Căsătoria şi familia în societatea contemporană,

Tema aleasa are ca scop cercetarea factorului principal care a influientat familia romaneasca timp de 2
milenii , de la aparitia natiei pana azi, religia. Voi da raspuns cercetarilor care s-au pus pe marginea intrebarii
firesti:”Mai sunt valabile perceptele crestine in secolul 20?”

Ca sursa principala de informare este traditia crestin-ortodoxa, invatatura bisericii majoritare romane.

Astăzi, căsătoria este definită ca uniunea liber consimţită dintre bărbat şi femeie, încheiată în concordanţă cu
dispoziţiile legale, în scopul întemeierii unei familii şi reglementată de normele imperative ale legii[1]
Actul casatoriei a constituit dintotdeauna, un moment solemn , precedat si urmat de diferite si variate practice,
traditii si obiceiuri , care il fac sa fie cel mai important eveniment din viata familiala .[2]
La evreii antici căsătoria era o treabă de familie, cu principii clare, cu prevederi formulate explicit. [3]
Romanii au cunoscut mai multe feluri de căsătorie, corespondente, într-o anumită măsură, epocilor de drept
care s-au succedat şi totodată au coexistat unele cu altele. Astfel, in mare, căsătoria era cu manus, adică cu
puterea maritală a bărbatului exercitată asupra ei, si casatoria fara manus, cand femeia ramanea sub tutela
familiei iar barbatul avea prerogative limitate.[4].
Prin fuziunea romanilor cu populatia autohtona, apoi prin adaugarea reformelor popoarelor migratoare, familia
romaneasca a suferit prea putin modificari, nesemnificativa. In general, factorul decizional in problema familiei
a fost religia majoritara a romanilor, religia crestin ortodoxa.
In România, azi, aspectele legale legate de căsătorie au fost reglementate de Codul familiei intre 1 februarie
1954 şi 1 octombrie 2011.[5][6] Noul cod civil al României a intrat în vigoare în octombrie 2011, abrogând
vechiul cod al familiei. Căsătoria în România poate avea loc doar între un bărbat şi o femeie. Vârsta legală
pentru căsătorie este de 18 ani, conform Art. 272, cu menţiunea că, "pentru motive temeinice" se poate aproba
legal căsătoria de la 16 ani.[7] (In 2007, Legea nr. 288/2007 a egalizat vârsta minimă de căsătorie a femeilor şi
bărbaţilor[8]). Pe plan penal, adulterul a fost decriminalizat în 2006.[9] Cu toate acestea, căsătoria este monogama
-, deci doar două persoane pot forma un cuplu legal căsătorit, bigamia (încheierea unei noi căsătorii de către o
persoană căsătorită) este o infracţiune conform Art. 376 al codului penal.[10] Noul cod civil aduce noutăţi în
domeniul regimurilor patrimoniale; astfel, spre deosebire de vechiul cod al familiei (care avea un regim unic,
obligatoriu şi imutabil de comunitate de bunuri) soţii pot alege tipul de regim patrimonial pe care îl doresc.[11]

În multe feluri este tratată problema familiei în timpul de astăzi. Sunt diverse curente care, toate, se pretind
edificate asupra subiectului în cauză, dar care nu merg în consens. Familia este definită și, direcționată chiar,
după perceptele tradițiilor regionale, etnice, religioase, culturale etc. Dar, cel mai mult influienteaza azi, și în
sensul astă, are https://www.bibliaortodoxa.ro/ cuvântul cel mai greu de spus, politicul, care și dictează
finalitatea problemei. Politicul dictează și manipulează discret opinia publică, iar părerile personale diferite de
cele ale sistemului, rămân doar ca niște teorii separatiste.

Polemici sunt multe și variate. De-a lungul vremurilor s-au dat soluții diferite. Autorii teoriilor în domeniu s-
au combatut sau s-au completat, dând naștere unei bibliografii stufoase, variate-n consistență și în diversificare.
Deși multitudinea de soluții pentru spinoasa problemă a familiei a creat o vastă paletă de teorii, totuși pe toate
aceste variante ideologice eu le-aș clasifica doar în două mari categorii: teorii ale autorilor evoluționiști și
teorii pornite de la autori creaționiști.

