Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Spre deosebire de limba română, conjunctivul este folosit de obicei în frazele subordonate, dar
poate fi regăsit şi în cele principale. Conjunctivul are mai multe timpuri, dar cele mai uzuale sunt
două:
EXEMPLE:
aimer – a iubi
que j'aime
que tu aimes
qu'il aime
que nous aimions
que vous aimiez
qu'ils aiment
finir – a termina
que je finisse
que tu finisses
qu'il finisse
que nous finissions
que vous finissiez
qu'ils finissent
rendre – a înapoia
que je rende
que tu rendes
qu'il rende que
nous rendions
que vous rendiez
qu'ils rendent
aller - a merge
que je sois
allé que tu sois allé
qu'il soit allé
que nous soyons allés
que vous soyez allés
qu'ils soient allés
În afara acestor timpuri frecvent folosite, mai sunt alte două: L'imparfait du subjonctif, care se formează
prin adăugarea la tema verbului a terminaţiilor specifice:
Subjonctivul exprimă, în general, acțiuni a căror realizare este considerată doar în intenția celui
care vorbește și, ca atare, se opune indicativului, modul faptelor reale, prin excelență.
NOTA : In limba franceză subjonctivul are numeroase valori care nu corespund conjunctivului din
limba romană si invers.
Que tout soit termine ce soir! (De s`ar termina totul in seara asta! Sa se termine…)
b) o dorinta, o urare:
c) o imprecatie:
d) o eventualitate ; o amenintare:
ex: Qu`il vienne et nous verrons qui sera plus fort!( sa vina numai si vom vedea cine e mai tare!)
Observatii:
- subjonctivul verbului “ être” ( soit) cu intelesul “ fie” este folosit pentru a exprima o supozitie
( mai ales in limbajul matematic).
II In propozitii subordonate dupa verbe sau expresii verbale care exprima anumite
sentimente:
- vointa: vouloir
- regretul : regretter
Exceptie: espérer
Observatii:
- croire, penser, trouver, s'imaginer - la afirmativ, impun indicativul; la negativ sau interogativ
cer subjoctivul.
- dupa verbele care exprima teama ( craindre, avoir crainte, avoir peur) intrebuintate la forma
afirmativa, verbul subordonatei este deseori precedat de “ ne” explétif desi sensul este
afirmativ:
- se mai foloseste “ ne explétif “si dupa verbele care exprima indoiala si negatia : douter, nier,
contester, daca aceste verbe sunt folosite la forma negativa sau interogativa
- il faut ( trebuie)
- il convient ( se cuvine),
- il est juste
- il arrive( se intampla)
- il suffit
- il est convenable
- il est utile
- il est bon
- il est bien
- il est temps
- peu importe
Exceptii:- expresii verbale impersonale care cer indicativul ( arata certitudinea, siguranta) la
forma afirmativa:
- il est sûr
- il est certain
- il est clair
- il est évident
- il est incontestable
- il est indubitable
- il résulte
S`HABITUER ( a se obişnui )
S`OPPOSER, ( a se opune)
S`ATTENDRE ( a se aştepta )
CONSENTIR ( a consimți)
TENIR ( a ține)
CONTRIBUER ( a contribui)
- intra in componenta expresiilor “ qui que ce soit” ( oricine ar fi) si “ qui que vous soyez”(
ex: Quoi que vous fassiez, il sera mécontent. ( orice ati face…)
4.QUEL QUE - oricare; este urmat de verbul “ être” sau de pronumele subiect cu care
“ quel” se acorda in gen si numar. ( quel que, quelle que, quels que, quelles que)
( Soit qu`il vente, soit qu`il pleuve…- Fie că e vant, fie că ploua…)
VII – cand antecedentul pronumelui relative are un inteles nedeterminat , acesta este exprimat
printr-un substantive precedat de:
- articol nehotărat – UN
OBSERVATIE:
- ori de cate ori propozitia relativa exprima un fapt cert, se foloseste indicativul: