JOIA PATIMILOR
,, ... Ia-L, ia-L, răstigneşte-L!” (Ioan 19, 15)
Suntem în seara patimilor Domnului Hristos.
Am ascultat cu credinţă şi cu lacrimi în ochi citirea celor
12 Evanghelii, ne-am reamintit cele mai înfricoşătoare
momente din noaptea când L-au luat pe Iisus să sufere
pentru noi.
Astăzi, Mântuitorul nostru S-a dat de bună voie în mâini-
le oamenilor, în mâinile celor răi, ca să ne izbăvească
din robia diavolului. Astăzi, Fiul lui Dumnezeu Se lasă să
fie defăimat, să sufere cu trupul cele mai grele chinuri.
Astăzi, Domnul Slavei merge să moară pe cruce pentru noi.
Să mergem şi noi ,cu credinţă şi cu dragoste, în urma
Lui ca să vedem şi să înţelegem cât a răbdat El pentru
mântuirea noastră.
Parcă-l vedem ieşind de la cină.
Este o noapte întunecoasă. Iisus merge înainte, iar în
urmă cei unsprezece ucenici ai Lui. Pe când urca
Muntele Măslinilor, Iisus le spune o taină: ,,În noaptea
aceasta, să ştiţi că toţi vă veţi sminti întru Mine!”… cu
alte cuvinte, la toţi vi se va spulbera încrederea în Mine
şi nu veţi şti ce să mai credeţi.
Petru răspunde însă cu încredere:,,Deşi toţi se vor
sminti întru Tine Doamne, dar eu niciodată!”. Domnul
însă îi prooroceşte zicând: ,,În această noapte, Petre,
înainte de a cânta cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei
ori!”
După ce au intrat în Grădina Ghetsimani, Iisus îi lăsă pe
ucenici mai deosebi, iar El merge mai sus să se roage.
Faţa Domnului cea senină se întristează, inima cea atât
de bună se mâhneşte, sufletul său este cuprins de frica
morţii. Domnul suferă ca om, pentru noi oamenii, căci
nimic nu este mai nfricoşător ca ceasul morţii.
,,Rămâneţi aici şi privegheaţi!”, zise Bunul Iisus.
El avea nevoie de un sprijin. Măcar unul din ucenicii Săi
ar fi dorit să privegheze cu El… Dar ei au adormit.
Iisus rămâne singur. Un întuneric adânc îl înconjoară.
Cade cu faţa la pământ zdrobit de întristare şi zice:
,,Părintele Meu, de este cu putinţă, Tată, fă să treacă de
la Mine paharul acesta, însă nu precum Eu voiesc, ci
precum voieşti Tu!”
Sudoarea curge de pe faţa Lui cu picături de sânge şi
nimeni nu ştie cât este de mare durerea Lui, în ceasul
acesta. Ucenicii Lui dorm de oboseală şi întristare. Fe-
cioara Maria, Maica Lui, este în Betania, mironosiţele
lipsesc, noroadele s-au risipit, Ierusalimul doarme în ne-
gura nopţii. Singur Iisus se roagă în clipa aceasta, cu
sudori de sânge.
Se roagă pentru Sine, se roagă pentru ucenici, se roagă
pentru trădătorul Iuda, se roagă pentru toată lumea şi
pentru izbăvirea celor din iad.
Mai era însă cineva care sta de veghe. Acesta era Iuda
vânzătorul, în care intrase satana şi nu mai putea dormi.
Acesta adună mulţime de ostaşi, cam o mie, şi fioros ca
o fiară, vine în fruntea lor cu făclii, cu felinare, cu săbii,
intră în grădină şi tulbură rugăciunea lui Iisus. În clipa
aceasta Mântuitorul, cu cei unsprezece ucenici, stau faţă
în faţă cu ceata de ostaşi, în frunte cu Iuda trădătorul.
Acesta se apropie şi zice: ,,Învăţătorule, Învăţătorule!”,
şi Îl sărută pe obraz. Apoi slugile şi ostaşii Îi leagă mâ-
inile Sale, mâinile cele mai sfinte, mâinile care tămădui-
seră mulţimea bolnavilor, mâinile care săturaseră
mulţimile cu pâine şi peşte, mâinile care au făcut cel mai
mult bine oamenilor.Iată-L acum pe Iisus, legat şi
îmbrâncit, rămânând singur în mijlocul lor!
Ucenicii se risipesc, se ascund în întunericul nopţii, iar
Grădina Ghetsimani rămâne pustie şi goală.
Se împlinise întocmai ce le spusese Iisus ucenicilor: ,,În
noaptea aceasta toţi vă veţi sminti pentru Mine!”
Iisus a fost dus la Anna arhiereul. Acesta, mânios, Îl în-
treabă pe Domnul despre ucenici, despre învăţătura Sa,
şi I se dau palme. Afară, în curte, era mulţime de slugi şi
ostaşi care se încălzesc la foc, fiindcă era frig.
Printre ei se află şi Petru, apostolul.
O femeie, portăriţă, se apropie de el şi-i zice: ,,Şi tu eşti
din ucenicii Omului Acestuia!”
Petru se teme de femeie şi-i spune, lepădându-se: ,,Nu Tot Ierusalimul s-a adunat împreună cu arhiereii şi cărtu-
sunt!” rarii la Pilat, care, văzând atâta norod, s-a temut.
După puţin timp este întrebat a doua oară şi iar se Arhiereii L-au dus pe Iisus în divan, iar ei n-au intrat în
leapădă. pretoriu, “ca să nu se spurce şi ca să poată mânca
Iar când a fost întrebat a treia oară, s-a lepădat cu paştile”.
blestem, că nu-L cunoaşte pe Omul Acesta. Apoi a Cei spurcaţi, voiau să nu se spurce cu Sângele lui Hris-
cântat cocoşul. tos, voiau să nu apară ca nişte ucigaşi, ca să poată spu-
Când a auzit Petru cântarea cocoşului, s-a trezit ca dintr- ne totdeauna că nu ei L-au răstignit, ci romanii, aşa cum
un somn, şi-a adus aminte de cuvintele lui Iisus şi a în- zic şi astăzi. De aceea îl căutau pe Pilat, fiindcă le trebuia
ceput să plângă cu amar. A ieşit afară singur, lepădat şi un roman, un judecător fără de lege, ca să aprobe
zdrobit la inimă, fără nici o putere. Lipsit de râvnă, nu această fărădelege a lor.