Autorii evoluționiști consideră că omul a evoluat din maimută, a fost la început o fiintă sălbatică, a fost și
continuă să fie, o fiintă care se află intro continuă dezvoltare și schimbare, intro continuă adaptare. Desigur,
variantele propuse de ei pentru familie sunt direct influientate de crezul lor central materialist.

Autorii creaționiști consideră că omul a plecat, de la început, de la o bază logistică concret definită, ființa cea
mai aleasă, omul, fiind creat, îndrumat și controlat direct de divinitate. Ei consideră că prototipurile umane,
primii oameni, făcuti de însuși Dumnezeu și legăturile dintre ei, ca indivizi solitari sau ca familie, sunt direct
influientate de prezența sacrului.

În această lucrare voi expune opinia mea, în legătură cu instituția numită familie, doar din punct de vedere
creaționist, dat fiind faptul că eu cred în ideea că numai o ființă divină, personală, superioară și mai mare peste-
toate, a putut crea toată această perfecțiune universală, începând de la grandioasa lume astrală, până la lumea
microorganismelor. Eu consider că în orice aspect al existenței se văd legi și percepte logice și perfect îmbinate,
imposibil de explicat rațional materialist. De aceea și tema lucrării de față o voi analiza și trata prin prisma
crezului meu, în drept și în fapt, creștin-ortodox.

Voi începe, în prima parte, explicarea, cu suport logistic tehnic, a mecanismului rațional prin care Creatorul a
direcționat, de la început, legăturile comunitare ale oamenilor,,chip și asemănare a Lui”. În partea a doua
a lucrării voi argumenta valabilitatea perceptelor moral religioase și în zilele noastre. De la început subliniez
că dezbaterea mea va face referire, și se va rezuma, numai la religia creștină, religia lui Hristos , Acela care
împarte istoria lumii în două:„inainte de Hristos” și „dupa Hristos”. În finalul lucrării voi concluziona
succint conținutul.

A crede în existența unui Creator, puternic, rațional și bun nu este cu nimic mai puțin științific ca a crede în
ideea apariției întregului univers din controversata explozie a unei singure particule. A crede că totul a apărut
dintro planetă, de o „miliardime de milimetru” mărime, și care apoi și-a organizat toată evoluția „de la zero” la
perfect, nu este mai puțin religios decât a crede intro divinitate. Deci, la baza apariției universului, se pare ca
avem de-a face cu două idei religioase. Ridicăm materia la rang de dumnezeu, fiind necreata de nimeni si pentru
că ea a lucrat logic și rațional totul, transformând haosul în perfecțiune. Teoria creaționistă a fost susținută de la
apariția omului, până prin secolul 19 când au apărut, răzleț, câțiva gânditori separatiști care au venit cu idei noi,
ateiste. Acum, în secolul transformarilor, când „redescoperim roata” și rectificam, renegând, tot ce aparține
înaintașilor, azi când majoritățile trebuiesc adaptate nevoilor minorităților, mi se pare normal să se definească
norme noi în toate domeniile vieții umane, și, de ce nu,sau mai bine zis, mai ales,în problema definirii normelor
existențiale ale familiei. Dureros este că nu adevărații oameni de știință, abilitați în probleme sociologice,
medicale, morale și spirituale se pronunță, și au drept de hotărâre a normelor comunității, ci umilele slugi ale
sistemului mondialist. Dacă ești în consens cu directivele comunitare, e ok, dacă nu, devii doar un tolerat.

