Verbul

=parte de vorbire flexibilă, care indică acţiunea, starea,

existenţa.
Ex: Elevele au furat. – acţiune
Elevele vor plânge. – starea
Elevele vor fi în clasă pentru pedeapsă. – existenţa

Conjugările verbului
Există patru conjugări:
Conjugarea I : -a
Conjugarea a II-a : -ea
Conjugarea a III-a : -e
Conjugarea a IV-a : -i / -î

Categoriile gramaticale ale verbului

1. Persoana – I : eu, noi
-a II-a : tu, voi
-a III-a : el/ea, ei/ele
2. Numărul – singular: eu, tu, el/ea
- plural: noi, voi, ei/ele
3. Modul = forma pe care o ia verbul pentru a exprima
atitudinea emiţătorului faţă de acţiune/stare/existenţă.
! Modurile verbului sunt de 2 tipuri:
 a) Modurile predivcative/personale
Modul indicativ
=arată o acţiune reală/sigură.
Modul indicativ are următoarele timpuri:
1. Prezent
2. Imperfect
3. Perfect compus
4. Perfect simplu
5. Mai mult ca perfect
6. Viitor standard
7. Viitor popular
8. Viitor anterior
9. Viitor în trecut
A fura
1. Prezent
Eu fur
Tu furi
El/Ea fură
Noi furăm
Voi furaţi
Ei/Ele fură
 2. Imperfect
Eu furam
Tu furai
El fura
Noi furam
Voi furaţi
Ei furau
3. Perfect compus
Eu am furat
Tu ai furat
El a furat
Noi am furat
Voi aţi furat
Ei au furat
4. Perfect simplu
Eu furai
Tu furaşi
El fură
Noi furarăm
Voi furarăţi
Ei furară
(! –i/-şi/-/-răm/-răţi/-ră)

5. M. m. c. p.
Eu furasem
Tu furaseşi
El furase
Noi furaserăm
Voi furaserăţi
Ei furaseră
(! –sem/-seşi/-se/-serăm/-serăţi/-seră)
6. Viitor standard
Eu voi fura
Tu vei fura
El va fura
Noi vom fura
Voi veţi fura
Ei vor fura
7. Viitor popular
Eu o să fur/ am să fur/ oi fura
Tu o să furi/ ai să furi/ ăi/ îi fura
El o să fure/ are să fure/ o fura
Noi o să furăm/ avem să furăm/ om fura
Voi o să furaţi/ aveţi să furaţi/ ăţi/îţi fura
Ei o să fure/ au să fure/ or fura

8. Viitor anterior
Eu voi fi furat
Tu vei fi furat
El va fi furat
Noi vom fi furat
Voi veţi fi furat
Ei vor fi furat
9. Viitorul în trecut exprimă o acţiune viitoare desfăşurată
în tercut, în raport cu o altă acţiune trecută.
Ex: Abia după ce am furat la test, aveam să înţeleg greşeala
impardonabilă.
Eu aveam să fur
Tu aveai să furi
El avea să fure
Noi aveam să furăm
Voi aveaţi să furaţi
 Ei aveau să fure

Modul conjunctiv
=indică o acţiune posibilă, realizabilă.
! Marca modului conjunctiv este conjuncţia –să
Modul conjunctiv are 2 timpuri:
1. Prezent
Eu să fur
Tu să furi
El să fure
Noi să furăm
Voi să furaţi
Ei să fure
2. Perfect
Eu
Tu
El să fi furat
Noi
Voi
Ei

Modul condiţional-optativ
= indică o acţiune posibilă, de a cărei realizare depinde o
condiţie.
!Marca modului cond.-optativ este verbul auxiliar a avea cu
forme specifice: aş, ai, ar, am, aţi, ar.
Modul cond.-optativ are 2 timpuri:
1. Prezent
Eu aş fura
Tu ai fura
El ar fura
Noi am fura
Voi aţi fura
Ei ar fura
2. Perfect
Eu aş fi furat
Tu ai fi furat
El ar fi furat
Noi am fi furat
Voi aţi fi furat
Ei ar fi furat