ştie ce să facă, nu-şi găseşte nici o linişte, căci conşti-
inţa îl mustră mereu, iar ochii lui devin două izvoare de După multele întrebări, Pilat, nedumerit, a pus să-L bată
lacrimi amare. cumplit pe Domnul.
Înfricoşator este păcatul lepădării de Hristos! Ostaşii sălbatici L-au lovit cu bice, I-au spintecat obrajii,
Dar, să mergem mai departe, după Iisus. i-au sfărâmat dinţii, făcându-i tot trupul numai răni, încât
“nu mai avea nici chip, nici frumuseţe”.
Iată, Îl duc legat la Caiafa! Se luminează de ziuă. Ierusal- Îl îmbracă cu o haină mohorâtă, Îi pun o cunună de spini
imul se trezeşte din somn. Mulţi se adună la acest pe cap şi, lovindu-L cu palmele, Îl scot afară, la popor.
arhiereu viclean, şi după întrebări viclene, arhiereul se Pilat Îl arată mulţimii zicând: ,,Iată Omul, iată Împăratul
mânie, se învineţeşte la faţă, îşi rupe haina de pe el şi vostru, iată de cine vă temeţi!”
strigă ca ieşit de minţi: ,,Nu ne mai trebuie nici o măr- Când L-au văzut arhiereii, slugile şi poporul au strigat în
turie, căci a hulit! Acesta trebuie omorât. Acesta a făcut gura mare: ,,Răstigneşte-L, răstigneşte-L pe El! Sângele
atâta tulburare în norod. Acesta, de atâta vreme, chinuie Lui, să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”.
sufletele noastre. Acesta îşi bate joc de sâmbetele noas- Şi atunci Pilat L-a dat pe El, să fie răstignit.
tre, Acesta calcă legea noastră, Acesta amăgeşte pe
toată lumea, Acesta mustră faptele noastre şi vrea să ne Iudeii şi ostaşii cu o ură neîmpăcată, punându-i o Cruce
dărâme şi Templul. Acesta face minuni cu puterea diavo- grea în spate, L-au silit S-o ducă pe dealul Golgotei, nu-
lului. Acesta trebuie omorât… mit locul Căpăţânii. Acolo L-au dezbrăcat de hainele
Ce ne mai trebuie alte mărturii?” Sale, pe care le-au împărţit între ei, L-au adăpat cu fiere
şi oţet, după care a fost pironit în mâini şi în picioare.
Caiafa nu se mai poate stăpâni. Cu hainele sfâşiate de Apoi cu suliţa în coastă L-au străpuns, “de unde a curs
furie, cu ochii însângeraţi, se scoală în picioare, vrea să sânge şi apă”.
lovească, dar mâinile îi tremură. Atunci slugile sale se Râsete şi cuvinte de batjocură, clătinări din cap…
năpustesc asupra lui Iisus ca nişte fiare sălbatice, Toţi se arată bucuroşi că au scăpat de El şi pot să-şi
lovindu-L cu pumnii, dându-I lovituri peste obraz, facă de cap în voie, că nu mai are cine să-i mai mustre
scuipări, batjocuri şi hule. Obrajii Stăpânului iar sân- pentru păcatele lor.
gerează de furia slugilor.
Iisus rabdă şi tace; tace şi se smereşte Dumnezeu Dumnezeu Tatăl din cer se mânie pe aceşti nelegiuiţi şi
înaintea omului. Nu are pe nimeni lângă El. toată natura se tulbură împreună cu El.
Ucenicii sunt împrăştiaţi, iar credincioşii şi Maica Lui Soarele se întunecă timp de trei ore. Intunericul îi cu-
sunt departe. prinde pe toţi ca o arvună venită din iad, catapeteasma
Bisericii se rupe, pământul se cutremură…
Era dimineaţă, abia răsărise soarele.
Dar poporul cel împietrit tot nu crede că Iisus este Fiul De aceea trădătorul n-are un sfârşit bun, sfârşitul lui e ca
lui Dumnezeu. Numai sutaşul, văzând acestea se încre- al lui Iuda, căci se alege cu pedeapsa vremelnică şi veş-
dinţează că Iisus nu este numai un Om si zice: nică şi este blestemat de toţi.
,,Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”
Tâlharul de pe Crucea din dreapta, de asemenea îl măr- De aceea Domnul nostru Iisus Hristos, plin de lacrimi şi
turiseşte pe Iisus, şi-L roagă să fie pomenit şi el întru cu şiroaiele de sânge, cu rănile deschise şi plin de în-
Împărăţia Sa… tristare parca ne zice:
,,Iată pentru cine am pătimit, pentru cine am murit,
Dar creştinii de astăzi, cunosc ei, cu adevărat, că Cel ce pentru cine Mi-am vărsat Eu Sângele Meu! Cu ce folos
a fost răstignit pe Cruce a fost Fiul lui Dumnezeu?! am suferit Eu acestea, pentru nişte oameni împietriţi,
Pentru ce a suferit atât de mult şi pentru cine? înrăiţi şi nepăsători?!”
Biserica ne răspunde: ,,Şi S-a răstignit pentru noi, în
zilele lui Pilat din Pont, a pătimit şi S-a îngropat!”. Da, fraţi creştini, această plângere a lui Iisus este pe
Iisus a pătimit de bună voie totul şi se bucură pentru cei bună dreptate, o nemulţumire fără margini din partea
ce-L ascultă şi se supun poruncilor Sale. noastră, a oamenilor.