Eu consider că e foarte științific, foarte logic, să crezi că un Creator a făcut doi oameni din „pamant”, din
elementele chimice care se găsesc în pământ, și apoi i-a animat. E normal să crezi asta azi când în laborator
creem specii noi de plante și animale, modificăm genetic, clonăm, robotizam. Azi nu mai pare deloc o magie să
fabrici, cu imprimante 3 D, țesut uman, organe umane sau clone sau copii fără părinți. Unui Creator care a
fabricat universul nu i-ar fi fost greu să fabrice inteligența naturală, de vreme ce, noi oamenii, fabricăm
inteligență artificială mult mai performantă. Mie mi se pare extrem de normal a crede că suntem creați de
Cineva, nu de ceva. În acest context ar fi ilogic să credem că Dumnezeu, părinte al omului, nu i-a precizat clar
și niște norme de conviețuire . El care a gândit, în cele mai mici amănunte, detaliile universale, de la vidul
interplanetar la perfecțiunea legilor fizice, nu ar fi lăsat zidirea Lui cea aleasa, omul, fără o „busolă” de
orientare. Privim lumea plantelor, a animalelor , pe scurt, a toturor viețuitoarelor, se vade clar ca, de la creația
lor au fost adaptate perfect, instinctual programate, sa funcționeze ireproșabil in mediul lor. Oare să fi avut in
vedere Creatorul tot și toate, iar pe om să-l fi lăsat singur să se autodetermine,să experimenteze haotic,
aleatoriu, metode, variante diverse? Nu mi se pare logic, nu mi se pare normal, chiar mi se pare nedrept,
nemilos, să lași o fiintă, atat de armonios alcătuită, in necunoscut, in războiul dur al căutărilor.

