spun că au şi beţivii, şi i ajute pe cei ce nu cunosc credinţa,
curvarii, precum şi hoţii, şi învăţându-i să o cunoască.
criminalii. Şi ei se laudă că au
credinţă în Dumnezeu, dar faptele Orice faptă bună trebuie unită cu
lor sunt drăceşti. credinţa, de care ne-a spus
Mântuitorul în Sfânta Evanghelie de
Omul care are credinţă în astăzi, adică oricine crede într-Însul,
Dumnezeu este acela care prin fapte aşa trebuie să creadă, aşa trebuie
bune dovedeşte că e un creştin să facă, pentru ca să fie plăcut lui
adevărat, adică: merge la biserică Dumnezeu, ascultător şi să nu
duminicile şi sărbătorile, posteşte şi piară, ci să aibă viaţă veşnică,
se roagă, se spovedeşte cât mai pentru că numai aceştia nu vor pieri
des, nesuferind păcatul, se şi vor avea viaţă veşnică.
împărtăşeşte cu Trupul şi Sângele Nu se poate credinţă fără fapte şi
lui Hristos, se poartă cuviincios în fapte fără credinţă. Fapte bune fac
tot locul, vorbeşte vorbă sănătoasă, şi păgânii şi necredincioşii, dar fără
folositoare, are dragoste şi milă de Dumnezeu; fără credinţă în
aproapele, sare în ajutor celui lipsit Dumnezeu, nu le sunt primite. Pot
şi necăjit, citeşte cărţi sfinte, să facă oricât de multe fapte şi să-şi
ortodoxe, se fereşte de sectanţi, dea averea la săraci, dar dacă nu le
face semnul crucii drept, are în casă fac în numele Sfintei Treimi şi a
icoane, cruce, candelă, face credinţei noastre ortodoxe, nu sunt
sărindare, pomeni şi parastase
pentru cei morţi, are grijă să se PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
roage pentru ei, pentru el şi pentru 537
toţi cei care îi fac bine sau rău, nu
ţine duşmănie pe nimeni, nu leagă primite.
prietenie cu cei care hulesc
732
Să nu mai pierdem timpul, fraţi
creştini, că poate puţin ne-a mai Tot aşa şi noi, să căutăm mântuirea
rămas. Să facem fapte bune şi să ne sufletului, să fugim în munte din
ferim de cele rele, urâte şi murdare. Sodoma şi Gomora lumii stricate a
Să ne apropiem cu credinţă şi să veacului acestuia, să ieşim din focul
arătăm şi noi dragostea noastră prin patimilor, din cetăţile dărâmate de
trăirea, prin faptele noastre ură şi necredinţă, unde fierbe
Preabunului Dumnezeu - Cel Care păcatul desfrânărilor, al vrăjilor cu
ne-a iubit atât de mult - până nu se toate duhurile necurate, să ne
închid uşile milei cereşti, până nu salvăm sufletul de înşelăciunile
vine noaptea, cu întunericul ei cel lumii, ca să câştigăm veşnicia cu
groaznic şi purtător de moarte să ne toate bucuriile ei. Şi dacă am
dezlipească sufletul de trup. renunţat, ca Lot - la case, la bani, la
avere, la neamuri şi prieteni şi la
Astăzi să ascultăm glasul dulce al orice griji lumeşti şi pământeşti - şi
lui Iisus, să nu ne împietrim inima, dacă am reuşit să ne smulgem din
să ne hotărâm să lăsăm toate fărădelegile lumii, din păcatele cele
păcatele, toate obiceiurile rele, grele, să nu ne mai uităm înapoi. Să
înjurăturile, drăcuielile şi nu ne oprim ca femeia lui Lot în
blestemele, să facem numai bine, câmp, căreia i-a fost milă de
până nu e prea târziu şi nu se mai neamuri când le-a auzit ţipând în
poate face nimic. Când a vrut flăcări şi astfel a rămas acolo, pe
Dumnezeu să piardă Sodoma şi loc, prefăcându-se în stâlp de sare,
Gomora, aceste mari cetăţi pline de pentru că nu în felul acesta trebuie
destrăbălări şi de păcate, de să avem milă.
sodomie şi de toate păcatele mari,
atunci nu s-au găsit în ele nici zece Să nu ne mai pară rău de ceea ce
drepţi pentru care să le cruţe, decât am părăsit, căci mai de preţ decât
singur Lot cu familia sa, şi i-a zis toate este sufletul. Să fugim la
acestuia: ,,Mântuieşte-ţi sufletul şi munte, ca s ă nu pierim cu toţi
să nu te uiţi înapoi, nici să te opreşti nelegiuiţii, cu toţi necredincioşii,
în câmp, ci fugi în munte ca să nu fricoşii şi hulitorii, să fugim la
pieri cu ei!”. muntele Golgotei, la Biserica lui
733
Dumnezeu, care este cel mai înalt Te-ai milostivit spre lacrimile
munte duhovnicesc şi singurul loc noastre, Te-ai îndurat de sufletele
de scăpare! Să îmbrăţişăm Crucea noastre, Ţi-ai adus aminte că eşti
lui Hristos şi să-I sărutăm rănile, Tată şi că ai fii, Ţi-ai adus aminte că
care şi astăzi sângerează pentru noi eşti Stăpân şi ai robi, că eşti
din cauza păcatelor noastre, să Dumnezeu şi ai pe pământ oameni
alipim obrazul nostru de rătăciţi şi ca să ne aduni, ai trimis
preacuratele Lui picioare şi să pe singurul Tău Fiu ca să ne
lăsăm ochii să plângă cu lacrimi salveze; şi ca să nu ne înspăimânţi,
amare, ca lacrimile noastre să se L-ai îmbrăcat în trup de om şi în
împreune cu Sângele care a curs veşmânt de călător sărac, iar ca să
din preasfântul Lui Trup, să spele ne răscumperi din păcat şi să ne
întinăciunile şi nelegiuirile noastre întorci la credinţă, L-ai dat pe Fiul
şi să învăţăm şi noi de la El ce este Tău în mâinile oamenilor, ca să fie
iubirea, iertarea şi jertfa pentru un sfâşiat şi omorât în locul nostru!
ideal, fiindcă noi creştinii trebuie să
avem idealul sfinţirii şi mântuirii N-a mai rămas nimic nefăcut, din
sufletului nostru. marea Ta iubire de oameni, pentru
noi. La toată dragostea aceasta
538 PREDICI mare pe care ne-ai arătat-o, am
înţeles că suntem îndatoraţi pe vecii
vecilor ca să-Ţi slujim Ţie şi orice
faptă am face noi, este ca o tinichea
ruginită, în mijlocul celor mai
Rugăciune scumpe bijuterii de aur, dăruite
nouă de Tine.
O, dumnezeiască şi necuprinsă Nădăjduim şi noi în ajutorul Harului
dragoste a lui Dumnezeu, o, Părinte Tău, nădăjduim să ne mântuim şi
ceresc, Cel ce eşti Bun şi Milostiv, să-Ţi aducem laude, cinste şi
Te-ai uitat spre noi din cer şi ne-ai închinăciune aici, în viaţa aceasta,
văzut căzuţi în ghearele demonului, câte zile mai avem şi sus în ceruri,
ai văzut cum suntem legaţi în lanţuri în vecii vecilor. Amin!
de păcate, ai auzit plânsul nostru şi
734
 Astăzi este bucurie în cer şi pe
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET pământ; astăzi se veselesc îngerii şi
539 prăznuiesc oamenii credincioşi şi
cinstesc luminata şi sfânta Cruce a
lui Hristos, care S-a arătat în lume.
PREDICĂ LA ÎNĂLŢAREA SFINTEI Prin această sfântă Cruce s-a risipit
CRUCI împărăţia diavolului, blestemul s-a
călcat, moartea s-a omorât, iadul s-a
,,Crucii Tale ne închinăm, Hristoase golit, morţii au înviat, raiul şi cerul
şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o s-au deschis.
slăvim!”
Astăzi Sfânta Biserică Ortodoxă
F r a ţ i c r e ş t i n i, închipuie raiul, fiindcă aşa cum a
fost în rai pomul cel de viaţă
Astăzi se arată şi se înalţă semnul făcător, lemnul care a omorât pe
cinstitei şi sfintei Cruci, taina cea Adam pentru greşelile lui, aşa
ascunsă de toate seminţiile acum, Sfânta Biserică - raiul cel
pământului, dar care s-a arătat spre vremelnic al creştinilor - are cinstita
mântuirea noastră, căci noi Cruce, lemnul vieţii care a înviat pe
creştinii, prin semnul sfintei Cruci, Adam prin moartea Domnului
ne Hristos. Pentru aceasta se înalţă
sfânta Cruce, ca să ne facă să
aducem mereu aminte de binele pe cunoaştem că ea este începătura
care ni l-a făcut Dumnezeu şi de învierii a toată firea omenească din
mila pe care păcatul lui Adam şi că toţi cei ce
cred în Domnul Hristos, Care S-a
a avut-o El pentru noi, răstignit pe ea, vor fi mântuiţi de
păcătoşii. De aceea, prăznuim cu păcatele lor. De aceea astăzi ne
bucurie Înălţarea Sfintei Cruci şi ne veselim şi ne bucurăm, dar totodată
închinăm cu frică şi cu veselie trebuie să suspinăm din inimă şi să
sufletească, sărutându-o. vărsăm lacrimi fierbinţi, aducându-
ne aminte de chinurile şi moartea
cea amară a Domnului nostru Iisus
735
Hristos, aducându-ne aminte şi
văzând cu ochii noştri sufleteşti şi
trupeşti crucea pe care a purtat-o pe
umerii Săi mergând la răstignire, ca
un miel spre junghiere.
Nici un copil nu se bucură când
vede înaintea ochilor lui pe tatăl său
mort, mai ales atunci când ştie că el
este vinovat de moartea tatălui său.
Tocmai atunci i se cade să plângă şi
iar să plângă cu amar, căci pentru
greşeala lui a trebuit să moară
părintele lui drag. Aşa şi noi, să
plângem cu lacrimi amare, că
pentru păcatele noastre a murit
Făcătorul nostru de bine Iisus
Hristos, Fiul lui
540 PREDICI
Dumnezeu. Această sfântă Cruce a
fost închipuită de la începutul lumii
şi în toate veacurile amintită şi
proorocită de sfinţii prooroci.
Să ascultăm acum pe scurt
însemnătatea praznicului Înălţării
Sfintei Cruci şi cum s-a stabilit de
Sfinţii Părinţi această sărbătoare
importantă.
736
Necredincioşii şi zavistnicii evrei nu
ştiau cum să facă să ascundă
Învierea Domnului. Ei s-au sfătuit
mai întâi să pecetluiască
mormântul, ca nu cumva să învieze
Domnul Hristos. S-au dus repede la
Pilat şi i-au spus: ,,Ne-am adus
aminte că Înşelătorul Acela a zis că
după trei zile va învia. Porunceşte
să fie păzit mormântul!”, iar Pilat a
trimis ostaşi de pază, care au
pecetluit mormântul cum au ştiut
mai bine. Duminică dimineaţa, pe
când ostaşii străjuiau mormântul,
Arhanghelul Mihail s-a coborât ca
să-L primească, cu smerenie, pe
Domnul Slavei înviind din morţi.
Ostaşii au amorţit şi au adormit,
neputând privi lumina orbitoare de
la Marele Luminător al lumii, Iisus,
dar au simţit puterea Lui şi învierea
Lui, şi au spus cu gură de foc că
Iisus cu adevărat a înviat.
Vestea Învierii a mers ca fulgerul pe
de o parte de la ostaşi între cei
necredincioşi, iar pe de altă parte de
la femeile mironosiţe, în frunte cu
Maria Magdalena, care au vestit
ucenicilor şi celor credincioşi, căci
cu adevărat Iisus a înviat. Lumina
învierii lui Iisus străbătea
pretutindeni ca fulgerul, iar
căpeteniile evreieşti turbau de
supărare. Neavând ce să mai facă s-
au sfătuit să-i cheme pe ostaşi, să le
dea bani, şi să-i roage să spună la
lume despre Hristos că L-au furat
ucenicii Lui pe când ei dormeau.
Unii din ostaşi au primit bani şi au
făcut cum li s-a cerut; de aceea,
între evrei merge vorba şi astăzi că
Iisus n-a înviat, ci L-au furat
ucenicii. Alţi ostaşi, în frunte cu
Longhin sutaşul, care au fost de
faţă, n-au primit bani, ci au spus
adevărul chiar cu preţul vieţii lor.
Acest Longhin, ostaşul, a spus
răspicat: ,,Cu adevărat, a înviat
Hristos!”, până a murit martir,
chinuit de păgâni.
Trecând timp de la Învierea
Domnului, ucenicii, având contact
direct cu Iisus cel înviat, făceau şi ei
multe minuni în numele Lui:
vindecau orbi şi ologi, tămăduiau
orice boală şi neputinţă, înviau chiar
şi morţii. Atunci evreii necredincioşi
scrâşneau cu dinţii de mânie şi-i
închideau pe ucenici în temniţele
lor, bătându-i şi ameninţându-i cu
moartea. Pe de altă parte, s-au
sfătuit să ascundă locul unde a fost
răstignit şi îngropat Domnul
Hristos, ca oamenii nemaivăzându-L
737
să uite şi să nu mai ştie nimic
despre răstignirea, moartea şi
învierea lui Hristos, căci ziceau ei:
,,Dacă vor vedea oamenii Crucea,
groapa şi Golgota, îşi vor aduce
aminte mereu de Iisus, nu-L vor
uita, nu vor uita învăţăturile Lui,
minunile Lui, şi din contră vor crede
mai mult dumnezeirea Lui.”
Iată răutate, iată vrăjmăşie
drăcească, fiindcă tot iadul se
răsculase împotriva
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
541
lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu! De
aceea nu ştiau cum să mai facă şi
ce să mai spună, ca să nu fie
crezute învăţăturile Lui Hristos.
Aţi auzit cum L-au numit:
,,înşelătorul acela”. O, Doamne,
cum nu s-a despicat pământul ca
să-i înghită, când au zis acest
cuvânt, numindu-L pe Dumnezeu
înşelător. Dar Dumnezeu le rabdă,
aşteaptă şi lasă toate ca să se
lămurească lumea. Aşa a fost, aşa
este şi aşa va fi până la sfârşit: cei
ce nu primesc adevărul vor crede
minciuni. Însuşi Dumnezeu i-a lăsat
să-şi îndeplinească sfatul lor cel înarmaţi, iar Constantin avea foarte
rău, fiindcă mai trebuia să se puţini ostaşi, din care cauză era
împlinească cele ce le spusese întristat şi se înspăimânta cu
Domnul Hristos despre oraşul gândul, neştiind cum să facă să-l
Ierusalim, că va fi ars cu foc şi se va biruiască pe Maxentie. Dar, într-o zi,
pustii, iar locuitorii lui vor fi tăiaţi şi i se arată pe cer chipul Sfintei Cruci,
omorâţi de ostaşii romani, alţii vor strălucind mai mult decât lumina
muri de foame, iar cei rămaşi luaţi soarelui, şi pe acea Cruce scria aşa:
robi şi împrăştiaţi pe tot pământul. ,,Cu acest semn vei birui!”
Pentru îndrăzneala aceasta pe care
au avut-o asupra Domnului Hristos, Constantin, când a văzut acest
pentru răutatea aceasta au trebuit semn, s-a veselit şi a primit curaj, a
să plătească puţin mai târziu şi poruncit să se facă cruci, să le pună
plătesc până astăzi, căci de atunci pe steaguri şi să pornească la
şi-au pierdut ţara, patria lor şi război. Războiul a fost câştigat, căci
împărăţia cerească, şi au rămas robi l-a biruit pe Maxentie cu puţina lui
pe faţa pământului, căci i-a oaste; împărăţia Romei a fost luată
împrăştiat Dumnezeu peste tot. de Constantin împăratul, care s-a
botezat apoi în numele Sfintei
Evreii au îngropat Crucea Domnului, Treimi şi a trimis-o la Ierusalim pe
au îngropat piroanele Lui şi au maica sa, Elena, ca să caute Sfânta
astupat toate locurile de pe Golgota, Cruce, în anul 327.
precum şi mormântul unde a fost
îngropat Domnul. Acestea au rămas Împărăteasa Elena a fost
îngropate până în anul 327, în zilele întâmpinată de patriarhul Macarie.
marelui împărat Constantin, care a Acesta a făcut rugăciuni către
fost cel dintâi împărat creştin. Acest Dumnezeu, ca să i se descopere
împărat a primit religia cea locul unde a fost răstignit Domnul
adevărată, credinţa în Iisus Hristos Hristos pe Golgota. În urma
printr-o minune dumnezeiască. El rugăciunilor s-a descoperit dealul
trebuia să intre în război cu Golgotei, nu departe de acel loc,
Maxentie, împăratul Romei, care unde au aflat trei cruci: una a
avea o mulţime de ostaşi bine Domnului Hristos şi cele două ale
738
tâlharilor. Au găsit şi piroanele cu
care a fost pironit Domnul. Mare
bucurie a avut sfânta Elena când a
aflat cinstita Cruce, unde pe loc s-a
făcut şi o minune. Murise de curând
în Ierusalim o fată de neam mare şi
patriarhul Macarie a atins Sfânta
Cruce de ea, iar fata a înviat îndată
şi umbla sănătoasă, mulţumind lui
542 PREDICI
Dumnezeu cu glas mare şi
propovăduind puterea sfintei Cruci.
Dacă s-a răspândit vestea că s-a
aflat Sfânta Cruce, îndată s-a strâns
mulţime mare de popor din toate
părţile, care dorea să vadă Sfânta
Cruce şi pentru că nu puteau s-o
vadă toţi, patriarhul Macarie s-a suit
pe un amvon şi a ridicat cinstita
Cruce, pe care văzând-o toată
mulţimea a strigat cu mare glas:
,,Doamne, miluieşte-ne!”
De atunci şi până în zilele noastre
se prăznuieşte această sărbătoare -
Înălţarea Sfintei Cruci - căci în
această zi, Sfânta Cruce a fost
înălţată în văzul tuturor, spre
bucuria a toată lumea creştină şi
spre lauda şi cinstea Dumnezeului
nostru Iisus Hristos. Acestea sunt,
739
pe scurt, împrejurările în care a luat
naştere sărbătoarea Înălţării Sfintei
Cruci. Bucurie mare a cuprins tot
neamul creştinesc şi cu lacrimi s-au
închinat toţi şi au sărutat cinstita
Cruce şi piroanele care au străpuns
mâinile şi picioarele Domnului
Hristos.
Dar pentru că Sfânta Evanghelie de
astăzi ne-a amintit despre
suferinţele lui Iisus, despre judecata
cea nedreaptă a lui Pilat, despre
Ana şi Caiafa, despre Crucea şi
răstignirea Lui, care ne-au răscolit
gândurile sufleteşti, să pornim şi
noi iarăşi pe urma paşilor Lui şi să
sărutăm cu lacrimi urmele înroşite
de sfântul Său Sânge pe drumul
calvarului. Veniţi să vedeţi, în ce
stare jalnică L-au adus pe
Dumnezeu mâinile nelegiuite şi
spurcate ale omului! Când mă uit la
Cel răstignit pe Cruce, mă gândesc
şi la cel care L-a răstignit. În
moartea lui Dumnezeu săvârşită cu
nedreptate, descopăr pe ucigaşul
de om. Cauza patimilor şi morţii Lui
este însuşi omul, creatura mâinilor
Sale, acela care a fost înzestrat cu
frumuseţe, împodobit cu nemurire
sufletească şi îndulcit cu atâtea
bunătăţi de sus.

Motivul lacrimilor noastre acesta
trebuie să fie, iubiţi creştini, pentru
că noi L-am răstignit şi omorât pe
Dumnezeul nostru, şi mai ales, să
plângem că altcineva n-a pătimit pe
lume mai mult decât a pătimit El.
Trebuie să plângem şi pentru
patima Lui şi pentru firea noastră
veşnic nemulţumită. Veniţi, dar, să
ne suim pe muntele Domnului, pe
vârful Golgotei şi să vedem
priveliştea cea înfricoşată, să privim
întunericul ce acoperă faţa
pământului!
Lemnul cel cinstit al Crucii să ne
arate calea. Unde eşti? Vino în faţa
noastră, fericite lemn al Domnului
Dumnezeu! Tu care ai fost stropit cu
sângele cel dătător de viaţă al lui
Hristos! Sfântă Cruce, tu eşti masa
pe care s-a plătit răscumpărarea
omenească! Sfântă Cruce, tu eşti
scaunul prea cinstit pe care a şezut
noul Împărat al lui Israel! Sfântă
Cruce, tu eşti scara cerului care ne
sui la rai! Sfântă Cruce, tu eşti
stâlpul de lumină care povăţuieşti
poporul creştinesc la dumnezeiasca
făgăduinţă, la patria cerească!
Sfântă Cruce a Bisericii noastre, tu
740
eşti întărirea şi lauda noastră,
pricina mântuirii noastre!
Fraţi creştini, judecătorii lui Hristos
sunt doi arhierei: Anna şi Caiafa.
Când
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
543
Domnul Hristos răspunde şi
vorbeşte, se supără Anna şi dă
poruncă să-L lovească; dacă tace şi
nu vorbeşte, se supără Caiafa, şi Îl
jură să vorbească. Ce trebuie făcut
cu aceşti arhierei? Dacă vorbeşte
este condamnat ca vinovat, dacă
tace este socotit nebun.
O, arhiereule fără dar, de ce te juri,
de ce cauţi mărturii mincinoase,
pentru ce te tulburi ca să afli cine
este Iisus? În curtea ta este un
ucenic al Lui, întreabă-l pe acela şi
el va spune adevărul! Unde eşti,
Petre? Vino de mărturiseşte tu! -
,,Cine este Omul Acesta?!” ,,Nu-L
cunosc pe Omul Acesta!”
Cum, Petre, tu nu-L mai cunoşti pe
Dumnezeul tău, pe Învăţătorul al
Cărui ucenic şi apostol eşti de peste
trei ani, nu-L mai cunoşti pe Acela
Care te-a făcut din pescar căpetenia
apostolilor?! Nu cunoşti pe Acela
care ţi-a spălat picioarele?! ,,Nu!
Nu-L cunosc pe Omul Acesta!”. Nu
este Acesta Petre, despre Care tu ai
zis că este Fiul lui Dumnezeu?! Nu
este Acesta despre Care ai zis, cu
câteva zile mai înainte, că mai bine
preferi să mori decât să te desparţi
de El?! O, Petre, Petre, te juri în faţa
unei slujnice că nu-L cunoşti pe
Omul Acesta! Nu vezi cum te
mustră însuşi Pilat?! Pilat care-L
arată în faţa poporului zicând: ,,Iată
Omul! Nu găsesc nici o vină în El!”.
Ah, Iisuse al meu, ce vorbă este
aceasta, de spune Petru că nu Te
mai cunoaşte?! Poate să aibă
dreptate, fiindcă eşti de
nerecunoscut, pentru că Ţi-ai
pierdut chipul şi frumuseţea feţei
Tale, care este bucuria îngerilor, aşa
de rău au desfigurat-o palmele şi
scuipările, lăsând răni sângerânde
pe Sfânta Ta faţă, Iisuse. De unde
mai iese atâta sânge care curge din
Preacuratele Tale mâini şi picioare,
din atâtea răni de pe trupul Tău, de
pe faţa Ta? Cum să Te mai
cunoască?!... Lucru nemaipomenit
este că gura lui Pilat a spus
poporului că nu se găseşte nici o
741
vină în Tine. De ce oare?! Dar
cununa de spini ce o porţi, şi haina
aceasta roşie, Iisuse, pentru ce Ţi
Le-au pus, dacă nu-Ţi găsesc nici o
vină?
Vai! Patimă cu adevărat, batjocură
peste firea omenească! Cine a mai
suferit nevinovat atât de mult ca
Tine Iisuse? De aceea, ziceai în
grădina Ghetsimani: ,,Întristat este
sufletul Meu până la moarte!”. Unde
eşti Petre? Acum Îl cunoşti pe Omul
Acesta? Petru s-a pocăit, îi pare rău
şi de ruşine nu-şi mai ridică ochii
către El să-L vadă. Plânge cu mare
pocăinţă şi ochii lui sunt două
izvoare de lacrimi amare.
Sfântă Marie, mamă amărâtă, Îl mai
cunoşti pe dulcele tău Fiu? De unde
să-L mai vezi de atâta îmbulzeală şi
tulburare a evreilor!? Să-L vezi Tu,
Părinte ceresc, Cela ce eşti mai
înainte de veci, vezi pe iubitul Tău
Fiu, pe Care L-ai născut mai înainte
de luceafăr! În vremea aceasta şi
Tatăl Şi-a acoperit fericiţii Săi ochi,
cu aripile serafimilor să nu mai vadă
Patima Fiului Său, pe Care L-a dat
pentru jertfă.
544 PREDICI
 Iisus să-L răstignească. Pilat stă pe
Apostolilor unde sunteţi? Unde gânduri şi nu ştie ce să facă.
sunteţi ucenicilor? Toţi L-au lăsat şi
au fugit. Acum Iisus este Omul Care O, Pilate, tu eliberezi pe Varava, dar
nu mai are pe nimeni să i se facă acesta este un tâlhar, un hoţ care a
milă de El! Soare, înfricoşează-te şi băgat spaima în toată Iudeea. Ce
voi ceruri, suspinaţi! Din toată zici, nu vorbeşti?! Vei hotărî
această mulţime de popor nu se osândirea lui Hristos, dar
găseşte nimeni căruia să-i fie milă Dumnezeu nu va răbda până la
de El; nu se găseşte nimeni care să sfârşit! Pilat Îl întreabă iarăşi pe
nu se bucure de rănile Lui, să nu-I Iisus: ,,Ce ai făcut? Neamul Tău şi
dorească sângele Lui! Nu este unul poporul Tău Te-au adus aici la
care să tacă, ci toţi strigă: mine.”
,,Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!”
Cum să nu zici, Iisuse: ,,Întristat O, Pilate, de ce întrebi ce-a făcut?
este sufletul Meu până la moarte?!” Deşi tu eşti străin în Ierusalim, nu
Mielul lui Dumnezeu, Cel fără de eşti în necunoştinţă de multele Lui
răutate, linişteşte-Te puţin, pentru minuni. Dacă nu le-ai crezut,
că Pilat vrea să mai încerce o dată; întreabă-i pe toţi cei care s-au
poate Te va scăpa de la moarte! folosit de mila şi ajutorul lui Iisus
Dumnezeu! Întreabă popoarele care
La evrei era obiceiul ca în vinerea s-au săturat împreună cu copiii şi
Paştelui să elibereze un condamnat cu femeile; întreab-o pe
la moarte, pe care îl cerea poporul. samarineanca cea desfrânată;
Era un tâlhar - Varava - vestit în întreab-o pe Maria Magdalena din
toată Iudeea pentru crimele lui. care a scos şapte draci; întreabă-l
Pilat, negăsind nici o vină lui Iisus, pe Zaheu cel lacom; întreabă-l pe
a întrebat poporul care din aceştia Lazăr cel mort de patru zile şi apoi
doi să fie eliberat: Iisus sau Varava? înviat; întreab-o, Pilate, pe fiica lui
Tot poporul, îndemnat de Iair dacă nu crezi, care încă trăieşte
căpeteniile lui, de preoţi, cărturari, şi pe femeia ta, Claudia, care a fost
farisei şi arhierei a strigat să-l de faţă când a înviat-o Iisus şi a dat-
elibereze pe Varava, tâlharul, iar pe
742
o părinţilor ei! Întreabă pruncii acordată, nu mai vede adevărul -
Ierusalimului, Pilate! poate să piară toată lumea. El Îl
osândeşte la moarte pe Iisus şi dă
Ce a făcut?!... Dar ce n-a făcut, o, sentinţa cerută de iudei, zicând:
Pilate! Dacă ai avea minte să
înţelegi teologia cea înaltă, eu ţi-aş ,,Eu, Ponţiu Pilat, procuratorul din
spune că Acesta este Cuvântul cel Imperiul roman, în sala înalţilor
mai înainte de veci, Care a făcut prinţi, condamn cu pedeapsa de
cerul şi pământul, marea şi moarte pe Cruce, pe numitul de
izvoarele, soarele şi luna, stelele şi popor - Iisus Nazarineanul - un
lumina, păsările, animalele şi toate răzvrătitor, răsculător contra legilor
cele ce se văd şi nu se văd. Un lui Moise şi contra majestăţii sale
lucru n-a făcut cezarul Tiberiu, care este rege şi
împărat al romanilor! Ordon şi
- păcatul. Păcat n-a făcut Fiul hotărăsc soarta prin răstignire pe
lui Dumnezeu şi să ştii, Pilate, că de Cruce, dimpreună cu alţi doi, după
un lucru nu ştie - de frică. El este obiceiul celor condamnaţi!
Dumnezeu adevărat şi într-o clipă,
poate să vă piardă şi să vă Însărcinez pe primul meu căpitan,
nimicească pe toţi. Comuto Corneliu, ca să-L ducă
Pilat nu mai răspunde. Îi întoarce legat în public, prin raionul
spatele şi pleacă, pentru că un Ierusalimului, bătându-L şi
cuvânt al arhiereilor şi mai marilor îmbrăcându-L cu o mantie roşie şi
iudeilor, i-a astupat gura şi urechile: încoronându-L cu o coroană de
,,De vei elibera pe Iisus, nu eşti spini pe cap. Este obligat să-Şi ducă
prieten împăratului, cezarului!”. Şi Crucea pe umeri, spre a servi de
astfel, judecătorul Pilat, ca să exemplu pentru toţi tâlharii şi
împreună cu El să fie răstigniţi şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET aceşti doi tâlhari, în locul denumit
545 Calvar, locul Căpăţânii - Golgota.

nu-şi piardă scaunul şi postul lui, Cel Care va fi răstignit să fie lăsat
avantajele lui, cinstea şi onoarea pe Cruce pentru sfidarea publicului,
743
iar deasupra Crucii să fie scris: pună Crucea, să Şi-o ducă singur în
«Iisus Nazarineanul, regele iudeilor» plină arşiţă a soarelui, de la Pretoriu
în evreieşte, greceşte şi latineşte. până sus pe Golgota, cale de un
Ordon ca toţi subalternii mei să ceas.
îndeplinească în grabă această
datorie a lor şi să execute întocmai Acolo pe Golgota a suferit piroane
cum am hotărât eu, infailibilul, după reci şi ruginite şi alte multe
legile romanilor - Ierusalim, 23 suferinţe grele pentru noi şi pentru
martie, 5508 de la creaţie!” mântuirea noastră. Dar dintre toate
durerile pe care Le-a suferit, cea
Astfel s-a săvârşit asasinarea Fiului mai grea a fost aceasta, că Domnul
lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Cine Hristos, ca Dumnezeu adevărat, a
poate spune cu de-amănuntul cu ştiut, a văzut de pe Cruce, de acolo
câtă sete au sfâşiat trupul cel sfânt de sus, că pentru mulţi suferă în
şi curat al Celui mai drept Fiu al zadar, fiindcă se vor ţine tot de p
poporului iudeu, după trup? Bătăile ăcatele lor mai departe; nu se vor
cu bice noduroase cu plumb la vârf, trezi la o viaţă bună, nouă; nu se vor
coroana de spini pe care I-au pus-o face mai buni, mai blânzi, mai
pe cap îndesând-o cu loviri de iertători, mai răbdători. Pe mulţi îi va
ciomag, ca fiecare spin să poată apuca moartea nepregătiţi,
pătrunde adânc, să rupă carnea, nespovediţi şi neîmpărtăşiţi,
făcând să- I curgă sângele peste împietriţi şi înrăiţi, cu
ochi şi peste faţă. Tot trupul
Domnului era o carne vie şi o masă 546 PREDICI
roşie de sânge. Călăii L-au acoperit
cu o mantie. Mantia s-a lipit de păcate mari de moarte. Pentru
sângele ce curgea şiroaie, şi aşa aceştia în zadar S-a răstignit
bătut, istovit, vânăt la faţă, cu ochii Hristos, căci iadul îi mănâncă pe
în lacrimi, cu cununa de spini toţi. Vai nouă, dacă nu ne trezim în
căzută peste ochi, cu părul încurcat clipele acestea, dacă nu punem
de la palmele, loviturile şi început bun vieţii noastre!
batjocurile lor, hulit şi insultat, a
mai trebuit pe umărul rănit să-Şi
744
Mulţimea războaielor care au chipul Domnului. De asemenea, la o
bântuit pământul au făcut ca lemnul biserică lângă Paris se află mantia
Sfintei Cruci să fie dus dintr-un loc plină de sânge şi haina lui Iisus.
într-altul, ajungând ca în cele din Acest lucru înfricoşător îl
urmă să fie împărţit în mai multe descoperă chiar şi ştiinţa înaintată a
locuri: o parte la Ierusalim, o parte veacului al XX-lea în urma
prin Grecia, o parte într-o capelă din cercetărilor făcute.
Paris şi în alte locuri. Tot în acea
capelă, care are vârful cupolei După aproape 2000 de ani de la
ascuţit ca un spin se află şi coroana răstignirea Domnului, s-a fotografiat
de spini, pe care a purtat-o Domnul şi împrăştiat în lumea întreagă
Hristos în acele zile grele. chipul Domnului de pe giulgiu, ca
să afle toţi şi să-L cunoască pe Cel
La Roma se păstrează unul din ce S-a jertfit pentru mântuirea
piroanele răstignirii; tot acolo se noastră. Tot în zilele noastre s-au
află şi scara din palatul lui Pilat, pe găsit câteva scrisori din vremea
care a fost îmbrâncit Mântuitorul Mântuitorului, în arhivele cezarilor.
plin de sânge şi căzând Şi-a zdrelit
mâinile şi picioarele, iar spinii I-auSă ne cercetăm, fiecare adâncul
pătruns în cap. Tot la Roma se află sufletului nostru şi să vedem:
tăbliţa de lemn de cedru, pe care au suntem noi recunoscători faţă de
fost scrise cuvintele: ,,Iisus Mântuitorul nostru, Care a pătimit
Nazarineanul, regele iudeilor”, în atât de mult pentru mântuirea
cele trei limbi. Se mai află la Roma onoastră să ne scape din robia
zăbală făcut ă pentru calul păcatelor, a diavolului şi a iadului?
împăratului Constantin de maica sa Dacă până acum nu am cunoscut ce
Elena, dintr-un piron găsit pe a făcut El pentru noi, să începem de
Golgota, ca să fie apărător fiului ei astăzi înainte
în războaie. o viaţă mai plăcută Lui, să
cunoaştem şi să-I mulţumim pentru
La Torino există giulgiul sfânt, jertfa dragostei Lui, faţă de noi
pânza în care a fost înfăşurat trupul păcătoşii, căci pentru noi a murit.
lui Iisus, pe care S-a imprimat Să lăsăm iscodirile, căci iscoadele
745
şi astăzi mare rău fac sufletului lor! ci ale Lui. El este Mântuitorul, El
Cei care sunt iscoditori, se este Izbăvitorul.
aseamănă cu iscoadele care veneau
la Mântuitorul să-L ispitească ba cu Să-L cunoaştem, să-L credem, să-L
una, ba cu alta, să-L prindă cu ceva, ascultăm şi să-I împlinim
să aibă de ce să-L judece, de ce să- învăţăturile! Alt mântuitor nu va mai
L răstignească. Cu aceia se vor veni. Tot El va veni pe norii cerului
chinui toţi iscoditorii şi să judece viii şi morţii şi să
iscoditoarele care n-au parcă altă răsplătească fiecăruia după faptele
treabă, decât să umble de la ureche lui. Să lăsăm răutatea, să lăsăm
la ureche, să semene zâzanie, păcatele, să ne stăpânim gurile, să
păcate. vorbim mai puţin cu lumea şi să
vorbim mai mult cu Dumnezeu în
Istoria parcă se repetă cu fiecare rugăciune, ca să fim scutiţi de rele
generaţie. Acelaşi Iisus şi astăzi şi să nu ne pierdem sufletul!
este prins, lovit şi bătut. În faţa
noastră stă legat şi scuipat. Să Rugăciune
recunoaştem jertfa Lui, osteneala
Lui, lupta Lui pentru noi, căci fără O, Răstignitule Iisuse, o, dragoste
plată ne mântuieşte, fără să-I dăm fără margini, Care pentru mântuirea
noastră ai suferit atât de mult!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Coboară-Te de pe Cruce în inimile
547 noastre şi cu rănile Tale,
tămăduieşte rănile pe care ni le-au
ceva, că nu avem ce să-I dăm. Tot lăsat păcatele noastre şi
pământul şi cerul şi toate sunt ale împărăţeşte Tu cu Crucea Ta cea
Lui. El un singur lucru ne cere - sfântă în sufletele noastre, ca să fim
sufletul - care este nemuritor. ai Tăi, sfinţiţi, curaţi şi luminaţi! Iar
Pentru acest suflet a făcut această tu, Pilate, să dai jos tăbliţa pe care
jertfă, pentru acest suflet a venit să ai scris: ,,Iisus Nazarineanul, regele
ne înveţe, să ne arate şi pentru iudeilor!” şi să scrii aşa:,,Iisus
acest suflet şi astăzi ne vorbeşte, Hristos, Împăratul creştinilor!”
căci acestea nu sunt cuvintele mele, Amin!
746
 creştinească, pentru că în
creştinism accentul principal se
548 PREDICI pune pe libertatea de voinţă, pe
libertatea de conştiinţă.

De aceea, Iisus zice: ,,Cel ce vrea să

vină după Mine...”, adică foarte clar,
PREDICĂ LA DUMINICA foarte precis, numai acela care
voieşte, numai omul care vrea să-I
DUPĂ ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI urmeze de bună voie lui Iisus, omul
care vrea să-şi mântuiască sufletul.
Zis-a Domnul: ,,Oricine voieşte să Centrul Evangheliei de astăzi este
vină după Mine să se lepede de omul chemat să se mântuiască prin
sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Crucea Domnului, care are două
Mie!” feţe: una văzută - Crucea propriu-
(Marcu 8, 34) zisă - şi alta nevăzută - Crucea
suferinţelor. Mai întâi de toate e
F r a ţ i c r e ş t i n i, bine să ştim că nimeni nu va putea
lua spre mântuire această Cruce,
Domnul nostru Iisus Hristos este până când nu va îndeplini cea dintâi
Învăţătorul universal. El cheamă condiţie pe care o pune Domnul
toată lumea să vină la şcoala Lui; Hristos omului: condiţia lepădării de
toate neamurile pământului, toate sine.
clasele sociale şi toate generaţiile
sunt deopotrivă chemate să-L Cea mai mare parte a lumii nu
cunoaşte ce mare însemnătate are
asculte şi să primească în suflet pentru mântuire lepădarea de sine.
învăţătura Lui şi, mai ales, să-L În cursul veacurilor mulţi s-au
urmeze pe El. Toţi sunt chemaţi, dar întrebat şi s-au frământat să
nici unul nu este constrâns sub nici găsească drumul spre lepădarea de
o formă să primească învăţătura sine. Unii au fost de o părere, alţii
contra voinţei sale şi să facă din de alta, unii au întrebuinţat o
ordinul cuiva vreo faptă metodă, alţii alta, pornindu-se unii
747
chiar cu duşmănie aprinsă lumească, el asemănându-se cu o
împotriva trupului, împotriva floare frumoasă de trandafir, dar
progresului, a descoperirilor peste care sunt o mulţime de omizi
experienţelor omeneşti, dar murdare ce o pasc cu lăcomie. Un
adevărul n-a fost acesta, căci astfel de om se mai asemănă cu un
Dumnezeu nu este împotriva fericirii pom, la a cărui rădăcină rod
omului în lumea aceasta, ci El vrea milioane de viermi. Lepădarea de
să ne facă fericiţi şi vremelnic şi sine înseamnă scuturarea omizilor,
veşnic. stârpirea filoxerei din via sufletului
nostru, omorârea viermilor şi
Dar atunci, ce trebuie să înţelegem eliberarea noastră din cătuşele
noi prin cuvântul ,,lepădare de întunericului şi ale morţii.
sine”? Creştinul adevărat trebuie să Lepădarea de sine este trăirea în
înţeleagă, în primul rând, că frumoasele virtuţi creştineşti, este
lepădarea de sine vieţuirea minunată în poruncile
Domnului şi trăirea cu Hristos.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
549 Au fost mulţi, dintre făuritorii
religiilor, care au chemat lumea la
înseamnă dezbrăcarea omului de fericire vremelnică şi veşnică, dar
haina cea veche şi murdară a numai Domnul Hristos ne-a spus
păcatului. Trebuie să înţeleagă că adevărul şi ne-a arătat calea cea
nu va putea urma lui Hristos până dreaptă care ne duce la adevărata
nu va evada din cleştele tuturor fericire. El ne spune şi astăzi: ,,Dacă
patimilor, până nu-l va dărâma pe vreţi să ajungeţi la adevărata pace
omul cel vechi plin de răutate, de şi linişte, să dobândiţi fericire
egoism, de ambiţii deşarte, neînşelătoare, atunci lepădaţi-vă de
desfigurat de mulţimea fărădelegilor voi înşivă, luaţi crucea şi-Mi urmaţi
săvârşite. Fără această lepădare de Mie!”
sine, fără această renaştere nu
poate fi un om nou al lui Hristos, Ca să putem urma lui Hristos,
oricare ar fi starea lui socială, trebuie neapărat să împlinim aceste
oricare ar fi talentele lui, cultura lui două condiţii: prima - lepădarea de
748
noi înşine, a doua - să ne luăm
crucea noastră. Domnul ne spune
de crucea noastră, fiindcă fiecare
om are crucea lui. Cuvintele Sfintei
Evanghelii de astăzi sunt atât de
legate între ele că nu putem sări
peste unele, fiindcă toate îşi au
valoarea lor. De aceea zice Domnul
mai departe că: ,,cine va voi să-şi
mântuiască sufletul îl va pierde, iar
cine îşi va pierde sufletul său pentru
Mine şi Evanghelie, acela îl va
mântui”.
Cum putem să înţelegem aceste
cuvinte? Domnul nu vrea să ne
mântuim sufletul?! Cum să nu, doar
pentru aceasta a venit! Domnul
Hristos, însă, Care cunoaşte fiinţa
sufletului nostru, a vrut să ne spună
prin aceste cuvinte să
dezrădăcinăm din suflet orice iubire
de sine, iubire de slavă deşartă,
iubire de orice patimă şi făţărnicie,
care ne poate duce la pieirea
sufletului pe veci. Şi de asemenea,
vrea să ne mai spună să nu căutăm
noi să ne salvăm sufletul, care este
legat de trupul păcatelor în lumea
aceasta, ci mai bine să fim gata
oricând a jertfi totul pentru
Împărăţia Cerului, pentru
Evanghelie, pentru adevăr.
749
Cine nu-L iubeşte pe Dumnezeu din
tot sufletul său, mai presus de
orice, acela nu a ajuns la lepădarea
de sine, ci este iubitor de sine, şi
astfel sufletul lui este în pericol în
tot momentul să se piardă. Ce ar fi
însemnat dacă sfinţii mucenici n-ar
fi avut lepădarea de sine? Desigur
că s-ar fi lepădat de Dumnezeu în
acele grele suferinţe pe care le-au
îndurat. Este cu neputinţă a ne
mântui sufletul dacă nu
550 PREDICI
avem lepădare de sine.
Contra lepădării de sine şi a
mântuirii sufletului cea mai
blestemată patimă este iubirea de
sine. Cu această patimă avem de
luptat în tot momentul vieţii noastre
şi de aici pleacă tot răul în lume.
Iubirea de sine cheamă lângă ea
toate poftele lumeşti: pofta de averi
şi de bani, poftele beţiei şi
desfrânării, pofta mândriei şi
lăudăroşeniei, pofta înşelătoriei şi a
nedreptăţilor şi toate poftele
păcătoase, care-l duc pe om până la
crimă, stăpânindu-i inima şi sufletul.
Din cauza iubirii de sine, a iubirii
acestui trup păcătos, se pierde lumea aceasta de suferinţă, toţi au
sufletul cel nemuritor, a cărui gustat din potirul suferinţei.
valoare nu se poate compara cu
nimic de pe pământ. De aceea zice Un rege, care a suferit multe
Domnul Hristos mai departe în necazuri în viaţă, a jurat lângă
Evanghelia de astăzi: ,,Ce-i leagănul copilului său că va face tot
foloseşte omului să câştige lumea ce-i stă în putinţă ca să-l ferească
întreagă dacă-şi pierde sufletul?” de suferinţă şi să-i asigure o fericire
sau ,,Ce-ar putea să dea omul în desăvârşită. Pentru aceasta i-a
schimb pentru sufletul său?” chemat pe toţi înţelepţii să
precizeze în ce constă fericirea
Salvarea sufletului o dobândim adevărată. Unii au zis: în plăceri,
numai dacă vom înţelege să alţii: în virtuţi, iar alţii au răspuns
lepădăm toate viciile şi păcatele, să scurt: nu este fericire întreagă pe
ne lepădăm de eul nostru, de pământ, unde bucuriile sunt
orgoliul nostru, de omul acesta amestecate cu necazurile.
vechi, împuţit de păcate, să nimicim
toate patimile din noi, să mortificăm Regele zise atunci: ,,Copile,
chiar toate mădularele care ne duc fericirea nu este cu putinţă în aceste
spre păcat şi să luăm crucea condiţii! Îţi voi face un castel şi-ţi
suferinţei. Fiecare dintre noi are o voi aduce acolo toate frumuseţile
suferinţă în lumea aceasta: unul pământului, ca să fii ferit de tristeţi
boală, altul neajunsuri, altul nu se şi necazuri. Astfel numai tu vei fi
împacă bine cu copiii sau unii soţi fericit!”. După ce zidi palatul
nu se împacă între ei, ori are un încântător, regele îl aşeză pe prinţul
duşman sau serviciu greu şi aşa moştenitor şi-i aduse acolo toate
sunt diferite suferinţe în lumea jucăriile din ţara sa. Iată că într-o zi
aceasta, care sunt crucile noastre. copilul rupse una din jucării drept în
Oricât am căuta să scăpăm de ele două. Încercă repede s-o repare, dar
nu vom reuşi, pentru că oriunde te- în zadar. Începu tristeţea, mânia şi
ai uita vezi numai suferinţă; bogaţi degeaba i se aduse altă jucărie, căci
şi săraci, împăraţi şi cerşetori, copii copilul o aruncă şi plânse, fiindcă
şi bătrâni, toţi au avut parte pe
750
inima lui fusese legată de jucăria - Dar aceasta ce-o mai fi?, se
cea ruptă. întrebă el. Mergând după ei ajunse
la cimitir, iar când văzu că omul,
- Bietul copil, - zise regele - coşciugul, este aruncat în acea
abia făcu câţiva paşi în viaţă şi iată, groapă şi se pune peste el o
a şi început să sufere! De aici încolo mulţime de pământ, a rămas
dădu poruncă regele să dubleze încremenit, căci nici nu auzise
paza în jurul lui, dar sufletul despre moarte până atunci.
copilului era neliniştit că nu ştia ce Neliniştea îi copleşi inima şi-i
se află dincolo de acele ziduri, unde întristă sufletul.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Ca acest fiu de rege suntem şi noi,

551 toţi pământenii muritori, pentru că
nu este om care să nu cunoască
era el închis. suferinţa. Când se naşte omul, se
naşte în dureri, toată viaţa luptă cu
Într-o noapte, după ce s-a făcut mai durere şi moare în dureri.
mare, ieşi pe furiş din castel şi Pretutindeni stăpâneşte rugina
plecă în lume să cunoască ce poate suferinţei. În calea tuturor
să fie. La prima casă întâlni nişte oamenilor apare mizeria, durerea,
bătrâni săraci, neputincioşi. Până tristeţea şi moartea. Suferinţa există
atunci prinţul nu ştiuse ce este pretutindeni; ea este recunoscută
bătrâneţea şi nici sărăcia. Trist şi de religie. Toate religiile, într-o
tăcut plecă mai departe, unde găsi măsură mai mare sau mai mică,
un fel de spital în care sufereau o sunt remedii contra suferinţei, toate
mulţime de oameni, cu fel de fel de predică mântuirea de suferinţă.
boli urâte şi bube diferite, la care
închise ochii, să nu le mai vadă. Blestemul durerii îl întâlnim de la
Merse mai departe şi zări un început, din cartea Facerii, când
coşciug, cu o mulţime de lume în Adam lucrează pământul în necazuri
jurul lui îmbrăcată în negru - oameni şi sudoarea frunţii sale. Pe Eva o
trişti şi plânşi, cu coroane de flori. întâlnim încovoiată de greutatea
durerilor: ,,În dureri vei naşte fii - i-a
751
zis Dumnezeu - şi spre bărbatul tău,
va fi întoarcerea ochilor tăi, iar el te
va stăpâni!”. Cine n-a auzit de viaţa
şi de durerea tânărului Iosif cel
vândut de fraţii săi? Cine n-a citit
despre suferinţele lui Iov, ale
profeţilor şi apostolilor?
Cine nu-şi aduce aminte din
Evanghelii de viaţa Mântuitorului
nostru Iisus Hristos, de toate
suferinţele Lui? Se naşte sărac într-
un grajd, în frig, este urmărit să fie
omorât de mic şi toată viaţa Lui a
fost numai suferinţă. În schimb, El a
mângâiat pe toţi cu cuvintele
tămăduitoare ale mântuirii. El l-a
plâns pe prietenul Lazăr, a plâns
pentru cetatea Ierusalimului, a plâns
în grădina Ghetsimani şi tradiţia
spune că ochii Lui totdeauna
plângeau. Tot timpul plângea Iisus
pentru necredinţa şi rătăcirea
poporului Său; mergea pe drumuri
şi plângea pentru noi păcătoşii şi
pentru mântuirea noastră.
Dacă citim istoriile, tragediile şi
memoriile împăraţilor şi regilor de
pretutindeni, ne vom cutremura,
căci şi aceşti oameni au suferit în
rând cu toţi muritorii şi unii mai
mult decât ei, mult mai mult. ,,În anii
752
durerii am învăţat să mă rog - a
spus o mare regină - în dureri, în
suferinţă, am învăţat să mă rog şi să
recunosc pe Dumnezeu Tatăl
nostru!”. Atât de mare este
suferinţa şi atât de mulţi
552 PREDICI
sunt oamenii nefericiţi, încât toate
cărţile din lume ar trebui să fie cărţi
de consolare, de mângâiere şi de
întărire sufletească.
Un mare savant al lumii a spus că în
75 de ani nu s-a simţit bine pe
pământ nici patru săptămâni. Şi aşa
este, căci viaţa noastră trece mai
mult cu nori negri decât cu cer
senin. Dacă trecem în lumea
plantelor şi animalelor şi le privim
cum cresc, cum se ofilesc şi mor,
întâlnim şi aici durere, suferă şi ele
ca nişte copii care plâng de durere
fără să ne poată spune care este
jarul sau chinul care le omoară.
Toate lucrurile îşi au lacrimile lor;
pretutindeni există suferinţă,
pretutindeni dureri şi lacrimi,
pretutindeni acelaşi cântec şi
aceeaşi tânguire. Toate plâng, toate
suferă şi suspină, aşteptând
mântuirea, eliberarea din mizerie şi trebuie să fie la un loc. Acestea ne
moarte. duc la curăţia şi sfinţenia sufletului,
apoi ne vine îndemnul şi energia de
Prin toate se adevereşte cuvântul a lucra cele drepte şi sfinte şi de a
Sfântului Apostol Pavel care zice: ne bucura pentru întoarcerea fiilor
,,Prin multe suferinţe ni se cade rătăciţi la Tatăl.
nouă să intrăm întru Împărăţia lui
Dumnezeu”. Toată cultura, toată Suferinţa este o şcoală care ne
civilizaţia şi progresul nu sunt arată rătăcirile drumului mers şi ne
altceva decât o luptă cu suferinţa, o descoperă căi noi. Suferinţa este o
strădanie pentru înlocuirea otravă care întăreşte şi scapă
suferinţei. Dar să ştiţi că suferinţa organismul de moarte, căci ,,cui pe
este izvorul perfecţiunii şi al cui se scoate”. Suferinţa este ca un
sfinţeniei! Faptele mari se nasc în dascăl energic, în schimb plăcerea
suferinţă, aşa după cum florile cele moleşeşte. Biserica a slăbit
mai frumoase se nasc din spini. întotdeauna în timp de linişte şi
pace, iar în prigoană şi în suferinţă
Suferinţa este izvorul sublimului, a dat roade. Bucuria, dacă este mai
dăscăliţa cea mare, leagănul vieţii şi lungă, ne istoveşte şi ne oboseşte.
hrana sufletului. Numai prin
suferinţă câştigăm viaţa viitoare. Sfântul Apostol Pavel ne spune că
Precum pământul nu dă roadă decât Dumnezeu îi mustră şi îi ceartă pe
fiind muncit, tot astfel sufletul fiii pe care-i iubeşte şi-i primeşte:
nostru are nevoie de durere, spre a ,,Dumnezeu se poartă cu voi” - zice
fi îmboldit la lucru. Suferinţa e el mai departe - ,,ca tatăl cu fiii săi,
bărbatul, fericirea e femeia. Din căci oare, care fiu este pe care nu-l
unirea lor se nasc gândurile cele ceartă tatăl său? Iar de rămâneţi
înalte către patria cerească, se nasc fără de certare, de care toţi s-au
copiii virtuţilor. Copiii nu se simt făcut părtaşi, atunci sunteţi fii din
bine dacă rămân numai cu unul desfrânare, nu fii adevăraţi ai
dintre părinţi, ci atunci se simt bine Tatălui ceresc!”
când sunt lângă amândoi părinţii.
De aceea suferinţa cu fericirea
753
Suferinţa este o lege universală, un creştinii adevăraţi, creştinii care
fel de praf de curăţat, care ne caută să-şi mântuiască sufletul.
curăţeşte sufletul, îl sfinţeşte şi ne Acest lucru nu-l întâlnim decât în
deschide uşile Împărăţiei lui creştinism; nici o filozofie, nici o
Dumnezeu. Durerea sau suferinţa e religie nu i-a descoperit acest sens
crucea noastră şi Crucea lui până la Domnul Iisus Hristos.
Hristos, şi crucea este puterea lui
Dumnezeu, Toate religiile aduc remedii contra
suferinţei, dar nici una nu se poate
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET asemăna cu creştinismul, învăţătura
553 Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos,
învăţătură care e venită de sus, de
căci ,,pentru cei pieritori crucea e la Tatăl, nu de jos, de pe pământ.
nebunie, iar pentru noi, cei ce ne Spre exemplu: budismul
mântuim, este puterea lui propovăduieşte că, pentru nimicirea
Dumnezeu”. Dumnezeu răsplăteşte suferinţei, omul trebuie să-şi ucidă
cu bucurie şi binecuvântare pe toţi dorinţa de viaţă şi să se cufunde în
fiii care se apropie de El cu inimă nirvana, în nefiinţă, dar acestea sunt
înfrântă şi smerită. Acesta este de-a dreptul crime împotriva vieţii.
înţelesul suferinţei mântuitoare. Ce greşeală mare! Cum să stingi şi
Suferinţa este mama virtuţilor, căci să omori dorul de viaţă, când el e
durerile ne învaţă să fim credincioşi, atât de util şi universal pentru om?!
să fim mai buni, să ne iubim unii pe
alţii, să fim împăciuitori, îngăduitori Creştinismul, după Biblie, a învăţat
şi iertători. Numai ochiul care că suferinţa e urmarea păcatului,
plânge Îl va vedea mai bine pe dar şi mijlocul purificării. Ea este
Dumnezeu. mântuitoare dacă stă pe temelia
încrederii în Dumnezeu. Iată, deci,
În felul acesta suferinţa nu are că suferinţa este un rău şi poate
numai o înfăţişare de monstru, cu servi binelui. În inima creştinului stă
trăsături satanice, ci o altă faţă Crucea Mântuitorului şi cultul ei.
mântuitoare, divină. Acest înţeles al Crucea este steagul de luptă şi
suferinţei nu-l cunosc decât semnul de biruinţă al
754
creştinismului. Cea mai mare cruce Aşa era un creştin care de ani de
de suferinţă a purtat-o Mântuitorul. zile se ruga să-i schimbe Dumnezeu
El ne-a povăţuit şi pe noi să fim crucea suferinţei lui, căci zicea el:
răbdători în dureri şi fericiţi în ,,Doamne, nu mai pot, vreau şi eu o
necazuri. El ne-a învăţat cel mai cruce mai mică,
mare lucru: ce atitudine să ia omul
în faţa durerii. Când vine durerea, ce 554 PREDICI
trebuie să faci tu, creştine?
Doamne!” Şi iată că într-o noapte
Sunt oameni, care în faţa durerii şi a visează o grămadă de cruci şi pe
necazurilor, se revoltă, înjură, plâng Domnul Hristos lângă ele, zicându-i:
deznădăjduiţi, se întreabă mânioşi ,,Iată fiule, ţi-am auzit rugăciunile
de ce suferă, pentru ce atâta tale! Îţi dau voie să îţi alegi crucea
suferinţă? Ba unii chiar se iau la pe care o vrei tu!”. Se uită el, puse
ceartă şi Îl înjură pe Dumnezeu şi şi mâna şi încercă câteva cruci din
zic: ,,De ce Dumnezeu, dacă e bun, grămadă; pe care o lua era şi mare
mă lasă să sufăr atât?” Unii au şi grea. Când privi mai bine văzu
gânduri negre de moarte, alţii ajung una mai mică, într-o margine, se
chiar la sinucidere. Crucea repezi la ea şi o ridică, apoi zise
suferinţei lui Iisus ne învaţă să Domnului: ,,Pe aceasta, Doamne, o
îndurăm durerea, adică să o vreau!”
suferim, ca să se consume, căci ea
tot vine. Profetul Isaia Îl numeşte pe ,,Bine, fiule, dar te-ai uitat să vezi,
Iisus ,,un om al suferinţei” care ştie ce scrie pe dosul ei?!” Când se uită
să rabde durerea, pentru că El o omul, pe dosul crucii era scris
suferă şi o primeşte ca pe o numele lui; era chiar crucea pe care
binecuvântare. Dumnezeu însă nu o purtase până atunci şi de care
îngăduie suferinţa peste puterile voia să scape. Privind Domnul spre
noastre. El ştie cât putem noi să el cu blândeţe îi zise: ,,Vezi, fiule, că
suferim. De câte ori nu zice omul: Eu nu îngădui suferinţa mai presus
,,Ah, nu mai pot, nu mai pot!” şi de puterile tale?! Aceasta ţi-am dat-
poate mereu; ce să facă?!... o şi te-ai supărat că e prea grea. Du-
o cu bărbăţie, fiule, până la sfârşit
755
că aşa vei primi cununa vieţii biserici şi apostoli în toată lumea.
veşnice!” Atunci el plecă capul în Proorocii, apostolii şi toţi sfinţii
jos de ruşine şi se trezi din visul celmartirizaţi îşi au toţi cultul lor şi
minunat şi plin de adevăr. numele scris pe vecie în Cartea
Vieţii, în ceruri şi în calendarul
Să fim încredinţaţi că Dumnezeu nu creştinătăţii pe pământ. Dar
ne dă mai mult decât putem noi să vrăjmaşii lor unde sunt?! Cine mai
ducem. Ni se pare nouă că pomeneşte cu bucurie despre ei?
suferinţele, necazurile noastre sunt
prea grele. Dintre toţi fiii oamenilor Iată, deci, că Dumnezeu lucrează în
nimeni n-a suferit mai mult decât lume! Mâna Lui mângâietoare o
Iisus. Pildă de suferinţă îi mai avem putem simţi la tot pasul cum
pe prooroci, pe apostoli, pe transformă şi cele mai mari dureri în
mucenici şi pe toţi sfinţii. Din viaţa bucurii creştineşti şi cereşti, dar,
lor putem şi noi să învăţăm ce bineînţeles, acolo unde se află
poziţie trebuie să luăm în faţa credinţă adevărată, oameni care vor
suferinţelor. Dumnezeu conduce să-şi mântuiască sufletul. Numai
lumea aceasta după legile Lui creştinul adevărat culege roade
eterne. Aici noi nu le putem binecuvântate de pe urma
pătrunde, dar vedem cu toţii Mâna suferinţei. Cine suferă nu este
Lui mângâietoare în suferinţele singur; cu el suferă cetele sfinţilor
noastre. Dumnezeu transformă şi ale martirilor. Un creştin adevărat
suferinţa în izvor de sfinţenie şi de nu fuge de suferinţă, nu o
bucurie. blesteamă, ci luptă cu ea, rabdă şi o
primeşte ca pe un dar de la
De multe ori, după suferinţe ne vin Dumnezeu.
mari bucurii dacă, mai ales, am ştiut
să le trecem cu răbdare. Cine Aceasta este cea mai mare lecţie pe
răzbună, cine răsplăteşte sângele şi care o învăţăm înaintea Crucii lui
suferinţele nevinovaţilor, atâtor Hristos: despre suferinţa Lui Iisus,
nevinovaţi?! Numai Dumnezeu, prin căci El a binecuvântat Crucea şi a
puterea Sa dumnezeiască. Iisus primit-o cu bucurie. Crucea
Hristos Cel omorât de oameni are
756
hrăneşte curajul, stăpâneşte firea şi cum să răbdăm şi noi în toate zilele
întăreşte nădejdea de izbândă. vieţii noastre. Cruciuliţa cea vizibilă,
fie că o purtăm la gât sau că o avem
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET în casă mai mare sau mai mică, de
555 aur sau de argint, e uşor de purtat;
ne mândrim cu ea şi ne este
Morala creştină ne învaţă că viaţa ocrotitoare şi folositoare, dacă ştim
aceasta fiind scurtă, şi durerile ei s-o respectăm cum trebuie, adică să
sunt prea mici în raport cu viaţa n-o ducem prin locuri nepermise, să
care ne aşteaptă. Să le suportăm pe nu o afumăm cu tutun, căci vai
toate, deci, cu bărbăţie acelora şi în lumea aceasta şi
creştinească, căci prin suferinţă se dincolo.
curăţă sufletul de rugina păcatelor
şi aşa vom intra în Împărăţia lui Creştinii care se vor folosi cel mai
Dumnezeu, cum au intrat toţi sfinţii mult şi care vor avea cu adevărat
Lui. folosul cel mai mare vor fi aceia
care vor purta această cruce cu
Crucea aceasta a suferinţei este cea două feţe, pe care a purtat-o şi
mai greu de dus. De această cruce Iisus, adică crucea văzută cu chipul
se poticnesc mulţi, cârtesc mulţi şi lui Hristos răstignit pe ea, iar pe
nu ajung s-o ducă până la capăt, cealaltă parte chipul suferinţelor pe
pentru că n-au pus la temelie, mai care le întâmpinăm în toate zilele.
întâi, ceea ce ne-a recomandat Ca să ne întărească şi mai mult în
Domnul Hristos astăzi: lepădarea de credinţă şi să ne facă să înţelegem
sine, mai ales aceia care nu merg cu că, dacă Îl urmăm pe El, trebuie să-L
ea după Mântuitorul Hristos şi merg şi mărturisim, fără ruşine, înaintea
după capul lor. De aceea, Domnul lumii necredincioase, zice mai
Iisus ne-a spus mai întâi de departe Sfânta Evanghelie că: ,,Cine
lepădarea de sine, apoi să ne luăm se va ruşina de Mine şi de cuvintele
Crucea noastră şi după aceea să-L Mele în neamul acesta desfrânat şi
urmăm pe El, să-L avem înaintea păcătos, şi Fiul Omului se va ruşina
ochilor noştri întotdeauna şi să de el când va veni în mărirea Tatălui
învăţăm de la El cum să facem şi Său cu sfinţii îngeri!”.
757
Domnul Hristos a numit neamul cum să-L mărturisească pe Hristos
acesta omenesc de pe pământ oriunde şi oricum, poate nu merită
,,desfrânat şi păcătos”, căci precum chiar toate persoanele să primească
femeia care-şi lasă bărbatul şi se învăţătura - dar cel puţin să fie atent
duce cu altul este o desfrânată şi o să nu se lepede şi să nu se clatine
păcătoasă, tot aşa este desfrânat şi în credinţa lui. Amar va fi la ziua
păcătos omul care-L părăseşte pe judecăţii, când se vor înfăţişa
Dumnezeu prin fapte rele şi se înaintea Dreptului Judecător şi vor
leapădă de El, împreunându-se cu auzi: ,,Duceţi-vă de la Mine,
satana şi cu faptele satanice. blestemaţilor, că nu vă cunosc; voi
nu M-aţi mărturisit, voi v-aţi
Ce chinuri grozave au luat sfinţii lepădat!”.
mucenici, numai să nu se lepede de
credinţa în Hristos, căci ei ştiau Noi, creştinii, suntem datori, dacă
sigur că vor fi aruncaţi în ziua vrem să ne mântuim sufletul, să
judecăţii dacă se vor lepăda. Dacă Îlmărturisim cu gura ceea ce credem,
negau pe Iisus înaintea tiranilor, eichiar cu preţul vieţii noastre, ca să
ştiau cu toţii că se leapădă de ştie oricine de ce suntem creştini,
Dumnezeu înaintea oamenilor şi vor de ce suntem botezaţi, cununaţi şi
fi şterşi din Cartea Vieţii, vor pierde
încreştinaţi. Să nu ne fie ruşine de
fericirea, vor pierde Botezul şi toate
numele de creştin, căci mare este
tainele mântuitoare prin această numele acesta înaintea lui
lepădare. Ispita lepădării i-a urmărit
Dumnezeu şi a îngerilor. Mult mai
pe creştini în toate veacurile, ca să-i
de preţ suntem noi înaintea lui
facă să se lepede de Dumnezeu în Dumnezeu decât orice de pe faţa
vreun chip oarecare. pământului, pentru sufletul acesta
nemuritor pe care-l purtăm, căci
Să fie atent creştinul nostru! Chiar sufletul este scânteie nemuritoare
dacă nu mărturiseşte - căci poate n- din El şi vrea să-l ducem acolo în
are Împărăţia cerului lângă El, la
Dumnezeu Care ni l-a dat.
556 PREDICI
758
Să stăm bine, să stăm cu frică, să
luăm aminte în toate zilele vieţii
noastre, la toate ispitele, la toate
cursele care ne vin şi să fim gata a
răspunde cu răbdare, cu credinţă,
cu dragoste şi cu semnul Sfintei
Cruci, căci noi creştinii ortodocşi
prin facerea acestui semn Îl
mărturisim pe Dumnezeu. De aceea
este lăsat de sfinţii părinţi ca noi,
adevăraţii creştini ortodocşi, să
facem semnul Sfintei Cruci pe
frunţile noastre, pe piept, ca să-L
mărturisim pe Dumnezeu. Ce
mărturisim noi? Că suntem ucenici
ai Lui, că El a suferit pe Cruce,
mărturisim moartea şi suferinţa Lui,
mărturisim învierea Lui.
De sfânta Cruce se cutremură
puterile iadului, voievodul
întunericului fuge, nu suferă semnul
acesta, aşa cum nu îl suferă
sectanţii care s-au înşelat. Să
păstrăm bine credinţa noastră
ortodoxă, să punem la suflet toate
învăţăturile sfinte ale ei şi nu numai
aşa să le gustăm, ci să mâncăm
zdravăn această hrană
duhovnicească - Cuvântul lui
Dumnezeu - care este viu şi lucrător
şi va lucra în sufletul nostru, în viaţa
759
noastră, în casele noastre, în copiii
noştri şi aşa ne vom mântui cu toţii.
Rugăciune
Ajută-ne, Doamne Iisuse, o, Prea
Milostive şi Mult Îndurate! Cela ce
ne-ai arătat calea cea adevărată de
a-Ţi urma Ţie, vino în ajutorul
nostru şi, cu Harul Tău, ajută-ne să
ne lepădăm de toate ticăloşiile vieţii
acesteia, să ne lepădăm uşor de
omul cel vechi al păcatului, să ne
luăm Crucea cea mântuitoare, să ne
luăm suferinţele, oricare vor veni
asupra noastră, ca să Te putem
urma blânzi şi liniştiţi, să putem
merge totdeauna după Tine, ca să
ne mântuim şi noi din întunericul
lumii acesteia şi să fim fiii Tăi, în
vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
557
PREDICĂ LA
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN
BISERICĂ
,,Ascultă fiică şi vezi şi pleacă
urechea ta şi uită poporul tău şi
casa părinţilor tăi; şi va pofti
Împăratul frumuseţea ta, că El este
Domnul tău şi te vei închina Lui!”
(Luca 17, 17)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Toate faptele sfintei Fecioare Maria
sunt vrednice de mirare şi pline de
învăţături pentru noi. Pentru
aceasta Sfânta Biserică n-a lăsat
nici una din aceste fapte strălucite,
fără să ni le pună înainte ca pilde,
după care să ne cârmuim viaţa şi să
ştim pentru ce ne închinăm ei şi
pentru ce o cinstim cu atâta evlavie.
Dintre toate jertfele aduse lui
Dumnezeu, afară de jertfa ce I-a
adus Fiul Său, Iisus Hristos, pe
Crucea de pe Golgota, cea mai
plăcută a fost aceasta a Preacuratei
Fecioare Maria, pe care o
sărbătorim astăzi, adică aducerea ei
ca jertfă la etatea de trei ani, în
biserica lui Solomon din Ierusalim.
Ea vine condusă de părinţii săi, ca
să se sfinţească în chip solemn lui
Dumnezeu.
760
Erau doi soţi bătrâni Ioachim şi Ana.
Aceştia nu aveau copii, însă făceau
multe milostenii, post şi rugăciuni
cu lacrimi, ca să le dăruiască
Dumnezeu şi lor un copil, făgăduind
ei că pe acel copil îl vor dărui lui
Dumnezeu. După ani de stăruinţă şi
rugăciuni, Milostivul Dumnezeu le-a
dat o copilă cu totul sfântă şi
aleasă, pe care au numit-o Maria.
Mare bucurie a cuprins inimile
acestor bătrâni, când s-a născut
Sfânta Fecioară Maria.
Trecând trei ani de la naşterea ei,
părinţii Ioachim şi Ana s-au ţinut de
făgăduinţă şi au venit s-o aducă în
biserică pe Fecioara Maria, ca pe un
dar sfânt, s-o închine lui Dumnezeu.
Făcând ei multă pregătire, au
adunat în Nazaret toate rudeniile lor,
căci Sfântul Ioachim era de neam
împărătesc, iar Sfânta Ana de neam
arhieresc. Au îmbrăcat, deci, pe
Fecioara copilă cu podoabe
împărăteşti, au chemat şi alte
fecioare tinere, pe care
împodobindu-le, le-au rânduit să
meargă înainte şi în urmă cu făclii
aprinse în mâini, cântând psalmii lui
David, iar în mijloc mergeau sfântul
Ioachim şi Ana cu Fecioara Maria de
mână.
 acolo unde niciodată nu intra parte
Când au ajuns la Ierusalim, i-au femeiască şi nici preoţii, ci numai
înconjurat mulţime de popor, care arhiereul o dată pe an, dar şi atunci
privea mirată de această adunare cu jertfă de sânge, pe care o aducea
neobişnuită de copii împodobiţi. Şi pentru neştiinţele poporului şi ale
aşa, cu toţii, au sale. Acolo i-a dat ei loc de
rugăciune.
558 PREDICI
După ce sfinţii părinţi Ioachim şi
plecat mai departe, ajungând la Ana au încredinţat-o pe Fecioara
marele Templu al lui Solomon, sau Maria în mâinile preoţilor şi după ce
Biserica cea Mare din Ierusalim. au dat-o în grija celorlalte fecioare,
Atunci S-au împlinit cuvintele scrise lăsând darurile aduse de ei ca
de David proorocul, care zice: ardere de tot, au zis aceste cuvinte
,,Ascultă fiică şi vezi şi pleacă din Psalmul 44, v.12 pe care le-aţi
urechea ta şi uită pe poporul tău şi ascultat în timpul sfintei slujbe de la
casa părintelui tău. Şi va pofti utrenie: ,,Ascultă fiică şi vezi şi
Împăratul frumuseţea ta, că El este pleacă urechea ta şi uită pe poporul
Domnul tău… Aduce-se-vor tău şi casa părinţilor tăi!”, cuvinte
Împăratului fecioare în urma ei…” care vor să însemne:
Ajungând sfinţii părinţi cu copila
Maria în faţa bisericii, unde îi ,,Ascultă glasul Domnului, pleacă-ţi
aşteptau preoţii, s-au oprit înaintea urechea ta înaintea sfinţiţilor preoţi,
celor 15 trepte. Iar prunca, Fecioara uită casa în care te-ai născut, uită şi
Maria, singură a început să urce pe părinţii tăi, căci iată a poftit
tocmai sus pe treapta cea mai Împăratul frumuseţea ta! Tu nu te-ai
înaltă, fără a se opri pe fiecare născut pe lume ca să te veseleşti de
treaptă, după cum era rânduiala. cele pământeşti, nici să guşti din
Deci primind-o sfântul Zaharia, tatăl bucuriile cele copilăreşti şi
Sfântului Ioan Botezătorul, pentru omeneşti, ci te-ai născut din
că dânsul era preotul cel mare de rugăciune, ca să trăieşti în
rând atunci, a luat-o de mână şi a rugăciune. Te-ai născut ca să
dus-o direct în Sfânta Sfintelor, trăieşti spre bucuria lumii întregi;
761
deci tu multe dureri vei purta în După aceste cuvinte, mulţumind
inima ta, copilă! Casă şi averi pe sfinţii părinţi, Ioachim şi Ana, lui
pământ nu vei avea, dar prin curăţia Dumnezeu că şi-au putut împlini
ta te vei face biserică a veşnicului făgăduinţa lor, s-au întors cu pace
Dumnezeu. Străină va fi viaţa ta de în Nazaret, de unde mai
bucurii, de râsete şi veselie, dar prin
lacrimile tale vei şterge toată PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
lacrima de pe faţa pământului. Pe 559
pământ vei trăi ca cea mai săracă
roabă a Domnului, dar după veneau din când în când să-şi vadă
plecarea ta de aici, te vor ferici toatefiica şi s-o îndemne spre trăire
neamurile pământului! îngerească, apoi, nu după mult
timp, fiind bătrâni, au adormit
Intră copilă în Sfânta Sfintelor, intră trecând din viaţa aceasta.
şi roagă-te acolo pentru toate
neamurile pământului! Roagă-te Sfânta Fecioară Maria a rămas în
pentru templu! Roagă-te pentru casa Domnului fiind umbrită în toate
Galileia, pentru Nazaret şi pentru zilele vieţii ei de Prea Sfântul Duh,
noi, părinţii tăi, cei îmbătrâniţi de înfrumuseţându-şi sufletul şi
zile! Noi ne vom întoarce acasă, iar sfinţindu-se din zi în zi tot mai mult
tu rămâi în casa Domnului şi aşa, a devenit Mireasa Sfântului
Dumnezeului nostru şi poate nu ne Duh, în care S-a coborât Dumnezeu,
vei mai vedea în trup. Să nu te întrupându-Se în chip tainic într-
întristezi că te părăsim, căci Domnul însa. Este bine să se ştie că
te va lua, fiindcă a poftit Împăratul împrejurul bisericii aceleia erau mai
frumuseţea ta. Nu te întrista Marie, multe case în care locuiau cei ce
bucură-te fiica noastră şi a Sionului slujeau Domnului. Chiar lângă zidul
ceresc! Veseleşte-te copilă sfântă, bisericii se afla o clădire cu trei
căci tu eşti aşteptarea tuturor rânduri, având fiecare rând câte 30
neamurilor, împăcarea lui Adam cu de încăperi. În aceste camere
Dumnezeu!” locuiau un fel de călugări ai Legii
Vechi, trei feluri de oameni care

762
erau dăruiţi să slujească Domnului
în biserică.
În primul rând erau fecioarele cele
cu totul curate, care-şi păzeau
fecioria până la sfârşitul vieţii. În al
doilea rând erau văduvele care se
hotărau să-şi păzească văduvia
până la moarte, iar a treia ceată era
a tinerilor şi tinerelor care de
asemenea erau închinaţi Domnului
pentru toată viaţa lor, trăiau în
feciorie şi se chemau nazarei.
Fecioara Maria, fiind încredinţată
unor fecioare mai în vârstă,
petrecea cea mai mare parte din
viaţa ei în vorbire cu Dumnezeu prin
rugăciuni şi prin citirea Sfintelor
Scripturi. Ducea o viaţă îngerească;
dimineaţa se ruga în Sfânta
Sfintelor până la ora nouă, apoi
până la ora trei lucra cu celelalte
fecioare lucru de mână: torcea lână
şi in, ţesea mătase pentru
veşmintele preoţeşti şi altele. Se
spune că însăşi cămaşa cea de in şi
necusută de mână, pe care a purtat-
o Domnul Hristos, Fiul ei cel scump,
a fost ţesută de Maica Domnului,
împletită de Maica Domnului.
763
În timpul mesei Fecioara Maria nu
mânca cu celelalte fecioare; ea se
ducea înlăuntrul bisericii şi se ruga
până târziu. Acolo venea Sfântul
Arhanghel Gavriil şi îi aducea pâine
îngerească. Deoarece această
mană, această mâncare îngerească
era nematerialnică, Fecioara nu
avea trebuinţă ca celelalte tinere
fecioare spre a ieşi afară, căci trupul
şi sufletul ei se îndumnezeiseră cu
totul; rugăciunile îi erau ca focul,
vorbirile cu îngerii, bucuriile
negrăite, supunerea desăvârşită,
smerenia dumnezeiască.
Acolo, în Sfânta Sfintelor, uitase cu
totul de casa părintească din
Nazaret, căci
a învăţat să trăiască ca un
înger; acolo l-a văzut pe
arhanghelul Gavriil faţă către faţă, a
vorbit cu el şi a gustat din hrana
cerească, din hrana îngerilor, din
bucuriile Duhului Sfânt. Acolo a
auzit şi suspinele Evei şi plânsul lui
Adam în iad; acolo a ascultat
durerile tuturor popoarelor celor
robite de păcate; acolo a înţeles
Fecioara, din scrierile sfinţilor
prooroci, ce taină negrăită
pregăteşte Dumnezeu prin ea.

Mare şi minunat este praznicul de
astăzi, iubiţi creştini, căci vedem
cum o fecioară mică de trei ani
părăseşte casa părinţilor ei şi se
duce în casa lui Dumnezeu, în
biserică, să rămână acolo numai în
rugăciune timp de 12 ani,
560 PREDICI
deprinzându-se să vieţuiască din
pruncie ca îngerii.
Veniţi, dar astăzi, iubiţilor creştini
de pretutindeni, să lăudăm intrarea
celei pline de Dar în biserica
Domnului. Veniţi tineri şi tinere,
bătrâni şi copii, mame şi fecioare,
copii şi vârstnici, veniţi astăzi la
sfintele biserici, să cinstim cu
dragostea noastră, cu rugăciunile
noastre, cu cântările noastre, cu
făcliile şi cu inimile noastre pe
Maica lui Dumnezeu care a intrat să
se roage pentru noi în Sfântul Altar,
pe Fecioara cea neprihănită care a
născut pe Mântuitorul lumii, pe
Maica Mântuirii noastre, pe Maica
vieţii, pe Biserica Dumnezeului celui
viu!
764
Bucură-te Nazaretul Galileii!
Bucuraţi-vă creştinilor că zi de mare
bucurie este astăzi! Astăzi este
începutul mântuirii noastre!
Fraţi creştini, nu este nici un nume
mai sfânt pe lume, nici în cer nici pe
pământ, decât numele Domnului
nostru Iisus Hristos - numele Iisus.
La rostirea acestui nume se înfioară
de sfinţenie cerurile, se umplu de
bucurie şi de nădejde sfântă
sufletele pământenilor creştini, se
cutremură de spaimă şi de frică
adâncurile iadului şi demonii. Prin
puterea acestui nume cad biruiţi
vrăjmaşii, se sfărâmă încheieturile
iadului, se dezleagă păcatele, se
vindecă rănile şi durerile sufleteşti
şi trupeşti şi se deschid porţile
raiului pentru cei ce cred în acest
nume sfânt şi scump - Iisus Hristos.
Afară de acest nume dumnezeiesc,
mai este încă un nume al unei fiinţe
omeneşti scumpe, care s-a
preamărit cu sfinţenie în cer şi pe
pământ. Acest nume s-a îmbrăcat
cu mărire şi strălucire divină, tot
prin Iisus Hristos. Acest nume este
Maria - numele Maicii Domnului.
Maria înseamnă Doamnă, Sfântă,
Împărăteasă, Regină. Maria mai
înseamnă Mare Amară şi Steaua
Mării. Aceste cuvinte, cu
însemnătatea lor, se potrivesc de
minune la viaţa Sfintei Marii. Să
cercetăm mai de aproape aceste
înţelesuri ale numelui Maria sau
Miriam pe evreieşte, căci din ele
putem învăţa multe. Ne vom opri
câte puţin la fiecare însemnătate a
numelui Maria.
Am spus că acest nume mai
înseamnă Mare Amară, şi dacă
privim mai îndeaproape viaţa
Preacuratei Fecioare, ne
încredinţăm că această viaţă a fost
într-adevăr o mare plină de
amărăciuni. În etate de trei ani este
adusă de părinţii ei şi închinată
Domnului în sfânta biserică -
sărbătoarea zilei de astăzi; la puţin
timp este părăsită de bătrânii ei
părinţi care au murit, lăsând-o în
grija lui Dumnezeu şi a preoţilor
bisericii. În frigul iernii, într-o
peşteră, L-a născut Sfânta Maria pe
Mântuitorul lumii. La 40 de zile,
după naştere, îi vesteşte bătrânul
Simeon jalnice cuvinte, spunându-i
că sabie va trece prin inima sfinţiei
sale. După puţin timp, a trebuit să
fugă Preasfânta Fecioară cu pruncul
în Egipt, departe de ameninţările
765
răului şi înfricoşatului Irod. Apoi
cine nu ştie câte a trebuit să sufere
la Patima Fiului său?! Ce durere
mare şi amară, ce lipsă de milă din
partea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
561
omenirii pentru Fiul ei cel iubit! Ea
priveşte la rănile adânci de la mâini
şi picioare. Ea priveşte la coasta
împunsă, la faţa Lui Iisus acoperită
de sânge şi de sudorile morţii, iar în
faţa ei de martiră se oglindeşte cu
adevărat o mare de dureri, o mare
amară.
Însemnătatea numelui ,,Steaua
Mării” este aceea că nouă,
călătorilor pe această mare
înviforată a vieţii, în această vale a
plângerii de pe pământ, Maica
Domnului, Maria, ne ajută în chip
minunat printre norii cei grei, printre
vijelii şi furtuni. Ca o stea luminoasă
pe cerul vieţii noastre apare numele
Prea Sfintei Maria şi ne luminează
calea, întărindu-ne în nădejdea
izbăvirii.
Cuvântul Maria mai înseamnă
Stăpână, Doamnă şi Împărăteasă;
chiar aşa a fost numită Preacurata supunere faţă de hotărârile lui
Fecioară de la începutul Dumnezeu şi atâta smerenie sfântă,
creştinismului şi aşa o numesc şi nu întâlnim la nici una dintre femeile
astăzi toate popoarele creştine. Noi acestei lumi.
îi zicem în rugăciunile ce se fac în
biserică şi acasă, Stăpâna noastră Istoria popoarelor vechi ne înşiră
de Dumnezeu Născătoarea şi puţine pilde de femei vrednice de
pururea Fecioara Maria. Stăpână îi admiraţie. De ce oare? Din cauza
zic şi celelalte popoare în limbile robiei şi a înjosirii în care au trăit
lor, Împărăteasă şi Doamnă; Italienii femeile tuturor popoarelor, şi la noi
o numesc Madona, spaniolii o şi pretutindeni, până la venirea
numesc Seniora. Pe lângă aceste Domnului nostru Iisus Hristos, căci
nume, Maica Domnului - Sfânta au trăit într-o mare păgânătate şi
Fecioară Maria, mai are o mulţime într-o mare robie femeile, şi încă
de alte nume care mai de care mai mai trăiesc la popoarele păgâne
frumoase, mai drepte, mai care nu s-au încreştinat.
adevărate. Când citim în acatistele
ce îi sunt închinate sfinţiei sale, La toate popoarele vechi din Asia
găsim acolo minunate numiri ca: Centrală şi din partea sud-vestică a
Maica Vieţii, Maica Mielului şi a Asiei domnea şi mai domneşte şi
Păstorului, Maica Luminii; să luaţi astăzi poligamia: fiecare bărbat are
seama şi să vedeţi cât de drepte şi dreptul să ţină mai multe femei, iar
potrivite sunt toate aceste numiri acestea trebuie să-i servească lui ca
ale Maicii Domnului. nişte roabe. Tot aşa de tristă era
starea femeilor la popoarele din
Din şirul nesfârşit de femei care în Africa Centrală. La babilonieni,
decursul veacurilor au trăit pe acest fetele de măritat se scoteau în piaţă
pământ, nici una nu se poate la vânzare, ca vitele. Cele mai
asemăna cu Preacurata Fecioară frumoase se vindeau aceluia care
Maria. Virtuţile ei sfinte vor rămâne dădea preţul cel mai bun. În Persia
de-a pururi pilde vii pentru întreaga veche bărbatul îşi ţinea femeile
lume. Atâta credinţă, nevinovăţie, închise în casă, în aşa numitele
bunătate, blândeţe, sfinţenie, haremuri, ca şi turcii mai pe urmă.
766
 bărbatul, o ardea şi pe femeie
La locuitorii din vechime, în India, împreună cu el.
femeile nu erau nimic altceva decât
nişte La greci, bărbaţii, chiar şi cei mai
bogaţi, îşi ţineau femeile închise în
562 PREDICI odaia cea mai din fund a casei lor şi
se spune că ele nu aveau voie să
fiinţe nenorocite, sortite să trăiască iasă din casă nici ziua, decât în
viaţa întreagă în cea mai amară cazuri excepţionale, iar noaptea,
robie. Asupra tuturor femeilor, chiar numai într-o trăsură şi cu o făclie
şi din treapta cea mai înaltă, apăsa aprinsă. La romani, căsătoria se
mizeria, ocara şi dispreţul. A tăia un făcea printr-un fel de vânzare.
copac verde şi a ucide o femeie
sunt greşeli egale, ziceau locuitorii La evrei femeile se cumpărau.
Indiei. În legea lor se spunea că Evreul îşi ţinea patru femei, dintre
bărbaţii trebuie să-şi ţină femeile zi care două erau sclave. El putea să
şi noapte într-o stare de teroare, iar alunge una din ele oricând vroia,
în alt capitol, legea lor zicea că trei chiar fără nici o pricină. Era de
feluri de persoane: femeia, copilul şi ajuns să nu-i convină ceva şi-i
robul nu au voie să aibă avere dădea o scrisoare de despărţire,
proprie. Tot ce câştigă ei, câştigă prin care ea nu mai era soţia lui.
pentru bărbatul căruia îi aparţin.
La mahomedani era tot aşa.
În Persia veche, dacă murea Scriptura lor numită Coran, care are
bărbatul, un alt bărbat, rudă cu 114 capitole, scrie aşa: ,,Bărbaţilor,
mortul, înjunghia lângă mormânt aveţi dreptul să vă luaţi femei după
una din multele femei pe care le-a măsura averilor voastre, iar cine nu
avut mortul, de regulă pe aceea care are destulă avere ca să-şi ia în
l-a iubit mai mult, şi o îngropa căsătorie femei libere de credinţă
împreună cu el. Şi la vechii germani mahomedană, poate să-şi ia şi
soarta femeii era tot atât de tristă. sclave mahomedane. Mahomed
Ea muncea din greu, nu avea voie porunceşte credincioşilor săi, ca pe
să aibă avere, iar dacă murea
767
femeile neascultătoare să le bată cu Maria pe care o prăznuim noi astăzi.
biciul!”. De

La chinezi, fetele de măritat se PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET

vindeau. Mirele făcea negoţul cu 563
tatăl miresei. Pe fată nu o întreba
nimeni dacă vrea sau nu să se aceea, fiecare femeie creştină
mărite. Mirele nu-şi vedea mireasa trebuie să aibă recunoştinţă mare
decât după ce plătea pentru ea către Domnul şi Maica Sa, şi să
preţul conform învoielii. Mireasa, păzească cu sfinţenie legile şi
închisă într-o trăsură, era dusă până învăţăturile, să iubească biserica, să
înaintea uşii lui, iar părinţii îi predau păstreze obiceiurile sfinte şi să-şi
acestuia cheia trăsurii. Mirele crească copiii în frica lui Dumnezeu.
descuia uşa şi se uita; dacă îi
plăcea mireasa o lua în casă, iar Da! Dar femeile se despart în două:
dacă nu, o trimitea înapoi, dar unele urmează Evei - care s-a învoit
atunci pierdea banii pe care-i plătise cu diavolul şi a făcut păcatul -
pentru ea. Bărbatul se putea strămoaşa neamului omenesc prin
despărţi foarte uşor de femeie, fie care a venit păcatul în lume, iar
trimiţându-o înapoi la părinţii ei, fie altele urmează Maicii Domnului prin
vânzându-o mai departe cui voia el, care s-au ridicat păcatele omenirii.
ca să scoată cel puţin o parte din
banii pe care i-a dat când a Acele femei care urmează Evei nu
cumpărat-o. ţin seama de voile şi poruncile lui
Dumnezeu cum nu a ţinut seama
Amară ar fi fost şi soarta femeilor nici Eva, ci a ascultat sfaturile
din ţara noastră, dacă nu ne-am fi şarpelui, îndemnurile balaurului -
născut creştini, din părinţi creştini, diavolului celui viclean, a lepădat
dacă nu L-am fi cunoscut pe porunca lui Dumnezeu, legea Lui;
Mântuitorul Hristos Care prin aceste femei se ţin de amăgirile
învăţătura Sa dumnezeiască a necuratului iubind luxul, linguşelile,
îmbunătăţit soarta femeilor în lume, plăcerile cele trecătoare ale lumii
dacă n-ar fi fost Preacurata Fecioara acesteia, uitând de îndatoririle lor
768
faţă de soţi şi de copii, şi ca şi Eva, Fecioare Maria se străduiesc să fie
ameţite de dorul de mărire, de blânde, smerite, cât mai modeste şi
stăpânire şi strălucire lumească, cât mai ascultătoare de părinţii cei
calcă poruncile Domnului. Unele duhovniceşti. Ele nu se pot împăca
femei au luat o mare îndrăzneală în niciodată cu păcatul, cu minciuna,
cele rele şi au multă neruşinare, cu necurăţia. Ele iubesc sfinţenia,
căci îşi necinstesc trupurile şi se hrănesc din Preacuratele Taine,
sufletele lor. Au ajuns, aşa cum se spovedesc, se împărtăşesc, iar
spune un sfânt părinte - Sfântul sufletele lor cresc în sfinţenie şi
Efrem Sirul - un fel de prăvălie a trupurile lor în curăţenie, ca Sfânta
demonilor, vânzătoare ale sufletelor Fecioară Maria.
oamenilor. Aceste femei, care
urmează pe Eva, nu mai văd nimic Femeile care urmează Evei sunt
altceva în lumea aceasta decât femei rele, lipsite de frica Domnului;
banii, bărbaţii, luxul, petrecerile, ele vor să se facă numai voia şi
căci în capul şi în sufletul lor dorinţele lor proprii mai presus de
stăpâneşte numai păcatul. toate. De aceea sunt o nenorocire
pentru soţii şi copiii lor şi pentru
Dar cele ce urmează Sfintei societate chiar, lipsite de orice simţ
Fecioare Maria au caldă al datoriei, îşi petrec viaţa numai în
recunoştinţă şi se străduiesc din dorinţe şi desfătări, în nemulţumiri,
toate puterile să calce pe urmele gâlcevuri şi lupte pentru lucruri de
acestei curate Fecioare, să calce nimic. Neavând frica lui Dumnezeu,
treptele sfintei biserici, venind aici multe au ajuns groaza familiei, căci
în casa Domnului, unde a venit şi cu drept cuvânt zice înţeleptul
Sfânta Fecioară. Vin aici să se Solomon: ,,Mai bine este a trăi în
închine lui Dumnezeu, să-I aducă pământ pustiu, într-o pustie, decât
jertfa laudei şi daruri binecuvântate cu o femeie rea!”, iar înţeleptul Isus
şi curate la Altar. Vin aici cu Sirah, zice: ,,Nimic nu este mai rău
înflăcărare să-I cânte Fiului ca femeia rea; mai bine este a trăi
Fecioarei, cum au cântat atâtea cu leul şi cu balaurul în pustie,
sfinte fecioare în decursul decât cu o femeie rea!”.
vremurilor. Urmaşele Sfintei
769
564 PREDICI
Face ţi din casele dumneavoastră
Aceasta desigur că numai atunci un colţ de biserică, împodobite cu
când femeia se ceartă de dragul sfinte icoane ş i rugaţi-vă cât mai
certei cu bărbatul, că îi place să se mult cu credinţă şi cu dragoste,
certe cu el zi şi noapte. Dar când aprinzând lumânări şi tămâie;
femeia e plină de frica lui Dumnezeu aprindeţi candela înaintea sfintelor
şi îşi îndeamnă bărbatul să vină şi el icoane şi se va aprinde şi candela
la biserică, să se lase de beţie, de sufletelor copiilor dumneavoastră şi
tutun, de păcatele desfrâului, nu se soţilor dumneavoastră. Nu lăsaţi
mai cheamă o femeie rea. Aceasta copiii să trăiască necununaţi, căci
este o femeie bună, plină de grijă în starea aceasta sunt în ghearele
pentru binele lui ş i al copiilor lor. păcatului de moarte ce se numeşte
De aceea zice înţeleptul Solomon că desfrânare.
femeia plină de virtuţi este coroana
bărbatului său, o mare podoabă Toţi cei ce trăiesc necununaţ i sunt
pentru familie - îngerul casei. pe calea celui rău, pe calea iadului.
Pentru aceasta mamelor şi surorilor Nimic din ce fac nu le e primit până
nu urmaţi Evei! Urmaţi Prea Sfintei nu se cunună. Casa unde trăiesc cei
şi Curatei Fecioare Maria! Iubiţi necununaţ i este blestemată. Casa
credinţa, iubiţi virtuţile alese! Lupta în care tră ieşte un desfrânat arde în
ţi-vă să faceţi voia lui Dumnezeu foc, căci toate relele şi toate
întru toate! Fiţi pline de evlavie, de duhurile necurate se adună acolo.
blândeţe, de bunătate! Purtaţi grijă Vai de acei oameni şi aici în lumea
de binele sufletesc al membrilor aceasta, că
familiei! Fiţi îngerul lor păzitor şi
atrăgător spre calea adevărului, a o să le plătească din plin, dar
credinţei! Păziţi obiceiurile sfinte şi dincolo, unde îi aşteaptă muncile
creştineşti! Îndemnaţi pe soţi şi pe iadului dacă nu se întorc la
copii, prin pilde ş i cuvânt, să se Dumnezeu.
roage lui Dumnezeu, să vină la
sfânta biserică, să fie buni, blânzi, Să ne gândim la Maica Domnului cu
iertători, omenoşi faţă de oricine. câtă dragoste se ruga pentru
770
neamul omenesc în Sfânta Biserică,
cum s-a adus pe sine jertfă vie lui
Dumnezeu, iar noi ne spovedim din
fugă, ne rugăm în grabă, ne
împărtăşim cu puţină credinţă şi
îndată ne întoarcem iarăşi la
interesele noastre, la plăcerile
noastre, la păcate chiar. De vom
continua aşa, în mare primejdie este
mântuirea sufletelor noastre, căci
nu ştim ce ne aduce ziua de mâine.
Pentru aceasta cu ochii aţintiţi la
Sfântul ei chip, din sfânta icoană,
când ne rugăm să ne aprindem şi
noi de dragoste sfântă şi să-i
urmăm cu multă râvnă, pe cât de
mult putem, vieţii Prea Sfintei
Fecioare Maria, a cărei sfântă
Intrare în Biserica Domnului o
prăznuim astăzi şi aşa să zicem toţi:
În Biserica Slavei tale stând, în cer pentru ca să ne pregătească cu
ni se pare nouă a sta, Născătoare de vrednicie să întâmpinăm măreaţa zi
Dumnezeu, ceea ce eşti uşă
cerească. Deschide-ne nouă uşa
milostivirii tale! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
565
771
PREDICĂ LA DUMINICA DINAINTEA
NAŞTERII DOMNULUI IISUS
HRISTOS
,,Iată, Fecioara în pântece va lua şi
va naşte Fiu şi se va chema numele
Lui Emanuel, care se tâlcuieşte:
Dumnezeu este cu noi!”
(Matei 1, 23)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Aceste cuvinte din proorocia lui
Isaia ni le aminteşte astăzi Sfânta
noastră Biserică prin Evanghelistul
Matei, ca dovadă că s-a împlinit
Scriptura. Evanghelia aceasta se
citeşte în duminica
dinaintea Naşterii Domnului Hristos,
a Naşterii lui Iisus Hristos, Fiul lui
Dumnezeu şi Împăratul nostru al
creştinilor.
Noi toţi trebuie să simţim iubirea Lui
de oameni, fiindcă a venit să ne
mântuiască. Cei ce călătoresc în
Italia şi vizitează insula Corsica sunt
atraşi mai întâi de parfumul florilor:
de rozmarin, de crini, de trandafiri şi
altele... Aşa şi pe noi ne atrag spre
ieslea lui Iisus, spre Betleemul din
Iudeea, cântările Bisericii, căci tot
mai des anunţă această zi plină de
bucurie şi de mântuire, această zi
plină de lumină, când Dumnezeu Se
face om şi Se naşte pe pământ,
sălăşluindu-Se printre noi,
păcătoşii.
O, ce mare minune este aceasta,
fraţilor! De peste cinci mii de ani
păcatul lui Adam închisese uşile
cerului, oamenii ajunseseră sclavii
demonului şi ai patimilor celor mai
îngrozitoare - cufundaţi în
întunericul idolatriei şi în umbra
morţii. Prin păcatul lui Adam au
ajuns aşa de departe în rele şi mai
mult, prin păcatele lor proprii
oamenii sfărâmaseră legăturile care
îi uneau cu Dumnezeu. Ei se
revoltaseră împotriva celui
Atotputernic. De aceea, şi
Dumnezeu se depărtase de acest
pământ plin de nedreptăţi şi nu-i
mai socotea fii ai Săi, căci răul
ajunsese la extrem şi vrajba între
cer şi pământ nespus de mare.
De aceea, pentru a împăca cerul cu
pământul trebuia să se nască un
772
mijlocitor, un om şi Dumnezeu în
acelaşi timp. Un mijlocitor care să
ne poată învăţa calea către fericire
prin exemplul Său. Şi iată că acest
mijlocitor, care a venit să ne împace
cu Tatăl Ceresc a fost vestit de
Duhul Sfânt, prin prooroci, cu
566 PREDICI
sute şi chiar mii de ani înainte,
poporului evreu, din a cărui
seminţie trebuia să se nască.
Dar nu numai poporul evreu aştepta
un salvator care să-l scape din robia
diavolului, ci întreg neamul
omenesc, căci Dumnezeu luminase
pe unii înţelepţi din fiecare popor ca
să-L vadă şi să aştepte pe Trimisul
lui Dumnezeu întrupat, pe
liberatorul omenirii, pe Mesia,
Cuvântul lui Dumnezeu din cer.
În istoria religiilor omenirii găsim că
aşa aşteptau chinezii pe un
oarecare rege păstor, marele doctor
al popoarelor, sfântul care va veni
din cer ca să mântuiască lumea. Un
vechi scriitor numit Confucius a
scris că a auzit vorbindu-se că se va
ridica un Om Sfânt care va face un
ocean de fapte bune. El va veni din
cer şi va avea toată puterea pe Occident. La Atena şi la Roma s-au
pământ. dezvoltat două dintre cele mai mari
civilizaţii din vechime; de la aceste
Egiptenii aşteptau şi ei pe Isis, înălţimi privirea lor zăreşte mai
mama neamului omenesc care va curată şi luminoasă figura Aceluia
naşte pe Horus, eroul, care va ce trebuia să vină. Filozoful Socrate
zdrobi pe Tifon, vrăjmaşul neamului spunea ucenicilor săi: ,,Să nu cerem
omenesc, adică pe diavolul. Indienii nimic zeilor, să aşteptăm că un
aşteptau şi ei pe Brahma sau Vişnu, trimis din cer va veni să ne înveţe
care va apărea în chip omenesc, va datoriile noastre către zei şi către
sfărâma puterea celui rău, îi va oameni şi să nădăjduim în
răsturna tronul şi va repara ruinele bunătatea divină că această zi nu
omenirii. este departe”.

Perşii aşteptau pe Mitra, mijlocitorul Puternica Romă de atunci asculta

suprem care îl va birui pe Ahriman,
spiritul cel rău şi va uni într-o
singură familie omenirea întreagă
cu o limbă şi un sceptru. În Japonia,
în Siham, în Tibet, pretutindeni
popoarele din Orient aşteptau un
Dumnezeu venit din cer pe pământ
să-i înveţe pe oameni şi să repare
greşelile lor. Popoarele din America
ziceau că Purul va trimite din cer pe
propriul său fiu, pentru a extermina
şarpele.
Mexicanii credeau într-o
transformare religioasă care va
înlocui sacrificiile omeneşti.
Aceeaşi aşteptare, aceeaşi nădejde
se observă la popoarele din
773
cu fericire cuvântul celui mai
puternic orator numit Cicero care îi
anunţa că un rege universal va veni
şi va cârmui toate popoarele sub un
Stăpân comun - Dumnezeu - rege
văzut al tuturor oamenilor. Marele
poet Virgiliu, în cântările lui,
pomenea de un prinţ - fiul cerului,
vlăstar iubit al zeilor. El vedea
globul pământesc clătinându-se în
fundamentele sale, pământul, mările
şi cerul tresăltând de bucurie şi
salutând era cea nouă ce se
deschidea.
Astfel, toate popoarele aşteptau cu
nerăbdare venirea izbăvirii lor.
Fiecare,

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
567
după cum putea şi după cum era
inspirat. Unii ziceau că va veni din
Orient, alţii că din Occident, dar, din
Iudeea trebuia să vină Izbăvitorul,
după Scriptură, cum se anunţase
prin prooroci. Acest popor evreu
ştia şi când va veni acest trimis şi
unde se va naşte. Poporul iudeu
avea profeţii săi; glasurile lor
inspirate de Dumnezeu nu încetau a
le făgădui un Mântuitor.
Proorocul Isaia s-a ridicat şi a
descoperit cu precizie portretul
trimisului lui Dumnezeu. El zicea că
va fi prunc: ,,Că Prunc se va naşte
şi se va da nouă”, el zicea că se va
naşte din fecioară: ,,Iată Fecioara în
pântece va lua şi va naşte Fiu şi se
va chema numele lui Emanuel, înger
de mare sfat, sfetnic minunat,
Dumnezeu tare, biruitor, Domnul
păcii, Părintele veacului ce va să
fie!”. Acesta este Fiul lui Dumnezeu.
El va învia din morţi, El va deschide
ochii orbilor şi urechile surzilor.
Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi
se va limpezi limba gângavilor.
774
Proorocul Miheea anunţă locul
naşterii Mântuitorului, zicând: ,,Şi tu
Betleeme, casa Eufratului, mic eşti
între miile lui Iuda, dar din tine Îmi
va ieşi Povăţuitor peste Israel!”.
Astfel Dumnezeu a căutat să-i
convingă şi să-i întoarcă pe fiii
rătăciţi şi revoltaţi acasă, prin
poveţele proorocilor care le
descopereau atât de clar chipul
Fiului Său, ca să-L cunoască, dar ei
tot nu L-au cunoscut! Omenirea era
decăzută şi înăbuşită de toate
viciile, încât nu putea să ridice
capul şi să privească cerul. Nimic
nu se schimbase pe pământ şi răul
rămăsese aproape general. Nu mai
era decât un singur mijloc şi fără
îndoială sublim şi hotărâtor. Pentru
că lumea nu voia să vină la
Dumnezeu, S-a hotărât Dumnezeu
să vină la lume şi să Se
sălăşluiască în mijlocul făpturilor
Sale răzvrătite. La plinirea vremii,
când a binevoit, Dumnezeu S-a
sălăşluit în pântecele Fecioarei
Maria odată cu vestea cea bună
adusă de arhanghelul Gavriil şi prin
încuviinţarea smeritei Fecioare
Maria.
Trecuseră nouă luni de când îngerul
Gavriil adusese vestea din cer
Mariei că va naşte un Fiu. Momentul
în care Fiul lui Dumnezeu trebuia să
se nască în lume era aproape. Iosif
şi Maria locuiau în Nazaret, la
distanţă de peste 120 km de
Betleem. Ei nu aveau nici un motiv
să se ducă în patria lui David, la
Betleem, dar se împliniră
proorociile. Dumnezeu s-a slujit de
un mijloc: l-a insuflat pe împăratul
Romei, care domnea în lux şi în
bogăţie fiind cel mai puternic din
întreaga lume de atunci şi
subjugând popoarele cu puterea
armelor, să numere oamenii, să
măsoare ţările ca să vadă ce
impozite poate pune, şi să ştie
veniturile şi bogăţiile sale.
În Iudeea toată ţara era în mişcare.
Roma voia să ştie câţi urmaşi ai lui
Avraam şi Iacov au mai rămas în
ţara părinţilor lor, şi la glasul
împăratului Romei, nenorociţii evrei
se duc să se înscrie în registrele
mai marilor stăpânirii romane.
568 PREDICI
Octavian August era într-adevăr cel anilor în toată lumea. Era
mai puternic împărat şi ocrotea
religia păgână. În timpul lui
înfloriseră mult arta şi ştiinţele, prin fundul Galileii într-un sat
775
care amăgise mult lumea, căci toţi
ziceau că trăiesc în veacul de aur. El
făcea pe placul lumii, iar lumea
păgână era mulţumită de el. Iată ce
spune împăratul Octavian August:
,,Am hotărât pentru popor şi
nobilime să se serbeze 47 de jocuri,
din care fiecare m-a costat 3
milioane de bani (în banii vremii). În
aceste jocuri se vor lupta o mie de
lei, o mie de porci, o mie de cerbi şi
o mie de struţi. Eu am biruit Galia,
am învins Spania, am umilit Grecia,
am supus Asia şi Africa, am
subjugat Germania şi toate
popoarele pământului se închină
înaintea mea, ca înaintea lui
dumnezeu”.
Ce vorbe mari! Ce mândrie pe el!
Câtă mândrie! Şi tocmai în timpul
acela a ales Dumnezeu ca să se
nască Fiul Său, într-o peşteră
săracă în Betleem. El nu ştia că
Dumnezeu prin poruncile pe care le
dădea, va aduce la îndeplinire
planurile Lui. Fiindcă o dată cu
naşterea Domnului Iisus Hristos, a
început să se facă şi numărătoarea
schimbarea omenirii, venise
izbăvirea cea de mult aşteptată. În
neînsemnat, într-o casă săracă, un
dulgher cu femeia sa aşteptau
naşterea unui copil. Dumnezeu voia
ca Acest Copil să Se nască în
Betleem. Face un semn Cezarului
cum ştie El ca şi Creator, iar
Cezarul, ca o slugă inconştientă,
porunceşte tuturor supuşilor săi să-
şi înscrie numele în registrele
publice.
Locuitorii din Nazaret primesc
porunca să se ducă în oraşul de
unde se trage neamul, fiecare spre a
se înfăţişa delegatului împărătesc.
Pentru Iosif şi Maria, porunca dată
de împăratul roman este chiar
porunca lui Dumnezeu. Ei pleacă pe
jos şi, după o călătorie de câteva
zile, ajung spre seară la Betleem -
oraşul lui David, strămoşul Mariei
din care s-a născut Iisus Hristos.
Maria şi Iosif nu s-au dus în Betleem
numai pentru că se trăgeau din
familia regală, ci fiindcă Iisus era cu
adevărat fiul lui David, după cum au
spus mai înainte proorocii.
Nimeni nu vedea mâna care
cârmuieşte toate din înălţime şi
nimeni nu poate să pătrundă tainele
lui Dumnezeu în ocârmuirea lumii,
căci oamenii le socotesc după
776
mintea lor. În acea noapte sfântă
orăşelul Betleem dormea fără să se
îngrijească că Dumnezeu l-a
cercetat şi fără să-i pară rău că I-a
închis porţile şi nu L-a primit în
casele lui. Să facem şi noi o
călătorie până la Betleem pe aripile
credinţei noastre şi să-L vedem pe
Cuvântul lui Dumnezeu Care S-a
făcut om şi S-a arătat nouă. Dar…
ce vedem acolo? Un staul, un
dulgher, o femeie săracă, puţine
paie, un copil mic tremurând de frig.
O, Doamne! Acesta este Fiul Tău?!
Acest umil copil este oare Împăratul
Slavei şi Domnul păcii, Care a fost
aşteptat de mai bine de cinci mii de
ani, anunţat de atâţia profeţi, că va
veni în lume să Se facă iubit de
oameni, să fie cunoscut şi să poată
fi urmat, să ne dea învăţătură
mântuitoare?! Blestemul
dumnezeiesc ce era
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
569
asupra omenirii din cauza păcatului
lui Adam, făcuse ca omenirea să nu
mai poată privi fără mâhnire
divinitatea. O mare frică le stăpânea
sufletul faţă de Dumnezeu. De
aceea, în pustie, când vorbea
Dumnezeu cu Moise, se zguduia
pământul şi mulţi mureau de frică.
În Betleem, Dumnezeu Îşi acoperă
mărirea Sa cu un văl, ascunzându-
Şi slava, dumnezeirea şi puterea Sa,
sub trăsăturile naturii omeneşti, în
chipul unui copil mic.
De ce ai ales această stare atât de
umilă, Doamne?...
Împăratul cerului şi al pământului se
naşte într-o iesle rece, în sărăcie
mare. Priviţi! Ce nu-i lipseşte?!
Casa, focul, căldura, scutecele moi
şi… toate. Aşa că, de mic ne-a
arătat calea de urmat, calea
lepădării de sine, nu a iubirii de noi,
a dezmierdării vieţii acesteia
trecătoare. De aceea, evreii nu L-au
cunoscut şi o parte dintre ei şi
astăzi Îl aşteaptă. În acest timp de
aproape 2000 de ani, mulţi au fost
înşelaţi de câte un vrăjitor, căruia i-
au zis ei ,,mesia”. Târziu, după ce l-
au ascultat, au văzut că s-au înşelat.
Dintre toate popoarele lumii, unii au
crezut, iar alţii n-au crezut în Fiul lui
Dumnezeu, în Fiul Acesta ceresc,
născut în peştera din Betleem, dar
totuşi, în toate popoarele se află
777
creştini şi ucenici ai lui Iisus şi până
la ziua judecăţii, când va veni a
doua oară să judece viii şi morţii, va
mai fi încă timp de a-L recunoaşte
pe Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu şi
Mântuitor. Cine nu se va întoarce
până atunci va rămâne în pieirea
veşnică!
Peştera unde S-a născut Iisus există
şi astăzi în Betleem. Acolo s-a
ridicat o biserică, dar nu numai
acolo, ci pe tot pământul s-au înălţat
biserici, unde în fiecare zi de
sărbătoare se repetă minunea din
peştera Betleemului, prin Sfânta
Liturghie, însă cu o singură
deosebire: atunci Iisus S-a arătat
oamenilor faţă către faţă, iar la
Sfânta Liturghie se arată învăluit de
taină sub chipul pâinii şi al vinului.
Atunci S-a arătat un prunc culcat în
iesle, acum Se arată prin pâine şi
vin în potir. Atunci o Fecioară L-a
născut, acum Biserica Îl ţine în
braţele ei. Fecioara cea curată este
Biserica Creştină Ortodoxă,
bătrânul Iosif închipuie Vechiul
Testament, cât şi poporul ales care
a crezut şi va crede până la sfârşitul
veacurilor; Betleemul este lumea
cea împietrită care nu L-a primit;
peştera este Altarul unde se
săvârşesc toate tainele; ieslea este naştere, L-a aşezat în iesle pe paie
Sfântul Potir din care ne împărtăşim şi L-a înfăşat cu scutece, iar boii,
noi, creştinii. animalele suflau să-I facă căldură.