Se bucură pentru cei ce-şi recunosc păcatele şi plâng,
cerând iertare sub Crucea Sa. Se bucură pentru cei ce Persaidis, împăratul Sciţiei, a murit şi a lăsat în urma lui trei
întorc spatele către diavolul şi către poftele lui şi ur- moştenitori, la împărăţie. Fiecare dintre aceşti trei fraţi a voit
să fie singur împărat şi de aceea a intrat între ei vrăjmăşie de
mează supuşi şi ascultători, până la moarte, voinţei Lui moarte. Ca judecător al lor au pus pe un împărat al Traciei,
celei dumnezeieşti. care era prieten bun cu tatăl lor. Acesta întrebuinţă toate
metodele ca să-i unească. Una dintre aceste metode a fost cu
Dintre toate durerile pe care Le-a avut Iisus, cea mai adevărat iscusită şi foarte curi-oasă. A dat ordin să fie
dezgropat tatăl lor şi să-l span-zure de un copac. Apoi i-a
grea a fost aceasta: chemat pe tineri şi le-a zis: ,,Fiecare dintre voi să tragă cu
El a văzut peste veacuri, de-acolo de pe Cruce, din vârful arcul în trupul tatălui vostru, şi acela care va nimeri mai bine,
Golgotei, a văzut pe atâţia oameni nesupuşi, plini de el să fie împărat!”. Cel mai mare apucă arcul, îl încordează,
mândrie, plini de patimi, creştini numai de formă, care pune săgeata, ocheşte şi trage. La fel face şi al doilea.
Ce ziceţi de batjocura, neomenia şi împietrirea inimii acestor
fac pomenirea patimilor Lui, numai ca o amintire simplă, copii?!
care prăznuiesc sărbătoarea Patimilor Lui, cum ar privi Vine şi al treilea, apucă arcul, pregăteşte săgeata, dar văzând
la o piesă de teatru, ca nişte oameni îndărătnici şi în cine era să tragă, a început să tremure şi a lăsat arcul să
nemulţumiţi, care nu vor să cunoască şi să audă de cadă jos din mâinile lui, strigand:
,,Eu, nu vreau să ajung în felul acesta împărat. Mai bine plec
toate binefacerile Lui; căci unii Îl vând pe Domnul Hris- din ţară, decât să arunc cu săgeata în trupul scumpului meu
tos pentru bani, iar cei mai mulţi, se leapădă de El pentru tată care este mort!” Atunci, judecătorul, l-a rânduit să fie
lucruri trecătoare, pentru cinste vremelnică, pentru ser- împărat pe al treilea fiu.
viciu uşor, pentru banii, pentru placeri trecatoare…
Această metodă vreau s-o repet şi eu astăzi în faţa ochi-
Vai de toţi trădătorii, urmaşii lui Iuda, care îşi vând lor voştri.
credinţa, părinţii şi pe fraţii lor! Grozav păcat este (Părintele arată spre o icoană cu Iisus răstignit)
trădarea!
Trădătorul vinde sânge nevinovat, trădătorul este cel Iată, acesta este Tatăl nostru, Împăratul nostru Iisus
mai periculos om din societate, trădătorul seamănă pes- Hristos, Acesta pe Care-L vedeţi cu trupul cel mort,
te tot minciună, dezbinare şi lepădare de Dumnezeu. Acesta Care este încoronat cu spini, Acesta Care este
Trădătorul ascultă cu urechea la toate uşile, priveşte cu răstignit pe lemnul Crucii în faţa ochilor voştri.
ochii prin ferestre, iscodeşte oamenii, încearcă cu vicle- Este Părintele vostru, Tatăl vostru cel ceresc, Acela
şug cele mai sincere inimi, apoi îndată îi trădează pe cei Căruia îi ziceţi Tată în toate zilele.
mai buni prieteni…
Veniţi şi luaţi săgeţile pacatelor voastre, aruncaţi, loviţi,
răniţi, dacă mai găsiţi un loc în trupul Lui şi pentru rănile
voastre!
Veniţi săgeţi, săturaţi-vă de pofta voastră, străpungând
trupul cel mort al Părintelui !
Veniţi voi, tineri, care sunteţi sălbatici ca fiarele, care aţi
uitat mila şi dragostea fata de părinţi, voi care vă oropsiţi
părinţii şi-i chinuiţi cu neascultarea şi răutatea voastră!
Veniţi boieri şi judecători nedrepţi şi-L răniţi cu nedrep-
tăţile voastre!
Veniţi bărbaţi şi femei şi săgetaţi trupul Părintelui vostru,
cu desfrânările şi avorturile voastre!
Veniţi voi oameni învăţaţi şi ochiţi trupul Fiului lui
Dumnezeu, cu necredinţa şi negarea existenţei lui
Dumnezeu!
Veniţi hulitorilor, veniţi beţivilor, vrăjitorilor şi aruncaţi
săgeţile voastre în trupul cel Sfânt al Celui ce v-a iubit!
Dar unde s-a auzit o blestemăţie ca aceasta, ca fiul să
tragă cu săgeata în tatăl său mort, cum fac creştinii, care
răstignesc cu astfel de păcate, a doua oară, pe Fiul lui
Dumnezeu?!
Iisuse, Mântuitorule Care eşti răstignit, Care vezi toate
acestea, Tu, ce zici despre ei?
Iar El răspunde tainic:
,,Eu mă rog Tatălui Meu zicând: Părinte, iartă-le lor că nu
ştiu ce fac! Şi aştept să înceteze săgeţile, aştept să se
Amin!
PREDICĂ LA VINEREA PATIMILOR
,,… Chinuit a fost, dar S-a supus şi n-a deschis gura Sa; ca un miel la junghiere S-a dus
şi ca o oaie fără glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa …!” (Isaia 53, 7)
Toată viaţa lui Iisus n-a fost decât o suferinţă. Cei 33 de
ani au fost o continua greutate a unei cruci, o cruce pur-
tată pentru mântuirea lumii.
Această cruce n-a fost purtată numai de la Ierusalim pâ-
nă la locul Căpăţânii, ci chiar din Betleem, de la nastere,
şi până la Ghetsimani şi Golgota, aşa cum L-a văzut
proorocul Isaia cu mult timp înainte:
,,…fără chip şi frumuseţe, părăsit de oameni, încărcat
cu durerile şi fărădelegile noastre”.
lepede păcatele, să văd un semn de pocăinţă, un suspin
şi o lacrimă în ochii lor, o întoarcere.
