VERBUL

Partea de vorbire flexibilă ce exprimă stare, acțiune, existență.

I. Clasificare:

1.- simplu: a merge, a sta…..

- compus: a binedispune, a binevoi, a binecuvânta, a autoconduce
- locuțiuni verbale: a o lua la sănătoasa, a bate câmpii, a face din țânțar armăsar, a da
ortul popiii, a-și da duhul, a se da peste cap, a băga de seama

2.-predicative- toate
- nepredicative:
- copulative: a fi, a ieși, a ajunge, a deveni, a rămâne, a părea, a însemna, a constitui,
a se chema, a se numi, a se face.
- auxiliare: a fi, a vrea, a avea
Copulative, auxiliare= nepredicative

COPULATIVE:

a fi:
- predicativ, când îl putem înlocui cu alte verbe: a se afla, a exista, a se petrece, a
costa, a aniversa, a se întâmpla…..
A fost un accident.
Sunt 2 ani de când nu ne-am văzut.
-Cât e kg?
Mi-e sete, dor, foame, frig ( dor, milă, sete=subiecte)
E frig, cald

- copulativ: (când îl poate avea sinonim pe„ a deveni”/ a se chema, numi )sau nu
poate avea sinonime. Poate fi urmat de cuvinte cu sensul cineva, ceva, cumva.+
prep.
-

El e inalt/Ion/elev.
Inelul e din aur.
Cartea e pentru tine.
A fost împotriva lui.
a ieși:

- predicativ: primul sens din dicționar: a se duce: Ies afară. Ies la 14.
- copulativ: a deveni: El iese inginer.

a ajunge:
- predicativ: a sosi, a ajunge undeva, cândva:
El ajunge acasă./la 14.
- copulativ: a deveni:
Ajunge polițist/nebun.

a deveni- mereu copulativ

a rămâne:
- predicativ: El rămâne acasă.
- copulativ: a rămâne cumva, ceva,cineva El râmâne mirat/ corigent/prietenul meu.

a părea:
- predicativ când nu are persoană: Pare/se pare că o să plouă. Pare că vine el.
- copulativ: are persoană: El pare bolnav. Pare bolnav.

a însemna:
- predicativ: a pune semn, a lua notițe, a marca: Am însemnat ex. pe carte. Eu însem-
nez ex..
- copulativ: a semnifica ceva, a valora ceva pt cineva: Tu însemni mult pentru mine.
Asta înseamnă iubire.

a constitui:
- predicativ: a forma: Eu constitui o echipă de baschet.
- copulativ: a semnifica ceva, a valora ceva pt cineva: Eu constitui totul pentru
părinții mei.

a se chema:
- predicativ: a striga: Mă cheamă la masă.
- copulativ: Mă cheamă Miana.( mă numesc).Ce ai făcut se cheamă furt.( inseamnă)

a se numi:
- predicativ: a pune in funcție:
M-a numit seful clasei.
- copulativ:: Mă numesc Miana.( mă numesc).Ce ai făcut se numește furt.( inseamnă)

a se face:

- predicativ: S-a făcut prăjitura/ un bloc…, alte sensuri

- copulativ: a deveni: S-a făcut negru de supărare. S-a făcut medic.

AUXILIARELE: ne ajută să redăm moduri, timpuri compuse

a fi:

viitor anterior: voi fi mâncat, voi fi fost

conjunctiv/ perfect: să fi zis
condițional-optativ/perfect: ar fi zis
infinitiv/perfect: a fi zis

(construcție pasivă: El este lăudat de profesor./ a fi- aux.+ vb de conj. la par-

ticipiu+ C. agent( de cine, decătre cine?)
Pomul este inflorit( de cineva).-PN
este prins-
Copilul este prins de cineva.C. pasivă-PV
Laptele este prins.PN
Copilul este crescut de bunici.C. Pasivă/PV
Cozonacul este crescut!PN)

a avea:

am să plec- viitor de limbă vorbită/indicativ

ai plecat- perfect compus: ai avut/indicativ
aș mânca/aș fi venit- cond-opt

a vrea:

voi fi plecat- viitor anterior

vei pleca-viitor standard
or pleca-viitor popular

a fi- pred, cop, aux

a avea. pred, aux
a vrea: pred, aux

a fi:
- pred: Sunt acasă.

- cop: El este premiant.

- aux: Eu voi fi mâncat, când tu vei ajunge.

a avea
-pred: Am 12 ani.- a poseda
-aux: Am cântat.

a vrea
- pred: a dori. Eu vreau o carte.
- aux.: Vei pleca.

II FLEXIUNE: mod, timp, persoană, număr, aspect/formă, conjugare, f.s.

Moduri predicative:

- Indicativ
- Imperativ
- Conjunctiv
- Condițional- optativ

INDICATIVUL- acțiune reală:

Timpuri:

1. Prezent: a crea: creez, creezi, creează, creăm, creați, creează

lucrez, lucrezi, lucrează……

2 Perfectul simplu: cântai, cântași, cântă, cântarăm, cântarăți, cântară.(ră)

( la cele care se termină in i la infinitiv): a citi/eu citii, el citi,
eu scrisei, scriseși, scrise, scriserăm, scriserăți, scriseră…
Dacă verbul se termină la infinitiv( forma din dicționar) in „i”, la perfect simplu, per-
soana I, sg. va avea 2 „i”, iar la pers. aIII-a pl. va avea 1„i”.
Dacă verbul are la infinitiv 2 „i”„, va avea la pers. I, sg., perfect simplu 3„i”.
(eu) dormii, povestii, sporovăii, contribuii, reușii, iubii,
venii dar (el, ea) dormi, povesti, sporovăi, contribui.
Verbele terminate în –ii (a se sfii, a-(i) prii, a pustii, a în-
mii) la infinitiv se scriu cu –iii la persoana I singular și cu –
ii la persoana a III-a singular, indicativ, perfect simplu: Eu
mă sfiii, dar el nu se sfii. Eu înmiii profitul, dar el nu îl în-
mii.

3. Imperfectul (-am, ai, a, am, ați, au): vedeam, vedeai, vedea, vedeam, vedeați,
vedeau.

4. Perfectul compus ( aux. „a avea”+ participiu): am citit, ai citit, a citit, am

citit, ați citit, au citit….
F. inversă: cântat-am

5. Mai mult ca perfectul (se, sese):cântasem, cântaseși, cântase, cântaserăm,

cântaserăți, cântaseră
scrisesem, scriseseși, scrisese, scriseserăm, scriseserăți, scriseseră

6.Viitor standard:(aux. „a vrea”+ infinitiv): voi citi, vei citi, va citi…..

F. inversă: cânta-voi

7. Viitor anterior ( aux. „a vrea”+ aux. „a fi”+participiu): eu voi fi plecat, vei fi

plecat, va fi plecat..….

8. Viitor de limbă vorbită: am să plec, ai să pleci, are să plece, avem să plecăm,

aveți să plecați, au să plece
o să plec……….( aux. a avea+conj. să+ind. prez.)

9.Viitor popular: oi pleca, ăi pleca, o pleca, om pleca, oți pleca, or pleca

10. Viitor în trecut: aveam să plec, aveai să pleci, avea să plece, aveam să
plecăm, aveați să plecați, aveau să plece.

IMPERATIVUL- acțiune impusă: ordin, sfat, poruncă, indemn, urare

-!!!!!!!!!!!
- pers a II-a sg, pl.
- enunț imperativ
- Stai cuminte!
- Veniți la masă!
F. negativă: Nu face asta!( se folosește infinitivul)

-Există verbe cu 2 forme la imperativ: Adormi odată! Adoarme-l pe cel mic!

Treci strada!, Trece-l strada!