Orice fabrică care produce obiecte de uz casnic pune în ambalaj la fiecare produs în parte și câte un prospect,
o carte tehnică de funcționare. Dacă beneficiarul respectă normele prescrise, va avea un randament maxim de la
produs și va avea garanție asigurată. Dacă nu respectă, producătorul își retrage garanția. Foarte normal!
Fabricantul nu poate garanta funtionalitatea ireproșabilă a unui obiect care nu respectă normele funcționale
pentru care a fost fabricat.
 Creaționiștii cred și au dovezi clare, biblice și istorice, că, de la început omul a primit clar de la Dumnezeu tot
ce îi era necesar vieții. Însă omul dotat cu voință liberă, nu a fost obligat să trăiască forțat de instincte și blocat
de limitarea cugetării, ci a primit liberul arbitru și conștiința de sine, lucruri absente întregii creații materiale.
Respectul lui Dumnezeu față de om, ființă liberă și independentă, merge până acolo încât Creatorul se pune mai
prejos de cretura Lui, lăsându-se nerespectat și chiar înjosit de ea. Perceptele prescrise omului de Creatorul
universal nu pot fi decât perfecte, nu pot avea erori. Din punct de vedere creaționist familia ar trebui să fie un
angajament sublim între parteneri, angajament de dragoste și supunere a unuia față de celălalt, primordial
având în vedere aprobiul autoritătii Divine. Evoluționiștii consideră că tocmai în cultivarea „eu”lui stă cheia
succesului, în dezvoltarea individului spre a raționa logic și infailibil armonia. Familia evoluționistă este o
familie liberă, fără angajament pe viață, oricând liberă să își aleagă țelul și mijloacele existenței coabitale.
Familia crestină, familia religioasă este familia ingrădită de „poruncile” divine, percepte date in favoarea si
pentru binele oamenilor. Creatorul, ca un tata, isi indeamna fiii tocmai pentru binele lor, nu in favoarea Lui. De
mii de ani familia religioasă și-a demonstrat stabilitatea, echilibrul și durabilitatea. Urmașii familiilor religioase
au păstrat o tradiție sănătoasă de respect și grijă față de părinți, bunici, neam, comunitate și țara. Azi, interesele
globaliste, interese care nu concordă totdeauna cu normele morale de conviețuire a familiei tradiționale, aduc
rezultate dezastruoase. Statisticile sunt din ce în ce mai alarmante. Vedem că tot mai multe familii sunt
dezbinate, cu copii dezorientați și părinți iresponsabili. Societatea suferă pentru ca familia, celulă de bază a
societătii,are concepte proaste. Familia modernă ar trebui să ridice relația între doi indivizi la cel mai înalt grad
de legătură. Omul, ca fiintă superioară, ar trebui să conștientizeze și să pună în practică, cu noblețe și
responsabilitate această inaltă chemare a lui, de a fi superior, prin moralitate, prin inteligentă și prin
spiritualitate. Din păcate astăzi tot mai mult relația a degenerat, mai ales din punct de vedere sexual.
Pornografia și promovarea perversiunilor sexuale in familie aduce indivizii coabitali la dispreț de sine si a
unuia fata de celălalt, lucru care refulează in certuri si nemulțumiri. Familia crestina se opune acestor practici
care nu fac decât să degenereze pe om mai prejos de animal. În „cuplurile” animalelor normale nu sunt astfel
de practici. Psihologii și medicii spun că astfel de manifestări la animale sunt patologice. Cum ar putea fi
prezentate omului ca normalitati? Din punct de vedere fizic si omul se incadreaza in marea familie a
vietuitoarelor terestre. De asemenea, avorturile, îndepărtarea copiilor de unul din părinți, nu sunt naturale
ființelor de pe pământ. Nici la pasari nici la animale. Massmedia promovează asiduu tot ce a fost considerat
anormalitate, de la apariția omului. Rezultatele se văd clar. Numărul mare de copii cu probleme mintale sau
locomotorii din familii degenerate, este tot mai mare, lucru care în țara noastră era o raritate. Privind în lumea
animalelor observăm că se nasc cu anormalii foarte putine. Făcând comparație, ne dăm seama că la omul de azi
este ceva în neregulă, deși specialiștii lucrează intens ca omul să ajungă la un maxim funcțional. Ne laudam cu
cuceririle stiintei, dar farmaciile umane sunt pline cu mii de medicamente, pe cand cele veterinare au cateva
sortimente abia vandute. Tot mai mulți medici cinstiți susțin că postul, înfrânarea și toate prevederile
tradiționale religioase aduc vigoare omului, familiei si comunității, totuși lumea merge direcționată intenționat
pe alt făgaș. Libertatea femeii, prost prezentată, protecția copilului rău promovată și drepturile bărbatului
încondeiate cu exacerbarea patimilor lui, au creeat astăzi o familie cu trei lideri: mamă, tata și copiii fiecare
fiind în drepturi egale și îndreptățiți legitim la supremație. Fiecare are pretentia să-și impună punctul de
vedere. Familia de azi, modelata si zapacita de orchestratorii moderni, s-a preschimbat intro „mașină” cu 3
volane, 3 schimbătoare de viteze, 3 accelerații, în total 3 pupitre de comandă. Nu mai este ca o Sfântă Treime,
„trei-in-unu”, cum recomandă religia, ci e o „unitate în diversitate”, străină de respect și rușine. Bărbatii nu mai
au bărbătia, de care citim că o aveau strămoșii neamului, femeile nu mai au feminitate, copiii nu mai au
copilărie. Toți au devenit un produs monstruos, un conglomerat de mândrie, egoism și incăpătanare. Mândria
este numită de „oameni de stiinta” încredere în sine, incăpătanarea este numită de „specialisti” personalitate
puternica, egoismul este spirit de conservare iar, până la urmă, toate defectele umane sunt justificate, tolerate,
ba chiar poromovate la rang de virtute. Tocmai, aceste apucaturi urate aduc cel mai mare prejudiciu celulei de
baza a societatii. Ideea centrală a familiei de azi este prosperitatea materială, mai puțin morală; spirituală
aproape de loc. Profilul vieții de familie, azi, este un parteneriat individualist, posibil temporar, profitabil pentru
toate părtile implicate. Atat este sigur; restul este numai probabilitat. Trist, dar adevarat!
Acum să analizăm un aspect extrem de dureros al neamului nostru brav, neam lăudat de istorici și temut de
dușmani. Familia veche romanească ne e prezentată azi ca o comuniune arhaică religioasa, cu autoritate
patriarhala si respect impus nejustificat. Sau, la polul opus, o comuniune satirica si satirizata, in adevaratul sens
al cuvantului. Bărbatul, înaintașul nostru, strămosul neamului românesc, ne este prezentat ca un specimen ursuz
sau dur in familie si societate, mai tot timpul gata să-și verse focul pe soție. Sau e un violent exploatator de
copii. Sau, daca nu, la polul opus, e un om imoral, usuratic si flecar. Niste eroi ca ai lui Preda, Rebreanu,
Creanga sau Caragiale ni se prezinta ca un etalon al societatii romanesti. Femeia ne este imaginată ca o slugă a
masculului, analfabetă, obscurantista, cu capul plecat, muncind, trudind de dimineată pană noaptea, dispusă să
inghită toate mojiciile unui soț tiran. Azi familia traditionala română, perceptele ei, manifestarile ei, sunt
profanate și înjosite rușinos. Toate sunt niște minciuni propagandistice scornite de modelatorii de conceptii. In
regimul trecut acest gen de descriere a familiei aducea beneficii sistemului de-atunci. Azi aceeasi denigrare
serveste, la fel, noului sistem mondialist. Aceste minciuni scornite au menirea de a discredita tradițiile naționale
și a trezi simpatie spre inovațiile globaliste.