Aştept să se grăbească fiecare! Şi cât mai curând să se
întoarcă din rătăcirea lor. Să nu-şi bată joc de răbdarea
Mea, de bunătatea şi aşteptarea Mea, căci nu voi mai
răbda mult şi voi veni pe norii cerului, ca un Judecător
drept al tuturor!”
Grăbiţi-vă, veniţi la Tatăl, ascultaţi Cuvântul Lui, şi înto-
arceţi-vă cu toată inima la Dumnezeu!”
Rugăciune:
O, Prea dulcele meu Iisus, eu ştiu că dragostea Ta este un râu care
nu se goleşte niciodată şi n-are fund; nemulţumirea noastră este
prea mare, răbdă-ne puţin, cu obişnuita Ta răbdare, cu care ai
suferit pe Cruce, mai prelungeşte-Ţi puţin răbdarea şi dă-mi voie să
spun acestor creştini un cuvânt al gurii Tale:
,,Iartă-le lor, Tatăl nostru, dă iertare preoţilor şi mirenilor, dă iertare
bărbaţilor şi femeilor, dă iertare, Doamne, la toţi păcătoşii şi dacă
am fost până acum vrăjmaşii Tăi, fă-ne, prin Harul Tău, prieteni şi
copii ai Tăi, copii buni, copii care să nu mai săgetăm cu săgeţile
păcatelor noastre trupul Tău, să nu Te mai chinuim, copii adevăraţi
cu duh, cu dreaptă credinţă!
Cu această nădejde sărutăm picioarele Tale cele curate şi ne rugăm
Ţie, după ce Te vei coborî de pe această Cruce, să vii să Te
răstigneşti înlăuntrul inimilor noastre, pentru ca să fim nedespărţiţi
şi aici pe pământ şi dincolo în Împărăţia Cerului, unde Tu
împărăţeşti în veci de veci cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt!”
Se naşte într-un staul, în frig. Este urmărit de Irod să fie
omorât. El, pâinea cea cerească flămânzeşte de pâine.
Apoi îngăduie diavolului să-L ispitească.
Oamenii Îi iau învăţăturile drept hule, iar minunile,
săvârşite cu puterea lui satana.
Aici vor să-L prindă în cuvânt. Dincolo vor să-L arunce
în prăpastie. Unii iau pietre să dea într-Însul…
Si, aşa, Fiul lui Dumnezeu nu are unde să-şi plece capul.
Apoi în Grădina Ghetsimani, Iisus se roagă cu sudori de
sânge, aşa încât, Acela Care ţine toate cu Cuvântul put- Priviţi Crucea cea reală a lui Iisus şi vedeţi că nici
erii Sale, are nevoie de un înger din cer să-L întărească. soarele nu se poate uita la ea.
Greutatea ei este aşa de mare, încât pământul se cutre-
În acel întuneric de noapte, târziu, Iisus se roagă şi nu mură şi pietrele se zdrobesc când au văzut pe cine au
ascunde crucea suferinţei Sale. silit oamenii să o poarte.
Zice: ,,Întristat este sufletul Meu până la moarte!”
Iisus este întristat pentru noi. El se încarcă cu sarcina Dintre toate suferinţele lui Iisus, cea mai grozavă a fost
păcatelor noastre, iar omenirea, orbită de duhul răutăţii, aceasta: El vedea mai dinainte că mulţi oameni vor pieri
Îl socoteşte bătut şi lepadat de Dumnezeu. tot în păcatele lor.
Tatăl ceresc Îi oferă acest pahar al suferinţei, ca preț de De aceea se întrista în Grădina Ghetsimani şi se ruga cu
răscumpărare pentru noi şi El îl primeşte de bună voie. lacrimi şi sudori de sânge.
Pentru că El, Mântuitorul, a luat asupra Sa păcatele lumii. Lui Iisus nu i-a fost frică de moarte, pentru că a venit de
Dar ştiţi cu ce era plin acest pahar? Cu toate fărădelegile bună voie să mântuiască întreg neamul omenesc. Nu
cele vechi şi cele noi care s-au făcut pe pământ. greutatea crucii şi piroanele, nu hulele şi bătăile şi toate
Acest pahar, pe care l-a băut Iisus, are, mai întâi, neas- celelalte câte le-a îndurat L-au durut cel mai tare, ci
cultarea lui Adam, apoi corupţia urmaşilor, făţărnicia şi necredinţa, nemulţumirea şi păcatele noastre L-a în-
răutatea evreilor, superstiţiile păgânilor, îngâmfarea tristat şi L-a făcut să transpire cu sudori de sânge.
filosofilor, orgoliul şi lipsa de credinţă a tuturor oa- El vedea cele ce vor fi până la sfârşit, vedea mulţimea
menilor de peste veacuri păcătoşilor pe care-i va apuca sfarsitul neîndreptaţi.
Paharul lui Iisus mai era plin şi cu scandalurile dintre El vedea păcatele desfrânaţilor, ale criminalilor, hoţilor şi
creştini, dezbinarea lor, rătăcirile ereticilor, ale pa- beţivilor, ale hulitorilor care-I calcă Sângele şi Crucea în
ganilor, ale necredinciosilor, răceala în credinţă a picioare. El vedea că pătimeşte ca să aducă sufletele
creştinilor, stingerea dragostei dintre ei. oamenilor în Rai şi, cu toate acestea, iadul pune
Peste toate acestea mai turnăm şi tot ceea ce e urât şi stăpânire pe tot mai multe.
neplăcut lui Dumnezeu în noi şi în afară de noi cei din De aceea El zice către Tatăl ceresc:
vremea noastra: toate slăbiciunile, toate zburdările ,,Părintele Meu, Eu vreau să pătimesc şi să mor bucuros
tinereţii şi învârtoşarea inimii, uitarea de Dumnezeu în pentru oameni, dar ca să pătimesc şi să mor fără să fiu
vreme bună, cârtirea în încercări şi nenorociri, laudele de folos, este pentru Mine motiv de întristare mare
de sine, setea de avuţie şi tot veacul nostru cel umflat de înaintea morţii mele.
mândrie, răutate şi necredinţă,… precum şi multe alte Eu merg, să-I răscumpăr pe oameni, să nu se mai chi-
feluri de păcate pe care le-au facut si le fac şi cei săracinuiască în iad, dar să văd jertfa mea a fost degeaba, sa
şi cei bogaţi si bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni, de la vad că unii vin, in toate veacurile, şi mă vând ca Iuda pe
zidirea lumii si pana azi. bani, alţii se leapădă de Mine, alţii cer pe “Baraba” să fie
Toate acestea s-au găsit, inca de-atunci, în fundul pa- slobozit şi pentru poftele lor să fiu bătut, biciuit, scuipat,
harului lui Iisus. Acest puhoi de stricăciuni s-a vărsat în hulit?!
cupa întristării şi al suferinţelor Fiului lui Dumnezeu. Cu ce folos a curs Sângele Meu, Tată?