Sfinţii Părinţi au rânduit în mod Sfânta Biserică se pregăteşte

tradiţional să se prăznuiască pentru marele praznic care ne stă
Naşterea Domnului o dată pe an la înainte şi se îmbracă în veşminte
25 decembrie. S-a rânduit la sfârş noi şi luminoase, se împodobeşte
itul anului, pentru că şi Domnul ca să-L primească pe Mirele ei, Iisus
Hristos a venit în lume către Hristos. De aceea în acest timp
sfârşitul veacurilor să împlinească auzim cântându-se tot mai des:
legea, şi în vreme de iarnă ,,Hristos Se naşte, slăviţi-L, Hristos
spirituală, când inimile oamenilor din cer, întâmpinaţi-L, Hristos pe
erau reci şi lipsite de căldura lui pământ, înălţaţi-vă mai presus de
Hristos. cele pământeşti!”. Acum rămâne să
vedem cum se cade să ne pregătim
Naşterea Domnului Hristos a fost cu şi noi, creştinii, pentru a-L
totul altfel decât a noastră, a întâmpina pe Iisus Hristos,
oamenilor Împăratul şi Mântuitorul nostru, căci
fără o pregătire duhovnicească din
570 PREDICI partea noastră, în zadar sunt toate
slujbele chiar, cântările, podoabele
păcătoşi. El, Care S-a născut fără de Bisericii. Cu mult mai mult va fi
păcat, trebuia să Se nască mai orice pregătire pământească,
presus de păcătoşi. În primul rând trupească, pregătire plină de griji,
Fecioara Maria n-a avut nici o că nu şi-au cumpărat haine noi,
durere la naştere şi cheile fecioriei mâncăruri, băuturi, brad, dulciuri,
nu i s-au stricat. Pruncul Iisus a nu s-au asigurat să petreacă cât mai
ieşit din pântecele său în braţele bine cu chefuri şi distracţii.
Fecioarei Maria, aşa cum mai târziu
cu acelaşi trup Iisus, a intrat la Sfânta Biserică nu ne opreşte a ne
ucenici prin uşile încuiate, după îngriji şi de cele trebuincioase
Înviere. Fecioara Maria, după trupului ca să se veselească şi el
778
împreună cu sufletul, pentru că
trupul îl închipuie pe bătrânul Iosif,
logodnicul Maicii Domnului, iar
sufletul şi mintea o închipuie pe
Fecioara Maria. Amândoi trebuie să
se bucurie de Naşterea Pruncului -
de Naşterea Fiului lui Dumnezeu!
Cu nimic nu ne vom putea pregăti
mai bine pentru marele praznic al
Naşterii Domnului, decât numai
dacă vom face ce ne învaţă Sfânta
Biserică, adică să ne curăţim casa
sufletului prin spovedanie cât mai
sinceră şi curată, până la umilinţă.
Să ne îmbrăcăm în haina cea nouă a
pocăinţei, să ne pregătim masa
inimii noastre cu tot felul de fapte
bune, să punem acolo asemenea
magilor aur lămurit, care este
dragostea creştină. Cine are
dragoste adevărată, sinceră, Îl
câştigă pe Dumnezeu, căci
Dumnezeu este Iubire! Să punem
lângă aur tămâie curată, adică
sfânta rugăciune, căci ea este maica închina darurile faptelor bune. În
tuturor faptelor bune şi călătoreşte clipa aceea vom deveni o Biserică
odată cu omul de la naşterea lui şi vie, trupul peşteră, mintea fecioară,
până la moarte.
Rugaţi-vă pentru preoţi, rugaţi-vă
unii pentru alţii, rugaţi-vă pentru cei
adormiţi, aduceţi-vă aminte de cei în
suferinţă, de cei bolnavi în spitale,
de toţi necăjiţii şi asupriţii din toată
lumea. Dacă vreţi să aduceţi puţine
scutece lui Hristos, bucuraţi
copilaşii cei săraci cu cele de folos
şi făcând aşa ne vom asemăna
magilor şi păstorilor care I-au adus
daruri Pruncului Iisus.
Pe lângă acestea să punem pe masa
bunătăţilor şi alte virtuţi: blândeţe,
răbdare, iertare, post şi milostenie,
şi să facem trăirea noastră cât mai
curată ca
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
571
în clipa când Oaspetele cel mult
aşteptat va intra în casa noastră, în
clipa când Îl vom primi prin Sfânta
Împărtăşanie pe Pruncul Iisus, să
Se odihnească în ieslea inimii
noastre, şi să o lumineze. Atunci se
va naşte în noi, Îl vom vedea faţă
către faţă, vom cina cu El şi-I vom
gândurile curate şi vom putea cânta
slavoslovii şi noi împreună cu
îngerii şi cu păstorii.
779
De acum Fecioara cu bătrânul Iosif după datorie şi după cum s-ar
au ajuns la Betleem, sunt obosiţi de cădea. Să suspinăm că nu putem
cale. Clipa naşterii se apropie. Iosif face măcar ce au făcut înaintaşii
trudit, în zadar bate din uşă în uşă, noştri, care-L adorau plini de fapte
din poartă-n poartă că nimeni nu-l bune şi-I aduceau la iesle viaţa cea
primeşte. Afară este iarnă şi peştera mai sfântă şi curată. Să ne
departe. Iată steaua începe să-şi cutremurăm de nemernicia noastră
arate lumina pe cer! Să mergem pe şi să-L întâmpinăm cu umilinţa
urmele luminii ei! Iată şi magii din inimii, dar şi cu nădejde
depărtări se pregătesc de cale să nestrămutată în mila şi bunătatea
aducă daruri din cele alese! Să-i Lui, căci dacă împăraţii şi domnii
însoţim şi noi la drum! pământului fac graţieri deţinuţilor,
greşiţilor ţării şi legii când li se
Să păşim mereu pe calea pocăinţei, naşte un fiu dorit, cu mult mai mult
a rugăciunii şi să-I dăruim şi noi Dumnezeu, Împăratul cerului şi al
Domnului ce nu I-au dat evreii. pământului, ne va graţia şi pe noi
Aceia I-au dat o iesle săracă şi rece; osândiţii, greşiţii şi călcătorii legii
noi să-I dăm inimile noastre pline de Lui, la Naşterea Fiului Său, Iisus
căldura dragostei, să deschidem Hristos!
inima noastră pentru El şi să-L
primim, să-L simţim în inima Rugăciune
noastră cu toată dragostea. El,
Dumnezeu, înconjurat de oştile Doamne Iisuse Hristoase, Mieluşelul
îngereşti, de serafimi şi heruvimi, S- lui Dumnezeu, Care ai venit în lume
a pogorât într-o peşteră săracă. În să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre
numele cui şi pentru cine a venit? care cel dintâi sunt eu, vino şi în
Credinţa noastră răspunde la ieslea săracului meu suflet şi
această întrebare: ,,Pentru noi luminează-l cu lumina strălucirii
oamenii şi pentru a noastră Tale, făcându-l locaş dumnezeiesc,
mântuire”. ca să fiu cu Tine în toate zilele vieţii
mele în vecii vecilor! Amin!
Să plângem văzându-ne neputinţa
noastră de a-L primi şi de a-L slăvi, 572 PREDICI
780
 bucuriei, sărbătoarea îngerilor şi a
colindătorilor, sărbătoarea copiilor
şi a părinţilor. Bucuria aceasta mare
o cuprinde şi o vesteşte Sfânta
PREDICĂ LA Biserică Ortodoxă astăzi. La
Naşterea Domnului s-a unit cerul cu
NAŞTEREA DOMNULUI IISUS pământul. Atunci îngerii au cântat şi
HRISTOS s-au bucurat pentru mântuirea
noastră, pentru că S-a născut
,,Iată, vă vestesc bucurie mare: Împăratul cerului şi al pământului,
astăzi în cetatea lui David vi S-a Iisus Hristos, întemeietorul religiei
născut Mântuitorul, Care este noastre creştine. De aceea a fost
Hristos Domnul!” mare bucurie în cer şi pe pământ,
(Luca 2, 10-11) între cei care au aşteptat această zi
de veselie şi de mântuire.
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Religia mântuirii sufletelor noastre
Aş vrea să schiţez în câteva linii s-a descoperit prin întruparea Fiului
mari importanţa sfintei sărbători de lui Dumnezeu, aşa cum se
astăzi. Aş vrea să zugrăvesc în propovăduise prin prooroci, cum se
culori vii marea şi strălucita vestise mai înainte şi cum spune Sf.
sărbătoare a Naşterii Domnului Ioan Evanghelistul: ,,…Şi Cuvântul
nostru Iisus Hristos, pe care o trup S-a făcut şi S-a sălăşluit între
noi. Şi am văzut Slava Lui ca a
sărbătorim noi, creştinii ortodocşi, Unuia Născut din Tatăl, plin de har
astăzi. Nici una dintre sărbători nu şi de adevăr!”. Iată ce sărbătorim
aduce atâta pace şi bucurie, atâta noi la Crăciun! Naşterea şi arătarea
vrajă şi cântec, atâta însufleţire şi cu trup a lui Dumnezeu, taina
voie bună în familie, între creştini, în întrupării Sale şi a întemeierii
toată lumea. religiei creştine. Sufletul nostru este
mai înălţat astăzi şi îmbrăcat în
Ziua Naşterii Domnului nostru Iisus haină strălucitoare de mare
Hristos este ziua păcii, e ziua sărbătoare, ca să întâmpine pe Cel
781
ce a venit de sus, din cer, pe Cel ce El ne-a învăţat ce să credem despre
este deasupra tuturor prin Fiinţa Sa, Dumnezeu. El ne-a învăţat ce să
căci S-a născut din Tată fără de credem despre lume şi despre viaţă,
mamă, mai înainte de veci, ca despre îngeri şi oameni, despre
Dumnezeu, şi din mamă fără de tată, bine şi rău. El ne-a învăţat ce să
în Betleem, ca om. credem despre trup şi suflet, despre
păcate şi mântuire, despre Biserică
El este deasupra tuturor prin istoria şi Har, despre Sfintele Taine. El ne-a
Sa, care nu seamănă cu a nici unui învăţat şi ne-a arătat calea spre
om lumea viitoare şi veşnică, spre viaţa
cea adevărată. El ne-a arătat sfintele
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET taine ale creştinătăţii, El ne-a
573 descoperit minunate învăţături şi
dogme, şi adevărul celor şapte
sau a vreunui împărat muritor, căci sfinte taine.
viaţa nimănui nu a fost profeţită
atâtea veacuri şi aşa amănunţit, mai El, Iisus, Care S-a născut astăzi în
înainte cu sute şi chiar cu mii de ieslea din Betleem, a întemeiat toată
ani. Viaţa Împăratului nostru Iisus religia aceasta sfinţitoare,
Hristos este mai presus de istorie, mântuitoare, salvatoare - religia
este deasupra tuturor prin noastră creştin-ortodoxă. Împăratul
învăţătura Sa minunată, prin trăirea şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos
Sa sfântă, prin iubirea Sa ne-a arătat prin exemplul vieţii Sale
nemărginită, prin puterea Sa divine, cum să trăim în virtute şi în
dumnezeiască, prin moartea Sa har, cum să creştem mai luminaţi şi
mântuitoare, prin învierea Sa fericiţi şi ce să facem să moştenim
luminată, prin Biserica Sa care a Împărăţia lui Dumnezeu.
crescut şi s-a întins până la Religia întemeiată de El este religia
marginile pământului. Minunată este iubirii dintre Dumnezeu şi om,
descoperirea Lui, dumnezeiască religia dintre cer şi pământ, religia
este religia Lui, învăţătura Lui este dragostei lui Dumnezeu, religia
din cer, de la Tatăl. inimii, a Crucii, a Jertfei şi a
suferinţei; religia suspinelor şi a
782
lacrimilor binecuvântate, religia
cultului de adorare, a strigătelor de
cerere, a rugăciunilor de mulţumire.
Religia întemeiată de Împăratul
nostru este religia adevărului în
care ne naştem, în care creştem şi
murim, religia în care ne botezăm,
ne miruim, ne cununăm, ne
împărtăşim, este religia pe care
trebuie s-o iubim şi s-o apărăm,
chiar cu preţul vieţii noastre, ca să
ne mântuim.
Religia aceasta creştină o căutau de
mult înţelepţii Atenei, când se
închinau necunoscutului Dumnezeu
şi n-au putut s-o descopere, până
când n-a venit între ei Apostolul
Pavel cel luminat de Mântuitorul
Iisus Hristos, să le arate calea şi
adevărul. Religia aceasta au căutat-
o magii din răsărit, care au venit la
Ierusalim întrebând: ,,Unde este
Împăratul iudeilor, Cel ce S-a
născut, că am văzut steaua Lui la
răsărit şi am venit să ne închinăm
Lui?” Închinarea şi darurile magilor
sunt semnele celui mai frumos
omagiu, pe care ştiinţa vremii de
atunci L-a adus Mântuitorului.
Lângă peştera din Betleem sunt de
faţă îngerii - solii lui Dumnezeu,
783
trimişii Lui de sus şi păstorii - solii
poporului sărman; apoi magii, regii -
solii ştiinţei,
574 PREDICI
reprezentanţii cei mai de frunte ai
înţelepciunii omeneşti, pământeşti.
Toţi au venit pentru a se smeri
înaintea Fiului lui Dumnezeu,
Împăratului Slavei. În faţa ieslei se
închină: raţiunea revelaţiei, bogăţia
sărăciei, slava nevinovăţiei, ştiinţa
iubirii, deşi locul naşterii era umil
din cale-afară. Căci ce puteau
vedea?!... Un grajd, o iesle, un
prunc, o mamă şi un bătrân; tabloul
era neasemănat de măreţ şi unic în
toată simplitatea lui. Nici unul din
împăraţii lumii nu s-a învrednicit să
primească încă din leagăn
închinăciunea spiritelor mari şi mici,
cum S-a învrednicit Pruncul Iisus în
grajdul din Betleem.
Dar, oare astăzi, care este credinţa
învăţaţilor? Se mai închină ei
Mântuitorului sau nu? Mai vorbesc
ei despre lumina, iubirea şi pacea
lui Hristos? Fac ei din ştiinţă o
putere care să slujească binelui
omenirii? Fac ei din revelaţie, din
legea Domnului, făclie pentru
picioarele şi cărările lor? Cu adâncă
amărăciune trebuie să constatăm că fabrici de armament, au descoperit
înţelepciunea lumii de astăzi este tot felul de arme ucigătoare. În loc
falimentară. Ştiinţa a devenit o forţă să facă fiare de plug şi tron pentru
puternică, progresul civilizaţiei este Dumnezeu, Iisus Hristos, în inimile
uimitor, dar marii savanţi, oamenii lor şi ale lumii, au făcut săbii
de ştiinţă au născocit armele cele ascuţite împotriva Lui şi a sufletelor
mai diabolice spre distrugerea vieţii creştinilor.
de pe pământ, spre distrugerea
omului. Răutatea, lăcomia, duşmănia, ura,
egoismul au crescut atât de mult,
Omenirea a ajuns ca o turmă de încât îţi vine să crezi că omul nu mai
vite, împărţită şi sortită pieirii, după este în stare de nici un progres
bunul plac al câtorva, care se moral, de a se ridica vreodată din
pretind civilizaţi şi mari făcători de căderea lui. Să nu uităm, iubiţilor,
bine ai ei. Niciodată înţelepciunea cuvintele Mântuitorului Iisus
veacului acestuia n-a fost mai Hristos, din Evanghelia Sa. El a
nebună ca astăzi, când toate spus că: se va scula un neam
continentele pământului şi-au împotriva altui neam, o împărăţie
declarat război, când templele păcii împotriva altei împărăţii, va fi
pretutindeni sunt închise şi foamete şi ciumă, vor fi cutremure
dărâmate, când trăim din plin şi tulburări mari pe alocuri şi multe
războaie ale omenirii cum n-au mai alte semne la sfârşitul lumii, înainte
existat în istorie. de a veni El pe norii cerului, ca să
judece viii şi morţii, aşa cum zicem
În zadar cerem cu gura pace, iar cu în ,,Crezul”.
faptele ne împotrivim Împăratului
păcii şi Domnului Domnilor, Care În aceste vremuri tulburi mulţi se
este Iisus Hristos, Împăratul nostru vor cutremura, mulţi vor dispera; se
al creştinilor. În loc să asculte de vor
îngerul păcii, să-L urmeze pe
Hristos şi să trăiască după PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Evanghelie, cum învaţă Biserica, 575
învăţaţii şi bogaţii lumii au făcut
784
clătina toţi aceia care n-au avut
dreapta credinţă, se vor dărâma şi
vor arde ca în Sodoma şi Gomora
toate planurile şi idealurile
oamenilor fără suflet, oamenilor fără
Dumnezeu.
Necredincioşii şi toţi ticăloşii care
şi-au clădit casa pe nisip, toţi aceia
se vor duce şi se vor spulbera, toţi
care n-au avut adevărata credinţă,
adevărata religie, cei ce s-au
întemeiat pe ştiinţa mincinoasă, pe
cultura falsă. Omenirea îşi ispăşeşte
greşelile prin pieirea proprie; îşi
plăteşte necredinţa cu necredinţă şi
răutatea cu răutate, ca şi criminalul
în temniţă care nu plăteşte păcatele
nimănui, ci numai pe ale sale.
Înainte de a veni Împăratul nostru a
doua oară, pe norii cerului, se va
dărâma toată civilizaţia mincinoasă,
toată mizeria omenirii păgânizate va
arde şi se va distruge. Atunci, toţi
necredincioşii şi îngâmfaţii vor fi ca
valul mării, care se aruncă şi se
împrăştie în mare; pentru că ştiinţa
fără credinţă este ca trupul fără
suflet, este ca un atelier fără lumină,
ca un om fără conştiinţă - un
monstru. Credinţa creştină, religia e
reazimul vieţii şi tăria ei. Atunci nu-i
785
va ajuta nimic ştiinţa cea lumească,
vremelnică, trecătoare, ci îi va acuza
mai mult şi în zadar se vor căi de
toate zbuciumurile vieţii, de toate
ostenelile lor pe care le-au făcut
fără roade, fără să le aducă vreun
folos. De aceea, iubiţilor, chemaţi
mereu, spuneţi că necredinţa este
un omor, o crimă, un atentat la viaţa
şi desăvârşirea sufletul omenesc.
Necredinţa este însăşi moartea
sufletului, moartea fericirii, moartea
păcii dintre oameni, dintre neamuri.
Sosit-a vremea reculegerii. E ziua şi
sărbătoarea păcii, e ziua Naşterii
Fiului lui Dumnezeu Care S-a
coborât din cer la noi pe pământ ca
să ne aducă pace, fericire, mântuire,
izbăvire din toate nevoile, răutăţile
şi păcatele. Când Dumnezeu-Tatăl a
văzut jalnica cădere a lumii în cele
mai grele şi scârboase păcate, căci
lumea ajunsese de înota în
fărădelege ca o grămadă de viermi
ce împuţise pământul, a zis: ,,Îmi
pare rău că l-am făcut pe om!” şi a
hotărât pierderea prin potopul de
apă care a fost, scăpând numai
familia lui Noe. După aceea, s-a
înmulţit iarăşi omenirea şi a umplut
pământul, dar l-a umplut şi de
păcate: idolatria, beţia, curvia,
uciderea şi toate răutăţile au durerilor. La naşterea Lui oastea
îndobitocit omenirea în aşa fel că nu cerească L-a lăudat pe Dumnezeu,
mai era leac pentru însănătoşirea ei. Împăratul nostru, cântând: ,,Slavă
lui Dumnezeu în locaşurile cele prea
Atunci Tatăl a chemat toate oştirile înalte şi pe pământ pace, între
cereşti şi le-a întrebat care vrea să oamenii plăcuţi Lui!”
vină la noi să ne salveze. Tot cerul a
rămas mut la întrebarea Tatălui, căci Aşa a început mântuirea lumii. Când
nimeni n-a avut curaj; numai Fiul magii de la răsărit au călătorit după
Său, Iisus Hristos, Cuvântul cel mai stea, au întrebat în Ierusalim unde
înainte de veci, plin de nemăsurată S-a născut Împăratul iudeilor.
milă, smerenie şi dragoste, Şi-a luat Apostolul Natanail Îl numeşte
răspunderea să vină să ne Împărat. La intrarea triumfală în
mântuiască şi a zis: ,,Mă voi da pe Ierusalim a fost întâmpinat cu
Mine pildă de urmat şi voi lua strigăte şi cântece de bucurie ca un
asupra Mea toate fărădelegile şi împărat: ,,Osana, binecuvântat este
păcatele lor; voi plăti Eu în locul Împăratul cel ce vine întru numele
lor!” Domnului!” Iisus nu a respins acest
titlu când Pilat L-a întrebat: ,,Tu eşti
Arhanghelul Gavriil a vestit Împăratul iudeilor?” El a răspuns:
Preacuratei Fecioare Maria că va ,,Tu însuţi zici că Eu sunt Împărat!”
naşte pe
Chiar şi pe Cruce, deasupra capului
576 PREDICI Lui, s-a scris tocmai acest nume:
,,Iisus Nazarineanul, Împăratul
Mântuitorul, care va împărăţi peste iudeilor!” Sfântul Ioan Evanghelistul
casa lui Iacov în veci şi Împărăţia în Apocalipsă Îl numeşte Domnul
Lui nu va avea sfârşit. Astfel, domnilor şi Împăratul împăraţilor.
Cuvântul S-a făcut trup şi la plinirea Chemarea împărătească a Domnului
vremii S-a născut în Betleem, într-o Hristos s-a adeverit prin guvernarea
peşteră. Pe scara aceasta a coborât Sa asupra naturii şi a lumii întregi,
Hristos la noi, pe scara smereniei şi prin puterea Sa făcătoare de minuni.
a sărăciei, pe scara umilinţei şi a
786
Toată viaţa şi opera Mântuitorului
au fost şi rămân o minune. El
tămăduia orice boală şi învia morţii.
Era doctorul sufletelor şi al
trupurilor. Înainte de înălţarea la cer,
Iisus le spune apostolilor Săi:
,,Datu-Mi-S-a toată puterea în cer şi
pe pământ!”. Iisus este Împăratul
păcii şi al dreptăţii veşnice, Regele
sufletelor şi Capul Bisericii. El a
sfărâmat porţile iadului, iar când S-a
înălţat la ceruri, îngerii L-au
întâmpinat în cântări de biruinţă:
,,Deschideţi porţile să intre
Împăratul Slavei!” Aşa a fost
condus la Tatăl, Care I-a zis: ,,Şezi,
Fiul Meu, la dreapta Mea până voi
pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut
picioarelor Tale”.
O, ce mare sărbătoare este astăzi
când prăznuim naşterea şi venirea
la noi a Împăratului Ceresc! Noi în
numele Lui ne-am botezat, am
primit pecetea Împărăţiei Lui pe
fruntea sufletului nostru. Împăratul
nostru ne-a promis că va fi cu noi
până la sfârşitul veacurilor şi în
curând va nimici pe toţi potrivnicii
şi vrăjmaşii Săi. Ştim cu toţii ce a
făcut Stăpânul nostru pentru noi,
cât de mult ne-a iubit şi câte a
îndurat de la iesle şi până la
787
Golgota. Dragostea, smerenia şi
jertfa Lui au zguduit cerul şi
pământul. El a venit s ă facă
pământul cer, să fie pe pământ
precum este în cer, aşa cum ne-a
învăţat să ne rugăm zicând: ,,…Vie
Împărăţia Ta; precum în cer, aşa şi
pe pământ”.
Creştinii care au plecat de pe
pământ la ceruri fac parte din
Biserica triumfătoare, iar noi,
creştinii, care suntem astăzi în luptă
cu toate ispitele şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
577
duhurile necurate ne numim
Biserica luptătoare. Să ne bucurăm
că facem parte din această Biserică
luptătoare, dar să ne cutremurăm cu
frică mare când auzim că unii
creştini se fac vânzători şi trădători
ai Împăratului nostru. Alţii au
dezertat de la datorie, alţii s-au
lepădat de credinţă, alţii Îl hulesc pe
Împăratul şi oastea Lui cerească.
Trăim vremuri cumplite şi
apocaliptice.
Să nu uităm un lucru, iubiţilor: că
nu va mai veni un alt Mântuitor ca
să ne mântuiască. El a fost cădem în lupta care ne este pusă
Împăratul Mântuitor, Iisus Hristos, înainte! Toţi să ieşim biruitori prin
iar acum va veni Împărat Judecător puterea Ta, căci în Tine ne încredem
ca să ne plătească la toţi. Vai celor acum şi pururea şi în vecii vecilor!
pe care-i va găsi lepădaţi, vai de Amin!
trădători, vai de dezertori, vai de toţi
vrăjmaşii şi potrivnicii Lui!
578 PREDICI
Să ne trezim, creştini! Păstorilor
sculaţi-vă! Monahi şi monahii
sculaţi la priveghere! Fecioare
aprindeţi candelele! Stăpânul e la
uşă! Să deschidem cu toţii uşile PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ
inimii, să intre Împăratul Slavei că e
gata să înceapă judecata! NAŞTEREA DOMNULUI IISUS
HRISTOS
Rugăciune
,,... Şi sculându-se Iosif, a luat,
Împărate Ceresc, Judecătorule al noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi
viilor şi al morţilor, Îţi mulţumim că a plecat în Egipt.”
Te faci cunoscut prin ale Tale
semne şi minuni şi nu ne laşi în (Matei 2, 14)
neştiinţă! Noi credem că Tu eşti
Acela Care zgudui şi cutremuri F r a ţ i c r e ş t i n i,
pământul, Tu porunceşti îngerilor
Tăi să împlinească cu grăbire După ce S-a născut Domnul nostru
Apocalipsa. Iisus Hristos în Betleemul din
Iudeea, în zilele împăratului Irod,
Ajută-ne şi fii cu noi, cum ai fost cu iată că au venit nişte magi, filozofi
înaintaşii noştri creştini şi sfinţi, din răsărit şi, ajungând la Ierusalim,
care Te-au mărturisit cu preţul vieţii au început să întrebe
lor! Ajută-ne să păstrăm cu toţii
legământul de credinţă şi să nu
788
unde S-a născut, de curând,
Împăratul iudeilor, vrând să se
închine Lui. Aceşti magi au fost
călăuziţi de o stea până la intrarea
în oraşul Ierusalim, dar aici steaua
s-a ascuns de ochii lor şi au fost
nevoiţi să întrebe. Când a auzit
împăratul Irod acest lucru, s-a
tulburat mult şi tot Ierusalimul s-a
tulburat împreună cu el.
Evangheliile acestei sfinte sărbători,
a Naşterii Domnului, ne dau prilejul
să învăţăm mai multe lucruri
folositoare pentru sufletele noastre.
Când Sfântul Ioan Proorocul era în
pântecele maicii sale Elisabeta, a
săltat de bucurie atunci când
Preacurata Fecioară Maria a venit în
vizită la ea. Cu atât mai mult trebuie
să ne bucurăm noi acum, când
sărbătorim Naşterea Mântuitorului
nostru, Care a venit să ne
izbăvească de tirania diavolului.
Naş terea Împăratului nostru Iisus
Hristos ne ridică inimile şi ne
transportă cugetele la Betleem,
unde împreună cu îngerii, cu magii,
cu păstorii şi cu întreg pământul, ne
îndeamnă să cântăm şi noi imnuri
de slavă.
Această veste ne-a făcut-o
cunoscută Biserica în toate
sărbătorile din postul acesta prin
catavasia ce s-a cântat: ,,Hristos se
naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri,
întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ,
înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot
pământul şi cu bucurie lăudaţi-L,
popoare, că S-a preaslăvit!”
Pentru ce este chemat tot pământul
să cânte Domnului?! Acest lucru
este de mare trebuinţă a-l şti tot
creştinul: fiindcă a venit ziua cea
mare a bucuriei, ziua eliberării
neamului omenesc de sub robia
satanei, de sub robia păcatelor, în
care gemea şi suspina. Atât de mare
era greutatea păcatului şi atât de
mult îl apăsa pe om, încât în nici un
chip nu se putea izbăvi de el şi
împăca cu Dumnezeu. Prin
înşelăciunea din grădina raiului
lumea era vândută demonului şi
condamnată la
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
579
închisorile întunecoase ale iadului;
era pierdută şi sufleteşte şi
trupeşte, fără nici un chip de
scăpare, şi nimeni n-o putea izbăvi.
789
 slavei să vină la noi, mare bucurie
Tot neamul omenesc, de la Adam şi s-a făcut în cer şi sfinţii îngeri au
Eva până la Domnul Hristos, era în pornit într-un alai ca să ne cheme şi
ghearele celui rău, aruncat în să ne îndemne şi pe noi oamenii, să
prăpastia pierzării. Biata omenire nu cântăm Domnului cântări de bucurie
avea nici o pildă de urmat - căci toţi împreună cu ei şi cu tot pământul.
se zbăteau în patimi şi păcate - nu
avea nici un învăţător, care să o Să-I mulţumim lui Dumnezeu, cu
înveţe adevărata cale ce duce la multă recunoştinţă, că ni L-a trimis
fericirea veşnică. De aceea, odată pe Fiul Său să ne înveţe şi să ne fie
cu naşterea Domnului Hristos, se pildă de urmat în această vale a
schimbă toate în lume, căci El a plângerii, a suferinţelor de tot felul.
venit să ne arate calea fericirii, să La naşterea împăratului Alexandru
ne înveţe adevărul, să ne lumineze cel Mare, tatăl lui s-a bucurat
mintea ca să ştim ce să facem, cum nespus, socotind un mare noroc că
să trăim ca să ne mântuim, să fiul său s-a născut în vremea
câştigăm fericirea cea veşnică în marelui filozof Aristotel. Zicea el, că
viaţa de veci. acum are cine să-l instruiască şi să-
l înveţe cele mai înalte cunoştinţe,
Pentru aceasta S-a coborât Fiul lui ca fiul său să poată face mari
Dumnezeu la neamul omenesc şi a isprăvi şi să fie fericit pe pământ.
zis despre Sine aceste cuvinte mari:
,,Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa; Cu cât mai mult trebuie să ne
Eu sunt Păstorul cel bun, care-Mi bucurăm noi şi să ne simţim fericiţi!
pun viaţa pentru oile Mele; Eu sunt Suntem născuţi în vremea
Lumina lumii; Eu sunt Uşa - prin adevărurilor credinţei, a Mielului lui
Mine de va intra cineva se va Dumnezeu, Care este mai presus de
mântui; Eu sunt Învăţătorul vostru orice învăţător şi filozof pământesc,
Care a zis aceste cuvinte: ,,Eu am
- să nu aveţi alţi învăţători, venit ca lumea viaţă să aibă şi mai
căci Unul este Învăţătorul şi mult să aibă, adică unde sunt Eu şi
Dascălul vostru!”. Sosind această voi să fiţi, lângă Tatăl, la fericirea
minunată zi, ca Stăpânul, Împăratul veşnică!”. De aceea cântau îngerii la
790
naşterea Sa: ,,Slavă întru cei de sus
lui Dumnezeu şi pe pământ pace!”,
îndemnându-i pe oameni să ia parte
la bucuria lor, pentru că Însuşi Fiul
lui Dumnezeu a venit cu trup pe
pământ. Ei îi scoală în noaptea
aceea pe păstori şi-i trimit să-L vadă
pe Domnul Cel născut cu trup, în
ieslea din peştera Betleemului. De-
atâtea ori fuseseră îngerii trimişi de
Dumnezeu pe pământ şi văzuseră în
lume multă jale şi multă nenorocire.
Acum ei îşi ziceau că oamenii se vor
bucura de venirea Domnului pe
pământ şi se aşteptau ca, fără
îndoială, toată lumea să-L
primească pe Domnul Hristos, să
salte de bucurie şi să-I urmeze
învăţătura, dar mare de tot le-a fost
580 PREDICI
mirarea când au văzut purtarea
lumii faţă de Fiul lui Dumnezeu.
Încă de la început pământul nu vroia
să-L primească. Pentru Iisus nu s-a
găsit în Betleem nici o casă caldă în
care să Se nască; parcă ar fi vrut ca
Domnul să Se nască afară în frig şi
să moară. Curând, după naşterea
Lui, Irod împăratul caută să-L
omoare, aşa că Iosif şi Maria au fost
791
nevoiţi să fugă cu El în Egipt. Când
s-au întors din Egipt, au trebuit să
locuiască în Nazaret. Când Domnul
Hristos a ieşit în lume predicând
Evanghelia şi făcând numai bine, în
atâtea rânduri oamenii au vrut să-L
omoare şi nu s-au lăsat până când
nu L-au omorât, răstignindu-L pe
Cruce. După ce a fost dat jos de pe
Cruce, au avut grijă să pună o piatră
mare la uşa mormântului, să pună
ostaşi de pază şi să pecetluiască
piatra, zicând: ,,Poate acum am
scăpat de El!”
Iată cum este lumea! Iată cum s-a
purtat lumea cu Domnul Hristos! O
singură fiinţă nevinovată, fără de
păcat, a venit şi a locuit printre
oameni pe pământ şi lumea s-a
tulburat. Irod împăratul şi tot
Ierusalimul s-a tulburat: ,,Nu ne
trebuie un alt împărat! N-avem
nevoie de El, vrem să fim lăsaţi în
voia noastră! Afară cu El! La moarte
cu El, cu un astfel de Împărat!”
Acestea toate le ziceau fiind
stăpâniţi de duhul cel rău al invidiei
şi al răutăţii, dar Dumnezeu a avut
grijă să împlinească cele scrise în
Scripturi şi să-L apere pe Fiul său
Cel întrupat din Fecioara Maria, căci
i-a înştiinţat pe magi, în vis, să nu
se mai întoarcă pe la Irod. Şi ei s-au
dus pe altă cale în ţara lor. Când
auziţi despre această răutate a lumii
de pe vremea Domnului Hristos,
când S-a născut cu trup pe pământ,
imediat vă vine în gând să-i osândiţi
pe oamenii aceia pentru îndărătnicia
şi purtarea lor cea rea faţă de
Domnul Slavei şi sunteţi gata să
ziceţi: ,,Astăzi lucrurile s-au
schimbat. Cine nu se bucură de
Naşterea Domnului? În ce ţară
sărbătoarea aceasta nu este o
sărbătoare de veselie?”
Aşa este! În toată lumea Naşterea
Domnului se sărbătoreşte cu multă
bucurie. Ne întrebăm însă, ce fel de
bucurie simte lumea?! Bucuria
pentru venirea Domnului în lume ca
să ne mântuiască, ori bucuria că în
aceste zile avem parte de timp mai
mult de odihnă, de hrană mai bună
şi de petreceri în păcate mari? Căci,
din marea gloată de cre ştini, câ ţi
petrec cu adevărat creştineşte
aceste zile?!... Câţi vor să-L
primească pe Iisus cu o inimă caldă,
cu o minte trează, plină de
recunoştinţă, cu un suflet iubitor, cu
scutecele albe ale dragostei
creştineşti? Câţi nu zic mai
792
degrabă: de ce să fie El stăpân
peste inima mea?
Câţi Irozi nu-I stau împotrivă cu hule
şi înjurături la petrecerile lor, la
chefurile lor, stând cu veninul în
inimă, gata să ia sufletul Pruncului?
Câţi vrăjmaşi nu ridică satana
împotriva unui suflet de creştin care
tocmai s-a născut şi vrea să
crească, să se hrănească din laptele
credinţei adevărate, căutând să-l
omoare, să-l distrugă prin fel de fel
de vicleşuguri şi răutăţi?! Câtă
tulburare nu
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
581
face diavolul într-o casă unde se
naşte un astfel de creştin! Ce mari
sunt răutăţile şi duşmăniile pornite
împotriva credincioşilor adevăraţi,
împotriva acestor suflete născute
din Cuvântul lui Dumnezeu, din
Duhul Cel de viaţă dătător,
împotriva acestor creştini paşnici,
care nu impun nimănui cu forţa să-L
urmeze pe Hristos, ci numai cei ce
vor. Necredincioşii îi hulesc, îi urăsc
şi-i duşmănesc, îi împiedică
diplomatic şi-i pârăsc spunând
minciuni la adresa lor, căutând pe
toate căile, ca şi Irod cel blestemat, împotriva lui Hristos şi a
să ia sufletul pruncului - sufletul Evangheliei Lui, căci dacă sunt
creştinului. Pentru toate lucrurile şi îndemnaţi să se întoarcă la
toate poftele se găseşte loc în Dumnezeu, să vină la Sfânta
casele creştinilor: pentru mâncăruri, Biserică, să se lase de păcate, li se
băuturi, cântece, dansuri, jocuri de pare că le spui ceva nou, şi te iau în
noroc, chiote şi înjurături, pentru râs numindu-te rătăcit, habotnic,
filme şi emisiuni imorale transmise fanatic, grăindu-ţi împotrivă. Ce
la televizor, pentru toate se face loc spun eu în aceste cuvinte este prea
în inimă. Inimile sunt deschise şi cu puţin, dar şi acest puţin arată
multă bucurie le primesc pe toate. lămurit că oamenii nu-L iubesc pe
Domnul Hristos, Care S-a născut în
Tot aşa era plin şi orăşelul Betleem ieslea din Betleem şi nu vor să
de toată lumea, dar pentru Domnul creadă cu adevărat în El, şi să
Slavei nu s-a găsit un loc; Domnul asculte Cuvântul Lui.
Hristos n-a fost primit. El nu are nici
un amestec cu viaţa şi cu inima Pe de altă parte, oamenii se vaită de
acestor creştini de formă. greutăţi, de necazuri, de suferinţă,
Creştinismul nostru, de azi, este un de lipsă de putere în credinţă şi de
creştinism care repetă numai mângâiere, iar în faţa morţii tremură
obiceiurile cele trupeşti: în îngroziţi. De ce, oare?... Cu
mâncăruri şi băuturi, dar fără siguranţă, pentru că nu-L au pe
Hristos şi fără Evanghelie. Creştinii Domnul Hristos ca Stăpân şi
noştri se aseamănă cu nişte sticle Mângâietor.
care au etichete frumoase, dar ele
sunt pline cu apă, care după un Numai atunci bucuria ta va fi
timp se strică şi grozav s-ar păcăli bucurie adevărată şi sfântă, când
cineva care ar socoti că în sticla vei putea să zici: ,,Eram rob
aceea este ceea ce scrie pe ea. păcatului şi diavolului, dar Iisus a
venit să mă izbăvească. Pentru
Aşa sunt cei mai mulţi, creştini doar mine a venit în chipul cel mai
cu numele, însă inima este plină de smerit, născându-Se într-o peşteră
gânduri şi porniri vrăjmaşe săracă din Betleem, pentru mine a
793
suferit frigul şi zăduful, foamea şi Iosif în Egipt şi i-a spus: ,,Scoală-te,
chinurile, şi a murit răstignit pe ia Pruncul şi pe Mama Lui şi du-te în
Cruce. Pentru mine a înviat. El este ţara lui Israel, căci au murit cei ce
al meu şi eu sunt al Lui.” Dacă ai căutau să-I ia viaţa Pruncului!”. Iosif
deplină încredinţare despre aceste s-a sculat, a luat Pruncul şi pe
lucruri şi duci viaţa ta alături de Mama Lui şi a venit în ţara lui Israel.
învăţătura Sa, ai înţeles rostul A locuit în orăşelul Nazaret, ca să se
venirii Mântuitorului pe pământ şi împlinească Scriptura unde zice că:
atunci te bucuri din plin cu o ,,nazarinean se va chema.”
bucurie curată, sfântă şi fără de
păcat, iar El îţi va da bucuria Ce faptă măreaţă vedem noi
mântuirii, care te creştinii, la acest bărbat bătrân,
logodnicul Preacuratei Fecioare
582 PREDICI Maria. Aşa, ca şi Preacurata
Fecioară Maria, şi el a fost un
va umple de fericire în toate zilele ascultător devotat al Cuvântului lui
vieţii tale, căci El este Răsăritul Cel Dumnezeu, căci ar fi putut zice Iosif
de sus, nu cel de jos, Răsăritul când i s-a arătat îngerul în vis: ,,Ce
răsăriturilor, Stăpânul şi Împăratul să mă iau eu după vise? Pentru ce
Cerului şi al pământului. să mă pun în primejdie şi să plec
atâta cale, cu Fecioara şi cu
Sfânta Evanghelie de astăzi ne-a Pruncul, noaptea, printre atâţia
mai amintit că după ce au plecat tâlhari şi atâtea primejdii pe care le
magii, un înger al Domnului s-a voi întâmpina până în Egipt?!” Dar
arătat în vis lui Iosif, zicându-i: el a fost credincios Cuvântului
,,Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama dumnezeiesc şi ascultător până la
lui, fugi în Egipt şi rămâi acolo până moarte. Un astfel de om îi trebuia
îţi voi spune eu, căci Irod are să Fecioarei Maria ca păzitor, ca să
caute Pruncul ca să-L omoare!” slujească minunii, şi să nu dea
Iosif s-a sculat, a luat Pruncul şi pe înapoi din lucrarea mântuitoare ce
Mama Lui, noaptea, şi a plecat în se făcea lumii prin Fecioara şi
Egipt. După ce a murit Irod, tot un Pruncul Iisus.
înger al Domnului i s-a arătat lui
794
Din tradiţie cunoaştem o mulţime de Cuvântul lui Dumnezeu şi-L păzesc
întâmplări periculoase prin care au pe El.
trecut Iosif, Fecioara şi Pruncul
până în Egipt şi apoi la întoarcerea Într-o împrejurare, pe când Domnul
din Egipt: foamea şi setea, Hristos vorbea poporului, iată că a
întâlnirile cu tâlharii, cu fiarele venit mama Lui şi căuta să
sălbatice şi pe toate acestea vorbească cu El. Atunci cineva îi
bătrânul şi Sfântul Iosif le îndura zice: ,,Iată mama Ta şi
alături de Fecioara şi Pruncul Iisus.
Fericit suflet a fost bătrânul Iosif, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
căci a putut să dea o mână de ajutor 583
nevinovatei Fecioare Maria, prin
care ne-a venit mântuirea. fraţii Tăi stau afară şi caută să
vorbească cu Tine!” Dar Iisus a
Să luăm şi noi pildă de supunerea şi răspuns: ,,Cine este mama Mea şi
ascultarea acestui bătrân faţă de care sunt fraţii Mei? Oricine face
Cuvântul lui Dumnezeu şi să primim voia Tatălui Meu, Care este în
cu bucurie şi cu dragoste totdeauna ceruri, acela îmi este frate, soră şi
Cuvântul dumnezeiesc. Căci numai mamă”.
Acesta ne încălzeşte, ne înalţă, ne
curăţă de păcate, ne sfinţeşte şi ne Iată ce mare cinste capătă cel ce
binecuvântează toate simţurile face voia Tatălui Ceresc! Cei ce
noastre. El alungă de la noi toate ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-L
gândurile cele rele, scoate din împlinesc. Iată că Domnul Hristos
stricăciune viaţa noastră, ne ne dă o pildă, ca şi noi să ne
încununează cu milă şi cu îndurări, lepădăm de cei ce nu ascultă
ne umple de bunătăţi şi ne înnoieşte Cuvântul lui Dumnezeu, oricine ar fi
tinereţile ca ale vulturului, cum zice ei. Acei ce ascultă Cuvântul lui
în Psalmul 103. Ţinta este împlinirea Dumnezeu şi-L împlinesc, aceia se
acestui Cuvânt. Ascultându-L, să fac copiii lui Dumnezeu prin Iisus
trecem la fapte, aşa cum a făcut Hristos, Fiul Său. Tot Domnul
Iosif, căci şi Mântuitorul Hristos îi Hristos ne spune că acela care aude
numeşte fericiţi pe cei ce ascultă cuvintele Sale şi le împlineşte se
795
aseamănă bărbatului înţelept, care- care erau în Betleem şi în toate
şi clădeşte casa pe temelie tare, pe împrejurimile lui. Mare prăpăd a
piatră, iar cel ce aude cuvintele făcut acest tiran, căci fără de milă a
Sale, dar nu le împlineşte, se omorât 14.000 de prunci! Ţipau
aseamănă bărbatului nebun, care-şi bieţii copilaşi, sângele curgea
clădeşte casa pe nisip. şiroaie, mamele îngrozite plângeau
şi se văicăreau, şi astfel multă jale a
Iată ce deosebire mare între unii şi semănat acel tiran în zilele acelea.
alţii, între adevăraţii credincioşi şi Toţi aceşti copilaşi, care au murit
între credincioşii de suprafaţă! martiri pentru Domnul, s-au botezat
Aceştia, care nu au temelia casei în sângele lor şi astăzi sunt îngeri în
sufletului lor pe piatră, sunt Împărăţia Cerului, lângă Domnul
întotdeauna în primejdia pieirii Hristos. Cel ce i-a omorât pe ei a
sufleteşti şi trupeşti - oameni de fost un păgân, un tiran
formă. Creştinii care se mulţumesc necredincios, care şi-a primit plata
numai să vină din când în când la de la Dumnezeu pentru faptele lui,
Biserică şi nu-i interesează prea pentru crimele şi nelegiuirile lui. El,
mult mântuirea sufletului sunt în Irod, a fost primul care L-a urmărit
pericolul pieirii sufleteşti şi trupeşti. pe Domnul ca să-L omoare.
Noi să înţelegem, din ascultarea lui
Iosif şi a Sfintei Fecioare Maria care Să ne întoarcem acum la creştinii
Îl purtau în braţele lor pe pruncul veacului nostru. Vedem mulţi
Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu, că creştini, creştini nu păgâni, care fac
aşa trebuie să fim şi noi, ascultători păcatul acesta mare al crimei,
şi împlinitori ca şi ei, pentru a ne omorându-şi copiii în pântecele lor.
ferici Dumnezeu şi pe noi în cer. Aproape că nu e femeie care să nu
fi omorât măcar unul dintre copiii ei,
Mai departe, ne spune Sfânta cu voie sau fără voie. Au vărsat
Evanghelie de astăzi că: văzându-se sânge nevinovat şi au lipsit copilaşii
Irod înşelat de magi, s-a mâniat de amândouă vieţile: şi de viaţa
foarte tare, şi a trimis ostaşi să aceasta vremelnică şi de viaţa
omoare toţi pruncii de parte veşnică, pentru că nu au fost
bărbătească, de la doi ani în jos, botezaţi. Toţi aceşti părinţi care au
796
îndrăznit să facă un asemenea viaţa, partea femeiască, să nu facă
păcat sunt condamnaţi la temniţele avort şi să
iadului, unde se vor chinui
împreună cu Irod cel aducă cât mai multe suflete pe calea
credinţei adevărate, luminându-le
584 PREDICI mintea cu sfânta credinţă,
scoţându-i din întunericul neştiinţei.
blestemat şi cu demonii cei urâţi
care i-au înşelat. Acestea se vor socoti ca
răscumpărare a sufletelor de
Pentru iertarea acestor păcate mari dincolo pe care le-au trimis în
sunt câteva canoane de mare întuneric. Apoi metanii, post,
importanţă pe care să le ascultaţi şi rugăciuni, milostenii şi tot felul de
să le faceţi: fapte bune şi aşa trebuie să se
grăbească fiecare, căci moartea
Primul - mai întâi de toate, trebuie vine fără veste, aşa cum a venit şi la
să se oprească cu hotărâre de a nu această tânără, de care vreau să vă
mai face acest păcat, orice s-ar povestesc.
întâmpla.
În vara anului 1970 a venit o femeie
Al doilea - să se spovedească cu plângând la mănăstire. Era de prin
sinceritate, spunând la duhovnic părţile Botoşanilor. Bătea la uşa
câte avorturi are, întreruperi fiecărui duhovnic şi cerea sfat
medicale şi fereală. pentru sufletul fiicei sale. Cu lacrimi
în ochi spunea că fata ei a murit
Al treilea - să se căiască cu lacrimi nespovedită din pricina ei.
şi cu căinţă toată viaţa până-i va ieşi
sufletul. « Eu, părinte, spunea ea, am
avut o fată nemăritată, de 25 de ani.
Al patrulea - să boteze copii săraci Ea trăia cu mine în casă, era fată
pentru răscumpărarea acelor bună, harnică, dar îi plăcea lumea,
suflete. Al cincilea - să înveţe toată viaţa. În vara asta, nu-i nici o lună
de atunci, fata mea s-a îmbolnăvit
797
rău, zăcând la pat; slăbise mult şi linişte în sufletul meu. De aceea am
nu mânca. venit la

- Mamă, - mi-a zis fata - eu mă PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET

simt foarte bolnavă, ar trebui să 585
chemi preotul să mă spovedească,
că am nişte păcate mari, am greşit mănăstire părinte, ca să dau slujbe
cu cineva şi am trei avorturi. şi să mă sfătuiţi ce să fac ca să mă
ierte Dumnezeu şi pe mine şi pe
- Lasă, fata mea, că am să mă ea.»
duc să-l chem, să mai termin
treburile! Şi n-am dat importanţă Iată, cum se înşală omul! Să luăm
cuvintelor ei, nu credeam că va muri aminte, să nu ni se pară lucru de
aşa repede. A doua zi m-a întrebat glumă, căci vai de sufletul acela pe
fata: care-l va apuca moartea nepregătit!
- Mamă, vine preotul? Iar pentru că şi bărbaţii sunt
vinovaţi la păcatele acestea, pentru
- Iată, acum mă duc la că nu au nici o înfrânare şi nici o
părintele. frică de Dumnezeu, ascultaţi
sfârşitul groaznic al unui om
Fata a tăcut câteva minute, dar când nepregătit:
am ajuns la poartă, gata să ies în
drum, numai ce aud fata strigând cu În satul Verşani, comuna Boureni,
glas mare: judeţul Iaşi, trăia o familie
cunoscută în partea locului, a
- Mamă, părintele, să vină cetăţeanului Nicolae Ungureanu.
repede părintele!... şi, în clipa Soţia lui, care trăieşte şi astăzi, este
aceea, şi-a dat sufletul. Cu aceste o bună creştină, se spovedeşte, ţine
cuvinte pe buzele ei şi cu lacrimi în posturile, merge la Biserică, face
ochi a murit. M-am întors înapoi cu rugăciuni şi milostenii. În schimb,
sufletul zdrobit de mustrare că, din soţul ei, decedat de curând, era
cauza mea, a murit fata foarte slab în credinţă, nu mergea
nespovedită. De atunci nu mai am deloc la biserică, nu voia să se
798
spovedească, nu postea, nu se mâna soţiei sale, căutând cu
temea de Dumnezeu, era foarte privirea fixă într-un colţ, a început a
beţiv şi desfrânat. striga cu glas mare şi înfricoşat:
,,Femeie, nu mă lăsa, cuptorul,
Dacă cineva îl sfătuia să se lase de cuptorul de foc!... Foc mare, nu mă
răutăţi, îl lua la înjurături şi râdea de lăsa! Dracii îmi dau foc, scapă-mă
el. Adeseori îl îndemna şi soţia să femeie!...”
se spovedească, să meargă şi el la
biserică, să se împace cu Hristos ca În clipa aceea, mâna nevăzută a
să nu moară aşa, iar el îi răspundea morţii i-a oprit glasul pentru
cu ironie: ,,Lasă că am aranjat eu cu totdeauna şi i-a răpit sufletul
sfinţii să nu mor acum... m-oi nespovedit, iar trupul său, cu chipul
îndrepta mai încolo, la bătrâneţe şi îngrozit de spaimă, s-a prăbuşit la
m-oi duce şi la biserică... că tot la pământ. Aşa a murit acest Nicolae
biserică oi fi.” Dar ce s-a Ungureanu din satul Verşani, după
întâmplat?... cum zice proorocul David: ,,Moartea
păcătosului este cumplită!” şi la fel
La începutul postului mare, în anul mor toţi necredincioşii, ticăloşii,
1973 soţia acestui creştin s-a hulitorii, batjocoritorii celor
hotărât ca, măcar prima săptămână, credincioşi, care nu vor să se
să ţină post şi rugăciune, să fie îndrepte. A doua zi după moartea
curată, să se poată spovedi şi lui, a alergat soţia lui la mânăstirea
împărtăşi. În a treia zi de post, Sihăstria şi a povestit, cu lacrimi,
satana a zădărnicit planul ei, că aceste lucruri vrednice de crezare la
ticălosul ei soţ, îmbătându-se, a toţi preoţii şi la toată lumea.
silit-o la trupeasca lui plăcere,
nefiindu-i milă de lacrimile ei. Dar, Aceste întâmplări sunt fapte
iată cum l-a ajuns mânia lui autentice din zilele noastre.
Dumnezeu! În noaptea aceea, la un Povestitorii lor trăiesc şi sunt cu
ceas după ce şi-a împlinit pofta sa, lacrimile pe obraz din cauza
deodată a sărit din pat în mijlocul pierzării acestor suflete, care au luat
casei şi apucându-se cu o mâna de în râs credinţa şi au ironizat
marginea patului şi cu cealaltă de învăţăturile sfintei noastre biserici.
799
 cea de o Fiinţă şi nedespărţită, în
586 PREDICI vecii vecilor! Amin!

Să punem la suflet tot ce am auzit şi

să mergem numai pe calea cea PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
frumoasă 587

a bisericii, ca nişte adevăraţi

ascultători şi împlinitori ai
Cuvântului dumnezeiesc şi să-L
slăvim şi noi pe Pruncul Iisus, Care PREDICĂ LA TĂIEREA ÎMPREJUR
S-a născut în peştera din Betleem,
împreună cu îngerii, cu magii şi cu A DOMNULUI IISUS HRISTOS
păstorii, şi să I ne închinăm Lui,
zicând: ,,…Când a venit ziua a opta, în care
trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au
O, Preadulce, Preafrumosule şi pus numele Iisus, nume care fusese
Scump Iisuse, primeşte-ne şi pe noi spus de înger!”
în preajma staulului Tău şi chiar (Luca 2, 21)
dacă inimile noastre sunt reci,
încălzeşte-le Tu cu dragostea Ta! F r a ţ i c r e ş t i n i,
Vino în peştera inimii noastre şi cu
căldura dumnezeirii Tale ne vom Cu mii de ani înainte de Naşterea
înfierbânta şi noi şi vom putea birui Domnului Hristos, omenirea aştepta
toate ispitele vieţii acesteia! o izbăvire de cumplitele suferinţe
sufleteşti şi trupeşti pe care le avea
Atrage-ne la Tine, Stăpâne Iisuse, din cauza urmării păcatului
atrage-ne la Tatăl şi la Duhul Sfânt strămoşesc, păcatul neascultării lui
şi deschide inima noastră şi a
acestor creştini care s-au adunat Adam şi Eva din Rai, pe care
aici, ca să putem cu toţii să Te oamenii mai mult l-au adâncit, încât
lăudăm în ceruri, pe Tine, Treimea a lăsat urme grele în sufletul lor. Dar
Creatorul şi Milostivul Dumnezeu în
800
nemăsurata Sa bunătate, S-a Ca să se întărească şi mai mult
îndurat şi L-a trimis în lume pe Fiul importanţa Naşterii Domnului,
Său, Iisus Hristos. Dumnezeu a lucrat prin păgânul
împărat August, care domnea la
Nenumărate au fost avertizările din Roma, îndemnându-l să dea
partea Dumnezeirii Sale, ca lumea poruncă să se înscrie toţi locuitorii
să se întoarcă şi să vină la ţării, fiecare în locurile de unde li se
Dumnezeu. Mulţimile proorocilor trăgea neamul. Odată cu această
strigau mereu cu glas înflăcărat să numărătoare şi înscriere a
se întoarcă lumea degrabă din calea populaţiei, un recensământ din
pierzării, dar ea zăcea ca un bolnav partea Romei, avea să înceapă o
greu rănit şi n-avea nici voinţă, dar nouă ordine de viaţă, iar acest
nici putere de întoarcere. eveniment se înscrie în istoria
omenirii.
Văzând Milostivul Dumnezeu că
omul nu vrea să vină la El, S-a Noi, creştinii, nu umblăm bâjbâind
hotărât să Se îmbrace El în chipul prin întuneric, cum li se pare unora
omului şi să vină El la om. Şi aşa, la care
vremea când a socotit El, S-a
născut din Fecioara Maria, cum ştim 588 PREDICI
cu toţii din Sfânta Evanghelie, în
peştera din Betleem. Toate minunile nu ştiu ce minciuni să mai
care s-au petrecut la Naşterea scornească, numai ca să poată
Domnului au dovedit că El este înăbuşi persoana Mântuitorului
Dumnezeu. El a fost Acela care S-a Iisus Hristos, căci s-au găsit fel de
născut pe pământ, după cum a fost fel de mincinoşi care s-au unit cu
vestit mai înainte de prooroci, apoi cei care L-au urmărit să-L prindă în
de Arhanghelul Gavriil Fecioarei Cuvânt şi să-L omoare, zicând
Maria, iar la naşterea Lui coruri despre El că ar fi un basm. Alţii
îngereşti i-au vestit pe păstori, spun că a existat, dar nu a fost
înştiinţându-i să vină să se închine Dumnezeu, ci numai un om mai
Împăratului Ceresc, Iisus Hristos. deştept ca ceilalţi. Când e vorba de
minunile Lui, unii rămân încurcaţi,
801
iar alţii caută să găsească refugiu în Biserica este datoare să-şi ducă
alte minciuni scornite de diavol şi lucrarea de mântuire totdeauna, dar
de alţi tulburători. Ei uită că Însuşi ,,mulţi sunt chemaţi şi puţini aleşi” -
Mântuitorul le-a spus cândva că au cum a spus Domnul. Şi iarăşi,
de tată pe diavolul şi că ei voiesc să trebuie să ne gândim la cuvintele
facă poftele tatălui lor, diavolul; şi Scumpului nostru Izbăvitor, Care
iarăşi le spunea Domnul Hristos: zice: ,,În Casa Tatălui Meu multe
,,Pe Mine nu Mă primiţi, Care am locaşuri sunt.”
venit de la Tatăl să vă mărturisesc
Adevărul, dar va veni unul care va
vorbi despre el însuşi şi pe acela îl Nimeni să nu se întristeze, nimeni
veţi crede şi-l veţi primi!” Aici să nu se descurajeze de mântuirea
Domnul Hristos a vorbit despre sa, fiindcă Domnul pe toţi îi
vremea cea de apoi, când va veni primeşte şi-i mântuieşte şi îi va
antihrist cu minunile lui înşelătoare aşeza în unul din aceste locuri
şi va tulbura tot pământul, şi va pregătite, căci după strădanie, după
determina lumea să creadă în el prin osteneală, fiecare va primi plata.
forţă, prin minciuni şi tot felul de Numai aceia pe care îi va apuca
înşelăciuni drăceşti. moartea în păcate grele, în păcate
de moarte, departe de biserică şi de
Noi, însă, iubiţi credincioşi ştim că Sfintele ei Taine, nu vor intra în nici
niciodată lumea n-a crezut în unul din locaşurile cereşti, ci vor fi
Dumnezeu şi nici nu va crede toată aruncaţi cu păgânii cei nebotezaţi în
lumea, nici atunci când va face iezerul cu foc şi pucioasă, în
Dumnezeu cele mai mari minuni. Să muncile veşnice. Mult mai greu va fi
nu aşteptăm să se întoarcă la chinul creştinilor care s-au lepădat
Dumnezeu toţi păgânii şi spurcaţii, de credinţă şi s-au unit cu cei fără
căci nu va fi aceasta. Să luăm de lege, trăind în păcate şi hulind pe
aminte la sufletele noastre şi să ne Dumnezeu; ei vor fi dedesubtul
păstrăm fierbinţi pe calea mântuirii, păgânilor nebotezaţi, care n-au
căci vremea este aproape! cunoscut credinţa, căci de fapt aşa
scrie Sfânta Scriptură, că aceştia
care s-au lepădat vor fi prigonitorii
802
cei mai aprigi ai creştinilor bucată de vreme au intrat în
adevăraţi. Ei vor ieşi din mijlocul săptămâna patimilor, aşa s-a
creştinilor, devenind, prin faptele descoperit unui cuvios părinte, şi
lor, nişte unelte de sminteală pentruvor avea şi ei de îndurat aşa precum
ceilalţi. Domnul nostru Iisus Hristos a
suferit în săptămâna patimilor bătăi,
Va veni vremea când mari sminteli chinuri, huliri, cruce, piroane şi tot
se vor face pe pământ, că mulţi felul de suferinţe, dar a tăcut, a
credincioşi se vor încurca cu totul răbdat, a suferit. El este şi astăzi cu
dacă nu vor ţine legătura cu Sfânta noi şi în noi; este hulit şi tace, nu
Biserică şi în special cu persoanele răspunde; înjurat şi persecutat,
duhovniceşti - bisericeşti, care alungat şi urmărit; toate le rabdă,
învaţă dreapta credinţă şi care au toate le suferă El şi cu ai Lui.

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET E timpul răbdării, e timpul

589 tăcerii Lui, ca să se împlinească
cele scrise în Scriptură şi totdeauna
frică de Dumnezeu şi convingere vrea să vadă dragostea miresei Lui,
deplină, neclintită în existenţa lui cinstea ei, răbdarea ei, nădejdea şi
Dumnezeu, că sunt şi persoane care aşteptarea ei, iar Mirele cel
nu fac din convingere şi frică de adevărat, Iisus Hristos, vrea să vadă
Dumnezeu serviciul religios; de mai ales şi jertfa ei, căci mireasa -
acelea să vă feriţi. adică creştinii şi creştinele Bisericii
Mame - trebuie să îndeplinească
Creştinii adevăraţi sunt într-o toate aceste condiţii. Pentru aceasta
continuă luptă cu păcatul şi de iubiţilor să nu slăbim în credinţă
aceea trebuie şi noi, ca şi cei dintâi când vom avea de suferit, când vom
creştini, să ne încălzim, să ne fi nedreptăţiţi, batjocoriţi, iar când
înfierbântăm la focul dragostei celei vom striga la Dumnezeu, în
dintâi cum ne îndeamnă rugăciune, să nu ni se pară că nu
Mântuitorul, căci numai aşa îl vom aude; El e cu noi şi în noi, dar tace
putea birui pe satana. Creştinii cei şi rabdă, ca în săptămâna patimilor;
adevăraţi să ştie şi aceasta, că de o e timpul tăcerii. Acum satana este
803
dezlegat ca să tulbure tot pământul; a ne mântui. Această tăiere împrejur
el răcneşte ca un leu, zice Sfânta era o ceremonie umilitoare şi
Scriptură şi vrea să-i înghită pe toţi. dureroasă, un simbol de consfinţire
lui Dumnezeu, care în legea nouă
Va veni vremea când Se va arăta şi este înlocuit cu Sfântul Botez, şi se
Împăratul nostru, Împăratul Cerului făcea această tăiere împrejur în a
şi al Pământului - Iisus Hristos opta zi după naştere, nici mai
Mântuitorul, a Cărui pecete am înainte, nici mai târziu.
primit-o pe sufletul şi trupul nostru
în numele Căruia ne-am botezat: al 590 PREDICI
Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.
Atunci când se va arăta El munţii se Dumnezeu orânduise această tăiere
vor topi, popoarele vor tremura de împrejur în a opta zi după naştere,
frică şi vor tăcea îngălbenite la pentru următoarele motive, care au
glasul Său. Atunci El va vorbi şi un înţeles tainic: cele şapte zile
pentru noi, atunci El va face ale săptămânii indicau viaţa
dreptate tuturor acelora care au vremelnică, iar a opta zi arată viaţa
suferit pentru numele Său. duhovnicească - veşnică, pentru că
Să ne aducem aminte de toată jertfa toată viaţa pământească e mărginită
dragostei Sale dumnezeieşti şi să în cercul repetat al celor şapte zile
ne întărim în credinţă, căci toată ale săptămânii. A opta zi e în afară
viaţa Lui pe pământ, de 33 de ani şi de acest ciclu săptămânal, în afară
jumătate a fost numai suferinţă, de mişcarea acestei vieţi şi de
chiar de la peştera din Betleem, căci aceea reprezintă veşnicia.
S-a născut pe paie reci, în iesle,
între vite. Domnul, Copilaş de opt zile,
primeşte şi se supune legii şi este
La opt zile după naştere a suferit ca tăiat împrejur, fiind prima dată când
un împlinitor al legii vechi tăierea sângerează trupuşorul nevinovat şi
împrejur trupeşte, căci această sfânt al Copilului Iisus. Sfânta
tăiere împrejur era obligatorie la Fecioară i-a şters lacrimile
evrei şi S-a supus şi Dumnezeu, Om mângâindu-L şi sărutându-L cu
făcându-se, ca să ne dea putinţa de dragoste de mamă şi legându-i rana
804
Fiului Său. O, câtă iubire a oferit împrejur. Parcă ne spune şi nouă să
acest sânge preţios Tatălui Ceresc căutăm să ne tăiem împrejur inima
ca ispăşire a păcatelor noastre! noastră, sufletul nostru, urechile
Cine poate spune câtă milă şi noastre, ochii noştri, mâinile şi
dragoste a cuprins-o pe mamă picioarele noastre, adică tăierea
pentru nevinovatul său Fiu, căci dorinţelor noastre deşarte şi
plângea împreună cu El, nefolositoare, a dorinţelor nedrepte
mângâindu-L. În momentul când a şi nelegiuite, a dorinţelor trupeşti şi
fost tăiat împrejur, prin vărsarea lumeşti,
acestor picături de sânge, Fiul lui
Dumnezeu Se angajează, Se obligă a dorinţelor criminale şi
solemn să-Şi verse sus pe Golgota, neiertate care se nasc în inimă că,
pe Cruce, tot sângele Său, pentru deşi suntem botezaţi cu pecetea lui
răscumpărarea oamenilor. Iisus Hristos care e Botezul, noi nu
avem decât numele de creştini, însă
Odată cu această ceremonie, I S-a cu inima şi sufletul suntem
pus şi numele care a fost vestit de necreştini, dacă nu mergem după
Dumnezeu prin Arhanghelul Gavriil învăţăturile Domnului din
Fecioarei Maria, adică numele Iisus, Evanghelia Sa.
care înseamnă Mântuitor. Acest
nume Scump, acest nume Sfânt, De aceea ne spune Domnul, în
fără de care nimeni nu se poate înţeles duhovnicesc, că pentru a se
mântui Îl sărbătorim noi astăzi dragi mântui creştinul botezat trebuie să
creştini. O, ce mare sărbătoare se dezrădăcineze, să distrugă din
avem noi astăzi; o ce multă inimă şi să înăbuşe tot ce contribuie
învăţătură ne dă sfânta sărbătoare la osândirea sufletului, când ne
de astăzi; o, ce multă lumină, dacă zice: ,,... din inimă ies gândurile
stăm să ne gândim şi să judecăm rele, faptele necinstite, planurile
adânc lucrurile! cele nedrepte, din inimă ies
trădările, uciderile, furtişagurile,
În primul rând vedem supunerea şi mărturiile mincinoase, minciunile şi
smerenia Răscumpărătorului nostru desfrânările”. Sfântul Ştefan îi
Iisus, ca să împlinească legea tăierii mustra pe evreii de atunci zicându-
805
le: ,,Voi cei tari la cap şi netăiaţi
împrejur la inimă şi la urechi,
totdeauna vă împotriviţi Duhului
Sfânt. Inimi trândave, mândre,
înveninate, sclave tuturor patimilor
rele, voi aţi nesocotit tăierea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
591
împrejur cea duhovnicească şi nu
voiţi să vă înfrânaţi şi să vă
supuneţi adevărului”.
În legea cea veche, mai este scris
că Iosua, înainte de a intra în Ţara
Făgăduinţei, i-a obligat pe toţi fiii lui
Israel a se tăia împrejur şi din atâtea
mii de oameni, care îl urmaseră în
pustie, nici unul nu a fost netăiat
împrejur. Aceasta oare s-a făcut fără
nici un scop?! Negreşit că nu, ci
scopul lui Dumnezeu a fost să ne
înveţe pe noi, că nici unul din noi nu
va intra în cer, la adevărata
făgăduinţă, dacă nu va avea semnul
tăierii împrejur, al legii celei noi,
adică al celei din Evanghelie. În ce
constă această tăiere împrejur atât
de trebuincioasă pentru mântuire?
Pentru omul de lume constă în
dezrădăcinarea, în ştergerea din
inima sa, a tuturor neorânduielior,
806
fărădelegilor ce ne duc contra legii
lui Hristos şi în supunerea faţă de
legile dumnezeieşti; să ne smerim
cum S-a smerit Domnul, Care
Dumnezeu fiind a luat chip de rob şi
S-a socotit mai prejos şi S-a
amestecat cu păcătoşii, ca să pară
în ochii tuturor că e păcătos, iar noi
plini de păcate, vrednici de iad şi de
chinurile de acolo nu ne îngrijim de
mântuirea noastră, ci credem că ne
putem mântui şi fără această
îndreptare.
Pentru un avar tăierea împrejur
constă în a şterge din inimă această
nesăţioasă lăcomie, această dorinţă
pătimaşă după câştig, care topeşte
şi împietreşte inima făcând-o
nesimţitoare la nevoile săracilor, şi
până la urmă celor mai mulţi dintre
aceşti avari le rămân banii şi averea
în mâini nelegiuite şi
nerecunoscătoare. Pentru cei
ambiţioşi tăierea împrejur trebuie să
şteargă din inimă patima vrăjmăşiei
celei ucigătoare şi toate mijloacele
cele rele şi ruşinoase ale duşmăniei.
Şi aşa fiecare patimă şi viciu
diavolesc să le tăiem de la noi,
iubiţilor, şi mădularele noastre toate
să le sfinţim prin păzirea legilor
dumnezeieşti.

Inima noastră să fie plină de milă
pentru cei sărmani şi pentru cei ce
se pierd pe căile deşarte ale
păcatelor şi să încercăm să-i
aducem pe drumul cel bun. Urechile
noastre să audă numai Cuvântul lui
Dumnezeu, numai cântările cele
sfinte, predicile şi îndemnurile cele
bune. Ochii noştri să vadă numai
chipurile cele sfinte din sfintele
icoane şi mai ales pe Stăpânul
nostru Cel răstignit pe Cruce. Gura
noastră să mărturisească sfintele
învăţături ale Domnului Hristos şi
să-L slăvească neîncetat, aducând
Domnului Jertfa laudei la sfânta
biserică, acasă şi în tot locul.
Picioarele noastre să păşească
numai pe drumurile cele bune, care
duc la lumină, la credinţă dreaptă, la
Sfânta Biserică. Mâinile noastre să
fie neobosite în facerea de bine,
făcând milostenii, lucrând la
serviciu şi acasă, ca din cele
câştigate să se poată face ce este
bine şi plăcut aproapelui şi
Domnului.
Într-adevăr, această tăiere împrejur
nu este aşa uşoară, e grea, e
usturătoare, dar nu cu neputinţă de
807
urmat, cum spune şi Sfântul
Apostol Pavel, că încă nu
592 PREDICI
ne-am luptat până la sânge contra
păcatului. Avem atâtea pilde vii
înaintea ochilor, pe Însuşi Domnul
şi pe atâţia sfinţi, care fiecare la
rândul său s-a luptat cu păcatul şi
cu toate uneltirile diavolului până la
sânge, că la Dumnezeu toate sunt
cu putinţă. Când citim vieţile
sfinţilor ne minunăm cum de au
putut suferi atâtea din partea
duşmanului diavol care lucrează
prin lume, dar unde nu poate omul,
acolo poate Domnul.
Sfânta Biserică ni-l pune în faţă
astăzi, ca icoană de împlinire a
sfintei legi, pe Marele Ierarh Vasile.
Şi el, ca şi noi, a fost om supus
slăbiciunilor firii omeneşti, dar cu
voinţa lui tare, cu supunerea
neşovăitoare la legea Domnului, a
biruit slăbiciunile, s-a dezbrăcat de
omul cel vechi, s-a îmbrăcat în cel
nou, cel zidit după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu. Sfântul
Ierarh Vasile, cel mai înflăcărat
arhiereu, n-a iubit nimic din ce este
pământesc; toate le-a socotit ca pe
nişte gunoaie şi ca putregai al
acestei lumi, iar viaţa sa şi-a
închinat-o cu totul lui Dumnezeu şi
aproapelui. Tot ceea ce i-a fost cu
putinţă Sfântului Vasile ca să facă
spre binele aproapelui, pe toate le-a
făcut. Apoi râvna propovăduirii lui
şi dârzenia cu care a apărat
credinţa, cine poate să o spună?!
Înflăcărat ca Sfântul Ilie Tesviteanul
mustra, certa şi îndemna pe toţi la
bine, ca să-şi poată mântui sufletul;
plin de credinţă căci numai credinţa
adevărată îl putea susţine pe un
asemenea om învăţat, cum era
Sfântul Vasile la acea vreme. El care
putea să-şi aleagă alte îndeletniciri,
după ştiinţa şi pregătirea lui, a
nesocotit orice lucrare
pământească, ştiind că toată
mărirea cea lumească îl conduce pe
om numai până la mormânt, iar pe
mulţi nici până la mormânt nu sunt
în stare mărirea pământească, slava
şi titlurile lumeşti să-i conducă.
Lăsând toate cele pământeşti,
socotindu-le ca pe nişte gunoaie
netrebnice şi-a pus viaţa în pericol
pentru credincioşii săi, făcându-se
păstor iubit oilor celor cuvântătoare
ale lui Hristos.
808
Cu asemenea pilde vrednice de
urmat vom putea şi noi mai uşor să
împlinim legea Domnului, căci
Însuşi Domnul nu numai că a luat
numele de Mântuitor, dar
a şi împlinit această misiune
pentru care a venit pe pământ, căci
Sângele Său, care a curs la tăierea
împrejur şi pe Dealul Golgotei, ne
curăţeşte de orice păcat. Fără
vărsarea Sângelui lui Hristos nimeni
nu se poate mântui. Aşa de mult ne-
a iubit Dumnezeu că L-a dat pe Fiul
Său să ne răscumpere prin jertfa
Sângelui Său.
Fraţi creştini, acum este vremea să
ne lepădăm de satana şi de toate
lucrurile lui, aşa cum se zice la
Sfântul Botez, căci creştinul cel
adevărat trebuie să se lepede şi de
lucrurile satanei, nu numai de el,
căci lucrurile satanei îl întorc la
săvârşirea păcatului.
Am intrat într-un an nou şi cine ştie
dacă toţi câţi am intrat vom ajunge
să-l terminăm. De unde ştim noi că
tocmai în cursul acestui an, nu ne
va cere
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
593
Dumnezeu sufletul?! E mult până timpul şi nu a vegheat tocmai în
mâine, căci Dumnezeu i-a zis ceasul când au venit hoţii şi i-au
bogatului aceluia lacom, cum am spart casa?! Aşa spune chiar
auzit într-una din Evanghelii: Domnul Hristos în Sfânta
,,Nebunule, în noaptea aceasta se Evanghelie, că venirea Lui va fi cum
va cere sufletul tău de la tine şi cele vine hoţul noaptea, când nu ştie
ce ai strâns, ale cui vor rămânea?!” nimeni şi ce ne va folosi toată
Nu ar fi de mirare ca şi nouă, într- osteneala şi tot timpul pe care l-am
una din nopţile sau zilele acestui an, jertfit până acum, dacă nu stăm de
să ni se ceară sufletul, să ne găsim veghe tocmai acum când Stăpânul
sfârşitul din cine ştie ce boală sau trebuie să apară?
moarte năprasnică şi să ne
prezentăm la Tribunalul cel Ceresc Creştinul care s-a întors la
pentru a da seama de faptele Dumnezeu fie mai demult, fie mai de
noastre. curând să ştie că a făcut un act de
război împotriva diavolului, a întors
Este momentul când trebuie să ne spatele diavolului, a pus mâna pe
uităm puţin înapoi, în cursul anului, armele Duhului Sfânt şi se luptă
să vedem ce fapte bune puteam să împotriva lui; de aceea să nu i se
facem şi n-am făcut şi ce fapte rele pară lucru de glumă, căci dacă se
am săvârşit. Apoi să ne întoarcem va lăsa ademenit şi moleşit de
privirile spre anul viitor care ne stă somnul păcatului, şi-l va întoarce la
înainte asemenea unei hârtii rele, starea omului aceluia devine
nescrise şi tăcute. Nimeni nu poate mai rea şi mai de plâns ca a oricărui
şti ce-i va aduce ziua de mâine. De altul. El se face de şapte ori mai rău
aceea ni se cere cât mai multă şi se afundă până în adâncul
veghere asupra sufletului nostru, iadului; ajunge de râsul dracilor,
pentru că foarte uşor se poate batjocura tuturor duhurilor
prăvăli în prăpastia pierzării şi ce-i necurate.
va folosi omului dacă a avut un
început frumos şi va sfârşi cu o Să luăm aminte cu toată seriozitatea
viaţă ruşinoasă?! Ce-i foloseşte la poruncile Domnului şi să le
omului dacă a stat de veghe tot punem cât mai mult în practică,
809
fiindcă numai aşa ne îndepărtăm de dumnezeiască şi nu pot gusta din
satana şi de lucrurile lui. Trei datorii hrana duhovnicească pe care o
avem ca şi creştini de îndeplinit în gustăm noi! Să înălţăm rugăciunea
această zi a Anului Nou: mai întâi de noastră şi pentru ei, să-i aducă
toate trebuie să-I mulţumim Bunului Bunul Dumnezeu pe toţi la sânul
Dumnezeu pentru toate darurile pe Maicii noastre - Sfânta Biserică.
care ni le-a dat în acest an şi pentru
că ne-a mai aşteptat şi anul acesta, Să ne ducem cu gândul la atâtea
ca pe smochinul neroditor şi nu ne- suferinţe care sunt pe pământ; câţi
a tăiat. În al doilea rând să-L rugăm sunt în închisori, câţi sunt bolnavi
ca în marea Sa bunătate să ne prin spitale şi suferă chinuri
învrednicească să putem scrie pe îngrozitoare, câţi copiii orfani, câţi
hârtia albă a Anului Nou în care am părinţi bătrâni oropsiţi de copii, câtă
intrat, cât mai multe fapte bune, suferinţă de tot felul pe pământ şi
plăcute înaintea Sfinţiei Sale. În al câtă suferinţă mai ales în muncile
treilea rând să-L rugăm să rămână iadului, unde se chinuiesc sufletele
cu noi şi anul acesta în care am nepregătite pe care le-a apucat
intrat, să ne ajute şi să ne moartea nespovedite şi
ocrotească, fiindcă numai prin neîmpărtăşite. Noi, creştinii, avem
ocrotirea şi ajutorul lui Dumnezeu, datoria sfântă să ne gândim la toate
putem să înaintăm în viaţa aceste suferinţe, să plângem pentru
duhovnicească pe calea mântuirii. ele şi să facem tot ce ne stă în
putinţă, ca cel puţin să uşurăm
Să ne amintim, iubiţi creştini, în ziua unele suflete din suferinţe. Lupta
de astăzi, când noi suntem fericiţi noastră, a tuturor, trebuie să fie
că Îl cunoaştem pe Dumnezeu şi ne îndreptată spre aceste focuri
îndulcim de darurile Sale în Sfânta nestinse, spre aceste locuri de jale,
Sa Casă aşa cum au făcut şi înaintaşii noştri,
Sfinţii Părinţi. Deci aşa cum ei au
594 PREDICI trăit şi s-au luptat să privim, şi noi,
zice Sfânta Scriptură, la sfârşitul lor
- Sfânta Biserică - câţi sunt în şi să le urmăm credinţa.
întuneric şi nu văd această lumină
810

Rugăciune
O, Preamilostive, Preabunule şi
Iertătorule Doamne, Care din marea
Ta bunătate, Te-ai dăruit cu totul
nouă, venind aici între noi pe
pământ să ne arăţi drumul, să ne
îndrepţi paşii pe calea cea dreaptă,
fii cu noi şi de aici înainte,
călăuzeşte-ne, întăreşte-ne, ca să
putem ajunge toţi în cetatea Ta cea
împărătească, căci la Tine ne este
toată nădejdea noastră şi pe Tine Te
căutăm şi Te dorim în veci! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
595
PREDICĂ LA TĂIEREA ÎMPREJUR
A DOMNULUI IISUS HRISTOS
(a doua)
,,…Când a venit ziua a opta, în care
trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au
811
pus numele Iisus, nume care fusese
spus de înger!”
(Luca 2, 21)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Bunul nostru Mântuitor Iisus
Hristos, Cel ce S-a smerit pe Sine
luând trup omenesc, nu S-a ruşinat
a Se supune întru toate legii lui
Moise pe care Însuşi i-o dăduse pe
muntele Sinai. Prima supunere a
Fiului
faţă de Tatăl Ceresc a fost atunci
când S-a învoit să Se întrupeze din
Fecioara Maria, să Se facă Prunc şi
să Se nască în sărăcie, în peştera
Betleemului, în frig. Altă supunere
faţă de legea veche a fost atunci
când a primit tăierea împrejur, la opt
zile de la naşterea Sa.
În ziua hotărâtă de lege, Pruncul a
fost tăiat împrejur şi I S-a pus
numele Iisus de către bătrânul Iosif
şi Fecioara Maria, căci aşa îi
spusese îngerul Gavriil Fecioarei
Maria, mai înainte de Se zămisli
Hristos în pântecele ei, că: ,,Iisus Se
va chema!”. Mântuitorul S-a tăiat
împrejur nu pentru că avea păcate,
ci pentru a Se arăta supus şi
împlinitor al legii şi ca să ne arate
nouă, oamenilor, că El a purtat trup botez a fost tăierea împrejur la opt
omenesc adevărat, nu trup zile, când I S-a pus numele, al doilea
închipuit, şi în al treilea rând pentru botezul pocăinţei, de la Ioan, în râul
a ne da pildă de smerenia Sa cea Iordan, care făcea o legătură între
mai adâncă, fiindcă S-a arătat chiar Vechiul Testament şi Noul
ca un om supus păcatului, deşi El Testament; ultimul botez şi cel
nu avea nici un păcat. desăvârşit a fost botezul Sângelui
Său, pe care Iisus Hristos L-a primit
Pentru ce S-a tăiat împrejur a opta zi şi a voit să moară pe Cruce şi să-şi
şi nu în altă zi?! Sfinţii Părinţii verse Sângele pentru mântuirea
noştri, împreună cu Sfântul Grigore noastră.
de Nyssa, ne spun că ziua a opta
închipuie ziua veşnicei odihne a O, adâncul smereniei lui Hristos,
veacului al optulea, care va să fie. căci S-a smerit luând trup de lut, S-a
Primele şase zile sunt zilele creaţiei, făcut prunc neputincios înaintea
ale lucrării, ziua a şaptea este ziua oamenilor, S-a smerit născându-Se
odihnei Domnului, ziua sabatului în ieslea vitelor şi departe pe
pământesc care trece mereu ca şi pământ străin. S-a smerit, lăsându-
omul, de aceea se şi repetă se să fie păzit de un bătrân, bătrânul
săptămâna din şapte în şapte zile, Iosif, El, Care era Dumnezeu, Cel ce
iar ziua a opta este simbolul era păzit în cer de legiuni de îngeri;
veacului viitor, ziua veşnicei S-a smerit să fie înfăşat cu scutece
prăznuiri cu Hristos, care nu se va şi pipăit de mâini omeneşti, Cel ce
sfârşi în veac. şade pe tron de văpaie, de foc şi nu
poate fi văzut de Heruvimi şi
De aceea şi Învierea Domnului a Serafimi; S-a smerit primind
avut loc tot în ziua a opta, care este trupeasca tăiere împrejur ca un om
Sfânta Duminică. Trei botezuri a păcătos, Cel ce a venit să piardă
primit Domnul nostru Iisus Hristos păcatele lumii şi să le înece cu
pe pământ: primul scumpul Său Sânge.

596 PREDICI
812
Dar pentru ce S-a smerit atât de şi Fecioarei acest nume, care acum
mult Mântuitorul nostru?! Pentru că se repetă.
prea mare a fost mândria omului şi
această rană nu putea fi vindecată Păstorii îl aud, Betleemul învaţă pe
decât cu alifia smereniei lui Hristos. de rost numele Lui, iar magii îl duc
Neascultarea lui Adam şi a Evei cu mai departe. Popoarele încep să-L
ascultare se vindecă, mândria cu cunoască, păgânii cred întru El,
smerenie se lecuieşte. Pentru bisericile se înalţă întru numele Lui,
aceasta spune Sfânta Scriptură că I- iar creştinii poartă acest nume
a dat Dumnezeu un Nume care este scump în inimi, în gură, pe limbă şi
peste tot numele, adică Iisus, ceea în tot locul. O, cât de scump este
ce înseamnă Mântuitor: ,,Ca întru sub soare numele prea dulcelui
numele lui Iisus, tot genunchiul să Iisus! Cu El se pecetluieşte
se plece, al celor cereşti şi al celor Evanghelia lui Hristos, cu El se
pământeşti, şi al celor de dedesubt. laudă Biserica lui Dumnezeu, cu El
Şi toată limba să mărturisească că se înarmează apostolii la
Iisus Hristos este Domn întru Slava propovăduire, cu El se laudă Petru
lui Dumnezeu-Tatăl.” la Roma, cu El se îmbărbătează
Pavel; cu El se întăresc credincioşii
De aceea, iubiţilor creştini, şi noi în primejdii, cu El se ard vrăjmaşii.
astăzi să-L mărturisim şi să-L Acest nume scump - Iisus - dacă Îl
slăvim pe Cel ce-a dat nume la toate repetăm des şi cu credinţă se
cele ce vedem pe cer şi pe pământ, izgonesc diavolii dintre noi oamenii,
căci astăzi, prin tăierea Lui împrejur, şi duhurile păcatelor din inimi.
I S-a pus nume mai presus de tot
numele. Astăzi Emanuil se arată Acest nume Îl au de toiag călătorii
oamenilor, astăzi Unsul Domnului în pribegia lor; pe acesta Îl repetă
ne descoperă numele Său cel călugării
necunoscut; astăzi Fiul lui
Dumnezeu se numeşte întâia oară PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
de oameni Iisus, precum S-a numit 597
mai înainte de îngerul Gavriil în
Nazaret. Acolo, arhanghelul a rostit
813
în mănăstiri şi prin pustietăţi, iar
pustnicii Îl au ca o sabie ascuţită
pentru a se apără de duhurile
necurate. Cu numele lui Iisus îşi
păzesc fecioarele comoara
sufletului lor; în numele lui Iisus
apostolii şi urmaşii lor adevăraţi au
tămăduit bolnavii, au înviat morţii,
au dezarmat împăraţii păgâni şi i-au
legat pe draci. Cu acest sfânt nume
s-au înarmat mucenicii când erau
aruncaţi în văpaia focului şi la
fiarele sălbatice. Întru acest nume,
al lui Iisus Hristos, scot creştinii
vrajba şi ura din casele lor,
desfrânarea şi minciuna şi tot
păcatul din viaţa lor. Cu numele lui
Iisus se vindecă bolile, se împacă
oamenii, se îmblânzeşte mânia lui
Dumnezeu, se alungă seceta, se
înmulţeşte roada câmpului,
sporeşte pâinea pe masă, intră
bucuria Duhului Sfânt în casă, se
îmblânzesc vrăjmaşii, se mântuiesc
sufletele noastre.
Fericiţi creştinii care zic mereu,
oriunde se află, cu mintea, cu
gândul şi cu inima, rugăciunea
aceasta scurtă: ,,Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-mă pe mine păcătosul!”,
căci zicând-o cu credinţă cât mai
814
des cu gura, cu mintea şi cu inima,
se pecetluieşte numele lui Iisus în
noi. Se spune în vieţile sfinţilor
despre Sfântul Ignatie, purtătorul de
Dumnezeu, care a fost mâncat de
fiarele sălbatice în arenă, că la
strângerea rămăşiţelor trupului lui,
creştinii au găsit scris pe inima lui
cu litere de aur: ,,Iisus Hristos!” Şi
pe inimile altor sfinţi purtători de
Dumnezeu, pustnici şi pustnice şi
mulţi creştini, care au avut acest
frumos obicei să zică des
rugăciunea lui Iisus, cu sufletul şi
cu inima, s-a găsit scris: ,,Iisus
Hristos!”
Fericiţi toţi creştinii care au aflat
dulceaţa numelui lui Iisus Hristos,
că aceia nu mai duc lipsă de nimic
pe acest pământ. Nenorocirea cea
mai mare de pe faţa pământului este
că oamenii nu-L cunosc pe Iisus şi
nu nici vor să-L cunoască. Trăiesc
fără de El şi nu ştiu ce le lipseşte.
Suferinţele, necazurile în familii,
duşmănia şi răutatea, despărţirile
dintre soţi, judecăţile şi toată
greutatea vieţii din familii, şi la
bătrâni şi la tineri, provin tocmai din
lipsa aceasta a lui Iisus din viaţa lor.
Sunt bătrâni de şaizeci, şaptezeci prăpastia iadului pentru mândria
de ani, care s-au bucurat de lor, cum vom scăpa noi, creştinii,
Naşterea lui Hristos, au colindat care am primit legea şi stăm
atâtea ierni, cântând despre Iisus că nepăsători şi împietriţi faţă de
S-a născut în Betleem, dar câţi Îl poruncile lui Dumnezeu. De aceea
mai cunosc astăzi cu adevărat pe Dumnezeu ne trimite aici ca răsplată
Iisus, căci oamenii fac din sfintele a păcatelor fel de fel de ispite şi
sărbători zile de chefuri şi beţii, necazuri, căci toată călcarea de
aducând insulte grave Preabunului poruncă va lua dreaptă răsplătire.
Mântuitor. De S-ar naşte Domnul de Nici un păcat nu va rămâne
mii de ori, dacă nu Se naşte şi în nepedepsit, căci Dumnezeu nu se
inima noastră, zadarnic S-a născut lasă batjocorit.
pentru noi pe pământ; dacă nu
facem inima noastră iesle curată Pe cel ce lipseşte de la biserică fără
pentru pruncul Iisus, ca să pricină întemeiată îl aşteaptă
locuiască în noi şi să-L încălzim cu tulburare în familie. Pe cel care
dragostea inimii noastre, cu preacurveşte şi se ţine de beţii îl
cântecele şi rugăciunile noastre, aşteaptă boli grele, osândă
zadarnic ne numim creştini. vremelnică şi veşnică, şi dezbinare
în familie. Cine nu ascultă de preoţi
Căci după ce facem toate se lipseşte de binecuvântarea lui
blestemăţiile şi călcările de lege, Dumnezeu în viaţă. Pe cei care se
mai tragem nădejde şi să ne fie împotrivesc părinţilor îi ajunge
bine, să ne mântuim sufletul, să ne blestemul lor şi cel dumnezeiesc,
ducem în raiul cel frumos căci mor de moarte grabnică şi
grea, iar dincolo îi aşteaptă foc
598 PREDICI nestins. Cine ia viaţa pruncilor, prin
avort, se aseamănă lui Irod care a
al lui Iisus Hristos! Ce înşelare omorât 14.000 de prunci. Cine ţine
grozavă va fi la sfârşit pentru aceşti minte răul şi nu-l iartă pe aproapele
creştini! Să nu ne înşelăm singuri, nu va vedea faţa lui Hristos.
fraţilor, că dacă Dumnezeu n-a
cruţat pe îngeri şi i-a aruncat jos în
815
De aceea, iubiţilor, să ne silim să-L stăpânirea sa. Dar ce observă bietul
cunoaştem pe Iisus Hristos, Care S- rege?! De prima dată a fost foarte
a smerit pentru noi; nu-L putem rece primit de săteni. Oamenii
cunoaşte în altă parte decât aici în priveau la el şi pe faţa lor se putea
casa Lui, în biserica Lui, cum am citi dispreţ şi răutate. Parcă i-ar fi
auzit în Sfânta Evanghelie de astăzi, zis: ,,Dar de unde ai mai venit şi tu,
că Maica Domnului Îl pierduse când măi vagabondule?” Cu multă
era copil de doisprezece ani şi, greutate îl primi unul dintre cei
după trei zile, L-a găsit în biserică, săraci în casă şi-i aduse ceva de
în casa Tatălui Său, iar El le-a spus: mâncare, din ce îi mai rămăsese lui.
,,De ce M-aţi căutat în altă parte, nu Apoi îl odihni într-o cameră rece,
ştiaţi că trebuie să fiu în casa unde a tremurat de frig până
Tatălui Meu?!” dimineaţa. A doua zi, fără să spună
nimănui cine este, regele se
În cărţile Bisericii să citim despre El întoarse la palatul său, se îmbrăcă
în toate zilele. Să fie grija cea mai de în toate podoabele regale şi trimise
căpetenie de a-L cunoaşte, de a şti un general să-i aducă pe omul acela
cum să facem mai bine voia Lui, care-l găzduise. Ajungând omul în
cum să-L iubim mai mult şi prin faţa tronului regal şi văzându-l pe
fapte cât mai frumoase să-I plăcem rege în faţa ochilor a rămas uimit şi
Lui. ruşinat, recunoscând în el pe
Îmi amintesc de o istorioară care călătorul pe care-l
are un bogat înţeles sufletesc
pentru noi. Un rege, plecând odată PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
la vânătoare, s-a rătăcit de ceilalţi 599
prin păduri, apoi flămând, obosit şi
însetat a ajuns într-un sat sărac. găzduise atât de rău şi faţă de care
Nimeni nu-l cunoştea, fiindcă el era se purtase atât de urât. Regele îi
îmbrăcat în haine modeste, ca zise: ,,Mă cunoşti?”; el buimăcit şi
pentru vânătoare şi nici nu voia să încurcat, nu ştia cum să-şi mai
spună nimănui cine este. Cu ceară scuze, spunând că da, însă n-
această ocazie a vrut şi el să vadă a avut o purtare aşa de binevoitoare
cam ce fel de supuşi are în
816
pentru el. Tremurând de frică, nu voia demonilor, a vrăjmaşilor!”. Da,
ştia ce să mai zică bietul om. fraţilor, atunci Îl vor cunoaşte toţi
cei ce L-au hulit, cei ce nu L-au
Aşa va fi şi cu noi, fraţi creştini, primit şi se vor ruşina, fiindcă n-au
dacă nu ne vom strădui din toate vrut să-L cunoască aici în lumea
puterile noastre să-L cunoaştem pe aceasta dar atunci, va fi însă prea
Regele Regilor, pe Împăratul târziu… prea târziu…
Împăraţilor, pe IISUS HRISTOS,
Împăratul îngerilor şi al oamenilor, Ferice de cei ce-L cunosc pe
căci El a venit printre noi să ne Domnul Iisus Hristos şi-I slujesc
vâneze sufletele noastre, a venit Lui, şi îşi închină Lui viaţa lor -
smerit şi umilit, S-a născut în iesle ,,toată viaţa să o dăm Domnului”,
şi în frig, între dobitoace, şi lumea aşa se zice în sfintele slujbe. Toată
nu L-a primit, nu L-a cunoscut, iar viaţa să o punem la picioarele
acum umblă flămând şi însetat, Scumpului Mântuitor, căci El pentru
bolnav şi nemâncat, sărac şi noi a venit. Să ne trezim şi să
dezbrăcat, în chipul unor săraci, al începem mai devreme să-L
unor văduve, al unor orfani care se cunoaştem pe Domnul, să
află printre noi. cunoaştem voia Lui şi legea Lui, ca
să ne fie Mântuitor, nu Judecător!
Dacă nu-L cunoaştem în lumea Un alt Mântuitor nu ne mai trimite
aceasta nici într-un fel, să fim siguri Tatăl, nu mai vine altul să ne
că atunci când îl va trimite El pe mântuiască; să nu aştepte nimeni
voievodul Mihail să ia sufletele un alt Mântuitor pentru că nu va mai
noastre, să ne cheme în faţa veni, ci va veni Dreptul Judecător ca
tronului Lui dumnezeiesc, atunci Îl să judece viii şi morţii, aşa cum
vom cunoaşte, şi în zadar ne vom zicem în ,,Crezul”. Să ne străduim
cere scuze şi iertare. Atunci, în ziua să ne prindă clipa aceea, zilele
judecăţii, ne va zice El: ,,Acum Mă acelea pregătiţi, împăcaţi cu El, ca
cunoaşteţi voi pe Mine? Până acum să fim ai Lui pe veci.
unde aţi fost? Voi n-aţi ştiut de
Biserica Mea, voi n-aţi ştiut ce e Rugăciune
mila pe pământ! Aţi făcut numai
817
Doamne, Iisuse Hristoase, nume acoperiţi de perdeaua neştiinţei, de
scump şi dulce, care eşti rostit îngreşeli şi superstiţii, nevăzând nici
ceruri, pe pământ şi pretutindeni, de unde vine, nici unde avea să
vino în inimile noastre, Doamne! ajungă şi nici calea pe care trebuia
Încălzeşte-ne cu darul Tău şi fă-nesă meargă. A găsit-o surdă, cu
Tu sfinţi cu puterea şi cu iubirea Ta
urechile astupate la poruncile lui
de oameni, ca să fim ai Tăi pe veciDumnezeu, nefiind în stare să
de veci! Amin! înţeleagă nici glasul conştiinţei. A
găsit-o şchioapă, poticnindu-se la
600 PREDICI fiecare pas, târându-se în fel de fel
de vicii şi crime. A găsit-o leproasă,
acoperită cu răni de la cap până la
picioare, de la cel din palat până la
cel din bordei. Medicii nu lipseau,
PREDICĂ LA DUMINICA DINAINTEA dar aceştia erau preoţii mincinoşilor
BOTEZULUI DOMNULUI NOSTRU zei; învăţaţii şi moraliştii spuneau
IISUS HRISTOS rând pe rând reţetele şi leacurile lor,
dar în zadar; bolnavul le încerca pe
,,Pocăiţi-vă că s-a apropiat toate, dar nu se tămăduia şi zăcea
Împărăţia lui Dumnezeu!” (Matei 3, în cele mai mari chinuri pe patul său
2) de durere.

F r a ţ i c r e ş t i n i, Aşa era omenirea înainte de venirea

Fiului lui Dumnezeu. Popoarele
Când S-a pogorât pe pământ Fiul lui aşteptau venirea dumnezeiescului
Dumnezeu, întuneric mare acoperea Mântuitor, care să-i scoată din
lumea întreagă. Înjosirea morală a neorânduielile şi stricăciunile lor,
popoarelor ajunsese la culme. să-i ridice din patul durerii. În
Omenirea, rănită în viaţa trupească această situaţie morală, vrednică de
şi sufletească, era bolnavă plâns, omenirea striga: ,,Răsăritule,
strălucirea Luminii veşnice, Soarele
pe moarte. El a găsit-o oarbă, dreptăţii, vino şi luminează pe aceia
umblând în întuneric, cu ochii care sunt în întuneric şi în umbra
818
morţii! Împăratul neamurilor, doritul apele Iordanului, când S-a botezat
popoarelor, vino şi mântuieşte pe de la Ioan.
omul pe care l-ai făcut! Emanuil,
Împăratul nostru, legiuitorul nostru, Să ne deschidem dar şi noi inimile,
aşteptarea neamurilor şi Mântuitorul ca să-L primim pe Domnul
lor, vino, Doamne, mântuieşte-ne, Dumnezeul nostru şi
Dumnezeul nostru!” binefăcătoarele Sale învăţături
pentru mântuirea noastră.
Acest strigăt din inimă al poporului Trecuseră treizeci de ani de când o
celui ales şi cu el al tuturor stea frumoasă şi luminoasă
popoarelor din lume s-a suit până la strălucise pe cer, ca un semn de
tronul dumnezeirii. Cerurile nădejde, de iertare şi de mântuire a
răspândeau rouă şi Cel Drept se popoarelor. Treizeci de ani erau de
pogoară ca o ploaie roditoare; când magii din Răsărit, văzuseră
pământul se deschide şi, într-o această stea şi, privind acest semn
tresărire de bucurie, naşte pe ca un glas de sus, s-au dus la
Mântuitorul său. Cuvântul se face Betleem să se închine unui mic
trup şi se arată, plin de har şi de Copil, înaintea unui Împărat de
adevăr, în mijlocul oamenilor. curând născut, care avea ca palat o
Hristos se arată lumii, după ce peşteră, ca tron o iesle, ca suită
Sfântul Ioan Botezătorul a nişte animale, ca mantie
propovăduit pocăinţa şi când tot împărătească scutecele sărăciei şi
poporul lui Israel, şi ca el toate ale umilinţei. Treizeci de ani
popoarele, suspina după Cel ce trecuseră de la naşterea lui Iisus şi
trebuia să vină - Mesia, Iisus, Fiul lui optsprezece de la prima arătare a
Lui în templul din Ierusalim, când
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET părăsi deodată Nazaretul şi se duse
601 pe ţărmurile Iordanului, nu departe
de Ierusalim.
Dumnezeu. De aceea, biserica ne
cheamă astăzi să serbăm această În această vreme, starea Palestinei
mare taină a Arătării Domnului la devenea din ce în ce mai tristă.
Iudeea fusese alipită de împărăţia
819
romană şi, de peste douăzeci de
ani, prefecţii romani îşi întrebuinţau
abilitatea şi energia ca să apese un
popor care nu voia să primească
jugul. Într-adevăr nu numai că
sceptrul ieşise din Iuda, iar
stăpânitorii erau păgâni, dar şi
libertatea dispăruse, şi patria lor se
pierdea. Acest pământ, pe care
Dumnezeu îl dăduse cu preţul atâtor
minuni lui Avraam, care-l primise ca
făgăduinţă, acest pământ sfânt
unde Iosif îi mutase osemintele lui
Iacov, tatăl său, acest pământ pe
care David îl eliberase cu sabia sa
şi-i cânta din liră cântările psalmilor,
unde Solomon ridicase adevăratului
Dumnezeu singurul templu de pe
pământ, vrednic de numele Lui,
acest pământ li-l luau nişte străini -
romanii.
Idolii intrau în Ierusalim şi deja sub
procuratorul Ponţiu Pilat,
stindardele legiunilor acoperite cu
embleme idolatrice au fost
introduse noaptea în cetatea sfântă.
A doua zi, la răsăritul soarelui,
poporul le văzu fâlfâind pe templu şi
deasupra citadelei Antonina, care
era plină de soldaţi. Cum puteau
suferi evreii o astfel de privelişte, o
astfel de batjocură, ei care se
820
închinau numai singurului
Dumnezeu, Care a creat cerul şi
pământul? În fiecare zi erau
răzvrătiri; se dădeau jos acvilele, se
sfărâmau imaginile puse pe
pavezele romane, se refuza plata
Cezarului, se declara ca nelegiuită
şi nedreaptă orice stăpânire străină
şi mulţi piereau ca martiri.
Tot poporul era încredinţat că
sosise vremea venirii în lume a
trimisului ceresc, a Mântuitorului.
Toţi aşteptau arătarea Mesiei. În
această mişcare apare deodată pe
malul Iordanului, aproape de
Ierusalim, un om cum nu mai
văzuse poporul evreu. Avea treizeci
de ani şi era de neam preoţesc, fiul
lui Zaharia arhiereul şi al Elisabetei.
El crescuse în pustie în cea mai
aspră înfrânare şi pocăinţă. Purta
un veşmânt din păr de cămilă,
strâns la mijloc cu o cingătoare, o
602 PREDICI
barbă pe care niciodată nu o
pieptănase şi nu se atinsese fierul
de ea, un trup slăbit de post şi
înfrânare, căci niciodată nu gustase
din rodul viţei şi nici o altă băutură
îmbătătoare. Avea o înfăţişare plină
de umilinţă, de blândeţe, de putere, botezându-se în Iordan de către
de o sfântă aprindere. Ioan. Când veni rândul saducheilor,
al acelora care distrugeau toată
Acesta era noul profet, cu numele religia şi toată morala tăgăduind
Ioan, iar poporul i-a dat numele de învierea morţilor, când veniră
Botezătorul pentru că şi-a început fariseii, care falsificau religia prin
misiunea pe malurile Iordanului, formalism, şi care îşi închipuiau că
chemându-i pe toţi oamenii la e de ajuns a fi fiii lui Avraam pentru
pocăinţă şi la botez, pe care îl ca să nu aibă nici o frică de
săvârşea afundând tot trupul în apă. judecata lui Dumnezeu, atunci
El zicea poporului: ,,Pocăiţi-vă că s- marele prooroc Ioan fu cuprins de o
a apropiat Împărăţia cerurilor!”, mare indignare când îi văzu, şi cu o
Împărăţia cerurilor nu a pământului, sfântă aprindere le strigă: ,,Pui de
pe care o aştepta poporul lui Israel. viperă, cine v-a arătat să fugiţi de
El lasă să se înţeleagă că această mânia ce va să fie?”
împărăţie, atât de aşteptată de evrei,
nu se cucereşte nici cu sabia, nici Niciodată aceşti mai-mari ai iudeilor
cu aurul, nici prin răscoale, că ea nu auziseră un limbaj atât de aspru;
este de o altă ordine, o împărăţie cu ei erau deprinşi să-i vadă pe toţi
totul duhovnicească, împărăţia plecându-şi frunţile înaintea lor şi
sufletelor, unde se intră prin poporul Ierusalimului să-i salute ca
pocăinţă şi se trăieşte prin iubire şi pe dascălii lui. Sfântul Ioan însă i-a
milostenie. dat de gol zicându-le: ,,Faceţi roade
vrednice de pocăinţă, pui de
Mulţimea venea şi se îngrămădea în năpârci! Şi nu ziceţi, în voi înşivă,
jurul lui, ca să-l asculte, din toate că aveţi părinte pe Avraam, căci zic
părţile: din Ierusalim, Pereea, vouă că Dumnezeu poate din
Samaria, Galileea; veneau farisei, pietrele acestea să ridice pe fiii lui
saduchei, cărturari, veneau preoţi, Avraam!” Cu alte cuvinte, a fi fiii lui
vameşi şi soldaţi; cei umiliţi şi Avraam după trup nu serveşte la
săraci se plecară cei dintâi înaintea nimic, dacă nu sunt fiii lui prin
Botezătorului, plângând şi virtute şi credinţă, prin viaţă, prin
mărturisindu-şi păcatele lor şi trăire, prin fapte.
821

Aşa vorbea Sfântul Ioan Botezătorul
celor mari, celor corupţi şi de foarte
multe ori corupători, dar pentru
popor nu avea decât cuvinte blânde
şi mângâietoare. Nu ştiu dacă
astăzi, după atâtea sute de ani, nu
ni s-ar face şi nouă aceleaşi
mustrări, tot aşa de aspre, dacă nu
şi mai grele, pentru că şi noi am
ajuns nişte formalişti mândri şi
îngâmfaţi, care ne lăudăm că
suntem creştini ortodocşi, că avem
cea mai dreaptă şi mai curată
credinţă, dar sufletul s-a împuţit de
tot felul de păcate mari şi murdare,
pe care mulţi le ţin nespovedite din
copilărie sau de zeci de ani.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
603
Când mulţimea îl întreba pe Ioan:
,,ce să facem?”, Ioan nu le cerea să-
i imite viaţa lui aspră, ci se
mulţumea a le predica milostenia şi
iubirea frăţească între ei, zicându-le:
,,Cel ce are două haine să dea una
şi celui ce nu are, cel ce are bucate
să facă asemenea”. Iată fraţilor, în
puţine cuvinte, învăţătura Sfântului
Ioan Botezătorul; umilinţa,
înfrânarea, milostenia şi iubirea
822
frăţească se asemăna cu a
Domnului Hristos, căci el pregătea
astfel calea Stăpânului Hristos -
Domnul nostru.
Anul în care a început Ioan a
predica şi a găti calea Domnului era
un an sabatic, un an de jubileu,
adică un timp de rugăciune şi de
reînnoire religioasă la evrei. Îşi
poate închipui oricine cât era de
mare mişcarea poporului când, nu
departe de Ierusalimul cel plin de
imaginile mincinoşilor zei aduşi de
romani, răsună acest strigăt:
,,Pocăiţi-vă, că s-a apropiat
împărăţia lui Dumnezeu! Iată, Mesia
vine, iată, făgăduinţa împlinită!”
Mulţimea alerga pe malul Iordanului
pocăindu-se, mărturisindu-şi
păcatele, şi îngrămădindu-se să
primească botezul. Toţi se întrebau
despre acest om aşa de puternic în
cuvânt, aşa de înfrânat, aşa de
blând cu cei smeriţi şi aşa de aspru
cu cei mândri: ,,Nu cumva e Mesia,
Hristos, Mântuitorul cel mult
aşteptat?…”
Aceste păreri ajunseră până la
urechile lui Ioan, dar el le răspunse:
,,Eu vă botez cu apă, dar vine după
mine, Cel mai tare decât mine,
Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg
cureaua încălţămintei Lui. Acesta vă
va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc!”
Ioan era trimis ca să vestească pe
un Altul mai mare decât el. Botezul
pe care-l propovăduia şi-l săvârşea
nu era decât un botez înainte-
mergător; după botezul cu apă,
urma un botez mai înalt - botezul cu
foc, cu Duh Sfânt. Mai întâi botezul
pocăinţei şi apoi botezul iubirii;
pentru aceasta trebuiau pregătite
sufletele oamenilor.
Într-o zi, Ioan zări în mulţimea care
venise să se boteze un tânăr de
treizeci de ani pe Care nu-L văzuse
niciodată, dar pe Care Îl recunoscu
fie că El avea o înfăţişare ca semn al
curăţiei mai presus de fire, văzut
numai de ochiul unui sfânt ca Ioan,
fie că arunca lăuntric asupra lui o
rază asemenea aceleia care l-a făcut
să salte de bucurie în pântecele
maicii sale. La vederea Acestui
tânăr al Cărui nume este Iisus, Ioan
se dădu înapoi cuprins de spaimă,
apoi scăpă acest strigăt: ,,Eu, eu am
trebuinţă să mă botez de Tine şi Tu
vii la mine?”, dar Iisus îi zise: ,,Lasă
acum, Ioane, că aşa se cade nouă
să plinim toată dreptatea!”
823
Atunci Sfântul Ioan nu s-a mai
împotrivit, s-a făcut ascultător şi
fără să mai zică un cuvânt, cu
smerenie şi supunere, L- a botezat.
Îndat ă ce Iisus a ieşit din apă,
spune Sfânta Evanghelie, cerurile s-
au deschis, iar Duhul Sfânt,
pogorându-se sub forma unui
porumbel, a venit peste El, şi un
glas din cer s-a auzit zicând:
,,Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru
Carele am binevoit; de Acesta să
ascultaţi!”.
604 PREDICI
Acest glas al lui Dumnezeu-Tatăl a
fost auzit de toţi cei care erau de
faţă, intrând ca un tunet în adâncul
sufletelor lor, iar Ioan l-a auzit
destul de bine. El a văzut lămurit
dumnezeiasca taină pe care o
serbăm în zilele acestea, adică
arătarea Fiului lui Dumnezeu, numit
astfel de către Dumnezeu Tatăl; a
văzut apele sfinţite, prin starea de
faţă a lui Iisus, şi a primit puterea de
a sfinţi sufletele prin botez.
În amintirea botezului Domnului, în
fiecare an, preoţii intră în Iordan la
locul unde S-a botezat Domnul
Hristos şi prin rugăciuni sfinţesc
apele. Tot în amintirea acestui mare dar care s-au lepădat prin păcate
eveniment, şi noi, creştinii mari, căci au trăit în desfrânări, în
ortodocşi, în aceste zile ne ducem beţii, avorturi şi înjurături. Mulţi
la râu, la fântâni şi izvoare sau trăiesc departe de biserica lui
punem în vase mari apă ca să fie Hristos, nu le place să se roage, să
sfinţită, pentru folosul sufletelor cânte lui Dumnezeu, trăiesc
noastre. Dar pentru ca sfinţirea necununaţi, nespovediţi, cu ţigara
apelor să ne fie de folos pentru în gură ziua şi noaptea, cu înjurături
mântuirea sufletelor şi pentru şi cu diavolul pe limbă, zavistuiesc
intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu, şi duşmănesc pe alţii, fură, mint şi
ni se cere să ne pregătim, aşa cum înşală, fac tot felul de păcate, în
spune Sfânta Evanghelie că care trăiesc până la moarte şi nu
pregătea Ioan poporul care venea la vor să se lepede de ele, să vină la
dânsul. Ni se cere să ne curăţim Dumnezeu.
păcatele prin pocăinţă, prin post,
prin ajunare, prin rugăciuni, prin Ne spune Sfântul Macarie cel Mare
fapte bune către săraci făcute în că, în pustie fiind, a găsit o
numele Domnului Hristos, Care a căpăţână a unui popă idolesc care i-
fost Om şi Dumnezeu. Prin Fiul lui a vorbit spunându-i că atunci când
Dumnezeu, cerul şi pământul, care face rugăciuni pentru cei morţi,
fuseseră despărţite prin păcat, s-au primesc şi ei, păgânii, acolo în iad,
întâmpinat, mila şi adevărul s-au puţină uşurare. S-a mirat Sfântul
îmbrăţişat, dreptatea şi pacea s-au Macarie şi a întrebat dacă
sărutat, adevărul din pământ a dedesubtul lor mai sunt şi alţi
răsărit şi dreptatea din cer a privit.păcătoşi care se chinuiesc şi i-a
spus căpăţâna că în iad, dedesubtul
Noi însă, prin păcatele noastre, ne lor, al păgânilor, se află creştinii
îndepărtăm din nou de Dumnezeu şi care au pierdut botezul prin fel de
facem să se deschidă din nou fel de păcate, creştinii care s-au
prăpastia despărţirii de El. Să nu lepădat de credinţă, de Dumnezeu şi
credem că toţi câţi s-au botezat s-au că aceia sunt în chinuri mai mari
mântuit. Iadul este plin cu creştini decât ei - păgânii, care nu au
botezaţi în numele Sfintei Treimi, cunoscut dreapta credinţă.
824
 naşei. Astfel trăind, se pogoară în
Creştinii au pierdut cu totul evlavia focul iadului, în temniţele de acolo,
şi conştiinţa despre marea taină a dedesubtul păgânilor, care au murit
Sfântului Botez. Nu ştiu că fac mare nebotezaţi. Vai de creştinii care fac
păcat când aduc pruncul până la astfel de petreceri la botez, căci
biserică cu muzică, căci o droaie de iadul se bucură, dracii râd şi abia
duhuri necurate se ţin după ei, iar în aşteaptă ziua în care să-i prindă în
biserică în loc să fie atenţi la slujbă, ghearele lor, nespovediţi şi
au prima grijă să-l fotografieze pe neîmpărtăşiţi, să-i arunce în iadul
bietul prunc, pe naşi şi pe toţi cel plin cu flăcări şi chinuri veşnice!
ceilalţi, aducând
Astăzi biserica, fraţi creştini, ne
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET cheamă să ne unim iarăşi cu
605 Dumnezeu, prin taina pe care o
serbăm. Dar cum putem noi
uneori şi câte doi-trei fotografi, de deschide iarăşi cerul şi să-L auzim
încurcă şi slujba şi preotul. Apoi, pe Dumnezeu zicând: ,,Acesta este
după ce au depus un jurământ: că Fiul Meu Cel iubit!”? Singurul
se leapădă de satana şi de toate mijloc, şi cel mai bun în timpul de
lucrurile lui, satana abia îi aşteaptă faţă, este de a asculta de Fiul
la uşă ca să-i ia pe toţi în primire cu Tatălui ceresc, Care este Iisus
muzica şi aceştia fac în numele Hristos, adică să ascultăm de
pruncului o sumedenie de păcate poruncile Lui, de legea Lui şi să
mari, care mai de care mai grele: punem în practică sfânta Lui
unii se îmbată, alţii joacă, alţii înjură învăţătură, să ne lepădăm de
pe Dumnezeu, alţii fumează, alţii satana, şi să ne lepădăm şi de
glumesc glume porcoase, alţii cântă lucrurile lui: de păcatele, de
şi zbiară cât îi ţine gura, ca turbaţi, dezmierdările, poftele cele deşarte,
cântece murdare, căci au scos un de toate duşmăniile şi răutăţile, căci
cântec - ,,Naşă, naşă”, cu care se ale lui sunt.
insultă dreapta credinţă şi numele
creştinesc, cântec blestemat prin Să ne purtăm cuviincios, să ne
care zic cuvinte ruşinoase la adresa iubim unii pe alţii, aşa cum ne-a
825
învăţat Domnul, cu fapta şi cu
vorba, şi aşa cum ne învaţă şi
Sfântul Ioan Botezătorul: ,,Cel ce
are două haine, să dea şi celui ce nu
are, iar cel ce are bucate, să facă
asemenea!”, şi orice lucru de folos
să-l facem în numele Domnului
nostru Iisus Hristos, ca nişte
creştini adevăraţi şi ca nişte robi ai
Împăratului ceresc, ca nişte soldaţi
ai Acestui Mare Împărat - Creatorul
cerului şi al pământului.
De la botez, fiecare creştin a devenit
soldat al Împăratului Hristos. De
aceea zice preotul la săvârşirea
slujbei Botezului: ,,Te închini lui
Dumnezeu ca Împăratului ceresc?”.
Apoi să avem grijă, fraţi creştini, ca
neîncetat să veghem să nu ne
murdărim iarăşi haina botezului,
căci foarte uşor se poate păta şi
astfel la venirea Domnului Hristos
să fim toţi curaţi, spălaţi şi luminaţi,
pentru a-L întâmpina pe norii
cerului şi să ne aşeze şi pe noi la
dreapta Lui, cu toţi sfinţii şi cu
sfinţii îngeri.
Rugăciune
Doamne, Iisuse Hristoase,
învredniceşte-ne, Doamne, pe toţi
826
de Împărăţia Ta cea cerească, ca şi
noi, cu toţi aleşii Tăi, să Te slăvim în
vecii vecilor! Amin!
606 PREDICI
PREDICĂ LA DUMINICA DUPĂ
BOTEZUL DOMNULUI IISUS
HRISTOS
,,… De atunci a început Iisus să
propovăduiască şi să spună:
Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia
cerurilor!”
( Matei 4, 17)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Domnul nostru Iisus Hristos Şi-a
început propovăduirea Sa după ce
Sfântul Ioan Botezătorul a
propovăduit botezul pocăinţei, L-a
botezat în râul Iordan şi L-a arătat
cu degetul poporului, zicând:
,,Iată Mielul lui Dumnezeu, Care
ridică păcatele lumii!”. Dar nu
numai Sfântul Ioan L-a arătat lumii
pe Iisus ca Mântuitor al nostru, ci
Însuşi Tatăl Ceresc L-a descoperit,
zicând către lumea adunată acolo,
la Iordan, şi către noi toţi: ,,Acesta
este Fiul Meu Cel iubit, întru Care
bine am voit! De Acesta să
ascultaţi!”, iar Duhul Sfânt în chip
de porumbel S-a arătat deasupra
capului lui Iisus.
Sfântul Ioan Botezătorul fusese
înştiinţat că Acela peste Care va
vedea Duhul Sfânt pogorându-se
deasupra capului Său, în chip de
porumbel, Acela este Mântuitorul.
De aceea, sărbătoarea care a trecut,
a Botezului Domnului, se numeşte
Arătarea Domnului Hristos în lume,
Care a venit să împlinească legea şi
proorociile. După ce a fost închis
Sfântul Ioan Botezătorul, Domnul
Hristos a început să
propovăduiască pocăinţa, prin care
ne apropiem de Dumnezeu şi
primim iertarea păcatelor. El S-a dat
pe Sine pildă de împlinire a
pocăinţei, căci, după Botez, S-a dus
în pustie unde a postit patruzeci de
zile şi patruzeci de nopţi, negustând
nimic şi rugându-se Tatălui ceresc
să-L întărească să biruiască toate
ispitele, fiindcă satana chiar acolo a
venit şi L-a ispitit. Vedem că şi
827
Sfântul Ioan Botezătorul şi Domnul
Hristos îndemnau lumea la
pocăinţă.
Sfântul Ioan Botezătorul pregătea
lumea prin pocăinţă, şi-i boteza ca
să-L poată primi pe Mântuitorul;
Domnul Hristos, de asemenea,
zicea: ,,Pocăiţi-vă şi credeţi în
Evanghelie!”. La fel îşi începe
lucrarea misionară şi Sfântul
Apostol Petru când vorbeşte
mulţimii: ,,Pocăiţi-vă şi să se boteze
fiecare dintre voi, în numele lui Iisus
Hristos, spre iertarea păcatelor şi
veţi primi darul Duhului Sfânt!”.
Ioan Botezătorul vorbea mulţimii:
,,Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi
cărările Lui, opriţi-vă de la păcate,
îndreptaţi-vă, căiţi-vă şi curăţiţi-vă!
Se
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
607
apropie Mielul lui Dumnezeu, Care
ridică păcatele lumii; vine Mesia!”
Cuvântul ,,Pocăiţi-vă!” este trâmbiţa
de deşteptare, primul tunet prin
care
s-a trezit omenirea din iadul
păcatelor şi din umbra morţii şi este
foarte des întâlnit în Cazaniile pocăinţa de când au lepădat
bisericii şi în predicile Sfinţilor botezul, crezul, taina sfintei
Părinţilor noştri. Dar acest cuvânt a spovedanii - adevărata pocăinţă - şi
ajuns în gurile unor oameni un toate celelalte ale bisericii.
cuvânt de poreclă, căci dacă o
persoană se fereşte de păcate şi Acum să vedem în ce constă
vine la biserică mai des e poreclită cuvântul acesta. Mai întâi de toate,
,,pocăită”. De asemenea sectanţii - omul care vrea să se pocăiască
cei ce s-au despărţit de biserică, de trebuie să se oprească hotărât de a
preoţie şi de toate sfinţeniile - sunt mai păcătui; în al doilea rând, să
la fel porecliţi şi toată lumea le zicemeargă la biserică şi să se
,,pocăiţi”, iar ei primesc cu multă spovedească de toate păcatele sale;
bucurie şi chiar se fălesc cu această în al treilea rând, să facă un canon
poreclă şi le răspund tuturor aceste potrivit cu păcatele sale; în al
cuvinte: ,,Nu zice Domnul Hristos, patrulea rând, să se căiască din
pocăiţi-vă?!... Şi Sfântul Ioan inimă mereu pentru ce a făcut, să-i
Botezătorul!”, şi le arată texte pară rău toată viaţa pentru păcatele
biblice unde se vorbeşte despre făcute şi în al cincilea rând să se
pocăinţă. curăţească prin sfinţeniile din
biserică, prin lacrimile vărsate la
O mare greşeală fac creştinii rugăciune, şi aşa să se apropie de
noştri zicându-le sectanţilor Mielul lui Dumnezeu şi să
,,pocăiţi”, fac chiar un păcat mare şi primească Taina Sfintei
le dau apă la moară, pentru că nu Împărtăşanii.
sunt deloc pocăiţi, ci sunt nişte
oameni rătăciţi. Drumul lor merge la Nu există iertarea păcatelor fără
pierzare, rătăcirea lor este mare căci spovedanie la preot şi fără
nesocotesc, dispreţuiesc cele mai împlinirea unui canon, căci auziţi ce
principale adevăruri de credinţă, şi le spunea Sfântul Ioan Botezătorul:
de aceea să ştiţi că se numesc ,,Faceţi fapte vrednice de pocăinţa
rătăciţi. Nimeni să nu le mai zică voastră!”, când oamenii veneau şi
pocăiţi, căci spune o minciună, se spovedeau de păcatele lor
fiindcă nu sunt, ci au lepădat înaintea lui, iar el îi boteza. Să nu
828
fim pui de năpârci şi să venim la
spovedanie numai de frica iadului,
ci să ne căim pentru cele ce am
făcut, fiindcă L-am insultat pe
Dumnezeu prin păcatele noastre.
Dacă nu vrem să ne pocăim pentru
păcatele săvârşite, soarta noastră
va fi în focul cel veşnic, dimpreună
cu fariseii şi cărturarii, pe care i-a
mustrat Sfântul Ioan Botezătorul. Ei
spuneau că îl au ca tată pe Avraam
şi pentru aceasta nu va îngădui
Dumnezeu să-i trimită la rău, ci se
vor odihni cu părintele Avraam în
rai.
La fel şi noi zicem că suntem
creştini ortodocşi, ne batem cu
pumnul în piept şi ne lăudăm cu o
religie aşa de frumoasă, de dreaptă
şi adevărată, dar în schimb
608 PREDICI
o nesocotim prin purtarea noastră,
prin faptele noastre cele rele,
fiindcă păcatele cele mari şi grele
făcute de creştinii pecetluiţi cu
Sfântul Botez sunt îngrozitoare
- păcate pe care nu le făceau
nici păgânii înainte de creştinism,
păcate ca în Sodoma şi Gomora şi
829
ca înaintea potopului, când
Dumnezeu i-a înecat cu apă şi i-a
pierdut. Cuvântul ,,Pocăiţi-vă!” este
strigătul adresat trufiei din lume şi o
chemare adresată cărturarilor şi
fariseilor vremii, care îngropaseră
legea lui Moise şi cuvintele
profeţilor în nişte vorbe fără suflet
şi în forme fără viaţă.
Fariseii şi cărturarii erau robiţi de
lux, desfrâu şi risipă. Aceştia
ocupaseră scaunul lui Moise şi al
profeţilor. Ei erau nişte conducători
orbi ai poporului de atunci şi
porunceau, şi le vorbeau numai în
interesul lor putred, plin de
făţărnicie şi fărădelege; se
poticneau şi cădeau pradă viciilor.
Poporul era împărţit în tabere şi o
mare parte îşi căuta mângâierea
când dădea de necazuri prin vrăji şi
prin jertfe fără de folos. Alţii alergau
la jocuri, la circuri, la luptele dintre
oameni şi animale, făcând o bucurie
şi o desfătare din aceste drăceşti
nelegiuiri. Învăţaţii şi conducătorii
orbi de atunci ai acestui popor nu-i
învăţau pe oameni să se lepede de
aceste blestemăţii, de păcate.
În mijlocul acestor amăgiri şi
rătăciri vine Sfântul Ioan
Botezătorul, vine Mântuitorul prin Fiul Său, prin învăţătura cea
Hristos cu sfinţii apostoli şi strigă adevărată a Fiului Său,
acest zguduitor cuvânt: ,,Pocăiţi- recomandându-ne să-L ascultăm.
vă!”… şi lumea s-a cutremurat.
Pocăinţa, aşa după cum o predică O, dacă ar asculta lumea de Iisus, s-
Sfântul Ioan, este o virtute şi o ar îndepărta viciile şi păcatele. Ce
şcoală care ţine viaţa întreagă, o bine le-ar fi şi în viaţa aceasta
virtute a renaşterii şi şcoala vremelnică, şi în Împărăţia cerurilor,
smereniei; e lupta morală de a face de care ne-a vorbit Sfânta
întotdeauna fapte după voia şi legea Evanghelie de astăzi! Oamenii stau
lui Dumnezeu; este taina care-l însă ca într-o tristă închisoare.
renaşte pe om, înnoindu-i botezul Lumea este robită de păcate şi nu
cel dintâi, pe care l-a întunecat cu simte robia aceasta grozavă a
păcatele. păcatelor; s-a obişnuit cu plăcerile
ticăloase, pierzând libertatea
În casa unde nu se face pocăinţă sufletească. Dacă ar fi mai multă
intră mânia lui Dumnezeu şi securea voinţă de a scăpa de păcate şi de a
stă la rădăcina pomilor. De aceea se elibera de sub jugul lor, ar căuta
vedem cazuri grele în viaţa toate metodele
creştinilor de astăzi, fiindcă securea
taie şi aruncă la foc, pe unii PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
despărţindu-i vremelnic până ce se 609
pocăiesc, iar pe alţii veşnic, căci îi
ajunge focul iadului. Plânsul posibile şi ar găsi taina pocăinţei de
înăbuşit al pustiului se aude care am vorbit.
pretutindeni unde nu se ascultă şi
nu se urmează pilda şi predica Ca să ne slujească de pildă, îmi
despre pocăinţă. Lumea se amintesc o întâmplare pe care am
depărtează mereu şi se leapădă de citit-o demult. Într-o temniţă din
Domnul Hristos, scufundându-se Germania, un puşcăriaş, condamnat
din nou în păcate şi barbarii. pe viaţă, a ros 10 ani la rând gratia
Dumnezeu vrea să se lumineze tot de fier a temniţei cu un mic metal
globul pământesc şi să-l facă fericit ascuţit, ca până la urmă să
830
reuşească să rupă gratia şi să pentru că au ascultat de înşelătorul
scape în libertate. O, ce mare dar de diavol. Căci ce le-a zis primilor
la Dumnezeu este libertatea şi cât oameni? ,,În ziua când veţi mânca
de mult o doresc cei ce au pierdut- din roadele pomului aceluia, vi se
o! Aşa este şi cu robia păcatului vor deschide ochii şi veţi fi şi voi ca
după cum zice Domnul Hristos: Dumnezeu, cunoscând binele şi
,,Tot cel ce păcătuieşte este rob al răul!”. Aşa a zis şarpele, diavolul; şi
păcatului şi al diavolului”. Câtă ştiţi ce a urmat, că aţi citit cu toţii în
răbdare şi câtă nădejde a avut acel Sfânta Biblie.
om ca să roadă la gratia aceea de
fier 10 ani! Aceeaşi momeală a înşelăciunii şi a
ştiinţei o întrebuinţează diavolul şi
Eu mă gândesc că şi omul pe care-l astăzi. Căderea primilor oameni ar
stăpâneşte câte o patimă a devenit trebui să ne slujească de pildă la
robul acelei patimi şi dacă are toţi, ca să nu ne bizuim pe acea
răbdare, mai ales dacă roade mereu făgăduinţă vicleană, şi să nu
la patima care-l stăpâneşte, nu se socotim păcatul izvor al luminii, al
poate să nu scape de ea. Pocăinţa cunoştinţei, ci al întunericului şi al
sinceră, părerea de rău pentru rătăcirii. Prin momeala aceasta se
păcate, lacrimile fierbinţi, pot pierde majoritatea celor ce îşi
rugăciunile, postul, oprirea de la zic învăţaţi şi oameni culţi. Dacă
chefuri, înfrânarea de la băuturi privim mai cu atenţie, la cei mai
alcoolice, iată, acestea reprezintă mulţi dintre aceşti oameni nu vezi
roaderea gratiei. Dar vrăjmaşul şi decât trufie intelectuală. Mulţi dintre
ispititorul oamenilor are atâta ei sunt gata să spună de-a dreptul
neruşinare, că şi astăzi că de aceea îşi îngăduie ceea ce nu-
întrebuinţează aceeaşi înşelăciune, şi îngăduie alţii, fiindcă ei ştiu mai
pe care a întrebuinţat-o la început, multe decât ceilalţi. Aceştia, după
în rai, cu Adam şi Eva. ce sunt împănaţi din creştet până-n
tălpi cu fel de fel de păcate mari,
Sfânta Carte a Mineiului ne-a vorbit nici nu vor să facă spovedanie
astăzi şi despre Adam şi Eva, că au curată, pocăinţă sinceră, ca şi când
fost înşelaţi şi au pierdut raiul ei ar avea un dumnezeu şi un rai
831
aparte, care-i aşteaptă numai pe cei cele mai mari talente, denaturează
intelectuali; ei nu vor să stea la un şi pierd cele mai mari cunoştinţe,
loc cu proştii pe dincolo. fiindcă le tulbură mintea.
Înşelăciune drăcească!... Deschidem noi ochii să-l vedem pe
ispititorul cu făgăduinţele lui, că se
Tot cu acest păcat vine necuratul şi apropie de noi ca de Adam şi Eva?
la unii din cei de jos care se Facem noi socoteala să vedem şi să
socotesc pe ei mai ceva decât înţelegem; ce au văzut ei după ce au
ceilalţi oameni, începând să-i mâncat?! Ce au văzut Adam şi Eva
povăţuiască pe alţii, să se considere din cele făgăduite de satana? - că a
pricepuţi şi atotştiutori, ba mai mult, zis că vor fi ca Dumnezeu - ce au
să se socotească fără de păcate. De văzut mai mult? Iată ce spune
aceea nici nu le trebuie biserică, Sfânta Carte că au văzut! Au văzut
preot şi sfinţenia tainelor. Aceştia că erau goi.
sunt lăudăroşii sectanţi - rătăciţii,
nu pocăiţii! Să ţineţi seamă, să nu Iată noua cunoştinţă produsă de
mai greşiţi zicându-le acest cuvânt! păcat, care totodată era şi o
pedeapsă pentru păcat, căci dacă
610 PREDICI nu ştiau că sunt goi, acesta era unul
din binele stării lor de nevinovăţie -
Aceşti lăudăroşi sectanţi se bat cu erau precum copiii, care nu
pumnul în piept că ştiu toate, că n- cunoşteau vicleşugul şi goliciunea
au păcate, că nu le trebuie preot, trupească. Mâncând din pomul oprit
spovedanie şi biserică. Iată cum a li s-au deschis ochii cei trupeşti, dar
reuşit diavolul să-i înşele! li s-au întunecat ochii cei
duhovniceşti, căci de acum fugeau
Mai de plâns este că lăudăroşenia şi sărmanii de ei să se ascundă de
obrăznicia păcatului s-a întins Dumnezeu, de Făcătorul şi
foarte mult, căci oamenii stricaţi se Văzătorul a toate. Ei credeau că
tăvălesc în patimile cele mai Dumnezeu, nu-i va mai putea vedea.
stricătoare de suflet. Întunericul e Aşa de repede se întunecă la suflet
mare în viaţa lor şi umbra morţii îi omul care păcătuieşte. Iată
paşte, căci aceştia orbesc şi strică mincinosul cum i-a înşelat!
832
 tată pământesc ar face aşa cu fiul
Judecaţi singuri, fraţi creştini, ce fel său: să-l trimită cale lungă şi să nu-i
de ştiinţă este aceasta? Cât de spună nici locul, şi nici ce să facă
ticăloasă şi dezgustătoare este ea! pe cale?! Dar cine ne-a lipsit pe noi
Dar ceea ce este şi mai dureros: de această lumină firească, şi ne-a
întunericul acesta nu-i îngăduie afundat în aşa întuneric? Nimeni şi
omului să vadă ceea ce e nevoie nimic decât numai păcatul.
pentru el, să vadă lămurit cine e
Făcătorul şi Stăpânul soartei lui. Ba Strămoşii noştri Adam şi Eva,
nu-i îngăduie să vadă de unde este înainte de cădere, aveau însuşirea
el - omul, ce valoare mare are prevederii de a pătrunde în adâncul
sufletul lui şi pentru ce trăieşte aici lucrurilor, căci Adam a pus nume
pe pământ; nu-l lasă să se animalelor după o
pregătească, se ascunde de ochii
lui şi-i ascunde şi moartea care-l PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
pândeşte. Aceste lucruri sunt de 611
mare însemnătate pentru ştiinţa
oamenilor şi tocmai ele sunt singură privire asupra lor, nume
acoperite de un mare întuneric. care au fost aprobate de Însuşi
Dumnezeu ca fiind foarte potrivite.
Noi ne mirăm de cultura vechilor Dar după cădere, acelaşi strămoş,
greci şi romani, şi ne minunăm de deodată orbi cu sufletul atât de rău
câte au făcut ei în vremea lor, dar. încât credea că se poate ascunde
Dar să ne aducem aminte, cui se de Dumnezeu cel Care este
închinau ei? Nu idolilor celor muţi?! pretutindeni. Rămăşiţele luminii
Nu lemnelor şi pietrelor?! Au ştiut ei celei de la început au rămas cât au
ceva adevărat despre originea şi trăit patriarhii, şi s-au păstrat în
soarta omului? E cu putinţă oare ca tradiţie. Dar, în timp, omenirea
acest întuneric să fie firescul ajunse cu mintea orbită de
omului? Înţeleptul Creator să nu-i fi întunericul neştiinţei, şi curând
spus oare de la început de-a dreptul începu omul să zică pomului ,,tu
omului menirea lui, să nu-i fi arătat eşti tatăl meu”, şi pietrei ,,tu eşti
încotro merge şi pe ce cale? Care mama mea”, ,,tu m-ai născut pe
833
mine”, adică să se închine la idoli. căci sunt gânditori, privirea lor e
Iată ce grozavă rătăcire a adus fugitivă şi tulbure, mişcările lor sunt
păcatul în mintea şi viaţa oamenilor! agitate, treburile lor nehotărâte,
până şi bucuriile le sunt
Păcatul ne-a răpit şi lucrurile posomorâte şi goale. Ei sunt
cunoştinţei şi ne-a făcut incapabili asemenea omului care umblă pe
de a le vedea; a stricat vederea întuneric, pipăind, căci aceste stele
noastră sufletească până într-atât, rătăcitoare rămân reci la adevărurile
încât acum chiar de i s-ar arăta creştineşti şi mulţi păşesc contra
omului acele lucruri, nu le-ar vedea lor chiar. De aceea au îndrăzneală
cum trebuie, nu le-ar crede şi i s-ar să zică chiar vorbe mari împotriva
părea cu totul altceva. De aceea e o lui Dumnezeu, crezând că se pot
jalnică rătăcire când noi ne ascunde ca Adam şi Eva în rai de
închipuim că ne-ar lipsi cuvenita faţa Sa. Astfel de păcătoşi pierd
cultivare din ştiinţa poleită şi nu simţul şi gustul de adevăr până într-
vedem că păcatul este pricina care atât încât nu mai pot deosebi
întunecă mintea, sufletul şi inima. El adevărul de minciună, şi iau drept
este cauza a toată răutatea din adevăr numai ceea ce intră în
lume; datorită păcatului lipseşte interesele lor pământeşti.
Dumnezeu cu lumina Sa din viaţa
omului, lipseşte Cuvântul lui Toate descrierile care au fost făcute
Dumnezeu care poate să ia albeaţa de filozofii, învăţaţii şi scriitorii
şi să deschidă ochii inimii, să-l ungă imorali din vremea păgânismului se
cu colirul cel duhovnicesc al înfăţişează pustii, miros a
Duhului Sfânt pe omul cel căzut, mortăciune. Lumea fără Dumnezeu
făcându-l din nou om adevărat, este un cadavru fără suflet, un trup
înnoindu-l. împuţit, peste care s-au presărat
flori, dar florile se veştejesc,
Această stare de întuneric din putrezesc şi începe mirosul mai tare
pricina păcatului e vădită pentru al acestui trup împuţit. Ei totdeauna
mulţi, cu toate că mulţi învăţaţi, dar au criticat, au combătut şi denaturat
păcătoşi, se cred în lumină. Parcă toate cele de folos, punând în locul
planează ceva întunecos asupra lor, lor minciuni. Această pildă grozavă
834
o vedem şi la duhurile lepădate,
care au căzut din lumină în
întuneric. Ce sunt ele cu toate
însuşirile lor mari decât nişte fiinţe
tulburate la minte prin mândrie şi
ură, faţă de Făcătorul
aduce în lume robia, Iisus -
libertatea, păcatul aduce neliniştea,
mustrarea conştiinţei, bolile
trupului, moartea, pierderea
Împărăţiei cereşti, ura, întunericul şi
ruşinea.