Femeia religioasă, dintotdeauna a fost cea care a imprimat familiei un spirit gospodăresc. Bărbatul creștin e un
erou al neamului, al credinței, erou care nu ezita să își dea viață pentru adevăr și dreptate. In familiile unde este
respect și frică de Dumnezeu, toate merg de la sine, prin cerintele religiei. Sotii nu se speculeaza de infidelitate
pentru ca stiu ca fiecare se considera, pe sine insusi, vazut, mai intai, de Dumnezeu. Nu se jignesc, nu se
brutalizeaza, pentru ca sunt constienti ca langa ei este prezent si Imparatul pacii, Hristos. Copiii lor doresc sa
imite eroi ai crestinatatii, eroi descoperiti in vietile sfintilor. Eroii desenelor animate li se par atat de falsi si
degradati moral, incat, chiar daca ii amuza, nu ii pot copia, felul lor nenatural de manifestare reprezentand o
ofensa adusa moralei umane. Copiii crestinilor adevarati au alte valori, superioare celor promovate de media.
Alte teluri, alte idealuri ii anima. Asta se manifesta si in purtarile lor decente, in moda, in preocupari si, pe scurt,
in tot ceea ce ii caracterizeaza. Soția creștină este harnică și inteleaptă. Soțul, socrii și parintii, prin aportul ei,
sunt bine îngrijiți si respectati. Chiar și animalele din orgrada și vecinii beneficiază de jertfelnicia și
devotamentul femeii creștine. Barbatul crestin tinde sa fie simbolul lui Hristos in biserica, model de
devotament, dragoste si barbatie crestineasca. Peste toate se simte autoritatea nobleții iubirii lui temătoare de
Dumnezeu. Barbatul crestin, daca nu alearga dupa innavutire, dupa placeri desfranate sau dupa distractii inutile,
nu inseamna ca este un om care nu stie sa „isi traiasca viata”, ci inseamna ca este un om care iti fructifica
maxim timpul. Femeia creștină, dacă nu face sex protejat, oral, anal, etc.,nu inseamnă că e o proastă, nu
înseamnă că e o inculta. E o femeie înțeleaptă care știe că trupul pe care îl are e ca o haină dată în grijă chiar de
Creator și pe care are datoria să o păstreze cât mai curată. Ea știe să îi ofere soțului altceva, mult mai de calitate.
Dar ce poate oferi ea asa de pret? Nu petrece mult timp în fata oglinzii sau a monitorului căutând rețete de
înfrumusețare, ci mai mult petrece timpul pretios în fata icoanelor sau în biserică, în fața Aceluia care o poate
înfrumuseța la minte și la inimă, de unde poate scoate comori nebănuite, valori ce își păstrează, fără „riduri”
prețul ridicat. Familia creștină are ingrădirile bisericii care o protejază, incontestabi, si de o mulțime de boli,
de complicații sentimentale si chiar materiale. Creștinii adevărați, mentionez, nu vorbesc de creștinii de
suprafață, nu ajung la despărțire, nu fac violuri, tâlharii sau beții și scandaluri. Copiii creștini nu ajung la
droguri, depravare și anturaj distructiv. Toate le reglează conceptele puse de Dumnezeu. Adevăratul creștin nu
se restricționează de la ceva doar că „asa a zis Dumnezeu”, „asa este porunca” și ca s-ar teme de o pedeapsă
cuvenită. Nu! Constiinta crestinului autentic este indreptata spre sine, spre nemultumirea si dezaprobiul
personal. Mustarrea constiintei este durerea cea mai mare a omului delicat. Pedeapsa cea mai mare pentru el
este suferinta caderii personale. Azi, aproape ca nu există film, cu personaje legate de biserică să nu fie
prezentate ca niște oameni vicioși, profitori și intolerabili. Eroii pozitivi impuși nu sunt oamenii cu crucea în
mână, ci cei cu pistolul în mână, cu țigara și băutura mai mereu prezenta. Viciul ne este prezentat ca
normalitate, minciună și corupția, ca lucruri obișnuite, depravarea și risipa...ca ...viață decentă... Aproape nu
există film în care să nu fie și o relație sexuală, sau măcar erotică, extra-familială. Copiii din fragedă vârstă sunt
hrăniți cu violentă, desenele animate prezentatand procentul cel mai mare de brutalitate, asemenea filmelor
horror. Tinerii, si ei, au impuse modelele lor lipsite de rusine si infranare, vulgare, brutale si libertine, si... asa li
se pregateste un viitor modelat.