Să aud cum este hulit numele Meu pe strazi, la petreceri,
De aceea a zis Fiul lui Dumnezeu: ,,Întristat este sufletul in casele oamenilor, de la cei mari şi până la cei mici?
Meu până la moarte!”, pentru că tot iadul se jurase împo- Ah, cu ce folos a curs Sângele meu?”
triva acestei inimi cereşti, a acestui suflet dumnezeiesc.
Parcă ne zice si nouă:
Când mă gândesc la suferinţa cea amară, plânge sufletul “Voi, creştinilor, faceţi pomenirea patimilor Mele numai
şi inima în mine pentru multa răbdare a lui Iisus Izbăvi- ca o simplă amintire în bisericile voastre, mai mult din
torul, de la Ghetsimani pana la Ierusalim şi Golgota. obicei. Crucea mea o ţineţi ca pe un obiect de teatru.
Pentru cine am pătimit, pentru cine am murit Eu, pentru
cine am suferit?
Pentru nişte oameni îndărătnici, nemulţumitori şi nere-
cunoscători?!”
Iată de ce plângea Iisus şi se întrista!
Chiar dacă ar fi venit toţi sfinţii şi toţi îngerii din cer şi ar
fi murit pentru noi, tot n-ar fi putut plăti datoria noastră
cea fără de margini la Dumnezeu, fiindcă acest sânge, de
creatură, era fără mare preţ.
Prin urmare, un om de rând, supus păcatului, si nici chi-
ar inger, nu putea face această rascumparare.

Păcatele omenirii erau aşa de grele că nu se puteau ierta Pentru ca omul are doua naturi, spiritual si materiala,
usor. Se cerea o jertfă mai presus de orice jertfă. pentru aceasta au trebuit două firi întro singura perso-
Pentru izbăvirea neamului evreiesc din robia egiptenilor ana ca jertfa.
l-a trimis Dumnezeu pe Moise ca să le ierte păcatele şi Trebuia deci să ia parte şi firea dumnezeiască, cea fără
au jertfit, “cu arderile de tot” sange de animale. de preţ şi cea omenească.
Ca să ne mântuiască pe noi de iad a trebuit să vină chiar Noi suntem vinovaţi de călcarea poruncii lui Dumnezeu
El, Iisus Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, în per- şi pentru acesta am dat un “ochi”, un trup, umanitatea
soană. lui Hristos, iar Dumnezeu Tatăl a dat celălalt “ochi”,
Dar pentru ce a trebuit să moară Fiul lui Dumnezeu? Nu dumnezeirea, pe chiar Fiul Său, Iisus Hristos.
se putea găsi un alt mijloc de mântuire a omului?
O, smerenie fără de margini!
Pentru lămurirea acestei probleme, ascultaţi o pildă: O, mila tatălui Ceresc!
O, Dumnezeule mult milostive şi mult îndurate, oare nu
Împăratul ocrilor a dat un decret în ţara sa ca acelora care se putea să mântuieşti pe om şi fără să dai morţii pe Fiul
erau prinşi în păcatul desfrânării să li se scoată amândoi Tău cel Unul Născut, pe “ochiul” cel drept al dumnezeirii
ochii. Primul care a călcat această lege a fost însuşi fiul său.
Drept aceea, împăratul a poruncit să i se aplice legea. S-au Tale?
Fără îndoială că Dumnezeu putea să facă mântuirea om-
rugat boierii lui, s-a rugat şi poporul să fie iertat moştenitorul
împărăţiei, dar el sta neclintit în hotărârea sa. După multe in-ului şi în altfel. Putea să zică, numai cu cuvântul, şi omul
tervenţii şi rugăminţi, se mai domoleşte împăratul şi începe să era mântuit fără nici o plată şi fără să dea morţii pe Fiul
se frământe şi să-şi zică:
,,Dacă voi călca dreptatea şi nu-l voi pedepsi cum am hotărât, Său.
sunt un judecător strâmb. Dacă nu voi ţine seama de dragos- Dar dacă făcea aşa, noi cunoşteam numai puterea cea
tea mea de tată şi-l voi pedepsi, sunt un tată fără de milă. O, nemărginită a dumnezeirii Sale şi nu cunoşteam si
ticălosul de mine, judecător şi tată, in acelasi timp… Ce să smerenia şi coborârea cea dumnezeiască şi nici judeca-
fac?
Am hotărât să fie scoşi doi ochi. Atunci unul să mi se scoată ta cea dreaptă a măreţiei Sale.
mie şi celălalt fiului meu.
El să piardă unul pentru că este vinovat şi eu să pierd unul Tatăl ceresc Şi-a arătat mai mare mila Sa faţă de om
pentru că-i sunt tată. În felul acesta voi împăca şi dreptatea decât faţă de Fiul Său cel Unul Născut, pe Care L-a jertfit
mea, şi dragostea şi voi păzi şi legea!”.
pentru dragostea cea mare ce o are faţă de om.
Fraţi creştini, hotărârea dumnezeiască a fost dintru în- Dumnezeu Tatăl n-a îngăduit pe Avraam să jertfească pe
ceput, încă din gradina Edenului, că cine va mânca din fiul său Isaac, dar El jertfeşte pe Fiul Său Iisus pentru
pomul oprit să fie osândit la moarte. mântuirea omului.