612 PREDICI După formele şi felurile lor, păcatele

sunt multe şi nenumărate, dar
lor?! Iată dar, de ce ele nu pot să totuşi, după greutatea lor, păcatele
înţeleagă că sunt numai nişte cele mai mari se împart în trei
făpturi şi nu pot să se lupte cu grupe: păcate împotriva Duhului
Făcătorul. Cum îndrăznesc atunci a Sfânt, păcate strigătoare la cer şi
se ridica contra Celui Atotputernic? păcate de moarte.
Nu-i aceasta curată nebunie?! Păcatele împotriva Duhului Sfânt nu
se iartă nici pe pământ, nici în cer,
Păcatul este pricina tuturor relelor pentru că sunt făcute împotriva
din lume! Păcatul este periculos şi Adevărului Evangheliei şi a Harului
vine în om printr-un glas de sirenă, Duhului Sfânt. Aceste păcate sunt:
care prin cântec omoară. El se
naşte în inimă din poftă, în urma - necredinţa sau nepăsarea
ispitei duhului rău, şi aşa îl vrăjeşte faţă de Dumnezeu - să luăm aminte,
pe om cu cântecul lui, până ce-l vai de cine îl apucă moartea în
omoară. De la Adam, toţi oamenii se necredinţă!
zămislesc în păcat, toţi moştenesc
păcatul; de aceea toţi gem şi - ura împotriva lui Dumnezeu
suspină, pentru că moştenesc şi şi a bisericii;
otrava păcatului. Unul singur a fost
fără de păcat: Iisus Mântuitorul. El - deznădejdea în mila lui
vine în lume să ne mântuiască pe Dumnezeu;
noi păcătoşii. Păcatul aduce în lume
blestemul lui Dumnezeu, Iisus - încrederea prea mare în
Hristos - binecuvântarea, păcatul bunătatea lui Dumnezeu, că zic unii:
835
,,Lasă că Dumnezeu e bun şi ne
iartă! Să facem păcate, să facem
avorturi, să jucăm că ne iartă
Dumnezeu!”, dar aceste păcate nu
se iartă aşa uşor, cu una cu două;
- lepădarea de credinţă a
creştinului ortodox.
Cine moare cu păcate de acest fel a
terminat cu iertarea. Aceluia nu-i
sunt primite nici slujbele care i se -
fac după moarte.
Păcatele strigătoare la cer sunt:
- primul - uciderea;
- al doilea - păcatele
împotriva firii: sodomia, urgia -
care-i face pe oameni bolnavi,
tâmpiţi şi nebuni, căci fac păcate
contra firii pământeşti;
- al treilea - oprirea plăţii
lucrătorilor, slujitorilor, servitorilor;
- al patrulea - asuprirea
văduvelor şi orfanilor;
- al cincilea - batjocorirea şi
asuprirea părinţilor.
A treia categorie de păcate, tot
grele, păcatele cele de moarte sunt
acestea:
- primul - mândria, adică fala, trufia,
fariseismul;
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
613
al doilea - iubirea de arginţi,
de bani; mulţi s-au vândut
necuratului prin vrăji, şi-au dat
sufletul diavolului ca să se
îmbogăţească pe aici, să aibă bani
mulţi. Vai lor, sărmanii!
- al treilea - desfrânarea;
- al patrulea - lăcomia;
- al cincilea - pizma;
- al şaselea - mânia;
- al şaptelea - lenea sau
trândăvia.
Păcatele se iartă prin Sfântul Botez;
Harul Botezului spală, anulează,
miceşte, stinge păcatul precum apa
stinge focul şi cum spală toate
murdăriile. Noi, aproape toţi, am
836
primit botezul de mici, iar până la
şapte ani nu ni s-au socotit păcatele
dar de la şapte ani, după păcatele
pe care le-am făcut fiecare, ar
însemna să ne ducem cu toţii în
fundul iadului, dacă nu ne-ar fi lăsat
Domnul Hristos o altă baie
curăţitoare, o reînnoire a botezului,
care este taina pocăinţei - taina
spovedaniei, de care am vorbit. De
aceea trebuie făcută spovedania
bine, iar omul să primească şi
canonul cuvenit ca să se poată
mântui.
Primejdia păcatului este cu atât mai
mare cu cât nu ne dăm seama de
otrava lui, fiindcă la început este
dulce ca mierea, dar pe urmă e amar
ca fierea şi te ucide. De aceea, omul
care păcătuieşte mult, orbeşte,
surzeşte şi nu mai vede, nu mai
aude. Astfel de oameni nu mai pot
auzi clopotele bisericilor, nici
chemările Evangheliilor la mântuire;
ei mor în dulceaţa păcatelor
întocmai ca unii oameni care mor
îmbătaţi de mirosul florilor de crin.
Au murit mulţi! Cred că aţi auzit şi
dumneavoastră că au murit mulţi
din cauza mirosului florilor de crin
sau altor flori puternic mirositoare.
De aceea e aşa de greu să-i trezeşti
837
să se întoarcă la viaţa cea nouă, să
se spovedească, să se curăţească
în focul pocăinţei. Mai repede
aceştia se răzvrătesc decât să
asculte şi prind ură mare pe cei ce
le vorbesc despre pocăinţă; în loc
să-şi răstignească păcatele ar fi în
stare să-i răstignească pe cei ce le
vorbesc de spovedanie şi de
biserică. În dulceaţa aceasta a
păcatului i-a prins moartea pe
mulţi… căci au căzut - cum se
spune vorba aceea - ,,ca muştele în
lapte”.
Aşa veni la mine o femeie, acum
două - trei săptămâni, ca să mă
întrebe ce ar putea să facă ea
pentru soţul ei, pe care l-a găsit
mort în casa unei femei desfrânate.
El s-a dus acolo, după obiceiul lui; o
cunoştea probabil de mult, căci
lipsea foarte des de acasă, şi acolo
l-a ajuns moartea, căci fiind bolnav
de inimă, în urma păcatului, a murit.
Soţia lui a fost totuşi cu milă de el,
căci s-a dus de l-a luat, l-a îngropat,
l-a plâns, iar acum umbla ca să-i
scape sufletul. ,,Ce să fac părinte,
cum să-l salvez?”… Nimeni nu-i mai
garantează mântuirea!
În altă parte, tot aici în Bucureşti,
unul, tot aşa, s-a dus la o femeie
care avea
614 PREDICI
şi bărbat. Bărbatul ei era mai mult
plecat; fiind şofer pleca şi la
drumuri mai lungi. Şi dacă a murit
desfrânatul acolo, în casa acelei
femei cu care a păcătuit, aceasta i-a
trimis vorbă soţiei lui, să vină să-l ia
şi să-l îngroape, dar aceea l-a lăsat
acolo, n-a vrut să mai ştie de el şi l-
a îngropat cealaltă, cu ruşine, ca să
se facă cunoscută această faptă şi
bărbatului ei şi la toţi vecinii. Aşa
cum am spus mai la început păcatul
aduce şi ruşine. Se face omul de
râsul lumii şi de râsul demonilor. Vă
închipuiţi cu toţii ce s-a ales de
gospodăria şi de viaţa acestor
oameni, cărora nu le lipsea nimic în
casă, când a venit soţul acelei femei
şi a auzit cele petrecute, în casa lui,
cu soţia lui. Iată ce face păcatul,
diavolul, necredinţa! Şi sunt o
mulţime de cazuri de felul acesta.
Din cauza răzvrătirii omului
împotriva adevărului, bisericile sunt
goale, iar temniţele şi tribunalele
pline, de aceea se petrec crime,
838
procese, războaie şi toate
nelegiuirile.
Tot pământul, păcătuind, se
răzvrăteşte împotriva lui Dumnezeu.
Oamenii beau păcatul ca apa şi mai
bine le place să se tăvălească în
mocirla păcatelor ca porcii decât să
umble în căile adevărului. Păcatul
este foarte periculos şi pentru faptul
că se întinde repede, şi se
înmulţeşte întocmai ca microbii
bolilor sau ca buruienile, căci o
singură sămânţă este de ajuns într-
o grădină şi în curând umple toată
grădina.
Se spune prin cărţi că englezii, când
au luat în stăpânirea lor Australia,
au găsit acolo câmpii întinse pline
de roade bogate şi nici un fir de
scaiete sau de alte bălării. Dar
despre ţara englezilor, mai ales
Scoţia, ştim tot din cărţi că e plină
de scaieţi. Unul dintre englezi a
ajuns şi el acolo, în Australia, şi i-a
venit dorul de scaieţii din ţara lui. A
scris acasă la părinţi să-i trimită o
mână de seminţe, ca să semene şi
el scaieţi pe lângă casă, şi astfel să-
şi aducă aminte de patria lui şi să
nu-i mai fie dor. Îndată i-a venit
sămânţa şi englezul a semănat-o.
Vântul o purtă şi în alte locuri şi mici, rău le mai fac! Tot prăpădul,
până la urmă toată Australia se toată
umplu de scaieţi.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Aşa de repede se răspândeşte şi 615
neghina diavolului; păcatul se
prinde uşor, foarte uşor de inima nenorocirea pe care o aduce
omului chiar de la cea mai fragedă păcatul nu se poate vindeca decât
vârstă. Câţi copilaşi nu ştiu nici prin taina pocăinţei, aşa cum aţi
rugăciunea de căpetenie - Tatăl auzit mai sus.
nostru, dar din gură le ies o mulţime
de vorbe urâte. Câte fapte murdare Ca să întărim şi mai mult cuvântul
nu fac aceşti copii, învăţate de la nostru, mai ascultaţi o pildă. Un
alţii sau de la televizor, căci parcă credincios l-a întrebat pe
se iau la întrecere cu cei mari. Sunt duhovnicul său: ,,Cum aş putea,
unii care cad în desfrânare de mici, părinte, să scap de murdăria
iar alţii şi-au omorât părinţii. Unul i-
păcatelor? Că mă lupt mereu şi nu
a dat cu ciocanul în cap mamei lui, ştiu cum să scap.” Duhovnicul îi
când dormea, pentru că nu i-a dădu pilda aceasta: ,,Ai văzut, fiul
cumpărat o jucărie pe care a vrut-o meu, cărbunele cât este de negru?!
el Poţi să-l speli pe deasupra cu orice
fel de săpun, poţi să-l freci cât vrei
- copil de cinci ani. Când a cu orice fel de soluţie, cărbunele tot
venit taică-său de la serviciu şi a negru rămâne; când însă îl bagi în
văzut balta de sânge în casă şi ce a foc îşi pierde negreala, se face şi el
făcut, şi cum i-a spus că a omorât-o, frumos, alb şi roşu, ca şi focul. Aşa
l-a luat şi taică-său şi l-a omorât este, dragul meu, şi cu murdăria
trântindu-l de pământ. păcatelor noastre. Suferinţa
postului, a metaniilor, a durerilor şi
Iată isprăvile păcatului! Iată bucuria ostenelilor de tot felul, lacrimile şi
demonilor! Când scaieţii ajung să căinţa din inimă, acestea înseamnă
fie semănaţi în sufletele copiilor de focul care curăţeşte. Numai aşa
sufletul omenesc se albeşte şi se
839
înfrumuseţează!” Creştinul mulţumi poporul acesta lumina Ta cea mare,
părintelui duhovnic, luă hotărârea care a venit şi peste cei din ţinutul
să-i urmeze sfatul şi aşa s-a curăţit Zabulonului şi Neftalimului, care
de murdăria păcatelor. şedeau în întuneric şi în umbra
morţii! Să vină lumina Ta şi să-i
De aceea, canonul, şi sfatul dat la lumineze pe toţi, ca să înţeleagă ce
sfânta spovedanie de un preot urmări grele are păcatul în viaţa
iscusit are o mare valoare pentru omului, şi dă-ne putere, Doamne, ca
iertarea păcatelor. Să ne intre adânc toţi să ne izbăvim de cursele
în suflet aceste cuvinte şi să demonului, ale păcatului, să ne
începem cât mai serios să reparăm mântuim şi noi cu toţii şi să Te
trecutul nostru; să ne împăcăm cu slăvim pe Tine, Părintele nostru cel
Dumnezeu ca să fim gata în orice Ceresc, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, în
clipă de plecarea noastră în vecii vecilor! Amin!
veşnicie - că nu e de glumit... Poate
nu ne mai lasă Dumnezeu timp prea 616 PREDICI
mult, nici de pocăinţă, nici de
credinţă, nu se mai roagă
Dumnezeu mult de noi şi atunci,
dacă pierdem sufletul, am pierdut
tot. Numai sufletul este de preţ, el PREDICĂ LA
este valoarea care nu se poate
cumpăra cu nimic, căci tot pământul ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI
nu valorează cât un suflet înaintea
lui Dumnezeu. ,,Acum slobozeşte pe robul Tău,
Stăpâne, după cuvântul Tău, în
Rugăciune pace, că au văzut ochii mei
mântuirea Ta…”
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, Cel propovăduit şi (Luca 2, 29-30)
arătat de Sfântul Ioan, Tu eşti Mielul
lui Dumnezeu, Care ai venit să ridici F r a ţ i c r e ş t i n i,
păcatele lumii! Să vină şi peste
840
Praznicul Întâmpinării Domnului ne Maica lui Hristos, împreună cu Iosif,
dă prilejul să aflăm mai multe logodnicul sfinţiei sale.
lucruri folositoare pentru mântuirea
noastră. În primul rând vedem că Acolo în Ierusalim, spune Sfânta
Sfânta Fecioară Maria împlinea Evanghelie de astăzi, era un om pe
toate obiceiurile legii vechi şi care-l chema Simeon. Acestuia îi
făgăduise Duhul Sfânt să nu moară
căuta să respecte întocmai până când nu va vedea pe Domnul
învăţătura legii vechi şi a Bisericii Hristos cu trup pe pământ. Dar
Vechiului Testament, aşa cum era pentru ce a fost el canonisit ca să
scris şi poruncit de Dumnezeu, ca trăiască 360 de ani până va vedea
orice femeie care va naşte prunc, pe Domnul Hristos? Ascultaţi cum
după 40 de zile de la naşterea lui să s-a întâmplat cu el!
fie adus la biserică pentru ca
preotul să-l închine lui Dumnezeu, În timpul împăratului Ptolomeu, care
fiindcă primul copil care se năştea a trăit cu 283 de ani înaintea naşterii
era sfânt şi făgăduit lui Dumnezeu. lui Hristos, s-a făcut traducerea
Tot în legea veche Dumnezeu Sfintei Scripturi din limba evreiască,
poruncise lui Moise să înveţe partea în cea elinească. Traducerea a fost
femeiască să nu se atingă de bărbat făcută de 70 de cărturari mari. Între
în acest timp de 40 de zile. aceşti 70 de bărbaţi care au tâlcuit
Sfânta Scriptură se afla şi dreptul şi
De aceea Sfânta Fecioară Maria L-a bătrânul Simeon, care avea atunci
luat pe pruncul Iisus în braţe şi a 77 de ani.
venit la biserica cea mare din
Ierusalim, la 40 de zile de la Fiecare dintre aceşti bătrâni trebuia
naşterea Lui. O dată cu aducerea să tâlcuiască câte ceva din
pruncului în biserică era obiceiul să Scriptură. Bătrânului Simeon i-a
fie aduse în dar preotului două căzut să-l traducă pe Sfântul
turturele sau doi pui de porumbel. Prooroc Isaia. Ajungând el cu
Această poruncă a legii a împlinit-o traducerea până la cap.VII, v.14,
şi Prea Curata Fecioară Maria, unde scrie aşa: ,,De aceea Domnul
Însu şi vă va da un semn. Iată,
841
Fecioara va lua în pântece şi va a scris. Atunci iarăşi a şters şi
naşte Fiu şi-I vor pune numele stătea atent să vadă cine-i şterge lui
şi-i scrie din nou acele cuvinte şi n-
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET a putut pricepe până când, a treia
617 oară, i se arătă Arhanghelul Gavriil,
îl apucă de mâini, şi-i zise: ,,Pentru
Lui, Emanuel”. Acest nume tâlcuit ce te îndoieşti, Simeoane, şi ţi se
înseamnă ,,Dumnezeu este cu noi”. pare acest lucru cu neputinţă la
Bătrânul Simeon, măcar că era sfânt Dumnezeu? Adică Dumnezeu, care
şi cărturar mare, când a ajuns la a făcut femeia din bărbat, nu poate
locul acesta din Scriptură şi a citit să scoată bărbat din fecioară? Nu
aceste cuvinte, s-a îndoit în inima poate, fără bărbat şi fără să strice
lui şi a zis: ,,Cum o fecioară să peceţile fecioriei ei, să nască fiu din
nască, pentru că fecioara nu poate fecioară?! Iată, pentru că n-ai crezut
să nască, fără numai o femeie care Cuvântul Domnului care se va
a trăit cu bărbat?!” Şi s-a gândit el împlini la vremea lui, vei trăi până
că este o greşeală în locul acela. când vei vedea cu ochii tăi pe
Emanuel - Hristos şi pe Fecioară!
Atunci a şters şi a scris altceva: ,,O Nu vei muri până când nu-L vei
tânără, în ascuns de bărbatul său - pipăi cu mâinile tale!”, şi s-a dus
care se înţelege că fără ştirea Arhanghelul Gavriil de la dânsul.
bărbatului - a trăit cu altul…” şi alte
cuvinte de felul acesta care nu erau Simeon avea atunci 77 de ani, când
altceva decât o mare hulă şi un i s-au întâmplat toate acestea. Când
neadevăr. Acestea erau în mintea lui a ajuns la vârsta de 360 de ani, era o
Simeon, dar nu şi în a lui spaimă în Ierusalim, că atâtea
Dumnezeu. După ce a scris aşa, s-a rânduri de oameni muriseră şi el nu
dus să se odihnească. mai murea, fiindcă era legat de
Când a venit dimineaţa, a găsit scris Dumnezeu să nu moară. Toţi îi
din nou mai frumos: ,,Iată, Fecioara spuneau în templu şi în Ierusalim
în pântece va lua şi va naşte Fiu şi-I ,,Simeon cel fără de moarte”. Chiar
vor pune numele Emanuel …” şi cărturarii şi arhiereii credeau că nu
celelalte. El s-a mirat şi nu ştia cine va mai muri, şi-l întrebau: ,,Până
842
când ai să mai trăieşti, Simeoane?”
Iar el le răspundea: ,,Până când va 618 PREDICI
voi Domnul!”, dar nu spunea
nimănui că este legat de Dumnezeu bătrânul Simeon i-a binecuvântat pe
să nu moară şi ţinea în ascuns dânşii şi a zis către Maica Domnului
această taină. Hristos: ,,O, Fecioară, iată, acest
Prunc va fi spre căderea şi spre
În ziua când a venit Fecioara Maria ridicarea multora din Israel şi semn
cu pruncul Iisus în biserică, cu care va stârni împotriviri. Acesta pe
bătrânul Iosif, a fost înştiinţat de Care-L ţin în braţe este Cuvântul lui
Duhul Sfânt şi Simeon să meargă la Dumnezeu şi mulţi vor cădea căci
biserică. Bătrân şi gârbovit de nu vor asculta Cuvântul, mărturia
spate, cu vederile slăbite, a ajuns şi Lui, iar popoarele cele păgâne se
el la biserica Domnului. Aici erau vor scula din păcatele lor, din
întunericul idolilor şi se vor lumina
o mulţime de femei cu copiii şi curăţi cu Botezul Fiului Tău,
lor în braţe, care aşteptau la rând să Fecioară, înălţându-se la Împărăţia
li se facă rugăciunea de curăţire şi cerurilor. Evreii se vor lepăda de
de primire a pruncilor înaintea lumina Lui; Îi vor zice samarinean, Îi
Domnului. vor zice îndrăcit, Îl vor face om
păcătos şi hulitor, Îl vor răstigni şi-L
Deodată o rază de lumină vor omorî, Fecioară! Mulţi se
străluceşte de la pruncul Iisus pe
care-L ţinea Sfânta Fecioară Maria vor sminti şi nu vor crede în Fiul
în braţe. Strălucirea Domnului în tău, chiar din ucenicii Lui Îl vor
braţele Maicii Lui, raza de lumină l-a părăsi. Mulţi evrei Îl vor huli în toate
atras pe bătrânul Simeon, care a veacurile. Da Fecioară, până la
venit după acea rază lângă prunc şi sfârşitul lumii va fi semn de
L-a luat în braţe, apoi cu lacrimi a împotrivire, căci mulţi nu vor crede
zis: ,,Acum slobozeşte pe robul Tău, şi vor huli Crucea Fiului tău care
Stăpâne, după Cuvântul Tău în este semnul ce va scoate sufletele
pace, că au văzut ochii mei din legăturile iadului!
mântuirea Ta!...” Apoi
843
O, Fecioară Preacurată, sabie de
amândouă părţile ascuţită va trece
prin inima ta, când vei vedea pe
Hristos, Fiul tău, răstignit pe lemnul
Crucii, când Îl vei vedea gol,
străpuns la mâini şi picioare şi
mort; atunci mare jale va cuprinde
sufletul tău şi ca o sabie ascuţită
vor trece prin inima ta toate aceste
necazuri!”.
Atunci răspunse şi Preacurata
Fecioară către bătrânul Simeon:
,,Cum zici tu, bătrâne Simeoane, că
voi avea atâtea suferinţe, când eu
cu bucurie L-am zămislit, cu bucurie
L-am născut, cu bucurie L-am hrănit
şi cum voi avea eu aşa supărare
mare pentru această bucurie mare a
toată lumea?” Iar Simeon a grăit
iarăşi către sfinţia sa:
,,Destul îţi este ţie că te chemi Maică
a Acestui Fiu, destul îţi este că te
vei chema Împărăteasa cerului, a
pământului, a lumii şi Maica lui
Dumnezeu. Când se vor împlini
aceste cuvinte pe care ţi le-am
spus, îţi vei aduce aminte de mine şi
vei plânge mult cu lacrimi, Sfântă
Maică şi Fecioară! Atunci se vor
descoperi gândurile din inimile
multor oameni, atunci se vor arăta
844
cei care vor ţine şi-L vor iubi pe Fiul
tău, atunci se vor cunoaşte cei care
Îl vor urî pe El şi până la sfârşitul
lumii se vor cunoaşte cei care
pentru dragostea Lui vor primi
chinuri şi pedepse, foame şi sete,
precum şi cei ce se vor lepăda de
dânsul!”.
După aceste cuvinte, bătrânul
Simeon, împovărat de cei 360 de
ani, repetă iarăşi rugăciunea de la
început: ,,Acum slobozeşte pe robul
Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău în
pace - adică dă-mi, Doamne, drumul
să mă duc în linişte în cealaltă lume,
căci Tu ai venit să mântuieşti lumea
- că văzură ochii mei mântuirea
Ta!”. Acestea zicând, bătrânul
Simeon a căzut şi s-a risipit acolo în
Biserică, iar osemintele lui au fost
îngropate lângă zidul bisericii din
Ierusalim.
Sfintele Cărţi ne spun că în vremea
răstignirii Domnului Hristos, printre
ceilalţi morţi care au înviat a fost şi
acest bătrân Simeon, pe care l-au
văzut mulţi din cetatea
Ierusalimului, l-au sărutat şi au
vorbit cu el, s-au întâlnit cu el pe
străzile Ierusalimului, în acele zile
triste.
 zis şi s-a făcut apa pe care noi o
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET bem şi care curge deasupra
619 pământului! Acesta a zis şi s-au
făcut copacii, fiarele pământului,
Acolo, în biserica aceea în care L-au peştii în mare, păsările în văzduh.
adus pe Domnul Hristos, scrie Luca Acestuia deci să ne închin ăm şi
evanghelistul în Evanghelia de noi! Pe Acesta deci şi noi să-L
astăzi, era şi o femeie ce se chema preamărim ca pe un Dumnezeu
Ana, fata lui Fanuel din neamul lui A adevărat ce este!”. Aceste cuvinte a
şer. Aceasta îmbătrânise în zile grăit Ana proorociţa despre Domnul
multe, căci petrecuse numai 7 ani Hristos, în acele momente.
cu bărbatul său, iar în v ăduvie 84
de ani şi nu lipsea din biserică Dacă au făcut şi au împlinit toate
niciodat ă. Postea şi se ruga, slujind cum învăţa legea lui Moise, Sfânta
lui Dumnezeu ziua şi noaptea. Fecioară Maria cu Iosif s-au întors
Această bătrână femeie se găsea în Galileea, în cetatea Nazaret, iar
acolo când L-a luat Simeon pe Pruncul, Domnul Hristos, creştea şi
Domnul Hristos în braţe şi a zis se înt ărea cu Duhul Sfânt şi se
acele minunate cuvinte pe care le- umplea de înţelepciune şi Darul lui
au auzit toţi cei ce aşteptau să audă Dumnezeu era peste Dânsul.
ceva de mântuirea sufletului.
A început atunci şi această bătrân ă Acum să scoatem şi alte învăţături
să spună oamenilor cuvinte de spre folosul sufletului nostru, din
laudă pentru Domnul Hristos şi a cinstita prăznuire a zilei de astăzi.
proorocit şi ea aceste cuvinte: Mai întâi să fim mulţumitori lui
Dumnezeu pentru toate câte ne-a
,,Vedeţi voi, oamenilor câţ i vă aflaţi dat nouă, căci El, ca un Dumnezeu
aici astăzi, vedeţ i voi Acest Prunc adevărat Căruia I se închină toate
mititel!? Acesta a făcut cerul şi câte sunt în cer şi pe pământ şi
pământul, Acest Copil mic a f ăcut dedesubtul pământului, acum Şi-a
toată lumea, Acest Prunc mic a plecat capul să fie binecuvântat de
făcut soarele, luna şi stelele, Acesta mâna preotului. Iată ce dar mare
a făcut îngerii şi stihiile, Acesta a este preoţia pe pământ! Acela
845
Căruia I-au adus daruri la naşterea
Lui împăraţii de la Persida, ca unui
împărat, acum aduce şi El cu Maica
Sa daruri preotului, doi pui de
porumbel.
Spăimântează-te, omule,
spăimântează-te şi tu, suflete al
meu, că Dumnezeu pentru tine a
sărăcit ca să te îmbogăţească ş i s ă
te mântuiască! Pentru tine, suflete,
a umblat smerit, blând, desculţ şi
sărac, ca să te caute, să te înalţe la
slava cea cerească! Oare cu ce
dragoste-i mulţumeşti tu? Eşti tu
gata să-I mulţumeşti pentru tot
binele pe care ţi l-a dat?
Ascultaţi acum ce simbolizau cei
doi pui de porumbel pe care-i
aduceau ca dar preotului. Aceştia
însemnau cele două firi ale lui
Hristos: firea cea dumnezeiască şi
cea omenească, căci Domnul
Hristos a fost om deplin şi
Dumnezeu deplin. Deci firea cea
omenească, adică Trupul Sfinţiei
Sale, S-a răstignit, a suferit ca
oricare trup pământesc şi a murit,
dar dumnezeirea a rămas
620 PREDICI
846
slobodă de toate acestea, fără
chinuri şi fără dureri. De aceea
preotul pe unul din aceşti porumbei
îl înjunghia, iar pe celălalt îl
slobozea de se ducea unde voia -
aceasta era partea dumnezeiască
slobodă, iar partea cea trupească,
omenească, era înjunghiată, adusă
ca jertfă.
O altă învăţătură care era în
legea veche şi pe care o avem şi
noi, creştinii, este ca femeia după
ce naşte, până la 40 de zile, să nu se
apropie de bărbatul ei şi să nu intre
în biserică, fiindcă cele ce
îndrăznesc să calce aceste
orânduieli fac mari păcate; copiii
care se zămislesc din aceste femei
se nasc orbi, miopi, rahitici, cu
picioarele moi, cu nervi slăbiţi, cu
sânge stricat, cu bube şi buboaie
înveninate, iar în viaţa aceasta acei
copii nu au nici o fericire, nici un
noroc.
Să-şi aducă aminte fiecare femeie şi
bărbaţii chiar, să nu se lase ispitiţi
de satana de a călca aceste
orânduieli, fiindcă îi va urmări
blestemul dumnezeiesc şi vor avea
pagube de tot felul în viaţa aceasta,
iar dincolo, chinurile veşnice. De
aceea este bine ca în timpul acesta,
precum şi în timpul perioadei lunare
a femeii, în duminici şi sărbători,
bărbatul să aibă pat separat,
precum şi în posturi şi sărbători
când vor să se împărtăşească.
Această măsură de curăţenie este
pentru toţi şi vai de cei ce nu o
respectă, fiindcă vor plăti cu vârf şi
îndesat şi în viaţa aceasta, cheltuind
cu copiii pe la doctori şi umblând cu
ei în braţe din spital în spital ca să-
şi vadă neînfrânarea şi să-şi aducă
aminte de păcatele lor. Iată ce mare
învăţătură aţi putut afla astăzi din
Sfânta Evanghelie, din viaţa acestor
sfinţi mari!
O altă învăţătură foarte importantă
luăm de la bătrânul Simeon. Acest
bătrân, deşi era blând şi sfânt cu
viaţa, totuşi a căzut mai întâi într-o
mare îndoială şi necredinţă, căci n-a
crezut cuvintele Scripturii, Sfintei
Cărţi, că Fecioara va naşte prunc şi
iarăşi va rămâne Fecioară. În
păcatul acesta sunt căzuţi toţi
sectanţii; ei vin cu hule împotriva
Sfintei Fecioare Maria zicând că
Fecioara a mai avut copii şi ne
compătimesc pe noi zicându-ne că
ne rugăm la o femeie care a murit ca
orice femeie de rând. Vai lor! Aceste
847
hule grozave aduse Maicii
Domnului, hule împotriva Duhului
Sfânt îi vor despărţi pe vecii-vecilor,
de Fiul lui Dumnezeu şi al Fecioarei
Maria şi nu se vor mântui, fiindcă
păcatul acesta, să ştiţi, nu se iartă,
adică hula împotriva Duhului Sfânt!
De aceea, ei nu pot să se întoarcă la
Dumnezeu fiindcă sunt lepădaţi de
Duhul Sfânt, spre pierzarea lor.
Câţi nu încearcă să le spună: ,,Măi,
vă rătăciţi, vă duceţi în iad!”; le arăţi
bine din Biblie şi ei o ţin tot aşa. Nu
sunt chemaţi, sunt lepădaţi; sunt
lepădaţi pentru că au hulit. Să fim
atenţi şi noi, şi nimeni să nu se
înşele şi să nu plece urechea la
rătăciţii care hulesc pe Maica
Domnului!
Ce trebuie să mai ştim este că
bătrânul Simeon, de când i-a spus
Îngerul că nu va muri până când nu
va vedea cu ochii Fecioara şi
Pruncul, era nelipsit de la biserică;
acolo îl aştepta ca să vină, în
biserica lui Dumnezeu, nu în altă
parte cum
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
621
cred sectanţii; în casa lui
Dumnezeu, în biserică, îl aştepta
bătrânul de 360 de ani. El venea cu
nădejdea că într-o bună zi aici se va
arăta, în biserica sfinţeniei. Şi iată
că după atâta vreme de aşteptare, a
apărut lumina mântuirii, a apărut
Mântuitorul, Emanuel cel proorocit
şi Fecioara cea aleasă şi sfântă
care-L adusese la biserică.
Aici a fost locul de întâlnire a lui
Simeon cu Dumnezeu Iisus Hristos
şi cu Maica lui Dumnezeu, Fecioara
Maria. Aici în biserică se întâlneşte
omul cu Dumnezeu. De aceea
biserica se numeşte casa lui
Dumnezeu, iar Sfântul Ioan Gură de
Aur spune că ,,Cine nu are Biserica
de mamă nu-L are pe Dumnezeu de
tată.” Ne dăm noi seama ce
înseamnă ca Biserica să ne fie
mamă?! Cum suge pruncul la
pieptul mamei sale ca să se
hrănească şi să crească, aşa trebuie
să sugă creştinul Harul ceresc,
credinţa, învăţătura, Cuvântul lui
Dumnezeu, ca să se hrănească şi să
crească, să aibă şi pe Dumnezeu de
tată.
Tocmai aceasta n-o fac sectanţii; i-a se numeşte el ,,teofor” - purtător de
despărţit necuratul de mamă, de cea Dumnezeu, şi i-a răspuns: ,,Mă
mai scumpă fiinţă - mama. Iată cât
de mult greşesc cei ce s-au lepădat
de Sfânta Biserică; şi dintre creştinii
ortodocşi sunt care zic: de ce să mă
duc la biserică? Ce atâta biserică
mereu? Iată cei ce s-au lepădat de
preoţie şi de toate sfintele taine cât
de mult greşesc că nu vin aici să
sugă la pieptul mamei Sfintele
Taine, Trupul şi Sângele Domnului,
sfinţeniile care sunt în biserică, în
casa lui Dumnezeu!
Sfântul Simeon, dacă a venit la
biserică, s-a învrednicit a primi în
braţe pe Dumnezeu, pe Acela care a
făcut cerul şi pământul, pe Cel ce a
zidit pe om cu mâna, pe Cel ce a
făcut îngerii şi toate câte se văd şi
nu se văd. Şi noi avem fericirea
aceasta mare, să-L purtăm pe
Domnul Hristos în inimile noastre,
şi noi suntem purtători de
Dumnezeu atunci când ne
împărtăşim cu Trupul şi Sângele
Său, al lui Iisus Hristos, căci aşa
trebuie să facă întotdeauna
creştinul adevărat.
Sfântul Ignatie Teoforul a fost
întrebat de împăratul Traian de ce
848
numesc teofor pentru că port pe
Dumnezeu în mine, căci toţi creştinii
care s-au botezat şi nu s-au lepădat
şi sunt împărtăşiţi cu Trupul şi
Sângele lui Hristos poartă pe
Dumnezeu în ei, în sufletul şi trupul
lor”.
Iată ce taină mare avem noi,
creştinii, cum ne îndumnezeim
trupul şi sufletul nostru! Dar suntem
pământ, nu pricepem, nu înţelegem,
nu simţim, nu ne dăm seama ce
mare har se revarsă peste noi. De
aceea să fim şi noi demni de a purta
cu dragoste, cu cinste şi cu credinţă
pe Dumnezeu în inimile noastre, ca
şi bătrânul Simeon. Să nu ne îndoim
niciodată de adevărurile scrise în
Sfânta Scriptură, cum s-a îndoit
Simeon şi cum s-au îndoit şi alţii, ca
să ne slujească nouă de pildă de
învăţătură; de aceea a fost aşa şi
niciodată să nu fim îndoielnici, căci
spune Sfântul Apostol Iacov: ,,…că
bărbatul îndoielnic este nestatornic
în toate căile sale!”.
Omul îndoielnic zice: ,,Oare există
sau nu există Dumnezeu? Oare
există iad
622 PREDICI
849
sau nu?” Un astfel de om este ca un
nor pe care-l poartă satana cum
vrea, căci el nu crede cu fermitate,
cu tărie în existenţa lui Dumnezeu şi
a lucrurilor nevăzute. De aceea
satana îl duce unde vrea, căci de la
necredinţă pleacă tot răul în lume.
Omul care nu se teme de Dumnezeu
e în stare să facă orice păcat. Vai,
ce păcate mari şi grele se fac astăzi
pe pământ, păcate grozave!... Auziţi,
femeia, mama să-şi omoare copilul
cu ciocanul ca să fie bărbatul de-al
doilea cu ea şi să trăiască cu ea, să
nu plece bărbatul pe care l-a găsit.
L-a omorât înainte de a merge la
şcoală şi l-a îngropat în grădină şi
nu s-a ştiut mult timp, că aşa îi
spusese bărbatul: nu te ţin şi nu
stau cu tine dacă nu-i faci ce i-oi
face copilului. Dacă l-a omorât şi l-a
îngropat în grădină, au trecut anii şi
nu s-a ştiut până la vremea când
trebuia să-l ia în armată şi astfel s-a
descoperit, căci a venit ordinul de
chemare să plece militar. S-au
cercetat îndeaproape lucrurile de
către autorităţi şi au trebuit să
spună tot. I-au dus să le arate unde
l-au îngropat, au reconstituit cum l-
au omorât, cum i-au dat cu ciocanul
în cap, cum l-au chinuit. L-au Să punem la suflet cele ce am auzit
întrebat şi pe el: ,,Dar tu ai dat în şi să scriem pe tăbliţa inimii noastre
el?”. ,,Am dat şi eu câteva picioare.” aceste sfinte învăţături pe care le-
am primit astăzi, la praznicul
Vai, ce răutate pe pământ şi câte Întâmpinării Domnului nostru Iisus
mai sunt… cred c-aţi auzit destule: Hristos.
crime, omoruri fără frică de
Dumnezeu. De cine să se teamă, să Rugăciune
aibă frică, dacă nu au de
Dumnezeu?! Dacă nu se teme omul Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui
de Dumnezeu toate relele le poate Dumnezeu şi al Fecioarei Maria,
face. De aceea vedem atâtea rele învredniceşte-ne şi pe noi ca să Te
pentru că oamenii nu-L mai au pe primim prin Sfânta Taină a
Dumnezeu; de aceea sunt atâtea Împărtăşaniei, în braţele sufletului
crime, atâtea răutăţi şi duşmănii, nostru şi slobozeşte-ne de toate
atâta înşelătorie şi minciună, atâta păcatele pe care le-am făcut cu voie
mândrie şi răutate, invidie şi şi fără de voie, ca să fim şi noi ai Tăi
lăcomie, căci unde nu este frica lui pe vecii vecilor! Amin!
Dumnezeu, oamenii se
îndobitocesc. PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
623
Dar ce să zic?! Care dobitoace, care
fiare sălbatice fac asemenea păcate,
asemenea rele încât să-şi omoare
puii? N-am auzit! Din contră, te rupe PREDICÃ LA BUNA VESTIRE
o pisică, o căţea, dacă te duci să iei
unul din puii ei. Iată că oamenii au ,,…Şi a zis Maria: Iată roaba
întrecut orice fiară cu răutatea Domnului.
ajungând ca demonii şi vor trăi pe
pământ ca în iad dacă nu se întorc Fie mie după cuvântul tău!”
la Dumnezeu!
(Luca 1, 38)

850
F r a þ i c r e º t i n i, făcut din ce s-a făcut…”, şi mai
departe: ,,Şi Cuvântul trup S-a făcut
Astăzi prăznuim aniversarea faptei şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut
celei mai mari pe care a făcut-o slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut
Dumnezeu în lume: arătarea din Tatăl, plin de har şi de adevăr.”
nemărginitei Sale iubiri faţă de
oameni prin întruparea Fiului Său, Sfântul Evanghelist Luca ne spune
Iisus Hristos, în pântecele din ce mamă, în ce loc, şi în ce chip
s-a făcut Cuvântul trup ca să
Fecioarei Maria. Această mare locuiască printre noi păcătoşii. Din
sărbătoare o numim Buna Vestire, toată Sfânta Evanghelie, această
adică ziua când Fecioara Maria a pagină este cea mai mişcătoare şi
fost vestită de Sfântul Arhanghel mai importantă, pentru că ea este
Gavriil că Îl va naşte pe Fiul lui împlinirea proorocilor care au vorbit
Dumnezeu şi odată cu încuviinţarea cu sute şi mii de ani înaintea
Sfintei Fecioare s-a făcut întruparea întrupării Fiului lui Dumnezeu din
Cuvântului Tatălui Ceresc. Fecioara, Care a fost aşteptat să
izbăvească biata omenire căzută şi
Fericitul Augustin spune că prima subjugată de păcatul strămoşesc.
pagină a Evangheliei Sfântului Ioan
este bine să fie săpată cu litere de Această Sfântă Evanghelie ne
aur în toate bisericile. Acelaşi lucru dezvăluie faptul cel mai de
s-ar putea spune şi despre Sfânta căpetenie ce s-a petrecut pe
Evanghelie a sărbătorii de astăzi, pământ; din ea înţelegem iubirea
căci amândouă au aceeaşi cea nemărginită a lui Dumnezeu,
însemnătate. Sfântul Ioan puterea şi înţelepciunea prin care a
Evanghelistul descrie naşterea cea voit să ne ridice. Să o sărutăm dar
din veci a Cuvântului Care S-a şi noi cu respect, recunoştinţă şi
pogorât din sânul lui Dumnezeu şi iubire şi să cerem cu smerenie prin
zice: ,,La început era Cuvântul şi Sfânta Fecioară Maria ca să ne
Cuvântul era la Dumnezeu şi lumineze Sfântul Duh spre a o
Dumnezeu era Cuvântul. Toate prin înţelege cu mintea, cu sufletul şi cu
El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a inima curată.
851
Fraţi şi surori, până la venirea
Mântuitorului în lume, omenirea
căzuse într-o mare dobitocie cu
păcatele. Cinci mii de ani şi mai
bine, adevărul şi virtuţile
ivesc, cu luna care e mai
strălucitoare decât toate celelalte
stele şi care luminează în timpul
nopţii împrumutându-şi strălucirea
de la soare.

624 PREDICI Prin Fecioara Maria a început a se

risipi întunericul care învăluia
sfinte, care sunt cele mai preţioase omenirea, fiindcă, prin minunata
bunuri pentru om, au fost înăbuşite strălucire a virtuţilor sale, ne arată
de întuneric şi de crime, căci de la calea de urmat şi ca un soare
Adam, întunericul păcatului apăsa străluceşte între noi şi Dumnezeu.
greu asupra pământului. Oamenii Iată dar despre cine se întreba
trăiau afundaţi în acest întuneric, în Solomon împăratul zicând: ,,Cine
această noapte întunecoasă, căci este aceasta care se iveşte ca
toţi se făceau vinovaţi de păcate şi zorile, frumoasă ca luna şi aleasă ca
de păcatul neascultării lui Adam soarele?”, iar împăratul David zice:
săvârşit în rai. De aceea, ei purtau ,,Dumnezeu şi-a aşezat scaunul Său
pe frunte pecetea răzbunării cereşti. în soare!”
Dar, odată cu venirea pe lume a
Sfintei Fecioare Maria, se vesteşte Iată, deci, că Sfânta Fecioară Maria
apropiatul sfârşit al tristei nopţi a este aşa de curată, aşa de
păcatului, începutul zilei de lumină strălucită, ca Soarele şi luna care
şi de bucurie. luminează în întunericul nopţilor,
aşa cum cântă Biserica noastră:
Aţi văzut, când zorile se arată, toată ,,scaun de heruvimi Fecioara” sau
firea se bucură; păsările cântă, ,,ceea ce eşti mai cinstită decât
pomii înfloresc, văzduhul se îmbată heruvimii şi eşti mai slăvită fără de
de mirosul florilor şi toată natura asemănare decât serafimii”.
râde de bucurie încălzindu-se de la
razele soarelui. Aşa a fost Sfânta Sfânta Fecioară Maria în Biserica
Fecioară Maria asemănată în Sfânta Domnului s-a pregătit, s-a sfinţit şi
Scriptură cu zorile, cu razele ce se s-a îndumnezeit cu trupul şi cu
852
sufletul; căci acolo a petrecut de la
etatea de trei ani timp de
doisprezece ani în rugăciuni şi în
meditaţii ale Sfinte Scripturi. Acolo
a fost hrănită de sfinţii îngeri cu
mană cerească; cetele îngereşti îi
slujeau cu frică şi nu ştiau taina
întrupării lui Dumnezeu din această
Sfântă Fecioară.
Sfânta Evanghelie ne spune că în
luna a şasea a fost trimis
arhanghelul Gavriil de la Dumnezeu
într-o cetate din Galileia, al cărei
nume era Nazaret, la o fecioară care
era logodită cu un bărbat ce se
numea Iosif, din familia lui David, iar
numele fecioarei era Maria. Luna a
şasea este luna martie, căci la evrei
anul începe cu luna septembrie.
Când a intrat arhanghelul Gavriil în
casa lui Iosif s-a închinat înaintea
Sfintei Fecioare, zicându-i: ,,Bucură-
te, ceea ce eşti plină de Har,
Domnul este cu tine, binecuvântată
eşti tu între femei!”. Fecioara, când
l-a văzut, s-a tulburat, mai ales de
cuvintele lui, şi sta nemişcată
cugetând întru sine: ,,Oare ce să fie
aceasta?!”, iar îngerul Domnului,
văzând-o pe ea tulburată, i-a liniştit
sufletul, zicându-i: ,,Nu te teme,
853
Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu!
Iată vei lua
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
625
în pântece şi vei naşte fiu şi vei
chema numele lui Iisus! Acesta va fi
mare şi Fiul Celui Preaînalt, Fiul lui
Dumnezeu se va chema!”.
Fecioara Maria, aducându-şi aminte
cum a înşelat-o şarpele pe Eva, se
gândea şi zicea întru sine: ,,Oare nu
cumva lucrul acesta ce mi se arată
este vreo nălucire sau vreo ispită?!
Să nu fie vreo înşelăciune.”, apoi a
zis către înger: ,,Văd chipul tău că te
arăţi mie ca un om, graiul şi portul
tău sunt din lumea veşniciei, mie
îmi spui lucruri mari şi minunate pe
care nu le pricep. Tu zici că
Dumnezeu se va sălăşlui în mine.
Cum poate să încapă în mine
Dumnezeu, Acela Care a făcut cerul
şi pământul şi nu-L poate încăpea
tot universul?”
Arhanghelul, voind a-i lămuri
minunea cea mai presus de fire, i-a
spus că la Dumnezeu toate sunt cu
putinţă şi i-a adus aminte de multele
minuni pe care le făcuse Dumnezeu,
pe care Fecioara le citise în Sfânta
Scriptură cât a stat în templu; i-a
adus aminte de toiagul lui Aaron
care fusese uscat şi care apoi a
înverzit şi înflorit; i-a adus aminte
de Sarra, femeia lui Avraam, care,
fiind bătrână şi stearpă, a născut la
bătrâneţe pe Isaac; i-a adus aminte
de sfânta Ana, mama ei, care a
născut-o tot aşa la bătrâneţe. Şi ca
s-o încredinţeze mai bine, i-a vorbit
de o minune mai nouă, făcută
atunci, petrecută de curând,
zicându-i: ,,Iată, Marie, şi verişoara
ta Elisabeta fiind stearpă se află
acum însărcinată în luna a şasea,
du-te la ea şi te vei convinge de
cuvintele mele!”
Ascultând cu atenţie Sfânta
Fecioara cuvintele sfântului
arhanghel Gavriil, înţelegea în parte
porunca lui Dumnezeu, căci ea se
făgăduise lui Dumnezeu să rămână
fecioară toată viaţa şi nu înţelegea
cum va fi aceasta. De aceea, cu
smerenie, întrebă iar pe înger:
,,Cum va fi aceasta, de vreme ce eu
nu ştiu de bărbat?!” Aceste cuvinte
ne descoperă cu câtă grijă şi
înţelepciune voia să-şi păzească
fecioria. Atunci arhanghelul Gavriil,
cu mult respect, îi linişteşte sufletul,
854
descoperindu-i această taină, şi-i
zice: ,,Duhul Sfânt se va pogorî
peste tine, Marie, şi puterea Celui
Preaînalt te va umbri. Pentru
aceasta şi Sfântul Care Se va naşte
din tine Se va chema Fiul lui
Dumnezeu”.
Aceste cuvinte au intrat în sufletul
Fecioarei ca o rază luminoasă,
alungând toate îndoielile despre
curăţia fecioriei sale. Dar ea se
întreba zicându-şi: ,,Da, a consimţi
să fiu Maică a lui Dumnezeu este
uşor, dar cum să-i explic eu
logodnicului meu, bătrânului Iosif şi
oamenilor, când mă vor vedea
însărcinată; va crede cineva
cuvântul meu?! Voi fi blestemată
sau binecuvântată?! Voi fi omorâtă
cu pietre sau slăvită? …”
Toate acestea îi prevesteau un viitor
dureros Fecioarei. Sta în genunchi
nemişcată, cu ochii lăsaţi în jos, cu
mâinile încrucişate pe piept şi plină
de credinţă, cu umilinţă şi cu o
nevinovăţie supraomenească vorbi
îngerului, însă în realitate, lui
Dumnezeu, zicându-i: ,,Iată roaba
Domnului! Fie mie după cuvântul
Tău!”
626 PREDICI Cuvântul de umilinţă şi de supunere
desăvârşită al Sfintei Fecioare Maria
Acest răspuns era aşteptat, acest ne-a adus mântuirea. Ea a zdrobit
cuvânt de iubire dorit şi cerut de capul ş arpelui celui vechi şi a
Dumnezeu, cuvânt puternic care a lucrat la mântuirea lumii, ea a
deschis cerul şi L-a atras pe veselit cerul şi a făcut să salte de
Dumnezeu pe pământ, făcând din bucurie pământul. Prin ea, neamul
Fecioara Maria cortul cel viu al omenesc cel osândit la întuneric şi
dumnezeirii, umplându-se de la moarte a văzut lumină mare şi i s-
nespuse daruri. a dat viaţa cea adevărată,
deschizându-i porţile raiului. Iar noi
În acel moment miresmele raiului au prin ea am devenit fiii lui Dumnezeu
început să izbucnească din crinul şi moştenitori ai cerului şi ai raiului.
pe care arhanghelul îl dăduse
Fecioarei, iar Duhul Sfânt, prin Dacă Adam a fost capul omenirii
fulgerele cele luminoase ale razelor, celei vechi, Domnul Hristos este
a străbătut ca razele soarelui prin începutul omenirii celei noi.
geam, în pântecele Fecioarei. Astfel Dumnezeu, ca să-l facă pe cel dintâi
Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus om, a luat pământ şi, suflând în el
Hristos S-a întrupat în pântecele ei duh de viaţă, l-a creat pe Adam
cel fecioresc. primul om, omul cel vechi; iar ca să-
Dumnezeu - Tatăl, când a făcut l facă pe omul cel nou, Dumnezeu a
toate câte le vedem la creaţiune, a luat o picătură de sânge din
zis: ,,Să fie”, şi îndată s-a făcut tot omenirea aceasta pe care trebuia s-
universul. Tot aşa şi Fecioara Maria o curăţească, s-o reînnoiască şi s-o
a zis: ,,Fie mie după cuvântul Tău!”, împreune cu viaţa dumnezeiască.
şi s-a săvârşit taina întrupării lui De această picătură de sânge s-a
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, servit, pentru ca să-l formeze, fără
Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu ajutorul omului, în pântecele
adevărat, lumină din lumină; S-a Fecioarei celei curate pe omul cel
întrupat şi Cuvântul trup S-a făcut şi nou, pe modelul cel vrednic de
S-a sălăşluit întru noi. urmat, pe Iisus Hristos. Pentru
aceasta trebuia consimţământul
855
Fecioarei, adică trebuia un contract, spunându-i mai întâi: ,,Bucură-te!”,
un fel de căsătorie duhovnicească, şi apoi: ,,…ceea ce eşti plină de dar,
între Creator şi creatură, între că prin tine vine bucuria la toată
Dumnezeu şi natura omenească, lumea şi se risipeşte întunericul!”.
reprezentată prin Sfânta Fecioară Fecioara Maria cu adevărat a fost
Maria, care trebuia să nască pe plină de daruri, ea este comoara
Cuvântul lui Dumnezeu. tuturor darurilor duhovniceşti ale
Iată motivul pentru care Dumnezeu Duhului Sfânt, ea este visteria
l-a trimis pe arhanghelul Gavriil la darurilor sfântului Duh, fiindcă în
această Fecioară; îngerul n-a fost dânsa se află darurile arhanghelilor
trimis la Roma, la fecioarele şi îngerilor, ale căpeteniilor,
împăraţilor, nici la Atena, la fiicele începătoriilor, puterilor, stăpâniilor,
învăţaţilor lumii de atunci, n-a fost domniilor, scaunelor, heruvimilor şi
trimis la vreo împărăteasă puternică serafimilor. De aceea Sfânta
sau vreo prinţesă plină de Fecioară Maria este împărăteasa
frumuseţe trupească, lumească; ci a îngerilor, a cerului şi a pământului.
fost trimis în orăşelul Nazaret din Dar mai presus de toate darurile pe
Galileea, la o fecioară smerită din care le avea Fecioara era darul
neamul împăratului David, care era smereniei, căci auzim din cuvintele
logodită cu un bătrân de peste pe care le-a zis către înger: ,,…că a
optzeci de ani, numit Iosif, tot din căutat Domnul spre smerenia roabei
acelaşi neam al lui David. Sale…” Iată, deci, că smerenia a
fost cel mai important lucru pentru
Cu adevărat, fraţilor, astăzi este zi care Dumnezeu a ridicat-o în slavă
de mare bucurie, căci prin şi cinste spre a fi lăudată în cer de
arhanghelul Gavriil ni s-a adus toate oştile cereşti şi pe pământ
bucuria la toată lumea. El a fericit-o fericită de toate neamurile!
pe Fecioara Maria
Smerenia i-a înălţat şi pe ceilalţi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET sfinţi de pe pământ la ceruri şi i-a
627 împodobit Dumnezeu cu aureolă
nemuritoare. Smerenie nemăsurată
a avut Mântuitorul nostru Iisus
856
Hristos, Care ,,S-a smerit pe Sine,
ascultător făcându-Se până la
moarte.” De aceea zice Sfântul Isac
Sirul că: ,,smerenia este haina
dumnezeirii, haina lui Dumnezeu”,
căci cu aceasta s-a îmbrăcat
Dumnezeu când a binevoit să vină
printre noi, oamenii, în lume, să ne
mântuiască. Adică a luat firea
noastră cea smerită, trup
pământesc, iar dacă vrea să ştie
cineva de unde se naşte smerenia,
să afle de la Sfântul Ioan Scărarul,
care zice că: ,,Smerenia se naşte
din ascultare şi din tăierea voii”. Dar
pentru ce este smerenia aşa de
mare şi atât de mult o iubeşte
Dumnezeu?! Pentru că numai cu ea
se poate ucide păcatul cel mare,
care este mândria, prin care au
căzut îngerii şi apoi strămoşii noştri
din rai.
Dintre toate făpturile pământeşti,
Sfânta Fecioara Maria a fost darul
cel mai vrednic, mai frumos şi cel
mai iubit de Dumnezeu. Noi,
pământenii, ne lăudăm cu un astfel
de dar nepreţuit şi ne punem mare
nădejde în sprijinul Sfintei Fecioare
ca să fim ocrotiţi şi scăpaţi de
vicleanul şarpe, care vrea să înghită
tot pământul cu răutatea lui. Nimeni,
însă, nu va putea scăpa, nu se va
857
putea mântui fără o adâncă
smerenie, virtute pe care a avut-o
Sfânta Fecioară Maria.
Astăzi vedem mai mult ca oricând
păcatul mândriei, păcatul acesta
grozav care a cuprins toată lumea.
Fiecare doreşte să fie mai mare
peste alţii, să-i robească, să-i
stăpânească. Fiecare doreşte să fie
mai bogat decât altul, să fie mai
lăudat, mai pus în cinste; fiecare se
crede mai înţelept, mai iscusit, de
aceea se luptă fără milă să-i
distrugă pe alţii ca să acapareze fel
de fel de lucruri scumpe; se sapă
unul pe altul, se urăsc, se pârăsc şi
se duşmănesc fără motive. Mândria
este pricina. Femeile în mândria lor
uită buna cuviinţă şi frica de
Dumnezeu, îmbrăcându-se după
ultima modă, vopsindu-se şi
stricându-şi chipul pe care l-a lăsat
Dumnezeu, făcându-se bucurie
demonilor şi curse bărbaţilor.
628 PREDICI
Să nu uităm, fraţi şi surori, că
Dumnezeu va pedepsi la judecata
de apoi toată fărădelegea şi păcatul.
Dacă vrem să ne facem fii ai lui
Dumnezeu, trebuie să ascultăm de
poruncile Lui, trebuie să ne silim să
dobândim şi noi darurile cele alese
ale Sfintei Fecioare Maria. S-o avem
pildă de urmat înaintea ochilor
noştri, să iubim curăţia trupului,
rugăciunea minţii, smerenia inimii;
căci cine îşi întinează trupul cu
desfrânări, cine-şi omoară sufletul
cu ucideri de prunci, cine-şi
întunecă mintea cu plăceri şi griji
pământeşti, cine-şi umple inima cu
trufia vieţii ticăloase, acela nu poate
fi un copil al darului dumnezeiesc,
acela nu poate vedea faţa lui Hristos
şi nu se va învrednici nici de mila
rugăciunilor Maicii Domnului.
Cine o huleşte pe Sfânta Fecioară
Maria, cu înjurături, cu cuvinte de
batjocură, cum fac sectanţii care o
coboară pe Maica Domnului în
rândul femeilor păcătoase, vai lor.
Aceia vor moşteni focul gheenei şi
viermii cei neadormmiţi şi niciodată
nu se vor ridica să vadă lumina lui
Hristos. Cine nu se închină ei aşa
cum s-au închinat arhanghelii şi
îngerii şi cum o slăvesc şi acum în
cer mulţimile sfinţilor, aceia vor
rămâne muţi, fără de glas când se
va arăta pe norii cerului
Împărăteasa cu Fiul ei cel dorit şi
iubit, care va judeca lumea.
858
Părinţii să aibă grijă de copii, să-i
înveţe rugăciuni şi cântări sfinte, să
se roage împreună cu ei, să-i înveţe
să facă Sfânta Cruce dreaptă pe
feţele lor şi să fie o pildă de
rugăciune şi fapte bune în faţa lor,
căci copiii, ce văd la părinţi, aceea
fac şi ei. Este ruşine mare să stea
părinţii cu copii în faţa televizorului
să privească împreună filme de
dragoste, să vadă copiii tot felul de
scene cu conţinut imoral. Vai de
părinţii aceştia, că îşi vor lua plata
şi în lumea aceasta şi dincolo în
veci! Feriţi copiii de filme imorale şi
reviste pornografice!
Plecaţi genunchii în faţa sfintelor
icoane, în faţa icoanei Prea Sfintei
Împărătesei noastre, Maica
Domnului, împreună cu copilaşii şi
învăţaţi-i să se roage, rugându-vă
împreună cu ei! Părinţii să ia
copilaşii de mână şi să vină cu ei la
Biserică unde a venit şi Sfânta
Fecioară Maria. În Biserică a stat 12
ani, de la etatea de 3 ani. Numai aici
mai pot lua adevărata învăţătură ca
să se ferească de rele, de păcate.
Cu toţii să căutăm să învăţăm acest
limbaj ceresc, în Sfânta Biserică, că
în zadar am învăţat carte multă, în
zadar ştim mai multe limbi străine trebuie s-o ştie neapărat orice
dacă nu învăţăm limba care se muritor. Aici, în lumea aceasta, ştim
vorbeşte în ţara cea de sus, ţara cu toţii că suntem călători, şi facem
noului Ierusalim, ţara fericirii raiului! numai un mic popas de 50-70 de
Din cauza neştiinţei şi a necredinţei, ani, poate nici atât şi trebuie să
mulţi ajung în fundul iadului de mergem într-o altă ţară - a veşniciei.
tineri, fiindcă cei necredincioşi n-au Şi acolo, dacă nu ştim vorbi ca în
nici un reazem în viaţa aceasta la ţara aceea frumoasă, nu suntem
vreme de mari supărări şi ajung de primiţi. Putea sărmanul să nu ştie
se spânzură, se otrăvesc şi aşa se nici o altă limbă, dacă o învăţa pe
dau în gheara diavolului. aceasta era fericit şi n-ar fi ajuns în
fundul iadului, în ghearele
Aşa era un mare învăţat care demonilor.
cunoştea douăzeci de limbi şi se
lăuda cu aceasta. Într-o zi prietenii Sunt mulţi ca el: unii se spânzură,
lui l-au găsit spânzurat şi lângă el o alţii se otrăvesc, alţii se taie în cuţite
hârtie cu aceste cuvinte: ,,Nimic din pentru că toţi sunt analfabeţi în
lumea aceasta nu mă mai credinţă. Ei nu ştiu nimic din cărţile
mulţumea, eu trăiam zadarnic şi am religiei, fiindcă omenirea a rămas
găsit cu cale să termin cu viaţa!” mult în urmă cu această ştiinţă -
Mare mirare i-a cuprins pe toţi despre credinţă, despre Dumnezeu,
cunoscuţii lui şi au anunţat despre mântuirea sufletului. De
aceea ajung aceste suflete în locul
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET cel de jale, în chinuri, unde nu se
629 aud decât ţipete sfâşietoare, aşa
cum aţi auzit de multe ori de Ignat,
prin ziare să ştie toată lumea de la Crăciun, când se taie porcii prin
pierzarea lui că era un om mare sate, cum zbiară vitele când sunt
pentru lume. Sărmanul de el, în lovite şi tăiate de măcelar, cum
zadar a învăţat douăzeci de limbi, răcnesc fiarele sălbatice în cuştile
dacă n-a învăţat şi limba credinţei, de prin grădinile zoologice. Aţi
limba bisericii, limba Duhului Sfânt - văzut mulţi leii şi tigrii cum sfâşie
cea mai necesară limbă - pe care văzduhul cu răcnetele lor. Această
859
limbă o cântă în iad sărmanele
suflete care s-au sinucis, care sunt
acolo şi n-au nici o scăpare. Dacă n-
au vrut să înveţe aici la biserică
limba cerului, vorbirea în psalmi şi
cântările duhovniceşti, cum zice
apostolul Pavel.
Să ne aducem aminte de Sfânta
Fecioară Maria şi s-o avem
întotdeauna în faţa ochilor noştri ca
pildă de urmat. Să urmăm smereniei
ei, supunerii şi ascultării ei de
poruncile dumnezeieşti şi începând
de astăzi să ne lăsăm de toate
obiceiurile cele rele, de toate
păcatele, de toate poftele cele
păcătoase şi să mergem hotărâţi pe
calea cea bună a Bisericii ca să ne
mântuim şi noi, şi ca să ajungem la
locul acela fericit, la viaţa cea
veşnică.
Rugăciune
O, Prea Curată Fecioară, ceea ce
eşti plină de daruri, Împărăteasa
îngerilor şi Maica creştinilor, ajută-
ne şi nouă cu sfintele tale rugăciuni,
şi roagă-L pe Fiul tău şi Dumnezeul
nostru să ne apere de toate ispitele
celui rău! Roagă-te şi pentru preoţii
ţării noastre, pentru tot clerul
Bisericii Ortodoxe; roagă-te,
860
Preafericită Fecioară, pentru părinţii
noştri, moşii şi strămoşii, roagă-te
pentru ţara aceasta, România, să fie
păzită de vrăjmaşii văzuţi şi
nevăzuţi!
Întăreşte-ne în credinţă şi ajută-ne
să ajungem cu toţii la limanul
mântuirii, să slăvim şi noi în ceruri
pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh,
împreună cu tine în vecii vecilor!
Amin!
630 PREDICI
PREDICĂ LA ÎNĂLŢAREA
DOMNULUI IISUS HRISTOS
,,...Deci, Domnul, după ce a vorbit
cu dânşii, S-a înălţat la cer şi a
şezut la dreapta lui Dumnezeu...!”
(Marcu 16, 19)
Hristos S-a înălţat !
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus
Hristos, după 40 de zile de la Înviere
S-a suit la ceruri şi a şezut de-a şi să reţinem învăţăturile şi
dreapta Tatălui. Cu puterea foloasele pentru mântuirea
dumnezeiască cu care a înviat şi a sufletelor noastre.
părăsit mormântul, tot cu aceeaşi
putere S-a înălţat de pe pământ la În timpul celor 40 de zile, după ce a
cer, cu acelaşi trup cu care S-a înviat din mormânt, Iisus i-a
răstignit şi a mângâiat neîncetat pe apostolii Săi
prin arătările Sale publice şi
înviat. particulare. S-a arătat de mai multe
ori ca să-i convingă de Învierea şi
Mântuitorul împlinise opera divină dumnezeirea Sa. În a 40-a zi de la
pentru care venise în lume: ne-a Înviere se arătă din nou şi, pentru
adus învăţătura mântuitoare, S-a dat ultima oară, îi mustră că au fost aşa
ca pildă de împlinire prin întreaga de zăbavnici a crede în Învierea Sa,
viaţa Sa şi mai ales prin jertfirea de după mărturia celor ce L-au văzut
pe Crucea Golgotei. După ce a înviat. Apoi le spuse că toate cele
înviat se arătă ucenicilor Lui de mai scrise despre El în lege, în psalmi şi
multe ori, vorbindu-le de Împărăţia în prooroci s-au împlinit întocmai şi
lui Dumnezeu şi iată că după 40 de că aşa trebuia să se întâmple, şi le
zile sosise timpul să se întoarcă mai aminteşte încă o dată că le va
iarăşi la Tatăl Său şi să primească trimite putere de sus, pe Duhul
cununa luptelor Sale şi cinstea Sfânt, Mângâietorul.
biruinţei Sale. Aceasta este taina pe
care Hristos le-a explicat-o PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
ucenicilor Săi în ajunul morţii Sale, 631
când le-a zis: ,,Ieşit-am de la Tatăl şi
am venit în lume; acum iarăşi las După aceea ieşi împreună cu ei şi
lumea şi mă întorc la Tatăl!” cu mulţi alţii care erau adunaţi,
străbătură împreună străzile
Această slăvită taină o serbează Ierusalimului, conducându-i în
Biserica Creştină Ortodoxă Betania, la casa lui Lazăr, a Martei şi
pretutindeni astăzi cu bucurie a Mariei, unde Prea Sfânta Fecioară
sfântă. Să ascultăm deci cu atenţie Maria cu multe persoane
861
credincioase aşteptau venirea Fiului oară, întinse mâinile Sale şi îi
Său. O mare bucurie a cuprins binecuvântă; apoi cu trupul acela
inimile tuturor atunci când s-au care a suferit atâtea răni şi chinuri,
găsit cu toţii. Mântuitorul Iisus Mântuitorul a început să Se înalţe
Hristos le-a mulţumit apoi la toţi spre cer şi pe când Se înălţa a
pentru tot ce au făcut pentru El în apărut deodată un nor luminos care
timpul vieţii Sale, în timpul pătimirii Îl înconjură, iar bolta cerească a
şi îngropării Sale. După ce i-a început să răsune de cântările
mângâiat dumnezeieşte, spunându- triumfale ale miilor de îngeri şi
le că s-a apropiat clipa înălţării Sale arhangheli, heruvimii şi serafimii,
la Tatăl şi despărţirea de ei, puterile cereşti care veniseră să-L
trupeşte, îi invită imediat să-L întâmpine pe Împăratul Slavei.
urmeze.
În jurul Dumnezeiescului Biruitor al
Toţii s-au îndreptat după Iisus şi au morţii au venit şi sufletele
pornit împreună la drum spre patriarhilor şi ale profeţilor, ale
muntele Măslinilor, acolo unde cu tuturor drepţilor din legea veche şi
40 de zile mai înainte asudase de L-au întâmpinat toate aceste suflete
sânge, se rugase cu cele mai cărora le era închis cerul până
fierbinţi lacrimi şi căzuse în agonie atunci: Adam, care şi-a ispăşit
de moarte; acolo, în grădina neascultarea printr-o îndelungată
Ghetsimani, unde a venit Iuda pocăinţă; Abel, victimă nevinovată
trădătorul cu ostaşii şi L-a sărutat; ucis de un frate pizmaş şi barbar;
acolo, unde I-au legat mâinile cu Noe, al doilea părinte al neamului
lanţuri şi ucenicii toţi s-au risipit. În omenesc; Avraam, bătrânul patriarh
acest loc a găsit Iisus cu cale să-i de o credinţă aşa de mare; Isac,
adune iarăşi pe ucenicii Săi, în simbolizând nevinovata figură a lui
număr mult mai mare ca atunci, căci Iisus Hristos; Iacov, tatăl celor 12
au fost mai bine de 500 şi mult triburi; Iosif cel vândut de fraţii săi,
popor. după cum şi Iisus avea să fie
vândut; Moise, marele prooroc;
În faţa acestei impunătoare adunări, David, strămoşul lui Iisus după trup;
Iisus, privindu-i pentru cea din urmă Melchisedec, regele păcii, simbolul
862
preoţiei legii celei noi; Iov, omul
suferinţelor răbdate fără cârtire şi
toţi drepţii L-au însoţit pe Împăratul
Slavei împodobind triumful Său, iar
cerul care până acum fusese închis
pentru păcatul lui Adam, acum s-a
deschis ca să intre Iisus, al doilea
Adam.
Cerul izbucnea în strigăte de
bucurie şi cântări şi aşa, în aceste
cântări nemaiauzite de urechile
omului, Iisus Se înălţa mereu spre
ceruri. Ucenicii şi tot poporul
îngenuncheaţi şi cu ochii pironiţi
spre cer, spre Mântuitorul, Care se
632 PREDICI
ducea la Tatăl, priveau toţi cu ochii
în lacrimi şi cu multă atenţie la
această privelişte minunată.
Pe când se uitau ei încremeniţi de
cele ce vedeau, deodată norul L-a
învăluit pe Iisus, iar cântările se
auzeau tot mai puţin, fiind la mare
înălţime. Ucenicii însă, tot în sus
priveau, acolo unde se dusese toată
bucuria lor, toată dragostea şi toată
nădejdea lor. Pe când priveau ei şi
lacrimile se scurgeau pe feţele lor,
deodată au văzut deasupra lor, în
863
văzduh, doi îngeri îmbrăcaţi în haine
albe, care le-au zis: ,,Bărbaţi
galileeni, ce staţi căutând spre cer?!
Acest Iisus, Care S-a înălţat de la
voi la cer, aşa va veni precum L-aţi
văzut pe El mergând!”, cu alte
cuvinte va veni pe norii cerului cu
toţi sfinţii îngeri, ca Judecător, la
sfârşitul lumii ca să răsplătească
fiecăruia după faptele lui; va veni
adică, cu acelaşi trup cu care a
suferit, cu rănile deschise, că de
aceea spune Sfânta Scriptură că
,,…vor vedea pe Cel pe Care L-au
străpuns”. Cei doi îngeri au fost
sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil,
care au fost slujitorii legii şi de
acum parcă şi ei şi-au împlinit
misiunea. El se înalţă la cer ca om şi
nu ca Dumnezeu, pentru că prin
dumnezeirea Sa niciodată n-a
părăsit cerul şi este pretutindeni.
Sfinţii Părinţi spun că Domnul
Hristos a stat câte o zi în fiecare cer,
să ia cunoştinţă toate cetele
îngerilor şi să fie primit cu cinste şi
închinăciuni de fiecare, aşa cum se
cade Împăratului Slavei. De aceea,
abia după zece zile a ajuns Iisus cu
trupul la Tatăl şi a şezut de-a
dreapta lui Dumnezeu.
Astfel a fost plecarea Domnului
nostru Iisus Hristos de pe pământul
acesta pe care l-a zidit cu Tatăl şi cu
Duhul Sfânt şi pe care l-a udat cu
Sângele Său cel scump. El S-a
supus suferinţelor şi ca un rob a
pătimit toate, dar din rob a devenit
Împărat şi Dumnezeu. Hristos şade
acum la dreapta Tatălui Său, pe un
scaun înfricoşat, pe care-l
înconjoară arhanghelii
cutremurându-se, iar în mâna
dreaptă ţine sceptrul puterii, căci
este Împărat şi Domn al cerului şi al
pământului, după cum a spus:
,,Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi
pe pământ!”.
Domnul Hristos S-a înălţat la cer să
trimită ucenicilor Săi pe Duhul
Sfânt. De aceea la zece zile după
înălţare, în ziua cincizecimii, trimite
făgăduinţa Tatălui ceresc peste
ucenicii Săi, pe Duhul Sfânt -
Mângâietorul, Duhul Adevărului şi
Vistierul Bunătăţilor. Dar Domnul
Hristos S-a înălţat la cer ca să ne
pregătească şi nouă un loc. Însă ce
trebuie să facem noi ca să merităm
acest loc?!
Înainte de toate nu trebuie să uităm
niciodată prin ce a trecut înainte de
864
a intra întru slavă Învăţătorul
nostru. El a meritat această slavă
prin viaţa Sa cea atât de curată,
generoasă şi răbdătoare, liniştită,
devotată, plină de umiliri şi de
suferinţe. Dacă vrem să ocupăm
locul pe care ni l-a pregătit
Mântuitorul, trebuie să-L imităm în
purtarea Sa şi să luăm parte la
amărăciunea paharului Său. Dacă
vrem să ne suim cu El întru slavă,
trebuie mai întâi să-L însoţim pe
Golgota, să
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
633
ne pironim cu El pe Cruce, să
suferim nedreptăţile, calomniile şi
hulele vrăjmaşilor noştri fără cârtire,
să suferim bolile, lipsurile şi orice
prigonire ar veni peste noi din
partea lumii şi a diavolului, să
suferim până la sânge împotriva
păcatului şi a uneltirilor satanei, să
suferim Crucea, piroanele şi
coroana de spini pe care le
întâmpinăm la tot pasul în lumea
aceasta plină de răutate, făţărnicie,
mândrie şi minciună.
Mândria nu ne înalţă cu Iisus
Hristos, Care a fost cel mai umilit
dintre toţi oamenii. Lăcomia de sufletelor reci, trândave şi
avere şi toate ale lumii acesteia nu nepăsătoare.
ne înalţă cu Iisus, Care a fost cel
mai sărac. Desfrânarea nu ne înalţă Împărăţia şi coroana sunt răsplata
cu Fiul Fecioarei, Care a fost cel mai serviciilor şi a valorii care trebuie
curat. Nici o patimă, nici o boală câştigată prin osteneală şi
sufletească nu ne poate înălţa ca să statornicie; să muncim deci şi să ne
putem intra cu Iisus în cer; dacă rugăm, să ne spălăm prin pocăinţă
vrem să se înalţe şi sufletul nostru cu lacrimile aduse din evlavie către
la Iisus trebuie neapărat să ne Dumnezeu şi să avem dragoste
lepădăm de toate defectele noastre, către toţi fraţii noştri. Suferinţe sunt
că aşa zice El: ,,Cel ce voieşte să destule; fiecare-şi are Crucea sa,
vină după Mine, să se lepede de dar fericiţi sunt cei ce suferă pentru
sine, să-şi ia Crucea sa şi să-Mi dreptate. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi
urmeze Mie!” toţi, căci uşa împărăţiei cereşti ne
este deschisă prin Salvatorul nostru
Viaţa noastră pe pământ este o viaţă Care S-a înălţat la ceruri, Iisus
de luptă. Noi nu trebuie să încetăm Hristos.
a lupta şi a-l birui pe satana; nu
trebuie să încetăm a renunţa la Bucuraţi-vă voi, bolnavilor, care vă
desfătările lumeşti şi la tot păcatul, aflaţi pe patul durerilor; gândiţi-vă la
ci trebuie să răstignim trupul suferinţele lui Iisus şi înduraţi cu
nostru, adică să pironim patimile şi răbdare, căci cerul vă este deschis!
poftele păcătoase încât să nu mai Bucuraţi-vă oropsiţilor, năpăstuiţilor
sufle nici una. Locul pe care ni l-a şi înduraţi cu răbdare, că fericire
pregătit Iisus Hristos este o mare vă aşteaptă în ceruri; Iisus vă
împărăţie cerească, sfântă şi curată va despăgubi de toate suferinţele
şi mai presus de toate este veşnică voastre! Iar noi toţi să înălţăm
- fără de sfârşit, de aceea trebuie s- inimile noastre către Ierusalimul cel
o cucerim; este o coroană, pe care ceresc unde Iisus Hristos astăzi S-a
vrea să ne-o dea, dar aceasta nu va înălţat şi acolo să avem toate
veni singură să se aşeze pe capul speranţele noastre, să ne dezlipim
inimile de onorurile şi desfătările
865
lumeşti, căci acestea sunt numai sărbătoresc şi eroii şi ei se bucură
noroi şi fum şi să ne bucurăm în de recunoştinţa noastră, dacă într-
această zi a Înălţării, din toată inima adevăr recunoaştem că prin jertfa
noastră, că şi nouă ne este deschis lor ni s-au păstrat atâtea bunuri,
cerul şi raiul prin Harul Domnului prin jertfa lor avem bisericile în
nostru Iisus Hristos, să intre şi picioare şi ne-am păstrat credinţa
sufletele noastre şi să se bucure până acum. Prin jertfa eroilor şi a
acolo veşnic. martirilor noştri ne-am păstrat
numele de creştini şi de români,
634 PREDICI căci aşa ziceau ei: ,,Pentru a fi un
român adevărat, trebuie mai întâi să
Odată cu Înălţarea Domnului, noi fii un creştin adevărat!”
creştinii, mai sărbătorim şi Ziua
Eroilor. Este o faptă înţeleaptă să ne Luminaţi de credinţa aceasta vie, să
aducem aminte de toţi cei ce s-au mergem la mormintele eroilor şi la
jertfit pentru dreapta credinţă, crucile martirilor, să ne împărtăşim
pentru ţară şi pentru neamul din duhul lor, să ne îmbărbătăm
românesc. Noi pomenim eroii în inimile prin puterea vitejiei lor şi cu
această zi a Înălţării Domnului, adâncă recunoştinţă să trimitem şi
pentru că avem credinţă sfântă şi noi cerului cântările şi rugăciunile
credem în nemurirea sufletului, aşa noastre, căci mucenicii şi eroii
cum au crezut toţi adevăraţii creştinătăţii au murit încredinţaţi că
creştini, moşii şi strămoşii noştri; apărând credinţa şi urmând lui
chiar dacii şi romanii înainte de a se Hristos, apără adevărul şi dreptatea.
încreştina, credeau în nemurirea Eroii neamului au murit încredinţaţi
sufletului. că cine luptă pentru dreptate şi
libertate luptă pentru Dumnezeu;
Noi nu cinstim astăzi numai ţărâna cine luptă şi îşi apără familia,
eroilor, ci opera lor care este ţara şi credinţa, cultura, limba, legea,
sufletul lor nemuritor care este la neamul şi patria, luptă pentru
Dumnezeu, e viu, şi credem că adevăr şi dreptate.
sărbătoarea aceasta ce se face în
toată ţara are răsunet şi în cer, unde
866
Astăzi toţi eroii cunoscuţi şi atenţi de valoarea lui şi ne-au pus în
necunoscuţi ai neamului nostru grijă mântuirea lui.
românesc, de la începuturile lui şi
până acum, vin în faţa noastră şi ne Cu toate acestea se găsesc totuşi
întreabă dacă suntem noi vrednici destui îndoielnici, care spun că au
sau nu de jertfele şi suferinţele lor, tăiat în
apoi ne cheamă să le urmăm
credinţa. Biserica, mamă Creştină PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Ortodoxă, se roagă pentru odihna 635
eroilor, le binecuvântează amintirea,
le cântă veşnică pomenire şi înalţă bucăţi tot corpul omenesc şi n-au
rugăciuni către Dumnezeu, ca găsit nicăieri sufletul. Au găsit oase,
sufletul lor nemuritor să se sânge, nervi, creier, inimă, dar nici
odihnească în veşnică fericire. urmă de suflet, ca şi când sufletul s-
ar afla în hoituri sau n-ar fi nici o
Nemurirea sufletului e cea mai deosebire între omul viu şi omul
veche credinţă a neamului nostru mort. Nu este o nebunie să caute
românesc, credinţa pe care au avut- cineva sufletul în cadavre?! Este
o şi strămoşii noştri, dacii şi aşa de slabă ştiinţa prin faptul că
romanii; părinţii noştri au ţinut cu încearcă să lămurească taina
cea mai mare cinste şi sfinţenie sufletului. Chiar un învăţat creştin
credinţa în nemurirea sufletului. credincios a spus că tot ceea ce
Avem deci o frumoasă moştenire ştim de când e lumea şi până azi e
părintească de la care nu ne putem nimica toată faţă de ce e sufletul în
abate cu nici un chip, nici vii, nici sine şi ce taine mari cuprinde în el.
morţi. Sfânta sărbătoare de astă zi,
a Înălţării Domnului Hristos, se mai Ştiinţa creştină ne învaţă că sufletul
poate numi şi sărbătoarea sufletelor există şi că e o încercare zadarnică
nemuritoare. Toţi sfinţii lui să caute cineva sufletul în materie
Dumnezeu: proorocii, martirii, şi materia în suflet. Între suflet şi
apostolii au vorbit în lume despre materie este atâta deosebire ca şi
existenţa sufletului, ne-au făcut între omul viu şi omul mort, ca şi
între viaţă şi moarte. Atunci, ce e
867
sufletul, ce e viaţa?! Întrebarea privească acest diamant, această
aceasta pentru unii nu are nici o floare, să vadă această pasăre
însemnătate, dar pentru creştini are măiastră.
cea mai mare însemnătate.
Înţelepciunea biblică ne spune că Sufletul nu se poate vedea, nici
sufletul sau viaţa din noi este o pipăi; el există în corp şi afară de
taină ascunsă de Hristos corp, întocmai ca un cântec
Dumnezeu, e o floare care creşte în imprimat pe disc şi în mintea
grădina raiului, o scânteie din noastră. Cine vede cântecul
lumina lui Dumnezeu, o fiinţă imprimat pe disc?! Există, dar,
nevăzută, o putere nematerială - ca nevăzut şi nemuritor; este ascuns
vântul care suflă unde vrea şi nu ca şi o piatră de diamant sub
ştie de unde vine şi unde merge. O învelişul unei frunze. Mai întâi
avere este sufletul, care preţuieşte trebuie să se rupă frunza ca să se
mai mult decât greutatea şi valoarea vadă sclipirile diamantului. Învelişul
lumii întregi. sufletului e trupul. Mai întâi trebuie
să moară trupul, să se desfacă
Toată bogăţia lumii: aurul, argintul, învelişul, ca să se elibereze sufletul.
toate nu cântăresc cât un suflet Oricum, viaţa noastră este ascunsă
omenesc. De aceea şi Mântuitorul prin el în Dumnezeu. Unii gânditori
ne face atenţi de valoarea lui, spun că noi trăim prin simţuri;
zicându-ne: ,,Ce va folosi omului de vedem, auzim, vorbim, gustăm,
va dobândi lumea toată şi-şi va pipăim, mirosim, ne mişcăm prin
pierde sufletul?!” - sau - ,,Ce va da simţuri. Toate acestea însă există
omul în schimb pentru sufletul său, numai câtă vreme este sufletul în
dacă sufletul se pierde?!”. Lumea trup. Ochii văd, pentru că vede
întreagă pentru noi nu mai are nici o sufletul, limba vorbeşte pentru că
valoare dacă sufletul se pierde prin vorbeşte sufletul.
păcate. Sufletul e un diamant mai
scump decât toată lumea, un Aşadar sufletul nu e chimie, nu e
diamant cu multe şi minunate materie, ci e scânteie divină. El este
sclipiri. Sufletul este o putere, o partea cea mai aleasă şi mai
taină. Toţi oamenii ar vrea să frumoasă din noi. Sufletul are de la
868
Dumnezeu ştiinţa creerii şi forţa
învierii trupurilor. Prin puterea
Duhului Sfânt sufletul îşi
reconstruieşte
636 PREDICI
trupul.
În Evanghelia Domnului nostru Iisus
Hristos, învăţătura despre originea,
valoarea, nobleţea şi forţa
sufletului, precum şi despre grija
despre mântuirea lui
e arătată la tot pasul în Sfânta
Carte a lui Dumnezeu. Într-un loc se
spune că sufletul e mai important
decât trupul, e mai mult decât haina
sau hrana şi e mai de preţ decât
toată lumea. Despre însemnătatea
lui ne vorbeşte pilda cu oaia cea
rătăcită, pilda cu drahma cea
pierdută, pilda fiului risipitor, pilda
bogatului nebun şi cea a bogatului
nemilostiv. Pocăinţa păcătoşilor e
prilej de sărbătoare în cer, aşa de
mare este răsunetul întoarcerii unui
suflet, al unui om la Dumnezeu; se
bucură tot cerul de întoarcerea lui şi
se întristează tot cerul de pierderea
unui suflet. De ce aşa răsunet
mare?! Pentru ce a trebuit să-şi
869
verse sângele chiar Fiul lui
Dumnezeu pentru răscumpărarea
noastră?! Pentru că sufletul nu este
un lucru ieftin sau un obiect de
glumă, ci este un dar ceresc, un bun
dumnezeiesc, care atârnă în
cumpănă mai mult decât valoarea şi
greutatea lumii materiale.
Viaţa sufletului în această lume este
o misiune. Să luăm aminte!... o
misiune. Nu este nici prilej de
petrecere, nici de plăcere, nici de
îmbogăţire, nici de lenevire, nici de
mâncare sau băutură, ci este
misiune ce depăşeşte marginile
timpului. Alergătorii cu ştafeta sau
cu făclia aprinsă au menirea să
ducă cu tot efortul obiectul primit
până la un punct precis. De aici
urmează alt alergător şi altul până
ce ştafeta ajunge la destinaţie.
Misiunea l-a depăşit pe om; omul a
stat în slujba ei şi prin contribuţia
lui ea s-a împlinit. Aşa e viaţa
sufletului: misiune ce depăşeşte
curgerea traiului pământesc. Nu ne
putem sustrage de a ne-o împlini
fără să facem în viaţă şi câte un act
de răzvrătire, ca şi fiul risipitor, care
s-a răzvrătit împotriva lui
Dumnezeu; n-a primit misiunea
vieţii adevărate şi astfel a ajuns
nefericit, singur, în zdrenţe şi cu
bube, nemâncat, flămând şi însetat.
De aceea Mântuitorul îl numeşte
nebun, adică anormal pe bogatul de
plăceri trecătoare ce petrecea, pe
omul care îngrijeşte numai de trup,
de petreceri şi de avuţii şi uită de
datoriile ce le are faţă de suflet, de
mântuirea lui şi fericirea lui veşnică.
Cei mai mulţi se alarmează, strigă,
aleargă, caută când pierd câte un
animal - o vită şi chiar şi câte un
câine - dar pentru pierderea
sufletului stau nepăsători, glumesc
şi râd. Vai lor, ce nepăsare, ce
nesimţire! Biserica, prin toate
slujbele, harurile şi învăţăturile
sfinte, are în vedere acest mare
scop: mântuirea sufletului şi
moştenirea Împărăţiei lui
Dumnezeu. Nu e lucru de puţină
însemnătate să câştigi sau să pierzi
sufletul şi Împărăţia lui Dumnezeu.
Trăirea după poftele păcătoase ale
trupului este trăire anormală -
pierdere. Trăirea după dorinţele
curate ale sufletului este câştig,
care face viaţa fericită şi pe pământ
şi în cer.
870
O atenţie specială ne atrage
Mântuitorul, când spune că cine
vrea să-şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
637
mântuiască sufletul îl va pierde şi
care-l va pierde pentru El şi
Evanghelie îl va mântui. Adică, cine
se închide în egoism pentru a-şi
ferici viaţa personală îşi pierde şi îşi
osândeşte sufletul; iar cine îşi
jertfeşte sufletul pentru Hristos şi
Evanghelie ca un misionar, acela îşi
asigură mântuirea. Sfânta Biserică,
prin lucrarea ei de mamă, dă mereu
strigăte de alarmă şi ne cheamă la
pocăinţă, combate mereu egoismul
şi susţine totdeauna interesul faţă
de lucrul cel mai de preţ şi
nemuritor care este sufletul.
Sfântul Apostol Petru ne îndeamnă
să trăim pe pământ ca nişte străini
şi călători, că aşa suntem. Să nu
uităm că soarta sufletului pe
pământ este soarta porumbelului
sau a corbului care au fost sloboziţi
din corabia lui Noe. Corbul negru nu
s-a mai întors în corabie, a rămas
rătăcitor prin lumea hoiturilor din
care s-a hrănit. Porumbelul însă s-a
întors curat şi nevinovat, cu ramura
de măslin în cioc în corabia
stăpânului său. Soarta corbului sau
a porumbelului o creem noi
sufletului nostru liber şi nemuritor,
după cum îngrijim de mântuirea lui,
după cum acceptăm sau refuzăm
misiunea, şoaptele chemării sau ale
destinaţiei Lui cereşti.
Să avem milă de sufletul nostru, să
îngrijim de haina împărătească a
sufletului nostru, să nu ne apuce
moarte cu haina pătată sau ruptă, şi
astfel nu vom avea parte să intrăm 638
la nunta Fiului de Împărat, în
Biserica Lui cea cerească! Întoarce-
te, suflete, la odihna ta, la
Dumnezeu în cetatea păcii, în raiul
fericirii veşnice, după care alergăm, PREDICĂ LA PRAZNICUL SFINTEI
luptăm şi suspinăm!
Rugăciune
Iisuse, Împăratul şi Dumnezeu
nostru, fă ca slăvita Ta Înălţare să
producă în fiecare din noi roade de
sfinţenie, o credinţă mai mare, o
iubire mai aprinsă, o îngrijire mai
deosebită pentru sufletul nostru!
Fă să cunoaştem şi să înţelegem cât
de mare este valoarea sufletului
nostru şi să nu-l mai vindem pe
orice lucru de nimic! Aprinde în noi,
Doamne, o dorinţă mai mare pentru
cer şi un dispreţ pentru lucrurile
acestea pământeşti, trecătoare!
Ajută-ne Dumnezeule cu Harul Tău,
ca să Te putem slăvi şi mărturisi
prin viaţă curată şi prin fapte bune
până la sfârşitul misiunii noastre
pământeşti! Amin!
PREDICI
TREIMI
,,Trei sunt care mărturisesc în cer:
Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Şi Aceştia
trei, Una sunt.”
(Ioan 1 - 5, 7)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Astăzi este sărbătoarea
Dumnezeului nostru, Celui închinat
în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi
871
Sfântul Duh; Creatorul, Mântuitorul
şi Sfinţitorul - Mângâietorul. De
oricare Faţă Dumnezeiască am
vorbi sau pe oricare am cinsti-O, tot
pe singurul Dumnezeu Îl cinstim,
pentru că Aceştia Trei, Una sunt şi
de la începutul creaţiei, S-a făcut
cunoscut omului Bunul şi Milostivul
Dumnezeu. Când l-a făcut
Dumnezeu pe om, S-a sfătuit cu Fiul
şi cu Duhul Sfânt şi a zis: ,,Să facem
om după chipul şi asemănarea
noastră!”
Altădată, după potop, oamenii s-au
sfătuit să facă un turn, care să
ajungă până la cer, gândind că dacă
va mai fi vreun alt potop să nu mai
moară înecaţi. Văzând Dumnezeu
nebunia lor a vorbit cu Fiul şi cu
Duhul Sfânt, zicând: ,,Veniţi să ne
coborâm şi să amestecăm limbile
lor!”. Astfel i-a risipit pe tot
pământul. Altădată Dumnezeu în
chipul a trei îngeri, Se arătă la
stejarul din Mamvri lui Avram.
Acesta, când Îi văzu pe îngeri, I-a
numit pe toţi un Domn, zicând:
,,Doamne, de am aflat dar de
bunătate înaintea Ta, nu trece pe
robul Tău!”. Pentru ce a zis Avram
la toţi trei, Doamne?! Pentru că
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Una sunt.
872
Nu sunt trei dumnezei, ci un singur
Dumnezeu în trei feţe proslăvit,
Care a binevoit să Se descopere
omului, pe care l-a zidit cu mâna Sa.
Acesta este, deci, Dumnezeul
nostru: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt -
Sfânta Treime întru o fiinţă şi
nedespărţită. Acesta este
Dumnezeul nostru Căruia trebuie să
I ne închinăm, să-I aducem cinste,
să-L slăvim, să-I aducem jertfe -
jertfa laudei - şi să ne jertfim pe noi
înşine cu toată fiinţa noastră, cu tot
sufletului şi trupul.
Suntem datori mai presus de orice
fiinţe cereşti şi pământeşti, din
pricina răscumpărării cu scumpul
Sânge al Domnului nostru Iisus
Hristos. Oricâte am face noi de
mult, chiar viaţa de ne-am da-o
pentru mărturisirea numelui Său, tot
nu este de ajuns, pentru că mai întâi
El Şi-a dat viaţa pentru noi şi noi
niciodată nu putem să-I răsplătim
pe deplin cu ceva.
În timpul când umbla Domnul
nostru Iisus Hristos pe pământ,
lucrarea Lui
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET pe care ne-a promis-o, a trebuit ca
639 tot El, Dumnezeul iubirii, să vină
încă o dată, sub altă formă, şi să
era limitată la câteva sute sau mii de aşeze Împărăţia lui Hristos în inimile
oameni, care puteau să-L credincioşilor, pentru că altfel
întâlnească, să-L vadă sau să-L lucrarea lui Hristos era inutilă,
atingă. Dar prin puterea Duhului zadarnică. Iisus ar fi fost un Rege
Sfânt, Care S-a revărsat în duminica fără supuşi, un Domn fără
Rusaliilor, bogăţia Harului Său, nu credincioşi, un comandant fără
va mai cunoaşte limite. De altfel, trupe, un dumnezeu pe care nimeni
Iisus le-a spus ucenicilor ca şi nu-l cunoştea, nimeni nu-l
samarinencii: ,,Cine crede în Mine, mărturisea.
va face şi el lucrurile pe care le fac
Eu! Ba încă va face altele şi mai Tocmai aici intervine lucrarea
mari decât acestea, pentru că Eu Mă Duhului Sfânt. Hristos realizează la
duc la Tatăl. Oricine va bea din apa Rusalii promisiunea făcută
aceasta pe care o voi da Eu, se va ucenicilor de a nu-i lăsa orfani,
preface în el izvor de apă vie, trimiţând Duhul Sfânt purces de la
curgătoare spre viaţa cea veşnică!” Tatăl ceresc, Care Îl înlocuieşte pe
Iisus cel pământesc, şi prin care
Duhul Sfânt este Vistierul Iisus împreună cu Tatăl ceresc îşi
bunătăţilor, Sfinţitorul, Mângâietorul face locuinţa în noi, în sufletul
tuturor inimilor. Toate bisericile nostru, în inima noastră. De aceea
sunt casele Duhului Sfânt, toate Hristos nu mai este un personaj
slujbele bisericii sunt lucrările istoric, de la care să ne rămână doar
Duhului Sfânt, de aceea spune un amintirea, ci El este prezent lângă
Sfânt Părinte că ,,fără Duhul Sfânt noi în tot locul şi-n tot momentul.
nu este nici biserică, nici preot, nici Poţi să fii foarte impresionat, chiar
predică, nici slujbă, nici taină”. Ca şi cucerit de acest Iisus al istoriei,
să putem intra în Împărăţia divină, chiar să-L consideri cel mai perfect
să primim darurile şi dintre oameni şi un adevărat model
binecuvântările Împăratului nostru de urmat, dar la ce serveşte oare
Iisus Hristos, moştenirea minunată cunoaşterea istorică a faptelor?! Şi
873
unde duce această admiraţie pentru vechi, care se opune întotdeauna la
Iisus cât timp nu răsună vocea care acţiunea purificatoare a Duhului
spune că Iisus îţi aparţine ţie, la Sfânt, de aceea rămânem adeseori
propriu şi această voce este reci, seci, aşa de puţin curioşi şi
strigarea Duhului Sfânt? lipsiţi de dorinţa de a fi pătrunşi în
noi de luminile arzătoare ale
Pentru a combate necredinţa Duhului Sfânt, fiindcă omul vechi n-
noastră, Dumnezeu a venit El Însuşi a murit încă în noi sau l-am reînviat
şi a pus în noi Unicul Său de atâtea ori prin patimile cele
supraveghetor, Duhul Adevărului, lumeşti şi drăceşti, ale duhului
Care proclamă cu autoritate divină, necurat - acesta-i adevărul: omul
cuvântul de iertare, de har, de viaţă este plin de neîncredere şi
adevărată, întorcându-ne la duşmănie aflându-se conflict
adevăratul nostru destin de copii ai permanent cu Domnul cerului şi al
Tatălui ceresc, căci altfel nu am fi pământului.
putut să ne mântuim.
Conflictele sunt numeroase. Sfânta
El, Mângâietorul, ne călăuzeşte Scriptură este plină de ele. Când le
având rolul de Păstor şi de Călăuză citim ne fac impresia că fiecare
sufletească permanentă, căci ne intervenţie a lui Dumnezeu, nu
duce la păşunile verzi ale cuvântului numai poruncile şi avertismentele
Bibliei, ne dă de băut apele păcii Sale, dar chiar şi promisiunile şi
creştine şi prin apa aceasta vie şi cuvintele Sale de îndurare, de
prin dragostea Sa, ne fortificăm şi bucurie, îl enervează pe om şi
ne menţinem pe calea mântuirii. trezesc în el un fel de împotrivire
Nimeni nu posedă Duhul Sfânt în îndărătnică, după cum zice Profetul
mod perfect şi în toată bogăţia lui, Maleahi: ,,Voi necinstiţi pe Domnul
oricât ar fi el de luminat, din cauza cu cuvintele voastre, zicând că
omului oricine face rău este bun înaintea
Domnului şi de el are plăcere
640 PREDICI Domnul, şi apoi mai întrebaţi: Cu ce
L-am vorbit de rău pe Domnul? Cu
ce L-am necinstit? Ce am spus noi
874
rău împotriva Lui? Şi tot voi aţi zis: lor Învierea Fiului Său, Care venise
degeaba slujim lui Dumnezeu, căci pe pământ şi Care purta imaginea
ce am câştigat dacă am păzit Tatălui ceresc. Adevărul a ieşit la
poruncile Lui şi am umblat trişti lumină clar, căci Iisus a fost martor
înaintea Domnului, şi am postit? al adevărului printre oameni.
Acum fericim pe cei trufaşi, pe cei Răstignitorii lui Iisus i-au urmărit
necredincioşi. Nu vedeţi că lor le întotdeauna pe susţinătorii
merge bine?! Ei ispitesc pe adevărului, de aceea şi astăzi se
Dumnezeu şi scapă.” găsesc destui necredincioşi, care
vorbesc numai contra credinţei şi
Iată deci răutatea oamenilor contra nu găsesc nici un bine în toată
lui Dumnezeu, contra Stăpânului învăţătura adusă de Mântuitorul.
ceresc! În procesul de condamnare
a lui Iisus, după ce L-au făcut să ,,Voi aţi omorât bucuria de a trăi!” le
sufere îngrozitor chinuri de zicea unor credincioşi cineva când
neînchipuit, după ce L-au răstignit ieşeau de la biserică şi omul
pe Cruce, în Vinerea cea mare, acei continuă: ,,De când a venit Iisus pe
judecători nedrepţi pleacă cu pământ, de când se predică
conştiinţa împăcată acasă, părăsesc doctrina Lui, s-a terminat cu
adevărul cu inima liniştită, merg să celelalte religii ale zeităţilor, care
prăznuiască Paştele în familie, să-I îngăduiau poftele, plăcerile trupeşti,
mulţumească lui Dumnezeu că i-a au luat sfârşit petrecerile fără frâu, a
ales tocmai pe ei, ca să scape ţara luat sfârşit cultul frumuseţii, a luat
şi oraşul sfânt de un asemenea sfârşit traiul dulce, de nepăsare.”
duşman, adică de Iisus. Aşa a zis acel necredincios şi ca el
zic mulţi în diferite feluri, ponegrind
Ei nu ştiau nemernicii şi ticăloşii că şi insultându-i pe
Iisus cel Sfânt Se lăsase condamnat
de bunăvoie, suportase totul, ca în PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
zorii celei de a treia zi să învieze, 641
izbăvindu-ne din moartea cea
veşnică. Dumnezeu a nimicit adevăraţii creştini, care susţin
hotărârea oamenilor punând în faţa adevărul propovăduit de Iisus şi în
875
continuare de Duhul Sfânt prin vedere, morţii înviau, corpurile
apostolii Săi. îndurerate şi desfigurate îşi
regăseau sănătatea şi frumuseţea.
Unii ne duşmănesc din neştiinţă, O revărsare mângâietoare a Duhului
unii din necredinţă, alţii din răutate, Vieţii venea peste toţi cei care-L
din zavistie, dar noi le răspundem recunoşteau şi vedeau în Iisus pe
clar şi lămurit că: ,,Dumnezeul Fiul Unicului Dumnezeu.
nostru nu este fiinţă pasivă, într-un
cer îndepărtat; El creează mereu, Duhul Sfânt şi astăzi îl critică
vorbeşte mereu, dirijează, intervine, riguros pe omul cel vechi, cu
pedepseşte şi salvează.” Omul, ajutorul căinţei noastre,
însă, a pierdut prospeţimea vederii cufundându-l iarăşi în apele
adevărate, nu mai vede drept; acest botezului, de data aceasta, prin
om a devenit atât de pasiv că a uitat lacrimile pocăinţei, până la moarte.
că este un călător nemernic, ticălos Harul Duhului Sfânt se revarsă şi
pe acest pământ şi într-o clipă se va astăzi în biserică, în diferite feluri,
usca precum iarba şi umbra morţii îl peste credincioşi. El aduce
urmăreşte ca să-l prefacă în ţărâna vindecări celor bolnavi prin Taina
din care a fost luat. Toate minunile Sfântului Maslu, El face
lui Iisus Hristos dovedesc preschimbarea pâinii şi a vinului în
puternicul curent de viaţă care, prin Trupul şi Sângele lui Hristos prin
Duhul Sfânt, emană din Iisus. Viaţa Taina Sfintei Liturghii; Duhul Sfânt
omului nu are sens, decât în face să se sfinţească apele şi Sfânta
vederea dobândirii Duhului Sfânt. Aghiasmă să nu se strice ani de
Duhul Sfânt sădeşte în noi credinţa, zile; Duhul Sfânt sfinţeşte toate,
nădejdea şi dragostea. întăreşte în credinţă, aprinde inimile
credincioşilor, stinge puterea
Când Iisus a venit pe pământ, El a satanei, face pace în familii,
tras prin lume o dâră de viaţă. La linişteşte vânturile tulburate ale
Cuvântul Lui, care se revarsă prin demonilor, potoleşte mânia dintre
puterea Duhului Sfânt, paraliticii s- oameni şi sunt nenumărate
au ridicat în picioare, demonii erau mângâierile şi binefacerile pe care
alungaţi din oameni, orbii căpătau le revarsă peste credincioşi.
876
 el s-a făgăduit că se leapădă. Îndată
Pentru a ne încredinţa cât de mult îl când a zis că se leapădă a văzut că
iubeşte Dumnezeu - Duhul Sfânt pe a ieşit din gura lui şi a zburat la cer
om, vă voi istorisi o întâmplare din un porumbel frumos, alb, curat. Era
Pateric despre un călugăr care, Duhul Sfânt. Atunci s-a dus popa la
trecând printr-un sat al Egiptului, a diavolul şi i-a zis:
văzut o fată foarte frumoasă, fiica
unui popă idolesc şi deodată s-a - Iată s-a făgăduit!, dar
aprins de dragoste pentru ea. diavolul i-a răspuns:
Atunci s-a dus la tatăl ei şi i-a cerut-
o de soţie. Iar el răspunzându-i i-a - Nu! Nu! Nu-i da fata de soţie
zis: ,,Nu pot să ţi-o dau până nu-l că Dumnezeul lui nu S-a depărtat de
întreb pe dumnezeul meu!” la dânsul, ci încă îi ajută lui. Şi
Dumnezeul lui era diavolul, care venind iarăşi spurcatul de popă, a
stătea într-un idol. Mergând tatăl zis călugărului:
fetei l-a întrebat pe diavolul care
locuia în acel idol, la care se închina - Nu pot să ţi-o dau pe fiica
el, zicându-i: mea, că Dumnezeul tău este cu tine
şi încă îţi ajută
- Iată un călugăr a venit şi-mi
cere pe fiica mea de soţie! Oare s-o ţie!
dau pe ea?! Şi a răspuns diavolul:
Auzind călugărul unele ca acestea,
642 PREDICI s-a uimit şi a zis întru sine: ,,O,
ticălosul de mine, câte bunătăţi am
- Întreabă-l pe el dacă se primit eu de la Dumnezeu şi m-am
leapădă de Dumnezeul lui, de botez depărtat de Dânsul, de botez, de
şi de cinul călugăresc. călugărie, iar El tot îmi ajută mie şi
Întorcându-se popa către călugăr, i- nu S-a depărtat încă de la mine!
a zis lui: Oare nu sunt eu dator să alerg la
ajutorul Lui şi să nădăjduiesc tot la
- Te lepezi de Dumnezeul tău, bunătatea Lui?!” Atunci plecând în
de botez şi de cinul călugăresc?, iar pustie s-a dus la un duhovnic
877
bătrân şi i-a povestit toată şi vicii rele, de stingerea şi
întâmplarea. Duhovnicul l-a oprit în neglijarea acestor daruri ale Duhului
peşteră spunându-i să postească Sfânt. Greşim mereu şi nu lăsăm să
trei săptămâni; în acest timp se crească în pomul credinţei, în
ruga şi bătrânul duhovnic şi ogorul vieţii noastre roadele
călugărul cu postire. După o Duhului Sfânt, care sunt acestea:
săptămână l-a întrebat duhovnicul dragostea, bucuria, pacea,
dacă a văzut ceva. Iar el a răspuns: îndelunga răbdare, bunătatea,
facerea de bine, credincioşia,
- Am văzut un porumbel sus, blândeţea, înfrânarea poftelor, căci
la înălţimea cerului, în dreptul atunci Duhul Sfânt lucrează şi
capului meu! sculptează în noi adevăratul chip de
om, aducându-ne la maturitate, la
- Ia aminte şi roagă-te fiule! i- starea plinătăţii lui Hristos.
a zis duhovnicul. La a doua
săptămână a văzut călugărul că De aceea strigă Apostolul Ioan mai
porumbelul se apropia de capul lui, departe, zicând: ,,Vedeţi ce
iar la a treia săptămână de post şi dragoste ne-a lăsat Tatăl…” -
rugăciune a văzut că a venit arătând spre Cel răstignit - ,,…încât
porumbelul şi a stat deasupra să ne numim copii ai lui Dumnezeu
capului lui şi, când a întins mâna şi suntem prin harul Duhului Sfânt!”
să-l prindă, porumbelul a intrat în Cine-i dădea lui siguranţa
gura lui. Auzind acestea,
duhovnicul I-a mulţumit lui PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Dumnezeu că a primit pocăinţa 643
călugărului.
aceasta? Nimeni altul decât Duhul
Iată cât de Milostiv este Dumnezeu de înfiere, Duhul de sfinţire, cum
cu noi şi cât de mult doreşte zice Însuşi Dumnezeu: ,,Fiţi sfinţi,
mântuirea noastră! Iar noi, ca şi că Eu sunt Sfânt!” Dar cuvântul
călugărul acesta din Pateric, ne acesta ,,sfinţenie” a ajuns pentru
facem vinovaţi de multe ori de mulţi un cuvânt de râs, de
întristarea Duhului Sfânt prin păcate plictiseală, de batjocură, un cuvânt
878
caraghios, învechit, în lumea
noastră creştină de astăzi; A fi sfânt înseamnă a fi prins de
creştină… numai cu numele. De Fiul, atras de Tatăl şi legat de Duhul
aceea zic unii cu atâta îndrăzneală: Sfânt, legat în sfinţenie. Aşa se
,,Ce atâta rugăciune? Prea mult! stabileşte între om şi Dumnezeu un
Înţeleg şi eu să faci acolo o schimb, o comunicare de viaţă şi de
rugăciune, să zici un «Tatăl nostru» sfinţenie. Sfinţenia de care vorbeşte
şi ai terminat, dar ce atâta Scriptura este seva care face să
rugăciune? Ce atâta cântare crape mugurii primăvara, să se
religioasă? Ce atâta slujbă la deschidă florile şi să se coacă
biserică? Dar să te duci chiar fructele în ramura altoită. Când
mereu?” Li se pare că e prea mult, omul L-a regăsit pe Dumnezeu, se
că fac prea mult pentru Dumnezeu. leagă reciproc prin sfinţenie şi
Dar ce facem noi aşa de mult iubiţii atunci prinde dragoste, izbucneşte
mei? zicând: ,,Iubirea Ta, Dumnezeule,
mi-a rănit inima şi nu Te pot uita, nu
Tocmai de aceasta trebuie să ne pot să mă despart de Tine, că Tu
gândim că facem prea puţin şi eşti adevărata mea dragoste!” De
idealul creştinului adevărat este aceea şi Trupul lui Hristos proslăvit
sfinţenia. Sfinţenia lui Dumnezeu ne nu a fost închis în cer după ce a
întinde cele două mâini ale Sale, înviat din mormânt. Trupul Lui este
adică pe Fiul şi pe Duhul Sfânt ca să încă prezent pe pământ şi acest
ne ridice când suntem căzuţi în vreo Trup este Biserica însufleţită de
greşeală. Această sfinţenie este un Duhul Sfânt.
fluviu de viaţă care caută să rupă
digurile şi să inunde lumea. Acest Duh al lui Hristos Şi-a făcut
Sfinţenia nu este opera noastră, nici locuinţa şi în noi, în ziua botezului,
meritul nostru, nici chiar rezultatul curăţind şi sfinţind temeliile
eforturilor sau idealul pe care ni l- sufleteşti şi trupeşti ale vieţii
am fixat. Cuvântul uimitor al lui noastre. Harul Duhului Sfânt
Iisus ne face să înţelegem că aşa dezleagă limba apostolilor şi le
este: ,,Despărţiţi de Mine, nu puteţi inspiră Cuvântul Adevărului, îi
face nimic!”, zice Domnul. scapă de orbirea urii împotriva
879
adevărului, şi-i face să vadă cu cinste şi închinăciune Sfintei Treimi.
,,ochi de porumbel”, cum zice Mare este puterea Domnului şi
Sfântul Grigorie de Nyssa, adică să minunate sunt lucrurile Lui! Datoria
vadă creştinul lumina adevărată, să- noastră ar fi să le recunoaştem, ca
I privească pe Tatăl, pe Fiul, pe să putem ajunge la El.
Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă Iubiţii mei, cerul şi pământul plânge
şi nedespărţită. Atunci dragostea ne pieirea oamenilor, plânge pieirea
face să înţelegem orice suferinţă din tineretului, care nu se satură de
lume, ne face să fim atenţi la răutăţi şi de păcate, de lăcomii şi de
nenorocirile aproapelui, vrăjmăşii. O ură grozavă este în
compătimitori cu cei necăjiţi, să lume, o întunecare a minţilor
devenim ochi pentru cel orb, picior omeneşti; duhurile necurate au
pentru cel şchiop, mână pentru cel venit din iad pe pământ să
ciung, ureche pentru cel surd, gură învrăjbească pe fiecare. O vrajbă
pentru cel mut, să înlăturăm spinii mare este în lume; nu-şi mai găsesc
şi mărăcinii din drumul aproapelui liniştea. Plânge cerul şi pământul. În
nostru, căci acesta este serviciul pe loc să fim copiii Lui iubiţi, liniştiţi,
care Dumnezeu îl aşteaptă de la noi. să ne facem mai buni, să fim mai
răbdători, mai iertători, noi devenim
644 PREDICI tot mai răi, mai duşmănoşi, mai
nerecunoscători, mai ticăloşi. În loc
Numai atunci merităm titlul de să ne curăţim de păcatele învechite,
creştini şi de fii mai ales ai Tatălui care ne-au murdărit sufletul,
ceresc, ai acelui Tată Care face să adăugăm mereu, le reînnoim, nu
răsară soarele peste cei răi şi peste vrem să vedem, nu vrem să auzim.
cei buni şi numai aşa vom putea
locui şi noi pe pământ, pe pământ Într-o zi, însă, va auzi fiecare
nou şi ceruri noi, ieşite prin mâna trâmbiţa judecăţii de pe urmă,
creatoare a lui Dumnezeu. Atunci despre care mărturisim în Crezul că
orice barieră va fi ridicată, orice Acest Iisus, Care a suferit pentru
distanţă înlăturată, atunci însăşi noi, va veni să judece
moartea va fi distrusă. Atunci va fi
totul în toţi şi vom cânta slavă,
880
viii şi morţii şi să plătească La Tine nădăjduim, Părintele nostru
fiecăruia după faptele lui. Să nu cel ceresc! Ajută-ne şi vino în
uităm acest lucru, să nu uităm, că mijlocul nostru, astăzi, în ziua
cine uită îşi pierde sufletul - lucrul Sfinţiei Tale, şi dă-ne Har de ridicare
cel nemuritor, cel mai de preţ. şi putere ca să fim ai Tăi pe vecii
Diavolul e conştient şi ştie lucrul vecilor! Amin!
acesta; el ştie că cel mai de preţ e
sufletul omului, de aceea se luptă PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
să-l câştige el, să-l ducă cu el în iad, 645
să-mpartă ,,bunătăţile” iadului,
flăcările focului, viermii cei
neadormiţi, smoala şi toate
chinurile iadului.
PREDICĂ LA SCHIMBAREA LA
Dumnezeu vrea să ne ferească. Încă FAŢĂ
mai e puţină ziuă şi se mai poate
lucra, se mai poate salva fiecare. A DOMNULUI IISUS HRISTOS
Ridicaţi glasul către Domnul, puneţi
genunchii la rugăciune şi rugaţi-vă ,,…Şi din nor S-a auzit un glas
pentru mântuire şi iertarea zicând: Acesta este Fiul Meu cel
păcatelor şi pentru toată lumea care iubit, de El să ascultaţi!”
nu vrea să audă de Glasul
Domnului. Rugaţi-vă şi cereţi cele (Luca 9, 35)
de folos de la Bunul Dumnezeu!
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Rugăciune
Domnul nostru Iisus Hristos făcuse
Doamne, Dumnezeul nostru, Tatăl, multe minuni în faţa ucenicilor Săi.
Fiul şi Sfântul Duh, Treime de o Umblase pe mare ca pe uscat,
fiinţă şi nedespărţită, Creatorul, înmulţise pâinea şi peştii în două
Mântuitorul şi Sfinţitorul, la Tine rânduri - căci o dată a săturat cinci
venim Doamne, pe Tine Te căutăm mii de oameni cu cinci pâini şi
şi Te chemăm! Nu ne lăsa să pierim!
881
doi peşti, iar altădată vreo patru mii Dumnezeu, Doamne, să nu Ţi se
de oameni cu vreo şapte pâini şi întâmple aşa ceva!”, pentru care
câţiva peştişori. Bunul Mântuitor cuvinte Iisus i-a zis lui Petru:
tămăduise mulţi bolnavi, orbi, muţi, ,,Înapoia Mea, satano!”. După ce l-a
paralitici şi alungase duhurile certat pe apostolul Petru, a strigat
necurate din cei îndrăciţi. către toţi ucenicii Săi: ,,Dacă voieşte
cineva să vină după Mine, să se
Toate minunile acestea mai presus lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-
de fire dovedeau că El este Mi urmeze, pentru că oricine va voi
Dumnezeu adevărat, căci numai să-şi scape viaţa o va pierde, dar
Dumnezeu putea să facă asemenea oricine îşi va pierde viaţa pentru
minuni mari. Ucenicii erau încântaţi Mine o va câştiga!”.
de toate minunile şi învăţăturile Lui.
Dar Iisus nu era numai Dumnezeu Apoi Iisus vorbeşte mai departe
desăvârşit, era şi Om desăvârşit. arătând valoarea sufletului şi
Purta un trup omenesc pe care L-a răsplătirea fiecăruia după faptele
luat din Sfânta Fecioară Maria şi cu lui, când va veni ca Judecător întru
trupul acesta El voia să împlinească slava Sa. După aceste învăţături,
ceea ce spuseseră proorocii mai Iisus i-a luat cu El pe Petru, Ioan şi
înainte, să pătimească şi să sufere Iacob şi s-au suit pe munte să se
cele mai groaznice dureri, apoi să roage. Pe când se ruga, S-a
Se răstignească, să fie omorât şi schimbat la faţă înaintea lor. Faţa
îngropat, ca prin suferinţele şi Lui a strălucit ca
moartea Lui să avem şi noi
mântuirea sufletelor noastre. 646 PREDICI

De aceea, într-o zi, începu să spună soarele şi hainele I s-au făcut albe
ucenicilor Săi că El trebuie să ca lumina - asemănarea luminii cu
pătimească mult, să fie batjocorit şi lumina soarelui şi a zăpezii, ne
omorât, apoi a treia zi, să învieze. spune Sfânta Scriptură, pentru că
Ucenicii nu puteau înţelege lucrul nu se putea asemăna cu altceva.
acesta, ba încă Petru L-a şi sfătuit Dar lumina feţei şi a veşmintelor Lui
zicându-I: ,,Să Te ferească erau mai strălucitoare decât lumina
882
soarelui şi a zăpezii de şapte ori.
Fiindcă ochii celor trei ucenici n-au
putut să privească prea mult şi au
căzut cu faţa la pământ, de acea
strălucire minunată. Prin această
strălucire a vrut Iisus, să-i facă pe
ucenici să înţeleagă că El este de
o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul
Sfânt, nu numai un om smerit,
sărac, căci nu avea hrană nici
pentru o zi. Şi măcar că văzuseră ei
atâtea minuni pe care le făcuse
Iisus în faţa lor, dar în timpul când
făcea minunile, Iisus nu lua o
înfăţişare deosebită ca să nu zică
cineva că El nu este om o, ci este
fantomă, o nălucă.
Domnul Hristos, ca Dumnezeu
Atotştiutor, a cunoscut mai dinainte
ce zdruncinare grozavă vor avea
ucenicii în vremea patimilor Sale,
atunci când vor vedea că El se lasă
prins şi legat de ostaşi, bătut şi
chinuit, crucificat şi omorât.
Domnul a ştiut că în acele momente
grele li se vor spulbera din minte
toate învăţăturile şi chiar minunile
Lui. De aceea, a făcut această
minune mai presus de fire, cu Însuşi
Trupul Său, schimbându-L în
strălucire dumnezeiască - sau, mai
bine zis, legând dumnezeirea cu
883
Trupul Său pentru câteva clipe - ca,
văzând ucenicii strălucirea aceasta
mare, să-şi aducă aminte de
frumuseţea chipului Său şi să
înţeleagă că El rabdă acele chinuri
de bună voie, pentru izbăvirea
noastră.
Sfinţii Părinţi ne spun că Iisus a
făcut această minune mai înainte de
a pătimi şi a muri pe cruce, cu vreo
patruzeci de zile. Pe când încercau
ucenicii să-L vadă pe Domnul, în
acea strălucire mare, iată că s-au
arătat lângă El şi cei doi mari
prooroci ai Vechiului Testament,
Moise şi Ilie. Aceşti prooroci au fost
trimişi de Tatăl pentru mai multe
pricini.
Mai întâi ca să arate ucenicilor că
Iisus nu este nici Moise, nici Ilie,
cum credeau unii, ci este Însuşi Fiul
Său cel preaiubit.
În al doilea rând să le arate că Iisus
este Judecătorul viilor şi al morţilor,
fiindcă Moise murise demult şi el
venise dintre cei morţi şi stătea de
vorbă cu Iisus, iar Ilie fusese răpit
cu trupul în latura celor vii şi
reprezenta pe cei care încă nu s-au
mutat din viaţa aceasta.