În condițiile acestea, ce se poate aștepta de la familia actuală?

Generațiile următoare vor vorbi...

Multe se pot spune, dacă aș dezbate problemă perceptelor creștine punctual, însă lucrarea s-ar întinde prea
mult. Concluzionez spunând că rezultatele educației moral religioase a familiilor creștine, fie că este vorba de
familii din trecut fie că este vorba de familii din zilele noastre, comparate cu ale familiilor ne-creștine, mi se par
grăitoare. Statisticile vorbesc clar.
Hristos, in cuvantarile sale, atentiona imperativ:”cine are urechi de auzit, sa auda!”

Mi se pare și logic și normal ca omul care își călăuzește viața după perceptele lui Dumnezeu, „Savantul-mai-
mare-peste-toți-savanții”, să aibă parte de cele mai bune rezultate. Dacă Acela nu poate greși în percepte, omul
care nu greșește în împlinirea lor nu poate greși. Si individul si societatea, dar, mai ales, familia, caramida
monolit, care da rezistenta umanitatii, va avea beneficiul maxim, garantat de Fabricant.

[1] Filipescu, Tratat de dreptul familie, pag. 14.

[2] https://biblioteca.regielive.ro/referate/drept/casatoria-romana-3993.html

[3] Sumner, William Graham (2007) [1906]. „X. The Marriage Institution” (în engleză). Folkways: A Study of Mores, Manners,
Customs and Morals. New York: Cosimo, Inc. p. 398. ISBN 9781602067585. OCLC 254079323.

[4] [4] M. V. Jacotă, op. cit., 182; M.V. Jacotă, Contribuţii la studiul crizei generale a sistemului sclavagist în imperiul roman, Ed.
Academiei, 1963.

[5] http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=37068

[6] http://www.dreptonline.ro/legislatie/codul_familiei.php

[7] http://legeaz.net/noul-cod-civil/art-272-varsta-matrimoniala-conditiile-de-fond-pentru-incheierea-casatoriei-incheierea-casatoriei

[8] http://www.dreptonline.ro/legislatie/lege_modificare_codul_familiei_288_2007.php

[9] http://legeaz.net/cod-penal-actualizat-2011/art-304-cpen

[10] http://legeaz.net/noul-cod-penal/art-376

[11] http://studia.law.ubbcluj.ro/articol.php?articolId=507