Modul imperativ
=indică o strigare.
! Modul imperativ are forme doar la persoana a II-a:
Tu fură! / nu fura! fă!/ nu face! fii!/ nu fi!
zi!/ nu zice! du!/ nu duce
Voi furţi!/ nu furaţi! faceţi!/nu faceţi! fiţi!/nu fiţi!
ziceţi!/nu ziceţi! duceţi!/nu duceţi

b)Modurile nepredicative/nepersonale
Modul infinitiv
=numeşte acţiunea.
! Marca modului infinitiv este prepoziţia simplă a.
Modul infinitiv are 2 timpuri:
1. Prezent : a fura
2. Perfect : a fi furat
! Unele verbe pot avea formă de infinitiv lung, obţinut cu
ajutorul sufixului –re.
Ex: a cânta -> cântare
A pleca-> plecare
A coborî-> coborâre
Infinitivul lung se comportă, din punct de vedere
morfologic, ca un substantiv.

Funcţiile sintactice ale verbului la modul

infinitiv:
1. Subiect : A dărui este frumos. (Cine?/ Ce?)
2. Nume predicativ: Plăcerea mea este a citi.
3. Atribut verbal: Plăcerea de a citi este mare. (Ce fel de?)
4. Complement direct: Copilul învaţă a citi. (Ce? Pe cine?)
5. C. c. timp: Cânta înainte de a citi. (Când?)
 6. C. c. mod: A reuşit prin a învăţa. (Cum?)
7. C. prepoziţional: De la a scrie am ajuns la a citi. (De la
cine? La ce?)
Modul gerunziu
=indică durata acţiunii.
! Verbele la modul gerunziu se termină în –ind / -ând.

Ex: a citi -> citind

a coborî-> coborâre
Funcţiile sintactice ale verbului la modul gerunziu:
1. Subiect: S-a auzit ciripind în pădurea deasă. (Cine?/ Ce?)
2. Nume predicativ: O modalitate de a reuşi este învăţând.
3. Atribut verbal: Steagurile fluturând sunt impunătoare.
(Ce fel de?)
4. Complement direct: El a auzit ciripind în pădure. (Pe
cine?/Ce?)
5. C. c. mod: Ai învăţat scriind schema lecţiei. (Cum?)

Modul participiu
=indică o acţiune numită sau suferită de cineva.
! Verbele la modul participiu se termină în –t / -s.
Ex: a scrie -> scris ; a cânta -> cântat;
Valorile morfologice ale verbului la
participiu
a. Verbale-> intră în componenţa modurilor şi timpurilor
compuse.
Ex: Am cântat – indicantiv, perfect compus
Voi fi cântat – indicativ, viitor anterior
Aş fi cântat – cond.-optativ, perfect
Să fi cântat – conjunctiv, perfect
A fi cântat – infinitiv, perfect
b. Adjectivale -> determină un subst / înlocuitor al subst,
se acordă în gen, nr, caz cu acesta = A. ADJ.
Ex: Cântecul cântat de George este foarte frumos.
adj. Provenit din verb la participiu
c. Adverbială -> determină un verb, arătând o
caracteristică a acestuia=C. C. MOD
Ex: Plouă necontenit.
adv. Provenit din verb la participiu
! Forma negativă a verbului la participiu se formează cu
prefixul „ne-”
Ex: cântat -> necântat ; scris -> nescris; lămurit ->
nelămurit;

Modul supin
=indică o acţiune ce urmează să se materializeze.
! Verbul la modul supin este format din: de / la/ pentru/
după + participiul verbului de conjugat.
Ex: a cânta -> de cântat ; a scrie -> de scris; a lămuri -> de
lămurit.