În al treilea rând, Moise şi Ilie au
fost cei mai mari râvnitori; ei au
început să vorbească cu Domnul
Hristos despre patimile şi moartea
Sa, care se apropiau. Ucenicii
ascultau cu respiraţia oprită, să
audă ce va grăi Moise şi Ilie cu
Stăpânul lor Hristos. Moise,
proorocul, aşa zicea: ,,Preamărit
eşti, Doamne Iisuse Hristoase, că
precum mi-ai făgăduit aşa ai şi
făcut! Sfinţia Ta eşti împlinirea
proorociei mele. Tu mi-ai dat tablele
legii scrise în Muntele Sinai. Tu m-ai
trimis să pierd pe Faraon în Marea
Roşie. Cu puterea Ta am făcut
minuni în Egipt; Tu, Dumnezeul
meu, ne-ai hrănit patruzeci de ani în
pustie cu mană cerească. Tu
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
647
ne-ai adăpat cu apă din piatră
seacă. Tu şi acum Te-ai arătat ca
Cel ce eşti Dumnezeu adevărat”.
Ilie proorocul spunea şi el aceste
cuvinte: ,,Mulţumescu-Ţi
Dumnezeul meu Hristoase că,
precum ai făgăduit, aşa ai şi făcut!
Tu eşti Dumnezeu adevărat, pentru
884
numele Tău, am mustrat pe
împăratul Ahab. Tu ai ascultat
rugăciunile mele şi nu ai dat ploaie
pe pământ trei ani şi şase luni. Cu
puterea Ta am înjunghiat cei patru
sute cincizeci de popi mincinoşi. Cu
puterea Ta am despărţit apa
Iordanului şi am trecut ca pe uscat.
Cu puterea Ta m-ai luat la cer cu
căruţă şi cai de foc. Pentru aceasta
mă închin şi Te preamăresc pe Tine,
Dumnezeul meu!”.
După aceste cuvinte au cunoscut şi
apostolii, care dintre ei era Moise şi
care era Ilie. La aceste cuvinte le-a
răspuns şi Domnul Hristos: ,,Voi,
slugile Mele şi proorocii Mei, aţi
făcut minuni mari în lume cu
puterea Mea, pentru aceea Tatăl
Meu v-a dat Duhul Sfânt, de aţi ştiut
de venirea Mea în lume. Aţi
propovăduit lumii despre Mine şi aţi
dorit să Mă vedeţi cu trupul pe
pământ. Iată, acum, am venit să
izbăvesc pe Adam şi tot neamul
omenesc din muncile iadului!
Pentru aceea, M-am întrupat, M-am
smerit şi am venit lumină în lume,
ca cei ce vor crede şi Mă vor asculta
şi vor face voia Mea, să se
mântuiască.
Iată, peste puţine zile voi fi prins şi răstignit şi omorât de evreii cei
legat, voi fi dat în mâinile păgânilor, pizmaşi, de aceea, încă o dată
voi fi lovit cu palme peste obraz şi greşeşte căutând să-L întoarcă pe
voi fi pironit pe cruce! Mă vor adăpa Domnul din drumul mântuitoarelor
cu fiere şi oţet, îmi vor străpunge patimi. El nu vrea ca Mântuitorul să
coasta cu suliţa, Mă vor omorî, voi fi mai coboare din munte şi poate că
îngropat, dar a treia zi voi învia. în mintea lui şi-a zis: e mai bine să
Pentru aceea, tu, Moise, să te duci stea şi Moise şi Ilie cu Iisus aici pe
să propovăduieşti la toţi cei morţi munte, că dacă va încerca cineva
din iad şi să le spui că M-ai văzut. să-L atace, Moise îi va omorî cum i-
Să întrebe şi pe bătrânul Simeon a omorât pe egipteni, iar Ilie va
care M-a luat în braţe când aveam coborî foc din cer şi-i va arde cum i-
patruzeci de zile, să întrebe şi pe a ars pe slujitorii împăratului Ahab.
Ioan Botezătorul care M-a botezat în De aceea, zice Sfânta Carte că Petru
apa Iordanului la 30 de ani. Iar tu, n-a ştiut ce spune.
Ilie, du-te la locul unde ai fost luat şi
aşteaptă înălţarea Mea de pe 648 PREDICI
pământ la cer, căci vei vedea şi te
vei închina, împreună cu toţi Cum isprăvi Petru de vorbit,
părinţii, întrupării şi biruinţei Mele!”.
deodată un nor luminat i-a acoperit
şi i-a umbrit pe dânşii. A ieşit din
Aceste cuvinte vorbindu-le Domnul nor un glas care a zis: ,,Acesta este
Hristos împreună cu proorocii, Fiul Meu cel preaiubit, întru Care
Petru Apostolul deschise şi el gura bine am voit! De Acesta să
şi zise: ,,Doamne, bine ar fi să stăm ascultaţi!”. Auzind apostolii glasul
aici şi să facem trei colibe: una Ţie, ce a grăit din nor s-au înspăimântat
una lui Moise şi alta lui Ilie!”. Dar şi au căzut cu feţele la pământ,
Domnul nu i-a răspuns lui Petru nici tremurând de frică, iar Domnul
un cuvânt, căci Petru nu ştia ce Hristos a mers de i-a ridicat şi le-a
zice, aşa spune Sfânta Carte. zis: ,,Sculaţi-vă şi nu vă temeţi!”,
Apostolul Petru din milă şi dragoste însă ei n-au mai văzut nici pe Moise,
către Învăţătorul său, căuta să-L nici pe Ilie ca să înţeleagă că acel
ferească să nu ajungă să fie glas a fost al Tatălui ceresc, Care L-
885
a mărturisit pe Fiul Său Iisus asupra voastră şi învăţaţi de la Mine
Hristos, iar norul - Duhul Sfânt. că sunt blând şi smerit cu inima şi
Coborându-Se din Muntele veţi afla odihnă sufletelor voastre,
Taborului, Domnul Hristos le-a căci jugul Meu este bun şi sarcina
poruncit să nu spună nimănui ce au Mea uşoară!”.
văzut, până când nu va învia El din
morţi. Aceasta a fost tâlcuirea mai Ce minunată chemare este aceasta,
pe scurt a sfintei sărbători de astăzi. fraţi creştini, ce odihnă şi uşurare,
ce mulţumire sufletească le dă
Mulţi creştini, din neştiinţă, când Domnul Hristos celor care se
aud de Schimbarea la Faţă se apropie de El, Îl ascultă pe El, după
întreabă, zicând: Ce sărbătoare o cum a zis Tatăl ceresc, şi trăiesc o
mai fi şi aceasta?! Dar, iată, cât de viaţă de credinţă şi sfinţenie lângă
mare şi cuprinzătoare este această El. Cei mai mulţi oameni îşi
sărbătoare, mai ales pentru faptul închipuie că viaţa după Evanghelie,
că la Schimbarea la Faţă, S-a după învăţătura Bisericii şi a
descoperit lumii Sfânta Treime - Domnului Hristos, este un jug prea
Dumnezeul nostru închinat în greu de purtat.
Sfânta Treime: Tatăl, Care a vorbit
poruncindu-ne să ascultăm de Fiul Odată, o tânără mi-a zis: ,,Sunt prea
Său cel Preaiubit - Iisus Hristos, şi tânără părinte, să mă bag de acum
Duhul Sfânt Care s-a arătat în chip în jug!”. Această tânără venise să
de nor luminos. dea slujbe pentru căsătorie. Eu
încercasem să îi vorbesc despre
Porunca Tatălui ceresc de a asculta odihna şi liniştea sufletească, pe
de Fiul Său este de mare folos lumii care o dă învăţătura lui Iisus. A
întregi, căci Domnul Hristos de trecut însă timp şi după doi ani a
aceea a venit în lume, ca să ne venit iar tânăra noastră care trăise
aducă pacea, bucuria şi odihna în concubinaj cu cineva, cu un copil
sufletelor noastre. El ne cheamă îndrăcit în braţe - copilul ei.
mereu zicându-ne: ,,Veniţi la Mine Disperată şi supărată de viaţa ei în
toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu dezordine, fiindcă era necununată,
vă voi odihni pe voi! Luaţi jugul Meu nu ştia cum să înceapă vorba şi
886
cum să-şi găsească mângâierea. cerşise şi suferise, în timp ce sub el
Atunci i-am zis: ,,Când ţi-am vorbit se afla o comoară împărătească.
de jugul cel dulce al lui Iisus Cum n-a ştiut el acest lucru?! Dacă
Hristos, n-ai primit; vezi acum în ce ar fi săpat numai câteva palme în
jug greu ţi-ai băgat capul, în ce pământ, ar fi găsit comoara şi ar fi
necazuri ai intrat?! Să ştii că nimeni scăpat de suferinţă.
nu te va scăpa de jugul acesta greu,
decât tot Iisus Hristos, dacă vrei să Tot aşa sunt şi creştinii noştri, care
vii la El şi să asculţi învăţătura se zbat neputincioşi în frământări şi
Lui!”. suferinţe, iar nu departe de ei se
află comoara cea nepreţuită: Iisus
În lumea aceasta, fraţi creştini, Mântuitorul, Biserica Lui, învăţătura
suntem într-o vale a plângerii plină Lui, ucenicii Lui care-i pot scăpa de
de toate mizeriile trupeşti şi sufleteşti.
O, cum nu cunosc oamenii această
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET comoară! Un mare rău este în lume
649 necunoştinţa şi neascultarea de Fiul
lui Dumnezeu - Iisus Hristos. Lumea
necazuri şi frământări. Valea nu cunoaşte dulceaţa acestei vieţi
aceasta este plină de oameni cu Dumnezeu, fiindcă n-a gustat cu
bolnavi, necăjiţi, nervoşi, îndărătnici adevărat din ea. Celor mai mulţi le
şi răi, tocmai pentru că nu vor să vorbeşti în zadar despre dulceaţa
asculte de Iisus, nu vor să aceasta.
cunoască învăţătura Lui, ca să afle
odihnă şi uşurare. Un misionar care predica
Evanghelia între păgâni spune într-o
Am citit undeva că un biet cerşetor, carte a sa că a găsit în Africa un trib
care locuia într-o colibă săracă, de sălbatici care aveau gusturile
toată viaţa a trăit în lipsă şi suferinţă invers decât ale noastre. La ei,
şi după ce a murit, dărâmându-se amarul era socotit dulce, iar dulcele
bordeiul în care stătuse, s-a găsit la amar. În zadar a căutat să-i
temelia lui o comoară ascunsă lămurească misionarul nostru, căci
demult. Bietul om o viaţă întreagă sălbaticii aceia ţineau la gusturile
887
lor. Aşa sunt şi creştinii noştri: au pe urmă cad învârtindu-se până
un gust stricat, lumesc. Ei nu pot mor.
gusta pacea şi bucuria pe care o dă
învăţătura lui Iisus, Evanghelia Lui. Domnul ne dă odihna, liniştea şi
Acest dulce li se pare amar. Dulcele uşurarea cea adevărată, fiindcă El
lor sunt plăcerile şi patimile lumeşti. ridică greutatea păcatelor noastre,
Sunt mulţi oameni care n-ar renunţa sarcina cea grea. Să ne apropiem cu
pentru nimic în lume la gustul şi toată încrederea de scumpul nostru
dulceaţa băuturilor alcoolice, Mântuitor, de Fiul lui Dumnezeu şi
tutunului, desfrâului, chefurilor. Nu să ascultăm de El, aşa cum ne
au nici putere să scape din vraja lor, spune Tatăl ceresc. Necazurile,
căci fără Iisus, Fiul lui Dumnezeu, suferinţele ne sunt trimise ca să ne
nu se poate face nimic. De aceea ne apropie de
zice mereu Domnul: ,,Veniţi la Mine
şi veţi afla odihnă sufletelor 650 PREDICI
voastre!”
Domnul, ca să gustăm din odihna
Sufletul nostru nu are odihnă decât pe care numai Domnul o poate da în
atunci când suntem în legătură vreme de necaz. Lumea nu vrea să
strânsă cu Domnul Hristos. Când asculte, când vin necazurile oamenii
trăim în păcate, sufletul nostru se duc cu ele pe la cârciumi, pe la
suspină şi se tulbură. În adâncul restaurante, zicând că e mai bine să
inimilor celor păcătoşi este o bea de necaz şi să mai pună şi
tulburare, o nelinişte, o ţigara în gură să uite de supărări.
nemulţumire, oricât de multe şi Femeile aleargă la vrăjitoare şi
variate ar fi desfătările şi plăcerile în descântătoare. Aşa înşeală duhurile
care înoată. Aceste desfătări necurate pe mulţi şi în loc să se
lumeşti nu ţin mult şi la puţin timp apropie de Domnul cu toate grijile şi
după ce le-au sorbit, le otrăvesc necazurile lor, cad tot în cursele
sufletul şi trupul. Se întâmplă necuratului. De aceea, în loc de
întocmai ca şi cu muştele acelea pace şi linişte se otrăvesc şi mai
care sorb cu plăcere otrava şi sunt rău, distrugându-se şi sufleteşte şi
chiar atrase de dulceaţa otrăvii, dar trupeşte.
888
Să ne apropiem de Dumnezeu mai Domnul nostru Iisus Hristos a murit
mult, şi cei bolnavi şi cei sănătoşi, pentru noi. Prin moartea şi jertfa Lui
şi cei bogaţi şi cei săraci, să ne ne-a împăcat cu Dumnezeu. Crucea
lipim cu încredere de învăţătura Lui, de pe dealul Golgotei a legat cerul
aşa cum se lipeşte un copil mic de cu pământul şi pe om cu Dumnezeu.
obrazul maicii sale. Să-I spunem Lui Cine nu recunoaşte din inimă
toate necazurile noastre, să vorbim acestea, este un om pierdut şi nu se
cu El de toate lipsurile şi poate mântui. Iisus, Fiul lui
neputinţele noastre; să-I cerem Dumnezeu, este marele nostru izvor
sfatul şi ajutorul Lui în toate de putere şi de viaţă. Prin El ne vine
încercările noastre. Să ne apropiem tot darul şi toată puterea; fără El nu
de Dumnezeu că El ne va face putem face nimic. Mulţi oameni ştiu
fericiţi, căci numai El poate da şi mai cunosc ce fapte bune ar
fericirea. trebui să facă şi de ce păcate să se
ferească, dar cu toate acestea, nu
Pe măsură ce vom şti să ne alipim au putere nici faptele bune să le
de El, de învăţătura Lui şi să-L facă, nici de păcate să se lase. De
ascultăm, vom avea şi noi fericirea ce oare aceasta?! Iată că acest
sufletească şi trupească, iar apoi să lucru se întâmplă pentru că, aşa
rămânem întru El, aşa cum a spus cum a spus Mântuitorul, omul nu
Domnul altădată ucenicilor Săi: are legătură strânsă şi permanentă
,,Rămâneţi întru Mine şi Eu întru cu Iisus
voi! Precum viţa nu poate să aducă
roadă de la sine, de nu va rămânea - cu butucul. Mai bine zis,
în butuc aşa nici voi, de nu veţi mlădiţele nu sunt legate de butuc;
rămâne întru Mine! De nu va unele sunt frânte, altele sunt uscate,
rămânea cineva întru Mine, se iar altele rupte definitiv. Fiecare
scoate afară, ca viţa, ce se usucă şi dintre noi ar trebui să se întrebe ce
o adună pe ea şi în foc o aruncă şi o legătură are el cu Iisus Mântuitorul.
arde!”.
Ce fel de ramură eşti? Te hrăneşti
Taina aceasta este foarte mare. din butucul vieţii lui Iisus sau te-au
Mare este taina creştinătăţii! frânt ispitele şi patimile şi numai din
889
când în când mai sugi din seva învăţăturilor Sale! Ei vor muri
dătătoare de viaţă sau eşti o mlădiţă liniştiţi în braţele Lui şi nu se vor
ruptă şi uscată, care nu mai dă înfricoşa în clipele morţii, căci vor
roade bune şi te aşteaptă focul de trece îndată de la moarte la viaţă, iar
veci?! O mare parte din lume nu ţine păcătoşii vor trece de la scurta viaţă
legătura cu Hristos, nu vorbeşte cu la moarte veşnică.
El în rugăciune şi nici nu ştie să
vorbească despre Mântuitorul. Aşa am văzut sfârşitul unui creştin
Toate glumele şi care toată viaţa a stat lipit de
Cuvântul lui Dumnezeu. L-am
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET cunoscut îndeaproape. I-a venit
651 ceasul plecării şi toţi cei adunaţi în
jurul său îl auzeam zicând: ,,Aici
flecăriile lumii le vorbesc mulţi, dar Doamne, aici Doamne!” Oamenii
despre Mântuitorul nu ştiu câţi erau atenţi să audă ce zice, iar el le
oameni ar putea vorbi! spuse: ,,Tăceţi, că a venit Domnul
să mă ia la El!”, iar apoi şi-a dat
Lumea e plină de fărădelegi, plină sufletul atât de calm şi liniştit,
de creştini numai cu numele. zicând: ,,Da, Doamne, merg
Tocmai din pricina aceasta au Doamne!” Ce deosebire mare între
pierdut legătura, au pierdut puterea moartea unui credincios şi a unui
de viaţă, fiindcă trăiesc fără necredincios.
rădăcini, fără altoire în tulpina lui
Hristos. De aceea, viaţa este plină Istoria păstrează multe pilde
de uscăturile şi poamele sălbatice înfricoşate despre moartea cea
ale fărădelegilor. O viaţă fără cumplită a necredincioşilor. Despre
Mântuitorul este o viaţă pierdută, o un astfel de necredincios, spune
viaţă trăită şi cheltuită în zadar. Anii istoria, că în clipele morţii, mustrat
trec plini de deşertăciuni şi pe de conştiinţă, striga în disperare:
ramurile cele uscate le aşteaptă ,,Ah, nebunul de mine, cum mi-am
focul gheenei. Ferice de cei ce-L mai cheltuit viaţa în zadar! Soarele
cunosc pe Domnul Hristos! Ferice şi-a dat lumina şi căldura sa,
de cei ce ascultă de glasul pământul a dat pâine şi iarbă, pomii
890
au făcut roade, florile au răspândit în slujba binelui aproapelui nostru.
miros, numai eu, nebunul, am trăit Creştinul care vrea să scape
ascuns în umbră şi mi-am cheltuit neosândit, necondamnat la
viaţa în rele. Ah, de ce n-am fost o temniţele iadului, să se lupte pe
vită ce paşte iarbă sau o pasăre ce toate căile să facă pace în casă,
zboară, căci aş fi scăpat de osânda pace între vecini
focului ce m-aşteaptă! Dar, acum,
vai mie, pentru veşnica moarte de 652 PREDICI
osândă!”
şi oriunde e nevoie de pace.
Câte astfel de cazuri nu sunt şi mai Acestea ne învaţă Mântuitorul în
vechi şi mai noi, care înspăimântă Sfânta Biserica Lui - muntele acesta
pe cei ce iau parte la ieşirea al Taborului.
sufletului lor?! De aceea, Dumnezeu
ne porunceşte să ascultăm de Fiul Venind la Sfânta Biserică, venim la
Său, de Domnul nostru Iisus Ierusalim, venim pe Muntele
Hristos, Care a venit să schimbe Taborului, pe Muntele Golgotei. Aici
faţa lumii. Să ne schimbăm şi noi vom auzi cuvintele învăţăturii Fiului
viaţa, fraţi creştini, să lepădăm de lalui Dumnezeu. Venind la sfânta
noi toată răutatea, ura şi mânia, biserică, ascultăm de glasul Tatălui
desfrânarea, minciuna, beţia, ceresc. Toată zidirea ascultă de
lenevirea şi toate patimile urâte! Să Ziditorul ei. Păsările cunosc vremea
ne facem oameni noi, plini de sosirii şi plecării lor, cunosc vremea
dragoste şi bunătate, plini de milă şi când trebuie să cânte şi când
de pace şi fiecare dintre noi să ne trebuie să tacă. Ele se înţeleg fără
străduim cât mai mult să facem bine de grai omenesc, fără ştiinţă de
aproapelui nostru, vecinului nostru; carte şi fără calendar. Se sfătuiesc,
nu să-l pârâm, nu să-l duşmănim. se adună şi, luându-şi rămas bun de
la cuiburile lor, se duc departe în
Creştinul adevărat trebuie să fie plin ţările calde ca să locuiască acolo
de milă, nu de răutate. Numai câteva luni; toate vietăţile îşi
diavolul şi oamenii lui n-au milă. Să cunosc vremea lor de ascultare.
fim gata întotdeauna să ne punem
891
Numai noi, oamenii, nu vrem să ne
schimbăm din starea noastră, din
trăirea noastră păcătoasă. Dacă
vrem să se schimbe în bine traiul
nostru, Dumnezeu poate face
aceasta şi nu se vor mai ţine în şir
suferinţele, bolile şi necazurile
noastre. Dar, să ne schimbăm şi noi
nu numai pentru o zi, două, sau cât
ţin posturile, ci pentru totdeauna,
căci aşa zice Domnul Hristos:
,,Schimbaţi-vă voi şi Mă ascultaţi şi
Mă voi schimba şi Eu şi vă voi
asculta rugăciunile voastre, şi voi
împlini cererile voastre! Schimbaţi-
vă nu de formă, schimbaţi-vă cu
totul, cu trupul şi cu sufletul şi
lăsaţi-vă de toate răutăţile, făcând
numai ce este bine înaintea Mea şi
voi face şi Eu cele bune vouă,
dăruindu-vă şi cele pământeşti şi
cele cereşti, veşnice!”.
Rugăciune
Iisuse, Prea Bunule Mântuitor, viaţa
noastră s-a umplut de uscăturile
fărădelegilor. Tatăl ceresc ne-a spus
astăzi prin Sfânta Evanghelie să
venim la Tine şi să Te ascultăm!
892
Primeşte-ne iarăşi, Bunule Doamne,
în butucul viţei vieţii Tale, ca să
trăim o viaţă nouă, să ne schimbăm
şi noi cu totul din răutăţile păcatelor
noastre! Rămâi cu noi, că fără Tine
nu putem face nimic! Orice clipă
trăită fără Tine, Doamne, ne poate fi
spre pierzare. Numai aşa vom putea
aduce roadă şi Te vom slăvi şi aici
pe pământ câte zile vom mai avea şi
în ceruri în veci de veci! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
653
PREDICĂ LA
ADORMIREA MAICII DOMNULUI
,,Întru naştere fecioria ai păzit, întru
adormire lumea nu ai părăsit, de
Dumnezeu Născătoare…”
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Vorbind Domnul Dumnezeu-Tatăl de
venirea Fiului Său în lume, încă de
când şarpele, diavolul, a amăgit-o
pe strămoaşa noastră Eva, zise aşa:
,,Vrăjmăşie voi pune între tine
diavole-şarpe şi între femeie,
 văzut-o în visurile şi vedeniile lor:
între sămânţa ei şi sămânţa ta; patriarhul Iacov a văzut o scară
aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi până la cer, proorocul Moise - rug
vei înţepa călcâiul.” Prin aceste arzând, proorocul Daniil - un munte
cuvinte ne arată Dumnezeu că înalt, proorocul David
diavolul, deşi a amăgit-o pe Eva,
prin care a venit moartea în lume, - cădelniţă de aur, sicriul legii
tot prin Femeie - Fecioara Maria, i se vechi. Sfântul prooroc David spune
va zdrobi capul şarpelui. prin Duhul Sfânt: ,,Stătut-a
împărăteasa de-a dreapta Ta,
Iată ce zice şi Proorocul Isaia la îmbrăcată în haină aurită şi prea
cap.13, v.17: ,,Iată, Fecioara în înfrumuseţată”. Tot aşa, în multe
pântece va lua şi va naşte Fiu şi locuri şi prin multe închipuiri a fost
numele Lui se va chema Emanuel, vestită Maica lui Dumnezeu de
ce se tâlcuieşte «cu noi este Duhul Sfânt atât în Vechiul
Dumnezeu.»” Iată, fraţi creştini, câtă Testament cât şi în Noul Testament.
mărire i-a dat Dumnezeu acestei Iată că într-o bună zi încep să se
Fecioare, că L-a primit prin Duhul împlinească proorociile Vechiului
Sfânt, pe Dumnezeu a se întrupa din Testament şi să se reverse zorile
preacuratul ei trup. Cât de curată a peste neamul omenesc, într-un chip
fost cu trupul, cu sufletul şi cu foarte tainic, în Templul din
mintea, c ă s-a învrednicit a fi Ierusalim.
Biserică Sfântă a Marelui
Dumnezeu, a Cărui slavă nu o pot Doi bătrâni, soţii Ioachim şi Ana,
cuprinde cerurile. ajunseseră la o vârstă înaintată şi
casa lor
Arhanghelii şi îngerii îi slujesc şi i
se închină ei, zicând: ,,Bucură-te, 654 PREDICI
ceea ce eşti plină de dar, Marie,
Domnul este cu tine!”. În Vechiul nu fusese binecuvântată de
Testament toţi proorocii şi patriarhii Dumnezeu cu un copil. Suferinţa lor
au proorocit despre Maica era mare. Făcând rugăciuni,
Domnului, au numit-o după cum au Ioachim în munte şi Ana în grădina
893
casei, i-au făgăduit lui Dumnezeu păzească şi să o ocrotească ca pe
că, dacă le va dărui un copil, îl vor un copil al lui, după cum li s-a
închina Lui. Fiind înştiinţaţi de descoperit preoţilor, că acestui om
sfântul înger că Dumnezeu le-a trebuiau să o încredinţeze. În casa
ascultat rugăciunea şi le va dărui un bătrânului Iosif, vine sfântul
copil, mare le-a fost bucuria arhanghel Gavriil şi îi aduce Sfintei
bătrânilor. Dumnezeu le-a dăruit o Fecioare Maria vestea că Îl va naşte
fetiţă, la timpul potrivit, căreia i-au pe Fiul lui Dumnezeu şi iată că la
pus numele Maria, ce se tâlcuieşte timpul potrivit, cum sărbătorim în
,,împărăteasă”. Până la vârsta de fiecare an la 25 decembrie, Se naşte
trei ani, copila a fost crescută cu Fiul lui Dumnezeu într-o peşteră,
multă grijă în casa părinţilor ei, într-un staul din oraşul Betleem.
apoi, ţinându-şi făgăduinţa au dus-o
la biserică s-o închine, să o Această mare minune a fost
dăruiască lui Dumnezeu. cunoscută de Iosif atunci când
În sfânta biserică, a fost hrănită deSfânta Fecioară a născut Pruncul,
Sfântul Arhanghel Gavriil cu mană nu cum nasc femeile, ci Pruncul a
cerească, pâine îngerească; acolo, ieşit din Sfânta Fecioară nestricând
în altar, în sfânta sfintelor, a fecioria şi s-a pomenit cu El în iesle,
petrecut doisprezece ani, vorbind pe paie. Sfânta Fecioară n-a simţit
cu îngerii şi citind Sfintele Scripturi.
nici o durere la naştere pentru că
Odată a citit şi la locul acela de laDomnul-Prunc a trecut prin
proorocul Isaia, unde se spune că o pântecele Ei ca lumina soarelui prin
Fecioară Îl va naşte pe Fiul lui geam şi aşa S-a născut. Toate
Dumnezeu şi se întreba cu multă aceste lucruri minunate văzându-le
smerenie: unde ar putea-o găsi pe Iosif, a cunoscut că fecioara pe care
acea fecioară, ca să intre slujnică la
a luat-o logodnică este Maica lui
acea fecioară. Aşa era de smerită şi Dumnezeu şi Împărăteasa Cerului.
de bună la suflet. De aceea spune Sfânta Scriptură că
Iosif n-a cunoscut-o pe Maria până
După acest timp, arhiereii templului când nu L-a născut pe Fiul ei Cel
au încredinţat-o pe Fecioara Maria Unul Născut, adică nici el nu şi-a
unui bătrân, numit Iosif să o
894
dat seama ce mare taină se lucrează pierduse pe Iisus, la etatea de
cu fecioara aceasta, Maria. doisprezece ani şi nu ştia unde să-L
găsească. Abia după trei zile L-a
Observăm, din Sfânta Scriptură, aflat tot în biserică.
cum Maica Domnului ţine seamă de
legea dată de Dumnezeu, de Sfânta Sfânta Fecioară Maria purta de grijă
Biserică şi la opt zile aduce Pruncul Fiului său în toate cele
la biserică să fie tăiat împrejur, să I trebuincioase, împletindu-I
Se pună numele de Iisus, aşa cum a Domnului o cămăşuţă fără nici o
fost proorocit, cum a fost vestit. cusătură, care a crescut odată cu
Apoi, la 40 de zile, aduce iarăşi înaintarea Domnul în vârstă,
Pruncul la biserică, unde este cămaşă pentru care au tras la sorţi
întâmpinat de bătrânul Simeon şi ostaşii, la răstignirea Domnului.
aşa, era purtătoare de grijă şi Mult se minuna Preasfânta Fecioară
păzitoare a dumnezeiescului ei şi avea o bucurie de nedescris când
Copil. vedea că Fiul ei Cel iubit din când în
când face câte o minune. Se spune
Mult a suferit Sfânta Fecioară pe în vechile cărţi că atât erau de
drumul cel lung şi greu al Egiptului, frumoşi Sfânta Fecioară şi Fiul ei,
când a trebuit să fugă cu copilaşul că de câte ori ieşeau pe străzile
Iisus, de ura cea neîmpăcată a lui Ierusalimului să meargă la biserică,
Irod. Multă spaimă ieşea lumea afară de prin case ca
să-I vadă. Aşa frumuseţe uimitoare
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET aveau amândoi ce nu poate nimeni
655 să o descrie cu de-amănuntul; atât
de luminaţi erau că era imposibil a-I
a tras Sfânta Fecioară şi la privi în faţă de lumina strălucitoare
întoarcerea din ţara Egiptului, prin şi de măreţia frumuseţii.
pustiurile nisipoase, până a ajuns în
părţile Galileei. Apoi a locuit în Când Fiul ei Cel iubit avea 33 de ani,
oraşul Nazaret, cum era scris: ,,…că în apropierea Sfintelor Paşti, după
nazarinean Se va chema”. Multă ce l-a înviat pe Lazăr, care fusese
frică a avut Sfânta Fecioară când Îl mort de patru zile, Maica Domnului
895
se afla cu Hristos şi ucenicii
Acestuia, în casa lui Lazăr, unde
erau şi surorile lui, Maria şi Marta.
Acolo, Sfânta Fecioară a avut nişte
presimţiri pentru moartea Fiului ei,
căci deodată, fără veste, s-a pornit
într-un hohot de plâns şi lacrimile
curgeau şiroaie ca dintr-un izvor,
când a auzit că Fiul ei vrea să
meargă în Ierusalim. A început să se
roage de El cu multe lacrimi: ,,Ah,
Fiul meu, te rog din tot sufletul să
nu mergi în Ierusalim, ci să rămâi
aici cu noi în Betania, să petrecem
Paştile împreună.”, iar Domnul a zis
către dânsa: ,,Dar, pentru ce, maica
mea, să nu merg în Ierusalim?!”
Atunci Sfânta Fecioară a zis:
,,Preadulcele meu Fiu, aşa presimte
inima mea de mamă, că în Ierusalim
Te aşteaptă suferinţe mari. De aceea
şi ochii mei varsă lacrimi ca dintr-un
izvor şi cred că nu în zadar am
aceste presimţiri, că voi avea
o mare supărare!” Acestea
auzindu-le Mântuitorul, au început
a-i curge lacrimi din ochii săi cei
blânzi şi limpezi ca cerul albastru, şi
i-a zis: ,,Sfânta Mea Mamă, acum a
venit vremea rânduită pentru patima
Mea! De aceea trebuie să merg să
scot omenirea din tirania diavolului,
896
că pentru aceasta M-a trimis Tatăl în
lume!” Auzind Preanevinovata
Fecioară aceste cuvinte şi
încredinţându-se cu adevărat că a
sosit ceasul să rămână singură, să
fie părăsită de bucuria şi
mângâierile Fiului ei cel iubit, Care
mergea de bună voie la moarte, de
multă întristare şi plângere a căzut
la pământ ca moartă, lovindu-se
foarte rău şi plângând a zis: ,,O,
despărţire amară, o lumina ochilor
mei, ce am să mai fac? Vai de mine
cea străină şi sărmană!”
656 PREDICI
Domnul Se apropie atunci cu ochii
înlăcrimaţi, de Sfânta Sa Maică şi Îşi
ia rămas bun zicându-i: ,,O,
Preacurată, Preabinecuvântată şi
Preaiubita Mea Maică, îţi mulţumesc
foarte mult pentru dragostea ta cea
mare şi pentru osteneala ce ai arătat
în anii Mei cei puţini. Îţi mulţumesc
ţie, Mama Mea cea iubită, pentru
ascultarea ta cinstită şi cu durere
spre Fiul tău, îţi mulţumesc că M-ai
hrănit cu laptele din sfântul tău
piept şi M-ai îngrijit, încălzindu-Mă
la sânul tău cel iubit şi toate cele de
trebuinţă Mi le-ai dat cu mare
purtare de grijă cât am fost cu tine
pe pământ, ca o adevărată Maică a multe ori El a căzut sub cruce, dar
Mea. Pentru trupul ce L-am luat din loviturile soldaţilor romani şi
tine şi pentru silinţa ta, fiind Maică strigătele batjocoritoare ale celor ce
ascultătoare cu multă osârdie, acum doriseră să-L vadă astfel Îl silesc să
nu-ţi pot răsplăti, însă cu Se ridice şi să meargă mai departe.
dumnezeirea Mea te voi răsplăti mai Când cade răpus de suferinţele
mult decât pe toate maicile şi te voi îndurate şi de greutatea crucii,
proslăvi. Deci acum, Preaiubita Mea câteva voci miloase se aud: ,,Vai,
Maică, te dau pe tine în mâinile lui sărmanul, moare!”, dar Iisus Se
Dumnezeu şi Tatăl Meu, iar Eu merg ridică adunându-Şi toate puterile pe
de bună voie să pătimesc pe Cruce care I le dădea dragostea ce o avea
pentru mântuirea lumii. Nu te de a muri răstignit pe cruce pentru
întrista peste măsură, că a treia zi mântuirea lumii.
voi învia şi Mă vei vedea”.
Deodată se făcu tăcere. Câteva
Auzind aceste cuvinte, Sfânta şoapte se aud poruncitoare să
Fecioară a început a plânge din înceteze strigătele, batjocurile şi
inimă cu tânguire amară, râsetele. O femeie este arătată cu
smulgându-şi părul cel frumos şi degetul de către popor,
căzând la pământ leşinată. Sfintele
femei au început a o uda cu apă e palidă şi merge susţinută de
până şi-a venit iarăşi în fire, prietene. Ea înaintează, însă, cu
mângâind-o cu vorbe frumoase, hotărâre prin norod şi soldaţii,
după cum le poruncise lor Domnul, parcă împinşi de o putere nevăzută,
Care S-a despărţit de dânsa pentru se dau la o parte ca să-i facă loc.
a merge pe drumul suferinţelor. Unii din popor murmurau încetişor:
,,E mama Lui! Sărmana femeie!”, iar
După ce a fost judecat de Pilat şi alţii ziceau: ,,Fericite sunt mamele
osândit la moarte pe cruce, Domnul care nu nasc asemenea înşelători!”
Iisus mergea pe drumul cel greu al
Golgotei, purtându-şi Crucea pe Plânsă, insultată şi dispreţuită,
care avea să fie răstignit. Mulţime Maria ajunge lângă Fiul ei. Ce scenă
multă de popor Îl urma. De mai sfâşietoare, fraţi creştini!… Toţi se
897
uită să vadă ce va face. Ea se tânguindu-se cu mare jale, zicea:
aruncă la picioarele Fiului său şi ,,O, Preaiubitul meu Fiu, n-ai voit ca
apoi Îl îmbrăţişează strigând: ,,Fiul să mă asculţi pe mine, maica Ta, ca
meu!… Scumpul meu Fiu!… Cât să rămâi în Betania şi ai venit la
suferi!…”, iar Domnul, cu voce Ierusalim ca să faci Paştile. Vai, Fiul
tremurândă, abia ţinându-şi meu, cum ai plecat ieri ca să faci
lacrimile, îi răspunde: ,,Mama Mea! Paştile şi cum Te văd acum bătut şi
Scumpa Mea Mamă!…” În această chinuit! Vai mie, Fiul meu,
stare jalnică şi mângâierea mea, bucuria inimii
mele, pentru ce nu m-ai ascultat?!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Ah, Fiul meu Preaiubit, cum Te văd
657 plin de sânge şi nu pot să mă
apropii să-Ţi şterg Sfânta Ta faţă!
într-un dureros moment L-a aflat Vai Fiul meu şi Dumnezeul meu,
Preanevinovata Maică pe Fiul ei trimite mai întâi la mine moartea că
iubit: sub Cruce, istovit de bătăi, nu pot să te văd suferind aceste
învineţit, cu sângele curgând şiroaie chinuri grele!”
din urmele rănilor, căci locurile
unde căzuse sub Cruce erau Aceste jalnice cuvinte şi altele
înroşite de scumpul Său Sânge. asemenea spunea Preacurata
Fecioară mergând în urma Fiului
Cine poate spune cu de-amănuntul împreună cu celelalte femei pe jos
ce durere amară, ce sabie cumplită şi din când în când leşina de
a străpuns nevinovata inimă a durerea cea mare pe care o simţea
scumpei Lui Mame! De aceea, se în inimă pentru Fiul ei Cel iubit.
lovea cu pumnii în piept, Astfel şi-a petrecut Fiul pe deal,
smulgându-şi frumosul ei păr, întocmai ca o mamă care-şi jeleşte
rupându-şi obrajii cu unghiile şi de singurul copil pe care-L duce la
n-ar fi fost celelalte femei s-ar fi groapă. Ajunşi în vârful Golgotei,
zdrobit cu totul de durere. Suferinţa Sfânta Fecioară Maria a căzut iarăşi
îi era mai mare pentru că ostaşii nu la pământ, leşinată, şi a stat mai
o lăsau să se apropie de Fiul său, mult de un ceas nemişcată în
iar ea mergând în urma Lui, mâinile sfintelor femei Marta şi
898
Maria, care nici ele nu se pricepeau
la cine să se uite mai întâi: la
Domnul, pe care-L vedeau răstignit
şi avea tot trupul scăldat în sângele
care curgea din rănile de la mâini şi
picioare, sau la Maica Lui, care sta
acum nemişcată, cutremurate de
milă, fiindcă erau şi ele femei slabe
de fire.
Ostaşii, după ce au împărţit hainele
Domnului şi cămaşa cea făcută de
Sfânta Fecioară Maria, au plecat
spre Ierusalim, rămânând numai
unul de pază. După plecarea lor,
Preacurata Fecioară a putut să se
apropie de dulcele ei Fiu şi I-a
acoperit trupul cu mahrama capului,
căci era gol, şi ca să-şi potolească
durerea a început iarăşi a-L jeli,
dimpreună cu celelalte sfinte femei.
Sfânta Fecioară a fost de faţă când
Fiul ei a fost adăpat cu fiere şi oţet,
şi hulit de popor şi de tâlharul cel
necredincios. Unii din popor au
început să o hulească şi pe Sfânta
Fecioară, zicându-i: ,,Nu mai plânge
femeie, că dacă ştiai să-L creşti, nu
ajungea în acest loc de osândă. N-ai
fost în stare să-L înveţi să păzească
legile!”
899
Câtă durere a simţit Sfânta Fecioară
şi în acel moment de la acei hulitori!
Ea a trecut prin mulţimea hulitorilor
care aruncau cuvinte grele din
spurcatele lor guri în inima ei de
mamă, şi s-a apropiat de Fiul său,
ştergându-L de sânge, spălându-I
picioarele cu lacrimi şi sărutându-le.
Apoi Îl rugă mult să vorbească
658 PREDICI
cu ea şi să-i spună, ca unei mame,
ultimul cuvânt, să nu fie lipsită şi
părăsită, fără mângâierea
cuvântului Lui. Astfel zicea cu multă
durere: ,,Ah, Fiul meu Preadulce, ai
vorbit cu tâlharul şi i-ai făgăduit
raiul, iar mie nu vrei să-mi spui nici
un cuvânt, şi într-a cui casă mă
laşi? Pentru ce nu porunceşti morţii
să mă ia pe mine mai-nainte? Ce
mai sunt eu fără de Tine, Fiul meu?
Pentru ce nu Ţi-e milă de Maica Ta,
Fiule? Cu ce Te-am supărat de nu-
mi răspunzi nici un cuvânt?”
Domnul, însă, nu putea să-I
răspundă de marea durere ce o
avea, fiindcă o vedea cum plânge şi
o auzea jelindu-se. Deodată
deschise gura Sa şi zise către Ioan,
care sta şi el plângând lângă cruce:
,,Ioane, iubitul meu, iată Maica Mea!
Să-ţi fie ţie Maică şi să o păzeşti ca glas, Îi răspunse cu mare bucurie,
pe lumina ochilor tăi.” Apoi zise şi zicându-i: ,,Fiul meu!”
către Maica Sa: ,,O, încetează Maica
Mea de a mai plânge, şi de a te La 40 de zile după Înviere, pe
tângui, că mai multă durere îmi Muntele Eleonului era şi Maica
pricinuieşti din lacrimile şi cuvintele Domnului cu ucenicii, la despărţirea
tale, decât toate piroanele ce mi-au de Fiul ei, Care acum Se înălţa la
străpuns mâinile şi picioarele mele. cer. La 10 zile după aceea, când S-a
Iată-l pe Ioan! Să-l iei ca pe un fiu de pogorât Duhul Sfânt peste ucenici,
ajutor!” Aceste cuvinte auzindu-le, era şi Maica Domnului de faţă.
Fecioara Maria a început a se
bucura puţin şi a-I mulţumi Fiului ei De la Înălţarea la cer a Mântuitorului
că n-a părăsit-o şi i-a răspuns la până la Adormirea Maicii Sale au
plângerea ei. trecut 11 ani. Deci era Maica
Domnului de 59 de ani, când Sfântul
Cine poate descrie lacrimile şi jalea Arhanghel Gavriil a fost trimis la
cea mare şi amară pe care le-a dânsa cu o stâlpare de finic în mână
simţit iarăşi Preacurata Fecioară la şi i-a zis: ,,Să ştii, Fecioară, de
îngroparea Fiului ei, când a văzut Dumnezeu Născătoare, că de astăzi
piroanele, coroana de spini şi toate peste trei zile te vei muta de pe
rănile de pe trupul scumpului ei Fiu! pământ la cer. Deci, găteşte-te şi-ţi
Cu plângere mare L-au îngropat, dar pregăteşte toate cele pentru
nădejdea în cuvintele spuse mai îngropare, aşteptând adormirea ta,
înainte de Fiul său, că a treia zi va căci va veni Fiul tău şi-ţi va lua
învia, a încurajat-o şi aştepta cu sufletul”.
mare nerăbdare, de acum, acest
moment de bucurie. Când a auzit acestea, Maica
Domnului s-a sculat şi s-a suit în
Când piatra mormântului a fost Muntele Eleonului, iar în drum
răsturnată de către înger, Iisus a copacii de pe munte se plecau
mers la Maica Sa şi cu vocea Sa înaintea ei recunoscând-o ca
dulce o strigă pe nume, iar Maica Împărăteasă a Cerului. Acolo, în
Domnului, cunoscându-I dulcele munte, ea s-a rugat aşa: ,,Scumpul
900
meu Fiu, Care Te-ai pogorât din Sfânta Fecioară le-a zis: ,,Şedeţi, fiii
ceruri pe pământ şi Te-ai întrupat mei, să-mi iau ziua bună de la voi,
din pântecele meu, ia-mă în căci astăzi mă duc la Fiul meu Cel
Împărăţia Ta, că îmi ajunge atâta iubit. Arhanghelul Gavriil a venit şi
vreme de când Te-ai despărţit de mi-a dat această stâlpare de finic, şi
mine. Ci precum ai zis, că unde vei mi-a zis: ,,Bucură-te, Născătoare de
fi Tu, acolo va fi şi cel care-Ţi va Dumnezeu, şi ştiut să-ţi fie că după
sluji, aşa să faci trei zile te vei muta de la cele
pământeşti la cele cereşti!” şi le-a
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET arătat stâlparea ucenicilor. ,,De
659 aceea, Îi mulţumesc Fiului meu, că
v-a adunat pe toţi acum, la sfârşitul
Fiul meu! Învredniceşte-mă, iubitul meu, ca să vă văd”.
meu Fiu, să fiu şi eu alături de Tine,
căci inima mea este arsă de dorul Când au auzit Apostolii aceste
Tău!” cuvinte au început a plânge cu
amar, iar Ioan a zis cu lacrimi în
După ce a grăit acestea, s-a pogorât ochi: ,,Doamna noastră, Născătoare
din munte şi s-a dus la casa sa, în de Dumnezeu, pe Fiul tău iubit,
satul Ghetsimani. La trei zile după când a fost cu noi în lume, L-am
aceasta, un nor i-a adunat pe avut mângâiere, iar după ce S-a suit
apostoli de pe unde se aflau, şi i-a la ceruri, te-a lăsat nouă mângâiere!
adus la Ghetsimani, la locuinţa Acum, dacă şi tu ne laşi, pe cine
Maicii Domnului. Preacurata vom mai avea noi, apostolii, care
Fecioară, văzându-i, le-a spus suntem ocărâţi de toată lumea, ca
vestea plecării sale, şi s-a bucurat să ne mângâie în necazurile noastre
foarte mult de plecarea ei la Fiul ei şi să ne înveţe pe noi aici în lume,
Cel dorit, dar ucenicii s-au întristat dacă tu te muţi dintru această
pentru mutarea Maicii Domnului de viaţă?”
pe pământ, căci le venea greu fără
dânsa. Au vorbit şi apostolii Petru şi Pavel,
cu multe lacrimi în ochi, cărora
Fecioara le-a răspuns: ,,Nu vă
901
tânguiţi, fiii mei, şi nu vă întristaţi
pentru mutarea mea, că plec de pe
pământ! Nu mă voi despărţi de voi
şi nici de aceia care mă vor chema,
ci voi fi pururea rugătoare şi
mijlocitoare către Fiul meu pentru
toţi creştinii!”. Abia după multe
lacrimi şi-a deschis şi Petru gura şi
a zis către Preacurata Fecioară:
,,Cunoaştem, Doamna noastră, căci
cu adevărat te duci de la noi în cer.
Deci lasă-ne şi nouă un cuvânt de
învăţătură din sfântă gura ta, ca să
ne aducem şi noi, robii tăi, aminte şi
să-l avem învăţătură în toate zilele!”.
Atunci a zis Preacurata Fecioară
către dânşii: ,,Iubiţii mei fii, ascultaţi
puţină învăţătură din gura mea şi să
nu o uitaţi niciodată! Spuneţi-o şi la
alţii mai departe, căci această lume
este ca un târg, ca o piaţă mare
unde se vând fel de fel de lucruri;
Dumnezeu este Împărat, iar voi,
robii Lui, sunteţi ca nişte
cumpărători sau neguţători din acel
târg. Iată pilda:
«Era un împărat mare şi puternic
care avea două slugi; auzind el că
într-un loc se face târg mare şi e
vorba de mult câştig acolo, a
chemat cele două slugi şi le-a zis:
902
,,Luaţi avere multă şi vă duceţi în
cutare loc, unde e târgul cel mare şi
acolo vindeţi şi cumpăraţi. Într-o
lună de zile să vă întoarceţi înapoi,
iar care va zăbovi mai mult, cu
capul va plăti!”. Luând deci
amândouă slugile avuţie multă,
660 PREDICI
s-au dus. Unul, ca un nebun şi rău
ce era, n-a cumpărat lucruri pe care
le iubea împăratul şi-i trebuiau
împăratului şi n-a vrut să se
întoarcă la timp; el a cumpărat case,
holde, vite şi multe altele, care nu-i
trebuiau împăratului şi nici nu-i
făceau lui câştig şi a întârziat pe
lângă ele, pierzând trei, patru luni.
Cealaltă slugă, ca un înţelept ce era,
a cumpărat pietre scumpe şi cele
ce-i trebuiau împăratului şi s-a
întors la timpul potrivit. Pe acesta
împăratul l-a pus în mare cinste,
căci i s-a arătat credincios şi i-a fost
de folos, iar celălalt a fost trimis să i
se taie capul, ca unui vrăjmaş al
împăratului.»
Aşa sunteţi şi voi, toţi apostolii, fiii
mei. V-a trimis pe voi Fiul meu,
Împăratul, ca să vă duceţi în lume
ca nişte neguţători, să câştigaţi
sufletele oamenilor celor înşelaţi de
satana; deci care dintre voi, fiii mei, Evreii, plini de duşmănie, au pus pe
se va arăta prieten Învăţătorului Său unul să meargă să răstoarne sicriul
şi Fiului meu, pe acela îl va cinsti în cu trupul Sfintei Fecioare, dar când
Împărăţia Sa, iar care nu va face acesta a pus mâinile pe sicriu,
voia Fiului meu, aţi auzit ce va păţi! îngerul Domnului i-a şi tăiat mâinile
Pentru aceea, fiii mei, sârguiţi-vă de lui, în chip nevăzut. Dacă au văzut
propovăduiţi, luminaţi şi îndreptaţi evreii minunea aceasta, au căzut la
lumea cea rătăcită, aducând-o la picioarele apostolilor, ca să-l
Împărăţia Fiului meu. Să nu vă tămăduiască pe acela. Apostolii,
temeţi de împăraţi căci au putere să văzând întoarcerea lui cu toată
vatăme numai trupul vostru, iar inima, au luat stâlparea aceea de
asupra sufletului nu au nici o finic, şi au pus-o pe mâinile celui
putere: eu mă duc la Fiul meu, însă tăiat şi s-a tămăduit îndată el, şi toţi
pururi voi fi cu voi, vă voi întări şi vă ceilalţi care orbiseră.
voi mângâia în necazurile voastre”.
Apostolii au cântat cuvinte de laudă
Acestea a rostit Preacurata Fecioară Preasfintei Născătoare de
şi îndată a închis ochii, zicând cu Dumnezeu, zicând:
glas mare: ,,Fiul meu, în mâinile
Tale îmi dau sufletul meu!”, şi aşa a ,,Bucură-te Fecioară şi te du în
adormit. Sfântul ei suflet a fost luat odihna Fiului tău! Du-te în curţile
de Fiul ei în mâinile Sale; aşa cum cele iubite, în locul cel gătit şi-ţi adu
altădată dânsa L-a purtat ca Prunc, aminte de seminţia ta, că şi noi şi
acum, Fiul ei o poartă în braţele Sfinţia ta, Fecioară, dintr-o seminţie
sale, iar sfântul ei trup a fost luat de a lui Adam suntem!
apostoli, care l-au dus la groapă,
cântând, plângând şi lăudând-o pe Pentru aceea mijloceşte, roagă-te
Împărăteasa Cerurilor. Se auzeau Fiului tău pe care L-ai scăldat, L-ai
deodată cântările îngerilor din înfăşat şi L-ai hrănit, ca să ne ajute
văzduh şi ale apostolilor de pe întru mărturisirea noastră!
pământ.
Cântaţi îngeri, lăudaţi prooroci,
preamăriţi arhangheli, pe Maica
903
Dumnezeului ceresc, care este
mijlocitoarea creştinilor şi a tot ,,Vă rog, deschideţi-mi măcar
neamul nostru!”. mormântul, să văd trupul Sfinţiei
sale mort, măcar acum, mai în urmă,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET să mă închin şi să-mi iau şi eu
661 iertăciune!”, şi l-au ascultat
apostolii pe Toma şi au deschis
Cu cuvinte de laudă au petrecut mormântul să vadă trupul
apostolii trupul Sfinţiei Sale, apoi şi- Preacuratei Fecioare, dar n-au mai
au luat iertăciune toţi şi după aceea aflat nimic, căci trupul ei, ca şi
l-au îngropat, în groapa ce era mai trupul Domnului nostru, Iisus
înainte gătită. Trei zile şi trei nopţi Hristos, nu mai era în mormânt.
au şezut apostolii de strajă
împrejurul gropii Preacuratei Maica Domnului are aproape 2000
Fecioare, iar Toma apostolul, cu de ani de când s-a mutat la cer şi
voia lui Dumnezeu, n-a fost de faţă neîncetat se roagă pentru cei ce o
la Adormirea Maicii Domnului, aşa cinstesc şi-i ascultă sfaturile pe
cum a lipsit şi la Învierea Domnului care le-a lăsat sfinţilor apostoli. Ea
Hristos, ci după trei zile, răpit şi el vine în ajutorul tuturor creştinilor
de un nor, ajungând la Ghetsimani, dreptcredincioşi care se roagă la
a văzut-o pe Maica Domnului, când icoana ei.
se suia cu trupul la cer şi, văzând-o,
a strigat cu glas tare: ,,Preacurată Rugăciune
Fecioară, unde te duci?”, iar ea i-a
răspuns: ,,Primeşte acesta!” şi i-a O, Maica Împăratului Ceresc, Marie,
dat brâul cu care era încinsă. După nume prea fericit, dulceaţa îngerilor
aceea s-a înălţat la cer şi Toma n-a şi bucuria celor întristaţi; O, Marie,
mai văzut-o. Toma s-a dus degrabă Fecioară Preacurată, Maica
la apostolii care încă stăteau de creştinilor! Noi suntem robii cei
strajă împrejurul gropii şi a şezut şi netrebnici şi Fiul Tău S-a scârbit de
el cu dânşii şi a început a plânge că noi şi toţi sfinţii ne-au urât. Noi
nu s-a aflat şi el să vadă adormirea suntem cei ce trebuie să plătim
Preacuratei Fecioare şi a zis: datoria cea mare a dreptăţii
904
dumnezeieşti, pentru păcatele cele
fără de număr! Ce să facem? La
cine să alergăm, să căutăm
mântuire?
Noi te rugăm pe tine, Preasfântă
Fecioară, fii ocrotitoarea noastră! La
tine alergăm şi către tine
nădăjduim! Tu eşti nădejdea celor
deznădăjduiţi, tu eşti scăparea
păcătoşilor şi Maică a creştinilor, tu
eşti nădejdea noastră, în tine au
nădăjduit părinţii noştri, în tine au
nădăjduit strămoşii noştri, în tine au
nădăjduit toţi şi în tine nădăjduim şi
noi!
Primeşte pe robii tăi, îmblânzeşte-L
pe Fiul tău, pentru noi şi pentru toţi
păcătoşii, care se roagă ţie şi iartă-
ne păcatele tuturor! Amin!
662 PREDICI
PREDICĂ LA
ADORMIREA MAICII DOMNULUI
(a doua)
905
,,... că iată de acum mă vor ferici
toate neamurile!” (Luca 1, 48)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Sunt mai bine de 2000 de ani de
când această proorocie a fost spusă
într-unul din cele mai mici oraşe din
Iudeea de o fecioară săracă,
necunoscută, ce locuia într-o colibă
modestă în pământul Hebronului.
Se mângâia cu aceste cuvinte şi
credea cu statornicie că de ea se va
vorbi în viitor de către toate
popoarele care o vor ferici. Au
trecut atâţia ani şi iată că istoria
acestor fapte vii se împlineşte
înaintea ochilor noştri.
Ştim cu toţii că în toate timpurile
popoarele au înconjurat cu cinste şi
respect pe împăraţii şi regii lor, iar
în semn de recunoştinţă le-au
ridicat statui şi monumente. De
asemenea, poporul a cinstit pe acei
oameni care şi-au jertfit geniul şi
munca lor sau şi-au vărsat sângele
pe altarul patriei.
Biserica, însă, aduce laude sfinţilor
martiri, care au suferit pentru
dreapta credinţă sau care au
strălucit prin credinţa şi virtuţile lor.
Ea le cântă imnuri sfinte şi le binecuvântată între femei mai mult
păstrează sfintele moaşte în decât toate femeile. Nu este vorba
locaşurile sale. În sânul familiei aici de o femeie pe care moartea ar
creştine copiii poartă respect şi fi răpit-o ca pedeapsă pentru
dragoste către părinţii care i-au păcatele sale, căci ea nu s-a pătat în
născut, iar, după ce îi conduc cu toată viaţa sa, ci e vorba de
lacrimi la mormânt pe aceşti scumpi
părinţi, copiii cei buni păstrează o PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
dulce amintire, privind cu lacrimi în 663
ochi, chipurile dragi din tablourile
rămase. o fecioară al cărei trup n-a
fost supus putreziciunii în mormânt,
Dar, oare noi, creştinii, nu suntem ci a ieşit îndată ca să se înalţe la cer
datori să avem respect şi să o împreună cu sufletul, la slava lui
venerăm pe regina creştinismului?! Dumnezeu şi a Fiului Său. Maica
Oamenii cei mari, vestiţi, sunt Domnului este o femeie mai presus
vrednici de recunoştinţa noastră de oameni şi de îngeri, iar mai
pentru că au adus omenirii presus de ea nu este decât
îmbunătăţiri vremelnice, trecătoare, Dumnezeu - Tatăl, Sfântul Duh şi
dar cu cât mai mult trebuie să Iisus Hristos, Fiul ei după trup.
cinstim şi să avem recunoştinţă
pentru Împărăteasa Cerului, Sfânta Fecioară Maria n-a avut
aducându-i închinăciuni ca celei niciodată pe cineva deopotrivă cu
mai mari făcătoare de bine a ea, nici în cer, nici pe pământ.
noastră, care ne-a deschis porţile Numai Dumnezeu este mai presus
fericirii celei veşnice! Prin ea am de ea şi s-ar putea zice chiar că
redobândit viaţa sufletului nostru, Însuşi Dumnezeu S-a pus mai
fericirea raiului, căci Sfânta prejos decât ea, alegând-o ca Maică
Fecioară Maria nu este o femeie de a Lui, din al cărei sânge să Se
rând, ci este mai presus de toate întrupeze şi din al cărei piept să se
femeile, este o fecioară mai înainte hrănească. Ea a împlinit toate legile
aleasă să fie Maica lui Dumnezeu, umilinţei faţă de cei ce erau mai
plină de Duh Sfânt şi de Har şi prejos decât ea. De aceea au lăudat-
906
o pe această Fecioară toţi îngerii şi
toţi proorocii mai înainte. Pentru a o
lăuda pe Preasfânta Fecioara Maria
şi a vorbi cu demnitate, după
cuviinţă, nu este de-ajuns numai o
singură cuvântare, căci nu se poate
şi nu se găsesc cununi de laudă
după vrednicie, oricâtă bunăvoinţă
am avea.
Mai întâi să audă toate popoarele, şi
creştinii, şi păgânii, şi credincioşii,
şi necredincioşii, şi mai ales toţi
sectanţii, rătăciţii şi vrăjmaşii
Împărătesei cereşti că, dacă noi o
numim pe Sfânta Fecioară Maria,
Doamna şi Împărăteasa noastră,
aceasta nu este o născocire a
evlaviei noastre creştineşti sau a
preoţilor ortodocşi ai primilor
veacuri creştine. Această demnitate
n-a luat naştere în închipuirea
părinţilor, moşilor şi strămoşilor
noştri. N-am îmbogăţit-o noi pe
Maica lui Dumnezeu cu un sceptru
ce i s-ar cuveni ci, auziţi: Însuşi
Duhul Sfânt a vestit înalta ei
demnitate şi a lăudat-o prin gura
profeţilor. Împăratul David, luminat
de Duhul Sfânt vedea Împărăţia Lui
Hristos că se întindea de la apusul
şi până la răsăritul soarelui, iar de-a
dreapta Lui a văzut-o pe Maria
907
împărăteasă, mai înaltă decât îngerii
şi arhanghelii, decât toate puterile
cereşti, ţinând în mână toiagul
puterii sale. El ne-o arată lângă Cel
Atotputernic, care depune pe capul
ei o coroană de pietre scumpe.
Împăratul Solomon o vede ca pe
regina florilor, mai înaltă decât
cedrii din Liban.
Virtuţile sale Îl atrag pe Domnul
către ea şi o încununează din timpul
vieţii sale pământeşti, căci ea este
ca un crin curat şi frumos în
mijlocul lumii - o lume de atunci
plină de păcate. Eva şi multe
urmaşe ale ei au născut copii în
dureri, criminali şi păcătoşi, iar
Preacurata Fecioară a născut pe
Omul - Dumnezeu, drept şi sfânt,
fără de păcate, Care a adus
mântuire tuturor oamenilor. Sfânta
Fecioară Maria străluceşte ca un
soare în mijlocul fecioarelor lui
Israel, ea ţine sceptrul tuturor
virtuţilor, ea este icoana cea mai
curată a sfinţeniei dumnezeieşti.
Despre ea zice Sfântul Apostol Ioan
că are ca veşmânt soarele, luna sub
picioarele ei, iar pe cap poartă o
coroană de 12 stele. La adormirea ei
au venit îngerii şi au luat-o cu trup
şi suflet, aşezând-o pe tron înalt,
lângă Împăratul Slavei - Iisus
Hristos Fiul său. Iată la ce înălţime
se află Preacurata Fecioară,
Împărăteasa
664 PREDICI
noastră a creştinilor! Iată cum se
împlinesc profeţiile, căci de acum
acestei Fecioare i se închină îngerii
şi arhanghelii şi o fericesc toate
popoarele, împăraţii şi domnitorii
pământului! Împlinirea acestei
proorocii a fost şi în ţara noastră,
fiindcă domnitorii ţării noastre au
îngenunchiat înaintea ei, aşa cum a
proorocit Solomon, şi au zidit
biserici măreţe în cinstea numelui
Preacuratei Fecioare.
Dreptcredinciosul voievod, sfântul
Ştefan cel Mare, din respect către
Maica Domnului a ridicat o mulţime
de biserici cu hramul ,,Adormirii
Maicii Domnului”. Neagoe şi Matei
Basarab, Constantin Brâncoveanu
şi toţi domnitorii ţării noastre au
ridicat biserici şi s-au închinat
fericind pe Împărăteasa cerului şi
a pământului, pe Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu. Ea este
908
steaua mântuitoare, pe care
Dumnezeu a făcut-o să strălucească
de la începutul lumii în mijlocul
întunericului răspândit de păcate,
peste tot pământul.
Dumnezeu atât de mult a iubit-o şi a
cinstit-o încât i L-a dat pe Unicul
Său Fiu, Care nu S-a sfiit, nu S-a
ruşinat de sânul Preacuratei
Fecioarei Maria. În timpul vieţii Sale
pământeşti totdeauna S-a supus ei
şi a cinstit-o, iar când era răstignit
pe Cruce i-a încredinţat ei toată
lumea creştină, ca unei Maici. Iisus
a încununat-o în ceruri cu slavă şi
cu cinste, a pus-o să stea de-a
dreapta Sa în calitate de regină, i-a
dat soarele ca îmbrăcăminte, luna
sub picioarele ei şi pe cap i-a pus o
cunună cu 12 stele, care îi
închipuiau pe cei 12 apostoli. Astfel
a fost cinstită aceea pe care
Dumnezeu a ales-o de Maică a
Fiului Său. Dar, cine poate să laude
după vrednicie pe aceea care este
mai presus decât toată lauda?!
Monumentele religioase se unesc
cu mărturiile istorice pentru a arăta
vechimea închinăciunii, a cinstirii şi
a chemării în ajutor a Sfintei
Fecioare Maria. Preoţii, regii şi
împăraţii popoarelor, pictorii,
sculptorii, poeţii şi scriitorii din Prima şi cea mai veche este aceasta
primele secole ale creştinismului, de la Facere, cap. 28, v.10, unde
din evul mediu şi din epoca noastră, spune că
într-un cuvânt toate generaţiile au
adus şi aduc tributul lor de iubire şi PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
respect, de recunoştinţă şi de laudă 665
smeritei fecioare Maria din Nazaret.
Toată lumea creştină în decursul patriarhului Iacov a mers în Haran şi
veacurilor a cunoscut puterea cea după apusul soarelui şi-a găsit un
mare pe care o are Preasfânta loc şi a adormit acolo. Şi-a pus
Fecioară, căci oamenii au simţit capul pe pietrele din locul acela şi a
ajutorul ei în clipele grele, atunci avut un vis înfricoşat. A văzut o
când au chemat-o în rugăciunile lor. scară care unea pământul cu cerul
şi de sus din cer coborau şi suiau
Sfânta Biserică Ortodoxă are o carte îngerii lui Dumnezeu pe ea. Pe când
numită ,,Minunile Maicii Domnului”, privea el această frumuseţe
pe care aţi citit-o mulţi dintre minunată a auzit un glas zicând:
dumneavoastră. Sfânta Fecioară ,,Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, al
Maria a făcut multe minuni şi în lui Avraam şi al lui Isac, nu te teme!
timpul vieţii şi după ce s-a mutat la Pământul pe care dormi ţi-l voi da
ceruri lângă Fiul său, Împăratul ţie şi seminţiei tale şi te voi înmulţi
Slavei. ca nisipul, şi întru tine se vor
binecuvânta toate seminţiile
Ca să vedeţi ce chemare, ce rol pământului! Eu voi fi cu tine şi te
important a avut Preacurata voi păzi oriunde vei merge, şi nu te
Fecioară la mântuirea lumii, voi voi lăsa până când nu voi face toate
aduce trei mărturii din Sfânta câte am grăit ţie!”. Şi s-a sculat
Scriptură, unde se vorbeşte despre Iacov din somn său şi s-a temut,
alegerea sa în lucrarea zicând cu frică: ,,În locul acesta este
dumnezeiască. Domnul, şi eu nu am ştiut. Înfricoşat
este locul acesta! Aceasta nu e alta
fără numai casa lui Dumnezeu şi
aceasta este Poarta Cerului.”
909

Despre Sfânta Fecioară Maria este
vorba aici. Ea este scara prin care s-
a legat pământul cu cerul şi pe
această scară S-a coborât
Dumnezeu Iisus Hristos,
întrupându-Se în pântecele său,
fiindcă Ea este plină de Har şi purta
toate virtuţile cereşti. Fecioara
Maria este cum aţi auzit, numită -
Poarta Cerului; numai cei ce o
cunosc şi recunosc pe Fecioara
Maria ca Poartă a Cerului, vor intra
în Împărăţia Cerului. Tot această
Fecioară este numită - Casa lui
Dumnezeu pentru că în Ea S-a
sălăşluit Dumnezeu, pentru
mântuirea sufletelor noastre.
Vai de toţi aceia care nu cred şi care
nu o cinstesc pe Sfânta Fecioară
Maria, după cuviinţă! Şi mai mult de
aceia care aduc hule împotriva
Sfintei Fecioare Maria! Fiindcă sunt
o mulţime de ticăloşi care vorbesc
cu gura până la urechi hule mari
împotriva Fecioarei Maria, aşa cum
îi învaţă diavolul, tatăl minciunii şi
tatăl lor. În special toţi rătăciţii de la
adevăr spun cuvinte pe care mi-e şi
frică
910
a le pronunţa. Ei zic că Sfânta
Fecioară Maria, după ce L-a născut
pe Domnul Hristos, a mai avut copii
şi nu este adevărat că a rămas
Fecioară după naşterea Domnului.
Atât de întunecat este capul lor, că
nu înţeleg Sfintele Scripturi.
Ascultaţi a doua mărturie din Sfânta
Scriptură, de la proorocul Iezechiel.
Acest prooroc spune cum a fost
luat în vedenie şi ,,…dus pe calea
uşii sfintelor cea din afară, care
caută spre răsărituri şi aceasta era
încuiată. Şi a zis Domnul către
mine: «Uşa aceasta încuiată va fi şi
nu se va deschide, şi nimeni nu va
trece printr-însa, pentru că Domnul
Dumnezeul lui Israel va intra printr-
însa şi va fi încuiată, că povăţuitorul
acesta va şedea să mănânce pâine
înaintea Domnului; pe calea uşii
pridvorului va intra şi pe calea lui va
ieşi.» Şi am văzut şi iată era plină de
slavă casa Domnului!”.
Dacă citeşte cineva toate acestea
neluminat de Duhul lui Dumnezeu
sau mai ales cu alt interes, nu va
putea înţelege Sfânta Scriptură şi
nu e dat oricui s-o explice, pentru
că în ea se ascund taine mari. Iată
cine este uşa cea încuiată, care nu
se va deschide şi nimeni nu va trece
printr-însa - este Preacurata
Fecioară
666 PREDICI
Maria, fiindcă Domnul Dumnezeu,
adică Iisus Hristos, a intrat printr-
însa şi a ieşit dintr-însa pe calea pe
care a intrat, adică pe calea minunii,
nestricând pecetea fecioriei sale,
aşa cum străbate raza soarelui prin
geam.
Pentru a vedea câtă sfinţenie are
Preacurata Fecioară şi cum a
însemnat-o Dumnezeu, cum a
închipuit-o din Vechiul Testament,
ascultaţi a treia mărturie din Sfintele lovise Dumnezeu cu moarte pe Uza,
Scripturi. În Vechiul Testament la
Paralipomena cap. 13, v.1, spune
aşa: ,,…împăratul David a trimis
nişte oameni ca să aducă Chivotul
Domnului dintr-o localitate mai
îndepărtată. Mergând oamenii cu un
car cu boi, în frunte cu preoţii şi cu
însuşi împăratul David, au aşezat cu
cinste Chivotul acesta în car,
luându-l de drugii care îl susţineau.
Acest Chivot era un fel de ladă
poleită cu aur, în care se aflau
tablele Legii, pe care le puseseră
Moise şi Aron când le-au primit din Vedeţi, fraţi creştini, că Dumnezeu
mâna lui Dumnezeu. Deasupra
911
acestui Chivot erau doi heruvimi de
aur.
Mergând ei cu toţii cu acest car cu
boi, în sunetul harfelor, timpanelor,
chitarelor, trâmbiţelor şi al
cântărilor au ajuns la o cotitură a
drumului şi aici, din rânduiala lui
Dumnezeu, acest Chivot care era în
car se sucise şi nu mai era în locul
unde-l puseseră, căci boii smuciser
ă carul şi erau gata să-l răstoarne.
Dar omul care supraveghea, când a
văzut şi-a întins mâna spre Chivot
ca să-l sprijinească să nu cadă, însă
cum a atins Chivotul pe loc a murit.
S-a întristat împăratul David că-l
căci aşa îl chema, pentru că a
îndrăznit să pună mâna pe Chivotul
acela, pe lada aceea poleită cu aur,
unde se aflau tablele Legii şi
heruvimii de aur. Mare minune! S-a
temut împăratul de Dumnezeu
zicând: ,,Cum voi duce eu la mine
Chivotul lui Dumnezeu?!”. De aceea
nu l-a mai dus în cetatea lui David
de frică, ci l-a întors în casa lui
Obed Edom şi a binecuvântat
Domnul casa lui şi toate ale lui.
n-a suferit nici să se atingă vreun
om cu mâna de acest Chivot, care
închipuia pe Sfânta Fecioară
Maria?! Căci aşa cum acea ladă
poleită cu aur şi cu cei doi heruvimi
pe capacul ei, purta într-însa tablele
Legii, şi Fecioara Maria era poleită
cu Duhul Sfânt şi cu toate virtuţile
sfinţeniei, şi a purtat în pântecele ei
pe Cuvântul lui Dumnezeu, Iisus
Hristos. Ce se vor face acei
nelegiuiţi care ,,se ating” cu
ascuţişul limbii să defaime sfinţenia
şi fecioria Împărătesei Cerului?
Unde îşi vor băga capul hulitorii şi
necredincioşii care ,,se ating”
aducând insulte Maicii Domnului
prin care ne-a venit mântuirea, dacă
n-a suferit Dumnezeu nici o mână
să se atingă de Chivotul sfinţirii
Sale şi pe loc l-a omorât? Acest
Chivot dumnezeiesc, sfânt, îl au
toate bisericile creştine ortodoxe şi
se află pe masa sfântului altar - este
o bisericuţă mică în care se
păstrează cutiuţa cu sfânta
împărtăşanie din care împărtăşeşte
preotul la nevoie şi în tot cursul
anului pe cei bătrâni, pe copii, pe
bolnavi şi pe cei care cer cu
credinţă Sfânta Împărtăşanie în
anumite timpuri - bisericuţa aceea
care stă pe mesele sfintelor biserici,
în altar.
912
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
667
Chivotul este deci închipuirea Maicii
Domnului, Casa lui Dumnezeu,
Poarta Cerului, Uşa Raiului, iar
Sfânta Împărtăşanie - Cuvântul lui
Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, care
se află în biserica slavei Sale. Dacă
aşa stau lucrurile cu măreţia, cu
sfinţenia şi lucrarea lui Dumnezeu
prin Preacurata Fecioară Maria se
cuvine şi este drept a o cinsti şi noi
şi a-i aduce închinăciunile noastre.
Se cade să-i aducem cinste,
Împărătesei Cereşti şi Împăratului
Slavei. Dacă Însuşi Dumnezeu
a cinstit-o, a iubit-o şi a păzit-
o cu atât mai vârtos noi păcătoşii şi
nevrednicii suntem datori a-i aduce
mulţumirile şi cinstirile noastre şi a
uni închinăciunile noastre cu ale
creştinilor din bisericile lumii întregi
şi cu ale îngerilor, cu ale tuturor
sfinţilor care sunt acum în Împărăţia
Cerului, în raiul desfătării, împreună
cu Împărăteasa Cerească.
Dacă este drept ca toţi copiii
născuţi în dureri să-şi iubească şi
să-şi venereze mamele, cu atât mai
mult ni se cade nouă s-o iubim şi s-
o venerăm pe Maica Domnului, care
este Maica noastră a creştinilor. suferinţe, să ne sprijinească în lupte
Nimic nu este mai drept, nimic nu şi să ne împărtăşească bucurii
este mai cuviincios, decât a venera duhovniceşti. Priviţi un exilat, care
pe aceea pe care îngerii şi moare departe de câmpurile ţării
arhanghelii o laudă în cer, pe aceea sale! Cel din urmă gând al său este
pe care Dumnezeu a vestit-o prin pentru mama sa. Cel din urmă
profeţi pe pământ şi a voit a Se cuvânt pe care-l murmură buzele
întrupa din pântecele său, făcând-o sale, este numele scump al mamei.
Maica Lui şi ridicând-o la treapta de Fie bărbat sau femeie, fie copil sau
Împărăteasă a cerului şi a bătrân, pe patul morţii o strigă pe
pământului. Să se ruşineze, deci, mama. O mamă este întotdeauna
toţi sectanţii, să se îmbrace cu gata a se jertfi şi a-şi da chiar viaţa
blestem toţi hulitorii şi să piară toţi pentru fiul său.
demonii care-i învaţă să hulească
pe Preacurata Fecioară Maria, Aşa este, fraţi creştini, Sfânta
ocrotitoarea creştinilor şi Fecioară Maria - mama noastră a
salvatoarea omenirii. creştinilor este gata să nu ne refuze
rugăciunile noastre, să nu ne
Sfânta Fecioară Maria a fost înălţată părăsească în necazuri şi primejdii,
de Fiul său, de pe pământ la ceruri dacă recurgem la ajutorul său cu
cu trupul şi cu sufletul; ea este încredere, şi mai ales dacă ne
mama noastră, a creştinilor, este întoarcem cu pocăinţă din calea
scăparea noastră din nevoi, fărădelegilor, din calea pierzării, la
apărătoarea noastră în primejdii, lumina Evangheliei Fiului Său. Dar
mângâietoarea în suferinţe, acum, maica noastră preabună este
mijlocitoarea către Dumnezeu şi supărată şi mult întristată pe
scăparea păcătoşilor care se întorc neamul femeiesc, fiindcă
cu căinţă la Fiul Său şi-I cer iertare. majoritatea femeilor s-au pus în
Nimic mai curat, nimic mai dulce, slujba satanei, a demonilor. S-au
nimic mai sfânt ca numele de
mamă. O mamă bună este un înger 668 PREDICI
văzut pe care Dumnezeu l-a pus
lângă noi ca să ne mângâie în
913
lăsat ispitite de mamona şi de
momeala plăcerilor trecătoare şi au
ajuns ca nişte curse de pierzare
pentru oameni, pentru neamul
omenesc. O parte din femei fără
milă, despart pe tată de copiii lui,
lăsându-i pe drumuri cu lacrimile în
ochi; o parte din femei despart
copiii de Împărăţia Cerului, lăsându-
i să umble în întunericul viciilor,
patimilor, păcatelor. O parte dintre
femei au devenit criminale
omorându-şi pruncii nevinovaţi în
multe chipuri, o parte dintre femei s-
au rătăcit de la adevăr, şi nu vor să
mai audă de biserica lui Dumnezeu,
de învăţătura Lui şi au rătăcit trăind
numai în petreceri, în fel de fel de
mode, în desfrânări, în avorturi, în
fum de tutun, cu ţigara în gură între
beţivi şi curvari, între draci şi
cârciumari, între mincinoşi şi
vicioşi, între pârâcioşi şi
duşmănoşi.
Maica Domnului este supărată,
pentru că ştie ce-i aşteaptă pe toţi
aceşti nelegiuiţi. Ea vede de acolo,
de pe tronul slavei sale, pe aceşti
copii lepădaţi şi condamnaţi la
temniţele iadului pe vecii vecilor,
pentru aceste nelegiuiri şi păcate
strigătoare la cer. Aceste suflete
914
pierdute s-au smuls din braţele
rugăciunilor ei, căci nu vor să ţină
seama de preţul atât de scump ce s-
a plătit pentru răscumpărarea lumii
de către Fiul ei cel iubit, de către
Fiul lui Dumnezeu - Iisus Hristos.
Amarnic vor plânge şi în zadar vor
mai cere ajutor când se vor trezi în
flăcările iadului şi în chinurile
veşnice.
Să audă acum toţi păcătoşii
pământului, să se întoarcă degrabă
toţi deznădăjduiţii şi rătăciţii şi să
vină din calea rătăcirii! Să
împreunăm mâinile cu toţii în
locaşul lui Dumnezeu cel sfânt şi să
cerem sprijinul şi apărarea paşilor
noştri, sub povăţuirea şi protecţia
Preacuratei Fecioare Maria, zicând
şi noi împreună cu toţi creştinii de
pretutindeni:
Bucură-te, Fecioară şi Maica lui
Dumnezeu, Templul cel viu şi
nemuritor al dumnezeirii, comoara
şi lumina lumii, cinstea fecioriei,
sprijinitoarea credinţei ortodoxe!
Bucură-te, Împărăteasă, care ai
născut pe Dumnezeu spre
mântuirea neamului omenesc!
Ajută-ne, dar, ca să stingem focul
patimilor şi războiul cel lăuntric să
înceteze! Mijloceşte la Fiul Tău şi
Dumnezeul nostru ca să ne dea har
să imităm şi noi virtuţile tale! Fă cu
rugăciunile tale să înceteze toată
tulburarea demonilor de pe pământ,
să se sfărâme toată rătăcirea, să se
risipească toate vrăjitoriile şi
spurcăciunile, să biruiască lumina PREDICI
Evangheliei şi adevărul, să se
stingă minciuna şi să triumfeze LA
creştinii drept_măritori întru
Împărăţia Fiului tău, Fecioară Marie, PRAZNICELE SFINÞILOR
Împărăteasa noastră a tuturor
creştinilor, ca să fim şi noi acolo în
vecii vecilor!

Amin! PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET

671

PREDICĂ LA

SFÂNTUL IERARH VASILE CEL

MARE

,,Minunat este Dumnezeu întru

sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel!”

(Ps. 67 / 36)
915
 fost trimis de tânăr, mai întâi în
F r a ţ i c r e ş t i n i, Cezareea, apoi în Constantinopol şi
de aici la Atena, cetatea
Sfântul şi Marele ierarh Vasile s-a înţelepciunii elineşti de atunci.
născut dintr-o familie sfântă, din
părinţi cu viaţă sfântă, în cetatea Este de prisos să mai amintim ce fel
Cezareii Capadochiei, din Grecia. de viaţă ducea aici Marele Vasile.
Părinţii săi, Vasile şi Emilia, au dat o Împreună cu preaiubitul său prieten,
creştere aleasă celor zece copii Grigorie Teologul, ajunseseră la
curăţia minţii şi fiind dăruit cu
ai lor, încât patru dintre ei au înţelepciune, întrecuse cu mult pe
devenit sfinţi mari, care mijlocesc dascălii săi. Deci străbătând toată
pentru noi în cer. Biserica noastră ştiinţa omenească şi înţelegând că
Ortodoxă pomeneşte şapte sfinţi cea mai înaltă filozofie este gândul
care s-au ridicat din această familie, morţii, a fost îndemnat de Duhul
şi anume: Sfânta Macrina, bunica Sfânt să plece din Atena şi să se
Sfântului Vasile; părinţii săi, Vasile ducă spre locurile sfinte, ca să se
şi Emilia; Sfânta Macrina, sora cea închine la Mormântul Domnului.
mai mare a Sfântului Vasile şi cei
trei fraţi, mari episcopi: Vasile, A primit botezul în apele Iordanului,
Grigore de Nyssa şi Petru al împreună cu Eubul, dascălul său,
Sevastiei. apoi vizitând toate mânăstirile şi
locurile pustniceşti din Palestina şi
Dintre toţi, Sfântul Vasile, podoaba Egipt, s-a reîntors în patria sa. De
familiei şi perla cea scumpă a aici, nu după multă vreme, s-a dus
creştinătăţii s-a deosebit de ceilalţi în părţile Pontului unde, întemeind o
copii, întrecându-i cu sfinţenia vieţii, mănăstire de călugări, a petrecut în
cu adâncul înţelepciunii şi cu cele mai aspre nevoinţe timp de
bogata revărsare a darului. Aprins patru ani. Acolo s-a adâncit în
de dorul de a-L cunoaşte mai bine meditarea Sfintelor Scripturi, a
pe Dumnezeu şi de râvna deprins toate regulile aspre ale vieţii
înţelepciunii celei mai înalte a pustniceşti, a gustat din dulceaţa
vremii, care era filozofia, Vasile a rugăciunii, a privegherilor, a liniştii.
916
 fecioare. El s-a pus în slujba
În anul 362, Sfântul Vasile s-a întors suferinţelor omeneşti nu numai cu
din nou în Cezareea, unde a fost singure cuvintele sale, nu numai cu
silit de averile proprii pe care le-a împărţit
tuturor, ci cu însăşi mâinile sale s-a
672 PREDICI pornit, pentru Dumnezeu, să
slujească bolnavilor, flămânzilor,
către Eusebie, episcopul cetăţii, să leproşilor.
primească preoţia. Ivindu-se, însă,
oarecare zavistie, marele ascet Ce limbă va putea descrie cu de-
Vasile s-a reîntors la iubita sa linişte amănuntul ce a făcut Marele Vasile,
de la mănăstire, petrecând acolo pentru alinarea suferinţelor
încă trei ani. Din anul 366 până în omeneşti?! În Cezareea
anul 370, Sfântul Vasile a fost preot Capadochiei a făcut spital pentru
în marea biserică a Cezareii, iar în bolnavi, case de locuit pentru cei
anul 370, murind bătrânul Eusebiu, leproşi, case pentru bătrâni şi
a fost ales de tot poporul episcop şi orfani, pentru văduve şi fecioare. O
mitropolit al vestitei cetăţi. nouă cetate unică în felul său,
cunoscută până astăzi sub numele
De acum Sfântul Vasile intră în de ,,vasiliade”. Dar nu numai pentru
istoria creştinismului. De acum trupuri, ci şi pentru sufletele oilor
Marele Vasile se jerfeşte pentru sale se îngrijea bunul păstor Vasile,
biserica lui Hristos, pentru apărarea căci peste tot întărea şi înfrumuseţa
dreptei credinţe. Bunul păstor sfintele biserici, le apăra de eretici,
Vasile adună oile cele risipite, le le împodobea cu preoţi aleşi şi
învaţă ziua şi noaptea calea sfinţi, iar în inimile credincioşilor,
mântuirii şi le apără de lupii cei atât prin predici, cât şi prin epistole
vicleni, de eretici. Dar nu numai de învăţătură insufla iubirea de
atât, ci el a căutat să-şi facă săraci.
prieteni, rude şi fraţi, pe toţi săracii,
pe toţi oropsiţii soartei, pe cei Nici locurile pustii nu au fost trecute
leproşi, pe cei suferinzi, pe cei cu vederea de Sfântul Vasile, căci
orfani, pe bătrâni, pe văduve şi pe unde găsea loc singuratic şi
917
frumos, înălţa alese mânăstiri de
călugări şi fecioare, le rânduia
reguli speciale, vreme de rugăciune,
de ascultare, de tăcere, de meditare
la Sfintele Scripturi. Unde nu era
Sfântul Vasile?! Ori în biserică
slujind Domnului, ori rostind
cuvinte de învăţătură, ori apărând
dogmele credinţei, ori boteza pe cei
chemaţi, ori scotea duhurile
necurate din oameni, ori îi vindeca
de boli cu rugăciunile lui. De multe
ori se ducea la casele oaspeţilor
celor suferinzi şi fie că împărţea cu
mâinile sale hrană celor flămânzi,
fie că spăla rănile leproşilor, fie că
slujea celor neputincioşi; pe toţi îi
învăţa, pe toţi îi asculta, tuturor le
slujea, nimeni nu se întorcea de la
el fără folos şi neajutat.
Pe văduve le îndemna la răbdare, pe
fecioare la curăţie, pe călugări la
pustnicie şi neîncetată rugăciune,
pe zgârciţi îi silea la milostenie, pe
cei păcătoşi îi trăgea spre
spovedanie şi pocăinţă, pe eretici îi
îndemna la buna credinţă. Pentru
dragostea şi înţelepciunea lui era
iubit şi cinstit de toţi, dar tuturor le
era şi de temut; că şi arienii, şi
eparhul cetăţii, şi împăratul se
ruşinau de sfinţenia şi viaţa
918
Sfântului Vasile. Păcătoşii îl căutau,
săracii îl întrebau, bolnavii după
doctor
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
673
umblau, călugării de dascălul lor
vorbeau, preoţii cu bucurie îl
aşteptau, ritorii de frumuseţea
vorbelor lui se smereau, filozofii de
adânca lui înţelepciune la toţi
vorbeau. Eparhii, voievozii, de
curajul şi sfinţenia lui se ruşinau,
arienii de teama cuvintelor lui îl
ocoleau, împăraţii deşi îl urau, dar
pentru viaţa lui îngerească cu nimic
nu sporeau, ba şi diavolii răniţi de
rugăciunile lui de foc se tânguiau,
din Cezareea fugeau, pentru că unul
a fost Sfântul Vasile cel Mare.
Cine va putea vorbi despre viaţa lui
cea mai presus de fire? Cine va
putea spune despre nevoinţa lui,
postirea cea nemăsurată,
rugăciunile cele de toată noaptea,
lacrimile sale cele neoprite, căci
cine se ostenea mai mult ca
dânsul? Cine ura mai mult ca el
păcatele oamenilor şi cine-i iubea
mai mult pe oameni? Cine era gata
oricând de moarte? Cine era mai
sărac în Cezareea, dar cine mai am vrea să lăudăm viaţa şi minunile
bogat în Dumnezeu? Cine mânca Sfântului Vasile cu alese cântări şi
mai puţin ca toţi; cine se ruga mai cu cuvinte de laudă, tot nu vom
mult? Cine purta hainele cele mai putea pe deplin să-l cinstim după
sărăcăcioase pe trupul său? Dar cuviinţă. Deci, bine este a lăuda pe
cine acoperea cu mila şi cu sfinţi, dar mai bine este ca, privind
dragostea pe toţi săracii? Nimeni la sfârşitul vieţii lor, să le urmăm
altul decât Marele Ierarh Vasile, credinţa.
pentru că unul a fost Sfântul Vasile
cel Mare. Sfântul Vasile cel Mare a împodobit
mult obiceiurile creştineşti. El a
Cine a făcut minuni mari în făcut printre multe altele şi moliftele
Cezareea şi peste tot? Cine a de certare a demonilor, de blestem
deschis cu singură rugăciunea lui, şi de alungare a lor de la zidirea lui
biserica cea din Niceea? Cine a Dumnezeu, pe care le citesc preoţii
întors la buna credinţă atâţia la ziua numelui său, adică la Anul
eretici? Cine a vindecat prin minune Nou, precum şi la cererile
bolnavi? Cine a vorbit mai blând ca credincioşilor. Din faptele lui cele
cei smeriţi? Cine a proorocit măreţe şi din minunile lui putem
moartea grozavă a lui Iulian cunoaşte mai bine ce mare dar a
Apostatul, care se lupta cu avut de la Dumnezeu şi cât a fost de
Dumnezeu şi zicea că Îl va coborî plăcut Sfântul Vasile înaintea Lui.
din cer pe pământ? Cine a vorbit Numai din minunile lui putem
fără frică împotriva lui Valens? cunoaşte mai mult viaţa lui sfinţită
Pentru că unul a fost Sfântul Vasile şi rugăciunile lui cele înfocate către
cel Mare, de aceea a vorbit el, că era Dumnezeu.
ales. Să lăudăm, dar şi noi, azi,
fraţilor pe arhiereul lui Hristos, cel Să ascultăm două dintre minunile
cu inima de văpaie de foc, pe Sfântului Vasile: Odată, nelegiuitul
dascălul ortodoxiei cel neîntrecut, împărat Valens din cetatea Niceea s-
pe apărătorul Sfintei Treimi cel a apropiat de dânsul, împreună cu
nebiruit, pe păstorul cel prea ereticii arieni, cerând să izgonească
iscusit, pe vulturul teologiei. Oricât poporul drept credincios din
919
soborniceasca biserică a cetăţii
aceleia, iar biserica s-o dea adunării
lor arieneşti. Şi aşa a făcut
împăratul
674 PREDICI
cel rău, el însuşi fiind eretic, adică
arian, căci a luat cu sila biserica
creştinilor ortodocşi şi a dat-o
arienilor, iar după aceea s-a dus la
Constantinopol.
Drept aceea, fiind în mare mâhnire
mulţimea dreptcredincioşilor, a
sosit acolo marele Ierarh Vasile,
părtinitorul şi apărătorul cel de
obşte al bisericilor. La el a venit
mulţimea dreptcredincioşilor cu
plângere şi i-a spus nedreptatea ce
li s-a făcut de împărat, iar sfântul
mângâindu-i cu cuvintele sale bune
şi dulci, îndată s-a dus la
Constantinopol, la împărat şi stând
înaintea lui i-a zis: ,,Cinstea
împăratului iubeşte judecata, şi
înţelepciunea zice: dreptatea
împăratului întru judecată este! Deci
pentru ce, o, împărate ai făcut
judecată nedreaptă, izgonind pe
credincioşi din sfânta biserică şi
dând-o pe ea necredincioşilor?!”
920
Împăratul i-a zis: ,,Iarăşi vii cu
mustrare la mine Vasile?! Nu mi se
cuvine să fiu mustrat de tine!”
Sfântul Vasile răspunse: ,,Se cuvine
mie a muri, mai bine, pentru
dreptate!” Acolo era de faţă mai
marele bucătarilor împăratului, cu
numele Demostene. Acela, vrând să
ajute arienilor, a vorbit ceva
ocărându-l pe Sfântul. Iar Sfântul a
zis: ,,Vedem şi pe necuratul
Demostene!”, iar acela ruşinându-
se, iarăşi a grăit ceva împotriva
Sfântului. Apoi Sfântul a zis:
,,Lucrul tău este ca să te ocupi de
bucătărie, nu de dogmele Bisericii,
că tu nu ştii, ci le tulburi!”. Atunci a
tăcut Demostene ruşinat, iar
împăratul, pe de-o parte mâniindu-
se şi pe de altă parte ruşinându-se,
a zis către Sfântul Vasile:
,,Mergi tu singur între ei şi să faci tu
singur judecată, dar să nu te afli
ajutând pe poporul credinţei tale!”.
Iar Sfântul i-a răspuns: ,,De voi
judeca cu nedreptate să mă trimiţi şi
pe mine la chinuri şi pe cei de o
credinţă cu mine să-i izgoneşti, iar
biserica s-o dai arienilor tăi!”.
Apoi sfântul luând de la împărat
scrisoare s-a dus la Niceea şi
chemând pe arieni le-a zis: ,,Iată
împăratul mi-a dat putere să fac
judecată între voi şi între
credincioşi pentru biserica ce cu
sila aţi luat- o!”, iar arienii au
răspuns: ,,Deci judecă după
judecata împăratului!”. Sfântul
Vasile le-a zis: ,,Să mergeţi voi,
arienii, şi voi, credincioşii, să
închideţi biserica şi încuind-o s-o
pecetluiţi, voi cu peceţile voastre şi
ei cu ale lor, apoi să puneţi de
amândouă părţile străji, ostaşi tari.
Apoi mergând mai înainte voi,
arienii, să vă rugaţi trei zile şi trei
nopţi şi după aceea să vă apropiaţi
de biserică. Dacă rugăciunile
voastre vor avea putere să deschidă
uşile bisericii care sunt încuiate, a
voastră să fie biserica. Iar dacă nu,
ne vom ruga şi noi o noapte şi vom
merge spre biserică cântând şi dacă
se va deschide nouă, apoi s-o avem
noi pe ea în veci! Iar de nu se va
deschide nici nouă, nici vouă, apoi
să fie tot a voastră biserica!”.
Iată ce drept a judecat Sfântul
Vasile! Cuvântul acesta a fost
plăcut înaintea ereticilor, iar
credincioşii se mâhneau asupra
Sfântului Vasile, zicând că nu după
dreptate, ci de frica împăratului a
921
făcut această judecată. Făcându-se
înţelegere
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
675
în amândouă părţile, a fost străjuită
cu tot dinadinsul sfânta biserică,
pecetluită şi întărită cu ostaşi.
Rugându-se ereticii arieni trei zile şi
trei nopţi, apoi apropiindu-se de
biserică nu s-a făcut nici un semn.
S-au rugat ei de dimineaţă până la al
şaselea ceas, adică ora 12 la noi,
stând şi strigând: ,,Doamne
miluieşte-ne!”, dar nu li s-au
deschis uşile bisericii şi s-au dus
plini de ruşine.
Atunci Marele Vasile, adunând pe
toţi dreptcredincioşii cu femeile şi
copiii au ieşit din cetate şi s-au dus
la biserica Sfântului Mucenic
Diomid; acolo au făcut priveghere
toată noaptea. Au mers apoi
dimineaţa la biserica aceea
pecetluită, cântând cu toţii: ,,Sfinte
Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără
de moarte miluieşte-ne pe noi!” şi
stând Sfântul Vasile înaintea uşilor
bisericii a zis către popor: ,,Ridicaţi
mâinile voastre spre înălţimea
cerului şi strigaţi cu putere:
,,Doamne miluieşte-ne!”. Făcând foarte mult şi defăima urâciunea
acestea, Sfântul Vasile a poruncit să credinţei ereticeşti
fie tăcere şi apropiindu-se de uşă a
însemnat-o cu semnul sfintei cruci a arienilor, însă, până la urmă,
de trei ori şi a zis: ,,Bine este orbindu-se de răutate, nu s-a întors
cuvântat Dumnezeul creştinilor, la dreapta credinţă, ca după aceea
totdeauna acum şi pururea şi în să piară, ticălosul. Plecând în război
vecii vecilor!”, iar poporul a a fost biruit, în părţile Traciei, şi
răspuns: ,,Amin!” fugind s-a ascuns într-o şură de
paie, iar prigonitorii lui înconjurând
acea şură i-au dat foc şi a ars acolo
Îndată s-a făcut cutremur şi au împăratul necredincios, ca să-şi
început a se sfărâma zăvoarele ispăşească păcatele lui, mistuindu-
căzând întăriturile, dezlegându-se se de foc.
peceţile şi uşile s-au deschis de un
vânt şi o furtună mare, lovindu-se Altă minune a Sfântului Vasile: Un
de zid, iar dumnezeiescul Ierarh evreu, anume Iosif, locuia în
Vasile a început a cânta: ,,Ridicaţi Cezareea şi era doctor atât de
boieri porţile voastre, ridicaţi porţile
iscusit, încât cunoştea pe omul care
cele veşnice şi va intra Împăratul urma să moară, cu patru sau cinci
Slavei!” Intrând Sfântul Vasile în zile mai înainte. Purtătorul de
biserică cu toată mulţimea Dumnezeu Părintele nostru Vasile,
credincioşilor a săvârşit sfânta şi văzând mai înainte cu duhul
dumnezeiască slujbă, apoi a întoarcerea lui spre Hristos, ce avea
slobozit poporul cu veselie, iar să fie, îl iubea foarte mult şi
arienii, văzând o minune aşa de adeseori îl invita pe acest evreu la
mare, s-au lepădat toţi de credinţa dânsul şi îl povăţuia să se lase de
lor cea rea şi au trecut alături de legea lui evreiască şi să primească
Sfântul Vasile şi ceilalţi credincioşi.
şi el Sfântul Botez. Iosif se ferea de
Sfântul şi zicea: ,,În credinţa în care
Înştiinţându-se împăratul de dreapta m-am născut, în aceea vreau să
judecată a Sfântului Vasile şi de mor.” Iar Sfântul i-a zis: ,,Crede-mă
acea proslăvită minune s-a mirat pe mine că nici eu nici tu nu vom
922
muri până ce nu te vei naşte din apă îngropare, că Sfântul Vasile va muri
şi din duh, până ce nu te vei curând. Iar Sfântul Vasile i-a zis:
676 PREDICI
boteza! Căci fără de acel dar nu-ţi
este cu putinţă să intri în Împărăţia
lui Dumnezeu! Au doară părinţii tăi
nu s-au botezat în legea lor şi în
mare? Ei au băut din piatra care era
înainte închipuirea lui Hristos, piatra
duhovnicească ce s-a născut din
Fecioară pentru mântuirea noastră
şi pe care părinţii tăi L-au răstignit,
dar, fiind îngropat Hristos, a treia zi
a înviat. Apoi, suindu-se la ceruri, a
şezut de-a dreapta Tatălui şi de
acolo va veni să judece viii şi
morţii!” Sfântul îi spunea multe şi
folositoare cuvinte evreului, dar el
rămânea tot în necredinţa sa.
Când a sosit ziua ducerii Sfântului,
a plecării lui la Dumnezeu, s-a
îmbolnăvit Sfântul Vasile şi l-a
chemat pe evreul acesta care era
doctor, trebuindu-i ajutor
doctoricesc de la dânsul, şi i-a zis:
- Ce părere ai despre mine,
Iosife? El, pipăind venele Sfântului,
a zis către paznici să se
pregătească cu toate pentru
923
- Nu ştii ce grăieşti! Evreul
răspunse:
- Să mă crezi stăpâne că azi,
până ce nu va apune încă soarele, ai
să mori! Sfântul Vasile i-a zis:
- De voi rămâne până
dimineaţă la ceasul al şaselea,
atunci ce ai să zici tu, Iosife? Iosif
răspunse:
- Să mor eu, mai bine! Sfântul
i-a zis:
- Cu adevărat să mori
păcatului, ca să viezi întru Domnul!
Evreul zise:
- Ştiu ce grăieşti stăpâne.
Iată, mă jur ţie că de vei fi viu până
mâine, atunci voi face voia ta şi mă
voi boteza!
Deci Sfântul Vasile s-a rugat lui
Dumnezeu să-i prelungească viaţa
până a doua zi, pentru mântuirea
evreului şi a dobândit această
cerere de la Dumnezeu. A doua zi a
trimis să-l cheme pe Iosif, iar acesta
nu o credea pe sluga Sfântului, care Vasile în acea zi, l-a împărtăşit cu
îl chema, că Sfântul Vasile ar mai fi Dumnezeieştile Taine şi l-a învăţat
încă viu, însă s-a dus, vrând să-l
vadă mort. Văzându-l că este viu, a PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
căzut la picioarele Sfântului, cu 677
inimă curată şi a zis:
multe pe cel botezat despre viaţa
- Mare este Dumnezeul veşnică, dându-le cuvânt de
creştinilor şi nu este alt Dumnezeu învăţătură şi cuvântătoarelor sale
afară de el! Deci mă lepăd de oi, care se adunaseră acolo. A mai
evreiasca şi urâta mea lege, de trăit Sfântul Vasile până seara pe la
dumnezeul meu şi mă apropii de apusul soarelui şi după aceea a dat
adevărata credinţă creştinească. tuturor sărutarea şi iertăciunea cea
Porunceşte Sfinte Părinte, să mi se de pe urmă. A înălţat mulţ umire lui
dea Sfântul Botez mie şi la toată Dumnezeu pentru toate negrăitele
casa mea! Sfântul Vasile i-a Lui daruri şi a început să se roage,
răspuns: şi aşa, cu rugăciunea în gură, şi-a
dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu,
- Te voi boteza eu însumi, cu în ochii tuturor.
mâinile mele! Apropiindu-se evreul
a pipăit mâna cea dreaptă a Deci s-a dus Arhiereul şi marele
Sfântului Vasile şi i-a zis: cuvântător în viaţa de veci, în prima
zi a lunii ianuarie, în al
- O, neputincioase sunt cincisprezecelea şi cel mai de pe
puterile tale stăpâne şi firea a slăbit urmă an al lui Valens şi- n al
desăvârşit! Drept aceea nu mă vei patrulea an al împărăţiei lui Graţian
putea boteza singur! Sfântul Vasile care a împărăţit după Valentinian,
răspunse: tatăl său. Marele Ierarh Vasile a
- Avem pe Ziditorul care ne păstorit biserica lui Dumnezeu opt
întăreşte! Apoi sculându-se a intrat ani, şase luni şi şaisprezece zile.
în biserică şi l-a botezat înaintea Deci a vieţuit toţi anii lui, de la
tuturor pe evreu şi pe toată casa lui, naşterea sa patruzeci şi cinci.
numindu-l Ioan. Slujind Sfântul Puţin… dar el s-a topit ca o
924
lumânare de ceară curată, pentru
sufletele creştinilor. El a trăit numai
pentru Dumnezeu, nu aşa cum se
topesc alţii pentru diavolul, pentru
plăceri, pentru lume, pentru păcate.
El şi-a topit trupul pentru
Dumnezeu, pentru credincioşi.
Evreul cel nou botezat, văzând pe
Sfântul Vasile că s-a mutat din viaţa
aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi
cu lacrimi a zis: ,,Cu adevărat
vorbitorule al lui Dumnezeu, Vasile,
nici acum n-ai murit; dacă n- ai fi
voit tu să mori, n-ai fi murit!”
Adunându- se mulţi arhierei au
cântat psalmi deasupra gropii şi au
îngropat cinstitul trup al marelui
plăcut al lui Dumnezeu, Vasile,
cântând şi slăvindu-L pe Dumnezeu.
Fraţi creştini, trei datorii avem de
îndeplinit în această zi a Anului
Nou:
Mai întâi de toate, trebuie să-I
mulţumim Bunului Dumnezeu
pentru toate darurile pe care ni le-a pământ, ca să ne arăţi drumul, să ne
dat în cursul anului şi pentru că ne- îndrepţi paşii pe calea cea bună! Fii
a mai aşteptat şi anul acesta şi nu
ne-a tăiat ca pe smochinul
neroditor.
În al doilea rând, să-L rugăm pe
Dumnezeu ca în marea Sa bunătate
să ne învrednicească să putem
scrie şi noi pe hârtia albă a anului
acestuia în care am intrat, cât mai
multe fapte bune, plăcute înaintea
Sfinţiei Sale, pe care noi să le
facem.
În al treilea rând să-L rugăm pe
Dumnezeu să rămână cu noi în anul
acesta nou în care am intrat, c ăci
fără ajutorul Lui ne pierdem; să-L
rugăm să ne ajute şi să ne
ocrotească, căci numai sub
ocrotirea Sa şi cu ajutorul Lui
putem înainta în viaţă
duhovnicească, pe calea mântuirii.
Rugăciune
O, Preamilostive, Preabunule şi
Iertătorule Doamne, din marea
bunătate a Ta Te-ai dăruit cu totul
nouă, venind aici, între noi, pe
cu noi şi de acum înainte,
călătoreşte cu noi, întăreşte-ne, ca
toţi să putem ajunge acolo sus, în
cetatea cea împărătească, căci la
Tine ne este toată nădejdea noastră
925
şi pe Tine Te căutăm şi Te dorim în copii. Dar la bătrâneţe - căci trecuse
vecii vecilor! Amin! de 80 de ani, preotul Zaharia, când a
intrat în altarul Bisericii, căci era de
678 PREDICI rând ca să aducă jertfă lui
Dumnezeu - a primit înştiinţare de la
Arhanghelul Gavriil că rugăciunea
lor a fost ascultată şi că-l vor avea
pe Marele prooroc Ioan, căci femeia
PREDICĂ LA lui, Elisabeta, va naşte un fiu, căruia
îi vor pune numele Ioan. Mare
SOBORUL SFÂNTULUI PROOROC bucurie i-a cuprins pe aceşti bătrâni
şi iată, că la vremea potrivită,
IOAN BOTEZĂTORUL Elisabeta l-a născut pe Sfântul Ioan
Botezătorul.

După naşterea trupească, Sfântul

,,Pomenirea dreptului cu laude, iar Ioan Botezătorul era mai mare cu
ţie destul îţi este mărturia şase luni ca Domnul Iisus Hristos,
Domnului...” iar când a dat poruncă blestematul
de Irod să fie omorâţi toţi pruncii de
la doi ani în jos cu gândul ca să-L
F r a ţ i c r e ş t i n i, omoare şi pe Domnul Hristos, se
afla şi Ioan în primejdia de a fi tăiat
Trăiau în Hebron doi soţi bătrâni: de ostaşii lui Irod. Când ostaşii
bărbatul era arhiereu şi preot al măcelăreau pruncii în Betleem şi
Legii vechi, din neamul lui Avia şi din împrejurimi s-au auzit glasurile
se numea Zaharia, iar soţia lui era pruncilor şi ale mamelor de acolo,
din fiicele neamului lui Aaron şi se că nu-i departe Betleemul de
numea Elisabeta. Deşi erau Hebron. Atunci Elisabeta, mama lui,
când a auzit glasul pruncilor şi al
oameni drepţi şi temători de mamelor ţipând, l-a luat pe pruncul
Dumnezeu, curaţi şi milostivi, aveau Ioan şi a fugit cu el în pustie, dar
o mare întristare, căci nu aveau fiindcă ostaşii lui Irod o urmăreau
926
ca s-o prindă, când a văzut că sunt
aproape să pună mâna pe ea, a
spus unui munte de piatră: ,,Munte
de piatră, desfă-te să intre maica cu
pruncul că mă prind aceşti vrăjmaşi
ai lui Dumnezeu!”.
Îndată s-a desfăcut muntele şi a
intrat Sfânta Elisabeta cu pruncul în
peştera muntelui, acolo, unde i-a
făcut Dumnezeu un loc, căci s-a
deschis muntele cu gură
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
679
mare şi s-a închis iarăşi, şi a rămas
înăuntru în peşteră şi Dumnezeu le-
a dat un izvor de apă şi un finic care
rodea şi se pleca până la pământ ca
să o hrănească pe Sfânta Elisabeta,
mama Sfântului Ioan Botezătorul,
iar ea să hrănească pruncul.
Văzând Irod că n-a pus mâna pe
pruncul acela minunat, pe Ioan
Botezătorul, ca să-l omoare, a trimis
ostaşi la Zaharia, tatăl său, în
templul din Ierusalim şi i-a spus:
,,Dă-ne nouă, aici, pe fiul tău!”.
Zaharia a zis: ,,Nu ştiu unde este
acum, că eu slujesc rânduiala
Stăpânului meu Dumnezeu Cel viu,
927
iar de soţia mea şi de fiul meu nu
ştiu unde sunt”. Şi i-au zis ei a doua
oară: ,,Dacă nu ni-l dai, avem
poruncă să te ucidem!”. După ce l-
au somat şi a doua oară, el le-a zis:
,,Eu vă cred, dar să ştiţi un singur
lucru: veţi ucide trupul meu, dar
Dumnezeu va lua sufletul meu din
biserică şi-l va duce la El”. Atunci
soldaţii lui Irod s-au repezit asupra
lui Zaharia proorocul, şi i-au tăiat
capul între biserică şi altar. Sângele
dumnezeiescului prooroc Zaharia a
curs şi s-a închegat în marmoră,
făcându-se ca piatra, rămânând ca o
mărturie împotriva lui Irod şi a
ucigaşilor pe care i-a trimis să-l
ucidă, căci nimeni n-a putut şterge
sângele acela de acolo. Ucenicii lui
au venit şi au luat trupul lui Zaharia,
l-au dus şi l-au îngropat în Hebron,
iar sângele lui a rămas vreme
îndelungată închegat ca o piatră în
piatră şi nici un fel de unealtă nu-l
putea rade sau şterge de acolo
pentru mărturia urgiei care-i aştepta
pe cei ce l-au omorât şi pe Irod.
Deci, dumnezeiescul
Înaintemergător, după moartea
tatălui său, a rămas în peştera
aceea, iar mama lui Ioan a mai trăit
cu dânsul un an de zile, apoi a murit
şi a fost îngropată acolo. Sfântul
Ioan Botezătorul a rămas în peşteră
şi a fost hrănit de îngerul Domnului
până în ziua arătării sale în faţa
poporului, iar când
a trebuit să propovăduiască
înaintea Mântuitorului botezul
pocăinţei, a auzit cu urechile lui
glasul Tatălui ceresc: ,,Ieşi de-aici
din pustie şi du-te în părţile
Iordanului şi începe a propovădui
acolo botezul pocăinţei şi găteşte
calea, înaintea Fiului Meu!”. Deci,
dumnezeiescul Ioan
Înaintemergătorul a crescut în
pustie timp de mai bine de douăzeci
de ani, fiind hrănit de îngerul
Domnului.
Sfânta Evanghelie arată că era
foarte aspră viaţa lui, spunând că
mânca acride şi miere sălbatică.
Acridele sunt nişte fructe, nişte
muguri de copaci care cresc în
părţile acelea, ale Iordanului, iar
mierea pe care o fac viespile
sălbatice este foarte amară. Cu
acestea se hrănea dumnezeiescul
Înaintemergător, iar îmbrăcămintea toţi proorocii sunt mari, dar nici
lui era din păr de cămilă legată cu o unul ca Ioan. Aceasta este mărturia
cingătoare şi propovăduia zicând:
,,Pocăiţi-vă, că s-a apropiat
Împărăţia cerurilor!”.
Aţi auzit ce spune Mântuitorul în
Evanghelie: ,,Aşa să lumineze
lumina voastră înaintea oamenilor,
ca văzând oamenii faptele voastre
cele bune să-L slăvească pe Tatăl
vostru cel din ceruri!”. Cine a fost o
lumină dintre prooroci mai mare ca
Ioan Botezătorul?! Sau cine a fost
Ioan Botezătorul? Dacă vrem să
ştim
680 PREDICI
mai bine, să-L întrebăm pe Domnul
Hristos, că iată ce spune: ,,Ce-aţi
ieşit să priviţi în pustie? Oare trestie
legănată de vânt sau să vedeţi om
îmbrăcat în haine moi?! Iată, cei ce
petrec în haine scumpe şi în
desfătare sunt în casele regilor! Dar
ce-aţi ieşit să vedeţi? Oare,
prooroc?! Da, zic vouă, şi mai mult
decât prooroc!”. Auziţi ce mai zice
Cuvântul lui Dumnezeu: ,,Zic vouă:
între cei născuţi din femei, nimeni
nu este mai mare decât Ioan!”. Deci
Domnului Însuşi, cum spune şi
troparul sfântului: ,,Pomenirea
928
dreptului cu laude, iar ţie destul îţi
este mărturia Domnului…”
Ioan n-a fost mărturisit de un
prooroc, n-a fost mărturisit de un
drept sau de un sfânt, ci de Însuşi
Cuvântul lui Dumnezeu, Care a spus
că e mai mare decât toţi proorocii.
Cine era Ioan Botezătorul, deci? Era
prietenul Mirelui Hristos sau gura
Cuvântului, era Înaintemergătorul
Lui, era vârful tuturor proorocilor.
Era acela despre care a spus Duhul
Sfânt prin proorocul Maleahi: ,,Iată,
trimit înaintea feţii Tale, pe Îngerul
Meu care va găti calea Mea, înaintea
Ta!”. Înger, vârful proorocilor,
mucenic, Înaintemergător şi
Botezătorul lui Hristos; toate
acestea a fost Sfântul Ioan. Iată de
ce, pe icoană, pictorii îl zugrăvesc
cu aripi!
Dar prin ce atrăgea Botezătorul Ioan sunt boieri din cetate; veneau să
poporul în pustie, de venea atâta
popor, că doar nu învăţase nimic,
nu învăţase nici carte, nu mai
vorbim de vreo facultate sau
teologie? Cu ce atrăgea?! Iată ce
spune Sfântul Evanghelist Marcu:
,,Şi veneau la el tot ţinutul, iudeii şi şi vorbele lui erau acelea care îi
cei din Ierusalim şi se botezau de
către el în râul Iordan, mărturisindu-
şi păcatele”.
Fraţi creştini, nimic nu e mai scump
pe lume şi mai de laudă decât fapta
cea bună. Ceea ce atrăgea miile de
oameni şi mulţimile în pustie era
lumina vieţii lui Ioan, viaţa lui
îngerească şi mai presus de trup.
Adesea atrăgea pe toţi să-l vadă şi
să-l audă şi să asculte cuvintele lui.
Au venit să-l vadă şi Irod şi tot
Ierusalimul. Au venit cei graşi ca să-
l vadă pe cel uscat de post. Veneau
cei îmbrăcaţi în haine moi şi noi din
fir şi mătase să vadă pe cel
îmbrăcat în haină săracă. Veneau
cei încinşi cu brâie de aur ca să-l
vadă pe cel cu cingătoare de curea.
Veneau cei deprinşi să doarmă pe
paturi de mătase şi bătute în pietre
nestemate şi dormeau pe prundurile
Iordanului zile şi nopţi, uitând că
vadă un om minunat. Căci o spaimă
cuprinsese toată lumea, auzind de
viaţa îngerească a Sfântului Ioan
Botezătorul.
Virtuţile lui Ioan, sfinţenia lui, glasul
atrăgeau pe toţi ca să-l vadă şi să-l
asculte, dar atunci când era cazul el
929
nu cruţa pe nimeni. Nici nu a
măgulit cu ceva pe cineva, el le
spunea câteodată la unii: ,,Pui de
vipere, cine v-a spus să fugiţi de
mânia lui Dumnezeu ce va să fie?
Faceţi, deci, roade vrednice de
pocăinţă şi să nu credeţi că puteţi
zice în voi înşivă: «Părinte avem pe
Avraam!», căci vă spun că
Dumnezeu poate din pietrele
acestea să ridice
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
681
fiii lui Avraam. Acum securea stă la
rădăcina pomilor şi tot pomul care
nu face roadă bună se taie şi se
aruncă în foc.” Îi mustra, le zicea
pui de năpârci şi fiii gheenei. Îi
mustra arătându-le răutăţile,
păcatele, dar poporul nu-l ura
pentru că spunea adevărul. Le
spunea ceea ce era prea sfânt şi
curat şi bun pentru mântuirea lor,
numai viclenii îl urau - fariseii şi
cărturarii cei care nu urmăreau
mântuirea sufletului.
Deci, iată ce atrăgea în pustie atâta ca un sfeşnic al Legii Darului! Toate
popor! Viaţa cea sfântă, prea curată ar fi fost stinse dacă Dumnezeu n-ar
şi vrednică a lui Ioan. Aşa voieşte
Dumnezeu să-i slăvească pe cei ce- pruncul în muntele acela. Gândiţi-vă
L slăvesc pe Dânsul, căci zice: ,,Cei
ce Mă slăvesc, îi voi slăvi şi Eu pe
ei!” Prin petrecerea sa îngerească şi
prin propovăduirea sa cea aspră şi
curată, Sfântul Ioan Botezătorul Îl
proslăvea pe Dumnezeu Cuvântul,
căci a fost Înaintemergătorul Lui şi
a adus mii de oameni la botezul cel
cu Duhul Sfânt şi cu foc, la
Mântuitorul.
Acestea fiind zise, prea puţine
pentru praznicul de astăzi, să
întoarcem acum cuvântul nostru în
altă parte. Fraţii mei, Irod L-a pândit
pe Hristos ca să-L omoare şi pe
Ioan Botezătorul, dar dacă n-ar fi
fost apăraţi de Dumnezeu, desigur
că şi-ar fi dus la îndeplinire planul
său cel blestemat şi dacă ar fi
omorât Irod un prunc cum a fost
Ioan Botezătorul, câtă lumină ar fi
stins el în lume! Câtă răutate ar fi
pricinuit el la atâtea popoare, care
trebuiau să audă Cuvântul lui
Dumnezeu prin el.
Ce lucrare dumnezeiască a făcut
Ioan mergând înaintea Cuvântului
fi apărat-o pe Sfânta Elisabeta cu
930
că un prunc ca acesta, ce-a fost
ales de Dumnezeu, trebuia să
îndeplinească misiunea ce va
rămâne până la sfârşitul lumii. El s-a
născut din părinţi drepţi, sfinţi, fără
prihană şi temători de Dumnezeu,
păzind toate poruncile Lui. Odrasla
cea bună şi sfântă a răsărit tot din
rădăcină sfântă, el a răsărit din
prooroc, căci tatăl său a fost un
mare prooroc şi mucenic. Deci,
vedeţi din cine a răsărit Ioan?!
Vai de cei care nu dau exemplu bun
copiilor lor, vai de părinţii aceia, că
zice Sfântul Apostol Pavel: ,,nunta
este rădăcina firii omeneşti şi de va
fi nunta sfântă, sfinte vor fi şi
ramurile!”. Legarea soţilor între ei în
credinţă şi dragoste trebuie făcută
în faţa lui Dumnezeu în biserică prin
cununia religioasă.
Mare păcat este păcatul uciderii de
prunci, căci se lipsesc aceşti copii
de amândouă vieţile, şi de cea
vremelnică şi de cea veşnică! Tot
aşa de mare şi de greu este păcatul
părinţilor, care deşi îi nasc pe copii
şi îi botează de mici, nu le poartă de
grijă mai departe ca să-i înveţe
sfânta şi dreapta credinţă. Îi lasă să Să ia aminte toţi părinţii şi să
meargă în voia inimii lor şi nu-i asculte glasul lui Dumnezeu Tatăl,
931
feresc de păcate, ba chiar unii
părinţi se bucură de păcatele lor şi-i
împing singuri la nişte păcate
grozave.
În multe cazuri părinţii se fac pricină
de sminteală copiilor, în diferite
682 PREDICI
chipuri, şi astfel, aceşti copii cresc
ca nişte buruieni la umbra casei lor
şi târziu ajung nenorociţi şi-n lumea
aceasta, căci unii înfundă
puşcăriile, alţii spitalele de nebuni,
alţii trăiesc într-o stare
dezastruoasă. Ceea ce este şi mai
grav este că aceşti copii, din cauza
neştiinţei, necunoştinţei religiei
celei adevărate ortodoxe îşi vor
pierde şi sufletul, căci prin păcatele
acestea, prin neştiinţa şi întunericul
acesta vor ajunge în iad. De aceea
mulţi copii, mulţi tineri ajung în
rătăcire, în ghearele sectanţilor,
făcându-se adventişti, baptişti,
mergând la tot felul de secte; ei nu
iubesc biserica pentru că nu cunosc
credinţa, religia noastră adevărată,
religia ortodoxă.
Care ne îndeamnă pe toţi, cu mic cu
mare, să ascultăm de Fiul Său, Iisus
Hristos, să învăţăm cu toţii sfânta şi
dreapta credinţă cum ne învaţă şi
Sfântul Ioan Botezătorul şi să ne
pocăim de păcatele făcute. Să ne
oprim de a le mai face şi să trăim cu
toţii după voia lui Dumnezeu, căci
aşa vom fi fericiţi şi pe lumea
aceasta şi în cea viitoare, trăind în
învăţătura şi ascultarea de
Dumnezeu şi de Biserica Lui.
Rugăciune
Sfinte şi Mare Proorocule Ioane
Botezătorule, cela ce ne înveţi şi ne
îndemni la pocăinţă, întinde mâinile
tale cele sfinte spre rugăciune şi
roagă-L pe Cel pe Care L-ai botezat
în râul Iordanului să ne dăruiască şi
nouă statornicie şi putere ca să
biruim toate cursele vicleanului şi
să ne mântuim şi noi cu rugăciunile
tale! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
683
932
PREDICĂ LA
SFÂNTUL MARE MUCENIC
GHEORGHE,
PURTĂTORUL DE BIRUINŢĂ
,,Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui;
lăudaţi-L pe El întru tăria puterii
Lui!”
(Ps. 150 / 1)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Pe la anii 300 după Domnul Iisus
Hristos a ajuns împărat al Romei
Diocleţian, un mare fanatic,
închinător al demonilor care locuiau
în idoli, în zeii păgânilor. Acesta era
şi prieten al evreilor care L-au
răstignit pe Domnul Iisus Hristos şi
de aceea nu suferea nici să audă de
numele Mântuitorului nostru. Pentru
aceasta a poruncit să fie urmăriţi şi
prinşi toţi creştinii, iar aceia care nu
se vor închina zeilor să fie daţi la
chinuri şi la moarte. Astfel spurcatul
acesta împărat, din zavistia
diavolească şi evreiască, a pornit
prigoană mare împotriva celor mai
cinstiţi oameni, împotriva celor mai
nevinovaţi şi mai cuminţi cetăţeni -
creştinii.
Îndată după acest decret a umplut
închisorile cu creştini, care erau
luaţi apoi pe rând la întrebări şi siliţi
să se lepede de credinţă, de Domnul
nostru Iisus Hristos, Dumnezeu, şi
să jertfească idolilor.
În toate zilele erau omoruri şi
vărsări de sânge, căci îngrozitoare
şi diabolice erau uneltele de tortură.
Ca să vă puteţi da seama ce chinuri
groaznice îi aşteptau pe creştinii din
primele veacuri vă voi aminti o parte
dintre ele: în primul rând,
întemniţarea creştinilor în închisori
unde stăteau atât de înghesuiţi, de
se sufocau din cauza lipsei de aer şi
a căldurii care era acolo; apoi
înfometarea şi însetarea lor,
săgetarea, sugrumarea şi arderea,
tăierea limbilor, urechilor şi nasului,
tăierea sânilor, a degetelor, a
picioarelor, tăierea capului, a
mâinilor, smulgerea dinţilor,
aşezarea pe scaune înroşite în foc,
turnarea de plumb topit pe gât, prin
urechi, aruncarea la fiare, aruncarea
933
în cuptoare aprinse, jupuirea de vii,
străpungerea urechilor, a mâinilor şi
a picioarelor cu piroane arse în foc,
bătaia în saci, ungerea cu miere şi
legarea la soare spre mâncarea
muştelor şi a viespilor, băgarea în
saci cu nisip, cu şerpi şi târâtoare
veninoase, aruncarea în căldări cu
684 PREDICI
plumb topit, în căldări cu smoală
topită, spânzurarea şi răstignirea cu
capul în jos, batjocura şi silirea la
desfrâu, împungerea cu ţepuşe
înroşite în foc, împungerea cu
ţepuşe pe sub unghii, zdrobirea
oaselor, scoaterea ochilor,
împungerea cu ace, spintecarea
pântecelor, împungerea cu pari prin
şezut, sfărâmarea mâinilor şi
picioarelor cu ciocanul pe nicovală,
otrăvirea cu otrăvurile cele mai
grele, lupta cu fiarele în circ,
închiderea la un loc cu jivine şi
târâtoare, arderea ochilor, legarea la
stâlpi în apă iarna ca să îngheţe,
zgârierea cu unghii de fier a
trupului, aruncarea în gropi cu var
nestins, umblarea pe ţepuşe,
îngroparea lor de vii şi altele.
La aceste chinuri şi la alte multe
feluri erau siliţi creştinii de uneltele
satanei, de vrăjmaşii lui Dumnezeu,
de împăraţi - fiare cu cap de om -
care erau împotriva adevărului şi a
umanităţii şi nu aveau nici un pic de
milă pentru creştini, măcar că
vedeau o mulţime de minuni pe care
le făcea Dumnezeu cu ei în acele
grele clipe, în acele prigoane. Dar ei,
fiindcă erau adoratorii minciunii,
ziceau că toate minunile pe care le
făceau Sfinţii se datorează
farmecelor, nu puterii lui
Dumnezeu; nici nu puteau să vadă
altfel, pentru că demonii îi
întunecaseră aşa de mult, căci nu
puteau să vadă adevărul.
În această vreme a trăit şi Marele
Mucenic Gheorghe, purtătorul de
biruinţă, de care ne aminteşte
Sfânta Biserică astăzi: un tânăr de
20 de ani, frumos la chip, de neam
mare şi bogat, creştin cu credinţa,
pe care a învăţat-o de la părinţii săi
şi de care a rămas orfan la vârsta
aceasta tânără, având deja gradul
de tribun, voievod din Capadochia
Anatoliei. Auzind el de nebuna
poruncă a tiranului celui păgân,
Diocleţian împăratul, s-a grăbit să
împartă averea sa la săraci, a
934
slobozit robii pe care îi avea şi s-a
făcut apărătorul creştinilor, căci
mergând în faţa împăratului păgân
şi a boierilor lui a început să spună
cu glas tare şi îndrăzneţ:
,,Până când, o, împărate şi voi boieri
vă războiţi cu creştinii, voi care
trebuie să faceţi pace în lume, să
mângâiaţi suferinţele? Voi iubiţi
războiul şi vrajba şi vărsaţi sânge
nevinovat, sângele acestor creştini
care nu vi se împotrivesc vouă, ci
sunt cei mai buni fii şi cetăţeni.
Până când iubiţi răutăţile, pe
diavolul şi vrăjmăşia? Învăţaţi şi voi
să credeţi adevărului şi să vă
depărtaţi de idolii cei mincinoşi!”.
Era o zi caldă, cu cerul senin şi
pomii înfloriţi, o zi de primăvară, o zi
când toată natura înviase, iar
Sfântul Gheorghe propovăduia cu
bărbăţie şi curaj numele
Izbăvitorului nostru Iisus Hristos -
Fiul lui Dumnezeu, în faţa tiranului
împărat Diocleţian. Cuvintele
aprinse ale Sfântului Gheorghe,
spuse cu înflăcărare, îl făcură pe
împăratul Diocleţian să rămână mut
şi să nu poată răspunde nici un
cuvânt, ci doar să facă un semn
sfetnicului său, ighemonului
Magnentie, ca să răspundă el şi să-l învârtirea roţii să sfâşie trupul
ia la întrebări pe Sfântul Gheorghe. Sfântului în bucăţi. Sfântul
Gheorghe a început să se roage şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET să-I mulţumească lui Dumnezeu
685 pentru toate şi deodată s-a arătat un
nor mare însoţit de trăsnete şi
După lungi discuţii cu Sfântul fulgere mari, iar un glas din cer s-a
Gheorghe, văzând că nu poate să-l auzit zicând: ,,Nu te teme,
convingă cu nici un chip să se Gheorghe, Eu sunt cu tine!”. Apoi în
lepede de credinţa creştinească, ochii şi în faţa tuturor a venit îngerul
împăratul a poruncit să fie băgat în lui Dumnezeu şi l-a dezlegat,
temniţă şi cu picioarele în butuci, iar făcându-l sănătos de toate rănile,
pe pieptul lui să pună o piatră mare fără să i se întâmple nimic.
şi grea aşa Sfântul Gheorghe a stat
în temniţă până a doua zi, cu acea Doi dintre boierii care erau pe lângă
piatră pe pieptul lui. În noaptea împărat, anume Anatolie şi
aceea Sfântul îşi aduse aminte de Protoleon au crezut în Hristos şi au
mulţimea uneltelor de tortură care strigat cu glas mare: ,,Domnul este
erau pregătite pentru creştini şi nu Dumnezeu adevărat! Dumnezeul
ştia prin care va trece şi el şi cum îi creştinilor este Dumnezeul lui
va fi sfârşitul, dar îşi zicea: ,,De Gheorghe!”. Atunci împăratul s-a
moarte nu vei scăpa Gheorghe, ori schimbat la faţă de mânie şi
acum, ori mai târziu, tot vei pleca. nemaiputând răbda, a poruncit să
Ah, Domnul meu Iisus, fără de Tine se taie capetele acestor doi boieri,
nu pot face nimic, fii întărirea mea, care au devenit creştini dintr-o dată.
Doamne!”. Fiind scârbit împăratul Diocleţian
din cauza întoarcerii la credinţă, la
A doua zi, a poruncit împăratul Dumnezeu, a celor doi boieri, a
Diocleţian să-l scoată din temniţă pe poruncit cu mânie să-l aducă pe
Sfântul Gheorghe şi să-l pună pe o Sfântul Gheorghe, să-l arunce într-o
roată unde erau bătute piroane groapă cu var şi să-l lase acolo
lungi de fier: unele erau drepte, până când nu-i vor mai rămâne nici
altele strâmbe ca nişte undiţe, ca la oasele. Aruncându-l pe Sfântul
935
Gheorghe în varniţă, a început Gheorghe încălţat cu acei papuci de
Sfântul să se roage, zicând: fier înroşiţi, având cuie în ei, striga
,,Dumnezeul meu, ascultă Doamne şi privea spre cer: ,,Aleargă
pe robul Tău, caută spre mine, mă Gheorghe, aleargă, ca să câştigi
miluieşte şi mă scoate din Împărăţia cea cerească! Dă-mi
vicleşugurile vrăjmaşilor şi dă-mi răbdare, Dumnezeule, până la
putere Doamne ca până la sfârşitul sfârşitul vieţii mele, să nu zică
vieţii să-mi ţin credinţa pe care am vrăjmaşii mei că m-au înghiţit!
primit-o în Numele Tău cel Sfânt, să Ajută-mă, Doamne, Dumnezeule!”.
nu mă lepăd Doamne, ca acolo unde Şi iarăşi slujitorii împăratului l-au
eşti Tu, Dumnezeule, să vin şi eu! luat şi l-au băgat în temniţă.
Arată puterea Ta, Doamne, şi vino
să mă izbăveşti!”, apoi şi-a făcut În ziua următoare a şezut împăratul
semnul Sfintei Cruci cu credinţă. cu toţi boierii săi într-un câmp mare
şi larg şi a poruncit să-l aducă pe
După trei zile, a poruncit împăratul Sfântul Gheorghe din temniţă. Când
să se ducă slujitorii să vadă: a mai l-a văzut că vine drept, sănătos, pe
rămas ceva din Sfântul Gheorghe?! tălpile lui, s-au mirat mult cu toţii şi
Când s-au dus slujitorii l-au găsit împăratul a zis:
vesel, sănătos, cântând şi slăvindu- - Lasă-te, Gheorghe, de
L pe Dumnezeu. Auzind împăratul farmecele tale şi vino de te-nchină
aceste lucruri, iarăşi a zis: ,,Acesta dumnezeilor mei, că dacă nu, vei lua
numai cu meşteşugul farmecelor chinuri mai mari decât acestea şi îţi
face toate lucrurile acestea. Aduceţi vei pierde şi viaţa!
dar, nişte papuci de fier, înroşiţi în
foc, având şi cuie ascuţite şi să-l Sfântul Gheorghe a răspuns:
încălţaţi pe el, să-l bateţi, să-l
împingeţi şi astfel să-l duceţi până - O, nebunule şi fără de minte
la temniţă!”. Mergând Sfântul ce eşti împărate, că minunile lui
Dumnezeu, le socoteşti farmece şi
686 PREDICI meşteşuguri!.

936
Atunci unul dintre slujitori l-a lovit să moară, să bea din otrava din
pe Sfântul Gheorghe peste gură mâna dreaptă”.
zicând:
A poruncit atunci împăratul să-i dea
- Învaţă-te să cinsteşti pe să bea din paharul din mâna stângă,
împăratul şi nu-l ocărî! iar Sfântul Gheorghe luând paharul
a zis: ,,Doamne Iisuse Hristoase,
După aceea a poruncit să-l întindă Cela ce ai zis că măcar şi otravă de
pe pământ şi să-l bată fără de milă vor bea robii Tăi şi nu le va strica
cu vine de bou şi aşa a fost rănit nimic. Sfinţia Ta, Dumnezeule,
Sfântul Gheorghe pe pântece şi pe luminează puterea Ta spre mine,
spate până s-a lipit trupul lui cu robul Tău!”. Apoi a băut degrabă
sânge de pământ. Sfântul Gheorghe otrava aceea şi nimic rău nu i-a fost,
răbda şi-I mulţumea lui Dumnezeu, iar împăratul i-a zis lui Atanasie
iar faţa lui strălucea ca soarele fermecătorul să-i dea şi otrava cea
înaintea împăratului Diocleţian, de moarte, pe care bând-o Sfântul
încât acesta s-a mirat şi a zis că nu nu a fost vătămat cu nimic.
rabdă Sfântul pentru bărbăţie, ci
pentru farmece: ,,Ar fi mai bine, Dacă au văzut toţi câţi erau strânşi
Magnentie, să chemăm un acolo acea minune, s-au mirat şi
fermecător ca să-l biruiască pe el cu mai mult, mai ales fermecătorul
farmecele lui.” Atanasie, ştiind ce putere avea
otrava aceea. Apoi a zis împăratul
În ziua cealaltă a şezut împăratul către Sfântul Gheorghe:
iarăşi la locul acela şi a chemat un
vrăjitor care se numea Atanasie. - Până când ne vei scoate din minţi
Acesta a venit ţinând două pahare cu meşteşugirile tale şi până când
cu otravă şi a zis: ,,Împărate, dacă vei
vrei să-l fac pe Gheorghe să-şi
piardă mintea şi să facă voile tale, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
să bea din otrava pe care o ţin în 687
mâna stângă, iar dacă vrei să-l fac

937
ascunde de noi, şi nu ne vei spune Mai departe de scaunul împăratului,
cum ai putut tu să suferi atâtea pe această câmpie, era şi o groapă
chinuri şi nici otrava nu ţi-a făcut a unui mort, a unui păgân care
nici un rău?! Spune-mi, în ce chip murise demult şi pe acela zicea
faci acestea? Atunci a răspuns fermecătorul Atanasie să-l învieze
Sfântul Gheorghe: Gheorghe, dacă poate. Le-a zis
Sfântul Gheorghe: ,,Dar dacă voi
- Împărate, nu cu meşteşuguri face ca să învieze mortul acesta, să
omeneşti fac eu acestea, ci cu darul nu ziceţi iarăşi că am făcut cu
şi cu puterea Dumnezeului meu, farmece şi nu cu puterea
Cela ce a zis că: «cine va crede în Dumnezeului meu!”. Acestea a zis
Mine, lucrurile pe care le fac Eu şi el Sfântul şi degrabă a pus genunchii
le va face!». Împăratul a zis: la pământ şi cu lacrimi se ruga lui
- Care lucruri zici, lucrurile Dumnezeu în taină. După aceea s-a
Hristosului tău? Iar Sfântul a sculat şi iarăşi s-a rugat cu glas
răspuns: tare, zicând: ,,Doamne, Cela ce ştii
toate şi toate le poţi, că nu laşi de
- Tămăduirea bolnavilor, ruşine pe cei ce nădăjduiesc întru
vederea orbilor, învierea morţilor şi Tine, Doamne Iisuse Hristoase,
alte multe ca acestea. ascultă-mă întru acest ceas, cum ai
ascultat pe apostolii Tăi Doamne,
Atunci a zis şi fermecătorul ascultă-mă şi arată acestui neam
Atanasie: ,,Împărate, mă mir că viclean şi preacurvar semn din cer
acesta îşi râde de împărăţia ta, căci şi înviază mortul acesta din această
noi mari şi minunate lucruri vedem groapă, pentru ca să se ruşineze şi
făcându-se de la dumnezeii noştri, să se înfrunteze toţi vrăjmaşii Tăi,
iar de învierea morţilor până acum să se preamărească Numele Tău cel
nici n-am auzit! Dacă vrei, şi poate Sfânt şi să cunoască că Tu eşti
el, să facă să învieze un mort, şi singurul Dumnezeu adevărat peste
atunci vom cunoaşte şi vom crede tot pământul, că a Ta este mărirea în
şi noi în Dumnezeul la care se vecii vecilor! Amin!”
închină Gheorghe”.

938
Când a zis ,,Amin!”, s-a făcut un
tunet mare încât s-au speriat toţi şi
deodată s-a destupat groapa şi a
înviat mortul, iar oamenii au început
să strige cu glas tare: ,,Mare este
Dumnezeul lui Gheorghe, mare este
Dumnezeul lui Gheorghe!” Atunci s-
a făcut gâlceavă mare. Fermecătorul
Atanasie a alergat şi a căzut la
picioarele Sfântului zicând:
,,Adevărat este Dumnezeul tău,
Gheorghe, iartă-mă de cele ce ţi-am
greşit!”
Mortul cel înviat s-a închinat şi el
Sfântului Gheorghe şi a slăvit
dumnezeirea lui Hristos. Împăratul îl
întrebă pe mort cine este şi de când
a murit, iar el zise că a trăit înainte
de Domnul Hristos cu 300 de ani, şi
că ardea de atâta timp în focul
iadului pentru că se închina idolilor
şi nu cunoştea dreapta credinţă.
688 PREDICI
Pentru această minune s-au întors
mulţi la dreapta credinţă, numai
împăratul Diocleţian a rămas nebun
şi orb, închinător al dracilor. El a
poruncit slujitorilor să
îmblânzească poporul şi să-i taie
capul lui Atanasie fermecătorul, iar
939
pe Sfântul Gheorghe să-l ducă
iarăşi în temniţă, zicând că amândoi
sunt nişte fermecători. Acolo, în
temniţă, mulţi mergeau şi dădeau
bani temnicerilor ca să intre
înăuntru, la Sfântul, pentru
tămăduiri de boli, pentru învăţătură
spre a-i povăţui Sfântul cum să
creadă în Hristos şi cu alte diferite
probleme de rezolvat.
A venit şi unul pe care-l chema
Glicherie, fiindcă îi murise un bou şi
neavând el cu ce să cumpere altul,
fiindcă era sărac, s-a dus la Sfântul
Gheorghe în temniţă şi cu lacrimi i-a
zis: ,,Fie-ţi milă de mine, omule al lui
Dumnezeu, şi înviază-mi boul că n-
am cu ce să cumpăr altul!”. Sfântul
Gheorghe a zâmbit puţin şi i-a zis:
,,Du-te acasă, că-ţi vei afla boul
viu!”, iar el dacă s-a dus a aflat boul
viu, după cum îi zisese Sfântul.
Atunci a alergat din nou la Sfântul
Gheorghe şi i-a zis: ,,Adevărat, mare
este Dumnezeul creştinilor!”. Nişte
slujitori care l-au auzit şi l-au văzut,
l-au prins pe Glicherie şi l-au dus la
împăratul Diocleţian, iar el nici nu l-
a mai întrebat, nici nu l-a mai
judecat, ci a poruncit să-l scoată
imediat afară din cetate şi să-i taie
capul.