Prin Adam toţi am fost mostenitori ai greşielii. Dumnezeu s-a milostivit de copilul unui om şi nu l-a
Trebuia, prin urmare, să luăm pedeapsa meritată toti, lăsat să-l jertfească pentru El, dar pe Însuşi Fiul Său nu
pierzând cei “doi ochi”, adică cele două vieţi ce aveam: L-a cruţat şi L-a lăsat să moară pentru noi.
cea trupească, pământească şi cea sufletească. L-a dat pe El pentru noi toţi. L-a dat să-L vândă ucenicii,
Prin chinurile iadului trebuia să plătim noi, toata umani- să se lepede de El prietenii, să-L judece vrăjmaşii Lui.
tate, multimile de oameni care au trait, traiesc si vor trai L-a dat în mâinile iudeilor zavistnici ca să-L judece cei
pe pamant. de altă naţie.
La dat să-L bârfească preoţii evreilor si să-L batjocore- Mă nesocotesc, Mă înjură pe Mine şi Sfântă Crucea Mea,
ască ostaşii. şi s-au lepădat de toate orânduielile Tale.
L-a dat pe mâna unui popor nemulţumit, plin de ură şi Pentru evreii care M-au răstignit şi M-au omorât cer
mânie, care nu se mai sătura de bucuria durerii Lui. iertare: ,,Iartă-le lor Tată!” iar pentru creştinii care M-au
L-a dat pentru scuipări şi bătăi, pentru lovire şi bice. făcut să mor fără să fiu de folos cer dreptate.
L-a dat să sufere cununa de spini şi greutatea Crucii. Judecă-i pe ei Dumnezeule!
L-a dat atâtor chinuri, nesocotindu-L ca pe Fiul Său, ci Dreptatea Ta M-a făcut să-Mi vărs Sângele, iar acum tot
mai degrabă L-a părăsit ca pe un păcătos, ca pe unul dreptatea Ta să-Mi răsplătească Sângele!”.
care a făcut păcatul.
L-a dat ca să fie judecat şi pedepsit pentru păcatele no- Un creştin nepocăit, neîndreptat, nu are nici un răspuns.
astre, ca să plătească toată dreptatea dumnezeiască. Grea va fi osânda pentru cel ce a călcat pe Fiul lui
O, desăvârşită smerenie a lui Dumnezeu, aceasta a fost Dumnezeu.
voinţa Tatălui pentru Fiul!
O, smerenie nemărginită şi ascultare deplină! Ca să moară, in lumea aceasta, tatăl pentru fiu sau fiul
pentru tată, frate pentru frate sau o rudă pentru alta…,
Voi, creştinilor, de Care să ne minunăm mai mult? De acest lucru îl cere firea omeneasca. S-au mai întâmplat
hotărârea Tatălui, Care Şi-a rânduit Fiul la moarte pentru între oameni astfel de situatii, fiindcă ii lega iubirea sau
noi, sau de ascultarea Fiului, Care merge de bună voie inrudirea. Au murit prieteni pentru prieteni, neamuri
ca un mieluşel la tăiat? pentru neamuri, căci aşa cere prietenia şi acesta este
Să ne minunăm de amândouă, căci mare este mila şi semnul unei iubiri fără egal.
smerenia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh pentru noi Dar să moară cineva pentru vrăjmaşii lui?!
păcătoşii şi mare este taina creştinătăţii. Acest lucru nu s-a făcut niciodată între oameni.
O pildă ca aceasta nu s-a mai văzut nicăieri până la Fiul
Dacă Dumnezeu a făcut atâta jertfă pentru noi ca să ne lui Dumnezeu, Cel Care a murit pentru noi, vrăjmaşii Lui.
scoată din robie, oare nu se cade ca şi noi să răspun- Dumnezeu, de fapt, Şi-a arătat atâta dragoste pentru…
dem cu aceeaşi şi dragoste şi cu recunoştinţă la tot ce a nişte păcătoşi, pentru nişte vrăjmaşi ai Lui.
făcut El pentru noi?!
Dar, vai, ce vedem între creştinii noştri?! Pentru această măreaţă faptă, noi nu vom putea nicio-
În locul dragostei vedem ură, răutate, păcate, necredinţă dată să-I mulţumim lui Dumnezeu cu vrednicie.
şi lepădare de Dumnezeu, hule şi sânge vărsat. De am avea fiecare chiar câte o sută de mii de vieţi şi pe
Mii şi milioane de păcate, care mai de care mai grele. care le-am da la moarte din dragoste ca să-I răsplătim lui
Nedreptăţile bogaţilor, desfrânările oamenilor, avorturile Hristos! Chiar de am trăi o mie de ani şi am purta mereu
femeilor şi toate nelegiuirile, cârtirile, toate şi nepăsările crucea suferinţelor, n-am putea plăti pentru Făcătorul
creştinilor Îl fac pe Fiul lui Dumnezeu să zică Tatălui Său nostru de bine!
cel ceresc: Cu toate acestea El nu cere de la noi, pentru sângele
,,Cu ce folos a curs Sângele Meu, Tată? Sângele meu, vărsat, decât dragostea noastră, recunoştinţa noastră
care a curs din mâini şi din picioare, a ajuns să fie călcat pentru facerile Lui de bine…
de oameni în picioarele lor?! Dar, trist lucru, nici macar pe acestea nu le primeşte de
Părinte Sfinte, revino la judecata Ta de la început. Eu am la noi.
făcut voia Ta cea sfântă, am pătimit, M-am răstignit Mi- Parcă îl auzim mustrandu-ne:
am dat sufletul, Mi-am vărsat sângele pentru mântuirea ,,O, voi, nerecunoscătorilor, cum să vă mai calific?
creştinilor, dar ei nu cunosc pe Mântuitorul lor şi nici nu Orbi, fiindcă nu vedeţi atâta bine cât am făcut pentru voi,
voiesc să se mântuiască. Creştinii aceştia pentru care M- nu vedeţi cu ce preţ mare v-am răscumpărat? Sa va nu-
am răstignit, au ajuns să-şi vândă sufletul demonilor mesc împietriţi la inimă pentru că nu vă înmuiaţi să vă
pentru bani şi pentru lucruri de nimic; creştinii de astăzi plângeţi păcatele voastre?
Eu ştiu că numai demonii sunt împietriţi la inimă şi în glasul strigând şi rugând pe Fiul său ca să-i spună un
răutăţi, nesupuşi din firea lor şi veşnic vrăjmaşi ai lui ultim cuvânt.