CONJUNCTIVUL (să)- acțiune posibilă, realizabilă

Timpuri:
Cj. „să”+ indicativ-prezent(nu și la pers. a III-a)

Prezent:(să+ prezent) să învăț, să înveți, să învețe, să învățăm, să învățați, să

învețe

Perfect: ( să+fi+ participiu): să fi învățat

F. negativă: să nu învăț, să nu fi învâțat

Conjunctiv cu valoare de imperativ: Să nu vorbești cu nimeni!

!!! Nu confunda conjunctivul cu viitorul de limbă vorbită/ind.

am să plec-ind/viitor…
să plec-conjunctiv
- Există și conjunctiv fără conjuncția „să”: Fii fericit!

CONDIȚIONAL-OPTATIVUL-acțiune dorită, dar condiționată

Timpuri:

Prezent ( aux. „a avea” + infinitiv): aș cânta, ai cânta, ar cânta, am cânta, ați

cânta, ar cânta.
f. negativă: nu aș cânta, n-aș cânta

Perfect ( aux. „a avea”+ aux. „a fi”+ participiu): aș fi mers, ai fi mers, ar fi

mers, am fi mers, ați fi mers, ar fi mers.
F. negativă: nu aș fi mers, n-aș fi mers
Închinare-aș…-, Bate-l-ar norocul! f. inversă

Forme verbale nepersonale/ moduri nepredicative

- INFINITIV( forma din dicționar): a cânta- prezent/ a nu cânta
a fi cântat-perfect/ a nu fi cântat
Infinitiv cu val. de imperativ: A nu se arunca pe jos!- PV

- PARTICIPIU ( însușire, -t, -s): scris, cântat/ necitită, i, e

- GERUNZIU( -ind, -ând): citind, mâncând/ necitind, nemaicitind

- SUPIN ( prep. de, la, pentru, după…+ participiu): de cântat, la scris,

după cules, pentru mâncat

Conjugările se află punând verbul la infinitiv:

- cj. I: - a: a cânta, a dansa….
- cj. II: -ea: a bea, a vedea
- cj. III: -e: a cere, a zice
- cj. IV:-i,/ -î: a iubi, a hotărî
- cj a V-a -î: a urî

Funcții sintactice

Le aflăm după modul la care este verbul și clasificarea lui.

E la mod personal/predicativ, are f.s de predicat verbal sau nominal.

-VERB PREDICATIV LA MOD PREDICATIV, FS ESTE DE PV.

Eu merg la piață.

-VERB COPULATIV LA MOD PREDICATIV, FS ESTE DE PN.

El este elev.

-VERB PREDICATIV SAU COPULATIV LA FORMĂ VERBALĂ

NEPERSONALĂ, NUUUUUUU ESTE PREDICAT, CI ATRIBUT,
COMPLEMENT, CIRCUMSTANȚIAL, SUBIECT, NUME PREDICA-
TIV.
INFINITIV:
- subiect: A cânta este greu.( ce=cine?, cine?)
- nume predicativ: Pasiunea mea este a cânta.
- atribut verbal ( care, ce fel de?): Dorința de a cânta e mare.
- compement direct: ( pe cine, ce?): Doresc a cânta./ Pot cânta.( a cânta)
- complement prepozițional( cu cine, cu ce, despre cine, despre ce, contra
cui, asupra cui?, de cine/ce?…):M-am săturat de a cânta.
- circumstanțiale: timp:( când?, de când, până când, de când…până când,
cât timp?) Inainte de a cânta, am dansat.
mod:( cum, in ce fel, în ce mod, cât?)
Scriu fără a gândi.
(- Circ. de scop: Invăț pentru a lua 10.)

SUPIN:
- subiect: E greu de cântat.
- nume predicativ: Pâinea este de mâncat. Tema este de scris.
- atribut verbal:Mașina de călcat e nouă.
- complement direct: Am de învățat.
- complement prepozițional: Mi s-a luat de scris.
- circ. de timp: După cules, m-am odihnit.
(- circ. scop: Mă duc la cules de mere. Pentru invățat mi-am luat toate cai-
etele.)
- circ. de loc: Vin de la alergat.( unde, de unde, până unde, incotro, de
unde…pțnă unde, de pe unde?)