Unii din boierii curţii l-au pârât pe
Sfântul Gheorghe că amăgeşte
oamenii de cred în Hristos şi se
întorc mulţi la credinţa
creştinească, şi l-au sfătuit pe
împăratul Diocleţian ca doua zi,
când va veni Sfântul Gheorghe, să
nu-l mai lase viu, ci să-i taie capul.
În noaptea aceea, Sfântul Gheorghe
se ruga la Dumnezeu, dar fiind
obosit a adormit puţin şi, iată că i S-
a arătat în vis Domnul Hristos, Care-
l săruta şi punându-i o cunună pe
cap i-a zis: ,,Nu te teme, Gheorghe!
Îndrăzneşte, îmbărbătează-te, că de
acum înainte te-ai învrednicit să
împărăţeşti cu Mine! Nu vei zăbovi
mult, în curând vei veni la Mine şi
vei lua binele care îţi este pregătit!”.
Când s-a deşteptat, o slugă a sa
venise la el. Sfântul Gheorghe l-a
chemat şi i-a zis: ,,Nu te întrista, fiul
meu! Bucură-te că Domnul Hristos
mă cheamă la El, şi dacă voi muri,
să iei trupul meu şi să-l duci în
Palestina, la grădina şi moşia maicii
mele, iar tu să-ţi ţii credinţa ce o ai
în Iisus Hristos!”.
În ziua următoare, împăratul
Diocleţian a şezut iarăşi la judecată
940
lângă capiştea lui Apollo şi a
poruncit să-l aducă pe Sfântul
Gheorghe; dacă a venit, cu multe
cuvinte dulci, frumoase căuta să-l
convingă pe Sfântul şi i-a zis:
- Îţi voi da, Gheorghe, multă
bogăţie, îţi voi da aur şi argint, te
voi face mare în împărăţia mea, voi
fi ca un tată al tău, numai ascultă-
mă şi fă ca mine! Îi spunea toate
acestea ca să-l înduplece pe Sfântul
şi să jertfească idolilor, dar Sfântul
Gheorghe a zis:
- Hai, împărate, să intrăm în
capişte să-ţi văd dumnezeii tăi. De
bucurie a zis
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
689
împăratul să intre toţi boierii, toţi
oamenii în capişte, crezând că dacă
vor intra toţi, Sfântul Gheorghe se
va închina idolilor şi toţi aşteptau
acum să vadă ce va face el. Dar
Sfântul Gheorghe a ridicat mâna
dreaptă către idolul Apollo şi a zis:
- Vrei tu, idol fără de suflet, să
iei închinăciune de la mine?! şi a
făcut semnul Sfintei Cruci, iar dracii
care locuiau în acel idol au zis cu slujitorii pe împărăteasă şi pe
mare glas: Sfântul şi i-au scos afară din cetate.

- Nu suntem noi dumnezeii, Împărăteasa mergând, se ruga şi

nu suntem noi, nici altcineva dintre
noi, ci Acela pe Care-l mărturiseşti
tu este Dumnezeu adevărat, Iisus
Hristos: noi am fost îngeri şi pentru
mândria noastră ne-am făcut
diavoli, ca să-i amăgim pe oameni
să ni se închine nouă! Sfântul le-a
zis:
lăuda pe Dumnezeu. Când a fost la
jumătatea drumului a obosit şi a
cerut să stea jos, şi stând pe o
piatră şi-a dat sufletul în mâna lui
Dumnezeu. Iar Sfântul Gheorghe,
dacă a ajuns la locul cel de pierzare,
şi-a ridicat mâinile în sus şi s-a
rugat întru acest chip:

- Dar pentru ce staţi acum ,,Lăudat eşti Doamne Dumnezeul

aici, unde sunt eu robul lui meu, că nu m-ai lăsat pe mine ca să
Dumnezeu cel adevărat?. mă vâneze cei ce m-au încercat şi
nici să se bucure vrăjmaşii mei, ci
Deodată s-a auzit un sunet, ţipete şi m-ai scos pe mine ca pe o pasăre
plângere de la acei demoni ai din laţul vânătorului. Ascultă-mă,
capiştei şi toţi au căzut şi s-au Stăpânitorule, Dumnezeule al
sfărâmat, făcându-se bucăţi mici. cerului şi al pământului, şi îmi ajută
De data aceasta s-a auzit până la întru acest ceas de pe urmă,
curtea împăratului, iar împărăteasa izbăveşte sufletul meu de vicleşugul
lui Diocleţian, Alexandra, nu a mai diavolului şi al slujitorilor lui!
ţinut credinţa în ascuns, ci îndată a Primeşte, Doamne, sufletul meu şi-l
alergat şi a căzut la picioarele odihneşte cu sufletele Sfinţilor Tăi,
Sfântului Gheorghe, mulţumindu-i, iar acelora ce vor chema numele
iar pe împărat şi pe dumnezeii lui i-a meu în ajutor, le împlineşte cererile
blestemat. Atunci împăratul a lor, Doamne, că Tu eşti lăudat şi
poruncit ca îndată să-i taie capul preaslăvit în veci! Amin!”.
Sfântului, odată cu al soţiei sale,
Alexandra împărăteasa. Au luat-o Aşa s-a rugat Sfântul Gheorghe şi,
cu mare bucurie, cu zâmbetul pe
941
buze, cu seninătatea pe faţa lui
frumoasă şi-a plecat grumajii pe
tăietor. Iar slujitorii împăratului
Diocleţian, călăii, i-au tăiat capul în
ziua de 23 aprilie, când peste
locurile acelea şi peste tot adia un
vânt căldicel de primăvară. Aşa şi-a
dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu,
în mirosul florilor, în cântecul
păsărilor; lăsând viaţa aceasta
vremelnică, s-a mutat la frumuseţea
cea veşnică unde nu este nici o
întristare sau supărare.
690 PREDICI
Pentru aceea şi noi, iubiţi creştini,
care ne-am învrednicit de am ajuns
această sfântă şi cinstită zi, avem o
pildă nemuritoare de bărbăţie
creştină pe Sfântul şi Marele
Mucenic Gheorghe pe care îl
prăznuim astăzi, care deşi era
ameninţat cu cele mai înfricoşate
chinuri, cu pierderea gradului de
voievod, cu temniţa şi moartea, a
vorbit în faţa împăratului Diocleţian
şi a luat apărarea creştinilor, zicând:
,,Până când împărate şi voi
dregători, boieri, porniţi cu mânia
voastră împotriva creştinilor, a
acestor oameni nevinovaţi care mor
pentru credinţa lor cea dreaptă?!”
942
Iubiţii mei, copilaşilor, Sfântul şi
Marele Mucenic Gheorghe a avut
busola cu el, a avut cele patru
virtuţi, cele patru puncte cardinale
ale vieţii creştine, după care trebuie
să meargă fiecare creştin, adică:
înţelepciunea, dreptatea,
cumpătarea şi bărbăţia. Bărbăţia
creştină este virtutea curajului în
faţa durerilor şi a greutăţilor vieţii.
Sunt oameni, mai ales în vremuri de
zbucium sufletesc şi de mare
nenorocire care una-două îşi pierd
capul, uneori chiar din cauze
neînsemnate, dar virtutea bărbăţiei
se arată în răbdarea suferinţelor
morale şi a durerilor fizice, până la
jertfă, până la moarte.
Un creştin bun este un luptător
înarmat cu armele lui Dumnezeu,
are chipul unui ostaş încins cu
adevărul, îmbrăcat cu platoşa
dreptăţii şi cu Evanghelia păcii,
apărat cu pavăza credinţei, coiful
mântuirii şi cu sabia Duhului Sfânt
care este Cuvântul lui Dumnezeu,
cu rugăciunea, cu privegherea, cu
răbdarea, vestind plin de curaj taina
Evangheliei. Un creştin ca acesta
înarmat, niciodată nu cade pradă
disperării. Virtutea bărbăţiei este
dovada tăriei caracterului moral;
descurajarea e boală, e moartea
bărbăţiei şi credinţei în Dumnezeu,
descurajarea e un mare rău.
Bărbăţia este semnul puterii lui
Dumnezeu care lucrează în om, căci
Dumnezeu nu ne-a dat un duh al
temerii, ci al puterii, al dragostei şi
al înţelepciunii.
curaj. Temelia virtuţii nu este nici
ştiinţa, nici civilizaţia, nici cultura,
din simplul motiv că virtutea nu se
învaţă nici de la savanţi, nici de la
poeţi şi nici de la artişti;
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
691

Fiecare creştin este chemat să fie şcoala virtuţii este Biserica

un om virtuos, un om cu inimă tare Ortodoxă, religia. Dascălii noştri,
ca o stâncă şi bun ca Dumnezeu. învăţători ai virtuţii, sunt sfinţii,
Sfântul Gheorghe avea profeţii, apostolii, mucenicii şi mai
înţelepciunea, punctul principal din presus de toţi este Iisus Hristos,
busola aceasta de orientare, idealul vieţii virtuoase, exemplul
înţelepciunea de care vorbeşte mult omenirii, al tuturor acelora care vor
Sfânta Scriptură. Sfântul Apostol să-şi mântuiască sufletul.
Pavel le spune creştinilor de atunci,
zicând: ,,Vedeţi să nu fie cineva După cum citim în Sfânta Scriptură,
lumesc printre voi, ca Esau, care şi- observăm că Dumnezeu va îngădui
a vândut dreptul de întâi născut ca şi peste noi să se abată aceleaşi
pentru un blid de linte!” Aşa trebuie valuri de persecuţii, de prigoană, ca
să fie creştinul adevărat: înţelept, să
şi peste primii creştini. Dacă citim la
nu îşi vândă sufletul, să nu se Apocalipsă, cap.6, v.9, vedem cât de
lepede de dreapta credinţă pentru clar spune despre lucrul acesta,
un blid de linte, pentru nimicuri, căci aşa zice: ,,Când a rupt Mielul
pentru că vai de sufletul aceluia. pecetea a cincea am văzut sub altar
sufletele celor ce fuseseră junghiaţi
În multe feluri îşi poate pierde omul din pricina Cuvântului lui Dumnezeu
credinţa, în multe feluri îşi poate şi din pricina mărturisirii pe care o
pierde omul sufletul, de aceea să ţinuseră; ei strigau cu glas tare şi
luăm aminte şi să avem ziceau: «Până când, Stăpâne, Tu
înţelepciune, să avem bărbăţie, care eşti Sfânt şi Adevărat,
943
zăboveşti să judeci şi să răzbuni Sodoma şi Gomora; să fim treji, să
sângele nostru asupra locuitorilor fugim de înşelăciune şi cu mare
pământului?» Fiecăruia dintre ei i s- frică de Dumnezeu să aşteptăm ziua
a dat o haină albă şi i s-a spus să se de mâine. Să nu fie numai de
odihnească puţină vreme până se mărturie propovăduirea Cuvântului
va împlini numărul tovarăşilor lor de lui Dumnezeu şi toate învăţăturile
slujbă şi al fraţilor lor care aveau să pe care le-aţi auzit, căci se observă
fie omorâţi ca şi ei”. astăzi o mare lipsă de dragoste,
chiar duşmănie, mândrie, invidie,
Iată deci, că de aici reiese clar că se pofte lumeşti scârboase,
va abate prigoană şi peste creştinii neascultare, nerăbdare şi multe
aceştia de la vremea de pe urmă, altele pe care le lăsăm să ne
peste noi toţi! Să luăm şi noi sugrume şi să ne omoare sufletul.
exemplu pe Sfântul Gheorghe care
a fost atât de curajos, împodobindu- Să nu ne lepădăm de credinţă,
se cu toate virtuţile de căpetenie şi pentru că toţi aceia care se leapădă
să mergem cu tărie pe calea de credinţă se leapădă de
mântuirii, să nu dăm înapoi nici o Dumnezeu, şi cei ce se leapădă de
clipă; nimic să nu fie în stare să ne Dumnezeu, să ştie că sufletul lor va
întoarcă înapoi, ci aşa cum a merge dedesubtul păgânilor care n-
mărturisit el, să mărturisim şi noi, au cunoscut credinţa, în focul şi-n
pentru că nu merită viaţa aceasta să flăcările cele dedesubt şi atunci la
ne punem încrederea în ea. Noi ştim ziua judecăţii de pe urmă, când
că suntem călători şi trebuie să Domnul Iisus Hristos va veni şi va
plecăm de aici într-o bună zi; judeca viii şi morţii, va striga şi va
moartea cu dinţii rânjind şi cu coasa zice acelora care s-au lepădat de El
ei nemiloasă stă cu aripile ei negre cuvinte îngrozitoare: ,,Daţi-Mi înapoi
întinse deasupra întregului pământ, Sângele pe care L-am vărsat pentru
iar plecarea noastră va fi voi, daţi-Mi înapoi Sângele pe care l-
îngrozitoare. aţi băut prin Împărtăşanie atâţia ani
şi v-aţi lepădat acum, la sfârşit, de
Să nu fim nepăsători ca cei din Mine şi de Sângele Meu, de
vremea potopului sau ca cei din Cuvântul Meu, de Biserica
944

692 PREDICI
Mea, de Crucea Mea! Daţi-Mi înapoi
Sângele, ticăloşilor şi trădătorilor!
Mergeţi în focul iadului, în chinuri,
cu demonii care v-au înşelat, cu
Iuda care M-a vândut pe bani!”.
Trupul şi Sângele Lui. Atunci şi El
ne va mărturisi înaintea Tatălui Său
celui ceresc şi va zice: ,,Veniţi,
binecuvântaţii Tatălui Meu, de
moşteniţi Împărăţia Cerului care
este pregătită vouă de la
întemeierea lumii”.

Vai, cum îşi vor muşca limbile de

durere atunci toţi acei înşelaţi; vor
striga şi vor cere iertare, dar în
zadar, că nu vor putea să spună nici
un cuvânt, căci au ştiut şi n-au vrut
să ia aminte, dar va fi prea târziu,
prea târziu!
Să fim înţelepţi, iubiţilor, să nu ne
amăgim! Să-L iubim pe Domnul
Iisus Hristos chiar cu preţul vieţii
noastre şi să-I cerem ajutorul, că
fără ajutorul Lui nu putem face
nimic; este adevărat, nici noi nu
trebuie să stăm cu mâinile în sân,
să căutăm să dăm voinţă, să căutăm
să ieşim din încurcătură şi să-L
mărturisim pe Domnul Hristos când
e vorba de mărturisit în faţa oricărui
păgân şi necredincios.
Rugăciune
Ajută-ne, Doamne, şi cu rugăciunile
Sfântului Marelui Mucenic
Gheorghe, întăreşte-ne, oţeleşte
sufletul şi trupul nostru, ca plini de
bărbăţie şi curaj să mergem şi noi
pe urmele sfinţilor Tăi, ale
creştinilor care au mărturisit
Numele Tău, ca să Te slăvim pe
Tine şi aici şi în vecii vecilor! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
693

Numai aşa vom arăta şi vom dovedi PREDICĂ LA

că suntem creştini adevăraţi, aşa
vom dovedi şi noi că-L iubim pe El SFINŢII ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI
şi nu în zadar ne-am împărtăşit cu ELENA
945
 După comportarea lor, după trăirea
şi faptele lor, după sfinţenia vieţii
,,Lăuda-vor cerurile minunile Tale lor şi minunile care-i însoţeau din
Doamne şi adevărul Tău, în partea lui Dumnezeu, ar fi trebuit să
adunarea sfinţilor!” fie întâmpinaţi cu admiraţie din
partea păgânilor şi cu iubire şi
(Ps. 88 / 6) respect din partea evreilor, căci
Iisus, Fiul lui Dumnezeu, Se
F r a ţ i c r e ş t i n i, născuse după trup din seminţia lor,
din neamul evreiesc. Dar n-a fost
Sărbătoarea de astăzi ne oferă aşa. Dumnezeiescul Întemeietor al
prilejul să cunoaştem o pagină din creştinismului a fost defăimat,
istoria religiei creştine, ne dă insultat, persecutat şi omorât pe
posibilitatea să parcurgem acea filă Cruce. Pentru aceasta, şi ucenicii şi
din istoria bisericii care este scrisă toţi creştinii nu se puteau aştepta la
cu sângele mucenicilor. Creştinii o soartă mai bună.

zdrobiţi, împrăştiaţi, părăsiţi de În afară de aceasta, învăţătura lui

mulţime şi luaţi în râs de aşa-zişii
înţelepţi ai lumii, cu sudoarea pe
frunte, cu inima zdrobită, cu sufletul
mâhnit, au trăit şi au luptat de-a
lungul celor 300 de ani, până la
Sfântul Împărat Constantin. Armele
lor nu erau potrivite contra furiei
păgânilor şi răutăţii evreilor,
deoarece creştinii erau înarmaţi cu
virtuţile, cu credinţa în Dumnezeu,
cu bunătatea, blândeţea şi răbdarea,
cu mila şi cu lepădarea de sine, pe
care le-au învăţat de la Izbăvitorul şi
Mântuitorul Iisus Hristos.
946
Iisus, religia creştină pe care o
moştenim şi noi astăzi condamna
toate păcatele şi se împotrivea
tuturor patimilor, viciilor ticăloase şi
pasiunilor vrăjmaşe sufletului. De
aceea a atras asupra ei duşmănia
unei lumi idolatre şi superstiţioase,
desfrânate şi crude, provocând
toată furia, tulburarea şi turbarea
sa. Iadul nu putea să vadă cu ochi
liniştiţi că se înalţă o împărăţie care
trebuia să o desfiinţeze pe a lui; el a
fost ajutat de barbaria păgânească
şi de răutatea evreiască. Între
păgânism şi creştinism se declară
un război de moarte.
694 PREDICI
Păgânismul este cel care atacă.
Pentru aceasta trebuia mai întâi să-i
înfăţişeze lumii ca primejdioşi şi
vrednici de omorât pe creştini; în
această privinţă, evreii şi păgânii se
uniră ca să înăbuşească
creştinismul chiar de la început, din
leagănul său. Cei ce primiseră
blestemul din partea lui Dumnezeu,
urmaşii lui Avraam şi Iacov, după ce
L-au omorât pe Iisus răstignindu-L,
în loc să se pocăiască pentru
uciderea Lui, au început să-i
urmărească pe ucenici şi pe toţi
creştinii din toată lumea şi să umple
cupa fărădelegilor cu vârf şi
îndesat, bând şi sângele creştinilor.
Ei au fost cei dintâi care i-au
alarmat pe păgâni şi au trimis agenţi
mincinoşi în cele patru unghiuri ale
lumii, să vorbească şi să scrie
împotriva creştinismului.
Iată ce scriau către păgânii de
atunci: ,,O sectă nouă s-a ivit, ce
poartă numele de creştinism. Ea
susţine ateismul şi distruge toate
947
legile. Învăţătura sa este nelegiuită
şi detestabilă, sacrilegiu!”.
A înfăţişa creştinismul ca
distrugătorul a toată virtutea, a tot
ce este bun, frumos şi nobil şi a pârî
pe creştini împăraţilor păgâni, că
sunt duşmanii stăpânirilor şi legilor
însemna a atrage asupra capetelor
lor furia popoarelor şi a
stăpânitorilor. Din nenorocire,
aceste calomnii aduse de evrei
contra creştinilor au fost crezute,
primite şi au avut efectul lor.
Păgânii, în urma acestor pârâciuni
mincinoase, îşi închipuiau creştinii
ca fiind cei mai nelegiuiţi oameni,
cei mai desfrânaţi, cei mai criminali,
şi-i făceau răspunzători de toate
nenorocirile ce veneau peste
Imperiul Roman.
Numele de ,,creştin” era o crimă;
era destul ca cineva să-l poarte şi
toţi îl priveau ca vinovat de crimele
cele mai grozave. Duşmănia evreilor
şi a păgânilor îi făceau pe aceştia să
închidă ochii ca să nu vadă
sfinţenia creştinilor, să îşi astupe
urechile ca să nu înţeleagă
dreptatea lor şi se înarmau cu
securi şi săbii, pentru a isprăvi mai
repede cu ucenicii lui Hristos.
Sângele creştinilor curgea şiroaie,
iar cerul a încununat milioane de
martiri.
Când ne gândim că asemenea
persecuţii au durat 300 de ani, când
ne gândim că 300 de ani pământul a
fost înecat de sângele celor care au
urmat Evangheliei lui Hristos, că
timp de trei veacuri creştinismul a
cerut în zadar un mic colţ pe
pământ sub soarele acestei lumi şi i
s-a refuzat această cerere, văzându-
se nevoit a locui sub pământ - în
acele subterane numite catacombe -
când reflectăm la toate acestea, nu
putem să nu înţelegem că puterea
cea mare pe care o aveau mucenicii
venea de la Izbăvitorul şi
Mântuitorul Iisus Hristos şi de la
Sfânta Cruce, de aceea răbdau ei.
Dar pedeapsa dumnezeiască i-a
ajuns până la urmă şi pe vrăjmaşii
Crucii, căci niciodată nu va rămâne
nepedepsit acela care se revoltă
împotriva lui Dumnezeu şi a Fiului
Său, şi toţi şi-au luat pedeapsa în
diferite chipuri şi pe lumea aceasta,
şi în veşnicie, în muncile iadului cu
Iuda vânzătorul.
Nici împăraţii păgâni, romani, care
au persecutat Biserica şi pe creştini
n-au
948
695 PREDICI 695
scăpat de dreptatea lui Dumnezeu;
toţi şi-au sfârşit zilele în chinurile
cele mai grozave. Dumnezeu a făcut
dreptate sfinţilor şi astfel creştinii
au biruit cu puterea Crucii lui
Hristos. Dumnezeu a lucrat după
cum a ştiut mai bine şi a ridicat pe
tronul imperiului celui mai puternic
din lume la acea vreme, pe bărbatul
care a fost şi va rămâne cel mai
mare dintre împăraţii romani, pe
Împăratul Constantin cel Mare - cel
dintâi împărat creştin, care a
îmbrăţişat credinţa în Hristos, a
apărat-o şi s-a făcut protector al
tuturor creştinilor. De aceea
Biserica îl numeşte întocmai cu
apostolii şi îl aşază la loc de cinste
în faţa creştinilor.
Ce l-a determinat, iubiţi creştini, pe
acest împărat să poarte numele de
creştin?! Ce împrejurare l-a făcut pe
el să se închine Crucii, care mai
înainte era semn de blestem, căci
crucea era rezervată oamenilor
criminali, nelegiuiţilor? Iată ce l-a
convins pe Împăratul Constantin să
îmbrăţişeze creştinismul: o minune
dumnezeiască, văzută de el şi de
soldaţii lui în ziua pe când se
pregăteau să meargă la Roma, cu
război, împotriva lui Maxenţiu.
Împrejurările grele prin care trecea
mica lui armată îl făceau pe
Constantin să ceară ajutorul lui
Dumnezeu, dar nu ştia cărui
Dumnezeu să se închine. Totuşi se
hotărî să se închine unui singur
Dumnezeu, ca şi tatăl său. Pe când
el se ruga acestui Dumnezeu ca să i
se descopere şi să-l ocrotească,
iată că zări pe cer o Cruce
luminoasă care avea scris în jurul
ei: ,,Întru acest semn vei birui!”
Constantin, cuprins de mare
spaimă, şi-a zis în sine: ,,Ce poate
oare să fie această vedenie?!” Apoi,
în noaptea următoare, i se arătă
Mântuitorul Hristos în vis, cu
Crucea în mână şi-i porunci să facă
un steag în forma acelei Cruci
luminoase şi să-l poarte în război,
pentru a fi apărat de orice primejdie.
Întrebând pe episcopii creştini ce
înseamnă semnul pe care l-a văzut
în vis şi pe cer şi cine este
Dumnezeul Care i S-a arătat, a
primit răspuns că Acesta este Fiul
Unic al lui Dumnezeu - Iisus Hristos
- şi că semnul luminos este
imaginea nemuririi şi trofeul
949
biruinţei, ce le-a purtat Fiul lui
Dumnezeu asupra morţii.
Cu Crucea în fruntea armatelor şi cu
credinţa în Dumnezeul creştinilor,
Constantin a mers contra
vrăjmaşului său Maxenţiu, care era
mult mai puternic, având o armată
numeroasă. Cu puterea Crucii îl
învinse, apoi, intrând în Roma, unde
a fost întâmpinat cu bucurie de tot
poporul, cea dintâi grijă a lui
Constantin a fost să înalţe în
mijlocul oraşului, o statuie cu
Crucea în mână, iar pe piedestal
a pus să fie săpată această
inscripţie: ,,Prin acest semn
mântuitor, semnul adevăratei
puternicii, eu am eliberat cetatea
voastră de jugul unei domnii
tiranice; am dat senatului şi
poporului roman libertatea, onoarea
şi strălucirea!”.
După această victorie strălucită,
datorată numai puterii Crucii, după
cum însuşi spune Constantin cel
Mare, împăratul deveni apărătorul
cel mai devotat şi înfocat al
creştinismului. Prosperitatea
Sfântului Constantin trezi invidia lui
696 PREDICI primit ordin de ajutorare în acest
sens.
Liciniu, un alt vrăjmaş de moarte al
creştinilor. Acesta îi declară război Astfel, Sfinţii Împăraţi pe care-i
lui Constantin şi începu să-i prăznuim astăzi şi-au îndeplinit
persecute pe creştini. Toate căile de misiunea apostolică la care
împăcare întrebuinţate de Sfântul Dumnezeu i-a chemat în mod
Constantin au fost zadarnice, căci miraculos, căci în timpul domniei
diavolul şi ucenicii lui nu se lăsau lor au strălucit zile senine, iar
învinşi şi cereau iarăşi sânge de Biserica lui Hristos s-a înmulţit şi a
creştin. putut să lupte întru dreptate, după
cum scrie un părinte bisericesc de
Atunci Sfântul Constantin se pregăti atunci, pe nume Eusebiu: ,,Cât de
de luptă, prin rugăciune şi post şi fericiţi suntem noi - zice el - văzând
porni cu semnul Crucii în frunte aceste locuri devastate până ieri,
contra armatelor acestui Liciniu, pustiite şi jefuite, că reîncep o viaţă
care se lăuda că-i va nimici pe nouă, că templele Domnului se
creştini şi pe Constantin. Dar ridică din ruine, se înalţă mai mari,
Împăratul Constantin, cu puterea se împodobesc cu mai multă
Sfintei Cruci, îi învinse de trei ori pe strălucire!”.
vrăjmaşi şi câştigă Orientul. Apoi,
împreună cu maica sa, Elena, şi-a Sfântul Împărat Constantin se mai
dat toate silinţele pentru distinge şi prin practicarea virtuţilor
organizarea şi întărirea Bisericii. El celor mai strălucite. Împărţea
adresă o circulară episcopilor, în milostenii la creştinii săraci,
care le atrăgea atenţia să aibă grijă, scoţându-i din sărăcie; avea
să se ocupe în mod special de o deosebită grijă pentru
biserici, să se repare cele existente orfani, văduve şi fecioare. Educaţia
şi să fie mărite, dar să se a primit-o din tinereţe, fiind prieten
construiască şi altele noi; în privinţa bun cu Fericitul Augustin şi cu
cheltuielilor să se adreseze Sfântul Ieronim, dar mai ales
guvernatorilor provinciilor, care au virtuţile şi evlavia lui, se datorează
mamei sale, sfânta Elena, care a
950
cunoscut credinţa din copilăria ei şi
care pe ascuns mergea în
catacombele din Roma să asculte
predicile sfinţilor apostoli şi slujbele
sfinte.
Exemplul vieţii Sfinţilor Împăraţi,
râvna şi dragostea lor pentru cauza
binelui, pentru Biserica lui Hristos
să-l urmăm şi noi pentru a fi
vrednici de Împărăţia cea veşnică a
lui Hristos, de frumuseţile raiului, pe
care sufletul nostru doreşte să le
vadă şi ca să fim demni de preţiosul
şi frumosul nume de creştin, care e
cel mai de vază înaintea lui
Dumnezeu, a sfinţilor îngeri şi a
Bisericii.
La un episcop creştin ortodox veni
într-o zi un cetăţean cu o rugăminte:
să-l lămurească episcopul, să-i
spună ce înseamnă numele de
creştin şi cu ce se poate asemăna
acest nume. Episcopul i-a răspuns,
zicând:
- A purta numele de creştin,
înseamnă a purta numele cel mai de
cinste.
- Se aseamănă poate cu
numele unui general, care-i
sărbătorit de tot poporul când se
întoarce biruitor din război?
951
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
697
- Da - zise episcopul - e nume
de cinste şi acesta, dar numele de
creştin e şi mai mare!
- Poate numele creştinului se
aseamănă cu un mare înţelept,
filozof, care cunoaşte toate tainele
şi poate răspunde la toate
întrebările!
- Da - răspunse episcopul -
,,şi acesta e un nume cinstit, dar
numele de creştin e şi mai de
cinste!
- Se aseamănă cu numele
unui împărat - zise credinciosul -
căci cine are mai mare parte de
cinste decât un împărat?!
- Da, e un nume de cinste şi
numele de împărat - răspunse
episcopul - dar tot mai mare e
numele de creştin!
- Poate se aseamănă cu al
unui sfânt care petrece o viaţă
curată, sau cu al unui înger?!, zise
omul întrebător.
- Da, aşa este - grăi episcopul le credinţa şi făcând ceea ce au
cu tărie şi bunătate în glas - numele făcut şi ei! Amin!
de creştin cuprinde toate aceste
nume: de înţelept, de general, de
împărat, de sfânt şi înger; toate 698 PREDICI
numele acestea laolaltă dau numele
de creştin.

Creştinul este un împărat pentru că

domneşte peste lume, nu se lasă PREDICĂ LA
robit sau stăpânit de ea. Creştinul e
un mare general biruitor, deoarece SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI
ştie să-i învingă pe toţi duşmanii PAVEL
văzuţi şi nevăzuţi, duhurile
răutăţilor şi armatele ispitelor, ale ,,Cât îmi sunt de cinstiţi prietenii tăi,
patimilor vinovate. Creştinul e un Dumnezeule; foarte s-au înmulţit
înţelept, că el cunoaşte adevărul stăpânirile lor! Număra-voi pe dânşii
Evangheliei, taina vieţii eterne şi şi mai mult decât nisipul s-au
calea mântuirii, care este cea mai înmulţit!”
importantă. Creştinul se aseamănă (PS 138, 17-18)
cu omul sfânt, deoarece el luptă să-
şi îmbunătăţească sufletul până la F r a ţ i c r e ş t i n i,
desăvârşirea morală, spirituală, pe
care o au sfinţii şi îngerii lui Biserica Creştină Ortodoxă
Dumnezeu. Aşa este de mare serbează astăzi cu mare bucurie
numele de creştin! ziua acestor doi apostoli mari -
Petru şi Pavel - aceşti doi luceferi ai
Aşa că, să fim demni de acest nume Bisericii, dascăli şi părinţi ai noştri,
creştinesc şi să nu ne numim în modelele cele vrednice de urmat,
zadar creştini, ci să-i urmăm şi noi
pe înaintaşii noştri care sunt sfinţii, căci prin exemplele lor pline de
să călcăm pe urmele lor, urmându- râvnă, credinţă şi iubire, învăţăm şi
noi cum trebuie să fim vrednici de
952
numele de ,,creştin”. Nu ştim ce să
admirăm mai mult la aceşti doi
sfinţi, mari apostoli, Petru şi Pavel,
căci toate bunătăţile şi darurile
Duhului Sfânt sălăşluiau întru ei.
Dar să vedem, aşa mai pe scurt,
câte ceva din viaţa lor fiindcă într-
adevăr dacă am vorbi mai pe larg
despre fiecare, nu ne-ar ajunge
timpul.
pe Ioan Botezătorul şi s-a făcut
ucenic al lui Hristos. După câteva
zile s-a dus la fratele său, Petru, şi a
zis către dânsul: ,,Am aflat pe
Mesia, Care Se cheamă Hristos!”, şi
l-a luat şi pe acesta să-L vadă pe
Domnul Hristos. Când L-a văzut
Iisus pe Petru i-a zis: ,,Tu eşti
Simon, feciorul lui Iona; tu te vei
chema Chefa, ce înseamnă Petru!”.

Sfântul Apostol Petru a fost de La aceste cuvinte pe care i le-a spus

neam evreu şi se trăgea dintr-un sat Iisus, mare i-a fost mirarea lui Petru
mic, numit Betsaida. Pe tatăl lui l-a
chemat Iona, nu proorocul pe care l- PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
a înghiţit chitul, ci alt Iona. Petru 699
avea un frate pe care-l chema
Andrei. La vârsta cuvenită, înainte văzând că îi cunoaşte numele şi
de a-L cunoaşte pe Domnul Hristos, toate gândurile lui. Atunci Petru şi-a
Apostolul Petru s-a căsătorit şi a lăsat îndată casa lui, femeia şi
avut prin căsătorie doi copii: o fată copiii, mrejele de pescuit - căci era
şi un băiat. Andrei însă, fratele lui, a
pescar - şi toate valurile şi treburile
iubit curăţia cea trupească şi lumeşti, şi de bună voia lui s-a
sufletească, necăsătorindu-se şi pornit să-L urmeze pe Domnul
pentru că în zilele acelea ieşise la Hristos, pe Care L-a preţuit mai mult
propovăduire Sfântul Ioan ca pe oricine pe pământ. Văzând
Botezătorul, Andrei s-a dus şi s-a Domnul Hristos că Petru a lepădat
făcut şi el ucenic al acestuia. toate cele lumeşti, l-a făcut mai
marele apostolilor şi i-a zis: ,,Tu eşti
Auzind Andrei de la Sfântul Ioan, că Petru şi pe această piatră - adică pe
Domnul Hristos este Mieluşelul lui credinţa ta - voi zidi Biserica Mea şi
Dumnezeu şi văzând cum L-a porţile iadului nu o vor birui şi-ţi voi
botezat în apa Iordanului, l-a părăsit da cheile Împărăţiei cerurilor şi ce
953
vei lega pe pământ va fi legat şi în cunoscut că Tu eşti Hristosul, Fiul
cer şi ce vei dezlega pe pământ va fi lui Dumnezeu Celui viu!”.
dezlegat şi în cer!”.
Altădată Domnul Hristos a început
Acest dar l-a primit întâi, el, să-i înveţe pe ucenicii Săi şi să le
apostolul Petru, pentru că mai întâi spună că El va trebui să pătimească
el a mărturisit dumnezeirea lui Iisus multe, să fie defăimat de bătrâni şi
Hristos, în numele tuturor arhierei şi apoi omorât. Dar Petru
apostolilor. El a recunoscut că Iisus luându-L mai la o parte a început
Hristos este Fiul lui Dumnezeu, de să-L dojenească, zicându-I: ,,Să Te
aceeaşi natură, egal cu Dumnezeu. ferească Dumnezeu, Doamne, să nu
De aceea însuşi Iisus îl fericeşte pe Ţi se întâmple Ţie aşa ceva!” Atunci
Petru zicându-i: ,,Fericit eşti Iisus întorcându-se I-a zis lui Petru:
Simone, fiul lui Iona, că nu trup şi ,,Mergi înapoia Mea, satano,
sânge ţi-au descoperit ţie acestea, sminteală-Mi eşti că nu cugeţi ale lui
ci Tatăl Meu Cel din ceruri!”. Dumnezeu, ci ale oamenilor!”, iar
Petru nu s-a supărat, ci s-a umilit cu
Apostolul Petru a avut atâta sufletul şi L-a urmat pe Iisus cu mai
credinţă că în numele Domnului a multă încredere.
mers pe apă ca pe uscat. Odată,
când le-a vorbit Domnul Hristos Când era pe muntele Taborului şi a
despre Sfânta Împărtăşanie, cum că văzut slava, strălucirea cea mare a
trebuie să mănânce Trupul şi iubitului său Învăţător, dimpreună
Sângele Său, unii din ucenicii cu Ioan şi Iacob, şi a auzit glasul
nealeşi de Iisus n-au putut înţelege Tatălui ceresc: ,,Acesta este Fiul
aceste cuvinte şi L-au părăsit. Meu cel iubit, de Acesta să
Atunci Mântuitorul s-a adresat celor ascultaţi!”, cine poate spune câtă
12 ucenici şi le-a zis: ,,Voi nu vreţi fericire a pătruns în inima lui
să vă duceţi?!”, iar Simon Petru I-a Petru!? El a zis să facă acolo trei
răspuns: ,,Doamne, la cine să ne colibe, adică pentru fiecare câte
ducem?! Tu ai cuvintele vieţii celei una: pentru Iisus, Moise şi Ilie.
veşnice şi noi am crezut şi am

954
Dragostea şi râvna lui mergeau
până acolo că purta o sabie la el
pentru apărarea lui Iisus, şi atunci,
în momentul cel mai greu, din
grădina Ghetsimani, când s-au
apropiat ostaşii ca să-L lege pe
Iisus, Petru a scos sabia şi a tăiat
urechea unui slujitor al lui Caiafa,
anume Malhus. Iisus, însă, l-a certat
zicându-i să bage sabia în teacă,
căci cine scoate sabia, de sabie va
muri. Puţin mai înainte,
700 PREDICI
Iisus îi spusese lui Petru că în
noaptea aceea se va lepăda de El de
trei ori, înainte de a cânta cocoşul.
Lui Petru nu-i venea să creadă în ce
chip şi cum ar putea să se lepede
chiar el de Domnul, şi a zis: ,,De-ar
fi să şi mor pentru Tine şi nu mă voi
lepăda!”.
Aşa ziceau şi ceilalţi, dar după ce L-
au dus ostaşii pe Iisus la arhiereii
Anna şi Caiafa, mergând şi Petru în
curte, pe când se încălzea la foc a
venit una din slujnicele arhiereului
şi i-a zis: ,,Şi Tu erai cu Iisus
Nazarineanul!”. El, însă, s-a lepădat
zicând: ,,Nici nu-l cunosc pe Omul
Acesta!”. După puţin timp slujnica a
955
zis celor de faţă: ,,Şi acesta era
dintre ei!”, iar el a tăgăduit iarăşi.
După aceea i-au zis lui Petru şi
ceilalţi oameni care erau acolo ,,Cu
adevărat eşti şi tu dintre ei, un
galileean, căci te cunoşti din
vorbire!” iar el a început să se
blesteme şi să se jure, zicând că nu-
L cunoaşte pe Iisus, şi îndată a
cântat cocoşul, iar Petru şi-a adus
aminte de cuvântul pe care-L
spusese Iisus.
Zdrobit de durere şi părere de rău a
început a plânge cu amar şi a ieşit
din curtea blestemată a arhiereului.
Pocăinţa lui a fost grabnică, sinceră
şi aşa de statornică şi de
îndelungată, că a durat toată viaţa
lui. Tradiţia spune că lacrimile lui
Petru nu au încetat a-i curge din
ochi şi-i brăzdaseră adânc obrajii,
căci se cunoşteau urmele lor. Ori de
câte ori auzea cântând cocoşul,
cădea la pământ şi plângea, iar
când a fost răstignit pe cruce, cu
capul în jos, aşa cum a cerut,
lacrimile se împreunau cu sângele
său şi cu suspinuri de pocăinţă şi
de iubire pentru Iisus de care se
lepădase.
Apoi, cine poate spune, după Duhul Sfânt, Apostolul Petru i-a
Înviere, cu câtă iubire şi mângâiere mustrat pe Anania şi soţia lui,
a primit vizita particulară a lui Iisus, Safira, pentru că ţineau ascunşi
căci despre el se spune în Biblie, banii care trebuiau daţi la obştea
unde scrie că a înviat Domnul şi S-a apostolilor, şi după mustrare
arătat lui Simon. Puţin după aceea, aceştia au căzut la pământ şi au
pe malul lacului Ghenizaret, Iisus îl murit pe loc.
întrebă de trei ori dacă-L iubeşte şi
a treia oară, Petru crezând că se PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
îndoieşte de iubirea sa îi răspunse: 701
,,Doamne, Tu toate le ştii, Tu ştii că
Te iubesc!”. Domnul Hristos Atât îl îmbogăţise Dumnezeu cu
cunoştea desigur sentimentele de puterea Duhului Sfânt încât numai
iubire ale ucenicului Său, însă l-a umbra lui, dacă trecea peste
întrebat de trei ori ca să şteargă bolnavi, aceştia se tămăduiau. El a
păcatul lepădării, pe care acesta îl deschis uşa credinţei popoarelor
făcuse de trei ori. păgâne şi le-a învăţat că Dumnezeu
îi primeşte pe toţi care vor să se
Apostolul Petru a fost cel mai întoarcă cu pocăinţă la El. Când a
înflăcărat dintre toţi. La cuvintele fost legat şi băgat în temniţă de
lui, insuflate de Duhul Sfânt în ziua împăratul Irod Agripa, care a doua zi
Rusaliilor, au crezut şi s-au întors la voia să-l omoare, peste noapte
Dumnezeu 3000 de oameni, aşa îngerul lui Dumnezeu l-a eliberat în
cum găsim scris în Faptele chip minunat din temniţă.
Apostolilor. El l-a vindecat pe un
olog din naştere ce zăcea înaintea Prin toate ţările pe unde umbla,
porţii bisericii, numită Poarta propovăduia Cuvântul lui
Frumoasă; l-a vindecat pe un Dumnezeu şi le rânduia preoţi şi
bolnav care zăcea de opt ani în pat, episcopi credincioşi. Venind la
în Lida, şi a înviat o fată ce se Roma, şi acolo, în toate zilele aduna
chema Tavita, în cetatea Iope; în mulţime de oameni pe care-i învăţa
Cezareea l-a botezat pe păgânul să creadă într-Unul Dumnezeu, Tatăl
Corneliu sutaşul. Fiind plin de Atotţiitorul, şi într-Unul Născut Fiul
956
lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Petru. Adunând mulţime de oameni
Hristos, şi întru Duhul Sfânt, a început să facă înaintea lor minuni
Dătătorul de viaţă care iese şi mari, drăceşti, încât arăta cum
purcede de la Tatăl şi astfel mulţi înviază morţii, dar cei înviaţi nu erau
credeau în Hristos şi se botezau. adevăraţi oameni, ci erau demonii
Văzând diavolul că Apostolul Petru care se arătau în locul lor. Şi făcea
are izbândă în lucrarea sa şi păgânii vrăjitorul acesta blestemat de
se împuţinează, a pornit cu multă umblau ologii, schimba feţele
răutate prigoană împotriva lui. oamenilor, iar el se arăta câteodată
cu trei obraji, se făcea şarpe, se
În acea vreme era în Roma un mare făcea pasăre zburătoare, intra în foc
vrăjitor şi fermecător cu numele de şi nu ardea şi multe alte năluciri
Simon. Pe acesta îl adusese, din drăceşti, ca să înşele pe cei slabi în
Antiohia, împăratul Romei, Claudie, credinţă.
ca să-l omoare pentru ceea ce făcea
cu farmecele şi vrăjitoriile lui. Dacă Petru, Apostolul lui Hristos, cu
a fost adus în faţa împăratului, în puterea lui Dumnezeu, a început să-
loc să poruncească să-l omoare, i convingă pe oameni că acele
într-atât l-a cinstit şi l-a mărit, încât arătări mincinoase ale vrăjitorului
i-a făcut o statuie cu chipul lui pe sunt lucruri drăceşti, năluciri,
care a pus-o într-un loc ales scriind minunile demonilor. Dacă a văzut
pe ea aşa: ,,Simoni deo santo - lui spurcatul vrăjitor că nu-l poate
Simon dumnezeului celui sfânt”. împiedica pe Sfântul Petru, s-a
Atât amăgise spurcatul acesta pe lăudat că va ridica mulţimea
împăratul, cu farmecele lui, încât i oamenilor împotriva lui ca să-l
se închinau toţi oamenii ca unui omoare. Când a fost o sărbătoare
dumnezeu. mare a păgânilor, a făcut vrăjitorul
acesta o cunună de dafini, şi-a pus-
Simon vrăjitorul, văzând minunile o pe cap şi s-a suit pe o capişte
Apostolului Petru şi că mulţi dintre idolească. Toţi romanii se
păgâni se întorceau la Dumnezeu, adunaseră să-l vadă; de acolo, de
n-a mai putut să tacă şi a început să sus, a început să strige vrăjitorul
se împotrivească învăţăturii lui către toată lumea şi a zis: ,,O, voi
957
oameni romani, pentru că voi atât
aţi înnebunit
702 PREDICI
şi pe mine, adevăratul dumnezeu,
m-aţi părăsit şi aţi început să credeţi
într-un om mincinos, în Petru,
pentru aceea nu vreau să mai stau
între voi şi poruncesc îngerilor mei
să vină să mă ia şi să mă înalţe la
tatăl meu ceresc şi de acolo vă voi
chinui ca pe nişte necredincioşi
care n-aţi primit cuvântul meu!”.
Zicând aceste cuvinte, a lovit din
palme şi a început a zbura în sus,
iar dracii nevăzuţi îl ţineau pe el şi îl
ridicau în sus; a început să urce
către cer şi s-a suit tot mai sus.
Văzând marele Apostol Petru că se
înşelau oamenii, se înspăimântau şi
credeau în el, strigând că mare
dumnezeu este vrăjitorul acesta
Simon, s-a rugat cu lacrimi, zicând:
,,Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul meu, să nu laşi,
Doamne, să isprăvească ce a vrut
el, ca să nu înşele atâta mulţime de
oameni!”, apoi a zis în auzul tuturor:
,,Vă poruncesc vouă, duhuri
necurate, în numele lui Iisus Hristos
pe Care Îl mărturisesc eu, Petru, vă
958
poruncesc acum să nu-l mai ţineţi şi
să-l lăsaţi în acel loc, unde este
acum!”.
Acestea dacă a zis Petru, toţi dracii
l-au lăsat acolo singur şi a căzut
vrăjitorul de sus şi s-au sfărâmat
oasele lui, iar sufletul l-a dat satanei
pe care l-a slujit. Văzând toată
lumea această minune mare a
Sfântului Apostol Petru, au strigat
cu toţii: ,,Mare este Dumnezeul lui
Petru!”, iar sfântul apostol s-a suit
pe un loc înalt,
a făcut semn cu mâna ca
oamenii să tacă şi a început a-i
învăţa pe dânşii Cuvântul lui
Dumnezeu, făcând multe minuni în
acea zi, vindecând bolnavii,
mângâind pe oameni cu cuvinte
folositoare şi aşa s-a dus fiecare la
casa lui. După puţin timp, Sfântul
Petru le-a pus creştinilor din Roma
un episcop care să-i păstorească,
pe care îl chema Lin.
De acolo s-a dus în Spania, a
cutreierat multe cetăţi, apoi s-a dus
în Alexandria unde l-a pus pe Marcu
Evanghelistul episcop, apoi s-a
întors iarăşi în Ierusalim, la
Adormirea Preacuratei Fecioare
Maria, când s-au strâns toţi
apostolii. A mers în Egipt şi iarăşi s-
a întors la Roma ca să-i întărească
pe creştinii de acolo. Peste tot, pe
unde umbla, îi întărea pe creştini în
credinţă, zidea biserici şi le aşeza
episcopi şi preoţi. Venind pentru a
treia oară Apostolul Petru în Roma,
cuvântul lui era tot mai puternic,
încât foarte mulţi se întorceau la
Dumnezeu: bărbaţi, femei şi foarte
mult tineret.
Printre cei întorşi cu adevărat la
sfânta credinţă au fost şi două
ţiitoare, două concubine ale
împăratului Nero, tocmai acelea
care-i erau lui mai dragi. Ele, dacă
au crezut în Domnul Hristos,
urmând învăţăturilor Sfântului
Apostol Petru, n-au vrut să mai
trăiască în spurcăciunea păcatului
desfrânării cu împăratul. Aflând
împăratul că Apostolul Petru şi
creştinii sunt vinovaţi de
întoarcerea acestor concubine ale
lui, a zbierat ca o fiară sălbatică cu
ură împotriva apostolului şi a
poruncit să fie omorât ca un mare
vinovat. Slujitorii împăratului l-au
prins pe Petru, apostolul, împreună
cu alţi creştini: Clement, Olimpia şi
Irodion. Pe
959
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
703
Clement l-au slobozit, fiindcă era
rudă cu împăratul; celorlalţi doi li s-
au tăiat capetele, iar pe Petru l-au
răstignit cu capul în jos şi cu
picioarele în sus, căci el însuşi a
cerut aceasta, zicând: ,,Nu mi se
cade mie să mă răstigniţi ca pe
Hristos!” Astfel a stat răstignit o zi
întreagă Sfântul Apostol Petru
căutând cu ochii spre cer, vărsând
lacrimi şi sânge, apoi, sfârşindu-se
a luat cununa vieţii celei de veci.
Să ne întoarcem acum privirile şi
către Marele Apostol Pavel.
Sfântul Apostol Pavel a fost tot de
neam evreu. Locul naşterii lui era
localitatea Tars şi se trăgea dintr-o
familie de boieri mari. De mic copil a
fost dat la şcoală ca să înveţe legea
lui Moise şi a fost sub
supravegherea marelui învăţat
Gamaliel. Mai înainte îl chema Saul
şi era foarte râvnitor în păzirea legii
evreieşti, de aceea căuta să facă
mult rău creştinilor, care credeau în
Domnul Hristos. Saul
a fost de faţă şi la uciderea
întâiului mucenic Ştefan,
îndemnând pe pizmaşii evrei la
uciderea lui. În toate zilele se
străduia să ducă creştinii la
închisoare, pe care îi pândea şi-i
urmărea ca o fiară cumplită. Toate
acestea le făcea din râvnă pentru
legea evreiască şi i se părea că face
mare bine, pentru că din neştiinţă le
făcea pe toate. De aceea, Bunul
Dumnezeu nu l-a lăsat să piară şi l-a
întors pe calea adevărului, iar
întoarcerea lui s-a făcut într-un chip
minunat.
Într-o zi, s-a dus la mai-marii
evreilor, la arhierei, şi a cerut acte şi
învoire ca să meargă în Damasc să-i
lege pe toţi creştinii care vor fi
acolo, bărbaţi şi femei, şi să-i aducă
în Ierusalim. Pe când mergea călare
spre Damasc împreună cu ostaşii, o
lumină puternică a strălucit din cer
peste el atât de tare, încât a căzut
de pe cal şi a orbit. S-a auzit apoi un
glas zicându-i:
- Saule, Saule, de ce Mă
prigoneşti? Răspuns-a el şi a zis:
- Cine eşti Doamne, Cel ce mă
strigi? Glasul i-a zis iarăşi:
960
- Eu sunt Iisus, pe Care tu Îl
prigoneşti! Greu îţi este să izbeşti
cu piciorul în ţepuşă!
Tremurând şi înspăimântat, Saul a
zis:
- Doamne, ce voieşti să fac?
şi Domnul i-a răspuns:
- Ridică-te, intră în cetate şi ţi
se va spune ce trebuie să faci!, iar
bărbaţii care erau cu el pe cale
stăteau înmărmuriţi auzind glasul,
dar nevăzând pe nimeni.
Saul s-a ridicat de la pământ, dar
deşi avea ochii deschişi nu vedea
nimic. Luându-l însoţitorii lui de
mână l-au adus în Damasc şi trei
zile a fost fără vedere, timp în care
n-a mâncat şi n-a băut nimic. În
Damasc era un ucenic, anume
Anania, căruia Domnul i-a spus în
vedenie: ,,Sculându-te, mergi pe
uliţa ce se cheamă «uliţa dreaptă» şi
caută-L în casa lui Iuda pe un om
din Tars cu numele Saul, că iată, se
roagă!”. Ajungând Anania acolo, l-a
botezat pe Saul şi ochii lui s-au
deschis. Dar, ce minte poate să
gândească sau ce limbă poate să
spună câtă râvnă, câtă trudă şi
nevoinţă a depus acest apostol
pentru evrei şi pentru păgâni
704 PREDICI
ca să-i întoarcă la credinţa lui
Hristos?!
Truda şi ostenelile lui au fost ca
nisipul şi frunza în codru; ce ţară n-
a colindat, şi câte oraşe n-a luminat
cu învăţăturile lui; apoi ce temniţă a
fost care să nu-l fi avut pe el închis
şi legat?! În Ierusalim, în Roma şi în
toată lumea s-a luptat cu oamenii ca
şi cu nişte fiare. Cuvântul lui
Dumnezeu l-a purtat înaintea
împăraţilor necredincioşi, hulitori şi
chinuitori de la care a luat multe
bătăi, însă mulţi se întorceau şi
credeau în Hristos pentru credinţa
şi învăţătura lui.
Sfântul Apostol Pavel, ca şi Sfântul
Apostol Petru, nu a avut un merit
personal prea mare ca să fie chemat
la apostolat. Dumnezeu însă, l-a
ales pe acest prigonitor al Său,
pentru trei mari scopuri: să ruşineze
şi să dezrădăcineze legea
evreiască; să întoarcă păgânătatea
la credinţa cea dreaptă şi să
organizeze, să formeze
961
creştinismul, iar Sfântul Apostol
Pavel a împlinit aceste trei lucruri
cu un succes de care numai el era
în stare.
Pavel începu să propovăduiască
pretutindeni că acest Iisus răstignit
pe Cruce, împotriva căruia el s-a
luptat aşa de crunt, este Mântuitorul
şi Dumnezeul lui Israel, şi că e gata
să moară ca să pecetluiască cu
sângele său un adevăr atât de
important. Cine poate să se
împotrivească unui propovăduitor
atât de puternic?! De aceea, şefii
sinagogii unelteau asupra lui tot
felul de prigoniri ca să-l piardă cu
adevărat, dar el, ca un cuceritor
puternic căruia nimic nu i se
împotriveşte, intră în ţările păgâne
unde demonul idolatriei era stăpân
şi-l goneşte din toate părţile: din
Asia, din Europa, din Grecia, care
era locaşul ştiinţei şi al înţelepciunii
lumeşti, din Atena şi Areopag, unde
se aducea jertfa unui Dumnezeu
necunoscut, din Efes, unde
superstiţia îşi aşezase tronul, din
Roma, unde ambiţia stăpânea şi din
curtea lui Nero, care era centrul
tuturor patimilor rele.
Pretutindeni a vestit Evanghelia domnitorului Spaniei. Aceasta
umilinţei, a mortificării, a curăţiei. aflase de Pavel şi dorea să
Toţi judecătorii şi puternicii lumii,
oameni luminaţi, au îmbrăţişat PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
pocăinţa şi numele lui Iisus Hristos 705
cel sfânt şi curat a fost dus de
Apostolul Pavel pretutindeni. El a audă Cuvântul lui Dumnezeu din
văzut născându-se biserici gura lui şi iată că într-o zi, când
numeroase, înfloritoare, care Pavel trecea pe lângă poarta
umpleau tot pământul de admiraţia castelului spre târg, această femeie
şi parfumul sfinţeniei lor. l-a cunoscut după mers şi după faţa
lui veselă şi frumoasă. A trimis
Iată opera pentru care Sfântul Duh repede pe bărbatul ei, care se
poruncise ca să i-L aleagă pe Saul, numea Prov să-l cheme şi când a
atunci când a zis: ,,Osebiţi-Mi Mie ajuns Apostolul în casa lor li s-au
pe Saul la lucrul la care l-am deschis ochii sufletului şi au văzut
chemat!” - aşa cum spune Sfânta scris pe fruntea Sfântului Pavel cu
Scriptură. De aceea Sfântul Apostol slove de aur aşa: ,,Pavel,
Pavel a fost răpit până la al treilea mărturisitorul lui Hristos”. Când au
cer şi în rai, pentru ca să ne poată văzut acestea, au căzut la picioarele
spune din gura lui de apostol, ceea lui cerând botezul. După ce i-a
ce ne spusese şi Domnul Hristos. botezat pe amândoi, a mai botezat
De aceea a zis: ,,Am luat de la şi alţi boieri mari dintre spanioli, iar
Domnul, ceea ce am dat vouă”. Cine Prov era rudă cu împăratul Nero.
citeşte cu atenţie epistolele Auzind împăratul Nero despre toate
Apostolului Pavel se umple de acestea, s-a umplut de mânie şi ca
putere nouă, de nădejde şi un îndrăcit a omorât pe maica sa,
dragoste, şi află cu adevărat calea Agripina, care era creştină, a ucis
mântuirii. apoi pe unchiul său, pe soţia lui,
Octavia, şi pe mulţi alţii, fără număr,
Sfântul Apostol Pavel a încreştinat iar apoi a ridicat prigoană mare
şi Spania, printr-o femeie bogată pentru toţi creştinii.
numită Xantipi, care era soţia
962
Amândoi apostolii au fost Salvine. Acolo, căzând în genunchi,
ascultători şi credincioşi chemării se rugă lui Dumnezeu şi primi
divine, fără să se uite la trup şi lovitura de moarte, tăindu-i-se capul
sânge. Prigoniţi de crudul împăratul cu sabia şi iată că în acel moment,
Nero au fost aruncaţi în închisoare, în loc să curgă sânge,
din porunca acestuia. Amândoi au
avut cinstea să sufere nouă luni de a stropit hainele celor ce-i
zile în închisoarea Mamertina, unde tăiaseră capul cu lapte, şi pentru
n-au încetat propovăduirea această minune mulţi au crezut în
Evangheliei, întorcând la Hristos pe Hristos.
mulţi soldaţi care păzeau temniţa. În
cele din urmă, au fost osândiţi la Biserica îi cinsteşte cu laude şi îi
moarte: Petru, ca iudeu să fie pictează în locurile cele mai alese,
răstignit pe Cruce, iar Pavel în ca pe nişte stâlpi ai ei, ocrotitori şi
calitate de cetăţean roman, pentru fierbinţi rugători. Sfântul Apostol
că avea cetăţenie romană deşi era Petru este pictat cu Evanghelia în
de neam evreu, a fost condamnat să mână şi cu cheile Împărăţiei
i se taie capul. cerurilor pe care i le-a dat, în chip
tainic, Mântuitorul Iisus, iar Sfântul
Duşi la locul de osândă în acelaşi Apostol Pavel este pictat tot cu
timp, cei doi apostoli au trebuit, Evanghelia în mână şi cu o sabie
după tradiţie, să se despartă mare, care înseamnă Cuvântul lui
aproape de poarta Ostia, unde se Dumnezeu, sabia Duhului Sfânt, pe
îmbrăţişară, se sărutară amândoi, care ne-o recomandă şi nouă
dându-şi sărutarea cea mai de pe Sfântul Pavel s-o luăm şi să luptăm
urmă şi sfânta întâlnire la picioarele cu ea, ca să biruim păcatele şi toate
tronului lui Iisus Hristos, Împăratul duhurile cele necurate. Acestea au
nostru. Sfântul Petru a fost dus pe fost pe scurt vieţile acestor doi mari
muntele Ianicul, unde-l aştepta apostoli ai creştinătăţii.
crucea sa, şi a fost răstignit cu
capul în jos, aşa cum a cerut, iar 706 PREDICI
Sfântul Pavel a fost dus pe calea
Ostia, până la locul numit Apele
963
Dar şi Sfântul Apostol Andrei, Apostolul Toma a propovăduit
întâiul chemat şi frate al lui Petru, aEvanghelia la perşi şi indieni şi în
propovăduit Evanghelia în mai alte locuri, unde a primit moartea,
multe locuri, şi întorcându-se prin fiind pătruns cu suliţe ascuţite,
Pont şi Vizantia a venit până la Elav. dându-şi sufletul în mâna lui
Tradiţia spune că a ajuns până în Dumnezeu.
Dobrogea noastră. A fost răstignit, Apostolul Bartolomeu a
murind mucenic la Patras, fiind propovăduit Evanghelia în Siria şi în
răstignit pe o cruce în formă de X. Asia de sus, ajungând până în India,
iar apoi s-a întors în Armenia. A fost
Apostolul Iacob a propovăduit în răstignit pe cruce cu capul în jos,
Iudeea şi a fost omorât de Irod iar pielea trupului său a fost jupuită
Agripa, tăindu-i-se capul în anul 42. şi, tăindu-i-se capul, s-a încununat.
Trupul i-a fost pus într-o raclă de
Apostolul Ioan, ucenicul cel iubit al plumb şi aruncat în mare, dar a
Domnului şi fratele lui Iacob, L-a plutit pe apă ajungând la insula
propovăduit pe Hristos în Asia şi a Lipar.
fost izgonit de împăratul Domiţian,
în anul 94, în insula Patmos. Acolo a Apostolul Matei, Evanghelistul, a
avut descoperirile apocaliptice pe propovăduit Evanghelia în Parţia şi
care le-a scris şi a întors multă lume Midia, apoi a înconjurat toată
la Hristos. Când s-a întors în Efes, Etiopia, iar mai la sfârşit a intrat
după moartea lui Domiţian, a mai într-o cetate numită Mirmenia, unde
trăit câţiva ani şi a murit apoi pe la şi-a primit moartea prin foc.
anul 100. Apostolul Iacob al lui Alfeu, după ce
a propovăduit cuvântul lui
Apostolul Filip a propovăduit în Dumnezeu în diferite ţări, a fost
Asia Mică şi în Ierapolis cu Mariam, spânzurat pe cruce de cei
sora sa, şi cu Bartolomeu. Şi-a necredincioşi şi aşa s-a săvârşit.
primit sfârşitul fiind răstignit de
păgâni în Ierapolis, din Frigia, la o Apostolul Simon Zelotul, cel din
vârstă înaintată. Cana Galileii care se numeşte
Natanail în Evanghelia lui Ioan,
964
trecând prin Africa şi propovăduind
a fost răstignit de păgâni şi aşa s-a
săvârşit.
Apostolul Tadeu sau Iuda a lui
Iacob, care se cheamă frate al
Domnului nostru Iisus Hristos, a
propovăduit Evanghelia în Iudeea şi
Arabia, în Mesopotamia şi Persia. A
murit muceniceşte în Fenicia,
spânzurat şi săgetat de
necredincioşi.
Apostolul Matias care în locul
vânzătorului Iuda a fost şi el
numărat cu ceilalţi ucenici, a
propovăduit şi el în Etiopia, unde a
fost chinuit de necredincioşi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
707
până şi-a dat sufletul.
Apostolul Iacob fratele Domnului şi
feciorul lui Iosif, logodnicul Maicii
Domnului, a fost primul episcop al
Ierusalimului. În anul 62 a fost
aruncat jos de pe aripa bisericii şi
lovit apoi în cap cu un mai, până
când şi-a dat sufletul în mâna lui
Dumnezeu.
965
Toţi aceşti apostoli ai lui Hristos, şi
alţii care s-au luptat pentru
împărăţia lui Iisus şi şi-au vărsat
sângele, au murit pentru dreapta
credinţă şi pentru încreştinarea
lumii, ca lumea să primească
adevărata credinţă şi să-şi
mântuiască sufletul.
Rugăciune
O, minunaţilor apostoli şi prieteni ai
lui Dumnezeu, cei ce ştiţi şi luptele
noastre, şi suferinţele noastre,
rugaţi-L pe Milostivul Dumnezeu să
ne întărească pe noi, să facem voia
Lui, să sfârşim cu bine viaţa aceasta
trecătoare, ca să avem şi noi parte
de fericirea cea veşnică, în vecii
vecilor! Amin!
708 PREDICI
PREDICĂ LA
SFÂNTUL PROOROC ILIE
TESVITEANUL
 lui Dumnezeu, iar cuvântul lui va fi
lucrător şi puternic ca focul! El va
judeca poporul lui Israel cu sabie şi
,,Au nu ştiţi că sfinţii vor judeca cu foc!”
lumea?!” (1 Corinteni 6,2)
Mergând acasă, tatăl Sfântului Ilie,
F r a ţ i c r e ş t i n i, aştepta cu nerăbdare şi frică să
vadă ce va fi cu pruncul acesta
Sfânta noastră Biserică Ortodoxă când va fi mare. Crescând cu trupul,
prăznuieşte astăzi pe unul dintre cei dar şi cu sufletul, Sfântul Ilie iubea
mai înflăcăraţi prooroci - Ilie viaţa curată, trăind în feciorie,
Tesviteanul. Acesta s-a născut cu înclinând spre darul preoţiei,
vreo 600 de ani înaintea Domnului cugetând întotdeauna la legile lui
Hristos, în ţara Galaadului, într-o Dumnezeu. Adeseori se ducea în
pustie, unde, prin rugăciuni
cetate numită Tesvi, de unde-i vine fierbinţi, stătea de vorbă cu
şi numele de Ilie Tesviteanul. Dumnezeu, arzând ca un serafim de
dragoste pentru Creatorul a toate.
Tatăl Sfântului Ilie se numea Sovac
şi era din neamul marelui preot În vremea aceea mari erau
Aaron. Când l-a născut maica sa pe fărădelegile pe care le săvârşea
Sfântul Ilie, tatăl lui a avut o vedenie poporul lui Israel: împăraţii
minunată: a văzut nişte tineri petreceau în păgânătatea cea
îmbrăcaţi în haine albe împrejurul potrivnică lui Dumnezeu; mai-marii
pruncului, care-l înfăşau în flăcări poporului şi judecătorii săvârşeau
de foc şi-i dădeau să mănânce văpăi strâmbătăţi; poporul slujea urâciunii
de foc. Spăimântându-se de idoleşti şi cu toţii se tăvăleau în
aceasta, Sovac s-a dus la Ierusalim necurăţie şi desfrânare, iar pe fiii şi
şi le-a spus preoţilor ce a văzut în fiicele lor îi aduceau jerftă
vedenie şi unul dintre preoţi, care demonilor. Cei drepţi ş i curaţi care
era văzător cu duhul, i-a zis: se închinau adevăratului Dumnezeu
,,Omule, nu te teme, că pruncul trăiau în mari primejdii, erau
acesta va fi locaş al luminii darului
966
prigoniţi, aruncaţi în închisori şi daţi de nevastă pe Isabela, fiica
morţii. împăratului Sidonului, care a adus
cu sine, în Samaria, pe idolul Baal -
Pe Sfântul Ilie îl durea inima văzând urâciunea Sidonului, căruia a
toate acestea şi plângea pentru început să i se închine tot poporul.
pieirea sufletelor celor păcătoşi, Împăratul Ahab L-a supărat pe
rătăciţi şi pentru prigonirea drepţilor Dumnezeu mai mult decât toţi
lui Dumnezeu, dar împăraţii dinaintea lui. Fărădelegile
lui au fost fără de număr, căci a
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET construit o casă mare unde l-a pus
709 pe idolul Baal, pe dumnezeul
nevestei lui şi a plătit să-i slujească
mai deosebi se mâhnea pentru acolo vreo 800 de popi şi să-i aducă
necinstirea adevăratului Dumnezeu. jertfă lui Baal, adică diavolului.
Aşa că a început Sfântul Ilie să se Printre jertfele aduse erau: jocuri,
roage lui Dumnezeu să-i întoarcă pe cântece pentru desfrânare, băuturi
păcătoşi la pocăinţă în vreun chip în şi mâncăruri pentru îmbuibare,
care El ştie. Sfântul Ilie s-a rugat lui după care petreceau în desfrâu fără
Dumnezeu să-i pedepsească, ruşine, ca dobitoacele, împrejurul
fiindcă nu vor să se întoarcă şi acelui idol.
văzând că Dumnezeu întârzie să-i
pedepsească, a îndrăznit cerându-I La anumite sărbători ale acestui idol
ca să-i dea lui poruncă să făceau foc până se înroşea idolul,
pedepsească poporul şi pe toţi căci era din metal, şi aruncau acolo,
călcătorii de lege care s-au depărtat în gura idolului acestuia, ca hrană,
de Dumnezeu. Astfel s-a rugat lui pe copiii nevinovaţi din braţele
Dumnezeu să-i ducă la îndeplinire mamelor lor şi se topeau bieţii
rugăciunea lui. copilaşi până se făceau scrum şi
umpleau văzduhul de fum şi miros
În acea vremea peste Israel de carne de om. În timpul acesta
împărăţea Ahab, cel mai fărădelege poporul trebuia să se plece cu
împărat, avându-şi scaunul de genunchii şi cu faţa la pământ,
domnie în Samaria. Acesta şi-a luat făcând închinare ca înaintea lui
967
Dumnezeu. Cei care nu voia să se ani şi jumătate de secetă şi foamete
supună şi să facă aceste urgii, adică în tot pământul, căci nu numai
să joace, să desfrâneze, să cânte, pământul pălise, dar secaseră
să bea şi să mănânce acele fântânile, râurile şi chiar mările. Au
necurăţii, şi care nu se plecau cu
genunchii la pământ din porunca 710 PREDICI
Isabelei împărăteasa, erau omorâţi
în chinuri grozave. murit atunci de foame păsări,
animale, oameni, femei şi copii.
Văzând acestea, sfântul Prooroc Cerul era ca de aramă, iar pământul
Ilie, plin de râvnă şi mânie, s-a dus de fier; peste tot era chin şi jale.
la regele Ahab şi i-a zis: ,,Viu este Zbierau vitele, ţipau copiii, suspinau
Domnul Dumnezeul lui Israel, al bătrânii. Sfântul Ilie era hrănit de
Cărui slujitor sunt, că în anii aceştia Dumnezeu în casa acelei văduve,
nu va mai fi nici rouă, nici ploaie pe căci se înmulţeau mereu făina şi
faţa pământului decât numai după untdelemnul din ulciorul ei.
cuvântul meu, când voi zice eu!”,
dar împăratului Ahab, care nu Atunci au început oamenii să-şi dea
credea în Dumnezeu, nu i-a păsat de seama că L-au supărat pe
ce a spus Sfântul Ilie, deoarece Dumnezeu, dar regina Isabela dicta
credea că ploaia le-o dădea idolul acolo şi nu putea nimeni să i se
Baal. împotrivească. Sfântul Ilie se
înfăţişă înaintea împăratului, care
Dumnezeu i-a spus Sfântului Ilie ca plin de mânie, îi zise: ,,Tu eşti cel ce
în acest timp de secetă să se răzvrăteşti pe Israel?”, iar Sfântul îi
ascundă la un pârâu, anume Horat, răspunse: ,,Nu răzvrătesc eu pe
împrejurul Iordanului, de unde va Israel, ci tu şi casa tatălui tău, căci
bea apă şi unde corbii îi vor aduce aţi lăsat pe Domnul Dumnezeul
pâine şi carne. Secând pârâul din nostru şi aţi mers după idolul Baal.
cauza secetei mari, Dumnezeu îi Trimite acum şi adună tot poporul
porunci să se ducă în Sarepta lui Israel la mine, în muntele
Sidonului la o femeie văduvă, care-l Carmelului, şi pe toţi popii: pe cei
va hrăni şi astfel s-au împlinit trei 450 de prooroci fără de ruşine ai lui
968
Baal, precum şi pe cei 400 prooroci că sunteţi mai mulţi, iar eu sunt
mincinoşi care mănâncă din casa singur şi rugaţi-vă dumnezeului
Isabelei!”. vostru să pogoare foc din cer şi să
vă ardă jertfa voastră!.” Proorocii lui
Împăratul i-a trimis pe toţi, aşa cum Baal au făcut aşa: de dimineaţă şi
a zis Sfântul Ilie, în muntele până seara au strigat şi au chemat
Carmelului. Apropiindu-se de ei, numele zeului lor, dar în zadar.
Sfântul Ilie le-a zis tuturor: ,,Până
când veţi şchiopăta de amândouă Sfântul Ilie, văzându-i cum strigă,
picioarele voastre? Dacă Domnul cum se chinuiesc, a strigat la ei
este Dumnezeu adevărat, mergeţi batjocorindu-i şi zicându-le:
după Dânsul! Iar de este Baal ,,Strigaţi mai tare, că poate doarme
dumnezeu, mergeţi după dânsul!” sau are vreo treabă de făcut, sau s-
Poporul însă n-a răspuns nimic. o fi îmbătat; treziţi-l să audă!” Ei
,,Iată, zise Ilie, suntem aici eu, strigau tare şi se băteau cu bicele
Proorocul lui Dumnezeu, şi până ţâşnea sângele din venele lor.
proorocii cei mulţi ai lui Baal! Venind seara, Sfântul Ilie i-a dat la o
Aduceţi-ne doi viţei pentru jertfă şi parte şi a zis către popor:
nu le puneţi foc! Drept aceea peste ,,Apropiaţi-vă, de mine!”
a cărei jertfă va cădea foc din cer şi
va arde, când ne vom ruga, al Luând douăsprezece pietre a făcut
aceluia este adevăratul Dumnezeu altarul, a aşezat lemne deasupra, a
şi toţi să se închine înaintea Lui! Cei tăiat viţelul în bucăţi, l-a pus pe
ce se vor împotrivi să fie daţi lemne, a săpat şanţ în jurul altarului
morţii!” şi a poruncit poporului să toarne
apă peste lemne şi peste jertfă de
Poporul, lăudând cuvintele trei ori, până s-a umplut şanţul cu
proorocului Ilie, a strigat: ,,Bun este apă. Apoi privind către cer, în
cuvântul acesta, aşa să fie!” Aşadar genunchi, Sfântul Ilie a strigat către
au fost aduşi doi viţei în mijlocul Dumnezeu zicând: ,,Doamne,
poporului şi Sfântul Ilie a zis către Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac
proorocii idoleşti: ,,Alegeţi-vă un şi al lui Israel, ascultă-mă pe mine
viţel şi aduceţi voi jertfă mai întâi,
969
robul Tău şi trimite foc peste în munte să se roage lui Dumnezeu
această jertfă, ca astăzi să să trimită ploaie pe pământ. Cerul s-
a deschis la rugăciunea lui Ilie şi
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET pământul a fost adăpat din destul
711 cu ploaie. Văzând împăratul Ahab
această minune şi-a cunoscut
cunoască acest popor că Tu eşti rătăcirea şi s-a întors acasă,
singurul Dumnezeu în Israel! plângându-şi păcatele sale.
Ascultă-mă Doamne, ca să se
întoarcă şi să urmeze credinţa Multe minuni a mai făcut Sfântul
noastră!” Şi, o, minune sfântă a lui Ilie: l-a înviat pe fiul văduvei unde a
Dumnezeu! În clipa aceea a căzut fost găzduit; a despărţit apa
foc mare din cer şi a mistuit toată Iordanului cu cojocul; s-a rugat şi a
jertfa, lemnele, pietrele, apa şi venit foc din cer peste cei ce căutau
ţărâna dimprejur. să-l prindă şi să-l ducă la împărat -
de două ori câte 50, pe care i-a
Poporul, văzând acestea, a căzut cu mistuit focul lui Dumnezeu. Sfântul
faţa la pământ şi s-a închinat Ilie L-a văzut şi pe Dumnezeu într-
zicând: ,,Cu adevărat, acesta este un chip minunat, aşa pe cât a fost
Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul cu putinţă omului să-L vadă.
lui Ilie, afară de El nu este alt Când s-a apropiat vremea să-l ia
Dumnezeu!” Atunci Sfântului Ilie a Dumnezeu la cer, Sfântul Ilie a
zis către popor: ,,Prindeţi-i repede cunoscut aceasta cu duhul. Fiind în
pe proorocii lui Baal şi pe toţi popii! călătorie împreună cu ucenicul său
Nici unul să nu scape!” Şi Elisei, pe care i-l dăduse Dumnezeu
prinzându-i pe dânşii, i-a dus Ilie la ca să-i slujească, iar apoi să-i ţină
râul Chişon şi i-a înjunghiat pe toţi locul, au ajuns la Iordan. Sfântul Ilie
acolo, aruncându-i apoi în valurile a despărţit apa Iordanului în două
râului. Toate acestea s-au petrecut cu cojocul său şi au trecut amândoi
în faţa împăratului Ahab, căruia de cealaltă parte, luând Elisei,
Sfântul Ilie i-a zis să se grăbească Proorocul, dar îndoit de la
să plece, căci ploaie mare va cădea Dumnezeu. Pe când vorbeau ei, s-a
pe pământ. Sfântul Ilie s-a dus apoi coborât între ei un car de foc tras de
970
cai de foc şi Sfântul Ilie a fost răpit regine ale balului, dacă nu se
la cer, iar Elisei privea cum se înălţa pocăiesc şi nu se îndreaptă, vor
Sfântul Ilie spre cer în acel car cu avea parte ca regina Isabela, care se
cai de foc şi cu ochii în lacrimi închina idolului Baal, de focul şi
zicea: ,,Părinte, Părinte, carul şi caii chinurile iadului.
lui Israel!”, ca şi cum ar fi zis: ,,O,
Părinte, tu ai fost toată puterea lui Iată, Sfântul Ilie stă împotriva celor
Israel, a poporului; cu rugăciunea şi ce joacă, celor ce dansează la
cu râvna ta s-au îndreptat toate în baluri; el i-a înjunghiat ca pe boi pe
ţara noastră.” Aceasta a fost pe toţi popii lui Baal, rămânând astfel o
scurt viaţa Sfântului Proroc Ilie pildă vie pentru toţi ce joacă sau
Tesviteanul. aprobă jocurile şi dansurile, care
sunt socotite închinare la idoli, aşa
Fraţi creştini, cele ce s-au întâmplat cum spune şi Sfântul Apostol Pavel
cu poporul lui Israel în vremea la Corinteni1, cap.10, v.7: ,,Să nu fiţi
Sfântului Ilie, se întâmplă şi cu noul închinători la idoli, ca unii dintre ei,
popor Israel, care suntem noi, după cum este scris: «poporul a
creştinii cei de astăzi. Iată, ni se şezut să mănânce şi să bea şi s-a
face cunoscută şi explicată sculat să joace!»”
problema cu Baal şi cu popii lui
idoleşti, că toată lepădarea de Sfântul Apostol Pavel le atrăgea
Dumnezeu a acestui popor, toate atenţia creştinilor de atunci să nu
păcatele şi rătăcirile lor, le găsim şi facă ce a făcut acel popor în pustie,
la poporul nostru creştinesc. pierind în acea zi, din cauza acestui
Creştinii L-au părăsit pe Dumnezeu mare păcat, ca la 3000 de suflete.
şi slujesc lui Baal; balurile care s-au Dar, oare, Sfântului Ioan Botezătorul
păstrat până în zilele noastre sunt o nu i s-a tăiat capul din cauza acestui
rămăşiţă din ceremoniile aduse şi păcat al jocului, când a dansat fata
închinate idolului Baal. Fetele şi cea desfrânată?! Irod a făcut
femeile care au fost alese jurământ că îi va da orice îi va cere,
chiar jumătate din împărăţia lui, iar
712 PREDICI ea a refuzat şi îndemnată de
diavolul şi de maica sa i-a cerut
971
capul lui Ioan Botezătorul, cel mai baluri şi serate au rămas o mulţime
mare prooroc. Sfinţii apostoli, oare, de fete necinstite, urmând apoi
nu au fost prigoniţi şi omorâţi din pruncii avortaţi - crimele; câţi nu s-
cauză că le-au convertit pe au junghiat cu cuţitele, câţi tineri,
jucătoare, pe desfrânate la câte tinere, nu s-au îmbolnăvit şi au
creştinism?! În timpul sfinţilor murit fără de vreme de la dansuri,
părinţi care au ţinut sinoadele de la baluri, de la jocuri, de la
ecumenice, dansurile oamenilor nunţile cele însoţite de aceste urgii.
erau mai nevinovate, mai primitive
şi, cu toate acestea, sfinţii părinţi au Ca o furtună ce se dezlănţuie peste
văzut că sunt departe de omenire, aşa s-au întins bolile de la
Evanghelie, de aceea, la sinodul al aceste mari păcate, căci oamenii au
VI-lea şi al VII-lea ecumenic ei uitat de tot ce-i sfânt, nu mai ţin
condamnă jocurile, ca fiind seama de nimic şi nici de Bunul
neconforme cu viaţa morală Dumnezeu; au devenit nervoşi, căci
creştină. fără frică deschid gura şi-L înjură.
Unii au alunecat în patima jocului de
Sfântul Ioan Gură de Aur zice: noroc, stând neclintiţi, cu mintea
,,Unde sunt cântece lumeşti, jocuri încordată, ore întregi şi chiar zile
şi dansuri, acolo e toată gloata undeva într-o cămăruţă cu aer
dracilor!” Într-o astfel de adunare e închis, în fum de tutun; toate
Sodoma şi Gomora, aici stau faţă-n acestea le rod nervii, căci văzând
faţă Acriman şi Ormuz, care au cum îşi distrug averea şi banii,
prilejul să-şi ridice capul cu ajung de îşi pierd minţile, familia şi
îndrăzneală, adică cer închinare la chiar la sinucidere. Câte jertfe de
idoli. Deci, dacă sfinţii părinţii noştri acestea n-au
condamnă acestea şi ne spun că e
un păcat, şi nu le aprobă, noi de ce PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
le găsim bune? Nu observăm că mai 713
întâi supărăm pe Dumnezeu?!
Fiindcă de la jocuri, de la băuturi, de căzut în ghearele demonilor de la
la aceste distracţii iese un izvor de aceste urgii şi păcate?!
fărădelegi şi de păcate mari. De la
972
Iată ce roade bogate culege diavolul părinţii să nu se mai plângă că-i bat
de pe urma acestor păcate! Fiindcă copiii, că-i dau afară din casă, că
oamenii L-au lăsat pe Dumnezeu şi nu-i ascultă, că sunt beţivi, tutunari,
legea Lui şi se închină idolilor, curvari, că nu vor să mai asculte de
jocurilor, petrecerilor, demonilor. Dumnezeu, că nu le mai trebuie
Aşa a făcut poporul evreu în vremea biserică şi rugăciune, nu se mai
Sfântului Ilie: L-a părăsit pe închină nici câteva minute înaintea
Dumnezeu şi legea Lui, înclinând lui Dumnezeu, cu metanii până la
spre patimi şi închinându-se pământ. Nopţi întregi nu se mai
idolului Baal, jocurilor şi satură dansând şi jucând la nunţi, la
petrecerilor în locul lui Dumnezeu. baluri şi în alte locuri stricate ori
Oare, creştinii de astăzi nu fac tot jucând jocuri de noroc; de aceea
aşa?! Creştinii noştri au aşezat copiii care se zămislesc în astfel de
televizorul în locul sfintelor icoane, momente necurate ies viermănoşi
spre răsărit şi, în loc să se închine ca fructele în care apar viermii abia
lui Dumnezeu, se închină idolilor pe atunci când se coc. La fel şi aceşti
care-i văd la televizor: jocurilor şi copii, când ajung mari sunt plini de
desfrâului care se arată acolo? duhuri necurate, de vicii, de viermii
Oare, pe canalul acesta nu-ţi vin în patimilor, ai idolilor, ca şi cei din
casa ta, frate creştine, toţi spurcaţii, vremea Sfântului Ilie. Să ia aminte
toţi desfrânaţii, toţi necredincioşii şi să se întoarcă la Dumnezeu cu toţii
hulitorii?! Nu râzi tu cu ei în faţa până nu e prea târziu.
sfintelor icoane şi-n faţa lui
Dumnezeu? Apoi vrei să-ţi asculte Câţi creştini nu fac apoi ca
Dumnezeu rugăciunile!? Nu este împăratul idolatru pe care l-a
aceasta o lepădare de Dumnezeu, mustrat Sfântul Ilie pentru
ca a celor din vremea Sfântului Ilie? necredinţa lui?... căci a trimis soli
să întrebe idolii şi proorocii
De aceea Sfinţii Părinţi ne-au lăsat mincinoşi, dacă se face bine sau nu,
scris şi ne-au atenţionat cât de mare căci era bolnav. Nu fac, oare, tot aşa
este acest păcat, şi cât rău şi creştinii noştri când se
pricinuieşte sufletului atât în viaţa îmbolnăvesc?! Aleargă mai întâi la
aceasta, cât şi în cealaltă. Aşadar, descântece, să le toarne cositorul şi
973
să le descânte în multe feluri şi să le
Alt păcat tot aşa de mare şi
dea de băut şi de mânjit lucruri înfricoşat este păcatul înjurăturilor,
descântate. Până acolo au ajuns hulelor, luarea numelui lui
vrăjitoarele că le dă să bea de unde Dumnezeu în deşert, care este
au scăldat mortul, ca cine bea acea călcarea uneia din cele zece porunci
apă în care a scăldat mortul; aşa să- date de Dumnezeu, unde zice: ,,Să
i stea ochii şi gura, cum stă a nu iei numele Domnului,
mortului, să nu mai poată zice un Dumnezeului tău în deşert!” Cel
cuvânt, să fie mut, să fie surd şi să care hulea în legea veche pe
facă toate cum zice nevasta. Dumnezeu era omorât cu pietre,
fără iertare - aceasta era pedeapsa.
Îndeosebi femeile sunt cele mai Îl scoteau într-o piaţă şi acolo
multe care au păcatul acesta că aruncau toţi cu pietre şi-l omorau pe
aleargă la vrăji, la descântece, dar cel pe care îl auzeau înjurând de
după ce se mânjesc şi beau fel de Dumnezeu. Dar astăzi, câţi oameni
fel de spurcăciuni, şi mai rău se fac nu deschid gura şi-L înjură pe
unii oamenii pentru că nu ţin mult Bunul Dumnezeu, Care ne
farmecele acestea. Unele mai vin hrăneşte?! Înjură cerul, soarele,
chiar şi pe la biserică, zicând: ,,să luna şi stelele, sfinţii, grijania,
mai încercăm şi prin slujbe!”, după lumina, raiul şi toate cele sfinte.
ce s-au
Cum de nu se deschide pământul
714 PREDICI să-i înghită pe aceşti nelegiuiţi!?
Cum de nu se coboară foc din cer
dus la diavol. Iată rătăcire, iată să ardă pe aceşti hulitori?! Dar, va fi
lepădare de Dumnezeu! Cum să mai odată. Răbdarea lui Dumnezeu e
asculte Dumnezeu rugăciunea mare! De nu se vor întoarce,
acestora, care-I întorc spatele şi se prăpădul îi va stinge pe toţi.
duc la diavolul să-i ceară ajutor? De Omule, cum vei da tu răspuns în
aceea nu se tămăduiesc mulţi, de faţa lui Dumnezeu, când îţi va ieşi
aceea nu le ajută Dumnezeu şi nu sufletul pe gura aceea spurcată, cu
vrea să le audă rugăciunea. care înjuri pe Dumnezeu?! Cum vei
sta în faţa Lui? Ce îndrăzneală mai
974
ai tu, creştine, la Dumnezeu să te
ierte? Tu, care ai hulit pe
Dumnezeu! Grozav lucru e a cădea
în mâinile lui Dumnezeu! Opriţi-vă
slugi obraznice; opriţi-vă până nu e
prea târziu! Aşa Îl iubim noi pe
Dumnezeu?! De ce te împrieteneşti,
tu, creştine, cu diavolul, cu sarsailă,
cu aghiuţă, cu ucigă-l toaca, ducă-
se pe pustii? Cum poţi lua tu parte
la întunericul acesta, cum poţi trece
de partea necuratului, când tu te -ai
lepădat de el la botez?! Nu vezi,
frate creştine, cum a reuşit el să
facă lumea să înjure de tot ce e mai
sfânt şi mai curat!? Pe Dumnezeu
cu tot ce-I aparţine Îl înjură până şi
copiii. Şi încă un nume, tot atât de
scump, mai înjură copiii: numele de
,,mamă”. Mare păcat fac mulţi şi
cred că nu e nimic!
Mai înainte înjurau doar oamenii
josnici, oamenii inculţi, borfaşii,
puşcăriaşii şi hoţii, dar acum s-au
înmulţit cei care înjură, mai ales
dintre oamenii pretinşi culţi; copiii
de la cea mai mică vârstă învaţă
înjurături de la părinţii lor. Ce păcat
mare şi grozav! Fericitul Ieronim
spune că nici un păcat nu e mai
mare ca hula, iar Fericitul Augustin
zice că cine înjură numele lui
975
Dumnezeu şi cele sfinte face tot
acelaşi păcat ca şi aceia care L-au
răstignit pe Fiul lui Dumnezeu.
Adevăraţii creştini, domnitorii,
împăraţii, regii care au fost înainte,
n-au putut suferi niciodată să audă
cum înjură oamenii şi cum Îl hulesc
pe Dumnezeul cerului şi al
pământului, pe Împăratul
Împăraţilor, pe Regele Regilor.
Pentru aceasta au pus nişte legi
foarte aspre, căci unul dintre ei a
pus pedeapsa să i se
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
715
găurească limba celui care înjură,
să fie înfierat cu fierul roşu pe
frunte; altul a spus să-i închidă în
casa de nebuni pe toţi hulitorii, altul
dădea amenzi mari celor hulitori, iar
cine hulea a cincea oară, era legat
în piaţa publică în văzul tuturor. La
a şasea hulă îi puneau fierul roşu pe
buza de sus; la a şaptea îi înfierau şi
buza de jos, iar dacă nu se îndrepta
îi scoteau limba din rădăcină.
Aceasta era pedeapsa pentru
hulitori în vremea creştinilor noştri
adevăraţi.
Deci, fraţi creştini, înarmaţi-vă cu
râvna Sfântul Ilie! Ceea ce trebuie
să băgăm de seamă noi, toţi
creştinii, este că Sfântul Ilie a avut
curajul să-i mustre pe toţi, chiar şi
pe împărat, pentru hule şi pentru
depărtarea de Dumnezeu. Această
râvnă trebuie s-o avem noi, toţi
creştinii, şi, mai ales,
dumneavoastră ca părinţi să-i
pedepsiţi pe copii când îi auziţi că
înjură, pentru că, pe lângă faptul că
le faceţi un mare bine, îi scăpaţi de
focul iadului, de muncile cele de
veci. N-aveţi frică de nimeni! Nu vă
ruşinaţi a-L mărturisi pe Domnul
care a făcut cerul şi pământul şi
toate cele ce sunt într-însele văzute
şi nevăzute!
Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I
slavă, că încă puţin va fi şi va veni
pe norii cerului să plătească
fiecăruia după faptele lui! Haideţi
dar, fraţilor, luaţi hotărâre chiar
acum, ca să vă lăsaţi de toate
păcatele! Nu vă luaţi după lumea
aceasta rătăcită şi mincinoasă; nu
vă lăsaţi duşi în eroare şi în rătăcire!
Mustraţi-i şi spuneţi-le în faţă că
este un păcat a juca, nu-l scornim
noi acum, cum cred unii. Aţi auzit că
sfinţii lui Dumnezeu, soboarele,
976
sinoadele au spus că e un păcat
mare, un izvor de fărădelegi. Duhul
Sfânt a ştiut ce va fi, de aceea a zis:
,,Păstorii au făcut fărădelegi,
împotriva Mea şi proorocii au
proorocit întru Baal şi au umblat
după cele netrebnice! Pentru
aceasta Mă voi judeca cu voi - zice
Domnul - şi cu fiii fiilor voştri Mă voi
judeca!” Nu vă luaţi după nimeni şi
nici după cei ce se încred în ştiinţă
numai, căci mare este puterea lui
Dumnezeu, nu a omului!
Omul este o fărâmă de nimic. De ce
învăţaţii lumii nu reuşesc să închidă
robinetele cerului, să nu mai plouă
când plouă mult? Să nu mai înece
recolta şi oamenii cu totul. De ce nu
reuşesc învăţaţii să facă să plouă
acolo unde nu plouă? De ce nu
opresc soarele să nu mai
dogorească să usuce pământul şi
verdeaţa? De ce nu opresc
cutremurele sau nu anunţă măcar
cu câteva ore înainte, ca oamenii să
poată ieşi din case? Ştiu ei câte
stele sunt pe cer?! Şi ce există mai
sus de ele?!
Nu vă înşelaţi! De nu va potrivi
Dumnezeu ploaia ş i căldura, vântul
şi lumina, zăpezile şi gerurile,
trăsnetele şi fulgerele chiar, nu se
face nimic pe pământ. Nu vom mai Doamne Iisuse Hristoase,
avea ce mânca. Nu vedeţi că Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui
Dumnezeu strică planurile Avraam, al lui Isaac, al lui Israel, al
oamenilor?! Câte nu plănuiesc Proorocului Ilie şi al tuturor sfinţilor
oamenii! Că vor face şi vor drege, le părinţilor noştri, auzi-ne şi pe noi
dă peste cap în câteva secunde astăzi, Doamne, auzi-ne şi trimite
toate planurile. focul Duhului Tău cel Sfânt şi
Toată nădejdea noastră s-o punem primeşte Tu jertfa inimilor noastre!
în Dumnezeu, nu în oamenii care
râd de puterea lui Dumnezeu. Un Ţie, Doamne, ne predăm cu tot ce
singur lucru ne rămâne de făcut: să avem pe acest pământ: sănătate,
ne recunoaştem frumuseţe, bogăţie! Auzi-ne,
Doamne, şi fă să cunoască şi
716 PREDICI necredincioşii că Tu eşti Dumnezeul
nostru! Auzi-ne, Doamne, şi fă să se
păcatele şi să ne întoarcem la ruşineze cei ce se luptă împotriva
Dumnezeu prin pocăinţă sinceră şi Ta, cei ce nu vor să se închine Ţie
cu lacrimi că e vreme de plâns, e Dumnezeului cerului şi al
vreme de pocăinţă. Să recunoaştem pământului, Creatorul celor văzute
că suntem păcătoşi şi să ne şi celor nevăzute şi fii cu noi în
întoarcem pe calea cea adevărată, toate zilele până la sfârşitul
aşa cum a zis Sfântul Prooroc Ilie. veacurilor! Amin!

Să-L cinstim pe Dumnezeu, să-I

mulţumim pentru ce ne-a dat şi să PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
venim aici, acasă la El - în sfânta 717
biserică - să-I aducem laudele şi
jertfele noastre sufleteşti şi trupeşti.

Rugăciune PREDICĂ LA TĂIEREA CAPULUI

SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL

977
 Tobie ş i toţi drepţii şi plăcuţii lui
,,Ioan a zis: «Eu sunt glasul Celui ce Dumnezeu. Acest lucru l-a făcut şi
strigă în pustie: îndreptaţi calea Sfântul şi Marele Prooroc Ioan
Domnului, precum a zis Isaia Botezătorul, a cărui prăznuire o
proorocul!»” (Ioan 1, 23) pomenim astăzi. După ce a fost
prins din porunca lui Irod împăratul,
F r a ţ i c r e ş t i n i, Sfântul Ioan a fost băgat la
închisoare şi acolo, în acea temniţă,
Din cele mai vechi timpuri oamenii a stat un an de zile. Când a simţit
cei buni şi vestiţi aveau obiceiul ca Ioan că i se apropie sfârşitul şi că
înainte de moarte să dea învăţături Irod vrea să-i taie capul, i-a învăţat
copiilor, rudeniilor, prietenilor şi să pe ucenicii săi de cine să asculte,
rânduiască din cele agonisite după plecarea lui, şi i-a trimis pe doi
pentru facerea de din ucenicii săi la Domnul Hristos
cu întrebarea: ,,Tu eşti Cela ce
fapte bune. Îi învăţau cum să trebuia să vină sau să aşteptăm pe
păzească obiceiurile bune, cum să altul?”
împartă săracilor milostenia pentru
sufletele lor şi chiar numeau cui să Iisus răspunzând le-a zis lor:
o dea. Acestea toate pricinuiau ,,Mergeţi şi spuneţi lui Ioan cele ce
multă jale şi durere mai ales copiilor auziţi şi vedeţi: orbii îşi capătă
şi celor mai de aproape pentru că îi vederea, şchiopii umblă, leproşii se
vedeau pe cei dragi că se despart curăţesc, surzii aud, morţii înviază
de viaţă şi de lumea aceasta şi şi săracilor li se propovăduieşte!”,
pleacă într-o lume necunoscută de şi chiar în timpul acela a făcut
unde nu se vor mai întoarce Domnul Hristos multe minuni
niciodată. înaintea ucenicilor lui Ioan.

Aşa a făcut Patriarhul Avraam, Sfântul Ioan Botezătorul ştia sigur

Isaac, Iacov, aşa a făcut David, că Iisus era Acela Care trebuia să
învăţând pe fiul său Solomon să vină, că doar el Îl botezase, el
aibă frică de Dumnezeu şi să văzuse Duhul Sfânt în chip de
păzească legea Lui. Aşa a făcut porumbel şi auzise glasul Tatălui
978
Ceresc Care L-a mărturisit pe Fiul tatălui lor, au împărţit ţara în patru
Său cel iubit. Întrebarea aceasta a părţi şi domnea fiecare peste partea
fost pusă, însă, pentru ucenicii lui, sa.
ca ei să audă mai clar şi să vadă
minunile lui Iisus. A mai vrut Sfântul Irod, mai răutăcios, s-a ridicat cu
Ioan să-i trimită pe ucenicii săi la război asupra fratelui său, Filip, şi i-
Domnul Hristos fiindcă se a luat partea lui de avere, i-a luat
soţia, pe care o chema Irodiada şi
718 PREDICI toate câte avea acest frate al lui,
Filip. Dacă a luat-o pe Irodiada,
apropia timpul să se despartă de femeia fratelui său şi o ţinea în loc
lume şi să se ducă cu sufletul în iad, de nevastă, pe nevasta lui
să propovăduiască şi acolo venirea adevărată, pe care a avut-o până
lui Hristos, Care izbăveşte sufletele atunci, a izgonit-o. Ea s-a dus la
celor care vor crede în tatăl ei, Areta împăratul, căci era
propovăduirea Lui şi Se va pogorî în fată de împărat, şi i-a spus toate
temniţele iadului, ca să-i scoată şi câte a făcut Irod, bărbatul ei. Areta
pe cei de acolo la fericire, după împăratul s-a răsculat cu oaste
învierea Sa. asupra lui Irod, i-a prădat ţara şi i-a
omorât mulţi oameni, răzbunându-
Să vedem acum în ce chip a fost se asupra lui Irod pentru fiica sa.
băgat Sfântul Ioan în temniţă şi Dar Irod, cel fără de ruşine, trăia
pentru ce i-a fost tăiat capul lui, de înainte cu soţia fratelui său, Filip.
Irod. Împăratul Irod cel mare, acela
care stăpânea în vremea naşterii lui Sfântul Ioan Botezătorul, care a fost
Iisus Hristos şi care a tăiat 14.000 trimis de Dumnezeu în lume să
de prunci, nădăjduind că-L va ucide pregătească inimile oamenilor cu
şi pe Iisus, acest Irod, a avut patru învăţătura Sa, îl mustra pe Irod
copii. Pe unul îl chema Filip, pe altul pentru fărădelegea aceasta mare şi-i
Lisanie, pe altul Avilenie, iar pe cel zicea: ,,Nu ţi se cade ţie, o, Iroade,
din Evanghelia de astăzi îl chema să ţii femeia fratelui tău, Filip!”
Irod, după numele tatălui său. Pentru aceste cuvinte s-a mâniat
Aceşti patru fraţi, după moartea Irodiada şi voia să-l omoare, dar nu
979
putea, căci Irod se temea de Ioan şi-
l cinstea ca pe un om mare şi vestit;
îl ştia că este un sfânt şi un mare
drept, iar pe sine se ştia vinovat de
călcarea legii pe care o învăţa
Sfântul Ioan.
lui Dumnezeu, Care ridică păcatele
lumii, şi după ce a împlinit toată
taina
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
719

După ce Sfântul Ioan Botezătorul a mântuirii noastre, s-a dus de bună

botezat mulţime de oameni, Irod l-a voie înaintea împăratului Irod şi i-a
trimis pe unul din boierii lui să-l zis: ,,Ce amestec are întunericul cu
cheme pe Ioan la el, să-i spună să lumina, sau pentru ce ai trimis tu,
se oprească şi să nu mai vorbească care calci legea, la mine învăţătorul
despre păcatul lui în public, că altfellegii?” Irod s-a ruşinat de aceste
va fi rău de el. Dar Ioan cuvinte şi i-a zis: ,,Te rog să
încetezi, Ioane, de a mă mai
a răspuns către solul lui Irod: batjocori!” Ioan a răspuns: ,,Eu am
,,Du-te şi spune împăratului tău că venit pe lume să mărturisesc
nu am vreme acum să vin, pentru că Adevărul, să condamn făţărnicia, să
mai întâi trebuie să fac voia lui dau pe faţă păcatele lumii, ca să se
Dumnezeu, nu a oamenilor! Mai lase fiecare de fărădelegea sa!”.
întâi trebuie să arăt lumina celor cu
ochi, nu celor orbi. Va veni însă o Atunci Irod s-a mâniat şi a poruncit
vreme când voi veni nechemat ostaşilor să-l ia pe Ioan şi să-l
înaintea împăratului tău, care face închidă în temniţă. Ostaşii l-au legat
fărădelege şi voi da pe faţă toată de mâini şi astfel Sfântul Ioan
ticăloşia lui!”. Botezătorul a fost dus în temniţa
Aceste cuvinte ale lui Ioan au fost cea rece, temniţa palatului lui Irod,
spuse de boierul acela lui Irod, iar unde a stat un an de zile.
acesta le-a înghiţit pe toate ca pe
nişte pilule amare, fiindcă nu era În acea vreme, împăraţii aveau
voia lui Dumnezeu atunci ca să obiceiul de a-şi prăznui ziua naşterii
moară Ioan. După ce Sfântul Ioan lor cu multe petreceri. De aceea şi
Botezătorul L-a propovăduit pe Fiul Irod, când i s-a împlinit ziua naşterii,
980
a pregătit o mare petrecere boierilor oglindă, aceasta a pornit apoi în
lui, cu băuturi şi mâncăruri alese, sala cu ospăţul. Acolo, în ritmul
jocuri şi muzică, ca să-şi muzicii care cânta pentru joc, a
veselească fiecare trupul, aşa cum început să joace în faţa lui Irod şi a
pofteşte. Cu acest prilej, diavolul a boierilor adunaţi. În jocul acesta
pus îndemn în mintea şi inima atât au înfierbântat-o duhurile
Irodiadei, să-şi trimită şi ea fata, pe necurate, încât n-a mai ţinut seama
care o avea cu Filip, fratele lui Irod, de nici o ruşine şi a început să
să joace la masă înaintea arunce de pe ea veşmintele în
împăratului şi a întregului popor timpul jocului, rămânând aproape
adunat acolo, pentru ca să goală în faţa tuturor mesenilor.
îndulcească şi să veselească inima
lui Irod şi să-l facă să aibă multă Irod împăratul, înfierbântat de duhul
dragoste către dânsa, aşa cum au curviei, aşa cum se aprind mulţi
obicei unele femei, să măgulească ticăloşi în zilele noastre care asistă
pe bărbaţii lor cu câte o surpriză ca la astfel de jocuri, a făgăduit atunci,
aceasta şi mai ales că, întru acea cu jurământ, că-i va da jucătoarei
vreme, era Sfântul Ioan în temniţă şi aceleia orice îi va cere, chiar şi
nu ştia cum să-l omoare pe el. jumătate din împărăţia lui. Vicleana
fată, care era stăpânită de diavolul,
Ştiind Irodiada şi cu diavolul, că nici s-a dus repede la mama ei, să o
o patimă nu este mai rea ca să-l întrebe ce să-i ceară, iar aceasta i-a
orbească pe om şi să-l pornească zis: ,,Lasă jumătate din împărăţie ce
spre crimă ca beţia, a aşteptat ţi-a făgăduit! Cere capul lui Ioan
ticăloasa mai întâi ca Irod să Botezătorul că, dacă va pieri el,
mănânce şi să bea bine şi după ce l- toată împărăţia lui Irod va fi a
a văzut că s-a îmbătat, atunci şi-a noastră, nu doar jumătate şi tot
trimis fata. A împodobit-o mai întâi binele îl vom avea, vieţuind fără nici
cu fel de fel de zorzoane, cu o supărare! Iar dacă va trăi Ioan,
veşminte scumpe, transparente, i-a vom fi lipsiţi de toate şi vom ajunge
pus cercei în urechi, inele, brăţări şi de râsul
mărgele, parfumuri şi unsori vrăjite
şi după ce s-a uitat multă vreme în 720 PREDICI
981
 mama ei, care voia să-l vadă cu
lumii. Deci du-te repede, grăbeşte- ochii ei, fiindcă se temea de două
te, până nu se trezeşte Irod şi să nu lucruri: unul, ştiind că Ioan ca un
se căiască pentru că a făcut mare sfânt, după tăiere, s-ar putea
jurământ!”. să învieze şi le va pierde cu puterea
sa, iar altul, ca nu cumva să taie pe
Auzind aceasta, Salomeea, că aşa o altul în locul lui, iar pe Ioan să-l
chema pe fata cea blestemată a slobozească.
Irodiadei, s-a dus şi a cerut capul lui
Ioan Botezătorul. Când a auzit Irod De aceea a cerut capul ca să-l vadă
ce a fost în stare să-i ceară, s-a şi mai ales să-l chinuiască şi mort,
mâhnit foarte tare, fiindcă nu voia căci după o tradiţie veche, se spune
să-l omoare, pentru că-l ştia om că Irodiada, când l-a primit în mână,
drept. Sta nemişcat bietul Irod şi a luat un ac şi a străpuns limba
îngândurat, ca o corabie bătută de sfântului, hulindu-l şi zicând:
vânturi, neştiind ce să facă. Ceea ,,Aceasta este limba care nu mă
ce-l strângea de grumaz mai mult lăsa în pace şi mă batjocorea pe
era jurământul pe care-l făcuse şi mine în faţa poporului!”. Pe când
nu putea să şi-l retragă, mai ales că ticăloasa făcea aceasta, tot tradiţia
era cuprins şi biruit de patima beţiei spune că sfântul cap de pe tava
şi a curviei, căci bine zice înţeleptul aceea a deschis gura şi încă o dată
Solomon că: ,,Vinul şi femeia iau i-a strigat cuvinte aspre: ,,Să ştii că
minţile omului”. tot nu-ţi este îngăduit să trăieşti cu
fratele soţului tău!”
Aşa şi Irod, pierzându-şi capul cu
aceste patimi, a poruncit ca imediat Văzând această minune, a poruncit
să fie adus capul sfântului şi ostaşilor să fie străjuit capul
dreptului Ioan Botezătorul pe o tavă, sfântului, iar trupul să se îngroape
la masa lui, înaintea tuturor fără de cap. Irodiada, Salomeea şi
boierilor. Salomeea, care abia toţi făcătorii de rău s-au bucurat de
aştepta aceasta, a cerut să i-l dea el moartea Sfântului Ioan, dar ceilalţi
în mână, iar ea să-l ducă la maică- s-au întristat şi tot ospăţul s-a
sa, după cum o învăţase Irodiada, tulburat, în urma acestui mare păcat
982
al crimei ce s-a făcut fără de 20 de coţi şi lată de 10 coţi şi
dreptate. Dumnezeu, însă, a Dumnezeu mi-a zis: «Aceasta iese
răsplătit cu pedeapsă aspră acestor de la faţa lui Dumnezeu şi intră în
nelegiuiţi şi în viaţa aceasta şi în casa celor ce se jură pe numele lui
cealaltă veşnică, căci şi-a luat plata Dumnezeu, de-i pierde şi-i
fiecare după cum a făcut. Pe sfârşeşte!»”
Salomeea, jucătoarea cea
desfrânată, a înghiţit-o pământul de Să fugim şi noi de jurământ pentru
vie; Irod şi Irodiada au fost prinşi şi
că cel ce jură sau pune pe altul să
legaţi de împăratul Romei de atunci jure este ucigaşul sufletului său.
şi duşi în surghiun, unde au murit înDin cauza acestui păcat a pierit Irod,
chinuri grele, iar averea lor şi tot pentru că s-a jurat fetei aceleia
aurul şi bogăţiile le-au fost luate şi
jucătoare şi apoi de ruşinea lumii s-
împărţite între alţii. a ţinut de jurământ, aşa cum fac
unele femei care se jură pe icoană
Iată deci, să nu ne jucăm cu în faţa bărbatului că n-a făcut
jurământul, căci mare rău ne facem păcatul curviei, n-a greşit cu nimeni,
sufletului nostru. Prin jurământ sau bărbatul în faţa femeii.
omul se poate lepăda de credinţă, Cine jură să scape de ruşinea lumii,
de Dumnezeu şi vine pedeapsă de necazurile acestei vieţi
mare peste cei care se jură şi peste trecătoare, nu va scăpa de osânda
cei care jură, aşa cum au mulţi cea veşnică. Toate aceste nelegiuiri
obiceiul să se jure pe icoane, pe din casa lui Irod au izvorât din
Sfânta Evanghelie, pe Sfânta Cruce, patimile păcătoase ale acestui rege.
pe Numele Ioan şi Irod stau faţă în faţă şi astăzi
înaintea noastră. Ioan Botezătorul
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET întruchipează pe omul lui
721 Dumnezeu, pe trimisul şi apărătorul
legii Domnului; Irod este călcătorul
lui Dumnezeu. Iată ce grăieşte legii lui Dumnezeu. Ioan se poartă
proorocul Zaharia: ,,Am văzut o ca un sfânt smerit şi ascultător de
seceră lungă de Dumnezeu, dar aspru cu sine însuşi
şi cu păcătoşii; Irod se poartă ca un
983
pătimaş nelegiuit, sângeros, beţiv, îngreuieze inimile voastre cu
desfrânat şi ucigaş. Unul curat ca mâncare şi băutură peste măsură!”.
un înger, reprezentând în toată Creştinul adevărat trebuie să fie
frumuseţea ei virtutea cumpătării, măsurat în toate, să nu lase poftele
celălalt murdar ca un demon, fără frâu şi toate dorinţele să şi le
înfăţişând lipsa de cumpătare cu stăpânească. Să fim stăpâni pe noi
toate urmările ei rele. şi nu robi, să nu ne stăpânească
nici o patimă, pe toate să le avem
Toate virtuţile îşi au valoarea şi legate şi distruse; să fim totdeauna
frumuseţea lor morală şi socială, treji, căci repede pot încolţi astfel de
dar se pare că nici una nu are rol buruieni care pot otrăvi sufletul şi
familial şi social mai însemnat decât trupul nostru.
cumpătarea. Prin cumpătare
înţelegem virtutea de a ne mulţumi Cumpătarea este cea mai bună
cu ceea ce este strict necesar doctorie pentru sănătatea sufletului
pentru viaţa noastră şi de a ne şi a trupului. Ea constă mai întâi în
înfrâna de la toate poftele şi înfrânarea poftelor, în oprirea
lucrurile păgubitoare. Omul excesului, în stăpânirea patimilor de
cumpătat îşi pune frâu plăcerilor şi mâncare, de băutură, îmbrăcăminte
poftelor vinovate. Nu se lasă biruit chiar, mânie, înjurături, drăcuieli,
şi robit de ispitele cărnii sau de vorbire multă fără rost, glume
amăgirile patimilor înşelătoare. proaste şi multe altele. Omul
Creştinul adevărat ştie că cine luptă
se înfrânează şi numai cine se 722 PREDICI
înfrânează biruieşte şi se
încoronează. Cumpătarea este cumpătat dă ordin dorinţelor lui. El
virtutea morală obligatorie pentru dictează, ordonă, stăpâneşte cu
toţi creştinii, poruncită de asprime plăcerile şi astfel se înalţă
Mântuitorul şi urmată de El şi de toţi la adevărata personalitate a omului
sfinţii. creştin, adevăratul model după
credinţa şi învăţătura lui Hristos.
,,Luaţi aminte de voi înşivă,” -
grăieşte Domnul Hristos, - ,,să nu se
984
Lipsa de cumpătare îi aruncă pe cei
mai mulţi oameni în cele mai grele
mizerii morale şi materiale: în
destrăbălare, în lux, în curvii şi
preacurvii, în jocuri de noroc, în
beţie şi vrăjitorie. Din cauza
acestora foarte uşor ajung unii în
spitale şi în case de nebuni, în
temniţe şi în ruinarea trupului şi a
sufletului. Dacă privim cu atenţie
trupurile beţivilor, desfrânaţilor,
risipitorilor şi bolnavilor din cauza
acestor patimi, ne putem convinge
câtă mizerie este în lume, din lipsa
cumpătării! Câţi bani greu munciţi
se duc în vânt pe articole de lux şi
pe alte pofte deşarte!
Sfânta noastră Biserică Ortodoxă,
printre celelalte virtuţi de căpetenie, mai ales că avea un respect
ne porunceşte, dacă vrem să ne
mântuim, să avem această virtute a
cumpătării, pe care o recomandă
tuturor: bărbaţilor şi femeilor,
tinerilor şi bătrânilor şi mai ales în care după ce se trezesc, se
formarea de viaţă a copiilor.
Fără cumpătare nu există
bunăstare, nici progres, nici viaţă
morală. Chiar şi în păgânism
cumpătarea este socotită
fundamentul virtuţilor morale şi
mijlocul cel mai bun pentru a gusta opreşte şi osândeşte amarnic beţia;
plăcerea cea mai mare. Din
cumpătare se nasc şi alte virtuţi
morale: cinstea, modestia,
bunătatea, fecioria, blândeţea,
seriozitatea - seriozitatea morală,
unele mai lăudabile decât altele. În
schimb, unde nu este cumpătare, îşi
găsesc culcuş cald toate patimile şi
toate relele, din care cele mai mari
sunt: beţia, desfrâul şi omorul. Beţia
este mama desfrâului şi băutura
morţii. Cine trăieşte în desfrâu şi în
beţie, bea băutura morţii; Cine
trăieşte necununat, cu mai multe
femei sau femei cu mai mulţi
bărbaţi, la moarte bea atâtea pahare
amare cu câţi a desfrânat. Mai mult
ca sigur, Irod nu-l ucidea pe Ioan,
dacă ar fi fost în stare de trezvie,
deosebit pentru el.
În stare de beţie, oamenii fac fapte
urâte şi zic vorbe murdare, pentru
ruşinează, regretă, plâng, dar e prea
târziu. Câţi părinţi nu-şi zic vorbe
grele şi ruşinoase unul altuia, în faţa
copiilor când sunt beţi! Câţi nu fac
păcate urâte şi grele în faţa lumii, şi
apoi, după trezire, nu le mai vine să
dea ochii cu lumea! Religia creştină
985
o numără împreună cu şi a copiilor lui şi, în loc să facă din
necumpătarea, printre faptele rele trupul lui o biserică a lui Dumnezeu,
ale trupului, spre deosebire de îşi batjocoreşte trupul şi-l ruinează.
cumpătare care se numără printre
faptele duhului. În Vechiul Testament beţivii erau
omorâţi cu pietre, iar în Noul
Creştinii sunt îndemnaţi şi obligaţi Testament se spune limpede că
să se ferească de societatea beţivii nu vor moşteni Împărăţia lui
beţivilor şi de idealurile lor, Dumnezeu, dacă nu se trezesc la
deoarece beţia îi duce pe oameni la pocăinţă, dacă nu se leapădă de
sărăcie, la batjocură şi ceartă, la patima aceasta şi de toate celelalte
zăpăceală şi nebunie, la necredinţă care derivă din ea. Profetul Ioil
şi gâlceavă. Beţia îi duce pe oameni strigă şi el cu tărie: ,,Deşteptaţi-vă,
la plângere, la moarte şi la pierderea beţivilor, şi plângeţi, lepădaţi-vă de
Împărăţiei lui Dumnezeu. În casele faptele cele fără de roadă ale
beţivilor întunericului şi urmaţi legea
Domnului!”
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
723 Tăierea capului Sfântului Ioan
Botezătorul este un strigăt peste
intră vaiul şi oftatul, ca după veacuri împotriva destrăbălării,
muşcăturile înveninate ale şerpilor, împotriva luxului, a îmbuibării, a
intră sărăcia, tânguirea, ruşinea şi desfrâului, a beţiei, a omorului şi a
blestemul. Acolo e jale şi sânge tuturor păcatelor care izvorăsc din
vărsat ca şi în casele ucigaşilor. Pe lipsa de cumpătare; e un strigăt de
lângă toate acestea, beţia nu stinge alarmă împotriva femeilor luxoase şi
setea, aşa după cum îmbuibarea nu nelegiuite care nu ştiu să se
satură poftele, ci mai degrabă le îmbrace decât pentru a deveni cele
face mai nesăţioase. Beţia, ca şi mai primejdioase curse ale
îmbuibarea, naşte mizeria şi bărbaţilor şi care se gătesc pentru
sporeşte nefericirea în lume. În ispită, pentru a atrage sufletele
fiecare pahar dus la gură, beţivul bărbaţilor în ispita desfrâului. Mare
bea lacrimile, sângele şi viaţa soţiei păcat fac femeile care se vopsesc,
986
făcându-se ca nişte măşti ca şi
Salomeea, care a dansat în faţa lui
Irod, atrăgându-l în păcatul curviei;
mare păcat fac mai ales cele care
intră în Sfânta Biserică în halul
acesta.
Tăierea capului Sfântului Ioan
Botezătorul este un strigăt
împotriva bărbaţilor necinstiţi şi a
preacurvarilor care-şi lasă soţiile cu
care sunt cununaţi la biserică şi
preacurvesc, amăgind şi înşelând,
forţând şi ameninţând pe multe
femei cinstite în serviciile lor, aşa
cum fac mulţi dintre şefi, bătându-şi
joc de neamul creştinesc şi
românesc. Vai de casa, de sufletul
lor şi de copiii lor, dacă au! Această
sărbătoare este un strigăt împotriva
celor ce se căsătoresc rudenii! Câte
cazuri nu sunt, ca Irod cu femeia
fratelui său!
O creştină şi-a adus-o de la
ţară pe sora ei la liceu şi serviciu şi
nu după mult timp, aceasta i-a luat
bărbatul. A trebuit să plece biata
femeie, cu lacrimi în ochi, din casă
şi să se ducă unde o vedea cu ochii,
din cauza surorii ei. A vrut să facă
un bine, dar şi-a făcut un mare rău.
În altă familie a trebuit să plece
987
mama, ca să rămână fata cu tatăl ei.
Că de… aşa a crescut fără ruşine şi
fără frică de Dumnezeu. A crescut-o
aşa, ca şi Irodiada pe Salomeea,
fără de ruşine în faţa tatălui ei. Mare
păcat!
Păcate grele sunt în lume! Nu mai
vorbim de câţi veri cu verişoare,
câte rudenii apropiate care nu mai
ţin seama de nimic, nu vor să mai
ştie de ruşine şi
724 PREDICI
trec peste toate, amăgesc, înşeală şi
pe preoţi, căci nu mai întreabă şi se
căsătoresc trăind întâi în păcatul
curviei, iar târziu, după ce fac copii
se gândesc, şi o să se gândească
atunci când va trebui să le iasă
sufletul, amărâtul de suflet, să iasă
şi să-şi vadă murdăria în care a trăit
atâta vreme.
O, ce păcate grele sunt în lume!
Multe mi-e ruşine să le mai spun, că
mă cutremur şi mi-e frică să nu se
desfacă pământul să ne înghită pe
toţi, de aşa păcate grele, ce sunt în
lume. Nu mai e frâu! Nu se mai
înfrânează; au dat drumul liber
trupului, cărnii, să facă toate relele păcat a juca, a face petreceri cu
şi nu se gândesc la ce va ieşi pe beţii şi muzică în zilele când îşi
urmă. Sărbătoarea de astăzi este serbează onomastica, că nu este
împotriva beţivilor, criminalilor, este păcat a se împodobi, a se înzorzona
un strigăt de chemare la cumpătare, cu fel de fel de podoabe lumeşti, că
la simplitatea creştină, la virtuţile şi nu este păcat a se îmbrăca după
morala creştină. Să ne ferim cu toţii moda lumii destrăbălate, că nu e
de duhul casei lui Irod, de nici un păcat a privi filme şi reviste
petrecerile, jocurile şi beţiile lumii, pornografice, a privi la televizor fel
să ne ferim de izvorul acesta al de fel de jocuri şi programe imorale.
fărădelegilor, care se revarsă cu Iată, luaţi aminte, să nu ziceţi că nu
multă furie peste sufletele v-a spus nimeni! Sărbătoarea Tăierii
creştinilor din veacul nostru. În el s- capului Sfântului Ioan Botezătorul
au înecat mulţi! ne aminteşte de toate acestea. Din
cauza acestor petreceri s-a
În acest izvor de fărădelegi s-a întâmplat grozava faptă rea, de a i
înecat aproape tot tineretul nostru se tăia capul în temniţă.
creştin. Şi copiii sunt pierduţi!
Părinţi, aveţi grijă de copii, staţi De atunci până în zilele noastre au
împrejurul lor, căutaţi şi vedeţi pe fost mulţi care au pierit din cauza
unde umblă, cu cine sunt în acestor urgii: fie că s-au tăiat în
legătură şi ce păcate fac! Veţi da cuţite, fie că s-au otrăvit, fie că s-au
seamă de ei înaintea lui Dumnezeu! spânzurat, fie că au răcit jucând
Nu e de-ajuns că i-aţi adus pe lumea până s-au înfierbântat şi au murit de
aceasta, dacă nu-i învăţaţi sfânta plămâni, fie că şi-au distrus sufletul
credinţă, dacă nu-i băgaţi în şi trupul, tot aceste nelegiuiri au
Împărăţia cerului, prin învăţăturile fost pricina şi izvorul răului. Iată,
sănătoase ale Bisericii. Vai de cei ce
nimeni să nu mai zică de aceste
nu înţeleg să se întoarcă la distracţii, aceste rele, că nu ar fi nici
Dumnezeu! un păcat! Să cerceteze fiecare mai
bine şi să vadă câte victime cad şi
Sunt foarte mulţi oameni care strigă astăzi din cauza acestor nelegiuiri.
în gura mare că nu este nici un Diavolul a reuşit să-i ducă pe mulţi
988
pe aceste căi greşite ca să cadă în vieţii şi calea morţii. Calea vieţii este
ghearele lui. cea cu Iisus, cu Dumnezeu, căci El
este izvorul vieţii, al luminii şi al
În războaiele care au fost, pe la fericirii, iar calea morţii este calea
răspântii de drumuri, inamicul întunericului, calea păcatului, a
punea indicatoare cu înţeles demonului, căci el este izvorul
mincinos. Scria pe tăbliţe că drumul răului şi al pieirii sufleteşti şi
acela duce într-un loc, trupeşti; îi atrage pe oameni cu fel
de fel de nimicuri pe căile rătăcirii.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Satana pândeşte pas cu pas calea
725 vieţii noastre şi încearcă să ne
abată din căile Domnului şi pe cei
că celălalt drum duce în alt loc, dar ce am apucat pe ele.
toate drumurile acelea duceau drept
în tabăra lor, a vrăjmaşilor, a Mai ştim şi lucrul acesta, că sunt
inamicului şi cei care se luau după trei feluri de oameni: oamenii lui
acele indicatoare se duceau drept la Dumnezeu, oamenii necuratului şi
moarte. Aşa face şi vrăjmaşul diavol oamenii care stau la răspântie -
cu noi. El a împănat toate aceştia nu se hotărăsc nici într-o
răspântiile vieţii noastre cu parte nici în alta. Cei din urmă, care
înşelăciuni, cu păreri mincinoase se iau după tăbliţele mincinoase,
despre lume, despre viaţă. Pe mulţi ajung tot la el, la întunecatul. Cei
îi auzi: ,,Să ne trăim viaţa!”; un care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu
beţiv, a luat o sticlă şi o arăta în şi se hotărăsc să trăiască viaţă
sus: ,,Aceasta e viaţa!”, căci pentru curată şi se leapădă de păcate, intră
el sticla, spirtul era viaţa. Toate în tabăra luminii, a credinţei, a lui
acestea, direct la moarte, la pieire Dumnezeu, a mântuirii.
sufletească îi duc pe toţi. Multe căi îi
par omului bune, dar la urmă ele Când Patriarhia noastră a editat
duc la moarte, şi abia atunci văd toţi Noul Testament, un credincios a
înşelarea. luat două cărţi, cu gândul să dea
În viaţa noastră sufletească nu sunt una la altcineva, care ar dori să o
decât două căi adevărate: calea cumpere. Din întâmplare
989
a găsit unul căruia îi plăcea să în luptă şi cei care biruim ne
bea şi ar fi vrut acesta s-o cumpere mântuim. Cei care vrem să ne
chiar el, dar tocmai în clipa când să- meargă toate treburile
i dea cartea a sosit un argat, un
propovăduitor al necuratului 726 PREDICI
strigând în gura mare: ,,Mă, ce faci,
aceasta este o carte pocăită, fugi de bine pe aici, să nu suferim nimic şi
ea, că acesta vrea să te facă toate să le avem bune, să avem un
pocăit!” Omul a lăsat în grabă Noul rai pe aici, îl pierdem pe celălalt, să
Testament, şi-a luat banii înapoi şi a ştiţi! Însuşi Domnul Hristos, Fiul lui
fugit cu ei la cârciumă, mulţumit şi Dumnezeu, a suferit ca să ne arate
liniştit că scăpase de ,,rătăcire”, că acesta este drumul care duce la
săracul. fericirea cea veşnică - suferinţa. Şi
Sfântul Ioan Botezătorul şi toţi
Aşa lucrează vrăjmaşul sufletelor sfinţii, prin suferinţă, au ajuns la
noastre în fel de fel de chipuri. Cum marea fericire fără de sfârşit, pe
ai apucat să te laşi de unele păcate care a pregătit-o Dumnezeu, pentru
şi nu te mai duci cu ei la distracţii, cei ce-L iubesc pe El. Prin acestea
la chefuri, nu mai râzi cu ei, nu te dovedim şi noi că-L iubim pe
mai găteşti ca înainte, imediat te Dumnezeu: dacă suferim şi noi ceva
face pocăit şi te întreabă ,,din ce pentru El.
sectă eşti?” Nu vă speriaţi! Nu vă
speriaţi, de aceste guri murdare, că Te-a bătut cineva pentru numele
sunt argaţii necuratului! Suferiţi Său? Ai luat măcar o palmă, pentru
orice pentru numele Domnului, căci credinţa ta în Dumnezeu, sau pentru
prin suferinţă au câştigat toţi sfinţii că mergi la Biserică?! Ai vărsat o
Împărăţia cerului! Cine nu vrea să picătură de sânge măcar pentru
sufere nimic, nici bătăi, nici hule, numele lui Hristos?... că El şi-a dat
nici închisoare, nici boală, acela nu tot sângele pentru noi!
se mântuieşte, să ştiţi!
Ai vărsat sânge pentru păcate, ai
Aici, pe pământ e luptă, de aceea ne vărsat sânge pentru pofte, ai primit
numim biserica luptătoare; suntem bătăi pentru bărbat că ţi-a plăcut,
990
pentru copii, pentru câte şi câte în SFÂNTUL IERARH VISARION
lumea aceasta. Dar pentru Hristos,
Care ne-a iubit, ai primit vreo
palmă?! Când va veni timpul
lepădării, dacă nici atât nu putem să ,,Prin sfinţii care sunt pe pământul
suferim, o vorbă, că ne-a zis cineva Lui, minunată a făcut Domnul toată
ceva… atunci nu mai vorbim de voia întru dânşii.”
celelalte mai grele.
(Ps. 15, 3)