Funcţiile sintactice ale verbului la

modul supin
1. Subiect : De învăţat este necesar. (Cine?/ Ce?)
2. Nume predicativ : Poezia este de învăţat.
3. Atribut verbal : Cartea de citit este interesantă. (Ce fel
de?)
4. Complement direct : El vrea de citit. (Pe cine?/Ce?)
5. Complement prepoziţional : S-a săturat de aşteptat
trenul. (Despre cine/ce? / Pentru cine/ce? De la cine/ce?
Despre cine/ce?)

Clasificarea verbului
În funcţie de capacitatea de a dorma predicatul, verbele, pot
fi:
a) Verbele predicative:
-formează singure predicatul
-majoritatea
Ex: Ar învăţa mai mult de unul singur.
Ar învăţa- P. v.-> verb predicativ, conj. I, mod cond.-
optativ, timp prezent, pers. a III-a, nr. sg., formă afirmativă;
Nu apăruse încă filmul dorit.
 Nu apăruse-P. v.-> verb predicativ, conj. a II-a, mod
indicativ, timp m. m. c. p., pers. a III-a, nr. sg., formă
negativă;
Să cobori treptele uşor.
Să cobori-P. v.-> verb predicativ, conj. a V-a, mod
conjunctiv, timp prezent, pers. a II-a, nr. sg., formă
afirmativă;
! Nu confunda verbul nepredivativ (auxiliare, copulative)
cu modul nepredicativ( infinitiv, gerunziu, participiu,
supin).
Ex: A cânta este uşor. – verb predicativ la mod nepredicativ
A cânta- S. simplu-> verb predicativ, conj. I, mod infinitiv,
timp prezent, formă afirmativă;
b) Verbele nepredicative
-nu formează singure predicat.
 Categorii de verbe nepredicative
 Auxiliare : a fi, a avea, a voi/a vrea
A fi – ajută la formarea următoarelor moduri şi timpuri
compuse:
Ex: Aş fi mâncat – cond.-optativ, perfect
Să fi mâncat – conjuncziv, perfect
Voi fi mâncat – indicativ, viitor anterior
A fi luat – infinitiv, perfect
A avea- ajută la formarea următoarelor moduri şi timpuri
compuse:
Ex: Am mers – indicativ, perfect compus
Ai să pleci – indicativ, viitor popular
Aveam să înţeleg – indicativ, viitor în trecut
Ai fi mâncat – cond.-optativ, perfect
Aş mânca – cond.-optativ, prezent
A vrea/ A voi - la formarea următoarelor moduri şi timpuri
compuse:
Ex: Oi avea – indicativ, viitor popular
Vei citi – indicativ, viitor standard
Voi fi citit – indicativ, viitor anterior
 verbe copulative-> împeună cu numele
predicativ formează predicatul nominal.
A fi-> este copulativ când nu se poate înlocui cu
A exista
A se afla
A se întâmpla
Ex: Ionel este fericit. -> P.n.
A deveni -> totdeauna este verb copulativ
Ex: Vremea devine splendidă.
A ajunge |
A se face | sunt copulative când au sensul a deveni
A ieşi |
Ex: Ionel a ajuns acasă. -> preducativ
Ionel a ajuns profesor -> (=a deveni) -> copulativ
Mâncarea s-a făcut de jumătate de oră. -> predicativ
Mâncarea s-a făcut scrum. ->(=a deveni) -> copulativ
Ionel a ieşit din casă acum o oră. -> predicativ
Ionel a ieşit învingător la concurs. -> (=a deveni) -> copulativ
A rămâne-> când nu are sensul a sta în loc
Ex: Ionel a rămas în clasă. -> predicativ
Ionel a rămas corigent. -> copulativ
A însemna -> când nu are sensul a marca printr-un semn
Ex: Poliţiştii au însemnat locul crimei. -> predicativ
Poliţiştii au însemnat dreptate dintotdeauna. -> copulativ
A părea -> când în propoziţie există subiect exprimat, inclus,
sunînţeles
! Există propoziţii în care verbul a părea nu poate primi
subiect:
Ex: Pare că va ninge azi. -> (impersonal) => predicativ
Ionel pare bolnav. -> (personal) => copulativ
Pare mai liniştit astăzi. -> (personal) => copulativ