Dumnezeu. Sfâşiată de întristare, obosită şi nemâncată, cu durerea
Dar voi nu sunteţi nici demoni şi nici oameni nu sunteţi. cea arzătoare în inimă, cade leşinată în mâinile femeilor
Se pare că sunteţi nişte făpturi ciudate alcătuiţi din fire mironosiţe.
omenească şi din obicei diavoles. Cum a fost oare inima lui Iisus, a Fiului său, când a
Voi puteţi să fiţi veşnic prietenii lui Dumnezeu, dar nu văzut-o frământându-se de durere şi căzând în leşin?
vreţi. O, Împărate Iisuse, pentru cine suferi?! Pentru cine vrei
Zilele acestea nu sunt oare zile de întristare?! De ce oare să bei paharul cel amar al morţii? Pentru cine zici: ,,Mi-e
nu vă întristaţi şi nu plângeţi pentru păcatele voastre cu sete!”? Cui spui Stăpâne: ,,Mi-e sete!”?
lacrimi amare, ca Petru, ca femeile mironosiţe, ca Iosif şi Ceri oare Maicii Tale un pahar cu apă să-Ţi răcorească
Nicodim, şi de ce nu cereţi cu suspine Împărăţia cerului, măruntaiele şi buzele arse?!
ca tâlharul de pe cruce, zicând împreună cu el: Pome- Dar Maica Ta, iat-o acolo leşinată şi udată cu apă de
neşte-ne Doamne când întru împărăţia Ta! ”! sfintele femei. Ea nu mai poate să spună nici un cuvânt.
Dar cine să-Ţi domolească setea? Femeia samarineancă
Ah, creştinilor! Dacă Hristos ţine în spate o Cruce, apoi de la fântâna lui Iacov sau ucenicii, cu vin din Cana Gali-
prezenţa scumpei Sale Maici este o altă Cruce pe care o leii?
are în faţa ochilor Săi. Însă şi aceştia au fugit şi te-au lăsat.
Dacă Părintele ceresc L-a părăsit, Sfânta Sa Maică nu L- O, Prea Bunule şi Mântuitorule Iisuse, Căruia numai lim-
a părăsit nici o clipă. Ea stă lângă Cruce cu “sabia în ba Ţi-a mai rămas slobodă, setea Ta era mare pentru
inimă”, sabia despre care-i spusese profetic Simeon la mântuirea noastră!
nasterea lui Iisus. Îţi era sete de sufletele păcătoşilor ca să le mântuieşti, îţi
Ea priveşte la răstignirea Fiului său ca şi cum ar fi ea era sete de sufletele ucenicilor, de sufletele poporului
răstignită. Această prezenţă a sa pricinuieşte Fiului o a Tău care se zbătea în ghearele satanei.
doua cruce. Îţi era sete de sufletele cele din iad care aşteptau izbăvi-
Întristarea şi lacrimile maicii Sale au făcut să-i sporească rea de la Tine.
durerile, pentru care Fiul a plâns cu mai mult amar. Îţi era sete de moşii şi strămoşii noştri şi de noi toţi, de
Când a văzut-o pe iubita Sa maica zdrobita, Iisus a avut sufletele cele păcătoase.
mai multă durere în suflet, mai mare sfasiere iar maica Dar n-ai fost înţeles ce doreai, ce simteai!
unui asemenea Fiu, un suflet asa delicat, a pătimit Nimeni nu Te-a auzit şi Ţi-au adăugat chin peste chin.
enorm. Ţi-au dat sa bei oţet amestecat cu fiere şi cu acest pahar
amar ai plătit şi cel din urmă păcat al neamului omenesc.
A pătimit Fiul, a pătimit şi Maica împreună cu El; s-a în- De aceea, apoi, ai strigat apoi: ,,Săvârşitu-s-a!”
tristat Maica, s-a întristat şi Fiul împreună cu ea. Cu alte cuvinte, acum s-a împlinit ce s-a scris, s-a plătit
Aşa că şi Maica şi Fiul, aveau îndoite chinuri fiecare, iar datoria.
din aceste chinuri se năştea o singură durere care venea Acum Iisus procedează ca un gospodar înţelept care-şi
din inima Fiului în inima Maicii şi din inima Maicii în in- simte moartea aproape.
ima Fiului. Începe Testamentul cel Nou sfârşind pe cel Vechi.
Cine ar putea spune cu de-amănuntul ce mare durere a Mai întâi le dă iertare evreilor: ,,Iartă-le lor, Tată, că nu
străpuns inimile Maicii şi Fiului în acele momente de ştiu ce fac!”!
suferinţă sus pe Golgota? Ostaşilor, care L-au răstignit, le lasă hainele şi cămaşa
Priviţi cu ochii sufletului şi vedeţi! pe care au împărţit-o între ei prin tragere la sorţi
Imaginaţi-vi-o pe Fecioara Maria în acest moment cu Tâlharului, care s-a pocăit, îi lasă Raiul, fiindcă a zis:
buzele arse de văpaia focului de la inimă. Abia i se aude ,,Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în Împărăţia
Ta!”.
Sutaşului, capitanul ostasilor, care a zis: ,,Acesta cu
adevărat a fost Fiul lui Dumnezeu!”, îi lasă cunoştinţa de
Dumnezeu.
Lui Petru, ucenicul Său, care s-a căit cu lacrimi amare
după ce s-a lepădat de El, îi lasă vrednicia apostoliei.
Celuilalt ucenic, lui Ioan, îi lasă în grijă pe Maica Sa:
,,Iată Maica ta!”.
Maicii celei pline de jale îi lasă protector pe acest ucenic,
Ioan: ,,Iată fiul tău!”.
Bisericii, mireasa Lui, îi lasă cele şapte taine, iar fiilor ei,
creştinilor, le lasă Crucea Sa pe care s-o poarte toată
viaţa lor.
Cerescului Părinte îi lasă Duhul Său, zicând: ,,Părinte, în
mâinile Tale îmi dau Duhul Meu!”!
După toate acestea, plecându-şi cu supunere capul, şi-a
dat Duhul.