F r a ţ i c r e ş t i n i,
Rugăciune
Pentru noi, creştinii ortodocşi,
Să ne rugăm şi noi Milostivului prăznuirea sfinţilor părinţilor noştri,
Dumnezeu, să ne ajute în toate a patronilor noştri, ne dă prilejul să
zilele vieţii noastre, şi în toate ne bucurăm, să ne hrănim mai mult
necazurile noastre şi să-L rugăm pe sufleteşte, să cunoaştem din viaţa
Sfântul Ioan Botezătorul care a sfântului nostru, care a trăit
murit ca un mare mucenic, să fie
fierbinte rugător pentru sufletele şi el aici pe pământ ca şi noi în
noastre, ca şi noi să ajungem la necazuri, în suferinţe, în greutăţi. Ne
limanul mântuirii şi al fericirii dă prilejul să ne înălţăm mai mult
veşnice! Amin! sufletul către Dumnezeu, să ne
rugăm şi să-i aducem mulţumiri şi
noi dimpreună cu sfântul pe care îl
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET prăznuim. Aceasta trebuie să fie
727 prăznuirea noastră creştinească, în
zilele când sărbătorim onomastica,
pe sfântul al cărui nume îl purtăm.
Sfântul Ierarh Visarion s-a născut în
satul Megali-Porta, la poalele
PREDICĂ LA munţilor Pindului, nu departe de
oraşul Tricali, fiind copilul unor
991
oameni din popor, cu greutăţi, nevoi
şi lipsuri din destul, căci pământul
pietros al acelor ţinuturi muntoase
le dăruia cu zgârcenie şi după multă
trudă pâinea cea de toate zilele.
Sfântul Visarion a moştenit o mare
bogăţie sufletească de la părinţii lui,
care erau oameni binecredincioşi,
cinstiţi şi iubitori de rugăciune. Din
sufletele lor curate şi împodobite cu
virtuţi creştine au insuflat fiului lor
râvnă dumnezeiască şi credinţă
puternică, aşa încât sufletul
copilului Visarion a început să se
înalţe din fragedă pruncie către
măreţia lui Dumnezeu. Precum
cerbii din munte doresc apă
proaspătă şi aleargă după izvoarele
curate, a şa şi Sfântul Părinte
Visarion alerga prin rugăciune şi
cântare să înalţe imnuri de slavă
Părintelui Ceresc. Dorind apoi să se
facă moştenitor, prin credinţă,
Împărăţiei cereşti şi să capete o
îndelungă răbdare în viaţa aceasta
trecătoare, s-a hotărât să intre în
viaţa călugărească, îmbrăţişând de
tânăr această viaţă, arătându-se cu
multă râvnă împlinitor al sfaturilor
celor bune, pe care le dă Sfântul
Apostol Pavel de a sluji cu
992
dragoste, de a da cinste altora, în
toate făcând voia Domnului.
Pentru râvna şi ostenelile sale,
călugărul Visarion, de mari daruri s-
a
728 PREDICI
învrednicit. Dumnezeu l-a
binecuvântat cu dregătoria
duhovnicească a slujirii îngereşti şi
a fost hirotonisit diacon. Crescând
cu vârsta şi cu cărunteţile l-a
învrednicit Dumnezeu de taina
preoţiei, ajungând apoi în treapta
arhieriei, fiind hirotonisit episcop al
Elasonului şi Domenicului de către
arhiepiscopul Marcu al Tricalilor.
Poate că ne-am aştepta de acum să-
l vedem pe vrednicul episcop
Visarion statornicindu-se fericit în
eparhia sa, dar n-a fost aşa; s-au
împlinit şi cu dânsul cuvintele
Mântuitorului Hristos care au fost
către sfinţii Săi apostoli: ,,În lume
necazuri veţi avea, dar, îndrăzniţi,
Eu am biruit lumea!” sau cum le
spune altădată tot ucenicilor Săi:
,,Când vă vor prigoni într-o cetate,
să fugiţi într-alta, că nu veţi isprăvi
de străbătut cetăţile până va veni
Fiul Omului!”, iar Sfântul Apostol
Pavel zice şi el: ,,Prin multe Aşa L-a cinstit marele ierarh pe
necazuri ni se cade nouă a intra în Stăpânul Hristos, Dumnezeu,
Împărăţia cerului!”. făcând tot felul de fapte bune.
Sfântul Visarion ştia că milostenia
Răutatea omenească a unora l-a este cheia cerului şi vasul darului,
împiedicat pe noul păstor să-şi arvuna mântuirii, temelia
îndeplinească duhovniceasca speranţelor, mijlocul iertării
dregătorie, de aceea s-a întors în păcatelor, cum zice Sfântul Ciprian,
Tricali, la arhiepiscopul Marcu care-l episcopul Cartaginei care a trăit cu
iubea, ajutându-l pe acesta în mult înaintea Sfântului Visarion, iar
activitatea sa duhovnicească. Sfântul Ioan Gură de Aur mai
Murind mitropolitului Marcu, a fost numeşte milostenia regina virtuţilor.
ales Sfântul Visarion mitropolit al
Larisei. Sfântul Mitropolit Visarion era
Viaţa acestui mare ierarh a fost convins că milostenia are aripi mari,
împodobită în chip deosebit de care traversează văzduhul, spintecă
bunătatea inimii sale. Sfântul cerul şi duce rugăciunile noastre
Visarion s-a învrednicit a fi un erou până înaintea tronului lui
al binefacerii şi al milosteniei. Dumnezeu. Pentru aceasta şi-a
Mereu a avut în minte cuvintele înfrumuseţat viaţa cu această
Domnului care zice: ,,Veniţi, frumoasă faptă. Inima lui bună s-a
binecuvântaţii Părintelui Meu, de plecat cu duioşie şi dragoste de
moşteniţi Împărăţia care este gătită părinte asupra sărăciei şi nevoilor
vouă de la întemeierea lumii, căci oamenilor, dăruindu-le totul.
am flămânzit şi Mi-aţi dat să Ierarhul cunoştea viaţa trudnică
mănânc, am însetat şi Mi-aţi dat să
beau, străin am fost şi M-aţi primit, a mulţimilor încă din copilărie,
gol şi M-aţi îmbrăcat, bolnav am fost din satul, lui Megali-Porta, în care se
şi M-aţi cercetat, în temniţă am fost născuse. A fost deci firesc să facă
şi aţi venit la Mine! Întrucât aţi făcut un pod peste râul din acel ţinut şi a
unuia dintre aceştia mai mici, Mie zidit apoi şi o mânăstire numită
Mi-aţi făcut!”.
993
Dusicon sau Duscu. A săvârşit mânăstirea făcută de el, unde
atâtea lucruri de folos obştesc şi a izvorăşte bună mireasmă şi face
mari minuni. În cărţile Bisericii
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET noastre scrie că, în viaţă încă fiind,
729 Sfântul Visarion a vizitat şi ţara
noastră, oraşele Bucureşti,
răscumpărat din economiile sale pe Târgovişte, Buzău şi alte localităţi.
mulţi creştini care erau robiţi atunci Probabil pentru strângerea de
de turci. În vremea când păstorea ajutoare pe care le ducea la fraţii cei
sfinţia sa, Grecia gemea lipsiţi şi necăjiţi din ţara şi
neputincioasă sub jugul turcesc şi mânăstirea sa.
niciodată turcii n-au avut mai
puternică stăpânire ca în anii aceia, Viaţa Sfântului Visarion cuprinde şi
pe la 1522. Turcii stăpâneau toate pagini de istoria medicinii de la noi.
ţările din peninsula Balcanică şi Numele lui este scris în pisaniile
înaintau biruitori în inima Europei. bisericilor unde s-au înfiinţat şi cele
dintâi spitale din Ţara Românească.
Sfântul Visarion a dus o viaţă Nu lipseşte nici din hristoavele
sfântă. Blândeţea şi răbdarea lui i- voievozilor vremii, căci Dumnezeu l-
au uimit pe vrăjmaşii şi prigonitorii a învrednicit pe alesul său, Sfântul
lui. Faptele lui minunate vorbesc Visarion, cu darul săvârşirii
până în zilele noastre; ele vor minunilor şi al tămăduirilor de boala
rămâne cu adevărat în veci căci cea ucigătoare a ciumei şi de alte
timpul nu va putea şterge aceste nenorociri ce au bântuit omenirea,
sfinte fapte. Mânăstirea pe care a de-a lungul veacurilor.
zidit-o în apropierea localităţii lui de
naştere se păstrează până astăzi. El O veche biserică din Bucureşti
s-a mutat către Domnul la 15 şi o stradă din acelaşi oraş
septembrie, anul 1541, în vârstă de păstrează şi astăzi numele Sfântului
aproape 50 de ani. După tradiţie, Visarion. Biserica Schitul
sfintele moaştele lui au fost furate Măgureanu, având hramul Sfântul
de un turc şi vândute în Apus. Se Visarion şi Pantelimon - tămăduitori
păstrează însă capul sfântului în de boala ciumei, spitalul şi biserica
994
Sfântul Visarion înălţată de Grigore
Ghica Vodă, apoi mulţimea rugăciuni fierbinţi şi aşa, multe
icoanelor cu chipul Sfântului din minuni s-au făcut în nenumărate
bisericile Bucureştiului, precum şi rânduri, căci boala ciumei a fost
din alte biserici de prin satele din izgonită din ţara noastră şi creştinii
Eparhia Bucureştiului, au fost izbăviţi.
făcute în cinstea aceluiaşi Sfânt
Ierarh Visarion, tămăduitor de boala În anul 1796 moaştele Sfântului
ciumei. Toate acestea arată tăria Visarion se aflau încă în ţara
credinţei şi mulţimea minunilor ce noastră; aceasta reiese din
se săvârşeau prin rugăciunile hrisoavele vechi ale Arhivei de stat,
Sfântului Visarion. căci au fost duse şi în judeţul
Dâmboviţa, la Târgovişte, pentru
Moaştele Sfântului au fost aduse curăţirea de boli şi sănătatea
prima dată în ţara noastră de către creştinilor. Peste tot
Nicolae Vodă Mavrocordat la 14 binecredincioşii creştini le-au primit
septembrie 1730. Cu acest prilej, în sunetul clopotelor, cu lumânări
voievodul a dat mânăstirii lor un dar aprinse, îngenunchiaţi în marginea
de 150 de galbeni cu îndatorirea ca drumurilor. Multe din bisericile
părinţii cuvioşi de aici să aducă satelor noastre s-au învrednicit a-i
sfintele moaşte ori de câte ori va fi avea sfintele moaşte câteva ceasuri
ciumă în ţara noastră. În anul 1792 în sfântul altar.
capul Sfântului Visarion a fost adus
iarăşi în ţara noastră, pentru că din Anii au trecut; încercările cumplite
nou izbucnise boala ciumei. Sfintele şi lacrimile durerilor de moarte ale
moaşte au fost purtate de cuvioşii creştinilor s-au îndreptat, cu
părinţi prin Vlaşca, pe Valea Oltului, rugăciunile Sfântului Visarion.
Teleormanului, Dâmboviţei, prin Creştinii şi astăzi se îndreaptă către
părţile Ilfovului şi Buzăului, racla cu sfintele moaşte ale
făcându-se slujbe şi sfeştanii, iar Sfântului Ierarh Visarion. Zi de zi
creştinii le-au primit cu evlavie, cu credincioşii şi-au adâncit iubirea şi
cinstirea Sfântului, căci mulţi copii
730 PREDICI din Muntenia, Moldova, Transilvania
995
şi Oltenia au fost puşi sub ocrotirea arhiereşti şi în mâna stângă ţine
Sfântului Visarion, primind în Evanghelia propovăduirii, iar cu
scăldătoarea botezului numele dreapta binecuvântează.
vrednicului ierarh.
Când ne închinăm în faţa icoanei
Amintirea bântuielii celor mai sale, gândul nostru zboară departe,
cumplite boli - ciuma şi lingoarea - o la racla cu sfintele moaşte din
mai păstrează şi astăzi numele mânăstirea Dusicon, zidită de sfinţia
satelor din cuprinsul ţării noastre. sa, unde cuvioşii părinţii fac şi
Aşa întâlnim nume de localităţi ca: astăzi mare slujbă în amintirea
Ciumaţi, Ciumârna, Ciumani, Sfântului. Ne gândim şi mai departe
Ciumaşi, Ciumantia, şi chiar nume că Sfântul Visarion, în chip nevăzut,
de plante: ciuma fetei, floarea este printre noi, ne ascultă
ciumei, ciumuraşi, iarba ciumei, rugăciunile, ne întăreşte în
ciumăreaua, rădăcina ciumei şi necazurile noastre, însă parcă ar
altele. Aceste denumiri sunt rămase avea să ne spună ceva, parcă îl aud
de atunci din greaua încercare a învăţându-ne şi chiar dojenindu-ne
bolilor acestora grozave. cu nişte cuvinte ca acestea:

Recunoştinţa faţă de Sfântul «Moşii şi strămoşii voştri au avut

izbăvitor de boala ciumei străjuieşte
în inimile poporului nostru cu
aceeaşi tărie, căci şi astăzi se roagă
cu lacrimi prin locaşurile de
închinare ce au fost puse sub
ocrotirea lui. Amintirea Sfântului
Visarion se prăznuieşte şi astăzi cu
temeinice cântări de laudă ca şi
odinioară. Privim în multe icoane
prin bisericile noastre chipul lui
blând, cu frunte înaltă, ochi căprui,
barbă răspicată cu perii cei cărunţi;
Sfântul e îmbrăcat în veşminte
996
credinţă în Dumnezeu, au avut
dragoste, mi-au primit sfaturile când
am fost în viaţă, m-au chemat în
rugăciunile lor şi cu multă cheltuială
mi-au adus moaştele în ţara voastră
românească, ca să-i izbăvesc cu
darul lui Dumnezeu, de boala ciumei
ce secera fără de milă tineri şi
bătrâni. Prin credinţa lor şi darul lui
Dumnezeu au fost izbăviţi şi a
încetat urgia.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
731
Voi astăzi, însă, sunteţi bântuiţi de o
altă ciumă mai înfricoşătoare, mai
otrăvitoare: ciuma cea sufletească,
care omoară sufletul, ciuma
necredinţei în Dumnezeu, ciuma
modelor veacului de pe urmă, ciuma
cea îngrozitoare a poftelor şi
plăcerilor celor lumeşti. Da! Aceasta
este mai îngrozitoare, fiilor! Boala
aceasta este mai de plâns, pentru
că atunci nu exista creştin să moară
nespovedit şi neîmpărtăşit, ci toţi
erau pregătiţi cu Sfintele Taine şi
mergeau la sfânta biserică. Ciuma
necredinţei voastre vă va despărţi
pe veci de Împărăţia cerurilor,
pentru că v-aţi îndepărtat de
Dumnezeu prin groaznice păcate -
poftele cele deşarte, care sunt
surorile diavolului, au distrus
sufletele copiilor voştri şi ale
tineretului. De acestea trebuie să
plângeţi cu lacrimi amare voi,
părinţi, şi cei trupeşti şi cei
sufleteşti, fiindcă moartea s-a suit
pe ferestrele caselor voastre şi
sunteţi în primejdie în orice clipă.
Voi trăiţi fără de grijă; toată viaţa vă lucrurile lui! Privegheaţi şi vă rugaţi,
faceţi timp pentru toate treburile
997
pământeşti şi poftele voastre, dar
pentru suflet nu vă găsiţi timp. Nu
voiţi să jertfiţi nimic din timpul
vostru pentru a vă pregăti cât mai
bine viaţa, după voia Domnului.
Abia când vedeţi că sunteţi în
preajma morţii, căzuţi în agonie,
când moartea înfige gheara în
grumazul vostru şi nu mai puteţi
spune nici un cuvânt, să vă
mărturisiţi, atunci trimiteţi în fuga
mare după preot, să vă
spovedească şi să vă
împărtăşească. Cine credeţi că vă
mai garantează fericirea veşnică,
mântuirea sufletului, dacă toată
viaţa aţi fost robii demonului, robii
păcatului şi ai tuturor
fărădelegilor?! Acolo vă veţi duce,
unde sunt toţi nelegiuiţii
pământului!
De aceea, fiilor, ascultaţi-mă acum
şi veniţi cu toată inima către
Dumnezeu! Întoarceţi-vă la El, lăsaţi
păcatele şi izbăviţi-vă din acest
neam viclean şi desfrânat! Fie-vă
milă de sufletul vostru, că acum
este timpul cel mai potrivit ca să
trăiţi aşa cum aţi promis la botez, că
vă lepădaţi de satana şi de toate
căci acum este întunericul cel mai
greu şi ispita somnului cea mai
puternică!
Nu neglijaţi venirea la casa
Domnului, staţi treji şi îndemnaţi-vă
unii pe alţii la fapte bune şi
rugăciune, căci vor veni mari
greutăţi şi necazuri şi, mai ales,
mari sminteli peste lume din cauza
păcatelor şi a depărtării de credinţă! la tot neamul nostru românesc şi
Nu dispreţuiţi mustrările părinţilor
voştri duhovniceşti; primiţi-le,
ascultaţi-le cu râvnă şi cu cel mai
viu interes pentru mântuirea
sufletului vostru! Aşa cum v-a spus
şi marele Apostol Pavel, să ne
urmaţi credinţa, că prin aceasta veţi
ajunge şi voi la sfinţenia şi pacea
cea de sus, la mântuirea sufletelor
voastre. Un creştin care nu are
idealul acesta al sfinţeniei, al
mântuirii, degeaba trăieşte!»
Am ascultat cuvântul, dojana şi
învăţătura Sfântului Părinte Ierarh
Visarion, iar acum să-l rugăm cu
credinţă fierbinte, ca şi strămoşii
noştri, să-l rugăm să
732 PREDICI
vină în ajutorul nostru cu
rugăciunea către Dumnezeu.
998
Să-l rugăm să vină între noi şi să ne
izbăvească de boala ciumei celei
sufleteşti! Să alunge el cu darul lui
Dumnezeu ciuma cea otrăvitoare
din casele noastre, ca să nu mai
moară copilaşii de ciuma
necredinţei şi să piară această
ciumă de la sufletele noastre şi de
creştinesc! Să se roage lui
Dumnezeu pentru toţi, ca să nu ne
apuce sfârşitul pe nici unul din cei
care am primit pecetea Sfântului
Botez, fără pregătirea cea dreaptă şi
curată prin spovedanie şi
împărtăşanie, prin pocăinţă.
Rugăciune
O, Preacuvioase Părinte Ierarhe
Visarion, cel ce ai izbăvit poporul
nostru de boala ciumei, te rugăm,
vino iarăşi printre noi şi roagă-L pe
Milostivul Dumnezeu pentru tot
sufletul creştin şi pentru toţi
creştinii aceştia care s-au adunat
astăzi aici, la prăznuirea ta, ca să li
se dăruiască cele ce le sunt de
folos, să le dăruiască Dumnezeu
statornicie în credinţă, la cei ce au
înţeles-o şi au urmat-o, iar la cei ce fetiţa Parascheva. Bucurie
n-au înţeles până acum să le neţărmurită cuprinse sufletul
lumineze mintea, sufletul şi inima ca cucernicilor săi părinţi, care-şi
să o înţeleagă pe deplin, să vină şi plecară pioşi genunchii în caldă
ei în rândul celor care se roagă cu rugăciune de mulţumire către
adevărat şi să fim cu toţii izbăviţi şi Stăpânul ocrotitor şi rânduitor
să ajungem la tine, Părinte Ierarhe
Visarion, să ne bucurăm acolo a toate. Cerul era senin şi
împreună, în vecii vecilor! Amin! undele Mării Marmara se legănau cu
blândeţe la bucuria venirii pe lume a
unui suflet ales.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
733 În cele mai sfinte simţăminte a fost
crescută copila frumoasă şi
cuminte, asupra căreia se revărsa
toată dragostea părinţilor ei. Starea
lor era înfloritoare şi puteau să se
PREDICĂ LA bucure întru Domnul Dumnezeu cu
multă evlavie. Parascheva a fost
SFÂNTA CUVIOASĂ PARASCHEVA deprinsă cu duhul rugăciunii, al
dragostei de biserică şi de oameni.
,,Minunat este Dumnezeu întru Era nelipsită din casa Domnului;
sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel !” Cuvântul lui Dumnezeu îi fermeca
inima şi sufletul, iar sfintele slujbe o
(Ps. 67, 36) făceau să se simtă cu sufletul în
cer.
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Fetiţa Parascheva împlinise 12
e la anul 1025 după Hristos, într-un anişori, când într-una din duminici
frumos răsărit de soare, în se duse la biserica Născătoarei de
Porăşelul Epivat, nu departe de Dumnezeu. Aici ascultă cu multă
vestita cetate a Bizanţului - evlavie dumnezeiasca Liturghie şi
Constantinopol, a deschis ochii când sosi timpul citirii Sfintei
999
Evanghelii îşi plecă smerită
genunchii în faţa tetrapodului, Raze de lumină se desprinseră de
ascultând sfintele cuvinte, care-i pe chipul lui Iisus, din icoana de pe
răscoliră adânc sufletul şi deveniră iconostas, şi în încăperea sălaşului
hotărâtoare pentru întreaga ei viaţă: dumnezeiesc se auzi răsunând
,,Cel ce vrea să vină după Mine, să puternic glasul norodului evlavios:
se lepede de sine, să-şi ia Crucea şi ,,Crucii Tale ne închinăm Hristoase
să-Mi urmeze!” Aceste cuvinte şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o
auzindu-le Parascheva, a fost slăvim!”. ,,Mă închin Crucii Tale!”,
cuprinsă de un mare har, încât din murmură fetiţa Parascheva, ,,şi
acea clipă, se închină cu totul voii vreau s-o port, dar sunt mică şi
lui Dumnezeu. slăbuţă şi nu ştiu cum să fac
aceasta. Învaţă-mă Iisuse, ajută-mă
,,Doamne”, îşi zicea ea în gând, ,,Tu Doamne!”
Cruce, cunună de spini şi hlamidă
roşie ai purtat; oţet cu fiere ai După ce norodul ieşi din biserică,
gustat, iar piroanele Ţi-au străpuns plecă şi ea cu sufletul răscolit de
sfintele Tale mâini şi picioare. Iată ecoul cuvintelor evanghelice. O
eu port haine scumpe de mătase şi frunză se desprinse dintr-un pom şi
trăiesc în dezmierdări! Tu ai cerut se legăna alene, în adierea vântului
să-Ţi urmăm luându-ne crucea, dar de toamnă.
eu n-am nici o cruce, Doamne! Tu ai
avut o Cruce mare, dar eu nu am ,,O frunză sunt şi eu Iisuse”, gândi
nici măcar una mică. Tu ai zis: «Cel Parascheva, ,,o frunză bătută de
ce vrea să vânt, care fără Tine nu ajunge nimic.
Ajută-mă Doamne, să fiu mai mult
734 PREDICI decât o frunză! Ajută-mi să Te
urmez!”
vină după Mine să se lepede de Vânt de toamnă începu să adie
sine!» Cum pot eu oare, Doamne, să dinspre miazănoapte. Păsări
mă lepăd de mine? Cu ce voi călătoare porniră să se îndrepte
dovedi, Iisuse, că m-am lepădat de spre zări îndepărtate, presimţind
mine şi Ţi-am urmat Ţie?” sosirea zilelor friguroase de iarnă.
1000
Fetiţa Parascheva mergea - O, zise orfana, tu eşti prea
îngândurată şi murmura în sine bună. Haina mea este urâtă şi
frânturi din cuvintele Mântuitorului: pătată, iar a ta este prea frumoasă!
,,Cel ce vrea să vină după Mine, să
se lepede de sine!”. Deodată, într- - Nu te gândi la aceasta, ci
un colţ de uliţă o fetiţă săracă, dezbracă-te repede şi îmbracă-te cu
aproape goală, îi apăru înainte. ale mele! Orfana se supuse
Tremura de frig şi de foame şi ochii ştergându-şi lacrimile şi privi cu
îi erau înmuiaţi în lacrimi. mirare la fetiţa mărinimoasă care de
bună voie se dezbrăca de hainele ei
- Ce faci aici fetiţă dragă? scumpe, cu care fusese împodobită,
întrebă Parascheva. De ce plângi? pentru a i le da ei. După ce fetiţa
orfană îmbrăcă hăinuţa de mătase a
- Mi-au murit părinţii şi nu mai Paraschivei, aceasta îi dădu şi
am la cine sta, răspunse fetiţa. Am încălţămintea şi-i strecură apoi în
stat la un om cu cinci copii şi nu mână o sumă de bani, cu care să-şi
mai poate să mă ţină. Mi-e foame, cumpere de-ale mâncării. O
mi-e frig şi n-am decât cămăşuţa îmbrăţişă apoi cu gingăşie,
aceasta. sărutând-o pe amândoi obrajii şi îi
- Câţi ani ai? întrebă zise:
Parascheva.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
- Unsprezece ani, răspunse 735
fetiţa.
- Să nu mai plângi, de azi
- Eu am doisprezece ani. Nu încolo eşti sora mea, ai auzit? Eu te
mai plânge, de azi înainte eu voi iubesc mult.
avea grijă de tine ca şi de o soră a
mea. Acum, te rog, ascultă-mă şi să - Îţi mulţumesc, ce bună eşti!
nu te împotriveşti! Să schimbăm şopti orfana care se îndepărtă.
repede hainele! Tu îmbracă hăinuţa
mea şi eu pe a ta! Parascheva, îmbrăcată în haina
zdrenţuită, cu picioarele goale, privi
1001
cum se îndepărtează copila orfană, minunată cu chipul blând al lui Iisus
cu zâmbetul fericit pe buze. Se se făcu nevăzută.
îndepărtă şi ea părându-i-se că vede Acum începu să se lămurească tot
în zare o lumină ce se apropia tot mai limpede în mintea Paraschevei,
mai mult de ea. Într-un fel de boare înţelesul cuvintelor: ,,Cel ce vrea să
diamantină, ea desluşi chipul blând vină după Mine să se lepede de
al lui Iisus, Care purta pe umeri o sine, să-şi ia crucea şi să-Mi
Cruce atât de grea, că Iisus părea că urmeze!” Acum înţelese că Domnul
Se prăbuşeşte sub povara ei. Fetiţa i-a trimis în cale o fetiţă orfană.
înduioşată, întinse mâinile Văzându-se desculţă şi cu haina
rugătoare şi-i zise: zdrenţuită, tremurând de frig, simţi
toată durerea fetiţei sărace şi-şi zise
- Doamne Iisuse, lasă-mă în drumul ei spre casă: ,,Acum am
Doamne să-Ţi ajut, căci Crucea Ta e şi eu o cruce. Ajută-mă Iisuse, s-o
foarte grea şi Tu abia poţi merge port!”
sub povara ei!
Când ajunse acasă, părinţii aproape
- Amin zic ţie fiica Mea, tu Mi- nu o cunoscură.
ai ajutat să-Mi duc Crucea!
- Ce ţi s-a întâmplat, fata
- Când, Doamne, Ţi-am mea?! izbucni mama speriată.
ajutat? Spune repede, te-a jefuit cineva, ţi-a
luat hainele şi ghetele? Te-a bătut şi
- Atunci când ai ajutat-o pe te-a făcut să suferi? Cum de nu
fetiţa orfană, pe Mine M-ai ajutat. plângi, văd pe faţa ta zâmbet în loc
Când ai împărţit cu ea crucea de spaimă?
umilinţei şi a suferinţelor, ai şi pus
pe umerii tăi o parte din Crucea - O, mamă dragă, nici nu m-
Mea. Adevărat grăiesc ţie, întrucât au bătut, nici nu m-au jefuit, ci de
ai făcut bine unuia dintre aceşti fraţi bună voie am dăruit hainele mele
mai mici ai Mei, Mie Mi-ai făcut! Fii cele noi unei fetiţe orfane, care era
binecuvântată, Parascheva! Lumina îmbrăcată aşa cum mă vezi pe mine
acum!
1002
- Cum, ţi-ai dat hainele tale
cele scumpe, unei străine?!
- Nu-i străină mămico, ci e
sora mea, ba mai mult, ea este o
surioară a lui Iisus! Ştii mămico, eu
mai am multe rânduri de haine, pe
când ea sărmana n-are decât
zdrenţele acestea.
nepieritoare. Nu era sărac pe care
să nu-l fi ajutat. Nu era bolnav pe
care să nu-l fi cercetat. Nu era
familie lovită de grele încercări pe
care să n-o fi mângâiat şi încurajat.
Ajutoarele şi sprijinul ei se simţeau
din plin. Năpăstuiţi ai soartei
alergau la ea, nu numai din Epivat,
ci şi din împrejurimi.

- Oricum fata mea, trebuia să- Într-o seară târzie de iarnă, pe un

mi spui, îţi dădeam o hăinuţă mai viscol cumplit, Parascheva se
veche să i-o strecură încet din casa părinţilor,
încărcată cu bunătăţi şi se opri la o
dai. casă sărăcăcioasă de la marginea
Epivatului, în care o mamă văduvă
- Unei surioare a lui Iisus, se lupta cu moartea şi nu-şi putea
zise Parascheva, să-i dau ceva închide ochii din pricina celor trei
vechi!? Nu trebuie mamă, nu trebuie copilaşi, care plângeau în hohot
să-i dăm ceva rău, fetiţa aceea nu-i lângă căpătâiul ei, strigând
de vină că-i săracă şi orfană deznădăjduiţi: ,,Mamă dragă, cui ne
laşi? Ce va fi cu noi fără tine? Mai
736 PREDICI bine ia-ne cu tine şi pe noi, du-ne cu
tine, mamă!”
şi că nu are ce mânca, ci sunt de
vină cei ce au şi nu-i dau! În clipa aceea, intră Parascheva se
apropie de bolnavă, îi atinse cu
Trecură ani de atunci şi tânăra mâna mângâietoare fruntea
Parascheva nu uita niciodată îmbrobonată de sudorile morţii şi-i
cuvintele Domnului, ci le împlinea şopti: ,,Nu te întrista măicuţă, nu te
cu credinţă şi iubire, îmbrăcându-şi tulbura, ci bucură-te că te duci mai
sufletul cu cele mai alese podoabe degrabă la Mântuitorul care-ţi va
şi îmbogăţindu-se cu comori răsplăti credinţa şi ostenelile! El îţi
1003
va ocroti copiii. El Mi-a poruncit să ,,Unde ai umblat toată noaptea?
vin astă seară şi să le aduc Acum se vine acasă?!”
mâncare. Pleacă în pace suflete la
Domnul, du-te liniştită şi nu te mai Ameninţările se ţinură lanţ şi erau
zbuciuma!” să se termine cu bătaia fetei, dacă
un servitor n-ar fi adus tocmai
Apoi Parascheva îngenunche atunci vestea, că văduva Sofia de la
împreună cu copiii şi zise cu ei marginea satului a murit, lăsând trei
rugăciunea Tatăl nostru. Aprinse copii orfani şi Parascheva a fost
lumânările şi aduse copiii mai acolo. Abia atunci o crezură pe
aproape de mama lor ce se stingea, Parascheva şi se potoliră.
spre a le împărtăşi cea din urmă Parascheva luă parte la
binecuvântare. Ei sărutară pe rând înmormântare şi avu grijă de copiii
mâna rece a mamei, care cu faţa văduvei multă vreme; ea îi îmbrăcă
înseninată şopti: ,,Fie voia Ta, pe toţi şi le purta de grijă zilnic,
Doamne! Ai milă de copilaşii mei, ducându-le mâncare. Nu-i avea
Doamne!” numai pe ei în grijă, ci milostivirea
sa se revărsa
Cu mare sforţare luă încet mâna
milostivă a tinerei ocrotitoare şi o PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
rugă printre lacrimi: ,,Fii mama 737
copilaşilor mei!”, şi în acea clipă
sufletul mamei zbură la ceruri în din belşug asupra tuturor
suspinele înăbuşite ale celor trei năpăstuiţilor şi deznădăjduiţilor pe
copilaşi rămaşi orfani. care-i cunoştea şi la care alerga zi şi
Parascheva mângâie şi linişti copiii noapte. Hainele şi le împărţise toate
şi stătu cu ei toată noaptea, celor goi, nu-şi ţinuse decât două
rugându-se lângă căpătâiul celei ce hăinuţe pentru ea.
nu mai simţea nici o durere. Se
întoarse acasă numai a doua zi. Cu toate că părinţii ei erau foarte
Când o văzură, părinţii se năpustiră înstăriţi, ajutoarele date de
asupra ei cu vorbe aspre de ocară: Parascheva, începură să se simtă în
casă. Părinţii ei se necăjeau tot mai
1004
mult şi se hotărâră să recurgă la ,,Ce folos că o avem”, ziseră
mijloace aspre de pedepsire a fetei. părinţii, ,,dacă ea ne împrăştie toată
Toate erau însă zadarnice, fata era averea? Inima ei e atât de largă
fericită să-şi poată purta crucea. Cu încât ar încăpea toată lumea în ea.
cât o mustrau mai mult şi o huleau, Mai bine am căsători-o; are acum 18
cu atât mai mulţumit era sufletul ei. ani, poate bărbatul pe care-l va lua,
va reuşi s-o înfrâneze!” Aşa se
,,În zadar mă opriţi să ajut săracii”, vorbiră părinţii şi trecură la fapte.
le spuse Parascheva, ,,căci eu nu Peste câteva zile, un tânăr de neam
voi înceta să-i ajut atâta vreme cât bogat îşi anunţă sosirea. Voia să
eu am mai mult decât îmi trebuie. ceară mâna Paraschevei. Se făceau
Nu mi se cuvine să am nenumărate pregătiri mari. Mama chemă
haine scumpe în timp ce alţii n-au cusătoarele ca să coasă hainele
nici o coajă de pâine, tată şi mamă! cele mai scumpe, pentru unica ei
Nu mi se cuvine să dorm în perne fiică. Servitorii şopteau între ei că
moi de mătase şi în casă luxoasă, în se apropie ziua căsătoriei tinerei
timp ce alţii nu au nici o colibă în stăpâne şi se bucurau că vor
care să-şi plece capul! Nu mi se petrece bine la nuntă.
cuvine să am moşii întinse, iar alţii
să nu aibă nici o brazdă de pământ! - Bărbate, zise într-o seară
Nu mi se cuvine şi nu vreau să mă soţia, dacă fata asta va refuza mâna
mândresc cu nimic, când Domnul tânărului, ce ne facem?
meu Iisus Hristos S-a umilit până la
moarte! Nu mi se cuvine să mă - Parcă o întreabă cineva,
înspăimânt de ocări şi de chinuri, răspunse el. Am să o silesc să se
din partea oricui ar veni, când mărite, doar nu am crescut-o până
Mântuitorul a fost împodobit cu acum să ne poruncească ea nouă!?
cunună de spini şi a fost întins pe
cruce, bătut în cuie şi împuns cu Zilele trecură ca nişte clipe, nu mai
suliţa! Voi, părinţii mei, mi-aţi rămase decât o zi până la sosirea
crescut trupul, iar sufletul acum peţitorului. Casa întreagă fremăta
vreţi mi-l nimiciţi?!” de bucurie şi de pregătiri. Numai
Parascheva stătea pe gânduri în
1005
camera ei, cu ochii privind departe.
Stelele se iviră pe cer şi luna
argintie îşi revărsa razele luminoase
pe capul tinerei fete îngândurate. O
aureolă îi împodobea capul ce
stătea nemişcat şi o adiere de vânt
cald se furişa înăuntru, prin
fereastra deschisă. Două păsărele
se ascunseseră în tufişul grădinii şi
cântecul greierilor sporea
melancolia nopţii. Era o seară
frumoasă de
738 PREDICI
primăvară, în care întreaga fire cu
freamătul ei tainic înălţa imn de
preamărire Creatorului.
,,Doamne, Dumnezeule”, suspină
fata, ,,pe Tine toate Te preamăresc
în voie, numai eu nu pot să Te
preamăresc! Cerul şi pământul, îţi
cântă imn de laudă neîntrecută,
numai eu nu pot să Te laud cum
vreau, Iisuse Hristoase Fiul lui
Dumnezeu, care ne-ai iubit atât de
mult încât Te-ai jertfit pentru noi, Ţie
am vrut să-ţi dau inima mea şi acum
părinţii mei mă silesc s-o dau altuia!
Pe Tine am vrut să Te aleg mire
drag şi părinţii mei mi-aduc alt mire.
Nu mă părăsi Iisuse Doamne şi nu
1006
mă lăsa să Te părăsesc!” Zicând
aceste cuvinte Parascheva, auzi un
vuiet tainic, care o învălui cu şoapte
sfinte de chemări, ce-i pătrunseră
inima până în adâncuri: ,,Vino
Parascheva, vino, ia-ţi crucea şi-Mi
urmează, căci vei dobândi în
schimb cununa cea neveştejită a
Mirelui tău ceresc!”
Parascheva nu mai stătu pe gânduri
şi se hotărî să urmeze glasul. Îşi luă
două hăinuţe şi un toiag şi plecă. Se
furişă prin grădina casei; lătratul
câinelui credincios se auzi în urma
ei şi aceasta îi strânse inima o clipă.
În faţă se auzea susurul unei ape
dintr-o vâlcea, peste care trecuse de
atâtea ori în copilărie. Nu se uită
înapoi, ci cu inima aprinsă şi cu
voinţa încordată, îşi îndreptă paşii
spre marea cetate a Bizanţului, de
unde venise şoapta sfântă a
chemării.
Toată noaptea a călătorit şi nu a
simţit nici o oboseală. A doua zi
intră în vestita cetate a
Constantinopolului şi nu se putea
minuna îndeajuns de strălucirea
cupolelor, de frumuseţea bisericilor,
precum şi de renumita şcoală
teologică, în care învăţaţii timpului
îşi închinau puterea minţii
cunoaşterii Scripturilor. Acolo se
adânci în cunoaşterea credinţei
creştine, punând în uimire pe
învăţaţi cu râvna ei în pătrunderea
dumnezeieştilor învăţături. Se
retrase apoi într-o mănăstire din
Heracleea Pontului, cu hramul
Maicii Domnului.
Aici, în mănăstire, petrecu cinci ani
în duhul rugăciunilor şi al vieţii
plăcute lui Dumnezeu, în post şi
priveghere, străduindu-se şi
întărindu-se în credinţa izbăvitoare.
Toate maicile şi surorile din
mănăstire o învăluiau cu dragostea
lor fierbinte pentru sufletul ei mare.
În mănăstire muncea cu sârguinţă
ca să-i poată ajuta pe săraci.
Faptele de milostenie o împodobeau
tot atât de mult ca odinioară în
Epivat. După ce au trecut cinci ani o
dorinţă arzătoare începu să pună
stăpânire pe inima Paraschivei.
Dorea să vadă locurile sfinte pe
unde a umblat Mântuitorul lumii.
,,Îndreptează Iisuse paşii mei spre
drumurile bătătorite de Tine!”, se
rugă ea într-o zi; ,,Călăuzeşte-mă
Doamne spre locurile de unde ne-ai
arătat nouă lumina!” Astfel
1007
Cuvioasa Parascheva după ce îşi
ceru învoire de la maica stareţă şi
îşi luă rămas bun de la surorile din
mănăstire, cu un toiag în mână şi cu
o haină aspră pe ea plecă spre
miazăzi. După multe osteneli şi
greutăţi ajunse în cetatea
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
739
Ierusalimului. În faţa Sfântului
Mormânt îşi plecă genunchii şi-şi
dădu drumul lacrimilor, rugându-se
printre suspine: ,,Cu Trupul Tău cel
plin de lovituri şi chinuri aici ai fost
aşezat Hristoase Mântuitorule. Sărut
cu lacrimi lespedea mormântului
Tău şi plâng greşelile mele, pe care
vreau să le îngrop cu Tine pentru
totdeauna! Primeşte ruga, ostenelile
şi inima mea pe care Ţi-am dat-o în
întregime! Din jertfa şi din
mormântul Tău revarsă mereu
asupra mea şi asupra tuturor
oamenilor, lumină şi dar de
mântuire!”
Cuvioasa Parascheva simţea că se
revarsă asupra ei înviorare şi puteri
noi din mormântul Izbăvitorului. Se
ridică plină de uşurare şi bucurie
sufletească. Cercetă apoi şi alte
locuri sfinte, pe unde umblase
Mântuitorul, prea fericită că poate
atinge urmele Celui ce Dumnezeu
fiind, S-a întrupat în Om, pentru a
arăta omului calea mântuirii. În cele
din urmă îşi îndreptă paşii spre
pustia Iordanului şi acolo petrecu
timp de doi ani în aspre înfrânări şi
fierbinţi rugăciuni. Mâncarea îi erau
ierburile ce creşteau pe acolo şi
încă şi din acelea câte puţin şi
numai odată pe zi, după asfinţitul
soarelui. Fiind departe de lume nu-
şi mai aducea aminte de alte
bunătăţi, ci purta grijă numai de
curăţirea sufletului şi de răspunsul
judecăţii ce va să fie în faţa Mirelui
său Hristos.
Pentru toate aceste gânduri bune
ale ei, diavolul nu înceta s-o
necăjească, prefăcându-se
câteodată în şarpe veninos sau în
fiară spurcată ca să-i facă frică şi să
se lepede de Dumnezeu. Dar Sfânta
Parascheva se gândea la Cel
Puternic şi cu inima oţelită înfrunta
toate nălucirile. Deşi tot mai mult
necăjită şi cu trupul său mai mult
suferind, împlinise cuvântul marelui
prooroc David care a zis: ,,Că va
iubi Împăratul ceresc frumuseţea
sufletului ei!”
1008
Nevoindu-se cu aceste bunătăţi a
petrecut doi ani în pustie. Într-o
noapte pe când îşi făcea rugăciunile
în frica lui Dumnezeu, stând cu
smerenie în faţa icoanei
Mântuitorului şi aducând rugăciuni
fierbinţi Celui de sus, a văzut
arătându-se un înger care i-a zis:
,,Paraschevo, Stăpânul ceresc a
văzut ostenelile tale şi podoabele
sufletului tău şi vrea să te cheme la
Sine! Sfârşitul ţi se apropie! Să laşi
deci pustietatea şi să porneşti la
moşia părintească, căci acolo se
cade să laşi trupul pământului, iar
sufletul tău va pleca spre zările
senine ale Împărăţiei lui Dumnezeu,
pe care le-ai iubit cu adevărat!”
,,Fie Doamne voia Ta!”, zise ea
fericită. ,,Îţi mulţumesc, Iisuse, că
nu m-ai lăsat pradă fiarelor şi
diavolului viclean, ci mă chemi la
lumină şi la bucuria Ta cea nespusă
şi neapusă!” Sfânta şi-a dat seama
numaidecât că se află în faţa unei
minuni dumnezeieşti şi atât îi părea
de bine că se va duce la Domnul,
încât nu mai stătu la îndoială, ci
urmându-şi drumul ajunse la Iope,
iar acolo îmbarcându-se pe o
corabie, se îndreptă spre patria sa.

Ajungând la Constantinopol,
cercetă încă odată sfintele locaşuri
şi intră în
740 PREDICI
biserica Născătoarei de Dumnezeu,
unde căzu înaintea icoanei
Preacuratei Fecioare şi se rugă
fierbinte ca să-i fie călăuziţi paşii ei
mai departe. Se îndreptă apoi spre
meleagurile copilăriei sale şi cu
strângere de inimă, îşi aduse aminte
de părinţii care au crescut-o şi de
săracii pe care i-a mângâiat cu atâta
iubire caldă şi de care s-a despărţit
într-o zi, spre a-şi închina viaţa pe
deplin Aceluia Care ne covârşeşte
cu iubirea Lui şi le rânduieşte pe
toate spre folosul şi izbăvirea
noastră.
Când intră în Epivat, nimeni nu o
mai cunoştea. Nimeni nu-şi dădea
seama că Epivatul este atins de
paşii unei sfinte. Cu faţa uscată şi
înnegrită, cu hainele simple şi cu un
toiag în mână, părea o călătoare
străină ce-şi îndrepta paşii spre zări
necunoscute. Se iviră primele stele
pe cer, când străina călătoare bătu
la uşa casei, în care văzuse prima
dată lumina zilei. O întâmpină un
1009
lătrat de câine şi vocea întrebătoare
a unui servitor bătrân:
- Pe cine căutaţi?
- Pe stăpâna casei.
- A plecat de câţiva ani pe
lumea cealaltă, iar acum pe urmele
ei pleacă şi stăpânul. Au avut o
fetiţă şi au plâns-o mult, au plâns-o
mereu, s-au topit de dorul ei.
Un cui ascuţit săgetă inima cea
plină de duioşie a cuvioasei
fecioare, când se gândi la mama ei,
care o crescuse cu atâta gingăşie şi
iubire caldă şi care o învăţase mai
întâi să-L cunoască pe Dumnezeu.
O lacrimă fierbinte i se prelinse pe
faţă şi un gând rugător îndreptă
spre Părintele Ceresc, pentru
sufletul celei ce plecase. Apoi intră
în camera unde un om se lupta cu
moartea. Se apropie încet de patul
lui şi tot atât de încet duse mâna
mângâietoare peste fruntea cea
plină de sudori a muribundului,
încât acesta simţi în ultimele clipe
că un fior de uşurare îi cuprinse
fiinţa măcinată de suferinţă.
,,Aceasta-i mâna unei sfinte!” - şopti
bolnavul cu bucurie, - ,,Aceasta-i
mâna ta, Parascheva mea!”
Fiica înduioşată, depuse cel din
urmă sărut pe fruntea obosită a
părintelui ei trupesc.
- Iartă-mă fiica mea - zise
bolnavul adunându-şi ultimele
puteri - iartă-l pe tatăl tău care nu te-
a înţeles! Ochii mei orbiţi de
bucuriile şi deşertăciunile lumii n-au
putut să vadă credinţa ta puternică
şi faptele tale strălucitoare. Eu şi
mama ta am vrut să te împodobim
cu mătăsuri şi lucruri scumpe
pământeşti şi n-am văzut podoabele
tale cele adevărate, care au preţuit
de mii de ori mai mult decât aurul şi
porfira. Binecuvântează-mă fiică
sfântă ca să pot pleca liniştit,
binecuvântează-mă, iar faptele tale
mari, binecuvântate să fie în toate
veacurile!
- Cerul să ne binecuvânteze
pe toţi, tată! rosti cuvioasa
Parascheva, plecându-şi genunchii
într-o caldă rugăciune, iar sufletul
tatălui ei zbură liniştit la Părintele
Ceresc.
1010
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
741
După înmormântarea tatălui ei,
cuvioasa Parascheva chemă pe toţi
săracii din Epivat şi din împrejurimi
şi împreună cu fratele ei Eufimie,
care mai târziu a ajuns episcop, le
împărţi aproape toată averea. Cu
partea de avere ce mai rămăsese
ajută săracii din Constantinopol,
unde se închină încă odată, în
vestita şi frumoasa biserică Sfânta
Sofia. Se reîntoarse mulţumită că
Părintele Ceresc i-a rânduit să-l mai
vadă odată pe tatăl ei şi să-i poată
ajuta pe săracii ei dragi din Epivat.
Era atât de senină! Un duh de
cerească lumină îi umplea fiinţa,
încât cu picioarele atingea
pământul, dar cu sufletul se simţea
în ceruri.
,,O, Doamne”, se ruga ea, ,,ce bine
ar fi să mă iei şi pe mine la Tine!
Străină mă simt pe lumea aceasta
Iisuse şi nu doresc decât să vin mai
degrabă la Tine!” Trupul ei era atât
de slăbit, încât abia mai putea
umbla. Călătorise toată ziua pe
o vreme cumplită şi ploaia o
udase de-a binelea. Puterile o
părăsiseră şi simţea că i se apropie
sfârşitul. Era în ziua de 14 - Ar trebui s-o ducem cu noi
octombrie din anul Domnului 1050. în corabie; îi vom purta de grijă şi-i
Valurile mării spumegau cu vom da cele de trebuinţă.
înverşunare, făcând un vuiet surd
ce se revărsa asupra satelor din jur. Călătoarea îşi veni în fire, deschise
Nişte corăbieri străini poposeau la ochii mari şi mulţumi corăbierilor
ţărm, aşteptând nerăbdători care o primiseră între ei, cu inimă
potolirea mării; îşi fripseră peşte, ca creştinească. Lumina luceafărului
să-şi potolească foamea şi să mai de seară se revărsa asupra ei şi
treacă timpul. Ziua se scurse în cerul întreg parcă îi şoptea: ,,Vino
vuiet de furtună şi când primele suflet ales! Vino Parascheva la
licăriri de stele apărură pe cer, o Stăpânul cel Ceresc! Te cheamă!”
umbră de femeie se apropie încet,
abia târându-şi picioarele. Străina pribeagă duse mâna slăbită
la frunte, la piept şi la umeri, apoi
- Domnul să fie cu voi! salută şopti cu glas stins: ,,Doamne Iisuse
ea cu glas stins. Hristoase, Cela ce din iubirea Ta
cea mare ai suferit pentru noi, caută
Apoi se prăbuşi pe pietrişul uscat şi cu milostivire spre roaba Ta şi nu o
n-a putut să mai scoată nici un părăsi Stăpâne ceresc! Trimite-mi
cuvânt, decât o şoaptă slabă: înger păzitor să-mi ia sufletul şi să-l
aşeze acolo unde va voi milostivirea
- Apă, apă! Ta! Fii preamărit, Hristoase
Dumnezeule!” Când rosti cel din
Corăbierii îi aduseră apă şi o urmă cuvânt, sufletul cuvioasei
aşezară încet pe un aşternut moale, zbură la cer, iar trupul ei ostenit se
făcut din hainele lor. odihni liniştit, scutit de toate
frământările lumii acesteia.
- Ce tânără este şi câtă
suferinţă se vede pe faţa ei! grăi un 742 PREDICI
pescar bătrân.
Vuietul surd nu se mai auzi, marea
se potoli pe dată, razele lunii se
1011
iviră revărsând strălucire ca Făcându-se săpături pentru
niciodată. ,,Dumnezeu să dezgroparea celui mort s-a dat şi
preamărească sufletul ei!”, se peste moaştele sfintei întregi şi
rugară corăbierii, făcându-şi semnul neputrezite, împrăştiind miros
sfintei cruci. ,,Se vede că a fost un plăcut de mir. O femeie bolnavă
suflet bun, căci marea s-a potolit şi care s-a nimerit acolo, atingându-se
cerul luminează ca niciodată!” Apoi de sfintele ei moaşte, s-a vindecat
săpară o groapă la marginea mării pe loc. Un copil ce orbise a fost
şi aşezară în cântări sfinte trupul adus de părinţi la locul acela şi
aceleia ce nu mai simţea necazurile atingându-se de trupul sfintei şi-a
şi chinurile pământeşti. Înainte de a primit vederea pe loc.
părăsi ţărmul, şi de a se urca în Vestea se duse în toate satele şi
corabie, ei îngenuncheară la mulţi bolnavi alergau cu credinţă, să
mormântul proaspăt şi înălţară spre primească vindecare. Norod mult se
ceruri o melodie caldă, pentru adună de prin toate părţile locului şi
sufletul străinei călătoare, ce cu mare cinste sfintele moaşte ale
plecase spre zările veşniciei în tainaParaschevei au fost aduse şi
unei seri de toamnă. depuse în biserica Sfinţilor Apostoli
din Constantinopol, unde zilnic
Au trecut săptămâni şi luni şi sfânta începură să vină creştini, să se
se odihnea la marginea mării. roage şi să-L preamărească pe
Nimeni nu ştia de sfârşitul şi de Dumnezeu. De moaştele sfintei se
locul ei de odihnă. S-a întâmplat, apropiară şi săracii din Epivat, care
însă, că murind un corăbier, a fost auziră de sfârşitul ei şi se grăbiră
îngropat lângă dânsa. Trupul să-i aducă prinosul de recunoştinţă,
aceluia mirosea greu de mulţimea pentru multiplele ei binefaceri.
păcatelor încât locuitorii care
treceau pe acolo se îngrozeau. ,,Tu ai fost mama noastră!”
După câtva timp, Sfânta Parascheva suspinau ei. ,,Tu ne-ai potolit
se arătă în vis preotului din satul foamea, ne-ai îmbrăcat şi ne-ai şters
apropiat, cerându-i să dezgroape lacrimile. Pe tine te-a trimis
trupul acelui păcătos. Dumnezeu în Epivatul nostru şi în
casele noastre. Îţi mulţumim, Sfântă
1012
Parascheva! Fii lăudată şi cinstită
de noi, de urmaşii noştri, şi de toţi
creştinii în veci!”
Moaştele cuvioasei Parascheva au
fost cercetate de mulţi creştini
evlavioşi; ele au revărsat dar de
întărire şi de vindecare asupra
multor nenorociţi. Ele au stat la
Constantinopol până în vremea
împăratului româno-bulgar, Ioan
Asan al II-lea, care le-a dus şi le-a
aşezat în Târnova. Mai târziu au fost
strămutate la Belgrad, de unde au
ajuns din nou la Constantinopol.
Pe vremea domnitorului Moldovei,
Vasile Lupu, moaştele Cuvioasei
Parascheva au fost aduse cu multă
cinste şi închinăciune în ziua de 13
iunie 1641
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
743
şi aşezate în biserica Sfinţii Trei
Ierarhi din Iaşi. Mai târziu au fost
strămutate în catedrala Mitropoliei 744
din Iaşi, unde se găsesc şi astăzi, şi
de unde revarsă mulţime de minuni
asupra celor ce se roagă şi cinstesc
cu credinţă sfântă pomenirea ei.
Mirele ei ceresc i-a păstrat
osemintele cu îngrijire, iar sufletul
ei luminos se bucură în Împărăţia
cea fără de sfârşit a lui Dumnezeu,
mijlocind pentru noi şi revărsând
asupra noastră binefacerile ei de
Cuvioasă şi Sfântă.
Sfânta Parascheva se află acum în
biserica triumfătoare din ceruri şi,
împreună cu alţi sfinţi, vine printre
noi care suntem în biserica
luptătoare, de pe pământ, să ne
întărească în ispite şi în toate
problemele vieţii acesteia. Ea se
roagă împreună cu ceilalţi sfinţi
pentru ca şi noi să ajungem acolo,
la fericirea cea adevărată, la pacea
şi mulţumirea sufletească, la Mirele
nostru Iisus Hristos.
Cu rugăciunile Sfintei Cuvioase
Maicii noastre Parascheva, Doamne
Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu,
miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe
noi! Amin!
PREDICI
PREDICĂ LA
1013
SFÂNTUL MARE MUCENIC
DIMITRIE
IZVORÂTORUL DE MIR
,,Dispreţuit-ai poruncile păgânilor,
purtătorule de chinuri Dimitrie,
fiindcă L-ai iubit mai mult pe
Dumnezeu şi L-ai mărturisit cu
îndrăzneală, vărsându-ţi sângele
pentru El!”
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie s-a
născut în cetatea Tesalonic, din
părinţi foarte bogaţi, căci tatăl lui
era voievod al acestei cetăţi şi
creştin în ascuns, împreună cu soţia
sa, fiindcă în acele vremuri era o
mare prigoană împotriva creştinilor.
Aceştia aveau în palatul lor, într-o
cameră mai ascunsă, două sfinte
icoane, împodobite cu aur şi pietre
scumpe: una cu chipul Domnului
Hristos şi alta cu chipul Maicii
Domnului. În această cameră intrau
amândoi soţii cu credinţă şi tămâiau
sfintele icoane, apoi cu lacrimi în
ochi se rugau să le dăruiască
Dumnezeu şi lor un fiu, căci nu
aveau moştenitori la atâta avere ce
o deţineau. După multele rugăciuni
şi milostenii pe care le-au făcut,
Bunul Dumnezeu i-a învrednicit şi
le-a dat lor pe acest Sfânt vrednic
de fericire, Dimitrie, de a cărui
naştere s-a bucurat toată cetatea
Tesalonicului.
Părinţii pruncului erau atât de
fericiţi, încât nu ştiau cum să-I
mulţumească mai bine lui
Dumnezeu şi astfel i-au chemat pe
toţi săracii din cetate, i-au hrănit şi
i-au îmbrăcat, bucurându-i pe toţi cu
de toate. Când a crescut copilul
încât putea înţelege adevărul, l-au
dus pe el părinţii în camera de
rugăciune, acolo unde erau sfintele
icoane şi i-au zis: ,,Iată fiule,
aceasta este icoana cu chipul
Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, Care a făcut cerul şi
pământul, şi S-a întrupat pentru
mântuirea noastră! Iar în icoana
aceasta este chipul Sfintei Fecioare
Maria, care L-a născut cu trup pe
Fiul lui Dumnezeu, şi căreia i se
închină îngerii şi arhanghelii în
ceruri.”
După ce l-au învăţat toată credinţa
creştină ortodoxă şi i-au spus că
1014
zeii păgâneşti sunt idoli muţi şi îndată a început a vorbi înaintea
surzi şi că demonii iadului locuiesc tuturor cu multă bucurie, proslăvind
în ei, Sfântul Dimitrie a înţeles toate, numele Domnului nostru Iisus
apoi închinându-se şi sărutând Hristos şi învăţându-i pe toţi sfânta
sfintele icoane a cerut Sfântul credinţă.
Botez. Atunci părinţii lui au chemat
pe ascuns un preot şi câţiva În toate zilele îi sfătuia şi-i întărea,
cunoscuţi astfel că, în scurt timp, a încreştinat
toată cetatea Tesalonicului. Dar
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET urâtorul a tot binele - diavolul, fiind
745 ascuns în inima unor oameni care
doreau mărire deşartă, s-au dus şi l-
de-ai lor, tot creştini, şi l-au botezat, au pârât împăratului pe Sfântul
punându-i numele Dimitrie. Dimitrie că este creştin şi i-au zis:
,,Cinstite împărate, un cuvânt avem
După ce sfântul Dimitrie a ajuns la de spus domniei tale: să ştii că
vârsta bărbăţiei, părinţii lui au murit, Dimitrie, pe care l-ai cinstit şi l-ai
lăsându-i o mare avere pus domn peste toată ţara, s-a
pământească şi duhovnicească. lepădat de credinţa noastră
Auzind împăratul Maximilian de strămoşească şi crede în Iisus
moartea părinţilor Sfântului Hristos pe care L-au răstignit evreii.
Dimitrie, l-a chemat la sine pe În toate zilele propovăduieşte
Sfântul Dimitrie şi i-a încredinţat lui învăţătura Lui acelor oameni, de pe
toată cetatea Tesalonicului, scaunul lui de judecată, iar lumea
zicându-i: ,,Păzeşte-ţi patria ta şi părăseşte zeii noştri, creştinându-
curăţ-o pe ea de spurcaţii creştini, se.”
omorându-i pe toţi câţi cred în Iisus
Hristos şi se închină Lui ca lui Auzind acestea, împăratul
Dumnezeu!”. Dar Sfântul Dimitrie, Maximilian s-a mâniat foarte tare şi
după ce a luat dregătoria de la a poruncit să-l aducă înaintea sa.
împărat şi a mers în cetatea Ducându-se degrabă oamenii aceia
Tesalonic, tot poporul i-a ieşit l-au găsit pe Sfântul Dimitrie în
înainte şi l-a primit cu cinste, iar el mijlocul poporului, învăţându-l
1015
sfânta credinţă. Când l-au văzut, ca - Împărate, pedepsele cu care
nişte lei cumpliţi s-au repezit asupra mă sperii pentru mine sunt bucurie,
lui, l-au apucat pe dânsul, apoi l-au căci ele îmi vor agonisi Împărăţia
dus la împăratul Maximilian. cerului şi odihna de veci!
Văzându-l, împăratul i-a zis:
746 PREDICI
- Aceasta este recunoştinţa ta
pentru care te-am pus domnitor Auzind împăratul aceste cuvinte, s-a
Tesalonicului, Dimitrie?, iar Sfântul mâniat aşa de tare că s-a învineţit şi
a răspuns: s-a înnegrit de supărare, şi a
poruncit să-l închidă pe Sfântul
- Eu împărate te cinstesc pe Dimitrie într-o temniţă întunecoasă.
tine ca pe împăratul cel vremelnic, Intrând acolo, Sfântul a văzut o
pământesc, iar pe Dumnezeu Îl scorpie mare care a ridicat capul să-
cinstesc ca pe Împăratul l muşte. Îndată a făcut semnul
Împăraţilor, Domnul Domnilor şi sfintei cruci asupra ei şi a zis: ,,În
Ziditorul lumii! numele lui Iisus Hristos, Cel ce a zis
- Dar cine este împăratul tău? să călcăm peste şerpi şi peste
Sfântul a răspuns: scorpii, să nu te mişti din locul
tău!”, apoi s-a dus şi i-a sfărâmat
- Domnul meu Iisus Hristos, capul cu tocul cizmei. După puţin
Acela este Împăratul şi Dumnezeul timp, i s-a arătat îngerul Domnului
meu! ţinând în mână o cunună de aur şi
zicând: ,,Fii vesel ostaşul lui
- Dar oare Acela te-a pus Hristos, îndrăzneşte şi
domn în ţara Tesalonicului? Cu îmbărbătează-te, că vei birui pe
acestea îmi răsplăteşti, om vrăjmaşii tăi!” şi punându-i cununa
nemulţumitor? Aşa mulţumeşti tu pe cap, a plecat de la dânsul.
zeilor şi mie? Pentru aceasta te voi
da la mii de chinuri, ca să cunoşti Sfântul Dimitrie, rămânând în
cine eşti tu şi cine sunt eu, ce poate temniţă, avea mare bucurie că-L
Dumnezeul tău şi ce pot zeii noştri! mărturisise pe Domnul Hristos
înaintea împăratului. În timpul
1016
acesta, păgânul împărat dorea ca o
fiară flămândă să soarbă sânge de
creştin. De aceea lua parte la luptele
care se dădeau între un uriaş,
anume Lie şi unii bărbaţi, care se
încumetau să se lupte cu el. Locul
unde se luptau era foarte periculos,
căci era ca un fel de scenă înaltă,
unde se dădea lupta şi jos, de jur
împrejur, erau suliţe de fier înfipte în
pământ. Mulţi oameni au fost
aruncaţi de acel uriaş Lie în acele
suliţe şi au murit.
Aceste crime şi răutăţi, văzându-le
un tânăr voinic şi frumos, cu
numele Nestor, care era şi creştin şi
cunoscut de Sfântul Dimitrie, n-a
mai putut răbda şi s-a hotărât să se
lupte şi el cu acest Lie - uriaşul, dar
mai întâi s-a dus să ia
binecuvântare de la Sfântul Mucenic
Dimitrie, în temniţă. Când a ajuns
acolo, i-a spus Sfântului gândul său
şi Sfântul Dimitrie l-a binecuvântat,
făcându-i semnul sfintei cruci pe
frunte, şi i-a zis: ,,Du-te cu credinţă
şi îl vei birui pe Lie, dar pe urmă vei
muri mucenic!”. Cum a ieşit Nestor
de la închisoare s-a dus drept la
locul de luptă şi a strigat cu glas
mare:
1017
- Lie, vino să ne luptăm
amândoi! Când l-a văzut împăratul
pe Nestor, tânăr ca de douăzeci de
ani, l-a chemat şi i-a zis:
- Tinerelule, pentru ce nu te
temi de moarte? Nu vezi câţi oameni
a omorât Lie? Fie-ţi milă de tine şi
nu-ţi urî viaţa! Nestor i-a răspuns:
- Împărate, vreau să scap
lumea de această fiară şi să am mai
multă cinste decât el! Apoi,
apropiindu-se de uriaşul Lie, şi-a
făcut semnul crucii şi a zis:
- Dumnezeul lui Dimitrie,
ajută-mi! şi lovindu-l cu sabia drept
în inimă pe mândrul şi păgânul Lie,
l-a aruncat de acolo jos, în acele
suliţe. Împăratul, dacă a văzut că a
murit Lie, s-a întristat şi l-a chemat
pe Nestor zicându-i:
- Cu ce farmece ai omorât pe
Lie?
- Eu, împărate, nu l-am
omorât cu farmece pe Lie, ci cu
puterea lui Iisus Hristos, Dumnezeul
meu! Când a auzit împăratul a
zbierat ca o fiară şi a zis:
- Slujitorilor, duceţi-l afară din împăratul Maximilian de toate
cetate pe Nestor şi tăiaţi-i capul! şi acestea, a poruncit să-l prindă pe
aşa s-a săvârşit Sfântul Nestor. acel fericit creştin, Lupu şi să-i taie
capul şi aşa s-a dus şi sluga după
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET stăpân, să se bucure în veci.
747
Cinstitul trup al Sfântului a fost
După ce l-au omorât pe Sfântul îngropat de creştini cu mare cinste
Nestor, împăratul, foarte mânios, a şi dragoste dumnezeiască, iar
poruncit călăilor să se ducă în deasupra mormântului, mai pe
temniţă şi să-l omoare şi pe Sfântul urmă, s-a ridicat o biserică. Nu mult
Dimitrie, iar aceştia mergând cu după moartea Sfântului, la
suliţe, l-au împuns pe Sfântul mormântul lui au început a se face
Dimitrie peste tot trupul, dar întâia minuni, astfel că s-a dus vestea în
suliţă au băgat-o în coasta dreaptă, toate părţile lumii. Un oarecare
ca şi Domnului Iisus Hristos. Leontie, de fel de pe malurile Mării
Adriatice, îmbolnăvindu-se greu, iar
Aceste chinuri le-a primit Sfântul doctorii neputând să-i mai facă
Mucenic Dimitrie, dându-şi sufletul nimic, dorea mai mult moartea,
în mâna lui Dumnezeu, în ziua de decât o viaţă chinuită. Auzind de
douăzeci şi şase octombrie. Înainte minunile ce se făceau la mormântul
de moartea sa, Sfântul Dimitrie i-a Sfântului, îi ruga pe oameni ca să-l
încredinţat toată bogăţia unui ducă şi pe el acolo, doar se va
slujitor al său, poruncindu-i să vindeca.

o împartă săracilor, iar acela Într-adevăr, cum a ajuns şi îndată ce

aşa a şi făcut. Acest slujitor se buzele lui au rostit numele Sfântului
numea Lupu şi a fost de faţă în Dimitrie, Leontie se tămădui de acea
temniţă, când Sfântul Dimitrie a fost boală. Plin de bucurie acum, căci
străpuns cu suliţa. El i-a luat haina scăpase de boala de care doctorii
şi inelul înmuiat în sânge, prin care ziceau că nu va scăpa toată viaţa, şi
s-au făcut multe tămăduiri de boli şi fiind om foarte bogat, ca semn de
de duhuri necurate. Aflând mulţumire lui Dumnezeu şi Sfântului
1018
Dimitrie, a pus să se dărâme
biserica mică şi să se clădească De multe ori Sfântul Mucenic
alta mai mare. Pe când se făceau Dimitrie şi-a izbăvit cetatea
săpăturile să se aşeze temelia, Tesalonic de năvălirile barbare. Pe
deodată lucrătorii au dat peste un vremea împăratului Mauriciu,
corp întreg şi nevătămat, din care împăratul Constantinopolului, fel de
nu numai că nu ieşea vreun miros fel de popoare străine năvăliră
greu, dar răspândea chiar în toate asupra Europei. Între aceste
părţile un miros plăcut, curgând din popoare străine erau şi arabii, care
sfântul său corp mir cu mirosul cel necontenit prădau ţărmurile de
mai frumos, motiv pentru care se răsărit ale Europei. Într-una din
numeşte Sfântul Dimitrie - aceste prădăciuni, aceşti străini
Izvorâtorul de mir. ajunseseră până la zidurile cetăţii
Tesalonic; cetatea era din nou
Sfintele moaşte au fost luate de înconjurată şi bătută de barbari. În
creştini cu multă evlavie şi sfinţenie aceste împrejurări atât de grele
şi puse într-un sicriu îmbrăcat în pentru locuitorii din Tesalonic, un
aur. După ce biserica a fost creştin temător de Dumnezeu şi bun
terminată, sicriul cu sfintele moaşte la suflet, anume Ilustrius, a avut
a fost aşezat în noua biserică. curajul de a se duce noaptea la
Moaştele Sfântului Dimitrie, din biserica Sfântului, spre a-l ruga să
biserica Tesalonicului, au săvârşit ceară îndurarea şi mila lui
multe şi mari minuni, aşa că Dumnezeu asupra oraşului
oamenii din toate târgurile şi satele Tesalonic.
învecinate veneau să le vadă şi să
se roage Sfântului, ca Dumnezeu să Acesta venind noaptea în biserica
le ajute în nevoile lor. Multe au fost Sfântului Dimitrie, stătea în
minunile şi descoperirile ce s-au pridvorul bisericii şi se ruga din tot
făcut după plecarea, după sufletul lui Dumnezeu şi Sfântului
mărturisirea, după martirizarea Dimitrie, pentru apărarea cetăţii
Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. sale. Dar iată că se pomeneşte într-
o înspăimântătoare vedenie! În faţa
748 PREDICI bisericii Sfântului Dimitrie au apărut
1019
doi tineri luminoşi; deschizându-se
uşile singure, au intrat în sfânta
biserică. Ilustrius a venit după
dânşii, vrând să vadă şi să audă ce
vorbesc şi ce se întâmplă, iar
aceştia, cu glas mare, au zis:
- Unde este Stăpânul ce
locuieşte aici?, şi iată că s-a arătat lacrimi plecându-şi capul tăcea, iar
un alt tânăr, ca o slugă zicând:
- Ce treabă aveţi cu el?, iar ei voastră este fără de mângâiere, nici
au zis:
- Domnul ne-a trimis la
dânsul, ca să-i spunem un cuvânt.
Sluga arătând spre mormântul
Sfântului, a zis:
- Aici este! Ei au zis slugii:
- Spune-i despre noi, că am
venit!. Mergând sluga, a ridicat
perdeaua şi a ieşit Sfântul Dimitrie, -
întru întâmpinarea lor, cu chipul de nostru, nu ne-ar fi trimis pe noi la
pe sfânta icoană şi era luminat ca
soarele, căci nu puteai privi la
dânsul, iar Ilustrius tremura de frică,
văzând cum cei doi tineri l-au
sărutat pe Sfântul Dimitrie. Apoi
Sfântul le zise:
- Pentru ce aţi venit la mine?,
iar dânşii au răspuns:
- Stăpânul ne-a trimis pe noi
la Sfinţia ta, poruncindu-ţi să laşi
cetatea şi să mergi la Dânsul, că
voieşte să o dea pe ea vrăjmaşilor.
Acestea auzind Sfântul Dimitrie cu
sluga bisericii zise:
- De ştiam eu că venirea
nu aş fi spus Stăpânului meu!, apoi
Sfântul Dimitrie, deschizându-şi
gura sa, zise:
- Dacă aşa a voit Domnul
meu, ca cetatea pe care a
răscumpărat-o cu cinstit sângele
Său, să o dea în mâna vrăjmaşilor
celor ce nu cred într-Însul şi nu
cinstesc numele cel sfânt al Lui, fie
voia Sa! Iar tinerii au răspuns:
De nu ar fi voit aşa Stăpânul
Sfinţia ta! Atunci Sfântul Dimitrie
spuse lor:
- Mergeţi fraţilor şi spuneţi
Stăpânului meu: ,,Ştiu îndurările
Tale Iubitorule

1020
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET prinse aşa de mare curaj încât a
749 înspăimântat chiar pe năvălitorii
străini care părăsiră cetatea
de oameni, Doamne, care covârşesc nefăcându-le nimic.
păcatele noastre, că şi fărădelegile
a toată lumea nu biruiesc Aceasta este pe scurt viaţa
milostivirea Ta! Tu pentru păcatele Sfântului şi Marelui Mucenic
noastre Ţi-ai vărsat Sângele şi Ţi-ai Dimitrie, care prin faptele lui sfinte a
pus sufletul pentru noi. Arată-Ţi plăcut lui Dumnezeu şi pentru care
deci mila Ta şi spre cetatea aceasta a primit darul facerii de minuni. El a
şi nu-mi porunci mie să o las pe ea, scăpat din nenorociri nu numai pe
de vreme ce m-ai pus străjer al ei, cei din Tesalonic, cetatea sa, ci a
căci sufletul meu îl voi pune pentru ajutat şi ajută pe toţi cei ce se
oamenii aceştia! Să nu pierzi închină lui cu credinţă.
Doamne cetatea, întru care numele
Tău cel Sfânt se slăveşte, că deşi a Nouă dar, fraţi creştini, nu ne
greşit poporul acesta, dar de la Tine rămâne altceva de făcut decât să
nu s-a depărtat şi Tu singur eşti unim glasul nostru cu glasul
Dumnezeul celor ce se pocăiesc!” bisericii şi să ne rugăm Sfântului
Dimitrie, zicând:
După ce Sfântul Dimitrie a zis
aceste cuvinte din care putea vedea ,,Mare apărător te-a aflat în primejdii
oricine dragostea şi marea purtare lumea, purtătorule de chinuri
de grijă a Sfântului, pentru Dimitrie, pe tine cel ce ai biruit pe
tesaloniceni, cei doi îngeri se făcură păgâni. Te rugăm să mijloceşti
nevăzuţi, iar Sfântul se întoarse pentru noi la Milostivul Dumnezeu,
înapoi în sicriul de unde ieşise. să ne dea iertare de păcate şi să
Ilustrius, care venise să se roage mântuiască sufletele noastre, acum
Sfântului Dimitrie, văzând toate cele şi pururea şi în vecii vecilor!”.
petrecute între îngeri şi Sfânt, Amin!
îndată s-a dus şi a spus
tesalonicenilor cele văzute. La cele
povestite de Ilustrius, poporul 750 PREDICI
1021

PREDICĂ LA
SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI
GAVRIIL
,,Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri
şi pe slugile Tale pară de foc!”
(Ps. 103, 5)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
În credinţa noastră creştin-
ortodoxă, mărturisim şi credem în
cele văzute şi nevăzute. Prin cele
nevăzute înţelegem că trebuie să
credem că există Dumnezeu, că
există îngeri şi diavoli, că există rai
şi iad, fericire şi osândă
veşnică.
Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte
astăzi pe Sfinţii Arhangheli Voievozi de cei mai de sus; sunt plini de
Mihail şi Gavriil, dimpreună cu toate înţelepciune şi cunoştinţă, însă nu
cetele îngerilor - lumea cea
nevăzută - care a fost creată de
Dumnezeu mai înainte de a-l face pe
om. Dumnezeu a făcut mai înainte
Cerul, îngerii şi toate câte sunt în
ceruri, apoi a făcut pământul cu tot
ce există pe el şi oamenii.
Atât îngerii, cât şi toate cele văzute
şi nevăzute, au fost făcute de
Dumnezeu din dragoste, cu scopul
de a fi sl ăvit neîncetat Ziditorul lor.
Îngerii sunt duhuri, adică fiinţe fără
trup, înzestrate cu minte, voinţă şi
putere, rânduiţi să locuiască sus, în
locuri cereşti şi să aibă fire uşoară
şi repede. Îngerii au mai multe
însuşiri: întâi sunt nematerialnici,
fără trup care să se poate pipăi, ci
au trupuri de lumină, ce nu se pot
vedea de noi oamenii. Îngerii aud,
văd, vorbesc, se bucură sau se
întristează când greşim. Îngerii au
voie liberă, încât pot să facă orice
vor.
Îngerii fac binele din fire, fără silă,
fără răsplătire şi niciodată nu se
schimbă din starea lor, cu toate că
sunt într-o continuă mişcare. Ei
petrec într-o desăvârşită ordine şi
supunere, ascultând cei mai de jos,
cunosc cele ce sunt în inima
1022
omului, nici tainele cele viitoare. la începutul zidirii şi până acum,
Cunoştinţa şi tainele lui Dumnezeu Dumnezeu S-a servit întotdeauna de
le primesc direct de la izvorul vieţii, sfinţii îngeri, pentru a ne ajuta, a ne
de la Dumnezeu. Îngerii sunt înştiinţa şi a ne mântui. În Sfânta
mărginiţi de timp şi de loc. Ei nu pot Scriptură găsim în multe locuri scris
să fie deodată în mai multe locuri, ei despre apariţia sfinţilor îngeri,
sunt prezenţi numai acolo unde precum şi în tradiţia creştină.
sunt trimişi. Îngerii nu sunt izvor al
sfinţeniei, ci au şi ei sfinţenia tot Vedem în vechiul Testament un
prin împărtăşire de la Duhul Sfânt, înger stând la uşa raiului cu sabia
de când au fost creaţi. înflăcărată, păzind intrarea; un înger
se arată lui Avraam, anunţându-l că
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET întru seminţia lui se vor
751 binecuvânta toate seminţiile
pământului; un înger îi eliberează pe
La început toţi îngerii au fost buni, evrei din robia Egiptului; un înger îi
dar o parte din îngeri, în frunte cu păzeşte pe cei trei tineri în cuptorul
Lucifer, care era arhanghel peste ei, de foc şi pe Daniil în groapa cu lei,
n-au recunoscut de unde le vine căci în toate primejdiile în care se
atâta sfinţenie şi strălucire, din afla poporul ales, Dumnezeu
cauza mândriei. Ei au gândit să-şi trimitea îngeri ca să-l scape, să-l
aşeze scaunul lângă Dumnezeu, şi salveze.
drept pedeapsă au fost transformaţi
în duhuri necurate şi au căzut în În Noul Testament un înger vesteşte
adâncul iadului, după cum spune naşterea Sfântului Ioan Botezătorul,
Însuşi Domnul Hristos, Care era de un înger binevesteşte Fecioarei
faţă atunci lângă Tatăl Său Ceresc: Maria naşterea Mântuitorului. Îngerii
,,Văzut-am pe satana ca un fulger se arată păstorilor, anunţându-i că li
căzând din cer!” S-a născut Mântuitorul. Un înger se
arată în vis lui Iosif, spunându-i să
Transformându-se în diavoli, nu mai fugă în Egipt; îngerii vestesc
au mântuire în veac, şi se ţin legaţi Învierea şi tot un înger deschide
pentru ziua judecăţii celei mari. De uşile temniţei unde era închis
1023
Apostolul Petru. În multe locuri
găsim, atât în Noul, cât şi în Vechiul
Testament, vorbindu-se despre
apariţii şi intervenţii ale îngerilor şi
ajutorul lui Dumnezeu, pe care-l
trimitea prin ei oamenilor.
Numărul îngerilor este foarte mare.
Sfinţii Părinţi îi împart în trei grupe
de câte trei cete, fiecare ceată
având misiunea ei deosebită. Prima
grupă de îngeri este formată din:
serafimi, heruvimi şi sfintele tronuri;
a doua grupă din: domnii, puteri şi
stăpânii; a treia grupă din:
începătorii, arhangheli şi îngeri.
Serafimii au câte şase aripi, după
relatarea din vedenie a Proorocului
Isaia; ei stau înaintea lui Dumnezeu
şi primesc direct lumina cea
neînserată. ,,Serafim” înseamnă
,,cel ce aprinde” sau ,,foc arzător”.
Heruvimii au ochi mulţi, după
vederea Proorocului Iezechiel; ei
primesc tainele cunoştinţei şi ale
înţelepciunii nemijlocit de la
Dumnezeu, pe care apoi le revarsă
peste îngerii de sub ei. ,,Heruvim”
înseamnă după cuvântul evreiesc,
,,multă înţelegere” sau ,,revărsare
de înţelepciune”.
1024
Scaunele cele pline de văpaie de foc
sunt îngerii pe care Se odihneşte
Dumnezeu în chip negrăit, după
cuvintele psalmistului: ,,Dumnezeul
nostru este
752 PREDICI
foc mistuitor, scaunul lui pară de
foc!”.
Domniile se cheamă aşa pentru că
domnesc peste celelalte cete mai de
jos; ele rânduiesc stăpânirile pe
pământ şi dau înţelepciune
oamenilor.
Puterile fac minuni mari în cer şi pe
pământ; ele conduc planetele
cerului, ţările Universului, vânturile,
vremile şi buna aşezare a
pământului, anotimpurile, mările,
ploile. Tot puterile dau darul facerii
de minuni oamenilor şi fac semne
mari în văzduh şi pe pământ,
întărindu-i pe oameni în răbdare şi
în osteneala faptelor bune.
Stăpâniile au putere asupra
duhurilor necurate şi nu le lasă să-i
piardă pe oameni; ele îi întăresc pe
oameni în ispite şi în primejdii.
Începătoriile au putere să îndrepte
pe toată lumea, să păzească
popoarele şi hotarele ţărilor,
oraşele, ţinuturile şi cetăţile, căci
fiecare ţară, fiecare cetate sau limbă
şi hotar de popor are un înger
păzitor din ceata aceasta a
începătoriilor, după cuvântul lui
Moise: ,,A pus hotar neamurilor,
după numărul îngerilor lui
Dumnezeu!”.
Arhanghelii au putere de a
descoperi oamenilor tainele mari:
proorociile, minunile, vedeniile. Ei
întăresc credinţa, păzesc bisericile
şi pe slujitorii lor. ,,Arhanghel”
înseamnă ,,mai mare peste îngeri”
sau ,,mari vestitori de bine”.
Îngerii formează ultima ceată de
puteri cereşti; ei sunt cei mai
aproape de oameni, îl păzesc pe
fiecare om în parte, îi descoperă
voia lui Dumnezeu, îl cheamă la
pocăinţă, îl feresc de primejdii, îl
ajută în ceasul morţii, îl însoţesc
până la tronul lui Dumnezeu şi
călătoresc cu el până la patruzeci
de zile.
Îngerii sunt prietenii şi însoţitorii cei facem astăzi. Sfânta Biserică a pus
mai apropiaţi ai omului. Cuvântul
,,înger” înseamnă ,,vestitor”.
1025
Fiecare om are un înger bun, care îl
păzeşte, după cum spune Însuşi
Domnul: ,,Căutaţi să nu defăimaţi pe
vreunul din aceştia mai mici, că zic
vouă: Că îngerii lor în ceruri pururi
văd faţa Tatălui Meu, Care este în
ceruri!”. Pe lângă îngerul bun, omul
mai are şi un înger rău, care îl
ispiteşte şi îl trage la păcat, care
scrie faptele cele rele ale omului şi
câte necuviinţe n-am face, dacă n-ar
fi lângă noi sfântul înger păzitor pe
care l-am primit fiecare la botez!
Aceste nouă cete îngereşti se mai
numesc ,,ceruri” şi au misiunea de
a se mişca în jurul Preasfintei
Treimi şi de a cânta măririle lui
Dumnezeu, aşa cum spune
împăratul David: ,,Binecuvântaţi pe
Domnul toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe
El cerurile cerului!”.
Fiindcă ceata sfinţilor arhangheli,
însă, s-a arătat slujitoare celor mai
mari taine dumnezeieşti şi a înlesnit
mântuirea neamului omenesc, vom
vorbi mai mult despre sfinţii
arhangheli, a căror pomenire o
prăznuirea sfinţilor îngeri, a
arhanghelilor, în luna noiembrie,
care este socotită prima lună a cadă mulţime de îngeri după el,
creaţiei şi în ziua a opta, întrucât atunci toate puterile cereşti
ziua aceasta este simbolul veacului tulburându-se, a stat Arhanghelul
Mihail în mijlocul lor şi a strigat: ,,Să
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET stăm bine, să stăm cu frică, să luăm
753 aminte!” şi în acea clipă a încetat
căderea îngerilor, căci toţi, luând
viitor, iar cele şapte zile, în care a aminte la glasul lui şi la greşeala
creat Dumnezeu toate câte se văd şi îngerilor răi, s-au închinat înaintea
nu se văd, simbolizează veacul lui Dumnezeu, preamărind numele
acesta vremelnic. Lui.

Sfinţii arhangheli sunt în număr de Tot Mihail s-a certat cu diavolul în

şapte; ei stau înaintea tronului
slavei lui Dumnezeu, cum spune
Sfântul Ioan Evanghelistul celor
şapte biserici care sunt în Asia, de
la cele şapte duhuri, care sunt
înaintea scaunului Lui. Aceşti sfinţi
arhangheli sunt: Mihail, Gavriil,
Rafail, Uriil, Selatiil, Gudiil şi
Varahiil. Fiecare arhanghel are o
anumită misiune divină de
îndeplinit.
Mihail se tâlcuieşte ,,puterea lui
Dumnezeu”. El este voievodul
oştirilor cereşti şi cel dintâi din
ceata sfinţilor arhangheli; poartă
sabie de foc şi are slujba de a păzi Lot din Sodoma şi Gomora şi multe
legea lui Dumnezeu şi de a birui
puterea vrăjmaşului diavol. Când
Lucifer a greşit în cer şi a început să la sfârşitul veacului. La sfârşitul
pustie pentru trupul lui Moise,
zicând: ,,Ceartă-te pe tine Domnul,
diavole!”. El l-a însoţit pe poporul
ales din Egipt în pământul
făgăduinţei printr-un stâlp de foc,
noaptea, iar ziua se arăta într-un nor
luminos; el a adus cele zece
pedepse peste poporul cel împietrit
al lui Faraon - egiptenii; el s-a arătat
păzitor oştilor lui Isus Navi, căruia i-
a zis: ,,Eu sunt voievodul oştirilor
Domnului şi acuma am venit!”; el a
pus foc şi pedeapsă peste cetăţile
cele desfrânate - Sodoma şi
Gomora; el a dat biruinţă lui
Ghedeon în luptă, el l-a scos viu pe
alte minuni a făcut şi face Sfântul
Arhanghel Mihail în toate zilele până
1026
veacului tot el va suna din trâmbiţă 754 PREDICI
şi îi va scula pe cei morţi din toate
seminţiile şi popoarele pământului de taina întrupării mai înainte decât
pentru Dreapta Judecată a lui toţi îngerii; el a rostit mai întâi
Dumnezeu, aşa cum spune Sfântul numele Preadulcelui Iisus; el a pus
Pavel că: ,,…la glasul arhanghelului nume Sfântului Ioan Botezătorul; el
şi la trâmbiţa lui, Dumnezeu Se va a vestit păstorilor în Betleem că s-a
coborî din cer…” născut Mesia, el a cântat întâi
,,slavă întru cei de sus” şi i-a învăţat
Gavriil se tâlcuieşte ,,bărbat - pe păstori să cânte; el a descoperit
Dumnezeu”. El este arhanghelul magilor taina întrupării; el l-a liniştit
bunelor vestiri de bucurie, având pe Iosif când voia s-o lase pe
misiunea de a vesti oamenilor Fecioara, el i-a poruncit lui Iosif să
tainele cele mari, dumnezeieşti; el fugă în Egipt cu Pruncul şi apoi să
nu poartă sabie de foc, ci un crin de se întoarcă în Nazaret. Sfântul
neîntinată bucurie şi curăţie; el este Gavriil le ocroteşte pe fecioarele
foarte dulce la vedere şi plin de care-şi păzesc curăţia, acoperă pe
dumnezeiască blândeţe; el a fost mame, păzeşte pe prunci, slujeşte
trimis la Fecioara Maria din Nazaret tainelor celor mari şi ajută la
să-i vestească taina cea mare a înmulţirea şi mântuirea neamului
întrupării lui Dumnezeu în pântecele omenesc.
ei. Mai înainte a vestit Sfinţilor
Părinţi Ioachim şi Ana că o vor Rafail, al treilea arhanghel, are darul
naşte pe Maica Domnului; el a vestit tămăduirilor de neputinţele
în templu Sfântului Zaharia că îl va omeneşti şi călătoreşte cu oamenii
avea pe Sfântul Ioan Botezătorul. care îi cer ajutorul, şi cei care merg
Sfântul Arhanghel Gavriil a dus la departe în călătorii lungi, mari şi
cer rugăciunea Fecioarei Maria când grele.
petrecea în templu şi-i descoperea Uriil are darul de a lumina pe cei
taine negrăite; el îi aducea hrană întunecaţi.
cerească, îngerească în Sfânta
Sfintelor; el a auzit Selatiil este rugător fierbinte pentru
neamul omenesc.
1027

Gudiil este slăvitor al lui Dumnezeu,
întăritor celor ce se nevoiesc la
fapte bune.
Varahiil, ultimul arhanghel, este
aducător de binecuvântare
dumnezeiască pe pământ şi
împărţitor de dar.
Dintre toţi sfinţii îngeri, cei mai mari
binefăcători ai oamenilor au fost
Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil,
din care pricină se pomenesc astăzi
cu cântări de laudă dimpreună cu
toate cetele îngereşti. Deşi numai lui
Dumnezeu se cuvine laudă şi
cinste, totuşi, trebuie să ştim că tot
Dumnezeu se proslăveşte când noi
îi lăudăm pe sfinţii Săi, aşa cum
spune în psalm că: ,,minunat este
Dumnezeu întru Sfinţii Săi…”, deci,
cinstind pe sfinţii îngeri, cinstim pe
Dumnezeu, care le dă o putere aşa
de mare, care lucrează prin ei
minunile Sale. De aceea, avem şi
noi de îndeplinit trei datorii
principale către sfinţii îngeri:
respect, iubire şi încredere
desăvârşită în Dumnezeu şi ajutorul
lor.
1028
Respectul constă, mai cu seamă, în
a fi încredinţaţi că îngerul nostru
păzitor este de faţă la tot ceea ce
facem noi permanent, şi noaptea şi
ziua. Să fim atenţi deci, să nu facem
nimic care ar putea să-l supere pe
îngerul păzitor, să-l întristeze. De
multe ori vine ispita diavolului şi-i
şopteşte omului la ureche să facă
unele păcate fără ruşine, fără de
frică, zicându-i că: ,,cine-l poate
vedea?...”, dar îngerul păzitor, care
vede toate murdăriile noastre,
plânge şi se întristează fiindcă ştie
ce urmări grele va avea acel suflet,
de la acele păcate grele şi mai ales
că, de nu se va căi, va fi osândit în
Ziua Judecăţii pentru totdeauna.
În al doilea rând, suntem datori să-l
iubim pe îngerul nostru păzitor, căci
dintre toate creaturile el este
păzitorul nostru cel mai credincios,
prietenul nostru cel mai sincer,
protectorul nostru cel mai puternic;
nu numai că priveghează
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
755
pentru binele sufletului nostru, dar,
ce nu face pentru trupul nostru ca
să fie păzit, fiindcă demonii, dacă n-
ar fi de faţă îngerul nostru păzitor trupului şi a sufletului, căci prin
să-i împiedice şi să le spună să stea aceasta ajungem la sfinţenie şi nu
departe de cel credincios, ce ne-ar vom pierde fecioria sufletească,
face şi ce ne-ar chinui ei. El, îngerul fiindcă aceia care pierd fecioria
păzitor, călătoreşte cu noi şi ne sufletească se pierd pe veci. De
serveşte drept călăuză în mijlocul asemenea, să dăm sfat celui ce are
tuturor pericolelor vieţii acesteia. nevoie de el, să plângem pentru
căderea aproapelui nostru, să nu
În al treilea rând, suntem datori să smintim pe nimeni, să îndemnăm şi
avem încredere desăvârşită şi în pe alţii la pocăinţă, să vină la sfânta
îngerul nostru păzitor, oricât de biserică, să postească, să se roage,
slabi am fi; oricât de nenorocită ar fi să facă numai bine.
starea noastră, oricât de mari ar fi
primejdiile, să nu ne temem de Sfinţii îngeri nu bârfesc pe nimeni,
nimic, fiindcă el este cu noi şi cu el nu se răzvrătesc, nu se mânie,
este Dumnezeu. Când vine vreo trăiesc în bună rânduială; tot aşa şi
nenorocire sau vreo ispită asupra noi să nu ne mâncăm cinstea unul
noastră să implorăm ajutorul altuia, să avem răbdare în ispite, să
îngerului nostru păzitor care este de fugim de tulburare şi de persoanele
faţă la toate suferinţele şi necazurile care fac tulburare, să fugim de
noastre, dar pentru a ne asigura mânie, de ceartă, de pofte şi de
protecţia îngerilor, trebuie ca şi noi patimi trupeşti. De vom trăi în
să imităm viaţa lor, să ne facem ca armonie, în dragoste, în viaţă curată
şi ei plăcuţi lui Dumnezeu. Ei se şi în rugăciune, avem viaţă
bucură pentru sufletele noastre îngerească, iar de vom trăi mai
bune, care merg pe calea lui departe în pofte trupeşti, în lăcomie,
Dumnezeu şi se întristează pentru beţie, în fel de fel de patimi şi
cei care cad în fel de fel de păcate petreceri lumeşti, avem viaţă
grele, urâte şi murdare. dobitocească şi cine trăieşte în ură,
în răzbunare, în trufie, în necredinţă,
Ceea ce iubesc ei mai mult decât în nepocăinţă, în păcate mari de
toate este curăţia; şi noi să căutăm moarte, are viaţă drăcească,
să iubim cât mai mult curăţia
1029
diavolească. Oare noi, în ce stare ne prin toate locurile acestea şi, mai
aflăm acum?! ales, la Dreapta Judecată.

Să ne cercetăm puţin adâncul Atunci, la Dreapta Judecată, unii vor

sufletului nostru, să privim în jurul
nostru şi să vedem câţi dintre cei
aleşi nu cad acum în timpul de faţă,
câţi dintre cei buni nu s-au făcut răi,
câţi din cei ce mergeau odată la
biserică nu mai vor să audă de ea,
căci s-au rătăcit acum şi de la
credinţă, înjură biserica, preoţii,
rugăciunea şi pe Dumnezeu; unii au
devenit cei mai mari duşmani ai
bisericii. Vai, oamenilor din veacul
acesta, că grea osândă vă aşteaptă!
Dacă ar veni între noi Arhanghelul
Mihail, aceleaşi cuvinte ar striga:
,,Să stăm bine, să stăm cu frică, să
luăm aminte!”, că timpul este
aproape.
fi blestemaţi pentru păcate şi
condamnaţi la muncile cele veşnice.
Tot îngerul păzitor îl va conduce,
până în temniţele iadului, pe sufletul
pe care l-a păzit o viaţă întreagă şi
n-a vrut să ia aminte şi să asculte la
glasul lui Dumnezeu. Atunci va fi
despărţirea cea mai amară, pentru
totdeauna, când îl va lăsa pe suflet
acolo, în munci şi în chinuri, şi se
va întoarce îngerul lui păzitor în
cetele celor buni, ca să-I dea slavă
şi cinste lui Dumnezeu aşa după
cum a fost mai înainte. Se cade să
fim tari, să priveghem, căci veşnicia
noastră depinde de viaţa noastră,
de faptele noastre.

756 PREDICI Veniţi, dar, fraţi creştini, tineri şi

bătrâni, veniţi să lăudăm slugile
Să fim siguri, însă, că va veni şi ziua Domnului cele îmbrăcate în pară de
morţii noastre în cine ştie ce fel, iar foc, pe Mihail - puterea lui
sufletul nostru va merge cu îngerul Dumnezeu, pe Gavriil - izvorul
păzitor prin vămile văzduhului la darului; pe Mihail - voievodul oştilor
Dreapta Judecată a lui Hristos şi cereşti, pe Gavriil - ştiutorul tainelor
atunci vom fi rânduiţi în grădinile dumnezeieşti; pe Mihail -
fericirii raiului sau în temniţele mustrătorul demonilor, pe Gavriil -
iadului; cu îngerul păzitor şi cu bucuria fecioarelor şi a creştinilor!
celelalte cete îngereşti ne vom duce
1030
Rugăciune
O, mai marilor Arhangheli Voievozi
Mihail şi Gavriil, Rafail, Uriil, Selatiil,
Gudiil şi Varahiil, rugaţi-L pe
Milostivul Dumnezeu să ne ierte
păcatele şi greşelile noastre şi cu
puterea cea dăruită vouă de la
Dumnezeu, acoperiţi-ne cu aripile
bunătăţii voastre, dimpreună cu
îngerii noştri păzitori şi apăraţi-ne
de toate ispitele trupeşti şi sufleteşti
ce vin nouă de la diavolul, de la
vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, ca şi
noi să putem face voia lui
Dumnezeu şi să-L slăvim pe El
împreună şi aici, şi în ceruri, în veci
de veci! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
757
PREDICĂ LA
SFÂNTUL IERARH NICOLAE
,,Cinstită este înaintea Domnului
moartea cuviosului Lui!”
1031
(Ps. 115, 6)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Sfântul Părinte şi Ierarh Nicolae, pe
care-l prăznuim astăzi, s-a născut în
cetatea Patara, din părinţi
dreptcredincioşi şi foarte bogaţi.
Tatăl său se numea Teofan, iar
mama, Nona. Această
binecuvântată
pereche petrecea în buna credinţă
şi-şi împodobea sufletul cu mulţime
de fapte bune. Pentru viaţa lor cea
plăcută lui Dumnezeu şi pentru
multele milostenii pe care le făceau,
s-au învrednicit a naşte pe acest
mare sfânt şi făcător de minuni,
Nicolae.
La naşterea sa acest dumnezeiesc
prunc a primit numele Nicolae, care
se tâlcuieşte ,,biruitor de popor”, şi
cu adevărat aşa a fost, căci a biruit
toate răutăţile şi păcatele lumii, spre
folosul creştinilor. După ce l-a
născut, maica sa, Nona, a r ămas
stearpă până la sfârşit, mărturisind
însăşi firea ei că nu mai era cu
putinţă a naşte alt fiu ca acesta,
adică atât de curat, sfânt şi bun. Sf.
Nicolae a fost ales din pântecele departe de toate locurile
maicii sale şi sfinţit cu Darul lui periculoase.
Dumnezeu, căci de la început L-a
cinstit pe Dumnezeu cu buna 758 PREDICI
credinţă, căci s-a arătat încă din
pruncie făcător de minuni şi El Îl vedea pe Dumnezeu în faţa
postitor, fiindcă nu sugea miercurea ochilor lui, în tot locul şi cel mai
şi vinerea decât seara şi atunci mult îi plăcea să zăbovească în Sf.
numai din sânul drept al maicii sale. Biserică, fiindcă de acolo se folosea
La prima baie pe care i-a făcut-o, a el cel mai mult, din citirea sfintelor
stat copilul trei ore pe picioarele luicărţi, pregătindu-se astfel pe sine
singur, nesprijinindu-l nimeni, locaş curat şi vrednic pentru a locui
arătând prin acesta că va fi un mare într-însul Duhul lui Dumnezeu.
slujitor şi înainte stătător al Sf. Tânărul Nicolae cel îmbunătăţit şi
Treimi. curat, având în sine Duhul lui
Dumnezeu, se arăta cu totul
Crescând pruncul cu vârsta a duhovnicesc, căci nu se vedea la el
crescut şi cu înţelepciunea, urmând nici un obicei urât ca la alţi tineri de
obiceiurile părinteşti şi făcând şi el seama lui. Din contră, faptele şi
mulţime de fapte bune. Sosind vorbele lui erau înţelepte ca ale unui
vremea de şcoală a fost dat la bătrân. Stând pe gânduri adeseori
învăţătura dumnezeieştii Scripturi, se ruga: ,,Doamne Iisuse, Fiul lui
iar el, cu agerimea minţii sale şi cu Dumnezeu, cum să fac mai bine
povăţuirea Sfântului Duh, în puţin voia Ta, ca să mă apropii mai mult
timp a ajuns la multă cunoştinţă. de dragostea Ta? Ajută-mă,
Făcându-se desăvârşit în Stăpâne, să fac numai ceea ce-Ţi
cunoaşterea Sf. Scripturi, a început place Ţie şi fereşte-mă, Doamne, de
să urmeze şi să pună în practică toate smintelile tinerilor şi stinge
cele ce citise, căci îşi păzea mereu ispitele poftelor când se abat
mintea curată şi se ferea de vorbe asupra mea!”
nefolositoare, iar când întâlnea
parte femeiască, se ferea să stea de Fericitul copil Nicolae avea un unchi
vorbă, păzindu-şi ochii şi fugind cu numele tot Nicolae, care era
1032
episcop. Acesta văzându-l pe rugăciuni, iar viaţa lui se asemăna
nepotul său îmbunătăţit în fapte cu a îngerilor.
bune şi înstrăinat cu totul de lumea
cea deşartă, i-a sfătuit pe părinţii lui
În vremea aceea episcopul Nicolae
să-l dea să-I slujească lui s-a dus în Palestina să se închine
Dumnezeu. Părinţii aducându-şi sfintelor locuri, la mormântul
aminte de făgăduinţa lor, făcută Domnului Hristos. Atunci i-a
înaintea lui Dumnezeu când erau încredinţat toată ocârmuirea
neroditori, când făceau rugăciuni şi bisericii nepotului său, Sfântului
milostenii să dobândească un copil, Nicolae. El a avut toată grija
(căci îl vor da lui Dumnezeu), au bisericii, ca şi unchiul său. În
adus copilul, ca dar, înaintea lui această vreme părinţii Sfântului
Dumnezeu, încredinţându-l Nicolae au părăsit această viaţă
unchiului său - episcopul Nicolae. vremelnică mutându-se la cea
Primindu-l episcopul pe tânăr, era veşnică, iar Sfântul Nicolae,
uimit de înţelepciunea şi de viaţa lui rămânând moştenitor al multor
curată, şi l-a suit pe treptele averi le-a împărţit la săraci, căci nu
preoţiei, hirotonisindu-l preot. ţinea câtuşi de puţin la lucrurile
acestea pământeşti şi la poftele cele
La hirotonisire, episcopul a zis către lumeşti. El se ruga mereu lui
popor: ,,Iată fraţilor, astăzi văd un Dumnezeu zicând: ,,Către Tine
nou soare răsărind marginilor Doamne voi ridica sufletul meu,
pământului! Acesta va lumina, va învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti
mângâia pe mulţi întristaţi şi Dumnezeul meu!”. Mâna lui era
necăjiţi! Acesta va şterge multe întinsă mereu către cei săraci, lipsiţi
lacrimi din ochii poporului! O! şi oropsiţi, căci multele lui
Fericită este turma care se va milostenii curgeau cu îndestulare
învrednici să-l aibă pe acest către toţi ca un râu curat de apă.
păstor!” Această proorocie a
arhiereului s-a împlinit, căci primind PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
Sfântul Nicolae darul preoţiei, 759
adăuga osteneală peste osteneală,
petrecea în post şi neîncetate
1033
Pentru a cunoaşte mai bine viaţa lui,
ascultaţi una dintre aceste fapte ale
milosteniei: Era în cetatea aceea un
bărbat care avea trei fete foarte
frumoase şi care din multa lui
bogăţie, ajunsese atât de sărac şi
lipsit, încât nu mai avea nici ce
mânca. Fiind aşa de strâmtorat din
toate părţile, s-a gândit să-şi dea
fetele spre desfrânare şi să-şi facă
casa necurată pentru desfrânaţi,
căci zicea el: ,,numai în felul acesta
voi putea să câştig şi hrană şi
îmbrăcăminte ca să nu pierim.” Dar
Dumnezeu, Care nu voieşte
pierzarea omenească, a făcut să
ajungă vestea aceasta la urechile
Sfântul Nicolae. Atunci, plăcutul
său, cu bunătatea pe care i-a pus-o
Dumnezeu în suflet, a pornit spre
ajutor ca să nu piară aceste suflete
şi să le scape de sărăcie şi din
căderea în păcatul desfrânării. Iar ca
să nu ştie stânga ce face dreapta,
aşa după cum a zis Domnul Hristos
să facem milostenia, a luat o
legătură mare de galbeni şi a mers
în miezul nopţii la casa omului
aceluia, aruncând-o înăuntru pe
fereastra casei, şi s-a întors acasă
repede.
1034
Dimineaţa, sculându-se omul şi
găsind legătura, a văzut că erau o
mulţime de galbeni într-însa. Mare i-
a fost mirarea şi nu ştia ce să
creadă. Se temea ca nu cumva aurul
să fie vreo nălucire înşelătoare, căci
nu se aştepta de nicăieri la un astfel
de bine. Întorcea galbenii cu vârful
degetului, privea şi se minuna cu
bucurie, plângând cu lacrimi
fierbinţi. Dar şi-a adus aminte de
Tatăl ceresc, Care poartă grijă de
toţi săracii şi mulţumindu-I cu
lacrimi şi-a măritat fata cea mare,
dându-i zestre aur din destul.
Despre aceasta, înştiinţându-se
Sfântul Nicolae, i-a părut bine şi
pregătind iarăşi altă legătură de
galbeni, la fel ca şi cealaltă, s-a dus
noaptea şi a aruncat-o pe aceeaşi
fereastră în casa omului sărac.
Sculându-se dimineaţa şi găsind
aurul, omul a căzut cu faţa la
pământ şi cu lacrimi fierbinţi a adus
mulţumire lui Dumnezeu, zicând:
,,Îţi mulţumesc, Dumnezeul meu, că
m-ai izbăvi cu sângele Tău pe mine
şi pe fiicele mele de păcatul cel
pierzător! Arată-mi, Doamne, pe
îngerul Tău pământesc, pe cel ce
păzeşte sufletele noastre de
pierzare, ca să ştim cine este cel
care ne-a scos pe noi din sărăcie şi ridicându-l, i-a zis, cu jurământ, să
din gândurile cele rele şi spurcate!” nu spună la nimeni ceea ce a făcut.

După multă rugăciune către Dar, cine ar putea spune şi povesti

Dumnezeu, mulţumind bunătăţii Lui, multele lui faceri de bine şi
a făcut nuntă şi celei de-a doua milosteniile către cei săraci!? Pe
fiice, dându-i aurul ca zestre. Apoi, câţi flămânzi n-a hrănit!? Pe câţi goi
cu multă grijă pentru fiica lui cea n-a îmbrăcat!? Pe câţi n-a
de-a treia, aştepta cu nădejde că va răscumpărat din grele datorii?
veni iarăşi trimisul lui Dumnezeu, şi
de aceea, nu mai dormea noaptea, După aceasta, cuviosul părinte
ci sta treaz să poată simţi când vine Nicolae, a vrut să meargă la sfintele
făcătorul lui de bine. locuri - la mormântul Domnului - să
Nu după multă vreme a sosit cel se închine şi să sărute urmele
mult aşteptat, căci Sfântul Nicolae picioarelor Lui. Urcând într-o
luând iarăşi o legătură de galbeni a corabie a simţit un pericol mare
aruncat-o pe aceeaşi fereastră. Tatăl pentru corăbieri, care nu ştiau ce
fetelor, simţind, avea să li se întâmple, dar Sfântul
a alergat repede în urma lui Nicolae ştia că urma să fie un
ajungându-l, şi, cunoscându-l cine întuneric, un vifor de vânturi
este, a căzut la picioarele lui cumplite, căci îl văzuse pe
sărutându-le, numindu-l izbăvitor, vrăjmaşul diavol intrând în corabie,
ajutător, mântuitor al sufletelor vrând s-o scufunde cu tot cu
oameni. Îndată s-a iscat fără de
760 PREDICI veste o furtună, căci ridicându-se
un nor s-a făcut vifor mare. Toţi au
lor, căci zicea: ,,De nu m-ar fi ridicat amorţit de groaza morţii şi îl rugau
pe mine Domnul cel Milostiv, prin pe Sfântul Nicolae să le ajute să se
îndurările tale, eu aş fi pierit cu izbăvească. Atunci, Sfântul le-a
fiicele mele prin căderea în păcatul spus să-şi pună nădejdea în
desfrânării. Vai, mie!” Astfel de Dumnezeu şi, fără îndoială, să
cuvinte de mulţumire grăia cu aştepte grabnica izbăvire, iar el a
lacrimi către Sfântul Nicolae, iar el început să se roage cu multă
1035
stăruinţă şi îndată s-a liniştit marea,
iar oamenii s-au bucurat mulţumind
lui Dumnezeu şi plăcutului Său -
Sfântul Părinte Nicolae.
Tot în această călătorie, unul dintre
corăbieri s-a suit în vârful catargului
ca să îndrepteze corabia şi când a
vrut să se coboare de acolo, a
alunecat şi a căzut în mijlocul
corăbiei, murind pe loc, iar Sfântul
Nicolae l-a înviat cu rugăciunea sa,
sculându-l ca dintr-un somn şi l-a
redat viu corăbierilor. Ajungând în
Alexandria, plăcutul lui Dumnezeu,
Sfântul Nicolae i-a tămăduit pe mulţi
bolnavi, a izgonit demonii din
oameni, i-a mângâiat pe mulţi
păcătoşi şi necăjiţi. Sosind în
Ierusalim, s-a suit pe Golgota, unde
s-a rugat, apoi a vizitat toate locurile
sfinte, închinându-se pretutindeni.
Într-o noapte, vrând să facă
rugăciuni într-o biserică ce avea
uşile închise, când s-a apropiat
Sfântul Nicolae de ea, uşile s-au
deschis singure. Zăbovind în
Ierusalim vreme îndelungată, se
pregătea să meargă în pustie, dar
un glas dumnezeiesc de sus l-a
oprit, zicându-i: ,,Nicolae, întoarce-
te în patria ta, pentru că Dumnezeu
1036
care le orânduieşte pe toate spre
folosul oamenilor, nu vrea să fie
ascunsă sub obrocul pustiei acea,
făclie pe care o pregăteşte să fie
pusă în sfeşnicul mitropoliei din
Lichia!”.
Deci, aflând o corabie, s-a tocmit cu
corăbierii să-l ducă în patria sa, iar
ei cu vicleşug au îndreptat corabia
în altă parte şi, nebăgându-l în
seamă, mergeau unde-şi
propuseseră ei. Dumnezeu, însă, nu
l-a lăsat pe plăcutul Său în mâhnire,
căci a suflat un vifor împotrivă şi a
întors corabia cu multă repeziciune
către
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
761
oraşul Lichia, acolo unde voia
Sfântul să meargă, iar pe corăbieri i-
a îngrozit cu mare frică. Astfel a
ajuns Sfântul Nicolae în patria sa. A
mers apoi la mânăstirea Sfântul
Sion pe care o zidise unchiul său,
episcopul Patarelor.
Aici Sfântul Nicolae a fost primit şi
iubit de toţi fraţii şi toţi se foloseau
de cuvintele şi viaţa lui îngerească.
În această mânăstire îşi găsise
liniştea şi nădăjduia ca acolo să-şi
petreacă toată viaţa, dar Dumnezeu
n-a vrut ca această comoară bogată
să fie ascunsă într-o mânăstire
mică, ci voinţa Lui a fost ca de
această comoară duhovnicească să
se folosească cât mai multe suflete.
Şi iată că, odată, stând sfântul la
rugăciune, a auzit un glas de sus:
,,Nicolae, să intri în nevoinţa
poporului, dacă doreşti să fii
încununat de Mine!” Auzind acest
glas s-a înspăimântat şi se întreba
în sine: ,,Ce voieşte glasul acesta şi
ce anume cere de la mine?!” şi
iarăşi a auzit glasul zicându-i:
,,Nicolae, nu aceasta este holda pe
care ai să Mi-o aduci Mie roadă şi pe
care o aştept de la tine, ci întoarce-
te către oameni, ca să se
preamărească prin tine Numele
Meu!”
Atunci Sfântul Nicolae a cunoscut
că este voia lui Dumnezeu să lase
liniştea mânăstirii, să plece de
acolo, dintre călugări, şi să meargă
să slujească mântuirii oamenilor, să
întoarcă sufletele la Dumnezeu, dar
nu ştia încotro să se ducă, fiindcă
se temea de slava lumească şi a
plecat într-o parte a Lichiei, în
cetatea slăvită ce se numeşte Mira -
1037
Mitropolia Lichiei. Intrând în acest
oraş nu era cunoscut de nimeni şi a
locuit acolo ca un străin, căci sta cu
chirie acolo într-o casă, neavând
altă grijă decât să meargă la sfânta
biserică.
În acea vreme a murit arhiereul
cetăţii Mira şi adunându-se toţi
episcopii ca să aleagă un bărbat
vrednic pentru acel scaun, dar
neştiind pe cine să aleagă, au făcut
rugăciune ca Însuşi Dumnezeu să le
arate pe acel păstor, care să
păstorească turma din Mira Lichiei.
Dumnezeu, ascultând rugăciunea
lor, a descoperit voinţa Sa unuia
dintre episcopii aceia, poruncindu-i
să meargă foarte de dimineaţă şi să
stea lângă uşile bisericii ca să ia
seama: ,,şi cine va intra primul în
biserică acela este îndemnat de
Duhul Meu şi luându-l cu cinste, să-l
puneţi episcop; iar numele
bărbatului acela, să ştiţi, că este
Nicolae!”
După ce i-a înştiinţat pe toţi
episcopii de acea vedenie, s-a dus
el însuşi şi a aşteptat la uşa
bisericii. Când a venit vremea
utreniei, Sfântul Nicolae, îndemnat
de Duhul Sfânt, a ajuns, de altfel ca
de obicei, cel dintâi la uşa bisericii. ajuţi!” Astfel porni cu multă
Când l-a văzut, episcopul l-a înţelepciune la luptă înverşunată
întrebat: ,,Cum te cheamă, fiule?”, împotriva relelor, păcatelor şi
dar el tăcea. Mai întrebându-l încă o duhurilor răutăţii, spre folosul
dată, i-a răspuns cu blândeţe: sufletelor, pentru slava lui
,,Nicolae mă cheamă pe mine, Dumnezeu, ca prin cuvinte şi prin
stăpâne!” fapte să lumineze înaintea tuturor
oamenilor, ca să se preamărească
Auzind acel glas blând, şi Tatăl cel din ceruri. Fiind blând şi
înţelegând episcopul că este chiar fără de răutate, smerit cu duhul, se
cel despre care i s-a spus în ferea mult de îngâmfare; hainele lui
vedenie s-a bucurat mult. L-a luat erau simple, sărăcăcioase, iar hrana
de mână şi l-a dus cu cinste puţină pe care o gusta numai o dată
înaintea celorlalţi şi cu toţii l-au în zi. Iar uşile casei lui erau
aşezat pe scaunul arhieresc, aşa totdeauna deschise necăjiţilor,
după cum însuşi Sfântul asupriţilor şi tuturor celor din nevoi.
Sărmanilor le era ca un tată,
762 PREDICI săracilor milostiv şi tuturor
năpăstuiţilor mare făcător de
Nicolae văzuse mai înainte, într-o minuni.
vedenie, pe Mântuitorul întru slavă,
dându-i o Sfântă Evanghelie, iar Dar ochiul cel răuvoitor al
Maica Preacurata Fecioară diavolului, care nu încetează a
Născătoare de Dumnezeu îi punea ridica război asupra robilor lui
pe umeri un omofor arhieresc. Dumnezeu, neputând răbda să vadă
credinţa înflorind şi oamenii
Încă de la începutul păstoriei sale, întorcîndu-se la dreapta credinţă, la
Sfântul zicea întru sine astfel: ,,O, Dumnezeu, a ridicat prigoană
Nicolae, pentru această dregătorie asupra Bisericii lui Hristos, prin
şi pentru acest loc, trebuiesc alte păgânii împăraţi ai Romei,
obiceiuri! Deci de acum înainte să Diocleţian şi Maximilian, de la care a
nu mai trăieşti pentru tine, ci pentru ieşit poruncă în tot imperiul ca toţi
turmă, pentru oameni, pe care să-i creştinii să se lepede de Hristos şi
1038
să se închine idolilor, iar cei ce nu Hristos cu mai multă osârdie s-a
se vor supune, să fie siliţi prin pus în slujba Domnului şi a
chinuri cu munci grele, închişi în poporului creştin şi a început să
temniţă şi omorâţi. zidească biserici, iar capiştile
idoleşti le dărâma. Treburile
Această veste a venit şi în Mira mergeau bine, credinţa înflorea,
Lichiei la Sfântul Nicolae, căci el era mulţime de păgâni se botezau şi
atunci căpetenia tuturor creştinilor, poporul creştin se bucura de pace
care propovăduia credinţa cea bună şi binecuvântare cerească, dar,
a lui Hristos şi era gata să moară deodată, se ivi un oarecare eretic,
oricând pentru dragostea Lui. De anume Arie, care a început să
aceea, a fost şi el prins de călăii semene neghină
păgâni şi închis în temniţă împreună
cu mulţi creştini. Acolo a răbdat PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
foame şi sete, mirosul cel greu şi 763
srâmtorarea temniţei, dar îi hrănea
pe toţi cei închişi din Cuvântul lui în ogorul lui Hristos.
Dumnezeu, şi-i întărea în credinţă,
întru mărturisirea lui Hristos. Sfinţii Părinţi, împreună cu
binecredinciosul împărat
După prigoană, iată că au venit Constantin, s-au adunat la Sinodul
iarăşi zile de pace pentru creştini, Ecumenic de la Niceea, în anul 325.
căci împăratul Constantin, cu Printre ei se număra şi Sfântul
puterea Crucii lui Hristos, i-a biruit Ierarh Nicolae. Acest eretic, Arie,
pe împăraţii păgâni şi i-a pierdut pe propovăduia că Domnul Iisus
toţi potrivnicii săi; apoi îi eliberă din Hristos nu este de o cinste şi de o
închisoare pe toţi creştinii şi Fiinţă cu Tatăl. Când a auzit Sfântul
sfărâmă capiştile idolilor. Astfel Nicolae, fiind în sobor cu ceilalţi
cetatea Mirelor l-a primit iarăşi pe Sfinţi Părinţi, a stat împotriva lui
păstorul cel mare, pe marele Arie arătând dogmele credinţei celei
Arhiereu Nicolae, care a fost apostoleşti şi, văzând el că Arie nu
mucenic cu voia şi fără sânge se convinge, s-a umplut de râvnă ca
încununat. De acum Ierarhul lui şi Sfântul Ilie, s-a sculat în mijlocul
1039
soborului şi, după ce l-a ruşinat cu
cuvântul, l-a lovit pe Arie peste faţă
cu palma, din care cauză, Sfinţii
Părinţi s-au mâhnit foarte tare şi i-
au luat Sfântului Nicolae semnele
arhiereşti, adică omoforul,
medalionul şi mitra, iar împăratul l-a
băgat la închisoare.
Acolo, la închisoare fiind, Sfântului
Nicolae i s-au arătat Domnul Hristos
şi Preacurata Sa Maică, întrebându-
l: ,,Ce faci aici, Nicolae?”, iar el a
zis: ,,Din râvnă pentru legea Ta
Doamne, sunt aici!”. Atunci Domnul
Hristos i-a dat o Evanghelie
frumoasă, iar Preacurata Fecioară i-
a dat sfântul omofor, aşa cum
văzuse mai înainte în vedenie; de
aceea îl vedem în cele mai multe
icoane pictat cu Domnul şi Maica
Domnului în dreapta şi-n stânga.
Deci, vrând Domnul Hristos să le
arate Sfinţilor Părinţi că fapta lui a
fost primită şi râvna lui cea
dumnezeiască a fost bună, i-a
descoperit unuia dintre ei o vedenie
ce se petrecea cu Sfântul Nicolae la
închisoare. Atunci, l-au scos
degrabă din temniţă şi i-au dat
înapoi cele cuvenite Sfântului, căci
au cunoscut că a fost plăcută lui
Dumnezeu acea îndrăzneală a lui.
1040
Întorcându-se Sfântul cu cinste la
turma sa, ca un înţelept lucrător de
pământ şi-a curăţit toate buruienile,
spinii şi mărăcinii şi le-a aruncat
afară din Biserica Domnului, iar pe
Arie cu învăţăturile lui, l-a vânturat
ca şi cu o lopată, dându-l anatemei.
Sfântul Nicolae, chiar în viaţă fiind,
se arăta în vis unora spre bucurie,
iar altora spre mustrare şi
înfricoşare. Odată i s-a arătat unui
negustor din Italia, căruia i-a dat trei
galbeni şi i-a poruncit să meargă în
cetatea lui, în Mira, ca să-şi vândă
acolo grâul cu preţ bun. Negustorul
a făcut întocmai şi astfel Sfântului
Nicolae şi-a salvat poporul de la
foamete, hrănindu-l în chip minunat.
Altădată, Sfântul Nicolae a salvat de
la moarte trei bărbaţi nevinovaţi,
căci luând bani călăul de la nişte
vrăjmaşi ai lor, i-a dus într-un câmp
să-i taie. Auzind acestea, Sfântul
Nicolae s-a dus în grabă în acel loc
unde era adunat mult popor, iar cei
trei osândiţi, cu mâinile legate, îşi
aşteptau moartea cea grozavă.
Atunci Sfântul Nicolae apucă
repede sabia din mâna călăului, o
aruncă jos, şi-i zise cu îndrăzneală
că îl pârăşte la împăratul,
îngrozindu-l cu cuvinte aspre, încât
acel călău blestemat, tremurând, îşi
cerea iertare de la Sfântul, care cu
înseşi mâinile
764 PREDICI
sale i-a dezlegat pe cei trei osândiţi,
spunându-le să plece la casele lor.
Tot în chip minunat a mai scăpat alţi
trei oameni de la moarte, care erau
nişte voievozi. În ajunul execuţiei
lor, Sfântul Nicolae i s-a arătat în vis
chiar împăratului şi ighemonului
care trebuia să-i taie şi le-a spus că
aceşti trei voievozi sunt nevinovaţi,
căci sunt pârâţi pe nedrept, deci să-i
slobozească degrabă, că altfel mare
nenorocire îi aşteaptă. Împăratul şi
ighemonul îngrozindu-se, i-au
slobozit pe cei trei voievozi şi s-au
plecat cu smerenie Sfântului Ierarh
Nicolae.
De aceea, Sfântul Nicolae este
socotit de toţi creştini ca un
izbăvitor al celor din închisori, al
celor năpăstuiţi, ca unul ce alungă
farmecele şi îi goneşte pe draci, ca
un tată al săracilor, al văduvelor şi
orfanilor şi, mai ales, ca un părinte
fierbinte rugător pentru fetele care
1041
voiesc să se căsătorească cu cinste
şi îşi păzesc fecioria lor, până la
căsătoria legiuită de Dumnezeu, cu
săvârşirea cununiei în biserică.
Multe minuni a mai făcut Sfântul
Nicolae atât în timpul vieţii cât şi
după ce s-a mutat la Domnul, până
în zilele noastre. Iată deci, de ce ne
închinăm noi în faţa icoanei acestui
mare Sfânt! Nu pentru că îl vedem
acum pe icoană pictat aşa de
frumos în haine arhiereşti, cu toate
podoabele cele strălucite ale
credinţei noastre, ci pentru că
Sfântul Nicolae pătrundea în casele
pline de suferinţă şi alina durerile,
mângâia pe cei cu lacrimi pe obraz
şi sătura pe cei flămânzi şi însetaţi.
Când privim la chipul lui, din
icoană, să ni-l închipuim cât era de
smerit, că atunci când făcea aceste
minunate fapte nu mergea îmbrăcat
în haine scumpe. Să vedem râvna
lui pentru popor şi pentru dreapta
credinţă, căci a surpat capiştile
idolilor, l-a pălmuit pe ereticul Arie
şi i-a salvat de la moarte pe cei
nevinovaţi; să vedem mila lui pentru
săraci, grija cea mare pentru a-şi
sătura poporul din Mira Lichiei cu
pâine. Acestea şi multe alte fapte
mari, văzându-le Dumnezeu la nu ne mai calomniem, să ne lăsăm
slujitorul Său - Ierarhul Nicolae - l-a de înjurături, de drăcuieli şi de
umplut de daruri şi I-a dat puterea
de a face minuni. Aceste fapte PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
strălucite l-au ridicat şi l-au sfinţit. 765
Nu gura lumii cea nedreaptă l-a pus
pe scaun, ci darul Duhului Sfânt blesteme, de vrăji şi de descântece:
pentru inima lui bună şi plină de
milostivire. ,,Cei care purtaţi numele meu”, zice
Sfântului Nicolae, ,,să fiţi demni de
Sfântul Nicolae este foarte supărat acest nume sfânt şi să-mi urmaţi
pe partea femeiască de astăzi care, credinţa şi râvna, căci numai aşa
fără nici o pricină, fără nici o veţi putea să vă mântuiţi sufletul şi
constrângere, îşi dă trupul la să câştigaţi Împărăţia cerului, numai
desfrânare. Acele trei fete pe care aşa Îl veţi cinsti pe Dumnezeu,
le-a salvat de la acest păcat persoana mea şi onomastica
pierzător de suflet, erau constrânse voastră! Nu cu beţii, cu înjurături,
de foamete şi sărăcie să cadă în cu distracţii vinovate, cu pofte
păcatul desfrânării, dar, în timpul animalice şi depărtaţi de Sfânta
nostru, o mulţime de fete îşi vând Biserică; în zadar purtaţi numele
sufletul şi trupul pe nimic, meu, în zadar vă numiţi creştini, şi
câştigând astfel iadul şi suferinţele mânia dumnezeiască vă va ajunge
vremelnice şi veşnice. Tare mâhnit şi aici, în casele voastre, şi dincolo,
este Sfântul Nicolae şi pe părinţii în chinurile veşnice.
acestor tinere şi tineri, care trăiesc
în desfrânare, necununaţi. Ascultaţi de învăţătorii voştri, nu vă
luaţi după eretici şi fiţi tari în
Sfântul Nicolae este şi astăzi printre credinţă, căci Dumnezeu vă va ajuta
noi şi, cu multă dragoste şi eu mă voi ruga pentru voi toţi
părintească, ne îndeamnă să lăsăm aceia care-mi purtaţi numele şi
orice răutate şi păcate, să nu ne mai pentru toţi care îmi cinstiţi ziua şi pe
duşmănim, să nu ne mai pârâm, să Dumnezeu, cu venirea la biserică,
aducând prinoasele şi dragostea
1042
voastră. Mă voi ruga pentru voi, voi
fi în mijlocul vostru şi Îl voi ruga pe
Dumnezeu să vă ajute în toate
necazurile, suferinţele şi bolile
voastre.”
Rugăciune
O, Sfinte Mare Părinte Ierarh
Nicolae, cel ce ai izbăvit pe atâţia
creştini de la moarte şi i-ai scos din
nevoi şi necazuri, vino şi în ajutorul
nostru cu rugăciunile tale şi scapă-
ne din toate nevoile pe toţi creştinii
care ne-am adunat aici, în sfânta
biserică, iar celor ce au primit
sfântul tău nume, învredniceşte-i
să-l poarte cu cinste, ca nişte
creştini adevăraţi şi roagă-te pentru
noi toţi ca să ne izbăvim din mâinile
vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi! Amin!
766 PREDICI
PREDICĂ LA
SFÂNTUL ARHIDIACON ŞTEFAN,
ÎNTÂIUL MUCENIC
1043
,,... şi au ales apostolii pe Ştefan,
bărbat plin de credinţă şi de Duh
Sfânt...”
(Fapt. Ap. 6, 5)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Cine a trăit pe timpul împăraţilor
romani Diocleţian şi Traian, în zilele
când dintre sfinţii apostoli numai
Sfântul Ioan Evanghelistul mai trăia,
şi a privit atunci de pe culmea
Muntelui Măslinilor în jos, spre
locul unde era cetatea Ierusalimului,
acelui om i se deschidea o privelişte
cât se poate de jalnică.
În locul templului renumit, în locul
palatelor măreţe nu se mai vedeau
decât dărâmături şi pustietate.
Mândra cetate a Ierusalimului era
ştearsă de pe faţa pământului. În
locul acela nu rămăsese piatră pe
piatră, aşa cum proorocise Însuşi
Mântuitorul lumii, Iisus Hristos.
Cauza era sângele nevinovat care s-
a vărsat între zidurile acestei cetăţi,
omorurile, uciderile făptuite de
împietriţii evrei, care nu voiau să
asculte Adevărul şi-i omorau cu
pietre pe trimişii Domnului, pe sfinţii fraţi împreună cu apostolii şi cu
apostoli şi pe prooroci. Sfântul Ştefan, îndată după
Pogorârea Sfântului Duh peste
Dintre cei care şi-au vărsat sângele sfinţii apostoli, aceştia au ieşit la
în această cetate a fost şi Sfântul şi propovăduire şi au întors la credinţă
Întâiul Mucenic Ştefan. mulţime numeroasă

Amintirea acestui mucenic o PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET

săvârşeşte sfânta noastră Biserică 767
la 27 decembrie, şi, astfel, ne
îndreaptă privirile de la Pruncul de evrei care sporea din zi în zi,
dumnezeiesc din ieslea întemeind Biserica creştină. Pentru
Betleemului, la cel dintâi mucenic al aceasta, sfinţii apostoli, îndemnaţi
lui Hristos din primele zile ale de Duhul Sfânt, au ales şapte
creştinătăţii. Sărbătoarea de astăzi bărbaţi sfinţi, dintre cei mai
ne aduce aminte de leagănul cucernici peste care, punându-şi
creştinismului, de luptele crâncene, mâinile, i-au hirotonit diaconi şi i-au
de prigonirile pe care a trebuit să lerânduit pentru slujire la mesele
îndure chiar de la început Biserica agape, pentru a nu se face ceartă
lui Hristos, de zelul înflăcărat al între creştini şi a le împărţi cele de
celor dintâi ucenici ai lui Hristos, de
trebuinţă fiecăruia. Între aceştia au
credinţa lor curată, tare şi nebiruită.
fost: Ştefan - întâiul arhidiacon,
De toate acestea, dă dovadă Filip, Prohor, Nicanor, Timon,
frumoasă viaţa Sfântului Mucenic Parmena şi Nicolae, care era din
Ştefan. Antiohia.
Cel mai râvnitor dintre ei era Sfântul
Să privim, deci, mai îndeaproape Ştefan. El era de neam din Tarsul
această viaţă de înger cu chip de Ciliciei, rudenie cu Sfântul Apostol
om, să vedem suferinţele Sfântului Pavel şi s-a numit arhidiacon, adică
Ştefan şi cum s-a săvârşit acest întâiul între diaconi, fiindcă era plin
Sfânt. Îndată după Înălţarea de Duhul Sfânt, de credinţă şi
Domnului nostru Iisus Hristos la cunoştea bine Sfintele Scripturi.
ceruri, pe care au văzut-o cei 500 de Sfântul Ştefan nu se îndeletnicea
1044
numai cu servitul la mese, ci şi cu
propovăduirea Evangheliei lui
Hristos, în numele Căruia săvârşea
multe minuni. Atât era de aprins de
dragostea lui Dumnezeu şi plin de
înţelepciune, că nimeni dintre iudei
nu-i putea sta împotrivă.
Acest lucru a făcut să-şi atragă
asupra sa furia sinedriului, căci
atunci mai-marii norodului
obişnuiau ca pe cei mai râvnitori
dintre apostoli să-i prindă, să-i
închidă şi să-i bată, iar dacă ar fi
îndrăznit să grăiască mai mult în
numele lui Hristos, îi osândeau la
moarte cu pietre. Deci, întărâtându-
se asupra lui bătrânii, cărturarii
dimpreună cu tot poporul, au năvălit
peste el şi răpindu-l, l-au dus în
sobor, la judecată.
Cine va putea povesti mai bine
decât Sfântul Evanghelist Luca la
Faptele Apostolilor, cât de frumos şi
cu câtă bărbăţie s-a apărat Sfântul
Ştefan înaintea soborului?! Tânăr şi
nevinovat ca un miel, iar la faţă
luminat ca un înger, Sfântul Ştefan a
vorbit mai întâi de Avraam, despre
pământul făgăduinţei, despre cei 12
patriarhi, despre robia Egiptului,
despre Moise şi trecerea norodului
1045
prin pustie, despre cortul mărturiei,
despre David şi templul lui
Solomon, apoi, umplându-se de
râvnă pentru Hristos, a zis: ,,Voi, cei
împietriţi la inimă, pururea vă
împotriviţi Duhului Sfânt! Pe care
dintre prooroci nu l-au prigonit
părinţii voştri?! Voi care aţi primit
legea întru rânduieli de îngeri şi n-
aţi păzit-o!”.
Apoi privind spre cer, a văzut slava
Preasfintei Treimi şi a zis: ,,Iată, văd
cerurile deschise şi pe Fiul Omului
stând la dreapta lui Dumnezeu!”, iar
ei s-au mâniat foarte tare pe mielul
lui Hristos şi năpustindu-se ca nişte
lupi asupra lui, l-au apucat de haină
şi l-au scos afară din cetate. L-au
dezbrăcat apoi de veşmintele sale,
pe care le-au încredinţat spre pază
lui Saul şi au început a-l lovi cu
pietre.
Cine ar mai fi putut îmblânzi furia
acestui popor ucigaş?! Pietrele
nemiloase cădeau cu furie peste
trupul Sfântului Ştefan, şi-i
sfărâmau gura cea dulce
propovăduitoare, îi spintecau obrajii
cei împodobiţi cu fecioria, îi
zdrobeau faţa cea luminoasă ca de
înger, îi scoteau ochii care L-au
văzut pe Dumnezeu, îi rupeau Astfel, Sfântul Ştefan s-a dus la
mădularele trupului, îi spărgeau dulcele Iisus, fiind primul apostol,
pieptul, iar sângele lui cald, ca o primul mucenic şi diacon. Din clipa
rouă se scurgea aceea Sfântul Ştefan nu mai era pe
lângă Petru şi pe lângă ceilalţi
768 PREDICI ucenici, nu mai slujea la mese, nu
mai mângâia pe cei bolnavi, nu mai
din sfintele lui răni, ca dintr-un făcea minuni, nu-l mai vedeau în
strugure de vie şi uda pământul cel adunări, nu mai mergea la templu,
pietros şi ars de soare al nu mai ţinea predici. După ce s-au
răzvrătitului Ierusalim. Şi pentru ca retras ucigaşii, bărbaţii cucernici
să se asemene întru totul dintre creştini au îngropat trupul
Stăpânului său, Sfântul Ştefan Sfântului Ştefan cu plângere mare.
liniştit şi împăcat cu sine, se ruga
zicând: ,,Doamne Iisuse Hristoase O, iubiţilor creştini, cât de răi sunt
primeşte duhul meu!”. Apoi, oamenii pe pământ, cât de ucigaşi
îngenunchind s-a rugat pentru sunt fiii lui Adam! Primul om care a
ucigaşii săi, strigând cu mare glas: murit pe pământ în legea veche a
,,Doamne, Doamne, nu le socoti lor fost Abel, tot un tânăr, un bărbat
păcatul acesta!”, şi zicând acestea a sfânt şi cu frică de Dumnezeu, dar
adormit. n-a murit de moarte firească, ci de
cuţitul fratelui său, Cain. La fel şi în
Pentru ce, oare, pentru sine s-a legea creştinismului, legea lui
rugat încet, iar pentru ucigaşii săi Hristos - a Darului: primul om care a
se ruga cu atâta sârguinţă, strigând murit cu credinţă în Hristos a fost
cu glas mare?! Pentru ca să ne Apostolul şi Întâiul Arhidiacon
înveţe şi pe noi să facem asemenea Ştefan, omorât cu pietre de
cu cei ce ne urăsc şi să ne arate vrăjmaşii şi ucigaşii evrei.
nouă cât de mare era dragostea lui.
Căci şi el, asemenea Sfântului Pavel Zbuciumaţi au fost primii ani ai
mai târziu, mai bucuros ar fi fost să omului pe acest pământ: cădere în
nu se mântuiască el, decât să piară păcat, ruşine, izgonire din rai,
neamul lui şi să fie osândit iadului. lacrimi amare, spini, dureri la
1046
naştere, apoi veşnică moarte! Dar s-a înălţat mai sus Crucea Bisericii
nici primii ani după întemeierea lui Hristos! Căci ispitele,
Bisericii creştine nu au fost mai
fericiţi: mânia lui Irod, împăratul PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
care a poruncit să se taie 14.000 de 769
prunci, vrând să-L omoare pe
Mântuitorul Hristos, fuga lui Iisus şi prigoanele, încercările şi lacrimile,
a Sfintei Familii în Egipt, tăierea numai acestea pot ispăşi lumea de
Mergătorului Înainte, răstignirea păcate! Sfântul Apostol şi Întâiul
Domnului, uciderea lui Ştefan, Mucenic Ştefan era plin de Duhul
prinderea lui Petru şi aruncarea în Sfânt. În inima
temniţă, izgonirea apostolilor din
Ierusalim, arderea atâtor milioane lui ardea focul dragostei de
de martiri. Dumnezeu şi de aproapele. De
aceea, el făcea apostolat şi, cu
Da, de la începutul lui, pământul a multă râvnă, propovăduia
fost stropit cu sânge de oameni Evanghelia prin cetăţi. Înflăcărat şi
drepţi. De la început întunericul a plin de râvnă, le dovedea cu
urât lumina, păcatul s-a răsculat exemple din Scripturi şi învăţături
împotriva virtuţii, răul a dat război din prooroci, că Iisus Hristos este
împotriva binelui. Minciuna a căutat Mesia, Mântuitorul cel aşteptat de
să sugrume adevărul, omul cel poporul evreu şi nu va mai veni alt
nedrept a căutat să ia viaţa celui mântuitor. Le spunea să creadă şi
drept, vrând să moştenească singur să se boteze cu toţii, ca să se
pământul, dar cu cât s-au ridicat mântuiască şi astfel, prin
mai multe săbii, cu atât s-au ridicat cuvântările sale şi prin minunile ce
mai mulţi mucenici; cu cât s-au le făcea, mulţi se întorceau şi se
ridicat mai multe pietre, cu atât s-au botezau în numele Sfintei Treimi.
ridicat mai mulţi apostoli; cu cât a
curs mai mult sânge, cu atât s-a Sfântul Ştefan era plin de credinţă,
întărit mai mult creştinismul; cu cât plin de nădejde şi de dragoste, pe
au bătut mai multe vânturi, cu atât care le-a dus până la jertfă, murind
ucis cu pietre în Ierusalim. Nimic nu
1047
a putut să-i clatine credinţa, pot asemăna cu slava cea veşnică,
nădejdea şi dragostea acestui Sfânt ce se va descoperi.
şi Întâi Mucenic Ştefan, căci era plin
de Duhul Sfânt. Iată ce înseamnă să După cum luptătorii care se întorc
fie un creştin plin de Duhul Sfânt! biruitori în patrie sunt primiţi cu flori
Nu plin de mândrie, nu plin de şi cununi de glorie, tot aşa sunt
pizmă şi răutate, nu plin de lăcomie primiţi şi martirii - mucenicii - în
şi zgârcenie, nu plin de mânie, de Împărăţia cerească a Împăratului
ceartă şi gâlceavă, nu plin de Hristos.
băuturi alcoolice, de tutun şi de Aşa a crezut şi aşa a mărturisit
patimi, cum sunt creştinii noştri de Ştefan până la moarte, iar odată cu
astăzi, iar mulţi cred că se moartea şi-a încheiat misiunea pe
mântuiesc şi cu aceste păcate pământ. Sfântul Ştefan, ajungând în
zicând că aceia care nu fac aceste patria cerească, în faţa Sfintei
păcate nu sunt creştini ortodocşi, Treimi, a primit trei cununi, care de
sunt pocăiţi, sectanţi. Grozavă care mai frumoasă: cununa
rătăcire în capul lor; vor vedea la apostolatului din mâna Tatălui
urmă cât s-au înşelat, dar va fi prea ceresc, căci L-a propovăduit pe Fiul
târziu! lui Dumnezeu înaintea lumii;
cununa muceniciei - din mâna Fiului
Sfântul Apostol şi Întâiul Mucenic şi lui Dumnezeu şi cununa fecioriei -
Arhidiacon Ştefan, pentru că era din mâna Duhului Sfânt.
plin de Duhul Sfânt, a mustrat cu
asprime păcatul şi L-a mărturisit pe Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii
Hristos; a avut curajul bărbăţiei şi a Săi, mare este taina creştinătăţii,
biruit două lumi deodată: lumea fraţilor! Multe avem noi de învăţat
păgână şi lumea duhurilor necurate. din viaţa şi martiriul Sfântului
Sfântul Ştefan a ştiut că va fi Ştefan. Mai întâi să ne umplem şi
prigonit şi va suferi, dar a îndrăznit noi de Duhul Sfânt şi de credinţă
şi nu s-a temut de cei ce ucid printr-o hrană duhovnicească
trupul; el era încredinţat că toate bogată. Să nu stăm nici o zi, nici un
suferinţele vremii de acum nu se ceas fără hrană duhovnicească

1048
770 PREDICI ,,Fraţilor şi surorilor, creştini din
veacul de apoi, aduceţi-vă aminte
- Cuvântul lui Dumnezeu. În al de Cuvintele Stăpânului Hristos -
doilea rând să fim şi noi buni şi Împăratul nostru şi al vostru al
iertători ca el, căci el s-a rugat creştinilor, că El a spus că şi voi cei
pentru vrăjmaşii lui, care-i luau din urmă veţi fi daţi la moarte, veţi fi
viaţa, omorându-l cu pietre. În al urâţi şi batjocoriţi, veţi fi pârâţi şi
treilea rând să păzim poruncile vânduţi şi veţi avea de suferit multe
Domnului, să ne ferim de păcate, de pentru numele Său, dar nu vă temeţi
mânie, de nedreptăţi, de calomnii, de cei ce ucid trupul, căci sufletului
de pălăvrăgeli şi orice vorbire de nu-i pot face nimic! Nu vă lepădaţi
rău, căci cine face acestea are de credinţă, de Împăratul Hristos şi
mâinile mânjite de sânge şi de învăţătura Lui, oricare ar fi
Dumnezeu nu-i ascultă rugăciunile. momelile şi avantajele pământeşti,
oricare vor fi ameninţările şi
Să fim oameni morali, serioşi şi chinurile! Gândiţi-vă că se sfârşesc
statornici în credinţă, căci nimic nu şi trec repede, gândiţi-vă că după
este mai vrednic de luat în serios, aceea vine răsplata veşnică în
ca mântuirea sufletului. Fiecare ceruri! Mai gândiţi-vă că timpul
creştin este chemat să-l ajute pe încercărilor este foarte scurt şi
fratele său şi să-i scape sufletul de urmează sfârşitul tuturor, când vor
la moarte, de la iad. Ce bucurie fi aduşi de îngeri în faţa Împăratului
mare vei avea în suflet când vei nostru, în faţa Domnului Domnilor,
putea spune: ,,Doamne, am adus şi toţi călăii şi ucigaşii noştri şi ai
eu un suflet pe calea mântuirii, pe voştri; atunci vor fi tăiaţi şi aruncaţi
calea bisericii!” în iezerul cu foc şi pucioasă, să se
chinuiască în veci. Încă puţină
Sfântul Ştefan, iubiţilor, care a răbdare, iubiţilor, că izbăvirea s-a
propovăduit atunci celor dintâi apropiat! Luptaţi-vă după lege ca să
creştini, este viu şi astăzi şi vine veniţi şi voi aici la noi, să ne
printre noi. El are să ne spună şi bucurăm împreună, căci şi eu,
nouă, celor din vremea de pe urmă, Mucenicul Ştefan, mă rog pentru voi
ceva. Eu parcă îl aud că ne zice aşa: ca nici unul să nu cădeţi!”
1049
Îţi mulţumim, Sfinte Apostole
Ştefane, pentru sfaturile şi
îndemnurile pe care ni le dai şi te
rugăm să mijloceşti pentru noi la
Stăpânul, să nu ne lase să cădem,
că fără de El nu putem face nimic!

