Duminica Rusaliilor

Cu cinci zeci de zile în urmă am sărbători Învierea Domnului, iar acum zece zile, Înălţarea S-a la cer. Iată că
astăzi sărbătorim un alt fapt de seamă din istoria mântuirii, şi anume"Pogorârea Sfântului Duh "asupra Sfinţilor
Apostoli, şi prin ei asupra omenirii întregi, din toate timpurile şi din toate locurile.

Sărbătoarea mentionata mai este numită , Cincizecimea’’ sau cu termen specific limbii române,, Rusaliile’’ (
de la sărbătoarea păgână "Rosalia" ziua trandafirilor care se prăznuia la o dată apropiată), sau chiar ,, Ziua
Sfântului Duh,, căci azi preamărim în chip deosebit cea de-a treia persoană a Sfintei Treimi.

Din primele zile ale creştinismului se obişnuieşte ca aceasta sarbatoare să fie cinstită şi prin impodobirea
caselor şi Bisericilor cu ramuri verzi şi cu flori.Este ziua în care s-a întemeiat în chip văzut Biserica, pentru că ,
în chip nevăzut sau tainic, ea Biserica, s-a întemeiat prin jertfa Mântuitorului pe cruce şi prin Invierea Sa din
morţi. (Fapte 20,28)

Spre deosebire de alte sărbători împărăteşti , Pogorârea Sfântului Duh nu e prezentată de Sfintele Evanghelii,
ci în capitolul al doilea din cartea" Faptele Apostolilor", scrisă de sfântul Evanghelist Luca.

Această minune a venirii Duhului Sfânt peste Apostoli le-a fost făgăduita de Mântuitorul Însuşi în cuvintele
rostite la Cina cea de Taină, deci înaintea Patimilor Sale, când le-a spus:Iar când va veni Mângâietorul, pe care
Eu vi-L voi trimite de la Tatăl , Duhul Adevărului , Cel Ce din Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre
Mine’’(Ioan 15,26) şi ,,El vă va călăuzi intru tot adevărul ‘’(Ioan 16,13).

Iar înainte de Înălţarea Sa la cer, le-a poruncit să nu se îndepărteze de Ierusalim, ci ,,să aştepte făgăduinţa
Tatălui pe care a-ţi auzit-o de la Mine; ca Ioan a botezat cu apă dar voi veţi fi botezaţi intru Duhul Sfânt nu
mult după aceste zile ‘’(Fapte 1,4-5) , continuând apoi să le arate ce misiune vor avea de îndeplinit dupa ce nu
va mai fi cu ei :,,Dar veţi primi putere prin venirea peste voi a Sfântului Duh şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim şi
în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pamanului’’ ( Fapte 1,8)

Istorică Pogorâre a Duhului Sfânt a avut loc la Ierusalim, în ziua" Cincizecimii", zi în care evreii comemorau
legământul făcut de Dumnezeu cu poporul lui Israil pe muntele Sinai, când Moise a primit ,, tablele Legii’’cu
cele zece porunci sau Decalogul.

De dimineaţă, în jurul orei nouă , fără de veste, un vuiet puternic , că de suflare de vânt , a învăluit casa în
care erau Apostolii şi s-au arătat ,, limbi ca de foc’’ şezând pe fiecare dintre ei, şi s-au umplut toţi de Duhul
Sfânt şi au început să grăiască şi în alte limbi precum le dădea lor Duhul a grăi( Fapte 2,4).

Se împlineau făgăduinţele Mântuitorului . Vuietul respectiv ca şi darul minunat care li s-a dat de sus Apostolil
or, de a vorbi în limbile celor ce se găseau în Ierusalim , i-a uimit şi i-a tulburat pe toţi cei prezenţi, încât unii
considerau chiar că ar fi beţi.Din acest motiv a luat cuvântul Sfântul Apostol Petru, cel mai în vârstă şi cel mai
apropiat de Mântuitorul, ca să spulbere nedumerirea lor, adeverind că toată minunea la care asistaseră nu era
altceva decât împlinirea proorocirii lui Ioil cu privire la Pogorârea Duhului Sfânt (Ioil 3,1-5).

Aceasta a fost prima predica ,,apostolica’’ . In urma predicii, Sfântul Apostol Petru le cere categoric celor ce-l
ascultasera:,,Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să se boteze în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor
voastre; şi veţi primi darul Sfântului Duh( Fapte 2,38).

Predica lui a avut efectul dorit pentru că în aceeaşi zi s-au botezat,, că la trei mii de suflete’’(Fapte 2,41).
Se întemeia astfel ,în chip văzut, nouă Biserică a lui Iisus Hristos, luă fiinţă prima comunitate creştină fapt
pentru care Ierusalimul este considerat,,Maică tuturor Bisericilor’’, căci aici îşi are începutul Biserica universala
de mai târziu.

Sfântul Luca prezintă , în continuare, şi câteva aspecte din viaţa primilor creştini care ,, stăruiau în învăţătura
Apostolilor şi în părtăşie, în frângerea pâinii şi în rugaciuni’’, ,,având toate îndeobşte şi mulţi îşi vindeau
averile ca să poată fi ajutaţi cei în nevoi’’ (Fapte 2-42-47).

Să fim şi noi asemenea primilor creştini din comunitatea din Ierusalim care stăruiau în rugăciune în frângerea
pâinii şi în ajutorarea săracilor, lăudându-L pe Dumnezeu prin aceste fapte vrednice de calitatea de ,,ucenic ‘’a
lui Hristos şi de părtaş al harului Duhului Sfânt.

În lumea atât de decăzută şi înstrăinată de Dumnezeu în care trăim , să cerem harul Prea Sfântului şi de viaţă
Făcătorului Duh ca să împace neamurile, să ne redea credinţă, să ne întărească nădejdea, să ne dăruiască mai
multă iubire, să ne călăuzească spre Hristos Cel care este Calea, Adevărul şi Viaţa .