Toate suferinţele şi Patimile Mântuitorului Iisus Hristos
ne mişcă din adâncul sufletului şi ne fac pe noi creştinii
să vărsăm lacrimi pline de amar, şi merităm să plângem
cu amar pentru păcatele noastre pe care nu încetăm a le
tot face.
Dar Iisus, Care ştie tot adâncul inimii noastre, nu ţine
seamă de aceste lacrimi care izvorăsc din inimă pe mo-
ment, fără să aducă roade de umilinţă şi de căinţă
adevărată.
Iisus nu vrea să plângă cineva de mila Lui, El nu vrea să-
I plângem patimile Sale, căci le-a luat de bună voie ca să
ne scape pe noi, păcătoşii. De aceea le zicea unor femei
care plângeau atunci când El mergea cu Crucea în spate
spre Golgota: ,,Femei ale Ierusalimului, nu mă plângeţi
pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi şi pe copiii voştri!”
Aşa ne zice şi nouă astăzi: ,,Creştinilor care, prin pacat,
v-aţi lepădat de Mine, creştinilor care nu voiţi să Ma as-
cultaţi, plângeţi-vă pe voi, plângeţi-vă împietrirea şi
răutatea voastră, plângeţi chinurile iadului care vă
aşteaptă cu dreptate, caci in Rai, cu sfintii si ingerii, nu
puteti sta.
Plângeţi nenorocirea copiilor voştri cărora le lăsaţi drept
moştenire o pildă rea, cu multe necazuri şi suferinţe în
viaţă!
Vai vouă creştinilor care n-aţi înţeles taina mântuirii, ca-
re nu vă deosebiţi în faptele voastre de lumea de astazi,
necredincioasă, hulitoare şi nepăsătoare, plângeţi şi voi!
Voi, care va pretindeti credinciosi, dar care vă faceţi
părtaşi la o mulţime de păcate cu cei necredincioşi!
Voi, creştinilor cu astfel de viaţă păcătoasă, păstraţi-vă
lacrimile pentru vreo pagubă, sau pentru moartea
vreunei rude ori pentru fericirea aproapelui.
Păstraţi-vă lacrimile pentru suferinţele şi necazurile care
vă aşteaptă pe voi şi pe copiii voştri in lumea aceasta si
cea vesnica.
Nu ma plangeti pe Mine!
Căci de Mine îi este milă cerului, care îşi acoperă faţa cu
perdeaua întunericului; de Mine îi este milă soarelui care
îşi ascunde razele sale. Si pământului îi este milă de
Mine şi se cutremură.
Nu Mă plângeţi pe Mine, ci plângeţi-vă pe voi!
Plângeţi-vă păcatele voastre şi înţelegeţi ce am făcut Eu
pentru voi!”
Cu adevărat, iubiţi creştini, Domnul Hristos a murit ca să
facă din vrăjmaşii Lui prieteni, ca să-I mântuiască pe toţi
păcătoşii, dar dacă ei nu vor, cine e de vină?!
Pentru ce atâta nestatornicie în credinţă? Pentru ce atâta
nepăsare de mântuirea noastră?
Pentru ce nu ne gândim că aceste patimi Le-a suferit
Iisus în locul nostru, a pătimit Dumnezeu ca să scăpăm
noi de chinurile iadului cele veşnice!?
El a luat asupra Lui toată datoria noastră şi a plătit-o cu
Sângele Său.
Pe fiecare ne aşteaptă de ani de zile; pe unii îi aşteaptă o
viaţă întreagă să se lase de vrăjmăşie, să nu-L mai
urască, dar nici până astăzi cei mai mulţi nu s-au întors,
iar alţii s-au întors pentru o vreme, după care iar au în-
ceput să-L duşmănească şi să I se împotrivească
dragostei Lui. Pentru toţi aceşti împietriţi la inimă, nes-
tatornici în credinţă şi iubitori de păcate vă mai dau o
pildă.
Poporul laponilor, închinători la zei şi vrăjmaşi de moarte ai
creştinilor, a săvârşit o faptă cu adevărat diavolească. Pe pra-
gul scării de la poarta pe care se intra în cetatea lor au săpat
în marmură cinstita Cruce. Pentru ce au făcut ei aceasta?
Pentru ca atunci când vreunul din creştini va îndrăzni să intre
în cetatea lor, să calce mai întâi pe Crucea Domnului. Pentru
acest motiv creştinii nu au intrat niciodată în această cetate
plină de păgânătate.
Iată, aşa vreau să fac şi eu astăzi, din dumnezeiască
râvnă!
Să merg în toate locurile nepermise creştinilor să intre şi
să pun câte o cruce în fiecare loc. Să merg la uşile des-
frânaţilor şi desfrânatelor, să merg la toate uşile
vrăjitoarelor şi ghicitoarelor, la toate uşile şi porţile unde
este necinstit şi batjocorit chipul lui Dumnezeu cel
răstignit pe Cruce, şi acolo să pun Sfânta Cruce cu Iisus
pironit pe ea.
Când vor voi creştinii să intre în aceste locuri nepermi-
se, să-L calce mai întâi pe Iisus în picioare şi Crucea Lui.
Atunci vor vedea cu toţii că gura aceea care a tăcut şi i-a
aşteptat atâta vreme, nu va mai tăcea şi răbdarea se va
Amin!
sfârşi. Dreptatea dumnezeiască se va arata şi atunci îşi
va lua plata fiecare după faptele lui.
Rugăciune
Dumnezeule, Cuvinte al Tatălui ceresc, Mântuitorule şi Îndelung
Răbdătorule Iisuse, Tu acum ai rămas mort cu trupul pe lemnul
Crucii. Opresc şi eu puţin vorbirea mea şi las pe aceşti creştini care
m-au ascultat să se gândească la Patimile Tale, să simtă durerea
împreună cu răbdarea Ta cea fără de margini şi cu toţii să ne
închinăm SFINTELOR TALE PATIMI, şi să sărutăm cu lacrimi Prea
Curatele Tale picioare, care stau pironite pentru noi păcătoşii.
Te rugăm Împăratul nostru Ceresc, pomeneşte-ne şi pe noi ca pe
tâlharul de pe cruce, când vei veni întru Împărăţia Ta!