Rugăciune

Doamne, Dumnezeul nostru, pentru

rugăciunile Sfântului Apostol,
Întâiului Mucenic şi Arhidiacon
Ştefan, curăţeşte şi păcatele
noastre, Doamne, ca să te slăvim pe PREDICI
Tine, Părintele nostru cel ceresc,
Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, Treimea
cea de o fiinţă şi nedespărţită, acum DIVERSE
şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!

PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET

773

PREDICĂ LA JOIA PATIMILOR

,, ... Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!”

(Ioan 19, 15)

1050

F r a ţ i c r e ş t i n i,
Suntem în seara înfricoşatelor
patimi ale Domnului Hristos. Am
ascultat cu credinţă şi cu lacrimi în
ochi citirea celor 12 Evanghelii, ne-
am reamintit cele mai înfricoşate
momente din noaptea când L-au
luat pe Iisus să sufere pentru noi.
Astăzi, Mântuitorul nostru S-a dat
de bună voie în mâinile oamenilor,
în mâinile păcătoşilor, în mâinile
celor răi, ca să ne izbăvească din
robia diavolului. Astăzi, Fiul lui
Dumnezeu Se lasă să fie defăimat,
să sufere cu trupul cele mai grele
chinuri. Astăzi, Domnul Slavei
merge să moară pe cruce pentru
noi.
Să mergem şi noi cu credinţă şi cu
dragoste în urma Lui, ca să vedem
şi să înţelegem cât a răbdat El
pentru mântuirea noastră. Parcă-l
vedem ieşind de la cină. Este o
noapte întunecoasă. Iisus merge
înainte, iar în urmă cei unsprezece
ucenici ai Lui. Pe când urca Muntele
Măslinilor, Iisus le spune o taină:
,,În noaptea aceasta, să ştiţi că toţi
1051
vă veţi sminti întru Mine!”… cu alte
cuvinte, la toţi
vi se va spulbera încrederea în
Mine şi nu veţi şti ce să mai credeţi.
Petru răspunde însă cu încredere:
,,Deşi toţi se vor sminti întru Tine
Doamne, dar eu niciodată!”. Domnul
însă îi prooroceşte zicând: ,,În
această noapte, Petre, înainte de a
cânta cocoşul, te vei lepăda de Mine
de trei ori!”
După ce au intrat în Grădina
Ghetsimani, Iisus îi lăsă pe ucenici
mai deosebi, iar El merge mai sus
să se roage. Faţa Domnului cea
senină se întristează, inima cea atât
de bună se mâhneşte, sufletul său
este cuprins de frica morţii. Domnul
suferă ca om, pentru noi oamenii,
căci nimic nu este mai înfricoşat ca
ceasul morţii. ,,Rămâneţi aici şi
privegheaţi!”, zise Bunul Iisus. El
avea nevoie de un sprijin. Măcar
unul din ucenicii Săi ar fi dorit să
privegheze cu El, dar ei au adormit.
Iisus rămâne singur. Un întuneric
adânc îl înconjoară. Cade cu faţa la
pământ zdrobit de întristare şi zice:
,,Părintele Meu, de este cu putinţă,
Tată, treacă de la Mine paharul
acesta, însă nu precum Eu voiesc,
ci precum voieşti Tu!”
Sudoarea curge de pe faţa Lui cu
picături de sânge şi nimeni nu ştie
cât este
774 PREDICI
de mare durerea Lui, în ceasul
acesta. Ucenicii Lui dorm de
oboseală şi întristare. Fecioara
Maria, Maica Lui, este în Betania,
mironosiţele lipsesc, noroadele s-au
risipit, Ierusalimul doarme în negura
nopţii. Singur Iisus se roagă în clipa
aceasta, cu sudori de sânge. Se
roagă pentru Sine, se roagă pentru
ucenici, se roagă pentru trădătorul
Iuda, se roagă pentru toată lumea şi
pentru izbăvirea celor din iad.
Mai era însă cineva care sta de
veghe; acesta era Iuda vânzătorul,
în care intrase satana şi nu mai
putea dormi în veac. Acesta adună
mulţime de ostaşi, ca la o mie, şi
fioros ca o fiară, vine în fruntea lor
cu făclii, cu felinare, cu săbii, intră
în grădină şi tulbură rugăciunea lui
Iisus. În clipa aceasta Mântuitorul,
cu cei unsprezece ucenici, stau faţă
în faţă cu ceata de ostaşi, în frunte
1052
cu Iuda trădătorul. Acesta se
apropie şi zice: ,,Învăţătorule,
Învăţătorule!”, şi Îl sărută pe obraz.
Apoi slugile şi ostaşii Îi leagă
mâinile Sale, mâinile cele mai sfinte,
mâinile care au făcut cerul şi
pământul şi toate vietăţile şi
frumuseţile, mâinile care
tămăduiseră mulţimea bolnavilor,
mâinile care săturaseră mulţimile cu
pâine şi peşte, mâinile care au făcut
cel mai mult bine oamenilor.
Iată-L acum pe Iisus, legat şi
îmbrâncit, rămânând singur în
mijlocul lor! Ucenicii se risipesc, se
ascund în întunericul nopţii, iar
Grădina Ghetsimani rămâne pustie
şi goală. Se împlinise întocmai ce le
spusese Iisus ucenicilor: ,,În
noaptea aceasta toţi vă veţi sminti
pentru Mine!”
Iisus a fost dus la Anna arhiereul.
Acesta, mânios, Îl întreabă pe
Domnul despre ucenici, despre
învăţătura Sa, şi I se dau palme.
Afară, în curte, mulţime de slugi şi
ostaşi care se încălzesc la foc,
fiindcă era frig; printre ei se află şi
Petru apostolul. O femeie, portăriţă,
se apropie de el şi-i zice: ,,Şi tu eşti
din ucenicii Omului Acestuia!”
Petru se teme de femeie şi-i spune, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
lepădându-se: ,,Nu sunt!” După 775
puţin timp este întrebat a doua oară
şi iar se leapădă. Iar când a fost Acesta a făcut atâta tulburare în
întrebat a treia oară, cu blestem s-a norod, Acesta de atâta vreme
lepădat, că nu-L cunoaşte pe Omul chinuie sufletele noastre. Acesta îşi
Acesta. Apoi a cântat cocoşul. bate joc de sâmbetele noastre,
Acesta calcă legea noastră, Acesta
Când a auzit Petru cântarea amăgeşte pe toată lumea, Acesta
cocoşului, s-a trezit ca dintr-un mustră faptele noastre şi vrea să ne
somn, şi-a adus aminte de cuvintele dărâme şi Templul. Acesta face
lui Iisus şi a început să plângă, să minuni cu puterea diavolului.
plângă cu amar. A ieşit afară singur, Acesta trebuie omorât, ce ne mai
lepădat şi zdrobit la inimă, fără nici trebuie alte mărturii?”
o putere. Lipsit de râvnă, nu ştie ce
să facă, nu-şi găseşte nici o linişte, Caiafa nu se mai poate stăpâni. Cu
căci conştiinţa îl mustră mereu, iar hainele sfâşiate de furie, cu ochii
ochii lui devin două izvoare de însângeraţi se scoală în picioare,
lacrimi amare. Înfricoşat este vrea să lovească, dar mâinile îi
păcatul lepădării de Hristos! Dar, să tremură; atunci slugile sale se
mergem mai departe, după Iisus. năpustesc asupra lui Iisus ca nişte
fiare sălbatice, lovindu-L cu pumnii,
Iată, Îl duc legat la Caiafa! Se dându-I lovituri peste obraz,
luminează de ziuă. Ierusalimul se scuipări, batjocuri şi hule. Obrajii
trezeşte din somn. Mulţi se adună la Stăpânului iar sângerează de furia
acest arhiereu viclean, şi după slugilor; Iisus rabdă şi tace; tace şi
întrebări viclene, arhiereul se mânie, se smereşte Dumnezeu înaintea
se învineţeşte la faţă, îşi rupe haina omului. Nu are pe nimeni lângă El,
de pe el şi strigă ca ieşit de minţi: ucenicii sunt împrăştiaţi, iar toţi
,,Nu ne mai trebuie nici o mărturie, credincioşii şi Maica Lui sunt
căci a hulit! Acesta trebuie omorât, departe.

1053
Era dimineaţă, răsărise soarele. Tot să cadă asupra noastră şi asupra
Ierusalimul s-a adunat împreună cu copiilor noştri!”. Şi atunci Pilat L-a
arhiereii şi cărturarii la Pilat, care, dat pe El, să Se răstignească.
văzând atâta norod, se temu.
Arhiereii L-au dus pe Iisus în divan, Iudeii şi ostaşii cu o ură
iar ei n-au intrat în pretoriu ca să nu neîmpăcată, punându-i o Cruce grea
se spurce şi ca să poată mânca în spate, L-au silit S-o ducă pe
paştile. Cei spurcaţi, voiau să nu se dealul Golgotei, numit locul
spurce cu Sângele lui Hristos, voiau Căpăţânii. Acolo L-au dezbrăcat de
să nu apară ca nişte ucigaşi, ca să hainele Sale, pe care le-au împărţit
poată spune totdeauna că nu ei L- între ei, L-au adăpat cu fiere şi oţet,
au răstignit, ci romanii, aşa cum zic după ce
şi astăzi; de aceea îl căutau pe Pilat,
fiindcă le trebuia un roman, un a fost pironit în mâini şi în
judecător fără de lege, ca să aprobe picioare; apoi cu suliţa în coastă L-
această fărădelege a lor. au străpuns, de unde a curs sânge
şi apă. Râsete şi cuvinte de
După multele întrebări, Pilat, batjocură, clătinări din cap… toţi se
nedumerit, a pus să-L bată cumplit arată bucuroşi că au scăpat de El şi
pe Domnul. Ostaşii sălbatici L-au pot să-şi facă de cap în voie, căci nu
lovit cu bice, I-au spintecat obrajii, i- mai are cine să-i mai mustre pentru
au sfărâmat dinţii din gură, făcându- păcatele lor.
i tot trupul numai răni, încât nu mai
avea nici chip, nici frumuseţe. Îl Dumnezeu Tatăl din cer se mânie pe
îmbrăcă cu o haină mohorâtă, Îi pun aceşti nelegiuiţi şi toată natura se
o cunună de spini pe cap şi lovindu- tulbură împreună cu El; soarele se
L cu palmele Îl scot afară, la popor. întunecă timp de trei ore, întunericul
Pilat Îl arată mulţimii zicând: ,,Iată îi cuprinde pe toţi ca o arvună
Omul, iată Împăratul vostru, iată de venită din iad, catapeteasma
cine vă temeţi!” Când L-au văzut Bisericii se rupe, pământul se
arhiereii, slugile şi poporul au
strigat în gura mare: ,,Răstigneşte- 776 PREDICI
L, răstigneşte-L pe El! Sângele Lui,
1054
cutremură, mormintele multor sfinţi
se deschid şi înviază morţii, Dintre toate durerile pe care Le-a
umblând printre ei, prin întuneric. avut Iisus, cea mai grea a fost
Dar poporul cel împietrit tot nu aceasta: El a văzut de acolo de pe
crede că Iisus este Fiul lui Cruce, din vârful Golgotei, pe atâţia
Dumnezeu; numai sutaşul, văzând oameni nesupuşi, plini de mândrie,
acestea se încredinţează că Iisus nu plini de patimi, creştini numai de
este numai un Om, de aceea zice: formă, care fac pomenirea patimilor
,,Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Lui, numai ca o amintire simplă,
Dumnezeu!” Tâlharul de pe Crucea care prăznuiesc sărbătoarea
din dreapta, de asemenea îl Patimilor Lui, cum ar privi la o piesă
mărturiseşte pe Iisus, şi-L roagă să de teatru, ca nişte oameni
fie pomenit şi el întru Împărăţia Sa. îndărătnici şi nemulţumiţi, care nu
vor să cunoască şi să audă de toate
Dar creştinii de astăzi, cunosc ei cu binefacerile Lui; căci unii vin ca
adevărat, că Cel ce a fost răstignit făţarnicii numai să ispitească, aşa
pe Cruce a fost Fiul lui cum L-au ispitit fariseii şi cărturarii,
Dumnezeu?!... Pentru ce a suferit alţii se fac martori mincinoşi aşa
atât de mult şi pentru cine?... cum au pus fariseii şi cărturarii doi
Biserica ne răspunde: ,,Şi S-a martori mincinoşi, alţii Îl vând pe
răstignit pentru noi, în zilele lui Pilat Domnul Hristos pentru bani, iar cei
din Pont, a pătimit şi S-a îngropat!” mai mulţi, se leapădă de Domnul,
Iisus a pătimit de bună voie, de pentru lucruri trecătoare, pentru
dragul nostru a suferit totul şi se cinste vremelnică, pentru serviciu
bucură pentru cei ce-L ascultă şi se uşor, pentru banii lui Iuda.
supun poruncilor Sale. Se bucură
pentru cei ce-şi recunosc păcatele Vai de cel ce se leapădă de Hristos,
şi plâng, cerând iertare sub Crucea vai de cel ce huleşte Biserica Lui,
Sa. Se bucură pentru cei ce-şi întorc Crucea, Sfinţii şi icoanele! Vai de
spatele către diavolul şi către toţi trădătorii care îşi vând credinţa,
poftele lui şi urmează supuşi şi părinţii şi pe fraţii lor, căci grozav
ascultători, până la moarte, voinţei păcat este trădarea! Trădătorul
Lui celei dumnezeieşti. vinde sânge nevinovat, trădătorul
1055
este cel mai periculos om din
societate, trădătorul seamănă peste Persaidis, împăratul Sciţiei, a murit
tot minciună, dezbinare şi lepădare şi a lăsat în urma lui trei
de Dumnezeu. Trădătorul ascultă cu moştenitori, la împărăţie. Fiecare
urechea la toate uşile, priveşte cu dintre aceşti trei fraţi a voit să fie
ochii prin toate ferestrele, iscodeşte singur împărat şi de aceea a intrat
pe toţi oamenii, încearcă cu între ei vrăjmăşie de moarte. Ca
vicleşug cele mai sincere inimi, apoi judecător al lor au pus pe un
îndată îi trădează pe cei mai buni împărat al Traciei, care era prieten
prieteni. De aceea trădătorul n-are bun cu tatăl lor. Acesta întrebuinţă
un sfârşit bun, sfârşitul lui e ca al lui toate metodele ca să-i unească. Una
Iuda, căci se alege cu dintre aceste metode a fost cu
spânzurătoarea vremelnică şi adevărat iscusită şi foarte curioasă.
veşnică şi este blestemat de toţi.
A dat ordin să fie dezgropat
De aceea Domnul nostru Iisus tatăl lor şi să-l spânzure de un
Hristos, plin de lacrimi şi cu copac. Apoi i-a chemat pe cei trei
şiroaiele de sânge, cu rănile fraţi şi le-a zis: ,,Fiecare dintre voi
deschise şi plin de întristare zice: să arunce cu săgeata în trupul
,,Iată pentru cine am pătimit, pentru tatălui vostru, şi acela care va
cine am murit, pentru cine Mi-am nimeri mai bine, el să fie împărat!”.
vărsat Eu Sângele Meu! Cu ce folos Cel mai mare apucă arcul, îl
am suferit Eu acestea, pentru nişte încordează, pune săgeata, ocheşte
oameni împietriţi, înrăiţi şi şi trage. La fel face şi al doilea. Ce
nepăsători?!” Da, fraţi ziceţi de batjocura, neomenia şi
împietrirea inimii acestor copii?!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
777 Vine şi al treilea, apucă arcul,
pregăteşte săgeata, dar văzând în
creştini, această plângere a lui Iisus cine era să tragă, a început să
este pe bună dreptate, o tremure şi a lăsat arcul să cadă jos
nemulţumire fără margini din partea din mâinile lui. ,,Eu - zice cel de-al
noastră, a oamenilor. treilea - nu vreau să ajung în felul
1056
acesta împărat. Mai bine plec din
ţară, decât să arunc cu săgeata în
trupul scumpului meu tată care este
mort!” Atunci, judecătorul, l-a
rânduit să fie împărat pe al treilea
fiu. Această metodă vreau s-o repet
şi eu astăzi în faţa ochilor noştri.
Iată, acesta este Tatăl nostru,
Împăratul nostru Iisus Hristos,
Acesta pe Care-L vedeţi cu trupul
cel mort, Acesta Care este
încoronat cu spini, Acesta Care este
răstignit, spânzurat pe lemnul Crucii
în faţa ochilor voştri, este Părintele
vostru, Tatăl vostru cel ceresc,
Acela Căruia îi ziceţi Tată în toate
zilele.
Veniţi, veniţi şi luaţi săgeţile,
aruncaţi, loviţi, răniţi, dacă mai
găsiţi un loc în trupul Lui şi pentru
rănile voastre! Veniţi săgeţi,
săturaţi-vă de pofta voastră,
străpungând trupul cel mort al
Părintelui ! Veniţi voi, tineri, care
sunteţi sălbatici ca fiarele, care aţi
uitat mila şi dragostea de părinţi,
voi care vă oropsiţi părinţii şi-i
chinuiţi cu neascultarea şi răutatea
voastră! Veniţi boieri şi judecători
nedrepţi şi-L răniţi cu nedreptăţile
voastre! Veniţi bărbaţi şi femei şi
săgetaţi trupul Părintelui vostru, cu
1057
desfrânările şi avorturile voastre!
Veniţi voi oameni învăţaţi şi ochiţi
trupul Fiului lui Dumnezeu, cu
necredinţa şi negarea existenţei lui
Dumnezeu! Veniţi hulitorilor, veniţi
beţivilor, tutunarilor, vrăjitorilor şi
aruncaţi săgeţile voastre în trupul
cel Sfânt al Celui ce v-a iubit!
Dar unde s-a auzit o blestemăţie ca
aceasta, ca fiul să tragă cu săgeata
în tatăl său mort, cum fac creştinii,
care răstignesc cu astfel de păcate,
a doua oară pe Fiul lui Dumnezeu?!
Iisuse, Mântuitorule Care eşti
răstignit, Care vezi toate acestea,
Tu, ce zici despre ei? ,,Eu mă rog
Tatălui Meu zicând: Părinte, iartă-le
lor că nu ştiu ce fac! Şi aştept să
înceteze săgeţile, aştept să se
potolească păcatele, să văd un
semn de
778 PREDICI
pocăinţă, un suspin şi lacrimi în
ochii lor, o întoarcere. Să se
grăbească fiecare, aştept! Şi cât mai
curând să se întoarcă din rătăcirea
lor. Să nu-şi bată joc de răbdarea
Mea, de bunătatea şi aşteptarea
Mea, căci nu voi mai răbda mult şi
voi veni pe norii cerului, ca un
înfricoşat Judecător al viilor şi al
morţilor!
Ochii aceştia nu vor sta mereu
închişi şi nici mâinile acestea nu vor
sta mereu pironite, va veni vremea
când veţi vedea aceşti ochi aprinşi
cu toate flăcările urgiei
dumnezeieşti, iar mâinile acestea
înarmate, cu toate trăsnetele
dumnezeieştii dreptăţi. Gura
aceasta uscată şi veştedă, care tace
acum, va grăi odată cu glas de
tunet, mustrând nemulţumirea
voastră şi zicându-vă: duceţi-vă de
la Mine blestemaţilor, în focul cel
gătit diavolului şi îngerilor lui! Şi
atunci va fi prea târziu, să mai
strigaţi la Mine după ajutor.
Grăbiţi-vă, veniţi la Mine, ascultaţi
Cuvântul Meu, şi întoarceţi-vă cu
toată inima la Dumnezeu!”
Rugăciune
O, Prea dulcele meu Iisus, eu ştiu că
dragostea Ta este un râu care nu se PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
goleşte niciodată şi n-are fund;
nemulţumirea noastră este prea
mare, răbdă-ne puţin, cu obişnuita
Ta răbdare, cu care ai suferit pe
1058
Cruce, mai prelungeşte-Ţi puţin
răbdarea şi dă-mi voie să spun
acestor creştini un cuvânt al gurii
Tale:
,,Iartă-le lor, Tatăl nostru, dă iertare
preoţilor şi mirenilor, dă iertare
bărbaţilor şi femeilor, dă iertare,
Doamne, la toţi păcătoşii şi dacă am
fost până acum vrăjmaşii Tăi, fă-ne,
prin Harul Tău, prieteni şi copii ai
Tăi, copii buni, copii care să nu mai
săgetăm cu săgeţile păcatelor
noastre trupul Tău, să nu Te mai
chinuim, copii adevăraţi cu duh, cu
dreaptă credinţă!
Cu această nădejde sărutăm
picioarele Tale cele curate şi ne
rugăm Ţie, după ce Te vei coborî de
pe această Cruce, să vii să Te
răstigneşti înlăuntrul inimilor
noastre, pentru ca să fim
nedespărţiţi şi aici pe pământ şi
dincolo în Împărăţia Cerului, unde
Tu împărăţeşti în veci de veci cu
Tatăl şi cu Duhul Sfânt!” Amin!
779
 ca săvârşite cu puterea lui satana;
PREDICĂ LA VINEREA PATIMILOR acolo vrea să-L arunce în prăpastie,
aici vrea să-L prindă în cuvânt, unii
,,… Chinuit a fost, dar S-a supus şi iau pietre să dea într-Însul şi, aşa,
n-a deschis gura Sa; ca un miel la Fiul lui Dumnezeu nu are unde să-şi
junghiere S-a dus şi ca o oaie fără plece capul. Apoi în Grădina
glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Ghetsimani, Iisus se roagă cu
Şi-a deschis gura Sa …!” sudori de sânge, aşa încât Acela
Care ţine toate cu Cuvântul puterii
(Isaia 53, 7) Sale are nevoie de un înger din cer
care să-L întărească.
F r a ţ i c r e ş t i n i,
În acel întuneric de noapte, târziu,
Toată viaţa lui Iisus n-a fost decât o Iisus se roagă şi nu ascunde crucea
suferinţă. Cei 33 de ani au fost suferinţei Sale zicând: ,,Întristat
greutatea unei cruci, o cruce purtată este sufletul Meu până la moarte!”
pentru mântuirea lumii. Această Iisus este întristat pentru noi. El se
cruce n-a fost purtată numai de la încarcă cu ocările şi cu sarcina
Ierusalim până la locul păcatelor noastre, iar omenirea,
orbită de duhul răutăţii, Îl socoteşte
Căpăţânii, ci chiar din Betleem şi bătut şi lovit de Dumnezeu şi foarte
până la Ghetsimani şi pârâul amărât. Tatăl ceresc Îi oferă acest
Cedrilor, aşa cum L-a văzut pahar al suferinţei şi El îl primeşte
proorocul Isaia cu mult timp înainte, de bună voie, pentru că El,
,,fără chip şi frumuseţe”, părăsit de Mântuitorul, a luat asupra Sa
oameni, încărcat cu durerile şi păcatele lumii întregi. Dar ştiţi cu ce
fărădelegile noastre. era plin acest pahar? Cu toate
Se naşte într-un staul, în frig, este fărădelegile cele vechi şi cele noi
urmărit de Irod să fie omorât, El, care s-au făcut pe pământ. Acest
pâinea cea cerească flămânzeşte de pahar, pe care l-a băut Iisus, are mai
pâine, apoi îngăduie diavolului să-L întâi toată neascultarea lui Adam,
ispitească. Oamenii Îi iau apoi corupţia urmaşilor, orgoliul şi
învăţăturile drept hule, iar minunile - lipsa de credinţă a oamenilor,
1059
făţărnicia şi răutatea evreilor, De aceea a zis Fiul lui Dumnezeu:
superstiţiile păgânilor, îngâmfarea ,,Întristat este sufletul Meu până la
filozofilor. moarte!”, pentru că tot iadul se
jurase împotriva acestei inimi
Paharul lui Iisus mai era plin şi cu cereşti, a acestui suflet
scandalurile dintre creştini, dumnezeiesc. Când mă gândesc la
dezbinarea suferinţa cea amară, plânge sufletul
şi inima în mine pentru multa
780 PREDICI răbdare a lui Iisus Izbăvitorul, de la
Ghetsimani, Ierusalim şi Golgota.
turmei, păcatul cărturarilor falşi, Priviţi Crucea cea reală a lui Iisus şi
rătăcirea sectanţilor, răceala în vedeţi că nici soarele nu se poate
credinţă a creştinilor, stingerea uita la ea, iar greutatea ei este aşa
dragostei. Peste toate acestea mai de mare, încât pământul se
turnăm şi tot ceea ce e urât şi cutremură şi pietrele se zdrobesc,
neplăcut lui Dumnezeu în noi şi în mai ales când a văzut pe cine au
afară de noi: toate slăbiciunile, toate silit oamenii să o poarte.
zburdările tinereţii şi învârtoşarea
inimii, uitarea de Dumnezeu în Dintre toate suferinţele lui Iisus, cea
vreme bună, cârtirea în încercări şi mai grozavă a fost aceasta: El
nenorociri, laudele de sine, setea de vedea mai dinainte că mulţi oameni
avuţie şi tot veacul nostru cel umflat vor pieri tot în păcatele lor, de aceea
de mândrie, răutate şi necredinţă, se întrista în Grădina Ghetsimani şi
precum şi multe alte feluri de păcate se ruga cu lacrimi şi sudori de
pe care le-au făcut şi cei mari şi cei sânge. Lui Iisus nu i-a fost frică de
mici şi cei săraci şi cei bogaţi, moarte, pentru că a venit de bună
bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni de voie să mântuiască întreg neamul
la zidirea lumii. Toate acestea s-au omenesc. Nu greutatea crucii şi
găsit în fundul paharului lui Iisus. piroanele, nu hulele şi bătăile şi
Acest puhoi de stricăciuni s-a toate celelalte câte le-a îndurat, ci
vărsat în paharul întristării şi al necredinţa, nemulţumirea şi
suferinţelor Fiului lui Dumnezeu. păcatele noastre L-a întristat şi L-a
făcut să transpire cu sudori de
1060
sânge. El vedea cele ce vor fi până
la sfârşit, vedea mulţimea
păcătoşilor pe care-i va apuca
moartea neîndreptaţi; El vedea
păcatele desfrânaţilor, ale
criminalilor, hoţilor şi beţivilor, ale
hulitorilor care-I calcă Sângele şi
Crucea în picioare. El vedea că
pătimeşte ca să aducă sufletele
oamenilor în rai şi cu toate acestea
se putea ca iadul să pună stăpânire
pe ele. De aceea zice către Tatăl
ceresc:
,,Părintele Meu, Eu vreau să
pătimesc şi să mor bucuros, dar să
pătimesc şi să mor fără să fiu de
folos pentru lume?! Ah, acest lucru
este pentru Mine motiv de întristare
înaintea morţii mele. Eu merg, să-I
răscumpăr pe oameni, să nu se mai
chinuiască în iad, dar să mai văd că
unii vin şi mă vând ca Iuda pe bani,
alţii se leapădă de Mine, alţii cer pe
Varava să fie slobozit şi pentru
poftele lor să fiu bătut, biciuit,
scuipat, hulit?! Cu ce folos a curs
Sângele Meu, Tată? Să aud cum
este hulit numele Meu pe uliţe şi
prin cârciumi de la cei mari şi până
la cei mici? Ah, cu ce folos a curs
Sângele meu?
1061
Voi, creştinilor, faceţi pomenirea
patimilor Mele numai ca o simplă
amintire
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
781
în bisericile voastre, mai mult din
obicei. Crucea mea o ţineţi ca pe un
obiect de teatru. Pentru cine am
pătimit, pentru cine am murit Eu,
pentru cine am suferit? Pentru nişte
oameni îndărătnici, nemulţumitori şi
nerecunoscători?!”
Iată de ce plângea Iisus şi se
întrista! Păcatele omenirii erau aşa
de grele că nu se puteau ierta cu
nici un chip. Se cerea o jertfă mai
presus de orice jertfă. Pentru
izbăvirea neamului evreiesc din
robia egiptenilor l-a trimis
Dumnezeu pe Moise ca să le ierte
păcatele şi la arderile de tot au
vărsat tot sângele ţapilor şi viţeilor,
iar ca să ne mântuiască pe noi de
focul iadului a trebuit să vină El în
persoană pe pământ, Iisus Fiul lui
Dumnezeu, Mântuitorul nostru. Dar
oare, pentru ce a trebuit să moară
Fiul lui Dumnezeu?! Nu se putea
găsi un alt mijloc de mântuire a
omului? Pentru lămurirea acestei Iată, fraţi creştini, hotărârea
probleme, ascultaţi o pildă: dumnezeiască a fost dintru început,
încă din raiul fericirii, că cine va
Împăratul ocrilor a dat un decret în mânca din pomul oprit să fie
ţara sa ca acelora care erau prinşi în osândit la moarte şi prin Adam toţi
păcatul desfrânării să li se scoată am greşit. Trebuia, prin urmare, să
amândoi ochii. Primul care a călcat luăm pedeapsa meritată pierzând
această lege cei doi ochi, adică cele două vieţi ce
a fost însuşi fiul său. Drept aveam: cea trupească -
aceea, împăratul a poruncit să i se pământească şi cea sufletească.
aplice legea. S-au rugat boierii lui, Prin chinurile cele nesfârşite ale
s-au rugat toţi şi poporul să fie iadului trebuia să plătim sau să se
iertat moştenitorul împărăţiei, dar el găsească mijlocul mântuirii. Chiar
sta neclintit în hotărârea sa. După dacă ar fi venit toţi sfinţii şi toţi
multe intervenţii şi rugăminţi, se îngerii din cer şi ar fi murit pentru
mai domoleşte împăratul şi începe noi, tot n-ar fi putut plăti datoria
să se frământe şi să-şi zică: ,,dacă noastră cea fără de margini la
voi călca dreptatea şi nu-l voi Dumnezeu, fiindcă acest sânge
pedepsi cum am hotărât, sunt un învechit de creatură era fără nici un
judecător strâmb. Dacă nu voi ţine preţ şi prin urmare, un om de rând,
seama de dragostea mea de tată şi-l supus păcatului, nu putea face
voi pedepsi, sunt un tată fără de această mântuire.
milă. O, ticălosul de mine, judecător
şi tată, ce să fac? Am hotărât să fie Pentru aceasta au trebuit două firi
scoşi doi ochi; atunci unul să mi se într-un singur ipostas. Trebuia deci
scoată mie şi celălalt fiului meu. El să ia parte şi firea dumnezeiască
să piardă unul pentru că este cea fără de preţ, ca să plătească
vinovat şi eu să pierd unul pentru datoria aceasta fără de margini,
că-i sunt tată. În felul acesta voi precum şi cea omenească. Noi
împăca şi dreptatea mea, şi suntem vinovaţi de călcarea
dragostea şi voi păzi şi legea!”. poruncii lui Dumnezeu şi pentru
acesta am dat un ochi, omenirea, iar
Dumnezeu Tatăl a dat celălalt ochi,
1062
dumnezeirea, pe Fiul Său Iisus omului. Dumnezeu s-a milostivit de
Hristos. copilul unui om şi nu l-a lăsat să-l
jertfească pentru El, dar pe Însuşi
O, smerenie fără de margini, o, mila Fiul Său nu L-a cruţat şi L-a lăsat să
tatălui Ceresc, o, Dumnezeule mult moară pentru noi, L-a dat pe El
pentru noi toţi. L-a dat să-L vândă
782 PREDICI ucenicii, să se lepede de El
prietenii, să-L judece vrăjmaşii Lui,
milostive şi mult îndurate, oare nu L-a dat în mâinile iudeilor zavistnici
se putea să mântuieşti pe om şi fără să-L judece cei de altă naţie, La dat
să dai morţii pe Fiul Tău cel Unul să-L bârfească preoţii, să-L
Născut, pe ochiul cel drept al batjocorească ostaşii. L-a dat pe
dumnezeirii Tale? Fără îndoială că mâna unui popor nemulţumit, plin
Dumnezeu putea să facă mântuirea de ură şi mânie, care nu se mai
omului şi în alt fel, putea să zică sătura de Sângele Lui. L-a dat
numai cu cuvântul şi omul era pentru scuipări şi bătăi, pentru
mântuit fără nici o plată şi fără să lovire şi bice. L-a dat să sufere
dea morţii pe Fiul Său. Dar dacă cununa de spini şi greutatea Crucii.
făcea aşa, noi cunoşteam numai L-a dat atâtor chinuri, nesocotindu-
puterea cea nemărginită a L ca pe Fiul Său, ci mai degrabă L-a
dumnezeirii Sale şi nu cunoşteam părăsit ca pe un păcătos, ca pe unul
smerenia şi coborârea cea care a făcut păcatul. L-a dat ca să
dumnezeiască şi nici judecata cea fie judecat şi pedepsit pentru
dreaptă a măreţiei Sale. păcatele noastre, ca să plătească
toată dreptatea dumnezeiască.
Tatăl ceresc Şi-a arătat mila Sa mai
mare faţă de om decât faţă de Fiul O, desăvârşită smerenie a lui
Său cel Unul Născut, pe Care L-a Dumnezeu, aceasta a fost voinţa
jertfit pentru dragostea cea mare ce Tatălui pentru Fiul! O, smerenie
o are faţă de om. Dumnezeu Tatăl n- nemărginită şi ascultare deplină!
a îngăduit pe Avraam să jertfească Creştinilor, de Care să ne minunăm
pe fiul său Isaac, dar El jertfeşte pe mai mult? De hotărârea Tatălui,
Fiul Său Iisus pentru mântuirea Care Şi-a rânduit Fiul la moarte
1063
pentru noi, sau de ascultarea Fiului, de la început. Eu am făcut voia Ta
Care merge de bună voie ca un cea sfântă, am pătimit,
mieluşel la tăiat? Să ne minunăm de
amândouă, căci mare este mila şi PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
smerenia Tatălui şi a Fiului şi a 783
Sfântului Duh pentru noi păcătoşii
şi mare este taina creştinătăţii. M-am răstignit Mi-am dat sufletul,
Mi-am vărsat tot sângele pentru
Dacă Dumnezeu a făcut atâta jertfă mântuirea creştinilor, dar ei nu
pentru noi ca să ne scoată din cunosc pe Mântuitorul lor şi nici nu
robie, oare nu se cade ca şi noi să voiesc să se mântuiască. Creştinii
răspundem cu aceeaşi şi dragoste aceştia pentru care M-am răstignit,
şi cu mare recunoştinţă la tot ce a au ajuns să-şi vândă sufletul
făcut El pentru noi?! Dar, vai, ce demonilor pentru bani şi pentru
vedem între creştinii noştri?! În lucruri de nimic; creştinii de astăzi
locul dragostei - ură, răutate, Mă nesocotesc, Mă înjură pe Mine şi
păcate, necredinţă şi lepădare de Sfântă Crucea Mea, şi s-au lepădat
Dumnezeu, hule şi sânge vărsat. Mii de toate orânduielile Tale. Pentru
şi milioane de păcate, care mai de evreii care M-au răstignit şi M-au
care mai grele. Nedreptăţile omorât cer iertare: ,,Iartă-le lor
bogaţilor, desfrânările oamenilor, Tată!” iar pentru creştinii care M-au
avorturile femeilor şi toate făcut să mor fără să fiu de folos cer
nelegiuirile, cârtirile, toate şi judecată: Judecă-i pe ei
nepăsările creştinilor Îl fac pe Fiul Dumnezeule! Dreptatea Ta M-a făcut
lui Dumnezeu să zică Tatălui Său să-Mi vărs Sângele, iar acum tot
cel ceresc: dreptatea Ta să-Mi răsplătească
Sângele!”.
,,Cu ce folos a curs Sângele Meu,
Tată? Sângele meu, care a curs din Un creştin nepocăit, neîndreptat, nu
mâini şi din picioare, a ajuns să fie are nici un răspuns. Grea va fi
călcat de oameni în picioarele lor?! osânda pentru cel ce a călcat pe
Părinte Sfinte, revino la judecata Ta Fiul lui Dumnezeu. Ca să moară
tatăl pentru fiu sau fiul pentru tată,
1064
frate pentru frate sau o rudă pentru acestea nu le primeşte de la noi,
alta, acest lucru îl cere firea aceastaoamenii.
- s-a întâmplat între oameni fiindcă Parcă îl auzim zicând: ,,O, voi
sunt rude între ei. Au murit prieteni împietriţilor şi nerecunoscătorilor,
pentru prieteni, neamuri pentru cum să vă mai calific: orbi, fiindcă
neamuri, căci aşa cere prietenia şi nu vedeţi atâta bine cât am făcut
acesta este semnul unei iubiri fără pentru voi, împietriţi la inimă pentru
egal şi pilde de acestea avem între că nu vă înmuiaţi să vă plângeţi
oameni. Dar să moară cineva pentru păcatele voastre, văzând cu ce preţ
vrăjmaşii lui, acest lucru nu s-a mare v-am răscumpărat…
făcut niciodată între oameni. O pildă Nemulţumiţilor! Eu ştiu că numai
ca aceasta nu s-a mai văzut nicăieri singuri demonii sunt împietriţi la
până la Fiul lui Dumnezeu, Care a inimă şi în răutăţi, sunt nesupuşi
murit pentru noi, vrăjmaşii Lui. din firea lor şi veşnic vrăjmaşi ai lui
Dumnezeu Şi-a arătat atâta dragoste Dumnezeu. Dar voi nu sunteţi nici
pentru nişte păcătoşi, pentru nişte demoni şi nici oameni nu sunteţi;
vrăjmaşi. Pentru această măreaţă pesemne că sunteţi nişte făpturi
faptă, noi nu vom putea niciodată ciudate alcătuiţi din fire omenească
să-I mulţumim lui Dumnezeu cu şi din obicei drăcesc. Voi aţi putea
vrednicie, de am avea chiar fiecare să fiţi veşnic prietenii lui Dumnezeu,
câte dar nu vreţi. Zilele acestea nu sunt
oare zile de întristare?! De ce oare
o sută de mii de vieţi şi pe nu vă întristaţi şi nu plângeţi pentru
care le-am da la moarte din păcatele voastre, cu lacrimi amare
dragoste ca să-I răsplătim lui ca Petru, ca femeile mironosiţe, ca
Hristos. Chiar de am trăi o mie de Iosif şi Nicodim, şi de ce nu cereţi
ani şi am purta mereu crucea cu suspine Împărăţia cerului, ca
suferinţelor, n-am putea plăti pentru tâlharul de pe cruce, zicând
Făcătorul nostru de bine. Cu toate împreună cu el: « Pomeneşte-ne
acestea El nu cere de la noi pentru Doamne când vei veni întru
sângele vărsat, decât dragostea împărăţia Ta! »” ?!
noastră, recunoştinţa noastră
pentru facerile Lui de bine şi nici pe
1065
Ah, creştinilor! Dacă Hristos ţine în
spate o Cruce, apoi prezenţa
scumpei Sale
784 PREDICI
Maici este o altă Cruce pe care o are
în faţa ochilor Săi. Dacă Părintele
ceresc L-a părăsit, Sfânta Sa Maică
nu L-a părăsit nici o clipă. Ea stă
lângă Cruce şi ţine sabia în inimă,
sabia despre care-i spusese dreptul
Simeon; ea priveşte la răstignirea
Fiului său ca şi cum ar fi ea
răstignită. Această prezenţă a sa
pricinuieşte Fiului a doua cruce.
Întristarea şi lacrimile maicii Sale au
făcut să-i sporească durerile, pentru
care Fiul a plâns cu amar. Când a
văzut-o pe maica sa, Iisus a avut
mai multă durere în suflet, iar maica
având un asemenea Fiu, la fel, a
pătimit.
A pătimit Fiul, a pătimit şi
Maica împreună cu El; s-a întristat
Maica, s-a întristat şi Fiul împreună
cu ea; aşa că şi Maica şi Fiul aveau
îndoite chinuri, iar din aceste
chinuri se năştea o singură durere
care venea din inima Fiului în inima
Maicii şi din inima Maicii în inima
Fiului. Cine ar putea spune cu de-
1066
amănuntul ce mare durere a
străpuns inimile Maicii şi Fiului în
acele momente de suferinţă sus pe
Golgota? Priviţi cu ochii sufletului
şi vedeţi! Imaginaţi-vi-o pe Fecioara
Maria în acest moment cu buzele
arse de văpaia focului de la inimă;
abia i se aude glasul strigând şi
rugând pe Fiul său ca să-i spună
ultimul cuvânt. Sfâşiată de
întristare, obosită şi nemâncată, cu
durerea cea arzătoare în inimă, cade
leşinată în mâinile femeilor
mironosiţe. Cum a fost oare inima
lui Iisus, a Fiului său, când a văzut-o
frământându-se de durere şi căzând
în leşin? O, Împărate Iisuse, pentru
cine suferi?! Pentru cine vrei să bei
paharul cel amar al morţii? Pentru
cine zici: ,,Mi-e sete!”? Cui spui
Stăpâne: ,,Mi-e sete!”? Ceri oare
Maicii Tale un pahar cu apă rece să-
Ţi răcorească buzele arse şi
măruntaiele?! Dar Maica Ta, iat-o
acolo leşinată şi udată cu apă de
sfintele femei. Ea nu mai poate să
spună nici un cuvânt. Dar cine să-Ţi
domolească setea? Femeia
samarineancă de la fântâna lui
Iacov sau ucenicii cu vin din Cana
Galileii? Însă şi aceştia au fugit şi
te-au lăsat.
O, Prea Bunule şi Mântuitorule
Iisuse, Căruia numai limba Ţi-a mai PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
rămas slobodă, setea Ta era mare 785
pentru mântuirea noastră; îţi era
sete de sufletele păcătoşilor ca să le ,,Pomeneşte-mă, Doamne, când vei
mântuieşti, îţi era sete de sufletele veni în Împărăţia Ta!”; sutaşului
ucenicilor, de sufletele poporului care a zis: ,,Acesta cu adevărat a
Tău, care se zbătea în ghearele fost Fiul lui Dumnezeu!”, îi lasă
satanei, îţi era sete de sufletele cele cunoştinţa de Dumnezeu. Lui Petru,
din iad care aşteptau izbăvirea de la ucenicul Său, care s-a căit cu
Tine, îţi era sete şi de noi toţi, de lacrimi amare, după ce s-a lepădat
moşii şi strămoşii noştri, de de El, îi lasă vrednicia apostoliei.
sufletele cele păcătoase. Celuilalt ucenic, lui Ioan, îi lasă în
grijă pe Maica Sa: ,,Iată Maica ta!”.
Dar n-ai fost înţeles, nimeni nu Te-a Maicii celei pline de jale îi lasă
auzit şi Ţi-au adăugat chin peste protector pe acest ucenic, Ioan:
chin; Ţi-au dat oţet amestecat cu ,,Iată fiul tău!”. Bisericii, mireasa
fiere şi cu acest pahar amar ai plătit Lui, îi lasă cele şapte taine, iar fiilor
şi cel din urmă păcat al neamului ei, creştinilor, le lasă Crucea Sa pe
omenesc. De aceea, ai strigat apoi: care s-o poarte toată viaţa lor.
,,Săvârşitu-s-a!” - s-a împlinit acum Cerescului Părinte îi lasă Duhul
Scriptura, s-a plătit datoria. Acum Său, zicând: ,,Părinte, în mâinile
Iisus procedează ca un iconom Tale îmi dau Duhul Meu!”, după
înţelept care-şi simte moartea care, plecându-şi cu supunere capul
aproape. Începe Testamentul cel şi-a dat Duhul.
Nou sfârşind pe cel vechi. Mai întâi
le dă iertare evreilor: ,,Iartă-le lor, Toate suferinţele şi Patimile
Tată, că nu ştiu ce fac!”, apoi Mântuitorului Iisus Hristos ne mişcă
ostaşilor care L-au răstignit le lasă din adâncul sufletului şi ne fac pe
hainele şi cămaşa pe care au noi creştinii să vărsăm lacrimi pline
împărţit-o între ei prin tragere la de amar, şi merităm să plângem cu
sorţi; tâlharului care s-a pocăit îi amar pentru păcatele noastre pe
lasă raiul, fiindcă a zis: care nu încetăm a le mai face. Dar
1067
Iisus, Care ştie tot adâncul inimii care vă faceţi părtaşi la o mulţime
noastre, nu ţine seamă de aceste de păcate cu cei necredincioşi! Voi,
lacrimi care izvorăsc din inimă pe creştini cu astfel de viaţă
moment, dar fără să aducă roade de păcătoasă, păstraţi-vă lacrimile
umilinţă şi de căinţă adevărată. pentru vreo pagubă, sau pentru
moartea vreunei rude ori pentru
Iisus nu vrea să plângă cineva de fericirea aproapelui, păstraţi-vă
mila Lui, El nu vrea să-I plângem lacrimile pentru suferinţele şi
patimile Sale, căci le-a luat de bună necazurile care vă aşteaptă pe voi şi
voie ca să ne scape pe noi, pe copiii voştri, dar mai păstraţi-vă
păcătoşii. De aceea le zicea unor o parte din lacrimi ca să plângeţi în
femei care plângeau atunci când El chinurile iadului, care vă aşteaptă
mergea cu Crucea în spate spre dacă nu vă veţi trezi şi nu vă veţi
Golgota: ,,Femei ale Ierusalimului, întoarce la Mine mai curând! Căci
nu mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi- de Mine îi este milă cerului, care îşi
vă pe voi şi pe copiii voştri!” Aşa neacoperă faţa cu perdeaua
zice şi nouă astăzi, Iisus: întunericului; de Mine îi este milă
,,Păcătoşilor, creştinilor care v-aţi soarelui care îşi ascunde razele
lepădat, creştinilor care nu voiţi să sale, şi pământului îi este milă de
ascultaţi, plângeţi-vă păcatul vostru,Mine şi se cutremură. Nu Mă
plângeţi-vă împietrirea şi răutatea plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe
voastră, plângeţi chinurile iadului voi, plângeţi-vă păcatele voastre şi
care vă aşteaptă, plângeţi înţelegeţi ce am făcut Eu pentru
nenorocirea copiilor voştri cărora le voi!”
lăsaţi drept moştenire o pildă rea,
cu multe necazuri şi suferinţe în Cu adevărat, iubiţi creştini, Domnul
viaţă! Hristos a murit ca să facă din
vrăjmaşii Lui prieteni, ca să-I
Vai vouă creştinilor care n-aţi mântuiască pe toţi păcătoşii, dar
înţeles taina mântuirii, care nu vă dacă ei nu vor, cine e de vină?!
deosebiţi în faptele voastre de Pentru ce atâta nestatornicie în
lumea necredincioasă, hulitoare şi credinţă? Pentru ce atâta nepăsare
nepăsătoare! Plângeţi şi voi! Voi, de
1068
 cetatea lor, să calce mai întâi pe
786 PREDICI Crucea Domnului. Pentru acest
motiv creştinii nu au intrat niciodată
mântuirea noastră? Pentru ce nu ne în această cetate plină de
gândim că aceste patimi Le-a suferit păgânătate.
Iisus în locul nostru, a pătimit
Dumnezeu ca să scăpăm noi de Iată, aşa vreau să fac şi eu astăzi
chinurile iadului cele veşnice!? El a din dumnezeiască râvnă! Să merg în
luat asupra Lui toată datoria noastră toate locurile nepermise creştinilor
şi a plătit-o cu Sângele Său. Pe să intre şi să pun câte o cruce în
fiecare ne aşteaptă de ani de zile; pe fiecare loc. Să merg la uşile
unii îi aşteaptă o viaţă întreagă să desfrânaţilor şi desfrânatelor, să
se lase de vrăjmăşie, să nu-L mai merg la uşile bodegilor şi
urască; dar nici până astăzi cei mai cârciumilor, să merg la uşile
mulţi nu s-au întors, iar alţii s-au teatrelor şi cinematografelor, să
întors pentru o vreme, după care iar merg la toate uşile vrăjitoarelor şi
au început să-L duşmănească şi să I ghicitoarelor, la toate uşile şi porţile
se împotrivească voinţei Lui şi unde este necinstit şi batjocorit
dragostei Lui. Pentru toţi aceşti chipul lui Dumnezeu cel răstignit pe
împietriţi la inimă, nestatornici în Cruce, şi acolo să pun Sfânta Cruce
credinţă şi iubitori de păcate vă mai cu Iisus pironit pe ea. Când vor voi
dau o pildă. creştinii să intre în aceste locuri
nepermise, să-L calce mai întâi pe
Poporul laponilor, închinători la Iisus în picioare şi Crucea Lui, ca
idoli şi vrăjmaşi de moarte ai apoi să vină asupra lor înfricoşata
creştinilor şi ai Domnului Hristos, a sentinţă a Dreptului Judecător:
săvârşit o faptă cu adevărat ,,Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor,
diavolească. Pe pragul scării de la căci nu vă cunosc pe voi!”
poarta pe care se intra în cetatea lor
au săpat în marmură cinstita Cruce. Atunci vor vedea cu toţii că gura
Pentru ce au făcut ei aceasta? aceea care a tăcut şi i-a aşteptat
Pentru ca atunci când vreunul din atâta vreme, nu va mai tăcea şi
creştini va îndrăzni să intre în răbdarea se va sfârşi; dreptatea
1069
dumnezeiască se va răzbuna şi
atunci îşi va lua plata fiecare după
faptele, după păcatele sale.
Rugăciune
Dumnezeule, Cuvinte al Tatălui
ceresc, Mântuitorule şi Îndelung
Răbdătorule Iisuse, Tu acum ai
rămas mort cu trupul pe lemnul
Crucii. Opresc şi eu puţin vorbirea
mea şi las pe aceşti creştini care m-
au ascultat să se gândească la
Patimile Tale, să simtă durerea
împreună cu răbdarea Ta cea fără
de margini şi cu toţii să ne închinăm
SFINTELOR TALE PATIMI, şi să
sărutăm cu lacrimi Prea Curatele
Tale picioare, care stau pironite
pentru noi păcătoşii.
Te rugăm Împăratul nostru Ceresc,
pomeneşte-ne şi pe noi ca pe
tâlharul de pe cruce, când vei veni
întru Împărăţia Ta! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
787
PREDICĂ LA PATIMILE DOMNULUI
1070
,,… O, neam necredincios, până
când voi fi cu voi, până când vă voi
suferi pe voi?!”
(Luca 23, 21)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
În aceste zile de tristeţe şi durere
să-L însoţim şi noi pe Hristos şi să
trăim suferinţele Lui, să mergem pe
urmele paşilor Lui, să vedem şi să
auzim cu urechile noastre cele ce se
vorbesc despre El. Să deschidem
inima larg, iar ochii să picure din
belşug lacrimi, pentru păcatele
noastre, căci El pentru noi S-a
rănit şi în locul nostru a răbdat
bătăile, Crucea şi piroanele, hulele
şi toate durerile.
LUNEA CEA MARE. Suntem în
Săptămâna Patimilor. Este luni
dimineaţa. Puternicele glasuri care
strigau ieri ,,Osana!” s-au potolit.
Ierusalimul întreg pare că doarme.
Sub mantia soarelui primăvăratec,
ce poleieşte cu aur şi argint uliţele
şi casele cetăţii, încet-încet, oraşul
se trezeşte.
Ici şi colo se strâng cete de preoţi, frunze şi nici un rod!”. Ochii Lui se
care şoptesc în taină cu chipuri pleacă întristaţi şi buzele Lui
încruntate. Se adună unii cu alţii, şoptesc cu amărăciune: ,,De acum,
schimbă vorbe între ei, ochii lor în veac să nu mai fie rod în tine!”, şi
privesc plini de ură spre norodul deodată, pe loc se usucă toate
sărman, care Îl întâmpinase ieri pe frunzele căzând, învârtindu-se, iar
Nazarineanul ca pe un Împărat. Cei crengile se uscară. Ucenicii
mai înfierbântaţi sunt cărturarii, înmărmuresc plini de mirare.
fariseii şi bogaţii, dregătorii cetăţii, Domnul le tâlcuieşte minunatul
împotriva cărora Iisus rostise
deseori cuvinte grele de osândă 788 PREDICI
pentru fărădelegile lor, pentru inima
lor împietrită faţă de suferinţele fapt, arătându-le cum trebuie dat
celor săraci. Ei pun astăzi la cale pierzării cel ce vieţuieşte pe pământ
răzbunarea. Se pregătesc de luptă. fără să aducă roadă, roada faptelor
Dacă ieri a fost biruinţa lui Hristos, bune.
mâine trebuie să fie biruinţa lor.
Astfel frământarea creşte, uliţele se Ceata întreagă porneşte mai
umplu de lume, cetatea e plină de departe. Se apropie de Ierusalim,
freamăt, mulţime mare se îndreaptă intră în cetate, se îndreaptă spre
spre templu ca să audă cuvântul templu; Iisus urcă scările de piatră.
tâlcuitorilor legii. Iată-L la uşă! Privirile pline de ură
ale preoţilor Îl întâmpină. Din toate
În depărtare, pe drumul prăfuit se colţurile, ochii se îndreaptă spre El.
coboară dinspre Betania Căpeteniile preoţilor încearcă să-I
sărbătoritul de ieri, Iisus. Înconjurat întindă curse ispitindu-L cu
de ceata ucenicilor Săi păşeşte întrebări viclene şi meşteşugite, dar
încet, liniştit, spre oraşul revoltat. Domnul îi ruşinează cu răspunsurile
La margine de drum un smochin îşi Lui, descoperindu-i ca pe nişte
întinde ramurile pline de frunze. neştiutori ai scripturilor şi
Iisus fiind flămând Îşi ridică privirile mustrându-i pentru răutatea lor.
spre ramuri, caută în ele, şi zice în
şoaptă: ,,Numai frunze, mulţime de
1071
Smochinul cel din marginea cărturarilor. Urcă iar treptele de
drumului, care era plin numai de piatră ale templului, vorbeşte
frunze, închipuia Biserica evreiască poporului care era dornic să
dimpreună cu toţi arhiereii şi preoţii primească minunatele lui învăţături
Vechiului Testament, care erau plini şi iarăşi mustră cu asprime,
numai de vorbe goale, fără faptele făţărnicia şi masca evreilor. Le
adevăratei credinţe, fără duh de vorbeşte apoi despre pilda celor
viaţă, fără roadele bogate pe care le zece fecioare, despre datoria
căuta Iisus şi pe care le caută şi la fiecăruia de a-şi pregăti sufletul
noi, ucenicii şi creştinii Bisericii Lui,pentru a fi gata oricând să-L
până la sfârşitul veacurilor. întâmpine pe Domnul şi să dea
seama de faptele făcute, zicându-le:
Aşa cum unui om nu-i trebuie numai ,,Privegheaţi aşadar, căci nu ştiţi
frunza şi umbra unui pom, nici Lui nici ziua, nici ceasul, în care Fiul
Iisus nu-i va trebui creştinul, care Omului are să vină; ţineţi aprinse
are formele credinţei, are botezul şi candelele credinţei, candelele iubirii
se numeşte creştin, dar fără roadele aproapelui, fiţi pregătiţi a răspunde
dreptăţii, milei şi iertării. După ce îi Celui ce vă va întreba dacă aţi iubit
mustră Domnul, fără putinţă de pe aproapele vostru!”.
răspuns, începu să le vestească
celorlalţi credincioşi ai Săi Cuvântul Bunul Iisus dezvăluie taina dreptei
adevărului. El vesti dărâmarea judecăţi, răsplata sau osânda după
Ierusalimului şi dreapta Sa judecată, împlinirea sau neîmplinirea
apoi ieşi din templu, învăluit de poruncilor. Dar inimile împietrite au
umbrele înserării, şi urcă domol rămas fără răspunsul dragostei lor,
spre muntele Măslinilor. au rămas neclintite ca nişte stânci
ale urii, căci sufletele lor erau
MARŢEA CEA MARE. Domnul se stăpânite de diavolul răutăţii şi n-au
odihneşte peste noapte între putut înţelege adâncul tâlc al
prietenii Săi dragi din Betania. În predicii Mântuitorului; urechi n-au
zorii zilei Iisus vine iarăşi în avut să audă şi nici ochi să vadă.
Ierusalim, unde-L aşteptau ura şi Aceasta a fost predica de pe urmă
furia fariseilor, saducheilor şi către popor a Domnului, aceasta a
1072
fost legea statornicită de El, ca toţi - Marta şi Maria, pe Simon
cei care cred şi mărturisesc numele leprosul şi pe alţii. Pe când se afla
Lui să trăiască în casa lui Simon leprosul, şezând
la masă, s-a apropiat de El o femeie
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET cu un vas de alabastru cu mir
789 scump şi l-a turnat pe capul Lui şi
pe picioare.
în iubire şi să vestească iubirea. De
azi înainte Iisus nu mai vorbeşte Lui Iuda cel iubitor de argint i-a
mulţimii. Timpul este aproape. Cele părut rău şi a zis: ,,Pentru ce s-a
din urmă cuvinte le dăruieşte făcut această pagubă?! Căci acest
prietenilor Săi, acelora care aveau mir se putea vinde pe un preţ mare
să semene pretutindeni sămânţa şi da săracilor!” Iisus însă i-a zis:
cea bună a Evangheliei, şi împreună ,,Pe săraci îi aveţi pururea cu voi, iar
cu ucenicii Săi părăseşte iarăşi pe Mine nu Mă aveţi pururea,
cetatea urii şi a răzbunării, această femeie a turnat mir pe
îndreptându-se spre locaşul de trupul Meu şi M-a pregătit pentru
pace şi tihnă al prietenilor Săi din îngropare!”.
Betania. Pe când Iisus se afla cu ucenicii în
Betania, în Ierusalim se uneltea
La evrei se apropia Paştile, de răzbunarea fariseilor şi cărturarilor.
aceea fariseii şi cărturarii plini de Ei s-au strâns în sobor şi au hotărât
duşmănie pe Iisus, pentru că tot moartea Mântuitorului. Pe când se
poporul venea după Dânsul, căutau sfătuiau ei, iată că se apropie Iuda
prilej ca să-L omoare înainte de a Iscarioteanul! Se înfăţişează
sărbători ei Paştile. înaintea lor şi le făgăduieşte a-i
MIERCUREA CEA MARE. Ziua ajuta să-L prindă, zicându-le: ,,Ce-
aceasta Mântuitorul a petrecut-o mi veţi da mie şi eu Îl voi da în
întreagă în Betania, unde avea mâinile voastre?” Iar ei s-au învoit
prieteni dragi: pe Lazăr cel înviat cu el să-i dea 30 de arginţi.
din morţi, pe surorile lui
Pământul nu s-a cutremurat, soarele
străluceşte mai departe peste
1073
omenire, frunzele măslinilor
foşnesc uşor asupra Celui ce se
roagă în această seară pentru toţi
oamenii, şi mai cu seamă pentru
aceia care vor striga: ,,Să se
răstignească! Să se răstignească!”.
Dacă atunci lângă Iisus era un Iuda,
câţi s-au mai născut şi se vor mai
naşte până la sfârşitul veacurilor, ca
să-L vândă pe bani, să-L trădeze pe
Mântuitorul sufletelor noastre?! Dar
vai acelora, că mai bine era să nu se
fi născut, decât să ajungă vânzătorii
Sângelui nevinovat al lui Iisus.
De aceea, Sfânta Biserică
pomeneşte foarte des despre fapta
cea mârşavă a trădătorului Iuda, ca
să audă toate urechile creştinilor
până la sfârşitul veacurilor. Dar vai,
sunt astăzi atâtea iude, care-L vând
pe Mântuitorul pe orice lucru de
nimic! Toţi aceia care neagă
existenţa lui Dumnezeu şi cei ce se
luptă pe toate căile ca să încurce
sau să distrugă Biserica Lui,
învăţăturile Lui. Grozav lucru este a
cădea în mâinile Dumnezeului celui
viu! Căci Iuda pentru trădare nu şi-a
agonisit numai spânzurătoarea, ci şi
muncile cele nesfârşite ale iadului.
1074
JOIA CEA MARE. În dimineaţa
acestei zile, Iisus îi trimite pe Petru
şi pe Ioan
790 PREDICI
să pregătească locul unde spre
seară avea să mănânce Paştile, cu
ucenicii Săi. Timpul acestei zile l-a
petrecut tot în Betania, lângă prea-
iubita Sa Maică, pe care căuta s-o
liniştească cu cele mai dulci
cuvinte, fiindcă inima ei de mamă
presimţea că în aceste zile va trece
prin inima ei sabia proorocită de
bătrânul Simeon.
Ochii ei cei sfinţi şi frumoşi vărsau
necontenit lacrimi amare şi-L ruga
pe Fiul ei să nu Se ducă în Ierusalim
de sărbătoarea Paştelui, că evreii
sunt învrăjbiţi şi caută să-L omoare.
Preacurata Sa Maică, Fecioara
Maria, cădea în genunchi în faţa
Fiului ei, şi-L ruga zicându-i cu
durere: ,,Fiul meu cel prea dulce, nu
Te duce în Ierusalim, ascultă pe
Maica Ta, căci evreii Te vor prinde
şi te vor omorî!”. Atât era de sigură
că aşa I se va întâmpla Fiului său în
acele zile, că de multă întristare ce-i
copleşise inima, cădea leşinată şi
dacă n-ar fi fost sfintele femei ca s-o
mângâie şi să După atâtea binefaceri, după atâta
milă ce Şi-a făcut cu poporul cel
o reţină, s-ar fi desfigurat suferind, vedea cu Duhul Său
smulgându-şi părul şi zgârâindu-şi uneltirile celor mari, ticăloşia celor
faţa de multă durere. Domnul nostru răi, trădarea ucenicului, vedea
Iisus Hristos a ridicat-o, a mângâiat- urcuşul Golgotei, îi simţea pe cei
o, spunându-i că a sosit răi, iar pe umerii Săi simţea povara
vremea şi trebuie să meargă la Crucii şi-L înfiora străbaterea
Ierusalim; să nu se întristeze, căci piroanelor prin mâini şi picioare.
toate vor fi bune. Lăsând-o în grija După ce se făcu seară, odată cu
sfintelor femei şi luându-şi rămas umbrele întunericului ce acopereau
bun de la preaiubita Sa Maică a pământul se apropia şi ceasul
plecat cu ceilalţi ucenici ai Săi, trist patimilor. Cu pas domol se îndreptă
şi îngândurat, de durerea cea amară spre locul unde va cina cu ucenicii
pe care o lăsa în urmă. Săi, pentru cea din urmă oară.
Înainte de a se aşeză la masă, spălă
Mergea încet, trist, domol şi liniştit, picioarele ucenicilor - pildă de
gândindu-Se la toată viaţa Lui adâncă smerenie - spală picioarele
pământească, la peştera cea săracă şi celui ce avea să-L vândă, iar Iuda
unde S-a născut, la drumul nu se împotriveşte, nu se ruşinează.
Egiptului cu suferinţele îndurate în
pribegie, la munca cea fără preget Aşezându-se la masă a
pe lângă Iosif şi Maica Sa din binecuvântat pâinea şi a dat-o
Nazaret, munca cea mântuitoare a ucenicilor zicând: ,,Luaţi, mâncaţi,
propovăduirii, calea spre apele Acesta este Trupul Meu!”; luând
Iordanului ca să primească botezul apoi paharul cu vin,
de la Ioan, gândindu-Se la toate binecuvântându-l le-a zis: ,,Beţi
minunile şi învăţătura răspândită în dintru Acesta toţi, acesta este
timpul celor trei ani şi jumătate prin Sângele Meu, al legii celei noi, care
satele Iudeii, chemând la viaţă nouă, pentru mulţi se varsă spre iertarea
la pace şi dreptate, lumea ce păcatelor!”. Tot atunci Iisus le-a
suferea sub robia diavolului.
1075
spus apoi ucenicilor Săi şi planurile prind pe Hristos Şi-L leagă ca pe un
ticăloase ale lui Iuda, zicându-le: răufăcător; ucenicii se risipesc, fug
şi se ascund, văzând cele
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET întâmplate. Este dus apoi înaintea
791 arhiereilor Anna şi Caiafa, înaintea
lui Irod şi Pilat. Pilat L-a întrebat:
,,Adevăr zic vouă, că unul din voi ,,De ce eşti Tu vinovat?”, dar
Mă va vinde!” Domnul nu-i răspundea, numai
ochi-i lăcrimau. Fariseii, soldaţii şi
După ce au cinat cu toţii, au mers toată gloata îi cer moartea-n gura
împreună pe muntele Măslinilor şi mare: ,,Răstigneşte-L, o, Pilate!”, şi
lăsându-şi ucenicii deoparte să Pilat întreabă iarăşi pe Domnul,
vegheze, Iisus se depărtează şi intră zicându-I: ,,Neamul Tău şi tot
în grădina Ghetsimani. poporul Te-au adus la mine. Ce-ai
Îngenunchează şi întinde mâinile făcut?”
către cer în liniştea nopţii, între
măslinii sălbatici. Iisus se roagă cu O, Pilate, ce întrebi ce-a făcut, tu,
lacrimi de sânge; glasul Lui se care ai auzit de multele Lui minuni,
îndreaptă către Tatăl, zicând: ,,Tată, de învăţătura Lui cea sfântă?! Mai
să treacă paharul acesta de la Mine, întreab-o o dată pe femeia ta, care a
dar nu precum voiesc Eu, ci precum fost martoră la învierea fiicei lui Iair,
voieşti Tu!” văzând cu ochii ei acea mare
minune. Deschide ochii, o, Pilate, şi
Pe când se ruga cu cele mai fierbinţi mintea, şi înţelege că Acesta a făcut
lacrimi, ce cădeau pe pământ cerul şi pământul, marea şi
amestecate cu sudorile de sânge, izvoarele apelor; Acesta a făcut
deodată grădina Ghetsimani se soarele şi luna, stelele şi lumina,
umplu de mulţime de ostaşi, cu păsările şi animalele; Acesta a făcut
făclii aprinse în mână, ce veneau plantele şi florile, şi toate cele ce se
către Iisus. În fruntea lor mergea văd şi nu se văd, precum şi
Iuda. Se apropie de Învăţătorul său dulceaţa pământului şi parfumul
şi-L sărută, arătându-L astfel pe Cel florilor.
vândut pe 30 de arginţi. Ostaşii Îl
1076
Însă un lucru nu L-a făcut: păcatul. piardă postul lui şi toate avantajele,
Dacă nu vrei să crezi, întreabă închide ochii, nu mai vede adevărul
popoarele care s-au săturat!
Întreab-o pe samarineanca cea 792 PREDICI
desfrânată, întreab-o pe Maria
Magdalena din care a scos şapte şi dă sentinţa de moarte.
demoni, întreabă-l pe Zaheu
vameşul, întreabă-l pe Lazăr cel O, ce judecată nedreaptă! O, ce
mort de patru zile; întreabă-i pe cerinţă fără socoteală a poporului!
pruncii Ierusalimului! Pe toate Poporul acesta miluit şi vindecat de
acestea Pilat le crede, le cunoaşte, Iisus, poporul acesta mereu
vede bine că nu are nici o vină şi Îl răzvrătit a cerut să fie eliberat un
osândeşte la moarte, la moarte pe tâlhar, un hoţ, care făcuse atâtea
Cruce. crime, în locul Fiului lui Dumnezeu
şi Binefăcătorului lor. Cu toţii
VINEREA CEA MARE. La evrei era prevesteau de atunci că în decursul
obiceiul ca de Paşti să slobozească vremurilor aşa vor face multe
câte un condamnat la moarte, pe popoare şi mulţi judecători nedrepţi,
care-l voia poporul. Şi era un tâlhar căci dreptatea şi adevărul vor fi
numit Varava. Pilat întreabă înăbuşite, drepţii vor fi ţinuţi în
poporul: pe cine vrea să lanţuri, vor fi daţi la chinuri, iar
slobozească: pe Iisus sau pe criminalii, hoţii şi puşcăriaşii vor fi
Varava? Tot poporul a strigat să eliberaţi, vor fi ridicaţi în sus, vor
slobozească pe Varava, iar pe Iisus triumfa plini de bucurie, săturându-
s ă-L răstignească. Toată lumea ţipa se de libertate şi vor domni în
de bucurie, că a slobozit pe tâlharul scaunele drepţilor.
Varava, şi că acum Iisus e dat lor,
să-L chinuiască. Pilat dă sentinţa de După o noapte de umilinţă şi de
moarte, pentru că un cuvânt al biciuiri nemiloase, după ce a stat la
fariseilor i-a astupat gura: că dacă Îl închisoare cu picioarele în butuci,
va elibera pe Iisus, nu este prieten după ce a stat cu picioarele pe table
al Cezarului, iar el, ca să nu-şi arse, Domnul este luat de ostaşi şi
dus înlăuntrul curţii, unde L-au
1077
îmbrăcat într-o mantie roşie. De
acolo este adus iarăşi în divan,
unde este arătat poporului de Pilat,
zicând: ,,Iată Omul!”. Când L-a
văzut poporul, care era agitat
împotriva Lui de cărturari şi farisei,
au început să strige toţi în gura
mare ca nişte ieşiţi din minţi:
,,Răstigneşte-L, răstigneşte-L! Ia-L,
ia-L şi-L răstigneşte!”. Pilat Îl lasă în
mâinile ostaşilor, care Îl scot legat
de mâini pe o scară, să-L ducă în
mijlocul lor să-L chinuiască, şi pe
acea scară I-au făcut vânt şi a căzut
Domnul lovindu-se foarte greu.
O, Părinte ceresc, vezi pe iubit Fiul
Tău pe Care L-ai născut mai înainte
de veci! În vremea aceasta şi Tatăl
şi-a acoperit fericiţii Săi ochi, cu
aripile serafimilor, să nu mai vadă
patima Fiului Său. Apostolilor unde
sunteţi?... Unde sunteţi
ucenicilor?… Aceştia toţi L-au lăsat
şi au fugit. Acum El este Omul care
nu mai are pe nimeni, căruia să i se
facă milă de El. O, soare,
înfricoşează-te şi voi, ceruri,
suspinaţi! Din această mulţime de
popor nu se găseşte nimeni căruia
să I se facă milă de El.
1078
Durerile care au sfâşiat trupul lui
Iisus, bătăile de la stâlpi cu bice
noduroase, cu plumb la vârf, cine le
poate spune cu de-amănuntul? Îi
dădeau lovituri de moarte, peste
mâini şi peste spate; când unii
oboseau, alţii luau bicele şi-L
băteau până oboseau. Sângele
curgea şiroaie, de la cap până la
picioare, usturimile Îi sfâşiau inima
de durere. Apoi au venit unii cu o
coroană de spini şi I-au pus -o pe
cap. Coroana o puneau şi o luau, ca
să-I facă răni cât mai multe. Aşa s-
au împlântat spinii în capul lui Iisus
şi unii au rămas acolo până la ziua
judecăţii. Atunci Îi va scoate şi-i va
arăta lumii zicând: ,,Am stat cu
ghimpii în cap şi v-am aşteptat să
vă întoarceţi la Mine!”.
De acolo L-au dus la un zid unde I-
au pus o trestie în mână şi
îngenunchind înaintea Lui îi ziceau:
,,Bucură-Te, Împăratul iudeilor!”.
Unii Îi smulgeau părul şi barba, alţii
Îl scuipau în faţă, iar fariseii rânjeau
ironic, batjocorindu-L pe Domnul. S-
a înfiorat pământul văzând şi
Crucea pregătită şi rezemată de un
zid,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
793
aşteptându-L pe Domnul.
« Miez de zi şi arde soarele ca
niciodată, / Pentru Dumnezeu o
Cruce, lumea a găsit răsplată, /
Soare, arşiţă… şi Crucea se
împlânt-adânc în umăr, / Este greu
păcatul lumii, greşuri multe fără
număr. / Te cutremuri! Tras de funii,
printre loviri, cu Crucea-n spate, /
Dumnezeu azi poartă osânda
inimilor vinovate. / Ioan zice:
,,Doamne, cum putut-a oare
trădătorul să te vândă? / Cum l-a
biruit pe Iuda pofta de arginţi
flămândă? / Cine-o să ne mai înveţe,
cine plânsul să ne-aline? / Unde ni
Te duci, Iisus, ia-ne şi pe noi cu
Tine!” »
Sfârşit de suferinţa ce-n inimă o
purta, sub greutatea Crucii din când
în când cădea. O, suflete, suflete,
dacă L-ai vedea, ai plânge într-una
şi ai suspina! Inimă, inimă, dacă L-ai
simţi, ai plânge într-una şi L-ai
preaslăvi! La o cotitură a drumului
ce ducea spre Golgota, nişte femei
cu copiii în braţe plângeau. Domnul
se întoarce spre ele şi le zice: ,,Fiice
1079
ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe
Mine, plângeţi-vă pe voi şi pe copiii
voştri, că vor veni zile grele peste
voi, când veţi zice: munţilor, cădeţi
peste noi, dealuri, acoperiţi-ne că
nu mai putem suferi groaza şi mânia
aceasta!” Apoi El suie în tăcere
dealul, golindu-Şi singur paharul
care I-a fost dat să-l bea.
La o răspântie de drum se
întâlneşte cu Maica Sa, care nu-L
mai văzuse de joi, de când s-au
despărţit în Betania. Acum, când L-a
întâlnit cu Crucea în spate, din
adâncul sufletului a strigat: ,,Fiul
meu cel prea iubit!”, şi a căzut
leşinată în braţele sfintelor femei. E
cald şi Crucea este grea, sudori se
scurg din fruntea Sa şi spinii-L dor
amar. Convoiul Îl urmează şi merge
în urma Lui. Unele femei când o văd
pe Maica Domnului mergând în
urmă şi plângând, o compătimesc,
zicând: ,,Sărmana femeie, e Mama
Lui!”. Altele o insultau cu vorbe
urâte zicând că, dacă ar fi ştiut să-L
crească, nu ar fi ajuns aici.
Câte nu a auzit Prea Curata
Fecioară din gurile spurcate ale
hulitorilor de tot felul! Dar ea
mergea cu suspinuri în urma Fiului
ei şi zicea: ,,Fiul meu, unde te duci,
Fiul meu! Oare mai este o nuntă ca
aceea din Cana Galilei să le prefaci
apa în vin?! Unde mergi aşa grăbit
Fiul meu? Să-i saturi cu pâine şi
peşte ori să-i vindeci de bolile lor?
O, Fiul meu prea dulce, unde mergi
aşa grăbit?” Aşa zicea Preacurata
mereu, plângând în urma Fiului său,
Care ducea din greu Crucea spre
Golgota.
Împovărat de greutatea Crucii, Iisus
ajunge iarăşi la o răspântie, unde I
Se înfăţişează o fecioară, Veronica,
cu o mahramă pe care I-o dă
Domnului să Se şteargă pe faţă de
sudorile amestecate cu sânge şi
îndată I S-a imprimat chipul
Domnului pe acea mahramă pe care
i-a dat-o ca răsplată Veronichii şi se
păstrează şi astăzi în Biserica
creştinilor. Fiind cald şi nemâncat,
iar Crucea foarte grea, Iisus a căzut
iar sub greutatea ei. Atunci ostaşii l-
au silit pe un om, Simion Cirineanul,
să-I ducă Crucea. Simion duce
Crucea Domnului până în vârful
Golgotei, iar Domnul arată lumii şi
nouă umărul jupuit de greutatea ei.
794 PREDICI
Ajunşi în vârful Golgotei, Domnul
zice: ,,Poporul Meu, ce vreţi să-Mi
1080
faceţi, poporul Meu, de ce voiţi să
Mă răstigniţi? Pentru ce, poporul
Meu, pentru că le-am dăruit viaţă la
cei morţi în păcate, pentru că am
împărţit dreptate la cei bătuţi de
soartă, pentru că am potolit durerea
în inima străină şi am alinat amarul
la cei care suspină? Fiindcă la morţi
am dat viaţă, la orbi am dat lumină?
Pentru ce poporul Meu, poporule
îndărătnic Îmi dezbrăcaţi cămaşa de
pe Mine?! Cu acestea îmi plăteşti
Mie, popor aprins de patimi, de ură
şi beţie şi fără Dumnezeu?!” Şi
Domnul plânge mult; când este
întrebat de ce, răspunde: ,,Cum să
nu plâng, când văd că sufăr dureri
amare şi văd astăzi cum satana vă
poartă-n gheare, poporul Meu?!”.
« Miez de zi. Golgota geme azi
sub cea mai grea povară, / Răcnet
răguşit de ură, două cruci se
ridicară; / Cuie, funii, scări şi într-
una tot mai greu ciocanul pică, / Şi-
ntre două cruci pe culme, altă Cruce
se ridică. »
Piroanele reci, groase şi ruginite I-
au străpuns mâinile şi picioarele;
trupul se lasă greu la ridicarea
Crucii, iar rănile de la mâini şi
picioare se măresc. Se rupe carnea
şi curge Sângele şiroaie pe Cruce.
Astfel, Fiul lui Dumnezeu a fost
răstignit în vârful Golgotei între doi
tâlhari, unde a fost adăpat cu fiere
şi oţet, a făgăduit tâlharului raiul, a
încredinţat-o pe Maica Sa ucenicului
Ioan, şi apoi a zis: ,,Săvârşitu-s-a!”,
adică s-a împlinit Scriptura cu
Sfinţia Sa. Plecându-Şi apoi capul a
zis: ,,Tată, în mâinile Tale îmi dau
Duhul Meu!”
Ca răspuns din partea Tatălui
ceresc, pământul s-a cutremurat,
pietrele s-au despicat, mormintele
s-au deschis şi în întunericul acela
umblau morţii înviaţi, printre cei vii,
care înfricoşându-se strigau în gura
mare unii către alţii să-i alunge pe
morţi de printre ei. Aceste semne
înfricoşate le-au văzut şi le-au trăit
cu toţii în acele clipe de groază.
« Se înnoptase dintr-odată şi
soarele şi-a stins lumina. / Jos, sub
Cruce, plânge Mama Lui cu Maria
Magdalena. / Cerul se îmbracă-n
noapte, totul prinde să se-nfioare. /
Ucenicul şi cu Mama Lui plâng de
jale. / Vântul vâjâie puternic; Ioan
strigă prin suspine: / ,,Unde ni Te
duci, Iisuse? Ia-ne şi pe noi cu
Tine!” / Ucenicii închişi în casă stau
în noaptea cea de groază, / De când
1081
L-au prins pe Învăţătorul ei într-una
priveghează. / N-au gustat din seara
aceea nici odihna şi nici somnul /
Se căiau amar cu toţii, că L-au
părăsit pe Domnul. / Petru nu putea
de-atunci, să-şi mai stăpânească
plânsul, / Că de-atâtea ori pe faţă, el
s-a lepădat de Dânsul!»
SÂMBĂTA CEA MARE. Iosif cel din
Arimateea, ucenic al Domnului în
ascuns, fu cuprins de jale mare şi
se mâhni foarte tare. El se duse
până la Pilat şi începu a se ruga
grăind cu el aşa: ,,Ponţianule Pilate,
/ Dă-mi pe mortul cel urât
/ şi de lume ocărât. / Şi Pilat
lui i L-a dat, / El s-a dus de L-a-
ngropat. / Luând o pânză frumoasă,
/ într-însa L-a-nvăluit / Şi cu miruri
L-a gătit. / Şi Mormântul a
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
795
fost pecetluit şi de ostaşi păzit”.
SÂMBĂTĂ NOAPTEA - DUMINICA
ÎNVIERII.
«La Caiafa-i veselie şi în cântec e
soborul / Fericiţi că nu mai este
Mesia Răsculătorul, / Mulţumiţi cu
toţi-n suflet că şi-au săturat
plăcerea. / Numai vântul parcă
spune: Se apropie-nvierea! / La
mormânt glumesc soldaţii, la apus e
lună nouă, / Şi deodat-un fulger
cade, spintecă văzduhu-n două. /
Îmbrăcat în foc de soare, un
Arhanghel se coboară, / Zbor
peceţile departe, piatra-n altă parte
zboară. / Ca trăsniţi cad păzitorii, la
pământ cu toţi de frică / Şi cu Cel
ce-nvinse moartea, viaţă nouă se
ridică. / A-nviat Stăpânul vieţii, pus
cu hoţii şi cu furii / S-a-mplinit în
clipa asta toate scrisele Scripturii! /
Groapa-i goală, Petru plânge, Ioan
strigă prin suspine: / ,,Unde, unde-ai
mers Iisuse, ia-ne şi pe noi cu Tine
Doamne?!”»
După înviere, Stăpânul vieţii şi al
morţii S-a arătat mereu ucenicilor,
pe care-i povăţuia, îi întărea şi le
spunea: ,,Eu sunt cu voi în toate
zilele până la sfârşitul veacurilor,
mergeţi în toată lumea şi
propovăduiţi Evanghelia la toată
zidirea! Cei ce vor crede şi se vor
boteza, se vor mântui, iar cei ce nu
vor crede se vor osândi”.
Aşa şi noi, iubiţi creştini, să
ascultăm glasul Stăpânului şi să
împlinim cu fapta şi cu cuvântul;
1082
mergând în această lume plină de
necredinţă şi nepăsare să vestim
Cuvântul adevărului până mai este
timp şi să-I aducem la picioarele
Crucii lui Iisus, căci zilele trec ca
fumul şi vine moartea, când nu vom
mai putea face nimic. Vedem cu toţii
cât de repede trec zilele şi cât de
nestatornică este viaţa aceasta.
Să fugim ca de foc de pilda
trădătorului Iuda, să ne ferim de
necredinţa evreilor, care n-au vrut
să-L cunoască pe Fiul lui
Dumnezeu, Să fugim de lepădarea
lui Petru căci omul se leapădă de
Dumnezeu foarte uşor, prin viaţa lui,
prin faptele lui, din ştiinţă, şi din
neştiinţă! Se leapădă pentru bani,
pâine, pentru serviciu bun, pentru
cinstea pământească; se leapădă de
frica de oameni, din necredinţă sau
pentru un trai bun. Noi însă ca de
satana să fugim de toate păcatele şi
mai bine să murim de foame cu
Hristos, decât să trăim fără Hristos
cu diavolul!
Rugăciune
O, Stăpânul nostru, Prea Milostive
Împărate al Slavei, Iisuse Cel ce ai
biruit, căci Tu eşti Biruitorul iadului
şi al morţii, nu Te dezlipi de noi robii sfinţii îngeri de la început pentru
Tăi! mântuirea neamului omenesc. În
Sfânta Scriptură găsim scris în
Întăreşte-ne şi fii cu noi în toate multe
zilele, căci fără de Tine nu putem
face nimic, şi ajută-ne să biruim locuri despre apariţia îngerilor,
toate ispitele, poftele şi fiarele cele precum şi-n Tradiţia Creştină.
apocaliptice, ce se războiesc cu noi
în tot chipul şi în tot timpul! Fă-ne În Vechiul Testament scrie că un
Tu şi pe noi biruitori, ca să ne înger stătea la uşa raiului cu sabia
înviezi în ziua Ta cea mare împreună de foc, păzind intrarea. Un înger îi
cu toţi sfinţii Tăi pentru vecii eliberează pe evrei din robia
vecilor! Amin! Egiptului - Arhanghelul Mihail. Un
înger îi păzeşte pe cei trei tineri în
796 PREDICI cuptorul de foc şi pe Daniil
proorocul în groapa cu lei şi sunt
multe locuri în Vechiul Testament,
unde sunt precizate apariţii ale
îngerilor.
PREDICĂ LA PILDA NEGHINEI În Noul Testament, un înger
vesteşte naşterea lui Ioan
Botezătorul. Un înger binevesteşte
Fecioarei Maria Naşterea
,,Secerătorii sunt îngerii. Deci, după Mântuitorului - Arhanghelul Gavriil.
cum se alege neghina şi se arde în Îngerii se arată păstorilor. Îngerii
foc, aşa va fi şi la sfârşitul lumii, la vestesc mironosiţelor Învierea
sfârşitul veacurilor!” Domnului. Vedem că în multe locuri
(Matei 13, 39-40) Dumnezeu a trimis ajutorul Său
oamenilor, prin sfinţii îngeri, iar în
F r a ţ i c r e ş t i n i, Sfânta Evanghelie de astăzi ne arată
că tot prin sfinţii îngeri va lucra
Numărul sfinţilor îngeri este foarte Dumnezeu la sfârşitul lumii, ca să
mare. Bunul Dumnezeu a lucrat prin despartă grâul de neghină. Pentru
1083
că ei sunt şi secerătorii care vor ,,Nu!” - a zis Stăpânul - ,,ca nu
face şi lucrarea aceasta în cele din cumva smulgând neghina să
urmă, la porunca Domnului. smulgeţi şi grâul împreună cu ea.
Lăsaţi-le să crească amândouă
Să ascultăm cu luare aminte pilda împreună până la seceriş; şi la
Sfintei Evanghelii şi învăţăturile de vremea secerişului, voi spune
astăzi. Împărăţia cerurilor, zice secerătorilor mei: smulgeţi mai întâi
Domnul, se aseamănă cu un om neghina şi legaţi-o în snopi ca să o
care a semănat o sămânţă bună în ardem, iar grâul strângeţi-l în
ţarina lui, dar, pe când dormeau grânarul Meu!”.
oamenii, a venit vrăjmaşul şi a
semănat neghină printre grâu şi a După ce Iisus a dat drumul
plecat. Când au răsărit firele de grâunoroadele şi a intrat în casă,
şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi ucenicii s-au apropiat de El şi I-au
neghina. zis: ,,Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina
din ţarină!”, iar El le-a răspuns: ,,Cel
Robii stăpânului casei au venit şi i- ce seamănă sămânţa cea bună este
au zis: Fiul Omului. Ţarina este lumea,
sămânţa cea bună simbolizează fiii
,,Doamne, au n-ai semănat Tu Împărăţiei cerurilor, neghina
sămânţă bună în ţarina Ta? De unde reprezintă fiii celui rău, vrăjmaşul
oare, această neghină?!”. El a care a semănat-o este diavolul;
răspuns: secerişul este sfârşitul veacului;
secerătorii sunt îngerii. Deci după
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET cum se smulge neghina şi se arde
797 în foc, aşa va fi şi la sfârşitul
veacului. Fiul Omului îi va trimite pe
,,Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta”. îngerii Săi şi ei vor smulge din
Şi robii au zis: Împărăţia Lui toate smintelile care
sunt pricină de păcătuire şi pe cei
,,Vrei dar să smulgem neghina?” ce fac fărădelege, şi-i vor arunca în
cuptorul cu foc; acolo va fi plânsul
şi scrâşnirea dinţilor! Atunci, cei
1084
neprihăniţi vor străluci ca soarele în fariseii, acestora nu le-a dat
Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi Dumnezeu să înţeleagă tainele
de auzit să audă!” Împărăţiei cerurilor.

Fraţi creştini, multe pilde ne-au Deci Dumnezeu l-a făcut pe om

lăsat sfinţii apostoli de la Domnul
Hristos; fiecare pildă îşi are
învăţătura ei tainică. Unele dintre
ele sunt mai uşor de înţeles, altele,
însă, sunt aşa de nepătrunse de
mintea omului, că de nu le explica
tot Domnul Hristos, nu li s-ar fi dat
de rost niciodată. Chiar apostolii nu
înţelegeau multe din pildele
Mântuitorului şi ziceau: ,,De ce ne
vorbeşti în pilde?”, iar Iisus le
răspundea: ,,Pentru că vouă v-a fost
dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei
cerurilor, iar lor nu le-a fost dat”.
Lumii dinafară care venea doar să-L
ispitească pe Domnul Hristos, sau
din curiozitate, auzind de minunile
şi de învăţăturile Lui, acesteia nu i-a
fost dat să înţeleagă, pentru că avea
inima împietrită faţă de mântuirea
sufletelor. Aşa a fost atunci, aşa
este şi acum, şi cât va fi veacul
acesta. Sunt unii cărora le-a dat
Dumnezeu darul înţelegerii, iar cei
ce citesc Sfânta Evanghelie doar
din curiozitate ori să vadă nu vor
găsi vreo vină Domnului Hristos, ca
1085
înţelegător; totuşi fiindcă unii Îl
ispitesc pe Dumnezeu, atunci şi
Dumnezeu le retrage darul
înţelegerii, indiferent cine ar fi ei în
lumea aceasta. Astăzi mulţi
neînţelegători ai tainelor Împărăţiei
cerurilor s-au apucat să-i înveţe pe
alţii, ceea ce de fapt nici ei nu
înţeleg; s-a apucat orb pe orb să
conducă şi cad cu toţii în prăpastie.
Aceşti orbi sufleteşte se încumetă
să răstoarne Adevărul lui Hristos,
ca să-şi impună vederile şi
798 PREDICI
capriciile lor, dar se înşeală. Poţi fi
nepriceput în ale plugăriei, ale
meşteşugului ce îl ai, în ale biroului
şi-n ale conducerii omeneşti, însă
dacă eşti un bun credincios în
Hristos şi în învăţătura Bisericii
Sale, te vei mântui; iar când te
amesteci în ale credinţei, fără să fii
chemat şi tot îi dai cu gura că nu-
i aşa, că e altfel, atunci te-ai
ars, te pierzi; acest lucru Îl spune
Domnul Hristos în pilda neghinei pământului locuit de oameni, mai
din lanul de grâu. vedem noi o singură credinţă?!
Nu!... Atâtea secte şi erezii au
El, ca un Dumnezeu ce este, ştia că apărut; care mai de care se laudă că
după Sfânta Lui Înviere şi după ce Îl ce spun ei e adevărat şi că nu mai
va trimite pe Duhul Sfânt peste sunt pe lume alţii, mai adevăraţi ca
apostolii Săi, să meargă în toată ei cu credinţa lor şi de nu vei zice ca
lumea să propovăduiască ei, eşti lepădat de Hristos, de
Evanghelia la toate neamurile, ştia Împărăţia lui Dumnezeu.
că dormind, lenevindu-se, robii, va
semăna şi diavolul învăţături sucite, ,,Dormind oamenii” - zice Domnul
mincinoase printre creştini, ca să-i Hristos - ,,a venit un vrăjmaş şi a
piardă împreună cu el în focul cel semănat printre grâu neghină şi s-a
veşnic. dus”, adică creştinii, neîngrijindu-se
Astfel Domnul Hristos a spus cum de comoara credinţei ce au luat-o
aveau să fie lucrurile, înainte de a fi, de la Dumnezeu, s-au dat lenei în
ca văzând fiii Împărăţiei lui cele sufleteşti şi au gândit că nu o
Dumnezeu smintelile din lume, să se întâmple nimic, chiar dacă ei
adică ereziile, rătăcirile, să se nu se mai roagă lui Dumnezeu să-i
ferească de ele. În pilda cu scape de ispite, nu mai merg la
semănătura grâului curat şi a biserică şi nu vor cădea în ispite, că
neghinei aruncate de vrăjmaşul, ei sunt creştini ortodocşi şi pot
este vorba nu de grâu şi neghină, ci dormi liniştiţi aşa.
de învăţătura curată a Domnului
Hristos. El n-a umblat cu desagii cu Dar hoţul ce aşteaptă?! Întunericul
sămânţă să semene pe pământ, ci a nopţii ca, furând de la alţii, să nu fie
semănat în inimile oamenilor văzut. Paguba, ştie hoţul că o să se
învăţătura curată a Evangheliei lui observe la lumină, însă el pe
Dumnezeu spre mântuirea oricui va întuneric fură ca să nu fie văzut. De
crede şi va face. Astfel a lăsat aceea şi casnicii L-au întrebat pe
oamenilor o singură Credinţă pe Stăpân: ,,Doamne oare n-ai semănat
pământ, un singur Domn şi un Tu sămânţă bună în ţarina Ta, dar
singur Botez. Când ne uităm pe faţa de unde are atâta neghină?!” Ei nu
1086
ştiau nimic, pentru că dormiseră. neamului omenesc; ştiind că mai
Tot aşa se miră mulţi şi astăzi, ce-o are puţină vreme şi va fi aruncat în
fi cu atâtea erezii, cu atâţia prooroci focul cel veşnic, caută să-i înghită
mincinoşi! Din câţi sunt, nu sunt doi pe toţi. Atâta neghină a semănat
la fel. Toţi spun că în Hristos cred, diavolul în inimile oamenilor, că
însă toţi Îi tăgăduiesc cuvintele Lui. astăzi când mergi în lume, vezi
atâţia creştini, care au fugit de
Domnul Hristos spune că, dormind credinţa adevărată ortodoxă, şi care
oamenii, a venit un vrăjmaş şi a mai de care cu numiri mai
făcut atrăgătoare, caută să te câştige,
spunând că la ei e adevărul.
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
799 După ce catolicii s-au despărţit de
ortodocşi, la anul 1054 după
lucrul acesta. Diavolul a semănat în Hristos, din cauza abaterilor
oamenii vicleni neghina nimicitoare catolice, din catolici au ieşit mai
de suflet a ereziilor. Dacă cercetăm târziu atâtea erezii, care s-au
trecutul, vedem încă din vremea revărsat peste faţa pământului, ca
sfinţilor apostoli, cum diavolul nişte ape ce ies din matca lor şi
caută să semene această neghină. îneacă, distrug case, holde şi pomi.
Vedem că de atunci unii ziceau că Aşa strică sufletele oamenilor
de nu vor ţine creştinii şi legea lui ereziile de astăzi. Singura credinţă
Moise, nu se vor mântui; alţii creştină păstrată curată a fost şi
spuneau despre cruce că este chip este ortodoxia.
cioplit şi să o lepede creştinii; alţii
spuneau că învierea s-a făcut şi că Iată că acum numai în Ţara
nu mai este nici o înviere şi aşa, Românească, unde mai acum câţiva
diavolul a semănat erezii în inimile ani nu se ştia decât de catolici, au
oamenilor, de atunci şi până în venit mai pe urmă tot din apus:
zilele noastre. protestanţii, calvinii, luteranii, apoi
au venit baptiştii, nazareii,
Diavolul este cel mai mare hoţ, este mileniştii, prezbiterienii, pocăiţii,
un mare şarlatan, mare vrăjmaş al adventiştii, adventiştii reformişti,
1087
adventiştii pocăiţi, evangheliştii,
tudoriştii. Apoi din Rusia ne-au
venit: porumbeii albi, molocanii,
inochentiştii, iar de curând s-a
format la noi o sectă, anume
tremurătorii, care spun că se roagă
până când dau în tremurat; alţii sunt
cu secta martorii lui Iehova, alţii
secta râzătorilor - aceştia râd mult
de tot când se adună, că aşa îi
învaţă diavolul.
Lăsându-i la o parte pe catolici, în
România şi în multe alte locuri sunt
peste opt sute de secte religioase
deosebite de evrei şi turci. Secte
sunt multe, însă numai la noi avem
atâta neghină aruncată pe holda
inimilor de creştini români, ca:
francmasonii, liberi cugetătorii,
bunii templieri, ateii. De unde până
acum ceva vreme erau toţi o
credinţă, un Domn şi un Botez,
acum, ia uitaţi-vă oameni buni, ce
au intrat în ţara noastră, ce fel de
erezii, de rătăciri!
Domnul Hristos a semănat o
singură învăţătură şi iată câte s-au
făcut. Cine le-a semănat pe
celelalte?! Domnul Iisus spune că
diavolul. Nici la păgâni nu se
găsesc atâtea dezbinări ca la
1088
creştini. Aceşti rătăciţi de credinţă,
numiţi de Domnul Hristos prooroci
mincinoşi, eretici, fii ai pierzării, îi
vezi pe fiecare cu Biblia în mână şi
spun ca să-i ascultăm, că la ei este
adevărul. Te uiţi în ochii lor şi vezi
că nu au siguranţă în ceea ce spun
şi susţin mereu că aşa e cum
800 PREDICI
spun ei, că numai ei spun bine.
Da, Domnul Hristos a spus că la
sfârşit vor veni hristoşi mincinoşi.
Dacă ar chema aceşti oameni,
aceşti rătăciţi la ei lumea şi le-ar
spune: ,,Veniţi la noi, că la noi e
diavolul!”, s-ar duce cineva?! Nu s-
ar duce nimeni; dar ei cheamă
lumea la Domnul Hristos, la Domnul
Iisus şi îi invită pe alţii aşa de
frumos: ,,Veniţi la noi că la noi e
bine, la noi e adevărul!”; ei cheamă
la un Iisus, la un Hristos fără cruce,
fără icoane, fără Biserică, fără
Sfintele Taine şi sunt batjocoritori şi
hulitori mari ai Maicii Domnului, ai
Sfinţilor Părinţi. Iată hristoşii
mincinoşi! Cheamă lumea la hristos
mincinos fără sfinţenie, fără Har,
fără apostoli, fără Biserica Lui.
Domnul Hristos spune că la sfârşit
vor veni aceştia, şi noi care trăim
astăzi îi vedem, îi auzim. Umblă
printre noi, creştinii, umblă,
vorbesc, spun şi cheamă şi mulţi
care nu cunosc profunzimea
credinţei ortodoxe, se înşeală, se
amăgesc. Mulţi se duc la ei aşa
numai din curiozitate zicând: ,,Ia să
vedem şi noi ce-o să ne spună!”.
Diavolul, vicleanul, că el este
înşelătorul cel mare de la început,
care i-a înşelat pe Adam şi Eva în
rai, făcându-i de au pierdut raiul, tot
acel şarpe viclean şi bătrân înşeală
şi astăzi; n-a murit, n-a pierit. El
umblă printre lumea creştină, nu
printre aceia care sunt în cârciumi,
în casele de prostituţie, nu printre
aceştia umblă, ci pe cei credincioşi
care vin la Biserică vrea să-i adune
şi să-i ducă în rătăcire.
Iubite frate creştine, ortodox, ia
gândeşte-te! Dacă din cele opt sute
de secte ar veni la tine câte unul cu
Biblia în mână şi fiecare ar zice să
te duci la el, că la el e adevărul, că
ceilalţi nu se mântuiesc, socoteşte
bine la care este adevărul, că
fiecare se laudă pe sine că este
adevărat. Se vede cât de colo că toţi
mint, spun minciuni în numele lui
1089
Hristos. Hai să zici că la unul este
adevărul, dar cu ceilalţi ce te faci, că
toţi vorbesc în numele Domnului.
Gândeşte-te tu, care eşti botezat în
numele Domnului Hristos şi eşti
înfiat pentru Împărăţia cerurilor, ce-
ţi dau aceşti mincinoşi, aceşti
nenorociţi la suflet, dacă te duci la
ei? Îţi dau ei alt Hristos!? Noi nu
ştim doi, ci numai Unul - Acela Care
S-a răstignit pe Cruce pentru
mântuirea neamului omenesc.
Toţi aceşti prooroci mincinoşi nu se
potrivesc unul cu celălalt în
credinţă, că nu sunt ai lui Hristos; şi
atunci, cum îţi laşi tu credinţa ta de
la apostolii Domnului?! Cum vrei tu
să te faci din grâu, neghină?! Vrei tu
să te faci din fiu al luminii, fiu al
întunericului, să lepezi botezul; vrei
tu să pierzi fericirea moştenirii
veşnice, ca să moşteneşti cuptorul
cel de foc?! O, cum nu vă rugaţi voi
lui Dumnezeu ca să vă scape de
ispită şi vă duceţi ca păsările în laţ!
O, cum nu vă daţi voi seama de
nenorocirea ce v-a întins-o diavolul
din cauza nepăsării voastre, cum v-
aţi aruncat în braţele ereticilor,
spunând că acolo e
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
801
bine, întocmai ca o femeie
desfrânată, ce se aruncă în braţele
amanţilor, iar pe bărbatul ei îl
urăşte.
Domnul Hristos a spus: ,,Lăsaţi-le
să crească împreună până la
seceriş şi atunci voi porunci
secerătorilor: ,,Strânge-ţi întâi
neghina şi aruncaţi-o în foc, iar
grâul băgaţi-l în hambarul Meu!”
Ce, credeţi că Domnul Hristos a
vorbit ca să ne sperie şi oare nu va
împlini?! Dacă n-a iertat El pe îngerii
care au păcătuit şi-i păstrează
pentru focul cel veşnic, dacă n-a
iertat El pe cei din vremea lui Noe,
care petreceau în răutăţi şi i-a înecat
cu potop de apă, dacă n-a iertat El
pe cei din Sodoma, Gomora şi
împrejurimi, care păcătuiau unii cu
alţii şi i-a ars cu piatră şi pucioasă,
cu foc, dar acum, cum vă va ierta pe
voi, ereticilor, şi voi toţi care vă
duceţi din curiozitate şi rămâneţi
acolo?!
1090
Astăzi, din cauza multor eretici, unii
nu ştiu ce să mai creadă. Au ajuns
ca
o turmă de oi care, deşi au
păstori, s-au repezit lupii la ele. Pe
unele le-au sfâşiat, pe altele le-au
risipit. Bieţii păstori se uită să se
lupte cu lupii sau să-şi adune oile
risipite, care fug ca năuce de frica
lupilor, a câinilor şi a vulpilor!?
Precum o oaie fuge şi se sperie şi
de câini, aşa a ajuns biata lume
creştină!
Dar iată că nu mai e mult şi Marele
Păstor şi Stăpân îi va trimite pe
îngerii Săi să trâmbiţeze şi vor
răsuna peste tot! Va învia pe toţi
morţii de la Adam până la ultimul
om. Le va uni iarăşi corpurile cu
sufletele nemuritoare ca să-şi
primească fiecare răsplata, după
cum au crezut. Atunci, zice Domnul:
,,Îngerii îi vor aduna pe cei ce au
făcut sminteli în credinţă, pe eretici
şi pe cei ce fac fărădelegi şi-i vor
arunca în cuptorul cel de foc! Acolo
va fi plângerea şi scrâşnirea
dinţilor!”
Unii poate cugetă: ,,Cum se poate
să-i osândească Dumnezeu pe toţi
ereticii, că doar cred şi ei în Hristos, Dar în zadar… Uitaţi-vă câţi s-au
Îl mărturisesc şi ei pe Hristos?! Dar mântuit de potop - opt inşi, iar din
de ce Domnul să-i condamne?! Ei Sodoma - trei suflete, că femeia lui
nu cred tot în Hristos?!” Ba da, Lot a fost necredincioasă şi s-a
cred, dar dracii nu cred şi ei şi se făcut stâncă de sare.
înfricoşează?! Ce folos de credinţa
dracilor, când ei fac rău?! Nici un Credeţi că degeaba vorbeşte Sfânta
folos. Tot aşa şi cei rătăciţi de la Scriptură? O, amar se va tângui
dreapta credinţă. Când Domnul atunci neghina eretică, îşi va
Hristos ne-a poruncit că toate câte blestema ceasul când i-a ieşit
ne învaţă preoţii să le păzim, să le ereticul în drum şi i-a spus: ,,Vino
facem, căci ei vor da seama de cu noi, ce mai cauţi la Biserică, la
sufletele noastre. (Matei 23, 3). Ce popi, că noi ne rugăm direct lui
vor zice ereticii atunci când Domnul Hristos, fără preot şi ne iartă, uite ce
le va spune aceste porunci? Că zice Biblia: «Oricine crede în Iisus
după Evanghelie ne va judeca se mântuieşte!»”. Dar atunci vor
Domnul. Iată că acum, toţi se vedea că mântuirea este departe de
încăpăţânează şi nu vor să asculte ei; atunci ar dori să mai fie o dată în
aceste cuvinte dumnezeieşti! Apoi lumea aceasta trecătoare, să-şi
mai ziceţi că: ,,Poate oare să-i urmeze credinţa spusă de Domnul
osândească Dumnezeu, că tot de Hristos, dar nu se va mai putea.
Dumnezeu vorbesc şi ei?!”
Ei bine, cei care n-aţi căzut în
Aduceţi-vă aminte de cei din vremea cursele ereticilor, n-aţi ajuns
lui Noe, că au ţipat când a venit neghină, puteţi spune: ,,Slavă
potopul, au strigat, dar n-au găsit Domnului, că noi ne mântuim,
milă. La fel şi de cei din Sodoma şi suntem buni, noi suntem pe calea
Gomora, bună, nu ne-am rătăcit, cu acestea
ne e de ajuns!...” Dacă cineva nu
802 PREDICI este neghină, se poate, însă, în loc
de grâu să fie pleavă, iar pleava
când i-a înăbuşit ploaia de pucioasă ştim că nu este neghină, dar nici
şi i-a cuprins focul, cât n-or fi ţipat? grâu şi mai ştim că este scris:
1091
,,Grâul îl va strânge în grânar, iar Hristos pe creştini să fugă de
pleava o va arde în foc nestins mânie, de înjurături, de drăcuieli, de
împreună cu neghina!”. toate blestemăţiile, care ruşine este
a le şi grăi. Domnul Iisus Hristos nu
Aşadar, nu numai pe sectanţi îi va ne-a învăţat decât să urmăm binele
osândi Dumnezeu în focul cel şi să fugim de relele semănate de
veşnic, ci şi pe cei ce se numesc diavolul în lume. Câţi îl ascultă pe
creştini, însă fac fărădelegi - aceştia Hristos, Mântuitorul lumii, şi-L
sunt pleava. Tot din grâu iese şi urmează, aceştia sunt grâu curat
pleava, dar nu e bună de mâncare. sau fii ai Împărăţiei lui Dumnezeu,
Văzând diavolul că nu poate să-i iar ceilalţi, neghină, pleavă pentru
încurce pe toţi cu ereziile şi focul veşnic.
învăţăturile mincinoase, seamănă în
inimile celor ce dorm, alte răutăţi şi Iubite creştine, iubite frate care
fel de fel de păcate. Când ne uităm asculţi aceste cuvinte, inima ta este
în Sfânta Evanghelie a Domnului o ţarină unde Domnul cerului vrea
Hristos şi-n lumea zisă creştină, o, să semene învăţătura Sa. El deja Şi-
cât de departe se cunoaşte ce a aruncat sămânţa astăzi. Rămâne
semănătură este în lume! ca tu să o primeşti, dacă voieşti a fi
grâul
Domnul Hristos a semănat smerenie
în inimile oamenilor, iar în viaţa PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
creştină blândeţe, bunătate, 803
răbdare, dragoste unii către alţii,
iubirea vrăjmaşilor. A semănat Lui. Este timpul să te uiţi în tine
Domnul Hristos în lume să respecte însuţi. Nu cumva a semănat Domnul
creştinii pe mai marii lor: preoţii, învăţătura Sa bună şi tu te-ai
episcopii, şi autorităţile rânduite. I-a lenevit, iar vrăjmaşul a semănat şi el
învăţat Domnul pe creştini să fugă neghina lui, adică fărădelegile?! Ia
de descântece, de ghicit, de vrăji, Sfânta Evanghelie, ia Sfânta Carte şi
de farmece, de spiritism, de citeşte, uită-te ca într-o oglindă şi te
avorturi, de jocuri şi dansuri, de vei vedea în ea! Vezi, nu cumva au
beţii şi desfrâu. I-a învăţat Domnul odrăslit buruieni rele, tortelul, în
1092
viaţa ta şi în loc de fapte bune, ies
fapte rele?! Iată, secerişul e gata să
înceapă! Secerătorii lui Dumnezeu
sunt gata de a porni la smulgerea
neghinei şi a celor ce fac fărădelegi;
ei au în mâinile lor secerile şi
lanţurile ca să-i lege pe toţi de mâini
şi de picioare şi să-i arunce în
cuptorul de foc mistuitor, nestins. E
gata să înceapă judecata şi răsplata.
Domnul Hristos lasă liber acum pe
fiecare să-şi aleagă ce voieşte. Să
fim grâu curat! Omul e liber să fie
neghină, să fie pleavă, să fie grâu.
Bine e să fim grâu curat. Aţi auzit că
cei neprihăniţi, atunci la ziua cea
mare a judecăţii, vor străluci ca
soarele în Împărăţia Tatălui. Mare
dar, mare răsplată va primi cel pe
care-l va găsi Domnul grâu curat.
Deci, cine voieşte această slavă de
la Dumnezeu, cine voieşte să fie în
Împărăţia Lui fiu al Tatălui ceresc,
să-şi smulgă din ţarina inimii lui
toate năravurile rele, toate viciile,
toate păcatele urâte şi murdare,
toate poftele cele deşarte şi rele,
toate îndoielile despre sfânta
noastră credinţă creştin-ortodoxă,
că aceasta este credinţa lui
Dumnezeu şi a sfinţilor apostoli.
1093
Să ştiţi un lucru! Noi, iată, observăm
că Domnul a spus că la sfârşit vor
veni aceste erezii. Aşa că dacă au
venit, dacă le vedem, să observăm
şi lucrul acesta că s-a apropiat şi
sfârşitul. Dacă Domnul a spus că la
sfârşit vor apărea acestea, e gata
acum să se dea sentinţa, să
poruncească Domnul Dumnezeu
unui stăpânitor, unui domnitor, să
dea drumul focului, să ardă neghina
şi grâul să fie pus în grânarele Lui.
Am văzut un tablou foarte
interesant, lucrat de un pictor:
Domnul Hristos cu un snop mare de
grâu pe care îl ţinea pe umăr, iar
secera în mână. Într-o parte o
grămadă mare de neghină şi de
pleavă. Vrăjmaşul diavol sta la
picioarele Domnului cu o torţă
aprinsă în mână, iar Domnul îi
spune: ,,Eu Mi-am luat ce a fost al
Meu, snopul acesta de grâu; dă şi tu
foc la neghina şi pleava aceea!”.
Această sentinţă va fi când va hotărî
Dumnezeu să dea foc la neghină şi
la pleavă.
Să fim convinşi iarăşi de un lucru,
iubiţii mei! Să ştiţi că până în zilele
noastre, un lucru care ne
adevereşte că Dumnezeu este cu
noi şi că Biserica Ortodoxă este
adevărata Biserică ce poartă Harul
Mântuitor, este faptul că numai din
Biserica Ortodoxă au ieşit sfinţi; de
nicăieri nu se fac sfinţi, nu mai
vorbim cu nici un chip de ereticii
care sunt de ieri, alaltăieri, ieşiţi ca
ciupercile după ploaie. Acesta este
unul din semnele de care să le
ţinem seama.
804 PREDICI
Un alt semn foarte important… Ştiţi
mulţi şi aţi auzit; unii aţi fost la
Ierusalim. Sfânta Lumină nu vine la
nici o altă religie, deşi sunt religii
vechi, ci vine numai la ortodocşi.
Când slujesc în biserica cea mare
ortodocşii, arhiereii şi creştinii
noştri, acolo coboară Sfânta
Lumină, de sus de la Dumnezeu.
Acesta este un semn mare, ca să
înţeleagă toţi, că Biserica Ortodoxă
este adevărata Biserică, adevărata
Biserică mântuitoare. Arhiereul
nostru, patriarhul, împarte lumina şi
catolicilor şi la alte două-trei
confesiuni, dar la noi, la ortodocşi
vine. Niciodată n-a voit Dumnezeu
să vină lumina la altă biserică.
Acesta este un alt semn de care să
ţinem seama şi să iubim ortodoxia,
1094
să iubim credinţa noastră şi s-o
cunoaştem. E timpul să cunoaştem
acum bine credinţa. Cel mai mare
lucru la care vă îndemn şi eu, când
vă ies în cale sectanţii, rătăciţii e să
nu le daţi nici o atenţie, să fugiţi ca
de lup, că lupi sunt. Nu le daţi nici o
atenţie, că nu greşiţi!
Sfântul Ioan Evanghelistul spune în
Epistola sa, că ereticilor să nu le
dăm nici ,,Bună ziua”. Vedeţi ce
mare lucru?! Pentru că aceştia sunt
lepădaţi de Dumnezeu, sunt hulitori
ai Duhului Sfânt. O dată ce ei hulesc
pe Maica Domnului şi spun fel de fel
de cuvinte grele la adresa Maicii
Domnului, a sfinţilor, a Sfintei Cruci
şi a icoanelor aceştia sunt hulitorii
Duhului Sfânt, iar cine huleşte pe
Duhul Sfânt nu mai are iertare.
Acesta este semnul că ei nu pot să
se mai întoarcă, pentru că nu mai
vine Harul lui Dumnezeu peste ei
să-i lumineze şi să-i întoarcă.
Nimeni nu poate să stea pe calea
cea bună, dacă nu-l ajută
Dumnezeu, nu-l întăreşte Harul Său.
Dacă astăzi se fac multe rătăciri şi
creştinii noştri aleargă unii dintre ei,
din neştiinţă, din necredinţă, din
lăcomie că le dă bani, că le dă multe
altele, aceştia care rămân la ei, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
rămân pentru unele păcate pe care 805
le au prea grele. Ei le făgăduiesc
iertarea; din două vorbe gata… i-a E timpul să tragem linie, să
iertat şi Dumnezeu i-a primit şi i-a punem punct şi să zicem: ,,Până
iertat. Nu-i aşa! Fără taina pocăinţei,
aici, vrăjmaşule, până aici cu
a spovedaniei, fără canonul împlinit păcatele, până aici, diavole, cu
de la preot, fără pocăinţă cu mare păcatele tale! Nu mai vreau să
căinţă, înaintea icoanelor, a lui desfrânez! Nu mai vreau să stau
Dumnezeu şi fără venirea la necununată, nu mai vreau să drăcui,
biserică, nu este iertare aşa cum să înjur, să avortez! Nu mai vreau să
spun ei. Toţi aceştia care cad în fac păcatele tale, demone spurcat!
cursele acestea se înşeală. Vreau să merg la Biserică, vreau să
mă rog lui Dumnezeu, vreau să-mi
Iubiţii mei, vremea s-a apropiat şi îndrept viaţa şi să-mi spăl sufletul,
trebuie să poruncească Dumnezeu ca să mă aflu curat înaintea
sfinţilor îngeri să adune neghina în Domnului, când vor veni sfinţii
snopi şi pleava pentru foc. Să nu ne îngeri, să ne ducă la judecată!”. E
lăudăm nici noi, creştinii, dacă se timpul, iubiţii mei, să fim gata,
găseşte pleavă la noi şi suntem pregătiţi! Când ne culcăm seara, să
creştini de zile mari, creştini numai ne amintim şi să zicem: ,,Doamne,
de formă. Să nu ne batem cu oare nu-mi va fi patul acesta
pumnul în piept ca evreii, care groapă? Mă voi mai scula eu mâine
credeau că numai dacă se numesc dimineaţă?! Sau m-oi trezi în
copiii lui Avraam sunt cu adevărat veşnicie, ca să dau seama de
mântuiţi, salvaţi; la fel şi noi păcatele mele?!” Aşa trebuie să ne
creştinii ortodocşi, să nu credem că întrebăm şi să ne facem socoteala
numai dacă suntem ortodocşi şi n- cu toţii; pentru că va izbucni
am părăsit Biserica, ne mântuim, incendiul cel mare şi atunci nu mai
dacă ne va găsi sfârşitul în e scăpare.
fărădelegi şi în păcate mari.
Îmi amintesc c-am citit undeva un
lucru minunat. Un rege credincios al
1095
Franţei a întrebat pe trei slujitori, generaţiile care au fost, pentru că,
mari înţelepţi de la palatul său: poate, nu vom avea parte nici de o
,,Care este cea mai mare nenorocire groapă, să ne mai îngroape cineva,
a omului din lumea aceasta?” nu mai vorbesc de slujbe, de
dezlegări în Biserică, nu mai
Unul a zis: ,,Bătrâneţea e cea mai vorbesc de pomeni, parastase şi
mare nenorocire!” rânduiala care se face la mort. De
aceea trebuie să fim gata în fiecare
Altul a zis: ,,Boala şi sărăcia sunt clipă, în fiecare zi, să nu amânăm,
cea mai mare nenorocire!” să nu ne înşelăm cu amânatul.
Opriţi-vă de rele şi veniţi la
Al treilea a zis: ,,Cea mai mare Dumnezeu şi faceţi pregătirea care
nenorocire este să ai pierzarea în ni se cere, încât să fim gata în orice
faţa ochilor - moartea, să vezi că clipă
eşti în faţa morţii şi atât de
nepregătit, nespovedit, de plecare, că atunci suntem pe
neîmpărtăşit, având păcate multe şi calea cea bună!
grele îngrămădite!”
Să fim gata, să fim pregătiţi şi vom
,,Aşa este!”, a zis regele înţelept, fi toţi pe calea cea bună! Aceasta
,,Aceasta este cea mai mare este calea cea bună, să fim pregătiţi
nenorocire!”. Şi noi, şi toată lumea în fiecare clipă, că numai atunci
s-a văzut în faţa acestei nenorociri suntem asiguraţi şi noi de un loc
de multe ori: la cutremure, la fericit, dincolo în viaţa veşnică.
războaie, la revoluţie, în multe
rânduri ne-am văzut în faţa 806 PREDICI
nenorocirii; mulţi din accidente au
rămas nenorociţi fără mâini, fără
picioare. Iată, dragii mei, să ne
gândim la lucrul acesta, că într-
adevăr, nu mai e scăpare. Poate noi
suntem cei de pe urmă şi cei mai
nenorociţi, putem să zicem, ca toate Rugăciune
1096