Gerunziu:
- subiect: Se aude tunând.
(- nume predicativ: El a rămas plângând.)
- atribut verbal: Brațul tremurând s-a intins spre mine.
- complement direct: Aud tunând.
- circ. timp: Intrând, te-am salutat.
- circ. de mod: Vin alergând.
(- circ. de cauză: Alunecând, mi-am rupt piciorul.)

Participiu:
Atribut adjectival: Omul supărat/i/e/ă a plecat.- adjectiv participial( care,
ce fel de?)
NP: Pomul este inflorit.-nume predicativ-adj. participial
C. de mod: Vorbește deschis depre acest subiect.-adverb provenit din vb. la
participiu.

Culoarea deschisă imi place.-adjectiv participial/Atribut adjectival

Culoarea este deschisă.-adjectiv participial/NP
Vorbește deschis.- adverb de mod/Circ. de mod

Posibilități combinatorii ale verbului

Centru=șeful( cuvântul de care depinde un alt cuvânt)- cel la care punem
intrebarea
Adjunctul=subordonatul( cel care depinde de un alt cuvânt)- răspunde la
intrebare

Merg la mare. merg=centru, la mare=adjunctul- C. de loc

Știu a scrie.

Scriu tema.

Verbul centru ( de el depind alte cuvinte), cere complemente, circum-

stanțiale, subiecte, nume predicative.

Exemple:

- la moduri predicative:

Vin mâine.(circ. timp)

Eu merg.( subiect)
Sunt elev.( nume pred.)
Am o carte.(Cd)
Merg repede.(C. mod)
Ii spun lui.( Ci)-cui?
Vorbesc despre temă.(C. prep)
Eu vorbesc despre temă.( Sb. C. prep)

- la forme verbale nepersonale:

Venind repede, m-am împiedicat.( Circ. mod)
Ascultând toți ce a spus…(subiect)
Fiind neatent…(nume pred.)
Știind carte, a reușit.(Cd)
Vorbind despre temă, am rezolvat-o.( C. prepozițional)
Spunându-i lui…..(C. indirect)
Venind mâine…( Circ. de timp)
Ajungând acasă, te-am văzut.( circ. de loc).

In unele enunțuri, verbul e și centru și adjunct:

Ana venind acasă a pus ghiozdanul pe masă.
Venind este adjunct pt. a pus( circ. de timp), dar centru pentru subst Ana
și pentru adv acasă.( un subiect, un circ. de loc).

Intrând in casă, l-am salutat.

am salutat-centru
/
Intrând-centru, adjunct-C. de timp
/

in casă- adjunct-C. de loc

Verbul adjunct- vezi f.s. ale verbelor!

- PV
-PN
-Subiect
-NP
-Atribut verbal
-C direct
-C. prepozițional
-Circ. loc,timp, mod.

El știe a cânta la vioară.

știe- centru pentru „el”și pentru „a cânta”( un subiect, un Cd)

- e adjunct pentru „el”-PV
a cânta- adjunct pentru„știe”( Cd)
- centru pentru „la vioară”(C. prep.)

PN=vb. cop+nume pred.

NP_ - subst.: El este băiat.

- pronume: Cine ești?/ El este acesta. Asta este el.
- verb: Băiatul este de nedescris.
- adj.: Băiatul a ajuns mare.
-adv.: Este greu a invăța. E frumos afară.
- interj. E vai de tine.
-numeral: El este primul.
- loc. subst: Acestea sunt aducerile-aminte.
- loc. verbală: Pasiunea mea este a mă da de-a rostogolul.
- loc. adj.: El este cu capul in nori.

NP simplu
sau multiplu: Ele sunt Ana și Maria/inalte, frumoase și deștepte.
NP - N: Asta înseamnă azi pentru mine iubire. Ea este fru-
moasă./prima/asta.
- Ac: Cartea este de română/pentru tine/cei doi.
- D: Succesul este datorită ei/mamei/primului.
-G: El este contra lor.