Doamne, Dumnezeul nostru, Tatăl
nostru cel Ceresc, caută cu
milostivire spre poporul acesta care
s-a adunat aici şi celor care sunt
bolnavi dăruieşte-le sănătate, după
credinţa şi dragostea lor; celor care
sunt nedreptăţiţi, supăraţi şi
necăjiţi, fă-le Tu dreptate Doamne!
Luminează-ne mintea ca să
cunoaştem calea Ta, să înţelegem
voia Ta, Stăpâne; să nu ne laşi să
pierim!
Fie-Ţi milă de noi că suntem
pecetluiţi cu Botezul Tău, suntem
înfiaţi pentru Împărăţia Cerului! Nu
ne lăsa să pierdem Botezul Tău,
Doamne, ca să ajungem şi noi toţi la
Tine, Părintele nostru Cel ceresc,
Creatorul, Mântuitorul şi Sfinţitorul,
căruia I se cuvine slavă, cinste şi
închinăciune Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh! Amin!
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
807
1097
PREDICĂ DESPRE
EXISTENŢA SUFLETULUI
,,Atunci le-a deschis mintea ca
să înţeleagă Scripturile. Şi le-a zis:
aşa este scris şi aşa trebuie să
pătimească Hristos şi să învieze a
treia zi din morţi!” (Luca 24, 45-46)
F r a ţ i c r e ş t i n i,
După ce a înviat Domnul nostru
Iisus Hristos, după ce a prădat
moartea şi iadul, a venit la ucenicii
care erau adunaţi la un loc, cu uşile
încuiate de frica evreilor, a stat în
mijlocul lor şi Le-a zis:
,,Pace vouă!”. Iisus Hristos cel
înviat, Împăratul Slavei, i-a salutat,
dar ei erau plini de frică şi de
spaimă, deoarece credeau că văd
un duh. Iisus, însă, le-a zis: ,,Pentru
ce sunteţi tulburaţi şi de ce vi se
ridică astfel de gânduri în inimile
voastre? Priviţi mâinile şi picioarele
Mele! Eu sunt! Pipăiţi-Mă şi vedeţi;
un duh n-are nici carne, nici oase,
cum vedeţi că am Eu!”. După ce le-a
zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile,
coasta şi picioarele, fiindcă ei, de
bucurie, încă nu credeau şi se
mirau. Iisus le-a zis: ,,Aveţi aici ceva întreaga cultură a omenirii:
de mâncare?”, iar ei I-au dat o existenţa şi nemurirea sufletului şi
bucată de peşte fript şi un fagure de învierea trupurilor la a doua venire a
miere pe care le-a luat şi le-a Domnului Hristos.
mâncat înaintea lor.
808 PREDICI
Bunul ş i Blândul Iisus, văzând că
sunt tulburaţ i şi că nu cred, le-a Amândouă aceste adevăruri au
cerut ceva de mâncare şi a mâncat neliniştit conştiinţa oamenilor şi i-
în faţa lor peşte şi fagure de miere au făcut să se întrebe şi se întreabă
ca să-i încredinţeze căci cu adevărat şi astăzi mulţi: Există suflet în
este în carne şi oase. Apoi le-a zis: trup?! Există viaţă după moarte sau
,,Iată, ce vă spuneam, când eram cu nu?
voi!... că trebuie să se împlinească
tot ce este scris despre Mine, în La aceste întrebări ateii, care nu
legea lui Moise, în prooroci şi în cred în nimic, - necredincioşii -
psalmi!”. Atunci Le-a deschis răspund cu tărie că nu există nici un
mintea ca să înţeleagă Scripturile şi suflet, că nu există viaţă veşnică
iarăşi le-a zis: ,,Aşa este scris şi aşa
după moarte; nepăsătorii, care
trebuia să pătimească Hristos, iar a habar n-au de suflet, nici nu vor să
treia zi să învieze dintre cei morţi şiştie şi nici nu se miră, nu se
să se propovăduiască tuturor cutremură de nimic, răspund: ,,O, fi,
neamurilor, în numele Lui, pocăinţa n-o fi, puţin îmi pasă!”; îndoielnicii,
şi iertarea păcatelor, începând de la care sunt cei mai mulţi şi care sunt
Ierusalim. Voi sunteţi martorii frământaţi şi neliniştiţi de glasul
acestor lucruri şi, iată, voi trimite conştiinţei, unii, întemeiaţi şi ei pe
peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, îndoiala altora, pe necunoaşterea
dar rămâneţi în cetate până când adevărurilor creştine, pe frica de
veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus!”. adevăr, pe lipsa de căutare a
adevărului, răspund: ,,Poate există,
Iubiţii mei, Învierea Mântuitorului poate nu există suflet şi viaţă
consfinţeşte două adevăruri mari pe veşnică!” Numai adevăraţii creştini,
care se întemeiază religia creştină şi care au credinţă luminată, au ochii
1098
sufletului deschişi, mărturisesc,
spun cu tărie, cu hotărâre: ,,Da, Ce folos are omul dacă dobândeşte
există suflet liber şi nemuritor!” lumea toată, care se isprăveşte
odată cu viaţa aceasta, dacă-şi
Despre această comoară, pe care o pierde sufletul său, care este
neglijăm cu toţii, vreau să vorbesc nemuritor?! Nici un folos, căci nici
acum - despre existenţa sufletului se poate o pagubă mai mare ca
liber şi nemuritor. Oamenii din ziua aceasta. Bine ar fi dacă noi, cei vii,
de astăzi parcă ar avea toată mintea am putea învăţa ceva. Că lumea
în ochi; numai ce văd cu ochii aceasta este trecătoare, o ştim cu
preţuiesc şi cinstesc, altceva nimic, toţii, fiindcă vedem cu ochii
ca să se împlinească ce se spune în nestatornicia ei. Vedem cum
psalmi: ,,...fiii oamenilor sunt bunurile ei se câştigă cu trudă şi se
mincinoşi în înţelegerea lor”. isprăvesc repede: vedem câte griji,
câtă frică, câtă zavistie, câte
Lumea şi sufletul, în viaţa aceasta supărări tulbură, veştejesc, ofilesc
păcătoasă, pământească sunt şi otrăvesc, distrugând desăvârşit
lucruri pe care cei vii nu le pot fericirea lumii acesteia, a vieţii
înţelege, dar le înţeleg cei morţi. acesteia.
,,Împăraţi ai pământului, tirani ai
cetăţilor, boieri şi popoare, bogătaşi Vedem câte patimi şi boli
ai lumii, voi, care v-aţi bucurat de dinlăuntru! E de ajuns să ne gândim
mărirea, de frumuseţea lumii, de la slăbănogul din Sfânta
comorile acestea lumeşti, spuneţi Evanghelie, care zăcea de 38 de ani;
voi, până la urmă, ce aţi dobândit, e de ajuns să ne gândim la atâţia
ce aţi luat cu voi acolo în groapă, în care suferă de cancer, de SIDA şi de
pământ?”. ,,Nimic. Ce ne-au putut alte boli incurabile care se înmul
pune alţii, cei rămaşi!”. ,,Voi aţi ţesc mereu. Bolile vin ca pedeapsă
murit şi lumea este moartă pentru de sus şi ca un canon pentru că
voi, însă, pentru această lume v-aţi Dumnezeu vrea să ne mântuiască,
pierdut sufletul, aţi pierdut cerul, aţi iar noi nu facem pocăinţă sinceră şi
pierdut raiul, viaţa veşnică şi pe pe măsura păcatelor noastre.
Dumnezeu!”.
1099
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET toată iarba, frumuseţea florilor,
809 toate dobitoacele pământului, toate
păsările cerului, toţi peştii mărilor,
Bine zice Fericitul Augustin: ,,La toate jivinele care sunt pe pământ -
viaţa aceasta, nu merită să-i zicem tot ce a făcut, Dumnezeu a zis să se
viaţă, ci mai degrabă suferinţă, facă şi s-au făcut numai cu
durere, necazuri!”; de când se naşte Cuvântul Său.
omul şi până pleacă de pe pământ,
până moare trăieşte în suferinţă, Când l-a făcut pe om, însă,
dureri şi necazuri. Se naşte Dumnezeu s-a sfătuit cu Fiul şi cu
plângând şi moare plângând. Nu Duhul Sfânt şi
trece mult şi-l doboară ba o boală,
ba o suferinţă, una după alta de a zis: ,,Să facem om după
când s-a născut. Vedem cum se chipul şi asemănarea noastră!”.
războiesc unii cu alţii, vedem lipsa Astfel l-a făcut pe om din pământ şi
de pace - atâta tulburare în lume, în făcându-l din ţărână cu
tot pământul - vedem atâtea răutăţi, dumnezeieştile mâini i-a dat chip de
atâtea suferinţe. Mai vedem în om, iar ca să facă sufletul, a suflat
lumea aceasta cum apele râurilor suflare de viaţă din gura Lui
curg repede, cum se veştejesc dumnezeiască; de aici vine şi vorba
florile câmpului, cum pier toate aşa de suflet, de la suflare - a suflat
de uşor, cum se ofilesc. Ştim că Dumnezeu. A pus Bunul Dumnezeu
lumea aceasta este trecătoare, dar comoara aceasta nemaipomenit de
cu adevărat nu ştim ce este sufletul, mare, de valoroasă - sufletul - în
fiindcă nu-l vedem; nu vedem nici vasul acesta de lut, în trup, să se
frumuseţea lui, nici firea lui. Sufletul păstreze. O, ce comoară avem în
este adevăratul lucru nemuritor! noi! O ce comoară fără de preţ,
scânteie dumnezeiască - din
Când a făcut Dumnezeu cerul şi Dumnezeu! Bunul Dumnezeu n-a
pământul cu toate cele ce sunt într- voit să pună sufletul - scânteia
însele, luna, soarele, stelele, toate aceasta - în nici una din materiile
stihiile, planetele, când a făcut toate alese, adică în soare, în lună, stele,
câte sunt pe pământ - pădurile, în nimic altceva. N-a pus Dumnezeu
1100
sufletul nici în îngeri, nici în 810 PREDICI
heruvimi, nici în serafimi n-a pus
chipul şi asemănarea Sa. trupul unit în aşa fel că nu-l va ţine
nimic, cum nu L-au ţinut pe
De această înaltă cinstire s-a Mântuitorul uşile încuiate şi a intrat
bucurat numai omul, care a fost la ucenici, cum nu L-a ţinut
zidit după chipul şi asemănarea lui mormântul şi a ieşit prin mormântul
Dumnezeu, nu după trup, ci după pecetluit, prin lespedea de piatră.
suflet, după duh, după fire. Aşa a Aşa şi noi, cei împărtăşiţi cu
luat naştere sufletul şi aceasta este Hristos, cei ce am gustat din Trupul
originea lui distinsă, comoara pusă Lui, prin Sfânta Taină, ne vom
de Împăratul Slavei, Dumnezeu schimba atunci şi vom fi în clipa
Creatorul în trup, dar ,,omul în aceea, a judecăţii, cum se schimbă
cinste fiind n-a priceput; alăturatu- bobiţele de porumb pe foc şi se fac
s-a dobitoacelor celor fără de minte floricele.
şi s-a asemănat lor”. A lepădat omul
cinstea aceasta de a fi din Câtă deosebire! Pui o mână de
Dumnezeu cu sufletul, de a fi porumb, de bobiţe de porumb
făptura, creatura lui Dumnezeu, şi a pentru floricele şi ies însutit, căci
început să spună minciuni - că nici nu se mai cunoaşte bobul - aşa
provine din maimuţă. A lepădat, de mari, de frumoase şi de albe se
cinstea şi a preferat să spună că e fac! Iată ce minune! Aceasta va fi
dintr-un animal sălbatic - din ultima minune pe care o va face
maimuţă. Iată cum se împlineşte Dumnezeu cu noi la ziua judecăţii;
Sfânta Carte, cum vorbeşte Duhul cu noi cei ce credem aşa cum
Sfânt! mărturisim în ,,Crezul” şi trăim
creştineşte, iar cei necredincioşi vor
Sufletul creştinului, atunci când va fi negri ca tăciunii, vor fi ca demonii,
veni ziua judecăţii, se va uni cu gata pentru iad şi pentru foc. Chipul
trupul şi se va face şi trupul ca şi acestei feţe dumnezeieşti este
trupul Mântuitorului după Înviere; sufletul. Atât este de scump, de
va fi sufletul cu nepreţuit, că ,,ce va da omul în
schimb pentru sufletul său?”, adică
1101
nu se găseşte nimic pe faţa întoarce la Dumnezeu, Care L-a dat.
pământului, nimic ce ar putea să Sufletul este duh creat de
înlocuiască sufletul, nici în cer, nici Dumnezeu, scânteie de viaţă care
pe pământ. Din moment ce am atâta preţuieşte cât valoarea, greutatea
frumuseţe în sufletul meu, oare mai lumii întregi. Nu ne putem închipui
am ochi ca să mai văd şi altă religie fără credinţa în suflet şi viaţă
frumuseţe în lumea aceasta?! fără de moarte. Creştinismul este
religia Învierii. De aceea a înviat
Iată cât suntem de superiori, cât Domnul Hristos şi cu trupul şi cu
suntem de bogaţi: comoara cea sufletul, ca să ne facă cunoscut că
ascunsă în ţarină - sufletul! Este şi noi vom învia în ziua judecăţii cu
foarte adevărat că noi nu avem un trupul care se va uni cu sufletul.
lucru mai de preţ decât sufletul şi
mai este adevărat că de nimic nu ne În luna august ziua a patra, creştinii
batem joc ca de suflet, de acest ortodocşi prăznuiesc pe cei şapte
lucru nemuritor cu care mergem în tineri din Efes. Aceşti şapte tineri au
veşnicie. Vindem această comoară trăit pe vremea celui mai ticălos
fără de preţ pentru o mică plăcere; o împărat, care a prigonit rău pe
schimbăm pentru un neînsemnat creştini, Decie. Acesta i-a urmărit pe
câştig sau pentru aceşti şapte tineri, care erau copiii
o cinste trecătoare. Dacă am unor mari personalităţi. Tinerii au
avea mai multe suflete, am pierde fugit de frica împăratului, pentru că
unul şi ar mai rămâne celelalte. Dar chinurile erau grozave şi s-au
nu!... Avem un singur suflet, pentru ascuns într-o peşteră, departe, în
care trebuie să purtăm grijă, să-l munţi, apoi au
preţuim. Despre nemurirea lui ne
încredinţează Sfânta Evanghelie, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
căci Domnul Hristos de multe ori 811
ne-a arătat că avem suflet viu.
prăvălit o piatră la gura peşterii. S-
Când moare omul, trupul se au ascuns acolo în grija lui
întoarce în pământ, în pământul din Dumnezeu: ,,Mai bine să murim aici,
care a fost luat, iar sufletul se decât să ajungem din cauza ispitei,
1102
a torturilor, să ne lepădăm de al viilor! Dacă există Dumnezeu,
Hristos, Împăratul nostru!”. există Dumnezeul celor vii cu
sufletul!”.
Trei sute de ani au stat acolo, căci i-
a adormit Dumnezeu şi trei sute de Iisus s-a întrupat pentru ca nimeni
ani au stat în acea peşteră. După să nu piară în păcate şi toţi să se
trei sute de ani s-au trezit cu toţii, mântuiască şi să dobândească viaţă
crezând că a fost o noapte şi s-au şi fericire veşnică. Din pilda spusă
sfătuit să se ducă să cumpere pâine de Mântuitorul, cu bogatul care se
cu banii pe care-i aveau. Când unul lăfăia în bunătăţi, aflăm că atunci
dintre ei s-a dus în cetate, s-a când a murit, sufletul lui s-a dus în
dezlegat toată problema aceasta: iad, în flăcări. Spune clar
trecuse atâta timp şi cetatea avea Evanghelia că s-a dus acolo cu
Sfânta Cruce deasupra; începuseră sufletul, nu cu trupul. Lazăr, care
să se construiască biserici, aveau stătea la uşa lui, s-a dus în sânul lui
de acum episcopi, preoţi, după atâta Avraam, în rai. Iată existenţa
timp de persecuţie. Prin această sufletului, existenţa iadului şi a
minune s-a descoperit învierea raiului, pe care dintr-odată ni le
trupurilor şi nemurirea sufletelor. arată Mântuitorul în pilda bogatului
Pentru credinţa noastră, ortodoxă, nemilostiv.
este de mare importanţă această
taină dumnezeiască. Mai presus de toate este Învierea
Domnului Hristos. El a înviat să ne
Învăţătura din Noul Testament a fost arate că şi noi vom învia la ziua
numită Evanghelia nemuririi. judecăţii şi că avem suflet viu,
Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, a nemuritor. Credinţa în nemurirea
avut o dată un conflict cu saducheii sufletului o au şi celelalte popoare
- aceştia erau o sectă vestită pentru şi religii.
necredinţa lor în viaţa viitoare şi în
nemurire. Domnul le-a zis: ,,Vă Omul însetează mereu după mai
rătăciţi neştiind Scripturile, nici bine, tinde mereu spre fericire
puterea lui Dumnezeu! Nu este veşnică, fără să poată spune
Dumnezeu, dumnezeul morţilor, ci vreodată că şi-a atins scopul. Toate
1103
celelalte făpturi, chiar plantele şi puteri nemateriale, independente de
animalele, îşi au ţintele împlinite şi trup, cu raţiune, voinţă şi sentiment,
sunt fericite; numai omul nu are care se folosesc de trup ca de un
niciodată odihnă şi mulţumire. instrument, în felul cum un artist se
Ochiul lui nu se mai satură de câte foloseşte de vioară ca să cânte
vede şi urechea lui nu se mai umple melodiile care-i plac. Sufletul nu
de câte aude. Nu-l satură pe om nici poate fi văzut, întocmai cum nu
ştiinţa, nici bogăţiile, nici artele, nici putem vedea pe un disc înregistrat
onorurile, pentru că nu aici pe sau pe o bandă de magnetofon, o
pământ e scopul şi patria sufletului. melodie sau o vorbire. Aşa e
Patria sufletului e lângă Dumnezeu, sufletul unit cu trupul. Însăşi natura
în ceruri, lângă Dumnezeu sufletului ne arată că este
Creatorul, Care ne-a dat sufletul. nemuritor. Aşa după cum instinctul
Cunoaşterea adevărului, atingerea spune păsărilor că vine iarna sau
desăvârşirii în împlinirea dorinţelor vara, după cum le călăuzeşte fără
şi dobândirea fericirii aparţin greş, spre ţinte necunoscute - ştim
sufletului nemuritor. De aceea, el e cu toţii cum păsărelele vin înapoi, la
totdeauna neliniştit pentru că toate cuiburile lor, când se face cald - cu
acestea n-au nici un preţ pe faţa atât mai mult omul, sufletul este
pământului, faţă de ce doreşte el, înzestrat cu acest instinct. De aceea
fericirea cea veşnică. O mică zice şi Fericitul Augustin: ,,Ne-ai
comparaţie: un prunc nicăieri nu se făcut pentru Tine Doamne şi
simte neliniştit este sufletul nostru până
ce se va odihni în Tine!”
812 PREDICI
Casa sufletelor, după moartea
mai bine ca lângă sânul mamei lui. trupurilor, este cetatea lui
Şi Dumnezeu Creatorul S-a pus în Dumnezeu cea nefăcută de mână,
rolul acesta, de mamă, pentru noi. locuinţa din cer, după care
suspinăm; ea este gata, ne
Sufletul e duh, spirit imaterial, care aşteaptă. Numai sunetul trâmbiţei
nu poate fi nici împărţit, nici nimicit; să nu ne afle nespovediţi şi
el este înzestrat cu funcţiuni şi neîmpărtăşiţi, nepregătiţi,
1104
neîmbrăcaţi - să nu ne afle goi de din partea noastră să nu-l vatăme
faptele cele bune. Această casă a soarele şi vântul, să nu-l supere
sufletului aşteaptă sufletul cel cineva, dar cu toate acestea,
nemuritor să vină acolo, să se mântuirea noastră nu depinde de
bucure şi să se veselească pe veci. acest copil.
Dacă nu credem în existenţa
sufletului suntem călători fără ţintă - Dacă avem o piatră de mult preţ, o
întocmai ca nişte călători străini podoabă scumpă, o păzim cu grijă
care nu ştiu nici de unde vin şi nici că de s-ar putea, am ascunde-o în
încotro merg: păcătoşi fără inima noastră; cu toate acestea nu
mântuire, muritori fără speranţă - putem cumpăra raiul cu o astfel de
suntem făpturi care nu ştim de ce piatră. Sufletul nostru, de care
am venit în lume, ce rost avem în depinde toată fericirea vieţii
viaţă şi unde mergem după moarte. pământeşti şi a celei viitoare, oare
să nu-l băgăm noi în seamă cu
Dacă vom pierde toate comorile, nimic?! Tocmai de această comoară
averile, casele, părinţii, fraţii, copiii, să nu avem noi grijă să o păzim, să
sănătatea, mărirea şi cinstea şi n- ne lepădăm de ea, să n-o
am pierdut sufletul, n-am pierdut
nimic că toate nu fac doi bani, iar PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
dacă ne vom bucura de toate 813
acestea pământeşti şi pierdem
sufletul, am pierdut totul. Dacă preţuim?!
pierdem toate avuţiile şi păstrăm
sufletul, nu este nici o pagubă, pe Dacă pe neaşteptate va veni
câtă vreme dacă păstrăm bogăţiile moartea şi ne va găsi, ferească
şi pierdem sufletul, am pierdut totul. Dumnezeu, împovăraţi cu greutatea
Datorită sufletului trăiesc oamenii în acestei lumi, cu fel de fel de griji,
lume şi prin el nădăjduim să trăim înecaţi în fel de fel de lăcomii - că
fericiţi în rai. De vom pierde sufletul aşa s-a pornit acum un vânt turbat
pierdem şi lumea, şi raiul şi tot; de care bate în lume şi o porneşte să
vom pierde sufletul, cu ce vom mai uite de suflet, să alerge mereu după
trăi?! Dacă avem un copil, câtă grijă cele pământeşti - dacă ne va afla
1105
împovăraţi sau legaţi cu lanţurile meu, decât să te pierd, mai bine să
păcatelor şi vom muri nespovediţi, pierd toate bunurile pe care mi le
neîmpărtăşiţi, pierzându-ne oferă lumea aceasta! Trezeşte-te,
sufletele în adâncurile iadului, unde sufletul meu! Strigă acum la
vom găsi atunci cheile pentru a Dumnezeu şi cere iertare, căieşte-te
deschide, pentru a ne elibera?! de faptele tale cele rele şi plângi ca
Omul nu are aceste chei. Numai aici să-ţi dea Dumnezeu iertare!
au fost date ucenicilor, apostolilor,
cheile dezlegării de păcate prin Oare ce este lumea aceasta, iubiţii
spovedanie. Dar dincolo, omul nu le mei?! Un vis al unei nopţi… Tu,
are. Îngerilor nu le-au fost date în însă, suflete, eşti zidirea cea mai
seamă, le ţine Însuşi Dumnezeu; frumoasă, fiindcă eşti chipul lui
Însuşi El ţine cheile iadului şi cheile Dumnezeu, unul singur şi dacă te
raiului. Nu descuie, fiindcă uşa s-a voi pierde, am pierdut totul! O,
încuiat; nu mai este nici o nădejde suflete, trezeşte-te!
de mântuire, fiindcă în iad nu este
pocăinţă; s-au încheiat dosarele, s-a Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul s-a
încheiat cu lucrul! rugat şi a încuiat cerul, căci n-a
plouat trei ani şi şase luni în toată
Cât este sufletul în trup este ziuă Samaria. A fost o foamete mare, o
pentru el şi se poate face ceva, se privelişte jalnică în toată ţara:
poate salva. Când a ieşit sufletul, la pământul era peste tot uscat,
moartea omului, a venit noaptea, nu copacii fără frunze, legumele
se mai poate face nimic. Nimeni nu veştejite, viaţa în oameni abia mai
poate lucra pământul noaptea. Aşa pâlpâia. Împăratul Ahab, din vremea
zice şi Domnul: ,,Lucraţi cât este aceea, s-a gândit să facă ceva. Îşi
ziuă, că vine noaptea şi nu se mai chemă slugile şi se sfătuiră să
poate face nimic!”. Atunci, oare, cutreiere toate fântânile şi râurile ca
sufletul acela care a fost ferecat în să afle puţină apă şi iarbă pentru
adâncurile iadului, rămâne acolo cai, pentru animalele lor.
pentru totdeauna?! Da, pentru
totdeauna! L-am pierdut odată, l-am Ce căuta el?! Căuta apă şi iarbă ca
pierdut pentru totdeauna. O, sufletul să nu prăpădească vitele. Atâta
1106
popor pierea de foame, iar împăratul un cutremur, dacă va veni o pieire
căuta iarbă pentru vite, să rapidă, o moarte, sufletul se
hrănească dobitoacele, nu se prăpădeşte, dacă-l va găsi
îngrijea de supuşii lui, de popor, de nepregătit.
oamenii care aveau suflet. Dar să
nu-l osândim prea mult pe împăratul Iubiţii mei, pe un perete la intrarea
Ahab, că şi noi facem la fel. Câţi nu unui spital din Italia se află o pictură
se îngrijesc mai mult de dobitoace minunată care inspiră multă
decât de oameni? Câţi nu se nădejde de sănătate, bolnavilor care
îngrijesc mai mult de îngrăşatul se internează acolo. Ce reprezintă
cailor, câinilor şi pisicilor, în loc să pictura?! Un înger suflând într-o
dea orfanilor, văduvelor, săracilor, grămadă de cenuşă să vadă dacă
caselor îngreuiate cu copii mulţi? mai există vreo scânteie din care să
iasă foc, să se aprindă. E foarte
814 PREDICI potrivită această icoană şi cu viaţa
noastră sufletească. Lumea e plină
Cât nu se cheltuieşte pentru pofte de bolnavi cu sufletul, toată lumea
trupeşti, pentru păcate, pentru zace ca într-un uriaş spital, de fel de
desfrânări, pentru ambiţii?! Câţi nu fel de boli sufleteşti, nu mai vorbim
se îndoapă cu toate bunătăţile, se de cele trupeşti! Păcatul a cuprins
împodobesc cu toate podoabele, iar întreaga lor fiinţă. Se pare că nimic
sufletul n-are parte nici de cea mai nu mai e bun în ei; conştiinţa,
mică milostenie, nici de o coajă de simţirea, totul pare mort. O grămadă
pâine duhovnicească?! Sufletul tău, de cenuşă stinsă în care nu mai e
omule, piere însetând după fapte nici o scânteie de viaţă sufletească;
bune şi ţie nu-ţi pasă! Piere ars de dar dragostea lui Dumnezeu suflă
setea sfintelor rugăciuni, de setea de multe ori în această cenuşă
sfintelor cântări, din cauza lipsei de stinsă, întocmai ca îngerul din
sfinţenie a lui Dumnezeu, iar tu te pictura de pe peretele spitalului.
îngrijeşti numai de poftele trupului. Suflă sfântul înger în cenuşa stinsă
Pe trup îl plimbi, îl distrezi, ai grijă a vieţii noastre păcătoase.
să nu piară, iar sufletul, în toată
clipa, e în primejdie. Dacă va veni
1107
Ce bucurie mare, să vezi un suflet
cum înviază din această cenuşă şi
se face un foc de dragoste pentru
Dumnezeu, părăsind murdăria
păcatelor şi luminându-se cu Harul
lui Dumnezeu, convertindu-se la o
viaţă nouă, curată. Iisus Mântuitorul
a suflat de cele mai multe ori tocmai
în această cenuşă moartă. El i-a
tămăduit pe cei bolnavi; El a venit
să dea morţilor viaţă, pentru că
avem un suflet viu, nemuritor în noi;
El l-a înviat pe fiul văduvei din Nain;
El a înviat-o pe fiica lui Iair, care
avea doisprezece ani; El l-a înviat
pe Lazăr, care începuse să
putrezească. El a suflat ca şi Tatăl
Creatorul, şi sufletele morţilor au
venit în trupuri, la Răstignirea şi
Învierea Lui. Apoi, El însuşi ne-a
dovedit, cu Învierea Sa, existenţa
sufletului, nemurirea sufletului şi
învierea trupurilor, care va fi la ziua
cea mare a judecăţii, când vom învia
pentru răsplata cea veşnică.
Iisus Mântuitorul, Care a înviat a
treia zi, suflă şi astăzi în cenuşa
trupurilor noastre să ne
convertească la viaţ a cea veşnică.
O, de s-ar găsi scânteie în atâta
cenuşă la câţi suntem adunaţi aici!
Să se găsească scânteie, ca Duhul
1108
Sfânt să sufle iarăşi în cenuşa vieţii
tale, creştine, să te trezească la o
viaţă nouă!
Lasă dragostea lui Dumnezeu să
sufle în cenuşa vieţii tale, lasă
suflarea Duhului Sfânt să aprindă
foc ceresc în inima şi în viaţa ta!
Lasă sufletul, care este
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
815
nemuritor, să strige cu David
proorocul: ,,Scoate din temniţă
sufletul meu ca să se mărturisească
numelui Tău!”, că sufletul acesta
scump şi veşnic locuieşte în trupul
acesta închis ca într-o temniţă,
ferecat, neaerisit.
Ferice de creştinii aceia al căror
suflet locuieşte în trup, dar trupul
este un templu al Duhului Sfânt! Un
templu!... Există o mare deosebire
între un templu sfânt, cu mireasmă
cerească şi o temniţă închisă, plină
de mirosuri grele. Aşa că, să luăm
aminte, să ne cercetăm fiecare şi să
vedem cum găsim noi că este trupul
acesta al nostru: templu sau
temniţă, pentru comoara cea sfântă
şi scumpă, care este sufletul, chipul 816
lui Dumnezeu dat şi pus în noi.
Rugăciune
O, Mire veşnic al sufletelor noastre,
Iisuse, mai bine să pierdem toată
lumea, dar să salvăm sufletul, pe
care, dacă-l vom pierde o dată, l-am
pierdut pentru totdeauna! Salvează-
ne, Doamne, sufletele pentru
Împărăţia Ta!
Cheamă, Milostive Stăpâne, cheamă
Doamne toată lumea creştină, care
s-a botezat, care a primit darul
botezului să vină să Te cunoască!
Cheamă copilaşii creştinilor, adu-i
de pe căile pierzării la Tine!
Binecuvântează-i şi dă-le sănătate
tuturor celor care se află aici şi sunt
bolnavi; celor nedreptăţiţi fă-le Tu
dreptate la toţi, după Darul Tău şi
iubirea Ta cea mare, Stăpâne, şi
suflă mereu în cenuşa vieţii noastre,
ca să ajungem şi noi la Tine, cu
toţii, iar când va suna trâmbiţa să Te
întâmpinăm pe norii cerului, să Te
slăvim pe Tine, cu sfinţii îngeri în
vecii vecilor! Amin!
1109
PREDICI
PREDICĂ DESPRE
FOLOSUL SĂRINDARELOR
,,Vai, câtă luptă are sufletul
când se desparte de trup!...”
F r a ţ i c r e ş t i n i,
Care aţi fost de la începutul acestor
sfinte slujbe aţi putut auzi
cântându-se la strană o cântare
care pătrunde sufletul şi
emoţionează până la lacrimi. În acea
cântare se spunea:
,,Vai, câtă luptă are sufletul când se
desparte de trup, vai cât lăcrimează
atunci şi nu are cine să-l ajute...!”.
Într-adevăr, iubiţii mei fraţi creştini,
avem motiv să plângem pentru că
aşa se va întâmpla cu mulţi dintre
părinţii şi rudeniile noastre, şi aşa
se va întâmpla poate şi cu noi la
ieşirea sufletului, din acest trup
păcătos. Fiindcă nu ştim de ce fel
de moarte vom muri. Dar totuşi noi, La unii din cei rămaşi, care nu
creştinii, avem însă o mare nădejde, cunosc căile Domnului, la
fiindcă ne-a lăsat Dumnezeu toate despărţirea de cei dragi prin moarte,
posibilităţile de a ne pregăti şi a ne se produce în sufletele lor o
curăţi de păcatele pe care le-am schimbare - la unii în rău, iar la alţii
făcut cu voie şi fără voie. în bine. Cei ce se schimbă în rău
cad în deznădejde şi într-o mai mare
Această posibilitate o avem numai necredinţă; Îl hulesc pe Dumnezeu
prin jertfa Sfintei Liturghii. Dar şi se depărtează tot mai mult de
poate cu toţii am auzit, pe câte Sfânta Biserică, zicând ei că dacă
cineva când i-a murit cineva din Dumnezeu ar exista, nu le-ar fi făcut
familie şi la care avea multă nădejde o asemenea nedreptate, adică
şi îl iubea mult zicând: ,,Mi-am luându-le copiii cei dragi care erau
pierdut băiatul sau fata!”; ,,Mi-am nevinovaţi. Astfel aceste
pierdut copiii!”, zic părinţii, sau
invers, ,,Mi-am pierdut mama sau PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
tatăl!”. Unii zic aceasta din neştiinţă 817
şi necredinţă pentru că nu cunosc
tainele Bisericii noastre Ortodoxe suflete întunecate se cufundă tot
pe care le moştenim de la Sfinţii mai mult în întunericul pierzării.
Apostoli, iar alţii zic aşa, pentru că
au Despre cei ce se schimbă în bine
am avut de multe ori ocazia să văd,
o îndoială în existenţa vieţii când prin moartea unui copilaş mic
veşnice şi de aceea zic că dacă au sau mare, s-au întors la Dumnezeu
murit s-au sfârşit, s-au pierdut cu cu tot sufletul, părinţii săi. Ei, care
totul, adică s-au pierdut pentru până atunci trăiau numai în
totdeauna; alţii zic aşa pentru că desfătări şi nu le trebuia biserică,
sunt obişnuiţi să zică multe cuvinte trăind în lux şi petreceri lumeşti,
fără rost şi fără nici un pic de deodată prin venirea acestui necaz
credinţă în Dumnezeu, ba chiar în casă, viaţa lor a luat cu totul altă
ironizează sfânta Lui învăţătură. întorsătură. Au lăsat luxul şi
1110
petrecerile lumeşti şi cu multă parastase cu colive şi alte
credinţă şi dragoste vin la sfânta milostenii, împreună cu dezlegările
biserică, duminicile şi sărbătorile, şi care se fac, ajută ca unii osândiţi să
la cimitirul unde-şi plâng păcatele fie salvaţi şi scoşi de la întuneric la
lor, în urma durerii pricinuite de lumină, de la iad la fericire; aşa au
pierderea copilului lor. lăsat sfinţii apostoli, aşa au predicat
toţi sfinţii părinţii noştri, până în
Ce deosebire mare este între zilele noastre.
aceştia şi cei dintâi care s-au
îndepărtat de Dumnezeu! Atât de Deci, fraţi creştini, să ne fie milă de
mare deosebire ca de la cer la sufletele noastre acum cât trăim, să
pământ. Cei dintâi, care plâng în ne facem cu mâna noastră tot ce
disperare pe morţii lor, parcă într- trebuie, să ne asigurăm sufletul în
adevăr vor să spună prin plânsul lor mâna lui Dumnezeu prin aceste
că cei care au murit nespovediţi, sfinte sărindare. Trebuie să avem
neîmpărtăşiţi şi fără de lumânare, grijă de cei morţi din neamurile
cei care au murit învrăjbiţi şi cu fel noastre, să le facem toate
de fel de păcate mari, cei ce n-au rânduielile stabilite de Sfânta
voit să vină la Sfânta Biserică şi au noastră Biserică; avem datoria
fost despărţiţi aici de sfinţenie, aceasta dacă vrem ca să nu vină
netrebuindu-le Sfânta Liturghie şi peste noi tot felul de necazuri, de
Sfintele Masluri pentru iertarea suferinţe, moarte grabnică în
păcatelor lor, toţi aceştia, este familie, închisoare vremelnică,
adevărat că sunt nişte suflete pagube, despărţire între soţi, ură
pierdute, pentru că merg în fundul între copii şi părinţi şi multe alte
iadului, fiecare la chinuri după nenorociri.
faptele lor.
Ca dovadă pentru cele spuse, că
Dar a lăsat Milostivul Dumnezeu o necazurile vin în familiile noastre
mare milă pe faţa pământului: Jertfa pentru nepăsare, vă voi istorisi o
Fiului Său - Sfânta Liturghie. întâmplare adevărată petrecută în
Sărindarele, constând în slujirea de Grecia cu un împărat Mavrichie. Pe
40 de Liturghii la rând, 40 de
1111
când acesta se simţea fericit în
scaunul de domnie, deodată Nu a trecut mult şi iată că împăratul
a intrat în împărăţia lui Mavrichie a avut o înfricoşătoare
împăratul perşilor şi Mavrichie a vedenie. Se făcea că cineva îl trăgea
fost învins în luptă. Perşii au luat cu sila înaintea scaunului de
12.000 de ostaşi prizonieri şi i-au judecată al lui Dumnezeu; acolo a
cerut lui Mavrichie un galben pentru văzut o mare mulţime de ostaşi,
fiecare, ca să-i elibereze. Dar prizonieri; lanţurile şi fiarele cu care
Mavrichie n-a vrut să plătească. erau ferecaţi sunau asurzitor la
Împăratul perşilor, în cele din urmă grumajii şi picioarele lor. Toţi
a trimis vorbă lui Mavrichie să aceştia cereau răzbunare de la
plătească mai puţin, dar Dumnezeu şi de la Dreptul
Judecător Iisus Hristos. Atunci
818 PREDICI Domnul Hristos, Care sta pe
scaunul înfricoşat ca Judecător, şi-a
Mavrichie tot n-a vrut, ci a ţinut mai întors ochii către împăratul
mult la bani ca la oastea sa. Mavrichie care tremura de groază şi
i-a zis: ,,Mavrichie, iată sângele
Împăratul persan, primind acestor 12.000 ostaşi pe care n-ai
răspunsul de la Mavrichie că nu vrut să-i răscumperi din robie şi din
vrea să-i răscumpere cu bani s-a moarte, sângele lor strigă ziua şi
mâniat şi a dat poruncă să se taie noaptea către Mine, să te
capetele celor 12.000 de ostaşi, care pedepsesc după dreptatea Mea. Eu
erau creştini. După ispăşirea însă Mi-am adus aminte de credinţa
înfricoşătorului măcel a dat o altă ta şi de binele pe care l-ai făcut în
poruncă: ca toate capetele acestor Biserică, de aceea mi-e milă de tine
12.000 de ostaşi să fie puse în vârful şi te întreb unde vrei să te
a 12.000 de suliţe şi să fie arătate pedepsesc, în lumea aceasta sau în
ostaşilor greci, pentru a mustra cealaltă?” Mavrichie a răspuns:
nemilostivirea şi iubirea de bani a ,,Doamne, Dreptule Judecător,
împăratului Mavrichie. În faţa prefer să fiu pedepsit în lumea
acestei privelişti înfiorătoare toată aceasta pentru păcatele mele, decât
împărăţia grecească s-a tulburat. în cealaltă!”.
1112
 acestor frământări a fost cuprins de
După ce s-a trezit din vedenia nişte dureri cumplite şi căzând la
aceasta împăratul şi-a dat seama că pământ se chinuia grozav; în acest
sângele ostaşilor lui pe care l-a timp au sosit slujitorii lui Foca, l-au
vărsat fără dreptate cere răsplătire legat împreună cu toţi ai lui şi l-au
de la Dumnezeu şi şi-a recunoscut dus spre locul de osândă.
greşeala. O căinţă grozavă l-a
cuprins şi a poruncit la toate PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
bisericile să se roage pentru 819
ispăşirea păcatului făcut. Dumnezeu
i-a primit rugăciunea şi a hotărât ca Iată-l acum pe ticălosul împărat
împăratul Mavrichie să fie dat în căzut din toată mărirea, în lanţurile
mâinile unui ofiţer de armată, de fier aşteptându-şi cumplitul
anume Foca. Se făcu dintr-odată o sfârşit. În toată această nenorocire
răscoală mare între armată şi Mavrichie se stăpâneşte, nu se
orăşeni; aceştia nu-l mai voiau pe supără, nu cârteşte, spune numai
Mavrichie împărat. Toată mulţimea aceste cuvinte: ,,Drept eşti,
la curţile împărăteşti, după Doamne, şi drepte sunt judecăţile
hotărârea lui Dumnezeu, l-a chemat Tale!” Deodată se iveşte călăul,
pe Foca şi l-a ales împărat. Acesta scoate sabia din teacă, o flutură în
intră biruitor în cetate şi se aşeză pe ochii lui Mavrichie apoi repezindu-
scaunul împărătesc. se la împărăteasă, care era cu ochii
plângători către bărbatul său cerând
Auzind Mavrichie de aceasta s-a milă, o apucă de păr şi cu o
spăimântat, a fugit cu toţi ai săi pe fulgerătură a săbiei îi zbură capul de
ţărmul mării şi s-au suit într-o pe umeri. Mavrichie vede cum
corabie să-şi scape viaţa, dar cum ţâşneşte sângele din corpul ei, dar
au pornit de la mal, s-a ridicat o nu scoate nici o lacrimă, ci numai
furtună grozavă şi i-a întors cu gura-i strigă: ,,Drept eşti, Doamne,
corabia la ţărm. Văzând că nu poate şi drepte sunt judecăţile Tale!” Cu
scăpa astfel, a ieşit din corabie cu aceste cuvinte îşi ia ziua bună de la
toţi ai săi şi căutau o pădure unde soţie.
să se poată ascunde. În timpul
1113
Călăul se îndreaptă apoi către cei a răzbunat dreptatea dumnezeiască
cinci copilaşi, care în zadar îşi ridică pe capul acestui ticălos împărat, a
mâinile spre tatăl lor şi fără nici o soţiei şi copiilor lui.
milă le seceră capul, unul câte unul,
lăsându-i să se tăvălească în Iată, iubiţi creştini, ce cumplit se
sângele lor. O, ce tată nefericit şi răzbună păcatul asupra omului! Iată
îndurerat! La uciderea fiecărui copil cum a fost pedepsit împăratul
în sunetul lanţurilor cu care era Mavrichie pentru că n-a vrut să-i
încărcat şi legat, îşi ridica mâinile şi răscumpere pe cei 12.000 de ostaşi!
ochii către cer şi repeta aceleaşi El a pierdut nu numai banii cu care
cuvinte: ,,Drept eşti, Doamne, şi trebuia să-i răscumpere, ci
drepte sunt judecăţile Tale!”
a pierdut împărăţia, soţia,
Rămase pruncul cel mai mic în copiii şi viaţa. Nu facem şi noi la fel
braţele doicii, femeia care alăpta dacă nu răscumpărăm sufletele
copilul, acesteia i se făcu milă de răposaţilor noştri din robia iadului
nenorocitul împărat şi ca să nu se unde se chinuiesc?! Nu facem şi noi
verse tot sângele lui împărătesc, îl la fel ca şi împăratul acesta
ascunde şi-l dă spre junghiere pe Mavrichie?! Răspunsul este: DA!
copilul ei. Mavrichie vede aceasta şi Către toţi creştinii care petrec în
zice: ,,Nu face una ca aceasta luxuri, jocuri, chefuri, morţii lor
femeie, nu vreau să-ţi dai copilul tău strigă răzbunare de la Dumnezeu;
nevinovat să fie ucis în locul că poate moştenesc averea lor,
copilului meu, că acela n-a greşit casele lor, banii lor. Să nu stăm
nimic, dă la tăiere copilul meu care nepăsători faţă de chinul şi durerea
este copilul unui tată păcătos!” lor, fiindcă vor veni de la Dumnezeu
Călăul roteşte sabia şi-l junghie, iar tocmai atunci când eşti mai fericit
Mavrichie repetă aceeaşi rugăciune fel de fel de pedepse şi necazuri
de mai înainte. După aceea, neaşteptate.
ridicându-şi ochii la cer mulţumeşte
dreptăţii dumnezeieşti şi-şi pleacă Să fim cu toţii atenţi că multe sunt
grumajii ca să-şi primească şi el cursele diavolului ca să-l determine
moartea, tăindu-i-se capul. Astfel s- pe om să nu facă aceste slujbe,
1114
pentru că prin aceste slujbe noi, cei Proorocul Ilie. În timpul nostru
de pe pământ, dăm vedem câte o văduvă care din mica
ei pensie se luptă să-şi plătească
820 PREDICI sărindare, ia parte la slujbe ca să-şi
asigure sufletul, că, dacă moare, nu
război cu iadul şi sufletele care sunt mai poate avea nădejde la cineva
acolo ţinute vor fi eliberate de care să-i facă cele de trebuinţă, şi
Dumnezeu prin sfinţii îngeri în atunci şi le face cu mâna ei; ferice
timpul sfintelor sărindare. De aceea de aceste suflete care au înţeles
se împotriveşte foarte mult diavolul rostul vieţii lor pe pământ -
să nu se facă aceste slujbe atât de mântuirea!
folositoare; îţi pune în minte că se
cheltuiesc mulţi bani, că mai bine Sunt însă creştini care de frica
cumperi pentru copii ceva, îţi face sărăciei - că pentru altele au bani,
inimă rea, te face zgârcit pentru cele dar pentru suflet nu - nu se îngrijesc
sufleteşti şi tot aşa te amână deloc pentru cei răposaţi, şi nici
diavolul punându-ţi tot felul de pentru ei personal; dar nu mă mai
piedici ca să nu ajungi să te achiţi mir pentru că minunate sunt
de obligaţiile pe care le ai faţă de judecăţile lui Dumnezeu şi acestor
răposaţii tăi. oameni probabil nu le sunt primite
darurile lor, deoarece Dumnezeu,
Dacă cercetăm Sfânta Scriptură, şi Care le ştie pe toate, ştie pe ce fel
Vechiul Testament şi Noul de nedreptăţi sau pe ce păcate
Testament, observăm că cei săraci strigătoare la cer şi-au agonisit acei
au fost mai darnici şi s-au îngrijit bani de nu se pot hotărî să facă
mai mult de suflet; când aceste sfinte slujbe. Mai sunt unele
a văzut-o Mântuitorul pe suflete care se îndoiesc de marele
văduva care a pus în cutia bisericii folos ale acestor slujbe, că are
cei doi bănuţi a lăudat dărnicia ei în diavolul grijă să întindă cursele lui
faţa ucenicilor. În timpul apostolilor, şi să te facă să nu crezi, să te
cei săraci îşi aduceau tot avutul la tulbure şi să nu-ţi fie primită jertfa.
picioarele lor. În Vechiul Testament Fiţi atenţi, că multe sunt cursele
o femeie văduvă l-a hrănit pe diavolului, nu plecaţi urechea la
1115
gura lumii, urmaţi sfaturile Sfintei
noastre Biserici Ortodoxe! Fie-Ţi milă şi de noi, Bunule
Doamne şi cu uşurinţă desparte
Vă îndemnăm din tot sufletul pentru sufletul de trupul acesta păcătos!
binele şi mântuirea sufletelor celor Când ceasul înspăimântător al
răposaţi şi al dumneavoastră, cei morţii se va apropia, când tristeţea
vii, faceţi aceste slujbe, căutaţi să sufletului ne tulbură, când
fiţi prezenţi pentru că vor fi de mare fărădelegile noastre ne înspăimântă,
folos. iar sufletul nostru tulburat va fi în
luptă cu îngerul întunericului
acoperindu-ne ochii, fie-Ţi milă de
Rugăciune noi, Stăpâne! Când lacrimile vor
curge şiroaie şi vor uda perna de
O, Iisuse, Doamne, Dumnezeule sub cap, fie-Ţi milă de noi, Stăpâne
Preabun, Părinte al îndurărilor, cu Împărate! Când prietenii noştri cei
inima înfrântă şi rănită de durere dragi, când rudele şi cunoscuţii
pentru cei ce sunt în muncile noştri ne vor înconjura, Iisuse, vino
veşnice, Te rugăm, iartă-le lor Tu lângă noi!
păcatele cele de voie şi cele fără de
voie şi la sfârşitul vieţii noastre, Când toate simţirile noastre şi
când picioarele nu vor mai umbla, gemetele vor dispărea, iar agonia
când ochii se vor închide, când morţii ne va cuprinde, Milostive
mâinile tremurătoare Iisuse, vino lângă noi! Când va fi
cea din urmă răsuflare a acestui
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET trup păcătos, pentru ieşirea
821 sufletului, Iisuse Milostive, acesta
să fie primit în mâinile Tale!
ale morţii vor stinge luminile
ochilor, când obrazul va începe să Când sufletul va zice rămas bun
îngălbenească şi buzele să se acestei lumi şi va lăsa trupul, palid
învineţească, iar sudorile morţii ne şi rece ca gheaţa, primeşte-l ca pe
vor scutura, să fii aproape de un omagiu împărăţiei Tale divine, ca
căpătâiul nostru!
1116
să Te slăvească şi acolo, în cerul vremea Mântuitorului, I-au adus într-
Tău cel sfânt, în vecii vecilor! Amin! o zi o femeie pe care au prins-o în
desfrânare şi I-au zis: ,,Învăţătorule,
Moise porunceşte în lege ca să le
822 PREDICI ucidem cu pietre pe astfel de femei!
Tu ce zici?” Atunci Iisus le-a zis:
,,Cel ce este fără de păcat, să
arunce cel dintâi cu piatra în ea!”.
Minunat răspuns le-a dat Domnul
PREDICĂ DESPRE Hristos acestor farisei făţarnici, care
nu căutau decât să-i osândească pe
CLEVETIREA ŞI OSÂNDIREA alţii, socotindu-se pe ei drepţi, sfinţi
APROAPELUI şi neprihăniţi; ei, în inimile cărora
clocoteau tot felul de spurcăciuni şi
mişunau toate răutăţile, înveninând
sufletul aproapelui.
,,Iisus a zis: «Cel ce este fără de
păcat, să dea cel dintâi cu piatra în Evreii se lăudau cu moralitatea lor
ea!»” şi priveau cu groază apucăturile
desfrânate ale păgânilor. Prezenţa
(Ioan 8,7) ofiţerilor romani în Palestina, a adus
şi o mulţime de apucături păgâne,
F r a ţ i c r e ş t i n i, de distracţii imorale şi destrăbălate;
cântecele uşuratice tulburau liniştea
Multe sunt părerile unora sau altora oricui ar fi vrut să trăiască şi să
cu privire la păcatul desfrânării. Unii împlinească Cuvântul lui
socotesc că păcatul acesta nu este Dumnezeu. De aceea şi aceşti evrei,
chiar aşa de greu, iar alţii socotesc care se lăudau ca oameni morali,
că acest păcat este mai greu ca încă nutreau în inimă pe ascuns
toate păcatul desfrânării. Sufletul lor era
plin de fiere amară, prins de
păcatele. Din Sfânta Evanghelie lanţurile fărădelegii, căci pe bună
vedem că fariseii şi cărturarii din dreptate, cel care găseşte plăcere în
1117
a privi scene murdare, cei care bărbăţie, de cei mai mulţi oameni,
asistă cu priviri pofticioase pot fi care şi ei pretind a fi creştini. De
uşor atraşi de păcate făţişe, gânduri aceea zic unii: ,,Eşti tânăr!... Să
urâte, care stau ascunse în petreci! Că doar n-ai să te distrezi şi
cămăruţele inimii. să joci la bătrâneţe!” Iată
încuviinţarea desfrânării şi a altor
Chiar numai gândul păcătos este păcate de acelaşi fel.
privit ca păcat. De aceea zice
Domnul Hristos: ,,Oricine se uită la Câţi tineri mai ajung oare acum să
o femeie ca s-o poftească, a şi se cunune religios, neîntinaţi cu
preacurvit cu ea în inima lui!”. Dacă trupurile?! Câţi tineri ascultă
numai privirea şi gândul păcătos te cuvintele Apostolului Pavel care
pătează, atunci cine mai poate să zice: ,,Fugiţi de poftele tinereţii!”
spună că a rămas neîntinat de Câţi vor să ştie că tovărăşiile rele,
păcatul acesta al desfrânării?! Cine strică obiceiurile bune? După ce că
nu vede că omul este pornit spre păcat, având
în el o fire păcătoasă şi stricată, mai
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET vin şi din afară tot felul de aţâţări:
823 cărţile rele, romane imorale în care
păcatul desfrânării este zugrăvit
destrăbălarea merge mereu aproape fără perdea; apoi câte
crescând şi din ce creşte mai mult tablouri atrăgătoare înfăţişând
se adânceşte? Dar de ce oare din zi trupuri goale, filme şi reviste
în zi creşte păcatul acesta?! Fiindcă imorale, care se găsesc în case de
omul a ajuns să nu oameni moralişti şi care se cred
serioşi, ca şi fariseii din vremea
mai aibă frică de Dumnezeu, să nu-i Mântuitorului.
mai fie ruşine de nimeni şi să nu se
mai poată înfrâna de la distracţii şi Moda femeiască este o ispită
plăceri păcătoase. Atât de jos a atrăgătoare în păcatul desfrânării:
decăzut omenirea, încât ferirea de rochii scurte, decoltate şi despicate,
desfrânare a unor creştini, este braţe goale, bluze străvezii, blugi
luată în râs şi socotită ca o lipsă de strâmţi de se văd mădularele prin ei,
1118
părul tuns, vopsite şi machiate. Dumnezeu, din pricina acestor
Toate acestea au avut influenţă să scârboase păcate - curvia şi
alunge ruşinea dintre oameni şi să sodomia - care se încuibaseră în ele
facă lumea tot mai neserioasă, şi au rămas de pomină ca
aruncând-o în păcatul desfrânării Dumnezeu să arate lumii cât de mult
sufleteşti şi trupeşti. urăşte păcatul acesta şi ce
pedeapsă grea vor primi cei ce se
Bătrânii se iau la întrecere cu tinerii ţin de astfel de păcate!
în glume proaste şi vorbe cu două
înţelesuri. Până şi copiii au ajuns să Pentru aceasta şi Mântuitorul, ca un
vorbească între ei vorbe ruşinoase, Înţelept învăţător, cu înţelepciunea
porcoase. cea dumnezeiască de sus, ne spune
O mulţime de femei şi-au că, numai dacă priveşte cineva o
vândut trupul pe bani, pentru persoană şi o pofteşte în inima sa, a
desfrânare; bărbaţi, cu neveste şi şi preacurvit. El vrea să scoată răul
copii, trăiesc în nelegiuire, fără nici din rădăcină, ca să nu
o ruşine. Câte lucruri scârboase nu
se fac de către tineri, mai ales unde 824 PREDICI
sunt mai mulţi la un loc! Păcatul
este grozav de molipsitor şi s-a ajungă la înfăptuirea păcatului
răspândit cu o mare iuţeală. Răul de nimeni. Toţi Sfinţii Părinţi, împreună
care vorbim este aşa de scârbos că cu apostolii şi cu adevăraţii părinţi
nu se poate spune prin cuvinte. Şi duhovniceşti ai vremii noastre,
totuşi… păcatele ascunse nu rămân condamnă din răsputeri toate
mereu tăinuite, căci dacă te duci pricinile de păcătuire, toate plăcerile
într-un spital de nebuni, vezi acolo deşarte care smintesc ochii, inima
urmările acestor păcate. Câţi copii omului şi mintea şi interzic cu
nu se nasc cu suferinţe grele în desăvârşire creştinilor distracţiile,
trupurile lor, din cauza acestui jocurile, modele, filmele imorale şi
păcat al desfrânării! toate cursele care-l pot duce pe om
la săvârşirea păcatului, fiindcă
De aceea, oraşele mari, Sodoma şi fiecare plăcere este un burghiu al
Gomora, au fost nimicite de diavolului, cu care sfredeleşte şi
1119
face o gaură în corabia sufletului şi cineva o vorbă calomniind o
a trupului nostru. Cu cât se fac mai persoană oarecare, numai ce au
multe găuri, cu atât se scufundă mai auzit şi gata… încep să bată toba,
uşor şi mai repede corabia noastră să umple lumea cu veştile: ,,Auzi
sufletească. dragă, auzi că a fugit fata lui cutare
cu băiatul lui cutare!”, sau: ,,Ştii
Diavolul are multe burghie de ceva?! Să-ţi spun eu!.. Bărbatul lui
acestea. Cu unul sfredeleşte prin cutare, trăieşte cu femeia lui
ochi, cu altul prin inimă, cu altul cutare!” şi aşa le macină gura
mintea, cu altul tot trupul. Să fim cu clevetiri şi osândiri, de se
luare aminte, să nu-l lăsăm pe cutremură o lume întreagă,
spurcatul acesta să ne spargă înmulţind păcatul acesta ca o boală
corabia, căci el se străduieşte să de la unul la altul. Un astfel de om
înece corăbiile cele pline cu să se aştepte la războiul curviei şi la
bunătăţi, nu pe cele goale. Câtă cădere mare. Iar dacă acea
pagubă se face când se scufundă o persoană, fiind în vârstă, n-a căzut
corabie plină cu bogăţii şi bunătăţi! ea în păcatul acesta, Dumnezeu
îngăduie să cadă copiii ei în păcat,
Acum să ascultăm şi sfaturile unui pentru păcatul acesta mare al ei.
Sfânt Părinte din Pateric, care ne
spune aşa: ,,Cel care se luptă cu N-avem voie, ne spune Sfânta Lege
păcatul curviei, să se străduiască să a lui Dumnezeu, să vorbim de unul
vadă din care pricină s-a pornit şi de altul, chiar dacă i-am fi văzut
războiul asupra lui, fiindcă războiul păcătuind. Avem voie să vorbim de
curviei se porneşte asupra omului păcatul curviei şi de toate păcatele
din aceste cauze: ori din în general, prin predici, prin
dezmierdări, din desfătări, ori din cuvântări, dar nu dând exemplu pe
somn prea mult, sau din mândrie, anumite persoane pe care le-am
sau te socoteşti mai bun decât alţii, cunoscut, pe care le ştim. Ca
sau ai vorbit şi ai osândit pe cineva, dovadă, iată ce ne spun Sfinţii
când l-ai văzut păcătuind”. Tocmai Părinţii noştri din Pateric: Sfântul
acest păcat îl fac cei mai mulţi din Isac Tebeul l-a văzut pe un frate
creştinii noştri. Cum au auzit de la păcătuind şi l-a osândit imediat.
1120
După aceea, a plecat în pustie. Când
s-a întors la chilia lui din pustie, a
găsit un înger al Domnului lângă
uşă, care i-a zis: ,,Nu te las să intri!”
,,Dar pentru ce, sfinte îngere?”
Atunci i-a zis îngerul: ,,Dumnezeu
m-a trimis să te întreb: «Unde
porunceşti să-l aşeze pe fratele pe
care l-ai judecat? La ce fel de
chinuri din iad să-l aşeze
Dumnezeu?» pentru că l-ai judecat
tu şi l-ai
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
825
osândit?” Atunci recunoscându-şi
greşeala, a zis: ,,Iartă-mă Doamne,
iartă-mă Doamne!”, şi s-a pocăit de
păcatul acesta.
Un alt părinte, mergând la oraş
pentru trebuinţele lui, a văzut în
drumul lui doi inşi păcătuind, iar el
şi-a întors faţa şi mergea mai
departe, dar iată îngerul Domnului
cu o sabie în mână îi zice: ,,Nu
ziceai ceva, că iată sabia!”. Iată,
deci, care trebuie să fie atitudinea
noastră în astfel de situaţii! Dacă
aceşti părinţi i-au văzut cu ochii lor
pe cei ce păcătuiau şi au primit
mustrări şi dojeniri de sus, de la
1121
Dumnezeu, cu atât mai mult vom fi
mustraţi noi şi pedepsiţi de
Dumnezeu, dacă nici n-am văzut, ci
numai am auzit de la cineva, de la o
gură bârfitoare şi minte spurcată, ca
a fariseilor din Sfânta Evanghelie şi
ne-am pornit să-l vorbim şi să-l
calomniem pe om. Aşa că, iubiţilor,
să ne păzim cu sfinţenie, că grozavă
este căderea celor ce osândesc şi
judecă păcatele altora!
Găsim scris tot în Pateric despre
cineva care a judecat şi Însuşi
Domnul l-a numit antihrist, pentru
că s-a găsit el să-l judece, mai
înainte de a-l judeca Domnul. Mare
frică trebuie să avem, căci nu ne
jucăm cu păcatul acesta. Domnul
Hristos spune într-un loc în Sfânta
Evanghelie că: ,,...Vor intra în
Împărăţia cerului desfrânaţii şi
desfrânatele, iar fiii luminii vor fi
scoşi afară!”, ca să ne facă să
înţelegem şi mai mult că Dumnezeu
a lăsat pocăinţă, iertare şi mântuire
tuturor păcătoşilor. Cine suntem noi
ca să-i vorbim şi să-i osândim?!
Sfântul Apostol Pavel ne spune şi el
că: ,,Cine păzeşte toate poruncile şi
calcă una, se face vinovat de
toate!”. Să nu se împlinească cu noi
vorba aceea bătrânească: ,,Hoţul
este cu un păcat, iar păgubaşul cu o pentru desfrânarea minţii lor, pentru
mie.”, adică cel ce a greşit are că se înecau în pofte păcătoase, în
numai un păcat, pe care îl ştie el şi plăceri, în distracţii, în chefuri şi în
Dumnezeu, iar cel ce-l spune lumii, lux. Cu nici un chip nu ni se cade
pârându-l, înmulţeşte păcatul acela nouă, să vorbim şi să judecăm
al lui de mii şi mii de ori. păcatele altora! Cel ce râde de
păcatele altuia se
Pe drept cuvânt se spune că aceştia
sunt propovăduitorii dracilor şi mult 826 PREDICI
câştig au demonii de pe urma lor,
aşa că trebuie să fim atenţi cum aseamănă unui ostaş fără minte
înţelegem credinţa adevărată, aflat pe front, care râde de rănile,
pentru că Dumnezeu are scări şi de primite în luptă de tovarăşul său,
ridicat şi de coborât. Mai plăcut este uitând că se află şi el tot pe front şi
înaintea Domnului păcătosul smerit, la orice pas ar putea fi rănit. Sfinţii
care-şi vede păcatul lui, decât Părinţii noştri merg mai departe cu
dreptul mândru, care se socoteşte învăţătura, sfătuindu-ne. Iată ce zice
pe sine neîntinat, neprihănit, după Sfântul Pimen: ,,Dacă vom acoperi
cum găsim scris de sfinţii noştri greşeala fratelui nostru şi
părinţi, că omul păcătuieşte foarte Dumnezeu o va acoperi pe a
mult cu mintea, aşa cum zice noastră! Iar dacă vom descoperi
Sfântul Părinte Gherontie tot din păcatele fratelui nostru şi
Pateric: ,,Sunt unii, spune el, care Dumnezeu va arăta păcatele
curvesc fără să se apropie de noastre!”.
trupuri şi aceştia curvesc cu mintea,
chiar dacă trupurile lor rămân Aşa vorbeau odată două creştine în
fecioreşti”. faţa icoanei Sfintei Pelaghia, căci
una dintre ele, deşi erau surori, nu
Aşa observăm şi în pilda celor 10 ştia ce sfântă este în acea icoană,
fecioare că cinci fecioare erau bune, iar cealaltă, fiind întrebată, îi
iar cinci fecioare erau nebune şi n- răspunde cu dispreţ, zicând: ,,Asta
au fost primite, deşi cu trupul erau e aia care a fost desfrânată!”. Atât
fecioare, pentru nebunia minţii lor, de departe merg unii cu
1122
îndrăzneala, că îi judecă şi pe sfinţi
care, deşi au păcătuit, prin pocăinţă
au ajuns la fericirea veşnică, la
sfinţenie. În loc să reţină faptele de
pocăinţă ale sfinţilor, strădania lor,
postul lor, rugăciunile lor, le-a
rămas în minte doar păcatul acesta
al desfrânării, pentru care sfinţii s-
au căit toată viaţa.
Aşa au ajuns unii să-I hulească şi
pe Domnul Hristos şi pe Maica
Domnului, despre care, spun ei, că
a mai avut copii şi alte multe hule la
adresa Maicii Domnului. De aceea
unii au gânduri murdare, când văd
icoana Domnului Hristos şi a Maicii
Domnului; gânduri urâte şi spurcate
se strecoară în minte, că se
depărtează Darul şi Duhul lui
Dumnezeu de clevetitori şi de cei ce
judecă pe alţii.
Sunt multe persoane care cred că
dacă nu au căzut în păcatul
desfrânării, n-au păcate, şi atunci n-
au de ce să se spovedească la
duhovnic. Voi reda cuvintele
părintelui nostru Ioan Iacob de la
Ierusalim, vieţuitor în mănăstirea
Hozeva, ale cărui moaşte se află
acolo. Este un sfânt român, de
curând trecut la cele veşnice pe
1123
care Dumnezeu l-a proslăvit pentru
viaţa lui curată. Cineva care a fost
acolo,
a adus una din predicile lui şi
m-am minunat de învăţătura lui cea
duhovnicească, dreaptă şi
adevărată.
Iată ce spune el: ,,Sunt câţiva ani de
când îl îndemn pe un frate de
mănăstire să meargă la duhovnic
pentru mărturisire. «Ce am eu cu
duhovnicul?!» - îmi zice el - «că
doar nu l-am omorât pe tata şi nici
nu trăiesc în păcate?!»” Iată cum
înţelegea acela păcatul! Sunt mulţi
care înţeleg ca el, chiar dintre cei
care merg la duhovnic. Fratele cu
pricina socotea ca o năpăstuire
îndemnul pentru mărturisire. El,
nevinovatul, nu ştie încă de
duhovnic considerând că nu are
păcate, şi doar nu este mai breaz
decât fiul cel pierdut din Sfânta
Evanghelie, dar neavând femeie, se
credea fără de păcat. Iată unde se
mărgineşte păcatul după socoteala
lui! Din nenorocire mulţi sunt
părtaşi cu el şi se împărtăşesc
regulat, fără să ştie de părinte
duhovnic, merg din biserică în
biserică, se împărtăşesc, unii chiar
fără să se spovedească.” Sfântul Prooroc David se plânge că:
,,... întru păcate m-am născut
Prăpastie adâncă este aceasta Doamne, în păcate m-a zămislit şi
pentru bietul suflet, pentru că se m-a născut maica mea!” (Ps. 50), iar
defăimează cea mai trebuincioasă noi, care am îmbătrânit în rele,
taină pentru mântuire, adică taina zicem că nu facem păcate. Oare
pocăinţei, care numai desfrâul trupesc este păcat?!
Dar în tablele legii, câte porunci ne-
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET a dat Dumnezeu, până la porunca a
827 şaptea: ,,Să nu faci desfrânare!”?
Iar în cele nouă fericiri din Sfânta
împreună cu Sfântul Botez, Evanghelie, oare îi fericeşte Domnul
deschide uşa raiului la toată lumea. numai pe cei curaţi cu trupul?! Nici
Cine se socoteşte că nu este nu aminteşte de aceasta, căci dacă
păcătos, acela nu are nici pocăinţă n-ai inima curată, nici trupul nu este
şi nu ştim unde este mântuirea lui! curat şi nici sufletul! Avem sute de
Iată de ce nu se mântuiesc mărturii despre aceasta şi noi ne
sectanţii! Fiindcă mai toţi sectanţii înşelăm adesea, socotind numai
se bat cu pumnul în piept şi spun că desfrâul ca păcat, iar altele care
ei nu sunt păcătoşi, nu mai au sunt mai vătămătoare, nu le luăm în
păcate, ei sunt drepţi, nu le trebuie seamă. Oare numai cel ce tuşeşte
preot, nu le trebuie spovedanie, nu este bolnav? Câţi nu sunt bolnavi
le trebuie împărtăşanie, nu le de oftică, de cancer sau de alte boli
trebuie biserică şi sfinţeniile din lăuntrice şi dacă nu tuşesc, oare ei
biserică. Ei se socotesc drepţi, nu sunt bolnavi?!
sfinţi, dar nu se mântuiesc, căci fără
pocăinţă, nu este mântuire. Sfinţii Povestea un părinte misionar din
Părinţi ne învaţă că orice abatere de Grecia că, mergând odată către un
la bine, este socotit păcat. De ar trăi sat aproape de Salonic, s-a întâlnit
omul numai o zi pe lumea aceasta, cu un ţăran care se întorcea de la
tot nu este scutit de păcate, că până câmp. Ca să-l încerce pe om de
şi pruncul are mânie şi pizmă. răbdare, a zis preotul:
1124
 păcate şi suntem aşa de neprihăniţi,
,,Bună seara, păcătosule!” La că atunci mândria din capul nostru,
această vorbă i-a sărit omului ajunge la măsura lui Lucifer. Aşa
ţandăra, răspunzând preotului cu cred unii din creştini că se
mânie: mântuiesc numai dacă n-au făcut
păcatul
,,Eu păcătos! Dar de unde ştii
aceasta? Eu sunt cel mai bun 828 PREDICI
creştin din sat, că nu mă ştiu să fi
făcut vreun păcat în lume!”. Văzând desfrânării, chiar dacă îl întrec pe
preotul nostru că a dat de bucluc, a Iuda prin iubirea de argint, chiar
căutat să schimbe vorba să-l dacă ar fi mândri ca Lucifer, chiar
liniştească, dar n-a fost chip; omul dacă ar fi mânioşi şi zavistnici, chiar
n-a vrut să mai vorbească şi a dacă ar mânca din carnea fratelui
plecat supărat. Interesându-se prin clevetire şi bârfire, chiar dacă
preotul în sat despre omul cu ar fi lacomi şi trândavi, chiar dacă s-
pricina, a aflat că el era eroul ar bălăci în mocirla tuturor
certurilor şi al tulburărilor în sat. fărădelegilor şi ar umbla în calea
Toţi se fereau de el ca de o vacă ce fariseilor prin făţărnicie.
împunge. Poate vreţi să râdeţi
cumva de supărarea ţăranului şi de O, sărmane suflete! Vi se pare că
socoteala lui; gândiţi-vă însă puţin, sunteţi ca nişte porumbiţe
şi veţi vedea că mai toţi avem nevinovate dacă n-aţi căzut în
aceeaşi socoteală. Acela, pentru că desfrâu. Ferice de voi, nevinovaţilor
se ştia în căsătorie legitimă, adică în că nu umblaţi în calea păcătoşilor!
căsătorie cinstită, avea părerea că Dar, fraţilor şi surorilor, ia staţi
el e cel mai drept din tot satul şi cel puţin să ne dezmeticim, oare nu
mai bun creştin. cumva ne înşelăm cu părerea?! Ia s-
o luăm de la începutul lumii, să
De asemenea şi noi creştinii, chiar vedem, noi suntem greşiţi sau a
călugării şi maicile, oricât ne-am feri greşit Scriptura? Lucifer, mai
de microbii desfrâului lumesc, să nu marele îngerilor, n-a făcut
socotim că ne-am înstrăinat de desfrânare, căci nu avea trup şi iată-
1125
l că s-a prăbuşit din cer cu a treia
parte din îngeri prefăcându-se în
diavoli! Mare este păcatul mândriei!
Este cel dintâi păcat ce s-a făcut
mai întâi de către îngeri.
Adam şi Eva n-au făcut desfrânare
şi totuşi au pierdut raiul, s-au
osândit la moarte. Oare lăcomia şi
obrăznicia nu sunt păcate ca şi
desfrâul? Că ei pentru lăcomie,
pentru îndrăzneală şi pentru
neascultare au pierdut raiul; au fost
scoşi afară, că nu L-au ascultat pe
Dumnezeu, să nu mănânce din
pomul oprit. Pizma lui Cain a născut
primul omor între oameni. Oare nu
este acesta păcat, mai greu ca
desfrânarea?! Şi Iuda, pentru ce L-a
vândut pe Domnul Hristos, oare
pentru desfrânare trupească, nu
pentru lăcomie şi iubire de bani?!
Ereziile şi prigoanele care s-au
născut în sânul Bisericii, n-au ieşit
oare din cauza minciunilor, a
mândriei şi a zavistiei?! Războaiele
şi toată prigoana cea nebună, nu
este păcat ca şi desfrânarea?!
Vedeţi că până la desfrânare mai
sunt şi alte păcate mai grele şi mai
greu de vindecat? Ne înşelăm dacă
socotim păcate numai căderile
1126
trupeşti, curvia şi neamul ei. Să nu
creadă cineva că este fără de
prihană, dacă a fost ferit cumva de
gripa desfrâului trupesc. Boala
aceasta se arată azi în toată lumea
ca un microb molipsitor, dar i se
cunosc cauzele şi le-aţi auzit cu
toţii. Însă, gândiţi-vă câte boli
ascunse se cuibăresc în sufletul
nostru, fără să fie vădite şi arătate şi
fără să pricepem de unde se nasc şi
cu ce leacuri s-ar vindeca?!
Deci, fraţilor şi surorilor, să nu ne
fericim pe noi, sărmanii, că sunt
destule păcate mult mai grele ca
păcatul desfrânării, care rod ca şi
viermii haina sufletului nostru. Să
nu-l socotim păcătos numai pe cel
ce a făcut păcate trupeşti, că atunci
facem mincinoase Scripturile Sfinte
şi nu ne putem nici îndrepta, nici
cunoaşte boala sărmanei noastre
făpturi. Nimănui să nu i se pară că
facem o îndreptăţire acestui păcat
trupesc, dar mai grea decât curvia
trupească, este cea sufletească!
Cine a păcătuit trupeşte se spală cu
lacrimi de pocăinţă, ca atâţia sfinţi
şi sfinte pe care îi avem pildă cu
vieţile lor în Sfânta noastră Biserică,
cu
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
829
hotărârea lor de îndreptare. Curvia
sufletească este despărţire de
Dumnezeu, lepădare de dreapta
credinţă, prin multe forme şi multe
feluri. Aici să se intereseze fiecare
şi să citească la Apocalipsă, cap.
17, unde se vorbeşte de desfrânata
pe care o va nimici Dumnezeu,
pentru destrăbălările ei.
Toţi cei care propovăduiesc
nelegiuiri şi învaţă lumea că nu este
păcat să fumezi, să joci, să
descânţi, să faci avorturi, să ai
prieten, prietenă pentru a păcătui,
să cânţi lumeşte şi multe alte feluri
de păcate sunt nişte desfrânaţi cu
sufletul, fiindcă, mai întâi, ei nu se
pot lăsa de aceste păcate şi nu
învaţă cum au predicat apostolii, nu
învaţă aceeaşi credinţă dreaptă, aşa
că nu-i ascultaţi, că vă duc la
pierzare. Trebuie să stingem răul de
la rădăcină, aşa cum ne învaţă
Mântuitorul. Nu să smulgem
buruiana numai deasupra - frunza,
şi rădăcina s-o lăsăm în pământ,
căci foarte repede creşte iarăşi.
Luaţi învăţătura aceasta curată şi
sfântă, că şi noi am luat-o de la mai
1127
marii noştri, de la Sfinţii Părinţi şi
credeţi tot ce vi s-a spus! Ascultaţi
şi împliniţi că este aproape venirea
Stăpânului, să răsplătească
fiecăruia după faptele lui!
Să priveghem şi să ne rugăm ca să
nu cădem în ispită, şi să punem
untdelemn
- faptele cele bune - în
candela sufletului nostru, să ardă
cât mai frumos, că Stăpânul este la
uşă, e gata să vină! Să ne găsească
pregătiţi şi cu candelele aprinse!
Acum, văzându-ne fiecare
fărădelegile şi păcatele noastre, să
lăsăm şi noi pietrele jos, să nu mai
dăm în nimeni şi ruşinaţi de
murdăria păcatelor noastre, să nu
mai osândim pe nimeni. Fiecare să-l
vedem pe aproapele mai bun, mai
primit înaintea lui Dumnezeu şi să
ne ferim cu toţii, de călcarea
oricărei porunci dumnezeieşti
fiindcă în păzirea poruncilor constă
viaţa şi mântuirea noastră, iar
călcarea lor aduce blestemul şi
pierzarea sufletelor şi a trupurilor
noastre.
O femeie în vârstă a venit într-o zi la -
preot, plângând de săltau hainele de cred, dar pe acesta nu l-am spus,
pe ea, şi îl întrebă:
-Ce să fac, părinte, cum să-mi
îndrept bărbatul, că vrea să mă
omoare, vrea să mă distrugă,
fiindcă a auzit de la o vecină că eu,
în tinereţe, am făcut păcatul
desfrânării cu cineva?! A fost
întrebată numai atât:
- Ia gândeşte-te, dumneata
bine! Stai aici şi gândeşte-te: în
viaţa dumitale ai vorbit de cineva tot
aşa, ai pârât păcatul acesta că l-a
făcut cineva şi a suferit de pe urma
vorbelor tale?
A stat puţin femeia şi s-a gândit şi
şi-a adus aminte, că mai demult
stătuse cu chirie la o familie, unde
băgase zâzanie între soţ şi soţie,
fiindcă a pârât-o pe soţia aceea la
bărbatul ei, spunând că a trăit cu
cineva şi el nu ştie, din care pricină
aceia s-au despărţit.
- Ai spus la vreun duhovnic,
te-ai mărturisit?
830 PREDICI
Am spus toate păcatele
părinte, deloc.
- Să-l spui că pentru acest
păcat te chinuieşti acum! A îngăduit
Dumnezeu ca bărbatul dumitale să
descopere acum la bătrâneţe, să te
chinuiască, să te omoare cu bătaia -
că era fugită de acasă de câteva zile
- pentru că ai făcut acel păcat,
despărţindu-i pe acei tineri cu gura
dumitale, pârând şi calomniind.
Aşa că, nu este păcat uşor, iubiţi
creştini! Ce trebuinţă avem noi să
vorbim despre lucrurile acestea,
despre ce a făcut cutare sau
cutare? Să smulgem spinii,
pălămida şi buruienile din grădina
sufletului nostru, că se înmulţesc,
cresc şi rodesc, dacă noi nu luăm
seama să ne îndreptăm şi nu băgăm
în seamă cuvintele lui Dumnezeu,
Care porunceşte să le păzim. Cu
aceste cuvinte, să-L rugăm pe bunul
Dumnezeu să ne învrednicească pe
toţi iertării păcatelor şi mântuirii
sufletelor!
Rugăciune
1128
Dumnezeul cerului şi al pământului,
Dumnezeul celor văzute şi (Matei 24, 37-39)
nevăzute, Dumnezeul milei şi al
îndurării, caută cu ochiul Tău F r a ţ i c r e ş t i n i,
milostiv asupra noastră, a
păcătoşilor robilor Tăi şi dă-ne Venind din cer pe pământ, Domnul
inimă înfrântă şi smerită ca să nu Iisus Hristos să mântuiască lumea
judecăm şi să nu osândim pe de înşelăciunea diavolului şi din
aproapele nostru, ci să ne vedem muncile focului veşnic, prin
păcatele noastre, Doamne, că învăţătura Sa şi prin jertfa Sa cea
binecuvântat şi preaslăvit eşti acum mare pe Crucea de pe Golgota,
şi pururea şi în vecii vecilor! Amin!
între alte lucruri ne spune şi acestea
că înaintea venirii Sale, a doua oară,
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET când va veni ca fulgerul ce se arată
831 de la răsărit spre apus, ca să facă
învierea tuturor oamenilor, de la
primul om, Adam, până la ultimul
om, când sufletele tuturor vor fi
iarăşi unite cu corpurile înviate,
PREDICĂ DESPRE A DOUA VENIRE spre nemurirea veşnică, spre a
A DOMNULUI IISUS HRISTOS ŞI gusta fiecare după faptele ce le-a
SFÂRŞITUL LUMII făcut în viaţa aceasta, unii fericirea
veşnică, iar alţii osânda veşnică şi
,,Şi precum a fost în zilele lui Noe, ne arată că la sfârşit, înaintea venirii
aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Sale, va fi lumea destrăbălată la fel
Căci precum în zilele acelea ca în vremea lui Noe, ca înaintea
dinainte de potop, oamenii mâncau potopului.
şi beau, se însurau şi se măritau,
până în ziua când a intrat Noe în Cu adevărat vedem că pe măsură ce
corabie, şi n-au ştiut până ce a venit se apropie sfârşitul acestui veac
potopul şi i-a luat pe toţi; la fel va fi trecător, care este aproape să vină,
şi venirea Fiului Omului.” lumea în loc să fie mai bună, mai
1129
credincioasă, mai evlavioasă, mai
depărtată de răutăţi, din contră,
merge din rău în mai rău; parcă e
fermecată, parcă e vrăjită şi vezi cu
ochii din zi în zi cum cresc răutăţile.
Domnul nostru Iisus Hristos, ca un
Dumnezeu ce este, a ştiut mai
înainte tot ce va fi cu lumea aceasta
şi ne-a spus tuturor, chiar de
credem, chiar dacă nu credem că va
fi lumea înaintea venirii Sale ca
înaintea potopului, pe vremea lui
Noe. După cum aceia n-au ştiut
nimic până i-a înecat potopul cu
apă, aşa acum lumea nu va şti
nimic, până va veni Domnul Hristos
cu foc din cer. Dar din puţinele
cuvinte spuse de Domnul Hristos,
despre lumea dinaintea potopului,
nu prea s-ar înţelege aşa bine de
unii, că zice Domnul: ,,...lumea
mânca, bea, se
832 PREDICI
însurau şi se măritau...”. Dar ce?...
Se împotriveşte Dumnezeu să nu
mâncăm şi să nu bem?! Se
împotriveşte Dumnezeu să nu se
însoare oamenii, să nu se mărite
fetele?! Nu, că doar El a rânduit şi
hrana omului şi băutura şi
însurătoarea şi măritişul. Atunci,
1130
care a fost răutatea celor de atunci
de i-a nimicit Dumnezeu aşa de
groaznic, înecându-i cu apă?
Domnul Hristos, în puţine cuvinte,
ne-a spus răutatea celor de atunci,
însă deschizând şi noi Cartea lui
Dumnezeu, Sfânta Scriptură, la
Facere, cap. 6 şi 7, ni se arată
lămurit grozăvia lumii de atunci.
Acolo ni se spune că, înmulţindu-se
oamenii pe faţa pământului, le-au
văzut fiii lui Dumnezeu pe fetele
oamenilor că erau frumoase şi îşi
alegeau de neveste, pângărindu-se
unii pe alţii, iar copiii ce se năşteau
erau uriaşi, oameni vestiţi şi de la
cel mai mic până la cel mai mare nu
cugetau altceva decât numai rele.
Dintre ei toţi Dumnezeu îl găsi drept
numai pe Noe. Pe el l-a aflat drept
din tot neamul acela şi i-a spus că
Duhul lui Dumnezeu va fi numai de
120 ani, în omul pe care l-a făcut şi
va pierde cu potop de apă, de la om
până la animale şi până la păsări şi
târâtoare. Lui Noe i-a spus
Dumnezeu să facă o corabie, lungă
de 300 de coţi şi înaltă de 30 de coţi;
s-o facă cu trei rânduri şi împărţită
în cămăruţe, unde să ia spre
păstrare din toate vietăţile, câte 2
din fiecare, parte bărbătească şi
parte femeiască; câte 7 perechi din
animalele curate şi câte 2 din cele
necurate. Noe a făcut corabia, a
smolit-o şi pe dinlăuntru şi pe
dinafară, aşa cum îi spusese
Dumnezeu.
Domnul a zis: ,,Îmi pare rău că am
făcut pe om, fiindcă fiecare nu
cugetă decât numai rele şi silnicia
domneşte pe pământ! Iată” - a mai
zis Dumnezeu - ,,voi aduce ploaie
pe pământ timp de 40 de zile şi 40
de nopţi, care va acoperi şi pe cei
mai înalţi munţi cu 15 coţi, ca să
nimicesc totul, iar cu tine, Noe, voi
face legământ căci pe tine te aflu
fără prihană în neamul acesta!”
Noe, cu cei trei fii ai săi, Sem, Ham
şi Iafet împreună cu soţiile lor,
credincioşi în cuvintele lui
Dumnezeu au şi început lucrarea
corabiei. Au început să care
materialele necesare corabiei, au
lucrat la scurtarea şi fasonarea
lemnelor, la încheierea lor. Lumea,
văzând această construcţie aşa de
mare, a început să-l întrebe pe Noe:
,,Dar ce mai înseamnă şi construcţia
aceasta, măi moş Noe!?” Noe
1131
a început să le spună
hotărârea lui Dumnezeu, că îi va
pierde cu potop de apă, înecându-i
pe toţi de sub cer, din cauza beţiilor,
din cauza chefurilor, a petrecerilor,
a curviei şi a preacurviei lor, din
cauza mândriei fetelor şi a femeilor
care numai de înfrumuseţat se
ocupau şi din a căror cauză bărbaţii
de la mic la mare, cugetau numai la
desfrânări: ,,Din cauza silniciei că
vă înşelaţi, vă asupriţi unii pe alţii,
pentru aceasta Dumnezeu a hotărât
să vă piardă cu potop de apă,
înecându-vă! Pocăiţi-vă, lăsaţi-vă de
rele şi poate că Dumnezeu v-o
ierta!”. Astfel
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
833
Noe, pe de o parte lucra la corabie,
iar pe de altă parte le propovăduia
ce îi spusese Dumnezeu că va face.
Credeţi că lumea a auzit; s-a lăsat
de rele?! Da de unde! Din contră,
mai rău făceau! Ba au început să-l
batjocorească pe Noe, zicându-i:
,,...ai înnebunit Noe, ai îmbătrânit
prost, tu ţi-ai prostit şi nevasta şi
copiii cu nurorile, şi după ce că tu
nu te îndulceşti cu noi, de
petrecerile, de veseliile noastre,
după ce nu petreci şi tu ca noi cu
femeile frumoase, apoi ne mai
ameninţi şi pe noi, că vine potopul
de apă şi ne îneacă. Astea sunt
minciuni din capul tău bolnav. De
unde are Dumnezeu atâta apă să
înece tot pământul?! Ba auzi că şi
cei mai înalţi munţi vor fi acoperiţi
cu apă şi încă cu 15 coţi!... Ai visat
Noe, te-ai îmbolnăvit la cap?!”; şi
multe alte cuvinte grele îi ziceau,
luându-l în râs.
Noe cu familia sa, credincioşi în
cuvintele lui Dumnezeu, ştiind că
Dumnezeu nu minte, lucrau mereu
la corabie, lăsând lumea să
vorbească. Vestea despre venirea
potopului cu apă şi despre
construirea corabiei i-a făcut pe
mulţi să vină din depărtări să vadă:
,,E adevărat că Noe construieşte o
corabie!?” Venind să vadă,
constatând că aşa este şi întrebând
dacă este adevărat că Dumnezeu va
revărsa apă să înece lumea, li s-a
răspuns şi lor ca şi celorlalţi, despre
hotărârea lui Dumnezeu, dar parcă
toţi erau vorbiţi să nu creadă şi
plecau mirându-se cum se poate să
fie aşa de întunecată toată lumea.
,,Dar cum, i-a spus Dumnezeu
1132
numai lui Noe singur?! Cum, numai
el singur este pe pământ fără
prihană, fără păcate?! Apoi, iată ce
spune lumea: că el nu are capul
zdravăn şi că astea sunt minciuni
de-ale lui”, şi nu credeau.
Vestea se dusese în tot pământul
locuit de oameni şi nici unuia nu-i
trecea prin cap să creadă şi să se
lase de păcat; ba unii alcătuiseră şi
cântece la adresa lui Noe, în chip de
batjocură, şi-n chefurile lor
pomeneau ce le spunea Noe. După
o sută de ani de muncă uriaşă, Noe
a terminat corabia şi Dumnezeu nu
a mai zăbovit, ci a scurtat timpul de
la o sută douăzeci de ani, când voia
să-i piardă, la numai o sută.
Îndată ce Noe termină corabia,
Dumnezeu îi zise: ,,Pregăteşte de-
ale mâncării pentru familia ta şi
pentru animale, păsări şi târâtoare
pentru mult timp şi bagă-le şi pe ele
în corabie cum Ţi-am spus, că peste
şapte zile voi aduce potopul!” şi
Noe aşa a făcut. A început să care
înăuntru cereale, fâneţuri, au
început să intre toate vietăţile
înăuntru, două câte două. Se
adunase multă lume făcând haz de
Noe, batjocorindu-l şi zicându-i:
,,Lăsaţi-l pe nebunul acesta să-şi
facă de cap, lăsaţi-l să intre înăuntru
că o să se înăbuşească acolo şi o
să moară! Lăsaţi-i să intre să
scăpăm de ei, că ne era scârbă şi
să-i mai vedem! Ei ni se împotriveau
nouă, ne spuneau mereu că e păcat
că fetele şi femeile se fac frumoase,
spuneau că a juca, a chefui e păcat.
Au fost ca o pacoste, ca un gunoi în
ochii noştri. Lăsaţi-i
mai înalţi, înecând tot ce era sub
cer.
Lumea, la început, văzând ploaia, a
început să zică: ,,O să stea ploaia, a
mai plouat aşa, lasă…!”, dar ploaia
curgea mereu, aşa că un fior de
frică a intrat în mulţi şi ziceau:
- Nu cumva o veni potopul,
cum a zis Noe? Alţii răspundeau:

834 PREDICI - Te pomeneşti că ne-o îneca

Dumnezeu!
să intre şi să se înăbuşe acolo!
Intraţi mai degrabă în corabie! Să le - Dar, nu se poate - îşi făceau
vedeţi prostia, să vedem, o să dea ei curaj - a mai plouat şi înainte, şi o
Dumnezeu potop de apă?!” şi multe să stea şi acum! Nu s-o lua
batjocuri de acestea aruncau peste Dumnezeu după nebunul acela de
ei. Noe să ne înece pe toţi!”, însă apele
creşteau, râurile se umflau,
Noe, cu mintea pironită la cuvintele şuvoaiele curgeau vijelioase
Domnului Dumnezeu, intră şi el aducând de la munţi la vale vite şi
ultimul în corabie. Îndată ce a intrat, copii înecaţi, copaci dezrădăcinaţi;
Dumnezeu închise uşa după el şi brusc, tuturor le-a trecut pofta de
imediat începu ploaia, căci păcătuit.
Dumnezeu deschise izvoarele
pământului şi stăvilarele cerului, şi Femeilor nu le mai ardea inima de
timp de patruzeci de zile şi împodobit şi tuturor le trecuse pofta
patruzeci de nopţi a plouat întruna, de chefuri şi de preacurvie. Tuturor
încât apa a întrecut cu le bătea inima de frică: ,,Nu cumva o
cincisprezece coţi toţi munţii cei veni potopul spus de Noe?!” Mulţi
căutau să prevadă încetarea ploii,
1133
dar picăturile mari şi dese, fumul, Dar în zadar… acum era prea târziu!
zgomotul produs de lovitura Alţii, prieteni de-ai lui Noe strigau
picăturilor, nu le dădea voie să disperaţi pe lângă corabie cu
spere nimic. Apele creşteau şi pe mâinile pe pereţii lipiţi cu smoală,
mulţi îi înecau. Au început să se să le dea drumul Noe să intre şi ei în
urce pe case, în pomi, alţii fugeau corabie, că pier înecaţi de apă. Dar
pe dealuri, pe munţi, cu nădejdea că Noe le răspundea: ,,Ce să vă fac
o să stea ploaia şi vor scăpa. Apele acum?! O sută de ani v-am spus că
creşteau văzând cu ochii acoperind vine mânia lui Dumnezeu peste voi,
case, pomi, văile, dealurile, lumea din
ţipa disperată, dar în zadar. Atunci
au început să se roage, în disperare, PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
cei ce mai scăpaseră către 835
Dumnezeu, zicând:
cauza păcatelor voastre şi nu aţi
,,Doamne, Dumnezeul lui Noe, crezut! Spuneaţi că mint, că sunt
credem şi noi Doamne în Tine! Iartă- prost, bolnav la cap, că sunt nebun
ne, că ne vom pocăi, ne vom lăsa de şi câte cuvinte grele nu mi-aţi
rele, Doamne! Nebuneşte am zis, aruncat şi eu răbdam batjocurile
am făcut, nu l-am crezut pe Noe voastre! Acum, de!... Culegeţi şi voi
când ne spunea hotărârea Ta; am ce-aţi semănat că eu n-am ce să vă
gândit că minte, că e prost, că e fac?”
nebun, dar ne-am înşelat! Doamne,
acum credem, iartă-ne, opreşte-Ţi Rudeniile lui Noe, socotindu-se mai
mânia Ta cea cu dreptate pornită îndreptăţite către el, îi strigau
asupra noastră, Doamne! Doamne disperaţi să-i lase să intre înăuntru,
nu ne omorî, fie-ţi milă de noi, de că nu mai pot să înoate, au obosit,
copilaşi, de vite! Doamne, vom sunt istoviţi de foame şi de
crede în Tine şi-n cuvintele Tale, oboseală, să le deschidă şi lor, dar
vom spune şi altora să nu mai facă Noe le răspundea: ,,Ce să vă fac eu,
rele, iartă-ne, Doamne, iartă-ne!” rudele mele, mi-ar fi drag să fi venit
şi voi aici lângă mine, dar n-am
cum, căci Domnul Dumnezeu a
1134
închis uşa pe dinafară, şi dacă aş acestei lumi, nu cu potop de apă, ci
deschide-o intră apa înăuntru şi cu potop de foc. Cu adevărat, de
pierim şi noi cu voi; n-avem ce vă aproape două mii de ani, de când
face! Şi voi aţi fost necredincioşi ca Domnul Hristos a venit în lume, se
ceilalţi, n-aţi crezut lui Dumnezeu, propovăduieşte Evanghelia Sa, prin
vă ţineaţi numai de rele; acum Biserica Sa şi vedem că în loc ca
Dumnezeu nu vă mai iartă! Dacă vă lumea să se facă mai bună, mai
pocăiaţi, poate vă iartă, dar acum nu evlavioasă, mai cu frică de
am ce să vă fac!”, şi aşa s-au sfârşit Dumnezeu, din contră, din ce în ce
cu toţii. mai rea se face, la fel ca pe vremea
lui Noe. Lumea, în loc să se
,,Şi n-au ştiut nimic până a venit oprească cu atât mai mult de la rele,
potopul de i-a înecat pe toţi!” - zice căci bate la uşă venirea potopului
Domnul. N-au ştiut?! Ba da! Au ştiut de foc, din contră, cu atât mai mult
cu toţii că li se spusese, dar n-au aleargă la rele. Bate la uşă venirea
voit să ştie, n-au voit să creadă şi potopului de foc, să-i chinuie în
necredinţa i-a pus în neştiinţă! vecii nesfârşiţi pe toţi necredincioşii
Noi, auzind aceste lucruri şi toţi ticăloşii care s-au lepădat de
întâmplate, poate zicem: ,,Aşa le-a Dumnezeu.
trebuit, de ce n-au crezut când li se
spunea? Tare necredincioşi au Astăzi, mai mult ca oricând, se
fost!”. Cu toate acestea Domnul propovăduieşte Evanghelia celei de-
nostru Iisus Hristos ne spunea că: a doua veniri a Domnului Hristos,
,,După cum aceia n-au ştiut nimic Care va veni să sfârşească acest
până când a intrat Noe în corabie şi veac trecător, să dea răsplata
i-a înecat potopul pe toţi, tot aşa va fiecăruia, dar lumea nu crede, la fel
fi lumea acum, înaintea venirii Sale ca pe timpul lui Noe. Astăzi ca şi
din ceruri!”. atunci, Dumnezeu şi-a trimis şi îşi
trimite oameni, ca şi pe Noe, să
Domnul Iisus Hristos ne arată că spună lumii că vine potopul de foc,
răutatea, necredinţa şi pieirea celor dar oamenii parcă n-au urechi de
de atunci erau o icoană a răutăţii de auzit, nu cred şi nu vor să se lase
acum, a necredinţei şi a pieirii de rele.
1135

Tot ca şi atunci partea femeiască,
cu rare excepţii, nu mai cugetă
altceva,
836 PREDICI
decât să fie frumoase, să se
gătească, ca pe vremea lui Noe. Ca
în vremea lui Noe, de la copiliţele
cele mici, până la cele bătrâne,
aceasta-i grija tuturor, să fie
frumoase. Au născocit fel de fel de
alifii, fel de fel de vopsele, cu care
se zugrăvesc pe faţă, numai ca să
fie frumoase. Să nu mi se ia în nume
de rău, pentru că nu sunt împotriva
frumosului, căci Însuşi Dumnezeu l-
a făcut pe om frumos, însă nicăieri
nu i-a dat voie să se zugrăvească pe
faţă, în chipul cui nu trebuie.
Astfel a ajuns lumea astăzi că nu
mai pot pleca fetele nici până la apă,
sau altundeva, fără să se aranjeze,
să fie frumoase; nu mai pot pleca
nici la muncile câmpului, nici în
fabrici, nici în birouri, decât după ce
se aranjează ca să fie frumoase.
Femeile nu pot pleca nici până la
piaţă să cumpere de-ale mâncării,
decât după ce s-au împodobit. Cu
cât dau mai mult cu otrăvurile
acelea pe faţă, faţa li se strică mai
1136
tare, li se zbârceşte pielea, făcând
gropiţe urâte, iar apoi, ca să
netezească tenul dau cu alte alifii,
să astupe zbârciturile, apoi dau cu
galben, cu roşu, cu verde, cu negru
să fie frumoase ca cele din vremea
lui Noe.
,,Şi au văzut fiii lui Dumnezeu pe
fetele oamenilor, că sunt frumoase”
- zice Sfânta Carte - ,,şi intrau
fiecare la ele, pentru ca să
păcătuiască.” La fel va fi lumea
înainte de venirea Domnului
Hristos, şi, pe drept cuvânt, desfrâul
care a fost atunci la fel este şi
acum. Multe fete nu-şi mai
păstrează cinstea lor, să vină să se
cunune cinstite înaintea Domnului,
la altar, ci îşi necinstesc trupul;
altele nasc copii fără să fie măritate;
altele îşi avortează copilaşii, făcând
îndoit păcat, numai să nu fie ştiute
de lume; alţii trăiesc în concubinaj,
necununaţi la preoţi; alţii se învaţă
unii pe alţii la rele, şi aşa păcătuiesc
precum în vremea lui Noe.
Ne spune Scriptura că şi copiii ce
se năşteau din acea lume pătimaşă,
desfrânată, de pe vremea lui Noe,
erau uriaşi, oameni vestiţi. Tot aşa
este şi astăzi; dar poate aţi avea
pretenţia să vedeţi oameni înalţi,
neobişnuiţi!? A!… nu uriaşi, aşa…
trupeşte! Din preacurvia de astăzi
se nasc uriaşi în mândrie, uriaşi în
beţii, uriaşi în chefuri, uriaşi în
înşelătorii, uriaşi în tâlhării, în crime
mari, oameni vestiţi în necredinţă,
uriaşi în mânie, neîmpăcaţi. Minune
mare face Dumnezeu, căci şi astăzi,
ca şi atunci pe vremea lui Noe, şi-a
ridicat dintre toate popoarele
oameni să vestească lumii că vine
potopul de foc, să ardă cerul şi
pământul şi pe toţi păcătoşii, care
nu se întorc, să-i chinuie în vecii
vecilor.
Astăzi, spre mărturia tuturor,
Dumnezeu îşi vesteşte Evanghelia
la toate neamurile. Tuturor li se dă
ocazia pentru ultima dată, să se
întoarcă de la răutăţi, să urmeze
învăţătura Domnului Iisus Hristos,
să-şi scape sufletul din foc, iar de
nu vor vrea, nu vor avea nici un
răspuns în ziua cea mare a
judecăţii. Ciudat este că mulţi vin de
ascultă predicile şi numai foarte
puţini cred şi se lasă de rele.
Ceilalţi, ca şi în vremea lui Noe, nu
numai că nu se lasă de rele, dar îi
bârfesc şi-i vorbesc de rău pe cei ce
1137
le spun şi pe cei ce cred. Ei zic:
,,…au înnebunit ăştia cu
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET
837
credinţa lor, auzi că vine sfârşitul
veacului, că vine Dumnezeu cu foc,
să-i chinuie pe necredincioşi; astea
sunt prostii goale! Au vorbit ei cu
Dumnezeu şi le-a spus că vine cu
foc? Aceştia sunt nebuni, aveţi timp
să-i ascultaţi? Vedeţi-vă de treabă,
lăsaţi-i să latre! Ai murit, eşti mort,
nu este nici un rai, nici un iad. Aici e
raiul, aici e iadul. Să ne petrecem
noi, să ne îndulcim cu păcatele, că
nu vine nici un foc!”
Acestea sunt vorbele
necredincioşilor de astăzi, ca şi ale
celor din vremea lui Noe. Iată ce
batjocuri aruncă necredincioşii
celor ce, ca Noe, ascultă cuvintele
lui Dumnezeu şi lucrează la
poruncile Lui!
Ca o mai bună adeverire pentru cei
credincioşi, ca să nu se clatine din
ce a spus Dumnezeu, că vine focul,
şi ca o mărturie pentru cei
necredincioşi, să ascultăm ce
spune Dumnezeu în privinţa venirii
focului. Prin prooroci, aşa zice
Domnul: ,,Norii şi negura Îl
înconjoară, dreptatea şi judecata
sunt scaunul Său de domnie;
înaintea Lui merge focul şi arde de
jur împrejur pe potrivnicii Lui.”
(Ps.96/2-3); şi iarăşi: ,,Din nările Lui
se ridică fum, şi un foc mistuitor
ieşea din gura Lui” (Ps.17/10); şi
iarăşi: ,,Priveam până când
scaunele s-au pus; Cel vechi de zile
a şezut, hainele Lui ca zăpada şi
părul capului ca lâna curată.
Scaunele Lui de domnie erau ca
nişte flăcări de foc şi roatele Lui ca
un foc aprins. Un râu de foc curgea
şi ieşea dinaintea Lui. Mii de mii de
slujitori îi slujeau şi milioane de
milioane stăteau înaintea Lui.
Judecata s-a ţinut şi cărţile s-au
deschis.” (Daniil 7/9-10). În alt loc
zice: ,,Dumnezeul nostru vine şi nu
tace. Înaintea Lui merge un foc
mistuitor şi împrejurul Lui o furtună
puternică!” (Ps.49/3).
Iată deci hotărârea dumnezeiască:
acum, a doua oară, va veni cu foc
să-i chinuie pe potrivnicii Lui.
Potopul de apă a fost doar
închipuirea potopului de foc, ce va
veni curând. De aceea şi zice:
,,Fiindcă Dumnezeu găseşte că este
1138
drept să dea întristare celor ce vă
întristează şi să vă dea odihnă atât
vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi
nouă la descoperirea Domnului
Iisus din cer, cu îngerii puterii Lui,
într-o văpaie de foc, ca să-i
pedepsească pe cei ce nu vor să-L
cunoască pe Dumnezeu, şi pe cei ce
nu ascultă de Evanghelia Domnului
nostru Iisus Hristos! Ei vor avea o
pedeapsă de pierzare veşnică, de la
faţa Domnului, de la Slava Puterii
Lui!” (II Tesaloniceni 1/6-9).
Astfel stând lucrurile, voi care
credeţi în Dumnezeu şi în Cuvintele
hotărârii Lui, fiţi asemenea lui Noe
şi familiei sale cărora nu le păsa de
batjocurile lumii. Desigur că le
venea greu, fiindcă ei ştiau că
lumea nu ştie ce zice, însă răbdau şi
s-au mântuit prin răbdare. Tot aşa
cei credincioşi, să nu ţină cont, să
nu ia în seamă râsul lumii,
batjocurile, prigonirea ce li se face
celor ce lucrează la mântuirea
sufletelor.
Tot aşa ne porunceşte şi nouă
Dumnezeu, ca lui Noe, să lucrăm la
corabia
838 PREDICI
 au crezut în cuvintele Lui şi le-au
mântuirii. Sfânta Biserică cu împlinit, acum, când necredincioşii
învăţătura Evangheliei ce se predică se vor vedea lăsaţi jos pentru focul
din ea, este o corabie de salvare din veşnic!
focul cel veşnic. Să intrăm, deci, în
Biserica Domnului şi să ascultăm Atunci se vor dezmetici şi vor vedea
învăţătura lui Dumnezeu. Acolo că s-au înşelat cu fărădelegile lor.
unde este nevoie, să se Atunci văzându-L pe Domnul Iisus
construiască astfel de corăbii - Hristos, înconjurat de milioane de
biserici - pentru salvarea sufletelor îngeri şi de drepţi care i-au slujit
din potopul pieirii. Lui, vor începe şi ei ca şi cei din
vremea lui Noe să strige către
Voi, cei care până acum aţi stat Dumnezeu zicând: ,,Credem şi noi
nepăsători faţă de poruncile în Tine, iartă-ne Doamne, iartă-ne,
Evangheliei lui Hristos şi v-aţi Doamne, nu ne lăsa jos, pieirii; ia-ne
asemănat cu lumea necredincioasă şi pe noi sus între cei plăcuţi Ţie!
din vremea lui Noe, de voiţi a scăpa Doamne, fie-ţi milă de noi, nu ne
din focul cel veşnic, îndreptaţi-vă lăsa! Am greşit, am păcătuit, acum
prin credinţă şi urmaţi calea ne pare rău de ce am făcut, iartă-ne
mântuirii lui Hristos! Lucrând la Doamne!”.
mântuirea sufletelor, totodată
anunţaţi cât puteţi tuturor, hotărârea Domnul Iisus Hristos le va
Domnului din cer, că vine, vine cu răspunde, însă: ,,Aţi auzit că Eu voi
foc să aducă răsplata veni cu foc din cer să-i pierd pe
necredincioşilor, acum, când necredincioşi, iar voi nu-i credeaţi
Domnul îi va trimite pe sfinţii îngeri pe cei pe care i-am trimis să vă
de vor suna din trâmbiţe şi vor învia spună, ci, ca şi pe Noe înainte de
toată suflarea omenească, de la potop, voi îi luaţi în râs, le spuneaţi
Adam, acum, când sufletele tuturor că sunt proşti, nebuni şi îi
se vor uni iarăşi cu corpurile batjocoreaţi! Ziceaţi că în viaţa
nemuritoare, acum, când Domnul aceasta trecătoare este raiul şi
Iisus va trimite pe îngerii Săi cei iadul! Spuneaţi că cine petrece şi
buni, de vor răpi în văzduh pe cei ce desfrânează este în rai, iar cine
1139
urmează calea mântuirii, calea Domnului şi îi vor ruga pe ei să le
îngustă şi necăjită, este în iad. ajute şi lor, să se roage pentru ei,
Acum vedeţi şi voi adevărul, iadul şi să-i scape din mânia focului.
raiul şi îndulciţi-vă de iadul vostru, Frângându-şi mâinile, vor striga
de focul veşnic! Auzeaţi cuvintele copiii osândiţi către părinţii salvaţi,
Evanghelie Mele şi râdeaţi de ele! vor striga părinţii osândiţi, către
Auzeaţi de cuvintele Mele că sunt copiii salvaţi, vor striga rudenii
mai tari ca cerul şi pământul şi nu către rudenii, prietenii către prieteni
credeaţi! (Matei 24, 35) Acum nu mai să le ajute, să se pogoare să-i ia şi
este mântuire. Aţi auzit în viaţa pe ei sus, iar cei salvaţi, le vor
voastră să vă lăsaţi de rele, dar aţi răspunde:
râs; acum duceţi-vă, blestemaţilor,
în focul cel veşnic care a fost ,,Ce să vă facem, iubiţilor, ce să vă
pregătit diavolilor şi îngerilor lui!”facem acum!? E prea târziu!... Voi
(Matei 25, 41). ştiţi cum râdeaţi de noi când ne
vedeaţi că urmăm sfânta credinţă,
Atunci necredincioşii, disperaţi, îşi că ne duceam la biserică; râdeaţi de
vor bate pieptul, se vor lovi peste noi şi ziceaţi: «Ce atâta biserică? În
faţă, îşi vor smulge părul din cap, fiecare duminică la biserică? Am
vor leşina de spaimă şi de urgia mai văzut şi eu, dar ce… chiar
focului, vor cădea jos, vor face aşa?!» Când ne rugam, când
gesturi disperate, semne de mânie, cântam cântări sfinte de laudă lui
dar va fi în zadar! Atunci văzându- Dumnezeu, când ne vedeaţi că ne
se părăsiţi de mângâierea Domnului ducem să ne împărtăşim cu Sfintele
Iisus, se vor adresa disperaţi către Taine, voi râdeaţi de noi, ziceaţi că
rudenii, suntem habotnici, proşti, şi alte
cuvinte de batjocură. Ni se făcuse
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET groază cu voi la un loc, dar am
839 răbdat ocările voastre, iar acum
Domnul ne răsplăteşte credinţa,
către prietenii cunoscuţi, care s-au răbdarea şi nevoinţa noastră. Drag
învrednicit să fie răpiţi de către ne-ar fi să vă avem împreună cu noi,
sfinţii îngeri în văzduh, la dreapta dar n-avem ce vă face, căci şi pe noi
1140
ne-au luat sfinţii îngeri. Afară de acestor desfrânaţi, acestei lumi care
asta între noi şi voi, este o prăpastie nu se mai satură de păcate, de
mare, încât cei ce ar vrea să treacă desfrânare, de lăcomie, de
de la noi la voi nu pot. (Luca 16/26). duşmănie.
Bine era şi de voi să fi crezut şi să fi
urmat calea mântuirii. N-auzeaţi şi Cred că şi pe Noe l-au ascultat
n-aţi vrut să auziţi!” atunci, la început, unii; s-au trezit şi
a intrat frica în ei şi s-au lăsat de
De aceea, ce seamănă omul, aceea păcate, dar predicându-le mereu,
seceră; Dumnezeu să ştiţi că nu se 100 de ani, au trecut atâtea
lasă batjocorit! generaţii, lumea s-a primenit şi a
luat mai mult pe cele rele şi au uitat,
,,Şi n-au ştiut nimic” - zice Domnul - iar când le mai spunea şi atunci
,,până ce Noe a intrat în corabie şi a după 30, 50 de ani poate că cei mai
venit potopul şi i-a luat pe toţi. Tot mulţ i îi spuneau: ,,Fugi măi, moşule
aşa va fi şi la venirea Fiului de-aici! De când tot spui tu că vine
Omului.“ După cum aceia n-au ştiut, sfârşitul şi n-a mai venit!”. Fiindcă i
fiindcă n-au vrut să creadă, tot aşa se urâse şi lumii de atunci să tot
şi acum, toţi aud, dar nu vor să audă că vine sfârşitul.
creadă. Deci voi, care ca şi Noe cu
familia sa, aţi fost credincioşi lui 840 PREDICI
Dumnezeu, fiţi asemenea o familie
sfântă, dreaptă şi fără prihană, în Alt Evanghelist spune că lumea, tot
neamul nostru, feriţi-vă de păcate, aşa, ca înainte de potop, va adăuga
nu vă fie ruşine şi teamă de lumea mai mult: ,,va sădi, va zidi!”, va avea
desfrânată, căci încă puţină vreme treabă lumea, va fi ocupată,
şi vă veţi bucura de roadele motivând că n-au timp de
credinţei şi nevoinţei voastre! rugăciune, n-au ei timp de treburi
Lucraţi necontenit la corabia din astea. Astea să le facă preoţii,
sufletului vostru ca să scăpaţi de călugării, să le facă cine nu are
potopul focului ce va să vină. În pământ şi nu are treabă. Aşa spune
curând veţi vedea lumea aceasta că va fi şi aşa are să fie. Evreii când
osândită; le vor trosni oasele în foc, erau surghiuniţi, tot aşa au fost
1141
robiţi de faraon. Faraon - diavolul - aazi!... Gata!... S-a terminat cu
avut grijă să dea multe treburi păcatul! Nu mai vreau să stau
omului să nu aibă timp să se necununată, nu mai vreau să stau
gândească la suflet, la lucrul cel supărată pe vecini şi pe nu ştiu
nemuritor. cine, nu mai vreau să fac rău
nimănui, nu mai vreau să descânt,
Să fim înţelepţi, că purtăm în noi o nu mai vreau să joc, nu mai vreau
comoară mare - sufletul, care este să fac rele!” De acesta se teme
nemuritor. După acest suflet aleargă diavolul!
diavolul, pe el vrea să-l câştige! Să
fim înţelepţi, ca fecioarele cele De aceea vă îndemn şi vă spun să
înţelepte, şi să ne pregătim! Poate fim înţelepţi. Avem nevoie să
este o strigare, o chemare, această spălăm trecutul, haina sufletului,
Evanghelie ce s-a citit şi acest haina botezului cea murdărită ruptă,
cuvânt pe care l-aţi ascultat, şi n-aş cârpită, peticită, împuţită. Dacă ni s-
vrea să vă fie de mărturie, ci să vă ar deschide ochii sufletului să ne
fie de mântuire la toată lumea. vedem toţi, fiecare unul altuia haina
Vedeţi dumneavoastră că şi aceasta a sufletului, ne-am mira, ne-
Evanghelia se propovăduieşte de am îngrozi, cât de goi şi de peticiţi,
mărturie! Vine lumea la biserică, dar de murdari şi de ticăloşi suntem.
nu e de ajuns numai să venim la Dar, iubiţi creştini, să ştiţ i că haina
biserică şi după ce am plecat să ne aceasta nu se repară, nu se spală
luăm iar de toate relele. cu orice, ci trebuie pocăinţă.
Pocăinţa aceasta se face prin
Să ştiţi că Dumnezeu cere de la noi ,,frecare”; aţi văzut dumneavoastră,
să ne curăţim sufletul de păcate, că toţi ştiţi lucrul acesta: o rufă trebuie
nu se sperie diavolul dacă pui o s-o freci bine ca să iasă murdăria şi
lumânare, de te duci şi te petele murdare. Frecarea aceasta la
spovedeşti chiar, nu se sperie de haina sufletului, a botezului, se face
nimic ce faci, decât numai dacă te prin pocăinţă - să-ţi pară rău, să
hotărăşti să nu mai faci păcatele lui. plângi şi să zici: ,,Cum am putut eu
De acest lucru se sperie diavolul. să fac aşa ceva? Cum am putut eu
Acela care pune punct, zice: ,,Până să stau necununat atâţia ani, în
1142
desfrânare? Cum am putut eu să fac fi de curaţi şi de plăcuţi înaintea
voia diavolului chiar aşa, să-mi rup Domnului.
haina sufletului?”. Când va veni Domnul Hristos, vor
trâmbiţa sfinţii arhangheli şi vom
Pocăinţa constă în aceste lucruri, învia cu toţii; poate să fie atunci
adică: întâi ia hotărârea, apoi mergi focul, pe noi nu ne va mai speria
şi te spovedeşte să scoţi afară nimic, nici focul, nici cutremurul;
nămolul, răul. Un sfânt părinte a poate să pice tot blocul pe tine,
văzut pe cineva care se spovedea, toate lespezile, toată grămada de
că scotea nişte şerpi afară. Dacă ai piatră şi tu să fii dedesubtul lor, pe
scos afară tot nămolul, tot răul de suflet nu-l ţine nimic. Va sări de
acolo din trup şi se va duce ca
PÂINE ŞI APĂ PENTRU SUFLET Domnul prin uşile încuiate. Trupul
841 cu sufletul se vor schimba la ziua
judecăţii, se vor face una, se va
pe haină, plângi, fă metanii, roagă-te îndumnezei şi trupul.
cu căinţă şi fereşte-te ca să nu mai
adaugi, să nu mai greşeşti în aceste
păcate mari, grele, păcate de Rugăciune
moarte! Una este a face cu voia şi a
face păcate grele de moarte şi alta Doamne Dumnezeul nostru, caută
este a face o greşeală, din cu milostivire la poporul acesta care
obişnuinţă; ţi-a scăpat gura şi ai zis s-a adunat aici, şi dăruieşte-le lor
o vorbă mai aşa…luptă-te să nu mai pace sufletelor, iertare păcatelor; pe
dai răului, să nu mai dai pe cineva cei bolnavi îi tămăduieşte, pe cei ce
diavolului! Nu mai zice: nebună, sunt nedreptăţiţi, supăraţi, necăjiţi,
proastă, nu mai zice cu boala, cu ajută-i, fă-le dreptate!
naiba, că tot diavolul e. Luptaţi-vă şi Depărtează răul de la casele lor şi
dumneavoastră, că fiecare dintre pe duhurile cele necurate, care îi
noi trebuie să dăm socoteala de ce necăjesc! Dă-le pacea Ta cea sfântă,
facem şi cum ne-om spăla noi şi Sfinte Tată, Dumnezeu, ca să poţi
vom freca haina sufletului, aşa vom privi mai bine spre noi, să ne poţi da

1143
liniştea sufletească, să fim ai Tăi, pe
vecii vecilor! Amin!

CUPRINS

PREDICI LA DUMINICILE OCTOIHULUI,

TRIODULUI ŞI PENTICOSTARULUI

Predică la Pogorârea Duhului Sfânt

Duminica Rusaliilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
Predică la Duminica întâi după Rusalii

Duminica tuturor sfinţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Predică la

Duminica a 2-a după Rusalii

Alegerea Apostolilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Predică la

Duminica a 3-a după Rusalii

Luminătorul sufletului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 Predică la

Duminica a 4-a după Rusalii

Vindecarea slugii sutaşului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 46

Predică la Duminica a 5-a după Rusalii

Vindecarea demonizaţilor din Gadara . . . . . . . . . . . . . . . . 55

Predică la Duminica a 5-a după Rusalii (a doua)

Vindecarea demonizaţilor din Gadara . . . . . . . . . . . . . . . . . 62

1144
Predică la Duminica a 6-a după Rusalii

Vindecarea slăbănogului din Capernaum . . . . . . . . . . . . . . 71

Predică la Duminica a 6-a după Rusalii (a doua)

Despre slăbănogirea sufletească . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78

Predică la Duminica a 7-a după Rusalii

Despre clevetire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 88

Predică la Duminica a 8-a după Rusalii

Despre Sfânta Împărtăşanie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98

Predică la Duminica a 9-a după Rusalii

Corabia pe valuri .............................. 108

Predică la Duminica a 10-a după Rusalii

Despre existenţa diavolului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115

844 CUPRINS

Predică la Duminica a 11-a după Rusalii

Robul nemilostiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

Predică la Duminica a 12-a după Rusalii

Tânărul bogat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 136

Predică la Duminica a 13-a după Rusalii

Pilda vierilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147

1145
Predică la Duminica a 14-a după Rusalii

Nunta Fiului de Împărat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155

Predică la Duminica a 15-a după Rusalii

Cea mai mare poruncă din lege . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 162

Predică la Duminica a 16-a după Rusalii

Pilda talanţilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171

Predică la Duminica a 17-a după Rusalii

Femeia cananeancă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

Predică la Duminica a 18-a după Rusalii

Pescuirea minunată . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188

Predică la Duminica a 19-a după Rusalii

Iubirea vrăjmaşilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197

Predică la Duminica a 20-a după Rusalii

Învierea fiului văduvei din Nain . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207

Predică la Duminica a 21-a după Rusalii

Pilda Semănătorului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216

Predică la Duminica a 22-a după Rusalii

Bogatul nemilostiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 225

Predică la Duminica a 23-a după Rusalii

1146
Despre iad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232

Predică la Duminica a 24-a după Rusalii

Despre moarte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 240

Predică la Duminica a 25-a după Rusalii

Samarineanul milostiv . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247

Predică la Duminica a 26-a după Rusalii

Bogatul lacom . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 257

Predică la Duminica a 27-a după Rusalii

Femeia gârbovă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 265

CUPRINS 845

Predică la Duminica a 28-a după Rusalii

Cina Împăratului ............................... 273

Predică la Duminica a 29-a după Rusalii

Vindecarea celor zece leproşi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 283

Predică la Duminica a 30-a după Rusalii

Despre păzirea poruncilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 292

Predică la Duminica a 31-a după Rusalii

Vindecarea orbului din Ierihon . . . . . . . . . . . . . . . . . . 304

Predică la Duminica a 32-a după Rusalii

1147
Zaheu vameşul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 313

Predică la Duminica a 33-a după Rusalii

Pilda vameşului şi a fariseului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 323

Predică la Duminica a 34-a după Rusalii

Pilda fiului risipitor ............................. 332

Predică la Duminica lăsatului sec de carne

A Înfricoşatei Judecăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 343

Predică la Duminica lăsatului sec de carne (a doua)

A Înfricoşatei Judecăţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 351

Predică la Duminica lăsatului sec de brânză

A izgonirii lui Adam din rai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 361

Predică la Duminica întâi din Post

A Ortodoxiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 371

Predică la Duminica a 2-a din Post

Despre spovedanie .............................. 381

Predică la Duminica a 2-a din Post (a doua)

Despre dumnezeirea lui Iisus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 393

Predică la Duminica a 3-a din Post

A Sfintei Cruci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 404

1148
Predică la Duminica a 4-a din Post

Vindecarea surdomutului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 412

Predică la Duminica a 5-a din Post

Despre rugăciune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 421

Predică la Duminica a 5-a din Post (a doua)

Despre rai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 431

846 CUPRINS

Predică la Duminica a 6-a din Post

Duminica Floriilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 441 Predică la

Învierea Domnului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 448 Predică la
Duminica a 2-a după Paşti

A Sfântului Apostol Toma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 456 Predică la

Duminica a 2-a după Paşti (a doua)

A Sfântului Apostol Toma . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 466 Predică la

Duminica a 3-a după Paşti

A sfintelor femei mironosiţe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 473 Predică la

Duminica a 4-a după Paşti

Vindecarea slăbănogului de la Vitezda . . . . . . . . . . . . . . . . . 484 Predică la

Duminica a 5-a după Paşti

A Samarinencii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 493 Predică la

Duminica a 6-a după Paşti

Vindecarea orbului din naştere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 502 Predică la

Duminica a 7-a după Paşti
1149
A Sfinţilor Părinţi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 511

PREDICI LA PRAZNICELE ÎMPĂRĂTEŞTI

ŞI LA DUMINICILE PRAZNICALE

Predică la Naşterea Maicii Domnului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 523

Predică la Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci . . . . . . . . 530

Predică la Înălţarea Sfintei Cruci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 539

Predică la Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci .......... 548

Predică la Intrarea Maicii Domnului în Biserică .......... 557

Predică la Duminica dinaintea Naşterii Domnului . . . . . . . . . . . 565

Predică la Naşterea Domnului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 572

Predică la Duminica după Naşterea Domnului . . . . . . . . . . . . . 578

Predică la Tăierea Împrejur a Domnului . . . . . . . . . . . . . . . . . 587

Predică la Tăierea Împrejur a Domnului (a doua) . . . . . . . . . . 595

Predică la Duminica dinaintea Botezului Domnului . . . . . . . . . 600

Predică la Duminica după Botezul Domnului . . . . . . . . . . . . . 606

Predică la Întâmpinarea Domnului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 616

CUPRINS 847
Predică la Buna Vestire . . . . . . . . . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . 623
Predică la Înălţarea Domnului. . . . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . 630
Predică la Praznicul Sfintei Treimi . . . . . . . ... . . . . . . . . . . . . 638
Predică la Schimbarea la Faţă a Domnului ... . . . . . . . . . . . . 645
1150
Predică la Adormirea Maicii Domnului. . . ... . . . . . . . . . . . . 653
Predică la Adormirea Maicii Domnului (a doua) . . . . . . . . . . . 662

PREDICI LA PRAZNICILE SFINŢILOR

Predică la Sfântul Vasile cel Mare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 671

Predică la Soborul Sfântului Ioan Botezătorul. . . . . . . . . . . . 678
Predică la Sfântul Gheorghe. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 683
Predică la Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. . . . . . . . . . . . 693
Predică la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. . . . . . . . . . . . . . . . . 698
Predică la Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul . . . . . . . . . . . . . . . . 708
Predică la Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul . . . . . . . 717
Predică la Sfântul Ierarh Visarion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 727
Predică la Sfânta Cuvioasă Parascheva . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 733
Predică la Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de mir . . . . . . . . . . . . . 744
Predică la Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil . . . . . . . . . . . . . . 750
Predică la Sfântul Ierarh Nicolae . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 757
Predică la Sfântul Arhidiacon Ştefan, Întâiul Mucenic . . . . . . . . 766

PREDICI DIVERSE

Predică la Joia Patimilor . . . . . . . ....................... 773

Predică la Vinerea Patimilor . . . . . ....................... 779
Predică la Patimile Domnului . . . ....................... 787
Predică despre pilda neghinei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 796
Predică despre existenţa sufletului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 807
Predică despre folosul sărindarelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 816
Predică despre clevetirea şi osândirea aproapelui . . . . . . . . . . . 822
Predică despre a doua venire a Domnului Iisus Hristos . . . . . . . . 831

1151